Colecţia „DICŢIONARELE AULA“
Gábriel Angelescu Emilia Mareş DICŢIONARUL FUNDAMENTAL AL LIMBII ROMÂNE explicativ, morfologic, ortografic şi ortoepic
Colecţia „DICŢIONARELE AULA“ este coordonată de Alexandru Muşina
Concepţie grafică copertă: Tudor Jebeleanu
Editură acreditată C.N.C.S.I.S./cod 020
O 2008 Editura „AULA”
S.C. AULA MAGNA S.R.L.
0.P.	11, C.P. 962, Braşov 500.610 Tel/fax: 0268/31.86.47; Tel: 0268/32.66.47 editura_aula@yahoo.com www.aula.ro
Autori:
Gábriel Angelescu (coordonator), Emilia Mareş, Alexandru Muşina, Tania, Muşina (revizia finală a termenilor)
'7
îngrijire ediţie: Ionela Cerbu, Larisa Kozák, Ramóna Răducanu,
Cristina Vasilică, Raluca Voinea
Redactare: Andreea Buliga, Adriana Cătănescu, Ionela Cerbu,
Elena Grigoraş, Raluca lancău, Rebeca Morar, Manuela Negulescu,
Ioana Preda, Cristina Vasilică, Raluca Voinea
Corectură: Gianina Ambruş, Olivia Axinte, Mircea Baba, Ionela Cerbu,
Marioara Flucuş, Simona Lădar, Corina Leşan, Marina Maxim,
Gábriel Nechifor, Cornelia Orban, Cristina Vasilică, Raluca Voinea
Culegere: Radu Silvestru
Tehnoredactare: Eduard Caraghiorghiev, Ionela Cerbu, Cristina Vasilică,
Raluca Voinea, Adrian Zaheu
Cartea a apărut cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Dicţionarul fundamental al limbii române
Gábriel Angelescu (coord.), Emilia Mareş,
Alexandru Muşina, Tania Muşina Braşov : Aula, 2008 Bibliogr.
ISBN 978-973-754-059-1
1.	Angelescu, Gábriel (coord.)
II.	Mareş, Emilia
III.	Muşina, Alexandru
IV.	Muşina, Tania
81.374.8=135.1
B-dul Tudor Viadimirescu, nr 31, seclor5, Bucureşti, ROMÁNIA
fedprint
tipografie
Tel.: 411.00.55; 411.47.76 fed@promo.ro
DICŢIONARUL
FUNDAMENTAL
AL
LIMBII ROMÂNE
explicativ, morfologic, ortografic şi ortoepic
70.000 de cuvinte-titlu peste 100.000 de expresii, locuţiuni şi sintagme
CUVÂNT ÎNAINTE
Dicţionarul fundamental al limbii române este, în acelaşi timp, un dicţionar explicativ, un dicţionar morfologic (conţine formele de genitiv-dativ şi plural la substantiv, modurile şi timpurile verbului etc.) şi un dicţionar ortografic şi ortoepic (cuvintele sunt tratate, spre deosebire de marea majoritate a dicţionarelor similare, conform noilor reguli din DOOM - 2005).
în plus, dicţionarul se distinge prin bogăţia de termeni: conţine 70.000 cuvinte-titlu, cu câteva mii mai multe decât DEX sau alte dicţionare de anvergură apropiată. La ele se adaugă peste 100.000 expresii, locuţiuni şi sintagme, care lămuresc şi completează sensurile cuvintelor-titlu.
Cele 70.000 cuvinte-titlu şi cele peste 100.000 expresii, locuţiuni şi sintagme dau seama atât de bogăţia limbii române, de diversitatea registrelor ei (termeni populari, arhaisme, regionalisme, cuvinte argotice etc.), cât şi de amploarea schimbărilor din ultimii 20-30 de ani, de cantitatea mare de termeni noi din limba română actuală (neologisme, cuvinte recente, cuvinte şi expresii de argou etc.). Ele au fost selectate din cele mai variate surse bibliografice, lexicografice, dar şi din mass-media actuală.
Dicţionarul conţine, de exemplu, toate cuvintele care se regăsesc în DOOM 2005, dar şi aproximativ alte 7.000 de cuvinte. Pentru toate - împrumuturi de dată recentă, forme noi, participii etc. - au fost aplicate aceleaşi norme ca în DOOM 2005.
Conceput ca un vast repertoriu al limbii române contemporane, Dicţionarul fundamental al limbii române înregistrează un număr impresionant de noi cuvinte, sensuri, locuţiuni şi expresii, multe dintre ele apărute în ultimele trei decenii (şi care nu se găsesc în celelalte dicţionare similare).
Cuvintele-titlu din Dicţionar au fost organizate alfabetic şi tratate astfel:
-	cuvântul-titlu (la acesta vocala accentuată a cuvântului se marchează prin subliniere: perlă)', la cuvintele compuse scrise cu cratimă accentul notează (ca în DOOM 2005), atât accentul fiecărui component polisilabic, cât şi accentul compusului, chiar dacă el se află pe un termen monosilabic: floare-de-CQlţ
-	pronunţia (doar în cazul cuvintelor neadaptate încă din punct de vedere fonetic: coffe-break (coflbrec)
-	provenienţa (angl., grec., fr. etc.)
-	se fac precizări stilistice, semantice etc. sau se menţionează terminologia, domeniul căruia îi aparţine termenul: (mat. fiz. etc.), (despre ....), (fam.), (pop.), (fig.)
-	definiţia: cu I, II se notează clasele morfologice diferite pentru acelaşi cuvânt-titlu (/. adj.; II. s.m. ); sensurile îndepărtate sunt marcate prin litere mari (A, B etc.), iar cele înrudite prin cifre arabe (1, 2, 3 etc.); nuanţele de sens sunt evidenţiate prin bară dublă ( // ) sau prin punct şi virgulă ( ; ); bara ( /) delimitează o expresie; ( ~ ) se foloseşte pentru a nu repeta cuvântul intrare în interiorul unei expresii; când într-o definiţie se fac trimiteri la alt sens al cuvântului sau la sensuri ale altor cuvinte, se notează: (A.I), (1, 2)
-	cifra pusă ca exponent la unele cuvinte-titlu indică ordinea omonimelor {cord1, cord2, cord3) sau a omografelor {altoi1, altoi2):
-	sunt înregistrate cu intrări separate în cadrul dicţionarului cuvinte-titlu care au etimologie diferită, forme de plural diferite sau genuri diferite: ciubuc1 - pipă cu ţeavă lungă; ornament care marchează marginea unui perete, a unei ferestre, s.n., pl ciubuce, şi ciubuc2 - câştig ilicit; bacşiş, s.n., pl. ciubucuri
-	cu intrări separate sunt trecute şi substantivele neutre, chiar dacă au forme identice cu cea a adjectivului: colector1 - vas, încăpere pentru colectarea lichidelor sau a gazelor şi colector2,-oare (persoană) care colectează mărfuri, produse etc.
-	tot cu intrări separate se introduc şi denumirile de dansuri, care au forme identice cu cele ale substantivelor omonime: brâu1 - cingătoare pe care o poartă ţăranii şi brâu2 -numele unui dans popular
-	aceeaşi regulă s-a aplicat şi la verbe, când au forme diferite pentru sensuri diferite: durui1 tr., refl. A (se) găuri în mai multe locuri, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciuruiesc; imperf. 3 sg. ciuruia; con], prez. 3 să ciuruiască
durui2 intr. (pop., despre lichide) A curge cu zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 ciuruie; imperf. 3 sg. ciuruia; conj. prez. 3 să ciuruie
-	variantele literare ale aceluiaşi cuvânt apar în ordinea din DOOM 2005, despărţite printr-o bară (/)
-	sunt înregistrate şi variantele neliterare (dar aflate în uz) ale celor mai frecvenţi termeni, pentru ca, astfel, cei interesaţi să ajungă prin trimiterea - vezi (v.) - la formele literare.
-	informaţia gramaticală este organizată astfel:
-	se precizează clasa morfologică, s., adj., interj, etc., se dau formele de plural: păianjen -s.m., pl. păianjeni, pentru substantivele feminine sunt indicate formele articulate: delicateţe - art. delicateţea şi formele ârticulate de genitiv-dativ: delicateţe - g.-d. art. delicateţa
-	la adjective sunt specificate, atât formele pentru masculin, cele pentru feminin, cât şi cele de plural: gras,-ă adj., pl. graşi,-se
-	în cazul verbelor sunt indicate: aspectul (tr., intr.): a coace: (tr.) - A face ca plantele, fructele etc. să ajungă la maturitate; diateza pentru anumite sensuri ale cuvântului intrare: (refl.) - A se înăbuşi de căldură, iar în final sunt precizate conjugarea, anumite forme ale modurilor şi timpurilor, precum şi persoana şi numărul acestor forme: a coace - vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coc, 1 pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea; perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm; conj. prez. 3 să coacă; imper. 2 sg. coace.
-	pentru anumiţi termeni, în special termenii ştiinţifici, sunt date şi simbolurile şi abrevierile utilizate frecvent: Ca - Calciu, EKG - electricardiogramă.
Dicţionarul fundamental al limbii române se adresează elevilor, studenţilor, profesorilor, jurnaliştilor, traducătorilor în şi din limba română, tuturor celor interesaţi într-o cunoaştere cât mai completă a lexicului limbii române, în utilizarea cât mai elegantă, mai nuanţată şi mai corectă a acesteia.
Autorii
ABREVIERI
abr.	abreviat; abreviere
absol.	(tranzitiv) absolut
ac.	acuzativ
acc.	accentuat
adj.	adjectiv; adjectival
adj. de întărire	adjectiv de întărire
adj. dem.	adjectiv demonstrativ
adj. nehot.	adjectiv nehotărât
adj. pos.	adjectiv posesiv
adj. pr.	adjectiv pronominal
adj. reL-interog.	adjectiv relativ-interogativ
adm.	administraţie
adv.	adverb; adverbial
agr.	agricultură
agron.	agronomie
anat.	anatomie
angl.	anglicism; angloamericanism
ant.	antic
arg.	argou; argotic
arhit.	arhitectură
art.	articol; articulat
art. adj.	articol adjectival
art. hot.	articol hotărât
art. nehot.	articol nehotărât
art. pos.	articol posesiv
astron.	astronomie
aux.	auxiliar
av.	aviaţie
biochim.	biochimie
bioi.	biologie
bis.	termen bisericesc
bot.	botanică
chim.	chimie
cib.	cibernetică
cin.	cinema; cinematografie
circ.	circulaţie
concr.	concretizat
cond. prez.	condiţional prezent
conjcţ.	conjuncţie
conj. prez.	conjuctiv-prezent
constr.	construcţie; construcţii
cont.	contabilitate
cor.	coregrafie
d.	dativ
depr.	depreciativ
d.Hr.	după Hristos
ec. pol.	economie politică
electron.	electronică
élt.	electrotehnică
engl.	engleză
entom.	entomologie
expr.	expresie; expresii
f.	feminin
fact.	(tranzitiv) factitiv
fam.	familiar
farm.	farmacie; farmacologie
f'g-	figurat
fii.	fîlosofie
fin.	finanţe
fiz.	fizică
fiziol.	fiziologie
fon.	fonetică; fonologie
fot.	fotografie
fr.	franţuzism; franceză
g-	genitiv
g.-d.	genitiv-dativ
geogr.	geografie
geol.	geologie
geom.	geometrie
ger.	gerunziu
germ.	germanism; germană
gr.	grecism; greacă
gram.	gramatică
hisp.	hispanism
iht.	ihtiologie
imper.	imperativ(-ă)
imperf.	imperfect
impers.	impersonal
impr.	impropriu
ind. prez.	indicativ prezent
inform.	informatică
interj.	interjecţie
intr.	intranzitiv
intr. impers.	intranzitiv impersonal
intr. unipers.	intranzitiv unipersonal
invar.	invariabil
ir.	ironie
ist.	istorie
it.	italienism; italiană
î. Hr.	înainte de Hristos
înv.	învechit
jap-	japoneză
jur.	domeniul juridic
lat.	latinism; latină
lingv.	lingvistică
lit.	literatură
livr.	livresc
loc.	locuţiune
loc. adj.	locuţiune adjectivală
loc. adv.	locuţiune adverbială
loc. conjcţ.	locuţiune conjuncţională
loc. interj.	locuţiune interjecţională
loc. num.	locuţiune numerală
loc. pr.	locuţiune pronominală
loc. prep.	locuţiune prepoziţională
loc. s.
loc. vb.
log.
m.
mar.
mat.
mec.
med.
med. vet.
met.
mii.
min.
mit.
mit. pop. m.m.c.p. muz. n.
nav. neacc. neart. neg. nom. norv. num. num. adv. num. card. num. col. num. distributiv num. multipl. num. ord. opt. omit. p. anal. part. pas. peior. perf. s. perf. c. pers. p. ext. p. gener. pict. pl. pol. poligr. pop. port. pr. prep. p. restr. prez. pr. dem. pr. interog. pr. invar.
locuţiune substantivală	pr. întSrire
locuţiune verbală	pr. neg.
logică	pr. nehot.
masculin	pr. pers.
marină	pr. pos.
matematică	pr. refl.
mecanică	pr. rel.
medicină	pron.
medicină veterinară	psih.
meteorologie	rad.
termen militar	refl.
mineralogie; minerit	refl. impers.
mitologie	refl. pas.
mitologie populară	refl. recipr.
mai mult ca perfectul	refl. unipers.
muzică	reg.
neutru(-ă) ,'s	relig.
navigaţie	rus.
neaccentuat	s.
nearticulat	sec.
negativ	s.f.
nominativ	sg-
norvegiană	silv.
numeral	slav.
numeral adverbial	s.m.
numeral cardinal	s.n.
numeral colectiv	sp.
numeral distributiv	spec.
numeral multiplicativ	s.prop.
numeral ordinal	stat.
optică	sued.
ornitologie	tehn.
prin analogie	tel.
participiu	telef.
diateza pasivă; pasiv	text.
peiorativ	tipogr.
perfect simplu	top.
perfect compus	tr.
persoană	transp.
prin extensie	unipers.
prin generalizare	V.
pictură	val.
plural	var.
politică	vb.
poligrafie	vestim.
popular	viit.
portugheză	voc.
pronume; pronominal	zool.
prepoziţie; prepoziţional	
prin restricţie	
prezent	
pronume demonstrativ	
pronume interogativ	
pronume invariabil	
pronume de întărire pronume negativ pronume nehotărât pronume personal pronume posesiv pronume reflexiv pronume relativ pronunţie psihologie radio; radiofonie reflexiv
reflexiv impersonal
reflexiv pasiv
reflexiv reciproc
reflexiv unipersonal
regional
religie
rusism; rusă
substantiv; substantival
secolul (secolele)
substantiv feminin
singular
silvicultură
slavonism
substantiv masculin
substantiv neutru
spaniolS
prin specializare
substantiv propriu
statistică
suedeză
tehnică
televiziune
telefonie
industrie textilă
tipografie
topografie
tranzitiv
transporturi
(verb) unipersonal
vezi
valoare
variantă
verb
vestimentaţie
viitor
vocativ
zoologie
A,a
a1 Prima literă a alfabetului limbii române. /De la~ laz = de la început până la sfârşit, s.m.ls.n., pl. a/a-uri. a2 Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. a. a3 1. (precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) ~ merge. 2. (exprimă o comparaţie sau o asemănare) Miroase - fân. //în semn de... Fluieră ~ pagubă.
3.	(intră în componenţa unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus „tot”) De-~ lui’gal. Atotputernic, prep. a4 (formează numerale distributive) De câte... Í caiete ~ 60 de file. prep.
a5/aa Exclamaţie care exprimă: surprindere, indignare, regret, supărare, plăcere, satisfacţie, admiraţie, entuziasm, reamintirea bruscă a unui lucru omis etc.; ah'. inter!.
a6- Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. Amoral. •[var. an-]
aalenian1 (-ni-an) Primul etaj al jurasicului mediu sau
ultimul etaj al jurasicului inferior, s.n.
aalenign2,-ă (-ni-an) Referitor la aalenian1. adj., pl.
aalenieni,-e.
aba1 (înv., în propoziţii interogative) Exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte, inter!. a bl2 Ţesătură groasă de lână, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. s.f, art. abaua, g.-d. art. abalei, pl. abale, art. abalele, abac 1. Instrument pentru calcule matematice simple, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Grafic sau tabel care permite rezolvarea imediată a unor calcule, s.n., pl. abace, abacă (arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava, s.f., g.-d. art. abacei, pl. abace.
abaggr (reg.) Abagiu, s.m., pl. abaggri. abagerje1 Atelier sau industrie de (haine de) aba. s.f, art. abagena, g.-d. art. abageriei, pl. abagerjj, art. abageriile.
abagerje2 Meseria de abagiu, s.f., art. abagena, g.-d. art. abageriei.
abagiu Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. s.m., art. abagiul, pl. abagii, art. abagiii.
abajur Dispozitiv de metal, de sticlă, de carton etc., care se pune la o lampă pentru a îndrepta lumina într-o anumită direcţie sau pentru a feri ochii de lumina acesteia. s.n.. pl. abajururi.
abandon 1. Părăsire a familiei, a copiilor etc., contrar regulilor morale şi obligaţiilor materiale. 2. Renunţare la un drept, la un bun etc. 3. Retragere a unui concurent dintr-o probă sportivă, s.n., pl. abandonuri, abandona 1. tr. A părăsi pe cineva (lăsându-1 fără ajutor sau sprijin); a renunţa la ceva. 2. tr. şi intr. A se retrage dintr-o probă sportivă, vb. 1, ind. prez. 3 abandonează.
abandonare Acţiunea de a abandona; părăsire, s.f, g.-d. art. abandonării, pl. abandonări, abanos Lemnul unui arbore exotic, de culoare neagră, din care se fac mobile de lux, instrumente muzicale de suflat etc. /Păr de - - păr de culoare neagră-lucioasă. s.m., pl. (arbori) abanoşi.
abataj 1. Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se execută această operaţie. 2. Operaţie de doborâre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Sacrificare a vitelor la abator.
//Ansamblul operaţiilor făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranşarea cărnii. 4. înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţării etc. s.n., pl. abataje.
abate1 1. Superior al unei abaţii. 2. Titlu onorific dat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. s.m., pl. abaţi.
abate2 1. tr., refl. şi intr. A (se) îndepărta de la o direcţie, (fig.) de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc. Hrefl. şi tr. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 2. refl. (despre fenomene ale naturii, calamităţi) A veni pe neaşteptate, a se produce în mod violent. 3. refl. şi intr. A-i veni cuiva o idee, o toană; a i se năzări. 4. tr. A întrista, a deprima, a descuraja. 5. tr. A doborî la pământ, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. abat, / pl. abatem, 2 pl. abateţi, imperf. 3 sg. abătea; conj. prez. 3 să abată; imper. 2 sg. abate, 2 pl. abateţi; part. abătut.
abatere 1. Acţiunea de a (se) abate2. //încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei efectivă. 3. (tehn.) Diferenţa dintre dimensiunea proiectată a unei piese şi dimensiunea ei reală, s.f, g.-d. art. abaterii, pl. abateri.
abatgsă Călugăriţă care conduce o abaţie. s.f, g.-d. art. abatgsei, pl. abatgse.
abatiză (mii.) Dispozitiv de apărare, realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic sau din crengi înfipte în pământ, s.f., g.-d. art. abatizei, pl. abatize, abator Ansamblu de clădiri şi instalaţii unde se taie vitele şi se prelucrează carnea proaspătă, s.n., pl. abatoare.
abaţie Mănăstire catolică cu statut special, condusă de un abate1 sau de o abatesă şi care depinde de un episcop sau direct de papă2, s.f., art. abaţia, g.-d. art. abaţiei, pl. abaţii, art. abaţiile.
abazje Tulburare a sistemului nervos caracterizată prin imposibilitatea de a merge normal, s.f., art. abazia, g.-d. art. abaziei, pl. abazii, art. abaziile. abc (abecg) Abreviere de la abecedar. IA învăţa ~~ul = a învăţa primele noţiuni dintr-un domeniu, s.n., art. abc-ul. abces Acumulare de puroi într-un ţesut sau într-un organ intern, din cauza unor agenţi microbieni sau parazitari, s.n., pl. abcgse.
abdica intr. 1. A renunţa la tron. 2. (fig.) A ceda în faţa greutăţilor. A - de la datorie, vb. I, ind. prez. 3 abdică, abdicare Acţiunea de a abdica, s.f, g.-d. art. abdicării, pl. abdicări.
abdomen 1. Parte a corpului situată între torace şi bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii şi intestinele; burtă, pântece, foaie. 2. (biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. s.n., pl. abdomene.
abdominal,-ă Referitor la abdomen; ventral. /Cavitate ~ = cavitate cuprinsă între pereţii abdomenului (1). adj., pl. abdominali,-e.
abdominalgie (med.) Durere abdominală, s.f, art. abdominalgia, g.-d. art. abdominalgiei, pl. abdominalgii, art. abdominalgiile.
abductor,-oare (în sintagma) Muşchi ~ = muşchi2 care îndepărtează un membru de planul median al corpului. adj., pl. abductari.-oare,
abducţie (-ţi-e) Mişcare efectuată de un muşchi abduc-tor. s.f, art. abducţia, g.-d. art. abdjjcţiei, pl. abducţii, art. abducţiile.
abecedar 1. Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. 2. (fig.) Carte care cuprinde noţiunile de bază dintr-un domeniu, s.n., pl. abecedare.
aberant
10
aberant,-ă Care se abate de la tipul normal sau corect; care reprezintă o aberaţie (1); absurd, adj., pl. aberanţi,-te. aberativ,-ă (rar) Care ţine de aberaţie (1); care este departe de adevăr, adj., pl. aberativi,-e. aberaţie (-ţi-e) 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Ceea ce este absurd, inadmisibil; absurditate, prostie, inepţie. 3. Defecţiune a unui sistem optic care duce la obţinerea unor imagini deformate, neclare./~ vizuală = astigmatism (2). -a luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui astru pe cer, datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită, (biol.) ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei, s.f, art. aberaţia, g.-d. art. aberaţiei, pl. aberaţii, ari. aberaţiile, aberoscop Instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi anormal, s.n., pl. aberoscoape. abhora tr. (livr.) A avea oroare, aversiune faţă de cineva sau de ceva; a urî, a detesta, vb. I, ind. prez. 3 abhorează, abia 1. (modal) Cu greu; anevoie. 2. (cantitativ, intensiv) Aproape deloc; foarte puţin. 3. (temporal) Chiar atunci, tocmai; de foarte puţină vreme; de îndată ce.
4.	Cel puţin; măcar, barem. adv. abientm (-bi-en-) Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub forma unor cristale incolore, solubile în apă şi în alcool, s.n. abietacee (-bi-e-) (la pl.) Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee; (la sg.) arbore din această familie, s.f, art. abietaceea, g.-d. art. abietaceei, pl. abietacee. abietinee (-bi-e-) Abietacee. s.f, art. abietineea, g.-d. art. abietineei, p/.^abietinee.
abM,-â (şi adv.) îndemânatic, priceput, iscusit. //Şmecher, descurcăreţ, adj., pl. abüi,-e. abilita tr. 1. A conferi cuiva dreptul de a practica o anumită profesie; a atesta. 2. A'acorda cuiva puteri depline; a împuternici, vb. I, ind. prez. 3 abilitează, abilitare Acţiunea de a abilita, s.f, g.-d. art. abilitării, pl. abilitări.	_
abilitate 1. (la sg.) îndemânare, pricepere, iscusinţă.
2.	(la pl.) Şmecherii, şiretlicuri, s.f., g.-d. art. abilităţii. pl. abilităţi.
ab Initio (-ţi-o) (lat.) De la început, loc. adv. ab intestat (lat., jur., despre o succesiune) Care se află în absenţa unui testament, ceea ce impune reglementarea situaţiei prin lege. loc. adv.
abiogén,-ă (-bi-o-) (biol., despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care se petrece în absenţa materiei vii. adj., pl. abiogeni,-e. abiogeneză (-bi-o-) Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. s.f., g.-d. art. abiogenezei.
abiologie (-bi-o-) Disciplină care studiază elementele lipsite de viaţă, s.f, art. abiologia, g.-d. art. abiologiei. abiotic,-ă (-bi-o-) (biol.) Lipsit de viaţă, adj., pl. abiotici,-ce.
abiotrofje (-bi-o-) Proces degenerativ care atinge celulele vii ale sistemului nervos, din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi. s.f, art. abiotrofia, g.-d. art. abiotrofiei. abioză (-bi-o-) 1. Stare lipsită de viaţă. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare, bazat pe distrugerea microorganismelor existente în produs, prin termo-, foto-, chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante, s.f, g.-d. art. abiozei.
abis 1. (şi fig.) Prăpastie, adâncime foarte mare; hău1, genune. 2. Parte profundă a unui fenomen, a unui proces. ~ul omenesc, s.n., pl. abisuri.
abisal,-ă 1. De abis. //Aflat la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune ~. Animal ~. 2. Referitor la subconştient. adj., pl. abisali,-e.
abisinian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Abisinia, adj., s.m. şi f, pl. abisinieni,-e.
abitaţie (-ţi-e) (jur.) Drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altuia, s.f, art. abitaţia, g.-d. art. abitaţiei.
abitir (pop., fam., în expr.) Mai ~ = mai mult, mai bine (decât...), adv.
abject,-ă Care inspiră repulsie; josnic, mizerabil, adj., pl. abjecţi,-te.
abjecţie (-ţi-e) Atitudine, faptă abjectă; josnicie, ticăloşie. s.f, art. abjecţia, g.-d. art. abjecţiei, pl. abjecţii, art. abjecţiile.
abjudeca tr. A anula un titlu, un drept printr-o hotărâre judecătorească, vb. /, ind. prez. 3 abjudecă. abjudecare Acţiunea de a abjudeca. s.f., g.-d. art. abjudecării, pl. abjudecări.
abjura tr. A renega public o credinţă (religioasă), o doctrină etc. vb. I, ind. prez. 3 abjură, abjurare Acţiunea de a abjura, s.f. g.-d. art. abjurării, pl. abjurări.^
abiactare înlocuire treptată a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului, s.f, g.-d. art. ablactării. ablactaţie (-ţi-e) 1. Abiactare. 2. încetare a secreţiei de lapte matern la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă, s.f, art. ablactaţia, g.-d. art. ablactaţiei. ablativ Caz al declinării substantivului în unele limbi, care indică punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. I~ absolut = construcţie sintactică specifică limbii latine, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, cu rol de propoziţie circumstanţială. s.n., pl. ablative.	a
ablaţie/ablaţiune (-ţi-e/-ţi-u-) 1. îndepărtare, pe cale chirurgicală, a unui organ, a unei tumori etc. 2. Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 3. Fenomen fizic în urma căruia un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă datorită încălzirii până la incandescenţă rezultate din frecarea cu aerul, s.f, art. ablaţia/ablaţiunea, g.-d. art. ablaţiei/ ablaţiunii, pl. abl aţii/abl aţi un i, art. abl aţi i le/abl aţiuni 1 e. ablaut (lingv.) Apofonie. s.n., pl. ablauturi. abiefarie Malformaţie congenitală constând în lipsa totală sau parţială a pleoapelor, s.f, art. ablefana, g.-d. art. ablefariei, pl. ablefarii, art. ablefariile. ablegat Legat' (2) al papei, s.m., pl. ablegaţi. ablepsie (med.) Cecitate, s.f., art. ablepsia, g.-d. art. ablepsiei, pl. ablepsii, art. ablepsüle. abluţiune (-ţi-u-) Spălare rituală a corpului pentru purificare, prescrisă de unele religii, s.f, g.-d. art. abluţiunii, pl. abluţiuni.
abnega tr. (rar) A nega, a tăgădui, a renunţa la cineva sau la ceva. vb. I, ind. prez. 3 abneagă. abnegare (rar) Abnegaţie, s.f, g.-d. art. abnegării. abnegaţie (-ţi-e) Devotament dus până la sacrificiu; abnegare. //Renunţare; sacrificiu voluntar, s.f, art. abnegaţia, g.-d. art. abnegaţiei.
abnorm,-ă (rar) Anormal, neobişnuit, adj., pl. abnormi,-e. abnormitate (rar) Lucru neobişnuit; anomalie; enormitate. s.f, g.-d. art. abnormităţii, pl. abnormităţi. aboli tr. A desfiinţa prin lege o hotărâre, o situaţie, o instituţie. S-a ~t sclavia, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. abolesc, imperf 3 sg. abolea; conj. prez. 3 să abolească, abolire Acţiunea de a aboli; aboliţiune. s.f, g.-d. art. abolirii, pl. aboliri.
aboliţionism (-ţi-o-) Mişcare politică apărută la sfârşitul sec. al XlII-lea în Statele Unite ale Americii, care urmărea desfiinţarea sclaviei negrilor; (p. ext.) mişcare politică ce susţine desfiinţarea sclaviei, //(fig.) Atitudine politică ce susţine abolirea unor legi retrograde. s.n.
11
absidă
aboliţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al aboliţionismului.
adj., s.m. şi f, pl. aboliţionişti,-ste.
aboliţiune (-ţi-u-) (înv.) Abolire, s.f, g.-d. art.
aboliţiunii, pl. aboliţiuni.
abolia (lat., rar) Manta militară la romani, s.f.
abominabil,-ă Groaznic; dezgustător, înfiorător urât.
Imagine ~. adj., pl. abominabili,-e.
abona 1. tr. şi refl. (cu determinări introduse prin prep.
„la”) A-şi face un abonament. 2. refl. (fig., fam.) A veni
în mod regulat undeva, la ceva. vb. /, ind. prez. 3
abonează.
abonament Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană are dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a primi un ziar etc. într-o anumită perioadă; (concr.) înscris care consemnează acest drept; sumă plătită pentru obţinererea acestui drept, s.n., pl. abonamente, abonare Acţiunea de a (se) abona, s.f, g.-d. art. abonării, pl. abonări.
abonat,-ă 1. (Persoană) care beneficiază de un abonament. 2. (fig., fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva, adj., s.m. şi f., pl. abonaţi,-te. aborda 1- intr. (despre nave) A acosta la ţărm sau a se alătura altei nave (pentru a o ataca). 2. tr. A începe studierea sau tratarea unei probleme; a începe o discuţie.
3.	tr. A se apropia de cineva pentru a-i vorbi: vb. I, ind. prez. 3 abordează.
abordabil,-ă Care poate fi abordat; (p. ext.) accesibil. adj.,pl. abordabili,-e.
abordaj 1- Abordare. 2. Atacare a unei nave de către o altă navă; ciocnire accidentală între nave sau între o navă şi un obstacol, s.n., pl. abordaje, abordare Acţiunea de a aborda; abordaj, s.f, g.-d. art. abordirii, pl. abordări.
aborigen,-ă Autohton, băştinaş, indigen, adj., s.m. şi f, pl. aborigeni,-e.
ab origine (lat.) De la origine, loc. adv.
abortiv1 Substanţă care provoacă avortul, s.n., pl.
abortive.
abortiv2,-ă 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Care provoacă avortul, adj., pl. abortivi,-e. ab avo (lat.) De la începutul începutului, loc. adv. abracadabra Cuvânt cabalistic căruia i se atribuia puterea de a realiza un lucru supranatural, interj. abracadabrant,-ă Ciudat, bizar, neobişnuit, adj., pl. abracadabranţi,-te.
abraş,-ă 1. (despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) rău, violent. 2. (despre acţiunile omului) Fără niciun rezultat; nereuşit. IA ieşi ~ = a nu izbuti, [var. iabraş,-ă adj.] adj., pl. abraşi,-e.
abrazare (rar) Abraziune (2). s.f, g.-d. art. abrazării, pl. abrazări.
abraziune (-zi-u-) 1. Eroziune a ţărmurilor din cauza valurilor mării. 2. Roadere a unui material prin frecare cu un corp abraziv sau mai dur; abrazare. s.f, g.-d. art. abraziunii, pl. abraziuni.
abraziv1 Material dur, corp care roade prin frecare, s.n., pl. abrazive.
abraziv2,-ă Care roade prin frecare, adj., pl. abrazivi,-e. abrazor Unealtă dintr-un material abraziv folosită la prelucrarea prin aşchiere. s.n., pl. abrazoare. abrevia (-vi-a) tr. A prescurta un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. vb. /, ind. prez. 3 abreviază, I pl. abreviem; conj. prez. 3 să abrevieze; ger. abreviind.
abreviativ,-ă (-vi-a-) Care indică o abreviere, adj., pl. abreviativi,-e.
abreviator (-vi-a-) (rar) l. Funcţionar al cancelariei papale. 2. Persoană care rezumă scrierile unui autor. s.m., pl. abreviatori.
abreviaţie (-vi-a-ţi-e) (înv.) Abreviere, [var. abreviaţi-
une 5/] s.f, art. abreviaţia, g.-d. art. abreviaţiei, pl.
abreviaţii, art. abreviaţiile.
abreviaţiune v. abreviaţie.
abreviere (-vi-e-) Acţiunea de a abrevia; (concr.)
cuvânt, titlu prescurtat; abreviaţie, prescurtare; simbol.
s.f, g.-d. art. abrevierii, pl. abrevieri.
abroga tr. A anula un tratat, o lege, o dispoziţie oficială.
vb. I, ind. prez. 3 abrogă.
abrogare Acţiunea de a abroga; abrogaţie. s.f, g.-d. art. abrogării, pl. abrogări.
abrogaţie (-ţi-e) (înv.) Abrogare, s.f., art. abrogaţia, g.-d. art. abrogaţiei, pl. abrogaţii, art. abrogaţiile. abrudean,-ă (Locuitor) din oraşul Abrud. adj., s.m. şi f, pl. abrudeni,-e.
abrudeanca Dans popular ardelenesc cu mişcare moderată; melodia după care se execută acest dans. s.f art., neart. abrudeanca, g.-d. art. abrudencii. abrudeancă Locuitoare din oraşul Abrud, s.f, g.-d. art. abrudencei, pl. abrudence. abrupt1 Formă de relief abruptă, s.n., pl. abrupturi. abrupt2,-ă 1. (despre un teren) Foarte înclinat; greu accesibil; prăpăstios, accidentat. 2. (fig., despre stil) Inegal, cu elemente contrastante. 3. (bot., despre un organ) Târâtor, repent. adj., pl. abrupţi,-te. abrutiza refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă însuşirile specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza, vb. I, ind. prez. 3 abrutizează.
abrutizant,-ă Care abrutizează, adj., pl. abrutizanţi,-te. abrutizare Acţiunea de a (se) abrutiza, s.f, g.-d. art. abrutizării, pl. abrutizări.
ABS (abees) (la autovehicule) Sistem de antiblocare a roţilor unui automobil, în cazul unei frânări bruşte, s.n., art. ABS-ul.
abscisă 1. Simbol care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. 2. Una dintre coordonatele carteziene, care, alături de ordonată, serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu, s.f, g.-d. art. abscisei, pl. abscise.
abscizie (-zi-e) (med.) Extirpare a unui organ al corpului. s.f, art. abscjzia, g.-d. art. absdzíei. pl. abscizii, art. absciziile.
abscons,-ă Greu de înţeles; tainic; obscur. Raţionament ~. adj., pl. absconşi,-se.
absent,-ă 1. Care lipseşte. 2. (fig.) Care nu este atent; distrat, adj., pl. absenţi,-te.
absenta intr. (despre persoane) A lipsi dintr-un loc unde ar fi trebuit să se afle; a nu fi de faţă. vb. /, ind. prez. 3 absentează.
absenteism 1. Mod de exploatare a unei proprietăţi funciare prin intermediar. 2. Neparticipare la alegeri sau la îndeplinirea unor obligaţii sociale ori politice. /~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului pentru a întârzia sau a împiedica adoptarea unor legi. s.n. absenteist,-ă (Persoană) care practică absenteismul. adj., s.m. şi f, pl. absenteişti,-ste. absenţă 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect din locul unde trebuia să fie. //(concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) Lipsă de atenţie; indiferenţă, distracţie, s.f, g.-d. art. absenţei, pl. absenţe. absidal,-ă v. absidial.
absidă Nişă semicirculară sau. poligonală (în vechile catedrale catolice apusene). //încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creştine, s.f, g.-d. art. absidei, pl. abside.
absidial
12
absidial,-ă (-di-al) Referitor la absidă, [var. absidal(-ă adj.] adj., pl. absidiali,-e.
absidiolă (-di-o-) Mică absidă, s.f., g.-d. art. absidiolei, pl. absidiele.
absint Băutură alcoolică tare, cu gust amar, preparată din pelin, anason şi alte plante aromatice, s.n., pl. absinturi.
absolut1 Principiu imuabil, veşnic, infinit care, după unele concepţii filosofice, ar sta la baza universului, /(fii.) Spirit ~, idee ~ sau eu - = element esenţial al universului, identificat cu divinitatea, s.n., pl. absoluturi. absolut2,-ă 1. adj. 1. Valabil în orice condiţii; care nu are limite; care nu este supus niciunei restricţii; necondiţionat, perfect, desăvârşit. /Monarhie ~ = formă de guvernământ în care monarhul are puteri nelimitate.
2.	Care se află pe treapta cea mai de sus. jAdevăr - = adevăr care nu poate fi contestat. 3. (mat., despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat sau de condiţiile în care a fost măsurat. /Valoare ~ = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi.
4.	(fiz.) Zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273° C). 5, (lingv.) Verb ~ = verb tranzitiv câre are complement neexprimat, dar subînţeles. 6. Premieră ~ = prima manifestare mondială a unui eveniment artistic sau ştiinţific. II. adv. (utilizat la formarea superlativului) Cu desăvârşire, cu totul; exact, întocmai, perfect. Cerere - justificată. //(întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit - nimeni, adj., pl. absoluţi,-te; adv.
absolutism Regim politie propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. /~ luminat = regim politic apărut în sec. al XVIlI-lea, caracterizat prin atitudinea înţelegătoare a suveranilor faţă de sfaturile gânditorilor luminaţi, faţă de cerinţele progresului etc, s.n. absolutist,-ă Referitor la absolutism, adj., pl. absolu-tişti.-ste.
absolutiza tr. A atribui (în mod eronat) unui fapt, unei idei o valoare absolută ignorându-i caracterul relativ; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de contextul căreia îi aparţine, vb. I, ind. prez. 3 absolutizează, absolutizare Acţiunea de a absolutiza, s.f., g.-d. art. absolutizării,pl. absolutizări.
absolutoriu'' (înv.) Act de absolvire a unei şcoli superioare, s.n., art. absolutQriul, pl. absolutorii, art. absolutoriile.
absolutoriu2,-le Care iartă un delict, un păcat etc. adj., pl. absolutorii.
absoluţiune (-ţi-u-) 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputabilă nu este prevăzută de lege sau când săvârşirea ei a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (de către papă), s.f, g.-d. art. absoluţiunii, pl. absoluţiuni.
absolvent,-ă Persoană care a absolvit un ciclu sau o formă de învăţământ, s.m., pl. absolvenţi; s.f, g.-d. art. absolventei, pl. absolvente.
absolvenţă Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire, s.f, g.-d. art. absolvenţei, pl. absolvenţe.
absolvi tr. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă, a ierta. vb. IV, ind. prez. 3 absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 să absolve.
absolvire Acţiunea de a absolvi; absolvenţă, s.f, g.-d. art. absolvirii, pl. absolviri.
absorbant1 Substanţă care absoarbe lichide, vapori, radiaţii etc. s.n., pl. absorbante. absorbant2,-ă l. Care absoarbe. Hârtie 2. (fig.) Care preocupă, care acaparează pe cineva. Carte adj., pl. absorbanţi,-te.
absorbi tr. I. A încorpora ceva; a suge, a înghiţi. //A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. (fig.) A preocupa în mod intens; a captiva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. absarb, imperf 3 sg. absorbea; conj. prez. 3 să absoarbă, absorbire Acţiunea de a absorbi, s.f, g.-d. art. absorbirii, pl. absorbiri.
absorbit,-ă l. înghiţit; încorporat. 2. (fig.) Captivat, preocupat, adj., pl. absorb iţi,-te. absorbitor1 Dispozitiv folosit Ia recoltarea prin absorbţie a probelor de aer în scop analitic, s.n., pl. absorbitoare.
absorbitQr2,-oare Care absoarbe, adj., pl. absorbitori,-oare.	_
absorbţie (-ţi-e) l. (fiz.) încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid. //Micşorare sau anulare a intensităţii unei radiaţii care cade pe un corp. //Fenomen optic, specific lentilelor ochelarilor de soare, de a reţine, filtra etc. razele de lumină dăunătoare ochiului. 2. Pătrundere a apei, a substanţelor minerale şi organice în celulele organismului. /~ intestinală = pătrunderea în sânge şi în limfă a produşilor rezultaţi din digestia alimentelor. 3. încrucişare repetată a unei rase perfecţionate cu una ameliorată pentru îmbunătăţirea radicală a acesteia. 4. Fuziune între întreprinderi sau societăţi în favoarea uneia dintre ele, [var. absorbţiune s./] s.f. art. abssrbţia, g.-d. art. absorbţiei, pl. absorbţii, art. absorbţiile, absorbţiune v. absorbţie, abstenţlonlsm (-ţi-o-) Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot, s.n. abstenţlonist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al abstenţionismului. adj., s.m. şi f, pl. abstenţionişti,-ste. abstenţlune (-ţi-u-) (rar) Abstinenţa, s.f. g.-d. art. abstenţijjnii, pl. abstenţiuni.
abstintnt,-ă Persoană oare practică abstinenţa. s.m., pl. abstinenţi; s.f, g.-d. art, abstinentei, pl. abstinente.
abstlngnţă l. Reţinere de la mâncare, băutură, satisfacerea unor plăceri etc.; abstenţiune. 2, (ec. pol.) Teoria -ei = teorie conform căreia acumularea de capital rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat, s.f, g.-d. art. abstinenţei, pl. abstinenţe.
abstract1 Cuvânt care are sens abstract2 (1). /- verbal = substantiv care provine dintr-un verb şi exprimă acţiunea verbului respectiv, s.n., pl. abstracte. abstract2,-ă 1. Rezultat din separarea şi generalizarea însuşirilor specifice unui grup de obiecte sau fenomene;-independent, detaşat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. Artă 2; Care este (prea) general, (prea) teoretic. Noţiune //« ~ = pe bază de deducţii logice, teoretice, fără legătură cu faptele concrete, //(despre un proces de gândire) Greu de înţeles. /Număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat. adj.,pl. abstracţi,-te. abstractiza tr. şi intr. A efectua o abstractizare, vb. I, ind. prez. 3 abstractizează.
abstractizant,-ă Care abstractizează, adj., pl. abstrac-tizanţi,-te.
abstractizare Operaţie a gândirii prin care se extrag şi se reţin datele esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor din realitate; abstracţie. //Trecere de la concret la abstract, s.f, g.-d. art. abstractizării, pl. abstractizări.
abstracţie/abstracţiune (-ţi-e/-ţi-u-) Abstractizare; (concr.) lucru abstract. IA face ~ de... = a nu ţine seama, a ignora, s.f, art. abstracţia/abstracţiunea, g.-d. art. abstracţiei/abstracţiunii, pl. abstracţii/abstracţiuni, art. abstracţiile/abstracţiunile.
13
acaju
abstracţionism (-ţi-o-) Curent în artele plastice europene de îa începutul sec. al XX-!ea, caracterizat prin încercarea de a elimina din opera de artă orice referire la realitatea exterioară, folosindu-se în acest scop încifrarea imaginii, motive geometrice etc.; artă abstractă, s.n.
abstracţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al abstracţionismului. adj., s.m. şi f, pl. abstracţionişti,-ste. abstracţiune v. abstracţie, abstrage 1. tr. A efectua o abstractizare; a judeca izolat, în afara unui context. 2. refl. A se izola de realitatea înconjurătoare, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. abstrag, imperf. 3 sg. abstrăgea; conj. prez. 3 să abstragă; part. abstras.
abstragere (rar) Acţiunea de a (se) abstrage, s.f, g.-d.
art. abstragerii, pl. abstrageri.
abstrus,-ă (livr.) Neclar, confuz, încurcat, adj., pl.
abstruşi.-se.
absurd1 Ceea ce este absurd2, s.n. absurd2,-ă l. Care se abate de la gândirea normală, raţională; contrar bunului-simţ; ilogic. /Prin - = admiţând un raţionament fals, o situaţie aproape imposibila.
2.	Reducere la ~ = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere opus duce la absurd, adj., pl. absurzi,-de.
absurditate Caracterul a ceea ce este absurd2 (l); prostie, inepţie, s.f, g.-d. art. absurdităţii, pl. absurdităţi, abţlbjld l. Mic desen colorat imprimat pe o peliculă aderentă. 2. (fig., la pl.) Nimicuri; mici şmecherii, s.n.. pl. abţibilduri.
abţigui (fam.) I. refl. A se îmbăta. 2. tr. A da cuiva
o	bătaie (uşoară). //A face (cuiva) un rău. 3. tr. A modifica un text, date etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; (p. ext.) a falsifica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. abţiguiesc, imperf. 3 sg. abţiguia; conj. prez. 3 să abţiguiască.
abţiguire (fam.) Acţiunea de a (se) abţigui. s.f, g.-d. art. abţiguirii, pl. abţigujri,
abţine refl. A se opri, a se reţine (de la o acţiune, de la exprimarea unei idei etc.). vb. III, ind. prez. I sg. mă abţin, 2 sg. te abţii, 1 pl. ne abţinem, 2 pl. vă abţineţi, 3 pl. se abţin, imperf. 3 sg. se abţinea; con/, prez. 3 să se abţină; ger. abţinându-se; part. abţinut, abţinere Acţiunea de a se abţine, s.f, g.-d. art. abţii nerii, pl. abţineri.
abulic,-ă (Persoană) care suferă de abulie, adj., s.m. şi f. pl. abulici,-ce.
abulie Boală psihică manifestată prin lipsa voinţei. //Inerţie, nehotărâre, s.f, art. abuHa, g.-d. art. abuliei, pl. abulii, art. abuliile.
abunda intr. I. A exista din belşug; a prisosi. 2. A avea. a conţine, vb. I, ind. prez. 3 abundă; ger. abundând. abundgnt,-ă Care abundă; îmbelşugat, bogat, adj., pl. abundenţi,-te.
abundgnţă Cantitate mare; belşug, bogăţie. /Din - =
mult; în cantitate mare. s.f, g.-d. art. abundenţei.
âbur 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (fig.) Suflare
uşoară a vântului; boare. 4. (rar) Adiere, s.m., pl. aburi.
aburca tr. şi refl. (pop.) A (se) urca, a (se) sui căţă-
rându-se. vb. I, ind. prez. 3 aburcă.
abureală 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine
care se depun pe obiecte. 2. Miros, exalaţie. 3. (fig.. rar)
Adiere, s.f, g.-d. art. aburelii, pl. aburgli.
aburi I. ir şi refl. A (se) acoperi cu aburi (I). //intr.
A produce aburi (I). 2. refl. (fig.) A se îmbujora la faţă.
3.	tr. (fig.) A atinge uşor ca o suflare, //intr. (rar, despre vânt) A adia, 4. (fam.) A învălui cu vorbe. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aburgsc, imperf. 3 sg. aburea; conj. prez. 3 să aburească.
aburire Acţiunea de a (se) aburi (1). //Expunere a unor materiale lemnoase, textile etc. la acţiunea aburilor (1), în scopul ameliorării unor însuşiri, s.f, g.-d. art. aburirii, pl. aburiri.
aburos,-oasă (rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii, adj., pl. aburQşi.-oase. abuz 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. /Prin ~ = abuziv, exagerat. 2. încălcare a legalităţii: faptă ilegală. /- de putere = infracţiune comisă de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. ~ de încredere = infracţiune constând în înşelarea încrederii cuiva. ~ de drept = delict constând în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 3. (rar) Eroare constând în exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. s.n., pl. abuzuri, abuza intr. 1. A face abuz (1) de ceva. 2. A comite un abuz (2). vb. I, ind. prez. 3 abuzează, abuziv,-ă 1. Exagerat, excesiv. 2. (despre acţiunile omului) Arbitrar; ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. adj., pl. abuzivi,-e. ac 1. Obiect metalic, ascuţit, prevăzut cu o gaură prin care se trece un fir, care serveşte la cusut. IA avea ~ de cojocul cuiva = a avea mijloace de a pedepsi pe cineva. A călca (sau a umbla) ca pe~e = a merge încet, cu grijă. A scăpa ca prin urechile ~ului = a scăpa cu mare greutate. Nici cât un vârf de~ = extrem de mic, foarte puţin. A căuta ~ul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică. 2. Nume dat unor obiecte sau unor piese alungite, asemănătoare cu un ac (1), având diverse întrebuinţări. ~ cu gămălie. - de siguranţă. - de păr. /- de maşină = ac pentru maşina de cusut. -~e de gheaţă ~ cristale de gheaţă subţiri şi alungite, formate iama.
3.	Indicator la unele instrumente sau aparate de precizie. ~ul busolei. ~ magnetic. //Macaz. 4. (biol.) Organ de apărare şi de atac al unor animale, -ele ariciului. 5. Frunză ascuţită şi îngustă, caracteristică coniferelor. s.n., pl. ace.
acacie (-ci-e) Arbore sau arbust tropical din familia leguminoaselor, cu flori galbene sau albe, parfumate, cultivat ca plantă ornamentală, pentru industria par-fumurilor şi pentru extragerea gumei arabice, s.f, art. acacia, g.-d. art. acaciei, pl. acacii, art. acaciile. acadea Bomboană preparată din zahăr topit, s.f, art. acadeaua, g.-d. art. acadelei, pl. acadele, art. acadelele, academic,-ă 1. Referitor la academie. /Titlu - = diplomă obţinută într-o şcoală de grad universitar, //(s.m., înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; convenţional. /Stil - = stil sobru, corect ştiinţific, convenţional şi rece. adj., pl. academici,-ce. academician,-! (-ci-an) Membru (de onoare sau titular) al unei academii, s.m.. pl. academicieni; s.f, g.-d. art. academicienei, pl. academicigne. academie I. Instituţie alcătuită din oameni de ştiinţă şi cultură, artişti etc., creată pentru a sprijini dezvoltarea ştiinţelor şi a artelor. 2. Şcoală de învăţământ superior. s.f, art. academia, g.-d. art. academiei,pl. academii, art. academiile.
academism 1. Concepţie estetică manifestată prin imitarea artei antice sau a Renaşterii. //Caracteristică a unei arte care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională. 2. Fel de a se comporta academic (2); rigid, rece. s.n.
acadian1 (-di-an) Epoca mijlocie a cambrianului. s.n. acadian2,-ă (-di-an) I. adj. Referitor la acadian1. II. adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Acadia. adj., s.m. şi f, pl. acadi£ni,-e.
acaju1 Arbore tropical din America, cu lemnul foarte rezistent, întrebuinţat la fabricarea mobilei de lux; mahon. s.m., art. acajuul, pl. acaju. acaju2 Culoare maro-roşcat, s.n., art. acajuul.
acaju
14
acaju3 Maro-roşcat, de culoarea lemnului de acaju1. adj. invar.
acalgfă (la pl.) Clasă de meduze de mărime mijlocie; (la sg.) meduză din această clasă, s.f., g.-d. art. acalgfei, pl. acalefe. _
acalmie 1. încetare temporară a mişcării vântului, valurilor etc. 2. (fig.) Linişte de scurtă durată într-o perioadă agitată, s.f, art. acalmia, g.-d. ari. acalmiei. acana v. hacana. acant v. acantă.
acantacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate din zonele calde, cu fructele capsule, al căror tip este acanta; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. acantacgea, g.-d. art. acantacgei, pl. acantacge. acantă 1. Plantă ornamentală din familia acantaceelor, cu frunze mari, penate, ale cărei rădăcini sunt folosite în medicină. 2. Motiv decorativ care imită frunzele de acantă (1). [var. acant í.m.] s.f, g.-d. art. acantei, pl. acante,
acantocefal (la pl.) Clasă de viermi paraziţi nematelminţi, cu o trompă înconjurată de cârlige de apărare; (la sg.) vierme din această clasă, s.m., pl. acantocefali.	’
acantoză Boală de piele caracterizată prin prezenţa unor pete pigmentate, îngroşate pe diferite părţi ale corpului, s.f, g.-d. art. acantQzei, pl. acantoze. acapara tr. A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă (pentru speculă); a pune stăpânire pe ceva, în scop de îmbogăţire, în dauna altora, //(fig.) A-şi însuşi totul pentru sine, în dauna altora. A ~t discuţia. L-a ~t sentimental, vb. I, ind. prez. 3 acaparează.
acaparare Acţiunea de a acapara, s.f, g.-d. art. acaparării, pl. acaparări.
acaparator,-oare (Persoană) care acaparează, adj., s.m. şi f., pl. acaparatori,-oare.
a cappella (it., despre muzică sau despre coruri) Fără acompaniament instrumental, loc. adj.-, loc. adv. acar1 Muncitor feroviar care manevrează şi întreţine acele de macaz; macagiu. s.m., pl. acari. acar2 (pop.) Obiect care susţine conciul ţărăncilor. s.n., pl. acare.
acaret l. Construcţie anexă pe lângă o gospodărie. 2. (la pl.) Unelte de gospodărie (mai ales agricole), s.n., pl. acargturi.
acarian (-ri-an) (la pl.) Arahnide mici, parazite, care pot fi purtătoare de germeni ai unor maladii grave; (la sg.) exemplar din acest ordin, s.m., pl. acarieni. acaricjd1 Substanţă care omoară acarienii. s.n., pl. acaricide.
acaricjd2,-ă Care omoară acarienii. adj., pl. acari-cizi,-de.
acarinată (la pl.) Păsări alergătoare cu sternul lipit de carenă şi cu aripi nedezvoltate; (la sg.) pasăre din această clasă, s.f, g.-d. art. acarinatei, pl. acarinate. acarioză (-ri-o-) Numele unor boli de piele contagioase (la oameni şi la animale), provocate de acarieni. s.f, g.-d. art. acariozei, pl. acarioze.
acarniţă (reg.) Acăriţă. s.f, g.-d. art. acamiţei. pl. acamiţe. A
acasă 1. în sau spre casa în care locuieşti; (fig.) la locul natal; în sau către patrie. ICei de— = familia; (p. ext.) conaţionalii. Aşa (sau acum) mai vii de-~ = acum înţeleg ce spui. adv.
acatafazie Aşezare greşită a cuvintelor în vorbire, s.f, art. acatafazia, g.-d. art. acatafaziei, pl. acatafazii, art. acatafaziile.
acatagrafie Aşezare greşită a cuvintelor în scris, s.f, art. acatagrafla, g.-d. art. acatagrafiei, pl. acatagrafii, art. acatagrafiile.
acatalectic (în metrica antici în sintagma) Vers ~ = vers căruia nu-i lipseşte nicio silabă, adj., pl. acatalectice, acatalepsie 1. Deficienţă a intelectului. 2. Nesiguranţa în stabilirea unui diagnostic la un bolnav, s.f, art. acatalepsia, g.-d. art. acatalepsjei, pl. acatalepsii, art. acatalepsiile.
acatist/acatist 1. Imn sau slujbă în biserica ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi. 2. Listă cu nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise acolo. IA da ~ (sau un ~) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni în scopul îndeplinirii unei dorinţe, s.n., pl. acatiste/acatiste, acaţ (reg.) Salcâm, [var. acaţiu s.m.] s.m., pl. acaţi. acaţiu v. acaţ.
acaustobiout (-ca-us-, -bi-o-) Rocă sedimentară de origine organică, care nu arde. s.n., pl. acaustobiolite. acaustobiolitic.-ă (-ca-us-, -bi-o-) (geol.) Referitor la acaustobiolite. adj., pl. acaustobiolitici,-ce. acăriţă (pop.) Cutiuţă în care se păstrează mărunţişuri necesare la cusut; ace, aţă etc.; acarniţă. s.f., g.-d. art. acăriţei, pl. acăriţe. acătărea v. acătării.
acătării (pop., fam.) 1. (despre lucruri) Bun, frumos, corespunzător scopului. Haine 2. (despre oameni) De treabă, cumsecade, cu calităţi deosebite, [var. acătărea adj. invar.] adj. invar. acăţa v. agăţa, acăţare v agăţare, acăţăra v. căţăra. acăţător,-oare v. agăţător, accede intr. A avea acces1 (1), a ajunge undeva sau la ceva. vb. ///, ind. prez. I sg. şi 3 pl. acced; conj. prez. 3 să acceadă (nefolosit la timpuri trecute, moduri impersonale).
accedere Faptul de a accede, s.f, g.-d. art. accederii, accelera tr. 1. A creşte viteza unei maşini. 2. A grăbi o mişcare sau o acţiune; a iuţi, a urgenta, vb. 1, ind. prez. 3 accelerează.
accelerando (it., muz.) Din ce în ce mai repede, adv. accelerare Acţiunea de a accelera; iuţire, grăbire, urgentare, s.f, g.-d. art. accelerării, pl. accelerări. accelerat1 Tren cu viteză mai mare decât a personalului, care opreşte numai în anumite gări. s.n., pl. accelerate.
accelerat2,-ă Care are o frecvenţă mai mare decât cea normală; care este iuţit, grăbit. Respiraţie ~. Ritm ~. adj., pl. acceleraţi,-te.
accelerator1 Substanţă care, adăugată unor materiale, măreşte viteza unor procese fizico-chimice. s.m., pl. acceleratori.
accelerator2 l. Mecanism care permite accelerarea turaţiei unui motor; pedală care comandă acest mecanism. 2. Instalaţie complexă care măreşte viteza unor particule elementare, s.n., pl. acceleratoare. accelerator3,-oare Care accelerează, adj., pl. acceleratori,-oare.
acceleraţie (-ţi-e) Creştere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. I~ gravitaţională = acceleraţie pe care o au corpurile în cădere liberă. [var. acceleraţiune s/] s.f, art. accelaraţia, g.-d. art. acceleraţiei, pl. acceleraţii, art. acceleraţiile, acceleraţiune v. acceleraţie, accelerograf Accelerometru care înregistrează acceleraţiile. s.n., pl. accelerografe. accelerometru 1. Aparat cu care se măsoară acceleraţiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic folosit la măsurarea structurilor vibrante. s.n., art. accelerometrul, pl. accelerometre. accent I. Pronunţare mai intensă a unui sunet, a unei silabe, a unui cuvânt etc. //Semn grafic pus deasupra
15
acesta
unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă particularitate de pronunţare. IA pune ~ul (pe ceva) = a scoate în relief, a acorda atenţie deosebită (unei probleme). 2. Fel propriu de a pronunţa sunetele sau cuvintele dintr-o limbă. 3. (muz.) Prelungire a duratei unui sunet, amplificare a sonorităţii lui etc., pentru a-l scoate în relief, s.n., pl. accente, accentua (-tu-a) 1. tr. A marca prin accent (1). 2. tr. (fig.) A sublinia, a întări, a scoate în evidenţă. 3. refl. (fig.) A se amplifica, a se intensifica, vb. I, ind. prez. 3 accentuează, / pl. accentuăm; eoni. prez. 3 să accentueze; ger. accentuând.
accentuare (-tu-a) Acţiunea de a (se) accentua, s.f, g.-d. art. accentuării, pl. accentuări.	-
accept Consimţământ exprimat în scris pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţa, suma de bani din poliţă. //Acord, aprobare, încuviinţare. s.n.
accepta tr. A admite, a încuviinţa, a aproba, a fi de acord cu... //A tolera, a suporta, vb. /, ind. prez. 3 acceptă, acceptabil,-ă Care poate fi acceptat; satisfăcător, adj., pl. acceptabili,-e.
acceptare 1. Acţiunea de a accepta. 2. Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare privind achitarea furnizorilor. 3. Manifestare a voinţei de a primi un drept sau o moştenire. 4. Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească în scadenţă suma din poliţa respectivă; accept, s.f., g.-d. art. acceptării, pl. acceptări.
acceptor1 (fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primeşte electroni de la un atom din reţeaua cristalină a acestuia, s.m., pl. acceptori. accepter2,-oare Care acceptă, adj., pl. acceptori,-oare. accepţie (-ţi-e) Sens, semnificaţie a unui cuvânt, [var. accepţiune s.£] s.f, art. accepţia, g.-d. art. accepţiei, pl. accepţii, art. accepţiile, accepţiune v. accepţie.
acces1 1. Posibilitate sau drept de a pătrunde undeva; (p. ext.) intrare. IRampă de ~ = porţiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor la un nivel mai înalt. Cale (sau drum, şosea) de ~ = drum care face legătura cu o şosea importantă, cu o localitate etc. A (nu) avea ~ = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. (inform.) Proprietate a sistemelor de memorare de a înregistra informaţia şi de a o regăsi, s.n., pl. accesuri. acces2 Manifestare bruscă şi intensă a unei boli, care se repetă de obicei la intervale variate; atac. //Izbucnire violentă (şi trecătoare) a unei stări sufleteşti. ~ de furie. s.n.,pl. accese.
accesa tr. (inform.) A avea acces, a intra într-o reţea, într-un program etc. vb. I, ind. prez. 3 accesează, accesibil,-ă 1. La care se poate ajunge (uşor); care poate fi procurat fară dificultate; la îndemână. Preţ ~. 2. Uşor de înţeles, adj., pl. accesibili,-e. accesibilitate însuşirea de a fi accesibil, s.f, g.-d. art. accesibilităţii.
accesiune (-si-u-) (jur.) Mod de dobândire a unei proprietăţi, prin alipirea unui bun la altul mai important, s.f, g.-d. art. accesiunii, pl. accesiuni. accesoriu1 Obiect, piesă, dispozitiv anex, complementar. ~ii de îmbrăcăminte, s.n., art. accesQriul, pl. accesării, art. accesoriile.
accesoriu2,-ie 1. Care reprezintă un element secundar, anex. 2. (despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept, cu altă cerere, dar dependent de acestea. adj.,pl. accesorii.
accident1 (muz.) Alteraţie. //Semn care indică această modificare a intonaţiei unei note. s.m., pl. accidenţi.
accident2 I. Eveniment întâmplător şi neprevăzut, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (având consecinţe grave, dăunătoare). //Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (geogr.) Neregularitate de teren. 3. (fii.) însuşire trecătoare, neesenţială a unui lucru. 4. (lingv.) - fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet. 5. (med.) Fenomen neaşteptat care survine în cursul unei boli. s.n., pl. accidente, accidenta tr. şi refl. A provoca sau a suferi un accident. vb. I, ind. prez. 3 accidentează.	_
accidental,-ă l. întâmplător, incidental. întâlnire ~.
2.	Secundar, neesenţial, adj., pl. accidentali,-e. accidentare Faptul de a (se) accidenta, s.f, g.-d. art. accidentării, pl. accidentări.
accidenţar Muncitor specializat în accidenţe. s.m., pl. accidenţari.
accidenţă Lucrare tipografică măruntă (afişe, invitaţii etc.). s.f, g.-d. art. accidenţei, pl. accidenţe. acciza tr. A plăti o acciză, vb. /, ind. prez. 3 accizează. accizare Acţiunea de a acciza, s.f, g.-d. art. accizării, pl. accizări.
acciză 1. Impozit indirect perceput pentru anumite produse de consum (cafea, alcool etc.) şi servicii de primă necesitate. 2. (înv.) Taxă de consumaţie, de barieră şi vamală, s.f, g.-d. art. accizei, pl. accize, ac-de-mare Peşte marin lung şi ascuţit, acoperit cu plăci osoase, s.n., pl. ace-de-mare. acefal,-ă Care prezintă acefalie, adj., pl. acefali,-e. acefalie 1. (zool.) Lipsă a capului, specifică la unele animale inferioare. 2. (med.) Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la fát. s.f, art. acefalia, g.-d. art. acefaliei.
acel1, acea (antepus, indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) ~ om. ~ femeie, adj. dem., g.-d. acelui, acelei, pl. acei, acele, g.-d. pl. acelor. acel2, acea v. acela.
acela, aceea (postpus) I. pr. dem. (indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Cine e ~? /(în) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. Drept aceea = prin urmare; deci. (reg.) Ca ~ sau ca aceea = extraordinar; puternic; însemnat. II. adj. dem. Acel, acea. [var (înv.) acel, acea pr. dem.] Omul Cartea ~. pr. dem., adj. dem., g.-d. aceluia, aceleia, pl. aceia, acelea, g.-d. pl. acelora, acelaşi, aceeaşi (Care este) tot la fel ca mai înainte; (care este) tot acela, chiar acela. pr. dem., adj. dem., g.-d. aceluiaşi, aceleiaşi, pl. aceiaşi, aceleaşi, g.-d. pl. aceloraşi, acera v. acira.
aceracee (la pl.) Familie de plante lemnoase, dicotile-donate, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. aceraceea, g.-d. art. aceraceei, pl. aceracee. acerateriu Mamifer fosil, strămoş al rinocerului, caracterizat prin absenţa cornului, [var. aceratherium s.m.] s.m., art. acerateriul. aceratherium v. acerateriu. aceră (reg.) Acvilă, pajură; vultur, s.f, g.-d. art. acerei, pl. acere.
acerb,-ă Necruţător, aspru, înverşunat; agresiv, sarcastic. adj., pl. acerbi,-e.
acest, această (antepus) l. (indică pe cineva sau ceva relativ apropiat, în spaţiu sau timp, de vorbitor) ~ pom. ~ casă. 2. (în legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat), in - an., adj. dem., g.-d. acestui, acgstei, pl. acgşti, acgste, g.-d. pl. acgstor. acesta, aceasta (postpus) I. pr. dem. (indică pe cineva sau ceva relativ apropiat, în spaţiu sau timp, de vorbitor)
acetaldehidă
16
Ce e aceasta? /Cu toate acestea = totuşi. (în) afară de (sau pe lângă) aceasta - în plus. Pentru aceasta = de aceea; din această cauză. II. adj. dem. (arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află relativ aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Pomul ~. Casa pr. dem., adj. dem., g.-d. acestuia, acgsteia, pl. aceştia, acestea, g.-d. pl. acestora, acetaldehidă (chim.) Aldehidă acetică; etanol. s.f, g.-d. art. acetaldehidei, pl. acetaldehide. acetamidă (chim.) Amidă a acidului acetic, s.f, g.-d. art. acetamidei, pl. acetamide. acetat 1. Sare a acidului acetic, utilizată în industria chimică şi farmaceutică. 2. Ester al acidului acetic, folosit în tehnică în special ca dizolvant. /~ de celuloză = acetat utilizat la fabricarea unor materiale plastice. ~ de vinii = acetat folosit la fabricarea unor fibre textile artificiale, s.m., pl. acetaţi.
acetazolamidă Medicament cu efecte diuretice folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc. s.f, g.-d. art. acetazolamidei, pl. acetazolamide. acgtic,-ă (în sintagmele) Acid ~ = acid lichid, incolor, cu miros înţepător, obţinut sintetic sau prin 'oxidarea alcoolului etilic şi folosit în industria farmaceutică, în alimentaţie etc. Aldehidă ~ = lichid incolor cu miros înţepător, utilizat la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, în industria chimică de sinteză etc.; acetaldehidă, Fermentaţie - = fermentaţie care transformă alcoolul etilic în acid acetic, folosita la fabricarea oţetului, adj., pl. acetici,-ce. acetlflca tr, şi refl. (despre alcool etilic) A (se) transforma în acid acetic, vb. I, ind. prez. 3 acetifică. acetlficare Acţiunea de a (se) acetifica. s.f, g.-d. art. acetificării.
aceţil Radical organic monovalent, derivat al acidului acetic, s.m., pl. acetili.
acetilacgtic (chim., în sintagma) Acid - - acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon, adj. acetilgre (chim.) Introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic, s.f, g.-d. art. acetilării, pl. aeetilări.
acetilenă Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor, folosit în industrie, la sudura oxiacetilenică, la iluminat etc. s.f, g.-d. art. acetilenei.
acetilsalicilic (în sintagma) Acid - = medicament
febrifug şi analgezic; aspirină, adj.
acetilură Derivat al hidrocarburilor acetilenice. s.f,
g.-d. art. acetilurîi, pl. acetiluri.
acetobutirgt (în sintagma) ~ de celuloză = ester mixt
al celulozei, folosit la fabricarea fibrelor de celuloză, a
lacurilor etc. s.m., pl. acetobutiraţi.
acetofan Folie transparentă folosită ca suport la filmele
de animaţie, s.n.
acetofengnă Cetonă mixtă, cu miros plăcut, întrebuinţată în industria parfumurilor şi în cea farmaceutică. s.f, g.-d. art. acetofensjnei, pl. acetofenone. acetenă Lichid incolor, inflamabil, folosit ca solvent în industrie, s.f, g.-d. art. acetfinei. acetonemie Prezenţă anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet, s.f, art. acetonemia, g.-d. art. acetonemiei.
acetonurie Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc. s.f, art. acetonuna, g.-d. art. acetonuriei.
achgnă Fruct uscat care nu se deschide, cu o singură sămânţă, s.f, g.-d. art. achenei, pl. achene. acherentic,-ă v. aherontic. acheuleean1 (cheu pron. şo) Ultimul subetaj al paleoliticului inferior, s.n.
acheuleegri2,-ă (cheu pron. ş(5) Referitor la acheuleean. adj., pl. acheuleeni,-e.
achiesa (-chi-e-) intr. (livr.) A accepta condiţiile unei acţiuni juridice sau ale unui contract. //A renunţa la atacarea unei hotărâri judecătoreşti, vb. I, ind. prez. 3 achiesează.
achiesare (-chi-e-) (livr.) 1. Recunoaştere de către un acuzat a pretenţiilor dintr-o acţiune de justiţie.
2.	Renunţare la atacarea unei hotărâri a justiţiei, s.f, g.-d. art. achiesării, pl. achiesări, achilie Absenţă a unei componente din sucul gastric (acid clorhidric, pepsină etc.) întâlnită în cancerul gastric şi în anemia pernicioasă, s.f, art. achilia, g.-d. art. achiljei, pl. achilii, art. achiliile. achinezje Incapacitate de a executa mişcări; imobilitate a muşchilor, fără ca bolnavul să fie paralizat, s.f., art. achinezia, g.-d. art. achinezjei. achingiu/echingiu (în Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreţ turc care trăia din prada de război, s.m., art. achingiul/echingiul, pl. achingii/echingii, art. achingiii/echingiii.
achita 1. tr. A declara nevinovăţia cuiva printr-o hotărâre judecătorească. 2. tr. şi refl. A(-şi) plăti o datorie materială sau morală, /(refl.) A se ~ de ceva = a duce la bun sfârşit o obligaţie. 3. tr. (arg.) A ucide, a omorî. vb. /, ind. prez. 3 achită.
achitare Acţiunea de a (se) achita, s.f., g.-d. art. achitării, pl. achitări.
achlu1 (bot., înv.) Ţelină1. s.m., art. achiul, pl. schiuri. achiu2 (înv.) 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. Tac2, s.n., art. achjul, pl. achiuri.
achizitiv,-ă Referitor la o achiziţie, adj., pl. achizi-tivi,-e.
achizitor,-ogre Persoană care se ocupa cu procurarea de produse şi de alte bunuri materiale, s.m., pl. achizi-tari; s.f, g.-d. art. achizitoarei, pl. achizitoare, achiziţie (-ţi-e) 1. Procurare de produse alimentare, de materiale, prin cumpărare; achiziţionare, 2. Procurare de obiecte rare; bunul obţinut astfel. /A face o ~ = a procura, în condiţii avantajoase, un lucru rar, de preţ. s.f., art. achiziţia, g.-d. art. achiziţiei, pl. achiziţii, art. achiziţiile.
achiziţiona (-ţi-o-) tr. A procura, a cumpăra prin achiziţie, vb. I, ind. prez. 3 achiziţionează, achiziţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a achiziţiona, s.f, g.-d. art. achiziţionării, pl. achiziţionări, aci (pop.) Aici. /Cât pe— = gata... gata. adv. acia v. aici.
acianopsie Defect de vedere care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră, s.f., art. aciano-psia, g.-d. art. acianopsjei.
aciclic,-ă 1. (despre flori) Cu elementele aşezate în spirală. 2. (despre substanţe chimice) Care nu conţine atomi legaţi în cicluri, adj., pl. aciclici,-ce. acicul 1. Spin mic, subţire şi drept, care se găseşte la unele plante. 2. Spin mic în formă de ghimpe la unii viermi, s.m., pl. aciculi.
acicular,-ă In formă de ac. adj., pl. aciculari,-e. acid1 (chim.) Substanţă cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol şi care, în combinaţie cu o bază, formează o sare. s.m., pl. acizi. acid2,-ă 1. Care are proprietăţile unui acid1, cu gust acru, înţepător. 2. (fig.) Care dezvăluie lucruri neplăcute, usturătoare. Vorbe-. adj.,pl. acizi,-de. acidamină Produs obţinut prin transformarea treptată a albuminoideior alimentare, s.f, g.-d. art. acidaminei, pl. acidamine.
acidifica tr. şi refl. A (se) transforma în acid. vb. I, ind. prez. 3 aci difi că.
acidificare Acţiunea de a (se) acidifica. s.f, g.-d. art. acidificării, pl. acidificări.
17
acompaniator
acidimetrie Metodă volumetrică de determinare a concentraţiei unui acid prin neutralizare cu o bază. s.f, art. acidimetna, g.-d. art. acidimetriei, pl. acidimetrii, art. acidimetriile.
acidimetru Aparat folosit în acidimetrie pentru măsurarea concentraţiei de ioni de hidrogen a unei soluţii, s.n., art. acidimetrul, pl. acidimetre. aciditate Cantitatea de acid dintr-o soluţie sau grad de concentraţie de ioni de hidrogen. //Proprietatea de a fi acid. /~ gastrică = cantitatea de acid din sucul gastric. s.f, g.-d. art. acidităţii.
acidofil,-ă (despre substanţe, ţesuturi etc.) Cu afinitate pentru un mediu acid. /Lapte ~ = produs lactat dietetic, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat, adj., pl. acidoflli,-e.
acidorezfstgnţă Proprietate a unor materiale, corpuri etc. de a rezista la acţiunea acizilor, s.f., g.-d. art. acidorezistgnţei.
acidoză Creştere a acidităţii sângelui, din cauza unor tulburări funcţionale în organism, s.f, g.-d. art. acidozei,
acidula tr. A da aciditate unui lichid; a acri uşor. vb. I, ind. prez. 3 acidulează.
aciaulare Acţiunea de a acidula, s.f., g.-d. art. acidul|rii, pl. acidul|ri.
acjl Radical monovalent al unui acid organic, s.m., pl. acjli.
acila tr. A introduce pe cale chimică un radical acil în molecula unui compus organic pentru a obţine cetone, esteri şi amide. vb. /, ind. prez, 3 acileazâ. acilea v. aici.
acjn Mică dilataţie în formă de boaba de strugure la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole, s.n., pl. acine,_
aclnos,-oasă Care prezintă acine; de forma unor
boabe de strugure, adj., pl. acinoşi,-oase.
acioaie (-ci-oa-) (pop.) Nume popular dat unor metale
sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau de
aliaj, ş.f, art. acioaia, g.-d. art. acioaiei.
acioală (rar) Adăpost, locuinţă, s.f, g.-d. art. acioaiei.
pl. acioaie.
aciola refl. (rar) A se aciua. vb. I, ind. prez. 3 se aciolează.
acipensericultură Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creşterea sturionilor, s.f, g.-d. art. acipenseri-culturii.
acipensend (zool.) Sturion, s.m.. pl. acipenserizi. acira intr. (reg.) I. A aştepta să..., a avea nădejde la..., a tinde spre... 2. A fi în aşteptare, a pândi. [var. acera vb.] vb. I, ind. prez. 3 adră.
aciua (-ciu-a) refl. (pop.) A se adăposti vremelnic undeva sau la cineva; a-şi găsi refugiu; a se pripăşi, a se oploşi, a se aciola, a se agesti. //tr. (rar) A da adăpost. [var. aciui, aciuia vb.] vb. I, ind. prez. se aciuează, 1 pl. ne aciuăm; conj. prez. 3 să se aciueze; ger. aciuându-se. aciuare (-ciu-a-) Acţiunea de a (se) aciua, s.f, g.-d. art. aciuării, pl. aciuări.
aciuaş (-ciu-aş) (rar) Adăpost, refugiu, s.n., pl. aciuaşe. aciui v. aciua, aciuia v. aciua.
aclama tr. A aproba prin aplauze, urale sau strigăte de bucurie; a ovaţiona, vb. 1, ind. prez. 3 aclamă, aclamare Acţiunea de a aclama; aclamaţie, ovaţie, s.f, g.-d. art. aclamării, pl. aclamări. aclamaţie (-ţi-e) (mai ales la pl.) Manifestare a entuziasmului sau aprobării prin aplauze şi urale; ovaţie, s.f, art. aclamaţia, g.-d. art. aclamaţiei, pl. aclamaţii, art. aclamaţiile.
aclimata tr. şi refl. (înv.) A (se) aclimatiza, vb. I, ind. prez. 3 aclimatează.
aclimatare (înv.) Aclimatizare, s.f, g.-d. art. acli-matării.
aclimatiza 1. tr. şi refl. (despre plante şi animale) A (se) adapta la noi condiţii de viaţă. 2. refl. (fig., despre oameni) A se obişnui cu condiţii noi de viaţă. vb. /, ind. prez. 3 aclimatizează.
aclimatizare Acţiunea de a (se) aclimatiza; aclimatare. s.f, g.-d. art. aclimatizării, pl. aclimatizări. acHnic,-ă 1. (despre o regiune) Fără câmp magnetic.
2.	(despre boli) Fără manifestări clinice, adj., pl. aclinici,-ce.
acnge Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri. /~ juvenilă = acnee frecventă mai ales la pubertate, s.f, art. acngea, g.-d. art. acneei.
acneiform,-ă (-ne-i-) (med.) Cu aspect de acnee, adj., pl. acneiformi.-e. acoace (reg.) încoace, adv. acfif (pop.) Ac mare. s.n., pl, acoaie. acoladă 1. Semn grafic în formă de arc, prin care se arata că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc, formează o unitate. 2, Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând într-o îmbrăţişare şi o atingere cu latul spadei, s.f., g.-d. art. acoladei, pl. acolade.
acfilea (pop.) Pe aici, prin apropriere, adv. acolie Absenţa sau diminuare a secreţiei biliare, s.f, art. acolia, g.-d. art. acoliei. acolisi refl. (înv.) 1. A se agăţa de cineva; a se ţine de capul cuiva cu duşmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată, vb, IV, ind. prez. 3 sg. se acoliseşte, imperf. 3 sg, se acolisea; conj. prez. 3 să se acolisească. acolit,-ă 1. Persoană care ajută pe cineva într-o acţiune; persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. //Părtaş, complice la o uneltire. 2, Slujitor de rang inferior în clerul catolic, având atribuţii legate de cult. s.m., pl. acoliţi; s.f, g.-d. art. acolitei, pl. acolite, acolo în acel loc (relativ) îndepărtat de vorbitor, /Până ~... = până la situaţia (care depăşeşete limita îngăduită)... De (sau dintr-) ~ = v. de acolo. De (pe) acolo = cam din acel loc. Ce ai ~? = ce ai la tine (sau în mână)? Ce faci ~? = cu ce te ocupi acum? Fugi de—! = imposibil! da de unde! Ce am eu de—? = ce avantaj am din asta? ce mă priveşte? (reg.) (Păn ’) pe— = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). adv. acomercial,-ă (-ci-al) (despre atitudini, manifestări) Care nu are spirit comercial, adj., pl. acomerciali,-e. acomoda refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă sau de muncă; a se familiariza, a se obişnui, a se adapta (2). //A se împăca, a se învoi. vb. /, ind. prez. 3 se acomodează.
acomodabil,-ă Care se poate acomoda uşor, cu care te poţi deprinde uşor. adj., pl. acomodabili,-e. acomodare Acţiunea de a se acomoda. /- vizuală (sau ~a cristalinului) = modificare spontană a curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiecte aflate la distanţe diferite de el. s.f, g.-d. art. acomodării, pl. acomodări.
acompania (-ni-a) tr. 1. A susţine o melodie cu vocea sau cu un instrument; a ţine isonul. 2. A însoţi pe cineva. vb. /, ind. prez. 3 acompaniază, / pl. acompaniem; conj. prez. 3 să acompanieze; ger. acompaniind, acompaniament (-ni-a-) 1. Parte muzicală care însoţeşte, vocal sau instrumental, linia melodică principală. 2. Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoţeşte şi susţine un solist sau un ansamblu coral. s.n.,pl. acompaniamente.
acompaniator,-oare (-ni-a-) Persoană care acompaniază pe cineva, s.m., pl. acompaniatori; s.f, g.-d. art. acompaniatoarei, pl. acompaniatoare.
..vs'sssda
acompaniere
18
acompaniere (-ni-e-) Acţiunea de a acompania, s.f, g.-d. art. acompanierii, pl. acompanieri, acondroplazie Anomalie congenitală care constă în oprirea creşterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului şi trunchiului, s.f, art. acoiîdroplazia, g.-d. art. acondroplaziei. aconit (bot.) Omag. s.m., pl. aconiţi. aconitină Alcaloid extras din aconit, care provoacă inhibiţia centrilor nervoşi ai aparatului respirator, circulator şi vasomotor. s.f, g.-d. art. aconitinei, pl. aconitine.
acQnt/acQnto Sumă de bani plătită drept garanţie înainte de o cumpărare sau de o tranzacţie; arvună; (p. ext.) parte din salariu, s.n., art. acontul/acontoul, pl. acanturi/acsntouri.
a conta tr. A da un acont; a arvuni, vb. I, ind. prez. 3 acontează.
acontgre Acţiunea de a aconta; acont, s.f, g.-d. art. acontării, pl. acontări. aconto v. acont.
acoperământ Ceea ce serveşte la acoperit; (în special) acoperiş, [var. acoperemânt s.n.] s.n., pl. acoperăminte. acoperemânt v. acoperământ.	’
acoperj A. tr. I. A pune ceva peste un obiect sau peste
o	fiinţă pentru a le ascunde sau a le proteja, /(refl., fig.) A se ~ de glorie = a săvârşi fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. A pune ceva peste un obiect deschis pentru a-1 închide, a-1 astupa. //A pune acoperiş unei clădiri.
3.	tr. A aplica un strat de material pe suprafaţa unui obiect pentru a-1 proteja, a-1 face mai rezistent la uzură etc. B. (fig.) 1. tr. (mii.) A apăra, a proteja. A ~ retragerea trupelor. IIrefl. A se pune la adăpost prin măsuri şi acte justificative. 2. tr. A ascunde, a tăinui.
3.	tr. A depăşi în intensitate, a înăbuşi (un zgomot.
0	melodie). 4. refl. şi tr. A corespunde, a satisface. /(tr.) A - cheltuielile = a face faţă cheltuielilor.
5.	tr. (sport) A străbate o distanţă. IA ~ terenul = a fi activ permanent, pe tot terenul de joc. vb. IV, ind. prez.
1	sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. 3 sg. acoperea; conj. prez. 3 să acopere.
acoperire 1. Acţiunea de a (se) acoperi. 2. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-1 ascunde, a-1 apăra etc. 3. (fin.) Posibilitatea de a face faţă unei obligaţii, unei plăţi, unei cheltuieli etc. ~a sumei se face în cinci rate. //(concr.) Fond care asigură această posibilitate. /- în aur = stoc de aur şi de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor. 4. Aplicare pe suprafaţa unui obiect a unui strat protector. 5. (mii.) Măsură specială de protecţie care asigură anumite acţiuni ale trupelor sau ale unor persoane care îndeplinesc misiuni secrete. Lucrează sub ~. IA avea ~ = a fi acoperit pentru o acţiune săvârşită conform unor indicaţii precise. //Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. s.f, g.-d. art. acoperirii, pl. acoperiri, acoperiş Partea de deasupra care acoperă o construcţie de intemperii; acoperământ, s.n., pl. acoperişuri, acoperitoare Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. s.f, g.-d. art. acoperitorii, pl. acoperitori, acoperitor,-oare Care acoperă; care garantează, adj., pl. acoperitori,-oare.
acord 1. înţelegere, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. //Concordanţă, potrivire în păreri, în atitudini etc. //Acceptare, aprobare. IA fi de ~ (cu cineva) = a avea aceeaşi părere (cu cineva). A fi de ~ să... = a se învoi; a aproba. De ~l = bine! ne-am înţeles! (pleonastic) De comun ~ = în perfectă înţelegere. 2. Plată (sau salariu) în ~ = sistem de remunerare a muncii în raport cu rezultatele obţinute.
Muncă în ~ = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei. ~ progresiv = plata muncii în proporţie crescândă, în raport cu depăşirea normei, //(concr.) Sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord. 3. (gram.) Concordanţă (în persoană, gen, număr sau caz) între două cuvinte aflate în relaţii sintactice. 4. (fiz.) Egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
5.	(muz.) Armonie a mai multor sunete produse în acelaşi timp. s.n., pl. acorduri. acorda1 tr. 1. A da (cu bunăvoinţă); a oferi, a atribui.
2.	A face acordul gramatical, vb. I, ind. prez. 3 acordă. acorda2 tr. A regla un aparat, un sistem fizic, un instrument muzical etc. vb. /, ind. prez. 3 acordează, acordaj Acordare a unui instrument muzical, s.n., pl. acordaje.
acordant.-ă (rar) Persoană care execută lucrări în acord, s.m., pl. acordanţi; s.f., g.-d. art. acordantei, pl. acordante.
acordare Acţiunea de a acorda. //Reglare a coardelor unui instrument muzical pentru a reda tonalitatea corectă, s.f, g.-d. art. acordării, pl. acordări, acord-cadru înţelegere la nivel general, care serveşte drept cadru pentru convorbirile ulterioare, s.n., g.-d. art. acordul-cadru, pl. acorduri-cadru. acordeon (-de-on) Instrument muzical portabil cu burduf, clape şi butoane, s.n., pl. acordeoane. acordeonist,-ă (-de-o-) Persoană care cântă la acordeon, s.m., pl. acordeonjşti; s.f, g.-d. art. acordeo-mstei, pl. acordeoniste.
acord ic,-ă Referitor la acordică. adj., pl. acordici,-ce. acordică Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale, s.f, g.-d. art. acordicii. acordor1 Specialist în acordarea şi repararea instrumentelor muzicale, s.m., pl. acordori. acordor2 Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale, s.n., pl. acordoare.
acorie Anomalie congenitală care constă în absenţa
pupilei, s.f, art. acoria, g.-d. art. acoriei.
acosta intr. 1. A apropia o navă de ţărm, de altă navă
etc. 2. tr. (fig.) A opri pe cineva din drum şi a i se
adresa (în mod nepoliticos); a agăţa. vb. /, ind. prez. 3
acostează
acostament Fâşie laterală din platforma unei şosele, situată la marginea părţii carosabile a unui drum. s.n., pl. acostamente.
acostare Acţiunea de a acosta, s.f, g.-d. art. acostării, pl. acostări.
acotiledon,-ă (înv.) Acotiledonat. adj., pl. acotile-doni,-e.
acotiledonat,-ă (despre plante) Fără cotiledoane; acotiledon. adj., pl. acotiledonaţi,-te. acotiledonată (la pl.) Clasă de vegetale care se înmulţeşte prin spori; (la sg.) plantă din această clasă. s.f, g.-d. art. acotiledonatei, pl. acotiledonate. acotiledonă (rar) Acotiledonată. s.f, g.-d. art. acotile-donei, pl. acotiledone.
acqua-tofana (it.) Otravă celebră în secolele XVI-
XVII,	în Italia, s.f.
acquis (akj) (fr.) Drepturile şi obligaţiile statelor Uniunii Europene; actele normative care cuprind aceste drepturi si obligaţii. ~ul comunitar, s.n., art. aquis-ul.
acraniat (-ni-at) (la pl.) Subîncrengătură de animale primitive lipsite de craniu; (la sg.) animal din această subîncrengătură. s.n., pl. acraniate. acreală 1. însuşire de a fi acru; gust acru, înţepător; acrime. 2. (concr.) Mâncare, băutură cu gust acru.
3.	(fig.) Atitudine ursuză, supărăciosă. s.f, g.-d. art. acrelii, pl. acreli.
19
acropolă
acredita tr. 1. A numi pe cineva ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. //A împuternici o persoană într-o anumită calitate.
2.	(fin.) A pune la dispoziţia unei persoane un acreditiv.
3.	A face ca un fapt neconfirmat să devină demn de crezare. S-a ~t ideea că va fi înlocuit din funcţie, vb. I, ind. prez. 3 acreditează.
acreditant,-ă (rar) Care acreditează, adj., pl. acredi-tanţi,-te.
acreditare Acţiunea de a acredita. /Scrisoare de ~ = document prin care se atestă calitatea unui reprezentant diplomatic pe lângă un stat străin, s.f., g.-d. art. acreditării, pl. acreditări.
acreditiv (fin.) 1. Sumă de bani depusă de un cumpărător la o bancă pentru ca aceasta să o plătească unui furnizor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
2.	Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii, s.n., pl. acreditive, acrescămgnt Creştere a drepturilor unei persoane la o succesiune ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane sau a renunţării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament, s.n., pl. acrescămmte. acrescent,-ă (despre părţile unei plante) Care creşte şi după fecundare, adj., pl. acrescenţi,-te. acri 1. tr. şi refl. A face să devină sau a deveni acru; a (se) înăcri. IIrefl. (despre alimente) A se altera, a se strica. Ii refl. A se mura (1). 2. (fig.) A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, /(refl.) A i se ~ (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acresc, imperf. 3 sg. acrea; conj. prez. 3 să acrească, acribie Exactitate, rigurozitate în studiu; (p. gener.) seriozitate, conştiinciozitate, s.f, art. acribia, g.-d. art. acribiei.
acribologie Precizie în folosirea cuvintelor; alegere riguroasă a cuvintelor; corectitudine în respectarea proprietăţii termenilor. //Studiul preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică, s.f, art. acribologia, g.-d. art. acribologiei.
acricios,-oasă (rar) Acru. adj., pl. acricioşi,-oase. acridă (înv.) (la pl.) Familie de insecte ortoptere; (la sg.) insectă din această familie, s.f, g.-d. art. acridei, pl. acride.
acridmă (chim.) Substanţă organică incoloră, care se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ, folosită în industria coloranţilor, în cea farmaceutică etc. s.f, g.-d. art. acridinei, pl. acridine.
acrilat Material plastic sintetic folosit în stomatologie la fabricarea protezelor, a suporturilor dentare etc. s.m., pl. acrilaţi.
acrilic,-ă 1. (chim., în sintagma) Acid ~ = lichid incolor cu miros înţepător, obţinut prin oxidarea acroleinei şi utilizat la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (despre produse industriale) Obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic (1). Fibră ~. adj., pl. acrilici,-ce. acrime (rar) 1. Acreală; gust acru. 2. Răutate; supărare, amărăciune, s.f, g.-d. art. acrimii. acrimonje (livr.) Batjocură usturătoare; sarcasm, s.f, art. acrimonia, g.-d. art. acrimoniei. acrimomos,-oasă (-ni-os) (livr.) Plin de ironie, sarcastic. Limbaj ~. adj., pl. acrimonioşi,-oase. acrime Lipsă de secreţie sau de excreţie a unei glande. s.f., art. acrinja, g.-d. art. acriniei. acrire Acţiunea de a (se) acri. /~a vinului = oţetire a vinului provocată de bacterii acetice, s.f, g.-d. art. acririi, pl. acriri.
acriş (reg.) Zer înăcrit, jintiţă etc. întrebuinţate la acrirea mâncării, s.n.
acrişer,-oară Diminutiv al lui acru; acruţ. adj., pl. acrişQri,-oare.
acritură 1. Aliment acru; (în special) murătură. 2. (fig., despre oameni) Persoană ursuză, morocănoasă, rea. s.f, g.-d. art. acriturii, pl. acrituri, acriu,-ie (rar) Cam acru2; acrişor, acruţ. adj., pl. acrii, acrobat,-ă 1. Gimnast specializat în acrobaţii. 2. (fig.) Persoană inconsecventă în atitudini, în idei etc.; cel care caută să epateze, s.m., pl. acrobaţi; s.f. g.-d. art. acrobatei, pl. acrobate.
acrobatic,-ă (Ca) de acrobat, referitor la acrobaţi sau la
acrobaţie, adj., pl. acrobatici,-ce.
acrobatică Arta de a face acrobaţii; arta acrobatului;
acrobaţie (3). s.f., g.-d. art. acrobaticii.
acrobaţie 1. Exerciţiu greu de echilibristică sau de
gimnastică. 2. (fig., la pl.) Eforturi deosebite pentru a
ieşi dintr-o situaţie dificilă. IA face ~ii = a scăpa prin
tertipuri dintr-o încurcătură. 3. Arta acrobatului, s.f., art.
acrobaţia, g.-d. art. acrobaţiei, pl. acrobaţii, art.
acrobaţiile.
acrocefal,-ă Care prezintă acrocefalie. adj., pl. acroce-fali,-e.
acrocefalie Malformaţie a craniului, constând în aspectul său conic, ascuţit; oxicefalie. s.f., art. acroce-falia, g.-d. art. acrocefaliei.
acrocianoză (-ci-a-) Coloraţie vânăt-albăstruie a mâinilor (şi uneori a picioarelor) din cauza unor tulburări de circulaţie, s.f., g.-d. art. acrocianozei. acrofobie Teamă patologică de locurile înalte, s.f, art. acrofobia, g.-d. art. acrofobiei. acroleină Aldehidă nesaturată, obţinută prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric, care se prezintă ca un lichid cu miros neplăcut, s.f, g.-d. art. acroleinei, pl. acroleme. acrolit Statuie cu extremităţile executate din piatră sau marmură, iar corpul din alte materiale, s.n., pl. acrohte. acromanie (rar) Grad extrem de alienaţie mintală, s.f, art. acromama, g.-d. art. acromaniei. acromat,-ă (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberaţia cromatică, adj., s.m.,pl. acro-maţi,-te.
acromatic,-ă (despre sisteme optice) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente; care nu prezintă aberaţie cromatică, adj., pl. acromatici,-ce. acromatism Proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic, s.n.
acromatiza tr. A corecta sau a înlătura aberaţia cromatică. vb. I, ind. prez. 3 acromatizează. acromatizare Acţiunea de a acromatiza. s.f, g.-d. art. acromatizării, pl. acromatizări.
acromatopsie Defect de vedere constând în incapacitatea de a distinge culorile, s.f, art. acromatopsia, g.-d. art. acromatopsiei.
acromegalie Dezvoltare exagerată a capului şi a membrelor ca urmare a unei dereglări glandulare, s.f., art. acromegalia, g.-d. art. acromegafiei. acromicrie Oprirea din creştere a capului şi a membrelor, datorită unui dereglaj hormonal al hipofizei. s.f, art. acromicria, g.-d. art. acromicriei. acromie Decolorare a pielii datorită dispariţiei pigmentului colorant, s.f, art. acromia, g.-d. art. acromiei. acromion (-mi-on) Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula, s.n., pl. acromioane. acronic,-ă Fără legătură cu timpul; atemporal, adj., pl. acronici,-ce.
acronim Cuvânt format din iniţialele altor cuvinte, s.n., pl. acronime.
acroparestezie Tulburare de sensibilitate care se manifestă la extremităţile corpului, s.f, art. acroparestezia, g.-d. art. acroparesteziei.
acropolă Citadelă în oraşele din vechea Grecie, aşezată pe o înălţime, în care se găseau principalele edificii publice, s.f, g.-d. art. acrjjpolei, pl. acropole.
Acropole
20
Acropole Citadelă în vechea Atena; (astăzi) celebru muzeu de antichităţi, s.prop.f, g.-d. Acropolei, acrospor Spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor, s.m., pl. acrospori.
acrostih Poezie în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziţie, s.n., pl. acrostihuri, acrostol I. Partea înaltă a extremităţilor unei corăbii. 2. Ornament, sculptură la prora unei nave. s.n.,pl. acros-tsluri.
acroşa tr. I. A agăţa, a prinde. 2. (sport) A opri, a intercepta mingea în aer. //A intercepta pucul la hochei, vb. I, ind. prez. 3 acroşează, 1 pl. acroşăm; conj. prez. 3 să acroşeze; ger. acroşgnd.
acroşaj 1. Acroşare. 2. (sport) Interceptare a mingii sau a pucului, s.n., pl. acroşaje.
acroşare Acţiunea de a acroşa; acroşaj (1). s.f, g.-d. art. acroşării, pl. acroşări.
acrotera Mic piedestal aşezat la extremităţile unui fronton pentru a susţine statui, vase sau alte ornamente; (p. ext.) statuie, vas sau ornament aşezat pe acest piedestal, s.f., g.-d. art. acrotgrei, pl. acrotgre. âcru1 Unitate de măsură engleză pentru suprafeţe de teren, egală cu aproximativ 4000 m2. s.m., art. acrul, pl. aeri, art. acrii.
âcru2 Gust acru3, s.n., art. acrul.
acru3,-ă 1. Care are gust asemănător oţetului, lămâii
etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentâ.
2. (fig.) Ursuz, mohorât; supărăcios, răutăcios, adj., pl,
aeri,-e.
acruţ,-ă (rar) Acrişor, adj., pl. acruţi,-e. act I. Document eliberat de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc.; înscris1. /- de acuzare - concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva.
2.	Rezultat al unei acţiuni umane; faptă. IA lua ~ (de ceva) = a afla. A face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe. A face - de dreptate -a recunoaşte drepturile unei persoane nedreptăţite.
3.	Diviziune principală a unei opere dramatice, s.n., pl. acte.
acta (lat.) Colecţie de documente, studii etc. referitoare la o anumită instituţie, persoană sau problemă, s.n. pl. aclant (lingv.) Autor al acţiunii verbului; subiect, s.m., pl. actanţi.
acteonela (-te-o-) Gasteropod fosil, s.f, g.-d. art. acteonelei, pl. acteonele.
ACTH (acetehaş) Hormon al hipofizei care stimulează cortexul glandei suprarenale, s.n., art. ACTH-ul. actinic,-ă (despre radiaţii) Care provoacă o reacţie (foto) chimică, adj., pl. actinici,-ce. actinjd (la pl.) Grup de 14 elemente chimice radioactive, cu proprietăţi asemănătoare cu ale actiniului; (la sg.) element din acest grup. s.n., pl. actinide. actinie (-ni-e) Animal marin din încrengătura celente-ratelor care are gura înconjurată de tentacule frumos colorate; anemonă-de-mare, dediţel-de-mare. s.f, art. actinia, g.-d. art. actiniei, pl. actinii, art. actiniile, actinjsm Proprietate a radiaţiilor de a avea reacţie chimică, s.n.
actiniu Element chimic radioactiv descoperit în minereurile de uraniu, s.n., art. actiniul. actinodon Batracian carnivor fosil, s.m., pl. actinodoni. actinograf Actinometru înregistrator, s.n., pl. actinografe. actinografie Procedeu de pregătire a unui clişeu tipografic folosind un negativ obţinut cu raze X. //Imagine obţinută cu un astfel de clişeu, s.f, art. actinografia, g.-d. art. actinografiei. actinomgtric.-ă Referitor la actinometrie. adj., pl. actinometrici,-ce.
actinometrie Capitol al fizicii care se ocupă cu studiul radiaţiilor electromagnetice din atmosferă, s.f, art. actinometria, g.-d. art. actinometriei. actinometru Aparat folosit în actinometrie. s.n., art. actinometrul, pl. actinometre. actinomicet (la pl.) Grup de organisme unicelulare înrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt patogene pentru om şi pentru animale, iar altele produc antibiotice; (la sg.) organism din acest grup. s.n., pl. acti-nomicete.
actinomicoză 1. Boală infecţioasă comună oamenilor şi animalelor, provocată de o ciupercă microscopică, care se manifestă prin apariţia unor abcese cronice.
2.	~a cartofului = boală a cartofului provocată de o bacterie; râia cartofului, s.f., g.-d. art. actinomicszei. actinomorf,-ă (despre flori) Cu simetrie radialâ, adj., pl. actinomorfi,-e.
actinan Izotop al radonului obţinut prin dezintegrarea actiniului. s.n.
actinopterigian (la pl.) Subclasă de peşti osoşi fosili, din care fac parte majoritatea peştilor actuali; (la sg.) exemplar din această clasă, s.m., pl. actinopte-rigigni,
actinet Silicat natural hidratat de calciu, magneziu şi fier. s.m.
actinoterapie Tratament medical cu radiaţii luminoase, aplicat în special în rahitism, s.f, art. actinote-rapia, g.-d. art. aetmoterapiei, actinotropism Orientare a plantelor către radiaţiile de lumină, s.n.
activ1 Colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate, s.n., pl. activuri.
activ2 l. Totalitatea bunurilor aparţinând unei persoane fizice sau juridice. 2. Totalitatea mijloacelor materiale concrete ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace. 3. A avea ceva la -ul său = a fi autorul unei acţiuni (grave), A pune ceva la ~ul cuiva = a pune o acţiune (gravă) pe seama cuiva, s.n., pl. active.
activ,-ă3 1. Care participă intens la o acţiune; harnic, dinamic. /Metodă ~ = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Populaţie ~ = totalitatea persoanelor angajate în muncă, //(mii.) în activitate. Ofiţer 2. (despre corpuri, substanţe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, /(chim.) Corp ~ -corp care intră uşor în reacţie. 3. (despre diateza verbală) Care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea. / Vocabular -= vocabular folosit în mod curent.
4.	(despre conturi, operaţii) Care se soldează cu un profit, adj., pl. activi,-e.
activa 1. intr. A desfăşură o activitate. 2. tr. A intensifica, a grăbi o activitate, un proces; a pune în acţiune. Focosul a fost ~t. 3. refl. A intra în cadrele active ale armatei, vb. I, ind. prez. 3 activează. activant1 l. Activator1. 2. Reactiv anorganic folosit în flotaţia minereurilor, s.m., pl. activanţi. activant2,-ă Activator2, adj., pl. activanţi,-te. activare 1. Acţiunea de a (se) activa. 2. Operaţie prin care se obţine creşterea reactivităţii unei substanţe, s.f, g.-d. art. activării, pl. activări.
activator1 Substanţă care, adăugată unui catalizator, produce o activare (2). s.n., pl. activatoare. activator2,-oare Care produce o activare, adj., pl. acti-vatori;-oare.
activist,-ă (ieşit din uz) Persoană care se consacra exclusiv muncii în cadrul unei organizaţii politice sau obşteşti. /- cultural - activist care lucra în domeniul vieţii culturale, s.m., pl. activişti; s.f, g.-d. art. activistei, pl. activiste.
21
acupunctor
activitate 1. Succesiune de acte fizice, intelectuale, morale etc. făcute în vederea unui anumit rezultat; manifestarea unei energii, forţe etc.; muncă, ocupaţie. //Hărnicie, sârguinţă. 2. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, erupţii etc.) care se produc în păturile exterioare ale soarelui şi care pot influenţa suprafaţa terestră. 3. (fiz.) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă radioactivă, s.f, g.-d. ari. activităţii, pl. activităţi.
activiza tr. 1. A face pe cineva mai activ3. 2. A grăbi desfăşurarea unei activităţi, vb. I, ind. prez. 3 activizează.
activizare Acţiunea de a activiza, s.f, g.-d. ari. activizării, pl. activizări.
activizator,-oare Care activează, adj.. pl. activ izatori,-oare.
actfir Artist care interpretează roluri în filme sau piese de teatru, [var. (înv.) aftor s.m.} s.m., pl. actari. actoraş (depr.) Diminutiv al lui actor, s.m., pl. actoraşi, actoricesc,-ească Referitor la actori, adj., pl. actoriceşti.
actorie Profesiunea de actor, s.f, art. actoria, g.-d. art. actoriei.
actoriţă (înv.) Actriţă, s.f, g.-d. art. actoriţei, pl. actoriţe.
actriţă Artistă care interpretează roluri în filme sau piese de teatru; actoriţă. s.f, g.-d. art. actriţei, pl. actriţe, actualră (-tu-al) (şi adv.) Care există sau se petrece în prezent. //La ordinea zilei. //Care are importanţă pentru timpul de acum. //Real. adj., pl. actuali,-e. actualism (-tu-a-) Principiu de cercetare a istoriei Pământului, prin compararea fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale, s.n.
actualitate (-tu-a-) Faptul de a fi actual. //Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă; timpul de faţă, prezent2. IDe ~ = care corespunde prezentului, care se petrece sau interesează în clipa de faţă. s.f, g.-d. ari. actualităţii, pl. actualităţi.
actualiza (-tu-a-) tr. A face să fie actual; a aduce la zi. Raportul a fost ~t. vb. I, ind. prez. 3 actualizează, actualizare (-tu-a-) Acţiunea de a actualiza, s.f, g.-d. art. actualizării, pl. actualizări, actualmente (-tu-al-) în momentul de faţă; acum, în prezent, adv.
actuar (-tu-ar) 1. Specialist în calcule statistice referitoare la probleme financiare. 2. (la romani) Scrib care redacta procesele-verbale. s.m., pl. actuari. actuarjat (-tu-a-ri-at) Totalitatea operaţiilor şi calculelor efectuate de un actuar. s.n. acţiona (-ţi-o-) 1. intr. A întreprinde o acţiune, o faptă, /(tr.) A ~ (pe cineva) in justiţie (sau în judecată) = a da în judecată, a intenta un proces. 2. intr. A avea efect, a exercita o anumită influenţă asupra cuiva sau a ceva.
3.	tr. (mec.) A pune în mişcare, a face să funcţioneze. //A realiza prin comenzi un anumit regim de funcţionare a unui sistem tehnic, vb. I, ind. prez. 3 acţionează, acţionar,-ă (-ţi-o-) Persoană care posedă acţiuni (B). s.m., pl. acţionari; s.f, g.-d. art. acţionarei, pl. acţionare, acţionare (-ţi-o-) Faptul de a acţiona, s.f, g.-d. art. acţionării, pl. acţionări.
acţiune (-ţi-u-) A. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă, act. tOm de ~ = persoană foarte activă, care acţionează repede. A pune în ~ = a pune în mişcare. A trece la~ = a întreprinde ceva. //(uneori determinat de „armată”) Operaţiune militară. 2. Subiect al unei opere literare; fabulaţie, intrigă, //(gram.) Ceea ce exprimă verbul. 3. Exercitare a unei forţe asupra unui corp.
4.	(jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. B. Hârtie de valoare care reprezintă o anumită parte, fixă şi dinainte stabilită,
a capitalului unei societăţi şi care dă posesorului dreptul de a primi dividende, s.f, g.-d. art. acţiunii, pl. acţiuni, acu v. acum.
acuarelă (-cua-) 1. Tehnică în pictură, în care sunt întrebuinţate culori diluate cu apă. 2. Vopsea solidă întrebuinţată în acuarelă (1). 3. Pictură executată în acuarelă (1). s.f, g.-d. art. acuarelei, pl. acuarele. acuarelist,-ă (-cua-) Pictor specialist în acuarelă (3). s.m., pl. acuarelişti; s.f, g.-d. art. acuarelistei, pl. acua-reliste.
acuitate (-cu-i-) 1. (livr.) Capacitate a simţurilor de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime. ~ vizuală. /Cu ~ = cu necesitate, în mod imperios; obligatoriu. 2. Grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical, s.f, g.-d. art. acuităţii, acul-doamnei Plantă erbacee din familia umbeli-ferelor, cu flori albe, cu fructe terminate cu un cioc lung. s.m. art.
aculeat,-ă (-le-at) (despre insecte) Care are ac. adj.,pl. aculeaţi,-te.
aculeată (-le-a-) (la pl.) Grup de insecte himenoptere prevăzute cu ac; (la sg.) insectă din acest grup. s.f, g.-d. art. aculeatei, pl. aculeate. aculeiform,-ă (-le-i-) De forma unui ac. adj., pl. aculeiformi,-e.
aculeol (-le-ol) Ac mic al unei plante; ghimpe, spin1. s.m., pl. aculeoli.
aculeu Ghimpe, spin1, ac. s.m., art. aculeul, pl. aculei, art. aculeii.
aculturaţie (-ţi-e) Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială şi spirituală aparţinând altei comunităţi, aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare, s.f, art. aculturaţia, g.-d. art. aculturaţiei.	_
acum/(pop„ fam.) acuma 1. în prezent, în momentul de faţă; actualmente. /Acu-i-acu = a sosit clipa hotărâtoare. //în împrejurările actuale. 2V îndată, imediat, numaidecât; acuşi, acuşica, amuşi. 3. înainte cu... ~ doi ani. [var. acu adv.] adv.
acumbet,-ă (despre părţi ale plantelor) Culcat. adj.,pl. acumbeţi,-te.
acumetrie (med.) Măsurarea acuităţii auditive cu ajutorul acumetrului. s.f, art. acumetria, g.-d. art. acume-triei.
acumgtru Aparat folosit în acumetrie. s.n., art. acumetrul, pl. acumetre.
acuminat,-ă (despre frunze, fructe etc.) Terminat cu un vârf lung şi ascuţit, adj., pl. acuminaţi,-te. acumula tr. A aduna, a înmagazina, a strânge, vb. I, ind. prez. 3 acumulează.
acumulare 1. Acţiunea de a acumula. 2. (ec. pol.) ~ de capital = transformarea plusvalorii în capital. Fond de~ = parte a unui venit folosită pentru acumulare. Rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează. 3. (geogr.) Proces de depunere a materialului adus de ape, vânturi, gheţari etc. s.f, g.-d. art. acumulării, pl. acumulări, acumulativ,-ă (rar) Care acumulează, adj., pl. acumulativi,-e.
acumulatsr Aparat care înmagazinează energia electrică, s.m. (auto)/s.«., pl. acumulatari/acumulatoare. acupla tr. (tehn.) A cupla. vb. I, ind. prez. 3 acuplează, acuplaj (tehn.) Cuplaj, s.n., pl. acuplgje. acuplare Acţiunea de a acupla, s.f, g.-d. art. acuplării, acupresură Metodă terapeutică constând în presarea sau masarea unor puncte cu activitate biologică deosebită; presopunctură. s.f, g.-d. art. acupresjjrii. acupunctgr Specialist în acupunctură. s.m., pl. acupunctari.
acupunctură
22
acupunctură Metodă terapeutică chinezească, bazată pe înţepături făcute cu ace metalice fine, care activează diferite puncte nervoase ale corpului, s.f., g.-d. art. acupuncturii.
acurat,-ă îngrijit, lucrat cu grijă, adj., pl. acuraţi,-te. acurateţă v. acurateţe.
acurateţe Grijă deosebită, atenţie în executarea unui lucru. [var. acurateţă s./T| s.f, art. acurateţea, g.-d. art. acurateţei.
acustic,-ă Care emite, transmite sau recepţionează unde sonore; care aparţine acusticii (1); referitor la acustică. Aparat ITub ~ = tub care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puţuri miniere etc. Cornet ~ = dispozitiv cu care se înlesneşte perceperea sunetelor. Nervi ~ = a opta pereche de nervi cranieni. adj., pl. acustici,-ce. acustică 1. Parte a fizicii care studiază producerea, propagarea şi recepţionarea sunetelor. /- arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a asigura o bună audiţie, s.f., g.-d. art. acusticii. acustician,-ă (-ci-an) Specialist în acustică.-im., pl. acusticieni; s.f, g.-d. art. acusticienei, pl. acusticiene. acustomat Dispozitiv, adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a unui magnetofon, care înregistrează numai atunci când se vorbeşte, s.n., pl. acustomate.	a
acuşi/acuşa (pop.) îndată, imediat. /-... ~ = când...,
când. //(rar) înainte cu... adv.
acuşica (pop.) Acuşi. adv.
acuşor Diminutiv al lui ac. s.n., pl. acuşoare.
acut,-ă 1. (despre dureri) Intens, pătrunzător.
2.	(despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză.
3.	(despre sunete) înalt, ascuţit2 (4), subţire, adj., pl. acuţi,-te.
acutiza refl. A deveni acut. vb. /, ind. prez. 3 se acu-tizează.
acuza tr. 1. A învinovăţi, a învinui. 2. A arăta, a manifesta. A ~ dureri, vb. /, ind. prez. 3 acuză, acuzare Acţiunea de a acuza; învinovăţire, învinuire, acuzaţie, acuză. //Persoană, instanţă care acuză într-un proces penal, s.f, g.-d. art. acuzării, acuzat,-ă Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justiţie; pârât, inculpat, s.m., pl. acuzaţi; s.f., g.-d. art. acuzatei, pl. acuzate, acuzativ Caz gramatical care exprimă complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziţie, complementele circumstanţiale şi unele atribute. /- cu infinitiv = construcţie sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. s.n., pl. acuzatjve.
acuzator,-oare (Persoană) care acuză, care învinuieşte. /~ public = (în unele state) procuror, adj., s.m. şi f, pl. acuzatori,-oare. ,
acuzaţie (-ţi-e) învinuire, învinovăţire; acuzare, s.f, art. acuzaţia, g.-d. art. acuzaţiei, pl. acuzaţii, art. acuzaţiile.
acuză Acuzare, s.f, g.-d. art. acuzei, pl. acuze, acvacultura Maricultură. s.f, g.-d. art. acvaculturii. acvadag Soluţie de grafit coloidal, utilizată ca strat conductor pe suprafaţa interioară a părţii tronconice a tuburilor catodice, s.n.
acvafQrte 1. Procedeu de gravură care constă în coro-darea unei plăci de cupru cu ajutorul acidului azotic.
2.	Gravură obţinută prin acest procedeu, s.f, pl. (2) acvaforte.
acvafortjst,-ă Gravor în acvaforte (1). s.m., pl. acvafortişti; (rar) s.f, g.-d. art. acvafortistei, pl. acvafortiste.
acvamarin Berii de culoare albastră-verzuie, folosit ca piatră semipreţioasă. s.n.
acvanaut,-ă Cercetător al mediului subacvatic. s.m., pl. acvanauţi; (rar) s.f, g.-d. art. acvanautei, pl. acvanaute.
acvanautic,-ă De acvanaut. adj., pl. acvanautici,-ce. acvaplan Planşă de lemn, remorcată de o ambarcaţiune cu motor, căreia sportivul, ţinându-se de o coardă fixată dinaintea planşei, îi imprimă diferite mişcări, s.n. acvaplanare Derapare a unui automobil care se deplasează cu viteză mare, pe un strat subţire de apă, în timpul unei ploi puternice, s.f, g.-d. art. acvaplanării. acvarist,-ă Persoană care creşte peşti în acvariu, s.m., pl. acvarişti; s.f., g.-d. art. acvaristei, pl. acvariste. acvanstică Ştiinţa creşterii vieţuitoarelor în acvariu. s.f., g.-d. art. acvaristicii.
acvariu 1. Vas de sticlă sau bazin de ciment cu apă, în care se ţin animalele şi plantele acvatice în condiţii asemănătoare celor din natură. //Sală care adăposteşte un astfel de bazin în scopuri ştiinţifice sau pentru a fi prezentate publicului. 2. Instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice, s.n., art. acvariul, pl. acvarii, art. acvariile.
acvatic,-ă ]. Care trăieşte în apă. 2. Format din apă, de apă. jMediu ~ = apa ca mediu de viaţă, adj., pl. acvatici,-ce.
acvatinta/acvatintă 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuş. 2. Gravură obţinută prin acest procedeu. 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziune chimică, s.f, g.-d. art. acvatmtei, pl. (2) acva-tmte.
ac va tipie Procedeu de tipar de artă care imită pictura în acuarelă, s.f, art. acvatipia, g.-d. art. acvaticei. acvatubular,-ă (despre cazane de aburi) In care apa circulă prin tuburi, încălzite la exterior de agentul termic, adj., pl. acvatubulari,-e. acvifer,-ă Care conţine apă. Strat ~. adj., pl. acviferi,-e. acvilă 1. Gen de păsări răpitoare, cu ciocul încovoiat, cu gheare puternice şi cu aripi lungi şi ascuţite; pajură, aceră. 2. Stemă simbolizând o acvilă (1); pajură, s.f, g.-d. art. acvilei, pl. acvile.
acvilidă (la pl.) Familie de păsări răpitoare având ca reprezentant acvila1; (la sg.) pasăre din această familie. s.f, g.-d. art. acvihdei, pl. acviHde. acvilin,-ă (în sintagmele) Privire ~ = privire pătrunzătoare, aspră, tăioasă. Nas ~ = nas coroiat, adj., pl. acvilini,-e.
ac vi Ion Vânt de miazănoapte; crivăţ, s.n. acvitanian1 (-ni-an) Ultimul etaj al oligocenului (sau primul al miocenului). s.n.
acvitanian2,-ă (-ni-an) Referitor la acvitanian1. adj., pl. acvitanieni,-e.
adactilje Absenţă congenitală a degetelor, s.f, art. adactiHa, g.-d. art. adactiHei.
adagietto (-gie-) (it., muz.) Puţin mai rapid decât adagio, adv.	_
adagio (-gio-) (it.) I. adv. (muz.) în ritm lent; rar.
II.	s.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală care se cântă într-un tempo lent. //Prima parte, lentă, executată de doi solişti, într-un balet clasic, adv.; s.n. adagiu Aforism, maximă, sentinţă, s.n., art. adagiul, pl. adagii, art. adagiile.
adamant (pop.) Diamant (I). s.n., pl. adamante. adamantin,-ă (despre luciul mineralelor) Diamantin. adj.,pl. adamantini,-e.
adamantină (anat.) Smalţ dentar, s.f, g.-d. art. adamantinei.
adamască (înv.) Stofâ scumpă de mătase, ţesută cu flori, s.f, g.-d. art. adamaştei.
23
ademeni
Adam-Babadam (pop., în expr.) De (pe) când ~ = demult, loc. adv.
adamic,-ă Referitor la Adam. adj., pl. adamici,-ce. adamism Doctrina adamiţilor. s.n. adamit,-ă Membru al unei secte din primele secole ale creştinismului, ai cărei adepţi apăreau goi la adunări, susţinând că au recâştigat puritatea originară, s.m., pl. adamiţi; s.f, g.-d. art. adamitei, pl. adamite. adamsită Gaz de luptă lacrimogen, s.f, g.-d. art. adamsitei.
adaoge v. adăuga.
adaos Completare, supliment la ceva. /(reg.) A porni într= a rămâne însărcinată, [var. adaus s.n.] s.n., pl. adaosuri.
adapta 1. tr. A transforma, a face să se potrivească pentru a corespunde anumitor împrejurări, condiţii etc. 2. tr. şi refl. A (se) acomoda, a (se) obişnui, a (se) deprinde.
3.	tr. şi refl. (biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). vb. I, ind. prez. 3 adaptează.
adaptabil,-ă Care se poate adapta (uşor); acomodabil. adj., pl. adaptabili,-e.
adaptabilitate însuşirea de a fi adaptabil, s.f., g.-d. art. adaptabilităţii.
adaptare 1. Acţiunea de a (se) adapta; (concr.) lucru modificat; adaptaţie. 2. (biol.) Modificare a organismelor vii în raport cu mediul înconjurător. 3. ~ literară = dramatizare, ecranizare a unui text literar pentru a putea fi reprezentat pe scenă, într-un film etc. s.f, g.-d. art. adaptării, pl. adaptări.
adaptaţie (-ţi-e) (înv.) Adaptare (1). s.f, art. adaptaţia,
g.-d. art. adaptaţiei, pl. adaptaţii, art. adaptaţiile.
adaptiv,-ă Care se poate adapta, adj., pl. adaptivi,-e.
adaptor Circuit electric intercalat între un transmiţător
şi un receptor pentru a le adapta unul la altul, s.n., pl.
adaptoare.
adaus v. adaos. adălmaş v aldămaş. adăoga v. adăuga. adăogare v. adăugare. adăogi v. adăuga. adăogire v. adăugare.
adăpa tr. A da apă de băut unui animal. Hrefl. (despre animale) A bea apă. (fig.) A se ~ la izvoarele ştiinţei, vb. I, ind. prez. I sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 adapă; conj. prez. 3 să adape.
adăpare Acţiunea de a (se) adăpa. s.f, g.-d. art. adăpării.
adăpat Faptul de a (se) adăpa. s.n. adăpătoare Jgheab, instalaţie, loc unde se adapă animalele, s.f, g.-d. art. adăpătorii, pl. adăpători, adăpost I. Construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; (p. gener.) orice loc unde se adăposteşte cineva. /- antiaerian = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. 2. Ocrotire. /A fi (sau a se pune) la~de... = a se adăposti; (fig.) a preveni un neajuns, s.n., pl. adăposturi, adăposti tr. A ţine, a pune la adăpost, //refl. A se aşeza într-un loc ferit; a-şi găsi refugiu, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. adăpostesc, imperf. 3 sg. adăpostea; conj. prez. 3 să adăpostească.
adăpostire Acţiunea de a (se) adăposti, s.f, g.-d. art. adăpostirii, pl. adăpostiri.
adăsta tr. (înv., reg.) A aştepta, vb. 1, ind. prez. 1 sg. adflst, 2 sg. adăşti, 3 adastă; conj. prez. 3 să adaste. adăuga (-dă-u-) I. tr. A pune peste..., a spori. //A spune sau a scrie ceva pentru a continua sau a completa. 2. refl. şi tr. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [var. adăoga, adaoge, adăogi, adăugi vb.] vb. I, ind. prez.
I	sg. adaug, 3 adaugă, I pl. adăugăm; conj. prez. 3 să adauge; ger. adăugând.
adăugare (-dă-u-) Acţiunea de a (se) adăuga, [var. adăogare, adăogire, adăugire s/] s.f, g.-d. art. adăugării, pl. adăugări, adăugi v. adăuga, adăugire v. adăugare.
adăugit,-ă (-dă-u-) (în sintagma) Ediţie ~ = ediţie completată cu material nou. adj., pl. adăugite. adânc1 l. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior); străfund. /Din ~ul sufletului (sau al inimii, al fiinţei) = din tot sufletul, foarte mult. //Abis, prăpastie. 2. (la pl.) Spaţiu întins, depărtare mare; (p. ext.) loc ascuns, aşezat departe, s.n., pl. adâncuri.	,
adânc2,-ă l. (despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Care se află la o anumită distanţă de suprafaţă; afund, adâncit, adâncat, adâncos. /(A ajunge, a trăi) până la ~ bătrâneţe = (a trăi) până la o vârstă înaintată, //(adv., fig.) Profund. A privi ~. 2. (şi adv.) Care se află sau se întinde departe. Rădăcină ~. //Greu de străbătut; dens, compact; vast, întins. Pădure //(fig., despre sentimente, privire etc.) Profund, intens, puternic. 3. (fig.) Deplin, total. 4. (despre voce, ton etc., şi adv.) Grav, profund. 5. (fig., şi adv.) Care ţine de esenţa lucrurilor; serios, profund. Noapte -. 6. (despre saluturi, plecăciuni etc., şi adv.) Făcut prin înclinare mare a corpului. adj., pl. adânci, adânca v. adânci.
adâncat,-ă (rar) Adânc, adj., pl. adâncaţi,-te. adâncătură v. adâncitură, adânci 1. tr. şi refl. A (se) face mai adânc. 2. refl. A pătrunde spre interior, în profunzime; a se face nevăzut. S-a ~t în pădure. 3. refl. (fig.) A fi absorbit (de...), a se cufunda (în...). 4. tr. (fig.) A studia, a analiza, a cerceta în profunzime; a aprofunda. 5. refl. (fig.) A se intensifica. [var. adânca vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. adâncesc, imperf. 3 sg. adâncea; conj. prez. 3 să adâncească, adâncime 1. Faptul de a fi adânc1 (1); distanţă de la suprafaţa unei adâncituri sau a unei ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă; afunzime, adânc. 2. Loc ascuns; afund. 3. (fig.) Profunzime, intensitate, tărie, forţă s.f, g.-d. art. adâncimii, pl. adâncimi, adâncire Acţiunea de a (se) adânci, s.f, g.-d. art. adâncirii, pl. adânciri.
adâncitor Sculă aşchietoare pentru diferite suprafeţe. s.n.,pl. adâncitoare.
adâncitură Partea adâncită a unei suprafeţe; scufimdă-tură; incavaţie. [var. adâncătură s.f.} s.f, g.-d. art. adânciturii, pl. adâncituri.
adâncos,-oasă (rar) Adânc. adj., pl. adâncoşi,-oase. addenda (lat., fii.) Anexă la o lucrare (după ce lucrarea a fost tipărită). /- corrige = addenda prin care se şi corectează greşelile dintr-o lucrare, s.n. pl.; abr. add. addendum (lat., jur.) Act, contract etc. care se adaugă unui document deja existent, s.n. adecă v. adică, adecuat,-ă v. adecvat.
adecva tr. şi refl. A face să devină sau a deveni adecvat. vb. I, ind. prez. 3 adecvează.
adecvare Acţiunea de a (se) adecva, s.f, g.-d. ari. adecvării, pl. adecvări.
adecvat,-ă 1. Potrivit, corespunzător. Atitudine ~. 2. (fii., despre idei, cunoştinţe etc.) Care corespunde fidel obiectului, [var. adecuat,-ă adj.] adj., pl. adecvaţi,-te. ademeneală (pop.) Ademenire, s.f., g.-d. art. ademenelii, pl. ademeneli.
ademeni tr. A atrage, a ispiti, a tenta pe cineva (cu vorbe înşelătoare); a înşela pe cineva, //(rar) A seduce
0	femeie, [var. (reg.) adimeni vb.} vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 să ademenească.
ademenire
24
ademenire Acţiunea de a ademeni; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademeneşte, [var. (reg.) adimenire i./T| s.f, g.-d. art. ademenirii, pl. ademeniri, ademenitor,-oare Care ademeneşte; ispititor; seducător. [var. (reg.) adimenitor,-oare adj.] adj., pl. ademenitori,-oare.
adempţiune (-ţi-u-) (rar) Luare în posesie a unui beneficiu, s.f, g.-d. art. adempţiunii. adenjnă Substanţă din clasa purinelor. s.f, g.-d. art. adeninei.
adenită Inflamaţie a ganglionilor limfatici, s.f., g.-d. art. adenitei, pl. ademte.
adenocarcinom Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă, s.n., pl. adenocarcinoame. adenofibrom Tumoare glandulară benignă, s.n., pl. adenofibroame.
adenohipofiză (anat.) Hipofiză. s.f., g.-d. art. adeno-hipotizei, pl. adenohipofize.
adenoid,-ă Care aparţine ţesutului glandular, adj., pl. adenoizi,-de.
adenoidită (-no-i-) Inflamaţie a ţesutului glandular din regiunea nazo-faringiană, frecventă mai ales Ta'copii, provocată de o infecţie microbiană sau virotică. s.f., g.-d. art. adenoidúei, pl. adenoidite. adenom Tumoare benignă constituită din celule epiteliale. s.n., pl. adenoame.
adenopatie Nume dat bolilor glandelor sau ale ganglionilor limfatici, s.f, art. adenopatia, g.-d. art. adenopatiei. _
adenotomie îndepărtare chirurgicală a unui adenom. s.f, art. adenotomia, g.-d. art. adenotomiei. adept,-ă Persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc. s.m., pl. adepţi; s.f, g.-d. art. adeptei, pl. adepte, adera intr. (cu determinări introduse prin prep. „la”)
I.	A deveni adeptul unei mişcări, al unui partid, al unei ideologii etc., cunoscându-i şi împărtăşindu-i principiile. 2. (despre ţesături, materiale etc.) A se lipi strâns de ceva. 3. (despre state) A deveni parte la un tratat. vb. I, ind. prez. 3 aderă.
aderare Acţiunea de a adera, s.f, g.-d. art. aderării, pl. aderări.
aderent,-ă 1. adj. Care aderă, care este strâns lipit de ceva. II. s.m. şi f. Persoană sau colectivitate care aderă la
o	mişcare, la un partid, la o asociaţie etc. adj., s.m. şi f, pl. aderenţi,-te.
adergnţă 1. (med.) Ţesut fibros care apare în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. //Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare cu ceva. s.f., g.-d. art. aderenţei, pl. aderenţe, adermină (med.) Vitamina B6. s.f, g.-d. art. aderminei. adgs v. adesea, adgse v. adesea.
adgsea De multe ori; adeseori, des, frecvent, [var. adgs, adgse adv. ] adv. adgseori (-se-ori) Adesea, adv. adevăr 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitate; ceea ce corespunde realităţii; ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. I~ obiectiv = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, independent de subiectul cunoscător. ~ relativ = reflectare justă, însă aproximativă, a realităţii. 2. Exactitate, justeţe, s.n., pl. adevăruri, adevăra v. adeveri.
adevărat,-ă 1. (şi adv.) Conform cu adevărul. //Real, incontestabil; de care nu se poate îndoi nimeni. /Cu ~ = într-adevăr. 2. (în opoziţie cu „fals”) Real, veritabil,
autentic. 3. (şi adv., în opoziţie cu „greşit”) Drept, just, corect. 4. Sincer, adj., pl. adevăraţi,-te. adeveri tr. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) dovedi ca adevărat, [var. adevăra v£>.j vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. adeveresc, imperf. 3 sg. adeverea; conj. prez. 3 să adeverească.
adeverinţă Dovadă scrisă prin care se recunoaşte un fapt, un drept, s.f, g.-d. art. adeverinţei, pl. adeverinţe, adeverire Faptul de a (se) adeveri, s.f, g.-d. art. adeveririi, pl. adeveriri.
adeveritor,-oare Care adevereşte, adj., pl. adeveri-tQri,-oare.
adeziune (-zi-u-) 1. Aderare conştientă la ceva; exprimare scrisă (sau orală) a unei aderări. Listă de /A-şi da -a (la ceva) = a adera (1). 2. (fiz.) Forţă de atracţie moleculară care acţionează la distanţe relativ mici şi se exercită între două suprafeţe în contact, s.f, g.-d. art. adeziunii, pl. adeziuni.
adeziv1 Clei, lipici (pentru lemn, material plastic etc.). s.m., pl. adezivi.
adeziv2,-ă I. Care se foloseşte la lipirea a două materiale. Bandă ~. 2. (despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva; care aderă. Ţesut adj., pl. adezivi,-e. adezivitate însuşirea de a fi adeziv, s.f, g.-d. art. adezivitâţii.
ad-hoc/(lat.) ad hoc Anume pentru acest scop; de circumstanţă. /Divan (sau adunare) ~ = fiecare dintre cele două adunări care s-au întrunit în 1857, la Iaşi şi la Bucureşti, şi au cerut unirea ţărilor române, adj. invar.; adv.
adia (-di-a) 1. intr. (despre vânt) A sufla uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. 2. intr. (fig.) A murmura, a cânta cu glas stins. 3. intr A clătina, a mişca uşor. 4. tr. (reg.) A mângâia, a atinge uşor. vb. I, ind. prez. 3 adie; conj. prez. 3 să adie; ger. adiind.
adiabată (-di-a-) Curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică. s.f, g.-d. art. adiabatei, pl. adiabate. adiabatic,-ă (-di-a-) (despre fenomene fîzico-chimice) Produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior, adj., pl. adiabatici,-ce. adiacent,-ă (-di-a-) 1. Care se înrudeşte, se învecinează. 2. Unghiuri - — unghiuri care au o latură comună, acelaşi vârf şi se află de o parte şi cealaltă a laturii comune, adj.. pl. adiacenţi,-te. adiată v. diată.
adiator (-di-a-) Aparat simplu pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere, s.n., pl. adiatoare. adică I. Şi anume, cu alte cuvinte, vasăzică; adicătelea, adicălea. 2. în definitiv, la urma urmei, mai bine zis. /La
o	- sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; b) la nevoie. [var. (reg.) adecă, dică adv.] adv. adicălea (pop.) Adică. adv. adicătele v. adicătelea, adicătelea (pop.) Adică. [var. adicătele adv.] adv. adidas 1. Tip de încălţăminte comodă de sport. 2. (fig.) Picior de porc, de pui etc. din magazinele alimentare. s.m., pl. adidaşi.
Adidas Firmă care produce încălţăminte şi materiale de sport, s.prop.
adiere (-di-e-) Suflare lină de vânt. s.f., g.-d. art. adigrii, pl. adigri.
adimeni v. ademeni. adimenire v. ademenire. adimenitor v. ademenitor.
adinamie Scădere a forţei fizice, care apare în unele
boli grave. i/, art. adinamia, g.-d. art. adinamiei.
adineaori/adineauri (-nea-ori/-uri) Cu puţin înainte;
de curând, adv.
adins (înv.) Cu intenţie, cu premeditare, adv.
25
admisibil
ad-interim/(lat.) ad interim Care este provizoriu, care ţine locul titularului; interimar. Ministru adj. invar.; abr. a.i./ad. int.
adio Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. /A-şi lua ~ de la ceva = a considera ceva ca pierdut pentru totdeauna, //(ir.) S-a terminat cu... interj.; s.n. adipic,-ă (în sintagma) Acid - = acid bibazic saturat folosit la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. adj., pl. adipici,-ce.
adipos,-oasă Care conţine grăsime; gras. /Ţesut ~ = ţesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. Celulă ~ = celulă de grăsime, adj., pl. adipQşi,-oase. adipozitate Depozitare (patologică) de grăsime într-un ţesut celular subcutanat, s.f., g.-d. art. adipozităţii. adipsie Lipsă parţială seu totală a senzaţiei de sete. s.f, art. adipsia, g.-d. art. adipsjei. aditiv1 Substanţă care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora calităţile, s.m., pl. aditivi. aditiv2,-ă (mat.) Referitor la operaţia de adunare, adj., pl. aditivi,-e.
aditivitate Proprietate a unei mărimi, substanţe etc. de
a fi aditivă, s.f, g.-d. art. aditivităţii.
adiţie (-ţi-e) 1. (chim.) Adăugare. IReacţie de - =
reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule
într-o moleculă nesaturată. 2. (fiziol.) ~ latentă =
apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în
urma mai multor excitaţii succesive; sumaţie. 3. (mat.)
Adunare, s.f., art. adiţia, g.-d. art. adjţiei.
adiţiona (-ţi-o-) tr. Ă aduna, a adăuga, vb. I, ind. prez. 3
adiţionează.
adiţional,-ă (-ţi-o-) Care se adaugă; suplimentar. Taxă ~. adj., pl. adiţionali,-e.
adiţională (-ţi-o-) Convorbire telefonică suplimentară faţă de numărul de convorbiri incluse în preţul abonamentului. s.f, g.-d. art. adiţionalei, pl. adiţionale, adiţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a adiţiona; adunare, adăugare, s.f., g.-d. art. adiţionării, pl. adiţionări, adjectiv Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui substantiv, cu care se acordă în gen, număr şi caz. s.n., pl. adjective.
adjectiva refl. şi tr. (gram., rar) A (se) transforma în adjectiv, a (se) adjectiviza. vb. I, ind. prez. 3 adjectivează. adjectival,-ă Exprimat printr-un adjectiv. Atribut -. /Articol - = articol care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. //Cu valoare de adjectiv. Locuţiune ~. adj., pl. adjectival i,-e.
adjectiva re Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. s.f., g.-d. art. adjectivării, pl. adjectivări. adjectiviza refl. şi tr. (gram.) A (se) adjectiva, vb. I, ind. prez. 3 adjectivizează.
adjectivizare Adjectivare. s.f, g.-d. art. adjectivizării, pl. adjectivizări.
adjoncţiyne (-ţi-u-) Unire, alipire, adăugare, s.f, g.-d. art. adjoncţiunii, pl. adjoncţiuni. adjudeca tr. A atribui un bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare. //refl. A-şi atribui
o	victorie sportivă, un premiu etc. vb. I, ind. prez. 3 adjudecă.
adjudecare Acţiunea de a adjudeca, s.f, g.-d. art. adjudecării, pl. adjudecări.
adjudecatar,-ă Persoană căreia i se adjudecă un bun la
o	licitaţie publică, s.m., pl. adjudecatari; s.f., g.-d. art.
adjudecatarei, pl. adjudecatare.
adjudecaţie (-ţi-e) (înv.) Adjudecare, s.f, art. adjude-
caţia, g.-d. art. adjudecaţiei, pl. adjudecaţii, art. adjude-
caţiile.
adjudecător,-oare Persoană care face adjudecarea la
o	licitaţie publică, s.m., pl. adjudecători; s.f, g.-d. art. adjudecătoarei, pl. adjudecătoare.
adjunct,-ă (Persoană) care face parte din conducere şi are funcţie imediat subordonată titularului, adj., s.m. şi
f,	pl. adjuncţi,-te.
adjuraţie (-ţi-e) (livr.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele „adjuro te”. 2. Rugăminte insistentă, implorare, s.f, art. adjuraţia, g.-d. art. adjuraţiei, pl. adjuraţii, art. adjuraţiile.
adjutant 1. Ofiţer cu atribuţii de secretar pe lângă un comandant sau un şef militar; ofiţer care face parte dintr-un stat major; aghiotant. 2. Cel mai mare grad de subofiţer; persoană cu acest grad. //(ieşit din uz, în aviaţie) Grad corespunzător plutonierului; persoană cu acest grad. s.m., pl. adjutanţi.
adjuvant1 l. Substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-i mări eficienţa. 2. (fig.) Auxiliar. s.m./s.n., pl. adjuvgnţi/adjuvante. adjuvant2,-ă Care se asociază cu un medicament pentru a-i mări efectele, adj., pl. adjuvanţi,-te. ad libitum (lat.) După voie, după plac; oricum, loc. adj.; loc adv.
ad litteram (lat.) Textual, literal, întocmai; cuvânt cu cuvânt, literă cu literă, loc. adj.; loc adv. administra tr. I. A conduce, a gospodări (o instituţie, o întreprindere etc.). 2. A da unui bolnav un anumit medicament. 3. (ir.) A trage o bătaie. 4. (jur.) A ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. vb. I, ind. prez. 3 administrează, administrare Acţiunea de a administra, s.f, g.-d. art. administrării, pl. administrări.
administrat (rar) Persoană care se află sub conducerea cuiva, s.m., pl. administraţi.
administrativ,-ă Referitor la administraţie. //Care emană de la un organ de administraţie. /Pe cale ~ = prin organele administraţiei de stat. adj., pl. administrativi,-e. administrator,-oare Conducător al unui serviciu de administraţie. I~ delegat - persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea. //Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului, s.m., pl. administratori; s.f, g.-d. art. administratoarei, pl. administratoare, administraţie (-ţi-e) l. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; serviciu care se ocupă cu gestiunea unei unităţi economice, sociale sau culturale. I- de stat = a) formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară această activitate. Consiliu de~ = grup de persoane însărcinat cu conducerea şi administrarea unei instituţii sau întreprinderi. 2. Serviciu al armatei care se ocupă cu întreţinerea şi mobilizarea trupelor, precum şi cu pro-bleme legate de ordinea interioară a trupelor. //Conducere politică şi administrativă a unui stat, a unei regiuni ocupate, exercitată de militarii ocupanţi, s.f., art. administraţia, g.-d. art. administraţiei, pl. administraţii, art. administraţiile, admira tr. A privi pe cineva sau ceva cu un sentiment de încântare, de stimă. vb. I, ind. prez. 3 admiră, admirabil,-ă Demn de a fi admirat; minunat, încântător. adj., pl. admirabili,-e. admirare (înv.) Admiraţie, s.f, g.-d. art. admirării, admirativ,-ă (şi adv.) Care arată admiraţie, adj., pl. admirativi,-e.
admirator,-oare Persoană care admiră pe cineva sau ceva. s.m., pl. admiratQri; s.f., g.-d. art. admiratoarei, pl. admiratoare.
admiraţie (-ţi-e) încântare, apreciere faţă de cineva sau de ceva; admirare, s.f, art. admiraţia, g.-d. art. admiraţiei, pl. admiraţii, art. admiraţiile, admisibil,-ă Care poate fi admis, acceptabil, adj., pl. admisibili,-e.
admisibilitate
26
admisibilitate Posibilitatea de a fi admis; calitatea a ceea ce este admisibil, s.f, g.-d. art. admisibilităţii, admisie (-si-e) 1. Intrare a unui fluid într-o maşină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcţionare a unei maşini, în timpul căreia agentul motor intră în cilindru, [var. admisiune s./!] s.f, art. admisia, g.-d. art. admisiei, pl. admişii, art. admisiile.
admisiune v. admisie.
admitanţă Mărime egală cu inversul impedanţei unui circuit electric, definită ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit şi valoarea efectivă a tensiunii de alimentare, s.f, g.-d. art. admitanţei, pl. admitanţe.
admite tr. 1. A accepta, a îngădui, a fi de acord cu ceva. 2. A da curs favorabil unei cereri. 3. A primi un candidat la un examen, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. admit, imperf. 3 sg. admitea; conj. prez. 3 să admită; ger. admiţgnd; part. admis.
admitere Acţiunea de a admite. /Examen de examen în urma căruia un candidat este primit într-c? instituţie de învăţământ, s.f, g.-d. art. admiterii, pl. admiteri, admonesta tr. A mustra (cu severitate); a certa, a dojeni, vb. I, ind. prez. 3 admonestează, admonestare Acţiunea de a admonesta; (concr.) act, adresă oficială care conţine o mustrare adresată cuiva; admonestaţie, admoniţiune (2). s.f, g.-d. art. admonestării, pl. admonestări.
admonestaţie (-ţi-e) (înv.) Admonestare, s.f, art. admonestaţia, g.-d. art. admonestaţiei, pl. admonestaţii, art. admonestaţiile.
admonitiv,-ă (livr.) Care admonestează, care cenzurează. adj., pl. admonitivi,-e. admoniţiune (-ţi-u-) 1. Cercetare făcută de judecător.
2.	(rar) Admonestare, s.f, g.-d. art. admoniţiunii, pl. admoniţiuni.
ADN (adene) (chim.) Acid dezoxiribonucleic. s.n.. art. ADN-uf
adnat,-ă (bot., despre organe ale plantelor) Crescut pe
un alt organ. //Aderent, adj., pl. adnaţi,-te.
adnota tr. A face însemnări pe marginea unui text
pentru a-1 explica sau completa, vb. I, ind. prez. 3
adnotează.
adnotare Acţiunea de a adnota. //Notă explicativă pe marginea unui text; adnotaţie. s.f, g.-d. art. adnotării, pl. adnotări.
adnotator,-oare Persoană care adnotează un text. s.m., pl. adnotatori; s.f, g.-d. art. adnotatoarei, pl. adnotatoare.
adnotaţie (-ţi-e) (rar) Adnotare, s.f, art. adnotaţia, g.-d. art. adnotaţiei, pl. adnotaţii, art. adnotaţiile. adogmatic,-ă (Adept) al adogmatismului. adj., s.m. şi f., pl. adogmatici,-ce.
adogmatism Sistem religios sau de gândire care nu admite dogmele, s.n.
adolescent,-ă Persoană la vârsta adolescenţei. s.m.,pl. adolescenţi; s.f, g.-d. art. adolescentei, pl. adolescente, adolescentin,-! De adolescent, specific adolescentului. adj.,pl. adolescentini,-e.
adolescentinjsm (rar) Stare, manifestare de adolescent. s.n.
adolescenţă Perioadă a vieţii omului cuprinsă între pubertate şi vârsta adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiilor fizice şi psihice ale organismului. s.f, g.-d. art. adolescenţei.
adonic (în versificaţia greacă şi latină, în sintagma) Vers ~ - vers format dintr-un dactil şi un spondeu sau un troheu, adj., pl. adonice.
adonis Tânăr deosebit de frumos. s.m.,pl. adonişi.
adopta (c l.A înfia un copil. 2. A accepta, a-şi însuşi o
părere, o metodă etc. a cuiva. 3. A accepta ceva în urma
unui vot. vb. I, ind. prez. 3 adoptă.
adoptare Acţiunea de a adopta, t-a legilor = votare a
proiectelor de lege de către organele legislative, s.f,
g.-d. art. adoptării, pl. adoptări.
adoptator,-oare (rar) Persoană care adoptă un
copil, s.m., pl. adoptatori; s.f, g.-d. art. adoptatoarei, pl.
adoptatoare.
adoptiv,-ă (despre copii) Care a fost adoptat, fiind primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; (despre părinţi) care a adoptat un copil străin, adj., pl. adoptivi,-e.
adopţie (-ţi-e) Faptul de a adopta (1); înfiere [var. adopţiune s.f] s.f, art. adopţia, g.-d. art. adopţiei, pl. adopţii, art. adopţiile, adopţiune v adopţie.
adora tr. l.A iubi în cel mai înalt grad; a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a diviniza, a venera, vb. I, ind. prez. 3 adoră, adorabil,-ă Plin de farmec, încântător, adj., pl. adora; bili,-e.
adorare 1. Faptul de a adora; adoraţie. 2. Slăvire (a unei divinităţi); divinizare, venerare, s.f, g.-d. art. adorării.
adorator,-oare Persoană care adoră pe cineva sau ceva. s.m., pl. adoratori; s.f, g.-d. art. adoratoarei, pl. adoratoare.
adoraţie (-ţi-e) Adorare, s.f, art. adoraţia, g.-d. art. adoraţiei.
adormi 1. intr. şi tr. A trece sau a face pe cineva să treacă în starea de somn. 2. intr. (fig., în limbajul bisericesc) A muri. 3. tr. A alina, a potoli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. adorm, imperf. 3 sg. adormea; conj. prez. 3 să adoarmă, adormire Faptul de a adormi; (fig., în limbajul bisericesc) moarte, s.f, g.-d. art. adormirii.
Adormirea Maicii Domnului Sărbătoare creştină care se celebrează la 15 august, s.prop.f, g.-d. Adormirii Maicii Domnului.
adormit,-ă 1. Cuprins de somn. //Somnoros. 2. (fig.) Lipsit de vioiciune, leneş. 3. (în limbajul bisericesc, şi s.) Mort. adj., pl. adormiţi,-te. adormitor,-oare Care adoarme, care provoacă somnul, //(fig.) Anost, plictisitor, obositor, adj., pl. adormiteri,-oare. adormitele (bot.) 1. Dediţei. 2. Zorele. 3. (reg.) Volbură. s.f. pl., art. adormiţelele.
adpres (bot., despre perişori) Alipit de tulpină, adj., pl. adpreşi.
adragant Gumă vegetală, folosită în farmacie, secretată de trunchiul unui arbust, s.n. ad rem (lat.) La obiect, loc. adv. adrenalină Hormon produs de glandele suprarenale sau obţinut pe cale sintetică, folosit ca medicament vaso-constrictor şi stimulator al muşchiului cardiac; epine-frină. s.f, g.-d. art. adrenalinéi. adrenergic,-ă Care provoacă secreţia de adrenalină. /Nervi ~ = nervi simpatici ale căror terminaţii eliberează adrenalină, adj., pl. adrenergici,-ce. adrenocrom Produs de oxidare a adrenalinéi, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sangvine, s.m.
adresa tr şi refl. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o cerere, o scrisoare, o reclamaţie; a face apel la... Htr. A scrie o adresă pe o scrisoare, pe un pachet. vb. I, ind. prez. 3 adresează.
adresant,-ă (înv.) Persoană căreia i se trimite ceva; destinatar, s.m., pl. adresanţi; s.f, g.-d. art. adresantei, pl. adresante.
27
adventice
adresă 1. Indicaţie privitoare la numele şi domiciliul unei persoane. 2. Menţiune pe scrisori, colete etc., care conţine numele şi domiciliul destinatarului. !A greşi -a = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greşită despre cineva sau despre ceva; a se înşela asupra cuiva. A vorbi cu - = a spune (ceva) cu privire la cineva. 3. Comunicare scrisă făcută de o organizaţie, de o instituţie etc. 4. (inform.) Simbol, cuvânt care indică localizarea informaţiei în memoria calculatorului, s.f., g.-d. art. adresei, pl. adrese, adsorbant Corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin adsorbţie. s.m.. pl. adsorbanţi. adsorbat Substanţă fixată prin adsorbţie. s.m., pl. adsorbaţi.
adsorbj tr. şi refl. (despre substanţe) A (se) produce o adsorbţie. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. adsorb, imperf. 3 sg. adsorbea; conj. prez. 3 să adsoarbă. adsorbţie (-ţi-e) Fixare a unei substanţe lichide sau gazoase pe suprafaţa unui corp solid, s.f, art. adsorbţia, g.-d. art. adsorbţiei.
adstrat (lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unei limbi după constituirea ei. s.n.,pl adstra^ turi.
aducător,-oare (Persoană, lucru) care aduce, adj., s.m. şi f, pl. aducători,-oare.
aduce 1. tr. A lua un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva. !Ce vânt te—? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. tr. A apropia ceva de sine sau de o parte a corpului. //A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. IA o - bine (din condei) = a se dovedi abil, diplomat într-o anumită situaţie. A ~ vorba de (sau despre) ceva - a pomeni despre... 3. tr. A face să ajungă într-o anumită situaţie. 4. tr. A cauza, a produce, a realiza. 5. intr. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. tr. şi refl. A(-şi) - aminte = a(-şi) aminti, vb. 111, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aduc, 1 pl. aducem, 2 pl. aduceţi, imperf. 3 sg. aducea, perf. s. / sg. adusei, 1 pl. aduserăm; imper. 2 sg. adu (şi ad-o), neg. nu aduce, 2 pl. aduceţi; ger. aducând; part. adus. aduce aminte v. aduce.
aducere Acţiunea de a aduce. s.f., g.-d. art. aducerii, pl. aduceri.
aducere aminte/aducere-ammte Amintire, loc. s.f., g.-d. art. aducerii aminte/aducerii-aminte, pl. aduceri ammte/aduceri-aminte, art. aducerile aminte/ aducerile-aminte.
aduct Amestec cristalin în care o substanţă este amestecată în altă substanţă, s.n.
aductor (în sintagma) Muşchi ~ = muşchi2 care apropie un membru de planul de simetrie a! corpului sau două organe unul de celălalt, adj., pl. aductori. aducţie/aducţiune (-ţi-e/-ţi-u-) 1. Construcţie hidrotehnică destinată transportării apei de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mişcare efectuată de un muşchi aductor. s.f, art. aducţia/aducţiijnea, g.-d. art. aducţiei/aducţiunii, pl. aducţii/aducţiuni, art. aducţiile/ aducţiunile.
adula tr. A linguşi, a flata în chip servil, vb. 1. ind. prez. 3 adulează.
adulare Faptul de a adula; linguşire, adulaţie, flatare.
s.f., g.-d. art. adulării, pl. adulări.
adulator,-oare (Persoană) care adulează; linguşitor.
adj., s.m. şi f, pl. adulatori,-oare.
adulaţie (-ţi-e) Adulare, s.f, art. adulaţia, g.-d. art. adu-
lâţiei, pl. adulaţii, art. adulaţiile.
adulmeca tr. şi intr. (despre animale) A mirosi, a simţi
prezenţa unei fiinţe, a hranei etc. //(fig., despre oameni)
A căuta să afle; a descoperi, [var. (reg.) adurmeca vb.]
vb. 1, ind. prez. 3 adulmecă.
adulmecător,-oare (rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. adj., pl. adulmecători.-oare. aduit,-ă (Organism, persoană) care a ajuns la maturitate, care şi-a terminat creşterea, adj., s.m. şi f, pl. adulţi,-te. a
adulter1 încălcare a fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. s.n.. pl. adultere.
adulter2,-ă (despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. adj., pl. adulterye.
adultera re (livr.) Falsificare, denaturare, s.f, g.-d. art. adulterini, pl. adulterări.
adulterin,-ă (şi s.) Născut dintr-un adulter, adj., pl. adulterini.-e.
adultiza intr. A avea comportament de adult, a se preface adult. vb. I, ind. prez. 3 adultizează. adumbri (rar) 1. tr. A umbri. 2. refl. A se aşeza, a se adăposti la umbră. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. adumbresc, imperf. 5 sg. adumbrea; conj. prez. 3 să adumbrească, aduna 1. tr. A strânge la un loc, a concentra ceea ce este risipit; a ridica de pe jos. 2. tr. A culege, a recolta (alegând din diferite locuri). 3. tr. A strânge din toate părţile, a concentra. 4. tr. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi, a economisi. 5. tr. (mat.) A totaliza, a însuma mai multe numere. 6. tr. şi refl. A (se) strânge, a (se) reuni într-un loc pentru a fonna un grup. /(tr.) Parcă a tunat şi i-a ~t, se spune despre oameni foarte deosebiţi unii de alţii, strânşi la un loc. //A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. 1. tr. A colecţiona, vb. I, ind. prez. 3 adună.
adunare 1. Acţiunea de a (se) aduna. 2. (mat.) Totalizare, însumare. 3. Convocare, întrunire a unor persoane într-un singur loc pentru discutarea unor probleme de interes general. /~ constituantă = adunare alcătuită din reprezentanţi aleşi pentru a vota sau modifica o constituţie. ~ generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizaţii, întreprinderi etc. ~ legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunţa prin vot asupra proiectelor de lege. ~ naţională = a) organ suprem al puterii de stat în unele ţări; b) organ de stat cu funcţii legislative sau consultative. 4. Concentrare a unor fiinţe într-un singur loc.
5.	Culegere, colecţie (de texte). 6. (art., cu val. de interj.) Semnal dat pentru strângerea într-o formaţie ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. 7. (înv., reg.) Petrecere, s.f. g.-d. art. adunării, pl. adunări, adunat,-ă Strâns (la un loc), //(despre aşezări rurale) Cu case aşezate una lângă alta. adj., pl. adunaţi,-te. adunata (reg.) Una dintre figurile jocului căluşarilor. s.f. ari., neart. adunată, g.-d. art. adunatei, pl. adunate. adunător1 Maşină pentru recoltarea cerealelor şi a fânului, s.n., pl. adunătoare.
adunător2,-oare (Persoană) care adună; (p. ext.) strângător, econom, adj., s.m. şi f, pl. adunători,-oare. adunătură I. Grămadă de obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grup de oameni adunaţi la întâmplare; gloată, strânsură. s.f., g.-d. art. adunăturii, pl. adunături.
adurmeca v. adulmeca. adus,-ă încovoiat, aplecat, adj., pl. aduşi,-se. ad valorem (lat., de obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare, loc. adj.; loc. adv. advecţie (-ţi-e) Mişcare a aerului dintr-o zonă în direcţie orizontală sau aproape orizontală, s.f., art. advecţia, g.-d. art. advecţiei, pl. advecţii, art. advecţiile. advent 1. (la catolici) Perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului. 2. Fiecare dintre duminicile care precedă Crăciunul, s.n., pl. adventuri. adventice Foiţă externă care înveleşte arterele, s.f, art. adventjcea, g.-d. art. adventícei.
adventism
28
adventism Doctrină a unei secte creştine care predică „a doua venire" a lui Hristos. s.n. adventist,-ă (Adept) al adventismului. adj., s.m. şi f., pl. adventişti,-ste.
adventiv,-ă 1. (bot., despre plante) Originar din alte ţări sau continente şi care s-a dezvoltat fară a fi cultivat, //(despre rădăcini) Care se dezvoltă pe părţile laterale ale unei tulpini, //(despre ramuri) Care se dezvoltă direct din rădăcină. 2. (geol.) Crater ~ = crater vulcanic secundar care are altă deschizătură decât craterul principal, adj., pl. adeventivi,-e.
adverb Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb, s.n., pl. adverbe.
adverbial,-! (-bi-al) Cu valoare de adverb, adj., pl. adverbiali,-e.
adverbializa (-bi-a-) refl. şi tr (gram.) A (se) transforma în adverb, vb. I, ind. prez. 3 adverbializează, adverbializare (-bi-a-) Faptul de a (se) adverbializa. s.f., g.-d. art. adverbializării, pl. adverbializări. advers,-ă Aşezat faţă în faţă, opus; (fig.) potrivnic, duşmănos, ostil. /Parte - = adversar într-un proces, într-o afacere etc. adj., pl. adverşi,-se. adversar,-ă 1. Persoană care face concurenţă alteia sau care luptă împotriva ei, a unei idei etc.; potrivnic, rival.
2.	Concurent într-o întrecere sportivă, s.m., pl. adversari; s.f, g.-d. art. adversarei, pl. adversare, adversativ,-ă Care exprimă o opoziţie. /Propoziţie ~ = propoziţie care exprimă o opoziţie faţă de coordonata sa. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă, adj., pl. adversativi,-e. adversitate împrejurare potrivnică; dificultate, s.f, g.-d. art. adversităţii, pl. adversităţi, advertising (advertaizing) (angl.) Reclamă, publicitate. s.n.
advocat,-ă v. avocat, advocatură v. avocatură.
advon Tinda dinăuntru a unei biserici creştine, s.n., pl. advoane/advonuri.
aed Poet şi cântăreţ din Grecia antică, s.m., pl. aezi. âer1 1. Amestec de gaze care alcătuiesc partea inferioară a atmosferei şi care este indispensabil vietăţilor aerobe. j~ comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obţinut cu compresoarele. ~ lichid = lichid obţinut prin răcirea aerului sub tempe-ratura de -183° C la presiune normală, utilizat pentru separarea elementelor sale componente. ~ condiţionat = sistem de ventilaţie a aerului din încăperi cu scopul păstrării proprietăţilor fizice normale ale acestuia. A lua ~ = a ieşi din casă pentru a respira aer curat. La (sau in) ~ (liber) = afară; într-un loc neacoperit. 2. Atmosferă, spaţiu, văzduh. IA fi (sau a rămâne) în - = a se afla într-o situaţie critică, a nu avea nicio perspectivă. A fi (sau a se simţi) ceva în ~ = a exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns). 3. (fig.) Aspect, înfăţişare, expresie. IA avea ~ul că... (sau să...) = a da impresia că... A-şi da (sau a-şi lua) ~e = a se îngâmfa, a se fâli. s.n., pl. (3) aere. ger2 (bis.) 1. Bucată de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). s.n., pl. aere. aera tr. l.A introduce aer1 proaspăt într-un spaţiu închis; a aerisi. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. 3. A intrduce aer1 (1) proaspăt în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă, vb. /, ind. prez. 3 aerează. aeraj Introducere de aer curat într-o mină, într-o sală de spectacole etc.; ventilaţie, aerisire, s.n. aerare Acţiunea de a aera. s.f, g.-d. art. aerării.
aerarium (e-ra-ri-um) (lat., în vechea Romă) Tezaurul şi administraţia banilor publici, s.n. aerat,-ă 1. (despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). //(despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. 2. (livr., despre texte) Cu o structură simplă; clar. 3. (despre o pagină scrisă) Cu mult spaţiu alb; cu literele şi rândurile spaţiate. adj., pl. aeraţi,-te. aerator 1. Dispozitiv folosit pentru aeraţie. 2. Afânător. s.n., pl. aeratoare.
aeraţie (-ţi-e) 1. Introducere de aer1 (1) într-un mediu; aerare. 2. Ventilaţie a cerealelor dintr-un siloz, cu ajutorul aerului1 (1). s.f, art. aeraţia, g.-d. art. aeraţiei. aerian,-ă (-ri-an) 1, Care se află sau se produce în aer1 (2). 2. Care se referă la aviaţie. ILinie ~ = traseu al unei companii de aviaţie. Alarmă ~ = semnal prin care, în timp de război, se anunţă apropierea avioanelor inamice. 3. (fig.) Transparent, diafan, vaporos. 4. (fig.) Care nu cunoaşte ceva ce ar trebui să cunoască. Este ~ la matematică. //împrăştiat, adj., pl. aerieni,-e. aerifer,-ă Care poartă, care conduce aerul1, adj., pl. aeri-feri,-e.
aeriform,-ă Cu aspectul sau proprietăţile aerului1 (1). adj.,pl. aeriformi,-e.
aeriseală (rar) Ventilaţie, aerisire, s.f, g.-d. art. aeriselii, pl. aeriseli.
aerisi 1. tr. A schimba aerul1 dintr-o încăpere; a ventila; a expune un obiect la aer1. 2. refl. A ieşi afară pentru a respira aer1 (1) proaspăt; a se răcori, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. aerisgsc, imperf. 3 sg. aerisea; conj. prez. 3 să aerisească.
aerisire Acţiunea de a aerisi; aeriseală. s.f, g.-d. art. aerisirii, pl. aerisiri.
aerNft Metodă de extracţie a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea lor la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat. s.n.
aero- Element de compunere care înseamnă „aer1”, aeroambulanţă (-ro-am-) Avion, elicopter care funcţionează ca o ambulanţă, s.f, g.-d. art. aeroambu-lanţei, pl. aeroambulanţe.
aerob,-ă (despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. adj., pl. aerobi,-e. aerobic (şi în gimnastică ~) Gimnastică de întreţinere, care activează oxigenarea ţesuturilor, executată pe fond muzical, s.n.
aerobiotic,-ă (-bi-o-) Aerob, adj., pl. aerobietici,-ce. aerobioză (-bi-o-) Mod de viaţă al microorganismelor aerobe, s.f., g.-d. art. aerobiazei. aerobuz Avion de pasageri de mare capacitate, folosit în curse pe distanţe medii, s.n., pl. aerobuze, aerocartofilje Ramură a cartofiliei care se ocupă de ştampilele poştei aeriene, s.f., art. aerocartofîHa, g.-d. art. aerocartofiliei.
aerocartograf Aparat automat folosit în aerocar-tografie. s.n., pl. aerocartografe. aerocartografie Tehnica întocmirii hărţilor şi a planurilor topografice pe bază de aerofotograme. s.f, art. aerocartografia, g.-d. art. aerocartografiei. aeroclub Organizaţie sportivă pentru simpatizanţii sporturilor aeronautice, s.n., pl. aerocluburi, aerocolie Acumulare de gaze în intestinul gros, care dă senzaţia de balonare a abdomenului, s.f, art. aerocolia, g.-d. art. aerocoHei.
aerocosmic,-ă Aerospaţial. adj.,pl. aerocasmici,-ce. aerodinam Tren automotor cu formă aerodinamică. s.n., pl. aerodinamuri.
aerodinamic,-ă Referitor la aerodinamică, //(despre vehicule) Care este astfel construit încât, în deplasare, să întâmpine o rezistenţă redusă din partea aerului1, adj., pl. aerodinamici,-ce.
29
aerosol
aerodinamică Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mişcării gazelor precum şi cu studiul mişcării corpurilor într-un mediu gazos, s.f, g.-d. art. aerodinamicii. _
aerodinamicitate însuşirea de a fi aerodinamic, s.f, g.-d. art. aerodinamicităţii.
aerodjnă Vehicul aerian mai greu decât aerul', s.f, g.-d. art. aerodinei, pl. aerodjne. aerodrom Teren special amenajat pentru aterizarea, staţionarea şi decolarea avioanelor, s.n., pl. aerodromuri, aeroduct Conductă pentru introducerea aerului1 în încăperi, în instalaţii etc. s.n., pl. aeroducte. aeroelasticltgte Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acţiunea forţelor aerodinamice, s.f, g.-d. art. aeroelasticităţii. aerofagie înghiţire involuntară de aer1 (odată cu alimentele sau cu saliva), care pătrunde în stomac (ducând la tulburări organice), s.f, art. aerofagia, g.-d. art. aerofagiei.
aerofgr Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţa, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. s.n., pl. aerofaruri.
aerofilatelie,-ă Referitor la aerofilatelie, adj., pl. seofilatslici.-ce,
aerofilatelie Ramură a filateliei care se ocupa de mărcile pentru poşta aeriană, s.f,, art. aerofilatelja, g.-d. art. aerofllateliei.
aerofobje Fobie faţă de curenţii de aer1, s.f, art. aerofobja, g.-d. art. aerofobjei. aeroffir Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor aflaţi sub apă. s.n., pl. aerofoare. aerofotografie,-ă Referitor la aerofotografie. adj., pl. aerofotograflci,-ce.
aerofotografie Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. din avion, satelit sau navă cosmică; fotografie obţinută prin această tehnică, s.f, art. aerofo-tografia, g.-d. art. aerofotograflei, pl. aerofotografii, art. aerofotografiile.
aerofotogramă Fotogramă aeriană, s.f, g.-d. art. aero-fotogramei, pl. aerofotograme. aerofotogrammetrie Metodă a fotogrammetriei care măsoară şi reprezintă grafic şi fotografic porţiuni din suprafaţa terestră, s.f, art. aerofotogrammetria, g.-d. art. aerofotogrammetriei.
aerogara Clădire în care se află serviciile unui aeroport. s.f, g.-d. art. aerogării, pl. aerogări. aerogen,-ă (biol.) Produs prin intermediul aerului1 atmosferic, adj., pl. aerogeni,-e. aerogenerator Instalaţie de transformare a forţei eoliene în energie electrică, s.n., pl. aerogeneratoare. aerogeologie (-ge-o-) Culegere de date geologice cu ajutorul avionului, s.f, art. aerogeologia, g.-d. art. aero-geologiei.
aeroglisor Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1, s.n., pl. aeroglisoare. aerograf Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea o zugrăveală, desene etc. s.n., pl. aerografe. aerografie Disciplină care studiază aerul1 şi proprietăţile lui. s.f, art. aerografia, g.-d. art. aerografiei. aerogramă 1. Scrisoare pentru poşta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. 2. Comunicare transmisă prin telegrafia fără fir. s.f, g.-d. art. aerogramei, pl. aerograme.
aeroion (fiz.) Ion atmosferic eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc. s.m., pl. aeroioni. aeroionizaţor (-i-o-) Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere pentru a obţine un aer asemănător celui natural, s.n., pl. aeroioniza-toare.
aeroionoterapie (-i-o-) Tratament medical cu aeroioni.
s.f, art. aeroionoterapia, g.-d. art. aeroionoterapiei, pl.
aeroionoterapii, art. aeroionoterapiile.
aerolit Meteorit care cade pe pământ, format în cea mai
mare parte din silicaţi. s.n., pl. aerolite.
aerolog,-ă Specialist în aerologie. s.m., pl. aerologi;
s.f., g.-d. art. aerologei, pl. aerologe.
aerologie,-ă Referitor la aerologie. adj., pl. aerolţh
gici,-ce.
aerologie Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăţilor atmosferei, s.f, art. aerologia, g.-d. art. aerologiei.
aeromecanică Ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor; mecanica gazelor, s.f, g.-d. art. aeromecanicii.
aerometric,-ă Referitor la măsurarea proprietăţilor aerului, adj., pl. aerometrici,-ce, aerometrie Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului1 şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice, s.f, art. aerometria, g.-d. art. aerometriei. aerometru Instrument folosit la măsurarea sau la determinarea densităţii aerului1, s.n., art. aerometrul, pl. aerometre.
aeromobil1 Corp solid care se poate mişca şi menţine în aer1, s.n., pl. aeromobile.
aeromobil2,-a Care poate fi transportat prin aer1; care se mişcă în aer1, adj., pl. aeromobili,-e, aeromodgl Machetă de avion şau de planor pentru întreceri sportive, s.n., pl. aeromodele. aeromodelism Sport aviatic care constă în construcţia şi lansarea de aeromodele. s.n. aeromodelist,-ă Persoană care practică aeromodelis-mul. s.m., pl. aeromodelişti; s.f, g.-d. art. aeromodelis-tei, pl. aeromodeliste.
aeromotor Motor eolian. s.n., pl. aeromotoare. aeronaut,-ă Persoană care conduce un vehicul aerian. s.m., pl. aeronauţi; s.f., g.-d. art. aeronautei, pl. aero-naute.
aeronautic,-ă Referitor la aeronautică, adj., pl. aeronautici,-ce.
aeronautică Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea avioanelor şi cu navigaţia aeriană, s.f., g.-d. art. aeronauticii.
aeronaval,-ă Referitor la aviaţie şi la marină, adj., pl. aeronavali,-e.
aeronavă Vehicul care se deplasează prin aer; aerove-hicul. s.f, g.-d. art. aeronavei, pl. aeronave, aeroplan Avion, s.n., pl. aeroplane, aeroplancton Plancton care trăieşte în aer1, s.n. aeroport Ansamblu compus din clădirile, terenul şi instalaţiile necesare întreţinerii, decolării şi aterizării avioanelor, s.n., pl. aeroporturi, aeroportuar,-ă (-tu-ar) Referitor la aeroport, adj., pl aeroportuari,-e.
aeropoştal,-ă Referitor la poşta aeriană. Serviciu ~. adj., pl. aeropoştali,-e.
aeropurtat,-ă Transportat cu aeronavele. Trupe —. adj., pl. aeropurtaţi,-te.
aeroreactor (-re-ac-) Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. s.n., pl. aeroreactoare.
aeros,-oasă (înv.) Aerian (3). adj., pl. aeroşi,-oase. aeroscop Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop, s.n., pl. aeroscoape.
aerosol (mai ales la pl.) Sistem prin care se împrăştie în aer1 particule medicamentoase foarte fine, folosit în medicină la tratarea unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor, s.m., pl. aerosoli.
aerosoloterapie
30
aerosoloterapie Tratament cu aerosoli, s.f., art. aerosoloterapia, g.-d. art. aerosoloterapiei. aerospaţial,-ă (-ţi-al) Referitor la navigaţia în spaţiul cosmic; aerocosmic. adj., pl. aerospaţiali,-e. aerostat Balon pentru ascensiuni atmosferice, s.n., pl. aerostate.
aerostatic,-ă Referitor la aerostatică sau la aerostate. adj., pl. aerostatici,-ce.
aerostatică Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi construirea şi dirijarea aerostatelor, s.f, g.-d. art. aerostaticii, aerostgţie (-ţi-e) 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcţia şi zborul aerostatelor. 2. Staţie de vehicule aeriene, s.f, art. aerostaţia, g.-d. art. aerostaţiei, pl. (2) aerostaţii, art. aerostaţiile. aerotaxaţie (-ţi-e) Metodă de determinare a caracteristicilor arborilor prin observarea directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene, s.f., art. aerotaxaţia, g.-d. art. aerotaxaţiei.
aerotaxi Avion utilitar cu multiple întrebuinţări. ~ sanitar, s.n., art. aerotaxiul, pl. aerotaxiuri. aerotehnică Disciplină care se ocupă cu studiul ui construcţia aeronavelor, s.f., g.-d. art. aerotehnicii. aeroterapie Tratament al unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte), s.f, art. aeroterapia, g.-d. art. aeroterapiei. aerotermă Aparat electric de încălzire a aerului, s.f, g.-d. ari. aerotermei, pl. aeroterme. aerotopograf Aparat folosit în aerotopografie. s.n., pl. aerotopografe.
aerotopografie Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene, s.f, ari. aerotopografia, g.-d. art. aerotopografíei.
aerotransport Transport pe calea aerului, s.n., pl. aerotransporturi.
aerotren Vehicul pe perne de aer. s.n., pl. aerotrenuri. aerovehicul Aeronavă, s.n., pl. aerovehicule. aerozjnă Carburant lichid pentru motoarele de rachetă. s.f, g.-d. art. aerozrnei.
afabil,-ă (despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial, adj., pl. afabili,-e.
afabilitate însuşirea de a fi afabil; cordialitate, s.f. g.-d. art. afabilităţii.
afabulaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă literară epică sau dramatică; intrigă. 2. Morala unei fabule, s.f., art. afabulaţia, g.-d. art. afabulaţiei. afacere 1. Activitate comercială, industrială sau financiară (bazată pe speculă sau pe speculaţii). ICifră de ~ = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice. 2. (fam.) Acţiune din care rezultă un profit. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupaţie. I~ interne (sau externe) = treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. s.f, g.-d. art. afacerii, pl. afaceri.
afacerism Folosire de către cineva a situaţiei sale profesionale, sociale sau politice în scopul realizării de profituri personale, s.n.
afacerist,-ă Persoană care practică afacerismul, s.m., pl. afacerişti; s.f, g.-d. art. afaceristei, pl. afaceriste, afagie Incapacitate de a înghiţi, s.f, art. afagia, g.-d. art. afagiei.
afară Dincolo de un spaţiu închis; în exterior. !Ada~ = a scoate cu forţa de undeva; a concedia; a elimina, a exclude. Din cale—sau ~ din cale = neobişnuit de.... peste măsură de... (în) - de... = fără a mai socoti şi... ~ numai dacă nu... = exceptând cazul când..., numai cu condiţia... //(cu valoare de interj.) Ieşi! Pleacă! adv. afară că (fam.) Pe lângă că... loc. conj. afară de Cu excepţia... loc. prep. afazic.-ă (Persoană) care suferă de afazie, adj., s.m. şi f, pl. afazici,-ce.
afazie Pierdere totală sau parţială a capacităţii de a vorbi sau de a înţelege limbajul articulat, s.f, art. afazia, g.-d. art. afaziei, pl. afazii, art. afaziile, afâna tr. A face ca un material să fie mai puţin compact; a-i mări volumul, vb. /, ind. prez. 3 afânează. afâna re Acţiunea de a afâna. t~a solului = lucrare agricolă executată la suprafaţa solului pentru a înlesni aerisirea, pătrunderea apei etc. s.f, g.-d. art. afânării, pl. afânări.
afânat,-ă (despre pământ, zăpadă) Care este mai puţin compact; rărit, înfoiat (2). adj., pl. afânaţi,-te. afânător Maşină folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de turnare; aerator (2). s.n.. pl. afânătoare. afebril,-ă (med.) Care nu are sau nu face febră, adj., pl. afebrili,-e.
afect 1. Reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.
2.	Denumire generică pentru stările sau reacţiile afective. s.n., pl. afecte.
afecta1 tr. A destina ceva (bani, timp etc.) unui scop anume. vb. I, ind. prez. 3 afectează. afecta21. tr. A mâhni, a întrista. 2. tr. A simula o anumită stare sufletească. 3. intr. şi refl. A se preface, a-şi da aere. 4. tr. A prejudicia, a leza. vb. I, ind. prez. 3 afectează. afectare1 Acţiunea de a afecta1, s.f, g.-d. art. afectării, pl. afectări.
afectare2 Faptul de a (se) afecta2, s.f, g.-d. art. afectării, pl. afectări.
afectiv,-ă Referitor la sentimente; emotiv. //Care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental, adj., pl. afectivi,-e.
afectivitate 1. Ansamblul proceselor afective. 2. Comportare emotivă, sensibilitate, s.f., g.-d. art. afectivităţii. afectuos,-oasă (-tu-os) Foarte prietenos. //Drăgăstos, tandru, adj., pi afectuoşi,-oase. afectuozitate (-tu-o-) însuşirea de a fi afectuos, s.f, g.-d. art. afectuozităţii.
afecţiune (-ţi-u-) 1. Prietenie, simpatie, sentimente deosebite pentru cineva. 2. (med.) Boală, suferinţă, s.f., g.-d. art. afecţiunii, pl. (2) afecţiuni, afeliu Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, s.n., art. afeliul.
afemeiat (Bărbat) care umblă după femei; muieratic. adj., s.m., pl. afemeiaţi.
aferat,-ă Care este sau care pare foarte ocupat, adj., pl. aferaţi,-te.	_
aferent,-ă 1. în legătură cu ceva. 2. (jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. / s-au dat banii ~. 3. (anat.) Vase ~ = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi - = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi, adj., pl. aferenţi,-te. aferentaţie (-ţi-e) Transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali, s.f., art. aferentaţia, g.-d. art. aferentaţiei. afereză Dispariţia unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt, s.f, g.-d. art. aferezei, pl. afereze.
afenm (înv.) Foarte bine! bravo! interj.
afet Suport pe care se fixează ţeava unui tun. s.n., pl.
afeturi.
affetuoso (-tuo-zo) (it., muz.) Cu afecţiune, cu simţire. adv.
afgan,-ă/afghan,-ă (gh pron. g) I. adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Afganistan. II. s.m. Unitate monetară din Afganistan, adj., s.m. şi f., pl. afgani,-e/afghani,-e. afgană/afghană (gh pron. g) Limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani, s.f, g.-d. art. afganei/ afghanei.
afidă (la pl.) Subordin de insecte homoptere cuprinzând păduchii de plante; (la sg.) insectă din acest subordin. s.f, g.-d. art. afidei, pl. afide.
31
afonizare
afierosj (înv.) I. tr. A risipi o avere, un bun etc. 2. refl. A se consacra, a se dedica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. afierosesc, imperf. 3 sg. afierosea; conj. prez. 3 să afierosească.
afif,-ă (reg.) Lefter, adj., pl. afifi,-e. afilia (-li-a) tr. şi refl. A (se) alătura unei organizaţii, unei instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare, vb. I, ind. prez. 3 afiliază, I pl. afiliem; conj. prez. 3 să afilieze: ger. afiliind, afiliâţie (-li-a-) (înv.) Afiliere, s.f, art. afiliaţia, g.-d. art. afiliaţiei, pl. afiliaţii, art. afiliaţiile. afiliere (-li-e-) Acţiunea de a (se) afilia; afiliaţie. s.f, g.-d. art. afilierea, pl. afilieri.
afin1 Arbust din zona de munte cu frunze ovale şi cu fructe comestibile, s.m., pl. afini. afin2,-ă (jur.) Rudă prin alianţă, s.m., pl. afini; s.f, g.-d. art. afinei, pl. afine.
afina tr. 1. Ă separa de impurităţi o masă metalică sau sticloasă. 2. (text.) A subţia firele, vb. I, ind. prez. 3 afinează, afmaj Afinare. s.n., pl. afinaje. afinant Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). s.m.. pl. afinanţi.
afinare 1. Acţiunea de a afina; afinaj. 2. Proces de îndepărtare a impurităţilor dintr-un metal sau un aliaj. //Perioadă din procesul de elaborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se îndepărtează oxizii rezultaţi. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. 4. Operaţie de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării şi rafinării. s.f, g.-d. art. afmării, pl. afinări. afinată Băutură alcoolică preparată din afine, s.f, g.-d. art. afinatei, pl. afinate.
afină Fructul afinului1, bacă neagră-albăstruie cu gust
acrişor, s.f, g.-d. art. afinei, pl. afine.
afinet (rar) Afiniş. s.n., pl. afineturi.
afinjş Loc pe care cresc afini1; afinet. s.n., pl. afinişuri.
afinitate 1. Apropiere, simpatie între oameni, datorită
asemănării de caracter, de preocupări etc. 2. (chim.)
Proprietate a unor substanţe de a se combina între ele.
3.	(jur.) înrudire prin alianţă. 4. Proprietate a unui
material textil de a se vopsi cu un anumit colorant, s.f.,
g.-d. art. afinităţii, pl. afinităţi.
afinor Muncitor care lucrează la afinare. s.m., pl.
afinori.
afion (-fi-on) 1. Suc cu proprietăţi narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc. s.n.
afipt (înv.) Afiş. s.n., pl. afipte.
afirma 1. tr. A susţine (cu tărie), a declara (în mod
ferm). 2. refl. A se face remarcat, vb. I. ind. prez. 3
afirmă.
afirmare Acţinea de a (se) afirma, s.f, g.-d. art. afirmării, pl. afirmări.
afirmativ,-ă (despre un enunţ) Care are un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie, lîn caz ~ = în cazul în care împrejurările sunt favorabile; dacă se va întâmpla aşa. adj., pl. afirmativi,-e. afirmaţie (-ţi-e) Declaraţie prin care se spune şi se susţine că ceva este adevărat; mărturisire, relatare, //(la pl.) Vorbe care exprimă o afirmare, s.f. art. afirmaţia, g.-d. art. afirmaţiei, pl. afirmaţii, art. afirmaţiile, afiş 1. înştiinţare publică tipărită, expusă în anumite locuri, prin care se anunţă ceva (un spectacol, deschiderea unei expoziţii etc.). /Cap de ~ = a) primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; b) eveniment care reţine atenţia. 2. Gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă etc. s.n., pl. afişe.
afişa 1. tr. A lipi un afiş. 2. tr. (fig.) A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de...
3.	refl. (fam.) A apărea în compania cuiva în mod ostentativ, vb. I, ind. prez. 3 afişează, I pl. afişăm; conj. prez. 3 să afişeze; ger. afişând, afişaj 1. Faptul de a afişa; lipire de afişe. 2. ~ optic = afişor1. s.n., pl. afişaje.
afişare Acţiunea de a (se) afişa, s.f, g.-d. art. afişării, pl. afişări.
afişier (-şi-er) Panou pe care se afişează; avizier, s.n., pl. afişiere.
afişar1 (electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric; afişaj optic. s.n., pl. afişoare.
afişer2,-oare Persoană care lipeşte afişe, s.m., pl. afişori; s.f, g.-d. art. afişoarei, pl. afişoare. afjx 1. (gram.) Nume generic pentru sufixe, prefixe şi infixe. 2. (mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene, s.n., pl. afixe.
afixal,-ă (gram.) Cu afix. adj., pl. afixali,-e.
afla 1 . tr. şi intr. A lua la cunoştinţă; a auzi veşti, noutăţi.
2.	tr. A descoperi (căutând sau întâmplător).
3.	refl. A fi, a figura într-o poziţie sau într-un loc oarecare; a se situa; a exista în realitate, /(fam.) A se ~ în treabă = a participa la o discuţie sau la o acţiune numai de formă. Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. Să nu se afle (ca) să...- (să) nu cumva să... (pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!
4.	tr. (pop.) A inventa, a scorni, a descoperi, vb. I, ind. prez. 3 află.
aflare Acţiunea de a (se) afla. s.f., g.-d. art. aflării.
aflător,-oare (rar) Care (se) află, se găseşte. //(s., înv.)
Inventator, adj., pl. aflători,-oare.
aflictiv,-ă (jur., despre pedepse) Care afectează
deopotrivă libertatea şi onoarea condamnatului, adj., pl.
aflictivi,-e.
aflicţiune (-ţi-u-) 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. s.f, g.-d. art. aflicţiunii, pl. aflicţiuni. afloriment Loc unde rocile sau mineralele apar la suprafaţă din cauza eroziunii sau a descoperirii lor artificiale; deschidere geologică, s.n., pl. aflorimente. afluent (-flu-ent) Curs de apă secundar care se varsă într-o apă curgătoare mai mare. s.m., pl. afluenţi, afluenţă (-flu-en-) 1. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală.
2.	Cantitate mare; belşug, abundenţă, s.f, g.-d. art. afluenţei.
aflui intr. 1. (despre lichide) A curge abundent. 2. A se
deplasa în număr mare către un punct, //(fig.) A se
îmbulzi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. afluieşte, imperf. 3 sg.
afluia; conj. prez. 3 să afluiască.
afluire Acţiunea de a aflui. s.f, g.-d. art. afluirii, pl.
afluiri.
aflux 1. Afluenţă (1). 2. Acumulare a unui lichid (mai ales a sângelui) într-o parte a corpului, s.n., pl. afluxuri. afocal,-ă (despre sisteme optice) Format din două (grupuri de) lentile, aşezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte, adj., pl. afocali,-e.
afon,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de afonie. //(Persoană) care nu are voce sau simţ muzical. II. adj., s.f. (lingv.) (Consoană) surdă, adj., s.m. şi f, pl. afoni,-e. afonie I. Pierdere patologică a vocii. 2. Răguşeală. s.f, art. afonia, g.-d. art. afoniei.
afoniza refl. A suferi fenomenul de afonizare. vb. 1, ind. prez. 3 se afonizează.
afonizare (lingv.) Pierdere a vibraţiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. s.f, art. afonizarea, g.-d. art. afonizării.
aforism
32
aforism Cugetare memorabilă; sentinţă, maximă, adagiu, s.n., pl.^aforisme.
aforistic,-ă în formă de aforism. //Alcătuit din aforisme, adj., pl. aforistici,-ce. a fortiori (-ţi-o-) (lat.) Care se impune cu necesitate, //(despre raţionamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, pe baza faptului că, în favoarea celei de-a doua judecăţi, sunt tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. loc. ad/.; loc. adv.
a frgsco (it., despre pictura murală) Pictat pe zidul proaspăt ud. loc. ad/.; Ioc. adv. afreta tr. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. vb. I. ind. prez. 3 afretează. afretare (mar.) Acţiunea de a afreta; navlosire, s.f.. g.-d. art. afretării, pl. afretări. african,-ă (Locuitor) din Africa, adj., s.m. şi f, pl. africani,-e.
africgncă Locuitoare din Africa, s.f, g.-d. art. african-cei, pl. africance.
africanist,-ă Africanolog. s.m., pl. afrieanişti; s.f, g.-d. art. africamstei, pl. africaniste, africanjstică Africanologie, s.f, g.-d. art. sfricanis-ticii.	!
africanitate 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane, 2. Lumea, civilizaţia africană, s.f, g.-d. art. africanităţii.
africanolog,-ă Specialist în africanologie. s.m., pl,, africanolfigi; (rar) s.f, g.-d. art. africanologei, pl. africanolfige.
africanologie Disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane, s.f, g.-d. art., africanologiei. afrlcatj-ă (despre sunete) A cărui articulaţie începe cu o ocluzie şi se termină printr-o constricţie, ad/., pl. africaţi,-te.
africată Consoană a cărei articulaţie începe cu o ocluzie şi se termină printr-o constricţie; semioclusivă. s.f, g.-d. art. africatei, pl. africate. afrikaander (africander) (rar) Bur. s.m., pl., afrikaanderi. afrikaans (africans) Dialect al limbii olandeze vorbit de urmaşii burilor în Africa de Sud. s.f. âfro (Cu părul capului) foarte încreţit. Moda ~. adj. invar.; adv.
afro-asiatic,-ă (-si-a-) Referitor la Africa şi la Asia. adj., pl. afro-asiatici,-ce.
afrodiziac1 (-zi-ac) Substanţă care stimulează impulsurile sexuale, s.n., pl. afrodiziace. afrodiziac2,-ă (-zi-ac) Cu însuşiri care stimulează impusurile sexuale, adj., pl. afrodiziaci,-ce. afront Insultă, jignire adusă cuiva în public, s.n., pl. afronturi.
afronta tr. A înfrunta, [var. afrunta vb.] vb. /, ind. prez. 3 afrontează.
afronta re (med.) Apropiere a marginilor unei plăgi, pentru o bună cicatrizare a acesteia, [var afruntare s.f.} s.f, g.-d. art. afrontării. afrunta v. afronta. afruntare v. afrontare.
aftă Mică ulceraţie dureroasă care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui. s.f, g.-d. art. aftei, pl. afle. aftershave (aftărşgiv) (angl.) Loţiune parfumată folosită după ras. s.n., art. aftershave-ul, pl. aftershave-uri. aftoid,-ă (med.) Cu aspect de aftă. adj., pl. aftoizi,-de. aftor v. actor.
aftos.-oasă (în sintagma) Febră ~ = boală infecţioasă specifică vitelor cornute, transmisibilă şi omului, caracterizată prin febră şi erupţii pe mucoasa bucală şi pe diverse regiuni cutanate, adj., pl. aftoşi,-oase. afuiere Dislocare şi spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave, al unei pile de pod etc., aflate în albia apei. s.f., g.-d. art. afilierii, pl. afuieri.
afum (rar) Miros caracteristic al afumăturilor. s.n. afuma l. tr. A expune un aliment la fum pentru conservare. 2. tr. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri, l/tr. (tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricaţie. 3. refl. (despre mâncăruri) A căpăta un gust neplăcut, de fum, când începe să se ardă. 4. tr. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge anumite insecte, //intr. (despre sobe) A scoate fum.
5.	refl. (fig., fam.) A se ameţi, a se îmbăta uşor. vb. I, ind. prez. 3 afumă.
afumare Acţiunea de a (se) afuma, s.f, g.-d. art. afumării, pl. afiimări.
afumătoare l. Instalaţie (rudimentară) pentru afu-
marea cărnii, a prunelor etc. 2. Dispozitiv care produce
fum fără flacără, în scopul liniştirii albinelor când se
lucrează la stup. 3. Afumătorie. 4. (înv.) Vas în care sunt
arse mirodenii, [var. afumător $,«,] s.f, ari. afumătoarea,
g.-d. art. afumătarii, pl. a fumători.
afumător1 v. afumatoare.
afumător2,-ogre (rar) Care afumă, adj., pl. afumători,-
oare.
afumătorie (rar) Instalaţie pentru afumarea cărnii sau a peştelui; afumătoare (3). s.f, art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei, pl. afumătorii, art. afumătoriile. afumătură Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; (p. ext.) came afumată, s.f, g.-d. art, afumă-turii, pl. afumături.
afund1 Adâncime (2). s.n., pl, afunduri.
afund2,-ă I. adj. Adânc. II. adv. La o distanţă (relativ)
mare în adâncime; departe; adânc. /A (se) da ~ = a (se)
cufunda într-o apă, (reg.) A dormi ~ = a dormi adânc,
profund, adj., pl. afjinzi,-de; adv.
afunda 1. tr. şi refl. A (se) cufunda într-un lichid; a (se)
adânci, â (se) scufunda. 2. refl. A pătrunde adânc; (fig.)
a dispărea, a se pierde în depărtări. 3. refl. (fig.) A se
cufunda într-o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 afundă.
afundare Acţiunea de a (se) afunda; cufundare, s.f,
g.-d. art. afundării, pl. afundări.
afundătură (rar) Adâncime (2). s.f, g.-d. art. afundă-
turii, pl. afundături.
afundjş (rar) Adâncime (2). s.n., pl. afundişuri. afunzime (rar) Adâncime (1). s.f, g.-d. art. afunzimii, pl. afimzimi.
afurca tr. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore. vb. 1, ind. prez. 3 afurcă.
afurcare Acţiunea de a afurca. s.f., g.-d. art. afiircării, pl. afurcări.
afurcă Ansamblu de manevre şi de cabluri folosite la afurcarea unei nave. s.f, g.-d. art. afurcii, pl. afurci. afurisanie v. afurisenie.
afurisenie (-ni-e) (bis.) Anatemă, /(fam.) Nici măcar de ~ = câtuşi de puţin. [var. afurisanie s.f} s.f, art. afurisenia, g.-d. art. afuriseniei, pl. afurisenii, art. afuriseniile.
afurisi tr. (bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. IIrefl. A se jura. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. afurisesc, imperf. 3 sg. afurisea; con/, prez. 3 să afurisească.
afurisit,-ă (Om) rău, ticălos, //(fam.) (Copil) ştrengar, poznaş, ad/., s.m. şi f, pl. afurisiţi,-te. afuzali Soi de viţă-de-vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kilograme, cu boabe mari, de culoare galbenă-verzuie. s.m.
aga (înv.) I. Ofiţer din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeştrilor însărcinaţi cu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de aga (1, 2). s.f, art. agaua, g.-d. art. agalei, pl. agale, art. agalele.
AGA Adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale pe acţiuni, s.f, pl. AGA.
33
aghesmui
agabaritic,-ă Care depăşeşte un gabarit standard, adj., pl. agabantici,-ce.
agalactie Absenţă a secreţiei de lapte la femeia care a născut. /- contagioasă = boală a oilor şi a caprelor, provocată de un microb, care are drept urmare lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. s.f., art. agalac-tia, g.-d. art. agalactiei. agale încet, domol; fără grabă. adv. agapă 1. Ospăţ intim, prietenesc, colegial. 2. Masă comună la vechii creştini, s.f, g.-d. art. agapei, pl. agape, agar-agar Substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge marine, întrebuinţată în medicină, în industria texilă, alimentară etc.; geloză. s.n.
agarean (-rean) (înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [var. agarinean s.m.] s.m., pl. agargni. agareanca (-rean-) (înv.) Mahomedană, [var. agari-neancă s.f] s.f., g.-d. art. agargncei, pl. agargnce. agaricacge (la pl.) Familie de ciuperci cu picior, cu pălăria prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (la sg.) ciupercă din această familie, s.f, art. agaricacgea, g.-d. art. agaricacgei, pl. agaricacge. agarinean v. agarean. agaringancă v. agareancă. agasa tr. A enerva, a plictisi cu insistenţele; a exaspera. vb. /, ind. prez. 3 agasează, agasant,-ă Enervant, iritant, adj., pl. agasanţi,-te. agasşre Acţiunea de a agasa, s.f, g.-d. art. agasării, pl. agasări.
agat Varietate de cuarţ de diferite culori, folosita ca piatră semipreţioasă. s.n., pl. agate, agată Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice, s.f, g.-d. art. agatei, pl. agate.
agaţlrşi Populaţie scitică, menţionată de Herodot ca locuind în sec. al VI-lea Î.Hr. în regiunea cursului mijlociu al Mureşului, s.m. pl. agavă Nume dat mai multor plante ornamentale, originare din America, cu frunze lungi, până la 2 m, late şi groase, s.f., g.-d. art. agavei, pl. agave. agă Aga. s.m., art. aga, g.-d. art. agăi, pl. ági. agănăul (înv.) Un fel de horă jucată de bărbaţi; melodia după care se execută această horă. s.n. art., neart. agănău.
agărlâc (înv.) Calabalâc, s.n., pl. agărlâcuri. agăţa 1 • tr. A atârna, a prinde, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. 2. refl. (despre ţesături) A se rupe, prinzându-se în ceva ascuţit. 3. refl. A se prinde de ceva sau de cineva; (fig.) a se crampona. 4. tr. (fam.) A acosta o persoană (de sex opus), [var. acăţa vb.] vb. I, ind. prez. 1 sg. agăţ, 3 agaţă; conj. prez. 3 să agaţe. agăţare Acţiunea de a (se) agăţa. [var. acăţare 5/] s.f, g.-d. art. agăţării.
agăţătoare1 Şiret prins la un obiect pentru a-l atârna în cui; gaică, atâmătoare. s.f., g.-d. art. agăţătorii, pl. agăţători.
agăţătoare2 (la pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, cu care se prind cu uşurinţă de copaci; (la sg.) pasăre din acest grup. s.f, g.-d. art. agăţătoarei, pl. agăţătoare.
agăţător,-oare Care (se) agaţă. Plantă ~. [var. acăţă-tar,-oare adj.] adj., pl. agăţători,-oare. ageamiu,-ie (fam.) începător, novice, profan; (om) nepriceput, adj., s.m. şi f, pl. ageamii, aggnda 1. Carnet în care sunt înscrise datele unor acţiuni, întâlniri etc. 2. Ordine de zi. s.f, g.-d. art. aggndei, pl. aggnde.
agenezie 1. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui ţesut în perioada embrionară. 2. Incapacitate de a procrea; sterilitate, s.f., art. agenezja, g.-d. art. agenezjei.
agent,-ă. I. s.m. şi f. Reprezentant oficial al unui stat, al unei instituţii etc. având anumite atribuţii. ~ diplomatic. ~ de asigurări. ~ secret. II. s.m. 1. Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. ~ atmosferici. I~ geografici = factori fizici sau biologici care, prin acţiunea lor, produc transformări continue în învelişul geografic. 2. (biol.) - patogen = microorganism capabil să determine un proces patologic după ce a pătruns şi s-a înmulţit într-un organism animal sau vegetal. 3. Nume de ~ = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acţiunii unui verb. Complement de~ = subiectul logic al acţiunii unui verb. Propoziţie de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv, s.m., pl. agenţi; s.f., g.-d. art. aggntei, pl. aggnte.
agentură 1. Grupare din interiorul unui stat, unui partid etc., aflată în slujba intereselor unui stat străin sau ale unor cercuri financiare ori politice străine. 2. Casă de afaceri condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenţie, s.f., g.-d. art. agenturii, pl. agenturi.
agenţie 1. Reprezentanţă, filială sau sucursală a unei întreprinderi principale (de comerţ, transporturi etc,), situată în alt loc decât acela unde se află sediul principal. 2. ~ telegrafică (sau de presă) - instituţie specializată în culegerea şi transmiterea către presă a informaţiilor din toate domeniile. 3. ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie bilete pentru voiaj. - de bilete ~ birou unde se vând cu anticipaţie bilete pentru spectacole, concerte etc. 4. Reprezentanţă diplomatica; misiune condusă de un agent diplomatic, /- economică = reprezentanţă a unei ţări într-o ţară străină, care efectuează operaţii economice internaţionale, s.f., art. agenţia, g.-d. art. agenţiei, pl. agenţii, art. agenţiile. ager,-ă 1. Iute în mişcări; sprinten. 2. Isteţ, deştept.
3.	(despre ochi, privire) Vioi, pătrunzător. 4. (înv., despre obiecte) Ascuţit, tăios, adj., pl. ageri,-e, ageri tr. (rar) A face pe cineva ager. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. agergsc, imperf. 3 sg. agerea; conj. prez. 3 să agerească.
agerime însuşire de a fi ager. s.f, g.-d. art. agerimii. aggst/aggstru2 (reg.) îngrămădire de buşteni, crengi etc., aduse de apă la cotul unui râu; locul respectiv, s.n., art. aggstul/aggstrul, pl. aggsturi/agestre. agesti (reg.) 1. refl. (despre crengi, buşteni etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. //(fig., despre oameni) A se aciua, a se pripăşi. 2. tr. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind crengi, buşteni etc. la o cotitură a ei. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agestesc, imperf. 3 sg. agestea; conj. prez. 3 să agestească.
agestru1 Con de dejecţie, s.n., art. agestrul, pl. agestre. agestru2 v. agest.
agfacolor (în sintagma) Procedeu ~ = procedeu utilizat în fotografie şi în cinematografie pentru obţinerea imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensi-bile. adj. invar.
agheasmatar 1. Vas liturgic în care se ţine agheasma.
2.	Clădire destinată sfinţirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile care se rostesc în timpul aghes-muirii şi în alte împrejurări, s.n., pl. agheasmatare, agheasmă 1. (bis.) Apă sfinţită 2. (glumeţ) Rachiu. [var. aiasmă s.f] s.f., g.-d. art. aghgsmei. aghent v. agent, aghenţie v. agenţie.
aghesmui 1. tr. A stropi cu agheasmă. 2. tr. şi refl. (fig., fam.) A (se) îmbăta. 3. tr. (fig., reg.) A bate pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aghesmuigsc, imperf. 3 sg. aghesmuia; conj. prez. 3 să aghesmuiască.
aghesmuire
34
aghesmuire Acţiunea de a (se) aghesmui. s.f., g.-d. art. aghesmuiţii, pl. aghesmuiri. aghios (-ghi-os) (înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). !A trage (la) ~oase = a) a cânta monoton şi tărăgănat; b) a dormi, a sforăi, s.n., pl. aghioase, aghiotant (-ghio-) Ofiţer ataşat unui comandat militar având atribuţii asemănătoare celor unui secretar; adjutant. s.m., pl. aghiotanţi.
Aghiuţă (-ghi-u-) (fam.) Demon, diavol, drac. s.prop.m. agie (în Ţara Românescă şi în Moldova) Organ administrativ din secolele XVM-XIX, însărcinat cu menţinerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcţionarilor acestei instituţii, s.f, art. agia, g.-d. art. agiei, pl. agii, art. agiile.
agjl,-ă Care se mişcă uşor şi repede; vioi, sprinten, suplu. //Dibaci, îndemânatic, adj., pl. agili,-e. agilitgte Uşurinţă în mişcări; vioiciune, sprinteneală, supleţe. //Dibăcie, îndemânare, s.f, g.-d. art. agilităţii, agio (-gio) Diferenţă în plus pe care o monedă sau o hârtie de valoare o înregistrează pe piaţă, comparativ cu valoarea ei nominală. //Supraprofit rezultat din speculaţii cu semne monetare sau hârtii de valoare, s.n.. art. agişul, pl. agiouri.
a giorno (gior-) (it.) Ca ziua. Oraş iluminat ~. loc. adj.; loc. adv.
agiota (-gio-) intr. A specula (la bursă) mărfuri al căror preţ este variabil, vb. I, ind. prez. 3 agiotează. agiotaj (-gio-) Faptul de a agiota. s.n., pl. agiotaje. agita 1. tr. şi refl. A (se) mişca repede într-o parte şi alta; a (se) frământa, a (se) clătina, a (se) zgudui. 2. tr. A se amesteca două sau mai multe substanţe într-un vas, clăti-nându-le. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. refl. (fam.) A se manifesta sub impulsul unei enervări. 5. tr. (fig.) A ridica masele (la revoltă); a răzvrăti, a aţâţa. vb. I, ind. prez. 3 agită, agitare Acţiunea de a (se) agita, s.f, g.-d. art. agitării, pl. agitări.
agitator1 1. (chim.) Aparat folosit pentru omogenizarea unui amestec de substanţe solide sau fliude.
2.	Organ de maşină montat la rezervoarele maşinilor de stropit, de prăfuit etc. s.n., pl. agitatoare. agitator2,-oare Persoană care face agitaţie politică. //Mijloc prin care se realizează agitaţia (3). s.m., pl. agitatori; s.f, g.-d. art. agitatoarei, pl. agitatoare, agitatoric,-ă Care serveşte la agitaţie, adj., pl. agitatorici,-ce.
agitaţie (-ţi-e) 1. Mişcare intensă efectuată de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte, de tensiune nervoasă. 3. ~ politică = mod de influenţare a conştiinţei publice folosit, de un partid, prin întruniri, mass-media etc. s.f, art. agitaţia, g.-d. art. agitaţiei, pl. agitaţii, art. agitaţiile.
aglică Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, s.f, g.-d. art. agHcei, pl. aglice.
aglomera 1. refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se înghesui, a se îngrămădi, //(despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. tr. (despre unele substanţe) A lega între ele firele, granulele, fâşiile unui material. 3. tr. A încărca pe cineva cu prea multe treburi, vb. 1, ind. prez. 3 aglomerează.
aglomerant Substanţă care leagă între ele particulele unor materiale; liant, s.m., pl. aglomeranţi. aglomerare Acţiunea de a (se) aglomera. //Grup compact (şi numeros). - urbană, s.f, g.-d. art. aglomerării, pl. aglomerări.
aglomerat Material obţinut prin aglomerare. //Rocă formată prin îngrămădire de materiale vulcanice, s.n., pl. aglomerate.
aglomeraţie (-ţi-e) Aflux de oameni; îmbulzeală, înghesuială, aglomerare. //Aşezare omenească, s.f, art. aglomeraţia, g.-d. art. aglomeraţiei, pl. aglomeraţii, art. aglomeraţiile.
aglosje Absenţă congenitală a limbii, s.f, art. aglosia, g.-d. art. aglosiei.
aglutina refl. (despre particulele unor materiale) A se uni, a se lipi strâns, //(despre bacterii) A se precipita sub acţiunea unor substanţe, //(despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt, vb. I, ind. prez. 3 se aglutinează.
aglutinant1 Anticorp al organismului animal, care coagulează bacteriile pătrunse în organism, s.m., pl. aglutinanţi.
aglutinant2 Substanţă vâscoasă care se adaugă la pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe ţesătură, s.n., pl. aglutinante.
aglutinant3,-ă Care aglutinează. /Limbă ~ = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului, adj., pl. aglutinanţi,-te. aglutinare Acţiunea de a se aglutina; alipire, s.f., g.-d. art. aglutinării, pl. aglutinări.
aglutinină Anticorp care apare în serul sangvin în urma administrării de vaccinuri, s.f, g.-d. art. aglutininei. aglutinogen Substanţă care se introduce în organism pentru a stimula producerea aglutininei. s.m. agnat,-ă (jur.) Rudă în linie paternă, s.m., pl. agnaţi; s.f, g.-d. art. agnatei, pl. agnate. agnată (la pl.) Clasă de vertebrate acvatice, lipsite de maxilarul inferior; (la sg.) animal din această clasă, s.f, g.-d. art. agnatei, pl. agnate.
agnaţiune (-ţi-u-) Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală, s.f., g.-d. an. agnaţiunii. agneţ (bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtăşanie, s.n.. pl. agneţe. agnomen Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite, s.n., pl. agnomene. agnostic,-ă (Adept) al agnosticismului, adj., s.m. şi f, pl. agnostici,-ce.
agnosticism (fii.) Doctrină care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor, s.n. agnozie Tulburare manifestată prin pierderea capacităţii de a recunoaşte persoane, obiecte etc. s.f, g.-d. art. agnoziei.
agogică Totalitatea modificărilor de tempo în timpul executării unei piese muzicale, s.f., g.-d. art. agogicii. agonal,-ă Referitor la agonale, adj., pl. agonali,-e. agonale 1. întreceri atletice la vechii greci. 2. Serbări romane în cinstea zeului Ianus. s.f. pl. agonă Linie de pe suprafaţa globului ale cărei puncte nu prezintă declinaţie magnetică, s.f, g.-d. art. agonei. agonic,-ă Referitor la agonie, adj., pl. agonici,-ce. agonie Stare a organismului care precedă moartea. Un ~ = pe moarte, muribund, //(fig.) Nelinişte puternică, zbucium, //(fig.) Decădere, declin, s.f., art. agonia, g.-d. art. agoniei, pl. agonii, art. agoniile, agoniseală (pop.) Ceea ce se agoniseşte; economii, agonisită. //Câştig (dobândit prin muncă), s.f, g.-d. art. agoniselii, pl. agoniseli.
agonisi tr. A dobândi, a câştiga prin muncă. //A pune deoparte, a strânge; a economisi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agonisesc, imperf. 3 sg. agonisea; conj. prez, 3 să agonisească.
agonisire Acţiunea de a agonisi, s.f, g.-d. art. agonisirii, pl. agonisiri.
agonisită (pop.) Agoniseală, s.f, g.-d. art. agonisitei, pl. agonisite.
agonistic,-ă 1. Referitor la lupte; atletic. 2. (fii.) Referitor la lupta de idei. adj., pl. agomstici,-ce.
35
agrobiologic
agomstică (la vechii greci) Parte a gimnasticii care cuprindea luptele atletice, s.f., g.-d. art. agonisticii. agoniza intr. A fi în stare de agonie, vb. 1, ind. prez. 3 agonizegză.
agonizant,-ă Care agonizează; muribund, adj., pl. agonizanţi,-te.
agora (gr.) Piaţă publică în vechile oraşe greceşti; (p. ext.) adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. s.f.
agorafobie Teamă obsesivă faţă de pieţe, spaţii largi etc. s.f, art. agorafobia, g.-d. art. agorafobiei, pl. agorafobii, art. agorafobiile.
agoră Spaţiu public într-un oraş. s.f, g.-d. art. agQrei, pl. agere.
agrafă 1. Nume dat unor mici piese metalice cu care se fixează părul, hârtii, o haină etc. 2. Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 3. (med.) Copcă' (3). 4. (arhit.) Ornament în formă de consolă Ia capătul unui arc. s.f, g.-d. art. agrafei, pl agrafe, agrafie Tulburare patologică manifestată prin pierderea capacităţii de redare a gândurilor în scris, s.f, art. agrafja, g.-d. art. agrafiei.
agramat,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care face greşeli elementare de exprimare; incult, ignorant. II. adj. Care conţine greşeli de exprimare şi de orto-grafîe. adj.. s.m. şi f., pl. agramaţi,-te.
agramatism 1. Necunoaştere a scrierii şi a vorbirii corecte; incultură, ignoranţă. 2. (med.) Incapacitate de exprimare corectă, s.n.
agranulociteză Boală caracterizată prin dispariţia granulocitelor din sânge, s.f, g.-d. art. agranulocitozei. agrar,-ă Care se referă la proprietatea funciară; agricol (2), agrarian. //în care predomină agricultura. Ţară ~. adj., pl. agrari,-e.
agrarian,-ă (-ri-an) 1. adj. Agrar. II. s.m. şi f. Muncitor agricol; agricultor, adj., s.m. şi f, pl. agrarieni,-e. agrarianism (-ri-a-) Teorie economică opusă industrialismului, care acordă prioritate dezvoltării agriculturii ca principală ramură a economiei, s.n. agrava refl. şi tr. A (se) înrăutăţi, vb. I, ind. prez. 3 agravează.
agravant,-ă Care agravează. /Circumstanţe ~ = împrejurări care contribuie la înăsprirea pedepsei unui inculpat. adj., pl. agravanţi,-te.
agravare Faptul de a (se) agrava; înrăutăţire, s.f, g.-d. an. agravării, pl. agravări.
agrăi tr. (reg.) A se adresa cuiva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agrăiesc, imperf. 3 sg. agrăia; conj. prez. 3 să agrăiască.
agrea (-gre-a) tr. 1. A simpatiza pe cineva. 2. A accepta, a fi de acord cu ceva. A ~ un diplomat, vb. I, ind. prez.
I	sg. agreez, 3 agreează, 1 pl. agreăm; conj. prez. 3 să agreeze; ger. agreând; part. agreat, agreabil,-ă (-gre-a-) 1. Plăcut, distractiv. 2. (despre oameni) Simpatic, adj., pl. agreabili,-e. agreement (ăgriment) (angl.) Acord oficial financiar sau comercial, s.n.
agrega refl. (despre elemente) A se uni, a se alipi. vb. I, ind. prez. 3 se agregă; conj. prez. 3 să se agrege, agregare Faptul de a se agrega; agregaţie. /Stare de ~ (a corpurilor) = fiecare dintre cele trei stări de existenţă ale materiei, s.f, g.-d. art. agregării, pl. agregări. agregat1 (în unele ţări, în sintagma) Profesor ~ = profesor universitar asociat pe lângă o catedră condusă de alt profesor, s.m., pl. agregaţi. agregat2 1. Grup de maşini care efectuează împreună aceeaşi operaţie tehnică. 2. Material (pietriş, nisip etc.) care intră ca liant în compoziţia betoanelor, a mortarelor etc. 3. ~ mineral = creştere de minerale în diferite formaţii naturale, s.n., pl. agregate.
agregaţie (-ţi-e) Agregare, s.f, art. agregaţia, g.-d. art. agregaţiei.
agrement 1. Amuzament, distracţie, plăcere. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei ţări la numirea reprezentanţilor diplomatici, s.n. agrementa tr. A face mai plăcut, mai atractiv; a înfrumuseţa. Conversaţia a fost ~tă cu glume. vb. 1, ind. prez. 3 agrementează
agrementare Acţiunea de a agrementa, s.f, g.-d. art. agrementării, pl. agrementări. agresa tr. A comite o agresiune, vb. I, ind. prez. 3 agresează.
agresiune (-si-u-) Atac neprovocat împotriva unei persoane, a unui stat etc. /~ armată = atac armat neprovocat împotriva altui stat. s.f., g.-d. art. agresiunii, pl. agresiuni.
agresiv,-ă 1. Care atacă fară a fi provocat; (fig.) care caută prilej de ceartă; provocator. 2. (despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. adj., pl. agresivi,-e.
agresivitate 1. însuşirea de a fi agresiv. 2. (psih.) Comportament ostil, distructiv al unei persoane. 3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal, s.f., g.-d. art. agresivităţii, pl. agresivităţi.
agresor,-oare (Persoană sau stat) care săvârşeşte o agresiune, adj., s.m. şi f, pl. agresQri,-oare. agrest,-ă (livr.) 1. Câmpenesc; rustic. 2. Grosolan, adj., pl. agreşti,-ste.
agricol,-ă 1. Care se referă la agricultură; care provine din agricultură; utilizat în agricultură. /An ~ = perioadă cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă efectuate pentru recolta anului următor şi strângerea recoltei din acel an. 2. (despre ţări, regiuni) Care îşi sprijină economia în special pe agricultură; agrar.
3.	(despre oameni) Care se ocupă cu agricultura, adj., pl. agricoli,-e.
agricultor,-oare Persoană care se ocupă cu agricultura. s.m., pl. agricultori; s.f, g.-d. art. agricultoarei, pl. agricultoare.
agricultură 1. Cultivare a pământului. 2. Ramură a producţiei materiale care cuprinde cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru obţinerea de produse alimentare şi materii prime; totalitatea metodelor şi a lucrărilor utilizate în acest scop. s.f., g.-d. art. agriculturii, pl. agriculturi.
agrimensor Specialist în agrimensură. s.m., pl. agri-mensori.
agrimensură Tehnica măsurătorilor topografice şi cadastrale simple ale terenurilor agricole, s.f, g.-d. art. agrimensurii.
agriotimie (-gri-o-) Tendinţă patologică de a comite acte de nebunie furioasă, s.f, art. agriotimia, g.-d. art. agriotimiei, pl. agriotimii, art. agriotimnle. agripnje (med.) Insomnie, s.f, art. agripnia, g.-d. art. agripniei, pl. agripnii, art. agripmile. agriş/agriş Arbust din zonele de munte, cu ramuri spinoase şi fructe comestibile, s.m., pl. agrişi/agrişi, agrişă/agrişă Fructul agrişului, boabă verzuie, roşie sau galbenă cu gust dulce-acrişor. s.f, g.-d. art. agrişei/agrişei, pl. agrişe/agrişe, agro- Element de compunere care înseamnă „agricol”, „agricultură”.
agroalimentar,-ă (-gro-a-) (despre produse agricole) Provenit din agricultură, adj., pl. agroalimentari,-e. agrobiolog,-ă (-bi-o-) Specialist în agrobiologie. s.m., pl. agrobiologi; (rar) s.f., g.-d. art. agrobiologei, pl. agro-biologe.
agrobiologic,-ă (-bi-o-) De agrobiologie, referitor Ia agrobiologie. adj., pl. agrobiolQgici,-ce.
agrobiologie
36
agrobiologie (-bi-o-) Ştiinţă care studiază cultura plantelor şi creşterea animalelor conform legilor biologice. s.f, art. agrobiologia, g.-d. art. agrobiologjei. agrocenoză (biol.) Zonă agricolă, s.f., g.-d. art. agro-cenozei, pl. agrocenoze.
agrochimic,-ă De agrochimie, adj., pl. agrochimici,-ce. agrochimie Ştiinţă care studiază circuitul substanţelor nutritive în sol şi în plante pentru a stabili măsurile de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii produselor. s.f, art. agrochimia, g.-d. art. agrochimiei. agrochimist,-ă Specialist în agrochimie, s.m., pl. agrochimişti; s.f., g.-d. art. agrochimistei, pl. agrochimiste.
agrogeolag,-ă (-ge-o-) Specialist în agrogeologie. s.m., pl. agrogeologi; (rar) s.f., g.-d. art. agrogeolsgei, pl. agrogeologe.
agrogeolsgic,-ă (-ge-o-) De agrogeologie. ad/'., pl. agrogeol2gici;-ce.
agrogeologie (-ge-o-) Ştiinţă care studiază rocile pe care s-au format terenuri arabile; pedologie1, s.f., art. agrogeologia, g.-d. art. agrogeologiei. agroindustrial,-ă Referitor la producţia agijcolă industrializată, adj., pl. agroindustriali,-e. agrologie Ştiinţă agricolă care studiază solul ca rezultat al factorilor naturali şi influenţa lui asupra plantelor; agrotehnică, s.f, art. agrologia, g.-d. art. agrologiei. agrometeorolfig,-ă (-te-o-) Specialist în agrometeo-rologie. s.m., pl agrometeorologi; (rar) s.f., g.-d. art. agrometeorolggei, pl. agrometeorologe, agrometeorolagic,-a (-te-o-) De agrometeorologie. adj., pl. agrometeorolagici,-ce. agrometeorologie (-te-o-) Ştiinţa care cercetează condiţiile meteorologice şi influenţa lor asupra producţiei agricole, s.f, art. agrometeorologia, g.-d art. agrometeorologiei.
agrominim (înv.) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în vederea creşterii producţiei agricole, s.n. agronom,-ă Specialist în agronomie, s.m., pl. agro-nfimi; (rar)s.flg,-d. art. agronomei, pl. agroname. agronomic,-ă De agronomie, referitor la agronomie. adj., pl. agronamici,-ce.
agronomie Complex de ştiinţe care cuprinde totalitatea cunoştinţelor referitoare la producţia agricolă, s.f., art. agronomia, g.-d. art. agronomiei, agrosilvic,-ă Referitor la agricultură şi la silvicultură. adj., pl. agrosilvici,-ce.
agrotehnic,-ă Referitor la agrotehnică, adj., pl. agrotehnici,-ce.
agrotehnică Ştiinţă care studiază tehnica menţinerii şi creşterii productivităţii solului. //Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole, s.f., g.-d. art. agrotehnicii.
agrotehnician,-ă (-ci-an) Specialist în agrotehnică. s.m.,pl. agrotehnicieni;s./f, g.-d. art. agrotehnicienei, pl. agrotehniciene.
agroterasă Terasă amenajată pentru pomicultură şi viticultură, s.f, g.-d. art. agroterasei, pl. agroterase. agroturism Turism (1) care se face în zonele rurale. s.n.
agrozootehnic,-ă Referitor la agrozootehnie. adj., pl. agrozootehnici,-ce.
agrozootghnică Agrozootehnie. s.f. g.-d. art. agrozootehnicii.
agrozootehnician,-ă (-ci-an) Specialist în agrozootehnică. s.m., pl. agrozootehnicişni; s.f., g.-d. art. agrozootehnicignei, pl. agrozootehniciene. agrozootehnie Ştiinţa cultivării plantelor furajere şi a creşterii animalelor domestice; agrozootehnică, s.f, art. agrozootehnja, g.-d. art. agrozootehnici.
agud (reg.) Dud. s.m., pl. aguzi. agudă (reg.) Dudă. s.f, g.-d. art. agudei, pl. agude. aguridă Strugure necopt, cu gust acru. s.f., g.-d. art. aguridei, pl aguride.
agurijoară Plantă erbacee decorativă cu flori galbene, roşii, roz sau portocalii care se deschid numai la soare. s.f, g.-d. art. agurijoarei, pl. agurijoare. ah1 Strigăt cauzat de o durere fizică, interj. ah2 Oftat, s.n., pl. ahuri.
aha Exclamaţie care exprimă satisfacţia cuiva că a înţeles un lucru, interj.
aheean,-ă Referitor la ahei, care aparţine aheilor. adj., pl. ahegni,-e.
aherontic,-ă/acherontic,-ă (ch pron. h) (rar) Sub-pământean. adj., pl. ahersntici,-ce/acherontici,-ce. ahgu I. Persoană care făcea parte dintr-o populaţie aşezată în Peloponez la începutul mileniului al doilea Î.Hr. //Persoană care aparţinea uneia dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. (la Homer) Denumire generală pentru persoanele aparţinând vechilor triburi greceşti, s.m., art. ahgul, pl. ahgi, art. ahgii.
aha !• Strigăt cu care se încetineşte sau se opreşte mersul boilor. 2. Strigăt cu care se începe pluguşorul,
3.	Strigăt prin care căutăm sa oprim pe cineva să facă ceva. interj.
ahatnic,-ă (reg.) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. adj., pl. ahotnici,-ce. aht (reg.) I. Suspin, oftat, 2, Suferinţă, durere, jale, chin, s.n., pl. ahturi,
ahtig (-ti-a) refl. (rar) 1. A dori din suflet ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi la ceva, vb. I, ind. prez, 3 se ahti-aza, I pl. ne ahtigm; conj. prez. 3 să se ahtigze; ger. ahtiindu-se,
ahtiat1 (-ti-at) (rar) Ahtiere. s.n.
ahtiat2,-ă (-ti-at) Lacom după ceva (mai ales material);
avid. adj., pl. ahtiaţi,-te.
ahtiere (-ti-©-) (rar) Acţiunea de a se ahtia; ahtiat1, s.f, g.-d. art. ahtierii, pl. ahtieri.
ai1 Exclamaţie care exprimă durere; spaimă, uimire; ameninţare, interj.
al2 (fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Nu înţelegi, ~?
interj.
ai3 v. hai.
ai4 (reg., rar) Usturoi. t~ sălbatic = numele a trei
plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe
şi cu flori galbene, roz, albe-verzui sau roşietice. -ui
şarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu
tulpină în formă de spirală şi cu flori roşii-purpurii,
folosită în alimentaţe. s.m., pl. ai, art. aii.
ai5 Mic mamifer arboricol din America de Sud şi
Madagascar, cu capul acoperit cu o blană cenuşie, s.m.,
pl. ai, art. aii.
aiasmă v. agheasmă. aice v. aici. aicea v. aici.
aici 1. în acest loc apropiat de vorbitor, /(fam.) Până~!= destul! ajunge! A se duce pe— încolo = a o şterge, a pleca. Pe— ţi-e drumul! = şterge-o! pleacă! a plecat! 2. în acest moment, acum. I~ i— = acum e momentul hotărâtor, //(corelativ) Acum... acum, când... când, ba... ba. 3. Cât pe-aci = gata-gata să... , aproape să... [var. aria, acilea, aice, aicea adv.] adv. aida v. haide, aide v. haide.
aide-mémoire (edmemoar) (fr.) 1. îndreptar cuprinzând cunoştinţele esenţiale dintr-un domeniu, care trebuie memorate. 2. Notă, schiţă de discuţii, înmânată pe cale oficială celeilalte părţi, s.n., art. aide-mémoire-ul, pl. aide-mémoire-uri.
37
ajutori
aidoma 1. La fel, ca şi; identic. 2. (rar) într-adevăr, aievea. adv.\ prep.
aiepta refl. (reg.) A-şi lua avânt. //tr. A arunca, a repezi cu putere, vb. 1, ind. prez. 3 aiaptă; conj. prez. 3 să aiepte. aiest/aist, aiastă (reg., antepus) Acest. ~ om. adl dem., g.-d. aigstui/aistui, aigstei/aistei, pl. aieşti/aişti. aigste/aiste, g.-d. pl. aiestor/a[stor. aiesta/aista, aiasta (reg., postpus)Acesta. Omul-.pr. dem., adj. dem., g.-d. aiestuia/aistuia, aiesteia/aist'eia, pl. aigştia/aiştea, aiestea/aistea, g.-d. pl. aiestora/aistora. aigve v. aievea.	„
aigvea 1. în realitate. //într-adevăr, cu adevărat. 2. Lămurit, limpede, clar. 3. (înv.) Pe faţă, în văzul tuturor; deschis, [var. aieve adv.] adv. aigr Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori galbene, s.m., pl. aiori.
airbag (erbeg) (angl., ia autovehicule) Sistem de protecţie a pasagerilor, sub forma unei perne care se umple automat cu aer, în caz de accident, s.n., pl. airbaguri. airbus (pron. angl. erbas/fr. erbüs) Avion care poate transporta un număr mare de persoane pe distanţe medii. s.n.,pl. airbusuri.
Airbus (pron. angl. erbas/fr. erbüs) Firmă producătoare de avioane, s.prop.
aisberg Bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciare polare, care pluteşte pe oceane spre zona caldă, influenţând clima regiunilor învecinate şi stingherind navigaţia; gheţar plutitor, s.n., pl. aisberguri, gisfild Câmp de gheaţă, s.n., pl. ai.sfii duri. aist v. aiest. aista v. aiesta.
alşar (a-i-) (bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze roşietice. 2. Usturoiţă. 3. Ghiocel, s.m., pl. aişeri. aiura intr. 1. A delira. //A vorbi fâră sens, a spune absurdităţi. 2. (rar) A se pierde în visări, vb. I, ind. prez, 3 aiurează.
aiurare Faptul de a aiura. [var. aiurjre í./^] s.f, g.-d. art. aiurării, pl. aiurări, aiure v. aiurea.
aiurea 1. Altundeva, în altă parte, în alt loc. IA vorbi ~ = a vorbi fără rost. (fam.) -I = n-ai dreptate! într— = fără ţintă, la întâmplare. 2. (fam.) Anapoda, prost. [var. aiure adv.] adv,
aiureală 1. Delir. 2. Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (fam.) Zăpăceală, dezordine, tulburare, s.f, g.-d. art. aiurelii, pl. aiurgli.
aiuri tr. şi refl. (fam.) A (se) zăpăci, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. aiurgsc, imperf. 3 sg. aiurea; conj. prez. 3 să aiurească.
aiurjre v. aiurare.
aiurit,-ă (Om) zăpăcit, zănatic, adj., s.m. şi f, aiuriţi,-te. ajun 1, Preziua unui eveniment. Un - = a) cu o zi sau cu
o	seară înainte; b) puţin timp înainte. 2. (bis.) Post (negru); faptul de a ajuna (1). //Zi în care se ajunează (1), s.n.. pl. ajunuri.
ajung tr. şi intr. (în practicile religioase) 1. A ţine post complet, a nu mânca nimic. 2. (fig.) A răbda de foame. vb. I, ind. prez. 3 ajunează.
ajunge A. 1. intr. A sosi undeva. IA - departe = a reuşi. A - la mal = a răzbi prin greutăţi şi a-şi atinge scopul dorit. A-i - (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situaţie disperată, //intr. şi tr. A atinge o anumită limită în timp. 2. intr. A prinde din urmă. /A-I - pe cineva zilele = a îmbătrâni. 3. tr. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. //(despre un neajuns) A da peste... 4. tr. (fig., despre o stare sufletească sau fizică) A răzbi, a cuprinde. 5. tr. (fig.) A egala pe cineva. 6. intr. A se întinde până la...; a atinge. //A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. /A nu-i - (cuiva nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om înfumurat.
7. intr. (despre preţuri, p. ext., despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. B. 1. intr. A deveni. /A ~ pe mâinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. A ~ rău = a decădea. A -bine = a reuşi, a izbuti, //intr. şi refl. (peior.) A parveni. 2. refl. A se întâlni, a se uni. //(fig.) A se înţelege, a se învoi. 3. intr. A împlini, a realiza. A ~ la un rezultat, //intr. şi tr. A fi în situaţia de a... C. intr. şi refl. A fi în cantitate suficientă. IA-1 ~ (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ajung, I pl. ajungem, imperf. 3 sg. ajungea, perf. s. 1 sg. ajunsei, 1 pl. ajunserăm; part. ajuns, ajungere (rar) Faptul de a (se) ajunge, s.f., g.-d. art. ajungerii.
ajuns1 (în expr.) Bun ~(ul) = bun sosit! s.n.
ajuns2,-ă I. adj. 1. Care s-a îmbogăţit; parvenit.
2.	(reg.) ~ de (sau la) cap = deştept, isteţ. II. s.f. art. (rar)
Bun -a! bine ai sosit! adj., s.f. art.
ajur 1. Broderie artistică pe o ţesătură din care s-au scos
anumite fire; rărituri făcute de-a lungul unei ţesături în
scop decorativ. 2. Tricou cu găurele obţinute în timpul
tricotării. 3. (arhit.) Ornament cu perforaţii care permit
pătrunderea luminii, s.n., pl. ajururi.
ajura tr. A face un ajur. vb. I, ind. prez. 3 ajurează.
ajurare Acţiunea de a ajura, s.f, g.-d. art. ajurării, pl.
aj urări.
ajusta tr. A adapta, a face să se potrivească (o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc.). vb. I, ind. prez. 3 ajustează.
ajustabil,-ă Care poate fi ajustat, adj., pl. ajustabili,-e. ajustaj (tehn.) Relaţie între dimensiunile a două piese care se asamblează prin întrepătrundere, s.n. ajustare Acţiunea de a ajusta, s.f., g.-d. art. ajustării, pl. ajustări.
ajustor.-ogre Muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese, s.m., pl. ajustări; s.f., g.-d. art. ajustoarei, pl. ajustoare.
ajuta 1. tr. şi refl. A(-şi) da ajutor; a (se) sprijini, /(tr.) A-l - (pe cineva) puterea (sau capul, mintea) = a avea capacitatea de a face un anumit lucru, (absol.) Doamne—ă = a) formulă prin care este invocată divinitatea, la începutul unor acţiuni; b) (s.) situaţie favorabilă în mersul unei acţiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (s., ir.) lovitură. (Mai) de Doamne— = de oarecare valoare, (mai) de seamă, (mai) bun. //refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. intr. A fi de folos, a sluji, a servi. vb. I. ind. prez. 3 ajută, ajutaj (tehn.) Tub scurt şi îngust, executat astfel încât să regleze debitul unor fluide; duză (1). s.n.,pl. ajutaje, ajutare Acţiunea de a (se) ajuta, s.f, g.-d. art. ajutării, pl. ajutări.
ajutător,-oare Care ajută; auxiliar, adj., pl. ajutătfiri,-oare.
ajutfir1 Sprijin, participare la efortul cuiva; asistenţă acordată cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). /A fi de (sau a veni, a sta în) - (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. //Sprijin bănesc. //Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă, //(cu val. de interj.) Strigăt al celor aflaţi în primejdie, s.n., pl. ajutoare.
ajutor2,-oare Persoană care ajută pe alta (secondând-o şi subordonându-i-se). /—programator = programator adjunct, (rar) s.m., pl. ajutQri; s.f, g.-d. art. ajutoarei, pl. ajutoare.
ajutora tr. şi refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material), [var. ajutori vb.] vb. I, ind. prez. 3 ajutorează.
ajutorare Acţiunea de a (se) ajutora, s.f, g.-d. art. ajutorării, pl. ajutorări, ajutori v. ajutora.
ajutorinţă
38
ajutorinţă (înv.) 1. Ajutor1. 2. Nume dat unui impozit din Ţara Românească şi din Moldova din sec. al XVIIl-lea. s.f., g.-d. art. ajutorinţei, pl. ajutorinţe, akân Poet popular kazah sau kirghiz. s.m., pl. akâni. akkadian,-ă (-di-an) (Locuitor) din Akkad. adj., s.m. şi
f,	pl. akkadişni.-e.
al, a 1. (articol folosit înaintea unui pronume posesiv sau substantiv în genitiv posesiv). ~ meu. ~ prietenului. 2. (înaintea numeralelor ordinale). ~ treilea, art., pl. ai, ale, g.-d. pl. alor.
ala (lat.) Unitate de cavalerie romană, formată din auxiliari, s.f, pl. alae (ae pron. e). â la (fr.) Ca la. Varză ~ Cluj. prep. ala-bala (în expr.) 1. Ce mai ~ = a) ce atâta discuţie? b) ce se mai petrece? 2. (în fonnule din jocurile copiilor) ~ portocala, interj.
alabandjnă Sulfurâ naturală de mangan, negricioasă şi cu luciu metalic, s.f, g.-d. art. alabandinei. alabastru Varietate de ghips din care se fac obiecte de ornament, s.n., art. alabastrul, pl. alabastruri. a lac Specie de grâu cultivată în regiunile muntoase, foarte rezistentă, având un singur bob în spiculeţiş.»., pl (spice) alace.	'
â la carte (carte pron. cart) (fr.) La liberă alegere. Meniu ~. loc. adj.; loc. adv.
alagea 1. (înv.) Stofa vărgată ţesută din fire de in şi de mătase. 2. (reg.) A-şi căpăta ~ua sau a păţi o ~ = a se păcăli, s.f, art. alageaua, g.-d. art. alagelei, pl. alagele, art. alagelele.
â la grecque (grecque pron. grec) (fr., în sintagma) Sos ~ = sos preparat din ulei de măsline cu arome. loc. adj.; loc. adv.
alai 1. Mulţime de oameni care însoţesc o ceremonie; paradă. ICu (sau în) ~ = cu fast, cu solemnitate.
2.	Mulţime de oameni care se iau după cineva; (p. ext.) gălăgie provocată de această mulţime. //(înv.) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor, s.n., pl. alaiuri, alait Mineral rar, de culoare roşie, din Asia Centrală, s.n. alalie (med.) Incapacitate de a pronunţa anumite sunete; logoplegie. s.f., art. alalja, g.-d. art. alaliei, pl. alai», art. alahile.
â la longue (alalong) (fr.) Cu timpul; mult timp. Tratament loc. adj.; loc. adv. alaltăieri In ziua care o precedă pe cea de ieri. IDe ieri, de ~ = de curând, de puţin timp. Mai ~ = zilele trecute, adv. a
alaltăieri-seară In „seara zilei de alaltăieri, adv. alâltăseară (fam.) în seara zilei de alaltăieri. IMai ~ = (într-una din) serile trecute, adv. alaman1 Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central şi mai multe fâşii de plasă cu care se încercuiesc şi se adună bancurile-de peşti marini, s.n., pl. alamane. alaman2,-ă (Persoană) care aparţinea unor triburi germanice, existente prin secolele III-IV în regiunea Rinului. [var. aleman,-ă adj., s.m. şi f.\adj., s.m. şi f, pl. alamani,-e.
alamă 1. Aliaj de cupru şi zinc. ductil, maleabil, utilizat în industrie. 2. (la pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie2.
3.	(la pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). s.f, g.-d. art. alamei, pl. (2, 3) alămuri.
alambic Aparat pentru distilarea lichidelor, s.n., pl. alambicuri.
alambica tr. 1.A distila cu alambicul. 2. (fig.) A complica inutil; a face greu de înţeles, vb. I, ind. prez. 3 alambichează.
alambicare Acţiunea de a alambica. s.f, g.-d. art. alambicării, pl. alambicări.
alan,-ă (Persoană) care aparţinea unor triburi de origine sarmată, aflate în secolele II şi l î.Hr. în zona Mării Negre şi în nordul Caucazului. adj., s.m. şi f., pl. alani,-e.
alandala (fam.) La întâmplare, în dezordine; pe dos, anapoda. [var. halandala adv.} adv. alanină Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale, s.f, g.-d. art. alaninei, pl. alanine. alantoidă Membrană embrionară la animalele vivipare şi ovipare. //(la pl.) Animale vertebrate care au această anexă embrionară, s.f, g.-d. art. alantoidei, pl. alantoide. alarma 1. refl. şi tr. A (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) speria. 2. tr. A pune în stare de alarmă (la apropierea unei primejdii), vb. I, ind. prez. 3 alarmează, alarmant,-ă Care alarmează; îngijorător, neliniştitor. adj.,pl. alarmanţi,-te.
alarmare Acţiunea de a (se) alarma, s.f., g.-d. art. alar-mirii, pl. alarmări.
alarmă 1. Anunţare a unei primejdii majore şi iminente care ameninţă populaţia; semnal prin care se anunţă o asemenea primejdie. 2. Nelinişte, spaimă cauzată de apropierea unei primejdii, s.f, g.-d. art. alarmei, pl. alarme.
alarmist,-ă I. adj. (despre vorbe, ştiri etc.) Care provoacă panică; alarmant. II. s.m. şi f. Persoană care răspândeşte ştiri alarmante, adesea inventate; persoană care se alarmează uşor; sperios, panicard, adj., s.m. şi f, pl. alarmişti,-te.	a
â la russe (alarüs) (fr.) în felul ruşilor. Mâncare ~. loc. adj.; loc. adv.
alaun Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unuia monovalent; (p. restr.) sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră acră. s.n.
alămar 1. Meseriaş care lucrează obiecte de alamă (1).
2.	Negustor de alămuri, s.m., pl. alămari. alămăne1 Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de alamă
(1). s.f, art. alămăria, g.-d. art. alămăriei, pl. alămării, art. alămăriile.
alămăne2 Obiecte de alamă; alămuri, s.f, art. alămăria, g.-d. art. alămăriei, pl. alămării, art. alămăriile. alămâie v. lămâie.
alămâioară (reg.) Gutuie, s.f, g.-d. art. alămâiogrei, pl. alămâiogre.
alămi tr. A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de alamă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alămese, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 să alămească. alămire Acţiunea de a alămi. s.f, g.-d. art. alămirii. aiămiu,-ie (rar) De culoarea alamei (1). adj., pl. alămii.
alăpta tr. A hrăni un nou-născut cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă. vb. I, ind. prez. 3 alăptează.
alăptare Acţiunea de a alăpta, s.f, g.-d. art. alăptării, pl. alăptări, alăsidă v. alesidă.
alătura 1. tr. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se) alipi. Iltr. A anexa, a adăuga. Iltr. (fig.) A compara, a confrunta. 2. refl. A adera Ia o cauză, la o mişcare. [var. lătura vb ] vb. I, ind. prez. 3 alătură, alăturare Acţiunea de a (se) alătura, s.f, g.-d. art. alăturării, pl. alăturări.
alături/(pop., fam) alăturea 1. (local) Lângă cineva sau ceva. IDe ~ = învecinat, vecin, (fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) ~ea cu drumul = a greşi (în păteri, în comportare etc.). //în alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (modal) împreună cu altul; unul lângă altul. I~ de... (sau, rar, cu...) = pe acelaşi plan, pe lângă. A fi ~ de cineva = a fi solidar cu cineva. adv.
alăută v. lăută.
alb1 1. Culoare obţinută prin suprapunerea tuturor componentelor luminii. IA semna în ~ = a iscăli un act înainte de a fi completat; (fig.) a acorda cuiva
39
albie
încredere deplină. Negru pe ~ = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. 2. Obiect, substanţă etc. de culoare albă2 (1). /~ de plumb = carbonat bazic de plumb, utilizat în industria vopselelor; ceruză. ~ de zinc = oxid de zinc (utilizat în vopsitorie); ţincvais. ~ de titan = bioxid de titan, (pop.) ~ul ochiului = sclerotică. s.n. alb2,-ă I. adj. 1. Care are culoarea laptelui sau a zăpezii. /Rasă ~ = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea deschisă a pielii. Hârtie (sau coală) ~ = hârtie care nu a fost scrisă. Rând ~ = spaţiu nescris între două rânduri scrise. Armă ~ = armă cu lamă de oţel. Carne ~ = came de pasăre sau de peşte. Nici ~, nici neagră = a) nici aşa, nici aşa; b) deodată; fară multă vorbă. Ba e ~, ba e neagră, se spune despre vorbele cuiva care se contrazice. ~ la faţă = palid. 2. (despre oameni; şi s.) Care aparţine rasei albe. //Cărunt. !A scoate (cuiva) peri ~ = a necăji mereu (pe cineva); a agasa (pe cineva) până Ia exasperare. 3. Incolor, transparent. 4. (fig.) Limpede, luminos. /Noapte ~ = noapte fără somn. Nopţi ~ = nopţi luminoase, obişnuite în timpul solstiţiului de vară în apropierea cercului polar, în care nu se produce întunecarea completă, deoarece soarele nu coboară suficient sub orizont. Magie ~ = capacitate a unor persoane de a săvârşi fapte neobişnuite, aparent miraculoase, care însă pot fi explicate ştiinţific; (livr.) teurgie. (în basme) Lumea ~ = lumea reală, (rar) Zile ~ = viaţă tihnită, fericită. 5. (fig.) Nevinovat, curat, pur, candid. 6. (despre versuri) Fără rimă.
II.	s.m. Denumire dată, după Revoluţia franceză, contrarevoluţionarilor şi conservatorilor. III. s.m. Denumire dată unor rase de porcine de culoare albă (A.l), crescute pentru producţia de came. ~ de Banat. IV. s.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (A. 1) la unelejocuri de noroc sau distractive, adj., s.m. şi f, pl. albi,-e. alba (pop.) Zorii zilei. s.f. art., g.-d. art. albei, albadă (livr.) Alboradă, aubadă. s.f, g.-d. art. albadei, pl. albade.
albaiulian.-ă (-li-an) (Locuitor) din municipiul Alba-Iulia. adj., s.m., pl. albaiulieni,-e. aibaiuliancă (-li-an-) Locuitoare din municipiul Alba-Iulia. s.f, g.-d. art. albaiuliencei, pl. albaiulience. alb-albastru,-ă Alb bătând în albastru, adj., pl. alb-albaştri,-stre.
alba-neagra Joc de noroc la care se folosesc piese albe şi negre. s.f. art., neart. albă-neagră. albanez,-ă (Locuitor) din Albania, adj., s.m. şi f, pl. albanezi,-e.
albaneză Limbă indo-europeană vorbită în Albania. s.f, g.-d. art. albanezei.
albanjstică Studiul limbii, culturii şi civilizaţiei albaneze, s.f, g.-d. art. albanisticii. alb-argintţu,-ie Alb bătând în argintiu, adj., pl. alb-argintii.
albaspjnă (bot.) Păducel. s.f., g.-d. art. albaspinei. albastru1 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde şi indigo; albăstreală, albăstrime. 2. Obiect, substanţă etc. de culoare albastră. /~ de metilen = colorant albastru (1) întrebuinţat în vopsitorie, în medicină etc. - de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier utilizată ca pigment albastru (1). s.n., art. albastrul.
albastru2,-ă Care are culoarea cerului senin, //(fig.) Trist, melancolic, sumbru. Ilnimă— = a) suflet trist; (p. ext.) jale, tristeţe; b) necaz, furie, mânie. De (sau cu) sânge ~ = de neam nobil, (fam.) E (cam) ~ = e (cam) rău, situaţia e (cam) dificilă, adj., pl. albaştri,-stre.
albastru-azuriu Albastru bătând în azuriu, adj. m., pl. albaştri-azurii; f. albastră-azurie, pl. albastre-azurii.
albastru-deschis Albăstrior. adj. m., pl. albaştri-deschis; f. albastră-deschis, pl. albastre-deschis. albatros Pasăre marină, de culoare albă, asemănătoare cu pescăruşul, dar mult mai mare decât acesta, s.m., pl. albatrQşi.
albăstrea Plantă de câmp cu flori albastre; albăstriţă. s.f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei, pl. albăstrele, art. albăstrelele.
albăstreală 1. Albastru, albăstrime. 2. Colorant albastru-indigo folosit în gospodărie şi în industrie pentru a accentua albul unor obiecte, s.f, g.-d. art. albăstrelii, pl. albăstreli.
albăstrel,-ea/-ică Diminutiv al lui albastru, adj., pl. albastrei/albăstrele. _
albăstri 1. tr. A da unui obiect o culoare mai albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
2.	intr. şi refl. (fig.) A avea sau a răspândi o lucire albastră, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. albăstresc, imperf.
3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească. albăstrime T. Calitatea de a fi albastru. 2. Cer albastru.
3.	întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. 4. (înv., peior.) Termen cu care ţăranii numeau uneori pe cei îmbrăcaţi orăşeneşte; (p. ext.) ciocoime. s.f, g.-d. art. albăstrimii, pl. (2) albăstrimi.
albăstrior,-oară (-tri-or) Diminutiv al lui albastru;
albastru-deschis. adj., pl. albăstriori.-oare.
albăstrire Acţiunea de a (se) albăstri. //Protejare a
pieselor de oţel cu un strat (albastru) de oxid de fier.
s.f, g.-d. art. albăstririi, pl. albăstriri.
albăstriţă (bot.) Albăstrea, s.f., g.-d. art. albăstriţei, pl.
albăstriţe.
albăstriu,-ie Care bate în albastru. .//(s.) Culoare care bate în albastru, adj., pl. albăstrii, albăstrui,-ie Albăstriu, adj., pl. albăstrui, aibeală (pop.) 1. Faptul de a(se) albi. 2. (lapl.) Farduri de culoare albă. s.f, g.-d. art. albelii, pl. (2) aibeli. albeaţă 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [var. albeţe s.f.\ s.f, g.-d. art. albeţii.
albedo Mărime care indică raportul dintre energia luminoasă radiată de un corp şi cea primită, s.n., art. albedoul.
albei Specie de iarbă albicioasă, cu spic ramificat, s.m.
albescenţă (rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune.
s.f, g.-d. art. albescenţei.
albeţ1 (reg.) Album, s.n., pl. albeţe.
albei2,-eaţă (reg.) Albineţ. adj., pl. albeţi,-e.
albeţe v. albeaţă.
albgardist,-ă Luptător împotriva Puterii sovietice în perioada războiului civil (1918-1920). s.m., pl. albgar-dişti; s.f, g.-d. art. albgardistei, pl. albgardiste. alb-gălbui,-e Alb care bate în gălbui, adj., pl. alb-gălbui. albi 1. intr. şi tr. A deveni sau a face să devină (mai) alb. //A decolora, parţial sau total, un anumit produs. //A trata produsele textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenţii naturali. //A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. 2. intr. A încărunţi; (p. ext.) a îmbătrâni. 3. intr. A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii albe), //(fig.) A străluci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. albesc, imperf. 3 sg. albea; conj. prez. 3 să albească. albian1 (-bi-an) Primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior), s.n. albian2,-ă (-bi-an) Referitor la albian1. adj., pl. albieni,-e. aibicios,-oasă Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu, adj., pl. albicioşi,-oase. albiciune (fam.) Albeaţă, s.f, g.-d. art. albiciunii. albie (-bi-e) 1. Vas de formă lunguiaţă, din lemn cioplit; copaie, covată. IA face (pe cineva) - de porci =
albier
40
a insulta (pe cineva) cu vorbe foarte grele. 2. Porţiune a unei văi prin care curge o apă; matcă, s.f., art. albia, g.-d. art. albiei, pl. albii, art. albiile, albier (-bi-er) Cel care face albii (1). s.m., pl. albieri. albiggns,-ă (Adept) al unei secte rigoriste şi antieclezi-astice din Albi (Franţa), din secolele XII şi XIII, reprimată de papalitate, adj,, s.m. şi f, pl. albigenşi,-se. albi] refl. (rar) A lua forma unei albii. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se albigşte, imperf. 3 sg. se albia; conj. prez. 3 să se albiască; ger. albiindu-se.
albiliţă Fluture de culoare albă, a cărui larvă se hrăneşte cu frunze de varză; fluture-de-varză, fluture-alb. s.f, g.-d. art. albiliţei, pl. albiliţe.
albime (rar) Albeaţă (1). s.f, g.-d. art. albimii, pl. albimi.
albinar 1. (pop.) Apicultor. 2. (omit.) Prigoare. s.m., pl. albinari.
albină 1. Insectă cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, cu picioarele posterioare adaptate pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, care trăieşte în familii, producând miere şi ceară.
2.	Plantă erbacee cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1). s.f, g.-d. art. alfiinei, pl. albine.
albinărel Pasăre călătoare cu penele viu colorate, care se hrăneşte cu insecte, în special cu albine şi viespi; albinar, prigoare, furnicar, s.m., pl. albinărgi. albinărie (rar) Stupină (1). s.f., art. albinăria, g.-d. art. albinărjei, pl. albinării, art. albinăriile. albinărit 1. Apicultură. 2. (în Evul Mediu, în Ţara Românescă) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara obţinute, s.n.
albineglă (rar) Creştere, dezvoltare, s.f, g.-d. art. albinglii.
albingţ1 (reg.) Soi de grâu din Banat. s.m.
albingţ2,-eaţă (reg.) Blond, bălai, albeţ. adj., pl.
albingţi,-e.
albirii tr. (rar) A da la iveală, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albingsc, imperf. 3 sg. albinea; conj, prez. 3 să albinegscă.
albiniogră Albiniţă. s.f, g.-d. art. albinioarei, pl. albinioare.
albinism 1. Anomalie congenitală constând în lipsa pigmenţilor din piele, păr şi ochi. 2. Absenţă a clorofilei din frunze, s.n.
albiniţă Diminutiv al lui albină; albinioară. s.f., g.-d. art. albiniţei, pl. albiniţe.
albinos,-oasă (Om, animal) atins de albinism. adj., s.m. şi f.,pl. albinaşij-oase.
albinuşă (rar) Albiniţă. s.f, art. albinuşa, g.-d. art. albinuşei, pl. albinaşe.
albinuţă Albiniţă. s.f, g.-d. art. albinuţei, pl. albinuţe. albioară (-bi-oa-) Albiuţă. s.f, g.-d. art. albiogrei, pl. albioare.
AlbiQn (-bi-on) Nume tradiţional al Marii Britanii, după
geograful Ptolemeu. s.prop.n.
albier,-oară (-bi-or) Albişor2.adj., pl. albiori,-oare.
albire Acţiunea de a (se) albi. s.f., g.-d. art. albirii, pl.
albiri.
albişoară 1. (iht.) Obleţ. 2. Albitură (2). 3. Viţă-de-vie cu struguri albi. s.f, g.-d. art. albişoarei, pl. albişoare. albişer1 1. Nume dat unor bureţi comestibili. 2. (iht.) Obleţ. 3. (pop., la pl.) Bani de argint, s.m., pl. albişsri. albişor2,-oară Diminutiv al lui alb; albior, adj., pl. albiş2ri,-oare.
albit Mineral lăptos, verzui, roşiatic, folosit în industria ceramicii, s.n.
albitfir,-oare Muncitor care lucrează într-o albitorie. s.m., pl. albitori; s.f, g.-d. art. albitoarei, pl. albitoare.
albitorie Secţie într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenţilor naturali ai fibrelor, s.f, art. albitoria, g.-d. art. albitonei, pl. albitorii, art. albitoriile.
albitură 1. (la pl.) Rufârie (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de peşti; albişoară. 3. (reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstâmac. 4. (tipogr.) Mici piese de plumb folosite la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; (p. ext.) spaţiu alb între cuvinte sau între rânduri. s.f, g.-d. art. albiturii, pl. albituri, albiţă 1. (iht.) Obleţ. 2. Plantă erbacee cu flori galbene. s.f, g.-d. art. albiţei, pl. albiţe. albiu,-ie (rar) Albicios. adj., pl. albii, albiuţă (-bi-u-) Diminutiv al lui albie; albioară. s.f, g.-d. art. albiuţei, pl. albiuţe.
ai boa re (rar) Lucire, licărire albă. s.f, g.-d. art. alborii. alboradă Piesă muzicală instrumentală, inspirată din poeziile populare din Peninsula Iberică, executată în zori, sub fereastra cuiva; albadă, aubadă. s.f, g.-d. art. alboradei, pl. alborade. albui,-ie (rar) Albicios. adj., pl. albui. albulgţ (reg.) Album, s.n., pl. albuleţe. album 1. Caiet special în care se păstrează fotografii, timbre, ilustrate. 2. Caiet în care se scriu versuri, amintiri etc. sau în care se schiţează desene. 3. Colecţie de fotografii, de ilustraţii, de schiţe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. ~ de artă. s.n., pl. albume, albumeşlă (bot.) Floare-de-colţ. s.f, g.-d. art. albumglei, pl. albumgle.
albumgn Ţesut vegetal din seminţele unor plante, în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă, servind ca hrană embrionului în timpul germinaţiei, s.n. albumină (med.) Substanţă organică din grupul proteinelor, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice, s.f, g.-d. art. albu-minei, pl. albumine.
albuminoid1 Proteină insolubilă care se găseşte în
ţesuturile cartilaginoase. s.n.
albuminoid2,-a De felul albuminei. adj., pl. albu-
minoizi,-de.
albuminomgtru Aparat cu care se determină cantitatea de albumină dintr-un lichid organic, s.n., art. albu-minomgtrul, pl. albuminomgtre. albuminfiS,-oasă Care conţine albumină. adj., pl. albumin2şi,-oâse.
albuminurie Prezenţa albuminei în urină, s.f, art. albuminuna, g.-d. art. albuminuriei. albumiţă (bot.) Floare-de-colţ. s.f., g.-d. art. albumiţei, pl. albumiţe.
albumfiză Derivat necoagulabil al albuminei. s.f, g.-d. art. albumQzei.
alburi intr. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca
ceva alb. vb. IV, ind. prez. 3 sg. alburgşte, imperf. 3 sg.
alburea; conj. prez. 3 să alburească
alburiu1 Culoare deschisă, ştearsă, spălăcită, s.n., art.
alburiul.
alburiu2,-ie Albicios; deschis, şters, spălăcit, adj., pl. alburii.
alburn Totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale; albeţ, albuleţ. s.n., pl. albumuri. albuş 1- Substanţă albă-transparentă, vâscoasă, din compoziţia oului. 2. (rar) Sclerotică. s.n., pl. albuşuri. albuţ,-ă (rar) Diminutiv al lui alb. adj., pl. albjjţi,-e. alcade v. alcalde.
alcajc,-ă (-ca-ic) (în sintagma) Vers ~ = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. Strofa ~ = strofa de patru versuri, cu primele două alcaice, unul iambic şi unul corintic, adj., pl. alcaici,-ce.
41
aldol
alcalde 1. Magistrat municipal în Spania. 2. Primar în Spania. [var. alcade s.m.} s.m., pl. alcalzi. alcaliceluloză Derivat alcalin al celulozei folosit la fabricarea mătăsii artificiale, s.f, g.-d. art. alcalicelulozei. alcalimetrie Parte a chimiei care se ocupă cu determinarea concentraţiei unei baze; procedeu de analiză chimică utilizat în acest scop. s.f, art. alcalimetria, g.-d. art. alcalimetiiei.
alcalimetru Instrument folosit în alcalimetrie. s.n., art. alcalimetrul, pl. alcalimgtre.
alcalin,-ă (despre substanţe) Cu reacţie bazică în soluţie, care albăstreşte hârtia roşie de turnesol şi neutralizează acizii; bazic. /Metal ~ = metal din grupa metalelor monovalente. Medicament - = medicament folosit în tratamentul acidităţii gastrice, adj., pl. alcalini,-e.	„
alcaîinitate însuşire a unei substanţe de a fi alcalină. //Grad de saturaţie cu alcaliu a unei soluţii, s.f., g.-d. art. alcalinităţii.
alcaliniza tr. A da unei substanţe proprietăţi alcaline. vb. I, ind. prez. 3 alcalinizează. alcalinizare Acţiunea de a alcaliniza. s.f., g.-d. art. alcalinizării, pl. alcalinizări.
alcalino-pământos (în sintagma) Metal ~ = fiecare dintre metalele c-ire aparţin grupei a Il-a din sistemul periodic al elementelor, adj., pl. alcaljno-pământoase. alcaliu Compus chimic cu gust leşiatic, care împreună cu un acid formează o sare. s.n., pl. alcalii, art. alcaliile. alcaloid Substanţă bazică azotată, de origine vegetală sau sintetică, toxică, folosită în doze mici ca medicament. s.m., pl. alcaloizi.
alcalgză Mărire anormală a alcalinităţii sângelui, s.f, g.-d. art. alcalQzei.
alean Denumire generică a hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parfinică; parafină, s.m., pl. alcani. a leárazás (rar) Vas poros de pământ, în care răcirea lichidului din el se face prin pereţii acestuia, s.n., pl. alcarazasuri.
alcazar Palat fortificat, de origine maură, construit în Evul Mediu în Spania, s.n., pi. alcazare. alcătui1 1. tr. A face, a construi, a crea; a compune, a elabora, a concepe. Hrefl. A se forma, a lua fiinţă. 2. tr. A constitui. Hrefl. A fi format, a consta din... 3. (pop.) A aduna, a strânge; a aranja, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. alcătuigsc, imperf. 3 sg. alcătuia; conj. prez. 3 să alcătuiască. alcătui2 refl. (reg.) A se învoi; a se înţelege, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se alcătuieşte, imperf. 3 sg. se alcătuia; conj. prez. 3 să se alcătuiască.
alcătuială Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, s.f, g.-d. art. alcătuielii, pl. alcătuieli. alcătuire Acţiunea de a (se) alcătui; constituire, compunere, alcătuială. //Structură, compoziţie, s.f., g.-d. art. alcătuirii, pl. alcătuiri.
alcătuitşr,-oare (-tu-i-) 1. adj. Care intră în compoziţia unui lucru; constitutiv. II. s.m. şi f. Persoană care alcătuieşte ceva. adj., s.m. şi f., pl. alcătuitori,-oare. alchgnă Hidrocarbură aciclică nesaturată, s.f., g.-d. art. alchgnei, pl. alchgne.
alchidal Răşină sintetică folosită la prepararea unor lacuri şi vopsele, s.m.
alchil (chim.) Radical organic monovalent obţinut prin îndepărtarea hidroxidului dintr-un alcool, s.m., pl. alchili. alchiiare (chim.) Introducere a unui alchil în molecula unui compus organic, s.f, g.-d. art. alchilirii. alchimic,-ă Referitor la alchimie; de alchimie, adj., pl. alchimici,-ce.
alchimie 1. Chimia medievală care urmărea găsirea „elixirului vieţii11 şi producerea aurului din metale comune. 2. (fig.) Subtilitate, s.f., art. alchimia, g.-d. art. alchimiei.
alchimist Practicant al alchimiei, [var. alhimist s.m.] s.m., pl. alchimişti.
alchţnă (chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură, s.f, g.-d. art. alchinei, pl. alchrne. alcool1 Derivat obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. s.m., pl. alcooli.
alcofll2 1. Lichid incolor, inflamabil, cu miros specific, obţinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică; etanol, alcool etilic, spirt. /~ sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen şi întrebuinţat ca dezinfectant extern. ~ denaturat = alcool impropiu consumului, destinat industriei. ~ rafinat = alcool brut din care au fost îndepărtate impurităţile prin rectificare. - solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool şi eter, utilizat drept combustibil solid, 2. Băutură alcoolică, s.n., pl. alcoaluri.
alcoolat Derivat al alcoolului obţinut prin înlocuirea hidrogenului din hidroxilul unui alcool cu un metal; alcoxid. s.m.
alcoolemie Prezenţa temporară a alcoolului2 în sânge. //Procent de alcool în sânge, s.f, art. alcoolemia, g.-d. art. alcoolemiei.
alcoolic,-ă I. adj. Care conţine alcool. II. s.m. şi f. Persoană care consumă în mod abuziv alcool; beţiv, adj., s.m. şi f., pl. alcoolici,-ce.
alcoolism Abuz de băuturi alcoolice; stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool; intoxicaţie alcoolică cronică; etilism. s.n. alcooliza 1. tr. A adăuga alcool unui alt tip de lichid.
2.	refl. A consuma în mod excesiv alcool; a deveni alcoolic (II). vb. I, ind. prez. 3 alcoolizează, alcoolizare Acţiunea de a (se) alcooliza, s.f., g.-d. art. alcoolizirii.
alcoolmetrje Determinarea concentraţiei unei soluţii alcoolice, s.f, art. alcoolmetrja, g.-d. art. alcoolmetriei. alcoolmgtru Instrument folosit în alcoolmetrie. s.n., art. alcoolmgtrul, pl. alcoolmgtre. alcoolmanfe Dependenţă de băuturile alcoolice, s.f., art. alcoolmania, g.-d. art. alcoolmaniei. alcoolscQp Instrument pentru determinarea alcoolemiei. s.n., pl. alcoolscoape.
alcoolscopic,-ă Cu alcoolscopul. adj., pl. alcoolsc&: pici,-ce.
alcooltgst Test pentru stabilirea concentraţiei de alcool
din sânge, s.n., pl. alcooltgste.
alcfiv 1. Nişă într-o cameră de dormit, unde se aşază
patul; (p. ext.) pat. 2. Dormitor al unei femei. [var. (înv.)
aicsvă î,/?] s.n., pl. alcavuri.
alcovă v. alcov.
alcoxid (chim.) Alcoolat. s.m.,'pl. alcoxizi.
aldan/hăldan (reg.) Cânepă de toamnă care produce
sămânţă, s.m., pl. aldani/hăldani.
aldămaş Băutură (şi gustare) oferită de cineva după
încheierea unei tranzacţii, [var. adălmaş j.«.] s.n., pl.
aldămaşuri.
alde (pop., fam.) 1. Oameni ca... //Lucruri, întâmplări de felul... 2. Ai lui..., cei din familie, din jurul cuiva.
3.	(precedă un nume propriu) ~ Popescu. adj. invar. aldehidă Substanţă organică obţinută prin oxidarea moderată a unor alcooli. /~ formică = formaldehidă. ~ benzoică = benzaldehidă. s.f, g.-d. art. aldehidei, pl. aldehjde.
aldin,-ă (despre litere tipografice) Cu conturul mai gros decât al literelor obişnuite, adj., pl. aldini,-e. aldină Literă tipografică cu conturul negru şi gros. s.f, g.-d. art. aldinei, pl. aldine.
aldol (chim.) Aldehidă-alcool obţinută prin polimeri-zarea unei aldehide. s.m., pl. aldali.
aldosteron
42
aldosteron Hormon steroid secretat de glanda suprarenală, s.m.
aldoză (chim.) Monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil specifică aldehidelor. s.f, g.-d. art. aldszei, pl. aldsze.
alean 1. (pop.) Suferinţă, durere sufletească (cauzată de o dorinţă neîmplinită). 2. Dor, nostalgie. 3. Duşmă-nie, vrăşmăşie, pică. s.n., pl. aleanuri, aleator,-oare v. aleatoriu.
aleatsric,-ă (-le-a-) (livr., despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. //(muz.) Bazat pe improvizaţie; care lasă execuţia la inspiraţia interpretului, adj., pl. aleatoriei,-ce. aleatorism 1. Caracter aleatorie; hazard. 2. (muz.) Libertate de improvizaţie a unui interpret în legătură cu
0	anumită temă. s.n.
aleatoriu,-ie (-le-a-) (jur.) Care depinde de un fapt nesigur; întâmplător. Venituri /Muzică ~ = muzică în care autorul introduce elemente de improvizaţie. \var. aleator,-oare adj.] adj., pl. aleatorii, alebardă v. halebardă, alebardier v. halebardier.
alee 1. Drum într-un parc sau într-o grădină, având pe margini arbori sau flori. 2. Stradă îngustă şi scurtă; stradelă, intrare. 3. Spaţiu de circulaţie mărginit pe ambele părţi de elemente arhitecturale, s.f. art. aleea, g.-d. art. aleii, pl. alei.
alega tr. (jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv în justificarea unei acţiuni, vb. I, ind. prez. 3 aleghează. alegaţie (-ţi-e) Faptul de a alega; invocare a unei păreri, a unui text în sprijinul unei afirmaţii sau pentru a justifica ceva. [var. (înv.) alegaţiune s.f.] s.f, art. alegaţia, g.-d. art. alegaţiei, pl. alegaţii, art. alegaţiile, alegaţiune v. alegaţie.
alegător,-oare Persoană care are drept de vot, care votează la alegeri. s.m.,pl. alegători; s.f, g.-d. art. alegătoarei, pl. alegătoare.
algge 1. tr. A prefera pe cineva sau ceva; a decide. 2. tr. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tr. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. IA ~ cărare = a despărţi parul în două cu pieptănul. Ilrefl. impers. (reg.) A apărea clar, limpede. 4. tr. A selecţiona, a sorta, //(fig.) A înţelege clar spusele cuiva. 5. refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni. 6. refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). IA se ~ praf şi pulbere sau a se ~ praful de cineva (sau de ceva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva), a se distruge complet. 7. tr. (pop.) A recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge, vb. III, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. aleg, I pl. alegem, perf s. 1 sg. alesei, 1 pl. aleserăm; part. ales.
alggere 1. Acţiunea de a (se) alege. IFără ~ = la întâmplare. La~ = după voie. 2. (la pl.) Desemnare prin vot a celor care urmează să îndeplinească o anumită sarcină. s.f, g.-d. art. alegerii, pl. alegeri, alegoric,-ă Care reprezintă o alegorie, specific alegoriei; exprimat în pilde. ICar ~ = vehicul pe care este reprezentată o scenă simbolică şi cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare, adj., pl. alegorici,-ce. alegorie 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete (tablou, sculptură etc.). 2. Operă literară sau plastică care foloseşte acest procedeu, s.f, art. alegoria, g.-d. art. alegoriei, pl. alegorii, art. alegoriile.
alegorism Exprimare prin alegorii; abuz de alegorii, s.n. alegorizg tr. (lit.) A da un sens alegoric, vb. /, ind. prez. 3 alegorizează.
alegreţe (livr.) Vioiciune, sprinteneală (a exprimării, a tonului etc.). s.f, art. alegreţea, g.-d. art. alegreţei. alegru,-ă (livr., despre o melodie) Vioi, sprinten, adj., pl: alegri,*e.
alglă (biol.) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. s.f., g.-d. art. alelei, pl. alele, alelei/alei (pop.) Exclamaţie care exprimă entuziasmul, mânia sau părerea de rău. interj. aleljsm Reacţia care există între alelele diferite ale unei gene. s.n.
alelopatie Interacţiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiţilor produşi metabolici. s.f, art. alelopatia, g.-d. art. alelopatiei. aleluia 1. Refren de laudă în cântările bisericeşti, /(fam.) A-i cânta (cuiva) ~ = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. 2. (fam.) S-a terminat! Amin! [var. aliluia interj.] interj. alem Steag cu însemnele Imperiului Otoman (pe care îl primeau domnii români la învestitura lor), s.n. aleman,-ă v. alaman.
aiemândă Vechi dans de origine germană, cu mişcări lente, s.f., g.-d. art. alemandei, pl. alemande. alemanic,-ă Referitor la Elveţia de limbă germană. adj., pl. alemanici,-ce.
alena Aer cald care iese din plămâni în timpul respiraţiei. s.f, g.-d. art. alenei, pl. alene, alene Fără grabă, încet. adv.
alerga intr. 1. A merge repede, a fugi. 2. A fugi după cineva sau după ceva pentru a-1 ajunge, a-1 prinde. Iltr. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcţie sau către un scop anume. 4. A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor. 5. A umbla după treburi. 6. A participa la probele de alergări într-o competiţie sportivă. 7. A umbla de colo până colo, fără a avea o ţintă precisă. Iltr. (pop.) A cutreiera, a străbate un loc. vb. I, ind. prez. 3 aleargă.
alergare 1. Acţiunea de a alerga. 2. (la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. 3. Cursă de cai. s.f, g.-d. art. alergării, pl. alergări, alergătoare 1. Dispozitiv pe care se pun mosoarele cu fire pentru a fi urzite la războaiele de ţesut ţărăneşti. 2. (înv.) Parc vast, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători, s.f, g.-d. art. alergătorii, pl. alergători.
alergător,-oare I. adj. Care aleargă. /Păsări ~ (şi s.f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. Piatră ~ (şi s.f.) = piatra de moară care se învârteşte pentru a măcina boabele. II. s.m. şi f.
1.	Atlet care concurează la probele de alergări. 2. Cal de curse. 3. (rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj), adj., s.m. şi f, pl. alergători,-oare. alergătură Alergare. IO ~ de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. //Deplasare continuă după diferite treburi; du-te-vino. ICal de - = cal sau (fig.) om întrebuinţat la toate corvezile, s.f., g.-d. art. alergăturii, pl. alergături.
alergen1 Substanţă care provoacă o alexie, s.n., pl. alergene.
alerggn2,-ă (despre substanţe, agenţi) Care provoacă alergii, adj., pl. alergeni,-e.
alergic,-ă Care se referă la alergie, adj., pl. alergici,-ce. alergie (med.) Creştere patologică a sensibilităţii organismului faţă de anumite substanţe sau microbi, s.f., art. alergia, g.-d. ari. alergiei, pl. alergii, art. alergiile. alergolog,-ă Specialist în alergologie. s.m., pl. aler-gologi; (rar) s.f, g.-d. art. aletgologei, pl. alergologe. alergologie,-ă Referitor la stările de alergie, adj., pl. alergologici,-ce.	'
alergologie Ramură a medicinei care se ocupă cu mecanismele şi bolile de natură alergică, s.f, art. aler-gologia, g.-d. art. alergologiei. alert,-ă Vioi, sprinten în mişcări; agil. adj., pl. alerţi,-te. alertă tr. şi refl. A (se) alarma, vb. I, ind. prez. 3 alertează.
43
algid
alertare Acţiunea de a (se) alerta, s.f, g.-d. art. alertării, pl. alertări.
algrtă (şi fig.) Alarmă. //Semnal convenţional internaţional prin care se atrage atenţia oamenilor de ştiinţă asupra iminenţei producerii unor fenomene cereşti cu urmări complexe, s.f, g.-d. art. alertei, pl. alerte, alerteţe (rar) Vioiciune, agerime; elan, avânt, s.f, art. alerteţea, g.-d. art. alerteţei. ales1 Faptul de a (se) alege. s.n. algs2,-easă 1. adj. 1. Deosebit, preţios, distins, remarcabil; scump, rar. /Mai ~ = în special, îndeosebi.
2.	(şi s.) Desemnat prin vot. 3. (despre ţesături) Cu model, cu flori. II. s.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva), adj., s.m. şi f. pl. aleşi,-se. alese (în loc.) Pe ~ sau intr— = după plac. loc. adv. alesătură Procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti, prin separare cu mâna, după model, a firelor de urzeală şi de băteală. //Model decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin acest procedeu, s.f, g.-d. art. alesăturii, pl. alesături. alesjdă (înv.) Lănţişor pe care îl aveau ceasornicele de buzunar, [var. alăsjdă s.f.] s.f., g.-d. art. alesidei, pl. aleside. aleu v. aoleu.
aleurjt (-leu-) Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de roci şi de minerale de dimensiuni foarte mici. //Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie. s.n., pl. aleurite. aleuritic,-ă (-leu-) De natura aleuritelor. adj., pl. aleu-ritici,-ce.
aleurolit (-leu-) Rocă sedimenatră aleuritică. s.n. aleurometru (-leu-) Aparat pentru determinarea calităţii glutenului din făină, s.n., art. aleurometrul, pl. aleurometre.
aleuronat (-leu-) Produs alimentar din gluten, bogat în proteine, din care se fac preparate dietetice pentru diabetici, s.n.
aleuronă (-leu-) Substanţă proteică extrasă din fructe, seminţe de cereale sau de leguminoase, s.f., g.-d. art. aleurcjnei.
aleuronic (-leu-) (în sintagma) Strat ~ = strat de celule
bogate în proteine, care se găseşte sub învelişul bobului
de cereale, adj.. pl. aleuronice.
alevm Larvă, pui de peşte, s.m., pl. alevmi.
alevinaj (rar) îngrijire şi hrănire a puietului de peşte.
s.n.
alexandrin1 Vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei franceze, s.m., pl. alexandrini. alexandrin2,-ă Referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; (p. ext.) referitor la epoca elenistică. /Poezie - = poezie de tip rafinat, proprie epocii elenistice, adj., pl. alexandrini,-e.
alexandrinism 1. Ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria (sec. al 11-lea î.Hr. - sec. al III-lea d.Hr.). 2. Caracterul operei poeţilor alexandrini; (p. ext.) caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei şi filosofîei în perioadele sale de declin, s.n. alexandrit (min.) Crisoberil, s.n., pl. alexandrite. alexăndrinean,-ă (Locuitor) din municipiul Alexandria. adj., s.m., pl. alexăndrineni,-e. alexăndrineancă Locuitoare din municipiul Alexandria. s.f, g.-d. art. alexăndrinencei, pl. alexăndrinence. alexie Incapacitate patologică de a citi. s.f, art. alexia, g.-d. art. alexjei.
alexină Specie de anticorp din serul sangvin, s.f, g.-d. art. alexinei, pl. alexme.
aleza tr. A prelucra interiorul unei piese cilindrice până Ia diametrul cerut. //A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică, vb. I, ind. prez. 3 alezează.
alezaj 1. Suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese. 2. Diametrul interior al unui cilindru de motor, s.n., pl. alezaje.
alezare Acţiunea de a aleza; alezaj. s.f, g.-d. ari. alezării, pl. alezări.
aleză Bucată de pânză care se aşterne peste cearşaf sub un bolnav sau un copil mic. s.f, g.-d. art. alezei, pl. aleze.
alezie Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale, s.f, art. alezia, g.-d. art. alezjei. aiezor Unealtă aşchietoare folosită la alezare. s.n., pl. alezoare.
alfa1 Plantă graminee originară din Africa, din care se fac coarde, fibre etc. /Hârtie ~ = hârtie de calitate superioară obţinută din frunzele acestei plante, s.m. alfa2 1. Prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „a”. 1- şi omega = începutul şi sfârşitul; factorul esenţial. De la ~ la omega = de la început până la sfârşit. 2. (fiz.) Particulă ~ = particulă alcătuită din doi protoni şi doi neutroni emisă de unele substanţe radioactive. Radiaţie - = radiaţie constituită din particule alfa. s.m., pl. alfa.
alfabet 1. Totalitatea literelor care reprezintă sunetele de bază ale unei limbi. /- fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt, a cărui iniţială este litera respectivă, pentru a evita erorile la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. ~ Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. - Braille (brai) = alfabet cu litere în relief, pentm nevăzători. 2. (fig.) Minimum de cunoştinţe necesare într-un domeniu, s.n., pl. alfabete, alfabetar Set de litere şi silabe decupate, folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor, s.n., pl. alfabetare.
alfabetic,-ă Aşezat în ordinea alfabetului, adj., pl. alfabetici,-ce.
alfabetiza tr. A învăţa pe un analfabet să scrie şi să citească, vb. I, ind. prez. 3 alfabetizează, alfabetizare Acţiunea de a alfabetiza; instruire a analafabeţilor; combatere a analfabetismului, s.f, g.-d. art. alfabetizării.
alfabetizator Persoană implicată într-o campanie de alfabetizare, s.m., pl. alfabetizatori. alfanumeric,-ă (tehn., despre indicaţii) Exprimat prin intermediul literelor şi al cifrelor, adj., pl. alfanumerici,-ce.
alfatron Vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiaţiei alfa emise de o sursă etalonată. s.n., pl. alfatroane. algă Plantă acvatică inferioară cu întrebuinţări în medicină, industrie etc. s.f., g.-d. art. algei, pl. alge. algebră 1. Ramură a matematicii care se ocupă cu operaţiile aritmetice, valorile numerice fiind însă substituite prin litere. //Manual şcolar care se ocupă cu studierea acestor operaţii. 2. ~a logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propoziţiilor, claselor şi al relaţiilor, s.f, g.-d. art. algebrei, algebric,-ă Referitor la algebră, adj., pl. algebrici,-ce. algebnst,-ă Specialist în algebră, s.m., pl. algebrişti; s.f, g.-d. art. algebristei, pl. algebnste. algerian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Algeria, adj., s.m. şi f, pl. algerieni,-e.
algeriancă (-ri-an-) Locuitoare din Algeria, s.f, g.-d. art. algeriencei, pl. algerience. algezie (med.) Capacitatea de a simţi durere; algie. s.f, art. algezia, g.-d. art. algeziei, pl. algezii, art. algeziile. algezimetrie Determinare a intensităţii excitaţiei necesare producerii unei senzaţii dureroase, s.f, art. alege-zi metri a, g.-d. art. algezi metri ei. algid,-ă (despre o boală) însoţit de senzaţia de frig. adj., pl. algizi,-de.
algiditate
44
algiditate Simptom al unei boli, caracterizat prin scăderea mare a temperaturii corpului, s.f., g.-d. art. algidităţii.
algie Durere fizică, s.f, art. algia, g.-d. art. algiei.
algină Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite
alge marine şi utilizată pentru apretare în industria
pielăriei, s.f, g.-d. art. alginei.
algofobje (med.) Teamă patologică de durere, s.f.. art.
algofobia, g.-d. art. algofobiei, pl. algofobii.
algogen,-ă Care provoacă durere, adj., pl. algogeni,-e.
algol (inform.) Limbaj simbolic utilizat în programarea
automată, orientat pe probleme de calcul ştiinţific, s.n.
algolog,-ă Specialist în algologie. s.m., pl. algologi;
s.f, g.-d. art. algologei, pl. algologe.
algologie,-ă Referitor la algologie. adj., pl. algo-
logici,-ce.
algologie Ramură a botanicii care studiază algele, s.f,
art. algologia, g.-d. art. algologiei.
algomanie (livr.) Căutare a unei plăceri în durere, s.f,
art. algomama, g.-d. art. algomaniei.
algonkian1 (-ki-an) Perioada a doua a precambrianu-
lui, care conţine urme de organisme şi de cărbuni, s.n.
algonkian2,-ă (-ki-an) Referitor la algonkian'.át//., pl.
algonkieni,-e.
algonkin,-ă (Aborigen indian) din America de Nord.
adj., s.m. şi f., pl. algonkmi,-e.
algonkină Limba vorbită de algonkini. s.f., g.-d. art.
algonkinei.
algoritm l. Sistem de reguli şi simboluri obligatorii pentru soluţionarea unor probleme de matematică şi logică. 2. (p. gener.) Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare, s.m.. pl. algoritmi, algoritmic,-ă Care se bazează pe algoritmi. /Limbaj ~ = limbaj de programare pentru calculatoare. Logică - = logică în care se folosesc notaţii algoritmice, adj., pl algoritmici,-ce.
algrafle Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. s.f, art. algratla, g.-d. art. algrafiei. alguadl (-gua-sil) (hisp.) Agent de poliţie în Spania. s.m., pl. alguacili. alhimist v. alchimist.
alia (-li-a) l. refl. A încheia o alianţă. //A se înţelege cu cineva pentru o acţiune comună. 2. tr. A obţine un aliaj topind laolaltă anumite metale sau metale cu metaloizi. vb. I, ind. prez. 3 aliază, I pl. aligm; conj. prez. 3 să aligze; ger. aliind.
aliaj (-Ti-aj) Produs rezultat prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. s.n., pl. aliaje.
alianţă (-li-an) l. înţelegere de colaborare între două sau mai multe state, între grupări sociale sau politice etc. în vederea unei acţiuni comune 2. Rudă prin - = persoană înrudită cu cineva în urma unei căsătorii, //(reg.) Inel de logodnă, s.f, g.-d. art. alianţei, pl. alianţe, alias (-li-as) (lat.) Zis şi...; numit şi... adv. aliat,-ă (-li-at) l. adj. I. Unit prin alianţă; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianţă. 2. (despre metale) Căruia i s-a adăugat o cantitate dintr-un alt element pentru a forma un aliaj. II. s.m. şi f. Persoană, partid, stat care a intrat în alianţă cu cineva, adj., s.m. şi f, pl. aliaţi,-te.
alibi l. Probă adusă în sprijinul unui acuzat, din care rezultă că, la data producerii infracţiunii, acesta se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (l). 3. (fig.) Pretext, scuză. IA (nu) avea (nici)un ~ = a (nu) deţine (nici)o probă, a (nu) avea (nici)o motivare, s.n., pl. alibiuri.
alic v. alică.
alicante Soi de viţă-de-vie cu struguri roşietici, de mărime mijlocie şi cu boabe sferice, uniforme. //(p. ext.) Vin produs din acest soi de viţă-de-vie. s.n. alică/alice l. (mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb folosite la cartuşele pentru vânarea animalelor mici. 2. Fiecare dintre granulele de oţel folosite pentru curăţarea prin împroşcare a suprafeţei pieselor sau în foraj. 3. Bucăţele de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau a astupa un gol. [var. alic s.n.] s.f, g.-d. art. alicei, pl. alice, alicărie Material de construcţie alcătuit din resturi de cărămidă sau de piatră, folosit ca umplutură, s.f, art. alicăria, g.-d. art. alicăriei. alice v. alică.
alici \. tr. A. răni cu alice (l). 2. refl. (reg.) A se vedea distinct dintre alte lucruri, vb. IV, ind. prez. 3 sg. aliceşte, imperf 3 sg. alicea; conj. prez. 3 să alicească. alicneală v. lihneală.
alicotă (mat., în sintagma) Parte - = mărime care se cuprinde exact de un anumit număr de ori într-o cantitate dată. adj., pl. alicote.
alicuantă (mat., în sintagma) Parte ~ = mărime care nu se cuprinde exact de un anumit număr de ori într-o cantitate dată. adj., pl. alicuante.
alidadă Dispozitiv care, ataşat unor aparate topografice, serveşte la măsurarea unghiurilor, s.f., g.-d. art. alidadei, pl. alidgde.
aliena (-li-e-) I. tr. (jur.) A transmite altuia un drept de proprietate; a înstrăina. 2. refl. (med.) A deveni ostil societăţii, familiei; a se simţi izolat. 3. refl. (livr.) A înnebuni, a se sminti, vb. /, ind. prez. 3 alienează. alienabil,-ă (-li-e-) (jur., despre bunuri, drepturi) Care poate fi înstrăinat, adj., pl. alienabili,-e. alienabilitâte (-li-e-) însuşirea de a fi alienabil. s.f, g.-d. art. alienabilitlţii.
alienare (-li-e-) l. (jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (fii.) înstrăinare. 3. (med.) ~ mintală = nebunie, s.f, g.-d. art. alienării, pl. alienări, alienat,-ă (-li-e-) (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement, adj., s.m. şi f„ pl. alienaţi,-te. allenaţle (-li-e-, -ţi-e) (med.) Boală mintală; demenţă, nebunie, s.f, art. aliengţia, g.-d. art. alienşţiei. alienist,-ă (-li-e-) Medic specialist în boli mintale, s.n., pl. alienişti; s.f, g.-d. art. alienistei, pl. alieniste. alifatic,-ă (despre substanţe chimice organice) Format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber. adj., pl. alifatici,-ce.
alifie Produs farmaceutic pentru uz extern, compus dintr-o pastă unsuroasă, s.f, art. alifia, g.-d. art. alifiei, pl. alifii, art. alifiile.
alifigs,-oasă (-fi-os) Ca alifia, adj., pl. alifioşi,-oase. aligator Gen de crocodili cu botul lat, care trăieşte în fluviile Americii şi ale Chinei, s.m., pl. aligatQri. aligni v. lihni.	~
aligote Soi de viţă-de-vie, cu boabe mici, rotunde, originar din Franţa. //Vin din acest soi de struguri, s.n., art. aligoteul.
aliluia v. aleluia.
alimbâ tr. A descărca pe alt vas o parte din încărcătura unei nave, pentru a o fjutea conduce prin ape puţin adânci, vb. I, ind. prez. 3 alimbează. alimbare Faptul de a alimba. s.f, g.-d. art. alimbării, pl. alimbări.
alimgnt Produs sau preparat care serveşte ca hrană, s.n., pl. alimente.
alimenta l. tr. şi refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. tr. şi refl. A (se) aproviziona.
3.	tr. A furniza materie primă, combustibil sau energie unor instalaţii, întreprinderi sau localităţi pentru a le
45
almicantarat
asigura funcţionarea sau activitatea. 4. tr. (fin.) A depune bani într-un cont. vb. I, ind. prez. 3 alimentează, alimentar,-ă Referitor la alimente. Regim ~. /Pensie ~ = sumă de bani pe care o plăteşte lunar cineva pentru întreţinerea unei persoane, în temeiul unei obligaţii stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreţinere. Industrie ~ = industrie care transformă materiile prime de origine animală şi vegetală în produse necesare hranei, adj., pl. alimentari,-e. alimentară (înv.) Magazin unde se vând alimente; băcănie, s.f., g.-d. art. alimentarei, pl. alimentare, alimentă^ Acţiunea de a (se) alimenta; alimentaţie, nutriţie, hrănire. s.f, g.-d. art. alimentării, pl. alimentări. alimentatQr Dispozitiv pentru alimentarea unei maşini sau a unei instalaţii cu combustibil sau cu materie primă. s.n., pl. alimentatoare.
alimentaţie (-ţi-e) Alimentare, hrănire, nutriment. /~ publică = reţea de întreprinderi comerciale pentru servirea populaţiei cu mâncăruri şi băuturi. //Introducere în organism a substanţelor nutritive, s.f, art. alimentaţia, g.-d. art. alimentaţiei, pl. alimentaţii, art. alimentaţiile.
al|n (rar) Domol, încet, lin, liniştit, calm. adv. alina tr. şi refl. A (se) reduce (în intensitate), a (se) potoli; a (se) domoli, a (se) linişti, [var. alini vb.} vb. I, ind. prez. 3 alină.
alinare Acţiunea de a (se) alina, s.f, g.-d. art. alinării, pl. alinări.
alInătfir.'Ogre Care alină, adj., pl. alinători,-oare. alinătyră (rar) Loc pe traseul unui râu unde apa este liniştită, s.f, g.-d. art. alinăturii, pl. alinături. alineat (-ne-at) Rând mai retras dintr-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând, //Pasaj dintr-un articol de lege; paragraf, [vök aliniat s.n.] s.n,, pl. alineate, alini v alina.
alinia ( -ni-a) 1. tr. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă; a (se) înşirui. Utr. A îndrepta traseul unei străzi. 2. refl. (despre ţări) A se asocia pe baza unui tratat. 3. fr. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare, vb. I, ind. prez. 3 aliniază,
I	pl. aliniem; conj. prez. 3 să alinieze; ger. aiiniind. aíiniamgnt (-ni-a-) 1. Linie dreaptă între două puncte sau două obiecte din teren. /~ de teren = linie de teren marcată prin ţăruşi, jaloane etc. 2. Porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie delimitată de două curbe succesive, s.n., pl. aliniamente. aliniat1 v. alineat.
aliniat2,-ă (-ni-at) 1. Aşezat în linie dreaptă. 2. (despre ţări) Care aparţine unei grupări constituite pe baza unui tratat, adj., pl. aliniaţi,-te.
aliniere (-ni-e-) Acţiunea de a (se) alinia, //(mii., art., cu val. de interj.) Aşezaţi-vă în linie dreaptă! s.f, g.-d. art. alinierii, pl. alinieri.
alint 1. Dezmierdare, mângâiere, alintare. 2. (rar) Mişcare graţioasă, legănare uşoară. //Răsfăţ, răzgâială. s.n.,pl. alinturi.
alinta 1 • tr. A mângâia, a dezmierda. 2. tr. şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgâia. vb. /, ind. prez. 3 alintă, alintare Acţiunea de a (se) alinta; mângâiere, alintă-tură; alint; răsfăţ, s.f, g.-d. art. alintării, pl. alintări. alintătQr,-oare Care alintă, adj., pl. alintătaru-oare. alintătijră Alintare, //(concr.) Copil alintat, s.f, g.-d. art. alintăturii, pl. alintături.
aliar (-li-or) Specie de plante care conţin un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului. s.m., pl. alieri. Aliotman (-li-ot-) (înv.) Turcime. s.prop.n. alipi refl. şi tr. A (se) alătura, a (se) lipi, a (se) ataşa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. alipesc, imperf. 3 sg. alipea; conj. prez. 3 să alipească.
alipire (lingv., biol., tehn.) Acţiunea de a (se) alipi; alăturare; lipire, s.f., g.-d. art. alipirii, pl. alipiri, alismatacge Plantă acvatică monocotiledonată, cu frunzele dispuse în rozetă. s.f, art. alismataceea, g.-d. art. alismataceei, pl. alismatacee. alişveriş (fam.) Vânzare, negoţ, afaceri, s.n., pl. alişverişuri.
alit Rocă sedimentară, roşie, care conţine aluminiu şi fier. s.n.
alitare Acoperire a suprafeţei oţelului cu pulbere sau cu aliaj de aluminiu, s.f, g.-d. art. alitării. aliterativ,-ă (rar) Cu aliteraţii, adj., pl. aliterativi,-e, aliteratură Literatură lipsită de valoare estetică, s.f, g.-d. art. aliteraturii.
aliteraţie (-ţi-e) 1. Procedeu silistic care constă în repetarea aceleiaşi consoane sau grup de consoane în cuvinte care se succedă. 2, (med,) Repetare a unor sunete sau silabe ca urmare a unei puternice excitaţii psihice. s.f., art. aliteraţia, g.-d. art. aliteraţiei, pl. aliteraţii, art, aliteraţiile.
alivancă (reg.) 1. Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut şi cu brânză, coaptă la cuptor cu unt sau cu smântână, s.f, g.-d. art. alivencii, pl. alivenci, alivanta (înv,) I. Exclamaţie (glumeaţă) rostită când cade cineva, /(adv.) A da (sau a cădea, a veni etc.) ~ = a da (sau a cădea etc.) peste cap, 2. Pleacă! Şterge-o! interj.
alivgnclle (reg.) Numele unei hore; melodia acestei hore. s.f. pl. art., neart. alivenci, allzarină Colorant roşu extras din rizomul unor plante sau obţinut pe cale sintetică, s.f., g.-d. art. alizarinei. alizgu Vânt regulat care suflă tot timpul anului în zonele tropicale, de la NE la SV (în emisfera nordică) şi de la SE la NV (în emisfera sudică), s.n., art. alizeul, pl. alizge.
alta brgve (it., muz.) Indicaţie de a executa în doi timpi
o	piesă muzicală scrisă în măsura de patru timpi. loc. adv.
ailegrgtto (it., muz.) Mai puţin vioi decât allegro; repejor. //(s.n.) Parte muzicală executată în acest tempo. aav. allggro (it., muz.) I, adv. în tempo vioi. II. s.n. Parte muzicală executată în acest tempo, adv.; s.n. allegro assai (it., muz.) Foarte vioi. loc. adv. allggro ma non troppo (it., muz.) Repede, dar nu prea. loc. adv.	_
aii right (olrait) (angl.) în regulă! loc. adv.; loc. adj.; interj.
Almaggste Culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de Ptolemeu. s.prop.n. pl. alma mater (lat.) 1. (la romani) Patria. 2. (mai târziu) Universitate, s.f, g.-d. art. almei mater, almanah 1. Publicaţie periodică (de obicei anuală), în formă de volum, care cuprinde materiale din diferite domenii: literatură, medicină, ştiinţă etc., precum şi informaţii cu caracter enciclopedic. //Calendar care cuprinde date de popularizare din diferite domenii. 2. Publicaţie periodică de literatură, pentru un anumit domeniu de activitate, s.n., pl. almanahuri, almandin Granat de culoare roşie-brună, frecvent în şisturile cristaline şi în aluviuni, folosit ca abraziv sau piatră semipreţioasă. s.n.
almar (reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine, s.n., pl. alinare.
almge Dansatoare şi cântăreaţă egipteană, s.f, art. almgea, g.-d. art. almsei, pl. almse. almintere v. altminteri, almţntrele v. altminteri.
almicantarat Cerc imaginar de pe bolta cerească, paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime. s.n., pl. almicantarate.
alo
46
aio1/alo Exclamaţie prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. //Exclamaţie cu care este strigat sau atenţionat cineva (de către un necunoscut), interj. alo2 Apel telefonic, s.n., art. aloul, pl. alouri. alobrog,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii celtice din sud-estul Franţei de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. adj., s.m. şi f, pl. alobrogi,-ge.
aloca tr. A destina bani (dintr-un buget) pentru un anumit scop. vb. I, ind. prez. 3 alocă. alocabil,-a Care poate fl alocat, adj., pl. alocabili,-e. alocare Acţiunea de a aloca; alocaţie, s.f., g.-d. art. alocării, pl. alocări.
alocaţie (-ţi-e) Alocare; sumă de bani, indemnizaţie acordată de stat sau de o întreprindere, în anumite condiţii, unei persoane, s.f, art. alocaţia, g.-d. art. alocaţiei, pl alocaţii, art. alocaţiile. alocromatic,-ă Care prezintă alocromatism. adj., pl. alocromatici.-ce.
alocromatism Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcţie de natura substanţelor colorate pe care le conţin, s.n.	.a:
alocurea v. alocuri.	1
alocuri (rar, în loc.) Pe ~ = pe ici, pe colo, în unele locuri, [var. alocurea adv.] loc. adv. alocuţiune (-ţi-u-) Cuvântare scurtă, s.f, g.-d. art. alocuţiunii, pl. alocuţiuni.
alodial,-ă (-di-al) Care aparţine unui alodiu. /Pământ ~ = proprietate seniorală în Evul Mediu, adj., pl. alodiali,-e. alodiu (în Evul Mediu) Domeniu funciar ereditar, scutit de orice sarcini de vasalitate, s.n., art. alodiu!, pl. alodii, art. alodiile.
aloe Plantă exotică decorativă, din familia liliaceelor, cu flori dispuse în spice, cu frunze cărnoase care conţin un suc utilizat în farmacie. //Substanţă cu miros plăcut, extrasă din frunzele de aloe şi întrebuinţată în farmacie; sabur. s.f, art. aloea, g.-d. art. aloei, pl. aloe.
alofon (fon.) Variantă a unui fonem, în funcţie de context, s.n., pl. alofone.
alogam,-ă Referitor la alogamie. adj., pl. alogami,-e. alogamă Plantă care prezintă alogamie. s.f, g.-d. art. alogamei, pl. alogame.
alogamie Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante care aparţin aceleiaşi specii, s.f, art. alogamia, g.-d. art. alogamiei.
alogen,-ă Deosebit prin natură şi origine de mediul în care se află; alogenetic. //(despre o populaţie) Venit din altă parte; de altă origine, adj., pl. alogeni,-e. alogenetic,-ă Alogen, adj., pl. alogenetici,-ce. alogic,-ă Lipsit de logică, adj., pl. alogici,-ce. alogjsm Negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, principiu susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. s.n.
alohton,-ă (despre roci) Care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare, adj., pl. alohtoni,-e. alomorf Fiecare dintre formele distincte ale aceleiaşi substanţe, s.n., pl. alomorfe.
alonjă 1. Piesă demontabilă care serveşte la prelungirea unor obiecte. 2. Lungime a braţelor unui sportiv, aflat într-o luptă directă cu un adversar. //Mişcare de întindere a braţelor, s.f, art. alonja, g.-d. art. alonjei, pl. alonje. alopat,-ă Medic care tratează prin alopatie. s.m., pl. alopaţi; s.f, g.-d. art. alopatei, pl. alopate. alopatie,-ă Referitor la alopatie. adj., pl. alopatici,-ce. alopatie Procedeu terapeutic opus homeopatiei, care se bazează pe administrarea progresivă a unor substanţe naturale, în anumite doze. s.f, art. alopatia, g.-d. art. alopatjei.
alopeeie Cădere temporară a părului în urma unei boli infecţioase, a unei boli de piele etc. s.f, art. alopecia, g.-d. art. alopeciei.
alotropic,-ă Referitor la alotropie. adj., pl. alotropici,-ce. alotropie Proprietate a unui element chimic de a se prezenta sub mai multe forme cu proprietăţi fizice diferite, s.f, art. alotropia, g.-d. ari. alotropiei. aloxan Produs derivat prin oxidare din acidul uric, cu acţiune distructivă asupra celulelor pancreatice, secre-toare de insulină. s.n.
alozaur (-za-ur) Reptilă terestră fosilă, carnivoră, s.m., pl. alozauri.
alozom Cromozom sexual, s.m., pl. alozomi. alpaca1 Aliaj inoxidabil de nichel, cupru şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc. s.f, art. alpacaua, g.-d. art. alpacalei. alpaca2 1. Animal rumegător din America de Sud, cu lână lungă şi subţire. 2. Stofa fină fabricată din lâna de alpaca2 (1). s.f, art. alpacaua, g.-d. art. alpacalei, pl. (1) alpacale, art. alpacalele.
al pari (it.) Concordanţă între valoarea nominală şi
cea reală a diferitelor hârtii de valoare cu care se
tranzacţionează pe piaţă. loc. adv.
alpenştoc Baston cu vârf metalic, folosit în alpinism;
baston de munte, piolet. s.n., pl. alpenştocuri.
alpestru,-ă Alpin, adj., pl. alpeştri,-stre.
alpin,-ă Caracteristic munţilor Alpi. //(p. ext.) Din
regiunile muntoase înalte; alpestru, adj., pl. alpini,-e.
alpinism Sport care constă în ascensiuni montane în
zone greu accesibile, s.n.
alpinist,-ă Persoană care practică alpinismul, s.m., pl. alpinişti; s.f, g.-d. art. alpinistei, pl., alpiniste, alsacian,-ă (-za-ci-an) I. adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Alsacia. II. adj., s.m. Lup ~ = rasă de câini de pază, de talie mare. adj., s.m. şi f. pl. alsacieni,-e. alsaciană (-za-ci-a-) Idiom de origine germanică vorbit în Alsacia, s.f., g.-d. art. alsacienei. al segno (gno pron. nio) (it., muz.) Până la... La semn. loc. adv.
alt, altă Care nu este acelaşi cu cel obişnuit, cu cel de faţă sau cu cel despre care este vorba. ~ om. ~ casă. /(pop.) Câte ~e = multe. //Un nou... altfel de... adj. nehot., g.-d. altui, altei, pl. alţi, alte, g.-d. pl. altor. altaic,-ă (-ta-ic) Din regiunea munţilor Altai. adj., pl. altaici,-ce.
altar 1. Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. //Masă de cult pe care se oficiază liturghia în biserica creştină. 2. Ridicătură de pământ, piatră etc. pe care, în vechime, se aduceau jertfe zeilor. 3. Pe ~ul patriei = (sacrificându-se) pentru patria sa. 4. (tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra, s.n., pl. altare, altădată Altcândva, odată, odinioară, adv. altă dată In altă împrejurare; cu altă ocazie, loc. adv. altcareva (reg.) Altcineva, pr. nehot., g.-d. altcăruiva. altcândva (rar) Altădată (în trecut sau în viitor), adv. altceva Alt lucru, un lucru diferit, pr. nehot. altcineva Altă persoană; altcareva. pr. nehot., g.-d. altcuiva.
altcum Altcumva, altfel, adv.
altcumva Altcum, adv.
alte dăţi In ate împrejurări, loc. adv.
alteori (-te-ori) în alte împrejurări; (p. ext.) altădată, adv.
altera 1 refl. şi tr. A (se) transforma sub acţiunea
mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. 2. tr. A
denatura, a falsifica. A ~ adevărul. 3. refl. (fon., despre
sunete) A se schimba sub influenţa altui sunet.
4.	tr. (muz.) A ridica sau a coborî un sunet cu un
semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).
vb. I, ind. prez. 3 alterează.
47
alumină
alterabi!,-ă (despre alimente) Care se poate altera (1) (uşor), adj., pl. alterabîli,-e.
alterabilitate însuşirea a ceea ce este alterabil. s.f, g.-d. art. alterabilităţii.
alterare Acţiunea de a (se) altera, s.f, g.-d. art. alterării, pl. alterări.
a Iteraţie (-ţi-e) (muz.) Modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul unor semne convenţionale; (p. ext.) semnul folosit; accident, s.f, art. alteraţia, g.-d. art. alteraţiei, pl. alteraţii, art. alteraţiile.
altercaţie Ceartă violentă, dispută, s.f, art. altercaţia, g.-d. art. altercaţiei, pl. altercaţii, art. altercaţiile, alter ego (lat.) Alt eu; persoană care seamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. //Prieten nedespărţit, loc. s.m.
alteritate (fii.) Trecere a unei existenţe de la o stare la alta. //Fiinţă privită din punct de vedere diferit de ea însăşi, s.f, g.-d. art. alterităţii, pl. alterităţi. altern,-ă 1. Unghiuri ~ (interne sau externe) = unghiuri formate de o parte şi de alta a două drepte paralele tăiate de o secantă. 2. (despre frunze, flori) Care cresc de
o	parte şi de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. 3. Sistem ~ = sistem de agricultură care se bazează pe alternarea culturilor, adj., pl. altemi,-e. alterna 1. tr. şi intr. A lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă Ia intervale aproximativ egale. 2. tr. (despre sunete) A se schimba prin alternanţă (2). vb. I, ind. prez. 3 alternează, alternant,-ă Care_ alternează. adj., pl. alternanţi,-te. alternanţă 1. însuşirea de a alterna; revenire succesivă. 2. (lingv.) Schimbare regulată a unui sunet prin altul în flexiune. ~ vocalică, s.f, g.-d. art. alternanţei, pl. alternanţe.
alternare Acţiunea de a alterna, s.f, g.-d. art. alternării, pl. alternări.
alternatívvá (şi adv.) Care revine unul după altul la intervale regulate; care alternează. /Curent (electric) ~ = curent electric ale cărui sens şi intensitate variază periodic. adj., pl. alternativi,-e.
alternativă 1. Posibilitatea de a alege între două soluţii care se exclud. 2. Relaţie între două judecăţi în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. s.f., g.-d. art. alternativei, pl. alternative, alternator Generator electric care produce tensiuni şi curenţi alternativi, s.n., pl. altematoare. alteţă Titlu dat principilor şi principeselor; persoană care poartă acest tiltu. s.f, art. alteţa, g.-d. art. alteţei, pl. alteţe.
Alteţă Termen de adresare către principi şi principese. ~ Sa. ~ Voastră. ~ele Voastre, s.f. altfel 1. Altminteri, altcumva, altcum. 2. Dacă nu..., în caz contrar, adv.
altfel de De altă natură, de alt fel; diferit. Un ~ om. loc. adj.
althern Specie de corn, folosit mai ales la fanfară, s.n., pl. althomuri.
ai ti graf Altimetru care înregistrează înălţimea de zbor a unui avion, s.n., pl. altigrafe. altimetric,-ă De altimetrie. adj., pl. altimetrici,-ce. alţimetrie Ramură a topografiei care stabileşte altitudinile de pe suprafaţa terestră, în vederea reprezentării reliefului pe hartă, s.f, art. altimetna, g.-d. art. altimetnei.
altimetru Instrument pentru măsurarea altitudinii, s.n., art. altimgtrul, pl. altimetre.
altist,-ă 1. Persoană cu voce alto. 2. Instrumentist care cântă la violă. s.m.,pl. altişti; s.f, g.-d. art. altistei, pl. altiste, altitelemetru Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil, s.n., art. altitelemetrul, pl. altitelemetre.
altitudinal,-ă (Aflat) la altitudine, adj., pl. altitu-dinali,-e. _
altitudine înălţime la care se află un punct terestru faţă de nivelul mării sau faţă de suprafaţa pământului. s.f, g.-d. ari. altitudinii, pl. altitudini, alţiţă Parte a mânecii unei ii, ornamentată cu cusături. s.f., g.-d. art. altiţei, pl. altiţe.
altîncotro (rar, în expr.) A nu avea ~ = a nu putea să facă altfel, adv. altminterea v. altminteri.
altminteri 1. în alt chip; altfel. 2. Dacă nu...; în caz contrar. 3. De altfel, [var. altmintere, almintrele, altminterea, altmintrele, altmintrelea adv.] adv. altmintreie v. altminteri, altmintrelea v. altminteri.
alto1 Care corespunde vocii alto2. Saxofon ~. adj. invar. alto2 Voce (de femeie sau de copil) cu timbrul grav, între sopran şi tenor. s.m.
altocumulus Formaţie de nori de culoare albă sau cenuşie, situată la altitudinea medie de 6.000 m. s.m. altogravură Reproducere după originale de artă, cu clişee metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. s.f, g.-d. art. allogravurii, pl. altogravuri. altoi1 1. Ramură dintr-o plantă-mamă, folosită la altoire. 2. Plantă altoită. 3. Plantă cultivată pentru a servi la altoire, s.n., pl. altoaie.
altoi2 tr. 1. A introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia, stabilind un contact între ţesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însuşirile altoiului. 2. (fam.) A bate, a plesni pe cineva, [var. (reg.) hultui vb.] vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. altoiesc, imperf. 3 sg. altoia; conj. prez. 3 să altoiască, altoială (rar) Altoire, s.f, g.-d. art. altoielii, pl. altoieli. altoire Acţiunea de a altoi; altoit, altoială. s.f, g.-d. art. altoirii, pl. altoiri.
altoit Faptul de a altoi; altoire, s.n. altorelief (-li-ef) Lucrare de sculptură în relief, faţă de un fond pe care este aplicată, s.n., pl. altoreliefuri, altostratus Formaţie de nori situată Ia o altitudine de 6.000 m, care se prezintă ca un strat uniform de culoare cenuşie sau albăstruie, s.m.
altruism Atitudine a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine, s.n.
altruist,-ă (Persoană) care manifestă altruism, adj., s.m. şi f, pl. altruişti,-ste.
altul, alta (ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru, diferită sau diferit de o altă fiinţă sau de un lucru despre care s-a vorbit sau care este de faţă) Să meargă la ~. /Unul mai... decât ~ = fiecare la fel de... Unul după ~ = succesiv. Unuia (şi) altuia = oricui. Unii (şi) alţii = mulţi. Unul ca ~ = la fel, egal, deopotrivă, //(cu formă feminină şi sens neutru) Poveste, întâmplare. /Alta acum! exprimă dezaprobarea faţă de o veste neaşteptată. Până una-~ - deocamdată. Din una-n ~ = din vorbă-n vorbă. Nu de ~ = nu din alt motiv. Unul una, ~ alta = fiecare câte ceva. Una (şi) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice preţ, fără a se gândi prea mult.
2.	(în alternanţă cu „unul”, „una”) Celălalt, al doilea, pr. nehot., g.-d. altuia, alteia, pl. alţii, altele, g.-d. pl. altora, altundeva In altă parte, în alt loc; aiurea, adv. aluat (-lu-at) 1. Pastă obţinută din făină amestecată cu apă, grăsime etc. din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Prăjitură făcută în casă. 3. Bucăţică de aluat (1) folosită ca plămădeală, s.n., pl. aluaturi, alumin Varietate de caolin întrebuinţată în industria cauciucului, s.n.
alumină Oxid natural de aluminiu, s.f, g.-d. art. aluminei.
aluminifer
48
aluminifer,-ă (despre roci, terenuri etc.) Care conţine aluminiu sau alumină, adj., pl. aluminiferi,-e. alumjniu Metal de culoare argintie, ductil şi maleabil, utilizat pe scară largă în industrie şi tehnică. [var. alumínium s.«.] s.n., art. aluminiul, aiuminium v. aluminiu.
aluminiza tr. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat protector de aluminiu; (tehn.) a caloriza. vb. 1, ind. prez. 3 aluminizează.
aluminizare Acţiunea de a aluminiza. s.f., g.-d. art. aluminizirii.
alumin£>s,-0asă (despre substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu, //(despre materiale) Care conţine aluminiu, adj., pl. aluminQşi,-oase. aluminotermie Producere de temperaturi înalte prin reacţia dintre aluminiu şi un oxid metalic (reacţie utilizată la sudarea oţelului In bombele incendiare). s.f., art. aluminotermia, g.-d. art. aluminotermiei. alumngt (în Germania şi în SUA) Denumire dată internatului şcolar, s.n., pl. alumnate. aluminosilicât Sare naturală din silice şi aluminiu. s.m.,pl. aluminosilicaţi.	•’'i
alun Arbust înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde şi cu fructe comestibile, s.m., pl. aluni, alungr A. Vânzător de alune. B. I. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, gaiţă de munte, nucar (1).
2.	(zool.) Pârş. s.m., pl. alunari,
alunaş (rar) Diminutiv al lui alun, s.m., pl. alungşi. alună Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală. /~ de pământ (sau americană) = plantă tropicală originară din America de Sud, al cărei fruct, format în sol, are seminţe comestibile; fructul acestei plante; arahidă, s.f., g.-d. art. alunei, pl. alune, alunea v. alunlcă.
alunegsca Numele unui dans popular; melodia după cetre se execută acest dans. s.f. ari, mart. alunească, g.-d. art. aluneştii.
aluneca intr. 1. A-şi pierde echilibrul pe o suprafaţă lucioasă şi a cădea. 2. A se deplasa lin, ftră a întâmpina vreo rezistenţă. 3. (fig.) A se lăsa ispitit, ademenit; a greşi, vb. /, ind. prez. 3 alunecă, alunecare Acţiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuş (2). s.f., g.-d. art. alunecării, pl. alunecări. alunecător1 Piesă mobilă la unele maşini şi aparate, care se deplasează prin alunecare, s.n., pl. alunecătoare.
alunecător2,-oare Care alunecă, adj., pl. alunecători,-oare.
alunecătură Alunecare, s.f., g.-d. art. alunecăturii, pl. alunecători.
alunecos,-oasă Pe care se alunecă uşor. //Care alunecă uşor. adj., pl. alunecoşi,-oase. alunecuş l. Loc alunecos; gheţuş. 2. (rar) Alunecare. s.n., pl. alunecuşuri.
alungi 1. Diminutiv al lui alun. 2. Aluniţă (2). s.m., pl. alunei, art. aluneii.
alunele A. (bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tubercule şi frunze comestibile. 2. Coada-şoricelului.
3.	Baraboi (1). B. (reg.) Pistrui, s.f. pl., art. alunelele. alungiul Numele unui dans popular românesc; melodia acestui dans. s.m. art., neart. alunei.
alungt Aluniş. s.n., pl. aluneturi. alunga tr. 1. (şi fig.) A îndepărta pe cineva; a izgoni, a goni. 2. A alerga după...; a urmări, a fugări, vb. I, ind. prez. 3 alungă.
alungare Acţiunea de a alunga; izgonire, s.f, g.-d. art. alungării, pl. alungări.
alungătQr,-oare (rar) Care alungă, adj., pl. alungă-tori.-oare.
alungi 1. refl. A se face mai lung; a se subţia. 2. tr. A prelungi; a întinde, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alungesc, imperf. 3 sg. alungea; conj. prez. 3 să alungească.
alungjre Acţiunea de a alungi; prelungire, s.f, g.-d. art. alungirii, pl. alungiri.
alunică/alunea Aluniţă, s.f, art. alunica/aluneaua, g.-d. art. alunelei, pl. alunele, art. alunelele. aluniş Desiş de aluni; alunet. s.n., pl. alunişuri. alunjt Sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu, alb-gălbui, folosit la prepararea unor vopsele, medicamente etc. s.n.
aluniţă 1. Diminutiv al lui alună, alunea, alunică. 2. Mică excrescenţă de culoare închisă apărută pe piele. s.f, g.-d. art. aluniţei, pl. aluniţe. aluniu,-ie (rar) De culoarea alunei, adj., pl. alunii, alunlza intr. (rar) A aseleniza. vb. I, ind. prez. 3 alu-nizează.
alunizare (înv.) Acţiunea de a aluniza; aselenizare, s.f, g.-d. art. alunizării, pl. alunizări. alură ( -lti-) 1. Manieră de a se mişca; mers; înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm de desfăşurare a unei întreceri sportive. 4, Mod în care se desfăşoară o întâmplare, un eveniment etc, s.f, g.-d. art. aiurii, pl. aluri.
aluvial,-ă (-vi-al) (despre terenuri) Format din aluviuni;
aluvionar, adj., pl. aluviali,-e.
aluvionar,-ă (-vi-o-) Aluvial. adj., pl. aluvionari,-e.
aluvionare (-vi-o-) 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de
concentrare a minereurilor şi a cărbunilor în ordinea
greutăţii lor specifice, s.f, g.-d. art. aluvionarii.
aluviu (geol,) Holocen. s.n., art. aluviul.
aluviune (-vi-u-) Material (bolovani, mâl, nisip, pietriş)
adus de apele curgătoare şi depus pe fundul albiei sau la
vărsare, s.f, g.-d. art, aluviunii, pl. aluviuni,
aluzie (-zi-e) Cuvânt sau frază prin care se face referire
la o persoană sau la o situaţie, fără a o exprima direct;
apropo. IA face ~ la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe
departe despre cineva (sau ceva); a viza2, [var. (înv.)
aluziune j./T] s.f, art. aluzia, g.-d. art. aluziei, pl. aluzii,
art. aluziile.
aluziune v. aluzie.
aluziv,-ă Cu aluzii, adj., pl. aluzivi,-e.
alvanit,-ă v. arvanit.
alveolar,-ă (-ve-o-) Referitor la alveole; cu alveole. /Consoană ~ (şi s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor superiori, adj., pl. alveolari,-e. alveolare (-ve-o-) (geol.) Formare a alveolelor eoline. s.f, g.-d. art. alveolarii, pl. alveolări. alveolă (-ve-o-) (med.) 1. Fiecare cavitate din oasele maxilare în care sunt înfipţi dinţii. 2. Cavitate sferică aflată la capătul unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui.
4.	~ eolină = mică adâncitură săpată de vânt în rocile din deşert. 5. (bot.) Scobitură. 6. Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei etc. s.f, g.-d. art. alveolei, pl. alveole.
alveoMtă (-ve-o-) Inflamaţie a alveolelor (1). s.f, g.-d. art. alveolitei.
alviţar Fabricant sau vânzător de alviţă. [var. halviţar s.m.] s.m., pl. alviţari.
alviţă Produs zaharos fabricat din caramel, miere, nuci aromate etc, [var. halviţă í/] s.f, g.-d. art. alviţei, pl. alviţe.
Alzheimer (alţhaimăr) (gem!., în sintagma) Maladia
(lui) ~ = maladie gravă caracterizată prin deteriorarea
treptată a intelectului, s.propr.
ama (înv., ir.) Zău că..., zău aşa. interj.
amabil,-ă Binevoitor, prietenos; politicos, adj., pl.
amabili,-e.
49
amâna
amabile (it., muz.) Graţios, plăcut, adv.
amabilitate 1. însuşirea de a fi amabil; politeţe.
2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1). s.f, g.-d. art.
amabilităţii, pl. (2) amabilităţi.
amalgam 1- Aliaj între mercur şi un alt metal. 2. (fig.)
Amestec de elemente disparate; talmeş-balmeş. s.n., pl.
amalgame/amalgamuri.
amalgama tr. l.A prepara un amalgam (1). 2. (fig.) A amesteca elemente diferite, eterogene, //(lingv.) A amesteca sensuri diferite, vb. I, ind. prez. 3 amalgamează.
amalgamare Acţiunea de a amalgama, s.f, g.-d. art. amalgamării, pl. amalgamări, amalthfius (th pron. t) Amonit, s.m. aman1 (înv.) îndurare! iertare! interj. aman2 (în expr.) A fi (sau a ajunge) te — — a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la - = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor, s.n. amfindea (reg.) Dă năvala! Fuga! interj. amandină 1, Prăjitura preparată din ciocolată cu cremă de migdale, 2. Bomboană umpluta cu crema de ciocolată şi tăvălită prin cacao, s.f, g.-d. art. amandinei, pl. amandine.
amanfit Garanţie depusa în contul unei datorii; gaj, zălog2. //(înv.) Ostatic, s.n., pl. amanste/amanfituri, amaneta tr. A pune ceva ca amanet, vb. I, ind. prez. 3 amanetează.
amanetare Acţiunea de a amaneta, s.f, g.-d. art. amanetării, pl. amanetări.
amant,-ă Persoană care întreţine relaţii de dragoste în afara căsătoriei; iubit2, ibovnic, s.m., pl. amanţi; s.f. g.-d. art. amantei, pl. amante. amar1 1. Jale, chin, necaz, suferinţă. lA-şi vărsa ~ul = a-şi spune suferinţa, a face destăinuiri. A-şi înghiţi ~ul = a suferi în tăcere, //(cu val. de interj.) Vai! 2. Mulţime, grămadă. ~ de ani. s.n., pl. amaruri. amar2,-ă 1. (despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii sau al pelinului. 2. (fig.) Chinuitor, dureros; trist. /Pâine - = mijloace de trai câştigate cu greu. A face (cuiva) zile - = a face (cuiva) necazuri, //(adv.) Straşnic, cumplit, adj., pl. amari,-e. amara tr. 1. A lega o ambarcaţiune de ţărm sau de o altă navă. 2. A fixa obiectele de pe o ambarcaţiune, pentru a împiedica deplasarea lor din cauza balansului, vb. I, ind. prez. 3 amarează.
amarantacee (la pl.) Familie de plante erbacee apetale; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. ama-rantacgea, g.-d. art. amarantaceei, pl. amarantacee. amarare Acţiunea de a amara; amaraj. s.f, g.-d. art. amarării, pl. amarări.
amară Cablu, funie pentru amarare. s.f.. g.-d. an. amarei, pl. amare.
amarilidacee (la pl.) Familie de plante monocotiledo-nate cu bulb şi cu ovar inferior; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. amarilidaceea, g.-d. art. ama-rilidaceei, pl. amarilidacee.
amarnic,-ă Straşnic, grozav, cumplit, //(adv.) Foarte mult, foarte tare. 2. (fig.) Inimos, curajos, adj., pl. amarnici,-ce.
amartiza intr. A coborî pe suprafaţa planetei Marte.
vb. 1, ind. prez. 3 amartizează.
amastie Absenţa congenitală a glandelor mamare. s.f,
art. amastia, g.-d. art. amastiei.
amator,-oare 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care
are pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să
cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o artă sau
cu o meserie fără a fi profesionist; diletant, adj., s.m.
şi f., pl. amat2ri,-oare.
amatorism 1. Practicarea unei meserii, a unui sport etc. ca amator. 2. Lipsă de pricepere, de pregătire, s.n.
amauroză (-ma-u-) Diminuare sau pierdere a vederii din cauza atrofierii retinei sau a nervului optic, s.f, g.-d. art. amaurozei.
amazoană 1. (mit.) Femeie aparţinând unui trib războinic legendar din care erau excluşi bărbaţii. 2. (fam,) Femeie care practică sportul călăriei. s.f, g.-d. art. amazoanei, pl. amazoane, amazonit Varietate verde de feldspat, utilizată ca piatră semipreţioasă. s.n.
amăgeală Amăgire, s.f, g.-d. art. amăgelii, pl. amăgeli.
amăgi tr. şi refl. A (se) înşela. Iltr. A atrage, a ispiti, a ademeni (prin promisiuni mincinoase), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. amăgesc, imperf. 3 sg. amăgea; conj. prez. 3 sa amăgească.
amăgire Faptul de a (se) amăgi; ceea ce amăgeşte; amăgeală, s.f, g.-d. art. amăgirii, pl. amăgiri. amăgltfir,-oare Care amăgeşte; înşelător, adj., pl. amăgi teri.-ogre.
amănynt Element secundar, neesenţial; detaliu; (rar) amănunţime, ifo - sau până în cele mai mici - - pâna în cele mai mici detalii; cu de-amanuntul. Cu ~ul -cu bucata, în cantităţi mici. Comerţ cu '■ui. s.n., pl. amănunte.
amănunţi ic l.A fărâmiţa, a mărunţi. 2. A da amănunte. vb. IV, ind. prez, l sg. şi 3 pl. amănunţesc, imperf. 3 sg. amănunţea; conj. prez. 3 sa amănunţească, amănunţime (rar) Amănunt, detaliu, s.f, g.-d. art. amănunţimii, pl. amănunţimi, amănunţire (rar) Acţiunea de a amănunţi (1). s.f, g.-d. art. amănunţirii, pl. amănunţiri. amănunţit1 (rar) Faptul de a amănunţi (l). s.n. amănunţit2,-ă Cu multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt, //(adv.) în amănunt, adj., pl. amănunţiţi,-te. amărăciune l. Tristeţe, mâhnire. 2. (rar) Amăreală (l). s.f.,ş.-d. art. amărăciunii, pl. amărăciuni, amarăluţă Mică plantă erbacee cu frunzele ascuţite şi cu flori galbene-aurii folosită pentru proprietăţile sale tonice, s f., g.-d. art. amărăluţei, pl. ainărâluţe. amărătăciune Plantă erbacee cu tulpină înaltă şi cu flori galbene, s.f., g.-d. art. amărătăciunii, pl. amără-tăciuni.
amărâre (rar) Faptul de a (se) amărî, amărăciune, s.f., g.-d. art. amărârii, pl. amărâri. amărât,-ă 1. adj., s.m. şi f. Supărat, trist; prăpădit, nenorocit, sărac. 11. adj. (despre obiecte) Ponosit, sărăcăcios, uzat. adj., s.m. şi f, pl. amărâţi,-te. amăreală 1. Gust amar; amărăciune. I~a merelor şi a perelor = boală a fructelor de măr şi păr, manifestată prin apariţia pe aceastea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roşii sau albe, întrebuinţată contra afecţiunilor pulmonare, s.f, g.-d. art. amărelii, pl. amăreli.
amăriu,-ie (rar) Amărui, adj., pl. amarii, amărî 1. tr. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. refl. (fig.) A (se) mâhni, a (se) indispune, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amăra; conj. prez. 3 să amărască; ger. amărând; part. amărât, amărui,-ie Cu gust uşor amar; amăriu. adj., pl. amărui, amărunt v. amănunt.
amărunţelul (reg., în expr.) De— = în amănunt, cu minuţiozitate, cu atenţie, s.n. art. amărnţă Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri şi flori galbene, s.f, g.-d. art. amămţei, pl. amăruţe.
amâna tr. l.A îndeplini o acţiune după momentul stabilit iniţial. 2. A duce cu vorba pe cineva, vb. I, ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni; conj. prez. 3 să amâne; ger. amânând.
amânar
50
amânar v. amnar.
amânare Acţiunea de a amâna. /Fără ~ = îndată. (înv.) Cu - = în tihnă, s.f., g.-d. art. amânării, pl. amânări, amânat Faptul de a amâna. s.n. amândoi,-două Şi unul şi altul; ambii. num. col., g.-d. (ca adj. antepus) amânduror, (ca s. şi ca adj. postpus) amândurora.
ambala 1. tr. A împacheta în vederea transportului sau manipulării. 2. refl. şi tr. (despre motoare) A depăşi sau a face să depăşească turaţia normală. 3. refl. (despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. refl. (fig.) A se lăsa dus de mânie, de entuziasm etc.; a se antrena, a se aprinde, vb. 1, ind. prez. 3 ambalegză. ambalaj Ambalare, împachetare; (concr.) obiect sau material în care se ambalează ceva. s.n., pl. ambalaje, ambalare Acţiunea de a (se) ambala; (spec.) împachetare. s.f, g.-d. art. ambalării, pl. ambalări, ambar v. hambar.
ambarcadgr Loc unde se îmbarcă oamenii şi mărfurile pe un vapor, s.n., pl. ambarcadere. ambarcaţie v. ambarcaţiune, ambarcaţiune (-ţi-u-) Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [var. ambarcaţie s./'] s.f, art. ambarcaţiunea, g.-d. art. ambarcaţiunii, pl. ambarcaţiuni, art. ambarcaţiunile.
ambarda intr. (despre nave) A face ambardee. vb. I, ind. prez. 3 ambardează.
ambardee Abatere involuntară a unei nave din drumul urmat din cauza vântului sau a curenţilor marini .s.f, art. ambardeea, g.-d. art. ambardeei, pl. amabardee. ambasadă 1. Reprezentanţă diplomatică a unui stat pe lângă un guvern străin, condusă de un ambasador. //Clădire în care se află această reprezentanţă. 2. (înv.) Solie, s.f., g.-d. art. ambasadei, pl. ambasade, ambasador,-oare 1. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. 2. Persoană însărcinată cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for special, s.m., pl. ambasadori; s.f, g.-d. art. ambasadoarei, pl. ambasadoare.
ambeta tr. şi refl. (înv.) A (se) plictisi, vb. I, ind. prez. 3 ambetează.
ambetant,-ă (înv.) Plicticos, plictisitor, ad/., pl. ambe-tanţi,-te.
ambiant,-ă (-bi-ant) Care se găseşte în jur; înconjurător. Mediu ad/., pl. ambianţi,-te. ambianţă (-bi-an-) Mediu (material, social sau moral) în care trăieşte cineva sau se află ceva: climat (2). s.f, g.-d. art. ambianţei, pl. ambianţe, ambidextrie însuşirea de a fi ambidextru. s.f, art. ambidextria, g.-d. art. ambidextriei. ambidextru,-ă (Persoană) care foloseşte cu aceeaşi îndemânare ambele mâini, adj., s.m. şi f, pl. ambi-dgxtri,-e.
ambielaj (-bi-e-) Ansamblu format din bielele arborelui cotit al unui motor, s.n., pl. ambielaje. ambient (-bi-ent) Ambianţă, s.n., pl. anibienturi. ambiental,-ă (-bi-en-) Ambiant, adj., pl. ambientali.-e. ambigen1 (gram.) Genul neutru, s.n. ambiggn2,-ă (gram.) Neutru. Substantiv ~. adj., pl. ambigeni,-e.
ambiguitate (-gu-i-) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (concr.) Expresie lipsită de precizie, de claritate; amfibolie. s.f. g.-d. art. ambiguităţii, pl. ambiguităţi, ambiguiza (-gu-i-) tr. A face să devină ambiguu, vb. I, ind. prez. 3 ambiguizează.
ambiguizare (-gu-i-) Faptul de a ambiguiza. s.f, g.-d.
art. ambiguizării, pl. ambiguizări.
ambiguu,-ă (-gu-u) (despre cuvinte, enunţuri etc.)
Echivoc, neclar, ad/., pl. ambigui,-e.
ambii,-ele Amândoi, num. col., g.-d. ambilor, ambelor.
ambiofonie (-bi-o-) Ambianţă sonoră creată într-un spaţiu printr-o reverberaţie artificială a sunetelor, s.f, art. ambiofonia, g.-d. art. ambiofonjei. ambitus întindere a unei voci, a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. //(p. ext.) Gamă a posibilităţilor, s.n.
ambiţie (-ţi-e) Dorinţă puternică de a realiza ceva;
dorinţă de onoruri, de glorie, de parvenire. IA pune
pe cineva (sau a se pune) la ~ = a (se) ambiţiona.
[var. (înv.) ambiţiune s.f.] s.f., art. ambiţia, g.-d. art.
ambiţiei, pl. ambiţii, art. ambiţiile.
ambiţiona (-ţi-o-) 1. tr. A stimula ambiţia cuiva. 2. refl.
A avea ambiţie. //A se încăpăţâna. 3. refl. (înv.) A râvni.
vb. /, ind. prez. 3 ambiţionează.
ambiţios,-oasă (-ţi-os) (Om) plin de ambiţie, adj.,
s.m. şi f. pl. ambiţiQşi,-oase.
ambiţiune v. ambiţie.
ambivalgnt,-ă Cu ambivalenţă, adj., pl. ambivalgnţi,-te. ambivalenţă Existenţă simultană a două aspecte diferite, s.f, g.-d. art. ambivalgnţei, pl. ambivalenţe, amblisp.-oapă (-bli-op) (med.) (Bolnav) de ambliopie. adj., s.m. şi f, pl. ambliepi,-oape. ambliopie (-bli-o-) Diminuare a acuităţii vizuale din cauza unor boli, a bătrâneţii etc. s.f, art. ambliopia, g.-d. art. ambliopiei.
amblipod Mamifer erbivor fosil cu picioarele terminate cu degete scurte, având copite la vârf. s.n., pl. amblipode. amblistomă Gen de amfibieni de culoare cărămizie, lungi de 15-25 cm, răspândiţi în America de Nord. s.f, g.-d. art. amblistQmei, pl. amblistome. ambosa tr. A ancora o navă pentru a nu-şi mai schimba poziţia, vb. I, ind. prez. 3 ambosează. ambranşament Ramificaţie secundară a unei linii ferate, a unei conducte etc. s.n., pl. ambranşamente. ambrasă (rar) Cordon cu care se strânge mijlocul unei perdele sau al unei draperii, s.f, g.-d. art. ambrasei, pl. ambrase.
ambrazură 1. (mii.) Deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu arme de foc. 2. (arhit.) Deschizătură lăsată într-un zid în vederea montării unei uşi sau a unei ferestre, s.f, g.-d. art. ambrazurii, pl. ambrazuri.
ambră Substanţă parfumată secretată de o specie de caşalot, întrebuinţată în parfumerie. galbenă = chihlimbar. s.f, g.-d. art. ambrei.
ambreia (-bre-ia) tr. A cupla două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. vb. I, ind. prez. 3 ambreiază, / pl. ambreiem, imperf. 3 sg. ambreia; conj. prez. 3 să ambreieze; ger. ambreind.
ambreiaj (-bre-iaj) Dispozitiv de cuplare sau de decuplare a două mecanisme în timpul funcţionării, s.n., pl. ambreiaje.
ambreiare v. ambreiere.
ambreiere Acţiunea de a ambreia. [vor. ambreiare s.f] s.f, g.-d. art. ambreierii, pl. ambreieri. ambroziac,-ă (-zi-ac) (livr.) Cu parfum de ambrozie. //(p. ext.) Minunat, divin, adj., pl. ambroziaci,-ce. ambrozie (-zi-e) (mit.) Hrană a zeilor, despre care se credea că asigură tinereţea veşnică; (p. ext.) băutură minunată, s.f., art. ambrozia, g.-d. art. ambroziei. ambulacrar,-ă Referitor la ambulacru. adj., pl. ambu-lacrari,-e.
ambulacru Organ la echinoderme, în formă de tub subţire terminat cu o ventuză, care serveşte ca organ de locomoţie, respiraţie şi pipăit, s.n., art. ambulacrul, pl. ambulacre.
ambulant,-ă Care nu are un loc fix, care se deplasează dintr-un loc în altul. adj., pl. ambulanţi,-te. ambulanţă Vehicul pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. //Instalaţie
51
amerindian
sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare, s.f., g.-d. art. ambulanţei, pl. ambulanţe. ambulatoriu1 Instituţie medicală în care bolnavii sunt trataţi fără a fi internaţi, s.n., art. ambulatoriul, pi ambulatorii, art. ambulatoriile.
ambulatoriu2,-le (despre tratamente medicale) Care nu necesită internare, adj., pl. ambulatorii, ambuscadă 1. Acţiune de luptă în care inamicul este aşteptat şi atacat prin surprindere, //(fam.) Capcană. 2. Loc unde se organizează o ambuscadă (1). s.f, g.-d. art. ambuscadei, pl. ambuscade, ambuscat (rar) (Militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front, adj., s.m., pl. ambuscaţi. ambuşură Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muştiuc (1). s.f., g.-d. art. ambuşurii, pl. ambuşuri.
ambuteia (-te-ia) tr. (rar) A bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia sau navigaţia, vb. I, ind. prez. 3 ambuteiazâ,
I	pl. ambuteigm; conj. prez. 3 să ambuteigze. ambuteiaj (-te-iaj) 1. Blocare a unor vehicule sau a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spaţiu mic care îngreunează manevrarea acestora. //Blocare a circulaţiei rutiere din cauza îngrămădirii (în dezordine) a unor vehicule. 2. (rar) îmbuteliere. s.n., pl. ambuteiaje, ambuteiere (-te-ie-) Ambuteiaj, s.f, g.-d. art. ambu-teigrii, pl. ambuteigri.
ambutisa tr. A prelucra, prin deformare plastică, un semifabricat din tablă, la cald sau la rece, pentru a obţine capace, cutii etc. vb. I, ind. prez. 3 ambutisează. ambutisare Acţiunea de a ambutisa. s.f, g.-d. art. ambutisării.
ameliora (-li-o-) 1. tr. şi refl. A (se) îmbunătăţi, a (se) perfecţiona. 2. tr. A efectua o ameliorare (2). vb. I, ind. prez. 3 ameliorează.
ameliorabil,-ă (-li-o-) Care poate fi ameliorat, adj., pl. ameliorabili,-e.
ameliorant,-ă (-li-o-) Care ameliorează; ameliorator. adj., pl. amelioranţi,-te.
ameliorare (-li-o-) 1. Acţiunea de a (se) ameliora; ame-lioraţie, îmbunătăţire. 2. Proces de creare a unor noi rase de animale şi noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătăţire a celor existente, s.f., g.-d. art. ameliorării, pl. ameliorări.
ameliorativ,-ă (-li-o-) Ameliorant. adj., pl. ameliora-tivi,-e.
ameliorator,-oare (-li-o-) (rar) Ameliorant. adj.. pl. amelioratori,-oare.
amelioraţie (-li-o-, -ţi-e) 1. Ameliorare. 2. (la pl.) îmbunătăţiri funciare, [var. amelioraţiune jp./T] s.f., art. amelioraţia, g.-d. art. amelioraţiei, pl. amelioraţii, art. amelioraţiile.
amelioraţiune v. amelioraţie.
amenaja tr. l.A aranja, a pune în ordine în vederea
unui scop anume. 2. A realiza o amenajare (2). vb. I, ind.
prez. 3 amenajează, 1 pl. amenajăm; conj. prez. 3 să
amenajeze.
amenajabil,-ă Care se poate amenaja, adj., pl. amena-jâbili,-e.
amenajament 1. Sistem de măsuri privind refacerea şi extinderea fondului forestier şi exploatarea lui raţională. 2. Sistem de măsuri privind îmbunătăţirea unei păşuni. s.n., pl. amenajamgnte.
amenajare 1. Acţiunea de a amenaja. 2. Ansamblu de lucrări prin care un sistem tehnic este făcut să corespundă scopului pentru care a fost realizat. 1- hidraulică = amenajare pentru folosirea potenţialului unui curs de apă şi pentru prevenirea acţiunilor dăunătoare ale acestuia. s.f., g.-d. art. amenajării, pl. amenajări. amenda1 tr. A aplica o amendă, vb. /, ind. prez. 3 amendează.
amenda2 tr. l.A aduce amendamente unei legi, unei dispoziţii; a emenda. 2. A ameliora calitatea solului prin introducerea unor substanţe, vb. I, ind. prez. 3 amendează.
amendabil,-ă Care se poate amenda2. //Modificat prin amendamente, adj., pl. amendabili,-e. amendament 1. Modificare adusă proiectului unui text de lege, de tratat etc. 2. Operaţie de îmbunătăţire a proprietăţilor solului, în vederea obţinerii unor recolte bogate. //Substanţă care, încorporată în sol, îi modifică proprietăţile în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de nutriţie a plantelor, s.n., pl. amendamgnte. amendare1 Acţiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi, s.f, g.-d. art. amendării, pl. amendări. amendare2 Acţiunea de a amenda2, s.f., g.-d. art. amendării, pl. amendări.
amendă Pedeapsă în bani. s.f, g.-d. art. amgnzii, pl. amgnzi.
ameninţa tr. l.A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a obţine ceva de la el sau a-1 intimida). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A reprezenta o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (rar) A anunţa, a prevesti ceva rău, primejdios. vb. I, ind. prez. 3 ameninţă.
ameninţare Acţiune de a ameninţa. //Pericol, primejdie. s.f, g.-d. art. ameninţării, pl. ameninţări, ameninţător,-oare Care ameninţă, care sperie, adj., pl. ameninţători,-oare.
amenitate (livr.) Atitudine binevoitoare; politeţe, amabilitate. s.f, g.-d. art. amenităţii, amenoree Absenţă fiziologică sau patologică a ciclului menstrual, s.f, art. amenoreea, g.-d. art. amenorgei.
ament Inflorescenţă a unor arbori sau arbuşti, formată din flori mici, unisexuate; mâţişor, s.m., pl. amgnţi. amentacee (la pl.) Familie de plante lemnoase cu inflorescenţe în formă de ament; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. amentacgea, g.-d. art. amen-taceei, pl. amentacee.
americancă (Locuitor) din Statele Unite ale Americii sau (mai rar) din alt stat al Americii. adj., s.m., pl. americani,-e.
americancă Locuitoare din Statele Unite ale Americii sau (mai rar) din alt stat al Americii. s.f, g.-d. art. americancei, pl. americance.
americanism 1. Fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor. 2. Tendinţă de a imita comportamentul americanilor. s.n., pl. americanisme. americamst,-ă 1. Specialist în americanistică.
2.	Adept al americanismului (2). s.m., pl. americanişti; s.f, g.-d. art. americanistei, pl. americaniste, americanistică Studiu al limbilor, culturilor şi civilizaţiilor americane, s.f., g.-d. art. americanisticii. americaniza 1. refl. şi tr. A (se) transforma în american. 2. refl. A-şi însuşi felul de a fi al americanilor. vb. I, ind. prez. 3 americanizează, americanizare Faptul de a (se) americaniza, s.f, g.-d. art. americanizării, pl. americanizări, americă Pânză de bumbac de calitate inferioară, s.f., g.-d. art. amgricii, pl. amgrici. americănesc,-ească (fam.) Ca în America, din America, adj., pl. americăngşti. americăneşte (fam.) In felul americanilor (1). adv. americiu Element chimic radioactiv, sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu. [var. americium s.m.] s.m., art. americiul. amencium v. americiu.
amerindian,-ă (-di-an) (Persoană) care aparţine unei populaţii autohtone din America; indian (2). adj., s.m. şi f., pl. amerindigni,-e.
ameriza
52
ameriza intr, (despre hidroavioane şi nave cosmice) A coborî şi a se opri pe suprafaţa unei ape. vb. I, ind. prez. 3 amerizează.
amerizaj (rar) Amerizare, s.n., pl. amerizaje, amerizare Acţiunea de a ameriza; amerizaj. s.f, g.-d. art. amerizării, pl. amerizări.
amerizQr Dispozitiv al unei aeronave care permite amerizarea, s.n., pl. amerizoare. amgstec 1. Combinaţie de lucruri diverse; amestecătură (1); mixtură, combinaţie. 2. (chim.) Produs obţinut prin punerea laolaltă a unor substanţe care îşi păstrează caracterisiticile. 3. Amestecătură (2). 4. Intervenţie în treburile cuiva; imixtiune, ingerinţa. IA (nu) avea (vreun) ~ = a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva; a (nu) avea (vreun) rol într-o afacere, s.n., pl. amestecuri.
amesteci 1. tr. şi refl. A (se) face un amestec. IIir. A încurca diverse lucruri între ele, a provoca dezordine.
2.	refl. A se baga, a interveni (nechemat) într-o acţiune, într-o discuţie etc. 3. refl. (despre grupuri de fiinţe deosebite) A dispărea în..., a se pierde; a pătrunde unele printre altele, vb. /, ind. prez. 3 amgstecâ. amestecare Acţiunea de a (se) amesteca, s.f. g.-d. art. amestecării, pl. amestecări.
amestecătfir Aparat, dispozitiv care serveşte la amestecarea şi omogenizarea unor substanţe, s.n., pl. amestecătoare.
amestecătură 1. Amestec (1). 2. îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinţe: formaţie lipsită de unitate; amestec (2). s.f, g.-d. ari. amestecăturii, pl. amestecături.
ametabolă (despre insecte) Care nu prezintă metamorfoza. adj., pl. ametflbole.
ametist Varietate de cuarţ de culoare violetă, folosită ca piatră semipreţioasă. s.n., pi ametjste. ametrQp,-ă (Persoană) care suferă de ametropie. adj., s.m. şi f, pl. ametrsipi,-e.
ametropie Defect al vederii provocat de un viciu de
refracţie în mediile transparente ale ochiului, s.f, art.
ametropia, g.-d. art. ametropiei.
ameţeală Senzaţie de pierdere a simţului echilibrului;
(fig.) zăpăcire. s.f, g.-d. art. ameţelii, pi ameţeli.
ameţi 1 ■ intr. şi tr. A fi cuprins sau a aduce în stare de
ameţeală; (fig.) a (se) zăpăci. 2. refl. şi tr. A (se) îmbăta
uşor. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ameţesc, imperf. 3 sg.
ameţea; conj. prez. 3 să ameţească.
ameţitor,-oare Care provoacă ameţeală, adj., pl.
ameţitori,-oare.
amfetamină (farm.) Substanţă sintetică cu o puternică acţiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; benzedrină. s.f, g.-d. art. amfetaminei. amfiartroză (-fi-ar-) Articulaţie semimobilă a oaselor. s.f., g.-d. art. amfiartrozei.
amfibian (-bi-an) (zool.) Batracian, s.m., pl. amfibieni. amflbiu1 Vehicul care se poate deplasa atât pe uscat, cât şi pe apă. s.n., art. amfibiul, pl. amfibii, art. amfibiile. amfibiu2,-ie (despre fiinţe) 1. Care poate trăi şi în apă, şi pe uscat. 2. (fig.) Care are o natură dublă, adj., pl. amflbii.
amfibQi Mineral alcătuit din silicaţi de magneziu, fier, calciu, sodiu şi aluminiu, răspândit în rocile eruptive sau metamorfice. s.m., pl. amfiboli.	-
amfibolie (livr.) Ambiguitate (2). s.f, art. amfibolja, g.-d. art. amfiboHei.
amfibologie,-ă (livr.) Echivoc, obscur, ambiguu, adj., pl. amfibolQgici,-ce.
amfibologie Construcţie defectuoasă de stil, de limbă etc., care poate da naştere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. s.f, art. amfibologia, g.-d. art. amfibologiei, pl. amfibologii, art. amfibologiile.
amfibrah Picior de vers format (în metru antic) dintr-o silabă lungă între două silabe scurte sau (în metrica modernă) dintr-o silabă accentuată aflată între două silabe neaccentuate, s.m., pl. amfibrahi. amfibrahic,-ă (lit., despre ritm) Care este obţinut din amfibrahi. adj., pi amfibrahici,-ce. amficţion (-ţi-on) Membru al unei amficţionii în Grecia antică, s.m., pi amficţiani. amficţionie (-ţi-o-) Uniune de triburi sau de oraşe-state, grupate în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, s.f, art. amficţionia, g.-d. art. amficţioniei. amfidramlc (în sintagma) Punct - - nivelul maxim al mareelor. adj., pi amftdramice, amflgonie Reproducere sexuatâ în care gârneţii uniţi provin de la indivizi deosebiţi, s.f, art. amfigonia, g.-d. ari. amfigoniei.
amfiguric,-ă (livr., despre scriere, vorbire, stil) Confuz, neinteligibil, obscur, adj,, pl. amfigurici,-ce. amflmgcru Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima şi ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurta, s.m., ari. amfimflcrul, pi amfimacri, art, amfî-mflcrii,
amflmlxle Reproducere în care zigotul se formează dupâ unirea gârneţilor de sex opus. s.f., art. amfimixia, g.-d ari. amflmixiei.
amflneurlgn (-ne-u-ri-an) (la pl.) Clasă de moluşte marine cu caractere primitive; (la sg.) animal din această clasa, s.m., pi anifmeurigni.
amflşx (-ri-ox) Animal marin mic, lung de 3-7 cm, acraniat. s.m., pl. amfiseşi.
amfipşd (la pl.) Familie de crustacee cu doua feluri de picioare, unele servindu-i la sărit şi altele la înotat; (la sg.) crustaceu din această familie, s.n., pl. amfipede.
amfiprostil Templu antic, cu un portic pe faţa anterioară şi unul pe cea posterioară. s.n., pi amfiprostiluri. amfiteatru 1. (la greci şi la romani) Edificiu de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, destinat unor manifestări publice (adunări, reprezentaţii etc.), cu locuri pentru spectator; aşezate în trepte. l!n~ = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de spectacole, de cursuri etc. cu locurile aşezate în trepte. 3. Configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare, s.n., art. amfiteatrul, pl. amfiteatre.
amfiteriu Mamifer fosil, strămoş al marsupialelor şi al mamiferelor placentare. s.m., art. amfiteriul, pl. amfiterii, art. amfiteriii.
amfitrian,-oar)ă (-tri-on) 1. Stăpân al unei case (la care ia masa cineva); gazdă. 2. (fig.) Persoană care are invitaţi la o dezbatere publică; moderator, s.m., pl. amfitrioni; s.f, g.-d. art. amfitrioanei, pl. amfitrioane, amforă Vas antic de lut, înalt şi subţire, cu două toarte, în care se păstrau grâne, băuturi etc. s.f, g.-d. art. amforei, pl. amfore.
amfoter,-ă (despre unele substanţe) Care se comportă atât ca acid cât şi ca bază. adj., pi amfoteri,-e. amfotonie Stare de hiperactivitate a sistemului nervos simpatic şi a celui parasimpatic. s.f., art. amfotonia, g.-d. art. amfotoniei.
amhar,-ă (Persoană) care aparţine populaţiei majoritare a Etiopiei, este de religie creştină şi vorbeşte o limbă hamito-semitică. adj., s.m. şi f, pl. amhari,-e. amhara Limba vorbită de amhari. s.f, g.-d. art. amharei. amiabil,-ă (-mi-a-) Prietenos, binevoitor, înţelegător, //(adv.) Prieteneşte, //(jur., despre litigii) Rezolvat pe cale diplomatică, prin negociere, adj., pi amiabili,-e. amiant (-mi-ant) Varietate de azbest, [var. amiantă s./]] s.n.
amiantă v. amiant. amiaz v. amiază.
53
amitoză
amiază (a-mia-) 1. Mijlocul zilei; momentul înălţării maxime a Soarelui deasupra orizontului. /De ~ = de prânz. Ziita(-ri) ~a mare = în plină zi, în toiul zilei. De ~ = de prânz. 2. (reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 3. (înv.) Sud, miazăzi.
4.	(concr.) Zenit. [var. amiaz, amigz s.n., amigzi, amiazăzi s.f\ s.f., g.-d. art. amiezii, pl. amiezi, amiazăzi v. amiază, amiazi v. amiază.
amibă Protozoar fară membrană, care se mişcă cu ajutorul pseudopodelor, s.f., g.-d. art. amibei, pl. amibe. amic,-ă Prieten, s.m., pl. amici; s.f, g.-d. art. amicei, pl. amice.
amical1 (sport) Joc de pregătire, care nu figurează în clasamente, s.n., pl. amicale.
amical2,-ă Prietenos, prietenesc, //(adv.) Prieteneşte. adj., pl. amicali,-e.
amiciţie (-ţi-e) Prietenie, s.f, art. amiciţia, g.-d. art.
amiciţiei, pl. amiciţii, art. amiciţiile.
amidază Enzimă care desface legătura dintre carbon şi
azot din diferite substanţe, fixând elementele apei. s.f,
g.-d. art. amidazei, pl. amidaze.
amidă Derivat al amoniacului, utilizat în industrie, s.f,
g.-d. art. amidéi, pl. amidé.
amidjnă Substanţa organică pe bază de amidă, folosită în farmacie, s.f, g.-d. art. amidinei, pl. amidine. amidsl Substanţă folosită ca developator în fotografie. s.n.
amidfin Substanţă organică aflată în seminţele, fructele şi tuberculele plantelor, folosită în industria alimentară, chimica etc. s.n.
amidopirină Medicament analgezic şi febrifug obţinut din antipirină; piramidon. s.f, g.-d. art. amidopirinei. amidură Produs organic obţinut din amoniac, s.f, g.-d. art. ami durii, pl. amiduri.
amlelinic,-ă (-mi-e-) Lipsit de mielină. adj., pl.
amielinici,-ce.
amigz v. amiază.
amiezjtă (-mi-e-) îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic. s.f, g.-d. art. amiezitei. amigdală (anat.) Fiecare dintre cele două glande situate de o parte şi de alta a faringelui. s.f., g.-d. art. amigdalei, pl. amigdale.
amigdalectomje îndepărtare a amigdalelor pe cale chirurgicală. s.f, art. amigdalectomia, g.-d. art. amigda-lectomiei, pl. amigdalectomii, art. amigdalectomiile. amigdalian,-ă (-li-an) Referitor Ia amigdale. adj., pi amigdaligni.-e.
amigdalţtă Inflamaţie acută sau cronică a amigdalelor. s.f, g.-d. art. amigdalitei, pl. amigdalite. amigdaloid,-ă în formă de migdală, adj., pl. ami_gdaloizi,-de.
amil Radical organic monovalent, provenit din pentán prin îndepărtarea unui atom de hidrogen, s.m., pl. amili. amiiaceu,-cee De natura amidonului, adj., pl. amila-cgi.-cee.
amilază Substanţă produsă de pancreas, care transformă amidonul în maltoză şi glucoza, s.f, g.-d. art. amilazei, pl. amilaze.
amilic (în sintagma) Alcool ~ = alcool aciclic saturat, derivat din pentán; pentanol. adj. amilodextrină Polizaharidă obţinută prin hidroliza parţială a amidonului, s.f, g.-d. art. amilodextrinei. amilograf Aparat care măsoară consistenţa gelului de amidon dintr-o făină, s.n., pl. amilografe. amilogramă (tehn.) Diagramă înregistrată la amilograf. s.f, g.-d. art. amilogramei, pl. amilograme. amiloidoză (-lo-i-) Fenomen patologic care constă în depunerea în anumite organe a unei substanţe proteice amorfe, s.f, g.-d. art. amiloidozei.
amilopectină Component al amidonului, s.f, g.-d. art. amilopectinei, pl. amilopectine. amiloză Constituent solubil al amidonului, s.f, g.-d. art. amilozei, pl. amiloze.
amimje Pierdere patologică a capacităţii de exprimare prin mimică a stărilor afective, s.f, art. amimia, g.-d. art. amimiei.
amin1 1. (cuvânt de încheiere în practica bisericii creştine) Adevărat! Aşa să fie! 2. (fam.) Adio! S-a terminat! interj.
amin2 (pop., în expr.) Căt(u-i) ~ul sau până (ori nici) la ~ = niciodată, s.n.
aminare Introducere a radicalului amino în molecula unui compus, s.f, g.-d. art. aminării. amină Compus organic derivat al amoniacului, s.f, g.-d. art. aminei, pl. amine.
amino Radical monovalent, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului, s.n. aminoadd (-no-a-) Acid organic, constituent principal al proteinelor, s.m., pl. aminoacizi. aminoacidemie (-no-a-) (fiziol.) Prezenţă a amino-acizilor în sânge; cantitate de aminoacizi prezentă în sânge, s.f, g.-d. art. aminoacidemiei, pl. aminoacidemii. aminoacidurie (-no-a-) (fiziol.) Prezenţă a amino-acizilor în urină, cantitate de aminoacizi prezentă în urină, s.f, g.-d. art. aminoacidunei, pl. aminoacidurii. aminoalcogl (-no-a-) (chim.) Compus organic care conţine amină şi alcool, s.m., pl. aminoalcoQli. aminobenzen (chim.) Anilină, s.m. aminobenzQic (-zo-ic) (chim., în sintagma) Acid ~ -pulbere cristalină incoloră, întrebuinţată ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului etc. şi ai cărei derivaţi sunt utilizaţi în farmacie şi parfumerie; acid antranilic. adj.
aminoplast Răşină sintetică obţinută prin acţiunea ureei asupra formolului, s.n., pl. aminoplaste. aminozahar Derivat cu amină al zaharurilor, s.n., pl. aminozaharuri.
aminte (în expr.) A(-şi) aduce ~ = a(-şi) aminti. A lua - = a nu trece cu vederea, a ţine seama de ceva. A-i fi (cuiva) ~ (de ceva) = a avea chef (de ceva), a dori (să facă ceva). A lua ~ la ceva - a fi atent la ceva, a observa cu atenţie ceva. adv.
aminti 1. refl. şi tr. A-i reveni ceva în minte. 2. tr. A face pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. 3. tr. A pomeni, a menţiona, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. amintesc, imperf. 3 sg. amintea; conj. prez. 3 să amintească, amintire A. Faptul de a-şi aminti, lin ~a cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost uitat. B. 1. Imagine păstrată în memorie. 2. Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva; suvenir. 3. (la pl.) Gen literar asemănător cu memoriile, în care autorul descrie fapte din propria viaţă, s.f, g.-d. art. amintirii, pl. amintiri.
amintitor,-oare (rar) Care aminteşte, adj., pl. amintitori,-oare.
amiotrofie (-mi-o-) Atrofie musculară, s.f., art. amiotrofia, g.-d. art. amiotrofiei. amiral A. Cel mai înalt grad din marina militară, corespunzător gradului de general-colonel din marina terestră; persoană cu acest grad. /Navă ~ = nava care poartă pavilionul amiralului. B. Fluture de zi, frumos colorat, ale cărui larve trăiesc pe urzici, s.m., pl. amirali, amiralitate Comandament suprem al marinei militare; clădirea acestui comandament, s.f, g.-d. art. amiralităţii, pl. amiralităţi, am irosi v. mirosi.
amitoză Diviziune directă a celulelor, fară cromozomi; sciziparitate. s.f, g.-d. art. amitQzei.
amnar
54
amnar 1. Bucată de oţel cu care se loveşte cremenea pentru a scoate scântei, în vederea aprinderii fitilului sau a iascăi. 2. (reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn puşi la colţurile unei construcţii ţărăneşti, pentru a sprijini acoperişul. 3. (reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. 4. (reg.) Mâner de lemn cu ajutrul căruia se învârteşte şi se fixează sulul la războiul de ţesut. [var. (reg.) amânar s.n.] s.n., pl. amnare.
amnăruş (reg.) Diminutiv al lui amnar (1). s.n., pl. amnăruşe.
amnezic,-ă (Persoană) care suferă de amnezie, adj., s.m: şi f, pl. amnezici,-ce.
amnezie Pierderea totală sau parţială a memoriei, s.f, art. amnezia, g.-d. art. amneziei, pl. amnezii, art. amneziile.
amni&s (-ni-os) Membrană care protejează fetusul la mamifere, păsări şi reptile, s.n., pl. amniesuri. amniot,-ă (-ni-ot) Care are amnios şi alantoidă. adj., pl. amniaţi,-te.
amniotă (-ni-o-) (la pl.) Grup de vertebrate al căror embrion are amnios şi alantoidă; (la sg.) animal din acest grup. s.f, g.-d. art. amniotei. pl. amniete. amnistie (-ni-o-) (în sintagma) Lichid ~ = lichid care se află în amnios şi se elimină înainte de naştere, adj. amnistia (-ti-a) tr. A acorda o amnistie, vb. I, ind. prez. 3 amnistiază, 1 pl. amnistigm; conj. prez. 3 să amnistieze; ger. amnistiind.
amnistiabil,-ă (-ti-a-) Care poate fi amnistiat, adj., pl. amnistiâbili,-e.
amnistie Act legislativ prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracţiune săvârşită, s.f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei, pl. amnistii, art. amnistiile.
amnistiere (-ti-e-) Acţiunea de a amnistia, s.f., g.-d. art. amnistigrii, pl. amnistieri.
amoc 1. Boală mintală tropicală apărută în urma abuzului de stupefiante şi care se manifestă prin impulsuri criminale. 2. (fig.) Furie, s.n., pl. amocuri, amofos îngrăşământ chimic produs din azot şi anhidridă fosforică. s.n.
amoniac (-ni-ac) Gaz incolor, cu miros înţepător, produs prin combinarea hidrogenului cu azotul, s.n. amoniacal,-ă (-ni-a-) Care conţine amoniac, adj., pl. amoniacali,-e.
amoniat (-ni-at) Combinaţie a amoniacului cu un oxid metalic, s.m., pl. amoniaţi.
amonificare Formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor din materia organică sub acţiunea microorganismelor, s.f. g.-d. art. amonificării. amonit (la pl.) Ordin de moluşte cefalopode fosile cu cochilia în spirală; (la sg.) moluscă din acest ordin, s.m., pl. amoniţi.
ameniu Metal alcalin care se găseşte numai în compuşi, s.n., art. amoniul.
amoniune (-ni-u-) Eliminare a amoniacului prin urină. s.f, art. amoniuria, g.-d. art. amoniuriei. amonoliză Descompunere a combinaţiilor cu amoniac. s.f, g.-d. art. amonolizei.
a mente (în loc.) în ~ = în susul apei, către izvor. adv. amor Dragoste, iubire, //(concr.) Iubit (2). s.n., pl. amoruri.
amoral,-ă Indiferent faţă de morală, care nu are noţiunea moralităţii, adj., pl. amorali,-e. amoralism Concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale, s.n. amoralist,-ă (rar) (Adept) al amoralismului, adj., s.m. şi f, pl. amoralişti,-ste.
amoralitate Atitudinea omului amoral, s.f, g.-d. art. amoralităţii.
amoraş Diminutiv al lui amor. //Reprezentare în artele plastice a zeului amorului ca un copil gol cu aripi, s.m., pl. amoraşi.
amorez (înv.) Iubit. IPrim-~ = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit, s.m., pl. amorezi, amoreza refl. (înv.) A se îndrăgosti de cineva, vb. I, ind. prez. 3 se amorezează.
amoreză (înv.) Iubită2 (2). s.f., g.-d. art. amorezei, pl. amoreze.
amorf,-ă 1. (despre substanţe) Care nu are structură cristalizată proprie. //Inform, neorganizat. 2. (fig.) Lipsit de energie; apatic, inactiv, adj., pl. amorfi,-e. amoros,-oasă Referitor la dragoste. //Plin de dragoste. adj., pl. amoraşi,-oase.
amoroso (-zo) (it., muz.) Cu gingăşie, cu multă căldură. adv.
amor-prgpriu Preţuire (uneori exagerată) a propriilor calităţi; mândrie, s.n., art. amQrul-prQpriu, g.-d. art. amorului-propriu.
amorsa tr. LA pune o amorsă (1). 2. A provoca declanşarea unei acţiuni, vb. I, ind. prez. 3 amorsează, amorsare Acţiunea de a amorsa, s.f, g.-d. art. amorsării, pl. amorsări.
amorsă 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. ~a drumului = porţiune din traseul unui drum la intrarea în oraşe care are de obicei, o lăţime mai mare decât restul drumului. 3. Nadă, momeală (pentru peşti), s.f, g.-d. art. amorsei, pl. amerse. amortibil,-ă Care (se) poate amortiza, adj., pl. amor-tibili,-e.
amortisment Reducere treptată a unei datorii, s.n., pl. amortismente.
amortiza tr. l.A atenua propagarea unui zgomot, a unui şoc, a unei oscilaţii etc. //A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulaţie. 2. A înapoia progresiv în timp, o datorie. //A recupera treptat o investiţie, vb. I, ind. prez. 3 amortizează.
amortizabil,-ă Care se poate amortiza, adj., pl. amortizabili,-e.
amortizare Acţiunea de a amortiza, s.f, g.-d. art. amortizării, pl. amortizări.
amortizor Dispozitiv care reduce intensitatea unui zgomot, a unui şoc etc. s.n., pl. amortizoare. amorţeală Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părţi din corp. s.f, g.-d. art. amorţelii, pl. amorţeli.
amorţi intr. A avea o stare de amorţeală, a deveni insensibil. //(despre unele animale) A intra în perioada de hibernare, //(fig.) A slăbi în intensitate, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. amorţesc, imperf. 3 sg. amorţea; conj. prez. 3 să amorţească.
amorţire Faptul de a amorţi, amorţeală; (fig.) inerţie, indiferenţă, s.f, g.-d. art. amorţirii, pl. amorţiri, amovibil,-ă 1. (despre funcţionari) Care poate fi mutat, revocat sau destituit. 2. (despre obiecte, piese, organe de maşini etc.) Care poate fi separat de restul ansamblului fără ca acesta să se defecteze, adj., pl. amovibili,-e.
amovibilitate Faptul de a fi amovibil, s.f, g.-d. art. amovibilităţii.
ampatament Distanţa dintre axele osiilor extreme ale unui vehicul, s.n., pl. ampatamente. ampelidacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate de tipul viţei-de-vie; (la sg.) plantă din acestă familie. s.f, art. ampelidaceea, g.-d. art. ampelidaceei, pl. ampelidacee.
ampelograf,-ă Specialist în ampelografie. s.m., pl. ampe-lografi; s.f, g.-d. art. ampelografei, pl. ampelografe.
55
amuzie
ampelografie,-ă De ampelografie. adj., pl. ampelo-grafici,-ce.
ampelografie Ştiinţă care studiază soiurile de viţă-de-vie. s.f., art. ampelografia, g.-d. art. ampelografiei. ampenaj Dispozitiv plasat în spatele fuselajului, care serveşte la echilibrul, stabilitatea şi schimbarea direcţiei unui avion, s.n., pl. ampenaje.
amper Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, s.m., pl. amperi.
ampermetru Aparat pentru măsurarea intensităţii curentului electric dintr-un circuit, s.n., art. ampermgr trul, pl. ampermetre.
amper-oră Unitate de măsură a cantităţii de electricitate consumată într-o unitate de timp. s.m., pl. amperi-oră.
amperormetru Instrument de măsură a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. s.n., art. amperormetrul, pl. amperormetre. amper-spiră (înv.) Unitate de măsură a tensiunii mag-netomotoare şi a solenaţiei. s.m., pl. amperi-spiră. ampex Procedeu de reluare rapidă a imaginilor în transmisiile de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice, s.n.
ampicilină (farm.) Antibiotic cu spectru larg. s.f, g.-d. art. ampicilinei.
amplasa tr. A aşeza o maşină, o instalaţie etc. pe un anumit loc. vb. I, ind. prez. 3 amplasează, amplasament Loc de aşezare a unei construcţii, a unei instalaţii etc. s.n., pl. amplasamente, amplasare Faptul de a amplasa, s.f, g.-d. art. amplasării, pl. amplasări.
amplectiv,-ă (bot., despre organe) Care îmbrăţişează complet alte organe, adj., pl. amplectivi,-e. amplexicaul,-ă (bot., despre frunze) Care îmbrăţişează tulpina, adj., pl. amplexicauli,-e. amplexiflor,-ă (bot.) Care îmbrăţişează floarea, adj., pl. amplexiflori,-e.	a
amplexiune (-xi-u-) (rar) îmbrăţişare, cuprindere; tratare sumară, s.f, g.-d. art. amplexiunii, pl. amplexiuni. amplidină Maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal, s.f, g.-d. art. amplidinei, pl. amplidine.
amplifica tr. şi refl. A da sau a lua amploare; a (se) mări; a (se) intensifica, vb. I, ind. prez. 3 amplifică, amplificare 1. Acţiunea de a (se) amplifica; dezvoltare, mărire. 2. (lit.) Succesiune de figuri de stil care gradează o imagine artistică, s.f, g.-d. art. amplificării, pl. amplificări.
amplificator1 Aparat care amplifică valorile unui fenomen, folosind energie de la o sursă separată. /- de antenă = amplifcator montat în imediata apropiere a unei antene, pentru asigurarea unei recepţii îmbunătăţite. - de putere ~ aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. - stereofonic = ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare, utilizat pentru transmisia stereofonică a sunetului, s.n., pl. amplificatoare.
amplificator2,-oare Care amplifică, adj., pl. amplificatori,-oare.
amplitudine 1. Distanţa dintre poziţiile extreme ale unui coip care oscilează. 2. (mat.) Mărimea unui arc.
3.	(fig.) întindere, amploare, s.f, g.-d. art. amplitudinii, pl. amplitudini, amploaiat,-ă v. amploiat.
amploare Extindere, dezvoltare (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.). s.f, g.-d. art. amplorii. amploiat,-ă/amploaiat,-ă (înv.) Funcţionar, s.m. amploiaţi/amploaiaţi; s.f, g.-d. art. amploiatei/amploaiatei, pl. amploiate/amploaiate, amplu,-ă Larg, dezvoltat, mare. adj., pl. ampli,-e.
ampolozitate (rar) Emfază, s.f., g.-d. art. ampolo-zităţii, pl. ampolozităţi.
amprenta tr. l.A lua amprentele cuiva. 2. A imprima o parte a maxilarului într-o masă plastică în vederea confecţionării unei proteze dentare, vb. I, ind. prez. 3 amprentează.
amprentă 1. Urmă lăsată de un obiect (presat pe o suprafaţă). /~ digitale = urme lăsate de vârfurile degetelor pe ceva, care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni. ~ vocală - ansamlu de particularităţi ale vocii cuiva. 2. Mulaj al maxilarului folosit la executarea unei proteze dentare. 3. (fig.) Urmă lăsată de o idee, de
o	stare psihică etc. s.f., g.-d. art. amprentei, pl. amprente, amprentologie Studiul amprentelor digitale, s.f, art. amprentolgia, g.-d. art. amprentologiei. am priză Lăţime a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, o cale ferată etc. s.f, g.-d. art. amprizei, pl. amprize.
ampulă 1. Organ de mers la echinoderme. 2. Fiolă, flacon. 3. (rar) Globul de sticlă al unui bec. s.f, g.-d. art. ampulei, pl. ampule.
amputa tr. l.A tăia un membru al corpului pe cale chirurgicală sau a-1 pierde accidental. 2. (fig.) A elimina
o	parte dintr-un text, dintr-un discurs etc. (în mod abuziv), vb. I, ind. prez. 3 amputează, amputare Acţiunea de a amputa; amputaţie. s.f, g.-d. art. amputării, pl. amputări.
amputaţie (-ţi-e) Amputare, s.f, art. amputaţia, g.-d. art. amputâţiei, pl. amputaţii, art. amputaţii le. amu (pop.) Acum. adv.
amulgtă Mic obiect căruia i se atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. s.f., g.-d. art. amuletei, pl. amulete.
amurg 1. Timpul dintre apusul soarelui şi lăsarea
nopţii; crepuscul, înserare, amurgit. !În ~ = când se lasă
seara. 2. (fig.) Bătrâneţe, s.n., pl. amurguri.
amurgi intr. A se însera (1), a se întuneca, vb. IV, ind.
prez. 3 sg. amurgeşte, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez.
3 să amurgească.
amurgit (pop.) Amurg. s.n.
amurgite (pop., în loc.) Pe - - pe înserat, loc. adv.
amuş (reg.) Groapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune
pieile pentru argăsit. s.n., pl. amuşe.
amuşi1 (reg.) Acum (2). adv.
amuşi2 tr (reg.) A curăţa părul de pe pieile scoase din amuş. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. amuşesc, imperf. 3 sg. amuşea; conj. prez. 3 să amuşească. amuşina intr (despre câini) A adulmeca, vb. /, ind. prez. 3 amuşină.
amuţa tr. (rar) A asmuţi, vb. I, ind. prez. 1 sg. amuţ, 3 amuţă; conj. prez. 3 să amuţe; ger. amuţând. amuţi intr. A deveni mut; (fig.) a înceta de a vorbi; a tăcea, a se linişti, a înceta, vb. IV, ind. prez. 1 sg. amuţesc, imperf. 3 sg. amuţea; conj. prez. 3 să amuţească.
amuţire 1. Faptul de a amuţi; pierderea facultăţii de a vorbi, //(fig.) încetarea oricărui zgomot. 2. (fon.) Pronunţare din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet, s. f., g.-d. art. amuţirii, pl. amuţiri.
amuza tr. şi refl. A (se) distra, a (se) înveseli, a (se) desfăta. vb. /, ind. prez. 3 amuză.
amuzament Distracţie, divertisment, plăcere; recreare, înveselire. s.n.,pl. amuzamente, amuzant,-ă Distractiv, vesel, adj., pl. amuzanţi,-te. amuzie Pierdere cu caracter patologic a capacităţilor de a reproduce, de a recunoaşte o bucată muzicală, //(rar) Ignoranţă în ceea ce priveşte muzica, s.f., art. amuzia, g.-d. art. amuziei.
amvon
56
amvon Mic balcon într-o biserică, de unde se predică. s.n.,pl. amvoane.
an1 (pop.) Acum un an, anul trecut. /Mai ~ = acum câţiva ani. adv.
an2 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui şi care cuprinde 12 luni. ILa ~ul = în cursul anului viitor. Acum un ~ (sau doi ~ etc.) = cu un an (sau doi ani) în urmă. De şi ~i = de multă vreme. ~ de (sau cu) ~ = în fiecare an. Intr-un ~ o dată = rar. în ~ul... = în cursul anului... 2. Durată de studiu în unele forme de învăţământ. ~ii de studenţie.
3.	Măsură a vârstei unei fiinţe, a vechimii unui lucru etc. Copil de trei ~. /—record = an în care s-a obţinut un record, pozitiv sau negativ, într-un anumit domeniu. 4. (la pl.) Vreme; epocă din viaţă. ~ii copilăriei, s.m., pl. ani. an-3 v. a-6.
ana 1. Frânghie de care se suspendă cârligele carma-celor. 2. Frânghie cu plute care se agaţă la marginea superioară a mrejelor, s.f, art. anaua, g.-d. art. analei, pl. anale, art. analele.
anabaptţsm Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă, s.n.	_.
anabaptistáé (Adept) al anabaptismului. adj.} s.m. şi f, pl. anabaptişti,-ste.
anabâtic,-ă (med.) Care creşte, care se măreşte, adj., pl. anabatici,-ce.
anabifiză (-bi-o-) Reducere a activităţii vitale a unor organisme din cauza condiţiilor neprielnice de viaţă, s. f., g.-d. art. anabiazei,
anabolism Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanţe proprii acestuia; asimilaţie. s.n. anacard Fructul anacardierului. //Anacardier. s.n., pl. anacarde.
anacardier (-di-er) Arbust tropical cu fruct comestibil din care se extrage o substanţă utilizată la lustruirea mobilelor, s.m., pl. anacardieri. anaciclic,-ă (despre versuri) Cu sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârşit, adj., pl. anaci; clici,-ce.
anaciditate (fiziol.) Lipsă a acidităţii gastrice, s.f., g.-d. art. anaciditfiţii.
anaclorhidrie Absenţă a acidului clorhidric din sucul gastric, care apare în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. s.f, art. anaclorhidna, g.-d. art. ana-clorhidriei.
anacolut Greşeală de exprimare constând în neconcor-danţa dintre planul logic şi cel gramatical dintr-un enunţ. s.n., pl. anacoluturi.
anaconda Şarpe uriaş semiacvatic şi neveninos, din America Centrală şi America de Sud. s.f, g.-d. art. anacondei, pl. anaconde.
anacreontic,-ă (-cre-on-) Compus în maniera poeziei erotice şi de curte a poetului grec antic Anacreon. /Vers - = tip de vers (iambic) care apare în odele atribuite lui Anacreon. adj., pl. anacreontici,-ce. anacronic,-ă Care conţine un anacronism; anacro-nistic. adj., pl. anacronici,-ce. anacronism 1. Nepotrivire între fapte, evenimente etc. şi epoca în care au fost plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. 2. Obiect sau idee învechită, s.n., pl. anacronisme. anacromstic,-ă (rar) Anacronic, adj., pl. anacro-nistici,-ce.
anacruză 1. Prima silabă neaccentuată a unui vers.
2.	Notă sau un grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziţii muzicale, s.f., g.-d. art. anacruzei, pl. anacruze. anacruzic,-ă (muz.) Cu anacruză (2); bazat pe anacruză (2). adj., pl. anacruzici,-ce.
anacuzie (med.) Surditate totală, s.f., art. anacuzia, g.-d. art. anacuzjei, pl. anacuzii, art. anacuznle. anadiploză Figură retorică prin care un cuvânt de la sfârşitul unei fraze se reia la începutul frazei următoare; repetiţie, s.f, g.-d. art. anadiplozei, pl. anadiploze. anadipsie Sete exagerată, s.f, art. anadipsia, g.-d. art. anadipsiei.
anaerob,-ă (despre microorganisme) Capabil să trăiască într-un mediu fară oxigen; anaerobiotic. adj., pl. anaerobi,-e.
anaerobiotic,-ă (-bi-o-) Anaerob. adj.,pl. anaerobioti-ci,-ce.
anaerobioză (-bi-o-) Mod de viaţă al organismelor anaerobe; anoxibioză. s.f, art. anaerobiozei. anafază (biol.) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. s.f, g.-d. art. anafazei. anafilactic,-ă Cu caracter de anafilaxie. IŞoc ~ = reacţie violentă a organismului cauzată de injectarea sau înghiţirea unei anumite substanţe, adj., pl. anafi-lactici,-ce.
anafilaxie (med.) Sensibilitate crescută a organismului mamiferelor faţă de anumite substanţe asimilate repetat. s.f, art. anafilaxia, g.-d. art. anafilaxiei. anaffir (reg.) Vârtej format de apă în lungul ţărmurilor. s.n.,pl. anafogre.
anaforă (în Moldova şi în Ţara Românescă, în secolele XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător. 2. Proclamaţie a domnitorului. s.f, art. anaforaua, g.-d. art. anaforalei, pl. anaforgle, art. anaforalele. anaforă1 v. anafură.
anafară2/anaforă Procedeu stilistic care constă în reluarea unui cuvânt la începutul mai multor fraze sau versuri pentru accentuarea unei idei. s.f, g.-d. art. anaffiţrei/anaforei, pl. anafare/anafore. anaforgză Deplasare a particulelor dintr-o soluţie coloidală spre anod sub acţiunea curentului electric, s.f., g.-d. art. anaforezei. pl. anaforgze. anaferic,-ă Care reia o noţiune, o idee deja exprimată, pentru a o accentua, adj., pl. anafarici,-ce. anaforniţă Vas în care se ţine anafura, s.f, g.-d. art. anafamiţei, pl. anafemiţe.
anafrodiziac1 (-zi-ac) Substanţă care elimină dorinţele sexuale, s.n., pl. anafrodiziace. anafrodiziac2,-ă (-zi-ac) I. adj. Care face să înceteze dorinţele sexuale. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are dorinţe sexuale, adj., s.m. şi f, pl. anafrodiziaci,-ce. anafrodizie Absenţă a apetitului sexual, s.f, art. anafrodizja, g.-d. art. anafrodiziei. anafură Bucăţele de prescură care se împart credincioşilor ortodocşi la sfârşitul liturghiei, [var. anaforă, nafură s./i] s.f, g.-d. art. anjifurei. anageneză Regenerare a ţesuturilor vii distruse accidental. s.f, g.-d. art. anagengzei. anaglifă 1. Sculptură în (baso)relief. 2. Procedeu prin care se obţine imaginea în relief a unui obiect fotografiat. s.f, g.-d. art. anaglifei, pl. anaglife. anagliptic,-ă Imprimat în relief (pentru nevăzători). adj., pl. anagliptici,-ce.
anagnest (la romani) Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. s.m., pl. anagnoşti.
anagogie,-ă Referitor la anagogie. adj., pl. anago; gici,-ce.
anagogie Interpretare a Bibliei, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual, s.f, art. anagogia, g.-d. art. anagogiei. anagrama tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. vb. /, ind. prez. 3 anagramează.
57
anaplazie
anagramare Acţiunea de a anagrama, s.f, g.-d. art. anagramării, pl. anagramări.
anagramatic,-ă De anagramă, adj., pl. anagramatici,-ce.
anagramatiza tr. (rar) A anagrama, vb. I, ind. prez. 3 anagramatizează
anagramă 1. Schimbarea ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obţine un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. //Cuvânt astfel obţinut. 2. Joc distractiv în care, prin schimbarea ordinii, se obţin cuvinte, propoziţii şi fraze cu alt înţeles, s.f, g.-d. art. anagramei, pl. anagrame.
anahoret,-ă Pustnic, s.m., pl. anahoreţi; s.f, g.-d. art. anahoretei, pl. anahorete.
anahorgtic,-ă (rar) Di anahoret; modest, sărăcăcios. adj., pl. anahoretici,-ce.
anai,-ă Care se referă 'a anus. adj., pl. anali,-e. analcid Insecticid puternic întrebuinţat la distrugerea păduchilor, ţânţarilor etc.; hexaclorciclohexan. s.n. anale 1. Scriere istorică în care evenimentele sunt prezentate pe ani; (p. ext.) istorie a unui popor. 2. Publicaţie ştiinţifică anuală, s.f. pl.
analgcte Fragmente din opera unuia sau a mai multor
scriitori, din literatura unui popor etc.; crestomaţie.
//Titlul unor antoiogii savante, s.f. pi
analepsje Refacere a forţelor după o boală; înzdrăvenire.
s.f., art. analepsia, g.-d. art. analepsiei.
analgptic1 Medicament tonifiant, s.n., pl. analgptice.
analgptic2,-ă (despre medicamente) Cu acţiune fortifi-
antă, întăritoare, adj., pl. analgptici,-ce.
analfabgt,-ă (Persoană) care nu ştie să scrie şi să
citească, //(fig.) Ignorant, incult, adj., s.m. şi f, pl. anal-
fabgţi,-te.
analfabetism Neştiinţă de carte; situaţia celor care nu ştiu să scrie şi să citească, s.n. analgeziant,-ă (-zi-ant) (rar) Analgezic, adj., pi anal-geziănţi,-te.
analgezic1 Medicament care calmează temporar durerile. s.n., pl. analgezice.
analgezic2,-ă (despre medicamente) Care înlătură temporar durerile, adj., pl. analgezici,-ce. analgezie Pierdere a sensibilităţii la durere, s.f., art. analgezia, g.-d. art. analgeziei.
analgezmă (farm.) Medicament care înlătură temporar durerea, s.f, g.-d. art. analgezmei, pl. analgezine. analist1 Autor de anale, s.m., pl. analişti. analist2,-ă l. Specialist în analiza matematică sau psihologică. 2. Psihanalist. 3. Specialist în informatică. s.m., pl. analişti; s.f, g.-d. art. analistei, pl. analiste, analitic,-ă Care se bazează pe analiză. /Spirit ~ = capacitate analitică de a disocia părţile componente ale unui întreg; persoană cu această capacitate. Chimie ~ = ramură a chimiei care studiază elementele şi combinaţiile lor. Limbă ~ = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate. 2. (mat., fiz.) Care utilizează calculul algebric şi infinitezimal. Geometrie ~. adj., pl. anajitici,-ce. analitism însuşirea de a fi analitic, s.n. analiza tr. l.A cerceta, a examina un lucru descom-punându-l în părţile care îl alcătuiesc. 2. (chim.) A identifica compoziţia unei substanţe. 3. A comenta un text. vb. I, ind. prez. 3 analizează.
analizabil,-ă Care poate fi analizat, adj., pl. analizabili,-e.
analizare Acţiunea de a analiza, s.f, g.-d. art. analizării, pl. analizări.
analizator l. Instrument care serveşte la determinări analitice. 2. Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simţ, din nervi şi din centrii corespunzători din scoarţa cerebrală, s.n., pl. analizatoare.
analiză 1. Metodă de cercetare bazată pe studiul amănunţit al fiecărui element în parte; examinare atentă a unei probleme, a unui text etc. lin ultimă ~ = în concluzie. 2. Descompunere a unei substanţe pentru a-i afla compoziţia chimică. 3. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor. s.f, g.-d. art. analizei, pl. analize, analizor Instrument folosit la analize. /~ electronic = aparat pentru analiza semnalelor electronice. ~ de spectru = aparat pentru observarea şi înregistrarea unui semnal. s.n., pl. analizoare.
analog1 Pupitru mobil, pe care se aşază cărţile de cult în biserica ortodoxă, [var. analoghion s.n ] s.n., pl. analoguri.
analog2,-oagă/-ogă Asemănător, adj., pl. analogi,-oage/-oge.
analoghion v. analog1.
analogic,-ă l. Bazat pe analogie. /Modificare ~ = schimbare a unui element din limbă sub influenţa unui alt element asemănător. 2. (electron., despre aparate, dispozitive, instrumente şi sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează şi stochează semnale analogice (1). 3. (electron., despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variaţie, adj., pl. analagici,-ce.
analogie Asemănare între două sau mai multe acţiuni, fenomene etc. //(lingv.) Modificare a formei sau sensului unui cuvânt sub influenţa alteia dintre formele sale sau a altui cuvânt, s.f, art. analogia, g.-d. art. analogiei, pl. analogii, art. analogiile, analogism Analogie, echivalenţă, s.n. anamngză 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi avut într-o viaţă anterioară. 2. Ansamblul datelor culese de medic de la un bolnav în legătură cu evoluţia bolii sale. s.f., g.-d. art. anamngzei. anamniştă (-ni-o-) Vertebrată cu embrionul lipsit de amnios şi de alantoidă. s.f, g.-d. art. anamniQtei, pl. anamniote.
anamorfozare Deformare, s.f., g.-d. art. anamorfozjtrii. anamorfozât,-ă Deformat faţă de aspectul obişnuit. adj., pl. anamorfozaţi,-te.
anamorfoză 1. Imagine deformată a unui obiect, dată de o oglindă curbă. 2. (cin.) Procedeu de comprimare a imaginii, astfel încât pe o peliculă cinematografică normală se pot înregistra imagini corespunzătoare ecranului lat. 3. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente faţă de adult, s.f., g.-d. art. anamorfozei, pl. anamorfoze.
ananas Plantă erbacee cultivată în ţările calde, cu frunze lungi şi tulpină scurtă. //Fructul comestibil al acestei plante, s.m., pl. ananaşi.
ananghie (-ghi-e) Situaţie dificilă, grea în care se găseşte o persoană, s.f., art. ananghia, g.-d. art. ananghiei.
anapăda v. anapoda.
anapgst Picior de vers format (în metrica antică) din două silabe scurte şi una lungă sau (în metrica modernă) din două silabe accentuate şi una neaccentuată, s.m., pl. anapgşti.
anapestic,-ă Care foloseşte anapestul. adj., pl. anapgs-tici,-ce.
anaplastic,-ă Care este în legătură cu anaplastia. adj., pl. anaplastici,-ce.
anaplastie Operaţie chirurgicală prin care se redă forma normală a unui organ mutilat, s.f, art. anaplastia, g.-d. art. anaplastiei, pl. anaplastíi, art. anaplastnle. anaplazie Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui ţesut, s.f, art. anaplazia, g.-d. art. anaplaziei.
anapoda
58
anapoda Pe dos; altfel decât trebuie, [var. (reg.) eaxa-păda adv.] adv.
anaptixă Apariţie accidentală a unei vocale între două consoane, s.f., g.-d. art. anaptixei, pl. anaptixe. anarhic,-ă Care este propriu anarhiei; care dovedeşte indisciplină. //Care şi-a pierdut organizarea, funcţionarea normală; dezorganizat, haotic, adj., pl. anarhici,-ce. anarhie 1. Stare de dezordine; confuzie, haos într-o instituţie, într-o ţară etc. 2. Nesupunere a unui individ faţă de o colectivitate oiganizată. s.f, art. anarhia, g.-d. art. anarhiei.
anarhism 1. Anarhie. 2. Concepţie politică şi socială care neagă importanţa statului. //Atitudine a anarhistului. s.n.
anarhist,-ă Adept al anarhismului, s.m., pl. anarhişti; s.f, g.-d. art. anarhistei, pl. anarhiste, anarhoindividualism (-du-a-) Curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară. s.n.
anarhosindicalism Curent în mişcarea sindicală internaţională influenţat de ideile anarhismului, s.n. anarhosindicalist,-ă Adept al anarhosindicalis-mului. s.m., pl. anarhosindicalişti; s.f, g.-d. i art. anarhosindicalistei, pl. anarhosindicaliste. anartrie Incapacitate patologică de a articula cuvintele. s.f, art. anartria, g.-d. art. anartriei. anarţi Populaţie celtică din Antichitate, care a trăit şi pe teritoriul Daciei, s.m. pl.
anasarcă Infiltraţie generalizată de lichid seros în ţesuturi, apărută în unele boli de inimă, de ficat, de rinichi etc.; anasarhie. s.f., g.-d. art. anasarcei. anasarhie Anasarcă. s.f, art. anasarhia, g.-d. art. anasarhiei.
anasâna (reg., în expr.) A lua (sau a duce, a aduce) cu~ = a lua (sau a duce, a aduce) cu forţa. loc. adv. anasşn 1. Plantă erbacee aromatică. 2. Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. \yar. ani-sgn s.m.] s.m.
anastaltic1 Medicament cu puternică acţiune astrin-gentă. s.n., pl. anastaltice.
anastaltic2,-ă (despre medicamente) Astringent. adj., pl. anastaltici,-ce.
anastatic,-ă Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul unor procedee chimice. adj., pl. anastatici,-ce.
anastigmat,-ă (rar) Anastigmatic. adj., pl. anastig-maţi,-te.
anastigmatic,-ă (despre un sistem de lentile) Care corectează astigmatismul; anastigmat. adj., pl. anastigmatici,-ce.
anastigmatism Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. s.n.
anastometic,-ă Referitor la anastomoză. adj., pl. anastomatici,-ce.
anastomoză tr. A realiza o anastomoză. vb. I, ind. prez. 3 anastomozează.
anastomoză Comunicaţie naturală sau chirurgicală între două vase sangvine, între două fibre nervoase sau musculare etc.; (p. ext.) trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul, s.f, g.-d. art. anastomozei, pl. anasto-moze.
anastrofă Schimbare a ordinii obişnuite a cuvintelor într-o propoziţie, pentru a atrage atenţia asupra unui amănunt, s. f., g.-d. art. anastrafei, pl. anastrofe. anatemă Excludere din rândul bisericii; afurisenie, s.f, g.-d. art. anatemei, pl. anatgme. anatemiza tr. (rar) A rosti o anatemă; a afurisi, vb. I, ind. prez. 3 anatemizează.
anatemizare (rar) Acţiunea de a anatemiza, s.f, g.-d. art. anatemizării, pl. anatemizări.
anatexje Transformare a rocilor din zonele profunde ale scoarţei Pământului în mase compacte de gresie şi granit, s.f., art. anatexia, g.-d. art. anatexiei. anatocism Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut, s.n., pl. anatocisme. anatomic,-ă Referitor la anatomie, adj., pl. anatomici,-ce. anatomie 1. Ştiinţă care studiază structura fiinţelor, animalelor sau vegetalelor. 2. Structură a unui organ sau a unei fiinţe. 3. Formă exterioară a unui corp. s.f, art. anatomia, g.-d. art. anatomiei, anatomist,-ă Specialist în anatomie, s.m., pl. anato-mişti; s.f, g.-d. art. anatomistei, pl. anatomiste. anatomofiziologic,-ă (-zi-o-) Referitor la anatomia şi la fiziologia corpului, adj., pl. anatomofiziologici,-ce. anatomopatolog,-ă Specialist în patologia organelor (1). s.m., pl. anatomopatologi; (rar) s.f, g.-d. art. anatomopatologei, pl. anatomopatologe. anatomopatologic,*ă Referitor la modificările patologice de structură ale organismului, adj., pl. anato-mopatologici,-ce.
anatoxină Toxină întrebuinţată la imunizarea organismului. s.f, g.-d. art. anatoxinei, pl. anatoxine. ancablură Unitate de măsură pentru lungime, reprezentând a zecea parte dintr-o milă marină, s.f, g.-d. art. ancablurii, pl. ancabluri. ancadrament Chenar decorativ la o uşă sau la o fereastră, s.n., pl. ancadramente, ancastrament Loc în zidăria unui chei pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. s.n., pl. anacastramgnte. anceps Semn care marchează cantitatea unei silabe. s.n.
ancestral,-ă Strămoşesc, adj., pl. ancestrali,-e. ancheta tr. A face o anchetă; a supune unei cercetări amănunţite, vb. I, ind. prez. 3 anchetează, anchetare Acţiunea de a ancheta, s.f, g.-d. art. anchetării, anchetator,-oare Persoană care face o anchetă, s.m., pl. anchetatori; s.f., g.-d. art. anchetatoarei, pl. anchetatoare.
anchetă 1. Cercetare efectuată de către o autoritate publică pentru a stabili împrejurările în care s-a produs un fapt. 2. Cercetare ştiinţifică făcută pe teren. //Gen publicistic în care sunt prezentate rezultatele unor cercetări, s.f., g.-d. art. anchetei, pl. anchete, anchilostom Vierme intestinal, s.m., pl. anchilostomi. anchilostomiază (-mi-a-) Boală provocată de anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale, s.f, g.-d. art. anchilostomiazei, pl. anchilostomiaze.
anchiloza tr. şi refl. 1. A produce sau a căpăta o anchiloză. 2. refl. (fig.) A deveni rutinat, greoi, nereceptiv. vb. I, ind. prez. 3 anchilozează, anchilozare Faptul de a (se) anchiloza, s.f, g.-d. art. anchilozării, pl. anchilozări.
anchilozat,-ă (şi fig.) Care suferă de anchiloză, adj., pl. anchilozaţi,-te.
anchiloză Suprimare parţială sau totală a mişcărilor într-o articulaţie; înţepenire a unei articulaţii, s.f, g.-d. art. anchilozei, pl. anchiloze.
ancie (-ci-e) Mică lamă elastică fixată la gura instrumentelor muzicale de suflat, s.f, art. ancia, g.-d. art. anciei, pl. ancii, art. anciile. ancilar,-ă (livr.) De slugă; (p. ext.) subordonat, umil. adj., pl. ancilari,-e.
anclanşa tr. (tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanşării; a transmite o mişcare unei piese. //A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. vb. I, ind. prez. 3 anclanşează,
1	pl. anclanşăm; conj. prez. 3 să anclanşgze; ger. anclanşând.
59
anemic
anclanşare Acţiunea de a anclanşa. s.f, g.-d. art. anclanşării.
anclavă Fragment de rocă variată, cuprins în masa unui corp de roci eruptive, s.f, g.-d. art. anclavei, pl. anclave. ancola tr. (rar) Ajncleia (2). vb. I, ind. prez. 3 ancolează. ancoiare (rar) încleiere. s.f, g.-d. art. ancolării, pl. ancolări.
ancombrament (tehn.) Spaţiu necesar aşezării, montării unui utilaj, unui obiect etc. s.n., pl. ancom-bramente.
ancora tr. l.A imobiliza o navă sau un corp plutitor cu ajutorul ancorei; (p. ext.) a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. 2. A fixa un sistem tehnic sau un element de construcţie (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). Iltr. şi refl. A (se) fixa pe o bază durabilă, vb. /, ind. prez. 3 ancorează.
ancoraj 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează.
3.	Ansamblu de piese folosit la ancorare. 4. Sistem de cabluri cu care se fixează un stâlp, o construcţie etc. s.n.. pl. ancoraje.
ancorare Acţiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). s.f,
g.-d. art. ancor|rii, pl. ancorări.
ancoratgr Dispozitiv pentru manevrarea ancorei (1) la
navele cu vele. s.n., pl. ancoratoare.
ancoră 1. Piesă grea, metalică, folosită la fixarea unei
nave. IA arunca ~a = a ancora; a se opri. A ridica ~ =
a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Cablu care fixează
stâlpi, coşuri de fabrică etc. //Bară de oţel care întăreşte
elementele unei construcţii, s.f, g.-d. art. ancorei, pl.
ancore.
ancorot Ancoră (1) mică utilizată la ambarcaţiunile uşoare, s.n., pl. ancorote.
ancoşă 1. (elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfăşurări. 2. (cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a permite anumite operaţii în procesul de developare, s.f, g.-d. art. ancoşei. ancrasa tr. şi refl. (despre o piesă, un mecanism) A se acoperi cu impurităţi (ulei, zgură, rugină), care împiedică buna funcţionare, vb. /, ind. prez. 3 ancrasează. ancrasare Depunere de praf şi de impurităţi pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcţionarea lor normală, s.f., g.-d. art. ancrasării, pl. anacrasări.
andabat Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor, s.m., pl. andabaţi. andaluz,-ă (Locuitor) din Andaluzia, adj., s.m. şi f, pl. andaluzi,-e.
andaluzit Silicat natural de aluminiu, cristalizat, utilizat în industria ceramicii, s.n. andante (it., muz.) I. adv. Lent, liniştit. II, s.n. Parte dintr-o compoziţie muzicală concepută în acest tempo. adv.; s.n.
andantino (it., muz.) Puţin mai repede decât andante. adv.
andezm Mineral alcătuit din silicat de sodiu şi de calciu. s.n.
andezit Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită la pavaje sau ca piatră de construcţie, s.n., pl. andezjte. andezitic,-ă Referitor la andezit, adj., pl. andezitici,-ce. andm,-ă Referitor la munţii Anzi; din Anzi. adj., pl. andini,-e.
andivă Plantă erbacee ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se folosesc ca salată; cicoare de grădină, s.f, g.-d. art. andivei, pl. andive, andoca v. îndoca.
andorran,-ă (Locuitor) din Andorra, adj., s.m. şi f, pl. andorrani,-e.
andosa tr. A indica pe versoul unui act de plată numele persoanei care va încasa contravaloarea lui. vb. 1, ind. prez. 3 andosează.
andosant,-ă Persoană care andosează un cec sau o poliţă, s.m., pl. andosanţi; s.f, g.-d. art. andosantei. pl. andosante.
andosare Acţiunea de a andosa. s.f., g.-d. art. andosării, pl. andosări.
andrea Fiecare dintre acele lungi şi groase întrebuinţate la împletirea unor obiecte de lână sau de bumbac; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [var. undrea s.f.} s.f, art. andreaua, g.-d. art. andrelei, pl. andrgle, art. andrelele, androceu Totalitatea staminelor unei flori, s.n., art. androcgul, pl. androcge.
androfobje Aversiune faţă de bărbaţi, s.f, art. andro-fobia, g.-d. art. androfobiei.
androgen,-ă Care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine, adj., pl. androgeni,-e. androgin,-ă I. adj., s.m. (bot.) (Floare) care are atât androceu cât şi gineceu. II. adj.. s.m. (zool.) Hermafrodit.
III.	s.m. şi f. (mit.) Fiinţă fabuloasă, jumătate femeie, jumătate bărbat, adj., s.m. şi f, pl. androgini,-e. androginie 1. Prezenţa caracterelor secundare masculine la o persoană de sex feminin. 2. (zool.) Hermafrodism. s.f, art. androginia, g.-d. art. androginiei, android Robot (l) cu aspect uman. s.m., pl. androizi. androîogie Ramură a medicinei care studiază fiziologia şi patologia organelor sexuale masculine, s.f, art. andrologia, g.-d. art. andrologiei. andromedidă Ploaie periodică de meteoriţi, produsă în luna noiembrie, din direcţia constelaţiei Andromeda. s.f, g.-d. art. andromedidei, pl. andromedide. andropauză (-pa-u-) (fiziol.) Fenomen de involuţie a funcţiei testiculare, care produce tulburări neurovegeta-tive. s.f, g.-d. art. andropauzei, pl. andropauze. androsteron Hormon sexual masculin, cu activitate mai slabă ca a testosteronului, prezent în urină. [var. androsterenă 5/] s.m. androsteronă v. androsteron. andrjjc Tipar de probă, s.n., pl. andrucuri. anduranţa 1. Capacitate de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistenţă mecanică (a unui motor). Test de s.f., g.-d. art. anduranţei.
aneantiza (-ne-an-) (livr.) ]. tr. A nimici, a distruge în totalitate. 2. refl. (fig.) A se spulbera, a dispărea, vb. I, ind. prez. 3 aneantizează.
aneantizare (-ne-an-) (livr.) Acţiunea de a (se) aneantiza. s.f, g.-d. art. aneantizării, pl. aneantizări. anecdotă 1. Istorioară cu final hazliu. 2. Întâmplările dintr-o operă literară; scenariu, acţiune epică, intrigă. s.f, g.-d. art. anecdotei, pl. anecdţjte. anecdotic,-ă Cu caracter de anecdotă, adj., pl. anecdotici,-ce.
anecdotică Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică, dintr-un film etc. s.f, g.-d. art. anecdoticii. anecdotist,-ă (rar) Autor sau povestitor de anecdote. s.m., pl. anecdotişti; s.f, g.-d. art. anecdotistei, pl. anec-dotiste.
anecoid,-ă (despre încăperi, spaţii etc.) Lipsit de ecou. adj., pl. anecoizi,-de.
anelid (la pl.) încrengătură de viermi cu corpul cilindric, inelat; (la sg.) vierme din acestă încrengătură, s.n., pl. anelide.
anemia (-mi-a) refl. şi tr. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei, vb. I, ind. prez. 3 anemiază, 1 pl. anemiem; conj. prez. 3 să anemigze; ger. anemimd.
anemic,-ă I. adj. Fără vlagă, slăbit; fără valoare. II. s.m. şi f. Persoană care suferă de anemie, adj., s.m. şi f, pl. anemici,-ce.
anemie
60
anemje Boală determinată de scăderea numărului de globule roşii din sânge, s.f, art. anemia, g.-d. art. anemiei, pl. anemii, art. anemiile, anemigre (-mi-e-) Faptul de a (se) anemia, s.f, g.-d. art. anemierii, pl. anemieri.
anemocor,-ă (bot.) Ale cărui seminţe sunt răspândite prin intermediul vântului, adj., pl. anemocori,-e. anemocoră Plantă ale cărei seminţe sunt răspândite prin intermediul vântului, s.f, g.-d. art. anemocorei, pl. anemocore.
anemocord Armoniu cu corzi, s.n., pl. anemocorduri. anemofil.-ă (bot.) A cărui polenizare se face prin intermediul vântului, adj., pl. anemofili,-e. anemofită Plantă a cărei polenizare se face prin intermediul vântului, s.f., g.-d. art. anemofilei. pl. anemofile. anemofiNe Polenizare a plantelor anemofile. s.f, art. anemofilia, g.-d. art. anemofiliei. anemograf Anemometru înregistrator, s.n., pl. anemo-grafe. _
anemografie Disciplină care se ocupă cu descrierea vânturilor, s.f, art. anemografia. g.-d. art. anemografiei. anemogramă Diagramă înregistrată la anemograf. s.f, g.-d. art. anemogramei, pl. anemograme.	''
anemomgtric,-ă Referitor la anemometrie. adj., pl. anemom£trici,-ce.
anemometrie Tehnica măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer etc. s.f, art. anemometria, g.-d. art. anemometriei. anemomgtru Instrument folosit în anemometrie. s.n., art. anemomgtrul, pl. anemomgtre. anemfină Plantă erbacee decorativă cu flori de diferite culori, s.f, g.-d. art. anemonei, pl. anemane. anemsnă-de-mare (zool.) Actinie, s.f, g.-d. art. anemanei-de-mare, pl. anemane-de-mare. anemoscsp Instrument care indică direcţia vântului. s.n„pl, anemoscoape,
anemostgt Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald în încăperi, s.n., pl. anemostate. anemotrpp Motor eolian. s.n., pl. anemotroape. anencefalie Monstruozitate incompatibilă cu viaţa, constând în absenţa encefalului. s.f, art. anencefalia, g.-d. art. anencefaliei.
anergie 1. Lipsă de reacţie a organismului la antigeni. 2. Energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător, care nu poate fi transformată în lucru mecanic, s.f, art. anergia, g.-d. art. anergiei.
aneroid (în sintagma) Barometru ~ (şi s.n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. adj., pl. aneroide.
anestezia (-zi-a) tr. A provoca o anestezie, vb. /, ind. prez. 3 anesteziază, / pl. anesteziem; conj. prez. 3 să anestezieze; ger. anesteziind.
anesteziant1 (-zi-ant) (rar) Anestezic1, s.n., pl. anesteziante.
anesteziant2,-ă (-zi-ant) (rar) Anestezic2, adj., pl. anestezianţi,-te.
anestgzic1 Medicament care provoacă o anestezie; anesteziant1, s.n., pl. anestezice. anestezic2,-ă Care provoacă anestezie; anesteziant2. adj., pl. anestezici,-ce.
anestezie Procedeu medical de suprimare sau diminuare a sensibilităţii la dureri cu ajutorul unor agenţi fizici sau chimici, s.f, art. anestezia, g.-d. art. anesteziei, anestezigre (-zi-e-) Acţiunea de a anestezia, s.f, g.-d. art. anestezierii, pl. anestezieri. anesteziolog,-ă (-zi-o-) (rar) Anestezist, s.m., pl. anesteziologi; s.f, g.-d. art. anesteziologei, pl. aneste-ziolQge,
anesteziologie (-zi-o-) Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia, s.f, g.-d. art. anesteziologiei. anestezist,-ă Medic specialist în practica anesteziei; anesteziolog. s.m., pl. anestezişti; s.f, g.-d. art. anestezistei, pl. anesteziste.
aneuploid,-ă (-ne-u-plo-id) (biol., despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit faţă de cel normal. adj., pl. aneuploizi,-de.
aneuploidje (-ne-u-plo-i-) (biol.) Stare a unui organism aneuploid. s.f, art. aneuploidia, g.-d. art. aneuploi-diei, pl. aneuploidii.
aneurie (-ne-u-) Slăbire a funcţiilor nervoase; aneu-roză. s.f, art. aneuria, g.-d. art. aneuriei. aneurină (-ne-u-) Vitamina Bi. s.f, g.-d. art. aneurinei, pl. aneurine.
a ne u roză (-ne-u-) Aneurie. s.f, g.-d. art. aneurozei. anevoie Cu greu, abia. //(adj., rar) Anevoios. Drum adv.
anevoinţă (înv.) Greutate, dificultate, s.f, g.-d. art. anevomţei, pl. anevoinţe.
anevoios,-oasă (şi adv.) Greu, obositor, adj., pl. anevoişşi,-oase.
anevrism Dilatare patologică a peretelui unui vas sangvin, s.n., pl. anevrisme.
anevrismal,-ă Referitor la anevrism. adj., pl. anevris-mali,-e.
anevrismatic,-ă Care se aseamănă cu un anevrism. adj.,pl. anevrismatici.-ce.
angx,-ă Alăturat unui lucru principal; ataşat, adj.. pl. an§cşi,-se.
anexa tr. 1. A alătura, a alipi, a adăuga, a ataşa la ceva. 2. (despre state) A face un act de anexiune, a încorpora prin violenţa, vb. I, ind. prez. 3 anexează, anexare Acţiunea de a anexa; anexiune, s.f., g.-d. art. anexării, pl. anexări.
angxă 1. Ceea ce este alăturat, unit de un lucru principal. 2. Material suplimentar care dezvolta sau lămureşte un text. 3. (anat.) Ţesut, organ legat de alte organe în cadrul unei funcţii comune. I~ embrionare = formaţii temporare ale embrionului la reptile, păsări şi mamifere, cu rol de protecţie şi de asigurare a nutriţiei, respiraţiei şi excreţiei, s.f, g.-d. art. angxei, pl. anexe, anexionism (-xi-o-) Politică de anexiune, s.n. anexionist,-ă (-xi-o-) (Adept) al anexionismului, adj., s.m. şi f, pl. anexionişti,-ste.
anexjtă Inflamaţie a ovarelor şi a trompelor uterine ca urmare a unei infecţii; salpingoovarită. s.f, g.-d. art. anexitei, pl. anexke.
anexiune (-xi-u-) Alipire prin forţă de către un stat a unui teritoriu străin, s.f, g.-d. art. anexiunii, pl. anexiuni.
anfiladă Succesiune pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice (colonade, portice, clădiri) de acelaşi fel. /Tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere, s.f, g.-d. art. anfiladei, pl. anfilade.
angaja 1. tr. şi refl. A (se) încadra într-o muncă; a lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) tocmi. Iltr. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A ~ o lucrare de arhitectură. Iltr. A lua cu chirie un vehicul. 2. refl. A se obliga la ceva, a-şi lua un angajament. Iltr. A atrage după sine o obligaţie. Articolul nu ~ează revista. 3. tr. şi refl. A (se) antrena într-o acţiune; a lua sau a face să ia o anumită direcţie. Hrefl. A o lua pe un anumit drum. 4. tr. (la hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. 5. (mii.) A începe o acţiune etc. Trupele au ~t lupta. vb. /, ind. prez. 3 angajează, I pl. angajăm; conj. prez. 3 să angajeze; ger. angajând.
61
angoasa
angajament l. Promisiune de a realiza ceva; contract prin care o persoană îşi pune serviciile la dispoziţia altei persoane sau a unei instituţii. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă. 3. (la hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. s.n., pl. angajamente. angajant,-ă Care implică pe cineva într-o acţiune, adj., pl. angajanţi,-te.
angajare Acţiunea de a (se) angaja, s.f,, g.-d. art. angajării, pl. angajări.
angajat,-a I. adj. Care serveşte conştient o cauză. Literatură II. s.m. şi f. Persoană încadrată într-un loc de munca. //Militar care serveşte pe baza unui angajament voluntar, adj., s.m. şi f, pl. angajaţi.-te. angara (înv., fam.) Sarcina, greutate materială; necaz. s.f, art, angaraua, g.-d. art. angaralei, pl. angarale, pl. angaralele.
angarje (în Evul Mediu, în Moldova şi în Ţara Românescl) Nume dat obligaţiilor în muncă impuse ţărănimii, s.f, art. angarja, g.-d. art, angariei. angejtă Inflamaţie a vaselor sangvine, s.f, g.-d. art. angeitei, pl. angeite.
angfillc,-ă (Ca) de înger; îngeresc (I), adj,, pl, ang^ lici,-ce,
angellcă/angheljcă I. Planta erbacee a cărei rădăcină se foloseşte în industria farmaceutică; angelina.
2.	Băutură alcoolică preparată din această plantă, s.f., g,-d, art, angeljcii/anghelicii. angeljnă (6ot.) Angelica, s.f, g.-d. art. angeljnei. angelolatrje Erezie care consta în adorarea îngerilor. s.f, art. angelolatrja, g.-d. art. angelolatrjei. angelolatru,-ă (Persoană) care practică angelolatria. adj,, s.m. şi f, pl. angelolatri,-e. angelologie Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri, s.f, art. angelologia, g.-d. art. angelologiei. angelus Rugăciune catolică spusă în cinstea Bunei-Vestiri care începe cu acest cuvânt, s.n. angheMcă v. angelică.
ânghemaht Mâncare cu came (de pui sau de miel) şi
cu sos alb de lămâie, s.n., pl. anghemahturi.
anghUă Peşte comestibil cu corpul în formă de şarpe.
s.f., g.-d. art. anghilei, pl. anghile.
anghinare Plantă erbacee medicinală cu frunze mari,
crestate, s.f, g.-d. art. anghinarei, pl. anghinare.
anghină v. angină.
angină 1. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor care împiedică înghiţirea şi respiraţia. 2. ~ pectorală = boală caracterizată prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de asfixie, [var. anghina s.£] s.f., g.-d. art. anginei, pl. angine.
angiocoMtă (-gi-o-) Inflamaţie a căilor biliare, s.f. g.-d. art. angiocohtei.
angiofiuorografje (-gi-o-ftu-o-) (med.) Studiu radio-scopic sau radiografie al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. s.f., art. angiofluorografia, g.-d. art. angio-fluorografiei, pl. angiofluorografii. angiogenje (-gi-o-) Formarea şi dezvoltarea vaselor de sânge, s.f., art. angiogenia, g.-d. art. angiogeniei. angiografic,-ă (-gi-o-) (med.) Referitor la angio-grafîe. adj., pl. angiografici,-ce. angiografie (-gi-o-) Radioscopie sau radiografie a vaselor sangvine după introducerea unor substanţe radioopace. s.f, art. angiografia, g.-d. art. angiografiei. angiologie,-ă (-gi-o-) Referitor la angiologie. adj., pl. angioiogici,-ce.
angiologie (-gi-o-) Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine şi limfatice, s.f, art. angiologia, g.-d. art. angiologiei.
angiom (-gi-om) Tumoare benignă a vaselor sangvine şi limfatice, s.n., pl. angioame.
angiopatie (-gi-o-) Denumire generică a bolilor vaselor sangvine, s.f., art. angiopatia, g.-d. art. angio-patjei, pl. angiopatü, art. angiopatiile. angiospgsm (-gi-o-) Contracţie spastică a unui vas sangvin, s.n., pl. angiospasme. angiospgrm,-ă (-gi-o-) (despre plante) Cu sămânţa închisă în fruct, adj., pl. angiospsrmi,-e. angiospgrmă (-gi-o-) (la pl.) încrengătură de plante cu flori, cu seminţe închise în fructe; (la sg.) plantă din această încrengătură, s.f, g.-d. art. angiospsrmei, pl. angiospsrme.
angiaise (anglaz) (fr.) Vechi dans popular de origine engleză, care se executa în grup, într-un ritm foarte vioi; melodia acestui dans. s.f, pl. angiaise. angli Populaţie germanică, cuceritoare a estului Insulelor Britanice. în sec. al V-lea. s.m. pl., art. anglii, anglican,-ă (Adept) al anglicanismlui. adj., s.m. şi fi, pl. anglicani,-©.
angllcanlsm Religia de stat a Angliei, având un caracter reformat, instituita în 1562 de Elisabeta I. s.n, anglicism Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleza împrumutat de o alta limba ftra a fi necesar şi neintegrat în aceasta, s.n., pl, anglicisme, angllclst,-ă (înv,) Anglist, s.m.. pl. anglicişti; s.f, g.-d, art. anglicistei, pl. angficiste. angllclza 1. tr, A da un aer, un accent englezesc. 2. refl. A lua un caracter englez, vb. /, ind. prez. 3 anglicizează. angllclzare Acţiunea de a angliciza. s.f, g.-d. art. anglicizfirii, pl. anglicizlri.
anglie (înv., pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară, s.f, art. anglia, g,-d. art. angliei, anglist,-ă Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. s.m., pl. anglişti; s.f, g.-d. art. anglistei, pl. angliste, anglistică Studiul limbii, culturii şi civilizaţiei engleze. s.f., g.-d. art. anglisticii.
anglo-american,-ă Comun Angliei şi Statelor Unite ale Americii. adj., pl. anglo-americani,-e. anglo-americanism Expresie proprie limbii engleze vorbite în Statele Unite ale Americii. s.n., pl. anglo-americanisme.
anglofil,-ă (Persoană) care admiră (exagerat) tot ceea ce este englezesc, adj., s.m. şi f, pl. anglofili,-e. anglofiHe Admiraţie (exagerată) pentru englezi şi pentru ceea ce este englezesc, s.f, art. anglofiHa, g.-d. art. anglofiliei.
anglofob,-ă (Persoană) stăpânită de anglofobie. adj., s.m. şi fi, pl. anglofobi,-e.
anglofobie Duşmănie, ură faţă de englezi şi faţă de obiceiurile lor. s.f., art. anglofobia, g.-d. art. anglofobiei. anglo-francez,-ă Comun Angliei şi Franţei, adj., pl. anglo-francezi,-e.
angloman,-ă Anglofil, adj., s.m. şi f, pl. anglomani,-e. anglomame Anglofilie. s.f. art. anglomania, g.-d. art. anglomaniei.
anglo-normand,-ă I. adj. Care aparţine anglo-normanzilor (II). /Limbă ~ = dialect vorbit în Evul Mediu de către anglo-normanzi. II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţie apărută în Evul Mediu, în urma ocupării Angliei de către normanzi; (la sg.) persoană care aparţinea acestei populaţii, adj., s.m. şi f, pl. anglo-normanzi,-de.
anglo-saxon,-ă I. adj. Care aparţine anglo-saxonilor
(II). /Limbă - = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XI1; engleza veche. II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţii germanice care au ocupat Insulele Britanice în secolele V-Vl; (la sg.) persoană aparţinând uneia dintre aceste populaţii, adj, s.m. şi fi, pl. anglo-saxoni,-e.
angoasa tr. A nelinişti profund, vb. I, ind. prez. 3 angoasegză.
angoasant
62
angoasant,-á Profund neliniştitor, adj., pl. angoasanţi,-te.
angoasare Faptul de a angoasa, s.f, g.-d. art. angoa-sării, pl. angoasări.
angoasă Nelinişte puternică, îngrijorare adesea patologică. s.f, g.-d. art. angoasei, pl. angoase, angabă v. engobă.
angolez,-ă (Locuitor) din Angola, adj., s.m. şi f, pl. angolezi,-e.
angor (lat.) Angină. s.f. angor pectoris (lat.) Angină pectorală, s.f. anggra Nume dat unor specii de animale (pisică, iepure, capră) cu păr lung şi mătăsos, //(p. ext.) Părul prelucrat al acestor animale, s.f, g.-d. art. angsrei. angrena 1. tr. A pune în legătură elementele unui angrenaj. 2. refl. (despre dinţii unei roţi) A intra între dinţii altei roţi (pentru a transmite o mişcare de rotaţie).
3.	tr. şi refl. (fig.) A antrena sau a fi antrenat într-o acţiune. vb. 1, ind. prez. 3 angrenează, angrenij Sistem de roţi dinţate care se îmbucă una într-alta pentru transmiterea mişcării, s.n., pl. angrenaje, angrenare Acţiunea de a (se) angrena, s.f, g.-d. art. angrenării, pl. angrenări.	' 1
angrfii în cantitate mare; cu ridicata, adj. invar:, adv. angro2 Supermagazin. s.n., art. angroul, pl. angrQuri. angrosist,-ă (Comerciant) care fece comerţ angro1. adj., s.m. şi f, pl. angrosişti,-ste. ángström (sued., fiz., înv.) Unitate de măsură pentru lungimi de undă, egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru, s.m., pl. angstromi. angular,-ă (livr.) Unghiular, adj., pl. angulari,-e. anhidridă 1. Substanţă care, în reacţie cu apa, formează un acid. 2. Substanţă organică rezultând din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. carbonică - bioxid de carbon. - sulfuroasă = bioxid de sulf. ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, utilizat în industria coloranţilor, a medicamentelor etc. s.f, g.-d. art. anhidridei, pl. anhidride.
anhidnt Sulfat natural de calciu folosit în industria materialelor de construcţii, la confecţionarea unor obiecte de artă etc. s.m., pl. anhidriţi. anhidroză Absenţă sau diminuare a secreţiei sudorale. s.f., g.-d. art. anhidrozei.
anhidru,-ă (despre o substanţă, un material) Care nu
conţine apă. adj., pl. anhidri,-e.
aniconic,-ă (despre religii) Fără icoane, adj., pl. ani-
conici,-ce.
anihila tr. A anula, a contracara, a neutraliza o acţiune. vb. I, ind. prez. 3 anihilează.
anihilare Acţiunea de a anihila, s.f, g.-d. art. anihilării, pl. anihilări.
anihilator,-oare Care anihilează, adj., pl. anihilatori,-oare.
anN Plantă exotică din care se extrage indigoul, s.n. anilină Substanţă uleioasă, incoloră, obţinută prin distilarea indigoului sau prin reducerea nitrobenze-nului, utilizată în industria coloranţilor, a medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. s.f, g.-a. art. anilmei.
aniiism Intoxicaţie cu anilină, s.n.
anima tr. şi refl. A da sau a căpăta mai multă viaţă, a
(se) însufleţi, a (se) înviora, vb. I, ind. prez. 3 animă.
animal11. Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de
a se mişca; (p. restr.) vietate, dobitoc, jivină. 2. (fig.) Om
josnic, grosolan, care se poartă ca un animal1 (1). s.n., pl.
animale.
animal2,-ă De animal, propriu animalelor. //De natură organică. Cărbune ~. adj., pl. animali,-e. animalcul (biol., înv.) Spennatozoid. [var. animalicul s.m.] s.m., pl. animalculi.
animaicullst Biolog prereformist din secolele XVII-
XVIII,	care considera că în spermatozoid se găseşte, miniaturizat, viitorul organism, s.m., pl. animalculişti. animalic,-ă De animal, specific animalelor. //Exclusiv fiziologic; (p. ext., despre comportarea oamenilor) ca de animal; brutal, josnic, adj., pl. animalici,-ce. animalicul v. animaicul.
animalier,-ă (-li-er) 1. Referitor la animale. 2. (despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre artişti) care înfăţişează animale în operele lor. adj., pl. animalieri,-e.
animalitate Comportare brutală, de animal; lipsă de omenie, s.f, g.-d. art. animalităţii, animaliza tr. şi refl. A deveni sau a face să devină animal1 (2); a (se) abrutiza, a (se) degrada, vb. I, ind. prez. 3 animalizează.
animalizare 1. Acţiunea de a (se) animaliza; abrutizare. 2. Tratament chimic aplicat fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietăţi specifice fibrelor de natură animală. s.f, g.-d. art. animalizării. animare Acţiunea de a (se) anima, s.f, g.-d. art. animării.
animat,-ă Viu, însufleţit. IDesene ~ = film alcătuit dintr-o suită de desene a căror proiecţie dă impresia de mişcare, adj., pl. animaţi,-te. animato (it., muz.) însufleţit, cu vioiciune, adv. animator,-oare I. adj. Care însufleţeşte o activitate.
II.	s.m. şi f. Persoană care animă un spectacol de varietaţi. III. s.m. Creator de desene animate. IV. s.f. Femeie tânără care atrage clienţii într-un bar de noapte. adj., s.m. şi f, pl. animatori,-oare. animaţie (-ţi-e) Mişcare continuă şi zgomotoasă; agitaţie. /Film de~ = film care constă într-o suită de desene animate, s.f, art. animaţia, g.-d. art. animaţiei, animism Credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii, s.n. animist,-ă (Adept) al animismului, adj., s.m. şi f, pl. animişti,-ste.
animozitate Atitudine ostilă faţă de cineva. //Conflict, dezacord, s.f, g.-d. art. animozităţii, pl. animozităţi, anţn v. arin.
anina 1. tr. (pop.) A agăţa (1), a suspenda de ceva.
2.	refl. (fig., rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva), vb. I, ind. prez. 3 anină, aninare Acţiunea de a (se) anina, s.f, g.-d. art. aninării. aninătoare 1. (pop.) Agăţătoare, gaică. 2. (rar) Loc îngust în munţii stâncoşi, în care se prinde vânatul, s.f, g.-d. art. aninătorii, pl. aninători. animş v. ariniş. aninişte v. arinişte.
anion (-i-on) (chim.) Ion negativ, care este atras de anod. s.m., pl. anioni.
anionactiv,-ă (-ni-on-) Care se bazează pe acţiunea anionilor. /Răşină ~ = anionit. adj., pl. anionactivi,-e. anionit (-i-o-) Substanţă schimbătoare de ioni, de obicei răşină naturală sau sintetică, s.m., pl. anioniţi. aniset Băutură preparată din anason. s.n. anisian1 (-si-ari) Primul etaj al triasicului mediu alpin; virglorian. s.n.
anisian2,-ă (-si-an) Referitor la anisian1. adj., pl. anisieni,-e.
anisol (chim.) Etermetilic al fenolului, s.m. anisgn v. anason.
anistoric,-ă Situat în afara realităţilor concret-istorice. adj.,pl. anistorici,-ce.
anistorism Înlocuire a realităţilor concret-istorice prin
speculaţii abstracte, s.n.
anişor Diminutiv al lui an2, s.m., pl. anişori.
63
antagonist
aniversa tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data unui eveniment, vb. I, ind. prez. 3 aniversează, aniversar,-ă Care aminteşte de un eveniment petrecut la aceeaşi dată, cu unul sau mai mulţi ani în urmă. Spectacol~. adj., pl. aniversările, aniversară v. aniversare.
aniversare Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [var. aniversară s.f] s.f, g.-d. art. aniversării, pl. aniversări.
anizocitQză Tulburare apărută în anemiile grave, constând în inegalitatea în dimensiuni a globulelor roşii. s.f., g.-d. art. anizocitfizei.
anizogamie (biol.) Heterogamie. s.f, art. anizogamia, g.-d. art. anizogamiei.
anizometropie Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. s.f., art. anizometropia, g.-d. art. anizome-tropiei.
anizotrgp,-ă Care prezintă anizotropie. adj., pl. anizo-trspi,-e.
anizotropie Proprietate a unui corp de a nu avea aceleaşi caracteristici fizice în toate direcţiile, s.f.. art. anizotrópia, g.-d. art. anizotropiei. an-lumină (astron.) Unitate de lungime pentru distanţe mari, egală cu distanţa străbătută de lumină într-un an. s.m.,pl. ani-lumină; abr. a.l.
anluminură Pictură, ilustraţie de manuscris medieval. s.f., g.-d. art. anluminurii, pl. anluminuri. anod Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. s.m., pl. anozi. anodic,-ă Referitor la anod. adj., pl. anodici,-ce. anodin,-ă Fără însemnătate, fără importanţă; fără urmări, adj., pl. anodini,-e.
anodQntă (zool.) Scoică de lac. s.f., g.-d. art. anodon-tei, pl. anodonte.
anofel (în sintagma) Ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite malaria, adj., pl. anofeli, anofeusm Prezenţa de ţânţari anofeli într-o anumită zonă. s.n.
anofelogen,-ă (despre terenuri, bălţi) Care constituie focar de dezvoltare a ţânţarilor anofeli, adj., pl. anofelo-geni,-e.
anoftalmje Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. t~ ciclopică = monstruozitate congenitală constând în unirea ochilor şi orbitelor rudimentar dezvoltate, s.f., art. anoftalmia, g.-d. art. anoftalmiei.
anomal,-ă (livr.) Care prezintă o anomalie, adj., pl. anomali,-e.
anomalie Abatere de la normal, de la regulă; (p. ext.) defect, cusur, s.f, art. anomalia, g.-d. art. anomaliei, pl. anomalii, art. anomaliile.
anomie Dezorganizare într-o societate; (p. ext.) haos, dezordine, s.f, art. anomia, g.-d. art. anomiei. anonim,-ă I. adj. 1. (fig.) Neştiut, necunoscut; (fig.) fară personalitate, obscur. /Societate ~ = întreprindere formată prin asocierea mai multor acţionari. 2. (despre o operă, un text) Al cărui autor nu este cunoscut.
III.	s.m. şi f. Persoană cu nume necunoscut. IV. s.f. Scrisoare nesemnată, adj., s.m. şi f, pl. anonimi,-e. anonimat Starea celui anonim (I). s.n. anorectic,-ă (Bolnav) de anorexie, adj.. s.m. şi f, pl. anorectici,-ce.
anorexie Lipsă a poftei de mâncare; inapatenţă. l~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare, s.f, art. anorexia, g.-d. art. anorexiei.	a
anorganic,-ă (despre corpuri) în compoziţia căruia intră numai substanţe minerale. /Chimie ~ = chimie a corpurilor minerale, adj., pl. anorganici,-ce.
anorhidie Lipsă congenitală sau extirpare a testiculelor. s.f, art. anorhidia, g.-d. art. anorhidiei. anormal,-ă 1. Care se abate de la normal. 2. (despre oameni) Infirm; nesănătos, adj., pl. anormali,-e. anormalitate Faptul, însuşirea de a fi anormal; situaţie anormală, s.f, g.-d. art. anormalităţii, anortit Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenuşiu, sticlos, care se găseşte în rocile eruptive bazice şi în unele şisturi cristaline, s.n., pl. anortite. anosmie Diminuare sau lipsă a simţului mirosului, s.f., art. anosmia, g.-d. art. anosmiei. anQSt,-ă/anost,-ă Plicticos, neinteresant, monoton. adj., pl. anaşti,-ste/anoşti,-ste. anosteală (rar) 1. Plictiseală. 2. Persoană plicticoasă. s.f., g.-d. art. anostelii, pl. anostgli. anosti tr. şi refl. (rar) A (se) plictisi, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. anostgsc, imperf. 3 sg. anostea; conj. prez.
3 să anostească.
anostie (rar) Lipsă de gust, plictiseală, s.f., art. anostia, g.-d. art. anostiei.
anotimp Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului. s.n., pl. anotimpuri.
anovarie Lipsă sau atrofiere a ovarelor, s.f, art.
anovaria, g.-d. art. anovariei.
anoxemie Oxigenare insuficientă a sângelui, s.f., art.
anoxemia, g.-d. art. anoxemiei.
anoxibioză (-bi-o-) (biol.) Anaerobioză. s.f, g.-d. art.
anoxibiazei.
anoxie Scădere a oxigenului din ţesuturile organismului sub valorile normale, s.f, art. anoxia, g.-d. art. ano-xiei.
anrobare Amestecare a unui material granular cu un liant, s.f, g.-d. art. anrobării.
anrocament Aglomerare de bolovani, pietriş, beton etc. care formează diguri, fundaţii etc. s.n., pl. anro-camente.
ansamblu 1. Tot unitar alcătuit din elemente de acelaşi fel; totalitate. IDe ~ = general, unitar. în ~ = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). s.n., art. ansamblul, pl. ansambluri/(tehn.) ansamble.
ansă 1. Toartă de care se prinde un vas, un coş etc.
2.	Fir de platină în formă de laţ care serveşte la însămânţări de germeni în diferite medii de cultură.
3.	Formaţiune anatomică în formă de inel. 4. (tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric, s.f. g.-d. art. ansei, pl. anse. anseriformă (la pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung şi cu picioarele scurte; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. anseriformei, pl. anseriforme. ansilaj (rar) Conservare a nutreţurilor verzi prin murare. s.n., pl. ansilaje.
anşoa1 Peşte mic care trăieşte în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic, s.m., art. anşoaul, pl. anşoa. anşoa2 Pastă preparată din carnea de anşoa1, folosită ca aperitiv, s.n., art. anşoaul, pl. anşoauri. an tabla ment Element de arhitectură, aşezat deasupra coloanelor sau a zidurilor unei construcţii, care susţine acoperişul, s.n., pl. antablamente. antagonic,-ă Antagonist. /Contradicţie - = (în teoria marxistă) contradicţie care constituie conţinutul procesului de dezvoltare şi care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. adj., pl. antagonici,-ce.
antagonism Contradicţie profundă, de neîmpăcat, s.n., pl. antagonisme.
antagonist,-ă Care se află în opoziţie; antagonic. IContradicţie ~ = contradicţie antagonică, adj., pl. antagonişti,-ste.
antal
64
antal (rar) Butoi de stejar (pentru rachiu şi vin), s.n., pl. antale.
antalgic1 Calmant, s.n., pl. antalgice. antalgic2,-ă (despre medicamente, substanţe) Care calmează durerea, adj., pl. antalgici,-ce. antama (fr.) intr. A începe, a deschide (o discuţie, un proces etc.). vb. I, ind. prez. 3 antamează. antanaclază Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt, care este folosit succesiv cu sensuri diferite. s.f., g.-d. ari. antanaclazei, pl. antanaclaze. antanagegă Răspuns la o acuzaţie; contraargument. s.f, g.-d. art. antanagagei, pl. antanagage. antantă Denumire data unor alianţe politice şi militare între state, s.f, g.-d. art. antantei, pl. antante, antapex Punct pe cer opus apexului, s.n.. pl. gnta-pexuri.
antarctlc,-ă Situat la Polul Sud; austral, adj., pl. antarctici,-ce.
antă Element de construcţie decorativ şi de susţinere, situat la colţurile unui edificiu, s.f, g.-d. art. antei, pl. ante. ante- Element de compunere care înseamnă „înainte", „în faţă", „anterior".
antebillc.'ă Dinaintea unui război, adj., pl. atitebft-lici,-ce.
antebraţ Parte a braţului de la cot pâna la încheietura mâinii, s.n., pl. antebraţe, antecalcul Antecalculaţie. s.n.. pl. antecalcule. antecalcula tr, A calcula dinainte, vb. /, ind. prez. 3 antecalculează.
antecalculare Acţiunea de a antecalcula. s.f, g.-d. art. ante calculării, pl. antecalcul|ri. antecalculaţie (-ţi-e) Calculare a preţului de cost făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări, s.f, art. antecalculaţia, g.-d. art. antecalcu-lâţiei, pl. antecalculaţii, art. antecal cu laţi i le. antecameră (tehn.) Compartiment al camerei de combustie a unui motor, în care se injectează combustibilul. s.f, g.-d. art. antecamerei, pl. antecamere. antecedent1 I. Fapt, stare anterioară unei anumite date. /- penal - fapt existent în trecutul inculpatului şi de care instanţa judecătorească ţine seama la stabilirea pedepsei. 2. (la pl.) Simptome care precedă o boală.
3.	(log.) Primul termen al unei judecăţi ipotetice, introdus prin „dacă”; (p. gener.) tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstraţii, s.n., pl. antecedente.
antecedent2,-ă Care se află înainte; întâmplat înainte. adj., pl. antecedenţi,-te.
antecedenţă l. Faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2.	Fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (rar) Preferinţă, s.f., g.-d. art. antecedenţei, pl. antecedenţe.
antecesor,-oare Predecesor, premergător, s.m., pl. antecesori; s.f, g.-d. art. antecesoarei, pl. antecesoare. antecljză (geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelişului de roci sedimentare, s.f., g.-d. art. antecljzei, pl. antecljze.
antedata tr. A pune pe un act o dată anterioară celei reale. vb. /, ind. prez. 3 antedatează, antedată Dată anterioară celei reale, s.f, g.-d. art. ante-datei, pl. antedate.
antedeviz Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate, s.n., pl. antedevize. antediluvian,-ă (-vi-an) l. Care aparţine unei epoci străvechi a omenirii. 2. (fig.) Foarte vechi, perimat, adj., pl. antediluvigni,-e.
antefix Ornament din lut ars aşezat la marginea inferioară a acoperişului, s.n., pl. antefixe.
antegardă (rar) Avangardă, s.f, g.-d. art. antegărzii, pl. antegărzi.
anteintitula tr. A pune înaintea numelui, vb. I, ind. prez. 3 anteintitulează.
antemăsurătoare Evaluare cantitativă scrisă, referitoare la o lucrare sau la o operaţie, făcută înaintea executării acesteia, s.f, g.-d. art. antemâsurătarii, pl. antemăsurătari.
antemeridian,-ă (-di-an) De dimineaţă, de dinainte de amiază, adj., pl. antemeridiani,-e. ante meridiem (-di-em) (lat.) De dinainte de amiază. loc. adv:, abr. a.m.
antenat (la pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (la sg.) animal din această subîncrengătură. s.n., pl. antenate.
antenatali-ă (rar) Prenatal, adj., pl. antenatali,-e. antenă l. (şi fig.) Fiecare dintre cele două firişoare de pe capul unor insecte, crustacee sau miriapode, care serveşte ca organ de simţ. 2. Sistem tehnic pentru recepţia sau emisiunea undelor electromagnetice. /~ colectivă sau de bloc = antena (combinata) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepţiei radio sau de televiziune la mai mulţi abonaţi asociaţi. ~ de cameră = antena de recepţie situata în interiorul încăperii în care se afla radioul sau televizorul. ~ incorporată - antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bara mobilă prinsa transversal de catarg, pentru a ţine o parte din pânzele unei corăbii. 4. (fam., la pl.) Sursă de informaţii. s.f. g.-d. art. antgnei, pl. antgne. antenupţlah-ă (-ţi-al) Anterior nunţii, adj., pl. antenupţiali,-e.
ante pat Parte a unei puşti pe care este fixata ţeava, s.n., pl. antepaturi.
antepenjjltim,-ă înainte de penultimul, adj., pl. ante-penjiltimi,-e.
anteport Zonă de la intrarea într-un port, destinată staţionării temporare a navelor; avanport. s.n., pl. anteparturi.
anteprogramat,-ă Care este programat dinainte, adj., pl. anteprogramaţi,-te.
anteproiect (-pro-iect) Schiţă sumară a unui proiect. s.n., pl. anteproiecte.
antepune tr. A pune înainte, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. antepun, 2 sg. antepui, I pl. antepunem; conj. prez. 3 să antepună; ger. antepunând; part. antepus. antepunere Acţiunea de a antepune. s.f., g.-d. art. antepunerii, pl. antepuneri.
anteră Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul, s.f., g.-d. art. anterei, pl. antere. antereu v. anteriu.
anteridie (-di-e) Organ de înmulţire a unor plante (alge, muşchi etc.), în care iau naştere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc, s.f, art. anteridia,
g.-d. art. anteridiei, pl. anteridii, art. anteridiile. anterior,-oară (-ri-or) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Situat în partea dinainte. 3. (despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavităţii bucale, adj., pl. anteriori,-oare. -	_
anterioritate (-ri-o-) însuşirea de a fi anterior, s.f,
g.-d. art. anteriorităţii.
anteriu 1. Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi; sutană. 2. (în trecut) Haină lungă pe care o purtau boierii români. //Haină lungă purtată în trecut de lăutari. [var. antereu £.«.] s.n., art. anteriul, pl. antene, art. anteriele.
anteroposterifir,-oară (-ri-or) Care are direcţia din faţă către spate, adj., pl. anteroposteriari.-oare. anterozojd Celulă sexuală masculină a unor plante, formată în anteridie. s.m., pl. anterozoizi.
65
anticiclonic
antestepă Silvostepă. s.f, g.-d. art. antestepei, pl. antestepe.
antet Menţiune tipărită în partea de sus a unei hârtii, cuprinzând numele şi adresa unei persoane sau ale unei instituţii, s.n., pl. anteturi/antete. antetjtlu Text care apare înaintea titlului unei cărţi, cuprinzând numele instituţiei sub egida căreia apare cartea, numărul seriei, numele colecţiei etc. s.n., art. antetitlul, pl. antetitluri.
antet ren Vehicul pe două roţi, care tractează tunuri, bucătării de campanie, maşini agricole etc. s.n., pl. ante-trgnuri.
antetrupiţă Piesă la plug, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele, s.f., g.-d. art. antetrupiţei, pl. antetrupiţe. antevorbitar,-oare Persoană care a vorbit înaintea altor persoane, s.m., pl. antevorbitori; s.f. g.-d. art. antevorbitoarei, pl. antevorbitoare, anti- Element de compunere care înseamnă „împotriva”, „în contra”, „opus”.
antiacademic,-ă (4i-a-) Contra principiilor academice. adj., pl. antiacademici,-ce. antiaccidgnt,-ă (-ti-ac-) Care preîntâmpină accidentele. adj., pl, antiaccidgnţi,-te. antiacid,-ă (-ti-a-) 1. (despre medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (despre materiale) Rezistent la acţiunea acizilor, adj., pl. antiacjzi.-de. antiaerian,-ă (-ti-a-e-ri-an) Care luptă sau apără împotriva atacurilor aeriene, adj., pl. antiaerieni,-e. antiaeriană (-ti-a-e-ri-a-) Artilerie antiaeriană, s.f, g.-d. art. antiaeriinei,
antialcoolic,-ă (-ti-al-) (Cel) care combate abuzul de alcool; (cel) care nu consumă alcool, adj,, s.m. şi f, pl. antialcoflliei.-ce.
antialcoolism (-ti-al-) Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului, s.n. antialgrgic1 (-ti-a-) Medicament contra stărilor alergice. s.n., pl. antialgrgice.
antialgrgic2,-ă (-ti-a-) (despre substanţe, medicamente) Care acţionează împotriva alergiilor. adj., pl. antialergici,-ce.
antianemic,-ă (-ti-a-) Care previne anemia, adj.. pi antiansmici.-ce.
antiapoplectic1 (-ti-a-) Medicament utilizat împotriva apoplexiei. s.n.,pl. antiapoplectice. antiapoplectic2,-ă (-ti-a-) Care se utilizează împotriva apoplexiei. adj., pl. antiapoplectici,-ce. antiaristocratic,-ă (-ti-a-) (despre atitudini, manifestări) Care este împotriva aristocratismului sau aristocraţiei, adj., pl. antiaristocratici,-ce. antiartă (-ti-ar-) 1. Producţie contestatară faţă de arta academică. 2. Artă lipsită de conţinut, s.f. g.-d. art. antiartei. antiartjstic.-ă (-ti-ar-) (despre opere) Cu caracter opus principiilor artistice consacrate; fără valoare artistică. adj.,pl. antiartistici,-ce.
antiastmatic1 (-ti-ast-) Medicament contra astmului. s.n.,pl. antiastmatice.
antiastmatic2,-ă (-ti-ast-) Care acţionează împotriva astmului. adj..pl. antiastmatici,-ce. antiatom (-ti-a-) Atom ipotetic constituit dintr-un antinu-cleu, în jurul căaiia se află pozitroni. s.m.. pl. antiatemi. antiatomic,-ă (-ti-a-) Care este împotriva războiului şi a armelor atomice, adj., pl. antiatoniici,-ce. antibacterian,-ă (-ri-an) Care combate bacteriile, adj., pl. antibacterigni,-e.
antibiogramă (-bi-o-) Analiză a sângelui prin care se verifică gradul de sensibilitate a unui microb la antibiotice. s.f, ş.-d. art. antibiogramei, pl. antibiograme. antibiotic1 (-bi-o-) Substanţă care are proprietatea de a distruge anumiţi microbi sau de a le opri dezvoltarea. s.n., pl. antibietice.
antibiotic2,-ă (-bi-o-) Referitor la antibiotic1; care se face cu antibiotice, adj., pl. antibietici,-ce. antibioză (-bi-o-) Asociere de germeni antagonişti pentru a împiedica înmulţirea unor microorganisme, s.f, g.-d. art. antibiozei. pl. antibioze. antibronşitic1 Medicament împotriva bronşitei, s.n., pl. antibronşitice.
antibronşitic2,-ă Care combate bronşita, adj., pl. antibronşitici,-ce.
antic,-ă/antic,-ă 1. Care aparţine popoarelor din Antichitate sau este caracteristic civilizaţiei Ion 2. Care a existat în trecutul îndepărtat; străvechi. 3. în genul creaţiilor din Antichitate, adj., pl. antici,-ce/antici,-ce. anticalofil,-ă (Adept) al anticalofiliei, adj.. s.m. şi f., pl. anticalofjli.-e.
anticalofilie (lit.) Respingere, negare a calofiliei. s.f, art. anticalofilia, g.-d. art. anticalofiliei, anticameră Cameră de aşteptare la intrarea într-un birou sau într-un cabinet, IA face ~ = a aştepta (mult) până a fi primit în audienţă sau la o consultaţie (medicală, juridică etc.). s.f., g.-d. art. anticamerei, pl. anticamere.
anticancerşs,-oasă Care combate cancerul, adj., pl. anticancercşi.-oase.
anticanonic,-ă împotriva canoanelor, adj., pl. antica-
nsnici.-ce.	a
anticapitalist,-ă Împotriva capitalismului, adj., pl.
anticapitaljşti.-ste.
anticar1 Antitanc, adj. invar.
anticar2 Persoană care cumpără şi vinde cărţi vechi,
//(înv.) Colecţionar de obiecte antice; (p. ext.) arheolog,
s.m,, pl. anticari,
anticariat (ri-at) 1. întreprindere care cumpăra şi vinde cărţi sau obiecte vechi; antiearie. 2. Magazin în care se vând cărţi vechi, s.n., pl. anticariate, antiearie Care combate cariile, adj. invar. anticataliză încetinire a unei reacţii chimice de către o substanţă cu acţiune inhibitoare; cataliză negativă, s.f., g.-d. art. anticataljzei, pl. anticataljze. anticataral1 Medicament care combate catarul. s.n.,pl. anticatarale.
anticataral2,-ă (despre medicamente) Care combate sau previne catarul, adj., pl. anticatarali,-e. anticatQd Placă metalică în interiorul unui tub de raze X, care, lovită de razele catodice, devine sursă de raze X. s.m., pl. anticatozi.
anticărbunos,-oasă (despre seruri, vaccinuri) Care previne antraxul, adj., pl. anticărbunoşi.-oase. anticăresc,-ească De anticar2, adj.. pl. anticăreşti. anticărie (înv,) l. Obiect de artă din Antichitate. 2. Anticariat, s.f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei, pl. anticării, art. anticăriile.
antiegntru Loc de pe suprafaţa Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur, s.n., art. anticentrul, pl. anticentre.
antichimic,-ă Destinat protecţiei împotriva armei chimice. adj.,pl. antichimici,-ce. antichitate (mai ales la pl.) Obiect de artă (armă, vas, monument etc.) păstrat din Antichitate; rămăşiţă istorică. //Vechime, s.f, g.-d. art. antichităţii, pl. antichităţi. Antichitatea Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane. s.f, g.-d. art. Antichităţii, antici/antici Persoane aparţinând popoarelor din Antichitate, s.m. pl., art. anticii/anticii. anticiclQn Zonă în care presiunea atmosferică este mai ridicată decât în împrejurimi, s.n., art. anticiclanul, pl. anticicloane.
anticiclonal,-ă (rar) Anticiclonic. adj., pl. anticiclonali,-e. anticiclonic,-ă (met.) Referitor la anticiclon; (rar) anti-ciclonal. adj., pl. anticiclanici,-ce.
anticinematografic
66
anticinematografic,-ă Care nu corespunde principiilor artei cinematografice, adj., pl. anticinematografici,-ce. anticipa intr. şi tr. A spune sau a face ceva înainte de data fixată; a anunţa, a prevesti, vb. I, ind. prez. 3 anticipează/anticipă.
anticipare Acţiunea de a anticipa; anticipaţie, //(fon.) Pronunţare anticipată a unui sunet din silaba uimătoare. s.f., g.-d. art. anticipării, pl. anticipări, anticipativ,-ă Care anticipează; anticipator, adj., pl. anticipativi,-e.
anticipator,-oare (Persoană) care anticipează, adj.. s.m. şi f., pl. anticipatQri.-oare. anticipaţie (-ţi-e) Anticipare. ICu - = înainte de termenul stabilit. Literatură de ~ = literatură având ca temă imaginarea ştiinţifico-fantastică a viitorului, [var. anticipaţiune s.f] s.f. ari anticipaţia, g.-d. an anticipaţiei, pl. anticipaţii, art. anticipaţiile, anticipaţiune v. anticipaţie, anticivilizator,-oare Care este împotriva civilizaţiei, a progresului, adj., pl. anticivilizatori,-oare. anticlerical,-ă Referitor la anticlericalism, adj.. pl. anticlericali,-e.
anticlericalism Atitudine ostilă faţă de cler. şi de biserică; respingere a amestecului clerului Iri' viaţa publică. //Antireligiozitate. s.n. anticlinal Cută geologică în formă de boltă. s.n.. pl. antici inale.
anticlinoriu1 Structură geologică de cute în formă de anticlinal. s.n., art. anticlinoriul, pl. anticlinorii, art. anticlinorile.
anticlinoriu2,-ie Referitor la anticlinoriu'. adj., pl. anticlinorii.
anticlor Substanţă care fixează clonii, la decolorarea diferitelor materiale, s.n.
anticoagulant1 (-co-a-) Medicament care împiedică coagularea, s.n., pl. anticoagulante. anticoagulant2,-ă (-co-a-) (despre substanţe) Care opreşte coagularea, adj., pl. anticoagulanţi.-te. anticolesterol Substanţă care reduce colesterolul din sânge. s.n.
anticolonialism (-ni-a-) Mişcare îndreptată împotriva colonialismului, s.n.
anticolonialistă (-ni-a-) Care luptă împotriva colonialismului. adj., pl. anticolonialişti.-ste. anticomercial,-ă Care contrazice cerinţele comerţului. adj.,pl. anticomerciali,-e.
anticomunism Politică îndreptată împotriva mişcării comuniste, s.n.
anticomunist,-ă (Luptător) împotriva comunismului. adj., s.m. şi f, pl. anticomunişti,-ste. anticoncepţional1 (-ţi-o-) Medicament care împiedică fecundaţia; contraceptiv1, s.n., pl. anticoncepţionale. anticoncepţional2,-ă (-ţi-o-) Care împiedică fecundaţia; contraceptiv2, adj., pl. anticoncepţionali.-e. anticonformism Respingere a conformismului; non-conformism. s.n.
anticonformist,-ă (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. adj., s.m. şi f, pl. anticon-formişti,-ste.
anticongelant1 Substanţă care scade punctul de congelare al unui lichid, s.m., pl. anticongelanţi. anticongelant2,-ă Care împiedică congelarea, adj., pl. anticongelanţi,-te.
anticonstituţional,-ă (-ţi-o-) Care încalcă prevederile constituţiei sau este împotriva ei. adj., pl. anticonstituţionali,-e.
anticonvulsiv1 Medicament care calmează convulsiile. s.n., pl. anticonvulsive.
anticonvulsiv2,-ă Care calmează convulsiile, adj., pi anticonvulsivi,-e.
anticoroziv1 Substanţă care împiedică coroziunea. s.n.,pl. anticorozive.
anticoroziv2,-ă împotriva coroziunii, adj., pl. antico-rozivi,-e.
anticorp Substanţă produsă de organism pentru a neutraliza infecţiile, s.m.,pi anticorpi, anticorupţie (-|i-e) împotriva corupţiei, adj. invar. anticreştin,-ă împotriva creştinismului, adj., pl. anticreştini,-e.
anticreză v. antihreză.
anticriptogamic1 Produs care apără plantele de bolile provocate de ciuperci, s.n., pl. anticriptogamice. anticriptogamic2,-ă Care este folosit împotriva bolilor cauzate de ciuperci, adj., pl. anticriptogamici,-ce. anticristianism (-ti-a-) (rar) Atitudine împotriva creştinismului, s.n.
anticritică (rar) Critică a criticii, s.f, g.-d. art. anticri; ticii, pl. anticritici. anticrist1 v. antihrist1.
Anticrist2.v. Antihrist, anticriză împotriva crizei, adj. invar.	r
anticultural,-ă (despre atitudini, manifestări) împotriva culturii, adj., pl. anticulturali,-e. anticvă/anticva Tip de litere asemănătoare cu cele de pe monumentele Romei antice, s.f, g.-d. art. anticvei, pl. anticve.
antideflagrant,-ă (despre unele utilaje) Care poate fi folosit fără pericol în spaţii în care există materiale explozive, adj., pl. antideflagranţi,-te. antidemocratic,-ă Care este împotriva democraţiei. adj.,pl. antidemocratici,-ce.
antidepresiv1 Medicament împotriva depresiei, s.n., pl. antidepresive. _
antidepresiv2,-ă împotriva depresiei, adj., pl. antidepresiv i,-e.
antiderapant,-ă Care împiedică deraparea vehiculelor. adj.,pl. antiderapanţi,-te.
antidetonant Substanţă care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micşora detonaţia. s.n./s.m., pl. antideto-nante/antidetonanţi.
antidetonanţă Proprietate a unei benzine de a fi rezistentă la detonaţie. s.f, g.-d. art. antidetonanţei. antidiabetic1 (-di-a-) Medicament care combate diabetul. s.n., pl. antidiabetice.
antidiabetic2,-ă (-di-a-) împotriva diabetului, adj., pl. antidiabetici,-ce.
antidifteric,-ă Care combate difteria. adj., pl. antidif-terici,-ce.	_
antidinastic,-ă împotriva dinastiei, adj., pl. antidinas-tici,-ce.
antidiuretic1 (-di-u-) Medicament care reduce diureza. s.n., pl. antidiuretice.
antidiuretic2,-ă (-di-u-) Care diminuează diureza. adj., pl. antidiuretici,-ce.
antidogmatic,-ă Care este împotriva dogmatismului. adj.,pl. antidogmatici,-ce. antidogmatism Atitudine antidogmatică, s.n. antidoping l. Care depistează dopajul. 2. Contra dopingului. adj. invar.
antidot l. Substanţă care anulează acţiunea unei otrăvi; contraotrâvă. 2. (fig.) Remediu, leac, soluţie, s.n., pl. antidoturi.
antidrog (despre măsuri, manifestări etc.) Care este împotriva drogurilor, adj. invar. antidumping (antidamping) (angl.) Politică de contracarare a dumpingului străin, mai ales prin aplicarea unei taxe vamale protecţioniste. adj. invar. antielectron (-ti-e-) Pozitron, s.m., pl. antielec-troni.
antiemetic (-ti-e-) Antivomitiv. s.n., pl. antiemetice.
67
antiliteratură
antienzimă (-ti-en-) Substanţă care neutralizează acţiunea unei enzime, s.f. g.-d. art. antienzimei, pl. antienzime. antiepidemic,-ă (-ti-e-) împotriva epidemiilor, adj., pl. antiepidemici,-ce.
antiestetic,-ă (-ti-es-) Care este împotriva esteticii. adj-, pl- antiestgtici,-ce.
antifading (antifeding) (angl., despre instalaţii de radiocomunicaţii) Care reduce fenomenele de fading. adj. invar.
antifascism Mişcare social-politică îndreptată împotriva fascismului. //Atitudine antifascistă, s.n. antifascist,-ă (Luptător) împotriva fascismului, adj., s.m. şi f. pl. antifascişti,-ste. antifebril1 Febrifug1. s.n.. pl. antifebrile. antifebril2,-ă Febrifug2. adj.. pl. antifebrili,-e. antifebrmă Nume generic dat medicamentelor febrifuge. s.f. g.-d. art. antifebrinei. pl. antifebrine. antiferment Substanţă care împiedică sau previne fermentarea. s.m., pl. antifermenţi. antifeudal,-ă (-fe-u-) împotriva feudalismului. adj..pl. antifeudali,-e.
antifilistinism Atitudine opusă filistinismului, s.n. antifilosofic,-ă/antifilozofic,-ă împotriva filosofici. adj., pl. antifiîosofici,-ce/antifilozofici,-ce. antifon1 Versete din psalmi repetate de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri la slujba bisericească, s.n., pl. antifoane.
antifon2 Mic corp de plastic care se introduce în urechi pentru a le proteja de zgomote intense, s.n., pl. antifoane. antifonar Carte care cuprinde antifoane1. s.n., pl. anti-fonare.
antifonic1,-ă (despre cântecul unui solist şi al unui cor sau despre două părţi dintr-un cor) Care se execută alternativ. adj., pl. antifonici.-ce.
antifonic2,-ă (despre materiale) Care atenuează zgomotele; antizgomot. adj., pl. antifonici.-ce. antifome Cântare alternativă, pe mai multe voci. s.f. art. antifonia, g.-d. art. antifoniei. antiformant (fon.) Zonă de minimă energie situată între doi formanţi apropiaţi, s.m.. pl. antiformanţi. antifrază Figură retorică prin care o locuţiune, o frază etc. se întrebuinţează cu un înţeles contrar, s.f. g.-d. art. antifrazei, pl. antifraze.
antifricţiune (-ţi-u-) (în sintagma) Aliaj - = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la fabricarea cuzineţilor, s.f., g.-d. art. antifricţiunii. antifurt1 Dispozitiv care semnalează orice tentativă de furt (dintr-un spaţiu supravegheat), s.n. antifurt2 Care protejează împotriva furtului, adj. invar. antigel Soluţie care coboară punctul de îngheţ al apei, servind la răcirea motoarelor cu ardere internă, s.n. antigén Substanţă care determină formarea de anticorpi. s.m., pl. antigeni.
antigenic,-ă De antigén, adj., pl. antigenici,-ce. antiglisant,-ă Care împiedică alunecarea, adj.. pl. antiglisanţi,-te.
antiglonţ Care protejează împotriva gloanţelor. Vestă ~. adj. invar.
antigraf Copie manuscrisă de pe un original, s.n., pl. antigrafuri.
antigrindină Care protejează împotriva grindinei. adj. invar.
antigripal1 Medicament împotriva gripei, s.n., pl. anti-gripgle.
antigripal2,-ă Care combate gripa, adj., pl. antigripali,-e. antigrizuros,-oasă Prevăzut cu dispozitive speciale de protecţie contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanaţii de grizu, adj., pl. antigrizuroşi,-oase.
antiguvernamental,-ă împotriva guvernului, adj., pl. an ti guvernamental i,-e.
antihalo Peliculă de lac sau de gelatină colorată, care acoperă un film sau o placă fotografică pentru a împiedica formarea efectului halo. s.n., art. antihaloul, pl. antihalouri.
antihelmintic1 Medicament împotriva viermilor intestinali. s.n., pl. antihelmintice.
antihelmintic2,-ă Care combate viermii intestinali. adj.,pl. antihelmintici,-ce.
antihemoragic1 Medicament împotriva hemoragiei. s.n.,pl. antihemoragice.
antihemoragic2,-ă Care combate sau opreşte hemoragia. adj., pl. antihemoragici,-ce. antihemoroidal1 (-ro-i-) Medicament împotriva hemoroizilor, s.n., pl. antihemoroidale. antihemoroidal2,-ă (-ro-i-) Care combate hemoroizii. adj., pl. antihemoroidaii.-e.
antihipertensiv1 Medicament împotriva hipertensiunii. s.n., pl antihipertensive.
antihipertensiv2,-ă Contra hipertensiunii, adj., pl. antihipertensivi,-e.
antihistamjnic1 Medicament împotriva alergiei. s.n., pl. antihistaminice.
antihistaminic2,-ă Care combate alergia. adj.,pl. anti-histammici,-ce.
antihitlerist,-ă (Luptător) împotriva hitlerismului. adj., s.m. şi f, pi antihitlerişti,-ste. antiholeric1 Medicament împotriva holerei, s.n., pl. antiholerice.
antiholeric2,-ă Care previne sau combate holera, adj., pl. antiholerici,-ce.
antihormon Substanţă de apărare produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. s.m., pl. antihormoni.
antihreză (jur.) Contract prin care se cedează creditorului, pentru folosinţă, un bun imobil care aparţine debitorului, [var. anticreză s.£] s.f, g.-d. art. antihrezei, pl. antihreze.
antihrist1 Om nelegiuit, vicios, [var. anticrist s.m.\ s.m., pl. antihrişti.
Antihrist2 Principiul răului; Satana, [var. Anticrist s.prop.m.] s.prop.m.
antiimperialism (-ri-a-) Mişcare socială antiimperia-listă. s.n.
antiimperialist,-ă (-ri-a-) Care luptă împotriva imperialismului. adj., pl. antiimperialişti,-ste. antiinfecţios,-oasă (-ţi-os) Care combate infecţiile. adj., pl. antiinfecţioşi,-oase.
antiinflamator1 Medicament care împiedică inflama-ţiile. s.n., pl. antiinflamatoare.
antiinflamator2,-oare Care împiedică inflamaţiile. adj.,pl. antiinflamatori,-oare.
antiinflaţionist,-ă (-ţi-o-) Care combate inflaţia, adj., pl. antiinflaţionişti,-ste.
antiintelectualism (-tu-a-) Concepţie care neagă valoarea cunoaşterii raţionale, s.n. antiintelectualist,-ă (-tu-a-) (Adept) al antiintelectualismului. adj., s.m. şi f, pl. antiintelectualişti,-ste. antiistorism Concepţie care neagă principiul istoric în interpretarea proceselor şi a fenomenelor, s.n. antijoc Joc care contravine regulilor sportive şi ideii de spectacol din cauza comportării jucătorilor, s.n. antijunimism Atitudine antijunimistă, s.n. antijunimist,-ă (Persoană) care este împotriva junimismului, adj., s.m. şi f., pl. antijunimişti,-ste. antiliteratură Creaţie literară care nu respectă principiile estetice general acceptate. //Creaţie literară fără valoare artistică, s.f, g.-d. art. antiliteraturii.
antilogaritm
68
antilogaritm Numărul corespunzător unui logaritm dat. s.m., pl. antilogaritmi.
antilogje Contradicţie între două idei. s.f., g.-d. art. antilogia, g.-d. art. antilogiei, pl. antilogii. art. antilogiile. antilopă 1. Nume dat unor rumegătoare cu picioare lungi şi subţiri, care trăiesc în ţările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1): imitaţie a acestei piei. s.f, g.-d. art. antilopei, pl. antilope.
antiluetic1 (-lu-e-) Medicament împotriva sifilisului. s.n., pl. antiluetice.
antiiuetic2,-ă (-lu-e-) Care acţionează împotriva sifilisului. adj., pl. anţiluetici,-ce. antimafia (-fi-a) împotriva mafiei, adj. invar. antimagnetic,-ă (tehn.) Insensibil la câmpuri magnetice. adj., pl. antimagngtici.-ce. antimaiaric1 Medicament împotriva malariei, s.n.. pl. antimalarice.
antimaiaric2,-ă Care acţionează împotriva malariei. adj., pl. antimalarici,-ce.
antimarxist,-ă (Persoană) care luptă împotriva marxismului. adj., s.m. şi f, pl. antimarxişti,-ste. antimatgrie (-ri-e) Materie ipotetică alcătuita din antiparticule, care, în contact cu materia obişnuită, ar degaja o mare cantitate de energie, s.f, art. antimatgria, g.-d. art. antimatgriei.
antimăluric1 Substanţă folosită împotriva mălurii cerealelor, s.n., pl. antimăluriee. antimăluric2,-ă Care combate mălura cerealelor, adj., pl. antimălurici,-ce.
antimălurire Operaţie de protejare a cerealelor cu ajutorul substanţelor antimăluriee. s.f, g.-d. art, antimâiuririi.
antlmefitic1 Substanţă, remediu etc. întrebuinţat(ă) împotriva mirosurilor urâte, s.n,, pl. antimcfitice. antimefitlc2,-ă Care este întrebuinţat împotriva mirosurilor urâte, adj., pl, antinief]tici,-ce. antimemorii Memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii, s.n. pl., art. antimemoriile.
antimetabolă (rar) Anagramă, s.f, g.-d. art. antimetabolei, pl. antimetabole. antimilitarism Mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste, s.n. antimilitarist,-ă (Persoană) care luptă împotriva militarismului. adj., s.m. şi f, pl. antimilitarişti,-ste. antimitotic1 Medicament întrebuinţat în tratamentul unor forme de cancer, s.n., pl. antimitotice. antimitotic2,-ă Care este întrebuinţat în tratamentul unor forme de cancer, adj., pl. antimitotici,-ce. antimonarhic,-ă Care este împotriva monarhiei, adj., pl. antimonarhici,-ce.
antimonarhist,-ă (Persoană) care este împotriva monarhiei, adj., s.m. şi f, pl. antimonarhiştu-ste. antimoniat (-ni-at) Sare a acidului antimonic. s.m., pl. antimoniaţi.
antimonic (în sintagma) Acid ~ = acid al antimoniului. adj., pl. antimonici. antimomt Stibină. s.m.
antimoniu Metaloid alb-cenuşiu folosit în aliaje; stibiu. s.n., art. antimfiniul.
antimonopolist,-ă Care este împotriva monopolismului. adj.,pl. antimonopolişti,;Ste. antimuncitoresc.-ească îndreptat împotriva intereselor muncitorilor, adj., pl. antimuncitorgşti. antinaţional,-ă (-ţi-o-) îndreptat împotriva intereselor naţionale, adj., pl. antinaţionali,-e. antinaz]st,>ă (Luptător) împotriva nazismului, adj., s.m. şi f, pl. antinazişti,-ste.
antinefretic1 Medicament împotriva durerilor de rinichi. s.n.,pl. antinefrgtice.
antinefretic2,-ă Care este împotriva durerilor de rinichi, adj., pl. antinefretici,-ce. antineutrino (-ne-u-) (fiz.) Particulă ipotetică implicată în procesele moleculare, s.m., pl. antineutrino. antineutron (-ne-u-) (fiz.) Antiparticulă a neutronului. s.m., pl. antineutroni.
antinevralgic1 Medicament care calmează nevralgiile. s.n., pl. antinevralgice.
antinevralgic2,-ă Care calmează nevralgiile, adj., pl. antinevralgici,-ce.
antinicotinic,-ă Care combate efectele nicotinei. adj., pi antinicotinici,-ce.
antinomic,-ă Referitor la antinomie, adj., pl. antins> mici,-ce.
antinomie Contradicţie între două principii care, deşi se exclud reciproc, pot fi demonstrate logic fiecare în parte. s.f.. art. antinomia, g.-d. art. antinomiei, pl. antinomii, art. antinomiile.
antinuclear,-ă (-cle-ar) împotriva armelor nucleare. adj.,pl. antinucleari,-e.
antioxidant1 (-ti-o-) Substanţă care împiedică oxi-
darea; antioxigen. s.m., pl. antioxidanţi.
antioxidant2,-ă (-ti-o-) Care împiedică oxidarea. adj.,
pl. antioxidanţi,-te.
antioxigen (-ti-o-) Antioxidant, s.n.
antfpaludic1 Medicament antimaiaric. s.n., pl antipa-
ludice.
antipaludic2,-ă Antimaiaric. adj.,pl. antipaludiei.-ce. antipapă Papă ales pe cale ilegală, s.m., g.-d. art. antipapei, pl. antipapi.
antipapism Situaţie a bisericii catolice când este condusă de un antipapă. s.n.
antiparalel,-ă (despre doi vectori) Care sunt paraleli, dar cu sensuri opuse. adj.,pl, antiparaleli,-e. antiparazit,-ă (despre dispozitive, antene etc.) Care reduce perturbaţiile atmosferice, adj., pl. antipara-ziţi.-te.
antiparazitar1 Substanţă care combate paraziţii animali sau vegetali, s.n., pl. antiparazitare. antiparazitar2,-ă Care combate paraziţii animali sau vegetali, adj., pl. antiparazitgri,-e. antiparlamentar,-ă împotriva uzului parlamentar. adj.,pl. antiparlamentari.-e.
antiparticulă Particulă elementară care diferă prin semnul sarcinii electrice de o altă particulă, care are aceeaşi masă şi aceeaşi viaţă medie, s.f, g.-d. ari antiparticulei, pl. antiparticule, antipartinic,-ă Care se opune concepţiilor partidului din care face parte, adj., pl. antipartinici,-ce. antipatic,-ă Care inspiră antipatie; nesuferit, adj., pl. antipatici,-ce.
antipatie Sentiment de aversiune faţă de cineva, s.f, art. antipatia, g.-d. art. antipatiei, pl. antipatii, art. antipatiile.
antipatiza tr. A manifesta antipatie faţă de cineva. vb. /, ind. prez. 3 antipatizează, antipatriotic,-ă (-tri-o-) îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism, adj., pl. antipatriotici,-ce. antiperistaltic,-ă (despre mişcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul şi intestinele de jos în sus. adj., pl. antiperistaltici,-ce.
antiperistaltism Ansamblul mişcărilor antiperis-taltice. s.n. a
antipersonal împotriva persoanei. Mină adj. invar. antipiesă Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate şi care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. //Piesă lipsită de valoare artistică, s.f., g.-d. art. antipigsei, pl. antipigse. antipiretic1 Medicament care combate febra; febrifug1. s.n.,pl. antipirgtice.
69
antistatic
antipiretic2,-ă. Care combate febra; febrigug2. adj., pl. antipiretici,-ce.
antipirmă Medicament folosit împotriva febrei; fena-
zonă. s.f., g.-d. art. antipirinei, pl. antipirme.
antipod 1. Punct de pe suprafaţa pământului diametral
opus altuia. 2. (fig.) Fapt, idee etc. în opoziţie cu alt fapt,
cu altă idee etc. s.m., pl. antipozi.
antipodal,-ă Situat la antipozi, adj., pl. antipo-
dali,-e.
antipodic,-ă Diametral opus. adj., pl. antipodici,-ce. antipogm Poem care nu respectă procedeele lirice şi care ilustrează o nouă estetică. //Poem fară valoare artistică. s.n., pl. antipoeme.
antipoetic,-ă Contrar poeziei, adj., pl. antipoetici,-ce. anipoezie Poezie care nu respectă estetica liricii şi care ilustrează o nouă estetică. //Poezie tară vaioare artistică. s.f., g.-d. art. antipoeziei, pi antipoezii, antipolio (-li-o) Antipoliomielitic. Vaccin adj. invar. antipoliomielitic,-ă (-li-o-mi-e-) Contra poliomielitei. adj., pl. antipoliomielitici,-ce.
antipolitic,-ă Contra politicii, adj., pl. antipolitici.-ce. antipoluant1 (-lu-ant) Procedeu, substanţă împotriva poluării, s.m., pl. antipoluanţi.
antipoluant2,-ă (-lu-ant) Care este împotriva poluării. adj., pi. antipoluanţi,-te.
antipoluare Acţiunea de a combate poluarea, s.f, g.-d. art. antipoluării, pl. antipolu|ri. antipopular,-ă împotriva poporului, adj., pl. antipopulari,-e.	.
antipomo împotriva pornografiei, adj. invar. antiprogresist,-ă împotriva progresului: conservator2. adj., pl. antiprogresişti,-ste.
antiproton (fiz.) Antiparticulă a protonului, s.m., pl. antiprotoni.
antipruriginos,-oasă (despre medicamente, tratamente) Utilizat în cazuri de pruringo. adj., pl. antipru-rigin0şi,-oase.
antipsoriazis Medicament, tratament utilizat pentru combaterea psoriazisului, s.n.
antipublicitar,-ă Care combate publicitatea, adj., pl. antipublicitari.-e.
antiputnd1 Medicament care combate putrefacţia, s.n., pl. antiputride.
antiputrid2,-ă Care combate putrefacţia, adj. pi antiputrizi,-de.
antirabic1 Vaccin care combate turbarea, s.n., pl. antirabice.
antirgbic2,-ă Care combate turbarea, adj.. pl. antira; bici,-ce.	.
antirachetă îndreptat împotriva rachetelor, adj. invar antirgdar1 Sistem tehnic care detectează prezenţa radarului, s.n.. pl. antirgdare. antiradar2 Care anihilează radarul, adj. invar. antirahitic,>ă Care previne sau combate rahitismul. adj.,pl. antirahitici,-ce.
antiră?boinic,-ă împotriva războiului, adj., pi. antirăzboinici.-ce.
antirealism (-re-a-) Negare a realităţii obiective, a existenţei şi a legilor ei. s.n.
antirealist,-ă (-re-a-) îndreptat împotriva realismului sau a realităţii, adj., pl. antirealişti,-ste. antireciamă Reclamă rău făcută, cu rezultat contrar celui urmărit, s.f. g.-d. art. antireclamei, pl. antireclgme. antiregalist,-ă (Persoană) care luptă împotriva regalităţii. adj., s.m. şi f, pl. antiregalişti,-ste. antireligios,-oasă (-gi-os) Care este împotriva religiei, adj., pi antireligioşi,-oase. antirepublican,-ă îndreptat împotriva ideilor republicane. adj., pi. antirepublicani,-e.
antiretroviral,-ă Care luptă împotriva retrovirusurilor şi îndeosebi a virusului HIV. adj., pl. antiretrovirali,-e. antireumatic1 (-re-u-) Medicament împotriva reumatismului; antireumatismal'. s.n., pi antireumatice. antireumatic2,-ă (-re-u-) Antireumatismal2. adj., pl. antireumatici.-ce.
antireumatismal1 (-re-u-) Medicament împotriva reumatismului; antireumatic1. s.n., pl. antireumatismale. antireumatismal2,-ă (-re-u-) Care este împotriva reumatismului; antireumatic2. adj., pl. antireumatis-mali,-e.
antirevoluţionar,-ă (-ţi-o-) Contra revoluţiei sau revoluţionarilor; contrarevoluţionar, adj., pl. antirevoluţionari,-e.
antirezonant,-ă (fiz.) Care se află în stare de antirezo-nanţă. adj., pi antirezonanţi,-te. antirezonanţă (fiz.) Stare de vibraţie opusă rezonantei. s.f, g.-d. art. antirezonanţei, pl. antirezongnţe. antiroman Roman care nu respecta estetica consacrată a romanului, ilustrând o nouă estetică. //Roman fără valoare artistică, s.n., pl. antiromane, antischeting Dispozitiv de reglaj la pick-upuri, pentru a compensa forţa centripetă, s.n., pl. antischetinguri. antisclavagist,-ă (Persoană) care se opune sclavagismului. adj., s.m. şi f., pi. antisclavagişti,-ste. antiscorbutic1 Medicament împotriva scorbutului. s.n., pl. antiscorbutice.
antiscorbutic2,-ă Care este împotriva scorbutului. adj., pi antiscorbutici.-ce.
antiseismic,-ă Rezistent la seisme, adj., pl. antiseismici,-ce.
antisemit,-ă (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. adj., s.m. şi pi antisemiţi,-te. antisemitism Atitudine ostilă faţă de evrei. s.n. antisgptic1 Medicament care combate infecţiile, s.n., pl. antiseptice.
antiseptic2,-ă Care combate infecţiile microbiene. adj., pi. antiseptici,-ce.
antisepsie Ansamblu de măsuri antiseptice, s.f, art.
antisepsia, g.-d. art. antisepsiei.
antiser Ser sangvin provenit de la un animal care a fost
imunizat cu un virus specific, s.n., pi. antiseruri.
antisifilitic1 Medicament antiluetic. s.n., pl. antisifi-
litice.
antisifilitic2,-ă Antiluetic. adj., pl. antisifilitici,-ce.
antisimetric,-ă Opus simetriei, adj., pi antisimetrici,-ce.
antisocial,-ă (-ci-al) Care se abate de la normele de
convieţuire socială; care constituie un pericol pentru
societate, adj., pl. antisociali,-e.
antisolar,-ă Care apără împotriva soarelui, adj., pi
antisolari,-e.
antispasmodic,-ă Care combate spasmele; antispastic. adj., pl. antispasni2dici,-ce. antispast Picior de vers antic format din patru silabe, două silabe lungi între două silabe scurte, s.n., pl. anti-spasturi.
antispastic,-ă Antispasmodic, spasmolitic. adj., pl. antispastici,-ce.
antisportiv,-ă Care este contrar sportului sau spiritului sportiv, adj., pl. antisportivi,-e. antispumant Substanţă care distruge spumele, folosită în industria petrolieră şi în cea alimentară, s.m., pl. anti-spumanţi. ,
antistatal,-ă îndreptat împotriva intereselor statului. adj., pl. antistatali,-e.
antistatic Substanţă care împiedică electrolizarea materialelor plastice. //Substanţă care neutralizează discurile' (4) din punct de vedere electric, s.n., pl. antista; tice.
antistatizare
70
antistatizare 1. Acţiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acţiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric, s.f.. g.-d. art. antistatizării, pl. antistaitizări.
antistres împotriva stresului, adj. invar. antistrofă 1. Răspuns al corului în tragedia grecească antică. 2. Repetarea cuvintelor în ordine inversă în frază. s.f., g.-d. art. antistrofei, pl. antistrofe, antisubmarin împotriva submarinelor, adj. invar. antisudorific1 Antitranspirant'. s.n., pl. antisudonfice. antisudorific2,-ă Antitranspirant2. adj., pl. antisudorv fici,-ce.
antişoc (despre materiale) Care amortizează şocul. adj. invar.	.
antiştiinţific,-ă îndreptat împotriva teoriilor ştiinţifice. adj.,pl. antiştiinţifici,-ce. antitabac (rar) Antitabagic. adj. invar. antitabagic,-ă Folosit împotriva fumatului; (rar) antitabac. adj., pl. antitabagici,-ce. antitanc împotriva tancurilor; anticar1. Armă ~. adj. invar. antiteatru (rar) Antipiesă. s.n.	"'•»
antitehnic,-ă 1. (despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică; atehnic. adj., pl. antitehnici.-ce. antitermic1 Medicamet febrifug1. s.n., pi. antitermice. antitermic2,-ă Febrifug2. adj., pl. antitennici,-ce. antitero Antiterorist. adj. invar. antiterorist,-ă împotriva terorismului, adj., pl. antite-rorişti,-ste.
antitetanic,-ă Care combate tetanosul; antitetanos. adj.. pl. antitetanici,-ce. antitetanos Antitetanic. adj. invar. antitetic,-ă Care conţine o antiteză; care foloseşte antiteza. adj., pl. antitetici,-ce.
antiteză î. Opoziţie între două fenomene, idei, judecăţi etc. //Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (fii.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. s.f, g.-d. art. antitezei, pl. antiteze.
antitjfic1 Medicament folosit împotriva febrei tifoide. s.n., pl. antitifice.
antitific2,-ă Care combate febra tifoidă, adj., pl. antitii fîci,-ce.
antitiroidian1 (-ro-i-di-an) Medicament care combate hipertiroidia. s.n., pl. antitiroidiene. antitiroidian2,-ă (-ro-i-di-an) Care combate hipertiroidia. adj., pl. antitiroidieni,-e. antiton Emulsie folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. s.n. antitotalitar împotriva totalitarismului, adj., pl. antito-talitari,-e.
antitoxic1 Medicament care anihilează efectele otrăvurilor. s.n., pl. antitoxice.
antitoxic2,-ă Care anihilează efectele otrăvurilor, adj., pl. antitoxici,-ce.
antitoxină Substanţă produsă de organism, capabilă să neutralizeze toxinele, s.f, g.-d. art. antitoxinei. pl. anti-toxine.
antitranspirant1 Substanţă care împiedică transpraţia; antisudorific1. s.n.,pl. antitranspirante. antitranspirant2,-ă Care împiedică transpiraţia; antisudorific2. adj., pl. antitranspiranţi,-te. antitrinitar,-ă (Adept) al antitrinitarismului. adj., s.m. şi f, pl. antitrinitari,-e.
antitrinitansm Doctrină religioasă care neagă dogma creştină a Treimii, s.n.
antitrust împotriva trusturilor (1). adj. invar. antituberculos,-oasă Care combate tuberculoza. adj., pl. antituberculoşi,-oase.
antitusjv1 Medicament care calmează tuşea, s.n., pl. antitusive.
antitusjv2,-ă Care calmează tuşea, adj., pl. antitusivi,-e. antiuman,-ă (-ti-u-) Lipsit de omenie; îndreptat împotriva omului, adj., pl. antiumani,-e. antiumanism (-ti-u-) Orientare în fîlosofie, artă etc. ostilă valorilor umanismului, s.n. antiumanitar,-ă (-ti-u-) Care este împotriva sentimentelor omeneşti, adj., pl. antiumanitari,-e. antiuniomst,-ă (-ti-u-ni-o-) (Persoană) care este împotriva unirii a două ţări; (spec.) (persoană) care era împotriva Unirii Principatelor, adj., s.m. şi f, pl. antiu-nionişti,-ste.
antivariolic (-ri-o-) Vaccin (ser) care combate variola. s.n., pl. antivariolice.
antivedetă Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. s.f, g.-d. art. antivedetei, pl. antivedete. antivedetism Atitudine a unui artist, a unui sportiv opusă vedetismului, s.n.
antiveneric,-ă Care combate bolile venerice, adj., pl. antivenerici,-ce.
antivenjn (biol.) Anticorp care neutralizează acţiunea toxică a veninului, s.n.
antiveninos,-oasă Care neutralizează veninul (l). adj., pl. antivenin£>şi,-oase.
antivibrator,-oare (despre un sistem tehnic) Care împiedică vibraţiile de o anumită frecvenţă, adj., pl. antivi-bratori,-oare.
antiviral1 Medicament care distruge viruşii, s.n., pl. antivirale.
antiviral2,-ă Care distruge viruşii, adj., pl. antiviraii,-e. antivirus 1. Substanţă care împiedică dezvoltarea viruşilor. 2. Program care protejează calculatorul de viruşi. s.m., pl. antiviruşi.
antivitamină (farm.) Substanţă care se opune efectelor unei vitamine, s.f., g.-d. art. antivitaminei, pl. antivita-mine.
antivoal Substanţă care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în timpul developării, s.n.
antivomitiv1 Medicament care combate senzaţia de vomă. s.n., pl. antivomitive.
antivomitiv2,-ă Care combate senzaţia de vomă. adj., pl. antivomitivi,-e.
antizgomot (rar) Antifonic2, adj. invar. antizimic1 Substanţă care împiedică fermentaţiile, s.n., pi antizimice.
antizimic2,-ă Care împiedică fermentaţiile, adj., pl. antizimici,-ce.
an toc ian (-ci-an) Pigment roşu, albastru sau violet care se găseşte în flori, fructe sau frunze, s.m., pl. antocieni. antofiijt Amfibol care conţine fier şi magneziu, s.n. antofită (la pl.) Nume dat plantelor cu flori; (la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. s.f, g.-d. art. anto-fitei, pl. antofite.
antofitoză Boală a plantelor provocată de anumite plante parazite sau semiparazite cu flori, s.f, g.-d. art. antofitozei, pl. antofitoze.
antologa tr. A introduce într-o antologie, vb. /, ind. prez. 3 antologhează.
antologabil,-ă Care merită să fie inclus într-o antologie; (p. ext.) care este demn de reţinut, adj., pl. antologabili,-e.
antologic,-ă De antologie; reprezentativ, adj., pl. antologici,-ce.
antologie Culegere de texte reprezentative, alese din opera unuia sau a mai multor scriitori; crestomaţie, florilegiu, s.f. art. antologia, g.-d. art. antologiei, pl. antologii, art. antologiile.
71
antropografie
antonică Plantă erbacee montană, cu flori albe şi fructe aromatice, s.f., g.-d. art. antonicii, pl. antonici, antonim Cuvânt care, în raport cu altul, are sens contrar. s.n., pl. antonime.
antonimie,-ă în raport de antonimie; referitor la antonime. adj., pl. antonimiei,-ce.
antonimie Relaţie între două cuvinte cu sens opus. s.f, art. antonimia, g.-d. art. antonimiei, pl. antonimii, art. antonimiile.
antonomaj Distrugere a gărgăriţelor care trăiesc în florile de măr. s.n.
antonomasie (înv.) Antonomază, s.f, art. antonoma-sia, g.-d. art. antonomasiei.
antonomază Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun şi invers. s.f, g.-d. art. antonomazei, pl. antonomaze, antozojar (-zo-ar) (la pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolaţi sau grupaţi în colonii; cora-lieri; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. antozoare. antracen Substanţă preparată prin distilarea gudroa-nelor de huilă, utilizată la fabricarea unor coloranţi, s.m. antrachinonă Substanţă derivată din antracen. s.f, g.-d. art. antrachinonei, pl. antrachinone. antracit Cărbune superior, cu procent mare de carbon. s.n.
antracnoză Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite, care se manifestă prin apariţia unor pete brune-roşietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini şi fructe, s.f, g.-d. art. antracnozei, pl. antracnoze. antracoteriu Gen de mamifere din care s-a dezvoltat porcul mistreţ, s.m., art. antracoteriul, pl. antracoterii, art. antracoteriile.
antracoză Boală contractată prin inhalarea pulberii de cărbune şi infiltrării ei în plămâni, s.f, g.-d. art. antra-cozéi.
antract Pauză între două acte ale unei reprezentaţii. //Piesă instrumentală care se execută în această pauză. s.n., pl. antracte.
antranilic (în sintagma) Acid ~ = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă şi în alcool, folosită în chimie ca reactiv şi ai cărei derivaţi sunt folosiţi în parfumerie; acid aminobenzoic. adj., pl. antranilici. antrano! Alcool obţinut prin reducerea antrachinonei cu staniu şi acid acetic, utilizat în industria coloranţilor. s.m., pl. antranoli.
antrax Boală infecţioasă la animale, transmisibilă la om, care se manifestă prin abcese pulmonare, gastro-intestinale şi cutanate; bubă-neagră, cărbune, dalac. s.n. antren Animaţie, bună dispoziţie, însufleţire, s.n. antrena 1. tr. şi refl. A (se) pregăti metodic pentru o activitate (sportivă). 2. tr. şi refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acţiune; a (se) înflăcăra. 3. tr. A atrage după sine; a pune în mişcare, a mişca un organ de maşină sau
o	maşină. //A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mişcare, vb. 1, ind. prez. 3 antrenează.
antrenament 1. Complex de exerciţii sistematice de pregătire a unui sportiv, a unui cântăreţ, a unui cal etc. în vederea obţinerii de performanţe. 2. Exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare, s.n., pl. antrenamente.
antrenant,-ă Care atrage, care stimulează (într-o activitate). //Amuzant, distractiv. //Plin de antren, adj., pl. antrenanţi,-te.
antrenare Acţiunea de a (se) antrena, s.f, g.-d. art. antrenării, pl. antrenări.
antrenor1 Utilaj care antrenează un organ de maşină sau o maşină, s.n.. dI. antrenoare.
antrenor2,-oare Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor, s.m., pl. antrenori; s.f, g.-d. art. antrenoarei, pl. antrenoare.
antrepozit Loc amenajat pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale, s.n., pl. antrepozite, antreprenor,-oare Persoană care conduce o antrepriză. s.m., pl. antreprenori; s.f, g.-d. art. antreprenoarei, pl. antreprenoare.
antreprenorial,-ă (-ri-al) Referitor la antreprenor. adj., pl. antreprenoriali,-e.
antrepriză întreprindere care execută lucrări de construcţii, de montaj etc. pe baza unui contract; lucrarea propriu-zisă. IA da in - = a da spre executare
o	lucrare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua in ~ = a lua spre executare o lucrare, s.f, g.-d. art. antreprizei, pl. antreprize, antresol Mezanin, s.n., pl. antresoluri. antret v antreu.
antretoază 1. Piesă de lemn, de fier etc. aşezată transversal între două grinzi ale unui pod. 2. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, utilizată la consolidarea pereţilor unui cazan cu abur. s.f, g.-d. art. antretoazei, pl. antretoaze.
antreţel (fam.) Diminutiv al lui antreu, s.n., pl. antreţele.
antreu Prima încăpere, mică, în care se intră într-o locuinţă venind de afară; vestibul. [var. antret .y.w.] s.n., art. antreul, pl. antreuri.
antricot Came de vită sau de porc din regiunea inter-costală. //(p. ext.) Friptură din această came; cotlet, s.n., pl. antricoate.
antropic,-ă (în sintagma) Fenomen ~ = fenomen antro-pogen. adj., pl. antropici,-ce.
antropo- Element de compunere care înseamnă „referitor la om”.
antropobiologie (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază specia umană şi maimuţele antropoide, s.f, art. antropobiologia, g.-d. art. antropobiologiei. antropocentric,-ă Referitor la antropocentrism, adj., pl. antropocentrici,-ce.
antropocentrism Concepţie potrivit căreia omul este singura raţiune de a fi a universului, s.n. antropofag,-ă (Persoană) care se hrăneşte cu came de om; canibal, adj., s.m. şi f, pl. antropofagi,-ge. antropofagie Folosire a cărnii de om ca hrană; canibalism. s.f, art. antropofagia, g.-d. art. antropofagiei. antropofob,-ă (Persoană) care suferă de antropofobie. adj., s.m. şi f. pl. antropofobi,-e. antropofobie Ură, teamă faţă de oameni, s.f, art. antropofobia, g.-d. art. antropofobiei. antropogen,-ă (în sintagma) Fenomen ~ = fenomen datorat acţiunii omului, cu urmări asupra vegetaţiei, reliefului şi climei: fenomen antropic, adj., pl. antropo-geni,-e.
antropogenetic,-ă De antropogeneză. adj., pl. antro-pogenetici,-ce.
antropogeneză Procesul apariţiei şi dezvoltării speciei umane; antropogenie. s.f. g.-d. art. antropogenezei. antropogeme Antropogeneză. s.f. art. antropogenia, g.-d. art. antropogeniei.
antropogeografie (-ge-o-) Ramură a geografiei care studiază populaţia şi aşezările omeneşti; geografia populaţiei, geografie umană, s.f, art. antropogeografia, g.-d. art. antropogeografiei.
antropografie, -ă De antropografie. adj., pl. antropografici,-ce.
antropografie Ştiinţă care studiază trăsăturile fizio-nomice specifice raselor şi tipurilor umane, s.f, art. antronoffrafîa. v -cí art antronnoTafipi
antropoid
72
antropoid1 (la pl.) Subordin de maimuţe superioare, lipsite de coadă, asemănătoare cu omul; (la sg.) maimuţă din acest subordin, s.n., pl. antropoide. antropoid2,-ă (despre unele maimuţe) Care seamănă cu omul; antropomorf2 (I). adj., pl. antropoizi.-de. antropolatrie Dragoste exagerată pentru oameni (ca urmare a unei erezii creştine), s.f., art. antropolatria, g.-d. art. antropolatriei.
antropologia Specialist în antropologie, s.m., pl. antropologi; (rar) s.f., g.-d. art. antropologei, pl. antro-pologe.
antropologic,-ă Referitor la antropologie, adj., pl. antropologici,-ce.
antropologie Ştiinţa care studiază evoluţia omului în strânsă legătură cu condiţiile de mediu şi cele social-culturale. s.f, art. antropologia, g.-d. art. antropologiei, antropologism (fii.) Concepţie materialistă care considera omul în mod abstract, numai ca pe o fiinţă naturală, neluând în seamă faptul că el este produsul unor relaţii sociale, în continuă schimbare de-a lungul istoriei, s.n.
antropometrie,-ă Referitor la antropometrie." ădj., pi antropometrici.-ce.
antropometrie Metodă de studiu a posibilităţilor de identificare a oamenilor, a formei şi a amprentelor corpului uman şi a părţilor Iui. s.f. art. antropometria. g.-d. art. antropometriei.
antropomorf1 Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de fiinţă omenească, //(la pl.) Grup de maimuţe asemănătoare cu omul; (la sg.) maimuţă din acest grup. s.n., pl. antropomorfe. antropomerf2,-ă l. Antropoid2. 2. Referitor la antropomorfism; care aparţine antropomorfismului, adj., pl. antropomorfi,-e.
antropomorfism Credinţă mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor şi fenomenelor naturii însuşiri şi sentimente omeneşti. //Reprezentare a zeilor şi a divinităţii sub înfăţişare omenească, s.n. antropomorfist,-ă (Adept) al antropomorfismului. adj., s.m. şi f., pl. antropomorfişti,-ste. antropomorfiza tr. A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinităţi însuşiri omeneşti, vb. I, ind. prez. 3 antropomorfizează.
antroponim Nume de persoană, s.n., pl. antroponime. antroponimic1 (înv.) Antroponim. s.n., pl. antroponimice.
antroponimic2,-ă Referitor la antroponimie. adj., pl. antroponimici,-ce.
antroponimie 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de persoane dintr-o regiune, dintr-o limbă etc. s.f, art. antroponimia, g.-d. art. antroponimiei. antroponomastic,-ă (înv.) Antroponimic2, adj., pl. antroponomastici,-ce.
antroponomastică (înv.) Antroponimie. s.f, g.-d. art. antroponomasticii.
antropopatism Atribuire de însuşiri umane unor obiecte ale naturii. //Reprezentare a divinităţii. în sistemele religioase primitive, ca o fiinţă cu sentimente omeneşti, s.n.
antropopitgc Maimuţă considerată precursor al omului. s.m., pl. antropopitşci.
antropozofje Concepţie accesibilă doar iniţiaţilor, care îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu omul conceput ca esenţă divină. s.f, art. antropozofia, g.-d. art. antropozofjei. antum,-ă (despre scrieri) Publicat în timpul vieţii autorului, adj., pl. antumi,-e.
anturaj Mediul, societatea, compania în care trăieşte
cineva, s.n., pl. anturaje.
anţărţ/anţărţ (pop., înv.) Acum doi ani. adv.
anual,-ă (-nu-al) Care durează un an sau care are loc o dată pe an. Raport adj., pl. anuali,-e. anuar (-nu-ar) Publicaţie anuală care conţine date statistice despre o instituţie sau care cuprinde studii ştiinţifice, s.n., pl. anuare.
anuitate (-nu-i-) Sumă de bani plătită anual spre a rambursa o datorie, s.f, g.-d. art. anuităţii, pl. anuităţi, anula tr. I. A desfiinţa, a declara nul; a bara, a şterge. 2. A egala cu zero o expresie matematică, vb. I, ind. prez. 3 anulează.
anulabil,-ă Care se poate anula, adj., pl. anulabili,-e. anulabilitate Posibilitate (a unui act) de a fi anulat, s.f, g.-d. art. anulabilităţii.
anular,-ă (rar) în formă de inel. adj., pl. anulari,-e. anulare Acţiunea de a anula; anulaţie. s.f. g.-d. art. anulării, pl. anulări.
anulaţie (-ţi-e) (rar) Anulare, s.f, art. anulaţia, g.-d. art. anulaţiei, pl. anulaţii, art. anulaţiile.
Anul Nou Ziua de 1 ianuarie; sărbătorirea începutului unui nou an. s.prop.m., g.-d. Anului Nou. anume I. adj. invar. Anumit, deosebit, în mod special. II. adv. J. Cu numele de... //Adică. 2. Special, intenţionat. 3. în mod precis, exact. Cât -?. adj. invar.-, adv. anumit,-ă 1. Anume, cunoscut, fixat, precizat. //Deosebit, special, aparte. 2. Unul, oarecare, adj., pl. anumiţi,^-te, g.-d. (antepus) pl. anumitor. anunciatQr (-ci-a-) Aparat care anunţă anumite modificări în funcţionarea unui sistem tehnic, s.n., pi anunci-atoare. _
anunţ înştiinţare scrisă, s.n., pl. anunţuri, anunţa tr. A aduce la cunoştinţă; a încunoştinţa, a vesti. //A vesti sosirea cuiva, rostindu-i numele cu voce tare. vb. /, ind. prez. 3 anunţă.
anunţare Acţiunea de a anunţa, s.f, g.-d. art. anunţării, pl. anunţări.
anunţător,-oare (rar) Care anunţă sau prevesteşte ceva. adj., pl. anunţători,-oare. anură (la pl.) Ordin de amfibieni cu membrele adaptate pentru sărit; (la sg.) animal din acest ordin, s.f, g.-d. art. anurei, pl. anure.
anurie încetare patologică a urinării, întâlnită în unele boli de rinichi, s.f, art. anuria, g.-d. art. anuriei. ânus Orificiu la extremitatea intestinului gros. s.n., pl. anusuri.	a
an-vară (pop.) în vara anului precedent, adv. anvelopă 1. Cauciuc protector al camerei de aer a unei roţi de vehicul. 2. Supracopertă. //Mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului. //Plic. 3. (pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. s.f, g.-d. art. anvelapei, pl. anvelQpe. anvergură 1. Desfăşurare, întindere. IDe mare ~ = pe plan mare; vast. 2. Distanţă între extremităţile aripilor unui avion; distanţă între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi etc. s.f, g.-d. art. anvergurii, pl. anverguri, anxietate (-xi-e-) Stare patologică de frământare sau de nelinişte profundă, s.f, g.-d. art. anxietăţii, anxiolitic (-xi-o-) Medicament care combate anxietatea. s.n., pl. anxiohtice.
anxios,-oasă (-xi-os) Neliniştit, îngrijorat, adj., pl. anxioşi,-oase.
anzeriformă (la pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite de o membrană; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. anzerifarmei, pl. anzeriforme. aoleu/aoleo/au leu (a-u-) Exclamaţie care exprimă durere, spaimă, uimire etc. [var. oleu, oleo interj.] interj. aolică (pop.) Diminutiv al lui aoleu, interj. aorist Formă verbală în unele limbi, care exprimă o acţiune trecută, nedeterminată, s.n., pl. aoriste.
73
apăra
aortă (la vertebrate) Arteră principală care duce sângele de la inimă în tot corpul, //(adj.) Artera s.f., g.-d. art. aortei, pl. aorte.
aortic,-ă Referitor la aortă; al aortei, adj., pl. aortici,-ce. aortită Inflamaţie cronică a aortei, s.f, g.-d. art. aor-titei, pl. aortite.
apagogic,-ă (în sintagma) Raţionament - = raţionament indirect prin demonstrarea absurdităţii contrariului. adj., pl. apagogici,-ce.
apanaj 1. Domeniu feudal sau venit acordat din averea ţării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual propriu cuiva. Vorbirea este ~ul omului, s.n., pi. apanaje.
apar (rar) Cel care vindea apă, aducând-o cu sacaua. s.m., pl. apari.
aparat 1. Sistem de piese cu ajutorul căruia se realizează operaţii mecanice, tehnice etc. - telefonic. 2. Ansamblu de organe anatomice îndeplinind o funcţie fundamentală. ~ digestiv. 3. Totalitatea serviciilor şi a personalului dintr-o instituţie sau dintr-un serviciu.
-	administrativ. /- de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia. 4. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 5. Totalitatea mijloacelor care servesc pentru o anumită activitate. I~ ştiinţific = totalitatea documentelor, izvoarelor ştiinţifice etc. folosite de un cercetător. ~ critic = notele explicative care însoţesc un text. s.n.,pl. aparate.
aparataj Ansamblul aparatelor care ajută la funcţionarea unei instalaţii; aparatură, s.n.. pl. aparataje. a pa rate ic (peior.) Membru marcant al partidului comunist. s.m., pl. aparatcici.
aparatură Totalitatea aparatelor care asigură funcţionarea unei maşini, a unei instalaţii etc.; (p. ext.) aparataj. s.f., g.-d. art. aparaturii, pl. aparaturi, apare v. apărea.
apareiaj (-re-iaj) Mod de dispunere a pietrelor sau cărămizilor unei zidării, s.n.	.
aparent,-ă 1. Care este altfel decât pare. //(adv.) în aparenţă. /Cărămidă ~ = cărămidă specială, destinată zidirii unor faţade, care nu se acoperă cu tencuială. 2. Evident, vizibil, adj., pl. apargnţi,-te. aparenţă înfăţişare exterioară, adeseori înşelătoare, a cuiva sau a ceva. /In ~ = la prima vedere. A salva ~le = a reuşi să dea o înfăţişare plăcută unei situaţii neplăcute. s.f., g.-d. art. aparenţei, pl. aparenţe, apariţie (-ţi-e) 1. Faptul de a apărea; ivire. //Moment iniţial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieşire de sub tipar; publicare, s.f., art. apariţia, g.-d. art apariţiei, pl. apariţii, art. apariţiile.
apartament Locuinţă din două sau mai multe camere, amplasată într-o clădire mare. s.n., pl. apartamente, aparte I. adj. Separat, deosebit de... //(în teatru, ca o indicaţie pentru actori) Ca şi cum ar vorbi cu sine însuşi, dar cu glas tare. II. c.dv. Deosebit, special, adj. invar.-, adv. apartenenţă Faptul de a ţine de ceva sau de cineva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. s.f, g.-d. art. apartenenţei, pl. apartenenţe, aparteu Replică rostită de un actor pe scenă, ca pentru sine, cu glas scăzut, s.n., art. apartgui. pl. aparteuri. apartheid Politică de discriminare rasială, practicată, până în anul 1991, de către guvernul Republicii Africa de Sud împotriva populaţiei de culoare din ţară. s.n.
aparţine intr. I. A depinde, a ţine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. 2. A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o organizaţie etc. vb. III, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl aparţin, 2 sg. aparţii, / pl. aparţinem,
2	pl. aparţineţi; conj. prez. 3 să aparţină; ger. aparţinând; part. aparţinut.
aparţinere (rar) Faptul de a aparţine, de a fi proprietatea cuiva, s.f, g.-d. art. aparţinerii. apaş 1. (la pl.) Nume dat unui trib de indieni din Texas; (la sg.) indian din acest trib. 2. (rar) Derbedeu, huligan; bandit, hoţ. s.m., pl. apaşi, apatic,-ă Cuprins de apatie, adj., pl. apatici,-ce. apatie I. Stare de indiferenţă, lipsă de interes faţă de orice activitate. 2. (fii., la stoici) Stare de eliberare totală a sufletului de orice pasiuni, s.f. art. apatia, g.-d. art. apatiei.
apatit Fosfat natural de calciu utilizat la fabricarea îngrăşămintelor minerale şi la extragerea fosforului, s.n. apatrid,-ă (Persoană) fără cetăţenie, adj., s.m. şi /.', pl. apatrizi,-de.
apatridie (rar) Situaţie de apatrid, s.f, g.-d. art. apatri-diei, pl. apatridii.
âpă A. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, combinaţie a oxigenului cu hidrogenul. /- de ploaie = vorbe goale; lucruri fară valoare. A bate ~a in piuă = a vorbi mult şi fără rost. A fi (toţi) o - (şi-un pământ) = a fi la fel. A intra la ~ = a) (despre ţesături) a-şi micşora dimensiunile după introducerea în apă (A.l); b) (fam.) a ajunge într-o siutaţie dificilă, (fam.) A băga (pe cineva) la~ = a face cuiva un mare neajuns. A nu avea nici după ce bea ~ = a fi foarte sărac. 2. Masă de apă (A. 1) formând un râu, un lac, o mare etc. /~ teritoriale = porţiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, fiind parte integrantă a teritoriului acestuia. ICa pe ~ = pe dinafară, fluent. A şti (sau a vedea) în ce ~e se scaldă cineva = a cunoaşte gândurile, intenţiile cuiva. A nu fi in ~le lui = a fi prost dispus. A lăsa pe cineva în ~le lui = a nu deranja pe cineva. A-i veni (cuiva) ~a la moară = a se schimba împrejurările în favoarea sa. A-i lua (cuiva) ~a de la moară = a-i crea (cuiva) condiţii nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic, //(la pl.) Valuri, unde. 3. (fig., la pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. B. 1. (fig.) Denumire dată unor secreţii ale corpului (lacrimi, sudoare etc). IA-i lăsa gura ~ = a dori (ceva) nespus de mult. A fi tot o ~ = a fi foarte transpirat. 2. (urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. s.f, g.-d. art. apei, pl. ape. apă-albă Cataractă, s.f, g.-d. art. apei-albe. apă amoniacală Produs secundar obţinut prin cocsificarea cărbunilor, care conţine săruri de amoniu. s.f. + adj.
apă de clor Soluţie folosită ca decolorant în industria textilă şi a hârtiei, s.f. + prep. + s.n. âpă de colonie Preparat lichid de parfumerie, plăcut mirositor, s.f. + prep. + s.n.
âpă de Javel Soluţie de hipoclorit de potasiu întrebuinţată ca decolorant. s.f. + prep. + s.prop. apă de plumb Soluţie de acetat de plumb, întrebuinţată în medicină, în imprimeria textilă etc. s.f. + prep. + s.n.
âpă de var Soluţie de hidroxid de calciu, preparată din var nestins şi apă (A.l), cu proprietăţi antidiareice şi antiacide. s.f. + prep. + s.n.
apă-grea Combinaţie a oxigenului cu deuteriul, folosită la unele reactoare nucleare, s.f, g.-d. art. apei-grele.
apă-neagră (pop.) Glaucom. s.f. g.-d. art. apei-nggre. âpă minerală Apă care conţine săruri, substanţe radioactive etc., folosită ca mijloc terapeutic, s.f. + adj. apă oxigenată Lichid incolor sau albăstrui, cu proprietăţi decolorante şi dezinfectante. s.f. + adj. apă plată Apă minerală neacidulată, s.f. + adj. apăra 1- tr. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. tr. A păzi ceva (o poziţie, un teritoriu etc.). //refl. A se
apăraie
74
împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 3. tr. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a ocroti, a feri.
4.	refl. A se dezvinovăţi. Iltr. A pleda cauza cuiva înaintea justiţiei; a susţine pe cineva sau ceva. respingând obiecţiile aduse. vb. I, ind. prez. 3 apără, apăraie Apărie. s.f, art. apăraia, g.-d. art. apăraiei. apărare 1. Acţiunea de a (se) apăra. IA lua ~a = a apăra (pe cineva sau ceva). 2. Parte într-un proces care apără cauza cuiva. 3. Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă care apără poarta proprie. 4. (mii.) Una dintre formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. s.f, g.-d. art. apărării, pl. apărări.
apărătoare Nume dat unui obiect sau dispozitiv cu rol protector, s.f, g.-d. art. apărătorii, pl. apărători. a părător,-oare 1. adj. Care apără sau protejează. II. s.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină pe cineva, care apără cauza cuiva în faţa justiţiei, //(sport) Jucător din apărare; fundaş, adj., s.m. şi f, pl. apărăt2ri,-oare. apărea intr. 1. A se arăta, a se ivi, a se înfăţişa în faţa cuiva. 2. A se tipări. [var. apare vb.} vb. II, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. apar, 2 sg. apari, 1 pl. apărem, viit. 3 sg. va apărea; eoni. prez. 3 să apară; cond. prez. 3 ar apărea; ger. apărând; part. apărut.
âpă regală Amestec de acid clorhidric şi acid azotic, folosit la dizolvarea unor metale nobile, s.f. + adj. apărie Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. s.f, g.-d. art. apăria, g.-d. art. apăriei. apăsa 1. tr. şi intr. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a strânge. 2. tr. (fig.) A asupri, a oprima; a chinui. 3. intr. (fig.) A accentua în vorbire un cuvânt sau o frază. vb. I, ind. prez. 3 apasă; conj. prez. 3 să apese.
apăsare Acţiunea de a apăsa. //Stare a celui chinuit de suferinţă, de griji, s.f, g.-d. art. apăsării, pl. apăsări, apăsat,-ă 1. (şi adv., despre mers, paşi) Energic (şi ritmic). 2. (fig., despre cuvinte) Subliniat, marcat, arătând fermitate, hotărâre, //(adv.) Vorbeşte ~. adj., pl. apăsaţi,-te.
apăsător,-oare Care asupreşte; care copleşeşte, chinuieşte, adj., pl. apăsători.-oare. apă tare (pop.) Acid azotic, s.f. + adj. apătos,-oasă Care este îmbibat cu apă; care conţine multă apă; apos. adj., pl. apătoşi,-oase. apeduct Sistem de conducte prin care se transportă apa de la locul de captare la cel de folosire, s.n., pl. apeducte.
apel 1. Strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate pentru a le verifica prezenţa într-un anumit Ioc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei comunităţi, maselor etc. 3. Rugăminte, cerere adresată cuiva. IA face - la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 3. Acţiune pentru anularea unei sentinţe judecătoreşti. ICurte de - = instanţă judecătorească superioară tribunalului, care are competenţa de a judeca recursul cuiva împotriva sentinţei tribunalului. 4. Semnal sonor sau luminos care arată cererea stabilirii unei legături la un aparat telefonic sau telegrafic, s.n., pl. apeluri, apela intr. 1. A cere ajutorul cuiva; a recurge la...
2.	(jur.) A introduce un apel (3). vb. I, ind. prez. 3 apelează apelant,-ă (jur.) Persoană care face un apel (3). //Persoană care foloseşte un post telefonic, s.m., pl. apelanţi; s.f, g.-d. art. apelantei, pl. apelante. apelativ1 Nume, cuvânt, calificativ, s.n., pl. apelative. apelativ2,-ă Care califică, adj., pl. apelativi,-e. apglla (gr., în Sparta antică) Nume dat adunării populare. s.f.
apelpisie (înv.) Stare de deznădejde, de disperare sau de exasperare, s.f, art. apelpisia, g.-d. art. apelpisiei, pl. apelpisii, art. apelpisiile.
apelpisit,-ă (înv.) (Om) deznădăjduit, exasperat, care nu se mai poate stăpâni, adj., s.m. şi f, pl. apelpisiţi,-te. apendice1 1. Adaos, anexă la un obiect. 2. Adaos, anexă, supliment la o publicaţie. 3. Element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet, s.n., pl. apendice. apendice/apendice2 Mică prelungire a intestinului gros. s.n., pl. apendice/apendice, apendicectomie Extirpare chirurgicală a apendicelui2. s.f, art. apendicectomia, g.-d. art. apendicectomiei, pl. apendicectomii.
apendicită Inflamare acută sau cronică a apendicelui2, manifestată de obicei prin crize dureroase, s.f, g.-d. art. apendicitei, pl. apendicite, apendicul Apendice mic. s.n., pl. apendicule. apendicular,-ă Referitor la apendice; în formă de apendice, adj., pl. apendiculari,-e. apepsie Digestie întârziată cauzată de o secreţie gastrică insuficientă, s.f, art. apepsia, g.-d. art. apepsiei, pl. apepsii, art. apepsnle.
aperceptibilitate Calitatea de a fi aperceptiv, s.f, g.-d. art. aperceptibi 1 ităţii.
aperceptiv,-ă Referitor la apercepţie; care constituie o
apercepţie. adj., pl. aperceptivi,-e.
apercepţie (-ţi-e) (psih.) Proces mental de integrare a
percepţiilor în experienţa individuală anterioară, s.f, art.
apercepţia, g.-d. art. apercepţiei.
aperiodic,-ă (-ri-o-) Fără periodicitate (în timp), adj.,
pl. aperiodici,-ce.
aperitiv 1. Băutură alcoolică consumata înainte de masă (pentru stimularea poftei de mâncare). 2. Gustare care se ia înainte de masă (pentru stimularea poftei de mâncare), s.n., pl. aperitive, aperto (it., muz.) Deschis, adj. invar.-, adv. apertometru (fot.) Aparat pentru măsurarea unghiu-laţiei. s.n., art. apertometrul, pl. apertometre. apertură 1. Deschizătură, orificiu. 2. (fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor.
3.	(fot.) Unghiulaţie. s.f, g.-d. art. aperturii, pl. aperturi. apetai,-ă (despre flori) Fără petale, //(s.f. pl.) Grup de plante dicotiledonate cu florile fără petale, adj., pl. apetali,-e. a
apetenţă înclinaţie către ceva; poftă, dorinţă, s.f, g.-d. art. apetenţei.
apetisant,-ă (despre aspectul unor alimente) Care stimulează pofta de mâncare; delicios; (p. ext.) care atrage, ispiteşte, adj., pl. apetisanţi,-te. apetit 1. Poftă de mâncare. 2. (p. ext.) Dorinţă de a face ceva. s.n., pl. apetituri.
apex 1. (astron.) Punct de pe bolta cerească spre care se deplasează în aparenţă sistemul nostru solar. 2. Capăt, extremitate (ascuţită) a unui lucru, s.n., pl. apexuri. apical,-ă 1. (anat.) Situat la extremitatea unui organ. 2. (despre consoane) Articulat prin apropierea vârfului limbii de dinţi, de alveole sau de bolta palatului, adj., pl. apicali,-e.
apicol,-ă Referitor la albinărit, de albinărit; referitor la apicultura, adj., pl. apicoli,-e. apiculat,-ă (despre frunze, fructe) Care se termină cu un vârf scurt şi ascuţit, adj., pl. apiculaţi,-te. apicultgr,-oare Persoană care se ocupă cu apicultura; stupar, prisăcar, albinar. s.m.,pl. apicultori; s.f, g.-d. art. apicultoarei, pl. apicultoare.
apicultura Ştiinţă care se ocupă cu creşterea şi îngrijirea raţională a albinelor; stupărit, albinărit, prisăcărit. s.f, g.-d. art. apiculturii.
apidă (la pl.) Familie de insecte himenoptere, care cuprinde albinele şi bondarii; (la sg.) insectă din această familie, s.f, g.-d. art. apidei, pl. apide. apiol (-pi-ol) (farm.) Ulei extras din seminţele de pătrunjel, care serveşte ca febrifug şi emenaeoa. s.n.
75
apofiză
apioljnă (-pi-o-) (farm.) Principiu activ extras din apiol. s.f., g.-d. art. apioHnei.
apiretic,-ă Care nu este însoţit de febră; afebril. adj., pl. apiretici,-ce.
apirexie Absenţă a febrei în cazul unei boli. s.f, art.
apirexia, g.-d. art. apirexiei.
apiterapie,-ă De apiterapie. adj., pl. apiterapici.-ce.
apiterapie Tratament cu produse apicole, s.f, art.
apiterapia, g.-d. ari. apiterapiei, pl. apiterapii, pl. apite-
rapiile.
aplana tr. A face să dispară o neînţelegere, un conflict. vb. I, ihd. prez. 3 aplanează.
aplanare Acţiunea de a aplana, s.f., g.-d. art. aplanării. aplanetic,-ă Care prezintă aplanetism. adj., pl. apla-netici,-ce.
aplanetism Proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, formând pentru un obiect plan, perpendicular pe axă, o imagine de asemenea plană. s.n.
aplatiza tr. A face plat, a turti prin presare, vb. I, ind. prez. 3 aplatizează.
aplatizare Faptul de a aplatiza, s.f, g.-d. art. aplatizării, pl. aplatizări.
aplauda (-pla-u-) intr A bate din palme în semn de mulţumire, de admiraţie, de aprobare. Iltr. A-şi exprima mulţumirea, admiraţia, aprobarea prin aplauze, vb. I, ind. prez. 3 aplaudă.
aplaudac (-pla-u-) (fam.) 1. Persoană care are menirea să aplaude (pe cei care sunt la putere). 2. Conformist. s.m., pl. aplaudaci.
aplaudare (-pla-u-) Acţiunea de a aplauda; (rar, la pl.) aplauze, s.f, g.-d. art. aplaudării, pl. aplaudări, aplauze (-pla-u-) Bătăi repetate din palme în semn de mulţumire, de admiraţie, de aprobare; aplaudări, s.n. pl. aplazie,-ă (med., despre ţesuturi, organe) Care prezintă aplazie, adj., pl. aplazici,-ce.
aplazie întrerupere a dezvoltării unui ţesut sau a unui organ, s.f, art. aplazia, g.-d. art. aplaziei. apleca 1. ic şi refl. A (se) îndoi, a (se) înclina; (fig.) a (se) supune. 2. refl. (fig.) A simţi atracţie spre ceva; a se preocupa de ceva sau de cineva. 3. A i se ~~ a-i fi greaţă; a căpăta o indigestie. 4. tr. (pop.) A alăpta, vb. I, ind. prez. 3 apleacă.
aplecare Acţiunea de a (se) apleca, //(fig.) Predispoziţie. s.f, g.-d. art. aplecării, pl. aplecări, aplecat,-ă 1. îndoit, înclinat, plecat. 2. (fig.) Cu dispoziţie firească spre ceva. adj., pl. aplecaţi,-te. aplecătoare (pop.) Animal care dă să sugă, care are lapte, s.f, g.-d. art. aplecâtoarei, pl. aplecătoare. aplecător,-oare (înv.) 1. Care se apleacă. 2. (despre animale) Care dă să sugă. adj., pl. aplecători,-oare. aplica tr. l.A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa. 2. A pune ceva în practică; a folosi; a administra. A ~ im tratament. A ~ un procedeu. IA ~ (cuiva) o corecţie = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz parti-cular. vb. I, ind. prez. 3 aplică.
aplicabil,-ă Care se poate aplica, adj., pl. aplicabili,-e. aplicabilitate Posibilitatea de a fi pus în practică, s.f. g.-d. art. aplicabilităţii.
aplicare Acţiunea de a aplica, s.f, g.-d. art. aplicării, pl. aplicări.
aplicat,-ă 1. Pus în practică, //(despre ştiinţe) Care îşi găseşte o aplicaţie imediată. 2. (despre oameni) înzestrat, talentat. 3. Broderie ~ = broderie care se face prin fixarea şi conturarea pe un material a unor bucăţi din altă ţesătură, adj., pl. aplicaţi,-te.
aplicativ,-ă (despre unele ştiinţe, metode sau domenii de cercetare) Care îşi găseşte o aplicaţie imediată, adj.. dI. aolicativi.-e.
aplicativitate (rar) Caracter aplicativ, s.f, g.-d. art. aplicativităţii.
aplicaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică, /(mii.) Şcoală de ~ = formă de pregătire a cadrelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.
2.	Faptul de a aplica (1). //Ceea ce se aplică (1); (p. ext.) obiect rezultat din această aplicare. 3. (fig.) Talent, aptitudine, înclinaţie, s.f, art. aplicaţia, g.-d. art. aplicaţiei, pl. aplicaţii, art. aplicaţiile.
aplică 1. Ornament în relief fixat pe suprafaţa unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete, s.f, g.-d. art. aplicei, pl. aplice, aplit Rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect granular. s.n.
aplomb 1. Siguranţă absolută, îndrăzneală (adesea nejustificată) în comportament. 2. Direcţie verticală; verticalitate. //Poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal, în raport cu pământul şi cu planul median al corpului, care serveşte la alegerea animalelor de selecţie. s.n.
apnee (med.) Oprire temporară a respiraţiei, s.f, art. apneea, g.-d. art. apneei.
apocalips/apocalipsă (în religia creştină) Imagine fantastică şi înfiorătoare despre sfârşitul lumii, s.n./s.f. ApocaMpsa Parte a Noului Testament, în care este înfăţişat alegoric sfârşitul lumii, s.prop.f., g.-d. Apoca-Hpsei.
apocaMpsă v. apocalips.
apocaliptic,-ă Care evocă sfârşitul lumii; (p. ext.) înspăimântător, îngrozitor, cu aspect de catastrofă, adj.. pl. apocaliptici,-ce.
apocinacee (la pl.) Familie de plante erbacee sau lemnoase care secretă un suc lăptos; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. apocinaceea, g.-d. art. apoci-naceei, pl. apocinacee.
apocopa tr. A prescurta un cuvânt prin apocopă. vb. I, ind. prez. 3 apocopează.
apocopă 1. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt. 2. Fractură cu pierdere a unei părţi din os. s.f., g.-d. art. apocopei, pl. apocope. apocrif1 Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. s.n., pl. apocrife.
apocrif2,-ă (despre scrieri) Cu autor nesigur; neautentic. adj., pl. apocrifi,-e.
apocrin,-ă (despre glande) Care odată cu secreţia elimină şi o parte a celulei, adj., pl. apocrini,-e. apocromat1 Obiectiv apocromatic. s.n., pl. apocro-mate.
apocromat2 (în sintagma) Obiectiv foto ~ = obiectiv fotografic apocromatic. adj., pl. apocromate. apocromatic,-ă (despre un obiectiv fotografic) A cărui aberaţie cromatică a fost corectată pentru trei culori (roşu, galben şi violet), adj., pl. apocromatici,-ce. apod,-ă (despre unele animale) Lipsit de picioare, adj., pl. apozi,-de.
apodictic,-ă (despre judecăţi, raţionamente etc.) Care exprimă raporturi şi legături necesare între fenomene. //Care exclude posibilitatea unei opoziţii; indiscutabil. adj., pl. apodictici,-ce.
apodoză Partea a doua a unei perioade condiţionale, care conţine consecinţa primei părţi, s.f, g.-d. art. apodozei, pl. apodoze.
apoetic,-ă Lipsit de poezie; care nu este poetic, adj., pl. apoetici,-ce.
apofantic,-ă (log.) Care evidenţiază existenţa unui raport, printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva. adj., pl. apofantici,-ce.
apofiză 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. 2. Ramificaţie de formă cilindrică sau tubulară a filoanelor,
apofonie
76
zăcămintelor etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare.
3.	(arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei. s.f., g.-d. art. apofizei, pl. apofize.
apofonie (lingv.) Alternanţă vocalică în tema unui cuvânt; ablaut. s.f, art. apofonja, g.-d. art. apofoniei, pl. apofonii, art. apofoniile.
apoftegmatic,-ă (livr.) Care reprezintă o apoftegmă. adj., pl. apoftegmatici,-ce.
apoftegmă (livr.) Maximă, sentinţă formulată de o personalitate celebră (din Antichitate), s.f, g.-d. art. apoftegmei, pl. apoftegme.
apogamie Formare a embrionului vegetal într-o altă celulă decât oosfera. s.f, art. apogamia, g.-d. art. apoga-miei.
apogeu 1. Punct culminant în evoluţia unui fenomen, a unei situaţii etc. 2. Punctul cel mai îndepărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. s.n., art. apogeul, pl. apogee. _
apogiatură (-gi-a-) Ornament melodic, dintr-unul sau mai multe sunete, care precedă sunetul principalei./^, g.-d. art. apogiaturii, pl. apogiaturi.	"	1
apei 1. După aceea, pe urmă. A plecat ~ în excursie. //(cu val. de conjcţ.) Dacă e aşa, în cazul acesta, atunci. Dacă este aşa, ~ ai dreptate. 2. (de obicei precedat de conjuncţii; adesea cu valoare de conjuncţie) Pe lângă asta, unde mai pui că, şi încă; dar; altminteri. Şi-~ era o vreme foarte urâtă. [vor. (pop.) păi, poi adv.} adv.
apolinic,-ă (despre artă şi cultură) Orientat spre echilibru, măsură şi armonie; caracterizat printr-o contemplare senină şi detaşată; raţional, lucid, adj., pl. apolinici,-ce.
apolitic,-ă (Persoană) care susţine apolitismul, adj., s.m. şi f, pl. apolitici,-ce. apolitism Indiferenţă faţă de politică, s.n. a palo (fam.) Tânăr frumos, s.m.. pl. apolo. apolfig Scurtă povestire (în proză sau în versuri) cu intenţii moralizatoare, s.n., pl. apologuri, apologet Persoană care susţine excesiv pe cineva sau ceva. s.m., pl. apologeţi.
apologetic,-ă Care conţine o apologie, adj., pl. apologetici,-ce.
apologetică 1. Ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului. 2. Sistem, teorie prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee etc. s.f, g.-d. art. apologeticii.
apologetism (rar) Apologie, s.n.
apologie I. Laudă exagerată adusă cuiva; apărare
(interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care
face apologia (I) cuiva sau a ceva. s.f, art. apologia,
g.-d. art. apologiei, pl. apologii, art. apologiile.
apologizi tr. (rar) A face o apologie, vb. /, ind. prez. 3
apologizeazâ.
apometru Contor pentru apă. s.n., art. apometrul, pl. apomgtre.
apomorfină Derivat al morfinei, fără acţiune analgezică sau hipnotică, s.f, g.-d. art. apomorfinei. aponevretic,-ă Referitor la aponevroză. adj., pl. aponevrQtici,-ce.
aponevreză (anat.) Membrană care acoperă şi susţine muşchii, s.f, g.-d. art. aponevrozei. pl. aponevraze. apoplgctlc.-a Referitor la apoplexie. //(şi s.) Predispus la apoplexie. Persoană adj., pl. apoplectici,-ce. apoplexie 1. Pierdere bruscă a cunoştinţei şi a sensibilităţii, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; ictus apoplectic, atac, dambla. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ, s.f, art. apoplexia, g.-d. art. apoplexiei, pl. apoplexii, art. apoplexiile.
aporetic,-ă Cu caracter de aporie, adj., pl. aporetici.-ce. a po re ti că Modalitate de filosofare care constă numai în punerea problemelor în termeni noi, fară a căuta şi răspunsuri, s.f, g.-d. art. aporeticii. aporie Dificultate de ordin raţional, greu sau imposibil de rezolvat, s.f, art. aporia, g.-d. art. aporiei, pl. aporii, art. aporiile.
aport1 Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat, interj. apert2 Contribuţie a cuiva la o acţiune comună. s.n.,pl. aporturi.
aporta tr. (despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat, vb. I, ind. prez. 3 apor-tează.
apos,-oasă l. Care conţine (prea multă) apă. 2. Care seamănă cu apa. /Umoare - = lichid transparent care se află între corneea şi cristalinul ochiului, adj., pl. apoşi,-oase.
apostasie v. apostazie.
apostat,-ă (Persoană) care a săvârşit o apostazie; (p. ext.) rebel, răzvrătit, adj., s.m. şi f., pl. apostaţi,-te. apostazie l. Renunţare publică la o religie; renegare a unei doctrine sau concepţii. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii. \var. apostasie s.f.} s.f, art. apostazia, g.-d. art. apostaziei, pl. apostazii, art. apostaziile, a posteriori (-ri-o-ri) (lat., fii.) Bazat pe experienţă, care rezultă din fapte. Noţiuni loc. adj:, loc. adv. aposterionsm (-ri-o-) Concepţie filosofică potrivit căreia toate cunoştinţele se obţin prin experienţa individuală. s.n.
apostilă Rezoluţie pusă pe o petiţie, pe un act etc.; (p. ext.) semnătură pusă pe un asemenea act. s.f, g.-d. art. apostilei, pl. apostile.
apostilb (înv.) Unitate fotometrică de măsură a lumi-nanţei. s.m., pl. apostilbi.
apostol1 1. (bis.) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. //Misionar creştin de la începutul creştinismului. 2. (fig.) Adept şi propagator înflăcărat al unei doctrine. s.m.,pl. apostoli. apostol2 Carte de ritual creştin conţinând faptele atribuite apostolilor1 (1) şi scrisorile lor adresate diferitelor persoane şi comunităţi, s.n., pl. apQstole. apostolat Misiunea de apostol1, s.n., pl. apostolaié, apostolesc.-ească (rar) Apostolic, adj., pl. aposto-leşti.
apostoleşte (fam.. în expr.) A merge (sau a pleca) - = a merge (sau a pleca) pe jos; apostoliceşte. adv. apostolic,-ă I. Referitor la apostoli1; apostolesc. 2. Papal, pontifical, adj., pl. apostolici,-ce. apostoliceşte (înv., în expr.) A merge (sau a pleca) ~ = a merge (sau a pleca) apostoleşte. adv. apostrof Semn ortografic în formă de virgulă (’), care indică absenţa întâmplătoare din rostire a unor sunete. [var. apostrofă .s./'] s.n., pl. apostrofuri, apostrofa tr. A mustra, vb. I, ind. prez. 3 apostrofează, apostrofare Acţiunea de a apostrofa, s.f, g.-d. art. apostrofării, pl. apostrofări.
apostrofă1 l. Mustrare, reproş, imputare. 2. Figură retorică sau de stil, care constă în întreruperea bruscă a ideilor, pentru ca autorul să se adreseze direct unei persoane sau unui lucru, s.f, g.-d. art. apostrofai, pl. apostrofe.
apostrofă2 v. apostrof.
apotecă (reg.) Farmacie (2). s.f, g.-d. art. apotgcii, pl. apoteci.
apotemă Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. //Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei, s.f, g.-d. art. apotemei, pl. apoteme.
77
aprofundare
apoteotic,-ă (-te-o-) De apoteoză; triumfal, adj,, pl. apoteotici,-ce.
apoteoza (-te-o-) tr. 1. (în Antichitate) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. 2. (fig.) A aduce cuiva onoruri neobişnuite; a preamări; a ridica în slavă. vb. I, ind. prez. 3 apoteozează, apoteoza re (-te-o-) Acţiunea de a apoteoza, s.f., g.-d. art. apoteozării, pl. apoteozări. apoteoză (-te-o-) 1. (în Antichitate) Zeificare a unui erou sau a unui împărat. 2. (fig.) Glorificare, slăvire, preamărire a cuiva, s.f, g.-d. art. apoteozei, pl. apoteoze. apozitiv,-ă (gram.) Apoziţional. adj., pl. apozitivi,-e. a poziţie (-ţi-e) 1. Atribut care se află în acelaşi caz cu cuvântul determinat. 2. (med.) Depunere de celuloză în membrana celulei, s.f., art. apoziţia, g.-d. art. apoziţiei, pl. apoziţii, art. apoziţiile.
apoziţional,-ă (-ţi-o-) (gram.) Cu valoare dc apoziţic; apozitiv. adj., pl. apoziţionali.-e. appassionâto (-sio-) (it„ muz.) Cu pasiune şi înflăcărare, adv.
apraxic,-ă (med.) (Bolnav) de apraxie. adj., s.m. şi f, pl. apraxici.-ce,
apraxje (med.) Lipsă de coordonare în mişcări cauzată de leziuni ale creierului, s.f., art. apraxia. g.-d. art. apraxiei.
aprecgţie (-ţi-e) Formula de încheiere, s.f, art. apre-caţia, g.-d. art. aprecaţiei.
aprecia (-ci-a) tr. 1, A estima valoarea unui bun. //A stima pe cineva, a-1 preţui (pentru calităţile sale), 2. A considera, a socoti (că),., vb. I, ind. prez. 3 apreciază, / pl. apreciam; conj. prez. 3 să aprecigze; ger. apreciind, apreciabil,»ă (-ci-a-) (Destul de) mare, (destul de) mult, (destul de) tare. adj., pl. apreciabili,-e. apreciativ,'! (-ci-a-) Care conţine o apreciere, adj., pl. apreciativi,-e.
apreciatar,-oare (-ci-a-) (Persoană) care apreciază. adj., s.m. şi f, pl. aprcciatori.-oarc. apreciere (-ci-e-) Acţiunea de a aprecia; preţuire, IA lăsa (ceva) la -a cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască şi să hotărască singur (într-o problemă), s.f., g.-d. art. aprecierii, pl. aprecigri, aprehensiune (-si-u-) (livr.) Teamă vagă, nedesluşită (cauzată de un eventual pericol), s.f., g.-d. art. aprehensiunii, pl. aprehensiuni.
aprehensiv,-ă (livr.) Care trădează aprehensiune; timid. adj., pl. aprehensivi,-e.
apreschi Gheată călduroasă care se foloseşte iarna după schiat. s.n., pl. apreschiuri. apret 1. Faptul de a fi apretat. 2. Substanţă folosită la tratarea ţesăturilor pentru a le face aspre, neşifbnabile etc.; scrobeală. 3. Substanţă aplicată pe suprafaţa pieilor în timpul operaţiei de finisare a tăbăcirii, cu scopul de a forma un strat de protecţie şi de lustru, s.n., pl. apreturi, a preta tr. A aplica un apret; a scrobi, vb. /, ind. prez. 3 apretează.
apretare Acţiunea de a apreta; scrobire. s.f, g.-d. art. apretării, pl. apretări.
apretor,-oare Lucrător care apretează ţesături, piei etc. s.m., pl. apretQri; s.f, g.-d art. apretoarei, pl. apretoare. apretură 1. Totalitatea operaţiilor (fierbere, călcat, apretare etc.) aplicate unui material textil în vederea finisării. 2. Secţie, instalaţie unde se efectuează apretura (1). s.f, g.-d. art. apreturii, pl. apreturi, apreţui tr. (înv.) A aprecia, a preţui (pentru calităţile sale), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. apreţuigsc, imperf. 3 sg. apreţuia; conj. prez. 3 să aprcţuigscă. apreţuire (înv.) Acţiunea de a apreţui. s.f, g.-d. art. apreţuirii, pl. apreţuiri.
apriat,-ă (-pri-at) (înv., şi adv.) Clar, limpede, lămurit (ca înţeles); precis, adj., pi apriaţi,-te.
aprig,-ă 1. (şi adv.) Impulsiv, iute, nestăpânit, înfocat. 2. (şi adv.) Aspru, crunt, înverşunat, nemilos. 3. Lacom, hrăpăreţ. ~ la câştig. 4. (fig., înv., despre un teritoriu) Greu de urcat, de parcurs; plin de primejdii, adj., pl. aprigi,-ge. april v. aprilie.
aprilie (-li-e) A patra lună a anului, [var. april s.m ] s.m.. g.-d. lui aprilie.
aprinde 1. tr. A face să ardă focul sau alt combustibil; a da foc, a incendia. /A-şi - paie in cap = a-şi crea singur neplăceri; a nu putea scăpa de cineva, //refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. tr. şi refl. A face sau a începe să lumineze. A - lampa. 3. refl. (fig., despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-şi ieşi din fire. //A se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. refl. (despre cereale, fân etc.) A se încinge1; a se altera. 5. refl. (fig.) A se dezlănţui, a izbucni. 6. tr. (înv,) A face să ia foc o armă. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aprind, / pl. aprindem,
2	pl. aprindeţi, perf. s. I sg. aprinsgi, / pl. aprjnserăm; conj. prez. 3 să aprindă; imper. 2 sg. aprinde; ger. aprinzând; part. aprins.
aprindere 1, Acţiunea de a (se) aprinde, 2. (pop.) - de plămâni - congestie pulmonară. 3. Operaţie prin care începe arderea combustibilului în camera de combustie a motorului, s.f, g.-d. art. aprinderii, pl. aprinderi, aprins1 Faptul de a (se) aprinde, s.n. aprins2,-ă I, (despre foc) Care arde; (despre o sursă de lumină) care dă lumină, //(fig.) Strălucitor. 2, (fig.) Pasionat, înflăcărat; îmbujorat. 3. (fig., despre culori) Puternic. violent; (p. ext., despre obiecte) de o culoare vie.
4.	încins, înfierbântat, ars. 5. (despre fân, cereale etc.) încins; alterat. adj.,pl. aprinşi,-se, aprinzătoare (reg.) Chibrit; obiect cu care se aprinde. s.f, g.-d, art. aprinzătarii, pl. aprinzători, aprinzător Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive etc. s.n., pi aprinzătoare.
a prifiri (-pri-o-) (fii.) în mod aprioric, loc. adj.; loc. adv. aprioric,-ă (-pri-o-) (fii.) Anterior oricărei experienţe; bazat exclusiv pe raţiune, adj., pi apriorici,-ce. apriorism (-pri-o-) Concepţie filosofică potrivit căreia ar exista cunoştinţe apriorice, s.n. aprioritate (-pri-o-) Caracter aprioric, s.f., g.-d. art. apriorităţii.
aproape 1. La o distanţă mică; în vecinătate, în preajmă. IA cunoaşte (pe cineva) de ~ = a cunoaşte (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp. Iarna este -. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat ~ nimic. //Cât pe ce, gata, mai-mai. ~ să-l prindă, adv. aproape de Cu puţin timp înainte de... adv. + prep. aproapele Orice om (în raport cu ceilalţi); semen1.
-	nostru, s.m. art.
aproba A încuviinţa, a admite o acţiune, o cerere etc.; a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea cuiva. vb. /, ind. prez. 3 aprobă, aprobare Faptul de a aproba; (concr.) document prin care se aprobă ceva. s.f, g.-d. art. aprobării, pl. aprobări. aprobativ,-ă Care exprimă o aprobare; aprobator, adj., pi aprobativi,-e.
aprobator,-ogre Aprobativ, adj., pl. aprobateri,-oare. aprod 1. (în Moldova şi în Ţara Românească) Dregător al curţii domneşti, cu atribuţii (administrative, juridice etc.) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujitor care păzea sălile şi introducea publicul în unde instituţii, s.m., pi aprgzi. aprofunda tr. A cerceta temeinic o problemă, vb. /, ind. prez. 3 aprofundează.
aprofundare Acţiunea de a aprofunda, s.f, g.-d. art. aprofundării, pl. aprofundiri.
apropia
78
apropia (-pí-a) A. refl. 1. A veni în spaţiu mai aproape de cineva sau de ceva. IA nu te putea ~ de ceva = a nu putea să cumperi, să obţii ceva. A nu te putea ~ de cineva = a nu reuşi să vorbeşti sau să te înţelegi cu cineva. Iltr. A duce, a aşeza mai aproape de ceva sau de cineva. B. refl. A se afla aproape de un anumit interval de timp. //A ajunge la o anumită vârstă. C. (fig.) 1. refl. A avea însuşiri sau trăsături asemănătoare. 2. tr. şi refl. A-şi face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. vb. !, ind. prez. / şi 2 sg. apropii. 3 aprapie, 1 pl. apropiem, perf. s. 3 sg. apropie; conj. prez. I şi 2 sg. să aprspii, 3 să apropie. I pl. să apropiem; ger. apropiind, apropiere (-pi-e-) Acţiunea de a (se) apropia. Un ~ = în vecinătate, aproape. Prin ~ = undeva aproape. Din ~ = de undeva de aproape, s.f, g.-d. art. apropierii, pl. apropieri.
apropo1 Fiindcă a venit vorba; bine că mi-am adus aminte, adv.
apropo2/apropou Aluzie (răutăcioasă); propunere făcută cuiva pe ocolite, s.n., art. apropóul, pl. apropouri, apropria (-pri-a) tr. I. A-şi însuşi un lucru (străin).
2.	A face ca un lucru să devină potrivit pentru... vb. I, ind. prez. 3 apropriază. I pl. apropriem; ger. apropriind. apropriere (-pri-e-) Acţiunea de a apropria. s.f, g.-d. art. aproprierii, pl. aproprieri.
aprova intr. şi refl. (despre nave) A se înclina longitudinal spre provă, din cauza încărcăturii neuniforme. vb. I, ind. prez. 3 aprovă.
aprovare Acţiunea de a (se) aprova. s.f. g.-d. art. aprovflrii, pl. aprovări.
aproviziona (-zi-o-) tr. şi refl. A(-şi) procura hrană, provizii, materiale etc. vb. /, ind. prez. 3 aprovizionează, aprovizionare (-zi-o-) 1. Acţiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu care se ocupă cu procurarea de materiale, bunuri de consum etc. pentru o întreprindere, s.f, g.-d. art. aprovizionării, pl. aprovizionări, aproxima tr. A stabili valorile apropiate de o anumită mărime, vb. 1, ind. prez. 3 aproximează, aproximare Faptul de a aproxima, s.f. g.-d. art. aproximării, pl. aproximări.
aproximativ,-ă Aproape adevărat, aproape exact, //(ir.) Vag, imprecis, //(adv.) Cam, vreo, aproape. în jur de, circa, adj., pi aproximativi.-e.
aproximaţie (-ţi-e) Apreciere vagă a unei situaţii, a unei cantităţi etc. ICu ~ = aproximativ, s.f, art. aproximaţia, g.-d. art. aproximaţiei, pl. aproximaţii, art. aproximaţiile, aprozar (înv.) Unitate comercială pentru produse alimentare. s.n., pl. aprozare.
aprozanst,-ă (înv.) Vânzător într-un aprozar, s.m., pl. aprozarişti; s.f, g.-d. art. aprozaristei, pl. aprozariste. aprozănţă (înv.) Vânzătoare într-un aprozar, s.f. g.-d. art. aprozăriţei. pl. aprozăriţe.
apsidal,-ă (astron.) Referitor la apsidă; de apsidă. adj., pl. apsidali,-e.
apsjdă Fiecare dintre extremităţile axei mari ale orbitei pe care un corp ceresc o descrie în jurul altuia, s.f., g.-d. art. apsjdei, pl. apside.
apşoară (fam.) Diminutiv al lui apă. s.f, g.-d. art. apşoarei, pl. apşoare.
apt,-ă Capabil, potrivit, bun pentru ceva. adj., pl. apţi,-te. apter,-ă (despre insecte) Lipsit de aripi. adj., pl. apteri,-e.	.
apterigotă (la pl.) Subclasă de insecte lipsite de aripi; (la sg.) insectă din această subclasă, s.f. g.-d. art. apterigotei, pl. apterigote.
aptitudinal,-ă Referitor la aptitudine; de aptitudine. adj., pl. aptitudinali,-e.
aptitudine Dispoziţie, însuşire naturală sau deprinsă, de a face unele lucruri; înclinaţie, înzestrare, s.f, g.-d. art. aptitudinii, pl. aptitudini.
apţian1 (-ţi-an) Ultimul etaj al cretacicului inferior, s.n. apţian2,-ă (-ţi-an) Referitor la apţian1. adj., pl. apţieni,-e. apuca A. tr. l.A lua, a prinde, a înhăţa cu mâna. //A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a-şi însuşi, a lua ceva la repezeală, /(intr.) (Care) pe unde ~ă = (care) pe unde nimereşte. 2. refl. A se prinde, a se agăţa cu mâinile de ceva sau de cineva. 3. tr. (fig., despre stări sufleteşti) A-l prinde, a-1 copleşi, /(fam.) Când te-~ă, mult te fine?= n-ai de gând să termini odată? Ce te-~ă? se spune în semn de nemulţumire când cineva face un gest nepotrivit. B. 1 .tr. şi intr. A ajunge, a prinde la timp. Voia s-apuce trenul. 2. tr. A trăi atât, încât să poată cunoaşte pe cineva sau să fie martor la ceva. Hintr. A moşteni un obicei, o deprindere etc.; a primi ceva prin tradiţie. Aşa a ~t. 3. refl. A începe să facă un lucru; a întreprinde ceva. C. tr. şi intr. A se îndrepta într-o anumită direcţie, vb. I, ind. prez. 3 apucă, apucare Acţiunea de a (se) apuca, s.f, g.-d. art. apucării, pl apucări. apucat1 Faptul de a (se) apuca. s.n. apucat2,-ă (în superstiţii) Chinuit de diavol; (p. ext.) care se enervează repede; sărit, ţâcnit. //(pop., despre copii) Bolnav de colici, adj., pl. apucaţi,-te. apucate (în loc.) Pe ~ = în mod superficial, în grabă. loc. adv.
apucător1 (Parte a unui) aparat cu care se prinde o greutate pentru a o ridica sau transporta, s.n., pl apucătoare.
apucător2,-oare Care apucă, cu care se apucă, //(fig., despre oameni) Hrăpăreţ, lacom, adj., pl. apucătţjri,-oare.
apucătură l. Prindere cu mâna. 2. (fig.) Deprindere rea. s.f, g.-d. art. apucăturii, pl. apucături, apud (lat., indică o citare după un alt autor, nu din original) După. prep:, abr. ap.
apu! (Persoană) care aparţine unui trib dacic din centrul Transilvaniei, s.m., pl. apuli.
apune intr. 1. (despre aştri) A dispărea sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. 2. (fig.) A-şi pierde strălucirea, faima, puterea etc.; a dispărea pentru totdeauna, /(fam.) A(-i) -steaua = a(-şi) pierde poziţia, a decădea. vb. UI, ind. prez. 3 sg. apune. perf. s. 3 sg. apuse, 3 pl. apuseră; conj. prez. 3 să apună; ger. apunând; part. apus. apunere Acţiunea de a apune, s.f, g.-d. art. apunerii, pl apuneri.
apunta intr. (despre avioane, elicoptere) A ateriza pe puntea unui portavion, vb. !, ind. prez. 3 apuntează. apuntament Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea ambarcaţiunilor, s.n., pl. apunta-mente.
apuntamente (înv.) Remuneraţie, s.n. pi. apuntare Faptul de a apunta; apuntizare. s.f, g.-d. art. apuntării, pl. apuntări.
apupa intr şi refl. (despre nave) A se înclina longitudinal spre pupă. datorită încărcăturii neuniforme, vb. /, ind. prez. 3 apupă.
apu pare Acţiunea de a (se) apupa. s.f, g.-d. art. apupării, pl. apupări.
apus 1. Timp al zilei când Soarele apune; asfinţit.
2.	Unul dintre cele patru puncte cardinale; vest.
3.	Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 4. (p. ext., fig.) Declin, decădere, dispariţie, s.n., pl. apusuri.
Apus Regiune, ţară situată spre apus (2). s.prop.n. apus,-ă Dispărut pentru totdeauna. Timpuri ~. adj., pl. apuşi,-se.
apusean,-ă (Locuitor) din apusul Europei (sau din America); occidental, vestic, adj., s.m. şi f, pl. apuseni,-e. aquitan,-ă (qu pron. cv) (Locuitor) din Aquitania. adj., s.m. şi f., pl. aquitani,-e.
79
arămeasă
ar Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren egală cu 100 m2. s.m., pl. ari.
ara tr. A tăia brazde de pământ cu plugul. în vederea pregătirii solului pentru cultivare, vb. I. ind. prez. 3 ară. arab,-ă I. adj. Referitor la arabi sau la ţările arabe; arabic. /Cifră - = element al celui mai răspândit sistem zecimal de numeraţie. Cal ~ = cal de rasă pentru călărie şi tracţiune uşoară originar din Arabia. II. s.m. şi f Locuitor, popor din unele ţări din Orientul Apropiat şi din nordul Africii, adj., s.m. şi f, pl. arabi,-e. arabă Limbă semitică vorbită de arabi, s.f, g.-d. art. arabei.
arababură v. harababură.
arabesc 1. Ornament specific decoraţiei arabe, constând din combinaţii de figuri, linii, motive geometrice, frunze etc. 2. Mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod. 3. Figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul libere, spre orizontală, s.n., pl. arabescuri, arabescă Piesă muzicală cu caracter graţios şi avântat. s.f, g.-d. art. arabeştii, pl. arabeşti. arabic,-ă 1. Arab. 2. Gumă - = substanţă cleioasă obţinută din unele specii de salcâm exotic sau pe cale sintetică, folosită la lipitul hârtiei, adj., pl. arabici,-ce. arabil,-ă (despre pământ) Bun pentru arat şi cultivat. adj., pl. arabili,-e.
arabist,-ă Specialist în arabistică. s.m.,pl. arabişti; s.f., g.-d. art. arabjstei, pl. arabiste. arabistică Disciplină care studiază limba, istoria, cultura şi civilizaţia popoarelor arabe, s.f, g.-d. art. arabisticii. arabiza tr. A face (să devină) arab, a da caracter (social-cultural) arab. vb. I, ind. prez. 3 arabizează. ara bizare Acţiunea de a arabiza. s.f, g.-d. art. ara-bizării, pl. arabizări.
arac Par lung care serveşte la susţinerea unor plante agăţătoare, [var. harac, harag s.m.] s.m., pl. araci, aracan v. sărăcan.
ara cet Acetat de polivinil sub formă de pastă fluidă, folosit ca adeziv, s.n.
aragaz 1. Gaz lichefiat păstrat în butelii, folosit drept combustibil pentru uz casnic. 2. Maşină de gătit care foloseşte acest combustibil, s.n.. pl. (2) aragaze. aragonez,-ă (Locuitor) din Aragon. adj., s.m. şi f. pl. aragonezi,-e.
aragoneză Dans popular vioi de origine spaniolă; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. aragonezei, pl. aragoneze.
aragonit Carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale, s.n.
arahidă Alună americană, s.f. g.-d. art. arahidei, pl. arahi.de.
arahnidă (la pl.) Clasă de animale artropode, din care fac parte păianjenii, scorpionii etc.; (la sg.) animal din această clasă, s.f., g.-d. art. arahnidei, pl. arahnide. arahnoidă (anat.) Membrana mijlocie care înveleşte creierul şi măduva spinării, s.f. g.-d. art. arahnoidei, pl. arahnoide.
arahnoidită (-no-i-) Inflamarea arahnoidei. s.f.. g.-d.
art. arahnoiditei, pl. arahnoidite.
araliacee (la pl.) Familie de arbori şi arbuşti, rar de
plante erbacee, cu frunze adânc lobate sau compuse, cu
flori actinomorfe în umbele şi cu fruct bacă sau drupă;
(la sg.) plantă din această familie, s.f., g.-d. art. ara-
iiaceei, pl. araliacee.
aramaic v. arameic. aramaică v. arameică.
aramă 1. Metal de culoare roşiatică, maleabil şi ductil; cupru. /A-şi da ~a pe faţă = a-şi arăta adevăratul caracter. 2. (la pl.) Obiecte din aramă (I). s.f. g.-d. art. aramei, pl. (2) arămuri.
arameean,-ă (-me-ean) I. adj. Referitor la arameeni (II). II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţii semitice nomade care au trăit în Antichitate în Siria, Palestina şi Mesopotamia; (la sg.) persoană care aparţinea uneia dintre aceste populaţii, adj., s.m. şi f, pl. arameeni,-e. arameeană (-me-ea-) Limbă vorbită de arameeni; arameică. s.f, g.-d. art. arameenei. arameic,-ă/aramaic,-ă (-me-ic/-ma-ic) Referitor la limbile vorbite de arameeni. adj., pl. aramgici,-ce/ara-maici,-ce.
arameică/aramaică (-me-i-/-ma-i-) Arameeană. s.f, g.-d. art. arameicei/aravnaicei. aranja 1. tr. A pune ceva în ordine. 2. refl şi tr. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. 3. refl. A se înţelege cu cineva să acţioneze într-un anumit fel. 4. tr. A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. 5. tr. (fam.) A face cuiva un rău. L-a -t! 6. refl. A-şi face un rost în viaţă. 7. tr. A prelucra o bucată muzicală pentru instrument sau voce. vb. I, ind. prez. 3 aranjează, / pl. aranjăm; conj. prez. 3 să aranjeze; ger. aranjând, aranjament 1. Faptul de a aranja (într-un anumit mod); modul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu, deosebite între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor, s.n., pl. aranjamente.
aranjare Acţiunea de a (se) aranja, s.f, g.-d. art. aranjării, pl. aranjări.
aranjor,-oare Persoană care adaptează un roman, o piesă muzicală etc. s.m., pl. aranjori; s.f., g.-d. art. aran-joarei, pl. aranjoare.
arap (pop) 1. Om cu părul şi pielea de culoare neagră.
2. Arab. [var. harap s.m.] s.m., pl. arapi.
arar (rar) Rareori, arareori, adv.
arareori (-re-ori) (Numai) din când în când; rareori, rar.
adv.
arat Acţiunea de a ara. s.n.
araucan,-ă (-rau-) I. adj. Care aparţine araucanilor; referitor la araucani (II). II. s.m. şi /.' (la pl.) Grup de indieni din Chile şi Argentina; (la sg.) persoană din acest grup. adj., s.m. şi f. pl. araucani,-e. araucană (-rau-) Limba araucanilor. s.f, g.-d. art. araucanei.
araucaria (-rau-, -ri-a) Conifer originar din America de Sud şi Australia, s.f, g.-d. art. araucariei. arăbesc,-ească Arab. adj., pl. arăbeşti, arăbeşte Ca arabii, adv.
arăboaică Femeie care face parte din populaţia de bază a unor ţări arabe, s.f, g.-d. art. arăboaicei, pl. arăboaice, arăci tr. A pune pe araci viţa-de-vie sau altă plantă agăţătoare, [var. hărăci, hărăgi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească.
arăcit Faptul de a arăci. [var. hărăcit, hărăgit s.n.] s.n. arădean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Arad. adj., s.m., pl. arădeni,-e.
arădeancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Arad. s.f, g.-d. art. arădencei, pl. arădence. arămar (rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă, s.m., pl. arămari.
arămărie1 Meseria arămarului. s.f, art. arămăna, g.-d. art. arămăriei.
arămărie2 l. Atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă, s.f., g.-d. art. arămăriei, pl. arămării, art. arămăriile.
arămeasă (înv.) Măsură de capacitate (din aramă), egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. s.f, g.-d. art. arămesei, pl. arămese.
arámi
80
arâiiii tr. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat subţire de aramă; a cupra. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. arămesc, imperf. 3 sg. arămea; conj. prez. 3 să arămească.
arămire Acţiunea de a arămi; cuprare. s.f, g.-d. art. arămirii, pl. arămiri.
arămiu1 Culoare arămie, s.n., art. arămiul. arămiu2,-ie De culoarea aramei, adj., pl. arămii. arăpgsc,-ească (pop.) Care aparţine arapilor, adj., pl. arăpgşti.
ară pilă (pop.) Om cu pielea şi părul de culoare neagră. s.m. şi f., g.-d. art. lui arăpilă, pl. arăpilă. arăpime (pop.) Mulţime de arapi; totalitatea arapilor. s.f, g.-d. art. arăpimii.
arăpoaică (pop.) Femeie care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. //(p. gener.) Femeie cu pielea şi părul de culoare neagră, s.f, g.-d. art. arăpoaicei, pl. arâpoaice.
ararigl l. Plantă erbacee cu frunze verzi-albicioase, acoperite cu un puf fin. 2. (rar) Limba-mielului. s.m. arăta 1. tr. A da la iveală; a expune intenţionat privirilor cuiva, /(refl.) A se - doctorului = a se duce să fie examinat de un medic, 2, tr. A indica piintr-un gest pe cineva sau ceva, IA ~ (cuiva) uşa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A ~ (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl dispreţuieşte pentru faptele sale. .3. ic A da o explicaţie (pentru a convinge), /(fam.) Iţi arăt eu ţie! se spune pentru a ameninţa pe cineva. 4. tr. A indica o măsură, o direcţie. //A indica ora, minutele şi secundele. 5. tr. şi refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza. Iltr, A dovedi. Ilintr. A avea o anumită înfăţişare. 6. refl. A se ivi (pe neaşteptate). vb. I, ind. prez. I sg. ar|t, 2 sg. arăţi; conj. prez. 3 să arate.
arătare 1. Acţiunea de a (se) arata. 2. Halucinaţie; monstru, stafie. //Persoană foarte slabă, s.f, g.-d. art. arătării, pl. arătări,
arătătsr 1. Indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată), s.n., pl. arătătoare, ară tor,-oare I. (rar, despre pământ) Arabil. 2. (despre vite) Care se foloseşte la arat. adj., pl. arători,-oare. arătQS,-oasă Frumos; impunător, adj., pl. arătsşi,-oase. arătură 1. Acţiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat. s.f, g.-d. art. arăturii, pl. arături.
arbaletă Armă de aruncat săgeţi sau proiectile, folosită în trecut, s.f, g.-d. art. arbaletei, pl. arbalete. arbaletrigr1 (-tri-er) Soldat care lupta cu arbaleta, s.m., pl. arbaletrieri.
arbaletrier2 (-tri-er) Parte a acoperişului care susţine
învelitoarea propriu-zisă. s.n., pl. arbaletriere.
arbănaş (înv.) Albanez, s.m., pl. arbănaşi.
arbitra tr. l.A soluţiona un litigiu în calitate de arbitru.
2. A conduce o competiţie sportivă, vb. I, ind. prez. 3
arbitrează.
arbitraj I. (jur.) Soluţionare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere a unei competiţii sportive, s.n., pl. arbitraje.
arbitrai,-ă 1. (jur.) Hotărât de arbitru. Decizie 2. Alcătuit din arbitri. Comisie adj., pl. arbitrali,-e. arbitrar1 Faptă, acţiune arbitrară2, s.n,, pl. arbitrgruri. arbitrar2,-ă l. După bunul plac, tară a ţine cont de părerea altora; abuziv, samavolnic. Hotărâre ~. 2. Întâmplător. Selecţie ~. adj., pl. arbitrari,-e. arbitrarietate (-ri-e-) Atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie, s.f, g.-d. art. arbitrarietăţii, arbitru l. (jur.) Persoană care judecă un litigiu.
2.	Persoană care conduce o competiţie sportivă, s.m., art. arbitrul, pl. arbitri, art. arbitrii, arbiu (înv.) Vergea cu care în trecut se curăţa sau se încărca puşca, s.n., art. arbiul, pl. arbie.
arbor v. arbore.
arbora tr. l.A înălţa un steag pe o clădire, pavilionul pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave.
3.	(fig.) A_ afişa. vb. I, ind. prez. 3 arborează arboradă Ansamblu format din catargele şi vergile unei nave. s.f, g.-d. art. arboradei, pl. arborgde. arborare Acţiunea de a arbora, s.f, g.-d. art. arborării, pl. arborări.
arboraş (rar) Diminutiv al lui arbore, s.m., pl. arboraşi, arbore l. Orice plantă lemnoasă cu trunchi înalt şi puternic; copac; (p. restr.) pom. 2. ~ genealogic = reprezentare grafică, de obicei sub forma unui copac cu ramuri, a relaţiilor de rudenie dintre membrii unei familii. 3. (tehn.) Organ de maşină care primeşte şi transmite o mişcare prin rotaţia în jurul axei sale. I~ cotit = vilbrochen. 4. (rar) Catarg, /(mar.) - mic = trinchet. [var. arbor s.m.] s.m., pl. arbori, arbore-de-cacao Plantă tropicală cultivată pentru seminţele ei comestibile, s.m., pl. arbori-de-cacao. arbore-de-cafeg Plantă lemnoasă din regiunile calde ale Africii, Asiei şi Americii Latine cultivată pentru seminţele ei comestibile, s.m., pl. arbori-de-cafea. arbore-de-cauciuc (-ca-u-) Plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarţa căreia se extrage cauciucul natural, s.m,, pl. arbori-de-cauciuc, arbore-de-pâine Specie de arbore al cărui fruct sferic are gust de pâine, s.m., pl. arbori-de-piine, arborele-vifiţii1 (reg.) Tuia. s.m. art. arborele viţţii2 Schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii sale, s.m. + s.f. arborescgnt,-ă Care are aspectul unui arbore, adj., pl. arborescenţi,-te,
arborescenţă Formă arborescentă, s.f, g.-d. art.
arborescgnţei, pl. arborescgnţe.
arboret1 Partea superioară a catargului, s.m.ls.n., pl.
arborgţi/arborste.
arborgt2 Porţiune dintr-o pădure cu o vegetaţie uniformă. diferită de restul pădurii din jur, s.n., pl. arborgte. arboricol,-ă (despre insecte, animale) Care trăieşte pe (sau în) arbori, adj., pl. arboricoli,-e. arboricultor,-oare Specialist în arboricultură. s.m., pl. arboriculteri; s.f, g.-d. art. arboricultoarei, pl. arboricul-toare.
arboricultură Cultura arborilor şi a arbuştilor, s.f, g.-d. art. arboriculturii.
arborizat,-ă (livr.) Cu arbori, adj., pl. arborizaţi,-te.
arborizaţie (-ţi-e) Desen sugerând ramuri de arbori în
unele minerale sau pe geamuri când îngheaţă, s.f., art.
arborizaţia, g.-d. art. arborizaţiei.
arbust Plantă lemnoasă ramificată de la rădăcină în
formă de tufa. s.m., pl. arbuşti.
arbuz v. harbuz. arbuzărie v. harbuzărie.
arc1 (mat.) Porţiune dintr-o linie curbă. ~ de cerc. s.n., pl. arce.
arc2 l. Armă de aruncat săgeţi, alcătuită dintr-o vargă flexibilă, uşor încovoiată, şi dintr-o coardă prinsă de capetele vergii. //(p. anal.) Ceea ce are formă de arc2 (1). 2. Element de construcţie sub formă de curbă. I~ de triumf = monument sub formă de portic cu mai multe arcade, ridicat în amintirea unui eveniment important. 3. Organ metalic elastic al unei maşini sau al unui mecanism, folosit pentru amortizarea şocurilor sau pentru exercitarea unei forţe elastice; resort. /Parcă ar ft pe ~uri, se zice despre o persoană sprintenă. 4. - electric (sau voltaic) = descărcare electrică produsă între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (fiziol.) ~ reflex = ansamblul elementelor care asigură realizarea reflexelor, s.n., pl. arcuri.
81
arendare
arcaci (rar) 1. îngrăditură pentru separat oile. 2. îngrăditură pentru prinderea şi păstrarea peştelui în bălţi iama. s.n., pl. arcaciuri.
arcadă 1. (arhit.) Construcţie formată din unul sau mai multe arce sprijinite pe coloane sau pe ziduri. 2. Formaţie anatomică în formă arcuită; proeminenţă curbă situată deasupra fiecărei orbite, s.f, g.-d. art. arcadei, pl. arcade.
arcan (pop.) Laţ pentru prinderea sau priponirea
animalelor. IA prinde cu ~ul = (în trecut) a prinde
(cu ajutorul arcanului) şi a duce cu forţa în armată;
(p. gener.) a lua cu forţa, s.n., pl. arcane.
arcane (livr.) Taine, secrete, s.f. pl.
arcanul Dans popular românesc asemănător cu sârba;
melodia acestui dans. s.n. art., neart. arcan.
arcgŞ Oştean înarmat cu arc; persoană care trage cu
arcul; săgetător, s.m., pl. arcaşi.
Arcaşul Constelaţie din emisfera australă care cuprinde 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. s.prop.m.
arcat,-ă (rar) Arcuit, adj., pl. arcaţi,-te. a rea tură Serie de arcade mici decorative, s.f., g.-d. art. arcaturii, pl. arcaturi.
ârcă (rar) Corabie. !~a lui Noe = a) corabia în care Noe, cu famila sa şi cu vieţuitoarele Pământului, s-ar fi adăpostit, conform relatărilor biblice, în timpul Potopului; b) adunătură de lucruri foarte diferite, s.f, g.-d. art. arcei, pl. arce.
arcănj tr. (în trecut) A prinde cu arcanul, vb. IV, ind. prez. 3 sg. arcăneşte, imperf. 3 sg. arcănea; conj. prez. 3 sâ arcănească.
archebuză Veche armă de foc, asemănătoare cu puşca. s.f., g.-d. art. archebuzei, pl. archebuze. archebuzier (-zi-er) Soldat înarmat cu archebuză. s.m., pl. archebuzieri.
arcosfilium (-li-um) Nişă funerară într-o catacombă. s.n.
arcoză Gresie foarte bogată în feldspaţi. s.f, g.-d. art. art. arcQzei.
arctic.-ă Situat la Polul Nord; specific acestei zone. adj., pl. arctici,-ce.
arcui tr. şi refl. A (se) îndoi în formă de arc. Iltr. (fig.) A pedepsi, a bate. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. arcu-igsc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască. arcuire Faptul de a (se) arcui. //încovoiere elastică a unei piese; formă arcuită, s.f, g.-d. art. arcuirii, pl. arcuiri.
arcuitură (-cu-i-) Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. s.f, g.-d. art. arcuiturii, pl. arcuituri, arculeţ (rar) Diminutiv al lui arc. s.n., pl. arculeţe. arcuş Vergea de lemn de-a lungul căreia se întind fire de păr de cal, servind la producerea sunetelor la unele instrumente cu coarde, s.n., pl. arcuşuri, ârde A. intr. (despre foc) A fi aprins. B. I. tr. A da foc, a băga în foc. IA ~ cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tr. şi intr. A încălzi, a încinge, a înfierbânta. Iltr. A expune acţiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. 3. tr., intr. şi refl. A (se) distruge, a (se) consuma prin foc. Iltr. A strica mâncarea expunând-o prea mult acţiunii focului, (refl.) S-a ars mâncarea. Iltr. A distruge printr-o reacţie chimică. 4. tr. A dezinfecta un instrument, trecându-1 printr-o flacără; a cauteriza o rană etc.
C.	1. intr. A lumina; a luci, a străluci. 2. intr. (despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori. Iltr. şi refl. A (se) bronza (prea tare). D. 1. tr. şi refl. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu un obiect foarte fierbinte sau cu focul; a (se) frige. Iltr. A produce o senzaţie asemănătoare cu o arsură.
2. tr. (fig.) A da o lovitură. I-a ars o palmă. 3. intr. A se înroşi (de emoţie). 4. intr. A avea febră. 5. intr. (fig.) A fi cuprins de un sentiment puternic, profund. lA-i -(cuiva) de ceva = a avea chef să...; a simţi o dorinţă (arzătoare). 6. tr. (fam.) A face ceva cu pasiune. 7. tr. şi refl. (fam.) A (se) păcăli, a (se) înşela, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardea, perf. s. I sg. arsei, I pl. arserăm; conj. prez. 3 să ardă; imper. 2 sg. tr. arde, intr. arzi, 2 pl. ardeţi; part. ars. ardgi Plantă erbacee cu fructe bace verzi, roşii sau galbene, folosite în alimentaţie; (p. restr.) fructul acestei plante. /~ gras. ~ iute. s.m., pl. ardei, art. ardeii, ardeia 1 • tr. A condimenta o mâncare cu ardei iute sau cu boia. 2. refl. (fig., fam., despre oameni) A se supăra. vb. I, ind. prez. 3 ardeiază, 1 pl. ardeiem; conj. prez. 3 să ardeişze; ger. ardeind.
ardeiaş Diminutiv al lui ardei, s.m., pl. ardeiaşi. ardgi gras Specie de ardei folosită la prepararea unor mâncăruri, s.m. + adj.
ardgi iute Specie de ardei folosită drept condiment. s.m. + adj.
ardeleancă (Locuitor) din Ardeal; transilvănean, adj., s.m., pl. ardeleni,-e.
ardeleana Numele unui dans popular din Ardeal; melodia acestui dans; ardeleneasca, s.f. art., neart. ardeleană, g.-d. art. ardelgnei.
ardeleancă Femeie din Ardeal; transilvăneancă. s.f., g.-d. art. ardelencei, pl. ardelence, ardeleneasca Ardeleana, s.f art., neart. ardelenească, g.-d. art. ardeleneştii.
ardelengsc,-ejiscă Ardelean, transilvănean, adj., pl. ardeleneşti.
ardelengşte Ca ardelenii; ca în Ardeal, adv. ardelenism Cuvânt sau expresie caracteristică ardelenilor. s.n., pl. ardelenisme.
ardengz,-ă I. adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Ardeni. II. s.m. Rasă de cai mari, puternici, de tracţiune, adj., s.m. şi f.,pl. ardenezi,-e.
ardgnt.-ă 1. (livr.) înflăcărat, pasionat, înfocat. 2. (despre nave) Care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul, adj., pl. ardenţi,-te. ardgnţă (livr.) Ardoare, s.f, g.-d. art. ardenţei. ardere 1. Faptul de a (se) arde. 2. (biol., la pl.) Proces de descompunere şi oxidare a substanţelor vii din organism. 3. (chim.) Oxidare rapidă a unei substanţe, însoţită de dezvoltare de căldură şi lumină, s.f., g.-d. art. arderii, pl. arderi.
ardezie (-zi-e) Gresie argiloasă folosită la acoperirea caselor, la pardoseli etc. s.f, art. ardezia, g.-d. art. ardeziei, pl. ardgzii, art. ardeziile. ardoare înflăcărare, pasiune, avânt. //Râvnă, străduinţă. s.f, g.-d. art. ardsrii.
ardomgtru Pirometru cu radiaţie pentru temperaturi înalte, s.n., art. ardometrul, pl. ardometre. areal (-re-al) Suprafaţă de răspândire a unei specii de plante sau de animale, s.n., pl. areale. argei v. hareci.
areflgxie (-xi-e) (med.) Absenţă a reflexelor, s.f, art. areflexia, g.-d. art. areflexiei.
areic,-ă (-re-ic) (geol., despre sol) Lipsit de apă; arid, uscat, adj., pl. areici,-ce.
argnă 1. Spaţiu din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfaşurau reprezentaţiile. 2. Teren de sport înconjurat cu tribune pentru spectatori. 3. (fig.) Domeniu, loc de desfăşurare a unei activităţi, s.f, g.-d. art. arenei, pl. argne.
arenda tr. A da sau a lua în arendă (mai ales pământ). [var. (înv.) arendui vi.] vb. I, ind. prez. 3 arendează, arendare Acţiunea de a arenda, [var. (înv.) arenduire î-/] s.f., g.-d. art. arendării, pl. arendări.
arendaş
82
arendaş Persoană care ia în arendă un bun. s.m., pl. arendaşi.
arendă 1. Cedare temporară a dreptului de folosinţă a unui bun în schimbul unei plăţi; exploatare, folosire a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită proprietarului pentru arendarea unui bun. s.f., g.-d. art. arendei, pl. arende.
arendăşesc,-ească De arendaş, adj., pl. arendăşeşti. arendăşi intr. (rar) A avea ocupaţia de arendaş, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. arendăşesc, imperf. 3 sg. arendăşea; conj. prez. 3 să arendăşească; ger. arendăşind. arendăşie Ocupaţia arendaşului, s.f, ari. arendăşia, g.-d. art. arendăşiei.
arendăşiţă (rar) Arendăşoaică. s.f, g.-d. art. arendăşiţei, pl. arendăşiţe.
arendăşoaică Nevastă de arendaş; femeie care ţine în arendă un bun; arendăşiţă. s.f, g.-d. art. arendăşoaicei, pl. arendăşoaice. arendui v. arenda, areduire v. arendare.
areolar,-ă (-re-o-) (mat.) Referitor la arie2, adj.. pl. are-olari,-e.	.
areolă (-re-o-) (anat.) Suprafaţă de piele colorată diferit de cea a tegumentelor din jur. s.f, g.-d. art. areolei, pl. areole.
areologie (-re-o-) (lingv.) Studiu al distribuţiei ariilor dialectale pe un anumit teritoriu, s.f, art. areologia, g.-d. art. areologiei.
areometric,-ă (-re-o-) Referitor la areometrie. adj., pl. areometrici,-ce.
areometrie (-re-o-) Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densităţii lichidelor, s.f., art. areometria, g.-d. art. areometriei.
areometru (-re-o-) Aparat folosit în areometrie. s.n., art. areometrul, pl. areometre.
areopag (-re-o-) Reuniune, adunare de savanţi sau de artişti celebri, s.n., pl. areopaguri.
Areopag (-re-o-) Tribunal suprem în Atena antică. s.prop.n.
arest 1. Deţinere legală a unei persoane bănuită de infracţiune. 2. Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi, s.n., pl. aresturi.
aresta tr. A priva de libertate pe cineva în temeiul unui mandat de arestare; a închide, a arestui. vb. I, ind. prez. 3 arestează.
arestant,-ă (înv.) Arestat, s.m., pl. arestanţi; s.f, g.-d. art. arestantei, pl. arestante.
arestare Acţiunea de a aresta; arestuire. s.f., g.-d. art. arestării, pl. arestări.
arestat,-ă (Persoană) care se află în stare de arest (1). adj., s.m. şi f, pl. arestaţi,-te.
arestui tr. (înv.) A aresta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. arestuiesc, imperf. 3 sg. arestuia; conj. prez. 3 să arestu-iască.
arestuire (înv.) Arestare, s.f, g.-d. art. arestuirii, pl. arestuiri.
aret (în sintagma) Câine de - - câine de vânătoare dresat să se oprească în apropierea vânatului, s.n. areta intr. (despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc atunci când simte sau zăreşte vânatul, vb. I, ind. prez. 3 aretă.
arfă v. harpă.
argat,-ă Slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creşterea vitelor sau pentru muncile din gospodăria stăpânului, s.m., pl. argaţi; (rar) s.f, g.-d. art. argatei, pl. argate. _
argăseală 1. Argăsire. 2. Substanţă cu care se argăseşte. s.f, g.-d. art. argăselii, pl. argăseli. argăsi tr. A prelucra pieile şi blănurile cu diferite substanţe pentru a le face rezistente, impermeabile etc.;
a tăbăci, a cruşi, a încruşi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. argăsesc, imperf. 3 sg. argăsea; conj. prez. 3 să argăsească. argăsire Acţiunea de a argăsi; tăbăcire, argăseală (1). s.f, g.-d. art. argăsirii, pl. argăsiri. argăsit Faptul de a argăsi. s.n. argăsitor,-oare (Muncitor) care argăseşte. adj., s.m. şi f, pl. argăsitori,-oare.
argăţel (rar) Diminutiv al lui argat, s.m., pl. argăţei, pl. argăţgii.
argăţesc,-ească (rar) De argat, adj., pl. argăţeşti. argăti tr. şi intr. (rar) A munci ca argat vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. argăţesc, imperf. 3 sg. argăţea; conj. prez. 3 să argăţească.
argăţie (rar) Muncă de argat; situaţia argatului, s.f, art. argăţia, g.-d. art. argăţiei.
argăţime Totalitatea argaţilor; mulţime de argaţi, s.f, g.-d. art. argăţimii.
argea (pop.) î. Război de ţesut. //Nume dat celor două scânduri care unesc transversal extremităţile războiului de ţesut. 2. Construcţie rudimentară de scânduri în care se aşază, vara, războiul de ţesut. 3. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte şi de alta a unei plute pentru a ţine strânse lemnele din care este realizată.
4.	Boltă sau acoperiş al unei clădiri, s.f, art. argeaua, g.-d. art. argelei, pl. argele, art. argelele. argentan Alpaca1 de culoare argintie, s.n. argentifer,-ă Care conţine argint; argintos. adj., pl. argentiferi,-e.
argentin Praf de staniu folosit în imprimarea textilă şi la fabricarea hârtiei, s.n.
argentinian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Argentina, adj., s.m. şi f, pl. argentinieni,-e. argentit Minereu de argint, s.n. argentomgtru (fiz.) Instrument pentru măsurarea conţinutului de argint al unei soluţii, s.n., art. argen-tometrul, pl. argentometre.
argentotipie Procedeu de multiplicare prin fotorepro-ducere. s.f., art. argentotipia, g.-d. art. argentotipiei. argeşean,-ă (Locuitor) din judeţul Argeş, adj., s.m., pl. argeşeni,-e.
argeşeancă Locuitoare din judeţul Argeş, s.f, g.-d.
art. argeşencei, pl. argeşence.
arghezian,-ă (-zi-an) De Arghezi; în maniera lui
T. Arghezi. adj., pl. arghezieni,-e.
arghirofi!,-ă (livr.) (Om) lacom de bani. adj., s.m. şi f,
pl. arghirofili,-e.
arghirofilie (livr.) Lăcomie de bani. s.f, art. arghirofilia, g.-d. art. arghirofiliei.
argilă Rocă sedimentară impermeabilă folosită în
olărie, la fabricarea materialelor refractare etc.; lut. s.f,
g.-d. art. argilei, pl. argile.
argilifer,-ă Argilos. adj.,pl. argiliferi,-e.
argilit (geol.) Rocă formată din recristalizarea argilei.
s.n.
argilizare Procedeu de consolidare şi de impermeabi-lizare a unor roci sau a unor fundaţii prin injectarea unei suspensii de argilă, s.f, g.-d. art. argilizgrii. argilos,-oasă Cu multă argilă; lutos. adj., pl. argiloşi,-oase.
arginază (biol.) Enzimă solubilă aflată în cantitate mare în ficatul mamiferelor, s.f, g.-d. art. arginazei. arginină (biol.) Aminoacid din proteine care participă la sinteza ureii în ficat, s.f, g.-d. art. argininei. argint1 (la pl.) Ban1, para3, s.m., pl. arginţi. argint2 1. Metal preţios, de culoare albă-strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică, /(fig.) Nuntă de ~ = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu această ocazie. 2. (la pl.) Sorturi de argint (1); obiecte de argint (1) s.n., pl. (2) arginturi.
83
arhiepiscopie
arginta tr. 1. A acoperi un obiect cu un strat subţire de argint. 2. (fig.) A face să aibă strălucirea argintului, [var. arginti vb.\ vb. 1, ind. prez. 3 argintează. argintar (rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint, s.m., pl. argintari.
argintase Acţiunea de a arginta, s.f., g.-d. art. argintării, pl. argintari.
argintariţă (bot.) Mică plantă cu frunzele crestate pe margini, alb-strălucitoare (ca argintul) pe una dintre feţe. s.f., g.-d. art. argintariţei, pl. argintariţe. argintărie 1. Obiecte de argint. 2. Magazin în care se vând obiecte de argint, s.f, art. argintăria, g.-d. art. argintăriei, pl. argintării, art. argintăriile, arginti v. arginta.
argintiu,-ie 1. De culoare albă, strălucitoare ca argintul; argintos. 2. (fig., despre sunete) Cristalin, limpede. adj., pl. argintii.
argintos,-oasă 1. Argentifer. 2. (înv.) Argintiu, adj., pl. argintoşi,-oase.
argintui tr. (rar) A arginta, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 să argintuiască.
argint-viu (pop.) 1. Mercur. 2. (fig.) Om plin de energie, s.n., art. argintul-viu.
argintică Arbust cu frunze verzi, lucitoare pe partea superioară şi albe pe cea inferioară, s.f, g.-d. art. arginţelei, pl. arginţele, art. arginţelele. argirism (med.) Intoxicaţie cu săruri de argint; argiroză. s.n.
argiroză (med.) Argirism. s.f, g.-d. art. argirazei. argon Gaz incolor şi inodor folosit la umplerea becurilor şi a tuburilor luminiscente. s.n. argonaut 1. (mit.) Nume dat în vechime eroilor greci plecaţi cu corabia Argo în căutarea lânii de aur. 2. (fig.) Navigator îndrăzneţ. 3. Moluscă cefalopodă din apele tropicale, s.m., pl. argonauţi.
argotic,-ă De argou; referitor la argou, adj., pl. arg(> tici,-ce.
argou Limbaj special folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, răufăcători etc.), pentru a nu fi înţeles de ceilalţi, s.n., art. argoul, pl. argouri. argument 1. Raţionament adus în sprijinul unei afirmaţii. 2. (mat.) Variabila independentă a unei funcţii. s.n., pl. argumente.
argumenta tr. A dovedi ceva prin argumente, vb. /, ind. prez. 3 argumentează.
argumentare Acţiunea de a argumenta; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmaţii; argumentaţie. s.f, g.-d. art. argumentării, pl. argumentări, argumentaţie (-ţi-e) Argumentare, [var. (înv.) argu-mentaţiune s.f] s.f, art. argumentaţia, g.-d. art. argumentaţiei, pl. argumentaţii, art. argumentaţiile, argumentaţiune v. argumetaţie. argus Om cu privirea pătrunzătoare, ageră; păzitor vigilent. s.m., pl. arguşi.
arguţie (livr.) Argumentare sofisticată, bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare, s.f, art. arguţia, g.-d. art. arguţiei. arhaic1 (-ha-ic) Cea mai veche eră geologică, s.n. arhaic2,-ă (-ha-ic) 1. Caracteristic unor vremuri îndepărtate din trecut, //(despre cuvinte, expresii) Ieşit din uz, învechit. 2. Referitor la arhaic1; care apaţine arhaicului. adj., pl. arhaici,-ce.
arhaism Cuvânt sau expresie învechită, s.n., pl. arhaisme, arhaitate (-ha-i-) (rar) Stare arhaică, s.f, g.-d. art. arhaităţii.	,
arhaiza (-ha-i-) tr. (rar) A da un caracter arhaic limbii, stilului etc. vb. I, ind. prez. 3 arhaizează. arhaizant,-ă (-ha-i-) (despre stil, cuvinte etc.) Cu aspect voit învechit, adj., pl. arhaizanţi,-te.
arhanghel (bis.) Căpetenie a îngerilor, s.m., pl. arhangheli,
arhanghelesc,-ească De arhanghel, adj., pl. arhangheleşti.
arhar Ovină sălbatică din Asia Centrală. s.m.,pl. arhari. arhegon Organ feminin de reproducere caracteristic pentru muşchi, ferigi şi gimnosperme. s.n., pl. arhe-goane.
arhegoniată (-ni-a-) (la pl.) Grup de plante care au aceeaşi structură a arhegonului; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d. art. arhegoniatei, pl. arhegoniate. arheochimie (-he-o-) Chimie specializată pentru arheologie. s.f., art. arheochimia, g.-d. art. arheochimiei. arheograf,-ă (-he-o-) Specialist în arheografie. s.m., pl. arheografî; s.f, g.-d. art. arheografei, pl. arheografe. arheografie (-he-o-) Disciplină a istoriei care se ocupă cu publicarea textelor şi manuscriselor antice, s.f, art. arheografia, g.-d. art. arheografiei. arheolog,-ă (-he-o-) Specialist în arheologie, s.m., pl. arheologi; s.f, g.-d. art. arheologei, pl. arheologe. arheologic,-ă (-he-o-) Referitor la arheologie, adj., pl. arheologici,-ce.
arheologie (-he-o-) Ştiinţă care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate, s.f, art. arheologia, g.-d. art. arheologiei, arheopterix (-he-op-) Cea mai veche pasăre fosilă care facea trecerea de la reptile la păsări, s.m., pl. arheoptericşi.
arheozoic,-ă (-he-o-zo-ic) (în sintagma) Eră ~ = perioadă geologică în care au apărut primele semne de viaţă. adj., pl. arheozoici,-ce.
arhetip Model iniţial al unei opere; original, s.n., pl. arhetipuri.
arhetipal,-ă Care reprezintă un arhetip; arhetipic. adj., pl. arhetipal i,-e.
arhetipic,-ă Arhetipal. adj.,pl. arhetipici,-ce.
arhi- Element de compunere cu sensul „mai mare peste”,
„foarte”.
arhicunoscut,-ă Foarte cunoscut, adj., pl. arhicunoscuţi,-te.
arhidiacon (-di-a-) Primul diacon de pe lângă un episcop; protodiacon. s.m., pl. arhidiaconi. arhidiecezan,-ă/arhidiocezan,-ă (-di-e-/-di-o-) Referitor la o arhidieceză. adj., pl. arhidiecezani,-e/arhidio-cezani,-e.
arhidieceză/arhidioceză (-di-e-/-di-o-) Arhiepiscopie. s.f., g.-d. art. arhidiecezei/arhidiocezei, pl. arhidieceze/ arhidioceze.
arhidiocezan,-ă v. arhidiecezan. arhidioceză v. arhidieceză.
arhiducat Teritoriu condus de un arhiduce, s.n., pl.
arhiducate.
arhiduce Titlu purtat de prinţii fostei case imperiale a Austriei; bărbat care avea acest titlu, s.n., pl. arhiduci.
arhiducesă 1. Titlu purtat de prinţesele fostei case imperiale a Austriei; femeie care avea acest titlu. 2. Soţie de arhiduce, s.f., g.-d. art. arhiducesei, pl. arhiducese.
arhiepiscop (-hi-e-) Titlu onorific dat unor episcopi; (p. ext) mitropolit, s.m., pl. arhiepiscopi, arhiepiscopal,-ă (-hi-e-) Care aparţine unui arhiepiscop. adj., pl. arhiepiscopali,-e.
arhiepiscopat (-hi-e-) Arhiepiscopie, s.n., pl. arhiepiscopate.
arhiepiscopie (-hi-e-) 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză, arhiepiscopat. 2. Funcţie de arhiepiscop. 3. Reşedinţă a unui arhiepiscop, s.f, art. arhiepiscopia, g.-d. art. arhiepiscopiei, pl. arhiepiscopii, art. arhiepiscopiile.
arhierarh
84
arhierarh (-hi-e-) Cel mai mare în grad dintre ierarhi. s.m., pl. arhierarhi.
arhieresc,-ească (-hi-e-) De arhiereu, adj., pl. arhiereşti.
arhiereu (-hi-e-) Denumire dată gradelor superioare ale clerului; ierarh, s.m., pl. arhierei, art. arhiereii, arhierie (-hi-e-) 1. Rang de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reşedinţă a unui arhiereu. s.f., art. arhieria, g.-d. ari. arhieriei, pl. arhierii, art. arhi-eriile.
arhifonem (fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. s.n., pl. arhifoneme.
arhiloc Vers antic din şapte sau din trei picioare, s.n.. pl. arhilQCuri.
arhimandrit Titlu dat stareţului unei mănăstiri mari sau unor călugări ortodocşi cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană cu acest titlu, s.m., pl. arhimandriţi, arhimicetă (la pl.) Clasă de ciuperci primitive, cu talul format dintr-o singură celulă; (la sg.) ciupercă din această clasă, s.f, g.-d. art. arhimicetei, pl. arhimic'gte. arhimiiionşr,-ă (-li-o-) Persoană extrem de bogată. s.m., pl. arhimilionari; s.f, g.-d. ari. arhimilionarei, pl. arhimiliongre.
arhipăstgr Arhiereu, s.m., pl. arhipăstQri. arhipăstorie 1. Arhierie (1). 2. Timp cât cineva este arhipăstor. s.f, ari. arhipăstoria, g.-d. art. arhipăstoriei, arhipelag Grup de insule, s.n., pl. arhipelaguri, arhiplin,-ă Peste măsură de plin. adj., pl. arhiplini,-e. arhistrateg (în Grecia antică) Comandant suprem al armatei, s.m., pl. arhistrategi, arhitect,-ă Specialist în arhitectură, //(fig.) Creator al unei noi concepţii într-un domeniu, s.m., pl. arhitecţi; s.f, g.-d. art. arhitectei, pl. arhitecte. arhitectonic,-ă Care se referă la arhitectură; arhitectural. adj., pl. arhitect2nici,-ce. arhitectonică (şi fig.) Arta de a îmbina artistic elementele unei construcţii, s.f, g.-d. art. arhitectonicii, arhitectonicgşte (rar) După regulile arhitecturii, adv. arhitectural,-ă Arhitectonic, adj., pl. arhitecturali,-e. arhitectură 1. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. 2. Stilul, planul unei clădiri. 3. (fig.) Structură internă a ceva. s.f, g.-d. art. arhitecturii, arhitravă (arhit.) Partea inferioară a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. s.f, g.-d. art. arhitravei, pl. arhitrave, arhivar Funcţionar însărcinat cu păstrarea documentelor unei arhive; condicar. s.m., pl. arhivari, arhivă 1. Totalitatea documentelor unei instituţii, unui oraş etc., care se referă la activitatea lor trecută. 2. Instituţie unde se păstrează aceste acte. s.f, g.-d. art. arhivei, pl. arhive.
arhivist,-ă Specialist în arhivistică, s.m., pl. arhivişti; s.f, g.-d. art. arhivistei, pl. arhiviste, arhivistică Ştiinţă care se ocupă cu conservarea şi studierea documentelor cu valoare istorică, s.f, g.-d. art. arhivisticii.
arhivoltă Mulură aşezată deasupra unei arcade la o uşă, la un portal etc. s.f, g.-d. ari. arhivoltei, pl. arhivolte. arhon (înv.) Titlu de politeţe (însoţit de rangul boieresc) cu care cineva se adresa unui boier. s.m. sg. voc. arhonda (înv.) Titlu de politeţe (folosit singur) cu care cineva se adresa unui boier. s.m. sg. voc. arhondar Călugăr care are în grijă arhondaricul şi primeşte pe oaspeţii mănăstirii, s.m., pl. arhondari. arhondaric Clădire destinată găzduirii oaspeţilor într-o mănăstire; arhondărie. s.n., pl. arhondaricuri/ arhondarice.
arhondăreasă Arhondăriţă. s.f, g.-d. art. arhondăre^ sei, pl. arhondărese.
arhondărie Arhondaric, s.f, art. arhondăria, g.-d. art. arhondăriei, pl. arhondării, art. arhondăriile. arhondăriţă Călugăriţă care are în grijă arhondaricul şi primeşte pe oaspeţii mănăstirii; arhondăreasă. s.f, g.-d. art. arhondăriţei, pl. arhondăriţe. arhondologie Istorie a familiilor nobile dintr-o ţară. [var. (înv.) arhontologhje 5/] s.f, art. arhondologia, g.-d. art. arhondologiei.
arhonte (în Atena antică) Titlu dat magistraţilor din conducerea republicii; persoană care avea acest titlu. s.m., pl. arhonţi.
arhontologhie v. arhondologie. arian1,-ă (-ri-an) I. adj. Referitor la arieni (II). II. s.m. şi f. (la pl.) Denumire mai veche dată populaţiilor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (la sg.) persoană aprarţinând unuia dintre aceste popoare. //Termen folosit de rasişti pentru a denumi populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special, adj., s.m. şi f, pl. arieni,-e. arian2,-ă (-ri-an) (Adept) al arianismului, adj., s.m. şi f, pl. arieni,-e.
arianism (-ri-a-) Doctrină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Isus. s.n. ariceală l. Inflamare a pielii de la chişiţă, la cai şi la unele vite cornute. 2. Apariţia de umflături noduroase pe părţile lemnoase ale viţei-de-vie. s.f, g.-d. ari. aricglii. pl. ariceli.
arjci1 1. Mamifer insectivor, de talie mică, acoperit cu ţepi. 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta de pe pereţii unor canale. 3. (mii.) Sistem de baraj împotriva tancurilor şi infanteriei, constând din pari dispuşi cruciş. 4. Sistem de închidere a genţilor, servietelor etc. prin două benzi prevăzute cu ţepi foarte fini care se întrepătrund, s.m., pl. arici, art. aricii.
arici2 refl. A se îmbolnăvi de ariceală. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ariceşte, imperf. 3 sg. se aricea; conj. prez. 3 să se aricească.
arici-de-mare Animal marin, cu corpul sferic, acoperit cu ţepi; echinidă. s.m., pl. arici-de-mare, art. aricii-de-mare.
aricioaică Femela ariciului1 (1). s.f, g.-d. art, aricioai-cei, pl. aricioaice.
arid,-ă 1. (despre terenuri) Uscat, neroditor. 2. (fig.) Sărac în idei, în imagini; sec. Text ~. adj., pl. arizi,-de. aridica v. ridica. aridicat,-ă v. ridicat.
ariditate Faptul de a fi arid. s.f., g.-d. art. aridităţii. arie1 (-ri-e) 1. Loc unde se treieră cerealele; arman.
2.	Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşază cărămizile la uscat, se prepară betonul, se montează unele elemente de construcţii etc. s.f, ari. aria, g.-d. art. ariei, pl. arii, art. ariile.
ârie2 (-ri-e) 1. (mat.) Mărime a unei suprafeţe. 2. Teritoriu pe care este răspândit un fenomen, un element din natură etc. 3. (fig.) întindere, răspândire, s.f, g.-d. art. ariei, pl. arii, art. ariile.
arie3 (-ri-e) Fragment liric dintr-o lucrare muzicală. ~ de operă, s.f, g.-d. art. ariei, pl. arii, art. ariile. arierat1 (-ri-e-) Datorie bănească nerambursată la scadenţă. s.n., pl. arierate.
arierat2,-ă (-ri-e-) (Individ) care este înapoiat mintal.
adj., s.m. şi f, pl. arieraţi,-te.	_
arieraţie (-ri-e-, -ţi-e) (med.) înapoiere mintală, s.f,
art. arieraţia, g.-d. art. arieraţiei.
arierbec (-ri-er-) Parte a unei pile de pod situată în
aval, construită în aşa fel încât să faciliteze scurgerea
apei. s.n., pl. arierbecuri.
85
armator
ariergardă (-ri-er-) Unitate care asigură securitatea în spatele armatei principale, s.f., g.-d. art. ariergărzii, pl. ariergărzi.
arierplan (-ri-er-) Linie de perspectivă aflată la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan. s.n., pl. arier-planuri.
arietă (-ri-e-) Arie3 scurtă, s.f., g.-d. art. arietei, pl. ariete.
arii1 (chim.) Radical organic monovalent derivat dintr-o
hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de
hidrogen, s.m.	.
arii2 Înveliş al unor seminţe, s.n., pl. arMe.
arlma tr. A fixa încărcătura la bordul unei nave sau
aeronave pentru menţinerea stabilităţii în timpul
deplasării, vb. 1, ind. prez. 3 arimează.
arimaj Arimare, s.n., pl. arimaje.
ari mare Acţiunea de a arima; arimaj. s.f., g.-d. art.
arimării.
arimsr Muncitor care se ocupă cu arimarea; stivuitor. s.m., pl. arimeri.
arin Arbore cu frunze ovale, dinţate şi cu flori verzui-roşietice. [var. anin s.m.] s.m., pl. arini, ariniş Pădure de arini; arinişte. [var. aniniş.?.«.] s.n.,pl. arinişuri.
arinişte Ariniş. [var. aniniştei/]s/,g.-rf. art. ariniştii, pl. arinişti.
ari os o (-rio-zo) (it., muz.) I. adv. Cantabil în genul ariei3. 11. s.n. Fragment muzical înrudit cu aria3 şi cu recitativul, adv:, s.n.
aripat,-ă 1. Înaripat, //(despre fructe şi seminţe) Prevăzut cu aripi (7). 2. (rar, despre păsări) împuşcat în aripă, adj., pl. aripaţi,-te.
aripă 1. Organ pentru zbor la păsări, la unele insecte şi la unele mamifere. IA prinde (sau a căpăta) -i -a căpăta curaj, independenţă; a începe să se entuziasmeze. A da (cuiva) ~; = a face (pe cineva) să capete curaj; a însufleţi (pe cineva). A tăia (cuiva) ~ile = a descuraja. //Protecţie, ocrotire. 2. (iht.) înotătoare. 3. Nume dat unor obiecte care au forma sau funcţia aripilor (1). ~a avionului, -a maşinii. 4. Parte laterală a unei construcţii importante. //Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel şi susţin taluzurile de la capete. 5. (la unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasaţi la marginea terenului de joc; extremă, //(mii.) Flanc al unei trupe. 6. (fig.) Fracţiune cu o anumită orientare politică în cadrul unui partid. 7. Membrană a unor fructe şi seminţe, care serveşte la răspândirea lor cu ajutorul vântului, s.f., g.-d. art. aripii, pl. aripi.	_
aripioară 1. Diminutiv al lui aripă. 2. (iht.) înotătoare.
3.	Parte mobilă a unei aripi de avion, care serveşte la dirijarea aeronavei, s.f, g.-d. art. aripioarei, pl. aripioare, anstă Formaţie alungită ţepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. s.f., g.-d. art. aristei, pl. ariste.
aristocrat,-ă Persoană care aparţine aristocraţiei; (p. ext.) nobil, //(adj.) Aristocratic, s.m., pl. aristocraţi; s.f, g.-d. art. aristocratei, pl. aristocrate, aristocratic,-ă Propriu aristocraţiei; aristocrat. adj.,pl. aristocratici,-ce.
aristocratism Atitudine, concepţie aristocratică, s.n. aristocraţie Pătură socială care se bucură de mari privilegii; nobilime; (în Antichitate) clasă socială formată din posesorii de pământ şi de sclavi; (în Evul Mediu) clasa nobililor. //Vârfurile unei clase sociale, care se bucură de avantaje speciale, s.f., art. aristocraţia, g.-d. art. aristocraţiei, pl. aristocraţii, art. aristocraţiile. aristofanic,-ă Scris de (sau în maniera lui) Aristofan. adj.,pl. aristofanici,-ce.
ariston Aparat muzical acţionat cu o manivelă, care are melodiile înregistrate pe cilindri sau pe discuri, s.n., pl. aristoane.
aristotelian,-ă Aristotelic, adj., pl. aristotelieni,-e. aristotelic,-ă Propriu lui Aristotel. adj., pi aristote; lici,-ce.
aristoteMsm Specific concepţiei filosofice a lui Aristotel.
s.n.
aritenoid (anat.) Cartilaj mobil al laringelui, care întinde coardele vocale, s.n.
aritmgtic,-ă Referitor la aritmetică, adj., pl. aritmfc tici,-ce.
aritmetică Ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile care se pot efectua cu ele. //Manual de aritmetica, s.f, g.-d. art. aritmeticii, arjtmic,-ă Lipsit de ritm. adj., pl. aritmici,-ce. aritmie (med.) Tulburare a ritmului normal al contracţiilor inimii, s.f, art. aritmia, g.-d. art. aritmiei. aritmograf Aparat care efectuează şi înregistrează automat operaţii aritmetice, s.n., pl. aritmografe. aritmogrif Joc de cuvinte încrucişate, în care literele sunt înlocuite cu cifre, s.n., pl. aritmogrife. aritmometru Aparat cu care se efectuează operaţii aritmetice. s.n., pl. aritmometrul, pl. aritmometre. arivism Comportament de arivist, s.n. arivist,-ă Persoană care caută să parvină prin orice mijloace, s.m., pl. arivişti; s.f, g.-d. art. arivistei, pl. ariviste.
arlechin1 Personaj comic din farsele populare italiene. s.m., pl. arlechini.
arlechin2 l. Culisă laterală a unei scene. 2. Fiecare dintre reflectoarele din faţa scenei, s.n., pl. arlechine, arlechinadă Piesă în care apare arlechinul, s.f. g.-d. art. arlechinadei, pl. arlechinade. arm (reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă şi gambă; (la om) şold, coapsă, s.n., pl. armuri.
arma tr. l.A acţiona mecanismul unei arme de foc, în vederea descărcării ei. Iltr. şi refl. (pop.) A (se) înarma. 2. tr. A dota cu armătură o construcţie de beton sau o galerie subterană pentru a-i mări rezistenţa. 3. tr. A utila
o	navă cu cele necesare navigaţiei, vb. I, ind. prez. 3 armează.
armadă (la spanioli) Flotă de mari proporţii, s.f, g.-d. art. armadei, pl. armade.
armament Totalitatea mijloacelor de luptă; arme. s.n., pl. armamente.
arman (reg.) 1. Arie1. 2. Cerc la suprafaţa unei ape. s.n., pl. armane.
armar (reg.) Dulap în care se păstrează haine, vase sau alimente, s.n., pl. armare.
armare Acţiunea de a (se) arma. s.f, g.-d. ari. armării. armaş1 (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător domnesc însărcinat cu paza temniţelor şi cu aplicarea pedepselor, s.m., pl. armaşi. armaş2 Partéba arşicului, s.n., pl. armaşe. armat,-ă l. înarmat. /Conflict ~ = conflict însoţit de acţiuni militare. Forţă (sau putere) ~ = armată (1). 2. Prevăzut cu armătură. Beton ~. adj., pl. armaţi,-te. armatan Vânt fierbinte, foarte uscat, care suflă dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic, s.n. armată 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. //Serviciu militar; militărie, cătănie. //Mare unitate militară operativă compusă din unităţi de diferite arme; (p. gener.) unitate militară. 2. (fig.) Mulţime, colectivitate acţionând pentru un scop comun. //Mulţime, ceată, cârd, şir. s.f., g.-d. art. armatei, pl. armate.
armator Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. s.m., pl. armatQri.
armatură
86
armatură (muz.) Armură (4). s.f, g.-d. art. armaturii, pl. armaturi.
armă 1. Unealtă, obiect, maşină care serveşte în lupta împotriva duşmanului, la vânătoare, la unele probe sportive etc. /- albă = armă destinată luptei corp la corp (sabie, cuţit etc.) A fi (sau a se afla) sub ~e = a face serviciul militar. A depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda. 2. Parte a armatei specializată pentru un anumit fel de luptă, //(la pl.) Armament. 3. (fig.) Mijloc de luptă pe plan social, politic etc. IA bate (pe cineva) cu propriile ~ = a învinge (pe cineva) cu propriile-i argumente. 4. (la pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc. 5. - ecologică = totalitatea procedeelor şi mijloacelor utilizate pentru a schimba condiţiile de mediu înconjurător ale adversarului. 6. jucărie = jucărie în formă de armă. s.f, g.-d. art. armei, pl. arme.
armăsar Cal mascul necastrat; (p. ext.) cal falnic, [var. (reg.) harmăsar s.m.] s.m., pl. armăsari, armăsăraş Diminutiv al lui armăsar; armăsăruş. s.m., pl. armăsăraşi.
armăsăruş Armăsăraş. s.m., pl. armăsăruşi. 1 armăşel Slujbaş al armaşului (1). s.m., pl. armăşei, art. armăşgii.
armăşie Funcţia de armaş. //Instituţie condusă de un armaş. s.f, art. armăşia, g.-d. art. armăşiei. armătură 1. Ansamblu de bare metalice care întăresc
0	construcţie de beton. 2. Construcţie de lemn care susţine o galerie subterană. 3. Totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. 4. Fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric. 5. înveliş metalic protector al unui cablu electric. 6. (biol.) ~ bucală = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor şi crustaceelor. 7. Totalitatea aparatelor şi dispozitivelor de comandă, de control şi de siguranţă, montate la o instalaţie, la o maşină etc. 8. (fig.) Ceea ce susţine şi întăreşte un întreg, s.f, g.-d. art. armăturii, pl. armături.
armân,-ă v aromân, armână v. aromână.
armean,-ă (Locuitor) din Armenia, adj., s.m., pl. armeni,-e.
armeană Limba vorbită de armeni, s.f, g.-d. art. armenei.
armeanca Locuitoare din Armenia, s.f, g.-d. art. armencei, pl. armence.
armeneasca Numele unui dans popular; melodia acestui dans. s.f. art., neart. armenească, g.-d. art. armeneştii.
armenesc,-ească Armean, adj., pl. armeneşti, armeneşte Ca armenii; în limba armeană, adv. armie (-mi-e)(înv.)Armată(l).s.f,art. armia,g.-d. art. armiei, pl. armii, art. armiile.
arminden Pom sau crengi verzi care se pun în ziua de
1	mai la poarta, uşa sau ferestrele caselor, s.m., pl. armindeni.
Arminden/Armindeni Numele popular al zilei de
1	mai (considerată ca început al primăverii): sărbătoare populară de primăvară ţinută la 1 mai. s.prop.m. armistiţiu Oprire temporară a luptelor, în urma unui acord între părţile aflate în conflict, s.n., art. armistiţiul, pl. armistiţii, art. armistiţiile.
armoani (livr.) Blazon; arme (4). s.f. pl., art. armoa-riile.
armf)nic,-ă Bazat pe principiile armoniei1, adj., pl. armonici,-ce.
armonică1 (fiz.) Sunet secundar care se produce cu o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei sunetului fundamental, s.f, g.-d. art. armonicii.
armonică2 1. Acordeon de dimensiuni mai reduse; (reg.) armonie2. IA (se) face - = a (se) turti. 2. Muzicuţă (de gură), s.f, g.-d. art. armonicii, pl. armonici. armonie1 1. Combinaţie perfectă între elementele unui ansamblu. //Combinare melodioasă a mai multor sunete (în poezie şi muzică). //Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile. I~ imitativă = éfect stilistic obţinut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. ~ vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele componente ale unui cuvânt. 2. înţelegere, acord între două persoane sau două colectivităţi, s.f, art. armonia, g.-d. art. armoniei, pl. armonii, art. armoniile. armonie2 (-ni-e) (reg.) Armonică, s.f, art. armenia, g.-d. art. armoniei, pl. armenii, art. armoniile, armonios,-oasă ţ-ni-os) Care are armonie; închegat, echilibrat, adj., pl. armonioşi.-oase. armonist,-ă (rar) 1. Specialist în armonie1 (1). 2. Cântăreţ din armonică, s.m., pl. armonişti; s.f, g.-d. art. armonistei, pl. armoniste.
armoniu Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga. s.n., art. armoniul, pl. armenii, art. armQniile. armoniza 1. tr. şi refl. A pune în armonie sau a deveni armonios; a face să fie sau a fi în concordanţă. 2. tr. A compune acompaniamentul unei melodii, vb. I, ind. prez. 3 armonizează.
armonizare Acţiunea de a (se) armoniza, s.f, g.-d. art. armonizării, pl. armonizări.
armonograf Aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obţine serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios. s.n., pl. armonografe.
armorial,-ă (-ri-al) (rar) Referitor la blazon, la embleme. adj., pl. armoriali,-e.
armurar Plantă erbacee cu frunze mari, lucioase, şi flori purpurii, s.m., pl. armurari. armură 1. Echipament metalic protector, specific războinicilor medievali. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu cele de bătătură într-o ţesătură. 3. înveliş protector al unui cablu electric. 4. (muz.) Totalitatea semnelor de alteraţie aşezate la începutul unei partituri spre a indica tonalitatea acelei lucrări muzicale; armatură, s.f, g.-d. art. armurii, pl. armuri, armurăne (rar) Loc unde se fabrică, se repară sau se vând arme (de foc), s.f, art. aimurăria, g.-d. art. armurăriei, pl. armurăni, art. armurăriile. armurier (-ri-er) Persoană care fabrică, repară sau vinde arme de foc. //(în trecut) Specialist în întreţinerea armamentului dintr-o unitate militară, s.m., pl. armurieri.
ARN (arene) Acid ribonucleic. s.n., art. ARN-ul. arnăut 1. (în Evul Mediu) Soldat mercenar (de origine albaneză) din garda domnească; (p. ext.) servitor înarmat care asigura paza unui boier. 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare şi lunguieţ, //(adj.) Grâu ~. s.m.,pl. amăuţi.
arnăuţel (-nă-u-) (pop.) Diminutiv al lui arnăut. s.m., pl. amăuţei, art. amăuţeii.
arnăuţeasca (-nă-u-) Dans popular din Muntenia; melodia acestui dans. s.f art., neart. arnăuţească, g.-d. art. arnăuţeştii.
arnăuţesc,-ească Specific amăuţilor. adj., pl. arnăuţeşti.
arnăuţeşte (-nă-u-) Ca amăuţii. adv. arnăuţime (-nă-u-) Mulţime de amăuţi; totalitatea amăuţiior. s.f, g.-d. art. amăuţimii. arnică Plantă erbacee medicinală cu flori galbene-portocalii. s.f, g.-d. art. amicii, pl. amici, armei Bumbac de diferite culori, folosit la cusutul înfloriturilor pe cămăşi, pe ştergare etc. s.n., pl. armeiuri.
87
artefact
aroga tr. A-şi atribui în mod abuziv o calitate sau un drept. vb. I, ind. prez. 3 arogă, arogant,-ă (şi s.) Care arată aroganţa, adj., pl. aroganţi,-te.
aroganţă Atitudine de mândrie dispreţuitoare; purtare obraznică şi sfidătoare; impertinenţă, s.f., g.-d. art. aroganţei.
aroma v. aromi.
aromat1 (rar) Mirodenie, s.n., pl. aromate. aromat2,-ă Care are aromă; aromatic, parfumat, adj., pl. aromaţi,-te.
aromatic,-ă 1. Care are sau răspândeşte aromă. 2. (despre substanţe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu structuri specifice, adj., pl. aromatici,-ce.
aromatiza tr. l.A da un miros sau un gust plăcut unei substanţe cu ajutorul aromatelor. 2. A obţine o hidrocarbură aromatică, vb. I, ind. prez. 3 aromatizează. aromatizare Faptul de a aromatiza. s.f, g.-d. art. aro-matizării, pl. aromatizări.
aromă 1. Miros plăcut; mireasmă, parfum. 2. Substanţă care dă unui produs un miros sau un gust plăcut, s.f, g.-d. art. aromei, pl. arome.
aromân,-ă I. adj. Referitor la aromâni (II); aromânesc. II. s.m. Persoană care aparţine unei ramuri a poporului român, vorbeşte dialectul aromân şi trăieşte în sudul Peninsulei Balcanice, [var. armân,-ă adj., s.m.] adj., s.m., pl. aromâni,-e.
aromână Idiomul aromânilor, [var. armână s/] s.f, g.-d. art. aromânei.
aromâncă Femeie care aparţine populaţiei de limbă aromână care trăieşte în sudul Peninsulei Balcanice, s.f, g.-d. art. aromâncei, pl. aromânce, aromânesc,-ească Aromân. (I). adj., pl. aromâneşti, aromâneşte Ca aromânii, în idiomul aromân, adv. aromeală Stare de somnolenţă, de somn uşor. s.f, g.-d. art. aromelii, pl. aromeli.
aromi 1. intr. A fi cuprins de un somn uşor; a aţipi, a dormita. 2. tr. A ameţi cu un miros îmbătător. 3. tr. (rar) A linişti, a potoli, [var. (înv.) aroma vi.] vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 să aromească.
aromire Acţiunea de a aromi, s.f, g.-d. art. aromirii, pl. aromiri.
aromitor,-oare 1. Care răspândeşte un miros plăcut.
2.	Care îmbie la somn. adj., pl. aromitori,-oare. aromoterapie Metodă terapeutică bazată pe acţiunea produşilor chimici mirositori din uleiurile volatile obţinute din plante, s.f., art. aromoterapia, g.-d. art. aromoterapiei.
aronda tr. 1. A împărţi o zonă în unităţi teritorial-adminstrative. 2. A repartiza cartiere sau populaţia unui cartier la un anumit centru, la o şcoală etc. vb. I, ind. prez. 3 arondează.
arondare Acţiunea de a aronda, s.f, g.-d. art. arondării, pl. arondări.
arondisment Unitate administrativ-teritorială din Franţa, mai mică decât departamentul, s.n., pl. arondismente. arpacaş Produs alimentar din grâu, orz sau mei decor-ticat. s.n., pl. arpacaşuri.
arpagic Bulb de ceapă obţinut din sămânţă, care prin răsădire dă ceapa obişnuită, s.n. arpagon v. harpagon, arpă v. harpă.
arpegiu (muz.) Succesiune a notelor unui acord; înălţime a treptelor principale dintr-o gamă. s.n., art. arpegiul, pl. atpegii, art. arpegiile, arpentaj 1- întocmire a planurilor topografice prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi. 2. Tehnica măsurării suprafeţelor de teren. s.n.
arpentor Specialist în arpentaj. s.m., pl. arpentori. ars,-ă 1. Distrus de foc; dogorit, pârlit. //(s.) Miroase a //Care are o arsură. IA sări (ca) ~ = a sări repede (de surpindere, de indignare, de spaimă). //Carbonizat parţial sau integral; distrus sub acţiunea unui agent coroziv, a unui acid etc. Mâncare ~. Stofa ~. //Care a fost supus acţiunii focului (cu un anumit scop).
2.	(despre oameni) Cu pielea înroşită, pârlită de soare; (despre pielea oamenilor) înroşit, pârlit sau băşicat de soare. 3. (şi fig.) Pârjolit, uscat (de soare, de secetă etc.).
4.	(fig., despre suflet, inimă etc.) Distrus, zdrobit, adj.,
pl. arşi,-se.	,
arsătură (rar) Ardere, s.f, g.-d. art. arsăturii, pl. arsă-turi.
arsen 1. Element chimic, de culoare cenuşie, folosit la aliaje. ITrioxid de ~ = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică^şoricioacă. 2. Arsenic1, s.n. arsenal 1. întreprindere în care se repară (eventual se fabrică şi se depozitează) armament. 2. (şi fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. 3. (fig.) Ansamblul mijloacelor folosite de cineva într-o acţiune, într-o profesie etc. ~ de argumente, s.n., pl. arsenale, arseniat (-ni-at) Sare a acidului arsenic, s.n. arsenic1 Pulbere fină, albă, foarte toxică pentru om; arsen (2); (pop.) şoricioaică. s.n. arsenic2 (în sintagma) Acid - = acid rezultat din combinarea arsenului cu acid azotic, adj., pl. arsenici. arsenical,-ă De arsenic, adj., pl. arsenicali,-e. arsenios (-ni-os) (în sintagma) Acid ~ = acid al arsenicului, stabil numai în soluţii apoase, adj., pl. arse-nioşi.
arsenjt Sare a acidului arsenios. s.m., pl. arseniţi. arseniură (-ni-u-) Combinaţie a arsenicului cu un metal, s.f., g.-d. art. arseniurii, pl. arseniuri. arsură 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzaţie dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.
3.	Senzaţie usturătoare cauzată de sete, de o boală etc. 4. Stricăciune produsă pe suprafaţa unui obiect de către acţiunea focului sau a unei substanţe corozive.
5.	Loc unde a ars o pădure. 6. Strat de oxid depus pe suprafaţa unei piese în timpul prelucrării sau al tratamentelor termice, s.f, g.-d. art. arsurii, pl. arsuri.
arşţc 1. Os al articulaţiei genunchiului, la miei şi la capre, folosit la un joc de copii; os al articulaţiei piciorului, deasupra copitelor, la vite. 2. (la pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arşice (1). [var. arşică s.f] s.n., pl. arşice, arşică v. arşic.
arşin Veche unitate de măsură pentru lungimi, egală cu
0,711 m. s.m., pl. arşini.
arşinic Plantă erbacee ornamentală cu flori roşii, albe sau pestriţe, s.m., pl. arşinici.
arşiţă 1. Căldură mare; dogoare, caniculă. 2. (pop. şi fig.) Senzaţie de căldură (şi de sete) pe care o resimte bolnavul; (p. gener.) temperatură, febră, s.f, g.-d. art. arşiţei, pl. arşiţe.
artă 1. Activitate umană din care rezultă valori estetice; totalitatea operelor acestei activităţi dintr-un domeniu, dintr-o epocă sau dintr-o ţară. IDe ~ = artistic, (fam.) De amorul (sau de dragul) -ei = în mod dezinteresat. 2. Pricepere, îndemânare, abilitate, măiestrie. //îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite cunoştinţe. s.f, g.-d. art. artei, pl. arte.
art décQ (art pron. ar) (fr.) Artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, ceramică etc.). s.n. artefact (anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor erori de fixare sau de colorare. s.n., pl. artefacte.
artei
88
artei Principală formă socialistă de producţie în comun, mai ales în agricultură, bazată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producţie, s.n., pl. arteluri. artgră 1. Vas sangvin prin care circulă sângele de la inimă la diverse organe şi ţesuturi. 2. Cale importantă de comunicaţie şi de transport. //Conductă hidraulică sau linie electrică principală, s.f., g.-d. art. arterei, pl. artgre. arterial,-ă (-ri-al) Referitor la artere; care circulă prin artere, adj., pl. arteriali,-e.
arteriectomie (-ri-ec-) (med.) Tăiere a unei artere, s.f, art. arteriectomia, g.-d. art. arteriectomiei. arteriografţe (-ri-o-) (med.) Radiografie a unei artere. s.f., art. arteriografla, g.-d. art. arteriografiei. arterială (-ri-o-) Ramificaţie subţire a unei artere, s.f. g.-d. art. arterialei, pl. arteriale, arteriopatje (-ri-o-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile pereţilor arteriali, s.f, art. arteriopatia, g.-d. art. arteriopatiei, pl. arteriopatii, art. arteriopatiile. arterioscleroza (-ri-o-) Boală care constă în îngroşarea şi sclerozarea pereţilor arterelor, s.f, g.-d. art. arteriosclerQzei.	.
arteriotomie (-ri-o-) (med.) Secţionare pe cale chirurgicală a unei artere, s.f, art. arteriotomia, g.-d. art. arte-riotomiei, pl. arteriotomii, art. arteriotomiile. arterită Boală care constă în inflamarea unei artere, s.f, g.-d. art. arteritei, pl. arterite.
artezian.-ă (-zi-an) (în sintagmele) Izvor - = izvor care ţâşneşte cu presiune din pământ. Fântână ~ (şi s.f.) = fântână care aruncă apa cu presiune în sus. adj., pl. arteziene.
articlier,-ă (ir.) Ziarist bine-cunoscut. s.m., pl. articligri; s.f, g.-d. art. articligrei, pl. articligre. articol 1. Expunere scrisă cu caracter publicistic. I- de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacţiei unei publicaţii periodice în legătură cu o problemă de actualitate, —progam = articol care cuprinde concepţia generală a unei publicaţii la începutul apariţiei sale. 2. Diviziune numerotată dintr-o lege sau dintr-un document oficial. //Diviziune într-un buget, într-un plan financiar etc., care conţine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde în comerţ; marfa. 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul şi adjectivul sau (mai rar) alte părţi de vorbire, s.n., pl. articole.
articolaş Diminutiv (depreciativ) al lui articol, s.n., pl. articolaşe.
articula 1. tr. A pronunţa un sunet sau un cuvânt. 2. tr. A adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega prin articulaţii, vb. /, ind. prez. 3 articulează.
articular,-ă Referitor la articulaţii (1). adj., pl. articulările.
articulare Acţiunea de a (se) articula; articulaţie, s.f, g.-d. art. articulării, pl. articulări, articulatoriu,-ie Referitor la articularea sunetelor, adj., pl. articulatorii.
articulaţie (-ţi-e) 1. Legătură între două sau mai multe oase; locul acestei legături; încheietură. 2. Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite mişcarea relativă a acestora. 3. Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. 4. (rar) Articulare, s.f. art. articulaţia, g.-d. art. articulaţiei, pl. articulaţii, art. articulaţiile.
artifact Obiect primitiv făcut de mâna omului, s.n., pl. artifacte.
artificial,-ă (-ci-al) 1. Care nu este natural; contrafăcut; artificios. 2. Nesincer, prefăcut, factice. 3. (şi adv.) Care este făcut după criterii arbitrare, subiective, adj., pl. artificiali,-e.
artificialism (-ci-a-) Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestări etc. s.n.
artificialitate (-ci-a-) Caracter artificial; lipsă de naturaleţe; artificiozitate. s.f., g.-d. art. artificialităţii, artificializa (-ci-a-) tr. şi refl. A face să fie sau a deveni artificial, vb. 1, ind. prez. 3 artificializează, artificializare (-ci-a-) (rar) Acţiunea de a (se) artificializa. s.f, g.-d. art. artificializării, artificialmente (-ci-al-) (rar) în mod artificial, adv. artificier (-ci-er) 1. Specialist în manipularea explozivelor. 2. Muncitor specializat în fabricarea artificiilor (3). s.m., pl. artificieri.
artificies,-oasă (-ci-os) Artificial. adj.,pl. artificiaşi,-oase.
artificiozitate (-ci-o-) Artificialitate, s.f, g.-d. art. arti-ficiozităţii.
artificiu 1. Mijloc de înfrumuseţare a realităţii; procedeu ingenios; podoabă (inutilă). 2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă decât cea obişnuită. 3. (la pl.) Produse chimice, uşor inflamabile, care produc efecte luminoase. s.n., art. artificiul, pl. artificii, art. artificiile, artilerie (-ri-e) Ansamblu de arme de foc care lansează proiectile grele la distanţă. //Parte a armatei care mânuieşte aceste arme. s.f., art. artilgria, g.-d. art. artilgriei, pl. artilgrii, art. artilgriile. artilerist Militar dintr-o unitate de artiletrie. s.m., pl. artilerişti.
artimon Catarg de la pupa al unei nave cu mai multe catarge, s.n., pl. artimQnuri/artimoane. artiodactil1 (-ti-o-) (la pl.) Ordin de animale ierbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate şi două degete mici; (la sg.) animal din acest ordin. s.n.,pl. artio-dactile.
artiodactjl2,-ă (-ti-o-) (despre animale) Cu degete perechi; paricopitat. adj., pl. artiodactili,-e. artist,-ă 1. Persoană cu talent, creator într-un domeniu al artei; (p. ext.) persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa. /~ amator = persoană cu o anumtiă profesie, care în timpul liber se ocupă cu pictura, teatrul etc. ~ al poporului = titlu suprem acordat unui artist. 2. Actor; interpret, s.m., pl. artişti; s.f, g.-d. art. artistei, pl. artiste, artistic,-ă Care aparţine artei; executat cu artă. adj., pl. artistici,-ce.
artisticeşte Din punct de vedere artistic, adv. artizan 1. Persoană care execută obiecte de serie mică; meşteşugar. 2. (fig.) Realizator, creator în domeniul social sau politic, s.m., pl. artizani, artizanal,-ă Referitor la artizani sau la artizanat, adj.. pl. artizanali,-e.
artizanat 1. Meşteşug practicat cu artă. /Produse de ~ = produse lucrate artistic de către meşteşugari. 2. Magazin în care se vând produse de artizanat, s.n., pl. artizanate.
artofor Vas în care se pune artosul. s.n., pl. artofoare. artos Pâine dusă la biserică în ajunul sărbătorilor pentru a fi binecuvântată de preot şi a servi la împărtăşanie, s.n., pl. artose.
artralgie Durere în zona articulaţiilor, s.f, art. artralgia, g.-d. art. artralgiei.
artrită Boală care se manifestă prin inflamarea unei articulaţii, s.f, g.-d. art. artritei, pl. artrite. artr]tic,-ă (Persoană) care suferă de artrită, adj., s.m. şi f, pl. artritici,-ce.
artritism Predispoziţie la unele boli articulare şi de nutriţie; boală provocată de această predispoziţie, s.n. artrografie (med.) Radiografie a unei articulaţii, s.f, art. artrografla, g.-d. art. artrografiei, pl. artrografii, art. artrografiile.
89
ascendent
artrologie Ramură a anatomiei care studiază articulaţiile. s.f., art. artrologia, g.-d. art. artrologiei. artropatie Nume dat mai multor afecţiuni ale articulaţiilor. s.f., art. artropada, g.-d. art. artropatiei, pl. artropatii, art. artropatiile.
artroplastie Intervenţie chirurgicală pentru restabilirea mişcărilor unei articulaţii anchilozate, s.f, art. artroplas-tia, g.-d. art. artroplasnei.
artropod (la pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate şi cu membre perechi; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. artropfide.
art rază Boală articulară cronică de tip deformant, s.f., g.-d. art. artrfizei, pl. artrQze.
artrfizic,-ă (med.) (Boi.iav) de artroză, adj., s.m. şi f, pl. artrQzici,-ce.
arţag (pop., fam.) Chef de ceartă, [var. harţăg s.«.] s.n., pl. arţaguri.
arţar Arbore cu lemnul alb, rezistent, înrudit cu paltinul. s.m., pl. arţari.
arţăgfis,-0asă (pop., fam.) Certăreţ, [var. harţăgas,-oasă, hărţăges,-oşsă adj.] adj., pl. arţăgQşi.-oase. arţăraş Diminutiv al lui arţar, s.m., pl. arţăraşi. arunca 1. tr. A azvârli. IA ~ (ceva) în aer = (şi fig.) a face să explodeze A ~ o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. A-şi ~ ochii (sau privirea) (pe ceva) = a examina (ceva), repede, în treacăt. //A da ceva cuiva azvârlindu-1. IIA trânti ceva; a face să cadă. 2. refl. A se repezi, a se năpusti; a sări, a se avânta; a se azvârli. 3. tr. A îndepărta ceva rău, nefolositor. 4. tr. A răspândi lumină, umbră etc. 5. tr. (fig.) A face ca cineva să ajungă într-o anumită situaţie (rea). IA ~ (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară din serviciu; a lăsa (pe cineva) fără cele necesare traiului. A ~ în închisoare = a întemniţata închide. 6. intr. A da cu ceva în cineva. 7. tr. A împrăştia sămânţă pentru a semăna. 8. (pop.) A se ~ în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie), vb. I, ind. prez. 3 aruncă.
aruncare Acţiunea de a (se) arunca; aruncătură. //Probă atletică de azvârlire a discului, greutăţii, suliţei etc. s.f, g.-d. art. aruncării, pl. aruncări, aruncat,-ă 1. Care a fost trimis la o distanţă oarecare. 2. (la haltere, despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept şi înălţarea ei prin întinderea braţelor în sus. //(s.n.) S-a calificat la - în finală. 3. Care a fost îndepărtat ca nefolositor, adj.. pl. aruncaţi,-te. aruncător1 Armă de foc, uşor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. /- de flăcări = armă care aruncă un lichid inflamabil (care se aprinde în aer) asupra obiectivelor inamice, s.n., pl. aruncătoare. aruncător2,-oare Sportiv specializat în aruncarea discului, suliţei, greutăţii etc. s.m. aruncători; s.f, g.-d. art. aruncătoarei, pl. aruncătoare, aruncătură 1. Aruncare. IDintr-o ~ de ochi = deodată; numaidecât. ~ de ochi = fel de a se uita; căutătură. 2. Distanţă la care ajunge un obiect aruncat. La o ~ de băţ = (foarte) aproape. 3. (rar) Săritură, s.f, g.-d. art. aruncăturii, pl. aruncături.
arvanit,-ă (înv.) Albanez, [var. alvanit,-ă adj., s.m. şi f.] adj., s.m. şi f, pl. arvaniţi,-te. arvfină v. arvună, arvoni v. arvuni.
arvună (pop.) Acont. [var. arvonă s.f] s.f, g.-d. ari. arvunei, pl. arvune.
arvuni (pop.) 1. tr. A garanta cu bani o înţelegere;
a aconta. 2. refl. A se angaja în slujba cuiva. [var. arvoni vb.]
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg.
arvunea; conj. prez. 3 să arvunească.
arvunire (pop.) Acţiunea de a (se) arvuni, s.f, g.-d. art.
arvunirii.
arz (înv.) Memoriu, plângere adresată de către domnii, boierii etc. români sultanului sau marelui vizir; arzmahzar. s.n., pl. arzuri.
arzător1 Dispozitiv care serveşte la amestecarea cu aer a combustibililor în vederea arderii, s.n., pl. arzătoare. arzătQr2,-oare I. adj. 1. Care arde; fierbinte, torid. 2. (fig.) Puternic, intens. 3. Care cere o rezolvare urgentă. Problemă ~. II. s.m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrică, adj., s.m., pl. arzători,-oare. arzmahzar (înv.) Arz. s.n., pl. arzmahzaruri. as 1. Monedă romană din aramă sau din bronz. 2. Carte de joc având cea mai mare valoare faţă de cărţile de aceeaşi culoare; birlic. 3. (fig.) Persoană care se distinge în mod deosebit într-un domeniu oarecare prin abilitate. s.m.,pl. aşi.
asab Soldat din armata Imperiului Otoman, s.m., pl. asabi. asalt 1. Atac decisiv asupra unei poziţii fortificate sau pentru a sparge rezistenţa inamicului. IA lua cu ~ = a cuceri printr-un atac hotărâtor. A da - = a ataca; a năvăli, //(fig.) Acţiune sau luptă hotărâtă. 2. Luptă, exerciţiu, întrecere de floretă, s.n., pl. asalturi, asalta tr. 1. A da un asalt. 2. (fig.) A copleşi cu rugăminţi, cu cereri etc. vb. I, ind. prez. 3 asaltează, asaltare Acţiunea de a asalta, s.f, g.-d. art. asaltării, pl. asalturi.
asambla tr. A îmbina două sau mai multe piese într-un sistem, vb. I, ind. prez. 3 asamblează, asamblaj Sistem de mai multe piese îmbinate sau articulate. s.n., pl. asamblaje.
asamblare Acţiunea de a asambla şi rezultatul ei. s.f, g.-d. art. asamblării, pl. asamblări. asamblor1 Muncitor care asamblează, s.m., pl. asamblări.
asamblor2 (inform.) Program care prelucrează limbajul simbolic în limbajul pentru calculator, s.n., pl. asam-bloare.
asana tr. A înlătura surplusul de apă dintr-o regiune (în scopuri economice, de salubritate sau estetice). //(p. ext.) A seca (o apă stătătoare), //(fig.) A redresa, a curăţa (moral), vb. I, ind. prez. 3 asanează asanare Acţiunea de a asana, s.f, g.-d. art. asanării, pl. asanări.
asanator,-oare Care asanează, adj., pl. asanatori,-oare, asară v. aseară.
asasin,-ă Persoană care săvârşeşte un asasinat; ucigaş. s.m., pl. asasini; s.f, g.-d. art. asasinei, pl. asasine, asasina tr. A omorî pe cineva cu premeditare; a ucide, //(fig., fam.) A plictisi, a obosi pe cineva cu insistenţele. vb. I, ind. prez. 3 asasinează.
asasinare Acţiunea de a asasina, s.f, g.-d. art. asasinării, pl. asasinări.
asasinat Omor premeditat, s.n., pl. asasinate, asbest v. azbest.
ascarid (zool.) Nume dat unor viermi intestinali; limbric, [var. ascaridă s.f] s.m., pl. ascarizi. ascaridă v ascarid.
ascaridioză (-di-o-) Boală parazitară provocată de ascarizi. s.f, g.-d. art. ascaridiozei, pl. ascaridioze. âscă Celulă producătoare de spori interni, specifică unor ciuperci, s.f, g.-d. art. ascei, pl. asce. ascendent1 l. înălţare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astron.) Semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic la naştere. 3. (cu determinări introduse prin prepoziţia „asupra”) Autoritate morală, influenţă (asupra cuiva), s.n.
ascendent2,-ă I. adj. Care urcă. ILinie ~ = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. //(fig.) Care se dezvoltă progresiv. II. s.m. şi f. Rudă în linie dreaptă care face parte dintr-o generaţie anterioară, adj., s.m. şi f, pl. ascendenţi,-te.
ascendenţă
90
ascendenţă 1. Linie ascendentă de rudenie. 2. Familie din care se trage cineva; origine, s.f., g.-d. art. ascendenţei, pl. ascendenţe.
ascensional,-ă (-si-o-) Care tinde să urce. Mişcare ~. adj.,pl. ascensionali,-e.
ascensiune (-si-u-) 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Urcare (pe un munte); înălţare în atmosferă (cu balonul). 3. (fig.) Promovare socială sau profesională; dezvoltare, creştere, evoluţie a cuiva. //Proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică, s.f, g.-d. art. ascensiunii, pl. ascensiuni, ascensor Cabină pentru transportul, pe verticală, al oamenilor şi al mărfurilor (în clădirile cu mai multe etaje); lift. s.n., pl. ascensoare. ascgt,-ă Pustnic, sihastru; (fig.) persoană care duce o viaţă austeră şi retrasă, s.m., pl. asceţi; s.f, g.-d. ari. ascetei, pl. ascete.
ascgtic,-ă De ascet, adj., pl. ascgtici,-ce. ascgtică Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi opera asceţilor creştini, s.f, g.-d. art. asceticii, ascetism 1. Mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă; sihăstrie. 2. Concepţie religioasă care, preconizează ascetismul (1); asceză, s.n. ascetiza tr. şi refl. A da sau a căpăta un caracter ascetic. Iltr. A chinui, vb. I, ind. prez. 3 ascetizează. ascgză Ascetism. //(p. ext.) Ansamblu de exerciţii fizice şi spirituale practicate de unii călugări, s.f, g.-d. art. ascezei.
aschimodie (-di-e) (fam.) Persoană (foarte) urâtă prin slăbiciune, statură mică etc. s.f, art. aschimadia, g.-d. art aschimodiei, pl. aschimodii, art. aschimodiile, ascidie (-di-e) (la pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (la sg.) animal din această clasă. s.f, art. ascidia, g.-d art. astidiei, pl. asridii, art. asddiile. ascită (med.) Acumulare de lichid în cavitatea peritoneală. s.f, g.-d. art. ascitei.
asc]tic,-ă (Persoană) care suferă de ascită. adj., s.m. şi /.', pl. astitici,-ce.
asclepiad1 (-pi-ad) (în sintagma) Vers ~ = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi şi un iamb. adj., pl. asclepiade. asclepiad2 (-pi-ad) 1. Vers asclepiad'. 2. Plantă erbacee cu flori albastre, parfumate şi cu fructul cărnos, s.m., pl. asclepiazi.
ascochitoză Boală a plantelor, produsă de unele ciuperci, care se manifestă prin pete brune sau cenuşii, care apar pe frunze, tulpini şi fructe, s.f, g.-d. art. ascochitazei.
ascomicetă (la pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulţesc prin spori produşi de o ască; (la sg.) ciupercă din această clasă, s.f., g.-d. art. asco-micgtei, pl. ascomicgte.
ascorbic (în sintagma) Acid ~ = numele ştiinţific al vitaminei C. adj.
asculta 1. tr. A-şi încorda auzul pentru a percepe sunete, zgomote, //(med.) A ausculta. //A auzi. 2. tr. şi intr. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. 3. tr. A împlini o dorinţă, o rugăminte; a lua în consideraţie, a acorda importanţă celor spuse de cineva. 4. tr. A examina oral un elev. 5. tr. A audia un martor (într-un proces).
6.	tr. şi refl. A da urmare unui ordin, unui sfat etc.; a face exact cum vrea cineva, vb. I, ind. prez. 3 ascultă, ascultare Acţiunea de a asculta. IA fi (sau a sta etc.) sub ~a cuiva = a fi sub autoritatea cuiva. //Promisiune de supunere făcută de monahi faţă de biserică; ucenicie îndeplinită de cel care intră în monahism, s.f., g.-d. art. ascultării, pl. ascultări.
ascultător,-oare 1. adi. Care ascultă (2); docil, supus. II. s.m. şi f. Persoană care ascultă o povestire, un concert etc. adj., s.m. şi f., pl. ascultătari,-oare.
ascunde 1. tr. şi refl. A (se) aşeza într-un loc unde să nu poată fi văzut şi găsit. 2. tr. (fig) A tăinui, vb. III, ind. prez. / sg. şi 3 pl. ascund, 1 pl. ascundem, perf. s. I sg ascunsgi, 1 pl. ascunserăm; conj. prez. 3 să ascundă; imper. 2 sg. ascunde; ger. ascunzând; part. ascuns. ascuns1 Faptul de a (se) ascunde. Un sau pe (sub) ~ = pe furiş, tainic. De-a ~ul v. de-a (v-aţi) -elea s.n. ascuns2,-ă 1. Nedescoperit, nevalorificat. 2. (despre oameni) Care nu-şi dă pe faţă gândurile sau faptele, //(despre gânduri, fapte) Nedezvăluit nimănui, adj., pl. ascunşi,-se.
ascunzătoare Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. s.f, g.-d. art. ascunzătarii, pl. ascunzători, ascunziş 1. Loc tainic, ferit. 2. (fig.) Secret, taină. ICu -uri = fară sinceritate; tainic, s.n., pl. ascunzişuri, ascuţi 1. tr. A face mai tăioasă lama unei unelte de tăiat, a unei arme. HA face vârf (înţepător) unui obiect. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) amplifica, a (se) agrava. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) face mai ager, mai pătrunzător, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascut, imperf. 3 sg. ascuţea; conj. prez. 3 să ascută; imper. 2 sg. ascute, neg. nu ascuţi. ascuţime 1. Faptul de a fi ascuţit. 2. Agerime (a minţii), perspicacitate, acuitate. ICu - = ferm, hotărât. s.f, g.-d. art. ascuţimii.
ascuţire Acţiunea de a (se) ascuţi. s.f, g.-d. art. ascuţirii, pl. ascuţiri.
ascuţiş Tăiş sau vârf ascuţit al unui obiect; lamă. s.n., pl. ascuţişuri.
ascuţit1 Faptul de a ascuţi. s.n. ascuţit2,-ă A. (despre obiecte) Cu tăiş sau cu vârf; tăios. /Unghi - = unghi mai mic de 90 de grade. B. (fig.)
I.	Ager, pătrunzător. Minte ~. 2. (despre sentimente, senzaţii etc.) Intens, viu. 3. (despre vorbe, privire) Aspru, tăios. 4. (despre sunete, voce) Strident. 5. (despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverşunat, adj., pl. ascuţiţi,-te. ascuţitoare Instrument sau unealtă cu care se ascut obiecte tăioase, creioane etc. s.f, g.-d. art. ascuţitorii, pl. ascuţitari.
ascuţitor Lucrător specializat în ascuţitul uneltelor tăioase, s.m., pl. ascuţitari.
ascuţitorie Atelier unde se ascut obiecte tăioase, s.f, art. ascuţitoria, g.-d. art. ascuţitoriei, pl. ascuţitorii, art. ascuţitoriile.
ascuţitunghic (în sintagma) Triunghi - = triunghi care are toate unghiurile mai mici de 90 de grade, adj., pl. ascuţi tunghice.
aseară In seara zilei precedente, [var. (reg.) asară adv.] adv.
aseca tr. (rar) A deseca; (spec.) a îndepărta apa de infiltraţie din puţurile de mină, din rocile sau substanţele minerale utile etc. vb. I, ind. prez. 3 aseacă. aseca re (rar) Acţiunea de a aseca. s.f, g.-d. art. asecării, pl. asecări.
asedia (-di-a) tr. A supune unui asediu, vb. 1, ind. prez. 3 asediază, / pl. asedigm; conj. prez. 3 să asedieze; ger. asediind.
asediator,-oare (-di-a-) (Armată, persoană) care asediază. adj., s.m. şi f, pl. asediatari,-oare. asediere (-di-e-) Acţiunea de a asedia. s.f., g.-d. art. asedigrii, pl. asedieri.
asediu 1. încercuire şi atacare armată a unui loc întărit, a unui oraş pentru a-1 cuceri. 2. Stare de ~ = suspendare temporară a libertăţilor democratice şi înlocuirea lor cu un regim militar, s.n., art. asgdiul, pl. asedii, art. asediile.
aseismic,-ă (despre zone geografice) Lipsit de cutremure, adj., pl. aseismici,-ce. aseismicitate Absenţă a fenomenelor seismice într-o regiune, s.f, g.-d. art. aseismicităţii.
91
asigura
aseleniza intr. (despre vehicule cosmice, despre astronauţi) A coborî pe suprafaţa Lunii; a aluniza. vb. I, ind. prez. 3 aselenizează.
aselenizare Faptul de a aseleniza; alunizare. s.f, g.-d. ari. aselenizării, pl. aselenizări, asemăna 1. refl. A avea însuşiri comune, a aduce, a semăna cu cineva sau cu ceva. 2. tr. şi refl. A (se) situa pe acelaşi plan, a (se) socoti la fel cu altul; a (se) asemui, vb. /, ind. prez. I sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 3 să asemene, asemănare Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. /După chipul şi -a cuiva = leit, întocmai, la fel (cu cineva sau cu ceva). Fără ~ = incomparabil, extraordinar. //(mat.) Corespondenţă între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant, s.f, g.-d. art. asemănării, pl. asemănări, asemănător,-oare Care seamănă cu cineva sau cu ceva; asemenea, asemănat, similar, analog, adj., pl. asemănători,-oare. asemene1 v. asemenea1. asemene2 v. asemenea2.
asemenea1 1. (antepus) Astfel de..., aşa, atare.
2.	(postpus) Analog, asemănător, //(mat., despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzătoare egale şi laturile corespunzătoare proporţionale. Triunghiuri ~. [var. (reg.) asemeni, asemene, asemine adj. invar.] adj. invar.
asemenea2 1. Deopotrivă de..., în acelaşi fel, tot aşa; aşijderea. Se poartă ~ lui. 2. Pe lângă aceasta; mai, încă. [var. (reg.) asemeni, asemene, asgmine adv. ] adv. asemeni1 v. asemenea1. asgmeni2 v. asemenea2, asemine v. asemenea1.
asemui 1. tr. şi refl. A (se) asemăna. 2. tr. A confunda. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asemuiesc, imperf. 3 sg. asemuia; conj. prez. 3 să asemuiască. asemuire Faptul de a (se) asemui, s.f., g.-d. art. asemuirii, pl. asemuiri.
asentiment Consimţământ, încuviinţare, aprobare. //) fi în ~ul cuiva = a avea aprobarea cuiva într-o acţiune, a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva, s.n., pl. asen-timente.
asepsie 1. Absenţă a germenilor patogeni. 2. Sterilizare a instrumentelor medicale şi a locului unde se face o operaţie cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc. s.f, art. asepsia, g. -d. art. asepsiei. aseptic,-ă Fără microbi; sterilizat, adj., pl. aseptici,-ce. asertiv,-ă (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. adj.. pl. asertivi,-e.
asertoric,-ă (despre propoziţii, judecăţi, rar) Care exprimă o situaţie de fapt; declarativ. Judecată ~. adj., pl. asertorici,-ce.
aserţiune (-ţi-u-) Enunţ considerat ca adevărat; (p. gener.) afirmaţie, s.f, g.-d. art. aserţiunii, pl. aserţiuni, aservi tr. A subordona un popor, o ţară unor interese străine, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aservesc, imperf. 3 sg. aservea; conj. prez. 3 să aservească, aservire Acţiunea de a aservi, s.f, g.-d. art. aservirii, asesor,-oare (în trecut) Reprezentant al oamenilor muncii în unele complete de judecată, s.m., pl. asesori; s.f, g.-d. art. asescarei, pl. asesoare. asexuat,-ă (-xu-at) (despre plante şi animale) Care nu aparţine niciunui sex, /Reproducere ~ = reproducere prin spori sau prin diviziune, adj., pl. asexuaţi,-te. asezona tr. A pune ingrediente în mâncare, vb. /, ind. prez. 3 asezonează,
asezonare Faptul de a asezona, s.f, g.-d. art. asezo-ngrii, pl. asezonări.
asfalt 1. Rocă sedimentară formată prin descompunerea unor substanţe organice sau prin oxidarea petrolului.
2.	Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuinţat la pavarea drumurilor. 3. Drum, loc asfaltat, s.n., pl. asfalturi.
asfalta tr. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). vb. I, ind. prez. 3 asfaltează, asfaltaj (rar) Strat de asfalt pe suprafaţa unor elemente de construcţie, s.n.
asfaltare Acţiunea de a asfalta, s.f., g.-d. art. asfaltării, pl. asfaltări.
asfaltene Constituenţi ai asfalturilor din hidrocarburi, care dau bitumului calitatea de aglomerat, s.n. pl. asfaltic,-ă Care conţine asfalt, impregnat cu asfalt. adj., pl. asfaltici,-ce.
asfaltizare (rar) Transformare naturală a ţiţeiului în asfalt, s.f, g.-d. art. asfaltizării. asfaltor Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. s.m., pl. asfaltori.
asfinţi intr (despre aştri) A apune, a scăpăta. //(fig.) A merge spre declin, vb. IV, ind. prez. 3 sg. asfinţeşte, imperf. 3 sg. asfinţea; conj. prez. 3 să asfinţească, asfinţire Faptul de a asfinţi; asfinţit, s.f, g.-d. art. asfinţirii.
asfintit 1. Apus, asfinţire. 2. (fig.) Declin, decădere.
3.	Timpul când apune soarele. 4. Locul unde apune soarele, s.n., pl. asfinţituri.
asfinţite (pop., în loc.) Pe ~ = în amurg. loc. adv. asfixia (-xi-a) tr. şi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; (p. ext.) a omorî sau a muri în urma unei asfixii. vb. I, ind. prez. 3 asfixiază, / pl. asfixiem; conj. prez. 3 să asfixieze; ger. asfixiind.
asfixiant,-ă (-xi-ant) Care provoacă asfixie; sufocant. adj., pl. asfixianţi,-te.
asfixie/asfixie (-xi-e) Stare de sufocare din cauza înecării, strangulării, gazelor otrăvitoare, unor boli etc. s.f., art. asfixia/asfixia, g.-d. art. asfixiei/asfixiei, pl. asfixii/asfixii, art. asfixiile/asfixiile, asfixiere (-xi-e-) Faptul de a (se) asfixia, s.f, g.-d. art. asfixierii, pl. asfixieri.
asfodel Plantă bulboasă cu flori albe, din familia liliaceelor. s.n.
asfoNt Beton asfaltic dur, rezistent la temperaturi joase. s.n.
ashram (ash pron. aş) Loc de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul învăţătorului, s.n., pl. ashra^ muri.
asiat,-ă (-si-a-) (rar) Asiatic, adj., pl. asiaţi,-te. asiatic,-ă (-si-a-) (Locuitor) din Asia. adj., s.m. şi f, pl. asiatici,-ce.
asibila tr. şi refl. (fon.) A căpăta sau a face să capete caracterele unei consoane africate. vb. I, ind. prez. 3 asibilează.
asibiiare Fenomen fonetic prin care o consoană ocluzivă se transformă în consoană africată sub influenţa lui „i” sau „e” următor; asibilaţie. s.f, g.-d. art. asibilării.
asibilaţie (-ţi-e) (fon.) Asibiiare. s.f, art. asibilaţia, g.-d. art. art. asibilaţiei, pl. asibilaţii, art. asibilaţiile. asiduitate (-du-i-) Insistenţă, perseverenţă, tenacitate în realizarea unui ţel. s.f, g.-d. art. asiduităţii, asiduu,-uă (-du-u) Care indică asiduitate; insistent, perseverent; tenace, adj., pl. asidui,-ue. asietă (-si-e-) 1. înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. (fin.) Mod de fixare a impozitelor către stat. s.f., g.-d. art. asietei, pl. asiete.
asignat (în trecut) Nume dat bancnotei în unele ţări. s.n.,pl. asignate.
asigura 1. tr. A oferi o garanţie; a pune în siguranţă; a garanta. 2. refl. A-şi lua măsuri de precauţie. Htr. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa.
asigurare
92
3.	tr. şi refl. A încheia un contract de asigurare. 4. tr. A împiedica desfacerea sau deplasarea elementelor asamblate ale unui sistem tehnic, vb. I, ind. prez. 3 asigură, asigurare Acţiunea de a (se) asigura. 1. Punere în siguranţă. 2. Promisiune fermă, încredinţare. 3. Obligaţie legală prin care asigurătorul se angajează să plătească celui asigurat o sumă de bani în cazul producerii riscului prevăzut în contract. /- sociale = formă de ocrotire a populaţiei, care constă în acordarea de ajutoare materiale şi asistenţă medicală, s.f., g.-d. art. asigurării, pl. asigurări.
asigurat,-ă (Persoană, instituţie, bun etc.) care se asigură (3). adj., s.m. şi f, pl. asiguraţi,-te. asigurator,-oare (Persoană, instituţie) care face asigurări (3). /Sechestru ~ = sechestru ordonat de justiţie pentru a garanta respectarea drepturilor părţilor aflate în cauză, adj., s.m. şi f, pl. asigurate»,-oare. asimetric,-ă Lipsit ae simetrie, adj., pl. asimgtrici,-ce. asimetrie Lipsă de simetrie, s.f., art. asimetria, g.-d. art. asimetriei, pl. asimetrii, art. asimetriile. asimila I. tr, A transpune substanţele nutritive în substanţe proprii organismului. 2. tr. şi refl. A fi supus'vinui proces de asimilare (2). 3. tr. A-şi însuşi cunoştinţe, teorii, idei. 4. tr. A considera egal, similar cu altă fiinţă, cu alt obiect etc. 4. tr. A introduce în fabricaţie produse sau tehnologii noi. 5. tr. şi refl. (fon.) A (se) transforma sub influenţa altui sunet aflat în apropiere, vb. /, ind. prez. 3 asimilează.
asimilabil,-ă Care poate fi asimilat (uşor), adj., pl. asimilabili,-e.
asimilare 1. Acţiunea de a (se) asimila. 2. Proces de integrare în alt grup social sau naţional, cu pierderea ca-racteristiclor proprii (limbă, obiceiuri etc.) s.f. g.-d. art. asimilării, pl. asimilări.
asimilator,-oare Care asimilează, adj., pl. asimilatsri,-oare.
asimilfiţie (-ţi-e) 1. (fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanţe proprii acestuia; asimilare. 2. ~ clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează, cu ajutorul luminii, substanţele organice din bioxidul de carbon şi din apă şi eliberează oxigen. 3. (fon.) Modificare a unui sunet sub influenţa altuia, aflat în apropiere, s.f., art. asimilaţia, g.-d. art. asimi-lâţiei, pl. asimilaţii, art. asimilaţiile. asimptomatic,-ă (med., despre boli) Care nu prezintă simptom clinic, adj., pl. asimptomatici,-ce. asimptotă (mat.) Dreaptă de care se apropie o curbă, pe care însă nu o atinge niciodată, s.f, g.-d. art. asimptotei, pl. asimptote.
asimptotic,-ă Referitor la asimptotă; ca o asimptotă. adj., pl. asimptotici,-ce. asin Măgar, s.m., pl. asini.
asincron,-ă 1. Care nu este sincron; asincronic. 2. (despre maşini electrice) Care are turaţia motorului diferită de cea a câmpului magnetic al statorului, adj., pl. asincroni,-e.
asincronic,-ă (despre mişcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mişcare, cu alt fenomen etc. adj.,pl. asincronici,-ce.
asincronjsm Caracter asincoronic; lipsă de sincronism. s.n.
asindfit/asindeton Figură de stil constând în suprimarea conjuncţiilor copulative, s.n. asindetic,-ă Referitor la asindet, care aparţine asin-detului. adj., pl. asindgtici,-ce. asindeton v. asindet.
asinergie (med.) Incapacitate patologică de a coordona simultan diferite mişcări elementare, s.f., art. asinergia, g.-d. art. asinergiei.
asirian,-ă (-ri-a-) (Locuitor) din Asiria. adj., s.m. şi f, pl. asirieni,-e.
asiriană (-ri-a-) Limbă vorbită de asirieni. s.f, g.-d. art. asirienei.
asiriolog.-ă (-ri-o-) Specialist în asiriologie. s.m., pl. asiriolegi; s.f, g.-d. art. asiriolagei, pl. asiriolşge. asiriologie (-ri-o-) Disciplină care studiază istoria, limba şi cultura din Asiria. s.f., art. asiriologia, g.-d. art. asiriologiei.
asiro-babilorrian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din statele antice Asiria şi Babilon, adj., s.m. şi f, pl. asirobabilo-nigni,-e.
asista 1. intr. A fi de faţă, a participa la... 2. tr. A ajuta, a secunda pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 asistă, asistent,-ă I. adj. Care asistă la ceva. II. s.m. şi f. Persoană care e de faţă pentru a ajuta. /~ universitar = grad didactic universitar inferior lectorului; persoană cu acest grad. - medical = cadru medical cu pregătire medie, specializat în munca medico-sanitară. adj., s.m. şi f, pl. asistgnţi,-te.
asistenţă 1. Acţiunea de a asista, de a fi prezent la o ceremonie, la o reuniune etc. - la ore. 2. Public care asistă la o conferinţă, la un spectacol etc. 3. Sprijin, ajutor. /- mutuală = înţelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. ~ socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă. 4. Cooperare materială sau morală între state, s.f, g.-d. art. asistgnţei. asistolie,-ă (med.) Referitor la asistolie. adj., pl. asis-telici,-ce.
asistolie (med.) I. Insuficienţă a contracţiilor inimii. 2. (impr.) Insuficienţă cardiacă totală, s.f, art. asistolia, g.-d. art. asistoHei.
asiză Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. din structura unei zidării, s.f, g.-d. art. asizei, pl. asize.
ASLO/Aslo Analiză de laborator care pune în evidenţă
existenţa unei infecţii în organism, s.n., art. ASLO-ul/
Aslo-ul, pl. ASLO-uri/Aslo-uri.
asmaţuchi v. hasmaţuchi. asmăţui v, hasmaţuchi. asmuţa v. asmuţi. asmuţare v. asmuţire.
asmuţi 1. tr. A întărâta un câine. 2. (fig.) A provoca pe cineva la acţiuni violente; a stârni, a instiga, [var. asmuţa vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asmut, 3 sg. asmute; conj. prez. 3 să asmuţă.
asmuţire Acţiunea de a asmuţi, [var. asmuţare s.f] s.f., g.-d. art. asmuţirii, pl. asmuţiri, asocia (-ci-a) 1. refl. A se uni cu cineva pentru un scop comun. IIrefl. şi tr. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alţii, la o acţiune, la o iniţiativă etc.; a (se) alătura. 2. tr. A pune laolaltă, vb. I, ind. prez. 3 asociază, I pl. asociem; conj. prez. 3 să asocigze; ger. asociind.
asocial,-ă (-ci-al) Neadaptat la viaţa socială; care se opune integrării sociale, adj., pl. asociali,-e. asociat,-ă (-ci-a-) (Persoană) care s-a întovărăşit cu cineva; (persoană) care face parte dintr-o asociaţie, adj., s.m. şi f., pl. asociaţi,-te.
asociativ,-ă (-ci-a-) 1. Relativ la o asociaţie (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociaţie (2). 2. (mat., despre o operaţie) Care duce la acelaşi rezultat, indiferent de modul cum au fost grupate elementeţe unui grup ordonat, adj., pl. asociativi,-e. asociativitate (-ci-a-) 1. Capacitate de asociere.
2.	Proprietate a unei operaţii matematice de a fi asociativă (2). s.f, g.-d. art. asociativităţii.
93
astă-noapte
asociaţie (-ci-a-ţi-e) 1. Grupare de persoane care au un anumit scop, organizată pe baza unui statut. 2. (psih.) Proprietate a psihicului de a lega între ele imagini senzoriale, idei etc., apariţia unei reprezentări atrăgând în conştiinţă o altă reprezentare asemănătoare sau întâlnită anterior; legătură între idei, reprezentări etc. pe baza acestei poprietăţi. 3. Grupare de plante caracteristice unui anumit mediu de viaţă. 4. Grupare de molecule, de stele etc. cu însuşiri comune, s.f., art. asociaţia, g.-d. art. asociaţiei, pl. asociaţii, art. asociaţiile, asociaţionism (-ci-a-ţi-o-) Concepţie în psihologie care pune la baza vieţii sufleteşti asociaţia (2). s.n. asociaţionţst,-ă (-ci-a-ţi-o-) (Adept) al asociaţionis-mului. adj., s.m. şi f., pl. asociaţionişti,-ste. asociere (-ci-e-) Acţiunea de a (se) asocia, s.f. g.-d. art. asocierii, pl. asocieri.
asolament Tehnică a împărţirii unui teren agricol în parcele şi a cultivării plantelor, prin rotaţie, pe o anumită parcelă, s.n., pl. asolamsnte.
asoma tr. l.A ameţi animalele în abator înainte de
tăiere (cu o lovitură puternică). 2. A inoportuna; a lovi.
vb. /, ind. prez. 3 asomează.
asomare (rar) Acţiunea de a asoma. s.f, g.-d. art.
asomării.
asonant,-ă Care produce o asonanţă. adj., pl. asonanţi,-te.
asongnţă Rimă imperfectă, s.f, g.-d. art. asonanţei, pl. asonanţe.
asorta 1. tr. A aşeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. //A aproviziona cu diferite mărfuri. 2. refl. A se potrivi (ca mărime, nuanţă etc.). vb. 1, ind. prez. 3 asortează.
asortgre Acţiunea de a (se) asorta, s.f, g.-d. art. asortlrii, pl. asortări,
asortimgnt Cantitate de produse de aceeaşi categorie, dar de forme şi calităţi deosebite. ~ de pahare, s.n., pl. asortimente.
asparagus Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cu frunze foarte fine şi decorative, s.m., pl. asparaguşi. aspartam (farm.) înlocuitor nesintetic al zahărului. s.n.
aspgct 1. înfăţişare, formă sub care se prezintă cineva sau ceva. /Sub ~ul... = din punctul de vedere al...
2.	Categorie gramaticală specifică anumitor limbi, care indică stadiul de realizare a acţiunii verbului, s.n., pl. aspecte.
aspectomat Aparat de proiecţie cu schimbare automată a diapozitivelor, s.n., pl. aspectomate. aspectues,-oasă (-tu-os) Care are aspect (1) plăcut, atrăgător, adj., pl. aspectuQşi,-oase. aspergjl Mucegai care apare pe substanţe dulci. s.m. aspergiloză Micoză provocată de dezvoltarea asper-gilului în organism, s.f, g.-d. art. aspergilezei. asperitate 1. Proprietatea de a fi aspru2; suprafaţă aspră2. 2. (fig.) Lipsă de delicateţe, de toleranţă, s.f., g.-d. art. asperităţii, pl. asperităţi. aspermatic,-ă Lipsit de sămânţă bărbătească, adj., pl. aspermatici,-ce.
aspermatjsm Sterilitate cauzată de imposibilitatea producerii şi evacuării lichidului seminal, s.n. aspersare Stropire cu aspersorul, s.f., g.-d. art. asper-sării, pl. aspersări.
aspersiune (-si-u-) Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul, s.f, g.-d. art. aspersiunii. aspersor Dispozitiv de pulverizare a apei pentru irigaţii, s.n., pl. asperssare.
aspic Masă gelatinoasă obţinută din zeamă de oase şi came, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură), s.n., pl. aspicuri.
aspidă (rar) Şarpe veninos, //(fig.) Femeie rea. s.f, g.-d. art. aspidei, pl. aspide.
aspira 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. 2. tr. (despre pompe) A absorbi un lichid, un gaz, praful etc.
3.	intr. A năzui, a tinde spre ceva. vb. I, ind. prez. 3 aspiră.
aspirant,-ă 1. Persoană care aspiră la ceva, care doreşte să obţină ceva. 2. (în trecut) Elev al unei şcoli de ofiţeri de marină. //(în trecut) Diplomat al unei facultăţi care se pregătea pentru a obţine titlul de candidat în ştiinţe, s.m., pl. aspiranţi; s.f, g.-d. art. aspirantei, pl. aspirante.
aspirantură (înv.) Sistem de pregătire universitară a viitorilor candidaţi în ştiinţe, s.f, g.-d. art. aspirantjjxii. aspirare Acţiunea de a aspira; aspiraţie, s.f, g.-d. art. aspirării, pl. aspirări.
aspirat,-ă (fon., despre sunete) Pronunţat cu aspiraţie (2). adj., pl. aspiraţi,-te.
aspirată Sunet aspirat, s.f., g.-d. art. aspiratei, pl. aspirate.
aspiratQr1 Aparat pentru aspirarea prafului, gazelor,
lichidelor etc. s.n., pl. aspiratoare.
aspirater2,-oare Care aspiră (1,2). adj.,pl. aspiratori,-
oare.
aspiraţie (-ţi-e) 1. Absorbire a unui fluid; aspirare. //Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micşorarea presiunii aerului din ea. 2. (fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe în cursul pronunţării unor sunete. 3. (fig.) Năzuinţă, dorinţă puternică, [var. (înv.) aspiraţijjne s.f] s.f., art. aspiraţia, g.-d. art. aspiraţiei, pl. aspiraţii, art. aspiraţiile, aspiraţiune v. aspiraţie.
aspirină Preparat farmaceutic care conţine acid acetil-salicilic, întrebuinţat ca febrifug şi calmant, s.f, g.-d. art. aspirinei, pl. aspirine.
aspreaiă (rar) Asprime (1). s.f, g.-d. art. asprelii, pl. asprgli.
asprgte Peşte mic, de culoare cenuşie-brună. s.m., pl. asprgţi.
aspri tr. şi refl. A face să devină sau a deveni mai aspru"2; a (se) înăspri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aspresc, imperf. 3 sg. asprea; conj. prez. 3 să asprească, asprime 1. Proprietatea de a fi aspru2 (A.l); (rar) as-preală. 2. (fig.) Atitudine severă, lipsită de indulgenţă faţă de cineva; străşnicie. //Vigoare, tărie, putere, forţă. ~a gerului, s.f, g.-d. art. asprimii, pl. asprimi, asprişoară (bot.) Turiţă. s.f, g.-d. art. asprişoarei, pl. asprişoare.
aspriu,-ie (rar) Cam aspru2 (A.l). //(despre vin) înţepător la gust. adj., pl. asprii.
aspru1 Monedă turcească de argint care a circulat şi în ţările române, s.m., art. asprul, pl. aspri, art. asprii. aspru2,-ă A. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă, care dă la jDipăit o senzaţie neplăcută. 2. (despre păr, perii etc.) Cu fire tari, ţepoase. 3. (despre apă) Cu multe săruri calcaroase. 4. (despre vin) Cu gust înţepător; acru.
B.	(fig., şi adv.) 1. Puternic, intens. Vânt ~. 2. Chinuitor, greu de îndurat. Robie 3. (fig.) Lipsit de indulgenţă; neînduplecat, sever; aprig, dur, crud. Privire ~. adj., pl. aspri,-e.
assai (it., muz.) Destul de..., foarte... adv. asta v. ăsta.
astatiniu Element chimic radioactiv din grupul haloge-nilor. s.n., art. astatiniul.
astatizare Procedeu de mărire a sensibilităţii unor sisteme deformabile (gravimetre, seismografe etc.) faţă de acţiunile deformante, prin micşorarea stabilităţii acestor sisteme, s.f, g.-d. art. astatizării. astă-iarnă Iama trecută, adv. astă-noapte Noaptea trecută, adv.
astă-primăvară
94
astă-primăvară Primăvara trecută, adv. astă-seară Deseară, adv. astă-toamnă Toamna trecută, adv. astă-vară Vara trecută, adv.
astăzi 1. Azi; ziua care este în curs. //(în corelaţie cu „mâine”) a) Zi după zi, zi cu zi; b) Când..., când. IDe ieri până ~ = într-un timp foarte scurt. Ba ~, ba mâine exprimă ideea de amânare repetată, —mâine = zilele acestea, în curând. 2. în epoca prezentă, adv. astâmpăr Odihnă, linişte, tihnă. /Fără ~ = a) necontenit; b) neastâmpărat, [var. (pop.) stâmpăr s.n.] s.n. astâmpăr^ refl. şi tr. l.A (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) cuminţi, a (se) potoli. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze, [var. (pop.) stâmpăra ví>.] vb. I, ind. prez. 3 astâmpără; conj. prez. 3 să astâmpere, astâmpărare Acţiunea de a (se) astâmpăra, [var. (pop.) stâmpărare .?./!'] s.f, g.-d. art. astâmpărării. astenic,-ă (Persoană) care suferă de astenie, adj.. s.m. şi f., pl. astenici,-ce.
astenie Stare patologică de oboseală intensă, de slăbiciune, de reducere a capacităţii de efort etc. s.f, art. astenia, g.-d. art. asteniei, pl. astenii, art. asteniile. asteniza refl. şi tr. A (se) îmbolnăvi de astenie, vb. I, ind. prez. 3 astenizează.
astereală Căptuşeală de scânduri aşezată pe un schelet de lemn, pentru a susţine învelitoarea unui acoperiş, o boltă de beton etc. s.f, g.-d. ari. asterelii, pl. astereli.
astereognozie (-re-o-) Incapacitate patologică de a recunoaşte formele obiectelor prin palpare. s.f, art. astereognozia, g. -d. art. astereognoziei. asteridă (la pl.) Clasă de echinoderme marine; (la sg.) echinodermă din această clasă, s.f, g.-d. art. asteridei, pl. asteride.
asterie (zool.) Stea-de-mare. s.f, art. asteria, g.-d. art. asteriei, pl. asterii, art. asteriile. asterisc Semn grafic care trimite la o notă sau care indică un cuvânt reconstituit; steluţă, s.n., pl. asteriscuri, asterism Proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase prin reflectarea luminii, s.n. asteroid (de obicei la pl.) Fiecare dintre planetele mici din sistemul solar, aflate între orbitele planetelor Marte şi Jupiter, s.m., pl. asteroizi.
asteronim Grup de steluţe sau literă urmată de steluţe care înlocuiesc într-o operă literară un nume. s.n., pl. asteronime.
astfel 1. Aşa; în modul acesta, în acest fel. 2. Aşadar, prin urmare; în consecinţă, adv. astfel de Asemenea. - om. loc. adj. astigmatic,-ă 1. adj. (despre o imagine) Care prezintă astigmatism. 11. s.m. şi f. Persoană care suferă de astigmatism. adj., s.m. şi f., pl. astigmatici,-ce. astigmatism 1. Defect al vederii determinat de inegalitatea curburii comeii sau a cristalinului, ceea ce duce la deformarea imaginilor. 2. Defect al unei lentile, care dă o imagine deformată şi alungită din cauza curburii sale neegale. s.n.
astigmometru (med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. s.n., art. astigmometrul, pl. astigmometre.
astm Boală care se manifestă prin greutate în respiraţie. [var. astmă £./'] s.n.
astmatic,-ă 1. adj. Cauzat de astm. Tuse II. s.m. şi f. Persoană care suferă de astm. adj., s.m. şi f, pl. astma; tici,-ce.
astmă v. astm.
astragal 1. Primul dintre oasele mari ale tarsului.
2.	Element decorativ care separă fusul coloanei de capitel. s.n., pl. astragale.
astrahan 1. Pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos şi buclat. 2. Haină din astfel de blană, s.n., pl. (2) astrahanuri.
astral,-ă Referitor la aştri. adj., pl. astrali,-e. astraMt Exploziv de siguranţă, folosit în mine, cariere etc. [var. astralită s./?] s.n. astralită v. astralit.
astrăgaci Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe faţă după ce au fost cusute, s.n., pl. astrăgace.
astringent1 Substanţă sau medicament folosit împotriva secreţiilor organice exagerate, s.n., pl. astringente. astringent2,-ă (med., despre substanţe) Care contractă ţesuturile organismului, adj., pl. astringenţi,-te. astringenţă Proprietate a unor substanţe de a fi astringente. s.f., g.-d. art. astringenţei. astrobiolog,-ă (-bi-o-) Specialist în astrobiologie. s.m. şi f, pl. astrobiologi,-ge.
astrobiologie (-bi-o-) Ştiinţă care studiază viaţa de pe alte planete, s.f., art. astrobiologia, g.-d. art. astrobi-ologiei.
astroclimat Totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice cu instrumente optice perfecţionate, s.n., pl. astro-climate.
astrodrom Cosmodrom. s.n., pl. astrodromuri. astrofizica Ramură a astronomiei care studiază aştrii şi materia interstelară, s.f, g.-d. art. astrofizicii. astrofizician,-ă (-ci-an) Specialist în astrofizică. s.m., pl. astrofizicieni; s.f, g.-d. art. astrofizicienei, pl. astrofiziciene.
astrofotometrie Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cereşti, s.f., art. astrofotometria, g.-d. art. astrofotometriei. astrograf Instrument pentru determinarea poziţiei aştrilor, s.n., pl. astrografe.
astrog rafie Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor, s.f, art. astrografia, g.-d. art. astro-grafiei.
astrolab 1. Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. 2. Instrument folosit pentru măsurarea înălţimii aştrilor deasupra orizontului, s.m., pl. astrolabi. astrolatrie (rar) închinare la stele, s.f., art. astrolatria, g.-d. art. astrolatriei.
astrolog,-ă Persoană care se ocupă cu astrologia; (p. ext.) astronom, s.m., pl. astrologi; (rar) s.f, g.-d. art. astrologei, pl. astrologe.
astrologie,-ă Referitor la astrologie. Literatură adj., pl. astrologiei,-ce.
astrologie (în Antichitate şi în Evul Mediu) Prezicerea viitorului după poziţia şi mişcarea aştrilor, s.f, art. astrologia, g.-d. art. astrologiei, astrometrie,-ă Referitor la astrometrie. adj., pl. astro-
mgtrici,-ce.
astrometrie Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziţiei stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. s.f, art. astrometria, g.-d. art. astro-metriei.
astronaut,-ă Persoană care călătoreşte în spaţiul cosmic cu o navă; cosmonaut, s.m., pl. astronauţi; s.f., g.-d. art. astronautei, pl. astronaute. astronautic,-ă Referitor la astronautică. adj., pl. astro-nautici,-ce.
astronautică Ştiinţa şi tehnica zborurilor în spaţiul cosmic; cosmonautică, s.f, g.-d. art. astronauticii. astronavă Navă destinată zborului în spaţiul cosmic; navă cosmică, s.f, g.-d. art. astronavei, pl. astronave, astronom,-ă Specialist în astronomie, s.m., pl. astronomi; (rar) s.f, g.-d. art. astronamei, pl. astronome.
95
aştepta
astronamic,-ă 1. Referitor la astronomie. 2. (fig.) De proporţii uriaşe, adj., pl. astronomici,-ce. astronomie Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor şi al universului, s.f., art. astronomia, g.-d. art. astronomiei, astroscop Telescop astronomic pentru cercetarea sumară a bolţii cereşti, s.n., pl. astroscoape. astru 1. Corp ceresc (stea, planetă etc.). 2. (fig.) Creator, artist de renume, s.m., art. astrul, pl. aştri, art. aştrii.
astupa tr. 1. A acoperi, a închide, a înfunda o gaură,
o	deschizătură etc. /(fam.) A ~ din găuri = a plăti (din) datorii; a reuşi să realizeze unele lucruri strict necesare. A-şi - urechile = a nu voi să audă ceva. A-i ~ cuiva ochii - a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. //A face să nu se mai audă ceva. 2. A şterge o urmă. vb. I, ind. prez. 3 astupă.
astupare Acţiunea de a astupa; astupat, s.f, g.-d. art. astupării, pl. astupări, astupat Astupare, s.n.
astupătogre Obiect cu care se astupă ceva. s.f, g.-d. art. astupătorii, pl. astupători. astupuş (reg.) Dop (1). s.n., pl. astupuşuri. astuţie (-ţi-e) (livr.) 1. Şiretenie, viclenie. 2. Subtilitate, fineţe, s.f, art. astuţia, g.-d. art. astuţiei. asuda intr. 1. A secreta sudoare; a transpira. IA ~ sub limbă, se spune despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. 2. A se aburi. Zidul ~ă. 3. (fig.) A munci din greu; a trudi. vb. I, ind. prez. 3 asudă.
asudare Acţiunea de a asuda, s.f, g.-d. art. asudării, asuma tr. A lua ceva asupra sa; a se angaja la ceva. A-şi ~ o răspundere, vb. /, ind. prez. 3 asumă, asumare Acţiunea de a asuma, s.f., g.-d. art. asumării, asumpţie (-ţi-e) 1. (fii.) Actul de a asuma, de a presupune. 2. (log.) Premisă minoră, s.f., art. asumpţia, g.-d. art. asumpţiei.
asupra 1. (local) Deasupra, peste. IA prinde (pe cineva) ~ faptului = a surpinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). A avea (ceva) ~ sa = a purta (ceva) cu sine. 2. (local) Către, înspre, la. îşi aţinteşte ochii ~ lui.
3.	Contra, împotrivă. Se repede - lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie ~ atomilor. 5. (temporal, reg.) Aproape de..., în preajma...; către. A sosit - amiezii. [var. asupră prep.] prep. asupră v. asupra.
asupreâlă (pop.) Asuprire, s.f, g.-d. art. asuprelii, pl. asupreli.
asupri tr. A oprima, a împila, a prigoni; a exploata, //(impr.) A chinui, vb. ÎV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească, asuprire Acţiunea de a asupri; asupreală. s.f, g.-d. art. asupririi, pl. asupriri.
asuprit,-ă (Om) prigonit, oprimat; (impr.) (om) chinuit. adj., s.m. şi f, pl. asupriţi,-te. asupritor,-oare Persoană care asupreşte, s.m., pl. asupritori; s.f, g.-d. art. asupritoarei, pl. asupritoare, asurzi 1. intr. A deveni surd. 2. tr. (despre zgomote) A face ca cineva să-şi piardă (temporar) auzul. vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. asurzesc, imperf. 3 sg. asurzea; conj. prez. 3 să asurzească
asurzi re Acţiunea de a asurzi, s.f, g.-d. art. asurzmi. asurzitor,-oare (despre zgomote) Care asurzeşte; intens, puternic, adj., pl. asurzitori,-oare. aş Da de unde! Nici gând! Nici vorbă! interj. aşa1 Asemenea, atare. ~ om, mai rar /(fam.) Mai ~ = nu prea mult (sau bun, sau frumos), adj. invar. aşa2 1. (modal) Astfel, în felul acesta. /- o fi = poate, posibil. Ori ori ~ = sau într-un fel, sau într-altul. Nici ~, nici ~ = nici într-un fel, nici într-altul. Azi ~, mâine ~ = continuând mereu în acest fel. Şi ~ =
în orice caz; oricum, tot. Şi ~, şi ~ = şi într-un fel, şi într-altul. = astfel, după cum. ~ şi ~ = nu prea bine; potrivit, //(concluziv) în concluzie. 2. în acelaşi fel, în acelaşi mod. /Şi ~ mai departe = et cetera.
3.	întocmai, exact. /~, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. ~ e? sau Nu-i ~? = am dreptate? (sau nu am?) -? sau Cum ~? = adevărat să fie? ~? sau ~ stă treaba?! = vasăzică astfel stau lucrurile?! Cam - = după cum zici, ai (măcar în parte) dreptate (pop., fam.) Mai ~ = a) fireşte, desigur; b) nu prea tare. 4. Atât de... Timpul trece ~ de repede. 5. (cu sensul dat de context) a) La întâmplare, într-o doară. Zice şi el b) După bunul plac; oricum. Am vrut să fac c) Ca din senin, dintr-o dată; fară a-şi da seama, l-a venit - un gând. adv. aşa că Deci. loc. conjcţ. aşadar Prin urmare, vasăzică; astfel, adv.; conjcţ. aşa-numit,-ă Numit astfel pe nedrept; fals, pretins; aşa-zis. adj., pl. aşa-numiţi,-te. aşaşi (înv., reg.) 1. (modal) Chiar, tocmai; chiar aşa. //Aşa încât. 2. (temporal) îndată, adv. aşa şi aşa (tempo lent)/aşa şi-aşa (tempo rapid) Nu prea bine; potrivit, loc. adv. aşa zicând Pentru a spune astfel, adv. + vb. aşa-zis,-ă Aşa-numit. adj., pl. aşa-zişi,-se. aşchia (-chi-a) tr. A tăia în aşchii; a prelucra un obiect prin desprindere de aşchii, vb. /, ind. prez. 3 aşchiază,
I	pl. aşchiem; conj. prez. 3 să aşchieze; ger. aşchiind. aşchie (-chi-e-) Bucată mică şi subţire, desprinsă dintr-un material prin cioplire sau prin spargere, s.f, art. aşchia, g.-d. art. aşchiei, pl. aşchii, art. aşchiile, aşchiere (-chi-e-) Acţiunea de a aşchia, s.f, g.-d. art. aşchierii.
aşchietor,-oare (-chi-e-) (Muncitor) care aşchiază. adj., s.m. şi f, pl. aşchietori.-oare. aşchioară (-chi-oa-) Aşchiuţă. s.f., g.-d. art. aşchioarei, pl. aşchioare.
aşchiuţă (-chi-u-) Diminutiv al lui aşchie; aşchioară. s.f., g.-d. art. aşchiuţei, pl. aşchiuţe. aşeza A. 1. refl. şi tr. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea. /A se ~ la lucru = a începe să facă o treabă, (refl.) A se ~ în pat = a se întinde în pat; a se culca. //refl. (despre păsări şi insecte) A se lăsa din zbor pe ceva. HA poposi, //refl. (fig.) A se linişti, a se potoli. 2. refl. A cădea, a se aşterne. 3. refl. (despre lichide care fermentează) A se limpezi. 4. refl. A se stabili într-un loc, într-o localitate etc. B. 1. tr. şi refl. A (se) aranja, a (se) rostui. 2. intr. (pop.) A pune la cale; a plănui.
C.	tr. 1. (rar) A înfăţişa un fapt într-o anumită lumină. 2. (înv.) A hotărî, a decreta, a dispune; a institui, a fixa.
D.	tr. A procura cuiva o situaţie mai bună; a căpătui. IIA instala pe cineva într-o funcţie, vb. I, ind. prez. 1 sg. aşgz, 3 aşază, 1 pl. aşezăm; conj. prez. 3 să aşgze; ger. aşezând, aşezare 1. Acţiunea de a (se) aşeza. 2. Loc unde se află cineva sau ceva. //Grup de locuinţe; localitate. 3. (rar) Mod de organizare (socială), s.f, g.-d. art. aşezării, pl. aşezări.
aşezat, -ă (despre oameni) Cumpătat, serios, chibzuit. adj., pl. aşezaţi,-te.
aşezământ Instituţie creată pentru o activitate de interes obştesc. /- cultural = instituţie pentru propagarea culturii în mase. s.n., pl. aşezăminte, aşijderea/aşijderi (înv., pop., fam.) Tot aşa, asemenea, la fel. adv.
aştepta tr. l.A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva; a adăsta. Ha sfântul aşteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz; a păsui. //(în construcţii negative) A sta la îndoială, a ezita; a zăbovi. 3. refl. A conta pe ceva; a prevedea; a crede, a-şi închipui. HA lăsa să treacă timpul sperând că... vb. I, ind. prez. 3 aşteaptă.
aşteptare
96
aşteptare Acţiunea de a (se) aştepta. /Peste (sau sub) ~ări = neaşteptat de bun (sau de slab), s.f., g.-d. art. aşteptării, pl. aşteptări, aşteptat Faptul de a aştepta, s.n. aşterne 1. refl. şi tr. A (se) întinde pe jos, a (se) culca la pământ. 2. tr. A pregăti patul pentru culcare. //A întinde peste ceva o pânză, un covor etc; a pregăti masa. 3. refl. A se apuca temeinic de treabă. IA se - la drum = a pomi la drum lung. A se ~ drumului = a fugi sau a merge foarte repede. 4. tr. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. Iltr. şi refl. (fig.) A (se) răspândi, a (se) împrăştia pe jos, formând un strat (care se nivelează). 5.tr.A scrie, a compune. 6. tr. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). /(înv.) A ~ (pe cineva) Ia scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-1 bate. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştern; conj. prez. 3 să aştearnă; part. aşternut.
aştgrnere (rar) Acţiunea de a (se) aşterne, s.f, g.-d. art. aştsmerii.
aşternut 1. Faptul de a (se) aşterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregăteşte patul pentru culcare. IA cădea (sau a pica) la - = (la ghicitul în cârţi) a prevesti venirea cuiva străin în casă. 2. Culcuş pentru animale, s.n., pl. aşternuturi, atac 1. Acţiune ofensivă de luptă având ca scop nimicirea sau capturarea inamicului şi distrugerea unor obiective ale acestuia, //(la sg. art.) Semnal de trompetă care anunţă începerea atacului (I). 2. Agresiune împotriva cuiva. 3. Iniţiativă într-un joc sportiv. //Linia de jucători din înaintarea unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acţiune violentă şi susţinută împotriva unei teorii, a unei situaţii sau împotriva celor care le susţin. //Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătoreşti care nu satisface una dintre părţi. 5. Apariţie bruscă şi puternică a unei boli. //(pop.) Apoplexie. //(pop.) Tuberculoza pulmonară 6. (fon.) Mişcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunţării unei vocale, s.n., pl. atacuri, ataca 1- tr. (mii.) A începe un atac (I). //A comite o agresiune. 2. tr. (fig.) A duce o campanie violentă şi susţinută împotriva cuiva sau a ceva. 3. refl. A distruge, a vătăma pe cineva sau ceva; a critica. 4. tr. A cere în justiţie reexaminarea unei hotărâri care nu satisface una dintre părţi. 5. intr. A lua iniţiativa într-un joc sportiv. //A începe o bucată muzicală. 6. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 7. refl. (arg.) A se simţi jignit; a se ofusca. 8. tr. (fig.) A începe studiul unei probleme. vb. I, ind. prez. I sg. atac, 2 sg. ataci, 3 atacă; conj. prez. 3 să atace; ger. atacând.
atacabil,-! Care poate fi atacat, adj., pl. atacabili,-e. atacant,-ă 1. Persoană care atacă. 2. (sport) Jucător din linia de atac. s.m.,pl. atacanţi; s.f, g.-d. art. atacantei, pl. atacante.
atacare Acţiunea de a ataca, s.f., g.-d. art. atacării, pl. atacfiri.
atacatsr.-oare (rar) Persoană care atacă; agresor. s.m., pl. atacatori; s.f, g.-d. art. atacatoarei, pl. atacatoare.
ataman 1. Căpetenie de cazaci. 2. Şef al unei echipe de pescari, s.m., pl. atamani.
ataraxic Medicament cu o puternică acţiune calmantă asupra sistemului nervos central, s.n., pl. ataraxice, ataraxie 1. Stare de linişte sufletească, de seninătate, preconizată de anumite curente filosofice (antice). 2. (med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcţii, s.f, art. ataraxja, g.-d. art. ataraxjei. atare1 (antepus) Astfel de...; asemenea, adj. nehot., g.-d. f. sg. atari, pl. atari.
atare2 (în loc.) Ca~ = deci, în consecinţă, loc. adj.; loc. adv.
ataş Anexă la o motocicletă, în care se transportă
persoane sau obiecte, s.n., pl. ataşe.
ataşa 1. tr şi refl. A (se) alătura; a (se) anexa. 2. refl.
(fig.) A se apropia, a se lega sufleteşte, vb. I, ind. prez. 3
ataşează, 1 pl. ataşăm; conj. prez. 3 să ataşeze; ger.
ataşând.
ataşabil,-ă Care poate fi ataşat; (fig.) sociabil, adj., pl. ataşabili,-e.
ataşament Afecţiune puternică şi durabilă faţă de cineva sau de ceva. s.n., pl. ataşamente. ataşare Acţiunea de a (se) ataşa, s.f., g.-d. art. ataşării, pl. ataşări.
ataşat Cel mai mic grad dintre membrii unei reprezentanţe diplomatice, s.m., pl. ataşaţi, atavic,-ă Transmis prin atavism. adj., pl. atavici,-ce. atavţsm Apariţie la un urmaş a unei particularităţi a unui strămoş îndepărtat, s.n., pl. atavisme. ataxic,-ă (med.) (Bolnav) de ataxie. adj., pl. ataxici,-ce. ataxţe (med.) Incapacitate de a coordona mişcările din cauza lezării unor centri nervoşi, s.f., art. ataxia, g.-d. art. ataxiei.
atârna A. 1. refl. şi tr. A (se) agăţa, a (se) prinde, a (se) suspenda. 2. intr. A cădea liber, a spânzura. B. 1. intr. A se apleca spre pământ sub o greutate sau din lipsă de putere. 2. A cântări mult. C. intr. A depinde de cineva sau de ceva. vb. 1, ind. prez. 3 atârnă, atârntre Acţiunea de a (se) atârna; dependenţă de cineva sau de ceva. s.f., g.-d. art. atâmării, pl. atâm|ri. atârnătoare 1. Agăţătoare (la haină). 2. Plantă ornamentală cu flori mici, roz-purpurii. s.f, g.-d. art. atâmă-torii, pl. atârn ătQri.
atât/atâta1 (mai ales în forma „atât”) 1. Aşa de mult, de tare, de bine etc. /~..., cât şi... = în aceeaşi măsură; nu numai..., ci (şi)... Tot ~ = totuna, egal; indiferent. cât... = în acelaşi grad, număr, preţ etc. 2. (indică o gradaţie) ~ mi-a (sau ţi-a) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Cu ~ mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). ~ (numai sau doar) că... = doar că..., numai că... Cu cât, cu ~... = pe măsură ce..., tot mai mult ... -~= în măsura în care... 3. Numai un lucru, mai mult nu. Eu ~ îţi spun. adv.
atât/atâta2 (mai ales în forma „atâta”; antepus) 1. Care este aşa de mult, de tare, de bine etc. -a lume. De -ea ori = adeseori, aşa de des. 2. Numai acesta, ultimul, -a lucru iţi cer. ~a lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat, adj. nehot., pl. atâţi/atâţia, atâtea, g.-d. pl. atâtor/ac. a aţâţi, a atâtea. atât/atâta3 (mai ales în forma „atâta”, înlocuieşte un nume sau o propoziţie care exprimă un număr sau
o	măsură) ~ am de scris. j~a{-i) tot sau -a şi nimic mai mult = cu asta am încheiat! să nu aştepţi mai mult! asta e! Nici -a = şi mai puţin. pr. nehot., pl. atâţia/atâtea, g.-d. pl. atâtora
atâtica (şi s.) Foarte mic; o nimica toată. adj. invar.; adv.
atebrină Medicament folosit în combaterea malariei. s.f, g.-d. art. atebrinei.
atehnic,-ă (despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. adj.. pl. atghnici,-ce. ateism Concepţie bazată pe negarea existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi, s.n. ateist,-ă De ateu; referitor la ateism, adj., pl. ateişti,-ste. atelaj Ansamblu format din animalele care trag un vehicul şi hamaşamentul lor; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul), s.n., pl. atelaje.
atelă Piesă cu care se imobilizează în mod provizoriu un membru fracturat, s.f, g.-d. art. atelei, pl. aţele.
97
atlas
atelectazie Deformare (turtire) a unui plămân din cauza lipsei aerului, s.f,art. atelectazja, g.-d. art. atelec-taziei.	„
atelier (-li-er) 1. încăpere, clădire etc. utilată cu instrumente şi maşini, în care se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială, /—şcoală = atelier şcolar în care se efectua practica productivă a elevilor. //Parte a unei întreprinderi industriale în care se execută aceeaşi operaţie sau acelaşi produs. //Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (I). 2. încăperea de lucru a unui pictor, sculptor etc. //Artiştii, elevii sau studenţii care lucrează sub îndrumarea unui maestru într-un atelier (2). s.n., pl. ateliere, a tempo (it., muz.) Revenind la acelaşi tempo (de mai înainte), loc. adv.
atemporal,-ă Care nu este condiţionat de un moment istoric, care nu depinde de timp. adj., pl. atemporali,-e. atemporalitate Interpretare a fenomenelor istorico-sociale în afara cadrului concret în care au avut loc. s.f., g.-d. art. atemporalităţii.
atenansă Anexă a unei locuinţe, a unei clădiri; dependinţă, s.f. g.-d. art. atenansei, pl. atenanse, atenau Nume dat unei instituţii publice naţionale unde au loc manifestări cultural-artistice. s.n., art. atengul, pl. atenge.
atenian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Atena, adj., s.m. şi f, pl. atenisni,-e.
atent,-ă 1. Care urmăreşte un lucru cu atenţie, //(şi adv.) Făcut cu atenţie. 2, Amabil, binevoitor, politicos, adj., pl, atgnţi,-te.
atenta intr- 1. A comite un atentat. 2. (fig., urmat de determinări introduse prin prepoziţia „la”) A nesocoti un drept, un principiu, vb. /. ind, pres. 3 atentează, atentat 1. încercare de ucidere a unei personalităţi politice, a unui şef de stat, de guvern etc. 2. (fig.) Tentativă de distrugere a ordinii sociale iau politice, a unui stat, de violare a unui drept etc. s.n., pl. atentate, a tenta tfir,-oare Persoană care comite un atentat. s.m.. pl. atentatori; s.f., g.-d. art. atentatoarei, pl. atentatoare.
atenţie (-ţi-e) 1. Concentrare a activităţii psihice într-o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare a cuiva pentru ceva. IA da (sau a acorda) - (unei probleme) = a considera ca important. ín ~a adva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva, //(cu val. de interj.) Fii atent! ascultă! 3. Bunăvoinţă, gest, faptă amabiiă. /A da (sau a acorda) - (cuiva) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). 4, (concr.) Cadou, dar oferit cuiva în schimbul unor servicii, [var. atenţiune s.f.] s.f., art. atgnţia, g.-d. art. atgnţiei, pl. atenţii, art. atgnţiile. atenţiona (-ţi-o-) tr. l.A atrage atenţia cuiva. 2. (fam.) A oferi cuiva un cadou în schimbul unui serviciu, vb. 1, ind. prez. 3 atenţionează.
atenţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a atenţiona, s.f., g.-d. art. atenţionării, pl. atenţionări, atenţiune v. atenţie.
atenua tr. (-nu-a) A diminua intensitatea unui fenomen, gravitatea unei boli etc. //refl. Durerea s-a ~t. vb. 1, ind. prez. 3 atenuează, / pl. atenuăm; conj. prez. 3 să atenugze; ger. atenuând.
atenuant,-ă (-nu-ant) Care atenuează. /Circumstanţe ~ = împrejurări care contribuie la micşorarea pedepsei unui inculpat, adj.. pl. atenuanţi,-te. atenuare (-nu-a-) Acţiunea de a (se) atenua, s.f, g.-d. art. atenuării, pl. atenuări.
atenuator (-nu-a-) I. Dispozitiv electric destinat să reducă nivelul unui semnal. 2. Dispozitiv care serveşte la micşorarea zgomotului, s.n., pl. atenuatoare, atennă Peştişor marin de culoare argintie, s.f, g.-d. art. atermei, pl. aterine.
ateriza intr. 1. (despre aeronave) A coborî pe sol. 2. (fig., despre oameni) A sosi pe neaşteptate, vb. I, ind. prez. 3 aterizează.
aterizaj Aterizare, s.n., pi. aterizaje. aterizare Acţiunea de a ateriza; aterizaj. //(sport) Atingere a solului ca fază finală a unor exerciţii de gimnastică, atletism etc. s.f, g.-d. art. aterizării, pl. aterizări.
aterizor Tren de aterizare, s.m., pl. aterizoare. aterman,-ă (fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu ~. adj., pl. atermani,-e. aterom (med.) Depunere de substanţe grase pe pereţii aortei şi ai unor artere, s.n.
ateroscleroză Scleroză arterială cauzată de aterom. s.f., g.-d. art. aterosclerszei.
atesta tr. l.A dovedi, a confirma. //A exista în scris. 2. A confirma pc cineva într-o funcţie sau într-o calitate. vb. I, ind. prez. 3 atgstă.
atestare Acţiunea de a atesta, s.f, g.-d. art. atestării, pl. atestări,
atestat Act care atestă ceva (mai ales studiile), s.n., pl. atestate.
atetfiză Tulburare motricâ manifestată prin mişcări involuntare, lente, localizate mai ales la mâini şi la picioare, s.f, g.-d. art. atetQzei. ateu,-ge Adept al ateismului; persoană care neagă existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi, s.m., pl. atgi, art. atgii; s.f, g,-d. art. atgei, pl. atge.
Itlc1 l. Parte a unei construcţii, situată deasupra comişei, menită să mascheze marginea acoperişului. 2. Etaj scund, aflat imediat sub acoperiş, s.n., pi atice. âticVă Caracteristic Aticii antice. /Frumuseţe ~ -frumuseţe desăvârşită, adj,, pi atici,-ce. aticism Ceea ce caracterizează stilul scriitorilor din Atena antică; rafinament, eleganţă, măsură, s.n. atlngătar,-oare (înv,) l, Care se referă la... 2. (fig.) Jignitor. 3. (fig.) Emoţionant, înduioşător, adj., pi atingătQri.-oare.
atjnge 1. tr. şi refl. A lua contact uşor cu ceva. 2. tr, A lovi uşor, //(arg.) A trage cuiva o bătaie, //refl, şi tr. (fig.) A provoca pagube, a aduce prejudicii; a vătăma, a leza. 3. tr. (fig.) A jigni, a ofensa pe cineva. 4. tr. (fig.) A înduioşa, a impresiona, a mişca. 5. refl. A-şi însuşi ceva. 6. tr. A menţiona ceva (în treacăt), l.tr.k ajunge la
0	anumită limită sau la o anumită distanţă. 8. refl. (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a-şi însuşi ceva, de a obţine un profit. Nu s-a atins de bani. 9. refl. (înv.) A avea o legătură sau a fi înrudit cu cineva, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pi ating,
1	pl. atingem, perf. s. 1 sg. atinsgi, / pl. atinserăm; part. atins.
atingere Acţiunea de a (se) atinge, s.f., g.-d. art. atingerii, pl. atingeri.
atipic,-ă Care nu este tipic, caracteristic, obişnuit, adj., pl. atipici,-ce.
atipje însuşirea de a fi deosebit faţă de tipul comun, s.f, art. atipia, g.-d. art. atipiei, pl. aţipii, art. atipnle. atitudine 1. Poziţie a corpului, ţinută. 2. Fel de a fi; comportare. /A lua ~ = a-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere, s.f, g.-d. art. atitudinii, pi atitudini, atlant 1. Statuie reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, folosită ca element de susţinere în locul unei coloane. 2. Locuitor al legendarei Atlantide, s.m., pi atlanţi.
atlantic,-ă Referitor la Oceanul Atlantic sau la ţările din jurul lui. adj., pl. atla»tici,-ce. atlas1 A. (anat.) Prima vertebră cervicală. B. Colecţie de hărţi, geografice, lingvistice etc. /- cultural = emisiune de radio sau de televiziune care cuprinde noutăţi şi informaţii culturale, s.n., pl. atlase.
atlas
98
atlas2 v. atlaz.
atlaz Ţesătură cu o faţă lucioasă, folosită la căptuşeli şi feţe de plapumă, [var. atlas s.«.] s.n., pl. atlazuri, atlet,-ă 1. Sportiv care practică atletismul. //Persoană cu o constituţie fizică robustă (şi armonioasă), s.m., pl. atleţi; s.f, g.-d. ari. atletei, pl. atlete, atletic,-ă De atlet, de atletism, adj., pl. atletici.-ce. atletică (în sintagmele) - uşoară = atletism. ~ grea = sportul cu halterele, s.f., g.-d. art. atleticii, atletism Disciplină sportivă care cuprinde probe de alergări, de aruncări, de sărituri şi de marş. s.n. atmosferă 1. înveliş gazos care înconjoară pământul; aer; (spec.) aer respirat de cineva. 2. (fig.) Mediu social; ambianţă. 3. (fig.) Stare de spirit creată în jurul cuiva sau a ceva. 4. Unitate de măsură a presiunii gazelor.
5.	Masă de gaze şi de vapori aflată într-un spaţiu în care au loc reacţii chimice, s.f, g.-d. art. atmosferei, pl. (4) atmosfere.
atmosferic,-ă Referitor la atmosferă, adj., pl. atmosferici,-ce. atoate- v. atot-.
atoateştiutor,-oare Care ştie sau pretinde că le ştie pe toate, adj., pl. atoateştiutori,-oare.	i
atoatevăzător,-oare v. atotvăzător. atol Insulă în formă de inel, alcătuită din schelete de corali, s.m., pl. atoli.
atom 1. Cea mai mică particulă dintr-un element chimic, care mai păstrează însuşirile chimice ale elementului respectiv, /(fiz., chim.) —gram = greutatea în grame a masei unui atom. 2. Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut ca fiind ultimul element constitutiv al corpurilor, s.m., pl. atomi, atomic,-ă Specific atomilor. /Energie ~ = energie nucleară. Armă (sau bombă) - = armă de distragere în masă, a cărei forţă se bazează pe energia nucleară. Pilă ~ = reactor nuclear. Masă (sau greutate) ~ = raportul dintre masa atomului unui element chimic şi a 12-a parte din masa atomului de carbon, adj., pl. atomici,-ce.
atomism 1. Concepţie materialistă, fondată în Antichitate, care considera că materia este formată din atomi indivizibili. 2. Teoria ştiinţifică modernă a structurii şi proprietăţii atomilor. 3. Concepţie care reduce un ansamblu la elementele lui simple, s.n. atomist,-ă (Adept) al atomismului; (spec.) specialist în fizica atomică, adj., s.m. şi f, pl. atomişti,-ste. atomistică Fizică nucleară, s.f, g.-d. art. atomisticii. atomiza tr. A transforma un lichid în picături foarte fine. vb. I, ind. prez. 3 atomizează, atomizare Acţiunea de a atomiza, s.f, g.-d. art. atomizării.
atomizator Atomizor. s.n., pl. atomizatoare. atomizor Mic recipient folosit pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizator. s.n., pl. atomizoare. atomoelectric,-ă (-mo-e-) Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală ~. adj., pl atomoelectrici,-ce.
atomoterapje (med., rar) Tratament cu izotopi radioactivi, s.f., art. atomoterapia, g.-d. art. atomote-rapiei, pl. atomoterapii, art. atomoterapjile. aton,-ă 1. (despre ţesuturi) Care suferă de atonie; atonic.
2.	(despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. adj.,pl. atoni,-e.
a tonal,-ă (muz.) Compus după regulile atonalismului. adj., pl. atonali,-e.
atonaHsm Tehnică de compoziţie muzicală bazată pe atonalitate, s.n.
atonalitate Lipsă de tonalitate, de armonie, s.f, g.-d.
art. atonalităţii, pl. atonalităţi.
atonic,-ă Aton (I). adj., pl. atonici,-ce.
atonie 1. Diminuare a elasticităţii ţesuturilor, în special a muşchilor. 2. Stare fizică manifestată prin lipsă de putere, s.f., art. atoma, g.-d. art. atoméi, atot- Element de compunere care înseamnă „pe deplin”, „complet”, „desăvârşit”, [var. atoate-]. atotbiruitor,-oare Care triumfă; triumfător, adj., pl. atotbiruitori,-o are.
atotcunoscător,-oare Care cunoaşte totul, adj., pl. atotcunoscători,-oare.
atotcuprinzător,-oare Care cuprinde totul, adj., pl. atotcuprinzători,-oare.
atotputernic,-ă Care poate orice; care are putere nelimitată. adj., pl. atotputernici,-ce. atotputernicie Putere nelimitată, s.f, art. atotputernicia, g. -d. art. atotputerniciei.
Atotputernicul Dumnezeu, s.prop.m., voc. Atotputernice, atotputjnţa Putinţă absolută, s.f, g.-d. art. atotputinţei. atotştiinţă Ştiinţă absolută, s.f, g.-d. art. atotştiinţei. atotştiutor,-oare Care ştie tot. adj., pl. atotştiutori,-oare.
atotvăzător,-oare Care vede şi înţelege tot. [var. atoate-văzător,-oare adj.] adj., pl. atotvăzători,-oare. atractiv,-ă Atrăgător, adj., pl. atractivi,-e. atracţie (-ţi-e) 1. (fiz.) Forţă care tinde să apropie corpurile între care se manifestă. 2. înclinare puternică spre cineva sau ceva; imbold de a se apropia de cineva sau de ceva. 3. Ceea ce atrage, tentează. //Farmec, ispită exercitată de cineva sau ceva asupra cuiva, s.f, art. atracţia, g.-d. art. atracţiei, pl. atracţii, art. atracţiile.
atrage tr. 1. A exercita o atracţie (1); a apropia de sine. Magnetul ~ fierul. Ilrefl., recipr. Contrariile se atrag. //A determina (adesea prin viclenii) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. IA ~ atenţia (cuiva) = a) a face ca atenţia cuiva să se îndrepte într-o anumită direcţie; b) a avertiza. 2. A exercita sau a simţi o atracţie (2).
3.	(fig.) A fermeca, a tenta, a ispiti. 4. A avea drept consecinţă, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. atrag, I pl. atragem, imperf. 3 sg. atrăgea, perf. s. 1 sg. atrăsei, 1 pl. atraserăm; conj. prez. 3 să atragă; part. atras, atragere Acţiunea de a (se) atrage, s.f, g.-d. art. atragerii, pl. atrageri.
atrăgător,-oare Care atrage; atractiv. Persoană
//Care dă satisfacţii, care promite foloase, care place.
Muncă adj., pl. atrăgători,-oare.
atrepsie (med.) Tulburare gravă de nutriţie la sugari.
s.f, art. atrepsia, g.-d. art. atrepsiei.
atribui tr. 1. A da, a conferi. 2. A pune pe seama cuiva.
vb. IV, ind. prez. 3 atribuie, imperf. 3 sg. atribuia; conj.
prez. 3 să atribuie.
atribuire Acţiunea de a atribui, s.f, g.-d. art. atribuirii, pl. atribuiri. a
atribut 1. însuşire esenţială, proprie, a unui obiect. //Semn distinctiv, simbol, emblemă. 2. Parte secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia, s.n., pl. atribute. atributiv,-ă Cu funcţie de atribut (2). adj., pl. atribu-tivi,-e.
atribuţie (-ţi-e) Competenţă, autoritate acordată cuiva; rol, sarcină, [var. atribuţiune s.£] s.f, art. atribuţia, g.-d. art. atribuţiei, pl. atribuţii, art. atribuţiile, atribuţiune v. atribuţie.
atriu/atrium (-tri-u/-tri-um) 1. Curte interioară la casele romane. //Spaţiu mărginit de coloane la intrarea într-o bazilică. 2. (anat.) Auricul, s.n., art. atriul/atri-umul, pl. atrii/atriumuri.
atroce Groaznic, crunt, cumplit, fioros, adj. invar. atrocitate Purtare, faptă atroce, s.f., g.-d. art. atrocităţii, pl. atrocităţi.
99
auditoriu
atrofia (-fi-a) refl. (despre ţesuturi sau organe) A suferi o atrofie, vb. I, ind. prez. 3 se atrofiază, 1 pl. ne atrofiem; conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se. atrofie Diminuare, regresiune morfologică şi funcţională a unui ţesut sau a unui organ. s.f, art. atrofia, g.-d. art. atrofiei.
atrofiere (-fi-e-) Faptul de a se atrofia, s.f.. g.-d. art. atrofierii, pl. atrofieri.
atropină Alcaloid foarte toxic, extras din mătrăgună, folosit împotriva spasmelor, ca dilatant al pupilei etc. s.f, g.-d. art. atropinéi, atropism Intoxicaţie cu atropină, s.n. atu 1. Carte de joc considerată a avea valoarea cea mai mare. 2. Element care conferă cuiva o şansă în plus într-o anumită împrejurare, s.n., art. atuul, pl. atuuri/ atale (1), art. atuurile/atalele (1). atunce v. atunci.	,
atunci/(pop.) atuncea 1. (temporal) în momentul acela (despre care se vorbeşte). 2. (concesiv) (Numai) în acest caz. [var. atunce adv. \ adv. aţă Fir subţire de bumbac, de in etc., folosit la cusut, la ţesături etc. /Cusut cu - albă, se spune despre ceva evident fals. A întinde ~a = a depăşi (prin comportament) limita permisă. A-l trage -a (la ceva) = a fi atras irezistibil (spre ceva). Nici un capăt de - = absolut nimic. A se ţine sau a sta (numai) in ~ sau într-un (ori de un) fir de ~ = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare pericol; (despre viaţă) a fi aproape de sfârşit. Mai multă ~ decât faţă, se spune despre un obiect zdrenţuit. Pănă-ntr-un cap(ăt) sau până la un cap de ~ = absolut tot. //(adv.) Drept, direct la... Se duce ~ acasă, //(la pl.) îmbrăcăminte zdrenţuită. 2. Fir care seamănă cu aţa (1). I~a zidarului = bucată de sfoară cu un plumb la capăt, care serveşte ca indicator al poziţiei verticale. 3. Fibră extrasă din tulpina sau păsta-ia unor plante. 4. (la pl.) Fâşie de metal subţire care rămâne în urma ascuţirii pe tocilă a unor unelte.
5.	(pop.) -a limbii = membrana care uneşte faţa inferioară a limbii cu mucoasa gurii, s.f, g.-d. art. aţei, pl. aţe. aţă-de-mare 1. Plantă acvatică cu flori verzi. 2. Peştişor marin cu o singură înotătoare, s.f, g.-d. art. aţei-de-mgre.
aţâţa 1. tr. A aprinde focul sau a-1 face să ardă mai bine. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) asmuţi, a (se) întărâta, a (se) excita, vb. I, ind. prez. 3 aţâţă.
aţâţare Acţiunea de a (se) aţâţa, s.f, g.-d. art. aţâţării, pl. aţâţări.
aţâţător,-oare Care aţâţă (2); provocator; excitant. //(s.) Persoană care îndeamnă la acţiuni reprobabile. ac//., pl. aţâţători,-oare.
aţică Pânză de bumbac subţire şi rară. s.f, g.-d. art. aţicii.
aţine 1. refl. şi tr. A pândi trecerea cuiva (pentru a-1 opri), //(rar) A urmări pe cineva. 2. refl. A sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape), [var. aţinea vi.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aţin, 2 sg. aţii, I pl. aţinem, 2 pl. aţineţi, imperf. 3 sg. aţinea; conj. prez. 3 să aţină; ger. aţinând; part. aţinut, aţinea v. aţine.
aţinti tr. A-şi îndrepta privirea spre ceva sau cineva; a pironi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aţintesc, imperf. 3 sg. aţintea; con/, prez. 3 să aţintească, aţintjre Acţiunea de a aţinti, s.f, g.-d. art. aţintirii. aţipeală Starea celui aţipit; faptul de a aţipi, s.f, g.-d. art. aţipelii, pl. aţipeli.
aţipi intr. A adormi puţin şi uşor; a aromi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aţipesc, imperf 3 sg. aţipea; conj. prez. 3 să aţipească.
aţipire Faptul de a aţipi, s.f, g.-d. art. aţipirii, pl. aţipiri.
aţişoară Diminutiv al lui aţă. s.f, g.-d. art. aţişoarei, pl. aţişoare.
aţos,-oasă 1. (despre păstăile unor plante),Care are în structura sa fibre sau filamente. 2. (fig.) încăpăţânat; supărăcios; îngâmfat, adj., pl. aţoşi,-oase. au1 (înv.) Oare? adv. au2 (înv., reg.) Sau. conjcţ.
au3 Exclamaţie care exprimă mirare, durere fizică etc. interj.
aubadă (au pron. o) (fr.) Alboradă, albadă. s.f, g.-d. art. aubadei, pl. aubade.
auctorial,-ă (a-u-, -ri-al) Al autorului, de autor. adj.,pl. auctoriali,-e.
audia (a-u-di-a) tr. I. (jur.) A asculta un martor la un proces. 2. A asculta prelegeri, muzică etc. vb. I, ind. prez. 3 audiază, 1 pl. audiem; conj. prez. 3 să audieze; ger. audiind.
audibil,-ă (a-u-) Care poate fi auzit, adj., pl. audibili,--e. audibilitate (a-u-) (fiz.) Proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche, s.f, g.-d. art. audibilităţii. audient,-ă (a-u-di-ent) (rar) Persoană care asistă la cursurile unei şcoli, fară a fi înscrisă la ele şi fără a susţine examene, s.m., pl. audienţi; s.f, g.-d. art. audientei, pl. audiente.	„
audienţă (a-u-di-en-) 1. întrevedere acordată unui solicitant de către o persoană cu funcţie de răspundere. 2. Interes, atenţie deosebită de care se bucură o persoană (publică), un artist, un creator etc. /A avea ~ la...= a trezi interesul unui public numeros, s.f, g.-d. art. audienţei, pl. audienţe.
audiere (a-u-di-e-) Acţiunea de a audia, s.f, g.-d. art. audierii, pl. audieri.
audio1- (a-u-di-o) Element de compunere care înseamnă „(eu) aud”, „servind la auz”. audio2 (a-u-di-o) Care serveşte Ia perceperea auditivă. adj. invar.
audiofonologie (a-u-di-o-) Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonaţie şi audiţie, s.f, art. audiofonologia, g.-d. art. audiofonologiei. audiofrecvenţă (a-u-di-o-) Frecvenţă audio, s.f, g.-d. art. audiofrecvenţei. _
audiogramă (a-u-di-o-) înregistrare grafică a acuităţii auditive a unei persoane, s.f, g.-d. art. audiogramei, pl. audiograme.
audiometrie,-ă (a-u-di-o-) (med.) De audiometrie. adj.,pl. audiometrici,-ce.
audiometrie (a-u-di-o-) Măsurare a acuităţii auditive. s.f, art. audiometria, g.-d. art. audiometriei. audiometru (a-u-di-o-) Aparat pentru măsurarea acuităţii auditive, s.n., art. audiometrul, pl. audiometre. audioprotector (a-u-di-o-) Dispozitiv pentru protejarea urechilor de zgomote, s.n., pl. audioprotectoare. audiovideo (a-u-di-o, -de-o-) De radiodifuziune şi televiziune. Mijloace ~. adj. invar. audiovizual1 (a-u-di-o-, -zu-al) Radioul şi televiziunea. s.n.
audiovizual2,-ă (a-u-di-o-, -zu-al) Care se bazează pe percepere auditivă şi vizuală, adj., pl. audiovizuali,-e. audit (a-u-) Funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; activitate prin care specialişti independenţi evaluează gradul de corespondenţă dintre criteriile prestabilite şi ceea ce s-a realizat. ~ul calităţii, s.n. audita (a-u-) tr. A face un audit. vb. I, ind. prez. 3 auditează.
auditiv,-ă (a-u-) Referitor la auz. adj.,pl. auditivi,-e. auditor,-oare (a-u-) (Persoană) care ascultă un concert, o conferinţă etc.; ascultător, adj., s.m. şi f, pl. auditori,-oare. auditoriu (a-u-) 1. Totalitatea auditorilor; asistenţă. 2. Sală pentru audiţii (1). s.n., art. auditoriul, pl. (2) auditorii, art. auditoriile.
audiţie
100
audiţie (a-u-, -ţi-e) l. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de mai mică amploare decât concertul. /în primă ~ = care se execută pentru prima oară în faţa publicului. 2. Indentificare a sunetelor prin simţul auditiv. 3. Recepţionare a semnalelor audio, s.f,, art. audiţia. g.-d. art. audiţiei, pl. audiţii, art. audiţiile.
Aufklărung (aufclerung) (germ.) iluminism, secolul luminilor, s.f.
augment (aug-) Vocală care, în unele limbi, se adaugă la începutul unei forme verbale pentru a indica o acţiune trecută, s.n., pl. augmente.
augmenta (aug-) tr. A mări, a spori. vb. I, ind. prez. 3 augmentează.
augmentare (aug-) Acţiunea de a augmenta, s.f, g.-d. art. augmentării, pl. augmentări. augmentativ1 (aug-) Aflx care, ataşat unui cuvânt, exprimă o creşterc a dimensiunilor obiectului denumit; cuvânt format prin acest procedeu, s.n., pi augmentative. augmentativ2,-ă (aug-) 1. (despre afixe) Care indică un obiect mai mare decât cel desemnat prin cuvântul de bază. 2. (despre cuvinte) Care este format cu un astfel de afix. adj., pl. augmentativi,-e. augur1 (au-) (la romani) Preot despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate, s.m., pi auguri.
augur2 (uj-) Prevestire ftcută de auguri; auspieiu. IA fi de bun (sau de rău) - - a fi semn bun (sau rau), s.n.
gugust1 A opta luna a anului; gustar, s.m,, g.-d lui august, august2,-â (ca epitet dat monarhilor şi membrilor familiilor princiare) Preamărit, preasllvit. //(fig.) Impunător, maiestuos; măreţ, adj., pi auguşti.-ste. augustln,-ă Referitor la Sf, Augustin. adj., pi augus-tini,-e.
aui/hăuj (a-u-/hâ-u-) intr. (pop.) A răsuna prelung; a hăuli. vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. auigsc/hăuigsc. imperf 3 sg. auig/h&uia: eoni. prez. 3 să auiască/să hău-iască.
auială/hăulală (a-u -/hă-u-) (pop.) Zgomot confuz, monoton şi prelung, s.f, g.-d. art. auiglii/hâuiglii, pi auigli/hăuigli.
auit/hăuit (a-u-/hă-u-) (pop.) Auială. s.n., pi auituri/ hăuituri.
aul Sat de munte în Crimeea, Caucaz şi Asia Centrală. s.n., pi ajjlé.
aulă (a-u-) Sală de festivităţi într-o instituţie publică. s.f, g.-d. art. aulei. pl. aule. aulgu v. aoleu.
aulic,-ă Care aparţine curţii unui suveran, adj., pl. aulici,-ce.
âur l. Metal galben, strălucitor, din care se fabrică obiecte de podoabă, monede (servind ca etalon al valorii) etc. //(fig.) Lucru de valoare. I~ alb = apa ca izvor de energie. ~ negru = cărbune de pământ sau (mai rar) ţiţei. ~ verde = pădurea ca bogăţie naturală. Epocă de ~ = perioadă de înflorire a vieţii materiale şi culturale. A-i fi (sau a avea) gura de ~, se zice despre cineva care prevede împlinirea unor lucruri favorabile pentru cineva. De ~ = a) care are culoarea aurului (I);
b)	valoros ca aurul; c) (fig., despre oameni) foarte bun. foarte milos. Nuntă de - = aniversarea a cincizeci de ani de la data celebrării căsătoriei. 2. Fir, aţă de aur (1) sau imitând aurul; (p. ext.) veşmânt ţesut cu asemenea fire. 3. (fig.) Belşug, avere. IA înota în ~ = a fi foarte bogat. s.n.
auramină (a-u-) Colorant de culoare galbenă, folosit la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. s.f, g.-d. art. auraminei, pl. auramine.
aurar (a-u-) 1. Meşter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care se ocupă cu extragerea aurului (1). s.m.. pl. aurari.
aură (a-u-) 1. (şi fig.) Aureolă (1). 2. (med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie, s.f, g.-d. art. aurei.
aurărie (a-u-) 1. Obiecte de aur (1). 2. (pop.) Mină de aur. s.f, art. aurăria, g.-d. art. aurăriei, pl. aurării, pl. aurăriile.
aurel,-ică (a-u-) (rar) Auriu, adj., pl. aurei,-gle. aureola (a-u-) tr. l.A înconjura cu o aureolă. 2. (fig.) A glorifica, a încununa (pentru calităţile sale), vb. /, ind. prez. 3 aureolează.
aureolare (a-u-re-o-) Acţiunea de a aureola, s.f, g.-d. art. aureolării, pi aureolări.
aureolă (a-u-re-o-) I. Cerc luminos cu care se înconjoară capetele sfinţilor în picturi; aură, nimb. 2. (fig.) Strălucire, faimă, glorie. 3. Zonă mai puţin luminoasă din jurul unei flăcări, al unui arc electric etc. 4. (tel.) Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 5. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate, s.f, g.-d. art. aureolei, pi aureole.
aureomlejnă (a-u-re-o-) Substanţă chimică sub forma de pulbere, întrebuinţată ca antibiotic, s.f, g.-d. art. aureomicinei,
auri (a-u-) I. tr. A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur (1); a sufla cu aur. //(fig.) A face sa para de aur. 2. refl. (în basme) A se preface în aur (1). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pi aurgse, imperf 3 sg. aurea; conj. prez. 3 să aureflscâ,
auricul (a-u-) Fiecare dintre cele doua compartimente superioare ale inimii; atriu. s.n., pi auricule, auricular,-ă (a-u-) 1. Referitor la ureche. 2. Al auriculului. adj., pi auriculari.-e.
auriculă (a-u-) (anat.) Pavilionul urechii, s.f, g.-d. art. auriculei, pi auricule,
aurlfgr,-a (a-u-) (despre terenuri, roci etc.) Care conţine aur. adj., pi auriferi,-e.
auriga (au-) (lat.) Conducătorul unui car de curse. s.m. aurlnă (a-u-) Compus chimic folosit drept colorant pentru hârtie, s.f, g.-d. art. aurinei. auripigmgnt (a-u-) Sulfura naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură, s.m.
aurire (a-u-) Acţiunea de a auri. s.f, g.-d. art. auririi, pi auriri.
auriu,-ie (a-u-) De culoarea aurului (1); aurel, auros, adj., pl. aurii.
aurolac1 (a-u-) Lac pentru vopsit elementele metalice, care conţine solvenţi cu efecte halucinogene, s.n. aurolac2 (a-u-) (fig.) Copil al străzii, care se droghează cu aurolac1. //(p. ext.) Redus mintal, s.m., pi aurolaci. auroră (a-u-) Lumină roşie-portocalie care precedă răsăritul soarelui. I~ polară (sau boreală, australă) = lumină roşie sau verde care apare pe cer în regiunile polare, în timpul nopţii. 2. (fig.) început al unei epoci. s.f, g.-d. art. aurfjrei, pl. aurore, ausculta (aus-) (med.) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii sau ale plămânilor, vb. I, ind. prez. 3 auscultă.
auscultare (aus-) (med.) Auscultaţie. s.f, g.-d. art. auscultării, pi auscultări.
auscultaţie (aus-. -ţi-e) (med.) Faptul de a ausculta; auscultare. s.f., art. auscultaţia, g.-d. art. auscultaţiei, pl. auscultaţii, art. auscultatiile.
auslănder (auslendăr) (germ.) Imigrant, s.m., pl. aus-lănderi.
auspieiu (a-us-) 1. (la romani) Prevestire făcută de auguri; augur2. /Sub ccle mai bune - = în împrejurări
101
autobetonieră
extrem de favorabile. 2. Sub ~iile cuiva = sub protecţia, sub patronajul cuiva. s.n.. art. auspieiuI. pl. auspicii, art. auspiciile.
austemtă (a-us-) Component al aliajelor de fier şi carbon, s.f., g.-d. art. austemtei. auster,-ă (a-us-) Aspru, sever, sobru. Viaţă //Lipsit de podoabe, de ornamente. Arhitectură ~. adj., pl. austeri,-e.	„
austeritate (a-us-) însuşirea de a fi auster; sobrietate, cumpătare, s.f, g.-d. art. austerităţii, austral,-ă (a-us-) Sudic, meridional, adj., pl. australi,-e. australian,-ă (a-us-. -li-an) (Locuitor) din Australia. adj., s.m., pl. australieni,-e.
australiancă (a-us-, -li-an-) Locuitoare din Australia. s.f, g.-d. art. australiencei, pl. australience. australoid,-ă (a-us-) (Persoană) care aparţine unei populaţii negroide din Australia şi Oceania, adj., s.m. şi f., pl. australoizi,-de.
australopitec (a-us-) Maimuţă fosilă cu însuşiri apropiate de cele umane, s.m., pl. australopiteci. austriac,-ă (a-us-tri-ac) (Locuitor) din Austria, adj., s.m. şi f., pl. austrieci,-ce.
austromarxism (a-us-) (rar) Curent în social-demo-craţia din Austria, care nega necesitatea transformărilor revoluţionare, s.n.
austro-ungar,-ă (a-us-) Referitor la Austro-Ungaria. adj., pl. austro-ungari.-e.
austru Vânt secetos care bate din sud-vest. s.n., art. austral.
auşel (a-u-) l. Mică pasăre insectivoră. cu penele măslinii pe spate şi cu o pată galbenă-roşcată pe cap. 2. Pasăre din familia piţigoiului. cu creştetul şi guşa albe. s.m., plw auşgi, art. auşgii. aut1 (sport) în afara terenului de joc. adv. aut2 Situaţie în care un jucător scoate mingea în afara terenului de joc; punere a mingii în joc de la marginea terenului, s.n.. pl. auturi.
autarhic,-! (a-u-) Cu caracter de autarhie, adj., pl. autarhici,-ce.
autarhie (a-u-) 1. Politică prin care o ţară tinde spre crearea unei economii naţionale închise, izolate de economia altor ţări. 2. (rar) Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. s.f, art. autarhia, g.-d. art. autarhiei, pi (2) autarhii, art. autarhiile.
autentic,-ă (a-u-) 1. Adevărat, veritabil. 2. (despre acte) Legal, adj., pl. autentici.-ce. autenticitate (a-u-) Faptul sau însuşirea de a fi autentic. s.f, g.-d. art. autenticităţii, autentifica (a-u-) tr. A face ca un act să devină autentic; a legaliza, vb. I, ind. prez. 3 autentifică, autentificare (a-u-) Acţiunea de a autentifica, s.f. g.-d. art. autentificării, pl. autentificări, autism (a-u-) Stare patologică ce se manifestă prin ruperea contactului cu lumea exterioară, s.n. autist,-ă (a-u-) (med.) (Persoană) care suferă de autism. adj., s.m. şi f, pl. autişti,-ste.
auto1- (a-u-) Element de compunere care înseamnă „de la sine”, „prin mijloace proprii”. auto2- (a-u-) Element de compunere care înseamnă „automobil”, „automat”.
auto3 (a-u-) Care se referă la automobil, adj. invar. auto4 (a-u-) (Fam.) Automobil, s.n. autoabrogare (a-u-) (jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. s.f, g.-d. art. autoab-rogării, pl. autoabrogări.
autoaccidenta (a-u-) refl. A se accidenta involuntar. vb. I, ind. prez. 3 se autoaccidentează. autoaccidentare (a-u-) Faptul de a se autoaccidenta. s.f., g.-d. art. autoaccidentării, pl. autoaccidentări.
autoacuza (a-u-) refl. A se acuza singur, vb. I, ind. prez. 3 se autoacuză.
autoacuzare (a-u-) Faptul de a se autoacuza; autoacuzaţie. s.f, g.-d. art. autoacuzării, autoacuzaţie (a-u-, -ţi-e) (rar) Autoacuzare, s.f, art. autoacuzaţia, g.-d. art. autoacuzaţiei, pl. autoacuzaţii, art. autoacuzaţiile.
autoadministra (a-u-) refl. A se administra prin mijloace proprii, vb. I, ind. prez. 3 se autoadministrează, autoadministrare (a-u-) Faptul de a se autoadministra. s.f, g.-d. art. autoadministrării. autoafirma (a-u-) refl. A se afirma prin propriile puteri, vb. I, ind. prez. 3 se autoafirmă. autoafirmare (a-u-) Faptul de a se autoafirma. s.f, g.-d. art. autoafirmării, pl. autoafirmări, autoaglomerare (a-u-) Proces prin care unii cărbuni aglutinaţi pot fi brichetaţi prin încălzire, s.f., g.-d. art. autoaglomerării.
autoagresiune (a-u-, si-u-) Stare patologică în care organismul produce substanţe nocive împotriva propriilor celule sau ţesuturi, s.f, g.-d. art. autoagresiunii. autoamăgi (a-u-) refl. A se amăgi pe sine. vb. I, ind. prez. 3 se autoamăgeşte, imperf. 3 sg. se autoamăgea; conj. prez. 3 să se autoamăgească. autoamăgire (a-u-) Amăgire (intenţionată) a propriei persoane, s.f., g.-d. art. autoamăgirii, pl. autoamăgiri. autoamfibiu (a-u-) Automobil care se poate deplasa atât pe uscat cât şi pe apă. s.n., art. autoamfibiul, pl. autoamfibii, art. autoamfibiile.
autoanaliza (a-u-) refl. A-şi face autoanaliza. //A se supune introspecţiei vb. /, ind. prez. 3 autoanalizează, autoanaliză (a-u-) Analiză a propriei personalităţi (şi conştiinţe), //(spec.) Introspecţie, s.f, g.-d. art. autoanalizei, pl. autoanalize.
autoanticorp (a-u-) (biol.) Anticorp produs de organism împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi, s.m., pl. autoanticerpi.
autoantigen (a-u-) (biol.) Antigén propriu organismului, care poate iniţia un răspuns imun în cazul unei boli autoimune. s.n., pl. autoantiggne. autoapărare (a-u-) Apărare prin mijloace proprii, s.f, g.-d. art. autoapărării.
autoaprecia (a-u-, -ci-a) refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. vb. /, ind. prez. 3 se autoapreciază. autoapreciere (a-u-, -ci-e-) Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare, s.f, g.-d. art. autoaprecierii, pl. autoaprecieri.
autoaprmdere (a-u-) Aprindere de la sine a unui combustibil în anumite condiţii de presiune şi temperatură. s.f., g.-d. art. autoaprinderii.
autoaproviziona (a-u-, -zi-o-) refl. A se aproviziona prin posibilităţi proprii, vb. I, ind. prez. 3 se auto-aprovizionează.
autoaprovizionare (a-u-, -zi-o-) Acţiunea de a se autoaproviziona. s.f. g.-d. art. autoaprovizionării, pl. autoaprovizionări.
autoaprovizionat (a-u-, -zi-o-) Faptul de a se autoaproviziona. s.n.
autoatelier (a-u-, -li-er) Atelier mobil folosit la depanări şi reparaţii de vehicule, s.n., pl. autoateliere, autobalsam (a-u-) Unguent pentru maşini, s.n., pl. autobalsamuri.
autobasculantă (a-u-) Autocamion prevăzut cu benă basculantă, s.f, g.-d. art. autobasculantei, pl. autobasculante.
autobază (a-u-) Centru de întreţinere şi exploatare a autovehiculelor, s.f, g.-d. art. autobazei, pl. autobaze, autobetonieră (a-u-, -ni-e-) Autocamion prevăzut cu betonieră, s.f. g.-d. art. autobetonierei, pl. autobe-toniere.
autobiografic
102
autobiografic,-ă (a-u-, -bi-o-) Referitor la autobiografie. adj., pl. autobiografici,-ce. autobiografie (a-u-, -bi-o-) 1. Prezentare a propriei vieţi. 2. Gen literar în care autorul îşi prezintă viaţa, s.f, art. autobiografia, g.-d. art. autobiografiei, pl. autobiografii, pl. autobiografiile.
autoblindat (a-u-) Automobil blindat, s.n., pl. auto-blindate.
autoblocaj (a-u-) Dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc. s.n., pl. auto-blocaje.
autoblocare (a-u-) Oprire în timpul funcţionării unui
mecanism, a unei maşini etc. sub acţiunea propriilor
forţe, s.f, g.-d. art. autoblocării.
autobrec (a-u-) Automobil cu caroserie închisă, cu
care se pot transporta în comun mai multe persoane,
s.n., pl. autobrecuri.
autobus v. autobuz.
autobuz (a-u-) Autovehicul închis, folosit la transportul în comun. [var. autobus s.«.] s.n., pl. autobuze, autocamion (a-u-, -mi-on) Autovehicul mare. folosit la transportul mărfurilor; camion, s.n.. pi autocamioane.
autocamionetă (a-u-, -mi-o-) Camion de dimensiuni mai reduse; camionetă, s.f, g.-d. art. autocamionetei, pl. autocamionete.
autocaptor (a-u-) Aparat cu care se iau probe de aer din lucrările miniere subterane, s.n., pl. autocap-toare.
autocar (a-u-) Autobuz folosit mai ales pentru excursii. s.n., pl. autocare.
autocaracteriza (a-u-) refl. A se caracteriza pe sine. vb. I, ind. prez. 3 se autocaracterizează, autocaracterizare (a-u-) Faptul de a se autocaracteriza; (concr.) caracterizare a propriei persoane, s.f, g.-d. art. autocaracterizării, pl. autocaracterizări, autocaravană (a-u-) 1. Autovehicul amenajat ca laborator, pentru proiecţia filmelor etc. 2. Caravană de autovehicule, s.f, g.-d. art. autocaravanei, pl. autocara-vgne.
autocataNză (a-u-) Cataliză a unei reacţii chimice datorită produşilor din reacţie, s.f, g.-d. art. autocata-fizei, pl. autocatalize.
autocăMre (a-u-) Călire prin mijloace proprii, s.f, g.-d. art. autocăfirii, pl. autocăliri.
autocefal,-ă (a-u-) Care se bucură de autocefalie, adj., pl. autocefali,-e.
autocefalie (a-u-) Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naţionale, s.f., art. autocefalia, g.-d. art. autocefaliei.
autocisternă (a-u-) Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe şasiu). s.f, g.-d. art. autocisternei, pl. autocisterne.
autoclgvă (a-u-) 1. Recipient închis ermetic, întrebuinţat la sterilizări. 2. Capac care închide ermetic un recipient şi se menţine închis prin presiunea din interior. s.f, g.-d. art. autoclavei, pl. autoclave. autoclavizare (a-u-) Tratare a unor materiale cu aburi sub presiune, în instalaţii industriale cu autoclave. s.f, g.-d. art. autoclavizării.
autoclavizat (a-u-) (despre beton) Fabricat în condiţii de autoclavă. adj.
autocolant1 (a-u-) Etichetă care se poate lipi fară a fi umezită, s.n., pl. autocolante.
autocolant2,-ă (a-u-) Care se poate lipi fară a fi umezit. adj., pl. autocolanţi,-te.
autocoloană (a-u-) (rar) Coloană de automobile, s.f, g.-d. art. autocoloanei, pl. autocoloane. autocombină (a-u-) Combină autopropulsată, s.f, g.-d. art. autocombinei, pl. autocombine.
autoconducere (a-u-) Conducere a activităţii economice, sociale etc. de către colectivitatea respectivă sau de către reprezentanţii ei. s.f, g.-d. art. autocon-ducerii.
autoconserva (a-u-) refl. A-şi menţine, a-şi proteja propria viaţă. vb. I, ind. prez. 3 se autoconservă. autoconservare (a-u-) Faptul de a se autoconserva. s.f, g.-d. art. autoconservării.
autocontrol (a-u-) Control exercitat asupra propriei persoane, s.n.
autocontrola (a-u-) refl. A se controla pe sine; a se supraveghea, vb. I, ind. prez. 3 se autocontrolează. autocopiativ,-ă (a-u-, -pi-a-) De autocopie. adj., pl. autocopiativi,-e.
autocopie (a-u-, -pi-e) (rar) Reproducere a unei scrisori, a unui desen etc. în mai multe exemplare, s.f, art. autocopia, g.-d. art. autocopiei, pl. autocopii, art. autocopiile.
autocor,-ă (a-u-) Care îşi împrăştie seminţele prin deschiderea bruscă a fructelor, adj., pl. autocori,-e. autocoră (a-u-) Plantă care îşi împrăştie seminţele prin deschiderea bruscă a fructelor, s.f, g.-d. art. autocorei, pl. autocore.
autocrat (a-u-) (şi adj.) Conducător cu puteri absolute;
dictator, despot, s.m., pl. autocraţi.
autocratic,-ă (a-u-) Cu caracter de autocraţie; cu
puteri absolute. adj.,pl. autocratici,-ce.
autocratism (a-u-) Concepţie, doctrină bazată pe
autocraţie, s.n.
autocrator (a-u-) (înv.) Autocrat, s.m., pl. autocratori, autocraţie (a-u-) l. Formă de guvernământ în care puterea aparţine unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2.	Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. s.f, art. autocraţia, g.-d. art. autocraţiei, pl. (2) autocraţii, art. autocraţiile.
autocritic,-ă (a-u-) Bazat pe autocritică, adj., pl. autocritici,-ce.
autocritică (a-u-) Analiză critică a propriei activităţi. s.f, g.-d. art. autocriticii, pl. autocritici, autocromje (a-u-) l. Tipar colorat realizat prin combinarea a două procedee diferite de imprimare. 2. Procedeu de fotografiere în culori; fotografia astfel obţinută. s.f, art. autocromia, g.-d. art. autocromiei, pl. auto-cromii, art. autocromiile.
autocunoaşte (a-u-) refl. A se cunoaşte, vb. III, ind. prez. 3 se autocunoaşte.
autocunoaştere (a-u-) Acţiunea de a se autocunoaşte. s.f, g.-d. art. autocunoaşterii, pl. autocunoaşteri. autodafe (a-u-) 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnaţi de inchiziţie pentru erezie erau puşi să revină la credinţa renegată. 2. Ardere pe rug a celor condamnaţi de inchiziţie. 3. Distrugere prin foc. s.n., pl. autodafeuri.
autodeclanşa (a-u-) refl. A se declanşa automat, vb. I,
ind. prez. 3 se autodeclanşează.
autodeclanşare (a-u-) Acţiunea de a se autodeclanşa.
s.f, g.-d. art. autodeclanşării, pl. autodeclanşfiri.
autodefini (a-u-) refl. A se defini prin el însuşi, vb. /,
ind. prez. 3 sg. se autodefineşte.
autodefinire (a-u-) Faptul de a se autodefini, s.f, g.-d.
art. autodefinirii, pl. autodefiniri.
autodemasca (a-u-) refl. A se demasca singur, vb. I,
ind. prez. 2 sg. te autodemaşti, 3 se autodemască; conj.
prez. 3 să se autodemaşte.
autodemascare (a-u-) Faptul de a se autodemasca. s.f, g.-d. art. autodemascării, pl. autodemascări. autodenunţa (a-u-) refl. A se denunţa singur, vb. I, ind. prez. 3 se autodenunţă.
autodenunţare (a-u-) Acţiunea de a se autodenunţa. s.f, g.-d. art. autodenunţării, pl. autodenunţări.
103
autogenă
autodepanare (a-u-) Reparare a unui autovehicul pe locul unde acesta a rămas în pană. //(p. ext.) Autoatelier folosit pentru asemenea reparaţii, s.f., g.-d. art. autode-panării, pl. autodepanări.
autodepăşi (a-u-) refl. A-şi depăşi propriile realizări. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se autodepăşeşte. autodepăşire (a-u-) Faptul de a se autodepăşi. s.f, g.-d. art. autodepăşirii, pl. autodepăşiri. autodeterminare (a-u-) Principiu potrivit căruia o naţiune are dreptul să-şi aleagă singură statutul politic şi calea de dezvoltare economică, socială şi culturală; (p. ext.) ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu, s.f, g.-d. art. autodeterminării, pi. autodeter-minări.
autodezagregabil,-ă (a-u-) Care se dezagregă de la sine. adj., pl. autodezagregabili.-e. autodezvoltare (a-u-) Dezvoltare prin sine, de la sine. s.f, g.-d. art. autodezvoltării, pl. autodezvoltări. autodiagnostica (a-u-) refl. A-şi pune singur un diagnostic, vb. I, ind. prez. 3 se autodiagnostichează. autodiagnosticare (a-u-) Acţiunea de a se autodiagnostica. s.f., g.-d. art. autodiagnosticării, pl. autodiagnosticări.
autodictare (a-u-) Reproducere în scris a unui text memorat, s.f, g.-d. art. autodictării, pl. autodictări. autodidact,-ă (a-u-) (Persoană) care şi-a însuşit singură anumite cunoştinţe, adj., s.m. şi f, pl. autodidacţi,-te.
autodină (a-u-) Montaj de radiorecepţie în care acelaşi tub electronic se foloseşte ca detector şi ca oscilator, s.f, g.-d. art. autodmei, pl. autodine. autodisciplmă (a-u-) Disciplină liber consimţită, s.f. g.-d. art. autodiscipljnei.
autodistruge (a-u-) refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine. vb. III. ind. prez. 3 sg. se autodistruge.
autodistrugere (a-u-) Faptul de a se distruge de la sine. //(spec.) Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat dacă nu şi-au atins ţinta, s.f, g.-d. ari. autodistrugerii.
autodizolva (a-u-) refl. (despre o organizaţie, o societate etc.) A-şi înceta activitatea prin hotărâre proprie, vb. I, ind. prez. 3 se autodizolvă.
autodizolvare (a-u-) Faptul de a se autodizolva, s.f, g.-d. art. autodizolvării.
autodota (a-u-) refl. A-şi procura prin mijloace pro-prii cele necesare activităţii, vb. I, ind. prez. 3 se autodotează.
autodota re (a-u-) Acţiunea de a se autodota, s.f, g.-d. art. autodotării, pl. autodotări. autodrezină (a-u-) Drezină autopropulsată, s.f., g.-d. art. autodrezinei, pl. autodrezjne. autodrjc (a-u-) Maşină mortuară, s.n., pl. autodricuri. autodrom (a-u-) Pistă amenajată pentru exerciţii de conducere a automobilului, s.n., pl autodromuri. autodrum (a-u-) (rar) Autostradă. s.n.,pl. autodrumuri. autodubă (a-u-) Autovehicul închis folosit pentru transportul corespondenţei, al produselor alimentare etc.; dubă. s.f., g.-d. art. autodubei, pl. autodube, autodumper (a-u-) Autocamion cu cupă basculantă. s.n,, pl. autodumpere.
autoechilibrare (a-u-) Echilibrare (a roţilor de automobil). s.f., g.-d. art. autoechilibrării, pl. autoechilibrări. autoeduca (a-u-) refl. A se educa pe sine. vb. I, ind. prez. 3 se autoeducă.
autoeducare (a-u-) Acţiunea de a se autoeduca, s.f, g.-d. art. autoeducării, pl. autoeducări. autoeducaţie (a-u-, -ţi-e) Educaţie făcută de sine însuşi, s.f, art. autoeducaţia, g.-d. art. autoeducaţiei.
autoelogia (a-u-) refl. A-şi aduce singur elogii, vb. I, ind, prez. 3 se autoelogiază.
autoelogiere (a-u-) Acţiunea de a se autoelogia. s.f, g.-d. art. autoelogierii, pl. autoelogieri. autoepuraţie (a-u-, -ţi-e) Proces de purificare naturală a unui mediu poluat cu substanţe (an)organice, fără intervenţia omului, s.f, art. autoepuraţia, g.-d. art. auto-epuraţiei.
autoetanşare (a-u-) Impermeabilizare a unui dig, datorită proprietăţilor materialului de construcţie, s.f., g.-d. art. autoetanşării.
autoevalua (a-u-) refl. A se autoaprecia. vb. /, ind. prez. 3 se autoevaluează.
autoexcavator (a-u-) (rar) Excavator prevăzut cu motor propriu de propulsie, s.n., pl. autoexcavatoare. autoexcitaţie (a-u-, -ţi-e) Excitaţie magnetică a unui generator electric la care curentul este luat de la acelaşi generator, s.f, art. autoexcitaţia, g.-d. art. autoexcitaţiei, pl. autoexcitaţii, art. autoexcitaţiile. autoexigenţă (a-u-) Exigenţă faţă de propria persoană. s.f, g.-d. art. autoexigenţei.
autofagje (a-u-) (med.) Consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. s.f, art. autofagia, g.-d. art. autofagiei, pl. autofagü, art. autofagiile. autofecundare (a-u-) (la unele plante şi specii inferioare de animale) Fecundare produsă prin unirea a două elemente sexuale provenite de la acelaşi individ; auto-fecundaţie. s.f, g.-d. art. autofecundării, pl. autofecundări. autofecundaţie (a-u-, -ţi-e) (biol.) Autofecundare. s.f., art. autofecundaţia, g.-d. art. autofecundaţiei, pl. autofe-cundaţii.
autoflnanţa (a-u-) refl. A se finanţa din fonduri proprii. vb. I, ind. prez. 3 se autofinanţează. autofinanţare (a-u-) Faptul de a se autofinanţa. s.f, g.-d. art. autofinanţării, pl. autofinanţări, autoflagela (a-u-) refl. (despre adepţii unor secte religioase, şi fig.) A se supune singur unor chinuri fizice din fanatism religios, vb. I, ind. prez. 3 se autoflagelează, autoflagelare (a-u-) (şi fig.) Acţiunea de a se autoflagela; autoflagelaţie. s.f, g.-d. art. autoflagelării, pl. autoflagelări.
autoflagelaţie (a-u-, -ţi-e) (şi fig.) Autoflagelare, s.f, art. autoflagelaţia, g.-d. ari. autoflagelaţiei, pl. autofla-gelaţii, art. autoflagelaţiile.
autofon,-ă (a-u-) (despre instrumente muzicale de tipul clopoţelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fară ajutorul unei tensiuni speciale, adj., pl. autoffini,-e. autofrânare (a-u-) împiedicare a mişcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafaţa de contact, s.f, g.-d. art. autofrânării, pl. autofrânări. autofuraja (a-u-) refl. (despre întreprinderi agricole, gospodării ţărăneşti) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii, vb. 1, ind. prez. 3 se autofurajează. autofuraja re (a-u-) Acţiunea de a se autofuraja. s.f., g.-d. art. autofurajării, pl. autofurajări. autofurgon (a-u-) Furgon autopropulsat, s.n., pi auto-furgoane.
autofurgonetă (a-u-) Furgonetă autopropulsată, s.f, g.-d. art. autofurgonetei, pl. autofurgonete, autogamă (a-u-) (Plantă) care prezintă autogamie. adj., s.f, pl. autogame.
autogamie (a-u-) Fecundaţie a florilor unei plante cu polenul produs în aceeaşi floare, s.f., art. autogamia, g.-d. art. autogamiei.
autogară (a-u-) Gară pentru autobuze, s.f, g.-d. art. autogării, pl. autogări.
autogenă (a-u-) (în sintagma) Sudură ~ = tip de sudură care foloseşte căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. adj.,pl. autogene.
autogenetic
104
autogenetic,-ă (a-u-) De autogeneză. adj., pl. autoge-netici,-ce.
autogeneză (a-u-) Teorie care absolutizează rolul factorilor ereditari în dezvoltarea individului şi neagă rolul mediului, s.f., g.-d. art. autogenezei. autogestionar,-ă (a-u-, -ti-o-) (Persoană, instituţie etc.) care are gestiune proprie, adj., s.m. şi f, pl. auto-gestionari,-e.
autogestionare (a-u-, -ti-o-) Autogestiune. s.f., g.-d. art. autogestionării, pl. autogestionări. autogestiune (a-u-, -ti-u-) Gestiune proprie; autogestionare. s.f, g.-d. art. autogestiunii, pl. autogestiuni. autoghidat,-ă (a-u-) (despre corpuri mobile) Care îşi dirijează singur mişcarea către ţintă, adj., pl. autoghi-daţi,-te.
autogir (a-u-) Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie (antrenată de un motor) şi o elice de suspensie (care se învârteşte în jurul unui ax vertical), s.n., pl. autogire.
autogol (a-u-) (sport) Gol în propria poartă, s.n., pl. autogoluri.
autogospodări (a-u-) refl. A se gospodări (l)'prin mijloace şi forţe proprii, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se auto-gospodăreşte.
autogospodărire (a-u-) Acţiunea de a se autogospodări. s.f, g.-d. art. autogospodăririi, pl. autogospo-dăriri.
autograf1 (a-u-) Text, document scris chiar de mâna autorului, s.n., pl. autografe.
autograf2,-ă (a-u-) Scris de mâna autorului, adj., pl. autografi,-e.
autografie (a-u-) Procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. //Text, desen astfel obţinut, s.f., art. auto-grafja, g.-d. art. autografei.
autogrgder (a-u-) Greder autopropulsat, s.n., pl. auto-gredere.
autogrefă (a-u-) (med.)Autoplastie. s.f, g.-d. art. auto-grgfei, pl. autogrefe.
autogunoieră (a-u-) Autovehicul pentru transportul gunoiului, s.f, g.-d. art. autogunoierei, pl. autogunoiere, autoguverna (a-u-) refl. (despre state) A se conduce singur, fără amestec străin, vb. I, ind. prez. 3 se autoguvernează.
autoguvernare (a-u-) Faptul de a se autoguverna, s.f, g.-d. art. autoguvernării, pl. autoguvernări, autohaltă (a-u-) Haltă pentru autobuze, s.f. g.-d. art. autohgltei, pl. autohalte.
autohemoterapie (a-u-) (înv.) Hemoterapie efectuată cu sângele pacientului, s.f., art. autohemoterapia, g.-d. art. autohemoterapiei.
autohton,-ă (a-u-) (şi s.) Care s-a format pe teritoriul pe care trăieşte în prezent; indigen, băştinaş, aborigen. adj.,pl. autohtoni,-e.
autohtonism (a-u-) l. Caracter autohton. //Exagerare a trăsăturilor specifice unei comunităţi naţionale. 2. Cuvânt autohton, s.n.
autoignora (a-u-) refl. A-şi neglija propria persoană, propria existenţă, vb. I, ind. prez. 3 se autoignoră. autoiluziona refl. (a-u-, -zi-o-) A-şi face singur iluzii. vb. I, ind. prez. 3 se autoiluzionează. autoiluzionare (a-u-, -zi-o-) Acţiunea de a se autoiluziona. s.f, g.-d. art. autoiluzionării, pl. autoiluzionări, autoimpunere (a-u-) Contribuţie bănească pe care cetăţenii o dau de bunăvoie pentru lucrări de interes obştesc, s.f, g.-d. art. autoimpunerii, pl. autoimpuneri. autoinducţie (a-u-, -ţi-e) (fiz.) Inducţie electromagnetică proprie; selfinducţie. s.f, art. autoinducţia, g.-d. art. autoinducţiei, pl. autoinducţii, art. autoinducţiile.
autoinfgcţie (a-u-, -ţi-e) Infectare cu microbi proprii. s.f, art. autoinfgcţia. g.-d. art. autoinfgcţiei, pl. autoin-fecţii, art. autoinfecţiile.
auto instrui (a-u-) refl. A se instrui ca autodidact. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se autoinstruieşte. autoinstruire (a-u-) Acţiunea de a se autoinstrui. s.f, g.-d. art. autoinstruirii, pl. autoinstruiri, autointitula (a-u-) refl. A-şi atribui (nejustificat) un titlu sau un nume. vb. /, ind. prez. 3 se autointitulează, autointoxicaţie (a-u-, -ţi-e) Intoxicaţie produsă de organismul însuşi, ca urmare a formării de toxine, s.f, art. autointoxicaţia, g.-d. art. autointoxicaţiei, pl. autoin-toxicaţii, art. autointoxicaţiile. autoironie (a-u-) Ironie la adresa propriei persoane. s.f, art. autoironia, g.-d. art. autoironiei, pl. autoironii, autoironiza (a-u-) refl. A se supune autoironiei, vb. I, ind. prez. 3 se autoironizează, autoîncărcător (a-u-) Vehicul care încarcă automat o marfa, un obiect etc. s.n., pl. autoîncărcătoare. autoîncântare (a-u-) Automulţumire. s.f., g.-d. art. autoîncântării.	^
autoînsămânţare (a-u-) (bot.) însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor, s.f, g.-d. art. autoînsămânţării.
autolaborator (a-u-) Laborator instalat într-un autovehicul. s.n., pl. autolaboratoare. autolibrăne (a-u-) Librărie instalată într-un autovehicul. s.f, art. autolibrăria, g.-d. art. autolibrăriei, pl. autolibrării.
autoliniştire (a-u-) Atitudine pasivă în urma unor succese reale sau aparente, s.f, g.-d. art. autoliniştirii. autoliză (a-u-) (biol.) Dezintegrare a celulelor şi a ţesuturilor organice sub acţiunea enzimelor proprii, s.f, g.-d. art. autolizei, pl. autolize.
automacara (a-u-) Macara montată pe şasiul unui autocamion, s.f, art. automacaraua, g.-d. art. automacaralei, pl. automacarale, art. automacaralele, automagazin (a-u-) Magazin instalat într-un autovehicul. s.n.,pl. automagazine.
automat1 (a-u-) l. Aparat sau maşină care efectuează anumite operaţii în mod automat. 2. Pistol mitralieră.
3.	~ de scară = dispozitiv care asigură ilumniarea temporizată a scărilor şi holurilor din blocuri. 4. Aparat în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea unor monede sau fise în dispozitiv. 5 (fig.) Om lipsit de iniţiativă, de voinţă, care face totul mecanic, s.n., pl. automate.
automat2,-ă (a-u-) l. (despre aparate şi maşini) Care efectuează anumite operaţii fără intervenţia omului; (despre anumite operaţii) care se efectuează prin acţiunea unui dispozitiv mecanic; automatic. /Armă ~ (şi s.n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenţia omului; (p. restr.) pistol-mitralieră. 2. (fig., şi adv.) Care se face fără participarea raţiunii; inconştient, mecanic. Gest ~. adj., pl. automaţi,-te. automatic,-ă (a-u-) (şi adv.) De automat, adj., pl. automatici,-ce.
automatică (a-u-) Disciplină care studiază metodele şi mijloacele pentru automatizarea proceselor tehnologice. s.f, g.-d. art. automaticii. A
automatism (a-u-) 1. înlănţuire de reacţii care se desfăşoară fóră participarea conştiinţei; mişcare, gest, cuvânt repetat automat. 2. Caracterul a ceea ce este automatic; mişcare (ca) de automat, s.n., pl. automatisme. automatist,-ă (a-u-) Specialist în automatică, s.m., pl. automatişti; s.f., g.-d. art. automatistei, pl. automatiste, automatiza (a-u-) 1. tr. A dota cu utilaje automate. 2. refl. (despre mişcări, gesturi) A se face automat, stereotip, vb. /, ind. prez. 5 automatizează.
105
autopsie
automatizare (a-u-) Acţiunea de a (se) automatiza, s.f., g.-d. art. automatizării, pl. automatizări, automăturătoare (a-u-) Autovehicul pentru mătura-tul străzilor, s.f., g.-d. art. automăturătorii, pl. automă-turători.
automedicaţie (a-u-, -ţi-e) Luarea de medicamente din proprie iniţiativă, fără prescripţie medicală, s.f, art. automedicaţia, g.-d. art. automedicaţiei. autometamorfism (a-u-) Transformare a rocilor eruptive sub influenţa soluţiilor fierbinţi provenite din propria lor magmă. s.n.
automişcare (a-u-) Dezvoltare, mişcare neîntreruptă a naturii şi a societăţii, cauzată de contradicţiile interne. s.f, g.-d. art. automişcării, pl. automişcări. automobil1 (a-u-) Vehicul mic, cu patru roţi, folosit de obicei la transportul persoanelor, s.n., pl. automobile. automobil2,-ă (a-u-) Care se mişcă cu ajutorul unui motor propriu, adj., pl. automobili,-e. automobH-capcană (a-u-) Automobil abandonat în locurile publice, pregătit pentru a declanşa explozii cu ajutorul bombelor plasate în el. s.n.. pl. automobile-capcană.
automobilism (a-u-) Sport practicat cu ajutorul automobilului. s.n.
automobilist,-ă (a-u-) Persoană care practică automobilismul. //(rar) Persoană care conduce un automobil. s.m., pl. automobil işti; s.f, g.-d. art. automobiMstei, pl. automobiliste.
automobilistic,-ă (a-u-) De automobilism, adj., pi. automobilistici,-ce.
automodel (a-u-) Autovehicul miniatural, prevăzut cu sisteme de propulsie şi de comandă, s.n., pl. automodele. automodeMsm (a-u-) Sport care constă în construirea de automodele. s.n.
automodelist,-ă (a-u-) Sportiv care practică automo-delismul. s.m., pi. automodelişti; s.f, g.-d. art. automo-délistéi, pl. automodeliste.
automotor (a-u-) Vehicul cu motor propriu, folosit la transportul călătorilor pe calea ferată, //(adj.) Tren s.n., pl. automotoare.
automulţumire (a-u-) Mulţumire de sine, satisfacţie la care ajunge cineva, fără a mai aştepta aprecierile celorlalţi; autoîncântare. s.f, g.-d. ari. automulţumirii. automutila (a-u-) refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii), vb.
I,	ind. prez. 3 se automutilează, automutilare (a-u-) Acţiunea de a se automutila, s.f, g.-d. art. automutilării, pl. automutilări. automutilat,-ă (a-u-) (Persoană) care s-a mutilat singură, adj., s.m. şi f, pl, automutilaţi,-te. autonom,-ă (a-u-) Care se bucură de autonomie. //Care nu depinde de nimeni; care este liber, adj., pl. autonemi,-e. autonomie (a-u-) l. Drept al unui stat, al unei regiuni, al unei naţionalităţi etc. de a se guverna singură în cadrul unui stat condus de o putere centrală. 2. Situaţie a celui care nu depinde de nimeni. 3. Distanţă maximă până la care se poate deplasa un avion, un vehicul, o navă fără a avea nevoie de aprovizionare cu combustibil, s.f, ari. autonomia, g.-d. art. autonomiei, autonomist,-ă (a-u-) (Persoană) care susţine autono-mia:adj., s.m. şi f, pl. autonomişti,-ste. autonomiza (a-u-) refl. A deveni autonom, vb. I, ind. prez. 3 se autonomizează.
autonomizare (a-u-) Acţiunea de a se autonomiza, s.f, g.-d. art. autonomizării, pl. autonomizări, autoobserva refl. (a-u-) A-şi analiza propria persoană şi viaţă. vb. /, ind. prez. 3 se autoobserva. autoobservare (a-u-) Observare, analiză a vieţii psihice proprii; introspecţie, autoobservaţie. s.f. g.-d. art. autoobservării, pl. autoobservări.
autoobservaţie (a-u-, -ţi-e) Autoobservare. s.f., art. autoobservaţia, g.-d. art. autoobservaţiei, pl. autoobser-vaţii, art. autoobservaţiile.
autooscilaţie (a-u-, -ţi-e) Oscilaţie electrică nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite, s.f, art. autooscilaţia, g.-d. art. autooscilaţiei, pl. autooscilaţii, art. autooscilaţiile. autooxidare (a-u-) Oxidare lentă, produsă cu ajutorul oxigenului din aer. s.f., g.-d. art. autooxidării, pl. auto-oxidări.
autopastişa (a-u-) refl. (despre scriitori) A-şi imita procedeele artistice proprii, vb. /, ind. prez. 3 se autopastişează, l pl. ne autopastişăm; conj. prez. 3 să se autopastişeze; ger. autopastişându-se. autopastişare (a-u-) Acţiunea de a se autopastişa, s.f, g.-d. art. autopastişării, pl. autopastişări. autopastişa (a-u-) Pastişă a creaţiilor proprii, s.f, g.-d. art. autopastişei, pl, autopastişe. autoperfecţiona (a-u-) refl. A se perfecţiona prin eforturi proprii, vb. 1, ind. prez. 3 se autoperfecţionează. autoperfecţionare (a-u-) Acţiunea de a se autoperfecţiona. s.f, g.-d. art. autoperfecţionării, pl. autoper-fecţionări.
autoperie (a-u-, -ri-e) Autovehicul prevăzut cu perii, folosit la curăţatul străzilor, s.f., art. autoperia, g.-d. art. autoperiei, pl. autoperii, art. autoperiile. autopersifla (a-u-) refl. A se supune propriei persiflări. vb. /, ind. prez. 3 se autopersiflează. autopersiflare (a-u-) Faptul de a se autopersifla. s.f, g.-d. art. autopersiflării, pl. autopersiflări. autopilot (a-u-) Pilot automat, s.m., pl. autopiloţi. autoplastie (a-u-) Metodă chirurgicală de refacere a unui ţesut distrus cu ajutorul unei grefe luate de la acelaşi individ; autogrefă. s.f., art. autoplastia, g.-d. art. autoplastiei, pl. autoplastii, art. autoplastiile. autopolenizare (a-u-) (bot.) Polenizare a florilor închise cu polenul propriu; autofecundare, autofecun-daţie, cleistogamie. s.f, g.-d. art. autopolenizării, pl. autopoleniziri.
autopompă (a-u-) Autocisternă cu o pompă acţionată de un motor, s.f, g.-d. art. autopompei, pl. autopempe. autopornire (a-u-) Reluare automată a funcţionării normale a unui motor asincron, s.f, g.-d. aii. auto-pomirii.
autoportret (a-u-) Reprezentare a propriei persoane în pictură sau în literatură, s.n., pl. autoportrete, autoproclama (a-u-) refl. A se învesti pe sine cu anumite titluri, vb. I, ind. prez. 3 se autoproclamă. autopropulsa (a-u-) refl A se deplasa prin folosirea energiei unei surse proprii, vb. I, ind. prez. 3 se auto-propulsează.
autopropulsat,-ă (a-u-) Care se deplasează folosind energia unei surse proprii, adj., pl. autopropulsaţi,-te. autopropijlsie (a-u-, -si-e) Propulsie a unui vehicul prin mijloace proprii, s.f., art. autopropulsia, g.-d. art. autopropulsiei, pl. autopropulsii, art. autopropulsiile. autopropulsor1 (a-u-) Dispozitiv care asigură autopropulsia. s.n., pi autopiopulsoare. autopropulsor2,-oare (a-u-) Care asigură autopropulsia. adj., pl. autopropulsQri,-oare. autoproteja (a-u-) refl. A se proteja prin mijloace proprii, vb. I, ind. prez. 3 se autoprotejează, autoprotejare (a-u-) Acţiunea de a se autoproteja, s.f, g.-d. art. autoprotejării, pl. autoprotejări, autopsia (a-u-) tr. A face o autopsie, vb. I, ind. prez. 3 autopsiază.
autopsie (a-u) (med.) Disecţie şi examinare a unui cadavru pentru a stabili cauza morţii; necropsie, s.f, art. autopsia, g.-d. art. autopsiei, pl. autopsii, art. autopsiile.
autopsier
106
autopsier (a-u-) Specialist în autopsie, s.m., pl. autopsieri.
autor,-oare (a-u-) 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, publicistică sau ştiinţifică. 2. Persoană care produce sau comite ceva. //(spec.) Persoană care săvârşeşte o infracţiune, s.m., pl. autari; s.f, g.-d. art. autoarei, pl. autoare.
autorapid (a-u-) Automotor cu viteză de tren rapid. s.n., pl. autorapide.
autoraş (a-u-) (depr.) Diminutiv de la autor, s.m., pl. autoraşi.
autoreclamă (a-u-) Reclamă făcută propriilor realizări. s.f, g.-d. art. autoreclamei, pl. autoreclame. autoreferat (a-u-) (înv.) Scurtă expunere făcută de cineva asupra unei lucrări proprii, s.n., pl. autoreferate. autoregla (a-u-) refl. A se regla în mod automat, vb. I, ind. prez. 3 se autoreglează, autoreglai (a-u-) Autoreglare. s.n.,pl. autoreglaje. autoreglare (a-u-) Acţiunea de a se autoregla; auto-reglaj. s.f., g.-d. art. autoreglării, pl. autoreglări, autorelaxare (a-u-) Relaxare normală, care nu necesită administrarea de calmante, s.f, g.-d. art. autorelajfării, pl. autorelaxări.
autoritar,-ă (a-u-) Care îşi impune voinţa, autoritatea. Persoană ~. //Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine ~. adj., pl autoritari,-e. autoritarism (a-u-) 1. Sistem politic autoritar. 2. Caracter, atitudine autoritară, s.n., pl. autoritarisme. autoritarjst,-ă (a-u-) Care denotă autoritarism, adj., pl. autori tanşti,-ste.
autoritate (a-u-) 1. Putere, drept de a da dispoziţii şi de a impune ascultare. 2. Organ sau reprezentant al puterii de stat. 3. Prestigiu, consideraţie, respect. 4. Persoană care se impune prin prestigiul său. s.f., g.-d. art. autorităţii, pl. (2, 4) autorităţi, autoriza (a-u-) tr. A împuternici pe cineva pentru a face sau a spune ceva. vb. I, ind. prez. 3 autorizează, autorizare (a-u-) Faptul de a autoriza, s.f., g.-d. art. autorizării, pl. autorizări.
autorizat,-ă (a-u-) împuternicit cu o autoritate (publică); făcut sau spus de o persoană cu autoritate, adj., pl. autorizaţi,-te.
autorizaţie (a-u-, -ţi-e) 1. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. 2. (concr.) Document care atestă un drept sau o împuternicire a cuiva, s.f., art. autorizaţia, g.-d. art. autorizaţiei, pl. autorizaţii, art. autorizaţiile.
autorutigr,-ă (a-u-) Referitor la transportul auto. adj., pl. autorutieri,-e.
autosalvare (a-u-) Autosanitară, s.f., g.-d. art. auto-salvării, pl. autosalvări.
autosanitară (a-u-) Autovehicul echipat pentru transportul răniţilor, al bolnavilor etc.; autosalvare. s.f, g.-d. art. autosanitarei, pl. autosanitare, autoscara (a-u-) Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălţimi mari. s.f., g.-d. art. autoscării, pl. autoscări. autoscreper (a-u-) Autovehicul prevăzut cu screper. s.n.,pl. autoscrepere.
autoselector (a-u-) Incubator pentru clocitul icrelor. s.n.,pl. autoselectoare.
autoservi refl. (a-u-) A se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant etc.). vb. IV, ind. prez. 3 sg. se autoserveşte, imperf. 3 sg. se autoservea; conj. prez. 3 să se autoservească.
autosgrvice (a-u-, -ser-vis) (angl.) Service de întreţinere a autoturismelor, s.n., art. autossrvice-ul, pl. autoservice-uri.
autoservire (a-u-) Magazin sau restaurant unde clientul se serveşte singur, s.f, g.-d. art. autoservirii, pl. autoserviri.
autosifon (a-u-) Dispozitiv pentru prepararea sifonului la domiciliu, care se ataşează la un recipient metalic, s.n., pl. autosifoane.
autosincronizare (a-u-) Operaţie de conectare a generatoarelor sincrone în paralel cu reţeaua, s.f, g.-d. art. autosincronizării, pl. autosinconiztri. autospecială (a-u-, -ci-a-) Autovehicul cu caroseria adaptată pentru transporturi sau servicii speciale, s.f, g.-d. art. autospecialei, pl. autospeciale, autosport (a-u-) (rar) Autoturism cu formă aerodinamică şi motor puternic, folosit în întrecerile sportive. s.n., pl. autospQrturi.
autostaţie (a-u-, -ţi-e) Staţie de autobuze, s.f., art. autostaţia, g.-d. art. autostaţiei, pl. autostaţii, art. autostaţiile.
autostivuitor (a-u-, -vu-i-) Maşină de stivuit, s.n., pl. autostivuitoare.
autostop (a-u-) 1. Instalaţie de semnalizare luminoasă, aşezată ia intersecţia străzilor pentru reglementarea circulaţiei. 2. Mecanism de oprire automată. //Dispozitiv de oprire automată a unui vehicul feroviar când situaţia o impune. 3. Modalitate prin care un pieton parcurge drumul propus apelând la serviciile (gratuite) ale auto-mobiliştilor ocazionali, s.n., pl. autostQpuri. autostopist,-ă (a-u-) Persoană care face autostopul (3). s.m., pl. autostopişti; s.f, g.-d. art. autostopistei, pl. autostopiste.
autostradă (a-u-) Şosea modernă cu mai multe benzi de circulaţie într-un singur sens. s.f., g.-d. art. autostrăzii, pl. autostrăzi.
autostropitoare (a-u-) Autovehicul folosit la stropitul (şi spălatul) străzilor, s.f, g.-d. art. autostropitorii, pl. autostropitQri.
autosugestie (a-u-, -ti-e) Influenţare a propriei conştiinţe sau comportări. Vindecare prin s.f, art. autosugestia, g.-d. art. autosugestiei, pl. autosugestii, art. autosugestiile.
autosugestiona (a-u-, -ti-o-) refl. A-şi produce o autosugestie, vb. /, ind. prez. 3 se autosugestionează, autosupraveghea (a-u-) refl. A se autocontrola. vb. /, ind. prez. 3 se autosupraveghează. autoşasiu (a-u-) 1. Şasiu pentru autovehicule. 2. Şasiu fără caroserie, s.n., art. autoşasiul, pl. autoşasiuri. autoşerrilă (a-u-) Autovehicul de transport care rulează pe şenile, s.f, g.-d. art. autoşenilei, pl. autoşemle. autoşeniletă (a-u-) Autovehicul de transport prevăzut cu roţi în faţă şi cu şenile în spate, s.f., g.-d. art. autoşeniletei, pl. autoşenilgte. autotaxare (a-u-) Compostare a biletelor de călătorie de către călători, în autovehicule, s.f., g.-d. art. auto-taxării.
autotelic,-ă (a-u-) (fii.) Care îşi are scopul în sine. adj., pl. autotelici,-ce.
autoterapie (a-u-) Autotratament. s.f, art. autoterapia, g.-d. art. autoterapiei, pi. autoterapii. autotipie (a-u-) 1. Procedeu de executare a unui clişeu zincografic care redă nuanţe de umbră şi de lumină. 2. Clişeul obţinut prin procedeul de mai sus. s.f., art. autotipia, g.-d. art. autotipiei, pl. (2) autotipii, art. autotipiile.
autotomie (a-u-) Caracteristică a unor animale de a-şi detaşa, în caz de primejdie, o anumită parte a corpului (coadă, picior etc.), care se poate regenera, s.f., art. auto-tomia, g.-d. art. autotomiei.
autotoxină (a-u-) Substanţă toxică produsă de propriul organism, s.f., g.-d. art. autotoxinei, pl. autotoxine. autotractor (a-u-) Autovehicul destinat pentru tractarea remorcilor, s.n., pl. autotractoare, autotracţiune (a-u-, -ţi-u-) Tracţiune care se face cu mijloace auto2 proprii, s.f., g.-d. art. autotracţiunii.
107
avansa
autotransformator (a-u-) Transformator de curent electric în care înfăşurările (primară şi secundară) sunt cuplate în mod dublu, s.rt., pl. autotransformatoare. autotransport (a-u-) Transport cu autovehicule, s.n., pl. autotransporturi.
autotransportor (a-u-) Autovehicul militar blindat, folosit pentru transportul de trupe, s.n., pl. autotrans-portoare.
autotratament Tratament prin medicaţie proprie; autoterapie. s.n., pl. autotratamente. autotren (a-u-) Autovehicul cu una sau mai multe remorci, s.n., pl. autotrenuri.
autotrof,-ă (a-u-) (despre organisme vegetale) Capabil să transforme substanţele anorganice în elemente organice necesare hranei, adj., pl. autotrofi,-e. autotrofie (a-u-) Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. s.f., art. autotrofia, g.-d. art. autotrofiei. au tot un (a-u-) 1. Autovehicul de luptă, echipat cu un tun. 2. Tun de mare calibru tractat de un autovehicul. s.n., pl. autotunuri.
autoturism (a-u-) Automobil cu care se transportă un număr mic de persoane; turism, s.n., pl. autoturisme, autoturn (a-u-) Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălţa şi roti, servind la executarea unor lucrări la înălţime, s.n., pl. autotumuri. autoutila (a-u-) refl. A se utila cu mijloace proprii. vb. I, ind. prez. 3 se autoutilează. autoutilitară (a-u-) Autovehicul pentru transportul unor cantităţi mici de mărfuri, s.f, g.-d. art. autoutilitarei, pl. autoutilitare.
autovaccin (a-u-) Vaccin obţinut din germeni izolaţi chiar de la bolnav, s.n., pl. autovaccmuri. autovaccina (a-u-) refl. A se vaccina spontan, fară intervenţie externă, vb. I, ind. prez. 3 se autovaccinează. autovaccinare (a-u-) Vaccinare prin autovaccin. s.f, g.-d. art. autovaccinfirii, pl. autovaccinări. autovehicul (a-u-) Vehicul cu propulsie proprie, s.n., pl. autovehicule.
autózóm (a-u-) (biol.) Cromozom din celulele somatice. s.m., pl. autozomi.
autumnal,-ă (a-u-) De toamnă, tomnatic, adj., pl. autumnali,-e.
auxiliar1 (a-u-gzi-li-ar) Element care ajută la ceva; accesoriu, s.n., pl. auxiliare.
auxiliar2,-ă (a-u-gzi-li-ar) l. Care are o funcţie secundară, care ajută la ceva. /Verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor şi a modurilor compuse. 2. (mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai uşor o problemă. adj., pl. auxiliari,-e.
auxină (a-u-) Substanţă hormonală vegetală care condiţionează creşterea plantelor, s.f, g.-d. art. auxmei, pl. auxine.
auxocrom (a-u-) Hormon vegetal care are rolul de a stimula sinteza pigmenţilor. s.m., pl. auxocromi. auz 1. Simţ cu care se percep sunetele. /- muzical = aptitudine de a distinge, memora şi reproduce corect sunete muzicale. 2. Faptul de a auzi; auzire. s.n. auzi (a-u-) 1. tr. A percepe sunetele şi zgomotele cu ajutorul auzului; a prinde, a desluşi, a asculta. /Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni, (refl. pas.) Să se audă musca (zburând)! = să fie tăcere deplină! Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le doreşti! N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu ştie nimic. 2. tr. şi intr. A afla (o ştire). /A nu mai voi să audă de cineva = a rupe orice relaţie cu cineva. Din auzite = din câte a aflat cineva de la alţii, din zvonuri. Să auzim de bine! formulă de urare la despărţire, (intr.) A ~ de cineva (sau de ceva) = a cunoaşte pe cineva (sau ceva) după reputaţie, din cele ce se spun despre el.
A nu mai - de cineva = a nu mai şti, a nu mai afla nimic despre cineva. 3. refl. impers. A se afirma, a se zvoni. 4. tr. (la imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. 5. intr. şi tr. (interogativ) A pricepe, a înţelege, l/intr. (la ind. prez., pers. 1) a) (ca răspuns la o chemare) Poftim? Ce doreşti?; b) Mă mai poţi contrazice? vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. aud, / pl. auzim, imperf. 3 sg. auzea; conj. prez. 3 să audă; ger. auzind.
auzire (a-u-) (rar) Faptul de a auzi; auz. s.f, g.-d. art. auzirii.
auzit (a-u-) Auzire, auz. s.n.
auzite (a-u-) (în loc.) Din ~ = din zvon public, loc. adv. auzitor,-oare (a-u-) (înv.)Auditor, s.m. pl. auzitori; s.f. g.-d. art. auzitoarei, pl. auzitoare. avaet (în Ţara Românească în secolele XVIII-XIX) Impozit încasat de la cei care erau numiţi în slujbe, s.n., pl. avaeturi. _
aval (în loc.) in ~ = în josul apei. s.n.
avalanşă 1. Masă mare de zăpadă care se deplasează
pe panta unui munte (ducând cu sine şi pietrele, copacii
etc. întâlniţi în cale); lavină. 2. (fig.) Cantitate mare de...,
potop de... s.f., art. avalanşa, g.-d. art. avalanşei, pl.
avalanşe.
avan,-ă (pop., şi adv.) Straşnic, grozav, adj., pl. avani,-e. avanbec Parte dinspre amonte a unui picior de pod, protejată special împotriva presiunii apei şi a corpurilor transportate de ea. [var. avantbecs.tt.] s.n.,pl. avan-becuri.
avancronică Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a avea loc premiera, s.f.. g.-d. art. avancronicii, pl. avancronici.
avanfosă Depresiune alungită a scoarţei terestre, aflată între un lanţ muntos şi o platformă, s.f, g.-d. art. avan-fosei.
avangardă1 (şi fig.) I. Subunitate militară care merge în faţa forţelor principale ca element de siguranţă. 2. De ~ = care merge în frunte, s.f., g.-d. art. avangărzii, pl. avangărzi.
avangardă2 Mişcare literară, artistică etc. care, prin ideile sale avansate, originale, joacă rol de precursor. IDe ~ = care luptă împotriva formelor şi a tradiţiilor consacrate (în literatură şi artă), s.f, g.-d. art. avangardei, pl. avangarde.
avangardism l. Mişcare intelectuală apărută la începutul sec. al XX-lea, care proclamă ruperea de trecut şi de tradiţie. 2. Curent literar-artistic care luptă împotriva formelor şi a tradiţiilor consacrate, recurgând adesea la formule îndrăzneţe sau excentrice, s.n. avangardist,-ă (Adept) al avangardismului, adj., s.m. şi f, pl. avangardişti.-ste.
avan pert Zonă de staţionare a navelor, amenajată la intrarea într-un port. s.n., pl. avanporturi. avanpost Subunitate militară de siguranţă, plasată în faţa forţelor principale proprii, aflate în staţionare sau apărare; poziţie ocupată de o asemenea subunitate, s.n., pl. avanposturi.
avanpremieră (-mi-e-) Spectacol dat înaintea premierei; repetiţie generală s.f, g.-d. art. avanpremierei, pl. avanpremiere.
avans 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor lucrări sau servicii viitoare; acont. 2. A face (cuiva) ~wi = a încerca să câştige prietenia sau dragostea cuiva prin promisiuni, concesii etc. 3. Interval de timp sau distanţă cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. s.n., pl. avansuri.
avansa I. intr. A înainta (în spaţiu). 2. intr. A progresa, a evolua, a se dezvolta. 3. tr. şi intr. A promova în funcţie sau în grad. 4. tr. A da cuiva cu anticipaţie o sumă de bani. vb. I, ind. prez. 3 avansează.
avansare
108
avansare Acţiunea de a avansa, s.f., g.-d. art. avansării, pl. avansări.
avanscenă 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină şi rampă. 2. Fiecare dintre cele două loje situate lângă scenă, s.f., g.-d. art. avanscenei, pl. avanscene, avantaj 1. Folos sau beneficiu mai mare obţinut de cineva (în raport cu altcineva). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate determinată de o situaţie favorabilă, s.n., avantaje, avantaja tr. 1. A da cuiva un avantaj: a favoriza. 2. (despre îmbrăcăminte, coafură) A evidenţia calităţile fizice ale cuiva. vb. I, ind. prez. 3 avantajează, I pl. avantajăm; ger. avantajând. avantajant,-ă Avantajos, adj., pl. avantajanţi,-te. avantajare Acţiunea de a avantaja, s.f, g.-d. art. avantajării.
avantajos,-oasă Care prezintă un avantaj; convenabil. //Care pune în evidenţă calităţile fizice ale cuiva. îmbrăcăminte ~. adj., pl. avantajoşi.-oase. avantbec v. avanbec.
avantren Partea anterioară a unei maşini agricole pe roţi. s.n., pl. avantrenuri.	„â.
avar,-ă1 (Om) zgârcit, adj., s.m. şi f, pl. avari,-e. ' avar2,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii de origine turcică aşezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migraţiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu, adj., s.m. şi f, pl. avari,-e. avaria (-ri-a) tr. şi refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) deteriora, a (se) strica, vb. I, ind. prez. 3 avariază, I pl. avariem; conj. prez. 3 să avarieze; ger. avariind.
avarie (-ri-e) Deteriorare, stricăciune suferită de o maşină, de o construcţie etc. s.f, art. avaria, g.-d. art. avariei, pl. avarii, art. avariile, avariere (-ri-e-) Faptul de a (se) avaria, s.f. g.-d. art. avarişrii, pl. avarieri.
avariţie (-ţi-e) Zgârcenie, s.f, art. avariţia, g.-d. art. avariţiei.
avat Peşte răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul. s.m.,pl. avaţi,
avatar l. (In unele concepţii religioase) Reîncarnare succesiva a unei fiinţe. 2. (fig.) Transformare (chinuitoare), metamorfoză în evoluţia unei fiinţe, s.n., pl. avataruri.
âvă1 (rar) Părinte, tată; (p. ext.) nume dat călugărilor bătrâni, s.m.
avă2 Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se aşază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plumb prinse la partea lor inferioară, s.f, g.-d. art. avei. pl. ave.
avânt l. Elan, însufleţire, entuziasm. 2. Energie, vioiciune. forţă în mişcări. lA-şi lua - = a se avânta. 2. Dezvoltare rapidă, progres, s.n., pl. avânturi, avânta !• re/l. şi tr. A se repezi cu însufleţire (spre cineva saj ceva). //A-şi deschide drum cu îndrăzneală.
2.	tr. (rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mişcare violentă. //A insufla avânt. vb. I, ind. prez. 3 avântă.
avântare Acţiunea de a (se) avânta, s.f, g.-d. art. avân-tării.
avea1 tr. A. l.A stăpâni, a poseda, a deţine, /(fam.) Ce-am avut şi ce-am pierdut = puţin îmi pasă: n-am ce pierde. A ~ asemănare = a se asemăna. A - o dorinţă = a dori. A ~ nădejde = a nădăjdui. 2. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am timp liber. //A se folosi dc serviciile cuiva sau de ceva. 3. A primi, a căpăta, a obţine. 4. A fi compus din...; a fi prevăzut cu... //A cuprinde, a conţine. Lucrarea are tabele. 5. A ţine, a purta, /(refl.) A se ~ bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva. A se ~ râu (cu cineva) = a se duşmăni.
a fi certat cu cineva. A ~ drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se ~ dragi = a (se) iubi. //A fi îmbrăcat cu...
6.	A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. A nu (mai) - margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzaţie sau de un sentiment. IN-are nimic = a) nu s-a întâmplat nimic; b) n-are nicio importanţă. A ~ ceva (cu cineva) = a nu putea suferi (pe cineva). Ce ai? = ce ţi s-a întâmplat? 8. A suferi de o boală. 3. I. (urmat de un verb la conjunctiv, infinitiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut curat; b) (în formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună ce vrea;
c)	(în formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice;
d)	(rar) A fi în drept, /(eliptic) N-ai (sau n-are) decât! = treaba ta (sau a lui etc.)! ft cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! 2. (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A şti (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă. Ilunipers. A se găsi, a fi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l cheme. vb. II, ind. prez. I sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, I pl. avem. 2 pl. aveţi, 3 pl. au, imperf. 3 sg. avea, perf. s. I sg. avui/avusei, I pl. avurâm/avuserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusese; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să aibă; imper. 2 sg. ai; neg. nu avea (tempo lent)/n-avea (tempo rapid), 2 pl. aveţi. neg. nu aveţi (tempo lent)/n-aveţi (tempo rapid); part. avut.
avea2 (ca verb auxiliar) l. (se foloseşte la formarea perfectului compus) A plecat. 2. (se foloseşte la formarea modului condiţional-optaliv) Ar pleca. 3. (urmat de verb la conjunctiv, se foloseşte la formarea unui viitor popular familiar) Au să plece. perf. c. I am. 2 sg. ai, 3 sg. a, 2 pl. aţi 3 pi au; cond. prez. I sg. aş. 2 sg. ai, 3 ar, / pl. am,
2	pl. aţi; (reg.) viit. 3 sg. a. aven v. avenă.
avenă Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafaţă, [var. avgn s.n. | s.f, g.-d. art. avanei, pl. avene, aventura refl. A întreprinde o acţiune riscantă, primejdioasă. vb. I, ind. prez. 3 se aventurează, aventură I. Acţiune îndtăzneaţă şi riscantă; întreprindere necinstită, dubioasă. 2, Legătură amoroasă întâmplătoare. s.f, ş.-d. art. aventurii, pl. aventuri, aventurier,-a (ri-er) Persoană căreia îi plac aventurile. s.m., pl. aventurieri; s.f., g.-d. art. aventurierei, pl. aventuriere.
aventurin (geol.) Varietate de cuarţ care conţine foiţe de mică galbenă sau verzuie, ce reflectă puternic lumina, s.n. aventurism Spirit de aventură; înclinaţie de a acţiona pripit, s.n.
aventurist,-ă Referitor la aventură: înclinat spre aventură. adj., pl. aventuri?ti.-ste.
aventuros,-casă Cu caracter de aventură; (despre oameni) căruia îi plac acţiunile îndrăzneţe şi riscante. adj., pi. aventuraşi,-oase.
avere Totalitatea bunurilor care aparţin unei persoane sau unei colectivităţi: avut, avuţie. //Sumă foarte mare de bani. s.f, g.-d. art. avgrii, pl. averi, avers Faţa unei monede sau a unei medalii, înfăţişând chipul emiţătorului, stema ţării etc. s.n., pl. aversuri. aversă Ploaie torenţială de scurtă durată, s.f., g.-d. cirt. aversei, pl. averse.
aversiune (-si-u-) Repulsie, antipatie faţă de cineva sau de ceva. s.f, g.-d. art. aversiunii, pl. aversiuni, avertisment I. înştiinţare prealabilă, semnal asupra unui risc sau a unei primejdii. 2. Sancţiune administrativă pentru o abatere disciplinară. IA da cuiva un - = a atrage cuiva atenţia să nu mai repete o greşeală.
3.	Sancţiune aplicată de un arbitru unui sportiv pentru joc ncregulamentar. s.n., pl. avertismente, avertiza tr. A atrage .cuiva atenţia, a preveni pe cineva asupra consecinţelor unei acţiuni, vb. I, ind. prez. 3 avertizează.
109
axiomă
avertizare Acţiunea de a avertiza, s.f, g.-d. art. avertizării, pl. avertizări.
avertizor Aparat care semnalează o avarie sau un pericol. s.n., pl. avertizoare.
aviar,-ă (-vi-ar) Referitor la păsări, adj., pl. aviari,-e. aviasan (-vi-a-) Aviaţie sanitară, s.n. aviatic,-ă (-vi-a-) De aviaţie, referitor la aviaţie, adj., pl. aviatici,-ce.
aviatQr,-oare (-vi-a-) Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion, s.m., pl. avi-atjjri; s.f, g.-d. art. aviatoarei, pl. aviatoare, aviaţie (-vi-a-ţi-e) 1. Tehnica zborului cu aparate mai grele decât aerul. //Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcţia şi funcţionarea acestor aeronave.
2.	Totalitatea avioanelor de care dispune o ţară, o societate de transport etc. /- sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenţei medicale de urgenţă; aviasan. //Forţă militară aeriană. s.f, g.-d. art. aviaţiei, pl. aviaţii, art. aviaţiile, avjcol,-ă Referitor la avicultura, adj., pl. avicoli,-e. avicultar,-oare Specialist în creşterea păsărilor de curte, s.m., pl. avicultari; s.f, g.-d. art. avicultQarei, pl. avicultoflre.
avlcultură Ştiinţă care se ocupă cu creşterea raţională a păsărilor de curte, s.f, g.-d. art. aviculturii. avjd,-ă Interesat, pasionat (de lucruri folositoare), //(peior.) Lacom; pofticios, adj., pl. avizi.-de. aviditate însuşirea de a fi avid. //(peior.) Lăcomie, s.f., g.-d. art. aviditjţii.
avlochlmlc,-ă (-vi-o-) Referitor la tratamentul cu substanţe chimice împrăştiate din avion, adj., pl. avioehimici,-ee.
avioffin (-vi-o-) Tub acustic prin care comunică îmtre ei membrii echipajului unei aeronave, s.n., pl. aviofoane. avisn (-vi-on) Vehicul aerian mai greu decât aerul, ...prevăzut cu aripi şi propulsat de motoare proprii; aeroplan, /—cargou = avion pentru transportul de mărfuri. s.n., pl. avioane.
aviongtă (-vi-o-) Avion mic. s.f, g.-d. art, aviongtei. pl. aviongte.
avitaminoză Boală provocată de lipsa vitaminelor din organism, s.f, g.-d. art. avitaminozei, pl. avitaminoze, aylva tr. A da o culoare mai vie unei ţesături sau unei piei prin tratare cu anumite substanţe, vb. I, ind. prez. 3 avivegză.
avivare Acţiunea de a aviva. s.f, g.-d. art. avivârii, pl. avivgri.
aviz 1. înştiinţare oficială scrisă, /(glumeţ) ~ amatorilor, se spune pentru a atrage atenţia celui care poate să aibă un interes în problema în discuţie. 2. Judecată, apreciere competentă emisă de cineva; rezoluţie a unei autorităţi competente, s.n.. pl. avize, aviza L tr. A înştiinţa printr-un aviz; a face cuiva o comunicare oficială. //A atrage atenţia cuiva asupra unei probleme. 2. intr. A-şi exprima părerea autorizată într-o chestiune la care a fost solicitat, vb. /, ind. prez. 3 avizează.
avizare Faptul de a aviza. s.f., g.-d. art. avizării, pl. avizări.
avjzier (-zi-er) Afişier. s.n., pl. aviziere.
aviza Vas de război, rapid, de mic tonaj, s.n., art. avi-
zoul, pl. avizouri.
avocado1 (hisp.) Pom din zona subtropicală şi medi-teraneeană. s.m., art. avocadoul. pi avocado. avocado2 (hisp.) Fructul comestibil de avocado1. de mărimea unei pere. s.n., art. avocadoul, pl. avocado. avocat,-ă Persoană calificată sâ acorde asistenţă juridică. IA se face sau a fi ~ul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [var. advocat,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. avocaţi; s.f, g.-d. art. avocatei, pl. avocate.
avocatură Profesiunea de avocat, [var. advocatură j./T] s.f, g.-d. art. avocaturii.
avocaţial,-ă (-ţi-al) Avocăţesc, adj., pl. avocaţiali,-e. avocăţgl (depr.) Diminutiv a lui avocat, s.m., pl. avocăţei, art. avocăţeii.
avocăţesc De avocat, specific avocaţilor; avocaţial. adj., pl. avocăţgşti.
avort 1. întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii înainte ca fătul să fie viabil. 2. (fig.) Eşec. s.n., pl. avQrturi. avorta intr. A suferi sau a-şi provoca un avort. vb. 1, ind. prez. 3 avortează.
avortan 1. Fiinţă născută înainte de termen, //(fig.) Om degenerat, cu mari deficienţe. 2. Operă literară, artistică nereuşită, s.m., pl. avortQni. avram (reg.) Varietate de prun. s.m., pl. avrami, avramă (reg.) Varietate de prune, s.f, g.-d. ari. avramei, pl. avrame.
avrămeasă (bot., reg.) Veninariţă. [var. avrămească í.£] s.f, g.-d. art. avrămgsei, pl. avrămgse. avrămească v. avrămeasă. avuabil,-ă (-vu-a-) (livr.) Care se poate mărturisi, adj., pl. avuabili,-e,
avulslyne (-si-n-) 1. îndepărtare, prin smulgere, a unei formaţiuni anatomice, a unui organ etc. 2. Separare a unei porţiuni (mari) de teren prin acţiunea unui râu şi alipirea acestuia în altă zonă. s.f, g.-d. art. avulsiunii. avut1 Avere. s.n. avut2,-ă Bogat. adj.. pl. avuţi,-te. avuţie Avere, bogăţie. /- naţională = totalitatea valorilor spirituale şi materiale de care dispune la un moment dat un popor, o ţara etc. s.f, art. avuţia, g.-d. art. avuţiei. pl. avuţii, pl. avuţiile.
axVgxă1 l, (tehn.) Bară cilindrici pe care se învârteşte roata unei maşini: osie. 2. - cerebmspinal - ansamblu anatomic şi funcţional format din creier şi din măduva spinării, s.nJs.f, pl. gxuri/axe. ax2 v. axă2.
axa I. tr. A centra, a echilibra. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) concentra în jurul a ceva. vb. I. ind. prez. 3 axează, axare Acţiunea de a (se) axa. s.f, g.-d. art. axării, pl. axiri.
axă2/ax2 I. Dreapta care se consideră a fi orientată într-un anumit sens, //Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic. 2. Dreaptă imaginară în jurul căreia se poate roti un corp. I~a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii pământului până la intersecţia cu bolta cerească. s.fJs.n., pl. axe.
axial,-ă (-xi-al) Situat pe o axă; referitor la o axă. adj., pl. axiali,-e.
axilar,-ă Situat la axilă. adj., pl. axilari.-e. axilă/axilă l. (anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura, s.f., g.-d. art. axilei/axilei, pl. axile/axile, art. axilele/axi lele.
axiologic,-ă (-xi-o-) Referitor la axiologie, adj., pl. axiologici,-ce.
axiologie (-xi-o-) Disciplină filosofică ce are ca scop studiul valorilor (morale), s.f, art. axiologia, g.-d. art. axiologiei.	A
axiomatic,-ă (-xi-o-) întemeiat pe o axiomă, adj., pl. axiomatici,-ce.
axiomatică (-xi-o-) Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor, s.f., g.-d. art. axiomaticii, axiomatiza (-xi-o-) tr. A reduce la un şir de axiome. vb. I, ind. prez. 3 axiomatizează. axiomatizare Acţiunea de a axiomatiza. s.f, g.-d. art. axiomatizării, pl. axiomatizări. axiomă (-xi-o-) l. Adevăr admis fără demonstraţie, evident prin el însuşi. 2. Enunţ prim, nedemonstrat,
axiometru
110
pe baza căruia se formulează alte enunţuri; postulat, s.f., g.-d. art. axiomei, pl. axiome.
axiometru (-xi-o-) (nav.) Instrument care indică unghiul de cârmă al navei, s.n., art. axiometru], pl. axiometre. axion (xi-on) Imn de slavă în biserica ortodoxă, s.n., pl. axioane.
axis A doua vertebră cervicală, s.n.
axis mundi (lat.) Axă a lumii. s.m.
axolot Larvă a unei specii de amblistomă, care se
înmulţeşte în stadiul larvar, s.m., pl. axoloţi.
axon (anat.) Prelungire a neuronului, s.m., pl. axoni.
axonometrie,-ă Referitor la axonometrie. adj., pl.
axonometrici,-ce.
axonometrie Metodă de reprezentare a obiectelor spaţiale pe un plan. s.f, art. axonometria, g.-d. art. axonometriei, pl. axonometrii.
ayatoiiah Şef al religiei musulmane şiite. s.m., pl. aya-tollahi.
az Prima literă a alfabetului chirilic, s.m. azalee Plantă exotică ornamentală, cu flori roşii, albe sau roz. s.f, art. azaigea, g.-d. art. azalgei, pl. azalee. azbest Mineral fibros din care se fac piese şi ţesuturi neinflamabile sau izolatoare, [var. asbest s.n.] s.n. azbestoză Boală profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest, s.f, g.-d. art. azbestozei. azbociment Material de construcţie obţinut dintr-un amestec de ciment şi azbest, s.n. azbotextoMt Material electroizolant, produs din azbest impregnat cu răşini fenolice. s.n. azbuche (înv.) Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. IA fila a fi la începutul învăţăturii. //(fig.) învăţătură, s.f, ari. azbuchea. azbucoavnă (înv.) Abecedar, s.f., g.-d. art. azbucoav-nei, pl. azbucoavne.
azeotrop,-ă (-ze-o-) Care prezintă azeotropism; azeotropic. adj., pl. azeotropi,-e. azeotropie,-ă (-ze-o-) Azeotrop. adj.,pl. azeotropi,-e. azeotropie (-ze-o-) Azeotropism. s.f, ari. azeotropia, g.-d. art. azeotropiei.
azeotropism (-ze-o-) Proprietate a unui amestec de lichide de a fi format din componenţi care fierb la aceeaşi temperatură şi dau vapori cu aceeaşi compoziţie ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. s.n. azer,-ă Azerbaidjan, adj., s.m. şi f. pl. azeri,-e. azeră Limba vorbită de azeri. s.f, g.-d. art. azerei. azerbaidjan,-ă (dj pron. gi) (Locuitor) din Azerbaidjan; azer. adj., s.m. şi f, pl. azerbaidjeni,-e. azi 1. în ziua de faţă; astăzi, //(s.m. invar.) Ziua care e în curs. //(în corelaţie cu „mâine”) a) Zi după zi, zi cu zi; b) Când..., când... IDe ieri până ~ = într-un timp foarte scurt. Ba ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. A trăi de ~ pe mâine = a trăi în sărăcie, (rar) Cu ~, cu mâine = înceţ-încet. 2. în epoca prezentă, adv. azi-dimineaţă în dimineaţa zilei de astăzi, adv. azil 1. Loc pentru adăpost şi ocrotire; refugiu. 2. Drept de - = drept acordat cetăţenilor străini de a se stabili într-un alt stat din motive politice. 3. Instituţie de asistenţă socială pentru bătrâni, orfani etc. s.n., pl. aziluri. azilant,-ă Persoană care a obţinut azil într-o altă ţară; imigrant, s.m., pl. azilanţi; s.f.. g.-d. art. azilantei, pl. azilante.
azimă Turtă din aluat nedospit, coaptă de obicei în spuză (folosită de catolici la împărtăşanie), s.f., g.-d. art. azimei, pl. azime.
azi-mâine In curând, zilele acestea, adv. azimioară Diminutiv al lui azimă. s.f, g.-d. art. azimioarei, pl. azimioare.
azimut Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv, s.n., pl. azimuturi.
azimutal,-ă Referitor la azimut, adj., pl. azimutali,-e. azi-noapte în noaptea care tocmai a trecut, adv. azoic,-ă (-zo-ic) (biol., despre mediu) Care este lipsit de viaţă animală, adj.. pl. azoici,-ce. azona!,-ă (geogr.) Care nu formează zone (compacte). adj., pl. azonali,-e.
azoospermje Absenţă a spermatozoizilor din spermă, care determină sterilitatea, s.f, art. azoospermia, g.-d. art. azoospermii.
azot Element chimic gazos care se găseşte în atmosferă în proporţie de 80%; nitrogen, s.n. azotat1 Sare a acidului azotic; nitrát, s.m., pl. azotaţi. azotat2,-ă Care conţine azot. adj., pl. azotaţi,-te. azotemie 1. Cantitate de azot din sânge. 2. (med.) Creştere anormală a cantităţii de uree din sânge, s.f, art. azotemia, g.-d. art. azotermei.
azotic,-ă (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al azotului, lichid incolor şi corosiv; apă-tare, acid nitric. adj., pl. azotici,-ce.
azotit Sare a acidului azotos; nitrit. [var. azotită 5./!] s.m., pl. azotiţi. azotită v. azotit.
azotobacterie (-ri-e) Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-1 în azot organic. s.f., art. azotobacteria, g.-d. art. azotobacteriei, pl. azo-tobacterii, art. azotobacteriile.
azotometru Aparat pentru dozarea azotului conţinut în substanţe organice, s.n., art. azotometrul, pl. azoto-metre.
azotos,-oasă (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al azotului; acid nitros. adj., pl. azotoşi,-oase. azotură Combinaţie a azotului cu un metal; nitrură. s.f, g.-d. art. azoturii, pl. azoturi.
azoturie (med.) Eliminare anormală de uree şi de compuşi azotaţi, s.f, art. azoturia, g.-d. art. azoturiei. aztec,-ă (Persoană) care fâcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene din Mexic, adj., s.m. şi f, pl. azteci,-ce.
azur Culoare albastru-deschis; (p. ext.) albastrul cerului. s.n.
azura tr. (tehn.) A albăstri uşor produsele textile albe. vb. /, ind. prez. 3 azurează.
azura re (tehn.) Albăstrire uşoară a produselor textile albe. s.f, g.-d. art. azurării.
azurat,-ă Care a fost uşor albăstrit. adj., pl. azuraţi,-te. azurit Carbonat natural de cupru cristalizat, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, ca materie colorantă şi ca minereu de cupru. s.n. azuriu1 Culoare albastră-deschis; bleu. s.n., art. azuriul.
azuriu2,-ie Albastru-deschis; bleu. adj., pl. azurii, azvârli 1. tr. A arunca ceva (departe), cu forţă. 2. tr. A da la o parte (un lucru nefolositor). 3. intr. A arunca cu ceva asupra cuiva. 4. intr. (despre animale) A lovi cu picioarele, a fi nărăvaş. 5. refl. A se arunca, a se năpusti, a se repezi, a se avânta, vb. IV, ind. prez. I sg. azvârl, 3 sg. azvârle, 3 pl. azvârlă, imperf. 3 sg. azvârlea; conj. prez. 3 să azvârle.
azvârHre Acţiunea de a (se) azvârli, s.f, g.-d. art. azvârlirii, pl. azvârlm.
azvârlită (pop.) Azvârlitură. s.f. g.-d. ari. azvârlitei, pl. azvârlite.
azvârlitor,-oare Care azvârle, //(s.f.) Partea în contra-pantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă, adj., pl. azvârlitori,-oare. azvârlitură Faptul de a azvârli; distanţă până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură, azvârlită. IO ~ de băţ = o distanţă (foarte) mică. s.f, g.-d. art. azvârliturii, pl. azvârlituri.
V
A,ă
B,b
ă1 A doua literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. ă/ă- uri.
ă2 Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. ă.
ăl1, a (reg.) (antepus) Cel, cea. ~ om. adj. dem., g.-d.
ălui, filei, pl. ăi, ăle, g.-d. pl. ălor.
ăl2, a (reg.) Omul ~ bun. art. adj., g.-d. ălui, ălei, pl. ăi,
file, g.-d. pl. ălor.
ăla, aia (fam.) Acela, aceea. A sosit Lucrul /Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea - tot ce trebuie, pr. dem., adj. dem., g.-d. ăluia, ăleia, pl. ăia, ălea, g.-d. pl. ălora.
ălălalt, ailaltă (fam.) Celălalt. A sosit ~. Lucrul ~. pr. dem., adj. dem., g.-d. ăluilalt, ăleilate, pl. ăilalţi, alea-lalte, g.-d. pl. ălorlalţi, ălorlalte. ăra v. îra.
ăst, astă (pop., antepus) Acest, această. ~ om. /(De) ~ dată = acum. adj. pr., g.-d. ăstui, ăstei, pl. ăşti, ăste, g.-d. pl. ăstor.
ăsta, asta (fam., postpus) Acesta, aceasta. Omul -. /Pentru asta = de aceea. Cu toate astea = totuşi. pr. dem., adj. dem., g.-d. ăstuia, ăsteia, pl. ăştia, ăstea, g.-d. pl. ăstora.
ăstălalt, astălaltă Acesta (din doi) care este cel mai aproape de noi. pr. dem., adj. dem., g.-d. ăstuilalt, ăsteilalte, pl. ăştilalţi, ăstelalte, g.-d. pl. ăstorlalţi, ăstor-lalte.
b1 (be/bî) A patra literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n.,pl. b/b-uri.
b2 (bî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. b. ba1 1. Nicidecum; (întărind o afirmaţie sau o negaţie) ~ da, ~ nu. 2. ~ încă = în plus. adv. ba2 (în corelaţie cu sine însuşi) Sau..., sau; când..., când. ~ una, ~ alta. conjcţ.
baba Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate, s.f., art. babaua, g.-d. art. babalei, pl. babale, art. babalele, babac (fam.) Babacă, s.m., pl. babaci, babacă (înv., reg.) Tată. /Trai neneaco, cu banii ~chii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său ori (p. ext.) cu banii altuia, //(fam., la pl.) părinţi, s.m., g.-d. art. babachii/babacăi, pl. babaci. Baba-Cloanţa Babă urâtă şi rea; numele unui personaj din basmele populare româneşti, s.prop.f, g.-d. Babei-Cloanţa.
babalâc 1. (fam.) Om bătrân şi neputincios. 2. Stâlp gros de lemn care străbate centrul morii de vânt. s.m., pl. babalâci.
baban,-ă (fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, adj., pl. babani,-e.
baba-oarba Numele unui joc de copii. s.f. art., neart. babă-oarbă, g.-d. art. babei-oarba. ba ba ros (arg.) Zar. s.n., pl. babaroase. babau v. baubau.
babă A. 1. Femeie înaintată în vârstă. 2. (spec.) Femeie bătrână care vindecă bolile prin vrăji, descântece etc. /Zilele ~ei (sau -elor) = primele zile (9 sau 12) din luna martie, când vremea este schimbătoare, //(fam., glumeţ) Soţie. B. 1. Bârnă de susţinere a unui acoperiş sau a unui planşeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă.
3.	(iht.) Zglăvoacă. 4. (reg.) Ciupercă roşie, comestibilă. s.f, g.-d. art. babei, pl. babe.
babbit Aliaj de staniu, stibiu şi cupru, rezistent la fricţiune. s.n.
babelism Limbaj de neînţeles, s.n.
babgtă1 (fam.) Femeie bătrână; babă. s.f, g.-d. art.
babetei, pl. babete.
babetă2 v. bavetă.
babeurre (babör) (fr.) Preparat dietetic din lapte fiert sau proaspăt, folosit în alimentaţia sugarului, s.n. babilonian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Babilon, adj., s.m. şi f, pl. babilonieni,-e.
babilonic,-ă (rar) Referitor la Babilon; babilonian. adj., pl. babilonici,-ce.
babilonie 1. Vorbire sau scriere confuză, încâlcită. 2. Dezordine, haos, încurcătură. \var. vavilome s.f.] s.f, art. babilonia, g.-d. art. babiloniei, pl. babilonii, art. babiloniile.
babiţă1 l. (omit.) Pelican. 2. Numele unor specii de ciuperci care cresc pe copaci, s.f, g.-d. art. babiţei, pl. babiţe.
babiţă2 (pop., mai ales la pl.) Diaree a copiilor, s.f, g.-d. art. babiţei, pl. babiţe.
baboi (iht.) Peşte mic de orice specie, s.m., pl. baboi, art. baboii.
baboiaş Diminutiv al lui baboi, s.m., pl. baboiaşi. babord 1. Partea stângă a unei nave după direcţia înaintării ei. 2. Marginea stângă a fuzelajului unei nave. s.n., pl. baborduri.
baborniţă
112
baburniţă Femeie bătrână, urâtă şi rea; cotoroanţă, vrăjitoare, [var. băbomiţă 5-./T] s.f, g.-d. art. babomiţei, pl. babomiţe.
baboşă (omit., reg.) Pelican, s.f, g.-d. art. baboşei, pl. baboşe.
babuin Maimuţă cinocefală cu buze proeminente, s.m., pl. babuini.
babuşcă Peşte de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, s.f, g.-d. art. babuştei, pl. babuşte. babuvism Doctrina egalitaristă creată de revoluţionarul francez Babeuf. s.n.
babyschi (baby pron. bgbi) Schiuri mai mici. pentru copii, s.n., pl. babyschiuri.
babyschiiift (baby pron. bgbi) Schilift de proporţii mai mici. s.n., pl. babyschiHfturi.
babysjtter (bebisităr) (angl.) Persoană angajată pentru a avea grijă de copii în absenţa părinţilor, s.m. şi f, pl. m. babysitteri, f. babysittere. bac1 l. Ambarcaţiune cu fundul şi capetele plate cu care se fac scurte traversări de râuri. 2. (sport) Platformă sau ambarcaţie pentru antrenarea caiaciştilor şi.cano-iştilor. 3. Recipient cu diverse utilizări în industrie, s.n., pl. bacuri.
bac2 Element al sculelor şi dispozitivelor de strângere
(menghine, mandrine etc.), cu care se prind piesele în
vederea prelucrării lor. s.n., pl. bacuri,
bac3 (fam.) Bacalaureat1, s.n.
bacalaureat1 (-la-u-re-at) Examen pentru absolvenţii
de liceu; titlu obţinut în urma acestui examen, s.n.. pl.
bacalaureate.
bacalaureat2,-ă (-la-u-re-at) Persoană care a promovat examenul de bacalaureat1, s.m., pl. bacalaureaţi: s.f.
f -d. art. bacalaureatei,/?/, bacalaureate, acan&lă 1. (la pl.) Sărbătoare la romani în cinstea lui Bahus, zeul vinului. 2. (fig.) Petrecere zgomotoasă, des-frâu. s.f., g.-d. art. bacanalei, pl. bacanale. bacantă 1. Preoteasă a zeului Bahus. 2. (fig.) Femeie desfrânata, s.f, g.-d. art. bacantei, pl. bacante. bacara1 I. Cristal de calitate superioară. 2. Obiect fabricat din acest cristal, s.f, art, bacargua, g.-d. art. bacaralei, pl. bacarale. art. bacarglele. bacara2 I. Numele unui joc de cărţi în care nouarii au valoare. 2. Partidă de bacara2 (I). s.f. art. bacargua. g.-d. art. bacaralei, pl. bacarale, art. bacaralele. bacă Fruct cărnos, cu pieliţă subţire şi cu miezul zemos. s.f, g.-d. art. bacei, pl. bace.
baciul (pop., în expr.) A-şi găsi ~ (cu cineva) = a da de bucluc, s.n. art.
baccea (rar) Bătrân ramolit, s.f, art. bacceaua, g.-d. art. baccglei, pl. baccgle, art. baccglele. bacceli refl. (rar) l. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se în-grăşa, a se lăbărţa, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se bacceleşte, imperf. 3 sg. se baccelea; conj. prez. 3 să se baccelească. Bachus v Bahus.
bachelită Răşină sintetică întrebuinţată ca material
plastic, s.f, g.-d. art. bachehtei.
baci 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care aruncă
primul la jocul de arşice, s.m., pl. baci.
bacifer,-a Care are ca fruct o bacă. adj., pi baciferi,-e.
baciform,-ă în formă de bacă. adj., pl. baciformi.-e.
bacjl Bacterie patogenă în formă de bastonaş. s.m., pl.
bacifi.
bacilar,-ă Referitor la bacili; provocat de bacili. adj., pl. baci lari,-e.
bacilemie Infecţie generalizată din cauza pătrunderii bacililor în sânge, s.f, art. bacilemia, g.-d. art. bacilemiei. _
baciliform,-ă în formă de bacii, adj., pi baciliformi,-e. baciloză Tuberculoză, s.f. g.-d. art. bacilozei. pl. baciloze.
background (becgraund) (angl.) 1. f undal. ~ cultural.
2.	Fond sonor care completează partea instrumentală sau vocală. 3. Tehnică de filmare în care fundalul este realizat prin retroproiecţie. s.n., pl. backgrounduri, backhand (bekhend) (angl.) Partea din afară a rachetei de tenis; (spec.) lovitură dată cu această parte a rachetei; rever, s.n., pl. backhanduri.
baclava Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale şi miere sau sirop de zahăr, s.f, art. baclavaua. g.-d. art. baclavalei, pi baclavale, art. baclavalele, bacon (bgicăn) (angl.) Carne sau costiţă de porc sărată şi afumată, s.n.
bacoviamsm (-vi-a-) Maniera de a scrie a poetului G. Bacovia, caracterizată prin cultivarea anumitor teme (plictisul, nevroza, sentimentul izolării etc.), folosirea simbolurilor şi muzicalitate, s.n. bacşiş Bani daţi peste suma cuvenită pentru un serviciu personal, s.n., pl. bacşişuri. bacterian,-ă (-ri-an) Referitor la bacterii, adj., pl. bac-terigni.-e.
bactericid1 Substanţă, medicament care distruge bacteriile. s.n., pl. bactericide.
bactericid2,-ă Care distruge bacteriile, adj., pl. bac-tericizi,-de,
bacterie (-ri-e) Organism microscopic unicelular. s.f., art. bactgria. g.-d. art. bactgrici, pl. bactgrii, art. bacteriile.
bacterlofag (-ri-o-) Organism microscopic care distruge bacteriile, s.m., pl, bacteriofagi. bacterlofagie (-ri-o-) Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. s.f, art. bacteriofagja. g.-d. art. bacteri-ofagiei.
bacterlofoble (-ri-o-) Teamă patologică de bacterii. s.f. art. bacteriofobia, g.-d. art. bacteriofobiei. bacterlollză (-ri-o-) Distrugere a bacteriilor prin acţiunea bacteriolizinei. s.f., art. bacteriolizei. bacterlollzlnă (-ri-o-) Anticorp din serul sangvin imun, care distruge bacteriile, s.f, art. bacteriolizinei. bacterlolfig,-ă (-ri-o-) Specialist în bacteriologic, s.m., pl. bacteriolagi; (rar) s.f, g.-d. art. bacteriolagei, pl. bac-teriolage.
bacteriologic,-ă (-ri-o-) Referitor la bacterii sau la bacteriologic, adj., pl. bacteriologici,-ce. bacteriologie (-ri-o-) Ramură a biologiei care studiază bacteriile, s.f, art. bacteriologia, g.-d. art. bacteriologici.
bacteriostatic1 (-ri-o-) Medicament, substanţă care împiedică dezvoltarea bacteriilor, s.n., pl. bacterio-statice.
bacteriostatic2,-ă (-ri-o-) Care împiedică dezvoltarea bacteriilor, adj., pl. bacteriostatici,-ce. bacterioză (-ri-o-) Boală a plantelor provocată de bacterii, s.f, g.-d. art. bacteriozei, pl. bacteriaze. bacteriurie (-ri-u-) Prezenţa bacteriilor în urină, s.f, art. bacteriuria, g.-d. art. bacteriuriei. bade (pop.) Termen de adresare către un om mai în vârstă (de la ţară), s.m., art. badea, g.-d. art. badei/ lui badea.
badian (-di-an) Arbust din China şi Japonia, ale cărui frunze, flori şi fructe, plăcut mirositoare, sunt folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc.; (p. restr.) fructul acestui arbust, s.m., pl. badiani. badijona tr. l.A unge cu un medicament o parte bolnavă a corpului. 2. A unge trunchiul unui pom cu o soluţie specială împotriva insectelor. 3. A acoperi o şosea asfaltată cu o soluţie impermeabilă, vb. I, ind. prez. 3 badijonează.
badijonaj Badijonare. s.n., pl. badijonaje. badijonare Acţiunea de a badijona; badijonaj. s.f, g.-d. art. badijonării, pl. badijonări.
113
balansier
badinerie Piesă muzicală instrumentală vioaie, cu caracter glumeţ, s.f, art. badinena, g.-d. art. badineriei. badlands (bgdlendz) (angl.) Teren arid, degradat de ape şi lipsit de vegetaţie, s.n., pl. badlandsuri. badminton (bgdminton) (angl.) Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene. s.n.
baedeker (bgdecăr) (germ., înv.) Ghid turistic, s.n. bgftă (fam.) Noroc, şansă, s.f, g.-d. art. baftei, pl. bafte, bagi Carapace de broască ţestoasă din care se prelucrează piepteni, brăţări etc. s.f, art. bagaua. g.-d. art. bagalei.
bagaj !• Lucrurile care se iau într-o călătorie. /A-şi face -ui = a se pregăti de plecare. 2. (fig.) ~ de cunoştinţe = totalitatea cunoştinţelor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare, s.n., pl. bagaje, bagajist Responsabil cu bagajele într-un hotei, într-un aeroport etc. s.m., pl. bagajişti. bagatgl v. bagatelă.
baga^lă 1. Lucru fără importanţă; fleac, nimic. 2. (muz.) Scurtă piesă muzicală, în general cu caracter liric, [vo/; bagatgl s.«.] s.f. g.-d. art. bagatelei, pl. bagatgle. bagateliza tr. A minimaliza importanţa unui lucru, a unei idei etc. vb. I, ind. prez. 3 bagatelizează, bagatelizare Acţiunea de a bagateliza, s.f, g.-d. art. bagatelizării.
bagdadié (reg.) Plafon, tavan, s.f, art. bagdadia, g.-d. art. bagdadiéi, pl. bagdadn, art. bagdadiile. bagea (reg.) Bageac. s.f, art. bageaua, g.-d. art. bagglei, pl. baggle, art. bagglele. bageac/bagegcă (reg.) Deschizătură în formă de fereastră în acoperişul caselor ţărăneşti; bagea, hogeac. s.n./s.f, pl. bageacuri/baggci.
baghgta 1. Vergea de lemn cu care dirijorii conduc orchestra sau corul, //(fig.) Talentul, măiestria unui dirijor. /Sub - = sub conducerea diri jorală. //Beţişor cu care se lovesc instrumentele muzicale de percuţie. //Partea de lemn a arcuşului. 2. ~ magică = nuieluşă vrăjită cu care se fac minuni în poveşti. //Beţişorul scamatorului.
3.	Piesă cilindrică subţire a unui mecanism, a unei maşini. 4. Element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 5. Pâine subţire şi lungă.
6.	Dungă ornamentală la ciorapi, s.f., g.-d. art. baghgtei, pl. baghgte.
bahic,-! 1. Referitor la zeul Bahus; 2. De băutură, de petrecere. Cântec ad/, pl. bahici,-ce. bahnă (reg.) Loc mlăştinos, s.f, g.-d. art. bahnei, pl. bahne.	.
bahQrniţă (reg.) Babomiţă. s.f, g.-d. art. bahorniţei, pl. bahfimiţe.
baht Unitate monetară a Thailandei, s.m., pi bahţi. Bghus/(lat.) Bacchus (cch pron. c) Zeul viei şi vinului la romani, s.prop.m.
bal (reg.) Necaz, supărare; belea, s.n., pl. baiuri. baiaderă (pop.) Dansatoare indiană, s.f, g.-d. art. baiadgrei, pl. baiadgre.
bai ba rac (reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la ţară. s.n.. pl. baibarace. baider (reg.) Fular de lână colorată, s.n., pl. baidere. baideraş (reg.) Diminutiv al lui baider. s.n., pl. bai-deraşe.
bâle1 A. I. îmbăiere, scăldat. 2. Cadă, vană. //Apă de îmbăiat. /- de sânge - cantitate mare de sânge pierdută de cineva; (p. ext.) măcel. 3. încăpere amenajată pentru îmbăiere; apa folosită în acest scop. 4. Expunere a corpului (gol) la acţiunea razelor soarelui. B. (la pl.) Staţiune balneară, s.f, art. baia, g.-d. art. băii, pl. băi. baie2 (reg.) Mină. s.f, art. baia, g.-d. art. băii, pl. băi. baier v. baieră.
baieră (pop.) Sfoară, curea etc. prinsă de un obiect pentru a fi atârnat, transportat etc. /A strânge ~ile pungii = a face economii. A-şi dezlega ~ile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din ~ile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare. [var. baier i.n.] s.f. g.-d. art. băierii/baierii, pl. băieri/baieri. bain-marie (benmari) (fr.) Apă clocotită în care se fierb, în recipiente, alimente, s.n. baiongtă l. Armă de oţel cu vârf ascuţit care poate fi fixată la ţeava unei puşti. /Atac la~ = luptă corp la corp.
2.	(tehn.) îmbinare la - = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere şi rotire, s.f., g.-d. art. baiongtei pl. baiongte. baii^c (ba-i-) (înv.) I. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară de voluntari, s.n., pl. bairace. bairam (fam.) Petrecere, chef. s.n., pl. bairamuri. Bairam Numele a două mari sărbători religioase musulmane. s.prop.n.
baiţ Colorant folosit în tâmplărie, în tăbăcărie etc. s.n., pl. bâiţuri.
baiu (reg.) Nici să nu te gândeşti (la aşa ceva)! nici vorbă! interi.
bajoalgr (-joa-) Perete lateral de ecluză, s.n., pi bajoaigre.
bal Petrecere cu dans. organizată public, s.n., pl. baluri, balabustă (fam) l. Nevastă de evreu. //Nevastă, soţie.
2.	Femeie grasă şi diformă, s.f. g.-d. ari. balabustei, pl. balabuste.
baladă 1. Poezie epică în care se relatează o acţiune eroică, o legendă etc. 2. Compoziţie muzicală narativă. s.f, g.-d. art. baladei, pl. balade. baladgsc,-ă De baladă; baladier. adj., pl. baladgşti. baladigr,-ă (-di-er) (rar) Baladesc. aclj.,pl. baladigri,-e. baladjn,-ă (livr., în vechiul teatru francez) Comediant, bufon, s.m., pl. baladini: s.f., g.-d. art. baladinei, pl. baladme.
baladsr Sistem compus dintr-un ax cu mai multe roţi dinţate cu ajutorul cărora se schimbă viteza de rotaţie. s.n., pl. baladoare.
balafon Instrument muzical african de percuţie, s.n., pl. balafoane.
balalaică Instrument muzical de formă triunghiulară, cu trei coarde, s.f, g.-d. art. balalaicii, pl. balalaici, balama Mic dispozitiv metalic din două părţi, care se fixează la uşi, la ferestre etc. pentru a permite deschiderea şi închiderea lor prin rotire, //(fig., fam., la pl.) încheieturi ale corpului, A i se slăbi (cuiva) ~lele = a-şi pierde vigoarea. A-i tremura (cuiva) ~lele = a se teme. s.f. art. balamaua, g.-d. art. balamalei, pl. balamale, art. balamalele.
balamuc Spital pentru alienaţi mintal, //(fig.) Gălăgie mare, dezordine, s.n., pl. balamucuri, balang/balgnga Cuvânt care imită sunetul fócut de un clopot (mare), interj.
baiangă (pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor şi al oilor; talangă. s.f, g.-d. art. bălăngii, pl. bălângi. balanjtă Inflamaţie a mucoasei glandului. s.f., g.-d. art. balanitei, pl. balanite.
balans Mişcare de legănare; pendulare, balansare, s.n., pl. balansuri.
balansa 1 • tr şi refl. A (se) mişca când într-o parte când într-alta; a (se) legăna. 2. tr. A echilibra părţile unei balanţe, ale unui cântar etc. vb. /, ind. prez. 3 balansează.
balansare Acţiunea de a (se) balansa; legănare, balans. s.f, g.-d. art. balansării, pl. balansări, balansigr (-si-er) 1. (telin.) Piesă care, prin oscilaţiile ei, reglează mişcarea unui mecanism; balansor. ~ de ceasornic 2. Prăjină folosită de acrobaţii pe sârmă pentru a-şi menţine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor
balansină
114
la insectele diptere; halteră2, [var. (2, înv.) balanţier s,«.] s.n., pl. balansiere.
balansină Parâmă de metal sau de cânepă care susţine verigile catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor montate pe nave. s.f., g.-d. art. balansmei, pl. balansme. balansoar Fotoliu care se balansează, s.n., pl. balansoare.
balansor Balansier (1). s.n., pl. balansoare, balanţă 1. Aparat pentru măsurat greutăţi: cântar. IA pune în ~ — a judeca bine lucrurile înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) Raport între mai mulţi indicatori economici care trebuie echilibraţi. I~ comercială (a unei ţări) = raportul dintre valoarea generală a importurilor şi cea a exporturilor. ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de o ţară în relaţiile ei cu alte ţări într-o anumită perioadă (de obicei de un an).
3.	(sg., art.) Numele unei constelaţii din emisfera australă; unul dintre semnele zodiacului. IZodia ~ = perioada dintre 23 septembrie şi 22 octombrie, s.f, g.-d. art. balanţei, pl. balanţe, balanţigr v. balansier.
balaoăcheş,-ă i. adj., s.m. şi f. (glumeţ sau ir.) (Om) negricios. II. s.m. şi f. (depr.) Epitet dat unui ţigan.^adj., s.m. şi f., pi balaoacheşi,-e.
balast 1. încărcătură de pietriş, nisip etc. care asigură stabilitatea unei nave sau reglarea altitudinii unui balon; lest. 2. (fig.) Ceea ce este nefolositor, împovărător
3.	Amestec de pietriş şi nisip întrebuinţat în construcţii; strat pe care se aşază traversele şinelor de tren. s.n., pl. balasturi.
balasta tr. A acoperi cu balast o şosea, un teren etc. vb. 1, ind. prez. 3 balastează.
balasta re Acţiunea de a balasta. s.f, g.-d. art. balastării, pl. balastări.
balastieră (-ti-e-) Carieră de piatră sau de nisip, s.f,
g.-d. art. balastierei, pl. balastiere.
balastor Maşină pentru balastare. s.n., pl. balastoare.
balaş (înv.) Varietate de rubin, s.n., pl. balaşuri.
balaur Monstru din basme, imaginat ca un şarpe cu
multe capete, s.m., pl. balauri.
balauroaică (-la-u-) (rar) Monstru feminin din basme,
imaginat ca un şarpe cu multe capete, care întruchipează
răul. s.f, g.-d. art. balauroaicei, pl. balauroaice.
bală (pop.) Monstru, dihanie, fiară, s.f., g.-d. art. balei,
pl. bale.
balâc (reg.) Batog de nisetru. s.n. balboa Unitate monetară a statului Panama, s.m. balcaniadă (-ni-a-) Competiţie sportivă la care participă sportivi din ţările balcanice, s.f, g.-d. art. balcaniadei, pl. balcaniade.
balcanic,-ă Referitor la Munţii Balcani sau la Peninsula Balcanică. IJocuri ~ = balcaniadă, adj., pl. balca^ nici,-ce.
balcanism Cuvânt specific unor limbi balcanice, s.n.. pl. balcanisme.
balcanist,-ă Balcanolog. s.m., pl. balcanişti; s.f, g.-d.
art. balcanistei, pl. balcaniste.
balcanistică Ştiinţă care studiază limbile, literatura şi
istoria popoarelor balcanice; balcanologie, s.f, g.-d. art.
balcanisticii.
balcanolog,-ă Specialist în balcanistică; balcanist. s.m., pl. balcanologi; (rar) s.f, g.-d. art. balcanologei, pl. balcanologe.
balcanologie Balcanistică, s.f, art. balcanologia, g.-d. art. balcanologiei.
balcâz,-ă (reg.) Urât, diform, adj., pl. balcâzi,-e. balcon 1. Platformă cu balustradă aşezată pe peretele unei clădiri şi comunicând cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacole, de conferinţe etc. situată deasupra parterului, s.n., pl. balcoane.
balconaş Diminutiv al lui balcon, s.n., pl. balconaşe, baldachin 1. Acoperământ decorativ la un pat, la un tron etc. //Lucrare arhitectonică având acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt preot sau demnitar la anumite procesiuni, s.n., pl. baldachine, bale 1. Salivă care se prelinge din gură. /(fam.) A-i curge (cuiva) ~le după ceva = a dori mult ceva. 2. Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peştilor. 3. Urmă mucoasă pe care o lasă melcul în mers. s.f. pl. balegă/baligă (şi fig.) Excrement de animale mari; bălegar, s.f., g.-d. art. balegii/baligii, pl. balegi/baligi, baleia tr. l.A parcurge cu un fascicul electronic suprafaţa unui ecran luminescent. 2. (fig.) A mătura, vb. I, ind. prez. 3 baleiază; conj. prez. 3 să baleieze. baleiaj (-iaj) (fiz.) Deplasare a unui fascicul luminos pe un ecran, s.n., pl. baleiaje.
balenă 1. Gen de mamifere acvatice foarte mari, care trăiesc în oceane, //(fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, întrebuinţată pentru a ţine întinsă pânza corsetelor, gulerelor etc. s.f, g.-d. art. balenei, pl. balene.
balenieră (-ni-e-) Navă pentru vânătoarea de balene. s.f., g.-d. art. balenigrei, pl. balenigre. balercă (reg.) Butoiaş, s.f, g.-d. art. balercii, pl. balerci. balercuţă (reg.) Diminutiv al lui balercă. s.f., g.-d. art. balercuţei, pl. balercuţe.
balerin,-ă Persoană care are ca profesiune baletul; baletist. s.m., pl. balerini; s.f, g.-d. art. balerinei, pl. balerine.
balet 1. Dans artistic ale cărui figuri sugerează un anumit subiect. 2. Spectacol alcătuit din astfel de dansuri. 3. Compoziţie muzicală după care se execută asemenea dansuri. 4. Ansamblu de balerini şi balerine. s.n., pl. balete.
baletist,-ă (înv.) Balerin, s.m., pl. baletişti; s.f. g.-d. art. baletistei, pl. baletiste.
balic,-ă (arg.) Student în primul an; boboc, s.m., pl. babei; s.f, g.-d. art. balicei, pl. bahee. balie (-li-e) (reg.) Vas mare din doage, pentru spălatul rufelor, s.f, art. balia, g.-d. art. báliéi, pl. balii, art. baliile.
baligă v. balegă.
balimez (înv.) Bombardă, s.n., pl. balimezuri. ba li stă Maşină de război folosită în Antichitate la aruncarea de bolovani asupra duşmanilor, s.f, g.-d. art. batistei, pl. baliste.
baiistic,-ă Referitor la balistică. /Curbă ~ = traiectorie de proiectil. Pendul ~ = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor, adj., pl. balistici,-ce. balistică (fiz.) Ramură a mecanicii care studiază traiectoria corpurilor grele în spaţiu, s.f, g.-d. art. balisticii, balistician (-ci-an) Specialist în balistică, s.m., pl. ba-listicieni.
balistograf Aparat fotografic special care poate fotografia obiecte aflate în mişcare foarte repede, s.n., pl. balistografe.
balivernă Vorbă fară importanţă; vorbă de clacă, s.f,
g.-d. art. balivernei, pi baliverne.
baliza tr. A marca prin balize, vb. I, ind. prez. 3 ba-
lizează.
balizaj Semnalizare cu balize; balizare. s.n., pl. balizaje, balizare Acţiunea de a baliza, s.f, g.-d. art. balizării, pl. balizări.
baliză Indicator optic sau acustic, folosit în navigaţie şi în aviaţie pentru delimitarea unei zone, în topografie pentru a indica un punct etc. s.f, g.-d. art. balizei, pl. balize.
balmoş (reg.) Mâncare ciobănească preparată din caş dulce de oaie, fiert în lapte cu puţin mălai. s.n.
115
bană
balnear,-ă (-ne-ar) Referitor la băile de ape termale, minerale şi marine, adj., pl. balneari,-e. balneo- (-ne-o-) Element de compunere care înseamnă „balnear”.
balneoclimateric,-ă (-ne-o-) Balnear şi climateric. adj.,pl. balneoclimaterici,-ce.
balneoclimatic,-ă (-ne-o-) Balneoclimateric, adj., pl. balneoclimatici,-ce.
balneolog,-ă (-ne-o-) Medic specialist în balneologie. s.m., pl. balneologi; (rar) s.f., g.-d. art. balneologei, pl. balneologe.
balneologie,-ă (-ne-o-) De balneologie, adj., pl. bal-neolagici.-ce.
balneologie (-ne-o-) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul acţiunii curative a apelor termale, a nămolurilor etc. s.f. art. balneologia, g.-d. art. balneologiei.
baineoterapie (-ne-o-) Tratarea bolilor cu ajutorul apelor termale sau minerale şi a nămolurilor, s.f., art. balneoterapia, g.-d. art. balneoterapiei. balon 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare umplută cu un gaz mai uşor decât aerul, la care se ataşează
o	nacelă, /(fam.) A lua (pe cineva) in ~ = a ironiza (pe cineva). 2. (sport) Minge. 3. Jucărie formată dintr-o membrană elastică umplută cu aer. 4. ~ de săpun = băşici formate din clăbuci de săpun; (fig.) vorbe goale, amăgitoare. 5. Vas de laborator de formă sferică. 6. (şi fig.) ~ de oxigen = rezervor de oxigen întrebuinţat la reanimarea unui bolnav. 7. Balonzaid. s.n., pl. baloane, balona tr. şi refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. //A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine). vb. I, ind. prez. 3 balonează.
baionare Faptul de a (se) balona. //(med.) Meteorism. s.f., g.-d. art. balonării, pl. balonări. baionaş Diminutiv al lui balon, s.n., pl. balonaşe. balonet 1. Compartiment umplut cu gaz din interiorul unui dirijabil. 2. Flotor la extremităţile aripilor unui hidroavion. s.n., pl. baionete.
baion-sondă Balon prevăzut cu aparate de observare, care se lansează în atmosferă pentru cercetări ştiinţifice. s.n., pl. baloane-sondă.
balonzaid/balonzaid 1. Ţesătură impermeabilă de bumbac sau de mătase. 2. Pardesiu de ploaie dintr-o astfel de ţesătură; balon (7). [var. balonzaide £.«.] s.n., pl. balonzaide/balonzaide. balonzaide v. balonzaid.
balet Pachet mare de materiale (lână, paie etc.) sau de obiecte (rufe, haine etc.). s.n./m., pl. baloturi/baloţi. balota tr. A strânge în baloturi, vb. J, ind. prez. 3 balotează.
balotaj Situaţie în care, la o alegere, niciunul dintre candidaţi nu întruneşte numărul necesar de voturi şi este necesară repetarea alegerii, s.n., pl. balotaje, balsa Arbore tropical al cărui lemn foarte uşor este folosit la construcţia de machete de avion sau de ambarcaţiuni. s.m.
balsam 1. Preparat aromat şi curativ extras din răşini sau din substanţe vegetale. //Substanţă aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor, //(fig.) Miros plăcut şi pătrunzător. 2. (fig.) Mângâiere, alinare, s.n., pl. balsamuri.
balsamic,-ă De balsam. //Care are însuşirile balsamului. adj., pl. balsamici,-ce.
balsamină Plantă ornamentală cu flori albe, roşietice şi cu fructe în formă de capsulă, s.f.. g.-d. art. balsaminei, pl. balsamine. baltac v. baltag.
baltag Topor cu coadă lungă, întrebuinţat şi ca armă. [var. (reg.) baltac s.n., pl. baltage.
baltă 1. Apă stătătoare permanentă cu vegetaţie şi faună specifică. IA rămâne (sau a sta, a zăcea) - = a fi lăsat în părăsire; a stagna. A lăsa ceva ~ = a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta in ~ = a spune o vorbă nepotrivită, nedelicată. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; băltoacă, s.f, g.-d. art. bălţii, pl. bălţi, baltic,-ă Referitor la Marea Baltică şi la regiunile învecinate. adj., pl. baltici,-ce.
balustradă Element de construcţie asemănător cu un gard scund, care mărgineşte un balcon, o scară, o punte etc. s.f., g.-d. art. balustradei, pl. balustrade, balustră v. balustru.
ba lustru 1. Fiecare dintre stâlpii unei balustrade. 2. Compas special pentru trasarea cercurilor foarte mici. [var. balustră î./Ţ s.m.. pl. baluştri, art. baluştrii. balzacian,-ă (-ci-an) în maniera lui Balzac, adj., pl. balzacieni,-e.
balzacianjsm (-ci-a-) Ceea ce este specific operei lui Balzac (latura socială, relaţia dintre individ şi mediu etc.); tendinţă de a prelua şi de a cultiva teme, motive etc. balzaciene, s.n.
bamă Plantă leguminoasă cu fructe păroase, comestibile. folosite în alimentaţie, s.f., g.-d. art. bamei, pl. bame.
bambus Plantă exotică arborescentă, cu tulpina goală pe dinăuntru, întrebuinţată la construcţii, s.m., pl. bambuşi.
ban1 l. Unitate monetară şi monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (p. restr.) monedă măruntă. IA nu face doi ~i = a nu valora nimic. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie. 2. (la pl.) Avere. IA ft plin (sau doldora) de ~i = a fi bogat. A avea ~i la ciorap sau a strânge ~i la ciorap = a avea sau a face economii. Băiat (sau fecior) de ~i gata = fiu de oameni avuţi care iroseşte banii părinţilor. s.m., pl. bani.
ban2 (în Evul Mediu) Mare dregător în Ţara Românească; titlu purtat de boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. //(în Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc, s.m., pl. bani. banal1 Ceea ce este obişnuit, s.n. bangl2,-ă Care este lipsit de originalitate; obişnuit, adj., pl. banali,-e.
banalitate l. (la sg.) Caracterul a ceea ce este banal.
2.	(la pl.) Lucruri, idei banale, s.f, g.-d. art. banalităţii, pl. banalităţi.
banaliza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină obişnuit, comun, lipsit de originalitate, vb. /, ind. prez. 3 banalizează.
banalizare Acţiunea de a (se) banaliza, s.f, g.-d. art. banalizării.
banan (rar) Plantă tropicală cu frunze late şi lungi, cu fructe comestibile; bananier1, s.m., pl. banani, banană 1. Fruct de banan, de culoare galbenă, lunguieţ şi cu gust aromat. 2. Piesă de contact electric, formată dintr-un mic cilindru metalic, învelit în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent, s.f, g.-d. art. bananei, pl. banane. bananier1 (-ni-er) Banan, s.m., pl. bananieri. bananier2 (-ni-er) Navă pentru transportul bananelor. s.n., pl. bananiere.
bananier3,-ă (-ni-er) Referitor la banane, care cultivă banane, //(fig., despre state) Subdezvoltat economic. adj., pl. bananieri,-e.
banamt Rocă eruptivă utilizată la construcţii, s.n. banat Ţinut administrat de un ban2, s.n., pl. banate. bană Bucată de lemn, de plută etc. folosită de pescari pentru a însemna locul unde au pus carmacele. s.f, g.-d. art. banei, pl. bane.
banc
116
banc1 A. I. îngrămădire de nisip şi pietriş pe fundul mărilor şi a! oceanelor. 2. Grup mare de peşti. B. Masă de lucru într-un atelier. ~ de tâmplărie. t~ de probă = instalaţie pentru controlul calităţilor tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă la ambarcaţiunile mici. s.n., pl. bancuri.
banc2 I. (fam.) Glumă, anecdotă. 2. Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. bancuri.
bancaizăn I. Bucată de fier la bancul1 tâmplarului cu care se fixează scândurile date la rindea. 2. Piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. s.n., pl. bgncăizăne.
bancar,-ă Referitor la bancă2. Deficit -. adj., pl. bancari,-e.
bancă1 l. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. /~a ministerială - locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. ~ci acuzaţilor = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzaţi, -a apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaţilor care apără pe acuzaţi. //Scaun cu pupitru pentru elevi. /{De) pe ~le şcolii = din (sau în) timpul petrecut la şcoală. A sta (sau a rămâne) in ~sa = a sta pasiv,.«^diferent. s.f., g.-d. art. băncii, pl. bănci. bancă2 l. Instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit. /Bilet de ~ = bancnotă. 2. - de organe = serviciu specializat care dispune de organe anatomice conservate în vederea utilizării lor pentru transplant. - de date (sau de informaţii) = set de informaţii stocate şi redate prin intermediul calculatorului.
3.	(la jocul de cărţi) Sumă din care bancherul plăteşte câştigurile celorlalţi jucători. IA sări (sau a face sâ sară) ~a (în aer) = a câştiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. s.f.. g.-d. ari. băncii, pl. bănci, banchgr 1. Proprietar sau mare acţionar al unei bănci. 2. (la jocul de cărţi) Persoană care conduce jocul, s.m., pl. bancheri.
banchet Masă festivă la care se sărbătoreşte o persoană sau un eveniment; festin, ospăţ. s.n.. pl. banchete, banchgtă I. Bancă montată în unele vehicule; bancă mică fără spetează. 2. Suprafaţă orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (echitaţie) Obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă, s.f., g.-d. art. banchetei, pl. banchete, banchiză întindere de gheaţă plutitoare formata în regiunile polare, s.f, g.-d. art. banchizei, pl. banchize. bancnQtă Hârtie-monedă emisă de o bancă2 (I), folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă, s.f, g.-d. art. bancnotei, pl. bancnote.
banco (în expr., la jocul de bacara) A face ~ = a susţine
miza jocului împotriva băncii, s.n.
bancocrat (rar) Adept al bancocraţiei, s.m.. pl. ban-
cocraţi.
bancocraţie (rar) Afirmare politică a capitalului bancar. s.f, art. bancocraţia, g.-d. ari. bancocraţiei. bancomat Automat bancar care eliberează bancnote pe baza unui card. s.n., pl. bancom&te. banc rut (rar) Bancrutar. s.m., pl. bancruţi. bancruta intr. (rar) A da faliment, vb. /, ind. prez. 3 bancrutează.
bancrutar (rar) Persoană care a suferit o bancrută; ban-crut. s.m., pl. bancrutari.
bancrută Faliment însoţit de nereguli financiare în dauna creditorilor, s.f, g.-d. an. bancrutei, pl. bancrută, banda refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii aşezate greşit, vb. I, ind. prez. 3 se bandează.
bandaj 1. Faşă de tifon cu care se leagă o rană sau se imobilizează o parte a corpului; pansament. //Aparat elastic care susţine o hernie. //Fâşie de pânză cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii şi peste care îşi pun mănuşile.
2. Cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe obada unui vehicul. 3. îmbrăcăminte care protejează o ţeavă, o vargă de metal etc. s.n., pl. bandaje, bandaja tr. şi refl. A(-şi) aplica un bandaj, vb. I, ind. prez. 3 bandajează, I pl. bandajăm, bandajare Acţiunea de a (se) bandaja, s.f, g.-d. art. bandajării, pl. bandajări.
bandajjst Fabricant, vânzător de bandaje, s.m., pl. ban-dajişti.
bandare Acţiunea de a se banda, s.f, g.-d. art. bandării. bandă1 1. Grup de răufăcători. 2. (glumeţ) Grup de prieteni. 3. (înv.) Ceată de soldaţi. 4. Trupă de muzicanţi; taraf, s.f, g.-d. art. bandei, pl. bande. bandă2 1. Fâşie de hârtie, de stofă, de piele etc. cu care se leagă sau se înfăşoară ceva; bantă. 2. Fâşie cu care se împodobeşte un articol de îmbrăcăminte. 3. - de magnetofon = fâşie magnetizată care serveşte la înregistrarea şi reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop. ~ rulantă (sau de transport) = fâşie de cauciuc, de plăci metalice etc. cu care se transportă în plan orizontal materiale sau piese. ~ de circulaţie = diviziune a unei şosele pe care pot circula, în acelaşi sens, numai un şir de vehicule. ~ de frecvenţe = domeniu continuu de frecvenţe în telecomunicaţii. - X ~ bandă de frecvenţe cuprinse în domeniul microundelor. 4. Margine elastică a mesei de biliard. //Margine a terenului de popice. 5. Şină care leagă două ţevi ale unei arme de vânătoare. 6. Grup de frecvenţe învecinate sau apropiate care fac parte djn spectrul unei radiaţii sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii greşit repartizate, s.f, g.-d. art. bgnzii, pl. benzi, banderţlă (livr.) Suliţă mică pe care toreadorii o înfig în ceafa taurului pentru a-l aţâţa, s.f, g.-d. art. bande-rilei, pl. banderile.
banderolare Aplicare a unei banderole, s.f, g.-d. art. banderolirii.
banderolă 1. Fâşie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj, al unei cărţi etc., care indică integritatea obiectului ambalat. 2. Brasardă (1). 3. Steguleţ care serveşte ca semn distinctiv, prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc. s.f, g.-d. art. banderalei, pl. banderole, bandigră (-di-e-) (rar) Steag, stindard, s.f, g.-d. art. bandierei, pl. bandiere.
bandit Persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tâlhar, s.m.. pl. bandiţi, banditgsc,-ească De bandit, adj., pl. banditeşti, banditgşte Ca bandiţii; tâlhăreşte, adv. banditism Faptă de bandit; tâlhărie, s.n., pl. banditisme, bandoală (reg.) Femeie proastă, s.f, g.-d. ari. bandoa-lei, pl. bandoale.
bandolă Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. s.f, g.-d. art. bandáiéi, pl. bandele, bandotgcă Colecţie de benzi de magnetofon, s.f, g.-d. art. bandotecii, pl. bandoteci. bandgu 1. Legătură de încins fruntea, de legat capul sau ochii. 2. Mulură orizontală care marchează limita dintre etaje sau apariţia unei bolţi. 3. Cadru decorativ exterior la intrarea într-un tunel, s.n., art. bandául, pl. bandQuri.
bandulă Frânghie subţire cu o greutate de lemn la un capăt, care se aruncă spre ţărm pentru a lega de ea parâmele de acostare, s.f, g.-d. art. bandulei, pl. bandule. banduligră (-li-e-) Fâşie de piele sau de stofă alezată de-a curmezişul pieptului pentru a susţine o armă. Un ~ = de-a curmezişul pieptului s.f, g.-d. art. bandulierei, pl. banduliere.
117
barbetă
bandurar (rar) Bandurist. s.m., pl. bandurari. bandură1 (reg.) Cârpă de pânză groasă şi aspră, s.f., g.-d. art. bandurei. pl. bandure.
bandură2 (rar) Instrument muzical popular ucrainean cu 8 până la 24 de coarde, s.f, g.-d. art. bandurii, pl. ban-duri.
bandurist,-ă (rar) Cântăreţ din bandură2; bandurar. s.m., pl. bandurişti; s.f, g.-d. art. banduristei, pl. ban-duriste.
bang1 Cuvânt care imită sunetul clopotului, interj.
bang2 (fiz., în sintagma) ~ snnic = zgomot puternic
produs în momentul când un corp în mişcare depăşeşte
viteza sunetului, s.n.
bangăt (rar) Dangăt, s.n., pl. bangăte.
banieră (-ni-e-) (înv.) I. Drapel militar medieval.
2. Unitate militară feudală, s.f. g.-d. art. banierei. pi
baniere.
baniţă Veche unitate de măsură pentru cereale, cu capacitatea între 21 şi 34 de litri; vas cu această capacitate. s.f, g.-d. art. baniţei, pl. baniţe, banjo Instrument muzical cu 5 până la 9 coarde, asemănător cu mandolina, s.n., art. banjoul, pl. banjouri. banking (benching) (angl., în sintagma) Principiu ~ = principiu de politică monetară, introdus de un grup de economişti englezi, care susţineau că, alături de aur, din mijloacele de circulaţie trebuie să facă parte banii de credit emişi de bănci. s.n.
banner (benăr) (angl.) Afiş mare cu conţinut publicistic, politic etc. s.n., pl. bannere. bantă 1. Bandă2 (1). //Fâşie de pânză cusută pe marginea gulerului sau a mânecilor cămăşii. 2. (înv., la pl.) Cătuşe, obezi, s.f, g.-d. art. benţii, pl. benţi. bantu/bantu I. adj. invar. Referitor la bantu (II) sau la limbile vorbite de această populaţie. II. s.m. şi f. Populaţie negroidă din Africa ecuatorială şi de sud. adj. invar., s.m. şi f., pl. bantu/bantu, bantustan Zonă rezervată negrilor în perioada regimului rasist din Republica Africa de Sud. s.n., pl. bantustane.
bantustanizare Mutare silită într-o rezervaţie într-un regim rasist, s.f, g.-d. art. bantustanizării, pl. bantustanizări.
baobab Arbore din Africa tropicală, cu diametrul tulpinii până la 20 de metri, cu fructe mari, lunguieţe. [var. boabab s.m.] s.m.. pl. baobabi, baptism (rar) Doctrină creştină care practică botezul la vârstă adultă, s.n.
baptist,-ă (Adept) al baptismului, adj., s.m. şi f. pl. baptişti,-ste.
baptisteriu Mic edificiu sau loc într-o biserică catolică unde au loc botezurile, s.n., art. baptisteriul, pl. bap-tisterii, art. baptisteriile.
bar1 Unitate de măsură a presiunii atmosferice, s.m., pl. bari.
bar2 l. Local în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în faţa unei tejghele; (p. restr.) tejghea la care se servesc băuturi 2. Dulap în care se ţin băuturile. 3. Local de noapte cu program, muzical-distractiv; cabaret, s.f, pl. baruri, bara ft l.A bloca, a închide o trecere, circulaţia etc. 2. A anula cu o linie un text scris. vb. I, ind. prez. 3 barează, barabancă (înv., reg.) Tobă pentru anunţarea licitaţiilor. s.f, g.-d. art. barabancei, pl. barabgnce. barabanci (înv., reg.) Toboşar, s.m., pl. barabanci. baraboi Plantă erbacee comestibilă, cu rădăcina în formă de bulb. s.m., pl. baraboi, art. baraboii. bara bulă (reg.) Cartof, s.f., g.-d. art. barabulei, pl. barabule.
barabulişte (reg.) Loc semănat cu cartofi, s.f, g.-d. art. barabuliştii, pl. barabulişti.
baracament Ansamblu de barăci (pe un şantier), s.n., pl. baracamente.
baracă Construcţie provizorie din scânduri, folosită ca locuinţă, magazie etc. s.f, g.-d. art. barăcii, pl. barăci, baragladină (pop.) Ţigan, s.f, g.-d. art. baragladinei, pl. baragladine.
baraj 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu pentru a crea un lac de acumulare: stăvilar. 2. (mii.) Fortificaţie făcută pentru a opri înaintarea inamicului. IFoc de ~ = tragere calculată pentru a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafaţă de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ~ de artilerie = trageri de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. 3. Piedică, barieră.
4.	întrecere între două echipe sau doi sportivi cu acelaşi număr de puncte, pentru a se putea departaja într-un clasament. 5. (med.) ~ psihic = oprire bruscă şi nemotivată a unui act, considerată ca simptom al schizofreniei. s.n., pl. baraje.
barajist Persoană care asigură întreţinerea unei instalaţii de captare a apei. s.m., pl. barajişti. barată Aparat cu care se fabrică untul şi unele uleiuri vegetale, s.f., g.-d. art. baratei, pl. barate, bară 1. Bucată lungă de lemn sau de fier; drug. 2. Fiecare dintre cele trei bârne din care este construită poarta la unele jocuri sportive. 3. Loc de unde avocaţii pledează în instanţă. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părţi dintr-un text. //Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. îngrămădire de aluviuni sub apă, la gura de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă de la gura unui fluviu spre amonte, s.f, g.-d. art. barei, pl. bare. barbacană 1. Deschizătură mică lăsată într-un zid pentru scurgerea apei colectate în spatele acestuia. 2. Deschizătură îngustă, pentru aerisire şi lumină, făcută în zidul unei clădiri medievale, s.f, g.-d. art. barbacanei, pl. barbacane.
barba-caprei Denumire dată unor specii de plante perene, cu flori galbene şi cu frunze înguste, s.f art., g.-d. art. bărbii-caprei.
barba-împăratului Plantă erbacee cu flori de diferite culori, cultivată ca plantă ornamentală, s.f, art., g.-d. art. bărbii-împăratului.
barba-lupului Plantă erbacee cu flori galbene, s.f. art., g.-d. art. bărbii-lupului.
barbar,-ă I. adj. 1. (la greci şi la romani) Străin, de alt neam. 2. Incult, necivilizat, //(adv.) în mod crud, sălbatic.
II.	s.m. şi f. 1. (la m. pl.) Nume dat popoarelor migratoare de la începutul Evului Mediu; (la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 2. Persoană cu o purtare necivilizată, grosolană, adj., s.m şi f, pl. barbari,-e. barbarie 1. Stare primitivă de dezvoltare social-cultu-rală. 2. Comportare care dovedeşte lipsă de respect faţă de cultură şi civilizaţie; cruzime, s.f., art. barbaria, g.-d. art. barbariei, pl. barbarii, art. barbariile, barbarism Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar, s.n., pl. barbarisme, barba-ursului Coada-calului. s.f. art., g.-d. art. bărbii-ursului.
barbă 1. Păr care creşte pe bărbia şi pe obrajii bărbaţilor, lîn ~ = pe ascuns, (arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minţi. 2. Parte a feţei corespunzătoare proeminenţei maxilarului inferior; bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Ţepii de la spicele cerealelor, s.f, g.-d. ari. bărbii, pl. bărbi, barbă-aibastră (fam.) Bărbat care îşi schimbă nevestele, s.m., g.-d. lui barbă-albastră. barbet (rar) Prepelicar. s.m., pl. barbeţi, barbetă (rar) 1. Smoc de păr lăsat să crească pe părţile laterale ale feţei; favoriţi. 2. Parâmă cu care se leagă o ambarcaţiune de o navă sau de chei. s.f, g.-d. art. barbetei, pl. barbete.
barbian
118
barbian,-ă (-bi-an) în maniera lui Ion Barbu; de Ion Barbu. adj., pl. barbieni,-e.
barbişă (rar) Barbişon. s.f.. art. barbişa, g.-d. art. bar-bişei, pl. barbişe.
barbişon Barbă mică lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişă. s.n., pl. barbişoane. barbituric1 Medicament care are o acţiune calmantă. s.n., pl. barbiturice.
barbituric2,-ă 1. Acid - = substanţă sintetică obţinută prin condensarea ureei. 2. Care are o acţiune hipnotică, sedativă sau narcotică, adj., pl. barbiturici,-ce. barbiturism Intoxicaţie cu barbiturice. s.n. barbotaj 1. (tehn.) Ungere a unui motor prin împroşcarea lubrifiantului pe suprafaţa de uns. 2. (chim., fiz.) Trecere forţată a unui gaz printr-un lichid; barbotare. s.n., pl. barbotaje.
barbotare (chim., fiz.) Barbotaj. s.f, g.-d. art. bar-botării, pl. barbotări.
barbotmă Pastă vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică. //Decoraţie cu o asemenea pastă, pe faianţă sau pe porţelaih s.f, g.-d. art. barbotmei, pl. barbotme. barbun Peşte de mare de culoare roşiatică şi cu carnea foarte gustoasă, s.m., pl. barbuni. barbut Joc de noroc cu zaruri, s.n. bare Velier cu trei arbori şi cu velatură pătrată, s.n., pl. barcuri.
barcagiu Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraş, s.m., pl. barcagii, art. barcagiii, barcană Dună în formă de potcoavă, cu convexitatea în partea din care bate vântul, s.f, g.-d. art. barcanei, pl. barcane.
barcarolă Cântec al gondolierilor veneţieni; compoziţie muzicală cu caracter liric, s.f, g.-d. art. barcarolei, pl. barcarole.
barcaz Ambarcaţiune mare de lemn folosită mai ales de pescari, s.n, pl. barcazuri.
barcă Mică ambarcaţiune cu vâsle, cu pânze sau cu motor, s.f, g.-d. art. bărcii, pl. bărci, barchet v barhet.
bard 1. (la vechii celţi) Poet care compunea şi recita cântece războinice sau religioase. 2. (p. ext.) Poet. s.m., pl. barzi.
bardă Secure cu tăişul lat având coada scurtă. IA da (sau a azvârli) cu ~a în lună sau a da cu ~a în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit din - (sau cu ~a) = cioplit grosolan, s.f, g.-d. art. barzii, pl. bărzi. bardou Animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă, s.m., art. bardoul. barej v. bariş.
barem1 Măcar, cel puţin. [var. baremi, barim adv. ] adv. barem2 1. Tabel în care sunt calculate valorile unor elemente sau date. //Mod de rezolvare şi de notare a subiectelor la examene. 2. Normă care trebuie realizată de un sportiv sau de o echipă pentru a se califica într-o competiţie. s.n.,pl. bareme, baremi v. barem1.
baretă1 1. Bentiţă îngustă (de piele, de pânză) cu care se încheie un pantof. 2. Lamelă metalică fixată transversal pe o medalie, pe o tabacheră etc. 3. Panglică la o decoraţie. s.f, g.-d. art. baretei, pl. barete. baretă2 Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colţuri, purtată de preoţii catolici, s.f, g.-d. art. baretei, pl. barete.
barhet Ţesătură de bumbac flanelată. [var. barchet s.n.] s.n., pl. barheturi.
baric,-ă Referitor la presiunea atmosferică. /Sistem ~ = repartizare a presiunii atmosferice în zonele cu presiune ridicată sau scăzută, adj., pl. barici,-ce.
baricada 1. tr. A închide (un drum, o intrare etc.) printr-o baricadă; a bloca. 2. refl. A se pune la adăpost după o baricadă, vb. I, ind. prez. 3 baricadează, baricadşre Acţiunea de a (se) baricada, s.f, g.-d. art. baricadării, p/vbaricadări.
baricadă 1. întăritură improvizată, folosită mai ales în luptele de stradă. /A fi pe ~e - a fi la datorie. A fi de cealaltă parte a -ei = a fi în tabăra opusă. A muri pe ~e = a muri luptând pentru o cauză, pentru o idee. 2. (fig.) Obstacol, piedică, s.f, g.-d. art. baricadei, pl. baricade.
baricentru 1. Centru de greutate. 2. Punct de întâlnire a medianelor unui triunghi, s.n., art. baricentrul, pl. baricentre.
barie (-ri-e) Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forţe de o dină pe un centimetru pătrat. s.f, art. baria, g.-d. art. bariéi, pl. barii, art. bariile. barieră (-ri-e-) 1. Bară mobilă cu care se opreşte circulaţia pe o şosea, trecerea peste o cale ferată etc.; (p. ext.) loc unde se intersectează o şosea cu calea ferată. 2. (fig.) Piedică, obstacol. /- socială = element care face dificilă pătrunderea într-o grupare socială ierarhic superioară. 3. Loc de intrare într-un oraş, unde altădată se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare; (p. ext.) periferie, s.f, g.-d. art. barierei, pl. bariere.
barii Unitate de măsură pentru volume, egală cu aproximativ 160 de litri, utilizată mai ales în SUA şi în Anglia, s.m., pl. barili, barim v. barem1.
barimetne Determinare aproximativă a greutăţii animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului şi organelor lor. s.f, art. barimetria, g.-d. art. barimetriei. barion (-ri-on) Particulă elementară grea, cu masă de repaus egală sau mai mare decât a nucleonului. s.m., pl. barioni.
barionic,-ă (-ri-o-) Referitor la barion. adj., pl. bari-onici,-ce.
barisferă Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km; centrosferă. s.f, g.-d. art. barisferei. bariş Broboadă de lână subţire, [var. barej, bariz s.n.] s.n., pl. barişe.
barjtă Hidrát de bariu. s.f. g.-d. art. baritei, pl. barite. baritjnă Sulfat natural de bariu, s.f, g.-d. art. baritinei, pl. baritme.
bariton1 Cântăreţ a cărui voce se plasează între tenor şi bas. s.m., pl. baritoni.
bariton2 1. Registru al vocii bărbăteşti, situat între tenor şi bas. 2. Instrument de alamă care are, în orchestră, un rol analog cu acela al baritonului1 într-un cor. s.n., pl. (2) baritoane.
bgriu Metal moale, alb-argintiu, ai cărui compuşi sunt folosiţi la fabricarea vopselelor, în medicină etc. s.n., art. bariul, bariz v. bariş.
barjă 1. Navă cu fundul plat folosită pentru transporturi grele (minereuri, materiale de construcţii etc.) pe căi navigabile. 2. Barcă cu o velă pătrată pentru pescuitul pe râuri, s.f, g.-d. art. barjei, pl. barje. barman Persoană care serveşte la un bar. s.m., pl. barmani.
barmaniţă Femeie care serveşte la bar. s.f, g.-d. art. barmaniţei, pl. barmaniţe.
baroană Femeie cu titlu de baron; soţie sau fiică de baron; baroneasă, s.f, g.-d. art. baroanei, pl. baroane. baroc1 Stil artistic specific secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, caracterizat prin gustul pentru monumental, ornamentaţie excesivă, libertatea formelor etc. //Stil literar caracterizat prin fantezie şi o mare libertate de exprimare, s.n.
119
basma
baroc2,-ă (despre construcţii, mobilier etc.) Care este excesiv încărcat, monumental etc. adj., pl. baroci,-ce. barocameră Cameră pentru încercarea rezistenţei fizice a piloţilor şi sportivilor în condiţii de variaţie a altitudinii şi presiunii, s.f, g.-d. art. barocamerei, pl. barocamere.
baroforeză Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influenţa gravitaţiei, s.f, g.-d. art. baroforezei, pl. baro-foreze.
barograf Barometru care înregistrează curba înălţimilor atinse de un avion, s.n., pl. barografe. barogramă Curbă înregistrată de barograf. s.f, g.-d. art. barogramei, pl. barograme. barometric,-ă Despre barometru, adj., pl. baromé; trici,-ce.
barometru 1. Aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) Ceea ce serveşte pentru a măsura ceva. ~ de opinie, s.n., art. barometrul, pl. barometre. baron Titlu de nobleţe în apusul şi centrul Europei, superior cavalerului şi inferior vicontelui, s.m., pl. baroni.
baronarcoză Narcoză prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică, s.f., g.-d. art. baronarcozei.
baroneasă Baroană, s.f, g.-d. art. baronesei, pl. baro-nese.
baronet Titlu de nobleţe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri, s.m., pl. baroneţi. baromé (rar) Titlu de baron; domeniul unui baron, s.f, art. baronia, g.-d. art. baroméi, pl. baromi, art. baromi le. baroreceptor (fiziol.) Terminaţie nervoasă din pereţii vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase; presoreceptor. s.m., pl. baroreceptori. baros Ciocan mare şi greu. s.n., pl. baroase.
_ barosan,-ă (fam.) Mare (şi greu). //(s., fig., arg.) Persoană influentă, bogată, adj., pl. barosani,-e. baroscop Aparat în formă de balanţă cu ajutorul căruia se demonstrează existenţa presiunii atmosferice, s.n., pl. baroscoape.
barotermograf Barotermometru înregistrator, s.n., pl. barotermografe.
barotermometru Instrument care măsoară concomitent presiunea atmosferică şi temperatura aerului, s.n., art. barotermometrul, pl. barotermometre. barou Asociaţie a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativă; sediul acestei asociaţii, s.n., art. baroul, pl. barouri.
barşon (reg.) Catifea (roşie), s.n., pl. barşoane. barter (angl.) Acord comercial prin care părţile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale. s.n. bartiţă (reg.) Pojghiţă de mucegai care se formează pe borş sau pe zeama de varză acră. s.f, g.-d. art. bartiţei, pl. bartiţe.
barză Pasăre călătoare cu ciocul roşu, cu gâtul şi picioarele lungi; cocostârc, s.f, g.-d. ari. berzei, pl. berze. bas1 Cântăreţ a cărui voce se plasează în registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; basist, s.m., pl. başi. bas2 1. Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. Instrument care are cel mai grav sunet într-o orchestră, s.n., pi (2) bit suri.
basamac (pop.) Rachiu de calitate inferioară, s.n., pl. basamace.
basarabean,-ă (Locuitor) din Basarabia, adj., s.m., pl. basarabeni,-e.
basarabeanei Locuitoare din Basarabia, s.f, g.-d. art. basarabencei, pl. basarabence. bas-bariton Cântăreţ cu registrul vocal între bas şi bariton, s.m., pl. başi-baritoni.
basc1 Parte a unei jachete (sau fuste) care acoperă şoldurile, s.n., pl. bascuri.
basc2,-ă 1. (Locuitor) din Ţara Bascilor, adj., s.m. şi f., pl. basci,-ce.
basc3/bască Beretă cu marginile îndoite înăuntru. s.nJs.f., pl. bascuri/băşti.
bască1 Limba vorbită în Ţara Bascilor, s.f, g.-d. art. bascei.
bască2 v. basc3.
baschet1 Joc sportiv în care fiecare dintre cele două echipe încearcă să introducă mingea în coşul echipei adverse; baschetbal. s.n.
baschet2 (mai ales la pl.) Ghete de baschet2, cu talpă groasă de cauciuc, s.m., pl. bascheţi, baschetbal (înv.) Baschet, s.n. baschetbalist,-ă Sportiv care practică baschetul, s.m., pl. baschetbalişti; s.f, g.-d. art. baschetbahstei, pl. baschetbaliste.
bascula intr. 1. (despre un corp) A se balansa, a oscila în jurul unei axe orizontale. Iltr. A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin rotirea platformei. 2. (fig.) A ezita între două posibilităţi, vb. I, ind. prez. 3 basculează.
basculant,-ă Care basculează. Camion adj., pl. basculanţi,-te.
basculantă Autocamion prevăzut cu o benă basculantă. s.f, g.-d. art. basculantei, pl. basculante, basculare Acţiunea de a bascula, s.f, g.-d. art. basculării, pl. basculări.
basculator Dispozitiv care permite descărcarea prin basculare a unui camion sau a unui vagonét, s.n., pl. bas-culatoare.
basculă 1. Balanţă cu braţele inegale, folosită la cântărirea greutăţilor foarte mari. 2. Scândură mobilă aşezată în cumpănă pe un suport, folosită la diferite tipuri de sărituri. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile, s.f, g.-d. art. basculei, pl. bascule, baseball (beisbol) (angl.) Joc sportiv din America de Nord, asemănător cu oina, în care mingea este lansată spre terenul echipei adverse cu o bâtă. s.n., art. baseballul. basedow/basedow (-ze-) (germ.) Boală endocrină caracterizată prin insomnie, proeminenţa globilor oculari etc. s.n.
basedowian,-ă (-ze-, -vi-an) (Persoană) care suferă de basedow. adj., s.m. şi f., pl. basedowieni,-e. baset Câine de vânătoare cu corpul lunguieţ, picioare scurte, urechi lungi, având pe corp pete roşietice sau negre, s.m., pl. baseţi.
BASIC/Basic (beisic) (angl., inform.) Limbaj de programare a calculatoarelor, s.prop.n.
Basic-English (beisic-ingliş) (angl.) Formă simplificată a limbii engleze, redusă la elementele de bază, cu scopul de a servi ca limbă internaţională, s.n. basidie (-di-e) Organ al unor ciuperci pe care se formează sporii, s.f, art. basidia, g.-d. art. basidiei, pl. basidii, art. basidiile.
basidiomicetă (-di-o-) (la pl.) Clasă de ciuperci sapro-fite sau parazite la care sporii se formează pe basidii; (la sg.) ciupercă din această clasă, s.f, g.-d. art. basidio-micetei, pl. basidiomicete.
basist i. Bas1. 2. Muzicant care cântă la un instrument cu timbru de bas2 (2). s.m., pl. basişti. basm 1. Naraţiune cu personaje fantastice care întruchipează binele şi răul. /(fam.) A se face de - = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, s.n., pl. basme, basma Bucată de pânză colorată cu care femeile îşi acoperă capul. IA scoate (pe cineva) ~ curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieşi (sau a scăpa) ~ curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură, s.f, art. basmaua, g.-d. art. basmalei, pl. basmale.
basmangiu
120
basmangiu (înv.) Fabricant sau negustor de basmale. s.m., art. basmangiul, pl. basmangii, art. basmangiii. basnă (înv.) Relatare mincinoasă, scornită; băsnire. s.f, g.-d. art. basnei, pl. basne.
bason (livr.) I. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă s.n., pl. basoane.
basorelief (-li-ef) Sculptură scoasă în relief pe un fond cu care face corp comun, s.n., pl. basoreliefuri, basta (fam.) Ajunge! destul! (Şi) cu asta adv. bastard,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Copil) nelegitim. 11. s.m. şi
f.	Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii diferite. III. adj. Batard, adj., s.m. şi f, pl. bastarzi,-de.
bastardare (înv.) Hibridare, s.f, g.-d. art. bastardării, pl. bastardări.
bastiment Navă (de război) de dimensiuni mari. s.n., pl. bastimente.
bastingaj Cheson în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. s.n., pl. bastingaje. bastion (-ti-on) 1. Fortificaţie cilindrică sau poligonală construită la colţurile unei fortăreţe. 2. (fig.) Apărare solidă, de nezdruncinat, s.n., pl. bastioane, baston Bucată de lemn subţire şi lungă, curbată la un capăt, folosită ca sprijin la mers. s.n., pl. bastoane, bastonadă (livr.) Ciomăgeală (dată cuiva), s.f, g.-d. art. bastonadei, pl. bastonade, bastonaş Diminutiv al lui baston, s.n.. pl. bastonaşe. baş-1 (înv.) Element de compunere care înseamnă „principal, cu gradul cel mai mare”. baş2 (reg.) Chiar, tocmai, adv. baş-aga Comandant al unui detaşament din armata otomană, s.f, art. baş-agaua, g.-d. art. baş-agalei, pl. baş-agale, art. baş-agalele.
baş-boier (înv.) Cel mai important boier al ţării; (p. ext.) boier mare. s.m., pl. baş-boieri. baş-bulucbaş (înv.) Căpetenia bulucbaşilor. s.m., pl. baş-bulucbaşi.
başbuzuc l. (în Evul Mediu) Ostaş voluntar din trupele neregulate, care trăia din jaf. 2. Persoană violentă. s.m., pl. başbuzuci.	_
başca (fam.) I. adv. Separat; în alt chip. II. prep. (în) afară de... adv.; prep.
baş-caimacam întâiul caimacam, s.n., pl. başcai-macami.
başcă (înv., reg.) 1. Beci. 2. Ridicătură de pământ care proteja o fortificaţie din afara zidurilor ei; redută, s.f,
g.-d.	art. băştii, pl. băşti.
başchie (-chi-e) Ciocan având vârful prevăzut cu un şanţ în formă de V, folosit la baterea cercurilor metalice la butoaie, s.f., art. başchia, g.-d. art. başchiei, pl. başchii, art. başchiile. _
baş-ciohodar (înv.) întâiul ciohodar. s.m., pl. baş-ciohodari.
başkir,-ă (Locuitor) din Başkiria. adj., s.m. şi f, pl. başkiri,-e.
başkjră Limba vorbită de başkiri. s.f, g.-d. art. baş-kirei.
başoaldă (arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, s.f, g.-d. art. başoaldei, pl. başoalde. baştină (în loc.) De ~ = originar, loc. adj. batal1 Berbec castrat, s.m., pl. batali. batal2 Groapă de depozitare a ţiţeiului, s.n., pl. batale, batalion (-li-on) Unitate militară formată din mai multe companii, s.n., pl. batalioane.
batant1 Panou mobil la o poartă sau uşă. s.n., pl. batante.
batant2,-ă (despre uşi, ferestre etc.) Care se închide printr-o mişcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale la una dintre margini, adj., pi batanţi,-te.
batard,-ă (despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă şi cea cursivă; (despre peniţe) cu forma potrivită pentru a servi la acest fel de scriere, //(s.f.) Literă din acest fel de scriere, adj., pl. batarzi,-de. batardou Baraj provizoriu în care, după scoaterea apei, se pot executa fundaţii, reparaţii etc. s.n., art. batardoul, pl. batardouri.
batat Plantă perenă din ţările calde, asemănătoare cu cartoful, ai cărei tuberculi sunt bogaţi în amidon, vitamine şi zahăr, s.m., pi bataţi.
batată Tuberculul de batat. s.f, g.-d. art. batatei, pl. batate.
batav,-ă I. adj. Referitor la batavi (II). II. s.m. şi f.
(la pl.) Populaţie germanică ce locuia în Antichitate pe
teritoriul Olandei de azi; (la sg.) persoană din această
populaţie, adj., s.m. şi f, pl. batavi,-e.
bată l. (la pl.) Cingătoare îngustă şi lungă ţesută în
diferite culori. 2. (reg.) Betelie s.f, g.-d. art. betei, pl.
bete.
batâr/batăr (reg.) Cel puţin, măcar. adv. batcă1 (reg.) Nicovală mică pe care cosaşul îşi ascute coasa bătând-o. s.f, g.-d. art. batcei, pl. batce. batcă2 1. Peşte mic asemănător cu plătica. 2. (reg.) Pelican, s.f, g.-d. art. batcei, pl. batce. bate A. 1. tr. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat (cu pumnul, cu palma etc). A ~ în cap. A - la palmă. /Bătut în cap = prost, nebun. A se - cu pumnii în piept = a se mândri. Iltr. A atinge uşor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva pentru a-i atrage atenţia, a-1 reconforta etc. IA ~ pe cineva la cap = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (refl. recipr., fam.) A se ~ pe burtă cu cineva = a se afla într-o intimitate familiară cu cineva. A ~ palma (sau arg., laba) cu cineva = a face o învoială cu cineva, dând mâna cu el în semn de înţelegere. 2. tr. A învinge într-un joc, într-un concurs etc.; a înfrânge un duşman în luptă, în război etc. 3. refl. A se lupta, a se război.
4.	tr. A izbi (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. IA ~ la ochi = a frapa (1). A - bani = a fabrica monede de metal. A - tactul = a lovi (uşor) un obiect cu mâna. A ~ câmpii = a vorbi aiurea.
B.	1. intr. A izbi în ceva, făcând zgomot; a ciocăni la poartă, la uşă etc. 2. intr. A face o mişcare (relativ regulată). A ~ din palme. 3. intr. A face aluzie la...
4.	intr. (despre vânt) A sufla, //(despre ploaie, grindină) A cădea. 5. intr. (despre culori) A avea nuanţă de...
C.	intr. şi tr. (despre clopote, ceasornice etc.) A emite zgomote ritmice, vb. IU, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bat, I pl. batem, 2 pl. bateţi, imperf. 3 sg. bătea; conj. prez. 3 să bată; imper. 2 sg. (nu) bate, 2 pl. (nu) bateţi.
batel (rar) Vaporaş, s.n.
batere Acţiunea de a (se) bate; bătut, s.f, g.-d. art. baterii, pl. bateri.
baterie 1. Subunitate de artilerie. 2. Grup de aparate sau piese care îndeplinesc aceeaşi operaţie. /- electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice. ~ solară = grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia solară în energie electrică. 3. Vas cu gheaţă în care se află sticle cu băutură; (p. ext.) un litru de vin şi o sticlă de sifon (sau apă minerală) luate împreună. 4. Ansamblul instrumentelor de percuţie dintr-o orchestră sau dintr-o formaţie, s.f, art. bateria, g.-d. art. bateriei, pl. baterii, art. bateriile.
baterist Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuţie, s.n., pl. baterişti. batială (-ti-a-) (în sintagma) Regiune (sau zonă) ~ = regiune în mări şi oceane cuprinsă între 200 şi 2500 m. adj.
batic 1. Ţesătură subţire imprimată în culori. 2. Basma subţire şi colorată, s.n., pl. baticuri.
121
bazinet
batigraf Batimetru înregistrator, s.n.. pl. batigrafe. batigrafle înregistrare a adâncimii mărilor şi oceanelor. s.f, art. batigrafia, g.-d. art. batigrafiei. batigramă Diagramă înregistrată de batigraf. s.f, g.-d. art. batigramei, pl. batigrame.
batimetrie Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, oceane, lacuri şi râuri. s.f, art. batimetria, g.-d. art. batimetriei. batimetru Aparat folosit în batimetrie. s.n., art. bati-metrul, pl. batimetre.
batir (înv.) Fir de bumbac folosit la însăilat, s.n., pl. batire.
batiscaf Aparat pentru cercetări submarine, s.n., pl. batiscafuri.
batisferă Cabină sferică suspendată de un cablu cu care se poate coborî până la mari adâncimi pentru cercetări submarine, s.f., g.-d. art batisferei, pl. bati-sfere. batist Pânză subţire de cânepă sau de in. s.n., pl. batisturi.
batistă Bucată (pătrată) de pânză întrebuinţată la şters nasul, faţa etc. s.f, g.-d. art. batistei, pl. batiste, batiu Construcţie de fontă sau de oţel pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic, s.n.. art. batiul, pl. batiuri.
batjocoră v. batjocură.
batjocori tr. l.A face de râs, a umili, a înjosi (pe cineva). 2. A necinsti o femeie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; eoni. prez. 3 să batjocorească.
batjocorire Faptul de a batjocori, s.f, g.-d. art. batjocoririi, pl. batjocoriri.
batjocoritor,-oare Care batjocoreşte, adj., pl. batjo-coritfiri,-oare.
batjocură 1. Luare în râs, insultă, ocară. A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ = a se face de râs. 2. Obiect al insultei cuiva. 3. (fig.) Lucru de mântuială, prost făcut. [var. batjocoră ,v./.'] s.f, g.-d. art. batjocurii, pl. batjocuri, batoc v. batog.
batog Spinare de morun sau de nisetru sărată şi afumată; (p. ext.) came de peşte sărată şi afumată, [var. batge i i?.] s.n., pl. batoguri.
batojit,-ă (reg.) Fără putere, istovit, adj., pl. bato-jiţi,-te.
batoMt Rocă în formă de masiv înrădăcinat în scoarţa terestră, s.m., pl. batohţi.
batometru Instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apă de mare de la diferite adâncimi, s.n., art. batometrul, pl. batometre.
baton Bucată de ciocolată, de vanilie etc. în formă de bastonaş. s.n., pl. batoane.
batozar (rar) Muncitor care lucrează pe o batoză, s.m.. pl. batozari.
batoză Maşină de treierat, s.f, g.-d. art. batozei, pl. batoze.
batracian (-ci-an) (la pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amflbii; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. batracieni.
bau Cuvânt care imită urletul lupului şi cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii, interj. baubau Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [var. babau s.m.} s.m., art. baubaul, g.-d. lui baubau/ baubaului.
baud (bo) (fr.) Unitate de măsură a vitezei în transmisiunile telegrafice, s.m.
bauxită (ba-u-) Minereu de aluminiu, s.f, g.-d. art. bauxitei.
bavarez,-ă (Locuitor) din Bavaria. adj., s.m. şi fi, pl. bavarezi,-e.
bavetă Bărbiţă (1). [var. babetă s.f!} s.f, g.-d. art. bavetei, pl. bavete.
baveţică Diminutiv al lui bavetă; bărbiţă (1). s.f, g.-d. art. baveţelei, pl. baveţele, art. baveţelele. bavură (tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafaţa pieselor prelucrate, s.f, g.-d. art. bavurii, pl. bavuri.
bax Cutie de diferite dimensiuni pentru ambalaj. ~ de ţigări, s.n., pl. baxuri.
baza 1. refl. şi tr. A (se) sprijini pe ceva. 2. refl. A se bizui, a conta pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 bazează, bazaconie (-ni-e) 1. Bizarerie, absurditate. 2. (fam.) Năzbâtie, poznă, s.f, art. bazaconia, g.-d. art. bazaconiei, pl. bazaconii, art. bazaconiile, bazai,-ă Referitor la bază, al bazei, adj., pl. bazali,-e. bazalt Rocă vulcanică folosită în construcţii şi la pavaje. s.n., pl. bazalturi. bazaltic,-ă De bazalt, adj., pl. bazaltici,-ce. bazaochi,-oache (reg.) 1. Saşiu. 2. Nebunatic, poznaş, adj., pl. bazaochi,-oache. bazar Loc unde se vând obiecte de tot felul, mai ales mărunţişuri, s.n., pl. bazaruri.
bază A. 1. Partea de jos pe care se sprijină un corp,
o	construcţie etc.; temei, fundaţie. 2. Una din laturile unei figuri geometrice. 3. (fig.) Esenţa, elementul fundamental a ceva. IDe ~ = fundamental. Fără -- = neîntemeiat. Pe (sau în) ~a sau pe ~ de... = în conformitate cu... A avea (ceva) la ~ = a se întemeia pe ceva sigur. A pune -le a ceva = a întemeia. 4. ~ economică = totalitatea relaţiilor de producţie dintr-o etapă determinată a evoluţiei sociale. 5. Loc de concentrare a unor oameni, a unor materiale etc. I~ sportivă = complex de instalaţii sportive. ~ navală = port militar. ~ aeriană -aeroport militar. 6. ~a craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. B. (chim.) Substanţa care albăstreşte hârtia roşie de turnesol, iar în reacţie cu un acid formează o sare. C. 1. Distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. ~ de timp = unitate funcţională a unor sisteme electrice care generează impulsuri la intervale de timp precise, s.f, g.-d. art. bazei, pl. baze. bazic,-ă (despre substanţe) Care are proprietăţile unei baze. adj., pl. bazici.-ce.
bazicitate Caracteail de bază al unei substanţe; alcali-nitate. s.f, g.-d. art. bazicităţii, pl. bazicităţi. bazileu 1. (în Grecia antică) Titlu purtat de conducătorii tribali. 2. Titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă, s.m., art. bazileul, pl. bazilei, art. bazileii.
bazilical,-ă Referitor la bazilică, adj., pl. bazilicali,-e. bazilicale/vasilicale (înv.) Colecţie de legi juridice publicate de unii împăraţi bizantini, s.f. pl. bazilică 1. (la romani) Edificiu public, de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit de şiruri de coloane.
2.	Biserică romano-catolică medievală; (azi) biserică sau catedrală de mari proporţii, s.f, g.-d. art. bazilicii, pl. bazilici.
bazin 1. Rezervor de apă de mari dimensiuni (din piatră, din ciment etc.). //Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturi care se practică în apă. 2. ~ portuar = parte a unui port unde staţio-nează navele. 3. (şi în ~ hidrografic) Regiune de unde un râu sau un fluviu îşi colectează apele. 4. Regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. Vas de metal, piatră etc. conic ori în formă de calotă sferică. 6. (anat.) Cavitate formată din oasele iliace; pelvis. s.n., pl. bazine, bazinaş Diminutiv al lui bazin, s.n., pl. bazinaşe. bazinet (anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului. s.n., pl. bazinete.
bazon
122
bazon Bucată de stofă sau de piele aplicată pe partea dinafară a pantalonilor pentru a-i întări, s.n., pl. bazoane. bazona tr. A pune un bazon, a cârpi. vb. I, ind. prez. 3 bazonează.
bazooka (bazuca) (angl.) Aruncător de grenade antitanc. s.f., pl. bazooka. bă (pop.) Mă! interj.
băbaică (reg.) Vâslă1, s.f., g.-d. art. băbăicii, pl. băbăici. băbăcuţă (înv., reg.) Diminutiv al lui babacă, s.m., pl. băbăcuţii, pl. băbăcuţi.
băbăluc (înv., reg., în loc.) Din ~ = (care datează) din timpuri străvechi, din moşi-strămoşi. loc. adv. băbăreasă (reg.) Babă (care descântă sau ghiceşte). s.f., g.-d. art. băbăresei, pl. băbărese. băbătie (fam.) 1. Babă, babomiţă. 2. Nevastă (bătrână). s.f, art. băbătia, g.-d. art. băbătiei, pl. băbătii, art. băbătiile.
băbească Soi românesc de viţă-de-vie, cu struguri de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roşii, s.f., g.-d. art. băbeştii.
băbesc,-ească Care provine de la babe. I Vorbe r = vorbe cărora nu trebuie să le dai importanţă. Leacuri ~ = mijloace empirice de vindecare a bolilor. Socoteală ~ = socoteală făcută simplist; (fig.) judecată greşită, adj., pl. băbeşti.
băbeşte Ca babele. IA socoti (sau a o lua) ~ = a face calcule în mod simplist, empiric, adv. băbQi (depr.) Augmentativ al lui babă. s.m., pl. băboi, art. băbsii.
băborniţă v. babomiţă.
băbuşca 1. Băbuţă. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite (scaietului, sticletelui etc.). s.f, g.-d. art. băbuştii, pl. băbuşti.
băbuţă Diminutiv al lui babă. s.f, g.-d. art. băbuţei, pl. băbuţe.
băcan1 Negustor care vinde"produse alimentare, s.m., pl. băcani.
băcan2 1. Lemnul unui arbore exotic. 2. Colorant roşu extras din băcan2 (1). s.n.
băcălie (înv.) Soţia băcanului; negustoreasă. s.f, art. băcălia, g.-d. art. băcăljei, pl. băcălii, art. băcăhile. băcăni tr. (rar) A vopsi cu băcan2 (2). vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea: conj. prez. 3 să băcănească.
băcănie 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (înv., la pl.) Mirodenii, condimente, s.f, art. băcănia, g.-d. art. băcăniei, pl. băcănii, art. băcăniile, băcănioară (-ni-oa-) Diminutiv al lui băcănie, s.f, g.-d. art. băcănioarei, pl. băcănioare. băcăniţă (rar) Nevasta băcanului1 s.f, g.-d. art. băcă-niţei, pl. băcăniţe.
băcăuan,-ă (-uan) (Locuitor) din municipiul sau judeţul Bacău. adj.. s.m., pl. băcăuani,-e. băcăuancă (-uan-) Locuitoare din municipiul sau judeţul Bacău, s.f., g.-d. art. băcăuancei, pl. băcăuance. băcit 1. Ocupaţia baciului. 2. Partea din produsele stânei care se dădea în trecut baciului drept plată. s.n. băciţă (pop.) Femeie care conduce o stână; soţia baciului. s.f, g.-d. art. băciţei, pl. băciţe. băciui intr. (reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. (fig.) A sta mult într-un loc; a zăbovi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băciuiesc, imperf. 3 sg. băciuia; conj. prez. 3 să băciuiască.
băcuiaţă (reg.) Faţă de pernă folosită ca desagă, s.f, g.-d. art. băcuieţei, pl. băcuieţe. bădădăi intr. (reg.) A umbla fără rost de colo-colo. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bâdădăiesc, imperf. 3 sg. bădădăia; conj. prez. să bădădăiască. bădăran,-ă (Persoană) nepoliticoasă cu purtări grosolane. adj., s.m. şi f, pl. bădărani.-e.
bădărancă (reg.) Femeie nepoliticoasă, cu purtări grosolane, s.f, g.-d. art. bădărancei, pl. bădărance. bădărănesc,-ească Grosolan, adj., pl. bădărăneşti. bădărănie Atitudine sau vorbă de bădăran, s.f, art. bădărănia, g.-d. art. bădărăniei, pl. bădărănii, art. bădărăniile.
bădărănos,-oasă (rar) De bădăran, grosolan, adj., pl.
bădărănoşi,-oase.
bădic v. bădică.
bădică (pop.) Bădiţă, [var. bădic .s.m.] s.m., g.-d. art. bădicii/bădicăi, pl, bădici.
bădicuţă (pop.) Diminutiv al lui bădică. s.m., pl. bădicuţi.
bădie (pop.) Bădiţă, s.m., art. bădia, g.-d. art. bădiei/ lui bădia.
bădişor (pop.) Bădiţă, s.m., pl. bădişori.
bădiţă (pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică,
bădişor, bădiţei, bădăţică, bădiuliţă. [var. biţă s.m.] s.m.,
g.-d. art. bădiţei/lui bădiţa.
bădiţei (rar) Bădiţă, s.m., pl. bădiţei, art. bădiţeii.
băditică (rar) Diminutiv al lui bădiţă, s.m.
bădiuliţă (rar) Bădiţă, s.m.
bága 1. tr. şi refl. A (se) introduce, a (se) vârî. /(tr.). A ~ in gură = a mânca. A (-şi) ~ nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca în treburi care nu-1 privesc. A ~ (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că a băut prea mult; b) a învinge (pe cineva) într-o întrecere, într-o discuţie. A ~ (ceva) în (sau la) cap = a ţine minte un lucru. A ~ (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face pe cineva să înţeleagă o problemă, un lucru; b) a face (pe cineva) să fie obsedat de ceva. A ~ pe cineva în boală (sau în boli) = a înspăimânta pe cineva, (fam.) A ~ pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede. A o ~ pe mânecă - a fi prins cu minciuna. 2. tr. şi refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja, (tr.) A ~ (pe cineva) în pâine = a da (cuiva)
o	slujbă. 3. (tr.) A ~ de seamă = a fi atent (la ceva). A ~ în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenţie (la ceva sau cuiva), (refl.) A se ~ în seamă = a-şi da importanţă. vb. I, ind. prez. 3 bagă, l pl. băgăm, băga de seamă v. băga.
băgare Acţiunea de a (se) băga. s.f., g.-d. art. băgării, pl. băgări.
băgare de seamă 1. Grijă, atenţie (deosebită). 2. Observaţie. loc. s.f., g.-d. art. băgării de seamă, pl. (2) băgări de seamă.
băgăcios,-oasă (fam.) Băgăreţ. adj., pl. băgăcioşi,-oase.
băgăreţ,-eaţă (fam.) Care se amestecă, insistent, în toate; înfigăreţ; băgăcios. adj., pl. băgăreţi,-e. băgător,-oare Care bagă. /(ir.) ~ de seamă = care nu face decât să observe fără a acţiona, adj., pl. băgători,-oare.
băgător de seamă v. băgător.
băhnit,-ă (reg., despre apă) Stătut, clocit, adj., pl. băh-
niţi,-te.
băhnos,-oasă (reg.) Mlăştinos, adj., pl. băhnoşi,-oase. băi1 refl. (rar) A face baie1, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se băieşte, imperf. 3 sg. se băia; conj. prez. 3 să se băieze. băi2 intr. (reg.) A lucra într-o mină de aur. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. băiesc, imperf. 3 sg. băia; conj. prez. 3 să băiască. .
băiaş Lucrător într-o baie publică, s.m., pl. băieşi. băiat 1. Copil de sex bărbătesc. 2. Adolescent, flăcău.
3.	Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tânăr angajat la un stăpân. /~ de prăvălie = adolescent care învăţa comerţul (particular) lucrând într-un magazin; (p. ext.) vânzător comercial, [var. (reg.) băiet s.m.] s.m., pl. băieţi, băiată (reg.) Fată; fetiţă, s.f, g.-d. art. băietei, pl. băiete.
123
băloşi
băier v. baieră.
băieş (reg.) Miner, s.m, pl. băieşi.
băieşime (reg.) Totalitatea băieşilor. s.f.. g.-d. art.
băieşunii.
băieşiţă (înv.) Femeie care serveşte la o baie1 publică. s.f, g.-d. art. băieşiţei, pl. băieşiţe. băiet v. băiat.
băietan Băiat mai mare. s.m.. pl. băietani. băletănaş (rar) Diminutiv al lui băietan. s.m.. pl. bă-ietănaşi.
băieţandru Băiat măricel, s.m., art. băieţandrul, pl.
băieţandri, art. băieţandrii.
băieţaş Băieţel, s.m., pl. băieţaşi.
băieţel 1. Diminutiv al lui băiat; băieţaş. 2. Plantă
erbacee cu frunze păroase şi flori albastre grupate, s.m..
pl. băieţei, art. băieţeii.
băieţesc,-ească De băiat, specific băieţilor, adj., pl. băieţeşti.
băieţeşte Ca băieţii, adv. băietică (rar, la voc.) Diminutiv al lui băiat. s.m. băieţjme (rar) Mulţime de băieţi, s.f, g.-d. art. băieţimii. băieţeii (depr. sau glumeţ) Augmentativ al lui băiat. //Fată cu apucături de băiat, s.m., pl. băieţoi, art. băieţoii. băimărean,-ă (Locuitor) din municipiul Baia Mare. adj., s.m., pl. băimăreni,-e.
băimăreancă Locuitoare din municipiul Baia Mare. s.f, g.-d. art. băimărencei, pl. bămărence. bălţă Diminutiv al lui baie1, s.f, g.-d. art. băiţei, pl. băiţe.
băiţuj tr. A acoperi o suprafaţă cu baiţ. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. băiţuiesc, imperf. 3 sg. băiţuia; conj. prez. 3 să băiţuiască.
băiţujt Acţiunea de a băiţui. s.n.
băjenar (înv.) Persoană care îşi părăsea temporar casa
sau patria din cauza invaziilor duşmane, a asupririi sau a
persecuţiilor politice, [var. bejănar, bejenar] s.m., pl.
băjenări.
băjenări intr. (înv.) A băjeni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 să băjenărească.
băjenărie (înv.) Băjenie, s.f, art. băjenăria, g.-d. art. băjenănei, pl. băjenăni, art. băjenăriile. bajenărit (înv.) Băjenie, s.n.
băjenj refl. şi intr. (înv.) A pleca în băjenie, a băjenări.
[var. bejăni, bejeni vé.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 să băjenească.
băjenie (-ni-e) Fugă a populaţiei din cauza invaziilor, a exploatării sau a persecuţiilor politice; băjenărie, băjenărit. [var. bejanie, bejenie s./i] s.f., g.-d. art. băje^ niei, pl. băjenii, art. băjeniile.
băl,-ă (reg.) 1. (despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (despre animale) Alb pe bot sau pe tot corpul, adj., pl. băli,-e.
bălai,-aie 1. (despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (despre animale) Plăvan, //(s.f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. /(fam.) A înţărcat -aia = s-a terminat cu foloasele uşor obţinute, (pop.) A intrat ~aia în sat = s-a luminat de ziuă. adj., pl. bălai,-aie. bălan,-ă (despre oameni sau părul lor) Blond, //(s.m., ir.) Dracul. 2. (despre animale) Plăvan. //Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. adj.,pl. bălani,-e. bălăbăneală Mers nesigur; mişcare înceată, împleticită. s.f, g.-d. ari. bălăbănelii, pl. bălăbăneli. bălăbăni 1- tr. şi refl. A (se) deplasa într-o parte şi în alta; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a bănănăi. 2. refl. (fig., fam.) A se lupta cu cineva sau cu ceva; a se ciorovăi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bălăbănesc, imperf. 3 sg. bălăbănea; conj. prez. 3 să bălăbănească.
bălăbănit Faptul de a (se) bălăbăni, s.n. bălăcări 1. refl. şi intr. A (se) bălăci. 2. refl. recipr. şi tr. (fig., fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, vb. IV, ind. perz. 1 sg. şi 3 pl. bălăcăresc, imperf. 3 sg. bălăcărea; conj. prez. 3 să bălăcărească.
bălăcărie (înv.) Vorbă injurioasă, trivială, s.f, art. bălă-căria, g.-d. art. bălăcăriei, pl. bălăcării, art. bălăcăriile. băfăceală Joacă în apă; zbenguială, s.f., g.-d. art. bălăcelii, pl. bălăceli.
bălăci refl. şi intr. A (se) juca. a (se) zbengui în apă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcesc, imperf. 3 sg. bălăcea; conj. prez. 3 să bălăcească, bălăcire Acţiunea de a (se) bălăci; bălăcit, s.f, g.-d. art. bălăcirii, pl. bălăciri, bălăcit Bălăcire, s.n.
băiăiel,-ică (rar) Bălăior. adj., pl. bălăieli,-e. bălăior,-oară Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălanei, bălănuţ, bălăuc, băluţ. adj., pl. bălăiori,-oare. bălălăi intr. (rar) A se bălăbăni (1). vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. bălălăiesc, imperf 3 sg. bălălăia; conj. prez.
3	să bălălăiască.
bălălău (reg.) I. adj. Care se bălăbăneşte. II. s.m. Om moale, prost, adj., s.m.
bălănel,-ea (rar) Bălăior. adj., pl. bălănei,-ele. bălăngăi tr. şi refl. (reg.) A (se) bălăbăni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăngăiesc, imperf. 3 sg. bălăngăia; conj. prez. 3 să bălăngăiască. bălăngăit (reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. s.n. bălăngăni 1. intr. (despre clopote) A suna tare. 2. refl. şi tr. A (se) bălăbăni (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bălăngănesc, imperf 3 sg. bălăngănea; conj. prez. 3 să bălăngănească.
bălăngănit Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de biserică), s.n.
bălăngănitor,-oare (rar, despre clopote) Care bălăngăneşte. adj., pl. bălăngănitori,-oare. bălănuţ,-ă (rar) Bălăior. adj., pl. bălănuţi,-e. bălăne Buruiană care creşte pe locuri necultivate; loc năpădit de buruieni, s.f, art. bălăria g.-d. art. bălăriei, pl. bălării, art. bălăriile.
bălăştioagă (reg.) Băltoacă, s.f, g.-d. art. bălăştioa; gei, pl. bălăştioage.
bălăuc,-ă (reg.) Bălăior. adj., pl. bălăuci,-e. bălbisă Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri aspri şi cu flori roşii, s.f, g.-d. art. bălbisei, pl. bălbise. bălega/băliga refl. A-şi elimina balega, vb. I, ind. prez. 3 se balegă/se baligă.
bălegar1/băligar Gândac negru care trăieşte mai mult în balegă, s.m., pl. bălegari/băligari. bălegar2/băligar Amestec de balegă cu paie, folosit ca îngrăşământ, s.n.
băliuţă (-Ii-u-) Diminutiv al lui balie. s.f., g.-d. art. băliuţei, pl. băliuţe.
bălmăjeală (fam.) Faptul de a bălmăji; încurcătură, zăpăceală, s.f. g.-d. art. bălmăjelii, pl. bălmăjeli, bălmăji 1. tr. A amesteca, a încurca mai multe lucruri.
2.	A vorbi nedesluşit; a bolborosi, a îngăima. [var. băl-moji, bolmoji vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 să bălmăjească, bălmoji v. bălmăji.
bălos1 (reg.) 1. Ciupercă necomestibilă cu miros neplăcut. 2. (iht.) Babuşcă. s.m., pl. băloşi. bălos2,-oasă 1. Cu bale; plin de bale. 2. (despre lichide) Care s-a îngroşat (cu bale), adj., pl. băloşi,-oase. băloşel Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben-roşiatică. s.m., pl. băloşei, art. băloşeii. băloşi refl. (despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se băloşeşte, imperf. 3 sg. se băloşea; conj. prez. 3 să se băloşească.
băloşire
124
băloşire Faptul de a se băloşi; boală a unor vinuri care devin tulburi şi vâscoase, s.f, g.-d. art. băloşirii, pl. băloşiri.
băltac (reg.) Băltoacă, s.n., pl. baltace, bălţă gel (rar) Diminutiv al lui baltag, s.n., pl. băltăgele. băltăreţ,-eaţă De baltă, din regiunea bălţilor, adj., pl. băltăreţi,-e.
băltăreţul Vânt călduţ şi umed, care bate dinspre miazăzi, s.n. art., neart. băltăreţ, băltău (reg.) Băltoi. s.n.. art. băltăul, pl. băltaie. bălti refl- Şi intr. (despre apă) A stagna formând băltoace. vb. IV, ind. prez. 3 sg. bălteşte, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească.
bălticică/bălticea (rar) Băltiţă. s.f. g.-d. art. băl-ticelei, pl. bălticele, art. bălticelele. băltiş Teren băltos. s.n., pl. băltişuri. băltiţă Diminutiv al lui baltă; bălticică. s.f., g.-d. art. băltiţei, pl. băltiţe.
băltoacă 1. Baltă mică şi murdară; bălăştioagă, băltac; adunătură de apă de ploaie în gropile drumurilor; bulhac. 2. Cantitate mare de lichid vărsat,, pe jos; baltă. [var. băltoagă .s./.] s.f, g.-d. art. băltoacei, pl. băltoace.
băltoagă v. băltoacă.
băltoi (rar) Baltă mare; băltău. s.n., pl. băltoaie. băltos,-oasă Plin de bălţi, adj., pl. bâltoşi.-oase. bălţat,-ă 1 (despre animale) Cu părul de culori diferite.
2.	(despre stofe, haine) Cu prea multe culori; adj., pl. bălţaţi-te.
bălţă tură (pop.) 1. Pată de culoare deschisă la animalele bălţate. 2. Obiect colorat ţipător, încărcat, s.f, g.-d. art. bălţăturii, pl. bălţături. băluşcă Nume dat unor specii de plante erbacee cu flori albe. s.f., g.-d. art. băluştei, pl. băluşte. băluţ,-ă (reg.) Bălăior. adj., pl. băluţi.-e. bălvan/bulvan (reg.) Grindă care se fixează la temelia casei ţărăneşti, s.m., pl. bălvani/bulvani. bănat (reg.) 1. Tristeţe, părere de rău. 2. Supărare, necaz. 3. Reproş, învinuire, s.n., pl. (3) bănaturi, bănănăi intr. (rar) A se bălăbăni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănănăiesc, imperf 3 sg. bănănăia; conj. prez. 3 să bănănăiască.
bănănt (reg.) Bănet, s.n., pl. bănănturi. bănăţean,-ă (Locuitor) din Banat, adj., s.m., pl. bănăţeni,-e.
bănăţeancă Locuitoare din Banat, s.f, g.-d. art. bănăţencei, pl. bănăţence.
bănăţenesc,-ească (rar) Referitor la Banat sau la populaţia lui; bănăţean, adj., pL bănăţeneşti, bănăţeneşte Ca bănăţenii. //în graiul bănăţean, adv. băncuţă1 Diminutiv al lui bancă', s.f, g.-d. art. băncuţei, pl. băncuţe.
băncuţă2 1. (înv.) Monedă românească din argint, în valoare de 50 de bani. 2. Monedă de mică valoare.
3.	(la pl.) Bani, parale, s.f, g.-d. art. băncuţei, pl. băncuţe.
băndurjcă (reg.) Diminutiv al lui bandură1. s.f, g.-d. art. bănduricii. pl. băndunci.
băneasca (reg.) Numele unui dans popular; melodia acestui dans. s.f., art., neart. bănească, g.-d. art. băneştii. bănesc1,-ească De bani1, referitor la bani. adj., pl. băneşti.
bănesc2,^ească De ban2; al băniei, adj., pl. băneşti.
băneşte în privinţa banilor1, adv.
bănet Bani mulţi; avere mare în bani; bănărit. s.n.
băni (rar) 1. tr. A investi pe cineva cu titlul de ban2.
2.	intr. A exercita funcţia de ban2, vb. IV, ind. prez. I sg.
şi 3 pl. bănesc, imperf 3 sg. bănea; conj. prez. 3 să
bănească.
bănică Plantă erbacee cu flori albastre din zona sub-
alpină. s.f, g.-d. art. bănicii, pl. bănici.
bănicer (rar) 1. Meseriaş care face coşuri sau baniţe.
2.	Persoană care măsoară cereale cu baniţa. 3. Băni-cioară. s.m., pl. băniceri.
bănicioară Diminutiv al lui baniţă; bănicer (3). s.f, g.-d. ari. bănicioarei, pl. bănicioare. bănie Funcţia sau rangul de ban2, s.f, art. bănia, g.-d. art. băniei, pl. bănii, art. băniile. bănişor1 Diminutiv al lui ban1, s.m., pl. bănişori. bănişor2 Boier subaltern al banului2, s.m., pl. bănişori. bănos,-oasă 1. (despre ocupaţii) Care aduce câştig mare; lucrativ, productiv. 2. (reg., despre oameni) Avut. adj, pl. bănoşi,-oase.
bănui 1. fr: A presupune; a presimţi. 2. tr. A suspecta.
3.	intr. (reg.) A se supăra pe cineva. 4. intr. (reg.) A regreta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bănuiesc, imperf. 3 sg. bănuia; conj. prez. 3 să bănuiască, bănuială 1. Presupunere, presimţire. 2. Atitudine de neîncredere faţă de cineva sau de ceva; suspiciune, s.f., g.-d. art. bănuielii, pl. bănuieli.
bănuire (rar) Acţiunea de a bănui: bănuială, s.f, g.-d. art. bănuirii, pl. bănuiri.
bănuit,-ă 1. (şi s.) Care este suspect. 2. (reg.) Supărat, mâhnit, adj., pl. bănuiţi,-te.
bănuitor,-oare (-nu-i-) I. Care bănuieşte. 2. Gelos. adj., pl. bănuitori,-oare.
bănuţ 1. Diminutiv al lui ban1, //(la pl.) Bani mulţi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici şi rotunde; bănuţel, părăluţă, s.m., pl. bănuţi, bănuţel (bot.) Bănuţ (2). s.m., pl. bănuţei, art. bănuţeii. bărat (înv., reg.) Călugăr catolic, s.m., pl. băraţi. bărăgan Şes întins, cu aspect de stepă, s.n., pl. bărăganuri.
bărăni intr. (reg.) A stărui, a insista, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bărănesc, imperf. 3 sg. bărănea; conj. prez. 3 să bărănească.
bărăţie (înv., reg.) Biserică catolică, s.f, art. bărăţia, g.-d. art. bărăţiei, pl. bărăţii, art. bărăţiile. bărbat1 l. Persoană adultă de sex masculin. //Om în toată firea. 2. Soţ. s.m., pl. bărbaţi. bărbat2,-ă (înv.) Curajos; voinic; harnic, adj., pl. bărbaţi,-te.
bărbăcuţ v. berbecuţ.
bărbăne (rar) 1. Barbă mare stufoasă. 2. (fig.) Bătrân bărbos, s.f, art. bărbăţia, g.-d. art. bărbănei. bărbătesc,-ească 1. Caracteristic bărbaţilor, de bărbat; masculin. 2. Hotărât, curajos, viteaz, adj., pl. bărbăteşti.	a
bărbăteşte 1. Ca bărbaţii. 2. Cu bărbăţie. //în mod matur. adv.
bărbătos,-oasă Cu aspect viril; cu însuşiri morale de bărbat, adj., pl. bărbătoşi,-oase. bărbătuş Mascul al unor animale, s.m., pl. bărbătuşi. bărbăţei Diminutiv al lui bărbat1 (2). s.m., pl. bărbăţei, art. bărbăţei i.
bărbăţie 1. Faptul de a fi bărbat; curaj, energie, putere.
2.	(fig.) Organul genital masculin, s.f, art. bărbăţia, g.-d. art. bărbăţiei.
bărbăţoi (depr. sau glumeţ) 1. Augmentativ al lui bărbat1 (1). 2. Femeie cu apucături de bărbat, s.m., pl. bărbăţoi, art. bărbăţoii.
bărbânţă (reg.) Vas făcut din doage, în care se păstrea-zăjaptele sau brânza, s.f, g.-d. art. bărbânţei, pl. bărbânţe. bărbie 1. Parte a feţei formată de proeminenţa maxilarului inferior. /~ dublă = guşa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care îşi sprijină violonistul bărbia, s.f,
g.-d. art. bărbiei, pl. bărbii, art. bărbiile.
125
bătător
bărbigr (-bi-er) l. Frizer. 2. (fig., fam.) Om lăudăros, mincinos, s.m., pl. bărbigri.
bărbiereală (-bi-e-) l. Faptul de a (se) bărbieri.
2.	(fig.) Lăudăroşenie, minciună, s.f., g.-d. art. bărbie-rglii, pl. bărbiergli.
bărbieresc,-ească (-bi-e-) (rar) De bărbier, adj., pl. bărbiereşti.
bărbieri (-bi-e-) I. tr. şi refl. A (se) rade. 2. refl. (fig.) A se lăuda minţind, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bărbiergsc, imperf 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească.
bărbierie (-bi-e-) (rar) l. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. s.f. art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei, pl. (2) bărbierii, art. bărbierjile.
bărbierit (-bi-e-) Acţiunea de a (se) bărbieri, s.n. bărbieriţă (-bi-e-) (rar) Frizeriţă. s.f, g.-d. art. bărbieritei, pl. bărbieriţe.
bărbiogră (-bi-oa-) (rar) Diminutiv al lui bărbie; băr-biuţă. sj., g.-d. art. bărbiogrei, pl. bărbioare. bărbişoară Plantă erbacee cu flori galbene care devin mai târziu albe. s.f. g.-d. art. bărbişoarei. pl. bărbişoare. bărbiţă I. Şerveţel care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, baveţică. 2. (rar) Bărbuţă, s.f.
e.-d. art. bărbiţei, pl. bărbiţe.
bărbiyţă (-bi-u-) (rar) Bârbioară. s.f, g.-d. art. băr-biuţei, pl. bărbiuţe.
bărboasă Plantă erbacee cu frunze păroase şi cu fiori dispuse în spice pătate cu roşu. verde sau violet, s.f,
§,-d. art. bărbogsei. pl. bârboase. ărbfii (fam.) Augmentativ ai lui barba, s.n., pl. bărboaie. bărbQ8,-oisă Cu barbă mare; nebărbierit, adj.. bărbfişi.-oase.
bărbunc l. (înv., reg.) Dans (ostăşesc) care în trecut se executa cu ocazia recrutării. 2. (înv.) înrolare în armată; recrutare, s.n.
bărbuţă Diminutiv al lui barbă, s.f., g.-d. art. bărbuţei, pl. bărbuţe.
bărcuţă Diminutiv al lui barcă, s.f, g.-d. art. bărcuţei, pl. bărcuţe.
bărdac (reg.) Varietate indigenă de prun. s.m., pl. băr-tlaci.
bărdacă1 Varietate de prune lunguieţe, s.f. g.-d. art. bărdacei, pl. bărdace.
bărdacă^/bărdac (reg.) Vas mic de pământ sau de lemn. s.f./s.n.. pl. bărdace. bărdaş (rea.) Lemnar, tâmplar. s.m.,pl. bărdaşi. bărdăcuţă/bărdăcuţ (rar) Diminutiv al lui bărdacă2; s.f/s.n., pl. bărdăeuţe.
bărdiţă (rar) Diminutiv al lui bardă, s.f, g.-d. art. bărdiţei, pl. bârdiţe.
bărdui tr. (rar) Ă ciopli cu barda. vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. bărduigsc. imperf 3 sg. bărduia; conj. prez. 3 să bărduiască.
bărdujre Acţiunea de a bărdui. s.f., g.-d. art. bărduirii. bărnaci,-ce (reg.) Negricios, oacheş, adj., pl. bărnaci.-ce. bărzăun l. Nume dat unor insecte care seamănă cu albina; bondar. 2. Gărgăun, s.m.. pl. bărzăuni. bărzQi (rar) Bărbatuşul berzei, s.n., pl. bărzQi, art. băr-
ZQÜ.
băsmăluţă Diminutiv al lui basma, s.f., g.-d. art. băs-măluţei, pl băsmăluţe.
băsnar (rar) Persoană care scorneşte basme, povestiri mincinoase, s.m., pl. băsnari.
băsni intr. (înv.) A spune basne, povestiri mincinoase. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băsngsc, imperf 3 sg. băs-nea; conj. prez. 3 să băsnească. băsnire (înv.) Basnă, s.f., g.-d. art. băsmrii, pl. băsniri. băşcălie (fam., în expr.) A lua (pe cineva) in ~ sau a face ~ (de cineva) = a-şi bate joc (de cineva), s.f., art. băşcălia, g.-d. art. băşcăliei.
băşcălios,-oasă (-li-os) (fam.) Care îşi bate joc de cineva sau ia în râs pe cineva, adj., pl. băşcălioşi,-oase. băşica tr. şi refl. A produce sau a face băşici, vb. /, ind. prez. 3 băşică.
băşicare Acţiunea de a (se) băşica, s.f, g.-d. art. băşicării, pl. băşicâri.
băşică I. Sac membrános din corpul uman sau animal, în care se adună unele secreţii; vezică. I~a flerii. //Membrană obţinută din corpul unui porc sau al altui animal, uscată şi întrebuinţată ca pungă, burduf etc.
2.	Umflătură a pielii conţinând o materie lichida.
3.	Organ intern al peştilor, plin cu aer, care îi ajută la plutire. 4. Obiect (de sticlă) de formă sferică. 5. Bulă mică formată la suprafaţa unor lichide (în timpul fierberii), a aluatului etc. 6. (arg.) Minge de fotbal, [var. (reg.) beşică s./i] s.f, g.-d. art. băşica, pl. băşici. băşicos,-oasă (rar) Cu băşici, adj., pl. băşic£ţşi,-oase. băşicjiţă Diminutiv al lui băşică, s.f, g.-d. art. băşicuţei, pl. băşicuţe.
băşină Gaz intestinal, flatulenţă. s.f, g.-d. art. băşinii, pl. băşini.
băştinaşră (Persoană) care trăieşte din moşi-strămoşi pe acelaşi teritoriu; autohton, indigen, aborigen, adj, s.m. şi f, pl. băştinaşi.-e.
bătaie A. I. Lovitură repetată, dată cu mâna sau cu un obiect. 2. (sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de sol. la o săritură, /(fam.) A da a zori, a grăbi. ~ de cap = frământare a minţii. 3. (înv.) încăierare, luptă. 4. A pune (ceva) la - = a) a risca (ceva); b) a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. (A cântări) cu - = (a cântări) cu puţin peste greutatea exactă. B. I. Lovire, izbire repetată a unui obiect de altul. /- de aripi = fâlfâit. //Lovitură a vatalei la războiul de ţesut. 2. Stârnire a peştelui sau a vânatului. 3. Fiecare zvâcnire a inimii sau a pulsului. 4. Sunetul ritmic produs de un mecanism în funcţiune. 5. Distanţă până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc. 6. (în legătură cu anumite fenomene ale naturii) Suflare a vântului; cădere a ploii, a grindinii etc. 7. (reg.) Lătrat (ritmic) al câinilor. 8. (muz.) Măsură, tact. 9. Borişte. //Perioadă în care se împerechează cocoşii de munte, s.f, g.-d. art. bătăii, pl. bătăi.
bătaie de joc Batjocură; (p. ext.) faptă urâtă, s.f, g.-d. art. bătăii de joc. pl. bătăi de joc. bătăiaş (rar) Hăitaş. s.m., pl. bătăiaşi. bătăias,-oasă (-tă-ios) Care este gata să se bata. adj., pl. bâtăisşi.-oase.
bătăiţă (fam.) Diminutiv al lui bătaie, s.f, g.-d. art. bătâjţei, pl. bătăiţe.
bătăilu1 (pop.) Bătăuş, s.m., art. batălăul, pl. bătălăi. bătăliu2 (pop.) Bătător1 (1). s.n., art. bătălflul, pl. bătă-laie.
bătălie 1. Luptă între armate, între grupuri etc.
2.	(fig.) Efort f8cut în vederea îndeplinirii unei acţiuni importante şi urgente, s.f, art. bătălia, g.-d. art. bătăliei, pl. bătălii, art. bătăliile.
bătătoare I. Lopeţică cu care se bate pânza când se albeşte sau când se spală. 2. Maşină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor, s.f, g.-d. art. bătătsrii. pl. bătătari.
bătător1 I. Băţ sau lopeţică (împletită) cu care se bat covoarele; bătălău2. 2. Suport pe care se aşazâ covoarele, cuverturile etc. pentru a fi bătute; brighidău, mâtcă.
3.	Băţ având la un capăt o rotiţă cu găurele, cu care se bate smântână în putinei, ca să se aleagă untul.
4.	Unealtă cu care se îndeasă pământul, s.n., pl. bătătoare.
bătător2,-oare (în expr.) ~ la ochi = care atrage în mod deosebit atenţia, adj., pl. bătătari,-oare.
bătători
126
bătători I. ir. A bate, a îndesa pământul. 2. refl. A face bătături, [var. bătături vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 să bătătorească.
bătătorit1 Faptul de a bătători, s.n. bătătorit2,-ă l. (despre terenuri) Bătut, îndesat; (despre drumuri) pe care se circulă mult. 2. (despre palme) Cu pielea îngroşată, cu bătături, adj., pl. bătătoriţi,-te. bătătură 1. Teren bătătorit în faţa casei; curte, ogradă.
2.	îngroşare a pielii palmelor sau tălpilor, /(fam.) A călca (pe cineva) pe ~ = a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Firele care se introduc cu suveica prin urzeală pentru a forma ţesătura; băteală. s.f, g.-d. art. bătăturii, pl. bătături.
bătături v. bătători.
bătăuş,-ă (Persoană) care caută motiv de bătaie; scandalagiu, bătălău1. adj., s.m. şi f, pl. bătăuşi,-e. băteală Bătătură (3). s.f, g.-d. art. bătelii, pl. băteli. bătelişte (reg.) 1. Loc bătătorit (de vite). 2. Loc de întâlnire, de adunare, s.f, g.-d. art. băteliştii, pl. bătgi lişti.
bătrâior,-oară (-trâ-ior) Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân, [var. bătrânior,-oară adj.] adj., pl. bătrâ-i£>ri,-oare.	_
bătrân,-ă I. adj. 1. înaintat în vârstă. /Fată ~ = fată rămasă nemăritată. 2. Care există de mult timp.
II.	1. s.m. şi f. Persoană înaintată în vârstă. /Din ~i = de demult. 2. (fam.) Părinţi; (la m. sg.) tată; (la f. sg.) mamă. adj., s.m. şi f, pl. bătrâni,-e. bătrânel,-ică Diminutiv al lui bătrân, adj., s.m. şi /.', pl. bătrânei,-ele.
bătrânesc,-ească Caracteristic bătrânilor; de demult. Cântec adj., pl. bătrâneşti, bătrâneşte Ca bătrânii, adv. bătrânet (rar) Bătrânime. s.n.
bătrâneţe I. Vârstă înaintată a unui om; (livr.) senectute. 2. (rar) Bătrânime. s.f, g.-d. art. bătrâneţii, pl. bătrâneţi, art. bătrâneţile.
bătrânicios,-oasă Cu apucături şi cu înfăţişare de
bătrân, adj., pl. bătrânicioşi,-oase.
bătrânime (rar) Oameni bătrâni; bătrânet, bătrâneţe.
s.f, g.-d. art. bătrânimii.
bătrânior,-oară v. bătrâior.
bătrâniş (rar) Plantă erbacee cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală, s.m. bătuci L tr. A bătători, a îndesa pământul. 2. refl.
1.	(despre piele) A se îngroşa. 3. refl. (despre fructe) A se lovi, a se zdrobi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 să bătucească, bătut1 Batere, s.n. bătut2,-ă l. Care este (sau a fost) lovit. 2. Bani ~ = bani în numerar. 3. (despre flori) învoit. 4. Lapte ~ = lapte fermentat. 5. (despre drumuri) Pe care se umblă mult; bătătorit, adj., pl. bătuţi,-te.
bătuta Numele mai multor dansuri populare; melodia acestor dansuri, s.f. art., neart. bătută, g.-d. art. bătutei, pl. bătute.
băţ 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. /A pune (cuiva) ~eţe in roate = a face dificultăţi (cuiva). A-şi lua traista-n ~ = a pomi la drum. A rămâne cu traista-n ~ = a sărăci. 2. (fig.) Lovitură dată cu băţul (1). 3. Piesă sub formă de vergea care intră în alcătuirea unor piese, maşini etc. ~ul iţelor, s.n., pl. bgţe.	_
băţos,-oasă 1. Drept, ţeapăn. 2. (fig.) îngâmfat.
3.	(despre plante) Cu tulpina lemnoasă, adj., pl. băţoşi,-oase.
băubil,-ă Care poate fi băut; buvabil. adj., pl. bău-bili,-e.
băuni (bă-u-) intr. (reg., despre câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a ţipa, a se văieta, vb. IV, ind. prez. I sg. băun/baun, imperf. 3 sg. băunea; conj. prez. 3 să băune/să baune. băut Faptul de a bea. s.n.
bău tor,-oare (bă-u-) (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; beţiv, adj., s.m. şi f, pl. băutori,-oare.
băutură (bă-u-) 1. Orice lichid care potoleşte setea.
2.	Consum mare de lichide alcoolice, s.f, g.-d. art. băuturii, pl. băuturi.
băutuncă (bă-u-) Diminutiv al lui băutură, s.f, g.-d. art. băuturicii, pl. băuturici/băuturele, art. băuturicile/ băuturelele. bâc (rar) Tată. s.m.
bâc/bâc-bâc (reg.) Cuvânt care imită bătăile neregulate (ale inimii), interj.
bâca (reg., în expr.) A face ~ = a cădea, adv.; interj. bacă Mamă. s.f.
bâcâi intr. (înv., reg. despre inimă) A bate, a ticăi neregulat. //A lovi făcând zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 bâcâie, imperf. 3 sg. bâcâia; conj. prez. 3 să bâcâie. bâhli refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se bâhleşte, imperf
3	sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească. bâigui tr. şi refl. A vorbi incoerent: a bălmăji, a bodogăni. vb. IV, ind. prez. 3. bâiguie, imperf. 3 bâiguia; conj. prez. 3 să bâiguie.
bâiguială Faptul de a (se) bâigui, s.f, g.-d. art. bâiguielii, pl. bâiguieli.
bâiguitor,-oare (-gu-i-) Care bâiguie, adj., pl. bâigu-itori,-oare.
bâjbâj intr. A umbla sau a căuta pipăind prin întuneric; a orbecăi. IPe ~ite = vb. IV, ind. prez. 3 bâjbâie, imperf.
3	sg. bâjbâia; conj. prez. 3 să bâjbâie. bâjbâială Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâi-tură. s.f, g.-d. art. bâjbâielii, pl. bâjbâieli, bâjbâire Bâjbâială. s.f, g.-d. art. bâjbâirii, pl. bâjbâjri. bâjbâit Bâjbâială. s.n.
bâjbâitura (-bâ-i-) (rar) Bâjbâială. s.f, g.-d. art. bâjbâi-turii, pl. bâjbâituri.
bâlbâj intr., tr. şi refl. A pronunţa neclar cuvintele, repetând unele silabe; a gângăvi. vb. IV, ind. prez. 3 bâlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâia; conj. prez. 3 să bâlbâie, bâlbâială Faptul de a (se) bâlbâi. s.f., g.-d. art. bâlbâielii, pl. bâlbâieli.
bâlbâită Persoană care se bâlbâie, s.m. şi f, g.-d. art. lui bâlbâilă, pl. bâlbâilă. bâlbor (reg.) Bulboană, s.m.
bâlci 1. Târg mare ţinut la sărbători importante; iarmaroc. 2. (fig., fam.) Gălăgie, hărmălaie. s.n.,pl. bâlciuri.
bâldâbâc Cuvânt care imită zgomotul produs de
căderea unui corp în apă; bâltâc. interj.
bâhnă (rar) Specie epică în versuri, cu caracter eroic,
din folclorul rus. s.f, g.-d. art. bahnei.
bâltâc (rar) Bâldâbâc. interj.
bâltâcâi intr. A cădea pe neaşteptate în apă; a face bâldâbâc. vb. IV, ind. prez. 3 bâltâcâie, imperf 3 sg. bâltâ-câia; conj. prez. 3 să bâltâcâie. bântui intr. 1. (despre forţele naturii, la pers. 3) A se abate cu furie, producând pagube. 2. (despre boli, invazii) A face ravagii, a devasta. 3. intr. şi tr. (fam.) A cutreiera (1). 4. tr. (înv.) A asupri, a împila, vb. IV, ind. prez. 3 bântuie, imperf. 3 sg. bântuia; conj. prez. 3 să bântuie.
bântuială (fam.) Supărare, necaz, s.f, g.-d. art. bântu-ielii, pl. bântuieli.
bântuire Acţiunea de a bântui, s.f, g.-d. art. bântuirii, pl. bântuiri.
127
bec
bântuitor.-oare (-tu-i-) Care bântuie, adj., pl. bântu-itori,-oare.
bâr Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. interj.
bârâi tr. A bodogăni; a cicăli pe cineva, vb. IV, ind prez. ~3 bârâie, imperf. 3 sg. bârâia; conj. prez. 3 să bârâie. bârcoace Arbust cu flori şi cu fructe roşii, care creşte pe stânci, s.f, g.-d. art. bârcocii, pl. bârcoci. bârfă Bârfeală. s.f., g.-d. art. bârfei, pl. bârfe, bârfeală Faptul de a (se) bârfi; vorbe defăimătoare; bârfire, bârfă, bârfit, cancan', s.f., g.-d. art. bârfelii. pl. bârfeli.	_
bârfi 1. tr., intr. şi refl. recipr. A (se) calomnia, a (se) defăima. 2. tr. A flecări. vb. IV, ind, prez. I sg. şi 3 pl. bârfesc, imperf. 3 sg. bârfea; conj. prez. 3 să bârfească, bârfire Bârfeală. s.f, g.-d. art. bârfirii, pl. bârfiri. bârfit Bârfeală. s.n.
bârfîtor,-oare (Persoană) care bârfeşte, adj., s.m. şi f, pl. bârfitori,-oare.
bârlădean,-ă (Locuitor) din municipiul Bârlad, adj., s.m., pl. bârlădeni,-e.
bârlădeancă Locuitoare din municipiul Bârlad, s.f, g.-d. art. bârlădencei, pl. bârlădence. bârlog 1. Vizuină de urs (sau de alte animale sălbatice). 2. (fig.) Culcuş; locuinţă, s.n., pl. bârloguri, bârnă 1. Trunchi de copac (cioplit cu barda), folosit în construcţii. 2. Aparat de gimnastică feminină format dintr-o grindă de lemn, dispusă deasupra solului, la o anumită înălţime, s.f., g.-d. art. bârnei, pl. bârne, bârneţ v. brâneţ.
bârnuj tr. A aşeza bârnele pentru a ridica pereţii unei construcţii, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bâmuiesc, imperf. 3 sg. bâmuia; conj. prez. 3 să bâmuiască. bârsan,-ă 1. Referitor la Ţara Bârsei. 2. (despre lâna unor oi) Lungă şi aspră, adj., pl. bârsani,-e. bârsană Oaie cu lână lungă şi aspră; bârsancă. s.f, g.-d. art. bârsanei, pl. bârsane, bârsancă (rar) Bârsană, s.f., g.-d. art. bârsancei, pl. bârsan ce.
bârsă Bucată de lemn, sau de fier care uneşte între ele brăzdarul, cormana şi plazul plugului, s.f. g.-d. art. bârsei, pl. bârse.
bârzoi (reg., în expr.) Cu coada ~ = cu coada ridicată în sus. adv.
bârzoia refl. (reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene.
2.	A se bosumfla. vb. I, ind. prez. 3 se bârzoiază; conj. prez. 3 să se bârzoieze.
bât,-ă (reg.) I. adj. Bătrân. II. s.m. şi f. Bunic, adj., s.m. şi f, pl. bâţi,-te.
bâtă 1. Băţ lung şi gros (cu măciulie); ciomag. 2. Lovitură dată cu un astfel de băţ. s.f, g.-d. art. bâtei, pl. bâte. bâtlan Pasăre de baltă, cu pene cenuşii, cu gâtul şi picioarele lungi; stârc cenuşiu, s.m., pl. bâtlani, bâtlăngş Pasăre mai mică decât bâtlanul cu pene roşcate şi negre, s.m., pl. bâtlănaşi. bâţ/bâţa Cuvânt care imită o mişcare rapidă într-o parte şi în alta. interj.
bâţan (reg.) Mic ţânţar care tremură din picioare când stă pe loc. s.m., pl. bâţani.
bâţâţ intr. şi tr. A mişca repede din mâini, din picioare sau din cap; (despre animale) a da din coadă. vb. IV, ind. prez. 3 bâţâie, imperf. 3 sg. bâţâia; conj. prez. 3 să bâţâie. bâţâială Tremur (nervos) al picioarelor, al mâinilor, al capului sau (la animale) al cozii, s.f, g.-d. art. bâţâielii, p/; bâţâieli.
bâz/bâzzz Cuvânt care imită sunetul produs de unele insecte, interj.
bâză Joc de copii. în care cel care se pune „bâză” trebuie să ghicească cine l-a lovit pe Ia spate dintre partenerii de joc. s.f, g.-d. art. bâzei, pl. bâze.
bâzâ] 1. intr. (despre insecte) A zumzăi. 2. intr. (mai ales despre copiii, fam.) A plânge, a scânci. 3. tr. (fam.)
A cicăli, a sâcâi. vb. IV, ind. prez. 3 bâzâie, imperf 3 sg.
bâzâia; conj. prez. 3 să bâzâie.
bâzâială Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele
care zboară; bâzâit, bâzâitură. s.f, g.-d. art. bâzâiglii, pl.
bâzâieli.
bâzâit Bâzâială. s.n.
bâzâitoare (rar) (-zâ-i-) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit. s.f., g.-d. art. bâzâi-torii, pl. bâzâitari.
bâzâitQr,-oare (-zâ-i-) Care bâzâie, adj., pl. bâzâiteri,-oare.
bâzâitură (rar) (-zâ-i-) Bâzâială. s.f, g.-d. art. bâzâi-turii, pl. bâzâituri.
bâzdâc (fam.) Toană, capriciu. !A-i sări (cuiva) ~ul = a se supăra, s.n.. pl. bâzdâcuri.
bâzdâggnie (-ni-e) (pop.) Namilă, monstru; ciudăţenie, arătare; năzdrăvănie, s.f., art. bâzdâgania, g.-d. art. bâzdâganiei, pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile. bâzoi1 Viespe, s.m., pl. bâzoi, art. bâzoii. bâzoi2 (pop.) Coardă cu timbrul cel mai jos la instrumentele muzicale, s.n., pl. bâzoaie,
BBC (bibisi) (angl.) Post de radio şi televiziune. s.prop.n., art. BBC-ul.
BCA (be-ce-a) Material de construcţie uşor, de diferite forme, cu proprietăţi izolatoare, s.n., art. BCA-ul.
BCG (be-ce-ge) Vaccin contra tuberculozei pulmonare. s.n., art. BCG-ul.
bea 1. tr. (şi fig.) A înghiţi lichide. IA - paharul până la fund = a îndura un necaz, o suferinţă până la capăt.
2.	intr. (spec.) A consuma băuturi alcoolice, /(fam.) A - in sănătatea (sau in cinstea) cuiva = a închina un pahar de băutură în cinstea cuiva, sărbătorind pe cineva.
3.	tr. A cheltui bani, avere etc. pe băutură. /A-şi ~ şi cămaşa = a cheltui totul pe băutură. A-şi ~ minţile = a bea până la inconştienţă. 4. tr. (pop.) A ~ tutun = a fuma. vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. şi pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. I sg. băni; conj. prez. 3 să bea. beat1 (bit) (angl.) 1. Specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil din muzica modernă (rock, jazz), adj. invar.
beatVă 1. Care este în stare de ebrietate; băut, cherche-lit. 2. (fig.) Copleşit de o stare sufletească plăcută. ~ de fericire, adj., pl. beţi,-te.
beatifica (be-a-) tr. (la catolici) A trece o persoană, după moarte, în rândul sfinţilor, vb. I, ind. prez. 3 beatifică.
beatificare (be-a-) Faptul de a beatifica, s.f, g.-d. art. beatificării, pl. beatificări.
beatitudine (be-a-) Stare de fericire deplină, de euforie. s.f, g.-d. art. beatitudinii.
beatnic (bitnic) (angl.) Intelectual american contes-tatar, cu ţinută neîngrijită, adept al unei mişcări sociale şi literare din anii '50 ai secolului al XX-lea; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită, s.m., pl. beatnici.
beaujolais (bojole) (fr.) Vin din regiunea Beaujolais. s.n., art. beaujolais-ul.
bebe/bebe Copil în primele luni sau în primii ani de viaţă; bebi. s.m.
bebeluş Copil în primele luni de viaţă, s.m., pl.
bebeluşi.
bebi Bebe. s.m.
bec1 (rar) Fundaş la jocul de fotbal, s.m., pl. beci. bec2 1. Sferă de sticlă în care se află un filament electric, /(fam.) A cădea (sau a călca) pe ~ = a o păţi. 2. Orificiu prin care ţâşneşte un lichid vaporizat, un jet de gaz sub presiune sau un amestec de gaze pentru a putea fi aprinse, s.n., pl. becuri.
becar
128
becar Accident muzical care anulează un diez sau un bemol, s.m., pl. becari.
becaţă Specie de păsări migratoare de baltă, cu ciocul lung; becaţină. s.f., g.-d. art. becaţei, pl. becaţe. becaţină Becaţă. s.f, g.-d. art. becaţinei, pl. becaţine. becgr (înv.) Dregător însărcinat cu supravegherea bucătăriei domneşti, s.m., pl. beceri. becerje (înv.) Bucătărie domnească, s.f, art. becena,
f-d. art. beceriei, pl. beceni, art. beceriile. echgr (înv.) Burlac, holtei, s.m., pl. becheri, becheraş Diminutiv al lui becher, s.m., pl. bechergşi. bechle 1. Dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. Apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţiuni. s.f, art. bechia. g.-d. art. bechiei, pl. bechii, art. bechnle.
bechiu (reg., în expr.) A nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) ~ = a nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nimic), niciun cuvânt, s.n. beci 1. Pivniţă. 2. închisoare la subsolul unei clădiri. s.n., pl. bgciuri.
becisnic,-ă/bicisnic,-ă (înv.) I. (Om) vrednic de milă, slăbănog neputincios. 2. (fig.) Nemernic, ir^âlos, adj., s.m. si f.,pl. becisnici,-ce/bicisnici,-ce. beclsnicie/bicisnicle (înv.) Faptă de becisnic. s.f, art. becisnicia/bicisnicia, g.-d. art. becisnidei/bicisni-dei, pl. becisnicii/bicisnicii, art. becisniciile/bicisniciile. bec te mis (înv.) Calitate superioară de tutun. s.n. bedreag (reg.) Scaun sau banc de lucru pentru lemnar. s.n., pl. bedreaguri.
beduin,-ă (Persoană) care aparţine unei populaţii arabe
nomade din Peninsula Arabică şi din Africa de Nord.
adj., s.m. şi f, pl. beduini,-e.
bee Cuvânt care imită strigatul oilor sau al caprelor.
interj.
beethovenian,-ă (be-to-ve-ni-an) în maniera lui Beethoven, adj., pl. beethovenieni,-e. beganie (-ni-e) Plantă ornamentală cu flori şi frunze de diferite culori, s.f, art. begsnia, g.-d. art. beganiei, pl. begQnii, art. beganiile.
behaviorism (biheiviorism) (angl.) Curent în psihologie care consideră comportamentul individului ca o reacţie la anumiţi stimuli exteriori, s.n. behăl intr. (despre oi şi capre) A scoate strigătul caracteristic speciei, vb. IV, ind. prez. 3 bghăie, imperf. 3 sg. behăiş; conj. prez. 3 să bghăie. behăit Sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. s.n.
behăit&r,-oare (-hă-i-) (rar) Care behăie. adj., pl. behâitari.-oare.
behăitură ( -hă-i-) Behăit, s.f, g.-d. art. behăiturii, pl. behăituri.
behehe Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor, interj.
bghliţă (reg .) Nume dat unor specii de peşti mici. s.f, g.-d. art. bghliţei, pl. bghliţe. bei 1. Guvernator al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 2. Titlu dat de turci domnilor ţărilor româneşti. s.m., pl. bei, art. beii.
bellerbgi Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman, s.m., pl. beilerbei, art. berlerbşii. beillc (bei-) (înv.) 1. Casă în care erau găzduiţi beii. 2. Dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni, s.n., pl. beilicuri. beizadea (bei-) (înv.) Fiu de domn; principe, prinţ, s.f, art. beizadeaua, g.-d. art. beizadelei, pl. beizadele.
be
be
be
be
be
1	Cafeniu foarte deschis, adj. invar.
2	Culoare cafenie-deschis. s.n. ănpr v. băjenar.
ăni v. băjeni, anie v. băjenie.
bejenar v. băjenar. bejenj v. băjeni, bejenie v. băjenie.
bel Unitate de măsură pentru intensitatea sunetului. s.m., pl. beli.
beladşnă Plantă erbacee otrăvitoare, ale cărei flori brun-violete conţin atropină; mătrăgună. //Medicament preparat din această plantă, s.f, g.-d. art. beladsnei, pl. beladgne.
belalju,-ie (fam.) 1. Dificil. 2. Mofturos, capricios. adj., pl. belalii.
beiarus,-ă/bielorus,-ă (bie-) (Locuitor) din Belarus (Bielorusia). adj., s.m. şi f, pl. belaru:,i/bielorjjşi,-se. belarusă/bielorusă (bie-) Limbă slavă vorbită de belaruşi. s.f, g.-d. art. belarusei/bielorusei. belcanto Stil italian de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea sunetului şi virtuozitate, s.n., art. belcantQuI.
belciug I. Verigă de metal de care se prinde un lanţ, un lacăt etc. IA pune (cuiva) ~ul în nas = a pune stăpânire pe cineva, (fam.) A (nu) fi câştigat la~e = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate solicita orice serviciu. 2. Meandru al unui râu, care în perioadă de secetă rămâne izolat de albia principală, s.n., pl. belciuge,. belciugat,-ă (pop., despre coarnele animalelor) încâr-ligat, încovoiat, adj., pl. belciugaţi.-te. beldie (-di-e) (reg.) Prăjină lungă şi subţire, s.f., art. bgldia, g.-d. art, bgldiei, pl. bgldii, art. beldiile, bgidiţă Peşte mic, având pe părţile laterale câte două linii paralele întrerupte, s.f., g.-d. art. bgldiţei. pl. bgldiţe.
belea (fam.) întâmplare neprevăzută; bucluc, încurcătură. IA da de-- a da de bucluc. //Fiinţă care provoacă numai încurcături, neplăceri s.f., art. beleaua, g.-d. art. belgiei, pl. belgie, art. belelele, bgle-arte (livr.) Arte frumoase (pictură, sculptură etc.). s.f. pl.
belemnjt Moluscă cefalopodă fosilă, s.m., pl. belem-niţi.
beletristic,-ă Care aparţine literaturii artistice, adj., pl. beletristici.-ce.
beletristică Literatură artistică, s.f, g.-d. art. beletristicii.
b&lfer (fam.) 1. învăţător, profesor. 2. Persoană care trăieşte în lux. s.m., pl. belferi, belgi Uniune de triburi celtice, care în Antichitate populau regiunea dintre Sena şi Rin. s.m. pl. belgian,-ă (-gi-an) (Locuitor) din Belgia, adj., s.m. şi f., pl. belgigni,-e.
belgiancă (-gi-an-) Locuitoare din Belgia, s.f, g.-d. art. belgigncei. p/. belgignce. belgrădean,-a (Locuitor) din Belgrad, adj., s.m., pl. belgrădeni,-e.
belgrădeancă Locuitoare din Belgrad, s.f, g.-d. art. belgrădencei, pl. belgrădence. belhlţă/belhiţă (rar) Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coada lungă, acoperită cu păr des. s.f, g.-d. art. belhiţei/belhiţei.
beli (pop.) 1. tr. A jupui. 2. tr. şi refl. A se juli. 3. tr. A-şi ~ ochii = a privi cu mirare, prosteşte, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. belesc, imperf. 3 sg. belea; conj. prez. 3 să belească.
belicist,-ă (rar) De război; belicos, adj., pl. belicişti,-ste.
belicos,-oasă Agresiv, războinic, adj., pl. beliceşi,-oase.
beligerant,-ă Care se află în stare de război. Ţări ~. adj., pl. beligeranţi,-te.
beligeranţi Situaţia de beligerant; stare de război, s.f. g.-d. art. beligeranţei.
129
berbec
belinograf Aparat pentru transmiterea de imagini la distanţă pe cale electromagnetică, s.n., pl. belinografe. belinogramă Imagine transmisă prin belinograf. s.f, g.-d. art. belinogramei, pl. belinograme. belită Exploziv de siguranţă întrebuinţat în minele de cărbuni, s.f., g.-d. art. belitei.
belotă Joc de cărţi care se joacă pe puncte, s.f, g.-d. art. belotei.
belşiţă Plantă erbacee ornamentală cu flori mari, roşii, galbene sau pestriţe, s.f., g.-d. art. belşiţei, pl. belşiţe. belşug Cantitate mare de bunuri materiale; abundenţă, bogăţie, s.n., pl. belşuguri, beltea v. peltea.
belvedere Construcţie aşezată pe un loc ridicat, de unde se poate vedea departe, s.f, g.-d. art. belvederii, pl. bel vederi.
Belzebyt (livr.) Unul dintre numele date diavolului. s.prop.m.
bgmberg (înv.) Ţesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie, s.n.
bemgl Semn grafic muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă, s.m., pl. bemoli, bemolizg tr. A marca o notă cu un bemol. vb. I, ind. prez. 3 bemolizeşză.
bgnă Cutia unui autocamion în care se încarcă materiale. //Cupă la macarale, s.f, g.-d. art. bgnei, pl. bene. benchat (pop.) Petrecere mare, chef. s.n., pl. benchgte. benchetui intr. (fam.) A chefui, a petrece, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. benchetuigsc. imperf. 3 sg. benche-tuia; conj. prez. 3 să benchetuiască. benchetuişlă (fam.) Petrecere, chef. s.f., g.-d. art. benchetuiglii, pl. benchetuigli. benchi v. benghl. bendiţă v. bentiţă.
bgndix Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dinţată de pe volantul motorului. s.n., pl. bgndixuri.
benedictin,4 1. adj. 1. Referitor la benedictini. 2. (fig.) Laborios, harnic. II. s.m. şi f Călugăr (sau călugăriţă) dintr-un ordin întemeiat în secolul al Vl-lea de Sf. Benedict. IMuncâ de ~ ~ muncă minuţioasă şi de lunga durată, III. s.f. Băutură spirtoasa fina (preparata la început de benedictini). adj., s.m. şi f, pl benedictini,-e, benedlcţlune (-ţi-u-) (livr.) Binecuvântare, s.f, g.-d. art. benedicţiunii, pl. benedicţijjni. bengflc.-ă Binefăcător; favorabil, propice, adj., pl. bengficij-ce.
beneficia (-ci-a) intr. A avea un beneficiu, un profit din ceva sau de la cineva, vi, /, ind. prez. 3 beneficiază, I pl. beneficiem; conj. prez. 3 s8 beneficieze: ger. beneficiind.
beneficiar,-ă (-ci-ar) Persoană sau colectivitate oare beneficiază de ceva. s.m., pl. beneficiari; s.f, g.-d. art. beneficiarei, pl. beneficiare.
beneficiare (-ci-e-) Faptul de a beneficia, s.f, g.-d. art. beneficierii, pl. beneficigri.
beneficiu Avantaj, câştig pe care îl are cineva din ceva; profit. /Sub - de inventar = sub rezerva verificării: în mod provizoriu, s.n., art. beneficiul, pl. beneficii, art. beneficiile.
beneval,-ă Făcut de bunăvoie, adj., pl. benev£>li,-e. banga (fam., în expr.) A lua ~ (pe cineva) = a-1 lua dracul, a o păţi. s.m.
bengal (În sintagma) Foc ~ = foc de artificii, adj., pl. bengale.
bengalez,-ă I. adj. Referitor la bengalezi (II). II. s.m. şi
f.	(la pl.) Popor indo-european care trăieşte în regiunea cursului inferior al Gangelui şi al Brahmaputrei; (la sg.) persoană care face parte din acest popor, adj., s.m. şi f, pl. bengalgzi,-e.
bengaliVbengalj I. adj. invar. (în sintagma) Limba ~ = limba vorbită în Bengal (India). II. s.m. şi f. Bengalez (II). adj. invar., s.m. şi f, pl. bengali/bengali. bengali2/bengalj (rar) Pasăre înrudită cu vrabia, originară din India, s.m., pl. bengali/bengali. bengali3/bengali Limba vorbită în Bengal (India), s.f. benghi/zbenghi (fam.) 1. Semn negru pe obraz sau pe trup. 2. (în superstiţii) Semn făcut pe fruntea cuiva pentru a fi ferit de deochi, s.n., pl. benghiuri/zbenghiuri, benign,-ă (despre boli) Uşor, vindecabil, adj., pl. benigni,-e.
benignitate Stare benignă, s.f, g.-d. art. benignităţii. beninez,-ă (Locuitor) din Benin, adj., s.m. şi f, pl. beninezi,-e.
benjamin (livr.) Cel mai mic copil al unei familii, cel
mai tânăr membru al unui grup. s.m., pl. benjamini.
benoar (înv.) Lojă la nivelul parterului (într-un teatru).
s.n., pl. benogre.	,
bente (înv., rar) Cătuşe, obezi. s.f. pl.
bentiţă Dimiutiv al lui bantă [var. bendiţă s.f] s.f,
g.-d. art. bentiţei, pl. bentiţe.
bentenic,-ă Care trăieşte pe fundul apelor, adj., pl. bentonici,-ce.
bentonit Rocă sedimentară argiloasă, utilizată ca decolorant sau dezoxidant. [var. bentonită s.f] s.n. bentonită v. bentonit.
bentos Totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor, s.n.
benzaldehidă Aldehidă obţinută din benzan, întrebuinţată în industria coloranţilor, s.f, g.-d. art. benz-aldehidei, pl. benzaldehide.
benzedrină (farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul şi foamea; amfetamină. s.f, g.-d. art. benzedrinei.
benzan Hidrocarbură lichida, incoloră, extrasă din gudroanele de huilă şi întrebuinţată pe scară largă în industrie, s.m.
benzşnic,-ă Care conţine benzen, adj., pl. benzgnici,-ce. benzină Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, folosit drept combustibil pentru motoare. s.f., g.-d. art. benzinei, pl. benzine, benzoat (-zo-at) Sare sau ester al acidului benzoic. s.m., pl. benzoaţi.
benzae Produs natural, vegetal, solid, care conţine răşini, acid benzoic şi un ulei volatil; smirna, s.f benzsic,-ă (-zo-ic) (în sintagma) Acid ~ * substanţa alba extrasa din răşini naturale sau fabricata sintetic şi întrebuinţată în medicina, în industria coloranţilor etc, adj.
benzollsm Boala profesionala datorata intoxicării cu benzen, s.n.
benzonaftQi Benzoat de naftol întrebuinţat ca antiseptic intestinal, s.m., pl. benzonaftQli. benzopirină Substanţă gudronata care se găseşte în fumul de ţigară, s.f, g.-d. art. benzopirinei. benzopurpurină Substanţa roşie folosita drept colorant pentru bumbae, s.f, g.-d. art. benzopurpurinei, berar1 1, (rar) Specialist în fabricarea berii. 2. Negustor care vinde bere. s.m., pl. bergri. berar2 Sărbătoare a berii, s.n. berărie Loc unde se bea bere; braserie, s.f, art. berăria g.-d. art. berăriei, pl. berării, art. berăriile, berbant (înv. şi fam.) Bărbat afemeiat, crai. s.m., pl. berbanţi.
berbantlâc (înv. şi fam.) Purtare de berbant, s.n., pl. berbantl|curi.
berbec A. Masculul oii. B. 1. Maşină de război întrebuinţată în trecut la spargerea zidurilor şi a porţilor unei cetăţi. 2. Greutate folosita la baterea stâlpilor, a pilonilor etc. [var. berbgce s.m.] s.m., pl. berbgci.
berbecar
130
berbecar Păstor de berbeci (A), s.m., pl. berbecari. berbecat,-ă (rar, despre botul sau fruntea unui animal) Cu profil bombat, adj., pl. berbecaţi,-te. berbecăne Ţarc, îngrăditură unde se ţin berbecii, s.f, art. berbecăria, g.-d. art. berbecăriei, pl. berbecăni, art. berbe cănile, berbece v. berbec.
berbecel 1. (zool.) Berbecuţ. 2. (omit.) Sfrâncioc mare. s.m., pl. berbecei.
berbeci tr. (rar) A izbi, a lovi puternic, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. berbecesc, imperf 3 sg. berbecea; conj. prez. 3 să berbecească.
Berbecul Constelaţie din emisfera boreală; unul dintre semnele zodiacului. /Zodia ~ = perioada dintre 21 martie şi 21 aprilie, când Soarele trece în dreptul Berbecului, s.prop.m.
berbecuţ Diminutiv al lui berbec (A); berbecel. \yar. bărbăcuţ s.m.] s.m., pl. berbecuţi. berber,-ă 1. adj. Care aparţine berberilor. II. s.f (la pl.) Populaţie hamito-semitică din nordul Africii; (la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii, adj., s.m. şi f, pl. berberi,-e.	,.
berbgră Limba vorbită de berberi, s.f., g.-d:'1 art. berberei.
berc1 (reg.) Dumbravă, pădurice, s.n., pl. bercuri. berc2, bearcă 1. (despre animale) Cu coada scurtă, sau scurtată; fară coadă. 2. (despre căciulă) Fără vârf. adj., pl. berci,-ce.
berceuse (bersöz) (fr.) Piesă instrumentală care are la bază un cântec de leagăn, s.f, g.-d. art. berceusei, pl. berceuse.
bere1 l. Băutură slab alcoolizată, obţinută prin fermentarea malţului şi a hameiului. 2. Ţap, halbă sau sticlă de bere1 (1). s.f, g.-d. art. berii, pl. (2) beri. bere2 Faptul de a bea. s.f berechet1 (fam.) Din belşug, din abundenţă, adv. berechet2 (reg.) 1. (ir.) Om care aduce belşug, noroc.
2.	Om şiret, şmecher; haimana, s.m., pl. berecheţi. berechet3 (rar) 1. Belşug, abundenţă. 2. Noroc, prosperitate. s.n., pl. berecheturi.
beregată (pop.) Laringe; gâtlej, s.f, g.-d. art. beregatei, pl. beregate, beret v. beretă.
beretă Şapcă fără cozoroc; bască. [var. beret s.n.}
s.f, g.-d. art. beretei, pl. berete.
beri-beri Boală din Extremul Orient, provocată de lipsa
vitaminei Bl din alimentaţie, s.n.
berii Piatră preţioasă de diferite culori, reprezentând
un silicat natural de beriliu şi aluminiu, s.n., pl. beriluri.
berMiu Metal alb-cenuşiu, maleabil şi ductil, foarte
dur, întrebuinţat la aliaje şi ca dezoxidant. s.n., art. berii
liul.
berjeră Fotoliu adânc şi larg, cu rezemătoare laterale pentru cap. s.f, g.-d. art. berjgrei, pl. berjere. berlină 1. (înv.) Trăsură mare, închisă, cu două banchete aşezate faţă în faţă. 2. Autoturism cu patru uşi şi cu patru geamuri laterale. Dacia ~. s.f, g.-d. art. berlinei, pl. berline.
berlinez,-ă 1. (Locuitor) din Berlin, adj., s.m. şi f, pl. berlinezi,-e.
bermă Banchetă lată amenajată pe taluzurile mai înalte de 4 metri, pentru a le mări stabilitatea, s.f, g.-d. art. bermei, pl. berme.
berraudă Şort până la genunchi, s.f, g.-d. art. bermudei, pl. bermude.	•
bernardin Câine mare de culoare albă, cu pete roşcate, originar din Elveţia, dresat să descopere călătorii rătăciţi în munţi, s.m., pl. bernardini.
bernă1 (în expr., despre steaguri) ín ~ = coborât pe jumătate în semn de doliu, s.f
bernă2 întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rămas prin săparea şanţului, s.f., g.-d. art. bemei, pl. beme.
berneveci (reg.) Pantaloni ţărăneşti largi, făcuţi din stofa groasă, s.m. pl.
bersalier (-li-er) (înv.) Vânător de munte din armata italiană, s.m., pl. bersalieri.
bertă (reg.) Broboadă de lână croşetată, purtată de femei pe cap sau pe umeri, s.f, g.-d. art. bertei, pl. berte. berton (rar) Barcă pliantă din pânză cauciucată. s.n., pl. bertoare.
besactea (înv.) Cutie de lemn ornamental în care se păstrează bijuterii, tutun etc. s.f, art. besacteaua, g.-d. art. besactelei, pl. besactele, art. besactelele. beschie (-chi-e) Fierăstrău alcătuit dintr-o pânză lată, cu două mânere, pentru a fi acţionat de doi lucrători. [var. beşchie s./[] s.f, art. beschia, g.-d. art. beschiei, pl. beschii, art. beschiile.
bessi 1. Nume dat de romani unui trib trac aşezat în Antichitate între Munţii Rodopi şi râul Mariţa.
2.	Numele pecenegilor în izvoarele scrise, s.m. pl. bestial,-ă (-ti-al) 1. De bestie, feroce, animalic, fioros. Instinct ~. 2. (arg.) Excepţional (de frumos, de bun). adj., pl. bestiali,-e.
bestialitate (-ti-a-) Cruzime; faptă bestială, s.f, g.-d.
art. bestialităţii, pl. bestialităţi.
bestiar1 (-ti-ar) (livr.) Gladiator care lupta cu fiarele în
arenele romane, s.m., pl. bestiari.
bestiar2 (-ti-ar) Culegere medievală de fabule şi de
povestiri animaliere, s.n., pl. bestiare.
bestie (-ti-e) 1. Fiară. 2. (fig.) Om crud, sălbatic, s.f,
art. bestia, g.-d. art. bestiei, pl. bestii, art. bestiile.
bestseller (bestselăr) (angl.) 1. Carte, disc care deţine
recordul de vânzări. 2. Articol, produs comercial foarte
căutat la un moment dat. s.n., pl. bestselleruri.
beşchie v. beschie. beşică v. băşică.
beşleagă 1. (înv.) Căpitan de beşlii. 2. (fig.) Om neputincios, ramolit, s.m., pl. beşlegi. beşlic (înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat şi în Muntenia, s.m., pl. beşHci. beşMu (înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm, //(la pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldaţi, s.m., pl. beşlii, art. beşliii.
beşteleală (fam.) Faptul de a beşteli, s.f., g.-d. art. beştelelii, pl. beşteleli.
beşteli tr. (fam.) A mustra cu asprime, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. beştelesc, imperf. 3 sg. beştelea; conj. prez. 3 să beştelească.
beta 1. A doua literă a alfabetului grecesc (13), corespunzând sunetului b. 2. Particulă ~ = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanţe radioactive. Radiaţie ~ = radiaţie constituită din particule beta. s.m., pl. beta. betatron (fiz.) Accelerator de electroni, s.n., pl. betatroane. beteag,-ă (pop.) (Om) infirm, schilod, adj., s.m. şi f, pl. betegi,-ge.
beteală Fir lung, auriu sau argintiu, folosit ca podoabă
(pentru mirese sau pentru pomul de Crăciun), [var.
peteală s.f.] s.f, g.-d. art. betelii.
betegeală (pop.) Infirmitate, [var. betejeală s./!] s.f,
g.-d. art. betegelii, pl. betegeli.
betegi tr. şi refl. (pop.) A provoca cuiva o infirmitate
sau a rămâne infirm. 2. refl. (reg.) A face o hernie.
3.	refl. (reg.) A se îmbolnăvi, [var. beteji vb.] vb. IV, ind., prez. I sg. şi 3 pl. betegese, imperf. 3 sg. betegea; conj. prez. 3 să betegească.
betegie (reg.) Infirmitate, s.f, art. betegia, g.-d. art. betegiei, pl. betegii, art. betegiile.
131
bibliografie
betejeală v. betegeală. beteji v. betegi.
beteP Mic arbust tropical cultivat pentru frunzele sale cu gust înţepător, s.m., pl. beteli. betel2 Frunză de betel', care se mestecă, s.n. betelie Fâşie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tiv făcut ca să treacă prin el un şiret, un elastic etc.; bată. s.f., art. betelia, g.-d. art. beteliei, pl. betelii, art. beteliile, beteşug (pop.) Infirmitate, invaliditate, s.n., pi. beteşuguri.
beton 1. Material rezistent folosit în construcţii şi compus dintr-un amestec de pietriş, nisip, ciment şi apă. l~ armat = amestecul descris mai sus turnat peste o armătură de vergele metalice. ~ vibrat = beton a cărui com-pactitate este sporită după turnarea în cofraje, prin imprimarea unor oscilaţii cu ajutorul unor aparate speciale.
2.	Sistem de apărare, folosit în unele jocuri sportive, constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în defensivă, s.n., pl. betonuri.
betona intr. şi tr. A turna beton în cofrajele unei construcţii, în săpăturile de fundaţii etc. vb. I, ind. prez. 3 betonează.
betonare Acţiunea de a betona. s.f., g.-d. art. betonării, pl. betonări.
betonier (-ni-er) Betonist. s.m., pl. betonieri, betonieră (-ni-e-) Maşină pentru prepararea betonului. s.f., g.-d. art. betonierei, pl. betoniere, betonjst,-ă Muncitor, inginer specializat în lucrări de beton; betonier, s.m., pl. betonişti; s.f, g.-d. art. beto-mstei, pl. betoniste.
betuiacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate uni-sexuate grupate în amenţi; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. betulaceea, g.-d. art. betulaceei, pl betuiacee.
beţie 1. Stare în care se află omul beat. 2. Petrecere la care se bea foarte mult. l~ rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de halucinaţie provocată de folosirea stupefiantelor. ~a adâncurilor = stare de euforie provocată de creşterea azotului din sânge la persoanele care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane.
3.	(fig.) Stare sufletească de tulburare. 4. (fig.) ~ de cuvinte = înşirare bombastică de cuvinte, s.f, ari. beţia, g.-d. art. beţiei, pl. beţii, art. beţiile.
beţigaş Beţişor, s.n., pl. beţigaşe. beţişor Diminutiv al lui băţ; beţigaş. s.n., pl. beţişoare. beţiv,-ă (Persoană) care are viciul beţiei, adj.. s.m. şi /.'. pl. beţivi,-e.
beţivan,-ă Augmentativ al lui beţiv, adj., s.m. şi f, pl. beţivani,-e.
beţivancă Augmentativ al lui beţivă, s.f, g.-d. art. beţivancei, pl. beţivance.
beucă (beu-) Scobitură neregulată, văgăună săpată de ape. sj., g.-d. art. beucii. pl. beuci. beuţă (beu-) Pietricică albă şi rotundă, care se găseşte prin râuri, s.f, g.-d. art. beuţei, pl. beuţe. bevatron Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de miliarde de electronvolţi. s.n., pl. bevatroane.
bez (înv., fam.) Afară de..., fără. prep. bezea 1. Prăjitură din albuş de ou. 2. (fam.) Sărutare simbolică dată cuiva cu vârful degetelor, s.f., art. bezeaua, g.-d. art. bezelei, pl. bezele, art bezelele, bezmetec,-ă v. bezmetic.
bezmetic,-ă (şi adv.) Fără rost; (p. ext.) aiurit, zăpăcit; bezmeticii, [var. bezmetec,-ă adj.] adj., pl. bezme^ tici,-ce.
bezmeticii,-ă (rar) Bezmetic, adj., pl. bezmeticiţi,-te. beznă (şi fig.) întuneric mare, de nepătruns, s.f, g.-d. art. bgznei, pl. bezne.
bi- Element de compunere care înseamnă „de două ori”, „dublu”.
biacid (bi-a-) (în sintagma) Acid ~ = acid bibazic. adj., pl. biacizi.
bianual,-ă (bi-a-nu-al) Care apare, care se produce de două ori pe an; semestrial, adj., pl. bianuali,-e. biatlon (bi-a-) Probă sportivă alcătuită din alergare pe schiuri şi tragere la ţintă, s.n., pl. biatloane. biatlonist,-ă (bi-a-) Sportiv participant la un biatlon. s.m., pl. biatlonişti; s.f, g.-d. art. biatlonistei, pl. biatlomste. biatomic,-ă (bi-a-) (despre o substanţă) A cărei moleculă e formată din doi atomi, adj., pl. biatomici,-ce. biban Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul acoperit cu dungi negre, transversale; baboi, s.m., pl. bibani, bibazic,-ă (în sintagma) Acid ~ = acid care conţine într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiţi printr-un metal, adj., pl. bibazici,-ce. bibelou Mic obiect decorativ, s.n., art. bibelaul, pl. bibelouri.
biber 1. Mamifer răpitor semiacvatic, lung de circa 85 cm; castor. 2. Blana acestui animal, s.m., pl. biberi, biberet 1. Blăniţă de miel de culoare maro-roşcat. 2. Pluş de culoare gri sau maro, din lână sau din fibre sintetice, folosit pentru gulere, manşete etc. s.m., pl. bibereţi.
biberon 1. Sticluţă gradată folosită la alimentaţia artificială a sugarilor. 2. (impr.) Vârful de cauciuc al unui biberon (1). s.n., pl. biberoane, bibi (înv.) Termen de adresare către cineva drag. s.m. bibic1 (omit.) Nagâţ. s.m., pl. bibici. bibic2,-ă (înv., fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. s.m., pl. bibici; s.f, g.-d. art. bibicii, pl. bibici.
bibil Dantelă sau cusătură cu colţişori. s.n., pl. bi-biluri.
bibilică 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu
o	proeminenţă cărnoasă pe cap. 2. Plantă erbacee cu flori pestriţe, s.f., g.-d. art. bibilicii, pl. bibilici, bibiloi 1. Masculul bibilicii (1). 2. (fig., fam.) Bibic. s.m., pl. bibiloi, art. bibiloii.
biblic,-ă Referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie, adj., pl. biblici,-ce.
biblie (-bli-e) Carte voluminoasă, fundamentală, s.f., art. biblia, g.-d. art. bibliei, pl. biblii, art. bibliile. Biblie (-bli-e) Carte sacră a mozaismului şi a creştinismului, alcătuită din Vechiul Testament şi Noul Testament. s.prop.f., art. Biblia, g.-d. art. Bibliei, bibliobuz (-b"li-o-) Autobuz amenajat ca bibliotecă volantă, s.n., pl. bibliobuze.
bibliofag,-ă (-bli-o-) (Insectă) Care se hrăneşte cu celuloza din hârtie, adj., s.m. şi f, pl. bibliofagi, bibliofilba (-bli-o-) I. adj. Ediţie ~ = carte rară, cu o grafică deosebita; ediţie de lux. II. s.m. şi fi Amator şi colecţionar de cărţi rare şi preţioase, adj., s.m. şi fi, pl. bibliofili,-e.
bibliofiHe (-bli-o-) 1. Pasiunea bibliofilului. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărţilor rare. s.f, art. bibliofillá, g.-d. art. bibliofîliei. bibliofilul (-bli-o-) Copie fotografică pe film a unui text. s.n., pl. bibliofilme.
bibliofob,-ă (-bli-o-) (Persoană) care duşmăneşte cărţile, adj., s.m. şi fi, pl. bibliofobi,-e. bibliofobie (-bli-o-) Aversiune faţă de cărţi, s.f., art. bibliofobia, g.-d. art. bibliofobiei. bibliograf (-bli-o-) Specialist în domeniul bibliografiei. s.m., pl. bibliografi.
bibliografic,-ă (-bli-o-) Referitor la bibliografie, adj., pl. bibliografici,-ce.
bibliografie (-bli-o-) 1. Listă a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Carte
bibliografiere
132
care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, sistematizarea şi difuzarea publicaţiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. s.f, art. bibliografia, g.-d. art. bibliografiei, pl. bibliografii, art. bibliografiile. _ bibliografiere (-bli-o-, -fi-e-) întocmire a unei bibliografii. s.f, g.-d. art. bibliografierii. bibliologie (-bli-o-) Studiul cărţii din punct de vedere al istoriei, producţiei şi difuzării ei. s.f, art. bibliologia, g.-d. art. bibliologiei.
biblioman,-ă (-bli-o-) (Persoană) care are pasiune pentru cărţile rare. adj., s.m. şi f., pl. bibliomani,-e. bibliomanie (-bli-o-) Pasiune exagerată pentru cărţi. s.f, art. bibliomania, g.-d. art. bibliomaniei, pl. bibliomanii, art. bibliomaniile.
biblioraft (-bli-o-) Mapă de carton pentru păstrarea corespondenţei şi a actelor, s.n., pl. bibliorafturi, bibliotecar,-ă (-bli-o-) Persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci, s.m., pl. bibliotecari; s.f, g.-d. art. bibliotecarei, pl. bibliotecare, bibliotecă (-bli-o-) 1. Cameră în care se păstrează (şi se citesc) cărţile. 2. Dulap, mobilă cu rafturi,pentru cărţi. 3. Colecţie de cărţi, periodice, imprimate' etc.
4.	Instituţie care colecţionează cărţi pentru a le pune la dispoziţia cititorilor. 5. Nume dat unor colecţii de cărţi care tratează teme asemănătoare şi sunt publicate de aceeaşi editură. ~ critică, s.f., g.-d. art. bibliotecii, pl. biblioteci.
biblioteconomie (-bli-o-) Ramură a bibliologiei care se ocupă cu organizarea şi administrarea bibliotecilor. s.f, art. biblioteconomia, g.-d. art. biblioteconomiei, bibliotghnică (-bli-o-) Tehnica producerii materiale a unei cărţi, s.f, g.-d. art. bibliotehnicii. bicameral,-ă (despre organe legislative) Cu două adunări reprezentative, adj., pl. bicamerali,-e. bicarbonat Sare a acidului carbonic. /- de sodiu = sare albă, întrebuinţată în farmacie şi în bucătărie, s.m., pl. bicarbonaţi.
bicarpelşr.-ă (bot.) Format din două cârpele, ad/'., pl. bicarpelfiri,-e.
bicefal,-! (despre un animal) Cu două capete, ad/.. pl. bicefâli,-e.
bicentenar1 Al doilea centenar al unui eveniment, s.n.. pl. bicentenare.
bicentenar2,-ă Care durează de două sute de ani. ad/., pl. bicentenari,-e.
biceps Muşchi dintre umăr şi cot, care face să se îndoaie antebraţul, s.m., pl. bicepşi. bichlri tr. (reg,) A drege un lucru pe îndelete, vb. IV. ind. prés. I sg. şi 3 pl. bichirasc, imperf. 3 sg. biehirea: con/, prez. 3 să bichirejsca,
bici I. Curea (sau curele) legată de un băţ, cu care se îndeamnă vitele la mers. 2, Lovitură dată cu acest obiect, s.n., pl. bice.
blciclgtă Vehicul cu două roţi, acţionat prin două pedale şi folosit de o singură persoană, s.f, g.-d. art. bicicletei, pl. biciclete.
blcicl&tă-tandgm Bicicletă pentru două persoane, s.f, pl. biciclste-tandsm.
biciclic,-ă Cu douft cicluri adj., pl. biciclici,-ce. biciclist,-ă Persoană care umblă pe bicicleta, s.m., pl. biciclişti, s.f., g.-d. art. biciclistei, pl. bicicliste, biciclu Velociped cu două roţi inegale, prima fiind roata motoare, s.n., art. biciclul. pl. bielele, bicisnic,-ă v. becisnic. biclsnicie v. becisnicie.
biciui 1. tr. şi refl. A (se) lovi cu biciul. Iltr. A lovi (ca un bici) producând usturime. 2. tr. A critica, a satiriza. vb. IV, ind. prez. 3 sg. biciuigşte/biciuie, imperf. 3 sg. biciuia; conj. prez. 3 să biciuiască/să biciuie.
biciuială Biciuire, s.f, g.-d. art. biciuielii, pl. biciuieli. biciuire Acţiunea de a (se) biciui; biciuială. s.f, g.-d. art. biciuirii, pl. biciuiri.
biciuitor,-oare (-ciu-i-) (şi fig.) Care biciuieşte, usturător. adj., pl. biciuitori,-oare.
biciuşcă 1. Cravaşă. 2. Bici scurt şi subţire, s.f, g.-d. art. biciuştii, pl. biciuşti.
biciuşor Diminutiv al lui bici. s.n., pl. biciuşoare. biciorură Compus din doi atomi de clor. s.f, g.-d. art. biclorurii, pl. bicloruri.
bicolor,-ă Cu două culori, adj., pl. bicolori,-e. biconcav,-ă Cu două feţe concave opuse, adj., pl. biconcavi,-e.
biconvex,-ă Cu două feţe convexe opuse, adj., pl. biconvecşi,-xe.
bicorn Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colţuri, s.n., pl. bicornuri.
bicromat Sare obţinută prin tratarea cu acid a croma-tului unui metal. l~ de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuinţată ca oxidant şi colorant, s.m., pl. bicro-maţi.
bicuspid,-ă (despre unele formaţii anatomice) Cu două
vârfuri, adj., pl. bicuspizi,-de.
bidgu Vas pentru toaleta intimă, s.n., art. bidgul, pl.
bidguri.
bidinea Perie mare pentru văruit, s.f, art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei, pl. bidinele, art. bidinelele, bidiviu Cal tânăr şi iute. s.m., art. bidiviul, pl. bidivii, art. bidiviii.
bidon 1. Vas de tablă sau de material plastic pentru păstrarea sau transportul lichidelor. 2. Ploscă (îmbrăcată în postav sau piele) pentru păstrat apă sau altă băutură, s.n., pl. bidoane.
bidonville (-vil) (fr.) Cartier de locuinţe improvizate, mizere, la periferia marilor oraşe, s.n., art. bidonville-ul, pi. bidonville-uri.	^
bie (bie) I. Direcţie oblică, ifn - = oblic. 2. Fâşie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie, s.n., art. bigul, pl. biguri.
Biedermeier (bidărmaier) (gemi.) Stil de mobilier cu suprafeţe plane, forme curbate şi aspect masiv, s.prop.n. bief Porţiune de râu sau de canal cuprinsă între două ecluze ori baraje, s.n., pl. bigfuri. biglă (bi-e-) (mec.) Organ de maşină care transformă mişcarea rectilinie în mişcare de rotaţie şi invers, s.f, g.-d. art. biglei, pi- biele.
Dlelfită (bi-e-) Biela de dimensiuni mai mici. s.f, g.-d. art. bieletei, pl. bielste. bielorus,-ă v. belarus. bielorusă v. belarusă.
bienal,-ă (bi-e-) 1. Care durează doi ani; care are loc o dată la doi ani. 2. (despre plante) Care dă roade la doi ani. adj., pl. bienali,-e.
bienală (bi-e-) întrunire, expoziţie, festival ete. care are loc o dată la doi ani. s.f., g.-d. art. bienalei, pl. bienale.
biet, biată 1. Nenorocit, sărman, (despre morţi) Regretat. 2. Neînsemnat, umil. adj., pl. bieţi,-te. bifa tr. A pune un semn unor cuvinte sau cifre dintr-o listă, ca dovada că au fost verificate; a însemna, vb. I, ind. prez. 3 bifează.
bifare Acţiunea de a bifa. s.f, g.-d. art. bifării, pl. bifări.
bifazat,-ă Difazat; bifazic. adj., pl. bifaz§ţi,-te.
bifazic,-ă Bifazat, adj,, pl. bi fazici.-ce.
b|fă Semn cu care se bifează, s.f, g.-d. art. bifei, pl.
bife.
bif[d,-ă (anat.) Despărţit în două. adj., pl. bifjzi,-de. bifilar,-ă (despre cabluri electrice) Cu doi conductori separaţi, adj., pl. bifilari,-e.
133
bilirubină
biflor,-ă (bot., despre plante) Cu două flori. adj.. pl. biflori,-e.
bifocal,-ă (despre lentile) Cu două distanţe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale, adj., pl. bifocal i,-e.
bifoliat,-ă (-li-at) Cu două foliole. adj., pl. bifoliaţi,-te. bifor,-ă (în stilul gotic, despre o uşă, o fereastră etc.) împărţită în două printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. adj., pl. bifori,-e. bjftec Muşchi de vacă fript la grătar sau în tigaie, s.n., pl. biftecuri.
bifurca refl. A se despărţi în două ramuri sau în două direcţii, vb. I, ind. prez. 3 se bifurcă, bifurcare Faptul de a se bifurca. //Loc unde se bifurcă ceva; bifurcaţie. s.f, g.-d. art. bifurcării, pl. bifurcări, bifurcaţie (-ţi-e) Bifurcare, s.f., art. bifurcaţia, g.-d. art. bifurcaţiei, pl. bifurcaţii, art. bifurcaţiile. big Linie de îndoire executată prin presare pe suprafaţa unui carton, s.n., pl. biguri.
BIG Unitate comercială foarte mare; supermagazin. s.n.. pl. BIG-uri.
bigam,-ă (Persoană) care se face vinovată de bigamie. adj., s.m. şi f, pl. bigami,-e.
bigamie Situaţia unei persoane care are două soţii, respectiv doi soţi. s.f., art. bigamia, g.-d. art. bigamiei, pl. bigamii, art. bigamiile.
bigă1 Macara instalată la bordul navelor pentru încărcări şi descărcări, s.f., g.-d. art. bigii, pl. bigi. bigă2 Car roman cu două roţi la care erau înhămaţi doi cai. s.f, g.-d. art. bigéi, pl. bige. big bánd (bigbend) (angl.) Orchestră de jazz. s.n., art. big bandul, pl. big banduri.
Big Bang (bigbeng) (angl., astron.) Marea explozie a materiei originare (ipotetică) care a iniţiat expansiunea universului observabil, s.n., art. Big Bangul.
Big Brother (Brother pron. brazăr) (angl.) „Fratele cel Mare", expresie care se referă de obicei la guvern sau la alte autorităţi ale statului care tind să limiteze libertăţile individuale. //Emisiune - = concurs de televiziune, s.m. bigeminţsm Tulburare a ritmului inimii, pulsaţia normală fiind urmată de o extrasistolă, s.n. bigengric,-ă (despre plante) Provenit din două genuri deosebite, adj., pl. bigenerici,-ce. bigi-bigi Pastă gelatinoasă comestibilă (roşie), dulce, amestecată cu miez de nucă. s.n. biget,-ă (Persoană) care se conformează strict preceptelor religioase; fanatic, habotnic, adj., s.m. şi f, pl. bigeţi,-te.
bigoterie Bigotism, s.f, art. bigoteria, g.-d. art. bigo-teriei, pl. bigoterii, art. bigoteriile. bigotism Atitudine, faptă de bigot, bigoterie. s.n., pl. bigotisme.
bigrilă Tub electric cu două grile, s.f, g.-d. art. bigrilei, pi bigrile.
bigudiu Tub scurt din metal sau din plastic, în jurul căruia se răsuceşte o şuviţă de păr pentru a o ondula, s.n., art. bigudiul, pl. bigudiuri.
bihorean,-ă (Locuitor) din judeţul Bihor, adj., s.m.,pl. bihoreni,-e.
bihoreancă Locuitoare din judeţul Bihor, s.f, g.-d. art. bihorencei, pl. bihorence.
bihun Dispozitiv cu care se bat pe fundul mării ţăruşii
necesari pentru aşezarea carmacelor. s.n., pl. bihune.
bihuncă (reg.) Trăsură pe patru roţi, trasă de un cal. s.f,
g.-d. art. bihuncii, pl. bihunci.
bijai (reg.) Şipot; izvor. s.n.. pl. bijoaie.
bijuterie 1. Obiect de podoabă, făcut din metal nobil
şi pietre preţioase; giuvaer. 2. Magazin de bijuterii (1).
s.f, art. bijuteria, g.-d. art. bijuteriei, pl. bijuterii, art.
bijuteriile.
bijutier (-ti-er) Persoană care face sau vinde bijuterii;
giuvaergiu. s.m.,pl. bijutieri.
biker (baicăr) (angl.) Biciclist, s.m., pl. bikeri.
bikini Costum de baie feminin format din două piese de
dimensiuni reduse, s.n., art. bikiniul, pl. bikini, art.
bikini i.
bilabial,-ă (-bi-al) (despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor, adj., pl. bilabiali,-e. bilabială (-bi-a-) Consoană care se articulează cu participarea buzelor, s.f, g.-d. art. bilabialei, pl. bila-biale.
bilabiat,-ă (-bi-at) (despre corolă, caliciu) Care seamănă cu buzele unei guri întredeschise, adj., pl. bila-biaţi,-te.
bilanţ 1. Document din care rezultă activul şi pasivul unei activităţi financiare într-o perioadă de timp. 2. (fig.) Rezultatul unei activităţi într-o perioadă de timp; estimare, evaluare, s.n., pl. bilanţuri. bilanţier1 (-ţi-er) Registru în care sunt înscrise bilanţuri. s.n., pl. bilanţiere.
bilanţier2,-ă (-ţi-er) Cu caracter de bilanţ, adj., pl. bilanţieri,-e.
bilateral,-! 1. Care are două părţi (sau două laturi) opuse; care priveşte în acelaşi timp două laturi sau două aspecte ale unui întreg. 2. (despre contracte, convenţii) Care obligă în mod reciproc părţile interesate, adj., pl. bilaterali,-e.
bilateraMsm Sistem în comerţul internaţional, care constă în acorduri bilaterale, s.n. bilă1 (anat.) Fiere, s.f, g.-d. art. bilei, pl. bile. bilă2 1. Sferă de metal, de sticlă etc., de mici dimensiuni, cu diferite întrebuinţări. /~ albă = vot pozitiv. ~ neagră = vot negativ. 2. Notă care se dădea în trecut la unele facultăţi. 3. (fam.) Cap. s.f., g.-d. art. bilei, pl. bile. bMă3 Trunchi subţire de lemn rotund întrebuinţat la schele, s.f, g.-d. art. bilei, pl. bile. bildungsroman (lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui erou prin educaţie şi prin experienţa vieţii, s.n., pl. bildugsromane.
bilentilă Sistem optic din două semilentile, obţinut prin secţionarea în diametru a unei lentile convergente, s.f, g.-d. art. bilentilei, pl. bilentüe. bilet 1. Scrisoare scurtă, de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton care dă dreptul la ocuparea unui loc la spectacol, în autobuz etc. 3. ~ de bancă = bancnotă. ~ la ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă. s.n., pl. bilete, bilgtă (tehn.) Ţaglă. s.f, g.-d. art. biletei, pl. bilete, bileţel Diminutiv al lui bilet, s.n., pl. bileţgle. biliar,-ă (-li-ar) Care se referă la bilă. adj., pl. biliari,-e. biliard (-li-ard) 1. Joc cu bile, în care una dintre ele, lovită cu tacul, le deplasează pe celelalte. 2. Masă specială pentru acest joc. s.n., pl. biliarde, biliargiu (-li-ar-) (rar) Jucător pasionat de biliard, s.m.. pl. biliargii, art. biliargiii.
biligeneză Proces de producere a bilei1, s.f, g.-d. art. biligenezei.
bilingv,-ă 1. Care vorbeşte în mod curent două limbi. 2. Scris în două limbi, adj., bilingvi,-e. bilingvism Situaţie în care o persoană foloseşte în mod curent două limbi diferite, s.n.
bilion (-li-on) Număr egal cu o mie de miliarde sau (în unele ţări) cu un miliard, s.n., pl. bilioane. bilios,-oasă (-li-os) (rar) 1. Care prezintă o secreţie biliară excesivă. 2. (despre temperamente) Iritabil, nervos, adj., pl. bilioşi,-oase.
bilirubină Pigment biliar, derivat al hemoglobinei. s.f, g.-d. art. bilirubinei.
biliverdină
134
biliverdină Pigment biliar de culoare verde, s.f, g.-d. art. biliverdinei.
biil (angl.) Proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată, s.n., art. biliül, pl. billuri. bilobat,-ă (bot.) Alcătuit din doi lobi. adj., pl. bilobaţi,-te.
bilocular,-ă Cu două locuri (2). adj., pl. biloculari,-e. bilon1 1. Aliaj monetar în care intră metale comune. 2. Monedă divizionară, cu valoare inferioară valorii sale nominale, s.m., pl. biloni.
bilon2 Ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante, s.n., pl. biloane.
bilunar,-ă Care se face sau apare de două ori pe lună. adj., pl. bilunari,-e.
biman,-ă (rar) Cu două mâini, adj., pl. bimani,-e. bimbaşă (înv.) Comandant peste 1000 de soldaţi în armata turcă, /(fam.) A trăi ca un ~ = a trăi în belşug. s.m., art. bimbaşă, g.-d. art. bimbaşei, pl. bimbaşi. bimensual,-ă (-su-al) Bilunar, adj., pl. bimensuali,-e. bimestrial,-ă (-tri-al) Care are loc sau apare o dată la două luni. adj., pl. bimestriali,-e. bimestru (livr.) Interval de două luni. s.n., arh-Ipimes-trul, pl. bimestre.
bimetal Produs realizat prin unirea a două metale, s.n., pl. bimetale.
bimetalic,-ă 1. Format din două metale diferite. 2. (despre un sistem monetar) Bazat pe bimetal ism; bimetalist. adj., pl. bimetalici,-ce.
bimetaljsm Sistem monetar bazat pe două monede-etalon, aur şi argint, s.n.
bimetaljst,-ă Bimetalic (2). adj., pl. bimetalişti,-ste.
bimilenar,-! Care are o vechime sau o durată de (circa)
două mii de ani. adj.. pl. bimilenari,-e.
bimileniu Perioadă de două mii de ani. s.n., art. bimi-
leniul, pl. bimilenii, art. bimileniile.
bimolecular,-ă (chim.) Cu două molecule, adj., pl.
bimoleculari,-e.
bimotor1 Avion cu două motoare, s.n., pl. bimotoare. bimotor,2-oare Care are două motoare, adj.. pl. bimo-tori,-oare.
bimzuire Operaţie de polizare prin care se obţin piei cu suprafaţa catifelată şi cu grosimea uniformă, s.f, g.-d. art. bimzuirii.
bina Clădire de zidărie aflată în construcţie sau în reparaţie, s.f, art. binaua, g.-d. art. binalei, pl. binale, art. binalele.
binagiu (rar) Antreprenor de construcţii, s.m., pl. bina-giul, pl. binagii, art. binagiii.
binar,-ă Compus din două elemente, adj., pl. binari,-e. bjnder Strat de beton asfaltic care face legătura între fundaţia unui drum şi stratul de uzură. s.n. bindisi intr. (reg.) A-i păsa de ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bindisesc, imperf. 3 sg. bindisea; conj. prez. 3 să bindisească.
bine1 1. în mod favorabil, avantajos, plăcut, confortabil. /A-i prinde (cuiva) ~ (un lucru, o întâmplare etc.) = a-i fi de folos. (în formule de salut) ~ ai (sau aţi) venit (sănătos, sănătoşi)! ~ te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoşi)! //(referitor la sănătate) A se simţi 2. Corect, exact, just. Vorbeşte -. 3. Deplin, complet. Mult. A plouat ~. 4. Clar, desluşit, limpede, adv. bine2 1. Ceea ce este folositor, prielnic. /Om de ~ = om care acţionează în folosul celor din jur. 2. Ceea ce este moral; binefacere. /A lua (pe cineva) cu ~le = a proceda cu înţelegere faţă de cineva supărat, s.n., art. binele.
bine-credincios,-oasă Foarte credincios, adj., pl. bine-credinci oşi ,-oase.
bine-cresciJt,-ă Care a primit o educaţie aleasă, adj., pl. bine-crescuţi,-te.
bine-cunoscut,-ă Care este renumit, celebru, arhicunoscut. adj., pl. bme-cunoscuţi,-te. binecuvânta tr. 1. (despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. 2. (despre preoţi) A invoca harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. 3. A lăuda pe Dumnezeu, vb. I, ind. prez.
I sg. binecuvântez, 2 sg. binecuvântezi, 3 binecuvântează.
binecuvântare Acţiunea, gestul, fomula de a binecuvânta; benedicţiune, blagoslovire. /A-şi da -a = a aproba, s.f, g.-d. art. binecuvântării, pl. binecuvântări, binedispune tr. şi refl. A înveseli pe cineva sau a deveni vesel; a (se) dispune, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, l pl. binedispunem; conj. prez. 3 să binedispună.
binefacere (şi fig.) Faptă bună; ajutor dat cuiva, s.f., g.-d. art. binefacerii, pl. binefaceri, binefăcător,-oare (Persoană) care face bine altora. adj., s.m. şi f, pi binefacători.-oare. bineînţeles Cert, desigur, fireşte, adv. binemerita intr. A câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva. vb. I, ind. prez. I sg. binemerit, 2 sg. binemeriţi, 3 binemerită; conj. prez. 3 să binemerite, bineţe (pop., în expr.) A(-şi) da ~ = a (se) saluta, s.f pl. bine-venit,-ă Oportun; care face bucurie, plăcere venind. O carte ~. adj., pl. bine-veniţi,-te. binevoi tr. A arăta o atitudine favorabilă faţă de o solicitare. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. binevoiesc, imperf. 3 sg. binevoia; conj. prez. 3 să binevoiască. binevoitor,-oare (-vo-i-) (Persoană) care arată bunăvoinţă. adj., s.m. şi fi, pl. binevoitori,-oare. binjş Haină lungă de ceremonie, căptuşită cu blană, purtată de boieri şi (mai târziu) de lăutari, s.n., pl. binişuri.
binişlţu (înv.) Persoană care purta biniş; (p. ext.) curtean, s.m., art. binişlml, pl. binişlii, art. binişliii. binişor Diminutiv al lui bine. //Cu calm. //Prietenos, cu blândeţe. /(A lua pe cineva sau a o lua) cu ~ul = (a proceda) cu blândeţe, cu tact. adv. binocla refl. (rar) A se uita insistent la cineva sau ceva. vb. I, ind. prez. 3 se binoclează. binoclu Instrument optic alcătuit din două lunete paralele, folosit pentru a privi la distanţă, s.n., art. binoclul, pl. binocluri.
binocular,-ă 1. Care poate fi văzut cu amândoi ochii. 2. Prevăzut cu două oculare, adj., pl. binoculari,-e. binom Expresie algebrică alcătuită din doi termeni. s.n., pl. binoame.
bio- (bi-o-) Element de compunere care înseamnă „(referitor la) viaţă”.
bioacumuiare (bi-o-) Acumulare în sol a substanţelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor vegetale şi animale, s.f. g.-d. art. bioacumulării, pl. bioacu-mulări.
bioacustic,-ă (bi-o-) De bioacustică. adj., pl. bioacus-ticii,-ce.
bioacustică (bi-o-) Ramură a bioacusticii care studiază sunetele emise de animale, s.f, g.-d. art. bioacusticii.
bioamplificator (bi-o-) (med.) Aparat electronic folosit la amplificarea biopotenţialelor musculare, s.n, pl. bioamplificatoare.
bioastronautic,-ă (bi-o-) De bioastronautică. adj., pl. bioastronautici,-ce.
bioastronautică (bi-o-) Ştiinţă care studiază condiţiile vieţii în cosmos, s.f, g.-d. art. bioaştronauticii. biobibliografic,-ă (bi-o-bi-bli-o-) Referitor la biobibliografie. adj., biobibliografici,-ce. biobibliografie (bi-o-bi-bli-o-) Biografia unui autor împreună cu lista lucrărilor lui şi a celor privitoare la
135
biostatistică
viaţa şi activitatea lui. s.f., art. biobibliografia, g.-d. art. biobibliografiei, pl. biobibliografii, art. biobibliografiile, biocatalizator (bi-o-) Substanţă care provoacă sau favorizează o reacţie chimică în organismele vii. s.m., pl. biocatalizatori.
biocenologie (bi-o-) Ramură a ecologiei care studiază biocenozele, s.f, art. biocenologia, g.-d. art. biocenolo-giei.
biocenatic,-ă (bi-o-) (biol.) De biocenoză, adj., pl. biocenatici.-ce.
biocenoza (bi-o-) (biol.) Totalitatea organismelor dintr-un biotop, s.f, g.-d. art. biocenozei, biochimic,-ă (bi-o-) Referitor la biochimie, adj., pl. biochimici,-ce.
biochimie (bi-o-) Ştiinţă care studiază procesele chimice ale materiei vii. s.f. art. biochimia. g.-d. ari. biochimiei.
biochimist,-ă (bi-o-) Specialist în biochimie, s.m., pl. biochimişti; s.f, g.-d. art. biochimistei, pl. biochimiste. biocibernetic,-ă (bi-o-) De biocibemetică. adj., pl. biocibernetici,-ce.
biocibemetică (bi-o-) Ramură a ciberneticii care studiază aplicarea metodelor matematice în analiza proceselor biologice, s.f, g.-d. art. biocibemeticii. bioclimatolog (bi-o-) Specialist în bioclimatologie. s.m., pl. bioclimatologi.
bioclimatologie (bi-o-) Ştiinţă care studiază influenţa climei asupra organismelor vii. s.f, art. bioclimatologia, g.-d. art. bioclimatologiei.
biocombustibil (bi-o-) Combustibil de natură biologică. s.m., pl. biocombustibili.
biocurent (bi-o-) Activitate electrică existentă în ţesuturile vii. s.m., pl. biocurenţi.
biodegradabil,-ă (bi-o-) Care poate fi degradat de factori biologici, adj., pl. biodegradabili,-e. biodinamică (bi-o-) Disciplină care studiază dinamica funcţiilor organice, s.f, g.-d. art. biodinamicii. biodiversitate (bi-o-) Diversitate din punct de vedere al elementelor biologice, s.f, g.-d. art. biodiversităţii. bioelement (bi-o-) Element chimic din compoziţia celulelor vii. s.n., pl. bioelemente. bioenergie (bi-o-) Energie de natură organică, s.f, art. bioenergia, g.-d. art. bioenergiei, pl. bioenergii, art. bioenergiile.
biogtică (bi-o-) Totalitatea implicaţiilor morale ale cercetărilor efectuate de medici şi biologi, s.f, g.-d. art. bioeticii.
biofenomenologie (bi-o-) Ştiinţă care studiază fenomenele vieţii, s.f, art. biofenomenologia, g.-d. art. biofenomenologiei.
bioflltru (bi-o-j Filtru pentru curăţirea apei potabile cu ajutorul bacteriilor aerobe, s.n., art. biofiltrul, pl. biofiltre.
biofizică (bi-o-) Ştiinţă care studiază aplicaţiile fizicii
în biologie, s.f., g.-d. art. biofizicii.
biofoton (bi-o-) Radiaţie luminoasă emisă de unele
substanţe din organismele vii. s.m., pl. biofotoni.
biogáz (bi-o-) Gaz rezultat din fermentarea deşeurilor
organice, folosit drept combustibil, s.n.
biogen,-ă (bi-o-) l. Produs prin acţiunea organismelor
vii. 2. (despre elemente chimice). Care a contribuit la
apariţia vieţii pe Pământ, adj., pl. biogeni,-e.
biogenetic,-ă (bi-o-) Referitor la biogeneză. adj., pl.
biogenetici,-ce.
biogeneză (bi-o-) Teorie care susţine că orice fiinţă provine tot dintr-o fiinţă (care i-a dat naştere), s.f, g.-d. art. biogenezei.
biogeochimie (bi-o-ge-o) Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei, s.f, ari. bio-geochimia, g.-d. ari. biogeochimiei.
biogeograf (bi-o-ge-o-) Specialist în biogeografie. s.m., pl. biogeografi.
biogeografie (bi-o-ge-o-) Ştiinţă care studiază răspândirea organismelor vii pe glob. s.f, art. biogeo-grafia, g.-d. art. biogeografiei.
biograf,-ă (bi-o-) Autor de biografii, s.m., pl. biografi; s.f, g.-d. art. biografei, pl. biografe, biografic,-ă (bi-o-) Referitor la biografie, adj., pl. biografici,-ce.
biografie (bi-o-) Prezentare a vieţii unei persoane, s.f., art. biografia, g.-d. art. biografiei, pl. biografii, art. biografiile.
bioHt (bi-o-) Nume dat mineralelor şi rocilor formate prin transformarea substanţelor organice animale sau vegetale; organolit. s.n., pl. biolite. biolog,-ă (bi-o-) Specialist în biologie; biologist. s.m., pl. biologi; (rar) s.f, g.-d. art. biologei, pl. biologe, biologic,-ă (bi-o-) Referitor la biologie, adj., pl. biologici,-ce.
biologie (bi-o-) Ştiinţă care studiază materia vie. s.f, ari. biologia, g.-d. art. biologiei, biologism (bi-o-) Teorie care consideră fenomenele fizice, psihice şi sociale drept manifestări biologice, s.n. biologist (bi-o-) (înv.) Biolog, s.m., pl. biologişti. biologizant,-ă (bi-o-) Care extinde principiile biologice la alte domenii, adj., pl. biologizanţi,-te. bioluminescenţă/bioluminiscenţă (bi-o-) Lumină produsă de unele organisme vii. s.f, g.-d. art. biolumi-nescenţei/bioluminiscenţei.
biomagnetism (bi-o-) Capitol al biofizicii care studiază relaţia dintre câmpurile magnetice şi organismele vii. s.n.
biomasă (bi-o-) Masă de substanţe organice raportată la o anumită unitate de suprafaţă şi de timp. s.f, g.-d. art. biomasei.
biomecanica (bi-o-) Ştiinţă care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii, s.f, g.-d. art. biome-canicii.
biometeorologie (bi-o-, -te-o-) Studiul influenţei factorilor meteorologici asupra organismelor vii. s.f, art. biometeorologia, g.-d. ari. biometeorologiei. biometrie (bi-o-) Metodă de cercetare a organismelor vii prin măsurători, s.f, art. biometria, g.-d. art. biome-triei.
bionică (bi-o-) Ştiinţă care studiază procesele biologice şi structura organismelor vii pentru a găsi în ele modele pentru tehnică, s.f, g.-d. art. bionicii, biopolitică (bi-o-) Politică rasistă care încearcă să justifice unele acţiuni agresive de acaparare prin argumentul superiorităţii biologice, mai ales al celei rasiale. s.f, g.-d. art. biopoliticii.
biopsie (bi-o-) Tăiere a unui fragment dintr-un ţesut pentru a fi examinat la microscop, s.f, art. biopsia, g.-d. ari. biopsiei, pl. biopsii, art. biopsiile, bioritm (bi-o-) Succesiune a proceselor vieţii, cu durată diferită de la un individ la altul, s.n., pl. bio-ritmuri.	_
biosferă (bi-o-) înveliş al Pământului, în care există viaţă, s.f., g.-d. ari. biosferei.
biosinteză (bi-o-) Formare a unei substanţe organice în celula vie. s.f, g.-d. art. biosintezei, pl. biosinteze. biosociologie (bi-o-, -ci-o-) Concepţie care explică viaţa socială şi politică prin factori biologici, reduşi la noţiunea de rasă. s.f, art. biosociologia, g.-d. art. bioso-ciologiei.
biospeologie (bi-o-, -spe-o-) Ramură a biologiei care studiază flora şi fauna peşterilor, s.f, art. biospeologia, g.-d. art. biospeologiei.
biostatistică (bi-o-) Studiu al fenomenelor biologice prin metoda statistică, s.f., g.-d. art. biostatisticii.
biostimulator
136
biostimulator (bi-o-) Substanţă care stimulează asimi-laţia şi dezvoltarea organismului, sporindu-i imunitatea; biostimulent. s.m., pl. biostimulatori. biostimulent (bi-o-) Biostimulator. s.m., pl. biostimu-lenţi.
biotaxie (bi-o-) Parte a biologiei care se ocupă cu clasificarea organismelor vii. s.f., art. biotaxia, g.-d. art. bio-taxiei.
bioterapje (bi-o-) Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la fiinţe vii. s.f, art. bioterapja, g.-d. art. bioterapiei.
biotic,-ă (bi-o-) Referitor la viaţă, adj., pl. biotici,-ce. biotină (bi-o-) Vitamina H. s.f, g.-d. art. biotinei. biotip (bi-o-) (biol.) Grup de plante sau animale cu structură genetică identică, s.n., pl. biotipuri. biotit (bi-o-) Mică de culoare neagră, brună sau verde. s.n., pl. biotite.
biotop (bi-o-) (biol.) Mediu de viaţă limitat în care trăieşte un grup de animale şi de plante în condiţii omogene; habitat, s.n., pl. biotopuri. bioxid (bi-o-) Oxid care conţine doi atomi de oxigen. s.m., pl. bioxizi.	:
bip Semnal sonor de avertizare, emis de un aparat de comunicaţii, s.n., pl. bipuri.
bipartjd,-ă (în sintagma) Sistem ~ = sistem de organizare politică în care, la putere, se succed două partide. adj., pl. bipartj.de.
bipartit,-ă Care cuprinde două părţi. Convenţie ~. adj., pl. bipartiţi,-te.
bipartiţie (-ţi-e) (biol.) Diviziune în două părţi, s.f, art. bipartiţia, g.-d. art. bipartiţiei, pl. bipartiţii, art. bipartit ţiile.
biped,-ă Care umblă în două picioare, adj., pl. bipezi,-de. biper (-ăr) Pager. s.n.
biplan Avion cu două rânduri de aripi, aşezate unele
deasupra celorlalte, s.n., pl. biplane.
bipolar,-ă (despre maşini, aparate electrice) Care are
doi poli magnetici, adj., bipolari,-e.
bipolaritate Stare a unui corp bipolar, s.f, g.-d. art.
bipolarităţii.
bir (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dare în bani percepută de la ţărani şi meşteşugari; (p, gener., pop.) impozit. IA da ~ cu fugiţii = a dispărea (în mod laş) dintr-un loc. s.n., pl. biruri, birău (înv., reg.) Primar rural, s.m., art. birăul, pl. birăi, pl. birăii, art. birăii.
birefringgnt,-ă Care prezintă birefringenţâ. adj., pl. b i re fr igenţi, -te.
birefringenţâ Dublarea prin refracţie a unei raze de
lumină atunci când pătrunde în anumite medii, s.f, g.-d.
art. birefringenţei, pl. birefringenţe.
biremă Navă antică de război cu două rânduri de rame.
s.f, g.-d. art. biremei, pl. bireme.
birjar Vizitiu (şi proprietar) al unei birje, s.m., pl. biijari.
birjă Trăsură de piaţă, s.f, art. birja, g.-d. art. bitjei, pl.
birje.
birjăresc,-ească 1. De birjar. 2. (fig., despre fapte, vorbe) Grosolan, vulgar, adj., pl. birjăreşti, birjăreşte Ca birjarii; (fig.) necivilizat, vulgar, adv. birjărie (înv.) Ocupaţia birjarului, s.f, art. birjăria, g.-d. art. birjăriei, pl. birjării, art. birjăriile. birljc1 As. s.m., pl. birlici.
birlic2 Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. s.n., pl. birlicuri.
birman,-ă (Locuitor) din Birmania. adj., s.m. şi fi, pl. birmani,-e.
birmană Limbă din familia chino-tibetană vorbită de birmani. s.f, g.-d. art. birmanei. birnic,-ă Persoană care plăteşte bir. s.m., pl. bimici; s.f, g.-d. art. bimicei, pl. bimice.
birocrat,-ă Persoană care practică birocraţia, s.m., pl. birocraţi; s.f., g.-d. art. birocratei, pl. birocrate, birocratic,-ă Referitor la birocraţie, la birocraţi, adj., pl. birocratici,-ce.
birocratism Birocraţie, s.n.	.
birocratiza tr. şi refl. A (se) transforma în birocrat, a (se) trata în mod birocratic, vb. í, ind. prez. 3 birocratizează.
birocratizare Faptul de a deveni birocratic, de a se afla sub influenţa birocraţiei, s.fi, g.-d. art. birocratizării.
birocraţie Formalism în muncă şi complicaţii inutile în aplicarea legilor, a dispoziţiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc. a lucrărilor; birocratism, s.f., art. birocraţia, g.-d. art. birocraţiei, pl. birocraţii, art. birocraţiile.
birotică Ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou, s.f, g.-d. art. biroticii.
birou l. Masă de scris cu sertare pentru acte. 2. Cameră sau local în care lucrează un funcţionar. I(A lucra, a rezolva etc.) din ~ = (a lucra, a rezolva etc.) fară a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organ de conducere al unei organizaţii, s.n.. art. biroul, pl. birouri, birt Restaurant (mic şi modest), s.n., pl. birturi, birtaş (înv.) Deţinător al unui birt. s.m., pl. birtaşi. birtăşiţă (înv.) Soţia birtaşului; femeie care deţine un birt. s.f, g.-d. art. birtăşiţei, pl. birtăşiţe. birui l. tr. A bate, a înfrânge (un duşman, un adversar etc.). 2. tr. şi refl. (fig.) A(-şi) stăpâni un sentiment,
o	pasiune etc. 3. tr. (fig.) A fi copleşit de un sentiment, de somn etc. vb. IV, ind. prez. 3 sg. biruieşte/biruie. imperf. 3 sg. biruia; conj. prez. 3 să biruiască/să biruie, biruinţă Victorie, izbândă, s.f, g.-d. art. biruinţei, pl. biruinţe.
biruire Acţiunea de a birui; biruinţă, s.f, g.-d. art. biruirii, pl. biruiri. _
biruitor,-oare (-ru-i-) învingător, adj., s.m. şi fi, pl. biruitori,-oare.
bis1 1. A doua oară, repetat. 2. (cu valoare de interj.) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părţi dintr-un program artistic, adj. invar.; adv. bis2 Număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program, s.n., pl. bisuri. bisa tr. A repeta o parte într-un program artistic la cererea publicului. A cere din sală repetarea unei părţi din programul artistic, vb. I, ind. prez. 3 bisează. bisanual,-ă (-nu-al) (livr.) 1. Bienal. 2. (despre plante) Care înfloreşte şi face fructe în al doilea an. adj., pl. bisanuali,-e.
bisare Faptul de a bisa. s.fi, g.-d. art. bisării, pl. bisări. bisăptămânal1 Publicaţie care are două apariţii pe săptămână, s.n., pl. bisăptămânale. bisăptămânal2,-ă Care apare de două ori pe săptămână. Publicaţie ~. adj., pl. bisăptămânali,-e. biscujt 1. Produs alimentar făcut din făină, zahăr etc. şi copt în diferite forme. 2. Semifabricat neglazurat folosit la fabricarea faianţei sau a porţelanului. 3. Porţelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura, s.m., pl. biscuiţi.
bisect (în sintagma) An ~ = an de 366 de zile; an bisextil. adj., pl. bisgcţi.
bisectoare Dreaptă care împarte un unghi în două părţi egale, s.fi, g.-d. art. bisectoarei, pl. bisectoare. bisector,-oare Care împarte în două părţi egale. /Plan ~ = plan care împarte un diedru în două diedre egale, adj., pl. bisectari,-oare.
bjsel Dispozitiv ataşat la osiile unor locomotive pentru a le permite înscrierea în curbe, s.n., pl. biseluri.
137
bizantinologie
bisgrică 1. Clădire destinată practicării unui cult creştin. /A lua calea ~ii = a deveni evlavios. A (nu) fi uşă de ~ = a (nu) duce o viaţă morală; (p. ext.) a (nu) fi cinstit. A nu fi dus de multe ori la ~ = a nu da importanţă convenienţelor sociale. 2. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de un anumit cult. s.f., g.-d. ari. bisericii, pl. biserici, bisericesc,-ească Care aparţine bisericii; ecleziastic. adj., pl. bisericeşti.
bisericeşte (rar) Ca la biserică, adv. bisericos,-oasă (Persoană) care respectă dogmele bisericii, adj., s.m. şi fi, pl. bisericoşi,-oase. bisericuţă 1. Diminutiv de la biserică. 2. (fig.) Mic grup de persoane unite prin dorinţa de a-şi rezolva interesele personale în dauna celor generale, s.f., g.-d. art. bisericuţei, pl. bisericuţe.
bisextM,-ă (rar, în sintagma) An ~ = an bisect. adj., pl. bisextili,-e.
bisexual,-ă (-xu-al) Cu organe de reproducere ale ambelor sexe; hermafrodit, bisexuat. adj., pl. bisexuali,-e.
bisexualitate (-xu-a-) Existenţa simultană la acelaşi individ a organelor de reproducere ale ambelor sexe; hermafroditism, androginie, s.fi, art. bisexualităţii. bisexuat,-ă (-xu-at) Bisexual, adj., pl. bisexuaţi,-te. bisilabic,-ă Format din două silabe, adj., pl. bisilct bici,-ce.
bisimetric,-ă Cu două planuri de simetrie, adj., pl. bisimetrici,-ce.
bis mut Metal alb, cu reflexe roşietice, întrebuinţat în medicină, s.n.
bismutină Sulfură naturală de bismut. s.fi, g.-d. art. bismutmei.
bismutjt Hidrocarbonat natural de bismut. s.n. bistriţ,-ă (reg., în sintagmele) Prune ~ = prune bru-mării. Prun ~ = p'un care face prune brumării. adj., pl. bistriţi,-e.
bistriţean,-ă (Locuitor) din municipiul Bistriţa sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. adj., s.m., pl. bistriţeni.-e. bistriţeancă Locuitoare din municipiul Bistriţa sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. s.fi, g.-d. art. bistriţencei, pl. bistriţgnce. bistro v. bistrou.
bistrou Mic restaurant în care se servesc aperitive, băuturi (răcoritoare). [var. bistro s.n.] s.n., pl. bistroul, pl. bistrouri.
bisturiu Instrument chirugical în formă de cuţitaş. s.n.. art. bisturiul, pl. bisturie, art. bisturiele. bisulc,-ă (despre animale) Care are copite despicate. adj., pl. bisulci,-ce.
bisulfat Sare a acidului sulfuric în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal, s.m., pl. bisulfaţi. bisulfit Sare a acidului sulfuros în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal, s.m., pl. bisulfiţi. bisulfură Sulfură a cărei molecula conţine doi atomi de sulf. s.f, g.-d. art. bisulfurii, pl. bisulfuri. bişniţar (fam.) Mic afacerist necinstit, speculant. //Profitor. s.m., pl. bişniţari.
bişniţă (fam.) Afacere necinstită, măruntă; speculă, s.f, g.-d. art. bişniţei, pl. bişniţe.
bit (inform.) Un.tate de măsură pentru cantitatea de informaţie dintr-un semnal, corespunzând logaritmului în bază (2). s.m., pl. biţi.
bitgng,-ă (reg.) Copil nelegitim, s.m., pl. bitangi; s.fi, g.-d. art. bitangéi* pl. bitangé. bitronconic,-ă In forma a două trunchiuri de con cu baza comună, adj., pl. bitronconici,-ce. bittér (bităr) (germ.) Lichior amar. s.n., pl. bitteruri. bitum Produs obţinut din reziduuri de petrol, întrebuinţat la prepararea asfalturilor, s.n., pl. bitumuri.
bituma tr. l.A amesteca cu bitum un material gran_ular. 2. A face bitumajul unei şosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei şosele, vb. I, ind. prez. 3 bitumează. bitumaj Aştemere de bitum şi criblură pe suprafaţa unui drum. s.n.
bitumare Acţiunea de a bituma. s.fi, g.-d. art. bitu-mării, pl. bitumări.
bitumen Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a cerii şi a răşinilor de plante. s.n., pl. bitumene.
bituminizare Proces de formare a asfalturilor prin transformarea nămolului rezultat din descompunerea organismelor în absenţa aerului, s.fi, g.-d. art. bitumi-nizării, pl. bituminizări.
bituminos,-oasă Care conţine bitum; de natura bitumului. adj,, pl, bituminoşi,-oase, biţă v. bădiţă.
biunivoc,-ă (bi-u-) (mat.) Care se află într-un raport reciproc şi exclusiv de unu la unu. adj., pl. biunivoci,-ce. biuretă (biu-) Tub de sticlă gradat folosit în lucrări de laborator, s.f, g.-d. art. biuretei, pl. biurete. biută (bi-u-) 1. Val de pământ ridicat în jurul unor depozite de materiale (periculoase). 2. Ridicătură de teren folosită în poligoanele de tir. s.fi, g.-d. art. biutei, pl. biute.
biv (înv., urmat de un titlu) Fost. adj. invar. bivalent,-ă Care are două valenţe. Cu două valori, adj., pl. bivalenţi,-te.
bivalv,-ă 1. Cu cochilie din două valve. 2. (bot., despre capsule) Format din două părţi, adj., pl. bivalvi,-e. biverb Joc enigmistic în care două cuvinte sunt reprezentate prin litere sau figuri combinate între ele. s.n., pl. biverbe.
bivol Animal comut rumegător, asemănător cu boul. //Epitet dat unui om gras, mătăhălos şi necivilizat, s.m., pl. bivoli.
bivolar (rar) Păzitor al unei cirezi de bivoli, s.m., pl. bivolari.
bivoliţă Femela bivolului. //Epitet dat unei femei dizgraţioase, necivilizate, s.f, g.-d. art. bivoliţei, pl. bivoliţe, bivuac (-vu-ac) 1. Cantonament al trupelor în afara localităţilor; tabără. 2. Adăpost pentru noapte fScut de alpinişti sau turişti, s.n., pl. bivuacuri, bivuaca (-vu-a-) intr. (rar, despre unităţi militare, alpinişti, turişti) A se opri în bivuac, vb. /, ind. prez. 3 bivuachează.
biv-vel-varnic Fost mare-vornic. s.m., pl. biv-vel-vsr-nici.
bizam Mamifer rozător cu blana preţioasă, care trăieşte în preajma apelor, s.m., pl. bizami. bizantin,-ă I. adj. 1. Propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin. /Stil ~ = stil în arta medievală, caracterizat prin prezenţa cupolei, a suprafeţelor curbe şi prin bogăţia de culori. 2. (fig.) Perfid, intrigant. II. s.m. şi f. Locuitor din Bizanţ sau din Imperiul Bizantin, adj., s.m. şi fi, pl. bizantini,-e.
bizantinism Fel de a acţiona în viaţa publică şi particulară prin intrigi, subtilităţi, duplicitate, etc. s.n., pl. bizantinisme.
bizantinist,-ă (rar) Bizantinolog, s.m., pl. bizantinişti; s.fi, g.-d. art. bizantinistei, pl. bizantiniste. bizantinistică Bizantinologie, s.fi, g.-d. art. bizantims-ticii.
bizantinolog,-ă (rar) Specialist în bizantinologie; bizantinist. s.m., pl. bizantinolagi; s.f, g.-d. art. bizanti-nolögei, pl. bizantinologe.
bizantinologie Disciplină care studiază istoria, literatura şi arta bizantină; bizantinistică. s.f, art. bizantinologia, g.-d. art. bizantinologiei.
bizar
138
bizar1 Lucru ciudat; bizarerie, s.n.
biz^r2,-ă (şi adv.) Ciudat, straniu, extravagant, adj., pl.
bizari,-e.
bizarerie Ciudăţenie, extravaganţă, s.f., art. bizareria, g.-d.art. bizareriei, pl. bizarerii, art. bizareriile, bizeţ Garnitură de piele la încălţăminte, s.n., pl. bizeţuri/bizgţe.
biZQn 1. Mamifer sălbatic, rumegător, cu fruntea bombată şi cu coame scurte. 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; pile de viţel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). s.n.,pl. bizoni.
bizotare Şlefuire oblică a muchiilor unei oglinzi, unei pietre preţioase etc. s.f, g.-d art. bizotării. bizui refl. A se baza pe..., a conta, a se încrede în... vb. IV, ind. prez. 3 se bizuie, imperf. 3 sg. se bizuia; conj. prez. 3 să se bizuié.
bizuire Faptul de a se bizui, s.f, g.-d. art. bizuirii, bla-bla Cuvânt care imită vorbăria goală; la-la-la. interj.
biachgu Bucăţică de tablă care se aplică pe tocul şi pe vârful încălţămintei pentru a o proteja. [var. placheu .s.n.] s.n., art. blancheul pl. blacheuri. blagian,-ă (-gi-an) In maniera lui L. Blaga. adj., pl. blagieni,-e.
blagoslovenie (-ni-e) (înv.) Blagoslovire, s.f, art. blago-slovgnia, g.-d. art. blagosloveniei, pl. blagoslovenii, art. blagoslovgniile.
blagoslovi tr. (înv. şi fam.) A binecuvânta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. blagoslovesc, imperf. 3 sg. blagoslovea; conj. prez. 3 să blagoslovească, blagoslovire (înv.) Acţiunea de a blagoslovi; blagoslovenie. s.f, g.-d. art. blagoslovirii, pl. blagosloviri. Blagoveştenie (-ni-e) (pop.) Buna Vestire, s.prop.fi, art. Blagoveştenia, g.-d. art. Blagoveşteniei. blajin,-ă (şi fig.) Blând, bun, omenos, //(despre fizionomia sau manifestările cuiva) Care exprimă blândeţe. adj., pl. blajini,-e. a
blajinătate (rar) însuşirea de a fi blajin, s.f, g.-d. art. blajinătăţii.
blam Dezaprobare publică a faptelor cuiva, s.n., pl. blamuri.
blama tr. A dezaproba, a condamna în mod public atitudinea, gesturile cuiva. vb. /, ind. prez. 3 blamează, blamabil,-ă Care poate fi blamat, adj., pl. blamabili,-e. blamare Acţiunea de a blama, s.f., g.-d. art. blamării, pl. blamări.
blană1 1. Părul sau lâna unor animale; piele (cu păr) prelucrată. 2. Haină confecţionată din blană1 (1). s.f, g.-d. ari. blănii, pl. (piei prelucrate) blăni/blănuri. blană2 Scândură groasă, s.f, g.-d. art. blănii, pl. blăni. blanc1 1. Piele tăbăcită, suplă şi elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. s.n.
blanc2 1. Spaţiu alb între două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă care apare uneori în transmisiile tv. s.n.,pl. blancuri.
blanchetă Formular tipărit pentru telegrame, cecuri etc. s.f, g.-d. art. blanchetei, pl. blanchete. blanquism (-chism) Curent utopic comunist care considera ca unică tactică revoluţionară complotul, s.n. blanşare Opărire a alimentelor destinate conservării. s.f, g.-d. art. blanşării.
blanşir Rest nefolosit rezultat de la blanşiruire. s.n., pi. blanşiruri.
blanşiruire Curăţare a dosului pieilor tăbăcite, s.f, g.-d. art. blanşiruirii.
blasfgm (rar) 1. Blasfemie. 2. Blestem, s.n., pl. blasfemuri. blasfemator,-oare (Persoană) care defăimează (cele sfinte), adj., s.m. şi fi, pl. blasfematori,-oare.
blasfemie Defăimare a lucrurilor sfinte; hulă. s.f, art. blasfemia, g.-d. art. blasfemiei, blast Parte a embrionului care se dezvoltă după germinare, s.m.
blastoderm Membrană vitelină care dă naştere corpului embrionului, s.n.
blastogeneză Geneză a blastului. s.f, g.-d. art. blasto-genezei.
blastomicoză Boală provocată de ciuperci parazite, care afectează pielea, plămânii, muşchii etc. s.f, g.-d. art. blastomicozei.
blastospor Spor format prin înmugurire, s.m. blastulă Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat în jurul unei cavităţi, s.fi, g.-d. art. blastulei, pl. blastule. blat1 Foaie de aluat preparată pentru tort. s.n.,pl. blaturi. blat2 (arg., în expr.) A călători (sau a merge) pe ~ sau a face ~ul= a călători fără bilet într-un mijloc de transport. s.n., pl. blaturi.
blau (rar, în expr.) A face ~ = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare, adv.
blaugaz Amestec de hidrocarburi gazoase şi hidrogen, folosit drept combustibil, s.n. blaz Vas mare, recipient de laborator, s.n. blaza refl. şi tr. A (se) dezgusta de ceva; a deveni sau a face să devină indiferent, vb. I, ind. prez. 3 blazează, blazare Faptul de a (se) blaza, s.fi, g.-d. art. blazării, blazer (bleizăr) (angl.) 1. Veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii englezeşti. 2. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc., cu buzunare aplicate. s.n., pl. blazere.
blazon Emblemă a unui oraş, a unei familii etc.; armoarii. s.n., pl. blazoane.
blăjean,-ă (Locuitor) din municipiul Blaj. adj., s.m., pl. blăjgni,-e.
blăjeancă Locuitoare din municipiul Blaj. s.fi, g.-d. art. blăjgncei, pl. blăjence.
blănar Meseriaş care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri, s.m., pl. blănari. blănăreasă Femeie care face îmbrăcăminte din blană; negustoreasă de blănuri, s.fi, g.-d. art. blănăresei, pl. blănărese.
blănărie 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecţionează îmbrăcăminte de blană. //Magazin de vânzare a blănurilor, s.fi. art. blănăria, g.-d. art. blănăriei, pl. (2) blănării, art. blănăriile, blăniţă Diminutiv al lui blană1, s.fi., g.-d. art. blăniţei, pl. blăniţe.
blănos,-oasă (despre animale sau haine) Cu blană bogată, adj., pl. blănoşi,-oase.
blănui tr. (înv.) A îmblăni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. blănuigsc, imperf 3 sg. blănuia; conj. prez. 3 să blănuiască. blând,-ă 1. (despre oameni) Care e paşnic, blajin. 2. (despre animale) Care nu se sperie. 3. (fig., despre vânt, timp etc.) Care e plăcut, adj., pl. blânzi,-de. blândă (pop., la pl.) Urticarie. s.f, g.-d. art. blândei, pl. blânde. _
blândeţe însuşirea de a fi blând; bunătate, s.fi, art. blândeţea, g.-d. art. blândeţii.
bleandă (pop., reg.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Epitet pentru un om moale, fără energie, s.fi, g.-d. art. blendei, pi. blgnde.
bleaşc (rar) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace, interj.
bleau (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului, s.n., art. bleaul, pl. bleauri.
blefantă Inflamaţie a pleoapelor, s.fi, g.-d. art. ble-faritei, pl. blefarite.
bleg, bleaga 1. (despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; pleoştit, //(despre urechile oamenilor) îndepărtate
139
bluejeans
de cap. 2. Care e lipsit de energie, molâu; prost, adj., pl. blegi,-ge.
blegi 1. refl. (despre urechi) A se face bleg. 2. refl. şi tr. (despre oameni) A deveni sau a face să devină bleg. vb. IV ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blegesc, imperf. 3 sg. blegea; conj. prez. 3 să biegească. blehăi intr. (pop.) 1. A lătra. 2. A vorbi mult şi fără rost. vb. IV, ind. prez. 3 blehăie, imperf. 3 sg. blehăia; conj. prez. 3 să blghăie.
blendă 1. Sulfură naturală de zinc sub formă de rocă. 2. (cinem.) Panou metalizat folosit pentru reflectarea luminii. 3. (fot.) Diafragmă, s.f, g.-d. art. blendei, pl. blende. blenoragie,-ă Referitor la blenoragie, adj., pl. blenoragiei,-ce.
blenoragie Boală venerică infecţioasă, constând în inflamarea mucoaselor genitale; blenoree, gonoree. s.f, art. blenoragia, g.-d. art. blenoragiei, pl. blenoragii, art. blenoragiile.
blenoree Blenoragie, s.f, art. blenoreea, g.-d. art. blenoreei, pl. blenoree.
bleojdi1 tr. şi refl. (reg., fam.) A(-şi) holba ochii. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească. bleojdi2 (pop.) 1. tr A lăsa să atârne în jos; a pleoşti.
2.	refl. Ă se blegi (2). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească. bleojdire1 (reg., fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. s.f, g.-d. art. bleojdirii, pl. bleojdiri. bleojdire2 Faptul de a (se) bleojdi2. s.f., g.-d. art. bleojdirii, pl. bleojdiri
bleot, bleoată (reg., şi s.) Prost, nătâng, adj., pl. bleoţi, bleoate.
bleotocăreală (reg.) Faptul de a bleotocări. s.f, g.-d. art. bleotocărelii, pl. bleotocăreli. bleotocări intr. (reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. vb. ÍV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bleotocăresc, imperf. 3 sg. bleotocărea; conj. prez. 3 să bleotocărească. blestem Invocaţie a puterii divine împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine; (în basme şi legende) vraja căzută asupra cuiva sau a ceva. s.n., pl. blesteme.
blestema 1. tr. A invoca puterea divină împotriva cuiva. 2. intr. A înjura, a ocări. vb. I, ind. prez. 3 blestemă/ blestemă.
blestemat,-ă 1. Rău, neprielnic. 2. Ajuns de blestem. adj., pl. blestemaţi,-te.
blestemăţie (pop.) Purtare, faptă de om blestemat; depravare, s.f, art. blestemăţia, g.-d. art. blestemăţiei, pl. blestemăţii, art. blestemăţiile, bleşt] intr. (reg.) 1. A-şi trage (cu greu) sufletul.
2.	A vorbi (greu), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bleştgsc, imperf. 3 sg. bleştea; conj. prez. 3 să bleştească. bleu1 (eu pron. ö) (fr.) Albastru-deschis; azuriu, adj. invar.
bleu2 (eu pron. ö) (fr.) Culoare albastru-deschis; azuriu. s.n., art. bleu-ul, pl. ble-uri. bleumarin1 (eu pron. ö) Albastru-închis. adj. invar. bleumarin2 (eu pron. Ö) Culoare albastru-închis. s.n. blid (pop.) 1. Vas de lut sau de tablă pentru mâncare; strachină. IA mânca din acelaşi - cu cineva = a fi apropiat de cineva. Pe (sau pentru) un ~ de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca semn al unei josnicii). 2. (la pl.) Vase de bucătărie, s.n., pl. blide.
blidar1 1. Meşteşugar care face blide. 2. (fig.) Lingău, linge-blide. s.m., pl. blidari.
blidar2 (pop.) Raft pe care se păstrează blidele, s.n., pl. blidare.
blinda tr. A se acoperi cu un blindaj, vb. /, ind. prez. 3 blindează.
blindaj 1. înveliş protector din plăci metalice groase la un tanc, la un avion etc. 2. jnveliş metalic al proiectilelor de puşcă şi de pistol. 3. înveliş metalic închis al unui aparat electric, s.n., pl blindaje, biindare Acţiunea de a blinda, s.f, g.-d. art. blindării, pl. blindări.
blindat1 Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj, s.n., pl. blindate.
blindat2,-ă 1. Prevăzut cu blindaj. 2. (despre unităţi militare) Dotată cu maşini de luptă blindate, adj., pl. blindaţi,-te.
blinje (rar) Mâncare naţională rusească, preparată dintr-un aluat cu diferite umpluturi, s.f, art. blinia, g.-d. art. bliniei, pl. blinii, art. blimile. bHster Carcasă de plastic transparent în care se ambalează diferite produse (alimentare, farmaceutice etc.). s.n., pl blistere.
bliţ Sursă de lumină intensă şi de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic, s.n., pl. bHţuri. bloc 1. Bucată mare dintr-o materie solidă. 2. Grămadă de lucruri care alcătuiesc o masă unică. Un ~ = laolaltă.
3.	Mapă cu foi de hârtie pentru desen. 4. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 5. înţelegere, alianţă între state, partide sau grupări. 6. ~ motor = organ de motor în care se află cilindrii şi pistoanele. 7. (med.) ~ cardiac = tulburare a ritmului inimii datorită blocării influxului nervos care trece prin muşchiul cardiac. ~ operator = parte dintr-o secţie de chirurgie în care se află sălile de operaţii şi dependinţele lor. s.n., pl. blocuri, bloca 1. tr. A izola o localitate prin blocadă sau prin măsuri punitive. 2. tr. A închide (temporar) circulaţia.
3.	tr. A interzice folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 4. refl. A nu mai funcţiona. 5. tr. (sport) A efectua un blocaj (2). vb. I, ind. prez. 3 blochează, blocadă Sistem de măsuri (economice, politice etc.) destinate izolării unui stat de către alte state, pentru a-i obliga să accepte anumite condiţii. ~ economică, s.f, g.-d. art. blocadei, pl blocade.
blocaj 1. Blocare 2. Tactică de apăraie sau de oprire a acţiunii adversarului în unele întreceri sportive. 3. întrerupere a unei activităţi sau a unei funcţii fiziologice. ~ de circulaţie, s.n., pl. blocaje, blocare Acţiunea de a (se) bloca, s.f., art. blocării, pl. blocări.
bloc-diagramă (-di-a-) Reprezentare grafică, la scară redusă, a unei regiuni terestre, în perspectivă şi în secţiune, s.f, g.-d. art. bloc-diagramei, pl. bloc-diagrame.
blochaus (rar) Bloc (4). s.n., pl. blochausuri. blocnotes Carnet pentru însemnări, s.n., pl. blocnotesuri.
blocstart (sport) Dispozitiv care serveşte alergătorilor să ia startul în cursele de viteză, s.n., pl. blocstarturi. bloc-turn Bloc (foarte) înalt, în formă de turn. s.n., pl. blocuri-tum.
blodogorj intr. (rar) A vorbi neînţeles (într-o limbă străină), neclar, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blodo-goresc, imperf. 3 sg. blodogorea; conj. prez. 3 să blodo-gorească.
blond,-ă I. adj. 1. (despre păr) De culoare deschisă; bălai. 2. Bere - = bere de culoare gălbuie. II. adj., s.m. şi
f.	(Persoană) cu păr de culoare deschisă; bălan, blondin adj., s.m. şi fi, pl. blonzi,-de.
blondă (înv.) Dantelă albă de mătase, s.f, g.-d. art. blondei, pl. blonde.
blondin,-ă Blond. adj., s.m. şi fi, pl. blondini,-e. bluejeans (engl. bluginz/rom. blugins) (angl.) Pantaloni strâmţi, confecţionaţi dintr-un material rezistent; blugi. s.m. pl.
blues
140
blues (bluz) (angl.) Melodie lentă, inspirată de cântecele negrilor americani. //Dans care se execută după această melodie, s.n., pl. bluesuri, bluff (blaf) (angl.) Atitudine neizbutită de intimidare a cuiva; cacealma, s.n., pl. bluffuri. blugi Bluejeans. s.m. pl.
blum Oţel semilaminat în formă de bară, cu secţiune pătrată, s.n., pl. blumuri.
bluming Laminor pentru blumuri, s.n., pl. bluminguri. biuzat,-ă (despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung şi mai larg şi lăsat să atârne peste cingătoare, adj., pl. bluzaţi,-te.
bluză Obiect de îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, s.f., g.-d. art. bluzei, pl. bluze, bluziţă Bluzuliţă. s.f, g.-d. art. bluziţei, pl. bluziţe. blúzon Obiect de îmbrăcăminte larg şi comod, pentru partea superioară a corpului, s.n., pl. bluzoane. bluzuliţă (rar) Diminutiv al lui bluză; bluziţă. s.f, g.-d. art. bluzuliţei, pl. bluzuliţe.
BMW (beemve) Marcă de automobile. //Automobil de această marcă, s.n., art. BMW-ul, pl. BMW-uri. boa 1. Şarpe tropical carnivor, neveninos, lutig de câţiva metri. 2. Şal lung de blană sau de pene purtat de femei în jurul gâtului, s.m., pl. boa. boabab v. baobab.
boabă 1. Fruct cărnos în mijlocul căruia se găsesc sâmburii. 2. Bob3 (1). IA nu şti (sau a nu pricepe, a nu zice (nicio) ~ = anu şti (sau a nu pricepe, zice) nimic. s.f, g.-d. art. boabei, pl. boabe.
boacă (în expr.) A nu şti (sau a nu pricepe) (nicio) ~ =
a nu şti (sau a nu pricepe) nimic. s.f.
boacăn,-ă (fam.) Prostesc, stupid, adj., pl. boacăni,-e.
boacănă (în expr., fam.) A face o ~ = a face un lucru
total nepotrivit, prostesc, s.f, g.-d. art. boacănei, pl.
boacăne.
boaigu Bandaj al roţii unei biciclete de curse, având în anvelopă o cameră subţire de cauciuc, s.n., art. boaioul, pl. boaiuri.
boaită (pop.) 1. Vită (slabă). 2. Termen batjocoritor pentru oameni, s.f, g.-d. art. boaitei, pl. boaite, boală 1. (med.) Modificare organică sau funcţională a echilibrului organic; maladie, afecţiune. /~a somnului = boală infecţioasă gravă, produsă de înţepătura muştei ţeţe. ~a copiilor = epilepsie. ~ de zahăr = diabet. A băga pe cineva (în toate) ~le = a supăra, a enerva pe cineva.
2.	(la plante, la vin etc.) Dezechilibru organic sau biochimic. 3. (fam.) Capriciu, chef; invidie. IA avea ~ pe cineva - a avea ciudă pe cineva, s.f, g.-d. art. belii, pl. boli/bogle (în expr.; a băga în ~e). boambă 1. (reg.) Bob3 (1); boabă. 2. Obiect de formă sferică, s.f, g.-d. art. boambei, pl, boambe. boar v. bouar.
board (bord) (angl.) Consiliu de conducere. //Minister. //Adunare generală a acţionarilor, s.n., pl. boarduri. boancă (reg.) 1. Copac gros (şi scorburos). 2. Oaie bătrână. 3. (bot., la pl.) Crăiţă, s.f, g.-d. art. boancei, pl. boance.
boare Adiere slabă de vânt. s.f, g.-d. art. boarei. boarfă (fam.) 1. Rufă sau haină veche, uzată, //(la pl.) Obiecte de uz personal. 2. (fig.) Epitet dat unei femei de moravuri uşoare, s.f, g.-d. art. boarfei, pl. boarfe, boarţă Peşte de apă dulce, lung de câţiva centimetri. s.f, g.-d. art. boarţei, pl. boarţe. boască (reg.) Tescovină, boştină. s.f, g.-d. art. boaştei, pl. boaşte.
boaţă (reg.) Boroboaţă, năzbâtie, s.f, g.-d. art. boaţei, pl. boaţe.
bob1 Plantă leguminoasă cu păstăi, folosită ca nutreţ, s.m. bob2 Sămânţă pentru ghicit. IA da în ~i - a ghici viitorul, s.m., pl. bobi.
bob3 1. Sămânţă de cereale sau de legume; boabă, grăunte. 2. Orice părticică de materie care seamănă cu un grăunte. ~ de nisip, s.n., pl. boabe. bob4 Dispozitiv sub forma unui turn care ridică materiale de construcţie la înălţime, s.n., pl. böburi. bob5 Sanie cu volan pentru concursuri. //Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. s.n., pl. boburi, bobârnac 1. Lovitură dată cu degetul mijlociu, destins brusc de degetul mare. 2. (fig.) Aluzie răutăcioasă, înţepătură la adresa cuiva, s.n., pl. bobáirmce. bober Sportiv care practică bobul, s.m., pl. boberi. bobi tr. (reg.) A nimeri, a brodi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bobesc, imperf. 3 sg. bobea; conj. prez. 3 să bobească, bobina tr. A înfăşură un fir sau un cablu electric în jurul unei bobine, vb. I, ind. prez. 3 bobinează, bobinaj 1. Bobinare. 2. Totalitatea bobinelor dintr-o maşină sau dintr-un aparat (electric), s.n., pl. bobinaje. bobinare Acţiunea de a bobina; bobinaj (1). s.f, g.-d. art. bobinării, pl. bobinări.
bobinator,-oare Persoană care execută şi repară bobine de maşini electrice, s.m., pl. bobinatori; s.f, g.-d. art. bobinatoarei, pl. bobinatoare, bobină Piesă cilindrică pe care se înfăşoară un fir, un cablu etc. /~ electrică = element al unui circuit electric alcătuit dintr-un ansamblu de spire conductoare, s.f, g.-d. art. bobinei, pl. bobine.
bobiţă 1. Diminutiv al lui boabă. 2. Cerculeţ imprimat sau desenat, s.f, g.-d. art. bobiţei, pi bobiţe. bobletic,-ă (reg.) Bobleţ. adj., pl. bobletici,-ce. bobleţ,-eaţă (reg.) Prost, bleg, bobletic. adj., pl. bobleţi,-e.
boboc 1. Floarea care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de raţă. IA da (mâncare) la ~i = a vomita
3.	(fig.) începător într-un domeniu; recrut, student în primul an. s.m., pl. boboci.
bobocel Diminutiv al lui boboc, s.m., pl. bobocei, art. boboceii.
bobornic Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi flori albastre. s.m., pl. bobomici.
boboşit (reg., despre ochi) Holbat, bulbucat, adj., pl.
boboşiţi.	_	_
bobot 1. (înv., reg.) întâmplare, lîn ~e = la întâmplare;
fără sens. 2. (reg.) Acces de furie, de mânie, s.n., pl.
bQbote.
bo bota ie (reg.) Vâlvătaie. s.f., art. bobotaia, g.-d. art. bobotăii, pl. bobotăi.
Bobotează Sărbătoare creştină, la 6 ianuarie, a botezului lui Isus Hristos. /Gerul -ezei = ger mare. s.prop.f, g.-d. art. Bobotezei.
boboti (reg.) 1. intr. (despre foc) A arde cu flacără.
2.	refl. (despre răni) A se infecta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. boboteştt, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească.
bobovină Concreţiune mică, sferică, formată din oxizi de fier şi de mangan, care se găseşte în solurile expuse repetat la umeziri excesive, s.f, g.-d. art. bobovinei, pl. bobovme.
bobsleigh (eigh pron. ei) (angl.) Bob5, s.n., art. bob-sleigh-ul, pl. bobsleigh-uri. bobuleţ Diminutiv al lui bob3, s.n., pl. bobuleţe. boc1 Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. interj. boc2 Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se prelucrează pieile în bazinul cu lapte de var. s.n., pl. bocuri.
bocal v. pocal.
bocanc Gheată rezistentă, cu talpă groasă, s.m., pl. bocanci.
bocaport Deschizătură pe punte prin care se încarcă mărfurile în navă. s.m., pl. bocaporţi.
141
boiangiu
bocăneaiă Bocănit, s.f., g.-d. art. bocănelii, pl. bocăneli.
bocăni intr. A lovi cu un obiect tare în ceva vb. IV, ind. prez. 1 sg. bocănesc/bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească/să bocăne. bocănit Zgomot produs de lovituri cu un obiect tare; bocăneaiă, bocănitură. s.n.
bocănitoare (rar) Ciocănitoare, ghionoaie. s.f. g.-d. art. bocănitorii, pl. bocănitori.
bocănitură Bocănit s.f, g.-d. art. bocăniturii, pl. bocănituri.
boccea 1. Legătură cu lucruri mărunte şi diverse; boccealâc. 2. (înv., reg.) Şal mare pe care îl purtau femeile pe spate, s.f, art. bocceaua, g.-d. art. boccelei, pl. boccele, art. boccelele, boccealâc (înv.) Bocea, s.n., pl. boccealâcuri. boccegiu (înv.) Negustor ambulant de mărunţişuri (pânză, ace, aţă); coropcar, marchitan, s.m., art. boccegiul, pl. boccegii, art. boccegiii.
bocceluţă Diminutiv al lui boccea, s.f, g.-d. art. bocceluţei, pl. bocceluţe.
bocciu,-ie (fam., despre oameni) 1. Cu trăsături urâte. /Nas - = nas urât. 2. (fig., s.) Bădăran, adj., pl. boccii, boceşlă (fam.) Faptul de a (se) boci. s.f, g.-d. art. bocglii, pl. bocfili.
bficet 1. Plângere, tânguire. 2. Compunere (în versuri)
spusâ la înmormântări, s.n., pl. bQcete.
boci intr. şi refl. A plânge tare (cu vaiete şi strigăte). Iltr.
A recita bocete la înmormântarea cuiva. vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. bocgsc, imperf. 3 sg. bocea; conj. prez. 3 să
bocească.
bocire Acţiunea de a (se) boci. s.f, g.-d. art. bocirii, pl. bociri.
bocit Faptul de a (se) boci. s.n.
bocitoare Femeie care boceşte la înmormântare, s.f,
f-d. art. bocitoarei, pl. bocitoare.
0Citfir,-0are Care boceşte, adj., pl. bocitari.-oare. bficnă (fam., în expr.) îngheţat - = îngheţat tare. adv. bficşă (reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere în cărbuni, s.f, g.-d. art. bocşei. pl. bficşe.
bodapraste v. bogdaproste.
bodârlâu (omit.) Cufundar. s.m.. art. bodârlgul, pl.
bodirlji, art. bodârlâii.
bodggă Local mic unde se consuma băuturi şi gustări.
s.f, g.-d. art. bodegii, pl. bodşgi.
bfidlcec (la hochei pe gheaţa) împiedicare a acţiunilor
adversarului prin blocare corp la corp. s.n., pl. badicecuri.
bodiceca Ir. (rar) A aplica un bodicec la hochei, vb. I,
ind. prez. 3 bodieecheazft.
bodlgard v. bodyguard.
bodogăneală Vorbire înceată, neclara, care reda o nemulţumire stăpânită, s.f. g.-d. art. bodoganglii, pl. bodogăneli.
bodogăni Ir. A bolborosi (de supărare, de ciudă), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bodogănesc, imperf. 3 sg. bodogănea; conj. prez. 3 să bodogănească, bodogănţre Acţiunea de a bodogăni, s.f, g.-d. art. bodogănirii, pl. bodogâniri.
bodani Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază şi cele secundare, având picioruşe subţiri şi scurte, s.n.
bQdy (angl.) Tricou cu chiloţi, din jerseu elastic, care se mulează pe corp. s.n., art. bady-ul, pl. bady-uri. bfidy buiiding (building pron. bilding) (angl.) Ansamblu de exerciţii fizice complexe pentru întărirea musculaturii, s.n
bfidyguard [badigard/badigardj/bodigard Gardă de corp, însoţitor (al cuiva); (fam.) gorilă, s.m., pl. bady guarzi/body gărzi.
body piercing (piercing pron. piărsing) (angl.) Practica de a străpunge anumite părţi ale corpului pentru a introduce în ele bijuterii, s.n. boehmit (eh pron. e) (fr.) Monohidrat natural de aluminiu, s.n.
boem,-ă 1. (Persoană, mai ales artist) care duce o viaţă dezordonată, lipsită de mijloace sigure de existenţă, adj., s.m. şi fi, pl. boemi,-e.
boemă Mediu caracteristic boemilor; viaţă de boem. s.fi. g.-d. art. boemei.
bogasier (-si-er) (înv.) Negustor de articole de manufactură (pânzeturi, stofe etc.). s.m., pl. bogasieri, bogasieresc,-ească (-si-e-) (înv.) De bogasier, adj., pl. bogasiereşti.
bogasierie (-si-e-) (înv.) 1. Ocupaţia bogasierului.
2.	Marfa de bogasier; (p. ext.) prăvălie de bogasier, s.f, art. bogasieria, g.-d. art. bogasieriei, pl. (2) bogasierii, art. bogasieriile.
bogasiu (înv.) Stofă sau pânză importată din Orient. s.n., art. bogasiul, pl. bogasiuri. bogat,-ă 1. (Öm) care dispune de mijloace materiale; avut, înstărit. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelşugat, abundent. 3. Fastuos, somptuos, adj., s.m. şi fi, pl. bogaţi,-te.
bogătan,-a (pop.) Bogătaş (rural), s.m., pl. bogătani; s.fi, g.-d. art. bogătanei, pl. bogătane, bogătaş,-ă Persoană care are avere mare. s.m., pl. bogătaşi; s.f, g.-d. art. bogătaşei, pl. bogătaşe, bogătate (rar) Bogăţie, s.f, g.-d. art. bogătăţii. bogătâr Personaj masculin cu însuşiri ideale din folclorul rus. s.m., pl. bogatâri. bogăţie 1. Cantitate de bunuri materiale, de bani, de materii prime etc. 2. Starea, condiţia celui bogat.
3.	Resursele unei ţări, ale unei zone, care devin, prin prelucrare, bunuri utile societăţii. 4. Abundenţă de valori spirituale, s.f, art. bogăţia, g.-d. art. bogăţiei, pl. bogăţii, art. bogăţiile.
bogdaprQSte/bodaprQSte (pop.) Cuvânt de mulţumire spus celui care dă de pomană, inter/. boghead (head pron. hed) (angl.) Varietate de huila din care se extrag hidrocarburi lichide, s.n. boghgt,-ă/-eată (reg.) 1. (despre găini) Cu un smoc de pene pe cap. 2. Frumos şi mare. adj., pl. boghgţi.-te. boghiu Dispozitiv pe care este articulat şasiul vehiculelor de cale ferata, pentru a le asigura stabilitatea la curbe la viteze mari. s.n., art. boghiul, pl. boghiuri, boglár Plantă erbacee otrăvitoare, eu flori mici, galbene. s.m., pl. boglari.
bogomil Adept al bogomilismului. s.m., pl. bogomili. bogomilic,-! Referitor la bogomilism. adj., pl. bogomilici,-ce.
bogomllism Doctrină creştina dualista, apărută în sec, al X-lea în Bulgaria, răspândita apoi în ţările balcanice şi în Rusia, care respingea treimea divină ortodoxă, existenţa umană a lui Isus, botezul etc. s.n. boi1 (pop.) Trup, statură, s.n., pl. baiuri. boi2 (fam.) I. refl. (despre femei) A se farda. 2. tr. A vopsi, a colora. 3. tr. A înşela, a păcăli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boigsc. imperf. 3 sg. boia; conj. prez. 3 să boiască.
boia 1- (pop.) Vopsea. 2. (peior.) Fard, 3. Condiment obţinut din ardei iute, pisat, s.fi, art. boigua, g.-d. art. boişlei, pl. (1. 2) boigíe, art. boiglele. hoială (reg.) 1. Vopsire. 2. (peior.) Fard. s.fi, g.-d. art. boielii, pl. (2) boigli.
boiangerie (înv.) I. Meseria boiangiului. 2. Atelier pentru vopsit textile; vopsitorie. s.f, art. boiangerja, g.-d. art. boiangeriei, pl. (2) boiangerii, art. boiangeriile. boiangiu (înv.) Vopsitor de textile, s.m., art. boiangiul, pl. boiangii, art. boiangiii.
boicot
142
boicot Refuz de a avea relaţii economice, politice, comerciale etc., cu o organizaţie, cu un stat sau cu o persoană, ca mijloc de protest sau ca sancţiune, pentru unele acţiuni ale acestora, s.n., pl. boicoturi, boicota tr. A exercita un boicot, vb. I, ind. prez. 3 boicotează.
boicotare Acţiunea de a boicota, s.f., g.-d. art. boicotării, pl. boicotări.
boier 1. Mare proprietar de pământ; nobil. 2. (fam.) Persoană cu atitudini aristocratice. 3. (înv.) Titlu de politeţe echivalând cu „domnule”, adresat persoanelor înstărite, cu funcţii administrative etc. s.m., pl. boieri, boiereasă (rar) Boieroaică, s.f, g.-d. art. boieresei, pl. boierese.
boieresc1 Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a executa munci agricole în folosul boierului, s.n. boieresc2,-ească Referitor la boieri, adj., pl. boiereşti, boiereşte Ca boierii; (fig.) foarte bine. adv. boieri l. tr. (înv., fam.) A conferi cuiva titlul de boier. 2. refl. A se comporta ca un boier. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boieresc, imperf 3 sg. boierea; conj. prez. 3 să boierească.	v:
boierie 1. Calitate, situaţie de boier. 2. (fam.) Atitudine, trai, maniere de boier, s.f., art. boieria, g.-d. art. boieriei, pl. boierii, art. boieriile, boierime Clasa boierească, s.f, g.-d. art. boierimii, boierinaş v. boiernaş.
boieriţă (înv., reg.) Boieroaică, s.f, g.-d. art. boieriţei, pl. boieriţe.
boiernaş Boier cu o situaţie inferioară marilor latifundiari. [var. boierinaş s.m.] s.m., pl. boiernaşi, boieroaică 1. Soţie de boier; mare proprietară de pământ; moşiereasă; boiereasă, boieriţă. 2. Soţie de demnitar, de industriaş etc. s.f, g.-d. art. boieroaicei, pl. boieroaice.
boieros,-oasă Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; (p. ext.) mofturos, pretenţios, adj., pl. boieroşi,-oase. boiler Cazan special de încălzire automată a apei. s.n., pl. boilere.
bőire (reg.) Acţiunea de a (se) boi; vopsire; (fam.) fardare, s.f, g.-d. art. boirii, pl. boiri. bgişte Depunerea şi fecundarea icrelor; bătaia peştilor. //Loc unde are loc fecundarea, s.f, g.-d. art. boiştii, pl. boişti.
boiştean (bo-iş-) Peşte de 8-12 cm, alb pe burtă, care trăieşte în apele de munte, s.m., pl. boiştgni. boit (fam.) Boire. s.n.
boitar Ajutor de păstor (de porci), s.m., pl. boitari. bojdeucă (-deu-) (reg.) Casă mică şi sărăcăcioasă, s.f, g.-d. art. bojdeucii, pl. bojdeuci, bojoc (pop.) Plămân (de animal), s.m., pl. bojoci, bojogar (rar) Borfaş, s.m., pl. bojogari. bol 1. Cocoloş. /~ alimentar = cocoloş rezultat din amestecarea alimentelor cu saliva din gură. 2. Vas de formă sferică, cu sau fără picior, s.n., pl. boluri. bolard Stâlp scurt de metal sau de beton, fixat pe chei, de care se leagă parâmele navelor, s.m., pl. bolarzi. bolând,-ă (reg.) Nebun, smintit, adj., pl. bolânzi,-de. bolânzi intr. (reg.) A înnebuni, a se sminti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bolânzesc, imperf. 3 sg. bolânzea; conj. prez. 3 să bolânzească.
bolboroseală Bolborosire. s.f, g.-d. art. bolboroselii, pl. bolboroseli.
bolborosi 1. intr. şi tr. A vorbi încet şi neclar; a bâigui. 2. intr. (despre lichide) A gâlgâi. 3. intr. (pop.) A chiorăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bolborosesc, imperf. 3 sg. bolborosea; conj. prez. 3 să bolborosească, bolborosire Faptul de a bolborosi; bolboroseală, bolborosit. s.f, g.-d. art. bolborosirii, pl. bolborosiri.
bolborosit Bolborosire. s.n.
bolboşa tr. (pop.) A-şi holba ochii. vb. I, ind. prez. 3
bolboşează.
boibură v. volbură.
bold1 (despre litere) Cu trăsături îngroşate, mai închise la culoare (decât cele obişnuite), adj. invar. bold2 1. Ac cu gămălie. //Vârf ascuţit. //Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. 3. împunsătură, înţepătură. 4. (înv.) îndemn, imbold. 5. (reg.) Stâlp sculptat, cu vârf ascuţit, în arhitectura populară, s.n., pl. bolduri, boldei (pop.) Câine de talie mică şi cu picioare scurte. s.m.. pl. boldei, art. boldeii.
boldeică (pop.) Căţea de boldei. s.f, g.-d. art. boldei-cii, pl. boldeici.
boldi (reg.) 1. tr. A împunge cu boldul; a înţepa. 2, tr. (fig.) A îndemna, a îmboldi. 3. tr. A căsca ochii. IIrefl. A privi ţintă, cu încordare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boldesc, imperf. 3 sg. boldea; conj. prez. 3 să boldească.
boldiş (reg.) Chiorâş, cu coada ochiului, adv. boldişor (reg.) Diminutiv al lui bold2, s.n., pl. boldi şoare.
boldo Plantă originară din Chile, ale cărei frunze au proprietăţi colagoge. s.n., art. boldoul, pl. boldo. boleaznă (pop.) Boleşniţă; molimă, s.f., g.-d. art. boleznei, pl. bolezne.
bolero1 Dans naţional spaniol. //Melodia după care se execută acest dans. s.n., art. boleroul, pl. bolerouri. bolerou/bolero2 Haină, scurtă, fără mâneci, purtată de femei; ilic. s.n., art. boleroul, pl. bolerouri. boleşniţă (pop.) Boală molipsitoare; epidemie; boleaznă, bolişte. s.f, g.-d. art. boleşniţei, pl. boleşniţe. bolfă (pop.) Nodul, umflătură, s.f, g.-d. art. bolfei, pl. bolfe.
boli intr. (pop., fam.) A fi bolnav timp îndelungat. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bolesc, imperf. 3 sg. bolea; conj. prez. 3 să bolească.
bolid 1. Meteorit. 2. (fig.) Vehicul, automobil de mare viteză, s.m., pl. bolizi.
bolişte (reg.) Boleşniţă. s.f, g.-d. art. boliştii, pl. bolişti.
bolivar/(hisp.) bolivar Unitatea monetară a Vene-
zuelei. s.m., pl. bolivari/bolivari.
bolivian,-ă (-vi-an) (Locuitor) din Bolivia, adj., s.m.
şi fi, pl. bolivieni,-e.
bolmoji v. bălmăji.
bolnav,-ă (Fiinţă) care suferă de o boală: suferind, adj., s.m. şi fi, pl. bolnavi,-e.
bolnăvicios,-oasă 1. Care se îmbolnăveşte uşor.
2.	(fig.) Exagerat, anormal Curiozitate ~. adj., pl. bolnăvicioşi,-oase.
bolnăvior,-oară (fam.) Diminutiv al lui bolnav, adj., pl. bolnăviori,-oare.
bolniţă (înv.) Spital, s.f, g.-d. art. belniţei, pl. balniţe. boloboc v. poloboc, bolobocel v. polobocel.
bolometric,-ă De bolometru. adj., pl. bolom£trici,-ce. bolometru Instrument pentru determinarea intensităţii radiaţiei termice, s.n., art. bolometrul, pl. bolomgtre. bolovan Bucată mare de piatră (sau de alt material solid), s.m., pl. bolovani.
bolovănel (rar) Diminutiv al lui bolovan, s.m., pl. bolovănei, art. bolovăneii.
bolovăni 1. refl. (rar, despre nori) A se îngrămădi ca nişte bolovani. 2. tr. A ~ ochii - a holba ochii. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bolovăngsc, imperf. 3 sg. bolo-vănea; conj. prez. 3 să bolovănească. bolovăniş Teren pietros. s.n.,pl. bolovănişuri. bolovănos,-oasă 1. Cu mulţi bolovani. 2. (fig.) Greoi, necizelat. Stil adj., pl. bolovănoşi,-oase.
143
bondisa
bolson Zonă deşertică montană, cu marginile stân-coase, abrupte şi cu partea centrală netedă, formată prin acumulări de nisipuri, s.n.
bolşevic,-ă (Adept) al bolşevismului, adj., s.m. şi f, pl. bolşevici,-ce.
bolşevism (rar) Curent apărut în mişcarea comunistă din Rusia la începutul secolului al XX-lea. s.n. bolşeviza tr. A educa în spirit bolşevic, vb. I, ind. prez. 3 bolşevizează.
boltaş (reg.) Proprietar al unei prăvălii; negustor, s.m., pl. boltaşi.
boltă 1. Element de construcţie cu partea superioară arcuită. 2. încăpere sau gang cu tavanul arcuit.
3.	Construcţie în formă de arc care serveşte la susţinerea plantelor căţărătoare. //Arc de verdeaţă format din ramurile unite ale copacilor. 4. ~ cerească sau ~a cerului - cer2 (1). 5. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. ~ palatină = palat1, cerul-gurii. s.f, g.-d. art. bolţii, pl. bolţi.
bolti 1- tr. A da unei construcţii formă de boltă (1). 2. refl. A se deschide în formă de boltă (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 să boltească.
boltişoară Diminutiv al lui boltă; boltiţă. s.f, g.-d. art. boltişoarei, pl. boltişoare.
boltitură Parte arcuită a unei bolţi, s.f, g.-d. art. bolti-turii, pl. boltituri.
boltită Bolţişoară. s.f., g.-d. art. boltiţei, pl. boltiţe. bolţ Piesă de legătură între un piston şi o bielă, s.n., pl. bolţuri.
bolţar Bucată de beton special fasonată, folosită la construcţii. s.m., pl. bolţari.
bomba tr. şi refl. A da sau a lua o formă arcuită, vb. I, ind. prez. 3 bombează.
bombaj 1. Deformaţie a unei plăci care capătă o formă convexă. 2. Deformare a capacelor la unele cutii sau borcane de conserve în urma alterării conţinutului, s.n., pl. bombaje.
bombament Parte carosabilă bombată a unei şosele. s.n.
bombarda tr. 1. A supune unui bombardament. 2. (fiz.) A proiecta electroni, neutroni etc. asupra unui corp. 3. (fig.) A plictisi cu insistenţele; a insista, vb. I, ind. prez. 3 bombardează.
bombardament Lovirea succesivă a unui obiectiv cu proiectile de artilerie, bombe sau rachete, s.n., pl. bombardamgnte.
bombardare Acţiunea de a bombarda; bombardament. s.f., g.-d. art. bombardării, pl. bombardări, bombardă Maşină de război medievală, care arunca bolovani sau proiectile asupra fortificaţiilor, s.f, g.-d. art. bombardei, pl. bombarde. bombardigr1 (-di-er) (rar) Aviator din echipajul unui avion de bombardament, s.m., pl. bombardigri. bombardier2 (-di-er) Avion de bombardament, s.n., pl. bombardiere.
bombardon Instrument muzical de suflat, din alamă, de forma unei trompete cu piston, s.n., pl. bombardoane, bombare Acţiunea de a (se) bomba, s.f, g.-d. art. bombării, pl. bombări.
bombastic,-ă (despre stil, vorbe) Umflat, emfatic. adj., pl. bombastici,-ce.
bombasticism Caracter bombastic, s.n., pl. bombasti-cisme.
bombă l. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., aruncat din avion asupra ţintelor terestre. /~ atomică (sau nucleară) = bombă cu o mare forţă de distrugere, bazată pe energia nucleară. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan la începutul erupţiei.
2.	Vas rezistent de metal întrebuinţat în medicină, în fizică etc. 3. (sport) Lovitură puternică de minge trasă spre poartă. 4. (fig., arg.) Ştire senzaţională. 5. (fig., arg.) Local cu faimă proastă; speluncă, s.f., g.-d. art. bombei, pl. bőmbe.
bombăneală Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombăneşte. s.f, g.-d. art. bombănglii, pl. bom-băngli.
bombăni 1. intr. A vorbi încet şi neclar (exprimându-şi nemulţumirea). 2. tr. A sâcâi pe cineva (certând, obiectând). 3. intr. (despre copiii mici) A produce sunete nearticulate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bombănesc, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 să bombănească. bombănjre Faptul de a bombăni; bombăneală, bombănit. s.f, g.-d. art. bombănirii, pl. bombăniri. bombănit Bombănire. s.n.
bombetă Lampă cu glob, sferică, folosită pe nave pentru semnalizare, s.f, g.-d. art. bombetei, pl. bom-bete.
bombeu Vârful bombat al pantofilor, al ghetelor etc. s.n., art. bombgul, pl. bombguri. bombiţă (reg.) Diminutiv al lui bombă, s.f, g.-d. art. bombiţei, pl. bombiţe.
bomboană Mic preparat de cofetărie, din ciocolată, zahăr, arome etc., având gust, culori şi forme diferite. s.f., g.-d. art. bomboanei, pl. bomboane, bombonerie Magazin în care se vând bomboane. s.f, art. bomboneria, g.-d. art. bombonenei, pl. bombo nerii, art. bomboneriile.
bombonieră (-ni-e-) Vas, cutie în care se păstrează bomboanele, s.f, g.-d. art. bombonierei, pl. bomboniere, bomfaier (-fa-ier) Fierăstrău de mână pentru tăiat metale, s.n., pl. bomfaiere.
bompres Catarg înclinat de la prora unui vas cu pânze. s.n., pl. bomprgse.
bon 1. Bilet pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie financiară. l~ de tezaur - obligaţie emisă de stat pentru a obţine împrumuturi de la cetăţeni sau de la bănci, s.n., pl. banuri.
bonapartism 1. Formă de dictatură apărută în Franţa în timpul lui Napoleon I. 2. Ataşament faţă de bonapartism (1). s.n.
bonapartist,-ă (Adept) al bonapartismului. adj., s.m. şi f., pl. bonapartişti,-ste.
bonă Femeie angajată într-o familie pentru a îngriji copii, s.f., g.-d. art. banei, pl. bane. bone1 Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de o izbitură, interj.
bone2,-ancă (pop., despre oi) Fără dinţi, adj., pl. bonei,-an ce.
bonca/bonca-bonca Cuvânt care imită (repetat) zgomotul produs de bătaia ciocanului, interj. boncai refl. şi intr. A boncălui. vb. IV, ind. prez. 3 sg. boncăigşte/boncăie, imperf 3 sg. boncăia; conj. prez. 3 să boncăiască/să bancăie.
boncălui intr. (despre cerbi şi alte animale erbivore mari) A scoate mugete prelungi în perioada de rut; a boncăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. boncăluigşte, imperf. 3 sg. boncăluia; conj. prez. 3 să boncăluiască. boncăluit Faptul de a boncălui. s.n. bond Săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte, s.n., pl. bonduri.
bondar (pop.) Nume dat oricărei insecte care bâzâie; bărzăun. s.m., pl. bondari.
bondăraş (rar) Diminutiv al lui bondar, s.m., pl. bondăraşi.
bondisa intr. (despre avioane) A face bonduri, vb. I, ind. prez. 3 bondisează.
bondoc
144
bondoc,-oacă (despre oameni, fig., despre obiecte) Mic de statură şi gras sau îndesat, adj., pl. bondoci,-oace.
bondocei,-ea (fam.) Diminutiv al lui bondoc, adj., pl. bondocei,-ele.
bonetă 1. Acoperământul pentru cap, fară boruri sau cozoroc, purtat de femei, copii, bucătari, medici, militari etc. 2. ~ frigiană = un fel de căciulă cu vârful îndoit înainte, considerată drept simbol al libertăţii în timpul Revoluţiei Franceze (1789-1794). s.f., g.-d. art. bonetei, pl. bonete.
boneţică Diminutiv al lui bonetă, s.f., g.-d. art.
boneţelei, pl. boneţele, art. boneţelele.
bongoase (reg.) Poveşti hazlii, s.f. pl
bongos Instrument de percuţie de forniă conică sau
cilindrică, s.n., pl. bongosuri.
bonier (-ni-er) Carnet de bonuri (1). s.n., pl. boniere.
bonifica tr. A scădea o sumă din valoarea unei facturi
pentru lipsă la o marfă, pentru o pierdere etc.; a face
rabat. vb. I, ind. prez. 3 bonifică.
bonificare Acţiunea de a bonifica; sumă de bani
care reprezintă o reducere; bonificaţie, s.f, g.-d. art.
bonificării, pl. bonificări.
bonificaţie (-ţi-e) 1. Bonificare. 2. Compensaţie în bani pentru o daună. 3. Avantaj acordat unui concurent într-o probă sportivă, care constfi în îmbunătăţirea timpului realizat, s.f, art. bonificaţia, g.-d. art. bonificaţiei, pl. bonificaţii, art. bonificaţiile, bonitare Determinare a valorii economice a apelor, solurilor, raselor de animale, plantelor etc., pe baza unor criterii stabilite, s.f, g.-d. art. bonitării, pl bonitări. bonitate 1. Capacitate de plată şi de credit; solvabilitate. 2. Capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producţie prin exploatare, s.f, g.-d. art. bonităţii, pl. bonităţi. bonjur1 Bună ziua! interj. bonmr2 (înv.) Bonjurist, s.m.. pl bonjuri. bonjur3 (înv.) Haină la modă pe la mijlocul sec. al XIX-lea. s.n., pl. bonjururi. bonjurlsm Atitudine de bonjurist, s.n. bonjurist Nume dat la mijlocul sec. al XlX-lea tinerilor români proşresişti, care studiaseră în Franţa; bonjur2. s.m., pl. bonjurişti.
bongm Om bun, cumsecade, cu gusturi şi purtări simple. s.mv pl. bonomi.
bonomie însuşire, caracter de bonom. s.f. art. bonomia, g.-d ari. bonomiei, bonsoar (fam.) Bună seara! interj.', s.n. bont, boantă l. Fără vârf, rupt. 2. (despre degete) Scurt şi gros. adj., pl. bonţi, boflnte. bontj tr. A teşi muchia unui obiect pentru a-i da o formă rotunda, vi. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bontgsc, imperf. 3 sg, bontea; conj. prez. 3 sft bonteascâ. bontire (rar) Acţiunea de a bonţi, s.f, g.-d. art. bontirii, pl. bontiri.
bontan Normă de comportament în societatea înaltă. s.n.
bQnus Gratificaţie. s.n., pl. banusuri. bonţ (reg.) Vârf, colţ. //Sfârc, s.n., pl. banţuri. bonz 1. Preot, călugăr budist. 2. (ir.) Om influent într-un partid politic, într-o organizaţie etc. s.m., pl. bonzi, bonzai 1. Arbore pitic plantat în ghiveci. 2. Arta cultivării arbuştilor pitici în China şi Japonia, s.m., pl. bonzai, art. bonzaii.
boogie (byghi) (angl.) Boogie-woogie. s.n., art. boogie-ul, pl. boogie-uri.
boogie-woogie (byghi ughi) (angl.) Dans de origine nord-americană derivat din blues; melodia acestui dans; boogie. s.n., art. boogie-woogie-ul, pl. boogie-woogie-uri.
book-maker (bucmeică) (angl.) Persoană care ţine evidenţa pariurilor la curse, meciuri de box etc. s.m. boom (bum) (angl.) Perioadă de avânt economic, s.n., pl. boomuri.
booster (bustăr) (angl.) Rachetă (cosmică) cu mare putere de propulsare şi de scurtă durată, s.n., pl. boostere. bor1 Element chimic, printre compuşii căruia se numără boraxul şi acidul boric. s.n. bor2 Margine circulară a pălăriei, s.n., pl. boruri, bora Vânt puternic, uscat, care bate iarna mai ales pe coastele Dalmaţiei şi ale Mării Negre. s.m. boraci Unealtă portabilă de găurit metale, acţionată manual, s.n., pl. boraci.
boracit Borat de magneziu, incolor sau vânăt, utilizat în industria chimică, s.n.
boraginacee (la pl.) Familie de plante erbacee cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânţă; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. boraginacgea, g.-d. art. boraginaceei, pl. boraginacee. borangic l. Fir de la gogoşile de mătase. 2. Ţesătură din aceste fire. [var. burangic s.n.] s.n., pl. boran-gicuri.
borat Sare a acidului boric. s.m., pl boraţi.
bgrax Substanţă chimică întrebuinţată ca antiseptic, în
sudură etc. s.n.
borât,-ă (fam.) Dezgustător, hidos, adj., pl. bor|ţi,-te. borâtură (pop.) 1. Ceea ce se vomită. 2. Epitet injurios dat cuiva, s.f, g.-d. art. borâturii, pl. borâtyri. borcan Vas de formă cilindrică, de sticlă, de plastic etc., în care se păstrează conserve, preparate farmaceutice etc. s.n., pl. borcane.
borcănaş Diminutiv al lui borcan, s.n., pl. borcănaşe. borcănat,-ă Mare, gros, umflat, adj., pl. borcănaţi,-te. borceag1 Plantă furajeră folosita ca nutreţ, s.m. borceag2 Amestec de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreţ, s.n., pl. borceaguri. bord l. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale punţii unei ambarcaţiuni. 2. La ~ = pe puntea unei nave; (p. ext.) în avion sau pe o navă cosmică. Jurnal de ~ = registru în care se consemnează evenimentele mai importante petrecute în timpul călătoriei unei ambarcaţiuni sau a unui avion, (fig.) A arunca peste - -a renunţa la ceva nefolositor, s.n., pl barduri. bordaj Perete lateral al unei nave, s.n., pl. bordaje, bordeaux (borda) (fr.) Vin din regiunea Bordeaux (Franţa), s.n.. art. bordeaux-ul, pl bordeaux-uri. bordge I, Totalitatea tunurilor de pe o nava. 2. Porţiunea de drum parcurs de o nava între doua întoarceri succesive, s.f, art. bordgea, g.-d. art. bordáéi, bordgi încăpere rudimentara, săpată (pe jumătate) în pământ, //(p. ext.) Locuinţă mică, sărăcăcioasă, s.n., pl bordiie.
bordelaş Diminutiv al lui bordei, s.n., pl. bordeiaşe. bordfil Casă în care se practică prostituţia, s.n., pl bordgluri,
bordelgz,-ă (Locuitor) din Bordeaux, adj., s.m. şi pl. bordelszi,-e.
borderQU Listă de produse sau de mărfuri dintr-o magazie, de acte dintr-un dosar etc. s.n., art. borderéül, pl. borderauri.
borda1 Roşu-închis. adj. invar. bordQ2 Culoarea roşu-închis. s.n., art. bordául, bordura tr. l.A răsfrânge marginile unui obiect. 2. A mărgini un trotuar cu dale de piatră, vb. /, ind. prez. 3 bordurează.
bordurare Acţiunea de a bordura, s.f, g.-d. art. bor-durării, pl bordurări.
bordură 1. Fâşie, panglică etc. pe marginea unui obiect (textil) sau împrejurul lui; chenar. 2. Margine a trotuarului s.f, g.-d. art. bordurii, pl. borduri.
145
boşorogi
boreal,-ă (-re-al) (geogr.) Din emisfera nordică; septentrional. adj., pl. boreali,-e.
boreasă (reg.) Nevastă, s.f., g.-d. art. boresei, pl. borese.
borfaş Hoţ de lucruri mărunte; bojogar, găinar, s.m.. pl. borfaşi.
borfăşie (rar) Furt de lucruri mărunte, s.f, art. borfaşia, g.-d. art. borfaşiei, pl. borfaşii, art. borfaşiile. borhot Amestec rămas din fructele şi cerealele folosite la fabricarea ţuicii, a berii etc. s.n., pl. borhoturi, boric (în sintagma) Acid ~ = acid al borului1 folosit ca antiseptic, adj.
boricat,-ă Preparat cu acid boric. adj., pl. boricaţi,-te. borî intr. şi tr. (pop.) A vomita, vb. IV, ind. prez.
1 sg. şi 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora; conj. prez. 3 să borgscă.
bormaşină Maşină de găurit, s.f, g.-d. art. bormaşjnii, pl. bormaşini.
borna tr. A pune borne. vb. I, ind. prez. 3 bomează. bornaj Bomare. s.n.
bornare Acţiunea de a borna; bornaj. s.f, g.-d. art. bomării.
bernă I. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru a indica distanţa dintre localităţi. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric, s.f, g.-d. art. bfirnei, pl. beme.
boroană (reg.) Grapă, s.f, g.-d. art. boroanei, pl. boroane.
boroboaţă (fam.) Poznă, faptă necugetată, s.f., g.-d. art. boroboaţei, pl. boroboaţe, borgd Aliaj dur, turnat, din grupul slelitului. s.n. boronl tr. (reg.) A grăpa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. borongsc, imperf. 3 sg. boronea; conj. 3 să boronească. boronit (reg.) Grăpat. s.n.
borselină Borsetă. s.f, g.-d. art. borselinei, pl. borse-ljne.
borsetă Gentuţă bărbătească pentru acte, documente
etc. s.f, g.-d. art. borsgtei, pl. borsşte,
borş 1. Zeamă acră preparată din tărâţe fermentate,
2.	(p. ext.) Ciorbă din această zeamă. lA-i sufla (cuiva) în ~ sau a sufla în ~ul cuiva ~ a se amesteca în treburile cuiva, (fam.) A mânca - = a minţi. A-i da (cuiva) ~ul ~ a-i ţâşni cuiva sângele pe nas. A se face ~ = a se înfuria.
3.	(arg.) Sânge, s.n., pl. bQrşuri.
borşj refl. 1. A se acri (ca borşul). 2. (despre mâncăruri, fructe) A se strica (acrindu-se). vb. IV, ind. prez. 3 sg. se borşgşte, imperf 3 sg. se borşea; conj. prez. 3 să se borşească.
borşişor Plantă erbacee cu flori roz răspândită pe stâncile calcaroase. s.m.
bort ^Diamant brut întrebuinţat ca abraziv, s.n.
bertă (reg.) Gaură; scorbură, s.f, g.-d. art. bortei, pl.
berte.
borteii tr. (reg.) A găuri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bortelesc, imperf. 3 sg. bortelea; conj. prez. 3 să bortelească.
borti tr. (reg.) A găuri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bortgsc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 să bortească. borţicică (reg.) Diminutiv al lui bortă, s.f., g.-d. art. borticglei, pl. borticele, art. borticelele. borţ (reg.) Pântecele femeii gravide, s.n., pl. barţuri. borţes,-oasă (fam.) Cu burtă mare. //(la f.) Gravidă. adj., pl. borţoşi,-oase.
borură Compus al borului cu un metal, s.f, g.-d. art. borurii, pl. boruri, bsrviz Apă minerală, s.n.
bQrză Gândac mare, negru, care trăieşte în locuri umede. s.f., g.-d. art. berzei, pl. berze, bos v. boss.
bosaj (arhit.) 1. Suprafaţă brută sau prelucrată a pietrelor unei zidării. 2. Proeminenţă pe suprafaţa unor piese, care se execută în locurile de asamblare cu alte elemente, s.n., pl. bosaje. boscar (reg.) Scamator, s.m., pl. boscari. boscărje (reg.) 1. Scamatorie. 2. Pungăşie, s.f, art. boscăria, g.-d. art. boscăriei, pl. boscării, art. boscăriile. boschet Grup de arbori sau de arbuşti, s.n., pl. boschete.
boschetar (fam.) Om fără familie, fără casă, care trăieşte în mizerie, pe unde apucă, de azi pe mâine, s.m., pl. boschetari.
boscorodeală Faptul de a boscorodi, s.f, g.-d. art. boscorodelii, pl. boscorodeli.
boscorodi 1. intr. şi tr. A vorbi singur spunând vorbe neînţelese. 2. tr. A cicăli. 3. tr. (pop.) A descânta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boscorodesc, imperf. 3 sg. boscorodea; conj. prez. 3 să boscorodească, bosniac,-ă (-ni-ac) 1. (Locuitor) din Bosnia-Herţegovina. adj., s.m. şi fi pl. bosniaci,-ce. bosen Particulă nucleară elementară (foton, mezon etc.) al cărei spin se măsoară cu numere întregi, s.m., pl. bosoni.
boss (angl.)/bos 1. Patron, şef, căpetenie (iniţial în SUA). 2. Personaj investit cu responsabilitate şi autoritate. s.m., art. bossul/bosul; pl. boşi. bessa-ngva (port.) Dans modern de perechi, cu ritm de rumba, de origine braziliană, s.fi., g.-d. art. bessa-novei. pl. bessa-neve. bostan (reg.) Dovleac, s.m., pl. bostani, bostană (reg.) Pepenărie. s.fi, g.-d. art. bostanei, pl. bostane.
bostangiu (înv.) Soldat din garda sultanului, s.m., pl. bostangii, art. bostangiii.
bostănar (reg.) Cultivator sau negustor de pepeni, s.m., pl. bostănari.
bostănărje (reg.) Pepenărie. //Loc unde se vând pepeni, s.fi, art. bostănăria, g.-d. art. bostănăriei, pl. bostănării, art. bostănăriile.
bostăngl (reg.) I. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. s.m., pl. bostănei. art. bostăngii, baston1 l. Numele unui vals lent. 2. Numele unui joc de cărţi. s.n.
baston2 Presă manuală pentru imprimarea afişelor, a cărţilor de vizită etc. s.n.
bostonian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Boston, adj., s.m. şi fi, pl. bostonigni,-e. bosuioc v busuioc.
bosumfla refl. (fam.) A se supăra; a se îmbufna, vb. I, ind. prez. 3 se bosumfla.
bosumflare (fam.) Faptul de a se bosumfla. s.fi, g.-d.
art. bosumflării, pl. bosumflări.
boş (pop.) Testicul, s.n., pl. boaşe.
boşar (rar) Pepene verde cu miezul galben, s.m., pl.
boşari.
boşiman,-ă (Persoană) care aparţine unei populaţii băştinaşe negroide din sudul Africii, adj., s.m. şi fi, pl. boşimani,-e.
boşimană Limba vorbită de boşimani, s.f, g.-d. art. boşimanei.
boşorog,-oagă (pop., fam.) 1. (Persoană) care suferă de hernie. 2. (fig.) (Om) bătrân, ramolit, adj., s.m. şi fi, pl. boşoragi.-oage.
boşorogeală (pop., fam.) 1. Hernie. 2. Starea omului bătrân şi ramolit, s.f, g.-d. art. boşorogglii, pl. boşoro-gsii.
boşorogi refl. (pop., fam.) 1. A se îmbolnăvi de hernie. 2. (fig.) A se ramoli de bătrâneţe, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se boşorogeşte, imperf. 3 sg. se boşorogea; conj. prez. 3 să se boşorogească.
boştină
146
boştină (reg.) 1. Ceea ce rămâne din fagure după ce s-au scos mierea şi ceara. 2. Tescovină, s.f., g.-d. art. boştmei, pl. boştine.
bot 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura şi nasul, //(fam., la om) Gură. IA bea la ~ul calului = a bea în picioare, la repezeală. A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe = a reduce pe cineva la tăcere. A se şterge (sau a linge) pe ~ (de ceva) = a fi nevoit să renunţe la ceva. A se întâlni (cu cineva) ~ în ~ = a se întâlni (cu cineva) pe neaşteptate, (fam.) A-şi băga ~ul {peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, (fam.) A se pupa ~ în ~ cu cineva = a fi bun prieten cu cineva. A da (cuiva) peste - = a pune pe (cineva) la respect. A pune ~ul = a se supăra. 2. Partea ascuţită sau din faţă a unui obiect, s.n., pl. boturi.
botanic,-ă Care se referă la plante, adj., pl. botanici,-ce. botanică Ştiinţă care se ocupă cu studiul plantelor, s.f, g.-d. art. botanicii.
botanist,-ă Specialist în botanică, s.m., pl. botanişti; s.f, g.-d. art. botanistei, pl. botaniste. botă1 (reg.) I. Vas de lemn, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, în care se transportă apă sau alte lichide. 2. Doniţă, s.f, g.-d. ari. botei, pl. bote. ' botă2 (reg.) Bâtă. s.f., g.-d. art. botei, pl. bote. botcă (reg.) Alveolă în care creşte matca albinelor, s.f, g.-d. art. bQtcei, pl. botce.
botei (reg.) Cârd de oi, de cerbi etc. s.n., pl. boteie. botelniţă (rar) Botniţă, s.f, g.-d. art. botelniţei, pl. botelniţe.
botez 1. Ritual creştin prin care cineva e primit printre credincioşii bisericii, /(mii.) ~ul focului = prima participare la o luptă. 2. Apă folosită la săvârşirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători religioase. 4. Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. s.n., pl. botezuri.
boteza 1. tr. şi refl. A (se) supune botezului; a (se) creştina. 2. tr. A stropi cu agheasmă pe credincioşi şi casele lor. 3. tr. (fig.) A uda, a stropi, /(fam.) A ~ laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă falsificând laptele (sau vinul, rachiul etc.). 4. tr. A pune cuiva sau la ceva un nume; a porecli. 5. tr. A avea calitatea de naş sau de naşă la botezul cuiva. vb. I, ind. prez. 3 botează, botfor/botfor (reg.) Cizmă cu turetci tari şi încreţite. s.m., pl. botfori/ botfori.
botgros Pasăre mică, roşie pe piept; cireşar. s.m., pl. botgroşi.
botină Cizmă de daniă sau de copil. s.f., g.-d. ari. botinei, pl. botine.
botişor Diminutiv al lui bot. s.n., pl. botişoare. botniţă Apărătoare cu care se leagă botul unor animale pentru a le împiedica să muşte sau să sugă. s.f, g.-d. art. betniţei, pl. botniţe.
botoaşă (rar) Oaie sau capră bătrână, care nu mai dă lapte, s.f, g.-d. art. botoaşei, pl. botoaşe. botos,-oasă (despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. 2. (fig.) Supărat, bosumflat. 3. (fig., fam.) Obraznic, arogant, adj., pl. botoşi.-oase.
botoşănean,-ă (Locuitor) din municipiul Botoşani. adj., s.m., pl. botoşăneni,-e.
botoşăneancă Locuitoare din municipiul Botoşani. s.f, g.-d. art. botoşănencei, pl, botoşănence. botoşel Papucel pentru copiii mici. s.m., pl. botoşei, art. botoşeii.
botndie (-di-e) Organ special de fixare, în formă de paletă sau de franj, specific unor viermi paraziţi, s.f., art. botridia, g.-d. art. botridiei, pl. botndii, art. botridiile. botriocefal (-tri-o-) Vierme intestinal lung de 8-12 cm. s.m., pl. botriocefali.
botriocefaioză (-tri-o-) Boală parazitară produsă de botricefal, caracterizată prin anemie şi tulburări digestive. s.f, g.-d. art. botriocefalozei. botriomicoză (-tri-o-) Boală infecţioasă a cailor, caracterizată prin apariţia unor tumori, s.f, g.-d. art. botriomi-cozei.
botroş Pasăre cântătoare cu pene roşii pe piept şi albe
la coadă, s.m., pl. botroşi, art. botroşii.
botulinic,-ă (în sintagma) Bacii ~ = bacii care se
găseşte în carnea sau fructele conservate şi în nutreţul
însilozat. adj., pl. botulmici,-ce.
botuljsm Toxiinfecţie alimentară produsă de toxina
bacilului botulinic. s.n.
boţ (pop) Cocoloş. s.n., pl. boţuri.
boţi tr. şi refl. 1. A (se) mototoli. 2. (fig.) A (se) încreţi
la faţă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. boţesc, imperf. 3
boţea; conj. prez. 3 să boţească.
boţişor (pop.) Diminutiv ai lui boţ. s.n., pl. boţişoare.
boţitură Cută, încreţitură (la un lucru boţit), s.f, g.-d.
art. boţituri), pl. boţituri.
boţman Şef de echipaj pe o navă (comercială); nostrom. s.m., pl. boţmani. boţog (iht., reg.) Cosac mic. s.m., pl. boţogi. bou 1. Taur castrat folosit ca animal de tracţiune sau pentru came. !A nu-i fi (cuiva) ~ii acasă = a nu fi dispus. S-a dus ~ şi s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reuşit să înveţe nimic. 2. Epitet injurios la adresa unui bărbat, s.m., art. boul, pl. boi, art. boii. bouar (pop.) Păstor de boi. \var. boar s.m.] s.m., pl. bougri.
bou-de-apă Gândac de apă de culoare neagră, s.m., art. boul-de-apă, pl. boi-de-apă, art. boii-de-apă. bou-de-baltă I. Numele a două specii de broască, una având pe pântece pete roşii, iar cealaltă pete galbene. 2. Pasăre de baltă cu ciocul lung şi ascuţit, cu capul negru şi cu gâtul alb. s.m., art. boul-de-baltă, pl. boi-de-baltă, art. boii-de-baltă.
bou-de-mare Peşte marin mic, de culoare cafenie. s.m., art. boul-de-mare, pl. boi-de-mare, art. boii-de-mare.
boul-Domnului Rădaşcă; boul-lui-Dumnezeu. s.m. art. boulean Diminutiv al lui bou; bouşor, bouţ. s.m., pl. bouleni.
boul-iui-Dumnezeu Boul-Domnului. s.m. art. boul-popii Buburuză, s.m. art. bour 1. Taur sălbatic; bou sur. 2. Vechea stemă a Moldovei simbolizând un cap de bour (1). 3. (înv.) Fier înroşit cu care se însemnau răufăcătorii, vitele etc. s.m., pl. bouri.
bourean,-ă (pop.) Bouresc. adj.. pl. boureni,-e. bourel1 l. Diminutiv al lui bour. 2. Melc. s.m., pl. bourei.
bourgl2,-ea Cu coame ca ale bourului; bourean, adj., pl. bourei,-ele.
bouresc,-ească (despre coamele melcului) Ca de bour; bourean, bourel. adj., pl. boureşti. bouroaică (rar) Femela bourului, s.fi, g.-d. art. bouroaicei, pl. bouroaice.
bouree (bure) (fr.) Vechi dans popular francez cu ritm vioi. s.n., art. bouree-ul, pl. bouree-uri. bouşor Boulean. s.m., pl. bouşori. bouţ Boulean. s.m., pl. bouţi.
bovarism Tendinţă a unor persoane de a-şi fSuri o personalitate fictivă, potrivită aspiraţiilor lor, dar în dezacord cu realitatea, s.n. bovid v. bovideu.
bovideu (la pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coame persistente; (la sg.) animal din această familie, [var. bovid s.«.] s.n., pl. bovidee. bovin,-ă Din familia boului, adj., pl. bovini,-e.
147
bramă
bovină (la pl.) Subfamilie de rumegătoare, având ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. s.f, s-d. art. bovinei, pl. bovine.
bovindou Ieşitură pe faţa unei clădiri, ca un balconaş închis, prevăzut cu ferestre, s.n., art. bovindoul, pl.
bovindauri.	......................
bowling (bauling) (angl.) 1. Joc de popice cu instalaţii automatizate. 2. Teren, loc amenajat pentru bowling (1) şi alte jocuri mecanice, s.n. box1 Boxer2, s.m., pl. bocşi.
box2 l. Sport în care adversarii luptă în ring, cu pumnii protejaţi de mănuşi speciale; pugilism. 2. Armă albă, formată dintr-o lamă metalică prevăzută cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. s.n., pl. (2) boxuri.
box3 Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează încălţăminte şi diferite obiecte de maro-chinărie. s.n.
boxa intr. A practica boxul2. //A lovi cu pumnii ca la box2, vb. I, ind. prez. 3 boxează. boxă 1. Despărţitură sau compartiment în interiorul unui local, al unei încăperi etc. ~a acuzaţilor. 2. Despărţitură într-un grajd pentru un singur animal. //Compartiment la malul unei ape, amenajat pentru parcarea ambarcaţiunilor cu motor. //Loc de refugiu pentru automobile la marginea unei piste de curse automobilistice. 3. Ladă pentru încărcarea sau descărcarea animalelor (de) pe o navă. 4. (fam.) Incintă acustică. s.f, g.-d. art. boxei, pl. boxe. boxer1 Sportiv care practică boxul2; pugilist. s.m., pl. boxeri.
boxer2 Câine de pază. puternic, cu pielea de pe cap cutată şi cu părul aspru; box1, s.m., pl. boxeri, box-Office (ofiice pron. ofis) (angl.) totalitatea încasărilor pentru o carte, pentru un film etc. //Stabilire a cotei de succes a unui spectacol, a unei cărţi, a unui artist etc. după încasările realizate, s.n., art. box-offîce-ul. box-palet Cutie din metal, cu pereţii din plase de sârmă, în care se transportă piese mărunte într-o uzină, se ambalează sticlele de vin etc. s.n./s.m., pl. box-palete/box-paleţi.
boy (angl.) 1. Servitor indigen din colonii. 2. Liftier în hoteluri.'s.m., art. boy-ul, pl. boy, art. boy-i. boz Plantă erbacee cu flori albe şi miros neplăcut; bozie, s.m., pl. boji.
bozafer,-ă (înv.) Cenuşiu, adj.. pl. bozaferi,-e. bozie (-zi-e) Boz. s.f, art. bozia, g.-d. art. boziei, pl. bfizii, art. bj>ziile.
brac1 Câine de vânătoare cu urechile mari şi blegi; prepelicar. s.m., pl. braci.
brac2 1. Rest, rămăşiţă nefolositoare. IDe ~ = nefolositor. 2. Deşeu rezultat la fabricarea hârtiei, s.n., pl. bracuri.
braca tr. A roti partea mobila a unui sistem tehnic în vederea orientării în direcţia dorită, vb. I, ind. prez. 3 brachează.
bracare Acţiunea de a braca. s.f. g.-d. art. bracării. bracona intr. A vâna sau a pescui ilegal, vb. /, ind. prez. 3 braconează.
braconaj Vânătoare sau pescuit ilegal, s.n., pl. braconaje. _
braconier (-ni-er) Persoană care practică braconajul. s.m., pl. braconieri.
bractee Frunzişoară crescută pe tulpină, la subsuoara căreia se formează o floare, s.f., art. bracteea, g.-d. art. bracteei, pl. bractee.
bracteolă (-te-o-) Bractee mică. s.f., g.-d. art. bracte-filei, pl. bracteole.
brad 1. Conifer (arbore) înalt până la 50 de metri, cu frunze sub formă de ace şi cu seminţele în conuri;
(p. gener.) nume dat coniferelor. //Lemnul arborelui descris mai sus. 2. Brad (1) tăiat şi împodobit cu prilejul Crăciunului; pom de Crăciun, s.m., pl. brazi, bradford (bredford) (angl.) Sistem englezesc de clasificare a lânurilor după calitate, în cifre care reprezintă numărul de suluri obţinute dintr-o livră de lână. s.n. bradiartne (-di-ar-) (med.) Bradilalie. s.f, art. bradiar-tria, g.-d. art. bradiartriei.
bradicardie Ritm cardiac încetinit (sub 60 de pulsaţii). s.f, art. bradicardia, g.-d. art. bradicardiei. bradifazie Faptul de a vorbi cu o încetineală anormală. s.f, art. bradifazia, g.-d. art. bradifaziei. bradilalie Ritm lent de articulare a cuvintelor, care este specific unor boli nervoase; bradiartrie. s.f., art. bradi-laha, g.-d. art. bradilaliei.
bradipepsie Digestie lentă, s.f., art. bradipepsia, g.-d. art. bradipepsişi.
bradipsihie încetinire a ritmului proceselor psihice. s.f., art. bradipsihia, g.-d. art. bradipsihiei. brad-negru/brad-roşu Molid, s.m., pl. brazi-negri/ brazi-roşii.
bradt (brat) (angl.) Semifabricat obţinut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, folosit la fabricarea salamurilor. s.n.
bradul-ciumei Varietate de jneapăn. s.m. art. bragagene (înv.) Loc unde se vinde (sau se prepară) bragă. s.f, art. bragageria, g.-d. art. bragageriei, pl. bra-gagerii, art. bragageriile.
bragagiu (înv.) Persoană care vindea (sau prepara) bragă. s.m., art. bragagiul, pl. bragagii, art. bragagiii, bragă Băutură răcoritoare preparată din făină de mei, de porumb sau de secară. /Ieftin ca ~a = foarte ieftin, s.f, g.-d. art. brăgii, pl. brăgi.
braghină Soi autohton de viţă-de-vie cu boabe roşii, care se coc devreme, s.f, g.-d. art. braghinei. brahă 1. Orz întrebuinţat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas de la fabricarea rachiului, s.f, g.-d. art. brahei. brahial,-ă (-hi-al) Referitor la braţ. Muşchi ~. adj., pl. brahiali,-e.
brahicefal,-ă (Persoană) care are craniul aproape rotund. adj., s.m.ji f, pl. brahicefali,-e. brahicefalie însuşirea de a fi brahicefal. s.f, art. bra-hicefaha, g.-d. art. brahicefahei. brahilogie Elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior, s.f, art. brahilogia, g.-d. art. brahilogiei.
brahiopod (-hi-o-) (la pl.) Clasă de nevertebrate marine cu cochilie bivalvă; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. brahiopode.
Brahma Rasă de găini din Asia, crescută pentru came.
s.prop.f.
brahman,-ă 1. adj. Bralimanic. II. s.m şi f. Membru al primei caste sacerdotale indiene; preot al lui Brahma. adj., s.m. şi f., pl. brahmani,-e. brahmanic,-ă Referitor la brahmani; brahman, adj., pl. brahmanici,-ce.
brahmanism Religia indiană antică, al cărei zeu suprem este Brahma, s.n.
brain drain (breindrein) (angl.) Fenomen de emigrare prin atragerea specialiştilor din ţările mai slab dezvoltate în cele industrializate; export de inteligenţă, s.n. brainstorming (brginstorming) (angl.) Tehnică de lucru în predare, care se bazează pe participarea la discuţii, liberă şi spontană, a tuturor membrilor unui colectiv. s.n.
braişvanţ Blană mătăsoasă, de calitate superioară, obţinută prin sacrificarea mielului înainte de naştere, s.n. bramă Semifabricat de oţel cu secţiunea dreptunghiulară şi muchii rotunjite, s.f, g.-d. art. bramei, pl. brame.
brambura
148
brambura (fam.) Fără rost, fară căpătâi, în dezordine. adv.
brancardă Targa pentru transportul răniţilor şi al bolnavilor, s.f, g.-d. art. brancardei, pl. brancarde. brancardier,-ă (-di-er) Persoană care transportă răniţii şi bolnavii cu brancarda. s.m., pl. brancardieri; s.f, g.-d. art. brancardierei, pl. brancardiere, branchipus (-hi-) (lat.) Crustaceu inferior cu corpul transparent, s.m.
branciog (reg.) Pământ calcaros, cu fertilitate slabă. s.n., pl. brancioguri.
brand1 (mii.) Aruncător de mine. s.n., pl. branduri, brandenburg Şnur cusut ca podoabă pe pieptul unei haine; găitan, s.n., pl. brandenbuguri. brandenburghez,-ă (Locuitor) din Brandenburg, adj., s.m. şi f. brandenburghgzi,-e.
brandenburgic,-ă Brandenburghez. adj., pl. branden-burgici,-ce.
brandy (brendi) (angl.) Rachiu englezesc, s.n., art. brandy-ul, pl. brandy-uri.
branhie (-hi-e) Organ de respiraţie specific unor animale acvatice (peşti, raci etc.). s.f, art. branhia, g.-fl. art. branhiei, pl. branhii, art. branhiile.	"	*
branhiopQd (-hi-o-) (la pl.) Ordin de crustacee de apă dulce cu corpul segmentat; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. branhiopsde.
branhiozaur (-hi-o-) Mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, s.m., pl. branhiozguri. branişte l. Pădure bătrână în care este interzisă tăierea lemnelor; (p. gener.) pădure2. 2. (înv.) Pădure domnească folosită ca păşune şi ilneaţă. s.f., g.-d. art. braniştii, pl. branişti.
branşa tr. A face legătura între o conductă principala de apă, gaze etc. şi una secundară, vb. /, ind. prez. 3 branşează, I pl. branşăm, ger. branşând, branşamgnt Legătură între o conductă principală (de apă, de gaz, electrică) şi una secundară de distribuţie. s.n., pl. branşamente.
brgnşă Ramură sau domeniu de activitate (în meserii,
comerţ etc.). IDe - = de specialitate. Om din -. s.f, art.
branşa, g.-d art. branşei, pl. branşe.
branţ Bucată de carton care se aplică în interiorul
încălţămintei, peste talpă, s.n., pl. branţuri,
bras Stil de înot, în care înotătorul execută cu mâinile şi
cu picioarele mişcări simultane în plan orizontal, s.n.
brasaj 1. Amestecare a combustibilului pulverizat sau
în stare de vapori cu aerul, înainte de introducerea lui în
cilindrul motorului. 2. Amestecare a fainii de înalţ cu apă
caldă pentru a obţine mustul de bere. s.n.
brasardă 1. Fâşie de pânză prinsă în jurul braţului
unei persoane pentru a indica o anumită funcţie;
banderolă (2). 2. Parte a armurii care protejează braţul.
s.f., g.-d. art. brasardei, pl. brasarde.
braserie Local în care se servesc preparate culinare de
patiserie, cafea, băutură etc. s.f, art. braseria, g.-d. art.
braseriei, pl. braserii, art. braseriile.
braslgră (-si-e-) Obiect de lenjerie pentru copii sau
femei, care acoperă pieptul, s.f, g.-d. art. brasierei. pl.
brasigre. _
brasist,-ă înotător în stilul bras. s.m., pl. brasişti; s.f, g.-d. art. brasistei, pl. brasiste. braşoavă (fam.) Minciună, palavră, s.f, g.-d. art. bra-şoavei, pl. braşoave.
braşovean,-ă (Locuitor) din judeţul sau municipiul Braşov, adj, s.m., pl. braşovgtii,-e. braşoveanca Dans specific zonei Braşovului, s.f art, neart. braşoveşncâ, g.-d. art. braşovgncei. braşoveancă 1. Locuitoare din judeţul sau municipiul Braşov. 2. Căruţă sau trăsură mare cu coviltir, s.f, g.-d. art. braşovgncei, pl. braşovgnce.
braşovenesc,-ească Referitor la Braşov sau la braşoveni, ad]., pl. braşoveneşti. braşovenie (înv.) Marfa de Braşov; prăvălie unde se vindea această marfă, s.f, art. braşovenia, g.-d. art. braşoveniei, pl. braşovenii, art. braşoveniile. braţ 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot şi umăr. 2. (p. ext.) Membrul superior al corpului omenesc. lîn ~e = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva spre a-1 strânge la piept, a-1 ocroti sau a-1 purta pe sus. ~ la -(sau de ~) - cu braţul trecut pe sub braţul altuia. A primi (sau a aştepta pe cineva) cu ~ele deschise = a primi (sau a aştepta pe cineva) cu mare plăcere. A da (sau a lua cuiva) ~ul = a trece braţul sub braţul cuiva pentru a-1 conduce sau pentru a fi condus. A lua (pe cineva sau ceva) în ~e = a susţine, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi ~ul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A arunca (pe cineva) din ~e = a lăsa (pe cineva) la discreţia cuiva. 3. Cantitate care se poate duce cu braţele.
4.	Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu braţul (1). 5. Ramificaţie a unei ape curgătoare. 6. Distanţa de la un punct fix la linia de acţiune a unei forţe, s.n., pl. braţe.
braţetă (fam., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la~ = a merge cu cineva (sau alua pe cineva) de braţ. loc. adv.
braunjt (brau-) Oxid de mangan cu luciu metalic, s.n.
brav1 (rar) Asasin care teroriza şi omora pentru bani;
spadasin plătit, s.m., pl. bravi.
brav2,-ă Viteaz, curajos, adj., pl. bravi,-e.
brava1 tr. l.A se expune inutil unei primejdii; a sfida.
2, A înfrunta vitejeşte un pericol, vb. I, ind. prez. 3
bravează.
brava2 v. bravo.
bravadă Faptă sau vorba prin care bravezi pe cineva sau ceva; sfidare, s.f, g.-d. art. bravadei, pl. bravade, bravissimo (it.) Foarte bine, excelent, inter], bravo Exclamaţie de apreciere, de laudă etc: bine, perfect. [vot: (pop.) brgva, (înv,) bravos interj.] interj. bravgs v. bravo.
bravură Vitejie, curaj; faptă vitejească, s.f, g.-d. art. bravurii, pl. bravuri,
brazdă l. Fâşie de pământ tăiată şi răsturnată de plug; urma lăsată de plug; brăzdăură. IA se da pe ~ = a se deprinde cu noua situaţie. 2. Bucată de pământ dreptunghiulară, cu iarbă, folosită ca ornament. 3. Rând de iarbă, de grâu cosit etc.; polog. 4. Urmă, dâră. //Crestătură. 5. (fig.) Rid. s.f., g.-d. art. brazdei, pl. brazde, brazilian,-ă (-li-an) (Locuitor) din Brazilia, adj., s.m. şi
f,	pl. braziligni.-e.
braziliancă (-li-an-) Locuitoare din Brazilia, s.f., g.-d.
art. braziliencei, pl. brazilience.
brazură Sudură făcută cu un aliaj al cărui punct de
topire este mai mare de 400°C. s.f., g.-d. art. brazurii, pl.
brazuri.
brăcinar 1. Şiret sau curea cu care se strâng iţarii în jurul mijlocului. 2. Vergea de oţel cu care se leagă coamele plugului pentru a le întări, s.n., pl. brăcinare. brăcuj tr. (reg.) 1. A alege bracurile2, a da deoparte ceea ce este nefolositor. 2. A lăsa numai bracurile2 (tăind tot lemnul bun dintr-o pădure), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brăcuigsc, imperf. 3 sg. brăcuia; con/', prez. 3 să brăcuiască.
brăcuire (reg.) Acţiunea da a brăcui; îndepărtare a ceea ce este nefolositor, s.f, g.-d. art. brăcuirii, pl. brăcuiri. brădătel (reg.) Brădet mic, tânăr, s.n., pl. brădăţgle. brădş t Pădure de brazi; brădiş. s.n., pl. brădgturi. brădioară (-di-oa-) (ornit.) Ieruncă, s.f, g.-d. art. bră-dioarei, pl. brădioare.
brădiş 1. Brădet. 2. Nume dat unor plante acvatice cu frunzele, în formă de ace, s.n., pl. brădişuri.
149
breakfast
brădişor 1. Brăduţ. 2. Plantă erbacee cu tulpină culcată, cu frunze aciculare; pedicuţă. s.m., pl. brădişori. brădui (reg.) Brăduţ, s.m., pl. brădui, art. brăduii. brăduleţ 1. Brăduţ. 2. Motiv de broderie care imită frunzele de brad. s.m., pl. brăduleţi, brăduţ Diminutiv al lui brad; brădişor, brăduleţ, brădui. s.m., pl. brăduţi.
brăhni intr. (despre căpriori şi căprioare) A scoate un sunet răguşit şi sacadat de spaimă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. brăhneşte, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească.
brăhnjt Faptul de a brăhni; sunet pe care îl scot căpriorii şi căprioarele când simt că sunt în pericol, s.n. brăilean,-ă (bră-i-) (Locuitor) din municipiul sau judeţul Brăila, adj., s.m., pl. brăileni,-e. brăiieanca (bră-i-) Dans popular românesc asemănător cu hora. s.f. art., neart. brăileancă, g.-d. art. brăilencii. brăileancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Brăila, s.f., g.-d. art. brăilencei, pl. brăilence. brănuj tr. A impregna pieile tăbăcite cu ulei topit pentru a le face mai elastice, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. brănuiesc, imperf. 3 sg. brănuia; conj. prez. 3 să brănuiască.
brăţară 1. Podoabă (din metal preţios) purtată de femei Ia încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (tehn.) Piesă de metal care se poate strânge în jurul altor piese pentru a le fixa. 4. Cerc de metal care serveşte ia fixarea tuburilor, burlanelor, cablurilor etc. 5. (arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieşit în relief cu asemenea formă, s.f, g.-d. art. brăţării, pl. brăţări, brăţea (rar) Brăţară (1). s.f, art. brăţeaua, g.-d. art. brăţelei, pl. brăţele, art. brăţelele. brăţişor Diminutiv al lui braţ. s.n., pl. brăţişoare. brăzda 1. tr. A tăia brazde cu plugul. 2. tr. A lăsa o urmă, o dâră etc. 3. tr. şi refl. (fig., despre faţa omenească) A (se) cuta, a (se) zbârci. 4. tr. (fig., despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate de la un capăt la altul, o regiune, o ţară etc. vb. /, ind. prez. 3 brăzdează, brăzdar 1. Parte a plugului care taie brazde. 2. Componentă la maşinile de semănat, care introduce seminţele în pământ, s.n., pl. brăzdare.
brăzdătură (rar) Brazdă (1). s.f, g.-d. art. brăzdăturii, p/.Jjrăzdături.
brăzduj tr. (rar) A brăzda (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. brăzduiesc, imperf. 3 sg. brăzduia; conj. prez. 3 să brăzduiască.
brăzduire (rar) Acţiunea de a brăzdui. s.f, g.-d. art. brăzdujrii, pl. brăzdujri.
brâglă Parte mobilă la războiul de ţesut, s.f., g.-d. art. brâglei, pl. brâgle.
brânşci (rar) Cingătoare, s.n., pl. brânace. brgriă 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire, vopsit sau modelat în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, s.f., g.-d. art. br|nei, pl. br|ne. brgnca-pgrcului 1. Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi. 2. Cinsteţ. s.f. art., g.-d. art. br|ncii-pşrcului.
brâncariţă Brâncă', s.f, g.-d. art. brâncariţei, pl. brân-cariţe.
brânca-ursului 1. Crucea-pământului. 2. Brădişor (2).
s.f. art., g.-d. art. br|ncii-ursului.
brâncă1 1. Boală contagioasă specifică porcilor.
2.	(pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori
verzui sau alburii 4. Ciupercă prevăzută cu peri aspri.
s.f, g.-d. art. brâncii, pl. (3) brânci.
brjncă2 (reg.) 1. Mână (1). /Pe ~ci = pe mâini şi pe
picioare, târându-se. A cădea in (sau pe) ~ci = a cădea
istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe
(sau în) -ci = a munci până la istovire. 2. Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. s.f. g.-d. art. brâncii, pl. brânci.
brânci împunsătură, ghiont. /A-i da inima ~ = a simţi imboldul de a face ceva. s.m., pl. brânci, brânciş Pe brânci, adv.
brâncovenesc,-ească De Brâncoveanu, al lui Brân-coveanu. /Stil - = stil în arta românească medievală, caracterizat prin echilibru, bogăţia decoraţiilor sculpturale şi picturale, motive populare etc. adj., pl. brâncoveneşti. brâncuşian,-ă (-şi-an) De Brâncuşi; în maniera lui Brâncuşi. adj., pl. brâncuşieni,-e. brâncuţă Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi flori galbene, folosită în medicină, s.f, g.-d. art. brâncuţei, pl. brâncuţe.
brânduşă Plantă cu fiori violete în formă de pâlnie. s.f., art. brânduşa, g.-d. art. brânduşei, pl. brânduşe, brânduşea/brânduşică Diminutiv al lui brânduşă. s.f, art. brânduşegua/brânduşica, g.-d. art. brânduşelei, pl. brânduşele, art. brânduşelele. brânduşiţă (rar) Brânduşea. s.f, g.-d. art. brânduşiţei, pl. brânduşiţe.
brâneţ (pop.)/bârneţ (reg.) 1. Cingătoare cu care se încing femeile peste catrinţă. 2. Brăcinar. s.n., pl. brâneţe/ bâmeţe.
brânişor (reg.) Brâuleţ (1). s.n., pl. brânişoare. brânzar (pop.) Persoană care prepară sau vinde brânză. s.m., pl. brânzari.
brânză Produs alimentar obţinut prin prelucrarea laptelui, /(fam.) A nu fi nicio ~ (de cineva) = a nu fi bun de nimic. A nu face nicio - = a nu realiza nimic, a nu fi bun de nimic, s.f, g.-d. art. brânzei, brânzăreasă (pop.) Femeie care face sau vinde brânză, s.f, g.-d. art. brânzăresei, pl. brânzărese. brânzărje (pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână). 2. Cantitate mare de brânză, s.f, art. brânzăria, g.-d. art. brânzăriei, pl. (1) brânzării, art. brânzăriile. brânzgturi Sortimente de brânză, s.n. pl. brânzj refl. (despre lapte) A se face ca brânza; a se strica. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se brânzeşte, imperf. 3 sg. se brânzea; conj. prez. 3 să se brânzească. brânzoaică 1. Plăcintă cu brânză. 2. Bucată rotundă de brânză de vaci. s.f, g.-d. art. brânzoaicei, pl. brânzoaice. brânzos,-oasă 1. Cu multă brânză. 2. Cu aspect de brânză, adj., pl. brânzoşi,-oase. brâu1 l. Cingătoare pe care o poartă ţăranii. 2. Parte a corpului omenesc pe care se încinge brâul; mijloc, talie.
3.	Ornament la uşi, la ferestre etc. 4. Şir muntos, deluros etc.; lanţ. s.n., art. brâul, pl. brâie. brâu2 Numele unui dans popular; brâuleţ. s.n., art. brâul, pl. br|uri.
brâuleţ (brâ-u-) l. Diminutiv al lui brâu; brâuşor, brânişor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri, s.n., pl. brâulgţe.
brâuşer (brâ-u-) Brâuleţ (1). s.n., pl. brâuşoare. bre (fam.) 1. Exclamaţie de uimire. 2. Cuvânt cu care atragem atenţia cuiva că ne adresăm lui. interj. breabăn (reg.) 1. Plantă erbacee cu tlori roşii. 2. Brebenel. 3. Numele mai multor specii de anemone, s.m., pl. brgbeni.
break1 (brec) (angl.) Automobil prevăzut la spate cu o uşă care se ridică şi cu banchetă demontabilă. Dacia s.n., pl. breakuri.
break2 (brec) (angl.)/brec Punct obţinut de un jucător de tenis pe serviciul adversarului, s.n., pl. breakuri (brg; curi)/brgcuri.
breakfast (brgcfăst) (angl.) Micul dejun, s.n., pl. break-fasturi.
breaslă
150
breaslă 1. Asociaţie de meseriaşi din aceeaşi branşă. 2. Meserie; (p. ext.) profesie. 3. Totalitatea persoanelor dintr-o categorie socială sau profesională; tagmă.
4.	(înv.) Trupă de soldaţi recrutată mai ales din breslaşi. s.f., g.-d. art. breslei, pl. bresle, breaz,-ă 1. (despre animale) Cu o pată albă pe bot sau pe frunte. !A cunoaşte (pe cineva) ca pe un caI ~ = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. (fig., ir., despre oameni) Deştept, priceput, adj., pl. breji,-ze. breaza (în sintagma) Ca la ~ = dans popular românesc cu ritm sincopat; melodia acestui dans., s.f. ari., neart. brează, g.-d. art. brezei.
breb Animal rozător înrudit cu castorul care trăia cândva şi în ţara noastră, s.m., pi brebi, brebenea (bot.) Brebenel, s.f, an. brebeneaua. g.-d. ari. brebenelei, pl. brebenele, art. brebenelele, brebenel Numele unor specii de plante erbacee de pădure cu flori purpurii, albe sau galbene; breabăn (2), brebenea. s.m., pl. brebenei, art. brebeneii. brec1 Trăsură cu patru roţi având două bănci aşezate faţă în faţă. s.n.. pl. brecuri.	1
brec2 Comandă dată de un arbitru pentru întreruperea unui meci de box. s.n., pl. brecuri. brec3 (la tenis) v. break2.
brecle (-ci-e) Rocă rezultată prin cimentarea grohotişurilor. s.f., art. brecia, g.-d. art. breciei, pl. brecii, art. breciile.
bregmă Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul
frontal, s.f, g.-d. art. bregmei, pl. bregme.
brei (bot.) Mică plantă erbacee cu flori verzui, folosită
în medicina populară. 2. Trepădătoare. s.m., pl. brei, art.
breii.
brelan (la unele jocuri de cărţi) Grup de trei cărţi de aceeaşi valoare şi de culori diferite, s.n., pi brelanuri, breloc Mic obiect de podoabă care se atârnă la ceas, la portchei, la brăţară etc. s.n., pl. brelocuri, bremză Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. s.f, g.-d. art. bremzei, pi bremze.
breslaş 1. Membru al unei bresle; meseriaş. 2. (înv.) Soldat aparţinând unei bresle (4). s.m., pl. breslaşi. breşă 1. Spărtură într-un zid, într-un gard, într-o fortificaţie etc. 2. Pătrundere largă şi adâncă în dispozitivul de luptă inamic, s.f, g.-d. art. breşei, pl. breşe, bretea 1. (la pl.) Piesă de îmbrăcăminte, alcătuită din două fâşii de elastic care se petrec peste umeri pentru a susţine pantalonii. 2. Fâşie sau panglică cu care se prind unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susţine pe umeri. 3. Şosea ocolitoare; centură.
4.	Cale de acces spre un pod sau o autostradă. 5. Zonă de staţionare în faţa magazinelor, a hotelurilor etc. s.f, art. breteaua, g.-d. art. bretelei, pl. bretele, art. bretelele, bretelă Ramificaţie de cale ferată aşezată între două linii paralele, s.f, g.-d. art. bretelei, pi bretele, bretesă (înv.) 1. Lucrare de fortificaţie medievală care întărea o altă fortificaţie. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul, s.f, g.-d. art. bretesei, pl. bretese. breton1 Păr lăsat pe frunte şi tăiat scurt în linie dreaptă. s.n., pl. bretoane.
breton2,-ă (Locuitor) din Bretagne (Franţa), adj., s.m. şi f, pi bretoni,-e.
bretonă Limba vorbită de bretoni2, s.f., g.-d. ari. bretonei.
brevă (livr.) Scrisoare papală mai puţin solemnă decât bula. s.f, g.-d. art. brevei, pl. breve, brevet l. Document oficial prin care i se recunoaşte cuiva o calitate sau i se acordă o distincţie. 2. Act prin care se certifică dreptul de inventator. ~ de invenţie, s.n.. pl. brevete.
breveta tr. A recunoaşte o invenţie printr-un brevet, vb. I. ind. prez. 3 brevetează
brevetare Faptul de a breveta, s.f, g.-d. art. brevetării, pl. brevetări.
breviar (-vi-ar) l. Lucrare în care sunt expuse pe scurt date dintr-un anumit domeniu. 2. Carte de rit catolic cuprinzând rugăciunile de la anumite ore din zi. s.n., pl. breviare.
brevilm,-ă (Persoană) cu trup scurt şi membre scurte şi groase, adj., s.m. şi f, pl. brevilini,-e. brevilocvent,-ă (livr., despre vorbire) Scurt, concis. adj., pl. brevilocvenţi,-te.
brevilocvenţă (livr.) Vorbire concisă, s.f, g.-d. ari. brevilocvenţei.
breza tr. (reg.) I. A murdări, a păta. 2, A astupa cu lut spărturile din pereţi înainte de a-i vărui. vb. I, ind. prez. 3 brezează.
brezaie l. Joc cu caracter de pantomimă aparţinând teatrului folcloric. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, s.f, art. brezaia, g.-d. ari. brezăii, pi brezai.
breză tură (rar) l. Pată albă pe fruntea animalelor.
2.	Pată pe pereţii caselor, s.f, g.-d. art. brezăturii, pl. brezături.
bria (bri-a) intr. (livr.) A se remarca prin calităţi
excepţionale; a străluci, vb. /, ind. prez. 3 briază, I pl.
briem; conj. prez. 3 să brieze; ger. briind.
briant,-ă (bri-ant) (livr.) Strălucitor, sclipitor. //Cu
calităţi intelectuale deosebite, adj., pl. brianţi,-te.
briantină (bri-an-) Produs cosmetic uleios care serveşte
pentru a da strălucire părului, s.f.. g.-d. art. briantmei.
briboi (reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi cu
flori purpurii, s.m., pl. briboi, art. briboii.
bric1 Cărămiziu, adj. invar.
bric2 Culoare cărămizie, s.n.
bric3 Navă cu două catarge, folosită în trecut în scopuri militare, s.n., pl. bricuri.
bric-â-brac (fr.)/bricabrac Magazin de vechituri; lucruri de tot felul aflate în dezordine, s.n. briceag Cuţitaş de buzunar cu una sau mai multe lame. s.n., pl. bricege.
bricheta tr. A face brichete2, vb. /, ind. prez. 3 brichetează.
brichetaj Brichetare. s.n.
brichetare Acţiunea de a bricheta; brichetaj. s.f, g.-d. art. brichetării, pi brichetări.
brichetă1 Mic aparat de buzunar pentru aprins ţigările. s.f., g.-d. art. brichetei, pl. brichete. brichetă2 l. Produs de formă geometrică regulată, obţinut prin presarea anumitor materiale mărunte sau pulverulente. 2. ~ furajeră = furaj combinat, în stare presată. s.f, g.-d. art. brichetei, pl. brichete, brici Instrument de bărbierit cu lamă de oţel. s.n., pl. brice.
bricola tr. 1. A practica tot felul de meserii. 2. A face treburi mărunte de întreţinere, reparaţii etc. în gospodărie. vb. I, ind. prez. 3 bricolează. bricolaj Acţiunea de a bricola. s.n. bricolă (înv.) Maşină de război (medievală) asemănătoare cu balista. s.f, g.-d. art. bricolei, pl. bricole. bridă 1. Gaică prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică în formă de „V” care face legătura între arcuri şi osii. //Coroană circulară care se aplică la îmbinarea tuburilor. 3. (med.) Aderenţă (1). s.f, g.-d. art. bridei, pl. bride.
bridge (brigi) (angl.) Numele unui joc de cărţi, s.n., art. bridge-ul, pl. bridge-uri.
bridgist,-ă (brigist) Jucător de bridge, s.m., pl. brid-gişti; s.f, g.-d. art. bridgistei, pl. bridgiste.
151
bróker
brie1 Plantă erbacee cu flori albe şi cu fructe aproape cilindrice, s.f, art. bria, g.-d. art. briei, pl. brii, art. biv ile.
brie2 (ie pron. i) (fr.) Sortiment de brânză fermentată. s.n., art. brie-ul.
briefing (brifing) (angl.) Reuniune de lucru şi de informare într-un minister, într-o întreprindere etc. s.n., pl. briefinguri.
brifcor Băutură răcoritoare cu gust de citrice, s.n. brigadă 1. Mare unitate militară formată din mai multe regimente. //Formaţiune de poliţie sau de jandarmi; mare unitate navală compusă din şase până la nouă nave.
2.	Formaţie, echipă de muncitori, organizată pentru îndeplinirea unor sarcini de producţie. /~ silvică = subunitate silvică formată din mai multe cantoane.
4.	(ieşit din uz) ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezenta programe inspirate din viaţa colectivului din care facea parte, s.f, g.-d. art. brigăzii, pl. brigăzi, brigadier,-ă (-di-er) 1. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). II. s.m. 1. Tehnician din administraţia pădurilor. 2. (înv.) General de brigadă.
3.	(înv.) Caporal de artilerie sau de cavalerie, s.m., pl. brigadieri; s.f, g.-d. art. brigadierei, pl. brigadiere, brigand (livr.) Tâlhar de drumul mare. s.m., pl. briganzi.
brigandaj (livr.) Tâlhărie la drumul mare. s.n., pl. brigandaje.
brigantină Navă uşoară cu pânze, cu două catarge. //Pânză de formă trapezoidală legată de catargul acestei nave. s.f, g.-d. art. brigantinei, pl. brigantme. brighidău (reg.) Bătător1 (2). s.n., pl. brighidăul, pi brighidaie.
briliant (-li-ant) 1. Diamant şlefuit în dublă piramidă, folosit ca piatră preţioasă montată în bijuterii. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice, s.n., pl. briliante. brilianţin,-ă (-li-an-) (înv.) Ca briliantul, adj., pl. brili-antini,-e.
briQ (în loc. adv.) Cu ~ = a) cu însufleţire, vioi; b) în mod strălucit, s.n., art. brioul.
brioală (bri-oa-) Plantă erbacee aromatică, din zona alpină, cu flori roşietice. s.f., g.-d. art. brioalei, pl. brioale.	a
briofită (bri-o-) (la pl.) încrengătură de plante cu corpul diferenţiat în tulpină şi frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (la sg.) plantă din această încrengătură. s.f., g.-d. art. briofitei, pl. briofite. brioşă (bri-o-) Prăjitură mică şi rotundă din aluat de cozonac, s.f, art. brioşa, g.-d. art. brioşei, pl. brioşe. briozoar (bri-o-zo-ar) (la pl.) Clasă de mici nevertebrate acvatice, care trăiesc în colonii cu aspect de muşchi; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. brio-zoare.
briptă (reg.) Cuţit sau briceag cu mâner de lemn. s.f, g.-d. art. briptei, pl. bripte.
bristol Carton de calitate foarte bună, din care se fac
coperţile de cărţi şi cărţile de vizită, s.n.
brişcar (înv.) Fabricant, proprietar sau negustor de
brişti; vizitiu la o brişcă2, s.m., pl. brişcari.
brişcă1 (reg.) Briceag, s.f., g.-d. art. briştii, pl. brişti.
brişcă2 Trăsură mică, uşoară, neacoperită, s.f, g.-d. art.
briştii, pl. brişti.
brişculiţă Diminutiv al lui brişcă2; brişcuţă2 s.f, g.-d. art. brişculiţei, pl. brişculiţe.
brişcuţă1 (reg.) Diminutiv al lui brişcă1, s.f, g.-d. art. brişcuţei, pl. brişcuţe.
brişcuţă2 Brişculiţă. s.f, g.-d. art. brişcuţei. pl. brişcuţe.	'
britan (la pl.) Triburi celtice, care au reprezentat până la cucerirea anglo-saxonă (secolele V-Vl) populaţia de bază a Britaniei. s.m., pl. britani.
britanic,-ă (Locuitor) din Marea Britanie. adj., s.m. şi f., pl. britanici,-ce.
brizant1 Val care se sparge în apropierea ţărmului,
producând spumă şi indicând adâncimea redusă a
apei, stânci etc. s.m., pl. brizanţi.
brizant2,-ă (despre explozive) A cărui combinaţie este
foarte rapidă, adj., pl. brizanţi,-te.
brizanţă Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. s.f.
g.-d. art. brizanţei.
briză Vânt uşor care suflă la ţărmul mării, ziua spre uscat, iar noaptea spre mare. s.f, g.-d. art. brizei, pl. brize.
brizbjz l. Perdeluţă care acoperă partea de jos a ferestrei. 2. (la pl.) Panglicuţe, dantele, volănaşe etc. s.n. brizbizuri.
brizură Sfărâmătură (dintr-o materie), s.f, g.-d. art. brizurii, pl. brizuri.
broajbă (bot., reg.) Nap. s.f, g.-d. art. broajbei, pl. broajbe.
broasca-apei l. Plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase. 2. Plantă exotică cu flori mari, galbene, s.f. art., g.-d. art. broaştei-apei.
broască A. Nume dat mai multor animale amfibii, fară coadă, cu ochi bulbucaţi şi cu picioarele dinapoi mai lungi. B. Mecanism montat la uşi, la sertare etc. pentru a le încuia cu cheia, s.f, g.-d. art. broaştei, pl. broaşte, broască-ţestoasă/ţestoasă Nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă. s.f. g.-d. art. broaştei-ţestoase, pl. broaşte-ţestoase. broatec Animal acvatic de culoare verde, înrudit cu broasca; brotac, brotan, buratic. s.m., pl. broateci. broboadă Basma mare şi groasă (de lână) pe care o poartă femeile pe cap sau pe spate. s.f. g.-d. art. broboadei, pl. broboade.
broboană l. Picătură mare de sudoare. 2. (pop.) Bubu-liţă, zgrăbunţă. s.f, g.-d. art. broboanei, pl. broboane, brobona v. broboni.
broboni tr. şi refl. A (se) acoperi cu broboane, [var. brobona vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brobonesc, imperf. 3 sg. brobonea; conj. prez. 3 să brobonească. brocart Ţesătură de mătase ornamentată cu fire de aur sau de argint, [var. brocat .v.«.] s.n., pl. brocarturi, brocat v. brocart.
broccoll (it.) Legumă verde cu aspect şi gust de conopidă, s.m.
brod (reg.) Bac1 (1). s.n., pl. broduri. broda tr. 1. A coase flori sau alte ornamente pe un material textil. 2. (fig.) A povesti o întâmplare adăugând detalii imaginare; a înflori, vb. I, ind. prez. 3 brodează, brodare Acţiunea de a broda, s.f, g.-d. art. brodării, pl. brodări.
brodat Faptul de a broda. s.n.
brodeală (fam.) Faptul de a brodi, de a o nimeri. ILa ~ =
la nimereală, întâmplător, s.f. g.-d. art. brodglii, pl.
brodeli.
broderie 1. Cusătură în relief pe un material textil. //(p. ext.) Ornamentaţie fină. 2. Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziţie, s.f, art. broderia, g.-d. art. broderiei, pl. broderii, art. broderiile, brodeză Femeie care lucrează broderii, s.f, g.-d. art. brodezei, pl. brodeze.
brodi (fam.) 1. tr. A o scoate bine la capăt: a (o) nimeri. /Pe ~te = la întâmplare. 2. refl. A se găsi din întâmplare undeva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. brodgsc, imperf. 3 sg. brodea; conj. prez. 3 să brodească, brodnic (înv.) Persoană aparţinând unei vechi populaţii din sudul Moldovei, organizată în obşti, s.m., pl. brodnici.
bróker (e pron. ă) (angl.) Agent de bursă; intermediator de afaceri, s.m.. pl. brókeri.
brom
152
brom Metaloid lichid toxic, întrebuinţat în industria chimică, în farmacie etc. s.n. bromat Sare a acidului bromic. s.m., pl. bromaţi. bromhidric (în sintagma) Acid ~ = gaz incolor rezultat din combinarea bromlui cu hidrogenul, adj. bromhidroză Transpiraţie abundentă şi urât mirositoare. s.f., g.-d. art. bromhidrozei. bromic (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al bromului. adj.
bromism Intoxicaţie cu brom. s.n. bromoform Lichid incolor cu miros plăcut, preparat pe bază de brom, folosit ca anestezic şi calmant. s.n.
bromurare Reacţie chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic, s.f, g.-d. art. bromurării.
bromură Sare a acidului bromhidric. s.f, g.-d. art. bro-murii, pl. bromuri.
bronhial,-ă (-hi-al) Referitor la bronhii; bronhie, adj., pl. bronhiali,-e.
bronhie,-ă Bronhial. adj., pl. bronhiei,-ce. bronhie (-hi-e) Ramificaţie a traheii prin care aerul pătrunde în plămâni, s.f, art. bronhia, g.-d. art. bronhiei, pl. branhii, art. bronhiile.
bronhiolă (-hi-o-) Ramificaţie a bronhiilor, s.f, g.-d. art. bronhiolei, pl. bronhiole.
bronhofome Rezonanţă puternică a vocii şi a respiraţiei la bolnavii de bronşită, pneumonie etc. s.f., art. bronhofonia, g.-d. art. bronhofonjei. bronhografie Radiografie a bronhiilor, s.f, art. bron-hografia, g.-d. art. bronhografiei. bronhopneumonje Boală care constă în inflamarea bronhiilor şi a plămânilor, s.f, art. bronhopneumonia, g.-d. art. bronhopneumoniei, pl. bronhopneumonii, art. bronhopneumoniile.
bronhoree Expectoraţie abundentă, frecventă în afecţiunile respiratorii, s.f, art. brohoreea, g.-d. art. bron-horeei.
bronhoscop Instrument folosit în bronhoscopie. s.n., pl. bronhoscoape.
bronhoscopie Examinare vizuală a bronhiilor cu bronhoscopul. s.f., art. bronhoscopia, g.-d. art. bronho-scopiei, pl. bronhoscopii, art. bronhoscopiile. bronhospasm Spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. s.n., pl. bronhospasme. bronhotomie Tăiere chirurgicală a unei bronhii. s.f., art. bronhotomia, g.-d. art. bronhotomiei, pl. bron-hotomii, art. bronhotomiile.
bronşectazie Dilatare a bronhiilor în urma unei scleroze pulmonare, s.f, art. bronşectazia, g.-d. art. bronşectaziei, pl. bronşectazii, art. bronşectaziile. bronşită Boală care constă în inflamarea bronhiilor, manifestată prin tuse, stare febrilă etc. s.f, g.-d. art. bronşitei pl. bronşite.
bronşitic,-ă Referitor la bronşită, adj., pl. bronşitici,-ce. brontozaur Gen de reptile uriaşe, cu gâtul foarte lung şi cu picioarele scurte, din era secundară, s.m., pl. brontozauri.
bronz 1. Aliaj de cupru cu staniu, plumb etc., având numeroase întrebuinţări în tehnică. /Epoca ~ului (sau de bronz) = perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin descoperirea metalelor şi a bronzului. 2. Obiect făcut din bronz (1). 3. Pigment metalic de culoare galbenă folosit ca vopsea. 4. Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare, s.n., pl. (2) branzuri. bronza 1. tr. A acoperi un obiect cu un strat subţire de bronz. 2. refl. A se înnegri (la soare), vb. I, ind. prez. 3 bronzează.
bronzare Faptul de a (se) bronza, s.f., g.-d. art. bronzării, pl. bronzări.
bronzit Varietate de piroxen şi oxid de fier, de culoare brună-gălbuie. s.n.
broscariţă Denumire dată unor plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui; notătoare. s.f, g.-d. art. broscariţei, pl. broscariţe. broscăresc,-ească (rar) Al broaştelor, de broaşte; broştesc. adj., pl. broscăreşti.
broscărie Loc sau apă cu multe broaşte, s.f., art. broscăria, g.-d. art. broscăriei, pl. broscării, art. broscăriile, broscăriţă Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-şarpelui, limba-apei. s.f, g.-d. art. broscăriţei, pl. broscănţe.
broscoi 1. Augumentativ de la broască (A). 2. Masculul broaştei (A). 3. (glumeţ) Epitet dat unui copil mic. s.m., pl. broscoi, art. broscoii.
broscuţ (rar) Pui (mascul) de broască (A), s.m., pl. broscuţi.
broscuţă Diminutiv al lui broască (A), s.f, g.-d. art. broscuţei, pl. broscuţe.
broşa tr. l.A lega împreună foile unei cărţi, ale unui caiet etc. 2. A prelucra suprafaţa unei piese metalice cu broşa (2). 3. A executa ornamente pe o ţesătură, prin introducerea unui fir colorat în timpul ţesutului, vb. I, ind. prez. 3 broşează, / pl. broşăm; ger. broşând, broşare Acţiunea de a broşa; broşat, s.f, g.-d. art. broşării, pl. broşări. broşat Broşare. s.n.
broşă 1. Bijuterie feminină care poate fi prinsă de haină, de rochie etc. 2. Unealtă de aşchiere cu tăişuri multiple, s.f, art. breşa, g.-d. art. breşei, pl. breşe, broştesc,-ească (rar) Broscăresc. adj., pl. broşteşti. broşură 1. Lucrare tipărită cuprinzând un număr mic de foi. 2. (înv.) Fasciculă, s.f, g.-d. art. broşurii, pl. broşuri, broşurică Diminutiv al lui broşură, s.f, g.-d. art. broşura lei/broşuricii, pl. broşurele/broşurici, art. broşurelele/ broşuricile.
brotac (zool.) Broatec. s.m., pl. brotaci, brotan (reg.) Broatec. s.m., pl. brotani. brotăcel 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (omit., rar) Florinte. s.m., pl. brotăcei, art. brotăceii. brownian,-ă (brau-ni-an) (în sintagma) Mişcare ~ = mişcare continuă a particulelor microscopice, afiate în suspensie într-un lichid, datorită agitaţiei moleculare. adj., pl. browniene.
browning (brauning) (angl.) Pistol cu încărcător automat, s.n., pl. browninguri.
brr A. 1. Exclamaţie pe care o scoate cel căruia îi este frig. 2. Exclamaţie care exprimă spaima. B. Exclamaţie cu care sunt îndemnate oile la mers. C. Cuvânt (de obicei repetat) care imită sunetul tobei, interj. bruceloză Boală infecţioasă contagioasă a vitelor, transmisibilă la om. s.f, g.-d. art. brucelezei, pl. brucelaze.
brucină Alcaloid toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină şi în farmacie, s.f, g.-d. art. brucmei. brudar (reg.) Cel care conduce un brod. s.m., pl. brudgri. brudersaft Fel de a bea în care doi parteneri duc paharele la gură ţinându-se de braţ în semn de prietenie. s.n.
brudină (reg.) I. Bac1 (I). 2. Taxă pentru trecerea apei pe un bac1 (1). s.f., g.-d. art. brudinei, pl. brudine. brudiu,-ie (reg.)/brudiu,-ie Tânăr, nevârstnic; (p. ext.) fâră judecată; brudnic. adj., pl. brudii/brudii. brudnic,-ă (reg.) Brudiu, adj., pl. brudnici,-ce. bruft (reg.) Prima tencuială aruncată pe perete fără a fi netezită, s.n., pl. brufturi.
bruftui tr. 1. (reg.) A pune pe perete un strat de bruft. 2. (fam.) A brusca pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia; conj. prez. să bruftuigscă.
153
buburuză
bruftuigla (fam.) Faptul de a bruftui; bruftuluială. s.f., g.-d. art. bruftuielii, pl. bruftuieli. bruftuire (fam.) Acţiunea de a bruftui. s.f, g.-d. art. bruftuirii, pl. bruftuiri.
bruftului tr. (fam.) A bruftui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bruftuluiesc, imperf. 3 sg. bruftuluia; conj. prez. 3 să bruftuluiască.
bruftuluială (fam.) Bruftuială. s.f, g.-d. art. bruftu-luielii, pl- bruftuluieli. bruh Brr. (A.l). interj.
bruia tr. A perturba o emisiune radiofonică, vb. /, ind. prez. 3 bruiază, I pl. bruiem; conj. prez. 3 să bruieze.
bruiaj Faptul de a bruia, s.n., pl. bruiaje, bruiere Acţiunea de a b:uia. s.f., g.-d. art. bruierii, bruion (-ion) (livr.) Ciornă, concept, s.n., pl. bruioane, brum Perturbaţie care poate apărea într-un sistem de transmisie audio, sub forma unui zgomot suprapus semnalului util. s.n.
bruma 1. intr. (rar) A cădea brumă (1). 2. tr. şi refl. A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. vb. I, ind. prez. 3 brumează, brumar (pop.) Noiembrie, s.m., g.-d. lui brumar. brumatic,-ă (rar) Cu brumă; (p. ext.) friguros, geros. adj., pl. brumatici.-ce.
brumă 1. Cristale de gheaţă formate în nopţile reci prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă. 2. (pop.) Chiciură. 3. Strat alburiu care acoperă unele fructe sau plante. 4. (fig.) Cantitate mică de... s.f., g.-d. art. brumei, pl. brume.
brumăreg Numele a două flori ornamentale viu colorate şi plăcut mirositoare, s.f, art. brumăregua, g.-d. art. brumărelei, pl. brumărele, art. brumărelele. brumărel (pop.) Octombrie, s.m., g.-d. lui brumărel. brumăriţă Numele a două specii de păsări, una de mărimea mieriei, cu guşa albă, cealaltă mai mică, cu guşa sură. s.f, g.-d. art. brumăriţei, pl. brumăriţe. brumărju,-ie De culoarea brumei; alb-cenuşiu, fiimu-riu. adj., pl. brumării.
brumos,-oasă (livr.) Ceţos, neguros, adj., pl. brumaşi,-oase.
brun1 Culoare cafeniu-închis. s.n.
brun2,-ă 1. Cafeniu-închis. 2. (despre oameni) Brunet,
oacheş, negricios, adj., pl. bruni,-e.
bruna tr. A acoperi obiecte de oţel sau de cupru cu un
strat de oxizi împotriva coroziunii, vb. I, ind. prez. 3
brunează.
brunaj Brunare. s.n.
brungre Acţiunea de a bruna; brunaj. s.f, g.-d. art. brunirii.
brunei (înv.) Stofă de culoare închisă din care se confecţiona încălţăminte, s.n., pl. brungluri. brunet,-ă (Persoană) care are tenul negricios şi părul negru. adj.. s.m. şi f, pl. bruneţi,-te. brusc,-ă (şi adv.) Care se produce pe neaşteptate, subit. adj., pl. bruşti,-e.
brusca //: l.A trata pe cineva cu asprime; a repezi; (fam.) a bruftui. 2. A forţa, a accelera desfăşurarea unui proces, vb. I, ind. prez. 3 bruschează, bruscare Acţiunea de a brusca, s.f, g.-d. art. bruscării, pl. bruscări.
bruschfţe Purtare aspră, grosolană, s.f.. art. bruscheţea, g.-d. art. bruschgţei. brustur v. brusture.
brusture Nume dat unor plante erbacee, cu frunze mari şi late, întrebuinţate în medicină, [var. brusturi.»!.] s.m., pl. brusturi.
bruş (reg.) 1. Bulgăre de pământ. 2. Cocoloş. s.m., pl. bruşi.
brut,-ă 1. Care se găseşte în stare naturală; neprelucrat, nefinisat. 2. (fig., rar) Grosolan, brutal. 3. (despre mărfuri) Din care nu s-a scăzut ambalajul, daraua etc.
4.	(despre un venit) Din care nu s-a scăzut impozitul. adj., pl. bruţi,-te.
brutal,-ă 1. Care ţine de animal. Sete ~. 2. Lipsit de delicateţe, aspru, dur. Răspuns ~. adj., pl. brutali,-e. brutalitate Vorbă sau faptă brutală, s.f, g.-d. art. brutalităţii, pl. brutalităţi.
brutaliza tr. A trata pe cineva cu brutalitate, vb. I, ind. prez. 3 brutalizează.
brutar Persoană care fabrică pâine, s.m., pl. brutari, brută Om brutal, violent, s.f, g.-d. art. brutei, pl. brute, brutăreasă (rar) Femeie care fabrică pâine, s.f, g.-d. art. brutărgsei, pl. brutărese.
brutărie 1. Meseria de brutar. 2. Loc unde se fabrică pâine, s.f, art. brutăria, g.-d. art. brutăriei, pl. (2) brutării, art brutăriile.
bruto în total (fară a scădea daraua, impozitele etc.). adv.
bruxellez,-ă (ux pron. tis) (Locuitor) din Bruxelles. adj., s.m. şi f., pl. bruxellezi,-e. bu/bu-bu/buuu Cuvânt care imită un sunet înfundat şi puternic (produs de o armă de foc, de tunet etc.) interj. bubal Antilopă africană mare, cu coamele în formă de liră. s.m., pl. bubali.
bubalină (la pl.) Vite comute înrudite cu taurinele; (la sg.) animal din această specie, s.f., g.-d. art. bubalinei, pl. bubaline.
bubat (pop.) Variolă, s.n., pl. bubaturi.
bubă 1. Umflătură purulentă a ţesutului de sub piele.
/(fam.) S-a spart ~a = s-a dezvăluit totul. 2. (fig., fam.)
Punct slab, delicat într-o problemă; defect la un sistem
tehnic, s.f, g.-d. art. bubei, pl. bube.
bubă-neagră (pop.) Dalac. s.f. g.-d. art. bubei-negre,
pl. bube-negre.
bube-dulci Herpes. s.f pl.
buberic Plantă erbacee cu rizom noduros şi cu frunze dinţate, s.m., pl. buberici. bubiţă Bubuliţă. s.f., g.-d. art. bubiţei, pl. bubiţe. buboi Augumentativ al lui bubă; abces, furuncul, s.n., pl. buboaie.
bubon Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea
inghinală şi axilară. s.n., pl. bubogne.
bubonic,-ă (în sintagma) Ciumă (sau pesta) ~ = ciumă
(sau pestă) care se manifestă prin buboane. adj., pl.
bubQnici,-ce.
bubos,-oasă 1. Cu bube; buburos. 2. (despre fructe, plante) Plin de umflături, de noduri etc. adj., pl. bubaşi,-oase.
bubui intr. (despre tunete, p. ext., despre arme de foc, surse de zgomot etc.) A produce un zgomot puternic, repetat la intervale scurte, vb. IV, ind. prez. 3 bubuie, imperf. 3 sg. bubuia; conj. prez. 3 să bubuie, bubuire (rar) Bubuit, s.f, g.-d. art. bubuirii, pl. bubuiri. bubuit Zgomot înfundat, puternic, produs de tunet, de arme de foc etc.; bubuire, bubuitură, s.n. bubuitsr,-oare (-bu-i-) Care bubuie, adj., pl. bubu-itari,-oare.
bubuitură (-bu-i-) Bubuit, s.f, g.-d. art. bubuiturii, pl. bubuituri.
bubuliţă Diminutiv al lui bubă; bubiţă. s.f., g.-d. art. bubuliţei, pl. bubuliţe.
buburfis.-oasă Bubos. adj., pl. buburaşi.-oase. buburyz (reg.) 1. Cocoloş mic şi rotund; bobiţă. 2. Buburuză (1). s.m., pl. buburuzi. buburuză 1. Mică insectă cu corpul rotund, cu aripile roşii, pătate cu şapte puncte negre; mămăruţă, boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, boul-popii, paparugă.
buc
154
2.	(reg.) Bucată mică şi rotundă; fărâmă. 3. (reg.) Bubuliţă (de fierbinţeală), s.f, g.-d. art. buburuzei, pl. buburuze.	_
buc1 (reg., în loc. adv.) într-un ~ = imediat, foarte repede, s.m.
buc2 (reg.) Fag bătrân, s.m., pl. buci.
buc3 (reg.) Pleavă de cereale, s.n.
bucgl,-ă Referitor la gură. /Pe cale ~ = pe gură. adj., pl.
bucali,-e.
bucar (rar) Parte a hamului, s.n., pl. bucare. bucată 1. Parte tăiată, desfăcută sau ruptă dintr-un întreg. /- de drum = distanţă, porţiune. ~ de timp = interval, perioadă. 2. Exemplar, piesă dintr-o mulţime de obiecte asemănătoare. SA vinde (sau a cumpăra) cu~a-& vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul. A plăti la
-	(sau cu ~a) = a plăti după numărul de piese executate. A face ceva din ~ţi = a încropi ceva din piese diferite. A face (cuiva) -a = a-i face (cuiva) cu intenţie, un lucru neplăcut. Om dintr-o ~ = om integru. 3. Operă literară sau muzicală de dimensiuni reduse, s.f, g.-d. art. bucăţii, pl. bucăţi.
bucate (pop., la pl.) 1. (Feluri de) mâncare. 2. Grâne, cereale. 3. (reg.) Vite. s.f. pl.
bucă (pop.) 1. Fesă. 2. Obraz, s.f, g.-d. art. bucii, pl. buci.
bucălai,-ie Bucălat. adj., pl. bucălai. bucălaie1 (pop., despre oi) Cu lâna albă şi cu botul şi extremităţile membrelor de culoare închisă, adj., pl. bucălai.
bucălaie2 (pop.) Oaie, capră sau căţea cu lâna albă şi cu botul şi extremităţile membrelor negre, s.f, art. bucăla; ia, g.-d. art. bucălăii, pl. bucălăi. bucălat,-ă Cu obrazul grăsuţ, durduliu; bucălai, bucăliu, busnat. adj., pl. bucălaţi,-te. bucăliu,-je (rar) Bucălat. adj., pl. bucăHi. bucătar Bărbat care are meseria de a găti mâncare. s.m., pl. bucătari.
bucătăreasă Femeie care are meseria de a găti mâncare, s.f, g.-d. art. bucătăresei, pl. bucătărese, bucătărie 1. Clădire sau cameră în care se găteşte mâncare. /- de campanie = vehicul prevăzut cu aparatură necesară preparării hranei pentru trupele aflate în deplasare. 2. Faptul de a prepara mâncare. //Mod specific de a găti mâncarea. 3. (fig., fam.) Totalitatea accesoriilor, acţiunilor etc. care servesc la realizarea unor lucrări, la susţinerea unei demonstraţii după ce s-a stabilit ideea de bază. s.f, art. bucătăria, g.-d. art. bucătăriei, pl. bucătării, art. bucătăriile, bucă ţări oară (-ri-oa-) Diminutiv al lui bucătărie, s.f, g.-d. art. bucătărioarei, pl. bucătărioare. bucăţea (pop.) Diminutiv al lui bucată; ceva (puţin) de mâncare, s.f, g.-d. art. bucăţelei, pl. bucăţele, art. bucăţelele.
bucăţel Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul. s.m., pl. bucăţgi, art. bucăţgii.
bucăţel! tr.. (reg.) A îmbucătăţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bucăţelesc, imperf. 3 sg. bucăţelea; conj. prez. 3 să bucăţelească.
bucăţi tr. (pop.) A îmbucătăţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bucăţgsc, imperf. 3 sg. bucăţea; conj. prez. 3 să bucăţească.
bucăţică 1. Diminutiv al lui bucată. /~ ruptă (sau tăiată), se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul dintre membrii familiei sale. 2. Ceea ce serveşte (în cantitate mică) de mâncare. /A-şi da (sau a-şi lua) ~a de la gură = a da din puţinul său. A-i lua (cuiva) ~a din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) de strictul necesar traiului, s.f, g.-d. art. bucăţelei, pl. bucăţele, art. bucăţelele.
buccinator Muşchi facial cu rol în expulzarea cu putere a aerului din plămâni, s.m., pl. buccinatori. bucea (tehn.) Manşon metalic montat între două piese; bucşă. 2. Căptuşeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de camion, de car etc). 3. Scobitură într-o piesă în care intră capul altei piese cu care se îmbină, s.f, art. buceaua, g.-d. art. bucelei, pl. bucele, art. bucelele. bucela tr. (rar) A monta o bucea. vb. I, ind. prez. 3 bucelează.
bucentaur (-ta-ur) (mit.) Fiinţă fabuloasă cu cap de om
şi trup de taur. s.m., pl. bucentauri.
buche A doua literă din alfabetul chirilic; (p. gener.)
literă; (la pl.) alfabet; cunoştinţe de scris-citit. /~a cărţii =
exact ca în carte. A nu şti ~ = a nu şti nimic. A fi (tot)
la ~i = a fi (tot) începător (la învăţătură), s.f, art.
buchea, g.-d. art. buchii, pl. buchi.
bucher 1. Persoană care învaţă ceva pe dinafară, în
mod mecanic. 2. (înv.) începător la învăţătură, s.m., pl.
bucheri.
buchereală (înv.) Faptul de a silabisi un text; (p. ext.) faptul de a învăţa ceva pe de rost. s.f, g.-d. art. buche-relii.
buchereşte (rar) Ca bucherii. adv. bucheri tr. (rar) A silabisi un text. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucheresc, imperf. 3 sg. bucherea; con/, prez. 3 să bucherească.
bucherie (rar) învăţătură elementară de scris şi citit. s.f, art. bucheria, g.-d. art. bucheriei. buchet 1. Mănunchi de flori legate împreună. 2. Grup de compuneri literare sau muzicale publicate laolaltă.
3.	Aromă de vin. 4. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis. s.n., pl. buchete.
buchetieră (-ti-e-) (înv.) Florăreasă. s.f, g.-d. art. buchetierei, pl. buchetiere.
bucheţel Diminutiv al lui buchet (1). s.n., pl. bucheţele.
buchinist (livr.) Anticar, s.m., pl. buchinişti. buchirisi tr. şi intr. (rar) A buchisi (2). vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. buchirisgsc, imperf. 3 sg. buchirisea; conj. prez. î să buchirisească.
buchiseală (fam.) Faptul de a (se) buchisi, s.f, g.-d. art. buchiselii, pl. buchiseli.
buchisi (pop., fam.) 1. tr. şi intr 1. A lucra cu trudă şi migală, fără spor. 2. tr. şi intr. A citi sau a învăţa ceva cu greutate. 3. tr. (fig.) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionţi). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 să buchisească, buci (reg.) Scame rămase după meliţarea inului şi a cânepii, s.m. pl.
buciarda tr. A prelucra cu buciarda piatra de construcţie. vb. I, ind. prez. 3 buciardează. buciardare Acţiunea de a buciarda. s.f, g.-d. art. buciardării.
buciardă Ciocan prevăzut cu dinţi, cu care se prelucrează piatra de construcţie, s.f, g.-d. art. buciardei, pl. buciarde.
bucin v. bucium.
buciniş (bot., reg.) 1. Angelică. 2. Cucută, s.m., pl. bucinişi.
buciuc (înv.) Steag turcesc sau tătăresc alcătuit dintr-o coadă albă de cal fixată de o prăjină, s.n., pl. buciucuri. bucium1 Instrument de suflat în forma unui tub foarte lung, făcut din coajă de tei sau din alt lemn. [var. bucin s.n.] s.n., pl. buciume.
bucium2 (pop.) I. Trunchi de copac; butuc. 2. Butuc (al
roţii carului), s.n., pl. buciume.
buciuma intr. A sufla din bucium1, vb. I, ind. prez. 3
buciumă.
buciumare Acţiunea de a buciuma, s.f, g.-d. art. bu-ciumării, pl. buciumări.
155
bufonadă
buciumaş,-ă Persoană care buciumă, s.m., pl. buciumaşi; s.f., g.-d. art. buciumaşei, pl. buciumaşe. buciumător,-oare (rar) Care buciumă, adj., pl. buciu-mători,-oare.
bucla 1. tr. şi refl. A(-şi) răsuci părul în bucle. 2. tr. A face
o	buclă, un ochi firului de ţesut. vb. 1, ind. prez. 3 buclează buclaj Totalitatea buclelor de pe pielea de miel; forma şi mărimea lor. s.n., pl. buclaje. buclare Acţiunea de a (se) bucla, s.f, g.-d. art. buclării, pl. buclări.
buclat,-ă (despre păr) Cu bucle; cârlionţat, adj., pl. buclaţi,-te.
buclă A. 1. Şuviţă de păr răsucită în spirală; cârlionţ, zuluf. 2. Fir textil răsucit în formă de buclă (A.l). B. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. 2. Cot al unui curs de apă. 3. Parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
4.	Piesă metalică pe care se fixează prin îndoire capătul unui cablu. 5. ~ digitală = aparat electric care redă la infinit o secvenţă sonoră înregistrată, s.f, g.-d. art. buclei, pl. bucle.
bucle1 (despre fibre, ţesături) Cu firul creţ sau cu no-duri. adj. invar.
bucle2 Fir creţ; ţesătură, stofa cu aspect buclat, s.n., art. buciéul, pl. bucjeuri.
bucluc (fam.) încurcătură, belea, necaz, s.n., pl. buclu; curi.
buclucaş,-ă (Persoană) care provoacă încurcături.
adj., s.m. şi f, pl. buclucaşi,-e.
bucoavnă (înv.) Abecedar sau (p. ext.) tipăritură cu
litere chirilice, s.f, g.-d. art. bucoavnei, pl. bucoavne.
bucolic,-ă Referitor la viaţa de la ţară; pastoral.
Tablou ~. adj., pl. bucolici,-ce.
bucolică Mic poem pastoral, s.f, g.-d. art. bucolicei,
pl. bucolice.
bucovinean,-ă (Locuitor) din Bucovina, adj., s.m., pl. bucovineni,-e.
bucovineancă Locuitoare din Bucovina, s.f., g.-d. art. bucovinencei, pl. bucovinence. bucraniu (arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. s.n., art. bucraniul, pl. bucranii, art. bucraniile. bucsău Arbust ornamental cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare, s.m., art. bucsăul. bucşan,-ă (reg.) (Tip de bovine din varietatea moldovenească a rasei sure de stepă) de culoare mai închisă şi de talie mai mică. adj., s.m. şi /.', pl. bucşani,-e. bucşă Bucea (1). s.f, art. bucşa, g.-d. art. bucşei, pl. bucşe.
bucşi tr. (fam.) 1. A umple până la refuz. 2. A-l podidi sângele, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bucşesc, imperf. 3 sg. bucşea; conj. prez. 3 să bucşească. bucura 1. refl. A simţi bucurie. 2. tr. A aduce cuiva o bucurie. 3. refl. A dispune..., a avea parte de... 4. refl. (peior.) A râvni la ceva, vb. I, ind. prez. 3 bucură. Ducureştean,-ă (Locuitor) din Bucureşti, adj., s.m.. pl. bucureşteni,-e.
bucureşteancă Locuitoare din Bucureşti, s.f. g.-d.
art. bucureştencei, pl. bucureştence.
bucurie I. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie
profundă. ICu ~ sau cu toată ~a = (foarte) bucuros.
2. Ceea ce bucură pe cineva, s.f, art. bucuria, g.-d. art.
bucuriei, pl. bucurii, art. bucuriile.
bucuros,-oasă 1. Care este cuprins de bucurie; vesel.
2.	(adv.) Cu plăcere, adj., pl. bucuroşi,-oase.
bucvariu (înv.) Un fel de bucoavnă, s.n., art. buc-
variul, pl. bucvarii, art. bucvariile.
Buda/Buddha (ddh pron. d) Fondatorul budismului. s.prop.m.
budala (înv.) Om prost, s.m., art. budalaua.
budapestan,-ă (Locuitor) din Budapesta, adj., s.m. şi f., pl. budapestani,-e.
buda (reg.) 1. Adăpost în pădure pentru tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar), s.f, g.-d. art. budei, pl. bude.
budai (reg.) 1. Vas din doage pentru lapte sau pentru alte lichide. 2. Trunchi scobit întrebuinţat ca ghizd la fântână, s.n., pl. budăie.
Buddha v. Buda.
budiha.ce (reg.) Monstru, pocitanie, s.f, budihacea,
g.-d. art. budihacei, pl. budihace.
budincă Preparat culinar din făină, orez, lapte, ouă etc.,
îndulcit şi copt la cuptor, s.f., g.-d. art. budincii, pl. budinci.
budism Religie atribuită lui Buddha, răspândită în
Asia, care consideră viaţa un izvor de iluzii şi predică
renunţarea la orice plăceri, s.n.
budist,-ă (Adept) al budismului, adj., s.m. şi f, pl.
budişti,-ste.
budoar Cameră intimă a unei femei, s.n., pl. budoare.
buduroi (pop.) 1. Coş de lemn pentru păstrat diferite
produse. 2. Stup făcut dintr-un lemn scobit. 3. Horn la
casele ţărăneşti, s.n., pl. buduroaie.
buf1 Cuvânt care imită sunetul înfundat produs de o
căzătură, de o explozie etc. interj.
buf2 Căzătură, s.n.
buf3,-ă 1. (despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. 2. (despre actori) Care joacă roluri în comedii sau în opere comice, adj., pl. bufi,-e. bufant,-ă (despre obiecte de îmbrăcăminte) Umflat, înfoiat. adj, pl. bufanţi,-te.
bufă (rar) Cută, fald la un obiect de îmbrăcăminte, s.f, g.-d. art. bufei, pl. bufe.
bufet 1. Dulap în care se ţin vesela, tacâmurile etc.
2.	Local mic sau cameră în care se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncăruri care se servesc la tuffet (2). s.n., pl. bufete.
bufetier,-ă (-ti-er) Persoană care conduce un bufet (2) sau serveşte la un bufet, s.m., pl. bufetieri; s.f, g.-d. art. bufetierei, pl. bufetiere.
bufeu 1. Răbufnire subită şi trecătoare de febră, puls accelerat, stare de rău etc. 2. Aer care iese pe gură.
3.	Mişcare bruscă şi trecătoare; acces, s.n., art. bufgul, pl. bufeuri.
buflei (fam.) Copil (sau pui de animal) gras, dolofan. s.m., pl. buflei, art. bufleii.
bufnă (omit., rar) Bufniţă, [var. bulină s.f] s.f, g.-d. art. bufhei, pl. bufne.
bufneală Bufnitură, s.f., g.-d. art. bufnelii, pl. bufngli. bufnet Bufnitură, s.n., pl. bufnete, bufni 1- intr. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, lovire etc.). 2. (intr.) A ~ în râs (sau plâns) -a izbucni în râs (sau plâns). 3. intr. A bombăni supărat, prost dispus. 4. tr. A izbi cu putere. 5. intr. A da buzna, a se năpusti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bufngsc, imperf. 3 sg. bufnea; conj. prez. 3 să bufnească, bufnire Acţiunea de a bufni, s.f, g.-d. art. bufnirii, pl. bufniri.
bufnjt Bufnitură, s.n.
bufnitură Zgomot produs prin cădere, lovire etc; bufnit, bufnet, bufneală. s.f, g.-d. art. bufniturii, pl. bufnituri.
bufniţă Pasăre răpitoare de noapte, cu pene de culoare brună-ruginie şi cu ochii galbeni; bufă, bufnă. s.f, g.-d. art. bufniţei, pl. bufniţe.
bufon,-ă 1. adj. Comic, grotesc. II. s.m. Personaj comic, îmbrăcat grotesc, specific, curţilor medievale; măscărici; paiaţă, //(peior.) Personaj care-i face pe alţii să râdă prin gesturi, glume etc. adj., s.m., pl. bufoni,-e. bufonadă (rar) Bufonerie, s.f, g.-d. art. bufonadei, pl. bufonade.
bufonerie
156
bufonerie Vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă, s.f, art. bufoneria, g.-d. art. bufoneriei, pl. bufonerii, art. bufoneriile.
buft (reg.) Pântece, burtă (de om sau de animal). s.n.,pl. bufturi.
buftea (fam.) Om sau copil gras. s.m. şi f, g.-d. lui buftea, pl. buftea.
buged,-ă (reg.) Buhăit, umflat, adj., pl. bugezi,-de. buget Bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi, ale unei familii etc. pe o perioadă determinată, s.n., pl. bugete.
bugetar,-ă Referitor la buget. IInstituţie - = instituţie ale cărei cheltuieli sunt suportate parţial sau integral de Ia buget. Exerciţiu - = perioadă în care se efectuează operaţiile cuprinse într-un buget, adj., pl. bugetari,-e. bugetivor,-ă (peior.) Care trăieşte în mod parazitar din bugetul statului, adj., pl. bugetivori,-e. bugiă Trompetă din piele, //(la pl.) Nume dat instrumentelor de suflat de alamă. s.f., g.-d. art. buglei, pl. bugle.
buh (în expr., fam.) A-i merge cuiva ~ul = a i se dftpe vestea, a ajunge de pomină, s.n. buhai1 (zool., reg.) Taur. s.m., pl buhgi, art. buhaii. buhai2 Instrument muzical care produce un sunet asemănător cu mugetul unui taur, s.n., pl. buhaiuri. buhai-de-baltă (zool.) Bâtlan, s.m., pl. buhai-de-baltă, art. buhaii-de-baltă.
buha-semănăturilor Fluture de noapte de culoare cenuşie, s.f. art., g.-d. art. buhei-semănăturilor. buha-verzei Fluture nocturn ale cărei larve distrug varza, sfecla etc. s.f. art., g.-d. art. buhei-verzei. buhă Bufniţă, s.f, g.-d. art. buhei, pl. buhe. buhăj1 refl. (pop.) A se umfla la faţă (de somn, de boală etc.). vb. IV, ind. prez. 3 sg. se buhăieşte, imperf 3 sg. se buhăia; conj. prez. 3 să se buhăiască. buhăj2 intr. (reg.) 1. A ţipa, a urla. 2. (fam.) A tuşi. vb. IV, ind. prez. I buhăi/buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 să buhăie/să buhăiască. buhăiaiă1 (rar) Faptul de a se buhăi1. s.f, g.-d. art. buhăielii, pl. buhăieli.
buhăiaiă2 (reg.) Faptul de a buhăi2. s.f., g.-d. art. buhăielii, pl. buhăieli.
buhăiaş (rar) Diminutiv al lui buhai2, s.m., pl. buhăiaşi. buhnă v. bufnă.
buhgs.-oasă 1. Ciufulit, zbârlit. 2. Buhăit, umflat. adj., pl. buhoşi,-oase.
buhur (înv.) Stofă de lână sau de mătase, s.n., pl. buhururi, buhurdar (înv.) Vas metalic folosit la afumat cu miresme. s.n., pl. buhurdaruri.
buhuşean,-ă (Locuitor) din oraşul Buhuşi. adj., s.m., pl. buhuşeni,-e.
buhuşeancă Locuitoare din Buhuşi. s.f., g.-d. art. buhuşgncei, pl. buhuşence.
bui intr. (rar) A da năvală, a se înghesui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. buigsc, imperf 3 sg. buia; conj. prez. 3 să buiască.
buiâc,-ă (reg.) 1. Răsfăţat. 2. Zburdalnic, nechibzuit. adj., pl. buigci,-ce.
buiandryg Grindă de susţinere aşezată deasupra unei uşi, a unei ferestre etc. s.m., pl. buiandrugi. buiecj/buici (bu-i-) intr. (reg., despre plante şi vite) A se dezvolta, a creşte peste măsură (dar fiind slab productiv), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buiecgsc/ buicgsc, imperf 3 sg. buiecea/buicea; conj. prez. 3 să buiecească/să buiceascS.
buiestraş Cal care merge în buiestru, s.m., pl. buiestraşi. buigstru1 Mers al calului (sau al altor animale) în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte, (mai ales în loc. adj./adv. in ~) s.n.
buigstru2,-iastră (rar) Nărăvaş, neastâmpărat, adj., pl. buigştri,-stre.
buimac,-ă Ameţit (de somn, de beţie etc.); zăpăcit, năuc, buimatic. adj., pl. buimaci,-ce. buimatic,-ă (reg.) Buimac, adj., pl. buimatici,-ce. buimăceală Zăpăceală, buimăcire, s.f., g.-d. art. buimăcelii, pl. buimăcgli.
buimăci refl. şi tr. A (se) ameţi, a (se) zăpăci (de somn, de beţie etc.). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. buimăcgsc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească, buimăcire Faptul de a (se) buimăci; buimăceală, s.f, g.-d. art. buimăcirii, pl. buimăciri, buiurdisi tr. (înv.) A ordona, a decreta, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. buiurdisesc, imperf. 3 sg. buiurdisea; conj. prez. 3 să buiurdisească.
byjdă (reg.) Cocioabă, s.f, g.-d. ari. bujdei, pl. bujde. bujdi tr. şi intr. (reg.) A ţâşni, a năvăli, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. bujdesc, imperf. 3 sg. bujdea; conj. prez. 3 să bujdească.
bujeniţă (reg.) Came afumată, s.f, g.-d. art. bujeniţei, pl. bujeniţe.
bujie Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie, s.f, art. bujia, g.-d. art. bujiei, pl. bujii, art. bujiile. bujor 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu flori mari roşii, roz sau albe. 2. (fig.) Roşeaţă naturală a obrajilor, s.m., pl. bujori, bujoraş Bujorel, s.m., pl. bujoraşi. bujorei 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraş. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguieţe şi ovale, s.m., pl. bujorei, art. bujoreii.
bulat (rar) Cuţit de făcut cercuri (de lemn), s.n., pl. bulate.
bulă 1. Băşică de aer sau de gaz în masa unui corp.
2.	Sferă, glob de metal sau de sticlă. 3. (în Antichitate şi în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb; act care purta o astfel de pecete. /- papală = act oficial emis de papă. s.f, g.-d. art. bulei, pl. bule.
bulb 1. Tulpină subterană, de formă sferică, a unor plante. 2. - rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării şi pro-tuberanţa creierului. - pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. -ii ochilor = globii ochilor.
3.	Obiect în formă de bulb (1). s.m., pl. bulbi. bulbar,-ă 1. (bot.) Referitor la bulb (1). 2. (anat.) Referitor la bulbul (2) rahidian. adj., pl. bulbari,-e. bulbifer,-ă (boţ.) Care produce bulbi, adj., pl. bulbiferi,-e. bulbiform,-ă In formă de bulb. adj., pl. bulbifermi,-e. bulbii Lăstar mic care se formează pe tulpina sau lângă rădăcina unor plante, s.m., pl. bulbiii.
bulboacă (reg.) Vâltoare. s.f, g.-d. art. bulboacei, pl. bulboace.
bulboană Adâncitură într-o apă curgătoare; bulboacă, vârtej, s.f, g.-d. art. bulboanei, pl. bulboane. bulbos,-oasă 1. Care are bulb. 2. De forma unui bulb. adj., pl. bulboşi,-oase.
bulbuc A. 1. Băşică de apă, de săpun. 2. Corp sferic (ca o băşică). B. 1. Plantă erbacee toxică, din familia ranun-culaceelor, cu flori galbene, globuloase. 2. (la pl.) Plantă erbacee cu flori mari, albastre, care creşte prin păduri. s.m., pl. bulbuci.
bulbuca 1 refl. (despre ochi) A se holba. 2. intr. şi refl. (despre apă) A (se) bulbuci, vb. /. ind. prez. 3 bulbucă, bulbucat,-! Ieşit în afară, formând o proeminenţă; (despre ochi)_holbat. adj., pl. bulbucaţi,-te. bulbucătură Proeminenţă rotunjită; protuberanţă. s.f, g.-d. art. bulbucăturii, pl. bulbucături. buibucegiă Faptul de a bulbuci; mulţime de bulbuci (A. 1) s.f, g.-d. art. bulbucglii, pl. bulbucgli.
157
bumbăceală
bulbuci intr. şi refl. (despre apă) A face bulbuci (A.l). vb. IV, ind. prez. 3 sg. bulbuceşte, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 să bulbucească, bulcă (reg.) Franzelă, chiflă, s.f, g.-d. art. bulcii, pl. bulei.
buldog/buldog Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare şi labe scurte; mops. s.m., pl. buldogi/buldogi, buldozer Tractor pe şenile prevăzut în faţă cu o lamă lungă, folosită la nivelarea terenurilor, la deszăpeziri etc. s.m., pl. buldozere.
buldozerist Muncitor care conduce un buldozer, s.m.. pl. buldozerişti.
buleandră (fam.) 1. Haină veche, ruptă; (la pl.) lucruri vechi şi fără valoare. 2. (fig.) Termen injurios pentru o femeie imorală, s.f, g.-d. art. bulendrei, pl. bulendre. bulet Articulaţia gleznei calului, situată între chişiţă şi osul fluierului, s.m., pl. buleţi. buletin 1. Comunicat oficial care cuprinde ştiri de interes general. ~ meteo. 2. Adeverinţă eliberată de o oficialitate pentru a atesta ceva. - de analize medicale. 2. Act oficial care atestă identitatea cuiva. 3. Publicaţie de specialitate periodică. 4. - de vot = listă cu numele candidaţilor la o alegere, destinată a fi introdusă în urnă. s.n., pl. buletine.
bulevard Arteră urbană intens circulată, de obicei mărginită de arbori, s.n., pl. bulevarde, bulevardier,-ă (-di-er) 1. De bulevard. 2. (fig., despre opere dramatice) Superficial, uşor, de mică valoare, adj., pl. bulevardigri,-e.
bulevardism Atitudine bulevardieră, s.n. bulevardist,-! (fam.) Om plimbăreţ, care bate toată ziua bulevardele; haimana, s.m., pl. bulevardişti; s.f,
f.-d. art. bulevardistei, pl. bulevardiste, ulfgu Fiecare dintre spetezele care leagă partea de jos a jugului de policioară, s.n., an. bulfgul. pl. bulfgie. bulgar,-ă (Locuitor) din Bulgaria, adf., s.m.. pl. bulgari,-e. bulgară Limba vorbita de bulgari, s.f, g.-d. art. bulgarei.
Djjlgăr/bulgăre Bucată compactă de pământ sau dintr-un material solid oarecare, s.m.. pl. bulgări, bulgăraş Diminutiv al lui bulgar, s.m., pl. bulgăraşi. bulgăresc,-ească Din Bulgaria, adf., pl. bulgăreşti, bulgărgşte Ca bulgarii; în limba bulgară, adv. bulgări tr. (pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva.
2.	A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unei colibe, al unui grajd etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; con/', prez. 3 să bulgărească.
bulgărie (reg.) Grădină de zarzavat, s.f, art. bulgăria, g.-d. art. bulgariei, pl. bulgării, art. bulgăriile. bulgăroaică Locuitoare din Bulgaria, s.f, g.-d. art. bulgăroaicei, pl. bulgăroaice.
bulgăros,-oasă (rar) Plin cu bulgări, adj., pl. bulgă-roşi.-oase.
bulgur (reg.) Grâu măcinat mare. s.n. bulhgc (reg.) Băltoacă, s.n., pl. buihace. bulibaşă Conducător al unei comunităţi de rromi. s.m.. art. bulibaşa, g.-d. art. bulibaşei, pl. bulibaşe. bulicher (reg.) Cuţit mare şi lung; cuţit care nu taie bine. s.n., gl. bulchgre.
bulimlc,-a (med.) (Bolnav) de bulimie. adj., s.m. şi f., pl. bulimici,-ce.
bulimie Foame excesivă, patologică, s.f, art. bulimia,
f -d. art. bulimiei.
ulină1 1. Capsulă care conţine praf medicamentos; casetă, comprimat, tabletă, pilulă. 2. (mai ales la pl.) Desen rotund imprimat pe o ţesătură, s.f., g.-d. bulinei, pl. buline.
bulină2 Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare la o navă cu pânze, s.f, g.-d. art. bulinei, pl. buline.
bulion (-li-on) 1. Pastă conservată de pătlăgele roşii. 2. (rar) Supă de came. 3. Mediu lichid pentru culturi biologice. s.n., pl. (1, 2) bulionuri, (3) bulioane. bullfinch (ch pron. ci) (angl.) Obstacol la alergările de cai, format dintr-un taluz de pământ sau un zid cu nuiele deasupra, s.n., pl. bullfinch-uri. bulon Tijă (cu sau fără cap) prevăzută cu filet, folosită la asamblări, s.n., pl. buloane. bulona tr. A monta cu buloane. vb. 1, ind. prez. 3 bulo-nează.
bulonare Acţiunea de a bulona. s.f, g.-d. art. bulo-nării.
buluc 1. Număr mare de persoane strânse la un loc; gloată, //(adv.) în masă, înghesuindu-se; repede, iute.
2.	(în vechea organizare a armatei din ţările româneşti) Unitate de mercenari care corespunde (aproximativ) efectivului unei companii; (p. ext.) ceată de oameni înarmaţi. s.n., pl. bulucuri.
bulucbaşă (înv.) Comandat de buluc (2). s.m., art. bulucbaşa, g.-d. art. bulucbaşei, pl. bulucbaşe. bulucbăşie (înv.) Buluc (2). s.f, art. bulucbăşia, g.-d. art. bulucbăşiei, pl. bulucbăşii, art. bulucbăşiile. buluceală Faptul de a se buluci, s.f, g.-d. art. bulucelii, buluci refl. (fam.) A se îmbulzi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se buluceşte, imperf. 3 sg. se bulucea; conj. prez. 3 să se bulucească.
bulughină (reg.) Cartof, s.f, g.-d. art. bulughinei, pl. bulughine.
bulumac Stâlp de lemn care se foloseşte la case, la porţi etc. s.m., pl. bulumaci. bulvan v. bălvan.
bulversa intr. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta; a întoarce pe dos, a pune în dezordine, vb. I, ind. prez. 3 bulversează.
bulz (pop.) 1. Cocoloş, boţ. 2. Mămăligă caldă în care s-a pus brânză.de oaie sau urdă. s.m., pl. bulzi, bulziş (reg.) înghesuit unul lângă altul. adv. bulzişfir Diminutiv al lui bulz, s.m., pl. bulzişsri. bum Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură etc. interj. bumaşcă (înv.) Bancnotă (rusească), s.f, g.-d, ort. bumăştii, pl. bumfişti,
bumb 1. (pop.) Nasture. 2. Ornament arhitectural de formă sferica. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde, s.m., pl. bumbi. bumbac1 Plantă textilă cultivată în ţările tropicale, având ca fructe capsule care conţin seminţe acoperite, s.m. bumbac2 1. Fibră textilă obţinută din puful de pe seminţele de bumbac1. 2. (pop.) Vată. IA avea ~ in urechi - a nu auzi bine. 3. Ţesătură din fibre de bumbac2 (1). mercerizat = fir sau ţesătură de bumbac2 (1), tratat cu diverse soluţii pentru a căpăta luciu.
4.	~ colodiu - substanţă explozivă pe bază de nitroceluloză. s.n., pl. bumbacuri.
bumbăcar (rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul şi torsul firelor de bumbac2; negustor de ţesături de bumbac, s.m., pl. bumbăcari.
bumbăcariţă Numele unor plante erbacee cu fructul acoperit de peri mătăsoşi, asemănător cu bumbacul, s.f,
§-d. ari. bumbăcariţei, pl. bumbăcariţe. umbăcăreasă Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul şi torsul firelor de bumbac2, s.f, g.-d. art. bum-băcărgsei, pl. bumbăcărgse.
bumbăcărie I. întreprindere textilă, secţie în care se prelucrează bumbacul2. 2. Produse din bumbac (2).
3.	Teren plantat cu bumbac1, s.f., art. bumbăcăria, g.-d. art. bumbăcăriei, pl. bumbăcării, art. bumbăcăriile, bumbăceală (rar) I. Bumbăcit. 2. (fig., fam.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. bumbăcelii, pl. bumbăcgli.
bumbăcel
158
bumbăcei Aţă de bumbac mercerizat. s.n. bumbăci tr. 1. (rar) A vătui1. 2. (fig., fam.) A bate zdravăn pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bum-băcesc, imperf. 3 sg. bumbăcea; conj. prez. 3 să bum-băcească.
bumbăcit Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. s.n.
bűmben (reg., în expr.) A dormi ~ = a dormi adânc. A rămâne ~ = a rămâne nemişcat, adv. bumburez (reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună, s.m., pl. bumburezi.
bumbuşor A. (pop.) Năsturaş. B. 1. (bot., reg.) Bănuţ (3). 2. Bumburuz (2). s.m., pl. bumbuşori. bumerang Armă din lemn îndoit, folosită de băştinaşii australieni, care revine la locul de aruncare dacă nu şi-a atins ţinta, s.n., pl. bumeranguri. bun1 I. Ceea ce este util societăţii sau indivizilor.
2.	(la pl.) Tot ce posedă cineva; avuţie, bogăţie, avere. I~uri de consum = bunuri destinate consumului personal. 3. Element al patrimoniului unei persoane (care poate fi un lucru sau un drept). I~e oficii = intervenţie a unui stat pe lângă alte state în vederea rezolvării neînţelegerilor dintre ele pe cale paşnică. s.n.,pl. bunuri. bun2 Bine, da, aşa. adv.
bun3,-ă A. Care are calităţi. 1. Care face bine altora; binevoitor. /~ la inimă = milostiv. ~ rău = cum o fi. Fii ~l = te rog! ai bunătate. 2. (despre manifestările oamenilor) Corect, cuviincios; frumos. /A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini — = a fi (sau a ajunge) la o persoană de încredere. 3. (despre copii) Cuminte, ascultător. 4. Caracteristic omului vesel, mulţumit. B. 1. Care face sau prinde bine; plăcut. /A-i face (cuiva) una ~ = a-i face cuiva o poznă, un lucru rău. Una ~ = o întâmplare deosebită, o nostimadă. Na-ţi-o ~I = asta-mi mai lipsea! Na-ţi-o ~ că ţi-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situaţie dificilă. 2. (despre mâncăruri şi băuturi) Gustos, apetisant. 3. Abundent, bogat. 4. (despre miros) Plăcut, frumos. C. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop. /(şi s.) ~ de tipar = aprobare dată (de autor, de editor) pentru imprimarea tirajului. 2. (despre organele corpului) Care funcţionează bine. /~ de gură = limbut. ~ de mână = îndemânatic. 3. (despre încălţăminte, îmbrăcăminte) Care nu este uzat. 4. De calitate superioară. //Nou, veritabil. !A o lua de ~ă = a crede cele spuse. A şti una şi - = a susţine cu încăpăţânare un lucru. 5. (despre bani) Care circulă. D. înzestrat, abil, priceput. E. 1. Rentabil, avantajos. 2. (în basme şi superstiţii) Prevestitor de bine. F. 1. Zdravăn, puternic. //Mare. ÍO ~ bucată sau o bucată ~ {de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc etc.). 2. întreg, deplin. G. 1. (despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. 2. (despre prieteni) Apropiat; devotat. //Nobil, ales. adj., pl. buni,-e. bun4,-ă (pop.) Bunic, bunică, s.m., pl. buni; s.f, g.-d. art. bunei, pl. bune.
buna (înv.) Varietate de cauciuc sintetic, s.f.
Buna Vestire Sărbătoare creştină închinată vestirii naşterii lui Isus Hristos; (pop.) blagoveştenie. s.prop.f, g.-d. art. Bunei-Vestiri.
bună-credmţă Sinceritate, cinste, s.f, art. buna-credinţă, g.-d. ari. bunei-credinţe. bună-crgştere Politeţe. Dovedeşte	s.f., ari. buna-
creştere, g.-d. art. bunei-creşteri. bună-cuvMnţă (-vi-in-) Purtare cuviincioasă; decenţă. s.f, art. buna-cuvimţă, g.-d. art. bunei-cuviinţe. bună-dimineaţa (bot., reg.) Zorea, s.f, neart. bună-dimineaţă, g.-d. art. bunei-dimineţi, pl. bune-dimineţi. bună dimineaţa Formulă de salut. adj. + s.f. art.
bunăoară De exemplu, cum ar fi. adv.
bună seara Formulă de salut. adj. + s.f. art.
bunăstare Belşug, bogăţie, prosperitate, s.f, art.
bunăstarea, g.-d. art. bunăstării.
bună ştiinţa (-şti-in-) (în loc.) Cu ~ = de bunăvoie, loc.
adv.	_
bunătate 1. însuşirea de a fi bun. 2. (p. ext) Blândeţe, milă. 3. Amabilitate, bunăvoinţă. 4. Faptă bună, binefacere. 5. (la pl.) Mâncare bună; lucru de calitate.
6.	(la pl.) Bogăţii, averi, s.f, g.-d. art. bunătăţii, pl. (5, 6) bunătăţi.
bună voie Veselie, s.f, art. bunăvoia, g.-d. art. bunăvoiei.
bunăvoie (în loc.) De ~ = nesilit de nimeni; de la sine, singur, loc. adv.
bunăvoinţă 1. Atitudine binevoitoare faţă de cineva; atenţie, amabilitate. 2. Tragere de inimă; silinţă, sârg. s.f., art. bunăvoinţa, g.-d. art. bunăvoinţei, bună ziua Formulă de salut. adj. + s.f. art. buncăr 1. Depozit sau compartiment pentru minereuri, cărbuni eţc. 2. (mii.) Adăpost blindat; cazemată, s.n., pl. buncăre.	a
bunceag (reg.) 1. îngrămădire de trunschiuri uscate, crengi etc. 2. Covor de muşchi, s.n., pl. bunceaguri. bund (livr.) Asociaţie, confederaţie (în Germania şi în Elveţia), s.n., pl. bunduri.
bundă (reg.) 1. Haină bărbătească îmblănită, lungă şi largă; burcă1. 2. Pieptar înflorat, s.f., g.-d. art. bundei, pl. bunde.
bundiţă (reg.) Diminutiv al lui bundă, s.f, g.-d. ari. bundiţei, pi bundiţe.
bune! (reg.) Bunic, s.m., pl. bunei, art. buneii, buneţe (reg.) Bunătate, s.f, art. buneţea, g.-d. art. buneţii, pl. buneţi.
bungalow (ow pron. ou) (angl.) Locuinţă din lemn, trestie etc., fără etaj, înconjurată de verande, s.n., art. bungalow-ul, pl. bungalow-uri. bunget (reg.) Pădure deasă şi întunecoasă; desiş, s.n., pl. bungeturi.
bunghini intr. (fam.) A migăli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. bunghinesc, imperf. 3 sg. bunghinea; conj. prez. 3 să bunghinească.
bun-gust Rafinament, eleganţă, s.n., art. bunul-gust, g.-d. art. bunului-gust.
bunic 1. Tatăl tatălui sau al mamei; tată-mare; (pop.) bun4, (reg.) bunel. 2. (la pl.) Părinţii părinţilor; strămoşi.
3.	(reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân, s.m., pl. bunici.
bunică Mama tatălui sau a mamei; mamă-mare. (pop.) bună. s.f, g.-d. art. bunicii, pl. bunici, bunicel,-ică Bunişor. adj., pl. bunicei,-ele. bunicuţă Diminutiv al lui bunică, s.f, g.-d. art. bunicuţei, pl. bunicuţe.
bunişor,-oară Diminutiv al lui bun; bunuţ, bunicel. adj., pl. bunişori,-oare.
buniţă (pop.) Bunică, s.f, g.-d. art. buniţei, pl. buniţe. bun-plac (în loc. adv.) După ~ul-~ (al cuiva) = după gustul, voia sau cheful (cuiva), s.n., art. bunul-plac, g.-d. art. bjjnului-plac.
bun-platnic,-ă (Persoană) care îşi plăteşte la timp datoriile (băneşti), adj., s.m. şi f, pl. bun-platnici,-ce. bun-rămas Adio. s.n.
bun simţ Capacitatea de a aprecia corect oamenii, s.n.,
ari. bunul simţ, g.-d. art. bunului simţ.
bunt (înv., reg.) Conspiraţie, răscoală, s.n., pl. bjjnturi.
buntaş (inv., reg.) Conspirator, s.m., pl. buntaşi.
bunuţ,-ă (fam.) Bunişor. adj., pl. bunuţi,-e.
bun venit Formulă de salut. adj. + s.n.
bur,-ă I. adj. Referitor la buri (II). 11. s.m. şi f. (la pl.)
Populaţie din Africa de Sud, constituită din urmaşi
159
burlac
ai coloniştilor (olandezi) stabiliţi aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană din această populaţie, adj., s.m. şi f, pl. buri,-e.
bura1 intr. A ploua mărunt şi des; a burniţa, vb. I, ind. prez. 3 sg. burează.
bura2 tr. 1. A astupa cu un material de buraj (nisip, argilă) golul dintre încărcăturile explozive. 2. A îndesa balastul sub traversele unei căi ferate, vb. I, ind. prez. 3 burează.
buracă (reg.) Negură groasă, s.f.. g.-d. art. burăcii, pl. burăci.
buraj Burare. s.n. burangic v. borangic.
burare Acţiunea de a bura2; buraj. s.f., g.-d. art. burării, pl. burări.
burat Sită centrifugă folosită la cernerea făinii de
cereale, s.n., pl. burate.
buratic (reg.) Broatec. s.m., pl. buratici.
bură Ploaie măruntă şi deasă; burniţă, bumiţeală,
buroaică. s.f., g.-d. art. burei.
burbă Drojdie rezultată după limpezirea mustului, s.f. g.-d. art. burbei, pl. burbe.
burcă1 (reg.) Bundă (l). s.f., g.-d. art. burcii, pl. burci. burcă2 (reg.) Turtă de mălai care se coace pe vatră. s.f. g.-d. art. burcii, pl. burci.
burcuşoară (reg.) Diminutiv a lui burcă', s.f. g.-d. art. burcuşoarei, pl. burcuşogre.
burdac (reg.) Urcior cu gura strâmtă, s.n., pl. burdace. burdihan v. burduhan.
burduf 1. Sac din piele netăbăcită, în care se păstrează sau se transportă făină, brânză, apă etc. /~ de carte = foarte învăţat, (adv.) A lega (pe cineva) ~ = a lega (pe cineva) foate strâns, a lega cobză. 2. învelitoare elastică între vagoanele de călători. 3. Acoperitoare de piele, care în timp de ploaie, protejează pe cei din trăsură.
4.	Garnitură de cauciuc între două conducte (la motoare, instalaţii etc.). 5. Băşică uscată, întrebuinţată odinioară în loc de geam. 6. (reg.) Burduhan. //Sac făcut din stomacul vitelor, din pielea unor animale, folosit la cimpoi, la foaie etc. 7. (reg.) Copcă în gheaţă, [var. burduv, bur-duh, burduş s.n.] s.n., pl. burdufuri, burduh v. burduf.
burduhan/burdihan (pop., fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; (p. ext.) burtă, s.n., pl. burduhane/ burdihane.
burduhănos,-oasă (pop., şi s.) Cu burtă mare. adj., pl. burduhănoşi,-oase.
burduhos,-oasă (pop.) Burtos, adj., pl. burduhoşi,-oase.
burduş v. burduf.
burduşeaiă (rar) Faptul de a (se) burduşi, s.f, g.-d. art. burduşelii, pl. burduşeli.
burduşel (pop.) Burduf mic. s.n., pl. burduşele. burduşi (fam.) 1. tr. A umple tare; a îndesa, a îngrămădi. 2. refl. (despre tencuieli, placaje etc.) A se coji, a se scoroji. 3. tr. (fig.) A bate zdravăn pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. burduşesc, imperf. 3 sg. burduşea; conj. prez. 3 să burduşească.
burduşjre (fam.) Acţiunea de a (se) burduşi, s.f, g.-d. art. burduşirii, pl. burduşiri. burduv v. burduf.
burelet Cută fibrocartilaginoasă la extremitatea membrelor animalelor, din care se formează unghiile sau copitele, s.m., pl. burelgţi.
buret 1. Fir gros de mătase naturală. 2. Ţesătură făcută din acest fir; (p. ext.) ţesătură cu fir gros şi poros. s.n. burete 1. (bot.) Nume dat unor specii de ciuperci, /(fam.) Doar n-am mâncat ~ţi = doar n-am înnebunit.
2.	Obiect poros, din cauciuc sau din material plastic, folosit la spălat, la ştersul tablei etc. s.m., pl. bureţi.
burete-de-mare (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, cu forme variate, care se fixează de stânci; (la sg.) animal din această încrengătură, s.m., pl. bureţi-de-mare.
buretieră Cutiuţă cu burete umezit, s.f., g.-d. art. buretierei, pl. buretiere.
buretos,-oasă Care seamănă cu un burete; care are proprietatea de a suge lichidele; spongios, adj., pl. bureţoşi,-oase.
bureţel Diminutiv al lui burete, s.m., pl. bureţei, ari. bureţeii.
bureză Maşină pentru îndesarea balastului sub traverse.
s.f, g.-d. ari. burezei, pl. bureze.
burfu] tr. (reg.) A prăşi porumbul pentru prima oară.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. burfuiesc, imperf. 3 sg.
burfuia; conj. prez. 3 să burfuiască.
burg Cetate, aşezare fortificată; (p. ext.) oraş vechi, s.n.,
pl. burguri.
burghez,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care aparţine burgheziei. /Mic— = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) (fig.) persoană cu vederi înguste; filistin. II. s.m. şi f. (în feudalism) Orăşean, târgoveţ. adj., s.m. şi f, pl. burghezi,-e.
burghezi refl. (rar) A se îmburghezi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se burghezeşte, imperf 3 sg. se burghezea; conj. prez. 3 să se burghezească.
burghezie 1. (în teoria marxistă) Clasă socială urbană, deţinătoare de capital, care lucrează în sectorul industrial, comercial şi bancar. 2. (în Evul Mediu) Locuitorii de la oraşe; orăşenime. 3. Mica ~ = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianţi, funcţionari etc. s.f, art. burghezia, g.-d. art. burgheziei, pl. burghezii, art. burgheziile, burghezime (rar) Burghezie, s.f. g.-d. art. burghe-zimii.
burghezo-democratic,-ă Caracteristic burgheziei şi principiilor democratice, adj., pl. burghezo-democra; tici,-ce.
burghezo-moşieresc,-ească (-şi-e-) (înv.) Referitor la burghezie şi moşierime. adj., pl. burghezo-moşiereşti. burghezo-moşienme (-şi-e-) (înv.) Alianţa dintre burghezie şi moşierime în capitalism, s.f., g.-d. art. burghezo-moşierimii.
burghiaş (-ghi-aş) Firezar. s.m., pl. burghiaşi. burghie re (-ghi-e-) Executare a unei găuri cu burghiul. s.f, g.-d. ari. burghierii.
burghiu Unealtă de oţel în formă de spirală, utilizată la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. s.n., art. burghiul, pl. burghie, art. burghiele. burgrav Conducător al unui burg din Germania medievală, s.m., pl. burgravi.
burgund,-ă (Locuitor) din Burgundia, adj., s.m. şi f, pl. burgunzi,-de.
burhai (rar) 1. Ceaţă care se ridică după ploaie. 2. Ploaie rece de toamnă, s.n., pl. burhaie. bune 1. Cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după tăierea cordonului ombilical, //(fig.) Mijloc, centru. l~ul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) ~ul pământului = a se crede cel mai important dintre toţi. 2. Cordonul ombilical prin care fetusul primeşte hrană din corpul mamei. 3. ~uldegetului = vârful degetului, s.n., pl. burice.
buricul-apei Plantă erbacee cu flori mici, albe sau roşietice. s.m. art,
buriu (înv., reg.) Butoiaş de peste 100 1, în care se
păstrează de obicei ţuica în gospodăriile ţărăneşti, s.n.,
art. buriul, pl. burie, art. buriele.
burjui (înv.) Burghez, s.m., pl. burjui, art. burjuii.
burlac Bărbat necăsătorit; holtei1, becher, s.m., pl.
burlaci.
burlan
160
burlan 1. Tub de tablă prin care curge apa de ploaie după acoperiş. //Jgheab prin care curge apa dintr-un izvor. 2. Tub de tinichea sau de olane prin care trece fumul din sobă în coş. 3. Tub de fontă, de oţel etc. cu diferite utilizări în exploatările miniere, s.n., pl. burlane, burlăcj intr. (rar) A duce viaţă de burlac, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. burlăcesc, imperf. 3 sg. burlăcea; conj. prez. 3 să burlăcească.
burlăde Viaţă de burlac, s.f, art. burlătia, g.-d. art. burlăciei.
burlău (rar) Muscă artificială utilizată ca momeală de către pescari, s.m., art. burlăul, pl. burlăi, art. burlăii. burlesc,-ă De un comic exagerat, grotesc şi uneori vulgar. Teatru ~. adj., pl. burleşti.
burlescă Compoziţie muzicală cu caracter umoristic. s.f., g.-d. art. burlgştii, pl. burleşti, burlet Şnur gros din cauciuc, din material sintetic etc., care se pune la uşi, la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului, s.m., pl. burlgţi. burniţa intr. A bura1, vb. I, ind. prez. 3 sg. burniţează burniţă Bură. s.f., g.-d. art. burniţei, pl. burniţe, burniţeală (rar) Bură. s.f, g.-d. art. bumiţşHi, pl. bumiţgli.	1
bumiţas,-oasă (rar) Cu burniţă; ploios, adj., pl. bumi-ţaşi,-oase.
burnjJZ Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. s.n., pl. bumuzuri.
buroaică (rar) Bură. s.f, g.-d. art. burogicei, pl. buroşice. bursă1 I. Alocaţie bănească dată de stat ori de o instituţie unui elev sau unui student în timpul studiilor, precum şi unor absolvenţi pentru specializare; stipendiu.
2.	Formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos, s.f, g.-d. art. bursei, pl. burse.
bursă2 Instituţie unde se negociază hârtii de valoare, mârftiri, valute străine etc. IA juca la ~ = a cumpăra şi revinde efecte de bursă în scopul realizării unui venit.
-	neagră = comerţ ilicit, piaţă clandestină. ~a muncii = instituţie care înregistrează cererile de lucru şi intermediază angajările, s.f, g.-d. art. bursei, pl. burse, bursiculă (bot.) Organ în formă de pungă, s.f, g.-d. art. bursiculei, pl. bursjcule.
bursiar1,-ă (-si-er) Referitor la bursă2, adj., pl. bursieri,-e.
bursigr2,-ă (-si-er) Elev sau student care beneficiază de
o	bursă1 (1). s.m., pl. bursigri; s.f, g.-d. art. bursierei, pl. bursigre.
bursuc 1. Mamifer omnivor cu corpul acoperit cu o blană de culoare cenuşie; viezure. 2. (fig.) Om sau copil bondoc, îndesat. 3. (fig.) Om retras, izolat, s.m., pl. bursuci.
bursuca refl. (reg.) A se burzului, vb. I, ind. prez. 3 se bursucă.
bursucă Plantă erbacee cu flori violet-închis şi cu fructe capsule, s.f, g.-d. art. bursucei, pl. bursuce, bursucgl Diminutiv al lui bursuc, //(fig.) Pui de animal mic şi gras. s.m., pl. bursucgi, art. bursucgii. bursuflură Umflătură pe suprafaţa unor piese ceramice, din cauza gazelor produse de o ardere rapidă, s.f,
f-d. art. bursuflurii, pl. bursufluri. yrtă 1. Abdomen, pântece. /Ciorbă de ~ = ciorbă făcută din stomac de vacă. A sta cu ~a la soare = a sta degeaba. ~ de popă, se spune despre cineva care mănâncă şi bea mult. 2. (fig.) Parte bombată sau ieşită în afară a unui obiect, s.f, g.-d. art. burţii, pl. burţi, burtă-vgrde 1. (ir.) Burghez, negustor. //Om dominat de interese materiale (fără preocupări spirituale).
3.	(înv.) Şorţ sau brâu verde purtat odinioară de negustori. s.m. şi f, lui burtă-vgrde, pl. burtă-verde. burtăverzime (depr.) Burghezie; negustorime. s.f, g.-d. art. burtăverzimii,
burtea Poreclă dată unui om gras. s.m., g.-d. art. lui burtea.
burtică Burticică, s.f, g.-d. art. burticii, pl. burtici, burticică Diminutiv al lui burtă; burtică, s.f, g.-d. art. burticelei, pl. burticele, art. burticelele. burticos,-oasă (rar) Burtos, adj., pl. burticoşi,-oase. burţi eră (-ti-e-) Corset care strânge abdomenul şi şoldurile, s.f, g.-d. art. burtierei, pl. burtiere. burtos,-oasă 1. Cu burtă mare; pântecos, burduhos, burticos. 2. (despre un vas, p. ext., despre un alt obiect) Bombat, pântecos. adf, pl. burtoşi,-oase. buruiană Nume dat plantelor erbacee necultivate. /~ de leac = plantă medicinală, s.f, g.-d. art. buruienii, pl. buruieni.
buruieniş Loc plin de buruieni, s.n., pl. buruienişuri.
buruienos,-oasă 1. (despre terenuri) Năpădit de
buruieni. 2. (fig. despre stil, vorbire) Încâlcit, neîngrijit,
adesea vulgar, adj., pl. buruienaşi,-ogse.
buruienuţă (rar) Diminutiv al lui buruiană, s.f, g.-d.
art. buruienuţei, pl. buruienuţe.
burundez,-ă (Locuitor) din Burundi, adj., s.m. şi f,
pl. bumndgzi,-e.	.
burzului refl. 1. A se supăra, a se mânia (brusc); a se
răsti la cineva. 2. (despre păr) A se zburli, vb. IV, ind.
prez. 3 sg. se burzuluigşte, imperf. 3 sg. se burzuluia;
conj. prez. 3 să se burzuluiască,
burzululală 1. Faptul de a se burzului; supărare, mânie.
2.	Răzvrătire. 3. (înv.) Răscoală, s.f, g.-d. art. burzu-
luiglii, pl. burzuluigli.
busc Prag pe fundul unei ecluze, pe care se sprijină poarta atunci când este închisă, s.n., pl. buscuri. buscuifl 1. refl. A se înghesui. 2. tr. (fam.) A hărţui. vb. /, ind. prez. 3 busculeazâ. busculadă înghesuială, învălmăşeală, s.f., g.-d. art. busculadei, pl. busculade.
bushel (sh pron. ş) (angl.) Unitate de măsură pentru capacităţi, în Anglia şi în SUA, egală cu 36 1. s.m., pl. busheli.
business (biznis) (angl.) Afacere, s.n., pl. businessuri. businessman (bjznismen) (angl.) Om de afaceri, s.m., pl. businessmeni.
busnat,-ă (reg.) Bucălat. adf, pl. busngţi,-te. busglă 1. Instrument alcătuit dintr-un cadran şi un ac magnetic mobil, care, lăsat liber, se aşază pe direcţia nord-sud. IA-şi pierde ~a = a se zăpăci, a-şi pierde simţul măsurii. 2. (fig.) Călăuză, îndrumător, s.f, g.-d. art. busáiéi, pl. busale.
bust1 1. Partea superioară a corpului uman. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă un bust. s.n., pl. busturi.
bust2 Dispozitiv care ridică pentru scurt timp puterea motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării, s.n. busta v. buzna.
bustofredQn Scriere foarte veche în care rândurile
mergeau fără discontinuităţi, s.n.
busuioacă Varietate de viţă-de-vie cu struguri având
aromă de busuioc1. //Vin produs din aceşti struguri, s.f,
g.-d. art. busuioacei,/»/, busuioace.
busuiQC1 Planta cu flori albe sau trandafirii, cu miros
plăcut, /(fam.) A drege ~ul - a încerca să repare o gafă.
s.m.
busui£ic2t-oacă (despre fructe, vin) Cu miros şi aromă de busuioc1; tămâios. Pere adf., pl. busuÍQCÍ,-oace. busuisc-reşu Plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roşii, s.m., art. busuiocul-roşu. busuioc-sălbatic Plantă erbacee cu flori violete, s.m., art. busuificul-sălbatic.
busuiocul (reg.) Dans asemănător cu hora. s.n. art., neart. busuioc.
161
butuc
buşeală Lovitură (cu pumnul); izbitură, buşitură. s.f., g.-d. art. buşelii, pl. buşeli.
buşgu Prăjitură cu nuci, cremă, frişca sau ciocolată. s.n., art. buşeul, pl. buşeuri. bushido (bu-şi-) Cod de onoare al samurailor, s.n. buşi1 (în- expr.) In patru ~ = în patru labe. De-a ~lea = pe brânci, s.m. pl.
buşi2 1. tr. şi intr. A lovi (cu pumnul, cu piciorul), a izbi. 2. tr. A trânti, a îmbrânci, a împinge, vb. IV. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buşesc, imperf 3 sg. buşea; conj. prez. 3 să buşească.
buşitură Buşeală. s.f, g.-d. art. buşiturii, pl. buşiturii. buşmachiu (înv., reg.) Pantof de casă; papuc1, s.m., art. buşmachiul, pl. buşmachii, art. buşmachiii. buşon 1. Dop cu ghivent. 2. Piesă din porţelan care conţine o siguranţă electrică; patron, s.n., pl. buşoane. buştean i. Trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; buştihan. 2. Butuc, bucată de lemn gros. /(adv.) A dormi ~ = a dormi adânc. A (se) lămuri ~ = a rămâne nelămurit în urma unor explicaţii neclare, s.m., pl. buşteni.
buştenar (rar) Muncitor care se ocupă cu tăiatul buştenilor, s.m., pl. buştenari. buştihan (reg.) Buştean, s.m., pl. buştihgni. buşuma tr. (rar) A freca un cal cu un şomoiog de paie. vb. I, ind. prez. 3 buşumează.
but1 Coapsă a animalelor rumegătoare; bucată de came din această parte a corpului servind ca aliment, s.n., pl. buturi.
but2 Fiecare dintre stâlpii porţii la jocul de rugbi. s.n., pl. buturi.
butac,-ă (despre unele animale) Cu coarne scurte şi groase, adj., pl. butaci,-ce.
butadă Vorbă de spirit; ironie; s.f, g.-d. art. butadei, pl. butade.
butadignă (-di-e-) Hidrocarbură nesaturată derivată din butan, s.f, g.-d. art. butadignei, pl. butadigne. butafer Specialist în butaforie, s.m., pl. butaferi. butaforic,-ă Referitor la butaforie, adj., pl. butaferici.-ce. butaforie (teatru) Ansamblul imitaţiilor din carton sau hârtie folosite la realizarea decorurilor, s.f, art. butaforia, g.-d. art. butaforiei.
butaică (pop.) Unealtă de lemn, având la unul dintre capete două plăci fixate în cruce, folosită la eliminarea zerului din lapte în vederea fonnării caşului, s.f., g.-d. art. butalcii, pl. butalcc.
butan Gaz incolor extras din gazele de sondă şi care constituie componentul principal al araşazului. s.n. butánál Substanţă din clasa alcoolilor, folosită ca dizolvant pentru lacuri şi intermediar în sinteze organice. s.m., pl. butaneli.
butar (înv., reg.) Dogar de buţi. s.m., pl. butari. butargă (rar) Icre de chefal presate, uscate şi afumate. s.f, g.-d. art. butargei.
butaş Porţiune de lăstar, de rădăcină etc., luată de la o plantă-mamă pentru a fi sădită şi a forma o plantă nouă. s.m.^pl. butaşi.
butăşi tr. A înmulţi o plantă prin butaşi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. butăşgsc, imperf. 3 sg. butăşea; con/, prez. 3 să butăşească.
butăşire Acţiunea de a butăşi; butăşit. s.f., g.-d. art. butăşirii, pl. butăşiri. butăşit Butăşire. s.n.
butcă (înv.) Caleaşcă. s.f, g.-d. art. butcii, pi butci, bute 1. Butoi. //Conţinutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranţă întrebuinţate în mine.
3.	(reg.) Butucul roţii. [var. (reg.) butié s.f] s.f, art. butea, g.-d. art. buţii, pl- buţi. butglcă (reg.) Damigeana mică pentru lichide, s.f, g.-d. art. butglcii, pl. butglci.
butelcuţă (reg.) Diminutiv al lui butelcă. s.f, g.-d. art. butelcuţei, pl. butelcuţe.
butelie (-li-e) 1. Recipient de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme şi mărimi, în care se depozitează sau se transportă materiale fluide, granu-lare etc. l~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică. 2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide, s.f., art. butelia, g.-d. art. buteliei, pl. butelii, art. buteliile.
butelnic (rar) Burghiu mic întrebuinţat de dulgheri, rotari etc. s.n., pl. butelnice.
butenă Substanţă chimică obţinută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. s.f, g.-d. art. butenei, pl. butene.
buteroiă Unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit. s.f, g.-d. art. buterolei, pl. buterole. butic Magazin mic în care se vând mărfuri de serie mică. [var. buticăi./i] s.n, pl. buticuri. butjcă v. butic.
buticar Proprietar sau gestionar al unui butic. s.m., pl.
buticari.
butie v. bute.
butilenă Butenă. s.f, g.-d. art. butilgnei, pl. butilgne. butirat Sare a acidului butiric. s.m., pl. butiraţi. butiric (în sintagma) Acid ~ = acid organic care se găseşte în grăsimile animale, adj. butirjnă Substanţă grasă, ester al glicerinei cu acidul butiric. s.f, g.-d. art. butirinei. butiromgtru Instrument pentru determinarea procentului de grăsime din unt şi lapte, s.n., art. butiromgtrul, pl. butirometre.
butisă Pavea de piatră mai lungă decât pavelele obişnuite, s.f., g.-d. art. butisei, pl. butise. butnar (reg.) Dogar, s.m., pl. butnari, butnărie (reg.) 1. Meseria butnarului; dogărie1. 2. Atelierul butnarului, s.f, art. butnăria, g.-d. art. butnăriei, pl. (2) butnării, art. butnăriile. butoarcă (reg.) Butură (3). s.f, g.-d. art. butQrcii, pl. butarci.
butái 1. Vas de lemn de dimensiuni mari, mai larg la mijloc decât la capete, întrebuinţat la păstrarea lichidelor, a murăturilor etc.; bute. I- fără fund, se spune despre cel care bea mult. A vorbi din - - a avea vocea răguşită. //Conţinutul acestui vas. 2. Partea cilindrica în care se introduc cartuşele la revolver, s.n., pl. butoaie.
butoiaş Diminutiv al lui butoi; balercă. s.n., pl. butoiaşe.
butgn1 Un fel de nasture mobil cu care se încheie mânecile cămăşilor. //Capsă (l). s.m., pl. butQni. butgn2 1. Mică piesă care prin apăsare sau învârtire dă
o	comandă electrică sau mecanică. 2. Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese care efectuează o mişcare circulară, situat excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia. s.n., pl. butoane.
butona tr. A apăsa butoanele unui computer, tastele unei telecomenzi etc. vb. I, ind. prez. 3 butonează. butonare 1. Acţiunea de a butona. 2. Procedeu de apretare a ţesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobiţe pe una dintre suprafeţe, pentru a obţine un anumit aspect, s.f, g.-d. art. butonării. butonigră (-ni-e-) 1. Mică tăietură într-o pânză, într-o stofa etc., ale cărei margini sunt tivite şi prin care trece un nasture. 2. (p. ext.) Parte a reverului unei haine unde se prinde o floare, o insignă etc. s.f, g.-d. art. butonigrei, pl. butonigre.
butuc 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; butură. /(adv.) A lega (pe cineva) ~ = a lega (pe cineva) cobză. A dormi ~ = a dormi adânc.
butucănos
162
2. Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; lemn pe care se taie carnea la măcelărie. //Trunchi care servea călăului la decapitarea condamnaţilor. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinei viţei-de-vie. 4. Partea centrală a unei roţi (în care se montează spiţele) sau a unei elice (în care se fixează palele). 5. Bucată de lemn prevăzută cu găuri în care se prindeau, în vechime, mâinile, picioarele sau gâtul condamnaţilor şi prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de ţesut. 8. (fig.) Om prost, necioplit s.m., pl. butuci.
butucănos,-oasă Grosolan; necioplit; butucos. adj., pl. butucănoşi,-oase.
butucel Diminutiv al lui butuc; butucaş. s.m., pl. butu-cei, art. butuceii.
butuci tr. (înv.) A pune un condamnat, un prizonier cu gâtul, mâinile sau picioarele într-un butuc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. butucesc, imperf. 3 sg. butucea; conj. prez. 3 să butucească.
butucos,-oasă (rar) Butucănos. adj , pl. butucoşi,-oase. bytul (reg., în loc.) In ~ (cuiva) = în ciuda (cuiva), loc prep.	,.
butur v. butură.	*
butură (reg.) 1. Butuc; buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri sau cu alte defecte. 3. Trunchi scorburos; butoar-că. [var. butur, buture s.m.\ s.f, g.-d. art. buturii, pl. buturi.
buture v. butură.
buturugă Bucată de lemn noduroasă şi scorburoasă;
butuc, butură. s.f, g.-d., art. buturugii, pl. buturugi.
buturuguţă (rar) Diminutiv al lui buturugă, s.f, g.-d.
art. buturuguţei, pl. buturuguţe.
buvabil,-ă Care poate fi băut (cu plăcere), adj., pl.
buvabili,-e.
buzajnă (reg.) Magazie sau şopron într-o curte ţărănească, s.f, g.-d. art. buzainei, pl. buzaine. buzat,-ă Cu buze mari şi groase, adj., pl. buzaţi,-te. buză 1. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura. /- de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată. A rămâne cu ~ umflate = a rămâne dezamăgit. A da din ~e = a fluiera a pagubă. A-i crăpa (sau a-i arde) ~ după ceva = a avea mare nevoie de ceva. A-şi linge ~le (după ceva) = a râvni (ceva). A se linge pe ~e = a fi silit să renunţe la ceva. A-şi muşca ~le {de necaz, de ciudă) = a se căi. A pune (sau a lăsa) ~a {in jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să plângă. 2. Margine a unor vase sau obiecte. 3. Culme a unui deal; margine a unui şanţ etc. 4. Ascuţiş al unui instrument de tăiat; tăiş. s.f, g.-d. art. buzei, pl. buze.
buzăţel,-jcă (rar) Diminutiv al lui buzat, adj., pl. buzăţei,-ele.
buziu (rar, în expr.) A sta ~ = a sta bosumflat, adv. buzdugan 1. Măciucă sau ghioagă de fier, folosită odinioară ca armă de luptă sau ca semn al puterii domneşti. 2. Plantă acvatică plutitoare, cu fructe în formă de măciucă, s.n., pl. buzdugane, buzdugăni tr. (înv., rar) A lovi, a ucide cu buzduganul. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buzdugănesc, imperf. 3 sg. buzdugănea; conj. prez. 3 să buzdugănească. buzer Aparat folosit în telefonie, care produce un zgomot intermitent, caracteristic, s.n., pl. buzere. buzişoară Diminutiv al lui buză (1). s.f, g.-d. art. buzişoarei, pl. buzişoare.
buzna (în expr.) A da (sau a intra) ~ = a năvăli (undeva) brusc, pe neaşteptate, [var. busta adv. ] adv. buznj intr. (rar) A da buzna, a năvăli, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. buznesc, imperf. 3 sg. buznea; conj. prez. 3 să buznească.
buzoi Augmentativ al lui buză (1). s.n., pl. buzoaie.
buzoian,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Buzău, adj., s.m., pl. buzoieni,-e. buzoiancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Buzău, s.f, g.-d. art. buzoiencei, pl. buzoience. buzunar Un fel de pungă din pânză aplicată la haine, în care se păstrează lucrurile mărunte. IDe ~ = care se poartă în buzunar; de dimensiuni reduse. Ediţie de ~. A fi tot cu mâna în ~ = a fi darnic. Bani de ~ = sumă mică de bani, pentru cheltuieli mărunte. A da din ~ = a plăti din banii proprii. A băga (sau a avea ) (pe cineva) în ~ = a avea pe cineva la discreţia sa. s.n., pl. buzunare, buzunăraş Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. s.n., pl. buzunăraşe.
buzunăreală Acţiunea de a buzunări. s.f, g.-d. art. buzunărelii, pl. buzunăreli. buzunărel Buzunăraş. s.n., pl. buzunărele. buzunări tr. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buzunăresc, imperf. 3 sg. buzunărea; conj. prez. 3 să buzunărească
bypass (baipas) (angl.) 1. Conductă secundară care dublează o altă conductă principală. 2. Deviere rutieră în caz de blocare a unui drum. 3. (med.) Operaţie de restabilire a circulaţiei sangvine în caz de obturare a unei artere, s.n., pl. bypassuri. _
byronian,-ă (bai-ro-ni-an) în maniera lui Byron, adj., pl. byronieni,-e.
byte (bait) (angl., inform.) Ansamblu de opt biţi pentru exprimarea capacităţii de memorie, s.m., pl. byţi.
C,c
C1 (ce/cî) A cincea literă a alfabetului limbii române. s.mJs.n., pl. c/c-uri.
C2 (cî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. c. ca1 1. La fel, precum; cât. 2. Aproape, cam, aproximativ. adv.
ca2 (urmat de „să“, introduce propoziţii subordonate cu
verbul la conjunctiv) I s-a permis aceasta ~ să revină.
conjcţ.	„	„
ca3 1. Decât. 2. In calitate de..., fiind... 3. In ce priveşte...,
cu privire la... 4. De exemplu, precum. ~ el. prep.
cab (rar) Cabrioleta în care vizitiul stă pe un scaun înalt,
la spate, s.n., pl. caburi.
cabală 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului Testament. 2. (fig.) Intrigă, uneltire, s.f., g.-d. art. cabalei, pl. (2) cabale, cabalin,-ă Referitor la cai. adj., pl. cabalini,-e. cabalină Denumire generică dată cailor, s.f, g.-d. art. cabalinei, pl. cabaline.
cabalist,-ă Specialist în cabală (1). s.m., pl. cabalişti; s.f, g.-d. art. cabahstei, pl. cabaliste, cabalistic,-ă Misterios, tainic. //Obscur, adj., pl. cabalistici,-ce.
cabană Casă de munte pentru adăpostirea turiştilor, a vânătorilor etc. s.f, g.-d. art. cabanei, pl. cabane, cabanier,-ă (-ni-er) Persoană care administrează o cabană, s.m., pl. cabanieri; s.f., g.-d. art. cabanierei, pl. cabaniere.
cabaniţă (înv.) Manta bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnităţi, s.f., g.-d. art. cabaniţei, pl. cabaniţe.
cabanos Câmăcior subţire şi uscat, preparat din came de vită şi de porc. s.m., pl. cabanoşi. cabaret Local de petrecere, cu dans şi program de varietăţi; bar2, s.n., pl. cabargte.
cabaretigr (-ti-er) (rar) Proprietar al unui cabaret, s.m., pl. cabaretieri.
cabaz (reg., înv.) Om glumeţ, s.m., pl. cabazi. cabernet (et pron. e) (fr.) Soi de viţă-de-vie cu struguri de culoare neagră-albăstruie. //Vin obţinut din acest soi. s.n., art. cabemgt-ul, pl. (sorturi) cabernet-uri. cabestgn Troliu cu ax vertical, folosit la deplasarea pe orizontală a maşinilor sau a obiectelor masive, s.n., pl. cabestane.
cabină încăpere mică, având diferite destinaţii, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul. ~ de machiaj, s.f, g.-d. art. cabinei, pl. cabine.
cabinet A. 1. încăpere destinată exercitării unei profesiuni. ~ de avocatură. 2. Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. 3. Serviciu destinat unor studii şi consultaţii de specialitate. I~ metodic = a) centru pentru activităţi didactico-metodice; b) secţie de informare în biblioteci, întreprinderi etc. B. (în unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. C. Mobilă de dimensiuni mici, bogat ornamentată, cu sertare, s.n., pl. cabinete. cabinier,-ă (-ni-er) Persoană care are grijă de o cabină la operă sau la teatru, s.m., pl. cabinieri; s.f., g.-d. art. cabinigrei, pl. cabinigre.
Cabla tr. l.A confecţiona cabluri prin împletirea firelor şi prin răsucirea mănunchiurilor rezultate din acestea. 2. A instala cabluri de telecomunicaţii. //A conecta o casă, un bloc la o reţea electrică, telefonică etc. vb. I, ind. prez. 3 cablează.
cablaj 1. Mod de împletire pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor care constituie conexiunile unei
instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii, /(electron.) ~ imprimat = circuit imprimat, s.n., pl. cablaje, cablier (-bli-er) Navă care instalează cabluri submarine. s.n., pl. cabliere.
cablogramă Telegramă transmisă prin cablu submarin. s.f, g.-d. art. cablogramei, pl. cablograme. cablu 1. Mănunchi de fire textile sau metalice răsucite, folosit la tractat sau la ridicat greutăţi. 2. Două sau mai multe fire bune conductoare de electricitate, acoperite de un material izolant. s.n., art. cablul, pl. cabluri, caboşon 1. Piatră preţioasă sau semipreţioasă fară faţete, fixaţă într-o montură de metal. 2. (arhit.) Ornament de piatră încrustat într-o faţadă, s.n., pl. caboşoane. cabotaj Navigaţie comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate, s.n., pl. cabotaje.
cabotier (-ti-er) Navă de mic tonaj care navighează între porturi apropiate, s.n., pl. cabotiere. cabotin,-ă I. (în trecut, în Franţa) Actor ambulant. 2. Actor (sau actriţă) fară talent. //(p. ext.) Persoană care, prin mijloace ieftine, urmăreşte succese de public, s.m., pl. cabotini; s.f., g.-d. art. cabotinei, pl. cabotine, cabotinaj Cabotinism, s.n.
cabotinism Atitudine, gest de cabotin (2); cabotinaj. s.n. cabra intr. 1. (mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se ridica; a se încorda. 3. (despre avioane) A se ridica brusc cu partea din faţă. vb. I, ind. prez. 3 cabrează.
cabraj 1. Cabrare. 2. Mişcare pe care o execută un avion când îşi măreşte brusc panta de urcare, s.n., pl. cabraje.
cabrare Acţiunea de a cabra; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi, s.f, g.-d. art. eabrării, pl. cabrări. cabriolgtă (-bri-o-) Trăsură uşoară cu două roţi. [var. gabrioletă s.f] s.f, g.-d. art. cabrioletei, pl. cabriolete, cabulă (rar) Superstiţie la un jucător de cărţi, s.f, g.-d. art. cabulei, pl. cabule.
cabulipsi intr. (înv.) A catadicsi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cabulipsesc, imperf. 3 sg. cabulipsea; conj. prez. 3 să cabulipsească.
caca (în limbajul copiilor) I. adj. invar, (despre lucruri) Respingător, murdar. II. s.m. Materii fecale, excremente. adj. invar., s.m.	'
cacadâr (bot., reg.) Măceş, s.m., pl. cacadâri. cacao Produs alimentar sub formă de pulbere, obţinut din sămânţa arborelui de cacao. !Unt (sau ulei) de ~ = substanţă grasă extrasă din pulbere de cacao, întrebuinţată la fabricarea ciocolatei, în industria farmaceutică etc. //Băutură preparată din pulbere de cacao, s.f, art. cacaua.
cacaotier (-ti-er) Arbore de cacao, s.m., pl. cacaotigri. cacealma 1. (la jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, lăsându-1 să creadă că ai cărţi mai bune decât el. 2. (p. ext.) Păcăleală, înşelăciune, s.f, art. cacealmaua, g.-d. art. cacealmalei, pl. cacealmale, art. cacealmalele.
cachetero (ch pron. ce) (hisp.) Pumnal cu care matadorul ucide taurul în arenă, s.n., pl. cachetero. cacjc (ci pron. si) (hisp.) (rar) 1. Notabilitate locală în Spania şi în ţările Americii unde se vorbeşte limba spaniolă. 2. Şeful unor triburi indiene din America, s.m., pl. cacici.
caciur,-ă/căciur,-ă (reg.) (Miel) cu blăniţă de culoare neagră pe trup şi brumărie pe bot, urechi, labe şi coadă. adj., s.m. şi f., pl. caciuri,-e/căciuri,-e. cacofonic,-ă Lipsit de armonie; care produce cacofonie. adj., pl. cacofonici,-ce.
cacofonie Asociaţie neplăcută de sunete; lipsă de armonie; cacofonism. s.f, art. cacofonia, g.-d. art. cacofoniei, pl. cacofonii, art. cacofoniile.
cacofonism
164
cacofonism (rar) Cacofonie, s.n., pl. cacofonisme. cacografje (rar) Ortografiere greşită, s.f, art. caco-grafîa, g.-d. art. cacografiei, pl. cacografii, art. caco-grafiile.
cacologie (rar) Construcţie gramaticală greşită, s.f, art. cacologia, g.-d. art. cacologiei, pl. cacologii, art. cacologiile.
cacom1 (înv., reg.) (zool.) Hermină, s.m., pl. cacomi. cacom2 (înv., reg.) Blană de hermină, s.n., pl. cacomuri. cacosmie (med.) Percepere exagerată a mirosurilor urâte, s.f, art. cacosmia, g.-d. art. cacosmiei. cactacee (rar) Cactee. s.f, art. cactaceea, g.-d. art. cactaceei, pl. cactacee.
cactee (la pl.) Familie de plante exotice adaptate la uscăciune, cu tulpina cărnoasă şi cu frunzele sub formă de spini; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. cacteea, g.-d. art. cacteei, pl. cactee. cactus Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor. s.m., pl. cactuşi.
cadastra tr. (rar) A efectua lucări de cadastru, vb. I, ind. prez. 3 cadastrează.
cadastral,-ă Referitor la cadastru, adj., pl. cadastrali.-e. cadastrare (rar) Acţiunea de a cadastra. s.f, art. cadastrării, pl. cadastrări.
cadastru 1. Totalitatea lucrărilor de determinare a unei proprietăţi funciare. //(p. ext.) Serviciile care efectuează aceste lucrări. 2. Registre în care sunt trecute datele unei proprietăţi funciare, s.n., art. cadastrul, pl. (2) cadastre. cadaveric,-ă De cadavru; ca de cadavru, adj., pl cadaverici,-ce.
cadavru Corpul unui om sau al unui animal mort. /- viu (sau ambulant) = om foarte slab şi palid. A călca (sau a trece) peste ~e = a fi lipsit de scrupule în atingerea unui scop. s.n., art. cadavrul, pl. cadavre, cadă 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie1, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, în care se introduc lichide pentru operaţii tehnologice. 3. Vas mare din doage întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. s.f, g.-d. art. căzii. pl. căzi.
cadână Sclavă dintr-un harem. s.f. g.-d. ari. cadânei, pl. cadâne.
cadenţa tr. (rar) A imprima cadenţă unei mişcări, unei fraze muzicale, unui vers; a ritma. vb. I, ind, prez. 3 cadenţează.
cadenţşre (rar) Acţiunea de a cadenţa, s.f, g.-d. art. cadenţării, pl. cadenţiri.
cadgnţă 1. Mişcare ritmică şi uniformă; viteză de repetare a unui fenomen. //Număr de lovituri trase de o armă pe minut. 2. Succesiunea ritmică a unor unităţi poetice sau muzicale. 3. Secţiune solistică dintr-un concert instrumental, interpretată ftră acompaniament, s.f., g.-d. art. cadenţei, pl. cadenţe, cadenţmgtru Instrument pentru măsurarea radioactivităţii. s.n., art. cadenţmgtrul, pl. cadenţmetre. cadet1 (înv.) I. (în trecut, în Franţa, Rusia) Fiu de nobil sau de ofiţer care se pregătea pentru cariera militară.
2.	Elev al unei şcoli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia ţaristă, s.m., pl. cădeţi. cadgt2,-ă I. adj. Care este (cel) mai tânăr. II. s.m. şi f. Tânăr(ă) sportiv(ă) cu vârsta între 13 şi 16 ani. Echipă de ~ţi. adj., s.m. şi f, pl. cădeţi,-te. cadiaschgr (-di-as-) (înv.) Înalt demnitar militar turc, cu atribuţii de judecător militar, s.m., pl. cadiaschgri. cadju Judecător musulman, s.m., art. cadhil. pl. cădii. art. cadiii.
cadmia (-mi-a) tr. A acoperi un obiect metalic cu un strat de cadmiu, vb. 1, ind. prez. 3 cadmiază, 1 pl. cad-migm; conj. prez. 3 să cadmieze; ger. cadmnnd. cad mie (-mi-e) Depunere de oxid de zinc pe pereţii cuptoarelor de zinc. s.f, art. cadmia, g.-d. art. cadmiei.
cadmiere (-mi-e-) Acţiunea de a cadmia. s.f, g.-d. art. cadmierii, pl. cadmieri.
cadmiu Metal alb-argintiu, folosit sub formă de aliaje, în medicină, în tehnică etc. s.n., art. cadmiul. cadou Atenţie, dar (dat sau primit), s.n., art. cadoul, pl. cadouri.
cadra intr. A se potrivi, a corespunde cu ceva; a se cădea. vb. /, ind. prez. 3 cadrează, cadraj 1. Delimitare a spaţiului util cuprins de obiectivul unui aparat fotografic sau de filmat. 2. Operaţie de aşezare a culorilor imprimate pe o ţesătură, s.n., pl. cadraje.
cadran 1. (la instrumentele de măsură) Suprafaţă (circulară) prevăzută cu diviziuni, pe care se pot citi indicaţiile acului indicator. /- solar = ceas solar. 2. Sector care reprezintă un sfert de cerc. s.n., pl. cadrane, cadră Tablou, fotografie etc. înrămate, //(fig.) Persoană foarte frumoasă, s.f.
cadnl Dans cu mişcare lentă, în cadrul căruia partenerii se schimbă între ei. s.n., pl. cadriluri, cadrilat,-ă (despre ţesătură) Cu desene în formă de carouri, adj., pl. cadrilaţi,-te.
cadru A. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. 2. Pervaz al unei uşi sau al unei ferestre. //Deschizătură ocupată de o uşă sau de o fereastră. //Desen care înconjoară un text, o fotografie etc. //Porţiune desenată a unei mărci poştale. 3. (fig.) Ambianţă, anturaj, mediu. //Spaţiu care cuprinde o imagine, pe o peliculă cinematografică. 4. (fig.) Limitele unei probleme, ale unei acţiuni. 5. Schelet din bare de fier, de beton etc. întrebuinţat în construcţii. //Suport pentru diferite aparate; schelet pe care sunt înfăşurate conducte izolate. B. 1. (la pl.) Efectiv de bază al oamenilor dintr-o întreprindere, dintr-o instituţie etc.; persoană care face parte dintr-un asemenea efectiv, //(la pl.) Serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea personalului, s.n., art. cadrul, pl. cadre, caduc,-ă 1. Şubred, pieritor. 2. (despre frunze, flori) Care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3.	(despre acte juridice) Care nu (mai) are putere legală. adj., pl. caduci.-ce.
caducgu Sceptrul Iui Hermes, înconjurat de doi şerpi, simbolizând pacea şi comerţul, s.n., art. caducgul, pl. caducge.
caducitate 1. Faptul de a fi caduc. 2. Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a apariţiei unui eveniment ulterior încheierii lui. s.f, g.-d. art. caducităţii, cadus (la greci şi la romani) Vas mare pentru păstrarea vinului, a untdelemnului etc. s.n., pl. cadusuri. cafas (înv., reg.) 1. Foişor construit în catul de sus al unei case sau într-un turn. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. //Balcon în care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o lesă. s.n., pl. cafasuri, cafe (rar) Local în care se consumă cafea, s.n., pl. cafeuri.
cafga 1. Sămânţă a arborelui de cafea. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită şi râşnită sau dintr-un surogat, s.f, art. cafeaua, g.-d. art. cafglei, pl. cafgle, art. cafglele.
cafea espresso Cafea obţinută prin trecerea vaporilor de apă, sub presiune, prin pudra de cafea. s. f. + s.n. cafea filtru Cafea preparată cu ajutorul unui aparat care încălzeşte apa, o amestecă cu cafea şi o trece printr-un filtru. s.f. + s.n.
cafg-bar Local în care se consumă cafea şi băuturi alcoolice, s.n., pl. cafg-baruri. cafg-concgrt (cert pron. ser) (fr.) Muzică instrumentală plăcută, accesibilă, pe care consumatorii o ascultă într-un restaurant stând la mese. s.n.
165
calaj
café-frappé (fr) Cafea (2) rece cu îngheţată, frişcâ şi, eventual, alcool, s.n., art. café-frappé-ul, pl. café-frappé-uri.
cafegj-başa Boier de rang inferior, însărcinat să ducă domnitorului cafeaua la ceremonii, s.m., pl. cafegi-başa. cafegioaică (fam.) Femeie care bea cu plăcere multă cafea (2). s.f., g.-d. art cafegioaicei, pl. cafegioaice, cafegiu (fam.) Băutor pasionat de cafea (2). s.m., art. cafegiul, pl. cafegii, art. cafegiii, cafeină v. cofeină.
cafeism Intoxicaţie provocată de abuzul de cafea. s.n. cafeli refl. (rar) A bea cafea stând la taifas, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cafeleşte, imperf. 3 sg. se cafelea; conj. prez. 3 să se cafelească.
cafeluţă 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (la pl.) Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu flori albe sau albăstrui, cultivată pentru nutreţ; b) plantă ornamentală cu flori albe, cu pete albastre, s.f., g.-d. art. cafeluţei, pl. cafeluţe. cafenea Local în care se consumă cafea, ceai şi băuturi alcoolice, [var. (reg.) cafinea s.f] s.f, art. cafeneaua, g.-d. art. cafenglei, pl. cafenele, art. cafenglele. cafeneluţă (rar) Diminutiv al lui cafenea, s.f., g.-d. art. cafeneluţei, pl. cafeneluţe.
cafeniu,-ie De culoarea cafelei prăjite, adf, pl. cafenii, cafetieră (-ti-e-) Aparat, vas pentru preparat cafeaua. //Serviciu de cafea, s.f., g.-d. art. cafetierei, pl. cafetigre. cafinea v. cafenea.
Câfru Persoană care face parte dintr-o populaţie de rasă neagră din sudul Africii, s.m., pl. cgfri. caft (fam.) Bătaie, s.n., pl. cafturi. caftan (înv.) Manta lungă pe care o purtau domnitorii şi boierii români, s.n., pl. caftane, cafti tr. (fam.) A lovi, a bate. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. caftesc, imperf. 3 sg. caftea; conj. prez. 3 să caftească, cagulă 1. Mantie cu glugă purtată de călugări. //Glugă cu deschizătură pentru ochi. 2. Partea de cauciuc a unei măştijie gaze. s.f, g.-d. art. cagulei, pl. cagule, cahlă Placă de teracotă sau de faianţă folosită la construcţia sobelor sau a şemineurilor. s.f., g.-d. art. cahlei, pl. cghle.
caia Cui folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. s.f., art. caiaua, g.-d. art. caiglei, pl. caigle, art. caiglele.
caigc 1. Ambarcaţiune de sport ascuţită la ambele capete, care poate fi condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcaţiune mică, cu înveliş din piele de focă, folosită de eschimoşi, s.n., pl. caiace.
caiacist,-ă Sportiv care practică caiacul (2). s.m., pl. caiacigti; s.f, g.-d. art. caiadstei, pl. caiaciste. caiafă Persoană faţamică. IA trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a purta pe cineva cu vorba, s.f, g.-d. art. caiafei, pl. caigfe.
caic 1. Ambarcaţiune îngustă cu vele, cu două catarge. 2. Luntre turcească încovoiată la capete, s.n., pl. caice, caicciu (ca-ic-) Conducător de caic. s.m., art. caiccjul, pl. caicdi, art. caicciii.
caicgl (ca-i-) (rar) Diminutiv al lui caiac, s.n., pl. caicele.
caid1 Nume dat în trecut, la musulmanii din Africa de Nord, guvernatorului unei provincii sau al unui oraş, oare avea şi atribuţii judecătoreşti, s.m., pl. caizi. caid2 (înv.) Registru, arhivă, s.n., pl. caiduri, caier Mănunchi de lână, de cânepă etc. care se pune în furcă pentru a fi tors. s.n., pl. cgiere. caigt l. Fasciculă din foi de hârtie legate sau broşate, care serveşte la scris, la desenat etc. I~ de sarcini = document care cuprinde condiţiile pentru executarea
unei lucrări. ~ catalog = catalog de expoziţie sub formă de caiet (l). 2. Publicaţie periodică cuprinzând note, studii etc. s.n., pl. caigte.
caigt-program Program de spectacol de forma unui caiet (l). s.n., pl. caiete-program. caimac 1. Pojghiţă de grăsime care se formează la suprafaţa laptelui fiert. IA lua ~ul - a-şi însuşi partea cea mai bună. 2. Spumă care apare la suprafaţa cafelei după fierbere. 3. (rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul şi deasupra cărbunelui, s.n., pl. caimacuri, caimacam 1. Locţiitor al unor domnitori turci. 2. Locţiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Ţării Româneşti şi a Moldovei până la urcarea pe tron a noului domn. 3. Locţiitor al banului Craiovei (începând din 1761). [var caimacan .s.m.] s.m., pl. caimacami, caimacam-aga Locţiitor al marelui vizir, s.f, art. caimacam-agaua, g.-d. art. caimacam-agalei, pl. caima-cam-agale, art. caimacam-agalele. caimacan v. caimacam.
caiman (cai-) Specie de crocodil din America Centrală şi de Sud. s.m., pl. caimani.
cainic,-ă (înv.) Vrednic de plâns; nenorocit, adj., pl. cainici,-ce.
cainozoic1 (cai-, -zo-ic) (geol.) Neozoic. s.n. cainozoic2,-ă (cai-, -zo-ic) Referitor la cainozoic1. adj., pl. cainozaici,-ce.
cairot,-ă (ca-i-) (Locuitor) din Cairo, adj., s.m. şi f, pl. cairQţi,-te.
cais Pom fructifer cu flori albe cu nuanţe roz. s.m., pl. caişi.
caisă Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie. s.f, g.-d. art. caisei, pl. caise.
cal 1. Animal domestic ierbivor, folosit la tracţiune şi la călărie. IA visa ~i verzi (pe pereţi) = a-şi închipui lucruri imposibile. A face (sau a ajunge) din ~ măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situaţie mai rea de cum a fost. A fi (sau a ajunge) ~ de poştă = a fi întrebuinţat la toate; a alerga mult. ~ul de dar nu se caută la dinţi (sau in gură) = lucrurile primite în dar se iau aşa cum sunt. O alergătură (sau o fugă) de ~ = o distanţă destul de mică. ~ de bătaie = a) persoană muncită de toată lumea; b) problemă care revine mereu în prim-plan. La Paştele ~lor — niciodată. ~ul dracului = femeie bătrână şi rea.
2.	Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de şah de forma unui cap de cal (1). s.m., pl. cai, art. caii. cala 1. tr. şi refl. (despre organe de maşină sau piese) A (se) imobiliza. 2. tr. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare, vb. /, ind. prez. 3 calează.
calabalâc (fam.) Bagaj cu care pleacă la drum sau se mută cineva, s.n., pl. calabalâcuri. calabrez,-ă (Locuitor) din Calabria. adj., s.m. şi f., pl. calabrezi,-e.
calabrian1 (-bri-an) (geol.) Ultimul etaj al pliocenului cu aspect marin. s.n.
calabrian2,-ă (-bri-an) Referitor la calabrian1. adj., pl.
calabrisni,-e.
ca Iaca n v. calaican.
calafat Câlţi sau cârpe îmbibate cu catran, cu care se astupă găurile din bordajele de lemn ale navelor, s.n. calaicgn Denumire populară pentru sulfatul de fier, întrebuinţat ca dezinfectant, colorant etc. [var. calacan, călacan s.«.] s.n.
calaj 1 • Imobilizare a unui organ de maşină. 2. Aşezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de aşezare a aripii faţă de fuzelajul unui avion. 4. Adâncime la care se cufundă în apă o navă.
5.	Postament de grinzi de lemn, pe care se aşază navele în cală1 (2). s.n., pl. calgje.
calamandros
166
calamandros (reg.) Harababură, neorânduială, s.n. calamar/calmar Moluscă marină comestibilă, s.m., pl. calamari/calmari.
calambur Joc de cuvinte bazat pe asemănarea formală a unor termeni deosebiţi ca sens. s.n., pl. calambururi. calambunst,-ă Autor de calambururi, s.m., pl. calam-burişti; s.f., g.-d. art. calambunstei, pl. calamburiste. calamjnă Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care poate provoca perturbaţii în buna funcţionare a motorului, s.f, g.-d. art. calaminei, pl. calamine.
calamita tr. (despre forţe ale naturii) A produce un dezastru, o catastrofă, vb. I, ind. prez. 3 calamitează. calamitate 1. Catastrofa, dezastru. 2. Flagel, s.f, g.-d. art. calamităţii, pl. calamităţi.
calandra tr. A presa cu calandrai, vb. /, ind. prez. 3 calandrează.
calandrare Acţiunea de a calandra, s.f, g.-d. art. calandrării, pl. calandrări.
calandrar,-oare Muncitor care lucrează la calandru. s.m., pl. calandrari; s.f, g.-d. art. calandroarei, pl.calan-droare.
calandru 1. Maşină cu cilindri metalici, între care este presat sau călcat un material. 2. (tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matriţelor de stereotipie, s.n., art. calandrul, pl. calandre.
calao Pasăre din Asia, Africa şi Oceania, al cărei cioc
are un apendice încovoiat, s.m.
calapăr (bot., reg.) Calomfir. s.m.
calapod I. Model de lemn întrebuinţat la confecţionarea
încălţămintei sau care se pune în încălţăminte pentru a nu
se deforma. 2. (p. ext.) Formă, tipar. IPe acelaşi ~ = la fel,
identic, s.n., pl. calapoade.
calare Acţiunea de a (se) cala. s.f, g.-d. art. calării, pl. calări. _
cală1 1. încăpere destinată încărcăturii, situată în fundul unei nave. 2. Platformă pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă de formă prismatică pentru imobilizarea roţilor unui vehicul. 4. Piesă de diferite forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini, s.f, g.-d. art. calei, pl. cale. cală2 Plantă decorativă tropicală, cu flori albe, răsucite în formă de cornet, s.f, g.-d. art. calei, pl. cale. calc 1. (în sintagma) Hârtie de~ = hârtie translucidă de copiat. 2. Copia pe hârtie de calc (1) a unui desen.
3.	Fenomen lingvistic care constă în formarea de cuvinte noi prin traducerea elementelor componente ale unor modele străine sau prin atribuirea unor sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă, s.n., pl. calcuri.
calcan1 Specie de peşti marini cu corpul turtit lateral, având ambii ochi pe partea stângă, s.m., pl. calcani. calcan2 Peretele exterior din spate (fără deschizătură) al unei case. s.n., pl. calcane.
calcaneu Unul dintre cele două oase care formează călcâiul, s.n., art. calcaneul, pl. calcanee. calcantjt Sulfat natural hidratat de cupru. s.n. calcar Piatră-de-var. s.n., pi calcare, calcargn Cuptor pentru extragerea sulfului din minereu. s.n.
calcaros,-oasă Care conţine calcar, adf, pl. calcaroşi,-o§se.
calcavură (rar) Bătaie; palmă; (p. ext.) dojană. s.f, g.-d. art. calcavurii, pi calcavuri calce1 (în sintagma) ~a calului = plantă erbacee toxică, cu frunze groase în formă de copită de cal. s.f., g.-d. art. călcii, p/. călci.
calce2 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obţinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural, s.f., art. calce a, g.-d. art. calcei.
caicedonie (-ni-e) Varietate de cuarţ folosită ca piatră semipreţioasă, ca abraziv etc. s.f., art. calcedonia, g.-d. art. calcedoniei.
calcemie Cantitatea de calciu prezentă în sânge, s.f., art. calcemia, g.-d. art. calcemiei, pi calcetnii, art. cal-cemüle
calchia (-chi-a) tr. l.A copia un desen pe hârtie de calc.
2.	A forma cuvinte noi sau a îmbogăţi un cuvânt cu un
sens nou după model străin, vb. I, ind. prez. 3 calchigză,
1	pl. calchiem; conj. prez. 3 să calchieze; ger. calchiind.
calchiere (-chi-e-) Acţiunea de a calchia, s.f, g.-d. art.
calchierii, pl. calchieri.
calcic,-ă De calciu, adj., pi calcici,-ce.
calcjcol,-ă (despre plante) Care creşte pe un sol calca-
ros; calcifil. adj., pl. calcicoli,-e.
calcidid (la pl.) Familie de insecte himenoptere, viu
colorate, ale căror larve trăiesc ca paraziţi în ouăle şi în
larvele unor insecte dăunătoare; (la sg.) insectă din
această familie, s.n., pl. calcidide.
calcifer,-ă (despre roci) Care conţine calciu, adj., pi
calciferi,-e.
calciferol Numele ştiinţific al vitaminei D2. s.n. calcifia (-fi-a) refl. (rar) 1. (despre ţesuturi) A se întări prin depunere de săruri de calciu; a se calcifica. 2. (despre substanţe) A se îmbogăţi în carbonat de calciu, vb. I, ind. prez. 3 se calcifiază, 1 pl. ne calcifiem; conj. prez. 3 să se calcifieze; ger. calcifiindu-se.
calcifica refl. A se calcifia, vb. I, ind. prez. 3 se calcL-fică.
calcificare Acţiunea de a se calcifica. s.f, g.-d. art. cal-cificării, pi calcificări.
calcifiere (-fi-e-) Acţiunea de a se calcifia; calcificare. s.f., g.-d. art. calcifierii, pi calcifieri. calcifjl,-ă (despre plante) Calcicol. adj., pi calcifili,-e. calcifug,-ă (despre plante) Care nu suportă solul cal-caros. adj., pl. calcifugi,-ge.
calcimetru Aparat cu care se determină bioxidul de carbon din carburanţi, s.n., art. calcimetrul, pl. calcimetre. calcina tr. A încălzi un material la temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al arderii substanţelor organice etc. vb. I, ind. prez. 3 calcinează. calcinare Acţiunea de a calcina; calcinaţie. s.f., g.-d. art. calcinării, pi calcinări.
calcinator1 Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment, s.n., pi calcinatoare.
calcinator2,-oare Muncitor care lucrează la calcinare. s.m., pi calcinatori; s.f, g.-d. art. calcinatoarei, pl. calcinatoare.
calcinaţie (-ţi-e) Calcinare. s.f, art. calcinaţia, g.-d. art. calcinaţiei, pi calcinaţii, art. calcinaţiile. calcină Pulbere galbenă, obţinută din cositor şi plumb, folosită la prepararea emailurilor şi ca abraziv, s.f, g.-d. art. calcinei.
calcinoză Boală caracterizată prin depunerea unor cantităţi mari de săruri de calciu în ţesuturi, muşchi etc. s.f., g.-d. art. calcinozei.
calcio-vecchio (-cio-ve-chio) (it.) Tencuială ornamentală cu suprafaţa zgrunţuroasă. s.n. calcit Carbonat natural de calciu, s.n. calciu 1. Metal alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuşi. 2. Medicament care conţine calciu (ÍJ. s.n., art. calciul; simb. Ca. calcocloroză Ingălbenire a frunzelor unei plante din cauza lipsei de fier asimilabil din sol. s.f., g.-d. art. cal-coclorsjzei.
calcograf Muncitor specialist în calcografîe. s.m., pl. calcografi.
calcografîe 1. Procedeu de reproducere grafică, prin tipar, a unor imagini gravate pe clişee de zinc săpate
167
calibror
în adâncime. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere opace, cu ajutorul luminii reflectate, s.f., art. calcografia. g.-d. art. calcografiei.
calcopintă Sulfură naturală de cupru şi de fier. s.f., g.-d. art. calcopiritei.
calcotipie Procedeu grafic de reproducere artistică a unui desen pe o placă de zinc. //Stampa obţinută astfel. s.f, art. calcotipia, g.-d. art. calcotipiei, pl. calcotipii, art. calcotipiile.
calcozină Sulfură naturală de cupru, s.f, g.-d. art. cal-cozmei.
calcul1 (med.) Concreţiune formată din săruri organice sau anorganice, care se depun în anumite organe interne; piatră, s.m., pl. calculi.
calcul2 l. Operaţie matematică; socoteală. /- grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice. ~ logic = operaţie prin care anumite expresii logice sunt deduse din alte expresii logice. 2. Plan, proiect, s.n.. pl. calcule.
calcula tr. A face un calcul; a socoti, vb. 1, ind. prez. 3 calculează.
calculabil,-ă Care poate fi calculat, adj., pl. calculat bili,-e.
calculare Acţiunea de a calcula; calculaţie. s.f, g.-d. art. calculării, pl. calculări.
calculator1 l. Maşină care efectuează automat calcule; computer. /~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat efectuării unor operaţii matematice limitate; (impr.) minicalculator. 2. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; broşură cuprinzând asemenea tabele, s.n., pl. calculatoare.
calculator2,-oare Specialist în calcule, s.m., pl. calculatori; s.f, g.-d. art. calculatoarei, pl. calculatoare, calculaţie (-ţi-e) Calculare, s.f., art. calculaţia, g.-d. art. calculaţiei, pl. calculaţii, art. calculaţiile. calculos,-oasă (med.) Care are calculi. adj., pl. calcu-loşi,-oase.
calculoză Boală care constă în formarea unor calculi într-un organ intern; litiază, s.f, g.-d. art. calculozei, pl. calculoze.
cald,-ă 1. Care se află la o temperatură mai înaltă decât mediul ambiant sau corpul omenesc. INici ~, nici rece = aşa şi aşa. 2. Fierbinte, încins. 3. (despre pâine) Proaspăt.
4.	(fig.) Afectuos, prietenos. Gest ~. 5. (fig., despre ştiri, informaţii) De ultimă oră, recent, adj., pl. calzi,-de. caldarâm Drum pavat sau asfaltat; pavaj, s.n., pl. caldarâmuri.
caldarâmgiu (înv.) Muncitor care se ocupă cu executarea caldarâmurilor, s.m, art. caldarâmgiul, pl. calda-râmgji, art. caldarâmgiii.
cal-de-apă (entom.) Libelulă; calul-dracului, calul-popii, cal-turtit. s.m., art. calul-de apă, pl. cai-de-apă, art. caii-de-apă.
caldeean,-a/chaldeean,-ă (ch pmn. c) (Locuitor) din Caldeea. adj., s.m. şi f, pl. caldeeni,-e/chaldeeni,-e. cald&iră (geol.) 1. Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică). 2. Circ (3). s.f., g.-d. art. caldgirei. caf-de-mare Mic peşte marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluţ-de-mare. s.m., pl. cai-de-mare, art. caii-de-mgre.
cale A. 1. Drum. IA se pune (sau a sta, a fi) în ~a cuiva sau a-i sta cuiva în ~ = a se afla (sau a ieşi) înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă un lucru etc.; a i se împotrivi. A ieşi (sau a se duce) în ~a cuiva = a întâmpina pe cineva. A găsi (sau a crede) cu ~ (să) = a socoti că este nimerit. A pune la ~ = a pregăti ceva. A fi pe - de a... (sau să...) = a fi aproape să... Din ~-afară sau afară din ~ = peste măsură, foarte. l~ile respiratorii = aparatul respirator. 2. Arteră de pătrundere într-un
oraş, făcând legătura cu o şosea importantă. 3. Element (al unei construcţii) pe care se deplasează un aparat sau o maşină. 4. Succesiune de linii şi de centrale intermediare prin care se face legătura telefonică sau telegrafică între două localităţi. 5. Călătorie. IA face ~ întoarsă = a se întoarce din drum. ~ bună! formulă de urare la plecarea cuiva. 6. Distanţă. B. (fig.) Direcţie; metodă, mijloc. I~ de atac = mijloc prin care partea nemulţumită de hotărârea unui organ de jurisdicţie solicită organului competent rejudecarea litigiului. IPe ~... = prin intermediul... s.f, g.-d. art. căii, pl. căi.
Calea-Lactee Brâu de miliarde de stele, care se vede pe cer în nopţile senine; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. s.prop.f, g.-d. Căii-Lactge.
Calea-Laptelui Calea-Lactee. s.prop.f., g.-d. Căii-Lap-telui,
Calea-Robilor Calea-Lactee. s.prop.f., g.-d. Căii-Robi-lor.
calească v. caleaşcă.
caleaşca (înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri, {var. (înv.) calească s.£] s.f, g.-d. art. calgştii, pl. calgşti. calea-valea Treacă-meargă; fie. ICe mai ~ = pe scurt, în concluzie, loc. adv.
caledonian,-ă (-ni-an) Din etajul inferior al devonia-nului. adj., pl. caledonieni,-e.
calefacţie (-ţi-e) (fiz.) Strat de vapori care se formează la suprafaţa unui corp încins, când pe el cade un lichid. s.f, art. calefacţia, g.-d. art. calefacţiei. caleidoscop 1. Aparat optic alcătuit dintr-un sistem de oglinzi care formează imagini simetrice. 2. (fig.) Rubrică de informaţii diverse (în presă, la radio etc.). s.n., pl. calei-doscoape.
caleidoscopic,-ă Cu aspect, cu conţinut variat, adj., pl. caleidoscopici,-ce.
calem (înv.) Administraţie publică; cancelarie, s.n., pl. calemuri.
calembec (înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor, s.m.
calemchenu (înv.) Stofa fină din care se făceau anterie şi turbane, s.n., art. calemcheriul. calemgiu (înv.) Funcţionar de cancelarie; copist, s.m., art. calemgiul, pl. calemgii, art. calemgiii, calendar 1. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile. 2. Agendă, carte, tablou care indică succesiunea lunilor şi a zilelor unui an. IA face (cuiva) capul ~ = a zăpăci (pe cineva) spunându-i lucruri multe. A se uita ca pisica (sau ca mâţa)-n ~ = a privi la ceva fără a pricepe nimic. 3. Almanah, [var. (pop.) călindar s.n.] s.n., pl. calendare.
calendaristic,-ă Referitor la calendar, conform calendarului. adj., pl. calendaristici,-ce. calende Numele primelor zile ale fiecărei luni la romani. ILa ~le greceşti = niciodată (grecii neavând „calende”). s.f. pl.
calevri (înv.) Pantofi groşi, rezistenţi, s.m. pl. calfa ta tr. (rar) A călăfătui. vb. I, ind. prez. 3 calfate§ză. calfă Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie, s.f, g.-d. art. calfei, pl. calfe.
calibra tr. l.A prelucra un obiect pentru a obţine forma şi dimensiunile prescrise. 2. A sorta, în funcţie de mărime, cereale, fructe, seminţe etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice, vb. /, ind. prez. 3 calibrează.
calibraj Calibrare. s.n., pl calibraje.
calibrare Acţiunea de a calibra; calibraj. s.f., g.-d. art.
calibrării, pl calibrări.
calibror1 1. Instrument pentru măsurarea diametrului puieţilor. 2. Aparat pentru sortarea fructelor după mărime. s.n., pl. calibroare.
calibror
168
calibrQr2,-oare (despre un instrument, o maşină) Care
calibrează, adj., pl. caiibrari,-oare.
calibru 1. Diametrul interior al unei ţevi de armă de foc.
2.	(tehn.) Instrument pentru verificarea dimensiunilor unei piese fabricate, 3. (fig.) Mărime, proporţie. //Valoare, s.n., art. calibrul, pl. calibre.
caMc,-ă 1. (Om) foarte sărac. //(înv.) (Om) care cerşeşte. 2. (Om) avar, zgârcit. 3. (înv., reg.) (Cel) atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). adj., s.m. şi (, pl. calici,-ce.
caíicenie (-ni-e) (rar) Calicie, s.f, art. calicenia, g.-d. art. caliceniei.
calicesc,-ească (rar) De calic, adj., pl. caliceşti, calicgşte Ca un calic. adv.
calici 1. intr., refl. şi tr. A deveni sau a fac? să devină calic (1); a sărăci. Ilintr. (înv.) A cerşi. 2. reft. A se zgârci2.
3.	tr. şi refl. (înv., reg.) A (se) ologi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 să calicească.
calicie 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, s.f, art. calicia, g.-d. art. caliciei.
caliciform,-ă (rar) în formă de caliciu. adj., pl. cruciformi,-e.
calicime (peior.) Mulţime de oameni săraci, s.f, g.-d. art. calicimii.
calicire Faptul de a (se) calici, s.f, g.-d. art. caliririi. caliciu 1. învelişul extern al florilor, alcătuit din sepale. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir. 3. Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. s.n., art. călii ciul, pl. calicii, art. caliciile.
calico Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărţi, s.n., art. calicaul.
calif Titlu purtat de şefii religioşi şi politici ai musulmanilor. s.m., pl. califi.
califat 1. Formă de stat în teritoriile stăpânite de arabi.
2.	Durata guvernării unui calif, s.n., pl. califate. califica 1. refl. şi tr. A dobândi sau a ajuta pe cineva să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-o profesiune. 2. refl. A fi admis să ia parte într-o etapă superioară la o competiţie ştiinţifică, sportivă etc. 3. tr. A caracteriza pe cineva sau ceva; a numi. vb. /, ind. prez. 3 califică.
calificare Acţiunea de a (se) califica; pregătire profesională într-un domeniu de activitate; calificaţie. //Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiţie sportivă, în vederea selectării concurenţilor, s.f, g.-d. art. calificării, pl. calificări.
calificat,-ă 1. Care are pregătire profesională corespunzătoare. 2. (despre infracţiuni) Săvârşit în condiţii speciale, bine precizate. Furt ~. adj., pl. calificaţi,-te. calificativ1 l. Termen folosit pentru a caracteriza pe cineva sau ceva. 2. Sistem de notare (cu „bine”, „suficient” etc.) a elevilor şi studenţilor, s.n., pl. calificative. calificativ2,-ă Care califică. Adjectiv ~ adj., pl. calificativi,-e.
calificâţie (-ţi-e) (înv.) Calificare, s.f., art. calificaţia, g.-d. art. calificaţiei, pl. calificaţii, art. calificaţiile. californian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din California, adj., s.m. şi f, pl. californieni,-e.
californiu Element chimic obţinut pe cale sintetică. s.n., art. californiul.
caligraf,-ă (rar) Persoană care are scrisul frumos. //Persoană care se ocupa în trecut cu copierea artistică de cărţi şi manuscrise, s.m., pl. caligrafi; s.f, g.-d. art. caligrafei, pl. caligrafe.
caligrafia, (-fi-a) tr. A scrie frumos, citeţ. vb. /, ind. prez. 3 caligrafiază, 1 pl. caii grafi em; conj. prez. 3 să caligrafigze; ger. caligrafiind, caligrafic,-a (despre scris) Frumos, citeţ, adj., pl. caligrafici,-ce.
caligrafie Deprinderea de a scrie frumos; scriere frumoasă. s.f, art. caligrafia, g.-d. art. caligrafiei, caligramă Mod special de dispunere a versurilor într-o poezie pentru a simboliza sau a sugera ceva. s.f, g.-d. art. caligramei, pl. caligrame. calimera (fam., în expr.) A se schimba ~ = a se schimba situaţia. A (se) strica - = a (se) strica prietenia. A întoarce (sau a schimba) ~ = a-şi schimba atitudinea faţă de cineva. s.f. art.
calin,-ă Drăgăstos, dezmierdător. //Măgulitor, linguşitor; ipocrit, adj., pl. calini,-e.
calindroi (reg.) Ştrengar, s.m.. pl. calindrQi, art. calin-droii.
calinerie (rar) Alintare, dezmierdare, s.f., art. calineria, g.-d. art. calineriei.
caliornă (-li-or-) Macara puternică, cu 3-4 perechi de scripeţi, s.f, g.-d. art. caliornei, pl. caliome. calipso Dans de origine jamaicană, executat în doi timpi; muzica acestui dans. s.n., art. calipsoul, pl. calipsouri. caiisteme (rar) Program de exerciţii fizice pentru copii sau, (p. ext.), de întreţinere, executate rapid (în ritmul muzicii), s.f., art. calistenia, g.-d. art. calisteniei. călit Material ceramic care conţine silicaţi de magneziu şi este folosit ca izolant electric, s.n. calitate 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. însuşire bună. IDe ~ = de valoare.
3.	Poziţie, situaţie care conferă un drept, lîn ~ de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (la jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. s.f, g.-d. art. calităţii, pl. calităţi.
calitativ,-ă Referitor la calitate. IAnaliză ~ = determinarea naturii chimice a unei substanţe, adj., pl. calitativi,-e.
cafl-girl (col-gărl) (angl.) Prostituată care îşi oferă serviciile prin telefon, s.f, pl. call-girl. calm1 1. Stare de linişte a atmosferei. /~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, cu ploi abundente şi vânturi slabe, situată de o parte şi de alta a ecuatorului. ~ plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. 2. Stăpânire de sine, sânge rece; odihnă, pace sufletească, s.n., pl. (1) calmuri. calm2,-ă 1. (despre natură) în stare de linişte deplină. 2. (despre oameni) Care se stăpâneşte; (p. ext.) liniştit, potolit, //(despre procese) Care se desfăşoară în linişte. adj., pl. calmi,-e.
calma refl. şi tr. A (se) linişti, a (se) potoli, vb. I, ind. prez. 3 calmează.
calmant1 Medicament care calmează durerile; sedativ. s.n., pl. calmante.
calmant2,-ă (despre tratamente, substanţe, medicamente) Care calmează durerile, adj., pl. calmanţi,-te. calmar v. calamar.
calmare 1. Acţiunea de a (se) calma. 2. Oprire a „fierberii” oţelului topit la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. s.f., g.-d. art. calmării.
calmuc,-ă (înv.) Kalmâc. adj., s.m. şi f, pl. calmuci,-ce. caimucesc,-ească (înv.) Referitor la kalmâci. adj.,pl. calmuceşti.
calofH,-ă I. adj. (despre stil) Care denotă calofilie; calofilic, II. s.m. şi f Adept al calofiliei. adj., s.m. şi f, pl. calofili,-e.
calofilic,-ă (üt.) Calofîl (I). adj., pl. calofilici,-ce. calofilie Tendinţă de a da expresiei literare o atenţie deosebită, excesivă; stil cizelat, frumos, s.f, art. calofîlia, g.-d. art. calofiliei.
caloian Obiect de rit popular de forma unui om de lut, împodobit cu flori, care în timp de secetă este aruncat în apă pentru a aduce ploaie, s.m.
169
camarilă
calomel Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, folosită ca purgativ şi vermifug. s.n. calomfir Plantă erbacee aromatică, perenă, cu frunze ovale; calapăr. s.m., pl. calomfiri. calomnia (-ni-a) tr. A vorbi pe cineva de rău; a defăima. vb. I, ind. prez. 3 calomniază, I pl. calomnigm; conj. prez. 3 să calomnieze; ger. calomniind. calomniat£>r,-oare (-ni-a-) (Cei) care calomniază. adj., s.m. şi f, pl. calomniatori,-oare. calomnie Afirmaţie răuvoitoare la adresa cuiva; defăimare, blamare, s.f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei, pl. calomnii, art. calomniile.
calomniere (-ni-e-) Faptul de a calomnia; defăimare.
s.f, g.-d. art. calomnierii, pl. calomnieri.
calomnios,-oasă (-ni-cs) Defăimător; care cuprinde o
calomnie, adj., pl. calomnioşi.-oase.
caloneţ (reg.) Unealtă în formă de scândură subţire,
folosită la împletitul plaselor pescăreşti, s.m., pl.
caloneţi.
caloric,-ă Referitor la căldură, adj., pl. calorici,-ce. caloricitate (biol.) Proprietate a corpurilor de a genera şi a păstra căldura, s.f, g.-d. art. caloricităţii, pl. calori-cităţi.
calorie 1. Unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5° C la 20,5° C. 2. Unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment, s.f, art. caloria, g.-d. art. caloriei, pl. calorii, art. caloriile; simb. cal. calorifer1 Instalaţie "de încălzire centrală (cu aburi, apă caldă etc.). //(p. restr.) Radiator al unei astfel de instalaţii. s.n., pl. calorifere.
calorifer2,-ă Care transportă căldura, adj., pl. caloriferi,-e.
caloriferjst Muncitor care întreţine calorifere, s.m., pl. caloriferişti.
calorific,-ă Care produce căldură. /Putere ~ = cantitate
de căldură dezvoltată de l kg de combustibil care arde
complet, adj., pl. calorifici,-ce.
calorifug1 Material rău conducător de căldură, s.n., pl.
calorifuge.
calorifug2,-ă Rău conductor de căldură; termoizolant. adj., pl. calorifugi,-ge.
calorigen,-ă Care produce căldură, adj., pl. calori-geni,-e.
calorimetrie,-ă Referitor la calorimetrie. adj., pl. calo-rimetrici,-ce.
calorimetrie Parte a fizicii care studiază metodele de măsurare a căldurii, s.f, art. calorimetria, g.-d. art. calorimetriei.
calorimetru Instrument pentru măsurarea cantităţii de căldură emanată sau absorbită de un corp. s.n., art. calorimetrul, pl. calorimetre.
caloriza tr. (tehn.) A aluminiza. vb. I, ind. prez. 3 calo-rizează.
calorizator Sclrmbător de căldură folosit în fabricile de zahăr, s.n., pl. calorizatoare. calos,-oasă (anat.) Care are îngroşări. /Corp - = fascicul de fibre nervoase care uneşte cele două emisfere ale creierului mare. adj., pl. caloşi,-oase. calosemă Insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau neagră, s.f., g.-d. art. calosemei, pl. cala: some.
calată 1. Fiecare dintre cele două părţi obţinute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Piesă metalică de formă emisferică. //Boltă de forma unei emisfere. 3. Partea de deasupra a unei pălării, până la boruri. //Tichie care acoperă creştetul capului. 4. - glaciari5 = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare. 5. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene, s.f, g.-d. art. calotei, pl. calste.
calotipie Vechi procedeu de fotografiere, în care se folosea ca sensibilizator clorura de argint, s.f, art. calo-tipia, g.-d. art. calotipiei.
caloză Substanţă care se depune pe plăcile capilarelor sau pe membranele vaselor liberiene, formând căluşul. s.f., g.-d. art. calQzei.
calozitate întărire şi îngroşare a pielii, s.f, g.-d. art. calozităţii, pl. calozităţi.	.
calp,-ă (înv., despre monede) Fals; falsificat, adj., pl. calpi,-e.
calpac (înv.) Căciulă de piele neagră pe care o purtau domnul şi marii boieri, s.n., pl. calpace, cal-putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri-forţă pe secundă, s.m., art. calul-putere, pl. cai-putere, art. caii-putere; simb. CP/(inter-naţional) HP.
calpuzan,-ă (înv.) Falsificator de bani. //(fig.) Om rău, ticălos, s.m., pl. calpuzani; s.f, g.-d. art. calpuzanei, pl. calpuzane.
caltaboş Câmat din măruntaie de porc, orez şi ingrediente [var. cartaboş s.m.] s.m., pl. caltaboşi, cal-turtjt Cal-de-apă. s.m. art. calul-turtit, pl. cai-turtiţi, art. caii-turtiţi.
calţavetă (înv., reg.) Jartieră, s.f, g.-d. art. calţavgtei, pl. calţavgte.
calul-dracului Cal-de-apă. s.m. art., pl. caii-dracului. calul-popii Cal-de-apă. s.m. art., pl. caii-popii. calup (pop.) 1. Calapod, tipar, formă (în olărit, cizmărie etc.). 2. Bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 3. Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton, lemn etc., folosită în construcţii. s.n., pl. calupuri.
calus 1. Ţesut osos care sudează capetele rezultate din fractura unui os. I~ vicios = sudare greşită a unei fracturi. 2. Ţesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale unei plante, cicatrizându-le. s.n., pl. căluşuri.
calusare (biol.) Formare a căluşului, s.f, g.-d. art. calusării, pl. calusări. caivados Rachiu distilat din cidru. s.n. calvar Chin, suferinţă; încercare grea. s.n., pl. calvaruri.
calvin,-ă (Adept) al calvinismului; calvinist, adj., s.m şi
f., pl. calvini,-e.
calvinesc,-ească Referitor la calvinism. adj., pl. calvineşti.
calvinism Doctrină protestantă întemeiată în sec. al XVI-lea de Calvin, s.n.
calvinist,-ă (înv.) Calvin, adj., s.m. şi f., pl. calvinişti,-ste.	.
calviniza tr. şi refl. A face să treacă sau a trece la calvinism. vb. I, ind. prez. 3 calvinizează. calvinizare Faptul de a (se) calviniza. s.f, g.-d. art. calvinizării.
caiviţje (livr.) Chelie, pleşuvie. s.f, art. calviţia, g.-d. art. calviţiei, pl. calviţii, art. calviţiile. cam 1. Aproximativ, aproape. 2. Destul de...; prea. adv. camaieu 1. (pict.) Grisaj. 2. Gravură (pe lemn) în tonurile aceleiaşi culori, s.n., pl. (2) camaieuri. camarad,-ă Tovarăş de arme, de clasă etc. s.m., pl. camarazi; s.f, g.-d. art. camaradei, pl. camarade, camaraderesc,-ească Referitor la camarad; prietenesc. adj., pl. camaradergşti. camaradergşte în mod prietenesc, colegial, adv. camaraderie Legătură de prietenie; colegialitate, s.f., art. camaraderia.g.-d. art. camaraderiei,/;/, camaraderii, art. camaraderiile.
camarilă Grup de favoriţi din anturajul unui suveran sau al unui şef de stat, care influenţează politica statului în interesul lor. s.f, g.-d. art. camarilei, pl. camarile.
camarot
170
camarot (mar.) Ospătar pe o navă. s.m., pl. camaraţi. camă Proeminenţă pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. s.f., g.-d. art. camei, pl. came. camănă Odgon de la năvodul de pescuit, de care se prind greutăţi de plumb, s.f, g.-d. art. camenei, pl. camene. camătă Dobândă excesivă pe care o încasează un cămătar, s.f, g.-d. art. cametei, pl. carnete, cambial,-ă (-bi-al) De cambie, adj., pl. cambiali,-e. cambie (-bi-e) Act prin care semnatarul se obligă să plătească o sumă de bani la o dată fixată dinainte; poliţă. s.f, art. cambia, g.-d. art. cambiei, pl. cambii, art. cambiile.
cambiu Ţesut vegetal care asigură creşterea în grosime a tulpinii şi a rădăcinii, {var. cambium í.h.] s.n., art. cambiul.
cambium v. cambiu.
cambodgian,-ă (dg pron. gi) (Locuitor) din Cam-bodgia. adj., s.m. şi f, pl. cambodgieni,-e. cambra tr. şi refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc. vb. I, ind. prez. 3 cambrează.	i
cambrare Acţiunea de a (se) cambra, s.f., g-ăr-art. cambrlrii, pl. cambrări.
cambrian1 (-bri-an) Prima perioadă a paleozoicului. s.n. cambrian2,-ă (-bri-an) Referitor la cambrian1. adj., pl. cambrieni,-e.
cambrară (rar) Arcuitură, curbură, s.f, g.-d. art. cam-bmrii, pl. cambruri.
cambulă/cambulă Peşte marin cu corpul turtit, cu amândoi ochii pe partea dreaptă, s.f., g.-d. art. cambulei/ cambulei, pl. cambule/cambule. cambuză Magazie de alimente pe o navă. s.f., g.-d. art. cambuzei, pl. cambuze.
cambuzier (-zi-er) 1. Persoană care se ocupă cu administrarea cambuzei pe o navă. 2. Chelner pe vapor, s.m., pl. cambuzigri.
camee 1. Piatră divers colorată, sculptată în relief, folosită ca podoabă. 2. Sculptură care imită o camee (1). s.f, ari. cameea, g.-d. art. camgei, pl. camge. cameleon (-le-on) 1. Reptilă tropicală care îşi schimbă culoarea pielii după cea a mediului înconjurător. 2. (fig.) Persoană care îşi schimbă purtarea, convingerile în funcţie de situaţie, s.m., pl. cameleoni. cameleonic,-ă (-le-o-) (livr.) Care îşi schimbă culoarea, //(despre oameni) Versatil, adj., pl. cameleönici,-ce. cameleonism (-le-o-) 1. însuşire a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului. 2. (fig.) Schimbare a atitudinii, a purtării cuiva în funcţie de împrejurări. s.n.
camelid (la pl.) Familie de erbivore rumegătoare, care cuprinde cămila, dromaderul şi lama; (la sg.) animal din această familie, s.n., pl. camelide. camelie (-li-e) Plantă ornamentală cu frunzele totdeauna verzi şi cu flori albe sau roşii, s.f, art. camglia, g.-d. art. camgliei, pl. camglii, art. camgliile. camelină Plantă din familia cruciferelor, cu flori galbene şi cu seminţe bogate în ulei. s.f., g.-d. art. came-linei, pl. cameline.
camelotă (rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă, s.f., g.-d. art. camelfitei, pl. camelate. camembgrt (camambgr) (fr.) Brânză fermentată, grasă şi moale, s.n., art. camembgrt-ul, pl. (soiuri) camembgrt-uri.
cameral,-ă 1. Referitor la camera reprezentativă. 2. (muz.)
De cameră, adj., pl. camerali,-e.
cameralism Doctrină cu caracter economic, financiar,
administrativ etc. despre conducerea statului, apărută în
Germania, în secolul al XVII-lea. s.n.
cameraman Operator la televiziune, care utilizează
camera de luat vederi, s.m., pl. cameramani.
cameră A. 1. încăpere într-o clădire. ~ de zi. /Muzică de ~ = compoziţie muzicală pentru un număr mic de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială. ~ de comandă. ~ de lucru. /~ obscură = încăpere întunecată în care se prelucrează materialul fotografic. ~ frigorifică (sau refrigerentă) = cameră izolată termic în care se menţine o temperatură mai joasă decât cea a mediului ambiant. 3. ~ de ardere (sau de combustie) = spaţiu închis în care arde un combustibil la motoarele cu ardere internă. 4. ~ de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imagini succesive ale obiectelor pe o peliculă fotosensibilă. ~ de televiziune -aparat complex pentru înregistrarea imaginilor şi transpunerea lor în semnale video. 5. Tub de cauciuc umplut cu aer, care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; balon de cauciuc umplut cu aer, situat în interiorul anvelopei, la unele mingi de sport. B. (zool.) ~ paleală (sau ~ a mantalei) = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. C. 1. Denumire dată adunării legislative în unele ţări. 2. (ec.) Instituţie care sprijină activitatea dintr-un anumit domeniu. ~ de comerţ, s.f, g.-d. art. camerei, pl. camere, camerier (-ri-er) (înv.) Servitor care avea grijă de camera de dormit şi de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet, s.m., pl. camerigri.
camerist (înv.) Om de serviciu care îngrijea camerele dintr-o instituţie; odăiaş. s.m., pl. camerişti. cameristă 1. Fată în serviciul personal al unei doamne.
2.	Femeie de serviciu care face curăţenie în birouri, camere de hotel etc. s.f, g.-d. art. cameristei, pl. cameriste.
camerton Instrument format din tuburi sonore, folosit la acordarea instrumentelor muzicale, s.n., pl. camer-tanuri.
camerunez,-ă (Locuitor) din Camerun, adj., s.m. şi f, pl. camerunezi,-e.
camfor Substanţă cu miros caracteristic, volatilă, folosită în medicină, s.n.
camforat,-ă Care conţine camfor, adj., pl. camforaţi,-te. camforcă (reg.) Suport metalic mobil sau mică sobă portativă care serveşte la încălzit mâncarea, s.f, g.-d. art. camforcii, pl. camforci.
camgarn Stofă de calitate superioară, din fire netede de lână. s.n.
camilafcă Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, purtat de prelaţii ortodocşi în anumite ocazii, s.f, g.-d. art. camilafcei, pl. camilafce.
camion (-mi-on) 1. Autocamion. 2. Vehicul cu tracţiune animală, pentru transportul de mărfuri sau de materiale. s.n., pl. camioane.
camionagiu (-mi-o-) Persoană care transportă mărfuri cu camionul, s.m., art. camionagiul, pl. camionagii, art. camionagiii
camionaj (-mi-o-) 1. Transport de mărfuri cu camioanele. 2. întreprindere, serviciu care face transporturi cu camionul (1). s.n.
camionar (-mi-o-) (rar) Camionagiu, s.m., pl. camio-nari.
camionetă (-mi-o-) Autocamionetă. s.f, g.-d. art. camionetei, pl. camionete.
camizol (înv.) Haină scurta, de casă, pe care o purtau femeile, s.n., pl. camizfile.
camohas (înv,) Un fel de stofă de mătase orientală, s.n.
camQrra (it.) Mafia siciliană. s.f.
campa intr. (despre militari sau turişti) A sta un timp în
corturi, vb. I, ind. prez. 3 campează.
campadyră (rar) Deschizătură în acoperişul unei case
ţărăneşti, pentru a lăsa să iasă fumul, s.f, g.-d. art. cam-
padurii, pl. campaduri.
171
cană
campament (înv.) Instalare temporară, în corturi, a unei untităţi militare, a unui grup de turişti etc. s.n., pl. campamente.
campanelă (înv.) Clopoţel, s.f., g.-d. art. campanelei, pl. campanele.
campanie (-ni-e) 1. Totalitatea operaţiilor militare executate într-o perioadă de timp pe câmpul de luptă. IDe ~ = destinat să fie folosit pe front. Pat de - = pat care se strânge pentru a fi mai uşor transportat. 2. Acţiune dusă în vederea realizării unor sarcini într-o perioadă dată. ~ electorală. /~ de presă = mobilizare a opiniei publice prin articole de presă, în favoarea sau împotriva unei acţiuni, unei persoane etc. s.f, art. campania, g.-d. art. campaniei, pl. campanii, art. campaniile, campanilă 1. Clopotniţă sub formă de turn înalt, construită separat de biserică, caracteristică arhitecturii italiene. 2. Turnuleţ situat deasupra unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. s.f, g.-d. art. campanilei, pl. campanile.
campanuîacee (la pl.) Familie de plante erbacee cu flori albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoţel; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. campanu-laceea, g.-d. art. campanulaceei, pl. campanuîacee. campanulă (bot.) Clopoţel (2). s.f., g.-d. art. campa-nulei, pl. campanule.
camping (chemping) (angl.) Loc în care sunt instalate corturi sau căsuţe pentru turişti. //Faptul de a trăi în aer liber, în cort. s.n., pl. campinguri, campion,-oană (-pi-on) 1. Persoană, echipă etc. care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă. 2. Apărător al unei cauze, al unei idei etc. s.m., pl. campioni; s.f., g.-d. art. campioanei, pl. campioane, campionat (-pi-o-) 1. Competiţie organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situaţia, calitatea de campion, s.n., pl. campionate, campos (os pron. uş) (port.) Nume dat platourilor braziliene acoperite cu ierburi, arbori şi arbuşti, s.n. pl. campus Complex universitar care cuprinde construcţii şi dotări pentru locuit, învăţământ, cercetare etc. s.n., pl. campusuri.
Camufla tr. şi refl. 1. A (se) ascunde de ochii inamicului. Iltr. A acoperi o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopţii. 2. (fig.) A (se) ascunde, a (se) deghiza, vb. /, ind. prez. 3 camuflează, camuflaj Camuflare; (concr.) material întrebuinţat pentru camuflare, s.n., pl. camuflaje, camuflare Acţiunea de a (se) camufla, s.f, g.-d. art. camuflării, pl. camuflări.
cana/canea Cep de lemn sau de metal, cu robinet de scurgere, care serveşte la scoaterea lichidului dintr-un vas. s.f, art. canaua/caneaua, g.-d. art. canalei/canelei, pl. canale/canele, art. canalele/canelele. canabicultgr Cultivator de cânepă indiană, s.m., pl. canabicultori.
canabinacee (la pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip cânepa; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. canabinaceea, g.-d. art. canabi-nacgei, pl. canabinacee.
canabină Substanţă răşinoasă extrasă din cânepa indiană. s.f, g.-d. art. canabinei.
canabis 1. Cânepă indiană. 2. Stupefiant extras din canabis (1). s.n.
canadian,-ă (-di-an) (Locuitor) din Canada, adj., s.m., pl. canadieni,-e.
canadiană (-di-a-) Haină scurtă, impermeabilă; vindiac. s.f., pl. canadiene.
canadiancă (-di-an-) Locuitoare din Canada, s.f, g.-d.
art. canadiencei, pl. canadience.
canaf (rar) Ciucure, s.n./s.m., pl. cangfuri/canafi.
canafas Pânză rară, din fire de cânepă, folosită ca furnitură la îmbrăcăminte, s.n.
canal 1. Albie naturală sau artificială, care leagă două mări, două fluvii etc. şi serveşte la irigări, la navigaţie etc. //Arteră de circulaţie pe apă. 2. Conductă destinată transportului lichidelor. 3. Tub de comunicaţie în organismele animale sau vegetale. ~ lacrimal. 4. Cale de transmitere a semnalelor audio-vizuale. ~ de televiziune.
5.	(fig.) Izvor de informaţii, s.n., pl. canale, canalagiu Muncitor care lucrează la întreţinerea canalizării. s.m., art. canalagiul, pl. canalagii, art. canalagiii. canale (reg.) Plantă erbacee ornamentală, cu frunze lanceolate. s.f. pl, art. canalele. canaMcul Nume dat canalelor mici din ţesuturile organismului. s.n., pl. canahcule.
canalicular,-ă Cu canalicule. adj., pl. canaliculari,-e. canalie (-li-e) Persoană josnică; mişel, ticălos, secătură. s.f, art. canalia, g.-d. art. canaliei, pl. canalii, art. canaliile.
canaliza ir l.A îndrepta cursul unei ape spre un canal; (fig.) a dirija o acţiune într-o anumită direcţie. 2. A dota
o	localitate cu canale de scurgere, vb. I, ind. prez. 3 canalizează.
canalizabil,-ă Care poate fi canalizat, adj., pl. canali-zabili.-e.
canalizare 1. Acţiunea de a canaliza. 2. Sistem de lucrări tehnice, conducte etc., destinat colectării şi evacuării apelor uzate, s.f, g.-d. art. canalizării, pl. canalizări. canalizator,-oare (şi fig.) Care canalizează, adj., pl canalizatori,-oare.
canalizaţie (-ţi-e) (rar) 1. Instalaţie aeriană, subterană sau submarină care distribuie energie electrică. 2. Canalizare. s.f., art. canalizaţia, g.-d. art. canalizaţiei, pl. canalizaţii, art. canalizaţiile.
canapea Piesă de mobilier capitonată, cu spătar şi cu braţe, pe care se poate şedea sau dormi, s.f, art. canapeaua, g.-d. art. canapelei, pl. canapele, art. canapelele, canar Mică pasăre cântătoare cu pene galbene, s.m., pl. canari.
canara (rar) 1. Stâncă (în mare). 2. (reg.) Păşune, s.f, art. canaraua, g.-d. art. canaralei, pl. canarale, art. cana-ralele.	'
canarisi 1. refl. (despre nave) A se înclina transversal din cauza unei spărturi, a încărcăturii etc. 2. tr. A înclina transversal o navă pentru a-i curăţa sau repara carena. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. canarisesc, imperf. 3 sg. canarisea; conj. prez. 3 să canarisească. canarisjre Acţiunea de a (se) canarisi. s.f, g.-d. art. canarisirii, pl. canarisiri.
canastă Joc de cărţi care constă în realizarea de serii de şapte cărţi cu aceeaşi valoare, s.f, g.-d. art. canastei, pl. canaste.
canat1 Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării, s.n., pl. canate.
canat2 1. Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită o uşă, o fereastră etc. 2. Toc, pervaz de uşă. s.n., pl. canaturi.
canava Ţesătură rară din bumbac, pe care se execută broderii, s.f, art. canavaua, g.-d. art. canavalei, pl. canavale, art. canavalele.
canavaţă/canavăţ (înv.) Pânză groasă, de cânepă. s.f./s.n.
cană1 (bot.) Belşiţă. s.f, g.-d. art. canei, pl cane. cană2 1. Vas cu toartă folosit la băut sau la scos lichidul din alt vas. //Conţinutul unui astfel de vas. 2. Recipient de formă paralelipipedică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, în filaturi, s.f., g.-d. art. cănii, pl. căni.
cancan
172
cancan1 Vorbe răutăcioase la adresa cuiva, s.n., pl. cancanuri.
cancgn2 Numele unui dans de cabaret răspândit în Franţa, executat numai de femei; frencli-cancan; melodia acestui dans. s.n., pl. cancanuri. cancanier,-ă (-ni-er) (rar) Bârfitor. adj., pl. canca-ni§ri,-e.
cancelar 1. Şeful guvernului în unele state. 1- federal = şeful guvernului în Germania şi în Austria. ILord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia. //Şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare. //Şef administrativ al unor universităţi americane. 2. Şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale în Evul Mediu. s.m., pl. cancelari.
cancelariat (-ri-at) Funcţia de cancelar; loca! unde îşi exercită cancelarul atribuţiile, s.n., pl. cancelariate. cancelarie (-ri-e) I. Birou într-o instituţie, destinat lucrărilor administrative. //Sală într-o şcoală, unde se adună cadrele didactice. 2. Serviciu în cadrai reprezentanţelor diplomatice şi consulare, s.f, art. cancelaria, g.-d. art. cancelariei, pl. cancelarii, art. cancelariile, canceiling (chgnsăling) (angl., mar.) Clauză înscrisă într-un contract de transport, potrivit căreia contractul £e poate rezilia dacă nava nu a sosit în portul de încărcare la termenul convenit, s.n.
cancer 1. Termen general pentru diferite forme de tumori; neoplasm. 2. Boală a plantelor afectate de unele ciuperci şi bacterii parazite. 3. (fig.) Flagel, s.n.. pl. cancere. canceriferm,-ă Care are forma unui cancer, adj., pl. canceriformi,-e.
cancerigen1 Substanţă, factor etc. care poate provoca apariţia cancerului, s.n., pl. cancerigene. cancerigen2,-ă Care poate provoca apariţia cancerului; oncogen. adj., pl. cancerigeni, -e. canceriza tr. şi refl. A (se) transforma în cancer, vb. I, ind. prez. 3 cancerizează.
cancerofobje Teamă patologică de cancer, s.f, art. cancerofobia, g.-d. art. cancerofobiei, pl. cancerofobii, art. cancerofobii le.
cancerogeneză (med.) Carcinogeneză. s.f. g.-d. art. cancerogenezei, pl. cancerogeneze. cancerolog,-ă (med.) Oncolog, s.m., pl. cancerologi: s.f, g.-d. art. cancerologei, pl. cancerologe. cancerologie (med., rar) Oncologie, s.f, art. cance-rologia, g.-d. art. cancerologiei. canceros,-oasă I. adj. Referitor la cancer. II. s.m. şi f. Persoană bolnavă de cancer, adj., s.m. şi f., pl. canceroşi,-oase.
canci (arg.) (Absolut) nimic, de loc. adv. cancioc 1. Unealtă în formă de lingură mare, folosită de zidari. 2. Vas pentru luat probe petroliere din instalaţii. [var. canciog s.k.] s.n., pl. canciocuri. canclog v. cancioc.
candel Zahăr cristalizat în prisme transparente, //(adj.) Zahăr ~. s.n.
candelabru Suport cu mai multe braţe pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. s.n., art. candelabrul, pl. candelabre.
candelă 1. Lampă cu ulei care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de măsură a intensităţii luminii.
3.	Stâlp de lemn întrebuinţat la susţinerea unui tunel înainte de turnarea betonului, s.f, g.-d. art. candelei, pl. candele.
candid,-ă/candid,-ă Plin de candoare, nevinovat, neprihănit, adj., pl. candizi,-de/candizi,-de. candida1 Gen de ciuperci care provoacă infecţii, s.f, g.-d. art. candidei.
candida2 intr. I. A-şi depune candidatura într-o alegere. 2. A se prezenta la un concurs sau la un examen. vb. I, ind. prez. 3 candidează.
candidat,-ă Persoană care candidează; concurent, s.m., pl. candidaţi; s.f., g.-d. art. candidatei, pl. candidate, candidatură Faptul de a candida2; calitatea de candidat. s.f, g.-d. art. candidaturii, pl. candidaturi, candidoză Infecţie a mucoaselor şi a pielii provocată de unele ciuperci candida, s.f, g.-d. art. candidazei. candoare Nevinovăţie, puritate morală. //Naivitate. s.f, g.-d. art. candarii, pl. candQri. candriu,-ie (fam.) I. Ţicnit, smintit. 2. Ameţit de băutură. adj., pl. candrii, canea v. cana.
caneffirâ (ant.) I. Femeie tânără care purta pe cap un coş cu cele necesare sacrificiilor religioase. 2. Statuie reprezentând o caneforă (I). s.f, g.-d. art. caneferei, pl. canefore.
canela tr. A face caneluri pe o suprafaţă, vb. I, ind. prez. 3 canelează.
canelare Acţiunea de a canela. s.f. g.-d. art. canelării. canelură l. Fiecare dintre şanţurile înguste care brăzdează, de obicei vertical, suprafaţa unei piese, a unei coloane etc. //Şanţ pe suprafaţa unor piese de maşini, care serveşte la îmbucarea cu alte piese; nut. 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. s.f., g.-d. art. canelurii, pl. caneluri. canetă Ţeavă pe care se înfăşoară firul de bătătură, s.f, g.-d. art. canetei, pl. canete.
canevas (înv.) I. Schiţă a unui desen. 2. Reţea de linii trasate în vederea întocmirii unei hărţi, s.n., pl. caneva^ suri.
cange l. Prăjină de lemn cu cârlig de fier la un capăt, folosită la prinderea unor obiecte aflate la distanţă.
2.	Gheară ascuţită şi întoarsă a păsărilor răpitoare, s.f, g.-d. art. căngii, pl. căngi.
cangrena refl. (despre ţesuturi) A face o cangrenă. [var. gangrena vb.] vb. /, ind. prez. 3 se cangrenează, cangrenare Faptul de a se cangrena, s.f, g.-d. art. cangrenării, pl. cangrenări.
cangrenă (med.) Distrugere prin putrezire a unui ţesut viu dintr-un organism, [var gangrenă s.f.] s.f, g.-d. art. cangrenei, pl. cangrene.
cangrenos,-oasă Cu aspect de cangrenă, [var. gan-grencjs,-oâsă adj.] adj., pl. cangrenaşi,-oase. cangur Mamifer ierbivor din Australia, cu coadă lungă şi cu picioarele anterioare scurte, s.m., pl. canguri, canibal,-ă I. Antropofag. 2. (fig.) Om crud, sălbatic. s.m.. pl. canibali; s.f, g.-d. art. canibalei, pl. canibale, canibalic,-ă De canibal, adj., pl. canibalici,-ce. canibalism l. Antropofagie. 2. (fig.) Cruzime, sălbăticie. s.n.
canicular,-ă De caniculă; dogoritor, adj., pl. caniculari,^.
caniculat,-ă (bot., despre un organ) Cu şanţuri semicirculare. adj.,pl. caniculaţi,-te. caniculă l. Perioadă (între 22 iulie şi 23 august) în care steaua Sirius răsare şi apune odată cu soarele. 2. Căldură mare, dogoritoare; arşiţă, s.f, g.-d. art. caniculei, pl. canicule.
canicultură Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea şi dresajul câinilor, s.f., g.-d. art. caniculturii. canid (la pl.) Familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile, din care fac parte câinele, vulpea etc.; (la sg.) animal din această familie, s.n., pl. canide. canin1 Fiecare dintre cei patru dinţi lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între incisivi şi măsele, s.m., pl. canini. canin2,-ă De câine, referitor la câine, adj., pl. canini,-e. canifin (-nion) Vale adâncă şi foarte strâmtă, cu pereţi abrupţi, s.n., pl. canioane.
camotă Sumă de bani oferită de jucătorii de cărţi pentru acoperirea unor cheltuieli; vas în care se strâng aceşti bani. s.f, g.-d. art. canifitei, pl. caniate.
173
cantonament
canjsă Crescătorie de câini. s.f. g.-d. art. canjsei,pi cănise.
canistră Bidon cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. s.f, g.-d. art. canistrei, pi canistre.
canistrelă (mar.) Inel despicat de lemn, de metal sau de frânghie, folosit pentru a prinde un obiect sau pentru a executa o manevră, s.f, g.-d. art. canistrelei, pl. canistrele.
caniş Specie de câini cu părul creţ. s.m., pl. canişi, caniţie (-ţi-e) Albire totală sau parţială a părului, s.f, art. caniţia, g.-d. art. caniţiei. cannelloni (it.) Paste făinoase pentru supă. s.m. pl. canoe 1. Barcă uşoară, condusă cu ajutorul unei pagăi din poziţia în genunchi. //Sport practicat cu canoea (1).
2.	Barcă uşoară folosită de amerindieni, s.f., art. canoea, g.-d. art. cancjei, pl. canoe.
canoist,-ă Sportiv care practică sportul cu canoea. s.m.. pl. canoişti; s.f, g.-d. art. canoistei, pl. canoiste. canon 1. Regulă, dogmă bisericească, //(fig.) Normă de conduită. 2. Pedeapsă care se dă pentru încălcarea unui canon (1). //Chin, suferinţă. 3. Regulă caracteristică artei anumitor epoci. 4. Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeaşi melodie. 5. Cântare bisericească; (p. ext.) cântec; glas. 6. Ansamblul cărţilor considerate sfinte. 7. Literă de tipar având corpul de 36 de puncte tipografice, s.n., pl. canoane.
canonadă Tragere de artilerie executată cu mai multe guri de foc, într-un timp scurt, s.f, g.-d. art. canonadei, pl. canonade.
canongrh Monah însărcinat cu ceremonialul slujbei în bisericile ortodoxe, s.m., pi canonarhi. canoneală (pop.) Caznă, trudă, chin. s.f., g.-d. art. canonglii, pi canongli.
canoni refl. şi tr. (pop.) A (se) chinui, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pi canongsc, imperf 3 sg. canonea; con/, prez. 3 să canonească.
canonlgl,-ă (-ni-al) (rar) Canonic2, adj., pi canonigJi,-e. cangnic1 Preot catolic care face parte din consiliul episcopal, s.m., pi canenici. cananie2,"ă Potrivit canoanelor; canonial. /Scriitor ~ = scriitor reprezentativ pentru o anumită direcţie sau etapă literară, prezent în manuale şi în antologii. //Recunoscut de biserică. /Drept ~ = drept bisericesc, adf, pi canonici,-ce. canonlcat Demnitate de canonic1, s.n. canonlcltgţte însuşirea de a fi canonic2, s.f, g.-d. art. canonicitflţii.
canonlgră (-ni-e-) Navă mică de luptă pentru patrulare, escortare etc. s.f., g.-d. art. canonigrei, pi canonigre. canoniza tr- A trece în rândul sfinţilor o persoană decedată. vb. I, ind. prez. 3 canonizează, canonizare Faptul de a canoniza, s.f, g.-d. art. canonizării, pi canonizări.
canota intr. (spoit) A vâsli. vb. I, ind. prez. 3 canotegză. canotaj Nume dat sporturilor nautice practicate folosind ambarcaţiuni cu vâsle. s.n. canotigr,-ă (-ti-er) (rar) Canotor, s.m., pl. canotigri; s.f, g.-d, art. canotigrei, pi canotigre. canotieră (-ti-e-) Pălărie de paie cu borurile drepte, s.f, g.-d. art. canotigrei, pi canotigre. canotor,-ogre Sportiv care se ocupă cu canotajul; canotier. s.m., pi canotQri; s.f, g.-d. art. canotoarei, pl. canotoare.
cant 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a coperţii de carton care depăşeşte dimensiunile unei cărţi legate, ale unui registru etc. 3. Muchie de alunecare a schiurilor. s.n., pi canturi.
cantabil,-ă Care se poate cânta; armonios; melodios. adj., pi cantabili,-e.
cantabile1 (it., muz.) în mod melodios, expresiv, adv. cantabile2 (it., muz.) Parte dintr-o lucrare muzicală instrumentală cântată, s.n.
cantabilitate 1. însuşire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă. 2. Calitate a versurilor de a fi muzicale, s.f., g.-d. art. cantabilităţii. cantabric,-ă Referitor la cantabri. adj., pl. cantabrici,-ce.
cantabru,-ă (Persoană) care aparţinea unei vechi populaţii spaniole supuse de romani, adj., s.m. şi f, pl. cantabri,-e.
cantalup Varietate de pepene galben, cu fructul turtit şi
cu miezul aromat, s.m., pl. cantalupi.
cantando (it., muz.) Cantabile, adv.
cantar 1. Vas de băut cu picior, folosit de greci şi de
romani. 2. Fântână de forma unui vas din care ţâşnea
apa. s.n., pl. cantare.
cantaragiu Salariat la gară, la vamă etc. care cântăreşte mărfurile, s.m., art. cantaragiul, pl. cantaragii, art. cantaragiii.
cantandă Insectă verde-aurie din care se extrage o substanţă folosită în industria farmaceutică, s.f., g.-d. art. cantaridei, pl. cantaride.
cantarldină (farm.) Substanţă extrasă din cantaridă. s.f, g.-d. art. cantaridinei.
cantată Compoziţie muzicală cu caracter solemn, pentru voce, cor şi orchestră, s.f, g.-d. art. cantatei, pl. cantate. cantautQr,-oare Cântăreţ care îşi compune singur textele. s.m., pl. cantautari; s.f, g.-d. art. cantautoarei, pl. cantautogre.
canter Galop scurt şi uşor. s.n. cantilenă 1. Cântec liric sau epic. 2. Melodie sentimentală cu ritm uniform, s.f., g.-d. art. cantilgnei, pl. cantilgne.
cantină 1. Local unde se serveşte masa studenţilor, muncitorilor etc. 2. (ieşit din uz) încăpere în interiorul unei unităţi militare, unde se puteau cumpăra alimente ;i diferite obiecte, s.f., g.-d. art. cantinei, pi cantine. cantlnigr,-ă (-ni-er) Administrator al unei cantine, s.m., pl. cantinigri; s.f, g.-d. art. cantinigrei, pi cantinigre. cantitate 1. Număr, mărime. 2. Proprietate oare poate fi reprezentată printr-un număr obţinut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare, //(fam.) ~ neglijabilă = persoană, lucru care nu prezintă importanţă. //Tot ceea ce poate fi numărat, măsurat sau cântărit. 3. Durata rostirii unui sunet, a unei silabe. 4. Ansamblul determinărilor exprimate prin volum, durată, număr, mărime etc. s.f, g.-d. art. cantităţii, pi cantităţi.
cantitativ,-ă Referitor la cantitate. /Analiză ~ = determinare a proporţiilor diferitelor elemente dintr-o substanţă. adj., pi cantitativi,-e. canto Muzică vocală, s.n., art. cantoul. cantgn 1. Clădire din apropierea unei căi de comunicaţii, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia, care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier. 2. Subunitate în administraţia pădurilor; locuinţa pădurarului. 3. Diviziune teritorial-administrativă în unele ţări. //Fiecare dintre statele care compun Confederaţia Elveţiană, s.n., pl. cantoane, cantona 1. intr. A se instala într-un cantonament. HA rămâne pe loc. 2. refl. (fig.) A se limita, vb. /, ind. prez. 3 cantonează.
cantonai,-ă Referitor la cantoane (3). Drum ~. adj., pl. cantonali,-e.
cantonament 1. Staţionarea temporară (a unor unităţi militare) într-o localitate, în afara cazarmei. 2. Loc special amenajat pentru cazarea şi antrenamentul sportivilor înaintea participării la o competiţie. 3. Perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun, în vederea unei competiţii, s.n., pl. cantonamente.
cantonier
174
cantonier,-ă (-ni-er) Persoană însărcinată cu supravegherea şi întreţinerea unui sector de şosea sau de cale ferată, s.m., pl. cantonieri; s.f., g.-d. art. cantonierei, pl. cantoniere.
cantonieriţă (-ni-e-) (rar) Cantonieră; soţia cantonierului. s.f., g.-d. art. cantonieriţei, pl. cantonieriţe. cantor Cântăreţ de biserică, s.m., pl. cantori, cantoră (înv., reg.) Birou, cancelarie, s.f, g.-d. art. cantorei, pl. cantore.
canţonă 1. Poezie lirică italiană medievală, cu caracter erotic. 2. Cântec din epoca Renaşterii, devenit, cu timpul, o piesă instrumentală, s.f, g.-d. art. canţonei, pl. canţone.
canţonetă 1. Cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 2. Poezie lirică italiană cu versuri scurte, s.f, g.-d. art. canţonetei, pl. canţonete.
cantonier (-ni-er) Culegere italiană de poezii de dragoste. ~ul lui Petrarca, s.n., pl. canţoniere. canulă Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuinţat în medicină în diferite operaţii chirurgicale sau pentru spălaturi interne, s.f, g.-d. art. canulei, pl. canule. canură (pop.) Nume dat firelor scurte de lână rămase după dărăcit şi folosite pentru ţesături mai groase, ''S.f, g.-d. art. canurii, pl. canuri.
caoijn Rocă argiloasă, de culoare albă, cu întrebuinţări în industria ceramicii, a sticlei etc. s.n. caolimt Silicat de aluminiu hidratat, component al cao-linului. s.n.
cap1 A. I. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau partea anterioară la animale, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ICu noaptea (sau, mai rar, cu ziua) în ~ = dis-de-dimineaţă. Cu un ~ mai sus = cu mult mai sus. Cu ~ul plecat = umilit, ruşinat. Din ~ până-n picioare = de sus până jos. (fam.) Bătut (sau căzut) în ~ = tâmpit, prost. A se da peste ~ = a) a face tumbe; b) a face imposibilul. A da (ceva) peste ~ = a) a schimba ordinea lucrurilor, a ideilor; b) a lucra superficial, de mântuială. A da peste ~ (paharul, băutura etc.) = a înghiţi dintr-o dată conţinutul unui pahar. A-şi pierde ~ul = a se zăpăci. A scoate ~ul în lume = a ieşi în societate. A se da (sau a se izbi) cu ~ul de toţi pereţii = a regreta o greşeală făcută. A cădea pe ~ul cuiva - a veni pe neaşteptate şi a deranja pe cineva. A sta (sau a şedea, a se ţine) de ~ul cuiva sau a se pune pe ~ul cuiva = a insista pe lângă cineva. A sta (sau a şedea) pe ~ul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plic-tisindu-l etc.). A se duce de pe ~ul cuiva = a lăsa pe cineva în pace. ~ de familie = bărbatul dintr-o familie. //Parte a monedei care are imprimat un chip. //(la fotbal) Lovitură cu capul. 2. Căpătâiul patului. 3. Individ, om.
4.	(Fig.) Minte, gândire, judecată. IA fi greu de - = a fi prost. Fără ~ = (în mod) negândit. Cu scaun la - = cu judecată dreaptă. A des-chide (cuiva) ~ul = a lămuri (pe cineva). A suci (sau a învârti, a întoarce) ~ul cuiva = a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească, (jur) ~ de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea. B. 1. Vârf sau extremitate a unui obiect. I~ de pod = loc aflat pe teritoriul inamic dincolo de un curs de apă, de un defileu, etc.; forţe care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor. ~ la (sau în) ~ = cu părţile extreme alăturate. ~ de ţară = hotar. Nu-i (un) ~ de ţară = nu-i nimic grav. A sta (sau a şedea, a se ridica) în ~ul oaselor = a se ridica stând în pat. 2. Partea de dinainte; început; partea principală, l-ul mesei = locul de onoare la masă. //(cu sens temporal) Sfârşit! A-i da de ~ = a rezolva. 3. Bucă-ţică dintr-un obiect; lucru lipsit de importanţă. INiciun ~ de aţă = absolut nimic. Până la un ~ de aţă = tot. 4. ~ magnetic = transductor electromagnetic folosit la magnetofoane pentru operaţii de înregistrare sau de ştergere, s.n.. pl. capete.
cap2 Căpetenie, şef, conducător, s.m., pl. capi. cap3 Parte a uscatului care înaintează în mare; promontoriu. s.n., pl. capuri.
capabil,-ă Apt pentru ceva; înzestrat, adj., pl. capabili,-e. capac Acoperitoare a deschizăturii unui vas, a unei lăzi etc. IA pune ~ cuiva = a închide gura cuiva cu un răspuns potrivit. Asta pune ~ la toate = asta e prea de tot. Caşcaval la ~ = caşcaval prăjit în tigaie. Ouă la ~ = ochiuri prăjite, s.n., pl. capace, capacimetru Instrument cu care se măsoară capacitatea electrică, s.n., art. capacimetrul, pl. capacimetre. capacitate 1. însuşirea de a fi încăpător. //Volumul unui recipient. 2. Posibilitatea, priceperea de a realiza ceva; aptitudine. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operaţie. 4. Posibilitatea pe care o are un sistem, un corp etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 5. Aptitudine a unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. //Persoană capabilă. 6. (jur.) Drept, putere legală de a face un act.
7.	Obiectiv industrial, economic cu un anumit profil.
8.	Examen la sfârşitul a opt clase elementare, s.f, g.-d. art. capacităţii, pl. capacităţi.
capacitiv,-ă (tehn.) Referitor la capacitatea electrică care se comportă ca un condensator electric, adj., pl. capacitivi,-e,
capaucă (reg.) Femela copoiului, s.f, g.-d. art. capau-cei, pl. capauce.
capă 1. Pelerină scurtă de blană sau de stofa. IDe ~ şi spadă = (despre filme, opere literare) de aventuri, cu multe dueluri, lupte etc. 2. Dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor, montat la maşini, la fierăstraie etc.
3.	(mar.) Orientare pe care o ia o navă pe timp neprielnic, cu vânt puternic, s.f, g.-d. art. capei, pl. cape. capăt 1. Margine, limită a unui lucru, a unei perioade, a unei stări. IDe la ~ = de la început. Fără ~ = fară sfârşit. în - = în frunte. Până la ~ = până la sfârşit; până la ultimele consecinţe. La ~ul lumii (sau al pământului) = foarte departe. A o scoate la ~ cu ceva = a ieşi cu bine dintr-o încurcătură. A o scoate la ~ cu cineva = a se înţelege cu cineva. 2. Fragment, bucăţică de... s.n., pl. capete.
capcană (şi fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. IA cădea în ~ = a fi păcălit, s.f., g.-d. art. capcanei, pl. capcane.
cap de bour Nume dat primelor mărci poştale româneşti, având pe ele desenat capul unui bour. s.n. + prep. + s.m.
cap-de-cocoş (bot.) Dulcişor. s.m., art. capul-de-cocoş.
cap-de-mort (entom.) Strigă; capul-lui-Adam. s.m., art. capul-de-mort.
capela tr. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. vb. I, ind. prez. 3 capelează.
capelan Preot la o capelă2 (catolică). s.m.,pl. capelani. capelă1 Şapcă de postav cu cozoroc, purtată de militari. s.f, g.-d. art. capelei, pl. capele. capelă2 Biserică izolată, fără parohie; paraclis. //încăpere cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. s.f, g.-d. art. capelei, pl. capele. capelă3 l. Orchestră de proporţii reduse; fanfară militară. 2. Grup de corişti, s.f, g.-d. art. capelei, pl. capele, capeijnă (med.) Bonetă sau bandă circulară elastică ori din ghips, folosită pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea protezelor chirurgicale etc. s.f, g.-d. art. capelmei, pl. capeHne.
capelmaistru Dirijor al unei orchestre mici sau al unei fanfare militare, s.m., art. capelmaistrul, pl. capelmaiştri, art. capelmaiştrii.
capeluţă Diminutiv al lui capelă1, s.f., g.-d. art. cape-luţei, pl. capeluţe.
175
capot
caper Arbust spinos care creşte în regiunile calde ale Europei, având flori albe sau roşii, s.m., pl. caperi. caperă Boboc al caperului, folosit drept condiment. s.f, g.-d. art. caperei, pl. capere. capeş,-ă (rar) Energic; încăpăţânat, adj., pl. capeşi,-e. capia (-pi-a) Soi de ardei, lung şi roşu. (adj.) Ardei ~. s.m., pl. capia.
capie (-pi-e) Boală a oilor, care se manifestă prin ameţeli şi mişcări dezordonate. //Animalul care suferă de această boală, s.f., art. capia, g.-d. art. capiei. capilar,-ă 1. Subţire, îngust. /Vase ~ = cele mai mici vase sangvine, care servesc la hrănirea ţesuturilor şi stabilesc legătura între vene şi artere. 2. Referitor la capila-ritate. /Tub ~ = tub îngust în care se manifestă fenomenul de capilaritate. adj., pl. capilari,-e capilaritate 1. Proprietate a fluidelor de a se ridica sau de a coborî, fără intervenţii din afară, în tuburi foarte subţiri. 2. Ansamblu de fenomene care se produc la suprafaţa unui lichid, s.f, g.-d. art. capilarităţii. capilarită Inflamaţie a vaselor capilare, s.f, g.-d. art. capilaritei, pl. capilarite.
capilaroscopie Studiul circulaţiei capilare, s.f, art. capilaroscopia, g.-d. art. capilaroscopiei. capişon 1. Glugă din stofa groasă, cu unul sau două colţuri. 2. Apărătoare la coşul de fum. 3. Hamaşament de protecţie a capului contra insolaţiei la caii de curse, s.n., pl. capişoane.
capişte (înv.) Templu, altar dedicat zeităţilor antice; (p. ext.) biserică de rit neortodox. s.f, g.-d. art. capiştii, pl. capişti.
capital1 l. Avuţie sub formă de valori, bunuri, mărfuri.
2.	Sumă mare de bani investiţi într-o afacere. /~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă. s.n., pl. capitaluri.
capital2,-ă 1. Fundamental, esenţial; de primă importanţă. 2. (despre caractere tipografice, şi s.f.) Cu dimensiuni mai mari decât litera obişnuită; majuscul, verzal.
3.	Pedeapsă ~ = pedeapsă cu moartea, adj., pl. capitali,-e. capitală 1. Oraş în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. [var. (înv.) capitalie .s./C] s.f, g.-d. art. capitalei, pl. capitale.
capitalband (rar) Şiret colorat cu care se întăreşte cotorul unei cărţi sau al unui registru, s.n. capjtalie v. capitală.
capitalism Sistem politico-economic bazat pe proprietatea particulară asupra mijloacelor de producţie, s.n. capitalist,-ă I. adj. Referitor la capitalism. II. s.m. şi f. Persoană care deţine capital, adj., s.m. şi f., pl. capitalişti,-ste.
capitaliza tr. A transforma ceva în capital'; a acumula capital1, //(impr.) A strânge avere. vb. I, ind. prez. 3 capitalizează.
capitalizabil,-ă Care poate fi capitalizat, adj.. pl. capi-talizabili,-e.
capitalizare Acţiunea de a capitaliza, s.f, g.-d. art. capitalizării, pl. capitalizări.
capitat,-ă (bot., despre un organ) Care se termină cu un fel de măciucă, adj., pl. capitaţi,-te. capitaţie (-ţi-e) (în Evul Mediu) Impozit sub formă de cote fixe perceput pe fiecare cap de locuitor, s.f, art. ca-pitaţia, g.-d. art. capitaţiei, pl. capitaţii, art. capitaţiile. capitălaş (rar) Diminutiv al lui capital', s.n. capităluţă Majusculă de tipar care are aceeaşi înălţime cu litera mică din acelaşi corp. s.f, g.-d. art. capităluţei, pl. capităluţe.
capitel Partea superioară (ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. s.n., pl. capiteluri.
capitol 1. Fiecare dintre diviziunile unei cărţi, ale unei legi etc. 2. (fig.) Parte a unei acţiuni, a unei fapte etc. [var. (înv.) capitul s.«.] s.n., pl. capitole; abr. cap. capitolul,-ă Referitor la Capitoliu. adj., pl. capitolini,-e. capitona tr. l.A căptuşi scheletul unei mobile cu material de umplutură, înainte de a fi tapisată. 2. A căptuşi o uşă, un perete cu material izolator, vb. I, ind. prez. 3 capitonează.
capitonaj Capitonare. s.n., pl. capitonaje. capitonare Acţiunea de a capitona; capitonaj. s.f, g.-d. art. capitonării, pl. capitonări.
capitos,-oasă (înv., despre o băutură alcoolică) Care ameţeşte, adj., pl. capitoşi,-oase. capitul1 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. 2. Adunare a canonicilor. //Loc în care se ţin aceste adunări, s.m., pl. capituli.
capitul2 Inflorescenţă cu axul lat şi scurt şi cu numeroase flori mici. s.n., pl. capitule. capitul3 v. capitol.
capitula intr. 1. (despre o armată sau despre un stat) A renunţa la continuarea unei lupte şi a se preda învingătorului. 2. (fig., despre oameni) A ceda, a renunţa, vb. I, ind. prez. 3 capitulează.
capitulant,-ă (rar) Persoană care capitulează; capitulard. s.m., pl. capitulanţi; s.f, g.-d. art. capitulantei, pl. capitulante.
capitulard,-ă (rar) Capitulant, adj., pl. capitularzi,-de. capitulare Acţiunea de a capitula, s.f, g.-d. art. capitulării, pl. capitulări.
capitularii Acte legislative emanate de la regi, împărţite în capitole, s.n. pl.
capitulaţie (-ţi-e) Convenţie unilaterală prin care un stat asigură anumite privilegii pentru cetăţenii străini de pe teritoriul său. s.f, art. capitulaţia, g.-d. art. capitu-laţiei, pl. capitulaţii, art. capitulaţiile. capiu,-e 1. (despre oi) Bolnav de capie. 2. (fig., despre oameni) Năuc, zăpăcit, adj., pl. capii, capîntortură Mică pasăre călătoare, de culoare cenuşie, care îşi răsuceşte cu multă uşurinţă capul; sucitoare. s.f, g.-d. art. capîntarturii, pl. capîntorturi. caplama Mod de prindere a scândurilor la un perete, la un acoperiş etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lăţime de 2 cm. s.f, art. capla-maua, g.-d. art. caplamalei.
capnomanţie (rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. s.f, art. capnomanţia, g.-d. art. capnomanţiei. capoc Fibră vegetală asemănătoare cu lâna, dar cu o rezistenţă redusă, obţinută din fructul unui arbore exotic, folosită ca umplutură la saltele, plăpumi etc. s.n. capodoperă Operă artistică de valoare deosebită. //Operă principală a unui scriitor, s.f., g.-d. art. capodcfc perei, pl. capodopere.
capon Suport mic fixat în afara bordajului unei nave, care susţine ancora, când lanţul acesteia este folosit pentru a lega nava de o geamandură, s.n., pl. capoane. capona tr. A lega ancora de capon. vb. I, ind. prez. 3 caponează.
caponare Acţiunea de a capona. s.f, g.-d. art. capo-nării.
caporal Grad militar imediat inferior celui de sergent. s.m.,pl. caporali.
caporaNsm (rar) Regim politic în care predomină influenţa militarilor, s.n.
capot1 (înv., în expr.) A face (pe cineva) ~ = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărţi; (p. ext.) a-l da gata. adj. invar.
capot2 l. Haină de casă pentru femei, de obicei lungă şi largă; halat. 2. Invelitoare de pânză pentru diferite instrumente şi aparate de pe puntea unei nave. s.n., pl. capoate.
capot
176
capot3 (înv.) Un fel de manta boierească sau militară. s.n.,pl. capoate.
capota intr. 1. (despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap. //(despre avioane) A se prăbuşi în picaj. 2. (fig., despre oameni) A se prăbuşi fizic sau psihic. vb. /, ind. prez. 3 capotează, capotaj Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează, s.n.. pl. capotaje. capotare Acţiunea de a capota, s.f, g.-d. art. capotării, capotă 1. Acoperământ din tablă sau din alt material, cu care se protejează un sistem tehnic. 2. Acoperiş pliabil al unui autovehicul, s.f, g.-d. art. capotei, pl. capote, capoţel Diminutiv al lui capot2, s.n., pl. capoţele. cappuccjno (it.) Fel de cafea, preparată cu frişca şi cu rom. s.n., art. cappuccinoul, pl. cappuccino. capra Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat, iar ceilalţi sar peste el. s.f. art., neart. capră, g.-d. art. caprei.
capră A. 1. Gen de mamifere rumegătoare, cu părul lung şi cu coame. //Pielea acestui animal. 2. Joc românesc specific Anului Nou, în care personajul principal este mascat cu cap de capră (A.l). B. 1. Suport dedemn cu patru picioare, pe care se taie lemnele cu fierăstrăul.
2.	Sistem de lemne încrucişate care susţin o platformă, o schelă de lucru etc. 3. Scaun (sau ladă) în partea dinainte a trăsurii, pe care stă vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5. Arşic de miel. s.f, g.-d. art. caprei, pl. cgpre.
capră-de-munte Capră sălbatică din regiunile alpine, cu blana brună-neagrâ; capră-neagră. s.f, g.-d. art. caprei-de-munte, pl. capre-de-munte. capră-neagră Capră-de-munte. s.f, g.-d. art. caprei-nsgre, pl. capre-nggre.
capriccioso (s pron. z) (it., muz.) Cu schimbări bruşte de ritm. adv.
capricios,-oasă (-ci-os) Cu manifestări inegale; instabil, inconsecvent, //(despre lucruri) Ciudat, neobişnuit. [var. (înv.) capriţias,-oasă adf] adf, pl. capriciaşi,-oase. capriciu 1. Dorinţă extravagantă şi trecătoare; atitudine schimbătoare, neaşteptată; toană. 2. Compoziţie muzicală instrumentală, rară formă precisă, cu caracter de improvizaţie, [var. (înv.) capriţ •'■«■] s.n., art. capriciul, pl. capricii, art. capriciile.
CapriCQrnul Constelaţie din emisfera australă. /Tropicul ~ului = paralelă situată la 23°27’ latitudine sudică. //Semn zodiacal reprezentat printr-un ţap. s.prop.n. caprifel Arbust ornamental cu flori albe, gălbui sau roşietice. s.m., pl. caprifai. caprin,-ă Referitor la caprine, adj., pl. caprini,-e. caprină Denumire generică dată caprelor, s.f, g.-d. art. caprinei, pl. caprine, capriţ v. capriciu. capriţiss,-oasă v. capricios, caprolactamă Substanţă organică folosită ca materie primă pentru fabricarea relonului. s.f, g.-d. art. capro-lactamei.
caprin Fibră textilă sintetică, s.n. caprotînă Gen fosil de lamelibranhiate din cretacic, cu cochilia groasă, s.f, g.-d. art. caprotmei, pl. caprotine. capsa tr. l.A prinde foi. acte etc. cu capse. 2. A’ prevedea, a echipa cu o capsă. vb. I, ind. prez. 3 capsează, capsare Acţiunea de a capsa, s.f, g.-d. art. capsârii, pl. capsări.
capsat,-ă Prins cu capse, //(arg.) Nervos, supărat, adj., pl. capsaţi,-te.
capsatQr Dispozitiv de birou folosit pentru capsare. s.n., pl. capsatoare.
capsă 1. Dispozitiv metalic care serveşte la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte, format din piese care se îmbină una cu alta. 2. Dispozitiv umplut cu o materie
explozivă, folosit ia cartuşele armelor de foc, la provocarea exploziei în mine etc. /(fam.) A fi cu~a pusă = a fi pus pe ceartă, nervos. 3. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc. //Inel metalic care serveşte la prinderea mai multor hârtii una de alta, a foilor unei cărţi etc. 4. Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. 5. Capsulă (4). s.f, g.-d. art. capsei, pl. capse.
capsoman,-ă (fam.) Persoană încăpăţânată; om prost. s.m., pl. capsomani; s.f., g.-d. art. capsomanei, pl. capsomane.
capsula tr. A închide cu o capsulă, vb. I, ind. prez. 3 capsulează. a
capsular,-ă în forma unei capsule, adj., pl. capsulari,-e. capsulare Acţiunea de a capsula, s.f, g.-d. ari capsu-lării.
capsulă 1. Fruct uscat care la maturitate se deschide şi eliberează seminţele; (pop.) măciulie (2). 2. înveliş solubil în care se introduc unele medicamente cu gust neplăcut, pentru a fi înghiţite mai uşor. 3. Capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 4. (chim.) Vas din material termorezistent, în care se încălzesc diverse substanţe în laborator; capsă (5).
5.	Cutie metalică bine închisă, în care sunt aşezate aparate, instrumente etc. pentru a fi ferite de contactul cu exteriorul. /- manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică. ~ cosmică = compartiment al unei nave cosmice, în care se află echipajul. 6. Mic cilindru metalic, conţinând bioxid de carbon, care serveşte la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale, s.f, g.-d. art. capsulei, pl. capsule.
capsuliffir,-ă (despre plante) Cu fructe capsule (1). adj., pi capsuiif£ri,-e.
capta tr. l.A colecta fluide sau gaze într-un rezervor.
2.	A recepta o emisiune radiofonică. 3. (fig.) A atrage, a captiva pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 captează. captâbil,-ă Care poate fi captat, adj., pl. captabili,-e. capta lan Plantă medicinală cu frunze late şi flori purpurii. [var. căptălan s.m.] s.m., pl. captalani. captare 1. Acţiunea de a capta; captaţie. 2. Ansamblul instalaţiilor şi amenajărilor necesare pentru colectarea unui fluid, a gazelor, a pulberilor etc. s.f, g.-d. art. captării, pl. captări.
captatio benevolfintiae (ti pron. ţi, ae pron. e) (lat.) Captare a bunăvoinţei, loc. s.f. captatgr 1. Dispozitiv care serveşte la captare. /~ solar = instalaţie pentru captarea energiei solare şi transformarea ei în energie termică sau electrică. 2. Dispozitiv montat pe vehicule cu tracţiune electrică prin care se stabileşte un contact alunecător cu firul aerian, s.n., pl. captatoare.
captaţie (-ţi-e) (rar) Captare. //Uneltire cu scopul de a obţine, printr-un act juridic, anumite foloase în dauna cuiva. s.f., art. captaţia, g.-d. art. captaţiei, pl. captaţii, art. captaţiile.
captiv,-! Lipsit de libertate; prizonier, iBalon ~ = balon legat prin cabluri de un punct de pe sol. adj., pl. captivi,-e. captiva tr. 1. A face captiv. 2. A cuceri, a fermeca, vb. I, ind. prez. 3 captivează.
captivant,-ă Care captivează, adj., pl. captivanţi,-e. captivare Faptul de a captiva, s.f, g.-d. art. captivârii. captivitate Stare în care se află un captiv; prizonierat. s.f, g.-d. art. captivităţii.
captor Aparat care transformă semnalele acustice sau optice în semnale electrice, s.n., pl. captoare. captura tr. A lua pe cineva prizonier. HA pune mâna pe bunuri aparţinând inamicului. HA prinde un răufăcător.
177
caragialian
//A prinde (cu ajutorul capcanei) un animal sălbatic. vb. I, ind. prez. 3 capturează.
capturare Acţiunea de a captura, s.f, g.-d. art. capturării, pl. capturări.
captură 1. Bunuri materiale capturate. 2. (rar) Capturare, s.f., g.-d. art. capturii, pl. capturi, capuchehaia/capuchehaie Reprezentant diplomatic al domnitorilor români la Poarta otomană, s.f, art. capuchehaiaua/capuchehaia, g.-d. art. capuchehaialei/ capuchehaiei, pl. capuchehaiâle/capuchehâi, art. capu-chehaialele/capu chehăi 1 e.
capucin,-ă (Călugăr) care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan, adj., s.m. şi f, pl, capucini,-e. capudan-paşa Comandant al flotei turceşti, s.f.. art. capudan-paşaua, g.-d. art. capudan-paşalei, pl. capudan-paşale, art. capudan-paşalele, capugiu Trimis al sultanului în ţările româneşti, însărcinat cu schimbarea domnitorului, s.m., art. capugiul, pl. capugii, art. capugiii. c&pul-ariclulul (bot.) Şovar. s.m. art.
C&pul-lul-Adam (entom.) Strigă, s.m. art. capul-şgrpelul Plantă erbacee acoperită cu peri aspri şi cu flori roşii. s.m. art.
capuţiner (înv,) Cafea cu lapte, s.n., pl. capuţinere, capverdlgn,-ă (-di-an) (Locuitor) din Capul Verde. adj., s.m. şi f, pl. capverdi§ni,-e. car1 Insectă mica şi dăunătoare din ordinul coleopte-relor. s,m.,pl. cari.
car2 l. Vehicul terestru cu patru roţi, cu tracţiune animală. l~ funebru - dric. - blindat (sau de asalt) = tanc. (înv.) - de foc = tren, Nici în ~, nici în căruţă, se spune despre cineva care nu se mulţumeşte cu nimic. A pus ~ul înaintea boilor, se zice despre cineva neîndemânatic, //(în Antichitate) Vehicul cu două roţi, tras de cai, folosit la lupte şi la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (l). //(fig.) Mulţime, Un ~ de ani. ICu ~ulm din abundenţă. 3. (reg.) Parte a Herăstrăului mecanic pe care se aşază buşteanul, s.n., pl. care. car3 Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la maşina de scris, s.n., pl. caruri, cara (înv.) Culoare roşie Ta cărţile de joc, însemnată cu romburi, s.f, art. caraua. g.-d. art. caralei, pl. carale, art. caralele.
caraban (entom., reg.) Nasicorn. s.m., pl. carabani.
carabă l. (reg.) Fluier primitiv pe care şi-l fac copiii din
ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac etc. 2. Tubul
cimpoiului, la care se cântă melodia. 3. (arg.) Palmă, s.f,
g.-d. art. carabei, pl. carabe.
carabăţ (reg.) Larva ţânţarului sau a strechei, s.m., pl.
carabsţi.
carabidă (la pl.) Familie de coleoptere alergătoare, cu capul alungit; (la sg.) insectă din această familie, s.f., g.-d. art. carabidei, pl. carabide. carabină 1. Puşcă scurtă şi uşoară. 2. Cârlig închis cu un arc, cu care se prind obiecte. 3. Cârlig pentru cablu, fixat cu un dispozitiv care permite rotirea uşoară a cablului. s.f., g.-d. art. carabinei, pl. carabine, carabinier,-ă (-ni-er) 1. (înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1), 2. Membru al jandarmeriei italiene, s.m., pl. carabinieri; s.f, g.-d. art. carabinierei, pl. carabiniere, carabuşcă (reg.) Cutie mică lucrată din scoarţă de copac, în care se păstrează tutunul, s.f, g.-d. art. cara-buştii, pl. carabuşti.
caracaşicuri (reg.) Obiecte mărunte, iară valoare, s.n. pl. "
caracatiţă 1. Animal marin cu corpul rotund şi cu opt braţe prevăzute cu ventuze. 2. (fig.) Persoană lacomă, hrăpăreaţă. s.f, g.-d. art. caracatiţei, pl. caracatiţe, caracter 1. Totalitatea însuşirilor psihice şi morale fundamentale, distincte, ale unei persoane. 2. Personalitate
de o deosebită fermitate, corectitudine şi integritate morală. //Individualitate complexă dintr-o operă literară.
/Comedie de ~ = comedie a cărei intrigă reiese din conflictul creat între caracterele personajelor. 3. Ceea ce este specific unui lucru, unui fenomen etc. //Particularitate de structură, de formă etc. a unui organism. 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, de accente etc. s.n., pl. caractere.
caracterial,-ă (-ri-al) Referitor la caracter, adf., pl. ca-racteriali,-e.
caracteristic,-ă Care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. adf, pl. caracteristici,-ce. caracteristică 1. însuşire tipică, predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru etc. 2. Partea întreagă a unui logaritm. 3. Curbă reprezentând variaţia în funcţionare a unui parametru dintr-un sistem fizic sau tehnic. //Mărime care determină modul de funcţionare al unui sistem tehnic. 4, (stat.) Trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces soeial-economic. s.f, g.-d. art. caracteristicii, pl. caracteristici, caracteriza tr. l.A constitui caracteristica unei fiinţe, unui lucru etc. 2, A scoate în evidenţă trăsăturile proprii ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen, vb. /, ind. prez. 3 caracterizează. caracterlzabll,-ă Care poate fi caracterizat, adj., pl. caracterizflbili,-e.
caracterlzant,-ă Caracterizator, adj., pl. earacterizanţi,-te.
caracterizare Acţiunea de a caracteriza; indicare a
notei caracteristice a unei persoane, a unui obiect sau
fenomen, s.f,, g.-d. art, earacterizfirii, pl. caracterizări.
caracterizate/,-oare Care caracterizează; specific.
adf.,pl, caracterizatQri.-oflre,
caracterologic,-ă Referitor la caracter, adj., pl. carac-
terolfigici,-ee.
caracterologie Disciplina care se ocupă cu studiul structurii şi evoluţiei caracterelor, s.f, art. caracterologia, g.-d. art. caracterologici, caracudă 1. Peşte de baltă cu corpul turtit, lung de 2035 cm. //Nume dat peştilor mici. 2. (fig,) Oameni ftrâ valoare (într-un partid, într-o adunare), s.f, g.-d. art. caracudei, pl. caracude.
caracul (caractll) 1. Rasă de oi cu blana neagră, buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniţă de miel aparţinând rasei caracul (1), din care se confecţionează căciuli, paltoane etc. s.n. pl. (2) caraculuri. caradnifgrmă (la pl.) Ordin de păsări comestibile cu ciocul şi picioarele lungi; (la sg.) pasăre din acest ordin. s.f, g.-d. art. caradriifermei, pl. caradriiforme. carafă Sticlă cu gât lung şi cu partea de jos bombată. //Conţinutul unei astfel de sticle, [var. garafă s.f] s.f., g.-d. art. carafei, pl. carafe.
caraftă (la războiul de ţesut) Fiecare dintre lemnele orizontale care ţin vatalele. s.f., g.-d. art. caraftei, pl. carafte.
caragană Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu frunze compuse şi cu flori mari, originar din Asia. s.f, g.-d. art. caraggnei, pl. caragane. caragaţă 1. (omit.) Coţofană. 2. (fig., fam.) Femeie vorbăreaţă. 3. (fam.) A face ~e = a face glume pe socoteala cuiva. [var. garaggţă í./'j s.f, g.-d. art. caragaţei, pl. caragaţe.
caraghios,-oasă (şi s.) Care provoacă râsul; comic, nostim; ridicol, adj., pl. caraghioşi,-oase. caraghioslâc Faptă, gest sau lucru neserios, s.n., pl. caraghioslâcuri. _
caragialesc,-ească în maniera lui I.L. Caragiale;
caragialian. adj., pl. caragialeşti.
caragialian,-ă (-li-an) Caragialesc. adj., pl. caragia-
lieni,-e.
caraib
178
carajb,-ă (Amerindian) din Antilele Mici, Brazilia, Venezuela etc. [var. carib,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi
f.,	pl. caraibi,-e.
carambol 1. (la biliard) Atingerea _cu bila proprie a celorlalte două bile. 2. (fig., fam.) încurcătură, zăpăceală; ciocnire, s.n., pl. caramboluri, carambolaj Faptul de a face carambol, s.n., pl. caram-bolaje.
caramea v. caramelă.
caramel I. adj. invar. Cremă ~. II. s.n. Produs obţinut prin arderea zahărului, folosit în cofetărie sau la colorarea unor băuturi, adj. invar.; s.n. caramelă Bomboană făcută din caramel amestecat cu substanţe aromatice, [var. caramea s./.] s.f, g.-d. art. caramelei, pl. caramele.
carameliza I. refl., tr. A (se) transforma prin încălzire în caramel. 2. tr. A amesteca apa sau un alt lichid cu caramel, vb. I, ind. prez. 3 carameiizează. caramelizare Acţiunea de a (se) carameliza. s.f, g.-d. art. caramelizării.
caransebeşean,-ă (Locuitor) din Caransebeş, adj., s.m., pl. caransebeşeni,-e.
caransebeşeancă Locuitoare din Caransebeş;'^./',
g.-d.	art. caransebeşsncei, pl. caransebeşgnce. carantină 1. Punct sanitar pentru izolarea preventivă a persoanelor, mărfurilor sau a navelor care vin dintr-o regiune contaminată. 2. Izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare. //Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. //Izolare a unui organism vegetal de pericolul contaminării. 3. (fig.) Izolare, s.f, g.-d. art. carantinei, carapace 1. înveliş osos, calcaros sau cornos care protejează corpul unor animale. 2. (fig.) înveliş protector. s.f, g.-d. art. carapacei, pl. carapace.
caras Peşte de baltă, din familia crapilor, având capul scurt, s.m., pl. caraşi.
carat 1. Indice pentru conţinutul în aur al aliajelor, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutăţii pietrelor preţioase, egală cu 4,2 g. [var. carată s./] s.n., pl. carate, carată v. carat.
caraulaş (-ra-u-) (reg.) Caraulă (2). s.m., pl. caraulaşi. caraulă 1. Pază, gardă, strajă. 2. Santinelă, caraulaş. s.f, g.-d. art. caraulei, pl. caraule. caravană 1. Convoi de oameni şi animale de povară care transportă mărfuri prin pustiu. //Convoi de vehicule şi oameni care urmează împreună acelaşi traseu cu scop cultural, sanitar etc. ~ cinematografică. 2. (reg.) Căruţă sau car mare pentru transport. 3. Rulotă de turism, s.f, g.-d. art. caravanei, pl. caravane, caravani (înv.) Pantaloni înalţi, în talie şi strâmţi de la genunchi în jos, strânşi la glezne cu nasturi sau în copci. s.m. pl.
caravamer (-ni-er) Conducător al animalelor de povară într-o caravană, s.m., pl. caravanieri. caravanserai (în Orient) Han mare la care poposesc caravanele, s.n., pl. caravanseraiuri. caravă Unealtă de forma unei capcane deschise, folosită la pescuit, care se instalează în lacurile litorale şi în bălţi, s.f, g.-d. art. caravei, pl. carave. caravelă Corabie rapidă, cu pânze, folosită în trecut de spanioli şi de portughezi, s.f, g.-d. art. caravelei, pl. caravele.
carâmb 1. Parte a cizmei care acoperă piciorul de la gleznă până la genunchi. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei. s.m., pl. carâmbi, carâtaş v. caretaş. carată v. caretă.
carbamat (chim.) Sare a accidului carbamic; uretan. s.m., pl. carbamaţi.
carbamic (chim., în sintagma) Acid ~ = acid instabil,
cunoscut sub formă de săruri sau de esteri. adj.
carbenă Compus chimic care se găseşte în asfalturi.
s.f, g.-d. art. carbenei, pl. carbene.
carbid Substanţă solidă formată din calciu şi carbon,
care în reacţie cu apa dă acetilena. s.n.
carbinol Denumire veche a alcoolului metilic. s.m., pl.
carbinoli.
carboanţă Carboavă, s.f., g.-d. art. carboanţei, pl. car-boanţe.
carboavă Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală cu o rublă, care a circulat şi în ţările româneşti; carboanţă. s.f, g.-d. art. carboavei, pl. carboave.
carbodiamidă (-di-a-) (chim.) Uree. s.f., g.-d. art. car-bodiamidei.
carbogazos,-oasă (în sintagma) Apă adj., pl. car-bogazoase.
carbogen Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii, s.n. carbohemoglobină Compus instabil, care se formează în sânge, din bioxid de carbon şi hemoglobină. s.f, g.-d. art. carbohemoglobmei.
carbohidrază Enzimă care catalizează hidroliza zaharurilor. s.f, g.-d. art. carbohidrazei. carbolic (în sintagma) Acid - = fenol. adj. carbollneum Lichid de culoare brună, obţinut prin distilarea cărbunelui de pământ şi utilizat la impregnarea lemnului, s.n.
carboloy (y pron. i) (angl., tehn.) Aliaj cu duritate mare, obţinut din carbură de wolfram şi de cobalt, s.n. carbometru Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales în galeriile de mină. s.n., art. carbometrul, pl. carbometre.
carbon Metaloid foarte răspândit în natură, în cărbuni, în petrol etc. /~ 14 = izotop radioactiv al carbonului, întrebuinţat la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. s.n.; simb. C.
carbonado Varietate de diamant impur, negru şi foarte dur, folosit pentru tăierea pieselor şi a rocilor dure. s.n. carbonar Membru al unei organizaţii revoluţionare italiene, din secolul al XIX-lea. s.m., pl. carbonari, carbonat Nume dat sărurilor acidului carbonic, s.m., pl. carbonaţi.
carbonata tr. A supune operaţiei de carbonatare. vb. I, ind. prez. 3 carbonatează.
carbonatare Reacţie chimică, la care participă bioxidul de carbon din aer şi hidroxidul de calciu din varul stins, din care rezultă carbonatul de calciu, s.f, g.-d. art. carbonatării.
carbonic,-ă Care conţine mult carbon. /Acid - = acid slab, compus din carbon, oxigen şi hidrogen, stabil numai în soluţii apoase, adj., pl. carbonici,-ce. carbonier,-ă (-ni-er) Referitor la cărbune. Industrie ~. adj., pl. carbonieri,-e.
carbonifer1 Perioadă a paleozoicului în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni, s.n. carbonifer2,-ă 1. (despre roci, terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui, adj., pl. carboniferi,-e. carbonificare Proces de formare a cărbunilor naturali. s.f. g.-d. art. carbonificării.
carbonjl 1. Grupare funcţională bivalentă, prezentă în moleculele aldehidelor şi ale cetonelor. 2. Nume dat combinaţiilor de oxid de carbon cu unele metale grele, s.m., pl. carbonili.
carbonitrurare Procedeu de cementare a oţelului, prin introducerea simultană a carbonului şi a azotului în stratul superficial al unei piese, s.f, g.-d. art. carbonitrurării.
179
cardiopatie
carboniza refl. I. (despre lemne) A se preface în cărbune (prin ardere), în prezenţa unei cantităţi mici de aer.
2.	(despre alte materii) A se descompune. //A se arde, a se face scrum. vb. I, ind. prez. 3 se carbonizează, carbonizare Acţiunea de a se carboniza, s.f., g.-d. art. carbonizării, pl. carbonizări.
carborundum Carbură de siliciu folosită ca material abraziv, s.n.
carboxihemoglobină Compus stabil care se formează în sânge, din oxidul de carbon şi din hemoglobină, în timpul intoxicaţiei cu oxid de carbon, s.f., g.-d. art. carboxihemoglobinei.
carboxilază Enzimă care catalizează eliberarea bioxidului de carbon din unii acizi, s.f, g.-d. art. carboxilazei, pl. carboxilaze.
carbura tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită, vb. I, ind. prez. 3 carburează. carburant Combustibil lichid folosit în motoarele cu ardere internă, s.m., pl. carburanţi, carburare Acţiunea de a carbura. s.f., g.-d. art. carbu-rării, pl. carburări.
carburator Parte componentă a unui motor cu ardere internă, în care se formează amestecul carburant, s.n., pl. carburatoare.
carburaţie (-ţi-e) Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul, la motoarele cu explozie. /Cameră de ~ = parte a carburatorului în care se face carburaţia. s.f, art. carburaţia, g.-d. art. carburaţiei, pl. carburaţii, art. carburaţiile.
carbură Substanţă rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. I~ de calciu = carbid. s.f, g.-d. art. carburii, pl. carburi. carcafung (mar.) Parâmă care se fixează pe marginea întinsă a unei vele, pentru a servi la strângerea acesteia. s.n.,pl. carcafunguri.
carcalete Băutură preparată din vin, sirop şi sifon. s.n. carcan Guler de fier cu care erau legaţi în Franţa răufăcătorii la stâlpul infamiei, s.n., pl. carcane. carcasă 1. învelişul exterior care protejează şi susţine un mecanism, un aparat etc. 2. Schelet al unei maşini, al unei construcţii etc. 3. Scheletul osos (netranşat) al unui animal, s.f, g.-d. art. carcasei, pl. carcase, carceră încăpere mică şi întunecoasă (în cazărmi, închisori etc.), folosită pentru detenţia temporară a unei persoane pedepsite, s.f, g.-d. art. carcerei, pl. carcere. carcinogen,-ă (med.) Cancerigen, adf, pl. carcino-geni,-e.
carcinogeneză (med.) Proces de formare a tumorilor maligne; cancerogeneză. s.f., g.-d. art. carcinogenezei, pl. carcinogeneze.
carcinologie,-ă De carcinologie. adj., pl. carcinolţv gici,-ce.
carcinologie Ramură a oncologiei care studiază carci-noamele. s.f., art. carcinologia, g.-d. art. carcinologiei. carcinom Tumoare malignă a ţesutului epitelial. s.n., pl. carcinoame.
card Cartelă magnetică cu care se pot face plăţi prin mijloace electronice; carte de credit, s.n., pl. cârduri. Carda tr. A prelucra un material textil la cardă; a dărăci, a scărmăna. vb. I, ind. prez. 3 cardează. cardama Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, şi cu flori mici, albe. s.f, art. cardamaua, g.-d. art. car-damalei, pl. cardamale, art. cardamalele. cardamom1 Plantă tropicală ale cărei seminţe au gust piperat, s.m.
cardamom2 Ulei plăcut mirositor extras din cardo-mom1. s.n.
Cardan Sistem de articulaţie sau de suspensie, care permite mişcarea în toate părţile, s.n., pl. cardane.
cardanic,-ă 1. (despre un sistem de suspensie) Care permite unui obiect suspendat să-şi păstreze poziţia orizontală. 2. (despre un sistem de articulaţie a două piese) Care permite uneia dintre piese să-şi păstreze poziţia favorabilă transmiterii mişcării, indiferent de poziţia celeilalte piese. /Ax ~ sau axă ~ = (la automobile şi la alte maşini) arbore de transmisie care leagă cutia de viteze cu arborele diferenţialului, adj., pl. cardanici,-ce. card a re Acţiunea de a carda. s.f., g.-d. art. cardării, pl. cardări.
card aş (înv.) Camarad, tovarăş, s.m., pl. cardaşi. cardă Maşină folosită în filaturi pentru dărăcirea unui material textil, s.f, g.-d. art. cardei, pl. carde. cardiac,-ă (-di-ac) (Persoană) care suferă de o boală de inimă, adj., s.m. şi f, pl. cardiaci,-ce. cardialgie (-di-al-) Durere acută de stomac sau de inimă, s.f., art. cardialgia, g.-d. art. cardialgiei. cardie (-di-e) Orificiul superior al stomacului, situat în punctul de întâlnire al esofagului cu stomacul, s.f, art. cardia, g.-d. art. cardiei, pl. cardii, art. cardiile. cardiectazie (-di-ec-) Dilatare a compartimentelor inimii. s.f, art. cardiectazia, g.-d. art. cardiectaziei. cardinal1 Cel mai înalt titlu din ierarhia bisericii catolice, după cel de papă. s.m., pl. cardinali. cardinal2,-ă Principal, fundamental. /Punct ~ = fiecare dintre cele patru direcţii principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziţiei unui punct de pe glob. Numeral ~ = numeral care exprimă un număr întreg. Roşu ~ = roşu purpuriu, adj.. pl. cardinali,-e. cardinalat (rar) Demnitatea de cardinal1, s.n. cardioaccelerator (-di-o-) Care accelerează ritmul inimii. /Nerv ~ = nerv care are funcţia de a accelera ritmul bătăilor inimii, adj., pl. cardioacceleratori. cardiocel (-di-o-) (med.) Hemie congenitală a inimii în abdomen, s.n., pl. cardiocgle.
cardiofobje (-di-o-) (med.) Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă, s.f., art. cardiofobja, g.-d. art. car-diofobiei, pl. cardiofobii, art. cardiofobiile. cardiograf (-di-o-) Aparat care înregistrează grafic bătăile inimii, s.n., pl. cardiografe. cardiografie,-ă (-di-o-) Referitor la cardiografie. adj., pl. cardiografici,-ce. _
cardiografle (-di-o-) înregistrare a contracţiilor inimii cu ajutorul cardiografiilui. s.f, art. cardiografia, g.-d. art. cardiografiei, pl. cardiografii, art. cardiografiile. cardiogramă (-di-o-) Curbă a bătăilor inimii înregistrate la cardiograf. s.f, g.-d. art. cardiogramei, pl. cardiograme.
cardioidă (-di-o-) Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte, f&ră alunecare, pe un cerc fix exterior şi de aceeaşi rază. s.f, g.-d. art. cardioidei, pl. cardiojde.
cardioinhibitor (-di-o-) Care diminuează ritmul cardiac. /Nerv ~ = ramură a nervului vag care are funcţia de a rări bătăile inimii, adj., pl. cardioinhibitori. cardiolog,-ă (-di-o-) Medic specialist în boli de inimă. s.m., pl. cardiologi; (rar) s.f, g.-d. art. cardiologei, pl. cardiologe.
cardiologie (-di-o-) Ramură a medicinei care studiază funcţiile şi afecţiunile inimii, s.f., art. cardiologia, g.-d. art. cardiologiei.
cardiomalacie (-di-o-) (med.) Distrofîe a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi, s.f, art. car-diomalada, g.-d. art. cardiomaladei. cardiomegalje (-di-o-) (med.) Mărire exagerată a volumului inimii, s.f, art. cardiomegalia, g.-d. art. cardio-megaliei, pl. cardiomegalii, art. cardiomegalüle. cardiopatie (-di-o-) Boală de inimă, s.f, art. cardiopatia, g.-d. art. cardiopatiei, pl. cardiopatii, art. cardiopatiile.
cardioscleroză
180
cardioscleroză (-di-o-) Scleroză a miocardului, s.f., g.-d. art. cardiosclerozei, pl. cardioscleroze. cardioscop (-di-o-) Aparat cu care se examinează contracţiile inimii, s.n., pl. cardioscoape. cardioscopje (-di-o-) Examinare a bătăilor inimii cu cardioscopul. s.f., art. cardioscopia, g.-d. art. cardio-scopiei, pl. cardioscopii, art. cardioscopiile. cardiospasm (-di-o-) Spasm al inimii, s.n., pl. cardio-spasme.
cardiotomie (-di-o-) (med.) Intervenţie chirurgicală pe inimă, s.f, art. cardiotomia, g.-d. art. cardiotomiei, pl. cardiotomii, art. cardiotomiile. cardlfitonlc1 (-di-o-) Medicament care stimulează inima. s.n., pl. cardiotflnice.
cardistonlc2,-ă (-di-o-) Care stimulează inima, adj., pl. cardiotenici,-ce.
cardiotoxic.-ă (-di-o-) (despre medicamente) Care tulbura activitatea inimii, adj., pl. cardiotsxici,-ce. cardiovascular,-ă (-di-o-) Referitor la inimă şi la vasele sangvine, adj., pl, cardiovasculari,-e. cardită Inflamaţie a inimii, s.f, g.-d. art. carditei, pl, cardite.	•
cgrdlum (-di-um) Gen de moluşte cu cochilia'mult boltită; moluscă din acest gen. s.n. carden Plantă erbacee de şrădinâ, cu flori roşii-vio-lacee, având întrebuinţări culinare, s.m. care1 (cu valoare de conjuncţie, element de legătură între o propoziţie regentă şi una subordonată) Cartea pe -am citit-o e nouă. /După ~ - după aceea. (Să) nu - cumva * nu cumva să... ~ (mai) de - - pe întrecute, pr. ml., g.-d. (antepus) c|rui, cjrei, (postpus) cjruia, cfireia, pl. care, g.-d. pl. (antepus) c|rora, (postpus) c|ror. care* (arată despre cine sau despre ce este vorba, în ce fel se prezintă o fiinţa sau un lucru) ~ n-a înţeles? /-pe ~ ? - care din doi poate întrece pe celălalt? pr. interog, g.-d. (antepus) c|rui, c|rei, (postpus) c|ruia, căreia, pl. care, e.-d. pl. (antepus) c|ror, (postpus) e|rora. care® (antepus) M-am decis - propunere s-o accept, ~ carte fi-a plăcut? adj. rel.-interog, g.-d. cfirui, cărei. pl. care, g.-d. pl. căror.
carelaj 1. Dispunere a elementelor care învelesc o construcţie în formă de figuri geometrice. 2. Pardoseala, pavaj alcătuit din piese aşezate în carouri, s.n., pl. (2) carelaje.
carena tr. 1. (mar.) A curăţa carena unei nave de corpurile străine (scoici, alge) lipite de ea. //A aşeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul de mare viteză, vb. I, ind. prez. 3 carenează.	_
carenaj 1. Faptul de a carena. 2. îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micşora rezistenţa aerodinamică faţă de un fluid, s.n., pl. carenaje. carenal,-ă Al carenei florilor, adj., pl. carenali,-e. carengre (rar) Carenaj. s.f, g.-d. art. carenării, pl. care-nări.	a
carenat,-ă în formă de carenă (1), de luntre, adj., pl. carenaţi,-te.
carenată (la pl.) Subclasă de păsări care au sternul prevăzut cu carenă (2); (la sg.) pasăre din această subclasă. s.f, g.-d. art. carengtei, pl. carenate. carenă 1. Parte din coca unei nave aflată sub linia de plutire. 2. Proeminenţă prelungită a unor organe. //Prelungire a sternului la păsări. 3. (bot.) Structură în corola leguminoaselor, alcătuită din două petale inferioare care cresc unite, s.f, g.-d. ari. carenei, pl. carene. carent,-ă (rar) Cu lipsuri, adj., pl. carenţi,-te. carenţă Lipsă, deficienţă; neglijenţă, s.f, g.-d. art. carenţei, pl. carenţe.
carenţiai,-ă (-ţi-al) Care este produs de o carenţă, adj., pl. carenţiali,-e.
caret Broască-ţestoasă comestibilă din mările calde, din a cărei carapace se obţine bagaua. s.m., pl. careţi, ca re ta ş Persoană care face carete, [var. (reg.) carâtaş s.m.] s.m., pl. caretaşi.
caretă Trăsură închisă cu patru roţi. [var. (reg.) carâtă •s./!] s.f, ş.-d. art. cargtei, pl. cargte. caretăşie Ocupaţia caretaşului. s.f, art. caretăşia, g.-d. art. caretăşiei.
cargte Nume dat unor viermişori care se formează pe alimente, s.m., pl. cargţi.
cartu 1. Fel de aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. (sport) Suprafaţă marcată a terenului de joc, în care se aplică reguli speciale. 3. (la unele jocuri de cărţi) Formaţie de patru cărţi de acelaşi fel.
4.	Salon al ofiţerilor pe o navă, pentru adunări, servitul mesei, recreere etc. 5. Joc de cuvinte încrucişate, s.n., art. cargul, pl. careuri.
careva Cineva, vreunul, oarecare, pr. nehot. carevasăzjcă (fam.) Aşadar, adv., conjcţ. carfolfiglc,-ă (med.) Referitor la carfblogie. adj., pl. carfolűgici,-ce.
carfologle Agitaţie a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici. s.f, art. carfologia, g.-d. art. carfologiei.
cargabas (mar.) Manevră curentă de strângere a unei vele. s.n., pl. cargabflsuri.
cargan Fibră proteica obţinută din cazeină. s.n., pl. car-gane.
carge 1. Încărcare completa a unei nave. 2, Asigurare a mamililor în timpul transportului, s.n. cargobgt Cargou (1), s.n., pl. eargobaturi. cargfiU 1, Navă comercială destinată transportului de mirniri; cargobot. 2. Avion de marfS. s.n., art, cargaul, pl. cargfluri.
caria (-ri-a) refl, (despre dinţi) A face carii, a se strica. vb. /, ind. prez, 3 se cariază; conj. prez. 3 să se carigze; ger. cariindu-se.
cariatidă (-ri-a-) Statuie de femeie, care înlocuieşte o coloană de susţinere, s.f, g.-d. art. cariatidei, pl. cariatide. carib,-ă v. caraib.
cade încărcătură utilă a unei nave comerciale, s.n. caricaturală De caricatura, referitor la caricaturi, adj., pl. caricaturali,-e.
caricatură I. Desen în care se exagerează intenţionat unele trăsături negative ale unei persoane sau situaţii.
2.	(fig.) Imitaţie nereuşita, denaturată, s.f, g.-d. art. caricaturii, pl. caricaturi.
caricaturism (rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situaţii etc. s.n. caricaturist,-ă Artist specializat în caricaturi, s.m., pl. caricaturişti; s.f, g.-d. art. caricaturistei, pl. caricaturiste, caricaturiza tr. A înfăţişa pe cineva sau ceva printr-o caricatură, vb. I, ind. prez. 3 caricaturizează, caricaturizare Acţiunea de a caricaturiza, s.f, g.-d. art. caricaturizării, pl. caricaturizări, candă Animal marin asemănător cu racul, pescuit pentru carnea lui gustoasă; crevete. s.f, g.-d. art. caridei, pl. caride.
carie (-ri-e) 1. Cavitate produsă într-un dinte. 2. Defect al pieselor turnate, sub forma unor canale. //Degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari. s.f, art. caria, g.-d. art. cariei, pl. carii, art. cariile. carieră1 (-ri-e-) Exploatare minieră de suprafaţă, de unde se extrage nisip, calcar, pietriş etc. s.f, g.-d. art. carierei, pl. cariere.
carieră2 (-ri-e-) 1. Profesiune, ocupaţie. /A face ~ = a) a se remarca în activitatea profesională; b) (fig., despre o idee, o concepţie) a avea un drum lung, a fi preluată.
2.	Poziţie socială, situaţie bună. s.f, g.-d. art. carierei, pl. cariere.
181
caroserie
carigre (-ri-e-) Acţiunea de a se caria, s.f, g.-d. art. carierii.
carierism (-ri-e-) Tendinţă de a parveni cu orice preţ. s.n.
carierist,-ă (-ri-e-) (Persoană) care foloseşte orice cale pentru a parveni, adj., s.m. şi f, pl. carierişti,-ste. carilon Instrument muzical la care se pot executa arii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri, s.n., pl. carilonuri.
carioca (-ri-o-) 1. Dans popular din America Latină (Brazilia). 2. Instrument popular de percuţie, folosit la acompanierea ritmică a dansului carioca (1). s.f, g.-d. art. cariacei, pl. cariace.
cariocă (-ri-o-) Instrument de scris, alcătuit dintr-un tub din material poros, îmbibat cu tuş colorat, s.f, g.-d. art. cariacii, pl. cariaci.
cariochingză (-ri-o-) (biol.) Mod de înmulţire a celulelor vii, caracterizat prin transformări în structura nucleului care se divide indirect; mitoză. [var. cariocingză î./!] s.f., g.-d. art. cariochingzei. cariocingză v. cariochineză. cariofilacee (-ri-o-) (la pl.) Familie de plante dicotile-donate, având ca tip garoafa; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. cariofilaceea, g.-d. art. cariofilaceei, pl. cariofilacge.
carlaiă (-ri-o-) (rar) Trăsură uşoară cu două roţi, trasă de un cal. s.f., g.-d. art. carişlei, pl. cariole. cariologie (-ri-o-) Parte a biologiei care studiază nucleul şi celula, s.f., art. cariologia, g.-d. art. cariologiei. cariometrie (-ri-o-) Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului, s.f, art. cariometria, g.-d. art. cariometriei.
cariapsă (-ri-op-) Tip de fruct uscat cu pericarpul lipit de sămânţă, s.f, g.-d. art. cariopsei, pl. cariopse. caritabil,-ă Milos, generos, filantrop, adj., pl. carita; biljs-e.
caritate Atitudine plină de generozitate faţă de cineva. /Soră de ~ = soră de ocrotire; infirmieră. //Binefacere, filantropie. Acţiune de ~. s.f, g.-d. art. carităţii, carlingă 1. Parte din corpul unui avion în care stă pilotul şi unde se găsesc comenzile de zbor. 2. Grindă longitudinală care uneşte diferite părţi ale unei nave. s.f, g.-d. art. carlingii, pl. carlingi.
caimac Unealta de pescuit formată din mai mai multe şiruri de cârlige mari. s.n., pl. carmace. carmajin (reg.) Piele vopsită în roşu-închis. [var. car-mazin.?.«.] s.n.
carmangerie 1. Măcelărie. 2. Restaurant în care se prepară şi se servesc specialităţi din came. s.f., art. carmangeria, g.-d. art. carmangeriei, pl. carmangerii, art. carmangeriile.
carmangiu Lucrător în carmangerie, s.m., pl. carman-gii, art. carmangiii.
carmaniQiă 1. (rar) Cântec şi dans revoluţionar francez din 1789. 2. Vestă scurtă purtată în timpul revoluţiei franceze, s.f, g.-d. ari carmaniolei, pl. (2) carmaniole. carmazin v. carmajin.
carmel[t,-ă Călugăr(iţă) catolic(ă) care face parte dintr-un ordin înfiinţat în Spania în secolul al XlII-lea. s.m., pl. carmeliţi; s.f., g.-d. art. carmelitei, pl. carmehte. carmin Colorant roşu folosit în cosmetică, în pictură etc.; culoare roşie. s.n.
carminativ1 Medicament care calmează durerile abdominale. s.n.,pl. carminative.
carminativ2,-ă Care calmează durerile abdominale. adj., pl. carminativi,-e.
camabat Rasă de oi cu lână setnifinâ, de culoare roşcată-cafenie. s.n.
carngj (livr.) Ucidere în masă; măcel, s.n., pl. camaje. carnal,-ă De came; trupesc, adj., pl. carnali,-e.
carnaMt Amestec natural de clorură de potasiu şi de magneziu, folosit ca îngrăşământ chimic, s.n. carnasier1 (-si-er) Animal carnivor, s.m., pl. carnasieri.
carnasier2,-ă (-si-er) (despre animale) Carnivor, //(fig.) Feroce, adj., pl. carnasieri,-e.
carnasieră (-si-e-) Fiecare dintre cele patru măsele mari ale unor animale carnivore, s.f, g.-d. art. carnasierei, pl. carnasiere.
carnat (despre regimuri alimentare) Cu came. adj. carnaţie (-ţi-e) Coloritul şi structura pielii cuiva, s.f, art. carnaţia, g.-d. art. carnaţiei, pl. carnaţii, art. cama: ţiile.
carnaval Petrecere populară cu personaje fantastice, care alegorice, jocuri de artificii etc. s.n., pl. carnavaluri, carnavalesc,-gscă (rar) De carnaval. //Ridicol, extravagant; grotesc, adj., pl. carnavaleşti, carnaxi (înv.) Cuvânt care exprimă supărarea sau spaima. interf
carne 1. Ţesutul muscular al corpului omenesc sau al animalelor. /- vie = came de pe care s-a jupuit pielea. A tăia in ~ vie = a) a lovi în plin; b) (fig.) a curma fără milă un rău. ~ de tun = masă de militari trimişi spre a lupta, cu pierderi mari de vieţi omeneşti. A fi rău (sau bun) de - = a se vindeca greu (sau uşor) la o rană. în ~ şi oase ■= în persoană. ~ din ~a cuiva - descendent direct al cuiva, sânge din sângele cuiva. A-şi băga ~a la saramură = a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde) ~ = a se îngrăşa. A creşte ~a pe cineva = a simţi o satisfacţie. A tremura ~a pe cineva = a tremura de frică. Trafic cu ~ vie = proxenetism.
2.	Bucată din ţesutul muscular al animalelor, folosită ca aliment. 3. (bot.) Pulpă de fructe, s.f., g.-d. art. clmii, pl. cărnuri.
carnet 1. Caiet mic de buzunar (pentru însemnări).
2.	Act, document în formă de carneţel, care conţine date despre posesor. ~ de sănătate. I~ de muncă = carte de muncă, s.n., pl. carnete.
carneţel Diminutiv al lui camet. s.n., pl. carneţele. carnian1 (-ni-an) Primul etaj al traisicului superior din regiunile alpine, s.n.
carnian2,-ă (-ni-an) Referitor la carnian1. adj., pl. camieni,-e.
carnivor1 (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc mai ales cu came, având carnasiere şi canini ascuţiţi; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. carnivore. carnivor2,-ă Care se hrăneşte mai ales cu came. /Plante ~ = grup de plante, care, pe lângă nutriţia normală, se hrănesc cu animale (insecte, viermi etc.). adj. pl. carnivori,-e.
carnotit Mineral de uraniu şi vanadiu, foarte radioactiv. s.n.
caro Una dintre cele două culori roşii la cărţile de joc, însemnată prin romburi, s.n., art. careul, pl. carjile/careuri. caroia tr. A aplica un caroiaj pe o hartă, pe un plan etc. vb. I, ind. prez. 3 caroiază.
caroiaj Reţea de pătrăţele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc., pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară, s.n., pl. caroiaje.
carolingian,-ă (-gi-an) Referitor la dinastia lui Carol cel Mare. adj., pl. carolingieni,-e. carosa tr. (tehn.) A proiecta, a construi sau a monta caroserii, vb. I, ind. prez. 3 carosează. carosabil1 Spaţiu de drum destinat circulaţiei autovehiculelor. s.n.
carosabil2,-ă (despre drumuri) Care permite circulaţia autovehiculelor rutiere, adj., pl. carosabili,-e. caroserie Partea superioară a unui vehicul, amenajată pentru transport, s.f, art. caroseria, g.-d. art. caroseriei, pl. caroserii, art. caroseriile.
carosier
182
carosier1 (-si-er) Fabricant de caroserii, s.m., pl. caro-sieri.
carosier2,-ă (-si-er) (rar, despre cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux. adj., pl. carosieri,-e. carota intr. (livr.) 1. A înşela. 2. (la biliard) A juca astfel încât să-i rămână adversarului o lovitură dificilă, vb. /, ind. prez. 3 carotează.
carotaj Determinare a structurii şi compoziţiei straturilor, prin scoaterea de carote (2) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocii străbătute, s.n., pl. carotaje, carotă 1. Varietate de morcovi timpurii cu rădăcină de culoare galbenă-roşiatică. 2. Probă cilindrică de material, luată din teren, pentru a determina structura stratului străbătut. //Probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru verificarea calităţilor sale mecanico-fizice.
3.	(fig.) înşelătorie, trişare. 4. (la biliard) Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează la lovitură, s.f., g.-d. art. carotei, pl. carate.
caroten Pigment roşu-portocaliu care se găseşte în unele ţesuturi vegetale sau animale, [var. carotină s.f.\ s.n.
carotenemie v. carotinemie. carotenoidă Substanţă colorantă naturală, galbenă, portocalie sau roşie. [var. carotinojd s.n., carotinoidă s.f.\ s.f, g.-d. art. carotenoidei, pl. carotenojde. carotidă Fiecare dintre cele două artere principale care transportă sângele de la inimă la cap. s.f, g.-d. ari. carotidei, pl. carotide.
carotidian,-ă (-di-an) (anat.) Al carotidei, adj., pl. caro-tidieni,-e.
carotieră (-ti-e-) Utilaj folosit pentru scoaterea de carote (2). s.f, g.-d. art. carotierei, pl. carotiere. carotjnă v. caroten.
carotinemie (fiziol.) Cantitate de caroten prezentă în sânge. [var. carotenemie s.f.] s.f, art. carotinemia, g.-d. art. carotinemiei, pl. carotinemii, art. carotinemnle. carotinoid v. carotenoidă. carotinoidă v. carotenoidă. carou (de obicei la pl.) Pătrăţel desenat pe unele stofe, care au dungi de altă culoare decât fondul. Stofa în -uri. s.n., ari. caroul, pl. carouri.
carp1 (la pl.) Populaţie geto-dacă atestată în Moldova; (la sg.) persoană aparţinând acestei populaţii, s.m., pl. carpi.
carp2 Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulaţia dintre antebraţ şi palmă. s.n. carpatic,-ă Al Carpaţilor, din Carpaţi; carpatin, adj., pl. carpatici,-ce.
carpatin,-ă Carpatic, adj., pl. carpatini,-e. carpelă Frunză modificată, situată în mijlocul unei flori, care poartă ovulele, s.f, g.-d. ari. carpelei, pl. cârpele.
carpen Arbore înalt cu frunze ovale, dinţate şi cu lemnul tare şi alb. s.m., pl. carpeni, carpetă Covoraş, s.f, g.-d. art. carpetei, pl. carpete. carpian,-ă (-pi-an) Al carpului2, adj., pl. carpieni,-e. carpicultură Ciprinicultură. s.f, g.-d. art. carpiculturii. carpocapsă Fluturaş cu aripile cenuşii-cafenii, care trăieşte pe arborii fructiferi, s.f, g.-d. art. carpocapsei, pl. carpocapse.
carpofag,-ă (despre animale) Care se hrăneşte cu fructe. adf, pl. carpofagi,-ge.
carpofor Peduncul care susţine fructul, s.m., pl. carpofori.
carpologie Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor, s.f, art. carpologia, g.-d. art. carpologiei. carst Formă de relief rezultată în urma eroziunii şi a dizolvării rocilor de către apele subterane sau de suprafaţă. s.n., pl. carsturi.
carstic,-ă Referitor la carst. adj., pl. carstici,-ce. cart1 1. Serviciu de patru ore, executat în schimburi, de echipajul unei nave. 2. A 32-a parte din roza vânturilor (adică 11,15°). s.n., pl. carturi. cart2 Mic automobil de curse, cu caroseria şi cu partea mecanică simplificate, folosit la întreceri sportive sau la jocuri pentru copii. s.n.,pl. carturi, carta tr. l.A repartiza scrisorile la poştă după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni, vb. I, ind. prez. 3 cartează.
cartaboş v. caltaboş.
cartaginez,-ă (Locuitor) din vechea Cartagină. adj., s.m. şi f., pl. cartaginezi,-e.
cartare Acţiunea de a carta, s.f, g.-d. art. cartării, pl. cartări.
cartă 1. Act în care erau consemnate, în Evul Mediu, unele drepturi fundamentale ale unei clase sau ale unei pături sociale. 2. Document care conţine revendicările, solicitările unei organizaţii politice, profesionale etc.
3.	Act care stă la baza funcţionării unei organizaţii internaţionale. -a ONU. s.f., g.-d. art. cartei, pl. carte. cartator,-oare Persoană care cartează (1) corespondenţa. s.m., pl. cartatori; s.f, g.-d. art. cartatoarei, pl. cartatoare.
carte1 A. 1. Scriere tipărită şi legată în volum. I- albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern cuprinzând documente justificative privitoare la o problemă politică. A vorbi (sau a spune) ca din (sau ca la) ~ = a vorbi ca un om învăţat; a fi pedant. 2. (fig.) învăţătură, ştiinţă, cultură. IA se pune pe - = a se apuca serios de învăţat. Cum scrie la ~ - aşa cum trebuie. Om de ~ = persoană care studiază mult. Ai ai parte = dacă ai studii poţi ajunge departe. //Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucăţi de carton, diferenţiate după culorile, semnele şi figurile însemnate pe ele întrebuinţate la jocuri de noroc. IA da cărţile pe faţă = a-şi arăta planurile. A-şi juca ultima - = a face o ultimă încercare pentru atingerea unui scop. B. (înv., pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act, document. I~ de judecată = hotărâre judecătorească, s.f, g.-d. art. cărţii, pl. cărţi, carte de credit Card. s. f + prep. + s.n. carte de intrare Bucată de carton cu însemnări speciale, care permite intrarea la o bibliotecă, la un concert etc. s.f. + prep. + s.f.
carte de membru Carnet cu date personale, care conferă cuiva anumite drepturi, s.f. + prep. + s.m. carte de muncă Document care cuprinde date referitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locuri de muncă etc.). s.f. + prep. + s.f. carte de vizită Bucată de carton care indică profesia, adresa unei persoane etc. s.f. + prep. + s.f. cartel 1. Asociere între mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură, prin care se stabilesc preţurile de vânzare, pieţele de desfacere etc. 2. înţelegere între grupuri profesionale, politice sau sindicale, în vederea atingerii unor scopuri comune. 3. (înv.) Convenţie între state privind schimbul sau răscumpărarea prizonierilor, s.n., pl. carteluri.
cartela1 tr. A raţionaliza un produs pe bază de cartelă (l). vb. /, ind. prez. 3 cartelează.
cartela2 refl. (despre întreprinderi, partide politice) A se reuni într-un cartel, vb. /, ind. prez. 3 se cartelează. cartelare1 Acţiunea de a cartela1, s.f, g.-d. art. cartelării, pl. cartelări.
cartelare2 Acţiunea de a se cartela2, s.f, g.-d. art. cartelării, pl. cartelări.
cartelă 1. Bucată de carton cu bonuri detaşabile, cu ajutorul cărora se pot obţine produse raţionalizate sau
183
casa
se poate servi masa la o cantină. 2. (inform.) Fişă-tip folosită la prelucrarea datelor la calculator. //Cartonaş cu elemente de memorizare, care declanşează dispozitive automatizate, s.f, g.-d. art. cartelei, pl. cartele, carte poştală Bucată de carton, cu desene sau imagini, folosită ca mijloc de corespondenţă, s.f. + adj. carter (tehn.) înveliş metalic care protejează diferite părţi în mişcare ale unei maşini, s.n., pl. cartere, cartezian,-ă (-zi-an) (Adept) al cartezianismului, adf, s.m. şi f, pl. cartezieni,-e.
cartezianism (-zi-a-) Doctrina filosofului francez Descartes, caracterizată prin metodă, ordine şi rigoare, s.n. cartier (-ti-er) 1. Parte a unui oraş deosebită de celelalte prin caracteristici proprii; locuitorii acelei zone. 2. Parte din comandamentul unei mari unităţi militare. /Marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război. //Loc unde staţionează o armată; tabără.
3.	Fiecare dintre părţile laterale ale navei, de la mijlocul ei spre pupă. s.n., pl. cartiere. cartilaginos,-oasă Format din cartilaje, adj., pl. carti-laginoşi,-oase.
cartilaj/cartilagiu Ţesut animal, rezistent şi elastic; zgârci, s.n., pl. cârtii aj e/carti 1 agi i, art. cartilajele/cartila^ giile.
carting Sport practicat folosind cartul2, s.n. cartirui tr. A încartirui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cartiruigsc, imperf. 3 sg. cartiruia; conj. prez. 3 să car-tiruiască.
cartiruire Acţiunea de a cartirui. s.f, g.-d. art. carti-ruirii.
cartism Mişcare pentru revendicări economice şi politice a muncitorilor englezi, în deceniile 4 şi 5 ale secolului al XIX-lea. s.n.
cartist,-ă (Adept) al cartismului. adj., s.m. şi f. pl. cartişti,-ste.
cartnic Ofiţer care face de cart1 (1) la bordul unui vapor. //Grad în marina militară corespunzător celui de caporal, s.m., pl. cartnici. cartoafă v. cartof.
cartodiagramă (-di-a-) Hartă pe care sunt reprezentate grafic date referitoare la fenomene statistico-economice. s.f, g..-d. art. cartodiagramei, pl. cartodiagrame. cartodrom Teren amenajat pentru carting. s.n., pl. car-todromuri.
cartof (bot.) Plantă erbacee cu tulpini subterane, terminate cu tuberculi comestibili; (p. restr.) tuberculul acestei plante. IZahăr de ~i = glucoza obţinută din amidonul de cartofi, [var. (reg.) cartoafă, cartofă, cartoflă s.f.] s.m., pl. cartofi.
cartof-dulce Batat. s.m., pl. cartofi-dulci. cartofă v. cartof.
cartofior Diminutiv al lui cartof, s.m., pl. cartofiori. cartoflă v. cartof.
cartofor,-ă Persoană care are patima jocului de cărţi. s.m., pl. cartofori; s.f, g.-d. art. cartoferei, pl. cartofore, cartograf,-ă Specialist în cartografie, s.m.. pl. cartografi; s.f., g.-d. art. cartografei, pl. cartografe, cartografia (-fi-a-) tr. A executa hărţi şi planuri topografice. vb. I, ind. prez. 3 cartografiază, I pl. cartogra-figm; conj. prez. 3 să cartografieze; ger. cartografnnd. cartografic,-ă Referitor la cartografie, adj., pl. cartografici,-ce.
cartografie (-fi-e) Disciplină care se ocupă cu tehnica întocmirii hărţilor şi a planurilor topografice, s.f, ari. cartografia, g.-d. ari. cartografiei, cartografiere (-fi-e-) Acţiunea de a cartografia, s.f, g.-d. art. cartografierii, pl. cartografieri, cartogramă Reprezentarea grafică pe o hartă a unor mărimi, date statistice etc. referitoare la răspândirea unor fenomene, s.f, g.-d. art. cartogramei, pl. cartograme.
cartomanţie (rar) Ghicit în cărţi, s.f, art. cartomanţia, g.-d. art. cartomanţiei.
cartometrie (top.) Ramură a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele folosite la alcătuirea unei hărţi, s.f, art. cartometria, g.-d. art. cartometriei. caitan1 l. Hârtie groasă, compactă, puţin flexibilă. /-asfalt = carton impregnat cu bitum. 2. Schiţă iniţială a unui tablou; studiu. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unei ţigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviţă din carton1 (1), folosită la ambalatul prăjiturilor; (p. ext.) conţinutul ei. s.n., pl. cartoane.
carten2 (reg.) Pânză tare de cânepă, in sau bumbac; cre-ton. s.n., pl. cartoane.
cartona tr. A lega un caiet, o carte etc. în coperţi de carton1 (1). //A asigura o hartă, o planşă etc. cu un suport de carton1 (1), de pânză etc, vb. /, ind. prez. 3 cartonează.
cartonaj 1. Cartonare. 2. Atelier unde se lucrează obiecte de carton1. 3. Obiect făcut din carton1 (1). s.n., pl. cartonaj e.
cartonare Acţiunea de a cartona; cartonaj (1). s.f, g.-d. art. cartonării, pl. cartonări.
cartonaş Diminutiv al lui carton1 (1). s.n., pl. cartonaşe.
cartonieră (-ni-e-) (rar) Cartotecă. s.f, g.-d. ari. carto-nierei, pl. cartoniere.
cartotecă Totalitatea fişelor de evidenţă referitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituţie, clasate după anumite criterii; cartonieră. //Cutie sau dulap în care se păstrează aceste fişe. s.f., g.-d. ari. carto tecii, pl. cartoteci.
cartuş 1. Tub metalic sau de carton, conţinând material exploziv şi folosit ca muniţie la armele de foc. //Bu-cată cilindrică de exploziv, folosită în mină. /~ filtrant = dispozitiv care se ataşează la o mască de gaze, pentru filtrarea aerului. 2. Ornament sculptat pe care se gravează inscripţii. 3. Text încadrat într-un chenar pe o pagină, pe o hartă, pe un desen etc.; ornament care încadrează un text tipărit. 4. Ambalaj de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări, s.n., pl. cartuşe, cartuşerie Secţie într-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşele, s.f, art. cartuşeria, g.-d. art. car-tuşeriei.
cartuşieră (-şi-e-) Cutie de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se ţin cartuşele; brâu de piele sau de pânză în care se introduc cartuşele, s.f, g.-d. art. cartuşierei, pl. cartuşiere.
carub Fructul carubierului. s.m., pl. carubi. carubier (-bi-er) Arbore cu lemnul roşu şi tare, care creşte în regiunea alpină mediteraneană; roşcov, s.m., pl. carubieri.
Carul-Mare Constelaţie alcătuită din 7 stele aşezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare. s.prop.n.
Carul-Mic Constelaţie alcătuită din 7 stele aşezate asemănător cu cele din Carul-Mare; Ursa-Mică. s.prop.n. carură (u pron. ü) Formă a umerilor şi a spatelui cuiva. ~ de atlet, //(fig.) Personalitate puternică. //Anvergură. s.f, g.-d. art. carurii, pl. caruri, carus Starea cea mai gravă, ultimă, a comei. s.n. carusel 1. Căluşei (2). 2. Reprezentaţie dată de cai dresaţi. 3. Deplasare de vehicule în diferite sensuri. 4. (fig.) Succesiune rapidă de oameni, de lucruri etc. ~ul melodiilor. 3. (fig.) Mişcare, deplasare continuă a unor mobile. s.n., pl. carusele.
carvasara (înv.) Birou vamal, s.f, art. carvasaraua, g.-d. art. carvasaralei, pl. carvasarale, art. carvasaralele. casa tr. 1. A anula o hotărâre judecătorească în urma obţinerii recursului. 2. A scoate din folosinţă mobilierul, utilajul uzat etc. dintr-o instituţie sau întreprindere.
3.	(rar) A sparge, vb. /, ind. prez. 3 casează.
casabil
184
casabil,-ă 1. Casant. 2. (despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat, adj., pl. casabili,-e. casant,-ă Care se sparge sau se sfărâmă uşor; fragil. adj., pl. casanţi,-te.
casap (reg.) Măcelar. //Om crud. s.m., pl. casapi, casare Acţiunea de a casa. s.f, g.-d. art. casării, pl. casări.
casată îngheţată de diferite feluri, dispuse în straturi. s.f., g.-d. art. casatei, pl. casate, casaţie (-ti-e) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul să caseze o hotărâre judecătorească pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior. înalta Curte de ~. s.f, art. casaţia, g.-d. art. casaţiei. casaţiune1 (-ţi-u-) Compoziţie asemănătoare cu serenada, care se deschide cu un marş în aer liber, s.f, g.-d. art. casaţiunii.
casaţiune2 (-ţi-u-) 1. (jur.) Anulare a unei hotărâri judecătoreşti, în urma recursului. 2. Totalitatea operaţiilor privind scoaterea din uz şi din inventar a unui mijloc fix.
3.	Spargere, s.f, g.-d. art. casaţiunii. casă1 1. Clădire destinată locuirii; imobil. IA avea o-de copii = a avea copii mulţi. A-i fi cuiva ~a ~ şi masainasă
-	a duce o viaţă ordonată, liniştită. 2. încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinaţie. ~a scării.
3.	Gospodărie. IDe ~ = făcut în casă. 4. Familie, cămin. IA face (sau a duce) ~ bună cu cineva = a trăi în bună înţelegere cu cineva. A face ~ bună cu ceva = a se împăca cu ceva. 5. Dinastie, neam. //Familie. 6. Căsnicie, menaj. 7, Nume dat unor instituţii, aşezăminte, firme comerciale etc. /~ de economii = instituţie publică de credit, care strânge disponibilităţile băneşti ale populaţiei acordând dobândă pentru ele. ~ de ajutor reciproc = asociaţie creată pentru a acorda împrumuturi membrilor ei, din fondurile obţinute prin depunerile lor lunare. ~ de filme = companie producătoare de filme cinematografice. ~ de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări educative, culturale etc, ~ de vegetaţie = încăpere cu pereţii de sticlă în care au loc experimente de agrochimie. Specialitatea ~ei = produs specific al unui restaurant, al unei gospodării etc. 8. Boală a vinului, caracterizată prin schimbarea culorii şi tulburare, s.f, g.-d. art. casei, pl. case.
casă2 1. Dulap, lădiţă de oţel în care se pun bani, bijuterii, hârtii de valoare etc. 2. Masă, ghişeu într-un magazin sau într-o instituţie, unde se fac plăţi, se achită cumpărături, se eliberează bilete de călătorie etc. 3. Sumă de bani de care dispune la un moment dat o casierie. /Plus (sau minus) de ~ - diferenţă în plus (sau în minus) rezultată după încheierea încasărilor şi a plăţilor. Registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite. A face ~a = a întocmi bilanţul încasărilor şi plăţilor unei zile. s.f, g.-d. art. casei, pl. case. casă-muzeu Casă a unei personalităţi în care s-a deschis un muzeu, s.f, g.-d. art. casei-muzeu, pl. case-muzeu. casâncă (reg.) Broboadă împodobită pe margini cu flori şi cu franjuri, s.f, g.-d. art. casâncii, pl. casânci. cascadă 1. Cădere naturală pe cursul unui râu; cataractă. I~ de râs = râs zgomotos. - de aplauze = aplauze puternice. 2. (tehn.) Montaj în ~ = mod de legare a unor aparate sau circuite electrice, astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior. 3. Salt primejdios al unui sportiv, al unui acrobat etc. s.f, g.-d. art. cascadei, pl. cascade, cascador,-oare 1. Acrobat de circ care execută salturi primejdioase. 2. Actor (de cinema sau de circ) care dublează pe actorul principal în secvenţele periculoase. //Acrobat care execută serii de sărituri şi căzături (spectaculoase). 3. (fig.) Persoană cu o conduită uşuratică. s.m., pl. cascadori; s.f, g.-d. art. cascadoarei, pl. casca-doare.
cascadorie 1. Arta sau meseria cascadorului. 2. Săritură primejdioasă, situaţie dificilă realizată de un cascador. s.f., g.-d. art. cascadoriei, pl. cascadorii, cască 1. Acoperământ de protecţie pentru cap, făcut din metal sau din cauciuc, folosit de militari, sportivi etc. /Căşti albastre = trupe ONU trimise în zone de conflict.
2.	Dispozitiv alcătuit din două receptoare fixate la urechi, întrebuinţat la recepţionarea unor transmisii radiofonice.
3.	Dispozitiv metalic sub formă de acoperământ, pentru uscat părul, s.f, g.-d. art. căştii, pl. căşti, casca-gură Gură-cască. s.m. şi f, g.-d. lui cască-gură, pl. cască-gură.
cascheta 1. Un fel de şapcă de stofă, cu cozoroc. 2. Acoperământ de cauciuc pentru cap folosit de înotători, s.f, g.-d. art. caschetei, pl. caschete, caserală 1. Capsulă de porţelan, cu coadă, folosită în laborator. 2, Cratiţă cu fundul plat, adâncă, folosită la bucătărie. 3. Recipient (din material plastic) utilizat pentru prezentarea (şi păstrarea) alimentelor, s.f., g.-d. art. caserQlei, pl. caserale.
Casetă 1. Cutie (mică) în care se păstrează bani sau obiecte de podoabă. //Cutie care protejează anumite mecanisme sau elemente tehnice. 2. Cutie etanşă în care se ţin pelicule fotosensibile, clişee etc. 3. Cutie din material plastic care conţine bandă magnetică pentru caseto-fon. /~ video = videocasetă. 4. Fiecare dintre compartimentele care decorează un plafon, un perete etc. 5. Text tipărit, încadrat într-un chenar (în ziare, cărţi de telefon etc.). /- tehnică = notă a editurii asupra unei publicaţii.
6.	(med.) Partea metalică a unei proteze dentare, s.f, g.-d. art. casetei, pl. casgte.
casetofon Magnetofon de dimensiuni reduse, cu benzile magnetice închise în casete, s.n., pl. casetofogne, casetotgcă Colecţie de casete (3); raft, dulap pentru păstrarea lor. s.f., g.-d. art. casetotecii, pl. casetoteci. cash1 (cheş) (angl.) I. adj. invar. Plată ~ = plată în numerar (nu pe credit). II. adv. A plăti ~ = a plăti în numerar, adj. invar.; adv.
cash2 (cheş) (angl.) Bani gheaţă, în numerar, s.n., art. cash-ul.
casier,-ă (-si-er) Persoană care distribuie şi încasează banii într-o întreprindere sau instituţie, s.m., pl. casieri; s.f., g.-d. art. casierei, pl. casiere, casierie (-si-e-) Serviciu, birou, încăpere într-o întreprindere sau instituţie, în care se primesc şi se distribuie banii, s.f, art. casieria, g.-d. art. casieriei, pl. casierii, art. casieriile.
casieriţă (-si-e-) Casieră, s.f., g.-d. art. casieriţei, pl. casieriţe.
casiopeiu (-si-o-) (chim.) Luteţiu. s.n.
casiterit Oxid de staniu natural, s.n.
casiu Şanţ, rigolă pietruită care serveşte la scurgerea
apei de ploaie pe o suprafaţă de teren înclinată, s.n., art.
casiul, pl. casiuri.
casnic,-ă I. adj. I. Care ţine de casă, de gospodărie. /Industrie ~ = activitate industrială desfăşurată în gospodărie, în mod auxiliar, care urmăreşte obţinerea unor produse pentru nevoile proprii. 2. Care îşi petrece timpul liber în familie. II. s.f. Femeie care se ocupă cu gospodăria; gospodină. III. s.m. (rar) Căsean. adj., s.m. şi f, p/. casnici,-ce.
casoletă I. Vas metalic în care se sterilizează pansamente şi unele instrumente medicale. 2. Vas în care se ard parfumuri sau mirodenii, s.f, g.-d. art. casoletei, pl. casolete.
cassene (it.) Mobilă de forma unei lăzi, împodobită cu sculpturi în îemn sau picturi, folosită pentru păstrarea veşmintelor, s.n., pl. cassene. cast,-ă Pur, neprihănit, inocent; virtuos, adj., pl. căşti,-ste.	„
185
catafazie
castan 1. Arbore cu frunze alungite şi cu fructe comestibile. 2. Arbore mare, cu flori albe sau roşcate, cu fructe necomestibile, s.m., pl. castani, castană 1. Fructul castanului, de formă sferică, cu coaja tare, cafenie. IA scoate ~ele din foc cu mâna altuia = a se folosi de ajutorul cuiva pentru interese personale. 2. Fiecare dintre formaţiile cornoase de pe faţa internă a picioarelor calului, s.f, g.-d. art. castanei, pl. castane, castanietă Instrument de percuţie (răspândit în Spania şi în America Latină), format din două plăcuţe prinse de degete şi folosit la acompaniamentul dansului şi al muzicii; geamparale (2). s.f, g.-d. art. castanigtei, pl. castaniete.
castaniu,-ie (despre păr) De culoarea castanei. adj.,pl. castanii.
castă (în India şi în alte state orientale) Grup social închis, strict delimitat de altele, prin originea comună, privilegii etc, //(p. ext.) Grup social închis care îşi păstrează privilegiile şi interesele. /Spirit de ~ = spirit închis, exclusivist, s.f., g.-d. art. castei, pl. caste, castel 1- Clădire medievală mare, fortificată, în care locuiau seniorii feudali, //(astăzi) Casă mare care imită arhitectura medievală. I~e in Spania = visuri irealizabile, 2. ~ de apă = construcţie specială în formă de turn care serveşte ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcţiile situate deasupra punţii superioare a unei nave. s.n., pl. castele.
castelan,-ă Proprietar al unui castel, persoană care locuieşte într-un castel; administrator al unui castel, s.m., pl. castelani; s.f, g.-d. art. castelanei, pl. castelane. castilian,-ă (-li-an) (Locuitor) din Castilia, adf, s.m. şi
f.,pl. castilieni,-e.
castilignă (-li-a-) Limbă romanică vorbită în Spania. s.f, g.-d. art. castilienei.
casting (angl.) I. Concurs sportiv în care participanţii au dreptul la un număr de aruncări la ţintă cu lanseta, într-un timp limitat. 2. Selectare a actorilor pentru un film, un spectacol sau pentru emisiuni radiotelevizate. s.n., art. caştingul.
castitate însuşirea de a fi cast; nevinovăţie, s.f, g.-d. art. castităţii.
castor1 Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm; biber, s.m., pl. castori.
castor2 Blana castorului1. //Postav făcut din părul acestui animal, s.n.
castra tr. A extirpa glandele sexuale, provocând sterilitatea; a emascula. vb. I, ind prez. 3 castrează, castrare Acţiunea de a castra; castraţie. l~ radiologică = suprimare funcţională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor x. ~ a plantelor = înlăturare a staminelor, a inflorescenţei mascule sau a indivizilor masculi, s.f, g.-d. art. castrării, pl. castrări.
castraţie (-ţi-e) (rar) Castrare, s.f, art. castraţia, g.-d. art. castraţiei, pl. castraţii, art. castraţiile. castravecior Diminutiv al lui castravete, s.m., pl. castraveciori.
castravete Plantă leguminoasă cu tulpina târâtoare; fructul acestei plante. /A vinde ~ţi la grădinar = a da explicaţii cuiva mai bine informat, s.m., pl. castraveţi, castravgte-de-mare (zool.) Holoturie. s.m., pl. cas-traveţi-de-mare.
castrist,-ă Referitor la Fidel Castro. adj., pl. castrişti,-ste.
castron Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. s.n., pl. castroane.
castronaş Diminutiv al lui castron; castronel. s.n., pl. castronaşe.
castronel Castronaş, s.n., pl. castronele.
castru Tabără romană fortificată, s.n., art. castrul, pl.
castre.
caş Produs alimentar preparat din lapte închegat şi stors, /(ir.) E cu ~(ul) la gură sau încă nu i-a picat ~ul de ta gură, se spune despre un tânăr (nepriceput, dar cu pretenţii). s.n.
caşa Stofă de lână, vopsită în culori deschise, s.f, art. caşaua, g.-d. art. caşalei.
caşalot Cetaceu din mările calde, asemănător cu balena. /Ulei de ~ = amestec de ceruri obţinut din capul de caşalot. s.n., pl. caşalQţi.
caşare 1. Acoperire a unei ţesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Caşerare. s.f., g.-d. art. caşării. caşă Mâncare preparată din arpacaş sau mei, cu multă grăsime, s.f, art. caşa, g.-d. art. caşei. caşcaval Caş de oaie afumat, în formă de turtă sau de roată, /(fam.) A se întinde la ~ = a avea pretenţii exagerate faţă de drepturile sau posibilităţile sale. s.n., pl. caş-cavaluri,
caşectic,-ă (Persoană) care suferă de caşexie. adf, s.m. şi f, pl. caşectici,-ce.
caşera tr. A lipi pe un carton o hârtie de calitate superioară pentru a-i oferi un aspect mai plăcut, vb. I, ind. prez. 3 caşerează.
caşerare Acţiunea de a caşera. s.f, g.-d. art. caşerării. caşerat,-ă 1. (despre cartoane) Cu suprafaţa lucioasă, obţinută prin aplicarea unei folii. 2. (despre ţesături) Confecţionat dintr-un amestec de tricot şi buret. adj., pl. caşeraţi,-te.
caşet (rar) 1. Carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor. 2. Plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor, s.n., pl. caşgte. caşetă Capsulă mică, din amidon, care conţine praf medicamentos, s.f., g.-d. art. caşetei, pl. caşete. caşeu Mască folosită la filmarea combinată pentru a acoperi o parte din cadru. s.n.. art. caşeul. caşexie Stare generală proastă a organismului, care se manifestă prin slăbire exagerată, anemie etc,, ca urmare a înfometării sau a unor boli grave, s.f, art. caşexia, g.-d. art. caşexiei.
caşmir 1. Rasă de capre din Caşmir şi Tibet, cu părul foarte "fin şi mătăsos. 2. Ţesătură moale şi fină produsă din părul de caşmir (1). s.n., pl. (2) caşmiruri. cat Etaj. !~ul de jos = parter, s.n., pl. caturi, catabolism Dezasimilaţie. s.n. cataclastic,-ă Referitor la cataclază. adj., pl. cataclas-tici,-ce.	'
cataclază Zdrobire şi deformare a mineralelor din roci datorită presiunii şi dislocărilor din scoarţa pământului. s.f, g.-d. art. cataclazei, pl. cataclaze. cataclism 1. Schimbare bruscă, produsă în natură sub influenţa unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. 2. (fig.) Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială, s.n., pl. cataclisme. cataclismic,-ă (rar) Catastrofal. adj.,pl. catacHsmici,-ce.
catacombă Galerie subterană care servea ca loc de cult, de refugiu şi de înmormântare primilor creştini; (p. ext.) orice subterană lungă şi îngustă, s.f, g.-d. art. catacombei, pl. catacQmbe.
catadicsi tr. (fam.) A găsi de cuviinţă; a binevoi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. catadicsesc, imperf. 3 sg. catadicsea; conj. prez. 3 să catadicsească, catadioptru (-di-op-) (opt.) Ochi-de-pisică (pentru semnalizare la căruţe, biciclete etc.). s.m., pl. catadioptri, art. catadioptrii.
catafalc Postament înalt pe care se aşază sicriul unui mort până la înmormântare, s.n., pl. catafalcuri, catafazie (med.) Tulburare a vorbirii, constând în repetarea mecanică a aceloraşi cuvinte, s.f., art. catafazia,
g.-d. art. catafaziei, pl. catafazii, art. catafazüle.
cataforeză
186
cataforeză 1. Deplasarea către catod a particulelor dintr-o soluţie coloidală sub acţiunea curentului electric.
2.	Introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu. s.f., g.-d. art. cataforezei.
catagrafia (-fi-a) tr. (înv.) A înregistra, a inventaria. vb. /, ind. prez. 3 catagrafiază, 1 pl. catagrafigm; conj. prez. 3 să catagrafigze; ger. catagrafiind. catagrafie (înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ, s.f, art. catagrafia, g.-d. art. catagrafiei, pl. catagrafii, art. catagrafiile.
catâhrgză Figură de stil, care constă în transferarea înţelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu sens apropiat. s.f., g.-d. art. catahrgzei, pl. catahrgze. catahris (înv.) Abuz. s.n., pl. catahrisuri. cataif Prăjitură preparată din tăiţei însiropaţi şi frişcă. s.n., pl. cataifuri.
catalan,-ă (Locuitor) din Catalonia (Spania), adj., s.m. şi f, pl. catalani,-e.
catalană Limbă romanică vorbită de catalani, s.f, g.-d. art. catalanei.	,
catalază (chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă şi oxigen, s.f, g.-d. art. catalizei.
catalectic (în sintagma) Vers ~ = vers care se termină cu un picior incomplet, adj., pl. catalectice. catalepsie Sindrom patologic, caracterizat prin rigiditate bruscă a muşchilor şi printr-o tulburare a funcţiilor cerebrale, s.f, art. catalepsia, g.-d. art. catalepsiei. catalgptic,-ă Referitor la catalepsie, atins de catalepsie. adj., pl. catalgptici,-ce.
catalige Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă prin locurile noroioase; picioroange. s.f pl.
catalitic,-ă De cataliză, adj., pl. catalitici,-ce. cataliza tr. A produce o cataliză, vb. I, ind. prez. 3 catalizează.
catalizare Acţiunea de cataliza, s.f, g.-d. art. catalizării, pl. catalizări.
catalizator Substanţă care accelerează o reacţie chimică; catalizor. s.m., pl. catalizatfiri. cataliză Accelerare sau încetinire a unei reacţii chimice sub influenţa unor catalizatori, s.f., g.-d. art. catalizei, pl. catalize.
catalizor Catalizator, s.m., pl. catalizori. catalog Registru, caiet, listă etc. care conţine o înşiruire metodică de nume de fiinţe sau de lucruri, de titluri de cărţi etc. s.n., pl. cataloage.
cataloga tr. l.A înregistra într-un catalog. 2. (fig., depr.) A categorisi, a califica, vb. /, ind. prez. 3 cataloghează, catalogare Acţiunea de a cataloga, s.f, g.-d. art. catalogării, pl. catalogări.
catalografie Ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor. //Tehnica alcătuirii acestor cataloage, s.f, art. catalografia, g.-d. art. catalografiei.
catalpă Arbore decorativ, foarte înalt, cu frunze mari şi cu flori albe, originar din America de Nord. s.f, g.-d. art. catalpei, pl. catalpe.
catamargn Ambarcaţie cu pânze care are două corpuri de plutire cuplate; pirogă cu două flotoare laterale, s.n., pl. catamarane.
catamenial,-ă (-ni-al) Care se produce în timpul sau imediat înaintea menstruaţiei. adj., pl. catameniali,-e. catamneză Studiul evoluţiei unei boli pe baza datelor obţinute de la bolnav, după ieşirea din spital, s.f, g.-d. art. catamngzei.
catapeteasmă (la bisericile ortodoxe) Perete despărţitor între altar şi restul bisericii; iconostas, s.f, g.-d. art. catepetesmei, pl. catapetesme.
cataplasmă Pastă obţinută din plante medicinale, care se întinde pe o bucată de pânză şi se aplică pe o parte bolnavă a corpului, s.f., g.-d. art. cataplasmei, pl. cata-plâsme.
cataplectic,-ă Referitor la cataplexie. adj., pl. cata-plgctici,-ce. _
cataplexie încetare bruscă şi de scurtă durată a oricărei mişcări datorită unei emoţii puternice, s.f., art. cata-plexia, g.-d. art. cataplexiei. catapulta tr. A lansa ceva cu o catapultă, vb. I, ind. prez. 3 catapultează.
catapultare Acţiunea de a catapulta, s.f, g.-d. art. cata-pultării, pl. catapultări.
catapultă 1. Maşină antică de război cu care se aruncau asupra duşmanilor pietre sau substanţe inflamabile.
2.	Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe portavion.
3.	Dispozitiv pentru aruncarea pilotului din avion, împreună cu scaunul sau cu cabina, în caz de pericol, s.f, g.-d. art. catapultei, pl. catapulte.
catar1 Inflamaţie a mucoasei unui organ, însoţită adesea de secreţie. ~ nazal, s.n., pl. cataruri. catar2,-ă (Adept) al unei secte creştine din Evul Mediu care respingea ierarhia catolică şi considera proprietatea privată un păcat, adj., s.m. şi f, pl. catari,-e. cataractă1 Cădere naturală de apă; cascadă, s.f, g.-d. art. cataractei, pl. cataracte.
cataractă2 Boală de ochi care constă în atrofierea cristalinului; albeaţă, s.f, g.-d. art. cataractei, pl. cataracte. cataral,-ă De catar1, adj., pl. catarali,-e. cataramă Piesă de metal, de os etc., cu care se încheie o cingătoare, /(fam.) La~ = zdravăn. Prieteni la~ = prieteni foarte buni. s.f, g.-d. art. cataramei, pl. catarame.
catarg 1. Stâlp de lemn sau tub metalic, montat vertical pe o navă pentru a susţine pânzele sau antenele; arbore. 2. Construcţie de metal care înlocuieşte turnul de extracţie în industria petrolieră, s.n., pl. catarge, catarin (zool.) Catarinian. s.m., pl. catarini. catarinian (-ni-an) (la pl.) Grup de primate superioare cu nările apropiate şi cu coadă scurtă, care trăiesc în Africa, Asia şi în unele insule australiene; (la sg.) maimuţă din acest grup. s.m., pl. catarinigni. ca ta roi (înv., reg.) 1. Apoplexie. 2. Guturai, gripă. s.n. catastif (înv., fam.) Registru, condică. IA avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la ~ sau a trece pe cineva la ~ = a ţine evidenţa faptelor cuiva (pentru a se răzbuna pe el), [var catastih s.«.] s.n., pl. catastife, catastih v. catastif.
catastrofal,-ă Care produce o catastrofă; dezastruos, groaznic, adj., pl. catastrofali,-e. catastrofă Eveniment tragic de proporţii; dezastru, s.f.,
g.-d. art. catastrQfei, pl. catastrafe. catastrofic,-ă Catastrofal, adj., pl. catastrofici,-ce. catastrofism Teorie care atribuie cataclismelor schimbările geologice şi biologice survenite pe suprafaţa terestră, ele fiind urmate de noi acte de creaţie, s.n. catatermometru Instrument medical pentru măsurarea căldurii pierdute de corp din cauza curenţilor de aer şi transpiraţiei, s.n., art. catatermometrul, pl. catatermo-mgtre.
catavasie (-si-e) Cântare a unui canon despre coborârea lui Isus în iad. s.f, art. catavasia, g.-d. art. cata-vasiei, pl. catavasii, art. catavasiile. catavasier (-si-er) Carte de ritual bisericesc care cuprinde catavasii; (p. ext.) rugăciunile vecerniei, utreniei etc. s.n., pl. catavasigre.
catazonă Totalitatea şisturilor cristaline formate în condiţiile celui mai intens metamorfism regional, s.f,
g.-d. art. catazonei, pl. catazone.
187
catodol um inescenţă
catâr 1. Animal domestic rezultat din împerecherea măgarului cu iapa sau a armăsarului cu măgăriţa. 2. (fig.) Om încăpăţânat, s.m., pl. catâri, catârcă Femela catârului, s.f., g.-d. art. catârcei, pl. catârce.
catch/catch-can (checi/checichen) (angl.) 1. Gen de lupte libere în care se poate folosi orice mijloc pentru înfrângerea adversarului. 2. Cântec liric englezesc, în stil polifonic, interpretat numai de bărbaţi, s.n., art. catch-ul/ catch-canul.
catecolammă Compus aromatic de tipul adrenalinéi. s.f, g.-d. art. catecolaminei, pl. catecolamine. catedrală Biserică mare în care serviciul religios este oficiat de un arhiepiscop, s.f.. g.-d. art. catedralei, pl. catedrale.
catgdră 1. Pupitru aşezat pe un postament, de ia care vorbesc profesorii, oratorii etc. 2. Post în învăţământ; funcţia de profesor. //Unitate de bază într-o instituţie de învăţământ care reuneşte cadrele didactice de o anumită specialitate. IA vorbi de la - - & vorbi savant, livresc. s.f., g.-d. art. catedrei, pl. catedre, categorial,-ă (-ri-al) Referitor la categorii, adj., pl. categoriali,-e
categoric,-ă (şi adv.) Precis, hotărât; necondiţionat.
/Judecată ~ = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o însuşire a sa. adj., pl. categQrici,-ce.
categorie 1. Noţiune fundamentală care exprimă însuşirile şi relaţiile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. 2. Grup de fiinţe, de obiecte sau de fenomene care au anumite elemente comune. I~ socială = grup social care cuprinde, parţial, trăsăturile unei clase sociale. 3. (biol.) Fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale înrudite sau asemănătoare. 4. Fiecare grupă dintr-o ramură sportivă, stabilită după greutatea concurenţilor, performanţele lor sportive sau vârstă, s.f, art. categoria,
g.-d. ari. categoriei, pl. categorii, art. categoriile, categoris] tr. (fam.) 1. A aşeza pe categorii. 2. A califi-ca. \var. (înv.) catigorisi vb ] vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. categorisesc, imperf. 3 sg. categorisea; conj. prez. 3 să categorisească.
categorisire Acţiunea de a categorisi, s.f, g.-d. art. categorisirii, pl. categorisiri.
cateheză Lecţie de catehism (1) sau (p. ext.) de religie creştină, s.f, g.-d. art. catehezei, pl. cateheze, catehism 1. Carte care cuprinde, sub formă de întrebări şi răspunsuri, principiile religiei creştine. 2. Lucrare în care este expusă esenţa unei doctrine, a unei concepţii. s.n., pl. catehisme.
catehiza tr. (înv.) A învăţa pe cineva catehismul sau (p. ext.) dogmele religiei creştine, vb. I, ind. prez. 3 cate-hizează.
catehizare (înv.) Acţiunea de a catehiza. s.f, g.-d. art. catehizării.
catehumen,-ă Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creştinismul primitiv), s.m., pl. cate-humeni; s.f, g.-d. art. catehumenei, pl. catehumene. catenar,-ă Dispus în lanţ. /Suspensie ~ = sistem de susţinere a firului aerian de contact pentru tracţiune electrică, prin suspendarea acestuia de un cablu de oţel, de care este prins prin fire verticale, adj., pl. catenari,-e. caţenă 1. Lanţ de încreţituri ale scoarţei terestre, formate sub influenţa unor presiuni laterale. 2. Lanţ de atomi, legaţi între ei prin valenţe simple sau multiple. 3. (înv.) Lanţ (la ceas, la ochelari etc.). s.f, g.-d. art. catenei, pl. catene. caterincă Flaşnetă, /(arg.) A face ~ = a ironiza (pe cineva). s.f, g.-d. art. caterincii, pi caterinci, catering (keităring) (angl.) Serviciu de asigurare a mâncării (conservate prin frig), de către firme specializate, la
bordul avioanelor, în instituţii, la sedii de firme etc. s.n.. art. cateringul.
caterisi tr. A răspopi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. caterisesc, imperf. 3 sg. caterisea; conj. prez. 3 să caterisească.
caterpilar Tractor pe şenile, folosit în special la lucrări rutiere, s.n., pl. caterpilare.
cat£tă Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. s.f., g.-d. art. catetei, pl. catete.
catetgr Instrument folosit pentru explorarea unei cavităţi a organismului. //Tijă specială folosită pentru dilatarea vaselor sangvine, s.n., pl. catetere. cateterism (med.) Introducere a unui cateter într-o cavitate sau într-un canal al organismului în scopul stabilirii diagnosticului ori în scop curativ, s.n. cateteriza tr. (med.) A explora cu ajutorul cateterului. vb. I, ind. prez. 3 cateterizează. catetometru Aparat pentru măsurarea diferenţelor de înălţime, s.n., art. catetometrul, pl. catetometre. catgut Fir obţinut din intestinul unor animale, folosit la cusături chirurgicale. s.n.,pl. catguturi. cathgrsis (th pron. t) (gr.) 1. (lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei, prin participarea afectivă la aceasta. 2. (în psihanaliză) Efect terapeutic obţinut prin descărcarea unei trăiri refulate, s.n.
cathartic,-ă (th pron. t) (lit.) Purificator, adj., pl. cathartici,-ce.
catifea Ţesătură moale, pufoasă din mătase, lână, bumbac etc.; velur, s.f, art. catifeaua, g.-d. art. catifelei, pl. catifele, art. catifelele.
catifelat,-ă 1. Cu aspect de catifea; moale, pufos. 2. (fig., despre voce sau sunet) Plăcut, mângâietor, adj., pl. catifelaţi,-te.
catifelin,-ă (rar) Cu aspect de catifea, adj., pl. catife-lini,-e.
catifeliu,-ie (rar) (Ca) de catifea, adj., pl. catifelii. catigorie (înv.) Clevetire, calomnie, s.f, art. catigoria,
g.-d. art. catigoriei, pl. catigorii, art. catigoriile, catigorisi v. categorisi, catihet (înv.) Profesor de religie, s.m., pl. catiheţi. catihetic,-ă Care ţine de catiheţi, de învăţământul religios. adj., pl. catihetici,-ce. catihis (înv.) Catehism, s.n.
catihisi tr. (înv.) A catehiza. vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. catihisesc, imperf. 3 sg. catihisea; conj. prez. 3 să cati-hisească.
catiiinară 1. (la pl.) Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (fig.) Apostrofa vehementă la adresa cuiva, s.f., g.-d. art. catilinarei, pl. catilinare.
cation (-ti-on) Ion încărcat cu sarcină electrică pozitivă, care este atras de catod. s.m., pl. catiQni. cationic,-ă (-ti-on) (chim.) De cation. adj., pl. cati<> nici,-ce.
catismă (înv.) Parte dintr-un psalm după citirea căreia se face pauză, s.f, g.-d. art. catismei, pl. catisme. catoblepas 1. Animal fabulos despre a cărui privire se credea că omoară pe cei asupra cărora era aţintită.
2.	Specie de peşte veninos, s.m., pl. catoblepaşi. catod 1. Electrod prin care iese curentul dintr-un mediu conductor. 2. Electrod al unui tub electronic care emite electroni, s.m., pl. catozi. catodic,-ă Referitor la catod. /Lampă ~ = lampă emiţătoare de electroni. Raze - = fascicul de electroni emişi de catodul unui tub de descărcare electrică, adj., pl. catodici,-ce.
catodoluminescenţă/catodoiuminiscenţă
Luminescenţă a unui material pe care cade un fascicul de
catolic
188
raze catodice, s.f, g.-d. art. catodoluminescenţei/cato-doluminiscenţei.
catQlic,-ă (Adept) al catolicismului. /A fi mai - decât papa = a fi exagerat în ceea ce spune, crede sau face. adj., s.m. şi f., pl. cat£>lici,-ce. catolicism Confesiune creştină care recunoaşte primatul papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh de la Dumnezeu-Tatăl şi de Ia Dumnezeu-Fiul, existenţa purgatoriului etc. s.n. catoliciza tr. şi refl. A face să treacă sau a trece la catolicism, vb. I, ind. prez. 3 catolicizează, catolicizare Acţiunea de a (se) catoliciza, s.f, g.-d. art. catolicizării, pl. catolicizări.
catomgtru Aparat folosit pentru controlul mărimilor caracteristice ale tuburilor electronice, s.n., art. cato-mgtrul, pl. catomgtre.
catgnlc,-ă (rar) Aspru, sever, adf., pl. catanici,-ce. catfiptrică Capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii, s.f, g.-d, art. catQptricii. catrafuse (fam.) Obiecte casnice mărunte (şi în dezordine). /A-şi lua (sau a-şi strânge) -le = a se pregăti de plecare; (p. ext.) a pleca pe furiş, s.f. pl.	"'s
catralign (-li-on) (fam.) Număr foarte mare (de ordinul milioanelor), s.n., pl. catralioane. catran 1, Gudron. IA se face ~ (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. (fig.) Supărare mare; venin, Are - la inimă. 3. (pop.) ~ de... = extrem de... ~ de scump, s.n., pl. catranuri.
catrgn Stroft sau poezie formată din patru versuri, s.n., pl. catrgne.
catrinţă Obiect de îmbrăcăminte din portul naţional al femeilor românce, care constă dintr-o bucată dreptunghiulara de stofă, care se poartă ca fustă sau ca şorţ. s.f,
g.-d. art. catrinţei, pl, catrinţe, cata Cuvânt care imită strigătul coţofanei. interj. caţaveică Haină ţărănească scurtă (şi îmblănită), purtata de femei, s.f, g.-d. art. caţaveicii, pl. caţaveici. cată1 (fam.) Persoană rea şi cicălitoare. s.f., g.-d. art. căţei, pl. caţe.
caţă2 (reg.) Bâţ lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii
prind oile. s.f, g.-d. art. căţei, pl. caţe.
cauă (reg.) Fiinţa imaginară înspăimântătoare, cu care
sunt speriaţi copii, s.f, art. caua.
cauc1 Potcap purtat de călugări, s.n., pl. cauce.
cauc2/cayc2 Vas, căuş. s.n., pl. cauce/cauce.
caucazian,-ă (ca-u-, -zi-an) (Persoană) care aparţine
uneia dintre populaţiile Caucazului. adj., s.m. şi f, pl.
caucazieni,-e.
cauciuc (ca-u-) 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, obţinut din latexul unor arbori tropicali sau pe cale chimică. 2. (p. ext.) Anvelopă pentru roţi. s.n., pl. (2) cauciucuri.
cauciuca (ca-u-) tr. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o textilă). vb. /, ind. prez. 3 cauciuchează. cauciucare (ca-u-) Acţiunea de a cauciuca. s.f, g.-d. art. cauciucării, pl. cauciucări. caudal,-ă (ca-u-) De la coadă. adj., pl. cauda!i,-e. caudat (ca-u-) (la pl.) Ordin de amfibieni cu coadă; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. caudate. caudifer,-ă (cau-) (rar) Care are, care poartă coadă, adj., pl. caudiferi,-e.
caudillism (cau-, 11 pron. Ii) (hisp.) Conducere tiranică, exercitată de dictatori, în unele ţări de limbă spaniolă, s.n. caudHIo (cau-, 11 pron. li) (hisp.) Nume dat dictatorilor din ţările vorbitoare de limbă spaniolă; (p. ext.) persoană căreia i se dă acest nume. s.m., pl. caudillo. caudine (cau-) (în expr.) A trece pe sub furcile ~ = a impune învinsului condiţii umilitoare; (fig.) a supune unei critici severe, adj. pl.
caulescent,-ă (cau-) (despre plante) Cu tulpină aeriană. adj., pl. caulescenţi,-te.
cauliflorie (cau-) (bot.) Apariţie a florilor unor arbori tropicali direct pe tulpină, s.f, art. caulifloria, g.-d. art. caulifloriei.
cauper (cau-) Instalaţie pentru preîncălzirea aerului din furnale prin arderea gazelor secundare, s.n., pl. caupere. caustic,-ă 1. (despre substanţe chimice) Care distruge ţesuturile animale sau vegetale. 2. (fig.) Muşcător, sarcastic. adj., pl. caustici,-ce.
caustică (fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafeţe, care înfăşoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină, s.f., g.-d. art. causticii, causticitate (ca-us-) 1, Proprietate a unor substanţe de a fi caustice (1), 2. (fig., despre oameni) Tendinţa de a fi caustic, s.f, g.-d. art. causticităţii, caustobioljt (ca-us-, -bi-o-) Rocă de origine organică având proprietatea de a arde. s.n., pl. caustobiolite. cauter (ca-u-) Instrument chirurgical folosit la cauteri-zare. s.n., pl. cautere.
cauteriza (ca-u-) tr. A distruge un ţesut bolnav cu ajutorul cauterului sau al unei substanţe caustice, vb. I, ind. prez. 3 cauterizează.
cauterizare (ca-u-) Acţiunea de a cauteriza, s.f, g.-d. art. cauterizării, pl. cauterizări. cauţiune (ca-u-ţi-u-) 1. Sumă de bani depusă drept garanţie a îndeplinirii unei obligaţii. 2. (jur.) Sumă depusă pentru eliberarea provizorie a unei persoane aflate în anchetă penală, s.f, g.-d. art. cauţiunii, pl. cauţiuni, cauza (ca-u-) tr. A fi cauza a ceva; a pricinui, a provoca. vb. I, ind. prez. 3 cauzează, cauzal,-ă (ca-u-) Referitor la cauză, de cauză. /Propoziţie ~ = propoziţie subordonată care arata cauza care determina acţiunea din propoziţia regentă. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală, adj,, pl. cauzali,-e.
cauzalgie (ca-u-) Senzaţie de arsură care însoţeşte uneori rănile, datorita lezării nervilor simpatici din zona respectivă, s.f., art. cauzalgia, g.-d. art. cauzalgiei, pl. cauzalgji, art. cauzalgiile.
cauzallsm (ca-u-) Concepţie filosofica bazată pe cauzalitate. s.n.
cauzalist,-ă (ca-u-) (Adept) al cauzalismului. adj., s.m. şi f, pl. cauzalişti,-ste.
cauzalitate (ca-u-) Raport obiectiv între cauză şi efect, /-• inelară = feedback. s.f, g.-d. art. cauzalităţii. cauzativ1 (ca-u-) (gram.) Element care indică o cauză. s.n.
cauzativ2,-ă (ca-u-) (gram.) Care enunţă sau introduce
o	cauză. Conjuncţie ~. /Verb ~ = verb factitiv. adj., pl. cauzative.
cauzator,-oare (ca-u-) Care cauzează ceva. adj., pl. cauzatQri,-oare.
cauză (ca-u-) 1. Ceea ce determină existenţa unui lucru, a unui fenomen. 2. Problemă socială importantă care preocupă o colectivitate umană, lîn cunoştinţă de - = cunoscând bine despre ce este vorba. A face ~ comună (cu cineva) = a-şi uni interesele cu altcineva. 3. (jur.) Proces, judecată. IA avea câştig de ~ = a câştiga. A da (cuiva) câştig de ~ = a se pronunţa în favoarea cuiva. (A fi) în ~ = (a fi) interesat de ceva. A pleda ~a cuiva = a apăra interesele cuiva, s.f, g.-d. art. cauzei, pl. cauze. cav,-ă Care are o cavitate. /Venă ~ = fiecare dintre cele două vene care transportă sângele la inimă, adj., pl. cavi,-e.
cavaf (înv.) Pantofar, cizmar, s.m., pl. cavafi. caval1 Fluier mare ciobănesc, s.n., pl. cavale. caval2 Şănţuleţ prin care trece apa printre straturile de legume, s.n., pl. cavaluri.
189
cazemată
cavalcadă Plimbare călare făcută în grup; alergare pe cai. s.f., g.-d. art. cavalcadei, pl. cavalcade, cavalgr 1. (în Evul Mediu) Nobil învestit de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu onorific acordat în unele ţări persoanelor distinse cu anumite decoraţii. 3. Om amabil, binevoitor. 4. (rar) Tânăr necăsătorit. /~ de onoare ~ tânăr necăsătorit care îi însoţeşte pe miri la cununie, s.m., pl. cavaleri.
cavalergsc,-egscă De cavaler; nobil, generos, adj., pl. cavalereşti.
cavalereşte în felul cavalerilor; sincer, deschis, adv. cavalerie1 (-ri-e) Parte a armatei care foloseşte calul ca mijloc de transport şi de luptă; grup de soldaţi dintr-o astfel de unitate; cavalerime, călărime. s.f, art. cavaleria, g.-d, art. cavaleriei, pl. cavalerii, art. cavaleriile. cavalerie2 (înv.) I. Instituţia sau ordinul cavalerilor.
2.	Decoraţie, grad în ordinul de cavaler, s.f, art. cavaleria, g.-d. art. cavaleriei, pl. cavalerii, art. cavaleriile, cavalerime (înv.) Cavalerie1, s.f, g.-d. art. cavalerimii. cavalerism Purtare nobilă, de cavaler (3); amabilitate; vitejie, s.n.
cavalerist Militar din cavalerie1, s.m., pl. cavalerişti, cava let I . Postament pe care se aşazâ ambarcaţiunile la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Suport de lemn, fixat provizoriu pe cofrajul unui planşeu de beton, pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planşeului după turnarea betonului, s.n., pl. cavalgte. cavallfir (-li-er) I. Terasa înaltă, construita într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor. 2. Flşie de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, formată prin curăţarea şanţurilor, s.n., pl. cavaliere, cavaljrvă (rar) De cal; cabalin, Rasă adj., pl. cava-Uni,-e.
cavgs (înv,) Agent de poliţie; jandarm, s.m., pl. cavaşi.
cavatină Piesa vocală de mici proporţii dintr-o operă.
s.f., g.-d. art. cavatinei, pl. cav aţine.
cavernă 1. Peşteră. 2. Cavitate patologică (mai ales în
plămâni), s.f, g.-d. art. cavernei,pl. caverne.
cavernícol,-á De peşteră, specific peşterii, adj., pl.
cavernicoli,-e.
cavernogrgmă Curbă reprezentând variaţia diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime, s.f, g.-d. art. cavemogramei, pl. cavemograme. cavernometríe Operaţie de măsurare şi de înregistrare a variaţiei diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime, s.f., art. cavemometria, g.-d. art. cavemome-tiiei.
cavernomgtru Aparat folosit în cavemometrie. s.n., art. cavemometrul, pl. cavemometre. caverngs.-oasă 1. Care prezintă caverne. 2. (fig., despre voce) Cu timbru gros, înfundat, adj., pl. caver-nsşi,-oase.
cav jar (-vi-ar) Icre negre preparate cu sare. s.n. cavicsrn,-ă I. adj. (despre comute) Cu coamele goale în interior. II. s.m. Animal cavicom (I). adj., s.m., pl. cavicomi,-e.
cavilă 1. Piesă în formă de ac, din lemn tare sau din oţel, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner aşezat la extremitatea spiţelor timonei, s.f., g.-d. art. cavUei, pl. cavile.
cavilieră (-li-e-) Rastel pentru cavile la piciorul catargului. s.f, g.-d. art. cavilierei.
cavitar,-ă (despre corpuri) Gol în interior, adj., pl. cavi-tari,-e.
cavitate 1. Adâncitură, scobitură într-un corp solid.
2.	(anat.) Spaţiu gol în corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe, s.f. g.-d. art. cavităţii, pl. cavităţi.
cavitaţie (-ţi-e) Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parţial, în care se formează bule de
vapori sau de gaze care pot coroda pereţii conductei, prin care circulă lichidul, palele turbinelor etc. s.f., art. cavi-taţia, g.-d. art. cavitaţiei, pl. cavităţii, art. cavitaţiile. cavQU Construcţie într-un cimitir, cu una sau mai multe cripte, s.n., art. cavoul, pl. cavQuri. caz 1. împrejurare, circumstanţă, situaţie. I~ de forţă majoră = situaţie în care cineva nu poate acţiona după voinţa sa, din cauza unor împrejurări mai puternice. ~-llmită = caz ieşit din comun. - de conştiinţă = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. A face - de ceva = a acorda prea mare importanţă unui lucru. A face ~ de cineva = a scoate în evidenţă meritele cuiva în mod exagerat. 2. Eveniment, întâmplare. 3. (med., cu determinant) îmbolnăvire, boală. 4, (gram.) Fiecare dintre formele prin care se exprimă funcţiile sintactice ale substantivului, pronumelui, adjectivului, articolului şi numeralului, s.n., pl. cazuri, caza tr. A instala pe cineva temporar într-o locuinţa, vb. 1, ind. prez. 3 cazează,
cazac 1. Membru al unei populaţii care s-a aşezat în regiunile de margine ale statelor rus şi polono-lituanian şi care, în schimbul unor privilegii, avea anumite obligaţii militare. 2, (în Rusia, începând cu secolul al XVII-lea) Soldat dintr-o unitate de cavalerie, s.m., pl. cazaci, cazacă Bluza cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiata la gât într-o parte, s.f, g.-d, art, cazacei, pl. cazace,
cazacjncă (reg.) Dansul căzăceasca. s.f, g.-d. art. cazacincii.
cazac iac Dansul căzăceasca. s.n.,pl. cazaciocuri, cazacllu (înv.) Negustor care ftcea comerţ cu vinuri, cu blanuri etc., între Ucraina şi Moldova, s.m., art. cazac-liul, pl. cazaclii, art. ca/.adiii. cazan 1. Vas mare de metal, care serveşte în gospodărie sau în tehnica la încălzit sau la fiert. 2. (şi în sintagma ~ cu aburi) Rezervor metalic în care se introduce apă pentru a fi încălzită sau transformată în abur necesar în centralele termoenergetice, în industria textili etc. //Instalaţie formată dintr-un vas prin care trec tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (geogr.) Căldare (B). s.n., pl. cazan®.
cazangerje 1. Atelier în care se produc ;i se repară cazane, cisterne etc. 2. Meseria cazangiului, s.f, art. cazangerja, g.-d. art. cazangeriei, pl. ( I) cazangerii, art. cazangeriile.
cazangiu Muncitor care lucrează într-o cazangerie. s.m., art. cazangiul, pl. cazangii, art. cazangiii, cazanie (-ni-e) 1. Predică. 2. Carte religioasă care cuprinde predici, s.f, art. cazania, g.-d. art. cazaniei, pl. cazanii, art. cazaniile.
cazanigr,-ă (-ni-er) Care se complace în a rămâne la el acasă; sedentar, adj., pl. cazanieri,-e. cazgre Acţiunea de a caza. s.f, g.-d. art. caz|rii, pl. cazări.
cazarmament Totalitatea obiectelor de pat pe care le primeşte un militar sau (p. ext.) un muncitor pe şantier.
s.n.
cazarmă 1. Ansamblu de clădiri şi construcţii destinate militarilor. 2. -a echipajului = compartiment destinat echipajului, situat sub puntea unei nave de luptă, s.f, g.-d. art. cazărmii, pl. cazărmi, cazeificare (-ze-i-) Proces caracteristic tuberculozei, care se manifestă prin transformarea ţesutului necrozat într-o masă amorfa, s.f , g.-d. art. cazeificării. cazeină (-ze-i-) Proteină care se găseşte în lapte şi care este cea mai importantă componentă a brânzeturilor; cazeinogen. s.f, g.-d. art. cazemei. cazeinogen (-ze-i-) Cazeină. s.n. cazemată 1. Construcţie militară de apărare, făcută din lemn, pământ sau beton armat, în care sunt instalate
cazic
190
diferite mijloace de luptă. 2. Compartiment blindai pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. s.f., g.-d. art. cazematei, pl. cazemate, cazic (reg.) Ţăruş de lemn (având la capăt un inel de oţel), care se introduce în pământ, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcaţiunilor, s.m., pl. cazjci. cazier (-zi-er) 1. Dulap compartimentat în care se pun dosare, acte etc. 2. (jur.) ~ judiciar = fişă de evidenţă în care se consemnează antecedentele penale ale unei persoane. //Serviciu care ţine evidenţa acestor fişe. 3. (tipogr.) Dulăpior în care se păstrează literele, s.n., pl. caziere, cazino v. cazinou.
cazinou Local public, în staţiuni turistice, cu restaurant, săli de dans, săli pentru jocuri de noroc etc. [var. cazino í.«.] s.rt., art. cazinoul, pl. cazinouri, cazma Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică şi o coadă de lemn, folosită la săpat pământul, s.f. ari. cazmaua. g.-d art. cazmalei, pl. cazmale, art. cazmalele, caznă 1. Chin, supliciu. 2. Asuprire, nedreptate. 3. Străduinţă, efort, s.f, g.-d. art. caznei, pl. cazne, cazon,-ă 1. De cazarmă; milităresc. 2. (peior.) Aspru, rigid, adj., pl. cazoni,-e.	s
cazual,-ă (-zu-al) 1. întâmplător, accidental. 2. (gfain.) Care arată cazul gramatical. Desinenţă adj., pl. ca-zuali,-e.
cazualjsm (-zu-a-) Concepţie filosofică conform căreia întâmplarea determină evoluţia lumii, precum şi ordinea în care se succed evenimentele, s.n. cazualitate (-zu-a-) Calitatea a ceea ce este cazual (1). s.f, g.-d. ari. cazualităţii.
cazuar (-zu-ar) Gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struţul, având o creastă cornoasă pe frunte, ale cărei pene negre sunt întrebuinţate ca podoabă. s.m.,pl. cazuari.
cazuist,-ă Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se serveşte de argumente subtile în aparenţă, dar false în fond. s.m., pl. cazuişti; s.f., g.-d. art. cazuistei, pl. cazuiste.
cazuistic,-ă Referitor la cazuistică, adj., pl. cazuistici,-ce.
cazuistică 1. Parte a scolasticii medievale, care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă printr-o interpretare abilă a normelor etice. //(p. ext.) Argumentare subtilă, în susţinerea unor teze false sau îndoielnice. 2. Sistem de investigaţii, care se bazează pe cazuri individuale, particulare. 3. (med.) Totalitatea cazurilor de boală de un anumit profil, studiate şi tratate, s.f, g.-d. art. cazuisticii, pl. cazuistici.
cazulcă Unealtă folosită la pescuitul peştilor răpitori, în timpul iernii, sub gheaţă, s.f, g.-d. art. cazulcii, pl. cazulci.
că 1. (introduce propoziţii subordonate) Mi-a spus ~ vine. Vino —i târziu. 2. (adversativ) Numai ~ = dar, însă.
3.	într-adevăr, aşa e. ~ bine zici. 4. De ce (nu)! ~ nu mai pleacă odată! 5. Doar. conjcţ.
căca (pop.) 1. refl. (fiziol.) A defeca. 2. tr. A murdări. vb. /, ind. prez. 3 cacă.
căcare (pop.) Acţiunea de a (se) căca; defecare, s.f, g.-d. art. căcării, pl. căcări.
căcat (pop.) 1. (fiziol.) Excrement (de om). 2. Fleac, lucru fară importanţă. (1) s.m./(2) s.n., pl. căcaţi/căcaturi. căcăcios,-oasă 1. (fiziol.) Care iese des afară. 2. (fig.) Fricos, slab de înger, adj., pl. căcăcioşi,-oase. căcălău (pop.) Grămadă mare. s.n. căcănar 1. (pop.) Vidanjor. 2. (depr.) Om neserios, s.m., pl. căcănari.
căcărează Baligă de oaie, de capră etc. s.f, g.-d. art.
căcărezei, pl. căcăreze.
căci Pentru că, deoarece, fiindcă, conjcţ.
căciular 1. Meseriaş care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română, s.m., pl. căciulari. căciulă 1. Acoperământ pentru cap, făcut din blană de oaie sau de alt animal. Bună ziua, ~ (că stăpănu-tău n-are gură)! se zice, în bătaie de joc, unuia care nu salută. A-şi lua (sau a-şi scoate) ~a (de pe cap) = a-şi descoperi capul în semn de salut sau de respect. La aşa cap, aşa ~ = cum e omul, aşa e şi purtarea lui. A-i ieşi (cuiva) părul prin ~ = a) a i se urî aşteptând; b) a o duce greu, a sărăci. A fi (sau a se simţi, a se şti) cu musca pe ~ = a se simţi vinovat. (Asta sau aia e) altă ~ = (asta e) altă treabă, altceva. A da cu ~ în câini = a fi cu chef, a-şi face de cap. (Bun de) să dai cu ~a în câini = foarte gustos. 2. (fig.) Persoană, individ. 3. Obiect în formă de căciulă (1) întrebuinţat ca acoperământ pentru coşuri, canale etc. //Partea superioară a ciupercii, s.f, g.-d. art. căciulii, pl. căciuli.
căciuleală Căciulire. s.f, g.-d. art. căciulelii, pl. căciu-leli.
căciuli refl. A se ploconi pentru a obţine ceva; a se umili. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se căciuleşte, imperf. 3 sg. se căciulea; conj. prez. 5 să se căciulească, căciulje 1. Căpăţână de usturoi. 2. Măciulie de mac. s.f., art. căciulia, g.-d. art. căciuliei, pl. căciulii, art. că-ciuliile.
căciulire Faptul de a se căciuli; ploconire, căciuleală. s.f, g.-d. art. căciulirii, pl. căciuHri, căciulită 1. Diminutiv al lui căciulă (1). 2. Un fel de bonetă purtată de femei şi de copii, s.f, g.-d. art. căciu-liţei, pl. căciuliţe.
căciuloi Augmentativ al lui căciulă, s.n., pl. căciuloaie. căciur,-ă v. caciur
cădea A. intr. 1. A se deplasa de sus în jos din cauza greutăţii proprii; a se lăsa în jos; a pica. 2. A se răsturna, a se prăvăli. IA ~ (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A ~ în picioare = a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. A ~ din picioare = a nu mai putea sta de oboseală. 3. (despre frunze, flori, păr etc.) A se desprinde din locul de unde era fixat. //A se aşeza în genunchi înaintea cuiva pentru a-i cere iertare, a-i arăta supunere etc.; a ruga pe cineva cu stăruinţă (şi umilinţă). B. intr. (fig.) 1. A muri (în luptă). 2. (despre oraşe, poziţii strategice) A ajunge în mâinile adversarului. 3. (despre guverne, legi) A-şi înceta existenţa. 4. A nimeri din întâmplare, pe neaşteptate într-un loc sau într-o situaţie. IA ~ pe (sau la) mâna cuiva = a ajunge la discreţia cuiva. A-i ~ cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a-i fi cuiva pe plac, a-i deveni drag, a-i stârni cuiva dragostea. A ~ pe gânduri = a fi îngândurat. A-i ~ bine - a-i plăcea, a-i prii. A-i ~ rău = a nu-i conveni. A ~ la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înţelegere. A ~ în sarcina (sau în competenţa, în atribuţiile) cuiva = a-i reveni cuiva. A ~ la pace = a se împăca, //(la ghici-tul în cărţi) A se vedea, a se arăta. C. refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni, vb. II, ind. prez. ! sg. şi 5 pl. cad, I pl. cădem, 2 pl. cădeţi; conj. prez. 3 să cadă; imper. 2. sg. cazi, 2 pl. cădeţi; ger. căzând; part. căzut, cădelniţa 1. intr. A mişca dintr-o parte în alta cădelniţa, pentru a tămâia. 2. tr. (fig.) A aduce cuiva laude exagerate, linguşitoare, vb. I, ind. prez. 3 cădelniţează, cădelniţă Vas de metal în care se arde tămâie la slujbele religioase, s.f, g.-d. art. cădelniţei, pl. cădelniţe, cădenie (-ni-e) (înv.) Cuviinţă, s.f. art. cădenia, g.-d. art. cădeniei.
cădere 1. Deplasare de sus în jos a unui lucru sub efectul gravitaţiei; răsturnare, surpare. I~ de apă = cascadă (1).
2.	(anat.) Deplasare a unui organ din poziţia sa normală.
3.	Diferenţă dintre valorile unei mărimi în două puncte diferite. ~ de potenţial, /(med.) ~ de tensiune - scădere a tensiunii arteriale sub limita normală. 4. (fig.) Ocupaţie, cucerire. 5. (fig.) Nereuşită, eşec. 6. Competenţă, drept. Nu are ~a să vorbească, s.f, g.-d. art. căderii, pl. căderi.
191
călcător
cădi intr. (rar) A cădelniţa, a tămâia, vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. cădesc, imperf. 3 sg. cădea; conj. prez. 3 să cădească.
cădjre (rar) Acţiunea de a cădi. s.f, g.-d. art. cădirii, pl. cădiri.
căftănel (rar) Diminutiv al lui caftan, s.n., pl. căftă-nele.
căftărn tr. 1. (înv.) A numi pe cineva domn sau într-un rang de boierie. 2. (fig., fam.) A bate, a lovi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. căftănesc, imperf. 3 sg. căftănea; conj. prez. 3 să căftănească.
căftănie (înv.) Privilegiul de a purta caftan, s.f, art. căftăma, g.-d. art. căftăniei.
căi refl- A-i părea rău, a regreta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se căieşte, imperf. 3 sg. se căia; conj. prez. 3 să se căiască, căierel (rar) Diminutiv al lui caier. s.n., pl. căierele. căimăcămie Formă de guvernământ provizoriu, în timpul cât tronul era vacant sau în timpul absenţei domnitorului; locotenenţă domnească, s.f, art. căimăcămia, g.-d. art. căimăcămiei, pl. căimăcămii, art. căimăcămiile. căina (că-i-) 1. refl. A se tângui, a se văita. 2. tr. A compătimi, a deplânge, [var. căini vb.] vb. I, ind. prez. 3 căinează.
căinare (că-i-) Acţiunea de a (se) căina, s.f, g.-d. art. căinării, pl. căinări, căini v. căina.
căinţă Părere de rău, regret, s.f, g.-d. art. căinţei, pl. căinţe.
căişor (că-i-) 1. Diminutiv al lui cal. 2. (la pl.) Căluşei (2). s.m., pl. căişori.
căiţă (pop.) Bonetă, scufie, s.f, g.-d. art. căiţei, pl. căiţe, călâcan.v. calaican. călare1 încălecat, adv.
călare2 Pe un cal. /Nici ~, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi ~ pe situaţie = a domina o situaţie, a se simţi sigur într-o anumită împrejurare, adj., pl. călări, călăfătui tr. A astupa cu calafat; a calfata. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călăfâtuiesc, imperf. 3 sg. călăfătuia; conj. prez. 3 să călăfâtuiască.
călăfătuire Acţiunea de a călăfătui. s.f, g.-d. art. călă-fătuirii, pl. călăfktuiri. călămară v. călimară.
călăraş 1. (la pl., în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (la sg.) membru al acestui corp militar. //(înv.) Ostaş de cavalerie. 2. Coardă de rod la viţa-de-vie. s.m., pi călăraşi.
călărăşean,-ă (Locuitor) din municipiul Călăraşi, adj., s.m., pl. călărăşeni,-e.
călărăşeancă Locuitoare din municipiul Călăraşi, s.f, g.-dL art. călărăşencei, pl. călărăşence. călăresc,-ească (înv.) Care luptă călare, adj., pl. călăreşti.
călăreşte (rar) Călare, adv.
călăreţ,-eaţă 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călăreşte, //(înv.) Călăraş (1). II. s.m. Denumire dată unor piese şi instrumente: a) placă de metal care se prinde pe marginea superioară a unei fişe de cartotecă sau de contabilitate; b) piesă de sârmă de forma literei U, care se aşază răsturnată pe braţele unei balanţe, pentru a menţine echilibrul; c) bară de oţel şi beton, scurtă, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazăm a unei grinzi de beton armat. adj., s.m. şi f, pl. călăreţi,-e.
Călări 1. intr. A merge călare. 2. tr. A mâna calul stând călare pe el. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. călăresc, imperf. 3 sg. călărea; conj. prez. 3 să călărească, călărie Acţiunea şi arta de a călări. //Ramură sportivă care constă în conducerea calului, din poziţia încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitaţie. s.f, art. călăria, g.-d. art. călăriei.
călărime (înv.) Oaste călare; cavalerie1, s.f., g.-d. art. călărimii.
călărit Călărie, s.n.
călător,-oare I. adj. 1. (despre popoare) Nomad. 2. (despre păsări) Migrator. 3. (fig.) Care trece repede; nestatornic. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, adj., s.m. şi f., pl. călători,-oare.
călători intr. A face o călătorie; a fi la drum. //refl. (fig., reg.) A se sfârşi; a muri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. călătoresc, imperf. 3 sg. călătorea; conj. prez. 3 să călătorească.
călătorie Drum pe care îl face cineva într-un loc mai depărtat; voiaj, /(ir.) - sprăcenată = urare care arată lipsa de regret la plecarea cuiva, s.f, art. călătoria, g.-d. art. călătoriei, pl. călătorii, art. călătoriile, călău 1. Bărbat însărcinat cu executarea osândiţilor la moarte. 2. (fig.) Om crud, sângeros, s.m., art. călăul, pl. călăi, art. călăii, călăuz v. călăuză.
călăuză 1. Persoană care însoţeşte pe cineva pentru a-Hndica drumul şi a-i da explicaţiile necesare; ghid.
2.	îndrumător într-o acţiune, într-un domeniu. 3. Ghid, îndreptar, [var. călăuz s.m.] s.f, g.-d. art. călăuzei, pl. călăuze.
călăuzi (-lă-u-) 1. tr. A conduce pe un drum. HA îndruma, a învăţa. 2. refl. A se conduce după..., a se orienta. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. călăuzesc, imperf. 3 sg. călăuzea; conj. prez. 3 să călăuzească, călăuzire (-lă-u-) (rar) Acţiunea de a călăuzi, s.f, g.-d. art. călăuzirii.
călăuzitor,-oare (-lă-u-) Care călăuzeşte, adj., pl. călăuzitori,-oare.
călău,-ie (reg.) 1. (despre lemne) Verde, neuscat, //(despre fructe) Necopt. 2. Călduţ, adj., pl. călâi. călca A. 1. intr A păşi. /A ~ din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş. A ~ în străchini = a umbla neatent; a face gafe. A ~ pe urmele cuiva = a avea apucăturile cuiva. A ~ strâmb (sau alături cu drumul) = a se abate de la conduită, (tr.) A nu mai - iarbă verde = a muri. A ~ cu stângul = a începe ceva greşit. A ~ cu dreptul = a începe cu bine. HA trece, a păşi peste ceva. A ~ pragul cuiva = a merge la cineva. 2. tr. (pop., despre bărbătuşul păsărilor) A fecunda. 3. tr. (fig.) A încălca pustiind şi prăpădind, //(fam.) A veni fără veste undeva sau la cineva. 4. intr. A intra, a veni undeva, a se abate. 5. tr. A cutreiera un drum, o regiune etc. B. tr. l.A bătători, a strivi cu picioarele. 2. A tescui strugurii cu picioarele. Hintr. A înfrânge un sentiment, o pornire. /A-şi ~ pe inimă = a face ceva împotriva propriei sale voinţe.
3.	(fig.) A nesocoti o lege sau o obligaţie. C. tr. A netezi îmbrăcămintea sau rufele cu fierul de călcat, vb. /, ind. prez. I sg. calc, 3 calcă, 1 pl. călcăm; conj. prez. 3 să calce.
călcare 1. Faptul de a călca. 2. (fig.) Nerespectare a unei legi, a unor ordine; abatere de la un principiu.
3.	Atac, năvălire (cu scopul de a jefui), s.f, g.-d. art. călcării, pl. călcări.
călcat Acţiunea de a călca (C). s.n. călcătoare 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu piciorul. 2. Vas în care se calcă strugurii. 3. Instalaţie la gardurile pescăreşti, care permite trecerea peştelui într-un singur sens sau circulaţia bărcilor în ambele sensuri, fară ca peştele să iasă. s.f, g.-d. art. călcătorii, pl. călcători.
călcător1 1. Mecanism la maşina de cusut care ţine apăsat materialul care se lucrează pentru a fi mai uşor fixat şi deplasat. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oţel cu crestături, folosită de lemnari la rostuirea dinţilor pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Perniţă, pânză pe care se calcă (C) rufărie, haine etc. s.n., pl. călcătoare.
călcător
192
călcător2,-oare Meseriaş care calcă haine sau rufarie într-un atelier, într-o spălătorie etc. 2. (rar) Persoană care încalcă o lege. //Hoţ, prădător, s.m., pl. călcători; s.f., g.-d. art. călcătoarei, pl. călcătoare, călcătoreasă Femeie care are meseria de a călca rufe. s.f., g.-d. art. călcătoresei, pl. călcătorese. călcătone Atelier în care se calcă rufarie, haine. //Secţie a unei fabrici de confecţii în care se calcă produsele textile realizate, s.f, art. călcătoria, g.-d. art. călcătoriei, pl. călcătorii, art. călcătoriile. călcătură Fel de a merge; pas, mers. s.f, g.-d. art. călcătorii, pl. călcaturi.
călcâi 1. Partea posterioară a tălpii piciorului. //Parte a ciorapului sau a încălţămintei care acoperă această porţiune a piciorului. IA se afla sub (sau a fi, a trăi etc.) ~ = a fi sub dominaţia cuiva. Fuge de-i pârâie (sau sfârâie) -le = fuge foarte repede. A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un - - a se mişca iute. A i se aprinde (sau a-i sfârâi) -le (după cineva) = a) a fi îndrăgostit; b) a fi grăbit. //Lovitură dată cu călcâiul (I). IA da ~e calului -(despre călăreţi) a lovi calul cu călcâiele pentru a porni (sau a merge mai repede). I~ul lui Ahile - partea ;yulnc-rabilă a unei persoane. 2, Partea de jos sau de dinapoi a unor obiecte. 3. Piesă de formă prismatică fixată pe
o	grindl de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcţie rezemat de grindă, //Bucată de lemn folosita ca element de rezistenţă la o îmbinare.
4,	Dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanţ sau a unei parâme. 5, Strat format între săpun şi leşiile de glicerina la fabricarea săpunului, s.n., art. călcâiul, pl. călcâie, art. călcâiele.
călcâla? Diminutiv al lui călcâi, s.n., pl. călcâiişe. căldare A. 1. Vas de metal sau de plastic, prevăzut cu o toartă în partea superioară şi folosit la transportul sau păstrarea lichidelor; găleată. /•» de abur - cazan de aburi.
-	de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului, 2. Conţinutul unei căldări (1). B. (geogr.) Depresiune circulară în munţii înalţi; cazan. I™ şlaciarâ = circ glaciar, s.f, g.-d. art. căldării, pl. căldări, căldărar Meşteşugar care face sau repara căldări (A) şi alte vase de aramă, s.m., pl. căldarari. căldăraş1 Muncitor care curăţă de zgură oala de turnat oţel. s.m.,pl. căldăraşi. căldăraş2 (omit.) Botroş. s.m., pl. căldăraşi. căldărărie (înv.) Atelier meşteşugăresc unde se reparau odinioară căldări (A), cazane etc. s.f, art. căldărărja, g.-d. art. căldărăriei, pl. căldărării, art. căldărăriile. căldăroi (fam.) Augmentativ al lui căldare (A), s.n., pl. căldăroaie.
căldăruşă 1. Diminutiv al lui căldare (A). 2. Plantă erbacee ornamentală, cu flori albastre, violete, roşii, mai rar albe. s.f, art. căldăruşă, g.-d. art. căldăruşei, pl. căl-dăruşe.
căldicel,-ică Diminutiv al lui cald; căldişor, călduţ, adj., pl. căldicei,-ele.
căldişor,-oară Căldicel, adj., pl. căldişQri,-oare. căldură I. Stare de încălzire a unui corp; senzaţie produsă de corpurile calde. 2. (fig.) Mărime scalară care exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferitele părţi ale aceluiaşi sistem în cadrul unei transformări în care nu se produce lucru mecanic; (p. ext.) parte a fizicii care studiază fenomenele termice. 3. (la pl.) Timp călduros; vreme toridă.
4.	(la pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. (fig.) Patimă, ardoare. //Prietenie, amabilitate. 6. (la pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorinţa de a se împerechea. s.f, g.-d. art. căldurii, pl. călduri.
călduncă (fam.) Diminutiv al lui căldură (1). s.f, g.-d. art. călduricii.
călduros,-oasă 1. Care reţine căldura. 2. (fig.) însufleţit, afectuos, adj., pl. călduroşi,-oase. călduţ,-ă Căldicel, adj., pl. călduţi,-e. căleap (reg.) Răşchitormic; (p. ext.) scul. s.n., pl. călgpe. căli A. 1. tr. A mări densitatea unui metal prin încălzire la o temperatură înaltă şi prin răcire bruscă; a oţeli. 2. tr. şi refl. (fig., despre oameni) A (se) întări; a (se) obişnui cu anumite condiţii. B. tr. A prăji alimente în grăsime. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. călesc, imperf. 3 sg. călea; eoni. prez. 3 să călească.
călibil.-ă Care poate fi călit (A.l). adj., pl. călibili,-e. călibilitate Proprietate a unui metal de a putea fi călit (A.l). s.f, g.-d. art. călibilităţii. călifar 1 . Numele a două păsări migratoare, una cu pene albe, negre sau ruginii, cealaltă cu pene roşii-ruginii. 2. Specie de porumbel domestic, s.m., pl. călifari, călimară Mic recipient de sticlă în care se ţine cerneală. [var. (înv,) călămară í./!] s.f, g.-d, art. călimării, pl. călimări.
călin Arbust sălbatic, cu flori albe şi frunze roşii, necomestibile. s.m., pl. călini.
călină Fructul călinului, folosit în medicina populară. s.f, g.-d, art, călinei, pl. caline, călindar v, calendar.
căllneacian,-ă (-ci-an) în maniera lui O. Călinescu. adj., pl. câlinescigni,-e.
călingt (rar) Crâng de călini, s.n., pl. calingturi. călire Acţiunea de a (se) căli. //Tratament termic al oţelului în vederea măririi durităţii, s.f, g.-d. art. călirii, pl. căliri. călit Călire. s.n.
călţun1 (înv., pop.) încălţăminte de sărbătoare asemănătoare cu cizmele, s.m.. pl, călţuni, călţun2 v. colţun,
călţunar (înv,) Bărbat care duce darurile miresei, s.m., pl. călţunari.
câlţynaş l. Ciorap de lâna albă din portul naţional,
2.	(mai ales la pl.) Numele a două plante; a) plantă decorativa căţărătoare, cu flori portocalii, având un ftl de pinten; condurul-doamnei; b) toporaşi. s.m., pl. caiţu-naşi.
călţunăreasă (reg.) Femeie care duce darurile miresei. s.f., g.-d. art, călţunărgsei, pl. călţunărgse, călţunul-dogmnei Plantă erbacee cu flori galbene; cerenţel. s.m. art.
călugăr A. Bărbat care a fiîcut legământ să ducă o viaţă religioasă ascetică; monah, B. Instalaţie hidrotehnică pentru evacuat apa din heleşteie, lacuri etc., în scopul reîmprospătării ei. s.m., pl. călugări, călugăraş Diminutiv al lui călugăr (A), s.m., pl. câlu-găraşi._
călugăresc,-ească De călugări; monahal. /Ghiveci ~ = ghiveci fără carne, adj., pl. călugăreşti, călugăreşte în felul călugărilor, adv. călugări tr şi refl. A (se) face călugăr (A) sau călugăriţă (Á). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; eoni. prez. 3 să călugărească, călugărie Viaţă de călugăriţă), s.f, art. călugăria, g.-d. art. călugăriei.
călugăriţă A. Femeie care a făcut legământ să ducă o viaţă religiosă, ascetică. B. Insectă carnivoră de culoare verde-cafenie. s.f, g.-d. art. călugăriţei, pl. călugăriţe, căluş l. Bucată de lemn sau de metal care se introduce în gura unui animal pentru a-l forţa să o ţină deschisă. //Cârpă sau alt obiect care se introduce în gura unei persoane pentru a o împiedica să strige. IA pune (cuiva) ~ul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Beţişor la capcana de lemn. 3. Piesă de lemn pe care se sprijină coardele unui instrument muzical; scaun. 4. Şevalet.
5.	Utilaj de foraj pentru rotirea prăjinilor, s.n., pl. căluşuri.
193
căluşar 1. (la pl., art.) Căluşul. 2. (la pl.) Grup de dansatori care execută jocul denumit căluşul; (la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. s.m., pl. căluşari, căluşărgsc,-ească De căluşar, adi., pl. căluşărgşti. căluş&l 1. Căluţ (1). 2. (la pl.) Instalaţie alcătuită din mai mulţi cai mici de lemn, pe care încalecă copii, şi care se învârtesc în jurul unei axe; caişori, carusel.
3.	Căluţ (2). 4. Căluşul, s.m., pl. căluşei, art. căluşeii, căluşul Dans popular cu figuri, jucat de un grup de flăcăi; melodia acestui dans; căluşar (1); căluşel (4). s.n. art., neart. căluş.
căluţ 1- Diminutiv al lui cal; căluşel (1). 2. Nume dat unor insecte din familia lăcustelor; căluşel (3). s.m., pl. căluţi.
căluţ-de-mare Cal-de-mare. s.m., pl. căluţi-de-mare. cămară 1. încăpere mică în care se păstrează alimentele într-o gospodărie, /~ domnească = (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova): a) totalitatea veniturilor domniei; b) (rar) monetărie. 2. (înv.) Cameră, odaie, s.f, g.-d. art. cămării, pl. cămări, cămaşa-broaştei Algă verde de forma unei reţele care acoperă suprafaţa apelor dulci. s.f. art., g.-d. art. cămăşii-broaştei.
cămaşă 1. îmbrăcăminte (de mătase, de pânză etc.), care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. /- de noapte = îmbrăcăminte de pânză care se poartă direct pe piele, folosită pentru dormit. ~ de forţă = cămaşă specială care este folosită la imobilizarea nebunilor furioşi. A rămâne în ~ = a rămâne sărac. A-i lua (cuiva) şi ~a de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are. îşi dă şi ~a de pe el, se spune despre cineva foarte milos şi darnic. A nu-I mai încăpea ~a = a fi înfumurat; a-i merge foarte bine. A arde ~a pe cineva = a fi foarte grăbit. A nu avea pe unde să scoţi ~a = a nu găsi ieşire dintr-o încurcătură. 2. Membrană, înveliş subţire, care acoperă anumite obiecte, piese etc. 3. (pop.) Placentă. 4. îmbrăcăminte interioară a unui obiect cilindric, [var. cămeşă s.£] s.f, art. cămaşa, g.-d. art. cămăşii, pl. cămăşi, cămăraş 1. (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujbaş care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. 2. (înv.) Intendent la o mănăstire. pl. cămăraşi.
cămărăşel (înv.) Fecior în casă; camerier, s.m., pl. cămărăşgi, art. cămărăşeii.	„
cămărăşiţă (înv.) 1. Soţia cămăraşului. 2. îngrijitoare a cămării; menajeră, s.f, g.-d. art. cămărăşiţei, pl. cămă-răşiţe.
cămăruie Cămăruţă, s.f., art. cămăruia, g.-d. art. cămă-ruji, pl. cămărui.
cămăruţă Diminutiv al lui cămară; cămăruie. s.f, g.-d. art. cămăruţei, pl. cămăruţe.
cămăşgi (fam.) Augmentativ al lui cămaşă, s.n., pl. cămăşoaie.
cămăşui tr A acoperi un element de construcţie cu beton, metal etc. vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cămă-şuiesc, imperf. 3 sg. cămăşuig; eoni. prez. 3 să cămă-şuiască.
cămăşuială 1. Pojghiţă care acoperă unele materii sau obiecte. 2. Căptuşeală interioară, de zidărie sau de beton, a unui tunel. I~a piloţilor = tub metalic folosit pentru confecţionarea piloţilor2 de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere, s.f, g.-d. art. cămăşuiglii, pl. cămăşuieli.
cămăşuică Cămăşuţă. s.f, g.-d. art. cămăşuicii, pl. că-măşuici.
cămăşuţă Diminutiv al lui cămaşă (1); cămăşuică. s.f, g.-d. art. cămăşuţei, pl. cămăşuţe. cămătar Persoană care dă bani cu împrumut în schimbul unei carnete, s.m., pl. cămătari.
cămătăreasă (rar) Femeie care dă bani cu camătă, s.f, g.-d. art. cămătărgsei, pl. cămătărgse. cămătărgsc,-ească Propriu cămătarilor; care se refera la camătă. /Capital ~ = capital bănesc folosit pentru a obţine camătă, adf, pl. cămătărgşti. cămătărgşte în felul cămătarilor, adv. cămătărie Faptul de a da bani cu camătă; ocupaţia cămătarului, s.f, art. cămătăria, g.-d. art. cămătăriei, pl. cămătării, art. cămătăriile, cămaşă v. cămaşă.
cămeşa! Augmentativ al lui cămaşă (1). s.n., pl. cămeşoaie.
cămilă 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord şi din Asia, cu una sau cu două cocoaşe, folosit la cărat poveri. 2. (mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate, s.f., g.-d. art. cămilei, pl. cămile. cămin1 1. Casă părintească; (p. ext.) familie. 2. Denumire dată unor instituţii cu caracter social-cultural. I~ cultural = instituţie pentru propagarea culturii la sate. ~ şcoală = cămin pentru copiii orfani, în care se află şi şcoala. ~ de copii = instituţie cu regim de internat pentru copiii preşcolari (3-6 ani). ~ studenţesc = cămin pentru cazarea studenţilor, s.n., pl. cămine. cămin2 1. Sobă joasă, cu vatra larg deschisă; şemineu.
2.	Coş pe unde iese fumul; horn. 3. Incintă subterană care permite accesul la o conductă sau la un canal, s.n., pl. căminuri.
cămingr (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujitor însărcinat cu perceperea unor dări. s.m.,pl. căminari.
căminist,-ă Student(ă) care locuieşte în cămin. s.m.,pl, căminişti; s.f, g.-d. art. căministei, pl. căministe. că min-s pitei Cămin de bătrâni, s.n., pl. cămine-spital. cănăraş Diminutiv al lui canar; cănăruţ. s.m., pl. cănă-raşi.
canăriţă Femela canarului, s.f., g.-d. art. cănăriţei, pl. cănăriţe.
cănăruţ (rar) Cănăraş. s.m., pl. cănăruţi. cănăţuie (rar) Căniţă. s.f, art. cănăţuia, g.-d. art. cănă-ţuii, pl. cănăţui.
căneală (pop.) Vopsea neagră pentru păr, pentru lână
etc. s.f, g.-d. art. cănelii, pl. căngii.
căngiuit,-ă (rar) în formă de cange, cu cange, adj., pl.
căngiuiţi,-te.
căni tr. (pop.) A vopsi părul în negru. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. căngsc, imperf. 3 sg. cănea; conj. prez. 3 să cănească.
cănire (pop.) Acţiunea de a căni. s.f, g.-d. art. cănirii. căniţă Diminutiv al lui cană2, s.f, g.-d. art. căniţei, pl. căniţe.
căpăcel Diminutiv al lui capac, s.n., pl. căpăcele. căpăstru Parte a hamaşamentului, care se pune pe capul calului pentru a-1 lega sau a-1 duce undeva, s.n., art. căpăstrul, pl. căpgstre.
căpăta trA. k obţine un lucru cerut, a dobândi ceva (în dar). 2. A câştiga, vb. I, ind. prez. 1 sg. capăt, 2 sg. capeţi, 3 capătă, I pl. căpătăm; conj. prez. 3 să capete, căpătat Faptul ,de a căpăta ceva de pomană. /A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ = a umbla să ceară de la alţii cele necesare traiului, s.n. căpătâi 1. Parte a patului pe care se pune capul; (p. ext.) pernă sau alt obiect pe care se pune capul. IA sta la ~ul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. Fără ~ = fâră ocupaţie, fără rost. A nu avea ~ = a nu avea niciun rost în viaţă. (înv.) A face (cuiva) de - = a căsători (pe cineva). Carte de - = a) carte fundamentală într-o disciplină; b) carte preferată. 2. Capăt, sfârşit. /A scoate ceva la ~ sau a o scoate la ~ (cu ceva) = a termina ceva cu succes. A da de ~ = a da de capăt, s.n., pl. căpătâie, art. căpătâiele.
căpătui
194
Căpătui tr. şi refl. A(-şi) face un rost, o situaţie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpătuigsc, imperf 3 sg. căpătuia; conj. prez. 3 să căpătuiască.
căpătuială îmbogăţire; parvenire; (concr.) stare, avere. s.f, g.-d. art. căpătuielii, pl. căpătuigli. căpătuire I. Căpătuială. 2. (fam.) Căsătorie, s.f, g.-d. art. căpătuirii, pl. căpătuiri.
căpătuit,-ă Care şi-a creat o situaţie, un rost (prin mijloace necinstite); cu stare, adj., pl. căpătuiţi,-te. căpăţână 1. Cap de animal tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort; craniu, //(ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. ~ de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. ~ de zahăr = s.f, g.-d. art. căpăţânii, pl. căpăţâni.
căpăţânos,-oasă (fam.) Greu de cap; încăpăţânat, adj., pl. căpăţânoşi.-oase.
căpgu (reg.) Copoi (1). s.m., art. căplul, pl. căpăi, art. căpăii.
căpcăun 1. Monstru din mitologia populară românească, imaginat cu trup de om şi cu cap de câine, despre care se spune că mânca oameni. 2. (fig.) Om'rău, crud. s.m., pl. căpcăuni.	'
căpeneag/chepeneag (înv.) Haină lungă şi largă care acoperă tot corpul, s.n., pl. căpengge/chepenege. căpetenie (-ni-e) Conducător, şef, comandant. IDe ~ = fundamental, [var. (reg.) căpitenie 5./\] s.f, art. căpetţ> nia, g.-d. art. căpeteniei, pl. căpetenii, art. căpeteniile, căpeţea Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului, [var. (reg.) căpiţga î./!] s.f, art. căpeţeaua, g.-d. art. căpeţglei, pl. căpeţgle, art. căpeţglele.
capeţel 1. Bucăţică mică (din ceva). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morţilor, s.n., pl. căpeţele.
căpia (-pi-a) intr 1. (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2. (fig., fam.) A se ţicni, a se scrânti la cap. vb. I, ind. prez. 3 căpiază. 1 pl. căpiem; conj. prez. 3 să căpieze; ger. căpiind.
căpială (-pi-a-) (rar) Căpiere. s.f, art. căpielii, pl. că-pigli.
căpicioară Diminutiv al lui căpiţă, s.f, g.-d. art. căpi-cioarei, pl. căpicioare.
căpiere (-pi-e-) Faptul de a căpia; căpială. s.f, g.-d. art. căpigrii, pl. căpieri.
căpistere (reg.) Covată mică în care se cerne faina sau mălaiul şi se frământă aluatul, s.f, g.-d. art. căpisterii, pl. căpistgri.
căpitan 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului. 2. Comandant al unei nave. /- de rangul intâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului). ~ de port = persoană care conduce activitatea dintr-un port.
3.	Conducător al unei echipe sportive. 4. (înv.) Comandant al unei oştiri; căpetenie (de haiduci, de hoţi). l~ de poştă = administrator al unei poşte, s.m., pl. căpitani, căpitan-locotenent Grad în marină, corespunzător căpitanului din armata de uscat sau din aviaţie, s.m., pl. căpitani-locotenenţi.
căpitan-paşa (înv.) Comandantul flotei turceşti, s.f, g.-d. art. căpitan-paşalei, pl. căpitan-paşale, art. căpitan-paşalele.
căpitălaş (rar) Diminutiv al lui capital1 (I). s.n., pl. căpitălaşe.
capitănaş (rar) Diminutiv al lui căpitan, s.m., pl. căpi-tănaşi.
căpităneasă Soţie de căpitan (1). s.f, g.-d. art. căpită-nesei, pl. căpitănese.
căpitănie 1. Autoritate administrativă şi poliţienească într-un port. //Clădire în care se află administraţia unui
port. 2. (înv.) Detaşament condus de un căpitan, s.f, art. căpitănia, g.-d. art. căpităniei, pl. căpitănii, art. căpităniile.
căpitgnie v. căpetenie, căpiţa v. căpiţi.
căpiţă 1. Grămadă de fân, de formă conică, 2. (rar) Căpăţână (3). s.f, g.-d. art. căpiţei, pl. căpiţe, căpiţea v. căpeţea.
căpiţi tr. (rar) A face căpiţe, [var. (rar.) căpiţă vb. \ vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. căpiţesc, imperf. 3 sg. căpiţea; conj. prez. 3 să căpiţească.
căpos,-oasă 1. (fam.) Cu capul mare. 2. Deştept. 3. (fig.) încăpăţânat, adj., pl. căpaşi,-oase. căprar1 (rar) Păstor de capre, s.m., pl. căprari. căprar2 (pop.) Caporal, s.m., pl. căprari, căprăne 1. (înv.) Mic detaşament de soldaţi sub comanda unui căprar2. 2. (fam.) Categorie, grup. s.f, art. căprăria, g.-d. art. căprăriei, pl. căprării, art. căprăriile. căpresc,-ească De capră. adj., pl. căprgşti. căprioară (-pri-oa-) Animal sălbatic rumegător, zvelt, cu picioare subţiri, s.f, g.-d. art. căprioarei, pl. căprioare.
căprior (-pri-or) A. Masculul căprioarei; animal sălbatic rumegător, cu coame mici. B. 1. Fiecare dintre bârnele împreunate la un capăt, care susţin acoperişul unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se aşază scândurile patului, platforma zidului etc. s.m., pl. căpriori.
căprioraş (-pri-o-) (rar) Diminutiv al lui căprior (A). s.m.,pl. căprioraşi.
căprioreală (-pri-o-) (rar) Totalitatea căpriorilor (B.l).
s.f, g.-d. art. căpriorelii, pl. căpriorgli.
căpriori tr. (rar) A fixa căpriorii (B.l) la o construcţie.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. căprioresc, imperf. 3 sg.
căpriorea; conj. prez. 3 să căpriorească.
căprişoară (rar) Căpriţă, s.f, g.-d. art. căprişoarei, pl.
căprişoare.
căprişor Numele a două plante erbacee, una cu flori gălbui şi alta cu flori brune. s.m.,pl. căprişori. căpriţă 1. Diminutiv al lui capră (A.l); căprişoară. 2. Plantă erbacee cu flori verzi, s.f, g.-d. art. căpriţei, pl. căpriţe.
căpriu,-ie (rar) Căprui, adj., pl. căprii.
căprui,-ie (despre ochi) De culoare cafenie-gălbuie;
căpriu. adj., pl. căprui.
căpşor Diminutiv al lui cap1 (A.l). s.n., pl. căpşoare. căpşun Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cultivată pentru fructele ei comestibile, s.m., pl. căpşuni, căpşună Fructul căpşunului, de culoare roşie, cărnos şi parfumat, s.f, g.-d. art. căpşunii/căpşunei, pl. căpşuni/ căpşune.
căpşunică 1. Diminutiv pentru căpşună. 2. Varietate de struguri nealtoiţi. 3. Vin rezultat din căpşunică (2). s.f, g.-d. art. căpşunelei, pl. (1) căpşungle, art. căpşu-nelele. căptălan v. captaian.
căptuşeală 1. Material cu care se dublează în interior anumite obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte. 2. Pânză sau stofă cu care se acoperă unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat de lemn, de metal sau de cărămidă, care protejează interiorul unui obiect sau al unui sistem tehnic. 4. Ramă de lemn care acoperă feţele interioare ale golului unei uşi. s.f, g.-d. art. căp-tuşglii, pl. căptuşeli.
căptuşi 1. tr. A pune căptuşeală la o haină, la încălţăminte etc.; a dubla. 2. tr. A proteja un sistem tehnic cu
o	căptuşeală (2). 3. tr. A îndesa, a ticsi. 4. tr. (fam.) A pune mâna pe... HA bate (zdravăn). 5. refl. (fam.) A se alege cu ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căptuşesc, imperf. 3 sg. căptuşea; conj. prez. 3 să căptuşească.
195
cărnos
căptuşire Acţiunea de a (se) căptuşi, s.f., g.-d. art. căptuşirii, pl căptuşiri.
căpuj (pop.) 1. tr. A pune mâna pe cineva, a prinde. 2. refl. A obţine, a-şi procura, vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. căpuigsc, imperf. 3 sg. căpuia; conj. prez. 3 să căpu-iâscă.	.
căpuire1 Acţiunea de a căpui. s.f, g.-d. art. căpuirii, pl. căpuiri.
capuire2 Operaţie prin care se turteşte extremitatea
liberă a unui nit pentru a forma al doilea cap' (B.l). s.f,
g.-d. art. căpuirii, pl. căpuiri.
căpuit&r (-pu-i-) Unealtă de fierărie cu care se execută
căpuirea2. s.n., pl căpuitoare.
căpuş (înv.) Cobuz. s.n.
căpuşă A. (la pl.) Gen de artropode parazite care se fixează pe corpul animalelor şi al oamenilor, hrănindu-se cu sângele lor; (la sg.) animal din acest gen. ICe-i în guşă, şi-n ~, se zice despre un om sincer, care spune tot ce gândeşte. B. 1. (bot.) Ricin. 2. Mugur de viţă, din care se dezvoltă coardele şi rodul; ochi1. s.f, art. căpuşa, g.-d. art. căpuşei, pl. căpuşe.
caputa tr. l.A pune căpute noi la o încălţăminte uzată.
2.	A înlocui la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului, vb. 1, ind. prez. 3 căputează. căputare Acţiunea de a căputa. s.f, g.-d. art. căputării, pl. căputări.
căpută 1. Parte a încălţămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii, s.f, g.-d. art. căputei, pl. căpute.
căputătură (înv.) Căpută (1). s.f, g.-d. ari. căputăturii, pl. căputături.
căra \ .tr.k duce, a transporta dintr-un loc în altul. IA ~ apa cu ciurul = a face o muncă zadarnică. A - pe cineva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a bate zdravăn. A-l ~ (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus tară voie.
2.	refl. (rar) A se duce dintr-un loc în altul, //(fam.) A pleca (pe fiariş) de undeva; a-şi lua tălpăşiţa, vb. I, ind. prez. I sg. car, 3 cară.
cărare 1. Drum îngust pe care se poate merge numai cu piciorul. IPe toate ~ = peste tot. A umbla pe două ~ = a fi beat. A tăia (sau a-i închide) cuiva ~a (sau -ările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. /(-şi îndrepta ~ările într-o direcţie = a apuca într-o direcţie. A-i scurta (cuiva) -ările = a omorî (pe cineva). 2. Linie obţinută prin despărţirea în două a părului de pe cap. s.f, g.-d. art. cărării, pl. cărări.
cărat 1. Acţiunea de a (se) căra; transport de materiale. 2/Timpul când se cară fânul sau recolta, s.n. cărăbăni 1- refl. (fam.) A pleca repede şi pe furiş de undeva. 2. tr. (reg.) A căra (1). IA ~ cuiva {la) pumni (sau palme, ciomege etc.) = a lovi pe cineva cu pumnul (sau cu palmele, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cărăbănesc, imperf. 3 sg. cărăbănea; conj. prez. 3 să cărăbănească. cărăbuş Insectă coleopteră dăunătoare, de culoare castanie, care se hrăneşte cu frunzele arborilor, s.m.. pl. cărăbuşi.
cărăbuşel Insectă coleopteră dăunătoare, asemănătoare cu cărăbuşul, dar mai mică decât acesta, s.m., pl. cărăbuşei, art. cărăbuşeii.
cărămidar Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. s.m.^pl cărămidari.
cărămidă Material de construcţie, obţinut prin uscarea şi arderea unui amestec de argilă, nisip şi apă. I~ refractară - cărămidă confecţionată dintr-un material foarte rezistent la temperaturi înalte, s.f, g.-d. art. cărămizii, pl cărămizi.
Cărămidăne1 Meşteşugul fabricării cărămizilor, s.f, art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidănei.
cărămidărie2 Fabrică de cărămidă, s.f, art. cărâmi-dăiia, g.-d. art. cărămidăriei, pl. cărămidării, art. cără-midăriile.
cărămiziu1 Vopsea roşie. s.n.
cărămiziu2,-ie De culoarea cărămizii; roşiatic, adj., pl.
cărămizii.
cărărat,-ă Cu multe cărări, adj., pl. cărăraţi,-te. cărăruică Cărăruie, s.f., g.-d. art. cărăruicii, pl. câră-ruici,
cărăruie Diminutiv al lui cărare (1); cărăruică, cără-ruşă. s.f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii, pl. cărărui, cărăruşă Cărăruie, s.f, art. cărăruşa, g.-d. art. cărâ-ruşei, pl cărăruşe.
cărăşei Diminutiv al lui caras, s.m., pl. cărăşei, art. cărăşeii.
cărăşelul Numele unui dans popular cu mişcări vioaie; melodia acestui dans. s.n. art., neart. cărăşei. cărătoare (pop.) Butoi, s.f., g.-d. art. cărătorii, pl. cără-tori.
cărător1 (pop.) Butoi, s.n., pl. cărătoare. cărător2,-oare (pop.) Persoană care cară recolta; (spec.) hamal, s.m., pl. cărători; s.f, g.-d. art. cărătoarei, pl. cărătoare.
cărătură l. Transport. 2. Material transportat; cantitate care se poate transporta o dată. s.f, g.-d. art. cărăturii, pl. cărături.
cărăuş 1. Persoană care face cărăuşie; căruţaş. 2. (art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proţap, s.m.. pl. cărăuşi, cărăuşeşte (-ră-u-) în felul cărăuşilor, adv. cărăuşi (-ră-u-) intr. A face cărăuşie, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cărăuşesc, imperf. 3 sg. cărăuşea; conj. prez. 3 să cărăuşească.
cărăuşie (-ră-u-) I. Ocupaţia de cărăuş (1); cărăuşit.
2.	Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracţiune animală), s.f, art. cărăuşia, g.-d. art. cărăuşiei, pl. (2) cărăuşii, art. cărăuşiile, cărăuşit (-ră-u-) Cărăuşie, s.n. cărbunar 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunilor din lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni, s.m., pl. cărbunari.
cărbunaş Diminutiv al lui cărbune, s.m., pl cărbunaşi. cărbunărie Loc unde se produce cărbune de lemn. //Magazie de cărbuni, s.f, art. cărbunăria, g.-d. art. căr-bunănei, pl. cărbunării, art. cărbunănile. cărbune A. 1. Rocă de culoare gălbuie, brună sau neagră, formată prin îmbogăţirea în carbon a resturilor vegetale şi folosită drept combustibil. I~ alb = apa folosită ca sursă de energie. 2. Combustibil de culoare neagră obţinut din lemn; mangal. IA se face ~ — a se arde. A sta pe ~ (aprinşi) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru, obţinut din lemn carbonizat, folosit la desen, schiţe etc.
B.	1. (med.) Antrax. 2. (zool.) ~ enfizematos = boală infec-ţioasă a rumegătoarelor. 3. (la plante) Tăciune. 4. (bot., reg., la pl.) Plantă erbacee cu flori violacee. s.m.,pl. cărbuni.
cărbunos,-oasă (despre roci) Care conţine pulbere de cărbune (A. 1). adj., pl. cărbunoşi,-oase. cârdăşie v. cârdăşie.
cărindar (pop.) Ianuarie, s.m., g.-d. art. lui cărindar.
că mărie Cantitate mare de came. s.f, art. cămăria,
g.-d. art. cămăriei.
cărnicică (rar) Cămiţă. s.f.
cărnişoară Cămiţă. s.f., g.-d. art. cămişoarei.
cărniţă Diminutiv al lui came; cărnişoară, cărnicică. s.f,
g.-d. art. cărmţei, pl. cărmţe.
cărnos,-oasă I. Care are multă came; musculos. 2. (despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. adj., pl. cămoşi,-oase.
cărnosi
196
cărnosi/cârnosi tr. A îndepărta resturile de came de pe dosul pieilor, înainte de tăbăcire. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. căm0s£sc/câm0s£sc, imperf. 3 sg. cămosea/ câmosea; conj. prez. 3 să cămosească/să câmosească. cărnoslre/cârnosire Acţiunea de a cămosi/a câmosi. s.f, g.-d. art. cămosirii/câmosirii, pl. cămosiri/cârnosiri. că rpă nas,-oasă (depr.) Zgârcit, adf, s.m. şi f, pl. căr-pânaşi,-oase.
cărpănoşle (depr.) Zgârcenie; meschinărie, s.f, art.
cărpănoşia, g.-d. art. cârpănoşiei,
cărplngr (reg.) Carpen, s.m., pl. cărpinari.
cărplnaş Diminutiv al lui carpen, s.m., pl. cărpinaşi.
cărplngt Cârpiniş. s.n., pi. cărpingturi.
cărplnlş Pădure de carpeni; cărpinet. s.n., pl. cărpi-
nişuri.
cărplnlţă Arbore scund, cu scoarţa cenuşie şi frunzele ovale, mici şi dinţate, s.f, g.-d. art. cărpiniţei, pl. cărpi-n iţe.
cartlcică/cărticeg 1. Diminutiv al lui carte; cărţulie, cărţişoară. 2. Pacheţel cu foiţe de ţigară, s.f, g.-d. art. cărticelei, pl. cărticele, art. cărticelele, cărturar învăţat, erudit, s.m., pl. cărturari. •' * cărturăreasă Femeie care se ocupă cu ghicitul în cărţi. s.f, g.-d. art. cărturărgsei, pl. cărturărese. cărturăresc,-ească De cărturar, adf, pl. cărturăreşti, cărturăreşte (rar) Ca un cărturar, adv. cărturărie (rar) învăţătură, erudiţie, s.f, art. cărturăria, g.-d. art. cărturăriei.
cărtlşogră (rar) Cărticea, s.f, g.-d. art. cărtişoarei, pl. cărtişoare.
cărţgi (fam.) Augmentativ al lui carte, s.n., pl. cărţoaie, cărţulie Cărticea, s.f, art. cărţulia, g.-d. art. cărţuliei, pl. cărţulii, art. cărţuliile, cărucean (rar) Căruţ (1). s.n., pl. cărucene. cărucer (reg.) Căruţaş, s.m., pl. căruceri. cărucioară (rar) Diminutiv al lui căruţă, s.f, g.-d. art. cărucioarei, pl. cărucioare.
căruciar 1. Trăsurică în care sunt plimbaţi copiii mici; căruţ (3). 2. Vehicul de dimensiuni mici, folosit la transportul de sarcini uşoare pe distanţe scurte; căruţ (2).
3.	Dispozitiv al unei maşini-unelte, al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei sau utilajului respectiv. s.n.,pl. cărucioare.
cărunt,-ă 1. (despre păr, barbă) Care a început să albească. 2. (despre oameni) Care are fire de păr alb. adj., pl. cărunţi,-te.
cărunteţe Faptul de a fi bătrân; cărunţeală; cărunţie; (p. ext.) bătrâneţe, s.f, art. cărunteţea, g.-d. art. cărunteţii. cărunţeală Cărunteţe. s.f, g.-d. art. cărunţelii. cărunţie (rar) Cărunteţe. s.f., art. cărunţia, g.-d. art. cărunţiei.
căruţ 1. Diminutiv pentru car; cărucean. 2. Cărucior (2).
3.	Cărucior (1). 4. Partea mobilă a unor maşini, care se mişcă pe rotiţe sau alunecă pe glisiere, având funcţii diferite, s.n., pl. căruţuri.
căruţaş Persoană care transportă marfă cu căruţa, s.m., pl. căruţaşi.
căruţă 1. Vehicul cu tracţiune animală, asemănător cu carul, dar mai mic şi mai uşor decât el. IA se lăsa de~-a renunţa la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de~ = a pierde o ocazie, a rămâne în urmă. 2. Cantitate de lemne, de fân etc. care se poate încărca într-o căruţă (1). s.f, g.-d. art. căruţei, pl. căruţe, căruţărle 1. Meşteşugul de a face căruţe. 2. Atelier unde se construiesc căruţe. 3. Unelte de căruţaş, s.f, art. căruţăria, g.-d. art. căruţăriei. cărvunar Membru al unei mişcări reformatoare, progresiste, apărute la începutul sec. al XIX-lea, în Ţara Românească şi în Moldova, s.m., pl. cărvunari.
căsăpi tr. (şi fig.) A tăia în bucăţi, a măcelari, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căsăpgsc, imperf. 3 sg. căsăpea; conj. prez. 3 să căsăpească.
căsăpie (reg.) Măcelărie, s.f, art. căsăpia, g.-d. art. căsăpiei, pl. căsăpii, art. căsăpiile. căsăpire Acţiunea de a căsăpi; măcelărire, s.f, g.-d. art. căsăpirii.
căsătoresc,-ească (rar) De căsătorie, adf, pl. căsătoreşti.
căsători refl. şi tr. A (se) uni prin căsătorie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. căsătoresc, imperf. 3 sg. căsătorea; conj. prez. 3 să căsătorească, căsătorie înţelegere legalizata printr-un act de stare civilă între un bărbat şi o femeie care vor să întemeieze
o	familie. //Viaţă conjugală; căsnicie, s.f, art. căsătoria, g.-d. art. căsătoriei, pi căsătorii, art. căsătoriile, căsca i. tr. A deschide gura pentru a mânca, a vorbi etc. IA ~ gura = a privi cu mirare, cu interes; (p. ext.) a pierde vremea. A - ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba. 2. intr. A deschide gura mare, printr-o mişcare reflexă, din cauza somnului, a oboselii etc, 3. refl. (despre obiecte) A se deschide (puţin); a se crăpa. vb. 1, ind. prez. I sg. casc, 2 sg. căşti, 3 cască; conj. prez. 3 să caşte.
căscare Căscat1, s.f, g.-d. art. căscării.
căscat1 Faptul de a căsca (2); căscare, căscătură (1).
s.n., pl. căscaturi.
căscat2,-ă I. adj. s.m. şi f. (Persoană) care este neatentă; (om) uituc, nătăfleţ. II. adj. 1. Deschis. IA rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura ~ = a fi mirat, buimăcit.
2.	(despre ochi) Holbat, adj., s.m. şi f, pi căscaţi,-te. căscătură 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură, s.f, g.-d. art. căscăturii, pi căscături.
căscăy.nd,-ă (pop.) Nătăfleţ, gură-cască. adj., s.m. şi f, pl. căscăunzi,-de.
căscioară (rar) Căsuţă, s.f., g.-d. art. căscioarei, pi căscioare.
căsean (pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune, s.m., pl. căseni.
căsişoară (rar) Căsuţă, s.f, g.-d. art. căsişoarei, pl. căsişoare.
căsnicesc,-ească (rar) Care ţine de căsnicie, referitor la căsnicie, adj., pi căsniceşti. căsnicie Trai în comun al soţilor; viaţă conjugală, s.f, art. căsnicia, g.-d. art. căsniciei, pi căsnicii, art. căsniciile.
căsoaie 1. Augmentativ al lui casă1 (1). 2. Parte anexă a gospodăriei de la ţară, care serveşte ca magazie, cămară etc. //Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp, la pădure. 3. Construcţie în formă de cutie, care se aşază în albia unui râu, în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. [var. căsai £.«.] s.f, art. căsoaia, g.-d. art. căsoaiei, pi căsoaie, căsai v. căsoaie.
căsulie (rar) Căsuţă, s.f, art. căsulia, g.-d. art. căsuhei, pi căsulii, art. căsuliile.
căsuţă 1. Diminutiv al lui casă1 (1); căsulie, căscioară, căsişoară. 2. ~ poştală = compartiment special, la poştă, pentru scrisorile pe care le ridică destinatarul însuşi.
3.	(tipogr.) Compartiment într-o cutie cu litere, în care se păstrează un singur fel de literă. I~ tipografică = spaţiu destinat colofoniului. 4. (la pl., la războiul de ţesut) Spaţiile dintre dinţii spatei. s.f., g.-d. art. căsuţei, pi căsuţe.
căşăi v. hâşâi.
căşărje Parte a stânei unde se prepară brânzeturile. s.f, art. căşâria, g.-d. art. căşăriei, pl. căşării, art. căşăriile. căşuna 1. intr. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată, 2. intr. A prinde necaz pe cineva sau ceva; a arăta
197
căutat
(dintr-o dată) dragoste exagerată faţă de cineva. 3. tr. A cauza. A- un neajuns. 4. intr. A se năpusti asupra cuiva. vb. I, ind. prez. 3 căşunează, căşuţ (rar) Diminutiv al lui caş. s.m., pl. căşuţi. căta v. căuta.
cătană (pop.) Soldat, ostaş în Austro-Ungaria; (p. gener., reg.). /ín (sau la) ~e = în armată, s.f, g.-d. art. cătanei, pl. cătane.
căta re1 Piesă metalică fixată pe ţeava unei arme de foc, care serveşte la ochire, s.f, g.-d. art. cătării, pl. cătări. cătare2 v. căutare.
cătăngsc,-ească (reg.) Soldăţesc; ostăşesc, adj., pl. cătăngşti.
cătăneşte (reg.) Soldăţeşte, ostăşeşte, adv. cătăni (reg.) 1. intr. A face serviciul militar. 2. tr. A lua în armată; a încorpora. IIrefl. A intra în armată, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cătănesc, imperf 3 sg, cătănea; conj. prez. 3 să cătănească.
cătănie (pop.) Serviciu militar; militărie. s.f., art. cătă-nia, g.-d. art. cătăniei.
cătănime (reg.) Mulţime de cătane. s.f., g.-d. art. cătă-nimii, pl. cătănimi.
cătăni oară (reg.) Cătăniţă. s.f, g.-d. art. cătănioarei, pl. cătănioare.
cătăniţă (reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătă-nuţă. s.f, g.-d. art. cătăniţei, pl. cătăniţe. cătănuţă (reg.) Cătăniţă. s.f., g.-d. art. cătănuţei, pl. cătănuţe.
cătăramuţă (rar) Diminutiv al lui cataramă, s.f, g.-d. art. cătărămuţei, pl. cătărămuţe. cătătură v. căutătură.
cătină Numele a două specii de arbuşti, unul cu frunze în formă de solzi, celălalt cu frunze înguste, argintii, s.f, g.-d. ari. cătinii, pl. cătini.
cătingl încetinel, lin, domol, (rar) Nel— = încet-încet. [var. câtingl adv.] adv.
cătiniş Desiş; mulţime de cătini, s.n., pl. cătinişuri. citră v. către.
cătrăneală Cătrănire, s.f, g.-d. art. cătrănelii, pl. cătrăneli.
Cătrăni 1. tr. A îmbiba cu catran. 2. refl. şi tr. (fig.) A (se) supăra tare. 3. tr. (fig.) A învenina, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cătrănesc, imperf. 3 sg. cătrănea; conj. prez. 3 să cătrănească.
cătrănire Acţiunea de a (se) cătrăni; cătrăneală, cătrănit, cătrănitură. s.f, g.-d. art. cătrănirii, pl. cătrăniri, cătrănit (rar) Cătrănire, s.n.
cătrănitură (rar) Cătrănire, s.f, g.-d. art. cătrâniturii, pl. cătrănituri.
către 1. (local) Spre, înspre. 2. (temporal) Pe la, cam pe la. 3. (exprimă o relaţie) Faţă de. //(înv.) împotriva, [var. (reg.) cătră prep.] prep.
cătun 1. Grup de case mai mic decât un sat, care nu constituie o unitate administrativă. 2. (reg.) Pădurice, desiş, s.n., pl. cătune, cătur (reg.) Arbore tânăr, s.m., pl. cături. cătuşă 1. (mai ales la pl.) Dispozitiv metalic cu care se prind uneori mâinile (şi picioarele) unui arestat. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee. s.f, art. cătuşa, g.-d. art. cătuşei, pl. cătuşe, cătuşnică (reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roşietice. s.f, g.-d. art. cătuşnicii, pl. cătuş-nici.
căţăi intr. (rar) A flecări. vb. IV, ind. prez. 3 căţăie, imperf. 3 sg. căţăia; conj. prez. 3 să căţăie. caţăra refl. 1. A se sui, agăţându-se, într-un copac, pe un zid etc. 2. (despre plante) A se prinde cu cârcei sau înfăşurându-se. [var. (reg.) acăţăra vb/] vb. I, ind. prez. 1 sg. mă caţăr, 2 sg. te caţări, 3 se caţără; conj. prez. 3 să se caţăre.
căţărător,-oare (Persoană) care se caţără, adf, s.m. şi
f,	pl. căţărătQri,-oare.
căţea 1. Femela câinelui. 2. (rar) Epitet pentru o femeie rea sau desfrânată. 3. (arg.) Mitralieră. /~ de vreme = vreme rea. s.f, art. căţeaua, g.-d. art. căţelei, pl. căţele, art. căţelele.
căţel A. 1. Pui de câine. 2. Pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). 3. (fam., în expr.) Cu ~, cu purcel = cu tot ce are. 4. (fig.) Om linguşitor, josnic. B.l. Fiecare dintre părţile care alcătuiesc căpăţâna de usturoi. 2. Dinte în broasca uşii. s.m., pl. căţei, art. căţeii, căţelan Căţelandru. s.m.. pl. căţelani. căţelandru Căţel (A.l, 2) mai mare; căţelan. s.m., art. căţelandrul, pl. căţelandri, art. căţelandrii. căţel-de-frasin (entom.) Cantaridă. s.m., pl. căţgi-de-frasin.
căţgl-de-mare (iht.) Corozbină. s.m., pl. căţgi-de-mgre, căţeii refl. 1. (pop., despre căţele, lupoaice) A se împe-rec’hea. 2. (reg., despre răni) A se lăţi, a se întinde, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se căţeleşte, imperf. 3 sg. se căţelea; conj. prez. 3 să se căţelească. căţelul-frasinulul Căţel-de-frasin. s.m. art. căţglui-pământului (zool.) Orbeţ. s.m. art., pl. căţgii-pământului.
căţeluş,-ă Diminutiv al lui căţel (A.l). s.m., pl. căţeluşi; s.f, g.-d. art. căţeluşei, pl. căţeluşe, căţuie Vas în care se ard mirodenii, s.f., art. căţuia,
g.-d.	art. căţuii, pl. căţui.
căylă (reg.) Plută mică, întrebuinţată ca pod umblător. s.f., g.-d. art. căulei, pl. căule. căuş 1 • Vas în formă de lingură, folosit pentru a lua apă, făină etc. //(p. ext.) Nume dat unor unelte cu această formă. IA face mâna ~ = a da mâinii forma unui recipient. //Cantitatea de apă, făină care intră într-un căuş (1).
2.	Lingură de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă. //Lingură folosită la prepararea brânzeturilor.
3.	Lingura de lemn sau de tablă cu care se scoate apa din barcă, 4. Cancioc. 5. Piesă de tablă utilizată pentru legarea cablului de foraj. 6. Bazin mic într-un port, pentru ambarcaţiuni, s.n., pl. căuşe.
căuşgl (că-u-) (pop.) Diminutiv al lui căuş. s.n., pl. căuşgle.
căuta (că-u-) A. tr. l.A încerca să găsească pe cineva sau ceva. IA - (cuiva) ceartă (sau pricină) cu lumânarea ~ a căuta ceartă cu orice preţ. A - (pe cineva sau ceva) cu ochii - a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-o mulţime. A - cu gândul = a se sili să-şi aducă aminte. A
-	privirile cuiva = a încerca să întâlnească privirile cuiva.
2.	A încerca să obţină ceva, a umbla după... Hrefl. (despre mărfuri) A fi solicitată. B. 1. tr. A-şi da silinţa, a se strădui să... 2. intr. A se ocupa de... /A-şi - de treabă (sau de cale, de drum etc.) = a-şi vedea de treabă. 3 intr. şi tr, A se îngriji de... HA băga de seamă, a fi atent. 4. tr. impers. A trebui, a se cuveni. C. 1. intr. A se uita, a urmări cu ochii, /(fam.) A-i - (cuiva) in coarne = a răsfăţa (pe cineva). 2. tr. A studia, a cerceta. 3. intr. A avea sau a da aspectul de... 4. intr. şi tr. A lua în consideraţie, a se lua după... 5. intr. A cer-ceta poziţia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul, [var. (pop.) căta vfe.] vb. I, ind. prez. I sg. caut, 3 caută; imper. 2 sg. caută; neg. nu căuta.
căutare (că-u-) 1. Acţiunea de a (se) căuta. 2. Cercetare făcută pentru a găsi ceva. 2. îngrijire medicală. IA avea - = (despre mărfuri) â se vinde uşor. 4. Privire, căutătură. 5. (înv.) Inspecţie, examinare, [var. (pop.) cătare s./C] s.f., g.-d. art. căutării, pl. căutări. căutat1 (că-u-) Căutare, s.n.
căutat2,-ă (că-u-) (despre stil, vorbire, gesturi) Afectat. adj., pl. căutaţi,-te.
căutător
198
căutător,-oare (că-u-) Persoană care caută, cercetează. s.m., pl. căutători; s.f., g.-d. art. căutătoarei, pl. căutătoare.
căutătură (că-u-) Fel de a privi; expresia ochilor, [var. (pop.) cătătură s.f.] s.f, g.-d. art. căutăturii, pl. căutături, căuzaş (că-u-) (înv.) Conspirator, revoluţionar. //(în Ţara Românească) Participant la revoluţia de la 1848. s.m, pl. căuzaşi.
căuzăşesc,-ească (înv.) Al căuzaşului, referitor la căuzaş. adj., pl. căuzăşeşti.
căvălaş (pop.) Diminutiv al lui caval1, s.n., pl. căvă-laşe.
căzăceasca Numele unui dans naţional ucrainean, s.f. art., neart. căzăcească, g.-d. art. căzăceştii. căzăcesc,-ească Referitor la cazaci, adf, pl. căzăceşti. căzăceşte Ca un cazac, în felul cazacilor, adv. căzăclme Totalitatea cazacilor; mulţime de cazaci, s.f, g.-d. art. căzăcimii.
căzănărie (înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalaţie pentru distilat rachiu, s.f, art. căzănăria, g.-d. art. căzănăriei, pl. căzănării, art. căzănăriile.	,,
căzănel Diminutiv al lui cazan, s.n., pl. căzănele. s căzătQr.-otre Care cade. adj., pl. căzăteri,-oare. căzătură 1. Faptul de a cădea. 2. (fig.) Casă veche, ruină. //Om sau animal bătrân şi neputincios. 3. Porţiune de pădure bătrână, cu copaci doborâţi, s.f, g.-d. art. căzăturii, pl. căzături.
căzmăluţă Diminutiv al Iui cazma, s.f, g.-d. art. căz-măluţei, pl. căzmăluţe.
căzni 1. refl. A se strădui din greu. 2. tr. A supune la cazne. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. căzngsc, imperf. 3 sg. căznea; conj. prez. 3 să căznească, căzut,-ă (despre ochi) înfundat în cap. adf, pl. căzuţi,-te. câine Mamifer carnivor domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. /(ir.) A se înţelege (sau a trăi) ca -le cu pisica sau a se mânca ca -ii, se spune despre două sau mai multe persoane care se duşmănesc şi se ceartă întruna. A tăia frunză la ~i = a trândăvi; a nu avea nici o ocupaţie. A trăi ca -le la stână = a trăi bine. A avea o viaţă de ~ = a duce o viaţă grea. Nu-i numai un - scurt de coadă = mai e şi altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. -le care latră nu muşcă = cel care face gălăgie nu e primejdios. Umblă -ii cu covrigi (sau cu colaci) în coadă = e belşug. //Epitet dat unui om rău, hain. [var. (reg.) câne s.m.] s.m., pl. câini, câine-câineşte Cu multă greutate, cu chiu şi vai. loc. adv.
câine-de-mare Rechin de talie mică, cu câte un spin Ia aripioarele dorsale, s.m., pl. câini-de-mare. câinele-babei Larva unor fluturi de noapte, s.m. art. câine-lup Câine de rasă, rezultat din încrucişarea câinelui domestic cu lupul, s.m., art. câinele-Iup, pl. câini-lupi, art. câinii-lupi.
câinesc,-ească 1. Referitor la câini. 2. (fig.) Rău, hain. adj., pl. câineşti.
câineşte 1. Ca un câine. 2. (fig.) Cu duşmănie, adv. câinie Atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime; câinoşenie. s.f., art. câinia, g.-d. art. câiniei. câinos,-oasă Crud, rău, hain. adj., pl. câinsşi,-oase. câinoşenie (-ni-e) Câinie. s.f, art. câinoşenia, g.-d. art. câinoşeniei.
câlţi Fire scurte rămase în urma dărăcirii fuiorului de cânepă sau de in. s.m. pl. câiţişsri Diminutiv al lui câlţi. s.m. pl. câlţQS.-OâSă Cu fire tari şi încâlcite ca nişte câlţi. adj., pl. câlţoşi,-oase.
câmp 1. întindere de pământ arabil din afara unui sat, fără accidente însemnate; câmpie. //« plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost. Munca ~ului =
munci agricole. A o lua peste - = a merge de-a dreptul, părăsind dramul. A-şi lua ~ii = a ajunge la disperare. A bate -ii = a se abate de la subiect. 2. Loc, spaţiu unde se desfăşoară o anumită activitate sau se petrece un fenomen. ~ de luptă. /- vizual = porţiune de spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (fiz.) Regiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată. ~ sonor. /- electric = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă acel corp nu ar fi încărcat astfel. ~ magnetic = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în orice punct al ei s-ar găsi un magnet, acesta ar fi supus unor forţe de aceeaşi natură precum cele care se exercită între doi magneţi vecini. //Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacţiunea dintre particule. ~ electromagnetic. 4. Mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. 5. Fond al unor ţesături, al unui tablou etc. 6. (fig.) Domeniu, sferă de activitate, de existenţă. 7. ~ operator = potţiune anatomică pe suprafaţa căreia are loc o intervenţie chirurgicală, s.n., pl. c|m-puri/s.m. pl. art. în expr. A-şi bate/a-şi lua câmpii. câmpean,-ă (Locuitor) de la câmp (1), de la şes sau (p. ext.), de la ţară. //(adj., rar) Câmpenesc, adj., s.m., pl. câmpeni ,-e.
câmpeancă Locuitoare de la câmp. s.f, g.-d. art. câm-pencei, pl. câmpence.
câmpenesc,-ească De la câmp, de (la) ţară; specific vieţii de la ţară. adj., pl. câmpeneşti, câmpgsc,-ească (înv.) Câmpenesc, adj., pl. câmpeşti. câmpie Şes, câmp. s.f, art. câmpia, g.-d. art. câmpiei, pl. câmpii, art. câmpiile.
câmpulungean,-ă (Locuitor) din Câmpulung, adj., s.m., pl. câmpulungeni,-e.
câmpulungeancă Locuitoare din Câmpulung, s.f, g.-d. art. câmpulungencei, pl. câmpulungence. câmpuşor (pop.) Diminutiv al lui câmp. s.n., pl. câm-puşoare. _
când1 A. adv. în ce moment? I- şi - sau din - în - = câteodată, uneori. B. conjcţ. (introduce propoziţii temporale, atributive, cauzale, condiţionale sau completive directe). Au ajuns - ceilalţi au plecat. E timpul - se coc strugurii, adv. ; conjcţ.
cândva într-un moment nedefinit din trecut sau din viitor; odinioară, vreodată, adv. câne v. câine.
cânepa-codrului Cânepioară (2). s.f. art., g.-d. art. cânepii-codrului.
cânepar Pasăre cântătoare care se hrăneşte mai ales cu seminţe de cânepă, s.m., pl. cânepari. cânepă 1. Plantă textilă cultivată pentru fibre şi pentru ulei. indiană = varietate de cânepă din care se extrag stupefiante. 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). s.f, g.-d. art. cânepii, pl. cânepi. cânepăne 1. Cânepă multă strânsă la un loc. 2. Loc pe care se cultivă cânepă, s.f., art. cânepăria, g.-d. art. câne-păriei, pl. cânepării, art. cânepăriile. cânepioară 1. Diminutiv al Iui cânepă. 2. Plantă erbacee cu flori roşiatice; cânepa-codrului. s.f, g.-d. art. câne-pioarei, pl. cânepioare.
cânepişte Teren cultivat cu cânepă, s.f, g.-d. art. cânepiştii, pl. cânepişti.
cânepiu,-ie Care se aseamănă cu fuiorul de cânepă; care are culoarea seminţei de cânepă, adj., pl. cânepii, câner (reg.) Om rău, hain. s.m., pl. câneri. cânt 1. Cântare, cântec; ciripit de păsări. 2. Poezie însoţită (uneori) de melodie. 3. Diviziune a unui poem epic. s.n., pl. cânturi.
199
cârd
cânta l. intr. şi tr. A emite cu vocea sau cu un instrument sunete muzicale care formează o melodie sau un acord.
IJoacă cum îi ~ă = face după cum îi ordonă altcineva.
2.	intr. (despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei. 3. intr. şi tr. A glorifica prin versuri pe cineva sau ceva, a povesti ceva în versuri. 4. tr. (fam.) A înşira vorbe goale. vb. I, ind. prez. 3 cântă, cântar 1. Instrument care serveşte la cântărit. IA trage la ~ = a) a cântări mult; b) (fig.) a avea importanţă.
2.	(înv.) Unitate pentru măsurarea greutăţii, echivalentă cu aproximativ 50 kg. s.n. pl. cântare.
cântare A. Acţiunea de a cânta. B. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. 2. Compoziţie literară cu caracter laudativ. //Sunet caracteristic, plăcut, scos de unele păsări şi insecte, s.f, g.-d. art. cântării, pl. cântări, cântat Faptul de a cânta. //Sunet caracteristic scos de unele păsări şi insecte. Ha (sau spre, pe la) -ul de ziuă al cocoşilor = pe la miezul nopţii sau în zorii zilei. s.n. cântăreală (rar) Cântărire, s.f., g.-d. art. cântărelii. cântăreţ,-eaţă 1. Persoană care interpretează cu vocea. //Artist care are profesiunea de a cânta. 2. Persoană care execută cântările (şi citirile) la serviciul religios. 3. Poet (care elogiază pe cineva). s.m.,pl. cântăreţi; s.f. g.-d. art. cântăreţei, pl. cântărgţe.
cântări 1. tr A stabili greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanţei, basculei etc. IA ~ din ochi~ a aprecia cu aproximaţie, din ochi, greutatea unui corp sau (fig.) alte însuşiri ale sale. 2. tr. (fig.) A aprecia, a judeca; a chibzui. /A-şi ~ (bine) vorbele = a-şi alege cu grijă vorbele. 3. intr. A avea o anumită greutate, //(fig.) A valora. Părerea Iui -eşte mult. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cântăresc, imperf. 3 sg. cântărea; conj. prez. 3 să cântărească.
cântărire Acţiunea de a cântări; cântăreală. s.f. g.-d. art. cântăririi, pl. cântăriri, cântărit Faptul de a cântări, s.n. cântător,-oare 1. adj. (despre oameni) Care cântă, care are voce. //(despre păsări) Care scoate sunete melodioase. II. s.m. 1. (înv.) Cântăreţ (de profesie). 2. (înv.) Cântăreţ (3). 3. (pop.) Cocoş. adj.. s.m., pl. cântătari,-oare. cântec 1. Şir armonios de sunete vocale sau instrumentale; cântare, cânt. //Ciripitul unor păsări. /Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare de valoare a unui artist, a unui scriitor etc. 2. Compoziţie literară în versuri, însoţită de melodie I- bătrânesc = baladă populară. ~ de dor = doină. ~ de lume = poezie de dragoste însoţită de melodie. - de leagăn = cântec liric cu care sunt adormiţi copiii mici. ~ de stea = cântec religios interpretat de colindători în preajma Crăciunului. Vorba ~ului = cum se zice; vorba ceea. Aşa-i ~ul = asta e situaţia. Aft cu~ sau a-şi avea ~ul său = (despre întâmplări, lucruri) a-şi avea istoria, tâlcul său. 3. (înv.) Diviziune a unei epopei, [var. (reg.) cântic s.n.] s.n., pl. cântece, cânţecgl Diminutiv al lui cântec. l~ comic = monolog comic, satiric, [var. (reg.) cânticel s.n.] s.n., pl. cântecele, cântic v. cântec, cânticel v. cântecel.
câr Cuvânt care imită croncănitul ciorilor, cârâitul găinilor etc. l—măr = (cu) ceartă. Că-i -, că-i mâr, se zice_cuiva care se încurcă în explicaţii şovăielnice, interj. câră (pop., în expr.) A se ţine de ~a cuiva = a insista pe lângă cineva să facă un lucru. Aft în ~ cu cineva = a se duşmăni cu cineva, s.f.
cârâj 1. intr. (despre păsări) A scoate sunete scurte, guturale. 2. intr. (fig.) A vorbi strident şi cu ostilitate.
3.	tr. (fig., fam.) A cicăli. 4. refl. recipr. (fig.) A se certa, a se ciorovăi, vb. IV, ind. prez. 3 cârâie, imperf. 3 sg. cârâia; conj. prez. 3 să cârâie.
cârâială Sunet strident, scos de unele păsări (găini, ciori), s.f, g.-d. art. cârâielii, pl. cârâieli.
cârâie (rar) Dâră, dungă, s.f, art. cârâia, g.-d. art. cârâiei, pl. cârâie.
cârâit Faptul de a cârâi; sunetul scos de unele păsări. s.n.
cârâitoare (-râ-i-) Scârţâitoare cu care se alungă păsările. s.f., g.-d. art. cârâitQrii, pl. cârâitori. cârâitor,-oare (-râ-i-) Care cârâie. adj., pl. cârâitori,-oare.
cârc (pop., fam., în expr.) A nu (mai) zice sau spune (nici) ~ = a tăcea chitic, interj. cârcă (în loc.) !n~ = \n spinare, s.f. cârcăiac (zool., pop.) Scolopendră. s.m., pl. cârcăigci. cârcălj (pop.) I. tr. A murdări. 2. refl. şi tr. (despre un aliment) A (se) frige doar pe deasupra, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cârcălesc, imperf. 3 sg. cârcălea; conj. prez. 3 să cârcălească.
cârcâi intr. (despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 sg. câr-câia; conj. prez. 3 să cârcâie.
cârceie Cârlig de lemn sau de fier cu care se leagă tân-jala de proţap, s.f, art. cârceia, g.-d. art. cârcgiei/cârceii, pl. cârceie/cârcgi.
cârcel 1. Contracţie involuntară şi dureroasă a muşchilor. 2. Organ vegetal cu ajutorul căruia unele plante se prind de obiectele din jur. 3. (zool.) Căpuşă, s.m., pl. câr-cgi, art. cârceii, cârcimă v. cârciumă, cârcimăreasă v. cârciumăreasă. cârcimăriţă v. cârciumăriţă. cârciog/carciec (reg.) Tertip, şiretlic (judecătoresc). s.n.,pl. cârcioguri/cârciocuri. cârciogar (reg.) Om căruia îi plac cearta şi procesele; cârcotaş, s.m., pl. cârciogari.
cârciogăresc,-ească (reg.) De cârciogar, adj., pl. câr-ciogărgşti.
cârciumar Proprietar de cârciumă, [var. (reg.) crăcimar s.m.] s.m., pl. cârciumari.
cârciumă Local unde se consumă băuturi alcoolice [var. (reg.) cârcimă î/I] s.f., g.-d. art. cârciumii, pl. cârciumi.
cârciumăreasă 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă. 2. Plantă erbacee ornamentală, cu flori mari, divers colorate, [var. (reg.) cârcimăreasă sf] s.f., g.-d. art. cârciumărgsei, pl. cârciu-mărese.
cârciumăn intr. (pop.) A ţine o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. câr-ciumărgsc, imperf. 3 sg. cârciumărea; conj. prez. 3 să cârciumărească.
cârciumărit (pop.) 1. Ocupaţia cârciumarului. 2. (înv.) Impozit care era perceput pe cârciumi, s.n. cârciumăriţă Cârciumăreasă (1). [var. (reg.) cârcimăriţă sf.] s.f., g.-d. art. cârciumăriţei, pl. cârciumăriţe. cârciumioară Diminutiv al lui cârciumă, s.f., g.-d. art. cârciumioarei, pl. cârciumioare. cârcni v. crâcni.
cârcotaş,-ă (pop., fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e mereu nemulţumit, adj., s.m. şi f, pl. cârcotaşi,-e. cârcotă (pop., fam.) Gâlceavă, ceartă. IA intra în ~ (cu cineva) = a ajunge la ceartă (cu cineva), s.f, g.-d. art. cârcotei, pl. cârcote.
cârcoti intr. şi refl. recipr. (pop.) A (se) certa. Ilintr. A-şi arăta nemulţumirea; a cârti. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârcotesc, imperf. 3 sg. cârcotea; conj. prez. 3 să cârcotească.
cârcserdar (înv.) Căpitan de jandarmerie (turcă); comandantul unei potere. s.m., pl. cârcserdari. cârd 1. Grup mare de animale, de păsări, de peşti. 2. (peior.) Ceată de oameni. IA se pune (sau a intra) în ~ cu cineva = a se întovărăşi cu cineva. 3. (fam.) Mulţime (de
cârdăşie
200
ani, de zile). IDe un ~ de vreme - de un timp. Cu ~ul -mulţi. Un ~Jle ani = foarte mulţi ani. s.n., pl. cârduri, cârdăşie întovărăşire în scopuri necinstite, [var. cârdăşie 5./?] s.f., art. cârdăşia, g.-d. art. cârdăşiei, pl. cârdăşii, art. cârdăşiile.
cârdişgr Diminutiv al lui cârd. s.n., pl. cârdişoare. cârjalju (înv.) Tâlhar, hoţ. s.m., art. cârjaliul, pl. cârjalii, art. cârjalii i.
cârjancă (pop.) Plătică de mărime mijlocie, s.f, g.-d. art. cârjancei, pl. cârjance.
cârjă 1. Băţ bifurcat în partea superioară, folosit de către infirmi ca sprijin la mers. 2. Baston, toiag (încovoiat în partea de sus), pe care se sprijină oamenii bătrâni sau bolnavi. 3. Toiag împodobit, însemn al unor demnităţii.
4.	(anat.) ~a aortei = porţiune curbată a arterei, după ieşirea din inimă, s.f, art. cârja, g.-d. art. cârjei, pl. câije. cârlan,-ă 1. Miel sau ied înţărcat. 2. Mânz sau cal până la trei ani. s.m., pl. cârlani; s.f, g.-d. art. cârlanei, pl. cârlane.
cârlănar Cioban care duce la păscut şi păzeşte cârlanii
dintr-o turmă, s.m., pl. cârlănari.
cârlănaş (pop.) Diminutiv al lui cârlan, s.m., p/, cârlă-
naşi.
cârlig 1. Bucată de metal încovoiată la un capăt, de care se prinde sau se atârnă un obiect. IA se face ~ - a se ghemui. 2. Parte a undiţei în formă de ac îndoit, în care se pune momeala. 3. încuietoare la o uşă, la o poartă, îndoită la un capăt şi care se prinde într-un belciug. 4. Andrea. 5. Mic dispozitiv din două părţi, cu care se prind rufele pe frânghie. 6. (rar) Butaş de viţă-de-vie. 7. (fig.) Cuvânt, afirmaţie care caută să încurce, să înşele, s.n., pl. cârlige.
cârligaş Diminutiv al lui cârlig; cârligel. s.n, pl. cârli-gaşe.
cârllggl Cârligaş. s.n., pl. cârligele.
cârlionţ (-li-onţ) Şuviţă de păr răsucită în spirală; zuluf.
s.m., pl. cârlionţi.
cârlionţa (-li-on-) refl. şi tr. A (se) face cârlionţi, vb. 1, ind. prez. 3 cârlionţează.
cârmaci 1. Persoană care manevrează cârma unei ambarcaţiuni, a unei nave. 2. (fig.) Conducător, cârciumar. s.m., pl cârmaci.
cârmă 1. Dispozitiv mobil cu ajutorul căruia se conduce o navă sau o aeronavă. 2. (fig.) Conducere, guvernare. s.f, g.-d. art. cârmei, pl. c|rme. cârmâz1 1. (entom.) Coşenilă. 2. Plantă erbacee cu fructe mici, sferice, roşii sau negre. s.m. cârmâz2 Materie colorantă extrasă din fructele de cârmâz1 (2) sau din gogoşile de coşenilă. s.n. cârmâziu,-ie (pop.) Roşu-închis, roşu-viu. adj., pl. câr-mâzii.
cârmeaiă (pop.) 1. întorsătură, schimbare (a unei acţiuni). 2. (fig.) Lipsă de hotărâre; şovăială, s.f, g.-d. art. cârmslii, pl. cârmeii.
cârmi intr. 1. A conduce o ambarcaţiune; a schimba direcţia de mers. 2. (fig.) A-şi schimba atitudinea, hotărârea, vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmesc, imperf. 3 sg. cârmea; conj. prez. 3 să cârmească, cârmire Acţiunea de a cârmi; întorsătură, s.f, g.-d. art. cârmirii, pl. cârmiri.
cârmili tr. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra. Iltr. (rar) A conduce cu ajutorul cârmei, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 să cârmuiască.
cârmuire Acţiunea de a (se) cârmui. //Organ de conducere. //Guvern, s.f, g.-d. art. cârmuirii, pl. cârmuiri. cârmuitor,-oare (-mu-i-) Persoană care conduce, care guvernează, s.m., pl. cârmuituri; s.f, g.-d. art. cârmui-toarei, pl. cârmuitoare.
cârn,-ă 1. (despre nas) Mic şi ridicat puţin în sus; (despre oameni) cu nasul mic şi ridicat în sus. 2. (fig., despre obiecte) Cu vârful îndoit în sus; strâmb, adj., pl. câmi,-e. cârnat 1. Produs alimentar din came tocată şi mirodenii, introduse în intestine de porc, de oaie etc. 2. (fig., fam.) Şir lung. Un ~ lung de cumpărători, [var. (pop.) câmaţ s.m.] s.m., pl. câmaţi. cârnaţ v. cârnat.
cârnăcior 1. Diminutiv de la cârnat. s.m., pl. câmăciari. cârnăţar,-ăreasă 1. Persoană care prepară sau vinde câmaţi şi alte mezeluri. 2. (depr.) Om neserios, s.m., pl. câmăţari; s.f, g.-d. art. câmăţăresei, pl. câmăţărgse. cârnăţărie 1. (colectiv) Câmaţi de diferite feluri. 2. Magazin unde se vând câmaţi (şi alte mezeluri), s.f., art. câmăţăria, g.-d. art. câmăţăriei, pl câmăţăni, art. câr-năţăriile.
cârneleagă (în religia ortodoxă, mai ales la pl.) Săptămâna antepenultimă din dulcele Crăciunului, când nu se posteşte miercurea şi vinerea, s.f, pl. câmelegi. cârni 1. intr. A se îndrepta în altă direcţie, /(tr.) Iţi -eşte nasul din loc = miroase urât. A-şi ~ nasul sau (intr.) a ~ din nas = a se arăta nemulţumit, //(fig.) A reveni asupra celor spuse sau hotărâte. 2. tr. A tăia vârful lăstarilor tineri, inflorescenţele etc. pentru a le favoriza creşterea. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. câmesc, imperf. 3 sg. câr-nea; conj. prez. 3 să câinească, cârnire Acţiunea de a câmi. s.f, g.-d. art. câmirii, pl. câmiri.
cârnjt Tăierea vârfurilor lăstarilor tineri. //Ruperea inflorescenţei la tutun pentru a favoriza o recoltă de frunze mai mare. s.n., pl. câmituri.
cârnitură (pop.) Cotitură (de drum), s.f, g.-d. art. câr-niturii, pl câmituri.
cârnosi1 tr. A sfâşia pe cineva sau o bucată de came. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. câmosesc, imperf. 3 sg. câmosea; conj. prez. 3 să câmosească. cârnosi2 v. cărnosl. cârnoslre v. cărnosire.
cârnuţi-ă (rar) Diminutiv al lui câm. adf, pl. cârmiţi,-e. cârpaci 1. Meseriaş care peticeşte, care repară haine sau încălţăminte veche. 2. Meseriaş care lucrează prost. s.m., pl. cârpaci.
cârpă 1. Bucată de pânză folosită la şters praful, vasele etc. //Scutece. 2. (fig.) Om fără personalitate, s.f, g.-d. art. cârpei, pl. c|rpe.
cârpăceală (fam.) Acţiunea de a cârpăci. s.f, g.-d. art. cârpăcelii, pl. cârpăcgli.
cârpăci tr. A petici; (p. ext.) a face un lucru prost. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cârpăcesc, imperf. 3 sg. cârpăcea; conj. prez. 3 să cârpăcească.
cârpăcie (înv.) Meseria cârpaciului, s.f., art. cârpăcia, g.-d. art. cârpăciei.
cârpăcitfir,-oare (rar) Care cârpăceşte. adj., pl. cârpă-citQri,-oare.
cârpător (pop.) Bucată de lemn pe care se taie carnea,
ceapa etc. s.n., pl. cârpătoare.
cârpeală Reparaţie sumară, s.f, g.-d. art. cârpelii, pl
cârpeli.
cârpi tr. l.A repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ICu ochii cârpiţi de somn = neputându-şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A astupa crăpăturile unui obiect. 3. (fig.) A pălmui pe cineva. 4. (fig.) A născoci, a inventa o motivaţie, un pretext, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl cârpesc, imperf. 3 sg. cârpea; conj. prez. 3 să cârpească.
cârpire Acţiunea de a cârpi; cârpit, s.f, g.-d. art. câr-pirii, pl. cârpiri. cârpit Cârpire. s.n.
cârpitjjră Reparaţie sumară sau prost executată, s.f, g.-d. art. cârpiturii, pl. cârpitjiri.
201
cealma
cârpuMţă Cârpuşoară. s.f., g.-d. art. cârpuliţei, pl. câr-puliţe.
cârpuşoară Diminutiv al lui cârpă; cârpuliţă. s.f, g.-d. ari. câipuşoarei, pl. cârpuşoare. cârstel v. cristei.
cârteglă (pop.) Faptul de a cârti; protest, murmur, s.f, g.-d. art. cârtelii, pl. cârteli.
cârti intr. (pop.) A-şi exprima nemulţumirea prin murmur; a protesta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cârtgsc, imperf. 3 sg. cârtea; conj. prez. 3 să cârtească, cârtire (pop.) Acţiunea de a cârti, s.f, g.-d. art. cârtirii, pl. cârtiri.
cârtitor,-oare (pop.) Care cârteşte, care se arată mereu nemulţumit, adj., pl. cârt'tari,-oare. cârtiţă 1. Mamifer insecávor cu blană neagră, care trăieşte în galerii subterane. 2. (fxg.) Agent, spion adânc infiltrat, s.f, g.-d. ari. cârtiţei, pl cârtiţe. câş1 v. hâş.
câş2,-ă I. adj. (reg.) Care are o infirmitate la mână; ciung. II. adj., adv. (fam.) (Care este) strâmb, adf; adv. Câş iţă Insectă dipteră ale cărei larve se dezvoltă în brânza alterată, s.f, g.-d. art. câşiţei, pl. câşiţe. câşlggi Interval de timp între două posturi ortodoxe, când se poate mânca de dulce, s.f pl. câşti (înv.) Sumă de bani plătibilă la date fixe ca rată din arenda unei moşii, s.n., pl. clştiuri. câştig Bun, folos, profit material câştigat. IA fi în ~ - a avea un avantaj. A avea ~ de cauză = a obţine o victorie asupra cuiva, s.n., pl. câştiguri, câştiga 1. tr. A obţine bani sau alte bunuri; (p. ext.) a dobândi experienţă, cunoştinţe etc. 2. tr. A cuceri victoria într-un proces, în sport etc. 3. tr. A atrage de partea sa (simpatia, ura); a cuceri. 4. intr. A se îmbogăţi în...; a-şi spori calitatea, greutatea etc. vb. I, ind. prez. 3 câştigă, câştigare Acţiunea de a câştiga, s.f., g.-d. art. câştigării.
câştigător,-oare 1. adj., s.m. şi f (Persoană) care a obţinut un câştig material, superioritate (în muncă, în sport etc.) asupra alteia. 2. (Animal, mai ales cal) victorios într-o întrecere sportivă. II. adj. Care asigură câştigul, care dă un drept, adj., s.m. şi f., pl. câştigători,-ogre. cât1 în ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp. ~ l-am aşteptat! 2. (corelativ) ICu ~..., cu atât = pe măsură ce.
3.	~ colo = departe. ~ de colo - de departe, (pop.) ~ colea ~ aproape. ~ de ~ = măcar, puţin de tot. ~ (e) lumea {şi pământul) = totdeauna; (în construcţii negative) niciodată. adv,
cât2 1. (introduce propoziţii temporale) în timpul în care..., atâta timp, până când... îl salută ~ timp îi e de folos, 2. (introduce propoziţii modale sau atributive) în măsura, în gradul în care... 3. (introduce propoziţii consecutive, reg., înv.) încât, de, că. 4. (introduce propoziţii concesive) Deşi, cu toate că. 5 (introduce propoziţii completive directe) S-a plătit ~ nu face. 6. (introduce propoziţii adversative) Ci, mai ales. conjcţ. cât3 (mat.) Rezultatul unei împărţiri, s.n., pl. câturi. Cat4,-ă 1. (pr. interog.) Cât costă? în ce număr? în ce cantitate? ~ e ceasul? 2. (pr. nehot.) Tot ce, toate care, cei care. ~ s-a vorbit este suficient, pr., adj. (antepus), pl. câţi, câte, g.-d. pl câtor.
cate (formează num. colective sau distributive) ~ două. Trei ~ trei. adv. c|tea v. câtelea.
câtelea, câţa (precedat de art. „al” sau „a” se foloseşte in propoziţii interogative) Al ~{a~)a reuşit? \yar. câtea pr. interog., adj. interog. f. 1 pr. interog., adj. interog. (antepus).
câteodată (-teo-) Uneori, adv.
cţte o data (tempo lent)/câte-o dată (tempo rapid)
Câte o singură dată. adv. + num.
câteşi- Element de compunere, care înseamnând „toţi (toate) împreună”, care serveşte la formarea unor numerale colective: câteşitrei, câteşitrele, câteşipatru etc. câtime Ceea ce se poate măsura sau număra, s.f, g.-d. art. câtimii, pl. câtimi, cătinel v. cătinel.
câtuşi (în expr.) ~ de puţin = oricât de puţin. adv. câtva, câtăva Un număr mic, o cantitate mică. pr nehot., adj. nehot. (antepus), pl. câţiva, câteva, g.-d. pl. câtorva.
câţ (reg.) Strigăt cu care se alungă pisica, interj.
CD (sidi) (angl.) Compact disc. s.n., art. CD-ul, pl. CD-uri.
CD-player (sidipleiăr) (angl.) Aparat portabil pentru ascultat CD-uri. s.n., pl. CD-playere.
CD-ROM (sidirom) (angl.) CD cu o mare capacitate de a stoca imagini şi sunete, s.n., pl. CD-RQM-uri. CD-writer (sidiraităr) (angl.) Dispozitiv pentru stocarea informaţiei pe CD. s.n., pl. CD-writere. ce1 A. 1. (interogativ) ~ ai adus? 2. (fam., ca răspuns la o întrebare) Poftim? //(adj.) ~ timp frumos! B. (relativ) Care. IPe zi ~ trece - pe măsură ce trece timpul. C. (cu val. de conjuncţie) Care lucru anume. Nu ştia ~ să mai spună. pr. invar.
ce2 Cât de. ~ tare plouă! adv. cea Strigăt cu care se mână boii spre dreapta, (s.) Partea dreaptă; dreapta. [var. (reg.) ceai a interj.] interj. ceabare v. cebare.
ceac Prăjină prevăzută la un capăt cu un cârlig, folosită la manevrarea butucilor pe apă. s.n., pl. ceacuri. ceacău (reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt şi tare, pe care îl purtau demult membri unor unităţi militare. s.n., art. ceacăul, pl. ceacăie. ceacâr,-ă (despre ochii unei persoane) 1. De culori diferite; (despre oameni) care are astfel de ochi. 2. Care suferă de strabism; saşiu. adj., pl. ceacâri,-e. ceac-pac (fam.) Aşa şi aşa, nici prea bine, nici prea rău. adv.
ceacşiri (înv.) Pantaloni turceşti largi. s.m. pl. ceadiriu,-ie (înv.) Verde ca paiul grâului, adj., pl cea-dirii.
ceafă 1. Partea din spate a gâtului sau (p. ext.) a capului. /Când mi-oi (sau ţi-oi etc.) vedea ~a = niciodată. A face - = a se îngrăşa. Gros în (ori la) ~ sau cu ~a groasă = gras; (fig.) bogat. //Regiunea cervicală. 2. Specialitate de came de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată, s.f, g.-d. art. cgfei, pl. cgfe. ceaglă (reg.) Târnăcop pentru spart gheaţa, s.f, g.-d. art. ceaglei, pl. ceagle.
ceahlău (reg.) Vultur bărbos, s.m, art. ceahlăul, pl. ceahlăi, art. ceahlăii.
ceai1 1. Arbust exotic din ale cărui frunze se prepară o băutură cu efect excitant; frunzele acestui arbust. 2. Timpul, masa de dimineaţă la care se bea ceaiul2 (1). s.m. ceai2 1. Băutură preparată din frunze de ceai1 (1) sau din unele plante medicinale. 2. Reuniune (între prieteni) în cursul după-amiezii, la care se serveşte ceai2 (1). s.n., pl. ceaiuri.
ceainărie Local unde se serveşte ceai2. (1). s.f, art. ceainăria, g.-d. art. ceainăriei, pl. ceainării, art. ceainăriile.
ceainic Vas special pentru prepararea ceaiului2 (1). s.n., pl. ceainice.
ceair (înv., reg.) Loc de păşune (împrejmuit); (p. ext.) câmpie nelucrată în apropierea unei ape. s.n., pl. ceai; rari.
ceaia v. cea. cealaltă v. celălalt.
cealma (înv.) Turban, s.f, art. cealmaua, g.-d. art. ceal-malei, pl. cealmale, art. cealmalele.
cealmagiu
202
cealmagiu (înv.) Bărbat care purta cealma; (p. restr.) turc. s.m., art. cealmagiul, pl. cealmagii, art. cealmagiii. ceam Navă fluvială remorcată, folosită la transportul pietrei, nisipului etc. pe Dunăre, s.n., pl. ceamuri. ceambur (înv., pop.) Detaşament (de tătari) plecat după pradă, s.n., pl. ceambjiruri.
ceamur (reg.) Lut frământat cu paie tocate (şi cu unele substanţe minerale), întrebuinţat la tencuirea sau la construirea caselor ţărăneşti, a cuptoarelor etc. s.n. ceanac (reg.) Strachină mare de lut sau de lemn. s.n., pl. ceanace.
ceangău (la pl.) Populaţie de grai românesc şi maghiar, de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în judeţul Bacău); (la sg.) persoană din această populaţie. s.m., art. ceangăul, pl. ceangăi, art. ceangăii, ceapa-ciorii Numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene, alta cu flori albastre, iar a treia cu flori albe-verzui sau violete, s.f art., g.-d. art. cepei-ciorii.
ceapă Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb. I~ de apă = ceapă care şe cultivă prin răsad. ~ de sămânţă = arpagic. //Bulbiil de ceapă. /Nu face (sau nu valorează) nici cât o - degerată, se spune despre un lucru care nu valorează nimic, s.f., g.-d. art. cgpei, pl. cepe.
ceapcă (rar) Chipiu (polonez), şapcă, s.f., g.-d. art. cgpcii, pl. cepci.
ceapcân (rar) Om rău, şiret, s.m., pl. ceapcâni. ceapist,-ă (ieşit din uz) Membru al unei cooperative agricole de producţie, adf, s.m. şi f, pl. ceapişti.-ste. ceapraz 1. Şiret, ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile etc. 2. Călcător1 (2). 3. Poziţie alternativă, într-o parte şi în alta, a dinţilor de fierăstrău, s.n., pl. ceaprazuri, ceaprazar (înv.) Fabricant sau negustor de ceapra-zuri (1), (p. ext.) de chipie şi de alte obiecte de uniformă (militară), s.m., pl. ceaprazari. ceaprăzărie1 (înv.) Meseria de ceaprazar. s.f, art. cea-prăzăria, g.-d. art. ceaprăzăriei. ceaprăzarie2 (înv.) Prăvălie de ceaprazuri (l). s.f, art. ceaprăzăria, g.-d. art. ceaprăzăriei, pl. ceaprăzării, art. ceaprăzănile.
ceapsă (reg.) Scufie, s.f, g.-d. art. cepsei, pl. cepse. ceară 1. Produs natural sau sintetic, insolubil în apă, utilizat în industria farmaceutică, a hârtiei etc. /- de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, produsă de albine. ~ de balenă = spermanţet. ~ roşie = amestec de răşină, lac şi gumă, folosit la pecetluitul scrisorilor şi la unele etanşări. 2. (geol.) ~ de pământ = ozocherită.
3.	(fiziol.) Cerumen. s.f, g.-d. art. cerii, pl. ceruri, cearcăn 1. Dungă vânătă în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc luminos, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. s.n., pl. cearcăne, cearceaf v. cearşaf, ceardac v. cerdac.
ceardaş Numele unui dans popular maghiar, s.n., pl. ceardaşuri.
cearşaf/cearceaf 1. Obiect de rufărie confecţionat din pânză, care se aşterne pe pat sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (înv.) Pânză, s.n., pl. cearşafuri/cearceafuri, ceartă 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane. /A căuta - cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. 2. (rar) Neînţelegere, duşmănie, s.f, g.-d. art. certei, pl. cgrturi.
ceas 1. Oră. ICu -urile = timp îndelungat. La tot ~ul = mereu. In ~ul al doisprezecelea = în ultima clipă. //Distanţă, spaţiu care se poate parcurge într-o oră. 2. Moment; clipă; vreme. //Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ~ul prânzului. I~ bun (sau rău) =
(în superstiţii) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (Să fie) într-un ~ bun! formulă prin care se urează cuiva succes când întreprinde ceva. (pop.) A se da de ~ul morţii = a se frământa. 3. Fiecare dintre cele 12 puncte principale marcate pe cadranul ceasornicului.
4.	Aparat care serveşte la determinarea şi măsurarea timpului unei zile; ceasornic. I~ electronic = ceas cu circuite integrate, acţionat de o baterie. ~ digital = ceas electronic, la care ora este indicată prin cifre afişate pe un ecran. ~ vorbitor = ceas la care ora este anunţată verbal. ~ solar = ceas care indică, cu aproximaţie, orele zilei, cu ajutorul unei tije plasate în centrul unui cadran mărginit de numere. A merge - = (despre mecanisme) a merge perfect. 5. Aparat în formă de ceas (4), care înregistrează mişcarea, consumul, viteza; contor. 6. Slujbă religioasă săvârşită la anumite ore din zi. s.n., pl. ceasuri, ceasia v. şasla.
ceaslov Carte bisericească cuprinzând rugăciuni şi cân-tări pentru diferite momente ale zilei, care a servit cândva şi ca abecedar, [var. ceasoslev s.n.] s.n., pl. ceasloave.
ceassrnic 1. Ceas (4). I~ de pontai = ceasornic special, pus la intrarea într-o întreprindere, care imprimă pe fişele individuale ora intrării şi ieşirii muncitorilor. 2. Plantă agăţătoare cu flori albe, trandafirii şi albăstrii. s.n., pl. ceasornice.
ceasornicar Persoană care repară sau vinde ceasuri (4). s.m., pl. ceasornicari.
ceasornicărie1 Meseria de ceasornicar, s.f, art. ceasornicăria, g.-d. art. ceasornicăriei. ceasornicărie2 Atelier sau magazine unde se repară sau se vând ceasuri (4). s.f., art. ceasornicăria, g.-d. art. ceasornicăriei, pl. ceasornicării, art. ceasornicăriile. ceasoslQv v. ceaslov.
ceaşcă 1. Vas mic cu gură largă, din porţelan, faianţă etc., din care se bea. 2. Cantitate care intră într-o ceaşcă (1). s.f, g.-d. art. ceştii, pl. ceşti.
ceaşnic (în Evul Mediu, în Moldova) Paharnic, s.m.. pl. ceaşnici.
ceatal Porţiune a uscatului, sub forma unui triunghi, care provoacă difluenţa fluvială, s.n. ceata 1. Grup neorganizat de oameni având un scop comun. //Grămadă de animale (de acelaşi fel). 2. (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Trupă (de o sută) de soldaţi; pâlc (2), stol (2); trupă organizată şi înarmată. s.f, g.-d. art. cgtei, pl. cgte. ceatlău (reg.) Bucată de lemn cu care se strânge, prin răsucire, funia sau lanţul trecut peste o sarcină de lemne, de fân etc. //Prăjină adăugată la inima căruţei pentru a mai înhăma un cal s.n., art. ceatlăul, pl. ceatlaie/ceat-lăie.
ceaţă 1. Particule de apă vaporizate, care plutesc la suprafaţa solului; negură, pâclă. 2. (impr.) Aburi care se aşază pe o sticlă. 3. Perdea, obstacol semitransparent la ochi. /(fam.) A băga (pe cineva) în ~ = a încurca, s.f., g.-d. art. cgţii, pl. cgţuri.
ceaun Vas de fontă de formă emisferică, în care se prepară mămăliga (şi alte mâncăruri); tuci. s.n., pl. ceaune, ceaunaş (cea-u-) Diminutiv al lui ceaun, s.n., pl. ceau-naşe.
ceauş 1. (înv.) Curier sau ştafetă în Imperiul Otoman. 2. (în Evul Mediu) Nume dat în Ţara Românească şi în Moldova unor funcţionari publici; a) şef al unei cete de slujitori; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vânătorilor domneşti; d) aprod. 3. (înv.) Om de serviciu la sinagogă. s.m., pl. ceauşi.
ceauşgl (cea-u) (fam., înv.) Diminutiv al lui ceauş, s.m., pl. ceauşgi, art. ceauşeii.
ceauşism (cea-u-) Regimul totalitar instaurat de Nicolae Ceauşescu. s.n.
203
cel
ceauşist,-ă (cea-u-) (Adept) al regimului lui Nicolae Ceauşescu. adj., s.m. şi f, pl. ceauşişti,-ste. cebare Plantă erbacee, ale cărei flori sunt la început verzi, iar mai târziu roşietice. [var. ceabare s.f] s.f. cebocefal,-ă (med.) (Persoană) care prezintă ceboce-falie. adj., s.m. şi f., pl. cebocefali,-e. cebocefalie (med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin nas turtit şi ochi foarte apropiaţi, s.f, art., cebocefalia, g.-d. art. cebocefaHei, pl. cebocefaln, art. cebocefaljile.
cec1 Document prin care titularul sau o altă persoană
împuternicită poate cere plata unei sume de bani din
contul titularului, s.n., pl. cecuri.
cec2 (anat.) Prima parte a intestinului gros, care se află
între intestinul subţire şi colon. [var. cecum s.n.] s.n., pl.
cecuri.
CEC/C.E.C. 1. Instituţie bancară care are ca principal obiect de activitate păstrarea şi valorificarea sumelor de bani (depuse temporar de unele persoane) sau creditarea populaţiei. 2. Agenţii CEC (1). s.propr.n., art. CEC-ul/
C.JLC-ul, pl. (2) CEC-uri/C.E.C.-uri. cecal,-ă Care se referă la cec2, adj., pl. cecali,-e. cecgn.-ă (Locuitor) din Cecenia. adj., s.m. şi f, pl. cecgni,-e.
cecenă Limba vorbită de ceceni. s.f, g.-d. ari. cecenei. cecidie Excrescenţă pe diferite organe ale plantelor, provocată de unii paraziţi, s.f., art. cecidia, g.-d. art. cecidiei.
cecitate 1. Absenţă a vederii; orbire. l~ psihică = pierdere a capacităţii de a recunoaşte obiectele cu ajutorul văzului. ~ verbală = alexie. ~ nocturnă = hemeralopie. 2. (fig.) Orbire intelectuală, s.f, g.-d. art. cecităţii, cecmegea (înv.) Sertar la tejghea unde se ţineau banii. s.f, art. cecmegeaua, g.-d. art. cecmegelei, pl. cecme-gele, art. cecmegglele.
cecogrgf Instrument folosit de orbi pentru a scrie, s.n., pl. cecografe.
cecografie Metodă prin care orbii sunt învăţaţi să scrie. s.f., art. cecografia, g.-d. art. cecografiei. cecum v. cec2.
ceda 1. tr. A renunţa la un bun (prin vânzare sau prin donaţie). //A face o cesiune. 2. intr. A renunţa la o anumită opinie; a renunţa la luptă, //(sport) A se recunoaşte învins. 3. intr. (despre boli) A scădea în intensitate, a se ameliora. 4. intr. (despre obiecte) A nu rezista unei presiuni. vb. /, ind. prez. 3 cedează, cedare Acţiunea de a ceda. s.f, g.-d. art. cedării, pl. cediri.
cedent Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanţă unei alte persoane, s.m., pl. cedenţi.
cedru Numele unor specii de arbori exotici, cu lemn rezistent, de culoare brună-gălbuie, folosit la mobilă, în sculptură etc. s.m., art. cgdrul, pl. cgdri, art. cgdrii. cefalalgie,-ă (med.) De cefalalgie. adj., pl. cefalalgici,-ce.
cefalalgie Durere de cap. s.f. art. cefalalgia, g.-d. art.
cefalalgiei, pl. cefalalgii, art. cefalalgiile.
cefalee Durere de cap difuză sau localizată, s.f., art.
cefalgea, g.-d. art. cefaleei, pl. cefalge.
cefalic,-a Referitor la cap.) Arteră ~ = carotidă. adj.,pl.
cefalici,-ce.
cefalină Substanţă care conţine acizi graşi, acid fos-foric, gliceroli şi aminoalcooli şi care se găseşte în ţesutul nervos cerebral şi în gălbenuşul de ou. s.f, g.-d. art. cefalinei.
cefalită Inflamaţie a creierului şi a membranei sale. s.f., g.-d. art. cefahtei, pl. cefahte. cefalograf Aparat pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului, s.n., pl. cefalografe.
cefalografie 1. Descriere anatomică a capului. 2. înregistrare grafică a formei şi a dimensiunilor capului, s.f., art. cefalografia, g.-d. art. cefalografiei, pl. cefalografii, art. cefalografii le.
cefalometrie Tehnica măsurării dimensiunilor capului, folosită în antropometrie. s.f, art. cefalometria, g.-d. art. cefalometnei.
cefalometru Instrument folosit în cefalometrie. s.n., art. cefalomgtrul, pl. cefalometre. cefalopod (la pl.) Clasă de moluşte marine, cu structură superioară, având în jurul gurii braţe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (la sg.) animal din această clasă. [var. cefalopodă s.f] s.n., pl. cefalopode. cefalopodă v. cefalopod.
cefalorahidian,-ă (-di-an) (med.) Referitor la cap şi la coloana vertebrală. /Lichid - - lichid incolor care se găseşte în ventriculii cerebrali şi în canalul rahidian. adj., pl. cefalorahidigni,-e.
cefaloscopic,-ă Referitor la cefaloscopie. adj., pl. cefaloscopici,-ce.
cefaloscopie Examinare a capului, s.f, art. cefalo-
scopia, g.-d. art. cefaloscopiei.
cefalotomie (med.) Craniotomie. s.f, art. cefalotomia,
g.-d. art. cefalotomiei, pl. cefalotomji.
cefalotorace Segment al corpului la arahnide şi la
crustacee, format prin unirea capului cu toracele, s.n., pl.
cefalotorace.
cefar 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi. 2. Bucată de pânză prinsă de chipiu la ceafă, ca protecţie împotriva arşiţei; curea care se prinde la ceafă, s.n., pl. cefare. cefejdă Stea cu strălucire variabilă, s.f, g.-d. art. cefei; dei, pl. cefeide.
ceferist,-ă Persoană care lucrează la Căile Ferate Române, s.m.. pl. ceferişti; s.f., g.-d. art. ceferistei, pl. ceferiste.
cegă Peşte de apă dulce, cu botul lung şi ascuţit, s.f, g.-d. art. cggii, pl. cegi.
ceh,-ă (Locuitor) din Cehia, adj., s.m. şi f, pl. cehi,-e. cehă Limbă de origine slavă vorbită de cehi. s.f, g.-d. art. cehei.
cehesc,-ească (rar) Referitor la Cehia sau la populaţia ei. adj., pL cehgşti.
ceheşte în felul sau în limba cehilor, adv. cehoaică (fam.) Locuitoare din Cehia. s.f.. g.-d. art. cehoaicei, pl. cehoaice.
cehoslovac,-ă (Locuitor) din fosta Cehoslovacie, adj., s.m. şi f., pl. cghoslovaci,-ce.
ceho-slovac,-ă Dintre Cehia şi Slovacia, adj., pl. cehoslovaci,-ce.
cehovian,-ă (-vi-an) De Cehov, al lui Cehov; în maniera lui Cehov. adj., pl. cehovigni,-e. cel1, cea (antepus) (pop., arată că fiinţa sau lucrul, desemnate de substantivul pe care îl determină, se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor) ~ om. /-(sau cea) lume = lumea cealaltă, adj. dem., g.-d. celui, cglei, pl. cei, cgle, g.-d. pl. celor. cel2, cea 1. (precedă un adjectiv care urmează după un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat) Cartea ~ nouă. 2. (precedă un numeral ordinal sau cardinal) ~ de-a patra carte. 3. (formează superlativul relativ) ~ mai bun. mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil. ~ puţin = a) minimum; b) măcar. 4. (substantivează adjectivul) - frumos, art. adj., g.-d. cglui, cglei, pl. cei, cgle, g.-d. pl. cglor. cel3, cea (indică pe cineva sau ceva relativ îndepărtat, în spaţiu sau timp, faţă de vorbitor). ~ de acolo. /~ de sus = Dumnezeu, (pop.) ~ de pe comoară (sau cu coarne) = dracul, pr. dem., g.-d. cglui, cglei, pl. cei, cgle, g.-d. pl. celor.
cela
204
Cgla, cgea (pop.) Cel, cea. Ómul pr. dem., adj. dem. (postpus), g.-d. celuia, celeia, pl. ceia, celea, g.-d. pl. celora.
celafibră Fibră textilă artificială din celuloză, s.f, g.-d. art. celafibrei, pl. celafibre. celalalt, cgeialtă v. celălalt, celalt v. celălalt.
celapgrm Fibră ob(inută pe cale chimică din celuloza de bumbac, s.n.
celar Mică încăpere în locuinţele ţărăneşti, la stână etc., pentru păstrarea alimentelor şi a obiectelor casnice, s.n., pl. celare.
celălalt, cealaltă I. pr. dem. Cel mai îndepărtat dintre doi; ălălalt. Să plece ~. 2. (la pl.) Toţi cei de faţă sau care sunt luaţi în consideraţie, afară de cel sau cei scoşi din discuţie. II. adf dem. Care urmează. Lucrul [var. celalalt, ceealaltă pr. dem., celalt, celălalt adj. dem.] pr. dem., adj. dem., g.-d. celuilalt, celeilalte, pl. ceilalţi, celelalte, g.-d. pl. celorlalţi, celorlalte, celărgl (pop.) Diminutiv al lui celar. s.n., pl. celărele. cel ce, cea ce (înv.) Care. pr. dem., g.-d. celui ce, celei ce, pl. cei ce, cele ce; n. ceea ce (faptul care)', g.-d. pl. celor ce.	’	i
celebra 1. tr. A săvârşi în mod solemn un act important, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat, o persoană etc. vb. /, ind. prez. 3 celebrează.
celebrare Acţiunea de a celebra; celebraţie. s.f, g.-d. art. celebrării, pl. celebrări.
celebraţie (-ţi-e) (rar) Celebrare, s.f, art. celebraţia, g.-d. art. celebraţiei, pl. celebraţii, art. celebraţiile. celebritate 1. însuşirea de a fi celebru; reputaţie. 2. Persoană vestită, celebră, s.f., g.-d. art. celebrităţii, pl. celebrităţi.
celgbru,-ă Faimos, vestit, renumit, adj., m. art. cele; brul, pl. celebri, art. celebrii; f, pl. celebre, celentergt (la pl.) încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul acoperit cu două straturi de celule şi cu o cavitate digestivă în interior; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. celenterate, celerlmgtru (rar) Tahimetru. s.n., art. celerimetrul, pl. celerimetre.
celeritate (livr.) Iuţeală, repeziciune, s.f, g.-d. art. celerităţii.
celgst,-ă (livr.) Ceresc; (fig.) foarte frumos, divin, adj., pl. celeşti,-ste.
celgstă Instrument muzical de percuţie, cu claviatură de clape metalice, s.f., g.-d. art. celestei, pl. celeste, celestin Călugăr aparţinând unui ordin catolic fondat în anul 1254. s.m., pl. celestini, celestină Sulfat natural de stronţiu. s.f., g.-d. art. celestinei.
celiac,-ă (-li-ac) (anat.) Al cavităţii abdominale, adj., pl. celiaci,-ce.
celibat Starea unei persoane necăsătorite, s.n. celibatar,-ă Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită. s.m., pl. celibatari; s.f., g.-d. art. celibatarei, pl. celibatare. celioscQp (-li-o) Instrument folosit în celioscopie. s.n., pl. celioscoape.
celioscopie (-li-o) Metodă de explorare vizuală a cavităţii abdominale cu ajutorul celioscopului. s.f., art. celi-oscopia, g.-d. art. celioscopiei. cglla (lat.) Sală de cult dintr-un templu grec sau roman, în care se găsea statuia zeului protector, s.f. cgllo (it.) Violoncel, s.n.
celochit Chit alcătuit pe bază de bitum moale, cu adaos de fibre de celuloză, folosit la executarea izolaţiilor hidrofuge, s.n.
celofan Foiţă subţire, transparentă şi impermeabilă, folosită la ambalaje, s.n.
celofana tr. A înveli în celofan, vb. I, ind. prez. 3 celo-fanează.
celofibră Fibră textilă folosită ca înlocuitor al lânii, s.f, g.-d. art. celofibrei.
ceioidină (-lo-i-) Soluţie concentrată de piroxilină, inflamabilă, solubilă în alcool şi în eter, folosită la secţionarea fină a ţesuturilor pentru examinarea lor microscopică. s.f. g.-d. art. celoidinei. celolână Fibră textilă artificială obţinută din vâscoză, întrebuinţată în industria textilă ca înlocuitor al lânii, s.f., g.-d. art. celolânii.
celom Cavitate în interiorul corpului animalelor meta-zoare. s.n.
célomat Animal prevăzut cu celom. s.n., pl. celomate. celostat Mecanism care urmăreşte mişcarea diurnă a unui astru cu ajutorul unui sistem de oglinzi, s.n., pl. celostate.
celt,-ă (Persoană) care făcea parte dintr-o veche populaţie europeană din Galia (de unde s-a extins apoi şi în alte regiuni), adj., s.m. şi f, pl. celţi,-te. celta Fibră celulozică scurtă, care conţine o mare cantitate de aer, din care se fabrică ţesături pentru îmbrăcăminte călduroasă, s.f, g.-d. art. celtei. celtă/cgltică (în sintagma) Limbi ~ = familie de limbi vorbite în vechime (de gali) şi astăzi (de irlandezi, bretoni etc.) în vestul Europei, s.f., g.-d. art. celtei/celticei. celtic,-ă Referitor la celţi; celt. adj., pl. celtici,-ce. cgltică v. celtă.
celui tr. şi refl. (reg.) A (se) înşela, a (se) amăgi. Iltr. A ademeni, a momi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. celuiesc, imperf 3 celuia;„cow/. prez. 3 să celuiască. celulală (reg.) înşelare, amăgire; ademenire, s.f, g.-d. art. celuiglii, pl. celuieli.
celuitsr,-oare (-lu-i-) (reg.) (Persoană) care înşală, amăgeşte, ademeneşte, adj., s.m. şi f, pl. celuitari,-oare. celular1 Telefon mobil, s.n., pl. celulare. celular2,-ă Referitor la celulă; alcătuit din celule. /Teorie ~ = teorie potrivit căreia celula (1) reprezintă elementul fundamental în organizarea internă a plantelor şi animalelor, (jur.) Regim ~ = regim special în închisori, în care deţinuţii sunt ţinuţi în celule separate. adj.,pl. celulari,-e.
celylă 1. Element constitutiv al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu. 2. Cavitate a fagurelui de ceară. 3. încăpere strâmtă în închisori, unde sunt ţinuţi arestaţii sau condamnaţii. 4. Ansamblu format din aripile (şi fuselajul) unui avion. 5. ~ de partid = (în trecut) organizaţie de bază a partidului comunist.
6.	Formaţie de zbor alcătuită din clouă avioane de luptă.
7.	(tehn.) Compartiment al unui sistem tehnic format din elemente identice, s.f., g.-d. art. celulei, pl. celule, celulita Inflamaţie a ţesutului celular subcutanat, s.f, g.-d. art. celulitei.
celuloid Material plastic întrebuinţat la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor etc. s.n. celulQză Componentă principală a ţesuturilor vegetale, folosită în industria hârtiei, a maselor plastice etc. s.f, g.-d. art. celulezei, pl. celulQze. celulozic,-ă Care conţine celuloză, adj., pl. celulozici,-ce.
cemgnt 1. Praf care serveşte la cementarea oţelului. 2. ~ dentar = material folosit în obturaţia provizorie a cariilor şi la fixarea unor proteze, s.n., pl. cementuri. cerne nta1 tr A trata termochimic oţelurile moi, introducând carbon, crom, azot etc., în stratul lor superficial. vb. I, ind. prez. 3 cementează.
cementa2/cimenta tr. 1. (med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 2. (med.) A fixa protezele pe dinţi cu cement, vb. I, ind. prez. 3 cementează/cimentează.
205
centralizare
cementâre1 Acţiunea de a cementa'. s.f.. g.-d art. ce-mentării, pl. cementiri.
cementare2/cimentare Acţiunea de a cementa2/ cimenta, s.f., g.-d. art. cementjjrii/cimentirii, pl. cemen-tări/cimentări.
cementjtă Carbură de fler dură, care se găseşte în fontă şi în oţel. s.f, g.-d. art. cementjei, pl. cementite. cementes,-oasă De natura cementului, adf, pl. cementéi,-oase.
cenacllst,"ă Membru al unui cenaclu, s.m., pl. cena-clişti; s.f, g.-d. art. cenaclistei, pl. cenacliste. cenaclu Grup de artişti, literaţi etc. cu afinităţi estetice comune. //Reuniune periodica a unui asemenea grup. s.n., art. cenaclul, pl. cenacluri, cenestezie Senzaţie generală, vagă, provenita de la organele interne, care se caracterizează printr-o dispoziţie plăcută sau neplăcută, s.f, art. cenestezia, g.-d. art. cenesteziei.
cenobit Călugăr care trăieşte într-o mănăstire, s.m., pl. cenobiţi.
cenobltism Viaţă de cenobit. s.n. cenfibiu (biol.) Colonie imobilă de organisme unicelu-lare. s.n., art. cenfibiul, pl. cengbii. cenogengtic,-ă (biol., despre caractere) l. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă, adf, pl. cenogengtici,-ce.
cenogengză (biol.) Apariţie a unor caractere noi, în urma schimbărilor de mediu, s.f, g.-d. art. cenogengzei, pl. cenogengze.
Cenomanian1 (-ni-an) Al doilea etaj a! cretacicului mediu. s.n.
cenomanian2,-ă (-ni-an) Referitor la cenomanian1. adf,pl. cenomanigni,-e.
cenotaf Monument funerar ridicat în memoria unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc
-	sau au dispărut, s.n., pl. cenotafe/cenotafuri. cens 1. (în statul roman) Recensământ al cetăţenilor şi al averii lor, efectuat din cinci în cinci ani, în vederea recrutării tinerilor, a fixării impozitelor etc. 2. (în orânduirea feudală) Rentă în bani sau în natură, plătită seniorului de către posesorul pământului. 3. (în unele ţări) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale, necesară pentru acordarea dreptului de a alege şi de a fi ales. s.n., pl. censuri.
cent 1. Monedă divizionară în diverse ţări (SUA, Canada, Ţările de Jos), egală cu o sutime din unitatea de bază. 2. (muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, egală cu o sutime dintr-un semiton, s.m.. pl. cenţi; abr. c/ct.
centaur 1. (în mitologia greacă) Monstru închipuit cu trup de cal şi cu bust omenesc. //Motiv ornamental reprezentând un astfel de monstru. 2. (la sg., art.) Constelaţie din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar, s.m., pl. centauri.
centaură v. ţintaură.
centauromahie (-ta-u-) Lupta dintre centauri şi lapiţi. s.f., art. centauromahia, g.-d. art. centauromahiei. centenar1 împlinirea a o sută de ani de la un eveniment important; sărbătorirea acestui eveniment, s.n., pl. centenare.
centenaryă Care datează de o sută (sau de mai multe sute) de ani. adj., pl. centenari,-e. centezimal,-ă Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg. /Grad ~ = unghi egal cu a suta parte dintr-un unghi drept. Minut ~ = a suta parte dintr-un grad cente-zimal, Secundă ~ = a suta parte dintr-un minut, adj., pl.
centezimali,-e.
centgzimă (fin.) Dobândă de unu la sută pe lună. s.f, g.-d. art. centgzimei.
centi- Element de compunere, care intră în denumirea submultiplilor unităţilor de măsură, exprimând a suta parte din întreg.
centiar (-ti-ar) Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. s.m., pl. cen-tiari.
centigrad1 Unitate subdivizionară egala cu a suta pate dintr-un grad. s.n., pl. centigrade. centigrad2,-ă Care este împărţit într-o sută de grade. adj., pl. centigrazi,-de.
centigram Măsură subdivizionara de greutate, egală cu a suta parte dintr-un gram. s.n., pl. centigrame; simb, cg. centllltru Măsură subdivizionară de capacitate, egală cu a suta parte dintr-un litru, s.m., art. centilitrul, pl. cen-tilitri, art. centilitrii; simb. cl. centimă Valoare bftneasca reprezentând a suta parte dintr-un franc, dintr-un leu vechi etc. //(fam.) Nicio ~ = niciun ban. s.f., g.-d. art. centimei, pl. centime. centimgtru1 Unitate de măsură care reprezintă a suta parte dintr-un metru, s.m., art. centimgtrul, pl. centimetri, art. centimgtrii; simb. cm, centimetru2 Panglică împărţită în centimetri şi folosită la măsurat, s.n., art. centimgtrul, pl. centiméire, centiron Centură (militară), s.n., pl. centiroane. centon Poezie ale cărei versuri sau fragmente sunt luate de la diferiţi autori. //Lucrare, operă fără originalitate; plagiat, s.n., pl. centoane. centra 1. tr. A fixa o piesă de prelucrat într-o maşină-unealtă în poziţie corectă. 2. tr. (fig.) A orienta o activitate spre un anumit obiectiv. 3. tr. A regla două maşini care funcţionează cuplate. 4. intr. şi tr. (sport) A trimite mingea de la margine spre mijlocul terenului sau spre poartă, vb. /, ind. prez. 3 centrează. centrafrican,-ă (Locuitor) din Republica Centrafricană. adj., s.m. şi f., pl. centrafricani,-e. centraj Centrare, s.n., pl. centraje. central,-ă 1. Care ocupă o poziţie de mijloc; care provine dintr-un centru. 2. (fig.) Care ocupă un loc principal. adj., pl. centrali,-e.
centrală 1. Instituţie care coordonează activitatea dintr-un anumit domeniu, //(şi în sintagma) ~ industrială = (ieşit din uz) unitate economică proprie sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar.
2.	Uzină, instalaţie în care se produce o anumită formă de energie sau se efectuează o operaţie tehnologică centralizată. ~ termică. 3. Staţie unde sunt puse în legătură posturile unei reţele de telecomunicaţii, s.f, g.-d. art. centralei, pl. centrale.
centralism Sistem potrivit căruia organele locale sunt subordonate organelor centrale, din punct de vedere economic, administrativ sau politic, /(ieşit din uz) ~ democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste şi muncitoreşti, care îmbină centralismul cu democraţia internă de partid, s.n.
centralist1,-ă Care se referă la centralism, adj., pl. cen-tralişti,-ste.
centralist2,-ă Persoană care lucrează într-o centrală telefonică, s.m., pl. centralişti; s.f, g.-d. art. centralistei, pl. centraliste.
centraliza tr. l.A concentra într-un singur loc. 2. A face să depindă de o singură conducere. 3. A înscrie într-un centralizator, vb I, ind. prez. 3 centralizează, centralizare Acţiunea de a centraliza; concentrare, /-o capitalului - creştere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri sau prin preluarea întreprinderilor mici de către întreprinderi mari. //Sistem de organizare a statului, cu un smgur guvern, un singur parlament şi o singură putere juridică, s.f, g.-d. art. centralizării, pl. centralizări.
centralizator
206
centralizator1 Document în care se centralizează date. s.n, pl. centralizatoare.
centralizator2,-oare Care centralizează, adj., pl. cen-tralizatsri,-oare.
centralizaţie (-ţi-e) (înv.) Centralizare, s.f, art. centra-lizaţia, g.-d. ari. centralizaţiei, pl. centralizaţii, art. cen-tralizaţiile.	•
centrare Acţiunea de a centra: centraj. s.f, g.-d. art. centrării, pl. centrări.
centrifug,-ă Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. /Forţă ~ = forţă datorită căreia un corp aflat în mişcare de rotaţie tinde să se depărteze de axa de rotaţie. Pompă ~ = aparat care foloseşte forţa centrifugă pentru pomparea apei. adj., pl. centrifugi,-ge. centrifuga tr. A efectua o mişcare centrifugă, vb. I, ind. prez. 3 centrifiighează.
centrifugaivá (înv.) Care tinde să se depărteze de centru. adj., pl. centrifugali,-e.
centrifugare Acţiunea de a centrifuga; separare a componenţilor unui amestec eterogen cu ajutorul forţei centrifuge. s.f, g.-d. art. centrifugării, pl. centrifugări, centrifugă Aparat pentru separarea componenţilor cu densităţi diferite dintr-un lichid cu ajutorul forţei centrifuge. s.f, g.-d. art. centrifugei, pl. centrifuge, centriol (-tri-ol) (biol.) Particulă componentă a centro-zomului. s.m., pl. centrifili.
centripgt,-ă Care tinde să se apropie de centru; centri-petal. /Forţă ~ = forţă datorită căreia un corp aflat în mişcare de rotaţie tinde să se apropie de axa de rotaţie. adj., pl. centripeţi,-te.
centripetul,-ă (înv.) Centripet, adj., pl. centripetali,-e. centrism Curent politic conciliant apărut în interiorul partidelor social-democrate ale Internaţionalei a 11-a.
2.	Poziţie politică de mijloc în raport cu partidele de dreapta sau cu cele de stânga, s.n. centrist,-ă (Adept, partizan) al centrismului, adj., s.m. şi f, pl. centrişti,-ste.
centromgr (biol.) Regiune dintr-un cromozom unde se inserează braţele cromatidelor. s.n., pl. centromere. centroplasmă (biol.) Matricea fundamentală a cromozomului. s.f., g.-d. art. centroplasmei. pl. centroplasme. centrosferă 1. Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km, care se consideră a fi alcătuită din nichel şi fier. 2. (biol.) Regiune care înconjoară centrio-lul şi are rol activ în diviziunea celulară, s.f., g.-d. art. centrosferei.
centrospermă (la pl.) Grup mare de plante cu ovar superior şi cu seminţe localizate în centrul fructului; (la sg.) plantă din acest grup. s.f., g.-d. art. centrosper-mei, pl. centrospgrme.
centrozom Corpuscul situat lângă nucleul celulei, care serveşte la reproducerea indirectă a acesteia, s.m., pl. centrozami.
centru1 1. (anat.) Punct în care sunt localizate anumite funcţii. I~ nervos = grup de celule nervoase care primesc şi transmit excitaţiile centrale spre periferie. 2. (sport) jucător care se află în mijlocul liniei de atac sau de apărare, s.m., art. centrul, pl. centri, art. centrii. centru2 1. Punct în raport cu care toate punctele unei figuri geometrice sunt la aceeaşi distanţă, -ul unui cerc. /(fig.) In ~ul (atenţiei, preocupărilor etc.) = pe primul plan. 2. Punct central al unui spaţiu, al unei acţiuni, al unui sistem de forţe etc. ~ de greutate. //Punct marcat în mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. B. 1. Localitate sau instituţie în care este concentrată o anumită activitate (comercială, administrativă etc.). 2. Partea centrală a unei localităţi /- universitar = localitate în care există instituţii de învăţământ superior. ~ de documentare = secţie într-o bibliotecă, într-o instituţie care furnizează material documentar. 3. Poziţie politică de
mijloc între dreapta şi stânga. H~~dreapta = poziţie politică de mijloc, cu tendinţe de dreapta. ~-stânga = poziţie politică de mijloc, cu tendinţe de stânga. 4. (fig.) Punct de atracţie, de interes. IDe ~ = situat pe o poziţie intermediară, între extreme. ~ de rotaţie = punct în jurul căruia un corp poate efectua o mişcare de rotaţie, s.n., ari. centrul, pl. centre.
centruire Operaţie de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o maşină-unealtă. s.f, g.-d. art. centrujrii. centum (lingv., în sintagma) Limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k, nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica), adj.
centumvir (în Roma antică) Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistraţi, care judecau procesele civile. //Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană, s.m., pl. centumviri. centumviral,-ă (rar) Referitor la centumviri, adj., pl. centumvirali,-e.
centumvirat Demnitatea de centumvir, s.n. centuplu,-ă (rar) însutit, adj., pl. centupli,-e. centură 1. Curea de piele, de pânză etc. care se poartă în jurul taliei; cingătoare; (mii.) curea lată de piele; centiron. I~ de campion = panglică lată cu care se încinge mijlocul câştigătorului la box sau la lupte. ~ de gimnastică - cingătoare lată, folosită pentru a susţine corpul la unele exerciţii de gimnastică. ~ ortopedică = dispozitiv folosit în unele afecţiuni ale sistemului osos, pentru menţinerea corpului într-o poziţie corectă. - de salvare = cordon lat, făcut din plăci de plută învelite în pânză, care serveşte la menţinerea unui naufragiat la suprafaţa apei; colac de salvare. ~ de siguranţă = echipament de protecţie folosit de muncitorii care lucrează pe stâlpi la înălţime, format dintr-o cingătoare lată şi o frânghie de susţinere. 2. (anat.) Ansamblu osos prin care extremităţile se leagă de trunchi. /~ scapulară - centură formată din clavicule şi omoplaţi, care leagă membrele superioare de trunchi. ~ pelviană = centură formată din oasele coxale, care leagă membrele inferioare de trunchi. 3. (sport) Linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului care marchează limita sub care loviturile la box sunt interzise de regulament, //(la lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile. l~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, folosit în trecut la protejarea castităţii femeilor. ~ de siguranţă = dispozitiv care îi împiedică pe pasagerii unui avion sau ai unui automobil să fie proiectaţi înainte în caz de accident. //Fiecare dintre gradele de calificare pentru practicanţii artelor marţiale. 4. Ceea ce înconjoară un loc, o construcţie etc. 5. (constr.) Brâu de beton pe care se fixează planşeul unei clădiri. 6. Grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile unei clădiri pentru a face legătura între ele. 7. Fâşie continuă de tablă de oţel care formează bordajul unei nave. s.f, g.-d. art. centurii, pl. centuri. 8. (astron.) ~ de radiaţie = fiecare dintre zonele Pământului în care radiaţia corpusculară ionizantă este atât de intensă, încât este nocivă pentru cosmonauţi. s.f, g.-d. art. centurii, pl. centuri. centuriat,-ă (-ri-at) (rar) De centurie; repartizat pe centurii. adj., pl. centuri aţi,-te.
cenţurie (-ri-e) 1. (în armata romană) Subdiviziune cuprinzând o sută de ostaşi. //(în vechea Romă) Subdiviziune cuprinzând o sută de cetăţeni. 2. (în vechea organizare a armatei române) Subîmpărţire a cetei, s.f, art. centuria, g.-d. art. centuriei, pl. centurii, art. centuriile.
centuriQn (-ri-on) Ofiţer roman care comanda o centurie; sutaş. s.m., pl. centurioni.
207
Cerber
cenuroză Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei şi localizată la creier; căpiere. s.f., g.-d. art. cenurgzei, pl. cenuraze.
cenuşar1 A. (înv., ir.) Scriitor de cancelarie; copist (prost). B. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu frunze compuse şi cu flori mici, verzi-gălbui. s.m., pl. cenuşări.
cenuşar2 l. Cutie aşezată sub focarul unui cazan, al unei sobe etc., în care se colectează cenuşa. 2. Atelier sau secţie dintr-o fabrică de tăbăcărie, în care se execută operaţiile premergătoare tăbăcirii. //Soluţie de lapte-de-var folosită pentru depilarea pieilor crude. //Bazin în care sunt depilate pieile crude. 3. Urnă în care se păstrează cenuşa unei persoane incinerate, s.n., pl. cenuşare. cenuşă 1. Reziduu format din substanţe minerale, care rămâne după arderea unui corp. IA (se) preface în - - a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici - în vatră = a fi foarte sărac. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva şi cenuşa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit. A-şi pune
-	în cap = a-şi recunoaşte vina. A trage - (sau spuza) pe turta sa = a-şi susţine cauza proprie. //Rămăşiţele unui mort incinerat. 2. ~ vulcanică = masă de elemente fine aruncate de un vulcan în erupţie, s.f, art. cenuşa, g.-d. art. cenuşii, pl. cenuşi.
Cenuşăreasa Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată de mama vitregă, s.prop. f., g.-d. Cenuşăresei. cenuşăreasă Epitet dat unei fete persecutate în familie, care munceşte peste puteri. //Femeie murdară (şi proastă). s.f, g.-d. art. cenuşăresei, pl. cenuşărese. cenuşări tr. (rar) A trata pieile cu lapte de var şi leşie pentru a le curăţa de păr. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cenuşăresc, imperf. 3 sg. cenuşărea; conj. prez. 3 să cenu-şărească.
cenuşărit (rar) Acţiunea de a cenuşări. s.n. cenuşerniţă (pop.) Scrumieră, s.f, g.-d. art. cenuşer-niţei, pl. cenuşemiţe.
cenuşiu1 Culoare obţinută prin amestecul dintre alb şi negru, în diferite proporţii, s.n., art. cenuşiul. cenuşiu2,-ie 1. De culoarea cenuşii; gri, sur. 2. (fig.)
■ Lipsit de expresivitate, adj., pl. cenuşii. cenzitar,-ă Care are la bază censul (3), întemeiat pe cens. /Sistem electoral - = sistem electoral în care dreptul de vot se acordă în funcţie de averea cetăţenilor, adj., pl. cenzitari,-e,
cenzor 1. Magistrat roman care se ocupa cu recensământul şi cu supravegherea moravurilor publice. 2. Persoană care verifică gestiunea unei bănci, a unei întreprinderi etc. //Persoană care se ocupă cu cenzura (2). s.m., pl. cenzori.
cenzura tr. l.A aplica cenzura; a interzice o publicaţie.
2.	(fig.) A controla (moravurile). 3. A adopta o moţiune de cenzură. 4. A condamna, a blama. vb. /, ind. prez. 3 cenzurează.
cenzurabii.-ă Care merită să fie cenzurat, adj., pl. cen-zurabili,-e.
cenzurare Acţiunea de a cenzura, s.f, g.-d. art. cenzurării, pl. cenzurări.
cenzură 1. Funcţia de cenzor (1). 2. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radio, de televiziune şi, în anumite condiţii, asupra corespondenţei şi convorbirilor telefonice; organ însărcinat cu acest control. 3. Critică, blam public. 4. (la Freud) Refulare în inconştient a dorinţelor neconforme cu convenţiile sociale, s.f, g.-d. art. cenzurii, pl cenzuri.
cep 1. Dop de lemn cu care se astupă gaura butoiului; canea. IA da - (unei buţi, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin. 2. Proeminenţă a unei piese care intră în scobitura altei piese cu care se îmbină. 3. Porţiune din tulpina unui portaltoi, care se
lasă deasupra altoiului. //Nod din tulpina unui brad sau a unui molid. 4. Fusul arborelui de lemn al unei mori ţărăneşti de apă. s.n., pl. cepuri, cepăi intr. (reg.) A lipăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cepăigsc, imperf 3 sg. cepăia; conj. prez. 3 să cepăiască. cepăit (reg.) Faptul de a cepăi; zgomot produs de încălţăminte în timpul mersului, s.n., pl. cepăituri. cepchgn (înv.) Haină boierească scurtă, care se purta pe umeri, s.n., pl. cepchene. cepeleag,-ă (reg.) Peltic, adj., pl. cepelggi,-ge. cepişoară v. cepuşoară. cepşoară v. cepuşoară.
cepui 1. intr. A pune cepuri. 2. A curăţa trunchiurile de răşinoase, de crăci. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl cepu-igsc, imperf. 3 sg. cepuia; conj. prez. 3 să cepuiască. cepuit Acţiunea de a cepui. s.n. cepuşoară Diminutiv al lui ceapă. {var. cepişoară, cepşoară s.f.] s.f, g.-d. art. cepuşoarei, pl. cepuşoare. cepuşor Diminutiv al lui cep. s.n., pl. cepuşoare. cer1 Arbore mare, asemănător cu stejarul, cu fructele ghinde, s.m., pl. ceri.
cer2 l. Spaţiu cosmic nesfârşit; boltă cerească, firmament. /Sub ~ul liber = afară, în afara unei locuinţe. Pănă-i ~ul = niciodată. A fi departe ca ~ul de pământ = a nu se potrivi de loc. A răscoli ~ul şi pământul = a face tot posibilul pentru a găsi ceva. A pica din - = a) a sosi pe neaşteptate; b) a nu putea înţelege. Nu s-o face gaură în - = n-o să fie cine ştie ce pagubă. Parcă a picat (sau a căzut) ~ul pe mine (sau pe el etc.), exprimă uluirea cuiva faţă de o situaţie neaşteptată şi neplăcută. A făgădui (sau a promite) -ul şi pământul= a promite lucruri irealizabile. Cu o falcă în - şi cu alta în pământ = foarte furios. A ridica pe cineva până la - = a lăuda pe cineva foarte mult. A se ruga (de cineva) cu ~ul (şi) cu pământul - a se ruga foarte insistent. Nedreptate strigătoare la - = nedreptate revoltătoare. 2. Aer, văzduh, atmosferă. /Păsările ~ului = păsările zburătoare. 3. Rai. /A fi în al şaptelea (sau al nouălea) - = a fi foarte fericit. //Divinitate, providenţă, s.n., pl. ceruri, cerambicid (la pl.) Familie de insecte cu antene foarte lungi, cu corpul alungit şi viu colorat; (la sg.) insectă din această familie, s.n., pl. cerambicide. ceramic,-ă (despre obiecte sau materiale) De ceramică. adj., pl. ceramici,-ce.
ceramică 1. Tehnica şi arta prelucrării obiectelor din argilă. 2. Obiect fabricat prin această tehnică. //Material din care se obţin astfel de obiecte, s.f., g.-d. art. ceramicii, pl. ceramici.
ceramist,-ă Specialist în fabricarea obiectelor de ceramică sau în arta ceramicii, s.m., pl. ceramişti; s.f, g.-d. art. ceramistei, pl. ceramiste.
cerargint Clorură de argint naturală întrebuinţată ca minereu de argint, s.n.
cerat,-ă Acoperit cu ceară. /Hârtie - = hârtie impregnată cu substanţe care o fac impermeabilă. Tăbliţe - -tăbliţe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani îşi făceau însemnări, socoteli, adj., pl. ceraţi,-te. ceratit Moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică. s.m.,pl. ceratiţi.
cerărit (înv.) Impozit pe producţia de ceară. s.n. cerb Mamifer rumegător de talie mare, cu coame bogat ramificate, care trăieşte în pădure, s.m., pl. cerbi, cerbărie (rar) Parc de vânătoare în care sunt ţinuţi cerbii. s.f, art. cerbăria, g.-d. art. cerbăriei, pl. cerbăni, art. cerbăriile.
cgrber Paznic sever, s.m., pl. cerberi.
Cgrber 1. (în mitologia greacă) Animal fabulos reprezentat printr-un câine cu trei capete, care păzea intrarea în infern, s.prop.m.
cerbice
208
cerMne (pop.) 1. Ceafa, gram az. IA fi tare de ~ - a fi dai*., neînduplecat 2. (fig.) Mândrie; împotrivire, s.f, g.-d. art. cerbicii.
cerbicie Tenacitate, dârzenie, s.f, art. cerbicia, g.-d. art. cerbiciei.
cerboalcă Femela cerbului; ciută, s.f, g.-d. art. cer-boaicei, pl. cerboaice.
cerc A. 1. Figură geometrica formată din mulţimea punctelor egal depărtate de centru; circumferinţă; suprafaţa delimitată de ea. /~ polar = floare dintre cele două cercuri imaginare, paralele cu ecuatorul, care delimitează zonele polare. 2. Figură, desen, mişcare în formă de cerc (1). lin ~ = circular. ~ vicios = greşeală de logică în care se aduce ca argument ceea ce trebuie demonstrat; situaţie fără ieşire. 3. (fig.) Sferă, întindere de cunoştinţe, de atribuţii etc. B. Nume dat unor obiecte de formă circulară; a) bandă de metal cu care se strâng doagele unui butoi (sau altui vas); b) bandă subţire (de metal), cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc.; c) şină de fier fixată pe roţile de lemn ale vehiculelor; d) obiect de lemn de formă rotundă, pe care copiii îl rulează lovindu-1 cu un beţişor; c) (îflvs) diademă. C. Disc gradat întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. D. Grup de oameni legaţi între ei prin idei, convingeri, preocupări comune, etc. - literar. IILume, societate. s.n.,pl. cercuri, cerca 1. tr. (pop.) A cerceta, a examina, a iscodi. I/intr. A se informa. 2. tr. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tr. (pop.) A proba. 4. tr. (înv., reg.) A căuta. 5. tr. (înv.) A supune la încercări grele. 6. tr. (reg.) A vizita, a frecventa. 7. intr. (pop.) A reveni. 8. tr. unipers. (pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. vb. I, ind. prez. 3 cearcă; conj. prez. 3 să cerce, cercftr Larvă a gălbezii, care trăieşte în apă, devenind adultă în corpul vitelor comute, s.m., pl. cercări, cercare (pop.) Acţiunea de a cerca, s.f., g.-d. art. cercării, pl. cercări.
cercanat,-ă încercănat. adj., pl. cercănaţi,-te. cercăngl (rar) Diminutiv al lui cearcăn, s.n., pl. cer-căngle.
cercător,-oare (înv.) Persoană care face o încercare, o probă, s.m., pl. cercătQri; s.f, g.-d. art. cercătoarei, pl. cercătoare.
cercătură (înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari, s.f, g.-d. art. cer-căturii, pl. cercături.
cercel Obiect de podoabă care se prinde de ureche, s.m., pl. cercei. „
cercelat,-ă împodobit cu cercei, adj., pl. cercelaţi,-te. cerceloi (rar) Augmentativ al lui cercel, s.m., pl. cer-eelsi, art. cerceloii.
cerceluş A. Diminutiv al lui cercel. B. (bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori roşii, galbene-verzui sau pestriţe. 2. (la pl.) Lăcărmioare. s.m., pl. cerceluşi.
cerceta 1. tr. şi refl. A (se) observa, a (se) examina cu atenţie. Iltr. A căuta; 2. tr. A se informa, a iscodi. 3. tr. A întreba, a chestiona. 4. (jur.) A ancheta. 5. tr. (pop.) A vizita, vb. I. ind. prez. 3 cercetează, cercetare Acţiunea de a (se) cerceta, s.f, g.-d. art. cercetării, pl. cercetări.
cercetaş,-ă 1. Militar care execută o cercetare. 2. Membru al cercetâşiei. s.m., pl. cercetaşi; s.f, art. cercetgşa, g.-d. art. cercetaşei, pl. cercetaşe, cercetăşasc.-ească De cercetaş. adj., pl. cercetă-şeşti.
cercetăşie Organizaţie cu caracter sportiv care cuprindea tineretul din şcolile secundare şi care urmărea educarea fizică şi morală a acestuia, s.f, art. cercetăşia, g.-d. art. cercetâşiei.
cercetător,-oare (Persoană) care se ocupă cu cercetarea în domeniul ştiinţei sau al tehnicii. /- ştiinţific = funcţie în cadrul institutelor ştiinţifice, adj., s.m. şi f., pl. cercetători,-oare.
cercevea Cadru în care se fixează geamurile (la o fereastră, la o uşă); lemnăria, în forniă de cruce, din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile, [var gergeveg, giurgiuvea s.f.] s.f, art. cerceveaua, g.-d. art, cercevelei, pl. cercevgle, art. cercevglele. cerchgz.-ă (Locuitor) din Regiunea Autonomă Cer-cheză. adj., s.m. şi f, pl. cerchezi,-e. cerchgză Limba vorbită de cerchezi, s.f, g.-d. art. cerchfizei.
cerchezasc,-ească (rar) Cerchez, adj., pl. cerche-zeşti.
cerchist,-ă (Membru) al cercului literar de la Sibiu.
adf, s.m. şi f, pl. cerchişti,-ste.
cerci Pereche de formaţii filamentoase terminale la
unele specii de insecte, având rol senzorial, s.m. pl.
cercopitec Maimuţă africană cu coadă lungă, s.m., pl.
cercopiteci.
cercosporlQză (-ri-o-) Boală a plantelor, provocată de unele ciuperci, care se manifestă prin apariţia pe suprafaţa frunzei a unor pete brune, s.f, g.-d. art. cer-cosporifizei.
cercui 1. tr. A pune cercuri la un vas de doage, //(fig.) A înconjura. 2. tr. A limita, a mărgini. 3. intr. A se aşeza în formă de cerc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cercuigsc, imperf 3 sg. cercuia; conj. prez. 3 să cercuiască. cercuială Cercuire. s.f., g.-d art. cercuiglii, pl. cercuieli. cercujre Acţiunea de a cercui; cercuială. s.f, g.-d. art. cercujrii, pl. cercuiri. cercult Faptul de a cercui. s.n. cercultQr (-cu-i-) Persoană care face sau pune cercuri (la butoi), s.m., pl. cercuitQri.
cerculgţ 1. Diminutiv al lui cerc; cercuşor. 2. (mai ales la pl.) Cutele mici şi dese cusute ca garnitură la rochii, la bluze etc. s.n., pl. cerculeţe.
cercurel (mai ales la pl., rar) Cerculeţ (2). s.n., pl. cer-curele.
cercuşor (rar) Cerculeţ (1). s.n., pl. cercuşoare. cerdac 1. Verandă, pridvor (uneori închis cu geamlâc), //(impr.) Balcon. 2. (înv.) Construcţie cu o singură încăpere aşezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiş făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [var. ceardac s.n.] s.n., pl. cerdace/cerdacuri. cerdăcgl (rar) Cerdăcuţ. s.n., pl. cerdăcele. cerdăcuţ (rar) Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. s.n., pl. cerdăcuţe.
cgre 1. tr. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva. 2. tr. A cerşi. 3. tr. A reclama, a pretinde. IA - satisfacţie = a pretinde satisfacţie morală în urma unei jigniri sau unei insulte. A ~ (cuiva) socoteală (sau cont, înv. seamă) = a trage la răspundere (pe cineva). 4. tr. A peţi. 5. refl. A fi solicitat, a avea căutare. 6. tr. A impune; a face să fie necesar, vb. III, ind prez. I sg. şi 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 să ceară; ger. cerând; part. cerut, cereală (-re-a-) (la pl.) Grup de plante din familia gra-mineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, folosite ca hrană pentru om sau animale; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d. art. cerealei, pl. cereale. cereallgr,-ă (-re-a-) Care produce cereale; de cereale. adj., pl. cerealieri,-e.
cerealist (-re-a-) (rar) Negustor de cereale, s.m., pl. cerealjşti.
cerebgl Partea posterioară a encefalului; creierul mic. s.n., pl. cerebsle/cerebeluri.	'
cerebelQ8,-oasă Referitor la cerebel, adj., pl. cerebe-lfişi,-oase.
209
certa
cerebral,-ă 1. Referitor la creier şi la funcţiile lui.
2.	Intelectual, raţional, mintal. Activitate 3. (despre oameni) Care se conduce după criteriile raţiunii, adj., pl. cerebrali,-e.
cerebraHsm (livr.) Raţionalism exagerat, s.n. cerebralitate (rar) însuşirea de a fi cerebral, s.f, g.-d. art. cerebralităţii.
cerebroasteme (med.) Astenie a creierului, s.f, art. cerebroastenia, g.-d. art. cerebroasteniei, pl. cerebroas-tenii, art. cerebroasteniile.
cerebroid,-ă Care se aseamănă cu creierul. /Ganglioni ~ = ganglioni care, la unele animale inferioare, ca insectele, au aceeaşi funcţie ca sistemul nervos central al animalelor superioare, ad/., pl. cerebroizi,-de. cerebromalacie (med.) Ramolisment cerebral, s.f, art. cerebromalacia, g.-d. art. cerebromalatiei, pl. cere-bromalarii, art. cerebromaiaciile. cerebrospinal.-ă Care are legătură cu creierul şi cu măduva spinării, adj., pl. cerebrospinali,-e. cerebrozidă Nume dat unor substanţe lipoidice complexe din ţesutul nervos, cu rol important în metabolismul celulei nervoase, s.f, g.-d. art. cerebrozidei, pl. cere-brozide.
ceremonial (-ni-al) Totalitatea regulilor după care se desfăşoară o anumită ceremonie, //(adj., rar) Ceremonios. Reguli s.n., pl. ceremoniale/ceremonialuri. ceremonie 1. Formă de protocol specifică momentelor solemne; solemnitate, ceremonial; paradă. /Maestru de ~ii = persoană care conduce, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi. 2. Ansamblul regulilor de politeţe folosite în relaţiile dintre oameni. 3. Formă de manifestare a unui cult religios, [var. (înv.) ţeremonie «./!] s.f, art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei, pl. ceremonii, art. ceremoniile.
ceremonios,-oasă (-ni-os) (Foarte) politicos; protocolar. ad/., pl. ceremonioşL-oasc. cerenţgl (bot.) Călţunul-doamnei. s.m., pl. cerenţgi, art. cerenţgii.
cgrere 1. Solicitare, rugăminte. 2. Revendicare, pretenţie. 3. Căutare, cerinţă de bunuri necesare consumului. /- şi ofertă = raportul dintre necesitatea de cumpărare şi cantitatea de mărfuri aduse pe piaţă. ~ solvabilă = cerinţă de mărfuri şi de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. La ~ - când se cere. 4. Sesizare adresată unui organ de stat; (concr.) petiţie, s.f, g.-d. art. cgrerii, pl. cgreri. cergsc,-ească 1. Referitor la bolta cerului. 2. Dumnezeiesc, divin. 3. (fig.) Fermecător, minunat, adf, pl. cereşti.
cerezjnă Produs obţinut prin rafinarea reziduului de petrol, folosit în diverse industrii, s.f, g.-d. art. cere-zinei,pl. cerezine.
cgrga 1. Pătură de lână; ţol, velinţă. 2. Adăpost din cetină în care lucrează şindrilarul. s.f, g.-d. art. cergii, pl. cergi.
cerifer,-ă (despre glandele albinelor sau despre celulele vegetale) Care produce ceară, adj., pl. ceriferi.-e. cerificare Impregnare cu ceară. s.f.. g.-d. art. cerifi-cării, pl, cerificări. cerjmetrie v. cerometrie.
cerinţă Nevoie; pretenţie; exigenţă, s.f, g.-d. art. cerinţei, pl. cerinţe.
ceriţhium (th pron. ţ) (lat.) Moluscă gasteropodă cu cochilia alungită, în spirală, cu striaţii, s.n. ceriu Metal moale, ductil şi strălucitor, folosit în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea gloanţelor şi a proiectilelor etc. s.n., art. ceriul.
cernavodean,-ă (Locuitor) din Cernavodă, adj., s.m., pl. cemavodeni,-e.
cernavodeancă Locuitoare din Cernavodă, s.f, g.-d. art. cemavodencei, pl. cemavodence. cerne 1. tr. A trece un produs printr-o sită sau printr-un ciur pentru a-1 curăţa de impurităţi. 2. tr. (fig.) A distinge.
3.	intr. unipers. (fig.) A ploua mărunt. 4. tr. (fig.) A alege partea valabilă din ceva; a discerne, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cern; conj. prez. 3 să cearnă; part. cernut. cerneală1 (pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. s.f, g.-d. art. cernelii, pl. cemeli. cerneală2 1. Substanţă fluidă, variat colorată, care serveşte la scris, la tipărit etc. 2. (reg.) Negreală, s.f., g.-d. art. cernelii, pl. (1) cerneluri, cgrnere Acţiunea de a cerne; cernut, s.f, g.-d. art. cernerii, pl. cerneri.
cerni (pop.) \.tr. A vopsi în negru, pentru doliu. 2. refl. A se îmbrăca în haine negre, a purta doliu. 3. refl. (fig.) A se întrista, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cernesc, imperf. 3 sg. cernea; conj. prez. 3 să cernească, cernire (pop.) Acţiunea de a (se) cerni, s.f, g.-d. art. cemirii, pl. cemiri. cernit (rar) Cernire. s.n.
cernoziom Varietate de sol fertil, de culoare închisă. s.n., pl. cernoziomuri.
cernuşcă Numele a două plante: a) negruşcă; b) negri-lică. //Sămânţa acestor plante folosită drept condiment. s.f, g.-d. art. cemuştii, pl. cernuşti. cernut Cernere, s.n.
cerografie Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal, s.f, art. cerografia, g.-d. art. cerografiei.
cerometrje Metodă de analiză chimică cantitativă. [var. cerimetrie í./T] s.f. art. cerometria, g.-d. art. cero-metriei, pl. cerometrii, art. cerometriile. ceroplastică Arta de a modela în ceară, s.f, g.-d. art. ceroplasticii.
ce ros,-oasă Plin de ceară; ca ceara, adf, pl. ceroşi,-oase.
cerşetor,-oare Persoană care cere de pomană, [var. cerşitor,-oarc s.m. şi f] s.m., pl. cerşetori; s.f, g.-d. art. cerşetoarei, pl. cerşetoare.
cerşetorgsc,-ească (rar) De cerşetor, adj., pl. cerşe-torgşti.
cerşetori tr. şi intr. (rar) A cerşi, a cere (ca un cerşetor). [var. cerşitori vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cerşetorgsc, imperf. 3 sg. cerşetorea; conj. prez. 3 să cerşe-torească.
cerşetorie Acţiunea de a strânge pomeni, ca mijloc de trai; cerşetorit, cerşit, [var. cerşitorie s/] s.f, art. cerşetoria, g.-d. art. cerşetoriei, pl. cerşetorii, art. cerşetoriile, cerşetorime Mulţime de cerşetori, [var. cerşitorime s.f.] s.f, g.-d. art. cerşetorimii. cerşetorit (rar) Cerşetorie, [var. cerşitont s.n.] s.n. cerşi 1. intr. şi tr. A cere de pomană; a cerşetori. 2. tr. A cere ceva cu insistenţă (înjosindu-se). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşgsc, imperf. 3 sg. cerşea; conj. prez. 3 să cerşească.
cerşit Faptul de a cerşi. s.n. cerşitor,-oare v. cerşetor, cerşitori v. cerşetori, cerşitorie v. cerşetorie, cerşitorime v. cerşetorime. cerşitorit v cerşetorit.
cert,-ă Sigur; indiscutabil; adevărat, adj., pl. cerţi,-te. certa 1. refl. A se lua la ceartă cu cineva. 2. refl. A se supăra, a rupe relaţiile de prietenie cu cineva. IA fi ~t cu morala = a fi imoral. A fi ~t cu justiţia = a încălca sistematic legile. 3. tr. A mustra, a dojeni, vb. I, ind. prez. 3 ceartă.
certare
210
certare (înv.) Acţiunea de a (se) certa; mustrare, s.f, g.-d. art. certării, pl. certări.
certăreţ,-eaţă Căruia îi place cearta, adj., pl. certăreţi,-e.
certifica tr. A dovedi, a confirma (verbal sau în scris) exactitatea unui fapt. vb. I, ind. prez. 3 certifică, certificare Faptul de a certifica, s.f, g.-d. art. certificării, pl. certificări.
certificat Act oficial prin care se confirmă ceva. l~ de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui alegător în listele electorale. ~ prenupţial = certificat medical eliberat celor care vor să se căsătorească. s.n., pl. certificate.
certitudine Siguranţă, încredere deplină, s.f, g.-d. art. certitudinii, pl. certitudini.
cerui tr. A acoperi cu ceară. //A îmbiba cu ceară. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ceruiese. imperf. 3 sg. ceruia: conj. prez. 3 să ceruiască.
ceruială Faptul de a cerui; ceruire, cernit, s.f, g.-d. art. ceruielii, pl. ceruieli.
ceruire Acţiunea de a cerui; ceruit. s.f, g.-d. art. ceruirii, pl. ceruiri.
ceruit Ceruire. s.n., pl. cerukuri.	" 1
ceruleu Substanţă minerală albastră, obţinută dintr-un amestec de oxizi de cobalt şi staniu. s.n.. art. ceruleul. cerul-gurii Peretele superior al cavităţii bucale, în formă de boltă, s.n., g.-d. art. cerului-gurii. cerumen Substanţă ceroasă care se formează în canalul exterior al urechii, s.n.
ceruminos,-oasă (med.) De natura cerumenului. adj.. pl. ceruminoşi,-oase. cerut Faptul de a cere (2), cerşit, s.n. ceruză Carbonat natural de plumb, alb sau cenuşiu, folosit la prepararea vopselelor, s.f., g.-d. art. ceruzei. ceruzit Carbonat natural de plumb, care se prezintă sub formă de cristale albe sau cu luciu. [var. ceruzită s.f. \ s.n. ceruzită v. ceruzit.
cervană Numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele crestate pe margini, având florile albe şi fructele nucule, s.f, g.-d. art. cervanei, pl. cervane. cervical,-ă Care ţine de partea posterioară a gâtului; de la ceafă, adj., pl. cervicali,-e.
cervicjtă inflamaţie acută sau cronică a colului uterin sau a vezicii urinare, s.f. g.-d. art. cervicitei. pl. cervi-cite.
cervicotomie (med.) Incizie chirurgicală la nivelul colului uterin. s.f, art. cervicotomia, g.-d. art. cervico-tomiei, pl. cervicotomii, art. cervicotomiile. cervid (la pl.) Familie de mamifere rumegătoare, ai cărei masculi au coame osoase şi ramificate; (la sg.) animal din această familie, s.n., pl. cervjde. cervin,-ă Asemănător cerbului, adj., pl. cervini,-e. cervjş (înv.) 1. Grăsime topită păstrată în băşici şi întrebuinţată în bucătărie. 2. Came conservată în seu topit. s.n., pl. cervişuri.
cervix Partea inferioară a uterului sau a vezicii urinare; col uterin sau vezical. s.n.
cescuţ (reg.) Timp foarte scurt; clipă, s.n., pl. cescuţuri. cesiona (-si-o-) tr. A face o cesiune; a renunţa de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. vb. I, ind. prez. 3 cesionează.
cesionar,-ă (-si-o-) Persoană căreia i se face o cesiune. s.m., pl. cesionari; s.f, g.-d. art. cesionarei, pl. cesionare, cesiu Metal alcalin, moale şi alb, folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice. s.n., art. cesiul. cesiune (-si-u-) 1. Transmitere prin contract de către o persoană (sau o firmă) altei persoane (sau altei firme) a unui drept sau a unui bun. 2. Obiect, bun cesionat, s.f, g.-d. art. cesiunii, pl. cesiuni.
cest1 Mânuşă armată cu plumb sau cu fier, folosită de atleţii antici în luptele pugilistice. //(rar) Pugilat, s.n., pl. cesturi.
cest2, ceastă (pop.) Acest. adj. dem. (antepus ~ om), g.-d. cestui, cestei, pl. ceşti, ceste, g.-d. pl. cestor. cesta, ceasta (pop.) Acesta, pr. dem., adj. dem. (postpus Omul ~), g.-d. cestuia, cesteia. pl. ceştia, cestea, g.-d. pl. cgstora.
cestaialt, ceastălaltă (rar) Acela care este mai în apropiere (decât altul), pr. dem., adj. dem., g.-d. cestuilalt, cesteilalte, pl. ceştilalţi, ceştilalte, g.-d. pl. cestorlalţi, cestorlalte.
cestod (la pl.) Clasă de viermi platelminţi, în formă de panglică; (la sg.) vierme din această clasă, s.n., pl. ces-tede.
cesuleţ Diminutiv al lui ceas. s.n., pl. cesuleţe. ceşculiţă (rar) Ceşcuţâ. s.f, g.-d. art. ceşculiţei. pl. ceşculiţe.
ceşcuţă Diminutiv al lui ceaşcă; ceşculiţă. s.f, g.-d. art. ceşcuţei, pl. ceşcuţe.
cetaceu (la pl.) Ordin de mamifere acvatice mari, cu corpul asemănător cu al peştilor; (la sg.) animal din acest ordin (balena, delfinul), s.n., art. cetaceul, pl. cetacee, cetaceum Grăsime extrasă din unele specii de balenă, folosită în cosmetică şi în farmacie, s.n. cetaş (înv.) Membru al unei cete; ortac. //Căpitan (de haiduci). //Conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. s.m., pl. cetaşi.
cetate 1. Loc fortificat; fortăreaţă. //Nume dat cartierului unui oraş în care a existat o cetate (1). 2. Oraş sau cartier al unui oraş cu caracteristici speciale. ~ universitară. 3. (înv.) ~ de scaun - reşedinţa domnului în ţările româneşti; capitală, s.f, g.-d. art. cetăţii, pl. cetăţi, cetăţean,-ă Persoană care aparţine unui stat, care are anumite drepturi, dar şi obligaţii faţă de acel stat. //(la vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-1 cunoaştem. s.m. voc. cetăţene, pl. cetăţeni; s.f, g.-d. art. cetăţgnei, pl. cetăţene.
cetăţeancă (fam.) Locuitoare a unui stat care se bucură de anumite drepturi civile şi politice, s.f., g.-d. art. cetă-ţencei, pl. cetăţence.
cetăţenesc,-ească De cetăţean, al cetăţenilor; civic.
adj., pl. cetăţeneşti.
cetăţeneşte în felul cetăţenilor, adv.
cetăţenie Calitatea de cetăţean, s.f, art. cetăţenia, g.-d.
art. cetăţeniei, pl. cetăţenii.
cetăţyie Diminutiv al lui cetate; fortăreaţă, s.f, art. cetă-ţuia, g.-d. art. cetăţuii, pl. cetăţui. cetenă Substanţă chimică obţinută prin piroliza acetonei. s.f, g.-d. art. cetgnei, pl. cetene. cetera (reg.) 1. inti: A cânta din ceteră. 2. tr. (fig.) A bate pe cineva la cap, a plictisi, vb. I, ind. prez. 3 ceteră. ceteraş (reg.) Persoană care cântă din ceteră; lăutar. s.m., pl. ceteraşi.
ceteră (reg.) Vioară, s.f., g.-d. art. ceterii, pl. cgteri. ceteţ (înv.) Persoană care citeşte; cititor, s.m., pl. ceteţi. ceti v. citi.
cetină 1. Ramură de conifere (brad, pin etc.). 2. Nume dat speciilor de arbori şi de tufe din clasa coniferelor. s.f, g.-d. art. cetinii, pl. cetini.
cetiniş (rar) Pădure tânără, de conifere, s.n.. pl. ceti-nişuri.
cetiniţă (rar) Cetioară. s.f, g.-d. art. cetiniţei, pl. cetiniţe.
ceti oară (-ti-oa-) Diminutiv al lui cetină; cetiniţă. s.f,
g.-d. art. cetioarei, pl. cetioare.
cetire v. citire. cetit1 v. citit1. cetit2,-ă v. citit2. cetitor,-oare v. cititor.
211
chefal
cetlu] tr. (reg.) A lega strâns, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ’cetluiesc, imperf. 3 sg. cetluia; conf prez. 3 să cetluiască.
cgtnic 1. Participant la lupta antiotomană a popoarelor slave din Peninsula balcanică, în sec. al XIX-lea. 2. Membru al unor organizaţii de tip fascist care au activat în Iugoslavia, s.m., pl. cetnici.
cetoacidoză (-to-a-) Stare patologică, produsă prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, s.f., g.-d. art. cetoacidozei. cetogen,-ă (despre alimente) Care favorizează producerea de cetone în organism, adj.. pl. cetoggni,-e. cetogeneză (biochim.) Formarea cetonei în organism. s.f, g.-d. art. cetogenezei, pl. cetogeneze. cetonă Nume generic dat unor compuşi organici, obţinuţi mai ales prin oxidarea alcoolilor, a hidrocarburilor etc. s.f, g.-d. art. cetonei, pl. cetone, cetonemje (fiziol.) Cantitate de corpi cetonici prezentă în sânge, s.f, art. cetonemia, g.-d. art. cetonemiei. cetonic,-ă De natura cetonei. ÍCorpi ~ = produşi intermediari ai metabolismului lipidelor, care rezultă din oxidarea acizilor graşi, adj., pl. cetonici,-ce. cetonuiie Eliminarea prin urină a cetonelor rezultate din arderea incompletă a grăsimilor, s.f, art. cetonuria, g.-d. art. cetonuriei.
cetosterojd Steroid care conţine o grupare cetonică,
legată de un atom de carbon, s.m.
cetoză Substanţă care conţine cetonă, s.f, g.-d. art.
cetozei.
ceţos,-oasă Cu ceaţă, plin de ceaţă, adj., pl. ceţoşi,-oase.
ceucă (zool.) Stăncuţă. s.f, g.-d. art. cgucii, pl ceuci. ceucuţă Diminutiv al lui ceucă. s.f., g.-d. art. ceucuţei, pl. ceucuţe.
cevjl A. pr. invar. 1. Un lucru oarecare; oarece. IA fi (sau a ajunge etc.) ~ de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (în bine sau în rău). Aşa ~ = un lucru ca acesta. E ~ de el (sau de capul lui) = are (anumite) calităţi. 2. Lucru valoros, important.
3.	Un lucru (cât de) mic, o cantitate neînsemnată. B. adj. invar. 1. Oricât, oarecare, câtva. 2. (fam.) Foarte bun, foarte frumos. /Mai ~ = mai de seamă, mai bun, mai frumos etc. C. adv. întrucâtva, puţin, //(repetat) Cât de cât. pr. invar.-, adj. invar:, adv. cevaşl (înv., reg.) Ceva. pr. invar. cevşşilea (pop., fam.) Ceva. pr. invar. cevişnă (-vi-a-) Dreaptă care uneşte un vârf al unui triunghi cu un punct de pe latura opusă, s.f, g.-d. art. cevienei, pl. cevigne.
ceylonez,-ă (Locuitor) din Ceylon adj., s.m. şi f. pl. ceylonezi,-e.
cezar Titlu dat împăraţilor romani; (p. gener.) împărat. s.m., pl. cezari.
cezarian,-ă (-ri-an) 1. Referitor la epoca cezarilor romani. 2. împărătesc, imperial, adj.. pl. cezarigni,-e. cezariană (-ri-a-) Intervenţie chirurgicală în zona abdominală, pentru extragerea fătului viu, în cazul unei naşteri dificile; cezarotomie. //(adj.) Operaţie -. s.f, g.-d. art. cezarignei, pl. cezariene.
cezarism Guvernare dictatorială militară, instituită de Caius Iulius Cezar în vechea Romă. //Guvernare despotică, bazată pe armată, s.n. cezaro-crăiesc,-iască (înv.) Al Imperiului Austro-Ungar. adj., pl. cezaro-crăigşti.
Cezarotomie (med.) Cezariană, s.f, art. cezarotomia, g.-d. ari. cezarotomiei, pl. cezarotomii, art. cezarotomüle. Cezura 1. Pauză ritmică, de obicei mediană, în interiorul unui vers. 2. Pauză ritmică în interiorul unui vers care împarte versul în părţi de obicei egale, s.f, g.-d. art. cezurii, pl. cezuri.
cha-cha-cha (ch pron. ci) (hisp.) Dans modem cu ritm vioi, inspirat din folclorul afro-cubanez. s.n., art. cha-cha-cha-ul, pl. cha-cha-cha-uri. chaldeean,-ă v. caldeean.
Challenger (cglenger) (angl.) 1. (sport) Concurent sau echipă cu care un campion sau o echipă campioană îşi dispută locul întâi în cadrul unei noi ediţii a întrecerii. 2. (livr.) Provocator (la un duel, la o luptă etc.). s.m., pl. challengeri.
chalon (ch pron. ş) Substanţă a glandelor endocrine, care are rol inhibitor asupra funcţiei altor organe, s.n. chamois (şamoa) (fr.) Piele de căprioară, de cerb, de miel, sau de oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, folosită pentru unele confecţii, ca filtru de benzină etc. s.n., art. chamois-ul.
chamosit (şamozit) mineral din ordinul silicaţilor. s.n. champlevé (şamlovg) (fr.) Tehnică în arta emailării, care constă în umplerea cu smalţ a spaţiilor adâncite special într-o placă metalică, cu scop decorativ, s.n. chardonnay (şardong) (fr.) Soi de viţă-de-vie cu struguri mici, cu boabe albe-verzui; vin din acest soi de viţă. s.n., art. chardonnay-ul, pl. chardonnay-uri. charismatic,-ă (ch pron. c) Care are charismă. adj.,pl. charismatici,-ce.
chansmă (ch. pron. c) 1. Prestigiu deosebit al unei personalităţi puternice, excepţionale. 2. Ansamblul trăsăturilor spirituale deosebite. 3. (fig.) Caracteristică a unei persoane pline de farmec, s.f, g.-d. art. charismei. charleston (cearlston) (angl.) Dans american de salon, cu mişcare rapidă, s.n, pl. charlestonuri. charmeuse (şarmoz) (fr.) Tricot din fire de mătase, cu faţa foarte netedă, pentru articolele de lenjerie, s.f. charter (ceartăr) (angl.) 1. Contract de transport aerian sau naval, organizat, în funcţie de solicitări, în afara curselor regulate. 2. Avion sau navă care circulă conform acestui sistem, /(adj.) Cursă ~. s.n., pl. chartere, chartism (ch pron. c) Mişcare a muncitorilor englezi de la mijlocul sec. al XIX-lea. s.n. chartist,-ă (ch pron. c) (Adept) al chartismului. adj., s.m. şi f, pl. chartişti,-ste.
chartreuse (şartroz) (fr.) Lichior obţinut din ierburi alpine, care sunt macerate în alcool dublu rafinat, s.f, pl. chartreuse.
chassé (şase) (fr.) Pas mare de dans sau gimnastică cu un pas alunecând înainte, s.n.
chat (cet) (angl.) Dialog informai pe internet sau pe telefonul mobil, s.n., art. chatul. chateaubriand (şatobrian) (fr.) Specialitate culinară preparată din muşchi de vacă. s.n., pl. chateaubriand-uri. chattian (şatian) Ultimul etaj al oligocenului. s.n. cheag 1. Ferment folosit la închegarea laptelui; lacto-ferment. 2. Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor din care se extrage cheagul (1).
3.	Masă gelatinoasă roşie formată prin coagularea sângelui; coagul. 4. (fig.) Fondul iniţial al unei averi mai mari. IA prinde ~ = a începe să se îmbogăţească. A avea ~ = a fi bogat, s.n, pl. cheaguri, chebap Friptură la frigare, după tradiţia bucătăriei turceşti, s.n., pl. chebapuri.
chec Prăjitură preparată din aluat cu grăsime, stafide etc., coaptă la cuptor, s.n., pl. chgcuri. checheriţă v. chicheriţă.
cheeseburger (cizburgăr) (angl.) Sandvici al cărui ingredient principal este brânza, s.m., pl. cheeseburgeri. chef 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Bună dispoziţie, veselie. //Stare de uşoară beţie.
3.	Dorinţă, poftă, capriciu. 4. (înv.) Tabiet, s.n., pl. chgfuri. chefal Nume dat mai multor specii de peşti marini, care au partea superioară a capului mare şi turtită, s.m., pl. chefali.
chefălui
212
chefălui refl. (reg.) A se ameţi de băutură, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se chefăluieşte, imperf. 3 sg. se chefăluia; conj. prez. 3 să se chefăluiascâ. chefir Produs lactat dietetic, preparat din lapte acidulat cu un ferment vegetal, s.n., pl. chefiruri.
Chefliu,-e (Persoană) căreia îi plac chefurile, adj., s.m. şi f, pl. cheflii.
chefni intr. (rar, despre câini) A lătra scurt, repetat şi
agitat, vb. IV, ind. prez. 3 sg. chefneşte, imperf. 3 sg.
chefhea; conj. prez. 3 să chefnească.
chefmt (rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, s.n., pl.
chefhituri.
chefos,-oasă (reg.) Vesel, cu chef. adj., pl. chefoşi.-oase.
cheftea v. chiftea.
chefui intr. A face chef; a benchetui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chefuiesc, imperf. 3 sg. chefuia; conj. prez. 3 să chefuiască.
chefulgţ (fam.) Diminutiv al lui chef; chefuşor. s.n., pl. chefulgţe.
chefuşor (rar) Chefuleţ. s.n., pl. chefuşoare. chehaia/chehaie 1. (reg.) Şef al pădurarilor. 2.'(.înv.) Slujbaş vamal; şef de poştă. 3. (înv.) Intendent al vizirului sau al unui paşă turc. 4. (înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă poarta otomană, s.f., art. cheha-iâua/chehaia, g.-d. art, chehaialei/chehaiei, pl. cheha-iale/chehái, art. chehaialele/chehăile. chehailâc/chehaialâc (înv.) Funcţia, rangul de che-haia. s.n.
chei 1. Zonă amenajată într-un port sau pe malul unei ape navigabile, constând din consolidarea malurilor şi servind totodată la acostarea navelor; (p. ext.) stradă de-a lungul unei asemenea zone. 2. Rampă în staţiile de cale ferată pentru încărcarea şi descărcarea vagoanelor. [var. cheu s.n\ s.n., art. cheiul, pl. chgiuri. cheiaj Staţionarea la chei (1) a unei nave. s.n. chgie 1. Obiect metalic care serveşte la închiderea şi deschiderea unei broaşte sau a unui lacăt. IA ţine sub ~ = a ţine încuiat. ~ia şi lacătul = totul. La ~~ bun pentru locuit. 2. (fig.) Sistem convenţional sau procedeu prin care se poate dezlega sau explica ceva. IRoman (sau povestire) cu ~ =■ roman (sau povestire) care înfăţişează personaje reale, camuflate cu ajutorul ficţiunii sau al simbolurilor. ~ cu cifru = sistem secretizat în care se înlocuiesc literele şi cifrele reale dintr-un text cu altele convenţionale. 3. Unealtă cu care se strâng sau se desfac piuliţele şi şuruburile. /- franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă, cu care poate fi prins şi răsucit orice tip de şurub sau piuliţă. 4. Mic instrument metalic cu care se întoarce resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 5. (muz.) Semn pus la începutul portativului pentru a preciza valoarea notelor. 6. (la pl.) Vale îngustă cu pereţi înalţi de stâncă; defileu, strâmtoare, s.f., art. cheia, g.-d. art. chgii, pl chei.
chgie de boltă 1. Piatră situată în punctul cel mai înalt al unei boite, cu rolul de a asigura legătura celorlalte pietre. 2. (fig.) Element de bază, fundamental în înţelegerea unei probleme, s.f. + prep. + s.f. cheiMtă (che-i-) Inflamaţie a buzelor, apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc. s.f, g.-d art. cheilitei. cheiloplastje (che-i-) (med.) Reconstituire a buzelor prin chirurgie plastică, s.f, art. cheiloplastia, g.-d. art. cheiloplastiei, pl. cheiloplastü, art. cheiloplasdile. cheiromegalie (che-i-) (med.) Hipertrofie a mâinii. [var. chiromegalie s.f] s.f, art. cheiromegalia, g.-d. art. cheiromegaliei, pl. cheiromegalii, art. cheiromegaliile. cheiropter/chiropter (che-i-) (la pl.) Ordin de mamifere cu aripi membranoase; (la sg.) mamifer din acest ordin, s.n., pl. cheiroptere/chiroptere.
cheiţă 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (pop.) Cusătură care încheie marginile unui material textil. //întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă. 3. (reg.) Cheo-toare (1) făcută din aţă. s.f, g.-d. art. cheiţei, pl. cheiţe. chel, cheală (despre oameni; şi s.) Căruia i-a căzut părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr. adj., pl. chei, chele.
chelar Persoană care administra proviziile unei gospodării boiereşti, s.m., pl. chelari. chelălăi intr. (despre câini) A scoate sunete tânguitoare; a scheuna, a schelălăi. vb. IV, ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăia; conj. prez. 3 să chelălăie. chelălălala Sunet tânguitor şi repetat scos de câini (sau de alte animale); chelălăit, chelălăitură. s.f, g.-d. art. chelălăielii, pl. chelălăieli. chelălăit Chelălăială. s.n.
chelălăitură (-lă-i-) Chelălăială. s.f., g.-d. art. cheiâlă-iturii, pl. chelălăituri.
chelăreasă Soţia chelarului; chelăriţă. s.f, g.-d. art. chelăresei, pl. chelărgse.
chelăriţă Chelăreasă. s.f, g.-d. art. chelăriţei, pl. che-lăriţe.
chelbe (pop.) Boală contagioasă care provoacă căderea părului, s.f, g.-d. art. chglbei. chelbos,-oasă (pop.) (Om) care are chelbe; (om) chel. adj., s.m. şi f, pl. chelbfişi,-oase. chelboşi intr. (pop.) A deveni chelbos; a cheli. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chelboşgsc, imperf. 3 sg. chelbo-şea; conj. prez. 3 să chelboşească. cheleean (ch pron. ş) Subetajul mijlociu al paleoliticului inferior, s.n.
chelgn Anestezic local pe bază de clorură de etil. s.n. chelfăneală (pop., fam.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. chelfănglii, pl. chelfóngli.
chelfănj tr. (pop., fam.) A bate tare pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chelfângsc, imperf. 3 sg. chelfáneg; conj. prez. 3 să chelfîinească.
cheli intr. A deveni chel. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
chelgsc, imperf. 3 sg. chelea; conj. prez. 3 să chelească.
chelicgr Fiecare dintre cele două apendice la arahnide,
cu care prind hrana, s.n., pl. chelicgre.
chelie Cădere definitivă a părului de pe cap; parte a
capului de pe care a căzut părul; calviţie, pleşuvie. s.f,
art. chelia, g.-d. art. cheliei, pl. chelii, art. cheliile.
chellfgr (zool.) Scorpionul de cărţi, s.m., pl. chelifgri.
chglnă v. chilnă. chglnăr v. chelner. chglnăriţă v. chelneriţă.
chglner Bărbat care serveşte într-un local de consum; ospătar, [var. chglnăr s.m.] s.m., pl. chglneri. chglneriţă Femeie care serveşte într-un local de consum; ospătăriţă, [var. chglnăriţă s.f.] s.f, g.-d. art. chgl-neriţei, pl. chglneriţe.
cheloid Tumoare a pielii, cu aspect fibros, apărută de obicei pe locul unei cicatrice, s.n., pl. cheloide. chelonian (-ni-an) (la pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (la sg.) reptilă din acest ordin. s.m.,pl. chelonigni. cheltui tr. l.A folosi bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (peior.) a irosi, a prăpădi bani. 2. A consuma timp, energie etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. cheltuigsc/chgltui, imperf. 3 sg. cheltuia; conj. prez. 3 să cheltuiască/să chel-tuie.
cheltuială 1. Faptul de a cheltui; (concr.) banii cheltuiţi. /Pe ~a altuia = cu mijloacele băneşti oferite de altcineva. Bani de ~ = bani destinaţi cheltuielilor curente. A se pune pe ~ = a cheltui mult. A intra la -ieli = a fi obligat să cheltuiască mult. A băga (sau a pune pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să cheltuiască mult. (fam.) A da cuiva
213
cherem
de ~ = a bate pe cineva. 2. (fig.) Risipă, consum, întrebuinţare. 3. (la pl.) Rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite, s.f., g.-d. art. cheltuielii, pl. cheltuieli.
cheltuire Acţiunea de a cheltui, s.f, g.-d. art. cheltuirii.
cheltuitor,-oare (-tu-i-) (Persoană) care cheltuieşte mult; (om) risipitor, adj., s.m. şi f, pl. cheltuitori,-oare. chema A. tr. l.A spune cuiva să vină într-un anumit loc. 2. A striga pe nume. //A vrea. 3. A pofti, a invita.
4.	A impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte undeva. IA ~ la ordine = a cere să se respecte disciplina. A ~ în judecată = a cita în faţa justiţiei. A ~ sub arme = a) a încoipora (un contingent); b) a mobiliza armata. B. refl. A avea numele..., a se numi...; a se zice. vb. 1, ind. prez. 3 cheamă; conj. prez. 3 să cheme, chemare 1. Acţiunea de a chema; invitaţie, ordin de a se prezenta într-un anumit loc. 2. îndemn de a participa la o acţiune, la un fapt. //Strigăt (care cheamă). 3. Proclamaţie. 4. (fig.) înclinaţie, vocaţie; menire, s.f, g.-d. art. chemării, pl. chemări.
chemat,-ă Care are însuşirile sau vocaţia de a face ceva. adj., pl. chemaţi,'-te.
chemător,-oare Care cheamă; (fig.) îmbietor, ademenitor. //(pop., s.m.) Vomicel. adj., pl. chemători,-oare. chembrică Ţesătură subţire de bumbac, vopsită într-o singură culoare, s.f, g.-d. art. chembricii, pl. chembrici. chemigrafje Tehnică a gravării clişeelor tipografice pe cale chimică, s.f., art. chemigrafia, g.-d. art. chemi-grafjei.
chemin de fer (şmen dö fer) (fr.) Joc de noroc asemănător cu bacaraua. s.n.
chemitipje (poligr.) Chemigrafie. s.f., art. chemitipia, g.-d. art. chemitipiei.
chemoluminiscenţă v. chimioluminiscenţă. chemoreceptor Terminaţie nervoasă sau organ de simţ care înregistrează modificările chimice din mediul extern sau intern, s.m., pl. chemoreceptori. chemorezistenţă Chimiorezistenţă. s.f, g.-d. art. che-morezistenţei, pl. chemorezistenţe. chemosinteză Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanţe minerale; chimiosinteză. s.f, g.-d. art. chemosintezei, pl. chemosinteze. chemosorbţie (-ţi-e) Fixarea unei substanţe pe suprafaţa unui coip, în urma unei combinaţii chimice între substanţa şi corpul respectiv, s.f., art. chemosorbţia, g.-d. art. chemosorbţiei.
chemotactism (biol.) Deplasare a unui organism spre un excitant de natură chimică; chimiotactism, chimio-taxie, chemotaxie. s.n.
chemotaxje (biol.) Chemotactism. s.f., art. chemota-xia, g.-d. art. chemotaxiei, pi chemotaxii, art. chemo-taxiile.
chemoterapie Tratare a unor boli cu ajutorul anumitor substanţe chimice care distrug microbii, s.f., art. chemo-terapia, g.-d. art. chemoterapiei. chemotropism (bot.) Chimiotropism. s.n., pl. chemo-tropisme.
Chemezis Edem al conjunctivei datorat unei inflamaţii sau unui traumatism, s.n.
chenaf Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile, s.m., pl. chenafi. chenar 1. Margine (sculptată, desenată etc.) a unui obiecL2. Broderie cusută pe margine, s.n., pl. chenare, chenăraş (rar) Diminutiv al lui chenar, s.n.. pl. chenă-raşe. _
chenărui tr. (rar) A împrejmui cu chenar, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chenăruiesc, imperf. 3 sg. chenăruia; conj. prez. 3 să chenăruiască.
chenăruire (rar) Acţiunea de a chenărui. s.f, g.-d. art. chenăruirii, pl. chenăruiri.
chenopodiacee (-di-a-) (la pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescenţe; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. chenopodiacgea, g.-d. art. chenopodiaceei, pl. chenopodiacee.
chenzinal,-ă Care are loc la fiecare chenzină, adj., pl. chenzinali,-e.
chenzină 1. Salariu primit pentru o jumătate de lună. 2. Perioadă de timp între o chenzină (1) şi alta. s.f, g.-d. art. chenzinei, pl. chenzine.
cheotoare/cheutoare (che-o-/che-u-) 1. Mic ochi de aţă, de stofă etc., prin care se trece nasturele pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. 2. Mică tăietură la reverul hainei (bărbăteşti); butonieră. 3. (pop.) Loc unde se împreunează bârnele la colţurile caselor, [var. chiotoare s/] s.f., g.-d. art. cheotorii/cheutűrii, pl. cheotori/cheutori. chepcel/chipcel (reg.) Unealtă de forma unei linguri, pentru pescuit peştele mărunt, s.n., pl. chepcele/chipcele. chepeneag v. căpeneag.
chepeng 1. Uşă sau capac (orizontal ori înclinat) care închide intrarea într-o pivniţă, într-o magazie de navă etc. 2. (rar) Oblon la o fereastră, la o uşă de prăvălie etc. care se poate ridica şi lăsa vertical, s.n., pl. chepenguri, chera (înv., urmat de un s.propr.f.) Cucoană, doamnă. s.f, g.-d. art. cherei (în expr. şi chira). cheramzit Argilă expandată, utilizată ia prepararea betoanelor uşoare, s.n.
cherapleş (reg.) Om prostănac, s.m., pl. cheraplgşi. cheratină Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coamelor etc. s.f, g.-d. art. cheratmei. cheratinizare îngroşare a stratului cornos al pielii, care apare în unele boli de piele, s.f, g.-d. art. cheratinizirii. cheratinizat,-ă Cu cheratină. adj., pl. cheratinizaţi,-te. cheratită Inflamaţie acută sau cronică a comeii. s.f, g.-d. art. cherafitei, pl. cheratite. cheratocon (med.) Deformare cronică a corneei, însoţită de scăderea vederii, s.n., pl. cheratocoane. cheratodermie (med.) Denumire generică pentru hiper-plazii ale stratului comos. s.f, art. cheratodermia, g.-d. art. cheratodermiei, pl. cheratodermii, art. cheratoder-miile.
cheratoHtic (med.) Substanţă decapantă. s.n., pl. che-ratolitice.
cheratom (med.) Denumire generală pentru cheratodermii. s.n., pl. cheratoame.
cheratometru (med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei, s.n., art. cheratometrul, pl. cheratometre. cheratoplastie Operaţie care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de comee normală, s.f, art. cheratoplastia, g.-d. art. cheratoplastiei, pl. cheratoplastii, art. cheratoplastiile. cheratoscop (med.) Astigmometru. s.n., pl. cheratos-coape.
cheratoză 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (med.) Dezvoltare accentuată a stratului comos al epidermei, s.f, g.-d. art. cheratozei. cheratiţă (înv.) Femeie cochetă (şi afectată), s.f, g.-d. art. cheratiţei,jc>/. chera ti ţe.
chercheleala (fam.) Starea unui om cherchelit. s.f,
g.-d. art. cherchelelii, pl. chercheleli.
chercheM refl. (fam.) A se îmbăta (uşor); a se ameţi.
vb. IV, ind. prez. 3 sg. se chercheleşte, imperf. 3 sg. se
cherchelea; conj. prez. 3 să se cherchelească.
cherci (înv.) Scrumbie sărată şi conservată, s.m., pl.
cherci.
chergm (pop., fam., în expr.) A fi (sau a se afla, a sta etc.) la ~ul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la dispoziţia, la bunul plac al cuiva. s.n.
cherestea
214
cherestea 1. Material lemnos obţinut prin tăierea buştenilor şi întrebuinţat la construcţii. 2. (fam.) Construcţie fizică solidă a unei persoane. !A nu avea ~ = a nu avea caracter, ruşine, s.f.. art. cheresteaua, g.-d. art. cherestelei, pl. cherestele.
cherestegerje (rar) 1. Depozit de cherestea. 2. Comerţ cu cherestea, [var. cherestigerie í./!] s.f. art. chereste-geria, g.-d. art. cherestegeriei, pl. (1) cherestegerii, art. cherestegeriile.
cherestegiu Negustor de cherestea, [var. chiristigju s.m.] s.m., art. cherestegiul, pl. cherestegii, art. cherestegiii.
cherestigerie v. cherestegerie. cherhana Construcţie pe malul unei ape, destinată sortării, prelucrării şi depozitării temporare a peştelui, s.f, art. cherhanaua, g.-d. art. cherhanalei, pl. cherhanale, art. cherhanalele.
chermeză Petrecere (în aer liber) cu muzică şi dans. s.f, g.-d. art. chermezei, pl. chermeze, chernăr (tehn.) 1. Punctator. 2. Vârf de centrare la o maşină-unealtă. s.n., pl. chemăre.	,,
chfirry (ceri) (angl.) Cherry-brandy. s.n.. art. cherry-ul. pl. cherry-uri.
cherry-brandy (ceribrendi) (angl.) Băutură alcoolică preparată din cireşe; cherry, s.n., art. cherry-brandy-ul, pl. cherry-brandy-uri.
chersin (reg.) Albie în care se frământă aluatul pentru pâine, s.n., pl. chersine.
chervan (înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor şi al persoanelor. 2. Şir lung de care sau de trăsuri. s.n., pl. chervane.
ches (înv.) Exclamaţie care era un ordin pentru tăierea capului unui osândit, interj.
chesat (înv.) Lipsă de vânzare, de bani; criză economică. s.n.
chesea v. chisea1.
cheson 1. Vehicul special pentru transportul muniţiei, tras de cai. 2. Fiecare dintre despărţiturile metalice care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. 3. Construcţie de beton sau de oţel, de forma unei cutii, care serveşte la executarea de lucrări sub apă. s.n., pl. chesoane. chesonier (-ni-er) Muncitor care execută lucrări la cheson (3). s.m., pl. chesonieri. chestie v. chestiune.
chestiona (-ti-o-) tr. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă; a interoga. //A examina, vb. I. ind. prez. 3 chestionează.
chestionar (-ti-o-) 1. Listă de întrebări referitoare la o problemă, la o persoană etc. //Formular în care sunt înscrise întrebările. 2. Metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări şi răspunsuri, s.n., pl. chestionare, chestiune (-ti-u-)/(fam.) chestie (-ti-e) 1. Problemă, subiect, temă etc. care îl preocupă pe cineva. /(Lucrul, problema etc.) în - = (lucrul, problematic) despre care este vorba în discuţia respectivă. 2. întâmplare, fapt divers. 3. întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. s.f, g.-d. art. chestiunii/chestiei,/?/, chestiuni/chestii, chestor 1. (la romani) Magistrat însărcinat cu administrarea finanţelor. 2. Membru al unui organ însărcinat cu verificarea folosirii fondurilor. -ul Senatului. 3. Şeful unei chesturi de poliţie, s.m., pl. chestori, chestură 1. Organ de poliţie, superior unui comisariat. //Clădirea în care este instalat acest serviciu, s.f, g.-d. art. chesturii, pl. chesturi.
cheşchet (înv.) Un fel de supă de bulion cu griş. s.n, pl. cheşcheturi.
chetă Strângere de bani, prin contribuţie voluntară, pentru un anumit scop. s.f, g.-d. art. chetei, pl. chete, cheu v. chei.
cheutoare v. cheotoare.
chewing-gum (ciuingam) (angl.) Gumă preparată special pentru a fi mestecată, s.n., art. chewing-gumul. chezaş,-ă (pop.) I. s.m. şi f. Persoană care garantează, care răspunde pentru altul. II. s.m. (rar) Bucată de lemn pe care se aşază butoaiele cu vin în pivniţă, s.m., pl. chezaşi; s.f, art. chezaşa, g.-d. art. chezaşei, pl. chezaşe. chezăşie Faptul de a garanta pentru altul; garanţie. s.f, art. chezăşia, g.-d. art. chezăşiei, pl. chezăşii, art. chezăşiile.
chezăşui tr. A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru. vb. IV, ind. prez. I sg. şi Í pl. chezăşuiesc, imperf. 3 sg. chezăşuia; conj. prez. 3 să chezăşuiască.
chezăşuire Acţiunea de a chezăşui. s.f, g.-d. art. chezăşuirii, pl. chezăşuiri.
chiabur,-ă (Ţăran) înstărit, bogat, adj., s.m. şi f., pl. chiaburi,-e.
chiaburaş (rar) Diminutiv al lui chiabur, s.m., pl. chia-buraşi.
chiaburesc,-ească Caracteristic chiaburului, adj., pl. chiabureşti.
chiaburi refl. (rar) A deveni chiabur; (p. gener.) a se îmbogăţi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se chiaburgşte, imperf. 3 sg. se chiaburea; conj. prez. 3 să se chiaburească. chiaburime Totalitatea chiaburilor, s.f, g.-d. art. chia-burimii.
chiaburoaică Nevastă de chiabur; femeie înstărită, s.f,
g.-d. art. chiaburoaicei, pl. chiaburoaice.
chiaburoi (depr.) Augmentativ al lui chiabur, s.m., pl.
chiaburoi, art. chiaburoii.
chianti Varietate de vin italian, s.n., art. chiantiul.
chiar1 1. întocmai, exact; însuşi, singur. 2. Până şi, încă
şi. 3. într-adevăr. adv.
chiar2,-ă (înv.) Curat, limpede, pur. adj., pl. chiari,-e. chiasm Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii, s.n., pl. chiasme. chiasmatic,-ă De chiasm. adj., pl. chiasmatici,-ce. chiasmă Formaţiune intracraniană, constituită din încrucişarea parţială a fibrelor nervilor optici. 2. încrucişare a două formaţii anatomice (tendoane, nervi), s.f, g.-d. art. chiasmei, pl. chiasme.
chiau/chiau-chiau Cuvânt care imită chefnitul câinilor de vânătoare, interj.
chibitcă (rar) Un fel de trăsură acoperită, s.f, g.-d. art. chibitcei, pl. chibitce.
chibiţ Persoană care asistă, fară să joace, la un joc de cărţi, la o partidă de şah etc. s.m., pl. chibiţi, chibiţa intr. A face pe chibiţul; (fig.) a avea un rol neînsemnat într-o afacere, vb. I, ind. prez. 3 chibiţează. chiblă 1. Vas de oţel (asemănător cu o găleată), cu care se scoate materialul escavat dintr-un puţ de mină. 2. Cutie de fontă cu care se transportă zgura, deşeurile etc. dintr-o întreprindere metalurgică, s.f, g.-d. art. chiblei, pl. chible.
chibrit Beţişor de lemn având la un capăt o gămălie dintr-un material inflamabil, care serveşte la aprins focul, ţigara etc. s.n., pl. chibrituri, chibritelniţă (rar) 1. Suport de porţelan în care se aşază cutia cu chibrituri. 2. Brichetă, s.f, g.-d. art. chibritel-niţei, pl. chibritelniţe.
chibz (înv., în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) ~ (sau -uri) = a se gândi, a reflecta, s.n., pl. chibzuri. chibzui 1. Ir. şi intr. A gândi, a reflecta, a medita. 2. refl. A se sfătui unul cu altul; a se consulta. 3. tr. A pune la cale. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chibzuiesc, imperf. 3 sg. chibzuia; conj. prez. 3 să chibzuiască. chibzuială Faptul de a (se) chibzui. /Cu - = bine gândit. Fără ~ = în mod necugetat. A sta la - = a sta pe gânduri, a şovăi, s.f, g.-d. art. chibzuielii, pl. chibzuieli.
215
chimie
chibzuinţă Judecată cumpănită, s.f., g.-d. art. chibzu-inţei.
chibzuire Acţiunea de a (se) chibzui. s.f, g.-d. art. chibzuirii.
chica-voinicului Plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi şi cu flori albastre, s.f. art., g.-d. art. chicii-voinicului.
chjcă (pop., fam.) Păr (la bărbaţi) lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. IA face (cuiva) ~a topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morişcă in ~ = a trage (pe cineva) de păr; (p. ext.) a bate zdravăn, s.f, g.-d. art. chicii, pl. chici.	_
chicheriţă/checheriţă (reg.) Insectă parazită care trăieşte în blana oilor şi le suge sângele, s.f, g.-d. art. chicheriţei/checheriţei, pl. chicheriţe/checheriţe. ctiichineaţă (fam.) 1. Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. 2. Prăvălioară, s.f, g.-d. art. chichineţei, pl. chi-chingţe.	„
chichion (-chi-on) (reg.) întâmplare neplăcută, încurcătură. s.n., pl. chichioane.
chichirez (fam.) Farmec, haz. s.n., pl. chichirezuri. chichiţă Şiretlic, şmecherie, vicleşug; subterfugiu. IA căuta ~e = a căuta cu orice preţ să găsească greşeli. 2. Lădiţă de sub capra trăsurii. 3. (reg.) Despărţitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. s.f, g.-d. art. chichiţej, pl. chichiţe.
chicinetă încăpere mică (în unele apartamente), care serveşte ca bucătărie, s.f, g.-d. art. chicingtei, pl. chi-cinete.
chiciură Cristale de gheaţă care se depun iama pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. s.f, g.-d. art. chiciurii, pl. chiciuri.
chiclaz (reg.) Calaican. s.n., pl. chiclazuri. chicot Râs (înfundat) cu izbucniri, s.n., pl. chicote, chicoteală Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit, s.f, g.-d. art. chicotelii, pl. chicoteli. Chicoti intr. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chicotesc, imperf. 3 sg. chicotea; conj. prez. 3 să chicotească, chicotit Chicoteală, s.n., pl. chicotituri.
Chiculiţă (pop.) Diminutiv al lui chică; chicuţă. s.f, g.-d. art. chiculiţei, pl. chiculiţe. chicuţă (reg.) Chiculiţă. s.f, g.-d. art. chicuţei, pl. chicuţe. chieljsm (chi-e-) Doctrină religioasă care susţine că perfecţiunea creştină constă în dragostea faţă de Dumnezeu Şi în liniştea inactivă a sufletului, [var. cvietism s.n.] s.n. chiet|st,-ă (Adept) al chietismului. [var. cvietist,-ăaa'/., sm: §j f- ] adf, s.m. şi f, pl. chietişti,-ste. chiflă Pâinişoară rotundă din faină albă. s.f, g.-d. art. chiflei, pl. chifle.
Chiftea Produs culinar din came tocată, de formă rotundă sau ovală, prăjit în grăsime, [var. cheftea s.f.] s.f. art. chifteaua, g.-d. art. chiftelei, pl. chiftele, art. chiftelele, chifteiuţă Diminutiv al lui chiftea, s.f., g.-d. art. chif-telyţei, pl. chifteluţe.
Chifti intr. (reg.) 1. (despre lichide) A ieşi din pământ în urma unei presiuni, //(despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid la apăsare; a musti. 2. (despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieşi la suprafaţă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. chifteşte, imperf. 3 sg. chiftea; conj. prez. 3 să chiftească, chihăi (reg.) 1. tr. A plictisi pe cineva insistând cu vorbe pe lângă el. 2. intr. A tuşi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. Şi 3 pl. chihăiesc, imperf. 3 sg. chihăia; conj. prez. 3 să chihă-iască.
chihlibar v. chihlimbar. chjhlţbanu,-ie v. chihlimbariu.
Chihlimbar Răşină colorată folosită la fabricarea unor podoabe; ambră. [var. chihlibar, chilimbar î.«.] s.n., pl. chihlimbare.
chihlimbariu,-ie De culoarea chihlimbarului; gălbui. [var. chihlibariu,-ie, chilimbariu,-ie adj.} adj., pl. chih-limbarii.
chil (fiziol.) Lichid lăptos care constituie conţinutul vaselor limfatice intestinale, s.n. chilă1 Veche unitate de măsură pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu 430 de litri în Moldova, s.f, g.-d. art. chüei, pl. chile. chilă2 Element principal al scheletului unei nave, aşezat în plan longitudinal pe fundul acesteia, s.f, g.-d. art. chilei, pl. chile.
chiler (reg.) încăpere mică la casele ţărăneşti, folosită drept cămară, s.n., pl. chilere.	:
chilian,-ă (ci-li-an) (Locuitor) din Chile. [var. cilian,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. chilieni,-e. chiliasm (-li-asm) (fii.) Milenarism. s.n. chilie Odăiţă într-o mănăstire; (p. ext., fam.) cameră mică. s.f, art. chilia, g.-d. art. chiliei, pl. chilii, art. chiliile.
chilifer,-ă Referitor la chil; prin care circulă chilul. Vase adj., pl. chiliferi,-e.
chilim (pop.) 1. Covor turcesc cu două feţe; scoarţă înflorată. 2. Broderie din fire de lână sau cu mătase executată pe etamină, s.n., pl. chilimuri, chilimbar v. chihlimbar. chilimbariu,-ie v. chihlimbariu. chilimoaţă/chilimoţ (reg.) Aluat care nu s-a copt bine. s.f./s.n., pl. chilimoaţe.
chiHn1 (înv., în loc.) De ~ = pe deasupra, în plus. loc. adv.
chilin,-ă2 (înv.) Care se găseşte izolat, deosebit, distinct. adj., pl. chilmi,-e.
chilioară (-li-oa-) Diminutiv al lui chilie; chiliuţă. s.f, g.-d. art. chilioarei, pl. chilioare, chilipir l. Afacere avantajoasă; câştig neaşteptat 2. Marfa cumpărată la un preţ de nimic; lucru cumpărat ieftin, s.n., pl. chilipiruri.
chilipirgioaică Femeie care umblă după chilipiruri. s.f, g.-d. art. chilipirgioaicei, pl. chilipirgioaice. chilipirgiu Bărbat care umblă după chilipiruri, s.m., art. chilipirgiul, pl. chilipirgii, art. chilipirgiii, chiliuţă (-li-u-) Chilioară, s.f, g.-d. art. chiliuţei, pl. chiliuţe.
chMnă/chelnă (pop.) 1. Lădiţa trăsurii sau a căruţei de sub capra vizitiului. 2. Capac care închide partea dinainte sau pe cea dinapoi a carului, s.f, g.-d. art. chilnei/ chelnei, pl. chilne/chelne.
chilQm1 (înv.) Lovitură cu pumnul; pumn. s.m., pl. chilomi.
chilom2 (înv.) Armă în formă de baston cu secure la un capăt, s.n., pl. chiloame.
chiloman (pop.) Larmă, zarvă, s.n., pl. chilomane. chilot Obiect de lenjerie sau de sport care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi, purtat pe sub pantaloni, fuste etc. s.m., pl. chiloţi, chilug (în sintagma) Tuns ~ = tuns până la piele. adv. chim Masă semilichidă de alimente parţial digerate, care se găsesc în timpul digestiei în stomac sau în duoden. s.n., pl. chimuri.
chimază Enzimă care acţionează asupra cazeinei din lapte şi o coagulează, s.f, g.-d. art. chimazei. chimen (bot.) Chimion; (p. restr.) seminţele acestei plante, s.m. chimer v. chimir.
chimic,-ă 1. Referitor la chimie. 2. Care utilizează substanţe chimice. Creion ~. adj., pl. chimici,-ce. chimicale (pop.) Nume generic dat produselor chimice. s.fpl._ __
chimie Ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile substanţelor precum şi transformările pe care ele le suferă
chimioluminescenţă
216
prin regruparea atomilor componenţi, s.f., art. chimia, g.-d. art. chimiei.
chimioluminescenţă/chimioiuminiscenţă (-mi-o-) Luminiscenţă produsă în timpul unei reacţii chimice. [var. chemoluminiscenţă s.£] s.f, g.-d. art. chimiolu-miniscenţei/chimioluminescenţei. chimion (-mi-on) Plantă erbacee cu flori albe-liliachii şi cu seminţe aromatice, folosite în medicină şi în industria alimentară; chimen. s.m.
chimion-de-apă/chimion-de-baită (-mi-on-) Mărăraş. s.m., art. chimianul-de-apă/chimiQnul-de-baltă. chimiorezistenţă (-mi-o-) (biol.) Rezistenţă a germenilor microbieni la substanţe chimioterapice; chemore-zistenţă. s.f, g.-d. art. chimiorezistgnţei, pl. chimiore-zistenţe.
chimiosinteză (-mi-o-) (biol.) Chemosinteză. s.f, g.-d. art. chimiosintezei.
chimiosteriiiza (-mi-o-) tr. A steriliza cu substanţe chimice, vb. I, ind. prez. 3 chimiosterilizează. chimiosterilizare (-mi-o-) Acţiunea de a chimiosteriiiza. s.f, g.-d. art. chimiosterilizării. chimiotactism (-mi-o-) Chemotactism. s.n. ’1 chimiotaxie (-mi-o-) (biol.) Chemotactism. s.f, art. chimiotaxia, g.-d. art. chimiotaxiei. chimioterapie (-mi-o-) Tratamentul unor boli cu ajutorul substanţelor chimice, s.f, art. chimioterapia, g.-d. art. chimioterapiei.
chimiotropism (-mi-o-) (bot.) Orientare a rădăcinii, a grăuncioarelor de polen etc. spre substanţele minerale; chemotropism. s.n.
chimir Brâu lat de piele, prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă ţăranii; şerpar. IA pune la a strânge bani. A avea la ~ = a fi bogat. [var. (reg.) chimer s.n.] s.n., pl. chimire.
chimiraş Diminutiv al lui chimir, s.n., pl. chimiraşe. chimism Totalitatea reacţiilor chimice ale unui organism. I~ gastric = analiză a sucului gastric din organism. s.n.
chimist,-ă Specialist în chimie, s.m., pl. chimişti; s.f, g.-d. art. chimistei, pl. chimiste, chimizg tr. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie şi în agricultură; a prelucra prin procedee chimice, vb. I, ind. prez. 3 chimizează. chimizare Faptul de a chimiza. s.f, g.-d. art. chimizării.	'
chimograf Aparat folosit în fiziologie, s.n., pl. chimo-grafe. _ .
chimografie înregistrarea grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. s.f, art. chimo-grafia, g.-d. art. chimografiei, pl. chimografii, art. chi-mografiile.
chimono/chimonou 1. Croială de haină femeiască, având mânecile dintr-o singură bucată cu restul hainei, //(adj. invar.) Bluză ~. 2. Haină lungă, cu mâneci foarte largi, purtată în Japonia, s.n., art. chimonoul, pl. chimo-nQuri.
chimozină (biol.) Chimază. s.f, g.-d. art. chimozmei. chimval 1. Vechi instrument muzical, alcătuit din două talgere de aramă care erau lovite unul de altul. 2. (rar) Clopot, s.n., pl. chimvale.
chin Durere, suferinţă fizică sau morală, s.n., pl. chinuri.
chinaldină Substanţă din gudronul de huilă, folosită în sinteza coloranţilor, s.f, g.-d. art. chinaldinei. chinchină Arbore exotic din a cărui scoarţă se extrage chinina, s.f, g.-d. art. chinchinei, pl. chinchine. chindja Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodia după care se dansează acesta, s.f. art., neart. chindie, g.-d. art. chindiei.
chindie (pop.) Moment al zilei către apusul soarelui; loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat, s.f., art. chindia, g.-d. art. chindiei, pl. chindii, art. chindiile, chinestşzic,-ă Care se referă la chinestezie. adj., pl. chinestezici,-ce.
chinestezje Totalitatea senzaţiilor care reflectă mişcările corpului, s.f, art. chinestezia, g.-d. art. chinesteziei. chinez1 (reg., înv.) Primar, s.m., pl. chinezi,-e. chinez2,-ă (Locuitor) din China, adj., s.m., pl. chinezi,-e. chineză Limba vorbită de chinezi, s.f., g.-d. art. chine; zei.
chinezărie (fam.) 1. Obiect (de artă) chinezesc sau lucrat migălos. 2. încâlceală, complicaţie, s.f, art. chine-zăria, g.-d. art. chinezăriei, pl. chinezării, art. chineză-riile.
chinezesc,-ească Chinez. /Zidul ~ = a) zid de apărare uriaş ridicat la graniţele Chinei începând din Antichitate; b) (fig.) stavilă, oprelişte. Umbre ~ = umbre proiectate pe un perete, pe un ecran etc. prin combinarea poziţiei degetelor şi reprezentând diferite figuri, adj., pl. chinezeşti. _
chinezeşte în felul chinezilor, în limba chineză, adv. chinezoaică Locuitoare din China, s.f, g.-d. art. chinezoaicei, pl. chinezoaice.
chingă 1. Curea cu care se prinde şaua pe cal. IA strânge (pe cineva) in ~i = a lua din scurt (pe cineva). A-l ţine (pe cineva) -gile = a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau din pânză. 3. Bucată de lemn sau de metal cu care se fixează părţile componente ale unui obiect, s.f, g.-d. art. chingii, pl. chingi.
chinguMţă Diminutiv al lui chingă; chinguţă. s.f., g.-d. art. chinşiliţei, pl. chinguliţe.
Chinguţa Chinguliţă. s.f, g.-d. art. chinguţei, pl. chin-guţe.
chinidină Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, folosit în unele afecţiuni cardiace, s.f, g.-d. art. chinidinei, pl. chinidine.
chinină Alcaloid extras din coaja de chinchină, folosit ca febrifug. s.f, g.-d. art. chininei, pl. chinine, chinolmă Substanţă organică lichidă cu proprietăţi bazice, care se obţine prin distilarea uleiurilor de oase. s.f, g.-d. art. chinolinei.
chinologic,-ă Referitor la câini. /Asociaţie ~ = asociaţie a crescătorilor de câini, adj., pl. chinologiei,-ce. chinonă Substanţă organică solidă folosită în industria coloranţilor şi în cea a medicamentelor, s.f, g.-d. art. chinonei.
chinonic Cântare bisericească liturgică în timpul căreia se împărtăşesc clericii care slujesc, s.n., pl. chinomce. chinoros v. chinoroz.
chinoroz Funingine foarte fină folosită la fabricarea cernelii de tipar, a unor vopsele etc. [var. chinores s.«.] s.n.
chinotehme Totalitatea principiilor şi metodelor de lucru folosite pentru creşterea câinilor, s.f, art. chino-tehnja, g.-d. art. chinotehniei. chinovar Sulfură roşie de mercur folosită ca medicament şi colorant, s.n.
chinovial,-ă (-vi-al) Care aparţine unei chinovii, adj., pl. chinoviali,-e.
chinovie (-vi-e) Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun, s.f, art. chinovia, g.-d. art. chinoviei, pl. chinovii, art. chineviile. chintal Unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 100 de kg. s.n., pl. chintale; simb. q, chintă v. cvintă1.
chintesenţă 1. Ceea ce este esenţial, fundamental. 2. (fii.) Substanţă considerată de antici drept al cincilea element material al lumii. [var. (înv.) cvintesenţă î./!] s.f, g.-d. art. chintesgnţei.
217
chiriarhie
chinui 1. tr. şi refl. A produce sau a îndura suferinţe (fizice sau morale). 2. refl. A se strădui, a face eforturi mari pentru a realiza ceva. 3 tr. A necăji, a plictisi, vb. IV, ind. prez. I sg. chinuiesc/chinui, imperf. 3 sg. chinuia; conj. prez. 3 să chinuiască/să chinuie. chinuială (rar) Chinuire, s.f, g.-d. art. chinuielii. chinuire Faptul de a (se) chinui; chinuială. s.f, g.-d. art. chinuirii.
chinuitor,-oare (-nu-i-) Care chinuieşte, adi., pl. chi-nuitQri,-oare.
chiocec (înv.) Numele unui dans turcesc, s.n., pl. chio-cgcuri.
chioibaş Piesă de oţel care face legătura dintre cârlig şi elevatorul pentru prăjini la o sondă, s.m., pl. chiolbaşi. chiolhan (pop., fam.) P îtrecere mare, chef. [var. chiulim s.f?.] s.n., pl. chiolhanuri.
chioihănos,-oasă (reg.) Ticălos, mişel. adj., s.m. şi /'. pl. chiolhănaşi,-oase.
chiomb, chioambă/chiomp, chioampă (reg., fam.)
1.	Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. adj., pl. chiombi, chioambe/chiompi, chioampe.
chiombăi/chiompăi intr. (reg.) A umbla cu ochii închişi prin întuneric, vb. IV, ind. prez. 3 sg. chiombăie/ chiempăie, imperf. 3 sg. chiombăia/chiompăia; conj. prez. 3 să chiombăie/să chiompăie. chiondorâş (pop., fam.) Chiorâş, încruntat, [var. chion-doruş adv.] adv.
chiondoreală (reg.) Privire încruntată, posomorâtă. s.f, g.-d. art. chiondorelii, pl. chiondoreli. chiondoruş v. chiondorâş. chior, chioară 1. (şi s.) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipseşte un ochi. //Care nu vede bine. 2. (fig., despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă. //(despre ferestre) Prin care lumina trece cu greu. Apă ~ = a) (pop.) băutură, supă etc. prea diluată; b) vorbe lipsite de conţinut. 3. A nu avea para ~ sau (s.) a nu avea ~ă în pungă = a nu avea niciun ban. adj., pl. chiori, chioare.
chiorăi/ghiorăi intr. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior, vb. IV, ind. prez. 3 chiorăie/ghiorăie, imperf. 3 sg. chiorăia/ ghiorăia; conj. prez. 3 să chierăie/să ghiorăie. chiorăială/ghiorăială (-ră-ia-) Zgomot produs de gazele din intestine; chiorăit, chiorăitură. s.f, g.-d. art. chiorăielii/ghiorăielii, pl. chiorăieli/ghiorăigli. Chiorăit/ghiorăjt Chiorăială. s.n., pl. chiorăituri/ ghiorăituri.
chiorăitură/ghiorăitură (-ră-i-) Chiorăială. s.f, g.-d. art. chiorăiturii/ghiorăiturii, pl. chiorăituri/ghiorăituri. chiorâş1 (fam., în expr.) A se uita ~ = a) a privi saşiu; b) a se uita cu duşmănie. A da ~ prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. adv.	_
chiorâş2,-ă (înv., pop.) 1. Saşiu. 2. (fig.) încruntat, supărat, adj., pl. chiorâşi,-e.
chiori (pop.) 1. intr. şi tr. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă un ochi; (p. ext.) a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea. 2. refl. (fam.) A se uita cu mare atenţie; a se holba. 3. tr. (fig.) A încerca să înşele. 4. intr. (fig., despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chiorăsc, imperf. 3 sg. chiora, perf. s. 3 sg. chiorî, 3 pl. chiorâră, m.m.c.p. 3 sg. chior|se, 3 pl. chiorâseră; conj. prez. 3 să chiorască; ger. chiorind; part. chiorât. chjostec1 v. chiştoc1.
chiostgc2 (înv.) I. Piedică pusă la picioarele cailor.
2.	Şiret la gulerul mantalei, s.n., pl. chiostgcuri/chios-tgce.
Chişstro 1. Curte cu colonade a unei mănăstiri. 2. Loc închis cu ziduri, s.n., art. chiastroul, pl. chiostrouri.
chioşc 1. Gheretă (pe străzi, în gări), unde se vând ţigări, ziare, răcoritoare etc. 2. Mic pavilion de lemn în grădini particulare sau în parcuri, s.n., pl. chioşcuri, chioşcar (fam.) Vânzător într-un chioşc, s.m., pl. chioşcari.
chioşcăreasă (fam.) Soţia chioşcarului; femeie care se ocupă cu vânzarea ziarelor la chioşc, s.f, g.-d. art. chioşcăresei, pl. chioşcărese. chiot Strigăt puternic, prelung; chiuit, s.n., pl. chiote, chioti intr. (pop.) A striga, a ţipa. //(rar) A răsuna, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chiotesc, imperf. 3 sg. chiotea; conj. prez. 3 să chiotegscă. chlotoare v. cheotoare.	,
chip A. 1. Faţă, obraz, figură; expresie a feţei. //« ~ de... = cu înfăţişare de... 2. Fiinţă, persoană. /După ~ul şi asemănarea (cuiva) = întocmai ca cineva, la fel cu cineva. 3. Desen, pictură, sculptură etc. care înfăţişează
o	figură omenească. l~ cioplit = idol. B. Fel, mijloc, modalitate. Un fel şi ~ = în toate modalităţile posibile. Cu orice ~ = cu orice preţ. In niciun — = nicicum. Nu e ~ să... = nu e posibil să... A face toate ~ să... = a face tot posibilul să... A afla ~ şi cale = a găsi un mijloc, s.n., pl. chipuri.
chiparoasă Plantă decorativă cu tulpina înaltă, cu flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză, [var. tiparoasă s.f] s.f, g.-d. art. chiparoasei, pl. chiparoase. chiparos Conifer cu lemnul rezistent şi parfumat, întrebuinţat în industrie, s.m., pl. chiparoşi, chipcel v. chepcei.
chipeş,-ă Frumos, arătos, adj., pl. chipeşi,-e. chipiu Un fel de şapcă cu cozoroc, s.n., art. chipiul, pl. chipie/chipiuri.
chipos,-oasă (pop.) Chipeş, adj., pl. chipeşi,-oase. Chippendale (cipăndeil) (angl.) Stil de mobilă englezească, de mare fantezie, din acaju. s.prop.n. chips (ch pron. ci) (angl., mai ales la pl.) Produs expandat din rondele de cartofi cu sare. s.n., pl. chipsuri, chipurile (fam.) Vorba vine, cică. //La drept vorbind; ba chiar. adv.
chipuşor Diminutiv al lui chip. s.n., pl. chipuşoare. chir (înv., precedă nume de persoane) Domn, jupân. s.m. chira v. chera.
chiraleisa1 (pop.) Formulă liturgică grecească (rostită de cei care îl însoţesc pe preot când umblă cu botezul).
interj.
chiraleisa2 1. Litanie liturgică ortodoxă. 2. (reg.) Duh rău. s.f, g.-d. art. chiraleisei.
chirăi intr. (pop., fam.) 1. (despre greieri sau păsări) A ţârii, a cârâi. 2. (despre oameni) A striga, a ţipa; a plânge. vb. IV, ind. prez. 3 chirăie, imperf. 3 sg. chirăia; conj. prez. 3 să chirăie.
chirăit (pop., fam.) Faptul de a chirăi; chirăitură. s.n., pl. chirăituri.
chirăitură (pop., fam.) Chirăit. s.f, g.-d. art. chirăiturii, pl. chirăituri.
chirci refl. 1. A se strânge grămadă, a se ghemui. 2. A se pipernici, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se chirceşte, imperf. 3 sg. se chircea; conj. prez. 3 să se chircească chircitură (pop.) Fiinţă, plantă etc. insuficient dezvoltată. s.f, g.-d. art. chirciturii, pl. chircituri. chirfoseală (reg.) învălmăşeală, zăpăceală, s.f, g.-d. art. chirfosglii, pl. chirfoseli.
chirfosi tr. (reg.) A strivi, a terciui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chirfosgsc, imperf. 3 sg. chirfosea; conj. prez. 3 să chirfosească.
chiriarh (-ri-arh) (înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, s.m., pl. chiriarhi.
chiriarhie (-ri-ar-) (înv.) Demnitatea de chiriarh. s.f, art. chiriarhia, g.-d. art. chiriarhiei, pl. chiriarhii, art. chiri arhiile.
chiriaş
218
chiriaş,-ă (-ri-aş) Persoană, instituţie sau organizaţie care ia cu chirie o locuinţă, un sediu, un magazin etc. s.m., pl. chiriaşi; s.f., art. chiriaşa, g.-d. art. chiriaşei, pl. chiriaşe.
chine 1. Sumă plătită unui proprietar pentru folosirea temporară a unui lucru (mai ales a unei locuinţe). ICu ~ = (care este dat) pentru folosirea temporară în schimbul unei plăţi. 2. Preţ pentru transport, s.f, art. chiria, g.-d. art. chiliei, pl. chirii, art. chiriile, chirighiţă Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri şi bălţi, hrănindu-se cu peşte, s.f, g.-d. art. chiri-ghiţei, pl. chirighiţe.
chirigiu (înv., reg.) Cărăuş, s.m., art. chirigiul, pl. chirigii, art. chirigiii.
chirilic,-ă (în sintagma) Alfabet ~ = vechi alfabet slav, întrebuinţat şi la noi (oficial) până în 1860. [var. cirilic,-ă adf] adj., pl. chirilici,-ce. chjristigiu v. cherestegiu.
chirograf 1. Act diplomatic (întărit) cu semnături autentice. //Semnătura însăşi. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat, s.n., pl. chirografe. chirografar,-ă (jur.) Care deţine un drept persoííal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată, adf, pl. chirografari,-e.
chiroiogţe 1. Arta de a se exprima prin mişcările degetelor mâinii. 2. Studiul corelaţiilor dintre configuraţia mâinii şi caracter, s.f, art. chirologia, g.-d. art. chirolo-
giei- _
chiromant,-ă Persoană care practică chiromanţia. s.m.. pl. chiromanţi; s.f, g.-d. art. chiromantei, pl. chiromante. chiromanţţe Practică prin care se ghiceşte viitorul cuiva pe baza studierii liniilor din palmă, s.f, art. chiromanţia, g.-d. art. chiromanţiei. chiropractică Chiropraxie. s.f, g.-d. art. chiropracticii. chiropraxie Metodă empirică de tratament, prin manipulări prudente ale coloanei vertebrale (extensii, torsiuni etc.); chiropractică. s.f, art. chiropraxia, g.-d. art. chi-ropraxiei.
chiropter v. cheiropter.
chirovnic (înv.) Maestru sondor şefia şantierele petroliere. s.m., pl. chirovnici.
chirpici Cărămidă nearsă făcută dintr-un amestec de lut, paie şi bălegar, s.n.
chirţjrg Medic specialist în intervenţii chirurgicale. [var. (înv.) hirurg s.m.] s.m., pl. chirurgi, chirurgical,-ă Referitor la chirurgie, [var. (înv.) hirur-gical,-ă adj.} adj., pl. chirurgicali,-e. chirurgie Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operaţiilor. IMică - = partea chirurgiei care tratează intervenţiile mai uşoare, [var. (înv.) hirurgie s.f.] s.f, art. chirurgia, g.-d. art. chirurgiei. chisea1 Vas mic pentru dulceaţă, [var. chesea s.f] s.f, art. chiseaua, g.-d. art. chiselei, pl. chisele, art. chiselele. chisea1 (pop.) Pungă în care se ţine tutunul, s.f, art. chiseaua, g.-d. art. chiselei, pl. chisele, art. chiselele, chiseliţă 1. Fiertură de prune sau de alte fructe. 2. (fig.) Amestec din care nu se mai înţelege nimic; terci. /A face (pe cineva) ~ = a bate zdravăn, s.f., g.-d. art. chiseliţei, pl. chiseliţe.
chisnovât,-ă (reg.) (Om) poznaş, glumeţ, adj., s.m. şi
f., pl. chisnovaţi,-te.
chist 1. Tumoare benignă de forma unei pungi (cu lichid). 2. înveliş protector secretat de unele animale inferioare, s.n., pl. chisturi.
chistectomje (med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. s.f, art. chistectomia, g.-d. art. chistectomiei, pl. chis-tectomii, art. chistectomiile. chistic,-ă De natura chistului, adj., pl chistici,-ce. chişai (pop.) Nisip îmbibat cu apă care nu este propice ca teren de fundaţie, s.n., pl. chişaiuri.
chişav,-ă (pop.) 1. (despre timp) Umed, ploios. 2. (despre oameni) Ursuz, nesuferit, adj., pl. chişavi,-e. chişcar (iht., reg.) Ţipar. s.m., pl. chişcari. chişcă (reg.) Un fel de caltaboş care conţine came tocată şi păsat, //(adv.) Plin, îndesat, s.f, g.-d. art. chiştei, pl. chişte.
chişiţă încheietura piciorului de deasupra copitei la cai, la bovine etc. s.f, g.-d. art. chişiţei, pl. chişiţe. chişleag (reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins; lapte acru. s.n.
chiştoc1 Muc de ţigară, s.n., pl. chiştoace. chiştoc2,-oacă Copil mic de statură şi îndesat. s.m.,pl. chiştoci; s.f, g.-d. art. chiştoacei, pl. chiştoace. chit1 (fam., în expr.) A fi ~ (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva), adv. chit2 (înv.) Balenă, s.m., pl. chiţi. chit3 Pastă pe bază de praf mineral, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn etc. s.n., pl. chituri.
chitanţă Act scris care dovedeşte primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. s.f., g. -d. art. chitanţei, pl. chitanţe.
chitanţier (-ţi-er) Carnet cu foi detaşabile, înseriate, pentru chitanţe, s.n., pl. chitanţiere, chitară Instrument muzical cu coarde, care scoate sunete prin lovire sau ciupire. [var. ghitară i./'j s.f, g.-d. art. chitarei, pl. chitare.
chitarist,-ă Persoană care cântă la chitară, [var. ghi-tarist,-ă, (înv.) citarist,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. chitarişti; s.f, g.-d. art. chitaristei, pl. chitariste, chită (reg.) Mănunchi de flori, de frunze etc. s.f, g.-d. ari. chitei, pl. chite.
chit că (fam.) Chiar dacă..., indiferent dacă... loc. conjcţ. chitcăit,-ă (reg.) Mocăit, ticăit, adj., pl. chitcăiţi,-te. chiteală1 (pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă), s.f., g.-d. art. chitelii.
chiteală2 (reg.) Ochire, ţintire, s.f, g.-d. art. chitelii. chiti1 (pop.) 1. tr., intr. şi refl. A socoti, a chibzui. 2. tr. A potrivi, a rândui bine. Iltr. A pune la cale. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chitesc, imperf. 3 sg. chitea; conj. prez. 3 să chitească.
chiti2 tr. (pop.) 1. A ţinti (cu arma, cu piatra etc.). 2. A alege din ochi; a arunca o privire, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chitesc, imperf. 3 sg. chitea; conj. prez. 3 să chitească.
chitic (reg.) Nume generic pentru peştii mărunţi, /(adv.) A tăcea ~ = a nu scoate nicio vorbă, s.m., pl. chitici, chitină Substanţă organică din care este format scheletul extern al unor insecte şi crustacee, s.f, g.-d. art. chitinei.
chitinos,-oasă Care conţine chitină. adj., pl. chitinoşi,-oase.
chiton Tunică purtată în Antichitate de către greci, s.n., pl. chitoane.
chitonag1 (reg.) Pastă de gutui. s.n. chitonag2 Unealtă cu vârf ascuţit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului, s.n., pl. chitonage. chitră Fructul chitrului, asemănător cu lămâiul, s.f, g.-d. art. chitrei, pl. chitre.
chjtru 1. Arbore exotic, cu fructe comestibile. 2. (impr.) Chitră. s.m., art. chitrul, pl. chitri, art. chitrii. chitul tr. A lipi sau a astupa ceva cu chit3, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. chituiesc, imperf. 3 sg. chituia; conj. prez. 3 să chituiască.
chiţ Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale şoarecilor. interj.
chiţăi intr. (despre şoareci) A scoate sunete ascuţite, caracteristice speciei, [var. chiţcăl vb.\ vb. IV, ind. prez. 3 chiţăie, imperf. 3 sg. chiţăia; conj. prez. 3 să chiţăie.
219
cianotic
chiţăit Faptul de a chiţăi; sunet ascuţit pe care îl scoate şoarecele, [var. chiţcăit î.«.] s.n. chiţcgn 1. Animal insectivor cu botul ascuţit, asemănător cu şoarecele. 2. Nume dat mai multor specii de şoareci, s.m., pl. chiţcani. chiţcăi v. chiţăi. chiţcăit v. chiţăit.
chiţibuş (fam.) Fapt neînsemnat; mărunţiş. //Tertip de care uzează cineva pentru a obţine ceva. s.n., pl. chiţibuşuri.
chiţibuşar,-ă Persoană care dă importanţă lucrurilor
mărunte, care caută cusur la toate, s.m., pl. chiţibuşari,
s.f, g.-d. art. chiţibuşarei, pl. chiţibuşare.
chiţibuşerie (rar) Faptă sau apucătură de chiţibuşar.
s.f, art. chiţibuşeria, g.-d. art. chiţibuşeriei, pl. chiţibu-
şeni, art. chiţibuşeriile.
chiţoran Chiţcan (1). s.m., pl. chiţorani.
chiu 1. Strigăt de bucurie. 2. ~ şi vai = suferinţă, durere.
Cu ~ cu vai = cu mare greutate, s.n.
chiui (chi-u-) intr. 1. A scoate strigăte puternice (de
chemare, de bucurie etc.); a hăuli. 2. A spune strigături
la horă. vb. IV, ind. prez. 3 chiuie, imperf. 3 sg. chiuia;
conj. prez. 3 să chiuie.
Chiuit (chi-u-) 1. Strigăt ascuţit, puternic şi prelungit. 2. Chiuitură (2). s.n., pl. chiuituri, chiuita (chi-u-)(în loc.) Cu/de-a ~ = foarte mult, cu nemiluita, loc. adv.
chiuitură (chi-u-) 1. Strigăt, chiot. 2. Versuri glumeţe sau satirice, strigate în timpul dansurilor populare; stri-gătură. s.f, g.-d. art. chiuiturii, pl. chiuituri, chiul (fam.) Lipsă nemotivată de la îndeplinirea unei datorii, (p. ext.) înşelătorie. IA trage ~ul = a) a lipsi fără motiv; b) a nu-şi ţine cuvântul. A trage (cuiva) ~ul = a păcăli, a înşela (pe cineva), s.n., pl. chiuluri, chiulaf (înv.) Un fel de căciulă turcească, s.n., pl. chiu-lâfori.
chiulangioaică (fam.) Persoană de sex feminin care chiuleşte, s.f., g.-d. art. chiulangioaicei, pl. chiulan-gioaice.
chiulangiu,-ie (fam.) (Persoană) care chiuleşte, adj., s.m. şi f, pl. chiulangii.
chiulasă/culasă 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a ţevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma), s.f., g.-d. art. chiulasei/culasei, pl. chiulase/culase. chiuli intr. (fam.) A se sustrage nemotivat de la o obligaţie; a trage chiulul, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiulesc, imperf. 3 sg. chiulea; conj. prez. 3 să chiulească, chiup (reg.) Vas mare de lut în care se păstrează untdelemnul, murăturile etc. s.n., pl. chiupuri, chiurasat v. cuirasat. chiurasă v. cuirasă.
chiureta tr. A curăţa şi a îndepărta cu chiureta suprafaţa unei mucoase (bolnave), vb. I, ind. prez. 3 chiuretează. chiuretaj îndepărtare a unor ţesuturi cu ajutorul chiu-retei. s.n., pl. chiuretaje.
chiuretare Acţiunea de a chiureta. s.f, g.-d. art. chiu-retirii, pl. chiuretări.
chiuretă Instrument chirurgical folosit la chiuretaj, s.f. g.-d. art. chiuretei, pl. chiurete. chiuriuit,-ă (reg.) Ameţit (de somn sau de băutură); zăpăcit, adj., pl. chiurluiţi,-te. chiuvetă Vas de porţelan sau de metal, prevăzut cu o gaură de scurgere şi fixat în perete sub un robinet de apă. s.f, gj-d. art. chiuvetei, pl. chiuvete, chivără Un fel de chipiu înalt, folosit în trecut de militarii din anumite armate. //Acoperământ de cap de formă triunghiulară, confecţionat din hârtie, [var. chiveră s./l] s.f, g.-d. art. chiverei, pl. chivere. chiveră v. chivără.
chiverniseală (pop., fam.) Bunăstare, avere, s.f, g.-d. art. chiverniselii, pl. chiverniseli, chivernisi (pop., fam.) 1. ír. A administra, a conduce. 2. tr. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. A căpătui. 4. tr. şi refl. A (se) aproviziona, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. chivernisesc, imperf. 3 sg. chivernisea; conj. prez. 3 să chivernisească.
chivernisire (pop., fam.) Acţiunea de a (se) chivernisi. s.f, g.-d. art. chivemisirii.
chivernisitor (înv.) 1. Administrator. 2. Cârmuitor, guvernator. s.m., pl. chivemisitori. chivot/chivot 1. (la creştini) Cutiuţă aşezată în altar, în care se păstrează cuminecătura (pentru bolnavi). 2. (în Vechiul Testament) Ladă în care evreii mozaici ţineau tablele legii, s.n., pl. chivoturi/chivoturi//chivote/chivote. chivuţă (fam.) Femeie care se îndeletniceşte cu spoitul caselor. 2. (fig.) Femeie rea de gură. s.f, g.-d. art. chivuţei, pl. chivuţe.
chix (fam.) Nereuşită, eşec. IA da - = a da greş. s.n., pl. chixuri.
chou â la crgme (şu a la crem) (fr.) Prăjitură cu cremă de vanilie şi cu frişcă. s.n., pl. chou â la creme, chow-chow (ciau-ciau) (angl.) Rasă de câini originari din China, de mărime mijlocie, cu părul bogat, s.m., art. chow-chow-ul, pl. chow-chow. chulo (ch pron. ci) (hisp.) Toreador care întărâtă taurul cu ajutorul unei pelerine roşii, s.m., ari. chuloul, pl. chulo.
ci 1. (adversativ) Dimpotrivă, ba. 2. (după o condiţională) Dar, însă. 3. (însoţind un imperativ) Dar. conjcţ. ciaconă (cia-) Dans vechi, de origine spaniolă, cu o melodie lentă; melodia după care se execută acest dans. s.f, g.-d. art. ciaconei, pl. ciacone. ciadian,-ă (cia-di-an) (Locuitor) din Ciad. adj., s.m. şi fi, pl. ciadieni,-e.
cian Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare.
s.n.
cianamidă (ci-a-) Substanţă chimică cristalină, din care se obţine melamina. s.f, g.-d. art. cianamidei, pl. ciana-mide.
ciancobalamină (ci-an-) Vitamina Bi2. s.f, g.-d. art. ciancobalaminei.
cianhidric (ci-an-, în sintagma) Acid ~ = lichid incolor, volatil, foarte toxic, folosit la combaterea dăunătorilor agricoli, adj.
cianhidrmă (ci-an-) Compus organic care conţine în moleculă un hidroxil şi un nitril, folosit la obţinerea aminoacizilor şi a unor materiale plastice, s.f, g.-d. art. cianhidrinei, pl. cianhidrine.
cianhidrizare (ci-an-) Tratare cu acid cianhidric a răsadurilor sau a puieţilor pentru combaterea paraziţilor, s.f, g.-d. art. cianhidrizării. cia nit (ci-a-) (min.) Disten. s.n. cianizare (ci-a-) Tratament termochimic prin care se introduce carbon şi azot la suprafaţa unei piese din oţel, în vederea acoperirii ei cu un strat superficial dur. s.f, g.-d. art. cianizării.
cianoficee (ci-a-) (la pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (la sg.) algă din această clasă, s.f, art. ciano-ficeea, g.-d. art. cianoficeei, pl. cianoficee. cianogen (chim.) (ci-a-) Cian. s.n. cianometru (ci-a-) Instrument pentru măsurarea intensităţii culorii albastre, s.n., art. cianometrul. cianopsie (ci-a-) (med.) Defect de vedere datorită căruia obiectele apar colorate în albastru, s.f, art. cia-nopsia, g.-d. art. cianopsiei, pl. cianopsii, art. cianop-siile.
cianotic,-ă (ci-a-) 1. (despre piele) De culoare albastră-vineţie. 2. (despre oameni) Predispus la cianoză; care prezintă cianoză. adj., pl. cianatici,-ce.
cianotipie
220
cianotipie (ci-a-) Procedeu de copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele al căror original a fost executat pe o hârtie de calc, obţinându-se o imagine negativă pe un fond albastru cu linii albe. s.f., art. ciano-tipia, g.-d. art. cianotipiei.
cianoză (ci-a-) refl. şi tr. A deveni sau a face să devină cianotic. vb. I, ind. prez. 3 cianozează. cianoză (ci-a-) (med.) Coloraţie albastră-vineţie a pielii şi a mucoaselor, din cauza insuficientei oxigenări a sângelui. s.f, g.-d. art. cianozei.
cianurare (ci-a-) Operaţie industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri cu ajutorul unei soluţii de cianură, s.f, g.-d. art. cianurării, pl. cianurări. cianură (ci-a-) Sare a acidului cianhidric. s.f, g.-d. art. cianurii, pl. cianuri.
ciao (ciau) (it., fam.) La revedere! interj. cibernetic,-ă Referitor la cibernetică, adj., pl. cibernetici,-ce.
cibernetică Ştiinţă care se ocupă cu studiul matematic al legăturilor, comenzilor şi controlului în sistemele tehnice şi în organismele vii. s.f, g.-d. art. ciberneticii. cibernetician,-ă (-ci-an) Specialist în cibemetică<i.m., pl. cibemeticieni; s.f, g.-d. art. cibemeticienei, pl. ciber-neticigne.
cibernetiza tr. A dota cu echipament cibernetic, vb. I, ind. prez. 3 cibemetizează.
cibernetizare Acţiunea de a cibernetiza. s.f., g.-d. art.
cibemetizării, pl. cibemetizări.
ciborium (-ri-um) Baldachin susţinut de coloane, care
acoperă altarul bazilicilor creştine. //Vas de forma unei
cupe de fruct de nufăr, care serveşte în bisericile catolice
pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. s.n.,pl.
ciboriumuri.
cicadă Nume dat unor insecte cu corpul scurt şi cu capul terminat printr-o proeminenţă ascuţită, s.f, g.-d. art. cicgdei, pl. cicádé.
cicadge (la pl.) Familie de plante gimnosperme, cu tulpina fără nervuri; (la sg.) plantă din această familie. s.f, art. cieadeea, g.-d. art. cicadeei, pl. cicadge. cicar Animal vertebrat inferior, acvatic, care trăieşte ca parazit pe pielea unor peşti, s.m., pl. cicari. cicatrice Semn, urmă lăsată pe corp de o rană. s.f, art. cicatricea, g.-d. art. cicatricei/cicatricii, pl. cicatrice/cica-trici.
cicatriza refl. (despre răni) A se vindeca lăsând o cicatrice. vb. I, ind. prez. 3 se cicatrizează. cicatrizant1 Medicament care favorizează cicatrizarea unei răni. s.n., pl. cicatrizante. cicatrizant2,-a Care favorizează cicatrizarea, adj., pl. cicatrizanţi,-te.
cicatrizare Acţiunea de a se cicatriza, s.f., g.-d. art. cicatrizării, pl. cicatrizări.
cică (pop., fam.) I. (Se) zice că... 2. Chipurile, vorba vine! 3. (indică mirare sau îndoială) E cu putinţă? Auzi!
4.	Mai mult decât atâta. adv.
cicăleală Reproş repetat făcut cuiva pentru lucruri mărunte. s.f, g.-d. art. cicălelii, pl. cicăleli, cicăli tr. A face cuiva reproşuri repetate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cicălesc, imperf. 3 sg. cicălea; conj. prez. 3 să cicălească.
cicălire Faptul de a cicăli. s.f, g.-d. art. cicălirii, pl. cicăliri.
cicălitor,-oare Care cicăleşte. adj., pl. cicălitori,-oare. cicero1 Gen de tunsoare bărbătească, scurtă, adj. invar., adv.
cicero2 (tipogr.) Corp de literă, având mărimea a 12 puncte tipografice, s.n.
cicerone Persoană pregătită special pentru a conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraş etc. s.m., art. ciceronele, pl. cicereni.
ciceronian,-ă (-ni-an) Propriu lui Cicero, care îl imită pe Cicero; (p. ext.) exemplar, impecabil, adj., pl. cice-ronieni,-e.
cichirgiu (înv.) Cofetar la curtea domnească, s.m., art. cichirgiul, pl. cichirgü, art. cichirgiii. cicisbeu (în trecut) Cavaler care servea o doamnă şi o însoţea pretutindeni, s.m., art. cicisbeul, pl. cicisbgi, art. cicisbgii.
ciclamă (ci pron. si/ci) Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă, cu flori roşii sau albe. s.f, g.-d. art. ciclamei, pl. ciclame.
ciclamen1 (ci pron. si) De culoare roz-mov. adj. invar. ciclamen2 (ci pron. si) Culoare roz-mov. s.n. ciclan Hidrocarbură ciclică saturată, prezentă în petrol; cicloalcan, cicloparafină, naftenă. s.m., pl. ciclani. ciclare (rar) Integrare într-un ciclu de învăţământ, s.f, g.-d. art. ciclării, pl. ciclări.
ciclic,'-ă 1. Care se desfăşoară în cicluri sau aparţine unui ciclu, //(despre compoziţii muzicale) Alcătuit din mai multe părţi independente, //(despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. adj., pl. ciclici,-ce. ciclism Sport practicat cu bicicleta, s.n. ciclist,-ă (Sportiv) care practică ciclismul, adj., s.m. şi
f,	pl. ciclişti,-ste.
cicMtă (med.) Varietate de irită care afectează doar corpul ciliar. s.f., g.-d. art. cicütei. ciclizare (în sintagma) Reacţie de ~ = reacţie chimică prin care lanţul de atomi din molecula unui compus organic se închide şi formează un ciclu, s.f, g.-d. art. ciclizării.
cicloalcan (chim.) (-clo-al-) Ciclan. s.m. ciclocros întrecere sportivă combinată din ciclism şi cros. s.n., pl. ciclocrosuri. ciclodrom Velodrom, s.n., pl. ciclodromuri. ciclofazotron Aparat care serveşte atât ca ciclotron, cât şi ca fazotron. s.n., pl. ciclofazotroane. ciclohexan Hidrocarbură ciclică saturată, cu şase atomi în moleculă, extrasă din petrol şi întrebuinţată ca solvent şi ca materie primă în industria fibrelor sintetice. s.m.
ciclohexangl Alcool secundar derivat din ciclohexan. s.m.
cicloidal,-ă (-clo-i-) Referitor la cicloidă. adj.,pl. ciclo-idgli.-e.
cicloidă Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă, s.f, g.-d. art. cicloidei, pl. cicloide.
ciclometrie Tehnica măsurării unui cerc. s.f, art. ciclo-metria, g.-d. art. ciclometriei. ciclon 1. Vânt puternic însoţit de ploi torenţiale, specific regiunilor tropicale; uragan, taifun. //Regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mişcare convergenta. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer cu ajutorul forţei centrifuge. 3. Substanţă toxică pe bază de acid cianuric, întrebuinţată la combaterea dăunătorilor din încăperi închise, s.n., pl. cicloane, ciclop 1. Figură mitologică reprezentată printr-un uriaş cu un singur ochi în mijlocul frunţii. 2. Gen de crustacee cu un singur ochi. s.m.,pl. ciclapi. cicloparafină Ciclan. s.f, g.-d. art. cicloparafinei. ciclopentadienă (-di-e-) Hidrocarbură ciclică nesaturată existentă în benzenul brut de la distilarea gudronului de cărbune, s.f., g.-d. art. ciclopentadignei. ciclopentan Hidrocarbură ciclică saturată cu cinci atomi în moleculă, întrebuinţată ca materie primă în industria chimică, s.m.
ciclopic,-ă De ciclop; (p. ext.) uriaş, gigantic, adj., pl. ciclopici,-ce.
221
cimbrişor
ciclopie (med.) Mostruozitate congenitală, care constă în dezvoltarea unui singur glob ocular sau în fuziunea celor două orbite, s.f, art. ciclopia, g.-d. art. ciclopiei. ciclopropan Gaz incolor inflamabil şi exploziv, s.m. cicioramă Fundal de scenă curbat, confecţionat în general dintr-o pânză de culoare neutră; orizont (3). s.f, g.-d. art. cicloramei, pl. ciclorame. ciclostom (la pl.) Clasă de vertebrate acvatice inferioare, având corpul asemănător cu cel al peştilor; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. ciclostomi. ciclotimic,-ă (Persoană) bolnavă de ciclotimie, adj., s.m. şi f ciclotimici,-ce.
ciclotimie Stare psihică în care depresia alternează cu buna dispoziţie, s.f, art. ciclotimia, g.-d. art. ciclotimiei, pl. ciclotimii, art. ciclotimiile.
ciclotron Accelerator folosit în fizica nucleară pentru a obţine transmutări şi dezintegrări ale particulelor grele ale atomilor, s.n., pl. ciclotrogne. cicloturism Turism în care deplasarea se face cu bicicleta. s.n.
cicloturist,-ă Persoană care practică cicloturismul. s.m., pl. cicloturişti; s.f, g.-d. art. cicloturistei, pl. ciclo-turiste.
cicloturistic,-ă Referitor la cicloturism, adj., pl. cicloturistici,-ce.
ciclu 1. Serie de fenomene, stări, întâmplări etc. repetabile, care se desfăşoară într-un interval de timp; totalitatea acestor fenomene, stări etc. legate între ele. ~ de conferinţe. I~ solar = perioadă de 28 de ani, după care datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din săptămână. ~ biologic = totalitatea etapelor prin care trece o fiinţă vie din momentul fecundării până când devine capabilă sa reproducă. - menstrual = menstruaţie. //Durata unui ciclu (1). //Diagramă care reprezintă un ciclu (1). //Serie de producţii literare, muzicale, ştiinţifice etc. având o temă comună. 2. Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. Ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în cursul unei perioade date. /(fiz.) - pe secundö ~ herţ. ~ de producţie = perioadă în care produsele muncii trec prin toate fazele de producţie până la stadiul de produs finit, //(agr.) Perioadă de la pregătirea termenului până la livrarea producţiei. 4 Grupare a claselor de învăţământ, s.n., art. ciclul, pl. cicluri, cico 1. Băutură răcoritoare. 2. Sticlă, pahar cu cico (1). s.n.
cicoare Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe. //Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus. /~ de grădină = andivă, s.f., g.-d. art. cicarii. pl. cicfiri.
Ciconiiformă (-ni-i-) (la pl.) Ordin de păsări mari, cu gâtul şi picioarele lungi, cu ciocul conic; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. ciconiiformei, pl. ciconii-fşrme.
cidru Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea mustului de mere. s.n., art. ddrul. ciflic (înv.) Moşie mică; conac de moşie, s.n., pl. ciflh curi.
Cifoscolioză (-li-o-) (med.) Curbare a coloanei vertebrale în sens anteroposterior şi lateral, s.f, g.-d. art. cifo-scolişzei, p/. cifoscoliQze.
Clfotic,-ă (med.) (Persoană) bolnavă de cifoză. adj., S-M. ş[f.: pl. cifotici,-ce.
cifoză (med.) Deformaţie a coloanei vertebrale care duce la o proeminenţă dorsală, s.f., g.-d. art. cifozei, pl. cifoze. p'fra 1. refl. A se evalua la... 2. tr. A transpune un text într-un cifru. vb. I, ind. prez. 3 cifrează.
Cifraj Cifrare. //(muz.) Indicaţii de acord (care se notează deasupra sau dedesubtul lui), des utilizate astăzi în muzica uşoară şi de jazz, uşurând citirea rapidă a partiturii. s.n.
cifrare Faptul de a cifra, s.f, g.-d. art. cifrării. cifrat,-ă (despre texte) Scris în cifru, adj., pl. cifraţi,-te. cifră 1. Semn grafic folosit pentru scrierea numerelor; număr. 2. Volum, cantitate, sumă reprezentată prin cifre (1). /Impozit pe ~ cifră de afceri = impozit proporţional cu valoarea afacerilor. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe, a unui fenomen etc. ~ octanică, s.f, g.-d. art. cifrei, pl. cifre.
cifric,-ă Exprimat în cifre, adj., pl. cifrici,-ce. cifru 1. Sistem de semne convenţionale prin care se transmit comunicări secrete; cod. 2. Combinaţie de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide închizători secrete, s.n., art. cifrul, pl. cifruri, cigă 1. (min.) Scripete. 2. (zool.) Cochilie de gasteropod. s.f, g.-d. art. cigei, pl. tige. cihăi tr. (reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cihăigsc, imperf. 3 sg. cihâia; conj. prez. 3 să cihăiască. cil Prelungire mobilă în formă de fire subţiri a unor bacterii, a unor alge etc., care serveşte în special la locomoţie. s.m., pl. cili. cilian,-ă v. cbilian.
ciiiar,-ă (-li-ar) Care are formă de cili; referitor la cili. adj., pl. ciliari,-e.
ciliat1 (-li-at) (zool.) Infuzor. s.n., pl. ciligte. ciliat2,-ă (-li-at) Cu cili. adj., pl. ciligţi,-te. cilibiu,-ie (înv.) Fin, graţios; politicos, galant, adj., pl. cilibii.
ciliciu Centură (sau cămaşă) aspră din păr de capră, care se purta de către penitenţi direct pe piele, pentru a se mortifica. s.n., art. ciliciul.
cilindră tr. l.A compacta, a presa şi a nivela o cale rutieră cu compresorul. 2. A da unui obiect formă de cilindru, vb. I, ind. prez. 3 cilindrează. cilindrare Acţiunea de a cilindră, s.f, g.-d. art. cilin-dr|rii, pl. cilindrări.
cilindree 1. Volumul cilindrului unei maşini de forţă cu piston. 2. Cantitate de gaze introdusă în cilindrul unui motor în timpul admisiei. s.f, art. cilindrgea, g.-d. art. cilindrgei, pl. cilindrge.
cilindric,-ă De forma unui cilindru, adj., pl. cilindrici,-ce.
cilindru1 1. Suprafaţă rezultată prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăşi şi sprijinită pe o curbă închisă. 2. Corp geometric în formă de cilindru1 (1). 3. Organ de maşină în interiorul căruia se deplasează un piston.
4.	Piesă a unei maşini care se roteşte în jurul axei sale pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ. /~ compresor = tăvălug. 5. (la pl.) ~ urinari = elemente microscopice, cu aspect cilindric, care se formează la bolnavii de nefrită. ~ central = partea centrală a rădăcinilor şi tulpinilor plantelor vasculare, s.m., art. cilindrul, pl. cilindri, art. cilindrii.
cilindru2/ţilmdru (înv.) Joben, s.n., art. cilindrul/ţilin-drul, pl. cilindre/ţilindre.
cilindrurie (med.) Prezenţa în urină a cilindrilor de origine renală, s.f, art. cilindruria, g.-d. art. cilindrunei. ciloză Tremur convulsiv, cronic, al pleoapei superioare. s.f, g.-d. art. cilozei.
cimază (arhit.) Ornament sub formă de chenar de-a lungul unei faţade, s.f., g.-d. art. cimazei, pl. cimaze. cimă Tip de inflorescenţă în care axul principal poartă în vârf o singură floare, s.f, g.-d. art. címei, pl. rime. Cimbal Chimval, s.m., pl. cimbale. cimbaMst Cântăreţ la cimbal. s.m., pl. cimbalişti. cimbistră (rar) Pensetă (pentru smuls părul), s.f, g.-d. art. cimbistrei, pl. cimbistre.
cimbrişor Plantă erbacee cu flori roşii-purpurii sau albe, folosită pentru infuzie, s.m.
cimbru
222
cimbru1 Plantă erbacee cu frunze aromate, folosite drept condiment, s.m., art. cimbrul. cimbru2 (la pl.) Trib germanic aşezat în Antichitate la vărsarea Elbei şi nimicit de romani; (la sg.) persoană din acest trib. s.m., art. cimbrul, pl. cimbri, art. cimbrii, cimen Lichid aromatic care se găseşte în uleiurile eterice din plante, răşini de conifere, petrol, s.n. cimgnt Material de construcţie sub formă de pulbere care, în contact cu apa, se întăreşte, s.n., pl. cimenturi. cimenta1 1. tr. A lega, a consolida cu ciment. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) întări, vb. 1, ind. prez. 3 cimentează. cimenta2 (a trata dinţii) v. cementa2. cimentare1 Acţiunea de a (se) cimenta', s.f., g.-d. art. cimentării, pl. cimentări. cimentare2 (tratarea dinţilor) v. cementare2. cimentist Muncitor care lucrează într-o fabrică de ciment, s.m., pl. cimentişti.
cimentometru Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spaţiul dintre coloana unei sonde şi teren, s.n., art. cimentometrul, pl. cimentometre. cimerian,-ă (-ri-an) (Persoană) care aparţinea unei populaţii de origine tracă migrată în Antichitate din nordul Mării Negre în Asia Mică. adj., s.m. şi f, p/. cţme-rieni,-e.
cimili intr. (reg.) A spune sau a alcătui cimilituri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cimilgsc, imperf 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 să cimilească.
cimilitură (pop.) Ghicitoare, s.f, g.-d. art. cimiliturii, pl. cimilituri.
cimişir Arbore decorativ cu frunze ovale, permanent verzi, s.m., pl. cimişiri.
cimitir Loc unde se îngroapă morţii, s.n., pl. cimitire, cimotie (-ti-e) (reg.) Rudă, neam. s.f, art. cimotia, g.-d. art. cimotiei, pl. cimotii, art. cimotiile, cimpanzeu Maimuţă antropoidă mare, cu blană neagră, care trăieşte în Africa ecuatorială, s.m., art. cimpanzeul, pl. cimpanzei, art. cimpanzeii.
cimpsi Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf şi mai multe tuburi sonore, s.n., art. cimpoiul, pl. cimpoaie.
cimpoiaş Cimpoier. s.m.,pl. cimpoiaşi. cimpoier Cântăreţ din cimpoi; cimpoiaş. s.m., pl. cimpoi eri.
cin1 (înv.) 1. (în societatea medievală) Poziţie socială; rang. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc, s.n., pl. cinuri. cin2 (înv.) Luntre făcută dintr-un trunchi scobit, s.n., pl. cinuri.
cing intr. şi tr. A lua masa de seară; (livr.) a supa. vb. I, ind. prez. 3 cinează.
cinabru Sulfură naturală de mercur, de culoare roşie, folosită la prepararea vopselelor, s.n., art. cinabrul. cină Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. s.f, g.-d. art. cinei, pl. cine. cinătui tr. (reg.) A curăţa păsări, peşti şi a-i tăia în bucăţi pentru a pregăti mâncarea, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cinătuigsc, imperf. 3 sg. cinătuia; conj. prez. 3 să cinătuiască.
cincantenar1 Sărbătorire a cincizeci de ani de la un
eveniment; semicentenar, s.n.
cincantenar2,-ă (Persoană) care a împlinit cincizeci de
ani. adj., s.m. şi f., pl. cincantenari,-e.
cincantin Varietate de porumb timpuriu cu bobul
mărunt, s.m.
cincar (reg.) (Cal) care are cinci ani. adj., s.m., pl. cin-cari.
cincărel (reg.) Diminutiv al lui cincar. adj., s.m., pl. cincărei.
cinchi refl. (reg.) A sta pe vine, ghemuit, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cincheşte, imperf. 3 sg. se cinchea; conj. prez. 3 să se cinchească.
cinci Număr situat în numărătoare între patru şi şase. //(adj.) Are ~ ani. //(s.) A luat un //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num. adverbial) De ~ ori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Cumpără câte ~ cărţi. //(s.) Semn grafic cu care se notează acest număr. num. card. cinci-dggete Plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole şi cu flori galbene, s.m. cincila v. şinşilă.
cincilea, cincea (precedat de art „al”, „a”) Care se află între al patrulea şi al şaselea. IA fi a ~ roată la car (sau la căruţă) = a fi de prisos, num. ord. cincime A cincea parte dintr-un întreg, s.f, g.-d. art. cincimii, pl. cincimi.
cincinal1 Plan economic întocmit pe o perioadă de 5 ani. s.n., pl. cincinale.
cincinal2,-ă Care se întinde pe o perioadă de cinci ani. adj., pl. cincinali,-e. cmcisprece v. cincisprezece, cmcisprecelea, cincisprecea v. cincisprezecelea, cincisprezece (cinci pron. în tempo rapid cin) Număr situat în numărătoare între paisprezece şi şaisprezece, //(adj.) Are ~ ani. //(s.) Au sosit ~. //(cu val. de num. ord.) Capitolul ~. //(intră în componenţa num. adverbial) De ~ ori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte ~. //(s.) Semn grafic cu care se notează acest număr. [var. (reg.) dnsprezece, cmcisprece, cin-sprece num. card.] num. card. cincisprezecelea, cincisprezecea (cinci pron. în tempo rapid cin) (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al paisprezecelea şi al şaisprezecelea, [var. dnspre-zecelea, cinsprezecea, (reg.) cmcisprecelea, cincisprecea, cinsprecelea, cinsprecea num. ord.] num. ord. cincisprezecjme (cinci pron. în tempo rapid cin) A cincisprezecea parte dintr-un întreg, s.f, g.-d. art. cin-cisprezecimii, pl. cincisprezedmi. cincisutist (cinci pron. în tempo rapid cin) (înv., adj.) Titlu acordat unui mecanic de locomotivă care parcurgea, după un plan riguros stabilit, cel puţin cinci sute de kilometri în 24 de ore. s.m., pl. cincisutişti. cincizeci (cinci pron. în tempo rapid cin) Număr situat în numărătoare între patruzeci şi nouă şi cincizeci şi unu. //(adj.) Are ~ ani. //(s.) Au sosit ~. //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num. adverbial) De ~ ori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte ~. //(s.) Semn grafic cu care se notează acest număr. [var. cinzeci num. card.] num. card. cincizecilea, cincizgcea (cinci pron. în tempo rapid cin) (precedat de „al”, „a”) Care se află între al patruzeci şi nouălea şi al cincizeci şi unulea. [var. cinzecilea, cinzecea num. ord.] num. ord. cincizecime (cinci pron. în tempo rapid cin) A cinci-zecea parte dintr-un întreg, s.f, g.-d. art. cincizedmii, pl. cincizecimi.
cine 1. (interogativ) Serveşte pentru a întreba despre o persoană necunoscută. ~ este?!- (mai) ştie! = nu cunosc problema. 2. (relativ) Cel ce, acela care. Nu ştie ~ l-a adus. 3. (nehotărât) Fiecare, oricare, pr., g.-d. cui. cineamator,-oare (-ne-a-) Cineast amator, s.m., pl. cineamatflri; s.f, g.-d. art. cineamatoarei, pl. cineama-toare.
cineamatorism (-ne-a-) Activitate a cineamatorilor. s.n. cineanimaţie (-ne-a-, -ţi-e-) Cinematografie de animaţie. s.f, art. cineanimaţia, g.-d. art. cineanimaţiei. cineast,-ă (-ne-ast) Specialist în arta cinematografică. s.m., pl. cineaşti; s.f, g.-d. art. cineastei, pl. cineaste, cinecenaclu Atelier de creaţie al cineaştilor amatori. s.n., art. cinecenaclul, pl. cinecenacluri. cineclub Colectiv de cineaşti neprofesionişti. s.n., pl. cinecluburi.
223
cioară
cineclubist,-ă Membru al unui cineclub. s.m., pl. cineclubişti; s.f., g.-d. art. cineclubistei, pl. cineclubiste. cinefil,-ă (Persoană) pasionată de filme, adj., s.m. şi f, pl. cinefili,-e.
cinefilie Pasiune pentru filme de cinema, s.f, art. cine-filla, g.-d. art. cinefiliei, pl. cinefilii, art. cinefiliile. cinegetic,-ă De vânătoare, referitor la vânătoare, adj., pl. cinegetici,-ce.
cingl1/cingl-cingl Formulă de început la unele ghicitori. interj.
cinei2 (muz.) Chimval, s.n., pl. cinele, cinema Cinematograf, s.n.
cinemascop Procedeu de proiecţie a filmelor pe un ecran lat; film realizat prin acest procedeu, s.n. cinematecă 1. Arhivă de filme. 2. Sală unde se pot viziona filme din istoria cinematografiei, s.f, g.-d. art. cinematecii, pl. cinemateci.
cinematic,-ă Care aparţine cinematicii, adj., pl cinematici,-ce.
cinematică Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor, independent de masele lor şi de cauzele care produc mişcarea, s.f, g.-d. art. cinematicii, cinematograf 1. Sală de spectacole unde se proiectează filme; cinema. 2. Cinematografie, s.n., pl. cinematografe, cinematografia (-fi-a) tr. A filma. vb. I, ind. prez. 3 cinematografiază, 1 pl. cinematografiem; conj. prez. 3 să cinematografieze; ger. cinematografiind. cinematografic,-ă Referitor la cinematografie, adj., pl. cinematografici,-ce.
cinematografie Tehnica înregistrării pe peliculă a unor acţiuni, peisaje etc. şi a proiectării lor pe un ecran. s.f, art. cinematografia, g.-d. art. cinematografiei, pl. cinematografii, art. cinematografiile, cinematografiere (-fi-e-) Acţiunea de a cinematografia. s.f, g.-d. art. cinematografierii, cinerama (it.) Procedeu de filmare pe trei pelicule şi de prezentare sincronizată a imaginilor cu trei aparate pe un ecran semicircular, s.f, g.-d. art. cineramei.
Cinerară (în sintagma) Urnă ~ = urnă în care se păstrează cenuşa morţilor, adj., pl. cinerare. cineraria (-ri-a) Plantă decorativă cu flori de diferite culori, s.f, g.-d. art. cinerariei, pl. cinerarii. cjnerit Cenuşă vulcanică consolidată, s.n. cineroman Roman scris în vederea transpunerii lui cinematografice, s.n., pl. cineromane. cinescop Tub catodic folosit pentru reproducerea imaginilor de televiziune, s.n., pl. cinescoape. cingtic,-ă Care se referă la mişcare. /Energie ~ = energie dezvoltată de un corp în mişcare. Artă ~ = curent în arta contemporană care integrează mişcarea în opera artistică, adj., pl. cinetici,-ce.
cinetică 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mişcării. 2. - chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluţia reacţiilor chimice, s.f, g.-d. art. cineticii. Cineva 1. O persoană oarecare. 2. (fam.) Om de valoare, de seamă. pron. nehot., g.-d. cuiva.
Cinevaşi (înv.) Cineva, [var. (pop.) cinevaşilea pr. nehot] pr. nehot.
cjnevaşilea v. cinevaşi.
Cing-véritg (ci pron. si) (fr., cin.) Curent în cinematografia contemporană, care acordă importanţă imaginilor din realitate, s.n., art. cmé-vérité-ul. cingătoare Fâşie de pânză sau de piele cu care se încinge mijlocul, s.f, g.-d. art. cingătorii, pl. cingători. cinic,-ă (despre oameni) Care încalcă legile morale sau sociale; sfidător, insolent. /Filosofie ~ = doctrină filosofică în Grecia antică, care nu recunoştea normele morale existente, propăvăduind o simplitate excesivă şi întoarcerea la natură. Filosof ~ (şi s.) = adept al filosofiei cinice, adj., pl. cinici,-ce.
cinism Atitudinea omului cinic; faptă de om cinic, s.n., pl. cinisme.
cinocefal Specie de maimuţă africană, caracterizată prin botul alungit, s.m., pl. cinocefali. cinofobje Teamă patologică de câini, s.f, art. cinofo-bia, g.-d. art. cinofobiei.
cinopedie Creşterea câinilor de vânătoare, s.f, art. cinopedia, g.-d. art. cinopediei. cinorexie Foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unor boli ale tubului digestiv, s.f, art. cino-rexia, g.-d. art. cinorexiei.
cinovnic (înv.) Funcţionar de stat. s.m., pl. cinovnici. cinquantenar,-ă (cincuantenar) (Persoană) care este în vârstă de cincizeci de ani. adj., s.m. şi f., pl. cinquante-nari,-e.
cinquecgnto (que pron. cue) (it.) Denumire dată culturii şi artei italiene din sec. al XVl-lea. s.n., art. cinque-centoul.
cinsprece v cincisprezece, cinsprecelea, dnsprecea v. cincisprezecelea, cinsprezece v. cincisprezece, cinsprezecelea, cinsprezecea v. cincisprezecelea, cinste A. 1. Corectitudine, integritate, onestitate. 2. Fidelitate, virtute, castitate. B. 1. Stimă, respect. ICu ~ = în mod onorabil. A da ~a pe ruşine = a se face de ruşine. 2. Onoare, favoare, lîn ~a (cuiva sau a ceva) = spre lauda cuiva. A-i face ~ (cuiva) = a-i face onoare. C. (concr., pop.) 1. Dar, cadou. IPe ~ = foarte bun. 2. Ospăţ. IA face ~ = a-i oferi cuiva de băut şi de mâncat într-un local, plătindu-i consumaţia; a cinsti, s.f, g.-d. art. cinstei, cinstgţ Plantă erbacee cu tulpina cleioasă şi cu flori galbene, punctate cu brun; brânca-porcului. s.m., pl. cinsteţi.
cinsti tr. 1. A respecta, a preţui pe cineva. 2. (pop.) A face cuiva un dar, un cadou. 3. (fam.) A ospăta, a trata (cu băutură) //A închina în onoarea cuiva sau a ceva. IIrefl. A bea o băutură alcoolică, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cinstesc, imperf. 3 sg. cinstea; conj. prez. 3 să cinstească.
cinstire 1. Acţiunea de a (se) cinsti. 2. (înv.) Demnitate,
rang superior, s.f, g.-d. art. cinstirii, pl. cinstiri.
cinstit,-ă 1. Care nu înşală; corect, integru. 2. (ca termen
reverenţios de adresare) - meşter! adj., pl. cinstiţi,-te.
cintez Cintezoi, s.m., pl. cintezi.
cinteză Mică pasăre cântătoare cu o dungă albă pe aripi.
[var. (reg.) cmtiţă s.f. ] s.f., g.-d. art. cintezei, pl. cinteze.
cintezoi Bărbătuşul cintezei; cintez. [var. (reg.) cinti-
ţfii s.m. ] s.m., pl. cintezei, art. cintezQii.
cintiţă v. cinteză. cintiţoi v. cintezoi.
cintru Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofraj sau construcţie provizorie pe care se toarnă sau care susţine o boltă sau un arc în construcţie, s.n., art. cmtrul, pl. cintre.
cinzeacă Veche unitate de măsură pentru băuturi egală cu aproximativ 0,16 litri; sticlă având această capacitate. s.f., g.-d. art. cinzecii, pl. cinzeci. cinzeci v. cincizeci, cinzecilea, cinzecea v. cincizecilea. cioacă 1. Fiecare dintre cele două console ale războiului de ţesut, pe care se sprijină vatalele. 2. (arg.) Balivernă /(fam.) A se ţine de ~ce = a se ţine de glume, de şmecherii. s.f, g.-d. art. cioacei, pl. cioace, cioaclă (reg.) Sanie mică (sau căruţă pentru adus lemne), s.f, g.-d. art. cioaclei, pl. cioacle. cioancă (reg.) Lulea cu coada scurtă, s.f, g.-d. art. cioancei, pl. cioance.
cioandă (reg.) Ceartă, sfadă, s.f, g.-d. art. cioandei. cioară 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu pene negre şi cioc puternic. /~ pucioasă =
cioareci
224
dumbrăveancă. /Cât (sau ca) ~a-n par = foarte puţin, (fam.) Cum (sau ce) -le? = cum naiba? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheş, s.f., g.-d. art. ciorii, pl. ciori, cioareci Pantaloni ţărăneşti din ţesătură groasă, strânşi pe picior, s.m. pl.
cioarsă (înv., reg.) 1. Unealtă cu tăişul uzat. 2. Obiect de îmbrăcăminte uzat. s.f, g.-d. art. cioarsei, pl. cioarse. cioată (pop.). 1. Parte rămasă dintr-un copac tăiat sau rupt; buturugă; ciot. 2. Nod într-un trunchi de copac, într-o ramură etc. s.f., g.-d. art. cioatei, pl. cioate, ciob Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianţă etc. s.n., pl. cioburi.
ciobacă (reg.) Luntre rudimentară, scobită într-un trunchi de salcie sau de plop. s.f, g.-d. art. ciobacei, pl. ciobace. cioban Persoană care îngrijeşte oile; păstor, oier. //Proprietar de oi. s.m., pl. ciobani, ciobănaş Diminutiv al lui cioban; ciobănel, s.m., pl. ciobănaşi.
ciobănel Ciobănaş, s.m., pl. ciobănei, ciobăneii, ciobăngsc,-ească Referitor la cioban; pastoral, păstoresc. /Câine - = rasă de câine mare şi puternic folosit pentru paza turmelor şi a stânii. adf, pl. ciobăneşti, ciobăneşte Ca ciobanul; (fig.) necioplit, grosolan’ adv. ciobăni intr. şi refl. A fi sau a se face cioban, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conf prez. 3 să ciobănească.
ciobanie Slujbă sau stare de cioban; ciobănit, s.f, art. ciobănia, g.-d. art. ciobăniei. ciobănit Ciobănie. s.n.
ciobăniţă Femeie care păzeşte oile; soţie de cioban, s.f,
g.-d. art. ciobăniţei, pl. ciobăniţe.
ciobi tr. A ştirbi, a sparge în parte un obiect de sticlă, de
porţelan etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobgsc,
imperf 3 sg. ciobea; conj. prez. 3 să ciobească.
ciobjre Acţiunea de a ciobi, s.f., g.-d. art. ciobirii, pl.
ciobiri.
clobulgţ Diminutiv al lui ciob. s.n., pl. ciobulgţe. cioc1/cioc-cioc Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri într-un obiect sau într-un material tare. interj. cioc2 1. Partea anterioară, alungită şi cornoasă a capului păsărilor; plisc, clonţ. //Cantitate de lichid sau de hrană care încape în cioc (1). //(fig.) Gură a omului. 2. Barbişon. (arg.) A pune -uri = a minţi. //Parte ascuţită a unor obiecte; capăt, vârf. s.n., pl. clacuri. ciocan1 (reg.) Ştiulete de porumb (curăţat de boabe); cocean; cotor de varză, s.m., pl ciocani. ciocan2 1. Unealtă de metal sau de lemn, folosită la bătut cuie, la prelucrat materiale tari etc. IA fi între - şi nicovală = a fi într-o situaţie critică din care nu există posibilitatea de ieşire. A sta - pe (sau de) capul cuiva = a stărui, a plictisi cu insistenţele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare cu ciocanul1 (1). //Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale, //(sport) Bilă de metal prevăzută cu o coardă, folosită la aruncări. //Fiecare dintre cele două beţişoare ale ţambalului, xilofonului etc. 3. Unul dintre cele trei oscioare din urechea medie. 4. - de foc = bombardament de artilerie, puternic şi de scurtă durată, s.n., pl. ciocane. ciocan3 (pop.) Păhărel cu gâtul strâmt şi lung din care se bea rachiu, s.n., pl. ciocane, ciocălău (reg.) Cocean, ciocan1, s.m., art. ciocălăul, pl. ciocălăi, art. ciocălăii.
ciocănar 1. Muncitor care nituieşte cu mâna. //Muncitor calificat care lucrează la ciocanul mecanic. 2. (depr.) Muncitor necalificat, s.m., pl. ciocănari. ciocănaş1 Muncitor care sparge cu ciocanul2 sarea în ocnă. s.m., pl. ciocănaşi.
ciocănaş2 (pop.) Diminutiv al lui ciocan3, s.n., pl. cio-cănaşe.
ciocănaş3 Ciocănel, s.n., pl ciocănaşe.
ciocănel Diminutiv al lui ciocan2; ciocan mic cu care se lovesc coardele ţambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaş3. s.n., pl. ciocănele.
ciocăni 1 • intr. A lucra ceva lovind cu ciocanul2. 2. intr A bate repetat cu degetul într-un corp tare; (spec.) a bate la uşă. Iltr. şi refl. (fam.) A (se) bate uşor. 3. tr. (fig.) A bate la cap, a cicăli. vb. IV, ind. prez. I sg. ciocănesc/ ciocăn, imperf. 3 sg. ciocănea; conj. prez. 3 să ciocănească/să ciocăne.
ciocănire Acţiunea de a ciocăni, s.f, g.-d. art. ciocă-nirii,pl. ciocăniri.
ciocănit Faptul de a ciocăni; ciocănitură. s.n., pl. cio-cămturi.
ciocănitoare Nume dat unor păsări de pădure, cu aripi scurte şi cioc puternic, care ciocănesc coaja copacilor pentru a-şi căuta hrana; ghionoaie. s.f, g.-d. art. ciocă-nitorii, pl. ciocănitori.
ciocănitură Zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare. s.f, g.-d. art. ciocăniturii, pl. ciocănituri. ciocârlan 1. Pasăre de culoare brună-cenuşie, care are un moţ în vârful capului. 2. Bărbătuşul ciocârliei, s.m., pl. ciocârlani.
Ciocârlia Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei, s.prop.f, g.-d. Ciocârliei, ciocârlie Mică pasăre cântătoare, cu penele pestriţe. s.f, art. ciocârlia, g.-d. art. ciocârliei, pl. ciocârlii, art. ciocârliile.
ciocârtim (reg.) I. A ciopârţi (1). 2. A ciopli (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl ciocârtgsc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 să ciocârtească. cioc-boc/cioc-psc Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea cu ciocanul, interj. ciochie Unealta de dogărie care serveşte la fixarea cercurilor pe butoaie, s.f, art. ciochia, g.-d. art. ciochiei, pl. ciochii, art. ciochiile.
ciochinar Mănunchi de cureluşe scurte, care au la capete ochiuri sau inele, de care se atârnă vânatul, s.n., pl, ciochinare.
ciochină Partea dindărăt a şeii, de care se poate lega traista, s.f, g.-d. art. ciochinei, pl. ciochine, cioc-întors Pasăre călătoare cu penajul alb, pătat cu negru. s.m.
cioclaş (reg.) Persoană care vinde lemne pe care le transportă cu căruţa, //(fig.) Om de nimic, s.m., pl. cio-claşi.
cioclej (reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, după
ce restul a fost tăiat, s.m., pl. ciocleji.
cioclovină (pop.) Termen de dispreţ pentru un moşier,
un ciocoi etc. s.f, g.-d. art. cioclovinei, pl cioclovine.
cigclu Persoană care transportă morţii la groapă, s.m.,
art. cioclul, pl. ciscli, art. cíqcIü.
ciocmăni tr. (reg.) A bate la cap, a cicăli. vb. IV, ind.
prez. I sg. şi 3 pl. ciocmăngsc, imperf. 3 sg. ciocmănea;
conj. prez. 3 să ciocmănească.
ciocneală Ciocnire; ciocnet. s.f, g.-d. art. ciocnelii, pl.
ciocneli.
ciocnet Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. s.n, pl. ciocnete.
ciocnj 1. refl., intr. şi tr. A (se) lovi, a (se) izbi unul de altul (făcând zgomot). Iltr. A lovi ouăle roşii unul de altul, la Paşti, //(despre pui) A sparge coaja oului pentru a ieşi din el. //A ura, lovind (încet), paharele de băutură.
2.	tr. A sparge uşor un obiect fragil. 3. refl. (fig., despre idei, interese etc.) A fi sau a veni în contradicţie. 4. refl. (fig., despre oameni, armate etc.) A se încăiera, a se bate. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciocnesc, imperf. 3 sg. ciocnea; conj. prez. 3 să ciocnească, ciocnire Acţiunea de a (se) ciocni. 1. (fig.) Luptă între interese sau idei diferite. 2. (fig.) Bătălie, luptă, s.f, g.-d. art. ciocnirii, pl. ciocniri.
225
ciorchine
ciocnit Faptul de (se) ciocni, s.n. ciocnitură 1. Ciocnire. 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect, s.f., g.-d. art. ciocniturii, pl. ciocnitei, ciocoaică Termen de dispreţ pentru o femeie parvenită (de la sate); (p. ext.) boieroaică, s.f., g.-d. art. cio-cogicei, pl. ciocoaice.
ciocofleandură (peior., ir.) Ciocoi, s.f, g.-d. art. cio-coflgndurii, pl. ciocoflgnduri. cloCQl1 1. Termen de dispreţ pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândul arendaşilor, vătafilor etc.; (p. ext.) boier. 2. (înv.) Slujitor care strângea dările. 3. (înv.) Servitor angajat la un boier, s.m., pl. cíocqí, art. ciocűii. ciocoi2 refl. 1. A deveni ciocoi (1); (p. ext.) a se boieri.
2.	(fig.) A se linguşi înjosindu-se. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ciocoieşte, imperf. 3 sg. se ciocoia; conj. prez. 3 să se ciocoiască.
ClOCOl&ş Diminutiv al lui ciocoi1, s.m., pl. ciocoiaşi. clocolfisc.-lască Care ţine de ciocoi, referitor la ciocoi1. ad/., pl. ciocoieşti,
clocoime Totalitatea ciocoilor1, s.f, g.-d. art. ciocoimii, ciocoism 1, Apucaturft, purtare de ciocoi1,2. (fig,) Slugărnicie, lipsi de demnitate, s.n., pl, ciocoisme, clocolada v. ciocolată.
ciocolată 1. Produs alimentar din cacao, zahăr şi diverse ingrediente, 2, Băutură preparata din praf de ciocolată (1) dizolvat în spft, în lapte etc. [var, şocolata, eio-eolidft ,s,/7] s.f, g.-d. art. ciocolatei, pi cioeolflte, ciocolatlară (-ti-e-) Vas în care se serveşte ciocolata lichida, s.f., g.-d. art. ciocolatifirei, pl, cioeolatigre, clocolatlu,-le (fam.) De culoarea ciocolatei, adf, pl, cioeolatii.
cloc-pac v, cloc-boc.
clficul-bţml Planta erbacee eu frunzele păroase, adânc crestate şi eu flori violete purpurii, s.m, art, clficul-cocfirulul/clscul-cucoirel Mica plantă erbacee ale oarei fructe lungi sunt asemftnfltoare cu un cioc. s.m:art.
cloculftţ Diminutiv al lui cioc2, s.n., pl. cioculaţe. cioflingar (pop,, fam.) Om de nimic; secătură. //Epitet ironic pe care ţăranii îl foloseau pentru cei îmbrăcaţi în haine orăşeneşti, s.m., pl. cioflingari, clohodar Slujbaş la curtea domnească, din Ţara Românească şi Moldova, având obligaţia să îngrijească de încălţămintea domnului, s.m., pl. ciohodari, ciolac,-ă (reg.) Ciunt, ciung, adf, pl. ciolaci,-ce. ciolan 1. Os (mare) de animal; (fam,) os de om. IA da (cuiva) un ~ de ros = a procura cuiva un post din care să aibă foloase băneşti. A umbla după ~ - a umbla după venituri nemeritate. A scăpa ~ul ain mână = a pierde o ocazie avantajoasă. 2. Membru, parte a corpului. IA i se muia (cuiva) ~ele = a-i slăbi puterile. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) -ele = a bate zdravăn, 3. (reg.) Obadă la roată, s.n., pl. ciolane.
ciolănaş Diminutiv al lui ciolan; ciolănel. s.n., pl. cio-lănaşe.
Ciolănel Ciolănaş. s.n., pl. ciolanele. clolănQs.-oasă Cu oase mari. adf, pl. ciolănoşi,-oase. ciolpan (pop.) Trunchi de arbore fără crengi, rămas la pământ; arbore rupt de vânt. s.m., pl. ciolpani, cioltar (înv., pop.) Pătură înflorată care se pune sub şa. s n., pl, cioltare.
ciomag Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie. //Lovitură, bătaie dată cu un astfel de băţ. s.n., pl. ciomege. Ciomăgar Ciomăgaş1. s.m., pl. ciomăgari. ciomăgaş1 (rar) Persoană înclinată spre ceartă, bătaie. s.m., pl. ciomăgaşi.
Ciomăgaş2 (rar) Ciomag mic. s.n., pl. ciomăgaşe. ciomăgeală (fam.) Bătaie zdravănă (cu ciomagul), s.f., g.-d. art, ciomăgelii, pl. ciomăgeli, ciomăggl Diminutiv al lui ciomag, s.n., pl. ciomâgele.
ciomăgi tr. şi refl. (fam.) A (se) bate zdravăn cu ciomagul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciomăgesc, imperf. 3 sg. ciomăgea; conj. prez. 3 să ciomăgească. ciomp (înv., pop.) Ciot. //Ciolpan, s.n., pl. ciampuri. ciompo (it.) Meseriaş care lucra la manufacturile din Florenţa medievală, s.m., pl. cifimpi. ciondăneală (fam.) Ceartă uşoară, s.f, g.-d. art. ciondănelii, pl. ciondăneli.
dondăni refl. şi tr. (fam.) A (se) certa pentru nimicuri;
a (se) împunge cu vorbe. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
ciondăngsc, imperf. 3 sg. dondănea; conj. prez. 3 să
dondănească.
ciont, cioantă v. ciunt. ciontă v. ciunti. cionti v. ciunti.
dopată (reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvârtă, s.f, g.-d. art. ciopăţii, pl. ciopăti.
ciopârti v. ciopârţi.
clopârţeală Ciopârţire, s.f, g.-d, ciopârţglii, pl. cio-pârţgli.
ciopârţi tr. l.A tăia în bucăţi (la întâmplare, neregulat),
2,	A ciopli rau, [var. (înv., pop,) ciopârti vb.] vb. IV, ind. prés. I sg, şi 3 pl, ciopârţesc, imperf. 3 sg, ciopârţea; conj. prez. 3 să ciopârţească, ciopârţire Acţiunea de a ciopârţi; ciopârţeai», s.f, g.-d. art. eiopârţirii, pl. eipârţiri,
clopleală (rar) Cioplire, s.f, g.-d. art, eioplfilii, pl dop* leii,
ciopli 1. tr. A tăia aşchii din eeva, 2, tr, (spec.) A sculpta. 3, tr, A cizela o lucrare ştiinţifica, literara ete, 4, refl. şi tr, (fig,, despre oameni) A (se) cultiva, a (se) civiliza, vb. IV, ind, prez. / sg. şi 3 pl. cioplesc, imperf. 3 sg, ciop-lei; conj, prez, 3 §1 cioplească, cioplire Acţiunea de a (se) ciopli; ciopleai!, s.f, g.-d. art. cioplirii, pl. ciopliri, cioplit Faptul de a (se) ciopli, s.n. cioplitoare Cuţit sau daltă de cioplit, s.f., g.-d, art. cioplitorii, pl. cioplitQri.
cloplltfir1 1. Rindea care are talpa curbft. 2. Uneală cu care potcovarul curăţă copita calului, s.n., pl. cioplitoare. cioplitor2,-oare Muncitor care se ocupa cu cioplitul. s.m., pl. cioplitQri; s.f, g.-d, art. ciplitoarei, pl. cioplitoare,
cioplitură 1. Obiect cioplit. 2. Surcele, aşchii căzute prin cioplire, s.f, g.-d. art. ciopliturii, pl. cioplituri, cl O par 1. Grup de animale de acelaşi fel. 2. Grup, mulţime de oameni, s.n., pl. ciopoare. ciorap 1 • Obiect de îmbrăcăminte din mătase, lână etc,, care acoperă piciorul. l~-chilot sau ~-pantalon = ciorap lung continuat cu chilot; dres3 (1). /4 strânge bani Ia~ = a face economii. 2. Tub care izolează capetele bobinelor electrice, s.m., pl. ciorapi.
clorăpărie 1. Grămadă de ciorapi. 2. Magazin unde se vând ciorapi, s.f, art. ciorâpăria, g.-d. art. ciorăpăriei, pl (2) ciorăpării, art. ciorăpăiiile. ciorbagiu 1. (înv.) Ofiţer de ieniceri. 2. (înv.) Primar al unui sat turcesc. 3. Amator de ciorbă, s.m., art. ciorba-giul, pl. ciorbagii, art. ciorbagiii. ciorbă Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă preparată cu legume sau (şi) cu came. / ~ lungă = ciorbă apoasă, puţin hrănitoare; (fig.) vorbărie inutilă. A se amesteca în ~a cuiva (sau a altuia) = a se amesteca în afacerile cuiva. A pune (sau a băga etc.) pe toţi într-o ~ = a trata un grup de oameni la fel, fără a ţine cont de diferenţele dintre ei. s.f, g.-d, art. ciorbei, pl. ciarbe. ciorchină v. ciorchine.
ciorchine Tip de inflorescenţă formată dintr-un ax principal cu numeroase ramificaţii, pe care se găsesc flori; (spec.) strugure, [var. ciorchină s.f ] s.m., pl. ciorchini.
ciordeală
226
ciordeală (fam.) Furt mărunt; şterpeleală. s.f., g.-d. art. ciordelii, pl. ciordeli.
ciordi tr. (fam.) A fura lucruri mărunte; a şterpeli, vb. IV,
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciordesc, imperf. 3 sg. ciordea;
conj. prez. 3 să ciordească.
ciordit (fam.) Ciordeală, şterpeleală. s.n.
ciormoiag Plantă care are flori albe-roşietice. s.m., pl.
ciomioiagi.
ciornă Lucrare scrisă provizoriu; schiţă, s.f, g.-d. art. ciornei, pl. ciorne.
cioroaică 1. Cioară. 2. (fig.) Femeie brunetă, oacheşă. s.f, g.-d. art. cioroaicei, pl. cioroaice. cioroi 1. Bărbătuşul ciorii. 2. (fig.) Om brunet, oacheş.
3.	Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în capitule. s.m., pl. cioroi, art. cioroii.
cioropină (pop.) Ţigan, s.f, g.-d. art. cioropinei, pl. cioropine.
ciorovăi refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri; a se dondăni, vb. IV. ind. prez. 3 pi se ciorovă-igsc. imperf 3 sg. se ciorovăia; conj. prez. 3 să se cioro-văiască.
ciorovăială (fam.) Ceartă uşoară (pentru nimicuri); ciorovăire. s.f, g.-d. art. ciorovăielii, pl. ciorovăieli, ciorovăire (rar) Ciorovăială, s.f, g.-d. art. ciorovăirii, pl. ciorovăiri.
ciorpac 1. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un săculeţ de plasă cu coadă. 2. Căuş cu coada lungă, s.n., pl. cior-pace.
ciorsăi tr. (pop.) A tăia anevoie cu o cioarsă. vb. IV, ind. prez. 3 ciorsăie, imperf 3 sg. ciorsăia; conj. prez. 3 să cisrsăie.
ciortan Crap de 1-2 kg. s.m., pl. ciortani, ciortănaş Diminutiv al lui ciortan; crap mai mic de I kg. s.m.,pl. ciortănaşi.
cioşmoli refl. (reg.) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut), vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cioşmoleşte, imperf 3 sg. se cioşmolea; conj. prez. 3 să se cioşmolească. ciot 1. Parte rămasă dintr-un copac tăiat sau rupt. 2. Nod într-un trunchi de arbore. 3. Parte a corpului ciuntită. [var (rar) ciotur s.rc.] s.n., pl. cioturi, ciotcă (reg.) 1. Grămadă, mulţime de fiinţe aflate laolaltă. 2. Buturugă, ciot. s.f., g.-d. art. ciotcii, pl. ciotci. ciotoros,-oasă v. cioturos. ciotur v. ciot.
cioturos,-oasă 1. Cu cioturi multe; noduros. 2. (fig., despre mâini, picioare etc.) Cu oase proeminente. 3. (fig.) Grosolan, necivilizat, [var. ciotoros,-oasă adj ] adj., pl. cioturoşi,-oase.
Ciovei (reg.) Obiect casnic (vechi), s.n., pl. cioveie. ciovică Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe guşă, cu coada ca de rândunică, [var. ciovlică s./Ţ s.f, g.-d. art. ciovicii, pl. ciovici. ciovlică v. ciovică.
ciozvârtă Bucată mare de came dintr-un animal tăiat; halcă, s.f, g.-d. art. ciozvârtei, pl. ciozvârte, cip (electron.) Material semiconductor pe care se formează componentele unui circuit integrat, s.n., pl. cipuri. cipcii (-ci-i) intr. (rar, despre valuri, ape) A face un zgomot uşor izbindu-se mereu de ceva; a plescăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. cipcieşte, imperf. 3 sg. cipcia; conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind.
cip-cirip Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor, interj.
ciperacee (la pl.) Familie de plante erbacee perene, cu rizom, care au tulpina în trei muchii; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. ciperaceea, g.-d. art. ciperaceei, pl. ciperacee.
cipic 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (înv.) Gheată (fină); pantof, [var. ciupic s.m.] s.m., pl. cipici.
cipllică (fam.) Un fel de bonetă, de căciuliţă care se poartă pe creştetul capului, s.f, g.-d. art. cipilicii, pl. cipilici.
cipóim 1. Marmură albă conţinând straturi de mică sau de alte minerale, care se foloseşte ca material de construcţie şi ca ornament. 2. Motiv decorativ compus din flori, frunze şi fructe, specific porţelanurilor japoneze. s.n.
ciprinicultură Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creşterea crapului; carpicultură. s.f, g.-d. art. ciprinicul-turii.
ciprinjd (la pl.) Familie de peşti de apă dulce, cu solzi rotunzi, al cărei reprezentant principal este crapul; (la sg.) peşte din această familie, s.n., pl. ciprinide. cipriot,-ă (-pri-ot) (Locuitor) din Cipru, adj., s.m. şi f, pl. ciprioţi,-te.
cir1 (rar) Fiecare dintre perii ţepoşi de pe corpul unor animale nevertebrate, s.m., pl. ciri. cir2 (reg.) Terci. s.n.
cirac l. Discipol; elev. 2. (peior.) Persoană care adoptă mecanic şi servil opiniile cuiva. 3. (înv.) Om de încredere al cuiva, s.m., pl. ciraci.
circ l. Spectacol care cuprinde acrobaţii, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole. 2. Construcţie de formă rotundă, cu
o	arenă la mijloc, cu locurile pentru spectatori aşezate în amfiteatru, unde au loc spectacole de circ (1). /(fam.) A face ~ = a face scandal în public. //Incintă circulară neacoperită, unde se desfăşurau jocurile publice la romani.
3.	(geogr.) Căldare (B). /- lunar = crater, s.n., pl. circuri, circa Aproximativ, cam. adv.; abr. cca/c. circadian (-di-an) (med., în sintagma) Ritm ~ = ritm biologic intern al unui organism care se repetă la aproximativ 24 de ore. adj.
circar 1. Artist de circ. 2. (fig.) Persoană neserioasă (care
face mereu scandal), s.m., pl. circari.
circă (fam.) Circumscripţie (de poliţie, de finanţe etc.).
s.f., g.-d. art. circii, pl. circi.
circomfennţă v. circumferinţă. circonflex,-ă v. circumflex.
circoramă Metodă de filmare sau de proiectare a unui
film pe un ecran circular, într-o sală rotundă, care dă
impresia spectatorului că se află în mijlocul acţiunii, s.f,
g.-d. art. circoramei.
circuit 1. Sistem de fire, conducte, dispozitive etc. prin care poate circula curentul electric, apa etc. /(electron.) ~ imprimat = circuit electric prefabricat pe un suport izolant. - integrat = bloc semiconductor în care componentele au funcţii precise. 2. Mişcare circulară. IITraseu închis într-o competiţie sportivă. ~ automobilistic.
3.	Drum, distanţă parcursă de cineva pe un itinerar, cu întoarcere la punctul de plecare. 4. Trecere a capitalului de la forma bănească la cea de marfă şi din nou la fomia bănească. //Transformare şi prelucrare a materiei prime în produse finite. 5. ~ul apei in natură = proces complex prin care apa trece prin stadiile de evaporaţie, de nori, de precipitaţii şi de formare a apelor, s.n., pl. circuite, circula intr. 1. A se deplasa, a merge. 2. (despre lichide, gaze) A face o mişcare continuă. 3. (despre idei, veşti etc.) A se transmite de la unul la altul. 4. A se întrebuinţa în mod curent, vb. I, ind. prez. 3 circulă. circulabil,-ă Pe care se poate circula, adj., pl. circula; bili,-e
circulant,-ă Care circulă, care se află în circulaţie. /Capital ~ = parte a capitalului productiv (materii prime, combustibil etc.) care se regăseşte în mărfuri, adj., pl. circulanţi,-te.
circular1 Fierăstrău mecanic cu pânza sub forma unui disc dinţat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. s.n.,pl. circulare.
227
cirostratus
circular2,-ă în formă de cerc; care descrie un cerc; rotund, //(adv.) De jur împrejur, adj., pl. circulari,-e. circulară Dispoziţie scrisă transmisă organelor din subordine. s.f., g.-d. art. circularei, pl. circulare, circulator,-oare Referitor la circulaţia sângelui. /Aparat (sau sistem) ~ = ansamblu alcătuit din inimă, artere, vene şi capilare, prin care circulă sângele, [var. circula-töriu,-ie adj.] adj., pl. circulatori,-oare. circulatoriu,-ie v. circulator, circulaţie (-ţi-e) 1. Deplasare, mişcare; trafic. 2. Mişcare a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte 3. Schimb de bunuri, de mărfuri prin intermediul banilor. IDe mare -= foarte răspândit. A fi în - = a fi întrebuinţat. A pune în (sau a introduce, a da) - = a face să se răspândească, să funcţioneze, (fam.) A scoate (pe cineva) din ~ = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua, s.f., art. circulaţia, g.-d. art. circulaţiei, pl. circulaţii, art. circulaţiile, circumcide tr. A face o circumcizie. vb. III, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. circumcid; ger. circumcizând; part. circumcis.
circumcizie (-zi-e) Tăiere de jur împrejur a prepuţului, practicată de unele popoare, [var. circumciziune s.f.] s.f, art. circumdzia, g.-d. art. circumciziei, pl. circumcizii, art. circumciziile. circumciziune v. circumcizie. circumferenţiar (-ţi-ar) Tip de compas care se foloseşte la desenul tehnic, s.n., pl. circumferenţiare. circumferinţă 1. Lungimea unui cerc. 2. Linie care înconjoară un corp sau un loc (relativ) rotund, [var. cir-comfermţă s/] s.f, g.-d. art. circumferinţei, pl. circumferinţe.
circumflex,-ă 1. (în sintagma) Accent ~ = accent în formă de unghi cu vârful în sus, cu care se notează sunetul î (â) din limba română sau vocalele lungi din alte limbi. 2. (anat., despre artere, vene sau nervi) Care are un traiect răsucit. 3 (despre plante) Cu ramurile curbate. [var. circonf!ex,-ă adj.] adj.,pl. circumflecşi,-xe. circumlocuţie (-ţi-e) (rar) Perifrază, s.f, art. circum-locuţia, g.-d. art. circumlocuţiei, pl. circumlocuţii, art. circumlocuţiile.
circumlunar,-ă Care se află sau se petrece în jurul Lunii; circumselenar. adj., pl. circum!unari,-e. circumnavigaţie (-ţi-e) Călătorie pe mare, în jurul unui continent sau în jurul lumii, s.f., art. circumnavi-găţia, g.-d. art. circumnavigaţiei. circumnutaţie (-ţi-e) (bot.) Mişcare sub formă de spirală, pe care o descriu în creştere extremităţile unui ax vegetal (rădăcină, tulpină etc.). s.f, art. circumnutaţia, g.-d. art. circumnutaţiei.
circumpolar,-ă Care se află în jurul sau în vecinătatea polilor, adj., pl. circumpolgri,-e. circumscrie tr. l.A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. circumscriu, 2 sg. circumscrii, I pl. circumscriem, 2 pl. circumscrieţi; conj. prez. 3 să circumscrie; imper 2 pl. circumscrieţi; ger. circumscriind; part. circumscris.
Circumscriere Acţiunea de a circumscrie, s.f, g.-d. art. circumscrierii, pl. circumscrieri.
Circumscripţie (-ţi-e) Subdiviziune a unei unităţi teri-torial-administrative sanitare, financiare, de poliţie etc.; circă; secţie, s.f, art. circumscripţia, g.-d. art. circumscripţiei, pl. circumscripţii, art. circumscripţiile. Circumselenar,-ă Circumlunar, adj., pl. circumsele-nari,-e.
Circumsolar,-ă Care se află sau se petrece în jurul Soarelui, adj., pl. circumsolari,-e.
circumspect,-ă Precaut, prevăzător, adj., pl. circumspecţi,-te.
circumspecţie (-ţi-e) Prudenţă, precauţie, s.f., art. circumspecţia, g.-dw art. circumspecţiei, circumstanţă împrejurare, ipostază care însoţeşte un fapt. IDe (sau pentru) ~ = a) pentru o anumită împrejurare; b) formal, de ochii lumii, s.f, g.-d. art. circumstanţei, pl. circumstanţe.
circumstanţial,-ă (-ţi-al) (în sintagmele) Complement ~ = complement care arată în ce împrejurare se petrece
o	acţiune sau cum se prezintă o însuşire. Propoziţie ~ = propoziţie secundară care îndeplineşte în frază rolul complementului circumstanţial dintr-o propoziţie, adj., pl. circumstanţiali,-e.
circumterestru,-ă Care înconjoară Pământul, adj., pl. circumtereştri,-stre.	,
circumvalaţiune (-ţi-u-) 1. lntăritură (provizorie) în jurul unei cetăţi, al unei tabere etc. 2. Şosea de ocolire a unui centru aglomerat, s.f, g.-d. art. circumvalaţiunii, pl. circumvalaţiuni.
circumvolut,-ă Cu circumvoluţiuni. adj., pl. circum-voluţi,-te.
circumvoluţiune (-ţi-u-) Fiecare dintre cutele de pe suprafaţa exterioară a creierului, s.f, g.-d. art. circum-voluţiunii, pl. circumvoluţiuni. cireadă Grup de comute mari; ciurdă, s.f, g.-d. art. cirezii, pl. cirezi.
cireaşa Fructul cireşului, cărnos, mic, de culoare roşie sau galbenă, s.f, art. cireaşă, g.-d. art. cirgşii/cirgşei, pl. cireşi/cireşe.
cirenaic (-na-ic) Adept al şcolii cirenaice. s.m., pl. cirenaici.
cirenaică (în sintagma) Şcoala - = curent filosofic din Grecia antică, întemeiat la Cirene, care susţinea că scopul esenţial al vieţii este cultivarea raţională a plăcerilor, adj. cireş Pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale. s.m., pl. cireşi. cireşar1 (omit.) Botgros. s.m., pl. cireşari. cireşar2 (pop.) Luna iunie, s.n., g.-d. art. lui cireşar. cireşiu,-ie (rar) De culoarea cireşei. adj., pl. cireşii, cirezar (pop.) Negustor sau proprietar de vite comute. //Proprietar de vite. s.m., pl. cirezari. cirilic,-ă v. chirilic.
cirip/cirip-cirip Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. l(De-a) cirip-cirip = joc de copii. interj.
ciripeală Sunetele scoase de păsări, s.f, g.-d. art. ciripelii, pl. ciripeli.
ciripi 1 • intr. (despre păsărele) A scoate sunete caracteristice. //(fig., despre femei) A vorbi cu voce subţire şi melodioasă. 2. tr. (arg.) A da pe cineva în vileag, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciripesc, imperf. 3 sg. ciripea; conj. prez. 3 să ciripească.
ciripie (reg.) Sfoară înmuiată în vopsea roşie, pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, bârne etc. s.f, art. ciripia, g.-d. art. ciripiei, pl. ciripii, art. ciripiile.
ciripire Acţiunea de a ciripi, s.f, g.-d. art. ciripirii, pl. ciripiri.
ciripit Faptul de a ciripi, s.n.
ciripitor,-oare Care ciripeşte; ciripiu. //(fam., pop., peior, şi s.) adj., pl. ciripitori,-oare. ciripiu,-ie (rar) Ciripitor, adj., pl. ciripii, ciriş (reg.) Cocă de lipit; pap. s.n. ciritel (reg.) Tufiş de copăcei, s.m., pl. ciritei, art. ciriteii. cirocumulus Tip de nori sub forma unui strat alb, situat la altitudini de peste 6000 de metri. s.m. cirostratus Tip de nori denşi, cu aspect lăptos, alcătuiţi din cristale de gheaţă şi situaţi la altitudini cuprinse între 6000 şi 7500 de metri. s.m.
cirotic
228
cirotic,-ă (Persoană) bolnavă de ciroză, adj., s.m. şi f, pl. ciratici,-ce.
ciroză Boală cronică a ficatului, caracterizată prin distrugerea progresivă a celulelor hepatice, s.f, g.-d. art. cirozei, pl. ciroze.
cirtă (pop.) 1. Lucru foarte mic, neînsemnat. 2. Interval
scurt de timp; clipă, s.f, g.-d. art. drtei, pl. cjrte.
cirtometrie (med.) Măsurare a perimetrului toracic cu
cirtometrul. s.f, art. cirtometria, g.-d. art. cirtometriei,
pl. cirtometrii, art. cirtometriile.
cirtomgtru (med.) Instrument folosit în cirtometrie.
s.n., art. cirtomstrul, pl. cirtomfitre.
cirus Tip de nori, de culoare albă strălucitoare, formaţi
din cristale de gheaţă şi situaţi la peste 10.000 de metri
altitudine, s.m.
cisa!pin,-ă Situat în nordul Italiei, dincoace de Alpi, faţă de Roma. adf, pl. cisalpini,-e. cislă (înv.) 1, Cotă-parte dintr-o dare, care revenea de plată unei persoane, dintr-o sumă plătită în comun de obştea satului. 2, întrunire, sfat pentru stabilirea eislei (1), s.f, g.-d. art. eislei, pl. eisle. cislul (înv,, reg.) 1. intr. A încasa dările. 2 m A, pune la eale. vb. IV. ind. prez, 1 sg. şi 3 pl., cisluigsc, imperf 3 sg. cisluia; conf prez. 3 să cisluiască, clsoldă (mat.) Curbă plană descrisa de un punct care trece printr-un punct fix al unui cere, pe care îl intersectează încă o dată. s.f., g.-d art. eisoioei. pl. eisoide, clştă (ant.) Cos de răchită în care se purtau 1# procesiuni religioase diferite obiecte de cult. //Casetă, lădiţă, s.f, g.-d. art. eistei, pl. eiste. clstectomie (med.) Extirpare a vezicii urinare, s.f, art, eisteetomia, g.-d. art. cisteetomiei, pl. cistectomii. cistelnS (chim.) Aminoaeid natural rezultat din hidro-liza acida a proteinelor, s.f, g.-d. art. cisteinei. clsterclan,-ă (-ci-an) I. adf Referitor la cistercieni (II).
II.	s.m. şi f. Calugăr(iţă) care face parte dintr-o congregaţie benedictină din Franţa, adj., s.m. şi f, pl. cister-cigni,-e.
cistgrnă 1. Recipient cilindric de metal fixat pe roţi, folosit la depozitarea şi transportul lichidelor; autocisternă, //Vagon de cale ferată prevăzut cu un asemenea recipient, 2. Rezervor (subteran) pentru înmagazinarea lichidelor, s.f, g.-d. art. cisternei, pl. cistsme. cţstic,-ă Care se referă la vezica urinară sau la vezica biliară.' /Canal - ~ canal care leagă vezica biliară de canalul coledoc, adf, pl. cistici,-ce. cistlcgrc Formă larvară a teniei, care are aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, s.m., pl. cisti-cgrci.
cistlcercQză Boală parazitară la animale şi la oameni, produsă de localizarea cisticercilor în organism, s.f, g.-d. art. cisticercQzei.
cisticită (med.) Inflamaţie a canalului cistic. s.f, g.-d. art. cisticitei, pl. cisticjte,
cistjnă1 (chim.) Aminoaeid natural alcătuit din două molecule de cisteină, care se găseşte în cheratină. s.f, g.-d. art. cistinei.
clstină2 Năvod, s.f, g.-d. art. cistinei, pl. cistjne.
cistită Inflamare a vezicii urinare în urma unei infecţii,
s.f, g.-d. art. cistitei, pl. cistite.
cistocgl (med.) Hernie a vezicii urinare, s.n., pl. cisto-
cgle.
CÎstoffir,-ă (în Antichitate) Persoană care, la serbările în cinstea lui Bachus, purta o cistă. s.m.,pl. cistofori; s.f, g.-d. art. cistoferei, pl. cistofere. cistografie Radiografia vezicii urinare, s.f, art. cisto-grafja, g.-d. art. cistografjei, pl. cistografii, art. cisto-grafjile.
cistoţd (la pl.) Clasă de echinodenne fosile; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. cistoide.
cistopatje (med.) Afecţiune a vezicii urinare, s.f, art. cistopatia, g.-d. art. cistopatiei, pl. cistopatii, art. cisto-patiile.
cistoscop Instrument întrebuinţat în cistoscopie. s.n., pl. cistoscoape.
cistoscopie (med.) Examinare a vezicii urinare cu cis-
toscopul. s.f, art. eistoscopia, g.-d. art. cistoscopiei, pl.
cistoscopii, art. cistoscopiile.
cistotom Instrument folosit în cistotomie. s.n., pl. cis-
totamuri.
cistotomie Incizie a vezicii urinare, s.f, art. cistoto-mia, g.-d. art. cistotomiei.
cişmea Instalaţie exterioară prin care vine apa de la o conductă subterană. IA curge ca dintr-o ~ = a curge mult şi continuu, s.f, art. cişmeaua, g.-d. art. cişmglei, pl. cişmgle, art. cişmglele,
cişmegiu Slujbaş însărcinat, în trecut, cu supravegherea reţelei de cişmele din Bucureşti, s.m., art. cişmegiul, pl. cişmegii, art. eişmegiii.
cit (înv., reg.) Ţesătură de bumbac apretată şi înflorată. s.n., pl. cituri.
cita /«l.A indica, a numi pe cineva sau ceva pentru a confirma un fapt, un eveniment etc,; # reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 1A reproduce exact spusele cuiva sau cele scrise de un autor, 3. (jur.) A chema în faţa unui organ judiciar ca martor, vb. I, ind. prez. 3 citează, citabil,-ă Care merită să fie citat, adf, pl, citabili,-©, cltadgiă 1, Mică fortăreaţă în interiorul unei cetăţi sau al unui oraş, //(p. şener.) Oraş întărit, 2, Fortăreaţă în afara zidurilor unui oraş, construita pentru a-1 apta; cetlţuie, 3, (fig.) Centru, focar al unei mişcări, al unei acţiuni, s.f, g.-d. art, dtadglei, pl. citadgle. citadjn,-ă I, adf Orăşenesc. II. s.m, şi f Orăşean. adf, s.m. şi f, pl, citadini,-e, cltadinism Caracter citadin, s.n. citadini^ tr, şi refl. (rar) A (se) urbaniza, vb. /, ind, prez. 3 eitadinizează.
cltadlnlzgre Acţiunea de a (se) citadiniza. s.f, g.-d. art. citadinizgrii, pl. citadinizjri, cltanle (-ni-e) (înv,, pop.) Citit, lectură (din cărţile bisericeşti). s.f, art. citama, g.-d. art. citaniei, pl. citanii, art. citaniile.
cltgre 1. Acţiunea de a cita. /Semnele ~ = ghilimele. 2. Citaţie, s.f, g.-d. art. citirii, pl. citări, citarea (înv.) Un fel de stofă fină, vărgată, s.f, art. citaregua, g.-d. art. citarglei. citarist.-a v. chitarist.
citat1 Fragment scris, reprodus întocmai dintr-o lucrare. s.n., pl. citate.
citat2,-ă Care a fost reprodus exact, adf, pl. citaţi,-te. citatomanie Mania de a da citate (fără a interpreta). s.f., art. citatomania, g.-d. art. citatomaniei, citaţie (-ţi-e) 1. Invitaţie oficială scrisă, prin care cineva este chemat în faţa unei autorităţi; citare. 2. (înv.) Citat, s.f, art. citaţia, g.-d. art. citaţiei, pl. citaţii, art. citaţiile,
citeţ1 (înv.) Cititor în biserică; anagnost. s.m., pl. citeţi. citeţ2,-eaţa (despre scrisul de mână) Care poate fi citit uşor; lizibil, adf, pl. citgţi,-e.
citi tr. l.A parcurge un text; a lectura. //A comunica altuia, prin voce, conţinutul unei scrieri. 2. A urmări o partitură muzicală sau indicaţiile unei hărţi. 3. A înregistra indicaţiile unui contor, ale unui barometru etc.
4.	(fig.) A sesiza gândurile cuiva după expresia figurii sale. 5. A învăţa, a se instrui. /(în superstiţii) A - in stele = a descoperi viitorul după poziţia stelelor. A - în palmă = a prezice cuiva viitorul examinând liniile din palmă. [var. (pop.) ceti vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. citgsc, imperf. 3 sg. citea; conj. prez. 3 să citească.
229
ciucure
citjre 1. Acţiunea de a citi. //Lectură. /Carte de ~ = manual de limba română pentru clasele elementare. 2. Descifrare, interpretare, [var. (pop.) cetire s.f., g.-d. art. citirii, pl. citiri.
citit1 Citire. /Scris-~ = noţiuni elementare de scriere şi citire, [var. (pop.) cetit s.n.] s.n. citit2,-a Cult, instruit, [var. (pop.) cetit,-ă adj.] adj., pl. citiţi,-te.
cititor,-oare 1. Persoană care citeşte; lector. /~ în stele = astrolog. 2. (inform.) ~ de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei de pe o cartelă într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [var. (pop.) cetitor,-oare s.m. şi f] s.m., pl. cititori; s.f, g.-d. art. cititoarei, pl. cititoare, citoarhitectonică Structura celulară a unui ţesut sau organ, s.f, g.-d. art. citoarhitectonicii. citobiologic,-ă (-bi-o) De citobiologie. adj., pl. citobi-olQgici,-ce.
citobiologie (-bi-o) Biologie celulară, s.f, art. citobi-ologia, g.-d. art. citobiologiei.
citoblast (biol.) Nucleul unei celule, s.n., pl citoblaste. citochimie Studiul constituţiei chimice a celulei şi a proceselor biochimice din ea. s.f, art. citochimia, g.-d. art. citochimiei.
citochimism Totalitatea proceselor chimice din celule. s.n.
citocingză Totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în timpul diviziunii celulare, s.f, g.-d. art. citoci-ngzei, pl. citocineze.
ci toc rom Proteină complexă, cu rol determinant în respiraţia celulară, s.m., pl. citocrami. citocromie Procedeu rapid de tipar în patru culori, forma parţială de negru servind la redarea efectelor de tonuri închise, s.f, art. citocromia, g.-d. art. citocromiei. citodiagnostic (-di-ag-) (med.) Diagnostic bazat pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organism. s.n., pl. citodiagnostiee.
citofiziologie (-zi-o-) Ramură a fiziologiei care studiază celulele vii. s.f, art. citofiziologia, g.-d. art. citofi-ziologjei.
citogen,-ă Care produce celule, adj.. pl. citogeni,-e. Citoggnă (genet.) Genă din citoplasmă, s.f, g.-d. art. citogenei, pl. citogene.
citogenetic,-ă Care aparţine sau care se referă la citogenetică. adj., pl. citogenetici,-ce. citogenetică Ramură a geneticii care studiază fenomenele ereditare şi consecinţele anomaliilor cromozo-miale. s.f, g.-d. art. citogeneticii. citogenetician,-ă (-ci-an) Specialist în citogenetică. s.m., pl. citogeneticieni; s.f, g.-d. art. citogeneticienei, pl. citogeneticiene.
citogeneză (biol.) Proces de formare a celulei, s.f, g.-d. art. citogenezei, pl. citogeneze. citfilă Instrument medieval cu coarde, de forma migdalei $._/;, g.-d. art. citolei, pl. citole.
CitoHză (biol.) Proces de distrugere a integrităţii celulare. s.fKg.-d. art. citoHzei.
Citologie Ramură a biologiei care se ocupă cu studiu! celulelor, s.f, art. citologia, g.-d. art. citologiei. citoplasmatic,-ă Referitor la citoplasmă. adj.,pl. cito-plasmatici,-ce.
citoplasmă Element constitutiv fundamental al unei celule, format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanţe organice, s.f., g.-d. art. citoplasmei. Citopoigză Proces de formare şi dezvoltare a celulelor. SŞ> g.-d. art. citopoiezei.
Clţostatic Medicament folosit în tratamentul cancerului. //(adj.] Substanţe - = s.n., pl. citostatice.
Citfixic.-ă (despre substanţe) Care are efect toxic asupra celulelor, adj., pl. citoxici,-ce.
citotoxină Substanţă citotoxică. s.f, g.-d. art. citoto-xinei, pl. citotoxme.
citrat Sare a acidului citric, s.m., pl. citraţi. citric,-ă Care conţine acid citric. /Acid - = acid organic care se găseşte mai ales în sucul de lămâie. Plante ~ = familie de arbori şi de arbuşti fructiferi care au ca tip principal lămâiul, adj., pl. citrici,-ce. citrice Fructe care conţin în sucul lor acid citric (lămâi, portocale, mandarine etc.). s.n. pl. citrin Varietate de cuarţ de culoare galbenă, utilizat ca piatră semipreţioasă. s.n.
citronadă (ci pron. si) Băutură răcoritoare din suc de lămâie, apă şi zahăr, s.f, g.-d. art. citronadei, pl. citronade.
ciubăr Vas mare din doage de lemn, prevăzut cu două toarte şi având diferite întrebuinţări, s.n., pl. ciubere. ciubăraş Diminutiv al lui ciubăr, s.n., pl. ciubăraşe. ciubeică (reg.) Lulea de (proastă) calitate, s.f, g.-d. art. ciubeicii, pl. ciubeici.
ciubotar (reg.) Cizmar, s.m., pl. ciubotari.
ciubotă (reg.) Cizmă, gheată, s.f, g.-d. art. ciubstei, pl.
ciubote.
ciubotăresc,-ească (reg.) De ciubotar, adj., pl. ciu-botăreşti.
ciubotărie1 (reg.) Meseria ciubotarului, s.f, art. ciu-botăria, g.-d. art. ciubotăriei.
ciubotărie2 (reg.) Atelierul ciubotarului, s.f., art. ciu-botăria, g.-d. art. ciubotăriei, pl. ciubotării, art. ciubo-tăriile.
ciuboţica-cucului Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori galbene, s.f. art., g.-d. art. ciuboţglei-cucului. ciuboţica-ursului Plantă erbacee cu frunze lobate şi cu flori purpurii, s.f. art., g.-d. art. ciuboţelei-yrsului. ciuboţică (reg.) Gheată sau cizmuliţă. s.f., g.-d. art. ciuboţelei, pl. ciuboţele.
ciubuc1 1. Pipă cu ţeavă lungă. 2. Ornament care marchează marginea unui perete, a unei ferestre etc. s.n., pl ciubuce.
ciubuc2 Câştig ilegal; bacşiş, s.n., pl. ciubucuri. ciubucar1 (fam.) Persoană care umblă după ciubucuri2. s.m., pl. ciubucari.
ciubucar2 (pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele1 (2). s.n., pl. ciubucare. ciubucărie (rar) Totalitatea ciubucelor1 (2) care decorează o construcţie, un zid etc. s.f., art. ciubucăria, g.-d. art. ciubucăriei, pl. ciubucării, art. ciubucăriile. ciubucciu Slujitor care era însărcinat să se îngrijească de ciubucul domnitorului sau al boierilor, s.m., art. ciu-bucdul, pl. ciubuccii, art. ciubucdii. ciuciulete 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria gălbuie sau brună roşcată, zbârcită. 2. (adv.) Ud până la piele. IA (se) face (sau a fiud)~ = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele, s.m., pl. ciuciuleţi.
ciuciuli refl. (pop.) A se ghemui, a se chirci, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ciuciuleşte, imperf. 3 sg. se ciuciulea; conj. prez. 3 să se ciuciulească.
ciuciur (rar) Jgheab, uluc pe care curge apa la un izvor. s.n., pl. ciuciure.
ciuciure Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, s.m., art. ciuciurele, pl. ciuciuri. ciucur v. ciucure.
ciucuraş 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, dispuse în mici capitule. s.m.,pl. ciucuraşi.^
ciucurat,-ă (rar) împodobit cu ciucuri, adj., pl. ciucu-raţi,-te.
ciucure 1. Ornament făcut dintr-o împletitură de fire cu care se împodobesc marginile unei draperii, ale unui şal etc. /Plin ~ de sau cu... = (încărcat) până la refuz
ciucurel
230
(de... sau cu...). 2. (rar) Ţurţur de gheaţă. 3. (la pl.) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă la candelabru sau la lămpi. [var. ciucur s.m.] s.m., art. ciucurele, pl. ciucuri.
ciucur&l Ciucuraş (1). s.m., pl. ciucurei, art. ciucure», ciucuşoară Plantă erbacee cu flori albe, cu tulpina şi cu franzele acoperite de păr. s.f, g.-d. art. ciucuşoarei, pl. ciucuşoare.
ciudat,-ă Care iese din comun; bizar, curios, adj., pl. ciudaţi,-te.	_
ciudă Invidie amestecată cu supărare, tîn -a faptului căi.. = cu toate că...; deşi. A face (cuiva);/»~ = a supăra intenţionat pe cineva, s.f, g.-d. art. ciudei, pl. ciude. ciudăţenie (-ni-e) Aspect bizar, ciudat; lucru, fiinţă, întâmplare ciudată, s.f. ari. ciudăţenia, g.-d. art. ciudăţeniei, pl. ciudăţenii, art. ciudăţeniile, ciudi refl. 1. (reg.) A fi cuprins de ciudă. 2. (înv.) A se mira. 3. (înv.) A fi neliniştit, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ciudeşte, imperf. 3 sg. se ciudea; conj. prez. 3 să se ciu-dească.
ciudos,-oasă 1. Plin de ciudă. 2. (înv.) Ciudat, neobişnuit. adf, pl. ciudoşi,-oase.	’
ciuf1 I. Pasăre răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufniţa, cu două smocuri de pene deasupra urechilor. 2. Nume dat în glumă oamenilor sau animalelor cu părul ciufulit, s.m., pl. ciufi. ciuf2 Smoc de păr zbârlit, s.n., pl. ciufuri. ciufuleală Faptul de a ciufuli, s.f, g.-d. art. ciufulelii, pl. ciufuleli.
ciufuli /c l.A zbârli părul sau barba cuiva; a trage de păr pe cineva. 2. A bate pe cineva (trăgându-1 de păr). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciufulgsc, imperf. 3 sg. ciufulea; conj. prez. 3 să ciufulească.
Ciufulire Acţiunea de a ciufuli, s.f, g.-d. art. ciufulirii, ciufut,-ă 1. (Om) zgârcit. 2. (Om) cu toane, prost dispus. adj., s.m. şi f, pl. ciufuţi,-te. ciuguleală Faptul de a ciuguli; ceea ce se ciuguleşte. s.f, g.-d. art. ciugulelii, pl. ciuguleli. ciuguli 1. tr. (despre păsări) A apuca hrana cu ciocul.
2.	tr. (fam., despre oameni) A mânca puţin dintr-un aliment, luând de ici şi de colo. 3. refl. (fig.) A se săruta. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciugulesc, imperf. 3 sg. ciugulea; conj. prez. 3 să ciugulească, ciuhurez Huhurez, s.m., pl. ciuhurezi. ciuin Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuinţează în industrie; odagaci. s.m., pl. ciuini. Ciul1 Tip de pânză utilizată la ambalarea baloturilor de tutun, s.n., pl. ciuluri.
ciul2,-ă (reg., despre animale) Care are urechile foarte mici; căruia îi lipseşte o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coame, adj., pl. ciuli,-e. ciulama Mâncare din came de pasăre şi sos de făină. IA face (pe cineva) ~ = a bate zdravăn (pe cineva), s.f, art. ciulamaua, g.-d. art. ciulamalei, pl. ciulamale, art ciulamalele.
ciuleandra Numele unui dans popular cu ritm accelerat, progresiv, s.f. art., neart. ciuleandra, g.-d. art. ciulen-drei.
ciulei Mică plantă erbacee, cu tulpina foartă ramificată şi acoperită de peri, cu frunzele ţepoase şi flori axilare. s.m., pl. ciulei, art. ciuleii.
Ciuli tr. 1. (despre animale) A ridica urechile drept în sus pentru a-şi încorda auzul. 2. (fig., despre oameni) A asculta cu atenţia încordată, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciulesc, imperf. 3 sg. ciulea; conj. prez. 3 să ciulească, ciulin Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele spinoase, cu flori roşii, s.m., pl. ciulini.
Ciuma-apelor Plantă erbacee acvatică, cu tulpina lungă, subţire şi ramnificată. s.f art., g.-d. art. ciumei-apelor.
ciumaş,-ă (înv.) Contagios, molipsitor, adj., pl. ciu-maşi,-e.
ciumat,-ă (şi fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. adj., s.m. şi f, pl. ciumaţi,-te. ciumă 1. Boală contagioasă gravă caracterizată prin febră mare, inflamarea ganglionilor etc.; pestă. 2. (fig.) Nenorocire, năpastă. /~ brună = nazism. 3. (fig.) Persoană foarte urâtă (şi foarte rea), s.f, g.-d. art. ciumei, pl. ciume.
ciumăfaie Plantă medicinală foarte toxică, cu flori albe şi fructe spinoase, [var. ciumăfăi s.«.] s.f, art. ciu-măfaia, g.-d. art. ciumăfaii, pl. ciumăfăi. ciumăfăi v. ciumăfaie.
ciumărea Plantă erbacee medicinală cu flori de culoare liliachie grupate în inflorescenţe, s.f, art. ciumă-reaua, g.-d. art. ciumărelei. pl. ciumărele. ciumiză Plantă furajeră cu frunze late şi cu inflorescenţa un panicul. s.f, g.-d. art. ciumizei, pl. ciumize. ciumos,-oasă (rar) Care aduce ciumă; (p. ext.) molipsitor. adj., pl. ciumoşi,-oase.
ciump (reg.) Bucată rămasă din ceva după ce i-a fost tăiat vârful; ciot. s.m., pl. ciumpi. ciumpei Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. s.n., pl. ciumpeie. ciung,-ă 1. Care are o mână retezată. 2. (despre copaci) Cu crengile rupte, adj., pl. ciungi,-ge. ciungi tr. (înv., pop.) 1. A tăia cuiva mâinile. 2. A tăia toate crengile unui copac. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciungesc, imperf. 3 sg. ciungea; conj. prez. 3 să ciungească.
ciunism Curent lingvistic românesc, legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza modificarea neologismelor romanice potrivit transformărilor suferite de cuvintele moştenite din latină; pumnism. s.n. ciunt,-ă 1. Ciung, //(rar, despre păr) Tuns scurt. 2. (reg., despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coamele) tăiată, [var. ciont, cioantă adj.] adj., pl. ciunţi,-te.
ciunti tr. l.A amputa o parte a corpului; a mutila. 2. A reteza crengi, copaci, flori etc. [var. (reg.) ciontă, cionti vb.]. 3. (fig.) A tăia pasaje dintr-un text (fâcându-1 de neînţeles), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească, ciuntire Acţiunea de a ciunti; ciuntitură. s.f, g.-d. art. ciuntirii.
ciuntitură Ciuntire; partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit, s.f, g.-d. art. ciuntiturii, pl. ciuntituri.	^
ciupeală 1. Faptul de a ciupi. 2. (fig., fam.) însuşire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furtişagvs./', g.-d. art. ciupelii, pl. ciupeli, ciupercă 1. (la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care se înmulţesc prin spori; (la sg.) plantă din această încrengătură. IPagubă-n ~i! = mare pagubă! Doar n-am mâncat -ci! = doar n-am înnebunit!
2.	Obiect (de lemn) în formă de ciupercă (1), având diferite întrebuinţări, //(ir.) Pălărie veche, mototolită.
3.	-a şinei = partea superioară, îngroşată, a unei şine de
cale ferată, pe care rulează autovehiculele, s.f, g.-d. art. ciupercii, pl. ciuperci.	^
ciupercăne 1. Cultură de ciuperci. 2. încăpere amenajată pentru creşterea ciupercilor, s.f, g.-d. art. ciuper-căriei, pl. (2) ciupercării.
ciupi 1 • tr. A pişcă; a înţepa cu ciocul sau cu gura. 2. tr. A rupe puţin dintr-un aliment pentru a gusta. 3. tr. A rupe vârful lăstarilor unei plante pentru a favoriza dezvoltarea frunzelor. 4. tr. (fig., fam.) A-şi însuşi repede mici sume de bani. 5. refl. (fig., fam.) A se chercheli. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciupgsc, imperf. 3 sg. ciupea; conj. prez. 3 să ciupească.
231
claca
ciupic v. cipic.
ciupit Acţiunea de a ciupi. s.n.
ciupiţor Utilaj folosit în luarea probelor de pământ din
fundul sau din pereţii laterali ai unei găuri de sondă, s.n.,
pl. ciupitoare.
ciupitură 1. Pişcătură, înţepătură. //Semn lăsat de vărsat; urmă rămasă după o pişcătură. 2. (rar) Bucăţică ruptă din ceva. s.f., g.-d. art. ciupiturii, pl. ciupituri, ciur 1. Unealtă pentru cernut cereale măcinate, materiale granulate etc.; sită. IA vedea ca prin ~ = a nu vedea clar. A trece (sau a da, a cerne) prin - şi prin dărmon = a) a cerceta în amănunt; b) a bârfi pe cineva (scoţându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări. Ochi de - = ochi mici de tot. A căra (sau a duce) apă cu ~ul = a face o muncă în zadar. 2. Unealtă pentru cernut nisipul sau prundişul, formată dintr-o ramă de lemn sau de metal pe care este fixată o reţea de sârmă. 3. Ramă rotundă pe care se întinde un material când se brodează. 4. Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului animalelor rumegătoare, s.n., pl. ciururi.
ciurar Persoană care face sau care vinde ciururi (1). s.m., pl. ciurari.
ciurdar (reg.) Văcar, s.m., pl. ciurdari. ciurdă (reg.) 1. Cireadă. //Turmă de animale necomute. 2. (fam.) Mulţime de oameni, de copii, etc.; cârd. s.f, g.-d. art. ciurdei, pl. ciurde.
ciurec/ciurechi (înv.) Plăcintă cu brânză. s.nJs.m., pl. ciurecuri/ciurechi.
ciurecar (înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. s.m., pl. ciurecari.
ciurechi v. ciurec.
ciurel Diminutiv al lui ciur. s.n., pl. ciurele, ciurlan Plantă cu tulpina ramificată, cu frunze lungi, subţiri şi terminate cu un spin. s.m., pl. ciurlani. ciuroi Izvor care curge pe un jgheab îngust, s.n., pl. ciuroaie.
ciuruc 1. Lucru fără valoare. 2. (fig., depr.) Om care nu este bun de nimic; demn de dispreţ, s.n., pl. ciurucuri. ciurui1 1. tr. şi refl. A (se) găuri în mai multe locuri. 2. tr. A cerne cu ciurul, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ciuruiesc, imperf. 3 sg. ciuruia; conj. prez. 3 să ciuruiască. ciurui2 intr. (pop., despre lichide) A curge cu zgomot. vb. IV, ind. prez. 3 ciuruie, imperf. 3 sg. ciuruia; conj. prez. 3 să ciuruie.
ciuruială Faptul de a ciurui1; corpurile străine care cad după ciuruire. s.f, g.-d. art. ciuruielii, pl. ciuruieli. ciuruire1 Acţiunea de a (se) ciurui1. s.f, g.-d. art. ciuntirii, pl. ciuruiri.
ciuruire2 Acţiunea de a ciurui2. s.f, g.-d. art. ciuruirii, pl ciuruiri.
ciuş Strigăt prin care cineva îndeamnă măgarul la mers sau îl opreşte, interj.
cjuşcă (reg.) Ardei iute. s.f. g.-d. art. ciuştii, pl. ciuşti. ciut,-ă (despre animale comute) Fără coame; cu coarnele tăiate sau căzute, adj., pl. ciuţi,-te.
Ciută 1. Femela cerbului; cerboaică. 2. Epitet dat unei fete sau femei suple, cu mişcări vioaie, elegante, s.f, g.-d. art. ciutei, pl. ciute.
Ciutură Găleată de lemn pentru scos apa din fântână. /(Plouă de) toarnă cu ~a = plouă foarte tare. s.f, g.-d. art, ciuturii, pl. ciuturi.
Ciuturea (pop.) Diminutiv al lui ciutură, s.f, art. ciutu-reaua, g.-d. art. ciuturelei, pl. ciuturele, art. ciuturelele. ClUvaş,-ă (Locuitor) din Republica Autonomă Ciu-vaşă. adf, s.m. şi f, pl. ciuvaşi,-e.
Ciuvaşă Limba vorbită de ciuvaşi. s.f, ari. ciuvaşa, g.-d. art. ciuvaşei.
Civic,-ă Cetăţenesc, adj., pl. civici,-ce.
civil,-ă 1. Care se referă la cetăţeni şi la raporturile lor cu statul; cetăţenesc, civic. /Drepturi ~ = drepturi care apără interesele individuale. Drept ~ = ramură a dreptului care reglementează relaţiile între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod ~ = culegere de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Societate ~ = sistem social în care se pun în prim plan drepturile individuale ale cetăţeanului. Stare ~ = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie, deces. /Ofiţer al stării ~e = funcţionar al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie ~ = căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte ~ = parte care pretinde despăgubiri, într-un proces, pentru daunele rezultate dintr-o infracţiune. Război ~ = conflict armat între două grupări adverse din acelaşi stat. 2. Care nu este militar sau nu are caracter mili-tăresc. 3. (s.) Persoană care nu este militar sau preot. [var. (înv., pop.) ţivil,-ă adj.] adj., pl. civUi,-e. civilje (înv., pop.) Stare, condiţie de om civil. [var. ţivilie .s-./T] s.f, art. civilia, g.-d. art. civiUei. civilist (rar) Specialist în dreptul civil, s.m., pl. civili şti.
civilitate Politeţe, s.f, g.-d. art. civilitlţii.
civiliza tr. şi refl. A face să devină sau a deveni civilizat.
vb. I, ind. prez. 3 civilizează.
civilizare Acţiunea de a (se) civiliza, s.f, g.-d. art. civilizării.
civilizat,-ă 1. Care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Manierat, politicos, adj., pl. civilizaţi,-te. civilizator,-oare (şi s.) Care civilizează, adf, pl. civilizatori,-oare.
civilizaţie (-ţi-e) 1. Nivel de dezvoltare materială, socială şi culturală a unei societăţi. //Starea omului civilizat. 2. Cultură materială, s.f, art. civilizaţia, g.-d. art. civilizaţiei, pl. civilizaţii, art. civilizaţiile, civism Atitudine, comportare de bun cetăţean, s.n. civit,-ă (pop.) Albastru-închis, vânăt, adj., pl. civiţi,-te. cizela 1. tr. A finisa, a şlefui suprafaţa unui obiect. 2. tr. (fig.) A stiliza un text. 3. tr. şi refl. A (se) civiliza, vb. I, ind. prez. 3 cizelează.
cizelare Acţiunea de a (se) cizela, s.f, g.-d. art. cizelării, pl. cizelări.
cizeiură (rar) înfloritură, ornament realizat prin cizelare. s.f, g.-d. art. cizelurii, pl. cizeluri. cizmar Meseriaş care confecţionează şi repară încălţăminte.^.»!., pl. cizmari.
cizmă încălţăminte din piele, cauciuc etc. care acoperă piciorul până spre (sau peste) genunchi. /Prost ca o ~ = foarte prost, s.f, g.-d. art. cizmei, pl. cizme, cizmăreasă (rar) Soţia cizmarului, s.f., g.-d. art. ciz-măresei, pl. cizmărese.
cizmăresc,-ească Care aparţine sau serveşte cizmarului. adj., pl. cizmăreşti.
cizmărie1 Meseria cizmarului, s.f, art. cizmăria, g.-d. art. cizmăriei.
cizmărie2 Atelierul cizmarului, s.f, art. cizmăria, g.-d. art. cizmăriei, pl. cizmării, art. cizmăriile, cizmuliţă Diminutiv al lui cizmă, s.f, g.-d. art. cizmu-liţei, pl. cizmuliţe.
clac1 Cuvânt care imită un zgomot sec. interj. clac2 Pălărie bărbătească înaltă, care poate fi turtită şi purtată sub braţ. s.n., pl. clacuri, claca intr. 1. (despre sportivi) A suferi o întindere de tendon sau de ligament în urma unui efort, //(despre cai) A avea tendoanele de la picioare umflate. 2. (fig.) A ceda psihic din cauza efortului prelungit. 3. A face să se audă un zgomot sec. //(despre condensatori) A se strica, vb. I, ind. prez. 3 clachează.
clacaj
232
clacaj Faptul de a claca; ruptură, întindere a unui ligament sau a unui tendon. //Boală a cailor caracterizată prin umflarea tendoanelor. s.n., pl. clacaje. clacare Acţiunea de a claca, s.f., g.-d. art. clacării, pl. clacări.
clacă 1. Muncă gratuită pe care ţăranul fără pământ era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. /Lucru de ~ = lucru făcut de mântuială. 2. Muncă benevolă pe care ţăranii o prestează pentru a se ajuta între ei, care se termină de obicei cu o mică petrecere. / Vorbă de ~ = vorbă inutilă, flecăreală, s.f., g.-d. art. clăcii, pl. clăci.
clachetă 1. Instrument format din două planşete, utilizat pentru a da semnalul în unele exerciţii sportive. 2. Dispozitiv folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. s.f, g.-d. art. clachetei, pl. clachete. ciadă (reg.) 1. Grămadă, morman. 2. Copac foarte înalt dintr-o pădure, s.f., g.-d. art. clăzii, pl. clăzi. cladocgr (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, adaptate la înot; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. clado-cgre.	,-.ţ
claie 1. Grămadă conică de fân, de snopi etc.; căpiţă. 2. (fig.) Grămadă dezordonată (de lucruri sau de fiinţe). I- peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, s.f, art. claia, g.-d. art. clăii, pl. clăi. clama intr. (livr.) A chema cu voce tare. //A se manifesta în termeni violenţi sau cu strigăte, vb. I, ind. prez. 3 clamează.
clamare (livr.) Acţiunea de a clama, s.f., g.-d. art. clamării, pl. clamări.
clamă Piesă metalică pentm prins foi volante, părul etc.; agrafă, s.f., g.-d. art. clamei, pl. clame, clamoare (livr.) Chemare disperată; strigăt de protest. s.f., g.-d. art. clamorii.
clamp Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea a două obiecte, de închidere violentă a unui capac, a unei uşi etc. interj.
clampă (reg.) 1. Clanţă. 2. (fig., fam.) Gură. IA da din -
-	a vorbi mult (şi fără rost). A-şi (ine -a = a tăcea, s.f, g.-d. art. clampei, pl. clampe, clan 1. Comunitate specifică epocii primitive bazată pe apartenenţa comună şi de comunitate şi de limbă. 2. Grup exclusivist de persoane cu gusturi comune. 3. (peior.) Clică, s.n., pl. clanuri, clanaret v. clarinet.
clanc Cuvânt care imită sunetul clopotului, zgomotul produs de lovirea limbii de cerul gurii, zgomotul produs de închiderea unei uşi, a unui capac etc. interj. clancăt (rar) Clăncăit. s.n., pl. clancăte. clandestin,-ă Cu caracter secret; ilegal, adj., pl. clandestini,-e.
clandestinitate Caracterul a ceea ce este clandestin. s.f, g.-d. art. clandestinităţii.
clanţ1 Cuvânt care imită zgomotul produs de clanţa uşii, de izbirea dinţilor, de închiderea sau deschiderea unui capac etc. interj.
clanţ2 1. (pop.) Cioc. 2. (glumeţ şi peior.) Gură. /(înv.) Acţiune ~ = a face faţă într-o dispută verbală, s.n., pl. clanţuri.
clanţă 1. Mâner metalic la broasca uşii sau a porţii.
2.	(peior.) Gură. /A(-i) dacu~ = a vorbi întruna. A se lua (cu cineva) în ~ = a se certa (cu cineva). Rău (sau bun) de care vorbeşte mult. Ţine-ţi (sau tacă-ţi) ~! = taci! s.f, g.-d. art. clanţei, pl. clanţe, clap Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc. [var. clapc interj.] interj.
clapă 1. Fiecare dintre piesele mobile care alcătuiesc claviatura unui pian, a unei orgi etc. 2. Fiecare dintre
discurile unei maşini de scris sau de calculat, care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura unui buzunar. 4. (rar) Capac, /(fam.) A trage (cuiva) ~ = a păcăli (pe cineva), s.f, g.-d. art. clapei, pl. clape, clapc v. clap.
clapcă (pop.) Cursă, capcană, s.f, g.-d. art. clăpcii, pl. clăpci.
clapetă Clapă mică; (spec.) clapă care închide sau deschide un robinet, s.f, g.-d. art. clapetei, pl. clapete. clapon Cocoş castrat, s.m., pl. claponi, claponaş (rar) Diminutiv al lui clapon, s.m., pl. cla-ponaşi.
clar.-ă 1. Care se distinge bine; vizibil, //(despre cer) Senin, cristalin, /(s.n.) ~ de lună = lumină strălucitoare de lună. 2. (despre apă) Limpede. 3. (despre sunete, voce) Distinct, desluşit. 4. (despre gânduri, cuvinte etc.) Uşor de înţeles. //Care se exprimă limpede, adj., pl. clari,-e.
clarifica tr. şi refl. A face să devină sau a deveni (mai) clar; a (se) lămuri, vb. I, ind. prez. 3 clarifică, clarificare Acţiunea de a (se) clarifica, s.f, g,-d. art. clarificării, pl. clarificări.
clarificator,-oare Care clarifică, limpezeşte, lămureşte. adj.,pl. clarificatori,-oare.
clarinet Instrument muzical de suflat, în formă de tub cu găuri şi cu clape. [var. (reg.) clanargt s.n., claringtă s./!] s.n., pl. clarinete, clarineta v. clarinet.
clarinetist,-ă Persoană care cântă la clarinet, s.m., pl. clarinetişti; s.f, g.-d. art. clarinetistei, pl. clarinetiste. clarisim,-ă (livr.) Care este foarte clar. adj., pl. claru simi,-e. a
claritate 1. însuşirea de a fi clar, limpede. 2. Calitate a gândirii, a stilului, a exprimării de a fi clare, lămurite. ICu ~ = cu precizie, s.f, g.-d. art. clarităţii, clarobscur 1. Mod de a distribui lumina şi umbra pe suprafaţa unui tablou, a unei gravuri etc. 2. Pictură sau gravură realizată prin acest procedeu (1). s.n., pl. clarob-sc ururi.
clarvăzător,-oare (Persoană) care dovedeşte perspicacitate, spirit pătrunzător. //(Persoană) care are clarviziune. adj., s.m. şi f, pl. clarvăzători,-oare. clarviziune (-zi-u-) Capacitate a cuiva de a prevedea desfăşurarea unui eveniment, s.f., g.-d. art. clarviziunii. clas v. clasă.
clasa tr. l.A grupa, a aranja ceva pe clase sau pe categorii. //A categorisi pe cineva drept inapt de muncă, potrivit gradului său de invaliditate. 2. tr. (jur.) A înceta investigaţiile într-un proces penal când există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. 3. tr. A scoate din uz un material, un obiect etc. care nu mai poate fi folosit. 4. refl. A obţine un anumit loc într-un clasament, vb. I, ind. prez. 3 clasează. clasabil,-ă Care poate fi clasat, adj., pl. clasabili,-e. clasament Ordinea în care sunt clasaţi concurenţii într-o competiţie (sportivă); tabel care conţine această ordine, s.n., pl. clasamente.
clasare Acţiunea de a (se) clasa, s.f, g.-d. art. clasării, pl. clasări.
clasă 1. Grup de fiinţe, obiecte sau fenomene cu însuşiri comune. 2. ~ socială = grup de persoane caracterizat după criterii economice, istorice şi sociologice.
3.	(biol.) Diviziune a regnului vegetal şi animal, situată între ordin şi încrengătură. 4. Unitate organizatorică în învă-ţământul preuniversitar, compusă dintr-un anumit nu-măr de elevi; (p. ext.) sală unde se desfăşoară procesul de învăţământ preuniversitar. //Unitate organizatorică într-un institut de artă, care cuprinde pe toţi elevii unui profesor, indiferent de anul de studii în care se află.
233
clăi
5.	Fiecare dintre grupele de trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. 6. Categorie de confort a vagoanelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. Categorie de salarizare după vechime, funcţie etc. 8. De (mare) - sau de -a întâi = de calitate superioară, [var. (înv.) clas s.n.] s.f., g.-d. art. clasei, pl. clase.
clasem (lingv.) Ansamblul trăsăturilor semantice minimale ale unei unităţi lexicale, s.n., pl. claseme. clasic,-ă 1. Care aparţine clasicismului, referitor la clasicism. 2. (despre opere literare, autori) Care serveşte ca model de realizare, de perfecţiune. 3. Tipic, caracteristic, obişnuit în anumite circumstanţe. Exemplu ~. //Destinat a fi studiat în şcoli. //Echilibrat, raţional, adj., pl. clasici,-ce.
clasicism 1. Ansamblu de trăsături (armonie, echilibru, sobrietate etc.) proprii culturii greco-latine. 2. Curent literar şi artistic, apărut în secolul al XVIl-lea în Franţa, caracterizat prin imitarea modelelor antice. 3. Perioadă în evoluţia unei culturi naţionale, când creaţiile ating un nivel ridicat de realizare artistică şi devin demne de urmat. s.n.
clasicist,-ă Persoană care se ocupă cu studiul culturilor şi limbilor clasice antice (greaca şi latina), s.m., pl. clasicişti; s.f, g.-d. art. clasicistei, pl. clasiciste, clasicitate (livr.) Caracter clasic; (fig.) măiestrie, s.f, g.-d. art. clasicităţii.
clasiciza tr. şi refl. A da sau a dobândi un caracter clasic. vb. I, ind. prez. 3 clasicizează. clasicizant,-a Care imită sau urmează modelele clasice. adj., pl. clasicizanţi,-te.
clasifica 1. tr. A împărţi pe clase; a sistematiza, a clasa. 2. refl. şi tr. A ocupa sau a stabili locul cuiva în urma unui examen, a unui concurs etc. vb. I, ind. prez. 3 clasifică, clasificare Acţiunea de a (se) clasifica. //Operaţie prin care obiectele sau noţiunile sunt ordonate şi grupate după anumite criterii; clasificaţie. s.f, g.-d. art. clasificării, pl. clasificări.
clasificator1 Carte, sau îndrumător în care se clasifică ceva. s.n., pl. clasificatoare.
clasificator2,-oare I. adj. Care clasifică. II. s.m. şi f. Specialist în clasificări, adj., s.m. şi f. pl. clasificatQri,-oare.
Clasificaţie (-ţi-e) (rar) Clasificare, s.f, art. clasificaţia, g.-d. art. clasificaţiei, pl. clasificaţii, art. clasificaţiile. clasor Mapă, album sau cutie pentru timbre, fotografii etc. s.n., pl. clasoare.
clastic,-ă (despre roci) Format prin dezagregarea unor roci preexistente; detritic. adj., pl. clastici,-ce. clastocarst (geol.) Complex de forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă, s.n., pl. clasto-carsturi.	^
clastomanie (med.) înclinaţie morbidă de a distruge toate obiectele întâlnite, s.f, art. clastomania, g.-d. art. clastomaniei, pl. clastomami, art. clastomarnile. claudicaţie (c!au-, -ţi-e) (med., rar) l. Şchiopătare.
2.	Tulburare trecătoare a funcţiei unor organe, care se atenuează după o scurtă perioadă de repaus, s.f., art. claudi-caţia, g.-d. art. claudicaţiei. claun v. clovn.
claustra (cla-us-) tr. şi refl. (livr.) A (se) izola într-un loc retras, vb. I, md. prez. 3 claustrează, claustrai,-ă (cla-us-) (livr.) Monahal; mănăstiresc, adj., pl. claustrali,-e.
claustrare (cla-us-) Faptul de a (se) claustra; claustra-ţie. s.f., g.-d. art. claustrării, pl. claustrări, claustraţie (cla-us-, -ţi-e) (rar) Claustrare, s.f, art. claustraţia, g.-d. art. claustraţiei. clausirofobje (cla-us-) (med.) Teamă patologică de spaţii închise, s.f., art. claustrofobia, g.-d. art. claustro-fobiei, pl. claustrofobii, art. claustrofobiile.
clauză (cla-u-) Condiţie, prevedere cuprinsă într-un contract, într-un tratat etc. s.f., g.-d. art. clauzei, pl. clauze, clauzulă (cla-u-) Organizare ritmică, expresivă, a cuvintelor la sfârşitul unui vers, al unei strofe sau al unei fraze, s.f., g.-d. art. clauzulei, pl. clauzule. clavecin Vechi instrument cu claviatură şi cu coarde. s.n., pl. clavecine.
clavecinist,-ă Persoană care cântă la clavecin, s.m., pl. clavecinişti; s.f., g.-d. art. clavecinistei, pl. claveciniste, claviatură (-vi-a-) 1. Totalitatea clapelor unor instrumente muzicale (pian, acordeon etc.). 2. Totalitatea butoanelor de comandă ale unor mecanisme sau dispozitive (maşină de scris, calculator etc.). s.f, g.-d. art. claviaturii, pl. claviaturi.
clavicimbal (înv.) Clavecin, s.n., pl. clavicimbaluri. clavicord Vechi instrument muzical cu claviatură şi coarde, strămoş al pianului, s.n., pl. clavicorduri. clavicular,-ă Care se referă la claviculă, adj., pl. clavi-culari,-e.
claviculă Fiecare dintre cele două oase care (la mamifere) se articulează cu sternul şi cu omoplatul, s.f, g.-d. art. claviculei, pl. clavicule, clavir (înv.) Pian. s.n.,pl. clavire, claviraş (rar) Diminutiv al lui clavir, s.n., pl. claviraşe. clavus (med.) Bătătură, s.n., pl. clavusuri. claxon Dispozitiv de avertizare sonoră, folosit la autovehicule, biciclete etc. s.n., pl. claxoane, claxona intr. A avertiza cu claxonul, vb. I, ind. prez. 3 claxonează.
claxonare Faptul de a claxona; claxonat, s.f, g.-d. art. claxonării, pl. claxonări, claxonat Claxonare, s.n.
clăbuc 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
2.	Spumă care apare la suprafaţa unor lichide când fierb sau fermentează. 3. Salivă spumoasă cu băşici. IA face -ci la gură = a vorbi mult, cu furie. 4. Sudoare spumoasă pe care o fac unele animale (mai ales caii) din cauza efortului, a căldurii etc. 5. (rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi, s.m., pl. clăbuci. clăbuci tr. şi refl. (pop.) A (se) acoperi cu clăbuci. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clăbucesc, imperf. 3 sg. clăbucea; conj. prez. 3 să clăbucească.
clăcaş 1. Ţăran obligat să facă clacă (1). //(adj.) Ţăran ~.
2.	Persoană care ia parte la o clacă (2). s.m., pl. clăcaşi. clăcăşesc,-ească Referitor la clăcaşi. adj., pl. clăcă-şeşti.
clăcăşi intr. A face clacă, a clăcui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clăcăşesc, imperf. 3 sg. clăcăşea; conj. prez. 3 să clăcăşească.
clăcui intr. (reg.) A clăcăşi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clăcuiesc, imperf. 3 sg. clăcuia; conj. prez. 3 să clăcu-iască.
clăcuşoară Diminutiv al lui clacă (2); faptă nepotrivită, poznaşă, s.f, g.-d. art. clăcuşoarei, pl. clăcuşoare. clădaraie (pop.) Clădărie. s.f, art. clădăraia, g.-d. art. clădărăii, pl. clădărăi.
clădărie (pop.) Grămadă mare de lucruri disparate,
puse la întâmplare unele peste altele, s.f, art. clădăria,
g.-d. art. clădăriei, pl. clădării, art. clădăriile.
clădi tr. l.A înălţa o construcţie; a construi, a zidi. 2. A
aşeza în mod sistematic, unul peste altul, lucruri de
acelaşi fel. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clădesc, imperf.
3 sg. clădea; conj. prez. 3 să clădească.
clădire 1. Acţiunea de a clădi. 2. Construcţie, edificiu,
casă. s.f, g.-d. art. clădirii, pl. clădiri.
clădit Faptul de a clădi. s.n.
ciăditor,-oare (rar) Persoană care clădeşte, s.m., pl. clăditori; s.f, g.-d. art. clăditoarei, pl. clăditoare.
Clăi intr (reg.) A face clăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăiesc, imperf. 3 sg. clăia; conj. prez. 3 să clăiască.
clăit
234
clă]t (reg.) Acţiunea de a clăi. s.n.
clăiţă Diminutiv al lui claie, s.f., g.-d. art. clăiţei, pl.
clăiţe.
clămpăi tr. şi intr. A clămpăni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clămpăigsc, imperf. 3 sg. clămpăia; conj. prez. 3 să clămpăiască.
clămpăneală Clămpănire. s.f, g.-d. art. clămpănelii, pl. clămpăneli.
clămpăni 1- tr. şi intr. A produce un zgomot caracteristic prin lovire, prin trântirea unui capac etc.; a clăm-păi. 2. intr. (fig.) A vorbi vrute şi nevrute. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clămpănesc, imperf. 3 sg. clămpănea; conj. prez. 3 să clămpănească, clămpănire Acţiunea de a clămpăni; clămpăneală. s.f, g.-d. art. clămpănirii.
clămpănit Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin închiderea bruscă a unei uşi, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură. s.n.
clămpănitură Clămpănit, s.f, g.-d. art. clămpăniturii, pl. clămpănituri. clămpuş v. clempuş.
clămpuşar v. clempuşor.	<-s
clăncăi intr. (pop., despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. vb. IV, ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia; conj. prez. 3 să clăncăie. clăncăit (pop.) Faptul de a clăncăi. s.n. clănţăi intr. (rar) A clănţăni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clănţăigsc, imperf. 3 sg. clănţăia; conj. prez. 3 să clănţăiască.
clănţănejjlă Clănţănit, s.f, g.-d. art. clănţănglii, pl. clănţăneli.
clănţăni intr. 1. (despre dinţi) A-i ciocni ritmic unul de altul (de frig, de frică etc.). 2. A produce un zgomot ritmic prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă.
3.	(fig., peior.) A vorbi mult; a flecări. //refl. recipr. A se certa (uşor), [var. (pop.) clenţăni, clenţeni vi.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. clănţănesc/clănţăn, imperf. 3 sg. clănţănea; conj. prez. 3 să clănţănească/să clănţăne. clănţărnre Acţiunea de a clănţăni, s.f, g.-d. art. clănţăniţii, pl. clănţăniri.
clănţănit Faptul de a clănţăni; clănţăneală, clănţănitură. s.n.
clănţănitură Clănţănit, s.f, g.-d. art. clănţăniturii, pl. clănţănituri.
clănţău Om care vorbeşte multe (şi pe un ton impulsiv). //(peior.) Avocat, s.m., art. clănţăul, pl. clănţăi, art. clănţăii. _
clăpar încălţăminte folosită la schi, înaltă până deasupra gleznei şi închisă în faţă cu clape, s.m., pl. clăpari. Clapă} intr. (rar) A clămpăni. Htr. (fig., despre oameni) A vorbi repede şi neclar, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clăpăiesc, imperf. 3 sg. clăpăia; conj. prez. 3 să clăpă-iască.
clăpăug,-ă 1. (despre urechile oamenilor şi ale animalelor) Mare şi aplecat în jos. 2. (fig., despre oameni) Prostănac; bleg. adj., pl. clăpăugi,-ge. clăpăugi (-pă-u-) refl. (despre urechile oamenilor şi ale animalelor) A se lăsa în jos (din cauza mărimii); a se pleoşti, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se clăpăuggşte, imperf. 3 sg. se clăpăugea; conj. prez. 3 să se clăpăugească. datări tr. (reg.) A clăti (A.l). vb. IV, ind. prez. 3 sg. clătăreşte, imperf. 3 sg. clătărea; conj. prez. 3 să clătă-rească.
clăti A. 1. tr. A limpezi (vase, rufe etc.) după spălare; a clătări. 2. refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. B. (înv., pop.) 1. tr. şi refl. A (se) clătina (3). IA nu (se) ~ un fir de păr de pe capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viaţa cuiva. 2. tr. A clătina (1). 3. (tr.) A (se) zgudui, a (se) cutremura, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clătesc, imperf. 3 sg. clătea; conj. prez. 3 să clătească.
clăting 1. tr., refl. şi intr. A (se) mişca într-o parte şi într-alta; a (se) legăna în mers. Itr. şi refl. A ~ capul (sau, intr., din cap) = a-şi mişca capul într-o parte şi în alta în semn de mirare, de îndoială etc. 2. refl. A şovăi în mers; a se împletici, //(fig.) A fi într-o situaţie critică. 3. tr. şi refl. A (se) mişca, a (se) unii din loc. vb. I, ind. prez. 3 clatină; conj. prez. 3 să clatine, clătinare Acţiunea de a (se) clătina; clătinat, s.f, g.-d. art. clătinării, pl. clătinări, clătinat Clătinare, s.n.
clătinătură Mişcare uşoară într-o parte şi într-alta. //Deplasare şovăitoare, s.f., g.-d. art. clătinăturii, pl. clătinaturi.
clătire Acţiunea de a (se) clăti; clătit1, s.f, g.-d. art. clătirii, pl. clătiri. clătit1 Clătire. s.n.
clătit2,-ă Limpezit cu apă. adj., pl. clătiţi,-te. clătită Un fel de plăcintă subţire prăjită în grăsime, unsă cu dulceaţă, marmeladă etc. s.f., g.-d. art. clătitei, pl. clătite.
clean Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul gros, aproape cilindric, s.m., pl. eleni.
clearing (cliring) (angl.)/cliring Sistem de plată, folosit mai ales în comerţul exterior, care constă în compensarea reciprocă a creanţelor şi a obligaţiilor, s.n. clefăi 1. tr. şi intr. A mânca urât şi cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. intr. A deschide şi a închide gura plescăind, //(fig.) A vorbi repede şi nedesluşit. 3. intr. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. vb. IV, ind. prez. 3 clgfăie, imperf. 3 sg. clefăia; conj. prez. 3 să ele; faie.
Clefeti intr. (rar) A clefăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez. 3 să clefe-tească.
clei 1. Substanţă vâscoasă, asemănătoare cu gelatina, întrebuinţată la lipit, /(fam.) A fi ~ = a) a nu şti absolut nimic, a.fi ignorant; b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarţa unor arbori, s.n., pl. cleiuri. cleionaj Reţea de nuiele împletite între pari înfipţi în pământ, folosită la consolidarea unei coaste de deal, a unui taluz etc. s.n.
cleios,-oasă 1. Lipicios, vâscos, //(despre ouă) Fiert puţin, astfel încât gălbenuşul să rămână moale, //(fig., fam.) Care nu ştie absolut nimic (când este ascultat la şcoală, la un examen etc.). 2. (despre pământ) Argilos, clisos, adj., pl. cleioşi,-oase.
cleistogam,-ă (cle-is-) (bot., despre flori) Care prezintă cleistogamie. adj., pl. cleistogami,-e. cleistogamje (cle-is-) (bot.) Autopolenizare. s.f, g.-d. art. cleistogamiei.
Clematită (bot.) Clocoţel. s.f., g.-d. art. clematitei, pl. clematite.
Clemă Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează două sau mai multe piese sau obiecte demontabile. s.f, g.-d. art. clemei, pl. cleme.
clement,-ă Indulgent, bun. adj., pl. clemenţi,-te. clementină Varietate de mandarină altoită cu portocală. s.f, g.-d. art. clementinei, pl. clementine. clemenţă Iertare, îndurare, indulgenţă, s.f, g.-d. art. clemgnţei, pl. clemenţe.
clempuş/clămpuş Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanţa când se închide uşa. s.n., pl. clempuşuri/clămpuşuri.
clempuşor/clămpuşor Diminutiv al lui clempuş/ clămpuş. s.n., pl. clempuşoare/clămpuşoare. clenci (pop., fam.) 1. Cârlig (făcut dintr-o creangă).
2.	Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor de cerb. 3. (fig.) Sens ascuns; tâlc. //Motiv de ceartă, s.n., pl. clenciuri. clenţăni v. clănţăni, clenţeni v. clănţăni.
235
clin
clepsidră Instrument cu ajutorul căruia se măsura în trecut timpul, după cantitatea de apă sau de nisip scursă dintr-un recipient în altul. [var. (înv.) clepsidra j./?.] s.f., g.-d. art. clepsidrei, pl. clepsidre, clepsidru v. clepsidră.
cleptofobie (med.) Teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a fura ceva. s.f, art. cleptofobia, g.-d. ari. cleptofobiei, pl. cleptofobii, art. cleptofobnle. cleptoman,-ă (Persoană) care suferă de cleptomanie. adf, s.m. şi f, pl. cleptomani-e. cleptomanie Impuls patologic de a fura, fără a avea nevoie de lucrurile furate, s.f, art. cleptomania, g.-d. art. cleptomaniei.
cler Totalitatea preoţilor unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime, s.n.
cleric Membru al clerului; preot, s.m., pl. clgrici. clerical,-ă Referitor la clerici, la clericalism, adj., pl. clericali,-e.
clericalism Curent politic propagat de cercurile bisericeşti (mai ales de cele catolice), care consideră legitimă dominaţia bisericii şi a clerului în viaţa politică, socială şi culturală a unei ţări. s.n. clericist,-ă (rar) Clerical, adj., pl. clericişti,-ste. clersă Lichid obţinut prin dizolvarea la cald a zahărului afinat şi folosit la fierberea maselor de zahăr rafinat. s.f, g.-d. art. clersei, pl. clerse. cleştar’1 (poetic) Cristal, s.n. cleştar2 Unealtă de dogărie cu care se trag forţat cercurile la vasele de lemn făcute din doage, s.n., pl. cleştare.
cleşte 1. Unealtă metalică alcătuită din două braţe, folosită la prins, tras sau apucat obiecte. /A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu -le = a insista pentru a face pe cineva să vorbească. 2. Unealtă asemănătoare cu un cleşte (1), folosită Ia diferite operaţii. ~ pentru cărbuni.
3.	Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de cleşte (1), ale unor crustacee (rac, crab), s.m., pl. cleşti.
cleştişor Diminutiv al lui cleşte, s.m., pl. cleştişori. Cleveit Varietate de pehblendă, de culoare neagră-brună, care degajează prin încălzire o cantitate mare de heliu. s.n.
clevetă (înv.) Clevetire, s.f, g.-d. art. clevetei, pl. cle-vete.
cleveteală (pop., fam.) Calomnie, s.f, g.-d. art. clevetelii, pl. cleveteli.
cleveti tr. (pop., fam.) A bârfi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 să clevetească.
clevetire (pop., fam.) Acţiunea de a cleveti, s.f, g.-d. art. clevetirii, pl. clevetiri.
clevetitor,-oare (Persoană) care cleveteşte, adj., s.m. şi f, pl. clevetitori,-oare.
Clic1 Cuvânt care imită un zgomot scurt şi sec. interj. Clic2 Apăsarea unui buton al mouse-ului. s.n.,pl. cHcuri. clica intr. (inform.) A apăsa pe un buton al mouse-ului; a face un clic2, vb. I, ind. prez. 3 clichează.
Clică Grup de oameni asociaţi în vederea unui scop reprobabil; bandă, clan, gaşcă, s.f, g.-d. art. clicii, pl. clici.
clicăi intr. (fam.) A face clic1, vb. IV, ind. prez. 3 cli^ căie, imperf. 3 sg. clicăia; conj. prez. 3 să clicăie. clichet Organ de maşină în formă de bară scurtă, articulată la un capăt, având celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roţi dinţate, s.m./s.n., pl. clicheţi/clichete. clidonograf Aparat folosit la determinarea polarităţii, amplitudinii şi formei undelor de supratensiune din instalaţiile electrice, s.n., pl. clidonografe.
client,-ă 1. Persoană care cumpără regulat de la un magazin sau care consumă ceva într-un local public; muşteriu. 2. Persoană care apelează la un avocat, la un medic etc., considerată în raport cu aceştia. 3. (în Antichitatea romană) Plebeu protejat de un patrician, s.m., pl. clienţi; s.f, g.-d. art. clientei, pl. cliente, clientelar,-ă (cli-en-) Referitor la clienţi. /Relaţii (sau raporturi etc.) ~ = relaţii stabilite între statul roman şi unele populaţii străine, acestea recunoscând autoritatea Romei în schimbul protecţiei de care se bucura din partea ei. adj., pl. clientelari,-e. clientelă (cli-en-) Totalitatea clienţilor unui avocat, unui medic etc. s.f, g.-d. art. clientelei, pl. clientele, climacteriu Perioadă care marchează sfârşitul maturităţii, caracterizată prin modificări fiziologice, psihologice şi funcţionale, s.n.
climgt 1. Climă. 2. (fig.) Mediu social, politic etc.; ambianţă. s.n., pl. climate.
climateric,-ă Referitor la climă; cu climă potrivită pentru tratarea unor boli; climatic. Regiune adf, pl. climaterici,-ce.
climatic,-ă Climateric, adj., pl. climatici,-ce. climatism Totalitatea condiţiilor de igienă, terapeutice, urbanistice etc. pe care trebuie să le îndeplinească localităţile climaterice, s.n.
climatiza tr. A asigura climatizarea. vb. I, ind. prez. 3 climatizează.
climatizare Operaţie prin care aerul dintr-o încăpere este menţinut la o anumită temperatură, umiditate etc. s.f, g.-d. art. climatizării, pl. climatizări. climatizat,-ă Care a suferit operaţia de climatizare. Vehicul ~. adj., pl. climatizaţi,-te. climatizor Aparat care permite climatizarea într-un loc închis, s.n., pl. climatizoare.
climatogramă Reprezentare grafică a principalelor date meteorologice pentru a anumită regiune, s.f, g.-d. art. climatogramei, pl. climatograme. climatolog,-oagă Specialist în climatizare, s.m., pl. climatologi; (rar) s.f., g.-d. art. climatologei, pl. climatologe.
climatologic,-ă Care se referă la climatologie. adj., pl. ciimatologici,-ce.
climatologie Ştiinţă care studiază clima diferitelor regiuni ale pământului şi importanţa lor pentru viaţa organismelor vii. s.f, art. climatologia, g.-d. art. clima-tologiei.
climatopatologie Studiul acţiunii patogene a climatului asupra organismului, s.f, art. climatopatologia, g.-d. art. climatopatologiei.
ciimatoterapic,-ă De climatoterapie. adj., pl. climato-terapici,-ce.
climatoterapie Folosirea acţiunii favorabile a factorilor climatici în scop terapeutic, s.f, art. climatoterapia, g.-d. art. climatoterapiei.
climax 1. Figură de stil care constă în desfăşurarea gradată, ascendentă a ideilor, a acţiunii etc. dintr-o operă artistică. 2. Fază finală în evoluţia naturală a unei formaţiuni vegetale. 3. Punct culminant al unei acţiuni, al unui conflict. s.n.,pl. climaxuri, climă 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice caracteristice ale unei zone geografice; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice, s.f, g.-d. art. climei, pl. clime.
climostgt Instrument cu care se măsoară efectul termic al factorilor climatici în interiorul clădirilor, s.n., pl. climostate.
clin1 Bucată de pânză sau de stofă, în formă de triunghi sau trapez, folosită ca adaos la un obiect de îmbrăcăminte. /A nu avea nici în ~, nici în mânecă (cu cineva) =
clin
236
a nu avea nimic în comun cu cineva; a nu avea nicio
legătură cu cineva, s.m., pl. clini.
clin2 Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi
sau de fâşie îngustă, s.n., pl. clinuri.
clină (pop.) Suprafaţă înclinată; pantă, s.f., g.-d. art. cit
nei, pl. cline.
eline v. cling.
clincăni intr (rar) A face clanc. vb. IV, irtd. prez. 3 clin-căne.
cljncher Produs intermediar obţinut la fabricarea cimenturilor prin încălzirea materiei prime (calcar, argilă, bauxită etc.). s.n.
clinchet Sunet produs de clopoţei, de ciocnirea paharelor etc. s.n., pl. clinchete.
clinei încleştare reciprocă a partenerilor la meciurile de box. [var. clmcing s.n.] s.n., pl. clmciuri. clmcing v. clinei.
cling/cling-cling Cuvânt care imită zgomotul produs de clopoţei, de ciocnirea a două obiecte de metal sau sticlă etc. [var. eline interj.] interj. clinghent Material fabricat dintr-un amestec de azbest şi cauciuc, din care se confecţionează garnituri rezistgnte la temperaturi şi la presiuni înalte, s.n.	1
clinic,-ă Specific unei clinici, adj., pl. clinici,-ce. clinică 1. Unitate spitalicească în care viitorii medici îşi fac practica la patul bolnavilor. 2. Disciplină medicală bazată pe observarea directă a bolnavilor, s.f., g.-d. art. clinicii, pl. clinici.
clinicign,-ă (-ci-an) Medic care lucrează într-o clinică. s.m.,pl. clinicieni; s.f, g.-d. art. ciinicienei, pl. ciiniciene. clinograf Instrument care serveşte la măsurarea înclinării pe verticală sau orizontală a unui teren, s.n., pl. clinogrgfe.
clinometru Instrument care serveşte la măsurarea unghiurilor în plan vertical faţă de orizont, a unghiurilor zenitale faţă de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic de pe suprafaţa pământului cu un plan orizontal etc. s.n., art. clinomstrul, pl. clinomgtre. clinoterapic,-ă De clinoterapie. adj., pl. clinotergpici.-ce,
clinoterapie (med.) Tratament în care se recomandă repausul la pat. s.f, art. clinoterapia, g.-d. art. clinote-rapiei.
Clint (rar) Clintire; mişcare, s.n., pi clinturi. clinti 1. tr. şi refl. 1. A (se) mişca puţin din loc. 2. tr. (fig.) A determina pe cineva să se abată de la convingerile sale. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clintesc, imperf. 3 sg. clintea; conj. prez. 3 să clintească, clip Scurt film video care însoţeşte o melodie. //Film publicitar dat la televiziune, s.n., pl. clipuri. _ clipă Interval de timp foarte scurt; clipită. /într-o ~ = numaidecât. Din ~ în ~ sau dintr-o ~ în alta = dintr-un moment într-altul; îndată. O ~! exclamaţie prin care se cere cuiva să aştepte, să se oprească puţin, s.f, g.-d. art. clipei, pl. clipe. „	_
clipeală Clipire, lîntr-o ~ (de ochi) = imediat. în aceeaşi ~ = chiar în acel moment, s.f, g.-d. art. clipelii, pl. clipeli.
cliper 1. Navă de comerţ cu pânze având o viteză foarte mare. 2. Avion de cursă lungă folosit la transportul rapid al oamenilor şi al materialelor. 3. Semnalizator cli-pitor montat la bordul unui automobil, s.n., pl. clipere. clipi intr. 1. A apropia şi a îndepărta ritmic pleoapele una de alta. /Cât ai ~ (din ochi) = numaidecât. 2. (de obicei despre surse de lumină) A licări, a sclipi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clipesc, imperf. 3 sg. clipea; conj. prez. 3 să clipească.
cliping (hochei) Aruncare pe gheaţă a unui jucător în faţa celui care conduce atacul pentru a-1 împiedica să menţină pucul. s.n.
clipire Acţiunea de a clipi, s.f, g.-d. art. clipirii, pl. clipiri, clipiş (rar) într-o clipă; repede, adv. clipit Faptul de a clipi. s.n.
clipită Clipă. /într-o - = imediat, s.f, g.-d. art. clipitei, pl. clipite.
clipoceală1 Faptul de a clipoci1; zgomot fâcut de o apă curgătoare; susur, s.f, g.-d. art. clipocelii, pl. clipoceli. clipoceală2 (reg.) Faptul de a clipoci2; moţăială, piro-teală. s.f, g.-d. art. clipocelii, pl. clipoceli. clipoci1 intr. (despre ape curgătoare) A scoate un zgomot uşor; a susura, [var. (reg.) clipoti vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. clipoceşte, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească.
clipoci2 intr. (reg., despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; (p. ext.) a moţăi de somn. //A clipi (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească. clipocire1 Clipoceală1. s.f, g.-d. art. clipocirii, pl. cli-pociri.
clipocire2 (reg.) Clipoceală2. s.f, g.-d. art. clipocirii, pl. clipociri.
clipocit Susur, murmurai apei. [var. (reg.) clipotits.«.]
s.n.
clipoti v. clipoci1, clipotlt v. clipocit.
clips l. Obiect de podoabă care se prinde de ureche cu ajutorul unui arc. 2. Piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor. s.n., pl. clipsuri. cNring v. clearing.
clironQm,-oamă (înv.) Moştenitor (al unui drept, al unui bun), s.m., pl. clironomi; s.f., g.-d. art. clironoai mei, pl. clironoame.
clironomie (înv.) Drept de moştenire (a unui bun), s.f. art. clironomia, g.-d. art. clironomiei, pl. clironomii, art. clironomüle.
clironomisi tr. (înv.) A moşteni (un drept, un bun), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clironomisesc, imperf. 3 sg. clironomisea; conj. prez. 3 să clironomisească. clisă 1, Pământ argilos îmbibat cu apă; argilă. 2. (reg.) Pâine nedospită bine. 3. (reg.) Slănină, s.f, g.-d. art. cit sei, pl. clise.
clţsmă Introducere a unui lichid pe cale rectală pentru eliminarea forţată a materiilor fecale, s.f, g.-d. art. clis-mei, pl. clisme.
clisos,-oasă Lipicios, cleios; (p. gener.) argilos. adj., pl. clisoşi,-oase.
clistir (pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. s.n., pl. clistire. clistron Tub electronic, folosit ca amplificator şi generator de unde de foarte înaltă frecvenţă, s.n., pl. clis-troane.
clişa intr. (rar) A face un clişeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice, vb. /, ind. prez. 3 clişează; / pl. clişăm; conj. prez. 3 să clişeze; ger. clişând. clişaj Clişare. s.n., pl. clişaje. clişare Faptul de a clişa; clişaj. s.f, g.-d. art. clişării, pl. clişări.
clişeiza (-şe-i-) tr. şi refl. A (se) transforma în şablon. vb. I, ind. prez. 3 clişeizează.
clişeizare (-şe-i-) Şablonizare. s.f, g.-d. art. clişeizării, pl. clişeizări.
clişeu 1. Imagine fotografică negativă; (p. ext.) placă sau film fotografic developat. 2. (tipogr.) Planşă pe care s-a imprimat o imagine pentru a fi reprodusă. 3. (fig.) Formulă stilistică banalizată; şablon, s.n., art. clişeul, pl. clişee.
clitoris Mic organ anatomic, situat în vulvă, lângă canalul urinar, s.n., pl. clitorisuri.
Cliva intr. (despre minerale, roci, sau cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafeţe plane, sub influenţa factorilor externi, vb. I, ind. prez. 3 clivegză.
237
clorat
clivaj 1. Clivare; proprietate a unor minerale şi roci de a se desface în foi cu suprafeţele plane. 2. (fig.) Separare, fisură, s.n., pl. clivaje.
clivare Acţiunea de a cliva; clivaj, s.f., g.-d. art. clivă; rii, pl. clivări.
cloacal,-ă (zool.) De cloacă, adj., pl. cloacali,-e. cloacă 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraş. 2. (şi fig.) Loc infect, //(fig.) Partea decăzută a unei societăţi. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor şi păsărilor, s.f, g.-d. art. cloacei, pl. cloace, cloambă (reg.) Creangă, ramură, s.f, g.-d. art. cloam-bei, pl. cloambe.
Cloanţă 1. (pop.) Babă urâtă şi rea. 2. (fam., peior.) Gură. s.f, g.-d. art. cloanţei, pl. cloanţe, clo&smă (clo-as-) (med.) Apariţia unor pete galbene-maronii pe faţă (în timpul sarcinii, în hepatită), s.f, g.-d. art. cloflsmei.
cloazfin (cloa-) Perete subţire care desparte încăperile unei construcţii, s.n., pl. eloazoane, clocal Deformaţi® a unei table supuse unei compresiuni în planul ei. s.n.
cloceilă Acţiunea de a (se) cloci. s.f., g.-d. art. clocglii, pl. elocgli,
ClOCj 1. Ir. fi intr. (despre păsări) A şedea pe ouft pentru a scoate pui. /(tr.) A - o boalâ -=■ a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2, tr (fig.) A plănui, a urzi (ceva). 3. Intr. (fig,) A lenevi, a trândăvi. 4. refl. (despre alimente, lichide) A căpăta un miros urât; (p. ext.) a se altera, vb. IV, ind. prez. 1 sg, şi 3 pl. elocgse, imperf 3 sg. clocea; eonj. prez, 3 să clocească, cloclre Clocit1, s.f, g.-d. art. cloe|rii, clocit1 Faptul de (se) a eloei; clocire. s.n. clocit2,-ă (despre alimente, lichide) Cu miros urât şi un gust prost; stătut, adj., pl. clociţi,-te, clocitoare1 (Pasăre) care cloceşte, adj., s.f., pl. clocitoare.
clocitoare2 Instalaţie pentru clocitul artificial al ouălor; incubator, s.f, g.-d. art. clocitarii, pl. clocitari.
Clficot 1. Mişcare zgomotoasă a unui lichid care fierbe.
2,	(p. gener.) Mişcare zgomotoasă a mării, a unui râu etc,
3.	(fig,) Zbucium, frământare, [var. (pop.) caicot s.n. ] s.n., pl. clscote.
clocoti intr. 1. (despre lichide) A fierbe în clocot. 2. (despre ape, râuri) A se agita cu putere, zgomotos. 3. (fig., despre pasiuni) A fi gata sS se dezlănţuie. 4. (fig.) A răsuna puternic; a vui. [var. (înv.) colcoti vb. \ vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clocotesc, imperf. 3 sg. clocotea; conj. prez. 3 să clocotească.
clocotici Nume dat unor specii de plante cu frunzele dinţate şi cu flori mici, de obicei galbene, s.m., pl. clocotici.
clocotire Acţiunea de a clocoti, s.f, g.-d. art. clocotirii, pl, clocotiri.
clocotiş1 Arbust înalt cu numeroase ramificaţii, cu frunze compuse, cu flori albe, având un scop decorativ. s.m., pl. clocotişi,
Clocotiş2 (rar) Clocot (1). //Val de apă. s.n., pl. cloco-tişuri.
clocotitor,-oare 1. (despre lichide) Care clocoteşte.
2.	(fig., despre pasiuni) Aprins, gata să se dezlănţuie.
3.	(fig.) Răsunător, zgomotos, adj., pl. clocotitori,-oare. ciocoţgi Plantă erbacee perenă cu frunzele simple şi cu florile mari, albastre; clematită. s.m., pl. clocoţgi, art. clocoţgii.
clolsonné (cloazong) (fr.) 1. Tehnică în arta emailului care constă în împărţirea suprafeţei suportului metalic în mici compartimente şi umplerea acestora cu smalţ de diferite culori, în funcţie de motivul ales. 2. Obiect lucrat astfel, s.n., art. cloisonné-ul, pl. (2) cloisonng-uri.
clon (biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniţi
dintr-un singur individ, pe cale asexuată, s.n.
clona tr. (biol.) A reproduce indivizi identici din punct
de vedere genetic, dintr-o singură celulă a donatorului.
vb. I, ind. prez. 3 donează.
clonaj Clonare. s.n., pl. clonaje.
donare Acţiunea de a clona. s.f, g.-d. art. donării, pl.
donări.
clonă Individ obţinut prin clonare. s.f, g.-d. art. danei, pl. dane.
clonc Instrument de pescuit, cu ajutorul căruia se produc zgomote în apă pentru a goni peştii spre plase sau cârlige, s.n., pl. clancuri.
cionc(-clonc)/clsnca(-clsnca) (pop.) Cuvânt care imita strigătul cloştii, ciorii, corbului etc. interj. cloncgn 1. (înv., reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcţionari superiori, unor fruntaşi politici, s.m., pl, cloncani. cloncăj Intr. (pop.) A cloncăni. vb, IV, ind, preş, 3 sg. cloncăiişte/clQncaie, imperf 3 sg, eloncftia; conj, prez. 3 să cloncăiflscă/să clăncăie.
cloncăni intr, (pop., despre unele păsări, mai ales despre cloşti) A scoate zgomote specifice speciei; a cloncăi. vb, IV, ind. prez. 3 sg. elancăne/eloncăngşte, imperf, 3 sg. cloncănea; conj. prez, 3 să clgncăne/să eloncănească. cloncănire Acţiunea de a cloncăni, s.f., g.-d. ari clon-cănirii, pl. cloncăniri, cloncănjt Faptul de a cloncăni. s.n. clondir Vas de sticlă eu gâtul scurt şi strâmt, în care se păstrează băuturi, s.n., pl. clondire, clondlraş Diminutiv de la clondir, s.n., pl. clondiraşe. ciont (pop., fam.) Cioc; plisc, s,n„ pl. clanţuri. clonţos,-ogsă (pop., fam.) 1. (despre păsări) Care are pliscul mare, 2. (fig,, despre oameni) Certăreţ, adf, pl, clonţaşi.-ogse.
clfinus Serie de convulsii care denota existenţa unei leziuni a centrilor motori nervoşi, s.n. ciop (reg.) Pălărie, s.n., pl. clQpuri. clşpot 1. Obiect metalic în formă de pară, prevăzut cu
o	limbă mobilă care, lovindu-se de pereţi, scoate sunete caracteristice. //Sunet de clopot, /(fam.) A trage -ele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. 2. Cutie în formă de clopot (1), cu diferite întrebuinţări în industrie, construcţii' etc. I~ scufundător = cameră specială care permite executarea de lucrări sub apă. //Capac de sticlă de forma unui clopot (1) cu care se acoperă alimente sau obiecte pentru a le feri de praf. s.n., pl clapote. clopotar 1. Persoană care trage clopotele la biserică. 2, Persoană specializată în fabricarea clopotelor, s.m., pl. clopotari.
clopstnlţă Tum de biserică sau construcţie în care sunt instalate clopotele, s.f, g.-d. art. clopatniţei, pl. clopat-niţe,
clopoţel 1. Clopot mic. 2. (la pl.) Nume dat unor plante erbacee cu flori în formă de clopot, s.m., pl. clopoţgi, art. clopoţeii.
clopoţi intr. (rar) A trage clopotul (1). //A suna din clopoţel (1). vi, IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. clopoţssc, imperf. 3 sg. clopoţea; conj. prez. 3 să clopoţeascâ. clor Gaz galben-verzui, cu miros înţepător, toxic, folosit ca decolorant şi dezinfectant, s.n.; simb. CI. cloral Substanţă chimică lichidă, uleioasă, iritantă, folosită în farmacie ca antiseptic sau calmant, s.n. cloramfenical Antibiotic puternic folosit în tratamentul infecţiilor; clorocid. s.n.
cloramină Compus organic cu puternice proprietăţi oxidante şi antiseptice, s.f, g.-d. art. cloraminei. clorat Sare a acidului cloric, cu proprietăţi oxidante şi explozive, s.m., pl. cloraţi.
cloretan
238
cloretan Clorură de etil. s.m.
cloretonă Alcool utilizat ca anestezic local, s.f., g.-d. art. cloretonei.
clorhidrat Sare care conţine în moleculă acid clor-hidric asociat sau combinat, s.m., pl. clorhidraţi. clorhidric (în sintagma) Acid ~ = acid cu miros înţepător, cu numeroase întrebuinţări în industria chimică, adj. clorhidrină Compus organic care conţine în moleculă atomi de clor şi grupuri alcoolice, s.f, g.-d. art. clor-hidrinei, pl. clorhidrine.
cloric (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al clorului folosit ca oxidant, adj.
clorinare (med.) Clorizare. s.f, g.-d. art. clorinării, pl. clorinări.
ciont Alumosilicat de magneziu şi fier, de culoare verde, s.m., pl. doriţi.
cloritos,-oasă (despre roci) Cu clorit. adj., pl. clori-toşi,-oase.
cloriza tr. A steriliza (apa) cu clor. vb. I, ind. prez. 3 clorizează.
clorizare Dezinfectare a apei prin tratare cu clor sau cu substanţe care pot elibera clor. s.f, g.-d. art. cloriz|rii. clormetan (chim.) Gaz incolor, inflamabil, folosit ca agent frigorific, anestezic local etc. s.n. cloroanemje (-ro-a-) Anemie care prezintă caracteristicile clorozei. s.f, art. cloroanemia, g.-d. art. cloroane-miei.
clorofioee (la pl.) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conţin clorofilă; (Ia sg.) algă din această clasă. s.f, art. cloroficeea, g.-d. art. cloroficeei, pl. cloroficee. clorofilă (Ia plante) Pigment de culoare verde, cu rol în fotosinteză. s.f, g.-d. art. clorofilei. clorofilian,-ă (-li-an) Referitor Ia clorofilă. /Asimilaţie ~ = fotosinteză. adj.. pl. clorofiIieni,-e. cloroform Lichid incolor, cu miros caracteristic, întrebuinţat ca narcotic, anestezic etc. s.n. cloroformjsm (med.) Intoxicaţie cu cloroform, s.n. cloroformiza tr. A anestezia cu ajutorul cloroformului. vb. I, ind. prez. 3 cloroformizeazâ. cloroformizare Acţiunea de a cloroformiza. s.f, g.-d. art. cloroformizării, pl. cloroformizări. cloroleucită (-leu-) Corpuscul care conţine clorofilă, din protoplasma celulei vegetale, s.f, g.-d. art. cloro-leuchei, pl. cloroleucite.
clorometru Aparat pentru determinarea cantităţii de clor dizolvate într-un lichid, s.n, art. clorometrul, pl. clorometre.
cloromicetină (farm) Cloramfenicol. s.f, g.-d. art. cloromicetmei.
cloropeme (med.) Hipocloremie. s.f, art. cloropenia, g.-d. art. cloropeniei.
cloropicrină 1. Substanţă sufocantă folosită în luptă. 2. Lichid toxic folosit la deratizare, s.f, g.-d. art. cloro-picrinei.
cloroplast (biol.) Corpuscul care conţine clorofilă şi se găseşte în citoplasmă, având rol în fotosinteză. s.n., pl. cloroplaste.
cloropren Lichid incolor folosit ca materie primă pentru cauciucul sintetic, s.n.
clorosodlc,-ă Cu clor şi sodiu; obţinut pe baza tratării chimice a sării, adj., pl. clorosodici,-ce. clorotic,-ă (Om) bolnav de cloroză; (om) palid, firav. adj., s.m. şi f, pt. clorotici,-ce.
cloroză I. Formă de anemie caracterizată prin coloraţia galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor, s.f, g.-d. art. clorozei, pl. cloroze.
clorura tr. A efectua o clorurare, vb. I, ind. prez. 3 clo-rurează.
clorurare Reacţie chimică prin care se introduc atomi de clor în moleculele unui compus organic, s.f, g.-d. art. clorurării.
cloruraţie (-ţi-e) Clorurare, s.f, art. cloruraţia, g.-d. art. cloruraţiei, pl. cloruraţii, art. cloruraţiile. clorură Sare a acidului clorhidric. /~ de sodiu = sare de bucătărie. /~ de var = soluţie întrebuinţată ca decolorant şi dezinfectant, s.f, g.-d. art. clorurii, pl. cloruri, clorune (fiziol.) Prezenţă a clorului în urină, s.f, art. cloruria, g.-d. art. cloruriei, pl. clorurii. closet Instalaţie igienică pentru satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare a urinei şi a substanţelor fecale; latrină privată, budă. s.n., pl. closete. cloş1 (despre croială) Care are formă de clopot, adj. invar.
cloş2 Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată. s.n., pl. cloşuri.
cloşat,-ă (despre fuste) Cloş. adj., pl. cloşaţi,-te. Cloşca-cu-Pui Numele unei constelaţii din emisfera boreală; pleiadele, s.prop.f, g.-d. art. Cloştii-cu-Pui. cloşcă Găină sau altă pasăre care cloceşte sau care îşi îngrijeşte puii. IA sta (sau a şedea) ~ = a sta nemişcat sau inactiv. Fură -a de pe ouă sau fură ouăle de sub ~, se spune despre un hoţ foarte abil. s.f., g.-d. art. cleştii, pl. cloşti.
cloţ Spărtură dintr-o cărămidă (la demolări), s.n., pl. cloţuri.
cloţan (înv.) (Vârf de) stâncă, s.n., pl. cloţane. clou (pron. clu) (fr.) Punct de atracţie, sau de interes al unui spectacol, al unei acţiuni etc. s.n., art. clou-ul, pl. clou-uri.
clovn/claun Artist comic de circ; măscărici, saltimbanc, paiaţă, s.m., pl. clovni/clauni.
clovnerie Glume, gesturi (ca) de clovn, s.f, art. clovneria, g.-d. art. clovneriei, pl. clovnerii, art. clovneriile, clovnesc,-ească De clovn, adj., pl. clovneşti. club Asociaţie care pune la dispoziţia membrilor săi mijloace pentru desfăşurarea unei activităţi culturale, sportive etc., în timpul liber, s.n., pl. cluburi, clubmen (rar) Membru al unui club. s.m., pl. chjbmeni. clucer (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea curţii domneşti, s.m., pl. cluceri, clucereasă (înv.) Soţia clucerului, s.f, g.-d. art. clu-ceresei, pl. clucerese.
clujean,-ă (Locuitor) din municipiul Ciuj-Napoca sau judeţul Cluj. adj., s.m., pl. clujeni,-e. clujeancă Locuitoare din municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. s.f., g.-d. art. clujencei, pl. clujence. clupa tr. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). vb. I, ind. prez. 3 clupează.
clupare Acţiunea de a clupa; clupaj. s.f, g.-d. art. clu-pării, pl. clupări. clupaj Clupare. s.n., pl. clupaje. clupă I. Instrument pentru măsurarea diametrului arborilor; compas forestier. 2. Unealtă pentru tăierea manuală a filetului la ţevi şi la bare. s.f, g.-d. art. clupei, pl. cliipe.
cneaghină (înv.) Soţie sau fiică de cneaz sau de ţar. s.f, g.-d. art. cneaghjriei, pl. cneaghine. cneaz Conducător al unui cnezat. //Prinţ rus. s.m., pl. cneji.
cnezat (în Evul Mediu) Formă de organizare politică de tip statal (la români şi la slavi), bazată pe autoritatea unui cneaz; teritoriu stăpânit de un cneaz, s.n., pl. cnezate.
cnocaut v. knockout.
cnut Bici cu mai multe sfârcuri prevăzute la vârf cu alice de plumb, s.n., pl cnuturi, co- v. con-.
239
coajă
coabita (co-a-) intr. (jur.) A locui împreună (în aceeaşi casă) cu cineva; a convieţui, vb. I, ind. prez. 3 coabitează. coabitant,-ă (co-a-) (jur.) (Persoană) care locuieşte împreună cu alţii în aceeaşi casă. adj., s.m. şi f, pl. coa-bitanţi,-te.
coabitare (co-a-) (jur.) Faptul de a coabita, s.f., g.-d. art. coabitării, pl. coabitări.
coabitaţie (co-a-, -ţi-e) (jur.) Coabitare, s.f. art. coa-bitaţia, g.-d. art. coabitaţiei.
cogcăz Arbust cu flori galben-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile, s.m., pl. coacăzi. coacăză Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobiţe roşii, cu gust acrişor, s.f, g.-d. art. coacăzei, pl. coacăze.
coace l. tr. A supune un aliment la acţiunea căldurii, la cuptor, pentru a-1 face bun de mâncat. 2. refl. (despre fructe, seminţe, plante) A ajunge la maturitate. Iltr. (despre soare, căldură) A face ca plantele, fructele etc. să ajungă la maturitate, //(fig., despre oameni) A se maturiza. 3. refl. (fig., despre fiinţe) A se înăbuşi de căldură.
4.	tr. (fig.) A pune ceva la cale; a urzi. IA i-o ~ = a-i întinde (cuiva) o cursă. 5. intr. (despre bube şi răni) A face puroi. vb. 111, ind. prez. I sg. şi 3 pl. coc, / pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea; perf. s. 1 sg. copsei, / pl. coapserăm; conj. prez. 3 să coacă; imper. 2 sg. coace; ger. cocând; part. copt.
coacere Acţiunea de a (se) coace, s.f, g.-d. art. coacerii, coacervaţie (co-a-, -ţi-e) (chim.) Stare instabilă a unei soluţii coloidale, între starea de dizolvare şi cea de precipitare. s.f, g.-d. art. coacervaţia, g.-d. art. coacervaţiei. Coachizitor,-oare (co-a-) Persoană care achiziţionează ceva împreună cu o altă persoană, s.m., pl. coachizi-tori; s.f, g.-d. art. coachizitoarei, pl. coachizitoare. coachiziţie (co-a-, -ţi-e-) Achiziţie comună făcută de mai multe persoane, s.f, art. coachiziţia, g.-d. art. coa-chiziţiei, pl. coachiziţii, art. coachiziţiile.
Coacţionar,-ă (co-ac-, -ţi-o-) Persoană care posedă acţiuni împreună cu altele, s.m., pl. coacţionari; s.f, g.-d. art. coacţionarei, pl. coacţionare.
coacuzat,-ă (co-a-) Persoană care este acuzată împreună cu altele, s.m., pl. coacuzaţi; s.f, g.-d. art. coacuzai tei, pl. coacuzate.
coada-calului 1. Plantă erbacee care are două tipuri de tulpină: una fertilă, alta sterilă; barba-ursului. 2. Plantă erbacee acvatică cu frunze liniare şi flori mici, verzui, s.f art., g.-d. art. cozii-calului.
coada-cocoşului Plantă erbacee cu flori albe, întrebuinţată în medicina populară, s.f. art., g.-d. art. cozii-cocoşului.
coada-mâţei Plantă erbacee cu flori mici, de culoare roz. s.f art., g.-d. art. cozii-mâţei. coada-mâţei-de-baltă Specie de muşchi de culoare albă-gălbuie, care creşte prin locuri umede şi contribuie la formarea turbei, s.f. art., g.-d. art. cezii-mâţei-de-baltă.
coada-mielului Plantă erbacee cu flori de culoare violetă. s.f. art., g.-d. art. cozii-mielului.
COada-racului Plantă erbacee cu flori mari, galbene. s.f. art., g.-d. art. cozii-racului. coada-rândunicii Numele a doi fluturi mari, frumos coloraţi, care au o prelungire în partea posterioară a aripilor. s.f. art., g.-d. art. cozii-rândumcii. coada-şoriceiului Plantă medicinală erbacee, cu frunze penate şi flori albe sau trandafirii, s.f. art., g.-d. art. cozii-şoricelului.
coada-vacii Plantă erbacee ţepoasă, înaltă, cu frunze lanceolate şi cu flori albe. s.f. art., g.-d. art. cozii-vacii. coada-vulpii Plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară şi cu flori verzi dispuse în formă de spic. s.f art. , g.-d. art. cozii-vulpii.
coada-zmeului Plantă veninoasă, cu tulpina târâtoare şi cu fructele sub forma unor bobiţe roşii, care creşte prin mlaştini, s.f, g.-d. art. cozii-zmeului. coadă 1. Apendice terminal al părţii din spate a corpului vertebratelor; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice; partea posterioară a unor animale (peşte, rac etc.). IA da din ~ = (fam., despre oameni) a se bucura; a se linguşi pe lângă cineva. A-şi vârî (sau băga) ~a (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-1 privesc. Şi-a vârât (băgat) dracul -a (în ceva), se spune când într-o situaţie se ivesc probleme neaşteptate. A călca (pe cineva) pe - = a supăra (pe cineva). A pune -a pe (sau la) spinare = a pleca pe furiş. Cu ~a între picioare = (despre oameni) umilit, ruşinat, (pop.) A-şi face -a colac = a se sustrage de la ceva. A trage mâţa (sau pe dracul) de - = a face cu greu faţă nevoilor minime de trai. /(fam.) A prinde prepeliţa (sau purceaua) de ~ = a se îmbăta. 2. Păr (de pe capul femeilor) lung şi împletit; cosiţă. 3. Parte care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. 4. Partea dinapoi, mai lungă, a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales femeiască); trenă. IA se ţine de ~a cuiva sau a se ţine (sau a umbla) ~ după cineva = a se ţine cu insistenţă de cineva.
5.	Mâner al unor obiecte sau instrumente. IA lua (sau a apuca ceva) de - = a se apuca de treabă. - de topor = persoană care serveşte ca unealtă în mâinile duşmanului.
6.	Partea terminală a unui lucru, a unui fenomen; sfârşit. //Prelungire luminoasă a cometelor. ILa (sau în) ~ = printre ultimii (într-o întrecere). De la ~ = de la sfârşit la început. A nu avea nici cap nici ~ = a fi fără înţeles, confuz. ~a ochiului = unghiul extern al ochiului. //Partea unde se îngustează un lac, un iaz etc. 7. Şir de oameni care îşi aşteaptă rândul la ceva. IA face - = a sta într-un şir de oameni aşteptând să-i vină rândul la ceva. s.f, g.-d. art. căzii, pl. cozi.
coafa tr. şi refl. A(-şi) aranja, a(-şi) ondula părul (la coafor), vb. 1, ind. prez. 3 coafează, coafare Acţiunea de a (se) coafa, s.f, g.-d. art. coaforii, coafat Faptul de a (se) coafa. s.n. coafă 1. Ţesătură uşoară purtată odinioară de femei. //Scufie purtată de călugăriţe. 2. Acoperitoare care protejează unele mecanisme sau ogiva unor proiectile, s.f, g.-d. art. coafei, pl. coafe.
coafeză Femeie care are meseria de a coafa, s.f, g.-d. art. coafezei, pl. coafeze.
coafor1 Bărbat care are meseria de a coafa, s.m., pl. coafori.
coafar2 Atelier în care se coafează, s.n. coafură Fel în care este aranjat sau ondulat părul (mai ales la femei), s.f, g.-d. art. coafurii, pl. coafuri, coagul (co-a-) Substanţă coloidală închegată; cheag. s.m.,pl. coaguli.
coagula (co-a-) refl. (despre lichide) A se închega. Iltr. A face să se închege, vb. I, ind. prez. 3 coagulează. COagulabil,-ă (co-a-) Care se poate coagula, adj., pl. coagulabili,-e.
coagulant,-ă (co-a-) (Substanţă) care are proprietatea de a coagula, adj., s.m., pl. coagulanţi,-te. coagulare (co-a-) Acţiunea de a coagula, s.f, g.-d. art. coagulării, pl. coagulări.
coagulogramă (co-a-) (med.) Test care pemite diagnosticarea unei coagulopatii. s.f, g.-d. art. coagulogra-mei, pl. coagulograme.
coagulopatie (co-a-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile datorate tulburărilor de coagulare a sângelui. s.f, art. coagulopafia, g.-d. art. coagulopatiei, pl. coagulopatíi, art. coagulopatiile. coajă 1. Ţesut extern al rădăcinilor, tulpinii sau ramurilor unor plante; scoarţă. 2. înveliş exterior al fructelor, al seminţelor etc. 3. înveliş calcaros al oului. 4. Partea
coală
240
exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte etc.
5.	Strat superficial al unei răni care se cicatrizează. 6. Stratul exterior al globului pământesc. 7. Strat superficial care acoperă un obiect, o piesă metalică etc. s.f., art. coaja, g.-d. art. cojii, pl. coji.
coală 1. Foaie dreptunghiulară de hârtie albă, de celofan etc. //(şi în sintagma ~ de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărţi, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite, //(şi în sintagma ~ editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărţi, al unui articol, egală, de obicei, cu 20 de pagini dactilografiate. ~ de autor = coală editorială egală cu 40.000 de semne tipografice sau 3000 cm2 de desen. 2. Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeaşi foaie şi nedesprinse unele de altele, s.f, g.-d. art. călii, pl. coli. c0alescgnt,-ă (co-a-) (chim.) Care prezintă coalescenţă. adj., pl. coalescsnţi,-te,
coalescgnţă (co-a-) (chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. s.f, g.-d. art. coales-cgnţei, coaliţie (co-a-,-ţi-e) Alianţă între două sau mai multe state, grupări politice sau partide în vederea unor acţiuni comune. /Guvern de~- guvern din a cărui componenţă fae parte membrii mai multor partide, s.f, ari. coaliţia, g.-d. art, coaliţiei, pl. coaliţii, art. coaliţiile, coaliza (co-a-) refl, recipr. A forma o coaliţie, vb. /, ind. prez. 3 se coalizează.
coalizare (co-a-) Acţiunea de a se coaliza, s.f, g.-d, art. eoalizlrii, pl. coalizări,
coamă 1. Pir lung şi stufos care creşte pe gâtul sau de-a lungul spinării unor animale, HPăr lăsat să crească foarte lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat, //(fig.) Frunziş din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita a unui deal sau a unui munte. 3, Partea superioara, orizontală a unui zid; linia de întâlnire a doi versanţi de acoperiş, s.f, g.-d. art. coamei, pl. coame, coana (+ s, prop.) (înv., fam.) Cucoana, s.f, g.-d. art. coanei,	'
coană-mare Termen de politeţe dat unei femei în vârsta. s.f, art. coana-mare, g.-d. art, coanei-mari. coapsă 1. (la oameni) Parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi, 2. (la animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă şi gambă. s.f, g.-d. art. coapsei, pl. coapse, coaptaţie (co-ap-, -ţi-e) 1. (biol.) Stare de interacţiune a organelor unui corp viu. 2. (med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau luxate, s.f, art. coaptaţia, g.-d. art. coap-taţiei, pl. coaptaţii.
coarbă Unealta de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal cu care se acţionează burghiul, s.f, g.-d. art. coar-bei, pl. coarbe.
coardă 1. Fir elastic pus la anumite instrumente muzicale, care, prin vibrare, produce sunete; strună, /(fam.) A atinge (pe cineva) la ~a sensibilă (sau simţitoare) = a se adresa cuiva accentuând latura sensibilă a acestuia; a măguli pe cineva. A întinde ~a prea tare = a depăşi limitele îngăduite într-o situaţie. 2. (la pl.) Grup ae instrumente muzicale cu strune. t~le vocale = formaţii liga-mentoase simetrice, situate în laringe, care, prin vibrare, produc sunete. 3. (mat.) Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unei curbe sau extremităţile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă braţele fierăstrăului. 5. Frânghie folosită în gimnastica artistică, la jocurile de copii etc.; frânghie folosită de alpinişti în ascensiuni. 6. (la pl.) Cele trei rânduri de frânghii care înconjoară ringul de box. 7. Ramură a butucului viţei-de-vie. 8. (pop.) Grindă groasă care susţine tavanul casei. 9. (pop.) Ligament, ten-don. 10. Vâscozitate caracteristică marmeladei sau jeleu-lui. s.f, g.-d. art. coardei/csrzii, pl. coarde/corzi.
coarnă 1. Finetul comestibil al cornului. 2. (la sg.) Varietate de struguri dulci, cu boaba lunguiaţă şi cu coaja tare. s.f, g.-d. art. coamei, pl. coame, coarticulaţie (co-ar-, -ţi-e) (fon.) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să se fi terminat, s.f., art. coarticulaţia, g.-d. art. coarticulaţiei. coasă Unealtă agricolă folosită la cosit, compusă dintr-o lamă metalică şi o coadă lungă, s.f, g.-d. art. coasei, pl. coase.
coase K l.A prinde între ele părţile unei haine, a fixa un nasture, un petic etc. cu ajutorul acului şi al aţei. /A ~ petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (med.) A împreuna, cu un fir special marginile unei plăgi. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. 3 sg. cosea, perf s. I sg. cusui, 1 pl. cusurăm; conj, prez. 3 să coasă; ger. cosind; part. cusut. coasociat,-ă (co-a-, -ci-at) Fiecare dintre persoanele care s-au asociat în vederea unei acţiuni, considerată în raport eu celelalte persoane din asociaţie, s.m., pl. coa-sociaţi; s.f., g.-d, art. coasociatei, pi, coasociate, coastă 1. Fiecare dintre oasele care leagă coloana vertebrală de stern, formând cutia toracică. /(£) slab de-i poţi număra ~ele - (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) -ele de foame sau a i se lipi ~ete de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, 2. Partea laterali a corpului omenesc, de la umeri până la coapsă, IA avea pe cineva în ~e m a se simţi stingherit de prezenţa cuiva. A pune (cuiva) sula în - = a obliga (pe cineva) sl facă, ffiră întârziere, un lueru neplăcut (şi greu). //Latură. IPeo~m pe o parte, 3. Grindă transversali din bordajul unei nave,
4,	Partea înclinată a unei înălţimi; pantă, povârniş,
5,	Mal, ţărm mai înalt. 6, (înv,) Flanc al unei armate, s.f, g.-d. art, coastei, pl. coaste,
coate-gogle (depr.) Om sărac. s.m. şi f, g.-d. art. lui coate-goale, pl. eoite-goflle. coautfir,-oare (co-a-u) Persoana care a scris o lucrare sau a săvârşit o acţiune împreuna cu alta (sau cu altele), s.m., pl. coautfiri; s.f, g.-d. art. coautoarei, pl. coautoare, coaxial,-ă (co-a-xi-al) Care are aceeaşi axă cu alt corp. ad/., pl. coaxiali,-e.
cobai Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experienţe, //(fig.) Persoană sau grup de persoane folosite pentru experimentări sau testări, s.m., pl. cobai, cobaie (reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte; orătănii. s.f, g.-d. art. coblii, pl. cobii, cobalamină Vitamina B]2. s.f, g.-d. art. cobalaminei. CQbalt Metal dur, alb-argintiu, întrebuinţat în industria sticlei, la elaborarea oţelurilor speciale etc. //Obiect de sticlă, de porţelan etc. colorat cu săruri de cobalt, s.n.; simb. Ca.
cobalta tr. A acoperi suprafaţa unui obiect cu un strat de cobalt, vb. /, ind. prez. 3 cobaltează. cobaltină Minereu de cobalt şi arsen, de culoare cenuşie-roz, având un pronunţat luciu metalic, s.f, g.-d. art. cobaitinei.
cobăit,-ă (reg., despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit. adf, pl. cobăiţi,-te. cobâlă v. cobilă.
cobe 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariţia unor excrescenţe cartilaginoase sub limbă. //Găină care suferă de această boală. 2. (în superstiţii) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. //Orice fiinţă sau lucru care ar prevesti o nenorocire; piază rea; (p. ext.) fiinţă antipatică, nesuferită, s.f, g.-d. art. cobei, pl. cobe.
cobeală Faptul de a cobi. s.f, g.-d. art. cobglii, pl. cobgli. cobeligerant,-ă (Ţară, stat, armată etc) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun, adj., s.m. şi f, pl. cobeligeranţi,-te.
241
cocioabă
cobi intr. şi tr. (în superstiţii) A prevesti ceva rău. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 să cobească.
cobllă/cobâlă (reg.) 1. Suport de lemn care serveşte la transportul plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul aşază roţile când montează spiţele sau obezile. s.f, g.-d. art. cobilei/cobâlei, pl. cobile/cobâle. Cobiliţa-Ciobanului Numele popular al constelaţiei Lebedei, s.prop.f.
CQbiliţă Bucată de lemn curbată cu care se poartă pe umăr găleţi cu apă, coşuri etc. s.f, g.-d. art. cobiliţei, pl. cabiliţe.
cobltor,-oare (în superstiţii) Care cobeşte, adj., pl. cobitori,-oare.
coblizan (reg.) Vlăjgan, lungan, s.m., pl. coblizani. cobol (inform.) Limbaj de programare la calculatoarele electronice, orientat pe probleme economice, s.n. coborâre Acţiunea de a (se) coborî; coborâş. //Loc pe unde se coboară, [var. scoborâre s.f.] s.f, g.-d. art. coborârii, pl. coborâri.
coborâş Coborâre; (concr.) pantă, povârniş, [var. sco-
bor|ş s.n.] s.n., pl. coborâşuri.
coborât Faptul de a coborî, s.n.
coborâtoare Puţ de mină. s.f, g.-d. art. coborâtarii, pl.
coborâtori.
coborâtor,-oare 1. (Persoană) care coboară. 2. Descendent. [var. scoborâtor,-oare adj., s.m. şi f.] adf, s.m. şi f, pl. coborâtari,-oare.
coborî 1. intr., tr. şi refl. A (se) da jos dintr-un loc mai înalt sau dintr-un vehicul, /(tr.) A ~ ochii (sau privirea) = a privi în jos (de ruşine, de timiditate etc.). //A (se) deplasa în jos pe o pantă. Hintr. A zbura spre pământ, l/intr. (despre soare, lună) A apune. 2. intr. (fig., despre întuneric, ceaţă etc.) A cădea. 3. intr. (despre temperatură) A scădea. 4. tr. A vorbi cu glas mai scăzut. 5. refl. (fig.) A se înjosi. 6. intr. şi refl. A se trage din... [var. scoborî ví.] vb. IV, ind. prez. 3 cobogrâ, imperf. 3 sg. cobora, perf s. 3 sg. cobori, 3 pl. cobor|ră; conj. prez. 3 să coboare; imper. 2 sg. coboară; ger. coborând; part. coborât, cabră Şarpe veninos care trăieşte în Africa şi în sudul Asiei, având pe gât pete negre mărginite de alb. s.f., g.-d. art. cjjbrei, pl. cabre.
cobyr (pop.) Toc de piele atârnat de şa, în care se purta de obicei pistolul, s.m., pl. cobyri. cobuz 1, Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta, s.n., pl. cobuze, cobzar 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (entom., reg.) Scripcar (2). s.m.. pl. cobzari.
CQbză Instrument muzical cu coarde, având cutia de rezonanţă foarte bombată, care emite sunete prin ciupire. /(fam., adv.) A lega (pe cineva) ~ = a lega (pe cineva) strâns (de mâini şi de picioare), s.f, g.-d. art. cabzei, pl. Cfibze.
cobzişoară Diminutiv al lui cobză. s.f., g.-d. art. cob-zişoarei, pl. cobzişoare.
coc1 Bacterie sferică, izolată sau grupată cu altele, în formă de lanţ, de ciorchine etc. s.m., pl. coci. coc2 Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit la ceafă ori în creştetul capului; conci. s.n., pl. cecuri. Cfica1 Arbore din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina, s.m., pl. ceea.
Cfica2 Coca-cola. s.f.
Cfica-Cfila Băutură răcoritoare preparată din zahăr caramel, seminţe şi frunze de cola. s.f, pl. caca-cala. cocaină (farm.) Substanţă extrasă din frunzele de coca, folosită ca anestezic, s.f, g.-d. art. cocainei, cocainism (-ca-i-) (med.) Intoxicaţie cu cocaină, s.n. cocainoman,-ă (-ca-i-) Persoană care foloseşte cocaina ca stupefiant, s.m., pl. cocainomani; s.f, g.-d. art. cocainomanei, pl. cocainomane.
cocainomanie (-ca-i-) Folosire a cocainei ca stupefiant. s.f, art. cocainomania, g.-d. art. cocainomaniei. cocardă 1. Insignă purtată la piept în ocazii solemne. //Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. 2. Floare artificială albă, pe care o poartă la piept nuntaşii, s.f., g.-d. art. cocardei, pl. cocarde. cocă1 Aluat pentru produse de panificaţie sau de patiserie. /(fam.) A se face ~ = a se îmbăta foarte tare.
2.	Pastă pentru lipit (hârtie), făcută din faină amestecată cu apă; pap. s.f, g.-d. art. cacăi. cocă2 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereţi exteriori. 2. Structură formată din scheletul unei nave şi din învelişul ei exterior, s.f., g.-d. art. cecii, pl. coci.
cocă3 (în limbajul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. s.f., g.-d. art. CQCăi. cooătOr,-oare (Persoană) care prepară aluatul şi supraveghează coptul într-o fabrică de pâine, adf, s.m. şi f, pl. cocători,-oare.
cocârja refl. A se îndoi (de spate), [var. cocârji vb.] vb. I, ind. prez. 3 se cocârjează, / pl. ne cocârjăm; conj. prez. 3 să se cocârjeze; ger. cocârj|ndu-se. cocârjat,-ă 1. (despre oameni) îndoit de spate; gârbovit. 2. (despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat, [var cocârjit,-ă adf] adf, pl. cocârjaţi,-te. cocârji v. cocârja. cocârjit,-ă v. cocârjat.
cocârlă Ciupercă mică, cu pălăria galbenă-roşcată, comestibilă, cu gust şi miros de usturoi, s.f., g.-d. art. cocârlei, pl. cocgrle.
coccidă (la pl.) Gen de protozoare care trăiesc în celulele epiteliale ale unor animale; (la sg.) protozoar aparţinând acestui gen. s.f, g.-d. art. coccidei, pl. coccjde. coccjdie Parazit care trăieşte în celulele epiteliale ale unor animale, s.f., art. coccidia, g.-d. art. coccjdiei, pl. coccjdii, art. coctidiile.
coccidioză (-di-o-) Boală parazitară a tubului digestiv, specifică animalelor, provocată de coccidie. s.f., g.-d. art. coccidiflzei, pl. coccidiaze.
coccigian,-ă (-gi-an) Referitor la coccis. adj., pl. coc-cigisni,-e.
cficcls Os mic, triunghiular, de la extremitatea inferioară a coloanei vertebrale, noadă, s.n., pl. caccisuri. cocean 1. Tulpina de porumb. 2. Ştiuletele de porumb curăţat de boabe. 3. Mijlocul tare al unor fructe sau legume; cotor, s.m., pl. cocfini.
cochgt.-ă 1. (despre oameni) Care caută să placă unei persoane de sex opus prin îmbrăcăminte îngrijită şi comportare atrăgătoare. 2. (despre obiecte) Plăcut, elegant. adj., pl. cocheţi,-te.
cocheta Intr. A căuta să placă prin cochetărie; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare, vb. I, ind. prez. 3 cochetează.
cochetărie Dorinţă de a plăcea (altei persoane de sex opus), manifestată prin felul de a se purta sau îmbrăca. s.f, art. cochetăria, g.-d. art. cochetăriei, pl. cochetării, art. cochetăriile, cochilă v. cochilie.
cochilie (-li-e) 1. înveliş protector, calcaros sau sili-cios, al unor moluşte, foraminifere etc. 2. Formă metalică pentru turnarea pieselor de maşini, a lingourilor etc. [var. cochilă s.£] s.f, art. cochilia, g.-d. art. cochiliei, pl. cochilii, art. cochiliile.
cocie (înv., reg.) Trăsură uşoară. //Căruţă, s.f, g.-d. art. cocia, g.-d. art. cociei, pl. cocii, art. cociile. cocină 1. Adăpost pentru porci. 2. (fig.) Cameră murdară, neîngrijită, s.f., g.-d. art. cacinii, pl. cacini. cocioabă Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată, s.f, g.-d. art. cocioabei, pl, cocioabe.
cocioc
242
cocioc 1. Nămol vegetal amestecat cu rădăcini de stuf şi de papură, formând uneori mici insule plutitoare. 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unui râu. s.n., pl. cocioace/cociocuri. cociorbă v. cociorvă.
cociorvă Unealtă alcătuită dintr-o placă triunghiulară cu o coadă lungă folosită pentru a scoate jarul sau cenuşa din cuptorul de pâine. [var. cociorbă s.£] s.f., g.-d. art. cociorvei, pl. cociorve.
cocker (cocăr) (angl.) Rasă de câini de vânătoare cu părul lung şi cu urechile lăsate în jos. s.m., pl. cockeri. cocker spaniei (cocăr speniăl) (angl.) Cocker de origine spaniolă, s.m., pl. cockeri spaniei, cockpit (ck pron. c) (angl.) 1. (mar.) Spaţiu neacoperit pe punte, cu bănci pentru călători sau echipaj, //(pe vechile veliere) Locuinţă pentru ofiţerii inferiori. 2. Loc rezervat pilotului unui avion, s.n., pl. cockpituri. cocktait (cocteil) (angl.)/cocteil 1. Băutură preparată dintr-un amestec de lichior, coniac sau vin, zeamă de lămâie, sirop de zahăr şi gheaţă. /- Molotov = sticlă umplută cu benzină folosită drept grenadă. 2. Recepţie de proporţii reduse, s.n., pl. cocktailuri/cocteiluri. coclauri Locuri neumblate, pustii. IA umbla pe ~ = a umbla iară rost şi fară ţintă, s.n pl. cocleală 1. Strat de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafaţa obiectelor de aramă. 2. Gust specific, neplăcut al alimentelor păstrate în vase coclite. //Senzaţie neplăcută în gură, ca de aramă coclită, s.f, g.-d. art. coclelii, pl. cocleli.
cocleţ/coclete (pop.) Parte a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală, s.n./s.m., pl. cocleţe/ cocleţi.
cocii 1. refl. şi intr. (despre obiecte de aramă, p. ext., de metal) A se acoperi cu un strat de culoare verde; a se oxida. 2. refl. (despre mâncăruri) A căpăta gust de cocleală. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cocleşte, imperf. 3 sg. se coclea; conj. prez. 3 să se coclească, codire Acţiunea de a (se) cocli, s.f, g.-d. art. cocürii. cocoană v. cucoană, cocoară v. cocor.
cocoaşă 1. Deformaţie patologică la om, care constă în curbarea coloanei vertebrale. 2. Protuberanţă naturală pe spinarea unor animale, formată din grăsime, s.f, art. cocoaşa, g.-d. art. cocoaşei, pl. cocoaşe, cocoli tr. (pop., fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. í/refl. A se alinta, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 să cocolească.
cocoloş 1. Boţ, ghemotoc. 2. Bulgăre de mălai sau de făină rămas nefiert într-o mâncare, s.n./s.m., pl. cocoloaşe/ cocoloşi.
cocoloşeală Cocoloşire. s.f, g.-d. art. cocoloşelii, pl. cocoloşeli.
cocoloşi 1. tr. şi refl. A (se) face cocoloş, a (se) mototoli. 2. tr. A răsfăţa, a râzgâia. 3. tr. A trece cu vederea faptele, lipsurile cuiva. 4. refl. şi tr. A (se) înfofoli, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cocoloşesc, imperf. 3 sg. cocoloşea; conj. prez. 3 să cocoloşească, cocoloşire Acţiunea de a (se) cocoloşi; cocoloşeală. s.f, g.-d. art. cocoloşirii, pl. cocoloşiri. cocon1 înveliş protector în care stau larvele unor insecte; (spec.) gogoaşă, s.m., pl. coconi. cocon2/cucon (înv., pop., reg.) 1. Fiu, fecior (aparţinând unor părinţi din clasele sociale înalte). 2. Copil mic, abia născut; prunc, s.m., pl. coconi/cuconi. coconar 1. Arbore ornamental cu coroană sub formă de umbrelă, care creşte în regiunea mediteraneană. 2. (la pl.) Seminţele comestibile ale coconarului (1), de formă ovală, cu gust de alune, s.m., pl. coconari.
coconaş/cuconaş (înv., pop.) Diminutiv al lui cocon2. s.m., pl. coconaşi/cuconaşi. coconet v. cuconet, coconi v. cuconi.
coconieră (-ni-e-) Centru de colectare a gogoşilor de mătase pentru filatură, s.f, g.-d. art. coconierei, pl. coco-niere.
coconiţă v. cuconiţă.
cocor Pasăre migratoare cu ciocul subţire şi cu picioarele lungi. [var. cucor s.m., cocoară, cucoară s.f.] s.m., pl. cocori.
cocos (în sintagmele) Nucă de ~ = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos este întrebuinţat ca hrană. Ulei de ~ = substanţă grasă obţinută din nuca de cocos. s.m. cocostârc (omit.) Barză, s.m., pl. cocostârci. cocqş1 A. Masculul găinii; pasăre de curte cu cioc puternic şi cu penele divers colorate, //(pop.) Nume dat masculilor unor păsări. /Cântă ~ul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie bărbatul are rolul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu ~ul roşu = povestire fără sfârşit sau neadevărată. B. (pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, lipsită de sâmburi. C. (sport) Categorie în care sunt încadraţi boxerii între 51 şi 54 Kg şi luptătorii între 52 şi 57 kg; boxer sau luptător din această categorie, [var. (reg.) cucoş s.m.] s.m., pl. cocoşi. cocoş2 1. Ciocănel care loveşte percutorul la armele de vânătoare. 2. Pârghie a supapei la ciocanele cu aer comprimat sau cu aburi. [var. (reg.) cucoş s./j.] s.n, pl. cocoaşe.
cocoşa 1. refl. A se gheboşa; a se încovoia. 2. ír. A face să capete cocoaşe, /(fam.) A ~ (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva), vb. I, ind. prez. 3 cocoşează,
I	pl. cocoşăm; conj. prez. 3 să cocoşeze; ger. cocoşând, cocoşar Pasăre din genul sturzilor, cu penele sure pe spate şi castanii pe restul corpului, care vine la noi toamna. s.m., pl. cocoşari.
cocoşat,-ă (Persoană) care are cocoaşă; ghebos, adj., s.m. şi f, pl. cocoşaţi,-te.
cocoş-de-mesteacăn Pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale, s.m., pl. cocoşi-de-mesteacăn.
cocoş-de-munte Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, având ciocul puternic şi puţin încovoiat; cocoş-sălbatic. s.m., pl. cocoşi-de-munte. cocoşel 1. Diminutiv al lui cocoş1. 2. (fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci), pe care este gravat un cocoş1; (p. gener.) monedă de aur. 3. (reg., la pl.) Floricele (de mâncat), s.m., pl. cocoşei, art. cocoşeii. cocoşel-de-câmp Plantă erbacee cu flori roşii-cără-mizii; ruscuţă. s.m., pl. cocoşei-de-câmp, art. cocoşeii-de-câmp.
cocoşesc,-ească De cocoş1 (1). adj., pl. cocoşeşti. cocoşeşte în felul cocoşilor1, [var. (reg.) cucoşgşte adv.] adv.
cocoşneaţă (ir.) Femeie care are pretenţii, dar este ridicolă prin purtări, gesturi şi îmbrăcăminte, s.f, g.-d. art. cocoşneţei, pl. cocoşneţe.
cocoş-sălbatic Cocoş-de-munte. s.m., pl. cocoşi-săl-batici.
cocotă Femeie de moravuri uşoare; prostituată, s.f, g.-d. art. cocotei, pl. cocote.
cocotier (-ti-er) Arbore tropical cu fructele comestibile. s.m., pl. cocotieri.
cocoţa tr. şi refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aşeza pe un loc mai ridicat, //(fig.) A promova într-o funcţie sau într-o situaţie nemeritată, vb. I, ind. prez. 3 cocoaţă. cocs Produs solid obţinut din cărbuni sau din reziduuri petroliere, întrebuinţat drept combustibil în metalurgie, în industria chimică etc. s.n., pl. cocsuri.
243
codoş
cocsacâz v. cocsagâz. , .	,	,
cocsagâz Plantă erbacee cu rădăcma bogată in latex, din care se extrage cauciucul, [var. cocsacâz s.m.] s.m. cocserie Ansamblul instalaţiilor sau secţie dintr-o întreprindere’ unde se fabrică cocsul, s.f, art. cocseria, g.-d. art. cocseriei, pl- cocseni, art. cocseriile. cocsificg tr. A transforma cărbunii de pământ în cocs. vb. /, ind. prez. 3 cocsifică.
C0csificabil,-ă (despre cărbuni) Care se poate cocsi-fica. adj., pl. cocsificabili,-e.
cocsificare Acţiunea de a cocsiflca. s.f., g.-d. art. cocsificării, pl. cocsificări.
C0cs0chimic,-ă Referitor la cocsochimie. adj., pl. coc-sochimici,-ce.
cocsochimie 1. Ramură a industriei care prelucrează cărbunele de pământ prin cocsificare. 2. Studiul prelucrării şi transformării produşilor chimici obţinuţi din cărbuni prin cocsificare, s.f, art. cocsochimia, g.-d. art. cocsochimiei. cocteil v. cocktail.
cocţiune (-ţi-u-) (farm.) Fierbere a frunzelor, a florilor etc. unor plante medicinale, în scopul extragerii principiilor active pe care le conţin; medicament obţinut astfel. s.f, g.-d. art. cocţiunii.
COCUţă (fam.) Diminutiv al lui cocă3; fetiţă, s.f, g.-d. art. cocuţei, pl. cocuţe.
cod1 Peşte marin care are trei aripioare dorsale, s.m. cod2 1. Culegere sistematică de reguli juridice destinate unei anumite ramuri de activitate. ~ penal. ~ul muncii.
2.	Ansamblul de reguli privind comportamentul cuiva.
3.	Sistem de semne convenţionale care servesc la transmiterea unui mesaj. I~ poştal = număr atribuit unei localităţi sau unei străzi. ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezintă parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor. 4. (biol.) ~ genetic = mecanism prin care se înregistrează, se conservă şi se transmite informaţia ereditară, s.n., pl. coduri. csda1/codă Finalul unei compoziţii muzicale. //Grup de note muzicale care încheie tema unei fagi. s.f., g.-d. art. codei, pl. code.
coda2 tr. A efectua transmiterea unui mesaj printr-un
cod2 (3). vb. /, ind. prez. 3 codează.
codaj Codare, s.n., pl. codaje.
codalb1 Pasăre răpitoare de zi, de talie mare, care are
coada albă. s.m., pl. codalbi.
codalb2,-ă 1. (despre animale) Care are coada sau vârful cozii alb. 2. (despre oameni) Cu părul blond. [var. (reg.) cudalb,-ă adj.] adj., pl. codalbi,-e. codan,-ă (pop., rar, despre animale) Care are coada lungă (şj stufoasă), adj., pl. codani,-e. codană (pop.) Fetişcană, s.f, g.-d. art. codanei, pl. co-dgne.
codare Acţiunea de a coda2; codaj. s.f, g.-d. art. codării, pl. codiri.
Codaş,-ă (Persoană, instituţie etc.) care rămâne în urma altora cu învăţătura, cu munca etc. adj., s.m. şi {., pl. codaşi,-e.
codat,-ă 1. (despre animale) Cu coadă lungă şi stufoasă. 2. (despre ochi) Prelung, migdalat. adj., pl. codaţi,-te. Codălbei,-ga (reg.) Diminutiv al lui codalb. adj., pl. codălbei,-ele.
codălbi tr. (înv., reg., în expr.) A o ~ = a nu reuşi; a o Păţi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. o codălbesc, imperf. 3 sg. o codălbea; conj. prez. 3 să o codălbească; ger.
codălbind-o.
codălbiţă Pasăre cu penele multicolore, care se hrăneşte^ cu insecte, s.f, g.-d. art. codălbiţei, pl. codălbiţe. codănea v. codănică.
Codănel (reg.) Copil mic; băieţaş, s.m., pl. codanei, art. codăneii.
codămcă/codănea (reg.) Diminutiv al lui codană; codăniţă. s.f, g.-d. art. codănelei, pl. codănele, art. codă-nelele.
codăniţă (reg.) Codănică s.f, g.-d. art. codăniţei, pl. codăniţe.
codârlă (pop.) 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruţe, în care se pune nutreţ pentru animale. 2. Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [var. codirlă s.f.] s.f., g.-d. art. codârlei, pl. codârle. codeală (rar) Şovăială, ezitare, s.f, g.-d. art. codelii, pl. codeli.
codebitor,-oare Persoană care este datoare cuiva, împreună cu alte persoane, s.m., pl. codebitori; s.f, g.-d. art. codebitoarei, pl. codebitoare. codeină Alcaloid extras din opiu şi folosit ca sedativ al tusei, s.f, g.-d. art. codeinei. codex Codice (2). s.n., pl. codexuri, codi refl. (fam.) A ezita, a şovăi. //A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se codeşte, imperf. 3 sg. se codea; conj. prez. 3 să se codească, codice 1. Ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de texte medievale sau (p. ext.) culegere de texte vechi; codex. s.n.,pl. codice.
codicil Adaos ulterior prin care se modifică sau se completează un testament, s.n, pl. codicile, codicologie Ştiinţă specială a istoriei, care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine şi nu al textului, s.f, g.-d. art. codicologia. codifica tr. l.A reuni într-un cod2 legi, dogme etc. 2. A stabili un sistem de semne convenţionale pentru transmiterea unui mesaj. vb. I, ind. prez. 3 codifică, codificare Acţiunea de a codifica, s.f, g.-d. art. codificării, pl. codificări.
codificator,-oare (rar) Care codifică, adj., pl. codifi-catari,-oare.
codină (pop.) 1. Lână de calitate inferioară tunsă de pe capul, picioarele şi coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară. s.f, g.-d. art. codinii, pl. codini. codi nit Tundere a lânii din jurul ugerului şi de pe coada oii la fătare şi în perioada alăptării, s.n. codire (fam.) Acţiunea de a se codi, şovăire, codeală. s.f, g.-d. art. codirii.
codirector Persoană care conduce împreună cu alta (sau altele), în calitate de director o întreprindere, o instituţie, o publicaţie etc. s.m., pl. codirectori, codirişcă v. codirişte.
codirjşte (pop.) Coadă de bici. [var. codirişcă s.f] s.f, g.-d. art. codiriştii, pl. codirişti.	'
codirlă v. codârlă.
codism (înv.) Tendinţă de negare a rolului de avangardă al partidului comunist în lupta pentru instaurarea dictaturii proletariatului, s.n.
codist,-ă (înv.) Adept al codismului. s.m., pl. codişti; s.f., g.-d. art. codistei, pl. codiste. codiţă 1. Diminutiv al lui coadă. //Semn grafic care intră în componenţa unor litere. 2. (fig.) Om lipsit de caracter şi de personalitate, care serveşte ca unealtă a cuiva, //(în legătură cu o ştire, un zvon) Adaos, exage-rare. s.f, g.-d. art. codiţei, pl. codiţe.
codoaşcă (reg.) Codoaşă. s.f, g.-d. art. codoaştei, pl. codoaşte.
codobatură Pasăre migratoare mică, de culoare cenuşie şi cu coada lungă; prundar. s.f, g.-d. art. codobaturii, pl. codobaturi.
codobelc Nume dat melcului în unele jocuri de copii. s.m., pl. codobelci.
codoş,-oaşă (pop.) 1. Persoană care mijloceşte prostituţia. 2. Codiţă (2). s.m., pl. codoşi; s.f, art. codoaşa, g.-d. ar.t. codoaşei, pl. codoaşe.
codoşenie
244
codoşenie (-ni-e) (pop.) Faptul de a codoşi; comportare de codoş, s.f., art. codoşenia, g.-d. art. codoşgniei, pl. codoşenii, art. codoşgniile.
codoşi intr. (pop.) A practica ocupaţia de codoş. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. codoşesc, imperf. 3. sg. codoşea; conj. prez. 3 să codoşească.
codoşle (pop.) Ocupaţia codoşului; proxenetism, s.f, g.-d. art. codoşia, g.-d. art. codoşiei, pl. codoşii, codrean,-ă (rar) I. adj. Referitor la codru. II. s.m. şi f. Pădurean. adj., s.m. şi f, pl. codrgni,-e. codrgsc,-ească (rar) Codrean, adj., pl. codrgşti. CodrQŞ Gen de păsări migratoare mici, cântătoare, cu penajul cenuşiu-roşiatic şi coada lungă, s.m., pl. codroşi. codru 1. Pădure mare şi bătrână. ICa în ~ = fără a-i păsa de nimic. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc. s.m., art. cadrul, pl. codri, art. codrii, codruleţ Diminutiv al lui codru, codruţ, s.n., pl. codru-lgţe.
codruţ Codruleţ. s.m., pl. codruţi, coechipier,-ă (-pi-er) Membru al unei echipe, considerat în raport cu ceilalţi membri, s.m., pl. coechipieri; s.f, g.-d. art. coechipierei, pl. coechipiere.	,
coeducaţie (-ţi-e) Educaţie a băieţilor la un loc cu fetele, în şcoli mixte, s.f., art. coeducaţia, g.-d. art. coedu-caţiei.
coeficient (-ci-ent) 1. Element constant care multiplică
o	mărime variabilă dintr-o expresie algebrică. 2. Mărime care caracterizează o anumită proprietate a unui material sau a unei substanţe şi care rămâne constantă în condiţii determinate. 3. Raport între două mărimi, care arată câte unităţi din mărimea raportată revin la o unitate din mărimea luată ca bază. - economic, s.m., pl. coeficienţi, coempţijjne (-emp-ţi-u-) (jur.) Cumpărare reciprocă. s.f, g.-d. art. coempţiunii.
coenzimă Componentă activă şi termostatică a unei enzime; coferment. s.f, g.-d. art. coenzimei, pl. coen-zime.
coercibil,-ă (despre gaze) Care poate fi comprimat şi reţinut într-un spaţiu oarecare, adj., pl. coercibili,-e. coercitiv,-ă Care are puterea, dreptul de a constrânge. adj., pl. coercitivi,-e.
coerciţie (-ţi-e) (livr.) Constrângere, s.f, art. coerciţia, g.-d. art. coerciţiei.
coergde (jur.) Persoană care moşteneşte împreună cu alţii pe cineva, considerată în raport cu aceştia; comoş-tenitor. s.m., pl. coergzi.
coerent,-ă 1. închegat, sistematic; logic. 2. (fiz., despre unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp. [var. cohergnt,-ă adj.] adj., pl. coergnţi,-te. coergnţă 1. Legătură strânsă între părţile sau elementele unui întreg. 2. (fiz.) Proprietate a undelor de a fi coerente (2). [var. cohergnţăi./?] s.f, g.-d. art. coergnţei, pl. coergnţe.
coerar Aparat pentru recepţionarea semnalelor de telegrafie fără fir. s.n., pl. coeroare. coexista (x pron. gz) intr. A exista în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu ceva. vb. I, ind. prez. 3 coexistă.
coexistent,-ă (x pron. gz) Care există în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva, adj., pl. coexistenţi,-te.
coexistgnţă (x pron. gz) Existenţă simultană a mai multor lucruri sau fenomene. /- paşnică = principiu de politică externă între state cu orânduiri sociale diferite, conform căruia aceste state se angajează să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forţa armată, s.f, g.-d. art. coexistenţei, pl. coexistgnţe. coeziune (-zi-u-) 1. (fiz.) Forţă de atracţie care se manifestă între moleculele unui corp. 2. (fig.) Legătură internă strânsă, s.f, g.-d. art. coeziunii, pl. coeziuni.
cofă Vas mic făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut; (p. ext.) conţinutul unui astfel de vas. /(fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în ~ = a întrece pe cineva prin pricepere, prirt viclenie. A ploua cu ~a (sau ca din ~) = a ploua torenţial, s.f, g.-d. art. cpfei, pl. cofe.
cofăigi (reg.) Cofiţă, s.n., pl. cofăiele.
cofăigş (reg.) Cofiţă, s.n., pl. cofâigşe.
cofei (reg.) Cofă mai joasă şi mai largă, s.n., pl. cofeie.
cofeină/cafeină Alcaloid extras din cafea sau din ceai,
folosit ca tonic al sistemului nervos, s.f, g.-d. art.
cofeinei/cafemei.
coferdam (nav.) Comportament etanş în corpul unei nave, limitat de doi pereţi transversali, folosit pentru a izola tancurile de combustibil sau lubrifianţi de magaziile de mărfuri sau de alte încăperi, s.n., pl. ceferda-muri.
cofermgnt Coenzimă. s.m., pl. cofermgnţi. cofetar Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. s.m., pl. cofetari.
cofetăreasă Femeie care face sau vinde produse de cofetărie, s.f, g.-d. art. cofetărgsei, pl. cofetărgse. cofetărie1 Local unde se produc, se vând şi se consumă dulciuri (prăjituri, îngheţată etc.). s.f, art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei, pl. cofetării, art. cofetăriile. cofetărie2 Meseria cofetarului, s.f, art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei, cofgturi Dulciuri, s.n. pl.
coffee-break (cofibrec) (angl.) Pauză de cafea. s.n.,pl. CQffee-breakuri.
cofinanţa tr. A finanţa împreună cu cel puţin o altă persoană o activitate, o lucrare etc. vb. I, ind. prez. 3 cofl-nanţează.
cofinanţa re Faptul de a cofinanţa. s.f, g.-d. art. cofi-nanţgrii, pl. cofmanţări.
cofiţă Diminutiv al lui cofă; cofăiei, cofăieş. s.f, g.-d. art. cofiţei, pl. cofiţe.
cofleşi refl. (pop., despre fructe) A se muia, a se fleşcăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cofleşgşte, imperf 3 sg. se cof-leşea; conj. prez. 3 să se cofleşească. cofochirurgie (med.) Chirurgie pentru înlăturarea surdităţii. s.f. art. cofochirurgia, g.-d. art. cofochirurgiei. cofgză (med.) Anacuzie. s.f, g.-d. art. cofazei, cofrg tr. A turna un material de construcţie fluid într-un cofraj. vb. /, ind. prez. 3 cofrează. cofrâj Tipar de lemn în care se toarnă un material de construcţie în stare fluidă pentru a se întări după forma dorită, s.n., pl. cofraje.
cofrare Acţiunea de a cofra. s.f, g.-d. art. cofrfirii. cofcgt Firidă în care sunt grupate siguranţele unei instalaţii electrice, s.n., pl. cofrgte. cogeamite (pop.) Foarte mare, foarte înalt. [var. cogs: mite, gogeamite adj. invar.] adj. invar. coggmite v. cogeamite.
cognat Situaţia juridică a celui înrudit cu alţii; legături naturale, în special din partea feminină, în dreptul roman. s.m.
cognaţiyne (-ţi-u-) înrudire naturală în dreptul roman. s.f, g.-d. art. cognaţiunii.
cognitiv,-ă Referitor la cunoaştere, adj., pl. cognitivi,-e. cogngmen (lat.) Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman; (p. ext.) poreclă, supranume, s.n., pl. cognamina. cognoscibil,-ă (fii.) Care poate fi cunoscut, adj., pl. cognoscibili,-e.
cognoscibilitate (fii.) însuşirea de a putea fi cunoscut.
s.f, g.-d. art. cognoscibilitiţii.
cohalm (reg.) Câmp, ogor. s.n., pl. cohglmuri.
coherent,-ă v. coerent. coherenţă v. coerenţă.
245
colat
cohlge Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală în jurul columelei. s.f., art. coh-Igea, g.-d. art. cohlgei.
COhQrtă 1. (la romani) Unitate de infanterie. 2. (fig.) Mulţime, ceată, s.f, g.-d. art. cohertei, pl. cohQrte. coi (pop.) Testicul, s.n., pl. coaie, coif Acoperământ de metal pentru protecţia capului, purtat, în trecut, de ostaşi. //Caschetă de hârtie cu care se joacă copiii, purtată (ocazional) pentru a proteja capul de soare, s.n., pl. caifuri.
coincide intr. 1. A se petrece în acelaşi timp. 2. A fi identic, a se potrivi; a se suprapune perfect, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. coincid; conj. prez. 3 să coincidă; ger. coinciz|nd; part. coincis.
coincident,-ă (rar) Care coincide, adj., pl. coinci-dgnţi.-te.
coincidenţă Faptul de a coincide; potrivire a unor evenimente, fapte etc. s.f, g.-d. art. coincidenţei, pl. coincidenţe.
c0inculpat,-ă Inculpat împreună cu alţii în aceeaşi infracţiune penală, s.m., pl. coinculpaţi; s.f, g.-d. art. coinculpatei, pl. coinculpate.
coinstigator,-oare Instigator împreună cu alţii, s.m., pl. coinstigateri; s.f, g.-d. art. coinstigatoarei, pl. coin-stigatoare.
cointeresa tr. A face pe cineva să fie interesat într-o acţiune împreună cu alţii; a stimula interesul cuiva (prin recompensă materială), vb. I, ind. prez. 3 cointeresează, cointeresare Acţiunea de a cointeresa, s.f, g.-d. art. cointeresării, pl. cointeresări.
coiot Mamifer carnivor din America, asemănător cu şacalul sau cu lupul. s.m.. pl. coioţi. coit împreunare sexuală, s.n., pl. coituri. cojeală Ceea ce se desprinde prin cojire. s.f, g.-d. art. cojelii, pl. cojeli.
COji 1. tr. A curăţa de coajă (fructe, legume etc.). 2. refl. (despre piele) A se descuama, a se jupui. 3. refl. (despre tencuială) A se coşcovi, a se scoroji, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească.
cojire Acţiunea de a (se) coji. s.f, g.-d. art. cojirii, pl. cojiri.
COjitor Instrument cu care se execută descojirea arborilor. s.n., pl. cojitoare.
cojiţă Diminutiv al lui coajă, s.f, g.-d. art. cojiţei, pl. cojiţe.
cojoacă v. cojoc.
COjogică (reg.) Mică pasăre cu coada lungă şi ţepoasă, cu ciocul puţin curbat, s.f., g.-d. art. cojoaicei, pl. cojoaice.
cojoc Haină ţărănească din piele de oaie prelucrată cu lână cu tot. /Iarnă cu şapte ~oace = iarnă foarte grea. A scutura (cuiva) ~ul sau a i se face (cuiva) pielea ~ = a bate sau a fi bătut (zdravăn). A-şi teme ~ul = a evita cu prudenţă riscurile. [var. (reg.) cojoacă s.f.\ s.n., pl. cojoace.
cojocar Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. s.m., pl. cojocari.
cojocăreasă 1. Femeie care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. 2. Nevastă de cojocar, s.f, g.-d. art. cojo-cărşsei, pl. cojocărese.
cojocărgsc,-ească (rar) De cojocar, adj., pl. cojocă-rşşti.
cojocărje1 Meseria cojocarului, s.f, g.-d. art. cojocă-
cojocărie2 Atelier unde se confecţionează (sau prăvălie unde se vând) cojoace, căciuli, etc, s.f, g.-d. art. cojocârjei, pl. cojocării, art. cojocăriile.
COjocgl Diminutiv al lui cojoc; pieptar, s.n., pl. cojo-
col (anat.) Partea mai îngustă a unui organ sau a unui os. s.n.,pl. coluri.
cela1 Arbore din Africa occidentală, ale cărui fructe, de forma unor nuci, conţin substanţe stimulante, s.m., pl. cala. caia2 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola1; coca-cola. 2. Sticlă, pahar etc. cu cola2 (1). s.f, g.-d. art. CQlei, pl. cala.
cola3 (rar) 1. tr. şi refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. refl. A trăi în concubinaj. 3. refl. (despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. vb. I, ind. prez. 3 colează. colabora intr. 1. A participa la o acţiune făcută în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere, vb. I, ind. prez. 3 colaborează, colaborare Acţiunea de a colabora. t!n~{cu...) = împreună (cu...), s.f., g.-d. art. colaborării,pl. colaborări. Colaboratar,-oare Persoană care colaborează (la o acţiune, la o publicaţie). //Persoana care lucrează într-o instituţie fără a fi salariatul ei permanent, s.m., pl. colaboratori; s.f, g.-d. art. colaboratoarei, pl. colaboratoare, colaboraţionism (-ţi-o-) Colaborare cu duşmanii sau cu ocupanţii ţării sale; trădare de patrie, s.n. colaboraţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al colaboraţionismului. adj., s.m. şi f, pl. colaboraţionişti,-ste. colac 1. Pâine împletită în formă de inel. IA se face ~ = a se aşeza cu corpul încolăcit. ~ peste pupăză — se zice când la un necaz se mai adaugă alt necaz. A umbla după
-	calzi = a umbla după lucruri plăcute, venite de-a gata. ~ domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc., de formă inelară. ~ de salvare. 3. împrejmuire de lemn sau de piatră la o fântână. 4. Rotocol de fum (de ţigară), s.m., pl. colaci. colagen1 (biol.) Proteină care se găseşte în ţesutul conjunctiv, osos şi cartilaginos, care prin fierbere se transformă în gelatină, s.n.
colagen,-ă2 (despre substanţe) Care prin fierbere se transformă în gelatină, adj., pl. colageni,-e. colagenoză Afecţiune caracterizată prin proliferarea celulelor şi fibrelor colagene din ţesutul conjunctiv al pielii, s.f, g.-d. art. colagenozei. colagog1 (med., despre substanţe) Aliment sau medicament care stimulează secreţia biliară, s.n. colagog,-ă2 Care favorizează evacuarea bilei în intestin. adj.,pl. colagogi,-ge.
colaj Procedeu artistic care constă în realizarea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente diferite, s.n., pl. colaje.
colan l. Salbă, şirag purtat la gât ca podoabă. //Colier cu decoraţii purtat la gât. 2. Cingătoare împodobită, purtată mai ales de femei, s.n., pl. colane. colant1 Dres (1). s.m., pl. colanţi. colant2,-ă (despre îmbrăcăminte) Strâns lipit de corp. adj., pl. colanţi,-te.
colaps/colaps Stare patologică care se manifestă prin pierderea bruscă a vitalităţii, scăderea bruscă a tensiunii arteriale etc., din cauza unei insuficienţe circulatorii periferice. s.n., pl. CQlapsuri/colapsuri. colapsoterapje (med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân, pentru a-1 pune în stare de repaus, s.f., art. colapsoterapia, g.-d. art. colapsoterapiei.
col a re Acţiunea de a (se) cola3, s.f., g.-d. art. colării, pl. colări.
colargal (farm.) Soluţie apoasă care conţine argint şi care se foloseşte ca antiseptic, s.n. colastră v. coraslă. colastru v. coraslă.
colat,-ă 1. Care este combinat sau asortat. 2. Care trăieşte în concubinaj. 3. (despre îmbrăcăminte) Care este lipit de corp. adf, pl. colaţi,-te.
colateral
246
colateral,-ă Lăturalnic; secundar, /(jur.) Rudenie - = rudenie între fraţi şi surori şi între descendenţii acestora. adj., pl. colaterali,-e.
colaterală Navă laterală a unei biserici, s.f., g.-d. art. colateralei, pl. colaterale.
colaţiona (-ţi-o-) tr. A confrunta copia unui text cu originalul. HA compara între ele manuscrise şi ediţii pentru a stabili variantele, vb. /, ind. prez. 3 colaţionează. colaţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a colaţiona. s.f, g.-d. art. colaţionării, pl. colaţionări, colaţiune (-ţi-u-) (livr.) 1. Colaţionare. //Date dintr-o fişă de bibliotecă. 2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. Gustare, s.f, g.-d. art. colaţiunii, pl: colaţiuni.
colăcar (pop.) Persoană care rosteşte oraţiile la nuntă. [var. colăcer s./w.j s.m., pl. colăcari. colăcărj intr. (pop.) A rosti oraţia la nuntă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 să colăcărească.
colăcărje (pop.) Oraţie de nuntă, s.f, art. colăcăria, g.-d. art. colăcăriei, pl. colăcării, art. colăcăriile.,, colăcel 1. Diminutiv al lui colac; colac mic. 2. (bot., reg.) Pelargonie. s.m., pl. colăcei, art. colăceii. colăcer v. colăcar.
colăcj tr. (reg.) 1. A peţi. 2. A aduce undeva pe un străin (nepoftit) care se stabileşte apoi acolo. 3. A sfătui pe cineva (să facă ceva rău), vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. colăcesc, imperf. 3 sg. colăcea; conj. prez. 3 să colă-cească.
colărez (pop., mai ales la pl.) Bucăţele de cocă care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri, s.m., pl. colă-rezi.
colb (reg.) Praf. /A bate (pe cineva) să-i meargă (sau
de-i merge) ~ul = a bate (tare) pe cineva. s.n.,pl. colburi.
colbăi tr. şi refl. (reg.) A (se) prăfui. [var. colbui vb.]
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. col-
băia; conj. prez. 3 să colbăiască.
colbăraie (reg.) Prăfaraie. s.f., art. colbăraia, g.-d. art.
colbărăii.
colbăiie (reg.) Prăfărie. s.f, art. colbăria, g.-d. art. col-băriei.
colbertism Sistem economic care se bazează pe pro-tecţionismul temporar al producţiei naţionale, s.n. colbul v. colbăi.
colburos,-oasă (reg.) Prăfuit, adf, pl. colburQşi,-oase. coicăj intr. 1. (despre oameni) A umbla de colo până colo în număr mare. //(despre locuri) A fi plin de oameni sau de animale. 2. (reg.) A clocoti, a vui. vb. IV, ind. prez. 3 calcăie, imperf. 3 sg. colcăia; conj. prez 3 să colcăie.
colcăială Zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. s.f., g.-d. art. colcăielii.
colceac/colceag (înv.) Gheată care se încheia cu copci, s.n./s.m., pl. colceacuri/colcegi. colchicină Substanţă toxică care se extrage din brânduşa de toamnă şi se foloseşte ca analgezic şi în tratamentul cancerului, s.f, g.-d. art. colchicinei. colcot v. clocot, colcoti v. clocoti.
colcotos,-oasă (rar) Clocotitor, adj., pl. colcotaşi,-oase.
colea/colea (pop.) 1. (Pe) aici, (pe) aproape, alături. Hei (şi) - sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. ~ şi - = rar, puţin; pe ici pe colo. Ba ici, ba ~ = în toate părţile, pretutindeni. De - până ~ = încoace şi încolo. Mai ~ de... = ceva mai departe de... 2. (temporal) Atunci, în timpul când... /Când ~, se spune pentru a pregăti pe ascultător că urmează ceva neaşteptat. 3. Cu adevărat, într-adevăr. /Ştii - - zdravăn; aşa cum trebuie, adv.
coleaşă (reg.) Mămăligă. //Fiertură de mălai sau de faină; terci, s.f, g.-d. art. coleaşa, g.-d. art. coleşei, pl. coleşe.
colecist (anat.) Veziculă biliară, s.n., pl. colecisturi. colecistită Inflamaţie a veziculei biliare, s.f, g.-d. art. colecistitei, pl. colecistite.
colecistectomie (med.) Extirpare chirurgicală a veziculei biliare, s.f, art. colecistectomia, g.-d. art. colecis-tectomiei, pl. colecistectomn, art. colecistectomiile. colecistografie Radiografie a veziculei biliare după introducerea în organism a unei substanţe de contrast. s.f.. art. colecistografia, g.-d. art. colecistografiei, pl. colecistografii, art. cofecistografiile. colecistopatie (med.) Denumire generică pentru bolile căilor biliare, s.f, art. colecistopatia, g.-d. art. colecis-topatiei, pl. colecistopatíi, art. colecistopatnle. colecta tr. 1. A aduna, a strânge şi a depozita la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (despre abcese sau răni) A face puroi, a coace. 3. A strânge în mod organizat de la producători diferite produse, vb. I, ind. prez. 3 colectează.
colectare Acţiunea de a colecta, s.f, g.-d. art. colectării, pl. colectări.
colectazle (med.) Dilatare a colonului, s.f, art. colecta-zia, g.-d. art. colectaziei, pl. colectazü, art. colectaznle. colectă Acţiunea de a aduna bani sau obiecte prin contribuţie benevolă (în scopul ajutorării cuiva), s.f, g.-d. art. colectei, pl. colecte.
colectiv1 Grup organizat de persoane care participă la realizarea unor acţiuni profesionale; echipă. //(p. gener.) Grup de persoane, s.n., pl. colective. colectiv2,-ă 1. Care rezultă din acţiunea mai multor persoane. 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, public. /Substantiv ~ = substantiv cu formă de singular care denumeşte o pluralitate de obiecte identice. Sufix ~ = sufix care dă unui substantiv valoare de colectiv, adj., pl. colectivi,-e.
colectivă (înv.) Cooperativă Agricolă de Producţie, s.f, g.-d. art. colectivei, pl. colective, colectivism Tip de organizare socială în care interesele individuale sunt subordonate celor ale colectivităţii sociale, s.n.
colectivist,-ă (înv.) (Membru) al unei colective, //(adj.) Ţăran ~. adj., s.m. şi f, pl. colectivişti,-ste. colectivitate Grup de oameni care trăiesc şi muncesc împreună; (p. ext.) societate, s.f., g.-d. art. colectivităţii, pl. colectivităţi.
colectiviza tr. (înv.) A trece în proprietate colectivă. . I, ind. prez. 3 colectivizează, colectivizare (înv.) Acţiunea de a colectiviza, s.f., g.-d. art. colectivizării, pl. colectivizări. colectQr1 1. Vas, încăpere pentru colectarea lichidelor sau a gazelor.2. Organ al rotorului unei maşini electrice, care comută legăturile dintre înfăşurarea rotorului şi circuitul exterior, s.n., pl. colectoare. colector2,-oare I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) în care se adună, se colectează gaze sau lichide. II. s.m. şi f. Persoană care colectează mărfuri, produse etc.; achizitor. adj., s.m. şi f, pl. colectori,-oare. colectură Oficiu de colectare a cărţilor pentru biblioteci. //(înv.) Agenţie de vânzare a biletelor pentru loterie. s.f, g.-d. art. colecturii, pl. colectări, colecţie (-ţi-e) 1. Obiecte de acelaşi fel, cu valoare ştiinţifică sau documentară, adunate şi sistematizate. 2. Culegere de opere literare, ştiinţifice etc. //Totalitatea numerelor apărute din aceeaşi publicaţie. 3. Puroi colectat într-un ţesut bolnav.[var. (înv.) colecţiune s.f] s.f, art. colgcţia, g.-d. art. colecţiei, pl. colecţii, art. colecţiile, colecţiona (-ţi-o-) tr. A aduna obiecte pentru a face o colecţie, vb. I, ind. prez. 3 colecţionează.
247
colin
colecţionar,-ă (-ţi-o-) Persoană care face sau are o colecţie, s.m., pl. colecţionari; s.f., g.-d. art. colecţionarei, pl. colecţionare.
colecţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a colecţiona, s.f, g.-d. art. colecţionării, pl. colecţionări, colecţiune v. colecţie.
coledoc (anat.) Canal prin care fierea se varsă în duoden. //(adj.) Canal s.n., pl. coledocuri. coledocită (med.) Inflamaţie a canalului coledoc, s.f, g.-d. art. coledocitei.
coleg,-ă Persoană care învaţă sau munceşte împreună cu altele în acelaşi loc, considerată în raport cu acestea. s.m., pl. colggi; s.f, g.-d. art. colegei, pl. colege. colegaţar,-ă Fiecare dintre persoanele care moştenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalţi moştenitori, s.m.. pl. colegatari; s.f., g.-d. art. colegatarei, pl. colegatare.
colegial,-ă (-gi-al) De coleg; camaraderesc, tovărăşesc. adf, pl. colegiali,-e.
colegialitate (-gi-a-) 1. Atitudine, sentiment de bun coleg. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizaţii este exercitată de mai multe persoane, care iau hotărâri împreună, s.f, g.-d. art. colegialităţii. COlegian (-gi-an) (înv.) Elev al unui colegiu (2). s.m., pl. colegieni.
colegiu 1. Organ de conducere colectivă în anumite organe ale administraţiei de stat, instituţii, întreprinderi etc. ~ director. 2. Instituţie de învăţământ mediu sau superior (cu internat). 3. Asociaţie de persoane cu aceeaşi profesie sau cu aceleaşi demnităţi. ~ de cardinali.
4.	Organizaţie de liber-profesionişti. ~ de avocaţi. ~ de medici. 5. (în Roma antică) Grup de cel puţin trei persoane, însărcinat cu o funcţie publică. 6. (în unele state) Categorie electorală stabilită după avere sau ocupaţie.
7.	~ de redacţie (sau redacţional) = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii. ~ editorial = organ consultativ pe lângă conducerea unei edituri, s.n., art. colegiul, pl. colegii, art. colegiile, colejre Operaţie de îndepărtare a părului de pe pieile unor animale prin aplicarea unei substanţe depilatoare. s.f., g.-d. art. coleirii.
colembelă (la pl.) Ordin de insecte primitive, fără aripi, care se deplasează prin salturi, cu ajutorul unor apendici abdominali; (la sg.) insectă din acest ordin, s.f, g.-d. art. colembolei, pl. colembale. colemie (med.) Creşterea cantităţii de bilirubină sau a altor compuşi ai bilei în sânge; trecere a bilei în sânge. s.f, art. colemia, g.-d. art. colemiei. colenchim Ţesut de susţinere elastic, existent la plantele în curs de creştere, format din celule fusiforme, cu membranele celulozice îngroşate, s.n. coleoptgr (la pl.) Ordin de insecte cu patru aripi, cele două superioare având rol de protecţie pentru celelalte două, care servesc la zbor; (la sg.) insectă din acest ordin. s.n.,pl. coleoptere.
coleoptil Prima frunză, în formă de teacă, care înveleşte muguraşul embrionului la graminee. s.n., pl. cole-optile.
coleoriză (-le-o-) (bot.) Ţesut membrános, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate. s.f., g.-d. art. coleorizei, pl. coleorize.
coleretă Guleraş rotund, încreţit sau plisat. s.f, g.-d. art. coleretei, pl. colerete.
colergtic1 Medicament care stimulează secreţia biliară a ficatului, s.n., pl. colergtice.
Coleretic2,-ă (despre medicamente, substanţe) Care stimulează secreţia biliară a ficatului. adj.,pl. coleretici,-ce.-colergză (biol.) Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice, s.f, g.-d. art. colerezei.
coleric,-ă (Persoană) care are dese izbucniri de mânie; impulsiv, iute. adj., s.m. şi f., colerici,-ce. colestermă Colesterol, s.f., g.-d. art. colesterinei. colesterol Substanţă importantă în metabolismul celulelor, care se găseşte în bilă, sânge etc.; colesterină. s.m. colet1 l. (bot.) Zonă de trecere între rădăcină şi baza tulpinii. 2. (anat.) Linie de separaţie între rădăcina unui dinte şi coroana sa. s.n., pl. colete. colet2 Pachet expediat (de obicei) prin poştă, s.n., pl. colete.
coletărie Serviciu sau mijloc de transportat colete2. s.f, art. coletăria, g.-d. art. coletăriei, pl. coletării, art. cofetăriile.
colet-capcană Colet2 expediat prin poştă, conţinând o substanţă explozivă sau otrăvitoare, care devine activă la deschiderea pachetului, s.n., pl. colete-capcană. colhoz Formă de cooperativă agricolă de producţie în fosta URSS. s.n., pl. colhozuri, colhoznic,-ă (Membru) al unui colhoz, adj., s.m. şi f.. pl. colhoznici,-ce.
colibacN Bacii care se găseşte în intestine, s.m., pl. colibadli.
colibaciloză Infecţie provocată de colibacili. s.f, g.-d. art. colibacilazei, pl. colibacilQze. colibaş (rar) 1. (înv., la pl.) Categorie de ţărani dependenţi, din secolul al XVII-lea, din Ţara Românească; (la sg.) ţăran din această categorie. 2. Locuitor al unei colibe, s.m., pl. colibaşi.
colibă 1. Casă mică, sărăcăcioasă. 2. Adăpost provizoriu pentru păstori, paznici de câmp etc. s.f, g.-d. art. colibei, pl. colibe.
colibri Nume dat unor specii de păsări foarte mici din America tropicală, care se hrănesc cu nectarul florilor. s.m., art. colibriul, pl. colibri, art. colibrii, colic,-ă Referitor la colon, adj., pl. colici,-ce. colică Durere abdominală puternică, s.f, g.-d. art. calicii, pl. colici. coHe v. colilie.
colier (-li-er) 1. Şirag, salbă de pietre scumpe, de mărgele etc. care se poartă la gât. 2. (tehn.) Element metalic de forma unui inel care uneşte piese componente ale unor ansambluri sau subansambluri. 3. (fig.) Brâu, cerc. s.n.,pl. coliere.
coligare 1. (log.) Acţiunea de a sintetiza mai multe observaţii. 2. (chim.) Formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi, s.f, g.-d. art. coligării, pl. coli-gări.
coligativ,-ă (fiz.) Care depinde de numărul şi de natura moleculelor substanţei, adj., pl. coligativi,-e. colilie Numele mai multor specii de plante erbacee cu tulpini subţiri, înalte, cu peri albi în vârful seminţelor. IAIb-~ = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (pop.) A-i fi (cuiva) calea în - = a avea un drum frumos, plăcut, [var. (pop.) colie s.f] s.f, art. colilia, g.-d. art. coliliei, pl. colilii, art. coliliile. COliliu,-ie Alb (ca colilia), adj., pl. colilii, colima intr. (fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. //A viza o anumită direcţie, vb. /, ind. prez. 3 colimează. colimgre Acţiunea de a colima, s.f., g.-d. art. colimării. colimator 1. Instrument optic pentru determinarea (aproximativă) a unei direcţii. 2. Dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. A lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta pe nedrept (pe cineva), s.n., pl. colimatoare, colimaţie (-ţi-e) Reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenţe între axa lor optică şi cea de vizare. s.f, art. colimaţia, g.-d. art. colimaţiei. colin (reg.) Cracă sau ramificaţie a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină, s.m., pl. colini.
colinar
248
colinar,-ă Cu coline1, adj., pl. colinari,-e. colină1 Deal mic. s.f., g.-d. art. colinei, pl. coline. colină2 Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecţiunilor hepatice, s.f, g.-d. art. colinei, pl. coline.
colind1 1. Obiceiul de a colinda. 2. Umblet din loc în loc întrerupt de popasuri, s.n.
C0lind2/C0Hndă Cântec tradiţional cântat cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou. s.nJs.f, pl. colinde.
colinda 1. intr. A umbla din casă în casă cântând colinde în seara de Crăciun şi de Anul Nou. 2. tr. A umbla dintr-un loc în altul; a peregrina. Iltr. A străbate, a cutreiera un drum. vb. /, ind. prez. 3 colindă, colindare Acţiunea de a colinda, s.f, g.-d. art. colin-dării, pl. colindări.
colindat Faptul de a colinda. 1. Mersul cu colindul2. 2. Colind1 (2). s.n. colindă v. colind2.
colindător,-oare Persoană care umblă cu colindatul. s.m., pl. colindătQri; s.f, g.-d. art. colindătoarei, pl. colindătoare.	'	!
colindeţ (pop.) Colăcel care se dă în dar colindătorilor. s.n., pl. colindgţe. colinear,-ă v. coliniar.
colinergic,-ă Care se referă la o acţiune stimulantă, activată sau transmisă cu ajutorul colinei2, adj., pl. coli-nergici,-ce.
colinesterază Enzimă care distruge acetilcolina prin hidroliză. s.f, g.-d. art. colinesterazei. coliniar,-ă (-ni-ar) (mat., despre puncte) Situat pe aceeaşi dreaptă, [var. colinear,-ă adf] adf, pl. coliniari,-e. coliniaritate (-ni-a) (mat.) Calitatea mai multor puncte de a fi coliniare. s.f, g.-d. art. coliniarităţii. colir Medicament întrebuinţat în tratamentul unor afecţiuni ale ochilor, s.n.
colită Inflamaţie acută sau cronică a colonului4, s.f, g.-d. art. colitei, pl. colite.
coliţă 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită şi fâlţuită înainte de a fi broşată sau legată. 2. Coală mică de hârtie pe care sunt tipărite mărci poştale şi pe care se găseşte o inscripţie care indică ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă, s.f, g.-d. art. coliţei, pl. coliţe. colivar1 1. (peior.) Persoană care merge la toate înmormântările şi parastasele pentru a mânca colivă; (fig.) persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări, s.m., pl. coli-vgri.
colivar2 Obiect pe care se aşază coliva, s.n., pl. coli-vare.
colivă Grâu fiert amestecat cu zahăr şi nuci pisate, care se împarte ca pomană la înmormântări şi la parastase. s.f, g.-d. art. colivei, pl. colive, colivie 1. Cuşcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ţinute păsările. 2. Construcţie de metal, acţionată mecanic, care serveşte la transportarea persoanelor şi materialelor în puţurile unei mine. s.f, art. colivia, g.-d. art. coliviei, pl. colivii, art. coliviile, colivioară Diminutiv al lui colivie, s'f, g.-d. art. coli-vioşrei, pl. coliviogre. coljzie v. coliziune.
coliziune (-zi-u-) 1. Ciocnire violentă între două corpuri; izbire, lovire. 2. Ceartă, dispută. 3. - omonimică = fenomen lingvistic prin care cuvinte diferite ajung omonime. \yar. (înv.) colizie s.f] s.f, g.-d. art. coliziunii, pl. coliziuni.
colllgatum (lat.) Volum alcătuit din două sau mai multe
lucrări diferite legate între ele. s.n.
colmatâ tr. A produce o colmatare. vb. I, ind. prez. 3
colmateazâ.
colmatare 1. Depunere de aluviuni în bazinul unei ape.
2.	Lucrare de îmbunătăţiri funciare prin depunerea dirijată a materialului aluvionar, pentru ridicarea terenurilor joase, inundabile. 3. (tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 4. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe supafaţa frontală a capetelor magnetice. s.f, g.-d. art. colmatării, pl. colmatfiri. calnă (reg.) Colibă. //Construcţie (primitivă) care serveşte, într-o gospodărie ţărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor, s.f., g.-d. art. cfilnei, pl. calne. colnic 1. Colină. 2. Drum îngust care trece peste un deal sau prin pădure. 3. Loc mic într-o pădure, lipsit de arbori; luminiş, s.n., pl. colnice.
colnicgl (pop.) Diminutiv al lui colnic, s.n., pl. colnicele.
colniţă1 (reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite construit din nuiele şi acoperit cu paie; şură. s.f, g.-d. art. Cfllniţei, pl. colniţe.
colnjţă2 (pop.) Deluşor. s.f., g.-d. art. colniţei, pl. colniţe.
colo (pop.) Acolo. IDe ~ (până) ~ = dintr-un loc într-altul, încoace şi încolo. (Pe) ici, pe - sau ~ şi ~ colo = din loc în loc. Pe -..., pe dincolo = într-o parte..., într-alta. Cât ~ = la oarecare depărtare. Când - = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate. A se vedea (sau a se cunoaşte) cât de ~ = a se vedea (sau a se cunoaşte) de departe, a fi foarte evident. Ia te uită ~l = i-auzi! de unde până unde? adv.
coloană 1. Stâlp cilindric de piatră, marmură, lem etc., care susţine o parte dintr-un edificiu. 2. (anat.) ~ vertebrală = totalitatea vertebrelor care formează axul scheletului; şira spinării. 3. (fiz.) Fluid închis într-un tub sau ţâşnind cu putere dintr-o conductă ori dintr-un rezervor.
-	de mercur 4. Fiecare dintre secţiunile verticale în care este împărţită o pagină tipărită; conţinutul acesteia. IA pune (pe cineva) pe două ~ = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului şi originalul folosit de acesta. 5. Nume dat unor aparate în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală, de metal, de sticlă etc. care conţine materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Şir de cifre aşezate unele sub altele; rubrică într-un tabel, într-un formular etc. 7. (şi în sintagma ~ de marş) Grup de oameni sau de vehicule care se deplasează în şiruri în aceeaşi direcţie; convoi. 8. (cin.) ~ sonoră = totalitatea sunetelor care însoţesc imaginile filmului. 9. (fig.) ~ a IV-a = duşmanii din interior, s.f, g.-d. art. coloanei, pl. coloane, coloare v. culoare.
colocatar,-ă Persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu alte persoane străine de familia sa. s.m., pl. colocatari; s.f, g.-d. art. colocatarei, pl. colocatare, colocazie (-zi-e) Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cultivată la noi ca plantă de interior, s.f, art. colocazia,
g.-d. art. colocaziei, pl. colocazii, art. colocaziile. colocvial,-ă (-vi-al) Care aparţine conversaţiei (familiare). adj., pl. colocviali,-e.
colocviu Convorbire, discuţie pe o temă dată. //Formă de examinare a cunoştinţelor studenţilor, care constă în discuţii, lucrări practice etc. //Simpozion, s.n., art. colocviul, pl. colgcvii, art. colocviile, coladiu Soluţie de nitroceluloză, folosită în medicină şi în tehnică, s.n., art. colediul. colofan (livr.) Notă finală a unei cărţi, care completează cele spuse în titlu, s.n., pl. colofoane. colofaniu Răşină folosită în industria hârtiei, a lacurilor etc. s.n., art. colofeniul.
cologarjtm Logaritmul inversului unui număr, s.m., pl. cologaritmi.
249
colposcop
colografie Procedeu de tipărire la care clişeul impri-mabil este preparat pe o placă de sticlă, s.f., art. colo-grafia, g.-d. art. colografiei.
coloid,-ă I. adf (chim., despre substanţe) Ale cărei particule se află în stare de dispersie şi nu difuzează prin membrane. II. s.m. Substanţă cu proprietăţi coloide. adj., s.m., pl. coloizi,-de.
C0l0idgl,-ă (chim.) Care are aspectul şi proprietăţile unui coloid. /Stare - = stare de diviziune a materiei, în care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse între aceea a moleculelor şi aceea a suspensiilor, adf, pl. coloidali,-e.
colombină Personaj feminin din comedia bufă italiană, care purta, ca şi arlechinul, costum pestriţ, s.f, g.-d. art. colombinei, pl. colonbine. colfin1 1. (în Imperiul Roman şi în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol. 2. (înv.) Colonist. s.m., pl. colani.
colon2 Parte sau diviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică, s.m., pl. coloni. colfin3 Monedă în Costa Rica şi în Salvador, s.m., pl. colcmi.
colon4 Porţiunea finală a intestinului gros. s.n., pl. colfinuri.
colonadă Ansamblu format din mai multe şiruri de coloane, s.f, g.-d. art. colonadei, pl. colonade, colonat (în Imperiul Roman şi în Evul Mediu în Europa) Formă de relaţii sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl lucrau şi pentru care plăteau proprietarilor dijmă. s.n. coloncifră Numărul de ordine al unei cărţi sau al unei reviste, plasat în partea de jos sau de sus a paginii, s.f,
g.-d. art. colonrifrei, pl. coloncifre. colonel1 Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general, s.m., pl. colonei.
colonel2 Corp de literă de şapte puncte tipografice, s.n. colonelă (înv., rar) Coloneleasă. s.f, g.-d. art. colonelei, pl. colonele.
coloneleasă (fam.) Soţie de colonel, s.f, g.-d. art. colonelesei, pl. colonelese.
colonetă (înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică şi subţire folosită în construcţia galeriilor, s.f., g.-d. art. colonetei, pl. colonete.
colonial,-ă (-ni-al) Referitor la colonii, provenind din colonii. /Putere ~ = stat care are colonii. Politică ~ = colonialism. Război ~ = război dus de un stat pentru cucerirea de noi colonii sau pentru menţinerea coloniilor cucerite anterior, adj., pl. coloniali,-e. coloniale (-ni-a-) (înv.) Articole alimentare de băcănie (ceai, cafea etc.) provenite din ţări exotice, s.f. pl. colonialism (-ni-a-) Politică a unor state de cucerire de colonii sau de menţinere a coloniilor, s.n. colonialist,-ă (-ni-a-) (Adept) al colonialismului, adj., s.m. şi f., pl. colonialişti,-ste.
colonie1 1. (în Antichitate) Oraş sau cetate întemeiată de greci sau de romani pe teritorii străine în scop comercial, militar etc. 2. Teritoriu sau stat aflat sub dominaţie străină. 3. Grup de persoane de aceeaşi naţionalitate aşezate într-o ţară sau într-un oraş străin. 4. Grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneară sau climaterică. 5. Grup de animale sau de păsări din aceeaşi specie care trăiesc în comun, s.f, art. colonia, g.-d. art. coloniei, pl. colonii, art. coloniile. colfinie2 (-ni-e) (şi în sintagma apă de ~) Lichid parfumat, pe bază de alcool, folosit în cosmetică, s.f, art. colonia, g.-d. art. colfiniei, pl. colinii, art. coloniile, colonist,-ă Persoană care s-a stabilit într-o colonie1 (2). s.m., pl, colonişti; s.f, g.-d. art. colonistei, pl. coloniste. coloniza tr. l.A popula o regiune sau o ţară cu oameni aduşi din alte regiuni sau din alte ţări. 2. A transforma în
colonie1 un teritoriu sau o ţară cucerită. 3. A popula regiuni slab populate (sau depopulate) din propria ţară cu oameni aduşi din alte zone. vb. I, ind. prez. 3 colonizează.
colonizare Acţiunea de a coloniza, s.f, g.-d. art. colonizării, pl. colonizări.
colonizator,-ogre (Stat, populaţie) care colonizează un teritoriu, adj., s.m. şi f., pl. colonizatori,-oare. colontitlu Rând care se tipăreşte deasupra textului fiecărei pagini de carte şi care cuprinde titlul lucrării, numele autorului etc. s.n., art. colontitlul, pl. colonti; tl uri.
colopatie (med.) Denumire generală pentru afecţiunile colonului, s.f. art. colopatia, g.-d. art. colopatiei, pl. colopatii, art. colopatjile.
colfir (despre filme, fotografii etc.) în culori, adj. invar. colora tr. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele. 2. (fig.) A da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc. vb. I, ind. prez. 3 colorează, colorant,-ă (Substanţă) care are proprietatea de a colora. adj., s.m., pl. coloranţi,-te. colorare Acţiunea de a colora; vopsire, s.f, g.-d. art. colorării, pl. colorări.
coloratură 1. Manieră de interpretare vocală caracterizată prin cadenţe, triluri etc. /Soprană de ~ = soprană care cântă în această manieră. 2. (rar) Bogăţie de culori; colorit, s.f, g.-d. art. coloraturii, pl. coloraturi, coloraţie (-ţi-e) 1. Colorit. 2. Metodă de laborator, care constă în tratarea diferitelor preparate microscopice după o fixare prealabilă cu coloranţi, s.f, art. coloraţia, g.-d. art. coloraţiei, pl. coloraţii, art. coloraţiile. colorimetric,-ă Referitor la colorimetrie. adf, pl. colo-rimgtrici,-ce.
colorimetrie 1. Măsurare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2. Determinare a caracteristicilor unei culori. s.f, art. colorimetria, g.-d. art. colorimetriei. colorimetru Aparat întrebuinţat la determinarea concentraţiei soluţiilor colorate, s.n., art. colorimgtrul, pl. colorimetre.
colorist,-ă Pictor care se distinge prin atenţia acordată culorilor tablourilor sale. s.m., pl. colorişti; s.f., g.-d. art. coloristei, pl. coloriste.
coloristic,-ă Al culorilor, de culori, adj., pl. coloiistici,-ce. coloristică Studiu al culorilor, s.f, g.-d. art. coloris-ticii.
colorit 1. Totalitatea culorilor unui obiect; culoare, coloraţie. 2. (fig., despre imaginea sau stilul operelor literare) Nuanţă expresivă, varietate, s.n., pl. colorituri, colos Om sau obiect de mărime neobişnuită, s.m., pl. coloşi.
colosal,-ă Foarte mare; uriaş, enorm, adj., pl. colosali,-e. colostru Lichid lăptos secretat de glanda mamară, câteva zile înaintea şi după naşterea copilului, s.n., art. colastrul.
col pită Inflamaţie a colului uterin. s.f, g.-d. art. colpj-tei, pl. colpite.
colporafie (med.) Sutură chirurgicală a vaginului, s.f, art. colporafia, g.-d. art. colporafiei, pl. colporafii, art. colporafiile.
colporta tr A răspândi zvonuri sau ştiri (false), vb. /, ind. prez. 3 colportează.
colportaj 1 ■ Distribuire a cărţilor, a revistelor etc. /Carte de~ = carte cu preţ redus ilustrată, care tratează la nivel de popularizare teme variate. 2. (înv.) Comerţ ambulant. s.n,, pl. colportaje.
colportar,-oare 1. Cel care răspândeşte ştiri, zvonuri (false). 2. (înv.) Negustor ambulant, s.m., pl. colportQri; s.f., g.-d. art. colportoarei, pl. colportoare, colposcfip Aparat folosit în colposcopie. s.n., pl. col-poscoape.
colposcopie
250
colposcopie Examen medical optic al vaginului şi al colului uterin cu ajutorul colposcopului. s. f., art. colpo-scopia, g.-d. art. colposcopiei, pl. colposcopii, art. colpo-scopiile.
col-roulé (ou pron. u) (fr.) Pulover cu guler înalt care se rulează, s.n., art. col-roulé-ul, pl. col-roulé-uri. colt Tip de revolver sau de pistolet, s.n., pl. colturi, coltuc 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini întregi. 2. (reg.) Pernă mică folosită drept căpătâi. //Perniţă (de ace), s.n., pl. coltuce, coltucel Diminutiv al lui coltuc, s.n., pl. coltucele. colţ1 A. 1 . Dinte al animalelor (mai rar al oamenilor), în special caninul; fragment dintr-o măsea sau dintr-un dinte rupt. /A-şi arăta ~ii = a manifesta o atitudine agresivă. A (se) lua la ~i ~ a (se) certa. A avea ~i sau un ~ = a fi obraznic. 2. Fiecare dintre vârfurile greblei, furcii etc. //Vârf ascuţit de stâncă, de gheaţă etc. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălţămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheaţă. 4. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor. B. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă de aceeaşi foiană. 2. Şuviţă de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. s.m., pl. colţi.
colţ2 1 . Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. I~ul gurii = fiecare din cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele.
2.	Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri.
3.	Extremitate, vârf. /- de pâine = coltuc. 4. Porţiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremităţile reunite ale pereţilor. /A da din ~ în ~ = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieşi dintr-o încurcătură. 5. HA pune (un copil) la~ = a pedepsi un copil aşezându-1 într-un ungher al camerei, cu faţa la perete. Loc îndepărtat, retras, refugiu. în (sau din) toate ~ = în (sau din) toate părţile, s.n., pl. colţuri.
colţan (rar) Colţ mare de stâncă; loc inaccesibil, s.m., pl colţani.
colţar1 Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi şi ascuţite, care se ataşează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheaţă sau pe buşteni, s.m., pl. colţari.
colţar2 1. Poliţă, dulăpior sau canapea aşezată în colţul unei camere. 2. (reg.) Sobă de cărămidă instalată în colţul unei camere. 3. Piesă din metal sau din lemn, cu două aripi sau laturi aşezate în unghi drept, utilizată la consolidarea şi la protejarea unor îmbinări de colţ. 4. Chenar. s.n., pl. colţare.
colţat,*ă Colţos, adj., pl. colţaţi,-te. cslţii-bibei v. colţul-babei. colţişor1 Plantă erbacee mică din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roşii, răspândită prin păduri umbroase, s.m., pl. colţişari. colţişor2 Diminutiv al lui colţ; colţuleţ. s.n., pl. colţişoare.
colţss,-oasă 1. Cu colţii puternici; colţat. 2. (fig.) Bun de gură; obraznic, arţăgos, adj., pl colţaşi,-oase. colţul-babei/coiţii-babei Plantă erbacee târâtoare, cu frunze penate, cu flori galbene şi fructe ţepoase, s.m. art. colţuleţ Colţişor, s.n., pl. colţulgţe. colţun/călţun2 (pop., înv.) Ciorap, s.m., pl. colţuni/ călţuni.
colţunaş Preparat culinar făcut din aluat tăiat în pătrate mici şi umplute cu came, brânză, marmeladă etc. s.m., pl. colţunaşi.
colţunul-pfipii/colţynii-papii Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt. s.m. art. colţurat,-ă Colţuros. adj., pl. colţuraţi,-te.
colţuros,-oasă (despre pietre, bolovani etc.) Cu multe colţuri; (fig., despre faţa oamenilor) cu trăsături proeminente; osos. adj., pl. colţuroşi,-oase. columbacă (în sintagma) Muscă ~ (şi s.f.) = insectă mică, asemănătoare cu o musculiţă, a cărei înţepătură veninoasă poate provoca moartea animalelor sau chiar a copiilor, adf, pl. columbace.
columbar Construcţie funerară prevăzută cu firide în care se păstrează urnele cu cenuşa morţilor incineraţi. s.n., pl. columbare.
columbă (înv.) Porumbiţă, s.f, g.-d. art. columbei, pl. columbe.
columbărie Crescătorie de porumbei, s.f, art. colum-băria, g.-d. art. columbăriei, pl. columbării, art. colum-băriile.
columbian,-ă (-bi-an) (Locuitor) din Columbia, adj., s.m. şi f., pl. columbigni,-e.
columbiform,-ă (despre păsări) Care se aseamănă cu porumbelul, adj., pl. columbifarmi,-e. columbiformă (la pl.) Ordin de păsări zburătoare din care fac parte porumbeii, turturelele şi guguştucii; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. columbiformei, pl. columbiforme.
columbit Mineral care conţine niobiu. s.n. columbiu (chim., rar) Niobiu. s.n., art. columbiul. columbofil,-ă I. adj. Referitor la porumbei. II. s.m. şi f. Crescător de porumbei (călători), adj., pl. columbofili,-e. columbofilie Pasiunea de a creşte porumbei (călători). s.f, g.-d. art. columbofilia, g.-d. art. columbofiliei. columbogramă Mesaj dus la destinaţie de porumbei. s.f, g.-d. ari. columbogramei, pl. columbograme. columelă 1. Axă a cochiliei melcilor. 2. (rar) Coloană funerară mică. s.f, g.-d. art. columelei, pl. columele. columnă Monument în formă de coloană izolată, ridicat spre a comemora un eveniment important, s.f, g.-d. art. columnei, pl. columne, colun (înv.) Măgar sălbatic, s.m., pl. coluni. colurie (fiziol.) Prezenţă a pigmenţilor biliari în urină. s.f, art. coluria, g.-d. art coluriei, pl. colurii, art. colu-riile.
COluvial,-ă (-vi-al) Care formează coluvii. adj., pl. co-luviali,-e.
coluviu Material detritic acumulat la baza pantelor, provenit din dezagregarea rocilor şi din deplasarea fragmentelor lor pe versanţii munţilor, s.n., art. coljiviul. coluziune (-zi-u-) (rar) înţelegere secretă între două persoane, două pătţi etc. în prejudiciul unei a treia, s.f,
g.-d. art. coluziunii, pl. coluziuni. coma (fiz.) 1. Aberaţie a sistemelor optice care constă în apariţia unei imagini în formă de cometă. 2. Aberaţie a lentilelor electronice, sub forma unei estompări spre periferia imaginii, s.f., g.-d. art. camei, comanac v. comănac2.
comanda Ir. 1. (mii.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări; a avea comanda unei unităţi militare. 2. A solicita executarea sau livrarea unui anumit produs. 3. A da în lucru la un meşteşugar un obiect.
4.	A cere de mâncare sau de băut într-un local public.
5.	A pune în funcţiune sau a opri un sistem tehnic, vb. I, ind. prez. 3 comandă.
comandament 1. Organ de conducere a unei mari unităţi militare. /- suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat în timp de război. 2. (fig.) Poruncă, regulă, normă. 3. (jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor, s.n., pl. comandamgnte. comandant Persoană care comandă o unitate militară, o navă etc. /- suprem = a) comandant al forţelor armate ale unui stat; b) comandant al forţelor unui grup de state aliate. (înv.) ~ a! pieţei = ofiţer care supraveghea activitatea dintr-o garnizoană, s.m., pl. comandanţi.
251
combinator
comandare Acţiunea de a comanda, s.f, g.-d. art. comandării.
comandat,-ă l. (despre mişcări, acţiuni) Executat printr-o comandă (3). 2. (despre camerele unei locuinţe) Care comunică între ele. //(despre apartamente) Cu camere care comunică între ele. adj.. pl. comandaţi,-te. comandatură Comandament al trupelor germane de ocupaţie, s.f, g.-d. art. comandaturii, pl. comandaturi, comandă l. Acţiunea de a comanda; ordin, poruncă.
/Metodă de~ = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale şi le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de~ = ton poruncitor. La - = a) la porunca cuiva; b) la momentul potrivit; intenţionat. 2. Conducere a unei unităţi militare. /Post de ~ = loc în care stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor. 3. Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, prestarea unui serv iciu etc. /De ~ = care este executat după indicaţiile clientului. 4. Operaţie prin care se pune în funcţiune, se opreşte sau se controlează un sistem tehnic, //(concr.) Ansamblu de aparate a căror acţiune conduce un sistem tehnic. /Post de ~ = loc unde se găsesc aparatele care acţionează un sistem tehnic.
5.	Construcţia cea mai înaltă pe de puntea superioară a navei, de unde se efectuează conducerea acesteia. //Frânghie folosită la înfăşurarea capătului unei parâme. s.f, g.-d. art. comenzii, pl. comenzi, comandjr (înv.) Comandant, s.m., pl. comandiri. comandita tr. A participa băneşte la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere faţă de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părţii de capital social investit, vb. I, ind. prez. 3 comanditează, comanditar,-ă Persoană care comanditează sau, p. ext., finanţează, s.m., pl. comanditari; s.f, g.-d. art. comanditarei, pl. comanditare.
comanditare Acţiunea de a comandita, s.f, g.-d. art. comanditarii, pl. comanditari, comanditat,-ă (Persoană, întreprindere) care se asociază la câştig şi la pierdere cu comanditarul şi răspunde nelimitat faţă de creditori pentru capitalul social, adj., s.m. şi f, pl. comanditaţi,-te.
comandită Contract de asociere în care una dintre părţi, comanditatul, răspunde cu întreaga sa avere pentru obligaţiile societăţii faţă de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limita capitalului investit de el. /Societate in ~ = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract, s.f., g.-d. art. comanditei, pl. comandite.
comando Unitate (militară) pregătită special pentru misiuni deosebite, s.n., art. comandoul, pl. comandouri, comandgr 1. Grad de ofiţer în aviaţie şi în marină, corespunzător gradului de colonel. 2. Rang în ierarhia unor decoraţii militare şi civile, s.m., pl. comandori, com&nş (Persoană) care aparţinea amerindienilor din America de Nord, ce populau sudul Podişului Preeriilor. s.m., pl. comgnşi.
comarnic 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care serveşte la uscarea şi păstrarea caşului. 3. Poliţă pe care se pune la uscat şi se păstrează caşul, s.n., pl. comarnice, comasa tr. A strânge laolaltă unităţi industriale, loturi de pământ etc.; a concentra, vb. I, ind. prez. 3 comasează, comasare Acţiunea de a comasa, s.f, g.-d. art. comasării, pl. comasări.
Comat,-ă (rar) Care are coamă bogată. /Stea ~ = cometă. adj., pl. comaţi,-te.
Comaţi (lat.) Nume dat de romani geto-dacilor de rând. s.m. pl.
comatoggn,-ă (med.) Care provoacă starea de comă. odj,,pl. comatogeni,-e.
comă1 Pierdere totală şi prelungită a cunoştinţei şi a sensibilităţii, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet etc. //(impr.) Agonie, /(arg.) De ~ - extraordinar, nemaipomenit! s.f, g.-d. art. comei, pl. come. comă2 Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz. //Semn care indică în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respiră. 2. (germ.) Virgulă, s.f, g.-d. art. comei, pl. come. comănac1 (reg.) Creangă; ramură, s.m., pl. comănaci. comănac2 1. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de călugări şi călugăriţe. 2. Acoperământ al capului, asemănător cu comănacul2 (1), purtat în trecut de bărbaţi. 3. Căciuliţă de mătase sau de stofă purtată odinioară de femei. [var. comanac s.«.] s.n., pl. comănace.
comand (înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic. 2. Bani, lucruri etc. păstrate pentru praznic, s.n., pl. comand uri.
comânda tr. (înv.) A face comândul. vb. I, ind. prez. 3 comândează.
comândare (înv.) Praznic; masă la înmormântare, s.f, g.-d. art. comândării, pl. comândări. combaină v. combină. combainer,-ă v. combiner.
combainist,-ă (înv.) Combiner. s.m., p/.combainişti; s.f, g.-d. art. combainistei, pl. combainiste. combatant,-ă 1. (Persoană) care ia parte la lupte; care aparţine unei unităţi militare de luptă. 2. (fig.) (Persoană) care militează pentru o idee, pentru un scop etc. adj., s.m. şi f, pl. combatanţi,-te.
combate 1. tr. A lupta împotriva unor idei, a unor atitudini etc. 2. tr. A lua măsuri de stăpânire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. intr. (înv.) A lupta. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. combat, l pl. combatem, 2 pl. combateţi, imperf. 3 sg. combătea; conj. prez. 3 să combată; imper. 2 sg. combate, 2 pl. combateţi; part. combătut, combatere Acţiunea de a combate, s.f., g.-d. art. combaterii, pl. combateri.
combativ,-ă Care susţine cu dârzenie un punct de vedere, o concepţie etc. adj., pl. combativi,-e. combativitate însuşirea de a fi combativ, s.f, g.-d. art. combativităţii.
combi Autoturism cu portbagajul plasat în interiorul
maşinii, la spate, //(adj.) Dacia ~. s.n.
combina 1. tr. A îmbina, a împreuna, a potrivi, //(fam.)
A plănui. 2. tr. şi refl. A (se) uni, într-o relaţie chimică,
dând naştere unei substanţe compuse, vb. /, ind. prez. 3
combină.
combinabil,-ă Care se poate combina, adj., pl. combi-nabili,-e.
combinagiu (peior.) Persoană care face diverse combinaţii (2) necinstite, s.m., pl. combinagii, art. combi-nagiii.
combinare 1. Acţiunea de a (se) combina. 2. (mat., pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr de elemente, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
3.	(chim.) Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit, s.f, g.-d. art. combinării, pl. combinări.
combinat1 Unitate economică mare, formată din mai multe fabrici între care există relaţii tehnologice, s.n., pl. combinate.
combinat2,-ă Alcătuit din mai multe elemente diferite. adj., pl. combinaţi,-te.
combinatar1 Aparat care poate realiza combinaţii între maşini, aparate şi instrumente electrice, s.n., pl. cornbi-natoare.
combinator
252
C0mbinatar2,-0are Care combină; care determină o combinaţie, adj., pl. combinatori,-oare. combinatorie (-ri-e) (în sintagma) Analiză - = capitol de calculul probabilităţilor, din care studiază aranjamentele, combinările şi permutările, adj., pl. combinatfirii. combinaţie (-ţi-e) 1. Combinare, îmbinare. 2. (fam.) Aranjament, plan. 3. Substanţă rezultată în urma unei reacţii chimice dintre două sau mai multe elemente, [var. combinaţijine s.£| s.f., art. combinaţia, g.-d. art. combinaţiei, pl. combinaţii, art. combinaţiile, combinaţiune v. combinaţie, combină 1. Maşină agricolă care execută simultan mai multe lucrări. 2. - minieră = maşină complexă care taie straturile de minereu şi evacuează materialul rezultat. ~ agricolă = maşină care execută simultan mai multe lucrări agricole. - muzicală = aparat electronic compus din casetofon, CD şi radio. [var. combaină s.f] s.f, g.-d. art. combinei, pl. combine.
combiner,-ă (rar) Muncitor calificat care manevrează o combină, [var. combaingr,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. combi-ngri; s.f, g.-d. art. combingrei, pl. combingre, combinezon 1. Obiect de lenjerie pentru femei, cáré se poartă sub rochie; furou, cămaşă. 2. îmbrăcăminte de protecţie pentru muncitori; salopetă, s.n., pl. combinezoane.
combinor Organ al fiecărui sector al unei centrale telefonice automate, folosit pentru a produce schimbări succesive în organizarea circuitelor, s.n., pl. combinoare. comburant1 Substanţă care întreţine arderea carburantului (în motorul-rachetă). s.m., pl. comburanţi. comburant2,-ă Care produce combustia; care întreţine arderea, adj., pl. comburanţi,-te. combustibil1 Material care are însuşirea de a arde, dezvoltând căldură, fiind folosit ca sursă de energie. /~ convenţional = combustibil teoretic cu putere calorică de 7.000 kcal/kg. ~ nuclear = combustibil fisionabil folosit pentru a produce energie în reactoarele chimice, s.m., pl. combustibili.
combustibil2,-ă (despre materiale) Care are proprietatea de a arde. adj., pl. combustibili,-e. combustibilitate Proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul, s.f., g.-d. art. combustibilităţii, combustie (-ti-e) Ardere, s.f, art. combustia, g.-d. art. combustiei, pl. combustii, art. combustiile, comedian,-ă (-di-an) (rar) Actor sau actriţă de comedie; comediant, //(fig.) Cel care simulează sentimente pe care nu le are; ipocrit, s.m., pl. comedigni; s.f, g.-d. art. comedignei, pl. comedigne.
comediant,-ă (-di-ant) 1. Comedian. //Actor sau actriţă de circ; saltimbanc. //Actor sau actriţă fără talent. 2. (fig.) Persoană prefăcută; şarlatan, s.m., pl. comedianţi; s.f., g.-d. art. comediantei, pl. comediante. comedie1 1. Operă dramatică al cărei subiect provoacă râsul. 2. (fig.) Prefăcătorie, ipocrizie, s.f, art. comedia, g.-d. art. comediei, pl. comedii, art. comediile. comgdie2 1. (pop., fam.) întâmplare ciudată şi hazlie; poznă, bazaconie. //Lucru surprinzător; minune. 2. (rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, căluşei etc. //Maşinărie, mecanism, s.f., art. comgdia, g.-d. art. comgdiei, pl. comgdii, art. comgdiile. comedioară (-di-oa-) (fam.) Diminutiv al lui comedie1. s.f, g.-d. art. comedioarei, pl. comedioare, comediograf (-di-o-) Autor de comedii1, s.m., pl. come-diografi.
comedfin Mic punct negru de sebum, care astupă uneori glandele sebacee ale feţei, s.n., pl. comedoane. comemora tr. A celebra amintirea unei personalităţi sau a unui eveniment important, vb. 1, ind. prez. 3 comemorează.
comemorgbil,-ă Care poate fi comemorat, adf, pl. comemorabili,-e.
comemorare Ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemoraţie. s.f., g.-d. art. comemorării, pl. comemorări, comemorativ,-ă Care evocă amintirea unei personalităţi, a unui eveniment important etc. adj., pl. comemorativi,-e. comemoraţie (rar) Comemorare, s.f., art. comemoraţia, g.-d. art. comemoraţiei, pl. comemoraţii, art. comemo-raţiile.
comenduţre Organ militar care supraveghează ordinea într-o localitate, într-o unitate militară etc. //Clădire în care îşi are sediul un asemenea organ militar, s.f, g.-d. art. comenduirii, pl. comenduiri. comensalism v. comensualism. comensualism (-su-a-) (biol.) Formă de relaţii între două plante, sau două animale, în care unul foloseşte resturile de hrană ale celuilalt, [var. comensalism s.«.] s.n. comensurabil,-ă (mat., despre mărimi) Care poate fi măsurat cu aceeaşi unitate de măsură, adj., pl. comensurabili,^.
comensurabilitate Proprietate a două mărimi de aceeaşi natură de a admite o a treia mărime ca măsură comună. s.f., g.-d. art. comensurabilităţii. comenta tr. l.A face observaţii asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. A interpreta textul unei opere literare, istorice etc. vb. I, ind. prez. 3 comentează, comentare Acţiunea de a comenta, s.f., g.-d. art. comentării, pl. comentări.
comentariu 1. Apreciere (critică) a unei întâmplări, a unui eveniment. 2. Explicare a unei opere literare, muzicale etc.; interpretare, s.n., art. comentariul, pl. comentarii, art. comentariile.
comentator,-oare Persoană care comentează un eveniment, o operă literară, istorică etc. //Ziarist care comentează ştiri din actualitate, s.m., pl. comentatori; s.f., g.-d. art. comentatoarei, pl. comentatoare. comerciabii,-ă (-ci-a-) Vandabil; de comercializat. adf, pl. comerciabili,-e.
comercial,-ă (-ci-al) Referitor la comerţ; negustoresc. adj., pl. comerciali,-e.
comerciaMsm (-ci-a-) Spirit comercial exagerat; mercantilism. s.n.
comercializa (-ci-a-) tr. A pune o marfă, un bun etc. în comerţ, vb. /, ind. prez. 3 comercializează, comercializare (-ci-a-) Acţiunea de a comercializa. s.f, g.-d. art. comercializării, pl. comercializări, comerciant,-ă (-ci-ant) Persoană care se ocupă cu comerţul; particular; negustor, s.m., pl. comercianţi; s.f, g.-d. art. comerciantei, pl. comerciante, comerţ Activitate economică de cumpărare şi vânzare a produselor; negoţ. ICameră de ~ = asociaţie constituită cu scopul de a promova schimburile comerciale, s.n. comesean,-ă Persoană care stă la masă împreună cu altcineva; conviv, [var. conmesean,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. comesgni; s.f, g.-d. art. comesgnei, pl. comesgne. comestibil,-ă Care este bun de mâncat, adj., pl. comestibili,-e.
cornet v. cometă.
cometă Corp ceresc format dintr-un nucleu luminos, care uneori se prelungeşte cu o coadă. [var. (înv.) cornet s.n.] s.f, g.-d. art. comgtei, pl. comgte. cşmic1 Categorie estetică în a cărei sferă intră situaţiile, gesturile etc. care provoacă râsul. s.n. cfimic2,-ă I. adj. 1. Care provoacă râsul. 2. Care aparţine comediei; hazliu, ridicol. II. s.m. Actor de comedie1. adj., s.m., pl. camici,-ce.
comicărie (fam.) Faptă, situaţie care provoacă râsul. s.f, art. comicăria, g.-d. art. comicăriei, pl. comicării, art. comicăriile.
253
compactabil
comics Broşură care cuprinde benzi desenate însoţite de texte scurte; bandă desenată, s.n., pl. comicsuri, comiliton Camarad de studii, de arme; tovarăş de idei. s.m., pl. comilitoni.
cominatoriu,-ie (despre o măsură luată de justiţie) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt. /Daune ~ = sumă de bani ce urmează a fi plătită periodic de către o persoană până la achitarea obligaţiei ce îi revine, adj., pl. cominatorii, comină (reg.) Tescovină, s.f, g.-d. art. cominei. Comintern Organizaţie comunistă internaţională, fondată în 1919 (Internaţionala a IlI-a). s.prop.n. cominternist,-ă (Membru) al Comintemului. adj., s.m. şi f, pl. cominternişti,-ste.	_
cominutiv,-ă (med., despre fracturi) în fragmente mici. adj., pl. cominutivi,-e.
cominuţie (-ţi-e) (rar) Rupere în părţi mici. s.f., art. cominuţia, g.-d. art. cominuţiei, pl. cominuţii, art. comi-nuţiile.
Cfimis1 (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Mare dregător care avea grijă de caii şi de grajdurile curţii domneşti, s.m., pl. comişi. comis2 Confiscare de bunuri, s.n., pl. comisuri, comisar I. Şef al unui comisariat de poliţie. 2. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu împuterniciri Speciale. 3. (în fosta URSS. până în 1946) ~ al poporului = membru al guvernului. 4. Comandant al unui comisariat militar, s.m., pl. comisari, comisariat (-ri-at) 1. Secţie a poliţiei orăşeneşti condusă de un comisar; localul acestei secţii. 2. Organ de conducere militară locală. 3. (în fosta URSS, până în 1946, în sintagma) - al poporului - minister, s.n., pl. comisariate.
comisie (-si-e) 1. Colectiv organizat pe lângă o instituţie, o adunare etc., care are sarcini speciale (analiza activităţii, control etc.). 2. Organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale. 3. (înv.) Secţie de poliţie, [var. comisiune s.f.] s.f. art. comisia, g.-d. art. comisiei, pl. comisii, art. comisiile, comisisn (-si-on) 1. Serviciu fScut cuiva în urma unei înţelegeri (sau a unui contract). 2. Sumă de bani cuvenită celui care a efectuat un serviciu sau a mijlocit o afacere comercială; remiză, s.n., pl. comisioane, comisiona (-si-o-) tr. A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar, vb. I, ind. prez. 3 comisionează. comisionar (-si-o-) 1. Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulară. 2. Intermediar în afaceri comerciale, care primeşte în schimbul serviciilor un comision, s.m., pl. comisionari. comisiune1 (-si-u-) Comitere a unei infracţiuni, s.f., g.-d. art. comisiunii. comisiune2 v. comisie.
comisoaie (înv.) Soţie de comis, s.f., g.-d. art. comi-soaiei, pl. comisoaie.
ComiSQriu,~ie (jur.) Care duce la rezilierea, anularea unui contract, adj., pl. comisorii. comisural,-ă (anat.) De comisură, adj., pl. comisurali,-e. comisură 1. Punct de unire a două părţi anatomice. ~a buzelor. ~ pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central, s.f., g.-d. art. comisurii, pl. comisuri, comis-voiajar Persoană care îşi vinde marfa depla-sându-se în căutarea unor beneficiari, s.m., pl. comis-voiajeri.
comişgl (înv.) Ajutor de comis1, s.m., pl. comişei, art. comişgii.
comitagiu Membru al unei organizaţii revoluţionare din Bulgaria, care a luptat în trecut pentru eliberare, s.m., art. comitagiul, pl. comitagii, art. comitagiii.
comitat Unitate administrativ-teritorială în unele ţări. s.n., pl. comitate.
camite1 (înv.) Conducător al unui comitat, s.m., pl. comiţi.
comite2 tr. A face, a săvârşi (o greşeală, o faptă rea). vb. HI, ind. prez. / sg. şi 3 pl. comit; conj. prez. 3 să comită; ger. comiţlnd; part. comis, comitent,-ă Persoană care încredinţează cuiva un mandat de a acţiona în numele său; mandant. s.m., pl. comitenţi; s.f, g.-d. art. comitgntei, pl. comitente, comitere Acţiunea de a comite2, s.f, g.-d. art. corni; terii, pl. comiteri.
comitet Organ de conducere colectivă a unor organizaţii. s.n., pl. comitete.
comiţial,-ă (-ţi-al) (Persoană) bolnavă de epilepsie, adj., s.m. şi f, pl. comiţiali,-e.
comiţii (în Roma antică) Adunări ale poporului, care aveau atribuţii politice, legislative, judecătoreşti sau religioase. s.f. pl., art. comiţiile.
comizeraţie (-ţi-e) (livr., rar) Compătimire; milă. s.f, art. comizeraţia, g.-d. art. comizeraţiei. commedia dell arte (-di-a) (it.) Formă a teatrului tradiţional italian, asemănătoare cu farsa, în care actorii poartă măşti şi costume şi improvizează pornind de la un scenariu iniţial, s.f, g.-d. art. commgdiei deU'arte. commodo (it., muz.) într-un tempo liniştit, adv. comoară Grămadă de bani sau de obiecte (ascunse în pământ, sub lacăt etc.). //Avere, //(fig.) Persoană iubită, preţuită, s.f, g.-d. art. comorii, pl. comori. comad,-ă 1. De care te poţi folosi uşor şi plăcut; confortabil. 2. (peior., despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; (p. ext.),leneş, indolent, adj., pl. comazi,-de. comodat (rar) împrumut gratuit al unui obiect acordat pentru o folosinţă curentă, s.n. comadă Mobilă cu sertare suprapuse, în care se păstrează lenjeria, s.f, g.-d. art. comodei, pl. comade. comoditate 1. Atitudinea unei persoane comode. 2. însuşirea de a fi comod; confortabil, s.f., g.-d. art. comodităţii, pl. comodităţi.
comodar Grad de ofiţer superior căpitanului de vas şi inferior contraamiralului, în marina engleză şi americană; persoană care are acest grad. s.m., pl. comodari. comar Rasă de oi caracul, cu lâna de culoare maro-roşcatâ. s.n.
comoraţie (-ţi-e) 1. Insistenţă asupra unei chestiuni.
2.	Figură retorică constând în repetarea conjuncţiilor coordonatoare „şi” ori „sau”, s.f., art. comoraţia, g.-d. art. comoraţiei.
comorian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Comore. adj., s.m. şi f, pl. comorigni,-e.
comarnic (înv.) Celar la stână, s.m., pl. comamici. comoştenitar,-oare Persoană care moşteneşte împreună cu alţii pe cineva, s.m., pl. comoştenitari; s.f, g.-d. art. comoştenitoarei, pl. comoştenitoare. comoţie (-ţi-e) 1. Zguduire puternică şi bruscă a unui organ. /- cerebrală = şoc puternic al creierului. 2. (fig.) Emoţie puternică, şoc nervos, s.f, art. comaţia, g.-d. art. comoţiei, pl. comoţii, art. comaţiile. compacitate Raportul dintre greutatea specifică aparentă a unui material granular sau poros şi greutatea lui specifică reală; (p. ext.) însuşirea de a fi compact, s.f, g.-d. art. compacităţii.
compact,-ă 1. Cu masa bine închegată; dens, îndesat; masiv. /Caractere ~ = litere aldine. 2. (despre un grup de oameni) Numeros şi dens; strâns. 3. /(fig.) întunecat, întunecos, adj., pl compacţi,-te. compacta tr. 1. (reg.) A lega cărţi. 2. A îndesa cu ajutorul compactorului. vb. 1, ind. prez. 3 compactează, compactabil,-ă v. compactibil.
compactare
254
compactare Operaţie de îndesare a pământului, a materialelor cu ajutorul compactorului. s.f, g.-d. art. compactării, pl. compactări.
compact-disc Disc folosit pentru stocarea informaţiei digitale, imprimat şi citit cu ajutorul unei raze laser, s.n., pl. compact-discuri; abr. CD (sidi). c0mpactibil,-ă Care poate fi compactat, [var. compac-tabil,-ă adj.] adj., pl. compactibili,-e. compactibilitate Calitatea de a putea fi compactat. s.f, g.-d. art. compactibilităţii. compactitate însuşirea de a fi compact, s.f., g.-d. ar.t. compactităţii, pl. compactităţi.
corn pac tiza re Condensare, s.f, g.-d. art. compactizării, pl. compactizări.
compactometru Aparat cu care se măsoară gradul de îndesare a solului, s.n., art. compactometrul, pl. compac-tometre.
compactor1 Persoană care se ocupă cu legarea cărţilor. s.m., pl. compactori.
compactor2 Utilaj folosit laîndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafaţa unei şosele etc. s.n.. pl. compactoare.	t,
companie1 l. Tovărăşie, însoţire; anturaj. IDamă\sm doamnă) de~ = persoană angajată să îngrijească de cineva bătrân sau bolnav sau să-i ţină de urât. 2. Grup de persoane care îşi petrece timpul, care se distrează împreună; societate. 3. Mare întreprindere industrială, comercială sau de transport, s.f., art. compania, g.-d. art. companiei, pl. companii, art. companiile. companie2 (-ni-e) Subunitate militară mai mică decât batalionul. I~ de onoare = companie2 care îndeplineşte rolul de gardă de onoare, s.f, art. compania, g.-d. art. companiei, pl. companii, art. companiile, companion,-oană (livr.) I. Camarad; tovarăş. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate culturală, artistică etc. s.m., pl. companioni; s.f, g.-d. art. companion nei, pl. companioane.
compara tr şi refl. A (se) pune alături; a (se) confrunta. vb. I, ind. prez. 3 compară.
comparabil,-ă Care poate fi comparat, adj., pl. comparabili,-e.
comparare Acţiunea de a compara, s.f, g.-d. art. comparării, pl. comparări.
comparat,-! (despre discipline ştiinţifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparaţie. Lingvistică ~ . adj., pl. comparaţi,-te. comparatism Metodă de cercetare în literatură, muzică etc., bazată pe identificarea şi compararea motivelor comune din culturi diferite; //(p. ext., lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. s.n.
comparatist,-ă Specialist în studiul unei discipline comparate, s.m., pl. comparatişti; s.f, g.-d. art. comparatistei, pl. comparatiste.
comparativ1 Unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, egalitatea sau inferioritatea mai multor obiecte sau acţiuni cu aceeaşi însuşire ori caracteristică sau a aceluiaşi obiect (ori a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite, s.n., pl. comparative. comparativ2,-ă Care se bazează pe comparaţie; care serveşte pentru comparaţie. /Metodă ~ = metodă de cercetare în lingvistica istorică, bazată pe reconstituirea faptelor de limbă din trecut, pornind de la fapte din limbile existente, adj., pl. comparativi,-e. comparativism (lingv.) Comparatism. s.n. comparator Instrument de măsură format dintr-un şurub micrometric şi două microscoape, care serveşte la măsurarea distanţei dintre două puncte sau dintre două repere, s.n., pl. comparatoare.
comparaţie (-ţi-e) l. Alăturare de situaţii, de lucruri etc. pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele.
2.	Categorie gramaticală specifică adjectivului şi unor categorii de adverbe, prin care se indică gradul unei însuşiri. / în ~ cu... = comparativ, faţă de... Termen de ~ = cuvânt, expresie care serveşte pentru a compara ceva. A nu suferi - = a nu putea fi comparat. 3. Figură de stil care constă în alăturarea a două persoane, fenomene etc. pe baza unor însuşiri curente, [var. (înv.) comparaţiune s.f] s.f, art. comparaţia, g.-d. art. comparaţiei, pl. comparaţii, art. comparaţiile.
comparaţiune v. comparaţie.
compars (livr.) Personaj mut sau cu un rol minor într-un
spectacol; figurant, s.m.
compartiment 1. Despărţitură într-un vagon de cale ferată, într-un dulap, într-o încăpere etc. //Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sector, sferă, domeniu de activitate, s.n., pl. compartimente, compartimenta tr. A împărţi un spaţiu în compartimente. vb. I, ind. prez. 3 compartimentează. compartimentai (rar) (Mod de) împărţire în compartimente. s.n., pl. compartimentaje. compartimentai,-ă Care ţine de un compartiment, adj., pl. compartimentaţi,-e.
compartimentare Faptul de a compartimenta, s.f, g.-d. art. compartimentării, pl. compartimentări, compas 1. Instrument pentru trasarea cercurilor, format din două braţe mobile. 2. (rar) Busolă, /(fam.) A-şi pierde - = a se încurca, a se zăpăci, s.n., pl. compasuri, compasiune (-si-u-) (livr.) Compătimire, milă. s.f, g.-d. art. compasiunii.
compatibil,-ă Care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; potrivit, //(despre o funcţie, o calitate) Care se poate exercita simultan cu altceva, //(mat., despre un sistem de ecuaţii) Care admite (aceleaşi) soluţii. //(inform., despre două limbaje sau materiale) Care poate schimba informaţiile fără intermediar, adj., pl. compatibili,-e.
compatibilitate 1. Faptul de a fi compatibil. 2. (log.) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc.
3.	(mat.) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale neexcluzându-se una pe cealaltă.
4.	(tel.) ~ inversă = retrocompatibilitate. 5. (lingv.) însuşirea de a se asocia cu un alt termen, s.f., g.-d. art. compatibilităţii.
compatriot,-oată (-tri-ot) Persoană considerată în raport cu o altă persoană din aceeaşi ţară. s.m., pl. compatrioţi; s.f, g.-d. art. compatrioatei, pl. compatrioate, compărea intr. A apărea în faţa unei instanţe judecătoreşti, ca inculpat sau ca martor, vb. II. ind. prez. I sg. şi 3 pl. compar, 2 sg. compari. / pl. compărem, viit. 3 sg. va compărea; conj. prez. 3 să compară; cond. 3 ar compărea; ger. compărând; part. compărut, compătimi tr. A manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. compătimesc, imperf. 3 sg. compătimea; conj. prez. 3 să compătimească, compătimire Acţiunea de a compătimi; milă faţă de suferinţele cuiva, s.f, g.-d. art. compătimirii, pl. compătimiri, compătimitor,-oare Care manifestă compătimire, adj., pl. compătimitori,-oare.
compendiator,-oare (-di-a-) (rar) Persoană care face un compendiu, s.m., pl. compendiatori; s.f, g.-d. art. compendiatoarei, pl. compendiatoare. compendiu Expunere sintetică a unei lucrări, a unei concepţii sau a unei discipline; conspect, rezumat, s.n., art. compendiul, pl. compendii, art. compendiile. compendium (-di-um) (tehn.) Dispozitiv care se ataşează în faţa obiectivului cinematografic pentru a da posibilitatea operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. s.n., pl. compgndiumuri.
255
complex
compensa 1. tr. A înlocui ceva consumat sau cheltuit. //A îndrepta un rău printr-un bine; a despăgubi; a răsplăti. 2. tr. (fiz.) A micşora sau a anula efectul unei anumite acţiuni. 3. tr. şi refl. (med.) A face să-şi revină sau a-şi reveni la o stare de funcţionare normală, de echilibru. vb. I, ind. prez. 3 compensează. compensabil,-ă Care poate fi compensat, adj., pl. com-pensabili,-e.
compensare Acţiunea de a (se) compensa, s.f, g.-d. art. compensării, pl. compensări, compensat,-ă în stare de compensare; echilibrat, //(med.) Care a revenit la o stare de funcţionare normală. adj., pl. compensaţi,-te.
compensativ,-ă Care stabileşte o compensaţie, adj., pl. compensativi,-e.
compensator1 Aparat sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare, s.n., pl. compensatoare.
compensator2,-oare 1. Care compensează. 2. (despre aparate) Care compensează un anumit efect în vederea menţinerii unui anumit regim, adj., pl. compensatori,-oare.
compensatoriu,-ie Care compensează, //(jur.) Care duce la repararea unei pagube. /Daune -ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligaţii, adj., pl. compensatorii, compensaţie (-ţi-e) Faptul de a compensa; despăgubire, compensare. [var. compensaţiune s.f.] s.f, art. compensaţia, g.-d. art. compensaţiei, pl. compensaţii, art. compensaţiile.
compensaţiune v. compensaţie.
comper (rar) Prezentator al unui spectacol de varietăţi.
s.m., pl. comperi.
comperaj Prezentare a unui spectacol de varietăţi; textul prezentării spectacolului, s.n., pl. comperaje. competent,-ă 1. Care este bine informat sau capabil într-un domeniu. 2. Care are atribuţia sau autoritatea de a face un lucru. [var. (înv.) competinte adj.] adj., pl. competenţi,-te.
competenţă Capacitatea de a se pronunţa într-o problemă sau de a exercita anumite atribuţii. /A fi de ~a cuiva = a intra în atribuţiile cuiva. A-şi declina ~a = a se declara fără pregătirea necesară sau fără autoritatea de a soluţiona o problemă, un litigiu, [var. competinţă s.£] s.f, g.-d. art. competenţei, pl. competenţe, competjnte v. competent, competinţă v. competenţă.	.
competitiv,-ă 1. Care poate suporta o concurenţă. 2. în care concurenţa este posibilă, unde se poate concura. adj.,pl. competitivi,-e.
competitivitate însuşirea de a fi competitiv, s.f, g.-d. art. competitivităţii.
competitor,-oare Concurent, [var. (înv.) compeţitor,-oare s.m. şi f] s.m., pl. competitori; s.f., g.-d. art. competitoarei, pl. competitoare.
competiţie (-ţi-e) Concurs (sportiv), întrecere, s.f, art. competiţia, g.-d. art. competiţiei, pl. competiţii, art. competiţiile.
competiţional,-ă (-ţi-o-) De competiţie. Orar ~. adj., pl. competiţionali,-e. compeţitor,-oare v. competitor, compila tr. A aduna fapte sau păreri din operele altora, pentru a alcătui o lucrare nouă, fară contribuţii personale. vb. I, ind. prez. 3 compilează, compilare Acţiunea de a compila, s.f, g.-d. art. compilării,^/. compilări.
compilator1 (inform.) Program de calculator care transformă limbajul algoritmic în codul maşinii, s.n., pl. compilatoare.
compilator2,-oare Persoană care compilează, s.m., pl. compilatori; s.f, g.-d. art. compilatoarei, pl. compilatoare, compilaţie (-ţi-e) Lucrare care cuprinde idei, fapte, date din alte lucrări, fără contribuţii personale, s.f, art. compilaţia, g.-d. art. compilaţiei, pl. compilaţii, art. compilaţiile.
complace v. complăcea.
complăcea refl. A se mulţumi cu o anumită situaţie (nesatisfacătoare). [var complace vb.] vb. II., ind. prez.
3 sg. se complace; part. complăcut, complăcere (înv.) Amabilitate, complezenţă, s.f complect,-ă v. complet3, complecta v. completa, complectamente v. completamente, complectare v. completare, complement 1. Ceea ce se adaugă la ceva; completare. 2. (gram.) Parte secundară de propoziţie care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanţă de natură proteică, prezentă în serul normal, care participă la procesul imunităţii, s.n., pl. complemente, complementar,-ă Care ajută la completarea a ceva.
/Unghiuri ~ = unghiuri a căror sumă este 90°. Culori ~ = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [var. complimentar,-ă adj.] adj., pl. complementari,-e. complementarism (fii.) Teză care constă în asocierea empirismului cu logicismul. s.n. complementaritate însuşirea de a fi complementar. s.f, g.-d. art. complementarităţii, complementariza refl. (rar) A se completa, vb. I, ind. prez. 3 sg. se complementarizează. complet1 (ieşit din uz) Bal popular; local de dans în zonele periferice ale oraşelor, s.n., pl. completuri. complet2 1. (în sintagma) ~ de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care pot soluţiona în litigiu. 2. Compleu. s.n., pl. completuri. complet3,-ă Care conţine tot ceea ce trebuie; întreg; plin; desăvârşit, [var. complect,-ă adj.] adj., pl. compleţi,-te.
completa tr. A adăuga ceva pentru a fi complet3, [var. complecta vi.] vb. /, ind. grez. 3 completează, completamente (livr.) In mod complet3; cu desăvârşire. [var. complectamente adv.] adv. completare Acţiunea de a completa. //Ceea ce se adaugă pentru a completa, [var. complectare s/] s.f, g.-d. art. completării, pl. completări, completaş (înv.) Soldat care era ţinut în evidenţa armatei pentru o anumită perioadă de timp după terminarea serviciului militar, înainte de a fi trecut în rezervă, s.m., pl. completaşi.
completat,-ă Care a fost întregit, care a devenit complet. adj., pl. completaţi,-te.
completitudine (log.) Proprietate a unui sistem ipo-tetico-deductiv, în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată, s.f. g.-d. art. completitudinii.
completiv,-ă Care complineşte, adj., pl. completívi,-e. completivă Propoziţie subordonată care are rol de complement pe lângă o propoziţie principală, s.f, g.-d. art. completivei, pi completive, completivitate (rar) însuşirea de a fi complet, s.f, g.-d. art. completivităţii.
compleu Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două sau mai multe piese care se poartă împreună, s.n., art. compleul, pl. compleuri. complex1 Ansamblu de tendinţe formate în copilărie, care determină comportamentul ulterior al persoanei. /~ de inferioritate = neîncredere în forţele proprii, (psih.) ~ul lui Oedip = ataşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. s.n., pl. complexe.
complex
256
cu.i.pídX2 1. întreg format din mai multe clemente; asociere într-un tot a mai multor elemente, stări etc. 2. Ansamblu comercial, industrial, de servicii etc., care reuneşte mai multe unităţi. /- sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri sportive. s.n., pl. complexuri.
complex3,-ă Care este format din mai multe părţi; care întruneşte laturi sau elemente diferite, /(mat.) Număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar, adj., pl. complecşi,-xe. complexat,-ă Stăpânit de complexe1, adj., pl. complexaţi,-te.
complexifica tr. şi refl. (rar) A face să devină sau a deveni mai complex, vb. I, ind. prez. 3 complexifică. complexificare Acţiunea de a (se) complexifica. s.f, g.-d. art. complexific|rii, pl. complexificări. complexitate Faptul de a fi complex, s.f, g.-d. art. complexităţii.
complexiune (-xi-u-) (rar) Totalitatea trăsăturilor psi-hofizice care caracterizează o persoană, s.f, g.-d. art. complexiunii, pl. complexiuni. complexual,-ă (-xu-al) (psih.) Referitor la complex1, adj., pl. complexuâli,-e.
complezent,-ă Serviabil, amabil, adj., pl. complezenţi,-te.
complezenţă Amabilitate, serviabilitate. s.f, g.-d. art. complezenţei, pl. complezenţe, complignţă (-pli-an-) Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic, s.f, g.-d. art. complianţei. complica tr. şi refl. A (se) încurca, a (se) agrava, vb. I, ind. prez. 3 complică.
complicare Acţiunea de a (se) complica, s.f, g.-d. art. complicării, pl. complicări.
c0mplicat,-ă Greu de descurcat sau de înţeles, adj., pl. complicaţi,-te.
complicaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a (se) complica; încurcătură, lucru care încurcă. 2. Element (agravant) într-o boală. [var. (înv.) complicaţiune í./'] s.f, art. complicaţia, g.-d. art. complicaţiei, pl. complicaţii, pl. complicaţiile.
complicaţiune v. complicaţie, complice (Persoană) care ajută, înlesneşte sau ascunde săvârşirea unei fapte reprobabile; părtaş, adj., s.m. şi f, pl. complici,-ce.
complicitate Calitatea de a fi complice, s.f, g.-d. art. complicităţii, pl. complicităţi, compliment 1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire. /Fără ~ = fără exagerare, sincer. 2. (la pl.) Salutări transmise unei persoane prin intermediul alteia. 3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos, s.n., pl. complimente.
complimenta tr. 1. A exprima un compliment (1).
2.	(înv.) A saluta, vb. I, ind. prez. 3 complimentează. complimentar,-ă v. complementar, complimentare Acţiunea de a complimenta, s.f, g.-d. art. complimentării, pl. complimentări, complini tr. A împlini, a întregi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pi. complinesc, imperf. 3 sg. complinea; conj. prez. 3 să complinească.
complinire Acţiunea de a complini, s.f., g.-d. art. complinirii, pl. compliniri.
complinitor,-oare Care complineşte, adj., pl. compli-nitfiri.-oare.
complet înţelegere secretă între câteva persoane care uneltesc împotriva altei persoane, a statului etc.; conspiraţie. s.n., pl. completuri.
complota tr. A organiza un complot, vb. /, ind. prez. 3 complotează.
complotaş,-ă (înv.) Complotist, s.m., pl. complotaşi; s.f., art. complotaşa, g.-d. art. complotaşei, pl. complotaşe.
complotism (rar) Tactică de complotist, s.n. complotist,-ă Persoană care participă la un complot; complotaş. s.m., pl. complotişti; s.f, g.-d. art. complotistei, pl. complotiste.
component^ (chim.) Fiecare dintre substanţele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. s.n., pl. componente. component2,-ă Care intră ca parte într-un întreg; constitutiv. adj., pl. componenţi,-te. component3,-ă Persoană care face parte dintr-un colectiv, dintr-o echipă (sportivă) etc. s.m., pl. componenţi; s.f., g.-d. art. componentei, pl. componente, componentă 1. Element constitutiv. 2. (electron.) ~ active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. ~ pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 3. (fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector şi ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. s.f., g.-d. art. componentei, pl. componente, componenţă Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire, s.f., g.-d. art. componenţei, pl. componenţe.
Componist,-ă (înv.) Compozitor, s.m., pl. componişti; s.f, g.-d. art. componistei, pl. componiste. componistic,-ă Referitor la o compoziţie muzicală. adj.. pl. componistici,-ce.
comporta l. refl. A avea o anumită conduită. 2. tr. A aduce cu sine; a necesita, a impune, vb. /, ind. prez. 3 comportă; conj. prez. 3 să comporte, comportament 1. Modalitate de a acţiona în anumite situaţii; conduită. 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor şi ale oamenilor, s.n., pl. comportamente, comportamental,-ă De comportament, adj., pl. comportamentali,-e.
comportamentism (livr.) Behaviorism. s.n. comportamentist,-ă (Adept) al comportamentismului. adj., s.m. şi f., pl. comportamentişti,-ste. comportare Fel de a se comporta, s.f., g.-d. art. comportării, pl. comportări.
compfist îngrăşământ agricol natural rezultat în urma fermentării unor resturi vegetale şi animale, s.n., pl. com-pesturi.
composta tr. l.A marca biletul cu compostorul. 2. A îngrăşa un teren cu compost, vb. I, ind. prez. 3 compostează.
compostare Acţiunea de a composta, s.f, g.-d. art. compostării, pl. compostări.
compostflr Aparat cu care se imprimă data pe anumite documente. //Dispozitiv pentru perforat biletele în vehiculele cu autotaxare. s.n., pl. compostoare, compot Preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr, s.n., pl. compQturi.
compotieră (-ti-e-) Vas în care se serveşte compotul la masă. s.f, g.-d. art. compotigrei, pl. compotigre. compound (compaund) (angl.) 1. Mod de grupare a două mecanisme, maşini etc. pentru a asigura funcţionarea lor asociată. 2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de răşini, bitumuri etc. s.n. compoundare (ou pron. au) 1. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu curentul indus. 2. Adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi la un ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile. s.f, g.-d. art. compoundării.
compoundat,-ă (ou pron. au) (în sintagma) Grăsimi ~ = substanţe formate dintr-un amestec de grăsimi omogenitate, substitute ale unturii de porc. adj., pl. com-poundâţi,-te.
compozee Compozită, s.f, art. compozeea, g.-d. art. compozeei, pl. compozee.
257
computer
compozit,-ă Alcătuit din elemente disparate, /(şi s.n.) Ordin ~ = ordin arhitectonic antic, care combină capitelul ionic cu cel corintic, adj., pl. compoziţi,-te. compozită (la pl.) Familie de plante cu flori mici, dispuse în capitule; (la sg.) plantă din această familie, s.f, g.-d. art. compozitei, pl. compozite, compozite (tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente ce nu se asociază în mod natural, s.n. pl.
compozitor,-oare Persoană care compune lucrări muzicale, s.m., pl. compozitori; s.f, g.-d. ari. compozitoarei, pl. compozitoare.
compoziţie (-ţi-e) 1. Totalitatea componentelor dintr-un întreg; structură, alcătuire. 2. Lucrare muzicală. //Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. 3. Ordonare, dispunere a elementelor unui desen, unei picturi etc. //Gen de pictură, de sculptură etc. reprezentând personaje în acţiune. 4. Joc al unui actor. 5. Compunere (3).
6.	Aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice pentru a o proteja împotriva frecării cu o altă piesă metalică, s.f., art. compoziţia, g.-d. art. compoziţiei, pl. compoziţii, art. compoziţiile, compoziţional,-ă (-ţi-o-) Care se referă la compoziţia unei opere de artă. adj., pl. compoziţionali,-e. C0mprad0r,-ă I. adj. Referitor la burghezia din ţările coloniale care pactizează cu imperialismul străin în scopul menţinerii asupririi coloniale. II. s.m. Membru al acestei burghezii, adj., s.m., pl. compradori,-Qre. comprehensibil,-! Care poate fî înţeles uşor. adj., pl. comprehensibili,-e.	„
comprehensibilitate (livr.) însuşirea de a fi comprehensibil. s.f., g.-d. art. comprehensibilităţii. comprehensiune (-si-u-) (livr.) Capacitatea de a înţelege ceva. s.f., g.-d. art. comprehensiunii, comprehensiv,-ă (livr.) Care înţelege repede; ager, pătrunzător, adj., pl. comprehensivi,-e. comprgs Text tipărit cât mai strâns, fară spaţii mari între rânduri, s.n.
compresă Bucată de tifon udată cu apă sau cu un preparat medicinal care se aplică pe o regiune bolnavă; cata-plasmă, prişniţă. s.f, g.-d. art. compresei, pl. comprgse. compresibil,-ă Care se poate comprima, adj., pl. compresibili,-e.
compresibilitate (fiz.) Proprietate a unui corp de a fi compresibil, s.f., g.-d. art. compresibilităţii. comprgsie v. compresiune, compresiune (-si-u-) (fiz.) 1. Micşorare a volumului unui corp. 2. Fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin acţiunea unui piston. 3. Stare de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar. [var. comprgsie s.f] s.f, g.-d. art. compresiunii, pl. compresiuni.
compresiv,-ă (livr.) Care serveşte pentru a lega strâns, //(fig.) Care restrânge, adj., pl. compresivi,-e. compresor1 1. Maşină întrebuinţată la ridicarea presiunii unui gaz. 2. Utilaj rutier prevăzut cu un cilindru masiv, care serveşte la compactarea terasamentelor, la nivelarea şoselelor etc. /~ de dinamică = aparat electronic care realizează compresia dinamicii semnalelor electrice. 3. (med.) Instrument cu care se strânge un vas sangvin în timpul unei operaţii. s.n.,pl. compresoare. compresQr2,-oare Care comprimă, adj., pl. compre-SQrl,-ogre.
comprima tr. l.A micşora volumul unui corp; a presa.
2.	(fig.) A reprima (un sentiment, o manifestaţie, etc.).
3.	A restrânge, a rezuma, vb. I, ind. prez. 3 comprimă. comprimabil,-ă Care se poate comprima, adj., pl. com-primabili,-e.
comprimare Acţiunea de a comprima, s.f, g.-d. art. comprimării, pl. comprimări.
comprimat1 Medicament solid; tabletă, pastilă, s.n., pl. comprimate.
comprimat2,-! Condensat, redus prin presiune. /Aer ~ = aer supus unei presiuni mari şi având diferite întrebuinţări în industrie, adj., pl. comprimaţi,-te. compromis1 înţelegere, acord realizat pe bază de cedări reciproce; concesie, s.n., pl. compromisuri. compromis2,-ă l. Cu reputaţie pătată; discreditat. 2. Primejduit, periclitat, adj., pl. compromişi,-se. compromisoriu,-ie (livr.) Care are legătură cu un compromis. /Judecată ~ = judecată pronunţată de arbitri. Clauză - = clauză a unui contract prin care se menţionează că dificultăţile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri, adj., pl. compromisorii. compromite 1. refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, vb. III, ind. prez. ! sg. şi 3 pl. compromit, I pl. compromitem; conj. prez. 3 să compromită; part. compromis.
compromitere Acţiunea de a (se) compromite, s.f, g.-d. art. compromiterii, pl. compromiteri, compromiţător,-ogre Care (poate) compromite pe cineva, adj., pl. compromiţători,-oare. comptoar v. contoar.
compulsa tr. (înv.) A verifica acte, documente; a strânge informaţii, vb. /, ind. prez. 3 compulsează. compulsare (înv.) Acţiunea de a compulsa. s.f, g.-d. art. compulsării, pl. compulsări. compune tr. l.A alcătui un întreg. Hrefl. (despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a elabora o operă literară, muzică etc. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. compun, 2 sg. compui, I pl. compunem; conj. prez. 3 să compună; ger. compunând; part. compus, compunere 1. Acţiunea de a (se) compune; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară despre o temă dată.
4.	(lingv.) Procedeu de formare a unor cuvinte noi prin alipirea unor componente sau a unor cuvinte existente independent. IA avea în ~ = a fi compus din... s.f, g.-d. art. compunerii, pl. compuneri. compus1 (chim.) Combinaţie (3); corp compus3, s.m., pl. compuşi.
compus2 Cuvânt format prin compunere (4). s.n./s.m., pl. compuse/compuşi.
compus3,-ă Alcătuit din mai multe părţi; combinat, /(muz.) Măsură ~ = măsură formată din fracţiuni ale unei măsuri simple, (gram.) Timp ~ = timp format cu un verb auxiliar, (bot.) Frunză - - frunză având limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenţă ~ = inflorescenţă alcătuită din mai multe inflorescenţe simple. Fruct - = fruct format din mai multe fructe concrescute pe aceeaşi axă. adj., pl. compuşi,-se.
comput Calcul al timpului, făcut pentru a fixa data Paştilor şi pentru a alcătui calendarul bisericesc, s.n., pl. compijturi.
computa tr. (jur.) A scădea prevenţia din timpul unei condamnări, vb. I, ind. prez. 3 computegză. computa re (în sintagma) -a prevenţiei = scădere a perioadei de arest preventiv din timpul total al pedepsei ia care este condamnată o persoană, s.f., g.-d. art. com-putgrii, pl. computări.
computaţie (-ţi-e) Calcul al timpului, în vederea stabilirii calendarului bisericesc, s.f, art. computaţia, g.-d. art. computaţiei.
computer (u pron. iu) (angl.) Calculator electronic; ordinator, s.n., pl. computere.
computeriza
258
computeriza (u pron. iu) tr. A prelucra cu ajutorul computerului, vb. I, ind. prez. 3 computerizează, computerizare (u pron. iu) Acţiunea de a computeriza. s. f., g.-d. art. computerizării, computerizat,-ă (u pron. iu) Care are o activitate aflată sub controlul computerului, adj., pl. computerizaţi,-te. COmsomolist,-ă (Persoană) care face parte din organizaţia revoluţionară a tineretului din fosta URSS. adj., s.m. şi pl. comsomolişti,-ste. comun,-ă 1. Care aparţine colectivităţii; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; public, obştesc. /Drept ~ = parte a dreptului care are aplicabilitate generală. Criminal de drept ~ = criminal care a comis o crimă obişnuită. Substantiv ~ = substantiv cu care se denumesc toate substantivele de acelaşi fel. Factor - = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume. Divizor ~ = număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. Multiplu ~ = număr care e divizat cu mai multe numere întregi date. Numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii. A face o cauză ~ cu cineva = a lua partea cuiva într-o discuţie. A nu avea nimic (în) - cu cineva (sau ceva) = a nu avea nicio legătură cu cineva, a fi străin de... A duce viaţă ~ cu cineva = a convieţui. De - acorh = în înţelegere reciprocă. In - - împreună. 2. Obişnuit, banal, mediocru. /Loc - = lucru cunoscut, banalitate, (s.) A ieşi din - = a fi diferit de ceilalţi, adj., pl. comuni,-e. comunal,-ă Referitor la comună, adj., pl. comunali,-e. comunard,-ă Participant la Comuna din Paris din 1871. s.m., pl. comunarzi; s.f, g.-d. art. comunardei, pl. comunarde.
comună 1. Unitate administrativă de bază, alcătuită din mai multe sate. //(în Evul Mediu, în Apusul Europei) Aşezare urbană dezvoltată în cadrul vechilor cetăţi şi posedând o anumită autonomie. 2. ~a primitivă = prima treaptă de dezvoltare din istoria omenirii, caracterizată prin munca în comun şi prin repartiţia egală a produselor muncii, s.f, g.-d. art. comunei, pl. comune, comuneros (hisp.) 1. Denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal din 1520. 2. Nume dat participanţilor la răscoala antispaniolă din 1871 din Noua Granadă. 3. Denumire dată curentului de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care a reprezentat interesele burgheziei mici şi mijlocii, s.m. pl.
COmurriant,-ă (-ni-ant) Persoană care primeşte comuniunea; persoană care face comuniunea, s.m., pl. comu-nianţi; s.f, g.-d. art. comuniantei, pl. comuniante. comunica 1. tr. A face cunoscut, a anunţa; a informa, a relata, a spune. IIintr. (despre oameni, comunităţi sociale) A se pune în legătură, în contact cu... 2. intr. A fi în legătură cu..., a duce la... vb. /, ind. prez. 3 comunică, comunicabil,-ă Care poate fi comunicat, adj., pl. comunicabili,-e.	a
comunicabilitate însuşirea de a fi comunicabil, s.f, g.-d. art. comunicabilităţii.
comunicant1 ,-ă (fiz., în sintagma) Vase ~ = sistem de vase care comunică între ele, astfel încât un lichid turnat într-un vas trece şi în celelalte, ridicându-se la acelaşi nivel, adj., pl. comunicante.
comunicant2,-ă Persoană care comunică ceva; persoană care răspunde la o anchetă lingvistică, s.m., pl. comunicanţi; s.f, g.-d. art. comunicantei, pl. comunicante.
comunicare Acţiunea de a comunica. I. Ştire, veste; raport; relaţie. 2. Lucrare ştiinţifică prezentată într-un cerc de specialişti, s.f, g.-d. art. comunicării, pl. comunicări.
comunicat înştiinţare oficială importantă, difuzată prin mass-media. //Buletin prin care comandamentul suprem
al armatei informează publicul în timp de război asupra operaţiilor militare, s.n., pl. comunicate, comunicativ,-ă (despre oameni) Care intră uşor în relaţie cu alţii; sociabil. //Care se transmite uşor. adj., pl. comunicativi,-e.	,
comunicativitate însuşirea de a fi comunicativ, s.f, g.-d. art. comunicativităţii.
comunicaţie (-ţi-e) 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicării. I~ii de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informaţiilor (poştă, telegraf, telefon, televiziune, publicaţii etc.). [var. (înv.) comunicaţiune s/] s.f, art. comunicaţia, g.-d. art. comunicaţiei, pl. comunicaţii, art. comunicaţiile, comunicaţiune v comunicaţie, comunism Doctrină socială, politică şi economică bazată pe principiu! desfiinţării proprietăţii private şi al instaurării proprietăţii colective. //Ideologia societăţii comuniste, s.n.
comunist,-ă (Membru) al unui partid comunist; (persoană) care are convingeri comuniste, adj., s.m. şi f, pl. comunişti,-ste,
comunitar,-ă 1. Care apaiţine unei colectivităţi. 2. Referitor la Uniunea Europeană, adj., pl. comunitari,-e. comunitate 1. Posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţă sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor dintr-o localitate, dintr-o ţară etc. s.f, g.-d. art. comunităţii, pl. (2) comunităţi, comuniune (-ni-u-) 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (bis.) împărtăşanie, s.f, g.-d. art. comuniunii, pl. comuniuni.
comuta tr. l.A schimba legăturile unui circuit electric cu altele; a racorda un circuit electric la reţea. 2. (jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai uşoară, vb. I, ind. prez. 3 comută.
COmutabil,-ă Care se poate comuta, adj., pl. comu-tabili,-e.
comutare 1. Acţiunea de a comuta, /(jur.) ~a pedepsei = înlocuirea unei pedepse cu alta mai uşoară. 2. Particularitate a atenţiei unei persoane de a trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. s.f, g.-d. art. comutării, pl. comutări, comutativ,-ă Care prezintă comutativitate. adj., pl. comutativi,-e.
comutativitate Proprietate a unei operaţii matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conţine, s.f., g.-d. art. comutativităţii. comutatoare Maşină electrică care transformă curentul alternativ în curent continuu şi invers, s.f, g.-d. art. comutatorii, pl. comutatori.
comutator Dispozitiv pentru închiderea şi deschiderea unui circuit electric; întrerupător, şaltăr. s.n., pl. comutatoare.
comutaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea operaţiilor manuale sau automate, de conectare şi de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secţiune a înfăşurării indusului unei maşini electrice cu colector, când lamelele la care este legată trec pe sub perii, s.f, art. comutaţia, g.-d. art. comutaţiei, pl. comutaţii, art. comutaţiile. con-1 Element de compunere care înseamnă împreună cu. [var. co-]
con2 1. Suprafaţă descrisă de o dreaptă care se deplasează pe o curbă închisă imobilă şi pe un punct fix exterior; corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă şi de un plan. 2. ~ vulcanic = formă de relief conică, de dimensiunile unui munte, de origine vulcanică. ~ de dejecţie = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenţi acolo unde se micşorează panta, (fiz.) - de lumină = mănunchi de raze
259
concert
care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă. 3. Fructul coniferelor, s.n., pl. conuri. conabiu1 (înv.) Culoarea vişinie, s.n., art. conabml. conabiu2,-ie (înv.) Roşu-închis; vişiniu. adj., pl. cona-bii. . conac A. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. B. (înv.) 1. Loc de popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. s.n., pl. conace, conaşul (înv.) Termen de politeţe care denumeşte un bărbat; domn. s.m. art.
conaţional,-ă (-ţi-o-) (Persoană) care face parte din aceeaşi naţiune cu altă persoană, adj., s.m. şi f, pl. conaţionali,-e.
conăcar (reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă. s.m., pl. conăcari.
conăcăne (reg.) Urare făcută mirilor, s.f., art. conă-căria, g.-d. art. conăcăriei, pl. conâcării, art. conăcăriile. conăci intr. (înv.) A face popas. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. conăcesc, imperf. 3 sg. conăcea; conj. prez. 3 să conăcească.
conădre (înv.) Popas. //Găzduire, adăpostire. s.f, g.-d. art. conăcirii, pl. conăciri. con bno (it., muz.) Cu vervă. loc. adv. concasa tr. A sfărâma un material în bucăţi mici cu ajutorul concasorului. vb. I, ind. prez. 3 concasează. concasare Acţiunea de a concasa. s.f, g.-d. art. con-casării.
concasor Maşină de sfărâmat materiale dure. folosită în industriile extractive sau de prelucrare, s.n., pl. con-casoare.
concatena tr. A dispune în formă de lanţ; a înlănţui. vb. I, ind. prez. 3 concatenează. concatenare Acţiunea de a concatena. s.f, g.-d. art. concatenării, pl. concatenări. _ concatenaţie (-ţi-e) 1. (lingv.) înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (lit.) înlănţuire retorică de anadiploze succesive, s.f, art. concatenaţia, g.-d. art. concatenaţiei, pl. concatenaţii, art. concatenaţiile. concav,-ă Care are o concavitate. adj., pl. concavi,-e. concavitate Scobitură, adâncitură, s.f, g.-d. art. con-cavităţii, pl. concavităţi.
CQncă (arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăţi de cupolă, s.f, g.-d. art. concii.
concede tr. (livr.) 1. A îngădui, a încuviinţa. 2. A ceda un drept, un privilegiu; a concesiona, vb. III, ind. prez. 1 SS- şi 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 să conceadă; ger. concedând (nu se foloseşte la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.), concedia (-di-a) tr. 1. A elibera pe cineva dintr-o funcţie sau dintr-un serviciu. 2. (rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta, vb. I, ind. prez. 3 concediază, I pl. concediem; conj. prez. 3 să concedieze; ger. concediind.
concediere (-di-e) Acţiunea de a concedia; îndepărtare din serviciu, s.f, g.-d. art. concedierii, pl. concedieri, concgdiu Perioadă în care salariaţii sunt scutiţi de a presta muncă. ~ de odihnă, s.n., art. concediul, pi concedii, art. concediile.
concentra 1. tr. şi refl. A (se) strânge, a (se) acumula în cantitate mare, într-un singur loc. 2. tr. A chema temporar rezerviştii în armată. //A strânge mai multe unităţi militare într-o anumită zonă. 3. refl. A-şi fixa atenţia, energia într-o anumită direcţie; a fi preocupat de ceva.
4.	tr. (chim.) A mări procentul unui component într-o soluţie sau într-un amestec. 5. tr. A separa părţile cu minereuri utile de minereul brut. vb. 1, ind. prez. 3 concentrează.
concentrare 1. Acţiunea de a (se) concentra. 2. Fixare prelungită a atenţiei asupra unui obiect, a unei activităţi şi sustragerea de la altele. 3. (ec. pol.) ~ a producţiei = reunire a mai multor întreprinderi în scopul organizării producţiei în întreprinderi mai mari. ~ a capitalului = creşterea capitalului prin acumulare. 4. Operaţie de separare a mineralelor utile de cele sterile. 5. (chim.) Mărire a concentraţiei unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluţie. 6. Lagăr de ~ = loc în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă, s.f., g.-d. ari. concentrării, pl. concentrări.
concentrat1 1. Produs bogat în substanţe utile extrase din minereuri sterile. 2. Produs alimentar cu volum mic, bogat în substanţe hrănitoare, s.n., pl. concentrate. concentrat2,-! 1. Care are o concentraţie mare. /Furaje ~ = nutreţuri de origine animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil, limbaj) Concis, adj., pl. concentraţi,-te.
concentraţie (-ţi-e) (chim.) Raport între cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de soluţie obţinută, s.f, art. concentraţia, g.-d. art. concentraţiei, pl. concentraţii, art. concentraţiile.
concentraţionar,-! (-ţi-o-) Referitor la lagărele de concentrare, adj., pl. concentraţionari,-re. concentric,-! (despre figuri geometrice) Care au acelaşi centru, adj., pl. concentrici,-ce. concepe A. tr. l.A se gândi, a imagina ceva nou. 2. A pricepe, a înţelege. IDe neconceput = imposibil. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel. B. intr. (despre femei) A rămâne însărcinată; a procrea, vb. III. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. concep, imperf. 3 sg. concepea; conj. prez. 3 să conceapă; part. conceput.
concepere Acţiunea de a concepe; creare, s.f, g.-d. art. conceperii, pl. conceperi.
concept 1. Noţiune, idee generală. 2. Schiţă, ciornă, bruion. s.n., pi concepte.
conceptacul Cavitate mică unde se formează gârneţii la unele criptogame. s.n., pl. conceptacule. conceptibil,-ă (rar) De conceput, adj., pl. conceptibili,-e. conceptism Şcoală literară spaniolă care se caracterizează prin fineţea excesivă a gândirii, cultul pentru alegorie şi erudiţie scolastică, s.n. conceptual,-! (-tu-al) Care se referă la concept (1); abstract, adj., pl. conceptuali,-e. conceptualism (-tu-a-) Concepţie filosofică scolastică, iniţiată de Abélard, care recunoaşte existenţa mintală a generalului, a conceptelor, s.n. conceptuaNst,-! (-tu-a-) (Adept) al conceptualismului. adj., s.m. şi f., pl. conceptualişti,-ste. conceptualiza (-tu-a-) tr. A transpune o teorie în concepte. vb. I, ind. prez. 3 conceptualizează. conceptualizare (-tu-a-) Transpunere a unei teorii în concepte (1). s.f, g.-d. art., conceptualizării, pl. conceptualizări. '
concepţie (-ţi-e) 1. Ansamblu de idei cu privire la o problemă ştiinţifică, filosofică, tehnică etc.; fel de a gândi ceva. /- despre lume = ansamblu de idei şi reprezentări despre lumea înconjurătoare. 2. Procreare, zămislire a unui copil. [var. concepţiune s./T] s.f, art. concepţia, g.-d. art. concepţiei, pl. concepţii, art. concepţiile, concepţional,-! (-ţi-o) Al concepţiei. adj.,pl. concep-ţionali,-e.
concepţiune v. concepţie.
concern Mare organizaţie formată din întreprinderi
diferite, care depind de acelaşi grup financiar, s.n., pl.
concerne.
concert 1. Executare în public a unei opere muzicale.
2.	Compoziţie muzicală amplă scrisă pentru mai multe
concerta
260
instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.
3.	(rar) Înţelegere deplină; acord, armonie, s.n., pl. concerte.
concerta intr. 1. A da un concert (1). 2. (despre şefi de state, diplomaţi) A schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun. vb. I, ind. prez. 3 concertează.
concertant,-ă Cu caracter de concert. /Simfonie ~ = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră. Voce ~ = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral, adj., pl. concertanţi,-te.
concertat,-ă Stabilit, hotărât împreună cu alţii; care rezultă dintr-o înţelegere, adj., pl. concertaţi,-te. concertină Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu feţele laterale hexagonale, s.f, g.-d. art. con-certinei, pl. concertine.
concertino 1. Compoziţie muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto grosso, s.n., art. concertmoul, pl. concertă nouri.
concertist,-ă Persoană care susţine concerte, s.m., pl. concertişti; s.f, g.-d. art. concertistei, pl. concertiste. concertistic,-ă De concert, adj., pl. concertistici,-ce. concertmaistru Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, s.m., art. concertmaistrul, pl. concertmaiştri, art. concertmaiştrii. concerto grosso (it.) Formă muzicală în care un mic grup de instrumente cântă alternativ cu restul orchestrei. s.n., pl. concgrti grcjssi.
concesie (-si-e) Cedare, renunţare (la ceva) în favoarea altuia. //Compromis, s.f, art. concesia, g.-d. art. conce; siei, pl. concesii, art. concesiile, concesiona (-si-o-) tr. A da în concesiune, vb. I, ind. prez. 3 concesionează,
concesionai,-ă (-si-o-) (jur.) De concesiune, adj., pl. concesionaţi,-e.
concesionar (-si-o-) Persoană care a obţinut o concesiune.^./»., pl. concesionari.
concesionare (-si-o-) Faptul de a concesiona, s.f, g.-d. art. concesionării, pl. concesionări, concesiune (-si-u-) Convenţie prin care un stat acordă unei persoane (fizice sau juridice) dreptul de a exploata servicii sau bunuri publice ale statului, în schimbul unor beneficii. //Bunurile care formează obiectul acestei convenţii. s.f, g.-d. art. concesiunii, pl. concesiuni, concesiv,-ă Care face concesii; îngăduitor. /Propoziţie ~ = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se poate realiza. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă, adj., pl. concesivi,-e. concetăţean,-ă Persoană care este din acelaşi stat sau din acelaşi oraş cu alta. s.m., pl. concetăţeni; s.f, g.-d. art. concetăţenei, pl. concetăţgne. concherant,-ă (înv.) Cuceritor, adj., pl. concheranţi,-te. conchgtă (înv.) Cucerire, s.f, g.-d. art. conchgtei, pl. conchgte.
conchide tr. şi intr. A trage o concluzie, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. conchid; conj. prez. 3 să conchidă; ger. conchizând; part. conchis.
conchiliologie (-li-o-) Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor, s.f, art. conchiliologia, g.-d. art. conchiliologiei.
conchistador Aventurier spaniol plecat să cucerească teritorii în America, după descoperirea acestui continent. s.m.,pl. conchistadori.
conchistă (rar) Cucerire (amoroasă). //Femeie cucerită, sedusă, s.f, g.-d. art. conchistei, pl. conchiste. conci Coc. //(reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care îl
poartă femeile măritate pe creştetul capului, sub basma. s.n.,pl. conduri.
c0nciclic,-ă (despre puncte) Care se află pe acelaşi cerc. adj., pl. condclici,-ce.
concilia (-li-a) intr. A împăca, a pune de acord idei, doctrine etc. //(jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor, vb. I, ind. prez. 3 conciliază, I pl. conciliem; conj. prez. 3 să concilieze; ger. conciliind.
conciliabil,-ă (-li-a-) Care poate fi conciliat, adj., pl. conciliabili,-e.
conciliabul (-li-a-) Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. s.n., pl. conciliabule, conciliant,-ă (-li-ant) Care se lasă uşor înduplecat, adj., pl. concilianţi,-te.
conciliatQr,-oare (-li-a-) Care tinde spre un acord, spre
o	împăcare a unor divergenţe. //'Care caută o soluţie de compromis, //(s.) împăciuitorist, adj., pl. conciliatori,-oare. conciliatorism (-li-a-) Acţiune conciliatoare, s.n. conciliaţie (-li-a-ţi-e) împăcare. //Procedură de împăcare care are ca scop înlăturarea conflictelor, folosită în dreptul internaţional, s.f, art. conciliaţia, g.-d. art. con-ciliaţiei, pl. conciliaţii, art. conciliaţiile. conciliere (-li-e-) împăcare. I~ internaţională = mijloc de rezolvare paşnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare este stabilită prin acordul părţilor, s.f, g.-d. art. conci-iierii, pl. concilieri.
conciliu Reuniune de prelaţi catolici dintr-o provincie, dintr-o ţară sau din întreaga lume, la care se decide cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sinod, s.n., art. conciliul, pl. concilii, art. conciliile.
concină Numele unui joc de cărţi, s.f, g.-d, art. con-cinei, pl. concine.
concis,-ă (despre stil, vorbire) Scurt, concentrat, adj., pl. concişi,-se.
concitadin,-ă Persoană considerată în raport cu alta, care locuieşte în acelaşi oraş cu ea; (rar) conorăşean. s.m., pl. concitadini; s.f, g.-d. art. concitadinei, pl. conci tadine.
concizie Exprimare scurtă, concentrată; laconism, [var. conciziune s.f] s.f., art. concizia, g.-d. art. conciziei, conciziune v. concizie.
conclav 1. Sală în care matroanele romane îşi primeau musafirii apropiaţi. 2. Reuniune a cardinalilor pentru alegerea unui nou papă. 3. Sală în care se întruneşte conclavul (2). 4. (fig.) Adunare secretă, s.n., pl. conclavuri. conclude tr. (rar) A conchide, a încheia, vb. III, I sg. şi 3 pl. conclud; conj. prez. 3 să concludă; ger. conclu-z|nd; part. conclus.
concludent,-ă Care convinge; convingător. //Pe baza căruia se poate trage o concluzie, adj., pl. concludenţi,-te. conclusiv,-ă v. concluziv. conclusum (lat.) Decizie a anumitor adunări. //Notă care rezumă dezbaterile diplomatice, s.n. concluzie (-zi-e) 1. încheiere a unui şir de judecăţi. //Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Partea finală a unei expuneri sau a unei opere literare. /în ~ = în consecinţă. A trage -iile = a rezuma ideile emise de participanţi în cadrul unei dezbateri. 3. (mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstraţiei. 4. (jur., la pl.) Expunerile părţilor şi ale procurorului într-un proces. IA pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces, [var. con-cluziune s.£] s.f, art. concluzia, g.-d. art. concluziei, pl. concluzii, art. concluziile.
concluziona (-zi-o-) intr. 1. A trage concluzii. 2. (fam.) A încheia discuţia, vb. I, ind. prez. 3 concluzionează.
261
condamnare
concluziune v. concluzie.
COnduz|v,-ă Care constituie o concluzie, (gram.) Propoziţie ~ = propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o propoziţie con-cluzivă. [var. conclusiv,-ă adj.] adj., pl. concluzivi,-e. C0nC0idal,-ă (-co-i-) (mat.) De concoidă. adj... pl. con-coidali,-e.
concoidă Curbă plană obţinută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix şi al unei secante care se roteşte, sprijinindu-se pe punctul fix. s.f.. g.-d. art. concoidei, pl. concoide.
concomitent,-ă Care se petrece în acelaşi timp cu altceva; simultan, adj., pl. concomitenţi,-te. concomitenţă Coexistenţa a două sau mai multe lucruri, s.f, g.-d. art. concomitenţei, pl. concomitenţe. concorda intr. A fi de acord, a corespunde, a se potrivi. vb. I, ind. prez. 3 concordă.
concordant,-ă Care concordă, care coincide cu... /Straturi (sau formaţii) geologice ~ = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare, adj., pl. concordanţi,-te.
concordanţă Acord, potrivire, /(gram.) ~a timpurilor = corespondenţa timpurilor, s.f., g.-d. art. concordanţei, pl. concordanţe.
concordat 1. Tratat încheiat între papă şi diferite state pentru reglementarea raporturilor între biserica catolică şi acele state. 2. Înţelegere între un comerciant insolvabil şi creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăţilor, pentru a-i permite continuarea comerţului, s.n.. pl. concordate. C0nC0rdatar,-ă I. adj. (rar) De concordat. II. s.m. şi f. Comerciant insolvabil care a obţinut un concordat (2). adj., s.m. şi f., pl. concordatari,-e. concordie (-di-e) (rar) înţelegere, armonie, s.f, art. concflrdia, g.-d. art. concordiei, concordjsm Concepţie care încearcă să pună de acord învăţătura biblică cu rezultatele ştiinţei, s.n. Concordist,-ă (rar) (Adept) al concordismului. adj., s.m. şi f, pl. concordişti,-ste.
concrescent.-ă 1. (despre fructe, seminţe) Care a crescut împreună cu altul. 2. (med., despre organe) Afectat de concrescenţă, adj., pl. concrescenţi,-te. concrescenţă Unire patologică a două ţesuturi, a două formaţii anatomice etc. s.f, g.-d. art. concrescenţei, pl. concrescgnţe.
concrgşte intr. A creşte lipit de altul. vb. III, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. concresc; conj. prez. 3 să concrească; part. concrescut.
concrgştere Acţiunea de a con creşte, s.f, g.-d. art. concrgşterii, pl. concrgşteri.
concrgt1 Categorie filosofică opusă abstractului, care desemnează latura vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfăşurării lor în timp şi în spaţiu, s.n. concrgt2,-ă 1. Care poate fi perceput cu simţurile; real, palpabil. /Muzică ~ = muzică realizată pe baza sunetelor concrete, prelucrate cu aparatură electronică. 2. Precis, bine determinat, adj., pl. concreţi,-te. concreteţe (livr.) Caracterul a ceea ce este concret, s.f, art. concreteţea, g.-d. art. concretgţei. concretitudine (rar) Concreteţe, s.f, g.-d. art. concre-titudinii.	'
concretiza I ■ tr. A înfăţişa ceva în mod concret. 2. tr. şi refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. vb. I, ind prez. 3 concretizează, concretizare Acţiunea de a (se) concretiza; materializare. y/Operaţie a gândirii, opusă abstractizării, care constă în legarea generalului de experienţa senzorială. s-f-, g.-d. art. concretizării, pl. concretizări. concretizat2r,-oare (rar) Care concretizează, adj., pl. concretizatQri,-oare.
concreţiona (-ţi-o-) refl. A suferi procesul de concre-ţionare. vb. I, ind. prez. 3 se concreţionează. concreţionar,-ă (-ţi-o-) Care prezintă concreţiuni. adj, pl. concreţionari,-e.
concreţionare (-ţi-o-) 1. Operaţie de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concreţiunilor. s.f, g.-d. art. concreţionării. concreţiune (-ţi-u-) Agregat mineral format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin şi prin concentrarea mineralelor din soluţii apoase, s.f, g.-d. art. concreţiunii, pl. concreţiuni. concubin,-ă Persoană care trăieşte în concubinaj, s.m., pl. concubini; s.f, g.-d. art. concubinei, pl. concubine, concubinaj Convieţuire între un bărbat şi o femeie fară a fi uniţi prin căsătorie, s.n., pl. concubinaje. concupiscent,-ă (livr.) înclinat spre plăceri senzuale, trupeşti, adj., pl. concupiscenţi,-te. concupiscenţă (livr.) Atracţie către plăceri senzuale. s.f, g.-d. art. concupiscenţei. concura1 intr. A tinde spre acelaşi rezultat, vb. /, ind. prez. 3 concură; conj. prez. 3 să concure. concura2 1 • intr. A participa Ia un concurs. 2. intr., tr. şi refl. A(-şi) face concurenţă pe piaţă. vb. I, ind. prez. 3 concurează; conj. prez. 3 să concureze, concurent,-ă I. adj. I. Care face concurenţă altuia.
2.	Care tinde spre acelaşi rezultat. Cauze ~. /Drepte ~ = drepte care se întâlnesc în acelaşi punct. II. s.m. şi f.
1.	Participant la un concurs (sportiv). 2. Producător, negustor care face concurenţă altora, adj., s.m. şi f, pl. concurgnţi,-te.
concurenţă 1. Rivalitate^ industrială, comercială etc. pentru acapararea pieţei. 2. întrecere, luptă într-un domeniu de activitate. /A face ~ cuiva = a încerca să întreacă pe cineva, care are aceiaşi scop. 3. (geom.) Proprietate a dreptelor concurente. /Punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente, s.f, g.-d. art. concurenţei, pl. concurenţe.
concurenţial,-ă (-ţi-al) Competitiv; care poate intra în concurenţă, adj., pl. concurenţiali,-e. concurge intr. (înv.) I. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcţii. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere. 3. A concura, vb. III, ind. prez. 3 pl. concurg; ger. concurgând.
concurs 1. întrecere sportivă. 2. Examen pentru dobândirea unui post, a unei burse etc. 3. Ajutor, sprijin. /-de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care influenţează la un moment dat o situaţie; conjunctură. A da (cuiva) ~ul = a ajuta (pe cineva). A-şi da ~ul (la ceva) = a contribui (la ceva), s.n., pl. concursuri, concusionar (-si-o-) (rar) Persoană care face o concu-siune. s.m., pl. concusionari.
concusiune (-si-u-) (rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală, s.f., g.-d. art. concusiunii, pl. concusiuni.
condac1 Cântec bisericesc scurt, s.n., pl. condace. condac2 Braţ de fierăstrău cu ramă; cotoi2, s.n., pl. condace.
condamna tr. I. A pronunţa o sancţiune penală. 2. A dezaproba, a respinge. 3. A considera un bolnav pierdut, fără şansa de a fi salvat. 4. A bloca, a închide definitiv o fereastră, o uşă etc. vb. I, ind. prez. 3 condamnă, condamnabil,-ă Care merită să fie condamnat; reprobabil, adj., pl. condamnabili,-e. condamnare Faptul de a condamna. I. Obligaţie impusă prin judecată unei persoane de a da, de a face sau de a nu face ceva. //Decizie judecătorească de aplicare a unei sancţiuni penale. 2. Dezaprobare categorică; dezavuare. s.f, g.-d. art. condamnării, pl. condamnări.
condamnat
262
condamnat,-ă Persoană pedepsită printr-o sentinţă judecătorească, s.m., pl. condamnaţi; s.f, g.-d. art. condamnatei, pl. condamnate.
condei 1. Unealtă de scris în formă de beţişor la care se adaptează o peniţă. /Mânuitor de ~ = scriitor (talentat). Ca din ~ - ordonat. A trage ~ul = a încărca la socoteală. Dintr-una ~ sau dintr-o trăsătură de ~ = dintr-o dată.
2.	(fig.) îndemânare la scris, talent scriitoricesc. IA avea ~ = a scrie uşor, a avea talent la scris. A o aduce bine din ~ = a scrie cu meşteşug. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei, s.n., pl. condeie, condeiaş (rar) Diminutiv al lui condei, s.n., pl. con-deiaşe.
condeier (rar) Scriitor (mai puţin talentat), s.m., pl. condeieri.
condens !. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Infiltrare a condensului (1) de apă, în combinaţie cu unele specii de ciuperci, în pereţii locuinţelor, s.n. condensa 1. refl. (despre vapori) A se transforma prin răcire în lichid. //A acumula electricitate. 2. tr. şi refl. A (se) face mai dens. 3. tr. (fig.) A concentra, a comprima. vb. I, ind. prez. 3 condensează.	'
condensabil,-ă Care se poate condensa, adj., pl. con-densabili,-e.
condensare 1. Faptul de a (se) condensa. 2. (chim.) /Reacţie de ~ = reacţie între doi compuşi chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. s.f, g.-d. art. condensării, pl. condensări, condensat,-ă Comprimat; dens. /Lapte - = lapte conservat sub formă de pastă moale sau de praf. adj., pl. condensaţi,-te.
condensator 1. Aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de două conductoare, separate printr-un izolator, care servesc la înmagazi-narea de electricitate statică. I~ variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. s.n., pl. condensatoare, condensor Dispozitiv al unui instrument optic, care concentrează lumina într-o anumită direcţie, s.n., pl. condensoare.
condescendent,-ă Care arată condescendenţă, adj., pl. condescendenţi,-te.
condescendenţă Consideraţie faţă de cineva; amabilitate. //(peior.) Bunăvoinţă de pe o poziţie de superioritate. s.f, g.-d. art. condescendenţei, pl. condescendenţe, condescinde intr. (rar) A consimţi de complezenţă; a cădea de acord în mod formal, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. condestind, I pl. condescindem; conj. prez. 3 să condescmdă; ger. condescinzând; part. condesdns. condicar (înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar, s.m., pl. condicari. condică 1. Registru. IA trece la ~ (pe cineva) = a ţine minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (înv.) Colecţie de legi. s.f, g.-d. art. condicii, pl. condici, condică reasă (înv.) Soţie de condicar. s.f., g.-d. art. condicăresei, pl. condicărese. condicuţă 1. Diminutiv al lui condică (1). 2. (în trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc.
3.	(în trecut) Legitimaţie a femeilor prostituate profesioniste, în care se înregistrau vizele medicale de control împotriva bolilor venerice, s.f, g.-d. art. condicuţei, pl. condicuţe.
condil (anat.) Proeminenţă rotundă la extremitatea unor oase. s.m., pl. condili.
condiment Substanţă care dă gust şi aromă specifică unor produse alimentare; ingredient, s.n., pl. condimente, condimenta tr. A pune condimente în mâncare, vb. I, ind. prez. 3 condimentează.
condimentar,-ă (rar) Folosit drept condiment. adj.,pl. condimentari,-e.
condimentare Acţiunea de a condimenta, s.f, g.-d. art. condimentării, pl. condimentări. condiscipol (rar) Coleg de studiu, de învăţătură, s.m., pl. condiscipoli.
condiţie (-ţi-e) 1. Fapt, împrejurare care favorizează apariţia unui fenomen sau care determină o acţiune; circumstanţă; conjunctură. 2. /-ii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici şi abiotici în care trăieşte o fiinţă. 3. Clauză a unei înţelegeri, a unui contract etc. /Fără ~ii = fără pretenţii. Cu -a (să)... = cu obligaţia (să)... 4. (jur.) întâmplare viitoare şi nesigură de care depinde existenţa unei obligaţii. //Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. 6. (sport) /~ fizică = nivel al pregătirii unui sportiv din punct de vedere fizic. s.f., art. condiţia, g.-d. art. condiţiei, pl. condiţii, art. condiţiile.
condiţiona (-ţi-o-) tr. \. k constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. A pune anumite condiţii; a accepta ceva sub rezerva îndeplinirii unei condiţii, vb. I, ind. prez. 3 condiţionează. condiţional1 (-ţi-o-) (gram.) Mod personal al verbului, care exprimă o acţiune a cărei realizare depinde de o condiţie, s.n., pl. condiţionale. condiţional2,-ă (-ţi-o-) Care depinde de o condiţie; care cuprinde o condiţie, /(psih.) Excitant ~ = excitant care, sincronizat în mai multe repetiţii cu un reflex înnăscut, dă naştere unui reflex condiţionat, /(gram.) Propoziţie ~ = propoziţie subordonată care exprimă o acţiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii din regentă. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o propoziţie conjuncţională. adj., pl. condiţionali,-e. condiţionalism (-ţi-o-) (fii.) Tendinţă eronată de a identifica şi înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele, s.n.
condiţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. /-a aerului = climatizare, s.f, g.-d. art. condiţionării, pl. condiţionări, condiţionat,-ă (-ţi-o-) (în sintagmele) /Aer ~ = aer din interiorul unei încăperi, menţinut în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. Reflex ~ = reacţie bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp. adj., pl. condiţionaţi,-te. condoleanţe (-le-an-) Cuvinte prin care cineva îşi exprimă participarea la durerea unei persoane căreia i-a murit cineva apropiat, s.f. pl.
condominiu Regim potrivit căruia un anumit teritoriu
este supus autorităţii politice a două sau mai multe state.
s.n., art. condominiul, pl. condommii.
condor Vultur foarte mare, cu capul şi cu gâtul golaşe,
care trăieşte în Anzi. s.m., pl. condori.
condotier (-ti-er) (înv.) Căpetenie de mercenari, în Italia.
s.m., pl. condotieri.
condrmă (biol.) Substanţă fundamentală a ţesutului cartilaginos. s.f, g.-d. art. condrinei. condriom (-dri-om) Ansamblu de condriozomi care asigură respiraţia celulei şi refacerea rezervei energetice. s.n.
condriozom (-dri-o-) Structură intracelulară complexă, organit celular, cu formă de corpusculi izolaţi, granule sau bastonaşe, cu aspect schimbător, care furnizează energia necesară celulei, s.n.
condrită Inflamaţie a unui cartilaj, s.f, g.-d. art. con-dritei, pl. condrite.
condroblast (biol.) Celulă care formează cartilaj, s.n., pl. condroblaste.
263
confecţie
condrocjt (biol.) Celulă cartilaginoasă matură, s.n., pl. condrocite.
condrocraniu Craniu cartilaginos al embrionului, s.n.. art. condrocraniul.
condroldă Substanţă complexă din structura cartilajelor, compusă din proteine în amestec cu polizaharide. s.f, g.-d. art. condroidei, pl. condrojde. condrom Tumoare benignă cartilaginoasă. s.n., pl. con-droame.
condroniu Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele lance-olate, cu flori purpurii sau galbene, care creşte prin livezi şi prin semănături, s.m., art. condroniul. condrosarcom (med.) Tumoare malignă a ţesutului cartilaginos. s.n., pl. condrosarcoame. conducător,-oare 1. adj. Care conduce, /(despre corpuri) Bun (sau rău) ~ de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau nu) căldura (şi electricitatea). 11. s.m. şi f. Persoană sau organ care conduce o organizaţie, o întreprindere etc. adj., s.m. şi f., pl. conducători,-oare.
conduce 1. tr. A îndruma, ca şef, un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie etc. //A comanda, //(fig.) A dirija
o	discuţie; a supraveghea o dezbatere. 2. refl. A se orienta după anumite norme, principii. 3. tr. A însoţi pe cineva. 4. tr. A dirija mersul unui vehicul, al unei maşini etc. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conduc, 1 pl. conducem, 2 pl. conduceţi, perf. s. I sg. condusei, I pl. conduserăm; imper. 2. sg. condu, neg. nu conduce; part. condus.
conducere 1. Acţiunea de a (se) conduce. 2. (concr.) Persoană sau colectiv care conduce, s.f, g.-d. art. conducerii, pl. conduceri.
conduct Formaţie anatomică cu aspect de canal sau de tub. s.n., pl. conducte.
conductanţă Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor şi tensiunea continuă aflată la capetele sale. s.f., g.-d. art. conductanţei, pl. conductanţe. conductă Ţeavă sau ansamblu de ţevi pentru transportul fluidelor pe un anumit traseu. l~ electrică = fir metalic sau cablu prin care circulă curentul electric, s.f, g.-d. art. conductei, pl. conducte. c0nduct]bii,-ă (rar) Care poate conduce, transmite ceva. adj., pl. conductíbili,-e.
conductibilitate Proprietate a unor corpuri de a transmite căldură, electricitate etc. ~ electrică. ~ termică, s.f, g.-d. art. conductibilităţii.
COnductiv,-ă Referitor la conductibilitatea electrică. !Legătură - = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector. adj.,pl. conductivi,-e.
conductivitate Valoarea rezistenţei specifice electrice a unui conductor, s.f, g.-d. art. conductivităţii. Conductometrie Metodă electrochimică de analiză bazată pe modificarea conductivităţii soluţiei analizate. S-f-, art. conductometria, g.-d. art. conductometriei. conductometru Aparat folosit la determinarea conductivităţii soluţiilor, s.n., art. conductometrul, pl. con-ductometre.
conductor1 Cablu care prezintă conductibilitate. s.m., pl- conductori.
conductor2 Material, corp care are conductanţă mare. s-n., pl. conductoare.
conductor3,-oare 1. adj. Care prezintă conductibilitate. II. s.m. şi f 1. Persoană în serviciul căilor ferate care controlează biletele şi supraveghează vagoanele. 2. (rar) Vatman, şofer, adj., s.m. şi f., pl. conductori,-ogre.
conducţie (-ţi-e) Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric şi celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. s.f, art. conducţia, g.-d.. art. conducţiei.
conduită Fel de a se purta; comportament, s.f, g.-d. art. conduitei, pl. conduite.	b
conduplicat,-ă (bot., despre organe) îndoit în lungime, în două jumătăţi suprapuse, adj., pl. conduplicaţi,-te. condupiicaţie (-ţi-e) 1. (bot.) Stare a unui organ con-duplicat. 2. Repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul sau la începutul unei fraze, s.f, art. conduplicaţia, g.-d. art. conduplicaţiei, pl. conduplicaţii, art. conduplicaţiile. condur 1. (înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit cu broderii. 2. (bot.) ~ul-doamnei = plantă ornamentală agăţătoare, cu flori mari, galbene-roşcate şi cu un pinten drept. s.m.. pl. conduri, conduraş (înv., rar) 1. Diminutiv al lui condur (1). 2. (bot.) ~ul-doamnei. s.m., pl. conduraşi. conecta tr. A uni, a lega două conducte electrice, vb. I, ind. prez. 3 conectează.
conectabil,-ă Care se poate conecta, adj.. pl. conec-tabili,-e.
conectare 1. Acţiunea de a conecta. 2. Operaţie de montaj prin care o maşină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o reţea electrică. /Aparat de ~ - aparat electric folosit pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric, s.f, g.-d. art. conectării, pl. conectări.
conectiv1 I. (bot.) Parte a anterei care suportă şi reuneşte sacii polenici. 2. (mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; operator (3). 3. (gram.) Element de relaţie în propoziţie sau în frază, s.n., pl. conective.
conectiv2,-ă Care poate fi conectat, unit. adj., pl. co-nectivi,-e.
conector1 Conectiv (2). s.m., pl. conectori. conector2 Aparat, mecanism etc. care stabileşte o legătură. s.n., pl. conectoare.
conector3,-oare Care conectează, adj.. pl. conectori,-oare.
conetabil (în Evul Mediu) Comandant suprem al armatei regale din Franţa, s.m., pl. conetabili, coneţ (înv., reg.) 1. Sfârşit IA face (sau a pune) cuiva ~ul = a pune cuiva capăt zilelor, a-1 omorî. 2. Şotie. s.n. conex,-ă Legat de ceva; care merge împreună cu ceva. adj.,pl. conecşi,-xe.
conexa tr. A lega împreună; a alătura, //(jur.) A uni două sau mai multe cauze înrudite pentru a fi soluţionate împreună, vb. I, ind. prez. 3 conexează. conexare Acţiunea de a conexa, s.f, g.-d. art. conexării, pl. conexări.
conexitate Conexiune, //(jur.) Raport între două sau mai multe cauze înrudite, s.f, g.-d. art. conexităţii, pl. conexităţi.
conexiune (-xi-u-) 1. Relaţie, intercondiţionare între mai multe lucruri sau fenomene. /- inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. //Legătură între două sau mai multe conducte electrice. 3. Conectare, s.f, g.-d. art. conexiunii, pl. conexiuni, confabulaţie (-ţi-e) Simptom în unele boli mintale, care constă în relatarea inconştientă a unor întâmplări bizare, imaginare; mitomanie, s.f, art. confabulaţia, g.-d. art. confabulaţiei, pl. confabulaţii, art. confabulaţiile. confareaţie (-re-a-ţi-e) (rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor, s.f, art. confareaţia, g.-d. art. confa-reaţiei, pl. confareaţii, art. confareaţiile. confecţie (-ţi-e-) 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat în serie. 2. Confecţionare, [var. confecţiune s.f!\ s.f, art. confecţia, g.-d. art. confecţiei, pl. confecţii, art. confecţiile.
confecţiona
264
confecţiona (-ţi-o-) tr. l.A prelucra un material pentru a obţine un obiect. 2. A produce încălţăminte sau îmbrăcăminte, vb. I, ind. prez. 3 confecţionează, confecţionare Acţiunea de a confecţiona, s.f., g.-d. art. confecţionării, pl. confecţionări. c0nfecţi0ner,-ă (-ţi-o-) Muncitor care lucrează confecţii. s.m., pl. confecţioneri; s.f., g.-d. art. confecţio-nerei, pl. confecţionere. confecţiune v. confecţie.
confedera refl. (rar) A se uni într-o confederaţie, vb. I, ind. prez. 3 se confederează.
confederat,-ă (Persoană) care face parte dintr-o confederaţie. adj., s.m. şi f., pl. confederaţi,-te. confederativ,-ă Care aparţine unei confederaţii, adj., pl. confederativi,-e.
confederaţie (-ţi-e) 1. Uniune de state independente având o conducere comună. 2. Asociaţie de organizaţii obşteşti, [var. confederaţiile s.f.] s.f., art. confederaţia, g.-d. art. confederaţiei, pl. confederaţii, art. confederat ţiile.
confederaţiune v. confederaţie, canfer (lat.) Termen prin care se face o trimitere-pom-parativă la un text, la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. vb., imper. 2 sg.', abr. cf. conferenţă v. conferinţă.
conferenţia (-ţi-a) intr. A ţine o conferinţă, vb. I, ind. prez. 3 conferenţiază, / pl. conferenţiem; conj. prez. 3 să conferenţieze; ger. conferenţiind. conferenţiar,-ă (-ţi-ar) 1. Persoană care ţine o conferinţă; vorbitor. 2. Grad în învăţământul superior, situat între lector şi profesor, s.m., pl. conferenţiari; s.f, g.-d. art. conferenţiarei, pl. conferenţiare, conferi 1. tr A acorda un titlu, o decoraţie etc. 2. intr. A discuta, a se întreţine cu cineva, vb. IV, ind. prez. 3 conferă.
conferinţă 1. Expunere publică asupra unei teme. /~ de presă = întrunire la care o personalitate publică face o scurtă expunere şi răspunde la întrebările jurnaliştilor.
2.	întrunire a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii politice, obşteşti etc. pentru a dezbate probleme sociale, economice etc. importante. 3. For superior al unui partid, care se întruneşte între congrese. 4. Consfătuire, convorbire. /- la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne, [var. (înv.) conferenţă s./'] s.f, g.-d. art. conferinţei, pl. conferinţe, conferire Faptul de a conferi, s.f, g.-d. art. conferirii, pl. conferiri.
confesa refl. A se destăinui, a se spovedi, vb. I, ind. prez. 3 se confesează.
confesional1 (-si-o-) Cabină într-o biserică catolică, unde preotul îi spovedeşte pe credincioşi, s.n., pl. confesionale.
confesional2.-ă (-si-o-) Referitor la o confesiune, adj., pl. confesionali,-e.
confesionalism (-si-o-) Concepţie teologică ce consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune, s.n. confesiune (-si-u-) I. Mărturisire, destăinuire a unor fapte sau gânduri intime; confidenţă. //Scriere literară care conţine mărturisirea unor sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 2. (bis.) Religie, cult. s.f, g.-d. art. confesiunii, pl. confesiuni.
COnfesiv,-a (livr.) De confesiune, adj., pl. confesivi,-e. confesşr Duhovnic; preot care spovedeşte, s.m., pl. confesari.
confgte v. confetti.
confgtti Bucăţele de hârtie colorată pe care participanţii la petreceri, la baluri, şi le aruncă unii altora, [var. confgte s.f. pl.] s.f. pl.
confia (-fi-a) (livr.) 1. tr. A încredinţa cuiva o taină; a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se destăinui, vb. I, ind.
prez. 3 confiază, / pl. confiem; conj. prez. 3 să confieze; ger. confund, confianţă v. confienţă.
confiat,-ă (-fi-at) (despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr şi prin uscare; glasat. adj.,pl. confiaţi,-te.
confident,-ă Persoană căreia i se fac confidenţe; prieten. s.m., pl. confidenţi; s.f, g.-d. art. confidentei, pl. confidente.
confidenţă Destăinuire a unor gânduri intime, a unei taine, s.f, g.-d. art. confidenţei, pi confidenţe, confidenţial,-ă (-ţi-al) Care se comunică în taină; secret. adj., pl. confidenţiali,-e.
confidenţialitate (-ţi-a-) Destăinuire, s.f, g.-d. art. confidenţialităţii.	_
confient,-ă (-fi-ent) (rar) încrezător, adj., pl. confienţi,-te. confienţă (-fi-en-) (rar) încredere în cineva, [var. confianţă s.f.] s.f, g.-d. art. confienţei, pl. confienţe. configura refl. şi tr. A lua sau a da o anumită formă, un anumit aspect; a (se) înfăţişa, vb. I, ind. prez. 3 configurează.
configurare Acţiunea de a (se) configura, s.f, g.-d. art. configurării, pl. configurări.
configurativ,-ă Configuraţionai. adj., pl. configura-dvi,-e.
configuraţie (-ţi-e) Aspect, formă a unui lucru. //Totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile aceluiaşi sistem, //(astron.) Conjuncţie a planetelor. //Aşezare spaţială a elementelor unui atom sau ale unei molecule, s.f, art. configuraţia, g.-d. art. configuraţiei, pl. configuraţii, art. configuraţiile, configuraţionai,-ă (-ţi-o-) De configuraţie; configura-tiv. adj., pl. configuraţionali,-e. configuraţionism (-ţi-o-) (fii.) Gestaltism. s.n. configuraţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al configuraţionis-mului. adj., s.m. şi f, pl. configuraţionişti,-ste. confinat,-ă (livr., despre aer, atmosfera unei încăperi etc.) Irespirabil; închis, adj., pl. confinaţi,-te. confirma tr. l.A recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui fapt. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-i valabilitatea. HA întări hotărârea, sentinţa unei instanţe inferioare prin aprobare.
3.	A definitiva pe cineva într-o situaţie, într-o funcţie.
4.	(în bisericile catolice) A oficia ritualul confirmaţiei. vb. I, ind. prez. 3 confirmă.
confirmare Acţiunea de a confirma. //Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil, //Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent, s.f, g.-d. art. confirmării, pl. confirmări, confirmativ,-ă Care confirmă, întăreşte, adj., pl. confirmativi,-e.
confirmaţie (-ţi-e) (livr.) Ritual la catolici, oficiat de episcop, menit să întărească la copiii trecuţi de şapte ani botezul, s.f, art. confirmaţia, g.-d. art. confirmaţiei, pl. confirmaţii, art. confirmaţiile. confisca tr. A lua de la cineva un bun. fără despăgubire, pe baza unei hotărâri legale; a sechestra, vb. I, ind. prez.
2	sg. confişti, 3 confiscă; conj. prez. 3 să confişte. conflscâbil,-ă Care se poate confisca, adj., pl. confis-câbili,-e.
confiscare Acţiunea de a confisca. //Trecere a unui bun în patrimoniul statului, fără despăgubire, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, ca măsură asiguratorie sau ca sancţiune, s.f, g.-d. art. confiscării, pl. confiscări. conflagrant,-ă (rar, despre state) Care participă la o conflagraţie, adj., pl. conflagranţi,-te. conflagraţie (-ţi-e) Război la care participă mai multe state. [var. (înv.) conflagraţiune s/] s.f, art, conflagraţia, g.-d. art. conflagraţiei, pl. conflagraţii, art. conflagraţiile.
265
congiariu
conflagraţiune v. conflagraţie, conflict 1. Ceartă, dezacord; discuţie (violentă). IA intra în ~ (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ~ de frontieră = ciocnire între unităţi militare însărcinate cu paza frontierei între două state. 2. ~ armat = război. 3. Contradicţie de interese, idei, sentimente între personajele unei opere literare. s.n., pl. conflicte.
conflictual,-ă (-tu-al) Referitor la conflict, adj., pl. conflictuali,-e.
confluent1 (-flu-ent) Curs de apă care se uneşte cu un alt curs de apă. s.m., pl. confluenţi. confluent2,-ă (-flu-ent) l. (despre ape) Care se uneşte cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) Care se întâlnesc. 3. (fig.) Care tinde spre acelaşi scop. adj., pl. confluenţi,-te. confluenţă (-flu-en-) 1. Locul unde se întâlnesc mai multe ape curgătoare. 2. (fig.) Loc de întâlnire, de contact. s.f, g.-d. art. confluenţei, pl. confluenţe. conform1 în conformitate cu..., după. adv. conform2,-ă (despre acte, texte etc.) Care este corespunzător; potrivit, adj., pl. conformi,-e. conforma refl. 1. A se pune de acord cu... 2. A se supune unui ordin, unei legi etc. vb. I, ind. prez. 3 se conformează.
conformare Acţiunea de a se conforma, s.f, g.-d. art. conformării.
conformat,-ă (despre părţile corpului) Format într-un anumit fel. adj., pl. conformaţi,-te. conformator Instrument folosit de pălărier pentru a lua forma şi dimensiunile exacte ale capului, s.n., pl. con-formatoare.
conformaţie (-ţi-e) Structură (fizică) generală a corpului; constituţie. //Configuraţie a unei suprafeţe de teren. s.f, art. conformaţia, g.-d. art. conformaţiei, pl. conformaţii, art. conformaţiile.
conformism Acceptare mecanică, necritică a unor idei, hotărâri etc. s.n.
conformist,-ă (Persoană) care dovedeşte conformism. adj., s.m. şi f., pl. conformişti,-ste. _ conformitate Potrivire, concordanţă. //« ~ cu = potrivit cu... Pentru ~, formulă prin care se confirmă exactitatea copiei scoase după un act. s.f., g.-d. art. conformităţii, confgrt Ansamblul condiţiilor materiale care asigură o existenţă plăcută şi civilizată, s.n. confortabil,-ă Care oferă confort, //(fig.) Care asigură liniştea sufletească; important, adj., pl. confortabili,-e. confortant,-ă (rar) Reconfortant, adj., pl. confortanţi,-te.
confrate Coleg de profesiune. //(înv.) Tovarăş de conspiraţie. s.m., pl. confraţi.
confraternitate (rar) Confrerie, s.f, g.-d. art. confra-temitâţii, p/. confratemităţi,
confrătşsc,-ească (rar) De confrate, adj., pl. confră-ţsşti.
confrăţle (înv.) Confrerie, s.f, art. confrăţia, g.-d. art. confrăţiei, pl. confraţii, art. confrăţiile. confrerie Asociaţie cu scop religios sau caritabil; (p. ext,) grup de oameni cu idei sau cu preocupări comune. s-f-, art. confreria, g.-d. art. confreriei, pl. confrerii, art. confreriile.
confrunta 1- tr. A pune faţă în faţă (obiecte, opere etc.) pentru a le verifica sau a le compara, //(jur.) A compara mărturii, declaraţii ale unor persoane pentru a afia adevărul. 2. refl. A trebui să facă faţă unei situaţii dificile. vb. /, ind. prez. 3 confruntă.
confruntare Acţiunea de a se confrunta; comparare. s.f, g.-d. art. confruntării, pl. confruntări, confruntaţie (-ţi-e) (rar) Confruntare, [var. confrun-taţijjne j/] s.f, art. confruntaţia, g.-d. art. confruntaţiei, pl. confruntaţii, art. confruntaţiile.
confruntaţiune v. confruntaţie. confucianism (-ci-a-) Doctrina filosofică, etică şi social-politică a lui Confiicius şi a adepţilor lui. s.n. confucianţst,-ă (-ci-a-) (Adept) al confucianismului. adj., s.m. şi f., pl. confucianişti,-ste. confunda 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. refl. A se contopi, a forma un tot. vb. I, ind. prez. 3 confundă, confundabil,-ă Care se poate confunda, adj., pl. confundabili,-e.
confundare Acţiunea de a (se) confunda; confuzie, s.f, g.-d. art. confundării. „ con fuoco (it., muz.) înflăcărat, loc. adv. confutaţie (-ţi-e) (rar) Refutaţie. s.f, art. confutaţia, g.-d. art. confutaţiei.
confuz,-ă 1. Neclar, imprecis. 2. (despre oameni şi manifestările lor) încurcat, zăpăcit, adj., pl. confuzi,-e. confuzie (-zi-e) Faptul de a confunda; încurcătură, zăpăceală. /- mintală = stare patologică care se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, memorie etc. s.f., art. confuzia, g.-d. art. confuziei, pl. confuzii, art. confuziile.
confuzionant,-ă (-zi-o-) (rar) Care provoacă confuzie. adj., pl. confuzionanţi,-te.
confuzionism (-zi-o-) (rar) Tendinţă de a crea confuzie, dezorientare, s.n.
confuzionist,-ă (-zi-o-) (Persoană) care creează confuzie. adj., s.m. şi f, pl. confuzionişti,-ste. confuziune (-zi-u-) (jur.) Stingere a unei obligaţii prin întrunirea, în aceeaşi persoană, a calităţilor de creditor şi debitor, s.f, g.-d. art. confuziunii. conga 1. Dans cu ritm sincopat inspirat din folclorul afro-cubanez. 2. Tobă lungă, subţiată la extremitatea inferioară, acţionată cu degetele şi cu podul palmei, s.f. congela tr. A face să îngheţe, vb. I, ind. prez. 3 congelează.
congelabil,-ă (despre alimente, fructe, legume etc.) Care poate fi congelat, adj., pl. congelabili,-e. congelant1 Substanţă care congelează, s.n. Congelant2,-ă Care congelează, adj., pl. congelanţi,-te. congelare Acţiunea de a congela. //Conservare a unor alimente, substanţe etc. prin coborârea artificială a temperaturii de îngheţare, s.f, g.-d. art. congelării, pl. congelări.
CongelatQr Aparat electric care serveşte la îngheţarea alimentelor şi a lichidelor, s.n., pl. congelatoare, congeminaţie (-ţi-e) (rar) Formaţie dublă simultană. s.f, art. congeminaţia, g.-d. art. congeminaţiei. congener,-ă De acelaşi gen sau de aceeaşi speţă cu altă fiinţă, adj., pl. congeneri,-e.
congenial.-ă (-ni-al) (rar) Adecvat; potrivit caracterului cuiva, adj., pl. congeniali,-e. congenital,-ă Din naştere, înnăscut, adj., pl. congenitali,-e.
conggstie (-ti-e) Aflux exagerat de sânge într-o parte a corpului; boală declanşată de acest aflux. /- cerebrală = acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale, s.f, art. congestia, g.-d. art. congestiei, pl. congestii, art. congestiile.
congestiona (-ti-o-) refl. l.A avea o congestie. 2. (fig.) A se înroşi la faţă. vb. /, ind. prez. 3 se congestionează, congestionare (-ti-o-) Acţiunea de a se congestiona. s.f, g.-d. art. congestionlrii, pl. congestionŞri. congestionat,-a (-ti-o-) (despre oameni) Aprins la faţă, îmbujorat, //(despre părţi ale corpului) Care are un aflux anormal de sânge, adj., pl. congestionaţi,-te. congestiv,-ă Referitor la congestie, adj., pl. conges-tivi,-e.
congiariu1 (-gi-a-) (rar) 1. Vas care are capacitatea unui congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc.
congiariu
266
făcută poporului în vechea Romă. //Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaţilor sau poporului (de împăraţi). s.n., ari. congiariul, pl. congiarii, art. con gi arii le. congiariu2,-ie (-gi-a-) Referitor la congiariu1. adj., pl. congiarii.
congiu (rar, la romani) Unitate de măsură de aproximativ trei litri, s.n., art. congiul. conglăsuj intr. (înv.) A fi de acord. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. conglăsuiesc, imperf. 3 sg. conglăsuia; conj prez. 3 să conglăsuiască.
conglăsuire (înv.) Aprobare, s.f, g.-d. art. conglăsu-irii, pl. conglăsujri.
conglomera tr. şi refl. A (se) uni; a (se) îngrămădi. vb. I, ind. prez. 3 conglomerează, conglomerare Acţiunea de a (se) conglomera, s.f, g.-d. art. conglomerării, pl. conglomerări. conglomerat 1. Rocă formată din sfarâmâturile unor roci mai vechi cimentate cu argilă, calcar etc.; conglomerase. 2. (fig.) Adunătură, amestec, s.n., pl. conglomerate.
conglomeraţie (-ţi-e) (rar) Conglomerat, [var conglo-meraţiiine s./1] s.f, art. conglomeraţia, g.-d. art. coiiglo-meraţiei, pl. conglomeraţii, art. conglomeraţiile. conglomeraţiune v. conglomeraţie. conglutina tr. (rar) A face dens, vâscos; a coagula, vb. /, ind. prez. 3 conglutinează.
conglutinare (rar) Acţiunea de a conglutina; congluti-naţie. s.f, g.-d. art. conglutinării. conglutinaţie (-ţi-e) (rar) Conglutinare. s.f., art. con-glutinaţia, g.-d. art. conglutinaţiei, pl. ccmglutinaţii. art. conglutinaţiile.
congolez,-ă (Locuitor) din Congo. adj.. s.m. şi /.'. pl. congolezi,-e.
congratula tr. şi refl. recipr. (livr.) A (se) felicita (reciproc). vb. I, ind. prez. 3 congratulează, congratulare Acţiunea de a (se) congratula, s.f, g.-d. art. congratulării, pl. congratulări. congratuiaţie (-ţi-e) (rar) Felicitare, [var. congratula-ţiune j-./T] s.f, art. congratulaţi a, g.-d. art. congratula; ţiei, pl. congratulaţii, ar.t. congratulaţiile. congratulaţiune v. congratuiaţie. congregaţie (-ţi-e) (la catolici) 1. Ordin monahal. 2. Asociaţie alcătuită din clerici şi din laici, fondată pe principii religioase. 3. Departament al Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Şedinţă de studiu a sinoadelor generale; adunare religioasă, s.f., art. congregaţia, g.-d. art. congregaţiei, pl. congregaţii, art. congregaţiile. congregaţional,-ă (-ţi-o ) De congregaţie, adj., pl. congregaţionali.-e.
congregaţionist,-ă (-ţi-o-) Membru al unei congregaţii. s.m., pl. congregaţionişti; s.f, g.-d. art. congrega-ţionistei, pl. congregaţioniste. congres 1. întâlnire naţională sau internaţională la care se dezbat probleme politice, economice, ştiinţifice etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizaţii de masă sau obşteşti. 3. Denumire a unor partide politice. 4. Denumire a parlamentului în unele ţări, format din Camera reprezentanţilor şi Senat. 5. Denumire dată unor conferinţe internaţionale ale statelor, convocate pentru încheierea de tratate de pace. s.n., pl. congrese.
congresist,-ă Persoană care participă la un congres. s.m., pl. congresişti; s.f, g.-d. art. congresistei, pl. con-gresiste.
congresmen Membru al Congresului S.U.A. s.m., pl. congresmeni.
congruent,-ă (-gru-ent) 1. Care coincide. 2. (despre figuri geometrice) Care sunt egale. 3. (despre numere întregi) Care dau acelaşi rest la împărţirea cu un număr întreg, adj., pl. congruenţi,-te.
congruenţă (-gru-en-) 1. însuşirea de a fi congruent; potrivire. 2. Acord, coincidenţă. //Acord între subiect şi predicat, //(mat.) Relaţie care există între două numere întregi, când diferenţa lor este multiplul unui număr întreg, s.f, g.-d. art. congruenţei, pl. congruenţe, coniac Băutură tare, obţinută prin distilarea vinului. s.n., pl. coniacuri.
conic,-ă Care are forma unui con. adj., pl. conici,-ce. conică Curbă rezultată din intersectarea unui con circular cu un plan. s.f, g.-d. art. conicei, pl. conice, conicitate Mărime caracteristică a unui unghi de con drept, egală cu diferenţa dintre diametrul mare şi diametrul mic raportat la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică, s.f., g.-d. art. conicităţii, pl. conicităţi. conidian,-ă (-di-an) (despre ciuperci) Care prezintă conidii. adj., pl. conidieni,-e.
conidie (-di-e) Spor imobil care asigură înmulţirea asexuată a ciupercilor mai evoluate, s.f, art. conidia, g.-d. art. conidiei, pl. conidii, art. conidiile. conifgr (la pl.) Ordin de plante lemnoase, cu frunze aci-culare sau solzoase şi cu flori în formă de conuri; (la sg.) arbore sau arbust din acest ordin, s.n., pl. conifere, conimetrie Determinare a numărului şi a mărimii particulelor de praf din aer cu ajutorul conimetrului. s.f, art. conimetria, g.-d. art. conimetriei. conimetru Aparat folosit în conimetrie. s.n., art. coni-metrul, pl. conimetre.
conioză (-ni-o-) (med.) Boală provocată de pătrunderea şi fixarea pulberilor în organism, s.f., g.-d. art. coniezei, pl. coniQze.
conirostră (la pl.) Familie de păsări cu ciocul gros; (la sg.) pasăre din această familie, s.f, g.-d. art. conirostrei, pl. conirostre. coniţă v. cuconiţă.	„
conivent,-ă (despre frunze) 1. îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze, adj., pl. conivenţi,-te. conivenţă (în expr.) De ~ (cu)... = în complicitate (cu...) s.f.
conjectura tr A judeca după aparenţe; a face o conjectură. vb. I, ind. prez. 3 conjecturează. conjectural,-ă Bazat pe conjecturi; aparent, neîntemeiat. adj., pl. conjecturali,-e. conjecturare Acţiunea de a conjectura; judecată făcută după aparenţe, s.f., g.-d. art. conjecturării, pl. conjec-turări.
conjectură Părere bazată pe ipoteze, pe presupuneri; supoziţie, s.f, g.-d. art. conjecturii, pl. conjecturi. conjudeţean,-ă (rar) Care este din acelaşi judeţ cu altcineva. adj., pl. conjudeţeni,-e. conjuga 1. tr. A modifica forma unui verb după diateză, mod, timp şi persoană. IIrefl. (despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. (fig.) A se îmbina, a se împleti, vb. I, ind. prez. 3 conjugă.
conjugabil,-ă Care se poate conjuga. adj.,pl. conjuga; bili,-e.
conjugal,-ă Referitor la căsătorie, la soţi; matrimonial. adj.,pl. conjugali,-e.
conjugare 1. Acţiunea de a (se) conjuga. 2. Flexiunea verbului. //Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv. 3. (fig.) îmbinare. 4. (biol.) Forma cea mai simplă de fecundaţie, care constă în unirea temporară a doi indivizi sau a două celule urmată de un schimb reciproc de substanţe nucleare, s.f, g.-d. art. conjugării, pl. conjugări. _
conjugat,-ă Unit; legat împreună, /(biol.) Nervi ~ = nervi care au aceeaşi funcţie, (fiz.) Focare ~ = focare astfel aşezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt şi invers. Puncte ~ = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic.
267
conscriptor
(mat.) Numere ~ = două numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare. Regulă ~ = reunirea a două sau mai multe reguli de trei simple, adj., pl. conjugaţi,-te. conjunct,-ă (în sintagma) Forme ~ = formele scurte ale verbului „a fi” la indicativ prezent, pers. 1 sg. (-s) şi pers. 3 sg. şi pl. (-i,-s) şi formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ şi la acuzativ (-mi,-ţi), adj., pl. conjuncţi,-te.
conjunctiv,-ă 1. Care leagă, care uneşte. IŢesut ~ = ţesut de susţinere a corpului uman sau animal. 2. (gram.) Mod ~ (şi s.n.) = mod personal care exprimă o acţiune realizabilă. 3. (înv.) Conjunct, adj., pl. conjunctivite. conjunctival,-ă (anat.) De conjunctivă, adj., pl. con-junctivali,-e.
conjunctivă Membrană care acoperă suprafaţa interioară a pleoapelor şi a globilor ochilor, s.f. g.-d. art. conjunctivei, pl. conjunctive.
conjunctivită Inflamaţie a conjunctivei, s.f, g.-d. art. conjunctivitei, pl. conjunctivite.
conjunctor Conjunctor-disjunctor. s.n., pl. conjunctoare. conjunctQr-disjunctor Aparat electric care închide şi deschide automat un circuit electric, s.n., pl. conjunc-toare-disjunctoare.
conjunctural,-ă De conjunctură, adj., pl. conjunctu-rali,-e.
conjuncturaljsm Tendinţă de a utiliza diverse împrejurări favorabile pentru satisfacerea unor interese personale. s.n.
conjunctură Concurs de împrejurări care determină într-un anumit moment evoluţia unui fenomen, a unei situaţii etc. //Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice, s.f, g.-d. art. conjuncturii, pl. conjuncturi.
c0njuncturjst,-ă (rar) De conjunctură, adj., pl. con-juncturişti,-ste.
conjuncţie (-ţi-e) 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii într-o frază sau cuvinte cu acelaşi rol sintactic într-o propoziţie. 2. Poziţie a doi aştri care au aceeaşi longitudine cerească la un moment dat. [var. conjuncţiune s.f.] s.f, art. conjuncţia, g.-d. art. conjuncţiei, pl. conjuncţii, art. conjuncţiile. conjuncţional,-ă (-ţi-o-) Cu rol de conjuncţie. ILocu-ţiune ~ = locuţiune care îndeplineşte funcţiile unei conjuncţii. adj., pl. conjuncţionali,-e. conjuncţiune v. conjuncţie, conjura X. tr. A ruga cu stăruinţă. 2. intr. (rar) A conspira, a unelti, vb. I, ind. prez. 3 conjură.
Conjurat,-ă (livr.) Conspirator, s.m., pl. conjuraţi; (rar) s.f., g.-d. art. conjuratei, pl. conjurate, conjuraţie (-ţi-e) Conspiraţie, complot, [var. conjuraţiile s/] s.f., art. conjuraţia, g.-d. art. conjuraţiei, pl. conjuraţii, art. conjuraţiile, conjuraţiune v. conjuraţie, conlocui intr. (înv.) A locui împreună cu altcineva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. conlocuiesc, imperf. 3 sg. conlocuia; conj. prez. 3 să conlocuiască. conlocuire (înv.) Faptul de a conlocui; coabitare, s.f., g.-d. art. conlocuirii.
conlocuitor,-oare (-cu-i-) (Persoană) care locuieşte
împreună cu altcineva în aceeaşi regiune sau ţară. adj.,
s m. şi ft pl, conlocuitori,-oare.
conlucra intr. A colabora (cu cineva), vb. /, ind. prez. 3
conlucrează.
conlucrare Acţiunea de a conlucra; colaborare, s.f., g.-d. art. conlucrării, pl. conlucrări. conlucrător,-oare (înv.) Colaborator, s.m., pl. conlu-crătQri; s.f., g.-d. art. conlucrătoarei, pl. conlucrătoare. conmesean,-ă v. comesean, con mato (it., muz.) Cu mişcare, loc. adv.
conoid1 (mat.) Suprafaţă generată de o dreaptă care se menţine paralelă cu un plan dat şi se sprijină pe o dreaptă fixă şi pe o curbă fixă. s.m., pl. conoizi. conoid2,-ă (mat.) Conoidal. adj., pl. conoizi,-de. Conoidal,-ă (mat.) De formă conică; conoid2. adj., pl. conoida!i,-e.
conopidă Plantă leguminoasă cu inflorescenţă de culoare alb-gălbuie, cărnoasă şi comestibilă. //Inflorescenţa acestei plante, s.f., g.-d. art. conopidei, pl. conopide.
conorăşean,-ă (rar) Concitadin. s.m., pl. conorăşeni; s.f, g.-d. art. conorăşenei, pl. conorăşene. conosament Document care însoţeşte transportul mărfurilor pe apă. s.n., pl. conosamente. conotativ,-ă (despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de sensul de bază, rezultat din context; figurat, adj., pl. conotativi,-e.
conotaţie (-ţi-e) (lingv.) Sens suplimentar (pe lângă denotaţie) al unui cuvânt; sens special, adesea figurat. //Semnificaţie, s.f, art. conotaţia, g.-d. art. conotaţiei, pl. conotaţii, art. conotaţiile.
conovăţ Funie fixată pe ţăruşi de care se priponesc caii. s.n., pl. conoveţe. conrupe v. corupe.
consacra I. tr. A pune la dispoziţie; a destina, a închina.
2.	tr. şi refl. A (se) dedica. 3. tr. A da un caracter sacru, //(despre preoţi) A hirotonisi. 4. tr. A stabili, a legitima, a consfinţi, vb. I, ind. prez. I sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 consacră.
consacrant,-ă (rar) Care consacră, adj., pl consa-cranţi,-te.
consacrare Acţiunea de a (se) consacra; dedicare, //(spec.) Stabilire, recunoaştere a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu, s.f, g.-d. art. consacrării, pl. consacrări.
consacrat,-ă 1. Stabilit prin tradiţie, prin uz. 2. (despre oameni) Considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, adj., pl. consacraţi,-te. consacraţie (-ţi-e) Consacrare, //(spec.) Ofrandă adusă zeilor, s.f., art. consacraţia, g.-d. art. consacraţiei, pl. consacraţii.
consanguin,-ă v. consangvin, consangvin,-ă (despre fraţi, surori) Care are acelaşi tată; (p. ext.) rudă. [var. consanguin,-ă adj.] adj., pl. consangvini ,-e.
consangvinitate Raport de rudenie între persoane care au acelaşi tată, dar nu şi aceeaşi mamă. s.f, g.-d. art. consangvinităţii.
consangvinizare (biol.) Metodă aplicată în lucrările de selecţie şi de ameliorare, care constă în fecundarea efectuată între organisme înrudite, s.f, g.-d. art. con-sangvinizării.
consătean,-ă Persoană care, considerată în raport cu alta, este din acelaşi sat. s.m., pl. consătgni; (rar) s.f, g.-d. art. consătenei, pl. consătene.
consăteancă Femeie care, considerată în raport cu alta, este din acelaşi sat. s.f, g.-d. art. consătencei, pl. consătence.
consângean,-ă (rar) Consangvin, adj., pl. consângeni,-e.
conscrie tr. (înv.) 1. A chema în armată; a recruta. 2. A consemna, a scrie într-un registru oficial, vb. III, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. conscriu, 2 sg. conscrii, I pl. conscriem, 2 pl. conscrieţi; imper. 2 pl. conscrieţi; conj. prez. 3 să conscrie; ger. conscriind; part. conscris. conscriptibil,-ă (înv.) Care poate fi recrutat, adj., pl. conscriptibili,-e.
conscriptor (livr.) Redactor al unei legi. s.m., pl. con-scriptori.
conscripţie
268
conscripţie (-ţi-e) (înv.) înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, s.f., art. conscripţia, g.-d. art. conscripţiei, pl. conscripţii, art. conscripţiile. _ consecinţă Rezultat, urmare a unui fapt. //« - = prin urmare; conform situaţiei, s.f., g.-d. art. consecinţei, pl. consecinţe.
consecutiv,-ă Care urmează tară întrerupere, în şir. /Propoziţie ~ = propoziţie circumstanţială care exprimă urmarea acţiunii din propoziţia regentă. Conjuncţie - = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă, adj., pl. consecurivi,-e.
consecutivitate (rar) Urmare neîntreruptă, succesiune. s.f, g.-d. art. consecutivităţii.
consecuţie (-ţi-e) Legătură, /(gram., rar) ~a timpurilor - concordanţa timpurilor, s.f, art. consecuţia, g.-d. art. consecuţiei, pl. consecuţii, art. consecuţiile. consecvent1 (log.) Propoziţie care decurge necesar dintr-o altă propoziţie, s.n., pl. consecvente. consecvent2,-ă 1. Constant în principii. 2. (despre văi) Care se orientează în direcţia înclinării straturilor.
3.	(despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. adj.,pl. consecvenţi,-te.
consecvenţă Faptul de a fi consecvent. ICu ~ = în mod consecvent, s.f, g.-d. art. consecvenţei, pl. consecvenţe, consemn I. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază. //Ordin, dispoziţie. 2. Interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă sau a părăsirii navei, ca măsură disciplinară, s.n., pl. consemne.
consemna tr. l.A înregistra, a nota, a menţiona. 2. A depune bani spre păstrare şi fructificare la o instituţie care are ca scop păstrarea banilor. 3. A interzice militarilor părăsirea cazărmii, a navei pentru un timp prin consemn. vb. I, ind. prez. 3 consemnează. COnsemnabil,-ă De consemnat, adj., pl. consemna: bili,-e.
consemnare Acţiunea de a consemna; înregistrare. //Consemnaţiune. s.f, g.-d. art. consemnării, pl. consemnări .
consemnativ,-ă (livr.) Cu caracter de consemnare. adj., pl. consemnativi,-e.
consemnaţiune (-ţi-u-) Păstrare a unei sume de bani la o instituţie care are acest scop; consemnare. ICasa de Economii şi Consemnaţiuni = instituţie centrală la care populaţia îşi poate depune economiile pentru păstrare şi valorificare, s.f, g.-d. art. consemnaţiunii, pl. consemnaţiuni. „
consens înţelegere deplină, identitate de păreri, s.n., pl. consensuri.
consensual,-! (-su-al) (jur., în sintagma) Contract - = contract care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. adj.,pl. consensuali,-e. conserva I. tr. A menţine un aliment în stare nealterată. 2. tr. A păstra, a păzi. 3. refl. (fig.) A se menaja, vb. I, ind. prez. 3 conservă.
conservant1 Substanţă care împiedică alterarea unor produse alimentare, s.m., pl. conservanţi. conservant2,-ă Care conservă, adf, pl. conservanţi,-te.
conservare 1. Acţiunea de a (se) conserva. IInstinct de
-	= instinct de apărare pe care îl au vieţuitoarele în scopul menţinerii fiinţei proprii, 2. Tratament la care sunt supuse unele produse pentru a le feri de alterare, s.f, g.-d. art. conservării, pl. conserv|ri, conservatism Conservatorism, s.n. conservativ,-ă 1. (rar) Conservator. 2. (fiz., despre câmpuri de forţă) în care se conservă energie, adj., pl. conservativi,-e.
conservatfir1 1. Instituţie de învăţământ superior unde se studiază muzica. 2. (tehn., în sintagma) ~ de ulei =
rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice, având rolul de a menţine cuva plină cu ulei. s.n., pl. conservatoare. conservator2,-oare 1. (Persoană) care păstrează, conservă, 2. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi socială. IPartid ~ = partid politic care are concepţii conservatoare, adj., s.m. şi f, pl. conservatori,-oare.
conservatorism Atitudine care acordă importanţă instituţiilor tradiţionale (religie, familie, proprietate); conservatism, s.n.
conservaţiune (-ţi-u-) (rar) Conservare, s.f, g.-d. art. conservaţiunii, pl. conservaţiuni. conservă Produs alimentar ambalat în condiţii speciale, pentru a putea fi păstrat nealterat mai mult timp. s.f, g.-d. art. conservei, pl. conserve, consfătui refl. recipr. A se sfătui împreună, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se consfătuieşte, imperf. 3 sg. se consfătuia; conj. prez. 3 să se consfatuiască. consfătuire Acţiunea de a se consfătui. //întâlnire de lucru, a salariaţilor unei întreprinderi, a membrilor unei organizaţii, a reprezentanţilor unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, s.f, g.-d. art. consfătuirii, pl. consfătuiri.
consfinţi tr. A da un caracter durabil; a consacra, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. consfinţesc, imperf. 3 sg. consfinţea; conj. prez. 3 să consfinţească, consfinţire Acţiunea de a consfinţi; consacrare, s.f, g.-d. art. consfinţirii, pl. consfinţiri, considera 1. tr. şi refl. A (se) socoti, a (se) aprecia (ca...), /(tr.) Considerând că... = având în vedere că... Iltr. A cinsti, a stima. 2. tr. A analiza, a studia, a cerceta. vb. /, ind. prez. 3 consideră.
considerabil,-ă însemnat, remarcabil; (foarte) mare. adj.,pl. considerabili,-e.
considerare Acţiunea de a (se) considera; consideraţie. s.f, g.-d. art. considerării, consideraţie (-ţi-e) 1. Apreciere; stimă, respect. 2. Considerent, motiv. IA avea (sau a lua) în ~ = a ţine seama de... 3. Idee, părere, [var. consideraţiune s.f.] s.f., art. consideraţia, g.-d. art. consideraţiei, pl. consideraţii, art. consideraţiile.
consideraţiune v. consideraţie, considerent 1. Punct de vedere; argument, raţionament. //Argument logic. 2. (jur., la pl.) Parte dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective, s.n., pl. considerente. consignatâr,-ă Persoană care primeşte în consignaţie. s.m., pl. consignatari; s.f, g.-d. art. consignatarei, pl. consignatare,
consignat£r,-oare Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie; depunător, s.m., pl. consignatari; s.f, g.-d. art. consignatogrei, pl consignatoare.
consignaţie (-ţi-e) Depunere pentru păstrare sau vânzare a unui obiect la un magazin specializat, //(concr.) Magazin unde se fac asemenea depuneri şi vânzări, s. f. art. consignaţia, g.-d. art. consignaţiei, pl. consignaţii, art. consignaţiile.
consilia (-li-a) tr. A sfătui, vb, I, ind. prez. 3 consiliază, / pl. consiliem; conj. prez. 3 să consilieze; ger. consiliind. consilier,-ă 1. Sfetnic, sfătuitor. 2. Grad în ierarhia unor funcţii, bazat pe calitatea de specialist a cuiva, ~ economic. 3. (înv.) Membru al unei înalte instanţe de judecată sau de verificare, s.m., pl. consilieri; s.f, g.-d. art. consilierei, pl. consiliere.
consiliere Acţiunea de a consilia, s.f, g.-d. art. consilierii, pl. consilieri.
consiliu 1. Colectiv de conducere şi de avizare pe lângă anumite instituţii, organizaţii etc. //Şedinţă a unui astfel
269
constant
de colectiv. /- de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al şefului statului; organ administrativ central. ~ de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunţă asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. ~ ştiinţific = colectiv care îndrumă munca ştiinţifică într-o instituţie de învăţământ superior sau într-un institut de cercetare. ~ redacţional = organ consultativ de pe lângă redacţia unei edituri, format din specialişti aparţinând domeniilor de activitate ale redacţiei respective. ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni, al unei instituţii etc. 2. (înv.) Sfat, povaţă. s.n., art. consiliul, pl. consilii, art. consiliile, consiliu de miniştri Organ suprem al puterii executive; guvern, cabinet, s.n.+prep.+s.m. pi. consimil,-ă (rar) Identic, adj., pl. consimili,-e. consîmilitudine (rar) Identitate, s.f, g.-d. art. con-similitudinii, pl. consimilitudini. consimţământ I. Aprobare, asentiment, 2. Adeziune la ceva. [var. (rar) consimţimânt s.n.] s.n., pl. consimţă-minte.
consimţi tr. şi intr. A fi de acord cu ceva, a-şi da consimţământul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. consimt, imperf. 3 sg. consimţea; conj. prez. 3 să consimtă, consimţimânt v. consimţământ, consimţire Faptul de a consimţi; aprobare, s.f, g.-d. art. consimţirii, pl. consimţiri, consista intr. A fi compus din...; a consta, vb. I, ind. prez. 3 consistă.
consistent,-ă 1. Dens, solid, tare. vârtos. 2. (despre alimente) Săţios, hrănitor, adj., pl. consistenţi,-te. consistenţă Densitate, tărie, soliditate a unui corp, a unei materii etc. s.f, g.-d. art. consistenţei, pl. consistenţe.--
consistometru Aparat folosit pentru măsurarea consistenţei unui material, s.n., art. consistomgtrul, pl. con-sistomstre.
consistorial,-ă (-ri-al) De consistoriu. adj., pl. consistoriali, -e.
consistoriu 1. Adunare de cardinali, prezidată de papă.
2.	Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ şi disciplinar în conducerea unor biserici, s.n., art. consistQriul, pi consistorii, art. consistoriile. consoană Sunet format prin strâmtarea sau închiderea bruscă a canalului fonator; literă care reprezintă grafic un astfel de sunet, s.f, g.-d. art. consoanei, pi consoane.
consoartă (fam.) Soţie, nevastă, s.f., g.-d. art. consoartei, pl. consoarte.
consola tr. şi refl. A(-şi) alina o suferinţă morală, a (se) îmbărbăta, yb. I, ind. prez. 3 consolează. consolabil,-ă Care poate fi consolat uşor. adj.,pl. con-solabili,-e.
consolant,-ă (rar) Care consolează, adj.. pi conso-
•anţi,-te.
consolare Acţiunea de a (se) consola; alinare (sufletească); consolaţie. s.f, g.-d. art. consolării, pl. consolări, consolator,-ogre (şi. s.) Care consolează, adj., pl. consolatori,-oare.
consolaţie (-ţi-e) (înv.) Consolare, s.f, art. consolaţia, g--d. art. consolaţiei, pl. consolaţii, art. consolaţiile.
ta 1- Mobilă în formă de policioară sau de măsuţă pe care se aşază vaze, statuete etc. 2. Element arhi-ectural de lemn, piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornişe, a unui balcon etc. 3. Element de construcţie care 5e cu ,unu' dintre capete în afara punctului de sprijin. g.-d. art. consQlei, pi consQle.
consolida 1. tr. şi refl. A (se) face sau a deveni solid, durabil; a (se) întări. 2. tr. A mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic, vb. I, ind. prez. 3 consolidează.
consolidabil,-ă Care se poate consolida, adj., pl. con-solidabili,-e.
consolidant,-ă Care consolidează, adj., pl. consoli-danţi,-te.
consolidare Acţiunea de a (se) consolida; întărire, s.f, g.-d. art. consolidării, pl. consolidări. consolidator,-oare Care întăreşte; de sprijin, adj.. pl. consolidatori,-oare.
consolidaţie (-ţi-e) (rar) Consolidare, s.f, art. conso-lidaţia, g.-d. art. consolidaţiei, pl. consolidaţii, art. consolidările.
consommé (fr.) Supă preparată prin fierbere lentă şi îndelungată a cămii de vită, pentru a-i extrage toate sucurile, s.n., art. consommé-ul, pi consoinmé-uri. consonant,-ă 1. (muz.) Format din consonanţe; armonios. 2. (despre cuvinte) Cu o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt, adj., pl. consonanţi,-te. consonantă (înv.) Consoană, s.f, g.-d. art. consonantei, pi consonante.
consonantic,-ă Referitor la consoane, adj., pi consonantici,-ce.
consonantism Totalitatea consoanelor unei limbi. s.n. consonanţă 1. (muz.) Combinare armonioasă între sunete de înălţimi diferite. 2. (fig.) Potrivire de idei, de păreri; acord, s.f, g.-d. art. consonanţei, pl. consonanţe, consort (în sintagma) Prinţ— = soţul unei regine încoronate ca suverană (în Marea Britanie şi Olanda). s.m., pl. consorţi.
consorţiâl,-ă (-ţi-al) Care aparţine unei societăţi comerciale, unui consorţiu, adj., pl. consorţiali,-e. consorţiu Acord între mari bănci sau societăţi comerciale în vederea desfăşurării în comun a unor operaţii avantajoase şi de anvergură. ~ bancar, s.n., art. consorţiul, pl. consorţii, art. consorţiile. conspect 1. Rezumat al datelor esenţiale ale unei probleme, ale unei lucrări etc. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare), s.n., pi conspecte.
conspecta tr. A întocmi un conspect; a rezuma, vb. I, ind. prez. 3 conspectează.
conspectare Acţiunea de a conspecta, s.f, g.-d. art. conspectării, pl. conspectări.
conspira intr. A organiza o conspiraţie; a complota, //(fig.) A tinde, a concura spre un scop unic. vb. /, ind. prez. 3 conspiră.
conspirativ,-ă Care aparţine unei conspiraţii; ilegal. adj., pl. conspirativi,-e.
conspirativitate Caracter conspirativ al unei acţiuni politice. //Sistem de metode de muncă ilegală, subordonat afirmării unui ideal politic sau ideologic de către un grup social, o organizaţie, un partid, puse în afara legii. s.f, g.-d. art. conspirativităţii, conspirator,-oare Persoană care ia parte la o conspiraţie. s.m., pl. conspiratori; s.f, g.-d. art. conspiratoarei, pi conspiratoare.
conspiraţie^-ţi-e) Uneltire secretă şi ilegală împotriva statului, a conducătorilor lui sau a ordinii publice; complot. [vot: (înv.) conspiraţiune s.f] s.f, art. conspiraţia, g.-d. art. conspiraţiei, pl. conspiraţii, art conspiraţiile, conspiraţiyne v. conspiraţie, consta intr. A fi alcătuit, a se compune din... vb. /, ind. prez. 3 sg. constă, 3 pi constau; imperf. 3 sg. consta, perf. s. 3 sg. constă, m.m.c.p. 3 sg. constase; conj. prez. 3 să constea.
constant,-ă Care rămâne neschimbat, invariabil, adj., pl. constanţi,-te.
constantă
270
constantă 1. (mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 2. Mărime care caracterizează un aparat, un fenomen etc. s.f., g.-d. art. constantei, pl. constante. Constantán Aliaj de cupru şi de nichel, cu rezistenţă specifică mare, întrebuinţat la confecţionarea rezistenţelor electrice, a reostatelor etc. s.n. constantinopolitan,-ă (Locuitor) din Constantinopol. adj., s.m. şi f, pl. constantinopolitani,-e. constanţă însuşirea de a fi constant; perseverenţă, s.f, g.-d. art. constanţei.
constata tr. A stabili situaţia unui lucru, adevărul unui
fapt etc. vb. I, ind. prez. 3 constată.
constatabil,-ă Care se poate constata uşor. adj., pl.
constatabili,-e.
constatare Acţiunea de a constata, s.f, g.-d. art. constatării, pl. constatări.
COnstatativ,-ă Care înregistrează ceva ca atare, adj., pl. constatativi,-e.
constănţean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Constanţa, adj., s.m. şi f., pl. constănţeni,-e. constănţeancă. Locuitoare din municipiul sau judeţul Constanţa, s.f, g.-d. art. constăriţencei, pl. constăpţence. constelat,-ă (rar) înstelat, adj., pl. constelaţi,-te. ’ constelaţie (-ţi-e) Grupare de stele cu o configuraţie specială, //(fig.) Grup de obiecte strălucitoare. //Grup de oameni iluştri, s.f, art. constelaţia, g.-d. art. constelat ţiei, pl. constelaţii, art. constelaţiile, consterna tr. A provoca cuiva uimire, mâhnire, indignare. vb. I, ind. prez. 3 consternează. consternant,-ă Care produce uimire, adj., pl. conster-nanţi,-te.
consternare Faptul de a consterna; uimire; conster-naţie. s.f, g.-d. art. consternării, pl. consternări, consternaţie (-ţi-e) (rar) Consternare. [var. consterna-ţiune s.f] s.f, art. constemaţia, g.-d. art. constemaţiei, pl. consternaţii, art. constemaţiile. consternaţiune v. consternaţie. constipă tr. şi refl. A produce sau a avea constipaţie. vb. I, ind. prez. 3 constipă.
Constipant,-ă (despre alimente, medicamente) Care constipă. adj., pl. constipanţi,-te. constipat,-ă 1. (despre oameni) Care suferă de constipaţie. 2. (fig., fam.) Cu vederi înguste, necomunicativ. adj., pl. constipaţi,-te.
constipaţie (-ţi-e) Starea celui constipat; dificultate în eliminarea materiilor fecale, s.f, art. constipaţia, g.-d. art. constipaţiei, pl. constipaţii, art. constipaţiile. constituant,-ă (-tu-ant) Referitor la constituţie, iAdunare ~ = adunare formată din reprezentanţi aleşi de cetăţeni, după anumite criterii, pentru a vota sau a modifica constituţia, adj., pl. constituanţi,-te. constituent1 (-tu-ent) Fiecare dintre componentele unui sistem fizic sau chimic, s.m., pl. constituenţi. constituent2,-ă (-tu-ent) Care intră în structura unui întreg, adj., pl. constituenţi,-te. constitui !■ tr. şi refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înfiinţa. 2. tr. A reprezenta; a valora. 3. refl. (jur.) A se -parte civilă = a formula pretenţii de despăgubire faţă de acuzat într-un proces penal. vb. IV, ind. prez. 3 constă tuie, imperf. 3 sg. constituia; conj. prez. 3 să constituie, constituire Acţiunea de a (se) constitui; organizare. s.f, g.-d. art. constituirii, pl. constituiri, constituit,-ă Format din... /Corp ~ (sau, mai rar) adunare ~ = organizaţie cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut, adj., pl. constituiţi,-te. constitut Tip de contract prin care cineva se angajează să plătească o sumă de bani. s.n., pl. constituie, constitutiv,-ă Care intră în componenţa unui lucru; constituent, adj., pl. constitutivi,-e.
constituţie (-ţi-e) 1. Structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, care cuprinde principiile organizării lui, drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, organele statului, sistemul electoral etc. [var. constituţiune j\^] s.f, art. constituţia, g.-d. art. constituţiei, pl. constituţii, art. constituţiile, constituţional,-ă (-ţi-o-) Conform cu constituţia (2). /Comisie - = comisie însărcinată cu elaborarea textului unei constituţii şi cu exercitarea controlului asupra legilor care apar. Drept ~ = a) totalitatea normelor fundamentale care reglementează relaţiile referitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie. Monarhie ~ = monarhie în care puterea monarhului este limitată prin constituţie. adj.,pl. constituţionali,-e.
constituţionalism (-ţi-o-) Regim de guvernare bazat pe existenţa unei constituţii, s.n. constituţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al constituţionalismului. adj., s.m. şi f., pl. constituţionalişti,-ste. constituţionalitate (-ţi-o-) însuşire a unei legi, a unei acţiuni, a unui act etc. de a fi în conformitate cu constituţia sau cu principiile generale ale acesteia, s.f, g.-d. art. constituţionalităţi, constituţiune v. constituţie, constrângător,-oare (Persoană) care constrânge, adj., s.m. şi f, pl. constrângători,-oare. constrânge tr. A sili pe cineva să facă un lucru; a obliga, a forţa. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. constrâng; part. constrâns.
constrângere Acţiunea de a constrânge; forţare, silire. s.f, g.-d. art. constrângerii, pl. constrângeri. constrictiv,-ă (despre consoane) Care se pronunţă prin îngustarea canalului vocal, în aşa fel încât se produce un zgomot de fricţiune; fricativ. adj., pl. constrictivi,-e. constrictivă Consoană care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator. s.f, g.-d. art. constrictivei, pl. constrictíve.
constrictor,-oare Care se restrânge, care se contractă. /Muşchi ~ = muşchi care se contractă şi închide orificiile naturale din corpul vieţuitoarelor, adj., pl. constrictori ,-oare.
constricţie (-ţi-e) Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas de sânge etc. ca urmare a contracţiei muşchilor constrictori, [var. constricţiune j.£] s.f, art. constricţia, g.-d. art. constricţiei, pl. constricţii, art. constricţiile.
constricţiune v. constricţie.
constringenţă Mărime care caracterizează sticlele
optice din punct de vedere al dispersiei luminii, s.f, g.-d.
art. constringgnţei, pl. constringenţe.
construct Concept abstract care denumeşte un sistem
teoretic ipotetic, s.n., pl. constructe.
constructiv,-ă Care serveşte pentru a realiza ceva util.
adj., pl. constructivi,-e.
constructivism Curent artistic apărut după Primul Război Mondial, care concepe realitatea ca o construcţie de forme geometrice, promovând relaţia dintre artă şi tehnica modernă, s.n.
constructivistj-ă (Adept) al constructivismului, adj., s.m. şi f, pl. constructivişti,-ste. constructor1 Persoană care are pregătirea tehnică pentru a executa lucrări de construcţie, s.m., pl. constructori. constructor2,-oare Care construieşte, adj., pl. constructori,-oare.
construcţie (-ţi-e) l. Faptul de a construi; alcătuire, compunere. 2. Clădire, lucru construit; casă, edificiu.
3.	(la pl.) Ramură a economiei naţionale care are ca obiect realizarea de construcţii; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea şi executarea construcţiilor (2).
271
conştiinţă
4.	(lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grupare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze, s.f., art. construcţia, g.-d. art. construcţiei, pl. construcţii, art. construcţiile, construi tr. l.A realiza o clădire, o maşină etc., după un plan. 2. A desena o figură geometrică. 3. (lingv.),A aşeza cuvintele în frază ţinând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. Urefl. (despre părţile de vorbire) A se folosi în anumite construcţii gramaticale. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. construiesc, imperf. 3 sg. construia; conj. prez. 3 să construiască, construibil.-ă (despre terenuri) Pe care se poate construi. adj., pl. construibili,-e.
construire Acţiunea de a construi; clădire, s.f, g.-d. art. construirii, pl. construiri.
consubstanţial,-ă (-ţi-al) Alcătuit din aceeaşi substanţă. adj., pl. consubstanţiali,-e. consubstanţiaNsm (-ţi-a-) Doctrină religioasă care susţine consubstanţialitatea lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos. s.n.	,
consubstanţialitate (-ţi-a-) însuşire a ceea ce este consubstanţial, s.f., g.-d. art. consubstanţialităţii. consuetudinar,-ă (-su-e-) (livr.) Nescris, dar consacrat prin uz. adj., pl. consuetudinari,-e. consuetudine (-su-e-) (livr.) Deprindere; obicei, s.f, g.-d. art. consuetudinii, pl. consuetudini. censul 1. Magistrat superior în republica romană. 2. Persoană oficială care apără interesele economice, juridice şi administrative ale statului pe care îl reprezintă, precum şi pe cele ale cetăţenilor acestuia într-o ţară străină. s.m., pl. consuli.
consular,-ă Care se referă la consul sau la consulat. ICorp ~ = totalitatea consulilor dintr-o ţară. adj., pl. consulari,-e.
consulat 1. Perioadă de guvernare a unui consul (1) în Roma antică. 2. Reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară în rang.ambasadei. //Sediul acestei reprezentanţe, s.n., pl. consulate, consult Examinare a unui bolnav de către medic pentru a stabili un tratament, s.n., pl. consulturi, consulta tr. l.A cere o părere, un sfat; a lua avizul unui specialist. Hrefl. A se sfătui. 2. A cerceta un text pentru a se informa, //(despre medici) A da o consultaţie (2). vb. I, ind. prez. } consultă.
consultant,-ă (Persoană) care dă indicaţii în probleme referitoare la specialitatea sa. adj., s.m. şi f., pl. consultanţi,-te.
consultanţă Oferire de sfaturi de specialitate în domeniul economic şi organizatoric, s.f, g.-d. art. consultanţei, consultare Acţiunea de a (se) consulta; cercetare, s.f., g.-d. art. consultării, pl. consultări, consultativ,-ă Care îşi dă avizul în anumite probleme; cu caracter de consultaţie. Organ ~. Vot ~ = vot care se cere unei adunări, fără obligativitatea de a fi respectat. adj., pl. consultativi,-e.
consultaţie (-ţi-e) 1 . Aviz, indicaţie, lămurire. 2. Examinare a unui pacient de către medic. 3. îndrumare dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor. 4. Metodă de ridicare a nivelului profesional prin discuţii organizate, explicaţii date de profesor, aplicaţii practice etc. s.f, art. consultaţia, g.-d. art. consultaţiei, pl. consultaţii, art. consultaţiile.
Consulting (consalting) (angl.) Oferire de consultaţii, '^formaţii, soluţii cu caracter de specialitate în domenii diferite, s.n.
consum 1. Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi ale oamenilor. /- productiv = folosire a mijloacelor de producţie pentru crearea de noi bunuri materiale. ~ neproductiv = consum care nu are ca rezultat obţinerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau
mărfuri) de larg ~ = bunuri ale industriei uşoare sau alimentare, desinate consumului individual imediat. Societate de ~ = termen care defineşte societatea capitalistă puternic industrializată, în care se găsesc din abundenţă mărfuri de larg cosum la preţuri acccesibile. 2. Cantitate de materii prime, combustibil sau energie folosite pentru executarea unui produs, a unei operaţii etc. /~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc., raportat la o anumită unitate de timp în care se obţine un produs. s.n., pl. consumuri.
consuma1 tr. l.A întrebuinţa, a folosi (produse, mărfuri etc.) 2. A folosi ca hrană; a mânca. vb. I, ind. prez. 3 consumă.
consuma2 l. tr. A mistui, a distruge. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) chinui, a (se) frământa, vb. /, ind. prez. 3 consumă.
consumabil,-ă Care poate fi consumat, adj., pl. consumabili,-e.
consumabile Produse care se consumă repede (coli, creioane etc.) şi nu au valori prea mari. s.n. pl. consumare1 Acţiunea de a consuma1; consumaţie, s.f, g.-d. art. consumării, pl. consumări. consumare2 Acţiunea de a (se) consuma2; distrugere, nimicire, s.f., g.-d. art. consumării, pl. consumări, consumator,-oare Persoană care consumă1 bunuri rezultate din producţie, //(spec.) Persoană care consumă într-un local public, [var. (înv.) consumăter,-oare s.m. şi f ] s.m., pl. consumatari; s.f, g.-d. art. consumatoarei, pl. consumatoare.
consumaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a consuma1. IA da (un produs) în ~ = a pune (un produs) la dispoziţia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public, [var. (înv.) consumaţijjne s.£] s.f, art. consumaţia, g.-d. art. consumaţiei, pl. consumaţii, art. consumaţiile, consumaţiune v. consumaţie. consumător,-oare v. consumator. consumptibil,-ă (jur., despre bunuri) Care dispare sau care îşi schimbă substanţa de la prima întrebuinţare, adj., pl. consumptibili,-e.
Consumptiv,-ă (despre unele boli cronice) Care este însoţit de slăbire, de denutriţie etc. adj., pl. consump-tivi,-e.
consumpţie (-ţi-e) Slăbire, epuizare care este cauzată de o boală îndelungată, [var. consumpţiune s.f] s.f, art. consumpţia. g.-d. art. consumpţiei. consumpţiune v. consumpţie. consuna intr. (înv.) A produce o consonanţă, vb. I, ind. prez. 3 consună.
conşcolar (rar) Elev considerat în raport cu alţi elevi de la şcoală, s.m., pl. conşcolari. conştient,-ă (-şti-ent) 1. Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare; care ştie cine, ce şi unde este el ca persoană. 2. Care îşi dă seama de rolul său în societate, de posibilităţile proprii; lucid. //Care realizează scopuri dinainte stabilite, adj., pl. conştienţi,-te. conştientiza (-şti-en-) tr. şi refl. A face să devină sau a deveni conştient, vb. I, ind. prez. 3 conştientizează. conştientizabil,-ă (-şti-en-) Care poate fi conştientizat. adj., pl. conştientizabili,-e. conştientizare (-şti-en-) Acţiunea de a conştientiza. s.f, g.-d. art. conştientizării, pl. conştientizări, conştiincios,-oasă (-şti-in-) (despre oameni) Cu simţul datoriei; corect, //(despre acţiunile oamenilor) Executat cu seriozitate; scrupulos, adj., pl. conştiincioşi,-oase. conştiinciozitate (-şti-in-) însuşirea de a fi conştiincios; scrupulozitate. s.f, g.-d. art. conştiinciozităţii, conştiinţă 1. (fii.) Sentiment pe care fiinţa umană îl are despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-şi da seama; înţelegere. /- socială =
cont
272
ansamblu de reprezentări, idei etc. ale unei societăţi, ca reflectare a condiţiilor de existenţă şi a psihologiei acesteia. ~ de clasă = parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase. 3. Gândire, spirit.
4.	Simţ moral. /Caz de ~ = dificultate de a hotărî într-o proble-mă morală. Mustrare de ~ = regret. A fi cu ~ împăcată - a fi convins că nu a săvârşit nimic împotriva legilor statului sau ale moralei. A fi fară ~ sau a nu avea nimic pe ~ = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe ~ = cu toată sinceritatea. 5. Libertate de~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filosofică etc. s.f, g.-d. art. conştiinţei, pl. conştiinţe, cont 1. Socoteală scrisă alcătuită din credit şi debit. /-curent = a) cont deschis de o bancă unui client, pentru păstrarea banilor acestuia şi pentru efectuarea unor plăţi sau încasări; b) cifră sub care figurează la o bancă un cont. //Evidenţa acestor operaţii. 2. A trece la (în) ~ = a fi dator. A ţine ~ = a avea în vedere. Pe ~ propriu = în mod independent. ín ~ul (cuiva sau a ceva) = pe seama (cuiva sau a ceva), s.n., pl. canturi.
conta intr. 1. A se baza pe cineva sau pe ceva. 2. A avea însemnătate. 3. (înv.) A ţine seama de cineva, vbnl, ind. prez. 3 contează.
contabil,-ă I. adf Referitor la contabilitate; contabilicesc. II. s.m. şi f. Specialist în contabilitate, adj., s.m. şi fi, pl. contabili,-e.
contabilicesc,-ească Contabil (I). adf, pl. contabiliceşti.
contabilitate 1. Totalitatea operaţiilor de înregistrare a mişcării fondurilor şi materialelor unei instituţii. //Secţie, birou într-o întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Ştiinţă care studiază evidenţa contabilă. s.f, g.-d. art. contabilităţii, pl. contabilităţi, contabiliza tr. A înregistra o operaţie economică în cont. vb. /, ind. prez. 3 contabilizează, contabilizare Acţiunea de a contabiliza, s.f, g.-d. art. contabilizării.
contabil-şef Persoană calificată care coordonează şi controlează activitatea contabililor, s.m., pl. contabili-
şsfi-
contact 1. Atingere nemijlocită între două corpuri, două forţe etc. l!n ~ cu... = în apropiere nemijlocită de... //(concr.) Piesă care serveşte la stabilirea unui contact. I~ electric = legătură electrică între două elemente conductoare, realizătă prin atingere. 2. Apropiere între oameni; relaţie, legătură. IA lua ~ (cu cineva) = a) a stabili o legătură (cu cineva); b) (mii.) a fi în apropierea inamicului. s.n., pl. contacte.
contactor întrerupător care închide un circuit sub acţiunea unei comenzi de la distanţă, s.n., pl. contactoare. contadin,-ă (înv.) Ţăran italian. s.m.,pl. contadini; s.f, g.-d. art. contadinei, pl. contadine, contagia (-gi-a) tr. şi refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecţioasă. vb. /, ind. prez. 3 contagiază, 1 pl. contagigm; conf prez. 3 să contagieze; ger. contagiind.
contagiere (-gi-e-) Acţiunea de a (se) contagia. s.f, g.-d. art. contagigrii, pl. contagieri. contagios,-oasă (-gi-os) I. adf (despre boli) Care se transmite de la om la om. II. adf, s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală molipsitoare, adf, s.m. şi f, pl. contagiQşi,-oase.
contagiozitate (-gi-o-) Caracter molipsitor al unei boli. s.f, g.-d. art. contagiozităţii, pl. contagiozităţi. contagiune (-gi-u-) Transmitere a unei boli de la un om la altul. //Epidemie, s.f, g.-d. art. contagiunii, pl. contagiuni.
container 1. Ambalaj metalic, cu dimensiuni şi forme standardizate, care seveşte la transportul mărfurilor şi al
produselor. 2. Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete, s.n., pl. containere.
containeriza tr. A introduce în container. HA introduce containerele în tehnica transporturilor, vb. I, ind. prez. 3 containerizează.
containerizare Acţiunea de a containeriza. s.f, g.-d. art. containerizării, pl. containerizări. contamina 1. tr. A transmite o boală molipsitoare. 2. refl. (lingv., despre două limbi) A se încrucişa; (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc. 3. tr. (fig.) A influenţa, vb. I, ind. prez. 3 contaminează. contaminabil,-ă Care poate fi contaminat, adf, pl. contaminabili,-e.
contaminant,-ă (rar) Care contaminează, adf, pl. contaminanţi,-te.
contaminare Acţiunea de a (se) contamina, s.f, g.-d. art. contaminării, pl. contaminări, contaminaţie (-ţi-e) (rar) 1. Contaminare. 2. Modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte sau cu construcţii asemănătoare ca sens. //Influenţă reciprocă între două elemente sau două specii folclorice, s.f, art. conta-minaţia, g.-d. art. contaminaţiei, pl. contaminaţii, art. contaminaţiile.	,
contant,-ă (rar, despre bani) în numerar; gheaţă, adf, pl. contanţi,-te.
CQntăş 1. (înv.) Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (reg.) Haină bărbătească scurtă, de obicei îmblănită, pe care o poartă ţăranii prin Bucovina şi prin Moldova, s.n., pl. contăşe.
contăşel (înv.) Diminutiv al lui contăş (2). s.n., pl. contăşgle.
conte1 1. (în Evul Mediu) Mare senior, conducător al unei provincii. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Apus) sau între baron şi prinţ (în Rusia), s.m., pl. conţi.
conté2 (rar) Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă şi plombagină. s.n., art. conté-ul. contemperaţie (-ţi-e) Impuls presupus a-şi avea originea în graţia divină, care constă în înclinarea voinţei către săvârşirea unui fapt, fară însă a-1 determina, s.f, art. contemperaţia, g.-d. art. contemperaţiei, pl. contem-peraţii, art. contemperaţiile.
contempla 1. fi: şi refl. A (se) privi lung, cu admiraţie, cu emoţie etc. 2. intr. A medita, a reflecta, vb. /, ind. prez. 3 contemplă.
contemplare Acţiunea de a (se) contempla. //Atitudine de meditaţie, de observare pasivă a fenomenelor. I~ vie = percepere nemijlocită, concretă, a lucrurilor şi a fenomenelor naturii, s.f, g.-d. art. contemplării, pl. contemplări.
contemplativ,-ă Care este înclinat spre contemplaţie; visător. I Viaţă ~ = viaţă consacrată meditaţiei şi nu acţiunii. adf, pl. contemplativi,-e. contemplativitate 1. Trăsătură a filosofiei materialiste care constă în neînţelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât şi gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. s.f, g.-d. art. contemplativităţii, contemplator,-oare Persoană care contemplă, care meditează, s.m., pl. contemplatQri; s.f, g.-d. art. contemplatoarei, pl. contemplatoare, contemplaţie (-ţi-e) Stare a celui care contemplă; meditaţie. s.f, art. contemplaţia, g.-d. art. contemplaţiei, pl-contemplaţii, art. contemplaţiile, contemporan,-ă 1. Care trăieşte sau se petrece în zilele noastre; actual. 2. (despre oameni, şi s.) Care a trăit în acelaşi timp cu cineva sau cu ceva. [var. contimporan,-ă adf] adj., pl. contemporani,-e. contemporaneitate (-ne-i-) Lumea contemporană; actualitate, s.f, g.-d. art. contemporaneităţii.
273
contraacuzaţie
contencios1 (-ci-os) Serviciu juridic pe lângă o întreprindere, care se ocupă cu apărarea intereselor acesteia. /- administrativ = a) organ de jurisdicţie care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat şi persoanele fizice; b) ansamblu de norme după care se rezolvă asemenea litigii, s.n., pl. contencioase.
contencies2,-oasă (-ci-os) (jur.) Litigios. /Procedură ~ = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicţie a unui conflict de interese, adj., pl. contencioşi,-oase.
conteni intr. şi tr. A întrerupe sau a înceta o mişcare sau o acţiune, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. contenesc, imperf. 3 sg. contenea; conj, prez. 3 să contenească, contenire Acţiunea de a conteni; sfârşit. /Fără ~~ -neîncetat, s.f, g.-d. ari. contenirii, pl. conteniri. Contgnt,-ă (livr.) Mulţumit, adj., pl. contenţi,-te. contentaţie (-ţi-e) (livr.) Mulţumire, s.f, art. con-tentaţia, g.-d. art. contentaţiei, pl. contentaţii, art. con-tentaţiile.
Contentiv,-ă (med.) Care menţine poziţia corectă a unui organ, adj., pl. contentivi.-e. contenţiyne (-ţi-u-) 1. (rar) Discuţie aprinsă, dispută. 2, (med.) Menţinere, imobilizare a unui organ în poziţia corectă, s.f, g.-d. art. contenţiunii, pl. contenţiuni. contesă Soţie sau fiică de conte, s.f, g.-d. art. contesei, pl. contese.
contesta tr. A nu recunoaşte ceva; a nega, a tăgădui. //A face o contestaţie, vb. I, ind. prez. 3 contestă. Contestabil,-ă Care se poate contesta, adj., pl. contestabili,-e.
contestare Acţiunea de a contesta; nerecunoaştere. s.f, g.-d. art. contestării, pl. contestări, contesta tar,-ă (Persoană) care contestă, care protestează. adj., s.m. şi f, pl. contestatari.-e. contestaţie (-ţi-e) Plângere împotriva unei hotărâri (judecătoreşti). //Memoriu adresat unui organ ierarhic superior, prin care se cere anularea unei horărâri ilegale, luate de organul ierarhic inferior, s.f, art. contestaţia, g.-d. art. contestaţiei, pl. contestaţii, art. contestaţiile, contgxt 1. Fragment dintr-o lucrare în care se găseşte un cuvânt sau un pasaj care prezintă interes. 2. (fig.) Conjunctură, împrejurare specifică, s.n., pl. contexte, contextual,4 (-tu-al) De context, adj.. pl. contextuali,-e, contextualitate (-tu-a-) (rar) Ansamblu de împrejurări la un moment dat. s.f, g.-d. art. contextualităţii■ conţextyră 1. Structura unei ţesături. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3. (fig.) Structură, s.f, g.-d. art. contexturii, pl. contexturi, contiggnt v. contingent.
contiguitate (-gu-i-) (livr.) Starea a două lucruri contigue. //Vecinătate spaţială şi temporală, s.f, g.-d. art.
contiguităţii.
contiguu,-uă (-gu-u) (livr.) Apropiat, unit cu ceva; care are elemente comune cu ceva. adf, pl. contigui,-ue. contimporan,-ă v. contemporan. continent1 întindere mare de uscat, mărginită, total sau parţial, de mări şi de oceane, s.n., pl. continente. continent2,-ă (rar) Care este abstinent, adj., pl. conti-nenţi,-te.
continental,-ă Referitor la un continent; care se află pe un continent. /Climă ~ = climă uscată supusă la variaţii mari şi bruşte de temperatură, adj., pl. continentali,-e.
onţinenţă (rar) Reţinere. //Abstinenţă, s.f., g.-d. art. contingnţei, pl. continenţe.
contingent1 l . Totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an f *uaţ> în evidenţa organelor militare; anul recrutării; 4pi^' ^ruP omogen de oameni. 3. (înv.) Contribuţie. T"a a ?n cantitativ al importulului sau exportului unor rrnri din sau în alte ţări. [var. contiggnt s.n.] s.n., pl.
contmggnte.
contingent2,-ă Accidental, întâmplător, adj., pl. con-tingenţi,-te.
contingenţă Relaţie între fenomene, evenimente contingente; întâmplare, s.f, g.-d. art. contingenţei, pl. contingenţe.
continua (-nu-a) intr. A merge înainte; a se prelungi; a persista, //A duce mai departe ceva început, vb. /, ind. prez. 1 şi 2 sg. continui, 3 continuă, 1 pl. continuăm; conj. prez. 1 şi 2 sg. să continui, 3 să continue; ger. continuând, continuare (-nu-a-) Acţiunea de a continua; urmare. lîn ~ = mai departe, s.f., g.-d. art. continuării, pl. continuări.
continuativ,-ă (-nu-a-) Care se întâmplă continuu, adj., pl. continuativi,-e.
continuator,-oare (-nu-a-) Persoană care continuă un lucru început de altul, s.m., pl. continuatori; s.f, g.-d. art. continuatoarei, pl. continuatoare, continuitate (-nu-i-) Faptul de a fi continuu, s.f, g.-d. art. continuităţii, pl. continuităţi, continuu,-uă (-nu-u) Neîntrerupt, neîncetat, permanent. /Curent ~ - curent electric care are un singur sens. //(lingv., despre consoane) Constrictiv. adj., pl. contt nui,-ue.
continuum (-nu-um) Ansamblu de elemente care pot fi trecute de la unul la altul în mod continuu, s.n., pl. con-tinuumuri.
contişor (rar) Sumă mică de plată, s.n., pl. contişoare. contoar/comptoar (înv.) 1. Agenţie comercială într-o ţară străină; 2. Birou de comerţ (al unui bancher); masă, tejghea unde se făceau plăţile în casele mari de comerţ. s.n., pi contoare/comptoare. contondent,-ă (despre obiecte) Tare, ale cărei lovituri produc contuzii, adj., pl. contondenţi,-te. contopi refl. şi tr. A (se) împreuna, a (se) uni strâns. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. contopesc, imperf. 3 sg. contopea; conj. prez. 3 să contopească, contopire Acţiunea de a (se) contopi; fuziune, s.f, g.-d. art. contopirii, pl. contopiri.
contor Aparat care înregistrează consumul de curent, de apă, de gaz etc; ceas (4). s.n., pl. contoare, contoriza tr. A înregistra prin contor, vb. I, ind. prez. 3 contorizează.
contorizare Acţiunea de a contoriza. s.f, g.-d. art. con-torizării, pl. contorizări.
contorsiona (-si-o-) refl. şi tr. (şi fig.) A face sau a provoca contorsiuni, crispaţii, vb. I, ind. prez. 3 contorsionează.
contorsionare (-si-o-) Acţiunea de a (se) contorsiona; contorsiune, s.f, g.-d. art. contorsionării, pl. contorsionări.
contorsionat,-ă (-si-o-) 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul strâmbat. 2. (fig., despre stil) Fără armonie, adj., pl. contorsionaţi,-te. contorsionist,-ă (-si-o-) Gimnast cu o mobilitate foarte mare. s.m., pl. contorsionişti; s.f, g.-d. art. con-torsionistei, pl. contorsionjste. contorsiune (-si-u-) Răsucire a corpului sau a unei părţi a lui, datorită unei contracţii musculare dureroase. //Contracţie involuntară puternică a muşchilor, s.f, g.-d. art. contorsiunii, pl. contorsiuni. contra-1 Element de compunere care înseamnă „împotriva”.	_	_
cgntra2 1. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). 2. în schimbul a ceva. II. adv. împotrivă, prep.; adv. contra3 tr. l.A contrazice. 2. (la box, scrimă, lupte) A da o contră. 3. (la bridge) A cere o amendă dublă. vb. I, ind. prez. 3 contrează. A
contraacuzaţie (-ţi-e) învinuire adusă de către acuzat acuzatorului, s.f, art. contraacuzaţia, g.-d. art. contra-acuzaţiei, pl. contraacuzaţii, art. contraacuzaţiile.
contraalizeu
274
contraalizeu Vânt care bate în sens contrar alizeului. s.n., art. contraalizeul, pl. contraalizee. contraamiral Grad în marina militară, care corespunde gradului de general-maior din trupele de uscat, s.m., pl. contraamirali.
contraanchetă (jur.) Repetare a anchetei pentru a verifica corectitudinea ei. s.f., g.-d. art. contraanchetei, pl. contraanchete.
contraargument Argument prin care se respinge un argument suţinut înainte, s.n., pl. contraargumente. contraargumenta tr. A respinge o opinie prin contraargumente. vb. I, ind. prez. 3 contraargumenteazâ. contraargumentare Acţiunea de a contraargumenta. s.f, g.-d. art. contraargumentării, pl. contraargumentări. contraatac I. Atac al unei unităţi militare aflată în apărare. 2. (sport) Atac ca răspuns la atacul adversarului; ripostă, s.n., pl. contraatacuri.
contraataca tr. A executa un contraatac, //(sport) A riposta, vb. I, ind. prez. 3 contraatacă, contrabalansa tr. A aduce în stare de echilibru, //(fig.) A compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune, vb. /, ind. prez. 3 contrabalansează.	v.
contrabalansare Acţiunea de a contrabalansaf'echili-brare. s.f, g.-d. art. contrabalansării, pl. contrabalansări, contrabandă Trecere ilegală a unor mărfuri peste graniţă. IDe - = (despre mărfuri) trecut (sau destinat a fi trecut) peste graniţă în mod fraudulos. Prin ~ = în mod ilegal, s.f, g.-d. art. contrabandei, pl. contrabande, contrabandist,-ă Persoană care face contrabandă, s.m., pl. contrabandişti; s.f, g.-d. art. contrabandistei, pl. contrabandiste.
contrabaraj Baraj secundar, de mică înălţime, amplasat în aval de un baraj principal pentru a preveni eroziunea fundului albiei şi surparea barajului principal, s.n., pl. contrabaraje.
contrabas Intrument muzical mare, cu coarde şi cu arcuş, având registrul cel mai grav. s.n., pi contrabasuri. contrabasist,-ă Persoană care cântă la contrabas, s.m., pl. contrabasişti; (rar) s.f, g.-d. art. contrabasistei, pl. contrabasiste.
contrabaterie Acţiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziţie de tragere, s.f, art. contrabateria, g.-d. art. contrabateriei, pi contrabaterii, art. contrabateriile. contrabătător Piesă de lucru a batozei, care, împreună cu bătătorul, reprezintă mecanismul de batere pentru treierat, s.n., pi contrabătătoare. contracalibru Piesă folosită la executarea şi la controlul unui calibru, s.n., art. contracafibrul, pi contraca-Hbre.
contracandidat,-ă Persoană care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcţii sau a unei demnităţi; rival, s.m., pl. contracandidaţi; s.f., g.-d. art. contracandidatei, pl. contracandidate, contracara tr. A anihila, a zădărnici acţiunile, planurile cuiva. vb. 1, ind. prez. 3 contracarează contracâmp (cin.) Filmare efectuată dintr-un unghi opus celui precedent şi simetric cu acesta, s.n., pl. con-tracâmpuri.
contracciu (înv.) Persoană care încheie un contract de cesiune, s.m., art. contracciul, pl. contraccii, art. con-tracciii.
contraceptiv1 Medicament care previne concepţia; anticoncepţional, s.n., pl. contraceptive. contraceptiv2,-! (despre produse, metode) Care previne concepţia, adf, pl. contraceptivi,-e. contracepţie (-ţi-e) Ansamblu de metode care duc la evitarea concepţiei, s.f, art. contracepţia, g.-d. art. con-tracepţiei.
contracivadieră (-di-e-) (mar.) Pânză pătrată aşezată sub bompres. s.f, g.-d. art. contracivadierei, pi contra-civadiere.
contract 1. Convenţie (scrisă) între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), care cuprinde drepturi şi obligaţii; acord. /~ de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau o instituţie, prin care salariatul se obligă să presteze în favoarea angajatorului o anumită muncă în schimbul unui salariu. 2. Teoria ~ului social = teorie potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni, s.n., pl. contracte. contracta1 tr. l.A încheia un contract. 2. A-şi asuma o obligaţie. IA ~ o datorie = a se împrumuta. 3. A se molipsi; a se îmbolnăvi de... vb. I, ind. prez. 3 contractează. contracta2 tr. şi refl. (despre corpuri) A (se) strânge, a(-şi) micşora dimensiunile, vb. /, ind. prez. 3 contrgctă. contractabil,-ă Care se poate contracta2; contractil. adj.,pl. contractabili,-e.
contractant,-ă (Persoană) care încheie un contract. adj., s.m. şi f, pi contractanţi,-te. contractare1 Acţiunea de a contracta1, s.f., g.-d. art. contractării, pl. contractări.
contractare2 Acţiunea de a (se) contracta2, s.f, g.-d. art. contractării, pl. contractări. contractibil,-ă Contractabil. adj., pl. contractibili,-e. contractibilitate Însuşire a unor ţesuturi musculare animale de a se contracta la impulsul unor excitaţii; con-tractilitate. s.f., g.-d. art. contractibilităţii. contractil,-ă (med.) Contractabil. adj., pl. contracdli.-e. contractilitate (med.) Contractibilitate. s.f, g.-d. art. contractilităţii.
contractor,-oare Care contractează, adf, pi contractori,-oare.
contract-tip Contract cu o firmă precisă, s.n., art. con-tractul-tip, pl. contracte-tip.
contractual,-ă (-tu-al) Referitor la un contract; condiţionat printr-un contract, adj., pi contractuali,-e. contractualism (-tu-a-) Doctrină socială, politică şi juridică, apărută în secolul al XVIl-lea, care se baza pe teoria contractului social, s.n.
contractualist,-ă (-tu-a-) (Adept) al contractualismu-lui. /Teoria ~ = contractualism. adj., s.m. şi f, pi con-tractualişti,-ste.
contracturi Contracţie musculară involuntară şi persistentă. s.f, g.-d. art. contracturii, pl. contracturi, contracţie (-ţi-e) 1. încordare, spasm al unui muşchi.
2.	Micşorare a volumului unui corp în urma răcirii, uscării etc. s.f., art. contracţia, g.-d. art. contracţiei, pl. contracţii, art. contracţiile.
contracurbă Curbă a unei şosele sau a unei linii de cale ferată, care urmează unei alte curbe, cu concavitatea în sens contrar, s.f., g.-d. art. contracurbei, pl. contra-curbe.
contracurent Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a uşura o interacţiune fizică sau chimică între ele. s.m., pl. contracurenţi. contradans Dans cu mişcări vioaie, asemănător cu cadrilul; melodia după care se execută acest dans. [var. (înv.) contradanţ s.n.] s.n., pl. contradansuri. contradanţ v. contradans. contrademonstraţie (-ţi-e) Demonstraţie organizată pentru a contracara o altă demonstraţie, s.f, art. con-trademonstraţia, g.-d. art. contrademonstraţiei, pl. con-trademonstraţii, art. contrademonstraţiile. contradictorialitate (-ri-a-) Principiu fundamental în dreptul civil, conform căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează soluţionarea cauzei, s.f, g.-d. art. contradic-torialitâţii.
275
contraplacaj
contradictoriu,-îe (despre fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele. lin ~ = în opoziţie de idei cu cineva sau cu ceva. adj., pl. contradictorii, contradicţie (-ţi-e) 1. (fii.) Categorie care exprimă raportul dintre laturile contrare ale tuturor obiectelor şi fenomenelor, lin ~ cu... = în opoziţie, în dezacord cu... //Raport logic între două judecăţi, concluzii etc. care se exclud reciproc. 2. Contrazicere; nepotrivire între idei sau fapte. /Spirit de ~ = tendinţă a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalţi, s.f., art. contradicţia, g.-d. art. contradicţiei, pl. contradicţii, art. contradicţiile, contradig Dig de consolidare a digului principal, s.n., pl. contradiguri.
contraepolet (înv.) Epolet fară franjuri, s.m., pl. con-traepoleţi.
contraescarpă Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, pentru a mări înclinarea şi a provoca răsturnarea tancurilor inamice, s.f, g.-d. art. contra-escarpei, pl. contraescarpe.
contraexpertiză Expertiză destinată să verifice o expertiză anterioară, s.f, g.-d. art. contraexpertjzei, pl. contraexpertize.
contraextensie (-si-e) (med.) Aplicare a unei forţe egale, dar opusă forţei extensiei asupra membrelor sau a unor părţi ale corpului, s.f, art. contraextensia, g.-d. art. contraextensiei, pl. contraextensii, art. contraexten-siile.
contraface tr. A imita (un document, o operă de artă etc) în scop fraudulos; a falsifica, vb. III, ind. prez. i sg. şi 3 pl. contrafac, I pl. contrafacem, 2 pl. contrafaceţi; imper. 2 sg. contrata, neg. nu contraface; part. contrafăcut.
contrafacere Acţiunea de a contraface; falsificare, s.f., g.-d. art. contrafacerii, pl. contrafaceri, contrafagot Instrument muzical de suflat, mai mare decât fagotul, care are registrul cel mai grav din orchestra simfonică, s.n., pl. contrafagoturi. contrafişă Bară de lemn sau de metal care se foloseşte pentru transmiterea forţelor de la o piesă orizontală (grindă) la una verticală (stâlp), s.f. art. contrafişa. g.-d. art. contrai! şej, pl. contrafişe.
contrafort1 întăritură masivă de zidărie sau de beton, făcută din loc în ioc. care consolidează un zid, o construcţie etc. s.m., pl. contraforţi. contrafort2 Fiecare dintre picioarele unui turn de extracţie, s.n., pl. contraforturi, contragabier (-bi-er) (mar.) A treia velă pătrată începând de jos a unui gabier. s.m., pl. contragabieri. contrage l. refl. (lingv., despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. tr. (gram.) A reduce o propoziţie la partea de propoziţie corespunzătoare. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conlrag, / pl. con-tragem, imperf. 3 sg. contrăgea: ger. contrăgând; part. contras.
contragere Acţiunea de a (se) contrage, s.f, g.-d. art. contragerii, pl. contrageri.
contragreutate (-gre-u-) Greutate care serveşte într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parţială a unei forţe fixe sau a unei greutăţi în mişcare, s.f, g.-d. art. contragreutăţii, pl. contragreutăţi.
contragrifă Piesă metalică în formă de gheară, dintr-un aparat de luat vederi, care imobilizează pelicula cinematografică în timpul expunerii, s.f, g.-d. art. contragrifei, pl. contragrife.
contraindica tr. (rar) A interzice ceva (unui bolnav); a da o indicaţie contrară, vb. /, ind. prez. 3 contraindică, contraindicat,-ă (despre alimente, medicamente, tratamente) Nepotrivit, nerecomandabil. ad/., pl. contraindicaţi,-te.
contraindicaţie (-ţi-e) Situaţie specială care interzice aplicarea unui tratament, folosirea unui remediu etc. s.f, art. contraindicaţia, g.-d. art. contraindicaţiei, pl. contraindicaţii, art. contraindicaţiile. contrainformaţii Serviciu de stat care se ocupă cu urmărirea şi combaterea spionajului, s.f. pl., art. contra-informaţiile.
contrainterogatoriu ( jur.) Interogatoriu în care se verifică declaraţiile dintr-un interogatoriu anterior, s.n., art. contrainterogatoriul, pl. contrainterogatorii. contralovitură Ripostă în timpul apărării, executată de forţe militare importante, cu scopul distrugerii inamicului pătruns în dispozitivul de apărare, s.f., g.-d. art. contraloviturii, pl. contralovituri. contraltă Cântăreaţă care are voce de contralto. s.f. contralto Voce feminină cu registrul cel mai grav. s.n. contramaistru (înv.) I. Muncitor calificat care conduce un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (în vechea organizare a armatei) Grad în corpul de subofiţeri de marină, s.m., art. contramaistrul, pl. contra-maiştri, art. contramaiştrii.
contramanda tr. A anula un ordin, o dispoziţie. //A renunţa la un proiect, o vizită etc. stabilite dinainte, vb. I, ind. prez. 3 contramandează.
contramandare Acţiunea de a contramanda, s.f, g.-d. art. contramandării, pl. contramandări, contramarcă Parte a unui bilet de spectacol, care rămâne la spectator. //însemn special remis la o escală călătorilor aflaţi în tranzit, s.f, g.-d. art. contramărcii, pl. contram ărci.
contramarş Marşul pe care îl execută o trupă când îşi schimbă direcţia; evoluţia unei coloane care-şi schimbă frontul, s.n., pl. contramarşuri.
contramăsură Măsură luată pentru contracararea efectelor unei alte măsuri, s.f, g.-d. art. contramăsurii, pl. contramăsuri.
contramina tr. 1 (mii.) A executa contramine. 2. (fig.) A para o acţiune secretă, vb. I, ind. prez. 3 contrami-nează.
contramjnă Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi şi de a distruge minele puse de inamic, s.f, g.-d. art. contraminei, pl. contramine. contraoctavă (muz.) Cea mai gravă octavă, s.f, g.-d. art. contraoctavei, pl. contraoctave. contraofensivă Trecere din apărare în ofensivă, s.f., g.-d. art. contraofensivei, pl. contraofensive, contraofertă Ofertă opusă altei oferte, s.f, g.-d. art. contraofertei, pl. contraoferte.
contraordin Ordin prin care se revocă un ordin primit anterior, s.n., pl. contraordine.
contraotravă Antidot, s.f., g.-d. art. contraotrăvii, pl. contraotrăvuri.
contrapagină A doua faţă a unei foi scrise sau imprimate. s.f, g.-d. ari. contrapaginii, pl. contrapagini, contrapantă Pantă opusă altei pante în cadrul profilului unei văi fluviale sau glaciare, s.f, g.-d. art. contra-pantei, pl. contrapante.
contrapapă Papă ales împotriva altui papă. s.m., g.-d. art. contrapapei, pl. contrapapi. contrapartidă Dublură a unui cont, a unui registru, ţinută pentru verificări, s.f, g.-d. art. contrapartidei, contraperformanţă (sport) Rezultat slab. s.f, g.-d. art. contraperformanţei, pl. contraperformanţe. contrapiuliţă (-pi-u-) Piuliţă suplimentară care se strânge peste o altă piuliţă, s.f, g.-d. art. contrapiuliţei, pl. contrapiuliţe.
contraplacaj Placă formată din mai multe foi subţiri din lemn, suprapuse şi lipite între ele, cu fibrele lemnului în sens contrar. //Placaj, s.n., pl. contraplacaje.
contraplan
276
contraplan Montaj care constă în alternarea cadrelor care sunt filmate cu aparatul aşezat în unghiuri de filmare opuse, s.n., pl. contraplanuri. contraplonjeu (cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forţă, de înălţime, s.n. art. contraplonjeul, pl. contraplonjeuri.
contrapondere Ceea ce echilibrează sau neutralizează o forţă, o acţiune etc. s.f, g.-d. art. contraponderii, pl. contrapanderi.
contrapozjţie (-ţi-e) Poziţie contrară celei prezentate; opoziţie, s.f, art. contrapoziţia, g.-d. art. contrapoziţiei, pl. contrapoziţii, art. contrapoziţiile. contrapregătjre Lovitură executată cu ajutorul artileriei, aviaţiei etc. asupra inamicului, înainte de începerea ofensivei acestuia, s.f., g-d. art. contrapregătirii, pl. contrapregătiri.
contrapresiune (-si-u-) Presiune care se opune acţiunii normale a aburului asupra pistonului unei maşini, s.f, g.-d. art. contrapresiunii, pl. contrapresiuni. contraprobă Probă suplimentară care se efectuează când proba iniţială nu dă rezultate concludente, s.f, g.-d. art. contraprabei, pl. contraprsbe.	•'	1
contraproductiv,-ă Care face să nu fie productiv, care împiedică productivitatea. adj.,pl. contraproductivi,-e. contraproigct Proiect care verifică un proiect anterior. s.n.,pl. contraproiecte.
contrapropunere Propunere opusă altei propuneri. s.f, g.-d. art. contrapropunerii, pl. contrapropuneri, contrapunct (muz.) Tehnică muzicală constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare. //Muzica astfel compusă, s.n. contrapunct! 1. intr. (muz, rar.) A folosi tehnica contrapunctului. 2. tr. (fig.) A construi pe mai multe planuri paralele, individualizate, situaţii, imagini corespondente etc. vb. I, ind. prez. 3 contrapunctează. contrapunctic,-ă Scris după regulile contrapunctului. adf,pl. contrapianctici.-ce.
contrapune tr. (rar) A opune. vb. III. ind. prez. 3 sg. contrapune.
contrar1 împotrivă, în contra, adv. contrar2 Contra, împotriva cuiva sau a ceva. prep. contrgr3 Ceea ce este opus, potrivnic, s.n. contrgrVă Opus, potrivnic; divergent. I/Noţiuni - = noţiuni aflate într-un raport în care acceptarea uneia presupune eliminarea celeilalte, fără ca eliminarea uneia să presupună acceptarea celeilalte, [vök contrariu,-ie adj.] adj., pl. contrari,-e.
contrarandă Velă de formă triunghiulară sau trape-zoidală plasată deasupra rondei pe goelete şi pe iahturi. s.f., g.-d. art. contrarandei, pl. contrargnde. contra recepţie (-ţi-e) Operaţie de recepţie repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepţia făcută anterior. s.f, art. contrarecgpţia, g.-d. art. contrarecepţiei, pl. con-trarecgpţii, art. contrarecgpţiile.
Contrarefarma Mişcare religioasă din sec. al XVI-lea, iniţiată de Biserica catolică împotriva reformaţilor şi a reformei religioase, s.prop.f., neart. Contrareformă, g.-d. Contrareformei.
contrarevoluţie (-ţi-e) Acţiune organizată de forţele înlăturate de la putere, pentru a reinstaura vechea putere de stat. s.f, art. contrarevoluţia, g.-d. art. contrarevoluţiei, pl. contrarevoluţii, art. contrarevoluţiile, contrarevoluţionar,-ă (-ţi-o-) (Adept) al contrarevoluţiei. adj., s.m. şi f, pl. contrarevoluţionari,-e. contraria (-ri-a) tr. A surprinde pe cineva în mod neplăcut (prin vorbe, fapte etc.); a şoca. vb. I, ind. prez. 3 contrariază, I pl. contrariem; conj. prez. 3 să contrarieze; ger. contrariind.
contrariant,-ă (-ri-ant) Care contrariază, adj., pl. con-trarianţi,-te.
contrariat,-ă (-ri-at) Surprins neplăcut de un fapt care-i contrazice părerile sau aşteptările, adj., pl. contrariaţi,-te. contrariere (-ri-e-) Acţiunea de a contraria, s.f., g.-d. art. contrarierii, pl. contrarieri, contrarietate (-ri-e-) I. Stare de surprindere neplăcută.
2.	Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, s.f, g.-d. art. contrarietăţii, pl. contrari-etăţi.
contrariu1 (fii., la pl.) Noţiune care desemnează laturi, trăsături, tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice a dezvoltării acelui obiect sau proces; (la sg.) fiecare dintre termenii unei contradicţii, s.n,, art. contrariul, pl. contrarii, art. contrariile.
contrariu2,-ie v contrar4.
contrasăgeată Deplasarea pe verticală, opusă sensului de acţiune a forţelor care se dă diferitelor porţiuni ale unui element de construcţie, s.f, g.-d. art. contrasăgeţii, pl. contrasăgeţi.
contrascotă Fiecare dintre frânghiile prinse la colţurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze, s.f, g.-d. art. contrascotei, pl. contrascote. contrasemna tr. A semna un act după semnarea lui de către un organ ierarhic superior, vb. I, ind. prez. 3 contrasemnează.
contrasemnare Acţiunea de a contrasemna, s.f, g.-d. art. contrasem nflrii.
contrasemnatar,-ă Persoană care contrasemnează. s.m., pl. contrasemnatgri; s.f, g.-d. art. contrasemnată; rei, pl. contrasemnatare.
contrasemnătură Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior, s.f, g.-d. art. con-trasemnăturii, pl. contrasemnături. contrasens Sens opus celui normal, s.n. contraservi tr. (rar) A deservi1, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. contraservesc, imperf. 3 sg. contraservea; conj. prez. 3 să contraservegscă,
contraserviciu 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (rar) Deserviciu. s.n., art. contraserviciu], pl. contraservicii, art. contraserviciile. contraspionaj Serviciu special destinat să combată spionajul, s.n.
contrast 1. Opoziţie puternică între două lucruri, stări etc. 2. Diferenţa dintre înnegrirea maximă şi cea minimă a unei imagini fotografice. I~ul imaginii = mărime caracteristică pentru variaţia strălucirii locale a imaginii unui televizor. 3. Efect artistic obţinut de un scriitor, de un pictor etc., prin opoziţia ideilor, a culorilor etc. s.n., pl. contraste.
contrasta intr. A fi în contrast cu cineva sau cu ceva. vb. I, ind. prez. 3 contrastează, contrastant,-ă Care contrastează; opus. adj., pl. contrastanţi,-te.
contrastiv,-ă 1. Contrastant, opus. 2. (lingv.) Analiză ~ = analiza diferenţelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiaşi limbi. Gramatică - = gramatică bazată pe analiza contrastivă.
3.	Care aparţine gramaticii contrastive, adj., pl. contrastivi,-e.
contrasubiect Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice, s.n., pl. contrasubiecte.
contraşină Porţiune de şină care dublează şina de cale ferată curentă, în curbele prea pronunţate, la trecerile de nivel şi pe poduri, pentru a reduce uzura roţilor sau a evita deraierile, s.f., g.-d. art. contraşinei, pl. contraşine. contratemă Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; polifonie, s.f, g.-d. art. contratemei, pl. contrat eme.
277
conturbare
contratimp 1. (muz.) Deplasare a accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp neaccentuat.
2.	Nepotrivire. //« ~ = la timp nepotrivit, inoportun, s.m., pl. contratimpi.
contratip Copie negativă a unui film, obţinută după un pozitiv intermediar şi folosită pentru obţinerea unui număr mare de copii pozitive, s.n., pl. contratipuri. contratipar (poligr.) Text tipărit pe contrapagina unei pagini tipărite, s.n., pl. contratiparuri. contratipare (cin.) Obţinere de contratipuri. s.f, g.-d. art. contratipării, pl. contratipări. contratipie Procedeu de retuşare fotografică realizată pe un negativ intermediar, folosit în cazul în care negativul principal nu poate fi retuşat, s.f, art. contratipia, g.-d. art. contratipiei.
contratorpilor Navă de război rapidă, care urmăreşte şi distruge torpiloarele. s.n., pl. cor.tratorpiloare. contratreaptă (constr.) Suprafaţă verticală care formează partea din faţă a unei trepte, s.f, g.-d. art. contra-treptei, pl. contratrepte.
contratură Tură1 inversă, s.f, g.-d. art. contraturei, pl. contrature.
contravaloare Echivalent (în bani) al unui lucru; valoare dată în schimbul altei valori, s.f, g.-d. art. contra-valarii; abr. c/val.
contravântuire Element de construcţie de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua presiunea vântului, trepidaţiile etc. care acţionează asupra unei construcţii. s.f., g.-d. art. contravântuirii, pl. contravântuiri. contraveni intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. contravin, / pl. contravenim, imperf. 3 sg. contravenea; con/, prez. 3 să contravină; ger. contravenind, contravenient,-ă (-ni-ent) Persoană care săvârşeşte o contravenţie, s.m., pl. contravenienţi; s.f, g.-d. art, contravenientei, pl. contraveniente, contravenţie (-ţi-e) Abatere de la o lege, de la un regulament etc., pentru care se aplică o sancţiune uşoară. [vök (înv.) contravenţiune s.f.] s.f, art. contravenţia, g.-d. art. contravenţiei, pl. contravenţii, art. contravenţiile, contravenţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la contravenţie. adf, pl, contravenţionali,-e. contravenţlyne v. contravenţie, contravizltă 1. Vizită, în timpul după-amiezii, făcută de medic bolnavilor din spital. 2. (înv.) Vizita cu care se răspunde altei vizite, s.f., g.-d, art. contravizitei. pl. con-travizite.
contrazice 1. tr. A susţine contrariul celor afinitate de altcineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. tr. A fi în opoziţie cu ceva; a dezminţi. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate de tine însuţi anterior. 4. refl. recipr. (despre afirmaţii, depoziţii) A nu se potrivi unele cu altele, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contrazic, 1 pl. contrazicem, 2 pl. contraziceţi, perf. s. 3 sg. contrazise; imper. 2. sg contrazi, neg. nu contrazice; ger. contrazicând; part. contrazis.
contrazicere Faptul de a (se) contrazice; contradicţie. s.f., g.-d. art. contrazicerii, pl. contraziceri, centră Lovitură promptă de răspuns a unui sportiv, dată la un atac lansat de adversar, s.f., g.-d. art. cantrei, pl. cfintre.
contre-jour (contrjur) (fr.) Efect optic datorat luminării obiectelor, personajelor etc. din partea opusă aceleia din care le privim, s.n.
contribuabil,-ă (-bu-a-) Persoană care plăteşte impozit. s.m., pl. contribuabili; s.f, g.-d. art. contribuabilei, pl. contribuabile.
contribui intr. A ajuta la îndeplinirea unei acţiuni comune; a lua parte la apariţia şi evoluţia unui lucru.
vb. IV, ind. prez. 3 contribuie, imperf. 3 sg. contribuia; conj. prez. 3 să contribuie.
contributiv,-ă (rar) Referitor la contribuţie. //Care contribuie; contributoriu, adf, pl. contributivi,-e. contributoriu,-ie (rar) Contributiv. adj., pl. contributorii.
contribuţie (-ţi-e) 1. Sumă cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună. IA-şi pune mintea la ~ = a folosi, a solicita capacitatea cuiva pentru o activitate. 2. Impozit, [var. (înv.) contribuţiune s.f.] s.f, art. contribuţia, g.-d. art. contribuţiei, pl. contribuţii, art. contribuţiile.
contribuţiune v. contribuţie, control 1. Analiză, verificare a unei activităţi; revizie. ICifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei. Lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care sunt verificate periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor. Punct de~ = loc fix (la marginea unui oraş, la graniţa unei ţări) unde autorităţile supraveghează îndeplinirea formalităţilor legale de către cei care trec. //Supraveghere continuă; dominaţie. //Dirijare a propriilor gesturi şi mişcări.
2.	Persoană sau instituţie care efectuează un control (1).
3.	(la pl.) Registru de evidenţă a personalului unei unităţi militare. s.n„pl. controale.
controla tr. l.A supune controlului. 2. A domina, a stăpâni. Iltr. şi refl. (despre oameni) A-şi dirija propriile gesturi şi mişcări, vb. I, ind. prez. 3 controlează, controlabil,-ă Care se poate controla, adj., pl. controlabili,-e.
controlare Acţiunea de a (se) controla, s.f, g.-d. art. controlării, pl. controlări.
controlateral,-ă (med., despre leziuni, paralizii etc.) Care este localizat în jumătatea opusă, adj., pl. contro-laterali,-e.
contrQler (inform.) Comutator electric, s.n., pl. con-treiere.
controler1 Aparat automatizat care controlează funcţionarea unei instalaţii, s.n,, pl. controloare. controler2,-oare Persoană însărcinată cu efectuarea unei operaţii de control, s.m., pl. controlări; s.f, g.-d. art. controloarei, pl. controloare, controversa tr. (rar) A discuta în contradictoriu, vb. I, ind. prez, 3 controversează.
controversabll.-ă Care poate fi controversat, adf, pl. controversabili,-e.
controversat,-ă Care formează obiectul unei controverse. adj., pl. controversaţi,-te. controversă Discuţie în contradictoriu; dispută, litigiu. s.f, g.-d. art. controvgrsei, pl. controvgrse. contubernal (la romani) 1. Militar care locuia împreună cu alţii în acelaşi cort. 2. Sclav căsătorit cu o sclavă. s.m., pl. contubemgli.
contumacie _ Absenţă nejustificată de la judecată a inculpatului, lin - = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. s.f., art. contumacia, g.-d. art. contumatiei. contur Linie care mărgineşte o suprafaţă, un obiect etc. //Reprezentare grafică a acestei linii, s.n., pl. contururi, contura \. tr. A trasa conturul unui obiect. 2. tr, şi refl. (fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. vb. I, ind. prez. 3 conturează.
conturanţă (tel.) Mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune. s.f, g.-d. art. conturanţei.
conturare Acţiunea de a (se) contura, s.f, g.-d. art. conturării, pl. conturări.
conturba tr. A deranja, a incomoda, vb. /, ind. prez. 3 conturbă.
conturbare Acţiunea de a conturba, s.f, g.-d. ari. con-turbării, pl. conturbări.
conturnare
278
conturnare Descărcare electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric, s.f, g.-d. art. contumării, pl. contumări.
contuzie (-zi-e) Traumatism provocat prin lovire, fară ruperea pielii, [var. contuziune s.£] s.f, art. contuzia, g.-d. art. contuziei, pl. contuzii, art. contuziile, contuziona (-zi-o-) tr. A provoca contuzii, vb. I, ind. prez. 3 contuzionează. contuziune v. contuzie.
conţ (înv.) Grup de 24 de coli de hârtie, s.n., pl. conţuri. conţine tr. 1. (despre recipiente) A cuprinde, a avea în interior. 2. (despre cărţi, texte) A fi alcătuit din...; a îngloba, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. conţin, 2 sg. conţii, I pl. conţinem, 2 pl. conţineţi; conj. prez. 3 să conţină, ger. conţinând; part. conţinut, conţinut 1. Ceea ce încape într-un spaţiu limitat, mai ales într-un recipient. 2. Ceea ce se cuprinde într-un tot.
3.	Totalitatea elementelor care reprezintă esenţa unui lucru, a unui fenomen. 4. Fondul de idei şi afectiv, mesajul unei opere literare sau artistice. 5. Cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar, s.n., pl. conţinuturi, conţinutism 1. Teorie estetică care acordă o imţH>r-tanţă deosebită conţinutului operei de artă. 2. Preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale, s.n.
conţinutistic,-! De conţinut, adj., pl. conţinutistici,-ce.
C0nţ0pist,-ă (înv., fam.) Funcţionar care execută lucrări mărunte de birou, s.m., pl. conţopişti; s.f., g.-d. art. conţopistei, pl. conţopiste. conul (înv., fam., însoţeşte un s.prop.m.) ~ Popescu. s.m. art., voc. coane.
conurbaţie (-ţi-e) Aglomeraţie urbană formată dintr-un oraş cu rol de centru, spre care gravitează o serie de oraşe învecinate mai mici. s.f, ari. conurbaţia. g.-d. art. conurbaţiei.
convalescent,-ă (Persoană) care se află în convalescenţă. adj., s.m. şi f., pl. convalescenţi,-te. convalescenţă Perioadă prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoşirea deplină, s.f, g.-d. art. convalescenţei.
convectiv,-ă (fiz.) Care se produce prin convecţie. adj., pl. convectivi,-e.
convector (şi în sintagma ~ de climatizare) Aparat compus dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru şi un ventilator, folosit pentru condiţionarea aerului în cameră prin circulaţie forţată, s.n., pl. convertoare, convecţie (-ţi-e) 1. Mişcare ascendentă a aerului.
2.	Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. !~a căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenţilor naturali sau artificiali de fluid. Curenţi de~ = mişcare pe verticală a părţilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităţii acestor părţi. ~ electrică — deplasare macro-scopică a unui mediu încărcat cu electricitate, s.f, art. convecţia, g.-d. art. convecţiei, pl. convertii, art. con-vecţiile.
conveier 1. Transportor cu mişcare continuă, format din elemente flexibile de tracţiune (benzi, cabluri etc.); bandă rulantă. 2. ~ verde = sistem de producere continuă a nutreţurilor verzi pentru hrănirea animalelor, s.n., pl. conveiere.
convenabil,-ă Care convine; acceptabil, //(despre mărfuri) Ieftin, adj., pl. convenabili,-e. conveni intr. 1. A corespunde dorinţei cuiva; a fi pe placul cuiva. 2. A se înţelege, a se învoi. Iltr. A accepta. IIA încheia o convenţie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. convin, I pl. convenim, imperf. 3 sg. convenea; conj. prez. 3 să convină; ger. convenind, convenienţă (-ni-en-) (mai ales Ia pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate. /De ~ = făcut
numai pentru a respecta anumite norme sociale sau interese; de formă. Căsătorie de ~ = căsătorie încheiată dintr-un interes material, s.f, g.-d. art. convenienţei, pl. convenienţe.
convent 1. Consiliul unei mănăstiri Ia catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici şi laici la protestanţi. 3. Adunare a francmasonilor, s.n., pl. conventuri. conventicul (rar) Adunare secretă ilegală, s.n., pl. con-venticule.	a
convgnţie (-ţi-e) 1. înţelegere, acord între două sau mai multe părţi. //Denumire dată unor tratate internaţionale, //(jur.) Contract. //(în artă, literatură) Admitere tacită a unor idei, forme etc. 2. (la pl.) Deprindere stabilită prin tradiţie, [var. convenţiune s.f] s.f, art. convenţia, g.-d. art. convenţiei, pl. convenţii, art. convenţiile, convenţional,-! (-ţi-o-) 1. Stabilit printr-o convenţie; tradiţional. ÎSemn ~ = semn prin care este reprezentat un lucru din natură pe o hartă sau pe un desen. 2. Provenit dintr-o convenţie depăşită. /Arme ~ = arme clasice, cunoscute, folosite de mult timp (spre deosebire de arme recente: biologice, chimice etc.) //(despre fire) Artificial, nefiresc, adj., pl. convenţionali,-e. convenţionalism (-ţi-o-) Caracterul a ceea ce este convenţional; tendinţă în artă de a se conforma clişeelor, regulilor general acceptate, fără o percepţie proprie a realităţii. s.n.
convenţionalist,-ă (-ţi-o-) Referitor la convenţionalism. adf, pl. convenţionalişti,-ste. convenţionalitate (-ţi-o-) Convenţionalism, s.f, g.-d. art. convenţionalităţii.
convenţionalizat,-! (-ţi-o-) Care a devenit convenţional. adj., pl. convenţionalizaţi,-te. convenţiune v. convenţie, converge intr. A se îndrepta spre acelaşi punct, (fig.) spre acelaşi scop. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. convgrg, imperf. 3 sg. convergea; conj. prez. 3 să conveargă (nu se foloseşte Ia timpurile compuse cu part.), convergent,-! Care se îndreaptă spre acelaşi punct. /Lentilă ~ = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat, //(mat., despre un şir infinit de numere) Care tinde către un număr finit, numit limită. adj., pl. convergenţi,-te.
convergenţă 1. Faptul de a converge; îndreptare spre acelaşi punct, (fig.) către acelaşi scop. //Valoarea reciprocă a distanţei focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Asemănare structurală sau funcţională la organisme îndepărtate fîlogenetic, care apare datorită adaptării acestora la condiţii de mediu relativ identice, s.f, g.-d. art. convergenţei, pl. convergenţe, convers,-! (despre raţionamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul sau a afecta adevărul judecăţii, adj., pl. converşi,-se. conversa intr. A vorbi cu cineva; a discuta, vb. I, ind. prez. 3 conversează.
conversaţie (-ţi-e) Convorbire, discuţie, [var. (înv.) conversaţiune í./?] s.f, art. conversaţia, g.-d. art. conversaţiei, pl. conversaţii, art. conversaţiile, conversaţional,-! (-ţi-o-) De conversaţie, adj., pl. conversaţionali,-e. conversaţiune v. conversaţie, conversie (-si-e) Recalificare a unui lucrător dintr-o specializare în alta. s.f, art., g.-d. art. conversiei, pl. conversii, art., conversiile.
conversiune (-si-u-) 1. Schimbare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (gram.) Trecerea unui cuvânt de ia o clasă morfologică la alta. 4. (log.) ~a judecăţilor = inversare a subiectului şi predicatului într-o judecată, păstrându-se calitatea judecăţii. 5. (chim.) Mărime care exprimă transformarea substanţelor iniţiale dintr-o
279
cooperativizare
reacţie chimică în unitatea de timp. 6. Reducere a obligaţiilor de plată. s.f, g.-d. art. conversiunii, pl. conversiuni.
converti 1. tr. şi refl. A adera sau a determina pe cineva să adere la o anumită convingere (religioasă). 2. tr. A transforma, a schimba un lucru cu altul. //A schimba bancnote în devize sau în aur. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convertesc, imperf. 3 sg. convertea; conj. prez. 3 să convertească.
convertibil,-ă Care se poate converti; transformat. /Monedă ~ = monedă care poate fi schimbată în devize sau în aur. adj., pl. convertibili,-e. convertibilitate Drept al deţinătorului unor bancnote dc a pretinde şi obligaţia băncii care le-a emis de a schimba bancnotele cu aur sau cu devize-aur, la paritatea oficială, s.f, g.-d. art. convertibilităţii, convertire faptul de a (se) converti, s.f, g.-d. art. convertirii, pl. convertiri.
convertizare Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurităţi din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., pe baza unor reacţii de oxidare. s.f, g.-d. art. convertizării, pl. convertizări. convertizor 1. Dispozitiv mecanic de transformare a mişcării sau a forţelor. 2. Cuptor pentru obţinerea oţelului. 3. Maşină destinată a transforma un gen de curent în altul. 4. Maşină pentru transformarea grişului în faină. s.n., pl. convertizoarc.
convertoplan Avion cu aripa mobilă în jurul unui ax paralel cu anvergura, care poate decola şi ateriza pe distanţe foarte scurte, s.n., pl. convertoplane. convertor (fiz.) Adaptor pentru frecvenţe ultrascurte. s.n., pl. convertoare.
convex,-ă Cu suprafaţa bombată, adj., pl. convecşi,-xe. convexitgte însuşirea de a fi convex; partea convexă a unui lucru, s.f, g.-d. art. convexităţii, pl. convexităţi. convicţie v. convicţiune.
convicţiune (-ţi-u-) (rar) Convingere, [vor. convicţie
5./] s.f, g.-d. art. convicţiunii, pl. convicţiuni, convieţui intr. A trăi cu cineva în acelaşi loc; a coabita. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convieţuiesc, imperf. 3 sg. convieţuia; conj. prez. 3 să convieţuiască, convieţuire Faptul de a convieţui; coabitare, s.f, g.-d. art. convieţuirii, pl. convieţuiri, convieţuitor,-oare (-ţu-i-) Care trăieşte în acelaşi loc cu cineva, adj., pl. convieţuitori,-oare. convingător,-oare Care convinge; concludent, adj., pl. convingători,-oare.
convinge 1. tr. A determina pe cineva să facă sau să admită ceva. 2. refl. A-şi da seama, a se încredinţa de ceva. vb. IH, ind. prez. I sg. şi 3 pl. conving, perf. s. 3 sg. convinse; part. convins.
convingere Acţiunea de a (se) convinge; părere fermă asupra unui lucru. /Cu ~ = în mod ferm. hotărât. Fară ~ = nehotărât, fără tragere de inimă. s.f., g.-d. art. convingerii, pl. convingeri.
conviv,-ă (livr.) Comesean, s.m., pl. convivi; (rar) s.f., g.-d. art. convivei, pl. convive.
Conviviâl,-ă (-vi-al) De conviv, adj., pl. conviviali,-e. Convoca tr. A chema (oficial) pe cineva să vină într-un anumit loc. vb. /, ind. prez. 3 convoacă; conj. prez. 3 să convoace.
convocabil,-ă Care se poate convoca, adj., pl. convo-Câbili,-e.
convocare Acţiunea de a convoca; înştiinţare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc. s.f, g.-d. art. convocării, pl. convocări, convocator,-oare Care convoacă, adj., pl. convocatori,-oare.
convocaţiune (-ţi-u-) (înv.) Convocare, s.f, g.-d. art. convocaţiunii, pl. convocaţiuni.
convoi Şir, coloană de persoane sau de vehicule care merg în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop. s.n., pl. convoaie.
convolut1 Volum care cuprinde lucrări editate separat, dar aparţinând aceluiaşi autor sau aceleaşi materii, s.n., pl. convoluturi.
convolut2,-ă (bot., despre organe) Răsucit în formă de cornet. //Întors asupra lui însuşi, adj., pl. convoluţi,-te. convoluţie (-ţi-e) întoarcere; răsucire, s.f, art. con-voluţia, g.-d. art. convoluţiei, pi. convoluţii, art. convoluţii le.
convorbi intr. (rar) A sta de vorbă; a conversa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. convorbesc, imperf. 3 sg. convorbea; conj. prez. 3 să convorbească, convorbire Conversaţie, discuţie. ~ telefonică, s.f, g.-d. art. convorbirii, pl. convorbiri, convulsa refl. (rar) A se convulsiona, vb. I, ind. prez. 3 se convulsează.
convulsie (-si-e) l. Spasm. 2. (fig.) Zvârcolire, frământare. [var. convulsiune s./?] s.f, art. convulsia, g.-d. art. convulsiei, pl. convulsii, art. convulsiile, convulsiona (-si-o-) refl. A avea convulsii; a se zvârcoli. vb. I, ind. prez. 3 se convulsionează, convulsioterapie (-si-o-) (med.) Metodă terapeutică de şoc, care constă în provocarea intenţionată a convulsiilor. s.f., art. convulsioterapia, g.-d. art. convulsiotera-piei, pl. convulsioterapii, art. convulsioterapiile. convulsiune v. convulsie, convulsiv,-! Referior la convulsii; cu convulsii. /Tuse ~ = boală caracterizată prin accese de tuse spasmodică puternică; tuse măgărească. adj., pl. convulsivi,-e. • coocupant,-! Persoană care ocupă un loc, împreună cu altcineva, s.m., pl. coocupanţi; s.f, g.-d. art. coocu-pantei, pl. coocupante.
cool1 (cui) (angl., fam.) Super. adj. invar.-, adv. cool2 (cui) (angl.) Manieră reţinută de interpretare a jazzului modem. s.n.
coopera intr. A lucra împreună cu cineva; a colabora, a-şi da concursul, vb. I, ind. prez. 3 cooperează, cooperant,-! Care colaborează (uşor) cu altcineva. adj.,pl. cooperanţi,-te.
cooperare Faptul de a coopera; muncă în comun; conlucrare. s.f, g.-d. art. cooperării, pl. cooperări, cooperatism Sistem economic care atribuie un rol important cooperaţiei. //Crnent în economie care preconizează rezolvarea unor probleme prin generalizarea treptata a cooperaţiei, s.n.
cooperatist,-! Referitor la cooperaţie, adj., pl. coope-ratişti,-ste.
cooperativ,-! Care cooperează, adj., pl. cooperativi,-e. cooperativă l. Organizaţie economică formată prin asocierea liber consimţită a unui grup de persoane (meseriaşi, mici producători), pentru producerea şi desfacerea în comun a unor produse. /(în t.'ecut) ~ Agricolă de Producţie = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea ţărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producţie. ~ meşteşugărească = unitate economică autonomă, în care se uneşte de bună voie un grup de meseriaşi pentru a lucra în comun. 2. (concr.) Magazin organizat pe principii cooperatiste, unde sunt comercializate diferite mărfuri. s.f, g.-d. art. cooperativei, pi cooperative, cooperativism (rar) Cooperatism. s.n. cooperativist,-ă (Adept) al cooperaţivismului. adj., s.m. şi f, pl. cooperativişti,-ste. cooperativiza tr. A supune procesului de cooperativizare. vb. /, ind. prez. 3 cooperativizează. cooperativizare Asociere u micilor producători în cooperative, s.f, g.-d. art. cooperativizării, pl. cooperativizări.
cooperator
280
cooperator,-oare (şi adj.) Membru al unei cooperative. s.m., pl. cooperatori; s.f., g.-d. art. cooperatoarei, pl. cooperatoare.
cooperaţie (-ţi-e) Sistem al cooperativelor dintr-un anumit domeniu, s.f, art. cooperaţia, g.-d. art. coopera^ ţiei, pl. cooperaţii, art. cooperaţiile. coopta intr. A primi pe cineva într-un colectiv cu acordul membrilor acestuia, vb. /, ind. prez. 3 cooptează, cooptare Acţiunea de a coopta; alegere a unei persoane într-un colectiv, s.f., g.-d. art. cooptării, pl. cooptări, coordona tr. A pune de acord părţile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activităţi, vb. /, ind. prez. 3 coordonează.
coordonare 1. Acţiunea de a coordona. 2. (gram.) Relaţie stabilită între cuvinte sau propoziţii care se află pe acelaşi plan, fără ca unul dintre elemente să depindă gramatical de celălalt, s.f, g.-d. art. coordonării, pl. coordonări.
coordonat,-! 1. Pus de acord, armonizat. 2. Propoziţie ~ (şi s.f.) = propoziţie aflată în raport de coordonare cu altă propoziţie, adj., pl. coordonaţi,-te. coordonată 1. (mat.)'Fiecare dintre cifrele care,caracterizează poziţia unui punct în raport cu un sistem de referinţă. 2. (geogr.) Sistem de meridiane şi paralele cu ajutorul cărora se determină poziţia unui punct de pe glob. 3. (astron.) Sistem de numere care servesc la determinarea poziţiei unui astru, /(la pl.) ~ ecliptice = latitudinea şi longitudinea aştrilor pe bolta cerească, raportate la ecliptică. 4. (fig.) Dată (B). s.f, g.-d. art. coordonatei, pl. coordonate.
coordonator1 Aparat care indică automat pilotului poziţia avionului în zbor şi distanţa parcursă de la locul de decolare, s.n., pl. coordonatoare. coordonatgrVogre (Persoana) care coordonează o activitate, adj,, s.m. şi f, pl. coordonatQri,-oare. cop (reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. //Cană având această capacitate. //Conţinutul unei astfel de căni, s.n., pl. cepuri.
copac Planta cu trunchi lemnos şi cu crengi ramificate, formând o coroana; arbore, pom. [iw: (reg.) copaci s.m.) s.m., pl. copaci, copaci v. copac.
copii Substanţa care conţine terebentină, extrasă din
copaier şi folosita în medicină, s.n.
copile (reg.) I. Albie. 2. Ladă în care curge făina la
moară, s.f, g.-d. art. copiii, pl. copăi.
copaigr Arbore înalt cu lemnul roşu, care creşte în
America de Sud. s.m., pl. copaieri.
copgl Răşină naturală, asemănătoare cu chihlimbarul,
extrasă din diverşi arbori tropicali, folosită la prepararea
lacurilor, s.n.
copgn (pop.) Pulpa superioară la păsări, s.n., pl. copane, coparticipa intr. A participa împreună cu alţii la ceva. vb. /, ind. prez. 3 coparticipă.
coparticipare Acţiunea de a coparticipa; copartici-, paţie. s.f, g.-d. art. coparticipării, pl. coparticipări, coparticipaţie (-ti-e) Coparticipare, s.f.. art. coparti-cipaţia, g.-d. art. coparticipaţiei, pl. coparticipaţii, art. coparticipaţiile.
copastie (-ti-e) Bordură de lemn sau de metal montată în partea superioară a bordajelor unei nave. s.f, art. copastia, g.-d. art. copastiei, pl. copastii, art. copastiile. copăcel Diminutiv al lui copac. /A merge ~ = a merge pe picioare, drept, s.m., pl. copăcgi, art. copăceii, copăiţă (reg.) Diminutiv al lui copaie, s.f, g.-d. art. copăiţei, pl. copăiţe.
COpărtaş,-ă Persoană care participă la o afacere sau la o împărţeală, s.m., pl. copărtaşi; s.f, art. copărtaşa, g.-d. art. copărtaşei, pl. copărtaşe.
copârşeu (reg.) Sicriu, s.n., art. copârşeul, pl. copâr-şeie.
copcă1 l. Sistem metalic, format dintr-un cârlig şi un
inel, folosit pentru a încheia o haină. 2. Agrafă pentru
strângerea marginilor unei plăgi. 3. Proeminenţă, în
formă de limbă, a unei piese plate, care intră prin
încopciere, în orificiul altei piese plate. [var. (reg.) cop-
cie 5./?] s.f, g.-d art. copcii, pl. copci.
copcă2 l. Gaură făcută în gheaţa unui râu, al unei bălţi
etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. /(fam.) A se duce
pe ~ = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi; (despre
oameni) a o păţi. 2. Scobitură făcută în pământ, în piatră
etc. s.f, g.-d. art. copcei, pl. copce.
copcă3 (reg.) Săritură pe care o fac animalele când fug
repede, s.f., g.-d. art. copcei, pl. copce.
copcie v. copcă1.
copeică Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-o rublă, s.f., g.-d. art. copeicii, pl. copeici, copepod (la pl.) Subclasă de crustacee mici care formează planctonul din apele dulci sau marine; (la sg.) crustaceu din această subclasă, s.n., pl. copepode. coperiş (reg.) Acoperiş, s.n., pl. coperişuri. coperta tr. A pune coperţi unei cărţi, unui caiet etc.; a lega. vb. /, ind. prez. 3 copertează, copertare Acţiunea de a coperta; operaţie de îmbrăcare a unei cărţi, a unui caiet etc. cu un înveliş protector, s.f., g.-d. art. copertării, pl. copertări, copertă învelitoare pentru o carte, un caiet etc. s.f, g.-d. art. copgrţii/copgrtei, pl. copgrţi/copgrte. copertină Element de construcţie cu suprafaţa plană, care acoperă, de obicei, intrarea într-o clădire, s.f, g.-d. art. copertinei, pl. copertine.
copia (-pi-a) tr. l.A transcrie (exact) un text. Ilintr. (în şcoala) A redacta o teza, o lucrare folosind mijloace nepermise. 2. (peior.) A reproduce o lucrare, o operă de artă etc. prin imitaţie servilă; a imita pe cineva. //A plagia. vb. 1, ind. prez. 3 copiază, 1 pl. copigm; conj. prez. 3 să copieze; ger. copiind.
copiat1 Membru al clerului din Constantinopole. s.m., pl, copiaţi.
copiat2 Copiere, s.n.
copiatlvă (-pi-a-) (în sintagma) Hârtie ~ = plomba-ginâ. adj., pl. copiative.
copiatfir (-pi-a-) Aparat care copiază texte, fotografii etc.; xerox, s.n., pl. copiatoare, cfipie (-pi-e) 1. Reproducere exactă a unui text, a unui document, a unei opere de artă etc. 2. (peior.) Imitaţie servilă, fără valoare. 3. înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris costatator al unui act juridic. /-legalizată = copie pe care un organ oficial competent o atestă ca fiind conformă cu originalul, s.f, art. capia, g.-d. art. cepiei, pl. capii, art. capiile. copigr (-pi-er) Registru în care se copiază (unele) operaţii contabile, s.n., pl. copigre. copiere (-pi-e-) Acţiunea de a copia; copiat2, s.f, g.-d. art. copierii, pl. copigri.
copil1 1- Băiat sau fată în primii ani de viaţă. /- de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. ~ mic (sau, pop.) de ţâţă = sugar. De mic
-	= din copilărie. A da în mintea ~iilor = a-şi pierde judecata. 2. Tânăr, adolescent. /(în trecut) ~ de casă = copil de boier care făcea serviciul de paj în familiile domnitoare sau la marii boieri. ~ de trupă = copil (orfan) crescut şi educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică /-legitim = copil născut în cadrul căsniciei. ~ nelegitim (sau din flori) = copil născut în afara căsătoriei; copil natural. /Unde şi-a înţărcat dracul ~iii = în locuri depărtate şi nelocuite. 4. (fig.) Om naiv, fără experienţă, s.m., pl. copii, ari. copiii.
281
copt
capii2 Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, s.m., pl. capiii.
copil3 (înv.) Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul ţâţânii, la stâlpul uşii sau al porţii, s.n./s.m., pl. copile/copiii.
copilandră Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescenţă, s.f., g.-d. art. copilandrei, pl. copilandre, copilandru Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescenţă, s.m., art. copilandrul, pl. copilandri, art. copilandrii.
copilaş Diminutiv al lui copil1, s.m., pl. copilaşi, copilă 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiţă. 3. Fată tânără, //(fig.) Fatâ naivă, nevinovată, s.f, g.-d. art. copilei, pl. copile, copilăresc,-ească 1. Specific copiilor1.2. (fig.) Lipsit de maturitate; naiv, nechibzuit, adj., pl. copilăreşti, copilăreşte în felul copiilor', adv. copilări intr. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. copilăresc, imperf. 3 sg. copilărea; conj. prez. 3 să copilărească, copilărie 1. Perioadă a vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă, //(fig.) început. 2. Faptă, purtare de copil. 3. Naivitate, prostie, s.f, art. copilăria, g.-d. art. copilăriei, pl. copilării, art. copilăriile, copilăros,-oasă Ca un copil'; (p. ext.) naiv; zburdalnic, neastâmpărat, adj., pl. copilăroşi,-oase. copilgţ Vlăstar care răsare pe lângă tulpina de porumb. s.m., pl. copilgţi.
copiii tr. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. copilgsc, imperf. 3 sg.
copilea; conj. prez. 3 să copilească.
copilit Faptul de a copiii, s.n.
copiliţă Diminutiv al lui copilă, s.f., g.-d. art. copilitei,
pl. copiljţe.
copllfit Pilot secund, s.m., pl. copilaţi. coplfis.-ogsă (-pi-os) îmbelşugat, bogat, abundent. adj., pl. copiaşi,-oase,
copist,-ă 1, (în trecut) Funcţionar inferior car® (întocmea şi) copia acte. 2. (înainte de apariţia tiparului) Persoană care se ocupa cu copierea de manuscrise, s.m., pl. copişti; s.f, g.-d. art. copistei, pl. copiste.
Copltgt (la pl.) Grup de mamifere erbivore cu degetele acoperite cu copite; (la sg,) animal din acest grup. s.n., pl. copitate.
copită Partea cornoasă care acoperă degetele la unele mamifere, s.f, g.-d. art. copitei, pl. copite. coplangr,-ă (despre figuri geometrice) Care se află în acelaşi plan. adj., pl. coplanari,-e. copiată Sumă reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate Ia plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă, s.f, g.-d. art. copiaţii, copleşi tr. l.A cuprinde din toate părţile; a năvăli asupra cuiva. 2. A emoţiona, a impresiona puternic. 3. (despre fiinţe) A înconjura din toate părţile; a doborî, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. copleşesc, imperf. 3 sg. copleşea; conj. prez. 3 să copleşească.
copleşire Faptul de a copleşi, s.f., g.-d. art. copleşirii, pl. copleşiri.
copleşitor,-oare Care copleşeşte. adj.,pl. copleşitari,-oare.
copai 1. Câine mare de vânătoare, care urmăreşte vânatul după miros; ogar. //Câine folosit de poliţie în urmăriri. 2. (arg.) Agent de poliţie, s.m., pl. copai, art. copaii.
copoiaş Diminutiv al lui copoi (1). s.m., pl. copoigşi. copoigsc,-iască (rar) De copoi, adj., pl. copoigşti. copolimgr (chim.) Polimer mixt, care rezultă din unirea moleculelor a doi compuşi diferiţi, s.m., pl. copolimeri. copolimerizgre Reacţie de polimerizare a unui amestec de doi monomeri, din care rezultă un polimer mixt. s.f, g.-d. art. copolimerizării, pl. copolimerizări.
coporâie (reg.) Coada coasei, s.f, art. coporâia, g.-d. art. coporâii, pl. coporâi.
coposesiune (-si-u-) Posesiune în comun a unui lucru. s.f, g.-d. art. coposesiunii, pl. coposesiuni. copră Miezul uscat al nucii de cocos, din care se obţine untul de cocos, s.f, g.-d. art. caprei, pl. capre, copreşedinte,-ă Persoană care îndeplineşte funcţia de preşedinte împreună cu o altă persoană, s.m., pl. copreşedinţi; s.f, g.-d. art. copreşedintei, pl. copreşedinte, coprină (reg.) Plantă erbacee având o singură floare mare, galbenă, s.f, g.-d. art. coprmei, pl. coprine. coprinde v. cuprinde, coprindere v. cuprindere, coprrns v. cuprins. coprinzătar,-oare v. cuprinzător, coprocultură Cultivare şi identificare pe medii speciale de cultură a germenilor din materii fecale, s.f, g.-d. art. coproculturii, pl. coproculturi. coproducţie (-ţi-e) Producţie cinematografică realizată prin colaborarea studiourilor de filme din mai multe ţări. s.f, art. coproducţia, g.-d. art. coproducţiei, pl. coproducţii, art. coproducţiile.
coprofag,-! (despre animale) Care se hrăneşte cu excremente. adj., pl. coprofagi,-ge. coprofagie 1. (med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatologie. 2. însuşire a insectelor de a fi coprofage, s.f, art. coprofagia, g.-d. art. coprofagiei.
coprofH,-ă (despre insecte) Care trăieşte pe excremente. adj., pl. coprofili,-e.
coprofilie (med.) Stare morbidă în care bolnavul se complace în murdărie de excremente, s.f., art. coprofilia, g.-d. art. coprofiliei, pl. coprofilii, art. coprofiliile, coprolalie (med.) Scatoloşie. s.f, art. coprolalia, g.-d. art. coprolaliei, pl. coprolaUi, art. coprolaliile. coprollt Fosfat natural (de calciu), provenit din pietrificarea în masă a excrementelor animale fosile din era secundară, întrebuinţat ca îngrăşământ agricol, s.n., pl. coprolite,
coprol,Qglc,-ă Referitor la coprologie. adj., pl. copro-lagici,-ce.
coprologie Studiul biologic al fecalelor, s.f, art. copro-logia, g.-d. art. coprologiei,
coproprietar,-ă (-pri-e-) Persoană care stăpâneşte o proprietate împreună cu altcineva, s.m., pl. coproprietari; s.f, g.-d. art. coproprietarei, pl. coproprietare, coproprietgte (-pri-e-) Stăpânire în comun a unui bun. s.f., g.-d. art. coproprietlţii, pl. coproprietăţi. coproscleroza întărire excesivă a excrementelor în intestine, s.f, g.-d. art. coprosclerazei. coprostază (med.) Coprostazie. s.f, g.-d. art. eopro-stazei.
coprostazie Constipaţie cauzată de neexpulzarea materiilor fecale din intestin, s.f, art. coprostazia, g.-d. art. coprostaziei.
coprosteral Sterol din materiile fecale, s.m., pl. co-prosterali.
cops Ţeavă de carton pe care se înfăşoară firele de bumbac la maşinile de tors. s.n., pl. capsuri. copt1 Faptul de a coace. IA da în - = a începe să se coacă, s.n., pl. capturi.
copt2, coaptă A.l. (despre alimente) Care a fost supus căldurii la cuptor şi a devenit bun de mâncat, /(fam.) Mort-~ = necondiţionat, cu orice preţ. 2. (despre fructe şi plante) Ajuns la maturitate; bun de mâncat. /Pică de ~l
-	a) foarte coaptă; b) întrece orice măsură, culmea! B. (fig.) I. (despre situaţii, condiţii etc.) Care e gata, bun (de)..., pregătit (pentru)... 2. (despre oameni) Matur, deplin dezvoltat. C. (despre abcese, bube) Care a făcut puroi, adj., pl. copţi, coapte.
copt
282
COpt3,-ă (Persoană) care aparţine populaţiei indigene a Egiptului, de după creştinare. //(Creştin) care aparţine unei secte din Egipt şi din Etiopia, adj., s.m. şi f, pl. copţi, copte.
coptă Limbă vorbită de populaţia coptă3, s.f., g.-d. art. coptei.
coptătură (reg.) Pâine coaptă, s.f, g.-d. art. coptăturii, pl. coptături.
coptori intr. (reg.) A săpa, a roade; a coptoroşi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptora, perf. s. 3 sg. coptorî, 3 pl. coptorgră; conj. prez. 3 să cop-torască; ger. coptor|nd; part. coptor|t. coptoroşi intr. (reg.) A coptorî. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. coptoroşesc, imperf. 3 sg. coptoroşeg; conj. prez. 3 să coptoroşească.
coptură 1. Aluat copt în cuptor sau în spuză; prăjitură de casă. 2. Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavanul sau din pereţii unei galerii de mină. s.f., g.-d. art. copturii, pl. copturi, copulativ,-ă 1. (despre conjuncţii) Care leagă părţi ale propoziţiei sau propoziţii de acelaşi fel. IVerb - = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect şi numele predicativ. Propoziţie ~ = propoziţie coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul aceleiaşi fraze. 2. (log., despre judecăţi afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelaşi predicat, adj., pl. copulativi,-e. copulaţie (-ţi-e) 1. Unire a două celule de sex opus.
2.	împerechere a doi indivizi de sex opus; coit. s.f, art. copulaţia, g.-d. art. copulaţiei, pl. copulaţii, art. copulaţiile.
CQpulă 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat, s.f, g.-d. art. copu-lei, pl. copule.
CQpyright (cQpirait) (angl.) Drept rezervat numai autorului sau editorului de a reproduce şi de a vinde opere literare şi ştiinţifice în alte ţări; drepturi legale de autor. s.n., art. cspyrightul.
Cfipywriter (copiraităr) (angl.) Autor de reclame, s.m., pl. capywriteri.
cor1 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală, lin ~ = (toţi) deodată. A face ~ cu alţii = a face cauză comună cu alţii. //Compoziţie muzicală destinată a fi cântată de un cor (1). //(fig.) Grup, mulţime. 2. (în teatrul antic) Grup de actori care, dansând şi cântând, participa ca personaj colectiv la acţiune; (prin ext.) versurile cântate de acest grup. s.n., pl. ceruri. cor2 v. cori.	-
corabie (-bi-e) Navă cu pânze, folosită în trecut la transport şi la acţiuni militare. IA i se îneca (cuiva) ~ile = a fi trist, supărat, s.f, art. corabia, g.-d. art. corăbiei, pl. corăbii, art. corăbiile.
corai1 De culoare roşie cu nuanţe de galben, adj. invar. corai2 Culoarea corai1. s.n., art. coraiul. coraj v. curaj.
corai1 Animal celenterat cu schelet calcaros, roşu sau alb, care trăieşte în colonii; mărgean. //Obiect de podoabă confecţionat din scheletul acestui animal, s.m., pl. corali.
coral2 Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat în biserica protestantă. //Compoziţie pentru orgă. s.n., pl. corale.
coral3,-ă De cor, pentru cor. adj., pl. corali,-e. corală Cor (1). s.f, g.-d. art. coralei, pl. corale. coralian,-ă (-li-an) Format din corali1, adj., pl. cora-lieni,-e.
coralier1 (-li-er) Antozoar. s.m., pl. coralieri. coralier2,-ă (-li-er) De coralier1, care are caracterul coralierilor. adj.,pl. coralieri,-e.
coralifer,-ă Care are corali1 (1). adj., pl. coralifgri,-e. coraligen,-ă Care rezultă din acumularea coloniilor de corali1. Calcar ~ . adj., pl. coraligeni,-e. coraliu,-ie (şi s.) Corai. adj., pl. coralii.
Coran Carte care cuprinde dogmele şi preceptele religiei mahomedane, s.prop.n.
corapgrt Raport de completare care însoţeşte raportul principal, s.n., pl. corapoarte. coraportor,-oare Persoană care prezintă un coraport. s.m., pl. coraportfiri; s.f, g.-d. art. coraportoarei, pl. coraport oare.
coraslă Laptele unei femele de mamifer în primele zile după fatare sau al unei mame imediat după naştere (când nu este bun de mâncat), [var. colastră, culastră s.f, colastru s.m.] s.f, g.-d. art. coraslei. coraziune (-zi-u-) Eroziune provocată de vânt şi de nisipul ridicat de vânt. s.f., g.-d. art. coraziunii, pl. coraziuni.
corăbia (înv.) Corăbioară (2). s.f, pl. corăbiele, art. corăbielele.
corăbiasca Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. s.f art., neart. corăbiască, g.-d. art. corăbieştii.
corăbigr (-bi-er) Navigator, marinar pe o corabie, s.m., pl. corăbigri.
corăbierje (-bi-e-) (înv.) 1. Industria construcţiei de corăbii. 2. Navigaţie, s.f, art. corăbieria, g.-d. art. coră-bieriei.
corăbioară (-bi-oa-) 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged, s.f, g.-d. art. coră-bioarei, pl. corăbioare.
corăslj refl. (despre lapte) A se brânzi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se corăslgşte, imperf. 3 sg. se corăslea; conj. prez. 3 să se corăslească.
corb 1. Pasăre semirăpitoare, mai mare decât cioara, cu penele negre. Negru ca ~ul (sau ca pana ~ului) = foarte negru. 2. Peşte de mare, cu botul rotunjit, de culoare brună, s.m., pl. corbi.
corb-albastru (omit.) Dumbrăveancă. s.m., pl. corbi-albaştri.
corb-de-mare (orţiit.) Cormoran, s.m., pl. corbi-de-mare.
corb-de-noapte Pasăre cu capul şi cu ceafa negre şi cu pântecele alb-cenuşiu. s.m., pl. corbi-de-noapte. corbişQr (rar) Corbuleţ. s.m., pl. corbişori. corbiu,-ie (rar) Negru ca pana corbului, adj., pl. corbii. Corbul Numele unei constelaţii din emisfera australă. s.prop.m.
corbuleţ (rar) Diminutiv al lui corb. //Corbişor, corbu-şor. s.m., pl. corbulgţi.
corbuşor (rar) Corbuleţ. s.m., pl. corbuşeri. corchezi tr. (reg.) A schimonosi, a poci limba. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. corchezesc, imperf. 3 sg. corche-zea; conj. prez. 3 să corchezească. corci1 (reg.) Corcitură, s.m., pl. corci. corci2 refl. 1. (despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucişa. 2. (fig.) A degenera, vb. I, ind. prez. 3 sg. se corceşte, imperf. 3 sg. se corceg; conj. prez. 3 să se corcească.
corcire Faptul de a se corci, s.f., g.-d. art. cordrii, pl. corciri.
corcitură Animal sau plantă provenită din corcire; bastard. s.f, g.-d. art. corciturii, pl. corcituri, corcoaţă (reg.) Buleandră, ruptură, s.f, g.-d. art. cor-coaţei, pl. corcoaţe.
corcodgl (omit., reg.) Cufundar. s.m., pl. corcodgi, art. corcodeii.
corcoduş Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roşie, s.m., pl. corcoduşi.
283
coregon
corcoduşă Fructul corcoduşului, s.f., art. corcoduşa, g.-d. art. corcoduşei, pl. corcoduşe. corcoM/corconi (reg.) 1. tr. A răsfăţa, a cocoloşi.
2.	refl. Â zăbovi mult cu un lucru; a tărăgăna, vb. IV, ind.
prez. I sg. şi 3 pl. corcolesc/corconesc, imperf. 3 sg. cor-colea/corconea; conj. prez. 3 să corcolească/să corco-nească.	_
corconi v. corcoli.
cord1 (anat.) Inimă, s.n., pl. cârduri.
cord2 1. Ţesătură ale cărei fire de urzeală sunt foarte
răsucite şi rezistente. //Ţesătură folosită la fabricarea
anvelopelor, s.n.
cordaj 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor şi parâmelor unei corăbii. 2. Totalitatea operaţiilor executate de o maşină de extracţie în timpul unei curse a coliviilor în puţul de mină. s.n., pi cordaje, cordar 1. Placă de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la vioară şi la cobză. 2. Pană de lemn cu care se răsuceşte coarda fierăstrăului pentru a se întinde pânza.
3.	(reg.) Fierăstrău de mână. s.n., pl. cordare, cordat1 (la pl.) încrengătură de animale, cuprinzând peştii, amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele, care se caracterizează prin prezenţa unui schelet axial; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. cordate. cordat2,-ă Care are formă de inimă; cordifomi. adj., pl. cordaţi,-te.
cordeg 1. Panglică îngustă care serveşte ca ornament (legată în păr, la pălărie etc.). 2. (zool.) Tenie. 3. Peşte marin în formă de panglică şi cu aripioarele contopite, [vor. (înv.) cordglă s.f.] s.f., art. cordeaua, g.-d. cordglei, pl. cordgle, art. cordelele, cordglă v, cordea.
cordeligr (-li-er) 1. Călugăr franciscan care purta drept centură o frânghie. 2. (la pl.) Membrii clubului fondat de Marat, Danton şi Camille Desmoulins, opus iacobinilor. s.m:, pi. cordeligri.
cordeluţă Diminutiv al lui cordea (1). s.f, g.-d. art. cordeluţei, pl. cordeluţe.
cordgnci (pop.) 1. (la războiul de ţesut) Piedică formată dintr-o scândurică lungă cu crestături, care opreşte sulurile să dea înapoi. 2. Limba meliţei. s.n., art. cor-dgnciul, pl. cordgnciuri.
cordial,-ă (-di-al) Pornit din toată inima; afectuos, adj., pl. cordiali,-e. b
cordialitate (-di-a-) însuşirea de a fi cordial; amabilitate. s.f, g.-d. art. cordialităţii, cordjform.-ă (rar) Cordat2. adj., pl. cordiformi,-e. cordjş (reg.) Pieziş, adv.
cordjtă1 Pulbere explozivă fără ftim, preparată din nitroglicerină, fulmicoton şi petrolatum. s.f, g.-d. art. cordiţei.
cordită2 (în sintagma) ~ trofică = inflamaţie a coardelor vocale, s.f, g.-d. art. corditei, pl. cordite.
Cfirdoba Unitate monetară a statului Nicaragua, s.f, g -d. art. cordobei, pl. cardoba.
Cordon A. 1. Centură, cingătoare, curea. //Panglică lată, purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite medalii. 2. (geogr.) ~ litoral = fâşie de uscat care desparte
o	lagună sau un liman de mare. 3. (anat.) ~ ombilical = ombilic. 4. Şnur electric sau telefonic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. B. 1. Şir de soldaţi care asigură paza de-a lungul unui traseu. /~ sanitar = ansamblul măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o boală molipsitoare. 2- (înv.) Frontieră, graniţă, s.n., pl. cordoane. cordonaş1 (înv.) Grănicer, s.m., pl. cordonaşi. Cordonaş2 Cordon mic. s.n., pi cordongşe. cordovan (înv.) Piele fină, de capră sau de oaie, folosită pentru încălţămintea de lux. s.n., pi cordovane.
corealitate (-re-a-) Concept estetic şi filosofic care implică, în general, ideea simultaneităţii a două moduri de existenţă, s.f.g.-d. art. corealităţii. coreclamant,-a Persoană care face o reclamaţie împreună cu alta. s.m., pi. coreclamanţi; s.f, g.-d. art. coreclamantei, pl. coreclamante. corecljză Ocluziune, închidere patologică a pupilei. s.f, g.-d. art. corechzei, pl. coreclize. corect,-ă Conform normelor, regulilor; adevărat, drept, //(despre oameni) Cinstit, leal. adj. pl. corgcţi,-te. corecta tr. şi refl. A(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc.; a (se) corija, vb. I, ind. prez. 3 corectează, corectare Acţiunea de a (se) corecta; îndreptare, s.f., g.-d. art. corectării, pl. corectiri. corectazie Dilataţie a pupilei, s.f, art. corectazia, g.-d. art. corectaziei.
corectitudine 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Cinste. 3. (log.) însuşire a gândirii care respectă legile logice, s.f., g.-d. art. corectitudinii. corectiv1 1. Ceea ce îndreaptă ceva; rectificare. 2. Substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-i modifica efectul, s.n., pl. corective. corectiv2,-ă Care urmăreşte a corecta, adj., pl. corec-tivi,-e.
corectopie Anomalie a poziţiei pupilei care nu este situată în centrul irisului, s.f, art. corectopia, g.-d. art. corectopiei.
corectar1 Aparat automat destinat să corecteze modul de funcţionare a unui sistem tehnic, s.n., pl. corectoare. corector2,-oare Persoană care corectează un text, o carte etc. s.m., pl. corectori; s.f., g.-d. art. corectoarei, pi corectoare.
corectură 1. îndreptare a greşelilor de tipar. 2. Text tipărit pe care s-au corectat greşelile. 3. Fiecare dintre modificările dintr-un text corectat, s.f, g.-d. art. corecturii, pi corecturi.
corecţie (-ţi-e) 1. Corectare a unui calcul, a tirului etc. //Cantitate care trebuie scăzută sau adăugată la rezultatul unei măsurători pentru a compensa erorile de măsurare.
2.	Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. /Casă de ~ = loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori. s.f, art. corecţia, g.-d. art. corgcţiei, pi corecţii, art. corecţiile.	„
corecţional,-ă (-ţi-o-) Care pedepseşte un delict. /închisoare ~. adj. pl. corecţionali,-e. coredactor Redactor împreună cu alţii la aceeaşi lucrare, s.m., pl. coredactori.
coree Boală de nervi, frecventă mai ales la tineri, caracterizată prin mişcări musculare involuntare şi dezordonate. s.f., art. coreea, g.-d. art. corgei. coreean,-ă (Locuitor) din Coreea, adj., s.m. şi f, pl. coregni,-e.
coreeană Limba vorbită de coreeni, s.f, g.-d. art. coreenei.
coreeancă Locuitoare din Coreea, s.f, art. coreencei, pl. coregnce.
coreferat Referat care dezvoltă (critic) unele probleme dezbătute într-un referat, s.n., pl. coreferate. coreferent,-ă Persoană care face un coreferat, s.m., pl. corefergnţi; s.f., g.-d. art. corefergntei, pi corefergnte. coregent,-ă Persoană care are parte egală la domnie împreună cu monarhul, s.m., pl. coreggnţi; s.f, g.-d. art. coreggntei, pl. coreggnte.
coreggnţă Funcţie de coregent; perioadă cât durează această funcţie, s.f., g.-d. art. coreggnţei, pl. coreggnţe. coregjzor.-oare Persoană care participă la realizarea unui spectacol alături de regizor, s.m., pl. coregizori; s.f, g.-d. art. coregizoarei, pl. coregizoare. coregan Peşte de apă dulce, cu solzi argintii, din familia salmonidelor. s.m., pl. coregani.
coregraf
284
coregraf,-ă Maestru sau maestră de balet şi de dans. [var. coreograf,-ă s.m. şi f] s.m., pl. coregrafi; s.f., g.-d. art. coregrafei, pl. coregrafe.
coregrafia (-fi-a) tr. A regiza dansuri şi balete. //A face coregrafia unui spectacol, vb. I, ind. prez. 3 coregrafiază,
I	pl. coregrafiem; conj. prez. 3 să coregrafieze; ger. coregrafund.
coregrafic,-! Referitor la coregrafie, adj., pl. coregrit fici,-ce.
coregrafie Arta dansului şi a baletului, [var. coreo-grafle .v./T] s.f, art. coregrafia, g.-d. art. coregrafiei, corgic,-! (med.) (Persoană) care suferă de coree. adj., s.m. şi f, pl. coreici,-ce.
corela tr. şi refl. A face să fie sau a fi în corelaţie, vb. I, ind. prez. 3 corelează.
corelare Acţiunea de a (se) corela, s.f, g.-d. art. corelării, pl. corelări.
corelativ1 Cuvânt (adverb, conjuncţie etc.) care intră în corelaţie cu alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate. s.n., pl. corelative.
corelativ2,-! Care este în relaţie reciprocă cu ceva. /Noţiuni - = noţiuni care arată anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncţii ~ = conjuncţii care apar Ia ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. adj., pl. corelativi,-e.
COrelatQr Corelativ', s.m., pl. corelatfiri. corelaţie (-ţi-e) 1. Relaţie reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene. //Relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice în cadrul propoziţiei sau al frazei. 2. Raport de excludere între doi termeni care intră în aceeaşi relaţie alternativ, s.f, art. corelaţia, g.-d. art. corelaţiei, pl. corelaţii, art. corelaţiile, corelaţlonal,-! (-ţi-o-) Care este bazat pe corelaţii. adj., pl. corelaţionalij-e,
coreligionar,-ă (-gi-o-) Persoană de aceeaşi religie cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta, s.m., pl. coreligionari; s.f., g.-d. art. coreligionarei, pl. coreligionare.
coreograf,-! v. coregraf, coreografic,-! v. coregrafic, coreografie v. coregrafie, coreomgtru Aparat care serveşte la măsurarea deschiderii pupilei, s.n., art. coreomgtrul, pl. coreomgtre. corepetitor,-oare Persoană care acompaniază la pian un cântăreţ, un instrumentist etc,; repetitor, s.m., pl. corepetitori; s.f, g.-d. art. corepetitoarei, pl. corepetitoare.
coresponda intr. A fi în corespondenţă cu cineva, [var. (înv.) corespunda vb.] vb. I, ind. prez. 3 corespondează, corespondent,-! 1, adj. Care corespunde, corespunzător. /Membru - = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice care are aceleaşi obligaţii şi aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului de a vota. Unghiuri ~ = unghiuri egale între ele, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte paralele. 11. s.m. şi f. 1. Colaborator la un ziar, la un post de radio etc., care trimite corespondenţă din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia faţă de autorităţile şcolare. 3. (rar) Cel care poartă corespondenţă cu cineva. adj., s.m. şi f, pl. corespondgnţi,-te. corespondenţă A. 1. Schimb de scrisori între două sau mai multe persoane; totalitatea scrisorilor astfel schimbate. 2. Relatare a unor fapte, făcută de corespondent unui post de radio etc. B. I. Raport, legătură între lucruri, fenomene, părţi ale unui întreg. 2. (lingv.) Raport constant între două fenomene lingvistice, ha timpurilor = raportul de timp între predicatul unei propoziţii
secundare şi predicatul regentei. 3. (mat.) Relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al unei mulţimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulţime, [var. (înv.) corespondinţă s.f.] s.f, g.-d. art. corespondenţei, pl. corespondenţe, corespondinţă v. corespondenţă, corespunda v. coresponda, corespunde intr. 1. A fi conform cu ceva, a răspunde cerinţelor, aşteptărilor, a se potrivi la... 2. A comunica..., a fi în legătură cu... vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. corespund; conj. prez. 3 să corespundă; ger. corespunzând, corespunzător,-oare Care corespunde, care este potrivit sau conform cu... adj., pl. corespunzători,-oare. corgţ (reg.) Unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru şi un sfert, întrebuinţată mai ales pentru cereale, s.n., pl. corgţe. coreu Troheu, s.m., art. corgul, pl. corgi, art. corgii. coreut Corist în teatrul antic, s.m., pl. coreuţi. corf! (reg.) 1. Coş1. 2. (în limbajul minerilor) Colivie (2). s.f, g.-d. art. corfei, pl. corfe.
corfiţ! (reg.) Diminutiv al lui corfă (1). s.f, g.-d. art. corfiţei, pl. corfiţe.
corhan Insectă mică, de culoare galbenă-roşiatică, care trăieşte în locuri întunecoase şi se hrăneşte cu resturi alimentare. s.m., pl. corhani.
corhan! Coastă de deal greu accesibilă, s.f, g.-d. art. corhanei, pl. corhane.
corhart Material refractar folosit la căptuşirea cuptoarelor pentru fabricarea sticlei, s.n. corhani intr. A transporta arborii de la locul de tăiere la
o	cale de comunicaţie, prin târâre şi rostogolire, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corhăngsc, imperf. 3 sg. corhănea; conj. prez. 3 să corhăneascâ. corhanit Acţiunea de a corhăni. s.n. cori/cor2 (reg.) Pojar. /- de vânt = vărsat de vânt. s.n., art. cáriul/cárul.
corlacgu,-ge (-ri-a-) Care are constituţia, aspectul pielii, //(despre un orşan) Rezistent şi elastic, //(fig.) Tenace, dur, adf, pl. conacsi.-se.
COrlal,-ă (-ri-al) (biol.) Al corionului. adj., pl, eoriaIi,-e. corlamb (-ri-amb) Picior de vers greeo-latin, format dintr-un troheu şi un iamb. s.m., pl. corişnbi, corlamblc.-ă (-ri-am-) (despre prozodie) Obţinut din coriambi. adj., pl. coriambici,-ce. coriandru (-ri-an-) Plantă erbacee cu miros pătrunzător ale cărei seminţe se întrebuinţează în industria farmaceutică sau drept condiment, s.m., art. coriandrul. corlbant Preot al zeiţei antice Cibele, al cărei cult avea caracter orgiastic, s.m., pl. coribanţi. coridă Luptă cu taurii, obişnuită mai ales în Spania şi în ţările din America Latină, s.f, g.-d. art. coridei, pl. coride.
CoridQr 1. Spaţiu de trecere îngust şi lung între încăperile unei clădiri; culoar. //Porţiune îngustă de spaţiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată.
2.	Porţiune îngustă de teren care leagă două puncte, s.n., pl. coridoare.
coridoraş (rar) Diminutiv al lui coridor, s.n., pl. cori-doraşe.	'
corifeu,-ge I. s.m. şi f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate. //Personalitate de frunte într-un anumit domeniu. II. s.m. Conducătorul corului în teatrul antic grecesc. //Cântăreţ solist într-un cor. //Balerin care conduce un ansamblu, s.m. art. corifgul, pl. corifgi, art. corifgii; s.f. art. corifgea, g.-d. art, corifgei, pl. corifge. corigent,-! v. corijent, coriggnţ! v. corijenţă.
corigjbil,-! (înv.) Care se poate corija, adj., pl. corigî; bili,-e.
285
cornet
corija tr. şi refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta, vb. 1, ind. prez. 3 corijează, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 să corijeze; ger. corijând.
corijare Faptul de a (se) corija; corectare, s.f, g.-d. art. corijării, pl- corijări. _
corijent,-ă/coriggnt,-ă (Elev sau student) care la sfârşitul anului şcolar nu a obţinut notă de trecere la una sau două materii şi care urmează să fie reexaminat, adj., s.m. şi f, pl. corijenţi,-te/corigenţi,-te. corijenţă/corigenţă Situaţia unui corigent; examen dat de un corigent, s.f., g.-d. art. corijgnţei/corigenţei, pl. corijgnţe/coriggnţe.
conmb Inflorescenţă în formă de umbrelă, s.n. corindon Oxid de aluminiu, foarte dur, divers colorat, unele varietăţi fiind folosite ca pietre preţioase, s.n. corinteu (reg.) Cel care spune chiuiturile la o nuntă. s.m., art. corinteul, pl. corintei, art. corinteii. corintian,-ă (-ti-an) (Locuitor) din Corint, adj., s.m. şi
f,	pl. corintieni,-e.
corintic,-ă I. (în sintagmele) Stil (sau ordin) ~ = stil arhitectonic caracterizat prin coloane zvelte şi prin capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă. Coloană ~ = coloană care aparţine acestui stil.
2.	Corintian. adj., pl. corintici,-ce. corioepiteliem (-ri-o-, -li-om) Tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după
o	sarcină, s.n., pl. corioepitelioame. coriQn (-ri-on) I. înveliş extern al embrionului la vertebratele superioare. 2. Porţiune profundă a pielii în care se găsesc vase sangvine şi nervi, s.n., pl. corioane. corist,-ă Persoană care cântă într-un cor. s.m.,pl. corişti; s.f., g.-d. art. coristei, pl. coriste.
CQrium (-ri-um) (lat.) Strat de piele la animale, cuprins între epidermă şi stratul adipos subcutanat, format din ţesut conjunctiv, s.n.
corjză Guturai. I- spasmodică = boală alergică apărută la persoanele sensibile. ~ contagioasă - boală virotică la unele păsări, s.f, g.-d. art. corizei, pl. corize. coriâtă (reg.) 1. Iesle. 2. îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. îngrăditură care se aşază pe car, când se cară snopi sau fân. 4. Poliţă în jurul cuptorului pe care se ţin vasele de bucătărie şi alte lucruri, s.f, g.-d. art. corlatei/ corlăţii, pl. corlate/corliţi.
Cfirlă Pasăre migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăieşte în bălţile şi iazurile cu stuf. s.f, g.-d. art. cariei, pl. carie.
corlj tr. şi refl. (reg.) A (se) cufunda în apă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corlgsc, imperf. 3 sg. corlea; conj. prez. 3 să corlească.
corm Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină şi frunze, s.n. corman v. cormană.
cormană Parte a plugului care răstoarnă brazda, [var. (reg.) corman s.h.] s.f, g.-d. art. cormanei, pl. cormane, cormoran Pasăre acvatică, având ciocul lung şi încovoiat, care se hrăneşte cu peşte, s.m., pl. cormorani. corn1 Arbust cu lemn foarte tare, cu fructe roşii comestibile. s.m., pl. corni.
COrn2 A. (şi în sintagma ~ de vânătoare) Instrument de suflat folosit la vânătoare sau la chemări, semnalizări etc. //Instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau de alt metal. I~ englezesc = instrument muzical din familia oboiului, cu ancie dublă. B. (la pl-) Căpriorii casei, s.m., pl. corni. corn3 1. Fiecare dintre cele două excrescenţe osoase de pe fruntea rumegătoarelor, /(despre cuvinte) Cu ~e = exagerat, de necrezut. A lua în ~e = (despre vite) a împunge cu coamele; (fig.) a se repezi cu vorba la cineva. A scoate = a deveni agresiv. A fi mai cu ~e decât altul = a fi mai grozav ca alţii. A pune (cuiva) funia în ~e =
a înşela (pe cineva); a-i impune (cuiva) voinţa. A se lua în ~e cu cineva = a se încăiera cu cineva. A-şi arăta ~le = a-şi manifesta răutatea. A căuta (cuiva) în ~e sau a căuta în ~ele cuiva = a îndeplini toate capriciile cuiva. A pune ~e = a comite un adulter, (pop.) Cel cu ~e = dracul. //Fiecare dintre cele patru organe tactile şi vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescenţe chiti-noase de pe lângă ochii unor cărăbuşi. 2. (la sg.) Substanţă chitinoasă din care sunt alcătuite coamele3 (1) animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).
3.	(la pl.) Nume dat unor construcţii, organe de maşini, unelte în formă de corn3 (1). //Vas de lut prelungit cu o pană de gâscă, folosit în ceramica populară la decorarea vaselor. 4. (la sg.) Denumire dată unor formaţii anatomice cu aspect de corn3 (1). ~ uterin. hui lunii = luna în primul şi în ultimul pătrar, când are formă de seceră. s.n., pl. coame.
corn4 A. 1. Obiect făcut din corn3 (2) sau în formă de corn3 (1), în care se păstrează praful de puşcă, sarea etc. hui abundenţei = simbol al belşugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn3 (1), umplut cu fructe (şi flori). 2. Produs de panificaţie în formă de semilună. B. I. (reg.) Colţ, ungher, margine. 2. (înv.) Aripă de oaste, de tabără, s.n., pl. comuri. cornac Conducător de elefanţi sau de alte animale. s.m., pl. corn aci.
cornacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori grupate în umbele şi fructe drupe sau bace; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. cornacgea, g.-d. art. cornacgei, pl. cornacee.
comici1 l. Plugar care ţine coarnele plugului. 2. Plantă acvatică cu fructe negre-cenuşii. având două-patru coarne şi seminţe comestibile, s.m., pl. comaci. comaci2,-ce (despre animale) Cu coarne lungi, adj., pl. comaci,-ce.
cornaj 1. Zgomot patologic care însoţeşte respiraţia în unele maladii. 2. Sforăială a cailor când sunt goniţi la galop. s.n.
cornalină Varietate de agat de culoare roşie, s.f, g.-d. art. comaljnei.
cornar1 (înv.) Slujbaş care strângea comăritul. s.m., pl. comari.
cornar2 (reg.) Stâlp la colţul casei, s.n., pl. eoni are. comat,-ă (rar) Comut, adj., pl. comaţi,-te. cornări intr (reg.) 1. A conduce plugul ţinându-l de coame. 2. A strânge comăritul. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. comăresc, imperf. 3 sg. comărea; conj. prez. 3 să comărească.
cornărit Dare pe vitele cornute, s.n. cornăţâr Insectă mică de apă, cu corpul scurt şi cu picioarele dinainte în formă de corniţe, s.m., pl. comăţari. cornăţel (bot.) Turiţă. s.m., pl. comăţgi, art. comăţgii. corn-de-secară/cornul-secarei Ciupercă parazită care trăieşte în ovarul diferitelor plante graminee. s.m. corngci1 1. Bondar. 2. Drac. s.m., pl. comeci. corneci2 (înv.) Corn pentru praf de puşcă, s.n., pl. corngce.
cornge Membrană anterioară, transparentă, a ochiului. s.f,, art. corngea, g.-d. art. comgei, pl. cornge. corneeană (-ne-ea-) Rocă metamorfică, dură şi compactă, bogată în cuarţ. s.f, g.-d. art. cornegnei, pl. cor-negne.
carner1 Lovitură de colţ în jocul de fotbal, acordată echipei în atac. s.n., pl. comere. corner2 Formă de organizare monopolistă în care întreprinderile se înţeleg asupra cumpărării mărfurilor şi a vânzării lor cu preţuri ridicate, s.n., pl. camere. cornet1 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie în care se împachetează diferite produse. 2. Produs de patiserie în formă de con retezat, în care se pune
cornet
286
îngheţată, frişcă etc, 3. ~ acustic = instrument în formă de pâlnie, care intensifică vibraţiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab. 4. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase în formă de cornet2 (1) situate în cele două nări. s.n., pl. cornete.
cornet2 (înv.) Ofiţer inferior de cavalerie, s.m., pl. comeţi.
cornet3 Loc unde cresc corni1, s.n., pl. cometuri. corneţel1 Diminutiv al lui cornet1, s.n., pi comeţele. corneţel2 Diminutiv al lui cornet3, s.n., pl. corneţele. cornflakes (comfleics) (angl.) Produs alimentar din porumb, sub formă de fulgi. s.n. pl. comice v. cornişă.
comicul Semn onorific care se aşeza pe casca anumitor soldaţi sau ofiţeri romani, s.n., pl. cormcule. cornicular Soldat roman ataşat pe lângă un centurion sau un tribun, s.m., pl. comiculari. cornier1 (-ni-er) (în sintagma) Fier - = bară laminată de oţel, având profilul secţiunii transversale în forma literei L. adj.
cornier2 (-ni-er) Fier cornier1. s.n., pl. comiere. cornifica X.tr.k transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. 2. refl. A se transforma în ţesut comos. vb. I, ind. prez. 3 cormfică. Cormst,-ă 1. Gornist. 2. Persoană care cântă din corn2 (A), s.m., pl. cornişti; s.f, g.-d. art. cormstei, pl. cor-niste.
cornişă 1. Partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc. 3. Partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos. 4. Acumulare de zăpadă, depusă de vânt sub formă de streaşină care prelungeşte panta diferitelor construcţii. [var. comice s.f] s.f. art. cornişa, g.-d. art. comişei, pl. cornişe.
cornişon Varietate de castraveţi mici şi tari, folosiţi pentru conservare în oţet. s.m., pl. comişoni. cornişer1 (bot.) 1. Brădişor. 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, s.m., pl. comişori. cornişor2 Colţ mic. s.n., pl. comişoare. corniţă1 Varietate de struguri cu boabe negre-roşietice, asemănătoare cu coarna, s.f, g.-d. art. corniţei. corniţă2 1. Dispozitiv sub formă de scaun pe care se aşază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (la pl.) Coame mici, pe care le au unele animale, s.f, g.-d. art. corniţei, pi corniţe.
corniză Vergea de lemn sau ....................nv se atârnă
perdelele, s.f., g.-d. art. cor . ci, pi cormz.e. cornos,-oasă Care mv consistenţa cornului3 (1); dur. tare. /Strat ~ = strat al epidemiei, relativ dur. format din celule cornoase, adj., p/. comoşi,-oase. cornul-caprei Capia. s.n. art. comuleţ 1. Diminutiv al lui corn3. 2. (fig.) Adaos, înfloritură. s.n., pl. comuleţe. cornul-secarei v. corn-de-secară. cornurele Colţişoare, unghiuleţe. s.n. pl. cornut,-ă Cu coame mari, bine dezvoltate, adj., pl. cornuţi,-te.
cornută Animal comut, s.f, g.-d. art. cornutei, pl. cornute.
cornuţ 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu fructele în formă de capsule mici. 2. Plantă erbacee cu flori albe. s.m., pl. cornuţi.
Cornwall (angl.) (wall pron. uol) (zool.) Rasă de porci de culoare neagră, creată în Anglia; marele negru, s.prop.m. coroană 1. Podoabă pentru cap, în formă de cerc, făcută din flori sau frunze. 2. Cunună de flori care se depune la mormântul cuiva. 3. Podoabă de metal, ornată cu pietre scumpe, purtată de monarhi la ocazii solemne.
4.	(fig.) Putere monarhică; (p. ext.) persoană care deţine această putere. 5. Totalitatea ramurilor unui arbore.
6.	Suprafaţa vizibilă a dintelui; îmbrăcăminte de metal, de porţelan etc. cu care se acoperă un dinte stricat.
7.	Suprafaţă cuprinsă între două cercuri concentrice. /-solară = regiune luminoasă în jurul Soarelui. 8. Nume dat unor piese mecanice având forma unui cilindru gol. 9. Unitate monetară în unele ţări. 10. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 11. (muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea. s.f, g.-d. art. coroanei, pl. coroane.
corobană (reg.) Scorbură de copac, s.f, g.-d. art. corobanei, pl. corobane.
corobeaţă (reg.) Măr pădureţ, s.f., g.-d. art. corobeţei, pl. corobeţe.
corobora tr. A adeveri ca fiind autentic; a confirma. vb. !, ind. prez. 3 coroborează.
coroborant,-ă Care coroborează, întăreşte, adf, pl. co-roboranţi,-te.
coroborare Acţiunea de a corobora, s.f, g.-d. art. coroborării, pl. coroborări.
coroda tr. 1. (despre agenţi chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluţie corozivă. 3. (text.) A decolora pe anumite porţiuni o ţesătură, în vederea obţinerii unor desene. 4. (fig.) A distruge încet. vb. I, ind. prez. 3 corodează.
corodant,-ă (Substanţă) care corodează; coroziv. adj., s.m., pl. corodanţi.-te.
corodare Acţiunea de a coroda, s.f, g.-d. art. corodaţii, pl. corodări.
coroi Nume dat unor specii de păsări răpitoare mici, în special şoimului, s.m., pl. coroi, ari. coroii. coroia refl. (rar, despre nas) A se încovoia, vb. 1, ind. prez. 3 se coroiază; conj. prez. 3 să se coroieze. coroiaj Raport între aria secţiunii iniţiale a unui lingou şi aria secţiunii după prelucrarea prin laminare, s.n., pl. coroiaje.
coroiat,-ă (despre ciocul păsărilor şi, p. ext., despre nasul oamenilor) încovoiat, cu vârful adus în jos; acvilin, coroietic. adj., pl. coroiaţi,-te.
corojdă Membrană subţire şi pigmentată a ochiului, aşezată între scleroticâ şi retină, s.f, g.-d. art. coroidei, pl. coroide.
coroidian,-ă (-ro-i-di-an) (anat.) Al coroidei. adj., pl. coroidieni,-e.
coroidjtă (-ro-i-) Inflamaţie a coroidei. s.f, g.-d. art. coroiditei.
coroietic,-ă (reg.) Coroiat, adj.. pl. coroietici,-e. corolar1 Idee care rezultă dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. //(mat.) Concluzie care rezultă nemijlocit dintr-o teoremă, s.n., pi corolare. corolar2,-ă (anat.) Al corolei, adj., pl. corolari,-e. corolă Totalitatea petalelor unei flori. s.f., g.-d. art. corolei, pl. corole.
corornâslă (reg.) Cobiliţă. s.f., g.-d. art. coromâslei, pl. coromâsle,
corona (lat.) Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părţilor ascuţite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune, s.f, g.-d. art. coronei, coronal (anat., în sintagma) Os ~. = care formează partea anterioară a craniului, adj., pl coronale. coronament l. Ornament terminal în partea superioară a unei construcţii. 2. Partea superioară a unui chei, a unui baraj, a unui zid de sprijin etc. 3. Coroană (5). s.n., pl. coronamente.	_
coronar,-ă (despre vasele sangvine) în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl vascularizează. adj.. pl. coronare.
287
cort
coronară Fiecare dintre cele două artere care se desprind din artera aortă şi vascularizeză inima, s.f, g.-d. art. coronarei, pl. coronare.
coronarian,-ă (-ri-an) Referitor la arterele coronare. adj.,pl. coronarieni,-e.
coronarită Afecţiune inflamatorie a arterelor coronare. s.f, g.-d. art. coronantei.
coroner (carănăr) (angl.) Ofiţer de poliţie judiciară în Anglia şi în SUA. s.m., pl. coroneri. coronişte Plantă erbacee cu flori albe sau roşietice, folosită ca nutreţ, s.f, g.-d. art. coronjştei. coroniţă Diminutiv al lui coroană (1). s.f, g.-d. art. coroniţei, pl. coroniţe.
coroniu Element chimic ipotetic, aflat în coroana solară. s.n., art. corQniul.
coronograf Instrument telescopic pentru cercetarea coroanei solare, s.n., pl. coronografe. coronografie Radiografie a arterelor coronare, s.f., art. coronografia, g.-d. art. coronografiei, pl. coronografii, art. coronografii le.
coronulă Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole, s.f, g.-d. art. coronulei, pl. coronule. coropcar (reg.) Negustor ambulant, //(fam.) Hoinar, vagabond, s.m., pl. coropcari. coropeşniţă v. coropişniţă. coropişniţă Insectă dăunătoare care atacă rădăcinile plantelor. [var. coropeşniţă j./T] s.f, g.-d. art. coropiş-niţei, pl. coropişniţe.
coropiast (în Grecia antică) Modelor de figurine în
pământ ars. s.m., pl. coroplaşti.
coroti refl. (reg.) A se descotorosi, vb. IV, ind. prez. 3 sg.
se coroteşte, imperf. 3 sg. se corotea; conj. prez. 3 să se
corotească.
corozbină Peşte marin viu colorat, cu capul turtit în partea superioară; căţel-de-mare. s.f, g.-d. art. coroz-binei, pl. corozbine.
coroziune (-zi-u-) 1. Proces de degradare a suprafeţelor metalice datorită oxigenului din aer sau unei substanţe chimice. 2. Eroziune a unor roci sub acţiunea vântului, a apei etc. 3. (fig.) Distrugere progresivă, s.f., g.-d. art. coroziunii, pl. coroziuni.
Coroziv,-ă 1. Care provoacă o coroziune. Agent
2.	(fig.) Muşcător, pătrunzător, adj., pl. corozivi,-e. corozivitate însuşirea de a fi coroziv. s.f, g.-d. art. corozivităţii.
corpi A. 1. Organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup; (p. restr.) trup fară cap; trunchi. /~ la - = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă >n faţă, în luptă dreaptă. A face - cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. De - = referitor la trup; care se poartă direct pe piele. //Cadavru. //Denumire dată unor structuri anatomice. ~ galben. 2. Partea principală a unui obiect, a unei construcţii, a unei maşini etc. I~ de casă (sau de case) = clădire mare cu mai multe apartamente sau aripi. ~ de iluminat = dispozitiv în care se pot monta una sau mai multe lămpi de iluminat. //Conţinutul unei scrisori (fără adresă şi fară formulele de introducere şi de încheiere); cuprinsul unei cărţi. 3. (jur.) ~ delict = obiect folosit (sau care era destinat) la comiterea unei infracţiuni. 4. ~ de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice. B I. Totalitatea persoanelor care formează o unitate prin funcţie sau prin profesie.constituit = colectivitate de persoane constituită pe baza unei legi. /~ legislativ (sau legiuitor) = totalitatea membrilor unei adunări legislative. ~ diplomatic = totalitatea reprezentanţilor diplomatici acreditaţi în alt stat. ~ de balet = ansamblu de balet. 2. Mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii. ~ de aviaţie. /- de gardă =
clădire pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază. (înv.) ~ de trupă = unitate militară independentă. 3. ~ de legi = culegere de legi; corpus, s.n., pl. corpuri.
corp2 1. (fiz.) Agregat de molecule, porţiune de materie bine determinată. /~ străin = impuritate. 2. (chim.) Substanţă (organică sau anorganică). /- simplu = substanţă ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. 3. ~ ceresc = astru. 4. ~ geometric = corp mărginit de feţe definite geometric, s.n./s.m. corpuri/ corpi.
corpolent,-ă (despre oameni) Cu corpul mare; voinic. adj., pl. corpojgnţi.-te.
corpolenţa însuşirea de a fi corpolent, s.f., g.-d. art. corpolenţei.
corporal,-ă Care se referă la corp1 (A.l.); aplicat corpului. /Pedeapsa ~ = sancţiune care constă în lovituri sau în torturi aplicate unui delincvent. Percheziţie ~ = percheziţie făcută unei persoane pentru a verifica dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac. adj., pl. corporali,-e.
corporalitate însuşirea de a fi corporal, de a avea un corp. s.f, g.-d. art. corporalităţii, corporatism Doctrină politică şi economică care preconiza necesitatea înlocuirii sindicatelor cu corporaţii.
s.n.
corporatist,-ă 1. (Adept) al corporatismului, adj., s.m. şi f, pl. corporatişti,-ste.
corporativ,-ă Care ţine de corporaţii, referitor la corporaţii; corporatist, adj., pl. corporativi,-e. corporaţie 1. (în Evul Mediu) Organizaţie de meşteşugari; breaslă. 2. întreprindere mare. //Societate pe acţiuni, [var. corporaţiune 5./?] s.f, art. corporaţia, g.-d. art. corporaţiei, pl. corporaţii, art. corporaţiile, corporaţiune v. corporaţie, corpus (livr.) Culegere de legi, de documente etc. s.n., pl. CQrpusuri.
corpuscul Particulă materială; corp de dimensiuni foarte mici. /~ tactil = formaţie nervoasă microscopică localizată în dermă. ~ elementar = unitate virotică alcătuită dintr-un centru acid nucleic înconjurat de o capsulă proteinică. s.m./s.n., pi corpusculi/corpuscule. corpuscular,-ă Referitor la corpusculi. adj., pl. cor-pusculari,-e.
corrigenda (lat.) Erată. s.n. pl.
corsaj Parte a unei rochii care acoperă bustul, s.n., pl.
corsaje.
corsar (în trecut) Comandant al unei nave particulare, care, cu învoirea guvernului, ataca şi jefuia vasele inamice. //(p. ext.) Pirat, hoţ de mare. s.m., pl. corsari, corset Centură elastică lată, ce serveşte la strângerea taliei. /~ medical (sau gipsat) = corset special, făcut din gips sau din alt material, care serveşte la susţinerea ori corectarea unor deformaţii ale sistemului osos. s.n., pl. corsete.
corsetieră (-ti-e-) Femeie care confecţionează corsete. s.f, g.-d. art. corsetierei, pl. corsetiere. corsican.-ă (Locuitor) din Corsica. adj., s.m. şi f., pl. corsicani,-e.
corsicancă Locuitoare din Corsica. s.f., g.-d. art. cor-sicancei, pl. corsicance.
corso (it.) Stradă din centrul unui oraş care serveşte ca loc de promenadă, s.n.
cort Adăpost portabil, demontabil, format dintr-o pânză impermeabilă întinsă pe un schelet de lemn sau de metal. /Foaie de ~ = bucată de pânză impermeabilă, croită astfel încât să se facă din ea un cort. A umbla cu ~ul = a nu avea locuinţă stabilă; a hoinări. Ca la uşa ~ului = a) numele unui dans popular de pe valea Dunării; melodia acestui dans; b) calificativ dat unui
cortegiu
288
mod necuviincios de exprimare sau de comportare al cuiva, s.n., pl. corturi.
cortegiu 1. Şir de persoane care însoţesc o ceremonie; convoi, //(fig.) Şir; înşirare. s.n., art. cortegiul, pl. cortegii, art. cortggiile.
cortgl1 (înv.) Umbrelă, s.n., pl. cortgluri/cortgle.
cortel2 (reg.) Haină bărbătească de lână brodată, cu
mâneci de postav alb. s.n., pl. cortgluri.
cortel3 (reg.) Loc de rămas peste noapte; gazdă, s.n., pl.
corteluri.
cortelaş (reg.) Persoană care ţine în gazdă elevi; elev care stă în gazdă la cineva, s.m., pl. cortelaşi. cortes (hisp.)/cortesuri l. Organ reprezentativ în Spania şi în Portugalia medievală. 2. Parlament în Portugalia (până în 1911) şi în Spania, s.n., pl. cortex 1. Scoarţă a unui copac. //Coajă a unui fruct, //înveliş al părului, cuprins între măduva centrală şi cuticula exterioară. 2. ~ cerebral = scoarţa cerebrală. ~ suprarenal = partea periferică a glandei suprarenale. s.n., pl. cfirtexuri,
cortical.-ă 1. Care ţine de învelişul exterior al unui organ animal sau vegetal. //Care ţine de scoarţa Őreieru-lui. adj., pl. corticali,-e.
corticojd (-co-id) (biol.) Hormon secretat de glanda corticosuprarenală, corticosteroid. s.m., pl. corticoizi. corticopleurjtă (-ple-u-) Congestie pulmonară localizată în zona corticalâ a plămânilor, care afectează şi pleura, s.f., g.-d. art. corticopleuritei, pl. corticopleurite. corticosteroid (biol.) Corticoid. s.m., pl. corticoste-roizi.
corticostergn Hormon steroid prezent în cortexul suprarenal, s.m., pl. corticosterfini. corticosuprarenală (în sintagma) Glandă ~ = glandă endocrină pereche, indispensabilă vieţii, adj. corticoterapie Tratament cu hormoni al corticosupra-renalei. s.f, art. corticoterapia, g.-d. art. corticoterapiei. corticotrop Hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează funcţia cortexului suprarenal, s.m., pl. corticotrepi.
cortină 1. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scenă. 2. (ftg.) Perdea (de nori, de ceaţă etc.). 3. Văl membrános sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor, s.f, g.-d. art. cortinei, pl. cortine.
cortizon Hormon cu acţiune antialergică, antitoxică etc., secretat de glanda suprarenală sau preparat sintetic, s.n. cortulgţ Diminutiv al lui cort; corturel. s.n., pl. cortu-lgţe.
COrturar,-ă Ţigan nomad, care locuieşte în cort. s.m., pl. corturari; (rar) s.f, g.-d. art. corturarei, pl. corturare. corturel (rar) Cortuleţ. s.n., pl. corturgle. corympe v. corupe.
corjjncă Dispozitiv cu ajutorul căruia se extrag prăjinile sau ţevile rămase în gaura de sondâ în urma unei avarii, s.f, g.-d. art. coruncei, pl. corunce. corupător,-oare (Persoană) care corupe, adj., s.m. şi
f,	pl. corupători,-oare.
corupe 1. tr. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti. 2. tr. A face ca
o	idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-şi piardă puritatea, integritatea etc.; a strica, [var. (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corup, perf. s. 3 sg. corupse; part. corupt, corupere Acţiunea de a (se) corupe, s.f, g.-d. art. coruperii, pl. coruperi.
corupt,-ă 1. (despre oameni) Care se abate de la morală. 2. (despre cuvinte, fraze etc.) Deformat, stricat. adj., pl. corupţi,-te.
coruptibil,-a Care poate fi corupt, adj., pl. coruptibili,-e.
coruptibilitate însuşirea de a fi coruptibil; venalitate. s.f, g.-d. art. coruptibilităţii.
corupţie (-ţi-e) 1. Abatere de la moralitate, de la datorie etc. 2. Desfrânare, depravare, [var. (înv.) corupţiune í./T] s.f, art. corupţia, g.-d. art. corupţiei, pl. corupţii, art. corupţiile, corupţiune v. corupţie.
corvadă/corvoadă 1. Muncă gratuită pe care ţăranii o prestau altădată în folosul moşierilor sau al statului. //(în trecut) Muncă obligatorie pe care o făceau soldaţii, cu rândul, la cazarmă. 2. (fig.) Obligaţie neplăcută, muncă silnică, s.f, g.-d. art. corvgzii, pl. corvezi, corvetă 1. Navă de război de mic tonaj. 2, (ieşit din uz) Corabie de război cu trei catarge, s.f, g.-d. art. corvgtei, pl. corvete.
corvid (la pl.) Familie de păsări de diferite mărimi, cu penajul divers colorat, având ca tip reprezentativ corbul; (la sg.) pasăre din această familie, s.n., pl. corvjde. corvoadă v. corvadă.
cosac Peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici. s.m., pl. cosaci. coşar (omit.) Lopătar. s.m., pl. cosari. cosaş 1. Om care coseşte. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, s.m., pl. cosaşi, cosă Garnitură metalică la marginea unui conductor electric, s.f., g.-d. art. cosei, pl. cose. cosăcel Diminutiv al lui cosac. s.m., pl. cosăcei, art. cosăceii.
cosânzeană Fată frumoasă, s.f., g.-d. art. cosânzgnei, pl, cosânzgne.
coscenarist,-ă Coautor la un scenariu, s.m.. pl. cosce-narişti; s.f, g.-d. art. coscenaristei, pl. coscenariste. coscenariu Scenariu föcut de mai mulţi autori, s.n, art. coscenariul, pl. coscenarii, art. coscenariile. cosciug V. coşciug.
cosecantă Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. s.f., g.-d. art. cosecantei, pl. cosecante. cosemna tr. A semna împreună cu altcineva un act, o lucrare etc. vb. I, ind. prez. 3 cosemnează. cosemnatar,-ă Persoană care semnează împreună cu altcineva un act, o lucrare etc. s.m., pl. cosemnatari; s.f, g.-d. art. cosemnatarei, pl. cosemnatare. cosi 1. tr. A tăia iarbă, cereale etc. cu coasa sau cu maşina, //(fig.) A nimici, a distruge. 2. refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt, //(despre manşeta pantalonilor) A se roade. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cosgsc, imperf. 3 sg. cosea; conj. prez. 3 să cosească, cosicioară (rar) Diminutiv al lui cosiţă, s.f., g.-d. art. cosicioarei, pl. cosicioare.
cosinus (mat.) Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar, s.n., pl. casi-nusuri; abr. cos.
cosinusoidă Reprezentare grafică a funcţiei trigonometrice cosinus, s.f., g.-d. art. cosinusoidei, pl. cosinu-soide.
cosire Acţiunea de a cosi. s.f., g.-d. art. cosirii, pl. cosiri. cosirişte1 (reg.) Loc cosit, s.f, g.-d. art. cosiriştii, pl. cosirişti.
cosinşte2 Coadă de coasă, s.f, g.-d. art. cosiriştii, pl. cosirişti.
cosit 1. Faptul de a cosi. 2. Timp în care se coseşte, s.n. cositoare Maşină de cosit, s.f, g.-d. art. cositfirii, pl. cositori.
cositfir1 Staniu. s.n.
cositor2,-oare (Persoană) care coseşte, adj., s.m. şi f, pl. cositari,-oare.
cositori tr. A acoperi suprafaţa interioară a unui vas cu cositor1, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească.
289
cost
cositoríre Acţiunea de a cositori, s.f, g.-d. art. cosi-toririi, pl. cositoriri.
cositorit Faptul de a cositori, s.n., pí. cositorituri. cositură 1. Câmp de pe care s-a cosit iarba. 2. Iarbă cosită; nutreţ. 3. Rană pe care şi-o produc caii, oamenii etc. lovindu-se în mers cu un picior de altul, s.f, g.-d. art. cositorii, pl. cosituri.
cosiţă 1. Părul femeilor împletit în una sau în două cozi; (p. gener.) păr. IA împleti ~ albă = a rămâne nemăritată. //Şuviţă de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, s.f, g.-d. art. cosiţei, pl. cosiţe.
cosiţei Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguieţe şi dinţate şi cu flori albe. s.m., pl. cosiţei, art. cosiţeii.
cosmetic,-ă 1. Care serveşte la îngrijirea feţei sau a părului. //Referitor la cosmetică, adj., pi cosmgtici,-ce. cosmeticele (fam.) Cosmetice, s. f. pl., art. cosmetic^ lele.
cosmetică 1. Arta de a îngriji în mod igienic tenul; profesiunea cosmeticianului. 2. Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. s.f, g.-d. art. cosmeticii, cosmetice Produse (creme, loţiuni etc.) care servesc la îngrijirea feţei sau a părului, s.n. pl. cosmetician,-ă (-ci-an) Specialist în cosmetică, s.m., pl. cosmeticigni; s.f, g.-d. art. cosmeticignei. pl. cos-meticigne.
cosmetlza tr. A îngriji pielea, părul etc. cu cosmetice, //(fig.) A înfrumuseţa superficial; a masca. vb. I, ind. prez. 3 cosmetizează.
cosmetlzare Acţiunea de a cosmetiza. s.f., g.-d. art. cosmetizării, pl. cosmetizŞri. cosmetolsg,-ă Specialist în cosmetologie. s.n., pl. cosmetolagi; s.f, g.-d. art. eosmetolfigei, pl. cosmeto-loge.
cosmetologie ştiinţa care se ocupa cu înfrumuseţarea corpului, s.f, art. cosmetologia, g.-d. art. cosmetologiei. cosmlatrie (-mi-a-) Specialitate medicala care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice şi cu menţinerea frumuseţii, s.f, art. cosmiatria, g.-d. art. cosmiatriei. cesmlc,-ă Care ţine de cosmos, referitor la cosmos. IRaze ~ = radiaţii ionizante care străbat atmosfera. Spaţiu ~ = spaţiu infinit în care se află planetele, stelele, galaxiile etc. Radiaţie - = radiaţie corpusculară sau electromagnetică din spaţiul cosmic, ad/., pl. CQsmici,-ce. cosmoblologie (-bi-o-) Disciplină care cercetează problemele vieţii în cosmos, s.f, art. cosmobiologia, g.-d. ort. cosmobiologiei.
cosmochimie Ramură a chimiei care studiază elementele şi combinaţiile chimice din cosmos, s.f, art. cosmochimia, g.-d. art. cosmochimiei. cosmocraţie (rar) Monarhie universală (preconizată de antici), s.f, art. cosmocraţia, g.-d. ari cosmocraţiei. cosmodrsm Teren amenajat special pentru lansarea sateliţilor artificiali ai Pământului şi a navelor cosmice. s.n., pl. cosmodromuri.
cosmoeconomie (rar) Mondoeconomie. s.f. art. cos-moeconomia, g.-d. art. cosmoeconomiei. cosmofotogrammetne Metodă fotogrammetrică de măsurare şi de reprezentare grafică a unor mari porţiuni din suprafaţa terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărţi pe baza fotografiilor luate din sateliţi aitifi-°iali. s.f, art. cosmofotogrammetria, g.-d. art. cosmofo-
togrammetriei.
cosmogenie Ramură a astronomiei care studiază originea şi evoluţia corpurilor cereşti, s.f, art. cosmogenia, 8 -d. art. cosmogeniei.
COsmoggnic,-ă Referitor la cosmogonie, adj., pl. cos-ni°gQnici,-ce.
cosmogonie Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului şi a mişcărilor corpurilor cereşti. s.f, art. cosmogonia, g.-d. art. cosmogoniei. cosmograf,-a Om de ştiinţă care se ocupă cu cosmografia. s.m., pi cosmografi; s.f., g.-d. art. cosmografei, pl. cosmografe.
cosmografie,-ă Referitor la cosmografie, adj., pl. cosmografiei,-ce.
cosmografie Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor şi fenomenelor cereşti, s.f., art. cosmografia, g.-d. art. cosmografiei, pl. cosmografii. cosmolQg,-ă Specialist în cosmologie, s.m., pl. cos-molQgi; (rar) s.f, g.-d. art. cosmologei, pl. cosmolage. cosmologic,-ă Referitor la cosmologie, adj., pl. cos-molQgici,-ce.
cosmologie Ramură a astronomiei care studiază structura şi evoluţia cosmosului şi legile generale care îl conduc. s.f, art. cosmologia, g.-d. art. cosmologiei, cosmonaut,-ă Persoană care călătoreşte în spaţiu cu o navă cosmică; astronaut, s.m., pi cosmonauţi; s.f, g.-d. art cosmonautei, pl. cosmonaute, cosmonautic,-ă Referitor la cosmonautică, adj., pl. cosmonautici,-ce.
cosmonautică Astronautică. s.f, g.-d. art. cosmonau; ticii.
cosmonavă (rar) Navă cosmică, s.f., g.-d. art. cos-mongvei, pl. cosmonflve.
cosmonomie Totalitatea legilor care guvernează universul. s.f, art. cosmonomia, g.-d. art. cosmonomiei. cosmopatolaglc,-ă De cosmopatologie. adj., pl. cos-mopatolsgici,-ce.
cosmopatologie Studiu al acţiunii nocive a factorilor cosmici asupra organismelor vii. s.f, art. cosmopatolo-gia, g.-d. art. cosmopatologiei. cosmopolit,-ă I, adf, s.m. şi f. (Persoana) care manifestă cosmopolitism. II. adj. 1. Care ţine de mai multe culturi; universal, //(ieşit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. (despre oraşe) în care trăiesc mai multe naţionalităţi, vorbind limbi diferite, adj,, s.m. şi f, pl, cosmopoliţi,-te.
cosmopolitism 1. Concepţie din epoca sclavagismului grec şi roman, care promova ideea „cetăţeniei universale”. //(ieşit din uz) Admiraţie faţă de tot ce era străin. 2. Concepţie care propaşă ideea indiferenţei faţă de patrie, faţă de limba şi valorile naţionale, s.n. CQsmos 1. Spaţiu cosmic; univers. 2. (la grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios, în opoziţie cu haosul, s.n.
cosmotron (fiz.) Sincrofazotron. s.n., pi cosmotroane. cosai Piele netăbăcită, din care se confecţionează cureluşe de cusut şi de legat, s.n., pi cosoaie. cosor 1. Cuţit cu vârful încovoiat folosit în viticultură şi în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu fructe ovale prevăzute cu spini, s.n., pi cosoare. cosorî tr. (reg.) 1. A tăia viţa-de-vie cu cosorul (1).
2.	(fig.) A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cosorăsc, imperf 3 sg. cosora; perf s. 3 sg. cosorî, 3 pl. cosorâră; conj. prez. 3 să cosorască; ger. cosorând; part. cosorât. cosoroabă (reg.) Fiecare dintre bârnele aşezate orizontal deasupra pereţilor casei, în lungul acoperişului, pentru a susţine căpriorii, s.f., g.-d. art. cosoroabei, pl. cosoroabe.
cost1 Cheltuială făcută pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unui serviciu etc. I~ul vieţii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare, nealimentare şi servicii, făcute de o familie într-o perioadă determinată. Preţ de ~ = totalitatea cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare. A vinde sub ~ = a vinde o marfă cu un preţ mai mic decât preţul
cost
290
de cost1, pentru a face concurenţă altei întreprinderi. A vinde în ~ = a vinde o marfă cu un preţ egal cu preţul de cost1, s.n., pl. costuri.
COSt2 (reg.) Hrană, mâncare. IA ţine (pe cineva) în ~ = a ţine în pensiune, s.n.
costa 1. intr. A avea un preţ, a valora în bani; a face. //A se putea obţine numai cu contravaloarea în bani. //A fi scump. 2. intr şi tr. A (se) plăti cu..., a (se) obţine cu preţul a... /(tr.) Ce mă ~ă? = nu am ce pierde. Nu mă ~ă (nimic) = nu-mi cere. niciun efort. vb. I, ind. prez. 3 costă
costal,-ă Al coastei, adj., pl. costali,-e. costalgie Nevralgie intercostală. s.f., art. costalgia, g.-d. art. costalgiei, pi costalgii, art. costalgiile. costandă (înv.) Monedă de valoare mică. s.f, g.-d. art. costandei, pl. costande.
costarican,-ă (Locuitor) din Costa Rica. adj., s.m. şi f, pl. costaricani,-e.
COStător,-oare (înv.) Costisitor, adj., pl. costători,-oare. costeliv,-ă 1. (despre fiinţe) Slab, uscăţiv. 2. (despre nuci) Al cărei miez se desface cu greutate din coajă.
3.	(fig., rar) Arid, sărac, adj., pl. costelivi,-e.	. ^
COStje (reg.) Coastă de deal. s.f, art. costja, g.-d. art. cosdei, pl. costii, art. costale, costier,-ă (-ti-er) în (sau din) regiunea coastei (5). INavă ~ = navă care face curse de-a lungul coastelor. adj., pl. costieri,-e.
costisj intr. (înv.) A costa (1). vb. IV, ind. prez. 3 sg. costiseşte, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să cos-tisească.
C0stisit0l\-0are Scump, ad/., pl. costisitori,-oare. costiş,-ă înclinat pe o coastă; pieziş, oblic, adj., pl. costişi,-e.
costişă Coastă de deal; pantă, s.f, art. costişa, g.-d. art. costişei, pi costişe.
costişoară (rar) Costiţă, s.f, g.-d. art. costişoarei, pl. costişoare.
costiţă 1. Diminutiv al lui coastă (1); mezel preparat din came de porc din regiunea mijlocie a coastelor, folosită ca aliment (după afumare). s.f, g.-d. art. costiţei, pl. costiţe.
costoboc (la pl.) Populaţie traco-dacică din nord-estul Daciei, menţionată documentar în secolele I-Il; (la sg.) persoană aparţinând aceastei populaţii, s.m., pl. costo-baci.
costotom Instrument chirurgical pentru tăierea coastelor. s.n., pl. costotomuri. costrăş (pop.) Biban, s.m., pl. costrăşi.
COStrei Plantă erbacee cu rizom târâtor şi flori purpurii. I- mare = plantă erbacee cu spiculeţe roşcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole, s.m., pi costrei, art. costreii.
costum 1. îmbrăcăminte bărbătească formată din haină şi pantaloni; îmbrăcăminte femeiască formată din fustă şi jachetă; taior. 2. Fel de îmbăcăminte la anumite ocazii.
3.	îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci, etc. s.n., pl. costume, costuma tr. şi refl. A (se) îmbrăca cu un costum special (pentru bal mascat, pentru seară etc.); a se deghiza, vb. I, ind. prez. 3 costumează.
costumare Acţiunea de a (se) costuma, s.f, g.-d. art. costumării, pl. costumări.
costumat,-ă îmbrăcat cu un costum special (la bal, pe scenă etc.). /Bal ~ = bal la care participanţii au costume originale (fară a fi mascaţi), adj., pl. costumaţi,-te. costumaţie (-ţi-e) îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc. [var. costumaţiune .?./.] s.f, ari. costumaţia, g.-d. art. costumaţiei, pl. costumaţii, art. costumaţiile. costumaţiune v. costumaţie.
costum ie r,-ă (-mi-er) Persoană care are în păstrare costumele actorilor la teatru, s.m., pl. costumieri; s.f, g.-d. art. costumierei, pl. costumiere. coş1 1. Obiect împletit din nuiele, papură etc., care serveşte la transportul sau depozitarea unor lucruri; paner. IA arunca (sau a da) la ~ = a înlătura un lucru nefolositor. //Conţinutul unui coş1 (1). 2. Unealtă de pescuit de diferite forme, împletită din nuiele, folosită la prinderea peştilor mici. 3. (la baschet) Cerc metalic fixat pe un panou de lemn, prevăzut cu o plasă fară fund prin care trece mingea; punct marcat astfel. 4. Parte a morii în care se toarnă grăunţele de măcinat. //Parte a maşinii de treierat în care se bagă snopii. //Lada_teascului în care se strivesc boabele, seminţele etc. 5 împletitură de nuiele care se aşază pe fundul carului, când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ mobil al unei trăsuri, din piele sau din pânză; burduf, coviltir.
7.	(anat.) ~ul pieptului = cavitatea toracică, (reg.) A fi rupt în ~ = a fi foarte flămând. A fi tare în - = a fi sănătos. 8. Canal îngust prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc. //Conductă prin care se evacuează gazele de ardere dintr-o instalaţie de încălzire cu focar, s.n., pl. coşuri.
coş2 Bubiţă puRilentă care apare uneori pe corp; (pop.) zgrăbunţă. s.n., pl. coşuri.
coşar1 1. Persoană care curăţă coşurile1 (8) şi sobele de funingine. 2. Persoană care face coşuri (1, 5). s.m., pl. coşari.
coşar2 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. 2. Construcţie din nuiele în care se păstrează porumbul sau alte produse agricole; pătul. s.n., pl. coşare.
coşarcă (reg.) Coş1 (1). s.f. g.-d. ari. coşărcii, pl. coşărci.
coşava Vânt rece, care bate primăvara dinspre Alpii Dinarici. s.f. art., g.-d. art. coşavei. coşaveraj Raportul dintre punctele marcate şi cele primite la jocul de baschet, s.n., pl. coşaveraje. coşărcuţă (reg.) Diminutiv al lui coşarcă, s.f, g.-d. ari. coşărcuţei, pl. coşărcuţe.
coşărjt Impozit care se plătea pentru fiecare coş1 (8), adică pentru fiecare locuinţă, s.n. coşcană/coşcan (reg.) Rădăcina şi partea tulpinii rămasă la suprafaţă după ce s-a tăiat stuful, s.f./s.m., pl. coşcane/coşcani.
coşciug 1. Sicriu. 2. (reg.) Coşniţă de papură în patru colţuri, [var. cosciug s.n.] s.n., pl. coşciuge, coşcodan 1. Specie de maimuţă cu coada foarte lungă, //(fig.) Om urât ca o maimuţă, s.m., pl. coşcodani. coşcogea/coşcogeamite (fam.) (Foarte) mare. adj. invar.
coşcov,-ă (rar, despre pereţi) Coşcovit, adj., pl. coşcovise.
coşcovă 1. (reg.) Loc gol, mai ales pe malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund şi trăiesc peştii şi racii.
2.	Nămol vegetal, amestecat cu bucăţi de rădăcini de stuf şi papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafaţa apelor, s.f, g.-d. art. coşcovei, pl. CQŞCOve.
coşcoveală Parte cojită (dintr-un perete); coşcovitură. s.f, g.-d. art. coşcovelii, pl. coşcoveli. coşcovi refl. (fam., despre tencuială, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se coji, a se scoroji, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se coşcoveşte, imperf. 3 sg. se coşcovea; conj. prez. 3 să se coşcovească.
coşcovitjjră (rar) Coşcoveală. s.f, g.-d. art. coşcovi-turii, pl. coşcovituri.
coşenjlă Insectă originară din Mexic, din care se extrage cârmâzul. s.f, g.-d. ari. coşenilei, pl. coşenHe. coşerit Curăţarea coşurilor, s.n.
291
coti
coşgheter Baschetbalist care înscrie cele mai multe coşuri1 (3) într-o etapă, într-un campionat, s.m., pl. coşgheteri.
coşi refl. (reg., despre piele) A se umfla în umia unei lovituri, //(tr.) A ~ in bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva), vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. coşesc, imperf. 3 sg. coşea; conj. prez. 3 să coşească, coşmagă (reg.) Colibă de scânduri, s.f, g.-d. art. coş-măgii, pl. coşmăgi.
coşmar 1. Vis greu, cu senzaţii de înăbuşire. 2. (fig.) Grijă obsedantă, apăsătoare, s.n., pl. coşmaruri, coşmaresc,-ească (livr.) De coşmar, adj., pl. coşma-reşti.
coşmelie (fam.) Casă veche, mică şi dărăpănată, s.f., art. coşmeHa, g.-d. art. coşmeljei, pl. coşmeHi, art. coşmehile. coşniţă 1. Coş1 mic, folosit la târguieli. /Bani de ~ = sumă destinată cheltuielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. 2. Stup tăcut din papură sau din nuiele, s.f, g.-d. art. coşniţei, pl. coşniţe.
coşoljnă (reg.) Cereale cosite de verzi şi date ca nutreţ
la vite. s.f, g.-d. art. coşolinei.
coştereaţă (reg.) Coteţ, s.f, g.-d. art. coştereţei, pl.
coştergţe.
coştoroabă (reg.) Cocioabă, s.f, g.-d. art. coştoroa; bei, pl. coştoroabe.
coşuleţ Diminutiv al lui coş1 (1). s.n., pl. coşuleţe. cot1 1. Veche unitate de măsură egală cu aproximativ 64 cm, care reprezenta distanţa de la cot2 (1) până la încheietura palmei; (p. ext.) distanţă considerată, subiectiv, mai mare sau mai mică, după împrejurări. IA scoate (sau a-i ieşi cuiva) limba de-un ~, se zice atunci când cineva face un efort (fizic) foarte mare. //Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. 2. (reg.) Vergea de lemn pentru măsurarea lungimii, s.m., pl. coţi. cot2 1. (anat., la om) Articulaţie care uneşte braţul cu antebraţul; partea exterioară a articulaţiei. I~ la ~ = alături. A da din ~e = a) a-şi face loc împingând pe alţii, b) a lupta pentru a ieşi dintr-o încurcătură, pentru a obţine o situaţie. A lega ~ la - = a lega cu mâinile la spate. A-şi da ~e (sau cu ~) = a-şi face semne. A-şi băga mâinile până-n (sau până la) ~e = a fura zdravăn, (fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva ~ul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor. Mă doare-n ~ / = puţin îmi pasă! //Parte a mânecii care acoperă cotul2 (1). 2. (la cal) Parte ieşită în afara articulaţiei de la mijlocul picioarelor dinapoi, s.n., pl. coate.
cot3 1. Loc unde un drum, o vale etc. îşi schimbă brusc direcţia; cotitură, întorsură. 2. Tub curbat care face legătura între două conducte cu orientare diferită. 3. (reg.) Colţ, ungher, s.n., pl. coturi.
cofa tr. l.A numerota potrivit unei anumite ordini. 2. intr. (despre acţiuni, titluri etc.) A avea o anumită valoare (la bursă). //A introduce efecte la bursă. 3. tr. A înscrie pe un desen tehnic dimensiunile obiectului reprezentat, vb. I, ind. prez. 3 cotează.
cotangentă Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complementar. S-f-, g.-d. art. cotangentei, pl. cotangente; simb. cotg. cotar 1. Persoană care măsoară cu cotul1. 2. (înv.) Slujbaş însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul1 sau cu verificarea lungimii regulamentare a cotului1.
3.	(la pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic, s.m., pl- cotari.
Cotare Acţiunea de a cota; cotaţie (1). s.f, g.-d. art. cotării, p/. cotări.
cotgrlă (reg.) Câine prost şi jigărit, s.f, g.-d. art. cotar-lei, pl. cotarle.
cotaţie (-ţi-e) 1. Cotare. 2. (fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe piaţa valutară, s.f, art. cotaţia, g.-d. ort. cotaţiei.
cotă 1. Parte cu care cineva participă la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli, /(ec.) ~a bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. 2. (ieşit din uz) Contribuţie obligatorie, în produse, pe care statul o impunea producătorilor. I~ de întreţinere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreţinere a imobilului respectiv. 3. Loc pe un teren căruia îi corespunde o anumită altitudine pe o hartă. I~a apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare din valorile numerice ale unui obiect reprezentat printr-un desen.
5.	Diverse semne sau simboluri care indică locul cărţilor într-o bibliotecă, s.f, g.-d. art. CQtei, pl. cote. cotă-parte Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; participaţie. s.f, art. cota-parte, g.-d. art. cotei-părţi, pl. cote-părţi.
cotări tr. (rar) A măsura cu cotul1 (!) dimensiunile unui butoi, pentru a-i calcula capacitatea, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 să cotărească.
cotărit1 (înv.) Meseria cotarului, s.n. cotănt2 (rar) Faptul de a cotări, s.n., pl. cotărituri. cotăriţă (reg.) Coş de nuiele de diferite forme, s.f, g.-d. art. cotăriţei, pl. cotăriţe.
cotângan (reg.) Băiat între 14 şi 17 ani; băieţandru. s.m., pl. cotângani.
cotcodac Cuvânt care imită sunetul scos de găini (după ce a ouat), interj.
cotcodăceală Strigătul scos de găini după ce au ouat. s.f, g.-d. art. cotcodăcelii, pl. cotcodăceli, cotcodăci 1. intr. (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. intr. şi tr. (fig., despre oameni) A vorbi fară rost, a pălăvrăgi, vb. I, ind. prez. 3 sg. cotco-dăceşte, imperf. 3 sg. cotcodăcea; conj. prez. 3 să cotco-dăcească.
cotcodăcire Acţiunea de a cotcodăci. s.f., g.-d. art. cotcodătirii, pl. cotcodăciri.
cotcodăcjt Faptul de a cotcodăci. s.n., pl. cotcodăci: turi.
cotcorozi intr. (reg.) A cotcodăci (1). vb. IV, ind. prez. 3 sg. cotcorozeşte, imperf 3 sg. cotcorozea; conj. prez. 3 să cotcorozească. coteaţă v. coteţ.
cotecior (rar) Diminutiv al lui coteţ, s.n., pl. cotecioare. cotei1 Câine de talie mică, cu picioarele scurte, s.m., pl. cotei, art. coteii.
cotei2 Cotitură, s.n., pl. coteie.	.
cotgică (rar) Căţea mică. s.f, g.-d. art. coteicii, pl. co-teici.
coteicuţă (rar) Diminutiv al lui coteică. s.f, g.-d. art. coteicuţei, pl. coteicuţe.
coteneaţă/cotineaţă (pop.) Coteţ mic. s.f., g.-d. art. coteneţei/cotineţei, pl. coteneţe/cotineţe. coterie Grup restrâns de persoane care îşi apără reciproc interesele şi urmăresc scopuri ascunse, egoiste; gaşcă, s.f, art. coteria, g.-d. art. coteriei, pl. coterii, art. coteriile.
coteţ 1. Adăpost pentru păsări, porci sau câini. IA pune (pe cineva) la~ = a pune (pe cineva) la îngrăşare. //(fig.) închisoare. 2. Capcană pentru prins peşte, făcută din nuiele împletite cu papură, [var. coteaţă î./'] s.n., pl. coteţe.
coti 1. intr. (despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcţia; a face o cotitură; (despre fiinţe sau vehicule) a părăsi drumul drept; a cârmi. Iltr. (neobişnuit) A îndrepta în altă direcţie. Htr. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. tr. (rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru . a-şi face loc. Ilrefl. A-şi face semn (reciproc) cu cotul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cotesc, imperf 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească.
cotidală
292
cotidală (geogr., în sintagma) Linie ~ = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în care mareele au loc la aceeaşi oră. adj., pl. cotidale. cotidian1 (-di-an) Gazetă care apare zilnic, s.n., pl. cotidiene.	„
cotidian2,-ă (-di-an) în mod curent; zilnic, adj., pl. cotidieni,-e.
cotieră Rezemătoare pentru cot. s.f, g.-d. art. cotierei, pl. cotiere.
cotigar1 (rar) Persoană care are o cotigă sau care cară cu cotiga, [var. cotiugar s.m.]. s.m., pl. cotigari. cotigar2 (rar) Căruţă joasă şi lungă cu care se transportă greutăţi, [var. cotiugar s.n.]. s.n., pl. cotigare. cotigă l. Căruţă mică, întrebuinţată la transportul încărcăturilor uşoare. //Car cu pereţi metalici, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, [var. cotijjgă s.f] s.f, g.-d. art. cotigii, pl. cotigi, cotigi intr. (reg.) A schimba direcţia, a coti. /(rar) A nu mai avea încotro ~ = a se afla într-o situaţie fără ieşire. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotiggsc, imperf. ’S^sg. cotigea; conj. prez. 3 să cotigească. cotii Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. s.m.,pl. cotjli.
cotiledan 1. Frunză a embrionului plantelor cu seminţe, care hrăneşte planta imediat după încolţire. 2. (anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei, s.n., pl. cotiledoane. cotiledonat-ă (despre plante) Cu unul, două sau mai multe cotiledoane (1). adj., pl. cotiledonaţi,-te. cotlledonată Nume generic dat plantelor care au cotiledoane. s.f., g.-d. art. cotiledonatei, pl. cotiledongte. cotlll intr. (reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri.//A scotoci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cotilgsc, imperf 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 să cotilească, cotllifin (-li-on) Dans de bal cu figuri şi cu scene mimice. s.n., pl. cotilioane.
cotllosaurlgn (la pl.) Ordin de reptile fosile înrudite cu steşocefalii; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. cotilosaurigni. cotlneaţă v. coteneaţă.
cotlre Acţiunea de a coti. s.f, g.-d. art. cotirii, pl. cotiri.
cotlş1 întortocheat, adv.
cotiş2 (rar) Loc cotit, s.n,, pl, cotişe.
COtişQr (rar) Diminutiv al lui cot. s.n., pl. cotişoare. cotitate (rar) Sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. I~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legate de moştenire, s.f, g.-d. art. cotităţii.
cotitură 1. Cot3 (1). 2. (fig.) Transformarea calitativă esenţială în desfăşurarea unui eveniment, a unei acţiuni etc. 3. (rar) Ascunziş. 4. (pop.) Golf2, s.f, g.-d. art. cotiturii, pl. cotituri. cotiugar1 v. cotigar1. cotiugar2 v. cotigar2. cotiugă v. cotigă.
cotiza 1. intr. A plăti o cotizaţie. 2. refl. recipr. (rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună, vb. I, ind. prez. 3 cotizează.
cotizabil,-ă Care poate fi supus unei cotizaţii, adj., pl. cotizabili,-e.
cotizant,-ă (Persoană) care cotizează, adj., s.m. şi f, pl. cotizanţi,-te.
cotizator1 Foaie, registru în care se înscriu cotizaţiile. s.n., pl. cotizatoare.
cotizatar2,-oare Cotizant. s.m., pl. cotizatori; s.f, g.-d. art. cotizatoarei, pl. cotizatoare. cotizaţie (-ţi-e) Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociaţii, ai unei organizaţii etc; (p. ext.) Contribuţie
bănească ia o cheltuială comună, [var. cotizaţiune •s./'j s.f., art. cotizaţia, pl. cotizaţii, art. cotizaţiile, cotizaţiune v. cotizaţie.
cotlet Bucată de came tăiată din partea superioară a coastelor împreună cu osul corespunzător; antricot. s.n., pl. cotlgte.
cotlete (înv.) Favoriţi, s.n. pl.
COtlan 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, //(reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport de fier sau înjghebare de pietre în care se face foc şi pe care se aşază cazanul la fiert.
3.	Firidă sub cuptorul vetrei ţărăneşti. IA sta (sau a zăcea) pe - = a lenevi, //(rar) Firidă, ocniţă. s.n., pl. cotloane, cotionaş (rar) Diminutiv al lui cotlon, s.n., pl. cotlo-naşe.
cotnari Denumire dată vinului produs în podgoria Cotnari, s.n.
cotac1 1. (pop.) Cotoi. 2. Inflorescenţă de salcie sau de plop. s.m., pl. cotaci.
cotac2 Fiecare dintre extremităţile pedalei de la războiul de ţesut, s.n., pl. cotoace. cotai1 Masculul pisicii; motan, s.m., pl. cotai, art. cotsii. cotai2 (pop.) I. Condac2. 2. Pulpă, picior de pasăre; os. s.n.,pl. cotoaie.
cotolan (reg.) Ştiulete de porumb, s.n., pl. cotolane. cotan (livr.) Fir de bumbac, s.n. cotonizare Dizolvare a substanţelor de legătură din tulpina de in sau de cânepă, pentru a se obţine fibrele. s.f, g.-d. art. cotoniz|rii.
cotonag,-oagă (Om) bolnav de picioare, şchiop; (p. ext.) (Om) lipsit de o mână sau de un picior, adj., s.m. şi
f,	pl. cotonogi,-oage.
cotonogeala (fam.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. cotonogelii, pl. cotonogeli.
cotonogi l. tr. (fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. intr. (rar) A se îmbolnăvi de picioare; a şchiopăta, //(despre animale) A ologi. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cotonogesc, imperf. 3 sg. cotonogea; conj. prez. ) sa cotonogească.
cotar1 (la fiinţe, rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. s.m., pl. cotari, cotar21. Tulpină la legume şi la plantele erbacee. //Partea de jos a unei tulpini. //Cocean (3). //Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. 2. Loc unde se leagă sau se cos filele unei cărţi, ale unui caiet. Parte centrală a unor fructe, legume (care nu se consumă). ~ de măr. 3. Parte a unui chitanţier, a unui bonier etc., rămasă după ce s-au rupt foile detaşabile. 4 (fam.) Mătură foarte uzată, s.n., pl. cotoare, cotoroanţă Femeie bătrână şi rea; (pop.) vrăjitoare. s.f., g.-d. art. cotoroanţei, pl. cotoroanţe, cotorosi refl. (reg.) A se descotorosi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cotoroseşte, imperf. 3 sg. se cotorosea; conj. prez. 3 să se cotorosească.
cotoşman (pop.) Motan (mare), s.m., pl. cotoşmani, cotreanţă (reg.) Haină veche şi ruptă; zdreanţă, s.f,
g.-d.	art. cotrenţei, pl. cotrenţe. cotrenţos.-oasă (reg.) Zdrenţăros, adj., pl. cotrenţaşi,-oase.
cotrobăi intr. A căuta răvăşind lucrurile; a scotoci, a răscoli. vb. IV, ind. prez. 1 sg. cotrabăi/cotrobăiesc, imperf. 3 sg. cotrobăia; conj. prez. 3 să cotrabăie/să cotrobăiască. cotrobăială Faptul de a cotrobăi; scotocire, s.f, g.-d. art. cotrobăiglii, pl. cotrobăigli. cotrobăit Cotrobăială. s.n., pl. cotrobăituri, cotrag (reg.) Culcuş, adăpost, s.n., pl. cotroage. cotropi tr. l.A ocupa prin violenţă un teritoriu străin; a invada. "l/refl. (rar) A se prăbuşi. 2. (fig.) A acoperi din toate părţile; a copleşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cotropesc, imperf. 3 sg. cotropea; conj. prez. 3 să cotropească.
293
coxofemural
cotropire Acţiunea de a cotropi; ocupare, invadare, s.f., g.-d. art. cotropirii, pl. cotropiri, cotropitor,-oare Invadator, năvălitor, adj.. s.m. şi /.', pl. cotropitori,-oare.
cotruţă (reg.) Vatră mică; loc mic între cuptor şi perete. s.f, g.-d. art. cotruţei, pl. cotruţe. cottage (cotigi) (angl.) Locuinţă de familie în stil rustic, în Anglia, s.n., art. cottage-ul, pl. cottage-uri. coturn Încălţăminte cu talpă groasă pe care o purtau actorii în teatrul antic. //Simbol al tragedianului, s.m., pl. coturni.
cotutelă Tutelă deţinută de două sau mai multe persoane. s.f., g.-d. art. cotutelei, pl. cotutele. cotutere,-oare Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcţia de tutore împreună cu altă persoană, s.m., pl. cotutori; s.f. g.-d. art. cotutoarei, pl. cotutoare.
coţcgr (fam.) Şarlatan, pungaş, s.m., pl. coţcari.
COţcă (reg.) Coţcărie. IA juca cuiva o - = a înşela pe cineva, s.f., g.-d. art. coţcii, pl. coţci. coţcărie (fam.) Şarlatanie, pungăşie, s.f, art. coţcăria, g.-d. art. coţcăriei, pl. coţcării, art. coţcăriile, coţofană Pasăre din familia corvidelor, cu penele de pe spate negre, iar cu cele de pe piept şi de pe partea inferioară a aripilor albe. s.f., g.-d. art. coţotenei, pl. coţofene.
coulsmb (cu-) Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată printr-un conductor străbătut de un curent continuu de un amper, s.m., pl. coulambi.
coulombmetru Instrument de măsură pentru sarcina electrică care trece printr-un circuit, s.n., art. coulomb-metrul, pl. coulombmetre.
country1 (cgntri) (angl., în sintagma) Muzică ~ = muzică din folclorul american, adj. invar. country2 (cantri) (angl.) Stil în muzica uşoară contemporană. s.n., art. country-ul.
coupé (cupé) (fr.) I. Spectacol de teatru alcătuit din mai multe piese scurte. 2. Caroserie de automobil având în spate un compartiment închis, pentru persoane, s.n. covaci (reg.) Fierar, s.m., pl. covaci.
COvalgnt,-ă (despre elemente chimice) Care prezintă covalenţă. adj., pl. covalenţi,-te. covalenţă Legătură chimică între atomii unei molecule, realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni, s.f, art. covalenţa, g.-d. art. covalgn-ţei, p/. covalgnţe.
covali (reg_.) Fierar, s.m., pl. covali.
covarianţa (-ri-an-) Covariaţie. s.f, g.-d. art. covari-
ânţei, pl. covarianţe.
covariaţie (-ri-a-ţi-e) Variaţie simultană, reciproc condiţionată; covarianţă. s.f., art. covariaţia, g.-d. art. cova-riaţiei, pl. covariaţii, art. covariaţiile. covată (reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere, s.f., g.-d. art. covg; ţii, pi coveţi.
covăcie (reg.) 1. Meseria covaciului; fierărie (1), co-vălie (2). 2. Atelierul covaciului; fierărie (1), covălie (2). s.f., art. covăcia, g.-d. art. covăciei, pl. (2) covării, art. covăciile.
covălie (reg.) 1. Covăcie (1). 2. Covăcie (2). s.f, art. covălja, g.-d. art. covăHei, pl. (2) covălii, art. covălrile. covăseaiă (pop.) Lapte prins sau covăsit, întrebuinţat la covăsirea laptelui dulce, s.f, g.-d. art. covăselii, pl. covăsgli.
covăsi tr. (pop.) A acri laptele dulce cu ajutorul unui cuib de smântână sau de covăseaiă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. covăsgsc, imperf. 3 sg. covăsea; conj. prez. 3 să covăsească.
covăsit (în sintagma) Lapte - = lapte închegat şi înăcrit cu ajutorul unui cuib de smântână sau de covăseaiă. adj. covăsnean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Covasna. adj.. s.m., pl. covăsneni,-e. covăsneancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Covasna. s.f, g.-d. art. covăsnencei, pl. covăsngnce. covăţică Diminutiv al lui covată, s.f, g.-d. art. covă-ţelei, pl. covăţele, art. covăţglele. covârşi tr. A întrece, a depăşi ca număr, ca forţă etc; (p. ext.) a învinge, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. covârşesc, imperf. 3 sg. covârşea,' conj. prez. 3 să covârşească.
covârşitor,-oare Care covârşeşte; (p. ext.) foarte mare, extraordinar, adj., pl. covârşitori,-oare. covelină Sulfură naturală de cupru, s.f, g.-d. art. cove-Hnei.
covercot Stofă fină de lână, cu ţesătura deasă, s.n., pl. covercoturi.
covergă (reg.) 1. Coviltir. 2. Nuia încovoiată, s.f, g.-d. art. covergii, pl. covergi.
cover-girl (covărgărl) (angl.) Fată tânără, frumoasă, care pozează pentru coperţile revistelor, s.f, pl. cgver-girl.
covertă Puntea superioară a unei nave. s.f, g.-d. art. covertei, pl. coverte.
coviltir Acoperiş la căruţă făcut dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă, s.n., pl. coviltire, coviţ (reg.) Guiţ. interj.
coviţa intr. (reg.) A guiţa. vb. I, ind. prez. 3 coviţă. covor 1. Ţesătură groasă de lână, bumbac etc., cu desene şi culori diferite, cu care se împodobesc încăperile. 2. (fig.) Ceea ce acoperă (pământul). ~ de flori, s.n., pl. covoare.
covoraş Diminutiv al lui covor, s.n., pl. covoraşe, covrig Produs de panificaţie în formă de inel, de opt etc. IA se face ~ = a se încovriga. A scoate (sau a ajunge, a ieşi) la ~i = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac, s.m., pl. covrigi.
covrigar Persoană care face sau vinde covrigi, s.m., pl. covrigari.
covrigăreasă Femeie care face sau care vinde covrigi. s.f, g.-d. art. covrigăresei, pl. covrigărgse. covrigăne Loc unde se fabrică şi se vând covrigi, s.f, art. covrigăria, g.-d. art. covrigăriei, pl. covrigării, art. covrigănile.
covrigel Diminutiv al lui covrig, s.m.. pl. covrigei, art. covrigeii.
covrigi trefl. (rar) A se încovriga, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se covrigeşte, imperf. 3 sg. se covrigea; conj. prez. 3 să se covrigească.
covru (reg.) Vizuină, bârlog, s.n., art. covrul, pl. CQvruri. cowboy (cauboi) (angl.) Îngrijitor de vite din fermele americane, s.m., art. cowb'oy-ul, pl. cowboy, art. cow-boy-i.
coxal,-ă Care se referă la coapsă. Os ~ = fiecare dintre cele două oase care formează scheletul şoldului; os iliac. adj., pl. coxale.
coxalgje 1. Tuberculoză a articulaţiei şoldului. 2. Durere localizată în articulaţia şoldului, s.f., art. coxalgia, g.-d. art. coxalgiei.
coxartroză (med.) Artroză coxofemurală (degenerativă). s.f, g.-d. art. coxartrazei, pl. coxartrQze. coxă 1. (anat.) Coapsă. 2. Prima articulaţie a picioarelor la artropode. s.f, g.-d. art. coxei, pl. coxe. coxită (med.) Infecţie a osului coxal; (spec.) coxalgie (1). s.f, g.-d. art. coxkei, pl. coxite. coxofemural,-ă (anat., despre articulaţii) Care face legătura între femur şi şold. adj., pl. coxofemurali,-e.
coxopatie
294
coxopatje (med.) Denumire generică pentru bolile şoldului, s.f., art. coxopatia, g.-d. art. coxopatiei, pl. coxopatii, art. coxopatiile. coz2 (reg., la jocul de cărţi) Atu. s.m., pl. cozi.
COZ1 (reg.) Extrem de..., din cale-afară. ~ de mândră, adj.invar.; adv.
cozerie (livr.) Convorbire familiară, intimă. //Expunere simplă, firă pretenţie, s.f., art. cozeria, g.-d. art. cozeriei, pl. cozerii, art. cozeriile, cozeur (cozör) Persoană care ştie să întreţină o conversaţie plăcută, s.m., pl. cozeuri.
cozonac Produs alimentar din aluat dospit, frământat cu ouă, unt, zahăr şi lapte, s.m., pl. cozonaci, cozondraci (fam.) Bretele pentru susţinut pantalonii. s.m. pl.
cozoroc Parte a chipiului sau a şepcii, în formă de semicerc, care protejează faţa. s.n., pl. cozoroace. crab Nume dat unor specii de crustacee marine cu zece picioare, s.m., pl. crabi.
crabot (tehn.) Fiecare dintre dinţii unui manşon sau ai unui disc, prin intermediul cărora se imprimă mişşarea de rotaţie a doi arbori, s.m., pl. craboţi.	1
crac1 Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi etc.) interj.
crac2 (pop.) I. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. //Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor, ale treningului etc. 2. Crăcană (A.l). 3. Creangă, ramură. 4; Ramificaţie a unui deal; picior de deal sau de munte.
5.	Ramificaţie a unei ape curgătoare, s.m., pl. craci, craca tr A supune operaţiei de cracare, vb. I, ind. prez. 3 crachează.
cracaj Cracare, s.n., pl. cracaje. cracare Procedeu industrial prin care din hidrocarburi grele, ca motorină, asfalt, păcură, se obţin hidrocarburi mai uşoare, care au valoare mai mare. s.f., g.-d. art. cracării, pl. cracări.
cracauer (-ca-uer) Salam preparat prin afumare la rece după fierbere, s.n.
cracă Creangă. /A-şi lăia ~a de sub picioare - a-şi pune în pericol situaţia printr-o acţiune necugetată, s.f, g.-d. art. crăcii, pl. crăci.
cracoviac (-vi-ac) Dans popular polonez cu caracter vioi, cu paşi săriţi; melodia acestui dans; cracoviană. s.n., pl. cracoviace.
cracovian,-ă (-vi-an) (Locuitor) din Cracovia, adj., s.m. şi f, pl. cracovieni,-e.
cracoviană (-vi-a-) Cracoviacă. s.f, g.-d. art. craco-vienei. pl. cracoviene.	.
crafiă (reg.) Gogoaşă, s.f, g.-d. art. craflei, pl. crafle. crah Criză economică, manifestată îndeosebi prin scăderea cursului acţiunilor la bursă şi devalorizarea monedei. s.n., pl. crahuri.	_
crai I.' (mai ales în basme) împărat, rege, domnitor. /(Cei trei) - de la răsărit = magi. 2. Bărbat uşuratic care se ţine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. I~ de curte veche = haimana, desfrânat, s.m., pl. crai, art. craii.
craidon (înv.) Crai (2). s.m., pl. craidoni.
crailâc Atitudine, comportament de crai (2). s.n., pl.
crai lacuri.
craina (pop., în expr.) A umbla ~ = a umbla fără rost. adv.
crainic,-ă l. s.m. (înv.) 1. Persoană care anunţa mulţimii ştirile oficiale; vestitor. 2. Hăitaş, gonaci (la vânătoare) II. s.m. şi f Persoană care citeşte informaţiile, anunţă programul etc., la un post de radio sau de televiziune; spicher. s.m., pl. crainici; s.f, g.-d. art. crainicei, pl. crainice.
crai-nou Luna în prima ei fază, când are forma unei seceri; lună-nouă. s.m.
craiovean,-ă (Locuitor) din municipiul Craiova. adj., s.m.,pl. craioveni,-e.
craioveancă Locuitoare din municipiul Craiova. s.f, g.-d. art. craiovencei, pl. craiovence. cramă Clădire la o vie, în care se prelucrează strugurii. //Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc., într-un cadru rustic, s.f, g.-d. art. cramei, pl. crame.
crampă 1. Contracţie involuntară, dureroasă, a unui muşchi; colică. /~a scriitorului = crampă a musculaturii antebraţului şi a mâinii, care intervine în timpul scrierii; grafospasm. 2. (la pl.) Dureri acute la stomac. 3. Unealtă de oţel, cu ciocul ascuţit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile din abataj, s.f, g.-d. art. crampei, pl. crampe.
crampon 1. Piron cu care se prind pe traverse şinele de cale ferată. 2. Bucată mică de talpă groasă, de cauciuc sau de material plastic, care se aplică pe talpa unor bocanci de sport, pentru a nu aluneca. 3. Rădăcina adventivá a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se agaţă de ziduri, de copaci etc. s.n., pl. crampoane. crampona refl. A se agăţa cu disperare de ceva sau de cineva; (fig.) a se ţine scai de ceva sau de cineva, vb. I, ind. prez. 3 se cramponează.
cramponaj Utilizare a crampoanelor (2). s.n., pl. cram-ponaje.
cramponare Acţiunea de a so crampona, s.f, g.-d. art. cramponării.
cran (rar) Macara, s.n., pl. crane/cranuri. cranial,-ă (-ni-al) Refei itor la poziţia unui organ faţă de craniu, adj., pl. craniali,-e.
cranian,-ă (-ni-an) Care se referă la craniu, adj., pl. cranieni,-e.
craniat (-ni-at) (la pl.) Subîncrengătură de animale vertebrate care au craniu; (la sg.) animal oin această subîncrengătură. s.n., pl. craniate. cranilogie v. craniologie.
craniolog,-ă (-ni-o-) (med.) Specialist în craniologie. s.m., pl. craniologi; s.f, g.-d. art. craniologei, pl. crani-ologe.
craniologie (-ni-o-) Parte a antropologiei care studiază forma şi dimensiunile craniului, [var. cranilogie, crano-logie s/]. s.f, art. craniologia, g.-d. art. craniologiei. craniometrie (-ni-o-) Ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului şi a indicilor cranieni. s.f, art. craniometria, g.-d. art. cranio-metriei.
craniometru (-ni-o-) Instrument folosit în craniometrie. s.n., art. craniometrul, pl. craniometre. . cranioscopje (-ni-o-) Disciplină care îşi propune să determine calităţile intelectuale şi morale după forma capului. //Examinare a craniului, s.f, art. cranioscopia, g.-d. art. cranioscopiei.	'
cran iot om (-ni-o-) Instrument chirurgical folosit în craniotomie. s.n., pl. craniotomuri. craniotomje (-ni-o-) (med.) Deschidere chirurgicală a craniului, făcută cu cranioton ul; cefalotomie. s.f., art. craniotomia, g.-d. art. craniotomiei, pl. craniotomii, art. craniotomiile.
craniu Ansamblul oaselor scheletului capului. //Cap descărnat de om mort; (pop.) hârcă, s.n., art. craniul, pl. etanii, art. craniile, cranologie v. craniologie.
cranţ Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronţăit.
interj.
crap Peşte de apă dulce, cu solzii mari, argintii-ruginii. s.m., pl. crapi.
crapan Dispozitiv format din lanţuri sau cabluri prevăzute cu cârlige, folosit la ridicarea butoaielor sau a baloturilor, s.n.. pl. crapane.
295
crăpelniţă
crapodjnă (tehn.) Lagăr cu axa verticală în care se roteşte pivotul unui arbore, s.f., g.-d. art. crapodmei, pl. crapodine.	_
crapul0s,-0asă (rar) în stare de mizerie morală; vicios. //Hoţesc, adj., pl. crapuloşi,-oase. cras,-ă Cu caractere negative sub orice limită; grosolan, neruşinat, adj., pl. craşi,-se.
crater 1. Partea superioară, în formă de pâlnie, a unui vulcan, prin care se scurge lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului. I~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.
3.	Vas antic cu gura largă şi cu două mânere, s.n., pl. cratere.
crateriform,-ă (livr.) Care are forma craterului unui vulcan, adj., pl. crateriformi,-e. cratimă Semn grafic (-) folosit pentru a arăta că două cuvinte se pronunţă împreună ori pentru a despărţi un cuvânt în silabe, s.f, g.-d. art. cratimei, pl. cratime, cratiţă Vas de bucătărie de formă rotundă, cu două toarte, folosit pentru fiert sau prăjit mâncarea. //Conţinutul acestui vas. s.f, g.-d. art. cratiţei, pl. cratiţe. cratogen 1. Regiune întinsă din scoarţa terestră, care într-o anumită perioadă, nu a suferit mişcări de cutare, ci numai mişcări lente de ridicare sau de coborâre.
2.	Platformă, s.n., pl. cratogene. craţăr Instalaţie care transportă pe o bandă rulantă cărbunii extraşi din mine. s.n., pl. craţăre. craul Stil de înot în care înotătorul mişcă alternativ braţele, concomitent cu o forfecare în plan vertical cu picioarele, s.n.
crauHst,-ă Sportiv care înoată în stil craul. s.m., pl.
craulişti; s.f, g.-d. art. craulistei, pl. crauliste.
era un (reg., în expresia) A umbla ~ = a umbla fără rost.
adv.
cravaşa tr. A lovi cu cravaşa, vb. I, ind. prez. 3 cravaşează, / pl. cravaşăm; conj. prez. 3 să cravaşeze; ger. cravaşând.
cravaşare Acţiunea de a cravaşa, s.f, g.-d. ari. cravaşării, pl. cravaşări.
cravaşă Bici mic de piele, folosit la călărie pentru îndemnarea calului; biciuşcă (1). s.f., art. cravaşa, g.-d. art. cravaşei, pl. cravaşe.
cravată Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbăteşti), constând dintr-o fâşie îngustă de stofă sau de mătase, care se înnoadă la gât. /(ieşit din uz) ~ roşie (sau de pionier) = bucată de ţesătură de formă triunghiulară, pe care o purtau la gât pionierii, s.f, g.-d. art. cravatei, pl. cravate, cravatier (-ti-er) (rar) Meseriaş care fabrică şi vinde cravate, s.m., pl. cravatieri.
Cfţ»ză Fuziune a vocalei iniţiale a unui cuvânt cu vocala finală a altui cuvânt, s.f., g.-d. art. crazei, pl. craze. crăcan v. crăcană.
cracană A. 1. Cracă ramificată în formă de V; ramificaţie a unui obiect bifurcat. //Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 2. Pirostrie. //Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus şi aşezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. B. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; vin din astfel de struguri, [var. crăcan sjf-' S--d. art. crăcanei, pl. crăcane.
Cracăna refl. şi tr. A(-şi) desface picioarele în lături. Hrefl. (despre picioare) A se întinde în lături; a se răşchira, vb. I, ind. prez. 3 crăcănează, craca nat, -ă Cu picioarele depărtate, întinse în lături; (despre oameni şi animale) cu picioarele curbate în a%'ă._orf/., pl. crăcănaţi,-te.
cracanuţă (rar) Diminutiv al lui crăcană. s.f, g.-d. art. crăcănuţei, pl. crăcănuţe.
crăci tr. şi refl. A (se) crăcăna, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. crăcesc, imperf. 3 sg. crăcea; conj. prez. 3 să crăcească.
crăcimar v. crăciunar.
Crăciun Sărbătoare creştină care celebrează la 25 decembrie naşterea lui Hristos. /Moş ~ = personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă, s.prop.n., pl. Crăciunuri, crăcuiiţă (rar) Crăcuţă. s.f, g.-d. art. crăculiţei, pl. cră-cuhţe.
crăcuşor Diminutiv al lui crac2, s.m., pl. crăcuşori. crăcuţă Diminutiv al lui cracă; crăcuiiţă. s.f, g.-d. art. crăcuţei, pl. crăcuţe.	_
crăiasă (poetic sau în basme) împărăteasă, regină, s.f, g.-d. art. crăiesei, pl. crăiese.
crăie (rar, poetic sau în basme) Ţară peste care domneşte un crai (1); crăime (2). s.f, art. crăia, g.-d. art. erăiei, pl. crăi, art. crăiile.
crăiesc,-ească (poetic sau în basme) Care ţine de crai (1); regesc. împărătesc, adj., pl. crăieşti. crăieşte (poetic sau în basme) Ca un crai (1); Regeşte, împărăteşte, adv.
crăime (poetic sau în basme) 1. Mulţime de crai (1). 2. Crăie. s.f, g.-d. art. crăimii, pl. crăimi. crăişor Diminutiv al lui crai (1); fiu de crai. s.m., pl. crăişori.
crăiţar v creiţar.
crăiţă A. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee cu fiori galbene-portocalii. 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. B. (la pl., art.) Dans popular românesc, răspândit în Oltenia; melodia acestui dans. C. (rar, la jocul de cărţi) Damă. [var. creiţă s./Ţ s.f, g.-d. art. crăiţei, pl. crăiţe.
crănţăni intr. 1. A face zgomot rozând cu dinţii ceva uscat sau tare. 2. (despre foarfeci) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. crănţănesc/crănţăn, imperf. 3 sg. crănţănea; conj. prez. 3 să crănţănească/să crănţăne.
crăpa 1. intr. şi refl. (despre obiecte) A se desface (brusc) în bucăţi; a se sparge, a se fisura. /Unde dai şi unde se zice atunci când se obţin cu totul alte rezultate decât cele aşteptate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e foarte ger. 2. tr. A sparge, a desface, a despica. /A ~ capul cuiva = a omorî, a răni cu o lovitură (în cap).
3.	intr. şi refl. (despre lucruri) A plesni; (despre piele) a deveni aspră, cu crăpături. /A-i - (sau plesni) cuiva obrazul de ruşine = a nu mai putea de ruşine. A-i ~ buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva.
4.	tr. A întredeschide. /(refl.) A se ~ de ziuă = a se face ziuă, a se lumina. 5. intr. (ir., despre oameni şi animale) A muri. IA ~ de frig (sau de sete, de foame etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, foarte foame etc.).
6.	intr. (peior.) A mânca mult, cu lăcomie, vb. I, ind. prez.
I	sg. crăp, 2 sg. crăpi, 3 crapă; conj. prez. 3 să crape, crăpat Faptul de a (se) crăpa. I~ul zilei = ivirea zorilor. s.n.
crăpăcios,-oasă (pop.) Plin de crăpături, adj., pl. crăpăcioşi,-oase.
crăpăt (reg.) Arşiţă, dogoare, s.n.
crăpătură 1. Plesnitură, spărtură. 2. Deschizătură mică.
s.f, g.-d. art. crăpăturii, pl. crăpături.
crăpătuncă (rar) Diminutiv al lui crăpătură, s.f, g.-d.
art. crăpăturicii, pl. crăpăturici.
crăpcean Diminutiv al lui crap; crap mic, crăpuştean.
s.m., pl. crăpceni.
crăpelniţă (fam.) Mâncare, s.f., g.-d. art. crăpelniţei.
crăpuştean
296
crăpuştean Crăpcean. s.m., pl. crăpuşteni. crăticioară Diminutiv al lui cratiţă. s.f., g.-d. art. cră-ticioarei, pl. crăticioare.
crâcneală Crâcnire. s.f, g.-d. art. crâcnelii, pl. crâc-neli.
crâcni intr. A protesta prin vorbe, a murmura cuvinte de protest, [var. cârcni vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. crâcnesc, imperf. 3 sg. crâcnea; conj. prez. 3 să crâcnească.
crâcnire Acţiunea de a crâcni; crâcneală. s.f. g.-d. art. crâcnirii, pl. crâcniri.
crâmpei Parte ruptă sau desprinsă din ceva. //(despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. ~ dintr-un cuvânt, s.n., pl. crâmpeie.
crâmpeiaş (rar) Diminutiv al lui crâmpei. s.n.,pl. crâm-peiaşe.
crâmpeiat,-ă (rar) Făcut crâmpeie; fragmentat, adj., pl. crâmpeiaţi,-te. a
crâmpiţă (reg.) încurcătură a firelor din urzeală; (fig.) obstacol, piedică, s.f, g.-d. art. crâmpiţei, pl. crâmpiţe. crâmpoşje tr. (reg.) Soi de viţă-de-vie cu struguri albi-verzui sau ruginii, s.f, art. crâmpoşia, g.-d. arf.'cHim-poşiei.
crâmpoţi tr. (reg.) A rupe, a tăia. HA mânca de ici, de colo, câte puţin. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. crâm-poţesc, imperf. 3 sg. crâmpoţea; conj. prez. 3 să crâm-poţească.
crâncen,-ă Cumplit, aprig, înverşunat, adj., pl. crânceni,-e.
crâncena refl. (reg.) A se încrâncena, vb. /, ind. prez. 3 se crâncenează.
crâncenie (înv.) Cruzime, asprime, s.f, art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei, pl. crâncenii, art. crânceniile. crâncenit,-ă (rar) Crâncen, adj., pl. crânceniţi,-te. crâng 1. Pădure tânără; desiş. 2. Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe. /(rar) ~ul cerului = bolta cerească, s.n., pl. crânguri.
crânguleţ Diminutiv al lui crâng; crânguşor. s.n., pl. crângulgţe.
crânguşor Crânguleţ. s.n., pl. crânguşoare. crgsnic1 (reg.) Paracliser, s.m., pl. crâsnici. crâsnic2 Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă fixată la capătul unei prăjini, s.n., pl. crâsnice. crâstel v. cristei.
crâşca intr. (reg.) I. A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare), vb. /, ind. prez. 3 sg. crâşcă; conj. prez. 3 să crâşte.
crâşca re (reg.) Acţiunea de a crâşca. //(fig.) Nemulţumire, durere, s.f, g.-d. art. crâşcării, pl. crâşcări. crâşmă (pop.) Cârciumă, s.f, g.-d. art. crâşmei, pl. crâşme.
crâşmuliţă (reg.) Diminutiv al lui crâşmă; crâşmu-şoară, crâşmuţă. s.f, g.-d. art. crâşmuliţei, pl. crâşmuliţe. crâşmuşoară (reg.) Crâşmuliţă. s.f, g.-d. art. crâşmu-şoarei, pl. crâşmuşoare.
crâşmuţă (reg.) Crâşmuliţă. s.f, g.-d. art. crâşmuţei, pl. crâşmuţe.
crea tr. l.A elabora, a produce ceva ce nu exista înainte; a întemeia. //A inventa, a născoci; a compune o operă literară, muzicală etc. 2. A pregăti pe cineva, a forma pentru o carieră sau pentru o misiune. 3. (teatru) A ~ un rol = a da viaţă unui personaj printr-o interpretare pricepută şi originală, vb. I, ind. prez. 3 creează, I pl. creăm; conj. prez. 3 să creeze; ger. creând; part. creat, creangă l. Ramură (mai groasă) a unui copac; cracă /(adv.) A umbla ~ (sau ~a) = a umbla fără rost. 2. (fig., înv.) Ramificaţie a unei familii de oameni, s.f, g.-d. art. crengii, pl. crengi.
creanţă (cre-an-) (fin.) Drepul creditorului de a pretinde de la debitor executarea unei obligaţii; (concr.) act care confirmă acest drept, s.f, g.-d. art. creanţei, pl. creanţe.
creanţier1 (cre-an-ţi-er) Registru în care se înscriu creanţele. s.n., pl. creanţiere.
creanţier2,-ă (cre-an-ţi-er) (rar) Creditor, s.m., pl. cre-anţieri; s.f, g.-d. art. creanţierei, pl. creanţiere. creare (cre-a-) înfiinţare, întemeiere, inventare, s.f, g.-d. art. creării, pl. creări.
creasta-cocoşului 1. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roşii sau galbene. 2. Numele a două specii de ferigi, cu sporii dispuşi pe faţa interioară a frunzelor.
3.	Ciupercă comestibilă cu tulpina ramificată, s.f. art., g.-d. art. crestei-cocQşului.
creastă 1. Excrescenţă cărnoasă sau moţ de pene pe care îl au pe cap unele păsări, //(anat.) Proeminenţă osoasă. 2. Partea de sus a unui munte, a unui acoperiş, a unui val etc. 3. - de taluz = linie de intersecţie dintre faţa unui taluz şi suprafaţa terenului natural, s.f, g.-d. art. crestei, pl. creste.
creatină (cre-a-) Substanţă proteică, extrasă din ţesutul muscular, folosită ca medicament, s.f, g.-d. art. creatinei. creatinemie (cre-a-) (fiziol.) Prezenţă a creatinei în sânge, s.f, art. creatinemia, g.-d. art. creatinemiei, pl. creatinemii, art. creatinemiile. creatinfosferic (cre-a-) (în sintagma) Acid ~ = compus al creatinei cu acidul fosforic, prezent în ţesutul muscular, adj.
creatinină (cre-a-) Derivat al creatinei. s.f, g.-d. art. creatininei.
creativ,-ă (cre-a-) (livr.) Creator, adj., pl. creativi,-e.
creativitate (cre-a-) (livr.) însuşirea de a fi creator;
putere creatoare, s.f, g.-d. art. creativităţii.
creator,-oare (cre-a-) 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care
creează. II. s.m. (în concepţiile religioase) Dumnezeu.
adj., s.m. şi f, pl. creatori,-oare.
creatură (cre-a-) (şi peior.) Fiinţă vie, făptură, individ.
s.f, g.-d. art. creaturii, pl. creaturi.
creaţă Soi de viţă-de-vie, cu struguri verzi-gălbui. s.f,
g.-d. art. creţei.
creaţie (cre-a-ţi-e) Acţiunea de a crea; (concr.) operă, lucrare. //Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-un film, într-o piesă de teatru etc. [var. (înv.) creaţiune s.f.} s.f, art. creaţia, g.-d. art. creaţiei, pl. creaţii, art. creaţiile, creaţionism (cre-a-ţi-o-) Concepţie teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine, prin creaţie nemijlocită, de la Dumnezeu, s.n. creaţionist,-ă (cre-a-ţi-o-) (Adept) al creaţionismului. adj., s.m. şi f, pl. creaţionişti,-ste. creaţiune v. creaţie.
crede 1. tr. A fi convins de adevărul unui fapt sau al unui lucru. /Cred şi eu! = se înţelege de la sine. 2. tr. A recunoaşte dreptatea cuiva. IDe necrezut = de neînchipuit. A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-şi - ochilor (sau urechilor), exprimă mirarea faţă de un lucru de necrezut.
3.	tr. A-şi imagina, a-şi închipui. 4. intr. A admite existenţa lui Dumnezeu; (p. ext.) a avea o anumită credinţă religioasă. 5. intr. A avea încredere în cineva. 6. refl. A avea o părere (exagerat de) bună despre sine. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cred, I pl. credem; conj. prez. 3 să creadă; imper crede/crezi; ger. crezând; part. crezut, credenţ (reg.) Bufet, s.n., pl. credgnţuri. credibil,-ă Care poate fi crezut; verosimil, adj., pl. credibili,-e.	_
credibilitate însuşirea unui lucru de a putea fi crezut. s.f, g.-d. art. credibilităţii.
credincer (înv.) I. Om de încredere (la curtea domnească); sfătuitor. 2. Slujbaş cu rang de boiernaş, s.m., pl. credinceri.
297
crenobiologie
credincios,-oasă (şi s.) 1. Demn de încredere; devotat. //Statornic faţă de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa lui Dumnezeu; cucernic, evlavios, adj., pl. credin-cieşi,-oase.
credinţă 1. Faptul de a crede în adevărul unui Jucru.
2.	Devotament faţă de cineva sau de ceva. /(înv.) In ~ = într-adevăr. A-şi mânca -a = a se comporta astfel încât să nu mai inspire încredere. 3. Convingere despre existenţa lui. Dumnezeu; religie. 4. Ideal, speranţă. - politică.
5.	încredere (pe care o inspiră cineva), //(reg.) Logodnă. s.f, g.-d. art. credinţei, pl. credinţe.
credinţi refl. (reg.) A se logodi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se credinţeşte, imperf. 3 sg. se credinţea; conj. prez. 3 să se credinţească.
credit 1. împrumut dat cu dobândă; (concr.) valoarea sau suma împrumutată. /Scrisoare de ~ = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. A da pe ~ = a vinde fără a primi banii imediat. A face (cuiva) un ~ = a) a vinde (cuiva) martă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva. A deschide (cuiva) un -= a pune la dispoziţia cuiva, în anumite condiţii, un credit. 2. Relaţie financiară între un creditor şi un debitor, astfel încât debitorul să primească o sumă de bani.
3.	Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile de acti v sau sporurile de pasiv. 4. (fig.) Apreciere, autoritate, influenţă, s.n., pl. crgdite.
credita tr. 1. A acorda cuiva un credit (1); a vinde pe credit. 2. A înregistra în creditul unui cont. 3. (fig.) A arăta cuiva consideraţie, stimă. vb. I, ind. prez. 3 creditează.
creditere Acţiunea de a credita, s.f, g.-d. art. creditării, pl. creditări.
creditor,-oare. 1. adj. (despre persoane) Care a creditat; referitor la credite. II. s.m. şi f Persoană sau instituţie care acordă un credit; titularul unui drept de creanţă, adj., s.m. şi f., pl. ereditari,-oare.
crgdo (bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. s.n., art. eredőül.
credul,-ă Care se încrede (prea) uşor în cineva. adj.,pl. creduli,-e.
credulitate însuşire de a fi credul, s.f, g.-d. art. credulităţii.
creek (ee pron. i) (angl.) Curs de apă temporar, din deşerturile sărate din Australia şi din America, s.n., pl. creekuri.
ergier1 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la vertebrate, situată în cutia craniană; centrul gândirii şi al conştiinţei la om. t~ul mic = cerebel. ~ul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară Şi superioară a craniului. A-şi zbura ~ii = a se sinucide. 2. (fig.) Minte, inteligenţă, judecată. 3. -ii (sau ~ul) munţilor = locul cel mai înalt, cel mai puţin accesibil, s.m., pl. ergieri.
ergier2 Persoană care organizează şi conduce o acţiune. s.n.,pl. creiere.
creieraş Creierul mic; cerebel, s.m., pl. creieraşi. creiQn 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, formată dintr-o mină neagră sau colorată învelită în lemn. 2. (fig.) Mod de a scrie, de a compune. 3. Desen realizat în creion (1), 4. Obiect în formă de creion (1), conţinând substanţe cosmetice sau farmaceutice. 5. ~ luminos = dispozitiv electronic utilizat la introducerea datelor în minicalculatoare. s.n., pl. creioane, creiona tr. l.A schiţa un desen. 2. (fig., în literatură) A schiţa un portret, un caracter etc. vb. I, ind. prez. 3
creionează.
Creionaj Desen făcut cu creionul (1). s.n., pl. creionaje. Creionare Acţiunea de a creiona, s.f, g.-d. art. creionării, pl. creionări.
creionaş Diminutiv al lui creion, s.n., pl. creionaşe.
creionist,-ă (rar) Desenator în creion (1). s.m., pl. cre-ionişti; s.f, g.-d. art. creionistei, pl. creioniste. creiţar Monedă mică, reprezentând a suta parte dintr-un florin, care a circulat în diferite ţări, până la sfârşitul secolului al XIX-lea; (p. ext.) ban, gologan, [var. crăiţar, criţars.m.] s.m., pl. creiţgri. ere iţă v. crăiţă. crem1 Alb-gălbui. adj. invar. crem2 Culoare crem’, s.n.
cremalieră (-li-e-) Organ de maşină, de forma unei bare dinţate, care se cuplează cu o roată cilindrică dinţată. s.f., g.-d. art. cremalierei, pl. cremaligre. crematQriu1 l. Clădire destinată incinerării cadavrelor. 2. Cuptor pentru arderea gunoaielor, s.n., art. crematoriul, pl. crematorii, art. crematoriile. crematoriu2,-ie Care serveşte la ardere, la incinerare. adj., pl. crematorii.
cremaţiune (-ţi-u-) (rar) Ardere, prefacere în cenuşă. s.f, g.-d. art. cremaţiunii, pl. cremaţiuni. cremă l. Preparat culinar obţinut din lapte, ouă, zahăr, cafea etc. //(cu determinări) Lichior fin. 2. Produs cosmetic; alifie. 3. ~ de ghete = preparat pentru uns şi lustruit încălţămintea de piele. 4. (fig.) Ceea ce este bun, de frunte. ~a societăţii, s.f., g.-d. art. ergmei, pl. ergme. cremene 1. Varietate de rocă silicioasă care are proprietatea de a produce scântei când este lovită cu obiecte de oţel. 2. Bucăţică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. ICăt ai da în ~ = într-o clipă. 3. Bucăţică de cremene (1) folosită în trecut la aprinderea încărcăturii puştii, s.f, g.-d. art. cremenii, cremometru Instrument cu care se măsoară cantitatea de smântână sau de alte grăsimi din lapte, s.n., art. cre-momgtrul, pl. cremometre.
cremonă Dispozitiv metalic prevăzut cu un mâner, care se foloseşte la închiderea unei ferestre sau a unei uşi. s.f, g.-d. art. cremonei, pl. cremene. cremes,-oasă Care conţine multă cremă; cu aspect de cremă, adj., pl. cremoşi,-oase. cremşnit Prăjitură din foi de aluat coapte între care se pune cremă de vanilie, s.n., pl. cremşnituri. crenat,-ă (despre frunze) Cu marginile dinţate. adj.,pl. crenaţi,-te.
crenel 1. Deschizătură în partea superioară a zidului unei cetăţi sau a unui turn de apărare, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură în pereţii unei cazemate, ai unui adăpost, prin care se pot executa trageri cu armamentul automat portativ, s.n,, pl. crengluri.
crenela tr. A face, a construi creneluri, vb. I, ind. prez. 3 crenelează.
crenelare Acţiunea de a crenela, s.f, g.-d. art. crene-lării, pl. crenelări.
crengăraie Crengărie. s.f, art. crengăraia, g.-d. art. crengărgiei.
crengărie (rar) Desiş sau mulţime de crengi; crengăraie. s.f, art. crengăria, g.-d. art. crengăriei. crenges,-oasă Cu multe crengi; crenguros. adj., pl. crengoşi,-oase.
crenguliţă (pop.) Crenguţă, s.f, g.-d. art. crenguliţei, pl. crenguliţe.
crengurea (pop.) Crenguţă, s.f.. art. crengureaua, g.-d. art. crengurelei, pl. crengurele, art. crengurelele. crenguros,-oasă (rar) Crengos. adj., pl. crengureşi,-oase.
crenguţă Diminutiv al lui creangă; crenguliţă, crengurea. s.f, g.-d. art. crenguţei, pl. crenguţe, crenobiologie (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază organismele vii din izvoare (minerale), s.f, art. cre-nobiologia, g.-d. art. crenobiologiei.
crenologie
298
crenologie Studiu al apelor minerale terapeutice, s.f., art. crenologia, g.-d. art. crenologiei. crenoterapie Folosire a apelor minerale în scop terapeutic. s.f, art. crenoterapia, g.-d. art. crenoterapiei. crenvurst Câmăcior din carne de vită şi slănină tocate. s.m.. pl. crenvurşti.
creodontă (cre-o-) (la pl.) Subordin de mamifere carnivore fosile, cu dentiţia puţin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (la sg.) animal din acest subordin, s.f, g.-d. art. creodontei, pl. creodonte. creofag,-ă (cre-o-) Care se hrăneşte cu came. adj., pl. creofagi,-ge.
creofagie (cre-o-) Obişnuinţă de a se hrăni cu came. s.f, art. creofagia, g.-d. art. creofagiei. creol,-ă (cre-ol) (Persoană) care s-a născut în America Latină sau în colonii, având strămoşi spanioli, portughezi sau francezi, adj., s.m. şi f, pl. creoli,-e. creolă Limbă rezultată din amestecul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de Vest etc. s.f, g.-d. art. creolei, pl. creole.
creoHnă (cre-o-) Soluţie obţinută dintr-un amestec de hidrocarburi, întrebuinţată ca dezinfectant, s.f, g.-d. art. creolinei.
creozot (cre-o-) Lichid uleios extras din gudronul de lemn, folosit în industrie şi în medicină [var. creuzot .v.tt.] s.n.
creozota (cre-o-) tr. A impregna lemnul cu creozot pentru a-1 face mai rezistent, vb. I, ind. prez. 3 creozotează. creozotare (cre-o-) Acţiunea de a creozota. s.f, g.-d. art. creozotării, pl. creozotări.
crep 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălţăminte. 2. Ţesătură subţire, încreţită, din fire de mătase sau de lână. //Bucată neagră dintr-o astfel de ţesătură purtată (la rever) în semn de doliu, s.n., pl. crepuri.
crepdeşin (text.) Crep (2). [var. crepdeşină j./i] s.n. crepdeşină v. crepdeşin.
crepidă Încălţăminte în formă de sandale, purtată de vechii greci şi de romani, s.f., g.-d. art. crepidei, pl. crepide.
crepitant,-ă (livr.) Care produce zgomote repetate; care trosneşte, adj., pl crepitanţi,-te. crepitaţie (-ţi-e) (med.) Zgomot repetat produs de ciocnirea a două oase fracturate, de pătrunderea aerului în plămânii bolnavi etc. s.f, art. crepitaţia, g.-d. art. crepi-taţiei, pl. crepitaţii, art. crepitaţiile. crepon Ţesătută cu creţuri neregulate şi cu bobiţe în relief, s.n., pl. crepoane.
creponat,-ă (despre ţesături, carton) Asemănător cu creponul; încreţit, adj., pl. creponaţi,-te. creps (înv.) Joc cu zaruri, s.n., pl. crepsuri. crepuscul 1. Sfârşit de zi; înserare, amurg. 2. (fig.) Declin, sfârşit. 3. Perioadă do timp înainte de răsăritul soarelui. //Lumină solară, semiîntuneric, s.n., pl. crepuscule.
crepuscular,-â Referitor la crepuscul. //Luminat slab, abia vizibil, adf, pl. crepusculari,-e. crescător,-oare 1. adj. Care creşte. II. s.m. şi f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creşterea animalelor, adj., s.m. şi f, pl. crescători,-oare. crescătorie Loc special amenajat unde se cresc animale. s.f, art. crescătoria, g.-d. art. crescătoriei, pl. crescătorii, art. crescătoriile.
crescând,-ă Care este în creştere, adj., pl. crescânzi,-de. crescendo1 (muz.) Crescând, sporind progresiv în intensitate, adv. '
crescendo2 (muz.) Creştere progresivă a intensităţii sunetelor, s.n., art. crescendoul. pl. crescen.louri.
creson Plantă erbacee cu flori albe, mici cultivată pentru frunzele ei comestibile, s.n. cresta l. tr. A face crestături pe marginea unui obiect. ÍA ~ pe răboj = a face o tăietură pe roboj pentru a ţine socoteala; (fig.) a nota, a memora ceva. 2. refl. A se tăia (uşor), vb. I, ind. prez. 3 crestează, crestare Acţiunea de a (se) cresta, s.f. g.-d. art. crestării, pl. crestări.
crestat1 (zool., fam.) Cocoş, s.m., pl. crestaţi. crestat2 Faptul de a (se) cresta, s.n. crestat3,-ă 1. Cu crestături, cu tăieturi. Frunză cu marginea 2. (despre ţărmuri) Neregulat, adf, pl. crestaţi,-te. crestătură 1. Semn făcut prin crestare; tăietură. 2. (la pl.) Procedeu de ornamentare a lemnului în arta populară, pentru piesele de mobilier, la uneltele casnice etc. s.f, g.-d. art. crestăturii, pl. crestături, crestăţea (bot.) 1. Tâlhărea. 2. Salata-iepurelui. s.f, art. crestăţeaua, g.-d. art. crestăţglei, pl. crestăţele, art. crestăţglele.
crestomatie v. crestomaţie, crestomaţie Culegere de texte din diferiţi autori şi diferite domenii; analecte, [var. crestomaţie s./!] s.f, art. crestomaţia, g.-d. art. crestomaţiei, pl. crestomaţii, art. crestomaţiile.
crestos,-oasă (rar) Cu creastă, adj., pl. crestoşi,-oase. creşă Instituţie în care sunt îngrijiţi copiii până la vârsta de trei ani, pentru timpul cât părinţii lor sunt la serviciu. s.f, art. creşa, g.-d. art. creşei, pl. creşe. creşte 1. intr. A se mări treptat; a se dezvolta, a se înălţa. /Să creşti mare! formulă de salut sau de mulţumire adresată, de obicei, unui copil. A - văzând cu ochii = a creşte neobişnuit de repede, //(despre anumite păiţi ale corpului) A se reface, a se regenera, //(fig., despre oameni) A-şi ridica nivelul profesional, cultural etc. 2. tr. A îngriji, a educa un copil. 3. intr. A-şi petrece copilăria. 4. tr. A prăsi animale sau păsări. HA cultiva plante. 5. intr. A spori (ca volum, intensitate, valoare, durată etc.). IA ~ inima (în piept) sau a-i ~ (cuiva) inima (ori sufletul), se spune când cineva simte o mulţumire deosebită. 6. intr. (fig., despre corpuri în mişcare) A se vedea din ce în ce mai mare (pe mi sura apropierii).
7.	intr. (despre aluat) A se ridica prin dospire, //(despre ape) A se umfla. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cresc, I pl. creştem; conj. prez. 3 să crească; ger. crescând; part. crescut.
creştere 1. Acţiunea de a creşte. 2. Dezvoltare. 3. Prăsire, înmulţire. 4. Educare, educaţie. /Fără ~ = prost crescut, needucat, s.f, g.-d. art. creşterii, pl. creşteri, creştet 1. Vârful capului. IDi.t (sau de la) ~până-n tălpi sau din tălpi până în ~ = în întregime, de sus până jos. 2. Vârf, pisc. 3. (fig.) Culme. s.n.,pl. cieştete. creştin,-ă I. adj. Care aparţine creştinismului; referitor la creştinism. II. s.m. :;i f. 1. Adept al creştinismului.
2.	(pop.) Persoană, om. adj., s.m. şi f, pl. creştini,-e. creştina tr. şi refl. A (se) face creştin (II. 1), a (se) boteza în religia creştină, vb. /, ind. prez. 3 creştinează, creştinare Acţiunea de a (se) creştina, s.f, g.-d. art. creştinării.
creştinătate Totalitatea creştinilor (II. 1); lumea creştină. s.f, g.-d. art. creştinătăţii.	1
creştinesc,-ească De creştin (II. 1), referitor la creştini. adj., pl. creştineşti.
creştineşte Ca un creştin (11.1), în felul creştinilor. adv.
creştinism Ansamblul religiilor la baza cărora stă credinţa în persoana şi învăţătura lui lsus Hristos. s.n. cretaceu1 Cretacic. s.n., art. cretaceul. crotaceu2,-ee (despre roci) Format din cretă. //(înv.) Referitor hi cretacic1. adj., pl. cretacei,-ee.
299
criobiologie
cretacic1 Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri de masive calcaroase; cretaceu1. s.n. cretacic2,-ă Care aparţine cretacicului'. adjpl. creta; cici,-ce.
cretan,-ă (Locuitor) din Creta, adj., s.m. şi f, pl. cre-tani,-e.
cretă 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu, cu care se scrie pe tablă. 2. Varietate de calcar poros alb sau uşor colorat, s.f, g.-d. art. cretei, pl. crete, cretin,-ă 1. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. 2. (Om) stupid, adj., s.m. şi f, pl. cretini,-e. cretinism 1. Boală care se manifestă prin tulburări de creştere, înapoiere mintală. 2. Imbecilitate, idioţenie, s.n. cretiniza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină cretin; (p. ext.) a (se) prosti, vb. 1, ind. prez. 3 cretinizează, cretinizare Faptul de a (se) cretiniza, s.f, g.-d. art. cre-tinizării.
creton Ţesătură imprimată rezistentă, fabricată din in sau din cânepă, din care se fac draperii, huse etc. s.n., pl. cretoane.
cretos,-0asă (rar) Care conţine cretă (2), cu aspect de cretă, adj., pl. cretoşi,-oase. creţ1 Păr creţ sau încreţit; cârlionţ, s.m., pl. creţi. creţ2 L încreţitura la un obiect de îmbrăcăminte; cută, fald. 2. încreţitură a pielii; zbârcitură, rid. s.n., pl. creţuri. creţ3, creaţă (despre păr, lână, blană etc.) Răsucit în inele; cârlionţat, buclat, adj.. pl. creţi,-e. creţesc (în sintagma) Măr ~ = varietate de mere cu coaja verzuie sau gălbuie, acoperită parţial cu dungi roşii, cu gust acrişor şi cu aromă specifică, adj., pl. creţeşti. creţişoară Plantă erbacee cu flori mici, verzi-gălbui. s.f., g.-d. art. creţişoarei, pl. creţişoare. creţişor Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, având proprietăţi medicinale, s.m., pl. creţişori. creţuşcă Plantă erbacee cu flori albe, dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic, s.f, g.-d. art. creţuştei, pl. creţuşte.
creuzet (cre-u-) 1. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice. 2. Recipient în formă de oală, în care se adună metalul topit în procesul metalurgic. 3. (fig.) Loc unde se amestecă diverse influenţe, teorii etc. s.n., pl. creuzete, creuzot v. creozot.
crevasă Despicătură mare într-un gheţar montan, s.f,
g.-d. art. crevasei, pl. crevase.
crevgte Nume dat unor crustacee comestibile, s.m., pl.
creveţi.
crez 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva. ~ moral. 2. Ansamblu de învăţături fundamentale ale religiei creşti.ne. s.n., pl. crezuri, crezare 1. încredere. /A da - (cuiva sau la ceva) = a crede pe cuvânt. 2. (înv.) Credinţă, s.f, g.-d. art. crezării, pl. crezări.
crezământ (înv.) 1, Crezare, încredere. IA da (sau a pune) ~ - a_da crezare. A afla - = a se bucura de încredere, 2. înţelegere, consideraţie faţă de cineva sau de ceva. s.n., pl. crezăminte.
Crezoi Lichid extras din gudroanele de cărbune şi de lemn, folosit ca antiseptic, s.m., pl. crezoli.
Crj/cri-cri Cuvânt care imită cântecul greierului, interj. erib Construcţie din lemn, metal etc. care protejează sorbul unei pompe de apă. s.n., pl. criburi. criblură Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare, s.f, g.-d. art. criblurii, pl. cribluri.
Cfic Aparat portabil pentru ridicat greutăţi mari la înălţimi mici. s.n., pl. cricuri.
crichet Joc sportiv între două echipe a câte 11 membri, care lovesc o minge cu nişte bastoane speciale pentru a o introduce în poarta adversarului, s.n.
cricoid,-ă în formă de inel. adj., pl. cricoizi,-de.
cridă (reg.) Cretă, s.f, g.-d. art. aridei, pl. cride.
criergie (geol.) Acţiune a îngheţului asupra solului şi a
rocilor de suprafaţă, s.f, art. criergia, g.-d. art. criergiei.
crighel (reg.) Halbă, s.n., pl. crigheíe.
crijac (înv.) Cruciat, s.m., pl. crijaci.
crjjmă (reg.) Pânză în care este înfăşat copilul după
botez, s.f., g.-d. art. crijmei, pl. crijme.
criiă 1. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unui
năvod. 2. (reg.) Droaie de copii sau de oameni, s.f., g.-d.
art. crilei, pl. crile.
crimă 1. Infracţiune cu un grad ridicat de pericol social; (spec.) omor. /~ internaţională = infracţiune gravă săvârşită împotriva umanităţii. //Fărădelege, nelegiuire, s.f., g.-d. art. crimei, pl. crime.
criminal1 (înv,) Tribunal care judeca crimele; (p. ext.) închisoare, s.n., pl. criminaluri. criminal2,-ă 1. adj. Care constituie o crimă, referitor la
o	crimă; rău. II. s.m. şi f Persoană care a săvârşit o crimă. /- de război = persoană care în timpul unui război se face vinovată de încălcarea legilor dreptului internaţional, adj., s.m. şi f, pl. criminali,-e. criminalist1 ,-ă Specialist în criminalistică, s.m., pl. criminalişti; s.f, g.-d. art. criminalistei, pl. criminaliste. criminalist2,-ă (înv.) Criminal2 (II). s.m., pl. criminalişti; s.f, g.-d. art. criminalistei, pl. criminaliste, criminalistică Ştiinţă care studiază mijloacele şi metodele pentru descoperirea şi prevenirea infracţiunilor. s.f, g.-d. art. criminaHsticii.
criminalitate Totalitatea infracţiunilor săvârşite într-o anumită perioadă pe un anumit teritoriu, s.f, g.-d. art. criminalităţii.
criminogen,-ă (rar) Care produce sau favorizează o crimă, adj., pl. criminogeni,-e.
criminolog,-ă Specialist în criminologie, s.m., pl. criminologi; s.f, g.-d. art. criminolşgei, pl. criminologe. criminologie,-a Referitor la criminologie, adj., pl. criminolQgici,-ce.
criminologie Ramură a dreptului care studiază criminalitatea, cauzele şi metodele pentru combaterea ei. s.f, art. criminologia. g.-d. art. criminologiei, crin Plantă erbacee ornamentală cu flori albe, strălucitoare, în formă de pâlnie, s.m., pl. crini, crin-de-mare (la pl.) Clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zonele abisale; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. crini-de-mare. crin-de-pădure Plantă din familia liliaceelor cu florile aplecate în jos, de culoare roşie-violetă cu pete purpurii. s.m.,pl. crini-de-pădure.
crin-de-toamnă Gen de plante decorative, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii, s.m., pl. crini-de-toamnă. crin-galben 1. Plantă erbacee decorativă cu flori galbene-deschis. 2. Plantă ornamentală cu flori de culoare roşie-gălbuie. s.m., pl. crini-galbeni. crinieră (-ni-e-) 1. Creasta unui coif din care ieşeau diverse ornamente sau penajul. 2. (fig.) Cunună (de păr) abundentă, s.f., g.-d. art. crinierei, pl. criniere. crinoid (zool.) Crin-de-mare. s.n., pl. crinoide. crinolină Fustă lungă şi largă, în formă de clopot, la modă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. s.f, g.-d. art. crinolinei, pl. crinoline.
crinovil Tricot care, purtat direct pe corp, se încarcă cu sarcini electrice şi produce un efect terapeutic, s.n. crintă Vas de lemn de care se servesc ciobanii când storc zerul din caş. s.f, g.-d. art. crintei, pl. ermte. criobiologie (cri-o-bi-o-) Disciplină care studiază efectele frigului asupra organismelor vii. s.f, art. criobi-ologia, g.-d. art. criobiologiei.
criocauter
300
criocauter (cri-o-ca-u-) Instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase, s.n., pl. criocautere. criofH,-ă (cri-o-) (despre organismele vegetale) Care creşte în zonele reci. adj., pl. criofili,-e. criogenie (cri-o-) Producere artificială a temperaturilor joase. s.f., art. criogenia, g.-d. ar!, criogeniei. crioMt (cri-o-) Florură naturală de sodiu şi aluminiu, folosită la obţinerea prin electroliză a aluminiului din bauxită, s.n.
criologie (cri-o-) 1. Studiul legilor de congelare a soluţiilor. 2. Capitol al fizicii care studiază metodele de obţinere a temperaturilor joase şi proprietăţile corpurilor în apropiere de zero absolut. //Tehnica îngheţării organismului, s.f, art. criologia, g.-d. art. criologiei. crioscop (cri-os-) Instrument folosit în crioscopie. s.n., pl. crioscoape.
crioscopie (cri-os-) Măsurarea temperaturilor de congelare. s.f, art. crioscopia, g.-d. art. crioscopiei. criostat (cri-os-) Instalaţie pentru producerea sau menţinerea unei temperaturi joase constante, s.n., pl. criostate.
crioşoc (cri-o-) (med.) Şoc (2) la frig. s.n., p/; crioşct curi.
crioterapie (cri-o-) Tratament prin frig, produs cu ajutorul zăpezii carbonice şi aplicat în anumite boli. s.f, art. crioterapia, g.-d. art. crioterapiei. criotrQn (cri-o-) Dispozitiv amplificator de semnale electrice, care foloseşte proprietăţile de supraconducti-bilitate ale unor metale la temperaturi foarte joase, s.n., pl. criotroane.
cripalcă (reg.) Cordenci la războiul de ţesut, s.f, g.-d. art. cripălcii, pl. cripălci.
criptă 1. Construcţie subterană în templele antice, unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub un mormânt; capelă funerară subterană. 3. (med.) Formaţie în formă de tub, situată pe suprafaţa unor mucoase, s.f., g.-d. art. criptei, pl. cripte, criptic,-ă 1. Ascuns, secret. ILimbaj ~ = limbaj obscur, greu accesibil. 2. Care prezintă ascunzători, focare de microbi, adj., pl. criptici,-ce. criptocomunist,-a Comunist mascat, adj., s.m. şi f., pl. criptocomunişti,-ste.
criptocristalin,-ă (despre minerale şi roci) Care este fin cristalizat, adj., pl. criptocristalini,-e. criptofltă (la pl.) Grup de plante erbacee perene care continuă să trăiască în timpul iernii datorită rădăcinilor adânc înfipte în pământ; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d. art. criptofitei, pl. criptofite. criptogamă (la pl.) Grup de plante inferioare, fără flori, care se înmulţesc prin spori; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d. art. criptoggmei, pl. criptoggme. criptogamic,-ă (bot.) De criptogamă. adj., pl. cripto-gamici,-ce.
criptogengtic,-ă (despre o maladie) A cărei cauză nu poate fi determinată; idiopatic. adj., pl. criptogenetici,-ce. criptografia (-fi-a) tr. A transpune un text după regulile criptografiei, vb. I, ind. prez. 3 criptografiază, / pl. criptografigm; conj. prez. 3 să criptografieze; ger. crip-tografiind.
criptografic,-ă Care ţine de criptografie, adj., pl. criptografici,-ce.
criptografie 1. Scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul criptogramelor. 3. Joc distractiv care constă din dezlegarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne, numere, desene etc. s.f, art. criptografia, g.-d. art. criptografiei, pl. criptografii.
criptogramă 1. Text scris cu caractere secrete. 2. Joc distractiv constând în împărţirea cuvintelor unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o
formă geometrică regulată, urmând a fi determinat modul şi locul în care ele se succedă, s.f, g.-d. art. criptogramei, pl. criptograme.
criptonim1 1. Nume împrumutat, imaginar sau reprezentat prin iniţiale, cu care un autor îşi semnează o lucrare; pseudonim. 2. Lucrare semnată cu criptonim1 (1). s.n., pl. criptonime.
criptonim2,-ă Cu nume ascuns, adj., pl. criptonimi,-e. criptorhidie Anomalie congenitală care constă în oprirea testiculului pe traiectul de coborâre, s.f., art. criptor-hidia, g.-d. art. criptorhidiei.
crisalidă Nimfa la lepidoptere, s.f, g.-d. art. crisalidei, pl. crisalide.
criselefantin,-ă (despre obiectele de artă) Executat din aur şi fildeş, adj., p/.criselefantini,-e. crisoberH Mineral transparent de culoare verde, folosit ca piatră preţioasă rară. s.n. crisofeninâ Colorant galben pentru bumbac, lână şi mătase, s.f, g.-d. art. crisofenmei, pl. crisofemne. crisograf Copist care scrie manuscrise cu litere de aur. s.m.,pl. crisografi.
crisografle Arta de a scrie cu litere de aur. s.f, art. crisografia, g.-d. art. crisografiei. crisoidină (-so-i-) Colorant galben obţinut din anilină. s.f, g.-d. art. crisoidinei, pl. crisoidine. crisopraz Varietate de calcedonie de culoare verde. s.n. crisoterapie Tratament cu săruri de aur, folosit în reumatism cronic, tuberculoză etc. s.f, art. crisoterapia, g.-d. art. crisoterapiei.
crispa refl. (despre faţă, degete) A se încleşta (din cauza tensiunii nervoase), vb. I, ind. prez. 3 se crispează, crispare Acţiunea de a se crispa; crispaţie. s.f., g.-d. art. crispării, pl. crispări.
crispaţie (-ţi-e) (rar) Crispare, s.f, art. crispaţia, g.-d. art. crispaţiei, pl. crispaţii, art. crispaţiile. cristal1 1. Substanţă minerală solidă, care se prezintă sub forma unor poliedre. 2. - lichide = substanţe mezo-forme, folosite la fabricarea unor dispozitive optoelectronice de afişare, s.n., pl. cristale. cristal2 1. Sticlă de fabricaţie specială şi de calitate superioară, transparentă. 2. Obiect fabricat din cristal2 (1). s.n., pl. (2) cristaluri.
cristal-de-stâncă Varietate incoloră de cuarţ, sub formă de cristale mari; silice, s.n.
cristalin1 I. Parte a ochiului, de forma unei lentile transparente, aşezată după iris. 2. Formaţie de şisturi cristaline dintr-o regiune, s.n., pl. cristaline. cristalin2,-ă i. Clar, curat, limpede. Voce ~. 2. (despre roci, munţi etc.) Format din şisturi cristaline, adj., pl. cristalini,-e.	_
cristalinitate (geol.) Grad de cristalizare a unei roci eruptive, s.f, g.-d. art. cristalinităţii.	,
cristalit Monocristal de dimensiuni mici care intră în structura unui corp policristalin. s.n., pl. cristalite. cristaliza 1. intr. şi refl. (despre substanţe) A se transforma dintr-o stare lichidă, gazoasă sau solidă-amorfă în stare solidă-cristalină. 2. refl. şi tr. (fig., despre concepţii, idei) A (se) închega, a (se) clarifica, vb. I, ind. prez. 3 cristalizează.	.
cristalizabil,-ă Care se cristalizează, adj., pl. cristalizaţii,-e.
cristalizare Acţiunea de a (se) cristaliza, s.f, g.-d. art. cristalizării, pl. cristalizări.
cristalizaţie (-ţi-e) Cristalizare, [var. cristalizaţiune s.f] s.f, art. cristalizaţia, g.-d. art. cristalizaţiei, pl-cristalizaţii, art. cristalizaţiile. cristalizaţiune v. cristalizaţie.	.
cristalizsr Vas de laborator pentru cristalizarea soluţiilor. s.n., pl. cristalizoare.
301
crocodilian
cristalogeneză 1. Studiul condiţiilor de formare a cristalelor. 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. s.f, g-d. art. cristalogenezei. cristalografi-ă Specialist în cristalografie, s.m., pl. cris-talogrâfî; s.f, g.-d. art. cristalografei, pl. cristalografe. cristalografie,-ă Referitor la cristalografie, adf, pl. cristalografiei,-ce.
cristalografie Ştiinţă care studiază formele şi însuşirile cristalelor, s.f, art. cristalografia, g.-d. art. cristalografiei.	,
cristaloid1 Substanţă care cristalizează uşor şi care, in stare de soluţie, poate trece prin membrane vegetale sau animale. s.m.,pl. cristaloizi.
cristaloid2,-a Cu aspect de cristal, adj., pl. cristaloizi,-de.
crlstalometrie Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor, s.f, art. cristalometria, g.-d. art. cristalometriei.
cristei/cristei Pasăre călătoare, cu penajul brun-măs-liniu, care trăieşte pe câmp şi în stufărişul din apropierea bălţilor, [var. crâstgl, cârstel s.m.] s.m., pl. cristei, art. cristeii.
crist&i-de-baită Pasăre călătoare acvatică, cu penajul brun-mâsliniu. s.m., art. cristfiiul-de-balta» pl. cristsi-de-baltă, art. cristeii-de-baltă. cristei v. cristei.
cristelniţă (bis.) Vas mare în care preotul afundă copilul la botez, s.f, g.-d. art. cristglniţei, pl. cristelniţe, cristiană (-ti-a-) Oprire la schi printr-o întoarcere bruscă, cu schiurile apropiate, s.f., g.-d. art. cristianei, pl. cristiane.
crlstlanlsm (-ti-a-) (livr.) Creştinism, s.n.
Cristcs v. Hristos.
crlşe&n,-ă (Locuitor) din Crişeana, adj., s.m., pl. cri-Ş£ni,-e.
crlşe&ncă Locuitoare din Crişeana. s.f, g.-d. art. cri-ŞSncei, pl. crişgnce.
crltgrlu 1. Punct de vedere, principiu pe baza căruia se poate face o apreciere, o clasificare etc. 2, Proba sportivă care serveşte la selectarea celor mai buni sportivi dintr-o anumită ramură, s.n., art, criteriul, pl. criterii, art. criteriile,
critic1 Specialist care analizează şi interpretează operele artistice, s.m., pl. critici. critic2,-ă 1. Care foloseşte critica; combativ, polemic. ‘Aparat - = totalitatea notelor, a comentariilor etc. făcute de un editor la editarea unui text. Ediţie ~ = ediţie a unui text, a unei lucrări, însoţită de aparat critic.
2.	Referitor la un moment de criză; care poate determina o schimbare (în rău), /(fiz.) Stare ~ (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă, adj., pl. critici,-ce. critica tr. 1. A dezvălui lipsurile, defectele unei persoane, ale unei stări de lucruri etc. 2. A aprecia valoarea artistică a unei opere. 3. A vorbi de rău, a defăima, vb. I, md. prez.' 3 critică.
criticabil,-ă Care poate fi criticat, care merită critica. ‘Wb Pl- criticabili,-e.
f.	g	(rar) (Persoană) care este gata oricând să
i	o critică nedreaptă; bârfitor, intrigant, adj., s.m. şi f, P/-.criticanţi,-te.
enticâstru (livr.) Critic mărunt, neînsemnat, s.m., art.
critiă^V1, pl' cr!ticâŞtri> ar‘- criticaştrii.
2	Ar Apreciere a activităţii, a faptelor oamenilor, (si ■	3 Unor °Pere artistice, literare etc. /~ literară
s!	- ramură a ştiinţei literaturii care apreciază
cnmlei*te^ ^en°menul literar contemporan. ~ de text = !u asuPra conţinutului şi formei unui text. HA nlv» orJce — (a fi) la un nivel foarte scăzut. (A fi) mai v us de orice ~ = (a fi) la un nivel foarte ridicat.
3.	Studiu, articol în care se face critică. (2). s.f., g.-d. art. criticii, pl. critici.
criticism 1. Denumire dată de Kant propriei doctrine, potrivit căreia condiţia prealabilă a cercetării filosofice este analiza facultăţilor cognitive. 2. Tendinţă exagerată de a critica, s.n.
criticist,-ă (Adept) al criticismului, adj., s.m. şi f., pl.
criticişti,-ste.
criţar v. creiţar.
criţă (reg.) Oţel. /(adv.) Beat— = foarte beat. s.f, g.-d. art. criţei.
crivac 1. Troliu rudimentar de lemn, acţionat manual, folosit în mine. 2. Instalaţie rudimentară folosită, în trecut, pentru ridicat bolovanii de sare la suprafaţă.
3.	Piesă din scheletul unei ambarcaţiuni, de care se fixează învelişul ambarcaţiunii, s.n., pl. crivace. crivat (reg.) Pat. s.n., pl. crivaturi, crivăţ Vânt puternic şi rece, care suflă iarna în ţara noastră dinspre nord-est. //(înv., reg.) Nord. s.n, crivină Desiş de mărăcini pe malul unei ape. s.f., g.-d. art. crivinii, pl. crivini.
crizantemă Plantă decorativă din familia compozee-lor, cu flori de culori variate, s.f, g.-d. art. crizantemei, pl. crizanteme.
criză 1. Manifestare violentă a unor dificultăţi economice, sociale etc. /- economică = fază a ciclului economic caracterizată prin apariţia unui suiplus relativ de mărfuri, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente etc. ~ energetică - insuficienţă a resurselor energetice clasice. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui guvern nou. 2, Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de foiţă de muncă etc,). 3. Moment critic în evoluţia unei boli. ~ de astm. //Tensiune, zbucium sufletesc, s.f, g.-d. art. crizei, pl. crize.
croasant (croa-) Corn dc patiserie, s.m., pl. eroasanţi. croat,-ă (Locuitor) din Croaţia, adj., s.m. şi f, pl. croaţi,-te.
croată (cro-a-) Limba vorbită de croaţi, s.f., g.-d. art. croatei.
croazea/croază (croa-) (înv.) Un fel de stofa ţesuta în patru iţe, s.f, g.-d. art. croazglei/croazei. croazieră (croa-zi-e-) 1. Călătorie (de plăcere) pe mare. 2. Regim de zbor al unei aeronave în condiţii normale, cu o viteză de zbor mai mică decât viteza maximă. s.f, g.-d. art. croazierei, pl. croaziere, croblzl Populaţie tracică aşezată în sudul Dunării în secolul V î.Hr, s.m. pl.
crocant,-ă (despre unele alimente) Care crănţăne când
este mestecat; bine prăjit sau copt. adj., pl. crocanţi,-te.
crochet Joc în aer liber, care constă în lovirea unor bile
de lemn cu un ciocan, pentru a le face să treacă printr-o
serie de porţi mici înfipte în pământ, s.n.
crochetă (mai ales la pl.) Preparat culinar din aluat, griş,
brânză etc., sub formă de bastonaşe prăjite sau coapte, s.f,
g.-d. art. crochetei, pl. crochgte.
crochiu Desen sumar; schiţă, s.n., art. crochiul, pl.
crochiuri.
crocodil 1- Reptilă uriaşă care trăieşte în fluviile din ţările tropicale, cu corpul acoperit de plăci osoase, /(fam.) Lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit. 2. Dispozitiv automat fixat pe şinele de cale ferată şi folosit pentru a transmite comenzi de semnalizare, acţionând fluierul locomotivei în mers. 3. Cleşte de laborator cu care se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară. 4. Clemă de forma unui cleştişor cu fălci dinţate, folosit pentru legături electrice temporare, s.m., pl. crocodili, crocodilian (-li-an) (la pl.) Ordinul de reptile mari, cuprinzând crocodilul, aligatorul etc.; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. crocodilieni.
crohmală
302
crohmală (reg.) Scrobeală albă. s.f, g.-d. art. croh-malei.
crohmăl] tr. (reg.) A scrobi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. crohmălesc, imperf. 3 sg. crohmălea; conj. prez. 3 să crohmălească.
croi1 Croială (1). s.n., pl. crai uri. cro|2 1. tr. A tăia un material textil pentru a confecţiona un obiect. 2. tr. A plănui, a pune la cale. //(fig.) A ticlui o minciună. 3. tr. A deschide un drum, o şosea etc. înlăturând obstacolele. 4. tr. (fig., fam.) A lovi, a bate.
5.	intr. (fig.) A o ~ la fugă = a fugi în grabă, a o şterge. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. croiesc, imperf. 3 sg. croia; conj. prez. 3 să croiască.
croială 1. Felul cum este croită o haină; croi1, tăietură. 2. (fig.) Fel de a fi; caracter. 3. (înv.) Plan, arhitectură. s.f., g.-d. art. croielii, pl. croieli, croit Faptul de a croi2, s.n.
croitQr (cro-i-) 1. Meseriaş care croieşte şi coase haine. 2. Insectă neagră, cu antene lungi, care trăieşte mai ales pe stejari. 3. Muşchi al coapsei situat între osul iliac şi tibie. s.m., pl. croitori.
croitoreasă (cro-i-) Meseriaşă care croieşte şi coase îmbrăcăminte feminină, s.f, g.-d. art. croitoresei. pl. croitorgse.
croitorie (cro-i-) 1. Meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii, s.f, art. croitoria, g.-d. art. croitoriei, pl. (2) croitorii, art. croitoriile, crom Metal dur, de culoare cenuşie deschisă, folosit la fabricarea oţelurilor speciale, în tăbăcărie etc. s.n\ simb. Cr.
croma tr. A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de crom. vb. I, ind. prez. 3 cromează. cromafin,-ă Care se colorează uşor. adj., pl. croma-fini,-e.
cromaj Cromare. s.n.
cromare Acţiunea de a croma; cromaj. s.f, g.-d. art. cromării, pl. cromări.
cromat Sare a acidului cromic. s.m., pl cromaţi. cromatare Operaţia de acoperire a obiectelor metalice cu o peliculă subţire de cromaţi. s.f, g.-d. art. cromatării. cromatic,-ă 1. (despe culori) Care se referă la culori sau la colorit. /Aberaţie ~ = defect al imaginilor obţinute prin lentile, care constă în apariţia de irizaţii pe marginea imaginilor. 2. (muz.) Care se succedă în semitonuri consecutive. Gamă /Interval ~ = interval alcătuit din două sunete cu aceeaşi denumire (unul dintre ele fiind alterat), adj., pl. cromatici,-ce. cromatică 1. Arta preparării şi folosirii culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit, s.f, g.-d. art. cromaticii, cromatidă (biol.) Porţiune rezultată dintr-un cromozom înaintea mitozei. s.f., g.-d. art. cromatidei, pl. cromatíde. cromatmă Componentă chimică de bază a nucleului celular la animale şi la plante, s.f., g.-d. art. cromatinei. cromatism 1. Calitate a razelor albe de a se descompune în raze de diferite culori. //Aberaţie cromatică. 2. Caracterul cromatic al unei melodii, s.n. cromatofor 1. (zool.) Celulă care conţine pigmenţi coloraţi. 2. Corpuscul din celulele plantelor conţinând clorofilă sau alţi pigmenţi, s.m., pl. cromatofori. cromatogen,-ă Care colorează, adj., pl. cromatogeni,-e. cromatografic,-ă Referitor la cromatografie. adj., pl. cromatografici,-ce.
cromatografie Procedeu de separare a substanţelor dintr-o soluţie, de obicei prin trecerea soluţiei prin materiale poroase, s.f, art. cromatografia, g.-d. art. croma-tografiei.
cromatoplast (biol.) Corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător cloroplastelor; cromoplast. s.n., pl. cromatoplaste.
cromatopsie (med.) Capacitatea de a percepe distinct culorile, s.f, art. cromatopsia, g.-d. art. cromatopsiei. cromic (în sintagma) Acid ~ = acid rezultat din combinarea cromului cu oxigen şi hidrogen, adj. cromism (med.) Intoxicaţie cu crom. s.n. cromit Cromat natural de fier. s.m., pl. cromiţi. cromizare Tratament cu crom al stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la uzură şi coroziune, s.f, g.-d. art. cromizării, pl. cromi-zări.
cromleh Monument megalitic cu caracter sacru, din epoca bronzului, constând dintr-un cerc de pietre brute înfipte vertical în pământ la intervale regulate, s.n., pl. cromlehuri.
crom nichel Aliaj de crom, nichel şi fier. s.n. cromo- Element de compunere care înseamnă „culoare, colorit".
cromoalgrafíe Procedeu de pregătire a unei forme de tipar în culori prin executarea manuală a imaginilor pe plăci de aluminiu, s.f, art. cromoalgrafia, g.-d. art. cro-moalgrafiei.
cromobla_st Celulă a pielii care are pigmenţi coloraţi. s.n., pl. cromoblaste.
cromocistoscopie Examinare cu citoscopul a funcţiei renale şi a permeabilităţii uretrelor, cu ajutorul unor substanţe de contrast, s.f, art. cromocistoscopia, g.-d. art. cromocistoscopiei.
cromofor Grup de atomi care, introduşi în molecula unei substanţe organice, colorează acea substanţă, s.m., pl. cromofori.
cromofotografje Procedeu pentru obţinerea fotografiilor în culori, s.f, art. cromofotografia, g.-d. art. cro-mofotografiei.
cromogen Combinaţie care conţine în moleculă cromofori. s.m., pl. cromogeni.
cromolitografie,-ă De cromolitografie, obţinut prin cromolitografie. adj., pl. cromolitografici,-ce. cromolitografie Procedeu de reproducere litografică în mai multe culori. //Reproducerea astfel obţinută, s.f, art. cromolitografia, g.-d. art. cromolitografiei, pl. cro-molitografii, art. cromolitografiile. cromoplast (biol.) Cromatoplast. s.n., pl. cromoplaste. cromoproteidă Proteidă colorată conţinând fier, magneziu etc. s.f, g.-d. art. cromoproteidei, pl. cromo-proteide.
cromopsie Boală a ochiului datorită căreia obiectele necolorate sunt percepute în culori, s.f, art. cromopsia, g.-d. art. cromopsiei, pl. cromopsii, art. cromopsnle. cromoscop 1. Aparat optic pentru reproducerea în culori a clişeelor. 2. Cinescop folosit în transmisiunile de televiziune în culori, s.n., pl. cromoscoape. cromosferă Strat gros de culoare roşie, care înconjoară soarele, şi este vizibil în timpul eclipselor totale, s.f, g.-d. art. cromosferei.
cromosferic,-ă Referitor la cromosferă. adj., pl. cro-mosferici,-ce.
cromoterapie Tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate, s.f., art. cromoterapia, g.-d. art. cromo-terapiei.
cromotipie Procedeu de tipărire în mai multe culori. //Imaginea astfel obţinută, s.f., art. cromotipia, g.-d. art. cromotipiei, pl. cromotipii, art. cromotipiile. cromotipografie Procedeu de tipărire multicoloră cu elemente de imprimare în relief, s.f, art. cromotipogra-fia, g.-d. art. cromotipografiei, pl. cromotipografii, art. cromotipo grafiile.
cromozom (biol.) Corpuscul specific al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, care se formează în timpul diviziunii celulare, s.m., pl. cromozomi.
303
croşetă
cromozomiai,-ă (-mi-al) (biol.) De cromozom, adj., pl. cromozomiali,-e.
cronaxie Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau ţesut, s.f., art. cronaxia, g.-d. art. cronaxiei.
cronc Cuvânt care imită sunetele scoase de corb. interj. croncan (reg.) Corb. s.m., pl. croncăni, croncăi v. croncăni, croncăîre v. croncănire.
croncăni intr. (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete caracteristice speciei, [var. croncăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. crQncăne/croncăneşte, imperf. 3 sg. croncănea; conj. prez. 3 să croncăne/să croncănească, croncănire Acţiunea de a croncăni; croncănit, [var. croncăire í./.'] s.f, g.-d. art. croncămrii, pl. croncămri. croncănit Sunet strident scos de cioară sau de corb etc.; croncănitură. s.n.
croncănitor,-oare Care croncăne. adj., pl. croncăni-tari,-oare.
croncănitură Croncănit, s.f, g.-d. art. croncăniturii, pl. croncănituri.
cranic,-ă 1. (despre boli) Cu o evoluţie lentă, de durată. 2. (fig.) Care se prelungeşte multă vreme; greu de înlăturat, adj., pl. cronici,-ce.
cronicar 1. Autor de cronici sau de letopiseţe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). s.m., pl. cronicari, cronică 1. Scriere istorică medievală, în care evenimentele sunt prezentate cronologic; letopiseţ. 2. Articol de ziar sau de revistă, care comentează evenimente (politice, sociale, culturale) de actualitate. 3. Scurtă comunicare oficială a unor evenimente, s.f, g.-d. art. cronicii, pl. crQnici.
cronicăresc,-ească Referitor la cronică. adj.,pl. cro-nicăreşti.
cronicitate Stare cronică a unei boli sau a unui bolnav. s.f, g.-d. art. cronicităţii.
croniciza refl. (despre boli) A deveni cronic, vb. I, ind. prez. 3 se cronicizează.
cronicizare Acţiunea de a se croniciza. s.f, g.-d. art. cronicizării, pl. cronicizări.
cronofgg.-ă Mâncător, consumator de timp. adj., pl. cronofagi,-ge.
cronofotografie,-ă Referitor la cronofotografie. adj., pl. cronofotograficL-ce.
cronofotografie înregistrare fotografică a unei mişcări la intervale scurte de timp. s.f, art. cronofotografia, g.-d. art. cronofotografiei, pl. cronofotografii, art. cro-nofotografiile.
cronograf1 Cronicar, s.m., pl. cronografi. cronograf2 1. Scriere din trecut, cu caracter popular, care reprezintă un fel de sinteză a istoriei universale. 2. Instrument care înregistrează durata unei acţiuni, a unui eveniment în desfăşurare etc. s.n., pl. cronografe, cronog rafie Scriere de cronici, de cronografe2, s.f, art. cronografia, g.-d. art. cronografiei, pl. cronografii, art. cronografiile.
cronogram v. cronogramă. cronogramă I. Inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. //Problemă enigmistică alcătuită pe acest procedeu. 2. Informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers etc., care au şi o semnificaţie numerală, reprezentând cifre romane. 3. Reprezentare grafică a variaţiilor unui parametru în funcţie de timp; historiogramă. [var. cronogram s.«.] s.f, g.-d. art. cronogramei, pl. cronograme. cronologic,-ă Dispus în ordinea succesiunii în timp. adj.,pl, cronologici,-ce.
cronologie 1. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea datelor şi a epocilor; succesiune în
timp a evenimentelor (istorice). 2. Listă care cuprinde o succesiune cronologică, s.f, art. cronologia, g.-d. art. cronologiei, pl. cronologii, art. cronologiile, cronologist (rar) Persoană care alcătuieşte cronologii. s.m., pl. cronologişti.
cronometra tr. A măsura durata unei acţiuni cu ajutorul unui cronometru, vb. I, ind. prez. 3 cronometrează, cronometraj Cronometrare. s.n., pl. cronometraje, cronometrare Acţiunea de a cronometra; cronometraj. s.f., g.-d. art. cronometrării, pl. cronometrări. cronometric,-ă De cronometru, adj., pl. cronometrici,-ce.
cronometrie Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. //Tehnica construirii cronometrelor. s.f, art. crono-metria, g.-d. art. cronometriei. cronometror,-oare Persoană care măsoară cu crono-metrul. s.m., pl. cronometrori; s.f, g.-d. ari. cronome-troarei, pl. cronometroare.
cronometru Instrument de precizie cu care se măsoară timpul, s.n., art. cronometrai, pl. cronometre. cronoscfip Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp. s.n., pl. cronoscoape. cronoterapje Stabilire a timpului optim de administrare a unui medicament, pentru ca efectul său asupra organismului uman să aibă maximă eficienţă, s.f, art. cronoterapia, g.-d. art. cronoterapiei, pl. cronoterapii, art. cronoterapiile.
crop (reg., despre lichide, în expr.) A da in-= a începe să se încălzească, s.n.
cros1 Probă sportivă de alergare, pe teren variat şi cu obstacole, s.n., pl. crosuri.
cros2 Lovitură la box, intermediară între directă şi swing, care se dă în stomac sau bărbie, s.n., pl. crosuri. crosă1 l. Baston curbat la un capăt, cu care este condus pucul sau mingea la hochei, polo pe iarbă şi golf.
2.	Cârjă episcopală, s.f, g.-d. art. erősei, pl. crQse. crosă2 Smoc de pene, folosit altădată ca ornament la pălăriile femeilor şi la chipiile militarilor, s.f, g.-d. art. eresei, pl. crase.
crosmg Construcţie care asigură încrucişarea subterană a doi curenţi de aer, dirijaţi unul deasupra celuilalt, în galeria unei mine. s.n., pl. crosinguri. crosist,-ă Atlet specializat în crosuri, s.m., pl. crosişti; s.f, g.-d. art. crosistei, pl. crosiste. crosnă 1. Sarcină de lemn sau de vreascuri pe care o poartă cineva în spinare. 2. Grămadă de obiecte (casnice) aşezate în ordine, [var. croşnă ,y./.’] s.f, g.-d. art. crosnei, pl. crosne.
crossbar (angl.) Sistem de comutare prin bare comandate de relee, folosit în telefonia automată, s.n. crossing-Qver (er pron. ăr) (angl.) Fenomen prin care se realizează schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi, s.n.
crossing-shot (sh pron. ş) (angl., la tenis de câmp) Minge trimisă cu forţa în terenul advers de pe o parte a terenului pe cealaltă, s.n., pl. crossing-shoturi. croşă (muz.) Notă în valoare de o optime, a cărei coadă este terminată print-un semn în formă de cârlig, s.f, art. croşa, g.-d. art. croşei, pl. croşe. croşet Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornişele şi arcele gotice. s.n., pl. croşete.
croşeta tr. A împleti (dantele, tricoturi etc.) cu croşeta. vb. 1, ind. prez. 3 croşetează.
croşetare Acţiunea de a croşeta; croşetat, s.f, g.-d. art. croşetării, pl. croşetări, croşetat Croşetare, s.n.
croşetă 1. Ac lung de metal, de os etc., utilizat la croşetat sau împletit. 2. Piesă din oţel de forma unui cui cu cap lăţit, prevăzut cu găuri, folosit pentru solidarizarea
croşeu
304
îmbinărilor de lemn. 3. Paranteză dreaptă, s.f., g.-d. art. croşetei, pl. croşete.
croşeu (la box) Lovitură laterală scurtă, s.n., art. cro-şgul, pl. croşee. creşnă v. crosnă.
crotal1 (zool.) Şarpe-cu-clopoţei. s.m., pl. crotali. crotal2 Castanietă, s.n., pl. crotale. crotâlie (-li-e) Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor pentru a fi recunoscute, s.f, art. crotalia, g.-d art. crotaliei, pl. crotalii, art. crotaliile. crov Depresiune circulară sau alungită de teren, s.n., pl. crQvuri.
crown (craun) (angl., în expr.) Sticlă ~ = sticlă cu însuşiri speciale, foarte puţin dispersivă, din care se confecţionează lentile divergente, adj. invar. cruce l. Obiect de lemn, de metal sau de piatră, alcătuit din două bucăţi aşezate perpendicular una pe cealaltă şi constituind simbolul credinţei creştine. IA pune ~ cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, pierdut. A fi cu ~a-n sân = a fi evlavios. Frate de - = prieten bun, nedespărţit. 2. Figură sau desen în formă de cruce (l), indicând o sărbătoare creştină din calendar, anularea unui text, vechimea mare a unui cuvânt etc. I~ roşie = semn distinctiv al spitalelor, ambulanţelor, centrelor de asistentă medicală etc. 3. Gest ritual creştin fScut cu degetele la frunte, la piept şi la cei doi umeri. IA-şi face
-	= a) a executa simbolul crucii (l); b) a se minuna.
4.	Religie, confesiune creştină. 5. Termen care intră în denumirea unor decoraţii, insigne etc. în formă de cruce (1). ~a „Mihai Viteazul". 6, Nume dat unor obiecte în formă de cruce (1). /~a căruţei = bucată de lemn pusă de-a curmezişul peste proţap, (tehn.) ~ cardanicâ - dispozitiv mecanic care permite transmiterea mişcării între doi arbori. ~a amiezii - a) punct pe bolta cereasca unde se află soarele la amiază; b) ora 12 ziua. //(adv.) Cruciş. IA se pune ~ = a se împotrivi unei acţiuni. 7. Instrument de tortură în Antichitate, pe care erau pironiţi cei osândiţi la moarte. /A-şi purta ~a = a îndura o mare suferinţa, (la catolici) Drumul ~ii - serie de 14 picturi sau sculpturi reprezentând chinurile lui Hristos pe drumul Golgotei. 8. Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce. /A face - - (despre vehicule cu orar fix) a se întâlni într-o staţie. A da cu -a peste cineva = a întâlni pe cineva din întâmplare. A i se face cuiva calea ~ = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; (fig.) a se ivi piedici înaintea cuiva. 9. ~ de voinic (sau de om) = bărbat bine făcut, voinic. s.f, g.-d. art. crucii, pl. cruci, crycea-pământului Plantă erbacee meliferă, cu tulpina şi frunzele păroase; brânca-ursului. s.f art., g.-d. art. crucii-pământului,
crucea-voinjcului Plantă erbacee cu flori mari, albastre. s.f art., g.-d. art. crucii-voimcului. crucgr (înv.) Creiţar. s.m., pl. cruceri. crucetă Platformă orizontală mică, fixată deasupra arborelui gabier, care serveşte la fixarea arboretului, s.f, g.-d. art. crucgtei, pl. crucgte. cruci1 tr. (rar) A aşeza în formă de cruce; a încrucişa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. crucgsc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească. cruci2 refl. A se mira foarte tare; a se minuna, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cruceşte, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească.
cruciadă (-ci-a-) Nume dat expediţiilor militare din secolele X1-X1II, întreprinse de către seniorii din Europa occidentală împotriva musulmanilor, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos. [var. cruciată s.f.] s.f., g.-d. art. cruciadei, pl. cruciade, crucişi,-ă (-ci-al) Decisiv, esenţial, hotărâtor, adj., pl. cruciali,-e.
cruciat (-ci-at) Participant la o cruciadă, s.m., pl. cruciaţi.
cruciată v. cruciadă.
crucieră Ansamblu de lupte repetate, duse pe căile de comunicaţie maritimă ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia, s.f, g.-d. art. crucierei, pl. cruciere.
cruciferă (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu petale dispuse în formă de cruce; (la sg.) plantă din această familie, s.f., pl. crucifere. crucifica tr. (şi fig.) A răstigni, vb. I, ind. prez. 3 crucit fi că.
crucificare Acţiunea de a crucifica; răstignire, s.f, g.-d. art. crucificării, pl. crucificări, crucifix Obiect de cult care îl reprezintă pe Isus Hristos răstignit, s.n., pl. crucifixe/crucifixuri. cruciform,-ă Care are formă de cruce (l). adj., pl. cruci fermi,-e.	a
cruciş1 întretăindu-se în formă de cruce. (1). 2. în direcţie piezişă; oblic. /Şi (în) ~ şi (în) curmeziş - în toate părţile. A se pune (în) ~ şi (în) curmeziş = a încerca prin toate mijloacele să se opună unei acţiuni, adv. cruciş1,-ă 1. (despre ochi; p. ext., despre oameni) Saşiu; (fig.) duşmănos. 2. Care se întretaie, care se încrucişează. lin ~ = în cruce, adj., pl. crucişi,-e, crucişător Navă de război rapidă, s.n., pl. crucişătoare.
crucişătyră (reg.) încrucişare, s.f, g.-d. art. crucişă-turii, pl, crucişâturi.
cruciţă (rar) Cruciuliţă, s.f, g.-d. art. cruciţei, pl. cru-ciţe.
cruciuliţă 1. Diminutiv al lui cruce (1); cruciţă. 2. Cusătură artistică de mână, folosită în portul românesc şi în lucrăturile româneşti. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, s.f., g.-d. art. cruciuliţei,/?/, cruciuliţe, crjjcnă Bară de lemn cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului sau cu care se amestecă baia de metal topit, s.f, g.-d. art. crucnei, pl. crucne. crud,-ă A. 1. (despre alimente) Care n-a fost supus acţiunii focului; nefript, necopt, nefiert (suficient),
2.	(despre fructe, plante) Neajuns la maturitate. 3. (despre fiinţe) Fraged, plăpând. 4. (despre unele materiale) Brut, neprelucrat. B, 1. (fig,, despre fiinţe şi comportamentul lor) Nemilos, inuman. 2. Violent, sângeros, adj., pl. cruzi,-de.
crudlciune (reg.) Aliment care se mănâncă crud. s.f, g.-d. art. crudiciunii, pl. crudiciuni. cruditate însuşirea de a fi crud. s.f., g.-d. art. crudităţii. _ _
crudităţi Fructe, legume proaspete, verdeţuri, s.f. pl. crudyţ,-ă (reg.) Diminutiv al lui crud (A), adj., pl. cru-djjţi,-e.
crug (înv.) 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. I~ cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar), s.n., pl. cruguri.
crympenă (reg.) Cartof, s.f, g.-d. art. crumpenei, pl. crumpene.	a
crunt,-ă 1. (despre oameni) însetat de sânge, de fapte crude; violent, inuman. 2. Care inspiră groază. 3. (despre lupte) Sângeros, teribil. 4. (şi adv.) Foarte; straşnic, extraordinar. 5. (înv., reg.) Plin de sânge; însângerat, adj., pl. crunţi,-te.
crunta refl. şi tr. (reg.) A se încrunta, vb. /, ind. prez. 3 cruntă/cruntează.
crup Anghină difterică localizată pe trahee şi pe faringe. s.n.
crupadă Săritură a calului cu picioarele dinainte sub burtă, s.f, g.-d. art. crupadei, pl. crupade.
305
cub
crupă 1. Partea de dinapoi a animalelor mari (vite, cai etc.)- 2. Regiune dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie. s.f.. g.-d. art. crupei, pl. crupe, crupe (reg.) Boabe de porumb, de orez etc., măcinate mare, din care se prepară diferite mâncăruri, s.f. pl. crupier (-pi-er) Persoană care distribuie jetoanele, adună banii sau plăteşte câştigurile jucătorilor la o casă de jocuri de noroc, s.m., pl. crupieri. crupon 1. Partea din mijloc, mai groasă şi mai rezistentă, a unei piei tăbăcite. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălţăminte, s.n., pl. crupoane. cruponâre Operaţie de detaşare a cruponului (1) de restul dejtiei. s.f. g.-d. art. cruponării, pl. cruponări. cruţai,-a Care ţine de regiunea superioară a coapsei. adj.,pl. crurali,-e.
crustaceu1 (în sintagma) Animal ~ = animai care are corpul acoperit cu o carapace chitinoasă. adj., pl. crus-tacge.
crustaceu2 (la pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul acoperit cu o carapace chitinoasă; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. crustacee.
crustă l. Strat format prin solidificare la suprafaţa unor corpuri moi; scoarţă, coajă. 2. (spec.) Strat anatomic protector format la suprafaţa unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 3. Strat uscat, îndesat, care se formează la suprafaţa terenului arabil. 4. înveliş tare la unele nevertebrate. s.f., g.-d. art. crustei, pl. cruste, cruşăţea Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii. s.f., art. cruşăţeaua, g.-d. art. cruşăţelei, pl. cruşăţele, art. cruşăţelele.
cruşeală (reg.) Argăseală. s.f, g.-d. art. cruşelii, pl. cruşeli.
cruşi tr. (reg.) A argăsi, a tăbăci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi_3_.pl. cruşesc, imperf. 3 sg. cruşea; conj. prez. 3 să cruşească.
cruşţn Arbust cu flori albe-verzui, al cărui lemn ars dă un cărbune folosit la fabricarea prafului de puşcă, s.m., pl. cruşini.
cruşon Băutură alcoolică preparată din vin, sirop de zahăr şi fructe, s.n., pl. cruşoane. crutQn Bucată de pâine prăjită care se serveşte în supă. s.n., pl. crutoane.
cruţa trA.K ierta, a scuti de un efort, de o pedeapsă etc.; a se îndura de... IA ~ viaţa cuiva = a lăsa pe cineva în viaţă (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A menaja.
3.	A folosi, a consuma ceva cu economie. 4. (înv.) A se codi, a ezita. vb. I, ind. prez 3 cruţă.
Cruţare Faptul de a cruţa; iertare, îndurare, s.f, g.-d. art. cruţării.
cruţător,-oare (rar) 1. Milostiv, iertător. 2. Econom. odj., pl. cruţăteri,-oare.
cruzgiro (cru-sei-) (port.) Unitate monetară în Brazilia. s.m., art. cruzeiroul, pl. cruzeiro. cruzie (înv.) Cruzime, s.f, art. cruzia, g.-d. art. cruziei, pl. cruzii, art. cruziile.
cruzime Faptă crudă; barbarie, bestialitate, s.f., g.-d. art. cruzimii, pl. cruzimi.
ctitor,-ă Persoană care suportă cheltuielile pentru ridicarea unei biserici sau a unei mănăstiri; //(p. ext.) Fondator al unei instituţii, asociaţii etc. s.m., pl. ctitori; s.f, g--d. art. ctitorei, pl. ctitore.
ctitoreasă Ctitoră, s.f, g.-d. art. ctitorgsei, pl. ctitorgse. Ctitori tr. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire sau, p. ext., o altă instituţie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ctitorgse, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 să ctitorească.
Ctiţoricgsc,-ească (rar) Care ţine de ctitor sau de ctitorie. adj., pl. ctitoricgşti.
ctitorie Biserică, instituţie etc. întemeiată de un ctitor. s.f, art. ctitoria, g.-d. art. ctitoriei, pl. ctitorii, art. ctitoriile.
cu A. (introduce un atribut sau un nume predicativ)
1.	(indică asocierea) Casă ~ etaj. 2. (indică dependenţa,
o	legătură) Văr ~ ea. 3. (indică o posesiune) Bicicletă ~ motor. 4. (indică o însuşire) Copil ~ talent. 5. (indică conţinutul) Butoi - bere. 6. (indică instrumentul) Drum ~ surprize. B. (introduce complemente circumstanţiale)
1.	(de mod) Vorbeşte ~ duioşie. 2. (instrumental) Scrie ~ creionul. 3. (sociativ) Merg ~ el. 4. (de cauză) Nu se vede nimic ~ atâta ceaţă. 5. (de timp) Nu venea ~ anii. /- anul (sau - ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.).
6.	(de relaţie) E poet numai - numele. C. (introduce complemente indirecte) Ţine ~ el. D. (formează loc. conjcţ. şi prep.) ~ toate că. Alături ~. prep. cuâga (cu-a-) Animal din Africa, înrudit cu calul şi asemănător cu zebra. s.m. cuadrant v. cvadrant. cuadratură v. cvadratură. cuadrimotor1 v. cvadrimotor1. cuadrimotar2,-oare v. cvadrimotor2. cuadrofonic,-ă De cuadrofonie. adj., pl. cuadrofQnici,-ce.
cuadrofonie Tehnică de captare şi redare a sunetului pe patru canale; tetrafonie. s.f, art. cuadrafoma, g.-d. art. cuadrafonjei. cuadruplex v. cvadrupiex. cuantă (fiz.) Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare este proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective. /~ de energie = cantitate determinată de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc. [var. cvantă s.fi s.f., g.-d. art. cuantei, pl. cuante.
cuantic,-ă Referitor la cuantă. /Mecanică ~ = ramură a fizicii care studiază fenomenele la scară atomică. Chimie - = ramură a chimiei care studiază legile chimice pe baza principiilor mecanicii cuantice. Număr ~ = fiecare dintre numerele care caracterizează stările unui atom, ale unei molecule etc. [var. cvantic,-ă adj.] adj., pl. cuantici,-ce.
cuantifica tr. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită mărime fizică, vb. I, ind. prez. 3 cuantifică.
cuantificare Faptul de a cuantifica, s.f., g.-d. art. cuantificării, pl. cuantificări.
cuantificator (mat.) Simbol care arată că o proprietate se aplică tuturor elementelor unor mulţimi sau numai unora dintre ele. s.m., pl. cuantificatori. cuantor Determinativ logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. s.m.,pl. cuantori.
cuantum Sumă, cantitate (neprecizată). [var. cvantum
s.n.] s.n., art. cuantumul, pl. cuantumuri.
cuarta! v. cvartal. cuartă v. cvartă. cuartet v. cvartet.
cuarţ Mineral foarte răspândit în natură, care se găseşte în stare amorfă (ca nisip) sau sub formă de cristale colorate, folosit în tehnică, în industria optică etc. [var. cvarţ s.n.] s.n., pl. cuarţuri.
cuarţit Rocă metamorfică cu structură şistoasă, de culori diferite, compactă, s.n., pl. cuarţite. cuarţgs,-Oâsă Care conţine cuarţ. adj., pl. cuarţaşi,-oase.
cuaternar1 Ultima perioadă a mezozoicului. s.n. cuaternar2,-ă Referitor la cuaternar1, adf, pl. cuater-nari,-e.
cub1 (în sintagma) Metru (sau centimetru, decimetru etc.) ~ = unitate de măsură pentru volume, egală cu
cub
306
volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). adj., pl. cubi; simb. 3
cub2 1. Corp geometric cu şase feţe pătrate, egale între ele. 2. Puterea a treia a unei mărimi sau a unei expresii.
3.	Jucărie sub forma unui mic obiect de formă cubică având pe cele şase feţe figuri sau puncte, s.n., pl. cuburi, cuba tr. A determina volumul unui corp, al unei încăperi etc. vb. I, ind. prez. 3 cubează. cu baj Determinare a volumului sau a capacităţii unui corp, al unei încăperi etc.; volumul sau capacitatea unui corp, a unei încăperi etc. s.n., pl. cubaje. cubanez,-ă 1. (Locuitor) din Cuba. adj., s.m. şi f, pl. cubanezi,-e.
cubatură 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau dc mai multe suprafeţe, s.f, g.-d. art. cubaturii. cubeb Arbust asemănător cu piperul, din ale cărui fructe se extrag esenţe folosite în cosmetică şi în farmacologie. s.m., pl. cubebi.
cubic,-ă De forma unui cub2 (1), referitor la cub. /Zahăr ~ = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, adj., pi cubici,-ce.
cubică Curbă de gradul al treilea, s.f, g.-d. art. cubicei, pl. cubice.
cubicular 1. (ant.) Sclav care îngrijea de camera de culcare a stăpânului. 2. Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor, s.m., pl. cubiculari. cubjculum (la romani) Cameră de dormit. //Cameră sepulcrală într-o catacombă, s.n., pl. cubiculumuri. cubilou Cuptor vertical, cilindric, folosit în turnătorii. s.n., art. cubiloul, pl. cubilouri. cubism Mişcare artistică apărută la începutul sec. al XX-lea, care prezintă obiectele din realitate descompuse în forme geometrice simple, s.n. cubist,-ă (Adept) al cubismului, adj., s.m. şi f., pl. cubişti,-ste.
cubital,-ă Care ţine de cubitus. adj., pi cubitali.-e. cubitus Os lung al antebraţului, s.n., art. cubitusul. cuc Pasăre călătoare cu pene cenuşii, cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. ICeas cu ~ = ceasornic de perete, care, la fiecare ceas, sfert, jumătate sau trei sferturi, marchează timpul prin sunete care imită cântecul cucului; (fig.) lucru extravagant. /Lapte de ~ = ceva imposibil. (A umbla) de flori de ~ = (a umbla) fară rost. //(adv.) Izolat, singur. /Singur ~ = foarte singur. A se face ~ = a se îmbăta. 2. (la unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea la înălţime, s.m., voc. cucuie, pl. cuci.
cuc-armenesc (ir.) Pupăză, s.m., art. cucul-armenesc. cucă1 Căciulă împodobită uneori cu pene (de struţ) pe care o purtau căpeteniile turceşti şi domnitorii români în timpul ceremoniilor, s.f, g.-d. ari. cucii, pl. cuci. cucă2 (rar) Femela cucului (1). s.f, g.-d. art. cucii, pl. cuci.
cucă3 (reg.) Deal izolat, s.f, g.-d. art. cucii, pl. cuci. cucăi intr. (reg.) A moţăi. vb. IV, ind. prez. 3 cucăie. cuceri A. tr. l.A ocupa, a supune cu puterea armelor. //A dobândi ceva prin luptă susţinută. 2. (fig.) A atrage simpatia, a câştiga dragostea cuiva. B. tr. şi refl. (înv.) A (se) închina, a (se) supune, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3	pl. cuceresc, imperf 3 sg cucerea; conj. prez. 3 să cucerească.
cucerje (înv.) Cucernicie, s.f, art. cuceria, g.-d. art. cuceriei.
cucerire Acţiunea de a cuceri, /(fam.) A face o ~ = a-şi atrage simpatia sau dragostea cuiva, s.f, g.-d. art. cuceririi, pl. cuceriri.
cuceritor,-oare I. adj. Care cucereşte. Zâmbet ~. II. s.m. şi f. 1. Persoană, popor, ţară etc. care a făcut o cucerire. 2. Persoană care atrage simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. adj., s.m. şi f., pl. cuceritori,-oare. cucernic,-ă Cuvios, smerit, adj., pl. cucgmici,-ce. Cucernicia Sa Titlu care se dă preoţilor, loc. pr., g.-d. Cucerniciei Sale, pl. Cucemidile Lor.
Cucernicia Ta (Voastră) Titlu care se dă preoţilor. loc. pr., g.-d. Cucerniciei Tale (Voastre), cucernicie Evlavie, smerenie, religiozitate, s.f, art. cucernicia, g.-d. art. cucerniciei.
Cucerniciile Voastre Titlu care se dă preoţilor, loc. pr. cucoană 1. Termen de politeţe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [var. cocoană s./T] s.f, g.-d. art. cucognei, pl. cucoane, cucoară v. cocor.
cucon1 (înv.) Termen de politeţe pentru un bărbat; domn. s.m., voc. cucoane, pl. cuconi. cucon2 v cocon2, cuconaş v. coconaş.
cuconet (fam.) Grup de cucoane, [var. coconet s.n.] s.n., pl. cuconeturi.
cuconi (pop.) I. ir A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană”, „cucoane”. 2. refl. (depr.) A-şi da aere de cucoană; a se îngâmfa [var. coconi vb.], vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 să cuconegscă.
cuconiţă Diminutiv al lui cucoană, [var. coconiţă,
coniţă s.f.] s.f, g.-d art. cuconiţei, pl. cuconiţe.
cucor v. cocor. cucoş1 v. cocoş1. cucoş2 v. cocoş2. cucoşgşte v. cocoşeşte.
cucovă (reg.) Specie de lebădă cu o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului, s.f., g.-d. art. cucovei, pl. cucove. cucu l. Cuvânt care imită strigătul cucului. 2. Strigătul copiilor când se joacă de-a v-aţi ascunselea. interj. cucui 1. Umflătură la cap provocată de o lovitură. 2. (reg.) Moţ pe capul unor păsări, s.n, pl. cucuie. cucuiat,-ă (reg.) 1. (despre păsări) Moţat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coamele. 2. (despre oameni) Cocoţat pe ceva. 3. Care are cucuie, umflături, adj., pl. cucuiaţi,-te. cuculat,-ă 1. (despre flori) în formă de glugă, adj., pl. cuculaţi,-te.
cuculă Veşmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecţionat din stofa groasă şi aspră, s.f, g.-d. ari. cuculei, pl. cucuie.
cuculeasă (rar) Cucă2, s.f, g.-d. art. cuculesei, pl. cuculese.
cuculeţ Diminutiv al lui cuc; cucuţ, cucuşor. s.m., pl. cuculeţi.
cucură1 (reg.) Parte a plugului care leagă brăzdarul, cormana şi plazul, s.f, g.-d. art. cucurei, pl. cucure. cucură2 (înv.) Tolbă de săgeţi, s.f, g.-d. art. cucurei, pl. cucure.
cucurbitacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpină târâtoare sau agăţătoare şi cu fructul mare, cărnos; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. cucur-bitaceea, g.-d. art. cucurbitaceei, pl. cucurbitacee. cucuriga intr. (rar, despre cocoş) A scoate sunete caracteristice speciei, [var. cucurigi vb.} vb. I, ind. prez. 3 cucuriga.
cucurigat (rar) Faptul de a cucuriga. s.n. cucurigi v. cucuriga.
cucurigu1 Cuvânt care imită cântecul cocoşului, interj. cucurigu2 Cocoş. s.m.
cucurigu3 l. Cântecul cocoşului. 2. (glumeţ, precedat de „la”) Etajul cel mai înalt al unei case; mansardă; galerie (la teatru), s.n., art. cucurigul.
307
cujbă
cucuruz1 (reg.) !, Porumb; ştiulete de porumb. 2. Fructul coniferelor; con. 3. Plantă erbacee din familia com-pozeelor, cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule, s.m., pl. cucuruzi.
cucuruz2 Porumbişte. s.n., pl. cucuruze. cucuruzaştină (reg.) Porumbişte. s.f, g.-d. art. cucu-ruzaştinei.
cucuşor Cuculeţ. s.m., pl. cucuşari. cucută Plantă erbacee otrăvitoare, cu miros caracteristic, întrebuinţată în farmacie; dudău. /(fam.) Doar n-am băut ~ (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...), s.f, g.-d. art. cucutei, pl. cucute.
cucută-de-apă Plantă erbacee de apă, cu flori albe, dispuse în umbrelă, s.f. g.-d. art. cucutei-de-apă, pl. cucute-de-apă.
cucută-de-pădure Plantă erbacee cu frunze ascuţite şi cu flori albe. s.f, g.-d. art. cucutei-de-pădure, pl. cucute-de-pădure.
CUCUt Cuculeţ. s.m., pl. cucuţi. cucuvaie v. cucuvea.
cucuvea Pasăre răpitoare de noapte cu penajul brun-cenuşiu şi cu ochii galbeni; cucuveică. [var. cucuvaie
5./] s.f, art. cucuveaua, g.-d. an. cucuvelei, pl. cucuvele, art. cucuvelele.
cucuveică (reg.) Cucuvea, s.f, g.-d. art. cucuveicii, pl. cucuveici.
cudalb,-ă v. codalb.
cu de-amănuntul Până în cele mai mici detalii; minuţios, amănunţit, loc. adv. cu de-a sila Fără voie, forţat, obligat, loc. adv. cuestă Formă de relief având aspectul unui povârniş, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor. s.f, g.-d. art. cuestei, pl. cueste.
cufăr Ladă cu capac (şi cu încuietoare), care se foloseşte la păstrarea sau transportul diferitelor obiecte, //(pop.) Geamantan (de lemn), s.n., pl. cufere. cufăraş Diminutiv al lui cufăr, s.n., pl. cufaraşe. cufunda 1. tr. şi refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda. 2. refl. A intra, a dispărea în adânc, //(despre ochi) A fi înfundat în orbite. //A prezenta o adâncitură, //(poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). 3. tr. (fig., rar) A distruge, a compromite. 4. refl. (fig., despre aştri) A trece dincolo de orizont. 5. refl- A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. vb. I, ind. prez. 3 cufundă, cufundac (omit.) Cufundar. s.m., pl. cufundaci. cufundar Numele a două păsări palmipede, înotătoare; a) pasăre mai mare decât raţa, cu pene negre, strălucitoare; cufundac; b) pasăre de mărimea unei raţe, cu un smoc de pene în formă de guleraş; bodârlău, corcodel. s.m., pl. cufundări.
cufundare Acţiunea de a (se) cufunda; afundare, scufundare. s.f, g.-d. art. cufundării, pl. cufundări, cufundătură 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. Adâncitură, loc cufundat, s.f, g.-d. art. cufundăturii, pl. cufundaturi.
cuget 1. Capacitatea de a gândi; gândire. //Gând, idee.
2. Conştiinţă. /A-l mustra (pe cineva) ~ul sau a avea
mustrări de ~ = a avea remuşcări. 3. Minte, intelect.
4.	(înv.) Intenţie, plan. s.n., pl. cugete.
cugeta intr. A medita, a se gândi. vb. I, ind. prez. 3 cugetă.
cugetare Acţiunea de a cugeta; gândire. //Judecată.
//Reflecţie, meditaţie, s.f., g.-d. art. cugetării, pl. cugetări.
cugetător,-oare Gânditor, s.m., pl. cugetători; s.f., g.-d.
ort. cugetătoarei, pl. cugetătoare.
euguar (-gu-ar) Animal mamifer carnivor din familia
pisicilor, de talie mare, care trăieşte în America, s.m., pl.
cuguari.
cuhnie (-ni-e) (reg.) 1. Bucătărie. 2. Clădire modestă: cameră sărăcăcioasă, s.f, art. cuhnia, g.-d. art. cuhniei, pl. cuhnii, art. cuhniile.
cui 1. Piesă de metal sau de lemn, turtită la un capăt şi ascuţită la celălalt, care fixează între ele două obiecte, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. /- pe (sau cu) ~ se scoate = un rău face să uiţi răul dinainte, (fam.) A face (sau a tăia) ~e = a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un ~ în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială. ~ul lui Pepelea = drept abuziv pe care şi-l creează cineva pe baza unui pretext, pentru a stingheri pe altul. A-şi pune pofta-n ~ = a renunţa la un lucru mult dorit. //Cuier simplu de perete. 2. Nume dat unor piese de metal sau de lemn asemănătoare cu un cui (1). s.n., pl. cuie. cuib 1. Culcuş făcut de păsări pentru a se adăposti, pentru a-şi depune ouăle şi a le cloci, 2. (fig.) Locuinţă, sălaş. 3. Loc (ascuns) unde se pregăteşte ceva sau de unde se propagă ceva. 4. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. //Muşuroi de pământ făcut în jurul firelor de cartofi, de porumb etc.
5.	~ul albinelor = fagurii cu puiet şi cu hrană în care se dezvoltă familia de albine. 6. Cantitate de fermenţi de acelaşi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borşului, a laptelui etc. 7. Loc (adăpostit) în care se amplasează o armă automată. /~ul corbului - loc de veghe, situat în vârful catargului, la unele nave de pescuit, de război etc. s.n., pl. cuiburi.
CUiba intr. A-şi avea, a-şi construi cuibul, vb. I, ind. prez. 3 cuibează.
cuibar 1. Loc unde păsările de curte îşi depun ouăle.
2.	Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările de curte să-şi găsească locul. //Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. 3. (fig.) Culcuş, //(fig.) Locuinţă, sălaş, cuib (2). s.n., pl. cuibare, cuibări 1. refl. (despre păsări) A-şi face cuibul (1). //(fig.) Ă se pripăşi, a se aciua, //(fig., despre oameni şi animale) A se aşeza într-un loc (ghemuindu-se). 2. tr. (rar) A aşeza găinile în cuibar. 3. tr. A muşuroi porumbul, cartofii etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cuibăresc, imperf. 3 sg. cuibărea; conj. prez. 3 să cuibărească, cuibuleţ Cuibuşor. s.n., pl. cuibulgţe. cuibuşor Diminutiv al lui cuib; cuibuleţ. s.n., pl. cuibuşoare.
cuier Suport de lemn sau de metal, prevăzut cu cârlige sau braţe, de care se agaţă haine, pălării etc. s.n., pl. cuiere.
cuirasa, (cu-i-) tr. l.A îmbrăca, a proteja cu o cuirasă.
2.	(fig.) A întări, a fortifica, vb. I, ind. prez. 3 cuirasează. cuirasare (cu-i-) Acţiunea de a cuirasa, s.f, g.-d. ari. cuirasării, pl. cuirasări.
cuirasat (cu-i-) Navă de război prevăzută cu cuirasă. [var. chiurasat s.n.~\ s.n., pl. cuirasate. cuirasă (cu-i-) 1. Armătură din plăci de oţel special cu care se blindează corpul navelor de război. 2. (în Antichitate şi în Evul Mediu) îmbrăcăminte de piele, din zale sau din plăci de metal, care proteja corpul războinicilor. [var. chiurasă s.f \ s.f, g.-d. art. cuirasei, pl. cuirase, cuirasier (cu-i-, -si-er) Soldat de cavalerie care purta cască şi platoşă, s.m., pl. cuirasigri. cuişoare (cu-i-) Condiment alimentar obţinut din mugurii unui arbust exotic, s.n. pl. cuişor (cu-i-) Diminutiv al lui cui; cuiuţ. s.n., pl. cuişoare.
cuişoriţă (cu-i-) Plantă erbacee cu flori alburii sau roşcate. s.f., g.-d. art. cuişoriţei, pl. cuişoriţe. cuiuţ (reg.) Cuişor. s.n., pl. cuiuţe. cujbă Bucată de lemn bifurcată la un capăt, care se fixează în pământ şi de care se atârnă ceaunul deasupra focului, s.f, g.-d. art. cujbei, pl. cujbe.
culac
308
culac (rar) Chiabur, s.m.. pl. culaci, culant,-ă Generos, mărinimos. //(înv., despre stil) Curgător. adj.j pl. culanţi,-te.
culanţă însuşirea de a fi culant, s.f., g.-d. art. culanţei. culasă v. chiulasă. culastră v. coraslă.
culâtă Partea dinapoi a ţevii unei arme de foc, pe unde se introduce cartuşul, s.f, g.-d. art. culatei, pl. culate. culă 1. Clădire în formă de turn (de apărare) cu faţa dreptunghiulară. 2. (înv.) Casă boierească fortificată. 3. (înv.) Turn circular; boltă, cupolă. 4. Beci boltit. //Subterană în palatul domnesc, în care se păstra vistieria, s.f, g.-d. art. culei, pl. cule.
culăcjme (rar) Chiaburime. s.f, g.-d. art. culăcimii. culbec (reg.) Melc. s.m., pl. culbgci. culbuta tr. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. vb. /, ind. prez. 3 culbuteazâ. culbutare Acţiunea de a culbuta. s.f., g.-d. art. culbu-tării.
culbutor 1. Basculator. 2. Pârghie care transmite mişcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă, s.n., pl. culbutoare.	*
culca 1. refl. şi tr. A (se) întinde (pentru a adormi sau a se odihni, /(refl.) A se ~ pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se interesa de nimic. 2. refl. recipr. (fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. 3. tr. A adăposti pe cineva peste noapte; a găzdui. 4. tr. A aşeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. IA ~ la pământ = a doborî. IIrefl. (despre plante) A se îndoi spre pământ, vb. I, ind. prez. 3 culcă, culcare 1. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 2. Aşezare în poziţie orizontală. //Momentul în care cineva se duce să doarmă. 3. (adesea art., cu valoare de interj.) întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. s.f, g.-d. art. culcării, pl. culcări, culcat Culcare, s.n.
culcuş 1. Loc de culcare sau de adăpost pentru animale şi păsări. 2. Adăpost improvizat pentru oameni. //Ascunzătoare. //Strat de frunze, de paie etc. pe care se aşază lucruri fragile. 3. Strat din baza unei formaţiuni geologice, s.n., pl. culcuşuri.
culee 1. Masiv de zidărie care, prin masa sa, rezistă la împingerea unui arc, a unei bolţi sau a unei arcade.
2.	Infrastructură executată la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructură. 3. Canal prin care metalul de turnat curge în tiparul formei, s.f, art. culeea, g.-d. art. culeei, pl. culee. culegar Instrument de metal în care tipograful aşază una câte una literele, formând textul care urmează să fie imprimat, s.n., pl. culegare.
culegătoare Maşină de cules, s.f, g.-d. art. culegătoarei, pl. culegătoare.
culegător,-oare 1. s.m. şi /T 1. Persoană care adună recolta. 2. (cu determinări) Colecţionar. ~ de folclor.
II.	s.m. Zeţar, s.m., pl. culegători; s.f, g.-d. art. culegătoarei, pl. culegătoare.
culegătorje Zeţărie, s.f, art. culegătoria, g.-d. art. culegătonei, pl. culegătorii, art. culegătoriile. culgge tr. l.A recolta flori, fructe, cereale etc. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. IA ~ (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie. 3. A aduna laolaltă; a colecţiona. /Alege până -, se spune despre cineva pretenţios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. (tipogr.) A selecta din casete literele necesare; (p. ext.) a introduce textul în computer. /Maşină de cules = maşină cu ajutorul căreia se execută operaţiile de culegere şi de turnat litere sau rânduri, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. culgg, l pl. culegem, perf. s. I sg. culesgi, 1 pl. culgserăm; part. culgs.
culegere Acţiunea de a culege; adunare; colecţie, s.f, g.-d. art. culegerii, pl. culegeri, cules 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. 2. Timpul când se recoltează, s.n., pl. culesuri, culeşer (reg.) Făcăleţ. s.n., pl. culeşgre. culevifnă (înv.) Tun de tip vechi, cu ţeava foarte lungă. s.f., g.-d. art. cuîevrinei, pl. culevrine. culi Muncitor indian sau chinez, care munceşte cu ziua sau care trage ricşa. s.m., pl. culi, art. culii. culic (la pl.) Gen de păsări de baltă cu ciocul lung şi cu penajul bnin; (la sg.) pasăre din acest gen. s.m., pl. culici, culinar,-ă Referitor îa bucătărie, la prepararea mâncării. /Artă ~ = arta de a pregăti mâncăruri (deosebite), adf, pl. culinari,-e.
culign (-li-on) (înv.) Potcap mic, rotund, s.n., pl. culi-oane.
culisa tr A pune într-o mişcare alternativă o piesă mobilă de-a lungul unui canal; a glisa. vb. I, ind. prez. 3 culisează.
culisare Acţiunea de a culisa, s.f, g.-d. art. culisării. culisă 1. Spaţiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. (fig., la pl.) Dedesubturile unei acţiuni sau unei situaţii, lin ~ = în ascuns, în secret.
3.	(tehn.) Scobitură rectilinie de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă, s.f, g.-d. art. culisei, pl. culise, culisor Piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare, s.n., pl. culisoare. culm1 Primul etaj al carboniferului din vestul Europei. s.n.
culm2,-ă Referitor la culm', adf, pl. culmi,-e. culme 1. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal; vârf. 2. (fig.) Punctul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. /Asta-i ~a! sau ~a culmilor = e nemaipomenit. 3. (pop.) Prăjină lungă în casele ţărăneşti, de care se atârnă haine sau obiecte casnice, s.f, g.-d. art. culmii, pl. culmi.
culmina intr. 1. (despre aştri) A atinge punctul de culminaţie. 2. (fig.) A atinge gradul cel mai înalt al unei situaţii; a fi îa apogeu, vb. /, ind. prez. 3 culminează, culminant,-ă Care culminează. /Punct - = momentul cel mai important în desfăşurarea unei acţiuni, adf, pl. culminanţi,-te.
culminare Acţiunea de a culmina, s.f., g.-d. art. culmi-nării.
culminaţie (-ţi-e) Trecere a unui astru la meridianul unui loc. IPunct de ~ = punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru pe bolta cerească, s.f, art. culminaţia, g.-d. art. culminaţiei, pl. culminaţii, art. culminaţiile, culminăriţă (reg.) Pânză ţesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereţii caselor ţărăneşti pe lângă tavan, s.f, g.-d. art. culminăriţei. cuimiş (pop.) Culme (1). s.n., pl. culmişuri. culmiţă Diminutiv al lui culme (1). s.f, g.-d. art. cul-miţei, pl. culmiţe.
culoar 1. încăpere de trecere, îngustă şi lungă, în interiorul unei clădiri; coridor. 2. Spaţiu îngust de-a lungul unui vagon de tren, din care se intră în compartimente.
3.	Fiecare dintre suprafeţele delimitate ale unei piste de atletism sau ale unui bazin de înot, pe care se întrec concurenţii. 4. Spaţiu delimitat (pe pământ, în aer) pentru un anumit tip de circulaţie. ~ pentru biciclişti. 5. Depresiune îngustă care separă două masive muntoase, s.n., pl. culoare.
culoare 1. Impresie produsă asupra ochiului de radiaţiile de lumină, pe care le reflectă corpurile. I~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece = culoare aflată în a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin
309
cumetrie
amestecul altor culori, (despre oameni) De ~ = care are pigmentaţie neagră, galbenă etc. A avea - = a avea obrajii rumeni. A-şi pierde ~a = a) (despre oameni) a deveni palid; b) (despre materiale) a se decolora. 2. (fig.) Fel de a prezenta, de a descrie pe cineva sau ceva. //Opinia unei persoane, a unui ziar etc. //Nuanţă, ten. /- locală = trăsăturile caracteristice ale unei epoci, ale unei ţări etc. redate într-o operă artistică. ~ politică = apartenenţa la un partid politic. 3. Substanţă colorantă, întrebuinţată la vopsit sau la pictat. 4. Fiecare dintre categoriile în care se împart cărţile de joc după culoare (1) şi forma punctelor [var. coloare s.f.]. s.f, g.-d. art. culorii, pl. culori. CUlQglU (înv.) Soldat pedestru (la turci), s.m,, art. culor glul, pl. culogli, art. culoglii.
culfit Piesă izolantă care reprezintă partea inferioară a
unui tub electronic, s.n., pl. culQte.
culpabil,-ă Care este în culpă; vinovat, adj., pl. culpa;
bili,-e.
culpabilitate Vinovăţie, s.f, g.-d. art. culpabilităţii, culpabilizâ tr. A învinovăţi, vb. I, ind. prez. 3 culpabi-lizează.
culpabilizare Acţiunea de a culpabiliza. s.f, g.-d. art. culpabilizării.
culpaşră (înv.) (Om) vinovat, adf, s.m. şi f, pl. cul-paşi,-e.
culpă (jur.) Greşeală care constă în săvârşirea unui fapt ilicit sau păgubitor. //Vină, vinovăţie, s.f, g.-d. art. culpei, pl. culpe.
culpeş,-ă (înv.) Culpabil, adf, pl. culpeşi,-e. cult1 1. Adorare mistică a unor obiecte, a unor forţe naturale etc.; omagiu adus unei divinităţi. 2. Sentiment exagerat de admiraţie faţă de cineva sau de ceva. I~vl personalităţii = tendinţă exclusivistă, sistematică, de a exagera importanţa unui conducător politic. 3. Totalitatea ritualurilor unei religii. 4. Religie, credinţă, s.n., pl. culte.
cult,*ă2 1. Cu un înalt nivel de cunoştinţe, de culturi; instruit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); savant. 3. Creat de un om instruit. Poezie adj., pl. culţi,-te.
CUltic,-ă (rar) De cult1, adf, pl. eultici,-ce. cultism 1. Afectare căutată, artificială, a stilului, 2. Greşeală de limbă apărută din dorinţa de a vorbi mai literar, mai puţin banal. 3. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, s.n., pl. (2, 3) cultisme. culţlst,-ă De cultism. adf, pl. cultişti,-ste. cultiva h tr. A lucra pământul, //A semăna şi a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva. A - muzica.
3.	tr. A întreţine relaţii bune cu cineva, 4, refl. şi tr. A (se) instrui, vb. 1, ind. prez. 3 cultivă,
CUltlvabil,-ă (despre pământ, plante) Care poate fi cultivat. adf, pl. culţivabtli,-e.
cultivare Acţiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, s.f, g.-d. art. cultivării, pl. cultivări.
cultivatfir1 Maşină agricolă care serveşte la afânarea pământului, la distrugerea buruienilor etc. s.n., pi cultivatoare.
cultivator2,-oare Persoană care cultivă pământul, s.m., pl. cultivatori; s.f, g.-d. art. cultivatoarei, pl. cultivatoare.
cultural,-ă Care aparţine culturii (1), referitor la cultură. Cămin ~. adf, pl. culturali,-e. culturallcgşte (rar) Din punct de vedere cultural, adv. culturaliza tr. şi refl. A (se) ridica din punct de vedere cultural, vb, I, ind. prez. 3 culturalizează, culturalizare Acţiunea de a (se) culturaliza; instruire. s-f., g.-d. art. culturalizării, pl. culturalizări, cultură 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire de-a lungul istoriei. 2. Faptul de a avea
cunoştinţe în diverse domenii; nivel (înalt) de cunoştinţe la care ajunge cineva. !Om de ~ = persoană cu un nivel intelectual înalt. ~ generală = ansamblu de cunoştinţe necesare unei persoane în viaţa zilnică. ~ de masă = ansamblu de valori, de cunoştinţe cu care masele vin în contact prin diferite mijloace. 3. Totalitatea lucrărilor necesare plantelor agricole. /Plante de ~ = plante cultivate de om. 4. Teren cultivat cu anumite plante. 5. Creştere, prăsire a unor animale. 6. Creştere în laborator a unor colonii de bacterii pentru cercetări. 7. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului prin gimnastică şi sport; educaţie fizică, s.f, g.-d. ari. culturii, pl. culturi, culturism Sistem de exerciţii cu greutăţi sau haltere, care urmăresc formarea unui corp bine proporţionat, armonios dezvoltat, s.n.
culturist,-ă (Persoană) care practică culturismul, adj., s.m. şi f, pl. cultuiişti,-ste.
culturnic (rar) Activist (comunist) incompetent din domeniul culturii, s.m., pl. cultumici. culturoleg,-ă Specialist în culturologie. s.m., pl. cul-turolagi; s.f., g.-d. art. culturolagei, pl. culturolfige. culturologie Ştiinţă generală despre culturi şi civilizaţie. s.f. art. culturologia, g.-d. art. culturologiei. culueciu (înv.) Paznic de noapte, s.m., art. culuecjul, pl. culuecii, art. culueciii.
cum A. adv. 1. (interogativ) 1. în ce mod? De ce? ~ nu mi-aispus? /~ de... -- cum se face că... (Da) - (să sau de) nu! = a) desigur! fireşte!; b) (ir.) Vorbă să fie! Nici gând. 2. Se poate? E posibil? 3. Ce? Poftim? 4. Cu cât? Cu ce preţ? 11. (explicativ) Cât de (mare, mult, tare etc.). B. conjcţ. (introduce propoziţii subordonate) 1, Nu ştiu ~ = într-un fel oarecare; ciudat, bizar. 2. Precum. A scris -l-ai spus. 3. Deoarece, întrucât. El, ~ s-a supărat, nu va veni. 4. Cu toate că, deşi. 5. în măsura în care, pe cât.
6.	în care. 7, (introduce o propoziţie subiectivă) ~ ti vorbeşti nu e bine. adv., conjcţ. cuman,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii de neam turcic, ajunsă în sec. al Xl-lea şi pe teritoriile româneşti, adj., s.m. şi f, pl. cumani,-e. cumană Limba vorbită de cumani, s.f, g.-d. art. cumane i,
cumarină Substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic sau fabricată sintetic, care se întrebuinţează pentru parfumuri şi aromatizarea tutunului, s.f, g.-d. art. cumarjnei, pl. cumarine. cumaş1. Mătase pentru rochii, s.n., pl. cumaşuri/ cumgşe.
cumaş2,-ă (înv., reg.) Soi rău de om; pramatie, s.m., pl. cumaşi; s.f, art. cumaşa, g.-d. ari. cumaşei, pl. cumaşe. cumătru,-ă 1. Naşul sau naşa în raport cu părinţii copilului botezat, 2. Termen de adresare la ţară între bărbaţi şi femei de aceeaşi vârstă, //(fam.) Bărbat sau femeie. 3. (în basme, în fabule) Animal personificat, s.m., art. cumătrul, voc. cumgtre, pl. cumgtri, art. cumetrii; s.f, g.-d. art. cumgtrei, pl. cumgtre. cumâs Băutură (din Asia Centrală) preparată din lapte de iapă fermentat, [var. cumiş s.n.] s.n. cumbara (înv.) Obuz. s.f, art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei, pl. cumbarale, art. cumbaralele. cumen Amestec de hidrocarburi benzenice care se găseşte în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ, s.n. cumetral (pop.) Diminutiv al lui cumătru. s.m., pl. cumetrii, art. cumetrii.
cumetri refl. (pop.) A deveni cumătru (1) cu cineva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cumetreşte, imperf. 3 sg. se cumetrea; conj. prez. 3 să se cumetrească, cumetrie (pop.) I. Relaţie de înrudire între cumetri şi cumetre. 2. Petrecere, ospăţ la un botez, s.f, art. cumetria, g.-d. art. cumetriei, pl. cumetrii, art. cumetriile.
cumetriţă
310
cumetriţă (pop.) Diminutiv al lui cumătră, s.f., g.-d. art. cumetriţei, pl. cumetriţe.
cumincior.-oară Diminutiv al lui cuminte, adj., pl. cuminciori.-oare.
cumineca refl. şi tr. (bis.) A (se) împărtăşi. Iltr. A face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greşeală, [var. cuminica vb.] vb. I, ind. prez. 3 cuminecă, cuminecare Acţiunea de a (se) cumineca, s.f. g.-d. art. cuminecării, pl. cuminecări.
cuminecătură (bis.) Ritual care reprezintă una dintre cele şapte taine şi care constă în gustarea de către credincioşi a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, simbol al sângelui şi trupului lui Hristos; împărtăşanie, grijanie, //(concr.) Vinul şi pâinea care servesc în acest scop. s.f., g.-d. art. cuminecăturii, pl. cuminecături, cuminica v. cumineca.
cuminte l. Cu purtări bune; ascultător, liniştit. 2. Cu judecată; deştept. înţelept. 3. Prudent, prevăzător, adj.. pl. cuminţi.
cuminţenie (-ni-e) Calitatea de a fi cuminte, s.f, art. cuminţenia, g.-d. art. cuminţeniei, cuminţi refl. şi tr. A (se) linişti, a (se) potoli; a-dpveni sau a face să devină mai serios, mai înţelept, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cuminţesc, imperf 3 sg. cuminţea; conj. prez. 3 să cuminţească.
cuminţie (rar) Cuminţenie, s.f. art. cuminţia, g.-d. art. cuminţiei.
cum laude (Iau-) (lat.) Cu laude. loc. adv. cumis v. cumâs.
cumnat,-ă Fratele sau sora unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. s.m., pl. cumnaţi; s.f, g.-d. ari. cumnatei, pl. cumnate.
cumnăţel (fam.) Diminutiv al lui cumnat, s.m., pl. cum-năţei, art. cumnăţeii.
cumnăţică (fam.) Diminutiv al lui cumnată, s.f, g.-d. art. cumnăţelei, pl. cumnăţele, art. cumnăţelele. cumnăţie (-ţi-e) (rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnaţi şi cumnate, s.f, art. cum-năţia, g.-d. art. cumnăţiei.
cumpănă 1. Bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având la unul dintre capete o greutate şi la celălalt o găleată cu ajutorul căreia se scoate apa din fântână. IA arunca (ceva) în ~ = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. A trage (greu) în ~ = a avea importanţă (mare). A fi (sau a sta) în ~ = a ezita în luarea unei decizii. A pune (pe cineva) în ~ = a pune (pe cineva) în încurcătură, (despre arme) ín ~ = în cumpănire. A ţine (ceva) în ~ = a ţine ceva în poziţie suspendată, făcând să se balanseze. 2. Cântar format dintr-
o	pârghie cu braţe egale şi o limbă care oscilează la aplecarea talerelor. 3. Echilibru; (fig.) măsură, moderaţie.
4.	Simbol al justiţiei reprezentat printr-o balanţă. 5. ~a apelor = punct înalt de teren de unde apele îşi trag izvorul şi de unde se separă. ~a nopţii = miezul nopţii.
6.	Nivelă cu bulă de aer. 7. (fig.) încercare la care este supus cineva, s.f, g.-d. art. cumpenei, pl. cumpene. cumpăneală Cumpănire, chibzuială, s.f., g.-d. art. cum-pănelii, pl. cumpăneli.
cumpăni 1. ti: A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. tr. şi intr. (fig.) A chibzui, a socoti. 3. tr A pune în stare de echilibru. 4. refl. şi tr. A (se) clătina, a (se) legăna. 5. refl. A şovăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3	pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 să cumpănească.
cumpănire 1. Acţiunea de a (se) cumpăni. 2. Echilibru. I(A ţine armă) în ~ = (a ţine arma) de mijloc (spri-jinindu-şi mâna de şold). 3. (fig.) Măsură dreaptă; chibzuială. s.f, g.-d. art. cumpănirii, pl. cumpăniri, cumpăra tr. l.A obţine un obiect plătind valoarea lui. ICum am cumpărat-o, aşa o vând = cum mi s-a povestit
mie, o spun mai departe. 2. (fig.) A atrage pe cineva de partea sa plătindu-1; a mitui. vb. I, ind. prez. 3 cumpără, cumpărare Acţiunea de a cumpăra, /(ec. pol.) Putere de - = capacitate de a achiziţiona bunuri, pe care o are, la un anumit moment, moneda unei ţări sau populaţia. s.f, g.-d. art. cumpărării, pl. cumpărări, cumpărător,-oare Persoană care cumpără, s.m., pl. cumpărători; s.f, g.-d. art. cumpărătoarei, pl. cumpărătoare.
cumpărătură Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat, s.f, g.-d. art. cumpărăturii, pl. cumpărături, cumpăt 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine. 2. (rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.) Pe sub ~ = pe ascuns, s.n. cumpăta 1. tr. şi refl. (rar) A (se) modera, a (se) tempera. 2. tr. (reg.) A cruţa; a menaja, vb. I, ind. prez. 3 cumpătează.
cumpătare Măsură, moderaţie (la mâncare şi la băutură). s.f, g.-d. art. cumpătării, cumplit,-ă 1. Groaznic, teribil; crud, feroce, nemilos. 2. (adv.) Tare, straşnic. 3. (fam., despre mâncăruri şi băutură) Foarte bun, gustos. 4. (înv.) Zgârcit, adj., pl. cumpliţi,-te.
cumsecade 1. Bun, îngăduitor, înţelegător, 2. Care este aşa cum se cuvine, adi\ invar., adv. cumsecădenie (-ni-e-) însuşirea, caracterul omului cumsecade, s.f, art. cumsecădenia, g.-d. art. cumsecădeniei.
cumul Deţinerea de către o persoană a mai multor funcţii, atribuţii în acelaşi timp. s.n., pl. cumuluri, cumula tr. 1. A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii. 2. A face un singur tot din două sau mai multe situaţii, fapte, sume de bani etc. vb. I, ind. prez. 3 cumulează, cumulard,-ă Persoană care deţine mai multe funcţii sau atribuţii, s.m., pl. cumularzi; s.f, g.-d. art. cumulardei, pl. cumularde.
cumulare Acţiunea de a cumula; cumulaţie. s.f, g.-d. art. cumulării, pl. cumulări.	_
cumulativ,-ă Care cumulează, //(adv.) Concomitent, simultan. adj., pl. cumulativi,-e.
cumulaţie (-ţi-e) (rar) Cumulare, s.f.. art. cumulaţia,
g.-d. art. cumulaţiei, pl. cumulaţii, art. cumulaţiile. cumulonimbus Formaţie de nori de mari dimensiuni, de culoare cenuşie-plumburie, care se întind pe verticală până la altitudinea de 10.000 m. s.m.	_
cumulostratus Formaţie compusă din nori cumulus şi stratus. s.m.
cumulus Formaţie de nori groşi, albicioşi, în formă de grămezi izolate, s.m.
cumva 1. într-un mod oarecare; oarecum. 2. Eventual, poate. /Să nu care ~ să... - în niciun caz să nu... adv. cunctator (rar) (Persoană) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere, adj., s.m., pl. cunctatori. cuneiform,-ă (-ne-i-) în formă de cui. /Scriere ~ = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosit de unele popoare antice orientale, adj., pl. cuneiforme.	_
cuneiformă (-ne-i-) Literă în formă de cui folosită în scrierea cuneiformă, s.f, g.-d. art. cuneiformei, pl. cuneiforme.
cunetă Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secţiune mare, pentru a uşura scurgerea apelor cu debit mic. s.f, g.-d. art. cungtei, pl. cungte.	_
cuniculicultură Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea iepurilor de casă. s.f, g.-d. art. cuniculicultură. cunoaşte 1. tr. A lua cunoştinţă de realităţile din jur.
2.	tr. A dobândi, a avea cunoştinţe pe baza studiului sau a experienţei. 3. tr. A şti, a afla cine este cineva; a identifica, a recunoaşte. IA nu ~ moarte - a trăi veşnic. A-şi ~ (sau a nu-şi ~) lungul nasului = a-şi da (sau a nu-şi da)
311
cupresacee
seama de ce i se permite sau ce i se cuvine. A ~ lumea = a avea experienţa vieţii. 4. refl. A se remarca, a se vedea, //A avea efect. Ce a făcut se 5. tr. A nu tăgădui. 6. intr. (rar) A-şi arăta recunoştinţa. 7. tr. A înţelege; a-şi da seama de ceva. //A admite calitatea sau titlul cuiva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cunosc; ger. cunoscând; part. cunoscut.
cunoaştere Faptul de a cunoaşte. 1. Reflectare în conştiinţă a realităţii. /Teoria ~ii = ramură a fîlosofiei care studiază izvoarele şi formele cunoştinţelor omeneşti; gnoseologie. 2. Informaţii date asupra unui subiect; cunoştinţă (1). s.f., g.-d. art. cunoaşterii, pl. cunoaşteri, cunoscător,-oare (Persoană) care cunoaşte, care posedă cunoştinţe temeinice într-un domeniu, adj., s.m. şi
f,	pl. cunoscători,-oare.
cunoscut,-ă 1. (Om) care este ştiut sau care poate fi uşor recunoscut. 2 (Persoană) care a legat cunoştinţă cu cineva. 3. (Persoană) care se bucură de o anumită reputaţie; (om) renumit, adj., s.m. şi f, pl. cunoscuţi,-te. cunoştinţă 1. Capacitatea de a cunoaşte, de a şti ceva. IA avea (sau a lua) ~ de ceva = a fi informat. A aduce (ceva) la ~a cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la ~a publică = a da de ştire tuturor. în ~ de cauză = cunoscând bine ceva. A-şi pierde ~a = a nu mai şti de sine; a leşina, (rar) A-şi veni în ~ = a se trezi din leşin, //(rar) Minte, raţiune. 2. (la pl.) Totalitatea informaţiilor pe care le are cineva într-un domeniu. 3. Persoană pe care o cunoaşte cineva, //(fam.) A face cuiva ~ cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (înv.) Mulţumire, recunoştinţă, s.f, g.-d. art. cunoştinţei, pl. cunoştinţe.
cununa 1. refl. recipr. A se căsători (religios). 2. tr. A declara pe miri căsătoriţi. 3. tr. A fi naş cuiva la cununie, //(despre părinţi) A-şi căsători (după ritualul religios) fiul sau_fîica. vb. I, ind. prez. 3 cunună, cunună 1. împletitură de formă circulară din flori sau ramuri, care se pune pe cap în diferite ocazii. /A sta -împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva formând un cerc închis. ~ de munţi, de dealuri etc. = lanţ, şir de munţi, de dealuri etc., dispuse m cerc. 2. Coroană care se acorda în Antichitate învingătorilor (în război, la concursuri sportive şi literare etc.).
3.	Coroană care se aşază pe capul mirilor. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se încheie în partea de sus un perete de lemn. s.f,
g.-d.	art. cununii, pl. cununi.
cununie 1. Căsătorie (religioasă). /A lua (pe cineva) cu ~
-	a se cununa cu cineva. 2. Cunună (3). /A(-şi) pune ~iile 1pe cap) = a (se) cununa, s.f., art. cununia, g.-d. art. cunumei, pl. cununii, art. cununiile, cununiţă 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (bot.) Ciritel. ei arl' cur|uniţei, pl. cununjţe.
Kt .Ames,tecare a varietăţilor de vin în vederea obţinerii unei anumite arome şi a unui anumit gust; cupajare. s.n., pl. cupaje.
cun3®1^ Cupaj. s.f, g.-d. art. cupajării, pl. cupajări.
uPiir (în Evul Mediu. în Moldova) Ajutor al pahar-S'-p/.cupan.	J
c~ .1 • Vas de băut mai mult larg decât adânc. //Pahar P'cl(?r din care se beau băuturi alcoolice (mai ales »n>e). 2. (fig.) Caliciu. 3. (pop.) Vas de lemn pentru cuns i r n a' mare c*e un 4- Trofeu în formă de (d A °are s-e atr*'3U'e câştigătorului unei competiţii; neat ■ f °mPeti;ie sportivă la care se atribuie un aseme-etc -	' P’esă metalică la excavatoare, betoniere
tuliV m °are se 'ncarcă diverse materiale. 6. Plantă cu
i	/Plna ?curtă, care face o singură floare albastră-azurie.
cuDăâ1rh cupei’ PL cape-
rosi Varte cu figuri în formă de inimă, de culoare C' s-i i g-d. art. cupei. pl. cupe.
cupă3 Tăietură în croitorie, s.f., g.-d. art. cupei, pl. cupe.
cupelaţie (-ţi-e) Procedeu industrial de separare a aurului şi a argintului din minereurile bogate în plumb, care constă în topirea minereului într-un curent puternic de aer. s.f, art. cupelaţia, g.-d. art. cupelaţiei. cupelă Vas confecţionat dintr-un material refractar poros, folosit le extragerea metalelor prin cupelaţie. s.f,
g.-d. art. cupelei, pl. cupele.
cuperos,-oasă (Persoană) care suferă de cuperoză. adf, s.m. şi f., pl. cuperoşi,-oase. cuperoză Afecţiune a pielii care apare la oamenii în vârstă, caracterizându-se printr-o coloraţie roşie-violacee a pomeţilor obrazului şi a nasului, s.f., g.-d. art. cupe-rozei, pl. cuperoze.
cupeţ (înv.) Negustor, s.m., pl. cupeţi. cupeu (înv.) 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată, s.n., art. cupeul, pl. cupeuri, cupid,-ă Avid de câştig; lacom, adf, pl. cupizi,-de. cupiditate Lăcomie mare de bani, sete de câştig, s.f,
g.-d. art. cupidităţii.
cupit,-ă (reg.) Zgârcit, adj., pl. cupiţi,-te. cupju Bilet de hârtie cu imprimare specială (emis ca monedă sau ca ban cu o anumită valoare nominală), s.n., art. cupiul, pl. cupiuri.
cupla 1. tr. (tehn.) A lega două sau mai multe elemente într-un sistem. 2. refl. şi recipr. (fig., despre oameni) A forma un cuplu, o pereche, vb. I, ind. prez. 3 cuplează, cuplaj 1. Faptul de a cupla. 2. Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic sau electric. //Organ de maşină care face legătura între doi arbori coaxiali. 2. Manifestaţie sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri, care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren. s.n, pl. cuplaje.
cuplare Acţiunea de a cupla, s.f, g.-d. art. cuplării, pl. cuplări.
cuplă Dispozitiv (demontabil) de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule de cale ferată, s.f, g.-d. art. cuplei, pl. cuple, cuplător Lucrător minier care cuplează vagonetele. s.m., pl. cuplători.
cuplet 1. Scurtă piesă muzicală vocală cu conţinut vesel sau satiric. 2. Piesă satirică alcătuită din mai multe strofe şi un refren, s.n., pl. cuplete. cupletist,-ă Persoană care compune cuplete, s.m., pl. cupletişti; s.f, g.-d. art. cupletistei, pl. cupletiste. cuplor (elt., în sintagma) ~ optic = dispozitiv folosit pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii. s.n., pl. cuploare.
cuplu 1. Pereche formată din persoane de sex opus.
2.	(fiz.) Sistem compus din două forţe antiparalele, s.n., pl. cupluri.
cupolă Acoperământ de formă semisferică al unui mare edificiu; boltă, s.f, g.-d. art. cupolei, pl. cupole, cupon 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acţiuni bancare, care se decupează la scadenţă pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor.
2.	Partea detaşabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc., care conferă deţinătorului anumite drepturi. 3. Bucată de metraj rămasă dintr-un val de material textil, s.n., pl. cupoane.
cupra tr. A arămi. vb. I, ind. prez. 3 cuprează.
cupra re Acţiunea de a cupra. s.f, g.-d. art. cuprării, pl.
cuprări.
cupresacee (la pl.) Familie de plante răşinoase, cu frunze persistente şi cu flori mici, unisexuate; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. cupresaceea, g.-d. art. cupresaceei, pl. cupresacee.
cupric
312
cupric,-ă Referitor la cupru, care conţine cupru, adj., pl. cuprici,-ce.
cuprifer,-ă (despre terenuri) Care conţine cupru, adj., pl. cupriferi,-e.
cuprinde A. I. tr. A prinde ceva cu mâinile. 2. tr., refl. şi recipr. A (se) îmbrăţişa. //(înv.) A lua prizonier, a captura. 3. tr. (despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva. 4. tr. (fig.) A îmbrăţişa cu privirea. B.l.»; (şi fig.) A acoperi din toate părţile; a învălui. 2. tr. A pune stăpânire; a cuceri, /(fig., despre idei, mişcări sociale) A pătrunde în... (despre stări fizice sau sufleteşti) A apuca, a stăpâni. 3. refl. A se îmbogăţi. C. 1. refl. (mat., despre numere) A intra de... ori (în alt număr). 2. tr. (despre corpuri) A ocupa. 3. tr. (despre texte) A fi alcătuit din... 4. tr. (despre epoci istorice sau geologice) A se întinde. [var. coprinde vb.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cuprind, / pi. cuprindem, 2 pl. cuprindeţi, perf. s. I sg. cuprinsei, / pl. cuprmserăm; conj. prez. 3 să cuprindă; ger. cuprinzând; part. cuprins.	_
cuprindere 1. Acţiunea de a (se) cuprinde. 2. încadrare într-un domeniu de activitate. 3. (înv.) Conţinut. 4. (înv.) Ocupaţie armată, [var. coprindere s.f.] s.f., g.-d. artis,u-prinderii, pl. cuprinderi.
cuprins A. 1. Conţinut; tablă de materii. 2. întindere, suprafaţă. //Spaţiu înconjurător. //(înv.) Loc. B. (înv.)
1.	Stăpânire; proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [var. coprins i.«.] s.n., pl. cuprinsuri. CuprinzătQr,-oare Care cuprinde mult. /Scurt şi ~ =
a)	formulă care arată că o expunere este redusă la esenţial; b) fără nicio discuţie; categoric; c) inutil să mai lungim vorba, [var, coprinzători.-oare adj.] adj., pl. cuprinzători,-oare.
cuprism Otrăvire produsă prin consumarea unor alimente preparate în vase de aramă. s.n. cuprit Oxid natural de cupru. s.m. cupronjchel Aliaj din cupru şi nichel, s.n. cuprffis,>oasă (chim.) Cu cupru (monovalent). adj., pi cuprfişi.-ogse.
cuproxjd Oxid de cupru. //Redresor la radio, alcătuit din discuri de cupru, s.m., pl. cuproxizi. cupru Metal de culoare roşiatica, foarte maleabil, bun conducător de electricitate cu multiple întrebuinţări în industrie; aramă, s.n., art. cuprul; simb. Cu. cuptfir 1. Construcţie de cărămidă, de piatră, de lut sau de metal, pentru copt pâinea sau alte produse de panificaţie. //Cantitate de pâine, de cozonaci etc. care se coace
o	dată în cuptor. 2. Prelungire a vetrei la unele case ţărăneşti, pe care se doarme. /A sta (sau a zăcea) pe ~ sau a se muta de pe vatră pe - = a lenevi, A aduce (părinţilor) noră pe - = a se însura. 3, Despărţitură la maşina de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate,
4,	Cameră metalică folosită în industrie pentru topirea metalelor sau pentru alte operaţii tehnologice. /- de cărămizi - cantitate de cărămizi brute, aşezate astfel încât pot fi încălzite până la incandescenţă de un foc central înnăbuşit. ~ de var = vamiţă. 5. (fig.) Căldură mare; arşiţă, /(pop.) Luna lui ~ = luna iulie, s.n., pl. cuptoare, cuptorár 1. Lucrător la un cuptor (4). 2. Meseriaş care face cuptoare (I). s.m., pl. cuptorari. cuptoraş Diminutiv al lui cuptor (I ).s.n., pl. cuptoraşe. cupulă Organ în formă de cupă1 mică, alcătuit din numeroase frunzişoare mărunte, aflat la baza ghindei şi a altor fructe, s.f, g.-d. art. cupulei, pl. cupule. cupullfgră (la pl.) Familie de plante al căror fruct are o cupulă; (la sg.) plantă din această familie, s.f, g.-d. art. cupuliferei, pl. cupulifere.
cu pură (u pron. ü) Tăietură; (spec.) articol, anunţ etc. tăiat dintr-un ziar, dintr-o publicaţie, s.f, g.-d. art. cupu; rii, pl. cupuri.
cur (pop.) 1. (la om) Şezut, popou. //Partea din spate a corpului animalelor. 2. (p. ext.) Partea din spate sau din jos a unor obiecte, s.n., pl. cururi. cura1 tr. şi refl. (rar) A (se) supune unui tratament medical, unei cure. vb. I, ind. prez. 3 curează. cura2 tr. (reg.) A desface frunzele sau boabele de pe ştiuleţii porumbului, vb. I, ind. prez. 3 curează/cură. curabil,-ă Care se poate vindeca, adj., pl. curabili,-e. curagao (ţ pron. s) (port.) Lichior din coji de portocale (amare), din zahăr şi alcool, s.n. curagioş,-oasă v. curajos.
curaj 1. îndrăzneală, fermitate; bărbăţie. 2. (cu valoare de interj.) Nu te lăsa! fii tare! [var. (pop.) coraj s.n.] s.n. curajos,-oasă Plin de curaj, cutezător. [var. curagios,-oasă adj.) adj., pl. curajeşi,-oase. curama (înv.) Colectă, s.f, art. curamaua. curant,-ă (în sintagma) Medic (sau doctor) ~ = medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav, adj., pl. curanţi,-te.
curantă Vechi dans francez, cu mişcări vioaie; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. curantei pl. curante, curara Substanţă răşinoasă cu miros plăcut, foarte toxică, extrasă din unele plante exotice, care se utilizează ca anestezic, s.f, g.-d. art. curarei. curarisi refl. şi tr. (înv., fam.) A (se) supune unui tratament medical, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. curarisesc, imperf. 3 sg. curarisea; conj. prez. 3 să curarisească. curarisire (înv., fam.) Acţiunea de a (se) curarisi. s.f,
g.-d. art. curarisirii, pl. curarisiri. curarizare Administrare de curara la animalele folosite pentru experienţe sau, ca tratament la om, în caz de convulsii, în tetanos etc, s.f., g.-d. art. curarizării. curat,*ă A. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc.; (despre aer) proaspăt; (despre o încăpere, o casă) îngrijit; (despre fiinţe) care iubeşte curăţenia. 2. (fig.) Nevinovat; cinstit, sincer; cast. 3. Pur, neamestecat. 4. Veritabil, autentic, /(fam.) Vorbă ~ = vorbă spusă direct.
5.	(în superstiţii) Care nu este blestemat sau vrăjit. /Nu-i lucru - = este ceva anormal la mijloc. 6. (despre voce) Clar, cristalin, 7. (despre cer) Fără nori; (despre apă, lacrimi, pietre preţioase etc.) limpede. B. adv. Chiar, precis, adj., pl. curaţi,-te; adv. curatală Instituţie legală pentru ocrotirea unei persoane care, din cauza bătrâneţii, a unei infirmităţi etc., nu-şi poate apăra singură interesele, s.f., g.-d. art. curatglei, pl. curatgle.
curativ,-ă Care lecuieşte, vindecă, /Medicină ~ = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea şi vindecarea bolilor, adj., pl. curativi,-e,
curatfir I. Persoană care exercită obligaţiile stabilite printr-o curatelă. 2. Administrator, îngrijitor al unei case memoriale, 3. Cel care lichidează o firmă falimentară. s.m., pl. curăţări.
cură Tratament medical constând în aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). I~ balneoclimaterică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor etc. s.f. g.-d. art. curei, pi cure. curătură 1, Loc într-o pădure curăţat de arbori pentru a putea fi cultivat. 2. Deal acoperit cu vii. s.f, g.-d. art. curăturii, pi curături,
curăţa A. 1. tr. şi refl. A face să dispară murdăria de pe ceva sau de pe sine. 2. tr. A îndepărta coaja de pe fructe, legume sau ouă, solzii de peşte etc. 3. tr. A îndepărta depunerile de pe o piesă, ae pe un obiect, materialele nefolositoare de pe un teren etc. 4. tr. şi refl. A (se) vindeca de o boală de piele. B. (fig.) 1. tr. şi refl. A (se) scăpa, a (se) descotorosi (de ceva rău). 2. refl. A se purifica, a se mântui. 3. tr. (fam.) A omorî. 4. refl. A muri. 5. tr. (fam.) A face să rămână fără niciun ban. [var. curăţi vb.]
313
curentometru
vb. I, irtd. prez. I sg. curăţ, 2 sg. cureţi, 3 curăţă; conj. prez. 3 să cureţe; ger. curâţând. curăţare Acţiunea de a (se) curăţa, [var. curăţire s.f] s.f., g.-d. art. curăţării, pl. curăţări, curăţat Faptul de a (se ) curăţa, [var. curăţit .s.n.]. s.n. curăţătorie 1. Atelier în care se curăţă obiecte de îmbrăcăminte; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se curăţă piesele turnate, [var. curăţitorie s.f. art. curăţătoria, g.-d. art. curăţătoriei, pl. curăţătorii, art. curăţătoriile, curăţel,-ică/-ea Diminutiv al lui curat; destul de curat; (p. ext.) drăguţ, frumuşel, adj., pl. curăţei,-ele. curăţenie (-ni-e) 1. Calitatea de a fi curat. 2. Dereti-care. 3. Purgativ, laxativ. s.f, art. curăţenia, g.-d. art. curăţeniei, pl. curăţenii, art. curăţeniile, curăţi v. curăţa.
curăţie (înv.) Cinste, nevinovăţie, castitate, s.f, art. curăţia, g.-d. art. curâţiei. curăţire v. curăţare, curăţit v. curăţat.
curăţîtoare Maşină sau instalaţie folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material granular, pulverulent etc. s.f, g.-d. art. curăţiterii, pl. curăţitari. curăţitgr1 1. Aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea impurităţilor de pe suprafaţa pieselor. 2. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid, s.n., pl. curăţîtoare. curăţitfir2,-Ofire Care curăţă, adf, pl. curăţitari,-oare. curăţitorie v. curăţătorie.
curând 1. (temporal) Peste puţin timp; imediat, repede; IPe ~ = In scurtă vreme, //(adj., înv.) In - vreme. 2. (modal) Degrabă, repede. /Mai - = a) mai repede; b) mai uşor, mai bucuros, adv.^
curb,-ă (despre linii) în formă de arc; încovoiat; (despre un plan) boltit, adf, pl. curbi,-e. curba tr. şi refl. A (se) tace curb, a (se) îndoi. vb. I, ind. prez. 3 curbează.
curbare Acţiunea de a (se) curba; arcuire, s.f, g.-d. art. curbării, pl. curbări.
curbaţură Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. s.f, g.-d. art. curbaturii, pl. curba-turi.
curbă 1. Linie arcuită. IA lua -a = (despre vehicule) a vira. 2. (mat.) Linie care prezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile. //Linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiei unui fenomen. - de temperatură.
3.	- de nivel = linie de pe hartă care uneşte punctele aflate la aceeaşi altitudine. ~ batimetrică = linie de pe hartă, care uneşte punctele aflate la aceeaşi adâncime ale reliefului fundului apelor (mări, oceane, lacuri),
4.	Porţiune cu axa curbă din traseul unei căi de comunicaţie. 5. (ec. pol.) ~ de sacrificiu = denumire dată în România, în anii 1931-1933, reducerii salariilor şi pensiilor muncitorilor şi funcţionarilor publici, s.f., g.-d. art. curbei, pl. curbe.
curbgtă Săritură a calului cu picioarele din faţă ridicate. s.f, g.-d. art. curbetei, pl. curbate, curbiliniu,-ie în formă de curbă; alcătuit din curbe. adf,pl. curbilinii.
curbimgtru Instrument cartografic pentru măsurarea pe hartă a lungimii curbelor de nivel, s.n., art. curbi-mstrul, pl.. curbimgtre.
curbură îndoitură în formă de arc; loc unde se găseşte
o	astfel de îndoitură. s.f., g.-d. art. curburii, pl. curburi, curcan 1. Pasăre domestică mare, cu coadă lată; masculul curcii. !A se umfla în pene ca un ~ - a-şi da aere.
2.	(depr,, în trecut) Sergent de stradă; vardist. 3. (fig.) Poreclă dată dorobanţilor români din Războiul de Independenţă (1877-1878). s.m., pl. curcani, curcă Femela curcanului; (p. ext.) curcan. IA fi (sau a sta, a umbla) ca o ~ plouată (sau beată) = a fi (sau a sta,
a umbla) trist, abătut. Râd şi -ile = e foarte caraghios.
s.f, g.-d. art. curcii, pl. curci.
curcănaş Diminutiv al lui curcan, s.m., pl. curcănaşi.
curcănie (fam.) Furtişag, s.f, art. curcăma, g.-d. art.
curcăniei, pl. curcănii, art. curcăniile.
curcubetă (reg.) 1. Dovleac. 2. Tigvă, s.f, g.-d. art.
curcubetei, pl. curcubete.
curcubeu 1. Fenomen optic, de forma unui arc de cerc multicolor desfăşurat pe cer, care apare datorită refracţiei luminii solare în picăturile de apă. 2. Fascicul de raze luminoase care apare uneori pe bolta cerească.
3.	Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele păroase şi cu flori roşii-purpurii. s.n., art. curcubeul, pl. curcubgie.
cure v. curge.
curea 1. Fâşie îngustă şi lungă de piele, plastic, cauciuc etc., cu diferite întrebuinţări; (spec.) cingătoare dintr-o astfel de fâşie. IA-1 ţine (pe cineva) -ua (sau -lele) = a avea curaj. 2. ~ de transmisie = a) bandă continuă de piele sau de pânză cu ajutorul căreia se transmite mişcarea de rotaţie de la un arbore la altul; b) (fig.) ceea ce serveşte ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (înv.) Fâşie îngustă şi lungă de pământ. 4. (înv.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare, s.f, art. cureaua, g.-d. art. curelei, pl. curgle, art. curelele, curechi (reg.) Varză. s.m.. pl. curgchi. curgchi-de-munte Plantă erbacee cu flori galbene-aurii şi cu fructe ochene. s.m. curelar Meşter care confecţionează curele, hamuri etc. s.m., pl. curelari.
curelăne1 Meşteşugul sau meseria curelarului. s.f, art. curelăria, g.-d. art. curelăriei. curelărie2 1. Atelierul curelarului; magazinul unde se vând astfel de articole. 2. Obiecte din piele, s.f, art. curelăria, g.-d. art. curelăriei, pl. curelării, art. curelăriile. cureluşă Diminutiv al lui curea (1). s.f, art. cureluşa, g.-d. art. cureluşei, pl. cureluşe. curgnt1 1. (şi în sintagma ~ de aer) Deplasare a unei mase de aer dintr-un loc în altul, datorită unei diferenţe de temperatură; flux. 2. Mişcare a apei în direcţia pantei; curs. 3. (fiz.) ~ electric = deplasare a purtătorilor de sarcini electrice într-o anumită direcţie. //Intensitate a curentului electric, s.m., pl. curenţi. curgnt2 Ansamblu de idei, de opinii etc., care sunt comune, la un moment dat, unui mare număr de oameni. /~ literar (sau artistic) - mişcare literară (sau artistică), realizată pe baza unui program estetic comun, care cuprinde un număr mare de scriitori (sau de artişti). A se pune (sau a se ţine, a fi) in (sau la) ~ = a se informa despre mersul unui lucru. A pune (sau a ţine pe cineva) in (sau la) ~ = a informa (pe cineva) despre un lucru. s.n.,pl. curente.
curgnt3,-ă 1. (despre vorbire) Curgător, fluent. 2. (despre an, lună) în curs; prezent. 3. Actual, zilnic. Lucrări /Cont - = cont deschis la o bancă de o instituţie sau de o persoană, unde se depun şi de unde se ridică sumele.
4.	(despre preţuri) Care este în curs. /Monedă ~ = monedă cu valoare circulatorie. //Uzual, obişnuit. Expresii
5.	Apă ~ = instalaţie de apă potabilă, care poate fi folosită în permanenţă, adf, pl. curenţi,-te.
curenta tr. (despre conductoare electrice) A atinge pe cineva provocându-i un şoc. //refl. A suporta un şoc (uşor) la atingerea unui conductor electric, vb. I, ind. prez. 3 curentează.
curenta re Acţiunea de a (se) curenta, s.f, g.-d. art. curentării, pl. curentări. curentmatru v. curentometru. curentomgtru Aparat pentru măsurarea intensităţii curenţilor apei. [var. curentmetru s.n.\ s.n., art. curento-mgtrul, pl. curentometre.
curgător
314
curgător,-oare 1. (despre ape) Care curge necontenit. 2. (fig., despre vorbire, stil) Cu debit bogat, plăcut, armonios. 3. (înv.) în curs, curent, adj., pl. curgători,-oare. curge intr. A. 1. (despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. IA ~ gârlă = a veni din belşug. Va ~ multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu —, pică = chiar dacă nu câştigi mult, tot te alegi cu ceva. //(despre ploaie) A cădea din abundenţă. //A pluti. 2. (despre sânge) A circula. 3. (des-pre lacrimi, sudoare, sânge) A se scurge, a se prelinge.
4.	(despre recipiente) A lăsa să se scurgă conţinutul. 5. A cădea succesiv, bucată cu bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung îi ~ pe spate. lA-i ~ (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat zdrenţăros. 7. (despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A veni mereu, a se succeda. B. (fig.) 1. (despre vorbe, stil) A se înşira cu uşurinţă. 2. (despre timp, viaţă.) A trece. 3. (despre termene, dobânzi) A începe de la...
4.	(înv.) A rezulta, a decurge. [var. (înv., reg.) cure vb.} vb. III, ind. prez. 3 sg. curge, perf. s. 3 sg. curse; ger. curgând; part. curs.
curgere A. Acţiunea de a curge. B. 1. Evoluţie istorică.
2.	Schimbare continuă, devenire, s.f, g.-d. art. curgerii, pl. curgeri.
curigl.-ă (-ri-a!) Care aparţine aceleiaşi curii1, adj.. pl. curiali,-e.
curiat,-ă (-ri-at) Care este compus din curii1, adj.. pl. curiaţi,-te.
curie1 (-ri-e) 1. (la romani) Diviziune tribală care alcătuia o unitate religioasă, militară şi politică. 2. Administraţie pontificală a bisericii romano-catolice. s.f, art. curia, g.-d. art. curiei, pl. curii, art. curiile. curie2 (cüri) Unitate de măsură a radioactivităţii, s.m., pl. curie.
curiepunctură (curie pron. cüri) Tratament aplicat în cancer, care constă din introducerea în ţesut a unor ace radioactive, s.f, g.-d. art. curiepuncturii, pl. curiepunc-turi._
curier1 (-ri-er) 1. Corespondenţă care se trimite sau se primeşte deodată; poştă. 2. Mijloc de transport (maşină, navă, avion) care asigură ducerea corespondenţei sau un serviciu comercial regulat. 3. Nume dat unor rubrici cu caracter informativ din ziare, reviste, emisiuni de radio şi televiziune etc. s.n., pl. curiere. curier2,-ă (-ri-er) Persoană, în serviciul unei instituţii, care duce la destinaţie corespondenţă, mesaje etc. //Factor poştal. //Ştafetă, s.m., pl. curieri; s.f., g.-d. art. curi-grei, pl. curiere.
curierat (-ri-e-) Serviciu de transport (rapid), s.n. curieterapje (curie pron. cüri) Radioterapie, s.f.. art. curieterapia, g.-d. art. curieterapiei. curion (-ri-on) Şeful unei curii1 romane. //Preot care oficia sacrificiile într-o curie romană, s.m., pl. curieni. curios,-oasă (-ri-os) 1. Care manifestă curiozitate; indiscret. 2. Care stârneşte curiozitate; straniu, neobişnuit. adj., pl. curisşi,-oase.
curiozitate (-ri-o-) 1. Dorinţă de a cunoaşte ceva nou
sau neobişnuit. 2. Indiscreţie. 3. Caracterul ciudat al
unui lucru sau al unei fiinţe; bizarerie, ciudăţenie, s.f.,
g.-d. art. curiozităţii, pl. (3) curiozităţi.
curiu Element radioactiv sintetic, s.n.. art. curiul.
curling (cărling) (angl.) Joc sportiv pe gheaţă, între
două echipe a câte patru jucători, care constă în lansarea
unor obiecte spre o ţintă. s.n.
curm (reg.) Curmei, s.n., pl. curmuri.
curma A. 1. tr. (despre sfori, frânghii) A pătrunde în
came. 2. tr. A tăia un lemn de-a curmezişul. 3. tr. şi refl.
A (se) frânge, a (se) rupe. 4. refl. (despre oameni) A se
apleca de mijloc. B. (fig.) 1. tr. şi refl. A (se) întrerupe
brusc; a (se) termina. //A(-şi) pune capăt zilelor. 2. tr. A
întrerupe o conversaţie, vb. I, ind. prez. 3 curmă.
curmai Arbore exotic cu trunchiul înalt şi cu fructe comestibile, s.m., pl. curmali, curmală Fructul curmalului, de formă ovală, brun-roşcat, cu gust dulce, s.f, g.-d. art. curmalei, pl. curmale, curmare Acţiunea de a (se) curma; încetare, s.f, g.-d. art. curmării, pl. curmări.
curmat,-ă 1. (despre o parte a corpului, încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. //(despre membrele copiilor graşi) Cu cute, cu îndoituri la încheieturi, //(despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (despre un drum, o cărare) întrerupt. 3. (despre un munte, un plai) Care prezintă o adâncitură, adj., pl. curmaţi,-te. curmătură Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte, s.f, g.-d. art. curmăturii, pl. curmături, curmei 1. Capăt de funie sau de frânghie folosit la legat sau la încins. //Funie de calitate proastă (din coajă de tei sau de răchită). 2. (reg.) Mlădiţă care creşte din tulpina viţei-de-vie. s.n., art. curmeiul, pl. curmeie. _ curmeziş De-a latul; pieziş, transversal, lin lungiş şi (în) ~ sau şi (în) cruciş şi (în) ~ = în lung şi (în) lat, peste tot. In ~ul = în lat, în diagonală. A se pune în cruciş şi în ~ (sau în ~, de-a ~ul) = a împiedica pe cineva în acţiunile sale. adv.
curopalat înalt demnitar bizantin care administra
palatul imperial. s.m.,pl. curopalaţi.
curpen 1. Mlădiţă lungă şi subţire a viţei-de-vie sau a
altei plante agăţătoare. 2. Arbust cu tulpina subţire,
agăţătoare şi ramificată, s.m., pl. curpeni.
curpenjş Pădurice sau desiş de curpeni. s.n., pl. cur-
penişuri.
curricular,-ă Referitor la curriculum, adj., pl. auriculari,-e.
curriculum (lat.) Totalitatea materiilor de învăţământ dintr-un an şcolar, s.n.
curriculum vjtae (ae pron. e) (lat.) Biografie scurtă, care cuprinde informaţii despre starea civilă, situaţia şcolară, pregătirea şi aptitudinile unui candidat la ocuparea unui post, la obţinerea unui titlu etc. s.n.; abr. CV (sivi).
curry (cari) (angl.) Mâncare condimentată, preparată din ardei iute şi din alte ingrediente, s.n., art. curry-ul. curs1 A. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei. 2. Albia, întinderea unei ape curgătoare. 3. (înv.) Mers (repede). B. (fig.) 1. Durată, interval de timp. lîn ~ul... = în timpul cât durează ceva. In ~ de... = în timp de... 2. (fig.) Desfăşurare a unui eveniment. IA da ~ unei cereri = a lua în considerare. C. Preţ sau cost, la un moment dat, al unei hârtii de valoare. I~ul acţiunilor = preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la bursă. //Putere de circulaţie a unei monede. ~ul aurului, s.m., pl. cursuri.
curs2 1. Predare a unei materii sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri. //Oră de curs. 2. Ciclu de lecţii tipărite în volum, s.n., pl. cursuri, cursant,-ă Persoană care urmează un curs. s.m., pl. cursanţi; s.f., g.-d. art. cursantei, pl. cursante. cursă1 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi traseu. //Vehicul care parcurge un astfel de traseu.
2.	(tehn.) Distanţă parcursă de o piesă aflată într-o mişcare rectilinie alternativă. 3. (fam.) Mers repede, alergătură. 4. întrecere sportivă care constă în parcurgerea unei anumite distanţe pe jos, cu bicicleta, cu automobilul etc. I~ contracronometru = a) (sport) cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte; b) (fig.) cursă foarte rapidă pentru a câştiga timp (într-o situaţie limită). //întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. ~a înarmărilor = militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. s.f., g.-d. art. cursei, pl curse.
315
cusur
cursă2 1. Dispozitiv pentru prins animale sălbatice; capcană. 2. (fig.) Mijloc viclean de a face rău cuiva; manevră, truc. IA întinde (sau a pune) cuiva o ~ (sau ~a) = a ademeni pe cineva pentru a-l prinde. A atrage (pe cineva) în ~ = a momi, a ademeni. A cădea (sau a se prinde) în~ = a intra într-o mare încurcătură, s.f., g.-d. art. cursei, pl. curse.
cursă3 (înv.) Pastilă aromatică din Orient, întrebuinţată pentru a parfuma încăperile, s.f, g.-d. art. cursei, pl. curse.
cursigr (-si-er) Cal de curse, s.m., pl. cursieri. curşi eră (-si-e-) Bicicletă de curse. s.f.. g.-d. art. cur-sigrei, pl. cursiere.
cursjst,-ă Cursant, s.m., pl. cursişti; s.f, g.-d. ari. cur-sjstei, pl. cursiste.
cursiv,-ă 1. (despre vorbire, stil) Curgător, uşor. 2. (despre litere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic, adj., pl. cursivi,-e. cursivă Literă cursivă. //Text tipărit cu litere de tipar cursive, s.f., g.-d. art. cursivei, pl. cursive, cursivitate Caracterul curgător, fluent, al vorbirii, al scrierii, al ideilor, s.f, g.-d. art. cursivităţii, cursoare (înv.) Curent; forţă, s.f, g.-d. art. cursorii, pl. cursori.
cursor Dispozitiv care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije, permiţând citirea gradaţiilor. s.n.,pl. cursoare.
curta tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câştigi favoarea, dragostea; a curteni, vb. I, ind. prez. 3 curtează, curtaj 1. Ocupaţia curtierului. 2. Remuneraţia curtieru-lui la încheierea unei tranzacţii, s.n., pl. curtaje. curte1 A. 1. Spaţiu împrejmuit în jurul unei case, al unei gospodării etc.; ogradă. IDe ~ = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de ~. 2. (în trecut) Locuinţa moşierului dintr-un sat; conac. 3. Reşedinţă a unui suveran. 4. Totalitatea funcţionarilor superiori la palatul unui suveran; suita unui suveran. B. Nume dat unor organe judecătoreşti şi administrative. ~a de Apel. C. Atenţie deosebită, omagiu măgulitor la adresa unei femei, cu scopul de a-i câştiga simpatia sau dragostea. s.f., g.-d. art. curţii, pl. curţi.
curtean,-ă Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui suveran. //(înv., m.) Oştean care depindea de o curte domnească, s.m., pl. curteni; s.f., g.-d. art. curtenei, pl. curtene.
curteancă Curteană. s.f, g.-d. art. curtencei, pl. cur-tgnce.
curtenesc,-ească De curte (A.3), de curtean, //(despre poezia erotică medievală) Care cântă femeia, adj., pl- curteneşti.
curteni tr. (înv.) A curta. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. curtengsc. imperf. 3 sg. curtenea: conj. prez. 3 să curtenească.
curtenie Curtoazie, s.f.. art. curtenia, g.-d. art. curte-niei.
curtenitor,-oare Politicos, amabil (faţă de femei) adj.. Pi- curtenitori,-oare.
curtezan 1. Bărbat care curtează o femeie; (p. ext.) bărbat uşuratic. 2. (înv.) Curtean (linguşitor, intrigant), s.m., pl- curtezani.
curtezană Femeie de moravuri uşoare (care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil). //(p. gener.) Prostituată. s.f, g.-d. art. curtezanei, pl. curtezane, curţicică Diminutiv al lui curte (A.l). s.f, g.-d. art. curticelei. pl. curticele, art. curticelele. curtjgr (-ti-er) Bróker. s.m., pl. curtieri.
Curtină 1. Zid care uneşte flancurile a două bastioane. 2- Fiecare dintre părţile pavilionului care înconjoară un blazon regal, s.f, g.-d. art. curtinei, pl. curtine.
curtoazie Amabilitate (exagerată); politeţe, gentileţe; curtenie. s.f, art. curtoazia, g.-d. art. curtoaziei, pl. cur-toazii, art. curtoazüle.
curul,-ă (în sintagmele) Scaun ~ = scaun de onoare încrustat cu fildeş, pe care stăteau consulii şi înalţii demnitari romani. Magistratură - = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil ~ = magistrat din vechea Romă care se ocupa cu construcţiile, adj., pl. euruli,-e.
cu rut 1. Ţăran participant la răscoala din 1514 din Transilvania. 2. Participant la lupta antihabsburgică. s.m., pl. curuţi.
curvar (pop.) Bărbat depravat care aleargă după femei. s.m., pl. curvari.
curvă 1. (pop.) Femeie depravată; prostituată. 2. (fig.) Om josnic, ipocrit; cutră. s.f, g.-d. art. curvei, pl. curve. curvăsări (pop.) intr. A curvi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. curvăsăresc, imperf. 3 sg. curvăsărea; conj. prez. 3 să curvăsărească.
curvăsărie (pop.) Curvie. s.f., g.-d. art. curvăsăriei, pl. curvăsării.
curvăsărit (pop.) Faptul de a curvăsări. s.n. curvi intr. (pop.) A duce o viaţă desfrânată; a curvăsări. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. curvesc, imperf. 3 sg. curvea; conj. prez. 3 să curvească. curvje (înv., pop.) Viaţă desfrânată; desfrâu; (pop.) curvăsărie. s.f., g.-d. art. curviei, pl. curvn. curvit (pop.) Faptul de a curvi. s.n. cusătoreasă (rar) Croitoreasă, lenjereasă. s.f, g.-d. art. cusătoresei, pl. cusătorese. cusătorie1 (rar) Meşteşugul de a coase, s.f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei.
cusătorie2 Atelier unde se cos haine şi rufe. s.f, art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei, pl. cusătorii, art. cusătoriile.
cusătură l. Faptul de a coase; cusut. 2. Locul unde se îmbină, prin coasere, două bucăţi de stofă, de pânză etc.
3.	Felul cum este cusut ceva. 4. Lucru la care coase cineva. [var. (reg.) cusutură s/] s.f, g.-d. art. cusăturii, pl. cusături.
cuscră Mama unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. s.f, g.-d. art. cuscrei, pl. cuscre, cuscrenie (-ni-e) Cuscrie. //(fam.) Legătură îndepărtată de rudenie, s.f., art. cuscrenia, g.-d. art. cuscreniei, pl. cuscrenii, art. cuscreniile.
cuscrie înrudire prin alianţă între părinţii a doi soţi; cuscrenie. s.f, art. cuscria, g.-d. art. cuscnei, pl. cuscrii, art. cuscriile.
cuscrişor (bot.) Plămânărică. s.m., pl. cuscrişori. cuscru Tatăl unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. s.m., art. cuscrul, pl. cuscri, art. cuscrii, cuscută Nume dat unor specii de plante parazite, care se răsucesc pe tulpina plantelor din care îşi extrag hrana. s.f., g.-d. art. cuscutei, pl. cuscute. custode l. Persoană însărcinată cu paza unor bunuri. ~ de muzeu, //(jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt, silabă scrisă pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetată la începutul paginii următoare, pentru a indica ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor, s.m., pl. custszi. custodie Pază şi conservare a unui bun (pus sub sechestru), s.f, art. custodia, g.-d. art. custodiei, pl. custodii, art. custodiile.
custură l. (pop.) Lamă de cuţit rudimentar (fără plă-sele). 2. (reg.) Creastă de munte stâncoasă, zimţată, s.f., g.-d. art. custurii, pl. custuri.
cusur 1. Defect, lipsă; (p. ext.) viciu. 2. (înv.) Rest de bani. 3. (înv.) Aluzie, s.n., pl. cusururi.
cusurgioaică
316
cusurgioaică (fam.) Femeie înclinată să găsească
cusururi (1) la orice; femeie cu chef de ceartă, s.f, g.-d.
art. cusurgioaicei, pl. cusurgioaice.
cusurgiu (fam.) Bărbat înclinat să găsească cusururi (1)
la orice: bărbat cu chef de ceartă, s.m.. art. cusurgiul, pl.
cusurgii, art. cusurgiii.
cusut Acţiunea de a coase; cusătură, s.n.
cusutură v. cusătură.
cuşac Piesă de lemn cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară, folosită în construcţii; riglă, s.n., pl. cuşacuri. cuşcaie Jgheab pentru scoaterea lemnelor de foc din pădurile de munte, s.f, art. cuşcaia, g.-d. art. cuşciii, pl. cuşcăi.
cuşcă 1. Adăpost în formă de căsuţă sau de cutie (cu gratii) pentru unele animale. 2. (fig., fam.) încăpere strâmtă. 3. Mică încăpere, sub nivelul scenei, unde stă sufleorul în timpul spectacolului, s.f., g.-d. art. cuştii, pl. cuşti,
cuşchebgp (înv.) Chebap. s.n., pl, cuşchebapuri. cuşcuş Pastă făinoasă care conţine bobiţe de griş sau de mălai, întrebuinţată în supă, ca garnitură la came etc. s.n.	,,
cuşer 1, (despre hrană, la mozaici) Pregătit după ritual, 2. (fig., fam.) Foarte bun, aşa cum trebuie, adf invar. cuşgtă Pat pentru o singură persoană amenajat într-un compartiment de tren sau într-o cabină de vapor; (p. ext.) cabină în care se află unul sau mai multe paturi, s.f, g.-d. art. cuşgtei, pl. cuşgte.
cuşma (reg.) 1, Căciula. 2. Pătură groasă de lână. s.f, g.-d. art. cuşmei, pl. cuşme, cuşniţă (reg.) Vatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul; (p. ext.) fierărie, s.f, g.-d. art. cuşniţei, pl. cuşniţe. cuta i./cA încreţi, a face cute unui material textil,
2.	refl. (despre scoarţa pământului) A se îndoi formând cute, 3. refl. (despre piele) A se zbârci; (p, ext,, despre oameni) a îmbătrâni, vb. I, ind. prez. 3 cutează, cutanat,-ă Referitor la piele; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele, adf, pl. cutanaţi,-te, cutanalc,-ă (-ne-ic) De piele, act/., pl. cutangici,-ce. cutangu,-ge Cutanat, adf, pl. cutangi,-ge.
cutare1 ~ persoană adf pr., g.-d. cutărui, cutlrei. pl. cutare, g.-d. pl. eut|ror.
cutare? (înlocuieşte numele unei persoane sau al unui lucru, atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) E pr. nehot., g.-d. cutăruia, cutăreia, pl. cutare, g.-d. pl. cutărora.
cutare* Acţiunea de a (se) cuta; proces de formare a cutelor sub acţiunea mişcărilor scoarţei terestre, s.f, g.-d. art. cutării, pl. cutări,
cutare4 Nume de persoană imaginar, s.m., art. lui cutare, cută 1, îndoitură, fald, creţ la un obiect de îmbrăcăminte, //Urmă pe o ţesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 2, încreţitură a scoarţei pământului.
3,	Zbârcitură pe obraz, s.f., g.-d. art. cutei, pl. cute. Cutărgscu Nume de familie imaginar, s.prop., g.-d. lui Cutărgscu.
cutărică (fam.) Diminutiv al lui cutare1; cutăriţă, s.m., g.-d. lui cutărică.
cutăriţă (fam.) Cutărică, s.m., g.-d. lui cutăriţă. cute Piatră de gresie pentru ascuţit unelte tăioase (mai ales coasa), s.f, g.-d. art. cutei, pl. cute. cuter Ambarcaţiune mică, cu un singur catarg, folosită la sport sau pentru pescuit, s.n., pl. cutere. cuterizare Sistem de aşezare a cărţilor în bibliotecă după criteriul clasificării zecimale, s.f, g.-d. art. cuteri-zării.
cuteza tr. A se încumeta, a îndrăzni, vb. 1, ind. prez. 3 cutează.
cutezanţă îndrăzneală, curaj, s.f, g.-d. art. cutezanţei, pl. cutezanţe.
cutezgre Faptul de a cuteza; cutezanţă, s.f, g.-d. art. cutezării.
cutezător,-oare (Om) îndrăzneţ, temerar, adf, s.m. şi
f.	pl. cutezători,-oare.
cuticulă 1. Strat foarte subţire şi rezistent care acoperă smalţul dinţilor. 2. Partea chitinoasă a tegumentului la artropode. 3. Strat ceros la suprafaţa fructelor, a frunzelor şi a tulpinilor tinere, s.f, g.-d. art. cuticulei, pl. cuticule. cutie 1. Obiect de carton, de lemn, de metal etc. în formă de cub sau de paralelipiped, în care se păstrează diferite lucruri. /(Scos) ca din ~ = elegant, aranjat, (fam.) (Bagă) capul la ~l = a) (la jocul „de-a capra”) fereşteţi capul!; b) (fig.) fii prudent, păzeşte-te! ~ de scrisori =
a)	cutie specială în care expeditorii introduc scrisorile;
b)	cutie particulară în care este depusă cores-pondenţa adusă la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ de forma unei cutii (1). ~ de viteze. ~ craniană. 3. Sertar. 4. (înv.) Casă de bani; casetă, s.f, art. cutia, g.-d. art. cutiei, pl. cutii, art. cutiile,
cutioară (-ti-oa-) Cutiuţă, s.f, g.-d. art, cutioarei, pl. cutioare.
cutireacţie (-re-ac-ţi-e) Test pentru diagnosticarea unei boli, care constă în provocarea unei reacţii cutanate inflamatorii, s.f, art. cutireacţia, g.-d. art. cutireacţiei, pl. cutireacţii, art. cutireacţiile.
cutiuţă (-ti-u-) Diminutiv al lui cutie (1); cutioară, s.f,
g.-d.	art. cutiuţei, pl. cutiuţe.
cutnie (înv.) Ţesătură de mătase şi bumbac, s.f, art. cutnia, g.-d. art. cutniei, pl. cutnii, art. cutniile. cu toate că Deşi. loc. conicf. cutră Persoană prefăcută, ipocrita; secătură, s.f, g.-d. art. eutrei, pl. cutre,
cutreier (-tre-ier) (rar) Cutreierat, [var. (reg.) cutriera vb.] s.n.
cutreiera (-tre-ie-) tr. l.A străbate, a colinda (în lung şi în lat); a hoinări. 2. A umbla prin,.,; a frecventa, [var. (reg.) cutriera v/>,] vb. /, ind. prez. 3 cutrgierâ. cutreierat (-tre-ie-) Faptul de a cutreiera (1). [var. (reg.) cutrjer s.n.] s.n.
cutremur 1. Mişcare brusca şi puternică a scoarţei pământului, produsă de erupţii vulcanice, de dislocări subterane etc.; seism. 2. (fig.) înfiorare, cutremurare; (p. ext.) frica. s.n.,pl. cutrgmure. cutremura 1. refl. (despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur, 2. refl. şi tr. A (se) clatină, a (se) scutura, 3. refl. şi tr. (fig,) A (se) înfiora, A (se) înspăimânta. vb. I, ind. prez. 3 cutrgmura. cutremurare Acţiunea de a (se) cutremura, s.f, g.-d. art. cutremurării, pl. cutremurări. cutremurătfir,-ofire Care zguduie, impresionează, înduioşează, adf, pl. cutremurăt£>ri,-oare. cutrier v. cutreier, cutriera v. cutreiera, cutrierat v, cutreierat.
cutter (caţăr) (angl,) Maşină de tocat utilizată la fabricarea mezelurilor, s.n., pl. cuttere, cutumă Normă de drept rezultată dintr-o practică îndelungată. //(în vechiul drept) Obiceiul pământului, tradiţia. s.f, g.-d. art. cutumei, pl. cutume. cutumiar,-ă (-mi-ar) Referitor la cutumă; tradiţional, adj., pl. cutumiari,-e,
cuţit 1, Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică şi dintr-un mâner; instrument de metal sau de os cu care se taie hârtie sau foile unei cărţi. IA avea pâinea şi ~ul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, A fi (certat) la ~e sau a (se) avea la ~e (cu cineva) = a fi duşman neîmpăcat (cu cineva). A pune (cuiva) ~ul la gât = a sili (pe cineva) să facă ceva împotriva voinţei. A-i alunge (cuiva) ~ul la os - a ajunge ia capătul puterii; a se afla într-o situaţie dificilă. A-i da (cuiva) un ~
317
cvadragenar
prin inimă = a simţi o durere adâncă. (A fi) pe (o) muchie de ~ = (a se afla) într-o situaţie critică. 2. Bisturiu; (p. ext.) intervenţie chirurgicală. 3. Piesă tăioasă de metal la diverse maşini sau unelte. /- de plug = parte a plugului care taie brazda. 4. Piesă a cântarului care indică greutatea unui corp. 5. Componentă a unor aparate de conectare, care stabileşte o legătură electrică, s.n., pl. cuţite.
cutitgr 1. Persoană care face sau vinde cuţite sau alte instrumente de tăiat. 2. (fam.) Scandalagiu (gata să scoată cuţitul în timpul unei certe), s.m., pl. cuţitari. CUţitaş Diminutiv al lui cuţit. //Cuţit mic folosit în lucrări de gravare, retuşare etc. //(pop.) Briceag, s.n., pl. cuţitaşe.
cuţitărie 1. Atelier sau magazin unde se ascut sau de vând instrumente de tăiat. 2. Tot felul de cuţite, s.f. art. cuţităiia, g.-d. art. cuţităriei, pl. cuţitării, art. cuţităriile. cuţit-de-mare Lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, s.m.
cuţitoaie Instrument alcătuit dintr-o lamă metalică, prevăzută cu două mânere, folosit în tâmplărie, dogărie etc. pentru cioplit, s.f, art. cuţitoaia, g.-d. art. cuţitoaiei, pl. cuţitoaie.
cuţovlah,-ă (la pl.) Nume dat populaţiei aromâne din Macedonia de către populaţia greacă localnică; (la sg.) aromân din Macedonia, s.m., pl. cuţovlahi; s.f, g.-d. art. coţovlahei, pl. coţovlahe.
cuţu1 Nume dezmierdător pentru câini; căţel, /(fam.) Să-mi zici (mie) - dacă...= să mă tratezi ca pe un câine dacă... s.m., g.-d. lui cuţu.
cuţu2/cuţu-cuţu Strigăt cu care se cheamă câinii. interj.
cuţulache (fam.) Căţeluş, s.m., g.-d. lui cuţulache. cuţulan (rar) Câine (tânăr); căţelandru. s.m. cyvă 1. Vas special, de forme şi mărimi diferite, întrebuinţat în operaţii tehnice. ~ de ulei = rezervor de metal, umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc. 2. Partea superioară a cuptorului metalurgic. s.f, g.-d. art. cjjvei, pl. cuve. cuvânt 1. Unitate lexicală de bază care reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri cu un complex sonor; vorbă. IA nu găsi (sau a nu avea) -inte = a nu putea (sub impulsul unui sentiment puternic) să exprimi ceea ce gândeşti. Cu alte -inte = a) exprimând acelaşi lucru altfel; b) aşadar. într-un (sau cu un) - = pe scurt. -cu (sau de) ~ = fară nicio modificare. Dintr-un - = imediat, numaidecât. 2. Gând, idee exprimată prin vorbire. I~ greu = vorbă decisivă; (la pl.) vorbe de dojana. ~ introductiv = prefaţă. Purtător de ~~ persoană autorizată să exprime în mod public punctul de vedere al unui for sau al unei organizaţii oficiale. A pune un - bun = a face o intervenţie în favoarea cuiva. în {toată) puterea -ului = în deplinătatea sensului. A tăia (sau a curma) cuiva ~ul = a întrerupe pe cineva când vorbeşte, (reg.) A începe -ul = a spune. 3. Alocuţiune, discurs. IA cere ~ul = a cere drepul de a vorbi. A lua -ul = a vorbi într-o adunare. 4. Angajament, făgăduinţă. lOm de~- om care 'Şi ţine promisiunea. ~ de onoare = promisiune care angajează cinstea cuiva. A(-şi) da -ul (de onoare) = a se angaja hotărât să facă ceva cu orice preţ. (A crede) pe -“ (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor. A-şi ţine -ul sau a se ţine de ■= a-şi îndeplini promisiunea jacutâ. 5. Punct de vedere, opinie. 6. (mai ales la pl.) Discuţie, ciorovăială. /Schimb de -inte = discuţie aprin-*7. Motiv, raţiune. ICu drept - - pe bună dreptate.
(înv.) Ştire; zvon. 9. (înv.) înţelegere, acord. 10. (rar) racultatea de a vorbi; voce, grai. 11. (inform.) Format standard în care se înscriu datele şi instrucţiunile la (nuni)calculatoare. s.n., pl. cuvinte.
cuvânta 1. tr. (rar) A vorbi, a declara. 2. tr. A ţine un discurs. //A recita. 3. intr. A avea facultatea de a vorbi. vb. I, ind. prez. 3 cuvântează.
cuvântare Acţiunea de a cuvânta; //discurs rostit în public, s.f, g.-d. art. cuvântării, pl. cuvântări, cuvântăreţ,-eaţă (rar) Cuvântător; care vorbeşte frumos, meşteşugit, adj., pl. cuvântăreţi.-e. cuvântător,-oare (Persoană) care vorbeşte, care are însuşirea de a vorbi. adj., s.m. şi f, pl. cuvântători,-oare. cuvânt-cheie 1. Termen întrebuinţat pentru a indica o diviziune într-un catalog (de bibliotecă). 2. Termen al unei unităţi frazeologice pe care cade accentul semantic. s.n.,pl. cuvinte-chgie.
cuvânt-înainte Prefaţă; introducere (la o lucrare), s.n., pl. cuvmte-înainte.
cuvânt-matcă Cuvânt aflat în fruntea unui articol de dicţionar, sub care se grupează variantele, expresiile, derivatele etc. s.n., pl. cuvinte-matcă. cuvânt-titlu Cuvânt definit într-un articol de dicţionar. s.n., pl. cuvinte-titlu.
cuvânt-vedetă Termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicaţii, folosit la aşezarea în ordine alfabetică a lucrării în catalogul general, s.n., pl. cuvinte-vedgtă. cuvelaj Armare interioară a puţurilor de mină. s.n. cuveni refl. unipers. 1. A-i reveni cuiva ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerinţele morale; a se cădea. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se cuvine, imperf. 3 sg. se cuvenea; conj. prez. 3 să se cuvină; ger. cuvenindu-se. cuvgrtă Email transparent cu care se acoperă obiectele de faianţă, sf., g.-d. art. cuvertei, pl. cuverte. cuvertură învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat etc. s.f, g.-d. art. cuverturii, pl. cuverturi, cuvetă Depresiune naturală sau artificială cu contur aproximativ circular. I~a lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului, s.f, g.-d. art. cuvetei, pl. cuvete.
cuviincios,-oasă (-vi-in-) 1. Care respectă buna-cuviinţă; decent, politicos. 2. (înv.) Potrivit, convenabil. adj., pl. cuviincioşi,-oase.
cuviinţă (-vi-in-) Regulă de bună conduită; decenţă, politeţe. IDupă - = aşa cum trebuie. A crede (sau a socoti, a găsi) de - = a crede că e potrivit. Cele de - = cele necesare, cele ce se cuvin, s.f, g.-d. art. cuviinţei, pl. cuviinţe.
cuvinţel Diminutiv al lui cuvânt, s.n., pl. cuvinţele. cuvios,-oasă (-vi-os) 1. Credincios, evlavios. 2. (şi s.) Titlu care se dă călugărilor şi călugăriţelor, //(şi s.) Nume dat sfinţilor proveniţi din călugări, adj., pl. cuvioşi,-oase. Cuvioşia Sa (-vi-o-) Titlu dat călugărilor şi altor slujitori ai bisericii, loc. pr., g.-d. Cuvioşiei Sale, pl. Cuvioşiile Lor.
Cuvioşia Ta (Voastră) (-vi-o-) Titlu dat călugărilor şi altor slujitori ai bisericii, loc. pr., g.-d. Cuvioşiei Tale (Voastre).
cuvioşie (-vi-o-) Bună-cuviinţă; cucernicie, evlavie. s.f., art. cuvioşia, g.-d. art. cuvioşiei, pl. cuvioşii, art. cuvioşiile.
Cuvioşiile Voastre Titlu dat călugărilor şi altor slujitori ai bisericii, loc. pr.
cuzinet 1. (tehn.) Piesă din metal care îmbracă în interior lagărul şi care vine în contact direct cu axul unei maşini. 2. Placă între un bloc de fundaţie şi un stâlp, având ca scop transmiterea greutăţii la blocul de fundaţie respectiv, s.m., pl. cuzineţi, cuzism Curent ideologic interbelic, fondat de A.C. Cuza. s.n.
CV (sivi) (angl.) Curriculum vitae, s.n., art. CV-ul, pl. CV-uri.
cvadragenar,-ă (Persoană) între patruzeci şi cincizeci de ani. adf, s.m. şi f, pl. cvadragenari,-e.
cvadrant
318
cvadrant i. instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat şi o lunetă, cu care se măsura în trecut înălţimea aştrilor. 2. Instrument de precizie, format dint-un sfert de cerc gradat, folosit ia măsurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc, apropiat de un sfert de cerc. [var. cuadrant s.m.} s.m., pl. cvadranţi. cvadrat1 Unitate topografică de măsurare a lungimii, egală cu 18,04 milimetri, s.m., pl. cvadraţi. cvadrat2 (înv.) Pătrat, s.n., pl. cvadrate. cvadratură Construire a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. I~a cercului = problemă (nesoluţionabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeaşi suprafaţă ca a unui cerc; (fig.) problemă imposibil de rezolvat, [var. cuadratură s.f.] s.f., g.-d. art. cvadraturii.
Cvadricol_or,-ă Care are patru culori, adj., pl. cvadri-coleri,-e.
cvadrienai,-ă (-dri-e-) Care durează patru ani. adj., pl. cvadrienali,-e.
cvadrică (mat.) Suprafaţă reprezentată de o ecuaţie de gradul doi. s.f. ,, c vad rigă Car antic pe două roţi, folosit de rorriani ia cursele de cai şi la triumfuri, s.f, g.-d. ari. cvadrigei, pl. cvadrige.
cvadrigemeni I. adj. (în sintagma) Tuberculi - = cele patru proeminenţe ale bulbului rahidian. 11. s.m. şi f. pl. Cvadrupleţi. adj., s.m. pl.; f. pl. cvadrigemene. cvadriiateral,-ă Cu patru laturi, adj., pl. cvadrilate-rali.-e.
cvadrilaterală 1. Festival, expoziţie etc. care se organizează o dată la patru ani. 2. Convenţie semnată de patru state, s.f, g.-d. art. cvadri lateral ei, pl. cvadrilate-rale.
cvadrilion (-li-on) O mie de trilioane, s.n.. pl. cvadri-lioane.
cvadrimensional,-ă (-si-o-) Cu patru dimensiuni, adj, pl. cvadrimensionali,-e.
cvadrimotor1 Avion cu patru motoare, [var. cuadrimo-tor s.n.] s.n., pl. cvadrimotoare. cvadrimotor2,-oare Cu patru motoare, [var. cuadri-motQr,-oare adj.] adj., pl. cvadrimotori,-oare. cvadripartit,-ă Format, construit din patru părţi, adj, pl. cvadripartiţi,-te.
cvadripetal,-ă Cu patru petale, adj., pl. cvadripetali,-e.
cvadri pol Reţea electrică cu două borne la intrare şi
două la ieşire, s.n., pl. cvadripoluri.
cvadriremă Galeră care avea patru rânduri de vâsle sau
patru vâslaşi la o vâslă, s.f, g.-d. art. cvadriremei, pl.
cvadrireme.
cvadruman,-ă (despre maimuţe) Care se serveşte de cele patru picioare cade mâini. //(s.f. pl.) Maimuţe, adj., pl. cvadrumani,-e.
cvadrupla tr. A împătri, vb. I, ind. prez. 3 cvadruplează, cvadrupiet Unul din patru gemeni, s.m., pl. cvadruplai.
cvadruplex Sistem de transmisie telegrafică ce permite transmiterea simultană a patru mesaje diferite, [var. cuadruplex s.n.] s.n.
cvadrupli Grup de patru gemeni, s.m. pl., art. cvadrui plii. A
cvadruplu,-ă împătrit, adj., pl. cvadrupli,-e. cvantă v. cuantă. cvantic,-ă v. cuantic, cvantum v. cuantum.
cvartal (înv.) A. Parte dintr-un oraş; microraion; cartier; sector. B. Trimestru, [var. cuartal s.n.] s.n., pl. cvartale, cvartă 1. (muz.) Interval dintre patru note muzicale. 2. Grup de patru conducte electrice izolate, folosite în telecomunicaţii. 3. (la scrimă) A patra dintre cele opt
poziţii de apărare, [var. cuartă s.n.} s.f, g.-d. art. cvartei, pl. cvarte.
cvartet Formaţie muzicală alcătuită din patru interpreţi.
I-	de coarde = formaţie fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă şi violoncel), [var. cuartet s.n.] s.n.,pl. cvartete.
cvartjr 1. Loc unde este staţionată temporar o armată. 2. (reg.) Locuinţă provizorie; gazdă, s.n., pl. cvartiruri. cvarţ v. cuarţ.
cvas Băutură răcoritoare, cu gust acrişor, preparată din fructe sau din pâine, apă şi malţ. s.n., pl. cvasuri. cvasi (s pron. z) (livr.) Aproximativ, cam, aproape, adj. invar.; adv.
cvasitotalitate (s pron. z) Cantitate aproape totală, s.f., g.-d. art. cvasitotalităţii.
cvasiunanim,-ă (s pron. z) Care este aproape unanim. adj., pl. cvasiunanimi,-e.
cvasiunanimitate (s pron. z) Ceea ce constituie aproape unanimitatea; unitate de idei, de sentimente etc. aproape unanimă, s.f., g.-d. art. cvasiunanimităţii, cver Ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular, s.n. cvietfsm v. chietism. cvietist,-ă v. chietist.
cvintadecimă Interval muzical de două octave.
//Treapta a cinsprezecea a unui interval, s.f, g.-d. art.
cvintadecimei, pl. cvintadgcime.
cvintă1 (muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive.
s.f, g.-d. art. cvmtei, pl. cvinte.
cvintă2/chmtă l. (la scrimă) A cincea dintre cele opt
poziţii de apărare. 2. (la jocul de cărţi) Formaţie de cinci
cărţi consecutive, de aceeaşi culoare. 3. Acces prelungit
de tuse violentă, s.f, g.-d. art. cvmtei/chintei, pl. cvinte/
chinte.
cvintescenţă v chintesenţă, cvintet Formaţie muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentişti. I~ de pian = cvintet de coarde şi pian. ~ de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, fagot şi com. 2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal) alcătuită din cinci jucători. 3. Strofa din cinci versuri. s.n., pl. cvintete.
cvintilion (-li-on) O mie de cvadrilioane. s.n., pl. cvin-til ioane.
cvintoiet (muz.) Grup de cinci note de durată egală cu aceea a patru note obişnuite, s.n., pl. cvintolete. cvintupli Grup de cinci gemeni, s.m. pl., art. cvintuplii. cvintuplu,-ă încincit. adj., pl. cvintupli,-e. cvorum Număr minim necesar de membri, potrivit legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă, s.n., pl. cvarumuri. cybercafe (cy pron. si) (angl.) Cafenea în care computerele pot utiliza internetül ca orice persoană, s.n., pl. cybercafeuri.
cyberspaţiu (siberspaţiu) (angl.) Termen din literatura de anticipaţie, care denumeşte spaţiul unde mesajele electronice, informaţiile etc. sunt transmise de la un computer la altul, s.n., pl. cyberspaţii. cyborg (cy pron. si) (angl.) Personaj din literatura de anticipaţie, care are forma unui hibrid, parţial om, parţial maşină, s.m.
D,d
d1 (de/dî) A şasea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. d/d-uri.
d2 (dî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. d. da1 Cuvânt care exprimă un răspuns afirmativ la o întrebare; desigur, fireşte, adv.
da2 A. tr. l.A înmâna ceva cuiva; a pune la dispoziţie, a atribui, a repartiza cuiva ceva; a dărui, a dona. IA ~ în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A încredinţa pe cineva în seama sau în grija cuiva. 3. A vinde. 4. A jertfi, a sacrifica. 5. A arunca, a azvârli. 6. (despre oameni) A face, a executa. A - o probă-, (despre sol, plante, animale etc.) a produce. 7. A provoca, a cauza. 8. A scoate, a emite. A ~ un strigăt. 9. (formează locuţiuni verbale) A ~ sfaturi = a sfătui. A~ cu chirie = a închiria. A - cu (sau în) arendă = a arenda. A ~ seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. 10. (despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina. IŞ-apoi, dă, Doamne, bine! = apoi a fost straşnic! (Bine că) a ~t Dumnezeu! = în sfîrşit, s-a împlinit! B. intr. 1. (urmat de determinări, indică un gest cu o anumită semnificaţie) A ~ din cap, a ~ din umeri etc. 2. A spăla, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a bate, a izbi. 4. (despre un necaz, o nenorocire) A veni pe neaşteptate; a surprinde. 5. (despre drumuri) A ajunge la...; (despre uşi, ferestre, încăperi etc.) a avea vedere spre... 6. (despre frunze, muguri etc.) A-i apărea, a-i ieşi. 7. (despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa. 8. A începe să; a fi pe punctul de a... C. 1. refl. şi intr. A se duce, a veni. IA (se) ~ îndărăt (sau înapoi) = a (se) retrage; (fig.) a se codi. 2. intr. A se deda la..., a fi înclinat spre... 3. refl. A se deplasa într-o anumită direcţie. IA se ~ în vânt după... = a-şi da toată silinţa să obţină ceva; (fig.) a ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 4. refl. A încerca să intre pe sub pielea cuiva.
5.	refl. A ceda. 6. refl. A se alătura cuiva, a adera la ceva. //A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva. 7. refl. (în expr.) A se - drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. A se ~ mare = a se considera superior, (arg.) A ~ călcâie = a pleca de undeva, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl- dau, 2 sg. dai, 1 pl. dăm, 2 pl. daţi, imperf. 3 sg. dădea, perf s. 1 sg. dădui, 1 pl. dădurăm, m.m.c.p. I sg. dădusem; conj. prez. 3 sg. să dea; cond. prez. 3 sg. ar da '(în imprecaţii) dar-ar; imper. 2 sg. dă, neg. nu da. da* v. dar1.
dabilă (înv.) Impozit, dare. s.f, g.-d. art. dabilei, pl. dabile.
dac,-ă (Locuitor) din Dacia, adj, s.m. şi f, pl. daci,-ce. da capo (it., muz.) Din nou, de la început, loc. adv. da capo al fine (it.) De la început la sfârşit, loc. adv. dacă1 1. (introduce diferite tipuri de subordonate) în cazul că..., fiindcă, deoarece; când, cu toate că, deşi.
2.	Cu greu, abia. conjcţ.
“âcă2 Limba vorbită de daci. s.f, g.-d. art. dacei, daciadă (-ci-a-) (înv.) Competiţie sportivă de masă, organizată înainte de 1989, din doi în doi ani. s.f, g.-d. ort. daciadei, pl. daciade.
dacian1 (-ci-an) Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de animale Şi conţinând zăcăminte bogate de petrol şi de lignit, s.n. dacian2,-ă (-ci-an) Referitor la dacian1, adj., pl. dacigni,-e.
dacic,-ă Dac. adj., pl. dacici,-ce. dacism 1. Ansamblu de trăsături proprii dacilor. 2. Element lexical de origine dacă. s.n., pl. dacisme.
dacit Rocă vulcanică, de obicei cenuşie, folosită în construcţii. s.n.
dacţtă Exploziv din categoria dinamitei, s.f, g.-d. art. datitei.
dacnomanie (med.) Impuls patologic de a muşca, s.f, art. dacnomania, g.-d. art. dacnomamei. daco-roman,-ă Referitor la populaţia de limbă latină formată pe teritoriul României actuale, în sec. II-III d.Hr. adj., pl. daco-romani,-e.
dacoromân,-ă I. adj. (despre graiuri, cuvinte) Care aparţine românilor sau referitor la românii din nordul Dunării. II. s.m. (de obicei la pl.) Român din nordul Dunării, adj., s.m., pl. dacoromâni,-e. dacoromână Cel mai răspândit şi mai dezvoltat dintre dialectele limbii române; dialect vorbit de dacoromâni. s.f, g.-d. art. dacoromânei.
dacriocistţtă (-cri-o-) Inflamaţie a canalului lacrimal. s.f., g.-d. art. dacriocistitei, pl. dacriocistite. dacriorge (-cri-o-) Lăcrimare abundentă, s.f, art. dacrioreea, g.-d. art. dacrioreei. dacron Fibră sintetică de fabricaţie americană, s.n. dactil Picior de vers alcătuit dintr-o silabă lungă (accentuată) urmată de două silabe scurte (neaccentuate), s.m., pl. dactili.
dactilic,-ă (despre versuri) Alcătuit din dactili, adj., pl. dactilici,-ce.
dactiliotecă (-li-o-) (rar) Colecţie de inele sau de pietre preţioase; casetă pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor preţioase, s.f, g.-d. art. dactilotecii, pl. dactiloteci. dactilofazie (psih.) Dactilologie. s.f., art. dactilofazia, g.-d. art. dactilofaziei.
dactilograf,-ă Persoană a cărei profesie este dactilo-grafia. s.m., pl. dactilografi; s.f, g.-d. art. dactilografei, pl. dactilografe.
dactilografia (-fi-a) tr. A scrie la maşina de scris. vb. I, ind. prez. 3 dactilografiază, 1 pl. dactilografigm; conj. prez. 3 să dactilografieze; ger. dactilografnnd. dactilografiat (-ft-at) Faptul de a dactilografia. s.n. dactilografic,-ă Referitor la dactilografie. adj., pl. dactilografici,-ce.
dactilografie Tehnica de a scrie la maşina de scris, s.f, art. dactilografia, g.-d. art. dactilografiei. dactilografiere (-fi-e) Acţiunea de a dactilografia; dactilografiat, s.f, g.-d. art. dactilografierii, pl. dactilografieri.
dactilogramă 1. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. 2. Text dactilografiat. s.f, g.-d. art. dactilogramei, pl. dactilograme, dactilologie Mijloc de comunicare între surdomuţi prin semne convenţionale făcute cu degetele; dactilofazie. s.f, art. dactilologia, g.-d. art. dactilologiei. dactilomegaMe (med.) Hipertrofie a degetelor, s.f, art. dactilomegalia, g.-d. art. dactilomegaliei. dactiloscop Specialist în dactiloscopie. s.m., pl. dacti-loscopi.
dactiloscopic,-ă Referitor la dactiloscopie. adj., pl. dactiloscopici,-ce.
dactiloscopie Procedeu de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale, s.f., art. dactiloscopia, g.-d. art. dactiloscopiei. dada (livr.) Dadaism, s.n.
dadaism Curent literar şi artistic, apărut în 1916 în Europa, care neagă orice raport între gândire şi expresia artistică, făcând din hazard principiu de creaţie; dada. s.n. dadaist,-ă (Adept) al dadaismului, adj., s.m. şi f, pl. dadaişti,-ste.
dadă (reg.) Leliţă, s.f, g.-d. art. dadei, pl. dade. dadofor (în trecut) Purtător de faclă, s.m., pl. dadofsri. dafie (-fi-e) (reg.) Snoavă, s.f, art. dafia, g.-d. art. dafiei, pl. dafii, art. dafiile.
dafin
320
dafin Arbust din sudul Europei, cu frunze ovale şi aromatice, folosite drept condiment, s.m., pl. dafini, dâfnie (-ni-e) Crustaceu de apă dulce; purice-de-apă. s.f, art. dafhia, g.-d. art. daihiei. pl. dafniK art. dafniile. dagă (înv.) Pumnal cu lama scurtă şi groasă, în trei muchii, s.f, g.-d. art. digii, pl. dăgi. dagherotip (înv.) Aparat utilizat în dagherotipie. //Imagine obţinută prin dagherotipie. s.n., pl. daghero-tipuri.
dagherotipie Vechi procedeu de reproducere a imaginii obiectelor pe o placă de cupru argintată, s.f, art. dagherotipia, g.-d. art. dagherotipiei. daiboj (fam., în expr.) Pe ~ = pe nimica toată. s.n. daică (reg.) Dadă. s.f., g.-d. art. daicii/daicăi, pl. daici. dâimio (-mi-o) (înv.) Nume dat marilor seniori feudali japonezi care şi-au pierdut privilegiile în urma revoluţiei din 1868. s.m., pl. daimio. dairea (da-i-) Instrument muzical popular oriental, asemănător cu tamburina s.f, art. daireaua, g.-d. art. dairglei, pl. dairgle, art. dairelele. dajdie (-di-e) (înv.) Impozit, s.f., art. dajdia, g.-d. art. dajdiei, pl. dgjdii, art. djjdiile.	’	>
dajnic,-ă (înv.) (Persoană) care plătea dajdie; bimic, contribuabil, adj., s.m. şi f, pl. dajnici,-ce. dakota1 Persoană care aparţine unei populaţii amerindiene din bazinul fluviului Missouri şi din prerii, s.m. şi
f,	pl. dakota.
dakota2 Limba vorbită de dakota1, s.f, g.-d. art. daketei.
dalac1 Plantă erbacee otrăvitoare folosită în medicina
populară împotriva dalacului2. s.m.
aalac2 Antrax, s.n., pl. dalacuri.
daiai-lama Şeful suprem al religiei budiste din Tibet;
marele-lama. s.m., pl. dalai-lama.
dalaj Pavaj, pardoseală din dale. s.n., pl. dalaje.
dală Placă subţire din piatră, marmură, beton etc.,
folosită pentru pardoseli, pavaje sau placaje de zidărie.
s.f., g.-d. art. dalei, pl. dale.
dalb ,-ă (rar) Alb, curat adj., pl. dalbi,-e.
dalie (-li-e) Plantă decorativă cu flori albe, galbene,
roşii sau violete; gherghină, s.f, art. dalia, g.-d. art.
daliei, pl. dalii, art. daliile.
dalmat,-ă (Locuitor) din Dalmaţia, adj., s.m. şi f, pl. dalmaţi,-te.
dalmată Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmaţia, s.f,
g.-d.	art. dalmatei.
dalmatic,-ă Referitor la regiunea Dalmaţiei, //(despre ţărmuri) Format din insule, peninsule şi golfuri cu forme alungite şi creste muntoase, adj., pl. dalmaţiei,-ce. dalmatică I. (la romani) Tunică albă, tivită cu purpură.
2.	Mantie de ceremonie purtată de regii Franţei.
3.	(la catolici) Veşmânt liturgic, cu mâneci scurte, s.f., g.-d. art. dalmaticii, pl. dalmaţiei.
dalmaţian,-ă (-ţi-an) I. adj. 1. Dalmat. 2. (fig., despre trecutul sau comportamentul cuiva) Pătat de atitudini degradante, de compromisuri grave. II. s.m. şi f. Specie de câine de talie mijlocie, cu părul alb, cu numeroase pete mici de culoare neagră sau maro-închis. //(adj.) Câine ~. adj., s.m. şi f, pl. dalmaţigni,-e. daltă Unealtă de oţel, în formă de pană, folosită la cioplit, la crestat, la tăiat etc. s.f., g.-d. art. dălţii, pl. dălţi, daltonism Defect al vederii, care constă în incapacitatea de a distinge culoarea roşie de cea verde sau ambele culori, s.n.
daltonist,-ă Persoană care suferă de daltonism, s.m., pl, daltonişti; s.f, g.-d. art. daltonistei, pl. daltoniste. dam1 (rar) Specie de cerb cu coamele în formă de lopeţi; cerb-lopătar. s.m., pl. dami. dam2 (reg.) Bordei pentru vite. /- de case = clădiri măreţe, s.n., pl. damuri.
damasc Ţesătură de in, bumbac, mătase etc. cu ornamente în relief, s.n.
damaschina tr. l.A îmbrăca în damasc. 2. A încrusta cu firicele de argint sau de aur un obiect de oţel, de fier sau de fildeş, vb. /, ind. prez. 3 damaschinează. damaschinaj (rar) încrustare cu firicele de argint sau de aur, a unui obiect de oţel, de fier sau de fildeş, s.n. damaschinare Acţiunea de a damaschina. s.f, g.-d. art. damaschinării, pl. damaschinări. damă A. 1. (înv.) Doamnă. Ide ~ = femeiesc. 2. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. B. 1. (la jocul de şah) Regină. 2. Carte de joc pe care este înfăţişată figura unei femei. C. Scobitură în bordura unei ambarcaţiuni în care se sprijină vâsla, s.f., g.-d. art. damei, pl. dame. dambla (pop., fam.) 1. Apoplexie, paralizie; acces de furie. 2. (fig., fam.) Capriciu, pasiune, s.f, art. damblaua, g.-d. art. damblalei, pl. damblale, art. damblalele. damblagi intr. şi refl. (pop.) A paraliza, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. damblagesc, imperf. 3 sg. damblagea; conj. prez. 3 să damblagească. damblagire (pop.) Acţiunea de a (se) damblagi. s.f, g.-d. art. damblagirii, pl. damblagiri. damblagiu,-ie (pop., fam.) 1. Paralitic. 2. (fig.) (Om) ahtiat după ceva. adj., s.m. şi f, pl. damblagii, dame Joc alcătuit din discuri albe şi negre, pe care jucătorii le mişcă pe o tablă asemănătoare celei de şah. s.f. pl. damf (fam.) Miros dezagreabil (de alcool), s.n., pl. damfuri.	,
damigeană Vas mare de sticlă, îmbrăcat de obicei într-o împletitură de nuiele, de rapiţă, de plastic etc., folosit la păstrarea şi transportul lichidelor, s.f, g.-d. art. dami-genei, pl. damigene.
damna tr. (livr.) 1. A condamna la chinurile infernului. 2. A blestema, vb. I, ind. prez. 3 damnează. damnabil,-ă (livr.) Demn de a fi condamnat sau blestemat, adj., pl. damnabili,-e. damnare (livr.) Acţiunea de a damna, s.f, g.-d. art. damnării, pl. damnări.
damnat,-ă (livr.) 1. Condamnat la chinurile infernului. 2. Blestemat; reprobat de societate, de biserică, de soartă. adj., pl. damnaţi,-te.
damnaţie v. damnaţiune.	.
damnaţiune (-ţi-u-) (livr.) Damnare, [var. damnaţie s.f.\ s.f, g.-d. art. damnaţiunii, pl. damnaţiuni.	M
dan Grad de calificare în ierarhia purtătorilor centurii negre, în unele arte marţiale japoneze (judo, karate etc.). s.m., pl. dani.
danaidă Deschizătură a unei conducte, profilată astfel încât să asigure măsurarea continuă şi precisă a cantităţii de lichid, s.f., g.-d. art. danaidei, pl. danaide, dană 1. Loc pentru acostarea vaselor, amenajat de-a lungul cheiurilor într-un port 2. Magazie pentru mărfuri (într-un port sau la vamă). 3. Şlep sau grup de şlepun acostate bord la bord, în aceeaşi dană (1). s.f, g.-d. art. danei, pl. dane.
dance (dens) (angl.) Stil în muzica modernă, accesibil publicului larg. s.n., art. dance-ul. danci (pop.) Copil de ţigan, s.m., pl. danci, dancing (dgnsing) (angl.) Loc de petrecere unde se dansează, s.n., pl. dancinguri. dandana (fam.) 1. întâmplare neplăcută; bucluc, belea. 2. Zgomot mare, tărăboi, s.f, art. dandanaua, g.-d. ort dandanalei, pl. dandanale, art. dandanalele, dandism (dendism) Comportare de dandy. s.n. dandy (dgndi) (angl.) Tânăr elegant; om de o eleganţă rafinată (şi exagerată), s.m., art. dandy-ul, pl. dandy, ort. dandy-i.	.
dangz,-ă (Locuitor) din Danemarca, adj., s.m. şi U P1, dangzi,-e.
321
datare
dangză Limbă germanică vorbită de danezi, s.f., g.-d. art. danezei.
dang Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau un alt sunet metalic, interj.
danga (rar) Semn făcut cu fierul roşu sau cu substanţe corozive pe pielea animalelor pentru a le identifica. s.f, art. dangaua, g.-d. art. dangalei, pl. dangale, art. dangalele.
dangăt Sunetul prelung al clopotului; bangăt. s.n., pl. dangăte.
danign1 (-ni-an) Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, reptile, palmieri etc. s.n.
aanign2,-ă (-ni-an) Referitor la danian1. adj., pl. danigni,-e.
danie (-ni-e) Dar, donaţie (pentru o biserică). /Hrisov (sau act) de ~ - act prin care se întăreşte în scris o donaţie. A face ~ (cuiva) = a lăsa averea cuiva, s.f, art. dania, g.-d. art. daniei, pl. danii, art. daniile, dans 1. Succesiune de mişcări ritmice şi variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii. 2. Acţiunea de a dansa. 3. ~ macabru = temă alegorica, reprezentând egalitatea în faţa morţii, printr-o horă infernală, în care joacă moartea şi oameni de vârste şi condiţii sociale diferite. 4. -ul albinelor - succesiune de mişcări prin care albinele îşi semnalează găsirea unei surse de hrană. [var. (pop.) danţ .s.n.] s.n., pl. dansuri, dansa Mr. A executa, după muzică, un dans (1). Htr, A executa un dans cu cineva, [var. (pop.) danţa vb.] vb. I, ind. pres. 3 dansează.
dansant,-â Care se dansează; (despre petreceri) cu dans. adj., pl. dansanţi,-te.
dansator,>oare 1. Persoană care dansează. 2. Persoană care are ca profesiune dansul, s.m., pl. dansatari; s.f, g.-d. art. dansatoarei, pl. dansatoare, dantela tr. A tăia, a cresta un lucru pe margine, dându-i aspectul unei dantele, vb. I, ind. prez. 3 dantelează, dantelare Acţiunea de a dantela, s.f, g.-d. art. dantelării, pl. dantelării.
dantglă împletitură cu găurele, având modele variate, folosită ca garnitură la rochii, perdele etc. s.f., g.-d. art. dantelei, pl. dantele.
dantelărie 1. Cantitate mare de dantele; diferite feluri de dantele. 2. (fig.) Contur sinuos care seamănă cu o , t?)ă' s'f->art- dantelăria, g.-d. art. dantelăriei, pl. dantelării, art. dantelăriile.
dantelară 1. Ornamentaţie arhitectonică sub formă de dantelă; margine zimţată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor, s.f, g.-d. art. dantelurii, pl. dan teluri.
danteljjţă Diminutiv al lui dantelă, s.f, g.-d. art. danteljjţei, pi danteluţe.
dantgsc,-ă în genul operei lui Dante. adj., pl. dantgşti.
anţurg tr. A tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale, vb. I, ind. prez. 3 danturează, oanturare Acţiunea de a dantura s.f, g.-d. art. dantu-Pedant urări.
I	an'Ur® 1 • Totalitatea dinţilor unei persoane; aşezarea j.r’er>tiţie. /~ falsă = proteză dentară. 2. Ansamblul ■nţilor unor organe de maşini sau scule, s.f, g.-d. art. dantjjrn, pl. danturi.
“ant v. dans. ~ "anţâ v. dansa.
janxu^'ân,-ă (-bi-an) Referitor la regiunea Dunării; dunărean, adj., pl. danubieni,-e.
dan1®!" V taoism- . “
..	*■ (adversativ) însă, totuşi. 2. (concluziv) Prin
„ are? aSadar, deci. 3. (interogativ) Oare? [var. da, dară C0»ic(.] conjcţ.
dar2 A. 1. Obiect primit de la cineva sau dat cuiva fără bani, în semn de prietenie, ca ajutor etc.; atenţie, cadou. tîn ~ = gratis, degeaba. De ~ = dăruit, primit gratis. 2. (bis.) Sfintele = pâinea şi vinul sfinţite pentru cuminecătură. B. 1. însuşire, talent cu care se naşte cineva; vocaţie. IA avea ~ul iá...(sau de a...) = a fi în stare să... A avea ~ul vorbirii = a vorbi frumos. //Avantaj, binefacere. 2. (în concepţia creştină) Har divin; ajutor dat omului de către Dumnezeu, s.n., pl. daruri, dara Greutatea ambalajului, a recipientului etc. în care se cântăreşte sau se păstrează o marfă. IMai mare ~ua decât ocaua sau nu face ~ua cât ocaua = prea mult efort pentru un lucru neimportant, s.f., art. daraua, g.-d. art. daralei, pl. darale, art. daralele. darabgnă (înv.) 1 Tobă mică. IA bate ~a = a) a divulga un secret; b) a bate ritmic în ceva. 2. Roată de lemn folosită la anumite instalaţii de săpare a sondelor, s.f, g.-d. art. darabanei, pl. darabane, darac Unealtă prevăzută cu dinţi de oţel, folosită la pieptănat şi scărpinat lâna, cânepa sau inul. s.n., pl. darace.
daravglă/daravgră (înv., pop., fam.) I. încurcătură; belea, bucluc. 2. Afacere, negustorie, s.f, g.-d. art. daravglei/daravfirii, pl. daravgie/daravsri. dară v. dar1.
darămite/darmite (pop.) Mai mult decât atât, cu atât
mai mult; dar, dar încă, conjcţ.
dardă (înv.) Suliţa scurta cu vârf de oţel. //(rar) Săgeata.
s.f, g.-d. art. dflrdei, pl. darde.
dare l. Acţiunea de a daJ. / - la semn ** tragere la ţintă.
~ tn judecată - chemare a unei persoane în faţa unei
instanţe de judeata. ~ la lumină - publicare, tipărire,
~ pe faţă (sau in vileag) - demascare. 2. (pop.) Impozit.
s.f, g.-d. art. dării, pl. dări.
dare de mână Bogăţie. ICu ~ = înstărit, bogat. loc. s.f, g.-d. art. dării de m|nă,
dare de seamă Raport, referat, loc. s.f, g.-d, art. dării de seamă, pl. dări de seamă, darie (-ri-e) Planta erbacee cu flori galbene dispuse în spic. s.f., art. daria, g.-d. art. dariei, pl. darii, art. dariile.
darmite v. darămite.
dgrnic,-ă 1. Generos, mărinimos. 2. (fig.) Roditor, mănos. adj., pl. darnice,-ci.
darwinian,-ă (-ni-an) Darwinist. adj., pl. darwinigni.-e. darwinism Concepţie evoluţionistă elaborată de Charles Darwin, care explică originea şi evoluţia speciilor de plante şi de animale prin lupta pentru existenţă şi selecţia naturală, s.n.
darwinist,-ă (Adept) al darwinismului. adj., s.m. şi f, pl. darwinişti,-stev
dgscăl 1. (înv.) învăţător (la ţară); (p. ext.) profesor, //(rar) învăţat, savant. 2. (fig.) îndrumător într-un anumit domeniu; iniţiator al unei doctrine. 3. Cântăreţ de biserică; diacon, s.m., pl. dascăli.
dat1 A. Faptul de a da2, -ul la reparat. B. 1. Realitate de la care se pleacă într-un raţionament, într-o discuţie; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noţiune fundamentală. 2. Aşa e -ul (cuiva) = aşa e soarta (cuiva), s.n. dat2 (în superstiţii, pop.) Boală care s-ar datora farmecelor. s.n., pl. daturi.
dat3,-ă Pus la dispoziţie, oferit; înmânat, transmis, adj., pl. daţi,-te.
datg 1. tr. A stabili data exactă a unui fapt din trecut. 2. tr. A pune data pe o scrisoare. 3. intr. A se fi produs, a-şi avea începutul (la), vb. I, ind. prez. 3 datează. databil,-ă Care poate fi datat, adj., pl. databili,-e. datare Acţiunea de a data. s.f, g.-d. art. datării, pl. datări.
dată
322
dată1 Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară. ~a trecută, s.f., g.-d. art. dăţii, pl. dăţi. dată2 (reg.) 1. Soartă. 2. Obicei, s.f. dgtă3 A. Timpul precis când s-a produs sau se va produce un eveniment. B. Fiecare dintre numerele, mărimile sau elementele care servesc la rezolvarea unei probleme, s.f, g.-d. art. datei, pl. date.
date Informaţii privitoare la un eveniment, la un fenomen etc. s.f. pl.
datină 1 Obicei, tradiţie; uzanţă. 2. (rar) Regulă, tipic. s.f, g.-d. art. datinii, pl. datini, dativ Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinaţia acţiunii unui verb, având mai ales funcţie de complement indirect şi răspunzând la întrebarea „cui ?” s.n., pl. dative.
dator,-oare 1. Care are de achitat o datorie (bănească). /~ vândut = plin de datorii. 2. Obligat (moraliceşte) să facă ceva. adj., pl. datori,-oare. datora1/(înv.) datori tr. 1. A avea de plătit cuiva o datorie (bănească). 2. A avea o datorie morală faţă de cineva, vb. HIV, ind. prez. 3 sg. datorează/datorgşte, imperf. 3 sg. datora/datorea; conj. prez. 3 să datoreze/ să datorească; ger. datorând/datorind. datora2/(înv.) datori refl. A avea drept cauză. vb. HIV, ind. prez. 3 sg. se datorează/se datoreşte, imperf. 3 sg. se datora/se datorea; conj. prez. 3 să se datorgze/să se datorească; ger. datorându-se/datorindu-se. datorie 1. Sumă de bani sau alt bun datorat cuiva. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire, s.f, art. datoria, g.-d. art. datoriei, pl. datorii, art. datoriile, datorinţă (înv.) Obligaţie (morală); îndatorire, s.f, g.-d. art. datorinţei, pl. datorinţe. datorită Mulţumită, graţie; din cauza. prep. datornic,-ă Persoană care are de plătit o datorie, s.m., pl. datornici; s.f, g.-d. art. datornicei, pl. datornice, daună (da-u-) 1. Pagubă, prejudiciu (material sau moral). 2. (la pl.) Despăgubiri, compensaţii, s.f, g.-d. art. daunei, pl. daune.
dăbălăzat,-ă (reg., despre buze, urechi) Lăsat în jos. adj., pl. dăbălăzaţi,-te.
dăbilar (înv.) Strângător de biruri, s.m., pl. dăbilari. dădacă Femeie angajată pentru îngrijirea copiilor mici. IA face pe -a = a-şi asuma rolul de a îndruma, de a îngriji pe cineva, în special pe un copil, s.f, g.-d. art. dădâi cei, pl. dădace.
dădăceală (fam.) Faptul de a dădăci, s.f, g.-d. art. dădăcelii, pl. dădăceli.
dădăci tr. 1. A fi dădaca unui copil. 2. (fam.) A îngriji pe cineva ca pe un copil, a-1 asista la orice acţiune. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dădăcesc, imperf. 3 sg. dădăcea; conj. prez. 3 să dădăcească, dăinui intr. A continua să existe; a dura, a persista, a ţine. vb. IV, ind. prez. 3 dăinuie, imperf. 3 sg. dăinuia; conj. prez. 3 să dăinuie.
dăinuire Faptul de a dăinui; persistenţă, s.f, g.-d. art. dăinuirii.
dăinuitor,-oare (-nu-i-) Care dăinuieşte; durabil, trainic. adj.,pl. dăinuitori,-oare. dălbior,-oară (-bi-or) Diminutiv al lui dalb. adj., pl. dălbiori,-oare.
dălcăuc (pop.) 1. Bătăuş, scandalagiu. 2. (pe vremuri, depr.) Agent electoral, s.m., pl. dălcăuci. dălcăuş (pop.) Cârmaci al unei plute, s.m., pl. dălcăuşi. dăltiţă Diminutiv al lui daltă; daltă mică, dăltuţă. s.f., g.-d. art. dăltiţei, pl. dăltiţe.
dăltui tr. (rar) A lucra un material, un obiect cu dalta. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dăltuiesc, imperf. 3 sg. dăl-tuia; conj. prez. 3 să dăltuiască.
dăltuire (rar) Acţiunea de a dăltui. s.f, g.-d. ari. dăltuirii, pl. dăltuiri.
dăltuitor,-oare (-tu-i-) (rar) Persoană care dăltuieşte. s.m., pl. dăltuitori; s.f, g.-d. art. dăltuitoarei, pl. dăltui-toare.
dăltuitură (-tu-i-) (rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta, s.f, g.-d. art. dăltuiturii, pl. dăltuituri, dăltuţă (rar) Dăltiţă. s.f., g.-d. art. dăltuţei, pl. dăltuţe. dănănaie (reg.) 1. Ciudăţenie, bazaconie. 2. Belea, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă, s.f, art. dănănaia, g.-d. art. dănănăii, pl. dănănăi, art. dănănăile. dănciuc (pop.) Diminutiv al lui danci, s.m., pl. danci uci.
dăndănaie (reg.) 1. Tărăboi, zarvă. 2. Poznă, dănănaie. s.f., art. dăndănaia, g.-d. art. dăndănăii, pl. dăndănăi, art. dăndănăile.
dăngănj intr. (despre clopote) A suna. vb. IV, ind. prez. 3 sg. dăngăneşte/dăngăne, imperf. 3 sg. dăngănea; conj. prez. 3 să dăngănească/să dăngăne. dăngănjre Acţiunea de a dăngăni, dăngănit. s.f, g.-d. art. dăngănirii, pl. dăngămri. dăngănit Dăngănire. s.n.
dănţui intr. (pop.) A dansa. Hsaia -eşte - numele unei cântări bisericeşti care se cântă la sfârşitul cununiei; (fig.) căsătorie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dănţuiesc, imjjerf. 3 sg. dănţuia; conj. prez. 3 să dănţuiască, danţuire (pop.) Acţiunea de a ciănţui; dănţuit. s.f., g.-d. art. dănţuirii, pl. dănţuiri. dănţuit (pop.) Dănţuire. s.n. dănţuitor,-oare (-ţu-i-) (pop.) Dansator, s.m., pl. dănţuitori; s.f, g.-d. art. dănţuitoarei, pl. dănţuitoare, dăpăra v. depăra2.
dărab (reg.) Bucată (1, 2). s.n., pl. dăraburi/dărabe. dărăci tr. A scărmăna, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dărăcesc, imperf. 3 sg. dărăcea; conj. prez. 3 să dărăcească. dărăcjre Acţiunea de a dărăci; dărăcit. s.f, g.-d. art. dărăcirii, pl. dărădri. dărăcit Dărăcire. s.n.
dărăcitor1 Perie cu dinţi de oţel folosită la dărăcit. s.n., pl. dărăcitoare.
dărăcitor2,-oare Muncitor care dărăceşte. s.m., pl. dărăcitori; s.f, g.-d. art. dărăcitoarei, pl. dărăcitoare. dărăcitură Material textil dărăcit. s.f, g.-d. art. dără-citurii.
dărăpăna L refl. A se ruina, a se distruge. 2. tr. (reg.) A-şi smulge părul (de jale, de disperare etc.). vb. I, ind. prez. I sg. dărăpăn/dărăpăn, 2 sg. dărapeni, 3 dărăpănă; conj. prez. 3 să dărapene/să dărăpăne, dărăpănare Acţiunea de a (se) dărăpăna, s.f, g.-d. art. dărăpănării.
dărăpănător,-oare (rar) Care ruinează; distrugător. adj., pl. dărăpănătc>ri,-oare.
dărăpănătură Construcţie dărăpănată, în ruină, s.f, g.-d. art. dărăpănăturii, pl. dărăpănături, dărâma 1. tr. şi refl. A (se) prăbuşi, a (se) nărui, //(fig-) A (se) distruge. 2. tr. (rar) A rupe frunze sau ramuri dintr-un copac, //(reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [var. (reg.) dărma vb.] vb. /, ind. prez. I sg. dărâm, 3 dărâmă,
1	pl. dărâmăm; conj. prez. 3 să dărâme, dărâmare Acţiunea de a (se) dărâma, [var. (reg.) dăr-mare s.£] s.f, g.-d. art. dărâmării, pl. dărâmări. dărâmător,-oare (rar) Persoană care dărâmă, s.m., pl-dărâmători; s.f, g.-d. art. dărâmătoarei, pl. dărâmătoare. dărâmătură 1. Zid, clădire dărâmată; material căzut dintr-o clădire în ruină. 2. (la pl.) Epitet dat unui animal sau unui om slăbănog, [var. dărmătură s.f] s.f, g.-d. art. dărâmăturii, pl. dărâmături, dărma v. dărâma, dărmare v. dărâmare, dărmătură v. dărâmătură.
323
de-a ascunselea
dărnicie 1. însuşirea de a fi darnic; mărinimie. 2. (fig.) Rodnicie, belşug. ~a naturii, s.f., art. dărnicia, g.-d. art. dărniciei, pl. dărnicii, art. dărniciile, dărufl. tr. A da ceva în dar; a dona. //A dota, a înzestra pe cineva cu ceva. 2. tr. A acorda. 3. refl. A se consacra, a se dedica (unui scop, unei probleme), vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl- dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; eoni. prez. 3 să dăruiască.
dăruiâlă (rar) Dăruire. IDe ~ = de dar. s.f.. g.-d. art. dăruiglii, pl. dăruieli.
dăruinţă (rar) Dar2, donaţie, s.f., g.-d. art. dăruinţei, pl. dăruinţe.
dăruire Acţiunea de a (se) dărui; dăruiâlă dar2, //(fig.) devotament, sacrificiu, s.f, dăruirii, pl. dăruiri. dăruitor,-oare (-ru-i-) (rar) Persoană care face un dar2; persoană generoasă, s.m., pl. dăruitori; s.f, g.-d. art. dăruitoarei, pl. dăruitoare.
dăscăl⪠(rar, peior.) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. s.m., pl. dăscălaşi.
dăscăleală Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscăli-tură. s.f, g.-d. art. dăscălglii, pl. dăscăleli, dăscălgsc,-ească De dascăl, al dascălului; dăscălicesc. adj., pl. dăscăleşti, dăscăleşte Ca dascălii, adv. dăscăli fr. (fam.) 1. A învăţa, apovăţui. 2. A cicăli. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dăscălgsc. imperf. 3 sg. dăscălea; conj. prez. 3 să dăscălească.
dăscăllcgsc,-ească (rar) Dăscălesc, adj.. pl. dăscă-licgşti.
dăscălici (rar) Dăscălaş. s.m., pl. dăscălici. dăscălie (rar) 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povaţă, dojana. 3. (înv.) Iscusinţă, s.f, art. dăscălia, g.-d. art. dăscăliei, pl. (2, 3) dăscălii, art. dăscăliile, dăscălime (pop.) Mulţime de dascăli (1). //(înv.) Elevi care învăţau la o şcoală de preoţi, s.f., g.-d. art. dăscălimii.
dăscăMre (rar) Acţiunea de a dăscăli, s.f, g.-d art. dăscăljrii, pl. dăscăliri.
dăscălitură (rar) Dăscăleală, s.f., g.-d. art. dăscăliturii, pl dăscălituri. _
dăscăliţă (pop.) 1. învăţătoare (de ţară); (p. ext., fam.) profesoară. 2. Soţie de dascăl (1). s.f, g.-d. art. dăscăliţei, pl. dăscăliţe.
dătător,-oare Care dă (ceva). - de speranţă, adj., pl. dătători,-oare.
dăula (dă-u-) tr. şi refl. A (se) slei de puteri; a (se)
istovi, vb. I, ind. prez. 3 dăulează.
dauM (dă-u-) tr. (reg.) A jeli, a plânge, vb. IV, ind. prez.
‘ SS- Şi 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3
să_dăulească.
dăuna (dă-u-) intr. A cauza (cuiva) o pagubă; a prejudicia. vb. /, ind. prez. 3 dăunează. daunaş,-ă (dă-u-) (reg.) Păgubaş, s.m., pl. dăunaşi; s.f, art. dăunaşa, g.-d. art. dăunaşei, pl. dăunaşe. dăunători (dă-u-) Organism vegetal sau animal care atacă plante sau animale, provocând pagube, s.m., pl.
dăunătQri.
dăunător2,-oare (dă-u-) Care dăunează; dăunos. adj., P‘i dăunători,-oare. daynăzi v. deunăzi.
oaunos.-oasă (dă-u-) (rar) Dăunător; (p. ext.) lacom. 2$:’ P[- dăunoşi,-oase.
«filmă (reg.) Deal scund cu vârful rotunjit, s.f, g.-d. art. dalmei, pl. dâlme.
Ha u ^'dicătură mică de pământ s.n., pl. dâmburi. aamboviţean,-ă 1. (Locuitor) din judeţul Dâmboviţa.
(Locuitor) de pe malurile Dâmbovitei. adj., s.m., pl. aamboviţşni,-e.	’
«amboviţeancă Locuitoare din judeţul Dâmboviţa. S I-, g.-d. art. dâmboviţencei, pl. dâmboviţence.
dâmbuleţ Diminutiv a! lui dâmb; dâmbuşor. s.n., pl. dâmbuleţe.
dâmbuşor Dâmbuleţ. s.n., pl. dâmbuşoare.
dânsul, dânsa 1. pr. pers. (la pr. de politeţe) El, ea.
II. s.m. şi f. (pop.) Soţ, soţie. III. s.f. (pop., în superstiţii,
art.) Ielele. pr.,s.m. şi f,g.-d. dânsului, dânsei, pl. dânşii,
dânsele, g.-d. dânşilor, dânselor.
dâră 1. Urmă lăsată pe pământ, pe zăpadă etc. de un
obiect târât, de un lichid etc. 2. Dungă, linie; (spec.) rază
de lumină, s.f, g.-d. art. dârei, pl. dâre.
dârdală (reg.) 1. Om flecar, om de nimic. 2. Mârţoagă,
dârloagă. s.f, g.-d. art. dárdalei, pl. dârdâie.
dârdăi v. dârdâi.
dárdái intr. 1. (despre fiinţe) A tremura de frig, de frică
etc.; (despre dinţi) a clănţăni. 2. (despre pământ, ferestre
etc.) A tremura, a se zgudui, [var. (reg.) dârdăi vb.] vb. IV,
ind. prez. I şi 2 sg. dârdâi, 3 dârdâie, imperf'. 3 sg.
dârdâia; conj. prez. 3 să dârdâie.
dârdâială Faptul de a dârdâi; dárdáit, s.f, g.-d. art.
dârdâiglii, pl. dârdâieli.
dárdáit Dârdâială. s.n. .
dârdoră (pop.) 1. Toi; zor. lîn ~ = în toiul, în mijlocul.
2. Belea, bucluc. //Spaimă, s.f, g.-d. art. dârdorii, pl.
dârdori.
dârjenia v. dârzenie.
dârloagă (pop.) Cal slab, prăpădit şi bătrân. IA fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la ~ = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui nepriceput, a unui om neînsemnat, [var. (rar) dârlog s.m.] s.f, g.-d. art. dârloagei, pl. dârloage. dârlog1 Cureaua frâului la calul de călărie; ştreangul legat de căpăstru pe care îl ţine în mână cel care duce calul, s.m., pl. dârlogi. dârlog2 v. dârloagă.
dârlogel (pop.) Diminutiv al lui dârlog1. s.n., pl. dâr-logei, art. dârloggii.
dârmon (pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut cereale, s.n., pl. dârmoane.
dârmoz Arbust cu frunze late şi cu fructe în formă de boabe roşii-negricioase. [var. dârmox s.m.] s.m., pl. dâr-moji.
dârmox v. dârmoz.
dârstă (pop.) Piuă cu ciocane de lemn, acţionată de o apă curgătoare, în care se bat postavul, dimia etc. s.f, g.-d. art. dgrstei, pl. dârste.
dârvală (pop.) Muncă grea, istovitoare. IDe - = a) (despre oameni) care îndeplinesc muncile cele mai grele; b) (despre haine) de lucru; c) (despre cai) prost. s.f, g.-d. art. dârvalei, pl. dârvale. dârz,-ă 1. îndrăzneţ, cutezător. 2. Decis, ferm. 3. Mândru, semeţ, adj., pl. dârji,-ze.
dârzenie (-ni-e) 1. îndrăzneală, cutezanţă. 2. Perseverenţă, încăpăţânare. 3. Mândrie, semeţie. [var. (reg.) dârjgnie s.f.] s.f, art. dârzgnia, g.-d. art. dârzeniei. dârzie (pop.) Dârzenie, s.f. dârzia, g.-d. art. dârziei. DDT (dedete) Insecticid utilizat ca soluţie uleioasă, pulbere sau spray, s.n., art. DDT-ul. de1 l. (exprimă raporturi de subordonare) Dacă; cu toate că, deşi; pentru că; încât. 2. (exprimă raporturi de coordonare) Şi; ori... ori. conjcţ. de2 1. (introduce atribute sau complemente) Carte ~ citire. Ceas ~ ceas. 2. (după verbe şi expresii verbale) S-a apropiat ~ masă. E bine ~ văzut. 3. (în construcţii cu numerale cardinale sau ordinale) Cincizeci ~ cărţi. Cel —al doilea. 4. (în cuvinte care se scriu împreună sau în locuţiuni) De aceea. prep.
de3/dec/deh Introduce afirmaţii şi replici, exprimând şovăială, nepăsare etc. ~/ Ce să-i faci! interj. de4 (pop.) Care, ce. Omul ~-l văzuşi. pr. invar. de-a ascunselea v. de-a v-aţi ascunselea.
de-a azvârlita
324
de-a azvârlita Numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băţ etc. IA da~ = a azvârli, loc. adv.
de-a baba-gaia Joc de copii în care unul dintre ei face pe „cloşca” şi îşi apără „puii” împotriva altuia, care este „gaia”, loc. adv.
de-a baba-oarba Joc de copii în care unul, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalţi, loc. adv. de-a berbeleacul De-a rostogolul, loc. adv. de abia (tempo lent)/de-abia (tempo rapid) Cu greu, anevoie, loc. adv.
de-a binelea Cu adevărat, loc. adv. de-a buşilea Târându-se pe pământ, loc. adv. de-a călare încălecat; de pe cal. //(fig.) Fără odihnă. loc. adv.
de acgea (tempo lent)/de-acgea (tempo rapid) Din această cauză. loc. adv.
de-a curmezişul în lat, în diagonala, loc. prep. de-adevăratelea/de-adevărat (pop., fam.) Intr-adevar. loc. adv.
de-a dreapta în partea dreaptă, loc. adv., loc. prep. de-a dreptul Direct, loc. adv.	■	i
de-a dura Rostogolindu-se. loc. adv. deadwelght (dgdueit) (angl.) Capacitatea maxima de încărcare a unei nave comerciale, cuprinzând rezervele de combustibil, încărcătura, echipajul etc. s.n. de-a fice v. avea de-a face. de-a fir a păr (pop.) în amănunt, pe îndelete, loc. adv. de-a gata Pe nemuncite, loc. adv. de ajuns (tempo lent)/de-a|uns (tempo rapid) Suficient. loc. adv.
deal Formă de relief mai mică decât muntele, cuprinsa
între 200 şi 800 m. s.n., pl. dealuri.
de-a latul în lat, în diagonală, loc. adv., loc. prep.
dealer (dilăr) (angl.) 1. Agent de bursă. 2. Vânzător
(intermediar), s.m., pl. dealeri.
de altfel De altminteri, pe de altă parte. loc. adv.
de altminteri (tempo lent)/de-altminteri (tempo
rapid) De altfel, loc. adv.
de-a lungul în direcţia lungimii, loc. adv., loc. prep. deambulatoriu1 (de-am-) Galerie semicirculară a unei biserici catolice, situată între altar şi absidă, s.n., art. deambulatQriul, g.-d. art. deambulatariului, pl. deambu-latQrii, art. deambulatQriile.
deambulatoriu2,-ie (de-am-) De plimbare, adj., pl. deambulatQrii.
deambulaţie (de-am-, -ţi-e) (rar) Mers, plimbare. [var. deambulaţiune 5./!] s.f, art. deambulaţia, g.-d. art. deambulaţiei.
deambulaţiune v. deambulaţie. de-a-n boulea (pop.) Ca boul; prosteşte. Ioc. adv. de-a-ndăratelea (pop.) 1. Cu spatele înainte. 2. Pe dos. loc. adv.
de-a-ndoaselea Pe dos. loc. adv.
de-a-n picioareiea (pop.) în poziţie verticală; în sus.
loc. adv.
de-a poarca (pop.) Joc de copii, în care unul dintre copii, numit porcar, împinge spre o groapă o minge, o bilă etc. loc. adv.
de-a prinselea Joc de copii în care un jucător aleargă să-i prindă pe alţii care fug. loc. adv. de-a puia-gaia De-a baba-gaia. loc. adv. de-a pururi/de-a pururea (Pentru) totdeauna; veşnic. loc. adv.	a
de-a rândul 1. în şir continuu, consecutiv. 2. De la un
capăt la altul. loc. adv.
de-a roata De-a rostogolul, loc. adv.
de-a rostogolul Rostogolindu-se, dându-se peste cap.
loc. adv.
de asemenea (tempo lent)/de-asemenea (tempo
rapid) 1. în acelaşi fel. 2. Pe lângă aceasta, loc. adv.
de-a spinarea Ţinând o povară pe spate, în spate. loc.
adv.	_
dé astă dată (tempo lent)/de-astă dată (tempo rapid)
Acum, de data aceasta. loc. adv.
de-a stânga în partea stângă, loc. adv., loc. prep.
deasupra In partea de sus, peste (ceva), //(cu val. de
prep.) ~ muntelui, [var. (reg.) dasupra adv.; prep.] adv.;
prep.
de-a surda în zadar, degeaba, loc. adv.
de-a tumba Peste cap, de-a rostogolul, loc. adv.
de-a valma Laolaltă; în dezordine, loc. adv.
de-a v-aţi ascynselea/(pop.) de-a-scunselea Joc
de copii, în care toţi jucătorii se ascund în afară de unul
care îi caută pe ceilalţi, loc. adv.
debaclu (rar) 1. Ruperea şi pornirea gheţii prinse între
malurile unui curs ae apă; zăpor. 2. (fig.) Prăbuşire,
dezastru, s.n., art. debaclul, pl. debacluri.
debandadă Dezordine, zăpăceală, s.f, g.-d. art.
debandadei.
debara încăpere anexa într-o locuinţă, în care se păstrează obiectele folosite mai rar, s.f, art. debaraua, g.-d. art. debaralei, pl. debarale, art. debaralele, debarasa tr. şi refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează), vb. I, ind. prez. 3 debarasează.
debarasare Acţiunea de a (se) debarasa, s.f, g.-d. art. debarasirii, pl. debarasiri.
debarasfir,-oare Persoana care debarasează un spaţiu. s.m., pl. debarasări; s.f, g.-d. art. debarasoarei, pl. dena-rasoare.
debarca 1 • intr. şi tr. A coborî de pe o navă pe mal; (p. ext.) din tren sau din alt vehicul. 2. intr. A transporta pe un ţărm inamic trupe aduse cu nave speciale, //(rar, glumeţ) A descinde într-un loc. 3. tr. (fam.) A da afară dintr-un post de conducere, vb. I, ind. prez. 3 debarcă, debarcader Loc amenajat pe malul unei ape pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor sau a materialelor. s.n., pl. debarcadere.
debarcare Acţiunea de a debarca. /Staţie de ~ = punct final al unei călătorii. Navă de ~ = navă cu prora plată şi dreaptă pentru a permite apropierea maximă de ţărm în vederea debarcării trupelor, s.f, g.-d. art. debarcării, pl. debarcări.
debavura tr. A îndepărta bavura de pe piesele metalice turnate, laminate etc. vb. I, ind. prez. 3 debavurgazâ. debavurare Acţiunea de a debavura. s.f, g.-d. art. debavurării, pl. debavuriri.
debil,-ă (despre fiinţe) Delicat, firav, plăpând, adj., pl. debili,-e.
debilita tr. şi refl. A deveni sau a face să devină debil. vb. /, ind. prez. 3 debilitează, debilitant,-ă Care debilitează, adj., pl. debilitanţi,-te. debilitare Faptul de a (se) debilita, s.f,, g.-d. art. debilitării, pl. debilitări.
debilitate Stare de slăbiciune a organismului. /- mintală = înapoiere mintală, s.f., g.-d. art. debilităţii. debit1 1. Tutungerie; local unde se vinde cu amănuntul, /(înv.) ~ de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. Cantitate de fluid care trece într-un anumit timp printr-o conductă sau printr-un canal. //Cantitate de material prelucrată sau produsă de o maşină, de o instalaţie într-o unitate de timp. I~ cardiac - unitate de sânge expulzată de ventri-colul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii. 3. (fig ) Vorbire precipitată; torent de cuvinte, s.n., pl. debite. debit2 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate în care sunt înscrise sumele datorate; (p. restr.) sumă înscrisă în această coloană, s.n., pl. debite.
325
decalca
debita1 tr. l.A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de energie etc. 3. (fig.) A rosti ceva neînsemnat, plictisitor. //A declama, a recita.
4.	A tăia un material în forme şi ia dimensiuni adecvate pentru folosirea ulterioară, vb. /, ind. prez. 3 debitează. debitâ2 tr. A înregistra în contul unei persoane sau al unei întreprinderi o sumă de bani, mărfuri etc. vb. /, ind. prez. 3 debitează.
debitgntj-ă 1. Deţinător al unui debit1 (1); vânzător într-un debit. 2. (înv.) Persoană care comercializează marfă cu amănuntul, s.m., pl. debitanţi; s.f, g.-d. art. debitantei, pl. debitante.
debitare1 Acţiunea de a debita1, s.f., g.-d. art. debitării, pl. debitări.
debitare2 Faptul de a debita2; înscriere a unei sume într-un cont. s.f, g.-d. art. debitării, pl. debitări, debitgză Piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor, s.f., g.-d. art. debi-tgzei, pl debitgze.
debltmfitru Instrument pentru măsurarea debitului1 unui fluid care curge printr-o conducta, s.n., art. debit-mfitrul, pl. debitmgtre.
debitor,-oare I. adf (despre sume de bani) Datorat.
II.	adj., s.m. şi f. (Persoană) care datoreză creditorului bani sau măriiiri; datornic, adj., s.m. şi f, pl. debitări,-oare.
debleiere (-ble-ie-) Ansamblu de operaţii efectuate pentru realizarea unui debleu. s.f., g.-d. art. debleierii, pl. debleigri.
debigu Săpătură făcută sub nivelul natural al terenului, prin care trece o cale de comunicaţie sau un canal deschis, s.n. art. deblgul, pl. deblguri. debloca tr, l.A elibera de obstacole o cale de comunicaţie. 2, (mii.) A despresura un oraş. 3. A pune în funcţiune un aparat sau un sistem tehnic blocat. 4. A ridica interdicţia de blocare a unor bani sau valori băneşti.
5.	A scoate un ofiţer din cadrele active ale armatei, vb. I, ind. prez. 3 deblochează.
deblocare Acţiunea de a debloca, s.f, g.-d. art. deblocării, pl. deblocări.
deborda 1. intr. (despre ape curgătoare) A se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe din afară. 2. tr. şi intr. A vomita, vb. I, ind. prez. 3 debordează, debordant,-ă 1. Care se revarsă. 2. (fig.) Exuberant. adf, pl. debordanţi,-te.
debordare Acţiunea de a deborda, s.f, g.-d. art. debor-dării, pl. debordări.
deboşare (rar) Pervertire, s.f, g.-d. art. deboşării. deboşat,-ă (rar) Decăzut, vicios, corupt, adj., pl. deboşaţi,-te.
debranşa tr. A suprima o legătură între două circuite, o comunicaţie între două conducte etc. vb. I, ind. prez. 3 debranşează, 1 pl. debranşăm; conj. prez. 3 să debran-Şgze; ger. debranşind.
debranşare Acţiunea de a debranşa. s.f.. art. debran-Şarea, g.-d. art. debranşării, pl. debranşări. debreia tr. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate prin ambreiaj. vb. I, ind. prez. 3 debreiază, / pl. debreigm; conj. prez. 3 să debreieze; ger. debrejnd. «ebreiaj Debreiere. s.n., pl. debreiaje. debreiere Acţiunea de a debreia; debreiaj. s.f., g.-d. art.. debreigrii, pl. debreieri.
debreţin Cârnat preparat dintr-un amestec de came tocată de vită şi de porc, introdus în intestine subţiri. s:m-’Pl- debreţini.
dch^Hţ* seamă Desigur, fără îndoială, loc. adv. epuraj 1. Deburare. 2. Deşeurile rămase în unna
deburajuiuj (I). s.„.
.,urâre Operaţie de curăţare a oardelor de impurităţi; uraj (1). s.f, g.-d. art. deburării, pl. deburări.
deburbaj 1. Deburbare. 2. Spălare a minereului, s.n. deburbare Operaţie de limpezire a mustului de struguri şi de separare a lui de resturile solide; deburbaj (1). s.f, g.-d. art. deburbării, pl. deburbări. debursa tr. A cheltui, a plăti din buzunar, vb. I, ind. prez. 3 debursează.
debusola tr. A dezorienta, vb. I, ind. prez. 3 debuso-lează.
debusolare Acţiunea de a debusola. s.f, g.-d. art. debusolării, pl. debusolări.
debuşa intr. A ieşi dintr-un loc îngust, acoperit, la un loc deschis. //A da înspre... vb. I, ind. prez. 3 debuşează, I pl. debuşăm; conj. prez. 3 să debuşeze; ger. debuşând.
debuşau 1. Teritoriu, zonă etc. în care mărfurile pot fi vândute uşor şi în cantităţi mari. 2. Ieşire dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei şosele etc. I~ul podului = debitul maxim al unei ape curgătoare la care nivelul apei nu trece peste pod. s.n., art. debuşgul, pl. debuşge/debuşguri.
debut 1. începutul cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară etc.). 2. Prima lucrare a unui artist, s.n., pl. debuturi.
debuta intr. A face primii paşi într-o profesiune, într-o activitate literar-artistică etc.; (despre un autor) a publica prima carte. vb. I, ind. prez. 3 debutează, debutant,-ă Persoană începătoare într-o carieră artistică; (p. ext.) om fără experienţă; începător, s.m., pl. debutanţi; s.f, g.-d. art. debutantei, pl. debutante, dec v. de2.
deca- Element de compunere care înseamnă „zece”. decabrist,-ă Decembrist, adj., s.m. şi f., pl. decabrişti,-ste.
decacord Vechi instrument muzical asemănător cu harpa, s.n., pl. decacorduri.
decadă 1. Perioadă de zece zile consecutive. //Perioadă de zece zile consacrate unui eveniment. ~a filmului de scurt metraj. 2. Deceniu, s.f, g.-d. art. decadei, pl. decade.
decadent,-ă 1. Care se află în declin. 2. Care este caracteristic decadentismului, adj., pl. decadenţi,-te. decadentism 1. Denumire dată iniţial mişcării literare simboliste apărute în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea. 2. Denumire dată unor curente literar-artistice de la începutul sec. XX caracterizate prin elogierea subiectivităţii. s.n.
decadenţă 1. Declin, regres. 2. Decădere morală, s.f,
g.-d. art. decadenţei, pl. decadenţe.
aecadraj Defect la proiecţia filmelor, care constă în
apariţia pe ecran a două imagini vecine, separate printr-o
dungă neagră, s.n., pl. decadraje.
decagdru (-ca-e-) Poliedru cu zece feţe. s.n., art.
decaedrul, pl. decaedre.
decafeiniza v. decofeiniza. decafeinizare v. decofeinizare.
decagon Poligon cu zece laturi, s.n., pl. decagogne.
decagonal,-ă în formă de decagon. adj., pl. decago-
nali,-e.
deca gram Unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu zece grame, s.n., pl. decagrame; simb. dag. decala tr. şi refl. A (se) produce un decalaj, vb. 1, ind. prez. 3 decalează.
decalaj 1. Distanţă în spaţiu sau în timp. 2. (fig.) Nepotrivire între situaţii, concepţii etc. s.n., pl. decalaje, decalare Acţiunea de a (se) decala, s.f., g.-d. art. decalării, pl. decalări.
decalc I. Desen obţinut prin decalcare. 2. (lingv.) Calc. s.n., pl. decalcuri.
decalca tr. l.A copia un desen cu ajutorul unei hârtii transparente pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
decalcare
326
2.	(lingv.) A calchia, vb. I, ind. prez. 3 decalchează; conj. prez. 3 să decalcheze.
decalcare Acţiunea de a decalca, s.f., g.-d. art. decal-cirii, pl. decalcări.
decalcifia (-fi-a) 1. tr. şi refl. (despre organisme) A-şi pierde calciul din ţesutul osos sau din dinţi. 2. refl. (despre ţesuturi) A-şi pierde o cantitate de săruri de calciu. vb. I, ind. prez. 3 decalcifiază, / pl. decalcifigm, imperf. 3 sg. declacifia; conj. prez. 3 să decalcifigze; ger. decalci fiind.
decalcifiant,-ă (-fi-ant) Substanţă folosită pentru reducerea durităţii apelor calcaroase. s.m., pl. decalcifi-anţi.
decalcifică tr. şi refl. A (se) decalcifia, vb. I, irtd. prez. 3 decalcifică.
decalcificare Decalcifiere, s.f., g.-d. art. decalcifică; rii, pl. decalcificări.
decalcifiere (-fi-e-) Acţiunea de a (se) declacifica; decalcificare. s.f, art. decalcifigrea, g.-d. art. decalci-figrii, pl. decalcifieri.
decalcomanje Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porţelan etc. cu imagini colorate, s.f., art. decal-comania, g.-d. art. decalcomaniei. decalibra tr. şi refl. (despre ţeava armelor de foc) A (se) lărgi în urma uzurii; a(-şi) deforma calibrul, vb. I, ind. prez. 3 decalibrează.
decalibrare Acţiunea de a (se) decalibra, s.f, g.-d. art. decalibrării, pl. decalibrări.
decaljtru Unitate de măsură pentru volum, egală cu zece litri, s.m., pl. decaljtri, art. decalitrii; simb. dai. decalog 1. Cele zece porunci (religioase şi morale) din Vechiul Testament. 2. (p. gener.) Serie de zece principii, învăţături etc. s.n., pl. (2) decaloguri. decalvant,-ă Care provoacă chelirea. adj., pl. decal-vanţi,-te.
decalvaţie (-ţi-e) 1. Calviţie. 2. Pedeapsă, în vechiul drept, prin care se rădea capul condamnaţilor, s.f, art. decalvaţia, g.-d. art. decalvaţiei, pl. decalvaţii, art. decalvaţiile.
decameron Operă literară conţinând întâmplări narate timp de zece zile. s.n., pl. decameroane. decametru Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu zece metri, s.m., art. decamgtrul, pl. decametri, art. decametrii; simb. dam.
decan,-ă 1. Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăţi. 2. Titlu dat persoanei celei mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite, -ul corpului diplomatic, s.m., pl. decani; s.f, g.-d. art. decanei, pl. decane, decanat 1. Demnitatea de decan. 2. Birourile unde lucrează decanul şi personalul auxiliar, s.n., pl. decanate, decanta tr. 1. A limpezi un lichid tulbure prin separarea particulelor solide pe care le conţine. 2. (fig.) A clarifica, a lămuri, vb. I, ind. prez. 3 decantează, decantare Faptul de a decanta; limpezire a unui lichid; decantaţie. s.f, g.-d. art. decantării, pl. decantări, decantaţie (-ţi-e) Decantare, s.f, art. decantaţia, g.-d. art. decantgţiei, pl. decantaţii, art. decantaţiile. decan tor Aparat care serveşte la separarea, prin depunere, a unei suspensii, s.n., pl. decantoare. decapa tr. l.A curăţa o suprafaţă metalică în vederea unor operaţii ulterioare. 2. A înlătura un strat subţire de pe o suprafaţă de teren. 3. A trata pieile sau blănurile în vederea conservării sau a prelucrării lor ulterioare, vb. /, ind. prez. 3 decapează. decapaj Decapare. s.n., pl. decapaje. decapant Amestec de substanţe sau soluţii pentru dizolvarea grăsimilor, oxizilor etc. s.n., pl. decapante. decapare Acţiunea de a decapa; curăţare, nivelare, decapaj. s.f, g.-d. art. decapării, pl. decapări.
decapita tr. l.A executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. 2. (fig.) A suprima activitatea unei organizaţii, a unei bande etc. prin înlăturarea şefilor ei.
3.	A separa capul bovinelor de corpul lor la abator, vb. I, ind. prez. 3 decapitează.
decapitaliza tr. A retrage capitalul, vb. I, ind. prez. 3 decapitalizează.
decapitalizare Acţiunea de a decapitaliza. s.f, g.-d. art. decapitaiizării, pl. decapitalizări. decapitare Acţiunea de a decapita; decapitaţie. s.f, g.-d. art. decapitării, pl. decapitări, decapitaţie (-ţi-e) (rar) Decapitare, s.f., art. decapi-taţia, g.-d. art. decapitaţiei, pl. decapitaţii, pl. decapitaţii le.
decapod 1. (la pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (la sg.) crustaceu din acest ordin. 2. Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, s.n., pl. decapode.
decapota tr. A strânge, a ridica capota unui automobil. vb. /, ind. prez. 3 decapotează.
decapotabil,-ă (despre automobile) A cărui capotă se poate strânge sau ridica după necesitate, adj., pl. decapotabili,-e.
decapsula tr. l.A desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile. 2. A îndepărta, prin operaţie, capsula unui organ, în special membrana care înveleşte rinichiul. vb. I, ind. prez. 3 decapsulează. decapsulare Acţiunea de a decapsula. s.f, g.-d. art. decapsulării, pl. decapsulări.
decapsulator Maşină cu care se decapsulează inul. s.n., pl. decapsulatoare.
decapsulaţie (-ţi-e) Operaţie chirurgicală prin care se separă rinichiul de capsula sa. s.f., art. decapsu'laţia, g.-d. art. decapsulaţiei, pl. decapsulaţii, art. decapsulaţi-ile.
decar1 Unitate de măsură pentru suprafeţe de pământ, reprezentând zece ari. s.m., pl. decari. decar2 Carte de joc cu cifra zece. s.m., pl. decari, decarbura tr. A reduce procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului, vb. I, ind. prez. 3 decarburează. decarburare Acţiunea de a decarbura; decarburaţie. s.f, g.-d. art. decarburării, pl. decarburări. decarburaţie (-ţi-e) Decarburare. s.f, art. decarbu-raţia, g.-d. art. decarburaţiei, pl. decarburaţii, art. decar-buraţiile.
decarta tr. (la jocul de cărţi) A depune, a elimina din mână una sau mai multe cărţi. vb. 1, ind. prez. 3 decar-tează.
decasilab1 Vers alcătuit din zece silabe, s.m., pl. deca-silabi.
decasilab2,-ă Care are zece silabe, adj., pl. decasi-labi,-e,
decasilabic,-ă Decasilab2. adj., pl. decasilabici,-ce. decaster Unitate de măsură pentru lemne, egală cu zece steri, s.m., pl. decasteri.
decastM Templu grecesc decorat cu zece coloane în faţă. s.n., pl. decastüuri.
decata tr. A aplica ţesăturilor de lână un tratament cu aburi în vederea îmbunătăţirii calităţilor, vb. I, ind. prez. 3 decatează.
decatlon Probă sportivă combinată, alcătuită din zece probe atletice, care se dispută în cursul a două zile consecutive. s.n., pl. decatloane.
decatlonist,-ă Sportiv care participă la decatlon, s.m., pl. decatlonişti; s.f, g.-d. art. decatlomstei, pl. decatlo-njste.
decatron Tub cu descărcare electrică în gaze, utilizat în tehnica nucleară, în cea a calculatoarelor electronice etc. s.n., pl. decatroane.
327
decisiv
decava tr. şi refl. (fam.) A da sau a lua (cuiva) toţi banii; a (se) ruina (la un joc de noroc), vb. I, ind. prez. 3 decavează.
decavare (fam.) Acţiunea de a (se) decava. s.f, g.-d. art. decavării, pl. decavări.
decădea intr. l.A ajunge într-o stare mai rea; a regresa. 2. A se deprava. 3. (jur.) A ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi, vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. decad, I pl. decădem, 2 pl. decădeţi, viit. 3 sg. va decădea; conj. prez. 3 să decadă; cond. 3 ar decădea; imper. 2 sg. decazi, 2 pl. decădeţi, neg. 2 sg. nu decădea; ger. decăzând; part. decăzut.
decădere 1. Faptul de a decădea; declin. 2. /~ din drepturi - lipsire a unei persoane de anumite drepturi civile sau politice ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, s.f., g.-d. art. decăderii, pl. decăderi, decăli tr. A micşora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic printr-un tratament special, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. decălesc, imperf. 3 sg. decălea; conj. prez. 3 să decălească.
decăljre Acţiunea de a decăli. s.f., g.-d. art. decăljrii, pl. decăHri.
decăzut,-ă Depravat, declasat, adj., pl. decăzuţi,-e. decât I. adv. Doar, numai; ca; în loc să; faţă de cum: nimic în afară de. Astăzi e mai frumos ~ ieri. II. conjcţ.
1.	(introduce o propoziţie circumstanţială de excepţie) Nu face - să vorbească. 2. (introduce o propoziţie circumstanţială opoziţională cu nuanţă comparativă) în loc să... 3. (pop.) Dar, însă. adv.; conjcţ.
deceda intr. (despre oameni, folosit mai ales la timpul trecut) A înceta din viaţă; a muri. vb. I, ind. prez. 3 decedează.
decela tr. l.A descoperi, a distinge ceva ce este ascuns.
2.	A evidenţia un fenomen, un proces etc. foarte puţin intens, vb. /, ind. prez. 3 decelează.
decelabil,-ă Care poate fi decelat, adj., pl. decelabili,-e. decelare Acţiunea de a decela, s.f, g.-d. art. decelării, pl. decelări.
deceleraţie (-ţi-e) Scădere a vitezei unui mobil raportată la unitatea de timp. s.f., art. deceleraţia, g.-d. art. deceleraţiei, pl. deceleraţii, art. deceleraţiile. decembrie (-bri-e) A douăsprezecea lună a anului. [var. decemvrie s.m. 1 s.m., g.-d. lui decembrie; abr. dec.; XII/12/-12-.	"
decembrist,-ă (Revoluţionar rus) care a participat la răscoala armată din decembrie 1825; decabrist. adj., s.m. Şi f, pl. decembrişti,-ste.
decemvir 1. Fiecare dintre cei zece magistraţi romani ce alcătuiau comisia care a dat Romei un cod de legi în anul 451 î.Hr. 2. Magistrat din Roma antică, însărcint cu justiţia în absenţa pretorului, s.m., pl. decemviri. decemvirâl,-ă Referitor la decemviri, adj., pl. decemvirii,-e.
decemvirat Demnitate de decemvir; comisia decemvirilor. s.n., pl. decemvirate. decemvrie v. decembrie.
decenal,-ă Care durează zece ani; care are loc la fiecare zece ani. adj., pl. decenali,-e. deceniu Perioadă de zece ani. s.n., art. deceniul, pl. decenii, art. deceniile.
decent,-ă Cuviincios; pudic, adj., pl. decenţi,-te. decenţă Respect al bunelor moravuri, bună-cuviinţă; Pudoare, jenă. s.f, g.-d. art. decenţei.
“ecâPţie (-ţi-e) Dezamăgire, deziluzie, [var. (înv.) decepţiyne s./] s.f., art. decepţia, g.-d. art. decepţiei, pl. decepţii art. decepţiile.
decepţiona (-ţi-o-) tr. A înşela încrederea sau speranţele cuiva. vb. I, ind. prez. 3 decepţionează.
decepţionant,-ă (-ţi-o-) Care decepţionează, adj., pl. decepţionanţi,-te.
decepţionism (-ţi-o-) Fenomen manifestat în arta şi literatura secolului al XIX-lea, care a luat forma unei atitudini pesimiste faţă de viitor, s.n. decepţionist,-ă (-ţi-o-) Care prezintă trăsături ale decepţionismului. adj., pl. decepţionişti,-ste. decepţiune v. decepţie.
decerebrare îndepărtare experimentală a emisferelor cerebrale la animale, în scopul studierii funcţiilor creierului, s.f, g.-d. art. decerebrării. decerna tr. A acorda, a atribui (un premiu, o distincţie). [var. (înv.) decerne vb.\ vb. I, ind. prez. 3 decemează; conj. prez. 3 să decerneze.
decernare Acţiunea de a decerna, s.f, g.-d. art. decernării, pl. decernări, decerne v. decerna.
decgs încetare din viaţă a unei persoane, s.n., pl. decgse.
deci-1 Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităţilor de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg.
deci2 Prin urmare, în consecinţă, drept care, aşa fiind.
conjcţ.
decibel Unitate de măsură a intensităţii sunetului, egală cu a zecea parte dintr-un bel. s.m., pl. decibeli, decibelmetru Voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli, s.n., art. decibelmetru, pl. decibelmetre. decide 1. intr. şi refl. A lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilităţi). 2. tr. A convinge, a determina pe cineva să facă ceva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. decid, / pl. decidem; conj. prez. 3 să decidă; ger. decizând; part. decis.
decigrad Unitate de măsură, egală cu a zecea parte dintr-un grad (1). s.n., pl. decigrade. decigram Unitate de măsură pentru masă, egală cu a zecea parte dintr-un gram (1). s.n., pl. decigrame; simb. dg-
deciMtru Unitate de măsură pentm capacităţi, egală cu a zecea parte dintr-un litru, s.m., art. deciHtrul, pl. decilitri, art. decilitrii; simb. dl. decima1 (lat.) (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili, s.f.
decima2 tr. (despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. vb. I, ind. prez. 3 decimează. decimal1 Basculă în care echilibrarea greutăţii unui corp se face cu greutăţi-etalon de zece ori mai mici. s.n., pl. decimale.
decimal2,-ă (rar) Zecimal, adj., pl. decimali,-e. deciman,-ă (despre febră) Care revine în mod intermitent la zece zile. adj., pl. decimani,-e. decimare Acţiunea de a decima; decimaţie. s.f, g.-d. art. decimării, pl. decimiri.
decimaţie (-ţi-e) Decimare, s.f, art. decimaţia, g.-d. art. decimaţiei, pl. decimaţii, art. decimaţiile. decimă (muz.) 1. Interval de zece trepte. 2. Treapta a zecea de la o treaptă dată. s.f, g.-d. art. decimei, pl. decime.
decimetru1 Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu a zecea parte dintr-un metru, s.m., art. decimetrul, pl. decimetri, art. decimetrii.
decimetru2 Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. s.n., pl. decimetre.
decindea (pop., înv.) Dincolo, de partea celalată (a unui râu), adv.
decis,-ă Ferm, hotărât, adj., pl. decişi,-se. decisiv,-ă Care are rol hotărâtor, determinant, adj., pl. decisivi,-e.
decister
328
decistgr Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, reprezentând a zecea parte din ster. s.m., pl. decisteri; simb. dst.
decizie (-zi-e) 1. Hotărâre luată sau soluţie adoptată de cineva; rezoluţie. 2. (spec.) Hotărâre luată de un organ de jurisdicţie sau aministrativ. 3. (rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât, [var. deciziune s.f] s.f., art. decizia, g.-d. art. deciziei, pl. decizii, art. deciziile, decizional,-ă (-zi-o-) Care conţine o decizie. Act adj., pl. decizionali,-e. deciziune v. decizie.
decizsriu,-ie (jur.) Referitor la decizia voluntară, adj., pl. decizQrii,
deck (angl.) Magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere, s.n., pl. dşckuri. declama /«l.A rosti cu voce tare, cu ton şi gesturi adecvate, un text literar. 2. (peior.) A vorbi cu un ton declamator, vb. /, ind. prez. 3 declamă, declamare Faptul de a declama; declamaţie, s.f, g.-d. ari. declamării, pl. declamări. declamat|v,-ă Declamator, adj., pl. declamativve. declamativism (rar) Caracter declamator, s.n. ' 1 declamator,-oare (despre cuvinte, expresii etc.) Artificial, pompos, bombastic, [va/-, declamatoriu,-ie adj.] adj., pl. declamatori,-oare. declamatoriu,-ie v. declamator, declamaţie (-ţi-e) 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu ton teatral şi cu gesturi exagerate, [var. declamaţiune s/] s.f., art. declamaţia, g.-d. art. declamaţiei, pl. declamaţii, art. declamaţiile, declamaţiune v. declamaţie, declanşa 1. tr. şi refl. A (se) dezlănţui, a (se) pomi.
2.	tr. A pune în funcţie un mecanism sau un dispozitiv, prin înlăturarea unei piedici, vb. I, ind. prez. 3 declanşează, / pl. declanşăm; conj. prez. 3 să declanşeze, declanşare Faptul de a (se) declanşa, s.f, g.-d. art. declanşării, pl. declanşări.
declanşator1 Dispozitiv acţionat electric, mecanic etc. care declanşează un mecanism; declanşor. s.n., pl. declanşatoare.
declanşator2,-oare Care declanşează, adj., pl. declanşatori,-oare.
declanşor Declanşator*, s.n., pl. declanşoare. declara 1. tr. A anunţa ceva, a face cunoscut. IA ~ război = a anunţa oficial începerea unui război; (fig.) a lua o atitudine ostilă faţă de cineva sau de ceva. A -grevă = a anunţa în mod oficial începerea unei greve, (jur.) A ~ apel = a face apel. //A face o comunicare oficială în faţa unei autorităţi. 2 tr. A mărturisi cuiva un sentiment intim. 3. tr. A proclama. //A pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească. 4 refl. A se recunoaşte ca... 5. refl. A începe, a izbucni, a se manifesta. 6. refl. A se pronunţa public, a lua atitudine pentru sau contra cuiva ori a ceva. vb. /, ind. prez. 3 declară. declarabil,-ă Care poate sau trebuie să fie declarat. adj., pl. declarabili,-e.
declarant,-ă (Persoană) care face o declaraţie, adj., s.m., şi f, pl. declaranţi,-te.
declarare Faptul de a (se) declara, s.f., g.-d. art. declarării, pl. declarări.
declarativ,-ă Care conţine o declaraţie. /Ton - = ton ferm, hotărât, adj., pl. declarativi,-e. declarativist,-ă (rar) Declarativ (exagerat), adj., pl. declaraivişti,-ste.
declaraţie (-ţi-e) 1. Afirmaţie, mărturisire făcută de cineva cu un anumit prilej. 2. Relatare (în scris) către o autoritate. 3. Document oficial prin care un partid, un guvern sau un stat îşi precizează poziţia în anumite probleme. /~ de război = notificare a unui stat către alt stat inamic cu privire la începerea războiului.
4.	Document politic sau juridic internaţional. 5. Act prin care se proclamă anumite drepturi. ~a de la Roma. [var. declaraţiune s./]] s.f., art. declaraţia, g.-d. art. declaraţiei, pl. declaraţii, art. declaraţiile, declaraţiune v. declaraţie, declasa 1. refl. A decădea din punct de vedere moral sau social. 2. tr. A introduce într-o clasă, într-o categorie inferioară, vb. I, ind. prez. 3 declasează, declasare Acţiunea de a (se) declasa, s.f, g.-d. art. declasării, pl. declasări.
declic Dispozitiv care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu alta. s.n., pl. declicuri, declimata tr. A scoate (o plantă, un animal) din mediul climatic obişnuit, vb. /, ind. prez. 3 declimatează. declin 1. Coborâre a unui astru pe bolta cerească; asfinţire. 2. (fig.) Stare de decadenţă în care se află o persoană, un popor, o civilizaţie etc. s.n., pl. declinuri, declina 1. tr. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza să-şi asume o sarcină, o răspundere, o funcţie. /A-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa de a se pronunţa într-o problemă. 3. tr. A nu recunoaşte, a nu admite competenţa cuiva sau a ceva; a refuza. 4. tr. (rar) A-şi ~ numele, calitatea etc. = a-şi spune numele, calitatea etc. 4. intr. (despre aştri) A coborî spre asfinţit; a scăpăta. vb. I, ind. prez. 3 declină.
declinabil,-ă Care se poate declina (1). adj., pl. decli-nabili,-e.
declinare 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume etc., când acestea sunt trecute prin diferite cazuri. 2. Clasă de substantive sau adjective cu aceleaşi forme flexionare. 3. I~ de competenţă = hotărâre a unei instanţe de a refuza o cauză şi de a o trimite unei instanţe competente; recuzare, s.f, g.-d. art. declinării, pl. declinări.
deciinator Busolă pentru măsurarea declinaţiei magnetice. s.n., pl. decimatoare.
declinatoriu,-ie Care respinge competenţa unei instanţe, /(s.n.) - de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi înaintează cauza la
o	instanţă competentă, adj., pl. declinatQrii. declinaţie (-ţi-e) Unghi format de direcţia unui astru şi planul ecuatorial. I~ magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc. [var. declinaţiune j-./T] s.f, art. declinaţia, g.-d. art. declinaţiei, pl. declinaţii, art. declinaţiile. declinaţiune v. declinaţie. declinograf Instrument care înregistrează variaţia declinaţiei magnetice, s.n., pl. declinografe. declinometru Aparat pentru determinarea declinaţiei magnetice, s.n., art. declinometrul, pl. declinometre. declivitate 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. înclinare pe o porţiune limitată a unei şosele, a unui teren sau a unei căi ferate, s.f., g.-d. art. declivităţii, pl. declivităţi.	.
declivometru Instrument pentru măsurarea pantei unui teren sau a unei suprafeţe plane înclinate, s.n., art. declivomgtrul, pl. declivomgtre. decoafa tr. şi refl. A(-şi) strica coafura, a (se) ciufuli. vb. I, ind. prez. 3 decoafează.
decoct Soluţie obţinută prin fierberea unor plante în vederea extragerii principiilor active din ele. [var. (reg.) dicQct s.n.] s.n., pl. decQCturi.
decşcţie (-ţi-e) Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă. s.f., art. decocţia, g.-d. art. decocţiei, pl. decacţii, art. decacţiile.
decoda tr A descifra un mesaj codificat, vb. I, ind. prez. 3 decodează.
329
decontamina
decodij Transformare a datelor codate în caracterele iniţiale; decodare, s.n., pl. decodaje. decodare Acţiunea de a decoda; decodaj. s.f, g.-d. art. decodării, pl. decodări.
decodifica tr. A decoda, vb. I, ind. prez. 3 decodifică, decodificare Decodare, s.f, g.-d. art. decodificării, pl. decodificări.
decodor Dispozitiv folosit la decodare, s.n., pl. decodoare.
decofeiniza/decafeiniza (-fe-i-) tr. A extrage cofeina/cafeina din boabele de cafea. vb. I, ind. prez. 3 decofeinizegză/decafeinizează. decofeinizare/decafeinizare (-fei-i-) Acţiunea de a decofeiniza/decafeiniza. s.f, g.-d. art. decofeinizării/ decafeinizgrii, pl. decofeinizări/decafeinizări. decofra tr. A demonta cofrajul unei piese, al unei construcţii din beton etc. vb. I, ind. prez. 3 decofregzâ. decofrare Acţiunea de a decofra. s.f, g.-d. art. decofrării, pl. decofrări.
decola intr. (despre aeronave) A se desprinde de pe pământ sau de pe suprafaţa unei ape şi a-şi lua zborul. vb. /, ind, prez. 3 decolează.
decolare Acţiunea de a decola, s.f, g.-d. art. decolării, pl. decolări.
decoletâ tr. l.A tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. vb. /, ind. prez. 3 decoletează. decoletare Acţiunea de a decoleta. s.f, g.-d. art. deco-letării, pl. decoletări.
decolmata tr. A curăţa canale, bazine etc. de materialul aluvionar adus de apele curgătoare, vb. I, ind. prez. 3 decolmatează.
decoloniza tr. A acorda independenţă popoarelor din olonii, vb. I, ind. prez. 3 decolonizează. decolonizare Proces de destrămare a colonialismului şi de obţinere a independenţei de către fostele colonii. s.f, g.-d. art. decolonizării, pl. decolonizări, decolora 1. refl. (despre ţesături) A-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă. 2. tr. A înlătura culoarea de pe o ţesătură, un tablou etc. vb. 1, ind. prez. 3 decolorează.
decolorant1 Substanţă care are proprietatea de a decolora. s.m., pl. decoloranţi.
decolorant2,-ă Care decolorează, adj., pl. decolo-ranţi,-te.
decolorare Faptul de a (se) decolora; pierdere a culorii, s.f, g.-d. art. decolorării, pl. decolorări. decolorat,-ă 1. Care şi-a pierdut parţial sau total culoarea. 2. (fig.) Palid, şters. adj., pl. decoloraţi,-te. decolta tr. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau la umeri. vb. I, ind. prez. 3 decoltează, decoltat,-ă 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 2. (fig.) Indecent, necuviincios, adj., pl. decoltaţi,-te.
decolteu 1. Răscroială făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. 2. Parte a corpului care apare descoperită din răscroiala unei haine femeieşti, s.n., art. decolteul, pl. decoltguri.
decomanda tr. A anula o comandă, o invitaţie etc. vi. I, ind. prez. 3 decomandează. decomandat,-ă 1. (despre invitaţii, comenzi) Contramandat. 2. (despre camerele unui apartament) Cu intrări separate. Apartament adj., pl. decomandaţi,-te. decompensa tr. şi refl. A face să-şi modifice sau a modifica starea de echilibru funcţional, vb. /, ind. prez. 3 decompensează.
deCompensare 1. Acţiunea de a (se) decompensa.
2.	Stare patologică rezultată din dezechilibrarea unei
funcţii organice care nu poate fi suplinită de alte funcţii rămase intacte; decompensaţie. s.f, g.-d. art. decompen-sirii, pl. decompensări.
decompensaţie (-ţi-e) Decompensare. s.f, art. decom-pensaţia, g.-d. art. decompensaţiei, pl. decompensaţii, art. decompensaţiile.
decompoziţie (-ţi-e) Descompunerea prin analiză a unei substanţe în vederea cunoaşterii ei. [var. decom-poziţiune í.£] s.f, art. decompoziţia, g.-d. art. decom-poziţiei, pl. decompozkii, art. decompoziţiile. decompoziţiune v. decompoziţie. decompresiune 1. Decomprimare. 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei maşini, unui recipient etc.
3.	Reducere treptată, în timp, a presiunii exercitate asupra unui echipaj submarin scufundat pentru a se evita embolia gazoasă în momentul ieşirii la suprafaţă, s.f, g.-d. art. decompresiunii, pl, decompresijjni. decomprima tr. A reduce o suprapresiune, o comprimare etc. vb. I, ind. prez. 3 decomprimă, decomprimare Acţiunea de a decomprima, s.f, g.-d. art. decomprimării, pl. decomprimări, decomuniza tr. A desfiinţa proprietatea comună; a privatiza. vb. 1, ind. prez. 3 decomunizează. deconcerta tr. (livr.) A face pe cineva să-şi piardă siguranţa de sine; a zăpăci, vb. 1, ind. prez. 3 deconcertează, deconcertant,-a (livr.) Care deconcertează; tulburător. adj., pl. deconcertanţi,-te. deconecta 1. ír. A desface legătura dintre o maşină sau un aparat electric şi un circuit ori o reţea; a decupla.
2.	refl. (fig.) A se relaxa, a se destinde, vb. /, ind. prez. 3 deconectează.
deconectant1 Medicament, substanţă cu acţiune calmantă. s.n., pl deconectante. deconectant2,-ă Cu efect calmant asupra sistemului nervos central. adj.,pl. deconectanţi,-te. deconectare Acţiunea de a (se) deconecta, s.f, g.-d. art. deconectării, pl. deconectări, decongela tr. A aduce un corp congelat la starea avută înainte de congelare, vb. I, ind. prez. 3 decongelează, decongelare Acţiunea de a decongela; decongelaţie. s.f, g.-d. art. decongelării, pl. decongelări, decongelaţie (-ţi-e) Decongelare, [var. decongelaţi-une] s.f, art. decongelaţia, g.-d. art. decongelaţiei, pl. decongelaţii, art. decongelaţiile. decongelaţijjne v. decongelaţie. decongestiv1 Medicament care decongestionează. s.n., pl. decongestive.
decongestiv2,-ă Care decongestionează. adj.,pl. decon-gestivi,-e.
deconsilia (-li-a) tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. vb. I, ind. prez. 3 deconsiliază, 1 pl. decon-siligm; conj. prez. 3 să deconsilieze; ger. deconsiliind. deconsiliere (-li-e-) Acţiunea de a deconsilia s.f, g.-d. art. deconsilierii, pl. deconsiligri. deconsolida tr. A face ca un lucru să-şi piardă soliditatea vb. /, ind. prez. 3 deconsolidează. deconsolidare Acţiunea de a deconsolida. s.f, g.-d. art. deconsolidării, pl. deconsolidări. deconspira 1. tr. A demasca o conspiraţie. 2. refl. A se trăda. vb. I, ind. prez. 3 deconspiră. deconspirare Faptul de a (se) deconspira. s.f, g.-d. art. deconspirării, pl. deconspirări. decont Decontare; document cu care se justifică o anumită cheltuială, s.n., pl. decQnturi. deconta tr. A justifica, pe bază de acte, întrebuinţarea unei sume primite, vb. 1, ind. prez. 3 decontează, decontamina tr. A îndepărta radioactivitatea nocivă prin spălarea, filtrarea etc. pulberilor radioactive aflate în încăperi, pe obiecte etc. vb. I, ind. prez. 3 decontaminează.
decontaminare
330
decontaminare Acţiunea de a decontamina s.f., g.-d. art. decontaminării, pl. decontaminări, decontare Faptul de a deconta; operaţie contabilă de justificare a cheltuirii unor sume primite, s.f., g.-d. art. decontării, pl. decontări.
decontracta refl. 1. (despre muşchi) A-şi reveni după
o	contracţie. 2. (fig.) (despre oameni) A se destinde. vb. I, ind. prez. 3 se decontractează. decontractare Faptul de a se decontracta. s.f, g.-d. art. decontractării, pl. decontractări. decopertâ tr. A desface acoperişul unei construcţii; (spec.) a dezveli un zăcământ aflat la suprafaţă, [var. descoperta vé.j vb. I, ind. prez. 3 decopertează. decopertare Acţiunea de a decopertâ. [var. desco-pertare s.f.] s.f., g.-d. art. decopertării, pl. decopertări. decor 1. Ansamblul obiectelor folosite pentru crearea cadrului necesar desfăşurării unui spectacol de teatru, de film etc. 2. (fig.) Cadru, ambianţă, peisaj.
3.	Ornament, podoabă care serveşte pentru a decora ceva s.n., pl. decsruri.
decora tr. l.A împodobi o clădire sau o camerăetc. cu diverse obiecte, ornamente etc. 2. A acorda cuiva o decoraţie, vb. I, ind. prez. 3 decorează, decorare Acţiunea de a decora s.f, g.-d. art. decorării, pl. decorări.
decorativ,-ă Care serveşte la decorare; ornamental. //Care produce efecte de suprafaţă, superficiale. /Artă - = arta de a decora obiectele de uz curent, mobilierul etc. adf, pl. decorativi,-e.
decorativism Exces de ornamente; decorativitate. s.n. decorativitate Caracter decorativ al unor lucări arhitectonice, al unor obiecte etc. s.f, g.-d. art. decorati-vităţii.
decorator,-oare Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, vitrine etc.; persoană care face decoruri pentru teatru, filme etc. s.m., pl. decoratori; s.f., g.-d. art. decoratoarei, pl. decoratoare.
decoraţie (-ţi-e) 1. Distincţie ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu. 2. Arta şi tehnica de a decora, s.f., art. decoraţia, g.-d. art. decoraţiei, pl. decoraţii, art. decoraţiile, decoraţiune Totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, ia omamentarere. ~ interioară, s.f, g.-d. art. decoraţiunii, pl. decoraţiuni. decoromanie (rar) Manie pentru decoruri sau pentru decoraţii excesive, s.f, art. decoromama, g.-d. art deco-romamei.
decortica tr. l.A îndepărta, a desprinde cojile de pe unele seminţe în vederea consumului. 2. A decoji arborii pentru stârpirea insectelor dăunătoare şi a ouălor lor.
3.	(med.) A înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroşată care acoperă un organ (rinichi, creier etc.). vb. I, ind. prez. 3 decortichează.
decorticare Acţiunea de a decortica; decorticaţie. s.f., g.-d. art. decorticării, pl. decorticări. decorticator Maşină de decorticat. s.n., pl. decortica-toare.
decorticaţie (-ţi-e) (rar) Decorticare. s.f, art. decorti-cgţia, g.-d. art. decorticaţiei, pl. decorticaţii, art. decorti-caţiile.
decovj! Cale ferată îngustă, provizorie, folosită la exploatări locale şi temporare, //(impr.) Tren care circulă pe o asemenea linie, s.n., pl. decovüe. decozmă Alcaloid extras din planta nemţişor, folosit pentru scăderea tensiunii arteriale şi rărirea ritmului cardiac, s.f., art. decozinei, pl. decozine. decrement (mat.) Diminuare a valorii unei mărimi variabile, s.n., pl. decremente.
decrepit,-ă Atins de decrepitudine, adj., pl. decrepiţi,-te.
decrepita tr. şi refl. A (se) produce o decrepitare. vb. I, ind. prez. 3 decrepitează.
decrepitare Rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale în momentul creşterii bruşte a temperaturii, s.f, g.-d. art. decrepitării, pl. decrepitări. decrepitudine Stare de bătrâneţe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă şi pierdere a forţelor vitale; ramolisment, s.f, g.-d. art. decrepitudinii, decrescgndo (it., muz.) I. adv. Scăzând treptat în intensitate; descrescând. II. s.n. Scădere progresivă a intensităţii sunetelor; parte dintr-o compoziţie cântată astfel, adv., s.n.
decrgt Act emis de la organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispoziţii obligatorii sau se reglementează situaţii individuale concrete, s.n., pl. decrete, decreta tr. l.A da un decret. 2. (fig.) A emite o părere categorică, vb. I, ind. prez. 3 decretează, decretare Acţiunea de a decreta, s.f, g.-d. art. decretării, decret-lege Decret cu putere de lege. s.n., pl. decrete-lgge.
decripta tr. A descifra o scriere cifrată, vb. I, ind. prez. 3 decriptează.
decriptare Acţiunea de a decripta, s.f, g.-d. art. decriptării, pl. decriptări.
decroma tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. vb. /, ind. prez. 3 decromează. decroşa 1. tr. A desprinde ceva care a fost agăţat. 2. refl. (despre o maşină electrică) A se desprinde. 3. refl. (despre straturi geologice) A se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi, vb. I, ind. prez. 3 decroşează, 1 pl. decroşăm; conj. prez. 3 să decroşeze; ger. decroşând. decroşare Acţiunea de a decroşa. s.f, g.-d. art. decroşării, pl. decroşări.
decubit 1. Poziţie orizontală a corpului. 2. Rană care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. s.n.
decupa tr. A tăia (o stofă, o hârtie etc.) după un model; a tăia o parte dintr-un întreg, vb. I, ind. prez. 3 decupează.
decupaj 1 • Decupare. 2. Operaţie de împărţire a unui scenariu cinematografic într-un număr de secvenţe însoţite de indicaţii scenice. 3. Scenariu regizoral, s.n., pl. decupaje.
decupare 1. Acţiunea de a decupa; decupaj. 2. (tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăţi; tăiere a unui obiect după un tipar, s.f, g.-d. art. decupării, pl. decupări, decupat Decupare, s.n.
decupla tr. (tehn.) 1. A desface elementele unui cuplu. 2. A deconecta (1). vb. /, ind. prez. 3 decuplează, decuplare Acţiunea de a decupla; desfacere, s.f, g.-d. art. decuplării, pl. decuplări.
decupra tr. A înlătura stratul de cupru de pe stereotipe.
vb. I, ind. prez. 3 decuprează.
de curând Cu puţin timp înainte, prep. + adv.
decurent,-ă (despre frunze) Cu limbul prelungit şi pe
tulpină, adj., pl. decurenţi,-te.
decurge intr. 1. A rezulta din... 2. A se petrece, a se
desfăşura vb. III, ind. prez. 3 sg. decurge; conj. prez. 3
să decurgă; part. decurs.
decurie (-ri-e) 1. (în armata romană) Subunitate de cavalerie formată din zece soldaţi. 2. Colegiu din zece funcţionari la Roma şi în municipiile romane, s.f, art. decuria, g.-d. art. decuriei, pl. decurii, art. decuriile. decurion (-ri-on) Comandant al unei decurii. s.m., pl. decurieni.
decurs (în expr.) în ~ de... sau în -ul = pe durata, în timp de... loc. prep,r
decusaţie (-ţi-e) încrucişare a două fascicule de fibre nervoase, s.f, art. decusaţia, g.-d. art. decusaţiei, pl. decusaţii, art. decusaţiile.
331
defecţiune
decuscuta tr. A separa seminţele de cuscută de cele de trifoi, lucemă etc. vb. I, inel. prez. 3 decuscutează. decuscutare Acţiunea de a decuscuta. s.f, g.-d. art. decuscutării, pl. decuscutări.
decuscutator Separator electromagnetic folosit la decuscutare. s.n., pl. decuscutatoare. decuvgj Tragere a vinului din cuva de fermentat în vasele în care trebuie păstrat, s.n., pl. decuvaje. deda refl. 1. A se deprinde cu ceva. //A se obişnui cu fapte rele. 2. A se dedica, a se consacra, vb. I, ind. prez.
I	sg. mă dedau, 1 pl. ne dedăm, 2 pl. vă dedaţi, 3 pl. se dedau, imperf. 3 sg. se deda, m.m.c.p. I sg. mă dedgsem,
1	pl. ne dedaserăm; conj. prez. 3 să se dedea; imper. neg.
2	sg. nu te deda, 2 pl. nu vă dedaţi. a
dedal (livr.) 1. Labirint. 2. (fig.) Încurcătură, învălmăşeală. s.n., pl. dedaluri, de dedesubtul De sub. prep. dedesubt1 în partea de jos (sub ceva), adv. dedesubt2 Partea cea mai de jos; (fig.) partea tăinuită. s.n., pl. dedesubturi, dedesubtul Sub. prep. dedeţel v. dediţel.
dedica \. tr. A închina cuiva o operă în semn de respect sau de preţuire. 2. refl. A se consacra unei idei, unei activităţi, vb. /, ind. prez. 3 dedică, dedicare Acţiunea de a (se) dedica, s.f, g.-d. art. dedicării, pl. dedicări.
dedicatoriu,-ie (livr.) Prin care se dedică ceva. adj., pl. dedicatorii.
dedicaţie (-ţi-e) Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecţiune, [var. (înv.) dedicaţiune s.£] s.f., art. dedicaţia, g.-d. art. dedicaţiei, pl. dedicaţii, art. dedicaţiile, dedicaţiune v. dedicaţie.
de dimineaţă 1. (Foarte) devreme. 2. Când se face ziuă. loc. adv.
dgdiţă (bot.) Dediţel. s.f, g.-d. art. dediţei, pl. dediţe. dediţel Plantă erbacee otrăvitoare cu frunze păroase; dediţă. [var. dedeţel s.m.] s.m., pl. dediţei, art. dediţeii. dediţel-de-mare (zool.) Actinie, s.m., pi. dediţei-de-mare, art. dediţeii-de-mare.
dedubla refl. A se împărţi în două; a căpăta, simultan sau succesiv, două stări sau două forme deosebite, vb. I, ind. prez. 3 se dedublează.
dedublare Acţiunea de a se dedubla. !~a personalităţii = tulburare psihică ce constă în disocierea personalităţii, la acelaşi individ, în una normală şi alta morbidă, s.f, g.-d. art. dedublării, pl. dedublări, deduce tr. A deprinde o judecată particulară din două sau mai multe premise, vb. Ul, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deduc, 1 pl. deducem, 2 pl. deduceţi; imper. 2 sg. dedu, neg. nu deduce; part. dedus.
deducere Faptul de a deduce, s.f., g.-d. art. deducerii, pl. deduceri.
deductibil,-ă Care se poate deduce, adj., pl. deductibili,^.
deductiv,-ă Care foloseşte deducţia, care procedează Pnn deducţie, adf, pl. deductivi,-e. deducţie (-ţi-e) Consecinţă, concluzie a unui raţionament. [var. deducţiune s.f.] s.f., art. deducţia, g.-d. art. deducţiei, pl. deducţii, art. deducţiile, deducţiune v. deducţie.
dedulci refl. (fam.) A se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se dedulceşte, imperf. j se. dedulcea; conj. prez. 3 să se dedulcească, jduriza tr. A face dedurizarea apei. vb. I, ind. prez. 3
dedurizează.
e .urizare (în sintagma) ~a apei = reducerea durităţii apei prin eliminarea din apă a sărurilor de calciu şi de magneziu, s.f, g.-d. art. dedurizării, pl. dedurizări.
de facto (lat.) Formulă de recunoaştere a unei anumite situaţii care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară. loc. adj., loc. adv.
defalca tr. 1. A desprinde una sau mai multe părţi dintr-un întreg. 2. A împărţi o lucrare, un teren etc. în mai multe părţi. vb. I, ind. prez. 3 defalcă, defalcare Acţiunea de a defalca, s.f, g.-d. art. defal-cirii, pl. defalcgri. _
defavoarea (în expr.) în -a cuiva = împotriva interesului cuiva. s.f. art.
defavorabil,-ă Nefavorabil, neprielnic, adj., pl. defavorabili,-e.
defavoriza tr. A dezavantaja, vb. I, ind. prez. 3 defavorizează.
defavorizare Acţiunea de a defavoriza s.f., g.-d. art.
defavorizării, pl. defavorizări.
defavorizat,-ă Dezavantajat, adj., pl. defavorizaţi,-te.
defaza tr. A realiza un defazaj, vb. I, ind. prez. 3
defazează.
defazaj Diferenţa dintre fazele a două mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă, s.n., pl. defazaje, defăima tr. A bârfi, a calomnia, vb. I, ind. prez. 3 defăimează.
defăimare Acţiunea de a defăima; calomniere, s.f, g.-d. art. defăimării, pl. defăimări, defăimător,-oare (şi s.) Care defăimează, adj., pl. defăimători,-oare.
defeca tr. 1. Á limpezi un lichid, provocând depunerea substanţelor care se află în suspensie. 2. A evacua materiile fecale din intestin, vb. I, ind. prez. 3 defechează. defecant Reactiv chimic care are proprietatea de a precipita substanţele proteice din soluţii, s.m., pl. defecanţi. defecare Acţiunea de a defeca, s.f., g.-d. art. defecării, pl. defecări.
defecator Aparat pentru limpezirea lichidelor, s.n., pl. defecatoare.
defecaţie (-ţi-e) Acţiunea de a defeca, s.f, art. defe-caţia, g.-d. art. defecaţiei, pl. defecaţii, art. defecaţiile. defect1 1. Lipsă, imperfecţiune, cusur. 2. Dereglare în funcţionarea unui aparat, a unei maşini etc. s.n., pl. defecte.
defect2,-ă Care s-a stricat; care are un defect1 (1). adj., pl. defecţi,-te.
defecta 1. refl. (despre mecanisme, maşini) A avea un defect, a nu mai funcţiona. 2. tr. A produce un defect la
o	maşină, la un aparat etc. vb. I, ind. prez. 3 defectează, defectare Acţiunea de a (se) defecta, s.f., g.-d. art. defectării, pl. defectări.
defectiv,-ă (despre cuvinte flexibile) Care nu se întrebuinţează la toate formele gramaticale, adj., pl. defectivi,-e.
defectolfig,-ă Specialist în defectologie. s.m., pl. defectologi; s.f, g.-d. art. defectolQgei, pl. defectolage. defectologie Disciplină care se ocupă cu educarea persoanelor cu deficienţe senzoriale, intelectuale etc. s.f, art. defectologia, g.-d. art. defectologiei. defectoscop Aparat folosit în defectoscopie. s.n., pl. defectoscoape.
defectoscopie Examinare a pieselor metalice în scopul descoperirii defectelor din material, s.f, art. defecto-scopia, g.-d. art. defectoscopiei, pl. defectoscopii, art. defectoscopiile.
defectuos,-oasă (-tu-os) Cu defecte, adj., pl. defec-tuoşi,-oase.
defectuozitate (-tu-o-) (rar) Stare de defecţiune; defect, s.f, g.-d. art. defectuozităţii, pl. defectuozităţi. defecţiune (-ţi-u-) Deranjament care împiedică buna funcţionare a unei maşini, desfăşurarea normală a unor acţiuni etc. s.f, art. defecţiunea, g.-d. art. defecţiunii, pl. defecţiuni, art. defecţiunile.
defel
332
defel Deloc. Nu vine adv.
defeminiza tr. A face să-şi piardă natura, aptitudinile, obiceiurile de femeie, vb. I, ind. prez. 3 defeminizează. defendor (rar) Pârât, acuzat, s.m., pl. defendori. defensiv,-ă Care apără; făcut pentru a apăra, adj., pl. defensivi,-e.
defensivă Poziţie de apărare, s.f, g.-d. art. defensivei, pl. defensive.
defensor (rar) Apărător, s.m., pl. defensari. deferent,-ă Plin de deferenţă; respectuos, condescendent. adj., pl. deferenţi,-te.
defergnţă Stimă, consideraţie deosebită, s.f, g.-d. art. defergnţei.
deferi tr. l.A trimite pe cineva înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală. 2. (neobişnuit) A conferi, a atribui o decoraţie, un titlu etc. vb. IV, ind. prez. 3 deferă, imperf. 3 sg. deferea; conj. prez. 3 să defere, deferire Acţiunea de a deferi, s.f, g.-d. art. deferirii, pl. deferiri,
deferizg tr. A îndepărta excesul de fier din apele feru-ginoase, pentru a putea fi consumate, vb. I, ind.' prez. 3 deferizează,	'	i
deferizare Acţiunea de a deferiza. s.f, g.-d. art. deferi-zării, pl. deferizări.
deferlare (rar) Revărsare, spargere a valurilor în rostogolire, s.f, g.-d. art. deferlgrii. defertiliza tr. A provoca pierderea fertilităţii unui teren, a-I face neproductiv, vb. I, ind, prez. 3 defertilizează, defertilizare Acţiunea de a defertiliza. s.f, g.-d. art. defertilizării, pl. defertilizări.
defervescgnţă Scădere a temperaturii în cursul unei boli febrile, s.f., g.-d. art. defervescenţei. defetism 1. Lipsă de încredere în reuşita unei acţiuni.
2.	Infracţiune constând în răspândirea, în timp de război, a unor zvonuri sau informaţii false cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării. s.n. defetist,-ă (Partizan) al defetismului, ad/., s.m. şi f., pl. defetişti,-ste.
defetişiza tr. A face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul de fetiş, vb. I, ind. prez. 3 defetişizează. defibra tr. A transforma un material (plante, lemne etc.) în fibre. vb. I, ind. prez. 3 defibrează. deflbrare Acţiunea de a defibra. s.f, g.-d. art. defibrării, pl. defibrări.
defibratsr Aparat care serveşte la deflbrare. s.n., pl. defibratoare.
deflbrllator (med., şi în sintagma) - cardiac = aparat electronic folosit în tratamentul fibrilaţiei. s.n., pl. defî-brilatoare.
deficient,-ă (-ci-ent) Care produce mai puţin decât trebuie. //(s.) Persoană lipsită de anumite facultăţi fizice sau psihice. Un ~ mintal, ad/'., pl. deficienţi,-te. deficienţă (-ci-en-) 1. Insuficienţă, lipsă, scădere.
2.	Absenţă a anumitor facultăţi fizice sau psihice, s.f, g.-d. art. deficienţei, pl. deficienţe, deficit Lipsă dintr-un cont; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. IA fi în ~ = a fi în pierdere. ~ record = deficit de mari proporţii, s.n., pl. deficite, deficitar,-ă Care este în deficit, adj., pl. deficitari,-e. defila intr. 1. (despre trupe sau despre o mulţime) A trece în coloană prin faţa comandanţilor sau a reprezentanţilor autorităţilor, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări. 2. (fig.) A se succeda, vb. I, ind. prez. 3 defilează.
defilare Acţiunea de a defila, s.f, g.-d. art. defilării, pl. defilări.
defilgu Vale îngustă şi adâncă în regiunile muntoase, săpată de o vale curgătoare, s.n., art. defileul, pl. defileuri.
defini 1. tr. A da o definiţie; a stabili cu precizie. HA caracteriza pe cineva. 2. refl. A se autocaracteriza, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. definesc, imperf. 3 sg. definea; conj. prez. 3 să definească.
definibil,-ă Care poate fi definit, adj., pl. definibili,-e. definire Acţiunea de a (se) defini, s.f., g.-d. art. definirii, pl. definiri.
definisabil,-ă De definit, adj., pl. definisabili,-e,
definit,-ă 1. (despre cuvinte, noţiuni) Cuprins într-o
definiţie. 2. Hotărât, determinat, /(gram.) Articol ~ =
articol hotărât, adj., pl. definiţi,-te.
definitiv,-ă (şi adv.) Care e stabilit pentru totdeauna;
irevocabil, adj., pl. definitivi,-e,
definitiva tr. 1. A da o formă definitiva. 2. A face ca
cineva să rămână definitiv într-un post. vb. I, ind. prez. 3
definitivează.
definitivare Acţiunea de a definitiva; (rar) definitivat. s.f., g.-d. art. definitivării, pl, definitivări, definitivat Examen dat pentru a obţine numirea definitivă în învăţământul elementar sau mediu. s.n. definitoriu,-ie Care caracterizează; distinct; propriu. adj., pl. definitarii.
definiţie (-ţi-e) Enunţ care exprimă însuşirile proprii, esenţiale ale unui obiect, ale unei noţiuni etc. /Prin ~ = prin însăşi natura lucrurilor, s.f. art. definiţia, g.-d. art. definiţiei, pl. definiţii, art. definiţiile. defiagrant,-ă (despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagraţie, adj., pl. deflagranţi,-te. deflagraţie (-ţi-e) 1. Ardere explozivă a unui corp, care se propagă cu viteză relativ mică. 2. (fig.) Război. ~ mondială, s.f. art. deflagraţia, g.-d. art. deflagraţiei, pl. deflagraţii, art. deflagraţiile.
deflaţie (-ţi-e) 1. Retragere din circulaţie a unei cantităţi de bancnote pentru a combate o inflaţie. 2. Răspândire de către vânt a materialului rezultat în urma eroziunii, s.f, art. deflaţia, g.-d. art. deflaţiei, pl. deflaţii, art. deflgţiile. deflaţionjst,-ă (-ţi-o-) Referitor la deflaţie. adj., pl. deflaţionişti,-ste.
deflector1 l. Dispozitiv utilizat pentru devierea unui curent de fluid. 2. Dispozitiv (care foloseşte energia vântului) utilizat la ventilaţia aerului din încăperi, s.n., pl. deflectoare.
deflector2,-oare Care serveşte la reproducerea defle-
xiunii. adj., pl. deflectari.-oare.
deflegma tr. A produce o deflegmare. vb. I, ind. prez. 3
deflegmează.
deflegmare Condensare parţială a vaporilor rezultaţi dintr-o distilare, pentru a îndepărta o parte din componenţii grei din vapori, s.f, g.-d. art. deflegmării, pl. deflegmări.
deflegmator Aparat pentru deflegmare. s.n., pl. deflegmatoare.
deflexiune (-xi-u-) Abatere a unui curent de fluid sau a unui fascicul de radiaţii din direcţia iniţială, s.f, g.-d. art. deflexiunii, pl. deflexijini. deflocuia tr. A efectua o operaţie de defloculare. vb. /, ind. prez. 3 defloculează.
defloculare Operaţie constând în a dispersa elementele închegate printr-o acţiune fizică sau fizico-chimică. s.f, g.-d. art. defloculării.
deflora tr. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic etc.; a dezvirgina. vb. I, ind. prez. 3 deflorează.
deflorare Acţiunea de a deflora; dezvirginare, s.f, g.-d. art. deflorării, pl. deflorări.
deflui A efectua o defluire. vb. IV, ind. prez. 3 sg. defluieşte, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să defluiască. defluidiza tr. A îndruma traficul de pe o arteră principală spre una secundară, pentru a-i asigura fluenţa, vb. I, ind. prez. 3 defluidizează.
333
deget
deflujre Retragere, scurgere rapidă, s.f., g.-d. art. defiuirii, pl. defluiri.
defolia (-li-a) tr. A provoca uscarea şi căderea frunzelor înainte de vreme. vb. /, ind. prez. 3 defoliază, 1 pl. defoliem; conj. prez. 3 să defolieze; ger. defolimd. defoliant (-li-a-) (chim.) Substanţă care provoacă pierderea frunzelor, s.n., pl. defoliante. defoliaţie (-li-a-ţi-e) Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau plantelor, s.f, art. defoliaţia, g.-d. art. defoliaţiei, pl. defoliaţii, art. defoliaţiile. defolîsre (-li-e-) Faptul de a defolia; defoliaţie. s.f, g.-d. art. defoligrii, pl. defoligri. deforma 1. tr. şi refl. A(-şi) modifica, a(-şi) strica forma; a (se) desfigura. 2. tr. (fig.) A reproduce inexact, a denatura, a falsifica. 3. tr. A modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau interioare, [var. diforma vb.] vb. 1, ind. prez. 3 deformează.
deformabll,-ă Care se poate deforma, adf, pl. defor-mabili,-e.
deformant,-ă (şi fig.) Care deformează, adf, pl. deformanţi,-te.
deformare Acţiunea de a (se) deforma; deformaţie. [var. diformare s.f.} s.f, g.-d. art. deformării, pl. deformări.
deformaţie (-ţi-e) Deformare, [var. deformaţiune i,/!]
s.f, art. deformaţia, #,-</. art. deformaţiei, pl. deformaţii,
art. deformflţiile,
deformaţiune v. deformaţie.
defosfora tr. A elimina fosforul din topitura metalică în
procesul de elaborare a oţelului, vb. I. ind. prez. 3 defos-
forează.
defosforare Acţiunea de a defosfora, s.f, g.-d. art. defosforării, pl. def'osforări.
defrauda (-fra-u-) tr. A-şi însuşi prin fraudă banii unei instituţii publice, vb. I, ind. prez. 3 defraudează. defraudare (-fra-u-) Acţiunea de a defrauda; delapidare. s.f, g.-d. art. detraudjţrii, pl. defraudfiri. defraudatfir,-oare (-fra-u-) Persoană care defraudează; delapidator, s.m., pl. defraudatQri; s.f. g.-d. art. defraudatoarei, pl. defraudatogre. defrâna tr. A scoate, a elibera din frâne. vb. /, ind. prez. 3 defrânează.
defrişa tr. l.A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii de pe un teren. 2. (fig.) A limpezi, a lămuri o problemă, vb. I, ind. prez. 3 defrişează, I pl. defrişăm; conj. prez. 3 să defrişeze; ger. defrişând. defrişabll,-ă Care poate fi defrişat, adj., pl. defri-Şabili,-e.
defrişare Acţiunea de a defrişa, s.f, g.-d. art. defrişării, pl. defrişări.
defrlşor,-oare Persoană care lucrează la defrişări, s.m., pl. defrişări; s.f, g.-d. art. def'rişoarei. pl. defri-şoare, defula 1. tr. (psih.) A da curs liber ideilor şi tendinţelor refulate în subconştient. 2. refl. (fam.) A-şi descărca sufletul, vb. I, ind. prez. 3 defulează. defulare Acţiunea de a (se) defula. s.f, g.-d. art. defu-•ării, pl. defulări.
defunct,-ă (Om) mort, decedat, adj., s.m. şi {., pl. defuncţi,-te.
degaja1 tr. 1. A elibera ceva de un obstacol. 2. (la fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria Poartă pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului. //(la scrimă) A-şi desprinde floreta de floreta adversarului. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă in vederea unei operaţii ulterioare. 4. A elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. /(rar) refl. M-am ~t. vb. I, ind. prez. 3 degajează, I pl. degajăm; conj. prez. 3 să degajeze; part. degajat.
degaja2 tr. A emana, a răspândi gaze, miros, căldură etc.; a exala. //A elimina un gaz dintr-o combinaţie chimică. IIrefl. (despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde, vb. I, ind. prez. 3 degajă, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând, degajament 1. încăpere care serveşte ca spaţiu de comunicare între încăperile unui apartament sau ale unei clădiri publice. 2. Spaţiu pentru depozitarea decorurilor într-un teatru, s.n., pl. degajamente.	„
degajare 1. Acţiunea de a (se) degaja(' 2>. 2. îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. Canelură circulară realizată prin aşchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. 4. Libertate în mişcări, în comportare; nonşalanţă, s.f, g.-d. art. degajării, pl. degajflri.
degajat,-ă 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol etc.
2.	(despre oameni) Cu mare libertate în mişcări; nestânjenit, nonşalant, adj., pl. degajaţi,-te. degaza tr. l.A îndepărta gazele dintr-un spaţiu închis sau de pe o suprafaţă. 2. A îndepărta substanţele toxice din adăposturi, de pe îmbrăcăminte etc. vb. I, ind. prez. 3 degazeazâ.
degazare Acţiunea de a degaza. s.f. g.-d. art. dega-zfini, pl. degazlri,
degazatşr Substanţă utilizata pentru degazare. s.m., pl. degazatori.
degazlflca tr. A îndepărta substanţele volatile din cărbuni, gazele dintr-un lichid etc, vb. 1, ind. prez. 3 degaziflcA.
degazlflcare Acţiunea de a degazifica, s.f, g.-d. art.
degazificirii, pl. degazificgri,
degazollna tr. A separa gazolina din gazele obţinute în
exploatările petroliere, vb. I, ind. prez. 3 degazolineflză.
degazolinare Acţiunea de a degazolina. s.f, g.-d. art.
degazolinării, pl. degazoliniri.
degazfir Aparat pentru degazarea lichidelor, s.n., pl.
degazogre.
degeaba 1. Inutil, zadarnic, 2. Fără plata, pe gratis, adv. degenera intr. 1. A pierde din trăsăturile speciei. 2. (fig.) A se schimba în rău; a se degrada, vb. /, ind. prez. 3 degenerează.
degenerare Faptul de a degenera; decădere, degene-raţie. s.f, g.-d. art. degenerării, pl. degenerări, degenerativ,-ă Care degenerează. Boală ~. adj., pl. degenerativi,-e.
degeneraţie (-ţi-e) (rar) Degenerare, s.f, art. degene-raţia, g.-d. art. degeneraţiei, pl. degeneraţii, art. degene-raţiile.
degenerescent,-ă Cu tendinţă spre degenerare, adj., pl. degenerescenţi,-te.
degenerescenţi Modificare regresivă anatomică sau funcţională a unui organ sau a unui ţesut cu scăderea randamentului lor. s.f, g.-d. art. degemerescenţei, pl. degenerescgnţe.
degera intr. 1. A suferi o degerătură, a amorţi de frig. //(prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig. 2. (despre plante, fructe, legume) A se strica prin îngheţare, vb. I, ind. prez. 3 degeră.
degerare Acţiunea de a degera, s.f, g.-d. art. degerjrii, pl. degerări.
degerătură Iritaţie sau rană provocată de frig. s.f, g.-d. art. degerăUjrii, pl. degerături.
degermina tr A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obţinere a mălaiului, făinurilor etc. vb. I, ind prez. 3 degerminează.
degerminare Acţiunea de a degermina. s.f, g.-d. art. degerminării, pl. degerminări.
deget 1. Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se termină mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. IA se ascunde după ~ = a fugi de răspundere.
degetar
334
Ii poţi număra pe ~e = sunt foarte puţini. A-şi băga -le în ochi = a nu vedea nimic (din cauza întunericului). A aluneca (sau a scăpa) printre ~e = a scăpa, a dispărea pe neobservate. A încerca marea cu ~ul = a încerca imposibilul. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la ~ul cel mic = a nu se putea compara cu cineva (în privinţa comportamentului, a capacităţii etc.). A-şi linge ~le = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). 2. Veche unitate de măsură egală cu lăţimea unui deget. 3. Piesă la secerători şi combine, care separă plantele în momentul tăierii, s.n., pl. degete.
degetar 1. Căpăcel din metal sau din plastic purtat la cusut pe degetul cu care se împinge acul. 2. Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene sau roşii-purpurii; degeţel, s.n., pl. degetare.
degetariţă (bot.) 1. Degetar (2). 2. Degeţel-roşu. s.f,
g.-d. art. degetgriţei, pl. degetariţe.
degetăruţ (rar) Plantă erbacee cu flori albastre-violete,
în formă de clopot, s.n., pl. degetăruţe.
degetuţ (rar) Degeţel (A), s.n., pl. degetuţe.
degeţel A. Diminutiv al lui deget. B. (bot.) Degetar (2).
s.n.,pl. degeţele.
degeţel-roşu Plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori purpurii, din care se extrage digitalina. s.m., p/.'degeţei-rcjşii.
deghiza 1. tr. şi refl. A (se) îmbrăca în aşa fel încât să nu
poată fi recunoscut; a (se) travesti. 2. tr. (fig.) A ascunde,
a camufla, vb. I, ind. prez. 3 deghizează.
deghizament Deghizare, s.n.
deghizare Acţiunea de a (se) deghiza; deghizament.
s.f., g.-d. art. deghizării, pl. deghizări.
degivra v. dejivra. degivrare v. dejivrare. degivrgr v. dejivror.
deglutiţie (-ţi-e) Act reflex de înghiţire a mâncării, [var. degluţiune s.fj\ s.f, art. deglutiţia, g.-d. art. deglu-tiţiei, pl. deglutiţii, art. deglutiţiile. degluţiune v. deglutiţie.
degoma tr. A îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală, vb. I, ind. prez. 3 degomegză. degomare Acţiunea de a degoma. s.f, g.-d. art. dego-mării, pl. degomări.
degonfla tr. şi refl. (mai ales fig.) A (se) dezumfla, vb. I, ind. prez. 3 degonflează.
degrabă 1. Repede, curând. 2. De timpuriu, adv. degrada 1. tr. A înjosi. 2. tr. (mii.) A pedepsi prin luarea gradului. 3. refl. (despre obiecte, materiale etc.) A se deteriora, a se strica. 4. refl. (despre terenuri) A deveni neproductiv, vb. I, ind. prez. 3 degradează. degradabil,-ă Care se poate degrada, adj., pl. degra-dabili,-e.
degradant,-ă Care degradează; înjositor, adj., pl. degradanţi,-te.	_
degradare 1. Acţiunea de a (se) degrada. 2. înjosire.
3.	Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, i-civică - pierdere juridică a unor drepturi cetăţeneşti.
3.	Proces de schimbare în rău; deteriorare. ~a solului, s.f, g.-d. art. degradării, pl. degradări, degradâţie (-ţi-e) (înv.) Degradare, s.f. art. degradaţia, g.-d. art. degradaţiei, pl. degradaţii, art. degradaţiile. degradator1 (fot.) Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obţinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului, s.n., pl. degradatoare. degradator2,-oare Degradant, adj., pl. degradatori,-oare.
degrade Descreştere treptată a intensităţii unei culori. [var. degradeu s.n.] s.n., pl. degradeuri. degradeu v. degrade.
degras Amestec de grăsimi folosit în industria pielăriei. s.n., pl. degrasuri.
degresa tr. 1. A îndepărta petele de grăsime de pe suprafaţa unui obiect metalic. 2. A extrage grăsimea dintr-un aliment, vb. I, ind. prez. 3 degresează. degresaj Degresare. s.n., pl. degresaje. degresant1 Substanţă care degresează. s.m., pl. degresanţi.
degresant2,-ă Care degresează. adj., pl. degresanţi,-te. degresare Acţiunea de a degresa; degresaj. s.f, g.-d. art. degresării, pl. degresări.
degresiune (-si-u-) (livr.) Micşorare treptată, graduală s.f., g.-d. art. degresiunii, pl. degresiuni. degresjv,-ă (livr.) Care scade, care se reduce; descrescător. adj., pl. degresivi,-e.
degresor1 Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale, s.n., pl. degresoare. degresor2,-oare Persoană care degresează. s.m., pl. degresori; s.f, g.-d. art. degresoarei, pl. degresoare. degreva tr. A reduce sarcinile sau obligaţiile unei persoane, ale unei instituţii, vb. /, ind. prez. 3 degrevează. degrevant,-ă (rar) Care degrevează, adj., pl. degre-vanţi,-te.
degrevare Acţiunea de a degreva, s.f., g.-d. art. degrevării, pl. degrevări.
degringoladă l. Cădere, prăbuşire (rapidă). 2. (fig.) Decădere treptată; ruinare, s.f, g.-d. art. degringoladei, pl. degringolade.
degrosisor Filtru din pietriş folosit la instalaţiile de purificare a apei pentru reţinerea impurităţilor de dimensiuni mai mari. s.n., pl. degrosisoare. degroşa tr. A prelucra o piesă brută prin aşchiere pentru a o aduce la dimensiuni apropiate de cele finale, vb. I, ind. prez. 3 degroşează, I pl. degroşăm; conj. prez. 3 să degroşeze; ger. degroşând.
degroşa re Acţiunea de a degroşa. s.f, g.-d. art. degro-şării, pl. degroşări.
degudrona tr. A separa gudroanele de gazele produse la distilarea cărbunilor fosili, vb. I, ind. prez. 3 degudro-nează.
degudronare Acţiunea de a degudrona. s.f., g.-d. art. degudronării, pl. degudronări. degudronator Aparat, utilaj pentru degudronare. s.n., pl. degudronatoare.
degusta tr. A aprecia cu ajutorul gustului, mirosului şi văzului calităţile unui produs alimentar (mai ales vin); a savura, vb. I, ind. prez. 3 degustă, degustare Acţiunea de a degusta; degustaţie. s.f, g.-d. art. degustării,/?/, degustări.
degustaţie (-ţi-e) (rar) Degustare, s.f, art. degustaţia, g.-d. art. degustaţiei, pl. degustaţii, art. degustaţiile. degustător,-oare Persoană însărcinată cu degustarea vinurilor, lichiorurilor etc. s.m., pl. degustătQri; s.f, g-d■ art. degustătoarei, pl. degustătoare, deh v. de2.
dehidrogena tr. A elimina hidrogenul din molecula compuşilor organici, vb. I, ind. prez. 3 dehidrogenează. dehidrogenare Acţiunea de a dehidrogena. s.f, g.-d. art. dehidrogenării, pl. dehidrogenări. dehiscent,-ă (despre fructe, antere etc.) Care se deschide de la sine când ajunge la maturitate, adj., pl. dehis-cenţi,-te.	^
deliiscenţă (bot.) însuşirea de a fi dehiscent. s.f, g-d■ art. dehiscenţei.
deictic,-ă (lingv.) Care arată, care întăreşte un sens. Particulă adj., pl. deictici,-ce. deifica (de-i-) tr. A zeifica, vb. I, ind. prez. 3 dejfică. deificare (de-i-) Faptul de a deifica. s.f, g.-d. art. deificării, pl. deificări.
deionizare (-i-o-) (tehn.) Neutralizarea ionilor dintr-un mediu, s.f, g.-d. art. deionizării, pl. deionizări.
335
deliberativ
deism Formă de religie naturală care pleacă de ia ideea recunoaşterii lui Dumnezeu ca forţă creatoare primordială a lumii, excluzând însă intervenţia lui în evenimentele din univers, s.n.
deist,-ă (Adept) al deismului. adj., s.m. şi f, pl. dejşti,-ste.
deîmpărţjt (mat.) Primul termen al împărţirii, s.n. de îndată (tempo lent)/de-ndată (tempo rapid) Imediat, loc. adv.
deînmulţtt (mat.) Primul factor al înmulţirii, s.n. deja încă, încă de acum (sau de atunci), adv. dejalen Ţesătură de bumbac mercurizat din care se fac cămăşi, bluze etc. [var. dejalgnă s.f] s.n., pl. dejalenuri, dejalenă v. dejalen.
déjá-vu (dejavü) (fr.) 1. (fam.) Lucru banal, lipsit de originalitate. 2. (psih.) Impresie (sau senzaţie) de ~ = impresia că ai trăit deja o anumită situaţie, că ai văzut deja un anumit loc în trecut, s.n. dejecţie (-ţi-e) 1. Evacuarea excreţiilor din organism; (concr.) materia evacuată. 2. Apa murdară din gospodării sau din industrie. 3. Con de ~ = formă de relief alcătuită din pietrişuri, nisipuri etc. depozitate de torenţi în locul unde se micşorează panta. [var. dejecţiune s.f] s.f. art. dejecţia, g.-d. art. dejecţiei, pl. dejecţii, art. dejecţiile, dejecţiune v. dejecţie.
dejivra tr. A înlătura stratul de gheaţă sau de chiciură format pe suprafeţe metalice la temperaturi scăzute, [var. degivra vb. ] vb. I, ind. prez. 3 dejivrează. dejivra re Acţiunea de a dejivra. [var degivrare 5./!] s.f, g.-d. art. dejivrării, pl. dejivrări. dejivror Instalaţie de protecţie a unui avion contra formării straturilor de gheaţă pe aripi, elice etc. [var. degivror î.h.] s.n., pl. dejivroare. dejojare Desprinderea de apă a unui hidroavion în timpul decolării, s.f, g.-d. art. dejojării. dejuca, tr. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [var. (înv.) desjuca v6.] vb. I, ind. prez. 3 dejoacă, dejucare Acţiunea de a dejuca, s.f, g.-d. art. dejucării, pl. dejuclri.
dejuga 1. tr. A scoate boii din jug. 2. intr. (fig., rar) A poposi undeva, vb. I, ind. prez. 3 dejugă, dejugare Acţiunea de a dejuga; dejugat, s.f, g.-d. art. dejugării, pl. dejugări. dejugat Dejugare. s.n.
dejugătoare (pop.) Loc unde se dejugă boii. s.f, g.-d. art.' dejugătorii, pl. dejugători. dejun Masa de amiază; prânz. IMicuI ~ = masa de dimineaţă. s.n., pl. dejunuri.
dejuna intr. A lua masa de prânz; a prânzi, vb. I, ind. prez. 3 dejunează.
de jure (j pron. i) (lat.) Formulă care indică existenţa unei situaţii conforme cu normele de drept. loc. adv.
«e jur împrejur Din (sau în) toate poziţiile, loc. adv. de jur împrejurul în preajma... loc. prep.
.i.Umă (rar, despre elevi şi înv. despre militari) De serviciu (pe timp de o zi), adj. invar aejurstvă (înv.) Corp de gardă; comandament militar. H i ghd artm dejarstvei, pl. dejurstve.
elabora tr. A demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau pericu-?a.se-v^-1, ind. prez. 3 delaborează.
ábra tr. (livr.) A deteriora, a ruina, a strica, vb. I, ind. ^.delabrează.
, , apida tr. A săvârşi o delapidare, vb. I, ind. prez. 3 delapidează.
delapidare Infracţiune care constă în folosirea de către alt an^aiat’ ,'n interesul său, a unor sume de bani sau a tor bunuri din avutul statului, aflate în administrarea
■	*■/■» S -d. art. delapidării, pl. delapidări.
delapidator,-oare Persoană care delapidează, s.m., pl. delapidatori; s.f., g.-d. art. delapidatoarei, pl. delapidatoare.
delator,-oare Denunţător, s.m., pl. delatori; s.f, g.-d. art. delatoarei, pl. delatoare.
delaţiune (-ţi-u-) Denunţ, denunţare, s.f, g.-d. art. delaţiunii, pl. delaţiuni.
delăsa refl. (folosit mai ales la perf. comp.) A dovedi neglijenţă, nepăsare faţă de o muncă începută, vb. I, ind. prez. I sg. mă delas, 2 sg. te delaşi, 3 se delasă; conj. prez. 3 să se delase.
delăsare Faptul de a (se) delăsa; nepăsare faţă de o activitate începută, s.f, g.-d. art. delăsării, pl. delăs|ri.
delăsător,-oare (Persoană) care se delasă; indolent. adj., s.m. şi f, pl. delăsători,-oare. delătura tr. (reg.) A înlătura, vb. I, ind. prez. 3 delătură. delco/delcou Cap distribuitor la motoarele cu aprindere electrică, s.n, art. delcoul/delcoul, pl. delcouri/ delcouri. deleatur (-le-a-) (lat.) Nume dat semnului de corectură tipografică prin care se indică suprimarea unei litere, a unui cuvânt etc. s.n.
delebil,-ă (livr.) Care poate fi şters, adj., pl. delgbili,-e. delecta tr. şi refl. A (se) bucura, a (se) desfăta, vb. I, ind. prez. 3 delectează.
delectabil,-ă Agreabil, plăcut, adj., pl. delectabili,-e. delectare Faptul de a (se) delecta; desfătare, s.f, g.-d. art. delectării, pl. delectări.
delega tr. A da cuiva o delegaţie, vb. I, ind. prez. 3 deleagă.
delegat,-ă Persoană care a primit o delegaţie, s.m., pl. delegaţi; s.f, g.-d. art. delegatei, pl. delegate. delegatar,-ă (livr.) (Persoană) care deleagă, care dă o delegaţie, adj., s.m. şi f, pl. delegatari,-e. delegaţie (-ţi-e) 1. însărcinare de a acţiona în numele cuiva; act care atestă această însărcinare. //Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane cu o misiune specială, s.f, art. delegaţia, g.-d. art. delegaţiei, pl. delegaţii, art. delegaţiile, delesta tr. A arunca lestul din corăbii, din baloane pentru a le uşura. vb. I, ind. prez. 3 delestează. deleter,-ă (livr.) Vătămător, adj., pl. deleteri,-e. delexicaliza tr. şi refl. (lingv.) A face să piardă sau a pierde conţinutul semantic, vb. I, ind. prez. 3 delexicali-zează.
delfin1 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri. 2. Procedeu de înot caracterizat prin mişcarea simultană a braţelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia în plan vertical a picioarelor, s.m., pl. delfini.
delfin2 Titlu purtat de fiul cel mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului, s.m., pl. delfini, delfinariu 1. Bazin amenajat pentru delfini1. 2. Sală, clădire care adăposteşte un delfinariu (1). s.n., art. delfi-nariul, pl. delfinarii, art. delfinariile. delibaşă (în Evul Mediu, în epoca fanariotă) Şeful gărzii domneşti, căpetenia deliilor, s.m., g.-d. art. deli-başei, pl. delibaşi.
delibera 1. intr. (despre membrii unui complet de judecată, ai unei adunări legislative etc.) A chibzui în comun (şi în secret) pentru a lua o hotărâre. 2. tr. A decide, a hotărî, vb. I, ind. prez. 3 deliberează. deliberant,-ă Care deliberează, adj., pl. deliberanţi,-te. deliberare Acţiunea de a delibera; deliberaţie. s.f, g.-d. art. deliberării, pl. deliberări.
deliberat,-ă Care este iacut în mod intenţionat, din voinţă proprie, adj., pl. deliberaţi,-te. deliberativ,-ă Care deliberează. /Vot ~ — vot al cărui rezultat este obligatoriu, adj., pl. deliberativi,-e.
deliberaţie
336
deliberaţie (-ţi-e) (înv.) Deliberare, s.f., art. deliberaţia, g.-d. art. deliberaţiei, pl. deliberaţii, art. deliberaţiile. delicat,-ă 1. Fin, gingaş, graţios. 2. (despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (fig., despre oameni şi preocupările lor) Plin de atenţie, de grijă. 4. (despre situaţii, probleme) Care cere băgare de seamă, prudenţă. adf, pl. delicaţi,-te.
delicatesă Aliment ales, fin. s.f., g.-d. art. delicatesei, pl. delicatgse. delicateţă v. delicateţe.
delicateţe 1. însuşirea a ceea ce este delicat; 2. Gest, purtare respectuoasă, [var. delicateţă s/j s.f, g.-d. art. delicateţii, pl. (2) delicatgţi.
delicios,-oasă 1. (despre mâncăruri, băuturi) Foarte gustos, apetisant. 2. (fig.) încântător, fermecător, adf, pl. deliciQşi,-oâse.
deliciu Plăcere deosebită. 2. (fig., fam.) Lucru, fiinţă încântătoare, s.n., art. deliciul, pl. delicii, art. deliciile, delict Infracţiune de mică gravitate, care se pedepseşte cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. s.n., pl. delicte.
delictuaii-ă (-tu-al) Delectuos. adf, pl. delictualye. dellctUQS,-o&să (-tu-os) Care reprezintă un delict; delictual, adj,, pl. delictuQşi,-oase. dellcvfint,-ă v, delincvent, delicventă v. delincvenţă. dellcvescgntp-ă (despre substanţe solide) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă transformându-i într-o soluţie apoasă, adf, pl delicvescgnţi,-te. deiicvescanţă 1. Proprietate a unor substanţe de a fi delieveseente. 2. (fig.) Decadenţa, corupţie, s.f, g.-d. art. delievescgnţei.
deligaţie (-ţi-e) Aplicare a unui bandaj, aparat sau medicament extern, s.f, art. deligaţia, g.-d. art. deli-gSţiei, pl. deligaţii, art. deligaţiile. delimita tr. şi refl. 1. A (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. 2. A (se) contura, vb. J, ind. prez. 3 delimitează.
delimitabllră Care poate fi delimitat, adf, pl. delimi-tabili,-e.
delimitare Acţiunea de a (se) delimita, s.f., g.-d. art. delimitării, pl. delimitări.
delimitativ,-ă (rar) Care delimitează, care serveşte pentru a delimita; delimitator, adj., pl. delimitativi,-e. dellmitatfir,-Oâre Delimitativ, adj., pl. delimitatsri,-oare.
delincvent,-ă Persoană care a comis un delict, [var. delicvent,-ă] s.m., pl. delincvenţi; s.f, g.-d. art. delincventei, pl. delincvente.
delincvenţă Totalitatea delictelor săvârşite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. ~ juvenilă, [var. delicvenţă] s.f, g.-d. art. delincvenţei, pl. delincvenţe. aelineavit (-ne-a-) (lat.) Termen care însoţeşte, într-unul din colţurile de jos ale unei gravuri, numele autorului. s.n.
delintersa tr. A îndepărta firele scurte de pe seminţele de bumbac egrenate. vb. I, ind. prez. 3 delintersează. delinteresare Acţiunea de a delinteresa. s.f, g.-d. art. delinteresării, pl. delinteresări.
delir 1. Tulburare a conştiinţei, caracterizată prin halucinaţii, aiurări etc., întâlnită în anumite boli mintale sau stări febrile. 2. (fig.) Stare de exaltare, de entuziasm excesiv, s.n., pl. deliruri.
delira intr. A fi în delir. vb. /, ind. prez. 3 delirează, delirant,-ă Care este în stare de delir; (fig.) exaltat, frenetic. adj., pl. deliranţi,-te.
delirare Acţiunea de a delira, s.f, g.-d. art. delirării, pl. delirări.
deliricizare Pierdere a lirismului, s.f, g.-d. art. deliri-cizării, pl. deliricizări.
delirium tremens (lat.) Criză care apare la alcoolicii cronici şi care se manifestă prin halucinaţii, tremurături ale feţei şi ale membrelor etc. s.n. deliteraturizare Pierdere a caracterului literar al unei opere, s.f., g.-d. art. deliteraturizării, pl. deliteraturizări. delitescenţă Dispariţie subită a unei tumori, a unei inflamaţii etc. s.f, g.-d. art. delitescenţei, pl. delitescenţe. deliu (înv.) Soldat din călărimea uşoară turcă, s.m., pl. delii, art. deliii.
delniţă (în Evul Mediu, în Ţara Românească) 1. Parte din hotarul moşiei săteşti aflată în stăpânirea ereditară a unei familii de ţărani. 2. Parte dintr-o anumită sub-împărţire a pământului satului. Două ~ de făneaţă.
3.	(înv., reg.) Fâşie îngustă şi lungă de teren; (p. ext.) moşie, s.f, g.-d. art. dglniţei, pl. delniţe. delQC Nicidecum, defel. Nu pleacă ~. adv. delon (cfélon) (fr., vestim.) Haină de blană întoarsă, ca aceea purtată de Alain Delon. s.n. dglta 1. A patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghi. 2. (fig.) Simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. s.m.,pl. delta.
deltj|lc,-ă (-ta-ic) Referitor la deltă. adj.. pl. deltaici,-ce.
deitaplan Aparat de zbor foarte uşor, de fonna literei greceşti delta, care poate plana, s.n., pl. deltaplane. deltaplanlsm Sport practicat cu deltaplanul; deltapia-norism. s.n.
deltaplanlst Sportiv care zboară cu deltaplanul. s.m., pl. deltaplanişti.
deltaplanorlsm Deltaplanism. s.n. dgltă Formă de relief rezultată din depunerea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean, s.f, g.-d. art. deltei, pl dglte.	_
deltoid1 Muşchi al articulaţiei umărului, în forma literei delta. s.m.,pl. deltoizi.
deltoid2,-a în formă de triunghi, adj., pl. deltoizi,-de. delulsţ Deluşor. s.n., pl. delulgţe. delurcs,-oasă Cu multe dealuri, adj., pl. deluraşi,-oase.
deluşgr Diminutiv al lui deal; deluleţ, deluţ. s.n., pl. deluşoare.
deluţ (rar) Deluşor. s.n.,pl. delyţe.
deluvial,-ă (-vi-al) (despre soluri) Format din deluviu.
adj., pl. deluviali,-e.
deluviu Material sedimentar provenit din dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influenţa apelor pe pantele unor versanţi. s.n., delyviul, pl. deluvii, art. deluviile.	,
deluzoriu,-ie (livr.) înşelător, iluzoriu, adj., pl. delu-zfirii.
demachia (-chi-a) tr. şi refl. A(-şi) şterge machiajul sau fardul, vb. I, ind. prez. 3 demachiază, 1 pl. demachiem; conj. prez. 3 să demachieze; ger. demachiind. demachiant1 (-chi-ant) Produs cosmetic care demachiază. s.n., pl. demachiante.
demachiant2,-ă (-chi-ant) Care demachiază, adj., pl-demachianţi,-te.
demachiat (-chi-at) Demachiere. s.n. demachiere (-chi-e-) Acţiunea de a (se) demachia; demachiat. s.f, g.-d. art. demachierii, pl. demachieri. demagnetiza tr. şi refl. A face ca un corp să-şi piardă sau a pierde proprietăţile magnetice, vb. I, ind. prez. 3 demagnetizează.
demagnetizant,-ă Care produce demagnetizare. adj., pl. demagnetizanţi,-te.
demagnetizare Acţiunea de a (se) demagnetiza, s.f, g.-d. art. demagnetizării, pl. demagnetizări.
337
demnitate
demagog,-ă Persoană care caută să-şi atragă simpatia publicului prin discursuri bombastice, prin declaraţii şi promisiuni mincinoase, s.m., pl. demagogi; (rar) s.f, g.-d. art. demagogei, pl. demagoge, demagogic,-ă In spiritul demagogiei, propriu demagogilor. adf, pl. demagogici,-ce. demagogie Purtare de demagog, s.f, art. demagogia, g.-d. art. demagogiei, pl. demagogii, art. demagogiile, demantelâ tr. (livr.) 1. A demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăţi pentru a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) A distruge, a destrăma vb. I, ind. prez. 3 demantelează,
demara 1. intr. (despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mişcare, a pomi. 2. intr. (sport, fig.) A pomi în viteză (într-o cursă); (despre o acţiune, o afacere) a începe. 3. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării), vb. I, ind. prez. 3 demarează, demaraj Demarare, s.n., pl. demaraje, demarare Acţiunea de a demara; demaraj, s.f, g.-d. art. demarării, pl. demarări.
demarca 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita. 2, refl. (sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului, vb. I, ind. prez. 3 demarchează, demarcaj 1. Demarcare. 2. (sport) Plasare a unui jucător în aşa fel încât să nu fie sub supravegherea adversarului, 3, Luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta, s.n., pl, demarcaje, demarcare Acţiunea de a (se) demarca; demarcaj, s.f, g.-d, art. demarcării, pl. demarcări. aemarcativ,<ă De demarcaţie, adj., pl. demarcativi,-e. demarcaţie (-ţi-e) 1. Delimitare, separare, demarcare. 2. Operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare între două suprafeţe de teren. /Linie de ~ - linie care desparte două teritorii sau (fig,) două noţiuni, [var, demarcaţiune í./!] s.f, art. demarcaţia, g,-d. art, demarcaţiei, pl. demarcaţii, art. demarcaţiile.
demarcaţiune v. demarcaţie, demarer Mecanism cu ajutorul căruia se pornesc motoarele cu ardere internă, s.n., pl. demaroare. demasca l, tr. şi refl. A(-şi) scoate masca. 2. tr. şi refl. A(-şi) da pe faţă planurile sau gândurile ascunse; a (se) trăda. 3. tr. A descoperi inamicul, prin nerespectarca regulilor de mascare, obiectivele sau planurile ascunse. vb. I, ind. prez. 2 sg, demaşti, 3 demască; conj. prez. 3 să demaşte.
demascare Acţiunea de a (se) demasca; dezvăluire. íjA, g.-d. art. demascării, pl. demascări, demascuiiniza tr. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde caracterele de bărbat, vb. I, ind. prez. 3 demascu-imizează.
dematerializa (-ri-a-) tr. şi refl. A face să-şi piardă sau a'Şi pierde caracterele specifice materiei (sau chiar yb-_I, ind. prez. 3 dematerializează, dematerializare (-ri-a-) Acţiunea de a (se) demateria-art- dematerializării, pl. dematerializări. rt®?'fncâre (pop.) Mâncare, hrană. s.f. emancat (pop., rar) Mâncare, s.n. ement,-ă 1. adj. De om nebun; demenţial. II. s.m. şi f.
de'm 31 !r'nta'’ ne'3un- adi < s m- 5' f-< pl- demenţi,-te.
2	c '' Alienaţie mintală ~ precoce. - senilă. demgnţ esc'tare 'ntensă- s.f, g.-d. art. demenţei, pl.
(-ţi-al) Caracteristic unui nebun, adj., pl.
demenţiali,-e.
obţin ^ fr|t9rvent‘e făcută pe lângă cineva în scopul demn»1 U”u' anum't rezultat, s.n., pl. demersuri, unor	ţţ A desfiinţa, total sau parţial, în urma
convenţii internaţionale, armata, armamentul,
instalaţiile militare etc. de pe un anumit teritoriu, vb. I, ind. prez. 3 demilitarizează.
demilitarizare Acţiunea de a demilitariza, s.f, g.-d. art. demilitarizării, pl. demilitarizări. demimondgn,-ă Referitor la o demimondenă, adj., pl. demimondeni,-e.
demimondenă (înv.) Femeie cu purtări uşuratice; cochetă, s.f, g.-d. art. demimondenei, pl. demimondene, demina tr. A curăţa un loc de mine explozive, vb. I, ind. prez. 3 deminează.
deminare Acţiunea de a demina. s.f, g.-d. art demi-nării, pl. deminiri.
demineraliza tr. A elimina componenţi minerali ai unei substanţe organice, //refl. (despre substanţe organice) A-şi pierde sărurile minerale, vb. I, ind. prez. 3 demine-ralizează.
demineraiizare Acţiunea de a (se) demineraliza. s.f, g.-d. art. demineralizării, pl. demineralizări. demipensiune (-si-u-) Pensiune parţială, cu o singură masă pe zi. s.f, g.-d. art. demipensiunii, pl. demipen-siuni.
demisgc (în sintagma) Vin ~ = vin cu gust intermediar între dulce şi sec. adj., pl. demisgci. demisie (-si-e) Act scris prin care un angajat se retrage dintr-o funcţie, solicitând desfacerea contractului de muncă, [var. (înv,) dimţsie, s.f.} s.f., art. demisia, g.-d. art. demisiei, pl. demisii, art. demisiile, demisiona (-si-o-) intr A-şi prezenta demisia, vb. I, ind. prez. 3 demisionează.
demisionai-ă (-si-o-) Care îşi dă sau şi-a dat demisia. adj., pl. demisionari,-e.
demisfil Parte a unei clădiri situate pe jumătate sub nivelul solului, s.n., pl, demisflluri. demistiflca tr, A înlătura o mistificare, o minciună. HA demitiza, vb. /, ind. prez. 3 demistifică, demistificat,-ă Care a fost redus la ipostaza reală, după ce fusese denaturat, adj., pl. demistificaţi,-te. demite tr. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcţie, vb. IU, ind. prez, I sg. şi 3 pl, demjt, I pl. demitem; conj. prez. 3 să demită; part. demis, demitgntă Tentă între luminos şi întunecat, într-o pictură sau gravură, s.f., g.-d. art. demitentei, pl. demitgnte. demitere Acţiunea de a demite; destituire, s.f, g.-d. art. demiterii, pl. demiteri,
demitiza tr. l.A face ca un lucru să-şi piardă caracterul mitic, 2. A face să dispară o supraevaluare, o supraapreciere; a demistifică. vb. I, ind. prez. 3 demitizează. demitizant,-ă Care demitizează; demitizator. adj., pl. demitizanţi,-te.
demitizare Acţiunea de a demitiza. s.f, g.-d. art. demi-tizării, pl. demitizări.
demiu Pardesiu gros, mai puţin călduros decât paltonul. s.n., art. demiul, pl. demiuri. demiurg (-mi-urg) (la Platón) Nume dat creatorului divin al universului, //(p. ext.) Principiu creator, s.m., pl. demiurgi.
demiurgic,-ă (-mi-ur-) De demiurg, adj., pl. demijir-gici,-ce.
demivoleu (la tenis) Lovitură prin care mingea este expediată imediat după ce atinge solul, s.n., art. demi-voleul, pl. demivoleuri.
demixta tr. A despărţi în şcoli sau în clase diferite fetele de băieţi, vb. I, ind. prez. 3 demixtează. demn,-ă 1. Vrednic (de...) 2. Care impune respect adj., pl. demni,-e.
demnitar înalt funcţionar al statului, s.m., pl. demnitari.
demnitate 1. Atitudine care impune respect; autoritate morală, prestigiu. //Gravitate. 2. înaltă funcţie în stat. s.f, g.-d. art. demnităţii, pl. (2) demnităţi.
demoazelă
338
demoazelă (înv.) Domnişoară, s.f., g.-d. art. demoazelei, pl. demoazele.
demobiliza tr. l.A trece o armată în stare de pace; a lăsa la vatră trupele mobilizate. 2. (fig.) A face să slăbească vigoarea, tenacitatea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 demobilizează.
demobilizare Acţiunea de a demobiliza, s.f, g.-d. art. demobilizării, pl. demobilizări, demobilizator,-oare Care demobilizează, care descurajează. adj., pl. demobilizatori,-oare. democrat,-ă I. adj. Specific democraţiei. II s.m. şi f. Adept al democraţiei, adj., s.m. şi f, pl. democraţi,-te. democrat-creştin,-ă (Membru) al unui partid care aplică principiile creştinismului, adj., s.m. şi f, pl. democrat-creştini,-e.
democratic,-ă Democrat (1). adj., pl. democratici,-ce. democratism Totalitatea principiilor care asigură realizarea libertăţilor democratice, s.n. democratiza tr. A introduce un regim democratic; a organiza un stat, o instituţie etc. pe baze democratice. vb. 1, ind. prez. 3 democratizează, democratizare Acţiunea de a democratiza, s.f, g.-d. art. democratizării, pl. democratizări.	’’ >
democratură (livr.) Denumire ironică dată unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii; falsă democraţie, s.f, g.-d. art. democra-turii, pl. democraturi.
democraţie (-ţi-e) Formă de organizare şi de conducere a societăţii. în care poporul îşi exercită puterea direct sau prin reprezentanţii săi. s.f, art. democraţia, g.-d. art. democraţiei, pl. democraţii, art. democraţiile, demoda refl. A se învechi, a se perima, vb. /, ind. prez. 3 se demodează.
demodare Faptul de a se demoda; învechire, perimare. s.f., g.-d. art. demodării, pl. demodări, demodulator Circuit sau montaj electric în care are loc demodulaţia. s.n.,pl. demodulatoare, demodulaţie (-ţi-e) Separare a oscilaţiei de joasă frecvenţă de unda purtătoare de înaltă frecvenţă, s.f., art. demodulaţia, g.-d. art. demodulaţiei, pl. demodulaţii, art. demodulaţiile.
demofobie (rar) Teamă patologică de aglomeraţiile de oameni, s.f, art., demofobia, g.-d. art. demofobiei. demograf Specialist în demografie, s.m., pl. demografi.
demografic,-ă Referitor la demografie. /Factor ~ = element caracteristic al unei societăţi, exprimat de densitatea populaţiei, ritmul de creştere şi mobilitatea ei. Explozie ~ = accelerarea ritmului de creştere a populaţiei. adj., pl. demografici,-ce.
demografie Ştiinţa socială care studiază, mai ales prin metode cantitative, fenomene referitoare la numărul, densitatea, mişcarea populaţiei şi structura ei. s.f, art. demografia, g.-d. art. demografiei, demola tr. 1. A dărâma o construcţie sau o parte a ei.
2.	(fig.) A distruge în întregime, vb. 1, ind. prez. 3 demolează.
demolare Acţiunea de a demola; dărâmare, demoliţi-une. s.f, g.-d. art. demolării, pi demolări, demoliţie v. demoliţiune.
demoliţiune (-ţi-u-) (rar) Demolare, [var. demoliţie s.f.\ s.f, g.-d. art. demoliţiunii, pl. demoliţiuni. demon 1. Diavol, drac. 2. (fig.) Om rău. s.m., pl. demoni, demonetiza I. tr. A scoate din circulaţie anumite monede. 2. refl. (despre monede) A se devaloriza. 3. refl. (fig.) A se deprecia, a se discredita, vb. /, ind. prez. 3 demonetizează.
demonetizare Acţiunea de a (se) demonetiza, s.f, g.-d. art. demonetizării, pl. demonetizări.
demoniac,-ă (-ni-ac) Demonic. adj.,pl. demoniaci,-ce. demonic,-ă Drăcesc, diabolic, satanic, demoniac, adj., pl. demonici,-ce.
demonism 1. Credinţă în demoni. 2. Atitudine diabolică. s.n.
demoniza tr. A da caracter demonic, vb. I, ind. prez. 3 demonizează.
demonolatrje Adoraţie a demonilor, s.f, art. demono-latria, g.-d. art. demonolatriei.
demonolatru,-ă (Adorator) al demonilor, adj., s.m. şi
f,	pl. demonolatri,-e.
demonologie Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor, s.f, art. demonologia, g.-d. art. demonolo-giei.
demonomanie Delir patologic care constă în credinţa de a fi stăpânit de demoni, s.f, art. demonomania, g.-d. art. demonomamei.
demonstra i.tr. A dovedi prin argumente, prin calcule, prin exemple etc. adevărul unei afirmaţii; a proba. 2. tr. A dovedi prin calcule sau prin raţionamente adevărul exprimat într-o formulă, într-o teoremă. 3. intr. (despre oameni) A manifesta, vb. f, ind. prez. 3 demonstrează, demonstrabil,-ă Care poate fi demonstrat, adj., pl. demonstrabili,-e.
demonstrant,-ă Persoană care demonstrează; manifestant. s.m., pl. demonstranţi; s.f, g.-d. art. demonstrantei, pl. demonstrante.
demonstrare Acţiunea de a demonstra; argumentare. s.f, g.-d. art. demonstrării, pl. demonstrări, demonstrativ,-ă 1. Care serveşte pentru a demonstra; doveditor. 2. (despre gesturi, atitudini) Exagerat, ostentativ. 3. Pronume - =■ pronume care arată locul unui obiect faţă de vorbitor. Adjectiv ~ = adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect, adj., pl. demonstrativi,-e.
demonstraţie (-ţi-e) 1. Şir de raţionamente, de calcule etc. prin care se probează un adevăr, o teoremă, o formulă. 2. Manifestaţie cu caracter social-politic. 3. Exteriorizare a unui sentiment. 4. ~ de forţă = concentrare de forţe militare cu scopul de a intimida, s.f, art. demonstraţia, g.-d. art. demonstraţiei, pi demonstraţii, art. demonstraţiile.
demonta tr. l.A desface un aparat, un mecanism în părţile componente. 2. (fig.) A descuraja, a dezorienta pe cineva, vb. /, ind. prez. 3 demontează. demontabil,-ă Care poate fi demontat, adj., pl. demontabili,-e.
demontare Acţiunea de a demonta; demontat s.f, g.-d. art. demontării, pl. demontări, demontat Demontare, s.n.
demoraliza tr. şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea în sine. vb. /, ind. prez. 3 demoralizează.
demoralizant,-ă Care demoralizează; descurajator, demoralizator, adj., pl. demoralizanţi,-te. demoralizare 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, demoralizaţie. 2. (înv.) Corupţie, imoralitate, s.f,
g.-d.	art. demoralizării.
demoralizat,-ă Descurajat, deprimat, adj., pl. demoralizaţi,-te.
demoralizator,-oare Demoralizant, adj., pl. demoralizatori,-oare.
demoralizaţie (-ţi-e) (înv.) Demoralizare, s.f., art. demoralizaţia, g.-d. art. demoralizaţiei, demorfism Proces de descompunere şi de distrugere a rocilor solide, s.n.
demos (gr.) (în Grecia antică) Clasa socială a oamenilor liberi, cu drepturi politice depline, s.n. demotic,-ă (în sintagma) Scriere - = scriere cursivă, simplificată, folosită în Egiptul Antic, adj., pl. demotice.
339
denotativ
demucilaginare Extragere a mucilagiiior din uleiul brut. s.f., g.-d. ari. demucilaginării. demUla tr. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. vb. I, ind. prez. 3 demulează. demult Odinioară, cândva, odată. adv. de mult De multă vreme, de mult timp. N-a venit ~. loc. adv.
demultiplica tr. A încetini cu ajutorul unui angrenaj o mişcare de rotaţie, vb. I, ind. prez. 3 demultiplică. demultiplicare Acţiunea de a demultiplica. s.f, g.-d. art. demultiplicării, pl. demultiplicări. demultiplicator (tehn.) Sistem de transmisie care asigură reducerea vitezei, s.n., pil. demultiplicatoare, demultişor (pop.) Diminutiv al lui demult, adv. de multişor (pop., fam.) Diminutiv al lui de mult. loc. adv.
demutiza tr. A educa pe surdomuţi pentru a înţelege limbajul oral. vb. /, ind. prez. 3 demutizează. denar/dinar 1. Monedă romană (de argint). 2. Unitate monetară în unele ţări europene, în Evul Mediu, s.m., pl. denari/dinari.
denatalitate (rar) Scădere a natalităţii, s.f., g.-d. art. denatalităţii.
denatura, tr. 1. A falsifica, a modifica (intenţionat) natura sau caracterul unor cuvinte, idei etc. 2. A altera natura unui produs (comestibil) spre a-1 face impropriu destinaţiei iniţiale, vb. I, ind. prez. 3 denaturează. denaturant1 Substanţă folosită la denaturarea unui produs, s.m., pl. denaturanţi.
denaturant2,-ă Care denaturează, adj., pl. denatu-ranţi,-te.
denaturare Acţiunea de a denatura, s.f., g.-d. art. denaturării, pl. denaturări.
denaturat,-! 1. Lipsit de sentimente fireşti. Părinte (sau copil) ~. 2. Falsificat. /Spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 3. Deformat (în mod voit); răstălmăcit. adj., pl. denaturaţi,-te.
denaţionalizare (-ţi-o-) Trecere a unei întreprinderi
din proprietatea de stat în cea privată, s.f, g.-d. art.
denaţionalizării, pl. denaţionalizări.
denazaliza tr. şi refl. A pierde sau a face să-şi piardă
caracterul nazal. vb. I, ind. prez. 3 denazalizează.
denazalizare Acţiunea de a (se) denazaliza s.f, g.-d.
art. denazalizării, pl. denazalizări.
denazifica tr. A supune acţiunii de denazificare, vb. I,
ind. prez. 3 denazifică.
denazificare Acţiune de desfiinţare a nazismului (fascismului) şi a urmărilor lui în Germania, s.f, g.-d. art. denazificării.
dendrariu Parc în care sunt prezentate colecţii de plante vii, în condiţii naturale sau de seră. s.n., art. den-drariul, pl. dendrarii, art. dendrariile. dendrită 1. Prelungire ramificată citoplasmatică a neuronului. 2. (la pl.) Depozite de minerale în formă arborescentă, s.f, g.-d. art. dendritei, pl. dendrite. dendritic,-ă Care aparţine dendritei. adj., pl. dendrU ti ci,-ce.
dendrografîe,-ă Referitor la dendrografîe. adj., pl. dendrografici,-ce.
dendrografîe Parte a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor, s.f, art. dendrografia, g.-d. art. dendro-grafiei.
dendrolog,-ă Specialist în dendrologie. s.m., pl. den-drologi; (rar) s.f., g.-d. art. dendrologei, pl. dendrologe. dendrologie,-ă Care studiază arborii. /Parc ~ = rezervaţie care cuprinde diferite specii de arbori, adj., pl. dendrologici,-ce.
dendrologie Disciplină care se ocupă cu studierea arborilor; arboricultură. s.f., art. dendrologja, g.-d. art. dendrologiei.
dendromeirie Disciplină care studiază metodele de măsurare a volumului arborilor, s.f, art. dendrometria, g.-d. art. dendrometriei.
dendrometru Instrument folosit în dendrometrie. s.f, art. dendrometrul, pl. dendrometre. denega tr. l.A nega, a tăgădui. 2. A refuza, vb. /, ind. prez. 3 deneagă.
denegare Acţiunea de a denega; denegaţie. s.f, g.-d. art. denegării, pl. denegări.
denegaţie (-ţi-e) (înv.) Denegare, s.f, art. denegaţia, g.-d. art. denegaţiei, pl. denegaţii, art. denegaţiile. denichela tr. A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie, vb. I, ind. prez. 3 denichelează. denichelare Acţiunea de a denichela. s.f, g.-d. art. denichelării, pl. denichelări.
denicotiniza tr. l.A reduce cantitatea de nicotină din tutun. 2. A dezvăţa de fumat. vb. /, ind. prez. 3 denico-tinizează.
denicotinizare Acţiunea de a denicotiniza. s.f, g.-d. art. denicotinizării, pl. denicotinizări. denie (-ni-e) Slujbă religioasă de seară, în fiecare zi a săptămânii dinaintea Paştilor, s.f., art. denia, g.-d. art. deniei, pl. denii, art. deniile.
den ier (-ni-er) Unitate de măsură pentru greutatea liniară a firelor de mătase naturală sau a celor sintetice. s.m., pl. denieri.
denigra tr. A defăima, a discredita, a ponegri, vb. /, ind. prez. 3 denigrează.
denigrant,-ă Denigrator, adj., pl. denigranţi,-te. denigrare Acţiunea de a denigra; defăimare, s.f, g.-d. art. denigrării, pl. denigrări.
denigrator,-oare (Persoană) care denigrează, adj., s.m. şi f., pl. denigratori,-oare.
denisipator Bazin pentru curăţarea apei de aluviuni de dimensiuni mijlocii, s.n., pl. denisipatoare. denitrificare Descompunere, de către bacteriile din sol, a protidelor şi nitraţilor cu eliberarea azotului, ceea ce duce la scăderea fertilităţii solurilor, s.f, g.-d. art. denitrificării, pl. denitrificările. denivela refl. (despre un teren, un drum etc.) A-şi pierde netezimea prin formarea de gropi. vb. /, ind. prez. 3 se denivelează.
denivelare Acţiunea de a se denivela. //Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafaţă relativ plană, s.f, g.-d. art. denivelării, pl. denivelări. denominál1 Termen derivat de la un nume. s.n., pl. denominale.
denominál2,-ă Care derivă de la un nume. adj., pl. denominali,-e.
denominaliza tr. şi refl. (despre însemne băneşti) A(-şi) reduce valoarea nominală, vb. I, ind. prez. 3 denominalizează.
denoininalizare Acţiunea de a (se) denominaliza. s.f, g.-d. art. denominalizării, pl denominalizări. denominativ1 Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv, s.n., pl. denominative. denominativ2,-ă Care denumeşte. /Verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv, adj., pl. denominativi,-e.
denominaţie (-ţi-e) Denumire, numire, s.f., art. denominaţia, g.-d. art. denominaţiei, pl. denominaţii, art. denominaţiile.
denota tr. l.A arăta, a indica. 2. A avea un anumit sens. vb. I, ind. prez. 3 denotă.
denotat Obiect denumit de un anumit cuvânt; semnificat. s.n., pl. denotate.
denotativ,-ă (despre limbaj) Direct, obişnuit, precis. /Sens - = sensul obişnuit, banal al unui cuvânt, adj., pl. denotativi,-e.
denotaţie
340
denotaţie (-ţi-e) 1. (lingv.) Semnificaţie. 2. (iog.) Sferă. s.f., art. denotaţia, g.-d. art. denotaţiei, pl. denotaţii, art. denotaţiile.
dens,-ă (despre corpuri, substanţe, soluţii) Compact; consistent, gros. adj., pl. denşi,-se. densifica tr. şi refl. A (se) condensa. HA (se) întări, vb. I, ind. prez. 3 densifică.
densigramă Scară gradată care serveşte la corelarea valorilor densităţilor exprimate în diferite unităţi de măsură, s.f, g.-d. art. densigramei, pl. densigrame. densimgtric,-ă Referitor la densimetrie. ad/., pl. den-simgtrici,-ce.
densimetrie Tehnica măsurării densităţii substanţelor, mai ales a lichidelor, s.f., art. densimetria, g.-d. art. den-simetrjei.
densimgtru Areometru gradat care indică densitatea lichidului în care a fost cufundat, s.n., art. densimetrul, pl. densimgtre.
densitate 1. Raportul dintre masa şi volumul unui corp. //Numărul de obiecte sau de fiinţe de pe o suprafaţă sau de pe o lungime. //Raportul dintre populaţie şi teritoriul ocupat de aceasta, 2. Desime, s.f, g.-df.qrt. densităţii, pl. densităţi,
dentgj,-ă (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinţii incisivi, adf, pl. den-tali.-e.
dentală Consoană articulată dental, s.f, g.-d. art. den-talei, pl. dentale.
dentar,-ă 1. Referitor la dinţi, 2. De dentist, referitor la dentist, adf, pl. dentari,-e,
dentjcul Ornament al comişei sub formă de dinte, s.n., pl. denticule.
dentlffirm,-ă De forma unui dinte, adj.,pl. dentiformi,-
e.
dentlnă Substanţă mineralizată care formează masa principală a dintelui, s.f, g.-d. art. dentinei, dentist,-ă Medic specializat în tratarea bolilor de dinţi; stomatolog, s.m., pl. dentişti; s.f,, g.-d. art. dentistei, pl, dentiste,
dentistică Stomatologie, s.f, g.-d. art. dentisticii, dentiţă Plantă erbacee cu flori galbene şi cu fructe ache-ne cu câte doi dinţi, s.f, g.-d. art. dentiţei, pl. dentiţe. dentiţie (-ţi-e) 1. Totalitatea dinţilor la mamifere; modul în care sunt aşezaţi dinţii. 2. Proces de formare şi de apariţie a dinţilor la copii. /- de lapte = dentiţie formată din 20 de dinţi, care apare la copii între 6 luni şi 3 ani. ~ definitivă = dentiţie care apare de la 6-7 ani şi cuprinde 32 de dinţi. [var. dentiţiune .?,/!] s.f, art. dentiţia, g.-d. art. dentiţiei, pl. dentiţii, art. denţiţiile. dentiţiune v. dentiţie.
dentomaxilar,-ă (med.) Referitor la regiunea dinţilor şi a maxilarelor, adj., pl. dentomaxilari,-e. denucleariza (-cle-a-) tr. A interzice, pe baza unui tratat internaţional, producerea, stocarea, experimentarea şi folosirea armelor nucleare, vb. I, ind. prez. 3 denu-clearizează.
denuclearizare (-cle-a-) Interzicerea producerii, depozitării sau amplasării de arme nucleare într-o zonă, într-o ţară, în spaţiu etc. s.f., g.-d. art. denuclearizării, pl. denuclearizări.
denudare Denudaţie. s.f, g.-d. art. denudării, pl. denudări.
denudaţie (-ţi-e) 1. Proces complex de nivelare a solului sub acţiunea agenţilor geografici externi; denudare.
2.	Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, s.f, art. denudaţia, g.-d. art. denudaţiei, pl. denudaţii, art. denudaţiile.
denumi tr. A da un nume, a numi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. denumgsc, imperf. 3 sg. denumea; conj. prez. 3 să denumească.
denumire Faptul de a denumi; nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. s.f, g.-d. art. denumirii, pl. denumiri.
denunţ Informare către o autoritate despre savârşirea unei infracţiuni; denunţare (3). s.n., pl. denunţuri, denunţa tr. l.A face un denunţ. 2. A rezilia unilateral un contract sau un tratat, vb. I, ind. prez. 3 denunţă, denunţare 1. Acţiunea de a denunţa. 2. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin voinţa uneia dintre părţi. 3. Denunţ, s.f, g.-d. art. denunţării, pl. denunţări, denunţător,-oare Persoană care denunţă, s.m., pl. denunţătari; s.f., g.-d. art. denunţătoarei, pl denunţătoare, denutriţie (-ţi-e) Scădere importantă în greutate a unui organism, datorită faptului că asimilaţia este întrecută de dezasimilaţie. s.f, art. denutriţia, g.-d. art. denutriţiei, pl. denutriţii, art. denutriţiile. deoarece Fiindcă, întrucât, de vreme ce. conjcţ. de obicgi (tempo lent)/de-obicgi (tempo rapid) De regulă, în mod obişnuit, loc. adv. de Qbşte (înv,, pop.) 1. Comun, general, public. 2. împreună, fâră excepţie. 3. De obicei. 4. Pretutindeni, peste tot. loc. adv.
deocamdată [pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] Acum, pentru moment, provizoriu, adv. deochea (de-o-) 1. tr. (în superstiţii) A dăuna cuiva printr-o privire rea sau duşmănoasă. 2, refl. A se îmbolnăvi de deochi, [var. diochea vb] vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. deochi, 3 deogche, I pl, deochgm, 2 pl. deocheaţi; conj. prez. I şi 2 sg. să deochi, i să deoaehe; ger. dechjnd, deocheat,-ă (de-o-) 1. (în superstiţii) Bolnav din cauza deochiului. 2. (fig.) Indecent, necuviincios; cu reputaţie proastă; compromis, adj., pl. deocheaţi,-te, deochetură (de-o-) (rar) Deochi, s.f, g.-d, art, deocheturii, pl, deocheturi,
deochi 1, Putere magică pe care superstiţioşii o atribuie unor oameni de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora îşi aruncă privirea, 2, Boală cauzată de această privire, /(astăzi mai ales în glumă) Să m-(i) fie (cuiva) de~ = formula de admiraţie pentru calităţile fizice sau inteligenţa cuiva, s.n., pl, deachiuri.
deodată [pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] Pe neaşteptate, brusc; simultan, adv. deodorant1 (de-o-) DezodorizantKs.n.,pl, deodorante. deodorantVă (de-o-) Dezodorizant2. adj., pl. deodo-ranţi,-te,
deodorizare (de-o-) Acţiunea de eliminare a mirosurilor neplăcute. s.f, g.-d. art. deodorizării, pl. deodorizări. deontologic,-ă (de-on-) Referitor la deontologie, adj., pl. deontologici,-ce.
deontologie (de-on-) Ştiinţă referitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale), s.f., ari. deontologia, g.-d. art. deontologiei.
deoparte [pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] Izolat, la o depărtare oarecare, adv deopotrivă [pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] în mod egal, fâră deosebire, adv. deosebi (de-o-) 1. refl. A se diferenţia de cineva sau de ceva; a nu fi la fel. 2. tr. A da unei fiinţe sau unui lucru
o	notă specifică. 3. refl. A se evidenţia. 4. tr. A recunoaşte, a distinge un lucru dintre altele asemenea. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deosebesc, imperf. 3 sg. deosebea; conj. prez. 3 să deosebească, deosebire (de-o-) Acţiunea de a (se) deosebi; lipsă de asemănare; diferenţă. /Cu deosebire = în mod special. s.f., g.-d. art. deosebirii, pl. deosebiri, deosebit,-ă (de-o-) 1. Altfel; diferit. 2. (la pl.) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobişnuit, special; distins, remarcabil. 4, Separat, despărţit, adj., pl. deosebiţi,-te.
341
depinde
depalataliza refl. (fon., despre consoane) A-şi pierde caracterul palatal. vb. I, ind. prez. 3 se depalatalizează. depalatalizare Faptul de a se depalataliza. s.f. g.-d. art. depalatalizării, pl. depalatalizări. depana tr. A repune în stare de funcţionare un autovehicul, o maşină, un aparat etc. care a avut o pană. vb. 1, ind. prez. 3 depanează.
depanare Acţiunea de a depana, s.f., g.-d. art. depanării, pl. depanări.
depanatfir,-oare Muncitor calificat care repară autovehicule, maşini, aparate etc. s.m., pl. depanatori; s.f., g.-d. art. depanatoarei, pl. depanatoare, depanor Aparat pentru descoperirea penelor2 unui vehicul, unui aparat etc. s.n., pl. depanoare. deparafina tr. A elimina parafina din uleiurile minerale. vb. I, ind. prez. 3 deparafinează, deparafinare Acţiunea de a deparafina. s.f, g.-d. art. deparafmării, pl. deparafmări. deparazita tr. A distruge paraziţii de pe plante, animale etc. vb. I, ind. prez. 3 deparazitează, deparazitare 1. Acţiune de distrugere a paraziţilor de pe plante sau de pe animale. 2. (tehn.) ~ radioelectrică = combatere a perturbaţiilor redioelectrice. s.f, g.-d. art. deparazitării, pl. deparazitări, departaja tr. A arbitra între două opinii; a pune capăt unei egalităţi, vb. I, ind. prez. 3 departajează, / pl. departajăm; conf prez. 3 să departajeze, departajare Acţiunea de a departaja, s.f., g.-d. art. departajării, pl. departajări.
departament 1. Subdiviziune a unui minister. //(în unele state, de exemplu în Statele Unite ale Americii) Minister. 2. (în Franţa) Unitate administrativ-teritorială. s.n., pl. departamente.
departamental,-ă Referitor la un departament, adf, pl. departamentali,-e.
departe 1. La mare ^distanţă. /- de mine gândul = nici nu mâ gândesc... 2. într-un moment depărtat (în trecut sau în viitor), adv.
depava tr. A scoate pavajul, vb. I, ind. prez. 3 depavegză. depavare Acţiunea de a depava, s.f, g.-d. art. depavării, pl. depavări.
depăna l.A desfăşura firele textile dintr-un scul, înfăşurându-le pe un mosor sau făcându-le ghem. 2. (fig.) A înşira amintiri, gânduri, vb. I, ind. prez. 1 sg. dgpăn,
2	sg. dgpeni, 3 deapănă; conf prez. I sg. să dgpăn, 2 sg. să dgpeni, 3 să dgpene,
depanare Acţiunea de a depăna; depănat, s.f, g.-d art. depănirii, pl. depăngri. depănat Depănare. s.n., pl. depănaturi, depănătoare Dispozitiv pe care sunt aşezate sculurile la maşina de depănat; vârtelniţă, s.f, g.-d. art. depănă-tflrii, p/. depănătQri.
depanătfir1 Organ al maşinii de cusut care serveşte la depănarea aţei pe mosorelul suveicii, s.n., pl. depănătoare.
depănătsr2,-oare Muncitor specializat în depănat. s-m., pl. depănătQri; s.f, g.-d. art. depănătoarei, pl. depănătoare.
depănuşa tr. A desface pănuşile de pe ştiuleţii de porumb. vb. /, ind. prez. 3 depănuşează, / pl. depânuşăm; conf prez. 3 să depănuşgze; ger. depănuşând. depanuşătfir Maşină pentru desfacerea pănuşilor de pe ştiuleţii de porumb, s.n., pl. depănuşătoare. depăra'' tr. (tehn.) A depărta, a separa, vb., ind. prez. 3 depărează.
depăra2/dăpăra tr. şi refl. I. (reg.) A-şi smulge părul din cap (de jale, de disperare etc.). 2. (fam.) A (se) părui, vb., ind. prez. I depăr/dapăr, 2 sg. deperi/daperi,
3	deapără/dapără, I pl. depărăm/dăpărăm; conj. prez. 3 să depere/să dapere.
depărcior (reg.) Depărtişor. adv. depărta 1. refl. A se distanţa, a se îndepărta. 2. refl. (fig.) A se înstrăina de cineva sau de ceva. 3. refl. A se abate (de la subiect). 4. tr. A muta ceva mai departe; a ţine pe cineva departe, vb. I, ind. prez. 3 depărtează, deparţare 1. Faptul de a (se) depărta. 2. Loc situat la mare distanţă de vorbitor. 3. Distanţă. IDin ~ (sau -ări) = de departe, s.f., g.-d. art. depărtării, pl. depărtări, depărtat,-ă 1. Care se află la (mare) distanţă. 2. Care este departe, în timp, de momentul actual, adj., pl. depărtaţi,-te.
depărtător Instrument chirurgical utilizat pentru îndepărtarea ţesuturilor dintr-o plagă operatorie, s.n., pl. depărtătoare.
depărtişor Diminutiv al lui departe; depărcior. adv. depăşi tr. l.A întrece pe cineva sau ceva care merge în aceeaşi direcţie. 2. A trece peste o anumită limită.
3.	A întrece puterile sau competenţa cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. depăşesc, imperf. 3 sg. depăşea; conf prez. 3 să depăşească.
depăşire Acţiunea de a depăşi, s.f, g.-d. art. depăşirii, pl. depăşiri. _
depăşit,-ă învechit, perimat, adj., pl. depăşiţi,-te. depeiza (-pe-i-) tr. şi refl. (livr.) 1. A lua sau a se smulge din locul de origine. 2. (fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, vb. I, ind. prez. 3 depeizează. dependent,-ă Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom, adj., pl. dependgnţi,-te. dependgnţă Situaţia de a depinde (de cineva sau de ceva), de a nu fi independent; stare de subordonare, s.f., g.-d. art. dependenţei, pl. dependgnţe. dependinţa încăpere accesorie a unei locuinţe (baie, bucătărie etc.). //(la pl.) Totalitatea acestor încăperi, s.f, g.-d. art. dependinţei, pl. dependinţe, depersonaliza tr. A face să-şi piardă personalitatea. [var. despersonaliza vb.] vb. I, ind. prez. 3 depersonalizează.
depersonalizare Acţiunea de a depersonaliza. //Sindrom care apare în unele boli psihice, caracterizat prin dispariţia conştiinţei propriei persoane, [vor. despersonalizare 5./;] s.f, g.-d. art. depersonalizării, pl. depersonalizări.
depeşa tr. (înv.) A telegrafia, vb. I, ind. prez. 3 depeşează, I pl. depeşăm; conf prez. 3 să depeşgze; ger. depeşând.
depeşă (înv.) Telegramă, s.f., art. depgşa, g.-d. art, depgşei, pl. depeşe.
depigmenta refl. (despre piele sau păr) A se decolora.
vb. I, ind. prez. 3 se depigmentează,
depigmentare Acţiunea de a se depigmenta. s.f., g.-d.
art. depigmentării, pl. depigmentări.
depila tr. A îndepărta părul de pe corp sau de pe faţă (în
scop igienic sau estetic); a epila. vb. 1, ind. prez. 3
depilează.
depilant1 Substanţă care serveşte la depilare; depilator1. s.n., pl. depilante.
depilant2,-ă Care depilează; depilator2. adj., pl. depilanţi,-e.
depilare Acţiunea de a depila; depilaţie. s.f, g.-d. art. depilării, pl. depilări.
depilator1 Depilant1. s.n., pl. depilatoare. depilater2,-oare Depilant2, epilator. adf, pl. depilatari,-oare.
depilaţie (-ţi-e) (rar) Depilare. [var. depilaţiune s.f] s.f., art. depilâţia, g.-d. art. depilaţiei, pl. depilaţii, art. depilaţiile.
depilaţiune v. depilaţie.
de pildă De exemplu, loc. adv.
depinde intr. 1. (despre lucruri, fapte etc.) A fi în funcţie
de..., a atârna de... 2. (despre persoane, instituţii,
depista
342
ţinuturi etc.) A fi subordonat cuiva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. depind, 1 pl. depindem; conj. prez. 3 să depindă; ger. depinzând; part. depins.
depista tr. A da de urma cuiva sau a unui lucru ascuns, necunoscut, vb. I, ind. prez. 3 depistează, depistare Acţiunea de a depista, s.f., g.-d. art. depistării, pl. depistări.
deplanare Curbare a unei secţiuni plane a unui corp elastic sub acţiunea sarcinilor exterioare, s.f, g.-d. art. deplanării, pl. deplanări. de plano (lat.) Uşor, fără dificultate, loc. adv. depianta tr. l.A scoate un copac dintr-un loc pentru a-1 planta în altă parte. 2. A dezgropa mine explozive. vb. /, ind. prez. 3 deplantează.
depiantare Acţiunea de a depianta. /-a minelor = operaţia de dezgropare şi de ridicare a minelor de pe un teren minat. s.f. g.-d. art. deplantării, pl. deplantări. deplasa 1. tr. A lua ceva dintr-un ioc şi a-1 pune în altul.
2.	refl. A se mişca din poziţia iniţială. 3. refl. (despre oameni) A merge undeva în interes de serviciu, vb. I, ind. prez. 3 deplasează.
deplasabil,-ă Care poate fi uşor deplasat, adj!, pl. deplasabili,-e.
deplasament Greutatea volumului de apă dezlocuit de
o	navă care pluteşte; greutatea totală a unei nave. s.n., pl. deplasamente.
deplasare Acţiunea de a (se) deplasa. /în - = în călătorie pentru interes de serviciu, s.f., g.-d. art. deplasării, pl. deplasări.
deplasat,-ă 1. Mutat, mişcat (de la locul lui). 2. (despre oameni şi manifestările lor) Necuviincios, adj., pl. deplasaţi,-te.
deplastifiant (-fi-ant) Material care, adăugat unei materii plastice, îi micşorează acesteia plasticitatea; deplasti fi câtor, s.m., pl. deplastifianţi. deplastificator Deplastifiant. s.m., pl. deplasti fi catori. deplânge tr. A simţi milă faţă de cineva sau de ceva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deplâng, I pl. deplângem; part. deplâns.
depleţiune (-ţi-u-) (med.) Golire. //Suprimare sau micşorare a unei obstrucţii, a unei piedici în circulaţia fluidelor, s.f, g.-d. art. depleţiunii, pl. depleţiuni. deplia (-pli-a) tr. A desface ceva pliat, împăturit, vb. I, ind. prez. 3 depliază, 1 pl. depliem; conj. prez. 3 să deplieze; ger. depliind.
deplin,-ă întreg, complet; desăvârşit, adj., pl. deplini,-e. deplinătate Faptul de a fi deplin; perfecţiune, plenitudine. s.f, g.-d. ari. deplinătăţii, deplora tr. A deplânge, vb. I, ind. prez. 3 deploră, deplorabil,-ă Jalnic, lamentabil, penibil, adj., pl. deplorabili,-e.
deploraţie (-ţi-e) 1. (rar) Plângere, lamentare. 2. Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios, s.f, art. deploraţia, g.-d. art. deploraţiei, pl. deploraţii, ari. deploraţiile.
depolariza tr. A anula polarizarea, vb. /, ind. prez. 3 depolarizează.
depolarizant1 Depolarizator. s.m., pl. depolarizanţi. depolarizant2,-ă Care depolarizează. adj., pl. depolarizanţi,-te.
depolarizare Acţiunea de a depolariza s.f. g.-d. art. depolarizării, pl. depolarizări.
depolarizator Substanţă care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant1. s.m., pl. depolarizatori.
depolimerizare Reacţie în care se produce descompunerea unui polimer în compuşi chimici mai simpli. s.f, g.-d. art. depolimerizării, pl. depolimerizări. depolitiza tr. A face să-şi piardă caracterul politic. vb. /, ind. prez. 3 depolitizează.
depolua (-lu-a) tr. A reduce, a înlătura poluarea, vb. /, ind. prez. 3 depoluează, 1 pl. depoluăm; conj. prez. 3 să depolueze; ger. depoluând.
depoluant1 (-lu-ant) Substanţă, bacterie, procedeu care serveşte la depoluare, s.m., pl. depoluanţi. depoluant2,-ă (-lu-ant) Care depoluează. adj., pl. depoluanţi,-te.
depoluare (-lu-a-) Acţiunea de a depolua. s.f, g.-d. art. depoluării, pl. depoluări.
deponent1,-ă (despre verbe în limba latină) Care au formă pasivă şi înţeles activ, adj., pl. deponenţi,-te. deponent2,-ă Depunător, s.m.. pl. deponenţi; s.f, g.-d. art. deponentei, pl. deponente.
deponta tr. A demonta un pod militar, vb. /, ind. prez. 3 depontează.
depopula tr. (despre calamităţi) A reduce numeric sau a distruge în mare parte populaţia unei zone. vb. I, ind. prez. 3 depopulează.
depopulare Acţiunea de a depopula; reducere a populaţiei unei ţări, unei regiuni etc. s.f., g.-d. art. depopu-lării, pl. depopulări.
deporta tr. A trimite forţat pe cineva într-o zonă îndepărtată ca măsură represivă, vb. I, ind. prez. 3 deportează.
deportare Acţiunea de a deporta, s.f, g.-d. art. deportării, pl. deportări.
deportat,-ă (Persoană) care se află în deportare, adj., s.m. şi f, pl. deportaţi,-te.
deposeda tr. A lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. vb. I, ind. prez. 3 deposedează, deposedare Acţiunea de a deposeda, s.f, g.-d. art. deposedării, pl. deposedări.
depou Clădire în care se adăpostesc şi se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. s.n. art. depoul, pl. depouri.
depozit 1. Loc, clădire în care se păstrează mărfuri, materiale etc. //Formaţie militară care aprovizionează unităţile armatei cu materiale. 2. Ceea ce se depune spre păstrare (bani, valori etc.). ~ bancar. 3. Acumulare de material sedimentar, s.n., pl. depozite, depozita \. tr. A pune în depozit ceva spre păstrare.
2.	refl. A se depune, a se aşeza. vb. /, ind. prez. 3 depozitează.
depozitar,-ă Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. s.m., pl. depozitari; s.f., g.-d. art. depozitarei, pl. depozitare.
depozitare Acţiunea de a depozita, s.f, g.-d. art. depozitării, pl. depozitări.
depoziţie (-ţi-e) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de justiţie sau a celor de urmărire penală; mărturie. [var. depoziţiune j./!] s.f, g.-d. art. depoziţiei, pl. depoziţii, art. depoziţiile, depoziţiune v. depoziţie.
deprava refl. A se corupe, a decădea. vb. I, ind. prez. 3 se depravează.
depravare Faptul de a se deprava; depravaţiune. s.f, g.-d. art. depravării, pl. depravări, depravat,-ă Descompus din punct de vedere moral. adj., pl. depravaţi,-te.
depravaţiune (-ţi-u-) (rar) Depravare, s.f, g.-d. art. depravaţiunii, pl. depravaţiuni. deprecatoriu,-ie (livr., despre formule, părţi dintr-un discurs) Care are forma unei deprecaţii. adj., pl. depre-catorii.
deprecaţie (-ţi-e) (livr.) Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [var. deprecaţiiine s./!] s.f., art. deprecaţia, g.-d. art. de-precaţiei, pl. deprecaţii, art. deprecaţiile. deprecaţiune v. deprecaţie.
343
derapaj
deprecia (-ci-a) 1. tr. A aprecia ceva sub valoarea sa reală, //(fig.) A desconsidera. 2. tr. şi refl. A (se) degrada, a (se) devaloriza, vb. I, ind. prez. 3 depreciază, 1 pl. depreciem; conj. prez. 3 să deprecieze; ger. deprecimd. depreciat,-ă (-ci-at) 1. Stricat, degradat. 2. (fig.) Desconsiderat. 3. (despre bani) Devalorizat, adj., pl. depreciaţi,-te.
depreciativ,-ă (-ci-a-) Care dovedeşte lipsă de consideraţie; care conţine o nuanţă de batjocură sau de dispreţ. adj., pl. depreciativi,-e.
depreciere (-ci-e-) Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. s.f., g.-d. art. deprecierii, pl. deprecieri, depresa tr. l.A desface cu presa două piese îmbinate forţat. 2. A rări puieţii dintr-o pepinieră. 3. A modifica proprietăţile superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor. vb. I, ind. prez. 3 depresează. depresaj Depresare. s.n.,pl. depresaje. depresant Substanţă prin care se împiedică flotaţia unui minereu, s.n., pl. depresante. depresare Acţiunea de a depresa; depresaj. s.f, g.-d. art. depresării, pl. depresări.
depresie (-si-e) Stare patologică de tristeţe şi descurajare; deprimare, s.f, g.-d. art. depresiei, pl. depresii, depresiometru (-si-o-) Manometru cu care se măsoară depresiunea din lucrările miniere subterane, s.n., art. depresiometrul, pl. depresiometre. depresionar,-ă (-si-o-) Cu depresiuni. IZonă ~ = zonă din atmosferă propice formării ciclonilor, din cauza presiunii atmosferice scăzute, adj., pl. depresionare. depresiune (-si-u-) A. 1. Formă de relief aflată mai jos decât formele de relief din jur. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în zonele pe care le străbate. B. (ec. pol.) Fază a ciclului economic în care producţia se menţine la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populaţiei rămâne redusă, s.f, g.-d. art. depresiunii,j>l. depresiuni.
depresiv,-a 1. Care provoacă starea de depresie sau scăderea tensiunii arteriale. 2. (despre persoane) înclinat spre tristeţe, adj., pl. depresivi,-e. depresor1 Substanţă (sau genă) capabilă să deblocheze. //Genă inactivă într-un genom. s.n., pl. depre-soare.
depresor2,-oare Care inhibă o funcţie. /Nerv - = nerv senzitiv cu terminaţii sensibile la variaţiile presiunii sangvine, adj., pl. depresori,-oare. depresuriza \. tr. A egaliza presiunea dintr-un spaţiu închis cu cea exterioară. 2. refl. (despre presiune) A scădea. v6; /, ind. prez. 3 depresurizează. depresurizare Acţiunea de a (se) depresuriza. s.f, g.-d. art. depresurizării, pl. depresurizări.
«eprima tr. A descuraja, a întrista (pe cineva), vb. I, ind. prez. 3 deprimă.
deprimant,-ă Care deprimă, adj., pl. deprimanţi,-te. ^Primare Starea celui descurajat; depresie, dezolare.
g--d. art. deprimării, pl. deprimări, epnnde 1. refl. şi tr. A (se) obişnui, a (se) familiariza.
■	tr. A-şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într-un domeniu.
lr- A dresa. vb. IU, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deprind, / / rpi'!ndem> ^ deprindeţi, perf s. 1 sg. deprinsei, P‘. deprmserăm; conj. prez. 3 să deprindă; imper. 2 sg. epnnde; ger. deprinzând; part. deprins.
Púdere 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obişnuinţă, în/061"^ Mcepere. dexteritate, îndemânare. 4. Practică r-o îndeletnicire oarecare, s.f. g.-d. art. deprinderii, P{- deprinderi.
eprofesionaliza (-si-o-) refl. A-şi pierde specializarea den't n-a'?' v^' ^ ‘nd- Prez• ^ se deprofesionalizează.
DrrBr°, .lr,izâ (-te-i-) tr. A îndepărta proteinele dintr-un s biologic, vb. /, ind. prez. 3 deproteinizează,
depunător,-oare Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. s.m., pl. depunători; s.f., g.-d. art. depunătoarei, pl. depunătoare, depuncta tr. A reduce în funcţie de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiţie, vb. 1, ind. prez. 3 depunctează.
depune 1. tr. A lăsa un obiect din mână, punându-1 undeva. IA ~ mandatul = a renunţa la o însărcinare specială, la o demnitate pe care cineva nu o poate îndeplini. A ~ jurământul = a) a se angaja să spună tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn să respecte legile ţării. A ~ mărturie = (despre un martor) a face declaraţii în faţa unui organ de justiţie. 2. tr. A desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort). 3. tr. (despre animale care se înmulţesc prin ouă) A elimina ouăle (la locul potrivit). 4. refl. (despre substanţe solide aflate în suspensie) A se aşeza la fund, a se sedimenta, vb. Ili, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depun, 2 sg. depui, 1 pl. depunem, perf. s. I sg. depusei, 1 pl. depuserăm; conj. prez. 3 să depună; ger. depunând; part. depus, depunere 1. Acţiunea de a (se) depune. 2. Sumă de bani depusă la o instituţie bancară. 3. Sediment, s.f, g.-d. art. depunerii, pl. depuneri. depurativ1 Medicament cu acţiune depurativă2. s.n., pl. depurafive,
depurativ2,-ă Care curăţă organismul, favorizând eliminarea toxinelor, adj., pl. depurativi,-e. depurator1 Depurativ1. s.n., pl. depuratoare. depuratar2,-oare Depurativ2. /Aparat ~ = totalitatea organelor de excreţie prin care se face curăţarea sângelui de toxinele rezultate din activitatea organismului, adj., pl. depuratori,-oare.
depuraţie (-ţi-e) Curăţare, purificare (mai ales a sângelui). s.f, art. depuraţia, g.-d. art. depuraţiei, pl. depu-raţii, art. depuraţiile.
deputat,-ă Persoană aleasă într-un organ reprezentativ (legislativ) al statului, s.m., pl. deputaţi; s.f., g.-d. art. deputatei, pl. deputate.
deputăţie 1. Demnitatea, funcţia de deputat. 2. (înv.) Solie, s.f, art. deputăţia, g.-d. art. deputăţiei, pl. deputăţii, art. deputăţiile.
deraia intr. 1. (despre trenuri, tramvaie, metrouri) A sări de pe şine. 2. (fig.) A vorbi aiurea, a se abate de la subiect, vb. I, ind. prez. 3 deraiază, / pl. deraiem; conj. prez. 3 să deraieze; ger. deraind. deraiere Acţiunea de a deraia, s.f, g.-d. art. deraierii, pl. deraieri.
deranj 1. Dezordine, neorânduială. 2. (fig.) Tulburare a liniştii cuiva; incomodare, s.n., pl. deranjuri, deranja 1 ■ tr. A strica ordinea, aşezarea unor obiecte; a răscoli, a răvăşi. 2. tr. (fig.) A tulbura liniştea sau activitatea cuiva; a stânjeni, a perturba. 3. refl. (în formule de politeţe sau ironice) A se osteni, vb. /, ind. prez. 3 deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 să deranjeze; ger. deranjând.
deranjament 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc. 2. (fam.) Indigestie; diaree. s.n., pl. deranjamente.
deranjare Acţiunea de a (se) deranja, s.f, g.-d. art. deranjării, pl. deranjări.
derapa intr. 1. (despre vehicule) A aluneca oblic faţă de direcţia normală de mers. 2. (despre avioane) A se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj.
3.	(fig., despre o situaţie) A se schimba neprevăzut şi defavorabil, //(fig., fam.) A o lua pe căi greşite.
4.	(despre ancoră) A se deplasa pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acţionează asupra navei. vb. I, ind. prez. 3 derapează.
derapaj Derapare, s.n., pl. derapaje.
derapare
344
derapare Faptul de a derapa; derapaj, s.f, g.-d. art. derapării, pl. derapări.
deratiza tr. A stârpi şoarecii sau şobolanii, vb. 1, ind. prez. 3 deratizează.
deratizant1 Substanţă folosită la deratizare, s.n., pl. deratizante.
deratizant2,-ă Care deratizează, adj., pl. deratizanţi,-te. deratizare Acţiunea de a deratiza, s.f, g.-d. art. deratizării, pl. deratizări, derăteca v. deretici.
derâdere Bătaie de joc, luare în râs. s.f., g.-d. art. der|derii.
derbedeu Om fără căpătâi; pierde-vară, vagabond, s.m.
art. derbedeul, pl. derbedei, art. derbedeii.
derby (angl.)/derbi l. Cursă specială anuală de trap
sau de galop. 2. Întrecere sportivă de mare importanţă
între echipe de acelaşi nivel, s.n., pl. ari. derby-ul/'
dgrbiul, pl. derby-uri/dgrbiuri.
derdeluş Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuţa.
s.n., pl. derdeluşuri.
derdica v. deretica.
derea (rar) 1. Vâlcea, vale. 2. Pârâu, gârlă, s.-f, ari. dereaua, g.-d. art. derelei, pl. derele, art. derelele. deregla tr. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din regimul normal de funcţionare; a (se) defecta, vb. I, ind. prez. 3 dereglează.
dereglaj Dereglare, s.n., pl. dereglaje, dereglare Acţiunea de a (se) deregla; defectare, dereglaj, s.f, g.-d. art. dereglării, pl. dereglări. dgreş,-ă (reg., despre cai) Cu părul roşu amestecat cu alb şi negru, adf, pl. dgreşi,-e. dereteca v. deretica.
deretica intr. A face curăţenie şi ordine prin casă. Iltr. A pune ceva în ordine. \var. derăteca, derdica, dereteca vb.] vb. I, ind. prez. 3 dergtică. dereticare Acţiunea de a deretica, s.f, g.-d. art. dere-ticării, pl. dereticări.
deriva 1. intr. (mai ales la pers. 3) A proveni, a rezulta din... //(lingv.) (despre limbi, cuvinte, sensuri) A-şi trage originea din; (despre cuvinte) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. tr. A abate o apă curgătoare din albia ei naturala. 3. tr. (mat.) A calcula denvata unei funcţii. 4. intr. (despre vase plutitoare) A devia, a se abate din drum sub acţiunea vântului sau a unui curent, vb. /, ind. prez. 3 derivă, derivare 1. Provenire, rezultare din... 2. (lingv,) Formare a unui cuvânt din altul cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor; derivaţie. I~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvintele deja existente. 3. Tip de operaţie matematică pentru obţinerea unei derivate, s.f, g.-d. art. derivării, pl. derivări. derivat1 (chim.) Substanţa preparată din alta, care păstrează (de obicei) structura de bază a substanţei de provenienţă, s.m., pl. derivaţi. derivat2 1. Produs industrial obţinut dintr-o materie primă. 2. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 3. Lucru care rezultă din altul. s.n., pl. derivate. derivat3,-ă 1. Care derivă din ceva. //(lingv.) Format prin derivare. 2. (despre cursuri de apă, drumuri, canale) Abătut din traseul principal, adf, pl. derivaţi,-te. derivată (mat.) Limita raportului dintre creşterea funcţiei şi creşterea variabilei, când creşterea variabilei tinde către zero. s.f., g.-d. ari. derivatei, pl. derivate. derivativ,-ă Care trage, abate ceva în altă parte, //(med., şi s.n.) Referitor la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav şi de substanţe toxice din organism, adj., pl. derivativi,-e. derivatograf Aparat pentru înregistrarea variaţiei greutăţii unui corp, supus încălzirii treptate în anumite medii ambiante, s.n., pl. derivatografe.
derivaţie (-ţi-e) 1. Ramificaţie secundară a unei căi de comunicaţie, a unui circuit electric etc. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere. 3. Derivare (1).
4.	Deviere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. 5. Operaţie în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcţii, [var. (înv.) derivaţiune 5./.] s.f. art. derivaţia, g.-d. art. derivaţiei, pl. derivaţii, art. derivaţiile, derivaţiune v. derivaţie.
derivă 1. Unghiul dintre direcţia de deplasare dorită a unei nave şi direcţia reală de deplasare, determinată de vânt, de curenţi etc. IA fi (sau a merge) în ~ = a fi în voia vântului, a valurilor. 2. (tehn.) Abatere a valorii unei mărimi faţă de mărimea iniţială. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire. 4. Partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. s.f, g.-d. art. derivei, pl. derive, derivometru Aparat de bord pentru măsurarea derivei unui avion, s.n., art. derivometrul, pl. derivometre. derivor (mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă sub chila unei ambarcaţiuni cu pânze pentru a împiedica deplasarea laterală a ambarcaţiunii. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună, s.n., pl. derivoare. deriziune (-zi-u-) (livr.) Luare în râs, derâdere, s.f, g.-d. art. deriziunii, pl. deriziuni.
derizgriu,-le (despre valori, preţuri) Neînsemnat, de nimic, adj., pl. deiizcjrii.
dermatalgie Nevralgie a pielii, care apare în reumatism, gută etc, s.f art. demiatalgia, g.-d. art. dermatal-giei, pl. dermatalgii, art. dermatafgiile. dermatţnă înlocuitor sintetic al pielii, obţinut prin aglomerarea unor deşeuri de piele naturală, folosit în industria încălţămintei şi în marochinărie. s.f, g.-d. art. dermatinei.
dermatită 1. Inflamaţie a pielii. 2. Boală de piele a cabalinelor, care se manifestă sub formă de răni ce apar vara. s.f, g.-d. art. dermatitei, pl. dermatite.	_
dermatofiţie Boală de piele provocată de ciuperci parazite, localizate în pielea capului ţi în ţesutul subcutanat. s.f, art. dermatofiţia, g.-d. art. dermatofiţiei, pl. dermatofiţii, art. dermatofiţiile. dermatograf1 (în sintagma) Creion - = creion colorat care serveşte la machiaj, adj., pl. dermatografe. dermatograf2 Creion dermatograf1. s.n., pl. dermatografe.
dermatol&g,-ă Medic specialist în boli de piele, s.m., pl. dermatologi; (rar) s.f, g.-d. art. dermatolügei, pl-dermatolage.
dermatologic,-ă Referitor la dermatologie, adj., pl. dermatolsgici,-ce.
dermatologie Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul pielii şi al afecţiunilor ei. s.f. art. dermatologia, g.-d. art. dermatologiei.
dermatsm Instrument chirurgical cu care se taie fâşii subţiri de piele pentru transplantarea lor. s.n., pl. derma-temuri.	..
dermatomicoză Infecţie provocată la suprafaţa pielii de ciuperci microscopice, s.f, g.-d. art. dermatomicQzei, pl. dermatomicQze.
dermatonevrază Boală de piele provocată de anumite tulburări ale sistemului nervos, s.f, g.-d. art. derma-tonevrszei, pl. dermatonevraze. dermatoree Transpiraţie abundentă care apare în anumite boli febrile, s.f., art. dermatoreea, g.-d. art. derma-torgei.
dermatovenerologie Ramură a medicinei care se ocupă cu bolile de piele şi bolile venerice, s.f, dermato-venerologia, g.-d. art. dermatovenerologiei. dermatoză Denumire generică pentru bolile de piele. s.f, g.-d. art. dermatozei, pl. dermatoze.
345
descălţare
dermatozoonoză Boală de piele foarte contagioasă,
provocată de paraziţi animali, s.f, g.-d. art. dermato-
zoonazei, pl. dermatozoonoze.
dermă Strat al pielii vertebratelor aşezat sub epidermă.
s.f., g -d. art. dermei, pl. derme.
dennic,-ă Referitor la dermă; (p. ext.) al pielii, adf, pl.
dsrmici,-ce.
dermjtă Dermatită (1). s.f, g.-d. art. dermitei, pl. der-mite.
dermografism Roşeaţă intensă a pielii apărută în urma unei uşoare excitaţii, s.n.
dermotrsp,-ă (despre substanţe, germeni) Care se fixează pe tegumente sau mucoase, adj., pl. dermotropi,-e. dgro Denumire comercială a unui detergent românesc. s.n.
deroba refl. 1. (despre cai) A părăsi brusc direcţia impusă de călăreţ. 2. (fig.) A se sustrage, a se eschiva de la ceva. vb. I, ind. prez. 3 se derobează. deroca tr. A curăţa de stânci o cale navigabilă, un teren etc. vb. 1, ind. prez. 3 derochează. derocare Acţiunea de a deroca. s.f., g.-d. art. derocării, pl. derocări.
deroga intr. A face o excepţie de la o lege, de la un regulament etc., pe baza unei aprobări speciale, vb. I, ind. prez. 3 deragă; conj. prez. 3 să derage. derogare Acţiunea de a deroga; abatere (excepţională) de la o lege, de la un regulament etc. s.f, g.-d. art. derogării, pl. derogări.
derogatoriu,-ie Care conţine o derogare, adf, pl. derogatfirii.
derogaţiune (-ţi-u-) (înv.) Derogare, s.f, g.-d. art. derogaţiunii, pl. derogaţiuni.
derula 1. tr. A desfăşura ceva rulat. 2. tr. A tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa fierăstrău-lui. 3. tr. A povesti, a relata. 4. refl. A se desfăşura, vb. I, ind. prez. 3 derutează.
derulare Acţiunea de a (se) derula, s.f, g.-d. art. derulării, pl. derulări.
derulaţsr Dispozitiv utilizat pentru rebobinarea peliculei cinematografice, s.n., pl. derulatoare. derulgr Maşină de derulat furnire, s.n., pl. deruloare. derusiflca tr. A înlătura instituţiile, obiceiurile etc. specifice Rusiei, vb. I, ind. prez. 3 derusifică. deruta tr. A dezorienta, a zăpăci (pe cineva), vb. I, ind. prez. 3 derutează.
derutant,-ă Care derutează, adf, pl. derutanţi,-te. derutare Acţiunea de a deruta, s.f, g.-d. art. derutării, pl. derutări.
derută Stare de zăpăceală, de dezorientare, s.f, g.-d. art. derutei, pl. derute.
derviş Călugăr musulman (cerşetor), s.m., pl. dervişi, dervlşgsc,-ească (înv.) De derviş, adf, pl. dervişeşti. des1-/dez-/dls- Element de compunere cu sens privativ.
des2, deasă A. I. Compact; strâns, apropiat. 2. (despre ploaie, ceaţă, umbră etc.) Dens, de nepătruns. 3. (despre întâmplări, fenomene, acţiuni, şi adv.) Care se repetă •a intervale mici; frecvent. //Repede, grăbit, adj., pl. deşi,-se.
desacrallzat-ă Care şi-a pierdut caracterul sacru, adj., P/. desacralizaţi,-te.
desagă Sac format din două părţi, care se poartă pe umăr sau pe şa. s.f., g.-d. art. desagii, pl. desagi.
esalinlza tr. A reduce sărurile dintr-un lichid; a face roai puţin sărat. vb. /, ind. prez. 3 desalinizează. desalinizare Acţiunea de a desaliniza. s.f, g.-d. art. desalinizării, pl. desalinizări.
desant 1. Trupe debarcate sau paraşutate în spatele frontului inamic. 2. Trupe de infanterie transportate în Pul luptei pe tancuri, s.n., pl. desanturi.
desanta tr A lansa un desant, vb. /, ind. prez. 3 desan-tează.
desăgăriţă (rar) Călugăriţă care umblă cu desaga pentru a strânge daruri, s.f, g.-d. art. desăgăriţei, pl. desăgăriţe.
desăgşl (pop.) Desăguţă. s.m., pl. desăggi, art. desăgeii.
desăgi tr. (reg.) A îndesa, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desăgesc, imperf. 3 sg. desăgea; conf prez 3 să desăgească.
desăgior (pop.) Desăguţă. s.m., pl. desăgiari.
desăguţă Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior.
s.f, g.-d. art. desăguţei, pl. desăguţe.
desămânţare (rar) Scoatere a seminţelor dintr-un
fruct. s.f., g.-d. art. desămânţării.
desăra tr. A face mai puţin sărat; a desaliniza. vb. /, ind.
prez. 3 desărează.
desăra re Acţiunea de a desăra; desalinizare, s.f, g.-d. art. desărării, pl. desărări.
desărcina tr. A elibera pe cineva de o îndatorire, dintr-o funcţie etc. vb. I, ind. prez. 3 desărcinează, desărcinare Acţiunea de a desărcina, s.f, g.-d. art. desărcinării, pl. desărcinări.
desăvârşi 1- tr. şi refl. A deveni sau a face să devină perfect, desăvârşit; a (se) perfecţiona. 2. tr. A împlini, a da o formă definitivă. //A realiza, a termina, vb IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desăvârşesc, imperf. 3 sg. desăvârşea; conj. prez. 3 să desăvârşească, desăvârşire Acţiunea de a (se) desăvârşi, s.f, g.-d. ari desăvârşirii, pl. desăvârşiri.
descalifica 1- tr. A declara pe cineva nedemn de stima
sau de respectul altora. 2. tr. A elimina o persoană sau o
echipă dintr-o competiţie sportivă pentru abateri de la
regulament. 3. refl. A-şi pierde calificarea (profesională).
vb. I, ind. prez. 3 descalifică.
descalificare Acţiunea de a (se) descalifica, s.f, g.-d.
art. descalificării, pl. descalificări.
descarcera tr. A desface carcasa unei maşini, a unui
aparat etc. vb. I, ind. prez. 3 descarcerează.
aescarcerare Acţiunea de a descarcera. s.f, g.-d. art.
descarcerării, pl. descarcerări.
descălera tr. (rar) A desface o încăierare, o luptă. vb. I,
ind. prez. 3 descaieră.
descălca tr. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau
o	îndoitură a unei ţesături, vb. I, ind. prez. / sg. descalc, 3 descalcă, / pl. descălcăm; conj. prez. 1 sg. să descalc, 3 să descalce.
descăleca intr. 1. A se da jos de pe cal. 2. (termen folosit de cronicari) A se aşeza statornic într-un loc, întemeind o ţară. [var. descălica vb.} vb. /, ind. prez. 3 descalecă.
descălecare Acţiunea de a descăleca, [var. descălicare s.f] s.f., g.-d. art. descălecării, pl. descălecări, descălecat 1. Coborâre de pe cal. 2. Termen folosit mai ales de cronicari pentru a indica întemeierea ţărilor româneşti, [var. descălicat j.h.] s.n., pl. descălecaturi, descălecătoare (înv.) 1. Loc unde se descalecă. 2. (la cronicari) Descălecat (2). [var. descălicătoare s/] s.f, g.-d. art, descălecătarii.
descălecăter întemeietor de ţară. [var. descălicătar
s.m.] s.m., pl. descălecătari.
descălica v. descăleca. descălicare v. descălecare. descălicat v. descălecat. descălicătoare v. descălecătoare. descălicătQr v. descălecător.
descălţa tr. şi refl. A(-şi) scoate încălţămintea din
picioare, vb. I, ind. prez. 3 descglţă.
descălţare Acţiunea de a (se) descălţa; descălţat1, s.f,
g.-d. art. descălţării, pl. descălţări.
descălţat
348
descălţat1 Descălţare, s.n., pl. descălţaturi. descălţat2,-ă Desculţ, adj., pl. descălţaţi,-te. descăpăţâna tr. (înv.) A decapita, vb. I, ind. prez. 3 descăpăţânează.
descărca 1. tr. A goli (parţial sau în întregime) un vehicul de transport sau un recipient. 2. tr. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc; a trage un foc de armă.
3.	tr. A suprima sau a micşora forţele care acţionează asupra unei construcţii, a unui sistem tehnic etc. 4. tr. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde încărcătura electrică. 5. refl. (fig.) A se elibera sufleteşte, împărtăşind ceva cuiva. /A-şi ~ conştiinţa (sau inimă) = a-şi uşura conştiinţa făcând confidenţe cuiva. //A se uşura de o vină, de un păcat. 6. tr. A declara achitat sau eliberat de
o	datorie etc. vb. I, ind. prez. 3 descarcă, descărcare Acţiunea de a (se) descărca; descărcat, s.f. g.-d. art. descărcării, pl. descărcări, descărcat Descărcare, s.n.
descărcător1 1. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transportor în diferite puncte de pe traseu. 2. Dispozitiv de descărcare prin răsturnare a vagonetelor de mină, a vagoanelor de marfă etc. s.fi., pl. descărcătoare.
descărcător2,-oare Care descarcă; (despre acte) care eliberează de o răspundere; justificativ, adj., pl. descăr-căt2ri,-oare.
descărcătură 1. Ceea ce se descarcă dintr-un vehicul de transport. 2. Declanşare a unei arme de foc; zgomotul produs de ea. s.f, g.-d. art. descărcăturii, pl. descărcaturi.
descărna 1. refl. A slăbi. 2. tr. A curăţa de carne pielea care urmează a fi tăbăcită, vb. I, ind. prez. 3 descărnează.
descărnare Acţiunea de a (se) descărna, s.f, g.-d. art. descămării, pl. descămări.
descărnat,-ă Foarte slab, numai piele şi oase. adj., pl. descărnaţi,-te.
descătărăma 1. tr. A desprinde din catarame. 2. refl. A-şi scoate hainele (încheiate cu catarame), vb. I, ind. prez. 3 descătărămează.
descătărămare Acţiunea de a (se) descătărăma. s.f., g.-d. art. descătărămării.
descătuşa tr. şi refl. 1. A (se) elibera din lanţuri sau din cătuşe. 2. (fig.) A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o robie. vb. I, ind. prez. 3 descătuşează, 1 pl. descătuşăm; conj. prez. 3 să descătuşeze; ger. descătuşând, descătuşare Acţiunea de a (se) descătuşa, s.f, g.-d. art. descătuşării, pl. descătuşări, descăzut Primul termen al unei scăderi, s.n., pl. des-căzuturi.
descâlci tr. A desface fire de aţă, de păr etc. încâlcite, //(fig.) A lămuri, a descurca, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descâlcesc, imperf. 3 sg. descâlcea; conj. prez. 3 să descâlcească.
descâlcire Acţiunea de a descâlci; descâlcit, s.f, g.-d. art. descâltirii, pl. descâldri. descâlcit Descâlcire. s.n., pl. descâlcituri. descânta 1. intr. A rosti descântece pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. 2. tr. A fermeca, a vrăji. 3. tr. A mustra, a bate la cap. vb. I, ind. prez. 3 descântă.
descântat Faptul de a descânta, s.n., pl. descântaturi, descântător,-oare (Persoană) care descântă, care face vrăji, adj., s.m. şi f, pl. descântători,-oare. descântătură (rar) Descântec, s.f, g.-d. art. descân-tăturii, pl. descântaturi.
descântec Faptul de a descânta. //Formulă magică, însoţită de gesturi, cu care se descântă, s.n., pl. descântece.
descendent,-ă 1. adj. Care coboară. II. s.m. şi f Persoană care se trage din...; urmaş, adj., s.m. şi f., pl. descendenţi,-te. _
descendenţă 1. înrudire pe linie directă; filiaţie.
2.	Urmaşi, posteritate, s.f, g.-d. art. descendenţei, pl. descendenţe.
descensiyne (-si-u-) (livr.) Coborâre, scădere, s.f, g.-d. art. descensiunii, pl. descensiuni. descensiv,-ă (livr.) Descendent, adj., pl. descensivi,-e. descentra tr. şi refl. (despre piese, organe de maşini etc.) A (se) deplasa astfel încât să-şi piardă poziţia simetrică faţă de centru, vb. I, ind. prez. 3 descentrează, descentraliza tr. A acorda autonomie administrativă organelor locale, vb. I, ind. prez. 3 descentralizează, descentralizare Acţiunea de a descentraliza s.f., g.-d. art. descentralizării, pl. descentralizări, descentrare Acţiunea de a (se) descentra, s.f, g.-d. art. descentrării, pl. descentrări, deschega tr. (rar) A face să nu mai fie închegat, vb. I, ind. prez. 3 descheagă; conj. prez. 3 să deschege. descheia 1. tr. A scoate un nasture din butonieră; a face să nu mai fie încheiat. 2. tr. şi refl. A (se) desface din încheieturi, [var. deschia vb.] vb. I, ind. prez. I şi
2	sg. deschei, 3 descheie, I pl. descheiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să deschei, 3 să descheie; ger. descheind. deschia v. descheia.
deschiaburi tr. (înv.) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deschiaburesc, imperf. 3 sg. deschiaburea; conj. prez. 3 să deschiabu-rească.
deschiaburire (înv.) Acţiunea de a deschiaburi. s.f, g.-d. art. deschiaburirii, pl. deschiaburiri, deschide 1. tr. A da la o parte o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. lA-şi ~ sufletul (sau inima) = a spune tot ce are pe suflet; a se destăinui. A ~ gura = a) a îndepărta buzele una de alta pentru a mânca sau a vorbi; b) a vorbi. A ~ ochii = a) a ridica pleoapele descoperind ochii; (p. ext.) a se trezi din somn; b) a se naşte. A ~ (sau, refl., a i se ~) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-şi dea seama de ceva. 2. tr. A dezlipi un plic; a desface un caiet, o carte la o anumită pagină. 3. tr. (med.) A face o incizie într-o rană sau într-un organ al corpului. 4. refl. (despre răni) A începe să sângereze sau să supureze. 5. refl. (despre pământ sau formaţii ale lui, p. anal., despre valuri) A se crăpa, a se despica. 6. refl. (despre flori) A-şi desface petalele, //(despre peisaje, privelişti) A se desfăşura. 7. tr. (adesea fig.) A croi un drum, o cărare. 8. tr. A începe, a pomi o acţiune. A ~ un proces. A ~ jocul. IA ~ vorba = a începe
o	discuţie (despre ceva). 9. tr. A înfiinţa, a organiza o şcoală, o instituţie etc. 10. refl. (despre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanţă mai luminoasă, mai apropiată de alb. Iltr. şi refl. (fig.) A da sau a căpăta o înfăţişare prietenoasă. 11. (despre vocale) A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise.
12.	tr. A ~ o paranteză = a) a pune primul semn dintre cele două semne care formează o paranteză; b) (fig.) a face o digresiune, [var. (pop.) deşchide vb.} vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deschid, 1 pl. deschidem, perf. s. I sg. deschisei, I pl deschiserăm; conj. prez. 3 să deschidă; part. deschis.
deschidere 1. Acţiunea de a (se) deschide; (la şah) primele mişcări cu care începe o partidă. Un ~ = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 2. Distanţă orizontală dintre marginile spaţiului unui gol; distanţa dintre fălcile unor unelte de prindere sau de apucat. 3. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., lăsat pentru aerisire, iluminat sau circulaţie, s.f, g.-d. art. deschiderii, pl deschideri.
347
desconsideraţie
deschinga tr. (pop.) A scoate sau a slăbi chinga, vb. I, ind. prez. 3 deschingă.
deschis,-ă 1. (despre uşi, ferestre, capace etc.) Dat la o parte pentru a lăsa liberă deschizătura respectivă: (despre încăperi, lăzi, sertare etc.) cu uşa sau cu capacul neînchis sau neîncuiat; (despre vehicule) neacoperit. 2. Scrisoare ~ = scrisoare (cu conţinut polemic) destinată publicităţii. Vot ~ = vot prin ridicare de mâini. Şedinţă ~ = şedinţă la care participă persoane din afara organizaţiei respective.
3.	(fig., şi adv.) Sincer. I~ la vorbă sau cu sufletul ~, cu inima ~ = sincer. ~ la minte = deştept. Cu pieptul ~ = fără teamă. 4. (despre ochi) Cu pleoapele ridicate; (fig.) care e treaz, vigilent; (despre mână) cu degetele întinse; (despre aripi) întins pentru zbor; (despre răni) care sângerează sau supurează. 5. (despre terenuri) Neîngrădit; (despre drumuri) fară obstacole. /Oraş - = oraş în care nu se află obiective militare şi care, potrivit dreptului intemaţio-nal, nu poate fi atacat sau bombardat în timp de război. Port ~ = port în care pot intra nave de orice naţionalitate. Vocală ~ = vocală pronunţată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise. 6. (despre circuite electrice) Care este întrerupt. 7. (despre culori) Apropiat de alb; luminos, adj., pl. deschişi,-se. deschizător1 Ustensilă folosită pentru deschiderea capacelor, capsulelor etc. s.n., pl. deschizătoare. deschizător2,-oare Persoană care deschide uşi, ferestre, lăzi etc. /- de drumuri = iniţiator, inovator, s.m., pl. deschizători; s.f., g.-d. art. deschizătoarei, pl. deschizătoare.
deschizătură Spaţiu liber prin care se poate vedea sau prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru, s.f, g.-d. art. deschizăturii, pl. deschizături, descifra tr. 1. A reuşi să citească un text ilizibil sau scris într-o limbă străină. 2. A interpreta un plan, o hartă etc.
3.	A interpreta la prima vedere o partitură muzicală.
4.	(fig.) A înţelege ceva (ascuns, obscur), vb. I, ind. prez. 3 descifrează.
descifrabil,-ă Care poate fi (uşor) descifrat, adj., pl. descifrabili,-e.
descifrare Acţiunea de a descifra, s.f., g.-d. art. descifrării, pl. descifrări.
descinde intr. 1. A-şi avea originea, a proveni din... 2. A se da jos. 3. A ajunge şi a opri într-un loc (la o gazdă, la un hotel), 4. (despre organele forţei publice) A sosi la faţa locului pentru a face o investigaţie, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. descind, I pl. descindem; conj. prez. 3 să destindă; ger. descinzând; part. descins, descindere Acţiunea de a descinde; deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârşirii unei infracţiuni pentru a face constatări, s.f, g.-d. art. descinderii, pl. descinderi.
descinge tr. şi refl. A(-şi) desface brâul, cureaua, cmgătoarea. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descing, I pl. descingem, perf. s. I sg. descinsei, / pl. descinserăm; conj. prez. 3 să descingă; ger. descingând; part. descins.
escintra tr. A îndepărta cofrajele care au servit la construirea unei bolţi, a unui arc etc. vb. I, ind. prez. 3
descintrează.
descintrare Acţiunea de a descintra. s.f, g.-d. art. descintrării, pl. descintrări.
lr' ^ dezlipi ceva ce este lipit cu clei. ,'vrefl.) Masa s-a ~t. 2. A curăţa de substanţe cleioase wele de mătase naturală sau ţesăturile de bumbac, vb. I, Pr.ez- 3 descleiază, I pl. descleiem; conj. prez. 3 să dl e,'s?e; 8eK desclemd. escleiere Acţiunea de a (se) descleia. s.f., g.-d. art. d'-scleierii, pl. descleieri. escleşta tr. şi refl. A (se) desface dintr-o strânsoare, intr-o încleştare, /(refl.) A ise~ cuiva fălcile = a începe.
în sfârşit, să vorbească, (tr.) A-i - cuiva 0lcile - a face pe cineva să vorbească, vb. I, ind. prez. 3 descleştează. descleştare Acţiunea de a (se) descleşta. s.f, g.-d. art. descleştării, pl. descleştări.
descloci tr. A face ca o cloşcă să înceteze să mai clocească. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desclocesc, imperf.
3 sg. desclocea; conj. prez. 3 să descloceaseă. descoase 1. tr. şi refl. A (se) desface din cusături. 2. tr. (fig.) A pune cuiva întrebări stăruitoare pentru a afla anumite lucruri. 3. tr. (fig.) A analiza amănunţit o problemă sau o situaţie, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. descos, 3 sg. descoase, 1 pl. descoasem, imperf. 3 sg. descosea, perf. s. I sg. descusui, I pl descusurăm; conj. prez. I sg. să descQs, 3 să descoasâ; ger. descosind; part. decusut.
descoasere Acţiunea de a (se) descoase, s.f, g.-d. art. descoaserii, pl. descoaseri.
descoji tr. A curăţa de coajă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descojesc, imperf. 3 sg. descojea; conj. prez. 3 să descojească.
descojire Acţiunea de a descoji. s.f, g.-d. art. desco-jirii, pl descojiri.
descojit Faptul de a descoji. s.n., pl. descojituri. descolăci refl. A se desface din încolăcire, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. descolăcesc, imperf. 3 sg. descolăcea; conj. prez. 3 să descolăcească, descolăcire Acţiunea de a se descolăci, s.f, g.-d. art. descolătirii, pl. descolătiri. descomplecta v. descompleta, descomplectare v. descompletare. descompleta tr. A lua o parte dintr-un tot, facându-1 incomplet. Ilrefl. A nu mai fi complet, [var. descomplecta vb.\ vb. I, ind. prez. 3 descompletează, descompletare Acţiunea de a (se) descompleta, [var. descomplectare s.f] s.f, g.-d. art. descompletării, pl. descompletări.
descompune tr. A desface în părţile sau în elementele componente. 2. refl. (fig.) A se destrăma, a se dezmembra. 3. refl. (despre materii organice) A se altera; a putrezi. 4. refl. (fig., despre oameni) A decădea din punct de vedere moral; (despre faţă) a se contracta. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. descompun, I pl. descompunem; conj. prez. 3 să descompună; ger. descompunând; part. descompus.
descompunere 1. Faptul de a (se) descompune. 2. Reacţie chimică în urma căreia o substanţă cu structură complicată se transformă în mai multe substanţe cu structură mai simplă, s.f, g.-d. art. descompunerii, pl. descompuneri.
desconcentra tr. A lăsa la vatră un militar concentrat, v/i. I, ind. prez. 3 desconcentrează. desconcentrare Acţiunea de a desconcentra. s.f, g.-d. art. desconcentrgrii, pl. deseoncentrări. descongestiona (-ti-o-) tr. 1. A elibera un organism de un aflux de sânge; a înlătura o congestie. 2. A face ca o arteră de comunicaţie să nu mai fie aglomerată; a elibera
o	zonă de un surplus de populaţie, vb. I, ind. prez. 3 descongestionează.
descongestionare (-ti-o-) Acţiunea de a descongestiona. s.f, g.-d. art. descongestionării, pl. descongestionări.
desconsidera tr. A nu arăta cuiva consideraţia, stima cuvenită; a nu lua în seamă. vb. I, ind. prez. 3 desconsideră.
desconsiderare Faptul de a desconsidera; lipsă de consideraţie, de stimă, s.f, g.-d. art. desconsiderării, pl. desconsiderări.
desconsideraţie (-ţi-e) Dispreţ, desconsiderare, [var. desconsideraţiune s.f.} s.f, art. desconsideraţia, g.-d. art. desconsideraţiei, pl. desconsideraţii, desconsideraţiile.
desconsideraţiune
348
desconsideraţiune v. desconsideraţie. descopcia (-ci-a) tr. (rar) A desface din copci. vb. I, ind. prez. 3 descopciază, 1 pl. descopciem; eoni. prez. 3 să descopcieze; ger. descopciind. descoperi 1. tr. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce îl acoperă; a dezveli. 2. refl. A-şi scoate pălăria, căciula etc. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) da de gol, a (se) trăda. 4. tr. A afla ceea ce era căutat sau necunoscut. IA ~ America, se spune ironic despre cineva care face caz de un lucru cunoscut de toată lumea.
5.	tr. (fig.) A pătrunde o taină. vb. IV, ind. prez. I sg. descopăr, 3 descaperă, imperf. 3 sg. descoperea; conj. prez. 3 să descopere.
descoperire Acţiunea de a (se) descoperi; ceea ce a fost descoperit, s.f, g.-d. art. descoperirii, pl. descoperiri, descoperit,-ă 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii, //(despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. 2. (fig.) Fără apărare. 3. (fam.) Fără acoperire legală; cu lipsuri financiare, adf, pl. descoperiţi,-te. descoperitor,-oare Persoană care face o descoperire. s.m., pl. descoperitori; s.f., g.-d. ari. descoperitoarei, pl. descoperitoare.	,,
descoperta v. decopertâ.	'
descopertare v. decopertare. descotorosi tr. şi refl. A (se) elibera de cineva sau de ceva care supără, incomodează, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. descotorosesc, imperf. 3 sg. descotorosea; eoni. prez. 3 să descotorosească.
descotorosire Acţiunea de a (se) descotorosi, s.f., g.-d. art. descotorosirii, pl. descotorosiri, aescotoşmăna tr. şi refl. (pop.) A(-şi) scoate hainele prea groase şi prea multe; a (se) dezbrăca, [var. desco-toşmâni vb.] vb. IV, ind. prez. 3 descotoşmănează. descotoşmăni v. descotoşmăna. descovoiş tr şi refl. A (se) îndrepta, a (se) dezdoi un obiect arcuit, curbat, încovoiat, vb. 1, ind. prez. I şi 2 sg. descovai, 3 descovoaie, / pl. descovoigm; conj. prez. I şi 2 sg. să descovai, 3 să descovoaie; ger. descovoind, descovoigre Acţiunea de a (se) descovoia. s.f, g.-d. art. descovoigrii, pi. descovoigri. descreierat,-ă Lipsit de raţiune; nebun, nesăbuit; iraţional, ad]., pl. descreieraţi,-te. descrescător,-oare Care descreşte; descrescând, descrescut. adj.,pl. descrescătari,-oare. descrescând,-a Descrescător, adf, pl. descrescânzi,-de. descrescgnt,-ă Descrescător. adj.,pl. descrescsnţi,-te. descreşte intr. A se micşora, a se reduce; a scădea, vb.
III,	ind. prez. I sg. şi 3 pl. descresc, / pl. descrsştem; conj. prez. 3 să descrească; part. descrescut, descreştere Faptul de a descreşte; scădere, reducere. s.f, g.-d. art. descreşterii, pl. descreşteri, descreţi 1. tr. A desface creţurile; a netezi o ţesătură, o haină încreţită etc. 2. tr. şi refl. (fig.) A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; a (se) însenina, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descreţesc, imperf. 3 sg. descreţea; conj. prez. 3 să descreţească, descreţire Acţiunea de a (se) descreţi, s.f, g.-d. art. descreţirii, pl. descreţiri.
descrie tr. l.A prezenta, a înfăţişa ceva prin cuvinte. 2. A trasa o linie curbă. 3. A parcurge o traiectorie. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descriu, 2 sg. descrii, / pl. descriem, 2 pl descrieţi; conj. prez. 3 să descrie; imper.
2	pl. descrieţi; ger. descriind; part. descris, descriere I. Acţiunea de a descrie. 2. Pasaj într-o scriere în care se prezintă un aspect din natură, o situaţie etc. s.f, g.-d. art. descrierii, pl. descrieri. descriptibil,-ă Care poate fi descris, adj., pl. descrip-tibili,-e.
descriptiv,-ă Care descrie, care înfăţişează, adj., pl. descriptivi,-e.
descriptivism 1. Curent lingvistic care are în vedere descrierea limbilor din punct de vedere formal şi fiziologic, fară cercetarea dezvoltării lor istorice. 2. Manierism în literatură, care pune accent exagerat pe elementele descriptive, nesugestive. 3. Metodă în critica literară, care se mărgineşte la descrierea operelor şi nu la valoarea lor. s.n.
descriptivist (Adept) al descriptivismului, adj., s.m. şi
f,	pl. descriptivişti,-ste.
descripţie (-ţi-e) (rar) Descriere, [var. (înv.) descripţi-
une s.f.] s.f, art. descripţia, g.-d. art. descripţiei, pl.
descripţii, art. descripţiile.
descripţijjne v. descripţie.
descrucişa tr. (rar) A face să nu mai fie aşezat cruciş.
vb. I, ind. prez. 3 descrucişează, I pl. descrucişăm; conj.
prez. 3 să descrucişeze; ger. descrucişând.
descrucişare Acţiunea de a descrucişa s.f, g.-d. art.
descrucişării, pl. descrucişări.
descrunta tr. şi refl. (rar) A(-şi) descreţi fruntea;
a(-şi) îmblânzi expresia aspră a feţei. vb. I, ind. prez. 3
des-cruntă.
descuama (-cua-) refl. (despre piele) A se coji în urma unei boli. vb. I, ind. prez. 3 se descuamează. descuamare (-cua-) Faptul de a se descuama. s.f,
g.-d.	art. descuamării, pl. descuamări.
descuia tr. A deschide cu cheia. vb. I, ind. prez. I şi
2	sg. descui, 3 descuie, 1 pl. descuiem; conj. prez. 3 să descuie; ger. descuind.
descuiat,-ă 1. (despre uşi, încăperi) Care a fost deschis cu cheia. 2. (fig., despre oameni) Receptiv, deştept, adj., pl. descuiaţi,-te.
desculţ,-a Cu picioarele goale; descălţat, //(fig., s.) Om sărac, adj., pl. desculţi,-e.
descumpăni tr. A face pe cineva să-şi piardă echilibrul sufletesc; a zăpăci, a dezorienta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească, descumpănire Faptul de a descumpăni; dezorientare. s.f, g.-d. art. descumpănirii, pl. descumpăniri, descuraja refl. şi tr. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, speranţa; a (se) demoraliza, vb. I, ind. prez. 3 descurajează, / pl. descurajăm; conj. prez. 3 să descurajeze; ger. descurajând, descurajant.-a Descurajator, adj., pl. descurajaţi,-te. descurajare Faptul de a (se) descuraja; deprimare, demoralizare, s.f., g.-d. art. descurajării, pl. descurajări, descurajator,-oare Care te descurajează; deprimant. adj.,pl. descurajaturi,-oare.	_
descurca 1. ík A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. refl. şi tr. A ieşi sau a scoate pe cineva dintr-o situaţie dificilă. 3. tr. (fig.) A lămuri o situaţie sau o problemă. vb. /, ind. prez. 3 descurcă; conj. prez. 3 să descurce, descurcăreţ,-eaţă Care ştie să iasă din situaţii dificile. adj., pl. descurcăreţi,-ţe. des-de-dimineaţa v. dis-de-dimineaţă. des-dimineaţă v. dis-de-dimineaţă. deseară v. diseară.
deseca tr. l.A elimina excesul de apă de pe un teren. 2. A elimina apa din diferite materiale, vb. I, ind. prez. 3 deseacă; conj. prez. 3 să desece. desecare Acţiunea de a deseca s.f, g.-d. art. desecării. pl. desecări.
desegregaţie (-ţi-e) înlăturare a segregaţiei rasiale. s.f, art. desegregaţia, g.-d. art. desegregaţiei, pl. dese-gregaţii, art. desegregaţiile. desemn v. desen.
desemna1 tr. A indica pe cineva pentru a îndeplini o sarcină, a ocupa o funcţie etc. HA indica unei persoane un anumit lucru. vb. I, ind. prez. 3 desemnează. desemna2 v. desena.
349
desfide
desemnare Faptul de a desemn1, s.f'., g.-d. art. desemnării, pl desemnări.
desen 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unui peisaj etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. I~ tehnic (sau liniar) = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc. 3. Planul unei construcţii.
4.	Ornamentaţia unei ţesături, [var. desemn s.n.] s.n., pl. desgne.
desena 1. tr. A executa un desen. 2. refl. A se profila, a se contura. 3. tr. (fig.) A schiţa o problemă, o chestiune. [var, desemna, (înv.) desina vb.] vb. /, ind. prez. 3 desenează.
desenare Acţiunea de a desena (I); desenat, s.f., g.-d. art. desenării, pl desenări, desenat Desenare, s.n.
desenator,-oare Persoană care desenează; specialist în arta desenului, s.m., pl. desenatori; s.f., g.-d. ari. desenatoarei, pl desenatoare.
desenaţură Proiectare şi realizare de desene şi mostre noi pentru ţesătorie. s.f., g.-d. art. desenaturii, pl desenatei.
desenslblliza tr. 1. A reduce sau a înlătura sensibilitatea organismului faţă de anumite medicamente, vaccinuri etc. 2. A micşora sensibilitatea unei emulsii fotografice, vb. /, ind. prez. 3 desensibilizegză. desensibilizării,-ă Care desensibilizează. adj., pl. desensibilizări,-te.
desensibilizare Metodă terapeutica prin care se reduce sau se înlătură sensibilitatea unei persoane faţă de anumite medicamente, vaccinuri etc. s.f, g.-d. art. desensibilizării, pl. desensibilizări, desenslbllizatar Substanţă care, adăugată la o soluţie developatoare, reduce sensibilitatea emulsiei fotografice la lumină, s.n., pl, desensibilizatoare, desesri (-se-ori) Adeseori, adv. desfirt Mâncare uşoară (fructe, prăjituri etc.) care se serveşte la sfârşitul mesei, s.n., pl deserturi, desertlza tr. 1, A scoate din montură o piatră preţioasă.
2.	A face o desertizare. vb. I, ind, prez. 3 desertizează, desertizare Acţiunea de a desertiza. //Operaţie de desfacere a două piese sertizate, s.f, g.-d. art. desertizfirii, W. desertizăn.
deservji tr. A face cuiva un rău serviciu; a prejudicia. vb. IV, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. deservesc, imperf. 3 sg. deservea; eoni. prez. 3 să deservească. deservi2 tr. 1, A presta un serviciu în folos public. 2. A supraveghea funcţionarea unei maşini, vb. IV, ind. prez. ‘ sg. şi 3 pl. deservesc, imperf 3 sg. deservea; conj, prez. J să deservească.
aeserviciu Fapt care nu convine cuiva; contraserviciu. s-n., att.deserviciul, pl. deservjeii, art. deserviciile. deservire1 Acţiunea de a deservi1, s.f, g.-d. art. deservim, pi, deserviri.
deservire2 Acţiunea de a deservi2, s.f, g.-d. art. deservim, pl. deserviri.
j'e#e®i2ţ refl. (despre autorităţi) A se declara în imposibilitate de a rezolva o cauză. vb. I, ind. prez. 3 se
desesizează.
^sizare Faptul de a se desesiza. s.f, g.-d. art. dese-de®* Pl desesizări.	_
. , (raT) 1- Desiş de tufe, de copăcei. 2. înghesuială, °m®rat'e (de oameni sau de lucruri), s.n. ^etina/desetină 1. (în sec. XV-XVIII, în Moldova) 1 09^ <^mă- 2- Măsură agrară rusească, egală cu desgtine ^art- c*esetine'^es-t’ne'- P^ desedne/
nn^~*CeJ'tr' reA-A (se) descompune în părţile com-le?at e » tr' A- A (se) desprinde din locui sau din desnai? car.e a f°st ^xat sau prins. 3. refl. şi tr. A (se) Părţi de cineva sau de ceva. 4. tr. A deschide o
scrisoare, un pachet etc. 5. tr. A desfăşură, a despături. Hrefl. (despre flori) A-şi deschide petalele. 6. tr. A vinde produse. 1. intr. (în superstiţii) A înlătura vraja care apasă asupra cuiva. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfac, I pl. desfacem, 2 pl. desfaceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desface; part. desfăcut, desfacere Acţiunea de a (se) desface; descfăcut', descompunere, despărţire; anulare; vânzare; lichidare. s.f., g.-d. art. desfacerii, pl. desfaceri, desfăca tr. (pop.) A cuărăţa boabele de pe ştiuleţii de porumb, vb. /, ind. prez. I sg. desfac, 2 sg. desfaci, 3 desfacă.
desfăcător Instrument cu care se desface ceva. s.n., pl. desfăcătoare.
desfăcut1 Desfacere, s.n.
desfăcut2,-ă 1. Răsfirat, împrăştiat, demontat. 2. (jur.) Anulat. 3. (despre haine) Descheiat; (despre scrisori, pachete) deschis, adj., pl, desfăcuţi,-te. desfăşa tr. A scoate un copil din scutece sau din faşă. vb. I, ind. prez. I sg. desfăş, 2 sg. desfgşi, 3 desfaşă,
I	pl desfăşăm; conj. prez. 3 să desfgşe; ger. desfăşând. desfăşare Acţiunea de a desfăşa. s.f, g.-d. art. des-făşării, pl. desfăşări.
desfăşura I. tr. A întinde, a desface un obiect înfăşurat.
2.	refl. (fig., despre privelişti din natură) A se întinde, a se arăta treptat. 3. refl. (despre fapte, evenimente etc.) A decurge, a evolua, a se petrece. 4. tr. A realiza o acţiune în etape succesive, vb. I, ind. prez. I sg. desfăşor, 3 desfăşoară; con/, prez. 3 să desfăşoare, desfăşurare 1. Acţiunea de a (se) desfăşura; întindere în plan a suprafeţei unui corp geometric. 2. Evoluţia în timp a unor evenimente; succesiunea întâmplărilor dintr-o operă literară, s.f, g.-d. art. desfăşurării, pl. desfăşurări.
desfăşurătoare (mat.) Evolventă. s.f, g.-d. art, des-ftşurătarii, pl. desfăşurători.
desfăşurător Prezentare detaliată a etapelor unei activităţi, unui program, unei emisiuni etc. sau a unui serviciu militar efectuat. ~ul convorbirilor telefonice. s,n„pl desfăşurătoare. desf|t (rar) Desfătare, s.n.
desfăta 1. refl. A-şi petrece timpul în mod plăcut; a se distra, a se delecta, 2. tr. A încânta, a fermeca, vb. I, ind. prez. I sg. desfăt, 2 sg. desffiţi, 3 desfată; conj. prez. 3 să desfete.
desfătare Faptul de a (se) desfăta; încântare, delectare. //Desfrâu. s.f., g.-d. art. desfătării, pl desfătări, desfătător,-oare Care desfată ochii sau simţurile, adj., pl. desfatăt2ri,-oare.
desfătuj tr. (rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a deconsilia. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl desfătuigsc, imperf. 3 sg. desfătuia; conj. prez. 3 să desfătuiască.
desfătuire (rar) Acţiunea de a desfatui. s.f, g.-d. art. desfâtuirii, pl. desfatuiri.
desfăta tr. A scoate învelitoarea de pe o pernă sau de pe
o	plapumă, vb. I, ind. prez. I sg. desfăţ, 2 sg. desfgţi, 3 desfaţă; eoni. P>'ez- 3 să desfgţe. desfereca 1. tr şi refl. A (se) desface din cătuşe, din lanţuri etc. 2. refl. (despre roţi) A-şi pierde şinele.
3.	refl. (despre pietrele de moară) A-şi toci dinţii, vb. I, ind. prez. 3 desferecă.
desferecare Acţiunea de a (se) desfereca, s.f, g.-d. art. desferecării, pl desferecări, desfia (-fi-a) tr. A anula o înfiere, vb. I, ind. prez. 3 des-fiază, I pl desfiem; conj. prez. să desfigze; ger. desfund, desfid (înv., rar) Sfidare, înfruntare, s.n. desfide tr. 1. A provoca pe cineva să facă un lucru, ştiind că nu va reuşi. 2. A nu crede în cele spuse de cineva sau în existenţa a ceva. 3. A brava, a sfida, a înfrunta
desfidere
350
un pericol, vb, III, ind. prez. 1 sg. şi 5 pl desfid; conj. prez. 3 să desfidă. (nu are timpuri trecute, ger., part.) desfidere (rar) Faptul de a desfide, s.f., g.-d. art. desfiderii, pl. desfideri.
desfigura tr. A urâţi faţa cuiva; a sluţi. vb. I, ind. prez. 3 desfigurează.
desfigurare Faptul de a desfigura; urâţire, sluţire. s.f, g.-d. art. desfigurării, pl. desfigurări, desfiinţa tr. l.A face să nu mai existe; a suprima ceva. 2. A abroga o lege, o convenţie etc. vb. I, ind. prez. 3 desfiinţează.
desfiinţare Acţiunea de a desfiinţa; distrugere, înlăturare, suprimare; anulare, s.f, g.-d. art. desfiinţării, pl. desfiinţări.
desfira refl. (rar, despre fire înfăşurate sau despre obiectul pe care ele sunt înfăşurate) A se desfăşura, vb. /, ind. prez. 3 se desfiră.
desfoia 1. refl. (despre flori) A se deschide, a înflori. 2. tr. A smulge petalele unei flori. vb. I, ind. prez. 1 şi
2	sg. desfoi, 1 pl. desfoiem, 3 desfoaie; conj. prez. 3 să desfoaie; ger. desfoind.
desfoiere Acţiunea de a (se) desfoia. s.f, g.-d. art. des-foierii, pl. desfoigri.	'	'
desfrâna refl. (rar) A duce o viaţă de plăceri, destrăbălată. vb. I, ind. prez. 3 se desfrânează, desfrângre Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, s.f, g.-d. art. desfrânării, pl. desfrânări. desfrânat,-ă (şi s.) Destrăbălat, depravat, imoral, adj., pl. desfrânaţi,-te.
desfrâu Purtare desfrânată; depravare, imoralitate, s.n.. art. desfrâul, pl. desfrâuri.
desfrunzi refl. (despre copaci) A-şi pierde frunzele. Htr. A despuia de frunze, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. desfrunzesc, imperf. 3 sg. desfrunzea; conj. prez. 3 să desfrunzească.
desfrunzire Acţiunea de a (se) desfrunzi, s.f, g.-d. art. desfrunzirii, pl. desfrunziri.
desfunda tr. 1. A deschide o sticlă, un butoi etc.; a destupa. 2. A curăţa un canal, o conductă, un şanţ înfundat. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabil din cauza ploii, a noroiului etc. 4. A ara adânc; a desţeleni un teren. vb. /, ind. prez. 3 desfundă, desfundare Acţiunea de a desfunda, s.f, g.-d. art. desfundării, pl. desfundări.
desfundăţură (rar) Loc, teren devenit impracticabil din cauza ploilor, s.f, g.-d. art. desfiindăturii, pl. des-fundături.
deshăma tr. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruţă, vb. /. ind. prez. I sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 3 să deshame. deshămare Acţiunea de a deshăma. s.f. g.-d. art. deshămării, pl. deshămări.
deshidrata tr. şi refl. (despre organismul uman, legume, fructe) A pierde sau a face să piardă (total sau parţial) apa pe care o conţine; a (se) usca. vb. I, ind. prez. 3 deshidratează.
deshidratant1 Substanţă care deshidratează, s.m., pl. deshidratanţi.
deshidratant2,-ă Care deshidratează, adj., pl. deshidratanţi,-te.
deshidratare l. Acţiunea de a (se) deshidrata. 2. (med.) Pierdere anormală a apei din ţesuturile organice, s.f, g.-d. art. deshidratării, pl. deshidratări, deshidratator Aparat pentru uscarea fructelor şi a legumelor prin ventilare; deshidrator. s.n., pl. deshidra-tatoare.
deshidrator Deshidratator. s.n., pl. deshidratoare. deshidrogena tr. A înlătura hidrogenul dintr-o substanţă. vb. I, ind. prez. 3 deshidrogenează.
deshuma tr. A dezgropa osemintele unui mort. vb. I, ind. prez. 3 deshumează.
deshumare Acţiunea de a deshuma, s.f, g.-d. art. deshumării, pl. deshumări.
desigila tr. A deschide ceva sigilat; a rupe un sigiliu. vb. /, ind. prez. 3 desigilează, desigilare Acţiunea de a desigila, s.f, g.-d. art. desigilării, pl. desigilări.
design (dizain) (angl.) 1. Disciplină care armonizează aspectul cu calităţile produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială. IA avea ~ = a arăta modem, elegant, s.n.
designa tr. (livr.) A desemna, a indica, vb. I, ind. prez. 3 designează.
designer (dizainăr) (angl.) Specialist în design, s.m., pl. designeri.
desigur 1. Da, fireşte. 2. Absolut, bineînţeles, negreşit. adv.	a
desime 1. însuşirea de a fi des2, compact, îndesat. 2. Desiş, s.f, g.-d. art. desimii, pl. desimi, desina v. desena.
desincroniza tr. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde sincronismul, vb. I, ind. prez. 3 desincronizează. desinenţă Element morfologic care se adăugă la tema unui cuvânt pentru a exprima cazul, numărul, genul (în flexiunea nominală) sau persoana, numărul şi diateza (în flexiunea verbală), s.f, g.-d. art. desinenţei, pl. desingnţe.
desinenţial,-ă (-ţi-al) (lingv.) De desinenţă, adj., pl. desinenţiali,-e.
de sine stătător,-oare Care poate exista prin propriile sale puteri şi însuşiri; care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent, loc. adj., pl. de sine stătători,-oare.
desinit (lat.) Termen folosit pentru a desemna cuvintele
care încheie un manuscris, s.n.
des ista tr. 1. (jur.) A renunţa la o acţiune în justiţie.
2. A abandona săvârşirea unei infracţiuni. 3. A-şi retrage
candidatura înainte de alegeri, vb. I, ind. prez. 3 desis-
tează.
des is ta re Acţiunea de a desista. s.f, g.-d. art. desis-tării, pl. desistări. desjuca v. dejuca.
desiş 1- Grup de arbuşti, de tufe; pădure deasă. 2. (fig.) Număr mare de oameni, s.n., pl. desişuri. desişor,-oară (rar) Diminutiv al lui des2, adj., pl-desişori,-oare.
desktop (angl.) Ecranul monitorului de la calculator; suprafaţa de pe ecranul unui computer, vizibilă după ce se încarcă sistemul de operare, s.n., pl. desktopuri. desluşi tr. 1. A distinge, a percepe un sunet, un zgomot.
2.	A observa, a vedea (într-un spaţiu slab luminat), //(despre lumină) A contura imaginea unui lucru. 3. A clarifica, a lămuri cuiva un lucru. Hrefl. (depre idei, probleme) A deveni limpede. // refl. A se lămuri, a se înţelege, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi J pl. desluşesc, imperf 3 sg. desluşea; conj. prez. 3 să desluşească, desluşire Acţiunea de a (se) desluşi; lămurire, s.f, g-d-art. desluşirii, pl. desluşiri.
desluşit,-ă 1. (şi adv.) Care se aude sau se vede limpede, clar. 2. Uşor de înţeles, adj., pl. desluşiţi,-te. desluşitor,-oare (înv.) Care lămureşte, adj., pi des-luşitori,-oare.	_
desman Mamifer insectivor acvatic cu blană mătăsoasă; şobolan moscat, s.m., pl. desmani. desmin Alumosilicat hidratat de sodiu şi de calciu, s.n. desmodrom,-ă (despre mecanisme) La care legăturile dintre elemente asigură o mişcare univoc determinată a fiecărui element condus, adj. pl. desmodromi,-e.
351
despoiere
desmologie Artrologie. s.f., art. desmologia, g.-d. art. desmologiei.
desmopatje Denumire generică pentru afecţiunile ligamentelor. s.f, art. desmopatía, g.-d. art. desmopatiei. desofistificare Eliminare a sofistificării. s.f, g.-d. art. desofistificării, pl. desofistificări. desolidariza refl. A se despărţi de acţiunile sau de atitudinile cuiva; a se dezice, vb. I, ind. prez. 3 se desolidarizează.
desolidarizare Faptul de a se desolidariza, s.f, g.-d. art. desolidarizării, pl. desolidarizări, desolvata tr. A elimina lichidul reţinut de anumite substanţe prin îmbibare. vb. I, ind. prez. 3 desolvatează. desolvatare Acţiunea de a desolvata. s.f., g.-d. art. desolvatării, pl. desolvatlri.
desorbţie (-ţi-e) Eliminare a unor substanţe adsorbite de pe suprafaţa unui adsorbant. s.f, art. desorbţia, g.-d. art. desorbţiei, pl. desorbţii, art. desorbţiile. desovietiza (-vi-e-) tr. A înlătura instituţii, legi etc. de tip sovietic, vb. I, ind. prez. 3 desovietizează. despacheta tr. A scoate un obiect din ambalajul său; a desface un pachet, vb. I, ind. prez. 3 despachetează, despachetare Acţiunea de a despacheta, s.f., g.-d. art. despachetării, pl. despachetări, despăduchea tr. şi refl. A (se) curăţa de păduchi. vb. I, ind. prez. 1 sg. despăduchez, 3 despăduchează;
1	pl. despăduchem; conj. prez. 3 să despăducheze; ger. despăduchmd.
despăduchere Acţiunea de a (se) despăduchea. s.f, g.-d. art. despăducherii, pl. despăducheri. despăduri tr. A tăia în mod neraţional pădurea dintr-o regiune; a defrişa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despă-durgsc, imperf. 3 sg. despădurea; conj. prez. 3 să despă-durească.
despădurire Acţiunea de a despăduri; defrişare, s.f, g.-d. art. despăduririi, pl. despăduriri, despăgubi tr. A plăti, a da cuiva echivalentul unei pierderi (materiale) suferite, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despăgubesc, imperf. 3 sg. despăgubea; conj. prez. 3 să despăgubească.
despăgubire Acţiunea de a despăgubi; (concr.) sumă ce urmează a fi plătită, s.f, g.-d. art. despăgubirii, pi. despăgubiri.
despăienjeni refl. (despre ochi sau privire) A începe să
vadă bine; a se limpezi, vb. IV, ind. prez. 3 pl. se
despăienjenesc, imperf. 3 sg. se despăienjenea; conj.
prez. 3 să se despăienjenească.
despărţământ (înv.) Secţie; despărţitură. s.n., pl. des-
părţăminte.
despărţeală (înv.) Despărţenie, s.f, g.-d. art. despăr-
ţ£Ul.
despărţenie (-ni-e) (înv.) Despărţire (2), divorţ, s.f, art- despărţenia, g.-d. art. despărţeniei, pl. despărţenii, ort. despărţeniile.
aesparţj 1. refl. A se separa temporar sau definitiv; (. pre un grup de persoane) a se separa, plecând în ■recţii diferite. Hrefl. (fig.) A se înstăina; a renunţa la... • refl. (fam.) A divorţa. 3. tr. (despre bariere, obstacole « Cj fig-) A izola, a separa. 4. tr. şi refl. A (se) împărţi două sau mai multe părţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi desparfâ331^ 'mper^' ^ s&' despărţea; conj. prez. 3 să
vonP^^re *' faptul de a (se) despărţi; separare. 2. Di-Cir h^Părţire, segmentare. //Despărţitură. //(înv.) cum-scripţie (poliţienească sau administrativă), s.f,
desnărtitC^păr^ri'!pL despărţiri, la stâ * Despărţire. !~ul oilor = desfacerea tovărăşiei »toamna, când se împart oile şi produsele aces-către proprietari, s.n.
despărţitor1 (în sintagma) ~ de lan = organ al maşinilor agricole de recoltat, s.n., pl. despărţitoare. despărţitor2,-oare Care desparte, adj., pl. despărţitori,-oare.
despărţitură 1. Parte despărţită dintr-o încăpere, dintr-o
ladă, dintr-un vas etc.; compartiment. 2. Construcţie care
delimitează ceva. 3. (înv.) Grup, ceată izolată, s.f., g.-d.
art. despărţitorii, pl. despărţituri.
despătură v. despături. despăturare v. despăturire.
despături tr. A desface ceva care fusese împăturit; [var.
a despătură vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despă-
turesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 să despă-
turească.
despătunre Acţiunea de a despături, [var. despăturare j./!] s.f., g.-d. art. despăturirii, pl. despăturiri. des pecia liza re (-ci-a-) Pierdere a specializării, a calificării profesionale, s.f, g.-d. art. despecializării, pl. despecializări.
despecetlui tr. (înv.) A rupe peceţile de pe o scrisoare, un pachet etc. (pentru a desface), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 să despecetiuiască. despera v. dispera. desperant,-ă v. disperant. desperare v. disperare, desperat,-ă v. disperat,-ă. desperechea tr. l.A despărţi, a desface două obiecte sau două fiinţe care formează o pereche. 2. A descompleta ceva (care formează un tot), vb. I, ind. prez. 3 des-perechează, / pl. desperechgm; conj. prez. 3 să des-perecheze; ger. desperechmd; part. desperecheat, desperechere Acţiunea de a desperechea. s.f, g.-d. art. desperecherii, pl. desperecheri. despersonaliza v. depersonaliza, despersonalizare v. depersonalizare, despica l. tr. A sparge de-a lungul, desfacând în două sau mai multe bucăţi. IA ~ firul (sau părul) în patru = a cerceta cu minuţiozitate exagerată. 2. tr. şi refl. A (se) crăpa. 3. tr. A străbate de-a curmezişul (o mulţime compactă, văzduhul etc.) 4. tr. (fig.) A pătrunde cu perspicacitate; a analiza, vb. I, ind. prez. 3 despică, despicare Acţiunea de a (se) despica, s.f, g.-d. art. despicării, pl. despicări.
despicătură Tăietură, crăpătură făcută în lungime; bucată despicată din ceva. s.f, g.-d. art. despicăturii, pl. despicături.
despiedeca v. despiedica. despiedica tr. 1. A înlătura piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [var. despiedeca vb.] vb. I, ind. prez. 3 despiedică.
despiedicare Acţiunea de a despiedica s.f, g.-d. art. despiedicării, pl. despiedicări.
despinteca tr. (rar) A spinteca, vb. I, ind. prez. 3 des-pintecă.
despironi refl. şi tr. (rar) A (se) desprinde din piroane. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despironesc, imperf. 3 sg. despironea; conj. prez. 3 să despironească. despleti 1. tr. şi refl. A (se) desface din împletitură; a(-şi) desface cosiţele. 2. refl. (fig., despre râuri) A se răsfira. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despletesc, imperf. 3 despletea; conj. prez. 3 să despletească, despletire Acţiunea de a (se) despleti, s.f, g.-d. art. despletirii, pl. despletiri.
despletit,-ă (despre păr) Neîmpletit, //(despre femei) Cu părul neîmpletit; (p. ext.) nepieptănat, adj., pl. despletiţi,-te. despoia v. despuia, despoiere v. despuiere.
despodobi
352
despodobi tr. şi refl. A(-şi) scoate podoabele, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despodobesc, imperf. 3 sg. des-podobea; conj. prez. 3 să despodobească. despot 1. (în Antichitate şi în Evul Mediu) Conducător cu puteri absolute; tiran. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin. 3. (fig.) Persoană excesiv de autoritară, s.m., pl. despoţi. despotat 1. Demnitatea de despot. 2. Teritoriu guvernat de un despot, s.n., pl. despotate. despotcovi refl. (despre cai) A-şi pierde potcoavele. Utr. A scoate unui animal potcoavele, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. despotcovgsc, imperf. 3 sg. despotcovea; conj. prez. 3 să despotcovească. despQtic,-ă Caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial. adj., pl. despfitici,-ce.
despotism 1. Regim politic carcterîzat prin putere nelimitată şi guvernare arbitrară, neîngrădită de nicio lege, autocraţie; despoţie. 2. (fig.) Comportare arbitrară; samavolnicie, s.n.
despotmoli tr. 1. A scoate un vehicul, o navă din nămol.
2,	A curăţa un bazin, un şanţ etc. de nămolul depus pe fund. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despotmolgsc, jţnperf 3 sg. despotmolea; conj. prez. 3 să despotmolegscă.’ despotmollre Acţiunea de a despotmoli. s.f, g.-d. art. despotmoljrii, pl. despotmoliri,
despoţie (rar) 1. Despotism (1), 2. Ţară condusă de un despot, s.f, art. despoţia, g.-d. art. despoţiei, pl. despoţii, art. despoţjile.
despovăra tr. A lua sau a uşura cuiva povara, vb. I, ind. prez. 3 despovărează.
desprăfulre Separare şi eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz. s.f, g.-d. art. desprăfuirii, pl. desprăfuiri.
desprăfuitor (-fu-i-) Aparat, instalaţie folosita la des-prăfuire, s.n., pl. desprăniitoare,	.
despre (introduce complemente sau atribute) 1, In legătură cu..., referitor la..., de... 2. Din partea, de la,
3.	Aproape de,.., către, prep.
desprejmul tr. A înlătura împrejmuirea unei curţi, a unei case etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl, desprejmu-issc, imperf, 3 sg. desprejmuia; conj. prez. 3 să desprej-muiască.
desprejmulre Acţiunea de a desprejmui. s.f, g.-d. art. desprejmuirii, pl. desprejmuiri. despresura tr. A elibera din încercuire un oraş, o grupare militară etc. vb. I, ind. prez. I sg. despresor, 3 des-presoară; conj. prez. 3 să despresoare, despresurare Acţiunea de a despresura, s.f, g.-d. art. despresurării, pl. despresurări, desprgţ v. dispreţ, despreţui v. dispreţui. despreţuire v. dispreţuire, despreuna (-pre-u-) tr. (pop.) A despărţi fiinţe sau lucruri care sunt împreună, vb. I, ind. prez. 3 despre-unează.
despreunare (-pre-u-) (pop.) Acţiunea de a despreuna s.f, g.-d. art. despreunării, pl. despreunări. desprimăvăra refl. A se face primăvară, vb. I, ind. prez. 3 se desprimăvărează.
desprimăvărare Faptul de a se desprimăvăra; început de primăvară, s.f, g.-d. art. desprimăvărării. desprinde. A. tr. 1. A despărţi un lucru de altul cu care este prins sau unit; a separa. 2. A scoate, a rupe sau a lua ceva din locul în care se află. HA lua din cui sau din cuier; a desface un obiect din balamalele, nasturii, şireturile etc. care îl susţin. 3. A dejuga, a deshăma. B. refl. A se desface şi a cădea din locul unde era fixat. 2. (despre oameni) A ieşi dintr-un grup (sau din mulţime); a se detaşa. 3. (fig.) A rezulta, a reieşi, vb. III, ind. prez. / sg. şi 3 pl. desprind, I pl. desprindem,
2	pl. desprindeţi, perf. s. I sg. desprinsei, / pl. desprin-serăm; conj. prez. 3 să desprindă; imper. 2 sg. desprinde; ger. desprinzând; part. desprins, desprindere Acţiunea de a (se) desprinde; desfacere, detaşare, s.f, g.-d. art. desprinderii, pl. desprinderi, despriponi tr. (pop.) A dezlega un animal din pripon. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. despripongsc, imperf. 3 sg. despriponea; conj. prez. 3 să despriponească. despriponire (pop.) Acţiunea de a despriponi. s.f, g.-d. art. despriponmi, pl. despripomri. desproprietări (-pri-e-) tr. A lua cuiva dreptul de proprietate. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. desproprietărgsc, imperf. 3 sg. desproprietărea; conj. prez. 3 să despropri-etărească.
desproprietărire (-pri-e-) Acţiunea de a desproprietări. s.f, g.-d. art. desproprietănrii, pl. desproprietăiiri. despuia 1- tr. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. 2. tr. şi refl. A se desfrunzi. 3. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 4. tr, A jupui de piele. 5. tr. A scoate dintr-un text, dintr-o publicaţie tot ce interesează. IA -scrutinul = a număra voturile de la o alegere, [var. despoia vb.] vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. despQi, 3 despoaie,
1	pl. despuigm; conj. prez. 3 să despoaie; ger. despuind. despuigre 1. Acţiunea de a (se) despuia. 2. ~a scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot şi numărarea lor. [vor, despoigre vb.]s.f„ g.-d. art, despuigrii, pl. despuieri,
destabiliza tr. şi refl, A face să-şi piardă sau a-şi pierde stabilitatea, vb. I, ind. prez. 3 destabilizează, destabilizare Acţiunea de a destabiliza, s.f, g.-d. art. destabilizării, pl. destabilizări, destabilizator,-oare Care destabilizează, adj., pl. destabilizatori,-oare.
destaliniza tr. A înlătura cultul Iui I.V. Stalin. vb. I, ind prez. 3 destalinizeflză,
destăinui 1. tr, A dezvălui cuiva o taină, un gând, 2, refl, A-şi mărturisi sentimentele, gândurile, 3, refl. (fig.) A se trăda. vb. IV, ind. prez. I sg. destăinui/destainuiesc, imperf 3 sg. destăinuia; conj. prez. 3 să destiinuie/să destăinuiască.
destăinuire Acţiunea de a (se) destăinui; mărturisire. s.f, gL-d. art. destăinuirii, pl. destăinuiri, destărniţa tr. (reg.) A scoate tamiţa de pe un animal de călărie; a deşeua. vb. I, ind. prez. 3 destămiţează. destin I. Soarta, viitor. 2. Forţă supranaturală despre care se crede că ar hotărî în mod fatal tot ce se petrece în viaţa omului; fatalitate. s.n.,pl. destine, destina tr. 1. A hotărî ceva dinainte. 2. A ursi, a predestina, a sorti. vb. I, ind. prez. 3 destinează. destinare Acţiunea de a destina, s.f, g.-d. art. destinării, pl. destinări.
destinatar,-ă Persoană căreia i se trimite ceva; adresant. s.m., pl. destinatari; s.f, g.-d. art. destinatarei, pl. destinatare.
destinatoriu,-ie (livr.) Care fixează o destinaţie, adj., pl. destinatorii. a
destinaţie (-ţi-e) 1. întrebuinţare (hotărâtă dinainte).
2.	Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. s.f., art. destinaţia, g.-d. art. destinaţiei, pl. destinaţii, art. destinaţiile.
destinde 1. refl. şi tr. A (se) desface din încordare; (fig.) a (se) linişti, a (se) calma. 2. refl. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. destind, I pl. destindem, 2 pl. des-tindeţi; conj. prez. 3 să destindă; ger. destinzând; part. destins.
destindere 1. Slăbire, încetare a unei încordări; relaxare. 2. (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase; liniştire, calm. 3. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, s.f, g.-d. art. destinderii, pl. destinderi.
353
deşelate
destinzăter,-oare (rar) Care destinde, adj., pl, des-tmzătfiri.-oare.
destitui tr. A îndepărta pe cineva dintr-un post sau dintr-o funcţie; a demite, a revoca, vb. IV, ind. prez. I şi
2	sg. destitui, 3 destituie, imperf. 3 sg. destituia; conj. prez. 3 să destituie.
destituire Acţiunea de a destitui; scoatere din funcţie. s.f, g.-d. art. destituirii, pl. destituiri, destoarce tr. (reg., pop.) A compensa (o pagubă, o suferinţă etc.). vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destarc, 1 pl. destoarcem, perf. s. I sg. destorsei, I pl. destoarserăm; part. destQrs.
destoia tr. (reg.) A-i uşura inima; a se răzbuna, vb. /, ind. prez. 3 destoaie, conj. prez. 3 să destoaie; ger. destoind. destoinic,-ă 1. Vrednic, merituos; îndemânatic. 2. Capabil; competent, adj., pl. destoinici,-ce. destoinicie însuşirea de a fi destoinic; pricepere, iscusinţă. s.f, art. destoinicia, g.-d. art. destoiniciei, destrăbăla refl. A duce o viaţă imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmăţate, vb. /, ind. prez. 3 se destrăbălează, destrăbălare Faptul de a se destrăbăla; desfrâu, dezmăţ, s.f., g.-d. art. destrăbălării, pl. destrăbălări, destrăbălat,-ă 1. adj. Care duce o viată desfrânată, imorală; (despre manifestările oamenilor) care denotă imoralitate. II. s.m. şi f. Persoană desfrânată, adj., s.m. şi
f,	pl. destrăbălaţi,-te.
destrăma 1 • refl. (despre ţesături sau obiecte ţesute) A se rupe, a se deşira. 2. Hrefl. (fig.) A se risipi. Visul se
3.	tr. A desface, a deşira o împletitură. 4. tr. A mărunţi semifabricatele fibroase în vederea transformării lor în pastă de hârtie. 5. tr. şi refl. (şi fig.) A (se) descompune; a (se) dezmembra; a (se) dizolva, vb. I, ind. prez. 1 sg. destram, 3 destramă; conj. prez. 3 să destrame, destrămare Acţiunea de a (se) destrăma, s.f, g.-d. art. destrămării, pl. destrămări.
destrămătfir Maşină folosită la destrămarea zdren-ţelorîn filatură, în industria hârtiei şi a celulozei, s.n., pl. destrămătoare.
destrămătyră (rar) Fire rupte dintr-o ţesătură; zdrenţe. s.f., g.-d. art. destrămaturii.
destroieni tr. A deszăpezi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. destroiengsc, imperf 3 sg. destroienea; conj. prez. 3 să destroienească,
destrolenire Acţiunea de a destroieni. s.f, g.-d. art.
destroienirii, pl. destroieniri.
destructibll,-ă Care poate fi distrus, adj., pl. destruc-
Ubili,-e.
destructiv,-ă v. distructiv.
destructQr,-o&re (rar) (Persoană) care distruge, adj.,
í-m. şi f, pl, destructQri,-oare.
destructura tr. A desfiinţa structura unui ansamblu.
vo. /, ind. prez. 3 destructureazâ.
restructurare Acţiunea de a destructura. s.f, g.-d. art.
restructurării, pl. destructurfiri.
destruna tr, (rar) A slăbi o strună încordată (la un
®rc> la un instrument muzical etc.). vb. I, ind. prez. 3
destrunează.
destui.-ie Mulţi. - gândesc corect, (f. şi cu val. n.) A indurat ~. pr. nehot., g.-d. pl. destulora/ac. a (la) deşte1, a (la) destule.
destul1 1. (cu val. de interjecţie) Ajunge! încetează! 2. Exprimă o sporire (în sens pozitiv sau negativ). - de bine. - de rău. adv.
«estul2,-ă 1. Care e în cantitate suficientă, atât cât trebuie, 2. Care este în cantitate mare, mult. adj., pl. des-jJNi-le, g.-d. pl. destulor/ac, a (la) destui, a (la) destule, destupa tr. 1. A scoate dopul. 2. A da la o parte ceea ce acoperă o deschizătură, un obiect, o gaură, //(fam.) A-şi -urechile = a asculta cu atenţie, vb. I, ind. prez. 3 destupă.
des tu pa re Acţiunea de a destupa, s.f, g.-d. art. des-tupării, pl. destupări.
destupătgr Deschizător', s.n., pl. destupătoare. desţeleni 1. tr. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat. 2. refl. (rar, despre copaci) A ieşi din rădăcini. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desţelenesc, imperf 3 sg. desţelenea; conj. prez. 3 să desţelenească, desţelenire Acţiunea de a (se) desţeleni, s.f, g.-d. art. desţelenirii, pl. desţeleniri.
desu (vestim., rar) Lenjerie, s.n., art. desuul, pl. desuuri. desublimare (fiz.) Trecere a unei substanţe direct din stare gazoasă în stare solidă, s.f., g.-d. art. desublimirii, pl. desublimări.
desuci tr. (rar) A îndrepta ceva sucit. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. desucgsc, imperf. 3 sg. desucea; conj. prez. 3 să desucească.
desudaţie (-ţi-e) Erupţie de bubuliţe mai ales la copiii neîngrijiţi, s.f., art. desudaţia, g.-d. art. desudaţiei, pl. desudaţii, art. desudaţiile.
desuet,-ă (-su-et) Ieşit din uz, perimat; demodat, învechit. adj., pl. desueţi,-te.
desuetudine (-su-e-) (în expr.) A cădea in ~ = a ieşi din uz; a nu mai fi obişnuit, s.f, g.-d. art. desuetudinii, desufleca tr. (reg.) A desface ceea ce era suflecat. vb. I, ind. prez. 3 desuflecă.
desulfitare Eliminare a hipobisulfitului de sulf din must sau din unele vinuri, s.f., g.-d. art. desulfitjjrii, pl. desulfitări.
desulfonare Eliminare prin hidroliză a acidului sulfuric din molecula unor substanţe organice, s.f., g.-d. art. desulfonirii, pl. desulfonări. desulfurare Eliminare a sulfului sau a compuşilor lui din unele substanţe, s.f., g.-d. art. desulfurării, pl. desul-fur|ri.
deszăpezi tr. A curăţa de zăpadă (un drum, un loc etc.);
a destroieni. vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deszăpezesc,
imperf. 3 sg. deszăpezea; conj. prez. 3 să deszăpezească.
deszăpezire Acţiunea de a deszăpezi, s.f, g.-d. art.
deszăpezirii, pl. deszăpeziri.
deszavorâre Acţiunea de a deszăvorî. s.f., g.-d. art.
deszăvorlrii, pl. deszăvorâri.
deszăvorî tr. A da într-o parte zăvorul pentru a
deschide o uşă, o poartă etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvora; conj. prez. 3
să deszăvorască; ger. deszăvor|nd; part. deszăvorlt.
deszice v. dezice. deszicere v. dezicere.
deşabloniza tr. (rar) A elibera de şabloane, vb. I, ind.
prez. 3 deşablonizează.
deşanţ (reg.) în mod ciudat, adv.
deşănţa refl. (rar) A se destrăbăla, vb. I, ind. prez 3
se deşănţează.
deşănţare (şi fig.) Destrăbălare, dezmăţ, s.f, g.-d. art. deşănţării, pl. deşănţări.
deşănţat,-ă 1. Care este nepotrivit; necuviincios,
imoral. 2. Neglijent, dezordonat. 3. (reg., despre lucruri)
Ciudat, straniu, adj., pl. deşănţaţi,-te.
dgşcă (pop.) Termen familiar cu care un soldat se
adresează altui soldat mai vechi în serviciu, s.f, pl. deşti
/dgşce.
deşela1 tr. A îndoi, a frânge spinarea unui animal (sau,
p. ext., a unui om) cu greutăţi sau cu eforturi prea mari;
a istovi, a speti. refl. S-a ~t de atâta muncă. vb. I, ind.
prez. I sg. deşel, 3 deşală; conj. prez. 3 să deşele; ger.
deşel|nd; part. deşelat.
deşela2 v. deşăua.
deşelat Faptul de a (se) deşela1. s.n.
deşelate (în expr, despre călărie) Pe ~ = fără şa. loc.
adv.
deşert
354
deşert1 Regiune cu climă aridă, cu vegetaţie, faună şi populaţie foarte reduse; pustiu. /în ~ = a) (despre privire) în gol; b) în van, zadarnic. 2. Spaţiu gol; pustietate. 3. (bis.) IA lua în ~ = a batjocori. 4. (pop.) Partea scobită a corpului la animale, cuprinsă între ultima coastă şi şold. s.n., pl. deşerturi. deşert2,-artă 1. Care nu conţine nimic; gol. 2. (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vietăţi sau de vegetaţie; pustiu, nelocuit. 3. (fig.) Lipsit de temei; amăgitor.
4.	(fig.) Fără folos; zadarnic, adj., pl. deşerţi,-arte. deşerta 1. tr. (pop.) A goli un recipient; a descărca. IA ~ sacul (până la fund) = a spune tot ce ştii (poveşti, glume etc.) 2. refl. (despre locuri populate de către oameni) A deveni pustiu, vb. /, ind. prez. 3 deşartă; conf prez. 3 să deşerte; ger. deşertând, deşertare (pop.) Acţiunea de a deşerta; deşertat, s.f, g.-d. art. deşertării, pl. deşertări, deşertat (pop.) Deşertare, s.n. deşertăciune 1. Lipsă de valoare; lucru lipsit de valoare. 2. Uşurinţă, vanitate, s.f, g.-d. art. deşertăciunii, pl. deşertăciuni.
deşertic,-ă De deşert, adf, pl. deşertici,-ce. deşertificare Transformare a unei regiuni în' deşert. s.f, g.-d. art. deşertificării, pl. deşerţificări. deşeu Rest dintr-un material tăiat, croit, fasonat etc., care nu mai poate fi folosit direct la realizarea produsului respectiv, s.n., art. deşeul, pl. deşeuri, deşeua (-ua) tr. A scoate şaua de pe spinarea unui animal de călărie, [var. deşela vb.] vb. /, ind. prez. 3 deşeuează, 1 pl. deşeuăm; conf prez. 3 să deşeueze; ger. deşeuând; part. deşeuat. deşi Cu toate că, măcar că. conjcţ. deşira 1. refl. (despre mărgele sau alte obiecte înşirate pe aţă) A ieşi de pe aţa pe care sunt înşirate (împră-ştiindu-se). 2. refl. (despre aţa înfăşurată pe ghem) A se desfăşura, tr. ~ă aţa de pe ghem. 3. refl. şi tr. (despre împletituri) A (se) desface, a (se) destrăma. 4. refl. (fig., despre oameni) A se întinde în toată lungimea lui. vb. I, ind. prez. 3 deşiră.
deşirabil,-ă Care se poate deşira, adj., pl. deşirabili,-e. deşirare Acţiunea de a (se) deşira, s.f, g.-d. art. deşi-rării, pl. deşirări.
deşirat,-ă 1. Desfăcut, desfăşurat; destrămat. 2. (fig., despre acte ale .gândirii) Fără şir; dezordonat. 3. (fig., despre oameni) înalt şi slab. adj., pl. deşiraţi,-te. deşoca tr. (med.) A scoate din stare de şoc (2). vb. /, ind. prez. 3 deşochează.
deşocant,-ă (rar) Care deşochează. adj., pl. deşo-canţi,-te.
deşocare Acţiunea de a deşoca. s.f, g.-d. art. deşo-cării, pl. deşocări.
deşosa tr. şi refl. 1. (despre dinţi) A (se) dezveli de gingie până la rădăcină. 2. (despre plante) A(-şi) dezveli rădăcina vb. I, ind. prez. 3 deşosează. deştept,-eaptă 1. Care nu doarme; treaz. 2. Ager la minte, inteligent; abil. //(fam.) Şiret, şmecher, adf, pl. deştepţi,-te.
deştepta 1. refl. şi tr. A (se) trezi din somn, din letargie sau din visare. 2. refl. (despre gânduri, sentimente etc.) A se ivi, a apărea. 3. refl. A ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realităţi; a deveni (mai) inteligent, vb. I, ind. prez. 3 deşteaptă; conj. prez. 3 să deştepte, deşteptare 1. Faptul de a (se) deştepta; momentul când se trezeşte cineva din somn; deşteptat. 2. Semnal care anunţă scularea de dimineaţă în internate, cazărmi etc. s.f, g.-d. art. deşteptării, pl. deşteptări, deşteptat Deşteptare, s.n.
deşteptăcijjne însuşirea de a fi deştept; inteligenţă; (adesea ir.) faptă sau vorbă de om deştept, s.f, g.-d. art. deşteptăciunii.
deşteptător1 (în sintagma) Ceas ~ = ceas care sună
automat la o anumită oră pentru a trezi pe cineva din
somn. s.n., pl. deşteptătoare.
deşteptător,2-oare Care deşteaptă din somn. adj., pl.
deşteptătari,-oare.
deşterne (rar) 1. tr. A strânge aşternutul de pe pat sau faţa de pe masă. 2. refl. A se întinde, a se desfăşura (prin faţa ochilor), vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deştgm, / pl. deştsmem; conj. prez. 3 să deşteamă; part. deştemut. deşucheat,-ă (pop.) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, adj., pl. deşucheaţi,-te. deşuchetură (rar) Faptă deşucheată, s.f, g.-d. art. deşucheturii, pl. deşucheturi.
deşuruba tr. A desface un şurub din locul în care este înşurubat; a desprinde un obiect din şuruburi, vb. I, ind. prez. 3 deşurubează.
deşurubare Acţiunea de a deşuruba. s.f, g.-d. art. deşurubării, pl. deşurubări. detaila v. detalia, detailat,-ă v. detaliat.
detaiMst,-ă Persoană care vinde în detaliu, cu bucata. s.m., pl. detailişti; s.f, g.-d. art. detailistei, pl. detailiste, detalia (-li-a) tr. A arăta, a demonstra, a expune ceva în mod amănunţit. [var. detaila vb.] vb. I, ind. prez. 3 detaliază, l pl. detaliem; conj. prez. 3 să detalieze; ger. detaliind.	a
detaliat,-ă (-li-at) în mod amănunţit, [var. detailat,-ă adj.] adj., pl. detaliaţi,-te.
detaliere (-li-e-) Acţiunea de a detalia, s.f, g.-d. art. detaliere, pl. detalieri.	_
detaliu Element secundar al unui lucru; amănunt, lîn ~ = amănunţit. //Lucru lipsit de importanţă. //împrejurare izolată în care se petrece ceva. s.n., art. detaliul, pl-detalii, art. detaliile.
detartra tr. A curăţa de tartru. vb. I, ind. prez. 3 detar-trează.
detartraj Detartrare. s.n., pl. detartraje.
detartrant1 Substanţă care îndepărtează tartrul. s.n., pl.
detartrante.
detartrant2,-ă Care detartrează. adj., pl. detartranţi,-te. detartrare Acţiunea de a detartra; detartraj. s.f, g.-d. art. detartrării, pl. detartrări.
detaşa 1. tr. şi refl. A (se) desprinde, a (se) desface dintr-un tot. 2. refl. (sport) A se desprinde de ceilalţi concurenţi, distanţându-se. //(fig.) A se îndepărta de o situaţie, de un sentiment. 3. tr. A trimite temporar un angajat de la o unitate la alta în interes de serviciu.
4.	refl. A se evidenţia, vb. I, ind. prez. 3 detaşează, I pl-detaşăm; conj. prez. 3 să detaşeze; ger. detaşând, detaşabil,-ă Care poate fi detaşat, adj., pl. detaşabili,-e. detaşament 1. Grup de militari reuniţi temporar sub
o	comandă unică pentru o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. s.n., pl. detaşamente, detaşare Acţiunea de a (se) detaşa, s.f, g.-d. art. detaşării, pl. detaşări.
detecta tr. A identifica prezenţa unui element (gaz, semnal etc.) ascuns vederii; (p. ext.) a desoperi ceva. vb. /, ind. prez. 3 detectează.
detectabil,-ă Care poate fi detectat, adj., pl. detectabili,-e.
detectare Faptul de a detecta s.f., g.-d. art. detectării, pl. detectări.
detectiv Agent secret în serviciul poliţiei sau al unei persoane particulare, s.m., pl. detectivi, detectivjsm Aptitudine de detectiv, s.n. detectivist,-ă De detectiv, adj., pl. detectivişti,-ste. detéctor 1. Dispozitiv sau aparat folosit pentru a detecta ceva. /-- de proximitate = aparat care detectează apropierea unei persoane sau unui obiect de o zonă controlată. ~ de metale = dispozitiv pentru detectarea
355
detunător
obiectelor metalice ascunse vederii, 2. ~ de minciuni = poligraf, s.n., pl. detectoare.
detecţie (-ţi-e) 1. Identificare a unui semnal util într-o recepţie de unde electromagnetice. 2. Punere în evidenţă a radiaţiilor dintr-un mediu, s.f, art. detecţia, g.-d. art. detecţiei, pl. detecţii, art. detecţiile, detenşiona (-si-o-) tr. A reduce tensiunea, vb. I, ind. prez. 3 detensionează.
detensionare (-si-o-) Acţiunea de a detenşiona. s.f, g.-d. art. detensionării, pl. detensionări. detentă 1. (fiz.) Expansiune. 2. Calitate fizică a unui sportiv de a se desprinde de la sol, rezultată prin combinarea forţei şi a vitezei, s.f., g.-d. art. detentei, pl. detente.
detgnţie (-ţi-e) 1. Reţinere a cuiva în stare de arest pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală privativă de libertate. [var. detenţiune s/] s.f., art. detenţia, g.-d. art. detenţiei, pl. detenţii, art. detenţiile, detenţiune v. detenţie.
detergent1 Produs care, dizolvat în apă, are proprietatea de a spăla, de a curăţa, de a degresa. s.m., pl. detergenţi.
detergent2,-ă (despre substanţe, amestecuri) Care serveşte ca agent de spălare, de degresare etc. adj., pl. detergenţi,-te.
deteriora (-ri-o-) tr. şi refl. A (se) strica, a (se) uza, a (se)
degrada, //(despre situaţii, relaţii etc.) A (se) degrada.
vb. I, ind. prez. 3 deteriorează.
deteriorare (-ri-o-) Acţiunea de a (se) deteriora, s.f,
g.-d. art. deteriorării, pl. deteriorări.
determina tr. l.A condiţiona apariţia şi dezvoltarea
unui fenomen; a cauza, a declanşa. 2. A fixa cu precizie,
a stabili. 3. A face ca cineva să ia o anumită decizie.
4.	(spec.) A calcula, a deduce pe baza unor date.
5.	(despre cuvinte sau propoziţii) A lămuri sensul altui cuvânt sau altei propoziţii, vb. I, ind. prez. 3 determină, determinabil,-ă Care poate fi determinat, adf, pl. determinabili,-e.
determinant1 l. Expresie matematică cu elementele aşezate sub forma unui tabel, care serveşte la rezolvarea sistemelor de ecuaţii. 2. Element lingvistic care determină alt element, s.m., pl. determinanţi. determinant2,-ă l. Care determină; hotărâtor. 2. (gram.) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii. adj., pl. determinanţi,-te. determinare 1. Faptul de a determina. 2. (gram.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, s.f, g.-d. ari. determinării, pl. determinări, determinativ,-ă (şi s.n.) Determinant. adj.,pl. determinativi,-e.
determinator Lucrare pe baza căreia sunt identificate diferite specii de plante şi de animale, s.n., pl. determi-natoare.
determinism Concepţie filosofică conform căreia toate fenomenele se află în interdependenţă condiţionată reciproc şi sunt determinate de legi obiective, s.n. determinist,-ă (Adept) al determinismului, adj., s.m., Pl- determinişti,-ste.
detersiune (-si-u-) 1. Efectul produs de detergenţi; curăţare. 2. (geol.) Roadere a scoarţei terestre de către gheţari, s.f, g.-d. art. detersiunii. detesta tr. şi refl. A nu (se) putea suferi; a (se) dispreţui profund, vb. I, ind. prez. 3 detestă, detestabil,-ă Vrednic de ură, de dispreţ, de desconsiderare. 2. Foarte rău; cu mult sub aşteptări. Răspuns ~. adf,pl. detestabili,-e.
detestare (rar) Acţiunea de a (se) detesta, s.f, g.-d. art. detestării, pl. detestări.
detirnbrare Modificare a timbrului unei transmisiuni
fonice, s.f, g.-d. art. detimbrării.
detona 1. tr. A declanşa o explozie. 2. intr. A exploda.
vb. /, ind. prez. 3 detonează.
detonabil,-ă Detonant. adj., pl. detonabili,-e.
detonant,-ă Care poate detona; detonabil. adj., pl. deto-
nanţi,-te.
detonator Dispozitiv, element etc. care poate produce detonaţia unei substanţe explozive, s.n., pl. detonatoare.
detonaţie (-ţi-e) Explozie; zgomot produs de o explozie. s.f, art. detonaţia, g.-d. art. detonaţiei, pl. detonaţii, art. detonaţiile.
detorsiona (-si-o-) tr. A înlătura o torsiune (1). vb. I, ind. prez. 3 detorsionează.
detorsionare (-si-o-)"Acţiunea de a detorsiona; detor-siune. g.-d. art. detorsionării, pl. detorsionări. detorsiune (-si-u-) Detorsionare. g.-d. art. detorsiunii, pl. detorsiuni.
de tot Cum nu se poate mai mult. loc. adv. detoxifica tr. A neutraliza acţiunea produselor toxice dintr-un mediu, din organism etc. vb. I, ind. prez. 3 deto-xifică.
detoxificare Acţiunea de a detoxifica. s.f, g.-d. art. detoxificării, pl. detoxificări.
detraca refl. (livr.) A decădea (din punct de vedere moral), a-şi pierde judecata, vb. I, ind. perf c. 3 sg. s-a detracat (folosit numai la timpuri compuse), detracare (livr.) Faptul de a se detraca. s.f, g.-d. art. detracării, pl. detracări.
detracat,-ă (livr., şi s.) Dezechilibrat (moral); smintit, ţicnit, adj., pl. detracaţi,-te.
detracta tr. (livr.) A defăima, a calomnia, vb. I, ind. prez. 3 detractează.
detractare (livr.) Acţiunea de a detracta. s.f, g.-d. art. detractării, pl. detractări.
detractor,-oare (livr.) Calomniator, s.m., pl. detractflri; s.f., g.-d. art. detractoarei, pl. detractoare, de treabă Cinstit, cumsecade, loc. adj. detriment (în expr.) In ~ul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva), s.n. detritic,-ă (geol., despre roci) Provenit din altă rocă, prin fărâmiţare, adj., pl. detntici,-ce. detntus 1. Material granular produs prin fărâmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2. Materie organică rezultată din descompunerea de resturi de origine vegetală şi animală. 3. Tartru dentar, s.n. detrona tr. l.A alunga de la domnie, de pe tron. 2. (ir.) A înlătura dintr-o funcţie. 3. A deposeda pe cineva de un titlu de campion, vb. I, ind. prez. 3 detronează, detronare Acţiunea de a detrona, s.f., g.-d. art. detronării, pl. detronări.
detubare 1. (med.) Extragere a unui tub (din laringe). 2. Extragere şi recuperare a coloanei de burlane folosite la o sondă în timpul extracţiei, s.f, g.-d. art. detubării, pl. detubări.
detumescenţă Micşorare treptată a unei leziuni inflamatorii a unui organ erectil, s.f, g.-d. art. detumescenţei, pl. detumescenţe.
detuna 1. intr. A face un zgomot puternic, a bubui. 2. intr. (fig., despre oameni) A-şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intr. şi tr. A trăzni. 4. tr. (şi fig.) A zdrobi, a nimic. vb. I, ind. prez. 3 detună, detunare Acţiunea de a detuna (1); bubuit, s.f, g.-d. art. detunării, pl. detunări.
detunător1 Partea dindărăt a unei arme de infanterie, în care intră cartuşul, s.n., pl. detunătoare. detunător2,-oare Răsunător, bubuitor; zgomotos, adj., pl. detunători,-oare.
detunătură
356
detunătură Bubuitură puternică, produsă de o explozie, de o armă de foc etc; bubuit, detunet. s.f., g.-d. art. detunăturii, pl. detunături, detjanet (rar) Detunătură, s.n., pl. detunete. deturna tr. 1. A schimba (ilegal) destinaţia unor fonduri băneşti (sau ale altor bunuri). //A delapida. 2. A abate, a devia, a schimba direcţia, l-a ~t atenţia. //A determina modificarea ilegală a rutei unui mijloc de transport în comun (avion, vapor etc.). vb. /, ind. prez. 3 deturnează.
deturnare Acţiunea de a deturna, s.f, g.-d. art. deturnării, pl. deturnări.
deţinătQr,-oare Persoană care deţine bunuri materiale. //Persoană care posedă un titlu, un premiu etc. s.m.,pl. deţinăteri; s.f, g.-d. art. deţinătoarei, pl. deţinătoare.
deţine tr. 1. A avea un lucru în stăpânire sau în păstrare. 2. A dispune de..., a avea; (spec.) a poseda un titlu, un premiu; a ocupa o funcţie, un post etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deţin, 2 sg. deţii,
I	pl. deţinem, 2 pl. deţineţi; conj. prez. 3 să deţină;., ger. deţinând; part. deţinut.
deţinere Acţiunea de a deţine, s.f., g.-d. art. deţinerii, pl. deţineri.
deţinut,-ă Persoană aflată în detenţie, s.m., pl. deţinuţi; s.f, g.-d. art. deţinutei, pl. deţinute, deunăzi (pop.) Zilele trecute, nu de mult. [var. dăunăzi adv.] adv.
dgus ex machina (chi pron. ki) (lat.) Expresie folosită pentru a indica (mai ales în teatru) rezolvarea neverosimilă a unei situaţii dificile, loc. s.n. deutgriu Izotop al hidrogenului folosit drept combustibil termonuclear, s.n., art. deutgriul. deutergn Nucleu al atomului de deuteriu. s.m., pl. deutersni.
deux-piéces (döpigs) (fr.) 1. îmbrăcăminte feminină formată din fustă şi jachetă. 2. Costum de baie compus din două bucăţi, s.n., art. deux-piéces-ul, pl. deux-piéces-uri,
dévaié (pop.) !n jos, mai la vale. adv.
devaliza tr. (livr.) A jefui, a fura; a prăda. vb. /, ind.
prez. 3 devalizează.
devalizare Acţiunea de a devaliza, s.f., g.-d. art. devalizării, pl. devalizări.
devaloriza tr. (şi fig.) A reduce valoarea monedei sau a altor valori (în raport eu aurul); a deprecia, (refl.) Banii sau ~t. vb. I, ind. prez. 3 devalorizează, devalorizare (şi fig.) Acţiunea de a (se) devaloriza; scădere a valorii monedei în raport cu aurul sau cu valutele străine, s.f, g.-d. art. devalorizării, pl. devalorizări.
devans Devansare, s.n., pl. devansuri. devansa tr. 1. A o lua înaintea cuiva; a depăşi. 2. A face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal, vb. /, ind. prez. 3 devansează.
devansare Faptul de a devansa; devans. s.f, g.-d. art. devansării, pl. devansări,
devasta tr. \. k distruge, a pustii o ţară, o regiune, o casă. 2. A jefui, a prăda. vb. /, ind. prez. 3 devastează, devastare Acţiunea de a devasta, s.f, g.-d. art. devastării, pl. devastări.
devastat,-ă Distrus, pustiit. //Jefuit, prădat, //(fig.) Distrus, mâhnit, //(despre aspectul fizic) îmbătrânit, ruinat. adj., pl. devastaţi,-te.
devastator,-oare (şi s.) Care devastează; distrugător. adj.,pl. devastatori,-oare.
devălmaş Persoană aflată în devălmăşie, (adj.) Ţăran s.m., pi devălmaşi.
devălmăşie Formă de stăpânire şi de exploatare a pământurilor în comun; activitate în comun, s.f, art. devălmăşia, g.-d. art. devălmăşiei, pl. devălmăşii, art. devălmăşiile.
developa tr. 1. A trata cu un reactiv chimic un film, o hârtie fotografică etc., pentru a face să apară imaginea. 2. A face să apară semnele scrise cu cerneală simpatică. vb. I, ind. prez. 3 developează, developant Developator, s.m., pl. developgnţi. developare Acţiunea de a developa, s.f, g.-d. art. developării, pl. developări.
developator 1. Reactiv chimic folosit la developare; developant. 2. Substanţă care sintetizează coloranţii fixaţi pe fibrele textile, s.n., pl. developatoare, developeză Dispozitiv folosit la developarea, fixarea şi spălarea filmului, s.f, g.-d. art. developezei, pl. developeze.
deveni intr. 1. A se preface, a se transforma în... 2. A ajunge să fie, a se face, a ieşi. 3. (fam.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. devin, 2 sg. devii, I pl. devenim, imperf 3 sg. devenea; conj. prez. 3 să devină; ger. devenind, devenire Faptul de a deveni; transformare, evoluţie. s.f, g.-d. art. devenirii, pl. deveniri, dgver Volumul vânzărilor de mărfuri (exprimat în bani), /(fam.) Cu ~ = (despre magazine) cu vânzare mare; cu vad (comercial), s.n. deverbal Cuvânt derivat de la un verb. s.n., pl. dever-bale.
deversa tr. 1. A scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac de acumulare. 2. A face să se scurgă un lichid rezidual într-o apă naturală, vb. /, ind. prez. 3 deversează.
deversare Acţiunea de a deversa, s.f, g.-d. art. deversării, pl. deversări,
deverssr Construcţie care asigură scurgerea dirijată a surplusului de apă dintr-o construcţie hidrotehnică, s.n., pl. deversoare.
devia (-vi-a) intr. 1, A se abate de la o anumită direcţie. 2. (fig.) A se abate de la subiect; (p. ext.) a se abate de la calea corecta, vb. I, ind. prez. 3 deviază, I pl. devigm; con/, prez. 3 să devieze; ger. deviind, deviatar.-oşre (-vi-a-) Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului; deviaţionist. s.m., pl. deviatori; s.f, g.-d. art. deviatoarei, pl. deviatoare. deviaţie (-vi-a-ţi-e) Abatere de la direcţia dată, de la normal; deviere, /(med.) ~ de sept = deformare a peretelui despărţitor al cavităţii nazale, s.f., art. deviaţia, g.-d. art. deviaţiei, pl. deviaţii, art. deviaţiile, deviaţlonism (-vi-a-ţi-o-) Atitudine de deviaţionist. s.n. deviaţionist,-ă (-vi-a-ţi-o-) Deviator. s.m., pl. devia-ţionişti; s.f, g.-d. art. deviaţionistei, pl. deviaţioniste. deviare (-vi-e-) Faptul de a devia, s.f, g.-d. art. devigrii, pl. devigri.
devinaţie v. divinaţie.
devirusa tr. (inform.) A elimina un virus. vb. I, ind. prez. 3 devirusează.
devlrusşre Acţiunea de a devirusa. s.f, g.-d. art. devirusării, pl. devirusări. de visu (lat.) Constatat cu ochii proprii, loc. adv. devltalizare încetare a funcţiilor vitale ale unui ţesut, organ etc. ~ a unui dinte, s.f, g.-d. art. devitalizării, pl. devitalizări.
devitaminiza tr. A face să-şi piardă vitaminele, vb. /,
ind. prez. 3 devitaminizează.
devitrificare Pierdere a transparenţei unui obiect de
sticlă, cauzată de expunerea prelungită la căldură în
timpul procesului de fabricaţie, s.f, g.-d. art. devitri-
ficării.
357
dezamorsare
devjz Document în care sunt evaluate anticipat cheltuielile necesare pentru executarea unei lucrări, s.n., pl. devize.
deviză Formulă concisă a unei idei pe care se bazează comportamentul sau activitatea cuiva, s.f., g.-d. art. devizei, pl. devize.
devize Documente de credit şi de plată emise în valută străină; mijloc de plată în valută străină, s.n. pl. devlă (fam.) Ţeasta capului; căpăţână. s.f, g.-d. art. dgvlei, pl. devie.
devoluţiune (-ţi-u-) (în sintagma) ~ succesorală = transmitere a unei averi la moştenitori, s.f, g.-d. art. devoluţiunii, pl. devoluţiuni.
devon Peştişor de metal prevăzut cu cârlige, care serveşte ca momeală la prinderea peştilor răpitori, s.m., pl. deveni.
devonign1 (-ni-an) A patra perioadă a paleozoicului. s.n.
devonian2,-ă (-ni-an) Referitot la devonian1. adj., pl. devonigni,-e.
devora 1. (despre animale şi, ir., despre oameni) A mânca lacom, a înghiţi pe nemestecate. 2. (fig.) A consuma, a mistui. IA ~ o carte = a citi o carte cu pasiune. vb. I, ind. prez. 3 devorează.
devorant,-ă (livr.) Care devorează; (fig.) mistuitor, arzător; devorator, adj., pl. devoranţi,-te. devoratar,-oare Devorant, adj., pl. devoratori,-oare. devot,-ă (rar) Pios, religios, adj., pl. devoţi,-te. devota refl. A se pune în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra, vb. 1, ind. prez. 3 se devotează, devotamgnt Ataşament sincer, dăruire faţă de o cauză sau faţă de o persoană, s.n.
devotgt,-ă Plin de devotament; credincios, adj., pl. devotaţi,-te.
devoţiune (-ţi-u-) (livr.) Evlavie, cucernicie, s.f, g.-d. art, devoţiunii.
devreme De timpuriu, din timp. adv. de vrfime ce Deoarece, fiindcă, loc. conjcţ. dexteritate 1. îndemânare, abilitate. 2. (ieşit din uz) Obiect de învăţământ (caligrafie, muzică, lucru de mână etc.) care are scopul de a dezvolta însuşirile artistice şi îndemânarea practică a elevilor, s.f, g.-d. art. dexterităţii, pl. (2) dexterităţi.
dextrină Substanţă albă obţinută din amidon, folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. s.f, g.-d. art.' dextrinei, pl. dextrme. dextrinizgre Transformare a amidonului în dextrină.
g.-d. art. dextrinizării, pl. dextrinizări. dextrocardie Anomalie care constă în situarea inimii in (sau spre) partea dreaptă, s.f, art. dextrocardia, g.-d. ort. dextrocardiei.
dextrogir,-ă (fiz., despre substanţe) Care roteşte spre dreapta planul luminii polarizate. Glucoza este ~. adj., pl- dextrogiri,-e.
dextroză Tip de glucoză folosită în alimentaţia dietetică. s.f, g.-d. art. dextrozei, pl. dextroze. dez- v. des1.
dezabig (rar) îmbrăcăminte uşoară purtată de femei în casă. s.n., pl. dezabiguri.
dezabong tr. şi refl. (rar) A(-şi) anula un abonament.
vo. 1, ind. prez. 3 dezabonează.
dezaburi tr. A înlătura aburul de pe geamuri, vb. IV, ind.
prez. 1 sg. şi 3 pl. dezaburgsc, imperf. 3 sg. dezaburea;
conj. prez. 3 să dezaburească.
dezaburitor Instalaţie împotriva aburirii geamurilor
autoturismelor, s.n., pl. dezaburiloare.
dezaburizare înlăturarea aburilor, s.f, g.-d. art. dez-
aburiz|rii.
dszabuzat.-ă (livr.) Blazat, dezamăgit, adj., pl. dez-abuzaţi,-te.
dezacord 1. Lipsă de acord, de armonie între sunete.
2.	Lipsă de acord între concepţii, sentimente etc.;
neînţelegere, s.n., pl. dezacorduri.
dezacorda tr şi refl. (despre instrumente muzicale cu
coarde) A-şi pierde sau a face să piardă armonia
tonurilor, vb. I, ind. prez. 3 dezacordează.
dezacordare Faptul de a (se) dezacorda, s.f, g.-d. art.
dezacordării, pl. dezacordări.
dezactiva tr. A face să nu mai fie activ. vb. I, ind.
prez. 3 dezactivează.
dezactivare Acţiunea de a dezactiva, s.f., g.-d. art. dezactivării, pl. dezactivări.
dezactualiza refl. A deveni inactual, perimat, vb. /, ind. prez. 3 se dezactualizează.
dezadapta tr. şi refl. (rar) A face să-şi piardă sau a-şi pierde adaptarea, vb. I, ind. prez. 3 dezadaptează. dezaerg tr. A elimina aerul din pungile formate într-o conductă, într-un rezervor etc. vb. I, ind. prez. 3 deza-erează.
dezafecta tr. 1. A schimba destinaţia unui imobil. 2. A opri funcţionarea unei instalaţii, vb. I, ind. prez. 3 dezafectează.
dezaglomera tr. şi refl. (despre un spaţiu) A (se) elibera de aglomeraţia de oameni, de vehicule etc. vb. I, ind. prez. 3 dezaglomerează.
dezagreabil,-ă (-gre-a-) Neplăcut, supărător; antipatic. adj., pl. dezagreabili,-e.
dezagrega refl. 1. (despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. 2. (despre nucleul atomic) A se dezintegra. 3. (fig., despre o comunitate) A se pierde coeziunea, a se dizolva, vb. I, ind. prez. 3 se dezagregă. dezagregabil,-ă Care se poate dezagrega, adj., pl. dezagregabili,-e.
dezagregare Acţiunea de a se dezagrega, s.f, g.-d. art. dezagregării, pl. dezagregări, dezagremgnt (livr.) Neajuns, neplăcere, s.n., pl. dezagremente.
dezalcooiizg tr. A face ca un alcoolic cronic să-şi piardă gustul pentru băutură, vb. /, ind. prez. 3 dezal-coolizează.
dezalcoolizare Acţiunea de a dezalcooliza. s.f, g.-d. art. dezalcoolizgrii, pl. dezalcoolizări. dezamăgi tr. A face pe cineva să-şi piardă speranţele; a nu corespunde aşteptărilor; a decepţiona, vb. /, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. dezamăgesc, imperf. 3 sg. dezamăgea; conj. prez. 3 să dezamăgească.
dezamăgire Faptul de a dezamăgi sau de a fi deza-măjgit; decepţie, s.f, g.-d. art. dezamăgirii, pl- dezamăgiri. _
dezamăgitor,-oare Care dezamăgeşte, adj., pl. dezamăgitori,-oare.
dezambaig l. tr. A scoate din ambalaj. 2. tr. A face ca un motor ambalat să revină la viteza normală. 3. refl. (fig.) A se retrage dintr-o acţiune, a renunţa la ceva. vb. I, ind. prez. 3 dezambalează.
dezambalare Acţiunea de a (se) dezambala. s.f, g.-d. art. dezambalării, pl. dezambalări. dezambiguiza (-gu-i-) tr. A înlătura ambiguitatea; a clarifica, vb. I, ind. prez. 3 dezambiguizează. dezambiguizgre (-gu-i-) Faptul de a dezambiguiza. s.f, g.-d. art. dezambiguizării. pl. dezambiguizări. dezambreig (-bre-ia) tr. A scoate din ambreiaj. vb. I, ind. prez. 3 dezambreiază, I pl. dezambreigm, imperf.
3	sg. dezambreia; ger. dezambreind. dezamorsa tr. 1. A scoate amorsa unui proiectil pentru a-1 face să nu explodeze. 2. (fig.) A aplana o stare con-flictuală. vb. /, ind. prez. 3 dezamorsează, dezamorsare Faptul de a dezamorsa, s.f, g.-d. art. dezamorsării, pl. dezamorsări.
dezanamorfoză
358
dezanamorfoză Operaţie prin care se restabilesc proporţiile imaginilor de pe ecran, s.f, g.-d. art. dezanamor-fozei, pl. dezanamorfoze.
dezancolare Descleiere. s.f., g.-d. art. dezancolării. dezangaja 1. tr. A face să înceteze un angajament.
2.	refl. A se retrage dintr-un conflict, dintr-o confruntare. vb. I, ind. prez. 3 dezangajează. dezangajare Acţiunea de a (se) dezangaja. //Acţiune menită să separe forţele armate opuse spre a evita posibile conflicte, s.f, g.-d. art. dezangajării, dezanexa tr. A retroceda un teritoriu, vb. I, ind. prez. 3 dezanexează.
dezanexare Acţiunea de a dezanexa. s.f, g.-d. art. dez-anexării, pl. dezanexări.
dezangajare Acţiune destinată separării forţelor armate ostile aflate într-o confruntare; situaţie rezultată după această acţiune, s.f, g.-d. art. dezangajării, dezaproba tr. A nu aproba ceva; a condamna, a respinge. vb. I, ind. prez. 3 dezaprobă, dezaprobare Acţiunea de a dezaproba; cuvânt, act prin care se dezaprobă ceva. s.f, g.-d. art. dezaprobării, pl. dezaprobări.
dezaprobator,-oare Care dezaprobă, adj., pl. dezaprobatori,-oare.
dezarbora tr. A demonta arborada unei nave. vb. 1, ind. prez. 3 dezarborează.
dezarima tr. (mar.) A goli magazia unei nave de mărfuri. vb. I, ind. prez. 3 dezarimează. dezarma 1. tr. A-i lua cuiva armele; a sili pe cineva să predea armele. 2. tr. şi intr. (despre state) A-şi lichida (sau a-şi reduce) forţele armate şi armamentul. 3. tr. (fig.) A pune pe cineva în imposibilitatea de a acţiona sau de a riposta, vb /, ind. prez. 3 dezarmează, dezarmant,-ă Care face pe cineva să nu poată reacţiona sau riposta, adj., pl. dezarmanţi,-te. dezarmare Acţiunea de a dezarma; complex de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentului şi a forţelor armate ale statelor, s.f, g.-d. art. dezarmării, pl. dezarmări.
dezarticula l.ttA amputa la nivelul unei articulaţii.
2.	refl. (despre oase) A ieşi din articulaţie; a se disloca.
3.	refl. (fig.) A-şi pierde coeziunea, unitatea, vb. I, ind. prez. 3 dezarticulează.
dezarticulare Acţiunea de a (se) dezarticula; dezarti-culaţie. s.f., g.-d. art. dezarticulării, pl. dezarticulări, dezarticulat,-ă 1. (despre oase) Ieşit din articulaţie; dislocat. 2. (fig., despre mişcări) Dezordonat. 3. (despre membre sau părţi ale lor) Amputat la nivelul unei articulaţii. 4. (despre cuvintele şi sunetele vorbirii) Pronunţat neclar, adj., pl. dezarticulaţi,-te. dezarticulaţie (-ţi-e) (rar) Dezarticulare, s.f, art. dezarticulaţi a, g.-d. art. dezarticulaţiei, pl dezarticulaţii, art. dezarticulaţiile.
dezasambla tr. A desface un asamblaj de piese. vb. I, ind. prez. 3 dezasamblează.
dezasamblare Acţiunea de a dezasambla. s.f, g.-d. art. dezasamblării, pl. dezasamblări, dezasfaitare Operaţia de desfacere a asfaltului, s.f, g.-d. art. dezasfaltării.
dezasimila refl. A trece printr-un proces de dezasimi-laţie. vb. I, ind. prez. 3 dezasimilează. dezasimilare Dezasimilaţie. s.f, g.-d. art. dezasimilării, pl. dezasimilări.
dezasimilaţie (-ţi-e) Proces de transformare a unor substanţe proprii organismului în substanţe mai simple, pe care organismul le elimină; dezasimilare, s.f, art. dezasimilaţia, g.-d. art. dezasimilaţiei, pl. dezasimilaţii, art. dezasimilaţiile. dezastros,-oasă v. dezastruos.
dezastru Nenorocire mare; catastrofă, flagel, s.n., art. dezastrul, pl. dezastre.
dezastruos,-oasă (-tru-os) Cu caracter de dezastru; catastrofal, [var. dezastros,-oasă adj.] adj., pl. dezas-truoşi,-oase. _
dezavantaj 1. împrejurare nefavorabilă; inconvenient, neajuns; (fig.) handicap. 2. Prejudiciu, pagubă, s.n., pl. dezavantaje.
dezavantaja tr. A crea cuiva un dezavantaj, vb. I, ind. prez. 3 dezavantajează.
dezavantaj os,-oasă Care dezavantajează; nefavorabil. adj., pl. dezavantajaşi,-oase. dezavua (-vu-a) tr. 1. (livr.) A condamna vorbele sau faptele cuiva; a dezaproba. 2. A refuza să recunoască ceva. vb. I, ind. prez. 3 dezavuează, / pl. dezavuăm; conj. prez. 3 să dezavueze; ger. dezavuând. dezavuabil,-ă (-vu-a-) (livr.) Care poate sau trebuie să fie dezavuat, adj., pl. dezavuabili,-e. dezavuare (-vu-a-) (livr.) Faptul de a dezavua, s.f, g.-d. art. dezavuării, pl. dezavuări, dezaxa 1. tr. A deplasa o axă din poziţia corectă, normală. 2. refl. (fig., despre oameni) A se dezechilibra moral (şi mintal), vb. /., ind. prez. 3 dezaxează, dezaxare Acţiunea de a (se) dezaxa s.f. g.-d. art. dezaxării, pl. dezaxări.
dezbate1 tr. l.A discuta pe larg (şi adesea în contradictoriu) o chestiune, o problemă etc.; a supune ceva discuţiei. 2. (jur.) A examina o cauză, un proces, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezbat, I pl. dezbatem, 2 pl. dezbateţi, imperf. 3 sg. dezbătea; conj. prez. 3 să dezbată; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbate, 2 pl. (nu) dezbateţi; part. dezbătut.
dezabate2 tr. (pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut sau prins în cuie. 2. A afâna pământul bătut. vb. III, ind. prez. / sg. şi 3 pl. dezbat.
dezbatere Faptul de a dezbate1; discutare, tratare a unei probleme; deliberare, s.f, g.-d. art. dezbaterii, pl dezbateri.
dezbăiera tr. şi refl. (pop.) A-şi desface, a(-şi) deznoda băierile. vb. I, ind. prez. I sg. dezbaier, 3 dezbaieră, I pl. dezbăierăm; conj. prez. 3 să dezbaiere. dezbăra refl. şi tr. A renunţa sau a face să renunţe la o deprindere rea; a (se) dezvăţa. vb. I, ind. prez. 1 sg. dezbar/dezbăr, 3 dezbară; conj. prez. 3 să dezbare, dezbărare Acţiunea de a (se) dezbăra; dezvăţ, s.f, g.-d. art. dezbărării.
dezbăta tr. şi refl. (rar) A (se) trezi din beţie. vb. I, ind. prez. I sg. dezbăt, 2 sg. dezbeţi, 3 dezbată; conj. prez. 3 să dezbete.
dezbârna tr. (rar) A dizloca, a desprinde, a mişca din loc. vb. /, ind. prez. 3 dezbâmează. dezbina tr. şi refl. A face să nu se mai înţeleagă între ei; a (se) duşmăni, a (se) învrăjbi, vb. /, ind. prez. 3 dezbină, dezbinare Faptul de a (se) dezbina; neînţelegere, s.f, g.-d. art. dezbinării, pl dezbinări. dezbinător,-oare (rar) Care dezbină; învrăjbitor. adj., pl. dezbinători,-oare.
dezbobina tr. A scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. vb. /, ind. prez. 5 dezbobinează. dezbobinare Acţiunea de a dezbobina. s.f, g.-d. art. dezbobinării, pl. dezbobinări.
dezbodolj refl. şi tr. (rar) A (se) dezbrăca, a (se) desfo-foli. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbodolesc, imperf. 3 sg. dezbodolea; conj. prez. 3 să dezbodolească. dezbrăca 1. refl. şi tr. A-şi scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea. 2. tr. (fig.) A jefui pe cineva (de tot ce are), vb. /, ind. prez. 3 dezbracă, dezbrăcare Acţiunea de a (se) dezbrăca, s.f, g.-d. art. dezbrăcării.
359
dezincrustare
dezbrăcat,-ă Neîmbrăcat complet; fară haine; gol. //(şi s.) Sărac, lipsit de mijloace materiale, adj., pl. dezbrăcaţi,-te.
dezbrobodi refl. A-şi lua de pe cap broboada, basmaua etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. mă dezbrobodesc, imperf. 3 sg. se dezbrobodea; conj. prez. 3 să se dezbrobodească. dezbrobodire Acţiunea de a se dezbrobodi. s.f, g.-d. art. dezbrobodirii.
dezbroboni tr. (rar) A separa boabele de struguri de pe ciorchini, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbrobonesc, imperf. 3 sg. dezbrobonea; conj. prez. 3 să dezbrobo-nească.
dezbrobonitor (rar) Maşină de separare a boabelor de struguri de pe ciorchini, folosită în instalaţiile de vinifi-caţie. s.n., pl. dezbrobonitoare. dezbumba tr. şi refl. (reg.) A(-şi) descheia o haină încheiată cu nasturi, vb. I, ind. prez. 3 dezbumbă. dezdăuna (-dă-u-) tr. (rar) A despăgubi, vb. I, ind. prez. 3 dezdăunează.
dezdoi 1. tr. A desface, a întinde un lucru îndoit. 2. refl. A se îndrepta, a reveni la poziţia dreaptă, vb. IV, ind. prez. 7 şi 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf 3 sg. dezdoia; conj. prez. 3 să dezdoaie.
dezdojre Acţiunea de a (se) dezdoi. s.f. g.-d. art. dez-doirii,
dezechilibra 1. refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă echilibrul. 2. refl. (fig.) A-şi pierde judecata, cumpătul. 3. refl. A nu exista un echilibru între veniturile şi cheltuielile dintr-un buget. vb. /, ind. prez. 3 dezechilibrează.
dezechilibrare Acţiunea de a (se) dezechilibra, s.f., g.-d. art. dezechilibrării, pl. dezechilibrări, dezechilibru Lipsă de echilibru; (fig.) tulburare mintală, s.n., art. dezechilibrul, dezechipa 1. refl. A-şi scoate echipamentul; a se dezbrăca. 2. tr. A lua înapoi echipamentul unui militar. //A scoate echipamentul de pe o navă de război, vb. I, ind. prez. 3 dezechipează.
dezechipare Acţiunea de a (se) dezechipa, s.f, g.-d. art. dezechipării, pl. dezechipări. dezemulsiona (-si-o-) tr. A separa lichidele dintr-o emulsie, vb. I, ind. prez. 3 dezemulsionează. dezemulsionant (-si-o-) Substanţă care dezemulsionează. s.n., pl. dezemulsionante. dezerta intr. 1. (despre militari) A fugi din unitatea militară sau de pe câmpul de luptă; a trece la inamic.
2-	(fig.) A-şi părăsi nejustificat îndatoririle sau misiunile. vb. /, ind. prez. 3 dezertează.
dezertare Faptul de a dezerta; dezerţiune. s.f, g.-d. art. dezertării, pl. dezertări.
dezertor,-oare Militar, persoană care dezertează, s.m., pl. dezertori; s.f, g.-d. art. dezertoarei, pl. dezertoare, dezerţiune (-ţi-u-) (livr.) Dezertare, s.f., g.-d. art. de-zerţiijnii, pl. dezerţiuni.
dezesperant,-ă Care duce la disperare, adj., pl. dezes-Peranţi,-te.
dezeşua (-şu-a) tr. A repune în funcţiune o navă eşuată. vb. I, ind. prez. 3 dezeşuează, I pl. dezeşuăm; conj. prez. 3 să dezeşueze.
Qezetatiza tr. A reduce controlul statului asupra economiei unei ţări sau asupra unei întreprinderi, vb. I, ind. Prez. 3 dezetatizează.
dezexcitare Reducere a intensităţii curentului de excitaţie al unei maşini electrice, s.f, g.-d. art. dezexcitării. dezgărdina tr. (rar) A desprinde din gardină fundul unui butoi. HA scoate un lucru din locul unde era fixat. vb. I, ind. prez. 3 dezgărdinează. dezgheţ Topire naturală a gheţii sau a zăpezii, s.n., pl. dezgheţuri.
dezgheţa refl. 1. (despre lichide îngheţate, la pers. a 3-a) A redeveni lichid. Căldura a ~t apa. 2. (despre fiinţe îngheţate) A se dezmorţi, a se încălzi. 3. (fig.) A deveni mai vioi, mai priceput, vb. I, ind. prez. 3 dez-gheaţă; conj. prez. 3 să dezgheţe, dezgheţare Acţiunea de a (se) dezgheţa, s.f, g.-d. art. dezgheţării, pl. dezgheţări.
dezghm (rar) Lovitură de frâu sau de pinteni. //Săritură de cal. s.n., pl. dezghinuri. dezghioca (-ghi-o-) tr. A desface, a îndepărta învelişul anumitor fructe sau legume; a scoate din coajă sau din păstaie, vb. I, ind. prez. 3 dezghioacă; conj. prez. 3 să dezghioace.	■
dezghiocare (-ghi-o-) Acţiunea de a dezghioca; dezghiocat. s.f., g.-d. art. dezghiocării, pl. dezghiocări, dezghiocat (-g'ni-o-) Dezghiocare, s.n. dezghiocător (-ghi-o-) Maşină pentru scoaterea seminţelor din păstăi, s.n., pl. dezghiocătoare. dezgoli tr. şi refl. A(-şi) descoperi corpul (sau o parte a lui); a (se) dezbrăca, a (se) dezveli, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea; conj. prez. 3 să dezgolească.
dezgolire Faptul de a (se) dezgoli, s.f, g.-d. art. dezgolirii, pl. dezgoliri.
dezgoveală (pop.) Faptul de a dezgovi. s.f, g.-d. art. dezgovglii, pl. dezgoveli.
dezgovi tr. (pop.) A scoate găteala de pe capul miresei şi a-i împodobi capul cu maramă, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi
3	pl. dezgovesc, imperf. 3 sg. dezgovea; conj. prez. 3 să dezgovească.
dezgrădi tr. (rar) A înlătura gardul care îngrădea un loc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgrădesc, imperf. 3 sg. dezgrădea; conj. prez. 3 să dezgrădească. dezgrădire (rar) Acţiunea de a dezgrădi. s.f., g.-d. art. dezgrădirii, pl. dezgrădiri.
dezgropa tr. 1. A scoate din pământ un cadavru îngropat. //A aduce la suprafaţă un obiect îngropat. 2. (fig.) A da la iveală fapte vechi, uitate; a reaminti, vb. I, ind. prez. 3 dezgroapă.
dezgropare Acţiunea de a dezgropa; dezgropat, s.f, g.-d. art. dezgropării, pl. dezgropări, dezgropat Dezgropare, s.n. dezgust Aversiune, silă, repulsie, s.n. dezguste tr. A provoca aversiune, silă, respingere, vb. I, ind. prez. 3 dezgustă; conj. prez. 3 să dezguste, dezgustător,-oare Care trezeşte dezgust; respingător. adj., pl. dezgustători,-oare.
dezice \. tr. A contrazice; a tăgădui, a nega (o afirmaţie). 2. refl. A-şi retrage cuvântul; a retracta, [var. deszice vb.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezic, 1 pl. dezicem, 2 pl. deziceţi; imper. 2 sg. dezi, neg. nu dezice, dezicere Acţiunea de a (se) dezice, [var. deszicere j.£] s.f, g.-d. art. dezicerii.
dezideologiza tr. A înlătura ideologia marxist-comu-nistă vb. I, ind. prez. 3 dezideologizează. deziderat Ceea ce este de dorit să se întâmple; dorinţă, cerinţă, s.n., pl. deziderate.
deziluzie (-zi-e) Decepţie, dezamăgire, s.f, art. deziluzia, g.-d. art. deziluziei, pl. deziluzii, art. deziluziile, deziluziona (-zi-o-) tr. A face (pe cineva) să-şi piardă speranţele; a dezamăgi, vb. I, ind. prez. 3 deziluzionează, dezincrimina tr. (jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa, vb. I, ind. prez. 3 dezincriminează. dezincrusta tr. A înlătura crusta din cazanele cu aburi, din turbine etc. vb. I, ind. prez. 3 dezincrustează. dezincrustant Substanţă folosită la dezincrustare. s.n., pl. dezincrustante.
dezincrustare Acţiunea de a dezincrusta. s.f, g.-d. art. dezincrustării, pl. dezincrustări.
dezindividualiza
360
dezindividualiza (-du-a-) tr. (rar) A face să-şi piardă caracterele individuale, vb. 1, ind. prez. 3 dezindividua-lizeazâ.
dezindividualizare (-du-a-) Acţiunea de a dezindividualiza. s.f., g.-d. art. dezindividualizării, pl. dezindivi-dualizări.
dezinfecta tr. A distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării oricărei contaminări. vb. I, ind. prez. 3 dezinfectează. dezinfectant1 Substanţă care are proprietatea de a dezinfecta. s.m./s.n., pl. dezinfectanţi/dezinfectante. dezinfectant2,-ă (despre substanţe, soluţii) Care dezinfectează. adj., pl. dezinfectanţi,-te. dezinfectare Acţiunea de a dezinfecta; dezinfecţie. s.f., g.-d. art. dezinfectării, pl. dezinfectări, dezinfecţie (-ţi-e) Dezinfectare, s.f, art. dezinfecţia, g.-d. art. dezinfecţiei, pl. dezinfecţii, art. dezinfecţiile. dezinfesta tr. A curăţa de paraziţi	o cultură,	o	casă etc.
vb. I, ind. prez. 3 dezinfestează.	^
dezinfestant (rar) Pesticid. s.m., pl. dezinfestanţi. dezinfestare Acţiunea de a dezinfesta. s.f., g.-d. art. dezinfestării, pl. dezinfestări.	’
dezinflama tr. şi refl. (med.) A	(se)	dezumfla,	vb.	I,
ind. prez. 3 dezinflamează.
dezinforma tr. A informa (în mod intenţionat) greşit. vb. /, ind. prez. 3 dezinformează, dezinformare Acţiunea de a dezinforma, s.f, g.-d. art. dezinformării, pl. dezinformări, dezinhiba tr. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din stare de inhibiţie, vb. I, ind. prez. 3 dezinhibă. dezinsectiza tr. A distruge insectele care transmit germeni patogeni, vb. I, ind. prez. 3 dezinsectizează. dezinsgcţie (-ţi-e) Distrugere a insectelor parazite, s.f, art. dezinsecţia, g.-d. art. dezinsecţiei, pl. dezinsgcţii, art. dezin secţiile.
dezinsgrţie (-ţi-e) Desprindere chirurgicală a unui muşchi sau tendon de pe os. s.f, art. dezinserţia, g.-d. art. dezinssrţiei.
dezintegra 1. refl. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. 2. tr. (fig.) A distruge integritatea unui lucru. vb. /, ind. prez. 3 dezintegrează.
dezintegrare Acţiunea de a (se) dezintegra, s.f., g.-d. art. dezintegrării, pl. dezintegrări, dezintegrator Maşină pentru măcinarea materialelor semidure sau fibroase, s.n., pl. dezintegratoare, dezintergs Indiferenţă, nepăsare; pasivitate, s.n. dezinteresa refl. A nu-i (mai) păsa, a nu se (mai) îngriji (de ceva, de cineva); a neglija, vb. /, ind. prez. 3 se dezinteresează.
dezinteresare Faptul de a se dezinteresa, s.f., g.-d. art. dezinteresării, pl. dezinteresări, dezinteresat,-ă (şi adv.) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, adj., pl. dezinteresaţi,-te. dezintoxica tr. şi refl. A (se) vindeca de o intoxicaţie. vb. I, ind. prez. 3 dezintoxică, dezintoxicare Acţiunea de a (se) dezintoxica, s.f, g.-d. art. dezintoxicării, pl. dezintoxicări, dezinvolt,-ă Care se manifestă liber, degajat, adj., pl. dezinvQlţi,-te.
dezinvoltură 1. Atitudine, comportare firească, degajată. 2. (peior.) Lipsă de jenă, îndrăzneală, s.f, g.-d. art. dezinvolturii.
dezirabil,-ă Care este de dorit, adj., pl. dezirabili,-e. dezlănţui 1. tr. şi refl. A(-şi) da curs liber, a (se) declanşa puternic. 2. refl. A se năpusti, vb. IV, ind. prez. 1 şi
2	sg. dezlănţui, 3 dezlănţuie, imperf. 3 sg. dezlănţuia; conj. prez. 3 să dezlănţuie.
dezlănţuire Acţiunea de a (se) dezlănţui. s.f, g.-d. art. dezlănţuirii, pl. dezlănţuiri.
dezlâna refl. 1. (rar, despre fibre textile răsucite) A-şi pierde aspectul, a se scămoşa. 2. (fig., despre stări omeneşti) A deveni fără şir, fără logică, vb. I, ind. prez. 3 se dezlânează.
dezlânare Faptul de a se dezlâna, s.f, g.-d. art. dez-lânării, pl. dezlânări.
dezlega 1. ír. A desface un nod, o legătură; a face să nu mai fie legat. 2. refl. A (se) elibera din strânsoare.
3.	tr. (în practicile religioase, în basme) A scuti de o obligaţie, de un jurământ. 4. tr. A rezolva o problemă, o ghicitoare, o enigmă. 5. tr A descifra (un scris neciteţ). vb. /, ind. prez. 3 dezleagă.
dezlegare 1. Acţiunea de a (se) dezlega. 2. Permisiune, încuviinţare, s.f, g.-d. art. dezlegării, pl. dezlegări, dezlegat,-ă 1. Care nu este legat. /A avea limba ~ = a fi foarte vorbăreţ. 2. Absolvit de un blestem, de păcate etc.
3.	(despre probleme, enigme) Rezolvat, adj., pl. dezlegaţi,-te.
dezlegător,-oare Persoană care dezleagă (sistematic) probleme, enigme, jocuri etc. s.m., pl. dezlegători; s.f, g.-d. art. dezlegătoarei, pl. dezlegătoare, dezlipi tr. şi refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este fixat sau lipit. 2. A (se) depărta de un loc, de un obiect etc. Ilrefl. (fig.) A se despărţi de o persoană, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezlipesc, imperf. 3 sg. dezlipea; conj. prez. 3 să dezlipească.
dezlipire Acţiunea de a (se) dezlipi, s.f, g.-d. art. dezlipirii, pl. dezlipiri.
dezlocui tr. (fiz., despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din lichidul în care a fost introdus; a disloca. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezlocuigsc, imperf.
3	sg. dezlocuia; conj. prez. 3 să dezlocuiască. dezmăţ 1. Destrăbălare, neruşinare; imoralitate; dezmăţare. 2. (fig.) Debandadă, haos. s.n., pl. dezmăţuri, dezmăţâ refl. (rar) A se destrăbăla, vb. I, ind. prez. 1 sg. mă dezmăţ, 2 sg. te dezmgţi, 3 se dezmaţă; conj. prez. 3 să se dezmgţe.
dezmăţare Dezmăţ, s.f, g.-d. art. dezmăţării. dezmăţat,-ă 1. Lipsit de bună-cuviinţă; destrăbălat, imoral. 2, Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă, adj., pl. dezmăţaţi,-te.	.
dezmânia (-ni-a) refl. şi tr. A-şi potoli sau a face să-şi potolească mânia; a (se) îmbuna, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi
2	sg. dezmânii, 3 dezmânie, I pl. dezmâniem; conj. prez.
3	să dezmânie; ger. dezmânimd.
dezmembra tr. şi refl. A (se) descompune, a (se) desface în mai multe părţi; a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri, vb. I, ind. prez. 3 dezmembrează. dezmembrabil,-ă Care poate fi desfăcut în părţile componente, adj., pl. dezmembrabili,-e. dezmembrare Faptul de a (se) dezmembra, s.f, g-«-art. dezmembrării, pl. dezmembrări, dezmeteci v. dezmetici, dezmetecire v. dezmeticire.	.
dezmetic,-ă (rar, şi s.) Bezmetic, adj., pl. dezmetici,-ce-dezmetici refl. şi tr. (şi fig.) A(-şi) reveni sau a face să-şi revină din ameţeală, din spaimă etc.; a (se) dez-meţi. [var. dezmeteci vii.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 P‘-dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 să dezmeticească.	_
dezmeticire (şi fig.) Faptul de a (se) dezmetici, [var. dezmetecire s./?] s.f, g.-d. art. dezmeticirii, pl. dezmeticiri.	.	,
dezmeţi refl. şi tr. (reg.) A (se) dezmetici, vb. IV, ina-prez. I sg. şi 3 pl. dezmeţesc, imperf. 3 sg. dezmeţeâ, conj. prez. 3 să dezmeţească.
dezmierda 1 .tr. A mângâia pe cineva atingându-1 uşor cu palma sau spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. refl. (rar) A se desfăta. //A se răsfăţa, vb. I, ind. preZ-
3	dezmiardă; conj. prez. 3 să dezmierde.
361
dezoxida
dezmierdare Acţiunea de a (se) dezmierda; alintare. //Răsfăţ, s.f, g.-d. art. dezmierdării, pl. dezmierdări. dezmierdător,-oare Care dezmiardă; mângâietor. //Desfătător, adj., pl. dezmierdători,-oare. dezminţi 1. tr. A nega (o afirmaţie), a contesta. 2. refl. A se arăta altfel decât se credea că este. 3. refl. A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. dezmint, imperf. 3 sg. dezminţea; conj. prez.
3	să dezmintă.
dezminţire Acţiunea de a (se) dezminţi; declaraţie prin care se dezminte ceva. s.f., g.-d. art. dezminţirii, pl. dezminţiri.
dezmirişti tr A ara pământul după recoltare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezmiriştesc, imperf. 3 sg. dez-miriştea; conj. prez. 3 să dezmiriştească. dezmiriştire Acţiunea de a dezmirişti; dezmiriştit. s.f, g.-d. art. dezmiriştirii, pl. dezmiriştiri. dezmiriştit Dezmiriştire. s.n.
dezmiriştitor Maşină agricolă folosită la dezmiriştit. s.n., pl. dezmiriştitoare.
dezmormânta tr. (rar) A dezgropa, a deshuma, vb. I, ind. prez. 3 dezmormântează. dezmorţeală Revenire din amorţeală; dezmorţire. s.f, g.-d. art. dezmortelii, pl. dezmorţeli. dezmorţi 1. tr. şi refl. A ieşi sau a scoate din amorţeală; (fig.) a (se) trezi din pasivitate, trefl. A i se ~ (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. 2. refl. (despre un lichid foarte rece) A deveni mai puţin rece. //(despre sol) A se dezgheţa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. dezmorţesc, imperf. 3 sg. dezmorţea; conj. prez. 3 să dezmorţească.
dezmorţire Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală. s.f, g.-d. art. dezmorţirii.
dezmoşteni tr. A lipsi pe cineva de dreptul de moştenire, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezmoştenesc, imperf. 3 sg. dezmoştenea; conj. prez. 3 să dezmoş-tenegscă.
dezmoştenire Acţiunea de a dezmoşteni. s.f., g.-d. art. dezmoştenirii, pl. dezmoşteniri. dezmoştenit,-ă 1. înlăturat de la o moştenire. 2. (fig., şi s.) Lipsit de anumite bunuri sau bucurii, adj., pl. dezmoşteniţi,-te.
deznaţionaliza (-ţi-o-) tr. şi refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă particularităţile naţionale, vb. I, ind. prez. 3 deznaţionalizează.
deznaţionalizare (-ţi-o-) Acţiunea de a (se) deznaţionaliza. s.f., g.-d. art. deznaţionalizării, pl. deznaţionalizări.
deznădăjdui intr. A-şi pierde nădejdea; a dispera. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deznădăjduiesc, imperf.
3	sg. deznădăjduia; conj. prez. 3 să deznădăjduiascâ. deznădăjduire Faptul de a deznădăjdui; (p. ext.) deznădejde. s.f., g.-d, art. deznădăjduirii. deznădejde Stare sufletească a celui care şi-a pierdut orice nădejde, s.f, g.-d. art. deznădejdii, pl. deznădejdi, aeznămoli tr. A curăţa obiectele de nămol; a scoate m nămol. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deznămolesc, imperf. 3 sg. deznămolea; conj. prez. 3 să deznămo-lească.
deznoda tr. 1. A desface un nod, o legătură. IA ~ băirele pungii = a face o cheltuială. 2. (fig.) A clarifica o situaţie încurcată. 3. (fig.) A speti pe cineva cu bătaia sau cu sarcini prea grele. vb. I, ind. prez. 3 deznoadă. aeznodgre Acţiunea de a deznoda. s.f, g.-d. art. dez-nodarii, pl. deznodaţi
, e*n°dat,-ă 1. Dezlegat, desfăcut. 2. (fig., despre gân-Un) Dezlânat, fără şir. 3. (fig., fam., despre corpul ™an) înalt şi slab. //Obosit, spetit, adj., pl. deznodaţi,-
deznodământ 1. Felul cum se termină o situaţie, un conflict etc. 2. Partea finală a unei opere literare, epice sau dramatice, în care se soluţionează intriga, s.n., pl. deznodăminte.
dezobişnui refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă un obicei, un tic, un viciu. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezobişnuiesc, imperf. 3 sg. dezobişnuia; conj. prez. 3 să dezobişnuiască.
dezobişnujre Faptul de a (se) dezobişnui. s.f, g.-d. art. dezobişnuirii.
dezobstrua tr. (tehn., med.) A desfunda, a destupa. vb. I, ind. prez. 3 dezobstruează, 1 pl. dezobstruăm; conj. prez. 3 să dezobstrueze; ger. dezobstruând. dezocupa 1. tr. A elibera un loc ocupat. 2. refl. A se face liber. vb. I, ind. prez. 3 dezocupă. dezodoriza tr. A îndepărta mirosul neplăcut de pe un corp, de pe un produs etc. vb. I, ind. prez. 3 dezodori-zează.
dezodorizant1 Substanţă cu proprietăţi dezodori-zante2; deodorant1. s.n., pl. dezodorizante. dezodorizant2,-ă Care are proprietatea de a îndepărta mirosul neplăcut; deodorant2. adj., pl. dezodorizgnţi.-te. dezodorizare Acţiunea de a dezodoriza. s.f, g.-d. art. dezodorizării, pl. dezodorizări. dezodorizator Dispozitiv folosit la dezodorizare. s.n., pl. dezodorizatoare.
dezola tr. A întrista, a deprima, vb. I, ind. prez. 3 dezolează.
dezolant,-ă Deprimant, jalnic; trist; dezolator. adj., pl. dezolanţi,-te.
dezolare Mâhnire adâncă; deprimare, s.f, g.-d. art. dezolării, pl. dezolări.
dezolatsr.-oare (rar) Dezolant, adj., pl. dezolatQri,-oare.
dezongulare (med. vet.) Cădere a cornului copitei la animale, s.f, g.-d. art. dezongulării. dezonoare Lipsă de onoare; (p. ext.) necinste, s.f, g.-d. art. dezonogrei.
dezonora refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă onoarea; a (se) face de ruşine, vb. I, ind. prez. 3 dezonorează.
dezonorant,-ă Care dezonorează; ruşinos, adj., pl. dezonoranţi,-te.
dezordine 1. Lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. Tulburare socială, s.f., g.-d. art. dezgrdinii, pl. dezordini.
dezordonat,-ă 1. (despre oameni) Neglijent, neordonat (în felul de viaţă, în îmbrăcăminte etc.) 2. (despre lucruri, încăperi etc.) în neorânduială, adj., pl. dezordonaţi,-te.
dezorganiza tr. şi refl. A face să piardă sau a-şi pierde organizarea, funcţionarea normală etc. vb. I, ind. prez. 3 dezorganizează.
dezorganizare Faptul de a (se) dezorganiza, s.f, g.-d. art. dezorganizării, pl. dezorganizări, dezorienta (-ri-en-) tr. şi refl. 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă drumul. 2. (fig.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata, cumpătul; a (se) zăpăci, vb. I, ind. prez. 3 dezorientează.
dezorientare (-ri-en-) Faptul de a fi dezorientat; starea celui dezorientat; nesiguranţă; descumpănire, s.f, g.-d. art. dezorientării, pl. dezorientări, dezorientat,-ă (-ri-en-) 1. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie unde se află. 2. (fig.) Care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie, adj., pl. dezorientaţi,-te.
dezosa tr. A desprinde carnea de pe oase. vb. I, ind. prez. 3 dezosează.
dezoxida tr. A îndepărta oxigenul dintr-o substanţă. vb. I, ind. prez. 3 dezoxidează.
dezoxidant
362
dezoxidant1 Substanţă care dezoxidează. s.m., pl. dezoxidanţi.
dezoxidant2,-ă Care dezoxidează. adj., pl. dezoxidanţi,-te.
dezoxidare Acţiunea de a dezoxida. s.f, g.-d. art. dezoxidării, pl. dezoxidări.
dezoxiribonucleic (în sintagma) Acid ~ = substanţă complexă din nucleul celulelor vii, cu rol important în transmiterea ereditară a unor caractere, adj. dezrădăcina tr. 1. A scoate o plantă din rădăcină. 2. (fig.) A-i schimba cuiva locul; a muta. vb. 1, ind. prez. 3 dezrădăcinează.
dezrădăcinare Acţiunea de a dezrădăcina, s.f., g.-d. art. dezrădăcinării, pl. dezrădăcinări, dezrădăcinat,-ă 1. Scos din rădăcină. 2. (despre oameni) Care şi-a părăsit locul de naştere şi nu s-a adaptat în noul loc. adj., pl. dezrădăcinaţi,-te. dezrăsuci 1. ír. A face ca un lucru să nu mai fie răsucit. 2. tr. şi refl. A (se) desface din depănătură. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrăsucesc, imperf. 3 sg. dezrăsucea; conj. prez. 3 să dezrăsucească. dezrăsucjre Faptul de a (se) dezrăsuci. s.f, g.-di art. dezrăsudrii, pl. dezrăsuciri.
dezrobi 1. tr. şi refl. A (se) elibera din robie sau de sub exploatare. 2. tr. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenţie nedreaptă. 3. tr. (fig.) A elibera pe cineva dintr-o situaţie umilitoare, vb. IV, ind prez. I sg. şi
3	pl. dezrobesc, imperf. 3 sg. dezrobea; conj. prez. 3 să dezrobească.
dezrobire Acţiunea de a (se) dezrobi, s.f., g.-d. art. dezrobirii, pl. dezrobiri.
dezrobitor,-oare (şi s.) Care dezrobeşte, adj., pl. dezrobitori,-oare.
dezuleiere Operaţie de îndepărtare a uleiului reţinut de parafina brută rezultată din procesul de parafinare. s.f, g.-d. art. dezuleierii.
dezumaniza tr şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde caracterele specific umane; a (se) abrutiza. vb. I, ind. prez. 3 dezumanizează, dezumanizare Acţiunea de a (se) dezumaniza, s.f, g.-d. art. dezumanizării.
dezumfla 1. tr. A face ca un obiect umflat să-şi scadă volumul. 2. refl. (fig., despre oameni) A-şi reveni din încântare, din exaltare; a se tempera, vb. I, ind. prez. 3 dezumflă.
dezumflare Acţiunea de a (se) dezumfla; dezumflat. s.f, g.-d. art. dezumflării, pl. dezumflări, dezumflat Dezumflare, s.n.
dezuni tr. şi refl. (rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi. 2. A (se) dezbina, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezunesc, imperf. 3 sg. dezunea; conj. prez. 3 să dezunească, dezunire (rar) 1. Desfacere, dezlipire. 2. Dezbinare, neînţelegere, s.f, g.-d. art. dezunirii, pl. dezuniri, dezvălui 1- tr. A da la iveală, a arăta, a revela; a divulga, a destăinui. 2. refl. A ieşi în evidenţă; a se arăta. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia; conj. prez. 3 să dezvăluie, dezvăluire Acţiunea de a (se) dezvălui; ceea ce (se) dezvăluie, s.f, g.-d. art. dezvăluirii, pl. dezvăluiri, dezvăţ Dezobişnuire. s.n.
dezvăţa tr. şi refl. A pierde sau a face ca cineva să piardă un obicei rău; a (se) dezbăra, vb. I, ind. prez. 3 dezvaţă.
dezveli 1. tr. şi refl. A da la o parte o învelitoare; a (se) descoperi. Htr. A despacheta. 2. tr. A da jos acoperişul de pe o casă. 3. tr. A inaugura un monument, o statuie etc.
4.	tr. (fig.) A arăta. 5. tr. şi refl. (fig.) A (se) trăda. 6. refl. (despre muguri şi boboci de plante, şi fig.) A se deschide, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelesc, imperf. 3 sg. dezvelea; conj. prez. 3 să dezvelească.
dezvelire 1. Acţiunea de a (se) dezveli. 2. îndepărtare a straturilor sterile care acoperă un zăcământ, s.f., g.-d. art. dezvelirii, pl. dezveliri.
dezvinovăţi 1. refl. A-şi dovedi nevinovăţia; a se dez-vinui. 2. tr. A demonstra nevinovăţia cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dezvinovăţesc, imperf. 3 sg. dezvinovăţea; conj. prez. 3 să dezvinovăţească, dezvinovăţire 1. Acţiunea de a (se) dezvinovăţi. 2. Argumente, probe prin care cineva (se) dezvinovăţeşte; disculpare, dezvinuire. s.f, g.-d. art. dezvinovăţirii, pl. dezvinovăţiri.
dezvinui tr. şi refl. A (se) dezvinovăţi, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. dezvinuiesc, imperf. 3 sg. dezvinuia; conj. prez. 3 să dezvinuiască.
dezvinuire (rar) Dezvinovăţire, s.f, g.-d. art. dezvi-nuirii, pl. dezvinuiri.
dezvirgina tr. A deflora, vb. I, ind. prez. 3 dezvirginează.
dezvirginare Deflorare, s.f, g.-d. art. dezvirginării, dezvolta 1. refl. (despre materie şi despre fenomenele naturii, societăţii sau gândirii) A evolua, a trece la o treaptă superioară de existenţă. 2. refl. (despre fiinţe, plante) A creşte (în sens fizic). 3. refl. (despre oameni) A evolua din punct de vedere intelectual. 4. tr. A amplifica o doctrină, o concepţie etc. Hrefl. A dobândi proporţii, însemnătate, forţă; a se mări. 5. tr. A expune în mod amănunţit un subiect. 6. tr. A emite, a degaja căldură, energie etc. vb. I, ind. prez. 3 dezvoltă; conj. prez. 3 să dezvolte.
dezvoltare Acţiunea de a (se) dezvolta, s.f, g.-d. art. dezvoltării, pl. dezvoltări.
di/dii Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracţiune, [var. die interj.] interj. diabaz (di-a-) Rocă magnetică efuzivă, verzuie sau cenuşie, s.n., pl. diabaze.
diabet (di-a-) Boală metabolică şi endocrină caracterizată prin senzaţia continuă de sete, prin prezenţa glucozei în urină etc.; (pop.) boală de zahăr, s.n., pl. diabeturi.
diabetic,-ă (di-a-) (Persoană) care suferă de diabet. adj., s.m. şi f, pl. diabetici,-ce. diabetogen,-ă (di-a-) (med.) Care produce diabet, adj., pl. diabetogeni,-e.
diabolic,-ă (di-a-) 1. Drăcesc. 2. Crud, rău; perfid, viclean, adj., pl. diabolici,-ce.
diabolo (dia-) Jucărie formată dintr-un mosoraş care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică întinsă între două beţişoare. s.n., art. diaboloul, pl diabolouri. diac1 1. Scriitor de cancelarie şi slujbaş al visteriei din ţările române; grămătic. 2. Cărturar, învăţat. 3. (reg.) Cântăreţ bisericesc, s.m., pl. dieci.
diac2 Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului în ambele sensuri de conducţie. s.n., pl diace.
diachenă (di-a-) Fruct format din două achene lipite între ele. s.f, g.-d. art. diachenei, pl. diachene.	_
diaclază (di-a-) Fisură produsă într-un depozit de roci prin presiune sau prin răcire, s.f, g.-d. art. diaclazei, pl diaclaze.
diacon (di-a-) Cel mai mic grad în ierarhia preoţească. s.m., pl. diaconi.
diaconic (di-a-) (rar) Loc în altar unde se păstrează veşmintele de cult. s.n., pl. diaconice. diaconie (di-a-) Calitatea, funcţia de diacon, s.f., art. diacoma, g.-d. art. diaconiei.
diacritic1 (di-a-) (în sintagma) Semn ~ = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială, adj-, pl. diacritice.
diacritic2 (di-a-) Semn diacritic', s.n., pl. diacritice.
363
dialoga
diacronic,-ă (di-a-) (despre o metodă de studiu sau un punct de vedere) Care tratează lucrurile evolutiv, istoric. Lingvisică ~. adj., pl. diacronici,-ce. diacronie (di-a-) Evoluţie istorică a unui fenomen, a unui proces etc. s.f, art. diacronia, g.-d. art. diacromei. diacustică (di-a-) Parte a fizicii care studiază refracţia sunetelor, s.f.. g.-d. art. diacusticii. diademă (di-a-) 1. Podoabă în formă de cunună, din metal preţios, purtată pe cap de suverani şi de unii reprezentanţi ai bisericii. 2. Obiect de podoabă purtat de femei pe frunte, la anumite ocazii, s.f, g.-d. art. diademei, pl. diademe.
diadfih (di-a-) 1. Nume dat generalilor lui Alexandru cel Mare, care şi-au împărţit imperiul după moartea lui. 2. Titlu purtat de prinţul moştenitor în Grecia modernă. s.m., pl. diadohi.
diafan,-ă (di-a-) Foarte puţin dens, foarte subţire (lăsând lumina să străbată); (despre pielea omului) fină, delicată, palidă, adj., pl. diafani,-e. diafanie (di-a-) Procedeu de tipărire cu cerneluri transparente; produsul astfel obţinut, s.f, art. diafgnia, g-d. art. diafaniei.
diafaniza (di-a-) tr. şi refl. (rar) A deveni sau a face să devină diafan, vb. 1, ind. prez. 3 diafanizează. diafanometru (di-a-) 1. Aparat pentru măsurarea transparenţei apei, hârtiei etc. 2. Instrument pentru măsurarea vizibilităţii, s.n., art. diafanometrul. pl. diafanometre. diafanoscop (di-a-) Aparat folosit în diafanoscopie. s.n., pl. diafanoscoape.
diafanoscopie (di-a-) Examen al cavităţilor interne ale corpului prin transparenţă, sub acţiunea unei surse luminoase; diascopie. s.f, art. diafanoscopia, g.-d. art. diafanoscopiei.
diafilm (di-a-) Film fotografic care cuprinde o succesiune de imagini pe o temă dată. s.n., pl. diafilme. diafiză (di-a-) (anat.) Partea de mijloc a unui os lung. s-f-, g-d. art. diafizei, pl. diafize. diafonie (di-a-) Perturbare a semnalului în sistemele auditive cu două sau mai multe canale, s.f., art. diafonia, g.-d. art. diafoniei.
diaforă (di-a-) Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu alt înţeles, s.f, g.-d. art. diaforei, pl. diafQre.
diaforetic1 (di-a-) Medicament sau substanţă care provoacă diaforeză; sudorifîc. s.n., pl. diaforetice. uiaforgtic2,-ă (di-a-) (despre medicamente, substanţe) Care produce diaforeză. adf, pl. diaforetici,-ce. diaforeză (di-a-) Transpiraţie abundentă, s.f, g.-d. art. Qiaforgzei. pl. diaforeze.
diafragma (di-a-) tr. A limita deschiderea unui obiectiv totografic cu ajutorul unei diafragme, vb. 1, ind. prez. 3
aiafragmează.
frag ma re (di-a-) Acţiunea de a diafragma, s.f, g.-d. dmfragjnării, pl. diafragmări.
. a"âgmă (di-a-) 1. Organ musculos care separă e de abdomen. 2. Cartilaj care separă cele două *“*■ 3. Membrană elastică (la microfon, telefon etc.) r P™ vibraţiile ei, reproduce sunete. 4. Dispozitiv mi fs *a aP?ratele fotografice, care lasă să treacă mai pj sau mai puţină lumină. 5. (constr.) Placă plană sau ms ^euJ Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană care 7 /0ajă debitul şi viteza lichidului dintr-o conductă.
•) Contraceptiv mecanic pentru femei, s.f, g.-d. rl- uiatrggr '	■	-- -
diáni, 7?meÍ’ Pl- diafragme.
„j,. ,§“cră (di-a-) (geol.) Format prin diageneză. diaae Şenstici,-ce.
de str iT23 ^'"a) Totalitatea transformărilor (chimice, concr.r'ilx^ etc-) suferite de rocile sedimentare în timpul
°nsolidării lor. s.f, g.-d. art. diagenezei.
diagnostic (di-ag-) 1. Identificare a unei boli pe baza datelor clinice şi a examenelor de laborator; diagnoză. 2. (fig.) Previziune, ipoteză, s.n., pl. diagnostice, diagnostica (di-ag-) tr. A stabili un diagnostic, vb. /, ind. prez. 3 diagnostichează.
diagnosticare (di-ag-) Faptul de a diagnostica, s.f, g.-d. art. diagnosticării.
diagnostician,-ă (di-ag-) Medic specialist în stabilirea diagnosticului. s.m.,pl. diagnosticeni; s.f, g.-d. art. diagnosticienei, pl. diagnosticiene. diagnoză (di-ag-) Diagnostic, s.f., g.-d. art. diagnozei, pl. diagnoze.
diagonal,-ă (di-a-) Care uneşte două vârfuri nealăturate sau opuse ale unui poligon, ale unui poliedru etc.; oblic, cruciş, adj., pl. diagonali,-e. diagonală (di-a-) 1. Segment de dreaptă care uneşte două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe feţe diferite. íín - = de-a curmezişul. 2. Curea purtată de-a curmezişul pieptului la unele uniforme militare. 3. Cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele. s.f., g.-d. art. diagonalei, pl. diagonale, diagramă (di-a-) 1. Reprezentare grafică, schematică, a unui fenomen, a unui obiect, a amplasării locurilor din vagoane, din săli de spectacole etc. //Schemă. 2. Linie trasă pe hârtie de un aparat înregistrator, s.f, g.-d. art. diagramei, pl. diagrame.
dialect (di-a-) 1. Ramificaţie teritorială a unei limbi, care cuprinde mai multe graiuri, -ul dacoromân. 2. (impr.) Grai. 3. (impr.) Limbă, s.n., pl. dialgcte. dialectal,-ă (di-a-) (despre cuvinte, expresii) Caracteristic unui dialect, adj., pl. dialectali,-e. dialectic,-ă (di-a-) Conform cu dialectica, bazat pe raţionamentele dialecticii, adj., pl. dialectici,-ce. dialectică (di-a-) 1. Teorie marxistă care consideră dezvoltarea drept rezultat al luptei contrariilor. 2. (în filosofia antică) Arta de a discuta în contradictoriu pentru a descoperi adevărul. 3. (în Evul Mediu) Logică formală. s.f, g.-d. art. dialecticii, pl. dialectici, dialectician,-ă (di-a, -ci-an) Specialist în dialectică. s.m., pl. dialecticieni; s.f, g.-d. art. dialecticienei, pl. dialecticiene.
diaiectolog,-ă (di-a-) Specialist în dialectologie, s.m., pl. dialectologi; (rar) s.f, g.-d. art. dialectologei, pl. dialectologe.
dialectologie (di-a) Ramură a lingvisticii care studiază dialectele şi graiurile unei limbi, s.f, art. dialectologia, g.-d. art. dialectologiei.
dialeiă (di-a-) (log.) Cerc vicios într-o demonstraţie sau definiţie; definire a unei noţiuni prin ea însăşi, s.f, g.-d. art. diaielei, pl. dialele.
dialipetal,-ă (di-a-) (despre flori) A cărei corolă are petale separate, adj., pl. dialipetali,-e. dialipetală (di-a-) (la pl.) Subclasă de plante dicotile-donate cu flori dialipetale; (la sg.) plantă din această clasă, s.f, g.-d. art. dialipetalei, pl. dialipetale. dialisepal,-ă (di-a-) (despre flori) Al cărui caliciu are sepale separate, adj., pl. dialisepali,-e. dializă (di-a-) 1. Trecere a unei soluţii printr-o membrană pentru a separa soluţia de particulele aflate în ea. 2. Metodă terapeutică de dezintoxicare a sângelui în insuficienţa renală, s.f, g.-d. art. diaHzei, pl. diaHze. dializor (di-a-) Aparat pentru dialize. s.n.,pl. dializoare. dialog (di-a-) 1. Convorbire între două persoane.
2.	(p. restr.) Convorbire (oficială) între reprezentanţii a două părţi, a două state etc. 3. Operă (literară sau filosofică) scrisă sub forma unui dialog (1). s.n., pl. dialoguri.
dialoga (di-a-) intr. A vorbi cu cineva; a conversa, a discuta, vb. /, ind. prez. 3 dialoghează.
diamagnetic
364
diamagri£tic,-ă (di-a-) (fiz.) Caracterizat prin diamag-netism. adj.,pl. diamagnetici,-ce. diamagnetism (di-a-) (fiz.) Proprietate a unor corpuri de a avea o magnetizare de sens contrar intensităţii câmpului magnetic care i se aplică, s.n. diamalţ (di-a-) Extract de malţ uscat, folosit îh patiserie şi în industria textilă, s.n.
diamant (di-a-) 1. Varietate cristalină de carbon folosită ca piatră preţioasă. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant mic fixat pe un mâner.
3.	Corp de literă de patru puncte tipografice, s.n., pl. diamante.	A
diamantat,-ă (di-a-) 1. (rar) împodobit cu diamante. 2. Piatră ~ = instrument abraziv format din granule de diamante încorporate într-un liant, adj., pl. diamantaţi,-te. diamantic,-ă (di-a-) (rar) Diamantin, adj., pl. diaman-tici,-ce.
diamanticale (di-a-) (înv.) Bijuterii împodobite cu diamante. s.f. pl., art. diamanticalele. diamantifer,-ă (di-a-) (despre terenuri, zăcăminte) Care conţine diamante, adj., pl. diamantiferi,-e. diamantin,-ă (di-a-) Strălucitor ca diamantul, adj., pl. diamantini,-e.
diamantină (di-a-) Pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oţel. s.f, g.-d. art. diamantinei, diametral,-ă (di-a-) Referitor la diametru. IPIan ~ = plan care trece prin centrul unei sfere, (adv.) ~ opus = total opus. adj., pl. diametrali,-e. diametru (di-a-) Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unui cerc sau ale unei sfere, trecând prin centrul lor. I~ aparent = unghi sub care se vede diametrul unui obiect îndepărtat, în special al unui astru. s.n., art. diametrul, pl. diamgtre. diamonfos (di-a-) (rar) îngrăşământ agricol bogat în fosfor şi azot. s.m.
diapauză (di-a-pa-u-) Sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a putea rezista unor condiţii nefavorabile, s.f, g.-d. art. diapauzei. diapazgn (di-a-) 1. Instrument muzical în formă de “U” care vibrează la lovire şi emite sunetul „la". IA fi la acelaşi ~ cu cineva - a fi de aceeaşi părere, a avea aceleaşi sentimente cu cineva. 2. (şi fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument, de la sunetul cel mai de jos până la cel mai de sus. s.n., pl. diapazoane. diapedeză (di-a-) (fiziol.) Trecere a leucocitelor prin pereţii vaselor sangvine, determinată de digestie sau de o infecţie, s.f., g.-d. art, diapedgzei. diaplegie (di-a-) Paralizie generalizată, s.f, art. dia-plegia, g.-d. art. diaplegiei.
diapozitiv (di-a-) Imagine fotografică fixată pe o placă transparentă sau pe un film, care poate fi proiectată pe un ecran cu ajutorul unui diascop, s.n., pl. diapozitive, diapozitivare (di-a-) (rar) Prezentare de diapozitive. s.f, g.-d. art. diapozitivării.
diaproiector (di-a-) Aparat pentru diaproiecţie. s.n., pl. diaproiectoare.
diaproiecţie (di-a-, ţi-e) Proiecţie pe un ecran a unui diafilm sau a unui set de diapozitive, s.f, art. diapro-işcţia, g.-d. art. diaproigcţiei, pl. diaproiecţii, art. diaproiecţiile.
diarge (di-a-) Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide, s.f. art. diareea, g.-d. art. diareii, pl. diarei. diargic,-ă (di-a-re-ic) Referitor la diaree, de diaree. adj., pl. diareici,-ce.
dianst,-ă (di-a-) Persoană care îşi notează întâmplările zilnice, s.m., pl. diarişti; s.f, g.-d. art. diaristei, pl. diariste. diartroză (di-ar-) (anat.) Articulaţie mobilă dintre oase. s.f, g.-d. art. diartrozei, pl. diartroze. .
diascop (di-a-) Aparat pentru proiecţia diapozitivelor. s.n., pl. diascoape.
diascopic,-ă (di-as-) Referitor la diascop şi la proiecţiile făcute cu el. adj., pl. diascopici,-ce. diascopie (di-a-) 1. Proiectare cu ajutorul diascopului. 2. Diafanoscopie. s.f, art. diascopia, g-d. art. diascopiei. diasistem (di-a-) Sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parţiale; super-sistem. s.n., pl. diasisteme.
diaspor1 (di-a-) Oxid natural hidratat de aluminiu alb-cenuşiu sau brun. s.m.
diaspor2 (di-a-) Fragment vegetal care se desprinde de planta mamă putând crea o nouă plantă, s.m., pl. diaspori. diasporă (di-as-) 1. Totalitatea comunităţilor evreieşti dispersate în afara Palestinei, după distrugerea Ierusalimului şi, mai ales, după captivitatea babiloniană. 2. Grup etnic care trăieşte în afara graniţelor ţării de origine, s.f, g.-d. art. diasporei. diastaltic,-ă (di-a-) (despre organe, fenomene nervoase) Care duce la contracţia muşchilor, adj., pl. diastaltici,-ce.
diastază (di-a-) 1. (biol.) Enzimă. 2. (med.) Despărţire accidentală a două oase articulate, în urma unui efort, a unei lovituri etc. s.f., g.-d. art. diastazei, pl. diastaze. ' diastazic,-ă (di-a-) 1. (biol.) Enzimatic. 2. (med.) De diastază. adj., pl. diastgzici,-ce. diastgmă (di-a-) 1. Fisură congenitală. 2. Spaţiu anormal între dinţii incisivi frontali; strungăreaţă, s.f, g.-d. art. diastgmei, pl. diastgme.
diastil (di-a-) (arhit.) Intercolonament de dimensiunea a trei diametre de coloană; edificiu cu astfel de intercolonament. s.n., pl. diastiluri. diastolă (di-as-) (fiziol.) Relaxare ritmică a inimii, când sângele trece din vene în cavitatea cardiacă, s.f, g.-d. art. diastolei, pl. diastole. diastşlic,-ă (di-as-) Referitor la diastolă. adj., pl. diast£>lici,-ce.
diastrofism (di-as-) Totalitatea deformărilor pe care le suferă straturile din scoarţa terestră datorită mişcărilor tectonice, s.n.
diată (di-a-) (înv.) Testament, s.f, g.-d. art. diatei, pl. diate.
diatgcă (di-a-) Colecţie de diapozitive şi de diafilme. s.f, g.-d. art. diatecii, pl. diateci. diaterman,-ă (di-a-) (despre corpuri, medii) Care lasă să treacă căldura, adj., pl. diatermani,-e. diatermje (di-a-) Procedeu terapeutic constând în creşterea temperaturii unor organe interne, cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvenţă, s. f., art. diatermia, g.-d. art. diatermiei.
diatgză1 (di-a-) Categorie gramaticală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiunea verbului, s.f, g.-d. art. diatezei,pl. diateze.
diatgză* (di-a-) Predispoziţie a unei persoane la anumite boli. s.f, g.-d. art. diatezei, pl. diateze.	,
diatomee (di-a-) (la pl.) Clasă de alge microscopice, monocelulare, brune-gălbui, cu corpul închis în două valve siliciose; (la sg.) algă din această clasă, s.f, art. diatomeea, g.-d. art. diatomeei, pl. diatomee. dlatomit (di-a-) Rocă silicioasă formată prin sedimentarea cochiliilor de diatomee. s.n.	,
diaton (di-a-) (muz.) Interval care separă două tonuri succesive, s.n.
diatonic,-ă (di-a-) (în sintagma) Gamă ~ = sucesiune naturală de tonuri şi semitonuri, adj., pl. diatonice. . dia tonică (di-a-) Structură melodică formată din tonuri şi semitonuri, s.f, g.-d. art. diatonicei, pl. diatanice. diatribă (di-a-) Critică violentă (şi răutăcioasă); pamflet. s.f, g.-d. art. diatribei, pl. diatribe.
365
didascalie
diavol 1. Spirit al răului; drac, satana. 2. (fam.) Nume dat unui om (mai ales unui copil) vioi, isteţ sau obraznic. s.m., pl- diavoli.
diavolesc,-ească 1. De diavol; drăcesc, satanic. 2. (fig.) Greu de suportat, cumplit, adj., pl. diavolgşti. diavoleşte 1. Drăcesc. 2. Cu răutate (multă), adv. diavollţă Drăcoaică s.f, g.-d. art. diavoliţei, pl. dia; voliţe.	,
diazoderivat (di-a-) Substanţă organică cu cel puţin doi atomi de azot în moleculă, s.m., pl. diazoderivaţi. dlazotgre (di-a-) Transformare a aminelor aromatice primare în diazoderivaţi prin tratare cu acid azotos. s.f, g.-d. art. diazotării.
dibaci,-ce Abil, îndemânatic; priceput. adj.,pl. dibaci,-ce.
dibăci tr. (pop.) 1. A potrivi lucrurile cu abilitate. 2. A
găsi, a dibui. vb. IV, ind. praz. 1 sg. şi 3 pl. dibăcesc,
imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 să dibăcească.
dibăcie îndemânare, pricepere. //Şiretenie, s.f, art.
dibăcia, g.-d. art. dibăciei, pl. dibăcii, art. dibăciile.
dibfar (pop.) Cântăreţ la diblă; scripcar. s.m., pl. diblari.
diblă (pop.) Vioară, s.f., g.-d. art. diblei, pl. dible.
djblu Bucată mică de lemn sau de metal introdusă
într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea
obiectelor, s.n., art. diblul, pl. dibluri.
dibui 1- intr. A merge şovăielnic, căutând drumul; a
bâjbâi. 2. tr. A căuta cu nesiguranţă; a căuta pipăind prin
întuneric. 3. tr. A găsi, a descoperi ceva ascuns, vb. IV,
ind. prez. 3 sg. dibuie/dibuigşte, imperf. 3 sg. dibuia;
conj. prez. 3 să dibuie/să dibuiască.
dibulală 1. Dibuire. 2. (fig.) Lucrare de începător, s.f,
g.-d. art. dibuiglii, pl. dibuigli.
dibuire Acţiunea de a dibui; dibuială. s.f, g.-d. art.
dibuirii, pl. dibuiri.
dibuit Faptul de a dibui. s.n.
dibuite (în expr.) Pe ~ = pipăind, căutând cu mâinile,
ftră să vadă; la întâmplare, loc. adv.
dlcastfirie (-ri-e) (înv.) Tribunal bisericesc care judeca
procesele de divorţ, s.f., art. dicastgria, g.-d. art. dicas-
tfiriei, pl. dicastgrii.
dlchicl (reg.) Unealtă de cizmărie cu care se fac desene pe căputa încălţămintei, s.n., pl. dichiciuri. dichis (pop., fam., la pl., şi fig.) 1. Obiecte mărunte, accesorii care completează ceva. ICu tot ~ul = cu tot ce este necesar. 2. Podoabă, ornament, s.n., pl. dichisuri, dichiseală (pop., fam.) Faptul de a (se) dichisi; găteală. £/•.&-<* art. dichisglii,pl. dichisgli. dichisi (pop., fam.) 1, refl. A se îmbrăca cu atenţie, cu îngijire; (peior.) a se găti prea mult. 2. tr. A aranja ceva ou migală, vb. IV, ind prez. I sg. şi 3 pl. dichisgsc, mperf 3 sg. se dichisea; conj. prez. 3 să dichisească. 0lchl8lre (pop., fam.) Acţiunea de a (se) dichisi, s.f, dichisirii,pl, dichisiţi Olchiu Administrator al bunurilor unei mănăstiri; ecnom. s.m,, art. dichiul, pl. dichii, art. dichiii. d cflct v. decoct.
dicotlledon&t,-ă (despre plante) Al cărui embrion are â?»1“.ţptijedoane. adj,,pl. dicotiledonaţi,-te. «icotlledonată (la pl.) Clasă de plante al căror embri-"j.8™ două cotiledoane; (ia sg.) plantă din această clasă hi* *' ar,‘ dicolitedonatei, pl, dicolitedonate. aicotfimlc.-ă/dlhotamic.-ă Care se împarte în două raîci ce C*°Uă 'n c*ouă' a^-' Pl- dicotsmici.-ce/dihota:
dicotomie/dihotomie l. Diviziune în două părţi, §™Pe sau specii. 2, (log.) împărţirea unui concept în alte Dl» t n?^lun‘- 3- Ramificare a talului şi a tulpinilor unor o	Părt>	egale,	s.f, art. dicotomia/dihotomia,
tÎw. art- dicotomiei/dihotomiei, pl. dicotomii/ diho-“Ui. art. dicotomjile/dihotomiile.
dicroism Proprietate pe care o au unele corpuri de a prezenta coloraţii diferite după condiţiile în care se face observarea, s.n.
dicromatlc,-ă Cu două culori, adj., pl. dicromatici,-ce. dicromatopsie Defect al ochiului, care nu poate distinge decât două dintre cele trei culori fundamentale (roşu, galben şi albastru), s.f., art. dicromatopsia, g.-d. art. dicromatopsiei.
dicta tr. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unui text pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva categoric; a obliga, a ordona. 3. (fig.) A îndemna la o acţiune, a determina, vb. /, ind. prez. 3 dictează.
dictafen Magnetofon portabil utilizat la înregistrarea corespondenţei, în scopul transcrierii ei ulterioare, s.n., pl. dictafoane.
dictando I. adj. invar. (în sintagma) Caiet ~ = caiet cu linii paralele orizontale. II. s..n. Scriere obişnuită pe caiete cu linii paralele orizontale, adj. invar., s.n. dictare 1. Acţiunea de a dicta. 2. Lucrare şcolară care constă în reproducerea unui text dictat, s.f., g.-d. art. dictării, pl. dictări.
dictat Act arbitrar prin care un stat îşi impune voinţa asupra altui stat. s.n., pl. dictate. dictatşr,-oare 1. (în Roma antică) Conducător al armatei, cu puteri nelimitate în timp de război. 2. Conducător cu puteri nelimitate, absolute. 3. (fig.) Persoană autoritară. s.m.,pl. dictatori; s.f., g.-d. art. dictatoarei, pl. dictatoare.
dictatorial,-ă (-ri-al) De dictator; impus cu forţa; autoritar. adj., pl. dictatoriali,-e.
dictatură 1. (în Roma antică) Demnitatea de dictator.
2,	Instituţie politică în care o persoană (sau o colectivitate restrânsă) este investită cu putere nelimitată prin legi. 3, (fig.) Putere absolută, nelimitată, s.f, g.-d. art. dictaturii, pl. dictaturi.
dictşu (rar) 1. Dictare. /- automat = procedeu artistic folosit de suprarealişti, bazat pe ideea unei relaţii posibile între subconştient şi opera de artă. 2. ~ musical = notare a unei linii melodice după auz. s.n., art. dictgul, pl. dictguri.
dicton Expresie devenită proverb, s.n., pl. dictoane, dicţie (-ţi-e)/dicţlune (-ţi-u-) 1. Fel de a pronunţa sunetele şi cuvintele. 2. Arta de a rosti corect textul unui rol în teatru, în cinematografie etc. s.f art. dicţia/dicţi-unea, g.-d. art. djcţiei/dicţiunii, pl. dicţii/dicţiuni, art. dicţiile/dicţiunile.
dicţionar (-ţi-o-) Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate etc., aşezate în ordine alfabetică şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse într-o limbă străină, s.n., pl. dicţionare, dicţionăraş (-ţi-o-) Diminutiv al lui dicţionar; (depr.) dicţionar lipsit de valoare, s.n., pl. dicţionăraşe, dicţiune v. dicţie.
didactic,-ă 1. Relativ la învăţământ. 2. Menit să instruiască. 3. (peior.) Arid, sec. adj., pl. didactici,-ce. didactica Ramură a pedagogiei care studiază principiile, metodele şi organizarea procesului de învăţământ, s.f, g.-d. art. didacticii.
didacticism Folosire exagerată a metodelor didactice.
s.n.
didacticist,-ă Cu ton exagerat didactic, profesional, nejustificat, adj., pl. didacticişti,-ste. didactil,-ă (despre animale) Cu două degete, adj., pl. didactili,-e.	,
didahie (bis., înv.) Cazanie, predică. //învăţătură, s.f, art. didahia, g.-d. art. didahiei, pl. didahii, art. didahiile, didascalie 1. (în Antichitate) Indicaţie pe care autorul unei opere dramatice o dădea unui actor, pe manuscrisul respectiv. 2. (în teatrul modem) Orice indicaţie
didelf
366
referitoare ia locul acţiunii, mişcările actorilor, vestimentaţia lor etc. s.f, art. didascalia, g.-d. art. didas-caHei, pl. didascalii, art. didascaliile. didelf Marsupial fosil carnivor, s.m., pl. didglfi. die v. di.
diecei (di-e-) (reg.) Diminutiv al lui diac. s.m., pl. diecgi, art. diecgii.
diecezan,-ă (di-e-)/diocezan,-ă (di-o-) (bis.) Eparhial.
adf, pl. diecezani,-e/diocezan i,-e.
dieceză (di-e-)/dioceză (di-o) (bis.) Eparhie, s.f, g.-d,
art. diecezei/diocezei, pl. diecgze/diocgze.
diedru (di-e-) Figură geometrică formată din două semi-
plane mărginite de aceeaşi dreaptă, (adj.) Unghi ~. s.n.,
art. digdrul, pl. digdre.
diegeză (di-e-) (livr.) Naraţiune, povestire; expunere. s.f, g.-d. art. dieggzei, pl. dieggze. dielectric1 (di-e-) Material izolator din punct de vedere electric, s.m., pl. dielgctrici.
dieiectric2,-ă (di-e-) Care izolează din punct de vedere electric; izolator. adi.,pl. dielectrici,-ce. diencefal (di-en-) Segment al encefalului situat între trunchiul cerebral şi substanţa albă. s.n., pl. diencefale. diereză (di-e-) Disociere a unui diftong în elementele lui componente, s.f, g.-d. art. dierezei, pl. diereze. diesei (dizăl) (germ.) (în sintagma) Motor - = motor cu ardere internă, în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii înalte a aerului comprimat de piston, s.n., pl. diesele.
dietă1 (di-e-) Regim alimentar special, recomandat pentru păstrarea sănătăţii, s.f, g.-d. art. dietei, pl. diete. dietă2 (di-e-) (în Evul Mediu şi în unele ţări contemporane) Adunare legislativă; adunare politică reprezentativă. s.f, g.-d. art. dietei, pl. diete, dietetic,-ă (di-e-) Referitor la dietă1; bazat pe dietă1. adj., pl. dietgtici,-ce.
dietetică (di-e-) Ramură a medicinei care studiază problemele dietei1, s.f, g.-d. art. dietgticii. dietetician,-ă (di-e-, -ci-an) Specialist în dietetică. s.m., pl. dieteticieni; s.f. g.-d. art. dieteticienei, pl. dieteticiene.
digz Semn muzical care arată că nota respectivă trebuie cântată cu un semiton mai sus. //(adj., despre note muzicale) Ridicat cu un semiton, s.m., pl. diezi, diezg tr A marca nota cu un diez. vb. I, ind. prez. 3 die-zează.
difamant,-ă (livr.) Defăimător; compromiţător, difam-tor. adj., pl. difamanţi,-te.
difamator,-oare (livr.) Difamant. adj., pl. difamatori,-oare.
difazat-ă (despre circuite, maşini electrice) Cu două faze. adj., pl. difazaţi,-te.
diferend Deosebire de păreri; dezacord, neînţelegere. s.n., pl. difergnde.
diferenţă 1. Ceea ce deosebeşte un lucru de altul sau o fiinţă de alta; deosebire, diferenţiere. I- specifică = trăsătură specifică a unei noţiuni, în comparaţie cu genul ei proxim. 2. (mat.) Rezultatul operaţiei de scădere.
3.	(geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre, s.f, g.-d. art. difergnţei, pl. difergnţe. diferenţia (-ţi-a) l.tr.A face diferenţa între două sau mai multe obiecte, fiinţe, fenomene. 2. refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. tr. (mat.) A calcula o diferenţială. vb. I, ind. prez. 3 diferenţiază, / pl. diferenţiem; conj. prez. 3 să diferenţigze; ger. diferenţiind. diferenţial1 (-ţi-al) Angrenaj care permite ca două roţi dinţate, care au o axă comună, să aibă turaţii diferite. s.n., pl. diferenţiale.
diferenţial2,-ă (-ţi-al) l. Care face să se deosebească; care diferenţiază. /Tarif - = tarif care face diferenţe de preţ.
2. (mat.) Referitor la diferenţe care tind către zero. Ecuaţie - = ecuaţie care conţine funcţiile căutate, derivatele lor şi variabilele independente. Calcul ~ - capitol al analizei matematice care studiază derivatele şi diferenţialele. Geometrie ~ = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial, adj., pl. diferenţiali,-e.
diferenţială (-ţi-a-) (mat.) Produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente, s.f., g.-d. art. diferenţialei, pl. diferenţiale, diferenţiat,-ă (-ţi-at) Care se deosebeşte de altul, adj., pl. diferenţiaţi,-te.
diferenţiere Faptul de a (se) diferenţia, s.f, g.-d. art. diferenţigrii, pl diferenţieri.
diferi intr. A fi deosebit, a nu fi la fel. vb. IV, ind. prez. 3 difgră, imperf. 3 sg. diferea; conj. prez. 3 să difgre. diferit,-ă 1. Care nu este asemănător cu cineva sau cu ceva; deosebit, distinct. Opinii ~. 2. (la pi.) (antepus) Fel de fel..., tot felul...; diverşi; feluriţi. ~prieteni. adj.,pl, di feriţi,-te.
dificil,-ă 1. Greu; anevoios, complicat. 2. (despre oameni) Capricios, mofturos, adj., pl. dificili,-e. dificultate Greutate de a face ceva. //Obstacol, piedică. IA crea (sau a face) -ăţi = a pune (cuiva) piedici, s.f, g.-d. art. dificultăţii, pl. dificultăţi. dificultos,-oasă (livr.) Dificil, adj., pl. dificultoşi,-oase.
diflugnţă (-flu-en-) Ramificare a unui curs de apă în două sau mai multe braţe înainte de vărsare, s.f, g.-d. art. diflugnţei, pl. difluenţe.
diform,-ă (despre corpul omenesc) 1. Cu o formă anormală, respingătoare; slut, urât. 2. Fără formă precisă. adj.,pl. diformi,-e. diforma v. deforma, diformare v. deformare.
diformitate Deficienţă fizică; sluţenie, urâţenie, s.f, g.-d. art. diformităţii, pl. diformităţi, difosgen Substanţă toxică de luptă, lichidă, s.n. difractâ tr. şi refl. A suferi sau a produce o difracţie. vb. /, ind. prez. 3 difractă.
difracţie (-ţi-e) Deviere a unei unde acustice, de lumină etc. de la traiectoria rectilinie, la întâlnirea unui obstacol. s.f, art. difracţia, g.-d. art. difracţiei, pl. difracţii, art. difracţiile.
difterie,-ă I. adj. De natura difteriei. IAngină ~ = dif-terie. II. s.m. şi f Persoană bolnavă de difterie. adj., s.m. şi f, pl. difteriei,-ce.
difterie Boală contagioasă acută produsă de bacili care se localizează în faringe, pe amigdale etc. s.f, art. difte-ria, g.-d. art. difteriei, pl. difterii, art. difteriile. difterovariQlă (-ri-o-) Boală a galinacelor, caracterizată prin formarea de pseudomembrane pe mucoasa căilor digestive şi respiratorii, s.f., g.-d. art. difterovariolei, pl-difterovariole.
diftjnă Ţesătură deasă de bumbac cu o faţă pufoasă, s.f, g.-d. art. diftinei, pl. diftine.
diftong Grup de două sunete (vocală şi semivocală) care se pronunţă împreună, s.m., pl. diftongi, diftonga refl. (despre vocale) A se transforma în diftongi. Iltr. A transforma o vocală în diftong, vb. I, ind-prez. 3 diftonghează.
diftongare Acţiunea de a (se) diftonga, s.f, g.-d. art. diftongării, pl diftongări.
difuz,-ă împrăştiat, răspândit, risipit. //Neclar. Stil ~ adj., pl. difuzi,-e.
difuza 1. tr. A răspândi o ştire, o idee, o informaţie. 2. tr. A pune în vânzare o carte, o publicaţie etc. 3.tr. A răspândi în toate direcţiile lumină, sunete, căldură etc. 4. intr (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care vine în contact, vb. /, ind. prez. 3 difuzează'
387
dilatator
difuzabil,-ă Care (se) poate difuza, adj., pl. difuzabili,-e. difuzare (despre ştiri, idei, cărţi, radiaţii etc.) Răspândire, propagare, s.f, g.-d. art. difuzării, pl. difuzări, difuzibil,-! (despre fluide) Care difuzează (4) uşor. adj., pl. difuzibi1i,-e.
difuzibilitate Proprietate a unor corpuri de a difuza (4). s.f., g-d. art. difuzibilităţii.
difuzie (-zi-e) Difuziune, s.f., art. difuzia, g.-d. art. difuziei, pl. difuzii, art. difuziile, difuziune (-zi-u-) (fiz.) 1. Imprăştiere, răspândire a razelor de lumină, a undelor radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă cu asperităţi. 2. întrepătrundere a moleculelor unui corp cu particulele altui corp cu care vine în contact, s.f, g.-d. art. difuziunii, pl. difuziuni.
difuzjv,-ă (despre corpuri) Care are proprietatea de a se difuza (4). adj., pl. diftizivi,-e.
difuzivitate Mărime care caracterizează un corp din punct de vedere al conducţiei căldurii, s.f, g.-d. art. difu-zivităţii.
difuzor1 1. Dispozitiv care transformă undele electromagnetice în sunete. 2. Aparat întrebuinţat la extragerea unei substanţe din moleculele altui corp (a zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.) 3. Dispozitiv din sticlă, porţelan etc., care împrăştie uniform lumina unei lămpi.
4.	Parte a carburatorului unui motor care pulverizează combustibilul. s.n.,pl. difuzoare. difuzor2,-oare Persoană care difuzează publicaţiile periodice. s.m., pl. difuzori; (rar) s.f, g.-d. art. difuzogrei, pl. difuzoare.
dig Construcţie de pământ, piatră, beton etc., făcută la marginea unei ape, pentru a corecta albia unui râu sau pentru a feri un teren de inundaţii, s.n., pl. diguri, digama/digama Semivocală cu valoare de „u” consonantic. s.m.
digera tr. (şi fig.) A mistui alimentele, vb. I, ind. prez. 3 digeră.........
digerabil,-ă (şi fig.) Care se poate digera (cu uşurinţă);
digestibil. adj., pl. digerabili,-e.
digerare Acţiunea de a digera; digestie, s.f, g.-d. art.
digerării.
digest (daigest) (angl .) Rezumat (al unei cărţi), s.n., pl. digesturi.
dig este1 Culegere de hotărâri ale juriştilor romani. s.n. pl.
djggste2 Alimente digerate, s.n. pl. d;gestibil,-ă (rar) Digerabil, adj., pl. digestibili,-e.
. 96®tie (-ti-e) Proces fiziologic prin care alimentele introduse în organism sunt transformate în substanţe asimilabile, s.f, art. digestia, g.-d. art. digestiei, pl. Qiggstii, art. digestiile.
digestiv,-ă Referitor la digestie. /Aparat ~ = totalitatea digest CU a^utoru' °^rora se face digestia, adj., pl.
digestgr Aparat pentru separarea particulelor solubile toare 6 su *an^e su^ acţiunea căldurii, s.n., pl. diges-
dia't \'nţorm'’ electron.) Cifră, s.m., pl. digiţi. urni i’"3 Care aparţine degetelor. IAmprentă ~ = jWfefâ pe un obiect de vârfiil degetelor de la mână. _!-	) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori
nny»nUmere' ~ 3. (electron., despre aparate, dis-nmi e’ s'steme etc.) Care generează, stochează sau dinitir-32® semnale digitale, adj., pl. digitali,-e. JŞ1? 1- (bot.) Degeţel-roşu. 2. Digitalină. s.f., g.-d.
diaitrtâieic,p/- di§itâle-
folos>s - Substanţă extrasă din frunzele digitalei, rlm-J.- m tratamentul bolilor cardiovasculare şi ca tlc- s.f, g.-d. art. digitalinei.
digitaliza tr. (inform., electron.) A coda numeric o informaţie, vb. I, ind. prez. 3 digitalizează. digitat,-ă (despre frunze) Cu foliolele dispuse ca degetele unei mâini, adj., pl. digitgţi,-te. digitaţie (-ţi-e) Tehnica repartizării degetelor pe clapele sau pe coardele unui instrument muzical, s.f, art. digitaţia, g.-d. art. digitaţiei.
digitigrad (la pl.) Grup de animale mamifere care se sprijină în mers numai pe degete; (la sg.) animal din acest grup. (adj.) Animal ~. s.n., pl. digitigrade. digitron (electron.) Tub cu mai mulţi catozi folosit în aparatura digitală de măsurare, s.n. diglosie 1. Existenţa în aceeaşi ţară a două stadii ale aceleaşi limbi. 2. (med.) Limbă bifidă. s.f, art. diglosia, g.-d. art. diglosiei.
digraf Aparat folosit în digrafie (2). s.n., pl. digrafe. digrafie 1. Contabilitate ţinută în partidă dublă. 2. Examen radiologie care permite realizarea unei imagini în două secvenţe funcţionale diferite, s.f, art. digrafia, g.-d. art. digrafiei, pl. digrafii, art. digrafiile. digramă (lingv.) Grup de două litere care reprezintă un singur sunet, s.f, g.-d. art. digramei, pl. digrame. digresie v. digresiune.
digresiune (-si-u-) Abatere de la subiectul tratat; divagare. [var. digresie î.£] s.f, g.-d. art. digresiunii, pl. digresiuni.
dihai (pop., fam., în expr.) Mai - = mai mult, mai grozav. adv.
dihanie (-ni-e) 1. Animal sălbatic; bestie, fiară. 2. Fiinţă ciudată; monstru, namilă. 3. Vietate, s.f, art. dihania, g.-d. art. dihaniei, pi dihănii, art. dihaniile. dihonie (-ni-e) (reg.) Neînţelegere, vrajbă, s.f, art. dihania, g.-d. art. dihoniei, pl. dihonii, art. dihaniile. dihor/djhor Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, care se apără de duşmani răspândind un miros specific. s.m., pl. dihori/dihori. dihotomic,-ă v. dicotomic. dihotomie v. dicotomie, dii v. di.
dijmar Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. s.m., pl. dijmari.
dijmaş Ţăran iobag obligat să plătească dijmă, s.m., pl. dijmaşi.
djjmă Dare reprezentând a zecea parte din produsele principale, pe care ţăranii o plăteau proprietarilor feudali. //Formă de rentă pe care ţăranul o datora propie-tarului pentru bucata de pământ primită de la acesta pentru a fi lucrată, s.f, g.-d. art. dijmei, pl. dijme, dijmărit Dare în bani care se plătea în Ţara Românească pentru stupi şi pentru porci. s.n. dijmui tr. 1. (fam.) A aduna dijma. 2. (peior.) A-şi face parte din ceva în mod abuziv, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. dijmuigsc, imperf. 3 sg. dijmuig; conj. prez. 3 să dij-muiască.
dijmuială (rar) Dijmuire. s.f, g.-d. art. dijmuielii, pl. dijmuigli.
dijmuire (fam.) Acţiunea de a dijmui; dijmuială, dijmuit. s.f, g.-d. art. dijmuirii, pl. dijmuiri. dijmuit (fam.) Dijmuire. s.n. dijmuitQr (-mu-i-) Dijmar. s.m., pl. dijmuitori. dilata 1. refl. (despre unele corpuri) A-şi mări dimensiunile sub influenţa căldurii, tr. Căldura ~ă corpurile.
2.	refl. şi tr. (despre unele organe) A (se) mări, a (se) lărgi. vb. I, ind. prez. 3 dilată. dilatabil,-ă Care poate fi dilatat, adj., pl. dilatabili,-e. dilatant,-ă Care dilată; dilatator. adj., pl. dilatanţi,-te. dilatare Acţiunea de a (se) dilata; dilataţie. s.f, g.-d. art. dilatării, pl. dilatări.
dilatator,-oare Dilatant. //(despre muşchi) Care dilată deschiderile pe care se inserează, //(s.n.) Instrument
dilataţie
368
chirurgical care serveşte Ia dilatarea unei cavităţi, adj., pl. auutat2ri,-oare.
dilatâţie (-ţi-e) 1. Dilatare. /Coeficient de ~ = creştere de suprafaţă, de lungime sau de volum a unui corp, raportată la 1°C de creştere a temperaturii. 2. (med.) Mărire patologică sau terapeutică a diametrului unei cavităţi, unui orificiu etc. s.f, art. dilataţia, g.-d. art. dilatgţiei, pl. dilataţii, art. dilataţiile. dilatograf Dilatometru înregistrator, s.n., pl. dilatografe. dilatometrie Ramură a fizicii care se ocupă cu procedeele de măsurare a dilataţiei corpurilor, s.f., art. dilatometrja, g.-d. art. dilatometriei. dilatometru Aparat cu care se măsoară dilataţia corpurilor. s.n., art. dilatomgtrul, pl. dilatomgtre. dilatQriu,-ie (livr., jur.) Care caută să câştige timp, să amâne o decizie, un proces etc. adj., pl. dilatorii. dilaţiune (-ţi-u-) (jur.) întârziere, s.f, g.-d. art. dilaţiunii. dilaudgn (-Iau-) (farm.) Derivat al morfinei, folosit ca analgezic, s.n.
dilematic,-ă Care provoacă o dilemă, adj., pl. dile-matici,-ce.
dilemă 1. Judecată care pune două premise conţradic-torii, care duc la aceeaşi concluzie. 2. Ezitare în alegerea unei soluţii din două, ambele defavorabile; alternativă. s.f, g.-d. art. dilgmei, pl. dileme, diletant,-ă 1 . Persoană care se ocupă de artă, ştiinţă sau tehnică fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; amator. 2. (peior.) Persoană care nu aprofundează problemele specialităţii sale. s.m., pl. diletanţi; s.f, g.-d. art. diletantei, pl. diletante, diletantism Faptul de a fi diletant; amatorism, s.n. dili refl. (fam.) A-şi pierde raţiunea, a se prosti, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se dilgşte, imperf 3 sg. se dilea; conj. prez. 3 să se dilească.
diligent,-ă (livr.) Harnic, zelos, adj., pl. diligenţi,-te. dillgsnţă1 Trăsură mare, acoperită, cu care se fticea în trecut transportul călătorilor şi al poştei; poştalion, s.f, g.-d. art. diligenţei, pl. diliggnţe. dillgsnţă2 (livr.) Sârguinţă, osteneală; promptitudine. s.f, g.-d. art. diligsnţei, pl. diliggnţe. dillu,-le (fam.) Nebun, adj., s.m. şi f, pl. dilii. dilogie 1. Sens dublu, echivoc. 2. Operă (literară) cu două părţi, s.f, art. dilogia, g.-d. art. dilogiei, pl, dilogii, art. dilogiile.
dilua ( -lu-a) 1. tr. A micşora concentraţia unei soluţii; a subţia, a îndoi. 2. tr. şi refl. (peior.) A (se) atenua, vb. I, ind. prez. 3 diluează, I pl. diluăm; conj. prez. 3 să dilugze; ger. diluând.
diluant (-lu-ant) Substanţă care diluează (1). s.m., pl. diluanţi.
diluare (-lu-a-) Acţiunea de a (se) dilua, s.f., g.-d. art. diluării, pl, diluări.
diluat,-a ( -lu-at) 1. (despre soluţii) Care e mai puţin concentrat. 2. (fig., despre opere literare) Dezlânat, prolix. adj., pl. diluaţi,-te.
dlluţie (-ţi-e) Raportul dintre un solvent şi cantitatea de
soluţie în care acesta este dizolvat, s.f, art. diluţia, g.-d.
art. diluţiei, pl. diluţii, art. dilyţiile.
dlluvlfll,-ă (-vi-al) Diluvian. adj., pl. diluviali,-e.
diluvian1 (-vi-an) Pleistocen. s.n.
diluvian2,-ă ( -vi-an) Referitor la diluviu; diluvial. adj.,
pl. diluvisni,-e.	'
diluviu Potopul biblic; (p. gener.) potop, s.n., art. dilije viul, pl. diluvii, art. diluviile.	■
dimensiona (-si-o-) tr. A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcţii, ale unui obiect etc. vb. I, ind. prez. 3 dimensionează.
dimensional,-ă (-si-o-) Referitor la dimensiune, adf, pl. dimensionali,-e.
dimensionare (-si-o-) Acţiunea de a dimensiona, s.f, g.-d. art. dimensionării, pl. dimensionări.	’
dimensiune (-si-u-) 1. Mărime, măsură, proporţie.
2.	Lungime, lăţime sau înălţime care indică întinderea unei figuri geometrice sau a unui corp. 3. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură şi sistemul de unităţi din care ea derivă, /(fam.) A patra ~ - ceva imposibil, s.f, g.-d. art. dimensiunii, pl. dimensiuni.
dimgr Compus chimic rezultat din două molecule din aceeaşi specie de substanţe, s.m., pl. dimgri. dimerizare Transformare a două molecule în dimer. s.f, g.-d. art. dimerizării.
dimerlje (reg.) Baniţă (pentru cereale), s.f, art. dimer-Ha, g.-d. art. dimerhei, pl. dimerlii, art. dimerliile. di metru Vers antic din două unităţi metrice, s.m., art. dimgtrul, pl. dimgtri, art. dimgtrii. dimie Ţesătură groasă de lână folosită la confecţionarea hainelor ţărăneşti, s.f, art. dimia, g.-d. art. dimiei. dimineaţa în timpul dimineţii. Nu mănâncă ~. adv. dimineaţă Partea de început a zilei (din zori până la prânz), s.f., g.-d. art. dimingţii, pl. dimingţi. diminua (-nu-a) tr. şi refl. A face să devină sau a deveni mai mic; a descreşte; a (se) micşora, vb. I, ind. prez. 3 diminuează; conj. prez. 3 să diminueze; ger. diminuând, diminuare (-nu-a-) Acţiunea de a (se) diminua; scădere, micşorare, s.f., g.-d. art. diminuării, pl. diminuări, diminugndo (-nu-en-) (it., muz.) Decsrescendo. adv. diminutiv1 1. Cuvânt care arată că obiectul denumit este mai mic sau considerat mai mic decât în mod obişnuit. 2. Element (numeric) distinctiv al unui produs.
3.	Abreviere, prescurtare, s.n., pl. diminutive. diminutiv2,-a Care foloseşte exagerat diminutivele. adj.,pl. diminutivi,-e.
diminutiva tr. (lingv.) A forma diminutive, vb. /, ind. prez. 3 diminutivează.
diminutival,-ă (despre sufixe, particule) Care formează diminutive; (despre cuvinte) format prin derivare cu sufixe, cu particule diminutivale, adj., pl. diminutivali,-e. dlminutivare (lingv.) Acţiunea de a diminutiva, s.f, g.-d. art. diminutivării, pl. diminutivări, dimisie v. demisie.
dimarf,-ă Care prezintă dimorfism. adj., pl. dimarfi.-e. dimorfism 1. Proprietate a unei substanţe de a cristaliza în două forme diferite. 2. Prezenţa la aceeaşi specie de plante sau de animale a două forme distincte, s.n. dimpotrivă I. adj. invar. Din faţă, de dincolo. II. adv.
1.	Din contra, //(fig.) Potrivnic, nefavorabil. 2. Faţă în faţă. adj. invar., adv.
dimprejur Din apropiere, din jur. A cules flori ~. adj. invar.', adv.
dimprejyrul Din jurul cuiva sau a ceva. prep. dimpreună împreună (1). adv. din 1. (introduce un atribut care indică locul unde se află cineva sau ceva ori un complement care arată locul de plecare) Salcâmul - vale. A ieşit - cameră. 2. (introduce un complement de timp, de cauză, instrumental etc.) Lucrez - zori. învaţă ~ obligaţie. Dă ~ mâini. prep. dinadins Cu un anumit scop; intenţionat, adv dinafară (în loc.) Pe~ = memorat; pe de rost. Ide. adv. dinainte I. adj. Din faţă, anterior. II. adv. 1. în faţă, înainte. 2. De mai înainte, din timp. adj:, adv. dinaintea 1. Din sau în locul aflat în faţa cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă; înainte de... prep. dinam Generator de curent electric continuu, s.n., pl. dinamuri.
dinamic,-ă I, (mec.) Referitor la mişcare, la forţă.
2.	(despre oameni) Activ, energic, adj., pl, dinamici,-ce. dinamică 1. Parte a mecanicii care studiază legile mişcării corpurilor. 2. (tehn.) Raport între valorile maxime
369
dinţărit
şi minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă. I~a populaţiei = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o unitate de populaţie, s.f., g.-d.
art. dinamicii.	..................
dinamism 1. Putere vitală, forţă de acţiune, de mişcare. 2. Concepţie filosofică idealistă care consideră mişcarea drept factorul primordial al existenţei, s.n. dinamita tr. A distruge ceva, a arunca ceva în aer cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv, vb. I, ind. prez. 3 dinamitează.
dinamitard,-ă (livr.) Anarhic, distrugător, adj., pl. dinamitarzi,-de.
dinamitare Acţiunea de a dinamita, s.f., g.-d. art. dinamitării, pl. dinamitări.
dinamită Exploziv pe bază de nitroglicerină, s.f, g.-d. art. dinamitei.
dlnamitieră (-ti-e-) Magazie subterană pentru păstrarea dinamitei, s.f, g.-d. art. dinamitierei, pl. dinamitiere. dinamiza tr. A face să devină mai dinamic, vb. I, ind. prez. 3 dinamizează.
dinamizare Acţiunea de a dinamiza, s.f, g.-d. art. dinamizării, pl. dinamizări.
dlnamoelgtric,-ă (despre maşini) Care transformă energia mecanică în energie electrică, adj., pl. dinamo-electrici,-ce.
dinamograf Dinamometru înregistrator, s.n., pl. dina-mografe.
dinamometamorfism Metamorfism cauzat mai ales de presiune, s.n.
dlnamometiie Măsurare a forţei cu ajutorul dinamome-trului. s.f, art. dinamometria, g.-d. art. dinamometriei. dinamomgtru Instrument pentru măsurat forţa, s.n., art. dinamomstrul, pl. dinamomgtre. dinamovlst.-ă (Membru) al clubului sportiv Dinamó. adj., s.m. şi f, pl. dinamovişti,-ste. dinapoi I. adj. invar. Care se află în spate, posterior.
II.	adv. In partea din urmă; în spate, //(adj.) In spate. adj. invar.; adv.
dinapgia în spatele, înapoia (cuiva sau a ceva), prep. djnar1 Unitate monetară în unele ţări (fosta Iugoslavie, Libia, Algeria etc.). s.m., pl. dinari. dinar2 v. denar.
dinast (rar) 1. (ant.) Suveran al unui stat (mai) mic.
2.	Feudal suzeran sau vasal. 3. întemeietor al unei dinastii. s.m., pl. dinaşti.
dinastic,-ă Referitor la dinastie, care aparţine dinastiei. ad)., pl. dinastici,-ce.
dinastie Familie monarhică; şir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie, s.f, art. dinastia, g.-d. art. dinastiei, pl. dinastii, art. dinastiile, dină (fiz.) Unitate de măsură a forţei, egală cu forţa care imprimă unui corp cu masa de un gram acceleraţia de un centimetru pe secundă la pătrat, s.f., g.-d. art. dinei, pl. dine.
dinăuntru I. adj. invar. Aflat în interior. II. adv. Din
interior, [var. dinlăuntru adj. invar.-, adv.] adj. invar.-, adv.
dînăuntrul Din interiorul. ~ lui. prep.
din cale afară (tempo lent)/din cale-afară (tempo
rapid) Peste măsură, neobişnuit, foarte, loc. adv.
dincoace1 In partea aceasta (dinspre vorbitor). Şade ~.
adv.
dincoace2 Din această parte, de aici. Casa Vine ~. adj. invar.; adv.
dincolo 1. în partea cealaltă (opusă vorbitorului). 2. (în credinţele religioase) Pe lumea cealaltă, adv.
«In cantra/din centră Dimpotrivă, loc. adv. dlncotrfi (de obicei interogativ) Din ce parte, de unde. adv.
dindărăt Dinapoi. Casa Vine adj. invar.; adv. “îndărătul Dinapoia. prep.
dineu Masă de seară (de gală), s.n., art. dineul, pl. dineuri.
ding-dang (rar) Cuvânt care imită sunetul clopotului
sau alt sunet metalic; bang. interj.
dinghi 1. Ambarcaţiune mică de sport cu rame şi vele
sau cu un motor în afara bordului. 2. Barcă pneumatică
pentru salvarea echipajului avioanelor, s.m., pl. dinghi.
dingo Specie de câine sălbatic din Australia s.m., pl.
dingo.
dinlăuntru v. dinăuntru.
din moment ce De vreme ce..., deoarece... loc. conjcţ. din moşi-strămoşi Din vechime; de foarte multă vreme. loc. adj., loc. adv.
dinoceras Mamifer erbivor asemănător cu rinocerul. s.m.,pl. dinoceraşi.
dinodă Electrod al unui tub electronic, care furnizează o emisiune secundară, s.f, g.-d. art. dinodei, pl. dinode, dinotgriu Mamifer fosil asemănător cu elefantul, având doi fildeşi curbaţi pe maxilarul inferior, s.m., art. dino-teriul.
dinozaur (-za-ur) Reptilă fosilă de dimensiuni foarte mari. s.m., pl. dinozauri.
dinozaurian (-za-u-ri-an) (la pl.) Ordin de reptile fosile uriaşe, cu coadă; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. dinozaurigni.
din preajma Din apropierea..., de lângă... loc. prep. din preajmă 1. (local) Din apropiere, din jurul. 2. (temporal) Din ajun, dintr-un timp apropiat, loc. adj., loc. adv. dinspre 1. Din direcţia... 2. Cam spre... prep. dintâi (înv., pop.) Primul dintr-o serie de lucruri de acelaşi fel; primul ca valoare, ca importanţă, num. dinte 1. Fiecare dintre formaţiile osoase fixate în maxilare, servind, de obicei, la ruperea şi mestecarea alimentelor. /Soare cu ~i = soare pe timp ploios sau geros. A se ţine de ceva cu ~ii = a nu ceda cu niciun preţ. înarmat până tn ~i = înarmat puternic. Printre ~i = neclar (şi cu nemulţumire). A avea un - împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulţumire, de supărare împotriva cuiva. 2. Fiecare dintre crestăturile sau zimţii de pe marginea unor unelte sau piese de maşină; fiecare dintre colţii pieptenului, greblei etc. 3. înălţime stân-coasă şi ascuţită; colţ. s.m., pl. dinţi, djnte-de-cal Varietate de porumb cu boabe mari, late şi albicioase, s.m.
dintele-calului Dinte-de-cal. s.m. art. dintele-dracului Plantă erbacee cu flori albe, roşii-purpurii sau verzui, aşezate în spice. s.m. art. dintotdeauna Mereu. adv. dintr-adins (pop.) în mod intenţionat, loc. adv. dintre 1. (introduce un atribut) Care se află între..., în mijlocul... Spaţiul ~ masă şi fereastră. 2, (introduce un complement) Din mijlocul... A ieşit - clădiri, prep. dintr-odată Cu o singură mişcare; pe neaşteptate, brusc. loc. adv.
dintru (mai ales înaintea lui „un”, „al”, „ínsul”, „acest”, „o dată”, cu elidarea vocalei -u) 1. (local) Din, dinspre. Vorbeşte dintr-acolo. 2. (partitiv) Din. S-a adresat unuia dintr-un grup. 3. (temporal) De la. Soseşte dintr-un moment într-altul. prep.
dinţa tr. A face dinţi pe marginea unui obiect, vb. I, ind. prez. 3 dinţează.
dinţar1 (arg.) Medic stomatolog, s.m., pl. dinţari. dinţar2 1. Unealtă cu care se înclină dinţii de ferăstrău într-o parte sau alta a pânzei. 2. Grătar la scocul morii. s.n., pl. dinţare.
dinţare Acţiunea de a dinţa, s.f, g.-d. art. dinjării, pl. dinţări.
dinţărit (fam., glumeţ) Bir pe care trebuie să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru efortul acestuia de a mesteca cu dinţii, s.n.
dinţat
370
dinţat,-ă Cu dinţi; crestat, zimţat, adj., pl. dinţaţi,-te. dinţătură 1. Partea dinţată a unui obiect. 2. Totalitatea zimţilor de pe marginea unei mărci poştale, s.f g.-d. art. dinţăturii.
dinţişor Diminutiv al lui dinte, s.m., pl. dinţişori. diocezan,-ă v. diecezan, dioceză v. dieceză, diochea v. deochea.
diodă (di-o) Tub electronic cu doi electrozi, s.f, g.-d. art. diodei, pl. diode.
dioic,-ă (di-o-) (despre plante unisexuate) La care florile mascule şi femele se află pe indivizi separaţi, adj., pl. dioici,-ce.
dionină (di-o-) Medicament pe bază de morfină folosit ca analgezic al tusei, s.f., g.-d. art. dioninei. dionisiac,-ă (di-o-ni-si-ac) 1. Referitor la zeul grec Dionysos. Serbări ~. 2. (p. ext.) Care are o atitudine de extaz, pasională; plin de veselie şi de agitaţie, adj., pl. dionisiaci,-ce.
dioptrie,-ă (di-op-) Referitor la dioptrică. adj., pl. dioptriei,-ce.
dioptrică (di-op-) Parte a opticii care studiază refracţia luminii, s.f, g.-d. art. dioptricii.	r'
dioptrie (di-op-) Unitatea de măsură a puterii unei lentile, s.f, art. dioptria, g.-d. art. dioptriei, pl. dioptrii, art. dioptriile.
dioptru (di-op-) (fiz.) 1. Suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. Dispozitiv, instrument care determină linia de vizare spre un punct dat. s.n., art. dioptrul, pl. dioptre. dioramă (di-o) 1. Tablou de mari dimensiuni, alcătuit din mai multe planuri, care, sub efectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia unui peisaj real. 2. Reprezentare spaţială (în muzee) a unui peisaj natural în care sunt expuse animale împăiate, s.f., g.-d. art. dioramei, pl. diorame.
dioramic,-ă (di-o-) Referitor la dioramă. adj., pl. dio-ramici,-ce.
diorie (di-o-) (înv.) Termen de plată; scadenţă, s.f, art. dioria, g.-d. art. dioriei, pl. diorii, art. dioriile. diorit (di-o-) Rocă eruptivă grăunţoasă, folosită la pavaje, ca material de construcţie etc. s.n., pl. diorite. dioxid (di-o-) (chim.) Bioxid, s.m., pl. dioxizi. dioxmă (di-o-) Substanţă chimică foarte toxică, s.f., g.-d. art. dioxinei.
dipetai,-ă (despre corole) Cu două petale, adj.. pl. dipetali,-e.
diplegje Paralizie bilaterală, s.f., art. diplegia, g.-d. art.
diplegiei, pl. diplegii, art. diplegiile.
diplobacjl Bacii ai cărei indivizi sunt grupaţi câte doi,
cap la cap. s.m., pl. diplobacili.
diplococ Asociaţie de doi coci. s.m., pl. diplococi.
diplodoc Reptilă dinozauriană erbivoră fosilă, s.m., pl.
diplodoci.
diplograf Maşină de scris care funcţionează simultan cu două feluri de caractere, s.n., pl. diplografe. dipioid,-ă (biol., despre celule, organisme) Cu număr dublu de cromozomi, adj., pl. diploide. diplomat1 Prăjitură preparată cu o cremă peste care se adaugă frişcă. s.n.
diplomat2,-ă (Persoană) care a obţinut o diplomă, adj., s.m. şi f., pl. diplomaţi,-te.
diplomat3,-ă I. adj. Care este abil, subtil; diplomatic, //(despre genţi, valize) De tipul celor folosite, iniţial, de diplomaţi. II. s.m. şi f. 1. Persoană oficială care are misiunea de a trata în numele statului său cu reprezentanţii altor state. 2. Persoană care ştie să profite de o situaţie pentru a-şi atinge scopurile, adj., s.m. şi f, pl. diplomaţi,-te.
diplomatic1,-â 1, Referitor la diplomaţie sau la diplomaţi3. 2. Care arată subtilitate, abilitate, adj., pl. diplomatici,-ce.
diplomatic2,-ă (rar) Care aparţine documentelor oficiale vechi. adj., pl. diplomatici,-ce. diplomatică 1. Disciplină a istoriei care cercetează vechile diplome şi alte documente oficiale. 2. Diplomaţie. s.f, g.-d. art. diplomaticii.
diplomaţie 1. Activitate desfăşurată la nivel de stat prin reprezentanţii ei oficiali. 2. Carieră de diplomat3.
3.	Totalitatea reprezentanţilor oficiali ai unei ţări. 4. Comportare abilă, subtilă, tact. s.f, art. diplomaţia, g.-d. art. diplomaţiei, pl. (1) diplomaţii, art. diplomaţiile, diplomă 1. Act oficial care atestă pregătirea profesională a unei persoane, un titlu obţinut etc. 2. Act care confirmă câştigarea unui concurs, un premiu, participarea la o expoziţie etc. 3. (în Evul Mediu) Act de mobilare sau de acordare de privilegii, s.f, g.-d. art. diplomei, pl. diplome.
diplopie (med.) Tulburare a vederii, contând în perceperea dublă a imaginii unui obiect, s.f, art. diplopia, g.-d. art. diplopiei, pl. diplopii, art. diplopiile. dipnoi (la pl.) Grup de peşti care respiră atât prin branhii cât şi prin plămâni; (la sg.) peşte din acest grup. s.m., pl. dipnoi, art. dipnoii.
dipod,-ă (lit., despre versuri) Format din două picioare. adj., pl. dipozi,-de,
dipodie (lit.) Vers format din două picioare, s.f, art. dipodia, g.-d. art. dipodiei.
dipol Circuit electric prevăzut cu două borne de acces la
o	reţea exterioară. I~ electric = a) sistem de două sarcini electrice egale şi de semn contrar; b) antenă de telecomunicaţii formată din două conductoare, s.m., pl. dipoli. dipolar,-ă Referitor la dipoli, adj., pl. dipolari,-e. dipsoman,-ă (med.) Bolnav de dipsomanie; alcoolic. s.m.,pl. dipsomani; s.f, g.-d. art. dipsomanei, pl. dipso-mane.
dipsomanie (med.) Nevoie patologică de a consuma alcool; alcoolism cronic, s.f, art. dipsomania, g-d. art. dipsomaniei.
dipter A. (la pl.) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi şi cu aparat bucal adaptat pentru supt şi înţepat; (la sg.) insectă din acest ordin. B. Edificiu antic înconjurat de două şiruri de coloane, (adj.) Templu ~. [var. dipteră s.f.] s.n., pl diptere. dipteră v. dipter.
diptic 1. Icoană, tablou alcătuit din două părţi legate una de alta. 2. Operă literară sau muzicală formată din două părţi, s.n., pl. diptice.
direclie Monedă de argint care a circulat în ţara noastră în vremea domnitorului Caragea. s.f, art. direcHa, g.-d. art. direchei, pl. direclii, art. direchile.	.
direct,-ă I. adj. 1. Care duce la ţintă; drept, neocolit. Un linie ~ = în linie dreaptă de rudenie, din tată în fiu.
2.	Care se face sau are loc fară intermediar. IVot- = vot exprimat prin participarea personală la urnă a fiecărui cetăţean. Impozit ~ = impozit perceput nemijlocit pe baza datelor de care dispun organele fiscale. Complement ~ = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire - (sau stil ~) = reproducere întocmai a spuselor cuiva. II. adv. 1. De-a dreptul, fără ocol.
2.	Nemijlocit, fără intermediar. 3. (mat.) Mărimi ~ proporţionale = mărimi pentru care raportul numerar care le reprezintă rămâne constant, adj., pl. direcţi,-te; adv. directă (la box) Lovitură dată prin întinderea mâinii înainte, s.f., g.-d. art. directei, pl. directe, directeţe Calitatea de a fi direct, s.f, g.-d. art. directeţii.
directiv,-ă (rar) 1. Care indică direcţia. 2. (tehn.) Care are direcţie fixă. adj., pl. directivi,-e.
371
disciplinare
directivă Instrucţiune, îndrumare dată de un organ superior organelor din subordine, s.f, g.-d. art. directivei, pl. directive.
directivitate Proprietate a unui emiţător (respectiv a unui receptor) de a emite (sau de a recepta) radiaţii în (sau din) mai multe direcţii, s.f., g.-d. art. directivităţii. Oirectoire (directoar) (fr.) Stil în artă, apărut în Franţa în timpul Directoratului, caracterizat prin inspiraţia din arta egipteană şi cea greco-romană. s.prop.n. director1 1. (electron.) Element constructiv al unei antene. 2. Grupare de documente în calculator, s.n., pl. directoare.
director2,-oare 1. Care arată direcţia. 2. (fig.) Care indică o linie de conduită, care îndrumă o activitate, adj., pl. directori,-oare.
director3,-oare Persoană care conduce o instituţie, o întreprindere etc, s.m., pl. directori; s.f., g.-d. art. directoarei, pl. directoare.
directoraş (depr.) Diminutiv al lui director3, s.m., pl. directoraşi.
directorat 1. Funcţia de director3; timp cât cineva este director. 2. Local unde funcţionează o direcţie, s.n., pl. directorate.
directorial,-ă (-ri-al) De director3, adj., pl. directoriali,-e.
direcţie1 (-ţi-e) A. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. 2. (mat.) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. B. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, avion etc.) /Bară de ~ = bară de oţel care serveşte la orientarea roţilor unui vehicul, într-o anume direcţie, s.f, art. direcţia, g.-d. art. direcţiei, pl. direcţii, art. direcţiile. direcţie2 (-ţi-e)/(înv.) direcţiune 1. Acţiunea de a conduce o instituţie, o întreprindere. /- de scenă = regie.
2.	Funcţie de director; biroul directorului. 3. Subdiviziune în organizarea unui minister, a unui organ central care conduce o anumită ramură de activitate, s.f, art. dirgcţia/direcţiunea, g.-d. art. direcţiei/direcţiunii, pl. direcţii/direcţiuni, art. direcţiile/direcţiunile, direcţiona (-ţi-o-) tr. A orienta într-o anumită direcţie. vb. I, ind. prez. 3 direcţionează. direcţional,-ă (-ţi-o-) 1. Care indică direcţia. 2. (despre antene) Care emite într-o singură direcţie, adj., pl. direcţionali,-e.
direcţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a direcţiona. s.f,
g.-d. art. direcţionării, pl. direcţionări. direcţionât,-ă (-ţi-o-) Orientat într-un anumit sens. adi.,pl. direcţionaţi,-te. direcţiune v. direcţie2. airept,-eaptă v drept1.
direse (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Denumire generică pentru actele emise la cancelaria domnească, s.n. pl.
dirhâm Unitate monetară principală în Maroc, s.m., pl. dirhami.
dirjg,-ă (arg. elevilor) Diriginte, dirigintă, s.m. şi f. “jrţggntj-ă (înv.) Conducător, adj., pl. dirigenţi,-te. dirigenţie îndrumarea şi supravegherea unei clase p.v? de către un diriginte; ora de îndrumare, s.f, art. dirigenţia, g.-d. art. dirigenţiei, pl. dirigenţii, art. dmgenţiile.
Ir,9inte,-ă 1. Profesor însărcinat cu dirigenţia unei ase de elevi. 2. Şef al unui oficiu poştal sau vamal; esponsabil al unei farmacii, s.m., pl. diriginţi; s.f., g.-d.
dmgintei, pl. diriginte.
“mgutter,-oare (-gu-i-) (înv.) Care dirijează; conducă-dirl pl' diriguitori,-oare.
in t> t!'^- A conduce, a îndruma, a ghida o activitate, o tuţie. 2. (spec.) A conduce un cor sau o orchestră
(ca dirijor), vb. I, ind. prez. 3 dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 să dirijeze; ger. dirijând. dirijabil1 Areostat prevăzut cu o nacelă pentru călători şi cu mijloace proprii de propulsare şi de mişcare; (pop.) balon, s.n., pl. dirijabile.
dirijabil2,-ă Care poate fi dirijat, adj., pl. dirijabili,-e. dirijare Acţiunea de a dirija; îndrumare, s.f., g.-d. art. dirijării, pl. dirijări.
dirijat,-ă Condus, îndrumat (de altcineva), adj., pl. dirijaţi,-te.
dirijism Sistem politic în care statul dirijează economia.
s.n.
dirijor,-oare Persoană care conduce un cor sau o orchestră s.m., pl. dirijori; s.f., g.-d. art. dirijoarei, pl. diri j oare.
dirijoral,-ă Specific sau necesar dirijorului, adj., pl. dirijorali,-e.
dirt-track (dărt-trec) (angl.) Cursă motociclistă care are loc pe o pistă cu zgură, s.n., art. dirt-trackul. dis- v. des-1.
disagio (-za-gio) (it.) Diferenţa dintre valoarea nominală şi preţul pieţei unei monede sau hârtii de valoare. s.n., art. disggioul, pl. disagiouri. disamară Fruct uscat rezultat din două samare unite. s.f., g.-d. art. disamarei, pl. disamare. disartrie (med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. s.f., art. disartria, g.-d. art. disartriei. disc1 1. Obiect plat de formă circulară, /(fiz.) ~ul lui Newton = placă împărţită în şapte sectoare colorate, care, prin rotire, demonstrează sinteza luminii albe. 2. Placă circulară care serveşte la înregistrarea şi reproducerea vocii, a sunetelor etc. //Muzică înregistrată pe un disc.
3.	Placă din diferite materiale, de o anumită greutate, folosită de atleţi pentru aruncări la distanţă. 4. Semnal mobil de formă circulară, folosit la căile ferate pentru a indica reducerea vitezei unui tren. 5. ~ intervertebral = cartilaj elastic aşezat între două vertebre alăturate, s.n., pl. discuri.
disc2 Taler de aur sau de argint pe care se strâng în biserică banii, de la credincioşi, pentru nevoile cultului. s.n., pl. discuri.
discernământ Facultatea de a judeca, de a aprecia un lucru. s.n.
discerne tr. A diferenţia lucrurile între ele; a judeca limpede, pătrunzător, vb. HI, ind. prez. I sg. şi 3 pl. discern, I pl. discernem; conj. prez. 3 să disceamă; part. discenut.	„
discheratoză îngroşare a pielii datorită înmulţirii exagerate a celulelor din stratul comos al epidermei, s.f,
g.-d. art. discheratQzei.
dischetă (inform.) Mic disc magnetic capabil să stocheze şi să reproducă digital informaţii introduse cu ajutorul computerului, s.f, g.-d. art dischetei, pl. dischete.
dischinezie Greutate în mişcarea unei persoane sau a unui organ. I~ biliară = încetinire a secreţiei biliare, s.f, art. dischinezia, g.-d. art. dischineziei, pl. dischinezii, art. dischineziile.
disciplina tr. şi refl. A (se) obişnui cu ordinea, cu disciplina, vb. /, ind. prez. 3 disciplinează. disciplinabii,-ă Care poate fi disciplinat, adj., pl. disciplinabili,-e.
disciplinar,-ă 1. (şi adv.) Referitor la disciplină. /Pedeapsă (sau sancţiune) ~ = sancţiune aplicată cuiva pentru nerespectarea regulilor de disciplină din cadrul instituţiei sau organizaţiei din care face parte. 2. Referitor la o disciplină ştiinţifică, adj., pl. disciplinari,-e. disciplinare Acţiunea de a (se) disciplina, s.f, g.-d. art. disciplinării, pl. disciplinări.
disciplinat
372
disciplinat,-ă Care manifestă spirit de disciplină, de ordine, adj., pl. disciplinaţi,-te. disciplină 1. Ansamblul regulilor de comportare obligatorii pentru membrii unei colectivităţi. 2. Ordine, rân-duială. /Consiliu de - = colectiv însărciant cu menţinerea ordinii (într-o organizaţie, într-o instituţie etc.).
3.	Ramură a unei ştiinţe; specialitate, s.f, g.-d. art. disciplinei, pl. discipline.
discipol Persoană care adoptă şi continuă învăţătura, principiile cuiva. [var. discipul s.m.] s.m., pl. discipoli, discipul v. discipol.
disc-jockey (jockey pron. giochei) (angl.) Prezentator de muzică uşoară şi de dans la radio, într-o discotecă etc. s.m., art. disc-jockey-ul, pl. disc-jockey, art. disc-jockey-i.
disco Stil modem de muzică, după care se dansează în discoteci. //Discotecă, adj. invar.', s.n. discobol,-ă Atlet aruncător de disc1 (3). s.m., pl. discoboli; s.f, g.-d. art. discobolei, pl. discobole. discofil,-ă Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecţionar de discuri, s.m., pl. discofili; s.f, g.-d. art. discofilei, pl. discofile.
discografic,-ă 1. De disc1 (2). 2. De discografie. adj., pl. discografici,-ce.
discografie 1. Totalitatea discurilor înregistrate de o formaţie, de un cântăreţ etc. 2. (med.) Radiografie a unui disc intervertebral. s.f, art. discografia, g.-d. art. discografíei, pl. discografii, art. discografiile. discoid,-ă In formă de disc1; discoidal. adj., pl. dis-coizi,-de.
discoidgl,-ă Discoid. adj., pl. discoidgli,-e. discondroplazie Tulburare de creştere constând în întârzierea osificării cartilajelor, s.f, art. discondroplazia,
g.-d. art. discondroplaziei.
disconfort Lipsă de confort; stare de insatisfacţie, de nesiguranţă, s.n.
discontinuitate (-nu-i-) 1. Lipsă de continuitate. 2. (mat., fiz.) Variaţie bruscă şi în salturi a unei mărimi. s.f, g.-d. art. discontinuităţii, pl. discontinuităţi, discontinuu,-ă (-nu-u) Lipsit de continuitate; intermitent. adj., pl. discontinui,-ue. discopatie (med.) Denumire generică pentru afecţiunile discurilor intervertebrale. s.f, art. discopatia, g.-d. art. discopatiei, pl. discopatii, art. discopatiile. discordâ 1. intr. A fi în discordanţă, a nu se potrivi.
2.	refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda, vb. 1, ind. prez. 3 discordează. discordant,-ă Distonant, nepotrivit, strident, adj., pl. discordanţi,-te.
discordanţă Nepotrivire flagrantă; dezacord, s.f, g.-d. art. discordanţei, pl. discordanţe, dlscordare Acţiunea de a (se) discorda. s.f, g.-d. art. discordării, pl. discordări.
discordie (-di-e) Neînţelegere, dezbinare, dezacord; (p. ext.) ură, vrajbă, s.f., art. discQrdia, g.-d. art. discar-diei, pl. discflrdii, art. discordiile, discotecă 1. Colecţie de discuri1 (2); (p. ext.) mobilă specială, încăpere unde se păstrează discurile. 2. Local unde se ascultă muzică şi se dansează, s.f, g.-d. art. discotecii, pl. discotgci.
discount (discaunt) (angl.) 1. Procent încasat de o bancă la decontarea poliţelor. 2. Vânzare de solduri.
3.	Reducere de preţ pentru un cumpărător în anumite condiţii de achiziţionare a mărfii, s.n., pl. discounturi. disc razie Stare generală morbidă, fără o cauză precisă. s.f, art. discrazia, g.-d. art. discraziei, pl. discrazii, art. discraziile.
discredit (rar) Pierdere sau micşorare a creditului de care se bucură cineva, s.n.
discredita tr. şi refl. A face să-şi piai\:i sau a-şi pierde consideraţia, reputaţia; a (se) compromite, vb. /, ind. prez. 3 discreditează.
discreditare Faptul de a (se) discredita; compromitere. s.f, g.-d. art. discreditării, discrepant,-ă Care arată o nepotrivire, un dezacord evident, adj., pl. discrepanţi,-te. discrepanţă Nepotrivire, deosebire foarte mare flagrantă între două lucruri, două fenomene etc. s.f, g.-d. art. discrepanţei, pl. discrepanţe, discret,-ă A. 1. Capabil să păstreze o taină. 2. Rezervat, reţinut în vorbe şi în acţiuni. 3. (fig., despre obiecte) Care nu atrage atenţia; (p. ext.) plăcut, armonios. B. 1. (mat.) Format din elemente distincte, obţinute numai prin salturi unitare. 2. (fiz., despre semnale) A cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori, adj., pl. discreţi,-te.
discreţie (-ţi-e) 1. Calitatea de a păstra o taină; reţinere în atitudine. 2. (fig.) Calitatea de a nu atrage atenţia.
3.	(fam.) A fi (sau a ajunge, a lăsa, a rămâne) la -a cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziţia cuiva La ~ = din belşug, fără restricţii, [var. dis-creţiune s.£] s.f, art. discreţia, g.-d. art. discreţiei, discreţionar,-ă (-ţi-o-) Arbitrar. /Puteri ~ = puteri nelimitate, nepermise de lege. adj., pl. discreţionari,-e. discreţiune v. discreţie.
discrimina tr. A separa, a face distincţie, deosebire; a lipsi de anumite drepturi, vb. I, ind. prez. 3 discriminează. discriminant1 Expresie matematică formată din coeficienţii unei ecuaţii de gradul doi. s.m., pl. discriminanţi. discriminant2,-ă Discriminatoriu, adj., pl. discriminanţi,-te.
discriminare 1. Acţiunea de a discrimina. //Deosebire, separare (în drepturi, tratament etc.). 2. Politică prin care un stat sau o parte a populaţiei sunt lipsiţi de anumite drepturi din motive neîntemeiate. rasială = segregaţie, s.f, g.-d. art. discriminării, pl. discriminări, discriminatoriu,-ie Care face o discriminare; discriminant. adj., pl. discriminatarii. discromatic,-ă Cu o culoare anormală. //Care produce alterarea culorilor, adj., pl. discromgtici,-ce. discromatopsie (med.) Incapacitate de a distinge culorile. s.f, art. discromatopsia, g.-d. art. discromatopsiei. discromie (med.) Dereglare în pigmentaţia normală a pielii, s.f, art. discromia, g.-d. art. discromiei, pl. discromii, art. discromiile.
discul tr. A mărunţi pământul cu ajutorul discului. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. discuiesc, imperf. 3 sg. dis-cuia; conj. prez. 3 să discuiască. discuire Acţiunea de a discui. s.f, g.-d. art. discuirii, pl. discuiri.
discuitgr (-cu-i-) Unealtă agricolă formată din mai multe discuri, cu care se lucrează solul, s.n., pl. discui-toare.
disculpa tr. şi refl. (livr.) A (se) dezvinovăţi, vb. /, ind. prez. 3 disculpă.
disculpare Acţiunea de a (se) disculpa; dezvinovăţire. s.f, g.-d. art. disculpării, pl. disculpări, discurs 1. Expunere ţinută în faţa unei adunări; cuvântare. 2. (înv.) Expozeu, tratat, s.n., pl. discursuri, discursiv,-ă 1. Care se deduce prin raţionament. 2. (despre memorie) Care se disperseză. 3. Care nu este continuu, nu este fără digresiuni, adj., pl. discursivi,-e. discursivitate însuşire a unei expuneri de a fi explicită, bazată pe raţionamente, s.f, g.-d. art. discursivităţii. discusiv,-ă 1. Care ţine de ocontroversă. 2. (med.) Care înlătură acumularea de fluide, adj., pl. discusivi,-e. discuta l. intr. A sta de vorbă cu cineva. 2. tr. A analiza, a examina, în colectiv, cu atenţie, o lucrare, un proiect etc. vb. I, ind. prez. 3 discută.
373
dismnezie
discutabil,-ă Care poate fi contestat; controversat, îndoielnic, adj., pl. discutabili,-e. discutare Faptul de a discuta, s.f., g.-d. art. discutării, discuţie (-ţi-e) 1- Conversaţie, convorbire. 2. Controversă, diferend, dezacord. /Fără - = fără îndoială. Nu încape ~ = desigur. 3. Analiză minuţioasă a unei probleme; dezbatere, [var. discuţiune s.f.] s.f, art. discuţia,
g.-d. art. discuţiei, pl. discuţii, art. discuţiile, discuţiune v. discuţie.
dis-de-dimineaţă Foarte de dimineaţă; devreme; în zori. [var. (pop.) des-de-dimineaţă, des-dimineaţă adv.] adv.	.
diseară/deseară In seara zilei curente: astă-seară. adv. diseca tr. 1. A efectua o disecţie. 2. (fig.) A analiza ceva în mod amănunţit, vb. /, ind. prez. 3 disecă, disecare Acţiunea de a diseca; disecţie, s.f, g.-d. art. disecării, pl. disecări.
disecţie (-ţi-e) 1. Deschidere a unui organism prin mijloace chirurgicale în scopul analizei componentelor lui. 2. (fig.) Cercetare, analiză minuţioasă, s.f, art. disecţia,
g.-d. art. disecţiei, pl. disecţii, art. disecţiile, disemina tr. şi refl. A (se) împrăştia, a (se) risipi în toate părţile, vb. I, ind. prez. 3 diseminează. _ diseminare 1. Acţiunea de a (se) disemina. 2. împrăş-tiere pe cale naturală a seminţelor, fructelor ajunse la maturitate. 3. Răspândire în organismul unei fiinţe a agenţilor unei boli. s.f, g.-d. art. diseminării, pl. diseminări.
disensiune (-si-u-) Deosebire de păreri; ceartă; dezacord. s.f., g.-d. art. disensiunii, pl. disensiuni. disepal,-ă (despre caliciu) Cu două sepale. adj., pl. di-sepali,-e.
diserta tr. (rar) A ţine o disertaţie, vb. I, ind. prez. 3 disertează.
disertaţie (-ţi-e) 1. Expunere în care se tratează metodic o probjemă. 2. (spec.) Lucrare ştiinţifică prezentată de cineva în vederea obţinerii unui titiu sau premiu academic. [var. dizertaţie s/] s.f, art. disertaţia, g.-d. art. disertaţiei, pl. disertaţii, art. disertaţiile, disestezţe (med.) Alterare a sensibilităţii, s.f, art. disestezia, g.-d. art. disesteziei. disfagje (med.) Dificultate în înghiţirea alimentelor. s.f., art. disfagia, g.-d. art. disfagiei. disfazie (med.) Afazie, s.f, art. disfazia, g.-d. art. dis-faziei.
disfonie (med.) Alterare (temporară) a timbrului vocii; răguşeală. j/, art. disfoma, g.-d. art. disfomei. disfuncţie (-ţi-e) 1. (med.) Tulburare a funcţiei unui aparat, organ sau sistem. 2. (tehn.) Reducere a adaptării unui subsistem la sistemul din care face parte, s.f, art. disfuncţia, g.-d. art. disfuncţiei, pl. disfuncţii, art. disfuncţiile.
disfuncţionalitate (-ţi-o-) Disfuncţie. s.f, g.-d. art. disfuncţionalităţii, pl. disfuncţionalităţi. disgravidie Tulburare patologică apărută în timpul gravidităţii, s.f, art. disgravidia, g.-d. art. disgravidiei. disident,-ă Persoană ale cărei opinii (politice) sunt diferite faţă de cele ale majorităţii sau ale grupului căruia
11	aparţine. Crup [var. dizident,-ă s.m. şi f.] s.m. şi f, pl. disidgnţi; s.f, g.-d. art. disidentei, pl. disidgnte. disidgnţă 1. Atitudine de disident, //(concr.) Grup de persoane care au opinii diferite de cele ale majorităţii; sciziune creată prin acţiunea unui asemenea grup. 2; Opoziţie; dezacord, [var. dizidgnţă .?./!] s.f, g.-d. art. disidgnţei, pl. disidgnţe.
disilgb Picior de vers alcătuit din două silabe, s.m., pl. disilabi.
dislmgtrlc.-ă Care prezintă disimetrie. adj., pl. disi-mstrici.-ce.
disimetrie Lipsă de simetrie; asimetrie, s.f., art. disimetna, g.-d. art. disimetriei, pl. disimetni, art. disimetriile.
disimila refl. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disi-milaţie. vb. /, ind. prez. 3 se disimilează. disimilare (fon.) Faptul de a se disimila; disimilaţie. s.f., g.-d. art. disimilării, pl. disimil|ri. disimilaţie (-ţi-e) (fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător, din acelaşi cuvânt, s.f, art. disimilaţia, g.-d. art. disimilaţiei, pl. disimilaţii, art. disimilaţiile.
disimilitudine (rar) Lipsă de asemănare; deosebire. s.f, g.-d. art. disimilitudinii.
disimula tr. A ascunde adevărata faţă a lucrurilor; a camufla, a masca. vb. /, ind. prez. 3 disimulează, disimulare Acţiunea de a disimula; camuflare; disimu-laţie. s.f, g.-d. art. disimulării, pl. disimulări. disimulator,-oare (Persoană) care disimulează, adj., s.m. şi f, pl. disimulatori,-oare. disimulaţie (-ţi-e) (rar) Disimulare, s.f., art. disimu-laţia, g.-d. art. disimulaţiei, pl. disimulaţii, art. disimu-laţiile.
disipa tr. 1. A împrăştia, a dispersa. Vântul ~ă norii. 2. (tehn.) A elimina energia sub formă de căldură. IIrefl. A se risipi, vb. I, ind. prez. 3 disipează, disipator (tehn.) Instalaţie care disipează energie sau căldură, s.n., pl. disipatoare.
disjunct,-ă Disjunctiv, /(mat.) Mulţimi ~ = mulţimi care nu au niciun element comun, adj., pl. disjuncţi,-te. disjunctiv,-ă Care separă, care deosebeşte, care exclude. /Propoziţie - = propoziţie coordonată care se află în raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncţie ~ = conjuncţie care leagă propoziţii disjunctive, adj., pl. disjunctivi,-e.
disjunctor Dispozitiv care, în cazul unei perturbaţii, întrerupe automat sau la comandă circuitul pe care îl protejează, s.n., pl. disjunctoare. disjuncţie (-ţi-e) 1. Despărţire, separare. 2. Relaţie logică între două enunţuri care de obicei se exclud reciproc, s.f, art. disjuncţia, g.-d. art. disjuncţiei, pl. disjuncţii, art. disjuncţi ile.
disjunge tr. 1. (jur.) A despărţi două cauze unite, pentru a le judeca separat. 2. A separa (două probleme). vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. disjung, 1 pl. disjungem; part. disjuns.
disjungere Acţiunea de a disjunge, s.f, g.-d. art. disjungerii, pl. disjungeri.
dislalie (med.) Dificultate în pronunţarea cuvintelor. s.f, art. dislalia, g.-d. art. dislafiei. dislexie (med.) Tulburare la citit, constând în pronunţarea greşită a cuvintelor, erori de lectură etc. s.f, art. dislexia, g.-d. art. dislexiei, pl. dislexii, art. dislexnle. disloca 1. tr. şi refl. A (se) mişca din loc; a (se) desprinde din întregul din care face parte. //A (se) strămuta, //(med.) A scoate sau a face să iasă din încheieturi. 2. tr. (mii.) A deplasa trupele dintr-un loc în altul. 3. refl. (despre straturi geologice) A-şi modifica poziţia iniţială.
4.	tr. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea de cuvinte între ei. vb. I, ind. prez. 3 dis-lcjcă; conj. prez. 3 să dislQce.
dislocare Acţiunea de a (se) disloca; dislocaţie. s.f.,
g.-d. art. dislocării, pl. dislocări, dislocaţie (-ţi-e) (rar) Dislocare, s.f., art. dislocaţia, g.-d, art. dislocaţiei, pl. dislocaţii, art. dislocaţiile. dismenorge Menstruaţie însoţită de dureri, s.f, art. dismenoreea, g.-d. art. dismenoreei, pl. dismenorge. dismnezie (med.) Slăbire a memoriei, s.f, art. dismne-zja, g.-d. art. dismneziei.
disocia
374
disocia (-ci-a) 1. tr. şi refl. (chim.) A (se) scinda ireversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni. 2. tr. A despărţi, a separa între ele idei, noţiuni etc. vb. I, ind. prez. 3 disociază, I pl. disociem; conf prez. 3 să disocieze; ger. disociind.
disociabil,-ă (-ci-a-) Care poate fi disociat, despărţit. adf,pl. disociabili,-e.
disociativ,-ă (-ci-a-) Care disociază; care separă, adj., pl. disociativi,-e.
disociaţie (-ci-a-ţi-e) Disociere. //Rezultatul unei disocieri, s.f, art. disociaţia, g.-d. art. disociaţiei, pl. disociaţii, art. disociaţiile.
disocigre (-ci-e-) Acţiunea de a (se) disocia; disociaţie. s.f, g.-d. art. disocierii, pl. disocieri, disodie Miros urât, fetid, produs de o secreţie, s.f. art. disodia, g.-d. art. disodiei.
disodţl Rocă sedimentară şistoasă. s.n., pl. disodile. disolut,-ă (livr.) Corupt, decăzut, adj., pl. disoluţi,-te. disolutiv,-ă Care descompune, dezagregă sau degradează. adj.. pl. disolutivi,-e.
disoluţie (-ţi-e) Descompunere. //Decădere, degradare. s.f, art. disoluţia, g.-d. art. disoluţiei, pl. disoluţii,! art. disoluţiile.
disonant,-ă (mai ales la fig.) Care sună neplăcut, care produce disonanţă, adj., pl. disonanţi,-te. disonanţă 1. (muz.) Lipsă de armonie între sunete. //Asociere neplăcută de silabe sau de cuvinte; cacofonie.
2.	(p. gener.) Lipsă de armonie; dezacord, s.f, g.-d. art. disonanţei, pl. disonanţe.
disosmje Perturbare a simţului olfactiv, s.f, art. disos-mia, g.-d. art. disosmiei.
disparat,-ă Lipsit de legătură, de armonie; desperecheat. adj., pl. disparaţi,-te. dispare v. dispărea.
dispargnt,-ă (rar) Pe cale să dispară, adj., pl. dispa-renţi,-te.
disparitate (livr.) Inegalitate. //Nepotrivire, deosebire. s.f, g.-d. art. disparităţii.
dispariţie (-ţi-e) Faptul de a dispărea, de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a nu mai trăi. s.f, art. dispariţia, g.-d. art. dispariţiei, pl. dispariţii, art. dispari: ţiile.
dispărea intr. 1. A ieşi din câmpul vizual; a se pierde fară urmă, a pieri. 2. A înceta să mai existe. 3. (fig., despre fiinţe) A muri. [var. dispare vb.] vb. II, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. dispar, 2 sg. dispari, I pl. dispărem, viit.
3	sg. va dispărea; cond. prez. 3 ar dispărea; ger. dispărând.
dispărut,-ă Pierdut (fără urmă); pierit; mort, IA fi dat ~ = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fSră urmă, adj., pl. dispăruţi,-te. dispgcer Tehnician sau sistem automat care supraveghează o instalaţie, un panou de comandă etc. s.m., pl. dispeceri.
dispecerat Serviciu în care îşi desfăşoară activitatea
dispecerul, s.n., pl. dispecerate.
dispensa 1. refl. A se lipsi (de ceva sau de cineva).
2.	tr. A scuti pe cineva de o obligaţie, vb. I, ind. prez. 3
dispensează.
dispensabil,-ă De care cineva se poate dispensa. //Pentru care se poate acorda o dispensă, adj., pl. dispensabili,-e.
dispensar Unitate medico-sanitară teritorială; cabinet al medicului de familie, s.n., pl. dispensare, dispensare Acţiunea de a (se) dispensa, s.f., g.-d. art. dispensării, pl. dispensări.
dispensariza tr. A lua în evidenţa dispensarului (pentru îngrijire), vb 1, ind. prez. 3 dispensarizează. dispensarizare Faptul de a dispensariza. s.f, g.-d. art, dispensarizării.
dispensator,-oare (rar) Care distribuie, care dă fiecăruia partea lui. adj., pl. dispensatori,-oare. dispgnsă Scutire a cuiva de la o anumită sarcină legală, s.f, g.-d. art. dispensei, pl. dispense, dispepsie Tulburare a procesului de digestie, manifestată prin balonări, dureri etc. s.f, art. dispepsia, g.-d. art. dispepsiei, pl. dispepsii, art. dispepsiile. dispgptic,~ă Care suferă de dispepsie. adj., pl. dispep-tici,-ce.
dispera intr. A-şi pierde speranţa; a deznădăjdui. [var. despera vi.] vb. I, ind. prez. 3 disperă. disperant,-ă Care provoacă disperare, [var. desperanţi,-te adj.] adj., pl. disperanţi,-te. disperare Faptul de a dispera; deznădejde; exasperare, [var. desperare s/j s.f, g.-d. art. disperării, pl. disperări, disperat,-ă 1. (şi s.) Ajuns la disperare. 2. (despre manifestări şi atitudini) Care exprimă disperare, [var. desperat,-ă adj.] adj., pi. disperaţi,-te. dispgrs (chim., în sintagma) Sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substanţe dintre care cel puţin una se găseşte sub formă de particule foarte fine. adj.,pl. disperse.
dispersa tr. şi refl. 1. A (se) împrăştia, a (se) risipi în toate părţile. 2. (chim.) A realiza o dispersie sau a se afla în stare de dispersie. 3. (în timp de război, despre populaţie, instituţii etc.) A (se) deplasa în locuri mai puţin expuse, vb. I, ind. prez. 3 dispersează. dispersant,-ă Care dispersează. Agent adj., pl. dis-persanţi,-te.
dispersare Acţiunea de a (se) dispersa; împrăştiere. s.f, g.-d. art. dispersării, pl. dispersări, dispersat,-ă împrăştiat. /Atenţie ~ = atenţie împrăştiată; lipsă de concentrare, adj., pl. dispersaţi,-tev dispersie (-si-e) 1. împrăştiere, răspândire. 2. împrăştiere într-un mediu solid, lichid sau gazos a unei substanţe chimice aflate sub formă de particule foarte fine.
2.	(fiz.) Separare a unei radiaţii sau a unui semnal sonor la întâlnirea unui obstacol. 3. (mat.) Repartizare a unei mulţimi de valori în jurul unei valori tipice, [var. disper-siune] s.f, art. dispersia, g.-d. art. dispersiei, pl. dispersii, art. dispersiile, dispersiune v. dispersie.
dispersjv,-ă Care permite dispersia, adj., pl. disper-sivi,-e.
dispersor 1. Dispozitiv care reglează amestecul combustibil dintr-un carburator. 2. Aspersor, s.n., pl. disper-soare.
displace v. displăcea
display (displei) (angl., inform., electron.) 1. Ecran de vizualizare folosit ca terminal la calculator. 2. Afişaj optoelectronic conţinând un grup de cifre, folosit la instrumentele de măsură. 3. Caracter tipografic aldin cursiv, s.n., art. display-ul, pl. display-uri.	,
displazie Dezvoltare anormală a unui ţesut sau a unui organ al corpului, s.f., art. displazia, g.-d. art. displaziei. displăcea intr. A nu-i plăcea, a nu agrea. [var. displac* vb.] vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. displac, 1 pl. displăcem, viit. 3 sg. va displăcea; cond. prez. 3 ar displăcea; ger. displăcând.	.
dispnee Greutate în respiraţie, întâlnită mai ales în boli respiratorii şi cardiace, s.f, art. dispneea, g.-d. art. dis-pneei.
dispneic,-ă (-pne-ic) (Persoană) care suferă de dispnee. adj., s.m. şi f, pl. dispneici,-ce.	.
disponibil1 Sumă de bani nefolosită, care este la dispoziţia cuiva (o instituţie, o persoană etc.). s.n. disponibil2,-ă 1. De care se poate dispune, care stă la dispoziţie. 2. (despre oameni) Liber, neocupat; scos (temporar) dintr-o slujbă, adj., pl. disponibili,-e.
375
distorsiune
disponibilitate 1. însuşirea de a fi disponibil. IA pune in~ = a concedia. 2. Lucru de care se poate dispune; rezervă. 3. Dispoziţie, interes de a face ceva. s.f, g.-d. art. disponibilităţii, pl• disponibilităţi, disponibiliza tr. 1. A nu mai ţine ocupat. 2. A elibera pe cineva de o însărcinare. //A concedia vb. I, ind. prez. 3 disponibilizează.
disponibilizare Concediere, s.f, g.-d. art. disponibilizării, pl. disponibilizări.
disponibilizat,-ă 1. (Persoană) care a devenit disponibilă2. 2. Concediat, adj., s.m. şi f, pl. disponibilizaţi,-te. dispozitiv 1. Ansamblu de piese legate între ele, care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic.
2.	Aşezare în teren a trupelor pentru o acţiune de luptă.
3.	Parte finală a hotărârii unui organ judecătoresc, s.n., pl. dispozitive.
dispoziţie (-ţi-e) 1. Prevedere obligatorie a unui act normativ; măsură luată de un organ superior, obligatorie pentru cei din subordine. Ha ~ = la îndemână. A fi (sau a se afla, a sta etc.) la ~a cuiva = a fi gata să îndepli-nească dorinţele, ordinele cuiva. 2. Aşezare a unui obiect după un plan. 3. Stare sufletească; înclinaţie, [var. dispoziţiune s.f.] s.f., art. dispoziţia, g.-d. art. dispoziţiei, pl. dispoziţii, art. dispoziţiile.
dispoziţional,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de dispoziţie, adj., pl. dispoziţionali,-e. dispoziţiune v. dispoziţie.
disprgţ Lipsă de consideraţie, de stimă faţă de ceva sau de cineva; desconsiderare. ICu ~ = dispreţuitor, s.n. dispreţui tr. A nu lua în seamă pe cineva sau ceva; a desconsidera, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dispreţuiesc, imperf. 3 sg. dispreţuia; conj. prez. 3 să dispreţuiască, dispreţuire Acţiunea de a dispreţui. s.f, g.-d. art. dispreţuirii, pl. dispreţuiri.
dispreţuitor,-oare (-ţu-i-) (şi adv.) Care dispreţuieşte, care dovedeşte dispreţ, adj., pl. dispreţuitQri,-oare, disproporţie (-ţi-e) Lipsă de proporţie între mai multe elemente comparabile, s.f, art. dispropQrţia, g.-d. art. disproporţiei, pl. disproporţii, art. disproporţiile. djsproporţionat,-ă (-ţi-o-) Lipsit de proporţie, nepotrivire. adj., pl. disproporţionaţi,-te. disprjjsiu Element chimic din grupa lantanidelor. s.n., ort. disprQsiul.
dispune \ .tr. A decide, a hotărî. 2. intr. A avea la dispoziţie, a putea utiliza după voie. 3. intr. (sport) A învinge. 4. tr. A aranja, a aşeza într-o anumită ordine. 5- refl. A se înveseli, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. disPUn, 2 sg. dispui, I pl. dispunem; conj. prez. 3 să dis-pană; ger. dispunând; part. dispus, uispunere Acţiunea de a (se) dispune, s.f, g.-d. art. dispunerii, pl. dispuneri.
sPUS,-ă Gata să..., înclinat să... IA fi bine ~ = a fi vesel, amuzant. A fi prost - ~ a fi trist, abătut, adj., pl. dispuşi,-se.
Spuţg 1. tr. (despre persoane, grupuri etc.) A concura, a rivaliza (pentru ceva). 2. refl. (despre concursuri) A avea loc, a se desfăşura. 3. intr, A discuta în contradic-î?ulU' h íné- Prez- $ dispută. tâbiH	Care poate fi disputat, adj., pl. dispu-
dispuţare Faptul de a (se) disputa, s.f., g.-d. art. dispu-Pl- disputări.
2	î^tlr 1- Ceartă, controversă, discuţie, divergenţă. P{ disSC*re ^sPort’vă)’ competiţie, s.f., g.-d. art. disputei,
distant,-ă (despre oameni) Care este puţin comunica-
dista2»™31'	'	Pl’	distanţi,-te.
ma i Á lăsa un anumit spaţiu între două sau de	ori obiecte; a rări. 2. refl. A se depărta
cineva sau de ceva. 3. refl. (fig.) A întrece, a depăşi
pe cineva ca valoare; a se deosebi de cineva în idei, în concepţii etc. vb. I, ind. prez. 3 distanţează, distanţare Faptul de a (se) distanţa, s.f, g.-d. art. distanţării, pl. distanţări.
distanţa 1. Interval, depărtare (în spaţiu sau în timp). ILa ~ = la o oarecare depărtare. Dela~- de la un punct îndepărtat. 2. (fig.) Deosebire, diferenţă, s.f., g.-d. art. distanţei, pl. distanţe.
distanţier (-ţi-er) 1. Piesă care menţine distanţa reglementară între două elemente, părţi ale unei maşini. 2. Instrument care serveşte la măsurarea distanţelor mici. s.n., pl. distanţiere.
disten Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie, s.n.	_
distensie (-si-e) 1. (med.) întindere excesivă. 2. Capacitate a unor organe vegetale de a se lungi sub acţiunea unei forţe, s.f, art. distensia, g.-d. art. distensiei. distih Strofă cu două versuri, s.n., pl. distihuri, distjl Edificiu cu două coloane la faţadă, s.n., pl. distiluri. distila tr. A separa un component lichid dintr-un amestec, prin fierbere şi condensarea vaporilor, vb. I, ind. prez. 3 distilează.
distilare Acţiunea de a distila, s.f, g.-d. art. distilării, pl. distilări.
distilator1 Aparat cu care se distilează, s.n., pl. distila-toare.
distiiatQr2,-oare Persoană care distilează, s.m., pl, dis-tilatori; s.f, g.-d. art. distilatoarei, pl. distilatoare. distilerie Instalaţie industrială pentru distilare, s.f, art. distileria, g.-d. art. distileriei, pl. distilerii, art. distileriile, distinct,-ă l. Deosebit de lucruri de acelaşi fel. 2. Clar, desluşit, adj., pl. distincţi,-te.
distinctiv,-ă Care caracterizează; propriu, adj., pl. distinctivi,-e.
distincţie (-ţi-e) 1. Deosebire (faţă de ceva). 2. Eleganţă în înfăţişare şi comportament. 3. Decoraţie sau titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite, [var. distincţiune s.f] s.f, art. distincţia, g.-d. art. distincţiei, pl. distincţii, art. distincţiile, distincţiune v. distincţie.
distinge 1. tr. şi refl. A (se) diferenţia de altcineva sau de altceva prin trăsături proprii. 2. refl. A se evidenţia, a se remarca. 3. tr. A acorda cuiva o distincţie, un premiu.
4.	tr. A vedea limpede, lămurit; a percepe, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. disting, / pl. distingem, imperf. 3 sg. distingea; ger. distingând; part. distins, distingere Faptul de a (se) distinge, s.f, g.-d. art. distingerii, pl. distingeri.
distins,-ă Care se remarcă prin însuşirile sale; deosebit.
//Rafinat, elegant, adj., pl. distinşi,-se.
distfim (biol.) Vierme parazit de tipul gălbezei. s.m.,pl.
distQmi.
distomatQză (med.) Boală produsă de infestarea organismului cu distomi. s.f., g.-d. art. distomatszei. distona intr. A fi în dezacord, a nu se potrivi, //(despre sunete muzicale) A suna fals. vb. I, ind. prez. 3 distonează, distonant,-ă Care distonează; fals. adj., pl. distonanţi,-te.
distonanţă Faptul de a distona; dezacord, s.f, g.-d. art. distonanţei, pl. distonanţe.
distonie Dereglare a sistemului nervos vegetativ, s.f, art. distonia, g.-d. art. distoniei, pl. distomi, art. distonie ile.
distorsiona (-si-o-) intr. (despre aparate) A produce o distorsiune (1). vb. I, ind. prez. 3 distorsionează. distorsionant,-ă (-si-o-) Care produce distorsiuni, adj., pl. distorsionanţi,-te.
distorsiune (-si-u-) 1. Abatere a unei unde, a unei imagini etc. de la forma iniţială. 2. Răsucire a unei părţi a corpului, s.f, g.-d. art. distorsiunii, pl. distorsiuni.
distra
376
distra tr. şi refl. A petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul liber în mod plăcut; a (se) amuza. vb. /, ind. prez. 3 distrează.
distractiv,-ă Amuzant, plăcut; deconectant, adj., pl. distractivi,-e.
distracţie (-ţi-e) 1. Ceea ce distrează; amuzament, divertisment. 2. Lipsă de atenţie, s.f, art. distracţia, g.-d. art. distracţiei, pl. distracţii, art. distracţiile, distrage tr. A abate gândurile, atenţia cuiva de la ceea ce îl preocupă, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrag, I pl. distragem, imperf. 3 sg. distrăgea; ger. distrăgând; part. distras.
distragere (rar) Acţiunea de a distrage, s.f, g.-d. art. distragerii.
distribui tr. A împărţi ceva în mai multe locuri sau la mai multe persoane, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. distribui, 3 distribuie, imperf. 3 sg. distribuia; conj. prez. I şi 2 sg. să distribui, 3 să distribuie.
distribuire Faptul de a distribui; împărţire, repartizare. s.f, g.-d. art. distribuirii, pl. distribuiri. distribuitor1 (-bu-i-) Dispozitiv, maşină care asigură distribuirea unui material, a combustibilului etc. s.i)., pl. distribuitoare.
distribuitor2,-oare (-bu-i-) Persoană care distribuie ceva. s.m., pl. distribuitori; s.f, g.-d. art. distribuitoarei, pl. distribuitoare.
distributiv,-ă 1. Care indică o distribuţie. /Numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor. Atenţie ~ = atenţie care poate fi îndreptată concomitent în mai multe direcţii. 2. (mat.) Caracterizat prin distri-butivitate. adj., pl. distributivi,-e. distributivitate 1. (mat., íog.) Proprietate a unei operaţii de a putea fi efectuată separat asupra diferiţilor termeni dintr-o expresie. 2. Caracteristică a atenţiei de a urmări simultan mai multe activităţi, s.f, g.-d. art. distributivităţii.
distribuţie (-ţi-e) 1. Distribuire, repartizare. //Repartizarea rolurilor dintr-o piesă de teatru, dintr-o operă etc.; (p. ext.) ansamblul actorilor, al cântăreţilor care joacă într-o piesă, într-o operă etc. 2. Ansamblul organelor unei maşini care comandă automat diferite faze de funcţionare ale acesteia. 3. (lingv.) Proprietate a unui element (sunet, morfem) de a apărea în contexte diferite. s.f, art. distribuţia, g.-d. art. distribuţiei, pl. distribuţii, art. distribuţiile.
distribuţionai,-ă (-ţi-o-) Referitor la distribuţie. /Analiză ~ = metodă de analiză în lingvistica structurală, bazată pe descrierea distribuţiei elementelor lingvistice. adj., pl. distribuţionâli,-e.
district Unitate administrativ-teritorială în unele ţări. s.n., pl. districte.
districtuală (-tu-al) Referitor la district, adj., pl. districtuali,-e.
distrofic,-ă (Persoană) care suferă de distrofie. adj., s.m. şi f.. pl. distrofici,-ce.
distrofie Alterare a structurii unui ţesut, a unui organ sau a organismului în urma tulburărilor de nutriţie, s.f., art. distrofia, g.-d. art. distrofiei, pl. distrofii, art. dis-trofiile.
distructiv,-ă Care distruge; devastator, distrugător, [var. destructiv,-ă adj.] adj., pl. distructivi,-e. distrugător1 Navă de luptă echipată cu armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. s.n., pl. distrugătoare.
distrugător2,-oare Distructiv, adj., pl. distrugători,-oare. distruge 1. tr. A face să nu mai existe; a nimici. 2. tr. şi refl. (fig.) A face să-şi piardă sau a-şi pierde averea, sănătatea, echilibrul sufletesc etc. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrug, l pl- distrugem, imperf. 3 sg. distrugea; ger. distrugând; part. distrus.
distrugere Acţiunea de a (se) distruge, s.f, g.-d. art. distrugerii, pl. distrugeri.
distrus,-ă 1. Dărâmat, devastat, ruinat. 2. (fig., despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, moral sau fizic, adj., pl. distruşi,-se.
disuasiv,-ă (-su-a-) (despre argumente) Care face pe cineva să-şi schimbe hotărârea, adj., pl. disuasivi,-e. disurie Dificultate la urinare, s.f, art. disuria, g.-d. art. disuriei, pl. disurii, art. disuriile. ditamai/ditai (fam.) Foarte mare. adj. invar. ditiramb 1. Poem liric antic în onoarea zeului Bachus. 2. (fig.) Laudă, elogiu exagerat (şi nemeritat), s.m., pl. ditirambi.
ditirambic,-ă (despre stil, vorbire) Plin de elogii exagerate, adj., pl. ditirambici,-ce. diurgtic1 (di-u-) Medicament care produce sau măreşte diureza. s.n., pl. diuretice.
diurgtic2,-ă (di-u-) Care măreşte diureza. Ceai ~. adj., pl. diuretici,-ce.
diurgză (di-u-) Producere şi eliminare a urinei, s.f, g.-d. art. diurezei, pl. diureze.
diurn,-ă De zi; din timpul zilei; care durează o zi. adj., pl. diurni,-e.
diurnă 1. Indemnizaţie plătită cuiva pentru deplasare în interes de serviciu în altă localitate. 2. Sumă plătită unui zilier. s.f, g.-d. art. diurnei, pl. diurne, diurnist,-a (rar) Angajat plătit cu ziua; zilier. s.m., pl. diumişti; s.f, g.-d. art. diumistei, pl. diurniste, divaga intr. A se abate de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. vb. I, ind. prez. 3 divaghează; conj. prez. 3 să divagheze.
divagare Faptul de a divaga; digresiune, divagaţie, s.f, g.-d. art. divagării, pl. divagări, divagaţie (-ţi-e) Divagare; digresiune, s.f, art. divagaţia, g.-d. art. divagaţiei, pl. divagaţii, art. divagaţiile, divan A. Canapea fără spătar, pe care se poate şedea sau dormi. B. Culegere postumă de versuri aparţinând unui poet oriental, s.n., pl. divane/divanuri.
Divan (în Imperiul Otoman) Consiliu din mari demnitari, cu atribuţii politice, administrative şi juridice. //(în ţările române) Sfat domnesc. ~ ad-hoc v. ad-hoc. //Adunare a Divanului. //Sediul Divanului. //(înv.) Judecată, proces, /(glumeţ) A face (cuiva) ~ pe spinare = a bate (pe cineva), s.prop.n.
divanist (înv., în sinatgma) Boier ~ = boier divanit. adj., pl. divanişti.
divanit (înv., în sintagma) Boier ~ = boier care era membru al Divanului, adj., pl. divaniţi. divă Artistă renumită; star. s.f, g.-d. art. divei, pl. dive. divgrge intr. 1. (despre raze, linii) A se răsfira plecând din acelaşi punct. 2. (fig.) A fi în dezacord, a se deosebi. vb. III, ind. prez. 3 sg. diverge, 3 pl. divgrg. (nu se foloseşte la timpurile trecute, ger., part.) diverggnt,-ă 1. (despre linii, raze etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcţii diferite, //(mat., despre un şir de numere) Care nu are limită finită; care tinde spre infinit. 2. (fig., despre concepţii, atitudini) Deosebit, contrar, opus. adj., pl. divergenţi,-te. diverggnţă 1. Deosebire, dezacord de păreri, de atitudini; (p. ext.) neînţelegere. /A fi în ~ = a fi în dezacord. 2. Propietate a unor linii geometrice, a unor raze sau sisteme optice de a fi divergente, s.f, g.-d. art. diverggnţei, pl. diverggnţe.
divgrs,-ă 1. Deosebit, felurit, variat. /Fapt - = întâmplare banală, obişnuită. 2. (la pl., antepus) Tot felul de... adj., pl. diverşi,-se.
divgrse Probleme mărunte şi variate, discutate într-o adunare, s.f. pl.
diversifica tr. A face ca un lucru, o acţiune etc. să aibă aspect numeroase şi variate, vb. I, ind. prez. 3 diversifică.
377
dizolvat
diversificare Faptul de a diversifica, s.f., g.-d. art. diversificării, pl. diversificări.
diversionlsm (-si-o-) Atitudine cu caracter de diversiune. s.n.
diversionist,-ă (-si-o-). (Persoană) care provoacă (sau încearcă să’ provoace) o diversiune, adj., s.m. şi f, pl. diversionişti,-ste.
diversitate Varietate, felurime; multitudine, s.f, g.-d.
art. diversităţii, pl. diversităţi.
diversiune (-si-u-) 1. încercare de a schimba cursul
unei acţiuni sau planurile cuiva (creând false probleme).
2. Acţiune militară dusă pentru a-1 induce în eroare pe
inamic. 3. Acţiune politică menită să distragă atenţia
maselor de la problemele reale ale vieţii publice, s.f,
g.-d. art. diversiunii, pl. diversiuni.
divertjcul (anat.) Mică prelungire a unui organ tubular.
s.n., pl. diverticule.
divertisment 1. Recreere plăcută; distracţie, amuzament. 2. Compoziţie muzicală instrumentlă cu caracter vesel. //Serie de piese cu caracter diferit (muzică, dans, cântece vocale etc.). s.n., pl. divertismente, divide tr. şi refl. A (se) împărţi, a (se) diviza, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. divid, (nu se foloseşte la timpurile trecute, ger., part.)
dividend Parte din profitul unei societăţi care revine unui acţionar, s.n., pl. dividende, divin,-ă 1. Dumnezeiesc, ceresc, sfânt. 2. Bisericesc, religios. 3. (fig.) Extraordinar, minunat. Clas adj., pl. divini,-e.
divinatgriu,-ie (livr.) Referitor la divinitate, adj., pl. divinatorii.
divinaţie (-ţi-e) (livr.) Putere magică atribuită unor persoane de a prezice viitorul, [var. (înv.) devinaţie s./^] s.f, art. divinaţia, g.-d. art. divinaţiei, pl. divinaţii, art. divinaţiile.
divinitate 1. Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină, s.f, g.-d. art. divinităţii, pl. divinităţi, diviniza tr. 1. A iubi nespus de mult; a adora. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor; a zeifica, vb. I, ind. prez. 3 divinizează.
divinizare Faptul de a diviniza, s.f, g.-d. art. divinizării, pl. divinizări.
diviza tr. şi refl. 1. A (se) împărţi; a (se) divide; a (se) despărţi. 2, A (se) dezbina, a (se) scinda, vb. I, ind. prez. 3 divizează.
divizare Acţiunea de a (se) diviza, s.f, g.-d. art. divizării, pl. divizări.
divizibil,-ă Care se poate diviza; care se poate împărţi exact. arf/., pl. divizibili,-e.
divizibilitate Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărţi exact, fără rest între ele. rii i^'iar-‘ ^‘vizibilităţii.
divizie (-zi-e) 1. Mare unitate militară formată din mai multe regimente. //Comandamentul unei divizii (1).
2.	Categorie de încadrare a unor echipe sportive. 3. Secţie, serviciu (la căile ferate), s.f, art. divizia, g.-d. art. diviziei, pl. divizii, art. diviziile, aivizign (-zi-on) Subunitate de artilerie sau de cavalerie. s.n., pl. divizioane.
“•vizionar,-ă (-zi-o-) 1. Care presupune o împărţire. !Monedă ~ = monedă care reprezintă o fracţiune a unităţii căneşti legale. 2. Care face parte dintr-o divizie (2). adj., g-divizionari,-e,
j. , z'°PŞră (-zi-o-) (sport) Echipă care activează în una divl i	®	art‘ divizionarei, pl. divizionare,
“■viziune (-zi-u-) 1. împărţire, fragmentare; separare. I~ Q luncii = împărţire a unui proces de producţie în operaţii specializate. _ socjai$ a muncii = împărţire a pro-i soc'a'e pe ramuri de sine stătătoare (industrie, gncultură etc.), 2. Parte, fragment. 3. Operaţie logică de
împărţire a genului în specii. 4. Linioară care indică o
anumită valoare pe cadranul unui instrument de măsură.
s.f, g.-d. art. diviziunii, pl. diviziuni.
di vizor Număr întreg prin care se împarte alt număr
întreg. //împărţitor. s.m., pl. divizări.
divQrţ 1. Desfacerea legală a unei căsătorii; separare.
2.	(fig.) Nepotrivire, dezacord, s.n., pl. divarţuri.
divorţa intr. (despre soţi) A se despărţi prin divorţ.
Iltr. A determina pe cineva să se despartă prin divorţ.
vb. I, ind. prez. 3 divorţează.
divulga tr. A da pe faţă (o taină); a trăda. vb. I, ind. prez.
3 divulgă.
divulgare Faptul de a divulga, s.f, g.-d. art. divulgării, pl. divulgări.
divulgator,-oare (rar) Persoană care divulgă, s.m., pl. divulgatari; s.f, g.-d. art. divulgatoarei, pl. divulgatoare. dixie (ie pron. i) (angl., muz.) Dixieland, s.n. dixieland (dixilend) (angl.) Stil ritmat în jazzul american, bazat pe alămuri şi pe improvizaţie; manieră de interpretare în acest stil. s.n., pl. dixielanduri. dixtuor (-tu-or) Lucrare muzicală pentru zece voci sau zece instrumente. //Formaţie vocală sau instrumentală care execută o asemenea lucrare, s.n., pl. dixtuaruri. dizabilitate Handicap, s.f, g.-d. art. dizabilităţii, pl. dizabilităţi.
dizaharidă Compus organic format din două molecule de monozaharide. s.f, g.-d. art. dizaharidei, pl. diza-haride.	-
dizarmonie Lipsă de armonie; discordanţă, s.f, art. dizarmonia, g.-d. art dizarmoniei, pl. dizarmonii, art. dizarmonii.
dizenterie,-ă (Persoană) care suferă de dizenterie, adj., s.m. şi f, pl. dizenteriei,-ce.
dizenterie Boală infecţioasă şi contagioasă caracterizată prin dureri abdominale şi diaree cu sânge, s.f, art. dizenteria, g.-d. art. dizenteriei, pl. dizenterii, art. dizenteriile.
dizenterifcjrm,-ă Care are aspectul dizenteriei, adj., pl.
dizenterifarmi,-e.
dizertaţie v. disertaţie.
dizeur (dizgr; (înv.) Cântăreţ de muzică uşoară, s.m., pl. dizeuri.
dizeuză (dizază) (înv.) Cântăreaţă de muzică uşoară. s.f, art. g.-d. art. dizeuzei, pl. dizeuze, dizgraţia (-ţi-a) tr. A lipsi pe cineva de bunătatea, de favoarea de care se bucurase până atunci, vb. I, ind. prez. 3 dizgraţiază, I pl. dizgraţigm,' conj. prez. 3 să diz-graţigze; ger. dizgraţiind.
dizgraţie (-ţi-e) Pierdere a bunăvoinţei unui superior, a unei persoane influente etc. A cădea în s.f., art. dizgraţia, g -d. art. dizgraţiei, pl. dizgraţii, art. dizgraţiile, dizgraţigre (-ţi-e-) Acţiunea de a dizgraţia, s.f, g.-d. art. dizgraţifirii, pl. dizgraţigri. dizgraţios,-oasă (-ţi-os) Lipsit de graţie, de armonie; neplăcut, urât. adj., pl. dizgraţiaşi,-oase. dizident,-ă v. disident, dizidenţă v. disidenţă.
dizolva tr. şi refl. 1. (despre o substanţă) A (se) dispersa în altă substanţă (de obicei lichidă). 2. (despre o organizaţie, o societate) A (se) desfiinţa, etc. vb. I, ind. prez. 3 dizalvă.
dizolvant1 Substanţă care are proprietatea de a dizolva; solvent1, s.m., pl. dizolvanţi. dizolvant2,-ă Care are proprietatea de a dizolva, //(fig.) Care descompune, nimiceşte, adj., pl. dizolvanţi,-te. dizolvare Acţiunea de a (se) dizolva, s.f, g.-d. art. dizolvării, pl, dizolvări.
dizolvat1 Substanţă care se dizolvă; solvat. s.m., pl. dizolvaţi.
dizolvat
378
dizolvat2,-ă (despre substanţe) Dispersat în altă substanţă cu care formează o soluţie, adj., pl. dizolvaţi,-te. DJ (digei) (angl.) Disc-jockey. s.m., art. DJ-ul, pl. DJ, art. DJ-ii.
djellaba (gelaba) Haină lungă şi largă, cu glugă, purtată în Africa de Nord. s.f.
djiboutian,-ă (gi-bu-ti-an) (Locuitor) din Djibouti. adj., s.m. şi f., pl. djiboutieni,-e. do Una dintre cele şapte note ale gamei muzicale, s.m., pl. do.
doagă 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn (puţin încovoiate) care alcătuiesc un butoi, o putină etc. /A-i lipsi cuiva o ~ sau a fi (cam) într-o ~ = a fi zăpăcit, nebun.
2.	(fig.) Fire, mentalitate (ciudată). /A cădea în ~a cuiva = a avea comportări ciudate, a fi la fel ca. ..s.f., g.-d. art. doagei, pl. doage.
doamna-codruiui (bot., pop.) Mătrăgună, s.f. art., g.-d. art. doamnei-codrului.
doamnă 1. Termen de politeţe pentru o femeie căsătorită. 2. Soţie de domnitor sau de boier. 3. Stăpână a unei case, a unei gospodării, s.f., g.-d. art. doamnei, pl. doamne; abr. nom.-ac. sg. art. dna, g.-d. sg. art. dnei. doar 1. Numai. A rămas ~ el. 2. Vezi bine; desigur.
3.	Poate, probabil. /Fără ~ şi poate = fără nicio îndoială.
adv.	_
doară (în expr.) într-o ~ = la întâmplare, adv. doar-doar Poate... poate. adv. dobă v. tobă.
dobândă 1. Sumă de bani care se plăteşte pentru un împrumut bănesc. /A plăti (cuiva) cu ~ = a se răzbuna cu prisosinţă (pe cineva). 2. Beneficiu, profit. 3. Pradă de război, s.f., g.-d. art. dobânzii, pl. dobânzi, dobândi tr. l.A obţine ceva în urma unui efort. //A primi, a căpăta; a agonisi. IA ~ un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (înv.) A cuceri un oraş, o cetate etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dobândesc, imperf. 3 sg. dobândea; conj. prez. 3 să dobândească, dobândire Faptul de a dobândi, s.f., g.-d. art. dobândirii, pl. dobândiri.
dgberman Rasă de câine de talie mijlocie, cu părul scurt şi lucios, de culoare neagră sau maro. s.m., pl. dfibermani.
dobitoc1 Animal patruped (domestic). s.n.,pl. dobitoace. dobitoc2,-oacă (peior.) (Om) lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ. adj., s.m. şi f., pl. dobitoci,-oace. dobitocgsc,-ească De dobitoc2; stupid, adj., pl. dobitocsşti.
dobitocgşte Ca dobitocul; prosteşte, adv. dobitocie Faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simţ. s.f., art. dobitocia, g.-d. art. dobitociei, pl. dobitocii, art. dobitociile.
doborâre Acţiunea de a doborî, s.f, g.-d. art. doborârii, pl. doborâri.
doborât,-ă (despre oameni) Distrus, zdrobit (sufleteşte). adj., pl. doborâţi,-te.
doborâtsr,-oare Care doboară, adj., pl. doborâtsri,-ogre.
doborî tr. l.A răsturna la pământ; a culca, a da jos.
2.	A face să cadă din locul unde era fixat sau agăţat.
3.	A distruge, a nimici; a supune. 4. (fig.) A birui, a copleşi. Durerea l-a ~t. vb. IV, ind. prez. 3 doboară, imperf. 3 sg. dobora; conj. prez. 3 să doboare; ger. doborând; part. doborât.
dQboş Tort cu glazură de zahăr ars. s.n., pl. doboşuri, doboşgr v. toboşar.
dobrogeancă (Locuitor) din Dobrogea. adj., s.fn., pl. dobroggni,-e.
dobrogeancă Locuitoare din Dobrogea. s.f, g.-d. art. dobroggncei, pl. dobroggne.
dobzăla tr. (reg.) A snopi în bătăi. vb. I, ind. prez. 3 dobzălează.
doc1 Ţesătură uşoară de bumbac din care se fac haine de vară, salopete etc. s.n., pl. docuri. doc2 Bazin portuar; ansamblu de construcţii, instalaţii şi servicii care deservesc un port; magazie într-un port. plutitor = instalaţie plutitoare care serveşte la repararea navelor, s.n., pl. docuri.
docar Trăsurică uşoară cu două sau cu patru roţi. s.n., pl. docare.
docăraş Diminutiv al lui docar, s.n., pl. docărgşe. docgnt 1. Grad didactic onorific în învăţământul superior din unele ţări, corespunzător celui de conferenţiar. 2. Doctor - = titlu ştiinţific acordat doctorilor în ştiinţe care s-au distins printr-o activitate valoroasă, s.m., pl. docenţi; abr. docent.
docgnţă Titlul şi funcţia de docent; examen pentru obţinerea acestui titlu, s.f., g.-d. art. docenţei, pl. docenţe. dochgr Muncitor care lucrează în porturi, mai ales la încărcatul şi descărcatul vapoarelor, s.m., pl. docheri, docil,-ă Ascultător, supus; cuminte, adj., pl. docili,-e. docilitate însuşire de a fi docil, s.f., g.-d. art. docilităţii, docimazie (în medicina judiciară) Examen de laborator prin care se stabilesc cauzele unui deces, s.f, art. docimazia. g.-d. art. docimazjei,pl. docimazii, art. doci-maziile.
docimologje Disciplină care studiază probleme legate de examinarea şi notarea elevilor, a condiţiilor la examene şi concursuri, s.f, art. docimologia, g.-d. art. doci-mologiei.	a
doct,-ă (adesea ir.) învăţat, erudit adj., pl. docţi,-te. doctor 1. Persoană cu studii medicale superioare care se ocupă cu tratarea şi prevenirea bolilor. 2. Titlu ştiinţific acordat de o instituţie de învăţământ superior sau de un for academic. 3. (fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu, [var. (1, pop.) doftors.m.]s.m.,pl. doctori; abr. dr.
doctoral,-ă (despre atitudini, gesturi) Solemn, grav; pedant; afectat; încrezut. Ton adj., pl. doctorali,-e. doctorand,-ă Persoană care se pregăteşte pentru a obţine titlul de doctor, s.m., pl. doctoranzi; s.f., g.-d. art. doctorandei, pL doctorande; abr. drd. doctorantura (rar) Doctorat, s.f., g.-d. art. doctoran-turii.
doctoraş Diminutiv al lui doctor; medic tânăr; (peior.) medic lipsit de valoare, [var. (pop.) dofloraş s.m.] s.m., pl. doctoraşi.
doctorat Stagiu pentru obţienerea titlului ştiinţific de
doctor; examenul final pentru obţinerea acestui titlu;
titlul obţinut, s.n., pl. doctorate.
doctoreasă (pop.) Soţie de doctor (1); doctoriţă.
//Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace
empirice; doftoreasă. s.f, g.-d. art. doctorgsei, pl. doc-
torgse.
doctoricgsc,-ească v. doftoricesc, doctorici v. doftorici.
doctorie Medicament, remediu; leac. [var. (pop.) doftorie s/] s.f, art. doctoria, g.-d. art. doctoriei, pl. doctorii, art. doctoriile.
doctoriţă Femeie medic. [var. (pop.) doftoriţă .?/] s.f,
g.-d. art. dactoriţei, pl. doctoriţe.
doctrinar,-ă 1. adj. Referitor la doctrină. II. s.m. şi f.
Autor, susţinător al unei doctrine, adj., s.m. şi f, pl. doc-
trinarij-e.
doctrină Totalitatea ideilor de bază, conceptelor dintr-un sistem politic, religios etc. s.f, g.-d. art. doctrinei, pl. doctrine.
documgnt 1. Act prin care este adeverit un fapt; dovadă, înscris. 2. Text scris sau tipărit; inscripţie, s.n., pl. documgnte.
379
doilea
documenta 1. refl. A se informa amănunţit. 2. tr. A susţine ceva pe baza unor documente, vb. I, ind. prez. 3 documentează.
documentar1 Film sau scriere care prezintă fapte autentice, s.n., pl. documentare.
documentar2,-ă Cu valoare de document, adj., pl. documentările.
documentare Acţiunea de a (se) documenta; documentaţie. s.f., g.-d. art. documentării, pl. documentări, documentarist,-ă 1. Persoană care are funcţia de a face documentare ştiinţifică într-un domeniu. 2. Autor de filme documentare. s.m.,pl. documentarişti; s.f., g.-d. ari. documentaristei, pl. documentariste. documentaristic,-ă De documentarist; de documentare. adj., pl. documentristici,-ce. documentaţie (-ţi-e) Totalitatea documentelor, a informaţiilor relative la o problemă sau la un domeniu de activitate, s.f., art. documentaţia, g.-d. art. documentaţiei, pl. documentaţii, art. documentaţiile, dodă (reg.) 1. Doină. 2. Lele, nană. s.f., g.-d. art. dadei, pl. dode.
dodecaedric,-ă De dodecaedru. adj., pl. dodecagdrici,-ce.
dodecaedru Poliedru cu douăsprezece feţe. s.n, art. dodecaedrul, pl. dodecaedre.
dodecafonic,-ă Referitor la dodecafonism. adj., pl. dodecafonici,-ce.
dodecafonism (muz.) Tehnică compoziţională bazată pe folosirea tuturor celor douăsprezece sunete ale gamei cromatice, s.n.
dodecafonist,-ă 1. adj. Dodecafonic. 11. s.m. şi f. Compozitor de muzică dodecafonică, adj., s.m. şi f, pl. dodecafonişti,-ste.
dodecagon Poligon cu douăsprezece laturi, s.n., pl. dodecagoane.
dodecagonal,-ă De dodecagon. adj., pl. dodecago-nali,-e.
dodecameren 1. Interval de douăsprezece zile. 2. Operă ale cărei părţi sunt grupate în douăsprezece zile. s.n., pl. dodecamerogne.
dodecar Veche monedă turcească de aur, care a circulat şi în ţările româneşti, s.m., pl. dodecari. dodecasilab1 Vers care are douăsprezece silabe, s.m., pl. dodecasilabi.
dodecasilab2,-ă Care are douăsprezece silabe; dode-casilabic. adj., pl. dodecasilabici,-e. dodecasilabic,-ă (despre versuri) Dodecasilab2. adj., pl. dodecasilabici,-ce.
dgdii (pop., fam., în sintagma) A vorbi în ~ = a aiura, a vorbi fără rost. s.f. pl. dfiftor v. doctor, doftoraş v. doctoraş.
doftoreasă (pop.) Doctoreasă. s.f, g.-d. art. doftoresei, pl. doftorgse,
doftori (pop.) I. tr. A îngriji un bolnav cu mijloace empirice. 2. refl. (despre bolnavi) A se trata. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftorgse, imperf. 3 sg. doftorea; conj.
^ -să doftorească. doftoricesc,-ească (pop.) De doctor; medical, [var. y8™') doctoricgsc,-ească adj.] adj., pl. doftoricgşti. doftorici (pop., fam.) A doftori, [var. (fam.) doftorici ] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftoricgsc, imperf. j sí doftoricea; conj. prez. 3 să doftoricească, donorié v. doctorie, dfiftoriţă v. doctoriţă.
doftoroaie (pop.) Doctoreasă. s.f., art. doftoroaia, g.-d. ort. doftoroaiei, pl. doftoroaie, art. doftoroaiele. dog Câine de pază, masiv, cu botul lat. s.m., pl. dogi. dogar1 Meşteşugar care face vase din doage, s.m., pl. dogari.
dogar2 Unealtă în formă de seceră folosită la făcut doage, s.n, pl. dogare.
dogărţe1 Meseria dogarului, s.f, art. dogăria, g.-d. art. dogăriei.
dogărie2 1. Atelier în care se lucrează doage. 2. Cantitatea de obiecte lucrate din doage, s.f, art. dogăria, g.-d. art. dogăriei, pl. dogării, art. dogăriile. doge Conducător politic al vechilor republici italiene, Veneţia şi Genova, s.m., pl. dogi. dogger (dogăr) (angl., geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. s.n, art. doggerul.
dogi refl. 1. (despre putini, butoaie etc.) A se desface, a se strica. 2. (fig., despre voce) A suna răguşit, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se dogeşte, imperf. 3 sg. se dogea; conj. prez.
3 să se dogească.
dogit,-ă 1. (despre vase) Spart, desfăcut. /Sună a ~ = produce, la cea mai mică atingere, un sunet caracteristic, de vas cu doagele plesnite. 2. (despre voce) Răguşit, hodorogit, adj., pl. dogiţi,-te.
dogmatic,-ă I. adj. Care se bazează pe dogme; referitor la dogme. II. s.m. şi f. Persoană care susţine şi aplică dogmatismul, adj., s.m. şi f, pl. dogmatici,-ce. dogmatică Parte a teologiei care cuprinde prezentarea dogmelor unei religii, s.f, g.-d. art. dogmaticii, dogmatism Mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teorii etc. socotite valabile în orice condiţii, s.n. dogmatist,-ă (rar) Dogmatic, s.m., pl. dogmatişti; s.f, art. dogmatistei, pl. dogmatiste, dogmatiza intr. 1. A învăţa dogmele. 2. A vorbi pe un ton dogmatic, sentenţios (care nu admite replică), vb. I, ind. prez. 3 dogmatizează.
dogmatizare Acţiunea de a dogmatiza, s.f, g.-d. art. dogmatizării, pl. dogmatizări, dogmă 1. învăţătură, teză fundamentală obligatorie a unei religii. 2. Doctrină politică, ştiinţifică etc. impusă ca adevăr incontestabil, s.f, g.-d. art. dogmei, pl. dogme, dogoare Căldură arzătoare, s.f, g.-d. art. dogorii. dogorâtor,-oare v. dogoritor.	“
dogoreală Faptul de a dogori; dogoare, s.f., g.-d. art. dogorelii.
dogori intr. 1. (despre soare, foc etc.) A răspândi o căldură foarte puternică. 2. (despre oameni şi părţi ale corpului lor) A fi înfierbântat de o emoţie, de boală etc. [var. dogori vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dogoresc, imperf. 3 sg. dogorea; conj. prez. 3 să dogorească; ger. dogorind.
dogoritor,-oare Care dogoreşte; fierbinte, arzător. [var. dogorátar,-oare adj.] adj., pl. dogoritori,-oare. dogori v. dogori.
dohfit (reg.) Lichid uleios obţinut din vegetale, folosit la ungerea osiilor carului, s.n., pl. dohoturi. dohotniţă (reg.) Vas în care se păstrează dohotul. s.f, g.-d. art. dohotniţei, pl. dohQtniţe dpi, dauă Număr situat în numărătoare între unu şi trei. /în (sau din) ~ vorbe (sau cuvinte) = fără multă vorbă, pe scurt. La - paşi = aproape, (fam.) In ~ timpi şi trei mişcări = imediat, //(cu val. de num. ord.) Volumul ~. (intră în componenţa num. adverbial) Vorbeşte de ~ ori. //(intră în componenţa num. distri-butiv) Vin ~ câte ~. /Una şi cu una fac ~ = fără vorbă multă; scurt. In (sau pe din) două ~ - amestecat (în părţi egale) cu altceva. Una-~ = mereu, întruna. Nici una, nici ~ = pe neaşteptate. Din ~ una sau una din - - ori una, ori alta. (adj.) Vreo - = câţiva, (s.) A primi un ~. num. card. doică Femeie care îngrijeşte (şi alăptează) copilul altei femei, s.f, g.-d. art. doicii, pl. doici, doilea, dsua (do-i-/doi-) (precedat de art. „al” sau „a”) Care se află între întâiul şi al treilea. /De-al ~ = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. A - zi = în ziua
doime
380
următoare. A ~ oară = data următoare, cu altă ocazie. Al ~ = după primul, pe urmă. A lăsa (sau a trece) pe planul al~ = a considera ceva ca fiind de importanţă secundară. num. ord.
doime 1. Jumătate dintr-un întreg. 2. (muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă, s.f., g.-d. art. doimii, pl. doimi, doinar (pop.) Doinaş, s.m.. pl. doinari. doinaş (pop.) Cântăreţ de doine; doinar. s.m., pl. doinaşi.
doină Cântec specific folclorului românesc care exprimă sentimente de dor şi de jale etc. s.f, g.-d. art. dsinei, pl. doine.
doini tr. şi intr. A cânta doine (din gură, din fluier etc.) vb IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. doinesc, imperf. 3 sg. doinea; conj. prez. 3 să doinească, doinire Faptul de a doini; (concr.) doină, s.f, g.-d. art. doinirii, pl. doiniri.
doinitor,-oare (şi s.) Care doineşte, adj., pl. doinitori,-oare.
doiniţă Diminutiv al lui doină, s.f, g.-d. art. doiniţei, pl. doiniţe.
doisprece, douăsprece v. doisprezece. . doisprecelea, dguăsprecea v. doisprezecelea, doisprezece, douăsprezece Număr situat în numărătoare între unsprezece şi treisprezece, //(cu val. de num. ord.) Volumul ~. //(intră în componenţa num. adverbial) De - ori. //(intră în componenţa num. distributiv) Vin ~ câte ~. //(adj.) Are - copii, //(s.) Un [var. (reg.) doisprece, dauăsprece, doişpe, dauăşpe num. card.] num. card.
doisprezecelea, douăsprezecea (precedat de art. „al” sau „a”) Care se află între al unsprezecelea şi al treisprezecelea. /în ceasul al - = în ultimul moment. [var. (reg.) doisprecelea, dauăsprecea, dQişpelea, douăşpea num. ord.] num. ord. doişpe, douăşpe v. doisprezece. dQişpelea, dguăşpea v. doisprezecelea, dojgnă Mustrare, ceartă, s.f., g.-d. art. dojenii, pl. dojeni.
dojeni tr. şi refl. A (se) certa, a (se) mustra, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dojenesc, imperf. 3 sg. dojenea; conj. prez. 3 să dojenească.
dojenire Acţiunea de a (se) dojeni, s.f, g.-d. art. dojenirii, pl. dojeniri.
dojenitsr,-oare Care dojeneşte, care exprimă un reproş. adj., pl. dojenitöri,-oare,
doi (jur.) Acţiune făcută cu rea-credinţă pentru a determina pe cineva să încheie un contract defavorabil lui. s.n.,pl. doluri.
dolar Unitate monetară principală în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia şi în alte ţări. s.m., pl. dolari.
dfilby (angl.) Sistem electronic cu care sunt echipate magnetofoanele de înaltă fidelitate, pentru reducerea zgomotului benzii magnetice, s.n. dfllce (it., muz.) Dulce, delicat, adv. dolce vita (it.) Viaţă uşoară, fără muncă. s.f. dolcissimo (it., muz.) Foarte dulce, foarte delicat, adv. dQldora Plin până la refuz; îndesat, îngrămădit, adj. invar., adv.
doleanţă (-le-an-) Dorinţă, solicitare; plângere, s.f, g.-d. art. doleanţei, pl. doleanţe, aolerit Rocă eruptivă de natură bazaltică. s.n. dolicocefal,-ă (despre oameni, şi s.) Cu craniul alungit din faţă către spate. [var. dolihocefal,-ă. adj.] adj., pl. dolicocefali,-e. „
dolicocefalie însuşirea de a fi dolicocefal. [var. dolihocefalie s./C] s.f, art. dolicocefalia, g.-d. art. doli-cocefaliei.
dalie (-li-e) l. Loc la intersecţia a două versante de acoperiş. 2. (reg.) Loc unde un râu curge liniştit, s.f, art. dalia, g.-d. art. daliei, pl. dalii, art. daliile. dolihocefal,-ă v. dolicocefal. dolihocefalie v. dolicocefalie. dolină Depresiune în formă de pâlnie, formată în zone cu roci solubile, s.f, g.-d. art. dolinei, pl. doline, doliu Durere profundă, tristeţe pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă. //Semn exterior (îmbrăcăminte sau bandă neagră) prin care cineva îşi exprimă doliul. /Zi de ~ = zi care aminteşte de un eveniment dureros. în - = în negru, s.n., art. daliul, pl. doliuri.
doljean,-ă 1. (Locuitor) din judeţul Dolj. adj., s.m., pl. doljeni,-e.
doljeancă Locuitoare din judeţul Dolj. s.f, g.-d. art. doljencei, pl. doljence.
dolman Haină ofiţerească groasă, scurtă şi împodobită cu brandenburguri. s.n., pl. dolmane. dolmen Monument funerar megalitic (format dintr-o lespede de piatră aşezată orizontal pe altele două verticale). s.n., pl. dolmené.
dolofan,-ă (despre fiinţe) Durduliu, gras. adj., pl. dolofani,-e.
dolomit v. dolomité.
dolomité 1. Mineral format din carbonat de calciu şi de magneziu. 2. Rocă alcătuită din acest mineral utilizată ca material refractar, de construcţie etc. [var. dolomit s.n.] s.f, g.-d. art. dolomitéi. dolomitic,-ă Care conţine dolomită. adj., pl. dolomit tici,-ce.
dolomitizare Transformare a rocilor calcaroase în dolomită. s.f, g.-d. art. dolomitizării. dolosiv,-ă (jur., despre contracte) Cu caracter de doi, de fraudă, adj., pl. dolosivi,-e.
dom 1. Catedrală impunătoare; (p. ext.) clădire monumentală; cupolă deasupra unei clădiri monumentale.
2.	Recipient de oţel montat în partea superioară a unui cazan orizontal de aburi. 3. Structură geologică în formă de cupolă, s.n., pl. damuri.
domenial,-ă (-ni-al) (rar) Care aparţine unui domeniu. adj., pl. domeniali,-e.
domeniu 1. Proprietate funciară; moşie. //(înv.) Bunuri imobiliare ale statului. Ministerul ~Hor. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte etc. //Sferă de activitate. 3. (mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru orice punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime, iar oricare pereche de puncte din mulţime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulţime. 4. (fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument de măsură, s.n., art. domeniul, pl. domenii, art. domeniile, domestic,-ă 1. (despre animale) Care trăieşte pe lângă casa omului. 2. Casnic, familial; (p. ext.) privat, intim. adj., pl. domestici,-ce.
domestici L tr. A îmblânzi un anima! sălbatic, obişnuindu-1 să trăiască alături de oameni. 2. tr. şi refl. (fig.) A face să devină sau a deveni mai sociabil, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domesticesc, imperf 3 sg. domesticea; conj. prez. 3 să domesticească, domesticire Acţiunea de a (sej domestici; îmblânzire. s.f, g.-d. art. domesticirii, pl. domesticiri, domesticitate (rar) Condiţia, starea de animal domestic. s.f, g.-d. art. domesticităţii.	_
domicilia (-li-a) intr. A-şi avea domiciliul, a locui. vb. IV, ind. prez. 3 domiciliază, I pl. domiciligm; conj. prez. 3 să domiciligze; ger. domiciliind. domiciliar,-ă (-li-ar) Referitor la domiciliu, adj., pl. domiciliari,-e.
381
donor
domiciliere (-li-e-) Faptul de a domicilia, s.f, g.-d. art.
domiciligrii. ,	,	,	.	,	.	„	,
domiciliu Casa, locul unde cineva locuieşte in mod permanent; locuinţă, s.n., art. domiciliul, pl. domicilii, art. domiciliile.
domina 1. tr. A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sa; a stăpâni. 2. refl. A-şi reţine sentimentele; a se stăpâni.
3.	tr. şi intr. A întrece prin înălţime lucrurile sau fiinţele din jur; a se înălţa deasupra tuturor. 4. tr. şi intr. A se impune prin număr, valoare, intensitate, //(sport.) A fi superior adversarului, vb. /, ind. prez. 3 domină, dominant,-ă Care domină; specific, caracteristic, predominant. adf, pl. dominanţi,-te. dominantă 1. Trăsătură caracteristică a unui fenomen, a unui proces etc. 2. (muz.) Treapta a cincea a unei game diatonice; acord compus pe această treaptă, s.f., g.-d. art. dominantei, pl. dominante.
dominanţă însuşirea de a fi dominant; preponderenţă. s.f, g.-d. art. dominanţei, pl. dominanţe, dominare Acţiunea de a (se) domina, s.f., g.-d. art. dominării, pl. dominări.
dominater,-oare Dominant. adj.,pl. dominatori,-oare. dominaţie (-ţi-e) Stăpânire, putere, influenţă, s.f, art. dominaţia, g.-d. art. dominaţiei, pl. dominaţii, art. dominaţiile.
dominican1,-ă 1. adj. Referitor la dominicani1 (11). II. s.m. şi f Călugăr (sau călugăriţă) dintr-un ordin catolic întemeiat la începutul sec. al XlII-lea. adj., s.m. şi f, pl. dominicani,-e.
dominican2,-ă 1. (Locuitor) din Republica Dominicană. s.m. şi fi, adj., pl. dominicani,-e. domlnisn (-ni-on) Stat din afara insulelor britanice, care făcea parte din Imperiul britanic, având statut de suveranitate, s.n., pl. dominioane. domina 1. Costum de bal compus dintr-o mantie lungă cu glugă. 2. Joc cu 28 de piese plate, pe care jucătorii le combină între ele după anumite reguli, s.n., art. dominóul, pl, dominQuri. domiri v. dumeri.
domn1 Termen de politeţe pentru un bărbat, s.m., voc. sg. art. dgmnule, pl. domni; abr. nom.-ac. sg. art. d/dl, g -d. sg. art. dlui, pl. dlor.
domn2 Titlu purtat de suveranii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; voievod, domnitor, s.m., pl. dQmni, voc. sg. neart. Doamne.
domnesc,-ească 1. Care aparţine domnului2, care emană de la domn. 2. Bogat, îmbelşugat, adj., pl. domneşti.
domneşte Ca un domn2, ca un boier; (p. ext.) foarte bine. adv.
domni intr. 1. A conduce o ţară, un principat etc. ca domn. 2. (fig.) A o duce foarte bine, a se bucura de multe drepturi. 3. (fig.) (despre o clădire, o înălţime) A domina, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. domngsc, imperf. 3 sg. domnea; conj. prez. 3 să domnească. Domnja Ei (sau Lui) Formulă de politeţe, loc. pr., g.-d. Domnjei Ei (sau Lui), pl. Domniile Lor.
Domnia Sa Formuládé politeţe, loc. pr., g.-d. Domniei Sale, pl. Domniilor Sale.
Domnia Ta Formulă de politeţe, loc. pr., g.-d. art. Domniei Tale.
Domnia Voastră Formulă de politeţe, loc. pr., g.-d. Domniei Voastre.
} ■ Autoritate politică şi judiciară a domnului2.
2.	Timpul cât un domn2 conduce ţara. 3. (fig.) Dominaţie, stăpânire. s.f, art. domnia, g.-d. art. domniei, pl. domnu, art domniile.
Domniile Voastre Formulă de politeţe, loc. pr. domnişoară 1. Termen de politeţe pentru o fată (sau o femeie necăsătorită); (reg.) duduie. /~ de onoare =
a)	fată tânără care însoţeşte mireasa la cununie; b) fată din aristocraţie aflată în serviciul unei prinţese, al unei regine etc. 2. (fam.) Fiică, s.f., g.-d. art. domnişoarei, pl. domnişoare.
domnişer Diminutiv al lui domn. //(pop.) Termen de politeţe pentru un tânăr (necăsătorit). //Fiul (neînsurat) al stăpânului în raport cu angajaţii acestuia, s.m., pl. domnişori.
domnişoncă (fam.) Diminutiv al lui domnişoară, s.f, g.-d. art. domnişorelei/domnişoricii, pl. domnişorele/ domnişorici, art. domnişorglele/domnişoncile. domnitor,-oare 1 adj. 1. (fig., rar) Care stăpâneşte, domneşte, domină. 2. Familie (sau casă) ~ = dinastie. II. s.m. Domn; (spec.) titlu purtat de suveranii României între 1859 şi 1881. adj., s.m., pl. domnitori,-oare. domniţă 1. Fiică sau soţie de domn2; prinţesă. 2. (poetic, fam.) Termen de adresare pentru o femeie tânără, s.f, g.-d. art. domniţei, pl. domniţe.
Damnul Dumnezeu; Isus. s.prop.m., voc. Doamne, domol,-oală 1. (şi adv.) Fără grabă, încet, //(adv.) A o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm. 2. (despre sunete, glas) Cu intensitate scăzută. 3. (despre oameni) Calm, blajin. 4. (despre sentimente, senzaţii etc.) Moderat, slab. 5. (despre atmosferă, climă, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 6. (despre terenuri înclinate) Cu panta lină. adj., pl. domali,-oale. domoli 1. ir şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. 2. refl. (despre fenomene ale naturii) A se potoli. 3. tr. şi refl. A (se) calma; a (se) îmblânzi. 4. refl. (despre pante, dealuri) A deveni mai lin. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. domolgsc, imperf. 3 sg. domolea; conj. prez. 3 să domolească.
domolire Acţiunea de a (se) domoli, s.f., g.-d. art. domolirii, pl. domoliri.
damră Instrument muzical cu coarde, de origine rusească. s.f, g.-d. art. damrei, pl. dsmre. dona tr. A face o donaţie, vb. I, ind. prez. 3 donează, donare Faptul de a dona. s.f, g.-d. art. donării, donatar,-ă Persoană căreia i se face o donaţie. s.m.,pl. donatari; s.f., g.-d. art. donatarei, pl. donatare, donativ Dar în bani acordat soldaţilor de către împăraţii romani la urcarea lor pe tron. s.n., pl. donative. donatar,-oare Persoană care face o donaţie, s.m., pl. donatari; s.f, g.-d. art. donatoarei, pl. donatoare, donaţie (-ţi-e) 1. Act prin care o persoană transmite altei persoane un bun al său fără să primească ceva în schimb; donare. 2. (p. ext.) Bun transmis printr-un astfel de act. [var. (înv.) donaţiune s.f] s.f, art. donaţia, g.-d. art. donaţiei, pl. donaţii, art. donaţiile, donaţiune v. donaţie, dondai v. dondăni.
dondăni 1. tr. şi intr. (pop.) A spune cuvinte fără înţeles; a bombăni. 2. tr. A flecări. [var dondăi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dondănesc, imperf. 3 sg. dondănea; conj. prez. 3 să dondănească, donicioară Diminutiv al lui doniţă, s.f, g.-d. art. doni-cioarei, pl. donicioare.
den Iţă 1. Vas din doage de lemn cu toartă şi capac; botă, coft. 2. Găleată de lemn în care se mulg oile sau vacile; şiştar. 3. Conţinutul unei doniţe (1, 2). s.f., g.-d. art. daniţei, pl. daniţe.
donjen Turnul principal al unui castel sau al unei fortificaţii. s.n., pl. donjoane.
donjuan (-ju-an) Bărbat care umblă după aventuri amoroase, s.m., pl. donjuani, donjuanism (-ju-a-) Atitudine, faptă de donjuan, s.n. donar 1. (fiz.) Atom care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acestuia. 2. (biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. s.m., pl. donări.
donquijote
382
donquijote (quijo pron. chiho) Tip uman lipsit de simţul realităţii, care urmăreşte scopuri irealizabile, s.m. donquijotesc,-escă (quijo pron. chiho) Caracterizat prin donquijotism. adj., pl. donquijoteşti. donquijotism (quijo pron. chiho) Atitudine de donquijote. s.n.
dop 1. Bucată de plută, de sticlă, de cauciuc etc., de obicei cu secţiune rotundă, cu care se astupă o sticlă, un vas îngust etc. 2. Bucată de lemn care acoperă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând numai o gaură mică prin care se suflă. 3. Cerumen format în canalul auditiv extern al urechii. 4. Piesă de metal cu care se închide o conductă, s.n., pl. dopuri, dopa tr. şi refl. A(-şi) administra substanţe stimulatoare nepermise pentru a obţine, temporar, un randament fizic superior, vb. I, ind. prez. 3 dopează, dopaj Dopare. s.n., pl. dopaje. dopant,-ă (despre substanţe chimice) Care stimulează calităţile motrice, adj., pl. dopanţi,-te. , dopare Acţiunea de a (se) dopa; dopaj, s.f., g.-d. art. dopării, pl. dopări.
doping 1. Dopare. 2. Substanţă chimică folosită la dopare. s.n.	’
dopion (-pion) Gogoaşă de mătase cu defecte, s.m., pl. dopiQni.
dopuşor Diminutiv al lui dop. s.n, pl. dopuşoare. dor 1. Dorinţă puternică de a vedea pe cineva sau ceva drag; nostalgie. ICu ~ = pătimaş, duios. 2. Năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă cauzată de dragostea pentru cineva care se află departe, //(pop.) Durere fizică. ~ de ochi. //Atracţie erotică. 4. Poftă, gust de a mânca sau de a bea ceva. 5. (pop.) în ~ul lelii = fără rost. s.n., pl. doruri, doradă Nume dat mai multor peşti teleosteeni cu reflexe aurii, s.f, g.-d. art. doradei, pl. dorade. dori tr. 1. A pofti, a râvni la ceva. IA fi de ~t = a fi necesar. A lăsa de ~t = a avea lipsuri. //A intenţiona. 2. A fi nerăbdător să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva.
3.	A simţi o atracţie erotică. 4. A ura cuiva ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doresc, imperf. 3 sg. dorea; conj. prez. 3 să dorească.
dorian,-ă (-ri-an) I. adj. Propriu dorienilor; doric. II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţie stabilită în Antichitate în Peloponez, în Grecia insulară şi pe coastele Asiei Mici; (la sg.) persoană care aparţinea acestei populaţii, adj., s.m. şi f, pl. dorieni,-e.
doric,-ă (în sintagma) Stil ~ = stil arhitectonic grecesc, caracterizat prin coloane fără bază, cu capiteluri simple, neomamentate. //(despre clădiri) Construit în stil doric. adj., pl. dorici,-ce.
dorinţă 1. Stare sufletească a celui care doreşte ceva.
2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.) 3. Atracţie erotică. 4. Cerere, solicitare, s.f, g.-d. art. dorinţei, pl. dorinţe.
doritoare Plantă târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii. s.f, g.-d. art. doritorii, pl. doritori, doritor,-oare (Persoană) care doreşte să facă, să obţină ceva. adj., s.m. şi f, pl. doritori,-oare. dormeză Canapea fără spătar pe care se poate dormi. s.f, g.-d. art. dormezei, pl. dormeze, dormj intr. 1. A se găsi în stare de somn. 2. (fig.) A fi absent de la ceea ce se petrece în jur. 3. (fig.) A fi mort.
4.	A rămâne peste noapte undeva. 5. (fig.) A zăcea ascuns; a mocni. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dorm, imperf. 3 sg. dormea; cond. prez. 2 sg. (în imprecaţii) dormire-ai.
dormit Faptul de a dormi; somn. s.n.
dormita intr. A dormi uşor şi cu întreruperi, vb. I, ind.
prez. 3 dormitează.
dormitQr Cameră de dormit. //(p. ext.) Mobilă specială pentru această cameră, s.n., pl. dormitoare.
dorn !. (tehn.) Piifaoi. 2. Unealtă de forma unei tije, folosită pentru a degaja, a deplasa etc. o piesă, s.n., pl domuri.
dornă (reg.) Bulboană, vâltoare. s.f, g.-d. art. domei, pl. dome.
dornean,-ă (Locuitor) din Vatra-Domei. adj., s.m., pl. domeni,-e.
dorneancă Locuitoare din Vatra-Domei. s.f, g.-d. art. domencei, pl. domence.
dornic1 Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste şi cu flori albe. s.m., pl. dornici.
dornic2,-ă Doritor, nerăbdător (să facă ceva), adj., pl. darnici,-ce.
dorobanţ (înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm, s.m., pl. dorobanţi, dorobănţesc,-ească (înv.) De dorobanţ, adj., pl. dorobănţeşti.
dorobănţţme (înv.) Mulţime de dorobanţi, s.f., g.-d. art. dorobănţimii.
dorohoian,-ă (Locuitor) din Dorohoi. adj., s.m., pl. dorohoieni,-e.
dorohoiancă Locuitoare din Dorohoi. s.f, g.-d. art. dorohoiencei, pl. dorohoience. dorsal,-ă Aflat în partea posterioară a corpului unei fiinţe, adj., pl. dorsali,-e.
dorsală 1. (geogr.) Sistem muntos, întins pe fundul oceanelor, care separă între ele două bazine. 2. (met.) Prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, s.f, g.-d. art. dorsalei,/?/, dorsale.
dorsalgie (med.) Durere în regiunea dorsală, s.f, art. dorsalgia, g.-d. art. dorsalgiei, pl. dorsalgii, art. dorsalele-	„	„	,
dorsoventral,-a (anat.) In partea dorsală şi ventrală.
adj.,pl. dorsoventra!i,-e.
doruţ (pop.) Diminutiv al lui dor. s.n.
dos 1. Partea de dinapoi a unui obiect, a unei fiinţe etc.;
spate, fund. ICu ~ul în sus = invers de cum trebuie.
A scăpa prin (sau pe) uşa din ~ = a scăpa cu greu dintr-
0	încurcătură. A intra pe uşa din ~ = a obţine o slujbă, un post etc. prin protecţie. A da ~ul = a o şterge. A întoarce (cuiva) ~ul = a) a se întoarce cu spatele la cineva (în semn de supărare); b) a rupt relaţiile de prietenie (cu cineva). în ~ul lucrurilor = dincolo de aparenţe. //Şezut, fund. IA se scula (sau a fi etc.) cu ~ul în sus = a fi indispus, ursuz (fără motiv). 2. ~ul mâinii = partea exterioară a mâinii. 3. Partea mai puţin arătoasă a unui obiect.
4.	(spec.) Partea din interior a unei haine. /Pe ~ =
a)	(despre haine) Cu partea de dinăuntru în afară; b) altfel de cum trebuie; c) (fig., despre oameni) ciudat, bizar.
5.	(pop.) Loc adăpostit, ferit de soare, s.n., pl. dosuri, dosar Totalitatea actelor, documentelor referitoare la o problemă, la o persoană; (p. ext.) învelitoare (mai ales de carton) a acestor acte. /(jur.) A închide ~ul = a pune definitiv capăt unei acţiuni judiciare începute. A pune (o cerere, un act) la ~ = a) a nu-i da curs, a pune la o parte;
b)	(fig.) a nu se sinchisi, a face uitat, s.n, pl. dosare, dosi 1. tr şi refl. (pop., fam.) A (se) ascunde; a (se) sustrage (vederii). 2. tr. (pop,, fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. tr. şi intr. (înv.) A o lua la fugă. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. dosesc, imperf. 3 sg. dosea; conj. prez. 3 să dosească.
dosire (pop., fam.) Acţiunea de a (se) dosi. s.f, g.-d-art. dosirii, pl. dosiri.
dosnic,-ă (despre străzi, clădiri, spaţii) Izolat, retras, lăturalnic, adj., pl. dfisnici,-ce.
dosnică-galbenă Plantă erbacee cu flori galbene, aşezate în capitule, s.f, g.-d. art. dosnicei-galbene, pl-dosnice-galbene.
dospeglă Faptul de a dospi; plămădeală, s.f., g.-d. art. dospslii. pl- dospeli.
dospi intr. 1. (despre aluat) A creşte, a se umfla. 2. (despre alimente) A fermenta vb. IV, ind. prez. 3 sg. dos-pgşte, imperf. 3 sg. dospea; conf prez. 3 să dospească, dospire Acţiunea de a dospi; fermentare, s.f., g.-d. art. dospirii, pl. dospiri.
dospitoare Poliţă pe care se aşază caşul ca să dospească. s.f., g.-d. art. dospitorii, pl. dospiteri. dospitor Cameră în care este pus la dospit aluatul într-o fabrică de pâine, s.n., pl. dospitoare. dostoievskian,-ă (-ski-an) In maniera lui Dostoievski. adj.,pl. dostoievskieni,-e.
dota tr. 1. A înzestra, a utila o instituţie, un spaţiu etc. cu cele necesare. 2. A da dotă unei fete. 3. (fig.) A înzestra cu calităţi intelectuale, artistice etc. vb. I, ind. prez. 3 dotează.
dotai,-ă Care ţine de dotă, referitor la dotă. adj., pl. dotali,-e.
dotare Acţiunea de a dota. s.f., g.-d. art. dotării, dotaţie (-ţi-e) Dotare; mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare, [var. (înv.) dotaţiune s.f] s.f., art. dotaţia, g.-d. art. dotaţiei, pl. dotaţii, art. dotaţiile. dotaţiune v. dotaţie.
dotă Zestre care se dă unei fete când se mărită, s.f, g-d. art. dotei, pl. dote.
două puncte Semn de punctuaţie, format din două puncte aşezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare etc. s.n.
douăzeci Număr situat în numărătoare între nouăsprezece şi douăzeci şi unu. //(cu val. de num. ord.) Rândul (adj.) ~ de cărţi, (intră în componenţa num. adverbial) De ~ ori. (intră în componenţa num. distri-butiv) Câte ~. (s.) Trei de ~. num. card.
douăzecilea,-zecea (precedat de art. „al” sau „a”) Care se află între al nouăsprezecelea şi al douăzeci şi unulea. num. ord.
dovadă 1. Fapt sau lucru care demonstrează ceva. ICa (sau drept) ~ = ca semn că... A da ~ de... = a arăta, a dovedi. 2. (spec.) Probă juridică. 3. Act care dovedeşte ceva. s.f, g.-d. art. dovezii, pl. dovezi, dovedi 1. tr. A arăta cu probe existenţa sau inexistenţa unui fapt sau a unei situaţii. 2. tr. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta într-un anumit fel. 3. intr. (pop.) A răzbi, a prididi. //A învinge, a birui. //A întrece, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dovedesc, imperf. 3 sg. dovedea; conf prez. 3 să dovedească.
dovedire Acţiunea de a (se) dovedi, s.f, g.-d. art. dovedirii.
doveditor,-oare Care dovedeşte, adj., pl. doveditori,-oare.
dovleac 1. Nume dat mai multor specii de plante cu tulpina întinsă pe sol şi cu fructe mari, sferice, comestibile; bostan; (p. restr.) fructul acestor plante. j: (%•) Cap de om (prost), s.m., pl. dovleci.
l	OVlecel Varietate de dovleac cu fructe comestibile, lunguieţe, s.m., pl. dovlecei, art. dovleceii.
-Xa (fam.) Minte, deşteptăciune, pricepere, s.f, g.-d. art. dQxei.
doxologie 1. Cântare liturgică închinată Sfintei Treimi. . Studierea rolului pe care îl are aprecierea în Jnvăţământul şcolar, s.f., art. doxologia, g.-d. art. doxo-togiei, pl doxologii, art. doxologjile. a°2a tr. l.A distribui în proporţii determinate elementele, substanţele, materialele care formează un amestec, etc. 2. (fig.) A folosi ceva în proporţii judicioase, do K-ate” v^‘ l’ind' Prez‘ ^ dozează.
zâbil,-ă Care se poate doza. adj., pl. dozgbili,-e.
dozaj Proporţia dintre diferitele elemente sau substanţe care intră într-un amestec, s.n., pl. dozaje, dozare Acţiunea de a doza. s.f, g.-d. art. dozării, pl. doz|ri.
dozator Aparat, dispozitiv care dozează, //(spec.) Instalaţie cu ajutorul căreia se amestecă (în proporţii prestabilite) apa acidulată cu esenţe de băuturi, s.n., pl. dozatoare.
doză1 1. Cantitate determinată dintr-o substanţă, dintr-un material etc. care produce un anumit efect (sau are o anumite întrebuinţare) //Cantitate dintr-un medicament, pe care bolnavul trebuie să o ia o dată. 2. Cantitate dintr-o substanţă care intră într-un amestec, s.f, g.-d. art. dozei, pl. doze.
doză2 1. Cutie izolată în interior, care protejează componente din instalaţiile electrice. 2. Dispozitiv care serveşte la redarea sunetelor înregistrate pe disc. s.f, g.-d. art. dozei, pl. doze.
dozimetrie Capitol al fizicii care studiază procedeele de măsurare a dozelor de radiaţii, s.f., art. dozimetria, g.-d. art. dozimetriei.
dozlmetru Instrument folosit în dozimetrie. s.n., art. dozimetrul, pl. dozimetre.
drac 1. Fiinţă imaginară considerată spirit al răului. IA fi ~ul gol sau a fi ~ul împieliţat - a) a fi rău, afurisit;
b)	a fi isteţ, poznaş. Om al ~ului (sau omul ~ulut) =
a)	om rău, ticălos; b) om descurcăreţ. A avea ~i (sau a avea pe ~ul in el, a fi cu ~I) = a) a fi zvăpăiat, neastâmpărat; b) a fi rău dispus. A băga (pe cineva) în ~i (sau în toţi ~ii) = a băga frica (în cineva). A căuta pe ~ul = a intra singur într-o încurcătură, (fam.) A da de (sau peste) ~ul (sau a vedea, a-şi găsi pe ~ul) = a o păţi. A da (pe cineva) ~ului (sau la toţi ~ii) = a înjura; a drăcui. A se teme (sau a fugi) de cineva (sau de ceva) ca de -ul (sau ca -ul de tămâie) = a se teme (sau a fugi) foarte tare de cineva (sau de ceva). A lua pe cineva ~ul (sau toţi ~ii, mama -ului) = a se prăpădi, (fam.) A nu avea nici pe ~ul = a fi sănătos. Pe ~ul = a) nimic; b) deloc. 2. (fig.) Om crud, rău; om vioi, isteţ, poznaş, s.m., pl. draci, drac-de-mare Peşte marin cu corpul şi capul comprimate lateral, s.m., pl. draci-de-mare. dracilă Arbust cu flori galbene, folosit adesea ca gard viu. s.f, g.-d. art. dracilei, pl. dracile. draconic,-ă (despre legi, regimuri politice etc.) Care este de o severitate excesivă, aspru, adj., pl. draconici,-ce. drag1 (pop.) Iubire, dragoste. /Mai mare ~ul = frumos, plăcut. De ~ = din plăcere. De -ul... = pentru..., din dragoste, din prietenie pentru... Cu (mult, mare) ~ sau cu tot ~ul = cu plăcere, bucuros, s.n. drag2,-ă 1. Care este iubit, scump pentru cineva. /A-i fi cuiva - să... = a-i plăcea cuiva să facă ceva. A prinde ~ (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). Când ţi-e lumea mai ~, se spune când apare ceva neplăcut într-o situaţie fericită. ~ Doamne = ca să zic aşa, chipurile. 2. (s., fam.) Termen de adresare către o persoană apropiată, iubită. 3. Care arată iubire, afecţiune, preţuire; plăcut (ochiului). /Cu ~ inimă = cu multă plăcere, adj., pl. dragi, art. dragii, dragile.
draga tr. l.A săpa cu draga fundul unei ape şi a scoate materialul săpat. 2. A curăţa de mine o cale navigabili vb. I, ind. prez. 3 draghează. dragaj Dragare s.n.
dragare Acţiunea de a draga; dragaj. s.f, g.-d. art. dragării, pl. dragări.
dragavei Plantă erbacee cu flori mici, verzui, şi cu frunze comestibile, s.m., art. dragaveiul, pl. dragavei, dragă 1. Navă specială cu care se draghează. 2. Plasă specială cu care se colectează organisme vegetale sau animale de pe fundul apei. s.f, g.-d. art. dragei, pl. drage.
draghină
384
draohină (pop.) Loiîră fia căruţă), s.f., g.-d. art. draghi-mi, pi. draghini.
draglină Dispozitiv montat pe un excavator care serveşte la săpatul şi încărcatul pământului, s.f, g.-d. art. dragi inei, pl. dragline.
draglinist,-ă Muncitor care lucrează cu draglina. s.m., pl. draglinişti, s.f, g.-d. art. draglinista, pl. draglimste. dragoman (înv.) Interpret, tălmaci oficial în ţările din Orient. /Mare ~ = (în Imperiul Otoman) dregător care se ocupă de relaţiile diplomatice ale ţării, s.m., pl. dragomani.
dragon1 A. 1. Monstru fabulos, cu gheare de leu, aripi de vultur şi coadă de şarpe. 2. Specie de şopârlă tropicală. 3. Reprezentare heraldică a unui chip omenesc având barba formată din şerpi încolăciţi. B. Cavalerist care lupta atât călare, cât şi pe jos. s.m., pl. dragoni. dragon2 Şnur din fir metalic, terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul săbiei, s.n., pl. dragoane. Dragonul Numele unei constelaţii din emisfera boreală; (pop.) Balaurul, s.prop.m.
dragor1 Muncitor care conduce o dragă, s.m., pl. dragări.
dragor2 Navă folosită pentru culegerea minelor marine. s.n., pl. dragogre.
dragoste A. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva. //(spec.) Sentiment de afecţiune pentru o persoană de sex opus. ICu multă - (sau cu toată ~a) = cu multă plăcere; bucuros, (pop.) A avea - să... - a-i plăcea (cuiva) să,.. A prinde ~ de cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). A se topi (sau a se sfârşi, a muri) de - pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. B. Plantă erbacee cu frunze dinţate, în formă de lance, s.f, g.-d. art. dragostei, pl. dragoste, drahmă l. Unitate monetară în Grecia modernă. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăţi (egală cu aproximativ 4,38 g,). s.f., g.-d. art. drahmei, pl. drahme, draibăr Burghiu de oţel pentru găurit lemnul, s.n., pl. draibăre.
dralfus Unealtă cu trei braţe care serveşte ca suport interior în reparaţiile de încălţăminte, s.n., pl. drgifuse. drajgu 1. Bomboană preparată din cremă acoperită cu glazură de ciocolată sau de zahăr. 2. Medicament în formă de pilulă, cu învelişul dulce, s.n., art. drajgul, pl. drajguri.
drajfin Lăstar crescut din rădăcina unei plante şi care poate deveni o nouă plantă, s.m., pl. drajfini. drajongj Producerea de drajoni. s.n., pl. drajongje. dram 1. Veche unitate de măsură pentru greutate (egală cu 3,18-3,23 grame) şi pentru capacitate (egală cu 3,233,80 centimetri cubi). //(pop.) Gram. 2. Unitate de măsură pentru suprafeţe (terenuri, păduri) aflate în proprietate comună în obşti sau asociaţii. 3. (şi fig.) Bucăţică, fărâmă. s.n., pl. dramuri.
dramatic,-ă 1. Care ţine de dramă sau de teatru; teatral. /Gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. Artă ~ = arta punerii în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist ~ = actor. 2. (fig.) Impresionant, zguduitor; plin de conflicte, adj., pl. dramatici,-ce.
dramatism 1. încordare a unei situaţii. //Intensitate a conflictului într-o operă literară. 2. Tensiune, zbucium. s.n.
dramatiza tr. 1, A transforma o operă epică în operă dramatică. 2. (fig.) A face ca ceva să devină dramatic. 3 (ir.) A lua în tragic, a exagera gravitatea unui fapt. vb. I, ind. prez. 3 dramatizează.
dramatizare Acţiunea de a dramatiza; operă literară adaptată ca piesă de teatru, s.f, g.-d. art. dramatizării, pl. dramatizări.
dramaturg Autor de piese de teatru, s.m., pI. dramaturgi.
dramaturgie 1. Totalitatea operelor dramatice ale unui autor, ale unei şcoli literare, ale unei epoci etc. 2. Artă dramatică, s.f, art. dramaturgia, g.-d. art. dramaturgiei, dramă 1. Piesă de teatru cu caracter grav, cu conflicte puternice. /~ muzicală (sau lirică) = spectacol de operă. 2. Artă dramatică. 3. (fig.) Situaţie nefericită, zguduitoare. /- pasională = crimă sau sinucidere din dragoste. A face ~ din orice = a exagera gravitatea unui fapt.
4.	Conflict, zbucium sufletesc puternic, s.f., g.-d. art. dramei, pl. drame.
dramoletă Dramă scurtă şi lipsită de valoare; melodramă siropoasă, s.f, g.-d. art. dramoletei, pl. dramolete. draniţă Fiecare dintre scândurelele de brad (mai mari decât şindrila), folosite la acoperirea unor case ţărăneşti. s.f, g.-d. art. draniţei, pl. draniţe. drapa 1. tr. A împodobi sau a acoperi o mobilă, o fereastră etc. cu o draperie. 2. tr. şi refl. A (se) îmbrăca cu un veşmânt care cade în falduri, vb. I, ind. prez. 3 drapează, drapaj Drapare, s.n., pl. drapaje. drapare Acţiunea de a (se) drapa; drapaj. s.f, g.-d. art. drapării, pl. drapări.
drapel Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau o stemă), prinsă de o lance de lemn şi reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unităţi militare sau al unei organizaţii; steag. IA fi sub - = a servi în armată. A lupta sub ~ul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau ceva ori în numele cuiva. A ţine sus ~ul = a) a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o situaţie. A ridica ~ul luptei pentru... - a începe lupta pentru... s.n., pl. drapele.
draperie 1. Perdea groasă de stofă, de catifea etc. aşezată în falduri. 2, Veşmânt cu multe cute, cu care se îmbracă personajele reprezentate în statui sau în tablouri, s.f, art. draperia, g.-d. art. draperiei, pl. draperii, art. draperiile.
drastic,-ă 1. Aspru, brutal, sever; energic. 2. (despre medicamente, remedii) Cu efect puternic şi rapid, adj., pl. drastici,-ce.	_
dravidian,-ă (-di-an) (Locuitor) care aparţine unei populaţii de rasă intermediară între cea neagră şi cea albă, din India, Sri Lanka şi Pakistan, adj., s.m. şi f., pl. dravi-digni,-e.	_
dravidiană (-di-a-) Limbă vorbită de dravidieni. s.f, g.-d. art. dravidignei.
drăcărie (pop., fam.) Drăcie, s.f., art. drăcăria, g.-d-art. drăcăriei, pl. drăcării, art, drăcăriile. drăcesc,-ească 1. Privitor la draci; diabolic. 2. (fig.) Crud, brutal, adj., pl. drăceşti, drăcgşte Ca dracii; diavoleşte, adv. drăcie 1. Poznă, năzbâtie, ştrengărie, drăcărie, drăcovenie. /Ei, ~! sau Ei, ~a dracului! exclamaţie de surpriză şi de nemulţumire. 2. Ciudăţenie, minunăţie, s.f., art, drăcia, g.-d. art. drăciei, pl. drăcii, art. drăciile. ,, drăcime (rar) Mulţime de draci, s.f, g.-d. art. drăcimii. drăcoaică 1. Fiinţă imaginară de sex feminin, întruchipare a răului. 2. (fig.) Femeie rea; fată sau femeie vioaie, isteaţă, ispititoare, s.f, g.-d. art. drăcoaicei, ?<• drăcoaice.
drăcos,-oasă Care se ţine de drăcii; poznaş, ştrengar; isteţ, vioi. adj., pl. drăcfişi,-oase.	,
drăcovgnie (-ni-e) (fam.) Drăcie, s.f, art. drăcovenia, g.-d. art. drăcoveniei, pl. drăcovenii, art. drăcoveniile, drăcui tr. şi refl. recipr. A (se) înjura, a (se) blestema (pomenind pe dracul), vb. IV, ind. prez. I sg. drăcui/ drăcuigsc, imperf. 3 sg. drăcuia; conj. prez. 3 să dr|cuie/ să drăcuiască.
385
drept
drăcuire Acţiunea de a (se) drăcui. s.f., g.-d. art. drăcuirii, pi drăcuiri.
drăculgţ Diminutiv al lui drac; drăcuşor. s.m., pl. drăculeţi-
drăcuşfir Drăculeţ. //(fig.) Copil vioi, neastâmpărat. s.m., pl. drăcuşari.
drăgflica Dans popular jucat mai ales la Drăgaica. s.f. art., neart. drăgaică, g.-d. art. drăgaicei.
Drăgaica Sărbătoare populară (la 24 iunie) în care se celebrează coacerea recoltelor; Sânziene, s.prop.f, g.-d. art. Drăgaicei.
drăgaică A. 1. Fiecare dintre fetele care joacă Drăgaica. 2. Târg care se ţine la 24 iunie. B. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare, s.f, g.-d. art. drăgaicei,pl. drăggice. drăgălâŞ,-ă Drăguţ, graţios, gingaş, adj., pl. drăgălaşi,'-e.
drăgălăşenie (-ni-e) 1. Gingăşie, graţie. 2. (la pl.) Tandreţe faţă de cineva; dezmierdare, s.f, art. drăgă-lăşgnia, g,-d. art. drăgălăşeniei, pl. (2) drăgălăşenii, art. drăgălăşeniile.
dragălăşie (rar) Drăgălăşenie, s.f, art. drăgălăşia, g.-d. art. drăgălăşiei, pl. drăgălăşii, art. drăgălăşiile. drăgăngle A. (pop.) Farmec, graţii. B. Varietate de cireşe pietroase, s.f. pl., art. drăgănelele. diigăstşs,-0asă Afectuos, iubitor, tandru, adj., pl. drăgăstQşi,-oase.
dragosteală (pop.) Faptul de a (se) drăgosti. s.f, g.-d.
art. drâgostelii, pl. drăgosteli.
drăgosti 1. /« şi refl. (pop.) A(-şi) spune cuvinte de
dragoste; a (se) dezmierda. 2, refl. recipr. A avea relaţii
de dragoste, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. drăgostfisc,
imperf 3 sg. drăgostea; conj. prez. 3 să drăgostegscă.
dragostire (pop.) Faptul de a (se) drăgosti; (p. ext.)
dragoste, s.f, g.-d. art. drăgostirii.
drăgulgţ (pop.) Diminutiv al lui drag; (p. ext.) drăgălaş.
adi., pl. arăguleţi.
drăgulică (pop.) Diminutiv al lui drag; (p. ext.) drăgălaş. adi. (m. numai la voc. sg,), pl. drăgulice. drăgullţă (pop.) Diminutiv al lui drag(ă); (p. ext.) drăgălaş. adj. (m. numai la voc. sg.), pl. drăguliţe. drăguţ,-ă I. adj. Plăcut, atrăgător, /(adv.) A se purta ~ (cu cineva) = a fi amabil (cu cineva), //(fam.) Termen almtător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbeşti despre o asemenea persoană. U. s.m. şi f (pop.) Iubit,-ă; amant,-ă. adj., s.m. şi f, pl. ®4gUţi,-ţe.
«rămălui tr.,(rar) A drămui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi V‘. drămăluiesc, imperf. 3 sg. drămăluia; conj. prez. 3 sâdrămăluiască.
drămăluire (rar) Acţiunea de a drămălui. s.f, g.-d. art. drămăluirii.
óraműi tr. 1. A măsura, a cântări cu precizie; a vAn/'U''	^	alege	după	o	matură chibzuinţă).
Hrti ’• ‘n^- Prez- 1 sg- Şi 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. “ranuia; conj. prez. 3 să drămuiască, óraműire Acţiunea de a drămui, s.f, g.-d. art. drămu-ini.	°
dî«n?^niv drân9^ni.
oranlcgr Meşteşugar care face draniţe sau acoperă drii h*	s	m-'	Pl-	drăniceri.
nmH ¥'c instrument muzical ale cărui sunete sunt ţ^duse prin vibrarea unei lame elastice de oţel; drâng.
s'f-' &~d- art- dr|mbei, pl. dr|mbe. tlrt u I! Drâmbă (mai mare), s.n., pl. drâmboaie. r ™m"°i /drâmboia refl. (reg.) A-şi manifesta supă-jj7saumânia; a boci în gura mare. vb. IV, ind. prez. 3 b-j^^bpisşte/se drâmboiază, imperf. 3 sg. se drâm-rirâi.0?”/' Prez- 3 să se drâmboiască/să se drâmboieze. 9 (reg.) Drâmbă. s.n., pl. drânguri.
drâng2/drânga Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii, interj.
drângălău (rar) Pierde-vară. s.m., art. drângălăul, pl. drângălăi, art. drângălăii.
drângăni intr. (pop.) A produce sunete discordante la un instrument cu coarde, [var. drăngăni vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drângănesc, imperf. 3 sg. drângăneg; conj. prez. 3 să drângănească. dreadnought (drednot) (angl.) Tip de cuirasat rapid, blindat şi cu tunuri de mare calibru, s.n. dreaptă Linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul cel mai scurt, s.f, g.-d. art. dreptei, pl. drepte, dreavă 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mo-soarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lâna. 3. întăritură de şipci la aripa unei mori de vânt. s.f, g.-d. art. drgvei, pl. dreve.
dregătfir (în trecut în Ţara Românească şi în Moldova) Demnitar la curtea domnească; (p. gener.) înalt funcţionar. s.m., pl. dregătari.
dregătorgsc,-ească (înv.) Referitor la dregători sau la dregătorie. adj., pl. dregătoreşti. dregătorie Demnitate, funcţia de dregător, s.f., art. dregătorja, g.-d. art. dregătoriei, pl. dregătorii, art. dregătorii le.
drage (pop., fam.) 1. tr. A repara (un obiect stricat). 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) întrema după un accident, după
o	boală. /A-şi ~ glasul (sau vocea) = a tuşi uşor înainte de a vorbi sau de a cânta. 3. tr. (fig.) A îndrepta (o greşeală).
4.	tr. A pune condimente într-o mâncare; a falsifica (o băutură). 5. tr. şi refl. A (se) farda. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dreg, / pl. dregem, perf. s. 1 sg. dresai, / pi araserăm; part. dres.
drglă Ciupercă comestibilă care creşte pe arbori, s.f, g.-d. art. dralei, pl. drele.
aren 1. Conductă subterană care adună şi evacuează apa de pe un teren mlăştinos. 2. Strat pietros care căptuşeşte un zid de sprijin, o boltă etc., pentru a colecta apa de infiltraţie. 3. (med.) Tub, meşă care permite eliminarea secreţiilor dintr-o rană. s.n., pl. drenuri, drena tr. 1. A colecta şi evacua apa de pe un teren. 2. A permite secreţiilor dintr-o rană să se scurgă, vb. I, ind. prez. 3 drenează.
drenaj 1 • Drenare. 2. Construcţie hidrotehnică destinată drenării. s.n., pl. drenaje.
drenare 1. Acţiunea de a drena; drenaj. 2. Deplasare a ţiţeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă, s.f, art. drenării, pl. dreniri.
drgnă (med.) Dren (3). s.f., g.-d. art. drgnei, pl. drene. drepnea Pasăre asemănătoare cu rândunica, cu penele de culoare cafenie-închisă. s.f, g.-d. art. drepnelei, pl. drepnele, art. drepnelele.
drept1, dreapta A. 1. Care merge de la un punct la altul direct, neocolit; care nu este strâmb sau oblic. /Unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta. Prismă ~ = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. //(fig., despre privire) Direct, deschis, //(despre haine) Simplu, fără cute, fără clini.
2.	(despre lucruri, fiinţe etc.) Care are o poziţie verticală (faţă de un reper vertical). 3. Care are o poziţie orizontală (faţă de un reper orizontal). IA se (ine ~ = a avea o poziţie perfect verticală, //(mii.) A lua poziţia de ~i = a lua poziţie perfect verticală, stând nemişcat, //(cu val. de interj.) Drepţi! comandă militară pentru luarea poziţiei de drepţi. Asta--a avea o atitudine dârză. A călca ~ = a avea o purtare corectă. B. (fig.) 1. (despre acţiuni umane sau despre noţiuni abstracte) Potrivit adevărului şi dreptăţii; just. /Parte ~ = parte care i se cuvine cuiva la o împărţeală. Luptă ~ = luptă corp la corp. Ce-i ~ = într-adevăr. Ce-i ~, e ~, se spune pentru a recunoaşte un
adevăr incontestabil. Cu ~ cuvânt = pe bună dreptate. A spune — = a spune adevărul. La - vorbind = în realitate. 2. (despre oameni) Cinstit, integru. 3. (în limbaj bise-ricesc) Cuvios. A se odihni cu ~ii = a fi mort.
C.	1. (despre organe ale corpului) Aşezat în partea opusă inimii, //(s.m., sg. art.) Piciorul drept, (s.f., sg. art.) Mâna dreaptă. IA fi mâna ~ a cuiva = a fi cel mai apropiat colaborator al cuiva. 2. (fig., s.f. sg. art.) Partea cea mai conservatoare a unui partid, [var. (înv., reg.) dirgpt,-eaptă adj.] adj., pl. drepţi,-te. drept2 Direct, fără ocol. ~ înainte, adv. drept3 (în loc.) Pe ~ = într-adevăr. loc. adv. drept4 (introduce complemente) Ca..., în loc de..., în caltitate de... L-a luat - însoţitor, prep. drept5 1. Totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dintr-un stat. 2. Ştiinţa care studiază dreptul5 (1). 3. Putere recunoscută în mod legal unei persoane spre a se bucura de anumite privilegii, s.n., pl. drepturi.
dreptaci,-ce (Persoană) care este predispusă din naştere să scrie, să lucreze cu dreapta, adj., s.m. şi f, pl. dreptaci,-ce.
dreptar Instrument folosit în construcţii, în dulgherii etc. pentru verificarea suprafeţelor plane, s.n., pl. dreptare, dreptate 1. Principiu moral şi juridic care cere să i se dea fiecăruia ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate. IA face (cuiva) ~ = a repara o nedreptate. Pe bună ~ = pe drept cuvânt. Cu - = după lege. 2. (pop.) Judecată, s.f, g.-d. art. dreptăţii, pl. dreptăţi. drept-credincios,-oasă (Adept) al Bisericii creştine ortodoxe; bun-creştin. adj., s.m. şi f, pl. drept-credin-cioşi,-oase.
dreptunghi Patrulater care are toate unghiurile drepte. s.n., pl. dreptunghiuri.
dreptungiular,-ă Care are forma unui dreptunghi, adj.,
pl. dreptunghiulari,-e.
dres1 Faptul de a drege. s.n.
dres2 Fard, produs cosmetic, s.n., pl. dresuri.
dres3 1. Ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) Echipament.
s.n., pl. drgsuri.
dres4,-easă (pop.) 1. Reparat; corectat. 2. (despre
mâncăruri) Condimentat, adj., pl. dreşi,-se.
dresa tr. A. 1. A deprinde un animal să execute la
comandă anumite acţiuni. 2. (fig., peior.) A deprinde o
persoană să acţioneze cum au stabilit alţii. B. A redacta
un act oficial, vb. /, ind. prez. 3 dresează.
dresaj Dresare a unui animal; dresură, s.n., pl. dresaje.
dresare Acţiunea de a dresa, s.f, g.-d. art. dresării, pl.
dresări.
dresor,-oare Persoană care dresează animalele, s.m.,
pl. dreseri; s.f, g.-d. art. dresoarei, pl. dresoare.
drgssing (angl.) încăpere în care se depozitează toată
îmbrăcămintea casei, s.n., pl. dressinguri.
dresură 1. Dresaj. 2. Număr într-un spectacol de circ
executat cu animale dresate, s.f, g.-d. art. dresurii, pl.
dresuri.
dresuri (rar) Mirodenii, condimente, s.n. pl.
drgţe 1. Plantă acvatică subtropicală, cu frunze mari,
violacee pe partea inferioară. 2. Plantă erbacee târâtoare,
cu flori galbene, folosită în medicina populară, s.f, art.
dreţea, g.-d. art. dreţei, pl. dreţe.
drezină Vehicul acţionat manual, cu pedale sau cu
motor, servind la transporturi uşoare pe o linie ferată.
s.f, g.-d. art. drezinei, pl. drezine.
driadă (dri-a-) Nimfă a pădurilor în mitologia greacă.
s.f, g.-d. art. driadei, pl. driade.
dribla tr. şi intr. 1. (sport) A conduce mingea sau pucul
astfel încât adversarul direct să fie înşelat. 2. (p. gener.,
fam.) A păcăli, a înşela, vb. I, ind. prez. 3 driblează.
driblâj Faptul de a dribla, s.n., pl. driblaje.
driblare Acţiunea de a dribla; dribling, s.f, g.-d. art. driblării, £>/. driblări.
dribler,-a Sportiv care driblează, căruia îi place să dribleze, s.m. pl. dribleri; s.f, g.-d. art. driblerei, pl. driblere.
dribling Procedeu tehnic folosit de un sportiv cu mingea spre a-şi dribla adversarul, s.n., pl. driblinguri, dric 1. Scheletul unui car (fară roţi şi loitre). 2. Car mortuar. 3. (pop.) Punct culminant al unei acţiuni, al zilei etc.; miez. s.n., pl. dricuri.
dricar 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Antreprenor de pompe funebre; vizitiu de dricuri (2). 3. Persoană care conduce carul mortuar, s.m., pl. dricari, dnfter Ambarcaţiune pentru pescuitul marin în larg şi pentru sport, s.n., pl. driftere.
drjl Ţesătură deasă şi groasă din fire de bumbac sau de cânepă, pentru îmbrăcăminte de vară. s.n., pl. driluri. driliing Armă cu trei ţevi. s.n., pl. drillinguri. drilometru Aparat pentru controlul operaţiilor de săpare a sondelor, s.n., art. drilometrul, pl. drilometre. drink (angl.) Băutură (alcoolică), s.n., pl. drinkuri. dr io pi tec (dri-o-) Maimuţă fosilă antropoidă, s.m., pl. driopiteci.
drjşcă Unealtă cu care zidarul netezeşte tencuiala, s.f, g.-d. art. driştei, pl. drişte.
drişcui tr. A netezi tencuiala, betonul etc. cu drişca. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. drişcuiesc, imperf. 3 sg. drişcuia; conj. prez. 3 să drişcuiască. drişcuire Acţiunea de a drişcui; drişcuit. s.f, g.-d. art. drişcuirii, pl. drişcuiri. drişcuit Drişcuire. s.n.
drive (draiv) (angl.) 1. Lovitură puternică la tenis, golf sau baseball, prin care mingea este trimisă în terenul advers, razant. 2. Drum. s.n., art. drive-ul, pl. drive-uri. drive-in1 (draivin) (angl., despre locuri) în care poţi intra cu maşina pentru a vedea un film sau a mânca. adj. invar.
drive-in2 (draivin) (angl.) 1. Cinematograf în aer liber în care se intră cu maşina. 2. Restaurant la care se poate comanda mâncarea rămânând în maşină, s.n., pl. drive-in. drivelob (draivlob) (angl.) Lovitură de drive cu traiectorie înaltă, s.n., pl. driveloburi. driver1 (draivăr) Conducător de atelaj într-o cursă de trap. s.m., pl. driveri.
driver2 (draivăr) Atelaj folosit în cursele de trap. s.n., pl. drivere.
droagă (reg.) Căruţă mare şi greoaie. //Roată, s.f, g.-d. art. droagei, pl. droage.
droaie (fam.) Mulţime, grămadă, ceată (de oameni). //Grămadă (din ceva), //(adv.) în număr mare. s.f, art. droaia, g.-d. art. droaiei.
drob1 Bulgăre de sare; bucată mare din ceva. s.m., pl. drobi.
drob2 Arbust din familia leguminoaselor cu fructele păstăi turtite, s.m., pl. drobi.
drob3 1. Măruntaie de miel sau de ied; mâncare făcută din aceste măruntaie. 2. (reg.) Cutia teascului de vin. s.n., pl. droburi.
drob-de-munte Arbust cu frunze păroase şi cu flori galbene, s.m., pl. drobi-de-munte. drobiţă Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate şi cu flori galbene, s.f, g.-d. art. drobiţei, pl. drobiţe.
drobuşor Diminutiv al lui drob1, s.n., pl. drobuşoare. drog 1. Substanţă care serveşte la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. 2. (fam.) Medicament. s.n., pl. droguri.
droga tr. şi refl. A(-şi) administra stupefiante sau cantităţi exagerate de medicamente, băutură etc. vb. /, ind. prez. 3 droghează.
387
dualism
drogare Acţiunea de a (se) droga, s.f., g.-d. art. drogării, pl. drogări.
drogherie Magazin în care se vând articole de parfumerie şi unele preparate farmaceutice, s.f., art. drogheria, g.-d. art. drogheriei, pl. drogherii, art. drogheriile. droghist,-ă (înv.) Vânzător într-o drogherie, s.m., pl. droghişti; s.f., g.-d. art. droghistei, pl. droghiste. drojdie (-di-e) 1. Substanţă depusă dintr-un lichid fermentat pe fundul unui vas. IA fi (sau a se afla) pe - = a fi la capătul resurselor materiale. //Zaţ de cafea.
2.	Rachiu de - = rachiu preparat din drojdie de vin.
3.	(fig.) Rămă-şiţă, urmă. 4. (fig., peior.) Elemente declasate ale socie-tăţii; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci micros-copice care produc fermentarea alcoolică. //Preparat industrial obţinut din aceste ciuperci, întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. s.f, art. drojdia, g.-d. art. drojdiei, pl. drojdii, art. drojdiile.
drojdioară (-di-oa-) Diminutiv al lui drojdie (2); droj-diuţă. s.f, g.-d. art. drojdioarei, pl drojdioare. drojdiuţă (-di-u-) Drojdioară. s.f, g.-d. art. drojdiuţei, pl. drojdiuţe.
dromader Cămilă cu o singură cocoaşă, [var. droma-deră s.f] s.m., pl dromaderi. dromaderă v. dromader.
dromofobje (med.) Teamă patologică de călătorie, s.f, art. dromofobia, g.-d. art. dromofobiei. dromomanje (med.) Impuls irezistibil la unii bolnavi psihici de a vagabonda, s.f, art. dromomama, g.-d. art. dromomamei, pl. dromomanii, art. dromomaniile. dropgol (la rugbi) înscrierea de puncte prin introducerea mingii lovite cu piciorul printre buturi, s.n., pl. drop-goluri.
dropică (med., pop.) Hidropizie. s.f, g.-d. art. dropicii. dropie (-pi-e) Pasăre mare de stepă, a cărei carne este comestibilă, s.f, art. dropia, g.-d. art. dropiei, pl. dropii, art. dropiile.
dropioi (-pi-oi) Bărbătuşul dropiei, s.m., pl. dropioi, art. dropioii.
drops Bomboană fabricată din caramel şi acoperită cu zahăr cristalizat, s.n., pl. dropsuri, drosera Plantă insectivoră care trăieşte prin mlaştini. s.f, g.-d. art. droserei, pl. drosere. drosofilă (la pl.) Gen de musculiţe ale căror larve trăiesc în materiile aflate în fermentaţie sau în putrefacţie; (la sg.) muscuiiţă din acest gen. s.f, g.-d. art. drosofilei, pl. drosofile.
drosometru Instrument cu care se măsoară cantitatea de rouă căzută în cursul unei nopţi, s.n., art. drosome^ trul, pl. drosometre.
droşear (înv., pop.) 1. Birjar. 2. Meseriaş care lucrează droşte. s.m., pl. droşcari.
droşcă (înv.) Birjă, s.f, g.-d. art. droştei, pl. droşte. droşcuţă (înv.) Birjă mică. s.f., g.-d. art. droşcuţei, pl droşcuţe.
drot 1 . Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc.; sârmă. 2. Cleşte metalic care serveşte la ondulatul părului, s.n., pl. droturi. drug1 l. Bară de fier sau de lemn, cu diferite întrebuinţări în lucrări de construcţii. 2. Fiecare dintre cele două tălpi ale războiului de ţesut, s.m., pl. drugi. drug2 Punct de broderie asemănător cu festonul. s.n., pl. druguri.
drugă l. Fus mare cu care se torc fire groase pentru saci, lăicere etc. //Cantitate de fuior pusă pe acest fus.
2.	(înv.) Drug scurt. 3. (reg.) Ştiulete de porumb, s.f., g.-d. art. drugii, pl. drugi.
drughineaţă (reg.) Drug scurt şi gros. s.f, g.-d. art. drughineţei, pl. drughineţe.
drugstore (dragstor) (angl.) Magazin în care se vând produse cosmetice, farmaceutice, cărţi etc. s.n., art. drugstore-ul, pl. drugstore-uri. druguleţ Diminutiv al lui drug. s.m., pl. drugulgţi. druid Preot la vechii celţi. s.m., pl. druizi, druidism (dru-i-) Religia druzilor, care propovăduia credinţa în nemurirea sufletului şi în metempsihoză, s.n. drijjbă Ferăstrău acţionat de un motoraş, s.f, g.-d. art. drujbei, pl. drujbe.
drum l. Bandă îngustă de teren pietruit, asfaltat etc., reprezentând o cale de comunicaţie terestră. IHoţ (sau tâlhar) de -ul mare = hoţ care atacă oamenii în drum, spre a-i jefui, fn - = în mijlocul drumului. Pe toate - = pretutindeni. A pune (pe cineva) pe ~uri = a face (pe cineva) să alerge după diverse treburi (mai ales pe la autorităţi). A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe ~ (sau pe -uri) = a da (pe cineva) afară din casă, a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. Pe - - gata să vină. A sta (sau a se pune ) în -ul (cuiva) = a împiedica (pe cineva) într-o acţiune. A-şi face (sau a-şi găsi) (un) - (nou) în viaţă = a-şi găsi un rost, a reuşi. A ieşi (cuiva) în - = a întâmpina (pe cineva). A da -ul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a reda libertatea cuiva; c) a desface o cusătură, un tiv etc. (pentru a lărgi sau a lungi o haină). 2. Călătorie, deplasare. 3. Parcurs, rută, itinerar. lA-şi căuta de -■ = a) a merge mai departe;
b)	a nu se amesteca în treburile altuia. 4. Traiectorie, s.n., pl. drumuri.
drumar l. (reg.) Drumeţ. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor, s.m., pl. drumari.
drumaş (înv., reg.) Drumeţ, călător, s.m., pl. drumaşi. drum-de-fier Cale ferată, s.n., art. drumul-de-fier. drumeag Drum (lateral) îngust, s.n., pl. drumeaguri, drumeţ,-eaţă Călător (pe jos), s.m., pl. drumeţi; s.f., g.-d. art. drumeţei, pl. drumeţe, drumeţie Călătorie, turism (pe jos), s.f, art. drumeţia, g.-d. art. drumeţiei, pl. drumeţii, art. drumeţiile, drumlin Formă de relief de origine glaciară, cu contur eliptic, s.n., pl drumline.
drumui l. tr. (top.) A lega detaliile unei suprafeţe de teren cu triangulaţia geodezică corespunzătoare. 2. intr. A umbla pe drum. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. drumu-iesc, imperf. 3 sg. drumuia; conj. prez. 3 să drumuiască. drumuleţ Dimnutiv al lui drum; drumuşor. s.n., pl. dru-muleţe.
drumuşor Drumuleţ. s.n., pl. drumuşoare. drupacee (la pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructele drupe; (la sg.) pom fructifer din acest grup. s.f, art. dru-paceea, g.-d. art. drupaceei, pl. drupacee. drupă Tip de fruct zemos şi cărnos, cu un singur sâmbure. s.f, g.-d. art. drupei, pl. drupe. drusare Operaţie prin care, în filatura de lână, se desăvârşeşte destrămarea zdrenţelor. s.f, g.-d. art. dresării, drusă (rar) Drusetă. s.f., g.-d. art. drusei, pl. drnse. drusetă Cardă specială folosită pentru drusare. s.f, g.-d. art. drusetei, pl. drusete.
druşcă (reg.) Fată care însoţeşte mireasa la cununie. s.f, g.-d. art. druştei, pl. druşte. druză I. Masă de cristale care se formează pe pereţii cavităţilor unor roci şi filoane. 2. Cavitate patologică formată în diferite organe, s.f, g.-d. art. druzei, pl druze. dry (drai) (angl., despre băuturi alcoolice) Sec; fără zahăr. adj. invar.
dual (du-al) Număr care indică în unele limbi două fiinţe sau două obiecte care formează o pereche, s.n., pl. duale.
dualism (du-a-) 1. Concepţie care consideră două elemente, spiritul şi materia, drept bază a existenţei.
2.	Dualitate. 3. Formă statală realizată prin unirea a două ţări. s.n.
dualist
388
dualist,-ă (du-a-) (Adept) ai dualismului, adj., s.m. şi
f.,	pl. dualişti,-ste.
dualitâte (du-a-) Caracterul a ceea ce este dual; ansamblu format din două elemente diferite, opuse, s.f., g.-d. art. dualităţii, pl. dualităţi.
duarhie (du-ar-) Guvernare exercitată de doi regi. s.f., art. duarhia, g.-d. art. duarhiei. du bas Luntre mare care serveşte la pescuit şi la trecerea de pe un mal al apei pe celălalt, s.n., pl. dubasuri. dubă1 1 . Autodubă. 2. Vehicul închis prevăzut cu ferestre şi gratii cu care se transportă deţinuţii, //(fig.) Puşcărie. s.f., g.-d. art. dubei, pl. dube. dybă2 1. Luntre mică de pescuit. 2. Putină în care se pun pieile la tăbăcit, s.f, g.-d. art. dubei, pl. dube. du bă Iar (reg.) Tăbăcar. s.m., pl. dubălari. dubeală (reg.) Acţiunea de a (se) dubi; argăseală. s.f,
g.-d.	art. dubglii, pl. dubgli.
dubi (reg.) 1. tr. A tăbăci. 2 refl. (despre in, cânepă etc.) A se topi, a se muia. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. dubesc, imperf. 3 sg. dubea; conj. prez. 3 să dubească. dubifiS,-Oâsă (-bi-os) îndoielnic, nesigur; suspect, adj.. pl. dubieşi.-oase.	.
dubire (reg.) Acţiunea de a (se) dubi. s.f., g.-d. art. dubirii.
dubitativ,-ă (despre propoziţii) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă, adj., pl. dubitativi,-e. dubitgţle (-ţi -e) 1. Exprimare a unei incertitudini, a unei nesiguranţe. 2. Figură retorică prin care oratorul se îndoieşte de cele spuse de el spre a preveni posibile obiecţii, s.f, art. dubitaţia, g.-d. art. dubitaţiei. dublu îndoială, nesiguranţă, s.n., art. dubiul, pl. dubii, art. dubiile.
dubla 1 • tr. şi refl. A deveni sau a face să devină de două ori mai mare. 2. tr. A căptuşi, a acoperi cu alt material.
3.	tr. A face o lucrare la fel cu alta (deja existentă). 4. tr. (în teatru, în film) A înlocui pe titularul unui rol.
5.	(sport) A se plasa în spatele unui coechipier pentru a întări apărarea. //A depăşi cu un tur un concurent.
6.	tr. (despre nave) A ocoli un obstacol. 7. tr. A executa un dublaj, vb. I, ind prez. 3 dublează.
dublaj Sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mişcările şi scenele lui; înlocuire a dialogului original dintr-un film cu o versiune tradusă oral. s.n., pl. dublaje.
dublare Acţiunea de a (se) dubla, s.f, g.-d. art. dublării, pl. dublări.
dublă (pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale; baniţă. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obişnuită. s.f, g.-d. art. dublei, pl. duble, duble Metal placat cu un strat subţire de aur sau de platină. s.n., art. dubleul.
dublet 1. Al doilea exemplar al unui obiect, al unei cărţi etc., păstrat într-o colecţie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelaşi etimon, diferite ca formă, dar cu acelaşi sens, intrate în limbă în momente diferite sau pe căi diferite.
3.	(fiz.) Dipol. 4. (fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate, s.n., pl. dublgte. dublon1 Veche monedă spaniolă de aur. s.m., pl. dublQni.
dublon2 (poligr.) Repetare, din greşeală, a unui cuvânt, a unei linii etc. s.n.
dublsr (tehn.) Dispozitiv, circuit care dublează o anumită mărime, s.n., pl. dubloare. dublşu1 1. (arhit.) Arc în relief care dublează o boltă.
2.	Grindă principală la un planşeu de lemn. s.n., art. dublfiul, pl. dublfiuri.
dublgu2 (sport) Cuplu în concursuri de vâsle, sanie etc. s.n., art. dubleul, pl. dublfiuri. dublu,-ă 1. adj. 1. Care este de două ori mai mare, îndoit. /Cuvânt cu ~ sens (sau înţeles) = cuvânt echivoc.
2.	Alcătuit din două obiecte identice sau de aceeaşi natură, //(s.n., art.) Motiv din literatura universală bazat pe ideea existenţei a două personaje identice sau foarte asemănătoare. 3. Care se face în două locuri, /(adv.) A vedea ~ = a) a vedea două imagini ale aceluiaşi obiect;
b)	a fi ameţit de băutură. 4. (s.m.) ~ băieţi (sau fete, mixt) = partidă de tenis de câmp sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. Minge ~ (şi s.f) = mişcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii ei sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. (şi s.f.) A dao ~ = (la unele jocuri de zaruri) a cădea acelaşi număr de puncte la ambele zaruri (cin., şi s.f.) A trage o ~ = a turna variante pentru flecare cadru dintr-un film. adj., s.m. şi f, pl. dubli,-e.
dublu-casetofQn Casetofon cu două dispozitive de citit casete, care permite înregistrarea de pe o casetă pe alta. s.n., pl. dublu-casetofoane. dyblu-decalitru Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas cu această capacitate. s.m., art. dublu-decalitrul, pl. dublu-decalitri; simb. ddal.
dublu-declmatru Riglă cu lungimea de 20 de centimetri. s.m., pl. dublii-decimgtrul, pl. dublu-decimgtri. dublură 1. Actor, cântăreţ, cascador etc. ce înlocuieşte într-o scenă, într-un spectacol, pe titularul rolului. 2. Căptuşeală. s.f, g.-d. art. dublurii, pl. dubluri. , dublu-stgr Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. s.m., art. dublul-stgr, pl. dublu-stgri.
ducali-ă De duci2, al unui duce2, adj., pl. ducali,-e. ducat1 Monedă de argint sau de aur, care a circulat în mai multe ţări din Europa, printre care şi în ţările româneşti, s.m., pl. ducaţi.
ducat2 Teritoriu guvernat de un duce2 sau de o ducesă. s.n., pl. ducate.
duca1 (de obicei precedat de prep. „de“, „la“, ,,pe“) Plecare; călătorie. /A fi pe ~ = a fî pe sfârşite; a fi pe moarte, s.f.
ducă2 (înv.) Duce2, s.m., pl. duci. ducăraţ,-eaţă (fam.) Umblăreţ. adj., pl. ducărgţi,-e. ducă-se-pe-pustii (pop.) 1. Dracul. 2. Epilepsie, s.m., g.-d. lui ducă-se-pe-pustii, pl. ducă-se-pe-pustii. duce1 A. 1. tr. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc; a conduce pe cineva într-un loc. /A ~ (pe cineva) cu vorba = a-i promite (cuiva) ceva amânând îndeplinirea promisiunii, (fam.) A ~ (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu preşul etc.) = a înşela (cu promisiuni mincinoase). 2. intr. (despre drumuri) A merge spre... 3. intr. (fig.) A avea drept rezultat. 4. tr. A-şi petrece viaţa, a trăi într-un anumit fel. /A nu o {mai) ~ (mult) = a nu mai avea mult de trăit. 5. tr. A purta războaie, lupte, tratative. 6. tr. A suporta, a suferi. B. refl. 1. A se deplasa; a pleca undeva. IA se ~ drept (sau într-un suflet, glonţ, puşcă, întins) - a merge undeva repede, fără ocol. A se ~ cu Dumnezeu (sau în plata Domnului) = a se duce unde vrea. Ase ~ de râpă = a se prăpădi. 2. (despre veşti, zvonuri) A se răspândi. 3. (fig.) A trece; a dispărea, 4. A muri; a se sfârşi. C. intr. A rezista la... vb. III, ind. prez. / sg. şi 3 pl. duc, I pl. ducem, 2 pl. duceţi, perf. s. I sg. dusgi, I pl. duserăm; imper. 2 sg. du, neg. nu duce; part. dus. duce2 1. Nobil feudal. //Titlu nobiliar feudal superior marchizului. 2. Titlu purtat de conducătorul unui ducat2.
3.	Conducător militar al unui trib germanic, s.m., pl. duci.
ducere Faptul de a (se) duce1; plecare, mers. s.f, g.-d. art. ducerii, pl. duceri.
389
dulcicol
ducesă Femeie care stăpâneşte un ducat2; soţie de duce2, s.f., g -d. art. ducgsei, pl. ducese, ducipal Cal sprinten, frumos, s.m., pl. ducipali. dyco Denumire comercială pentru lacuri, solvenţi etc. s.n., art. ducoul.
ductibilitate Proprietate a unui metal de a fi ductil, s.f, g.-d. art. ductibilităţii.
ductM,-ă (despre metale) Care poate fi tras în fire sau în foi subţiri, adj., pl. ductili,-e.
dud Numele unui arbore ale cărui frunze sunt folosite pentru hrănirea viermilor de mătase, s.m., pl. duzi. dudă Fructul dudului, s.f, g.-d. art. dudei, pl. dude. dudău (pop.) Cucută; (p. ext.) bălării, s.n., art. dudăul, pl. dudaie.
duducă (înv.) Termen de politeţe care se dădea altădată fetelor şi femeilor tinere de la oraş. s.f., g.-d. art. duducăi/duducii/duducbii, pl duduci, duducuţă (înv.) Diminutiv al lui duducă, s.f., g.-d. art. duducuţei, pl. duducuţe.
dudui intr. 1. (despre pământ, ferestre, clădiri etc.) A se zgudui, a se cutremura. 2. (despre motoare) A produce un zgomot sacadat. 3. (despre foc) A arde puternic şi cu zgomot, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. dudui, 3 duduie, imperf. 3 sg. duduia; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dudui, 3 să duduie.
duduie Domnişoară, s.f, art. duduia, g.-d. ari. duduii,
pl. dudui, art. duduile.
duduit Faptul de a dudui; duduitură. s.n.
duduitură (-du-i-) Duduit, s.f, g.-d. art. duduiturii, pl.
duduituri.
duduiţă Diminutiv al lui duduie, s.f, g.-d. art. dudu-iţei, pl. duduiţe.
duecento (du-e-) (it.) Cultura italiană din sec. XIII. s.n., art. duecentoul.
duel 1. Luptă desfăşurată între două persoane înarmate în prezenţa unor martori. 2. Luptă în care artileriile a două armate inamice trag simultan una asupra alteia.
3.	(fig.) Polemică vie; discuţie în contradictoriu, s.n., pl. dueluri.
duela (du-e-) intr. şi refl. A se lupta în duel. vb. I, ind. prez. 3 duelează.
duelgiu (înv.) Persoană care are mania de a se duela. s.m., art. duelgiul, pl. duelgii, art. duelgiii. dueljst (du-e-) (rar) Luptător într-un duel. s.m., pl. duelişti.
duet (du-et) Compoziţie pentru două voci sau două instrumente, s.n., pl. duete.
dughenar (peior.) Posesor al unei dughene; dughenist. s.m., pl. dughenari.
dugheană Prăvălie mică, sărăcăcioasă, s.f, g.-d. art. dughenei, pl. dughene.
dughenist (peior.) Dughenar. s.m., adj., pl. dughenişti,-ste.	^
dughenizare (peior.) înmulţire a dughenelor. s.f, g.-d. art. dughenizării.
dughie Plantă erbacee cu frunze alungite şi ascuţite la
vârf, cultivată ca plantă de nutreţ, s.f, art. dughia, g.-d.
art. dughiei, pl. dughii, art. dughiile.
duglas Arbore din familia pinului, cu tulpina foarte
înaltă. //Lemnul acestui arbore, s.m., pl. duglaşi.
duglîş.-ă (reg.) (Om) leneş, trândav, adj., s.m. şi f., pl.
duglişi,-e.
duh 1. (în superstiţii) Fiinţă supranaturală imaterială; arătare, fantomă; drac, diavol. 2. Suflet, spirit. 3. Inteligenţă, umor, subtilitate. ICu (sau plin de) ~ = inteligent, spiritual. De~ = spiritual, inteligent. Sărac cu ~ul = prost, naiv. 4. Caracter, fire, natură. ICu -ul blândeţii = blând, binevoitor. 5 Sens, intenţie a unui text. ~ul legii, s.n., pl. duhuri.
du han (reg.) Tutun, s.n., pl. duhanuri.
duhăni tr. şi intr. (reg.) A fuma. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhăngsc, imperf. 3 sg. duhănea; conj. prez. 3 să duhănească.
duhliu,-ie (rar) Glumeţ, hazliu, adf, pl. duhlii, duhni intr. 1. A răspândi un miros urât. 2. (rar, despre vânt) Ă sufla cu putere, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhnesc, imperf. 3 sg. duhnea; conj. prez. 3 să duhnească, duhoare Miros greu şi urât. //Aer greu (într-un spaţiu închis), s.f., g.-d. art. duhsrii, pl. duhori, duhori intr. (rar) A duhni (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. duhoresc, imperf. 3 sg. duhorea; conj. prez. 3 să duhorească.
duhovnic 1. Preot care spovedeşte pe credincioşi. 2. Persoană căreia i se confesează cineva, s.m., pl. duhQvnici. duhovnicesc,-ească De duhovnic; (p. gener.) preoţesc. adj., pl. duhovniceşti.
duios,-oasă 1. Mişcător, emoţionant; afectuos: sentimental; blând. 2. Dureros, jalnic, adj., pl. duiaşi,-oase. duioşie 1. Gingăşie, simţire delicată. 2. Melancolie, jale. s.f., art. duioşia, g.-d. art. duioşiei, pl. duioşii, art. duioşiile.
duium Mulţime, droaie, grămadă. ICu -ul = în număr mare. s.n.
dulamă 1. Haină ţărănească lungă şi groasă. //(în trecut) Haină lungă purtată de negustori, de preoţi etc. 2. Haină de ceremonie purtată de domni şi de boieri, s.f, g.-d. art. dulamei, pl. dulame. dulap1 Scândură lată şi groasă, s.m., pl. dulapi. dulap2 1. Mobilă de lemn cu rafturi, în care se păstrează haine, rufe etc. 2. (pop.) Scrânciob, s.n., pl. dulâz puri.
dulăpaş Dulăpior. s.n., pl. dulăpaşe. dulăpior Diminutiv al lui dulap; dulăpaş. s.n., pl. dulăpioare.
dulău Câine mare (lăţos). S.m., art. dulăul, pl. dulăi, art. dulăii.
dulce1 A. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului; care a fost îndulcit. 2. (despre lapte) Proaspăt, nefermentat. 3. (despre brânzeturi) Nesărat. 4. (despre fructe) Cu gust dulce. 5. (despre apă) De izvor, de râu.
B.	(fig.) 1. Drăguţ, frumos, //(despre miros) Aromatic.
2.	(fig., despre sunete, glas etc.) Melodios; plăcut la auz.
3.	(fig., despre somn) Liniştit, calm. 4. (fig., despre climă) Moderat, temperat. 5. (fig., despre fiinţe şi manifestările lor) Simpatic, plăcut. 6. (despre vorbe) Plăcut. adj., pl. dulci.
dulce2 1. Ceea ce este plăcut, bun; ceea ce produce plăcere. IDe - = (în ritualul bisericii creştine; despre mâncare) = care este îngăduit în afara zilelor sau perioadelor de post. /(fam.) A spune (cuiva, ceva) de ~ = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile. //Perioadă de timp când credincioşii creştini au voie să mănânce came. 2. (mai ales la pl.) Preparat culinar dulce, s.n., pl. (2) dulciuri.
dulceag,-ă 1- (despre mâncăruri şi băuturi) Cam dulce. 2. Fără gust, searbăd. 3. (fig.) Care vrea să pară prietenos; mieros .adj., pl. dulcegi,-ge. dulceaţă1 însuşirea de a fi dulce; gust plăcut al unei mâncări sau băuturi, s.f., g.-d. art. dulceţii. dulceaţă2 1. Preparat alimentar făcut din fructe sau din flori fierte în sirop de zahăr. 2. Aliment gustos; bunătate. s.f., g.-d. art. dulceţii, pl. dulceţuri. dulceaţă3 (fig.) 1. Calitatea de a fi plăcut. ICu ~ = cu drag. //Plăcere, mulţumire sufletească. 2. Blândeţe, bunătate, s.f, g.-d. art. dulceţii, pl. dulceţi. dulcegărie (depr.) Vorbă, purtare dulceagă, s.f, art. dulcegăria, g.-d. art. dulcegăriei, pl. dulcegării, art. dulcegăriile.
dulcicol,-ă (despre animale şi plante) Care trăieşte în apele dulci, adj., pl. duldcoli,-e.
dulcinee
390
dulcinee (fam.) Femeie iubită; femeie devenită obiectul unei pasiuni ridicole, s.f., art. dulcineea, g.-d. art. dulcingei.
dulcişor1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor,
cu flori purpurii, s.m., pl. dulcişori.
dulcişer2,-oară Diminutiv al lui dulce; relativ dulce.
adj., pl. dulcişori,-oare.
dulciu,-ie (rar) (Cam) dulce. adj., pl. dulcii.
dulgher Meseriaş care lucrează lemnăria unei clădiri.
s.m., pl. dulgheri.
dulgherie 1. Meseria dulgherului; dulgherii. 2. Ansamblul lucrărilor executate de dulgher. 3. Atelierul dulgherului. s.f, art. dulgheria, g.-d. art. dulgheriei, pl. (3) dulgherii, art. dulghenile. dulgherit Dulgherie. s.n.
duMe Piesă în care se fixează becul electric, s.f, art. dulia, g.-d. art. duliei, pl. dulii, art. duliile.
Duma de Stat Cameră a Parlamentului rus. s.prop.f, g.-d. art. Dumei de Stat.
dumă Adunare legislativă în Rusia ţaristă, s.f, g.-d. art. dumei, pl. dume.
dumbăţ v. dumbeţ.	.
dumbeţ Plantă erbacee cu frunze mici şi dinţate, cu flori purpurii sau albe. [var. dumbăţ s.m.] s.m., pl. dumbeţi. dumbravă 1. Pădure tânără şi nu prea deasă. 2. Pădure de stejar, s.f, g.-d. art. dumbrăvii, pl. dumbrăvi, dumbravnic Plantă erbacee, medicinală şi meliferă, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii sau albe. s.m., pl. dumbravnici.
dumbrăveancă Pasăre migratoare cu pene albastre-
verzui. s.f, g.-d. art. dumbrăvencei, pl. dumbrăvence.
dumbrăvioară Diminutiv al lui dumbravă, s.f, g.-d.
art. dumbrăvioarei, pl. dumbrăvioare.
dum-dum (în sintagma) Glonţ (sau proiectil) - =
proiectil de puşcă care explodează în momentul atingerii
ţintei provocând răni grave. s.n.
dumeri v. dumiri. dumenre v. dumirire.
dumesnic,-ă (înv., despre animale) Domestic (1). adj.. pl. dumesnici,-ce.
dumesnici tr. şi refl. (înv.) A (se) domestici, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pi. dumesnicesc, imperf. 3 sg. dumenicea; conj. prez. 3 să dumesnicească. dumica tr. (pop.) 1. A mărunţi, a mesteca îndelung un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; (p. ext.) a nimici, vb. I, ind. prez. 3 dumică/dumică, dumicat (pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment. s.m., pl. dumicgţi. duminecă v. duminică.
duminecea Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene. s.f, g.-d. art. duminecelei, pl. duminecele, art. dumine-celele. _
duminica în fiecare duminică, adv. duminical,-ă De duminică, adj., pl. duminicali,-e. Duminica Tomei Sărbătoare creştină ortodoxă care se ţine în prima duminică după Paşti, s.prop.f., g.-d. art. Duminicii Tomei.
duminică Ultima zi a săptămânii. /De ~ = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare, [var. duminecă ,r./!] s.f, g.-d. art. duminicii, pl. duminici, dumiri/dumeri tr. şi refl. (fam.) A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nelămurit), vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. dumiresc/dumeresc, imperf. 3 sg. dumirea/ dumerea; conj. prez. 3 să dumirească/să dumerească, dumirire/dumerire (rar) Lămurire, înţelegere, clarificare. s.f,ş.-d. art. dumiririi/dumenrii. dumitriţa (bot., pop.) Tufanicâ; crizantemă, s.f, g.-d. art. dumitriţei, pl. dumitriţe.
dumnealui, dumneaei Pronume de politeţe pentru persoana a 3-a. //(fam.) Soţ, soţie. pr. pers., pl. dumnealor.
dumneasa (pop.) Pronume de politeţe pentru persoana a 3-a sg. pr. pers., g.-d. dumisale. dumneata Pronume de polieţe pentru persoana a 2-a sg. pr. pers., abr. d-ta, g.-d. dumitale; abr. d-tale. dumneavoastră Pronume de politeţe pentru persoana a 2-a sg. şi pl. [var. (pop.) dumnevoastră pr pers.] pr. pers.; abr. dv./dvs./d-voastră. dumnevoastră v. dumneavoastră, dumnezeie (rar) Zeiţă, s.f, art. dumnezeia, g.-d. art. dumnezeiei.
dumnezeiesc,-iască 1. Al lui Dumnezeu; divin. 2. (fig.) Splendid, minunat, adj., pl. dumnezeieşti, dumnezeieşte Minunat, superb, adv. dumnezeire Divinitate; Dumnezeu, s.f, g.-d. art. dum-nezeirii.
dumnezeu1 Divinitate, zeu. s.m., art. dumnezeul, pl. dumnezei, art. dumnezeii.
Dumnezeu2 (în religiile monoteiste) Fiinţă supremă, creator al lumii. /Bătut de - = năpăstuit, nenorocit. Cum dă ~ = cum se întâmplă; prost, rău. ~ ştie! = nu se ştie! încotro (sau unde, cum ) te-a îndrepta — = la voia întâmplării. A nu avea (sau a trăi fara) niciun - = a nu crede în nimic; a nu avea niciun sens, a nu avea nicio valoare, niciun gust. A pleca (sau a merge etc.) cu ~ = a pleca (sau a merge etc.) sănătos, în pace. (fam.) A prinde (sau a apuca) pe - de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. A se ruga ca de toţi-ii = a se ruga cu insistenţă, —le! exclamaţie de spaimă, deznădejde, mirare. Pentru numele lui ~! exclamaţie de implorare sau de dezaprobare. Ce ~! exclamaţie de nemulţumire. Să dea ~! formulă de urare (să se împlinească ceea ce doreşti) s.prop.m., g.-d. art. lui Dumnezeu/ (în expr. şi) Dumnezeului (las-o Dumnezeului). dumper Basculantă la care scaunul se poate roti, permiţând conducerea înainte şi înapoi, s.n., pl. dumpere. dumping (damping) (angl.) Export de produse la preţuri mai scăzute decât cele de pe piaţa internă în scopul înlăturării concurenţei, s.n., pl. dumpinguri, dună Formă de relief cu aspectul unor ridicături mici, paralele, apărută sub acţiunea vântului în regiunile nisipoase, s.f, g.-d. art. dunei, pl. dune. dunăre (pop.) Apă mare. s.f
dunărean,-ă (Locuitor) din regiunea Dunării, adj., s.m. şi f. pl. dunăreni,-e.
dunăreancă Locuitoare din regiunea Dunării, s.f, g.-d. art. dunărencei, pl. dunărence.
dunetă Parte mai înaltă de la pupa unei nave, unde se află cabinele echipajului, s.f, g.-d. art. dunetei, pl. dunete.
dungat,-ă Cu dungi, adj., pl. dungaţi,-te. dungă 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare; dâră.
2.	(p. ext.) Cută, rid. 3. Margine a unui obiect, muchie, latură, lin - = într-o parte, (fam.) A fi într-o - = a fi ţicnit. s.f, g.-d. art. dungii, pl. dungi, dungăţea Plantă erbacee cu frunzele formate din cinci foliole. s.f, art. dungăţeaua, g.-d. art. dungăţelei, pl. dungăţele, art. dungăţelele.
dunguliţă Diminutiv al lui dungă; dunguţă. s.f, g.-d. art. dunguliţei, pl. dunguliţe.
dunguţă (rar) Dunguliţă. s.f.. g.-d. art. dunguţei, pl. dunguţe.
duo (muz.) Duet. s.n., art. duoul, pl. duouri. duodecimal,-ă (du-o-) Care are ca bază numărul 12. adj.,pl. duodecimali,-e.
duodecimă (du-o-) (muz.) Interval de 12 trepte, s.f, g.-d. art. duodgcimei, pl. duodecime. duoden (du-o-) Porţiunea de început a intestinului subţire. s.n., pl. duodenuri.
duodenal,-ă (du-o-) Referitor la duoden, adj., pl. duodenali,^.
391
duruitoare
duodenţtă (du-o-) Inflamaţie a mucoasei duodenului. s.f, g.-d. art. duodemtei, pl. duodemte. duodiodă (du-o-di-o-) Tub electronic care conţine două diode, s.f, g.-d. art. duodiodei, pl. duodiode. duotriodă (du-o-tri-o-) Tub electronic care conţine două triódé, s.f, g.-d. art. duotriadei, pl. duotriade. dup 1. Cuvânt care imită mersul apăsat, tropăitul încălţămintei etc. 2. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de o izbitură sau de o căzătură, interj. după A. (introduce un complement circumstanţial de loc) îndărătul, în dosui; înapoia... B. (introduce un complement circumstanţial de timp) Mai târziu, în urma.
C.	(introduce un complement circumstanţial de mod) Potrivit cu...; în conformitate cu...; la fel cu...
D.	(introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru. E. (introduce un complement circumstanţial instrumental) Cu ajutorul..., prin. F. (introduce un atribut) Văr - frate. prep.
după-amiaza în timpul după-amiezii. adv. după-a miază1 în timpul după-amiezii de astăzi, adv. după-amiază2 Parte a zilei care începe în jurul orei 12; după-masă, după-prânz. s.f, art. după-amiaza, g.-d. art. după-amiezii, pl. după-amiezi, art. după-amiezile. după cât Aşa cum, precum, loc. conjcţ. după ce (că) (leagă două propoziţii copulative, arătând adăugarea unui fapt la altul) în afară de faptul că..., pe lângă că... loc. conjcţ. după cum După cât. loc. conjcţ. dupăjt (reg.) Zgomot produs de cineva care merge cu paşi apăsaţi; tropăit, s.n. după-masa După-amiaza. adv. după-masă1 După-amiază1. adv. după-masă2 După-amiază2. s.f, art. după-masa, g.-d. art. după-mesei, pl. după-mese, art. după-mesele. duplex 1. Procedeu (sau aparat) care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telefonice sau telegrafice. 2. (poligr.) Procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome. 3. Carton fabricat prin presarea şi lipirea a două straturi. 4. Apartament construit pe două nivele, s.n., pl. duplexuri. duplicat Al doilea exemplar al unui act. s.n., pl. duplicate.
duplicitar,-ă Ipocrit, făţarnic. adj.,pl. duplicitari,-e. duplicitate Făţărnicie, ipocrizie, s.f, g.-d. art. duplicităţii.
dupuros,-oasă (rar) Ciufulit, zbârlit, adj., pl. dupuroşi,-oase.
dur1 Dura1, interj.
dur2,-ă 1. (despre corpuri solide) Tare, greu de străpuns. 2. (despre apă) Care conţine săruri de calciu şi de magneziu peste limita admisă. 3. (fig.) Aspru, sever. adj., pl. duri,-e.
dura1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un corp care se rostogoleşte; dur1, interj. dura2 tr A clădi, a construi, vb. I, ind. prez. 3 durează. dura3 intr. 1. (despre acţiuni) A se petrece într-un anumit timp. 2. (despre lucruri) A se menţine (în stare bună), a dăinui, vb. I, ind. prez. 3 durează, durabil,-ă Trainic, rezistent, adj., pl. durabili,-e. durabilitate Calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie. s.f, g.-d. art. durabilităţii.
duracid Aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. s.m.
duraluminiu Aliaj al aluminiului cu cuprul, magneziu etc., uşor şi rezistent, folosit în special în construcţia avioanelor, s.n., art. duraluminiul. dura mater (lat.) Membrana externă a meningelui. s.f, g.-d. art. durei mater.
duramen Partea centrală a trunchiului unui arbore, s.n., pl. duramenuri.
duran Sticlă rezistentă la variaţiile bruşte de temperatură, din care se fabrică obiecte de laborator, s.n. durare Durat, s.f., g.-d. art. durării. durat Acţiunea de a dura2; zidire, durare. s.n. durată Interval de timp în care se petrece ceva; perioada cât durează ceva. s.f, g.-d. art. duratei, pl. durate. durativ,-ă (despre verbe) Care arată că o acţiune este în desfăşurare, durează, adj., pl. durativi,-e. dură (pop.) Roată, rotiţă metalică, s.f., g.-d. art. durei, pl. dure.
durăi intr. (pop.) A se da de-a dura, a se rostogoli cu zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 durăie, imperf. 3 sg. durăia; conj. prez. 3 să durăie.
durăit (pop.) Zgomot produs de un obiect care durăie; duruitură. s.n.
durăitură (pop.) Durăit. s.f, g.-d. art. durăiturii, pl. durăituri.
durăt (rar) Suferinţă, zbucium, s.n., pl. durăte.
durbacă 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă
prin care trece serpentina alambicului de ţuică, s.f, g.-d.
art. durbacei, pl. durbace.
durd,-ă (reg.) Durduliu, adj., pl. durzi,-de.
durdă (înv., pop.) Puşcă, flintă, s.f., g.-d. art. durdei, pl.
durde.
durdui (reg.) 1. intr. A dudui (2), a hurui. 2. tr. A
zgudui, vb. IV, ind. prez. 3 durduie, imperf. 3 sg. dur-
duia; conj. prez. 3 să durduie.
durduit (reg.) Duduitură, duduit, s.n.
durduliu,-ie (despre corpul uman sau părţi ale lui)
Grăsuţ, rotofei, dolofan, adj., pl. durdulii.
durea tr. l.A simţi o durere fizică. IA atinge pe cineva
unde-l doare = a spune cuiva în mod intenţionat ceva
neplăcut. 2. (despre părţi ale corpului, răni) A produce
cuiva o suferinţă fizică. ÍA-l ~ (pe cineva) inima (sau
sufletul) = a fi mâhnit. Nici capul nu-l doare = puţin
îi pasă. 3. (fig.) A produce cuiva o suferinţă morală.
vb. III, ind. prez. 3 sg. doare, 3 pl. dor; conj. prez. 3 să
doară; ger. durând; part. durut.
durere 1. Suferinţă fizică suportată de cineva. 2. (fig.)
Suferinţă morală; mâhnire, întristare, s.f, g-d. art.
durerii, pl. dureri.
dureros,-oasă Care provoacă o durere fizică sau morală, adf, pl. dureroşi,-oase. durifica tr. şi refl. A (se) face mai dur2, mai tare. vb. I, ind. prez. 3 durifică.
durificare Acţiunea de a (se) durifica. s.f, g.-d. art. durificării, pl. durificări, durilon (rar) Bătătură, s.n., pl. duriloane. durit Mineral organic, dur şi mat, component al cărbunilor de pământ, s.n.
duritate 1. Proprietate a corpurilor solide de a fi dure.
2.	însuşire a apei de a conţine săruri peste limita admisă.
3.	(fig.) Asprime, severitate, s.f, g.-d. art. durităţii, pl. durităţi.
duriţa Diminutiv al lui dură. s.f, g.-d. art. duriţei, pl. duriţe.
duroflex Material flexibil şi dur folosit la fabricarea încălţămintei, s.n.
du ros cop Aparat folosit la măsurarea durităţii unui metal, s.n., pl. duroscoape.
durui 1- intr. (despre roţi, vehicule) A face zgomot mare (în mers). 2. intr. şi tr. (fig.) A turui. vb. IV, ind. prez. 3 duruie, imperf. 3 sg. duruia; conj. prez. 3 să duruie. duruire Acţiunea de a durui, s.f, g.-d. art. duruirii, pl. duruiri.
duruit Faptul de a durui; huruit, duruitură. s.n., pl. duruituri.
duruitoare (-ru-i-) (rar) Cascadă, s.f, g.-d. art. duruitorii, pl. duruitori.
duruitură (-ru-i-) Duruit. s.f, g.-d. art. duruitijrii, pl. durui turi.
durut (pop.) Faptul de a durea. s.n.
dus1 Faptul de a (se) duce; plecare, s.n.
dus2,-ă l. Plecat; (p. ext.) mort, dispărut, /(adv.)
A dormi ~ = a dormi adânc. 2. (despre timp şi despre
acţiuni) Trecut. 3. (fig.) Absent, îngândurat. /(în loc.) ~
pe gânduri = îngândurat, adj., pl. duşi,-se.
dusjnă Mulură cu dublă curbură, concavă în partea de
sus şi convexă la bază. s.f, g.-d. art. dusinei, pl. dusine.
duş 1. Instalaţie de baie prevăzută cu un dispozitiv prin
care apa ţâşneşte sub formă de jeturi subţiri. 2. Baie,
spălare făcută cu acest mijloc. 3. (fig.) Întâmplare, vorbă
neaşteptată (şi neplăcută), s.n., pl. duşuri.
dyşcă Cantitate de băutură (alcoolică) înghiţiţă dintr-o
dată. s.f., g.-d. art. duştii, pl. duşti.
duşegubmă (în Ţara Românească şi în Moldova)
Răscumpărare, în bani sau vite, percepută pentru
comiterea unui adulter, a unui omor etc. s.f, g.-d. art.
duşegubmei, pl. duşegubine.
duşman,-ă 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă faţă de cineva sau de ceva; vrăjmaş. 2. Inamic (în război). s.m., adj., pl. duşmani,-e.	■
duşmancă Vrăjmaşă, adversară s.f, g.-d. art. duşmancei, pl. duşmance.
duşmănesc,-ească (înv.) Al duşmanilor; duşmănos.
adj.,pl. duşmăneşti.
duşmăneşte Cu duşmănie, adv.
duşmăni tr. şi refl. A (se) urî reciproc, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. duşmănesc, imperf 3 sg. duşmănea; conj.
prez. 3 să duşmănească.
duşmănie Ură, vrăjmăşie, s.f, art. duşmănia, g.-d. art. duşmăniei.
duşmănos,-oasă Ostil, răuvoitor, neprietenos, adj., pl. duşmănoşi,-oase.
duşumea Pardoseală de scânduri (a unei încăperi), s.f, art. duşumeaua, g.-d. art. duşumelei, pl. duşumele, art. duşumelele.
dutcă (înv.) Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat şi în ţările româneşti; veche monedă românească de argint, s.f., g.-d. art. dutcei, pl. dutce.
du-te-vmo Agitaţie, mişcare continuă, s.n. duty-free (diutifri) (angl.) Magazin (într-un aeroport) în care se vând produse mai ieftine, fără taxe vamale. s.n., art. duty-free-ul, pl. duty-free-uri. duumvir (în Roma antică) Magistrat care exercita împreună cu altul o funcţie importantă, s.m., pl. duumviri. duumvirat Funcţia, demnitatea de duumvir; durata acestei funcţii, s.n.
duză (u pron. ü) 1. Ajutaj. 2. Filieră (pentru mătase artificială). s.f, g.-d. art. duzei, pl. duze. duzină Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. IDe ~ = de calitate inferioară; mediocru, s.f., g,-d. art. duzinii, pl. duzini.
dvori intr. (înv.) A sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dvoresc, imperf. 3 sg. dvorea; conj. prez. 3 să dvorească. dyke (daic) (angl.) Filon de lavă consolidată în crăpătura unui con vulcanic, s.n.
E,e
e1 A şaptea literă a alfabetului limbii române. s.mJs.n., pl. e/g-uri.
e2 Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. e. e3/ee Exclamaţie care exprimă: surpriză, curiozitate, satisfacţie etc. interj.
E Aditiv alimentar, s.n., art. E-ul, pl. E-uri. eastmancolor (istmăncolar) (angl.) Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color. //Film astfel realizat. s.n.
ebdomadar,-ă v. hebdomadar.
eben Varietate de lemn tare, închis la culoare, obţinută
din arbori exotici; abanos, s.n.
ebenin,-ă Negru ca abanosul, adj., pl. ebenjni,-e.
ebenjst,-ă 1. Tâmplar specializat în lucrări de tâm-
plărie fină, de lux. 2. Persoană care confecţionează sau
vinde obiecte din lemn de abanos, s.m., pl. ebenişti; s.f,
g.-d. art. ebenistei, pl. ebeniste.
ebenisterie 1. Arta ebenistului. 2. Atelierul ebenistu-
lui. s.f, art. ebenisteria, g.-d. art. ebenisteriei.
ebenjstică Tâmplărie de mare fineţe, de obicei cu
intarsii, s.f, g.-d. art. ebenisticii.
ebenit Material plastic obţinut din leşia care rămâne de
la prepararea celulozei, s.n.
ebonit v. ebonită.
ebonită Material plastic electroizolant şi anticoroziv, obţinut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [var. ebonit J./7.] s.f, g.-d. art. ebonitei. eboşa tr. 1. A lamina un lingou în scopul uniformizării materialului respectiv. 2. A schiţa, a da o primă formă unei opere de artă. vb. I, ind. prez. 3 eboşează, / pl. eboşfţm; conj. prez. 3 să eboşeze; ger. eboşând. eboşare Acţiunea de a eboşa, s.f, g.-d. art. eboşării, pl. eboşări.
eboşă 1. Semifabricat obţinut din lingouri. 2. Primul
stadiu în realizarea unei opere de artă; schiţă, crochiu.
s.f, g.-d. art. eboşei, pl. eboşe.
eboşoar 1. Spatulă cu care sculptorii modelează argila,
ceara etc. 2. Daltă folosită de olari, dulgheri etc. s.n., pl.
eboşoare.
ebraic,-ă (-bra-ic) Care se referă la vechii evrei; de la vechii evrei, adj., pl. ebraici,-ce. ebraică (-bra-i-) Limba vechilor evrei, folosită astăzi ca limbă oficială în Israel, s.f., g.-d. art. ebraicei, ebraism (-bra-) Mod de a vorbi, propriu limbii ebraice. s.n., pl. ebraisme.
ebraist,-ă Specialist în cultura ebraică, s.m., pl. ebraişti; s.f, g.-d. art. ebraistei, pl. ebraiste, ebrietate (-bri-e-) Stare de beţie, s.f., g.-d. art. ebrietăţii, ebuliometne (-li-o-, -tri-) Ebulioscopie. s.f., art. ebu-liometria, g.-d. art. ebuliometriei. ebuliometru (-li-o-) Aparat care serveşte la determinarea concentraţiei alcoolice a unui lichid, s.n., art. ebuliomgtrul, pl. ebuliomgtre. ebulioscop (-li-o-) (tehn.) Ebuliometru. s.n., pl. ebu-lioscoape.
ebulioscopie (-li-o-) Metodă fizico-chimică de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometne. s.f, art. ebulioscopia, g.-d. art. ebulioscopiei. ebuliţie (-ţi-e) 1. Fierbere. 2. (fig.) Agitaţie, efervescenţă. s.f, art. ebuliţia, g.-d. art. ebuliţiei, pl. ebuliţii, art. ebuliţiile.
ecarisa tr. 1. A tăia buşteni şi a-i transforma în scânduri groase, prismatice. 2. A jupui pielea animalelor moarte. vb. I, ind. prez. 3 ecarisegză.
393
echipă
ecarisaj 1. Prelucrare a cadavrelor de animale şi a deşeurilor de la abatoare, în vederea transformării lor în produse furajere sau industriale. //întreprindere care execută această operaţie. 2. Acţiunea de stârpire a câinilor vagabonzi, s.n.
ecarisare Acţiunea de a ecarisa (1). s.f'., g.-d. art. ecarisării.
ecarlat1 Colorant sintetic roşu-vişiniu. s.n. ecarlât2 Roşu-vişiniu. adj. invar. ecart 1. Distanţa dintre două valori dintr-un şir de măsurători efectuate asupra aceleiaşi mărimi; interval, depărtare. //Abatere. //Variaţie. 2. ~ de viteză = diferenţă dintre viteza minimă şi cea maximă a unui avion în zbor orizontal, s.n., pl. ecarturi.
ecartamgnt Distanţă dintre roţile de pe aceeaşi osie a unui vehicul; distanţă dintre cele două şine ale unei căi ferate, s.n., pl. ecartamente.
ecartg Joc de cărţi de două persoane, s.n., art. ecarteui. ecatombă v. hecatombă.
Ecclesiastul v. Ecleziastul, gche Bară orizontală fixată pe axul cârmei unei ambarcaţiuni. s.f., art. echea, g.-d. art. echei, pl. eche. echgr 1. Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit în desenul tehnic; colţar. 2. Instrument topografic pentru stabilirea aliniamentelor perpendiculare pe teren. s.n., pl. echere.
eclii- Element de compunere care înseamnă „egal”. echicurgnt,-ă (despre fluide) Care curge în aceeaşi direcţie cu altul, adj., pl. echicurenţi,-te. echidistant,-ă 1. (despre drepte, planuri etc.) Care se află la distanţă egală faţă de un punct, de o dreaptă etc. 2. (fig.) Situat la distanţă egală faţă de două tendinţe, forţe, persoane etc. adj., pl. echidistanţi,-te. echidistanţă 1. Calitatea de a fi echidistant. 2. Diferenţă constantă de înălţime dintre cotele a două puncte situate pe două curbe de nivel, s.f, g.-d. art. echidistanţei, pl. echidistanţe.
echjdnă Animal insectivor, cu corpul acoperit cu spini şi cu botul ascuţit, s.f, g.-d. art. echidnei, pl. echidne. echign,-ă (-chi-en) (despre arboreturi) Omogen din punct de vedere al vârstei, adj., pl. echieni,-e. echigranulâr,-ă (despre roci, materiale etc.) Ale cărui cristale, granule au dimensiuni aproape egale, adj., pl. echigranulari,-e.
echigravitaţie (-ţi-e) Proprietate a unei zone din spaţiul cosmic în care forţele gravitaţionale ale corpurilor cereşti se echilibrează, s.f, art. echigravitaţia, g.-d. art. echigravitaţiei.
echilateral,-ă (despre unele figuri geometrice) Care are toate laturile egale, adj., pl. echilaterali,-e. echilibra 1 • tr. şi refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru. 2. tr. A face ca veniturile unui buget să fie egale cu cheltuielile, vb. I, ind. prez. 3 echilibrează, echilibrare I. Acţiunea de a (se) echilibra. 2. (tehn.) Anulare a forţelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic în mişcare accelerată. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicaţii, s.f, g.-d. art. echilibrării, pl. echilibrări, echilibrat,-ă 1. Aflat în stare de echilibru; corect pro-porţionat. 2. (fig., despre oameni) Cumpătat, chibzuit, ponderat, adj., pl. echilibraţi,-te. echilibrist,-ă 1. Persoană care s-a specializat în echilibristică. 2. (fig.) Persoană care se strecoară cu abilitate printre dificultăţi, s.m., pl. echilibrişti; s.f, g.-d. art. echilibristei, pl. echilibriste. echilibristică 1. Arta de a-şi menţine corpul în echilibru în diferite poziţii. 2. (fig.) Capacitate de a ieşi uşor dintr-o situaţie dificilă, s.f, g.-d. art. echilibristicii. echilibror Dispozitiv pentru echilibrarea ţevilor de tun. s.n., pl. echilibrogre.
echilibru 1. Situaţie a unui corp care nu-şi schimbă starea de mişcare sau de repaus sub influenţa unor forţe exterioare. 2. ~ dinamic = echilibru determinat de două procese opuse, care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate. A-şi pierde ~l = a fi pe punctul de a se prăbuşi. 3. Proprietate a unor forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a corpului asupra căruia se exercită. 4. ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. 5. (fig.) Stare de calm, armonie, stabilitate interioară, s.n., art. echilibrul, pl. echilibre. echimQză Pată de culoare roşie-vineţie, evoluând spre galben, care apare în urma unei lovituri; vânătaie. s.f,
g.-d. art. echimozei, pl. echimoze.
echină 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă specifică stilului doric, situată sub abacă, s.f., g.-d. art. echinei, pl. echrne.
echingiu v. achingiu. echinjd v. echinidă.
echinidă (zool.) Arici-de-mare. [var. echinid s.m.] s.f, g.-d. art. echinidei, pl. echinide. echimsm Deformaţie a piciorului la oameni, asemănătoare cu un picior de cal. s.n.
echinococ 1. Vierme parazit care se dezvoltă în unele organe ale rumegătoarelor, porcilor sau omului. 2. Chist hidatic provocat de echinococ (1). s.m., pl. echinococi. echinococoză Boală parazitară produsă de echinococ; hidatioză. s.f, g.-d. art. echinococozei, pl. echinococoze. echinocţial,-ă (-ţi-al) Referitor la echinocţiu. IPunct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecţie ale elipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocţiu. [var. echinoxial,-ă adj.] adj., pl. echinocţiali,-e. echinocţiu Fiecare dintre cele două momente ale anului, la 21 martie şi 23 septembrie, când ziua este egală cu noaptea, [var. echinox í.«.] s.n., art. echinocţiul, pl. echinocţii, art. echinocţiile.
echinodgrm (la pl.) încrengătură de animale marine
nevertebrate, cu schelet extern calcaros; (la sg.) animal
din această încrengătură, s.n., pl. echinoderme.
echinox v. echinocţiu. echinoxial,-ă v. echinocţial.
echipa 1. tr. A înzestra o armată, o navă etc. cu cele
necesare unei acţiuni. 2. refl. A-şi pune echipamentul;
(p. gener.) a se îmbrăca. 3. tr. A dota cu echipamentul
necesar o întreprindere, o instalaţie etc. vb. I, ind. prez. 3
echipează.
echipaj 1. Echipă care conduce şi deserveşte o navă, un tanc, un avion etc. 2. Grup de sportivi care concurează pe o ambarcaţiune, o maşină, un bob etc.; grup de 3-4 elevi care participă la un concurs, reprezentând şcoala, oraşul etc. 3. Partea fixă sau mobilă a unui instrument.
4.	(ieşit din uz) Trăsură de lux. s.n., pl. echipaje, echipament 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist etc. I~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie. 2. Totalitatea aparatelor, dispozitivelor şi mecanismelor care asigură funcţionarea unei instalaţii, a unei maşini etc. I- de bord = totalitatea mecanismelor şi aparatelor care asigură funcţionarea motorului unui avion, s.n., pl. echipamgnte.
echipare Acţiunea de a (se) echipa; înzestrare, s.f, g.-d. art. echipării, pl. echipări.
echiparfjţie (-ţi-e) Repartizare egală a unei forţe, a unei substanţe etc. între componentele unui tot. s.f., art. echipartiţia, g.-d. art. echipartiţiei, pl. echipartiţii, art. echipartiţiile.
echipă 1. Grup de persoane conduse de un şef, care îndeplinesc o activitate comună. /Spirit de ~ = legătură
echipier
394
spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza colaborării lor. 2. Grup de sportivi, formaţie care activează într-o ramură sportivă. //Fiecare dintre cele două formaţii care îşi dispută un meci de fotbal, handbal, baschet etc. /~-fartion = echipă de frunte, s.f, g.-d. art. echipei, pl. echipe.
echipier,-ă (-pi-er) Membru al unei echipe sportive. s.m., pl. echipieri; s.f, g.-d. art. echipierei, pl. echipiere, echipolent,-ă 1. De forţe, de valori egale. 2. (despre noţiuni sau judecăţi) Care exprimă în forme diferite acelaşi conţinut, adj., pl. echipolenţi,-te. echipolenţă 1. Egalitate de forţe, de puteri. 2. (log.) Echivalenţă, s.f, g.-d. art. echipolentei. echipotenţiâl,-ă (-ţi-al) De acelaşi potenţial, adj., pl. echipotenţiali,-e.	„
echitabil,-ă (despre fapte, idei etc.) întemeiat pe dreptate, pe adevăr; corect, drept, adj., pl. echitabili,-e. echitate Dreptate, egalitate; omenie, s.f, g.-d. art. echităţii.
echitaţie (-ţi-e) (sport) Călărie, s.f, art. echitaţia, g.-d. art. echitaţiei.
echiunitar,-ă (-chi-u-) (mat.) Egal cu unitatea. adj.,pl. echiunitari,-e.	’
echivala 1. tr. şi intr. A fi sau a face să fie egal. 2. tr A traduce. 3. tr. A face o echivalare (2). vb. I, ind. prez. 3 echivalează.
echivalare 1. Acţiunea de a echivala. 2. Recunoaştere a valabilităţii unor studii, examene, diplome obţinute într-o şcoală de alt tip sau în străinătate, s.f, g.-d. art. echivalării, pl. echivalări.
echivalent1 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea a două efecte sau a două acţiuni. 2. Marfa care, având înglobată în ea aceeaşi cantitate de muncă socială cu o altă marfa, serveşte la exprimarea valorii acesteia din urmă. s.nJs.m., pl. echivalente/echivalenţi. echivalent2,-ă 1. Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect cu altceva. 2. (despre figuri geometrice) Care are aceeaşi suprafaţă cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta, adj., pl. echivalenţi,-te. echivalenţă 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie etc. /Examen de ~ = examen pe care trebuie să-l treacă cineva care cere recunoaşterea unor studii la alt tip de şcoală. 2. (log.) Raport între două enunţuri sau judecăţi care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. 4. (med.) Criză de natură epileptică care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă, s.f, g.-d. art. echivalenţei, pl. echivalenţe. echivoc1 1. Expresie, situaţie confuză, neclară. //Ambiguitate. 2. Măsură a efectului perturbaţiilor asupra comunicaţiilor prin canale, exprimând cantitatea de informaţie care rămâne netransmisă din cauza perturbaţiilor. s.n., pl. echivacuri.
echivoc2,-ă Care se poate înţelege în mai multe feluri; neclar. //Suspect, îndoielnic, adj., pl. echivaci,-ce. echivocitate (rar) Caracter echivoc2, s.f., g.-d. art. echivocităţii.
eclampsie Sindrom întâlnit la femeile gravide şi la lăuze, manifestat prin convulsii, pierderea cunoştinţei şi comă. s.f, art. eclampsia, g.-d. art. eclampsiei, pl. eclampsii, art. eclampsiile.
eclata intr. (livr.) 1. A străluci; a impresiona prin strălucire. 2. (fig.) A izbucni, a se manifesta puternic, violent. vb. I, ind. prez. 3 eclatează.
eclatant,-ă (livr.) Care impresionează puternic; răsunător. adj., pl. eclatanţi,-te.
eclator Aparat electric folosit la măsurarea tensiunilor înalte. s.n.,j>l. eclatoare.
eclectic,-a Referitor la eclectism, adj., pl. eclectici,-ce.
eclectism 1. îmbinare mecanică, hibridă a unor puncte de vedere, idei, concepţii, opuse sau eterogene. 2. Sistem de concepţii care nu se întemeiază pe idei originale, ci pe selectarea a ceea ce pare mai bun din diverse sisteme, stiluri artistice etc. s.n.
ecler Prăjitură cu cremă şi acoperită cu glazură de ciocolată, şerbet etc. s.n., pl. ecleruri. ecleraj (livr.) Iluminare artificială puternică, s.n., pl. ecleraje.
ecleror (înv.) Soldat trimis înaintea unei armate ca să cerceteze mişcările inamicului; iscoadă, s.m., pl. eclerori. ecleziarh (-zi-arh) Cleric care se ocupă cu rânduiala serviciului religios, s.m., pl. ecleziarhi, ecleziastic,-ă (-zi-as-) Referitor la biserică sau la cler. adj., pl. ecleziastici,-ce.
Ecleziastul/Ecclesiastul Parte a Bibliei atribuită împăratului Solomon. s.prop.n. eclimetru Instrument topografic pentru măsurarea distanţei zenitale a unui punct sau a diferenţei de nivel dintre două cote. s.n., art. eclimetrul, pl. eclimetre. eclipsa 1. tr. (despre corpuri cereşti) A întuneca total sau parţial alt corp ceresc. 2. tr. (fig.) A pune în umbră; a depăşi, a întrece. 3. refl. (fam.) A dispărea, a pleca pe furiş. vb. I, ind. prez. 3 eclipsează, eclipsare Faptul de a (se) eclipsa, s.f, g.-d. art. eclip-sării, pl. eclipsări.
eclipsă 1. Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, din cauza intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc. 2. Intermitenţă a luminii unui far sau a unei geamanduri. 3. (fig.) Absenţă temporară a cuiva sau a ceva. 4. Pierdere temporară a cunoştinţei; absenţă. //Scădere a puterii creatoare a unei persoane, s.f, g.-d. art. eclipsei, pl. eclipse.
ecliptic,-ă Referitor la ecliptică, adj., pl. ecliptici,-ce. ecliptică Orbita aparentă descrisă de Soare în timpul mişcării lui anuale pe boltă, s.f , g.-d. art. eclipticei, pl. ecliptice.
ecMsă 1. Placă de lemn, de metal etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. Perete lateral al unui instrument cu coarde, s.f, g.-d. art. eclisei, pl. eclise. eclozionator (-zi-o-) Compartiment al unui incubator în care are loc ieşirea puilor din ou. s.n., pl. ecloziona-toare.
ecloziune (-zi-u-) 1. Ieşire a puiului din ou în urma incubaţiei. 2. (fig.) Ivire, înflorire, apariţie, s.f., g.-d. art. ecloziunii, pl. ecloziuni.
ecluza 1 • tr. A închide cu o ecluză. 2. intr. (despre nave) A trece printr-o ecluză, vb. I, ind. prez. 3 ecluzează, ecluzare Acţiunea de a ecluza, s.f, g.-d. art. ecluzării, pl. ecluzări.
ecluză 1. Lucrare hidrotehnică realizată pe traseul unei căi navigabile pentru a permite trecerea navelor între două porţiuni cu niveluri de apă diferite. 2. Cameră metalică montată pe corpul unui submarin şi destinată ieşirii echipajului în caz de naufragiu. 3. Compartiment al unei nave spaţiale prin care se face ieşirea cosmonauţilor în spaţiul cosmic, s.f, g.-d. art. ecluzei, pl. ecluze.
ecluzist,-ă Muncitor la ecluză, s.m., pl. ecluzişti; (rar) s.f, g.-d. art. ecluzistei, pl. ecluziste. ecocardiograf (-di-o-) (med.) Aparat pentru examinarea inimii cu ultrasunete, s.n., art. ecocardiografe. ecoencefalografie (-co-en-) (med.) Tehnică de investigare a sistemului nervos central cu ajutorul ultrasunetelor. s.f. art. ecoencefalografîa, g.-d. art. ecoence-falografiei, pl. ecoencefalografîi, art. ecoencefalografiile. ecograf (med.) Aparat folosit în ecografie. s.n., pl. ecografe.
ecografic,-ă De ecografie. adj., pl. ecografici,-ce.
395
ecru
ecografie (med.) Metodă de diagnosticare cu ajutorul ultrasunetelor; ultrasonografie. s.f., art. ecografia, g.-d. art. ecografiei, pl. ecografii, art. ecografiile. ecogramă (med.) Diagramă obţinută la ecograf. s.f, g.-d. art. ecogrgmei, pl. ecograme. ecolalie Simptom al unor boli nervoase, care se manifestă prin repetarea automată a cuvintelor interlocutorului. s.f, art. ecolalia, g.-d. art. ecolaliei. ecolocaţie (-ţi-e) Reperare a obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor, s.f, art. ecolocaţia, g.-d. art. ecolocaţiei. ecolog,-ă Specialist în ecologie, s.m., pl. ecologi; (rar) s. f., g.-d. art. ecologei, pl. ecologe, ecologic,-ă Referitor la ecologie; (p. ext.) curat, adj., pl. ecologici,-ce.
ecologie Ştiinţă care studiază interacţiunea dintre organisme şi mediul lor de viaţă, s.f, art. ecologia, g.-d. art. ecologiei.
ecologism Mişcare în favoarea problemelor ecologice, de ocrotire a mediului ambiant, s.n. ecoiogist,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Adept) al ecologismului. II. s.m. şi f. Ecolog, adj., s.m. şi f, pl. ecologişti,-ste. ecolog iza tr. A asigura un mediu ecologic, vb. I, ind. prez. 3 ecologizează.
ecometrie Măsurare a nivelului unui lichid în sonde. s.f, art. ecometria, g.-d. art. ecometriei. ecometru Aparat folosit în ecometrie. s.n., art. eco-metrul, pl. ecometre.
ecomimie Simptom al unor boli nervoase, care se manifestă prin repetarea gesturilor făcute de alţii, s.f, art. ecomimia, g.-d. art. ecomimiei. econom,-oamă I. adj. Care face economii, care este cumpătat, //(peior.) Zgârcit. II. s.m. şi f. (în trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituţii sau a averii cuiva. //îngrijitor al averii unei mănăstiri, adj., s.m. şi f., pl. economi,-oame.
economat Magazin care practică preţuri mai mici. //Magazin pentru anumite categorii sociale, s.n., pl. economate.
econome_tric,-ă Referitor la econometrie. adj., pl. econometrici,-ce.
econometrie Aplicarea metodelor matematice şi statistice la studiul proceselor economice, s.f, art. econo-metria, g.-d. art. econometriei. economic,-ă 1. Referitor la economie. 2. (şi adv.) Care necesită cheltuieli puţine; economicos, ieftin, adj., pl. economici,-ce.
economicesc,-ească (înv.) Economic (1). adj., pl. economiceşti.
economiceşte Din punct de vedere economic, adv. economicitate Grad de economie; rentabilitate, s.f, g.-d. art. economicităţii.
economico-financiar,-ă (-ci-ar) Economic şi financiar. adj., pl. economico-financiari,-e. economicos,-ogsă Economic (2). adj., pl. economi-ceşi,-oase.
economie 1 .Totalitatea activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. /- de piaţă = economie liberă, care se conduce după regulile pieţei. ~ de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau fonna mărfurilor. ~ politică = ştiinţă care studiază legile producţiei şi repartiţiei bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale. //Ramură de activitate productivă 2. Ştiinţă care studiază economia (1). 3. Chibzuinţă, cumpătare în folosirea banilor, a materialelor, etc. 4. (concr., la pl.) Bani economisiţi. [var.; (înv.) iconomie s.f] s.f, art. economia, g.-d. art. economiei, pl. economii, art. economiile, economisi tr. A folosi cu chibzuială banii sau alte mijloace materiale; a agonisi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3
pl. economisesc, imperf. 3 sg. economisea; conj. prez. 3 să economisească.
economisire Faptul de a economisi, s.f., g.-d. art. economisirii, pl. economisiri.
economism Concept social-democrat care consideră că muncitorimea trebuie să se limiteze la lupta economică prin intermediul sindicatelor, s.n. economist,-ă Specialist în ştiinţe economice, s.m., pl. economişti; s.f, g.-d. art. economistei, pl. economiste, economizor 1. Instalaţie de încălzire a apei înainte de a pătrunde în cazanul cu aburi. 2. Dispozitiv de reducere a consumului de combustibil ataşat la carburatorul unui motor cu explozie, s.n., pl. economizoare. ecopraxie (med.) Comportament patologic de imitare automată a gesturilor şi acţiunilor cuiva, s.f, art. ecopra-xia, g.-d. art. ecopraxiei, pl. ecopraxii, art. ecopraxnle. ecorşeu Reprezentare a corpului omenesc sau a unui animal fără piele pentru a servi sculptorilor şi pictorilor la studiul musculaturii, s.n., art. ecorşeul, pl. ecorşee. ecoscep (med.) Aparat care vizualizează capul copilului înainte de naştere, prin utilizarea ultrasunetelor, s.n., pl. ecoscoape.
ecoscopie (med.) Imagine obţinută cu ecoscopul. s.f, art. ecoscopia, g.-d. art. ecoscopiei, pl. ecoscopii, art. ecoscopiile.
ecosez (despre ţesături) Cu carouri în culori vii şi variate. adj. invar.
ecoseză Vechi dans popular scoţian cu mişcări vioaie; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. ecosgzei, pl. ecoseze. ecosistem Totalitatea vieţuitoarelor şi a plantelor dintr-un anumit mediu; sistem ecologic, - silvic, s.n, pl. ecosisteme.
ecosondă Sondă pentru măsurarea marilor adâncimi oceanice, prin analiza ecoului acustic; eholot. s.f., g.-d. art. ecosondei, pl. ecosonde.
ecospecie (biol.) Grup de plante sau animale format din mai multe ecotipuri, ai cărui membri se pot reproduce între ei, fără pericolul degenerării descendenţilor. s.f. art. ecospecia, g.-d. art. ecospeciei, pl. ecospecii, art. ecospeciile.
ecotip Grup de plante din aceeaşi specie, cu trăsături ereditare proprii, formate sub influenţa mediului, s.n., pl. ecotipuri.
ecou 1. Repetare a unui sunet datorată reflectării undelor sonore pe un obstacol. 2. (fig.) Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment deosebit, s.n., art. ecoul, pl. ecouri, ecpaia (înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. s.f, art. ecpaiaua, g.-d. art. ecpaiglei, pl. ecpaiele, art. ecpaielele.
ecran 1. Suprafaţă mată, de obicei din pânză albă, pe care se proiectează imagini produse de aparatele de proiecţie. /Micul - = televizor; (p. ext.) televiziune.
2.	Perete sau înveliş de protecţie contra unor acţiuni fizice. s.n., pl. ecrane.
ecrana tr. A proteja un spaţiu, un aparat etc. cu ajutorul unui ecran. vb. I, ind. prez. 3 ecranează, ecranare Acţiunea de a ecrana, s.f, g.-d. art. ecrangrii, pl. ecranări.
ecraniza tr. A adapta o lucrare literară sau muzicală pentru a fi reprezentată pe un ecran. vb. I, ind. prez. 3 ecranizează.
ecranizare Acţiunea de a ecraniza; adaptare cinematografică după o operă literară, muzicală etc. s.f, g.-d. art. ecranizării, pl. ecranizări, ecrazită Exploziv pe bază de acid picric. s.f, g.-d. art. ecrazitei.
ecru1 (ecrü) Culoare bej-deschis. s.n., art. ecru-ul. ecru2 (ecrü) De culoarea mătăsii nespălate; bej-deschis. //(despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. adj. invar.
ecruisa
396
ecruisa (-cru-i-) tr. A modifica proprietăţile unui metal prin deformarea plastică a acestuia la rece. vb. /, ind. prez. 3 ecruisează.
ecruisjjj (-cru-i-) Faptul de a ecruisa. s.n., pl. ecruisaje. ectazie (med.) 1. Dilatare a unui organ tubular, a unui vas etc. 2. Licenţă în folosirea unei silabe scurte cu valoarea unei silabe lungi, s.f, art. ectazia, g.-d. art. ectaziei, pl. ectazii, art. ectaziile. ectgnie (-ni-e) (în ritualul ortodox) Şir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios. s.f, art. ectgnia, g.-d. art. ectgniei, pl. ectgnii, art. ectgniile.
ectimă Boală infecţioasă de piele, manifestată prin pete mari roşii, pustule şi ulceraţii care lasă cicatrice, s.f., g.-d. art. ectimei, pl. ectime.
ectodgrm 1. înveliş exterior al embrionului celular.
2.	Tegumentul extern al celenteratelor. s.n., pl. ectodgrme. ectod£imic,-ă Referitor la ectoderm. adj., pl. ectodgr-mici,-ce.
ectoendoparazită Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă la suprafaţa şi în interiorul plantei gazdă, s.f, g.-d. art. ectoendoparazitei, pl. ectoendoparazite. ectogeneză Teorie în biologie care absolutizează acţiunea factorilor externi, s.f., g.-d. art. ectogengzei. ectoparazjt,-ă (Parazit) care trăieşte pe suprafaţa corpului omului şi al animalelor, adj., s.m. şi f., pl. ectoparaziţi,-te.
ectopic,-ă Care prezintă ectopie. adj., pl. ectepici,-ce. ectopie (med.) Poziţie anormală a unui organ; hetero-topie. s.f, art. ectopia, g.-d. art. ectopiei. ectoplasmă 1. Strat superficial al citoplasmei celulare; hialoplasmă. 2. Substanţă spirituală pe care spiritiştii pretind că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. s.f., g.-d. art. ectoplasmei, pl. ectoplasme, ectropion (-pi-on) Afecţiune oftalmologică manifestată prin întoarcerea pleoapelor în afară, din cauza unei conjunctivite granuloase. s.n.
ecuadorian,-ă (-cu-a-do-ri-an) (Locuitor) din Ecuador. adj., s.m. şi f, pl. ecuadorieni,-e. ecuator (-cu-a-) 1. Cerc imaginar pe suprafaţa Pământului, situat la distanţă egală de cei doi poli; (p. ext.) zonă care se întinde până la câteva grade latitudine nordică şi sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. (mat.) Cercul mare al unei sfere. /- ceresc = cercul mare al sferei cereşti, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului, s.n.
ecuatorial1 (-cu-a-, -ri-al) Lunetă astronomică folosită la urmărirea mişcării aştrilor, s.n., pl. ecuatoriale. ecuatorial2,-ă (-cu-a-, -ri-al) De (la) ecuator, referitor la ecuator. /Zonă - = zonă de circa 10 grade, care se întinde de-o parte şi de alta a ecuatorului. Climă ~ = climă caracterizată prin temperaturi constant ridicate şi ploi abundente. Coordonate ~ = sistem de coordonate prin care se determină poziţia aştrilor în raport cu ecuatorul ceresc, adj., pl. ecuatoriali,-e. ecuaţie (-cu-a-ţi-e) 1. Relaţie matematică în care intră mărimi cunoscute şi necunoscute. 2. (fig.) Problemă, chestiune dificilă. /- chimică = reprezentare a unei reacţii chimice prin formule şi simboluri chimice. 3. (astron.) ~a timpului = diferenţa dintre timpul solar mediu şi timpul solar adevărat, s.f, art. ecuaţia, g.-d. art. ecuaţiei, pl. ecuaţii.
ecumgnic,-ă Care are caracter universal; cu autoritate asupra întregii Biserici creştine. /Patriarh ~ = titlu dat patriarhului din Constantinopol, recunoscut drept cea mai înaltă autoritate a Bisericii ortodoxe, adj., pl. ecumenici,-ce.
ecumenism Mişcare religioasă care urmăreşte unirea tuturor bisericilor creştine într-una singură; mişcare ecumenică. s.n.
ecusfin 1. Ornament sculptat sau pictat în formă de scut, pe care sunt înfăţişate inscripţii, semne heraldice etc. 2. Mică bucată de metal, de plastic sau ţesătură ataşată de îmbrăcăminte şi având imprimate unele date despre persoana care o poartă, s.n., pl. ecusoane. ecvgstru,-ă 1. De călăreţ, călare. 2. (despre opere plastice) Care reprezintă o persoană călare. Statuie ~. adj., pl. ecv£ştri,-stre.
ecvidgu (la pl.) Grup de mamifere imparicopitate erbi-vore; (la sg.) animal din acest grup. s.n., art. ecvidgul, pl. ecvidge.
ecvjn,-ă De cal. adj., pl. ecvini,-e. ecvisetacge (la pl.) Familie de plante erbacee cripto-game vasculare, cu frunze foarte mici, solzoase; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. ecvisetacgea, g.-d. art. ecvisetacgei, pl. ecvisetacge.
eczematos.-ogsă (Persoană) care suferă de eczemă. adj., s.m. şi f, pl. eczemateşi,-oase. eczgmă Boală de piele manifestată prin erupţii şi leziuni însoţite de mâncărime. s.f, g.-d. art. eczgmei, pl. eczgme.
edafic,-ă Referitor la natura solului, adj., pl. edafici,-ce. edafon Totalitatea organismelor care trăiesc în sol. s.n. edam Sortiment de brânză olandeză, s.n. edec 1. Odgon lung care servea la remorcarea de pe mal a unei ambarcaţiuni împotriva curentului apei. /A trage la ~ = a remorca o ambarcaţiune de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la ~ul cuiva = a fi la remorca cuiva. 2. Lucru necesar într-o gospodărie; (p. ext.) personă indispensabilă undeva, s.n., pl. edgcuri. edecar Trăgător la edec (1). s.m., pl. edecari. edecMu (înv.) Slujitor de rang inferior la curtea domnească. s.m., art. edecliul, pl. edeclii, art. edeclni. edelvais (bot., rar) Floare-de-colţ. s.m. edem (med.) Acumulare de lichid seros în ţesuturi. ~ pulmonar, s.n., pl. edgme.
eden (livr.) Rai, paradis, //(fig.) Loc încântător, plăcut, îmbietor, s.n.
edenic,-ă (livr.) De rai. //Frumos, încântător, adj., pl. edenici,-ce.
edenta tr. A rupe, a smulge dinţii unei roţi dinţate, ai unei perii de sârmă etc. vb. /, ind. prez. 3 edentează, edentat Mamifer fără dinţi sau cu dinţii atrofiaţi, s.n., pl. edentate.
edentaţie (-ţi-e) Pierdere sau lipsă a dinţilor, s.f, art. edentaţia, g.-d. art. edentaţiei.
edict 1. (în Roma antică) Act prin care un magistrat indica normele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (în Antichitate şi în Evul Mediu) Decret, act normativ emis de monarh sau de o autoritate bisericească superioară, s.n., pl. edicte.
edictal,-ă (rar) Referitor la un edict, adj., pl. edictali,-e. edicul 1. Chioşc, pavilion într-un loc public. 2. înveli-toare care fereşte de intemperii o lucrare de artă. 3. Ta-bemacul într-un templu roman. //Nişă în care se păstrează portretele morţilor sau urnele funerare, s.n., pl. edicule.
edifica 1. tr. A construi, a clădi. 2. tr. şi refl. A (se) lămuri, vb. I, ind. prez. 3 edifică, edificare Acţiunea de a (se) edifica, s.f, g.-d. art. edificării, pl. edificări.
edificator,-oare Care edifică; lămuritor; concludent. adj., pl. edificatori,-oare.
edificiu Clădire, construcţie mare, impunătoare adăpostind o instituţie, s.n., art. edificiul, pl. edificii, art. edificiile.
edil 1- Magistrat roman care supraveghea edificiile şi instalaţiile publice. 2. Persoană care se ocupă de lucrările de interes obştesc dintr-un oraş; consilier municipal. s.m., pl. edili.
397
efervescenţă
edilitar,-ă Referitor la administraţia sau Ia lucrările de interes public dintr-un oraş. adj., pl. edilitari,-e. edilitate 1. Construirea şi îngrijirea edificiilor şi a lucrărilor de interes public ale unui oraş. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea şi exploatarea lucrărilor de interes public, s.f, g.-d. art. edilităţii, edita tr. l.A redacta, a tipări şi a difuza o carte, o publicaţie, un disc etc. 2. A îngriji o ediţie, stabilind textul, adăugând note explicative, consideraţii critice etc. vb. I, ind. prez. 3 editează.
editare Acţiunea de a edita, s.f, g.-d. art. editării, pl. editări.
editfir,-oare Persoană, instituţie etc. care editează o carte, s.m., pl. editări; s.f, g.-d. art. editoarei, pl. editoare.
editorial1 (-ri-al) Articol dintr-un ziar sau o revistă care exprimă opinia conducerii publicaţiei în legătură cu o problemă importantă la ordinea zilei, s.n., pl. editoriale. editorial2,-a (-ri-al) Referitor la editare; de editură. adj., pl. editoriali,-e.
editorialist,-ă (-ri-a-) Autor de editoriale la un ziar, la o revistă, s.m., pl. editorialişti; s.f, g.-d. art. editorialis-tei, pl. editorialiste.
ediţurâ Instituţie care editează cărţi, publicaţii periodice etc. /—pirat = editură care publică lucrări fM a plăti drepturile cuvenite autorilor, s.f., g.-d. art. editurii, pl. edituri, ediţie 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin utilizarea aceluiaşi zaţ tipografic. /~ specială = tiraj suplimentar al unui ziar, determinat de un eveniment special, ~ critică = ediţie a unui text, stabilită pe baza comparării variantelor şi însoţită de comentarii, note etc. ~ definitivă = ediţie al cărei text a fost văzut de autor şi considerat ca definitiv. ~-pirat = ediţie scoasă fără acordul autorului. 2, Versiune. 3, Manifestare sportivă, artistică, ştiinţifică etc, care face parte dintr-o serie periodică, sţabilâ. [var ediţiune s.f] s.f, art. ediţia, g.-d. art. ediţiei, pl. ediţii, art. ediţiile, ediţiune v. ediţie.
educa tr. A forma, a creşte pe cineva prin educaţie; a
instrui, vb. /, ind. prez. 3 educă.
educabil,-ă Care poate fi educat, adj., pl. educabili,-e.
educabilitate însuşirea de a fi educabil, s.f, g.-d. art.
educabilităţii.
educare Acţiunea de a educa; cultivare, instruire, s.f, g.-d. art. educării.
educativ,-ă Referitor la educaţie; educaţional, adj., pl. educativi,-e.
educator,-oare I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care educă copiii şi tineretul. II. s.f. Persoană cu pregătire specială, care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari, adj., s.m. şi
f,	pl. educatori,-oare.
educaţie (-ţi-e) 1. Activitate socială aplicată conştient, în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale şi fizice ale copiilor şi tinerilor; rezultatul acestei activităţi. IA face ~ = a educa pe cineva. 2. Bună creştere, comportare civilizată în societate, [var. (înv.) educaţiune î./] s.f, art. educaţia, g.-d. art. educaţiei, educaţională (-ţi-o-) Referitor la educaţie, la învăţământ; care contribuie la educaţie; educativ. Program ~. adj., pl. educaţionali,-e. educaţiune v. educaţie.
edulcoia tr. (livr.) 1. A îndulci un medicament. 2. A atenua (un lucru prea îndrăzneţ), vb. I, ind. prez. 3 edulcorează.
edulcorant1 Substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-1 îndulci, s.n., pl. edulcorante. edulcorant2,-ă (livr.) Care edulcorează, adj., pl. edul-coranţi,-te.
edulcorat,-ă (livr.) Atenuat, îndulcit, adj., pl. edulcoraţi,-te.
EEG (eeghe) Electroencefalogramă, s.n., pl. EEG-uri. efeb (în Grecia antică) Adolescent care era educat într-un colegiu cu caracter militar. //Adolescent; tânăr foarte frumos, s.m., pl. efebi.
efebie (în Grecia antică) Şcoală în care se fiice a educaţia civilă şi militară a tineretului, s.f, art. efebia, g.-d. art. efebiei, pl. efebii, art. efebiile. efect 1. Fenomen care rezultă dintr-o cauză; rezultat. lA-şi face ~ul = a avea un anumit rezultat. ~ de tunel = trecere a unei particule printr-o barieră de potenţial. ~ de seră = creştere a temperaturii atmosferei, ca urmare a acumulării bioxidului de carbon. //Traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea de la diferite jocuri (volei, fotbal etc.), când este lovită într-un anumit fel. 2, Impresie produsă asupra cuiva. IA face ~ = a impresiona. De ~ = impresionant. 3. (la pl.) îmbrăcăminte militară; echipament. 4. (la pi.) Valori negociabile; hârtii de valoare. s.n., pl. efgcte.
efectiv1 Număr de persoane care fac parte dintr-o colectivitate (mai ales dintr-o unitate militară). s.n., pl. efective.
efectiv2,-ă Real, adevărat, adj., pl. efectivi,-e. efectua (-tu-a) tr. A executa; a face, a înfăptui, vb. /, ind. prez. 3 efectuează, / pl. efectuăm; conf prez. 3 să efectugze; ger. efectuând.
efectuare Acţiunea de a efectua; realizare, execuţie, înfăptuire, s.f, g.-d. art. efectuării, pl. efectuări, efearină Alcaloid folosit în tratamentul bolilor respiratorii. s.f, g.-d. art. efedrinei, efeiidă Mică pată rotundă pe piele datorată unei pigmentări anormale; pistrui, s.f, g.-d. art. efelidei, pl. efe-lide.
efemer,-ă Care durează puţin; trecător, vremelnic, adj., pl. efemgri,-e,
efemgră (la pl.) Ordin de insecte cu corpul subţire şi moale, care trăiesc ca adulte câteva zile sau ore; (la sg.) insectă din acest ordin, s.f., g.-d. art. efemerei, pl. efemere.
efemeridă 1. Efemeră. 2, Tabel astronomic alcătuit cu
anticipaţie şi care indică poziţiile aştrilor pentru un an.
3.	(fig., la pl.) Gânduri, idei, lucruri trecătoare, s.f, g.-d.
art. efemeridei, pl. efemeride.
efemeritate (rar) Caracter trecător, s.f., g.-d. art. efe-
merităţii.
efemeriza tr. şi refl. (livr.) A face să devină sau a deveni efemer, vb. I, ind. prez. 3 efemerizeazâ, efemerizare (livr.) Acţiunea de a (se) efemeriza. //învechire rapidă, s.f, g.-d. art. efemerizării, pl. efemeri zări.
efemina tr. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni asemănător, fizic sau psihologic, cu o femeie. 2. (rar) A (se) moleşi, a (se) înmuia. vb. I, ind. prez. 3 efeminează efeminat,-ă (rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; (p. ext.) molatic, moleşit. //Iubitor de plăceri, adj., pl. efeminaţi,-te.
efeminaţie (-ţi-e) (rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune, s.f, art. efeminaţia, g.-d. art. efemi-naţiei.
efendi (înv.) Titlu de politeţe pus în Turcia, după un nume propriu, învăţaţilor şi funcţionarilor, s.m. efergnt,-ă Care duce în afară. Fibre nervoase ~. adj., pl. eferenţi,-te.
efervescent,-ă 1. (despre lichide) Care dezvolta gaze în timpul unei reacţii chimice. 2. (fig.) Agitat, clocotitor. adj., pl. efervescenţi,-te.
efervescenţă 1. Degajare activă, puternică de gaze în masa unui lichid, în cursul unei reacţii chimice. 2. (fig.) Agitaţie, frământare, s.f, g.-d. art. efervescenţei, pl. efervescenţe.
efet
398
efet Judecător dintr-un tribunal penal în Atena antică. s.m., pl. efeţi.
efetomnă Efedrină sintetică, s.f., g.-d. art. efetoninei. eficace Care produce efectul aşteptat; eficient, adj. invar.
eficacitate Calitatea de a fi eficace; eficienţă, s.f, g.-d. art. eficacităţii.
eficient,-ă (-ci-ent) Eficace, adj., pl. eficienţi,-te. eficientizâ (-ci-en-) tr. A face să devină eficient, vb. I, ind. prez. 3 eficientizează.
eficientizare (-ci-en-) Acţiunea de a eficientizâ. s.f., g.-d. art. eficientizării, pl. eficientizări. eficienţă (-ci-en-) Eficacitate, s.f., g.-d. art. eficienţei, pl. eficienţe.
efigial,-ă (-gi-al) Care aparţine unei efigii, adj., pl. efi-giali,-e.
efigie Reprezentare în reiief pe o monedă, pe o medaiie etc. a chipului unei persoane, s.f, art. efigia, g.-d. art. efigiei, pl. efigii, art. efigiile.
efiia tr. şi refl. (tehn.) A (se) subţia. vb. /, ind. prez. 3 efilează.
eflora tr. A studia superficial; a frunzări o carte,,//A atinge uşor pe cineva sau ceva. vb. I, ind. prez. 3 eflo-rează.	,
eflorescent,-ă 1. Care înfloreşte. 2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 3. (chim., despre săruri) Care pierde o parte din apa de cristalizare şi capătă un aspect de pulbere.ad/., pl. eflorescenţi,-te. eflorescenţă 1. începutul înfloririi unei plante. 2. (fig.) înflorire, dezvoltare. 3. (chim.) Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei. //Depozit de săruri de pe suprafaţa unor roci. 4. (med.) Erupţie uşoară pe piele; (pop.) spuzeală. s.f, g.-d. art. eflores-cenţei, pl. eflorescenţe.
efluviu 1. Emanaţie gazoasă a unor corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului, //(fig.) Curent, flux. -ii sentimentale. 2. Descărcare electrică de slabă intensitate care apare între electrozii aflaţi la tensiune înaltă. 3. Defect pe o peliculă cinematografică, sub forma unor linii subţiri în evantai, s.n., art. efluviul, pl. efluvii, art. efluviile, eflux Scurgere a unei mase de fluid, s.n., pl. efluxuri. efor 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. (în Sparta antică) Nume dat fiecăruia dintre cei cinci magistraţi cu atribuţii în politica statului, s.m., pl. gfori.
eforat Demnitate de efor (2); colegiul eforilor, s.n. eforie Nume dat, în trecut, unor instituţii de utilitate publică sau culturală. ~a şcoalelor. s.f art. eforia, g.-d. art. eforiei, pl. eforii, art. eforiile, efort 1. încordare a forţelor fizice şi intelectuale pentru obţinerea unui randament superior celui obişnuit. 2. (fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. s.n., pl. eforturi.
efractor,-oare Persoană care a comis o efracţie, s.m., pl. efractori; s.f, g.-d. art. efractoarei, pl. efractoare. efracţie (-ţi-e) Spargere a unei uşi, a unui dulap etc., făcută cu intenţia de a fura, de a distruge. [var. efracţiune s.f.] s.f., art. efracţia, g.-d. art. efracţiei, pl. efracţii, art. efracţiile.
efracţiune v. efracţie.
efuziometru (-zi-o-) Dispozitiv pentru măsurarea densităţii unui gaz care străbate printr-un înveliş poros, s.n., art. efuziometrul, pl. efuziometre. efuziune (-zi-u-) 1. Manifestare, exteriorizare puternică a unor sentimente frumoase. 2. Trecerea unui gaz printr-un înveliş poros. 3. Erupţie vulcanică, s.f, g.-d. art. efuziunii, pl. efuziuni, efuziv,-ă Vulcanic. Rocă	adj., pl. efuzivi,-e.
efuzor Tub cu secţiune crescătoare, folosit la evacuarea accelerată a unui gaz. s.n., pl. efhzoare. egal,-ă 1. Care este la fel cu altul într-o anumită privinţă. 2. (despre oameni, naţiuni) Care are aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. IA trata (pe cineva sau ceva) de la ~ la ~ = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeaşi situaţie cu partenerul său. (sport) Afi~ = a avea acelaşi număr de puncte. Fără ~ = excepţional, neasemuit. 3. (mat.) Care are aceeaşi valoare şi aceeaşi unitate de măsură, //(despre figuri geometrice) Care coincide cu altă figură, prin suprapunere. 4. (despre obiecte, fenomene, fiinţe comparate cu ele însele) Invariabil, neschimbat. /A-i fi (cuiva) ~ = a-i conveni şi o alternativă şi cealaltă; a-i fi indiferent, adj., pl. egaîi,-e. egala tr. şi refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul în anumite privinţe. Iltr. (sport) A obţine acelaşi număr de puncte, vb. I, ind. prez. 3 egalează. egalabil,-ă Care poate fi egalat, adj., pl. egalabili,-e. egalare Acţiunea de a (se) egala, s.f, g.-d. art. egalării, pl. egalări.
egalitar,-ă Referitor la egalitatea politică, socială şi civică, adj., pl. egalitari,-e.
egalitarism Concepţie socială care preconizează egalizarea consumului individual al membrilor societăţii, s.n. egalitarist,-ă (Adept) al egalitarismului, adj., s.m. şi f, pl. egalitarişti,-ste.
egalitate 1. Stare a două sau mai multe lucruri egale între ele; identitate. 2. (sport) Situaţie în care mai mulţi concurenţi realizează acelaşi număr de puncte; paritate.
3.	Principiu conform căruia oamenii au aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. 4. (mat.) Relaţie între două mărimi egale; expresie a acestei relaţii redată prin semnul egal. s.f, g.-d. art. egalităţii, pl. egalităţi, egaliza tr. 1. A face ca două sau mai multe situaţii, lucruri etc. să fie egale între ele în anumite privinţe. 2. (fig.) A face să dispară diferenţele; a uniformiza, vb. /, ind. prez. 3 egalizează.
egalizare Acţiunea de a egaliza, s.f, g.-d. art. egalizării, pl. egalizări.
egalizator1 1. Substanţă care are proprietatea de a dispersa şi fixa colorantul într-o soluţie. 2. Dispozitiv care reglează presiunea lichidului dintr-o conductă, s.n., pl. egalizatoare.
egalizator2,-oare Care egalizează, adj., pl. egalizatori,-oare.
egalizor (tehn.) Aparat care corectează caracteristica de frecvenţă a unui sistem electroacustic. s.n., pl. egali-zoare.
egări Colanţi până la glezne, s.m. pl.
egeean,-ă (-ge-ean) Referitor la popoarele de la Marea
Egee. adj., pl. egeeni,-e.
egerie (livr.) Femeie care sfătuieşte în secret pe cineva. s.f., art. egeria, g.-d. art. egeriei, pl. egerii. eghilet Şnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobeşte uniforma unor militari, s.m., pl. eghileţi. egidă Ocrotire, protecţie. //Patronaj. //Sprijin. /Sub ~a = sub auspiciile... s.f, g.-d. art. egidei, pl. egide, egiptean,-ă (Locuitor) din Egipt, adj., s.m. şi f, pl. egipteni,-e.
egipteană Limbă veche vorbită în Egipt, s.f., g.-d. art. egiptenei.
egipteancă Locuitoare din Egipt, s.f, g.-d. art. egip-tencei, pl. egiptence.
egiptolog Specialist în egiptologie, s.m., pl. egiptologi, egiptologie Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, culturii şi istoriei vechiului Egipt, s.f., art. egiptologia, g.-d. art. egiptologiei, egipţiană (-ţi-a-) (mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică, cu construcţie aproape geometrică şi cu talpa dreptunghiulară, s.f, g.-d. art. egipţienei, pl. egipţiene.
399
elaterid
égi rin Silicat natural de sodiu şi de fier. s.n. eglindisi refl. (înv.) A se distra, a petrece, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se eglindiseşte, imperf 3 sg. se eglindisea; conj. prez. 3 să se eglindisească. eglogă (lit.) Poezie pastorală; idilă, s.f, g.-d. art. eglţv gei, pl. egloge.
egocentric,-ă (Om) stăpânit de egocentrism, adj., s.m. şi f., pl. egocentrici,-ce.
egocentrism Atitudinea celui care reduce totul la interesele personale; egoism, s.n. egoism Preocupare exagerată pentru interesele personale şi nesocotire a problemelor altora; iubire de sine. s.n. egoist,-ă (Om) stăpânit de egoism, care denotă egoism. adj., s.m. şi f. pl. egoişti,-ste. egolatrie Preocupare exagerată pentru propria persoană; supraapreciere a propriei persoane; egoism, s.f, art. egolatria, g.-d. art. egolatriei, egolatru,-ă Stăpânit de egolatrie, adj., pl. egolatri,-e. egomism (rar) Egoism absolut, s.n. egotism Adoraţie a propriei persoane; egolatrie; egocentrism. s.n.
egotist,-ă (Om) stăpânit de egotism, adj., s.m. şi f, pl. egotişti,-ste.
egrena tr. A separa cu o maşină specială fibrele de bumbac de seminţe, vb. I, ind. prez. 3 egrenează. egrenaj Egrenare. s.n.
egrenare Acţiunea de a egrena; egrenaj. s.f, g.-d. art.
egrenării, pl. egrenări.
egrenat Faptul de a egrena. s.n.
egretă 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare
albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene lungi.
2. Mănunchi de pene de egretă (1), folosit ca podoabă la
pălării, la chipie militare etc. 3. Aglomerare de perişori la
extremitatea superioară a fructelor. 4. (fiz.) Descărcare în
-	= descărcare electrică sub forma unei succesiuni de
scântei luminoase între electrozi aflaţi la o tensiune înaltă.
s.f., g.-d. art. egretei, pl. egrete.
egumen,-ă Stareţ(ă). s.m., pl. egumeni; s.f, g.-d. art.
egumenei, pl. egumene.
egumeni intr. (rar) A conduce o mănăstire; a stăreţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. egumenesc, imperf. 3 sg. egumenea; conj. prez. 3 să egumenească, egumenie Funcţia de egumen; timp cât cineva îndeplineşte această funcţie, s.f, art. egumenia, g.-d. art. egumeniei. _
egutare îndepărtare a apei din cărbuni şi din minereuri. s.f, g.-d. art. egutării.
egutor Cilindru gol în interior, cu o sită de metal, care stoarce şi netezeşte materialul în cutiile aspiratoare ale maşinilor de fabricat hârtie, s.n., pl. egutoare. eh Exclamaţie ce exprimă dezamăgire, resemnare etc. interj.
ehe v. ehei. ehehgi v. ehei.
ehgi Exclamaţie care exprimă admiraţie, bucurie, nostalgie etc. [var. ehe, ehehei, hehei interj.] interj. eholgt Ecosondă. s.n.
ei Exclamaţie care exprimă sau introduce o întrebare, întăreşte o poruncă, exprimă mirarea etc. interj. eidetic,-ă (e-i-) 1. Referitor la eidetism. 2. (psih.) Care provine din imaginaţie, adj., pl. eidetici,-ce. eidetism (e-i-) Anomalie specifică mai ales la copii, care constă în reprezentarea vie a obiectelor văzute anterior ca şi cum ele ar fi prezente, s.n. eidofor (e-i-) Aparat pentru proiecţia imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic, s.n., pl. eidofoare. Eiffel (ei pron. e) (fr., în sintagma) Turnul ~ = turn metalic înalt de 320 m, unul dintre simbolurile Parisului. s.prop.n.
einstein Qiinştan) Unitate de măsură pentru fluxul luminos absorbit în procese fotochimice. s.m., pl. einsteini.
einsteiniu (ainştainiu) Element chimic transuranic, obţinut pe cale artificială, s.n., art. einsteiniül, ejacula tr. A elimina sperma prin canalul uretral. vb. I, ind. prez. 3 ejaculează.
ejaculare Acţiunea de a ejacula; ejaculaţie. s.f, g.-d. art. ejaculării, pl. ejaculări.
ejaculaţie (-ţi-e) 1. Ejaculare. 2. Zvârlire afară a sporilor din sporange, frecventă la unele plante, s.f, art. eja-culaţia, g.-d. art. ejaculaţiei, pl. ejaculaţii, art. ejaculaţiile. ejecta tr. A arunca, a proiecta afară (un obiect, un fluid etc.). vb. I, ind. prez. 3 ejectează. ejectabil,-ă Care poate fi ejectat sau catapultat.!Scaun ~ = scaun prevăzut cu o paraşută, cu care sunt dotate avioanele rapide de luptă, pentru ca, în caz de pericol în zbor, pilotul să se poată salva acţionând un dispozitiv. adi■, pl- ejectabili,-e.
ejector 1. Aparat care serveşte la evacuarea unui lichid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânatoare basculante, care aruncă din ţeavă cartuşul percutat, s.n., pl. ejectoare.
ejecţie (-ţi-e) Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid propulsor. s.f, art. ejecţia, g.-d. art. ejecţiei, pl. ejecţii, art. ejecţiile.
EKG (ecaghe) Electrocardiogramă, s.n., pl. EKG-uri. el, ea (iei, ia) (ţine locul unei persoane despre care se vorbeşte) ~ citeşte, //(fam.) Soţul, soţia. pr. pers. 3, sg. g. lui, ei (pron. iei) (precedat adesea de „al, a, ai, ale”); acc. liu, ei, neacc. îi, i-, -i; ac. acc. el (prep. + el), neacc. îl, 1-, -1, -1-, ea (prep. + ea), neacc. o, o-, -o, -o-; pl. ei, ele (iei, iele); g. lor (precedat adesea de „al, a, ai, ale”); d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li, li-, -li-; ac. acc. ei (prep. + ei), neacc. îi, i-, -i, -i-; ele (prep. + ele), neacc. le, le-, -le, -le, -le-.
elabora tr. 1. A da o formă definitivă unei idei, unui text etc. 2. A efectua operaţiile necesare pentru obţinerea unui metal, a unui aliaj. vb. I, ind. prez. 3 elaborează, elaborare Acţiunea de a elabora, s.f, g.-d. art. elaborării, pl. elaborări.
elaggj Tăiere a ramurilor din partea de jos a tulpinii arborilor, aplicată în exploatările forestiere; elagare. s.n., pl. elagaje.
elagare Elagaj. s.f, g.-d. art. elagării, pl. elagări. elan1 Animal rumegător cu coame mari şi ramificate, care trăieşte în ţările nordice, s.m., pl. elani. elan2 1. Avânt, entuziasm, înflăcărare creatoare; însufleţire. 2. (sport) Complex de mişcări în vederea realizării unei sărituri sau a unei aruncări, s.n., pl. elanuri, elansa refl. (livr.) A se avânta, a se repezi; (fig.) a năzui (spre), vb. /, ind. prez. 3 se elansează. elansare (livr.) Acţiunea de a se elansa; avânt; (fig.) năzuinţă spre ceva. s.f, g.-d. art. elansării, pl. elansări. elastic1 Şiret, panglică etc. din fire de cauciuc îmbrăcate în fire textile, s.n, pl. elastice. elgstic2,-ă 1. Care are proprietatea de a se deforma şi de a reveni la forma iniţială după încetarea acţiunii forţelor la care a fost supus. 2. (despre oameni) Mlădios, suplu; (fig.) care se poate adapta uşor împrejurărilor. adj., pl. elastici,-ce.
elasticitate Proprietatea de a fi elastic, s.f, g.-d. art. elasticităţii.
elastină Substanţă organică albuminoasă care intră în compoziţia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor sangvine etc. s.f, g.-d. art. elastmei. elastomecanică Parte a mecanicii care studiază defor-maţiile corpurilor elastice sub acţiunea forţelor exterioare. s.f, g.-d. art. elastomecanicii. elastomgr Cauciuc artificial, s.m., pl. elastomeri. elaterid (la pl.) Familie de coleoptere cu corp alungit şi scorţos; (la sg.) insectă din această familie, s.n., pl. ela-teride.
eldorado
400
eldorado Ţară de vis unde se poate duce o viaţă uşoară şi imiidşugată. s.n., art. eidoradoul, pl. eldorado. Eldorado Ţinut imaginar, plin de bogăţii, pe care conchistadorii spanioli îl căutau pe noul continent, s.prop.n. eleagnacse (-le-ag-) (la pl.) Familie de arbori şi de arbuşti din Europa şi din Asia, cu solzişori bruni sau argintii pe părţile aeriene; (la sg.) plantă din această familie. s.f., art. eleagnaceea, g.-d. art. eleagnaceei, pl. eleagnacge.
eleat,-ă (-le-at) I. adj. Referitor la reprezentanţii şcolii filosofice din Eleea şi la concepţiile lor. II. s.m. Reprezentant al şcolii filosofice din Eleea, care susţinea imobilitatea existenţei, devenirea şi mişcarea fiind considerate iluzorii, adf, s.m., pl. eleaţi,-te. ele<£tlc,-ă (-le-a-) Referitor la eleaţi, adf, pl. eleatici,-ce. elebor Plantă erbacee cu rizomul gros şi ramificat, cu flori roşii; spânz. s.m., pl. elebfiri. electiv,-ă Bazat pe alegeri; care are dreptul sau scopul de a alege, adj., pl. electivi,-e. electivltâte însuşirea a ceea ce este electiv, s.f., g.-d. art. electivităţii.
electsr,-ogre I. s.m. şi f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă pe cineva. II. s.m. (în Imperiul romano-german) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat, s.m., pl. electfiri; s.f., g.-d. art. electoarei, pl. electoare, electoral,-ă Referitor la alegeri; care are dreptul sau scopul de a alege, adj., pl. electorali,-e. electorat 1. Demnitatea de elector (2). 2. Teritoriu supus unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor dintr-o ţară, dintr-o regiune etc., în cadrul unor alegeri, s.n., pl. electorate.
electrgt Material care prezintă, la temperatura ambiantă, polarizaţie electrică permanentă fără a fi deformat, s.m., pl. electrgţi.
elgctrlc,-a Care se referă la electricitate; care funcţionează pe bază de electricitate. /Energie - = energie proprie câmpurilor electrice. Lumină ~ (şi s.f.) = sistem de iluminaţie în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică, adj., pl. elgctrici.-ce. electrician,-ă (-ci-an) Persoană calificată care întreţine sau repară instalaţii, maşini sau aparate electrice, s.m., pl. electricieni; s.f, g.-d. art. electricignei, pl. electriciene, electricitate 1. Proprietate fizică fundamentală a materiei, care se manifestă prin acţiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. 2. Totalitatea fenomenelor produse de sarcinile electrice în mişcare sau în repaus. 3. Lumină electrică. 4. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice, s.f, g.-d. art. electricităţii, electrifica tr. A introduce folosirea energiei electrice, lumina electrică, vb. I, ind. prez. 3 electrifică. electrificare Acţiunea de a electrifica; lucrări de introducere şi extindere a reţelei de energie electrică, s.f, g,-d. art. electrificării.
electrificat,-ă Dotat cu energie electrică, adj., pl. electrificaţi,-te.
electriza tr. 1. A dezvolta, a produce electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) A entuziasma, a impulsiona, a înflăcăra, vb. I, ind. prez. 3 electrizează. electrizabll,-ă Care poate fi electrizat, adj., pl. electri-zabili,-e.
electrizant,-ă Care electrizează, adj., pl, electrizanţi,-te. electrizare Acţiunea de a electriza. //înflăcărare, s.f, g.-d. art. electrizării.
electro- Element de compunere care înseamnă „electric”, „bazat pe electricitate”.
electroacupunctţjră (-tro-a-) Metodă de acupunctură în care acul primeşte impulsuri electrice; electropunctură. s.f, g.-d. art. electroacupuncturii. electroacj|stic,-ă (-tro-a-) Referitor la electroacustică. adj., pl. electroacustici,-ce.
electroacustică (-tro-a-) Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilaţiilor acustice în oscilaţii electromagnetice şi invers, s.f, g.-d. art. electroacusticii. electroanaliză (-tro-a-) Ansamblul metodelor electro-chimice folosite în analiza chimică cantitativă; analiză electrochimică. s.f, g.-d. art. electroanalizei, pl. electro-analize.
electroanestezie (-tro-a-) Anestezie generală produsă prin curenţi electrici, s.f art. electroanestezia, g.-d. art. electroanestezjei, pl. electroanestezii. electroaprmdere (-tro-a-) Aprindere (2) printr-o scânteie electrică a combustibilului carburant, s.f, g.-d. art. electroaprjnderii, pl. electroaprinderi. electrobiologie (-bi-o-) Studiul apariţiei şi efectelor fenomenelor electrice în organismele vii. s.f, art. elec-trobiologia, g.-d. art. electrobioîogiei. electrobur Sapă acţionată electric, folosită în exploatările petroliere, s.n., pl. electrobure. electrobuz Autovehicul de transport în comun, acţionat de un motor electric, s.n., pl. electrobuze. electrocal&ric,-ă Referitor la căldura dezvoltată sau absorbită în conductoare prin trecerea curentului electric. adj., pl. electrocal2rici,-ce.
electrocapilaritate Modificare a tensiunii dintre două fluide prin aplicarea unei diferenţe de potenţial între ele. s.f., g.-d. art. electrocapilarităţii. electrocar Cărucior autopropulsat, acţionat de un motor electric, folosit pentru transportul de materiale pe distanţe scurte, în ateliere, gări etc. s.n., pl. electrocare, electrocardiograf (-di-o-) Aparat pentru electrocardiografie. s.n., pl. electrocardiografe, electrocardiografie (-di-o-) Metodă de investigare a funcţiilor inimii, bazată pe înregistrarea biocurenţilor produşi de muşchiul cardiac, s.f, art. electrocardio-grafia, g.-d. art. electrocardiografiei. electrocardiogramă (-di-o-) înregistrare grafică cu ajutorul electrocardiografului, s.f., g.-d. art. electrocardiogramei, pl. electrocardiograme; abr. EKG. electrocasnlc,-ă (despre aparate) Care este folosit în gospodărie şi este acţionat electric, adj., pl. electro-casnici,-ce.
electrocaustică Tratament prin cauterizare electrică. s.f., g.-d. art. electrocausticii, electrocauter (-ca-u-) Cauter adus la incandescenţă cu ajutorul curentului electric, s.n., pl. electrocautgre. electrocauteriza (-ca-u-) tr. A cauteriza cu ajutorul electrocauterului. vb. I, ind. prez. 3 electrocauterizează. electrocauterizare (-ca-u-) Acţiunea de a electrocauteriza. s.f, g.-d. art. electrocauterizării, pl. electrocauter-izări.
electrocăldură Electrotermie. s.f, g.-d. art. electro-căldurii.
electroceramică Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea şi utilizarea produselor ceramice în electrotehnică. s.f, g.-d. art. electroceramica. electrochimic,-ă Referitor la electrochimie. /Analiză ~ = electroanaliză. adj., pl. electrochimici,-ce. electrochimie Ramură a chimiei care studiază procesele chimice sub acţiunea câmpului electric şi fenomenele electrice produse de procesele chimice, s.f, art. electro-chimia, g.-d. art. electrochimiei. electrochirurgje Chirurgie bazată pe folosirea curenţilor electrici, s.f., art. electrochirurgia, g.-d. art. electrochirurgiei.
electrocingtic,-ă Referitor la electrocinetică. adj., pl. electrocinetici;-ce.
electrocinetică Ramură a electromagnetismului care studiază stările şi fenomenele staţionare din conductoarele electrice parcurse de curenţi electrici de con-ducţie. s.f, g.-d. art. electrocingticii.
401
electrometrie
electrocoagula (-co-a-) tr. A distruge ţesuturile patologice prin coagulare cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvenţă, vb. 1, ind. prez. 3 electrocoagulează. electrocoagulare (-co-a-) Acţiunea de a electrocoa-gula. s.f., g.-d. art. electrocoagulării, pl. electrocoagulări. electrocomunicaţie (-ţi-e) Procedeu de comunicare la distanţă prin mijloace electromagnetice, s.f, art. electrocomunicaţia, g.-d. art. electrocomunicaţiei, pl. electrocomunicaţii, art. electrocomunicaţiile. electrocortlcografie Tehnică de studiere a activităţii electrice a scoarţei cerebrale prin aplicarea de electrozi pe suprafaţa creierului, s.f, art. electrocorticografia, g.-d. art. electrocorticografiei. electrocultură Utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor, s.f, g.-d. art. electroculturii. electrocuta tr. şi refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. vb. I, ind. prez. 3 electrocutează, electrocutare Pătrundere a curentului electric într-un organism viu, urmată de vătămarea sau de moartea respectivului organism; electrocuţiune. s.f, g.-d. art. electrocutării, pl. electrocutări, electrocuţiune (-ţi-o-) Electrocutare, s.f., g.-d. art. electrocuţiunii, pl. electrocuţiuni. electrffid Conductor prin care intră sau iese curentul electric dintr-un mediu conductor, s.m., pl. eleetrQzi. electrodlagnastic (-di-ag-) Diagnostic bazat pe excitabilitatea organismului la curenţi electrici, s.n., pl. electrodiagnQStice.
electrodlaMză (-di-a-) Dializă produsă prin acţiunea unei diferenţe de potenţial electric, electrozii fiind aşezaţi de o parte şi de alta a unei membrane, s.f, g.-d. art. electrodializei, pl. electrodialize. electrodlnam Maşină care produce curent electric. s.n., pl. electrodinamuri.
electrodlnamlc,-ă Referitor la electrodinamică. //([despre instrumente de măsură) Bazat pe interacţiunea dintre două bobine parcurse de curent electric, adi., pl-electrodinamici,-ce.
electrodinamică Ramură a fizicii care studiază proprietăţile electrice şi magnetice ale materiei, s.f, g.-d. art, electrodinamicii.
electrodlnamţsm Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric, s.n.
electroencefalogrflf Aparat folosit în electroencefalo-grafie. s.n., pl. electroencefalografe. electroencefalograme Metoda de diagnostic bazată pe înregistrarea activităţii electrice a creierului, s.f., art. electroencefalograma, g.-d. art. electroencefalogramei, electroencefalogramă Diagrama activităţii electrice a creierului, obţinută cu ajutorul electroencefalografului. s-f, g.-d. art. electroencefalogramei, pl. electroencefalograme; abr. EEG.
electroerodare Metodă de prelucrare a metalelor prin îndepărtarea unui strat de material cu ajutorul descărcărilor electrice prin scântei, s.f., g.-d. art. electroerodării. ejectrofizlologle (-zi-o-) Ramură a fiziologiei care studiază manifestările electrice ale organelor şi ţesuturilor. s-f-, art. electrofiziologia., g.-d. art. electrofiziologiei. electroffin1 (rar) Pick-up. s.n., pl. electrofoane. electroffin2,-ă (despre aparate, instrumente muzicale) Care transformă oscilaţiile electrice în sunete, adj., pl. electrofQni,-e.
electrofar Dispozitiv de laborator prin care se demonstrează apariţia electricităţii prin frecare sau prin influenţă. s.n., pl. electrofoare.
electroforgză l. Deplasare spre electrozi, sub acţiunea câmpului electric, a particulelor dintr-o soluţie coloidală. 2. (med.) Analiză a diferitelor fracţiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). s.f, g.-d. art. electroforezei, pl. electroforgze.
electrofotografie 1. Procedeu de obţinere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. Tehnică de copiere a materialelor tipărite, în vederea multiplicării lor rapide, s.f., art. electrofotografia, g.-d. art. electrofo-tografiei, pl. electrofotografii, art. electrofotografiile. electrogen,-ă Care produce energie electrică prin transformarea altor forme de energie. /Grup ~ = ansamblu format dintr-un motor şi mai multe generatoare acţionate de acesta, adj., pl. electrogeni,-e. electrograf Aparat pentru analiza calitativă a metalelor, aliajelor şi minereurilor, s.n., pl. electrografe. electrog rafie Metodă de investigare a organismelor vii cu ajutorul curentului electric, s.f, g.-d. art. electrogra-fia, g.-d. art. electrografiei, pl. electrografii, art. electro-grafiile.
electrogravimetrje Metodă de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod şi pe cântărirea catodului înainte şi după electroliză, s.f., art. electrogravimetria, g.-d. art. electro-gravimetriei.
electrogravură Gravură obţinută pe cale electrolitică.
s.f, g.-d. art. electrogravurii.
electrolzolgnt1 (-tro-i-) Izolant electric, s.m., pl. electro-
izolanţi.
electroizolţntVă (-tro-i-) Care izolează din punct de vedere electric, adi,, pl- electroizolflnţi,-te, electroljt Compus chimic care, dizolvat sau în stare topită, se scindează în ioni, devenind bun conducător de electricitate, s.m., pl. electroliţi. electrolitic,-ă Referitor la electroliză; produs prin electroliză. adi., pl- electrolitici,-ce. electroliză Descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric, s.f, g.-d. art. electrolizei, pl. electrolize.
electrolizQr Aparat cu care se obţin produse chimice prin electroliză, s.n., pl. electrolizoare. electroluminescanţă/electroluminiscşnţă
Lumină produsă de unele substanţe sub acţiunea câmpului electric, s.f., g.-d. art. electroluminescsnţei/ electroluminiscsnţei,
electromagnfit Corp feromagnetic, magnetizat temporar cu ajutorul unei bobine străbătute de un curent electric. s.m., pl. electromagngţi. electromagnetic,-ă Referitor la electromagnetism. /Câmp ~ = regiune din spaţiu în care există, în acelaşi timp, un câmp electric şi unul magnetic, adj., pl. electromagnetici,-ce.
electromagnetism Ramură a electricităţii care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mişcare, acţiunea câmpului magnetic asupra câmpului electric etc. s.n.
electromecanic,-ă Referitor la electromecanică; (despre dispozitive mecanice) comandat electric, adj., pl. electromecanici,-ce.
electromecanică Ramură a ingineriei care studiază aplicaţiile electricităţii în mecanică, s.f, g.-d. art. electromecanicii.
electromecanoteraple Metodă de tratament bazată pe aplicarea combinată a electricităţii şi a aparatelor mecanice, s.f., art. electromecanoterapia, g.-d. art. electromecanoterapiei.
electrometalurgle Ramură a metalurgiei care foloseşte la elaborarea metalelor şi a aliajelor procedee electrolitice sau electrotermice, s.f, art. electrometalurgia, g.-d. art. electrometalurgiei.
electrometrie Ansamblu de metode de analize chimice cantitative, în care sfârşitul reacţiei este pus în evidenţa prin variaţia potenţialului electric al unui electrod cufundat în soluţia de analizat, s.f, art. electrometria, g.-d. art. electrometriei.
electrometru
402
electrometru Instrument electrostatic folosit în electrometrie. s.n., art. electometrul, pl. electrometre. electromiograf (-mi-o-) Aparat folosit în electro-miografîe. s.n., pl. electromiografe. electromiografie (-mi-o-) Metodă de dignostic bazată pe înregistrarea biocurenţilor musculari, s.f, art. electro-miografía, g.-d. art. electromiografiei. electromotor1 Motor electric, s.n., pl. electromotoare. electromotor2,-oare Care poate produce curent electric. /Tensiune (sau forţă) ~ = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis, adj., pl. electromotori,-oare. electron Particulă elementară de materie încărcată cu electricitate negativă, s.m., pl. electroni, electronarcoză Anestezie produsă prin acţiunea curentului electric asupra creierului; galvanonarcoză. s f., g.-d. art. electronarcozei, pl. electronarcoze, electronavigaţie (-ţi-e) Metodă de navigaţie de coastă cu ajutorul aparatelor electrice, s.f, art. electronavigaţia, g.-d. art. electronavigaţiei, pl. electronavigaţii, art. elec-tronavigaţiile.
electronegativ,-ă (despre elemente chimice) Ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni'negativi. adj., pl. electronegativi,-e. electronic,-ă Referitor la electroni sau la electronică. adj., pl. electronici,-ce.
electronică 1. Ramură a fizicii care studiază fenomenele legate de mişcarea particulelor încărcate electric.
2.	Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile practice ale fenomenelor electronice, s.f, g.-d. art. electronicii, electronist,-ă Specialist în electronică, s.m., pl. electro-nişti; s.f, g.-d. art. electronistei, pl. electroniste, electroniza tr. A dota cu mijloace electronice, vb. I, ind. prez. 3 electronizează.
electronomicroscopie Metodă de studiere a preparatelor histologice cu ajutorul microscopului electronic. s.f, art. electronomicroseopia, g.-d. art. electronomicro-scopiei, pl. electronomicroscopii, art. electronomicro-scopiile.
electronopunctură Metodă terapeutică de stimulare a punctelor active ale corpului prin atingerea cu un electrod care primeşte impulsuri electrice, s.f, g.-d. art. elec-tronopunctjjrii.
electronvoit Unitate de măsură a energiei, egală cu energia obţinută de un electron accelerat la o diferenţă de potenţial de un volt. s.m., pl. electronvolţi. electrooptic,-ă Referitor la electrooptică. adj., pl. electrooptici,-ce.
electrooptică Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acţiunii câmpului electric asupra luminii. s.f, g.-d. art. electroopticii.
electroosmoză Trecere a unui lichid printr-o membrană poroasă sub acţiunea diferenţei de potenţial electric dintre cele două feţe ale membranei, s.f, g.-d. art. electroosmozei.
electroplasmoHză Procedeu folosit în industria zahărului, a sucurilor etc., care constă în degradarea pro-toplasmei celulare prin acţiunea unui curent electric de joasă tensiune, s.f, g.-d. art. electroplasmolizei. electropozitjv,-ă (despre elemente chimice) Ai cărui atomi cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi. adj., pl. electropozitivi,-e.
electroprelucrare Prelucrare a metalelor prin folosirea energiei electrice, s.f, g.-d. art. electroprelucrării. electropunctură Electroacupunctură. s.f, g.-d. art. electropunctjirii.
electroscop Instrument cu care se pune în evidenţă starea de electrizare a unui corp şi felul sarcinii electrice. s.n., pl. electroscoape.
eiectroscopic,-ă Referitor la electroscopie. adj., pl. electroscopici,-ce.
electroscopie Disciplină care studiază electroscoapele şi aplicaţiile lor. s.f, art. electroscopia, g.-d. art. electro-scopiei.
electrosomn Somn artificial provocat cu ajutorul curentului electric şi folosit ca mijloc terapeutic, s.n. electrostatic,-ă Referitor la electricitatea statică. /Maşină ~ = generator electric care funcţionează pe baza fenomenului de electrizare, adj., pl. electrostatici,-ce. electrostatică Ramură a fizicii care studiază fenomenele care însoţesc sarcinile aflate în repaus, s.f., g.-d. art. electrostaticii.
electrostricţiune Deformare a unui material izolant sub acţiunea câmpului electric, s.f, g.-d. art. electro-stricţijmii.
electroşoc Metodă de tratament a unor boli prin trecerea curentului electric prin creier, s.n., pl. electroşocuri. electrotehnic,-ă Referitor la electrotehnică, adj., pl. electrotehnici,-ce.
electrotehnică Ramură a ştiinţei care studiază aplicaţiile fenomenelor electrice şi magnetice, s.f, g.-d. art. electrotehnicii.
electroterapie Tratament medical bazat pe acţiunea curenţilor electrici, s.f, art. electroterapia, g.-d. art. electroterapiei.
electrotermic,-ă Referitor la electrotermie. adj., pl. electrotermici,-ce.
electrotermie Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obţinerea căldurii necesare unor operaţii tehnologice; electrocăldură. s.f, art. electrotermia, g.-d. art. electrotermiei. electrotipic,-ă Referitor la electrotipie; obţinut prin electrotipie. adj., pl. electrotipici,-ce. electrotipie Reproducere a gravurilor cu ajutorul electrolizei. s.f, art. electrotipia, g.-d. art. electrotipiei. electrotomie Secţionare a ţesuturilor organice cu ajutorul curenţilor electrici, s.f, art. electrotomia, g.-d. art. electrotomiei.
electrotonus Modificare a excitabilităţii unui nerv sau muşchi prin acţiunea unui curent electric continuu, s.n. electrotropism Orientare a organismelor vii în anumite direcţii, sub influenţa curentului electric, s.n. electrovalenţă Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de sens contrar, datorită forţelor de atracţie dintre aceştia, s.f, g.-d. art. electrovalenţei, pl. electrovalenţe.
electrum Aliaj natural de aur şi argint, maleabil şi ductil. s.n.	'
elecţiune (-ţi-u-) (rar) Alegere, s.f, g.-d. art. elecţiunii, pl. elecţiuni.
elefant Mamifer de talie mare, cu trompă mobilă şi cu colţi foarte lungi de fildeş, s.m., pl. elefanţi, elefantiazis (-ti-a-) Edem voluminos cronic al pielii şi al ţesuturilor subcutanate, s.n. elefantic,-ă (rar) De elefant, adj., pl. elefantici,-ce. elefantin,-ă (rar) Care seamănă cu un elefant. //De elefant, adj., pl. elefantini,-e.
elegant,-ă (despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust frumos, //(despre oameni) Care se îmbracă cu gust; (fig.) plin de tact, distins, adj., pl. eleganţi,-te. eleganţă Distincţie în atitudine, în maniere; rafinament, graţie. //Distincţie în felul de a se îmbrăca. //Exprimare aleasă, s.f, g.-d. art. eleganţei, elegiac,-ă (-gi-ac) Cu caracter de elegie; (p. ext.) trist, jalnic, melancolic, //(despre poeţi) Care scrie elegii sau texte cu caracter de elegie, adj., pl. elegiaci,-ce. elegie Poezie lirică în care se exprimă sentimente de melancolie, jale, tristeţe, s.f, art. elegia, g.-d. art. elegiei, pl. elegii, art. elegiile.
403
elipsograf
element1 Fiecare dintre pieseie componente ale unui radiator de calorifer, s.m., pl. elemenţi. element2 1. Partea cea mai simplă a unui întreg. 2. (în filosofia antică) Fiecare dintre cele patru componente fundamentale ale materiei (foc, aer, apă, pământ).
3.	Fenomen al naturii care se manifestă cu forţă puternică.
4.	Persoană care face parte dintr-o colectivitate.
5.	Anturajul, mediul plăcut în care trăieşte cineva. IA fi în ~ul său - a se simţi bine undeva; a fi într-o situaţie favorabilă. 6. Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice.
7.	Fiecare celulă a unei pile electrice. 8. (la pl.) Noţiune, principiu de bază al unei discipline sau teorii, s.n., pl. elemente.
elementar,-ă 1. De bază, esenţial, fundamental, //(despre cărţi, manuale) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. /învăţământ ~ = prima treaptă a învăţământului obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, uşor. //Rudimentar. Instinct 3. Care ţine de natură şi de elementele ei. adj., pl. elementari,-e. elementaritate Caracter elementar, s.f., g.-d. art. elementari tăţii.
elen,-ă (Locuitor) din Grecia antică sau Elada. [var. elin,-ă adj.] adj., s.m. şi f., pl. eleni,-e. elenic,-ă Referitor la Grecia; grecesc, adj., pl. elenici,-ce. elenism Termen care denumeşte cultura Greciei antice şi influenţa exercitată de ea. s.n. elenist,-ă Cercetător al limbii şi culturii elene, s.m., pl. elenişti; s.f., g.-d. art. elemstei, pl. eleniste, elenistic,-ă Referitor la elenism, adj., pl. elenistici,-ce. eleron Fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile avionului care servesc la manevrarea aparatului în zbor. s.n., pl. eleroane. eleşteu v. heieşteu.
eleusm,-ă (-le-u-) 1. adj. Din Eleusis (Grecia antică). IL s.f. (la pl.) Serbări în cinstea zeiţei Demeter, adj., s.f, pl. eleusini,-e.
eleuterie (-le-u-) 1. Guvernare a unui stat liber din Grecia antică. 2. (la pl.) Serbări care se celebrau în cinstea unei victorii, s.f, art. eleuteria, g.-d. art. eleuteriei, pl. eleuterii, art. eleuteriile.
elgv,-ă 1. Persoană care învaţă într-o şcoală. 2. Discipol, adept al unui maestru sau al unei şcoli (literare, filosofice etc.). s.m., pl. elevi; s.f., g.-d. art. elevei, pl. eleve.
elevat,-ă (despre oameni şi manifestările lor) Cultivat, distins, rafinat, adj., pl. elevaţi,-te. elevator1 1. Instalaţie folosită pentru ridicarea greutăţilor pe verticală şi pe distanţe relativ mici. 2. Unealtă cu care se manevrează săpile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere. 3. (med.) Instrument pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure. s.n., pl. elevatoare.
elevator2,-oare Care serveşte la ridicat, adj., pl. elevatori,-oare.
elevatorist,-ă Muncitor care lucrează pe un elevator1 (1). s.m., pl. elevatorişti; s.f., g.-d. art. elevatoristei, pl. eleva-toriste.
elevaţie (-ţi-e) 1. însuşirea de a fi elevat. 2. Reprezentare grafică, la scară, a feţelor exterioare ale unei clădiri, ale unei maşini etc. 3. Parte a unui zid, a unei pile de pod etc. situată deasupra terenului, s.f, art. elevaţia, g.-d. art. elevaţiei, pl. elevaţii, art. elevaţiile, eievgză Aparat pentru creşterea artificială a puilor şi a bobocilor, s.f., g.-d. art. elevezei, pl. eleveze. elf (în mitologia popoarelor germane) Fiinţă supranaturală, imaginată ca un pitic, care simbolizează forţele naturii (apa, focul etc.). s.m., pl. elfi.
elibera 1. tr. A pune în libertate; a dezrobi. 2. refl. (despre militari) A fi lăsat la vatră. 3. refl. (despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
4.	tr. A emite un act, o dovadă, un document. 5. tr. A preda o marfa. 6. tr. A goli (un spaţiu). 7. tr. A scoate dintr-o funcţie, vb. I, ind. prez. 3 eliberează, eliberare Acţiunea de a (se) elibera, s.f., g.-d. art. eliberării, pl. eliberări.
eliberator,-oare Care eliberează; dezrobitor, adj., pl. eliberatori,-oare.
elice 1. Organ rotativ de maşină, format din mai multe aripi fixate pe un ax, care pune în mişcare o navă, un avion etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. s.f, art. elicea, g.-d. art. elicei, pl. elice, art. eHcele. elicitate (fiz.) Caracteristică a particulelor elementare, legată de orientarea impulsului propriu de rotire în raport cu direcţia de deplasare, s.f, g.-d. art. elicităţii. elicoid (mat.) Suprafaţă generată de o curbă care descrie o mişcare elicoidală. s.n., pl. elicoide. elicoidal,-ă (-co-i-) în formă de elice, adj., pl. elico-idali,-e.
elicoptgr Aparat de zburat cu motor şi cu una sau mai multe elice, care poate decola şi ateriza pe verticală. [var. helicopter s.n.] s.n., pl. elicoptere, elicopterist Pilot de elicopter, s.m., pl. elicoptenşti. elicostat Aparat de zbor prevăzut cu o elice de susţinere şi cu un mic balon, s.n., pl. elicostate. elida tr. A omite (verbal sau în scris) vocala finală a unui cuvânt, când cuvântul următor începe cu o vocală. vb. /, ind. prez. 3 elidează; ger. elidând. elidare Acţiunea de a elida. s.f, g.-d. art. elidării, pl. elidări.
eligibil,-ă Care poate fi ales într-o funcţie sau într-un organ reprezentativ, adj., pl. eligibili,-e. eligibilitate Calitatea de a fi eligibil, s.f, g.-d. art. eligibilităţii.
elimina tr. A înlătura, a exclude, a suprima; (spec.) a da un elev afară din şcoală. HA expira (1). vb. I, ind. prez. 3 elimină.
eliminare Acţiunea de a elimina. /A proceda prin ~ = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante, pentru a reţine esenţialul, s.f, g.-d. art. eliminării, pl. eliminări.
eliminator,-oare (rar) Eliminatoriu, adj., pl. eliminatori,-oare.
eliminatoriu,-ie Care atrage eliminarea (dintr-un concurs, dintr-un examen etc.). adj., pl. eliminatorii. elin,-ă v. elen.
elină (înv.) Limba greacă veche, s.f., g.-d. art. elinei, elţndă Grindă metalică la drage şi la excavatoarele cu cupe pe care se deplasează lanţul port-cupe. s.f, g.-d. art. elindei, pl. elinde.
elinesc,-ească "(înv.) Elen. adj., pl. elineşti. elingşte (înv.) în limba elină. adv. elinică (înv.) Limba elină, s.f., g.-d. art. elinicei. elinvar Aliaj de oţel, crom şi nichel, cu elasticitate constantă la schimbările de temperatură, s.n. eliofob,-ă v. heliofob. eliport v. heliport.
elipsă I. (mat.) Loc geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanţelor a două puncte fixe (numite focare) este totdeauna constantă. 2. Renunţarea (în scris sau în vorbire) la cuvintele care nu sunt strict necesare pentru înţelegerea mesajului. 3. Figură de stil constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru a mări expresivitatea comunicării, s.f, g.-d. art. elipsei, pl. elipse.
elipsograf Instrument pentru desenarea elipselor, s.n., pl. elipsografe.
elipsoid
404
elipsoid Suprafaţă închisă ale cărei secţiuni plane sunt elipse şi cu trei plane de simetrie, perpendiculare două câte două. s.n., pl. elipsoide.
elipsoidal,-ă (-so-i-) în formă de elipsoid, adj., pl. elipsoidali,-e.A
eliptic,-ă 1. în formă de elipsă (1). 2. Care conţine o elipsă (2). adj., pl. eliptici,-ce. elipticitkte (livr.) Caracterul a ceea ce este eliptic, s.f., g.-d. art. elipticităţii.
elisabetan,-ă Din timpul domniei reginei Elisabeta I a Angliei. Stil ~. ad/., pl. elisabetani,-e. elitar,-ă 1. De elită; elitist. 2. (despre teorii, doctrine) Care atribuie elitei rolul conducător în viaţa socială, adj., pl. elitflri,-e.
elită 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. 2. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai demn, mai valoros într-o societate. IDe ~ = ales, distins, s.f, g.-d. art, elitei, pl. elite, elitism Concepţie, doctrină potrivit căreia conducerea societăţii trebuie să revină elitei, s.n. elitist,-ă (Adept) al elitismului. adj., s.m. şi f, pl, elitişti,-ste.	•
elitră Fiecare dintre cele două aripi tari ale unei insecte. s.f, g.-d art. elitrei, pl. elitre, elixir (x pron. gz) 1. Băutură miraculoasă pe care o căutau alchimiştii Evului Mediu pentru a obţine viaţa veşnică; (p. ext., azi) băutură aleasă. 2. (fam.) Extract de plante medicinale sau substanţe dizolvate în alcool, utilizat în terapeutică, s.n., pl. elixire.
Ellzfie (în sintagma) Câmpiile ~ = elizeu. s.prop.f pl. ellzgu (mit.) Loc unde anticii credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoşi; Câmpiile Elizee, s.n., art. elizgul.
eliziune (-zi-u-) Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt, când cuvântul următor începe tot cu o vocală. s.f, g.-d. art. eliziunii, pl. eliziuni, elocinţă v. elocvenţă.
elocuţiune (-ţi-u-) 1. Mod de exprimare a ideilor prin cuvinte. //Alegerea şi dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. s.f, g.-d. art. elocuţiunii, pl. elocuţiuni, elocvent,-ă 1. Care vorbeşte frumos şi convingător, 2. (adv.) Concludent, expresiv, semnificativ, adj., pl. elocvenţi,-te.
elocvgnţă Arta de a vorbi frumos, convingător. //Expresivitate. [var. elocinţă j./T] s.f.. g.-d. art. elocvenţei, elodlfln (-di-on) Instrument muzical asemănător cu armoniul. s.n., pl. elodioane. elogia (-gi-a) tr. A aduce elogii, a lăuda. vb. I, ind. prez. 3 elogiază, 1 pl. elogiem; conj. prez. 3 să elogieze; ger. elogiind.
eloglgre (-gi-e-) Acţiunea de a elogia, s.f. g.-d. art. elogierii, pl. elogieri.
eloglâs.-oasă (-gi-os) Care elogiază, laudativ, adj., pl. elogiaşi,-oase.
elfiglu Laudă deosebită adusă cuiva; apreciere favorabilă. //Discurs laudativ, s.n., art. elogiul, pl. elogii, art. elogiile.
elongat.-ă (bot., despre unele organe) Care creşte în lungime, adj., pl. elongaţi,-te. elongaţie (-ţi-e) 1. Valoare la un moment dat a unei mărimi oscilatorii. 2. Distanţă unghiulară dintre doi aştri în raport cu Pământul. 3. (med.) Extensiune accidentală sau terapeutica a unui ligament sau nerv. s.f, art. elon-gaţia, g.-d. art. elongaţiei, pl. elongaţii, art. elongaţiile. eloxare Procedeu electrochimic de protejare a aluminiului contra oxidării. s.f, g.-d. art. eloxării, pl. eloxări. eloxât,-ă (despre piese din aluminiu) Tratat contra oxidării. adj., pl. eloxaţi,-te.
eluant (-lu-ant) Solvent care serveşte la eluare; develo-pant. s.m., pl. eluanţi.
eluare (-lu-a-) Proces chimic prin care se eliberează o substanţă fixată pe un absorbant prin spălarea ei cu eluant; eluţiune. s.f, g.-d. art. eluării, pl. eluări. elucida tr. A clarifica o problemă, o situaţie, vb. I, ind. prez. 3 elucidează.
elucidare Acţiunea de a elucida, s.f, g.-d. art. elucidării, pl. elucidări.
elucubrant,-ă Absurd, aberant, adj., pl. elucubranţi,-te. elucubraţie (-ţi-e) Combinaţe de elemente absurde; aberaţie. //Divagaţie, [var. elucubraţiune £./■] s.f, art. elucubraţia, g.-d. art. elucubraţiei, pl. elucubraţii, art. elucubraţiile.
elucubraţiune v. elcubraţle.
eluda tr. A evita, a ocoli intenţionat, vb. I, ind. prez. 3
eludează.
eludare Acţiunea de a eluda; evitare, s.f, g.-d. art. eludării, pl. eludări.
eluţiune (-ţi-u-) Eluare. s.f, g.-d. art. eluţiunii, pl. eluţiuni.
eluvlgl,-ă (-vi-al) (despre soluri) Diferenţiat prin aluvionare. adj., pl. eluviflli,-e.
eluvlonare (-vi-o-) 1. Acţiunea de formare a eluviilor.
2.	Spălare spre adâncime a unor elemente din stratele superioare ale solului prin acţiunea apei de precipitaţii infiltrate în sol. s.f, g.-d. art. eluvionŞrii, pl. eluvionări. eluviu Produse ale dezagregării rocilor, acumulate pe loc şi caracterizate prin lipsa stratificaţiilor. s.n., art, eluviul, pl. eluvii, art. eluviile. eluviyne (-vi-u-) Proces de formare a eluviilor; produsele acestui proces, s.f, g.-d. art. eluviunii, pl. eluviuni. elvgtic,-ă (rar) Elveţian, adj., pl. elveţiei,-ce. elveţian,-ă (-ţi-an) (Locuitor) din Elveţia, adj., s.m. şi
f,	pl. elveţigni,-e.
elveţiancă (-ţi-an-) Locuitoare din Elveţia, s.f, g.-d. art. elveţiencei, pl. elveţience.
elzevir 1. Ediţie imprimata de unul dintre membrii celebrei familii de tipografi olandezi Elzevir. 2. Caracter de literă tipografică subţire, cu talpa triunghiulară, s.n., pl. elzevire.
emacil (-ci-a) refl. A slăbi peste măsură, vb. I, ind. prez. 3 se emaciază.
emaclaţie (-ci-a-ţi-e) Emaciere. s.f, art. emaciaţia, g.-d. art. emaciaţiei, pl. emaciaţii. art. emaciaţiile. emaciare (-ci-e-) Faptul de a slăbi peste măsură; ema-ciaţie. s.f, g.-d. art. emacigrii, pl. emacisri. email 1. Masă sticloasă care se aplică pe suprafaţa unor obiecte metalice sau ceramice pentru a le proteja şi decora; smalţ. 2, Obiect emailat. 3. Pelicula colorată, obţinută din lacuri pe bază de răşina conţinând pigmenţi. s.n., pl. (2) emailuri.
e-mall (imeil/imeil) (angl.) Sistem de transmitere a mesajelor de la un computer la altul; poştă electronică. s.n., pl. e-mailuri.
emaila tr. A acoperi cu email (1) suprafaţa unui obiect, vb. /, ind. prez. 3 emailează, emailare Acţiunea de a emaila, s.f, g.-d. art. emailării, pl. emailări.
emallfir.-oare Lucrător specializat în emailare. s.m., pl. emailari; s.f., g.-d. art. emailoarei, pl. emailoare. emana 1. tr. A degaja, a împrăştia un gaz, un miros etc., a exala. 2, intr. A proveni, a-şi avea originea. 3. intr. şi refl. A (se) produce, a (se) concretiza, vb. I, ind. prez. 3 emană.
emanare Acţiunea de a emana, s.f, g.-d. art. emanării, pl. emanări.
emanat,-ă (depr.) (Persoană) care a propulsat într-o funcţie înaltă (în stat sau într-un partid), în urma unor
405
emigrat
evenimente politice la care n-a contribuit, dar de care beneficiază, adj., s.m. şi f, pl. emanaţi,-te. emanatism Concepţie filosofico-religioasă, conform căreia lumea s-ar naşte din substanţa divinităţii printr-un proces continuu de emanaţie, s.n. emanator Aparat care emană, cu ajutorul unor pastile, mirosuri care îndepărtează insectele dintr-o încăpere. s.n., pl. emanat oare.
emanaţie (-ţi-e) 1. Emitere, degajare (de gaze, de mirosuri, de vapori etc.). /~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activităţi. 2. Gaz radioactiv, obţinut prin dezintegrarea actiniului, radiului sau toriului. 3. (depr.) Rezultat al unor evenimente politice, s.f., art. emanaţia, g.-d. art. emanaţiei, pl. emanaţii, art. emanaţiile, emanaţionjsm (-ţi-o-) Emanatism. s.n. emancipa 1. refl. şi tr. A-şi câştiga sau a face să-şi câştige libertatea, independenţa; a (se) elibera de sub o dominaţie. 2. refl. (despre copii şi adolescenţi) A-şi lua libertatea de a face lucruri nepotrivite cu vârsta lor. 3. tr. A scoate de sub tutelă, de sub o dominaţie, vb. /, ind. prez. 3 emancipează.
emancipare Acţiunea de a (se) emancipa; emancipaţie. s.f, g.-d. art. emancipării.
emancipat,-ă 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. 2. (despre copii şi adolescenţi) Care şi-a luat libertatea de a face lucruri nepotrivite cu vârsta iui.
3.	Scos de sub tutelă, de sub o dominaţie, adj., pl. emancipaţi,-te.
emancipaţie (-ţi-e) Emancipare, s.f, art. emancipaţia, g.-d. art. emancipaţiei, pl. emancipaţii, art. emancipaţiile. emarginat,-ă (despre frunze, petale) Puţin crestat la vârf. adj., pl. emarginaţi,-te.
emascula (rar) 1. tr. A castra. 2. tr. şi refl. A face sau a deveni impotent, vb. I, ind. prez. 3 emasculează. emasculaţie (-ţi-e) (rar) Castrare. //Impotenţă, s.f, g:-d. art. emasculaţiei, pl. emasculaţii. embarge 1. Sancţiune prin care un stat interzice exportul şi importul de mărfuri sau de alte valori. 2. Reţinere de către un stat a navelor altui stat, aflate pe teritoriul său, atunci când între statele respective este un conflict, s.n., art. embargoul, pl. embargeuri. embatjc (înv.) Formă de arendare a unei proprietăţi pe termen lung, în intervalul căruia proprietarul beneficia de toate drepturile de proprietate, s.n., pl. embaticuri. embaticar (înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic. s.m., pl. embaticari.
emblematic,-ă De emblemă; sugestiv, simbolic, adj., pl. emblematici,-ce.
emblemă Obiect, imagine care are un anumit înţeles; simbol. //Figură alegorică, s.f, g.-d. art. emblemei, pl. embleme.
embol v. embolus.
embolie Astupare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. s.f, art. embolia, g.-d. art. emboliei, pl. embolii, art. emboliile.
embolus/embol Cheag de sânge, celulă grasă, corp străin care blochează un vas sangvin, provocând o embolie, s.n., pl. embolusuri/emboluri. embriocardje (-bri-o-) Ritm cardiac accelerat, care apare în miocarditele grave, s.f, art. embriocardia, g.-d. art. embriocardiei.
embriogengză (-bri-o-) Proces de transformare a oului sau a embrionului până la ecloziune sau naştere; dezvoltare embrionară, s.f, g.-d. art. embriogenezei. embriolog,-ă (-bri-o-) Specialist în embriologie. s.m., pl. embriologi; (rar) s.f., g.-d. art. embriolQgei, pl. embriologe.
embrioj£>gic,-ă (-bri-o-) Referitor la embriologie. adj., pl. embriologici,-ce.
embriologie Parte a biologiei care studiază embrionul. s.f, art. embriologia, g.-d. art. embriologiei. embrion (-bri-on) 1. Prima fază a existenţei oricărui organism, din momentul fecundării oului până când organismul e capabil, de viaţă independentă. //Germen al unei plante. 2. (fig.) începutul unui lucru, al unei acţiuni. s.m., pl. embriani.
embrionar,-ă (-bri-o-) 1. De embrion. 2. (fig.) Abia ivit, abia născut, adj., pl. embrionari,-e. embrionat,-ă (-bri-o-) Cu embrion. Icre adj., pl. embrionaţi,-te.
embriotomie (-bri-o-) Secţionare intrauterină a fetusului mort, când nu este posibilă o naştere normală, s.f., art. embriotomia, g.-d. art. embriotomiei, pl. embriotomii, art. embriotomiile.
Emden (germ.) Rasă de gâşte de culoare albă. s.prop.n. emenagog Medicament care provoacă menstruaţia. s.n., pl. emenagoge.
emenda tr. A corecta, a îndrepta un text. vb. I, ind. prez. 3 emendează.
emendanda (lat.) Corecturi (tipografice) la un text. s.n. pl.
emendare Acţiunea de a emenda; emendaţie. s.f, g.-d. art. emendării, pl. emendiri.
emendaţie (-ţi-e) Emendare. s.f, art. emendaţia, g.-d. art. emendaţiei, pl. emendaţii- art. emendaţiile. emergent,-ă (despre radiaţii, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut, adj., pl. emergenţi,-te. emergenţă 1. Ieşire a unei radiaţii, a unui corp dintr-un mediu. 2. (fig.) Apariţie (din adâncul necunoscut). ~a corupţiei, s.f, g.-d. art. emergenţei, pl. emerggnţe. emerj (rar) Şmirghel. s.n., art. emeriul. emerit,-ă 1. Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui profesor, unui medic etc., pentru merite deosebite în activitate. Artist ~. 2. Competent, experimentat. adj., pl. emeriţi,-te.
emersiune (-si-u-) 1. Stare a unui corp plutitor cufundat parţial într-un lichid. 2. Repartiţie a unui astru eclipsat pe bolta cerească, s.f., g.-d. art. emersiunii, pl. emer-siuni.
emetic Tartrat de antimoniu şi potasiu, întrebuinţat în industria textilă, la vopsitul fibrelor şi în medicină, ca vomitiv; (p. ext.) orice substanţă care provoacă vărsături. s.n.
emetrop,-ă (Om, ochi) cu vederea normală, adj., s.m. şi f., pl. emetropi,-e.
emetropie Proprietate a ochiului de a vedea normal. s.f., art. emetropia, g.-d. art. emetropiei. emfatic,-ă (şi adv.) Bombastic, pretenţios, nenatural. adj., pl. emfatici,-ce.
emfază Atitudine pretenţioasă, nenaturală; afectare, preţiozitate în vorbire sau comportare, s.f, g.-d. art. emfazei.
emfiteoză (-te-o-) Contract pe termen lung, cu drept de ipotecă pe proprietatea arendată sau închiriată, s.f, g.-d. art. emfiteozei, pl. emfiteoze.
emfizem Umflătura produsă din cauza infiltrării de aer în ţesuturi. /~ pulmonar = dilatarea excesivă a bronhiolelor respiratorii şi a alveolelor pulmonare din cauza pierderii elasticităţii ţesutului, s.n., pl. emfizgme. emfraxie Obstrucţie a unui organ canalicular. s.f, art. emfraxia, g.-d. art. emfraxiei, pl. emfraxn, art. emfraxiile. emidclu v. hemiciclu.
emigra intr. A-şi părăsi patria şi a se stabili în altă parte; a se expatria. vb. I, ind. prez. 3 emigrează, emigrant,-ă (Persoană) care emigrează; emigrat, adj., s.m. şi f, pl. emigranţi,-te.
emigrare Acţiunea de a emigra, s.f, g.-d. art. emigrării, pl. emigrări.
emigrat,-ă Emigrant, adi., s.m. şi f, pl. emigraţi,-te.
emigraţie
406
emigraţie (-ţi-e) 1. Situaţia unei persoane emigrate. //Emigrare. 2. Timpul cât cineva emigrează. 3. Totalitatea persoanelor emigrate dintr-o ţară într-o perioadă, [var. emigraţiune î./Ţ] s.f., art. emigraţia, g.-d. art. emigraţiei, pl. emigraţii, art. emigraţiile, emigraţiyne v. emigraţie.
eminamente Cu deosebire, în cel mai înalt grad, în special, adv.
eminent,-ă Care se distinge prin calităţi intelectuale deosebite; remarcabil, adj., pl. eminenţi,-te.
Eminenţa Sa Termen de adresare pentru un cardinal. loc. pr., g.-d. Eminenţei Sale, pl. Eminenţele Lor. Eminenţa Voastră Termen de adresare pentru un cardinal. loc. pr., g.-d. Eminenţei Voastre.
Eminenţă (urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor şi (în trecut) episcopilor catolici. /- cenuşie = persoană influentă, sfătuitor care acţionează din umbră. s.f
eminenţă 1. Proeminenţă, ieşitură. 2. Superioritate, s.f., g.-d. art. eminenţei, pl. eminenţe.
Eminenţele Voastre Termen de adresare pentru .cardinali. Ioc. pr.
eminescian,-ă (-ci-an) Propriu lui Eminescu; referitor la creaţia lui Eminescu. adj., pl. eminescieni,-e. eminescianism (-ci-a-) 1. Specificul operei şi gândirii eminesciene. 2. Tendinţă de a prelua şi cultiva motive sau teme eminesciene. //Influenţa lui Eminescu asupra generaţiilor următoare, s.n. eminescolog Specialist în eminescologie. s.m., pl. eminescologi.
eminescologie Studiul vieţii şi operei lui Mihai Eminescu. s.f., art. eminescologia, g.-d. art. eminescologiei. emir 1. Titlu dat descendenţilor lui Mahomed. 2. Guvernator al unei ţări musulmane, s.n., pl. emiri, emirat Stat condus de un emir. s.n., pl. emirate. emirian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Emiratele Arabe Unite, adj., s.m. şi f, pl. emirieni,-e. emisar1 Trimis al unui stat, al unei organizaţii etc. cu o misiune specială, s.m., pl. emisari. emisar2 1. Apă care colectează apele reziduale de la întreprinderi, aşezări umane etc. 2. Curs de apă permanent, care drenează surplusul de apă pe un teren desecat sau irigat, s.n., pl. emisare.
emisferă 1. (geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăţi ale sferei cereşti sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de cel terestru şi de primul meridian. 3. (anat.) ~ cerebrală = fiecare dintre cele două părţi simetrice ale creierului mare. s.f, g.-d. art. emisferei, pl. emisfere. emisferic,-ă In formă de emisferă, adj., pl. emisferici,-ce.
emisie (-si-e) 1. Punere în circulaţie a hârtiilor de valoare, a bancnotelor, a unei serii de mărci poştale etc. 2. Producere de către un corp, de către un dispozitiv etc. de gaze, de unde, de radiaţii, s.f., g.-d. art. emisiei, pl. emisiile.
emisiune (-si-u-) Program transmis prin radio sau prin
televiziune, s.f, g.-d. art. emisiunii, pl. emisiuni.
emisiv,-ă Emiţător2, adj., pl. emisivi,-e.
emistih Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers,
despărţite de cezură, s.n., pl. emistihuri.
emitanţă (fiz.) Radianţă, s.f, g.-d. art. emitanţei, pl.
emitanţe.
emite tr. l.A lansa, a formula o opinie, o teorie. 2. A elabora, a scoate o lege, o hotărâre, un decret. IIA pune în circulaţie o hârtie de valoare. 3. A răspândi unde, radiaţii, gaze etc. 4. A difuza un program, o emisiune radio etc. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. emit, I pl. emitem; conj. prez. 3 să emită; ger. emiţând; part. emis.
emitent,-ă (Persoană) care emite (hârtii de valoare, bancnote etc.). adj., s.m. şi /.’, pl. emitenţi,-te. emitere Faptul de a emite, s.f., g.-d. art. emiterii, pl. emiteri.
emiţător1 Dispozitiv, instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. I~ radio = radioemiţător. s.n., pl. emiţătoare. emiţător2,-oare Care emite; emitent, emisiv. adj., pl. emiţători,-oare.
emolient1 (-li-ent) 1. Substanţă folosită la finisarea produselor textile, pentru a le da moliciune şi luciu.
2.	Medicament, alifie care înmoaie ţesuturile, s.n., pl. emoliente.
emolient2,-ă (-li-ent) (despre medicamente, alifii) Care calmează durerea prin înmuierea ţesuturilor, adj., pl. emolienţi, -΀.
emolument (livr.) Profit, avantaj, s.n., pl. emolumgnte. emonctoriu Organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile, s.n., art. emonctoriul, pl. emonctsrii, art. emonctoriile. emoncţiune (-ţi-u-) Eliminare a umorilor superflue. s.f., g.-d. art. emoncţiunii, pl. emoncţiijni. emonda tr. A curăţa ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creştere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălţime, vb. I, ind. prez. 3 emondează. emondaj 1. Emondare. 2. (med.) Intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea exostozelor şi osteofitelor epi-fizelor. s.n., pl. emondaje.
emondare Acţiunea de a emonda; emondaţie. s.f, g.-d. art. emondării, pl. emondări.
emondaţie (-ţi-e) Emondare. s.f., art. emondaţia, g.-d. art. emondaţiei, pl. emondaţii, art. emondaţiile. emondor Unealtă pentru emondaj. s.n., pl. emondoare. emotiv,-ă 1. Care se referă la emoţie; afectiv. 2. Care se emoţionează uşor; impresionabil, adj., pl. emotivi,-e. emotivism Şcoală etică neopozitivistă eare consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, s.n.
emotivitate însuşirea de a fi emotiv; sensibilitate excesivă. s.f., g.-d. art. emotivităţii, emoţie (-ţi-e) Reacţie afectivă, relativ scurtă, determinata de diferite cauze (bucurie, surpriză etc.). s.f, art. emoţia, g-d. art. emoţiei, pl. emoţii, art. emoţiile, emoţiona (-ţi-o-) 1. tr. A provoca, a cauza o emoţie, a impresiona, a tulbura. 2. refl. A fi cuprins de o emoţie. vb. I, ind. prez. 3 emoţionează, emoţional,-ă (-ţi-o-) Provocat de o emoţie, adj., pl. emoţionali,-e.
emoţionant,-ă (-ţi-o-) Impresionant, tulburător, adj., pl. emoţionanţi,-te.
emoţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a (se) emoţiona, s.f, g.-d. art. emoţionării.
emoţionat,-ă (-ţi-o-) Cuprins de emoţie; tulburat, înduioşat, adj., pi. emoţionaţi,-te. empatie 1. (psih.) Intuire a realitaţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv viaţa eroilor din opere literare, filme etc. s.f., art. empatia, g.-d. art. empatiei.
empiem (-pi-em) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului, s.n., pl. empiemuri.
Empire (ampir) (fr., în sintagma) Stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat, în arhitectură, prin monumentalitate şi somptuozitate, iar, în artele decorative, prin utilizarea motivelor mitologice. s.prop.n. empireu (mit.) Partea cea mai înaltă a bolţii cereşti, unde se credea că se află locaşul zeilor, s.n., art. empirgul.
empiric,-ă Bazat numai pe experienţă, pe senzaţii, fără suport ştiinţific. //Referitor la empirism, adj., pl. empirici,-ce.
407
endarterită
empiriocriticism (-ri-o-) Curent filosofic de la sfârşitul sec. XIX care nega existenţa obiectivă a lumii materiale şi considera lucrurile ca fenomene ale conştiinţei, s.n. empiriomonism (-ri-o-) Variantă a empiriocriticis-mului care susţinea că realitatea fizică este experienţa „socialmente organizată a omenirii”, s.n. empirism 1. Doctrină care consideră experienţa senzorială ca sursă primară a cunoaşterii. /- logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice, verificabile în mod nemijlocit, prin percepţiile fiecărui subiect în parte. 2. Folosirea exclusivă a experienţei într-o activitate, s.n.
empirist,-ă (Adept) al empirismului, adj., s.m. şi f, pl. empirişti,-ste.
emplastru Preparat farmaceutic plastic, care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture, s.n., art. emplastrul, pl. emplastre. emporiu (înv.) Târg, agenţie comercială într-o ţară străină, s.n., art. emporiul, pl. emporii, art. emporiile. emu Pasăre mare, asemănătoare cu struţul, originară din Australia, s.m., art. emul, pl. gmu. emul Concurent, rival într-un domeniu, s.m., pl. emuli, emulaţie (-ţi-e) Sentiment, dorinţă de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu, [var. emulaţiune s.f.\ s.f., art. emulaţia, g.-d. art. emulaţiei, pl. emulaţii, art. emulaţiile.
emulaţiune v. emulaţie.
emulgator 1. Substanţă chimică utilizată la obţinerea emulsiilor; emulsiv. 2. Substanţă care dizolvă grăsimile din produsele textile, s.m., pl. emulgatQri. emulsie (-si-e) 1. Amestec din două lichide insolubile unul în altui. 2. Strat sensibil la lumină de pe hârtia sau filmele fotografice, s.f, art. emulsia, g.-d. art. emulsiei, pl. emulsii, art. emulsiile.
emuisină Enzimă din migdale amare, din ciuperci etc. s.f, g.-d. art. emulsmei.
emulsiona (-si-o-) intr. şi tr. A forma, a prepara o emulsie, vb. I, ind. prez. 3 emulsionează. emulsionabil,-ă (-si-o-) Care poate deveni emulsie. adj.,pl. emulsionabili,-e.
emulsionant (-si-o-) Emulgator. s.n., pl. emulsionante, emulsionare (-si-o-) Acţiunea de a emulsiona. s.f, g.-d. art. emulsionării, pl. emulsionări. emulsiv1 Emulgator. s.n., pl. emulsive. emulsiv2,-ă (despre seminţe) Din care se extrage uleiul, adj., pl. emulsivi,-e.
emulsor Aparat pentru prepararea emulsiilor, s.n., pl. emulsoare.
enalagă Figură de stil care constă în înlocuirea unui element al discursului cu altul, s.f., g.-d. art. enalagei, pl. enalage.
enantgm Erupţie care apare pe mucoase în unele boli contagioase, s.n., pl. enanteme. enantiomorfie (-ti-o-) (fiz.) Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte; enantiomorfism. s.f, art. enantiomorfia, g.-d. art. enantiomorfiei. enantiomorfism (-ti-o-) Enanatiomorfie. s.n. enantiotropie (-ti-o-) (chim.) Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două structuri diferite, păstrând aceeaşi stare de agregare, în funcţie de temperatură şi de presiune, s.f, art. enantiotropia, g.-d. art. enantiotropiei. enantioză (-ti-o-) Nume dat în unele sisteme filosofice fiecăreia dintre cele zece opoziţii socotite ca origine a oricărui lucru, s.f, g.-d. art. enantiozei. enarmonie,-ă Care prezintă enarmonie. adj., pl. enar-msnici,-ce.
enarmonie Egalitate a două sunete muzicale care au notaţii diferite, s.f, art. enarmoma, g.-d. art. enarmomei, Pl- enarmonii, art. enarmoniile.
encarpă Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornament la construcţiile antice, s.f, g.-d. art. encarpei, pl. encarpe.
encaustic Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a le da luciu şi a le feri de umezeală. s.m., pl. encaustici.
encaustică (la vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile erau diluate cu ceară topită, s.f, g.-d. art. encausticii.
encefal Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali şi bulbul rahidian. s.n., pl. encefale.
encefalic,-ă De encefal. adj., pl. enecefalici,-ce. : encefalită Inflamaţie acută sau cronică a encefalului. s.f., g.-d. art. encefalitei, pl. encefalite, encefalografie Cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticarea unor boli nervoase, s.f, art. encefalografia, g.-d. art. encefalografiei. encefaloid,-ă Care are aspectul şi consistenţa encefalului. adj., pl. encefaloizi,-de. encefalomielită (-mi-e-) Inflamaţie a creierului şi a măduvei spinării, s.f., g.-d. art. encefalomiehtei, pl. encefalomiehte.
encefalopatie Denumire generică pentru orice afecţiune a creierului, s.f, art. encefalopatia, g.-d. art. encefalopatiei, pl. encefalopatii, art. encefalopatiile, enchimoză Afluenţă de sânge în vasele de la suprafaţa pielii, fară să fi fost provocată de o lovitură exterioară. s.f, g.-d. art. enchimozei, pl. enchimoze. enciclică Circulară papală trimisă tuturor catolicilor, care cuprinde directive în probleme religioase, etice, sociale sau politice, s.f, g.-d. art. enciclicei, pl. enciclice, enciclopedic,-ă Cu caracter de enciclopedie; vast, cuprinzător, adj., pl. enciclopedici,-ce. enciclopedie l. Ansamblu multilateral de cunoştinţe omeneşti, /(fam.) ~ ambulantă = persoană cu cunoştinţe bogate şi variate. 2. Tip de dicţionar care explică sistematic termeni de bază din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, s.f, ari. enciclopedia, g.-d. art. enciclopediei, pl. enciclopedii, art. enciclopediile, enciclopedism 1. Sistemul şi principiile enciclope-diştilor din sec. al XVIIl-lea. 2. Erudiţie, caracter enciclopedic. s.n.
enciclopedist I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are cunoştinţe enciclopedice. II. s.m. pl. Nume dat gânditorilor progresişti francezi din sec. al XVIII-lea, care au elaborat Enciclopedia (1751-1772). adj., s.m. şi f, pl. enciclopedişti,-ste.
enclavă 1. Grup de populaţie străină, izolat în masa populaţiei indigene. 2. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor vulcanice, s.f, g.-d. art. enclavei, pl. enclave.
enclaviza tr. A forma o enclavă, vb. 1, ind. prez. 3 enclavizează.
enclitic,-ă (despre cuvinte) Care se leagă de cuvântul precedent, formând cu acesta o unitate. /Articol ~ = articol hotărât ataşat la sfârşitul unui cuvânt adj., pl. enclitici,-ce.
encliză Postpunere a unei silabe, a unui cuvânt etc. la cuvântul precedent, s.f, g.-d. art. enclizei, pl. enclize. encomiastic,-ă (-mi-as-) Care are caracter laudativ, elogios. Discurs ~. adj., pl. encomiastici,-ce. encomion (-mi-on) (livr.) Cuvântare de laudă; elogiu. s.n., pl. encomioane.
encondrom Tumoare cartilaginoasă dezvoltată pe un os. s.n., pl. encondroame.
endarterită Inflamaţie a arterei care poate produce astuparea acesteia, s.f, g.-d. art. endarteritei, pl. endar-terite.
endecagon
408
endecagon Poligon cu unsprezece laturi, s.n., pl. endecagoane.
endecasilab Vers care are unsprezece silabe, s.m., pl. endecasilabi.
endecasilabic (despre versuri) Cu unsprezece silabe. adj., pl. endecasilabice.
endemic,-ă (despre plante sau animale) Care trăieşte numai pe un anumit teritoriu, //(despre boli) Care are caracter permanent în anumite locuri, adj., pl. endemici,-ce. endemicitate (biol.) Caracter endemic; endemism. s.f, g.-d. art. endemicităţii.
endemie Boală specifică unei regiuni, s.f, art. endemia, g.-d. art. endemiei, p/. endemn, art. endermile. endemism Endemicitate. s.n. endemoepidemic,-ă Referitor la boli infecţioase endemice, care pot produce uneori izbucniri epidemice. adj., pl. endemoepidemici,-ce. en détail (andetai) (fr.) în amănunt, loc. adj:, loc. adv. endocard Membrană subţire care căptuşeşte cavităţile şi valvulele inimii, s.n., pl. endocarduri. endocardită Inflamaţie a endocardului. s.f, g.-d. art. edocarditei, pl. endocardite.	■
endocarp Ţesut tare care îmbracă sămânţa unor fructe. s.n., pl. endocarpuri.
endocraniu Faţa internă a cutiei craniene, s.n., art. endocraniul, pl. endocranii, art. endocraniile. endocrin,-ă 1. (în sintagma) Glandă ~ = glandă cu secreţie internă. 2. Specific glandelor endocrine, adj., pi endocrini,-e.	1
endocrinologia Specialist în endocrinologie, s.m., pl. endocrinolögi; (rar) s.f, g.-d. art. endocrinolagei, pl. endocrinolfige.
endocrinologie Ramură a medicinei şi biologiei care studiază glandele endocrine şi funcţiile lor. s.f, art. endocrinologia, g.-d. art. endocrinologiei, endocrinoterapie Tratament medical cu substanţe extrase din glandele endocrine, s.f, art. endocrinoterapia, g.-d. art. endocrinoterapiei.
endoderm 1. Strat interior al embrionului animalelor superioare. 2. Strat unicelular al corpului celenteratelor.
3.	Albumén, s.n., pl. endoderme. endodermic,-ă Referitor la endoderm. adj., pl. endo-dgrmici,-ce.
endoenzjmă Enzimă intracelulară, eliberată după distrugerea mecanică a celulei, s.f, g.-d. art. endoenzhnei, pl. endoenzime.
endoestezje Sensibilitate internă, s.f., art. endoestezia, g.-d. art. endoesteziei.
endofazie (psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior, s.f, art. endofazia, g.-d. art. endofaziei. endogarme 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor între membri ai aceluiaşi trib, la unele popoare primitive. 2. (biol.) Unire între doi gameţi ai aceluiaşi embrion, s.f, art. endogamia, g.-d. art. endogamiei. endogen,-ă 1. (despre fenomene geologice) Provocat de forţe din interiorul Pământului. 2. (med.) De origine internă, produs în organism. Infecţie ~. adj., pl. endogeni,-e. endogeneză Producere a celulelor în interiorul altor celule, s.f, g.-d. art. endogenezei. endolimfă Lichid albuminos care se află în labirintul urechii interne, s.f, g.-d. art. endoHmfei. endometrită (med.) Inflamaţie a mucoasei uterine. s.f, g.-d. art. endometritei, pl. endometrite. endometru (anat.) Mucoasă uterină. s.n., art. endometrul, pl. endometre.
endomorfism Totalitatea schimbărilor suferite de magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează, s.n. endonazşl.-ă (anat.) Al mucoasei nazale, adj., pl. endonazali,-e.
endoparazit,-ă (Parazit) care trăieşte în organele interne ale corpului omenesc sau animal, adj., s.m. şi f, pl. endoparaziţi,-te.
endoplasmă Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, s.f, g.-d. art. endoplasmei. endoplastă Masă protoplasmatică care formează nucleul celular, s.f, g.-d. art. endoplastei. endoradioterapie (-di-o-) Radioterapie a organelor profunde ale corpului, cu ajutorul unor aparate speciale, introduse în cavităţile naturale, s.f, art. endoradioterapia, g.-d. art. endoradioterapiei.
endorgic,-ă (-re-ic) (geogr.) Fără scurgere. Regiune ~. adj., pl. endorgici,-ce.
endoscop Aparat cu care se face endoscopia. s.n., pl. endoscospe.
endoscopie Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. s.f, ari. endoscopia, g.-d. art. endoscopiei. endosmoza Trecere a unui fluid printr-o membrană din exterior spre interiorul mărginit de ea. s.f, g.-d. art. endosmQzei.
endosperm Ţesut vegetal în care se înmagazinează substanţele de rezervă, s.n., pl. endospgrme. endoteliu Epiteliu care căptuşeşte o cavitate închisă a corpului, s.n., art. endoteliul, pl. endotelii, art. endo-teliile.
endoterm,-ă Endotermic. adj., pl. endotgrmi,-e. endotgrmic,-ă (despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu absorbţie de căldură; endoterm. adj., pl. endotgrmici,-ce.
endotermie (chim.) Reacţie care se efectuează prin absorbţie de căldură, s.f, art. endotermia, g.-d. art. endotermiei.
endotoxmă Toxină a cărei eliberare se produce după dezintegrarea celulei în care se află. s.f, g.-d. art. endotoxinei, pl. endotoxine. eneacord Liră cu nouă coarde, la vechii greci. s.n. enegdă (-ne-a-) (rar) Reuniune de nouă obiecte asemănătoare sau de nouă persoane, s.f, g.-d. art. eneadei, pl. eneade.
eneagon (-ne-a-) Poligon cu nouă laturi, s.n., pl. eneagoane.
eneasilab (-ne-a-) Vers din nouă silabe, s.m., pl. eneasilabi.
eneodă (-ne-o-) Tub electronic cu nouă electrozi, s.f. g.-d. art. eneodei, pl. eneode.
eneoljtic (-ne-o-) Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea obiectelor de aramă şi de piatră, s.n. energetic,-ă Care produce energie; referitor la energie. adj., pl. energgtici,-ce.
energetică Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor, exploatării şi utilizării diferitelor forme de energie, s.f, g.-d. art. energeticii, energetism Curent filosofic idealist de la sfârşitul sec. al XIX-lea, care considera energia ca substanţă unică a lumii. s.n.
energic,-ă Plin de energie, dinamic, //(despre medicamente) Cu acţiune puternică; eficace, adj., pl. energici,-ce. energie 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua un lucru mecanic. 2. Forţă, vigoare, s.f, art. energia, g.-d. art. energiei, pl. energii, art. energiile. energizant1 Medicament, produs etc. care stimulează energia, s.n., pl. energizante.
energizant2,-ă Care stimulează energia, adj., pl. ener-gizanţi,-te.
energofag,-ă Mare consumator de energie, adj., pl. energofagi,-ge.
energumen 1. Persoană despre care se crede că este posedată de diavol. 2. (fig.) Om ciudat, agitat, exaltat. s.m., pl. energumeni.
409
entomostraceu
enerva tr. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul; a (se) înfuria, vb. I, ind. prez. 3 enervează, enervant,-ă Care enervează; agasant, iritant, adj., pl. enervanţi,-te.
enervare Acţiunea de a (se) enerva; tensiune nervoasă caracterizată prin nerăbdare, iritare, s.f, g.-d. art. enervării, pl. enervări.
enescian,-ă (-ci-an) De Enescu; în maniera lui Enescu. adi-, pl- enescigni,-e.
engastrimit (rar) Ventriloc, s.m., pl. engastrimiţi. engineering (enginiring) (angl.) Ansamblu de operaţii referitoare la proiectarea şi executarea unei lucrări industriale, instalaţii, amenajări funciare etc. în condiţii cât mai bune şi de eficienţă; cunoştinţele, experienţa dobândite într-o asementa activitate, s.n. englgz,-ă (Locuitor) din Anglia, adj., s.m., pl. englezi,-e. engleză Limbă vorbită de englezi, s.f, g.-d. art. englezei.
englezesc,-ească Referitor la Anglia şi la englezi. adj., pl. englezeşti.
englezeşte Ca englezii; în limba engleză. IA o şterge (sau a pleca) ~ = a pleca repede şi pe neobservate, adv. englezoaică Locuitoare din Anglia, s.f., g.-d. art. englezoaicei, pl. englezoaice, engsbă Pastă cu care se acoperă obiectele de ceramică înainte de ardere, pentru a ascunde culoarea naturală a lutului, [var. angabă s.f.] s.f, g.-d. art. engebei, pl. engabe.
engolpion (-pi-on) Iconiţă din metal preţios sau din smalţ pe care arhiereii o poartă atârnată de gât. s.n., pl. engolpioane.
engrgmă (psih.) Urmă lăsată de efectul unui excitant asupra sistemului nervos. //Urmă lăsată de o întâmplare asupra sistemului nervos, s.f, g.-d. art. engramei, pl. engrame.
enigmatic,-ă Greu de înţeles, misterios, tainic, adj., pl. enigmatici,-ce.
enigmă 1. Lucru dificil de înţeles; taină, mister. 2. Ghicitoare, şaradă, s.f, g.-d. art. enigmei, pl. enigme, enigmistică Ştiinţă a jocurilor distractive (şaradă, rebus, criptograme etc.). s.f, g.-d. art. enigmisticii. enoftalmie Infundare a globului ocular în orbită, s.f, art. enoftaîmia, g.-d. art. enoftalmiei. enolază Enzimă cu efect catalizator în fermentaţia alcoolică, s.f, g.-d. art. enolazei. enolog/oenolog (oe pron. e) Specialist în enologie. s.m., pl. enologi/oenologi.
enologie/oenologie (oe pron. e) Ştiinţă care se ocupă cu studiul vinului şi al produselor derivate din vin. s.f, art. enologia/oenologia, g.-d. art. enologiei/oenologiei. enoptromantie Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi, s.f, art. enoptromanţia, g.-d. art. enoptro-manţiei.
enoriaş,-ă (-ri-aş) Persoană care ţine de o anumită parohie, s.m., pl. enoriaşi; s.f, art. enoriaşa, g.-d. art. enoriaşei, pl. enoriaşe.
enorie Parohie, s.f., art. enoria, g.-d. art. enoriei, pl. enorii, art. enoriile.
engrm,-ă Foarte mare, uriaş, imens, adj., pl. enormi,-e. enormitate 1. Caracterul a ceea ce este enorm, 2. Lucru de necrezut. //Absurditate, prostie, exagerare, s.f, g.-d. art. enormităţii, pl. enormităţi.
enat Animal de vânat, asemănător cu câinele, cu blană preţioasă, s.m., pl. enoţi.
enotghnică Tehnica vinificaţiei, a preparării şi conservării vinurilor, s.f, g.-d. art. enotehnicii. ensiform,-ă (despre frunze) în formă de sabie, adj., pl. ensif<2rmi,-e.
entalpie (fiz.) Potenţial termodinamic, s.f. art. entalpia, g.-d. art. entalpiei.
entelehje (la Aristotel) Noţiune filosofică indicând perfecţiunea ca scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei, s.f, art. entelehia, g.-d. art. entelehiei. enteralgie Durere acută intestinală, s.f, art. enteralgia, g.-d. art. enteralgiei, pl. enteralgii, art. enteralgiile. enterectazie Dilatare a intestinului, s.f, art. enterectazia, g.-d. art. enterectaziei, pl. enterectazü, art. enterectaziile. enterectomie Rezecţie a unei părţi din intestin, s.f, art. enterectomia, g.-d. art. enterectomiei, pl. enterectormi, art. enterectomüle.
enteric,-ă Intestinal, adj., pl. entgrici,-ce. enterită Inflamaţie acută sau cronică a intestinului subţire, s.f., g.-d, art. enteritei, pl. enterite. enteroanastomază Operaţie prin care se stabileşte o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal, s.f, g.-d. art, enteroanastomozei, pl. enteroanastomaze. enterobactgrie Nume dat germenilor saprofiţi, care constituie flora intestinală a organismului, precum şi celor patogeni, care pătrund în intestinul subţire şi provoacă diferite afecţiuni, s.f, art. enterobactgria, g.-d. art. enterobacteriei, pl. enterobacterii, art. enterobacteriile. enterochinază Enzimă din sucul intestinal, care activează acţiunea secreţiei pancreatice. s.f., g.-d. art. enterochinazei, pl. enterochinaze. enterocoMtă Inflamaţie acută sau cronică a intestinului subţire şi a celui gros. s.f., g.-d. art. enterocolitei, pl. enterocoHte.
enterogastrită Gastroenterită. s.f., g.-d. art. enterogas-tritei, pl. enterogastrite. enterogastron v. enterogastronă. enterogastronă Hormon duodenal care inhibă secreţia şi motilitatea gastrică, [var. enterogastran s.n.] s.f, g.-d. art. enterogastranei, pl. enterogastrane. enterohemoragie Hemoragie intestinală, s.f, art. enterohemoragia, g.-d. art. enterohemoragiei, pl. entero-hemoragii, art. enterohemoragiile. enterologie Ramură a medicinei care studiază tractul intestinal, s.f, art. enterologia, g.-d. art. enterologiei. enteromorf,-ă în formă de intestin, adj., pl. entero-morfi,-e.
enteropatie Denumire generică pentru orice afecţiune intestinală, s.f, art. enteropatia, g.-d. art. enteropatiei, pl. enteropatii, art. enteropatiile. enterotomie Operaţie chirurgicală executată pe intestin, s.f., art. enterotomia, g.-d. art. enterotomiei, pl. enterotomü, art. enterotomiile. entimgmă Silogism prescurtat în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînţeleasă. s.f., g.-d. art. entimemei, pl. entimeme. entitate Existenţă delimitată ca întindere, valoare etc. //Conţinut de sine stătător, s.f, g.-d. art. entităţii, pl. entităţi, en titre (antitr) (fr.) Titular, loc. adj. entomofag,-ă (Animal) care se hrăneşte cu insecte. adj., s.m. şi f, pl. entomofagi,-ge. entomofM,-ă (despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor, adj., pl. entomofili,-e. entomolog,-ă Specialist în entomologie; entomologist. s.m., pl. entomolagi; (rar) s.f, g.-d. art. entomolagei, pl. entomolage.
entomologie,-ă Referitor la entomologie, adj., pl. entomolegici,-ce.
entomologie Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor, s.f, art. entomologia, g.-d. art. entomologiei.
entomologist,-ă (rar) Entomolog, s.m., pl. entomolo-gişti; s.f, g.-d. art. entomologistei, pl. entomologiste. entomostracgu (la pl.) Grup de crustacee inferioare mici; (la sg.) crustaceu din acest grup. s.n., art. ento-mostraceul, pl. entomostracee.
entorsă
410
entorsă Leziune traumatică a unei articulaţii, provocată de întinderea sau ruperea ligamentelor, s.f, g.-d. art. entQrsei, pl. entorse.
entozoar (-zo-ar) (la pl.) Nume dat animalelor care trăiesc ca parazite în corpul unei vietăţi; (la sg.) animal din această categorie, s.n., pl. entozoare. entrspic,-ă (fiz.) Referitor la entropie, adj., pl. entrct pici,-ce.
entropie 1. Formulă matematică de măsurare a degradării energiei unui sistem. 2. Mărime fundamentală în teoria informaţiei, care arată cantitatea de informaţie raportată la un element al mesajului transmis. 3. (p. gener.) Mărime care indică gradul de organizare a unui sistem. s.f., art. entropia, g.-d. art. entropiei, pl. entropii, art. entropiile.	_
entropion (-pi-on) întoarcere înăuntru a pleoapei, însoţită de iritaţia conjunctivei şi a corneei, s.n. entuziasm (-zi-asm) însufleţire puternică; pasiune. s.n., pl entuziasme.
entuziasma tr. şi refl. A (se) însufleţi, a (se) înflăcăra. vb. I, ind. prez. 3 entuziasmează, entuziast,-ă (-zi-ast) Stăpânit de entuziasm; pasionat, plin de avânt, adj., pl. entuziaşti,-ste. enucleare (-cle-a-) Extirpare a unei tumori, a unui organ, prin separare de ţesuturile înconjurătoare; enucleaţie. s.f, g.-d. art. enucleării, pl. enucleări. enucleaţie (-cle-a-ţi-e) Enucleare. s.f, art. enucleaţia, g.-d. art. enucleaţiei, pl. enucleaţii, art. enucleaţiile. enumera tr. A număra pe rând, unul câte unul; a înşira. vb. I, ind. prez. 1 sg. enumăr, 2 enumeri, 3 enumeră; conj. prez. 3 să enumere.
enumerare Acţiunea de a enumera; înşirare, enume-raţie. s.f, g.-d. art. enumerării, pl. enumerări. enumerativ,-ă Care conţine o enumerare, adj., pl. enu-merativi,-e.
enumeraţie (-ţi-e) 1. Enumerare, numărătoare. 2. Figură de stil care constă în înşiruirea argumentelor, elementelor, ideilor referitoare la o situaţie. 3. (înv.) Parte a unui discurs care precedă peroraţia, s.f, art. enumeraţia, g.-d. art. enumeraţiei, pl. enumeraţii, art. enumeraţii le. enunţ 1. Expunere a unei judecăţi, a unui sens complet. 2. (mat.) Formulă care cuprinde datele unei probleme. s.n., pl. enunţuri.
enunţa tr. A exprima, a formula ceva (oral sau în scris). vb. /, ind. prez. 3 enunţă.
enunţare Acţiunea de a enunţa, s.f, g.-d. art. enunţării, pl. enunţări.
enunţiativ,-ă Care conţine o enunţare. /Propoziţie - = propoziţie care prezintă o acţiune sau o stare ca reală. adj., pl. enunţiativi,-e.
enurezis Eliminare involuntară a urinei; incontinenţă urinară, s.n.
enzimatic,-ă (chim.) Referitor la enzime, adj., pl. enzimatici,-ce.
enzimă Compus organic de natură proteică, prezent în celulele vii, cu rol de ferment, s.f, g.-d. art. enzimei, pl. enzime.
enzimologie Studiul enzimelor. s.f, art. enzimologia, g.-d. art. enzimologiei.
enzootie Epizootie limitată la un anumit areal sau la un anumit grup. s.f, art. enzootia, g.-d. art. enzootiei. eoantrop (e-o-) Maimuţă antropoidă fosilă", foarte asemănătoare cu omul. s.m., pl. eoantropi. eocen1 (e-o-) Epoca mijlocie a paleogenului. s.n. eocen2,-ă (e-o-) Referitor la epoca eocenului1. adj., pl. eoceni,-e.
eolian,-ă (e-o-li-an) Acţionat sau produs de vânt. Energie ~. /Formaţie ~ = formaţie geologică apărută prin acţiunea de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului, adj., pl. eolieni,-e.
eolit (e-o-) Piatră cioplită grosolan, din epoca preistorică, folosită ca primă unealtă, s.n., pl. eolUe. eolitic,-ă (e-o-) Din epoca pietrei cioplite, adj., pl. eolitici,-ce.
eolotrop,-ă (e-o-) (despre unele corpuri, substanţe etc.) Care nu prezintă aceleaşi proprietăţi fizice în toate direcţiile, adj., pl. eolotrQpi,-e. eolotropie (e-o-) Proprietate a unui corp de a fi eolo-trop. s.f, art. eolotropia, g.-d. art. eolotropiei, pl. eolotropii, art. eolotropiile.
eon (la neoplatonicieni şi la gnostici) Forţă eternă emanată de o fiinţă, care face posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor, s.m., pl. eoni.
eozină (e-o-) Colorant roşu folosit la fabricarea ceme-lurilor, în industria alimentară etc. s.f, g.-d. art. eozinei, pl. eozine.
eozinofil,-ă (e-o-) 1. Care fixează eozina. 2. (despre leucocite) Cu granulaţie de tipul eozinei. adj., pl. eozinofili,-e.
eozinofilje (e-o-) Prezenţă excesivă a numărului de granulaţii eozinofile din sânge, s.f, art. eozinofiHa, g.-d. art. eozinofiliei.
eozinopenie (e-o-) Scădere anormală a numărului de granulaţii eozinofile din sânge, s.f, art. eozinopenia, g.-d. art. eozinopeniei.
eozoic,-ă (e-o-) Protozoic. adj., pl. eozoici,-ce. epactă Număr de zile care trebuie adăugate unui an lunar pentru a concorda cu anul solar, s.f, g.-d. art. epgctei, pl. epacte.
epageg (la vechii greci) Arbitru care reglementa anumite chestiuni maritime, s.m., pl. epagogi. epagogic,-ă (la Aristotel, despre silogisme) Inductiv. adj., pl. epagogici,-ce.
epanalepsă Figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiaşi cuvânt sau a unui grup de cuvinte ori în reluarea cuvântului iniţial la sfârşitul versului sau frazei, s.f, g.-d. art. epanalepsei, pl. epanalepse. epandaj Operaţie de împrăştiere a apelor uzate pe un teren cultivabil, în vederea epurării lor. s.n. epanodă Procedeu retoric constând în reluarea detaliată a fiecărui cuvânt sau grup de cuvinte dintr-un vers. s.f., g.-d. art. epanadei, pl. epanode. epanşament Acumulare de lichide în anumite ţesuturi sau zone ale organismului, s.n., pl. epanşamente. eparhial,-ă (-hi-al) Referitor la o eparhie; diecezan. adj., pl. eparhiali,-e.
eparhie Unitate administrativă bisericească condusă de un episcop; episcopie, s.f, art. eparhia, g.-d. art. eparhiei, pl. eparhii, art. eparhiile.
eparven Tumoare osoasă care se formează uneori la încheietura piciorului dinapoi la cai şi (mai rar) la boi; os mort. s.n., pl. eparvene.
epata tr. A uimi, a impresiona (mai ales prin extravaganţă). vb. I, ind. prez. } epatează, epatant,-ă Care epatează; uimitor, şocant, adj., pl. epatanţi,-te.
epatare Acţiunea de a epata; uimire, uluire, s.f, g.-d. art. epatării, pl. epatări.
epavă 1. Rămăşiţă a unei nave distruse sau avariate. 2. (fig.) Persoană distrusă, ruinată (fizic sau moral), s.f., g.-d. art. epavei, pl. epave.
epecie (biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altor specii, s.f., art. epetia, g.-d. art. epeciei, pl. epecii, art. epeciile. ependim Epiteliu care căptuşeşte canalul rahidian, trunchiul cerebral şi ventriculii cerebrali, s.n., pl. ependune.
epenglu Exerciţiu de zbor aviatic în plan vertical, cu viraje executate la un unghi de 180°. s.n., pl. epenglul, pl. epgngluri.
411
epila
epentetic,-ă (despre sunete) Apărut prin epenteză. adj., pl. epentetici,-ce.
epenteză Apariţia unui sunet nou în interiorul unui cuvânt, s.f., g.-d. art. epentezei, pl. epenteze. epibat Soldat care făcea parte din marina grecească. s.m., pl. epibaţi.
epic,-ă 1. Care povesteşte fapte, întâmplări reale sau imaginare. /Gen - = gen literar care cuprinde naraţiuni în versuri şi în proză. 2. (fig.) Demn de o epopee; de mari proporţii, adj., pl. epici,-ce. epicard înveliş al inimii, s.n., pl. epicarduri. epicarp Pieliţă care acoperă fructul unei plante; exo-carp. s.n., pl. epicarpuri.
gpică Totalitatea operelor literare aparţinând genului epic. s.f, g.-d. art. epicii.
epicen (despre substantive nume de fiinţă) Care are o singură formă de masculin şi feminin, adj., pl. epicgne. epicentru Punct de pe suprafaţa Pământului unde se produce un cutremur şi unde intensitatea acestuia este maximă, s.n., art. epicentrul, pl. epicentre. epicheremă Lanţ de silogisme în care premisele sunt entimeme. s.f, g.-d. art. epicheremei, pl. epichereme. epicicioidă Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe un alt cerc fix. s.f, g.-d. art. epicicloidei, pl. epicicloide. epicjciu Cerc care se rostogoleşte iară să alunece în exteriorul şi în planul unui cerc de bază fix. s.n., art. epi-ciclul, pl. epidcluri.
epicitate (rar) Caracter epic. s.f., g.-d. art. epicităţii. epicontinental,-ă (despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent, adj., pl. epi-continentali,-e.
epicotH Parte a tulpinii cuprinsă între cotiledoane şi primele frunze, s.n., pl. epicotile. epicureic,-ă (-re-ic) Epicurian. adj., pl. epicureici,-ce. epjcureism v. epicurism.
epicureu,-ee Epicurian. adj., s.m. şi f, pl. epicurei,-ee. epicurian,-ă (-ri-an) 1. adj., s.m. şi f. (Adept) al epi-curismului; epicureu. 11. s.m. şi f. (fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate; epicureu, adj., s.m. şi f, pl. epicurieni,-e.
epicurism Doctrina lui Epicur, bazată pe teoria fericirii raţionale a individului, [var. epicureism s.«.] s.n. epidemic,-ă (despre boli) Cu caracter de epidemie. adj., pl. epidemici,-ce.
epidemie Boală contagioasă care se extinde, într-un timp scurt, la un număr mare de persoane dintr-o localitate sau zonă. s.f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei, pl. epidemii, art. epidemiile.
epidemiolog,-ă (-mi-o-) Medic specialist în epidemiologie. s.m., pl. epidemiologi; (rar) s.f, g.-d. art. epi-demiolsgei, pl. epidemiologe. epidemiologie,-ă (-mi-o-) Referitor la epidemiologie. /Aviz ~ - aviz care confirmă prezenţa sau absenţa contaminării cu o boală contagioasă, adj., pl. epidemiologici,-ce.
epidemiologie Ramură a medicinei şi a igienei care studiază epidemiile, s.f, art. epidemiologia, g.-d. art. epidemiologie!.
epidermă 1. Epiteliu care acoperă corpul omului şi al animalelor superioare. 2. Ţesut exterior protector al plantelor, s.f, g.-d. art. epidermei, pl. epiderme, epidermic,*ă Al epidermei; de natura epidermei, adj., pl. epidermici,-ce.
epidermizare Acoperire a unei plăgi cicatrizate cu epidermă. s.f, g.-d. art. epidermizării, pl. epidermizări. epidermofiţie Boală de piele datorată unor ciuperci şi localizată în epidermă, s.f., art. epidermofiţia, g.-d. art. epidermofiţiei, pl. epideimofiţii, art. epidennofiţiile.
epidermoiiză Sensibilitate a epidermei, vizibilă prin apariţia de bule cu conţinut seros. s.f, g.-d. art. epider-molizei.
epidiascop (-di-a-) Aparat care serveşte la proiectarea pe ecran a unui film sau a unor figuri netransparente, iluminate. s.n., pl. epidiascoape. epidictic,-ă Care serveşte la o demonstraţie, adj., pl. epidictici,-ce.
epidot Silicat natural de calciu, aluminiu şi fier. s.n. epifanie Arătare a lui Isus în mijlocul magilor; (p. ext.) revelaţie a unei realităţi sacre, mitice, //(fig.) Revelaţie a unei lumi nevăzute, s.f, art. epifania, g.-d. art. epifaniei, pl. epifanii, art. epifaniile.
epifenomen Fenomen secundar care însoţeşte un alt fenomen fără să-l influenţeze, s.n., pl. epifenomene, epifenomenalism Concepţie filosofică potrivit căreia conştiinţa nu este decât un epifenomen al activităţii neu-rofiziologice. s.n.
epifit,-ă (despre plante) Care trăieşte pe altă plantă, fără a fi parazit, aceasta servindu-i drept sprijin, adj., pl. epi-fiţij-te.
epifţză 1. Glandă endocrină care influenţează dezvoltarea sexuală şi metabolismul. 2. Extremitate a unui os lung. s.f, g.-d. art. epifizei, pl. epifize. epifonem Exclamaţie sentenţioasă cu care se termină un discurs, o povestire etc. s.n., pl. epifoneme. epiforă Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt (sau a unor cuvinte) la sfârşitul propoziţiilor sau al unor strofe, s.f, g.-d. art. epiforei, pl. epifare. epifrază Figură retorică prin care se adaugă unei fraze, care pare terminată, una sau mai multe părţi în care se dezvoltă o idee accesorie, s.f, g.-d. art. epifrazei, pl. epifraze.
epigastraigie Durere în regiunea epigastrului. s.f, art. epigastralgia, -a', art. epigastralgiei. epigastric,-a Al epigastrului. adj., pl. epigastrici,-ce. epigastru Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste şi ombilic, s.n., art. epigastrul, pl. epigastre. epigenetic,-ă (despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găseşte, adj., pl. epigenetici,-ce.
epigeneză (biol.) 1. Concepţie evoluţionistă după care embrionul se formează treptat, pe baza informaţiei genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc, s.f., g.-d. art. epigenezei. epiglotă Membrană aşezată în partea superioară a laringelui, care separă calea alimentară de cea respiratorie. s.f, g.-d. art. epiglotei, pl. epiglote. epigon Succesor, urmaş lipsit de valoare al unui mare creator. //Scriitor minor care imită stilul unei şcoli literare sau al unui mare scriitor, s.m., pl. epigoni. epigonic,-ă De epigon, adj., pl. epigQnici,-ce. epigorrjsm Atitudine, manifestare de epigon, s.n. epigraf 1. Scurt fragment, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărţi sau al unui capitol; motto.
2.	Scurtă inscripţie pe faţada unui monument, a unui edificiu etc. s.n., pl. epigrafe.
epigrafie Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu descifrarea inscripţiilor vechi, s.f, art. epigrafia, g.-d. art. epigrafiei.
epigrafist,-ă Specialist în epigrafie. s.m., pl. epigrafişti; s.f, g.-d. art. epigrafistei, pl. epigrafiste. epigramatic,-ă Cu caracter de epigramă; satiric, adj., pl. epigramatici,-ce.
epigramă Poezie lirică scurtă, cu caracter satiric, terminată de obicei printr-o poantă ironică, s.f, g.-d. art. epigramei, pl. epigrame.
epigramist,-ă Autor de epigrame, s.m., pl. epigramişti;
s.f, g.-d. art. epigramistei, pl. epigramiste.
epila tr. şi refl. A (se) depila, vb. I, ind. prez. 3 epilează.
epilare
412
epilare Acţiunea de a (se) epila; depilare. s.f, g.-d. art. epilării, pl. epilări.
epilator1 Depilator1. s.n., pl. epilatoare. epilator2,-oare Depilator2. adj., pl. epilatori.-oare. epiiaţie (-ţi-e) Operaţie de smulgere a firelor de păr cu ajutorul unui instrument (pensetă, epilator etc.). s.f., art. epilaţia, g.-d. art. epilgţiei, pl. epilaţii, art. epilaţiile. epilepsie Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize intermitente şi pierderea cunoştinţei, s.f, art. epilepsia, g.-d. art. epilepsiei, pl. epilepsii, art. epilepsiile, epileptic,-ă (Persoană) bolnavă de epilepsie, adj., s.m. şi f., pl. epileptici,-ce.
epilog 1. Partea finală a unei opere literare, în care autorul subliniază anumite idei; încheiere. 2. (fig.) Sfârşit al unei acţiuni, al unei situaţii etc. s.n., pl. epiloguri, epiloga tr, (rar) A comenta un fapt, un eveniment etc.; a conchide, vb. I, ind. prez. 3 epiloghează. epilogism Raţionament prin care se trage concluzie asupra existenţei unui element necunoscut, pe baza existenţei unui element cunoscut; reflecţie, s.n., pl. epilogisme.
epinefrmă (farm.) Adrenalină, s.f, g.-d. art. epinefiinei. epiplon Ligament peritoneal care uneşte viscerele, per-miţându-le o mişcare limitată, s.n., pl. epiploane. epirogengtic,-ă (despre mişcări tectonice) Cu caracter oscilatoriu, determinând ridicarea sau scufundarea scoarţei terestre; epirogenic. adj., pl. epirogenetici,-ce. epirogengză Proces de ridicare a unor porţiuni mari din scoarţa terestră deasupra nivelului mării datorită mişcărilor tectonice oscilatorii, s.f., g.-d. art. epirogengzei. epiroggnic,-ă Epirogenetic. adj., pl. epiroggnici,-ce. episcgniu Construcţie asemănătoare cu un etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic, s.n., art. episceniul, pl. episcenii, art. episcgniile.
episcop1 Grad în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. s.m., pl. episcopi.
episcop2 1. Aparat care serveşte la proiecţia figurilor de pe obiecte opace. 2. Dispozitiv cu oglinzi folosit la tancuri pentru a permite cercetarea câmpului de luptă prin ferestrele de observare, s.n., pl. episcoape. episcopal,-ă Referitor la episcop1 sau la episcopie. adj., pl. episcopali,-e.
episcopat Rangul, funcţia, demnitatea de episcop1; durata sa. s.n., pl. episcopate.
episcopie Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui episcop1: reşedinţa episcopului1, s.f, art. episcopia, g.-d. art. episcopiei, pl. episcopii, art. episcopiile, episiiogism Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior, s.n., pl. episilogisme.
episod 1. Acţiune secundară într-o operă epică sau dramatică; parte, fragment, scenă dintr-o operă literară, redusă la o singură întâmplare. 2. Parte a acţiunii în teatrul antic, delimitată de două intervenţii ale corului.
3.	Diviziune dintr-o operă muzicală, dintr-un film etc.
4.	întâmplare din viaţa cuiva; incident, [var. epizod s.«.] s.n., pl. episoade.
episodic,-ă Care ţine de un episod; secundar, întâmplător. adj., pl. episodici,-ce.
epistat 1. (în trecut) Cel mai mic grad de ofiţer de poliţie. 2. Administrator, s.m., pl. epistaţi. epistaxis Hemoragie nazală, s.n. epistemologic,-ă Referitor la epistemologie, adj., pl. epistemologici,-ce.	'
epistemologie 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoaşterii; teorie a cunoaşterii ştiinţifice. 2. (impr.) Gnoseologie, s.f, art. epistemologia, g.-d. art. epistemologiei.
eplstjl (arhit.) Arhitravă, s.n.. pl. epistiluri.
epistolar1 Colecţie de scrisori publicate, s.n., pl. epistolare.
epistolar2,-ă Compus în formă de scrisoare; referitor la arta de a scrie, adj., pl. epistolari,-e. epistolă 1. (rar) Scrisoare. 2. Specie literară în versuri, cu subiect filosofic, moral, artistic etc. s.f., g.-d. art. epistolei, pl. epistole.
epistolie (înv.) Scrisoare, s.f., art. epistolia, g.-d. art. epistoliei, pl. epistolii, art. epistoliile, epistrofă Repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul unei fraze; epiforă. s.f., g.-d. art. epistrofei, pl. epistrflfe. epitaf 1. inscripţie funerară reprezentând un elogiu adus celui dispărut sau o sentinţă morală. //Placă, monument cu o inscripţie funerară. 2. Poezie compusă cu ocazia morţii cuiva. 3. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofó pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Hristos; aer2 (2). s.n., pl. epitafuri.
epitalam Poezie, poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei, s.n., pl. epitalam uri. epitelial,-ă (-li-al) Referitor la epiteliu. adj., pl. epi-teliali,-e.
epiteliom (-Ii-om) Tumoare malignă a ţesutului epitelial. s.n., pl. epitelioame.
epiteliu Ţesut care formează învelişul pielii, al mucoaselor etc. s.n., art. epiteliul, pl. epitelii, art. epitgliile. epitelizare Acoperire cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare, s.f, g.-d. art. epitelizgrii, pl. epitelizări. epitermal,-ă (despre un proces nidrotermal) Care reprezintă stadiul final al depunerii mineralelor din soluţii magmatice fierbinţi, adj., pl. epitermali,-e. epitgt 1. Cuvânt care determină expresiv un substantiv sau un verb. 2. Calificativ dat cuiva, s.n., pl. epitete. epitetic,-ă (despre stil) Cu mai multe epitete, adj., pl. epit£tici,-ce. epitrahil v. patrafir.
epitrop 1. Tutore. 2. Administrator al unor bunuri (ale
bisericii); efor. s.m., pl. epitropi.
epitropie 1. Tutelă. //îngrijire. 2. Consiliu de epitropi (2);
eforie. 3. Funcţia de epitrop. s.f, art. epitropia, g.-d. art.
epitropiei, pl. epitropii, art. epitropiile.
epiu Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul
unei ape curgătoare către larg, pentru a micşora lăţimea
acesteia sau a apăra malurile de eroziuni, s.n., art. epiul,
pl. epiuri.
epizoar (-zo-ar) Parazit care trăieşte pe pielea unui animal. s.n., pl. epizoare. epizod v. episod.
epizonă Zonă de transformare metamorfică, aflată între suprafaţa Pământului şi adâncimea de 4-6 km. s.f, g.-d. art. epizQnei, pl. epizone.
epizootie,-ă Referitor la epizootie, adj., pl. epizootiei,-ce. epizootie Extinderea unei boli contagioase la un număr mare de animale dintr-o regiune, s.f., art. epizootia, g.-d. art. epizootiei, pl. epizootii, art. epizootiile, epocal,-ă Care marchează o epocă. //De mare răsunet; memorabil. adj., pl. epocali,-e. epocă 1. Perioadă a dezvoltării istorice care se deosebeşte de celelalte perioade prin trăsături specifice; eră (2). ~a pietrei. IA face ~ = a face vâlvă, a se impune la un moment dat. 2. Timp în care se repetă periodic acelaşi fenomen. 3. Subdiviziune a unei ere geologice. s.f., g.-d. art. epocii, pl. epoci.
epodă 1. (în teatrul antic) Parte a cântecului unui cor care urma după strofă şi antistrofă. 2. Pozie lirică alcătuită din distihuri, s.f., g.-d. art. epodei, pl. epode. epolgt Bandă de stofâ prinsă pe umerii uniformelor şi pe care sunt aplicate însemne militare (grad, armă etc.). s.m., pl. epoleţi.
413
erg
eponim,-ă I. adj. Care dă numele său unei regiuni, unui oraş etc. II. s.m. (ant.) Magistrat care dădea numele său anului, adi-, s.m., pl. eponimi,-e. eponimie Funcţia de eponim, s.f, art. eponimia, g.-d. art. eponimiei.
epsnj Ţesătură moale, cu fire buclate, din care se fac
halate de baie, prosoape etc. s.n.
epopge 1. Poem epic de mari dimensiuni, în care
se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice. 2. Şir
de fapte eroice, glorioase; (livr.) epos. s.f, art. epopgea,
g.-d. art. epopeii, pl. epopei.
epopgic.-ă (-pe-ic) De epopee, adj., pl. epopeici,-ce.
gpos Epopee. //Povestire, s.n., pl. eposuri.
eprubetă Tub de sticlă cu pereţi subţiri şi rezistenţi,
folosit la lucrări de laborator, s.f, g.-d. ari. eprubgtei, pl.
eprubete.
epruvgtă Piesa de probă confecţionată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării caracteristicilor acestuia, s.f, g.-d. art. epruvgtei, pl. epruvgte.
gpsllon A cincea literă (e) a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului e. s.m„pl. epsilon, epulzg (-pu-i-) 1. tr. şi refl. A (se) termina, a (se) isprăvi prin consum, prin vânzare etc. 2. tr. A lămuri complet, a încheia o problemă. 3. tr. şi refl. A (se) extenua, a (se) istovi, vi. /, ind, prez. 3 epuizează, epuizabil,-ă (-pu-i-) Care se poate epuiza, adj., pl. epuizabil i,-e.
epuizant,-ă (-pu-i-) Care epuizează; istovitor, adi., pl-epuizanţi,-te.
epuizare (-pu-i-) 1. Acţiunea de a (se) epuiza; terminare. 2. îndepărtarea cu ajutorul pompelor a apei dintr-o săpătură sau dintr-un batardou, în vederea executării unor lucrări de construcţii. 3. Extenuare, oboseală, s.f, g.-d. art, epuizării, pl. epuizări. epulQn (la romani) Preot însărcinat cu organizarea solemnităţilor religioase publice. s,m„ pl, epulani, epura tr. 1. A înlătura impurităţile; a curăţa. 2, (fig.) A înlătura membrii neeorespunzfitori dintr-o organizaţie, o instituţie etc. vb. I, ind, prez. 3 epurează, epurare Acţiunea de a epura; epuraţie, curăţire. ~a apel. s.f, g.-d. art. epurării, pl. epurări. epuratjv,-ă Capabil să epureze; purificator, adj., pl. epurativi(-e,
epuratfir Aparat, instalaţie care serveşte la epurarea materialelor solide sau fluide, s.n., pl. epuratoare, epuraţie (-ţi-e) Epurare, s.f., art. epuraţia, g.-d. art, epuraţiei, pl. epuraţii, art, epuraţiile, epyra Desen liniar care prezintă părţi ale unei maşini, ale unei case etc. în proiecţii diferite. //Diagramă, s.f, g.-d, art. epurei, pl, epure.
gquus (qu pron. cv) (lat,) Gen de mamifere imparico-pitate, din care fac parte; calul, măgarul, zebra etc. s.m. eradica tr. A dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desfiinţa. vb. I, ind. prez. 3 eradichează. eradicare Acţiunea de a eradica, s.f, g.-d. art. eradicării, pl. eradicări.
erată Listă adăugată la sfârşitul unei cărţi în care sunt rectificate greşelile de tipar sau de conţinut, s.f., g.-d. art. eratei, pl. erate.
ergtic,-ă Care nu este fix. /Bloc ~ = bloc de piatră adus de gheţari şi rămas în zone cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic, adj., pl. eratici,-ce. ară 1. Periodă istorică care începe cu un anumit eveniment sau fapt şi de la care porneşte numărătoarea anilor. -a noastră. 2. Epocă (1). 3. Fiecare dintre subdiviziunile mari ale timpului geologic, s.f, g.-d. art. erei, pl. ere. erbac&e (Plantă) cu tulpina subţire, moale şi apoasă, de obicei verde, adi., s.f, pl. erbacee.
erbicid Substanţă care distruge buruienile dăunătoare agriculturii, s.n., pl. erbicide.
erbicida tr. A trata un teren cu erbicide. vb. I, ind. prez. 3 erbicidează.
erbicidare Acţiunea de a erbicida. s.f, g.-d. art. erbi-cidjirii, pl. erbicidări.
grbiu Element din grupa lantanidelor. s.n., art. grbiul. erbivQr1 (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu ierburi; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. erbivore.
erbivar2,-ă (despre animale) Care se hrăneşte numai cu
plante şi cu iarbă, adi., pl- erbivsri,-e.
erborizg tr. A culege plante pentru a le studia, vb. /, ind.
prez. 3 erborizează.
erculean,-ă v. herculeean.
erect,-ă (despre tulpina unor plante) Ridicat drept în
sus; vertical, adi., pl- ergcţi,-te.
erectil,-ă Referitor la erecţie; capabil de erecţie, adj.,
pl. erectili,-e.
erectar1 Maşină de lucru folosita la ridicarea şi aşezarea în poziţie definitivă a pieselor prefabricate grele. s.n., pl. erectoare.
erectar2,-oare (despre muşchi) Care serveşte la ridicarea anumitor organe, adi., pl- erectari,-oare. ergeţie Umflarea anumitor ţesuturi organice (mai ales genitale) sub influenţa afluxului de sânge, s.f, art. erecţia, g.-d. art. erecţiei, pl. erecţii, ari, erecţiile, ergde (livr.) Moştenitor, s.m., pl. erezi, ereditar,-ă 1, (despre bunuri) Moştenit. 2, (despre particularităţi fizice şi psihice) Transmis prin ereditate, adj., pl. ereditari,-e.
ereditate 1, Caracteristică a organismelor vii de a transmite particularităţile morfologice, fiziologice etc. descendenţilor. 2, (jur.) Moştenire, s.f, g,-d, art. eredităţii, pl. eredităţi.
eredobiologle (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază ereditatea, s.f, art. eredobiologia, g.-d. art. eredo-biologiei.
eredopatle Afecţiune moştenită sau transmisă ereditar.
s.f, art, eredopatja, g.-d, art. eredopatiei, pl. eredopatii,
art. eredopatjile,
eredosifllls Sifilis ereditar, s.n.
eremit Pustnic, sihastru, ascet, [vor ermit s.m.) s.m., pl.
eremiţi,
eremitic,-ă De eremit, adj., pl. eremitici,-ce. erepsjnă Ferment intestinal care ajută la descompunerea protidelor, s.f., g.-d, art, erepsinei, pl, erepsine. ergs 1. Credinţă în forţele supranaturale; superstiţie. //Prejudecată. 2. (fig,) Ceea ce se abate de la comun; rătăcire, eroare. s.n„pl, eresuri, ergte Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu ulii, cu ciocul scurt şi încovoiat, s.m., pl. ersţi. ergtic,-ă (şi adj.) Adspt, susţinător al unei erezii, s.m,, pl. eretici; s.f, g.-d. art. ergticei, pl. eretice, eretism 1. (med.) ~ cardiac - stare de hiperexcitabilitate la tineri, care se manifestă prin puls rapid şi neregulat. 2, (fig.) Exaltare puternică a unei pasiuni, s.n. ereutofobie (-reu-) Teamă patologică de a roşi în public; eritrofobie. s.f, an. ereutofobia, g.-d. art. ereutofobiei, pl. ereutofobii, art. ereutofobii le. erezie 1. Concepţie religioasă opusă dogmelor bisericii şi condamnată de aceasta. 2. (fig.) Rătăcire, greşeală. s.f, art. erezia, g.-d, art. eieziei, pl. erezii, art. ereziile. erg1 (fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de o tonă, care îşi deplasează punctul de aplicaţie cu un centimetru, s.m., pl. ergi. erg2 Deşert de nisip tu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în zonele mai joase ale scoarţei pământului. s.n., pl. erguri.
ergan
414
ergan Material ceramic din care se produc izolatori pentru curenţii de înaltă frecvenţă, s.n. ergastene (ant.) Atelier meşteşugăresc în Atena, care folosea munca sclavilor, s.f., art. ergasteria, g.-d. art. ergasteriei, pl. ergasterii, art. ergasteriile. ergocalciferol Vitamina D2. s.m. ergograf Aparat care înregistrează activitatea musculară. s.n., pl. ergografe.
ergocjclu Cadru metalic fix cu pedale, asemănător cu o bicicletă, folosit pentru exerciţii fizice, s.n., art. ergociclul, pl. ergoticluri.
ergometrie,-ă Care necesită un anumit efort mecanic. adj., pl. ergometrici,-ce.
ergometrie Disciplină care măsoară lucrul mecanic efectuat în timpul unui efort fizic, s.f., art. ergometria, g.-d. art. ergometriei.
ergometru Aparat folosit în ergometrie. s.n., art. ergometrul, pl. ergometre.
ergonă Denumire generică pentru substanţe organice: enzime, vitamine, hormoni, s.f, g.-d. art. ergonei, pl. ergone.
ergonometric,-ă Ergometrie. /Bicicletă ~ = bicicletă medicală pentru exerciţii fizice, adj., pl. ergonometricK-ce. ergonomie,-ă Care asigură un confort sporit. Scaun ~. adf, pl. ergonomici,-ce.
ergonomie Disciplină care studiază condiţiile de muncă, în vederea adaptării optime a omului la aceasta. s.f, art. ergonomia, g.-d. art. ergonomiei. ergostermă (farm.) Ergosterol. s.f, g.-d. art. ergoste-rinei.
ergosterol Substanţă prezentă în ţesuturile animale şi vegetale, care, prin iradiere cu radiaţii ultraviolete, se transformă în vitamina D2; ergosterină. s.m.. pl. ergosteroli.
ergoterapie Metodă de tratament a unor boli psihice prin muncă, s.f, art. ergoterapia, g.-d. art. ergoterapiei. ergotină Alcoid toxic, extras din cornul-secarei. întrebuinţat ca hemostatic; ergotoxină. s.f, g.-d. art. ergotinei, pl. ergotine.
ergotism Manie de a sâcâi, de a şicana, s.n. ergotoxină (farm.) Ergotină. s.f., g.-d. art. ergotoxmei, pl. ergotoxine.
erija refl. Ă-şi atribui fără drept un rol; a se da drept... vb. I, ind. prez. 3 se erijează, I pl. ne erijăm; conf prez. 3 să se erijeze; ger. erijându-se. erijare Acţiunea de a se erija, s.f, g.-d. art. erijării, erinaceid (la pl.) Familie de mamifere insectivore, cu corpul acoperit cu ţepi; (la sg.) mamifer din această familie s.n., pl. erinaceide.
Erinii (la greci) Divinităţi ale infernului, corespunzătoare furiilor la romani, imaginate ca nişte femei cu părul răvăşit, împletit cu şerpi, s.prop.f. pl., art. Eriniile, erisifacee (la pl.) Familie de ciuperci parazite, care provoacă boli la unele plante; (la sg.) ciupercă din această familie, s.f, art. erisifaceea, g.-d. art. erisifaceei, pl. erisifacee.
eristic,-ă (Adept) al eristicii, adf, s.m. şi f, pl. eristici,-ce. eristică Arta disputei, a controversei, cu argumente subtile sau cu artificii sofisticate, s.f, g.-d. art. eristicii, eritem Roşeaţă în formă de pete, care apare pe piele în diferite boli. s.n., pl. eriteme.
eritematos,-oasă (Persoană) care suferă de eritem. adf, s.m. şi f., pl. eritematoşi,-oase. eritreean,-ă (Locuitor) din Eritreea. adj.. s.m. şi f, pl. eritreeni,-e.
eritremie (med.) Poliglobulie. s.f, art. eritremia, g.-d. art. eritremiei, pl. eritremü, art. eritremiile. eritrină Antibiotic cu efect antidifteric. s.f, g.-d. art. eritrinei, pl. eritrine.
erîtroblflst Globulă roşie care dă naştere hematiei. s.m., pl. eritroblaşti.
eritroblastoză Prezenţa patologică a eritroblaştilor în sânge, s.f, g.-d. art. eritroblastozei, pl. eritroblastoze. eritrocit (anat.) Hematie, s.n., pl. eritrodte. eritrodermie Dermatoză caracterizată prin roşeaţa generalizată a pielii, edeme etc. s.f., art. eritrodermia, g.-d. art. eritrodenniei, pl. eritrodermii, art. eritrodermiile. eritrofobie (med.) Ereutofobie. s.f, art. eritrofobia, g.-d. art. eritrofobiei, pl. eritrofobii, art. eritrofobüle. eritropoieză Proces de formare a hematiilor; hemato-poieză. s.f, g.-d. art. eritropoiezei. eritropsină Proteină de culoare roşie, prezentă în unele celule ale retinei, s.f, g.-d. art. eritropsmei, pl. eritrop-sine.
eritroză 1. Aspect roşu, congestiv al pielii şi al mucoaselor. 2. Predispoziţie de a roşi. s.f, g.-d. art. eritrazei. erizipel Boală contagioasă, care se manifestă prin inflamarea şi înroşirea pielii, localizată de obicei la faţă şi la membre, s.n., pl. erizipele. ermeneutic,-ă v. hermeneutic. ermetic,-ă (şi adv.) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; etanş. 2. (fig.) Greu de înţeles; obscur. //Ezoteric, adf, pl. ermetici,-ce. ermetism 1. Tendinţă, manifestată mai ales în literatură, de a folosi un limbaj obscur, încifrat. 2. Ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor, s.n. ermetiza tr. A da un caracter ermetic (2). vb. 1, ind. prez. 3 ermetizează.
ermetizant,-ă Care ermetizează. adj., pl. ermetizanţi,-te. ermit v eremit.
ermitaj 1. Locuinţa unui eremit; (p. ext.) loc retras.
2.	Mic palat izolat. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. s.n., pl. ermitaje.
eroare 1. Lipsă de concordanţă între percepţii şi realitatea obiectivă; ceea ce este greşit; greşeală. IA induce (pe cineva) în ~ = a înşela, a amăgi. 2. (jur.) Reprezentare greşită asupra unei situaţii de fapt ori asupra unui act normativ. ~ judiciară. 3. Diferenţă dintre valoarea unei mărimi şi valoarea ei calculată, s.f., g.-d. art. ererii, pl. erori.
eroda tr. şi refl. A produce sau a suferi o eroziune, vb. I, ind. prez. 3 erodează.
erodare Acţiunea de a (se) eroda; eroziune, s.f, g.-d. art. erodării, pl. erodări.
erodiu (omit.) Egretă, s.m., art. erodiul, pl. erodii, art. erodiii.
eroic,-ă (-ro-ic) 1. Caracteristic eroilor, cu calităţi de erou; glorios, strălucit. 2. (despre opere literare) Care cântă faptele unor eroi. adj., pl. eroici,-ce. eroiceşte (-ro-i-) (înv.) Ca un erou. adv. eroicomic,-ă (-ro-i-) Care este în acelaşi timp eroic şi comic. IPoem - = gen de poem care utilizează modalităţile epopeii tratând un subiect comic, adj., pl. eroicomici,-ce.
eroină 1. Femeie care se distinge prin curaj şi abnegaţie. 2. Personajul feminin principal dintr-o operă literară; femeie, personaj principal al unei întâmplări, s.f., g.-d. art. eroinei, pl. eroine.
eroism Capacitate de a acţiona ca un erou; curaj, vitejie. s.n.
eronat,-ă Greşit, neadevărat adj., pl. eronaţi,-te. erős (livr.) 1. Dragoste, iubire; dragoste senzuală.
2.	(spec.) Ansamblul dorinţelor sexuale considerate din punct de vedere psihanalitic; libidó, s.n.
Eros Zeul iubirii, s.prop.m.
erotic,-ă Referitor la dragoste; de dragoste, //(despre opere literare, filme) Care prezintă dragostea; înclinat spre senzualism, adj., pl. eretici,-ce.
415
escortor
erotică Totalitatea operelor literare care prezintă sentimentul iubirii, s.f, g.-d. art. eroticii, erotism Atitudine erotică (exagerată); senzualitate, s.n. erotoman,-ă Obsedat sexual, adj., s.m. şi f, pl. eroto-mani,-e.
erotomanie Psihopatie caracterizată prin predominarea dorinţelor sexuale; obsesie sexuală, s.f, art. erotomania, g.-d. art. erotomaniei.
erou 1. Persoană care se distinge prin vitejie, curaj, abnegaţie în războaie sau în împrejurări deosebite. //Ostaş căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei întâmplări. //Personaj principal al unei opere literare.
3.	(ant.) Cel născut dintr-o zeitate şi un muritor, înzestrat cu puteri supraomeneşti; semizeu, s.m., art. eroul, pl. erői, art. eroii.
eroziune (-zi-u-) 1. Proces de roadere a solului prin acţiunea factorilor externi; rezultatul acestui proces; erodare. 2. Uzură a conductelor, a corpurilor metalice etc. prin (sau pe) care curge un fluid. 3. Ulceraţie superficială a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) Degradare lentă, progresivă, s.f., g.-d. art. eroziunii, pl. eroziuni, eroziv,-ă Care provoacă o eroziune, adj., pl. erozivi,-e. erpetoiog,-ă Specialist în erpetologie. s.m., pl. erepe-tologi; (rar) s.f, g.-d. art. erpetologei, pl. erpetologe. erpetologie,-ă De erpetologie. adj., pl. erpetologici,-ce. erpetologie Parte a zoologiei care studiază reptilele. s.f., art. erpetologia, g.-d. art. erpetologiei. eructa intr. (med.) A râgâi. vb. /, ind. prez. 3 eructează. eructaţie (-ţi-e) Acţiunea de a eructa; râgâit. s.f, art. eructaţia, g.-d. art. eructaţiei, pl. eructaţii, art. eructaţiile. erudit,-ă (şi s.) Care posedă cunoştinţe vaste; învăţat, savant, //(despre opere ştiinţifice) Care dovedeşte erudiţie. adj., pl. erudiţi,-te.
erudiţie (-ţi-e) Cunoaştere aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe; cultură vastă, s.f, art. erudiţia, g.-d. art. erudiţiei.
erupe intr. 1. (despre vulcani) A face erupţie (aruncând lavă), //(despre sonde) A azvârli cu putere ţiţei, gaze.
2.	(despre pete, băşicuţe caracteristice unor boli) A apărea. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. erup; part. erupt, erupe re Acţiunea de a erupe; ţâşnire, izbucnire, s.f, g.-d. art. eruperii, pl. eruperi. eruptiv,-ă 1. Provenit dintr-o erupţie (1) de origine vulcanică. //(fig., despre oameni şi manifestările lor) Violent; nestăpânit. 2. (despre boli) însoţit de apariţia unei erupţii, adj., pl. eruptivi,-e.
eruptivism Ansamblu de fenomene care conduc la erupţiile vulcanice, s.n.
erupţie (-ţi-e) 1. Ieşire bruscă şi violentă din pământ a unui gaz, a lavei, a ţiţeiului etc. /~ vulcanică = totalitatea fenomenelor care însoţesc ieşirea magmei la suprafaţa pământului. 2. ~ solară = creştere bruscă, periodică, a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariţia pe piele a unor pete sau băşicuţe, caracteristice unor boli; (concr.) totalitatea acestor pete sau băşicuţe. [var erupţiune s.f] s.f, art. erupţia, g.-d. art. erupţiei, pl. erupţii, art. erupţiile.	'	’
erupţijune v. erupţie, erzaţ înlocuitor (de cafea), s.n., pl. erzaţuri, esaveraj Diferenţa dintre punctele înscrise şi cele primite de jocul de rugbi. s.n., pl. esaveraje. escadră 1. Mare unitate a forţelor maritime militare.
2.	Mare unitate de aviaţie, s.f. g.-d. art. escadrei, pl. escadre.	“
escadrilă Subunitate a forţelor militare aeriene, forjată din patrule, s.f, g.-d. art. escadrilei, pl. escadrile.
, cadron Subunitate a unui regiment de cavalerie, s.n., pl. escadroane.
escalada tr. 1. A se căţăra pe un obstacol pentru a-1 sari; a face o ascensiune. 2. (fig.) A intensifica o acţiune, un conflict, vb. I, ind. prez. 3 escaladează.
escaladare Acţiunea de a escalada, //(fig.) Extindere, intensificare a unui conflict, a unei acţiuni într-o anumită zonă. s.f, g.-d. art. escaladării, pl. escaladări, escaladă 1. Escaladare; ascensiune, căţărare. 2. (fig.) Extindere, intensificare a unui fenomen; creştere rapidă. s.f, g.-d. art. escaladei, pl. escalade, escalator Scară rulantă, utilizată pentru circulaţia oamenilor în magazine, metrouri etc. s.n., pl. escalatoare, escală Oprire (prevăzută) în itinerariul unui avion sau af unui vapor pentru aprovizionare, pentru îmbarcarea pasagerilor etc. //Localitate, port unde se face această oprire, s.f, g.-d. art. escalei, pl. escale, escalop Preparat culinar din bucăţi subţiri de muşchi de viţel sau din peşte, s.n., pl. escalopuri. escamota tr. 1. A ascunde ceva cu pricepere, //(fig.) A denatura, a ocoli adevărul. 2. A ridica trenul de aterizare al unui avion în timpul zborului, [var. scamota vi.] vb. I, ind. prez. 3 escamotează.
escamotabil,-ă Care poate fi escamotat, adj., pl. escamotabili,-e.
escamotare Acţiunea de a escamota, s.f, g.-d. art. escamotării, pl. escamotări.
escapadă Ieşire (pe ascuns), de scurtă durată, cu scopul de a petrece; aventură, s.f., g.-d. art. escapadei, pl. escapade.
escară (med.) Crustă negricioasă formată în urma mortificării unor ţesuturi superficiale ale organismului, s.f, g.-d. art. escarei, pl. escare.
escarpă (mii.) Excavare în versantul îndreptat spre inamic, pentru a mări panta şi a împiedica trecerea tancurilor. s.f, g.-d. art. escarpei, pl. escarpe. escarpen1 (despre pantofi de damă) Cu toc înalt, nedecupat, foarte decoltat, adj. invar. escarpgn2 Pantof de damă cu toc, nedecupat şi foarte decoltat, s.m., pl. escarpeni.
escatologic,-ă De escatologie. adj., pl. escatologici,-ce. escatologie Totalitatea concepţiilor religioase despre soarta finală a omului şi a lumii, s.f., art. escatologia, g.-d. art. escatologiei. escavator v. excavator.
eschţlă Mic fragment dintr-un os fracturat, s.f, g.-d. art. eschUei, pl. eschUe.
eschimos,-a I. adj. De eschimos (II). II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţie care aparţine tipului mongoloid şi trăieşte în zona arctică a Europei, Asiei şi Americii; (la sg.) persoană care face parte din această populaţie, adj., s.m. şi f, pl. eschimoşi,-se.
eschlmosă Limbă vorbită de eschimoşi, s.f, g.-d. art. eschimosei.
eschiva refl. 1. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei sarcini. 2. A se retrage fără a fi văzut.
3.	(la sport) A evita o lovitură, vb. I, ind. prez. 3 se eschivează.
eschivare Acţiunea de a se eschiva, s.f, g.-d. art. eschivării, pl. eschivări.
eschivă Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a corpului sau în îndoirea picioarelor pentru a evita lovitura adversarului, s.f, g.-d. art. eschivei, pl. eschive.
escorta tr 1. A duce un deţinut sub escortă (1). 2. A însoţi cu o escortă (2, 3). 3. (fam.) A însoţi, a acompania, vb. I, ind. prez. 3 escortează.
escortare Acţiunea de a escorta; păzire. s.f, g.-d. art. escortării, pl. escortări.
escortă 1. Grup de persoane înarmate care însoţesc pe deţinuţi, pe prizonieri etc. ca să nu fugă. 2. Grup de persoane care îi protejează pe demnitari. 3. Formaţie de nave sau de avioane militare care asigură paza altor nave sau avioane, s.f, g.-d. art. escortei, pl. escorte, escortor Navă, avion care escortează, s.n., pl. escor-toare.
escroc
416
escroc,-oacă Persoană care îşi însuşeşte bunuri străine prin fraudă; pungaş, şarlatan, s.m., pl. escroci; s.f, g.-d. art. escroacei, pl. escroace.
escroca tr. A înşela, a păcăli pentru a obţine bunuri străine, vi. /, ind. prez. 5 escrochegzâ. escrocare Acţiunea de a escroca, s.f, g.-d. art. escrocării, pl. escrocări.
escrocherie Faptă de escroc; înşelăciune, şarlatanie. s.f, art. escrocheria, g.-d. art. escrocheriei, pl. escrocherii, art. escrocheriile.
escudo (hisp.) Denumire a unităţii monetare a Portugaliei şi a Capului Verde, s.m., pl. escudo, esculfip (rar) Medic, s.m., pl. esculgpi.
Esculap Zeul roman al medicinei. s.prop.m. esculină Substanţă extrasă din scoarţa unui castan exotic, întrebuinţată ca febrifug şi antinevralgic, s.f, g.-d. art. eseulinei.
eseist,-ă Autor de eseuri (1). s.m., pl. eseişti; s.f, g.-d. art. eseistei, pl. eseiste.
eseistic,-ă Specific eseului (1). adf, pl. eseistici,-ce. eseistică Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor, s.f, g.-d. art. eseisticii.	.
esenţar Recipient pentru prepararea esenţei (de ceai). s.n., pl. esenţsre.
esfinţă 1. Totalitatea caracteristicilor de .bază, stabile ale unui lucru; ceea ce este fundamental, lin ~ = în ceea ce este fundamental. 2. Substanţă volatilă cu miros aromatic. 3, Concentrat care, diluat (cu apă), dă un produs alimentar. 4, Varietate, specie de arbori, //Varietate de lemn. s.f, g.-d. art. esenţei, pl. esenţe, esenţial,-a (-ţi-al) Care este partea cea mai importantă, fundamentală a unei probleme sau a unui lucru; principial, primordial, adf, pl. esenţiali,-e. esenţlaiitkte (-ţi-a-) (livr.) Caracter esenţial, s.f, g.-d. art. esenţialitâţii.
esenţlaliza (-ţi-a-) tr. A desprinde, a evidenţia esenţa dintr-un lucru, dintr-un fenomen, vb. I, ind. prez. 3 esenţializeaza.
eaenţlallzare (-ţi-a-) (livr.) Reducere la esenţa, s.f, g.-d. art. esenţializării,
esfiu 1. Studiu de proporţii reduse în care autorul tratează în mod personal o anumită temă, fâră intenţia de a epuiza subiectul, 2. (la rugbi) încercare, 3, Probă, //Probă preliminară a unei mărci poştale pe hârtie şi în culori diferite, în vederea selectării prototipului pentru tirajul definitiv, s.n., art. eseul, pl. eseuri, esofag Parte a tubului digestiv, cuprinsă între faringe şi stomac, s.n., pl. esofage/esofaguri. esofagian,-a (-gi-an) De esofag, adf, pl. esofagieni,-e. esofagism Spasm al esofagului, care apare în unele boli. s.n.
esofagoplastie (med.) Restabilire chirurgicală a esofagului. s.f, art. esofagoplastia, g.-d. art. esofagoplastiei, pl. esofagoplastii, art. esofagoplastiile. esofagoscQp Aparat cu care se examinează esofagul. s.n., pl. esofagoscoape.
esQplc,-ă Referitor la Esop; (p. ext.) neclar, ambiguu. adf, pl. esapici,-ce,
espadfin Sabie mare cu două tăişuri, folosită în secolele XV-XVI, s.n., pl. espadoane. espadrilă încălţăminte uşoară de pânză, cu talpa de sfoară sau dintr-un alt material, s.f, g.-d. art. espadrilei, pl. espadrile.
esperantjsm Mişcare de promovare a limbii esperanto. s.n.
esperantist,-ă (Specialist) în esperanto, adf, s.m. şi f, pl. esperantişti,-ste.
esperanto Limbă artificială, internaţională, bazată pe elemente de vocabular şi de gramatică împrumutate de la cele mai răspândite limbi europene, s.n.
espingolă Armă primitivă din bronz, montată pe un pivot, s.f., g.-d. art. espingolei, pl. espingsle. esplanada 1. Teren plantat cu arbori, iarbă sau flori, situat de obicei în faţa unei clădiri importante. 2. Stradă largă care are în mijloc alei cu copaci, verdeaţă etc. s. f., g.-d. art. esplanadei, pl. esplanade, espresso (it.) Aparat de preparat cafea, s.n., pl. espre^ sso.
est Punct cardinal aflat în partea unde răsare soarele; răsărit, s.n.
Est Zonă geografică situată în locul unde răsare soarele; Orient, s.prop.n.
estacada 1. Punte care leagă ţărmul de vapoarele care nu pot acosta la chei. 2. Platformă aşezată pe picioare înalte, care asigura legătura între două puncte situate deasupra solului. 3. Baraj construit la intrarea într-un port maritim pentru protejarea împotriva minelor, a vaselor inamice etc. s.f, g.-d. art. estacadei, pl. estacade, estgr Compus chimic rezultat prin acţiunea unui acid organic sau acid anorganic asupra unui alcool, cu eliminare de apă. s.m., pl. estgri.
esterificare Reacţie dintre un acid şi un alcool, cu formare de ester şi eliminare de apă. s.f, g.-d. art. esteri-ficării, pl. esterificlri,
estgt,-a Adept al estetismului, s.m., pl. esteţi; s.f, g.-d. art. estgtei, pl. estete.
estgtlc,-ă Care aparţine esteticii; (p. ext.) frumos, atrăgător, adf, pl. estetici,-ce, estetică Ştiinţă care studiază arta considerată ca forma cea mai înaltă de realizare şi de receptare a frumosului. s.f, g.-d. art. esteticii.
estetician,-ă (-ci-an) Specialist în estetică, s.m., pl. esteticieni; s.f, g.-d. art. esteticienei, pl. esteticiene. estetism Concepţie care absolutizează rolul esteticii, minimalizând rolul şi importanţa conţinutului artistic. s.n.
estetizant,-ă 1. adf Referitor la estetism. II. s.m. şi f. Estet, adf, s.m. şi f., pl. estetizanţi,-te. est-european,-ă (Locuitor) din estul Europei, adf, s.m. şi f., pl. est-europsni,-e, estezle Calitatea unei senzaţii de a fi trăită ca provenind din exterior. //Sensibilitate, s.f, art. estezia, g.-d. art. esteziei.
esteziologle (-zi-o-) (psih.) Studiu al fenomenelor senzoriale, s.f., art. esteziologia, g.-d. art. esteziologiei. esteziometrie (-zi-o-) Metoda de măsurare a sensibilităţii tactile cu ajutorul esteziometrului, s.f., art. esteziometiia, g.-d. art. esteziometriei, pl. esteziometrii, art. esteziometriile.
esteziomgtru (-zi-o-) Instrument folosit în esteziometrie. s.n., art. esteziomgtrul, pl. esteziomgtre, est-german,-ă (Locuitor) din estul Germaniei, adf, s.m. şi f, pl. est-germani,-e.
8Stlc,-ă Care este de la est; răsăritean, adj., pl. estici,-ce.
estima tr. A evalua (cu aproximaţie) mărimea, valoarea unui obiect, vb. I, ind. prez. 3 estimează. estimabil,-ă Care poate fi estimat. //Apreciabil, adf, pl. estimabili,-e.
estimare Acţiunea de a estima; evaluare, estimaţie, s.f,
g.-d. art. estimării, pl. estimări.
estimat Valoare aproximativă cu care se înlocuieşte
valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori, s.n., pl.
estimate.
estimativ,-ă Care se referă la o evaluare, adf, pl. estimativi,-e.
estimat£>riu,-ie (rar) Estimativ, adj., pl. estimatsrii. estimaţie (-ţi-e) Estimare, [var. estimaţijane s.?] s.f, art. estimaţia, g.-d. art. estimaţiei, pl. estimaţii, art. esti-maţiile.
417
etaja
estimaţiune v. estimaţie.
estimă Determinare aproximativă a poziţiei unei nave,
ţinând cont numai de drumul şi de viteza acesteia, s.f.,
g.-d. art. estimei, pl. estime.
estimp (pop.) în acest an. adv.
estiv,-ă Estival, adj., pl. estivi,-e.
estival,-ă De vară, din timpul verii; estiv. adj., pl.
estivali,-e.
estlvâţie (-ţi-e) Stare de viaţă latentă, specifică unor animale, din regiunile calde şi secetoase, în timpul verii. s.f, art. estivaţia, g.-d. art. estivaţiei, pl. estivaţii, art. estivaţiile.
estompa 1. tr. A diminua, a reduce intensitatea unor contururi sau a unor culori. 2. tr. şi refl. A (se) face vag, imprecis, a (se) voala, a (se) atenua, vb. 1, ind. prez. 3 estompează.
estompare Acţiunea de a (se) estompa, s.f, g.-d. art. estompării, pl. estompări.
estsmpă Mic sul de hârtie sau din alt material moale cu care se potrivesc umbrele unui desen executat în cărbune, în creion sau în pastel, s.f., g.-d. art. estampei, pl. estampe. esten,-ă (Locuitor) din Estonia, adj., s.m. şi f, pl. estani,-e.
estfină Limbă vorbită de estenieni; estoniană, s.f, g.-d. art. estonei.
estoniin,-ă (-ni-an) Eston, adj., s.m. şi f, pl. estonifini,-e. estoniană Estonă, s.f, g.-d. art. estonignei, estorca v, extorca, estorcare v. extorcare.
estradă 1. Platformă improvizata în săli sau în aer liber, pe care se desfăşoară reprezentaţii artistice. /De - = (despre teatru, muzică, spectacole, concerte) distractiv, uşor şi variat. //Platformă ridicată faţă de nivelul podelei pe care se aşazâ catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc.
2.	Gen muzical uşor, distractiv, cuprinzând piese vocale şi instrumentale cu caracter dansant, s.f, g.-d. art.
..... ..... estradei, pl. estiade.
estradlfil (-di-ol) Hormon secretat de ovar, cu acţiune asemănătoare celei a foliculinei. s.m., pl. estradişli. estradistic,-ă De estradă (2). adj., pl. estradistici,-ce. estral.-ă Referitor la estru. /Ciclu ~ = ansamblul modificărilor periodice ale uterului şi ale vaginului, adj., pl. estrali,-e.
estrlol (-tri-ol) Hormon secretat de placentă, prezent în urina gravidelor, s.m., pl. estriQli. estrogen1 Nume generic dat hormonilor de tipul foliculinei. s.m., pl. estrogeni.
estrogen2,-ă (despre hormoni, medicamente) Care provoacă estrul în afara apariţiei sale normale, adi., pl-estrogsni,-e.
estrană Hormon derivat din estriol. s.f, g.-d. art. estranei, pl. estrane.
estropia (-pi-a) tr. A schilodi, a mutila, vb. I, ind. prez. 3 estropiază, 1 pl. estropigm; conj. prez. 3 să estropigze; ger. estropiina.
estroplaţie (-pi-a-ţi-e) Estropiere. s.f, art. estropiaţia, g.-d. art. estropiaţiei, pl- estropiaţii, art. estropiaţiile. estropigre Acţiunea de a estropia; estropiaţie. s.f, g.-d. art. estropierii, pl. estropigri.
estru Perioadă a ciclului sexual la mamifere, în care mucoasa uterină permite fixarea oului fecundat, s.n., art. gstrul, pl. gstre.
estuar (-tu-ar) Gură sub formă de pâlnie, formată la vărsarea unui fluviu în mare prin acţiunea valurilor asupra ţărmurilor, s.n., pl. estuare, eşafed Platformă construită în pieţele publice, pe care erau executaţi condamnaţii la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului), s.n., pl. eşafaduri. eşafodaj 1. Construcţie provizorie, făcută pentru a susţine materialele şi muncitorii în timpul executării
unei lucrări la înălţime; schelă. 2. (fig.) Ansamblu de argumente, de exemple etc., pe care se construieşte o teorie, o operă etc. s.n., pl. eşafodaje, eşalon 1. Element component al unei unităţi militare operative; parte a unei coloane militare aflate în mers. //Treaptă ierarhică în organizarea unităţilor militare. ~ superior. 2. Unitate de transport (coloană de maşini, tren etc.). s.n., pl. eşaloane.
eşalona tr. 1. A repartiza un întreg în mai multe părţi, la intervale succesive, //(fin.) A distribui o sumă de bani la date succesive fixate dinainte. 2. (mii.) A dispune trupele pe eşaloane, vb. I, ind. prez. 3 eşalonează, eşalonare Acţiunea de a eşalona, s.f, g.-d. art. eşalonării, pl. eşalonări.
eşantifin (-ti-on) I. Probă luată dintr-un produs pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; mostră. 2. Parte reprezentativă statistic a unei populaţii.
3.	(radio) Impuls foarte scurt care defineşte semnalul din care provine la un moment dat. s.n., pl. eşantioane, eşantiona (-ti-o-) tr. 1. A alege persoane reprezentative pentru a fi anchetate prin sondaj. 2. (radio) A lua mostre dintr-un semnal la intervale prestabilite, vb. I, ind. prez. 3 eşantioneaz â.
eşantionare (-ti-o-) Acţiunea de a eşantiona. s.f., g.-d. art. eşantionării, pl. eşantionări, eşapament Dispozitiv care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă, s.n., pl. eşapa-mgnte,
eşarfă 1. Fâşie de mătase purtată în jurul gâtului ca podoabă (mai ales de către femei). 2, Fâşie de stoft, de mătase etc. care se poartă în diagonală pe piept, ea semn al unei funcţii, al demnităţii etc. 3, Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât pentru a susţine o mână fracturata, [var. eşarpă1 s.f.] s.f., g.-d. art. eşarfei, pl. eşarfe.
eşarpă1 v. eşarfă.
eşarpă2 Direcţie de tragere înclinată faţă de front, străbătând în diagonală poziţiile inamice, s.f, g.-d. art. eşarpei, pl. eşarpe.
eşec Insucces, nereuşită, înfrângere, s.n., pl. eşgcuri. eşichier (-chi-er) l. Dispunere a unor obiecte pe mai multe rânduri, cu intervale egale între ele. //Suprafaţa tablei de şah. 2. (mii.) Aşezare a trupelor unei unităţi în careuri, despărţite prin intervale egale. 3. (fig.) Tablou al partidelor existente la un moment dat şi al relaţiilor dintre ele. s.n., pl. eşichiere.
eşua (-şu-a) intr. 1. (despre vapoare) A se împotmoli în nisip sau într-un loc cu apă puţin adâncă. 2. (fig.) A avea un eşec, a nu izbuti într-o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 eşuează, / pl. eşuăm; conj. prez. 3 să eşueze; ger. eşuând, eşuare (-şu-a-) Acţiunea de a eşua. s.f, g.-d. art. eşuării, pl. eşuări.
eta A şaptea literă a alfabetului grecesc (rţ, H), care notează un „e” lung. s.m., pl. eta. etaj 1- Fiecare dintre părţile unei clădiri situate deasupra parterului, cuprinzând încăperile de pe acelaşi plan orizontal; nivel, cat. 2. Parte a unei maşini de forţă în care se produce o variaţie a presiunii sau a vitezei fluidului.
3.	Parte a unui amplificator electric în care are loc una dintre amplificările realizate de el. 4. Complex de straturi bine individualizate, corespunzătoare vârstelor geologice. 5. Diviziune a zăcământului unei mine, stabilită în vederea explorării. 6. (bot.) ~ de vegetaţie = zonă de vegetaţie cu anumite condiţii proprii, determinate de modificările regimului termic şi hidric pe verticală, s.n., pl. etaje.
etaja tr. şi refl. A (se) aşeza în etaje, în rânduri suprapuse. vb. 1, ind. prez. 3 etajează, I pl. etajăm; conj. prez. 3 să etajgze.
etajare
418
etajare Acţiunea de a (se) etaja, s.f, g.-d. art. etajgrii, pl. etajări.
etajeră Mobilă formată din rafturi suprapuse, s.f., g.-d. art. etajgrei, pl. etajere.
etala tr. l.A expune la vedere, a arăta ceva (ostentativ).
2.	(la jocul de cărţi, rummy) A depune pe masă unele formaţii. vb. I, ind. prez. 3 etalează.
etalaj 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal.
3.	(fig.) Arătare, expunere ostentativă, s.n., pl. etalaje. etalare Acţiunea de a etala; etalaj. s.f., g.-d. art. eta-llrii, pl. etalări.
etalgn 1. Unitate de bază (lungime, greutate etc.) acceptată oficial într-un sistem de măsurare. //Unitate-tip a valorilor monetare, exprimată printr-o cantitate determinată dintr-un metal preţios. ~ de aur. 2. (fig.) Ceea ce serveşte ca model, s.n., pl. etaloane.
etalona tr. l.A grada scara unui instrument de măsură. 2. A compara direct o măsură cu un etalon. //A stabili un etalon, vb. /, ind. prez. 3 etaloneazâ. etalonare Acţiunea de a etalona. s.f., g.-d. art. etalo-nării, pl. etalonări.
etambou Piesă de rezistenţă din scheletul unei nave sau al unui avion, s.n., art. etamboul, pl. etambouri. etambrgu Deschizătură în puntea unei nave, prin care trece axul cârmei sau un catarg, s.n., art. etambreul, pl. etambreuri.
etamină Ţesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. s.f, g.-d. art. etaminei, pl. etamine, etan Gaz incolor şi fără miros, care se găseşte în gazele de sondă, întrebuinţat la prepararea etilenei, drept combustibil etc. s.m.
etanol Alcool etilic, s.m., pl. etanoli.
etanş,-ă (despre aparate, recipiente) Care nu lasă să se
piardă sau să intre un fluid, adj., pl. etanşi,-e.
etanşa tr. A face ca un aparat sau un recipient să fie
etanş. vb. I, ind. prez. 3 etanşează, / pi etanşăm; conj.
prez. 3 să etanşeze; ger. etanşând.
etanşare Acţiunea de a etanşa, s.f., g.-d. art. etanşării,
pl. etanşări.
etanşeitate (-şe-i-) Proprietate a unui aparat, a unui recipient etc. de a fi etanş, s.f, g.-d. art. etanşeităţii, pl. etanşeităţi.
etanşor Ansamblul organelor şi părţilor unui sistem tehnic care asigură etanşeitatea, s.n., pl. etanşoare. etapă 1. Interval de timp, fază, stadiu în dezvoltarea unui fenomen, a unui proces, a unei acţiuni. //Oprire scurtă în timpul unei călătorii. 2. Distanţă parcursă de o unitate militară în marş într-un anumit timp. 3. Parte dintr-o competiţie sportivă, care se desfăşoară pe o durată mai mare de timp. s.f., g.-d. art. etapei, pl. etape, etapiza tr. A împărţi în etape; a eşalona, vb. I, ind. prez. 3 etapizează.
etapizare Acţiunea de a etapiza. s.f, g.-d. art. etapizării, pl. etapizări. _
etate Vârstă, lîn - = vârstnic, s.f, g.-d. art. etăţii, etatism Doctrină politică potrivit căreia statul trebuie să intervină direct în viaţa economică şi socială, s.n. etatist,-ă (Adept) al etatismului, adj., s.m. şi f., pl. etatişti,-ste.
etatiza tr. A trece un bun în proprietatea statului, vb. I, ind. prez. 3 etatizează.
etatizare Acţiunea de a etatiza, s.f., g.-d. art. etatizării, pl. etatizări.
et cetera/et caetera (etcetera) (lat., arată că o enumerare ar putea continua) Şi alţii, şi altele, şi aşa mai departe, loc.; abr. etc.
etenă Hidrocarbură gazoasă nesaturată, incoloră şi inflamabilă; etilenă. s.f, g.-d. art. etenei, pl. etene. eter1 Compus organic lichid, incolor şi aromatic, întrebuinţat în medicină, în industrie etc. s.m., pl. etgri.
eter2 (fig.) Aer, atmosferă, văzduh, cer. s.n., pl. eteruri. eter3 (fii., ant.) A! cincilea element al universului, alături de foc, apă, pământ şi aer. s.n. eterat,-ă I. adj. Care are mirosul eterului, //(fig.) Diafan, subtil. II. s.m. Combinaţie rezultată prin evaporarea soluţiilor eterice ale unor compuşi organici micşti. adj., s.m., pl. eteraţi,-te.
Etena Mişcarea revoluţionară a grecilor din 1821, împotriva dominaţiei turceşti. s.propTf, g.-d. art. Eteriei. eteric,-ă 1. Care are proprietăţi asemănătoare eterului'.
2.	(fig.) Subtil, fin, inconsistent, adj., pl. eterici,-ce. eterist Membru sau partizan al Eteriei. s.m., pl. eterişti. eteriza tr. A anestezia cu eter. vb. I, ind. prez. 3 eterizează.
etern,-ă (şi adv.) Care există de totdeauna, adj., pl. eterni,-e.
eternit (constr.) Azbociment, s.n.
eternitate Existenţă nelimitată în timp; veşnicie, s.f.,
g.-d. art. eternităţii.
eterniza tr. A face să dureze veşnic, vb. IV, ind. prez. 3 eternizează.
eteroclit,-ă 1. Alcătuit din elemente disparate, eterogene. 2. Anormal; ciudat, bizar. [var. heteroclit,-ă adj.] adj., pl. eterocliţi.-te. eterodină v. heterodină. eterodax,-ă v. heterodox. eterodoxie v. heterodoxie. eteroforyă v. heterofon. eterofonie v. heterofonie. eterogen,-ă 1. (despre un întreg) Compus din elemente diferite; cu origine sau provenienţă diferită. 2. (înv.) Substantiv ~ = substantiv neutru, adj., pl. eterogeni,-e. eterogenitate însuşirea de a fi eterogen, s.f., g.-d. art. eterogenităţii.
eterogrefă v. heterogrefă. eteroman,-ă Suferind de eteromanie. s.m., pl. eteromani; s.f, g.-d. art. eteromanei, pl. eteromane. eteromanie Formă de toxicomanie care constă în injectarea sau ingerarea repetată de eter. s.f., art. etero-mania, g.-d. art. eteronianiei, pl. eteromami, ari. etero-maniile.
eteromorf,-ă v. heteromorf. eteronim,-ă v. heteronim. eteronorryă v. heteronom. eteronomie v. heteronimie. eteroproteidă v. heteroproteidă. eterosferă v. heterosferă. eterosugestie v. heterosugestie.
gthno-rack (etno-) (angl.) Gen de muzică care îmbină
rockul cu muzica ethno. s.n., art. ethno-rockul.
eti (iti) (angl.) Inteligenţă extraterestră; extraterestru, s.m.
etiaj (-ti-aj) Nivel mediu al unui curs de apă, al unui
lac etc. s.n., pl. eiiaje.
etic,-ă Referitor la etică, bazat pe etică; moral, adj., pl. etici,-ce.
etică Ştiinţă care se ocupă cu studiul moralei; ansamblul normelor corespunzătoare unei clase sau unei societăţi; morală, s.f, g.-d. art. eticii, eticheta tr. 1. A aplica o etichetă pe un produs, pe un obiect. 2. (fig.) A califica pe cineva sau ceva. vb. /, ind. prez. 3 etichetează.
etichetare Acţiunea de a eticheta, s.f, g.-d. art. etichetării, pl. etichetări.
etichetă 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică pe sticle, borcane, pachete etc. şi pe care se indică destinaţia, conţinutul, preţul etc. 2. (fig.) Titlu, calitate sub care se prezintă sau figurează cineva. 3. Norme de comportare riguros stabilite la curţile monarhilor, între diplomaţi etc. //Reguli convenţionale de comportare politicoasă în viaţa de zi cu zi. s.f, g.-d. art. etichetei, pl. etichete.
419
etrusc
eticişin,-ă (-ti-ci~) Specialist în etică, s.m., pl. eticieni; s.f, g.-d. art. eticienei, pl. eticiene. etH Radical organic derivat din etan. s.m., pl. etüi. étiig tr. A efectua o etilare. vb. I, ind. prez. 3 etilează. e ti la re 1. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. 2. Tratare a benzinei cu etil fluid, în vederea obţinerii benzinei antidetonante. s.f, g.-d. art. etilării, pl. etilări.
etilenă (chim.) Etenă. s.f, g.-d. art. etilenei, pl. etilene. etilenglicol (chim.) Glicol. s.m., pl. etilenglicoli. etilenoxid Oxid de etilenă. s.m., pl. etilenoxizi. etilic,-ă Care conţine etil. IAlcool - = alcool obţinut prin fermentarea fructelor, cerealelor etc. adj., pl. etilici,-ce. etilism Alcoolism, s.n.
etimolog,-ă Specialist în etimologie; etimologist (1). s.m., pl. etimologi; (rar) s.f, g.-d. art. etimologei, pl. eti-molQge.
etimologic,-ă Referitor la etimologie, adj., pl. etimo-lagici,-ce.
etimologie 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluţiei lui fonetice şi semantice. 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea şi evoluţia cuvintelor.
3.	Etimon. /~ multiplă = provenienţă a unui cuvânt din două sau mai multe surse diferite. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influenţa unui cuvânt mai cunoscut cu care are asemănări de formă sau de sens. s.f, art. etimologia, g.-d. art. etimologiei, pl. etimologii, art. etimologiile.
etimologism Tendinţă de a reforma limba română literară de la sfârşitul XlX-lea, apropiind-o de o formă mai veche, considerată a fi mai corectă, s.n. etimologist,-ă 1. Etimolog. 2. Adept al ortografiei eti-mologiste. s.m., pl. etimologişti; s.f, g.-d. art. etimolo-gistei, pl. etimologiste.
etimon Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (2). s.n., pl. etimoane.
etiola (-ti-o-) tr. A produce o etiolare. vb. I, ind. prez. 3 etiolează.
etiolare (-ti-o-) Fenomen de alungire a tulpinilor, de
micşorare şi albire a frunzelor, caracteristic plantelor
crescute în întuneric, din cauza lipsei de clorofilă, s.f,
g.-d. art. etiolării, pl. etiolări.
etiologic,-ă (-ti-o-) Referitor la etiologic, adj., pl. etiolcv
gici,-ce.
etiologie (-ti-o-) Ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor, s. f., art. etiologia, g.-d. art. etiologiei. etiopian,-ă (-ti-o-pi-an) (Locuitor) din Etiopia, adj., s.m. şi f, pl. etiopigni,-e.
etiopiana (-ti-o-pi-a-) Limbă vorbită de etiopieni, s.f, g.-d. art. etiopienei.
etjra tr. A efectua o etirare. vb. I, ind. prez. J etirează. etirare (tehn.) 1. Operaţie de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operaţie de întindere a fibrelor sintetice, s.f, g.-d.art. etirării, pl. etirări.
etizie Slăbire extremă a organismului din cauza unei boli cronice, s.f., art. etizia, g.-d. art. etiziei. etmoid Os al craniului, străbătut de numeroase orificii, situat în scobitura osului frontal şi formând o parte din scheletul nasului, s.n., pl. etmoide. etnic,-ă Referitor la apartenenţa la un popor, la formele de cultură şi de civilizaţie ale unui popor. INume ~ -nume de popor, adj., pl. etnici,-ce. etnicism Tendinţă a unor grupări literare româneşti de la începutul sec. al XX-lea de a subordona aspectele etice şi estetice celor etnice, s.n. etnici ta te Ansamblul particularităţilor etnice ale unui popor, ale unei culturi, s.f, g.-d. art. etnicităţii. etnie Grup de populaţie cu origine, limbă şi tradiţii culturale comune; comunitate etnică, s.f, art. etnia, g.-d. art. etniei, pl. etnii, art. etniile.
etiiobotanic.-ă Referitor !a etnobotanică. adj., pi etnobotanici,-ce.
etnobotanică Studiu al denumirilor populare ale plantelor. s.f, g.-d. art. etnobotanicii. etnocentrism Tendinţă de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, s.n. etnocultură Cultura populară tradiţională, s.f., g.-d. art. etnoculturii, pl. etnoculturi. etnogeneză Ramură a antropologiei care studiază originea şi înrudirea raselor şi a popoarelor; etnogenie. s.f, g.-d. art. etnogenezei.
etnogenie Etnogeneză. s.f., art. etnogenia, g.-d. art. etnogemei.
etnograf,-ă Specialist în etnografie, s.m., pl. etnografi; s.f, g.-d. art. etnografei, pl. etnografe, etnografic,-ă Referitor la etnografie, adj., pl. etnografici,-ce.
etnografie Ştiinţa care studiază originea şi răspândirea popoarelor, viaţa lor materială şi culturală, s.f., art. etnografia, g.-d. art. etnografiei.
etnoiingvistică Curent lingvistic care susţine că limba este un produs al societăţii şi o funcţie a culturii, s.f, g.-d. art. etnolingvisticii.
etnolog,-ă Specialist în etnologie, s.m., pl. etnologi; (rar) s.f, g.-d. art. etnologei, pl. etnolsge. etnologic,-ă De etnologie, adj., pl. etnolagici,-ce. etnologie Disciplină care studiază structura şi evoluţia popoarelor, s.f, art. etnologia, g.-d. art. etnologiei, etnomuzicologie Ramură muzicală care studiază culturile muzicale ale popoarelor, s.f, art. etnomuzicologia, g.-d. art. etnomuzicologiei. etnonim Nume de popor, s.n., pl. etnonime, etnopedagogie Orientare în pedagogia de la începutul sec. al XX-lea care are în vedere educaţia întregului popor, s.f, art. etnopedagogia, g.-d. art. etnopeda-gogiei.
etnopsihologie Ramură a antropologiei care studiază viaţa unui popor şi producţiile sale după însuşirile lui psihologice caracteristice, s.f., art. etnopsihologia, g.-d. art. etnopsihologiei.
etnosociologie (-ci-o-) Disciplină a sociologiei care interpretează fenomenele sociale cu ajutorul etnologiei. s.f, art. etnosociologia, g.-d. art. etnosociologiei. etocraţie Guvernare bazată numai pe principiile moralei, s.f., art. etocraţia, g.-d. art. etocraţiei. etolă 1. Bandă de lână sau de mătase purtată de preoţii catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâşie lată de blană purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. s.f, g.-d. art. etolei, pl. etole. etolog Specialist în etologie. s.m., pl. etologi. etologie 1. Disciplină care studiază moravurile popoarelor. 2. Ramură a biologiei care studiază comportamentul, modul de viaţă al plantelor şi animalelor, s.f, art. etológia, g.-d. art. etologiei.
etopee Figură de stil constând în personificarea unor lucruri, s.f., art. etopeea, g.-d. art. etopeii, pl. etopei. etos 1. Totalitatea trăsăturilor morale specifice unei colectivităţi sau unei epoci. 2. Specific cultural al unei colectivităţi, s.n.
etravă Piesă de rezistenţă din scheletul unei nave, situată la proră, s.f, g.-d. art. etravei, pl. etrave. etrier (-tri-er) 1. Element care înconjoară armătura longitudinală la construcţiile de beton armat. 2. Piesă în formă de U, utilizată la asamblarea barelor de tracţiune ale vehiculelor, ca pârghie pentru acţionarea întrerupătoarelor electrice etc. s.n., pl. etriere. etrusc,-ă I. adj. Referitor la populaţia etruscă (II). II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţie de origine necunoscută, care locuia în mileniul I î.Hr. în Italia şi care a exercitat
etruscă
420
o puternică influenţă asupra Romei (fiind ulterior complet romanizată); (la sg.) persoană din această populaţie. adj., s.m. şi f, pl. etrusei,-ce.
etruscă Limbă indo-europeană vorbită de etrusci. s.f, g.-d. art. etruscei.
etruscolag Specialist în etruscologie. s.m., pl. etrus-colagi.
etruscologie Studiul culturii etrusce, s.f., art. etrus-cologia, g.-d. art. etruscologiei. etufa tr. A efectua o etufare. vb. I, ind. prez. 3 etufegză. etufare Distrugere a nimfei fluturelui de mătase prin introducerea gogoşilor într-un cuptor special, s.f., g.-d. art. etufârii, pl. etufŞri.
etui (ettli) (fr.) Cutiuţă sau toc de piele, carton etc. în care se păstrează unele obiecte mici şi fragile, pentru a le proteja, s.n., art. etui-ul, pl. etui-uri. etuvg tr. A usca în etuvă, //A usca betonul, vb. /, ind. prez. 3 etuvează.
etuvă Recipient metalic întrebuinţat la sterilizare şi deparazitare prin procedee fizice şi chimice, s.f., g.-d. art. etuvei, pi. etuve.
eu1 (ieu) (ţine locul persoanei care vorbeşte) ~ plec. pr. pers. Isş., d. acc. mie, neacc. îmi, mi, mi-, -mi, -mi-, ac. acc. nune, (prep.+ mine), neacc. mă, mă-, -mă, -mă-, m-, -m-,
eu2 (fii.) Ceea ce reprezintă personalitatea, individualitatea cuiva; reflectarea propriei existenţe de către conştiinţa individuala a omului, s.n., art. gul. eucalipt (e-u-) Gen de arbori tropicali şi subtropicali gigantici, din frunzele şi scoarţa cărora se extrag uleiuri utilizate în farmacie şi în parfumerie, iar lemnul, foarte rezistent, este folosit în construcţii, s.m., pl. eucalipţi, eucalipţii (e-u-) Substanţă uleioasă obţinută din frunzele de eucalipt, utilizată ca antiseptic al căilor respiratorii. s.m.
euclaz (e-u-) Mineral rar, din familia silicaţilor. s.n. euclidiân.-ă (e-u-cli-di-an) Referitor la geometria lui Euclid. adj., pl. euclidigni,-e. eucolojd (e-u-) Substanţă cu proprietăţi coloidale, cu un grad mare de polimelizare. s.m., pl. eucoloizi. eudemonism (e-u-) Concepţie etică care pune la baza moralei năzuinţa spre fericire, s.n. eudemonist,-ă (e-u-) (Adept) al eudemonismului. adj., s.m. şi f., pl. eudemonişti,-ste. eudiometrie (e-u-di-o-) Determinare a compoziţiei unui gaz cu eudiometrul. s.f, art. eudiometria, g.-d. art. eudiometriei.
eudiomgtru (e-u-di-o-) Aparat folosit în eudiometrie. s.n., art. eudiomgtrul, pl. eudiomgtre. eudist,-ă (e-u-) Membru al unei congregaţii catolice din sec. al XVII-lea. s.m., pl. eudişti; s.f., g.-d. art. eudistei, pl. eudiste.
eufemism (e-u-) Cuvânt sau expresie care înlocuieşte un cuvânt sau o expresie neplăcută, obscenă sau jignitoare. s.n., pl. eufemisme.
eufemistic,-ă (e-u-) Referitor la eufemism. Formulare ~. adj., pl. eufemistici,-ce.
eufonic,-ă (e-u-) Referitor la eufonie, adj., pl. eufonici,-ce.
eufonie (e-u-) Succesiune armonioasă de vocale şi consoane care produce o impresie acustică plăcută. s.f, art. eufonia, g.-d. art. eufoniei, pl. eufonii, art. eufoniile.
eufoniu (e-u-) Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament, s.n., art. euffiniul, pl. eufonii, art. eufoniile.
euforbiaege (e-u-, -bi-a-) (la pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee, ale căror fructe conţin uleiuri grase; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. eufor-biaegea, g.-d. art. euforbiaegei, pl. euforbiaege.
eufgric,-ă (e-u-) Care provoacă euforie, adj., pl. eufo^ rici,-ce.
euforie (e-u-) Stare de fericire exagerată care apare în unele boli nervoase sau este produsă de substanţe narcotice; beatitudine, s.f, art. euforia, g.-d. art. euforiei, pl. euforii, art. euforiile.
eugenetică (e-u-) Eugenie, s.f., g.-d. art. eugengticii. eugengzic,-ă (e-u-) Referitor la eugenetică. adj., pl. eugengzici,-ce.
eugenie,-ă (e-u-) (livr.) Referitor la eugenie, adj., pl. euggnici,-ce.
eugenie (e-u-) Teorie care preconizează ameliorarea fizică a populaţiilor umane prin metode genetice (sterilizare, interdicţie de a procrea etc.); eugenetică. s.f., art. eugenia, g.-d. art. eugeniei.
euglgnă (e-u-) Protozoar flagelat din apele dulci, care are cromatofori cu clorofilă, s.f, g.-d, art, euglgnei, pl. euglgne.
euharistie,-ă (e-u-) De euharistie, adj., pl. euharistiei,-ce. euharistie (e-u-) Cuminecătură, împărtăşanie, s.f, art. euharistia, g.-d. art. euharistiei, pl. euharistii, art. euharistiile.
euhemerism (e-u-) Doctrina lui Euhemes (secolele IV-
II	î.e.n.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni divinizaţi, s.n.
eumenide (e-u-) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. s.f. pl.
eunyc (e-u-) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic al haremului Ia curtea sultanului, s.m., pl. eunuci, eupatie (e-u-) (livr.) Resemnare în faţa suferinţei, s.f., art. eupatia, g.-d. art. eupatjei. eupatrid (e-u-) Membru al aristocraţiei gentilice în Atica, s.m., pl. eupatrizi.
eupepsie (e-u-) Digestie uşoară, s.f, art. eupepsia, g.-d. art. eupepsjei.
eupsptic1 Medicament care uşurează digestia, s.n., pl. eupgptice.
eupsptic2,-ă Care uşurează digestia, adj., pl. eupgptici,-ce.
eupnge (e-u-) Respiraţie normală, s.f, art. eupngea,
f-d. art. eupngei.	_
urasia (E-u-, -si-a) Denumire dată uneori Europei şi Asiei, s.prop.f., g.-d. Eurgsiei. eurasiatyă (e-u-, -si-an) (Metis) între european şi asiatic, adj., s.m. şi f, pl. eurasigni,-e. euribar,-ă (e-u-) (Animal) care suportă variaţii mari ale mediului acvatic, adj., s.m. şi f, pl. euribâri,-e. euribiQnt,-ă (e-u-, -bi-ont) (despre organisme) Care suportă variaţii mari ale condiţiilor de mediu, adj., pl. euribionţi,-te.
eurihalm,-ă (e-u-) (despre organisme acvatice) Care suportă variaţii mari de salinitate. adj., pl. eurihalini,-e. eurip (e-u-) Canal artificial care separa, în circurile romane, arena şi animalele sălbatice de spectatori, s.n., pl. euripe.
euristic,-ă (e-u-) (despre procedee metodologice) Care serveşte la descoperirea unor cunoştinţe noi. adj., pl. euristici,-ce.	_
euristică (e-u-) Metodă de studiu şi de cercetare prin descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul, s.f, g.-d. art. euristicii. euritgrm,-ă (e-u-) (despre organisme) Care suportă variaţii mari de temperatură, adj., pl. euritermi,-e. eurjtmic,-ă (e-u-) Referitor la euritmie, cu ritm armonios. adf, pl. euritmici,-ce.
euritmie (e-u-) l. Armonie de sunete, de mişcări etc. (în dans, în muzică etc.). 2. Funcţionare regulată a unei activităţi organice ritmice, //(med.) Ritm regulat al pulsului. s.f, art. euritmia, g.-d. art. euritmiei, pl. euritmii, art. euritmiile.
421
evapora
euro (e-u-) Moneda unică a Uniunii Europene, s.m., pl. guro.
euroatlântic,-a (e-u-ro-a-) Referitor la ţările Europei care aparţin Alianţei Atlanticului de Nord (NATO), adj., pl. euroatlantici,-ce.
eurocent (e-u-) Diviziune a monedei euro. s.m., pl. eurocgnţi.
Eurocity (e-u-, -siti) Tren care face legătura între marile oraşe europene, s.prop.n. eurocomumsm (e-u-) Noţiune adoptată de unele partide comuniste din ţările occidentale pentru a sublinia că în activitatea lor trebuie să se ţină seama de realităţile istorice economico-sociale din ţările respective, s.n. eurodeputat,-ă (e-u-) Deputat în Parlamentul european. s.m., pl. eurodeputaţi; s.f., g.-d. art. eurodeputatei, pl. eurodeputate.
eurodolar (e-u-) Dolar depozitat pe termen lung în băncile comerciale europene, s.m., pl. eurodolari. euroobligaţiune (e-u-ro-o-) Obligaţiune emisă de Banca Comercială Română şi comercializată pe pieţele europene, s.f, g.-d. art. euroobligaţiunii, pl. euroobliga-ţiuni.
european,-ă (e-u-) (Locuitor) din Europa, adi., s.m. şi
f,	pl. europgni,-e.
europeancă (e-u-) Locuitoare din Europa, s.f, g.-d.
art. europgncei, pl. europence.
europenesc,-ească (e-u-) (înv.) European, adj., pl.
europengşti.
europeneşte (e-u-) Ca europenii, adv. europenism Caracter european, atitudine favorabilă unităţii europene, s.n.
europeniza (e-u-) refl. şi tr. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, îmbrăcămintea, comportamentul europenilor, vb. 1, ind. prez. 3 europenizează, europenizare (e-u-) Acţiunea de a europeniza, s.f., g.-d. art. europenizării.
europiu (e-u-) Element chimic din grupa lantanidelor. s.n., art. europiul.
euroracheta (e-u-) Rachetă1 cu rază medie de acţiune, instalată în Europa, s.f., g.-d. art. eurorachetei, pl. euro-rachete.
euroregiune (e-u-, -gi-u-) Noţiune care se referă la colaborarea transfrontalieră între judeţe de frontieră (limitrofe) şi judeţe din ţările vecine, s.f., g.-d. art. euroregiunii, pl. euroregiuni. eurosiberian,-ă (e-u-, -ri-an) Care face legătura între Europa şi Siberia, adj., pl. eurosiberieni,-e. eurovalută (e-u-) Valută convertibilă în dolari sau euro, care circulă în afara sistemului bancar al ţării respective, s.f, g.-d. art. eurovalutei, pl. eurovalute. Euroviziune (e-u-, -zi-u-) Emisiune simultană de programe televizate în mai multe ţări. s.f, g.-d. art. Euro-vizijjnii.
eusemie (e-u-) Totalitatea simptomelor favorabile în evoluţia unei boli. s.f, art. eusemia, g.-d. art. eusemiei, Pl- eusemii, art. eusemule.
®UStil (e-u-) Colonadă"în care coloanele sunt distanţate mtre ele prin spaţii proporţionate după diametrele lor. s-n., pl. eustiluri.
eutanasia (e-u-, -si-a) tr. A provoca eutanasie. vb. I, Prez- 3 eutanasiază; ger. eutanasimd. uianasie (e-u-) 1. Moarte uşoară, fără dureri. 2. Pro-de către medic a morţii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţa, s.f., art. eutanasia, g.-d. art.
eutanasiei.	0
®utanasiere (e-u-, -si-e-) Acţiunea de a eutanasia. s.f, eut %' eutanasierii.
tnne f (e_ur) (despre amestecuri chimice) Care se rioar5 S3U se s?l‘difică la o temperatură constantă, infe-_ j punctului de topire a fiecăruia dintre constituenţi. ««/•> Pi eutgctici,-ce.
eutectoid (e-u-) Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau mai multe faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană la temperatură constantă, s.n., pl. eutectoide.
eutexje (e-u-) Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât cea a altui amestec făcut în alte proporţii, s.f, art. eute-xia, g.-d. art. eutexiei, pl. eutexji, art. eutexiile. eutocţe (e-u-) Naştere normală, fără complicaţii, s.f, art. eutocia, g.-d. art. eutotiei, pl. eutotii, art. eutociile. eutrofic,-ă (e-u-) (despre copii) Hrănit bine; dezvoltat normal, adj., pl. eutrQfici,-ce. eutrofie (e-u-) Dezvoltare armonioasă a organismului ca urmare a unei bune nutriţii a ţesuturilor, s.f, art. eutrofía, g.-d. art. eutrofiei, pl. eutrofii, art. eutrofiile. ev (livr.) Perioadă din istoria omenirii caracterizată prin trăsături specifice, s.n./s.m., pl. evuri/evi. evacua (-cu-a) tr. 1. A lăsa liber, a părăsi (un imobil, o regiune etc.). 2. A scoate dintr-un loc oameni şi bunuri pentru a le duce în altă parte. //A scoate dintr-o zonă periculoasă populaţia, bunurile etc. 3. A elimina fluidele sau gazele uzate dintr-un proces tehnologic. //A elimina fecalele, vb. I, ind. prez. 3 evacuează, 1 pl. evacuăm; conj. prez. 3 să evacugze; ger. evacuând. evacuabil,-ă (-cu-a-) Care poate fi evacuat, adj., pl. evacuabili,-e.
evacuare (-cu-a-) 1. Acţiunea de a evacua. 2. Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic, s.f., g.-d. art. evacuării, pl. evacuări, evada intr. 1. (despre deţinuţi) A fugi din închisoare sau de sub pază. 2. (fam.) A fugi, a scăpa. vb. I, ind. prez. 3 evadează.
evadare Acţiunea de a evada, s.f., g.-d. art. evadării, pl. evadări.
evalua (-lu-a) tr. A stabili cu aproximaţie preţul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a preţui, a estima, vb. I, ind. prez. 3 evaluează, I pl. evaluăm; conj. prez. 3 să evalueze; ger. evaluând.
evaluabil,-ă (-lu-a-) Care poate fi evaluat; estimabil. adj., pl. evaluabili,-e.
evaluare Acţiunea de a evalua; socoteală, calcul; apreciere, s.f., g.-d. art. evaluării, pl. evaluări, evanescent,-ă (rar) Care se pierde, care dispare treptat. adj., pl. evanescgnţi,-te.
evanescenţă Dispariţie lentă; estompare treptată, s.f, g.-d. art. evanescgnţei, pl. evanescenţe, evangheliar (-li-ar) Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetraevanghel. s.n., pl. evangheliare, evanghelic,-ă 1. Referitor la evanghelie. 2. (şi s.) Care ţine de cultul protestant, adj., pl. evanghelici,-ce. evanghelie Parte a Bibliei care cuprinde viaţa şi învăţăturile lui Hristos. //Evangheliar. !Literă de - = lucru absolut, sigur. //Fiecare dintre capitolele din această carte, s.f, art. evanghelia, g.-d. art. evanghgliei, pl. evanghglii, art. evanghgliile. evanghelist Fiecare din cei patru autori cărora biserica le atribuie paternitatea unei evanghelii, s.m., pl. evanghelişti.
evangheliza tr. (rar) A converti la creştinism, vb. 1, ind. prez. 3 evanghelizează.
evantai 1. Obiect pliabil, în formă de semicerc, din hârtie, mătase etc., folosit mai ales de femei pentru a-şi face vânt şi a se apăra de căldură. !În ~ = în formă de raze care pornesc din acelaşi punct şi formează un semicerc.
2.	(fig.) Ansamblu de lucrări diverse din aceeaşi categorie. ~ul problemelor economice, s.n., pl. evantaie, evapora 1. tr. şi refl. (despre lichide) A (se) transforma în vapori; a (se) vaporiza. 2. refl. (fig., fam.) A dispărea, a pieri. vb. /, ind. prez. 3 evaporă.
evaporabil
422
evaporabil,-ă Care se poate evapora (uşor), adj., pl. evaporabili,-e.
evaporare Acţiunea de a (se) evapora, s.f, g.-d. art. evaporării, pl. evaporări.
evaporator1 1. Aparat care concentrează soluţiile pentru evaporare. 2. Componentă a unei instalaţii frigorifice în care se evaporă lichidul de răcire, producând frigul. s.n., pl. evaporatoare.
evaporater2,-oare Muncitor care lucrează la evaporator1 (1). s.m., pl. evaporatori; s.f, g.-d. art. evapora-toarei, pl. evaporatoare.
evaporaţie (fiz.) Evaporare, s.f, art. evaporaţia, g.-d. art. evaporaţiei.
evaporimetru Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. s.n., art. evaporimetrul, pl. evapori-metre.
evaza tr. A lărgi progresiv extremitatea unui obiect. vb. I, ind. prez. 3 evazează.
evazare Acţiunea de a evaza. s.f, g.-d. art. evazării, pl. evazări.
evazat,-ă (despre fuste, pantaloni) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez, adj., pl. evazaţi,-te. evazionism (-zi-o-) 1. Sustragere de la anumite obligaţii (financiare). 2. Tendinţă în artă de a cultiva evadarea din realitate, s.n.
evazionist,-ă (-zi-o-) I. adj. Care evadează. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care se sustrage obligaţiilor financiare. adj., s.m. şi f, pl. evazionişti,-ste. evaziune (-zi-u-) 1. Evadare. 2. Sustragere de la anumite obligaţii. /- fiscală = sustragere de la plata obligaţiilor financiare, s.f., g.-d. art. evaziunii, pl. evaziuni, evaziv,-ă (şi adv.) Care exprimă ceva imprecis; vag, ocolit, adj., pl. evazivi,-e.
evecţiune (-ţi-u-) (astron.) Inegalitate periodică în mişcarea Lunii, din cauza influenţei Soarelui, s.f., g.-d. art. evecţiunii, pl. evecţiuni.
eveniment 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident de circulaţie. 2. Orice fenomen local şi instantaneu.
3.	(mat.) Noţiune de bază în teoria probabilităţilor, care exprimă producerea sau reproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment, s.n., pl. evenimente. evenimenţiai,-ă (-ţi-al) Care se limitează la descrierea evenimentelor, adj., pl. evenimenţiali,-e. event (sport) Probă, întrecere sportivă; (p. ext.) record, rezultat bun, deosebit, //(spec.) Câştigarea Cupei şi a Campionatului de fotbal, s.n.
eventiv,-ă (gram., în sintagma) Verb reflexiv-(şi s.n.) = verb reflexiv care arată că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea, adj., pl. even-tivi,-e.
eventraţie (-ţi-e) Deschidere chirurgicală a abdomenului. //Ieşire sub piele a viscerelor în urma unui traumatism. s.f, art. eventraţia, g.-d. art. eventraţiei, pl. even-traţii, art. eventraţiile.
eventual,-ă (-tu-al) (şi adv.) Care se poate întâmpla; probabil, adj., pl. eventuali,-e. eventualitate (-tu-a-) Situaţie care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare, posibilă, s.f, g.-d. art. eventualităţii, pl. eventualităţi.
eversiune (-si-u-) 1. (livr.) Răsturnare, ruină. 2. (med.) Ieşire a unei membrane din cavitatea ei naturală, s.f.. g.-d. art. eversiunii.
evghenicos,-oasă (înv.) Nobil, adj., pl. evghenicoşi,-oase.
evghenie (înv.) 1. Nobleţe, boierie. 2. (în epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier, s.f, art. evghenia, g.-d. art. evgheniei, pl. evghenii, art. evghgniile.
evicţiune (-ţi-u-) (jur.) Pierdere a posesiunii unui bun ca urmare a exercitării de către altcineva a dreptului asupra aceluiaşi bun. s.f, g.-d. art. evicţiunii, pl. evic-ţiuni.
evident,-ă (şi adv.) Clar, limpede, neîncâlcit, adj., pl. evidenţiate.
evidenţă 1. Faptul de a fi evident; certitudine. /A scoate în~ = a sublinia. 2. înregistrarea într-un document a proceselor, fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ şi calitativ, s.f, g.-d. art. evidenţei, pl. evidenţe.
evidenţia (-ţi-a) 1. tr. şi refl. A ieşi sau a scoate în evidenţă; a (se) ilustra. 2. tr. A sublinia, 3. tr. A aprecia oficial succesele obţinute de cineva în muncă. vb. I, ind. prez. 3 evidenţiază, 1 pl. evidenţiem; conj. prez. 3 să evidenţieze; ger. evidenţiind.
evidenţiere (-ţi-e-) Acţiunea de a (se) evidenţia, s.f, g.-d. art. evidenţierii, pl. evidenţieri, evinge tr. (jur., despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicţiune. vb. III, ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, gerunziu, participiu, supin, forme compuse cu participiu), eviraţie (-ţi-e) (rar) 1. Castrare. 2. Impotenţă precoce. s.f, art. eviraţia, g.-d. art. eviraţiei, pl. eviraţii, art. evi-raţiile.
eviscera tr. A scoate organele din cavitatea abdominală şi toracică la animalele tăiate pentru consum. HA scoate măruntaiele unui peşte. vb. /, ind. prez. 3 eviscerează. eviscerare Acţiunea de a eviscera. s.f, g.-d. art. eviscerării, pl. eviscerări.
evitg» 1. Ase feri de...; aocoli. 2. A împiedica; aînlă-tura. vb. I, ind. prez. 3 evită, evitabil,-ă Care poate fi evitat, adj., pl. evitabili,-e. evitabilitate Caracterul a ceea ce este evitabil, s. f., g.-d. art. evitabilitiţii.
evitare 1. Acţiunea de a evita. 2. Poziţia pe care o ia o navă sub acţiunea vântului şi a curenţilor. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. s.f, g.-d. art. evitării, pl. evitări, evlavie (-vi-e) 1. îndeplinire strictă a practicilor bisericeşti; cucernicie, cuvioşenie. 2. (fig.) Atitudine respectuoasă, admirativă faţă de cineva sau de ceva. s.f, art. evlavia, g.-d. art. evlaviei, pl. evlavii, art. evlaviile, evlavios,-oasă (-vi-os) (şi s.) Stăpânit de evlavie; cucernic, adj., pl. evlavioşi,-oase. evoca tr. A readuce în conştiinţă fapte, evenimente etc. trecute; a descrie sugestiv, vb. I, ind. prez. 3 evocă; conj. prez. 3 să evoce.
evocabil,-ă Care merită să fie evocat, adj., pl. evoca; bili,-e.
evocare Faptul de a evoca; aducere-aminte, evocaţie. //Scriere literară în care se evocă ceva. s.f., g.-d. art. evocării, pl. evocări.
evocativ,-ă Evocator, adj., pl. evocativi,-e. evocator,-oare Care are darul de a evoca; evocativ. adj., pl. evocatori,-oare.
evocaţie (-ţi-e) 1. Evocare. 2. (jur.) Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanţă, s.f, art. evocaţia, g.-d. art. evocaţiei, pl. evocaţii, art. evocaţiile. evolua (-lu-a) intr. 1. A trece prin faze diferite; a se desfăşura, //(despre boli) A-şi urma cursul, //(sport) A juca. 2. A se deplasa, a se desfăşura cu mişcări largi (circulare). vb. I, ind. prez. 3 evoluează, 1 pl. evoluăm; conj. prez. 3 să evolueze; ger. evoluând, evoluare (-lu-a-) Acţiunea de a evolua; evoluţie, s.f, g.-d. art. evoluării, pl. evoluări, evoluat,-ă (-lu-at) Ajuns la un stadiu superior de dezvoltare. //Dezvoltat din punct de vedere intelectual, adj., pl. evoluaţi,-te.
423
excavator
evolută (mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfăşurată, s.f., g.-d. art. evo-lutei, pl. evolute.
evolutiv,-ă 1. Care se dezvoltă neîntrerupt. 2. Referitor la evoluţie (1, 2). adj., pl. evolutivi,-e. evoluţie (-ţi-e) 1. Dezvoltare, evoluare. 2. Desfăşurare, curs. 3. Mişcare largă (circulară), s.f, art. evoluţia, g.-d. art. evoluţiei, pl. evoluţii, art. evoluţiile, evoluţionism (-ţi-o-) 1. Concepţie conform căreia Universul, societatea, fiinţele vii etc. trec printr-un proces de evoluţie. 2. (în sens restrâns) Teoria lui Lamark, Darwin etc. despre evoluţia speciilor de plante şi animale. s.n.
evoluţionist,-ă (Adept) al evoluţionismului. adj.. s.m. şi f., pl. evoluţionişti,-ste.
evolvent,-ă Care se deschide prin răsucire, adj.. pl. evolvenţi,-te.
evrgică Femeie din neamul evreilor, s.f, g.-d. art. evrsz icei, pl. evreice.
evreiesc,-ească (-vre-iesc) Referitor la evrei; care aparţine evreilor, adj., pl. evreieşti, evreieşte (-vre-ieş-) Ca evreii; în limba ebraică, adv. evreu Persoană descendentă din populaţia originară a Israelului şi Iudeei antice; persoană din populaţia actualului stat Israel, s.m., art. evreul, pl. evrei, art. evreii, evrica Exclamaţie de bucurie care arată rezolvarea unei probleme dificile, interj.
Evul Mediu Perioadă din evoluţia omenirii, cuprinsă între Antichitate şi epoca modernă, s.prop.n. evulsie v. evulsiune.
evulsiune (-si-u-) (livr.) Smulgere; scoatere, extracţie. [var. evulsie s.f] s.f, g.-d. art. evulsiunii. ex- Element de compunere care înseamnă „afară de”, „fost”.
ex abrupto (lat.) Dintr-o dată, brusc. loc. adv. exacerba tr. A accentua, a exagera (sentimente, senzaţii). vb. I, ind. prez. 3 exacerbează, exacerbare Acţiunea de a exacerba; exacerbaţie. s.f, g.-d. art. exacerbării, pl. exacerbări, exacerbaţie (-ţi-e) (rar) Exacerbare, s.f, art. exacer-baţia, g-d. art. exacerbaţiei, pl. exacerbaţii, art. exacer-baţiile.
exact,-ă (x pron. gz) 1. Conform cu realitatea, cu adevărul. /Ştiinţe ~ = ştiinţe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. 2. Punctual, adj., pl. exacţi,-te. exactitate (x pron. gz) Calitatea de a fi exact; exactitudine. /Cu ~ = precis, s.f, g.-d. art. exactitătii, pl. exactităţi. _ _
exactitudine (x pron. gz) Exactitate, s.f., g.-d. art.
exactitudinii, pl. exactitudini.
exacţiune (x pron. gz) Abuz. s.f, g.-d. art. exacţiunii,
pl. exacţiuni.
exaedru v. hexaedru.
ex aequo (ecsecvo) (lat., despre concurenţi la un examen, la o competiţie sportivă, la un concurs) La egalitate. loc. adj.; loc. adv.
exagera tr. A da proporţii, a amplifica ceva peste
măsură, vb. I, ind. prez. 3 exagerează.
exagerare Acţiunea de a exagera; exageraţie; exces (1).
s-f-, g.-d. art. exagerării, pl. exagerări.
exagerat,-ă Care depăşeşte proporţiile reale, //(despre
oameni) Care exagerează, //(adv.) Prea mult, din cale
afară de... adj., pl. exageraţi,-te.
exageraţie (-ţi-e) (rar) Exagerare, s.f, art. exageraţia,
g -d. art. exageraţiei, pl. exageraţii, art. exageraţiile.
exaggn v. hexagon.
exala (x pron. gz) tr. A degaja, a emana, a răspândi vapori, mirosuri etc. vb. I, ind. prez. 3 exală, exala re (x pron. gz) Acţiunea de a exala; exalaţie, s.f, g.-d. art. exalării, pl. exalări.
exalaţie (x pron. gz) (-ţi-e) Exalare; abureală, s.f. art. exalaţia, g.-d. art. exalaţiei, pl. exalaţii, art. exalaţiile, exalte (x pron. gz) tr. şi refl. 1. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma peste măsură. 2. A glorifica, a cinsti, vb. /, ind. prez. 3 exaltă.
exaltare (x pron. gz) 1. Entuziasm, înflăcărare exagerată. 2. (rar) Slăvire, glorificare, s.f., g.-d. art. exaltării, pl. exaltări.	^
exaltat,-ă (x pron. gz) 1. înflăcărat, entuziasmat peste măsură. 2. (fam.) Ieşit din minţi; surescitat, adj., pl. exaltaţi,-te.
exaltaţie (x pron. gz) (-ţi-e) Exaltare, s.f, art. exaltaţia, g.-d. art. exaltaţiei.
examen (x pron. gz) 1. Mijloc de verificare a cunoştinţelor elevilor, studenţilor sau candidaţilor la ocuparea unui post. I- de diplomă = examen susţinut în faţa unei comisii, după absolvirea unei instituţii de învăţământ superior, în vederea obţinerii diplomei. 2. Cercetare amănunţită a unui lucru sau a unei fiinţe. /~ medical = cercetare a stării de sănătate a unei persoane de către medic, s.n., pl. examene, exametru v. hexametru.
examina (x pron. gz) tr. l.A studia, a cerceta atent pe cineva sau ceva. 2. (med.) A consulta un bolnav. 3. A supune pe cineva la un examen (1). vb. /, ind. prez. 3 examinează.
examinare (x pron. gz) Acţiunea de a examina, s.f., g.-d. art. examinării, pl. examinări, examinator,-oare (x pron. gz) (Persoană) care examinează. adj., s.m. şi f., pl. examinatori,-oare. exantem (x pron. gz) (med.) Erupţie care apare pe piele în anumite boli contagioase ca rujeola, scarlatina. s.n., pl. exanteme.
exantematic (x pron. gz) (în sintagma) Tifos ~ = boală infecţioasă gravă, care se manifestă prin temperatură ridicată, convulsii şi erupţii pe piele, adj., pl. exantema; tice.
exaraţie (-ţi-e) Eroziune glaciară, s.f, art. exaraţia, g.-d. art. exaraţiei, pl. exaraţii, art. exaraţiile. exarh 1. Comandant al unei unităţi de cavalerie romane. //Guvernator bizantin în Italia şi Africa de Nord. 2. (în trecut, în Biserica Ortodoxă) Demnitate bisericească superioară aceleia de mitropolit. 3. Organ de inspecţie a mănăstirilor care aparţin de o eparhie, s.m., pl. exarhi. exarhat 1. Teritoriu aflat sub autoritatea unui exarh (2). 2. Demnitate de exarh (2). s.n.. pl. exarhate. exaspera (x pron. gz) tr. A enerva peste măsură, a aduce la disperare; a scoate din sărite, vb. /, ind. prez. 3 exasperează.
exasperant,-ă (x pron. gz) Care exasperează, adj., pl. exasperanţi,-te.
exasperare (x pron. gz) Acţiunea de a exaspera. /Până la~ = până la ultima limită, s.f, g.-d. art. exasperării, pl. exasperări.
exasperat,-ă (x pron. gz) Enervat, iritat peste măsură. adj., pl. exasperaţi,-te.
ex-campion,-oană (-pi-on) Fost campion, s.m., pl. ex-campioni; s.f, g.-d. art. ex-campioanei, pl. ex-cam-pioane.
ex cathedra (th pron. t) (lat, în loc.) A vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, care nu admite replică, loc. adj.; loc. adv.
excava tr. A săpa în pământ cu ajutorul unui excavator. vb. /, ind. prez. 3 excavează.
excava re Acţiunea de a excava; excavaţie. s.f, g.-d. art. excavării, pl. excavări.
excavator Maşină de mare capacitate, prevăzută cu o cupă cu care se sapă şi se încarcă pământ, [var. escava-tor s.n.] s.n., pl. excavatoare.
excavatorist
424
excavatorist,-ă Muncitor care lucrează cu excavatorul. s.m., pl. excavatorişti; s.f, g.-d. art. excavatoristei, pl. excavatoriste.
excavaţie (-ţi-e) 1. Cavitate naturală în scoarţa pământului sau executată de om pentru diferite scopuri. //Săpătură. 2. (med.) Cavitate anormală într-un organ. [var. excavaţiune í.£] s.f, art. excavaţia, g.-d. art. excavaţiei, pl. excavaţii, art. excavaţiile. excavaţiune v. excavaţie.
exceda intr. A întrece nivelul obişnuit, măsura, valoarea; (p. ext.) a depăşi, vb. I, ind. prez. 3 excedează, excedent 1. Cantitate care rămâne după acoperirea tuturor necesităţilor; plus, prisos, surplus. 2. Suma cu care veniturile depăşesc cheltuielile, s.n., pl. excedente, excedentar,-! Care este în plus; care are un excedent. adj., pl. excedentari,-e.
excela intr. A se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un anumit domeniu), vb. /, ind. prez. 3 excelează, excelent,-ă (şi adv.) Care excelează; deosebit, foarte bun, admirabil, adj., pl. excelenţi,-te.
Excelenţa Sa Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele ţări) înalţilor demnitari, loc. pr., g.-d. Excelenţei Sale, pl. Excelenţele Lor.
Excelenţa Voastră Termen de adresare pentru un ambasador sau (în unele ţări) pentru un înalt demnitar. loc. pr., g.-d. Excelenţei Voastre.
Excelenţă Termen de adresare pentru un ambasador sau (în unele ţări) pentru un înalt demnitar, s.f. excelenţă 1. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent. Diplomă de 2. (în loc.) Prin ~ = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire, s.f, g.-d. art. excelenţei, pl. excelenţe.
Excelenţele Voastre Termen de adresare, loc. pr. excentric1 Organ de maşină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ, care serveşte la transformarea mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie şi invers, s.n., pl. excentrice.
excentric2,-ă 1. Neobişnuit; bizar, extravagant. 2. (mat., despre un punct) Situat în afara centrului; (la pl., despre figuri geometrice) care nu au un centru comun, adj., pl. excentrici,-ce.
excentricitate 1. Originalitate; ciudăţenie, extravaganţă. 2. Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau coaxiale. 3. (mat.) însuşire a unui punct de a se afla în afara centrului unei figuri, s.f, g.-d. art. excentricităţii, pl. excentricităţi, excepta tr. A nu cuprinde, a nu socoti, a lăsa deoparte; a exclude, vb. /, ind. prez. 3 exceptează, exceptare Acţiunea de a excepta; excludere, s.f, g.-d. art. exceptării.
excepţie (-ţi-e) 1. Ceea ce nu se supune normei generale; abatere de la regulă2. ICu ~a = afară de... Fără ~ = fără deosebire. De ~ = excepţional. 2. Abatere permisă de lege în aplicarea unor norme juridice. 3. Mijloc de apărare în justiţie, care tinde fie la amânarea soluţionării litigiului, fie la înlăturarea pretenţiilor reclamantului, s.f, art. excepţia, g.-d. art. excepţiei, pl. excepţii, art. excepţiile, excepţional,-ă (-ţi-o-) 1. Care reprezintă o excepţie. //Deosebit. 2. (adv.) Extraordinar, remarcabil, deosebit de... adj., pl. excepţionali,-e.
excerpta tr. A extrage un text, un pasaj dintr-un text, în vederea alcătuirii unei lucrări, vb. I, ind. prez. 3 excerptează.
excerptare Acţiunea de a excerpta, s.f, g.-d. art. excerptării, pl. excerptări.
excerpte Pasaje, termeni extraşi dintr-o lucrare; extrase. //Lucrare care conţine asemenea extrase, s.n. pl. exces 1. Cantitate în plus de ceva, surplus. 2. Lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare, //(la pl.) Acte de violenţă, s.n., pl. excese.
excesiv,-ă 1. Care depăşeşte limita normală; exagerat, abuziv. 2. (adv.) Foarte, din cale-afară de... adj., pl. excesivi,-e.
excipient1 (-pi-ent) Substanţă inactivă faţă de organism, în care se încorporează diferite medicamente, s.n., pl. excipiente.
excipient2,-ă (-pi-ent) (despre produse farmaceutice) în care sunt încorporate diferite medicamente, adj., pl. excipienţi,-te.
excita tr. 1. (fiziol.) A stimula intrarea în acţiune a unui organ, a unui ţesut etc.; a activa. 2. (fig.) A aţâţa, a întărâta. //A provoca o senzaţie, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic într-o maşină electrică, vb. /, ind. prez. 3 excită.
excitabil,-ă Care poate fi uşor excitat, adj., pl. exci-tabili,-e.
excitabilitate Capacitate a substanţei vii de a reacţiona la stimuli interni sau externi, s.f, g.-d. art. excitabilităţii. excitant1 Substanţă care provoacă o excitaţie, s.n., pl. excitante.
excitant2,-ă Care excită; excitator2. adj., pl. excitanţi,-te. excitare Acţiunea de a excita; excitaţie, s.f, g.-d. art. excitării, pl. excitări.
excitator1 Maşină electrică pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie a altor maşini electrice, s.n., pl. exci-tatoare.
excitator2,-ogre (rar) Excitant2, adj., pl. excitatsri,-oare.
excitaţie (-ţi-e) l. Excitare. 2. (fiziol.) Reacţie a unui organism, a unui ţesut, a unei celule la un factor stimulativ. 3. Producere a unui câmp magnetic inductor util în maşini, aparate şi instrumente electrice, s.f, art. excitaţia, g.-d. art. excitaţiei, pl. excitaţii, art. excitaţiile, exciton Particulă ipotetică asociată cu starea de excitaţie, care se propagă prin masa unui corp cristalin, s.m., pl. excitoni.
excitron (fiz.) Ignitron. s.n., pl. excitroane. exciza tr. A extirpa. HA scobi (în lemn sau în alt material). vb. I, ind. prez. 3 excizează. excizie (-zi-e) 1. Extirpare a unei porţiuni de ţesut sau de organ. 2. Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material, dintr-o piesă, s.f, art. exdzia, g.-d. art. ex-riziei, pl. excizii, art. exdziile. exclama tr. A scoate o exclamaţie, vb. I, ind. prez. 3 exclamă.
exclamare Acţiunea de a exclama; exclamaţie. /Semnul ~ării = semn de punctuaţie întrebuinţat după interjecţii, după un vocativ sau după o propoziţie exclamativă ori imperativă, s.f, g.-d. art. exclamării, pl. exclamări, exclamativ,-ă Care reprezintă o exclamaţie. /Propoziţie - = propoziţie care exprimă o stare afectivă, adj., pl. exclamativi,-e.
exclamaţie (-ţi-e) Cuvânt, propoziţie sau frază care exprimă o stare afectivă puternică; exclamare, strigăt. s.f, art. exclamaţia, g.-d. art. exclamaţiei, pl. exclamaţii, art. exclamaţiile.
exclude 1. tr. A elimina, a îndepărta, a da afară. 2. refl. recipr. (despre două elemente) A se respinge, fiind incompatibile, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. exclud, excludere Acţiunea de a exclude; înlăturare, s.f, g.-d. art. excluderii, pl. excluderi.
exclus,-ă I. adj. Eliminat, îndepărtat dintr-o organizaţie, dintr-o instituţie. II. adv. Imposibil, inadmisibil, adj-, pl. excluşi,-se; adv.
exclusiv,-ă I. adj. Care se referă la un singur lucru. II. adv. Numai, în afară de..., exceptând, adj., pl. exclusivi,-e; adv.
exclusivism Refuz de a lua în consideraţie părerile sau ideile altora, s.n.
425
exercita
exclusivist,-ă Care manifestă exclusivism, adj., pl. exclusivişti,-ste.	.
exclusivitate Calitatea a ceea ce este exclusiv. Un ~ = cu excluderea celorlalţi, s.f, g.-d. art. exclusivităţii, pl. exclusivităţi.
excluziune (-zi-u-) 1. Excludere. 2. (log.) Relaţie între
două propoziţii care nu pot fi valabile împreună, s.f, g.-d.
art. excluziunii, pl. excluziuni.
excogitâţie (-ţi-e) (livr.) Efort de gândire, s.f, art.
excogitaţia, g.-d. art. excogitaţiei, pl. excogitaţii, art.
excogitaţiile.
excomunica tr. A exclude, a înlătura pe cineva dintr-o comunitate religioasă, vb. /, ind. prez. 3 excomunică, excomunicare Acţiunea de a excomunica, s.f, g.-d. art. excomunicării, pl. e; comunicări, excoria (-ri-a) tr. ş: refl. (despre piele) A (se) jupui uşor. vb. 1, ind. prez. 3 excoriază, / pl. excoriem; conj. prez. 3 să excorigze.
excoriaţie (-ri-a-ţi-e) (med.) Julitură, excoriere. s.f, art. excoriaţia, g.-d. art. excoriaţiei, pl. excoriaţii, art. excoriaţiile.
excoriere (-ri-e-) Excoriaţie. s.f, g.-d. art. excorierii, pl. excorieri.
excorporaţie (-ţi-e) Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dioceza sa. s.f, art. excor-poraţia, g.-d. art. excorporaţiei, pl. excorporaţii, art. ex-corporaţiile.
excrement Materie rezultată din digestie, care se elimină prin anus; materii fecale; murdărire (1). s.n., pl. excremente.
excrescenţă Ţesut cu aspect de tumoare, crescut pe suprafaţa unui organ, s.f, g.-d. art. excrescenţei, pl. excrescenţe.
excreta tr. A elimina prin excreţie, vb. I, ind. prez. 3 excretează.
exc re tor,-oare Referitor la excreţie. Canal ~. adj., pl. excretQri.-oare.
excrgţie (-ţi-e) Eliminare a produselor neasimilate de organism; substanţele eliminate, s.f., art. excreţia, g.-d. art. excreţiei, pl. excreţii, art. excreţiile, excurs 1. Abatere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertaţie sub formă de digresiune, cu prilejul comentării unui pasaj dintr-un autor (antic), s.n., pl. excursuri, excursie (-si-e) Plimbare sau călătorie făcută (de obicei) în grup, cu scop recreativ sau educativ, [var excur-siune í./i] s.f, art. excursia, g.-d. art. excursiei, pl. excursii, art. excursiile, excursjune v. excursie.
excursionist,-ă (-si-o-) Persoană care face o excursie. s-m., pl. excusionişti; s.f, g.-d. art. excursionistei, pl.
excursioniste.
execra tr. (rar) A avea oroare; a dispreţul, a urî. vb. I, tna. prez. 3 execrează.
execrabil,-ă Respingător, dezgustător, oribil, adj., pl. execrabili,-e.
execraţie (-ţi-e) (rar) Oroare, repulsie. //Persoană sau ucru care provoacă un asemenea sentiment, s.f., art. ® *ecrâţia, S -d. art. execraţiei, pl. execraţii, art. execraţi-
9X?cuM(x pron. gz) 1. tr. A face, a executa, a produce. ‘ j A îndeplini un ordin. 3. refl. A se supune, a da baW ţ6' tr' ^ face exerciţii de gimnastică sau de rpţJet. '■ tr- A duce la îndeplinire o hotărâre judecători o ^ Un ord*n>0 măsură etc. 6. tr. A duce la îndeplinire ej»!i ♦mÎSreJa moarte, vb. /, ind. prez. 3 execută. ecutabil,-ă (x pron. gz) Care poate fi executat, adj.,
P‘• executabili,-e.
(x Pron- gz) (Cel) care execută, care Plineşte ceva. adj., s.m. şi f, pl. executanţi,-te.
executare (x pron. gz) Acţiunea de a (se) executa, //îndeplinire a unei obligaţii (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de justiţie. I~a bugetului = adunarea veniturilor unui buget şi utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute, -a pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată trebuie să suporte o condamnare, s.f, g.-d. art. executării, pl. executări.
executiv1 (x pron. gz) Puterea executivă, s.n,, pl. executive.
executiv2,-ă (x pron. gz) Care are sarcina de a executa dispoziţiile organelor superioare. /Putere ~ = guvernul şi întregul aparat administrativ. Organ ~ = organ de stat cu funcţie de organizare şi de asigurare a executării legilor. adj., pl. executivi,-e.
executor,-oare (x pron. gz) Executant, /(s.) ~ testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispoziţiile din testamentul cuiva. ~ judecătoresc = funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor hotărâri judecătoreşti, adj., s.m. şi f, pl. executări,-oare. executoriu,-ie (x pron. gz) (jur.) Care poate fi executat de îndată. Hotărâre ~. adj., pl. executorii, execuţie (x pron. gz) (-ţi-e) 1. Faptul de a executa.
2.	încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătoreşti: evacuarea dintr-o locuinţă, încredinţarea copiilor în caz de divorţ etc. 4. (spec.) Supunerea unui condamnat la pedeapsa cu moartea, s.f, art. execuţia, g.-d. art. execuţiei, pl. execuţii, art. execuţiile, exgdră 1. Sală de primire în casele romane. 2. Construcţie în semicerc (într-un parc), prevăzută în interior cu scaune de-a lungul zidurilor, s.f, g.-d. art. exedrei, pl. exedre.
exeget Specialist în exegeză, s.m., pl. exegeţi, exegetic,-ă Referitor la exegeză; bazat pe exegeză. adj., pl. exegetici,-ce.
exegeză Interpretare, explicare (istorică, filologică etc.) a unui text. s.f., g.-d. art. exegezei, pl. exegeze. exemplar1 (x pron. gz) 1. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice. 2. Reprezentant al unei categorii de fiinţe sau lucruri asemănătoare, s.n., pl. exemplare. exemplar2,-ă (x pron. gz) 1. Care poate fi luat ca exemplu. 2. Care are un caracter aspru, sever. Pedeapsă adj., pl. exemplari,-e.
exemplaritate (x pron. gz) Caracterul a ceea ce este exemplar2, s.f, g.-d. art. exemplarităţii, exemplifica (x pron. gz) tr. A ilustra, a demonstra prin exemple, vb. I, ind. prez. 3 exemplifică, exemplificare (x pron. gz) Acţiunea de a exemplifica. s.f., g.-d. art. exemplificării, pl. exemplificări, exemplu (x pron. gz) 1. Acţiune, persoană, obiect care serveşte ca model; pildă. IA da (sau a fî) ~ = a reprezenta un model demn de urmat. A da de (sau ca)~ = a atrage atenţia asupra unei persoane sau asupra unor lucruri pentru a îndemna pe alţii să le imite. A urma ~ul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) ~ = a imita pe cineva sau ceva. 2. Fapt, caz, simptom care lămureşte sau demonstrează ceva. IDe ~ = de pildă, bunăoară, s.n., pl. exemple.
exempt,-ă (x pron. gz) (jur.) Care nu este supus unei obligaţii, care este liber de ceva. adj., pl. exempţi,-te. exequatur (qu pron. cv) (lat.) 1. Autorizaţie dată de un şef de stat unui consul străin pentru a-şi exercita funcţiile în ţara în care este trimis. 2. Aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre emisă de un tribunal străin, s.n.
exercita (x pron. gz) tr. 1. A practica o meserie, o profesie; a îndeplini o funcţie. 2. A face uz de un drept; a-şi face simţită influenţa sau autoritatea, vb. I, ind. prez. 3 exgrcită.
exercitare
426
exercitare (x pron. gz) Acţiunea de a exercita, s.f, g.-d. art. exercitării, pl. exercitări, exerciţiu (x pron. gz) 1. Acţiune fizică sau intelectuală, sistematică şi repetată, făcută pentru a dobândi deprindere şi îndemânare. 2. Mijloc pentru aprofundarea cunoştinţelor şi a îndemânării într-un anumit domeniu. //Temă dată elevilor pentru a se familiariza cu noile cunoştinţe. //Metodă de instruire a militarilor pentru formarea de noi deprinderi şi abilităţi de luptă. 3. (despre un funcţionar sau o persoană oficială) In ~ul funcţiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 4. ~ bugetar = perioadă de un an, pentru care se întocmeşte şi se execută bugetul unui stat. s.n., art. exerciţiul, pl. exerciţii, art. exerciţiile, exergză (med.) Ablaţiune, s.f., g.-d. art. exerezei, pl. exereze.
exergă Mic spaţiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripţie. //Nume, inscripţie, dată etc. gravate pe medalie, s.f, g.-d. art. exgrgei, pl. exgrge. exersa (x pron. gz) intr. şi tr. A face exerciţii; a deprinde (prin exerciţii), vb. I, ind. prez. 3 exersează, exersare (x pron. gz) Acţiunea de a exersa, s.f, g.-d. art. exersării, pl. exersări.	•
exert,-ă (despre organe) Care este ieşit în afară. adj.,pl. exerţi,-te.
exfolia (-li-a) 1. tr. şi refl. A (se) coji. HA (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. A lamina în foi subţiri, vb. I, ind. prez. 3 exfoliază, I pl. exfoliem; conf prez. 3 să exfoligze; ger. exfoliind.
exfoliaţie (-li-a-ţi-e) 1. Cădere treptată a scoarţei copacilor în mici bucăţele. 2. Desprindere a straturilor necrozate ale pielii, ale unui os etc. 3. Desprindere de foi subţiri de la suprafaţa unui metal, s.f, art. exfoliaţia, g.-d. art. exfoliaţiei, pl. exfoliaţii, art. exfoliaţiile. exfoliere (-li-e-) 1. (tehn.) Exfoliaţie (3). 2. ~a scoarţei ramurilor = boală a pomilor fructiferi şi a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarţei, desfrunzire, crăpături neregulate etc. s.f, g.-d art. exfolierii, pl. exfolieri.
exhaustiune (-ha-us-ti-u-) (rar) 1. Epuizare completă.
2.	Enumerarea tuturor situaţiilor posibile într-o problemă. s.f, g.-d. art. exhaustiunii. exhaustiv,-ă (-ha-us-) Care epuizează un subiect; complet, integral, adj., pl. exhaustivi,-e. exhaustivitate (-ha-us-) însuşirea de a fi exhaustiv. s.f, g.-d. art. exhaustivităţii.
exhaustor (-ha-us-) 1. Ventilator folosit pentru evacuarea forţată a aerului şi a altor gaze din spaţii închise.
2.	Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. s.n., pl. exhaustoáre.
exhiba tr. (livr.) A arăta, a expune ceva (cu ostentaţie). vb. I, ind. prez. 3 exhibă.
exhibitoriu,-ie (livr.) De exhibiţie, adf. pl. exhibitorii. exhibiţie (-ţi-e) 1. Etalare, expunere ostentativă a ceva în public. 2. (la pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ), [var. exhibiţiune s/] s.f, art. exhibiţia, g.-d. art. exhibiţiei, pl. exhibiţii, art. exhibiţiile..
exhibiţionism (-ţi-o-) 1. înclinarea de a face exhibiţii.
2.	(med.) Perversiune sexuală constând în expunerea în public a organelor genitale, s.n. exhibiţionist,-ă (-ţi-o-) Persoană care practică exhibiţionismul. s.m., pl. exhibiţionişti; s.f, g.-d. art. exhibiţionistei, pl. exhibiţioniste, exhibiţiune v. exhibiţie.
exhuma tr. A dezgropa, a dezhuma un cadavru, vb. I, ind. prez. 3 exhumează.
exhumare Acţiunea de a exhuma. s.f, g.-d. art. exhumării, pl. exhumări.
exige tr. (livr.) A cere imperios, insistent, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. exig (nefolosit la timpurile trecute, gerunziu, participiu, supin, forme compuse cu participiu).
exigent,-ă Care pretinde grijă, corectitudine, stricteţe în îndeplinirea unei sarcini, adj., pl. exiggnţi,-te. exigenţă 1. Pretenţie, rigurozitate, severitate. 2. Necesitate, trebuinţă, s.f. g.-d. art. exigenţei, pl. exigenţe, exigibil,-ă Care poate fi cerut, //(despre obligaţii băneşti) A cărei executare poate fi cerută îndată de către creditor, adj., pl. exigibili,-e.
exigibilitate însuşirea de a fi exigibil, s.f, g.-d. art. exigibilităţii.
exiguitate (-gu-i-) (livr.) Exigenţă, s.f, g.-d. art. exigu-ităţii, pl. exiguităţi.
exiguu,-uă (-gu-u) (livr.) 1. Exact, exigent. 2. Mic, neînsemnat, adj., pl. exigui,-ue. exil (x pron. gz) 1. Pedeapsă cu caracter politic, constând în alungarea unui cetăţean din ţara în care trăieşte; exilare, surghiun. //Plecare voluntară a cuiva din propria ţară. 2. Situaţia celui exilat, s.n., pl. exiluri, exila (x pron. gz) tr. şi refl. A obliga să plece sau a pleca în exil. Hrefl. A se izola, a se retrage de bunăvoie undeva. vb. I, ind. prez. 3 exilează, exilare (x pron. gz) Acţiunea de a (se) exila, s.f, g.-d. art. exilării, pl. exilări.
exilarh Şeful politic al evreilor aflaţi în captivitatea
babiloniană, s.m., pl. exilarhi.
exista (x pron. gz) intr. A se afla, a se găsi, a fi; a trăi,
a dura. vb. I, ind. prez. 3 există.
existgnt1 (x pron. gz) l. (fii.) Ceea ce există. 2. (jur.)
Orice categorie de bunuri aparţinând unei întreprinderi,
unei instituţii etc. la un moment dat. s.n.
existent2,-ă (x pron. gz) Care există, care se află. adj.,
pl. existenţi,-te.
existenţă (x pron. gz) l. Faptul de a exista; tot ceea ce există. //Viaţă, trai. //Categorie filosofică fundamentală care se referă la tot ce există independent de conştiinţă. 2. Mijloace materiale necesare vieţii, s.f, g.-d. art. existenţei, pl. existenţe.
existenţial,-ă (x pron. gz) (-ţi-al) Referitor la existenţă, care ţine de existenţă, adj., pl. existenţiali,-e. existenţialism (x pron. gz) (-ţi-a-) Curent filosofic bazat pe ideea că reală este numai existenţa umană, omul definindu-se permanent prin propria trăire, s.n. existenţialist,-ă (x pron. gz) (-ţi-a-) (Adept) al existenţialismului. adj., s.m. şi f., pl. existenţialişti,-ste. exit-poll (angl.) Sondaj (electoral) făcut la ieşirea de la urne. s.n., pl. exit-polluri. exitus (lat.) Moarte, sfârşit, s.n. exînscne tr. A construi o figură geometrică în afara alteia, astfel încât unele puncte ale celei dintâi figuri să fie tangente la a doua. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. exînscriu, 2 sg. exînscrii, I pl. exînscriem, 2 pl. exîn-scrieţi; conj. prez. 3 să exînscne; imper. 2 pl. exînscrieţi; ger. exînscriind; part. exînscris. ex-libris (lat.) Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele bibliofilului, o deviză etc. s.n., pl. ex-Hbrisuri. exmatricula tr. A exclude un elev sau un student dintr-o şcoală ori dintr-o facultate, vb. I, ind. prez. 3 exmatriculează.
exmatriculare Acţiunea de a exmatricula; eliminare definitivă, s.f, g.-d. art. exmatriculării, pl. exmatriculări, ex-ministru Fost ministru, s.m., pl. ex-miniştri. exobiologie (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază prezenţa formelor de viaţă în cosmos, s.f, art. exobio-logia, g.-d. art. exobiologiei. exocarp (bot.) Epicarp. s.n., pl. exocarpuri. exocrin,-ă (despre glande) Cu secreţie externă, adj., pl■ exocrini,-e.
exod 1. Emigrare în masă (definitiv sau temporar) a unei populaţii. 2. Parte finală a unei tragedii greceşti, cuprinzând deznodământul şi ieşirea din scenă, s.n., pl-exoduri.
427
expectoraţie
exoderm Ţesut vegetal de protecţie, format din celule mari, poliedrice, s.n., pl. exoderme. exoelectron Electron produs prin exoemisie. s.m., pl. exoelectrani.
exoemisie (-si-e) Emisie de electroni de către o suprafaţă supusă în prealabil unei acţiuni fizice (iradiere, prelucrare mecanică etc.). s.f., art. exoemisia, g.-d. art. exoemisiei, pl. exoem|sii, art. exoemisiile. exoftalmie,-ă (med., despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. adj., pl. exoftalmici,-ce. exoftalmie Ieşire în afară a globilor oculari, s.f, art. exoftalmia, g.-d. art. exoftalmiei, pl. exoftalmii, art. exoftalmiile.
exogamie 1. Lege fundamentală a ginţii matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiaşi ginţi erau interzise. 2. Căsătorii între indivizi aparţinând unor grupuri sociale neînrudite. 3. (biol.) Fuzionare a gârneţilor în afara organismului, s.f., art. exogarma, g.-d. art. exogamiei, pl. exogamii, art. exogamiile. exogen,-ă 1. (med.) Format, datorat unor cauze din afara organismului. 2. (despre procese geologice) Care se datoreşte unor cauze din exteriorul pământului, adj., pl. exogeni,-e.
exogiră Gen fosil de lamelibranhiate cu valve inegale, în spirală, s.f, g.-d. art. exogirei, pl. exogire. exomorfism Ansamblu de transformări determinate de o masă eruptivă fierbinte asupra rocilor din vecinătate. s.n.
exonda refl. (despre formaţii geologice) A fi supus procesului de exondare. vb. /, ind. prez. 3 exondează. exondare Ridicare a unor suprafeţe terestre deasupra nivelului mării, datorită unor mişcări tectonice, s.f., g.-d. art. exondării, pl. exondări. exonera tr. A scuti pe cineva de o obligaţie, de o datorie etc. vb. I, ind. prez. 3 exonerează, exonerare Acţiunea de a exonera, s.f, g.-d. art. exonerării, pl. exonerări.
exoraţie (-ţi-e) (livr.) Rugă, imploraţie. s.f, art. exo-fâţia, g. -d. art. exoraţiei, pl. exoraţii, art. exoraţiile. exorbitant,-ă (despre preţuri) Exagerat, excesiv; scump.^ adj.,pl. exorbitanţi,-te. exorbitanţi (rar) Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpete excesivă, s.f., g.-d. art. exorbitantei, pl. exor-bitanţe.	’
exorcism Practică magică (descântece, rugăciuni etc.) de alungare a duhurilor rele. s.n. exorcist,-ăl. adj., s.m. şi f. (Practicant) al exorcismului. 11. s.m. Cleric din Evul Mediu care încerca să-i vindece Pe cei posedaţi de diavol, adj., s.m. şi f, pl. exorcişti,-ste. exorciza tr. A pronunţa cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a alunga diavolul, vb. I, ind. prez. 3 exorcizează, exorcizare Eliberare de diavol prin rugăciuni, descân-e»6	S'^:	art'	exorcizÖrii,	pl-	exorcizări.
srmS Pripa parte a unui discurs, care urmăreşte câşti-Bwea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului; (p. ext.) introdu-exorf aţă- s'n" art' exordiul, pl. exordii, art. exordiile.
, !K (livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o e*nrtltate ÎPr'n cuvinte), vb. /, ind. prez. 3 exortează. o j^re (livr.) Acţiunea de a exorta; înflăcărare, s.f, estr»r?r*- sortări*’ P1' exortări.
cuvi t î'V’ a (livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin tivi-e ° Persoană sau o colectivitate, adj., pl. exorta-
stârrîîw?'6 ^''e) Oivf-) Discurs prin care se urmăreşte încutV3 UI-0r senti1T>ente, declanşarea unor acţiuni etc.; Dl ovi!fe’-!ndemn-s- f-'art- exortaţia, g.-d. art. exortgţiei, exosfo® C>rL exortâţiile.
la în*,/3 ?trat atmosferic situat deasupra Pământului, exosigre" Peste 1000 km. s.f, g.-d. art. exosferei, pl.
exosmoză Trecere a unui fluid printr-o membrană poroasă sub acţiunea unei diferenţe de potenţial electric. s.f, g.-d. art. exosmazei, pl. exosmoze. exostoză Excrescenţă osoasă care provoacă anchilozarea articulaţiilor, la om şi la cal. s.f, g.-d. art. exostozei, pl. exostaze.
exostozică (în sintagma) Boală ~ = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creşterii acestora, adj., pl. exostozice. exoteric,-ă (despre doctrine filosofice, ritualuri religioase) Accesibil tuturor; public, adj., pl. exotgrici,-ce. exotermic,-ă (fiz., chim.) Care se produce cu dezvoltare de căldură, adj., pl. exotermici,-ce. exotic,-ă (x pron. gz) (despre plante, animale etc.) Care provine (sau se află) dintr-o (într-o) regiune foarte îndepărtată, având caracteristici proprii neobişnuite, adj., pl. exatici,-ce.	A
exotism (x pron. gz) însuşirea de a fi exotic; plăcere pentru ceea ce este exotic. //Tendinţă în arta şi literatura europeană (romantică) de a prezenta peisaje, obiceiuri exotice etc. s.n.
exotoxină Toxină secretată de unele microorganisme în mediul în care se dezvoltă, s.f, g.-d. art. exotoxinei, pl. exotoxine.
expandat,-ă (chim.) Cu structură spongioasă. Talpă din PVC adj., pl. expandaţi,-te. expansibil,-ă Care tinde să ocupe o suprafaţă sau un spaţiu din ce în cejnai mare. adj., pl. expansibili,-e. expansibilitate însuşirea de a fi expansibil. s.f, g.-d. art. expansibilităţii.
expansionism (-si-o-) Politică agresivă de extindere a influenţei economice şi politice asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune, s.n. expansionist,-ă (-si-o-) Referitor la expansionism. adj., pl. expansionişti,-ste.
expansiune (-si-u-) 1. Creştere a volumului unui fluid, al unui sistem fizic, chimic; detentă (1). 2. Extindere a influenţei şi dominaţiei economice şi politice a unui stat asupra altuia; acaparare cu forţa de teritorii străine. //Dezvoltare economică rapidă. 3. (gram.) Transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţia subordonată corespunzătoare. 4. (fig.) Exuberanţă, comunicativitate, s.f, g.-d. art. expansiunii, pl. expansiuni, expansiv,-ă Care are o fire deschisă, spontană; comunicativ. adj., pl. expansivi,-e.
expansivitate însuşirea de a fi expansiv; exuberanţă. s.f, g.-d. art. expansivităţii.
expatria (-tri-a) refl. A emigra, vb. i, ind. prez. 3 se expatriază, / pl. ne expatriem; conj. prez. 3 să se expa-trieze; ger. expatrimdu-se.
expatriere (-trî-e-) Acţiunea de a se expatria; emigrare, emigraţie, s.f, g.-d. art. expatrigrii, pl. expatrieri, expectativă Aşteptare bazată pe anumite promisiuni, calcule etc.; aşteptare a unui moment potrivit pentru a interveni într-o situaţie; expectaţie. //Neintervenţie, neimplicare. s.f, g.-d. art. expectativei, pl. expectative, expectaţie (livr.) Aşteptare; expectativă, s.f, art. expec-taţia, g.-d. art. expectaţiei, pl. expectaţii, art. expectaţiile. expectora tr. A elimina prin tuse mucozităţile, flegma care se formează în căile respiratorii, vb. 1, ind. prez. 3 expectorează.
expectorant1 Medicament care uşurează expectoraţia. s.n., pl. expectorante.
expectorant2,-ă (despre medicamente, ceaiuri) Care ajută expectoraţia. adj., pl. expectoranţi,-te. expectorare Acţiunea de a expectora; expectoraţie. s.f, g.-d. art. expectorării, pl. expectorări. expectoraţie (-ţi-e) Expectorare. //Produsele patologice eliminate, s.f, art. expectoraţia, g.-d. art. expecto-raţiei, pl. expectoraţii, art. expectoraţiile.
expedia
428
expedia (-di-a) tr. 1. A trimite (prin poştă) pachete, bani, scrisori la o anumită adresă. 2. (fam.) A se descotorosi de cineva. 3. A executa ceva repede şi superficial. vb. I, ind. prez. 3 expediază, 1 pl. expediem; conj. prez. 3 să expedigze; ger. expediind.
expedient (-di-ent) Mijloc ingenios de a învinge o dificultate; mijloc improvizat, uneori ilegal, prin care se procură bani. s.n., pl. expediente, expediere (-di-e-) Acţiunea de a expedia; expediţie, trimitere, s.f, g.-d. art. expedierii, pl. expedieri, expeditiv,-ă (şi adv.) Care rezolvă cu uşurinţă lucrurile. adj., pl. expeditivi,-e.
expeditor,-oare (Persoană) care expediază scrisori, pachete, bani. adj., s.m. şi f, pl. expeditori,-oare. expediţie (-ţi-e) 1. Expediere. /Condică de ~ = registru în care se înregistrează corespondenţa trimisă zilnic de o instituţie sau de o întreprindere. 2. Călătorie întreprinsă în regiuni îndepărtate, cu scop comercial, ştiinţific etc.
3.	Campanie militară într-un teritoriu străin, pentru pedepsire, cucerire etc. s.f, art. expediţia, g.-d. art. expediţiei, pl. expediţii, art. expediţiile. expediţionar,-ă (-ţi-o-) Care efectuează o expediţie (2), care se află într-o expediţie. /Corp (sau armată) ~(ă) = forţe armate care participă la o expediţie, adj., pl. expe-diţionari,-e.
experienţă (-ri-en-) 1. Totalitatea cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare, dobândite de om de-a lungul vieţii. 2. Verificare a cunoştinţelor teoretice în practică. //Experiment. /A face o ~ = a face o încercare, s.f, g.-d. art. experienţei, pl. experienţe, experiment Experienţă, s.n., pl. experimente, experimenta tr. A verifica prin experienţă, vb. /, ind. prez. 3 experimentează.
experimental,-ă (şi adv.) Bazat pe experienţă; rezultat din experienţă, adj., pl. experimentali,-e. experimentare Acţiunea de a experimenta, s.f., g.-d. art. experimentării, pi experimentări, experimentat,-ă Cu multă experienţă într-un domeniu; încercat, adj., pl. experimentaţi,-te. experimentator,-oare Persoană care face experienţe ştiinţifice, s.m., pl. experimentatsri; s.f., g.-d. art. experimentatoarei, pl. experimentatoare. expgrt,-ă I. adj. Cu experienţă într-un domeniu, /(inform.) Sistem - = program de exploatare a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicaţie. II. s.m. şi f. Specialist într-un domeniu, //(spec.) Persoană însărcinată să facă o expertiză, adj. s.m. şi f, pl. experţi,-te. expertiza tr. A supune unei expertize, vb. I, ind. prez. 3 expertizează.
expertizare Acţiunea de a expertiza, s.f, g.-d. art. expertizării, pl. expertizări.
expertiză 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert asupra unei situaţii, a unei probleme etc. 2. Raportul întocmit de un expert. 3. (med.) ~ medicală = a) verificare a capacitaţii de muncă a cuiva; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident etc. s.f., g.-d. art. expertizei, pl. expertize, expia (-pi-a) (livr.) A ispăşi o greşeală, o vină. vb. I, ind. prez. 3 expiază, I pl. expiem; conj. prez. 3 să expigze; ger. expiind.
expiabil,-ă (-pi-a-) (livr.) Care poate fi ispăşit, adf, pl. expiabili,-e.
expiator,-oare (-pi-a-) (livr.) Care poate şterge, răscumpăra o greşeală, adj., pl. expiatsri,-oare. expiaţie (-pi-a-ţi-e) (livr.) Ispăşire a unei greşeli, [var. expiaţiune s.f.] s.f., art. expiaţia, g.-d. art. expiaţiei, pl. expiaţii, art. expiaţiile. expiaţiune v. expiaţie.
expigre (-pi-e-) (livr.) Acţiunea de a expia; expiaţie, ispăşire, s.f, g.-d. art. expierii, pl. expieri.
expira I. tr. A elimina din plămâni aerul (în procesul respiraţiei). 2. intr. (despre contracte) A înceta să mai fie valabil. 3. intr. (despre un termen, o perioadă de timp) A se termina, a se împlini. 4. intr. (fig.) A muri, a pieri. vb. /, ind. prez. 3 expiră.
expirare Faptul de a expira; expiraţie. //Scadenţă a unui termen, s.f, g.-d. art. expirării, pl. expirări. expirator,-oare Care ajută, care serveşte la expiraţie, /(fon.) Accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunţarea silabei accentuate, adj., pl. expiratori,-oare.
expiraţie (-ţi-e) Act fiziologic prin care se elimină aerul din plămâni, s.f, art. expiraţia, g.-d. art. expiraţiei, pl. expiraţii, art. expiraţiile.
expletiv,-ă (despre un cuvânt, o expresie) Care este inutil din punctul de vedere al înţelegerii conţinutului. adj., pi expletivi,-e.
explica 1. tr. A face să fie mai uşor de înţeles; a lămuri, a clarifica; a preda o lecţie. 2. intr. şi tr. (despre axiome, principii, legi ştiinţifice) A servi drept explicaţie; a constitui o justificare; a demonstra. 3. refl. A-şi motiva acţiunile; a se justifica. 4. tr. şi refl. recipr. (despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), vb. I, ind. prez. 3 explică, explicabil,-ă Care poate fi explicat, adf, pl. explica; bili,-e.
explicare Acţiunea de a (se) explica; lămurire, s.f, g.-d. art. explicării, pl. explicări,
explicativ,-ă Care explică. 'Notă ~ = explicaţie a unui cuvânt sau a unei probleme dintr-un text. Dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile cuvintelor şi întrebuinţările lor. adj., pl. explicativi,-e. explicator,-oare (înv.) Explicativ, adf, pl. explicatQri,-oare.
explicaţie (-ţi-e) 1. Clarificare, lămurire a unei chestiuni dificile. /A cere (cuiva) ~ii = a cere (cuiva) socoteală. A avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva pentru a înlătura un conflict. 2. Cauză. 3. Lămurire a motivului sau scopu-lui unei acţiuni, unui eveniment etc.; forma (orală, scrisă) a acestei operaţii. //Predare a unei lecţii; prezentare a unei teme. s.f., art. explicaţia, g.-d. art. explicaţiei, pi explicaţii, art. explicaţiile.
explicit,-ă 1. (şi adv.) Care este spus sau exprimat
limpede; desluşit. 2. (mat., despre o funcţie matematică)
Egal cu o anumită expresie care conţine numai variabile
independente, adj., pl. expliciţi,-te.
explicita tr. A face explicit, a lămuri, vb. I, ind. prez. 3
explicitează.
explicitate (rar) Caracterul a ceea ce este explicit; claritate. s.f, g.-d. art. explicităţii.
exploata tr. l.A folosi, a valorifica în scop economic o anumită bogăţie a unei ţări. 2. A asupri, a oprima. //(în teoria marxistă) A-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau o parte din munca producătorilor direcţi; a profita de munca altuia. //A aservi alt stat din punct de vedere economic sau politic. 3. (fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. vb. I, ind. prez. 3 exploatează, exploatabil,-ă (despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat, adj., pl. exploatabili,-?, exploatabilitate (-ploa-) (rar) însuşirea de a fi exploatabil. s.f., g.-d. art. expIoatabilităţii. exploatare Acţiunea de a exploata. 1. (în teoria marxistă) însuşirea fără echivalent, de către proprietarul mijloacelor de producţie, a unei părţi din munca producătorilor direcţi de bunuri materiale. 2. Exploataţie.
3.	Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. 4. Loc de unde se exploatează o substanţă utilă (gaze, ţiţei, roci). //Tăiere de pădure. 5. (fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv, s.f, g.-d. art. exploatării, pl. exploatări.
429
expresiune
exploatat,-ă I. adj., s.m. şi f (în teoria marxistă) (Persoană) care suportă o exploatare (2). II. adj. (despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanţă, un material folositor, adj., s.m. şi f, pl. exploataţi,-te.
exploatatar,-oare (-ploa-) 1. (Persoană) care exploatează munca altuia. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure etc. adjv s.m. şi (, pl. exploatatori,-oare. exploataţii (-ţi-e) 1. întreprindere economică, unitate care exploatează mine, păduri etc. 2. Mina, pădurea etc. care se află în exploatare, s.f, art. exploataţia, g.-d. art. exploataţiei, pl. exploataţii, art. exploataţiile. exploda intr. 1. (despre explozive, proiectile etc.) A face explozie. 2. (despre aparate care funcţionează cu gaze sub presiune) A se sparge din cauza presiunii interioare.
3.	(despre vulcani) A erupe brusc. 4. (fig.) A interveni brusc într-o discuţie; a izbucni, vb. /, ind. prez. 3 explodează.
explodfire Acţiunea de a exploda; explozie, s.f, g.-d. art. explodării, pl. explodări. explodQr Explozor. s.n., pl. explodoare. explora tr. 1. A studia în scop ştiinţific o regiune necunoscută sau puţin cunoscută. //A cerceta posibilităţile de exploatare a unui zăcământ. 2. (fam.) A cerceta, a căuta atent. vb. /, ind. prez. 3 explorează. explorabli,-ă Care poate fi explorat, adj., pl. ex-plorabili.-e.
explorare 1. Acţiunea de a explora. 2. Examen clinic sau de laborator în vederea stabilirii diagnosticului unei boli. 3. Complex de cercetări geologice pentru stabilirea structurii, calităţii, limitelor etc. unui zăcământ. s.f, g.-d. art. explorării, pl. explorări, exploratşr,-oare Persoană care explorează, s.m., pl, exploratori; s.f, g.-d. art. exploratoarei, pl. exploratoare, exploraţle (-ţi-e) (rar) Explorare, s.f, art. exploraţia, g -d. art. exploraţiei, pl. exploraţii, art. exploraţiile. «xplozibin Exploziv', s.n., pl. explozibile. explozibM2,-ă Care poate exploda; exploziv2, adf, pl. explozibili,-e.
explozie (-zi-e) 1. Descompunere fizico-chimică foarte rapidă şi violentă a unui exploziv; detonaţie. 2. ~ vulcanică = ieşire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice şi a gazelor unui vulcan. 3. (impr.) Ardere a amestecului de combustibil şi de aer în cilindrul unui motor cu ardere internă. /Motor cu ~ = motor în care arderea combustibilului este provocată de o scânteie şi se face într-un timp foarte scurt. 4. (fig.) Manifestare bruscă, de scurtă durată, a unui sentiment, a unei acţi-uni. 5. (fon.) ieşire cu forţă a aerului, în momentul articulării unor sunete, după ce acesta fusese oprit de un obstacol (limbă, mt' etc,). s.f, art. explozia, g.-d. art. exploziei, pl. exPlfizii, art. exploziile
explozimgtru Dispozitiv electronic care semnalează pericolul de explozie în medii cu gaze şi vapori inflamaşi. s.n., art. explozimetrul, pl. explozimetre.
«pioziv1 Amestec de substanţe care, sub acţiunea căl-"JJ s®u Prin lovire, se descompune brusc şi violent, explozfnC* C^ur^’ *um’n® Ş' gaze; explozibil, s.n., pl.
na>!w^v2’’^ '■ ^are Poate exploda; explozibil, deto-ant- /Consoană ~ (şi s.f.) = oclusivă. 2. (despre aparate, Care acţionează prin explozia substanţei cu era?,» ;//?cărcat' ^ (%■) Capabil de a avea consecinţe plozfvi e *5re temPerament) Violent, adj., pl. ex-
Aparat pentru aprinderea capselor electrice
exnS'Ău.'’ pL exPlozoâre.
rtr b Obiect expus într-o expoziţie, într-un muzeu
etc- s.n., pf exponate
exponent,-ă l. s.m. şi f Persoană sau grup social care reprezintă o idee, un principiu, anumite interese etc. II. s.m. (mat.) Număr sau literă scrisă sus, în dreapta unei mărimi matematice pentru a indica puterea la care se ridică aceasta, s.m., pl. exponenţi; s.f, g.-d. art. exponentei, pl. expongnte.
exponenţial,-ă (-ţi-al) 1. (mat.) Care are un exponent, //(despre funcţii) A cărei variabilă apare într-un exponent. 2. Reprezentativ pentru o categorie de elemente de acelaşi fel. Personaj ~. adj., pl. exponenţiali,-e. exponometrie 1. Tehnică a construirii exponometrelor.
2.	Studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. s.f, art. exponometria, g.-d. art. exponometriei. exponomgtru Instrument pentru măsurarea duratei de expunere a unui film sau a unei plăci fotografice, s.n., art. exponomgtrul, pl. exponomgtre.
expsrt Faptul de a exporta; totalitatea operaţiilor prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând pe piaţa altor ţări. //Mărfurile exportate. I-invizibil = vinderea de servicii în alte ţări. ~ de capital = investiţie de capital în alte ţări, unde se pot obţine uşor profituri de capital, s.n., pl. exparturi. exporta tr. A vinde în afara ţării mărfuri produse în ţară. vi. I, ind. prez. 3 expartă. exportabil,-! (despre mărfuri) Care poate fi exportat. adj., pl. exportabili,-e.
exportare Acţiunea de a exporta; export, s.f, g.-d. art. exportării, pl. exportări.
exportator,-oare (Persoană, ţară etc.) care exportă. adf, s.m. şi f, pl. exportatori,-oare, expozant,>ă (Persoană, ţară etc.) care expune ceva la o expoziţie, adj., s.m. şi f, pl. expozanţi,-te. expozşu Expunere sistematica şi amănunţita a unor fapte, situaţii etc. s.n., art. expozgul, pl. expozguri. expozitiv,-ă in care se expune; care explică, //(despre o lecţie, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei naraţiuni. /Metodă ~ = metodă de prezentare în forma unei expuneri, //(despre ton) Rece, sec. adj., pl. expozitivi,-e.
expoziţie (-ţi-e) 1. Prezentare publică a unor produse sau obiecte selecţionate. 2. Loc sau clădire unde acestea sunt expuse. 3. Parte de început a unei opere epice, în care este schiţată acţiunea, sunt prezentate personajele etc. [var. expoziţiune s.£] s.f, g.-d. art. expoziţiei, pl. expoziţii.
expoziţional,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de expoziţie (1). adj., pl. expoziţionali,-e. expoziţiune v. expoziţie, expr® v. expres.
expres1 1. Tren de mare viteză care opreşte numai în staţiile importante. 2. Restaurant, bufet, bar în care se servesc foarte repede aperitive, gustări, minuturi etc. s.n., pl. exprese.
expres2,-a 1. Clar, neîndoielnic. 2. (despre colete, scrisori) Expediat rapid la locul de destinaţie. Scrisoare ~.
3.	(adv.) Special pentru...; precis; anume; intenţionat. [var. exprg adj. ] adj., pl. expreşi,-se.
expresie (-si-e) 1. Formulare în cuvinte a unor idei sau sentimente. //Exprimare. 2. (fig.) Redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. 3. Aspect al figurii cuiva; fizionomie. 4. Formulă care exprimă raporturi matematice, [var. expresiune s.f] s.f, art. expresia, g.-d. art. expresiei, pl. expresii, art. expresiile, expresionism (-si-o-) Curent literar şi artistic apărut în Germania, la începutul sec. al XX-lea, care pune accent pe expresie, subiectivitate şi iraţional, s.n. expresionist,-! (-si-o-) (Adept) al expresionismului. adj., s.m. şi f, pl. expresionişti,-ste. expresiune v. expresie.
expresiv
430
expresiv,-ă 1. (despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod sugestiv, viu. //(despre opere de artă) Care evocă imagini vii. 2. (despre ochi, faţă etc.) Care reflectă în mod pregnant stări interioare, adj., pl. expresivi,-e. expresivitate Capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, plastică, s.f, g.-d. art. expresivităţii, exprima 1. tr. A formula, prin cuvinte sau gesturi, idei, sentimente, păreri etc. 2. refl. A reda în cuvinte, vb. /, ind. prez. 3 exprimă.
exprimabil,-ă Care poate fi exprimat, adj., pl. exprimabili,-e.
exprimare Acţiunea de a exprima; formulare a unor idei sau sentimente, s.f, g.-d. art. exprimării, pl. exprimări, expropria (-pri-a) tr. (jur.) A trece un bun particular (teren, casă etc.) în proprietatea statului cu (sau fără) acordarea unei despăgubiri, vb. /, ind. prez. 3 expropri-ază, I pl. expropriem; conj. prez. 3 să exproprieze; ger. expropriind.
expropriatul,-ă (-pri-a-) Care urmează să fie expropriat. adj., pl. expropriabili,-e.
expropriat,-ă (-pri-at) I. adj. (despre bunuri) Luat prin expropriere. 11. adj., s.m. şi f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii, adj., s.m. şi f, pl. expropriaţi,:te. expropriator,-oare (-pri-a-) Persoană care expropri-ază. s.m., pl. expropriatori; s.f., g.-d. art. expropriatoarei, pl. expropriatoare.
expropriere (-pri-e-) Acţiunea de a expropria. s.f, g.-d. art. exproprigrii, pl. exproprieri, expulza tr. 1. A obliga pe cineva să părăsească teritoriile ţării în care se află. 2. A împinge afară, a sili să iasă. vb. 1, ind. prez. 3 expulzează, expulzare Acţiunea de a expulza, s.f, g.-d. art. expulzării, pl. expulzări.
expulzie (-zi-e) 1. împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic sau a unui corp străin, s.f, art. expulzia, g.-d. art. expulziei, pl. expulzii, art. expulziile. expuncţiune (-ţi-u-) (fii.) Terminare, încheiere. //Marcare a unei anulări printr-un punct pus deasupra sau dedesuptul unei litere, unui cuvânt etc. //Scoatere a unor cuvinte sau litere dintr-un text. s.f, g.-d. art. expuncţiunii, pl. expuncţiuni.
expune 1. tr. A prezenta în scris sau oral; a relata; a explica. 2. tr. A pune la vedere; a etala. 3. tr. şi refl. A (-şi) risca, a (-şi) primejdui viaţa, reputaţia etc. 4. tr. A supune acţiunii luminii o placă fotografică, un film etc. vb. Ili, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. expun, 2 sg. expui, / pl. expunem; conj. prez. 3 să expună; ger. expunând; part. expus, expunere Acţiunea de a (se) expune; relatare; ceea ce se expune. de motive = prezentare a unui proiect de act normativ, împreună cu motivarea prevederilor mai importante pe care le conţine, s.f., g.-d. art. expunerii, pl. expuneri.
expurga tr. (livr.) A elimina dintr-un text pasajele incompatibile cu anumite principii morale, vb. I, ind. prez.
3	sg. expurgă.
expurgare Acţiunea de a expurga; expurgaţie. s.f., g-d. art. expurgării, pl. expurgări.
expurgaţie (-ţi-e) Expurgare, s.f, art. expurgaţia, g.-d. art. expurgaţiei, pl. expurgaţii, art. expurgaţiile. exsanguinotransfuzie v. exsangvinotransfuzie. exsanguu,-uă (-gu-u) (livr., despre ţesuturi) Lipsit de sânge; (despre obraji, faţă) palid, cadaveric, adj., pl. exsangui,-ue.	„
exsangvinotransfuzie (-zi-e) (med.) înlocuire (aproape) totală a sângelui prin transfuzie, [var. exsanguinotransfuzie s.f] s.f, art. exsangvinotransfuzia, g.-d. art. exsangv inotransfuziei. pl. exsangvinotransfuzii, art. exsangvinotransfuziile.
exsicatpr Aparat de laborator din sticlă în care sunt păstrate în stare uscată substanţele, s.n., pl. exsicaioare. exstrofie Defect de conformaţie a unui organ intern, care se prezintă ca răsturnat; extroversiune. s.f, art. exstrofia, g.-d. art. exstrofiei. exsudant,-ă (Substanţă) care provoacă transpiraţia. adj., s.m., pl. exsudanţi,-te.
exsudat Secreţie care apare în timpul unui proces inflamator al mucoaselor şi al diferitelor ţesuturi ale organismului, s.n., pl. exsudate. exsudaţie (-ţi-e) Transpiraţie, asudare. //Ieşire la suprafaţă a unor componente dintr-un material. //Apariţie la suprafaţa asfaltului a bitumului sau a gudronului în exces. s.f, art. exsudgţia, g.-d. art. exsudaţiei, pl. exsudaţii, art. exsudaţiile.
exstatic,-ă Referitor la extaz; fermecat, extaziat, adj., pl. exstatici,-ce.
extaz I. Stare de mare intensitate psihică, caracterizată prin euforie, halucinaţii etc. care apare în unele stări patologice sau sub influenţa unor ritualuri, //(med.) Afecţiune în care bolnavul are idei fixe şi este incapabil de mişcări voluntare. 2. Admiraţie profundă, încântare. s.n., pl. extaze.
extazia (-zi-a) tr. şi refl. A cuprinde sau a fi cuprins de
extaz (2). vb. 1, ind. prez. 3 extaziază, / pl. extaziem;
conj. prez. 3 să extazieze; ger. extaziind.
extaziat,-ă (-zi-at) Cuprins de extaz; (p. ext.) fermecat,
încântat, adj., pl. extaziaţi,-te.
extazigre (-zi-e-) Faptul de a (se) extazia, s.f., g.-d. art.
extazierii, pl. extazieri.
extemporal Lucrare scrisă neanunţată, dată elevilor pentru a le verifica periodic cunoştinţele, s.n., pl. extemporale.
extemporaneu,-ee (livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (despre medicamente) Preparat sau administrat fără întârziere, adj., pl. extemporangi,-ee. extensibil,-ă Care se poate întinde, alungi. Scaun adj., pl. extensibili,-e.
extensibilitate însuşirea de a fi extensibil, s.f, g.-d. art. extensibilităţii.
extensie (-si-e) 1. Extindere, întindere; dezvoltare, amplificare. 2. (med.) Alungire sau întindere a unui membru în caz de luxaţie sau de fractură, s.f, art extensia, g.-d. art. extensiei, pl. extensii, art. extensiile, extensiune (-si-u-) 1. (lingv.) Lărgire a sensului unui cuvânt. 2. (log.) Sferă a unei noţiuni, s.f., g.-d. art. extensiunii, pl. extensiuni.	_
extensiv,-ă 1. Care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spaţiu. IAgricultură (sau cultură) ~ = agricultură (sau cultură) în care sporirea producţiei depinde de suprafeţele cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde, adj., pl. extensivi,-e.
extensograf Aparat care înregistrează variaţia vâsco-zităţii unui aluat, s.n., pl. extensogrgfe. extensor1 Aparat pentru dezvoltarea muşchilor, format din benzi de cauciuc sau din arcuri de oţel. s.n., pl-extensoare.
extensor2,-oare Care are rolul de a extinde. IMuşchi ~ (şi s.m.) = muşchi care ajută la întinderea diverselor părţi ale corpului, adj., pl. extenseri,-oare. extenua (-nu-a) refl. şi tr. A (se) obosi peste măsură. vb. 1, ind. prez. 3 extenuează, I pl. extenuăm; conj. prez. 3 să extenueze; ger. extenuând.
extenuant,-ă (-nu-ant) Care extenuează; istovitor, epuizant, adj., pl. extenuanţi,-te. extenuare (-nu-a-) Acţiunea de a (se) extenua; epuizare, s.f, g.-d. art. extenuării, pl. extenuări. exterior1 (-ri-or) 1. Partea din afară a unui lucru.
2.	Aspect al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte etc. s.n., pl. exterioare.
431
extrage
exteriar2,-oară (-ri-or) Care este în afară; dincolo de o limită; extern. /Comerţ ~ = totalitatea relaţiilor comerciale ale unei ţări. adj., pl. exteriari,-oare. exterioritate (-ri-o-) Caracterul a ceea ce este exterior. s.f, g-d- art. exteriorităţii.
exterioriza (-ri-o-) tr. şi refl. A (-şi) exprima, a (-şi) manifesta gânduri, sentimente etc., prin cuvinte, gesturi, mimică, vb. I, ind. prez. 3 exteriorizează, exteriorizare (-ri-o-) Acţiunea de a (se) exterioriza. s.f., g -d. art. exteriorizării, pl. exteriorizări. exteritorial,-ă (-ri-al) Care se bucură de dreptul de ex-teritorialitate. adj., pl. exteritoriali,-e. exteritorialitate (-ri-a-) Regim juridic special de care se bucură misiunile diplomatice, anumite persoane etc. aflate pe teritoriul unui stat străin, s.f, g.-d. art. exterito-rialităţii.
extermina tr. A distruge complet, a nimici totul; a masacra, a stârpi în masă. vb. I, ind. prez. 3 extermină. exterminant,-ă Care extermină, adj., pl. exterminanţi,-te.
exterminare Acţiunea de a extermina; exterminaţiune. s.f, g.-d. art. exterminării, pl. exterminări, exterminator,-oare (Cel) care extermină; distrugător. adj., s.m. şi f, pl. exterminatori,-oare. exterminaţiune (-ţi-u-) (rar) Exterminare, s.f, g.-d. art. exterminaţiunii, pl. extemiinaţiuni. extern,-ă I. adj. 1. Aşezat în afară; exterior, străin. /Politică ~ = politica unui stat faţă de celelalte state. Unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă şi aflat în afara dreptelor.
2.	(despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafaţa corpului. II. s.m şi /T 1. Elev, ucenic care locuieşte şi ia masa în afara şcolii. 2. Student în medicină care face practică într-un spital, adj., s.m. şi f, pl. extgmi,-e.
externa tr. A elibera din spital un bolnav însănătoşit.
vb. I, ind. prez. 3 externează.
externat 1. Externare. 2. Practică zilnică a studenţilor
în medicină într-o clinică. 3. Şcoală în care se primesc
numai elevi externi, s.n., pl. externate.
exţinctiv,-ă Care duce la anularea efectelor unui act
juridic, adj., pl. extinctivi,-e.
extinctar1 Stingător de incendiu, s.n., pl. extinctoare.
extinctsr2,-oare Care are proprietatea de a stinge, adj.,
pl. extinctori,-ogre.
extincţie (-ţi-e) Diminuare sau anulare a unei acţiuni, a unei oscilaţii etc. //(fig.) Stingere a vieţii, [var. extincţi-une J./!] s.f,, art. extincţia, g.-d. art. extincţiei, pl. extincţii, art. extincţiile.
extjncţiune v. extincţie.
extinde tr. şi refl. A (se) lărgi ca sferă de acţiune; a (se) întinde, a creşte. //A (se) propaga, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. extind, 2 sg. extinzi, I pl. extindem, imperf. 3 sg. extindea; conj. prez. 3 să extindă; ger. extinzând; part. extins.	-	o	r
extindere Acţiunea de a (se) extinde, s.f, g.-d. art. extinderii, pi extinderi.
extingibil,-ă Care poate fi stins; (jur.) care trebuie stms. adt., pl. extingibili,-e.
extirpa tr. 1. A scoate pe cale chirurgicală un organ sau o parte dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. (fig.) A dis-tnige c°mplet, a stârpi, vb. I, ind. prez. 3 extirpă. bih'T 3 <“are P°ate fi extirpat, adj., pl. extirpa;
extirpare Acţiunea de a extirpa; extirpaţie. s.f, g.-d. art.extirpâni, pl, extirpări.
extirpaţar1 Maşină agricolă folosită la distrugerea
I1	afânarea solului, s.n., pl. extirpatoare. extirpaiQr ,-oare Care extirpă, adj., pl. extirpatQri,-
extirpaţie (-ţi-e) Extirpare, s.f, art. extirpaţia, g.-d. art. extirpaţiei, pl. extirpaţii, art. extirpaţii le. extispiciu (ant.) Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului, s.n., art. extispiciul, pl. extispicii, art. extispiciile.
extorca tr. A obţine ceva prin forţă, prin violenţă, şantaj, [var. estorca vb.} vb. I, ind. prez. 3 extorchează. extorcare Acţiunea de a extorca; extorsiune. [var. estorcare í./T] s.f, g.-d. art. extorcării, pl. extorcări, extorsiune (-si-u-) (rar) Extorcare, s.f, g.-d. art. extor-siunii, pl. extorsiuni.
extra1 De calitate superioară. Zahăr ~. adj. invar. extra-2 Element de compunere care înseamnă: a) „afară (de)”, „(în) afară”, „deosebit de”; b) „superior”, „ultra”, „foarte”.
extraatmosferic,-ă (-tra-at-) De dincolo de atmosfera terestră, adj., pl extraatmosferici,-ce. extrabugetar,-ă Neinclus în buget, care se face în afara bugetului, adj., pl. extrabugetari,-e. extracarpatic,-ă Situat în afara lanţului Carpaţi. adj., pl. extracarpatici,-ce.
extracelular,-ă Care se află în afara celulelor, adj., pl. extracelulari,-e.
extraconjugal,-ă Referitor la relaţiile din afara căsătoriei; adulterin, adj., pl. extraconjuMli,-e. extraconstituţional,-ă (-ţi-o-) iii afara prevederilor constituţiei, adj., pl. extraconstituţionali,-e. extracontabil,-a (despre situaţii contabile) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe altă căi decât cea contabilă, adj., pl. extracontabili,-e. extracorporal,-ă Aflat în afara corpului, adj., pl. ex-tracorporali,-e.
extract 1. (ieşit din uz) Copie a unui act scoasă dintr-un registru de stare civilă. 2. Substanţă sau amestec de substanţe extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete ori uscate, s.n., pl. extracte, extractiv,-ă Care serveşte la extragerea unor substanţe utile din natură. Industrie ~. adj., pl. extractivi,-e. extractor1 1. Aparat sau maşină care serveşte la extragerea unor substanţe sau corpuri. //Aparat cu care se extrage mierea din faguri. //Instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Utilaj de construcţii folosit la extragerea din pământ a piloţilor2.
3.	Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din ţeavă cartuşul tras. s.n., pl. extractoare. extractor2,-oare Care serveşte pentru a extrage substanţe sau corpuri, adj., extractori,-oare.
extracţie (-ţi-e) 1. (chim.) Separare a unui component într-un amestec. 2. Operaţie de aducere la suprafaţă a minereului. 3. (med.) Scoatere a unui corp străin introdus în organism; extragere a unui dinte sau a unei măsele.
4.	(livr.) Origine, provenienţă, s.f, art. extracţia, g.-d. art. extracţiei, pl. extracţii, art. extracţiile, extracurgnt (fiz.) Curent electric datorat autoinduc-ţiei. s.m.
extrados 1. (arhit.) Suprafaţa exterioară a unui cerc sau a unei bolţi. 2. Faţa superioară a unei aripi de avion.
3.	Faţa convexă a unei palete de turbină, s.n., pl. extrádon suri.
extradotâl>-ă (despre averea soţiei) Care este în afară de zestre, adj., pl. extradotali,-e. extradur,-ă Foarte dur. adj., pl. extraduri,-e. extraestetic,-ă In afara esteticului, adj., pl. extra-estetici,-ce.
extrafin,-ă Foarte fin. adj., pl. extrafini,-e. extrafor Panglică rezistentă, folosită în croitorie, s.n. extragalactic,-ă Aflat în afara galaxiei noastre, adj., pl. extragalactici,-ce.
extrage tr. 1. A separa o substanţă de alta; a scoate un corp din locul în care a fost introdus sau în care s-a
extragere
432
fbtwif 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text.
3.	(mat.) A calcula rădăcina pătrată sau cubică a unui număr. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. extrag, imperf. 3 sg. extrăgea; part. extras.
extragere Acţiunea de a extrage; extracţie, s.f., g.-d. art. extragerii, pl. extrageri.
extragramatical,-ă Situat în afara gramaticii, adj., pl. extragramaticali,-e.
extrajudiciar,-ă (-ci-ar) Fără intervenţia unui organ de jurisdicţie. adj..pl. extrajudiciari,-e. extraiegal,-ă In afara legalităţii, adj., pl. extralegali,-e. extralingvistic,-ă Situat în afara limbii, adf, pl. extralingvistici,-ce.
extramarltal,-ă (livr.) Extraconjugal. ad/., pl. extra-maritali,-e,
extraneitate (-ne-i-) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea altei legi. 2. Situaţie juridică a unei persoane care se află într-o ţară străină, s.f, g.-d. art. extraneităţii, extranfiu.-ge (livr.) Din afară, străin, adj., pl. extranei,-se.
extraordinar,-ă 1. (şi adv.) Care este cu totul deosebit; fantastic, nemaipomenit. 2. (despre oameni) Cu calităţi deosebite; (despre lucruri) foarte bun, 3. (despre legi, măsuri etc.) Care depăşeşte cadrul obişnuit, aplicabil în cazuri excepţionale, adj., pl. extraordinari,-e. extraparlamentar,-ă Din afara parlamentului, adj., pl. extraparlamentari,-©.
extraperitoneal,*ă (-ne-al) în afara peritoneului. adj., pl. extraperitoneali.-e.
extraplat,'ă (despre obiecte) Foarte plat. adj., pl. extraplaţi,-te.
extrapleural,-ă (-ple-u-) în afara pleurei, adj., pl. extrapleurali,-e,
extrapola tr. A face o extrapolare, vb. I, ind. prez. 3 extrapolează.
extrapolare 1. Determinare aproximativă a unei funcţii continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrepolaţie. 2. (fii.) Extindere ipotetică a unei teorii de la un domeniu la altul; generalizare, s.f, g.-d. art. extrapolării, pl. extrapolări, extrapolaţie (-ţi-e) Extrapolare, s.f, art. extrapolaţia, g.-d. art. extrapolaţiei, pl. extrapolaţii, art. extrapolaţiile. extraprofesional,-ă (-si-o-) In afara profesiunii cuiva. adj., pl. extraprofesionali,-e. extrareglementar,-ă Care este în afara regulamentului. adj., pl. extrareglementari.-e. extraretinian,-ă (-ni-an) (anat.) Din afara retinei, adj., pl. extraretinifini,-e.	.
extras 1. Fragment, pasaj dintr-un text; citat. /In ~ = reprodus parţial. ~ de cont = document care conţine cifra operaţiilor efectuate într-un cont, într-o perioadă anumită, 2. Articol, studiu etc. apărut într-o publicaţie periodică şi tipărit separat într-o broşură. 3. Reproducere a unei părţi dintr-un înscris sau dintr-un registru, s.n., pl. extrase.
extrasensibil,-ă (despre oameni) Foarte sensibil (1); (despre organisme) care reacţionează la cea mai uşoară reacţie exterioară, adj., pl. extrasensibili,-e. extrasenzorial,-ă Perceput pe alte căi decât cele senzoriale. adj., pl. extrasenzoriali,-e. extrasezfin Timpul din afara sezonului, s.n. extrasistolă Contracţie suplimentară a inimii înaintea sistolei, care întrerupe ritmul regulat al bătăilor cardiace. s.f., g.-d. art. extrasistolei, pl. extrasistole. extrastatutar,-ă Care este în afara statutului, adj., pl. extrastatutari,-e. „
extraşcolar,-ă în afara programului şi activităţilor şcolare, adj., pl. extraşcolari,-e.
extraterestru,-! (Fiinţă) care se află în afara globului terestru, adj., s.m. şi f., pl. extratereştri,-stre. extrateritorial,-ă (-ri-al) Care este în afara teritoriului unui stat. adj., pl. extrateritoriali,-e. extrateritorialitate (-ri-a-) Considerare a spaţiului unei ambasade ca aparţinând ţării pe care o reprezintă. s.f, g.-d. art. extrateritorialităţii. extraurbgn.-ă Aflat în afara oraşului, adj., pl. extra-urbani,-e.
extrauterin,-ă Situat în afara cavităţii uterine. Sarcină adj., pl. extrauterini,-e.
extravagant,-ă (şi s.) Care iese (sau caută să iasă) din comun; excentric. //Neobişnuit, bizar, adj., pl. extravaganţi,-te.
extravaganţă Purtare, ţinută, atitudine ieşite din comun; ciudăţenie, bizarerie, s.f., g.-d. art. extravaganţei, pl. extravaganţe.
extravaza refl. (despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. vb. I, ind. prez. 3 se extravazează. extravazşre Faptul de a se extravaza. s.f, g.-d. art. extravazării, pl. extravazări. extraversiune/extroverslune (-si-u-) 1. înclinaţie psihologică către lucrurile din afara propriului eu, către social. //Orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Revărsare în afară a unui organ cavitar. s.f, g.-d. art. extraversiunii/extroversiunii, pl. extraversijjni/ extroversiuni.
extravertit,-ă/extravertit,-ă (în sintagma) Tip ~ = tip
psihologic caracterizat prin exteriorizarea sentimentelor; sociabil, //(despre oameni) Care este de tip extravertit. adj., pl. extravertiţi,-te/extrovertiţi,-te. extravilan1 Teritoriu aflat în afara spaţiului construibil al unei localităţi, s.n.	_
extravilan2,-ă Referitor la teritoriul aflat în afara spaţiului construit al unei localităţi, adj., pl. extravilani,-e, extrăda tr. A face o extrădare, vb. I, ind. prez. 3 extrădează.
extrădare Predare de către un stat altui stat la cerere, a unui infractor care se găseşte pe teritoriul său pentru a fi judecat sau pentru a-şi ispăşi pedeapsa, s.f, g.-d. art. extrădării, pl. extrădări.
extrem1 (mat.) Primul şi ultimul termen al unei proporţii. s.m., pl. extremi.
extrem2 (mat.) Maximul sau minimul unei funcţii, s.n., pl. extreme.
extrem3,-ă l. Foarte mare, exagerat, //(adv.) ~ de interesant. 2. Aşezat în locul cel mai îndepărtat, la capăt, la margine. 3. Foarte grav. //(despre remedii, mijloace terapeutice) Foarte energic. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. adj., pl. extremi,-e,	,
extremală (mat.) Funcţie care realizează extremul unei funcţionale, s.f, g.-d. art. extremalei, pl. extremale. extremă 1. Margine, limită, capăt. IA trece de la (sau a cădea dintr-o) ~ în (sau într-) alta = a trece de la o poziţie la alta diametral opusă. ~ dreapta (sau stânga) = parte ultraradicală, exagerată, de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mică sau mai mare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai îndepărtat din dreapta sau din stânga într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei, s.f, g.-d. art. extremei, pl-extreme.	.
extremism Atitudine caracterizată prin intoleranţă şi radicalizarea unor idei politice, s.n. extremist,-ă (Adept) al extremismului, adj., s.m. şi U pl. extremişti,-ste.
extremitate Limită, parte extremă; punct final; parte periferică a corpului sau a unui organ, s.f, g.-d. art. extremităţii, pl. extremităţi.
Extremul Orient (-ri-ent) Zonă din răsăritul Asiei cuprinzând, printre altele, China, Japonia, Indochina, partea răsăriteană a Rusiei etc. s.prop.n. extrinsec,-ă Care vine din afară şi nu din esenţa unui lucru, adi„ pl. extrinseci,-ce. extroversiune v. extraversiune. extravertit,-ă v. extravertit, extrudare Procedeu de prelucrare prin deformare a metalelor şi a maselor plastice cu ajutorul unei piese; extruziune. s.f, g.-d. art. extrudării, pl. extrudări, extruziune (-zi-u-) Extrudare, s.f., g.-d. art. extruziunii, pl. extruziuni.
extumescgnţă Umflătură, tumefacţie. s.f, g.-d. art. extumescenţei, pl. extumescgnţe. exuberant,-ă 1. Foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, luxuriant, adj., pl. exuberanţi,-te. exuberanţă !. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. Bogăţie, varietate, s.f, g.-d. art. exuberanţei, pl. exuberanţe.
exulceraţie (-ţi-e) (med.) Ulceraţie superficială, uşoară, s.f, art. exulceraţia, g.-d. art. exulceraţiei, pl. exulceraţii, art. exulcergţiile.
exulta (x pron. gz) intr. (livr.) A fi foarte fericit, a radia (de bucurie, de fericire), vb. /, ind. prez. 3 exultă, exultant,-ă (x pron. gz) Care exultă; foarte vesel, adj., pl. exultanţi,-te.
exultare (x pron. gz) Acţiunea de a exulta; exultaţie. s.f, g.-d. art. exultării, pl. exultări, exultaţie (x pron. gz) (-ţi-e) Exultare, s.f, art. exultflţia,
g.-d. art. exultaţiei, pl. exultaţii, art. exultaţiile. exuviabll,-ă (-vi-a-) (despre animale) Care îşi schimbă pielea, adj., pl. exuviabili,-e. ezerină Alcaloid extras din seminţele unei plante leguminoase, utilizat în tratamentul glaucomului, s.f. g.-d. art. ezerinei, pl. ezerine.
ezita intr. şi tr. A sta la îndoială; a şovăi, a se codi, a
-	pregeta, vb. I, ind, prez. 3 ezită, ezitant,-ă Care ezită; şovăitor, adj.. pl, ezitanţi,-te, ezitare Faptul de a ezita; şovăire, nehotărâre, s.f, g.-d. art, ezitării, pl. ezitări.
ezoteric,-d (despre ritualuri, doctrine etc.) Care poate fi înţeles numai de cei iniţiaţi; tainic, ascuns, adj., pl. ezoterici,-ce,
ezoterism Transmitere a unei doctrine, a unui ritual numai unui număr restrâns de iniţiaţi, s.n.
F,f
f1 (ef/fe/fî) A opta literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n.. pl. f/f-uri.
f2 (fî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. f.
fa1 (muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul
şi nota corespunzătoare, s.m., pl. fa.
fa2/fă (pop.) Termen cu care cineva se adresează la ţară
unei persoane de sex feminin, interj.
fabian,-ă (-bi-an) (Adept) al fabianismului. adj., s.m. şi
f,	pl. fabigni,-e.
fabiamsm (-bi-a-) Doctrină a unei organizaţii reformiste engleze, care preconiza trecerea de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. s.n. fabrica tr. 1. A produce bunuri în serie într-o fabrică, într-o uzină etc. //(p. gener., fam.) A face, a realiza. 2. (fig.) A inventa, a plăsmui, vb. I, ind. prez. 3 fabrică, fabricant,-ă Proprietar al unei fabrici; industriaş. //Cel care fabrică ceva. s.m., pl. fabricanţi; s. f., g.-d. art. fabri-cantei, pl. fabricante.
fabricare Acţiunea de a fabrica, s.f, g.-d. art. fabricării, fabricat Produs obţinut prin fabricaţie, s.n., pl. fabricate.
fabricaţie (-ţi-e) Proces de producţie într-o fabrică, într-o uzină etc. s.f, art. fabricaţia, g.-d. art. fabricaţiei, pl. fabricaţii, art. fabricaţiile, fabrică întreprindere industrială în care materia primă este transformată cu ajutorul maşinilor şi ăl instalaţiilor tehnice în produse finite, de serie, /(fam.) A lua (pe cineva) In ~ = a certa (pe cineva); a bate (pe cineva). A intra in -a cuiva = a fi certat de cineva; a fi bătut de cineva, s.f, g.-d. art. fabricii, pl. fabrici, fabula tr. A povesti întâmplări fantastice prezentându-le ca posibile; a minţi. vb. /, ind. prez. 3 fabulegză. fabulaţie (-ţi-e) I. Prezentare a unor fapte sau întâmplări drept reale sau posibile; (p, ext.) minciună. 2. Povestire alegorică. 3. Afabulaţie. s.f. art. fabulaţia, g.-d. art. fabulaţiei, pl. fabulaţii, art. fabulaţiile, fabulă 1. Scurtă povestire alegorică în versuri, în care sunt satirizate defecte omeneşti, folosindu-se procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor. 2. Istorisire, relatare inventată, 3, (rar) Subiect al unei opere literare, s.f, g.-d. art. fabulei, pl. fabule, fabulist,-ă Autor de fabule (1), s.m., pl. fabulişti; s.f.
g.-d.	art. fabulistei, pl. fabuliste. fabul£8,-oasâ 1. (despre preţuri, averi, sume de bani) Foarte mare, extraordinar, enorm, 2, Care aparţine lumii fabulelor, poveştilor; fantastic, adi., pl, fabulaşi,-oase, face tr. A, 1, A alcătui, a făuri, a realiza, 2. A pregăti ceva într-un anumit scop. //A procura un obiect confecţionat de altcineva. 3. A construi; a ridica, 4. A prepara un aliment, o mâncare, 5. A compune, a crea o operă literară sau artistică. 6. A stabili o înţelegere. 7. A aranja părul, buzele, unghiile etc, B. 1. (despre femei) A naşte, //(despre soţi) A procrea, //(despre mamifere) A făta, //(despre păsări) A oua. 2. (despre pomi, plante) A produce, a scoate (muguri, frunze etc,), 3. A - ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naştere); b) (fam., despre oameni) a se trezi din somn. A - burtă = a se îngrâşa. C. 1. A determina, a convinge. 2. A îndemna, a predispune la,..
D,	1. A preface, a schimba, /A - din ţânţar armăsar - a exagera mult. A - din noapte zi = a nu dormi toată noaptea. A ~ (sau, refl., a se ~) praf= a (se) distruge. 2. A zice, a spune; a califica. /A ~ (pe cineva) cum îi vine la gură = a certa rău (pe cineva), fără a-şi alege cuvintele.
facere
434
E.	1. A săvârşi, a comite. /A nu avea ce ~ (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupaţie; b) a nu avea încotro. A avea a (sau de-a) ~ cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva); b) a o păţi, a suporta consecinţele faptelor sale. N-are a ~ = n-are importanţă. 2. A cauza, a pricinui. 3. A practica o meserie. //A studia, a urma un curs etc. A ~ medicina. 4. A parcurge, a străbate, intr. A. 1. A proceda, a acţiona. 2. (pop., în superstiţii) A descânta. B. 1. A valora; a costa. 2. A merita să... C. A pomi (către sau spre...) refl. A. 1. (despre noapte, întuneric etc.) A se ivi, a se lăsa. IA i se - (cuiva) negru (sau roşu etc.) înaintea ochilor = a i se face rău (din cauza mâniei, a supărării); a se supăra, //impers. (pop.) A i se părea cuiva că vede sau aude (în vis sau în imaginaţie). 2. (despre senzaţii şi sentimente) A se produce. B. 1. A deveni, a ajunge. /A se ~ galben = a se îngălbeni. A se ~ vânăt = a se învineţi. A se ~ roşu = a se înroşi, a se îmbujora. A se ~ stăpân = a lua în stăpânire, cu forţa sau fără a-i aparţine. A se ~ în două = (despre drumuri) a se bifurca. //A ajunge la un total de...
4.	A se preface, //(intr.) A-şi lua înfăţişarea de... A ~ pe nevinovatul, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fac, 1 pl. facem, 2 pl. faceţi; imper. fă, neg. nu face; part. făcut, facere 1. Acţiunea de a (se) face. /~ de bine = binefacere. //(în credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. !~a sau Cartea ~ii = cartea întâi din Vechiul Testament. 2. Construire, zidire. 3. Naştere, s.f, g.-d. art. facerii, pl. faceri.
faceţios,-oasă (ţi-os) Glumeţ, poznaş, adj., pl. faceţioşi,-oase.
fachie (-chi-e) (rar) Făclie din fâşii de lemn unse cu un material inflamabil, s.f, art. fachia, g.-d. art. fachiei, pl. fachii, art. fachiile.
fachir 1. Ascet musulman ori hindus. 2. Iluzionist, prestidigitator etc. (originar din India), s.m., pl. fachiri, facial,-ă (-ci-al) Care aparţine feţei, adj., pl. faciali,-e. facies (-ci-es) 1. Aspect caracteristic al feţei cuiva; (p. gener.) fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. 3. înfăţişare superficială a unui lucru, s.n., pl. faciesuri, facil,-ă 1- Care se face, se produce cu puţine eforturi; (p. ext.) uşor, superficial. Poezie 2. Uşor de mulţumit; acomodabil. adj., pl. facili,-e.
facilita tr. A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, a unui fapt. vb. I, ind. prez. 3 facilitează, facilitare Acţiunea de a facilita; înlesnire, s.f, g.-d. art. facilitării, pl. facilitări.
facilitate Faptul de a realiza ceva fără mari eforturi; (la pl.) înlesniri (făcute cuiva), s.f, g.-d. art. facilităţii, pl. facilităţi.
faclă Făclie, torţă, s.f, g.-d. art. faclei, pl. facle, facsimil/facsimil Reproducere exactă a unui text, a unui desen etc. cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală etc. s.n., pl. facsimile/facsimile, factaj Distribuire a scrisorilor, coletelor etc. îa domiciliul destinatarilor, s.n., pl. factaje. factice (livr.) Artificial, prefăcut, fals. Zâmbet adj. invar.
factitiv1 Verb factitiv. s.n., pl. factitive. factitiv2,-ă (în sintagma) Verb (tranzitiv) ~ (şi s.n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acţiune; verb cauzativ. adj., pl. facti-tivi,-e.
factolşgic,-ă Caracterizat prin factologie. adj., pl. factologici,-ce.
factologie Adunare de date, de fapte într-o operă literară sau ştiinţifică, fără interpretarea semnificaţiei lor. s.f., art. factologia, g.-d. art. factologiei. fgctor A. 1. Element, condiţie care determină apariţia unui fenomen, a unui proces. /—cheie = element de mare
importanţă. ~ de mare risc = element care ar putea reprezenta un risc. 2. (mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulţiri. /~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. 3. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. 4. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relaţie care caracterizează un sistem fîzico-chimic. B. Poştaş, s.m., pl. factori.
factorial1 (-ri-al) Produs al unei serii de factori, s.n., pl. factoriale.
factorial2,-ă (-ri-al) (mat.) 1. Produs ~ = produs obţinut prin înmulţirea numerelor întregi, pozitive şi consecutive, începând de la 1 şi mergând până la numărul respectiv, care se notează cu semnul „!”, scris după numărul dat. 2. Analiză - = metodă de analiză a datelor de observaţie depinzând de factori care acţionează concomitent, adj., pl. factoriali,-e.
fac tone Punct de comerţ pe un teritoriu străin şi îndepărtat. //(spec.) Punct în care se face cumpărarea vânatului şi aprovizionarea vânătorilor din regiunile îndepărtate ale Rusiei, s.f, art. factoria, g.-d. art. factoriei, pl. factorii, art. factoriile.
factoriţă Poştăriţă. s.f., g-d. art. factoriţei, pl. factoriţe. factoriza tr. (mat.) A descompune un număr sau o expresie alegorică în factori, vb. I, ind. prez. 3 factorizează. factorizare (mat.) Acţiunea de a factoriza. s.f, g.-d. art. factorizării, pl. factorizări.
factotum (livr.) Persoană care, într-o instituţie, într-o organizaţie, rezolvă (aproape) toate problemele, s.m., art. factotumul, pl. factotum, factura tr. A întocmi factura2 pentru o marfă. vb. /, ind. prez. 3 facturează.
factură1 1. Structură psihică, morală etc. 2. Ansamblul mijloacelor expresive care determină specificul unei opere literare, muzicale etc. //Aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică, s.f, g.-d. art. facturii, pl. facturi.
factură2 Act justificativ privind vânzările şi cumpărările de produse, lucrările executate etc.; formular tipărit pentru un asemenea act. s.f, g.-d. art. facturii, pl. facturi, facturier (-ri-er) Carnet care conţine formulare pentru facturi2, s.n., pl. facturiere.
facţios,-oasă (-ţi-os) (livr.) Care face parte dintr-o facţiune, adj., pl. facţiaşi.-oase. facţiune (-ţi-u-) Grup de persoane dintr-o organizaţie, dintr-un partid etc., care urmăreşte să provoace tulburări împotriva conducerii existente; partidă, s.f, g.-d. art. facţiunii, pl. facţiuni.
faculă Parte mai strălucitoare de pe discul solar, s.f,
g.-d. art. faculei, pl. facule.
facultate 1. însuşire morală, intelectuală; aptitudine. //Capacitate a unui fenomen, a unui sistem etc. de a acţiona, de a se dezvolta, de a realiza ceva. 2. Unitate didactică în învăţământul superior, condusă de un decan, în care se face pregătirea studenţilor într-un anumit domeniu de activitate, s.f, g.-d. art. facultăţii, pl. facultăţi, facultativ,-ă Care nu este obligatoriu; benevol, adj., pl facultativi,-e.
fad,-ă 1. (despre mâncăruri) Fără gust. 2. (fig.) Anost, plat, searbăd, plictisitor, adj., pl. fazi,-de. fading (feding) (angl.) 1. Variaţie în timp a sunetelor unui aparat de radiorecepţie. 2. Modificare a culorii unei ţesături sub acţiunea apei şi a luminii, s.n., pl. fadinguri. fado (o pron. u) (port.)/fado (fr.) Nume dat unui gen de cântece populare portugheze, s.n., pl. fadouri/fadouri. faeton (fa-e-) 1. Trăsură înaltă cu patru roţi şi cu capotă pentru scaunul din faţă. 2. Şaretă, s.n., pl. faetoane. fag Copac înalt cu scoarţă netedă şi cu lemnul tare. s.m., pl. fagi.
435
fals
fagacee (la pl.) Familie de arbori şi arbuşti cu flori mici, dispuse în amenţi, şi cu fructele achene; (la sg.) arbore, arbust din această familie, s.f., art. fagaceea, g.-d. art. fagacgei, pl. fagacee.	....
fagocit Celulă sangvină care apără organismul animal de infecţii, s.n., pl. fagorite.
fagocitoză (biol.) Proces de distrugere a bacteriilor şi a altor corpuri străine din organism de către fagocite sau alte celule animale, s.f., g.-d. art. fagocitozei, pl. fago-citeze.
fagot Instrument muzical de suflat dm lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung, prevăzut cu clape. s.n/s.m., pl. fagoturi/fagoţi.
fagotist,-ă Persoană care cântă la fagot, s.m., pl. fago-tişti; s.f, g.-d. art. fagotistei, pl. fagodste. fâgur v. fagure.
fagure Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare în stup. [var. fagur s.m.) s.m., pl. faguri.
fai Ţesătură al cărei fir formează dungi în relief, s.n. faianţa tr. A acoperi cu faianţă, vb. /, ind. prez. 3 faianţează.
faianţar Faianţator. s.m., pl. faianţari.
faianţare Acţiunea de a faianţa, s.f, g.-d. art. faianţă;
rii, pl. faianţări.
faianţator,-oare Muncitor calificat în operaţia de faianţare; faianţar. s.m., pl. faianţatori; s.f, g.-d. art. faianţatoarei, pl. faianţatoare.
faianţă Produs ceramic cu masa albă, poros, folosit pentru obiecte tehnico-sanitare, casnice etc. //Obiect (adesea colorat) făcut din acest produs ceramic, s.f., g.-d. art. faianţei, pl. faianţe.
faiânţărie 1. Meseria faianţarului. 2. Fabrică în care se produc obiecte de faianţă, s.f., art. faienţăria, g.-d. art. faienţăriei, pl. (2) faienţării.
faimă Renume (bun sau rău) de care se bucură cineva sau_ceva; reputaţie, //(rar) Zvon. s.f., g.-d. art. faimei, faimos,-oasă Care este foarte bine cunoscut (prin calităţile, faptele sale etc.); celebru, renumit, vestit, adj., pl. faimeşi,-oase.
fain (reg., fam.) Foarte frumos, foarte bun. adj., pl. faini,-e.
fajr (fer) (angl.) Corect, just. adj. invar.', adv.
Ţairplay (fetplei) (angl.) Acceptare şi respectare a regulilor (într-un joc, într-o afacere etc.). s.n., art. fairplay-ul. falacios,-oasă (livr.) înşelător, amăgitor, adj., pl. fala-ciQşi,-oase.
falaitar (înv.) Călăreţ pe unul dintre caii înaintaşi înhămaţi la o trăsură domnească sau boierească, s.m., pl. falai tari.
falangă1 l. Fiecare din oasele care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (în Antichitate) Formaţie de infanterişti înarmaţi cu lănci, //(fig,) Grup compact de oameni care luptă pentru acelaşi scop. 3. (în Spania) Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (în doctrina socială utopică a lui rouner) Unitate social-economică de bază, formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse, s.f, g-d. art. talângei, p/, falange.
Talângă2 (In Evul Mediu) Un fel de sul de lemn de care erau legate picioarele celor condamnaţi să fie bătuţi la tălpi; (p. ext.) bătaie la tălpi aplicată condamnaţilor, s.f, S-a. art. falangei, pl. falange, jajangist Membru al falangei1 (3). s.m., pl. falangişti. falanster (în doctrina socială utopică a lui Fourier) *ll care urmau să fie concentrate locuinţele, atelierele, bucătăriile etc. destinate membrilor unei falange (4). /vjrup care trăieşte în comunitate, s.n., pl. falanstgre. aiansterian,-ă (-ri-an) 1. adj. Referitor la falanster sau
8	lalansterianism. II. s.m. şi f. (Adept) al falansterianis-u*ui. ad/., s.m. şi f, pl. falansterieni,-e.
falansterfanism (-ri-a-) Doctrină socială utopică aparţinând lui Ch. Fourier. s.n. fală 1. îngâmfare, orgoliu, trufie. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva 3. Glorie, renume. 4. Strălucire, măreţie, s.f, g.-d. art falei.
falbala (înv.) Fâşie lată de stofă care împodobea partea de jos a unei rochii, s.f, art. falbalaua, g.-d. art. fal-balalei, pl. falbalale, art. falbalalele. falcă 1. Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt fixaţi dinţii, //(la insecte) Maxilă. /Cu o ~ în cer şi (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gura larg deschisă pentru a înghiţi tot; b) foarte furios. 2. (tehn.) Element al unui dispozitiv, al unei maşini etc., care serveşte la prinderea unor obiecte sau materiale, la sfărâmarea lor etc. s.f, g.-d. art. fălcii, pl. falei, falce (înv.) Veche unitate de măsură agrară, folosită în Moldova, egală cu circa un hectar şi jumătate, s.f, g.-d. art. fălcii, pl fălci.
falconet (înv.) Tun de calibru redus, s.n., pl. falconete, falconiformă (la pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu ciocul gros şi încovoiat; (la sg.) pasăre din acest ordin. s.f., g.-d. art. falconiformei. pl. falconiforme. fald Cută pe care o formează o haină largă sau o stofă,
o	pânză care atârnă, [var. faldur s.m.] s.n., pi falduri, faldur v. fald.
falenă Fluture de noapte care produce mari stricăciuni copacilor din păduri şi viţei-de-vie. s.f, g.-d. art. falenei, pl. falene.
Falern Vin de calitate superioară care se producea în Antichitate în Campania, s.prop.n. falet (înv.) Atelaj compus din patru cai înhămaţi la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecaţi de câte un vizitiu. s.n., pl. faleturi.
faleză Mal înalt şi abrupt al unei mări sau al unui lac. //Fâşie îngustă de teren, amenajată pe malul mării pentru plimbări, s.f, g.-d. art. falezei, pl. faleze, falia (-li-a) tr. şi refl. (rar) A produce o falie. vb. I, ind. prez. 3 faliază; eoni. prez. 3 să falieze; ger. faliind. falie (-li-e) (geol.) Ruptură în scoarţa Pământului, s.f, art. falia, g.-d. art. faliei, pl. falii, art. faliile, fa Mere (-li-e-) (geol.) Formare de falii în scoarţa Pământului, s.f, g.-d. art. falierei, pl. falieri. faliment 1. Stare de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş etc., constatată de o instanţă judecătorească. 2. (fig.) Nereuşită, eşec total. IA da ~ = a) a nu-şi mai putea face plăţile (ca industriaş, patron etc.); b) a da greş într-o acţiune, s.n., pl. falimgnte. falimenta tr. A aduce în stare de faliment; a ruina. vb. I, ind. prez. 3 falimentează.
falimentar,-ă 1. Care se află în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) Care a suferit un eşec total, adj., pl. falimentari,-e.
falit,-ă (Persoană) care se află în stare de faliment, //(fig.) (Persoană) care s-a compromis din punct de vedere moral, politic etc. adj., s.m. şi f, pl. faliţi,-te. fainic,-ă Măreţ, impunător; (despre oameni) semeţ, mândru. //Vestit, renumit, adj., pl. falnici,-ce. fals1 (jur.) Infracţiune săvârşită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ştersături, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. IA se înscrie în ~ = a ataca un act în faţa justiţiei ca neautentic; a contesta valabilitatea unei declaraţii, s.n., pl. falsuri. fals2,-ă 1. Care este contrar adevărului; minicinos. //(anat.) Coastă ~ = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului. Uşă (sau fereastră) ~ = uşă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită. 2. (despre oameni) Prefăcut, făţarnic. 3. (despre sunete, voce) Contrar legilor armoniei, [var. falş,-ă adj.] adj., pl. falşi,-se.
falset
436
falset 1. Sunet din registrul cel mai acut al vocii unui cântăreţ, produs prin vibrarea părţii superioare a coardelor vocale. 2. Execuţie falsă a unei compoziţii muzicale. s.n., pl. falsete.
falsifica tr. 1. A contraface un lucru cu scopul de a
înşela. 2. A prezenta ceva altfel decât este; a deforma, a
altera, //(spec.) A comite un fals1, [var. (pop.) falşifica
vb.] vb. I, ind. prez. 3 falsifică.
falsificare Acţiunea de a falsifica; contrafacere, [var.
falşificare î/] s.f., g.-d. art. falsificării, pl. falsificări.
falsificator,-ogre Persoană care comite un fals', [var.
falşificatQr,-oare s.m. şi f] s.m., pl. falsificatori; s.f, g.-d.
art. falsificatoarei, pl. falsificatoare.
falsitate 1. Caracterul a ceea ce este fals; neadevăr.
2.	Ipocrizie, făţărnicie, [var. (pop.) falşitate s.f] s.f., g.-d.
art. falsităţii.
falş,-ă v. fals2. falşifica v. falsifica. falşificare v. falsificare. falşificator,-oare v. falsificator. falşitate v. falsitate.
falţ 1. Cleşte cu care se trag pe calapod feţele încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fâlţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei ţigle etc. pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, ţiglă etc.
4.	îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă pentru a permite îmbinarea cu altă foaie. 5. (poligr.) Bentiţă pe care se lipesc planşele într-un volum, hârtiile într-un atlas etc. s.n., pl. falţuri. falun (geol.) Depozit format în zona litoralului mărilor din resturile cochiliilor de moluşte, s.n., pl. falune. fâlus 1. (în Antichitate) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii sau sărbători.
2.	Membru viril. s.n.,pl. falusuri, famat,-ă (în sintagma) Râu - = care are o reputaţie proastă; deocheat. adj., pi famaţi,-te. famelic,-ă înfometat, flămând, adj., pl. famelici,-ce, fflmen (înv.) Bărbat castrat; (spec.) eunuc, //(fig.) Bărbat decăzut din punct de vedere moral; desfrânat, s.m.,pl. fameni.
familial,-ă (-li-al) Care aparţine familiei, referitor la
familie, adj., pl. familiali,-e.
familiar,-ă (-li-ar) 1. (despre stil, exprimare) Simplu,
fără pretenţii. 2. (despre atitudini, comportări etc,,
p, ext., despre oameni) Prietenos, apropiat. 3. Cunoscut,
obişnuit cuiva, adj., pl. familiari,-e.
famlliarlsm (-li-a-) Atitudine de intimitate exagerata
între membrii unei colectivităţi; familiaritate (2), s.n., pl.
familiarisme.
familiaritate (-li-a-) 1. Purtare, atitudine simpla, prieteneasca. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt permise între prieteni foarte apropiaţi, s.f., g.-d. art. familiarităţii, pl. (2) familiarităţi, familiariza (-li-a-) refl. şi tr, A (se) obişnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin adaptare, prin practică etc. vb. I, ind. prez. 3 familiarizează, familiarizare (-li-a-) Acţiunea de a (se) familiariza, s.f,
g.-d. art. familiarizării.
Familie (-li-e) 1. Formă de comunitate umană bazată pe căsătorie, alcătuită din soţ, soţie şi descendenţi; neam, descendenţă, viţă; (livr.) stirpe. /Aer de~ = fizionomie caracteristică unui grup de persoane înrudite prin sânge. 2. (fig.) Grup de popoare, de persoane etc. legate prin comuniune de interese. 3. Categorie sistematică în botanică şi zoologie. 4. Grup de cuvinte derivate dintr-un cuvânt de bază. //Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună. s.f, art. familia, g.-d. art. familiei, pl. familii, art. familiile, familist,-ă Persoană căsătorită. s,m., pl. familişti; s.f.
g.-d. art. familistei, pl. familiste.
fan Admirator, suporter al unei vedete, al unei echipe etc. s.m., pl. fani.
fana refl. (despre flori şi legume, p. ext., despre oameni)
A-şi pierde prospeţimea; a se trece, a se veşteji, vb. I,
ind. prez. 3 se fanează.
fanai (înv.) Felinar mare. s.n., pl. fanale.
fanar (înv.) Felinar, s.n., pl. fanare.
fanaragiu (înv.) Persoană care aprindea şi stingea
felinarele pe străzi; lampagiu. s.m., art. fanaragiul, pl.
fanaragii, art. fanaragiii.
fanariot,-ă (-ri-ot) I. adj. Referitor la fanarioţi; caracteristic fanarioţilor; fanariotic. II. s.m. şi f Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; (spec.) demnitar al Porţii Otomane sau domn în ţările româneşti, care provenea din rândurile acestor pături înstărite, adj., s.m. şi f, pl. fanarioţi,-te. fanariotic,-ă (-ri-o-) (rar) Fanariot, adj., pl. fanario; tici,-ce.
fanariotism (-ri-o-) (rar) Stăpânire a domnilor fanarioţi, //(fig.) Ipocrizie, făţărnicie, s.n. fanariotiza (-ri-o-) refl. (rar) A adopta obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanariotă), vb. 1, ind. prez. 3 se fanariotizează.
fanatic,-ă I. adj., s.m. şi f. (Om) stăpânit de fanatism; bigot, habotnic. II. adj. Care exprimă fanatism, adj., s.m. şi f, pl. fanatici,-ce.
fanatism Ataşament excesiv faţă de o convingere, de o persoană etc. şi intoleranţă faţă de convingerile altora. ~ religios, s.n., pl. fanatisme.
fanda intr (sport) A face un pas mare în faţă, lateral etc., îndoind unul dintre picioare de la genunchi şi ţinând celălalt picior perfect întins şi sprijinit cu talpa de pământ, vb. I, ind. prez. 3 fandează, fandango Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară şi de castaniete, s.n., art. fandangoul, pl. fandan-
fandare Acţiunea de a fanda, s.f, g.-d. art. fandării, pl. fandări.
fandoseală (fam) Atitudine afectată; mofturi, fasoane; fandosire. s.f, g.-d. art. fandoselii, pl. fandoseli, fandosi refl. (fam.) A se sclifosi; a-şi da aere; a face mofturi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se fandoseşte, imperf. 3 sg. se fandosea; conj. prez. 3 să se fandosească, fandosire (fam.) Faptul de a (se) fandosi; fandoseală. s.f, g.-d. art. fandosirii, pl. fandosiri. fandosit,-ă (fam,) (Persoana) cu o comportare nefireasca, plină de mofturi, de pretenţii, adj., s.m, şi f, pl. fandosiţi,-te,
fanfiră (mai ales la pl.) Anexă a pielii care protejează organismul (parul, unghiile etc,), s.f, g.-d. art. fangrei, pl, fanere.	_
fanerit Material plastic stratificat, pe bază de furnir, din care se confecţionează carcase pentru aparate electrotehnice, de radio etc.; lignofoliu. s.n. fanerofţtă (la pl.) Denumire dată plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti) cu muguri deasupra solului; (la sg.) plantă din acest grup, s.f, g.-d. art. fanerofitei, pl. faneroQte.
fanerogamă (la pl.) Grup de plante cu flori care se înmulţesc prin seminţe; (la sg.) planta din acest grup. s.f., g.-d. art. fanerogamei,pl. fanerogame. fanfară 1. Ansamblu muzical militar format din instrumente de suflat şi de percuţie. 2. (rar) Instrument muzical de suflat din alamă. 3. (înv.) Bucată muzicală executată cu instrument de sufiat şi percuţie, s.f, g.-d. art. fanfarei, pl. fanfare.
fanfaron,-oană (Persoană) care se laudă pe sine pentru calităţi închipuite; lăudăros, adj., s.m. şi f, pl. fanfaroni,-oane.
437
faringoscopie
fanfaronadă Laudă de sine pentru calităţi închipuite; lăudăroşenie, s.f, g.-d. art. fanfaronadei, pl. fanfaronade, fangoterapie Tratament cu nămoluri naturale, s.f, art. fangoterapia, g.-d. art. fangoterapiei. fanion (-ni-on) Steguleţ folosit pentru semnalizări în armată, la căile ferate etc. s.n., pl. fanioane, fanon 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate pe maxilarul superior al balenelor. 2. îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului Ia bovine şi la unele rase de ovine, s.n., pl. fanoane. fanotran Gazotron. s.n., pl. fanotroane. fantâsc,-ă (înv.) Ciudat, bizar. Spirit ~. adf, pl. fantaşti.-te.
fantasie v. fantezie.
fantasmagţ>ric,-ă Care are aspectul unei fantasma-eorii; ireal, adj., pl. fantasmagorici,-ce. fantasmagorie 1. Idee, teorie lipsită de bază reală; aberaţie, elucubraţie. 2. (fig.) Imagine ireală; vedenie. s.f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei, pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile, fantasmă 1. Fantomă, nălucă, stafie. 2. (fig.) Imagine ireală. 3. Produs al imaginaţiei; închipuire, s.f, g.-d. art. fantasmei, pl. fantasme.
fantast,-ă (livr.) Persoană cu idei fantastice, ireale; visător. s.m., pl. fantaşti, s.f, g.-d. art fantastei, pl. fantaste. fantastic1 Categorie a esteticului care se bazează pe crearea unui univers diferit de cel real. s.n. fantastic2,-ă 1. Care nu există în realitate; ireal, imaginar. /Literatură ~ = gen de literatură în care domină irealul, imaginarul. 2. Neobişnuit, extraordinar. 3. (adv.) ~ de scump. 4. (despre oameni) Fantezist, bizar, adj., pl. fantastici,-ce.
fantaza intr. A-şi imagina, a plăsmui fantasme. IIA delira. vb. /, ind. prez. 3 fantazează. fantazare Acţiunea de a fantaza. s.f, g.-d. art. fan-lazSrii, pl. fantazări. fantazje v. fantezie.
fântă (tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă, s.f, g.-d. art. fantei, pl. fante.
fânţe 1. (fam.) Bărbat uşuratic; afemeiat. 2. Valet la cărţile de joc. s.m., pl. fanţi.
fantezie 1. Imaginaţie; reverie. 2. (spec.) Imaginaţie specifică unui creator (în artă, în ştiinţă etc.). 3. Produs al imaginaţiei. 4. Ciudăţenie, capriciu. 5. Compoziţie muzicală instrumentală cu caracter de improvizaţie. [var. (rar) fantasie, fantazie s.f] s.f, art. fantezia, g.-d. art. fanteziei, pl. fantezii, art. fanteziile, fantezist,-ă 1. Fără legătură cu realitatea, bazat pe fantezie. 2. (despre oameni) Care se lasă dominat de imaginaţie. 3. (despre creaţii sau manifestări omeneşti) Care trădează fantezie (1). adf, pl. fantezişti,-ste. fantomatic,-ă Cu aspect de fantomă; ca o fantomă, "(fig.) Vag, incert, adj., pl. fantomatici,-ce. lanternă 1. Fiinţă ireală, creată de fantezie; nălucă, stafie. 2. Ceea ce are o existenţă fictivă, incertă, /(adj.) Guvern s.f, g.-d. art. fantomei, pl. fantome.
Jantaşă (livr.) Păpuşă trasă de sfori; marionetă, //(fig.) Om de paie. s.f, art. fantoşa, g.-d. art. fantoşei, pl. fantoşe.
fapt11. întâmplare reală, lucru petrecut în realitate. IDe (sau în) ~ - în realitate, efectiv. /- e că... = adevărul e că... 2. Fenomen. ~ lingvistic. 3. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. /- împlinit = situaţie definitivă. 4. (pop., în legătură cu unele momente ale zilei) (în) ~ul zilei (sau dimineţii) = în zori. s.n., pi. fapte. rapt2 (pop., în superstiţii) Farmec, vrajă. s.n.,pl. făpturi, 'âptă Fapt1 (3); ispravă /~e de arme = acte de eroism jnilitar. s.f, g.-d. art. faptei, pl. fapte.
■âptic Care se referă numai la fapte. Material ~. adj.
far I. Construcţie înaltă dotată cu o sursă puternică de lumină folosită pentru orientarea navelor maritime sau fluviale pe timpul nopţii. 2. Corp de iluminat la automobile, locomotive etc. s.n., pl. faruri, farad Unitate de măsură a capacităţii electrice, egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. s.m., pl. farazi.
fa rădic,-ă (în sintagma) Curent ~ = curent electric alternativ, produs prin inducţie electromagnetică, adf, pl. faradici,-ce.
faradoterapie Terapie cu ajutorul curenţilor de inducţie. s.f, art. faradoterapia, g.-d. art. faradoterapiei. farafastâc (fam.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare.
2.	Moft, fasoane, s.n,, pl. farafastâcuri, farandolă Numele unui vechi dans popular provensal, cu ritm vioi, în care dansatorii, ţinându-se de mână în lanţ, descriu spirale şi cercuri; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. farandolei, pl. farandole, faraon 1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. 2. (fam., ir, sau glumeţ) Ţigan. 3. (înv.) Numele unui joc de cărţi. s.m., pl. faraoni.
faraanic,-ă Referitor la faraoni, adj., pl. faraonici,-ce.
fard Produs cosmetic folosit pentru colorat faţa,
pleoapele, buzele; dres. s.n., pl. farduri.
farda tr. şi refl. A(-şi) da cu fard. vb. /, ind. prez. 3
fardează,
fardare Acţiunea de a (se) farda; fardat, s.f, g.-d. art. fardării.
fardat Fardare, s.n., pl. fardaturi.
fargtră (rar) Tolbă de săgeţi, s.f, g.-d. art. fargtrei, pl.
fargtre.
farfara (fam.) Flecar, palavragiu, s.f, art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei, pl. farfarale, art. farfaralele. farfasit,-ă (reg.) (Om) mofturos, adj., s.m. şi f, pl. far-fasiţi,-te.
farfurărie (rar) Mulţime de farfurii; (p. ext.) diverse obiecte de menaj din porţelan, faianţă etc. s.f, art. far-furăiia, g.-d. art. farfurăriei.
farfurie 1. Obiect de faianţă, de porţelan etc., cu fiindul plat sau adâncit, în care se serveşte mâncarea. 2. (înv.) Porţelan, /(fam.) ~ zburătoare = obiect zburător neidentificat. s.f, art. farfuria, g.-d. art. farfuriei, pl. farfurii, art. farfuriile.
farfurioară (-ri-oa-) Diminutiv al lui farfurie; farfuri-uţă. s.f, g.-d. art. farfurioarei, pl. farfurioare, farfuriuţă (-ri-u-) Farfurioară, s.f, g.-d. art. farfiiriaţei, pl. farfiiriuţe.
farm (despre zahăr şi unele produse alimentare) Cu aspect de pudră. Zahăr ~. adj. invar. farinaceu,-ee De natura făinii, adj., pl. farinacei,-ee. faringal,-ă 1. Referitor la faringe. 2. (despre sunete) Care se articulează în faringe, adj., pl. faringali,-e. faringală Consoană articulată în faringe, s.f, g.-d. art. faringalei, pl. faringale.
faringe Organ musculos şi membrános situat între cavitatea bucală şi esofag, s.n., pl. faringe. faringian,-ă (-gi-an) Referitor la faringe, localizat în faringe, adj., pl. faringieni.-e. faringită Inflamaţie a mucoasei faringeim, s.f, g.-d. art. faringitei, pl. faringite.
faringolaringită Inflamare concomitentă a faringelui şi a laringelui'. s.f, g.-d. art. faringolaringitei, pl. faringolaringite.
faringoscop Instrument cu care se examinează faringele. s.n., pl. faringoscoape. faringoscopie Examinare a faringelui cu faringoscopul. s.f, art. faringoscopia, g.-d. art. faringoscopiei, pl. farin-goscopii, art. faringoscopiile.
farinograf
438
farinograf Aparat pentru înregistrarea rezistenţei la frământare a unui aluat şi a capacităţii de hidratare a făinii, s.n., pl. farinografe.
farinotom Instrument pentru secţionarea boabelor de grâu în vederea determinării conţinutului de substanţe. s.n., pl. farinotoame.
fariseic,-ă (-se-ic) Făţarnic, prefăcut, adj., pl. fariseici, -ce.
fariseism Ipocrizie, făţărnicie, s.n. fariseu 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei. 2. (fig.) Făţarnic, prefăcut, s.m., art. fariseul, pl. farisei, art. fariseii.
farmaceutic,-ă Referitor la farmacie, adj., pl. farmaceutici,-ce.
farmaceutică Ştiinţă care studiază compoziţia, prepararea şi folosirea medicamentelor, s.f., g.-d. art. farmaceuticii.
farmacie 1. Ştiinţă care se ocupă cu prepararea, controlul şi distribuirea medicamentelor. 2. Locul în care se prepară şi se vând medicamente, s.f, art. farmacia, g.-d. art. farmaciei, pl. farmacii, art. farmaciile, farmacist,-ă Persoană care prepară (şi vinde) medicamente. s.m., pl. farmacişti; s.f, g.-d. art. farmacistei, pl. farmaciste.
farmacodinamie Ramură a farmacologiei care studiază efectele medicamentelor asupra organismului, s.f, art. farmacodinamia, g.-d. art. farmacodinamiei. farmacologia Specialist în farmacologie, s.m., pl. far-macologi; (rar) s.f, g.-d. art. farmacologei, pl. farma-colgge.
farmacologic,-ă Referitor la farmacologie, adj.. pl. farmacologici,-ce.
farmacologie Ştiinţă care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor asupra organismului. s.f, art. farmacologia, g.-d. art. farmacologiei, farmacopee Manual folosit în practica farmaceutică, referitor la prepararea, conservarea şi întrebuinţarea medicamentelor, s.f, art. farmacopeea, g.-d. art. farma-copeii.
farmacoterapie Tratare a bolilor cu ajutorul medicamentelor. s.f, art. farmacoterapia, g.-d. art. farmacote-rapiei.
farmazon,-oană (pop., în superstiţii) Vrăjitor. //Om şiret, viclean, s.m., pl. farmazoni; s.f, g.-d. art. farma-zoanei, pl. farmazoane.
farmazonje (pop.) Farmec, vrajă (de farmazon). s.f., art. farmazonia, g.-d. art. farmazoniei, pl. farmazonii, art. farmazoniile.
farmec 1. (în basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji; transformare miraculoasă a lucrurilor şi a fiinţelor în ceva dorit; vrajă, descântec. /Ca prin ~ = pe neaşteptate, în mod miraculos. 2. Calităţi care produc plăcere deosebită, care încântă; delectare în faţa unui lucru. ~ul peisajului, s.n.. pl. farmece.
farnesol Alcool care se găseşte în diferite uleiuri eterice, s.m.
farniente (-nien-) (it., livr.) Inactivitate, trândăvie, s.n. farsă 1. Comedie uşoară; bufonerie. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, s.f, g.-d. art. farsei, pl. farse, farsor,-oare 1. Persoană care se ţine de păcăleli; om neserios. 2. Impostor, şarlatan, s.m., pl. farsori; s.f, g.-d. art. farsoarei, pl. farsoare. fascicol v. fascicul, fascicolă v. fasciculă.
fascicul Mănunchi de elemente de acelaşi fel. /(mat.) ~ de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelaşi punct fix. //(fiz.) Mănunchi de raze cu secţiune bine delimitată, //(anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive, care au aceeaşi aşezare. //(bot.)Ţesut
format din fibre care străbat în acelaşi sens părţile unei plante, [var. fascicol s.n.] s.n., pl. fascicule. fasciculat,-ă Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. adj., pl. fasciculaţi,-te. fasciculă 1. Fiecare dintre părţile unei scrieri care se publică în etape succesive. //Broşură conţinând o parte, un capitol dintr-un roman; (p. ext.) broşură, [var. fascii colă s./?] s.f, g.-d. art. fasciculei, pl. fascicule. fascie1 (-ci-e) (la pl.) 1. Mănunchi de nuiele legate cu o curea în jurul unei securi, purtat de lictorii care însoţeau pe unii magistraţi romani. 2. Fascină, s.f, art. fascia, g.-d. art. fasciei, pl. fascii, art. fasciile. fascie2 (-ci-e) (anat.) Foiţă care acoperă muşchii sau alte organe anatomice, s.f, art. fascia, g.-d. art. fasciei, pl. fascii, art. fasciile.
fascina tr. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A impresiona, a captiva prin însuşiri atrăgătoare, neobişnuite, vb. I, ind. prez. 3 fascinează, fascinant,-ă Care fascinează; captivant, seducător, fas-cinator. adj., pl. fascinanţi,-te. fascinare Acţiunea de a fascina, s.f, g.-d. art. fasci-nării.
fascinator,-oare Fascinant, adj., pl. fascinatori,-oare. fascinaţie (-ţi-e) Atracţie irezistibilă, captivare pe care
o	provoacă cineva sau ceva. [var fascinaţiune s./.'] s.f, art. fascinaţia, g.-d. art. fascinaţiei, pl. fascinaţii, art. fascinaţiile.
fascinaţiune v. fascinaţie.
fascină Legătură de nuiele, umplută uneori cu piatră sau pământ, folosită la întărirea terasamentelor, a digurilor sau a drumurilor în terenurile desfundate, [var. faşină $/] s.f, g.-d. art. fascinei, pl. fascine.
fascioloză (-ci-o-) Boală specifică rumegătoarelor, provocată de un parazit, s.f, g.-d. art. fasciolfizei. fascism Ideologie politică de extremă dreaptă, apărută în Europa după Primul Război Mondial; regim politic bazat pe această ideologie, s.n. fascist,-ă (Adept) al fascismului, adj., s.m. şi f, pl fascişti,-ste.
fasciza tr. A instaura fascismul, a educa în spirit fascist. vb. I, ind. prez. 3. fascizează.
fascizare Acţiunea de a fasciza. s.f, g.-d. art. fascizării.
fasole 1. Plantă din familia leguminoaselor, ale cărei seminţe şi păstăi sunt folosite în alimentaţie. 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii. 3. Mâncare preparată din boabele sau păstăile (cu boabe) de fasole (1). s.f, g.-d. art. fasolei.
fasoleală (fam.) Fandosire. s.f, g.-d. art. fasolelii, pl fasoleli.
fasoli refl. (fam.) A se fandosi, a face fasoane, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se fasoleşte, imperf. 3 sg. se fasolea; conj. prez. 3 să se fasolească.
fasolică (fam.) Diminutiv al lui fasole, s.f, g.-d. art. fasoHcii.
fasolire (fam.) Acţiunea de a se fasoli, s.f, g.-d. art. fasolirii, pl. fasoliri.
fason 1. Fel în care e făcut ceva; model, croială. //Modul cum se îmbracă cineva. 2. (fam., la pl.) Mofturi, s.n., pl. fasoane.
fasona tr. 1. A da o anumită formă unui obiect. 2. (fig-, rar) A modela, a forma un caracter, vb. I, ind. prez. 3 fasonează.
fasonaj (rar) Fasonare, s.n.
fasonare Acţiunea de a fasona; fasonaj, fasonat, s.f, g.-d. art. fasonării, pl. fasonări, fasonat Fasonare, s.n.
fasonat£>r,-oare Lucrător care fasonează, s.m., pl. fasonatori; s.f, g.-d. art. fasonatoarei, pl. fasonatoare.
439
favorit
fast1 Strălucire, măreţie; lux. s.n. fast2,-ă (despre zile, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva), adj., pl. faşti,-ste. fast-food (fastfud) (angl.) Restaurant unde se mănâncă repede şi ieftin, s.n., pl. fast-fooduri. fastidios,-oasă (-di-os) (livr.) Plictisitor, anost, searbăd. adj., pl. fastidioşi.-oase.
fastuas.-oasă (-tu-os) Bogat, luxos, splendid, adj., pl. fastueşi,-oase.
fasung (tehn.) Piesă în care se înşurubează becul; dulie. s.n., pl. fasunguri.
fâşă 1. Bucată de pânză cu care se înfăşoară strâns copiii mici peste scutece. /Din (sau în) ~ = (de) pe vremea când era copil mic; (p. ext.) de când se ştie. Abia ieşit din ~ = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâşie de tifon cu care se leagă rănile, s.f, art. faşa, g.-d. art. teşii, pl. feşe. faşină v. fascină.
faşionabil,-ă (-şi-o-) (rar) Care aparţine modei lumii elegante, adj., pl. faşionabili,-e. fatal,-ă 1. Care aduce nenorocire, moarte. //Nefericit, trist. 2. Inevitabil. 3. Care atrage irezistibil (provocând nefericire). Femeie ~. adj., pl. fatali,-e. fatalism Concepţie filosofică şi religioasă care consideră că totul în lume este predestinat. //Atitudinea omului fatalist, s.n.
fatalist,-ă (Persoană) care crede în predestinare, adj.. s.m. şi f, pl. fatalişti,-ste.
fatalitate 1. Forţă supranaturală care ar determina dinainte viaţa oamenilor; soartă. 2. împrejurare nefavorabilă care nu poate fi evitată, s.f., g.-d. art. fatalităţii, pl. fatalităţi.
fatalmente în mod fatal, inevitabil, adv. fâta morgana 1. Fenomen optic specific zonelor calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la orizont (sau dincolo de el) apar ca şi cum s-ar reflecta într-o apă.
2.	(fig.) Apariţie înşelătoare, iluzie, loc. s.f, g.-d. art. fetei morgana.
fată 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. /- în casă
-	servitoare. ~ bătrână = fată trecută de vârsta măritişului şi rămasă necăsătorită. 2. Fecioară, virgină.
3.	(în raport cu părinţii) Fiică, s.f, g.-d. art. fetei, pl. fete. fatidic,-ă (livr.) Hotărât de soartă; profetic. //Aducător de nenorocire; fatal, adj., pl. fatidici,-ce. fatigabiiiţate (rar) (Tendinţă spre) oboseală, s.f., g.-d. art. fatigabilităţii.
fatrasie Compoziţie poetică medievală, alcătuită din piese satirice, s.f, art. fatrasia, g.-d. art. fatrasiei, pl. fatrasü.
fatuitate (-tu-i-) (livr.) îngâmfare, înfumurare, s.f, g.-d. art. fatuităţii.
fatum (lat., livr.) Destin, soartă; fatalitate, s.n. faţâdă Fiecare dintre părţile exterioare verticale ale unei clădiri sau ale unui monument; (spec.) partea dinspre stradă sau partea unde se găseşte intrarea principală a unei clădiri. !De - = de formă, pentru a salva aparenţele. s.f, g.-d. art. faţadei, pl. faţade, faţă A. 1. Partea anterioară a capului omenesc; figură, chip, obraz. IDin - = dinainte. De ~ = prezent; care aparţine prezentului. De - cu... = în prezenţa... A fi de -® a asista. A pune (de) - (sau ~ în ~) = a compara, a con-j™nta. Om (sau taler) cu două ~ = om făţarnic, ipocrit. //Fizionomie, expresie. //Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc şi a unor animale. 3. (pop.) Om. /-bisericească = reprezentant al bisericii. 4. Persoană, personaj. B. 1. Suprafaţa unui obiect (în special a pământu-tai, a apei etc.). 2. (mat.) Fiecare dintre suprafeţele plane care mărginesc un poliedru. 3. înfăţişare, aspect. «•Partea exterioară a unei ţesături; partea lustruită a unui obiect. !A da - (unui lucru) -- a lustrui, a face să arate
frumos. 5. Culoare. 6. (în sintagma) ~ de masă = material textil, plastic etc. folosit pentru a acoperi masa. ~ de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna sau plapuma. 7. Faţadă. 8. Prima pagină a fiecărei file. 9. (în sintagma) -a dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. 10. (înv., pop.) Pagină, s.f, g.-d. art. feţei, pi feţe.
faţă de 1. în ceea ce priveşte, în raport cu... 2. Pentru.
3.	Având în vedere, loc. prep.
faţă-n faţă Unul înaintea (sau împotriva) celuilalt, loc. adv.
faţeta tr. A tăia în faţete; a şlefui, vb. I, ind. prez. 3 faţetează.
faţetare Acţiunea de a faţeta; faţetat. s.f, g.-d. art. faţetării, pl. faţetări. faţetat Faţetare. s.n.
faţetă 1. Fiecare din feţele şlefuite ale unui obiect de sticlă, ale unei pietre preţioase etc. //(fig.) Fiecare dintre aspectele unor probleme, ale unor lucrări etc. 2. ~ de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. (tipogr.) Placă de fontă pe care se fixează o placă de stereotipie, s.f, g.-d. art. faţetei, pl. faţgte.
fault (la unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire, împingere etc.) comis asupra unui adversar în timpul jocului, s.n., pl. faulturi.
faulta (fa-ul-) tr. A comite un fault. vb. I, ind. prez. 3 faultează.
faultare (fa-ul-) Acţiunea de a faulta, s.f, g.-d. art. faultării, pl. faultări.
faun (la romani) Divinitate protectoare a pădurilor, câmpiilor şi turmelor, înfăţişată ca un bărbat, cu coame şi cu picioare de ţap. s.m., pl. fauni, faună (fa-u-) 1. Totalitatea speciilor de animale dintr-o regiune, dintr-o eră geologică etc. 2. (peior.) Grup de oameni cu o existenţă dubioasă, s.f, g.-d. art. faunei. faunistic,-ă (fa-u-) De faună. adj.. pl. faunistici,-ce. faur1 (pop.) Februarie, s.m., g.-d. art. lui faur. faur2 1. (înv.) Fierar. 2. Gândăcel de culoare castanie. s.m., pl. fauri.
faurmaur (fa-ur-ma-) (pop.) Meştergrindă. s.m. faustian (-ti-an) Faustic. adj., pl. faustieni,-e. faustic,-ă Propriu lui Faust, în genul lui; faustian. adj., pl. faustici,-ce.
faustpatron Aruncător portabil de grenade antitanc. s.n.
favelă Cartier de cocioabe din America Latină, s.f, g.-d. art. favelei, pl. favele.
favisă (ant.) Pivniţă în apropierea templelor, în care erau păstrate obiectele sacre, s.f, g.-d. art. favisei, pl. fa vise.
favoare Avantaj care se acordă cuiva; bunăvoinţă faţă de cineva. /Bilet de~- bilet pe baza căruia se poate intra gratuit la un spectacol. în ~a (cuiva) = în folosul cuiva. //Trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. s.f, g.-d. art. favorii, pl. favoruri, favorabil,-ă 1. Prielnic, avantajos. 2. Binevoitor, adj., pl. favorabili,-e.
favorit1 (mai ales la pl.) Barbă care încadrează obrazul de o parte şi de alta, lăsând bărbia liberă, s.m., pl. favoriţi.
favorit2,-ă I. adj. Care este preferat de cineva. II. s.m. şi f. Cel preţuit în mod deosebit de cineva sau care se bucură de o anumită protecţie. //Protejat al unui monarh, al unui om influent, //(la f.) Amantă a unui monarh.
2.	Participant la o competiţie, cotat cu cele mai mari şanse de reuşită //Cal socotit a fi capabil să câştige o cursă. adj., s.m. şi f, pl. favoriţi,-te.
favoritism
440
favoritism Acordare de favoruri nemeritate, s.n., pl. favoritisme.
favoriza tr. l.A înlesni desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 2. A acorda cuiva (în mod abuziv) un avantaj, o favoare, vb. I, ind. prez. 3 favorizează. favorizant,-ă Care favorizează, adj., pl. favorizanţi,-te. favorizare Acţiunea de a favoriza, s.f, g.-d. art. favorizării.
favus (med.) Dermatoză localizată la pielea capului, cauzată de o ciupercă microscopică, s.n., pl. favusuri. fax 1. Aparat care transmite texte, desene etc. prin reţeaua telefonică. 2. Document transmis prin fax (1). s.n., pl. faxuri.	’
faxa tr. A transmite prin fax. vb, l, ind. prez. 3 faxează. fazan 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă şi ascuţită, al cărei bărbătuş se distinge printr-un penaj viu colorat. 2. (arg.) Naiv, fraier, /(fam.) A pica de ~ = a fi păcălit din naivitate, s.m., pl. fazani, fazanerie Crescătorie de fazani, s.f, art. fazaneria, g.-d. art. fazaneriei, pl. fazanerii, art. fazaneriile, fază î. Fiecare dintre stadiile distincte din evoluţia unui fenomen, a unui proces din natură sau din societate; etapă. 2, Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna şi unele planete în timpul revoluţiei lor.
3.	Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice, //(fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp. /(fam.) A fi pe ~ = a fi atent şi a acţiona prompt, s.f., g.-d. art. fazei, pl. faze. fazitrQn Tub electronic pentru modulaţii ale oscilaţiilor de înaltă frecvenţă, s.n., pl. fazitroane. fazmgtru Instrument pentru măsurarea diferenţei de fază între mărimi electrice de aceeaşi frecvenţă, s.n., art. fazmgtrul, pl. fazmgtre.
fazotrsn Accelerator de particule, s.n., pl. fazotroane. fă v. fa2.
făcăleţ Băţ rotund, neted, folosit la mestecatul mămăligii. s.n., pl. făcălgţe.
făcălui tr. (reg.) A amesteca şi a zdrobi cu o lingură de lemn unele legume fierte (pentru a le face piure), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. făcăluigsc, imperf. 3 sg. făcăluia; conf prez. 3 să făcăluiască.
făcăluire (reg.) Acţiunea de a făcălui. s.f, g.-d. art. făcăluirii, pl. flcăluiri. făcăluit (reg.) Faptul de a făcălui. s.n. făcătQr,-oare (rar) (Persoană) care face, creează ceva. l~-de-bine = binefăcător. ~-de-rele = răufăcător, adj.. s.m. şi f, pl. făcători,-oare.
făcătură (pop., în superstiţii) Farmec, vrajă, //(fam.) Minciună, s.f, g.-d. art. făcăturii, pi. făcături, făcău Roată de moară cu fus vertical; (p. ext.) moară mică. s.n., art. făcăul, pl. facaie. făcije Lumânare mare, faclă, torţă, //(fig.) Lumină, căldură. s.f, art. făclia, g.-d. art. făcliei, pl. făclii, art. făclii ile.
făclier (-cli-er) (rar) 1. Persoană care fabrică sau vinde
făclii. 2. (fig.) Purtător de făclii, s.m., pl. făclieri.
făclioară (-cli-oa-) Diminutiv al lui făclie; făcliuţă. s.f,
g.-d. art. fâclioarei, pl. făclioare.
făcliuţă (-cli-u-) Făclioară. s.f, g.-d. art. făcliuţei, pl.
fâcliuţe.
făcut1 1. Acţiunea de a face; îndeplinire. 2. (pop., în superstiţii) Vrajă, farmec; blestem. 3. (pop.) Destin, soartă, s.n.
făcut2,-ă 1. (despre băuturi) Falsificat. 2. (fam.) Beat.
3.	Parcă-i un (lucru) ~, se spune despre un lucru care se întâmplă contrar aşteptărilor, adj., pl. făcuţi,-te. făgaş 1. Urmă adâncă săpată în pământ de şuvoaiele de apă sau (p. ext.) de roţile unui vehicul. 2. (fig.) Direcţie, drum. [var. (reg.) hăugaş, hogaş, văgaş s.n.] s.n., pl. făgaşe.
făgădău (reg.) Han, cârciumă, s.n., art. făgădăul, pl. făgădaie.
făgădui tr. A promite, //(refl., înv.) A se angaja să... vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conf prez. 3 să tăgăduiască.	-
făgăduială Faptul de a făgădui; promisiune; făgăduinţă. s.f, g-d. art. făgăduielii, pl. făgăduieli, făgăduinţă Făgăduială. /Pământul (sau ţara) ~ei = numele biblic al Palestinei; (fig.) tărâm roditor, îmbelşugat. s.f, g.-d. art. făgăduinţei, pl. făgăduinţe. făgărăşean,-ă (Locuitor) din municipiul Făgăraş, adf, s.m. şi f, pl. fâgărăşgni,-e.
făgărăşeancă Locuitoare din municipiul Făgăraş, s.f., g.-d. art. fâgărăşgncei, pl. făgărăşgnce. făggt Pădure de fagi. s.n., pl. făggte. făgeţel (pop.) Diminutiv al lui făget, s.n., pl. fâgeţgle. fă ingre (fă-i-) Boală a plantelor provocată de ciuperci parazite, manifestată prin apariţia unui praf cenuşiu pe organele atacate, s.f, g.-d. art. făinării. făină 1. Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante. /Altă - se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor resturi animale de la fabricile de conserve ;i de la abatoare, folosită ca supliment în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. ~ animală. ~ de peşte. ~ de oase. s.f., g.-d. art. făinii, pl. făinuri. făin<2S,-oasă (fă-i-) I. Care are aspectul făinii. 2. Preparat din făină. /Paste ~ (şi s.f., pl.) = produse alimentare pe bază de făină, adf, pl. fâin2şi,-oase. fălălăi intr. (rar, despre frunze, mătăsuri etc.) A foşni. vb. IV, ind. prez. 3 sg. fălălăigşte, imperf. 3 sg. fâlălăia; conf prez. 3 să fălălăiască.
fălcariţă (med., pop.) Tetanos (la copii), s.f, g.-d. art. fâlcariţei.
fălcea 1. Fiecare dintre cele două tălpi ale săniei.
2.	Fiecare dintre cele două braţe ale piscului carului.
3.	Fiecare dintre cele două braţe ale afetului de tun. s.f, art. fâlceaua, g.-d. art. fălcglei, pl. fâlcgle, art. fălcglele. fălcos,-oasă (şi s.) Care are fălci mari. //(reg.) Mâncăcios. adf, pl. fălc2Şi,-oase.
făli1 tr. (înv.) A preamări, vb. IV, ind. prez. 3 sg. făleşte, imperf. 3 sg. fălea; conf prez. 3 să fălească. făli2 refl. A se mândri, a se lăuda (cu ceva sau cu cineva). vb. IV, ind. prez. 3 sg. se făleşte, imperf. 3 sg. se fălea; conj. prez. 3 să se fălească.
fălitor,-oare (înv.) (Persoană) care linguşeşte, adf, s.m. ş[f.,pl. fâlit£>ri,-oâre.	.
fălnicie (înv.) însuşirea de a fi falnic, s.f, art. fălnicia, g.-d. art. fâlnidei.
fălos,-oasă (pop.) 1. Mândru; (peior.) trufaş. 2. Impunător, impozant. 3. (înv.) Glorios, adj., pl. fâloşi,-oase. făloşi refl. (reg.) A se mândri, a se îngâmfa, vb. IV, ind. prez. î sg. se fâloşeşte, imperf. 3 sg. se făloşea; conf prez. 3 să se făloşească.
făloşie (reg.) îngâmfare, s.f, art. fâloşia, g.-d. art. făloşiei.
fălticenean,-ă (Locuitor) din Fălticeni, adf, s.m., pl• fălticengni,-e.
fălticeneancă Locuitoare din Fălticeni, s.f, g.-d. art. fălticengncei, pl. fălticengnce.	.
fălţui tr. l.A prelucra pieile tăbăcite pentru a le uniformiza grosimea. 2. A face falţuri pe marginea unor obiecte pentru a le putea îmbina. 3. A împături colile de hârtie tipărite în vederea broşării sau a legării lor. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuigsc, imperf. 3 sg. fălţuia; conf prez. 3 să fălţuiască.	.	..
fălţuire Acţiunea de a fălţui; fâlţuit. s.f, g.-d. art. fălţuini. fălţuit Fălţuire. s.n.
fălţuitsr1 (-ţu-i-) Unealtă (rindea, cuţit etc) cu care se fălţuieşte. s.n., pl. fălţuitoare.
441
fălţuiţar2i-oare (-ţu-i-) Muncitor calificat în operaţiile de fâlţuire. s.m., pl. fâlţuitori; s.f., g.-d. art. fălţuitoarei, pl. fălţuitoare.
făptaş,-ă Persoană care comite o faptă (condamnabilă); făptuitor, s.m., pl. făptaşi; s.f., art. făptaşa, g.-d. art. făptaşei, pl- făptaşe.
făptui tr. A face ceva; a comite o faptă rea, o infracţiune.
vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. faptuigsc, imperf. 3 sg. făp-
tuia; conf prez. 3 să făptuiască.
făptuire Acţiunea de a făptui, s.f., g.-d. art. făptuirii, pl.
făptuiri.
făptuitsr.-oare (-tu-i-) 1. Făptaş, (rar) 2. Persoană care realizează ceva. s.m., pl. făptuitari; s.f, g.-d. art. făptuitoarei, pl- făptuitoare.
făptura 1. Fiinţă, creata ă. 2. Aspect fizic; statură; trup. //Structură a unei fiinţe, a unui obiect. 3. Natură, univers. s.f, g.-d. art. făpturii, pl. făpturi, făraş Obiect casnic în formă de lopată cu coada scurta, în care se adună cu mătura gunoiul, jarul etc. [var. foraş s.n.] s.n., pl. făraşe,
f|ră 1. prep. Lipsit de...; în lipsa a...; minus, mai puţin. II. conic;. I. (cu val. de negaţie) A vorbit ~ rost. 2. Deşi nu..., cu toate că nu... prep.; conjcţ. fărădelege Faptă rea; josnicie, nelegiuire, mişelie, [var. fârdelgge s/] s.f, g.-d. art. fărădelegii, pl. fărădelegi, fărâma tr. şi refl. (pop.) A (se) sfărâma; a (se) sparge, /(tr.) A-şi ~ capul = a-şi bate capul să rezolve ceva. [var. fărma vb.] vb. I, ind. prez. 3 fărâmă, fărâmare (pop.) Acţiunea de a (se) fărâma; fărâmat. [var. fârmarei.i] s.f, g.-d. art. fărâmării. fărâmat Fărâmare. s.n.
făifrnă Bucată mică, rămasă din ceva (în urma spargerii, ruperii etc.). IA (se) face mici ~ = a (se) sfărâma. s.f, g.-d. art. făr|mei, pl. fărâme, fărâmătfir Dispozitiv sau maşină pentru sfărâmarea unor materiale, s.n., pl. fărâmătoare. fărâmătură (reg.) Sfârâmătură; fărâmă (de pâine), s.f, g -d. art. fărâmăturii, pl. fărâmături, fărâmică (pop.) Fărâmiţă, s.f., g.-d. art. fârâmicii, pl. ftrâmici (şi fărâmele în expr. a tăia ~). fărâmicios,-oasă Care se sfărâmă uşor; sfărâmicios. adj., pl. fărâmiciQşi,-oase.
fărâmiţa tr. şi refl. A (se) face fărâme; a (se) sfărâma.
/’ ln.d- prez. 3 fărâmiţează, faramiţare Acţiunea de a (se) fărâmiţa; fărâmiţat, s.f, f'd art. fărâmiţării, pl. fărâmiţări, fr^tet Fărâmiţare, s.n.
fărâmiţă Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. s.f, g.-d. ort. fărâmiţei, pl. fărâmiţe, fârdelgge v. fărădelege, fărma v. fărâma.
•armare v. fărâmare. jer~t’-ă Aromân din Albania. s.m.,pl. fărşeroţi, s.f, feratei, pl. fârşerote. ifrtatv. fârtat.
«ff!:® V fâşie.
J* .*• Produs de concepţie din uterul mamiferelor, dintre perioada de embrion şi momentul naşterii; fetus. 2. (pop.)
C0P,J- /(pop.) ~ul meu, formulă cu care se adresează «fa?în vârstă unui tânăr, s.m., pl. feţi. fată	'	Pre mamifere) A naşte pui. vb. I, ind. prez. 3
fătf*e*F?tat' s'f-' g ~d- °rt- fătării, pl. fâtări. făîais PUnea a ®ta> fStare. s.n. a» .	(P°P) Hermafrodit, //(peior., glumeţ) Băiat care
fttăl«n de fată. s.m, art. fătălăul, pl. fătălăi, art.
este oST0] (despre femelele animalelor mamifere) Care male	j. ^ete- %°P., s.) Organul genital al unor ani-
,e- oa\., pl, fătătoare.
fătătoare2 Loc unde fată animalele, s.f, g.-d. art. fâtă-torii, pl. fătătQri.
făt-frumos Bărbat, tânăr deosebit de frumos, s.m., pl. feţi-frumaşi.
Făt-Frumes Erou din basme, cu calităţi deosebite: frumuseţe fizică, vitejie etc. s.prop.m. făt-logofăt (pop.) Copil cu însuşiri fizice deosebite. s.m.,pl. f'eţi-logofeţi.
fătQi (fam.) Augmentativ al lui fată; fată robustă care seamănă mai mult a bărbat, s.n., pl. fâtoaie. fătucă (pop., fam.) Fetiţă, s.f, g.-d. art. fătucii, pl. făţyci. făţarnic,-ă Prefăcut, fals, mincinos, adj., pl. făţarnici,-ce. fă ţări refl. (înv.) A se preface, a se făţămici. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se făţăreşte, imperf. 3 sg. se făţărea; conj. prez. 3 să se făţărească.
făţărie (înv.) Făţărnicie, s.f, art. fâţăria, g.-d. art. făţăneij pl. făţării, art. fâţăriile. făţărniceşte (înv.) în mod făţarnic, adv. făţărnici refl. (înv.) A se preface, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se făţărniceşte, imperf. 3 sg. se făţămicea; conj. prez. 3 să se făţămicească.
făţărnicie Lipsă de sinceritate; prefăcătorie, falsitate. s.f., art. făţărnicia, g.-d. art. făţărniciei, pl. făţărnicii, art. făţărniciile.	_
făţiş,-ă (şi adv.) Care se face sau se spune pe faţă; sincer, deschis, adj., pl. făţişi,-e.
făţui tr. 1. A lustrui, a netezi un obiect prin frecare, cioplire etc. 2, A netezi tencuiala de pe un zid. 3. (în industria tăbăcăriei) A curăţa pielea ae impurităţi. 4. (fig., pop.) A pălmui pe cineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făţuigsc, imperf. 3 sg. fâţuia; conj. prez. 3 să făţuiască. făţuială 1. Făţuire. 2. Strat de mortar subţire, bine netezit, aplicat pe o tencuială, 3. (fig., pop.) Pălmuială; bătaie dată peste faţă. s.f, g.-d. art. făţuielii, pl. fâţuisli. făţuire Acţiunea de a făţui; făţuială, făţuit. s.f., g.-d. art. făţuirii, pl. făţuiri. făţuit Făţuire. s.n.
făţuitoare (-ţu-i-) Unealtă cu care se netezeşte tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drişcă. s.f., g.-d. art. făţuitarii, pl. fâţuitari.
făţui tor1 (-ţu-i-) l. Rindea folosită la făţuirea scândurilor sau a pieselor de lemn. 2. Cuţit pentru făţuirea manuală a pieilor, s.n., pl. făţuitoare. făţuitfir2,-oare (-ţu-i-) Muncitor care făţuieşte. s.m., pl. fâţuitari; s.f, g.-d. art. fâţuitoarei, pl. făţuitoare. făurar1 (fâ-u-) (pop.) Februarie, s.m., g.-d. lui făurar. făurar2 (-fă-u-) 1. (înv.) Fierar. 2. (fig.) Făuritor, creator. s.m.. pl. făurari.
făurărie1 (fă-u-) (înv., reg.) 1. Atelierul fierarului.
2.	Meşteşugul fierarului, s.f., art. făurăria, g.-d. art. fâură-riei, pl. (1) făurării, art. fâurăriile. făurărie2 (fă-u-) (înv.) Mulţime de obiecte din fier; fierărie, s.f, g.-d. art. făurăria, g.-d. art. fâurăriei. făuri (fă-u-) tr. 1. A face, a crea, a înfăptui. 2. A prelucra un metal cu ciocanul; (p. ext.) a fabrica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. făuresc, imperf 3 sg. făurea; conj. prez. 3 să făurească.
făurire (fă-u-) Acţiunea de a făuri; creare, înfăptuire. s.f., g.-d. art. făuririi.
făurişte (fă-u-) (reg.) Atelierul fierarului, s.f, g.-d. art. făuriştii, pl. făurişti.
făuritQr,-oare (fâ-u-) Persoană, colectiv etc. care făureşte ceva; creator, s.m., pl. făuritQri; s.f, g.-d. art. făuritoarei, pl. făuritoare.
făzăniţă Femela fazanului, s.f, g.-d. art. fâzăniţei, pl. fâzăniţe.
fâl/fâl-fâl Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări, interj. fâlfăi v. fâlfâi.
fâlfâi intr. 1. (despre păsări) A da din aripi, producând un zgomot caracteristic zborului. 2. (despre steaguri, pânze etc.) A flutura în bătaia vântului. 3. (despre o flacără) A pâlpâi, [var. fâlfâi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâia; conj. prez. 3 să fâlfâie, fâlfâire Acţiunea de a fâlfâi; fâlfâit, fâlfâitură. s.f., g.-d. art. fâlfâirii, pl. fâlfâiri, fâlfâit Fâlfâire, s.n.
fâlfâitor,-oare (-fâ-i-) Care fâlfâie, adf., pl. fâlfâitari,-oare.
fâlfâitură (-fâ-i-) (rar) Fâlfâire, s.f., g.-d. art. fălfâiturii, pl. fâlfâituri, fâl-fâl v. fâl.
fân Iarbă cosită şi uscată folosită ca nutreţ pentru vite; fânaţ. s.n., pl. fânuri.
fânaţ (pop.) 1. Fâneaţă. 2. Fân. s.n., pl. fânaţe. fânărje (pop.) 1. Fâneaţă. 2. Loc unde se fac clăile de fân.
3.	Şură, magazie pentru păstrat fânul. s.f. art. fânăria, g.-d. art. fânăriei, pl. fânării, art. fânăriile. fâneaţă Teren pe care creşte iarba pentru fân. s.f, g.-d. art. fâneţei, pl. fâneţe.
fânişor (pop.) Diminutiv al lui fân. s.n.	•
fânoasă (înv.) Unealtă agricolă cu tracţiune animală folosită la întoarcerea fânului, s.f, g.-d. art. fânoasei, pl. fânoase.
fântâioară v. fîntânioară.
fântânar Persoană care face sau întreţine o fântână. s.m., pl. fântânari.
fântână 1. Groapă cilindrică şi cu pereţii pietruiţi, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, care serveşte la alimentarea cu apă mai ales în mediul rural: puţ. /A căra apă la~ = a întreprinde o acţiune zadarnică. 2. Construcţie de zid, cu apă ţâşnitoare, servind ca element decorativ în locuri publice. 3. (fig.) Izvor, sursă. s.f, g.-d. art. fântânii, pl. fântâni, fântâneâ (rar) Fântâniţă. s.f, art. fântâneaua, g.-d. art. fântânelei, pl. fântânele, art. fântânelele. fântânei Specie de păstrăv frumos colorat, care trăieşte în apele de munte, s.n., pl. fântânei, art. fântâneii. fântâni oară (-nioa-) (rar) Fântâniţă. [var. fântâioară s.f] sf., g.-d. art. fântânioarei, pl. fântânioare. fântâniţă (rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fân-tânioară. s.f, g.-d. art. fântâniţei, pl. fântâniţe. fârnâi intr. (reg.) A vorbi pe nas; a fomăi; a produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat, vb. IV, ind. prez. 3 fârnâie, imperf 3 sg. fâmâia; conf prez. 3 să f|mâie.
fârnâire (reg.) Acţiunea de a fârnâi; fârnâit. s.f., g.-d. art. fâmâirii, pl. fâmâiri.
fârnâjt (reg.) Faptul de a fârnâi. s.n., pl. fâmâituri. fârtat (pop.) Prieten nedespărţit, frate de cruce. //Tovarăş, ortac. //Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia vrea să-i arate prietenie.
Ívar. fârtat s.m.] s.m., pl. fârtaţi. ârtăţje (înv.) Legătură între doi fârtaţi; prietenie, s.f, art. fârtăţia, g.-d. art. fârtăţiei.
fâs1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un gaz care iese printr-un orificiu strâmt, interj. fâs2 (fam.) Nimic. s.n.
fâsă Nume dat mai multor păsări migratoare mici, de
culoare cafenie-cenuşie. s.f, g.-d. art. f|sei, pl. fâse.
fâsăi v. fâsâi. fâşăială v. fâsâială. fâsăire v. fâsâire. fâsâit v. fâsâit. fâsâitură v. fâsâituri.
fâsâi intr. 1. (despre gaze) A scoate un zgomot şuierător, surd. 2. (despre unele fiinţe) A scoate pe nas sunete şuierătoare, [vîjk fâsăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia; conj prez. 3 să f|sâie.
fâsâială Faptul de a fâsâi; fâsâit, fâsâitură. [var. fâsă-iâlă s.f] sf, g.-d. art. fâsâielii, pl. fâsâieli. fâsâire Acţiunea de a fâsâi. [var. fâsăire s.£] s.f, g.-d. art. fâsâirii, pl. făsâiri.
fâsâit Fâsâială. [var. fâsăit j\/i] s.n., pl. fâsâituri, fâsâitură (-sâ-i-) Fâsâială. [var. fâsâitură s.£] s.f, g.-d. art. fasâiturii, pl. fâsâituri, fâstşc v. fistic.
fâstâceală (fam.) Faptul da a (se) fâstâci; zăpăceală. s.f., g.-d. art. fâstâcelii.
fâstâci refl. şi tr. (fam.) A (se) zăpăci, a-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, vb. IV, ind. prez. 3 sg. fâstâcesc, imperf 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească, fâstâcire (rar) Acţiunea de a (se) fâstâci, s.f, g.-d. art. fâstâcirii, pl. fâstâdri.
fâş1 Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. interj. fâş21 . Material impermeabil subţire folosit pentru confecţionarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecţionată din acest material, s.n., pl. (2) fâşuri. fâşăi v. fâşâi. fâşăială v. fâşâială.
fâşâi intr. (despre frunze, hârtii, ţesături de mătase etc.) A foşni. [var. fâşăi, fâşii vb.] vb. IV, ind. prez. 3 fâşâie, imperf. 3 sg. fâşâia; conj. prez. 3 să fâşâie. fâşâială Zgomot produs de răsfoitul hârtiilor, de mişcarea frunzelor, de o ţesătură de mătase etc.; fâşâire, foşnet, [var. fâşăială s.f.] s.f, g.-d. art. fâşâielii, pl. fâşâieli.
fâşâire Acţiunea de a fâşâi; fâşâială, fâşâit. s.f, g.-d.
art. fâşâirii, pl. fâşâiri.
fâşâit Fâşâială. [var. fâşiit s.n.] s.n.
fâşâitor,-oare (-şâ-i-) (rar) Care fâşâie. adj., pl. fâşâi-
tori,-oare.
fâşâitură (-şâ-i-) Fâşâială. [va;: fâşiitură s./'] s.f, g-d. art. fâşâiturii, pl. fâşâituri.
fâşie 1. Bucată lungă şi îngustă de material textil, de piele etc. 2. Suprafaţă lungă şi îngustă de teren. [var. fâşie í/] sf, art. fâşia, g.-d. art. fâşiei, pl. fâşii, art. fâşiile, fâşii v. fâşâi. fâşiit v. fâşâit. fâşiitură v. fâşâitură.
fâşioară (-şi-oa-) Diminutiv al lui fâşie, s.f, g.-d. art. fâşioarei, pl. fâşioare.
fâş ne aţă (fam.) (Fată, femeie) sprintenă, neastâmpărată. adj., sf, pl. fâşneţe.
fâţ/fâţa Cuvânt care imită o mişcare (continuă), interj. faţă (reg., fam.) 1. Nume dat speciilor de peşte mic. 2. Femeie care se fâţâie. s.f, g.-d. art. fâţei, pl. f|ţe. fâţâi (pop., fam.) 1. tr. şi intr. (despre animale, păsări) A mişca repede coada (într-o parte şi în alta). 2. refl. A se mişca fâră astâmpăr, încoace şi încolo, vb. IV, ind. prez. 3 fâţâie, imperf. 3 sg. fâţâia; conj. prez. 3 să fâţâie. fâţâială (pop., fam.) Umblet fâră rost, agitat, dintr-un loc în altul; fâţâit. s.f., g.-d. art. fâţâielii, pl. fâţâigli. fâţâjt (pop., fam.) Fâţâială. s.n. fâţişoară (reg., fam.) Diminutiv al lui fâţă. s.f, g.-d. art. fâţişoarei, pl. fâţişoare.
febleţe (fam.) Slăbiciune, atracţie pentru cineva; ceea ce reprezintă obiectul slăbiciunii, atracţiei cuiva, s.f, art. febleţea, g -d. art. febleţii.
febră 1. Temperatură ridicată a corpului (peste 37° C), care reprezintă o reacţie a organismului la un factor infecţios, toxic etc. //Nume dat unor boli care se manifestă prin febră. ~ aftoasă. /- musculară = stare de oboseală generală, care apare în urma unui efort fizic deosebit. 2. (fig.) Emoţie, încordare înaintea unui eveniment. s.f, g.-d art. febrei.
febricita intr. A avea febră (1). vb. I, ind. prez. 3 febricitează.
443
feldwebel
febricitate (med.) 1. Stare febrilă. 2. (fig.) Aderenţă afectivă, entuziasm, s.f, g.-d. art. febricitaţii. febrifug1 Substanţă, medicament care scade sau înlătură febra, s.n., pl. febrifjjge.
febrifug2,-ă Antipiretic; antifebril. adj., pl. febrifugi,-
febril,-ă 1. (med.) Care se manifestă prin febră (1). 2. (fig.) Agitat, încordat. Activitate adj., pl. febrili,-e. febrilitate încordare, agitaţie; activitate intensă, s.f, g.-d. art. febrilităţii.
februarie (-bru-a-) A doua lună a anului; făurar1, s.m., g.-d. lui februarie.
fecal (în sintagma) Produs - = resturi de alimente digerate, eliminate prin anus; excremente, adf, pl. fecale, fecale Excremente, s.f. pl., art. fecalele.
Fecioara Mana Maica Domnului, s.prop.f, g.-d. art. Fecioarei Mana.
fecioară 1. Fată tânără, virgină, /(adj., înv.) Fată ~ = fată de măritat. 2. (fig., adj.) Pur, curat. 3. (art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. //Unul dintre semnele simbolice ale zodiacului, s.f, g.-d. art. fecioarei, pl. fecioare.
fecior (pop.) 1. Fiu; băiat, copil. 2. Flăcău, tânăr necăsătorit. 3. Sevitor la casele boierieşti. /- boieresc = slujbaş pe moşia unui boier. [var. (reg.) ficior s.m.] s.m., pl. fecifiri.
fecioraş (pop.) Diminutiv al lui fecior, s.m., pl. fecio-raşi.
fecioreasca Numele unui dans popular executat de flăcăi, s.f. art., neart. feciorească, g.-d. art. fecioreştii, feciorelnic,-ă Cast, nevinovat, adj., pl. feciorelnici,-ce.
fecioresc1,-ească (Ca) de fecioară (1); (fig.) curat, nevinovat, cast. adj., pl. fecioreşti. fecioresc2,-ească Care aparţine feciorilor (2), referitor la feciori, adj., pl. fecioreşti. fecioreşte1 Ca fecioarele (1); (p. ext.) în mod feciorelnic. adv.
fecioreşte2 Ca feciorii (2); în felul feciorilor, adv. feciori intr. (pop.) A-şi trăi perioada de flăcău sau de fată. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fecioresc, imperf. 3 sg. feciorea; conj. prez. 3 să feciorească, fecioncă Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori gal-bene-verzui. s.f, g.-d. art. feciorelei, pl. feciorele, art. feciorelele.
feciorie1 Calitatea de a fi fecioară (1); castitate, virginitate. s.f, art. fecioria, g.-d. art. fecioriei. feciorie2 Timpul când cineva este fecior (2). s.f., art. fecioria, g.-d. art. fecioriei.
feculă Amidon extras din cartof, din rădăcinile de ma-nioc etc., folosit în alimentaţie, s.f, g.-d. art. feculei, pl. (sorturi) fecule.
feculent,-ă Cu feculă; (p. ext.) hrănitor, adj., pl. fecu-lenţi,-te. _	'
fecuienţă însuşirea unei substanţe cu feculă. s.f, g.-d. art. feculenţei.
fecund,-ă 1. Care se înmulţeşte uşor. //Roditor, fertil.
2.	(fig.) (despre oameni) Care scrie mult, care realizeză multe opere; (despre imaginaţie) bogat, adj., pl. fecunzi,-de.
fecunda tr. A face să procreeze, vb. I, ind. prez. 3 fecundează.
fecundare Acţiunea de a fecunda; fecundaţie, fecundat. .s.f, g.-d. art. fecundării, pl. fecundări, fecundat Fecundare, s.n.
fecundaţie (-ţi-e) (biol.) Proces de unire a două celule sexuale de sex diferit, prin care se formează un nou reprezentant al speciei; fecundare, s.f, art. fecundaţia, g.-d. art. fecundaţiei, pl. fecundaţii, art. fecundaţiile.
fecunditate 1. Capacitate a organismelor de a se reproduce, de a se înmulţi. //Fertilitate, rodnicie a solului.
2. (fig.) Putere mare de creaţie artistică, putere de activitate intensă, s.f, g.-d. art. fecundităţii, fedeleş Butoiaş mic în care se transportă apă sau vin. /(adv.) A lega ~ = a lega strâns şi bine. s.n., pl. fedeleşuri /fedeleşe.
feder Parte ieşită în afară de-a lungul marginii unei scânduri sau unei plăci, care intră în nutul corespunzător al altei piese; lambă. s.n., pl. federe. federal,-ă Referitor la o federaţie; care are structura unei federaţii; federativ, adj.. pl. federali,-le. federalism Concepţie, acţiune politico-juridică în vederea grupării mai multor state într-o federaţie, s.n. federalist,-ă (Adept) al federalismului, adj., s.m. şi f, pl. federalişti,-ste.
federaliza tr. şi refl. (despre state) A (se) organiza sub formă de federaţie, vb. I, ind. prez. 3 federalizează, federalizare Acţiunea de a (se) federaliza, s.f, g.-d. art. federalizării, pl. federalizări, federat 1. Persoană care făcea parte din populaţiile aşezate la graniţele Imperiului Roman pentru a le apăra, în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naţionale în timpul Comunei din Paris, s.m., pl. federaţi. federativ,-ă Federal. adj.,pl. federativi,-e. federaţie (-ţi-e) 1. Uniune a mai multor state autonome, care îşi păstrează organizarea proprie, având însă anumite organe politico-administrative şi legi comune. 2. Grupare a unor organizaţii de masă şi oşteşti care urmăresc scopuri comune; confederaţie. 3. Organ care controlează activitatea într-o anumită ramură sportivă, s.f, art. federaţia, g.-d. art. federaţiei, pl. federaţii, art. federaţiile, federvais Pulbere de steatit care se pune în mănuşi, în pantofi ori în ghete, pentru a fi îmbrăcate sau încălţate mai uşor. s.n.
fge (livr.) Zână. s.f, art. feea, g.-d. art. feei, pl. fee. feedback (fidbec) (angl.) Conexiune inversă în diferite sisteme (biologice, tehnice etc.), ceea ce înseamnă revenirea informaţiei la centrul de comandă al sistemului; retroacţiune. //Acţiune exercitată asupra cauzelor unui fenomen de către fenomenul însuşi, s.n., pl. feed-backuri.
feeric,-ă Cu caracter de feerie; minunat, încântător. adj., pl. feerici,-ce.
feerie (fe-e-) 1. Privelişte minunată, încântătoare.
2.	Reprezentaţie teatrală, de circ etc. cu tematică mitologică, într-un decor fastuos, cu multe efecte sonore, s.f, art. feeria, g.-d. art. feeriei, pl. feerii, art. feeriile.
fel 1. Mod de a fi, de a acţiona etc. 2. (p. ext.) Soi, varietate, gen, sort. IDe ~ul meu = după firea mea; după locul meu de origine. De ~ din... = originar din... A face ~ul (cuiva) = a) a omorî; b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop., fam.) a dezvirgina, //(reg.) Chef, poftă.
3.	Obicei, tradiţie. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. s.n., pl. feluri.	.
felah Muncitor agricol din ţările arabe, s.m., pl. felahi. felcer,-ă (înv., pop.) Persoană cu pregătire medicală medie, s.m., pl. fglceri; s.f, g.-d. art. felcerei, pl. felcere, felceriţă (înv., pop.) Felceră, s.f, g.-d. art. felceriţei, pl. felceriţe.
feldmareşal Cel mai înalt grad militar în armatele unor ţări (Germania, Rusia etc.). s.m., pl. feldmareşali. feldspat Grup de minerale care alcătuiesc în special rocile eruptive, s.m., pl. feldspaţi. feldspatic,-ă Care conţine feldspat. adj., pl. feldspa; tici,-ce.
feldspatoid Mineral cu o compoziţie asemănătoare cu a feldspatului. s.m., pl. feldspatoizi. feldwebel (bel pron. băl) (germ.) Plutonier în armata germană, s.m., pl. feldwebeli.
fele
444
fele (reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu aproximativ trei sferturi de litru, s.f., g.-d. art. felei, pl. fele.
felegean (înv.) Ceaşcă de cafea neagră, fără toartă; conţinutul acestei ceşti, s.n., pl. felegene. felgndreş (înv.) Postav fin de Flandra. s.n. feleşag (reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire. s.n., pl. feleşaguri.
feleştiec (reg.) Pămătuf cu care se ung bocancii, osia căruţei etc. s.n., pl. feleştiecuri. felia (-li-a) tr. A tăia (ceva) în felii. vb. I, ind. prez. 3 feliază, / pl. feligm; con/', prez. 3 să feligze; ger. feliind. felibru Membru al unei grupări literare franceze, care lupta pentru afirmarea limbii şi literaturii provensale. s.m., art. felibrul, pl. felibri, art. felibrii. felicita 1. tr. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obţinut, cu prilejul unui eveniment important etc. 2. refl. (fam.) A se socoti mulţumit pentru un anumit rezultat obţinut, pentru atitudinea avută etc. [var. fericita vb.] vb. I, ind. prez. 3 felicită, felicitare 1. Acţiunea de a (se) felicita. 2. (concr.) Bilet, scrisoare etc. prin care cineva este felicitat, s.f., g.-d. art. felicitării, pl. felicitări.
fetidă (la pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă şi cu gheare retractile; (la sg.) animal din această familie; felină, s.f., g.-d. art. feljdei, pl. felide.
felie Bucată subţire tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment), s.f, art. felia, g.-d. art. feliei, pl. felii, art. feliile.
fellfire (-li-e-) Acţiunea de a felia, s.f, g.-d. art. feligrii, pl. feligri.
felin,-ă 1. Care aparţine familiei felidelor. 2. (fig.) Suplu, graţios, adj., pl. felini,-e. felinar Dispozitiv pentru iluminat alimentat cu petrol. s.n., pl. felinare.
felină Felidă. s.f,, g.-d. art. felinei, pl, feline, felinitate Supleţe, graţie (în mişcări), s.f, g.-d. art. felinităţii.
felioară (-li -oa-) Diminutiv al lui felie; feliuţă. s.f, g.-d, art. felioarei, pl. felioare, feliurime v. felurime. feliurit,-ă v. felurit.
feliuţă (-li-u-) Felioară, s.f, g.-d. art. felijjţei, pl. feliuţe. felodgrm Ţesut vegetal din care se formează scoarţa secundară, s.n.
felon Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă peste celelalte veşminte, s.n., pl. feloane. felonie (livr.) Trădare, infidelitate, s.f, art. felonia, g.-d. art. feloniei.
felycă Corabie mică şi îngustă, prevăzută cu pânze şi cu lopeţi, folosită de-a lungul coastelor Africii de Nord. s.f, g.-d. art. felucii, pl. feluci.
feluri refl. (înv.) A se diferenţia, vb. I, ind. prez. 3 sg. se felurgşte, imperf. 3 sg. se felurea; conj. prez. 3 să se felurească.
felurime Diversitate, varietate, [var. (reg.) feliurime */] s.f, ş.-d. art. felurimii, pl. felurimi, felurit,-a Variat, diferit, divers; deosebit (de altceva). [var. feliurit,-ă adj.] adj.,pl. feluriţi,-te, g.-d. pl (antepus) feluritor lac. a, la feluriţi, a, la felurite, femfiie 1. Persoană adultă de sex feminin. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. 3. (pop.) Soţie, nevastă, s.f, art. femgia, g.-d. art. femgii, pl. femgi. femeiesc,-iască Feminin, adj., pl. femeieşti, femeigşte Ca femeile, în felul lor. adv. femeiuşcă 1. Diminutiv al lui femeie, //(admirativ) Femeie drăguţă, vioaie, //(peior.) Femeie uşoară, neserioasă. 2. Femelă, s.f, g.-d. art. femeijiştii, pl. feme-iuşti.
femelă Animal de sex femeiesc; femeiuşcă (2). //(adj., despre organe ale plantelor) Care produce fructul, s.f, g.-d. art. femelei, pl. femele.
feminin,-ă 1. De sex femeiesc; care este propriu femeii; femeiesc, muieresc. /Gen ~ (şi. s.n.) = gen gramatical care cuprinde numele atribuite fiinţelor de sex femeiesc. 2. (despre rime) Care rimează pe penultima silabă accentuată. adj., pl. feminini,-e.
feminism Mişcare socială care suţine egalitatea în
drepturi a femeii cu bărbatul, s.n.
feminist,-ă (Adept) al feminismului, adj., s.m. şi f, pl.
feminişti,-ste.
feminitate Totalitatea caracteristicilor feminine, s.f, g.-d. art. feminităţii.
feminiza tr. şi refl. A da sau a căpăta însuşiri specific feminine, vb.l, ind. prez. 3 feminizează, feminizare Acţiunea de a (se) feminiza, s.f., g.-d. art. feminizării, pl. feminizări.
femur Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la şold. s.n., pl. femururi. femural,-ă Referitor la femur, adj., pl. femurali,-e. fenazgnă (farm.) Antipirină. s.f, g.-d. art. fenazanei. fengc Animal carnivor din Sahara, asemănător cu vul-
Îiea. s.m., pl. fengci.
gnic (în sintagma) Acid ~ = fenol (1). adj. fenice v. phoenix.
fenician,-ă (-ci-an) (Locuitor) din Fenicia. adj., s.m. şi
f.,	pl. fenicigni,-e.
feniciană (-ci-a-) Limbă semitică veche vorbită de fenicieni, s.f, g.-d. art. fenicignei. fenic ul Plantă erbacee înaltă, cu flori galbene, ale cărei seminţe conţin un ulei eteric cu miros pătrunzător, folosit în alimentaţie şi în farmacie, s.m., pl. feniculi. fenil (chim.) Radical organic monovalent derivat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen, s.m., pl. fenili. fenilamină (chim.) Anilină, s.f, g.-d. art. fenilaminei. fenilbutazgnă Derivat de pirazol, cu acţiune analgezică şi antiinflamatoare, folosit în reumatologie, s.f, g.-d. art. fenilbutazanei.
fenilgn (chim.) Radical organic bivalent, derivat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen, s.m., pl. fenilgni.
fgnix1 v. phoenix.
fgnix2 Palmier cultivat în ţările cu climă temperată ca plantă de apartament, s.m., pl. fgnicşi. fenobarbital (farm.) Luminai, s.n. fenol (chim.) 1. Substanţă incoloră, toxică, cu miros specific, folosită ca dezinfectant şi în industria chimică; acid fenic. 2. Nume generic dat compuşilor organici derivaţi din hidrocarburile aromatice, s.m., pl. fenoli, fenolát Sare a unui fenol, s.m., pl. fenolaţi. fenolftaleină Colorant sintetic preparat din fenol, s.f,
g.-d.	art. fenolftaleinei.
fenQlic.-ă Care conţine fenoli, adj., pl. fenölici,-ce. fenologie Ramură a ecologiei care studiază influenţa factorilor meteorologici asupra fenomenelor biologice. s.f, art. fonologia, g.-d. art. fenologiei. fenolsteroid Steroid fenolic care se elimină prin urină şi conţine hormoni estrogeni. s.m., pl. fenolsteroizi. _ fenomen 1. Manifestare exterioară a existenţei unui lucru, care poate fi percepută direct. 2. Proces, transformare etc. din natură sau din societate. //Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, moralitate etc.). s.n., pl. fenomgne. fenomenal,-ă 1- Referitor la fenomene. 2. (şi adv.) Surprinzător, ieşit din comun; extraordinar, adj., pl-fenomenali,-e.
fenomenaMsm Concepţie filosofică potrivit căreia omul nu poate cunoaşte decât latura exterioară a fenomenelor, nu esenţa lucrurilor şi a proceselor, s.n.
ferici
fenomenálist,-ă (Adept) al fenomenalismuiui. adj., s.m. şi f, pl. fenomenalişti,-ste. fenomenalitate Faptul de a fi fenomenal, s.f, g.-d. art. fenomenalităţii.
fenomenolog Adept al fenomenologiei, s.m., pl. feno-menolegi-
fenomenologic,-ă 1. Referitor la fenomenologie. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, adj.. pl. fenomenologici,-ce.
fenomenologie 1. Curent filosofic care studiază fenomenele conştiinţei făcând abstracţie de omul real, de activitatea lui psihică concretă şi de mediul social.
2.	(la Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă predominanţa conştiinţei asupra existenţei. 3. Conceptul filosofiei idealiste întemeiate de E. Husserl, care reţine din realitate esenţa ideală, „fenomenul”, prin aşa-zisa „intuiţie a esenţei”, s.f, art. fenomenologia, g.-d. art. fenomenologiei.
fenoplast Masă plastică pe bază de fenol, s.n., pl. feno-plgste.
fenotip (biol.) Totalitatea caracterelor şi însuşirilor unui organism, determinate de ereditate şi de condiţii de mediu. s.n.
fenotipic,-ă (biol.) De fenotip. adj., pl. fenotipici,-ce. fente tr. (sport) A deruta pe adversar prin fente1; (p. ext.) a păcăli, a minţi. vb. I, ind. prez, 3 fentează. ffintă1 (sport) Mişcare rapidă şi abilă prin care un jucător încearcă să-şi inducă în eroare adversarul, s.f., g.-d. art. fentei, pl, fente.
fgntă2 Tăietură practicată perpendicular într-o ţesătură. s.f, g.-d. art. fgntei, pl. fente, fer v. fler.
feraluminlu v. feroalumlniu.
ferat Sare a acidului feric, s.m., pl. foraţi,
ferată (în sintagma) Cale (sau linie) ~ = drum prevăzut
cu şine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. adj., pl.
ferate.
ferăstraş Pasăre de baltă, cu ciocul lung şi încovoiat la vârf, cu dinţii laterali ca dinţii de fierăstrău, s.m., pl. fe-răstraşi,
ferăstrălaş v. flerăstrălaş. ferăstrău v, fierăstrău. ferdstrui v. ferestrul. ferăstruie v. ferestrule. ferăstruire v. ferestrulre.
ffirber (înv,) Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. fşrbere.
fflrcheş,-ă (pop., fam.) îmbrăcat cu grijă; dichisit, adj.,
pl fercheşi,-e,
ferchezul tr, şi refl. (pop,, fam.) A (se) dichisi, a (se) Şăti. vb, IV, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. ferchezuigsc, imperf. Jig. ferchezuia; conj. prez, 3 săferchezuiascâ. ferchezulală (pop,, fam.) Faptul de a (se) ferchezui, »' jJ't' arl' ferchezuialii, pl. ferchezuigli.
•firdelă (reg.) Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 de litri; (p. ext.) conţinutul acestei {Păsuri. í./1, g.-d art. ferdelei, pl. ferdele.
'•reala 1. Băgare de seamă; precauţie, 2. Adăpost, s.f. l-d. art. ferelii.
fereastră l, Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, l U!1H! vehicul etc. pentru a permite intrarea aerului şi a mmii. IA arunca banii pe~ = a cheltui exagerat. ~ oarbă orb. 2. Loc în care un puţ de mină se întretaie cu o rampfi subterană. 3. (fiz.) Fantă. 4. (fam.) Oră liberă intercalată intre două ore de curs în programul zilnic al unui fetEsta" S3U a* unu‘ stuc*ent. s.f, g.-d. art. ferestrei, pl.
5™».* *' ^ 'ntăr' sau a împodobi un obiect cu fier, 3 ; at|lnt etc. 2. A lega pe cineva în lanţuri sau în obezi. • A zăvori o uşă, o fereastră etc. //(refl.) A se izola în
casă fără să mai vadă pe nimeni. 4. (înv.) A face zimţi pe muchia unei monede, vb. I, ind. prez. 3 ferecă, ferecare Acţiunea de a fereca; ferecat, s.f, g.-d. art. ferecării, pl. fereciri. ferecat Ferecare. s.n.
ferecătură îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-1 fereca, s.f., g.-d. art. ferecăturii, pl. ferecături. ferecraţian (-ţi-an) (despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil şi mai mulţi trohei, adj., pl. ferecraţiene. feredeu (reg.) Baie; local public pentru făcut baie. //Staţiune balneară, s.n., art. feredeul, pl. feredeie. feredui tr. (reg.) A îmbăia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fereduiesc, imperf, 3 sg. fereduia; conj. prez. 3 să fereduiască.
fereduire (reg.) Acţiunea de a feredui. s.f., g.-d. art. fereduirii, pl. fereduiri. feregă v. ferigă.
feregea 1. Manta de stofă fină şi subţire sau din mătase purtată odinioară de boieri. 2. Văl cu care femeile musulmane îşi acoperă faţa. s.f., art. feregeaua, g.-d. art. feregelei, pl. feregele, art. feregelele, ferentar (înv.) Soldat din vechea pedestrime uşoară. s.m.,pl. ferentari.
ferestrică (înv.) Ferestruică, s.f, g.-d. art. ferestricii, pl. ferestrici.
ferestrul tr. A tăia ceva cu fierăstrăul (1). [var. ferestui, ferăstrui vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferestruiesc, imperf. 3 sg. ferestruia; conj. prez. 3 să ferestruiască. ferestruică Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. //Deschizătură, [var. (reg.) ferestuică s./!] s.f, g.-d. art, ferestruicii, pi ferestruici, ferestrule Ferestruică, s.f, art. ferestruia, g.-d. art. ferestrei, pl. ferestrui.
ferestrujre Acţiunea de a ferestrui. [var. ferestujre, te-
râstruire s.f] s.f, g.-d. art. ferestruirii, pl. ferestruiri.
ferestui v. ferestrul. ferestulcă v. ferestruică. ferestule v. ferestrule. ferestuire v. ferestrulre. farfeilţă v. ferfeniţă. ferfeniţă v. ferfeniţi.
fgrfenlţă (pop., fam.) Zdreanţă. IA se face - = a se rupe tare, în bucăţi; a se ferfeniţi, //(adv.) în zdrenţe, [var. fer-feliţă s.f] s.f.
ferfeniţi refl. şi tr. (pop., fam,) A (se) zdrenţui, a (se) sfâşia, [var. ferfeniţă vi.], vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ferfeniţesc, imperf. 3 sg. ferfeniţea; conj. prez. 3 să ferfeniţească.
ferfenlţire (pop., fam.) Acţiunea de a (se) ferfeniţi; ferfeniţit, s.f., g.-d. art. ferfeniţirii, pl. ferfeniţii, ferfeniţit (pop., fam,) Ferfeniţire. s.n. ferfenlţQS,-oasă (pop., fam.) Cu haine ferfeniţite, adj., pl. ferfeniţaşi,-oase.
feri 1. tr, şi refl. A (se) apăra, a (se) pune la adăpost, //(refl.) A evita să întâlnească pe cineva. 2. refl. şi tr. A (se) trage înapoi, a (se) da la o parte, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. feresc, imperf. 3 sg. ferea; conj. prez. 3 să ferească.
feri bat Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc, de pe un mal pe celălalt al unei ape. s.n.,pl. feriboturi.
feric,-ă (despre substanţe) Care conţine fier trivalent. Acid ~. adj., pl. ferici,-ce.
ferice1 (poetic) Fericit. /~ de mine (sau de tine etc.) = ce
fericit sunt (sau eşti etc.). adj. invar.
ferice2 (înv.) Fericire. IA-1 bate (pe cineva) ~, se spune
despre un om norocos, s.f, art. fericea,
ferici l. tr. şi refl. A face sau a deveni fericit. 2. tr. A
considera pe cineva fericit. //(înv.) A glorifica, a slăvi,
3.	refl. (fam.) A se socoti mulţumit; a se felicita, vb. IV,
fericianură
446
ind. prez. I sg şi 3 pl. fericesc, imperf. 3 sg. fericea; conj. prez. 3 să fericească.
fericianură (-ci-a-) Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului şi a unui metal, s.f., g.-d. art. ferocianurii, pl. ferocianuri. fericire Stare de mulţumire sufletească deplină. IDin ~ = printr-o împrejurare favorabilă, s.f, g.-d. art. fericirii, pl. fericiri.
fericit1 Primul grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă. s.m.
fericit2,-a 1. Care este mulţumit sufleteşte. 2. Care aduce fericire; favorabil, bun. adj., pl. fericiţi,-te. fericita v. felicita.
fericitor,-oare (rar) Care produce fericire, adj., pl. fericitori,-oare.
ferigă Nume dat unor plante erbacee, cu frunze mari şi dinţate, pe spatele cărora se găsesc sporangi cu spori. [var. (reg.) feregă s.f.] s.f, g.-d. art. ferigii, pl. ferigi, ferimagnetism (fiz.) Magnetism al feritelor, s.n. ferire Fereală, s.f, g.-d. art. feririi. ferit1 Sare a acidului feros, s.m., pl. feriţi. ferit2,-ă Aflat la adăpost; (p. ext.; despre locuri) izolat, tăinuit, //(despre ochi, privire) Care ezită să-l privească pe interlocutor în faţă. adj., pl. feriţi,-te. ferită Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, utilizat în electronică, s.f., g.-d. art. feritei, pl. ferite. ferm,-ă 1. Hotărât, decis, stabil. 2. (despre contracte, comenzi) Stabilit în mod hotărât, fără a mai putea fi schimbat, adj., pl. fermi,-e.
fermă1 întreprindere particulară sau de stat, care se ocupă cu creşterea animalelor sau cu agricultura, s.f, g.-d. art. fermei, pl. ferme.
fermă2 Ansamblu de bare, bârne etc. destinat susţinerii acoperişului unei construcţii, s.f, g.-d. art. fermei, pl. ferme.
fermeca tr. 1. A încânta, a desftta, a delecta. 2. (în basme şi în superstiţii) A face vrăji. vb. I, ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă, I pl. fermecăm; conj. prez. 3 să farmece.
fermecare Faptul de a fermeca, s.f. g.-d. art. fermecării, pl. fermecări.
fermecător,-oare Care farmecă; adj., pl. fermecători,-oare.
fermecătorie (pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; vrăjitorie, s.f, art. fermecătoria, g.-d. art. fermecătoriei, pl. fermecătorii, art. fermecătoriile. fermenea (înv.) Haină scurtă din stofa brodată, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu. //Scurtă căptuşită cu blană de oaie, purtată de ţărani, s.f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei, pl. fermengle, art. femienglele. ferment 1. Substanţă care provoacă fermentaţie, produsă de celule vii sau de microorganisme; enzimă. 2. (fig.) Motiv care face să se nască sau să întreţină pasiunile, sentimentele etc.; sămânţă, s.m., pl. fermgnţi. fermenfe intr. A fi în stare de fermentaţie, a se transforma în altă substanţă sau a se descompune, vb. /, ind. prez. 3 fermentează.
fermentâbil,-ă Care poate fermenta (uşor), adj., pl. fermentabili,-e.
fermentare Acţiunea de a fermenta; fermentaţie, s.f, g.-d. art. fermentării, pl. fermentări, fermentat Faptul de a fermenta, s.n. fermentaţie (-ţi-e) Proces de transformare a substanţelor organice sub acţiunea fermenţilor; fermentare. //Substanţă fermentată, s.f., art. fermentaţia, g.-d. art. fementaţiei, pl. fermentaţii, art. fermentaţiile, fermigr,-ă (-mi-er) Proprietar sau arendaş al unei ferme. s.m.,pl. fermieri; s.f., g.-d. art. fermierei, pl. fermiere. fermiQn (-mi-on) Denumire generică a particulelor elementare. s.m., pl. fermioni.
fermitate Tărie morală, hotărâre neclintită; statornicie. s.f., g.-d. art. fermităţii.
fermiu Element chimic transuranic produs pe cale artificială. s.n., art. fermiul.
fermoar Dispozitiv alcătuit din două şiruri de lame, folosit pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genţi, serviete etc. s.n., pl. fermoare, feroaliaj (-ro-a-li-) Aliaj al fierului cu unul sau mai multe elemente, s.n., pl. feroaliaje, feroaluminiu Aliaj de fier şi aluminiu. [var. feralu-miniu s./î.] s.n., art. feroaluminiul. feroce Crud, sălbatic; barbar, adj. invar. ferocianură (-ci-a-) Compus chimic obţinut prin combinarea în alte proporţii decât la ferocianură a fierului, a cianogenului şi a unui metal, s.f, g.-d. art. ferocianurii, pl. ferocianuri.
ferocitate Cruzime, sălbăticie. //Faptă crudă, violentă. s.f, g.-d. art. ferocităţii, ferocrom Aliaj de fier şi crom. s.n. ferodo v. ferodou.
ferodou (tehn.) Metalazbest. [var. ferodo s.n.] s.n., art. terodQul, pl. ferodouri.
feromagnetic,-ă Care posedă feromagnetism. adj., pl. feromagnetici,-ce.
feromagnetism 1. Proprietate a unor metale de a prezenta o magnetizare permanentă chiar şi în absenţa unui câmp magnetic exterior. 2. Ansamblul fenomenelor fe-romagnetice. s.n.
feromon (biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare, s.m., pl. feromoni. feronerie Lucrare artistică (balustradă, grilaj etc.) executată din fier prin prelucrare la cald sau prin ciocănire. s.f, art. feroneria, g.-d. art. feroneriei, pl. feronerii, art. feroneriile.
feros,-oasă Care conţine fier. adj., pl. feroşi,-oase. ferotipie Procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălţuită, s.f, ar.t. ferotipia, g.-d. art. ferotipiei.
feroviar,-ă (-vi-ar) I. adj. Referitor la calea ferată. II. s.m. şi f. Lucrător, funcţionar de la căile ferate, adj., s.m. şi f, pl. feroviari,-e.
ferpar Scrisoare de tip special prin care se anunţă naşterea, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva, s.n., pl ferpare.
fertil,-ă 1.(despre terenuri) Productiv, roditor, mănos.
2.	(despre animale) Apt pentru reproducere. adj.,pl. fer-tili,-e.	.
fertilitate 1.Calitatea unui teren de a fi fertil; rodnicie.
2.	Capacitate de a procrea, s.f., g.-d. art. fertilităţii, fertiliza tr. A face să crească fertilitatea unui teren; vb. I, ind. prez. 3 fertilizează.
fertilizabil,-ă Care poate fi fertilizat, adj., pl. fetiliza; bili,-e.	.
fertilizare Acţiunea de a fertiliza, s.f, g.-d. art. fertilizării.
ferţă Fiecare dintre fâşiile de pânză care alcătuiesc o velă. s.f, g.-d. art. ferţei, pl. terţe. feruginos,-oasă Care conţine oxizi de fier. Apă -■ adj., pl. ferunginaşi,-oase.
ferură Piesă metalică utilizată la consolidarea elementelor unei construcţii, s.f, g.-d. art. ferurii, pl. feruri. fervent,-ă Care pune pasiune în ceea ce face, care lucrează cu zel. //Care exprimă pasiune, înfocare. Iubire ~. adj., pl. fervenţi,-te.
fervid,-ă (livr.) Arzător; strălucitor, adj., pl. fervizi,-de. fervoare Pasiune, ardoare; zel. //Pasiune mistică, s.f, art. fervoarea, g.-d. art. fervorii. fes Căciuliţă din pâslă sau din postav (roşu) de forma unui trunchi de con purtată mai ales de musulmani.
447
fi
/(fam.) Interesul poartă ~ul, se spune la adresa cuiva care face anumite lucruri numai din interes. A-i turti (cuiva) ~ul = a face o mare prostie. 2. Căciuliţă croşetată purtată pe vârful capului, s.n., pl. fesuri, fgsă Fiecare dintre cele două părţi posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc sau al unor animale; bucă. s.f., g.-d. art. fesei, pl. fese. fesfesgle (reg.) Zorzoane, podoabe mărunte, s.f. pl., art. fesfeselele.
fesier,-ă (-si-er) Care aparţine feselor, adj., pl. fesieri,-e. festă Păcăleală. IA face (sau a juca) o ~ sau ~a (cuiva) = a păcăli (pe cineva), s.f, g.-d. art. festei, pl. feste, festin Masă bogată, somptuoasă; banchet, s.n., pl. festinuri.
festiv,-ă De sărbătoare, sărbătoresc; măreţ, adj., pl. festivi,-e.
festival Manifestaţie artistică (muzicală, teatrală etc.) cu caracter testiv, care se desfăşoară ocazional sau periodic. s.n., pl. festivaluri.
festivaligr,-ă (-li-er) De festival, adj., pl. festivaligri,-e. festivalist,-ă (rar) Participant la un festival, s.m., pl. festivalişti, s.f., g.-d. art. festivalistei, pl. festivaliste. festivism Caracter festiv exagerat; tendinţă de a da caracter festiv unor evenimente banale, s.n. festivist,-ă Care denotă festivism. adj., pl. festivişti,-ste. festivitate Manifestare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important, s.f, g.-d. art. festivităţii, pl. festivităţi.
festivizare Conferirea unui caracter festiv sau festivist.
s.f, g.-d. art. festivizării, pl. festivizări.
festőn 1. Broderie în formă de mici semicercuri, care se
execută pe marginea unui obiect de pânză. 2. Ornament
arhitectonic care imită o astfel de broderie, s.n., pl. fes-
toane.
fes tona tr. A tivi cu festőn, vb. I, ind. prez. 3 festo-nează.	.
festonare Acţiunea de a festona. s.f., g.-d. art. festo-nării, pl. festonări. fgşnic v. sfeşnic, feştenie v. sfeştanie.
feşteli (reg., fam.) 1. tr. şi refl. A (se) murdări; 2. tr. A o~ = a o păţi, a se face de râs. vb. IV, ind. prez. I sg. Şi 3 pl. feştelesc, imperf. 3 sg. feştelea; conj. prez. 3 să feştelească.
feştelire (reg., fam.) Acţiunea de a (se) feşteli. s.f, g.-d. art. feştelirii.
feştelitQr,-oare (reg., peior.) (Persoană) care scrie urât, care mâzgăleşte, adj., s.m. şi f, pl. feştelitori,-oare. Teşţila Fitil (de lampă sau de lumânare), s.f, g.-d. art. feştilei, pl. feştile. F
*®taj,-ă (anat.) Referitor la fetus; de făt (1). adj., pl.
tetgh,-e.
fetească Soi românesc de viţă-de-vie; (p. ext.) vin de c?'ta,te superioară obţinut din strugurii acestui soi de viţă-de-vie. s.f, g.-d. art. fetească!, fetf?c’"®âscă Care se referă la fată. adj., pl. fetgşti.
(pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la ra până când se mărită, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. f-jS*0.’ ’wperf 3 sg. fetea; conj. prez. 5 să fetească, alhliu	fam-) Fetiţă. 2. Plantă erbacee cu flori
a!e cărei frunze ovale sunt consumate ca
fetí^Á’ an- feticăi» pl- fetici. feti ci de	®rea unu’ în pântecele mamei, s.n., pl.
fetiHiâ*^Uom’r0s resPingător, urât. adj., pl. fetizi,-de. ^itjţii	re a ceea ce este fet'd- s.f., g.-d. art. feti-
f®tŢe (pop) 1. Timpul petrecut ca fată. 2. Virginitate. s.f, art. fetja, g.-d. art. fetiei.
fetiş 1- Obiect căruia populaţiile primitive îi atribuie
puteri supranaturale, magice. 2. (fig.) Idee, principiu
care reprezintă obiectul unei adoraţii nemotivate, oarbe.
3.	Mic obiect care este considerat ca aducător de noroc
celui care îl poartă, s.n., pl. fetişuri.
fetişcană Fată între vârsta copilăriei şi a adolescenţei.
s.f, g.-d. art. fetişcanei, pl. fetişcane.
fetişism 1. Cult pentru feţişuri (1). 2. (fig.) Veneraţie
exagerată pentru o idee, un principiu etc. 3. Perversiune
sexuală (la bărbaţi) care constă în colecţionarea de
obiecte ale persoanei iubite, s.n.
fetişist,-ă (Adept, practicant) al fetişismului, adj., s.m.
şi f, pl. fetişişti,-ste.
fetişiza tr. A venera ca pe un fetiş. vb. I, ind. prez. 3 fetişizează.
fetişizant,-ă Care fetişizează, adj., pl. fetişizanţi,-te. fetişizare Acţiunea de a fetişiza, s.f, g.-d. art. fetişizării, pl. fetişizări.
feţişoară (pop., fam.) Fetiţă, s.f, g.-d. art. feţişoarei, pl. feţişoare.
fetiţă Diminutiv al lui fată; feţişoară, fetică, fătucă. //Fiică tânără (în raport cu părinţii săi), s.f, g.-d. art. fetiţei, pl. fetiţe.
fetru Pâslă din lână sau din păr de animal, presată şi
încleiată, întrebuinţată în special la confecţionarea
pălăriilor, s.n., art. fetrul.
fgtus (anat.) Făt (1). s.m., pl. fgtuşi.
feţişoară Diminutiv al lui faţă. s.f, g.-d. art. feţişoarei,
pl. feţişoare.
feud v. feudă.
feudal,-ă (fe-u-) 1. adj. Care aparţine feudalilor (II) sau feudalismului. /Orânduire ~ = feudalism. II. s.m. Mare proprietar de pământ, adj., s.m., pl. feudali,-e. feudalism (fe-u-) 1. Organizare social-economică în care baza relaţiilor o reprezintă stăpânirea feudală asupra pământului şi dependenţa personală a ţăranilor faţă de feudali. 2. Ansamblul raporturilor întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzerani şi vasali, s.n. feudalitate (fe-u-) (rar) Feudalism, s.f, g.-d. art. feudalităţii.
feudaliza (fe-u-) tr. şi refl. (rar) A face să devinăă sau a deveni feudal, vb. I, ind. prez. 3 feudalizează. feudă (în feudalism) Moşie sau domeniu pe care vasalul îl primea în stăpânire de la seniorul său în schimbul anumitor obligaţii; fief (1). [var. (înv.) feud s.n.] s.f, g.-d. art. feudei, pl. feude.
fezabil,-ă Care se poate face; realizabil, adj., pl. feza-bili,-e. A
fezabilitate însuşirea a ceea ce este fezabil. s.f, g.-d. art. fezabilităţii.
fezanda tr. A supune camea de vânat procesului de fezandare. Hrefl. (despre camea de vânat) A căpăta un anumit gust în urma fezandării. vb. I, ind. prez. 3 fezandează.
fezandare Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin ţinere la rece sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat, s.f, g.-d. art. fezandării. fezandat Fezandare. s.n.
fi intr. A. (verb predicativ) 1. A exista, a trăi, a fiinţa.
2.	A se afla, a se găsi undeva, la cineva. 3. A-şi avea originea, a se trage. 4. A dura, a ţine, a dăinui. /Cât e lumea şi pământul = totdeauna; (în construcţii negative) niciodată. 5. A se întâmpla, a se petrece. 6. A costa, a face. Cât fac strugurii? 7. (în superstiţii, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti. B. (verb copulativ) 1. (formează predicatul împreună cu numele predicativ) El este inginer. 2. (im-pers.) A fi pe punctul să... Era să cadă.
3.	(impers., cu subiectul logic în dativ) A simţi. Mi-a fost uşor. IA-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi. Mi-e (sau ţi-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem
fiabil
(sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 4. (impers., urmat de un supin) A trebui, a se cuveni. E de lucrai. C. (verb auxiliar, serveşte la formarea diatezei pasive şi a unor timpuri compuse) Problema a fost studiată deja. Trebuie să fie spus totul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s), (reg.) îs, 2 sg. eşti [e pron. ie], 3 sg. este [e pron. ie], neacc. e [ie], (fam.) -i (asta-i), (reg.) îi, I pl. suntem, 2 pl. sunteţi, imperf. 1 eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. eraţi, 3 pl. erau [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fusgi/fui, 1 pl. fuserăm/fjjrăm, m.m.c.p. I sg. fuse^ sem, I pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 sâ fie; cond. prez. J ar fi /(în imprecaţii) fir-ar; imper.
2	sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiţi; ger. fiind; part. fost. fiâbil,-ă (fi-a-) (despre aparate, instalaţii, etc.) Care prezintă siguranţă în funcţionare pe timp îndelungat. adj., pl. fiabili,-e.
fiabilitate (fi-a-) însuşirea de a fi fiabil, s.f, g.-d. art. fiabilităţii.
fiacru (fi-a-) (înv.) Trăsură de piaţă; birjă, s.n., art. figcrul, pl. fiacre.
fială (fi-a-) 1. Cupă de metal antică, frumos decorată, fără toarte şi fără picior. 2. Urnă cinerarâ. s.f, g.-d. art. fialei, pl. fiale.
fiară Animal sălbatic; bestie. 2. (fig.) Om crud, violent. s.f, g.-d. art. fiarei, pl. fiare, fiasco Insucces, eşec total, s.n., art. fiascoul. fiastru,-ă (înv.) Copil (băiat sau fată) vitreg, s.m., pl. fiaştri; s.f, g.-d. art. fiastrei, pl. fiastre. fibră 1. Fir subţire de provenienţa animală, vegetală, minerală sau sintetică, folosit ca materie primă la fabricarea ţesăturilor, a hârtiei. 2. Celulă vegetală alungită situată în ţesutul unei plante. 3. Formaţie anatomică alungită din care sunt formate ţesuturile. ~ musculară.
4.	- optică - fibră de sticlă cu o compoziţie specială, utilizată pentru transmiterea informaţiilor, s.f, g.-d. art. fL brei, pl. fibre.
fibrila intr. (med.) A prezenta fîbrilaţie. vb. I, ind. prez.
3	fibrileazâ.
fibrllar.-ă Cu aspect de fibră fină, care aparţine unei
fibre (3). adj., pl. fibrilari,-e.
flbrll&re Faptul de a fibrila. s.f., g.-d. art. fibrilării, pl.
fîbrilfiri.
fibrllaţle (-ţi-e) (med., fiziol.) Fiecare dintre contracţiile neregulate (şi fine) ale fibrelor musculare cardiace. s.f, art. nbrilaţia, g.-d. art. fibrilaţiei, pl. fîbrilaţii. art. fibrilaţiile.
flbrilă 1. (anat.) Element constitutiv al unei fibre. 2. Parte a unei fibre textile, s.f, g.-d. art. fibrilei, pl. fîbrile. fibrjnă Proteină de culoare albă, care se găseşte în sânge şi în limfă, s.f, g.-d. art. fibrinei. flbrinogfin Substanţă proteică din plasmă care se transformă în fibrină când sângele se coagulează, s.n. fibroadenfim (fi-bro-a-) Tumoare de natură benignă, localizata de obicei la sân sau la uter. s.n., pl. fibroade-noame.
fibrocartilaginfiS,-oasă (anat.) Cu structură de fi-brocartilaj. aaj„ pl. fibrocartilaginaşi.-oase. fibrocartilaj Ţesut cartilaginos de tip fibrilar, de la nivelul unor articulaţii, s.n., pl. fibrocartilaje. fibrocit Celulă fundamentală a ţesutului conjunctiv. s.n., pl. fibrocite,
flbrograf Aparat pentru măsurarea lungimii fibrelor. s.n., pi. fibrografe.
fibroină Substanţă albuminoidă transparentă din compoziţia fibrei de mătase naturală, s.f, g.-d. art. fibroinei. fibrolemnfis,-oasă Constituit din fibre de lemn. adj., pl. fibrolemnfişi.-oase.
fibrfim Tumoare benignă, formata din ţesuturi fibroase. s.n., pl. fibrfiame.
fibromatos,-oasă (med.) Care prezintă fibre (3) dure. adj., pl. fibromatoşi,-oase.
fibromatoză Dezvoltare de fibroame în ţesuturi sau organe, s.f., g.-d. art. fibromatozei. fibros,-oasă Alcătuit din fibre; cu aspect de fibre. /Ţesut - = ţesut conjunctiv elastic, adj., pl. fibroşi.-oase. fibroscop (med.) Instrument pentru studierea cavităţilor profunde ale organismului, s.n,, pl. fibroscoape. fibulă 1. (în Antichitate) Agrafă de metal cu care se încheiau veşmintele. 2. (anat.) Peroneu. s.f, g.-d. art. fibulei, pl. fibule.
ficat Glandă anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, formată din patru lobi şi din vezicula biliară, /(fam.) A-l seca (sau a-l roade etc.) la ~(i = a) a simţi o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a frământa, a chinui (pe cineva). /A-i îngheţa (cuiva) ~ţii = a se înspăimânta, s.m., pl. ficaţi, ficăţgi Diminutiv al lui ficat, s.m., pl. flcăţei, art. ficăţeii.
ficior v. fecior.
ficoeritrină Pigment roşu din unele alge. s.f, g.-d. art. ficoeritrinei.
ficologie Algologie. s.f., art. ficologia, g.-d. art. ficolo-giei.
ficomicgtă (la pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare; (la sg.) ciupercă din această clasă, s.f, g.-d. art. ficomicgtei, pl. ficomicgte. fictiv,-ă Care nu există în realitate; imaginar, adj., pl. fictivi,-e.
ficţional,-ă (-ţi-o-) Bazat pe ficţiune, adj., pl. fîcţio-nali,-e.
ficţionallsm (-ţi-o-) (fii.) Concepţie idealist subiectivă care afirmă că la baza cunoaşterii stă numai ficţiunea, s.n. ficţiune (-ţi-u-) 1. închipuire, plăsmuire a imaginaţiei; născocire. 2. însuşire, trăsătură a unei creaţii artistice de a sugera întâmplări din realitate, prin respectarea anumitor convenţii, s.f., g.-d. art. ficţiunii, pl. ficţiuni, ficus Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, totdeauna verzi, cultivată la noi ca plantă decorativă de interior, s.m., pl. flcuşi.
fidea Pastă făinoasă în formă de fire lungi şi subţiri, s.f, art. fideaua, g.-d. art. fidelei, fldelcomls (-dei-) Dispoziţie testamentară prin care testatorul dispune ca moştenitorul său legitim să remită unei terţe persoane o parte din averea pe care o lasă. s.n., pl. fideicomisuri.
fidejsm Concepţie în anumite orientări filosofice, care da prioritate credinţei faţă de ştiinţa sau le pune pe acelaşi plan. s.n.
fidelst,-ă (Adept) al fideismului. adj., s.m. şi f, pl• fideişti,-ste.
fideiuslune (-iu-si-u-) (jur.) Contract prin care cineva se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului, dacă acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. s.f, g.-d. art. fideiusiunii. fldeiusQr,-oare (-de-iu-) (jur,) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile, s.m., pl. fideiusQri; s.f, g.-d. art. fideiusoarei, pl. fideiusoflre. fldfil.-ă 1. Credincios, statornic în sentimente. 2. Care urmează cu exactitate un model, o normă. Reproducere ~. adj., pl. fidgli,-e.
fidelitate 1. Statornicie în sentimente, în convingeri. 2, Exactitate în reproducerea unui model, a unui text etc. /înaltă - = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate; hi-fi. s.f, g.-d. art. fidelităţii.
fideîizare Acţiune a unor firme (din telefonie, turism etc.) de a-şi răsplăti clienţii fideli oferindu-le anumite avantaje, s.f, g.-d. art. fidelizării.
449
figuraţie
Ader Linie electrică fără derivaţie, care leagă o centrală electrică de posturile de transformare, s.n., pl. fidere. fiduciar,-ă (-ci-ar) Care are o valoare fictivă, convenţională. IMonedă ~ = hârtie-monedă cu valoare convenţională, care circulă numai în interiorul unei ţări. Circulaţie ~ = circulaţie a monedei fiduciare, adj., pl. fiduciari,-e.
fle 1. (de obicei în corelaţie cu sine însuşi) Ori... ori... 2. Chiar (şi), măcar, conjcţ.
fiecare (fi-e-) (indică fiinţe sau lucruri luate individual) Şi unul şi altul; oricare, //(adj.) ~ om. pr. nehot., g.-d. fiecăruia, fiecăreia, fiecând (fi-e-) (înv.) Oricând, adv. fiecg (fi-e-) (înv.) Fiecare. ~ lucru. adi. nehot. fiecine (fi-e-) (înv.) Fiecare, oricare fiinţă; fitecine. pr. nehot., g.-d. fiecai. fiecum (fi-e-) (înv.) Oricum, adv. figf 1. (în Evul Mediu) Feudă. 2. (fig.) Zonă, teritoriu în care influenţa cuiva este absolută. /~ electoral = zonă în care un partid sau o personalitate politică se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor, s.n., pl. fiefuri, fier 1. Metal greu de culoare cenuşie, maleabil, ductil, bun conducător de electricitate, care, în aliaj cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseşte pe scară largă în industrie. /Epoca -ului = epocă din orânduirea comunei primitive în care omul a început să folosească fierul. De - = tare, puternic. 2. Nume dat unor instrumente, unelte etc. făcute din oţel sau din fontă. ~ de călcat. t~ de frizat = instrument de forma unui cleşte care serveşte la ondularea părului. ~ roşu = bucată de fier înroşită în foc cu care se ard unele răni sau se însemnează vitele cu marca proprietarului. ~ de plug = brăzdar. //Cleşte cu care se iau cărbunii din foc. //Lamă tăioasă; (p. ext.) sabie. IA trece prin ascuţişul ~ului = a omorî, a pustii. //Drug de oţel. /- vechi=obiect de fier scos din uz (care poate fi topit şi revalorificat). A arunca (ceva) la ~ vechi = a scoate (ceva) din uz. 3. (la pl.) Lanţuri, cătuşe cu care sunt legaţi deţinuţii sau prizonierii. //Lanţ pentru împiedicat caii. [var. fer s.n.] s.n., pl. (2, 3) fiare, fierar Muncitor care prelucrează fierul la cald. s.m., pl. fierari.
fierar-betonjst Muncitor specializat în montarea armăturilor elementelor de construcţie, s.m., pl. fierari-betonişti.
fierărie1 1. Atelier în care se prelucrează fierul. 2. Meşteşugul fierarului, s.f, art. fierăria, g.-d. art. fierăriei, pl. (1) fierării, art. fierăriile.
fierărie2 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (colectiv) Obiecte sau piese din fier ori din alt metal, s.f, art. fierăria, g.-d. art. fierăriei, pl. (1) fierării, art. fierăriile, fierăstrăiaş/ferăstrăiaş Diminutiv al lui fierăstrău/ ferăstrău; fierăstrău mic. s.m., pl. fierăstrăiaşe/ferăs-trăiaşe.
fierăstrău/ferăstrău 1. Unealtă prevăzută cu o lamă,
o	bandă sau un disc de oţel, folosită la tăiatul lemnelor, al metalelor sau al altor materiale. 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o bandă de metal care, prin frecare cu un arcuş, produce sunete, s.n., art. fierăstrăul/ferăstrăul, pl. fierăstraie/ferăstraie.
fierbătsr1 Muncitor care execută operaţii de fierbere în procesul extragerii sau prelucrării unor materii prime. s.m., pl. fierbătari,
fierbătQr2 Mic aparat care serveşte la fierberea unor lichide; plonjor. s.n., pl. fierbătoare. flgrbe 1. intr. şi tr. A trece sau a face să treacă un lichid în stare de vapori sub acţiunea căldurii, l/intr. (subiectul este vasul care conţine lichidul) Ceainicul ~. /A-şi băga nasul unde nu-i ~ oala = a se amesteca unde nu trebuie.
2.	intr. (fig,, despre apa unui râu, a unei mări) A se agita
puternic. 3. intr. (despre unele lichide, amestecuri) A fermenta. 4. tr. A supune un corp acţiunii fierberii apei. ~ rufele. 5. intr. (fig., despre oameni) A fi cuprins de o mare agitaţie; a fi în tensiune. Iltr. A chinui pe cineva, a-1 ţine într-o stare de tensiune. Iltr. A pune la cale o acţiune (reprobabilă); a coace. 6. intr. (fig., despre spaţii din natură) A vui, a răsuna de zgomot, l/intr. (fig., despre apa unui râu, a mării) A se agita puternic, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fierb, perf s. 1 sg. fiersgi, I pl. fierserăm; con/', prez. 3 să fiarbă; part. fiert.
Figrbere Acţiunea de a fierbe, //(fig.) Stare de nelinişte, de agitaţie, s.f., g.-d. art. fierberii, pl. fierberi, fier-bet&n Produs siderurgic în formă de bară utilizat la realizarea armăturilor construcţiilor din beton. s.n. fierbinciQr,-oară (pop.) Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte, adj., pl. fierbincifiri.-oare. fierbinte 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândeşte o căldură puternică. 2. (fig., despre sentimente şi manifestări omeneşti) Foarte puternic, aprins, înfocat. adj.,pl. fierbinţi.
fierbinţeală 1. Temperatură ridicată (a aerului); căldură dogoritoare, //(fig.) Stare de tensiune, de trăire intensă.
2.	(pop.) Febră, temperatură, s.f, g.-d. art. fierbinţelii, pl. fierbinţeli.
figre 1. Lichid de culoare galbenă-verzuie secretat de ficat, //(fig.) Necaz, amărăciune. A vărsa ~ 2, Băşica ~ii = vezicula biliară, s.f, g.-d. art. figrii. figrea-pământului 1. Plantă erbacee medicinală cu flori roşietice, cu gust amar. 2. Plantă cu talul târâtor, având rudimente de frunză, s.f., g.-d. art. fieri i-păm|ntu-lui.
fiert1 Faptul de a fierbe, s.n.
fiert2, fiartă 1. (despre lichide) Care a fost supus fierberii; (despre alimente) preparat prin fierbere, /(fam.) A
o	face ~ = ,a face o greşeală; a se face de râs. 2. (fig.) Necăjit, supărat, adj., pl. fierţi,-te. fiertură 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot, s.f, g.-d. art. fierturii, pl. fierturi, fierturică (pop.) Diminutiv al lui fiertură, s.f., g.-d. art. fierturicii, pl. fierturici. fiesc, figscă (rar) Filial, adj., pl. figşti. fiestă (fies-) Sărbătoare (populară) în ţările de limbă spaniolă, s.f, g.-d. art. fiestei, pl. fieste. fieşicare/fieşcare (fi-eşi-) (înv., pop.) Fiecare, //(adj.) ~ om. pr. nehot., g.-d. fieşicăruia/fieşcăruia, fieşicăreia /fieşcăreia.
fieştecare (fi-eş-) (înv., pop.) Fiecare, //(adj.) ~ om. pr. nehot., g.-d. fieştecăruia, fieştecăreia. fieunde (fi-e-) (înv.) Oriunde; pretutindeni, adv. fifty-fifty (angl.) Pe jumătate, adv. figura 1. intr. A fi prezent la o acţiune, la o activitate. //A fi înscris pe o listă, pe un tabel. 2. tr. (rar; în artele plastice) A înfăţişa, a reprezenta ceva. 3. tr. (înv.) A-şi imagina, vb. I, ind. prez. 3 figurează, figurant,-ă 1. Artist care participă la un spectacol de teatru, la un film numai prin prezenţa sa fizică şi prin gesturi, fără a rosti nicio replică. 2. Persoană care este prezentă la un eveniment fără a lua parte efectiv la el. s.m., pl. figuranţi; s.f, g.-d. art. figurantei, pl. figurante, figurare Acţiunea de a figura, s.f, g.-d. art. figurării, figurat,-ă (despre cuvinte, sensuri) Care este folosit în alt sens decât cel obişnuit, //(despre stil) Bogat în figuri poetice; figurativ, adj., pl. figuraţi,-te. figurativ,-ă 1. Cu (multe) figuri de stil; figurat. 2. (despre unele arte) Bazat pe reprezentări plastice ale obiectelor. Pictură ~. adj., pl. figurativi,-e. figuraţie (-ţi-e) Totalitatea figuranţilor dintr-un film, dintr-o piesă de teatru etc. IA face ~ = a avea rol de figurant. s.f, art. figuraţia, g.-d. art. figuraţiei, pl. figuraţii, art. figuraţiile.
figură
450
figură 1. înfăţişare, fizionomie; chip, faţă, obraz. //Ins, individ, persoană; tip, personalitate. IA face (cuiva) ~a = a face cuiva o farsă, o surpriză neplăcută. A face o -bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. A face ~ de... = a avea aerul de... 2. Reprezentare în desen, pictură, sculptură etc. a imaginii unei fiinţe sau a unui obiect. I~ geometrică = ansamblu de linii, puncte şi suprafeţe. 3. Fiecare dintre piesele folosite la jocul de şah. //Fiecare dintre cărţile de joc reprezentând un personaj (valet, damă etc.). 4. ~ de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt pentru a-i da mai multă expresivitate, /(log.) ~ silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul median în premisă. ~ etimologică = construcţie sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb şi un substantiv). 5. Poziţie sau ansamblu de poziţii şi de mişcări la dans, la balet, la patinaj etc. s.f, g.-d. art. figurii, pl. figuri, figurină Statuetă de porţelan, de bronz etc. servind ca ornament; bibelou, s.f, g.-d. art. figurinei, pl. figurine, fiică Persoană de sex feminin considerată în raport cu părinţii săi. s.f, g.-d. art. fiicei, pl. fiice. fiindcă Pentru că, deoarece; de vreme ce. conjcţ. fiind că (în loc.) Dat ~ = având în vedere (că...); deoarece, loc. conjcţ.	■
fiinţa (fi-in-) intr. A exista; a-şi desfăşura activitatea. vb. I, ind. prez. 3 fiinţează
fiinţare (fi-in-) Existenţă, viaţă, s.f, g.-d. art. fiinţării, pl. fiinţări.
fijnţă 1. Tot ce are viaţă: vieţuitoare, vietate. //Om, persoană. 2. Existenţă,, viaţă. IA da ~ - a da viaţă, a naşte; a făuri, a realiza. In ~ = a) existent; b) în realitate, s.f, g.-d. art. fiinţei, pl. fiinţe.
fijian,-ă (-gi-an) (Locuitor) din insulele Fiji. adj., s.m. şi
f., pl. fijieni,-e.
fila 1. tr. A transforma un material textil în fire; a toarce. 2. tr. A răsfira în mână cărţile de joc. 3. tr. A urmări discret pe cineva. 4. intr. (despre lămpi de gaz) A scoate fam. 5. tr. A tăia într-un anumit fel şuviţe dintr-un păr prea des. 6. tr. A desfăşura treptat lanţul ancorei, o parâmă etc. vb. I, ind. prez. 3 filează, filacteră 1. Talisman purtat de vechii evrei, reprezentat de o bucată de pergament care conţine versete biblice.
2.	Inscripţie sub formă de banderolă (pe monumente). [var. filacteriu í.«.] s.f, g.-d., art. filacterei, pl. filactere. filacteriu v. filacteră.	.
filadă (înv.) Broşură, s.f., g.-d. art. fiiadéi, pl. filade. filaliu (înv.) Pânză foarte subţire şi fină. s.n., art. filaliul. filament 1. Fir metalic foarte subţire din interiorul becurilor sau al tuburilor electronice. 2. Formaţie în formă de fir a unor celule animale sau vegetala, //(spec.) Picioruşul sau codiţa staminei. s.n., pl. filamente. filamentos,-oasă Format din filamente (1); cu aspect de filamente, adj., pl. filamentoşi,-oase. filantrop,-oapă Persoană care face acte de filantropie. s.m., pl. filantropi, s.f, g.-d. art. filantroapei, pl. filantroape.
filantropic,-ă Caracteristic filantropului sau filantropiei. adj., pl. filantropici,-ce.
filantropie Binefacere, faptă de caritate în folosul oamenilor săraci, s.f, art. filantropia, g.-d. art. filantropiei.
filantropism (rar) Filantropie, s.n. filare Acţiunea de a fila. s.f, g.-d. art. filării, pl. filări, filarie (-ri-e) Vierme filiform, care trăieşte parazit la oameni şi la animale, s.f, g.-d. art. fîlariei, pl. filării. filariQză (-ri-o-) Boală provocată de localizarea fîlariei în organism, s.f, g.-d. art. filariozei.
filarmonie,-ă Referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale. Societate ~. adj., pl. filarmonici,-ce. filarmonică 1. Instituţie (de stat) pentru cultivarea şi răspândirea muzicii. 2. Orchestră simfonică aparţinând unei astfel de instituţii (1). s.f., g.-d. art. filarmonicii, pl. filarmenici.
filarmonist,-ă (rar) Instrumentist dintr-o orchestră filarmonică, s.m., pl. filarmonişti; s.f, g.-d. art. filar-momstei, pl. filarmoniste. filat Faptul de a fila. s.n.
filatelic,-ă Referitor la filatelie, adj., pl. filatelici,-ce. filatelie Colecţionarea de mărci poştale, 's.f., art. fila-telia, g.-d. art. filateliei.
filatelist,-ă Colecţionar de mărci poştale, s.m., pl. filatelişti; s.f, g.-d. art. filatelistei, pl. filateliste. filator,-oare Muncitor care filează fibrele textile, s.m., pl. filatori; s.f, g.-d. art. filatoarei, pl. filatoare, filatură Unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire. s.f., g.-d. art. filaturii, pl. filaturi, filă Foaie a unei cărţi, a unui caiet; (p. ext.) pagină. IA cerceta ~ cu ~ = a cerceta foarte atent, s.f, g.-d. art. filei, pl. file.
fildeş1 Fiecare dintre cei doi colţi ai elefantului. //(înv.) Elefant, s.m., pl. fildeşi.
fildeş2 Substanţă de culoare albă, din care sunt formaţi colţii unui elefant şi din care se fac obiecte ornamentale; ivoriu. I- vegetal = material dur, extras din seminţele unui palmier, din care se fabrică nasturi. ~ animal (sau artificial) = substanţă asemănătoare cu fildeşul2, obţinută din oase de animale macerate în clorură de var. s.n., pl. fildeşuri.
fildeşju,-ie (rar) Alb ca fildeşul2, adj.. pl. fildeşii, file Came de calitate superioară din lungul şirei spinării unei vite, unui porc sau unui peşte, s.n., art. fileul, pl. fileuri.
filer1 Monedă divizionară în Ungaria, reprezentând a suta parte dintr-un forint, s.m., pl. fileri. filer2 Material pulverulent (praf de calcar, de var stins etc.) folosit la stabilizarea termică a unor materiale, s.n. filet 1. Şanţ elicoidal executat pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la înşurubarea acesteia cu o altă piesă; ghivent. 2. Ramificaţie a extremităţii nervilor, s.n., pl. filete, fileta tr. A executa filete pe o piesă. vb. I, ind. prez. 3 filetează.
filetare Acţiunea de a fileta, s.f, g.-d. art. filetării, pl-fîletări.
filetă Unealtă folosită în legătorii pentru aplicarea de ornamente aurite pe coperta cărţilor, s.f, g.-d. art. filetei, pl. filete
fileu 1. Reţea de aţă, de sfoară etc., cu ochiuri sub formă de romburi, din care se confecţionează plase de pescuit, perdele etc. //(sport) Plasă de volei, de tenis etc. //Plasă subţire şi deasă cu care se leagă părul. 2. Tricot cu ochiuri repartizate uniform, s.n., art. fileul, pl. fileuri, filfizon (fam.) Tânăr cu pretenţii de eleganţă şi cu preocupări neserioase, s.m., pl. filfizoni.	.
filial,-ă (-li-al) (despre sentimente) De fiu. adj., pl- fiii” ali,-e.
filială (-li-a-) Instituţie, organizaţie etc. condusă şi controlată de o unitate centrală. ~ de turism, s.f, g.-d. art. filialei, pl. filiale.	.
filiaţie (-li-a-ţi-e) 1. Legătură de rudenie între copii şi părinţi. 2. (fig.) Legătură între lucruri, fenomene etc. care derivă unele din altele, [var. filiaţiune s./l] s.f, art. filiaţia, g.-d. art. filiaţiei, pl. filiaţii, art. filiaţiile, filiaţiune v. filiaţie.
filicmă (farm.) Medicament cu acţiune vermifugă, care se prepară din rizomul de ferigă, s.f., g.-d. art. filicinei, pl. filicme.
451
filotehnie
filieră (-li-e-) 1. Piesă perforată prin care se trage în fire un material ductil. 2. Unealtă pentru tăierea unui filet (1).
3.	Piesă la maşina de filat fibre sintetice. 4. (fig.) Succesiune de etape, de mijloace etc. prin care se poate ajunge la un anumit rezultat, s.f, g.-d. art. filierei, pl. filiere. fiiifarm,-ă în formă de fir. adj., pl. filifarmi,-e. filigran 1. Lucrătură artistică, asemănătoare cu o dantelă, executată pe bijuterii, din fire de aur şi de argint.
2.	Marcă transparentă imprimată pe hârtiile de valoare. [var. filigrană s.f.} s.n., pl. filigrane, filigran^ tr. 1. A lucra un obiect în filigran (1). 2. A imprima un filigran (2) în timpul prelucrării hârtiei, vb. I, ind. prez. 3 filigranează.
filigranare Acţiunea de a filigrana, s.f, g.-d. art. fili-granării, pl. fîligranări. filigrană v. filigran.
filigranist Specialist în executarea filigranelor (1). s.m., pl. filigranişti.
filigranoscop Baie mică de sticlă în care se umezeşte un timbru pentru a-i studia filigranul, s.n., pl. filigra-noscogpe.
filimică Plantă erbacee decorativă, cu flori portocalii, cu miros plăcut şi puternic, s.f., g.-d. art. filimelei/fili-micii, pl. filimsle/filimici, art. filimglele/filimicile. filiQque (-li-o-cve) (lat.) Dogmă creştină catolică, potrivit căreia Sfântul Duh provine atât de la Dumnezeu-Tatăl, cât şi de la Dumnezeu-Fiul. s.n. filipică (livr.) Discurs violent, acuzator, împotriva unei persoane, s.f, g.-d. art. filipicei, pl. filipice. filipingz,-ă (Locuitor) din Filipine. adj., s.m. şi f., pl. filipinezi,-e.
filistean Persoană aparţinând unei populaţii antice, care s-a stabilit în sec. XII1-XII î.Hr. în sudul Palestinei, s.m.. pl. filistgni.
filistin (livr.) Om mulţumit de sine, făţarnic, mărginit. s.m.,pl. filistini.
filistinism (livr.) Atitudine, concepţie de filistin, s.n. film 1. Peliculă de celuloid, transparentă şi flexibilă, acoperită cu un material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. //(cin.) Bandă pe care sunt înregistrate imagini pentru a fi proiectate pe un ecran. !~-foileton = film care se difuzează la televiziune în mai multe episoade. ~-muzical = film în care muzica este elementul caracteristic. —pirat = peliculă copiată pe ascuns, pentru care nu se plătesc taxe. —şcoală =
a)	film exemplar; b) film prin care se predă un obiect de învăţământ. 2. Arta cinematografică. 3. (fig.) Desfăşurare, succesiune de imagini. ~ul întâmplării. 4. Strat de fluid subţire întins pe suprafaţa unui obiect; peliculă. ^■n., pl. filme.
filma tr. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică, vb. I, ind. prez. 3 filmează, filmare Acţiunea de a filma. /- combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat complexe şi pe prelucrări speciale, pentru a obţine efecte diverse, s.f, g.-d. art. filmării, pl. filmări. u mic,-ă De film; cinematografic, adj., pl. filmici,-ce. Tilmografie Totalitatea filmelor realizate de un regizor, i etc‘ ?•£»an- filniografia, g.-d. art. filmografiei, Pl. nlmografii, art. filmografiile. mo agic,-ă De filmologie, adj., pl. filmologici,-ce. iimologie Disciplină care studiază arta cinematogra-ica şi relaţiile ei cu societatea. //Prezentarea activităţii niologl^1" ^ c’nema' s'f’’ art■ fílmologia, g.-d. art. fil-
l-’utîp în care se păstrează filmele pentru a fi film * V~ar'at‘i'e de temperatură, s.n., pl. filmostate. snp - 1 03 Colecţie de filme cinematografice. 2. Loc pecial amenajat pentru păstrarea filmelor, s.f., g.-d. art. tumotgcii, pl. filmoteci.
filmpac Pachet de filme fotografice plane, s.n., pl. film-pacuri.
filo- Element de formare a cuvintelor care înseamnă „iubitor de”, „prieten”.
filodendron Plantă exotică, decorativă, cu frunze mari, crestate adânc şi cu rădăcini aeriene, s.m., pl. filodendroni.
filodormă Sumă de bani pretinsă de cineva în schimbul unui privilegiu; mită, ciubuc, s.f, g.-d. art. filodarmei, pl. filodarme. a
filodoxie (peior.) înclinaţie exagerată pentru argumentarea adevărului, s.f, art. filodoxia, g.-d. art. filodoxiei. filogenetic,-ă Referitor la filogenie. adj., pl. filoge-netici,-ce.
filogeneză Filogenie. s.f., g.-d. art. filogenezei. filogenie 1. Evoluţia organismelor animale sau vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care studiază filogenia (1). s.f, art. filogenia, g.-d. art. filogeniei.
filogenist,-ă Specialist în filogenie (2). s.m., pl. filo-genişti; s.f, g.-d. art. filogenistei, pl. filogeniste. filolog,-ă Specialist în filologie, s.m., pl. filologi; (rar) s.f., g.-d. art. filologei, pl. filolage. filologic,-ă Referitor la filologi sau la filologie, adi., pl. filologici,-ce.
filologie Ştiinţă care se ocupă cu studiul textelor (vechi) şi al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influenţelor suferite, al modului de transmitere şi al autenticităţii lor, precum şi cu editarea lor. s.f, art. filologia, g.-d. art. filologiei.
filomelă Privighetoare, s.f, g.-d. art. filomelei, pl. filomele.
filon 1. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarţei terestre; vână. 2. (fig.) Izvor, origine, s.n., pl. filoane.
filonichie (înv.) Discuţie aprinsă; ceartă, s.f, art. filo-nichia, g.-d. art. filonichiei, pl. filonichü, art. filonichiile. filosof,-oafă/fiiozof,-oafă 1. Persoană care studiază filosofia sau care are o concepţie proprie în domeniul filosofiei; gânditor. 2. Persoană cu o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă. 3. (pop.) Om priceput la toate; (spec.) astrolog, s.m., pl. filosafi/filozofi; s.f, g.-d art. filo-soafei/filozoafei, pl. filosoafe/filozoafe. filosofa/filozofa intr. (fam.) A se gândi, a face reflecţii, observaţii asupra vieţii şi a aspectelor ei. vb. I, ind. prez. 3 filosofează/filozofează.
filosofală/filozofală (în sintagma) Piatră ~ = a) substanţă imaginară despre care alchimiştii credeau că poate transforma în aur orice metal; b) lucru important de aflat; idee, descoperire fundamentală, adj. filosofare/filozofare Faptul de a filosofa/filozofa. s.f, g.-d. art. filosofarii/filozofarii, pl. filosofari/filozofari. filosofic,-ă/filozofic,-ă Referitor la filosofie sau la filosofi, adj., pl. filosafici,-ce/filozafici,-ce. filosoficeşte/filozoficeşte (rar) în mod filosofic, asemenea unui filosof, adv.
filosofie/filozofie 1. Concepţie generală despre lume şi viaţă; formă a conştiinţei sociale constituită dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei care reflectă şi interpretează natura, societatea, gândirea. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unei ştiinţe sau a unei discipline. 3. (concr.) Comportare, mod de a reacţiona în faţa problemelor vieţii. 4. (fam.) Problemă dificilă, situaţie greu de rezolvat, s.f, art. filosofia/filozofia, g.-d. art. filosofiei/filozofiei, pl. filosofii/filozofii, art. filoso-fiile/filozofiile.
filotaxie Mod de aşezare a frunzelor pe tulpină şi pe ramuri, s.f, art. filotaxia, g.-d. art. filotaxiei. filotehnie Pasiune, înclinaţie deosebită pentru arte şi invenţii tehnice, s.f., art. filotehnia, g.-d. art. filotehniei.
filotim
452
filQtim1 (înv.) Filodormă. s.n., pl. filotime. filötim2,-á (înv.) Darnic, generos, adj., pl. filatimi.-e. filotimie (înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Dorinţă de a câştiga stima semenilor, s.f, g.-d. art. filotimia, g.-d. art. filotimiei.
filoxgră Insectă parazită care atacă viţa-de-vie; boală cauzată de această insectă, s.f., g.-d. art. filoxerei, pl. filoxere.
filozitâte Aspect dobândit de tuberculii de cartofi încolţiţi în întuneric sau atacaţi de anumite virusuri, s.f., g.-d. art. filozităţii.
Tilozfif.-oafă V. filosof.
filozofa v. filosofa. filozofală v. fllosofală. filozofare v. filosofare. filozQfic,-ă v. filosofic, filozoficaşte v. fllosoficeşts. filozofie v. fliosofie.
filtra 1. tr. A trece un fluid printr-un filtru1 (pentru a înlătura impurităţile); a decanta. 2. tr. A selecta o parte dintre componentele unei radiaţii. 3. refl. (despre lumină) A se strecura printr-o crăpătură, printr-o fereastră, vb. I, ind. prez. 3 filtrează.
filtrabli.-ă Care poate fi filtrat. /Virus ~ = virus extrem
de mic, care nu poate fi văzut la microscopul obişnuit.
adj., pi filtrabili,-e.
filtraj Filtrare, s.n., pl. filtraje.
filtrant,>ă Care filtrează, care serveşte la filtrare, adj.,
pl. filtranţi,-te.
filtrare Acţiunea de a filtra; filtraj, filtraţie. s.f, g.-d.
art. filtrării, pl. filtrări.
filtrat Lichid obţinut în urma filtrării, s.n.
filtraţie (-ţi-e) Filtrare, s.f., art. filtrgţia, g.-d. art. fil-
traţiei, pl. filtraţii, art. filtraţiile.
filtru1 1. Dispozitiv, aparat, instalaţie care serveşte la
filtrarea unui fluid. 2. Mediu transparent, colorat, care
filtrează radiaţiile. //Sistem de circuite electrice, sonore
etc. care selectează oscilaţiile de anumite frecvenţe.
3.	(fig.) Acţiune de selecţie. ~ul moralei. /Hârtie de ~ = hârtie specială, poroasă, folosită pentru filtrare.
4.	Dispozitiv prin care se trece cafeaua fiartă pentru a o separa de zaţ; (p. ext.) cafea filtrată. 5. ~ total = control efectuat de organele de poliţie pe o arteră de circulaţie, la toate vehiculele. 6. Capăt din carton sau din hârtie poroasă al unei ţigări, prin care se filtrează nicotină, s.n., art. filtrul, pl. filtre.
fjitru2 (livr.) Băutură socotită a avea puteri magice, printre care şi pe aceea de a inspira iubire, s.n., art. filtrul, pl. filtre.
fiiţl . Pâslă făcută din păr de iepure, din care se confecţionează pălării. 2. Ţesătură împâslită folosită ca izolator fonic._j.«., pl. filţuri.
fin1,-ă 1. Delicat, plăcut la aspect; mic. //(despre ţesături) Subţire şi străveziu. 2. De bună calitate; curat, pur.
3.	(fig., despre gânduri) Ingenios, subtil, //(despre zâmbete) Abia perceptibil; ironic, //(despre oameni) Educat, manierat, adj., pl. fini,-e.
fln2,-ă Persoană considerată în raport cu naşii săi. s.m.,
pl. fini; s.f, g.-d. art. finei, pl. fine.
final1 Sfârşit, încheiere; ultima parte a unei lucrări, a
unui concert etc. s.n., pl. finaluri.
final2,-ă Aflat în urmă, la sfârşit, lin - = la sfârşit.
Propoziţie ~ = propoziţie care indică scopul acţiunii
regentei. Conjuncţie ~ = conjuncţie care introduce o
propoziţie finală, adj., pl. finali,-e.
finală 1 . Ultima parte a unei competiţii, a unui concurs
etc. cu caracter eliminatoriu. 2. Ornament tipografic
aşezat la sfârşitul unui capitol sau al unei cărţi. 3. Sunet
de la sfârşitul unui cuvânt, al unei propoziţii etc. s.f, g.-d.
art. finalei, pl. finale.
finaNsm Concepţie filosofică idealistă, care susţine că orice fenomen din natură urmăreşte şi îndeplineşte un scop prestabilit; teleologie. s.n. finalist,-ă I. adj., s.m. şi f. (Adept) al fmalismului. II. s.m. şi f. Concurent care participă la o finală, adj., s.m. şi f., pl. finalişti,-ste.
finalitate Scop al unei activităţi; ţintă, orientare spre un scop. s.f, g.-d. art. finalităţii, finaliza tr. A duce la (bun) sfârşit, a încheia o acţiune; a pregăti ceva într-un scop. vb. I, ind. prez. 3 finalizează, finalizare Acţiunea de a finaliza, s.f, g.-d. art. finalizării, pl. finalizări.
finalmgnte In cele din urmă, în sfârşit, adv. financiar,-ă (-ci-ar) I. adj. Referitor la finanţe, la credite etc.; bănesc. II. s.m. şi /T Specialist în operaţii financiare; bancher, finanţist. adj., s.m. şi f, pl. financiari,-e. finanţa tr. 1. A aloca fonduri, a susţine cu bani o instituţie, o întreprindere etc. 2. (fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. vb. I, ind. prez. 3 finanţează, finanţare Acţiunea de a finanţa, s.f, g.-d. art. finanţării, pl. finanţări.
finanţatsr,-oare (Persoană) care finanţează o întreprindere, o altă persoană etc.; susţinător, adj., s.m. şi f, pl. fmanţatQri,-oare. finanţă v. finanţe.
finanţe 1. Totalitatea mijloacelor băneşti ale unui stat, ale unei instituţii, //(fam.) Averea în bani a unei persoane. IMarea ~ă = totalitatea posesorilor unor mari capitaluri financiare, a unor mari averi. 2. Ştiinţa care studiază relaţiile economice şi exprimarea lor valorică, [var. finanţă 3-./?] s.f. pl.
finanţist Specialist în operaţii financiare; bancher; financiar (2). s.m., pl. finanţişti. flne Sfârşit, lin ~ = în sfârşit, s.n., art. finele, finet Ţesătură pufoasă din bumbac. //Obiect (de lenjerie) făcut din finet, s.n., pl. fineturi, fingţe 1. Caracteristica a ceea ce este fin; delicateţe. //Fineţea (1) unui fir textil, indicată de raportul dintre lungimea şi greutatea lui. //Cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj, care exprimă fineţea aliajului. 2. (fig.) Subtilitate, putere de pătrundere. 3. (la pl.) Rafinament. s.f, art. fineţea, g.-d. art. fineţii; pi (3) fineţuri, finger (fingăr) (angl.) Rampă mobilă folosită în aeroport pentru a lega burduful de avion. s.n. fini tr. şi refl. (înv.) A (se) termina, a (se) sfârşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fingsc. finisa tr. A da formă finală unui produs, unei lucrări; a definitiva, vb. I, ind. prez. 3 finisează, finisaj Finisare, s.n., pl. finisaje, finisare Acţiunea de a finisa; finisaj, s.f, g.-d. art. finisării, pi finisări.
finisor1 Maşină folosită pentru operaţiuni de asfaltare şi betonare a şoselelor, s.n., pi finisoare. finis£>r2,-oare Muncitor specializat în operaţiuni de finisare, s.m., pl. finisori; s.f, g.-d. art. finisogrei, pl. finisoare.
finiş Partea finală a unei curse sportive; (p. restr.) linia de sosire; capacitatea unui sportiv de a aborda finalul unei probe, al unei curse, s.n., pl. finişuri. finit1 Categorie filosofică referitoare la fenomene, procese, lucruri etc. concrete, limitate în spaţiu şi timp. s.n. finit2,-ă 1. (despre produse, mărfuri etc.) Definitivat, terminat. 2. Limitat, mărginit, adj., pl. finiţi,-te. finitism Concepţie care susţine că universul este mărginit, finit. s.n.
finitudine (livr.) Caracteristica a ceea ce este finit şi limitat; conştiinţa limitelor fiinţei umane, s.f, g.-d. art. finitudinii.
finlandgz,-ă (Locuitor) din Finlanda, adj., s.m. şi f, pi finlandezi,-e.	.
453
fişa
finiandgză Limba vorbită de finlandezi, s.f, g.-d. art. finlandezei,
fjno-ugric,-ă (la pl., în sintagma) Limbi ~ = limbi vorbite în nordul şi centrul Europei (finlandeza, maghiara etc.) şi în nordul Asiei; (la sg.) limbă aparţinând acestei familii, adj., pl. fino-ugrici.-ce. fifilă (fi-o-) Flacon mic de sticlă închis ermetic în care se păstrează medicamente; ampulă. //Sticlă mică. s.f., g-d art. fifllei, pl. fifile.
flong (înv., reg.) Fundă; (p. restr.) papion, s.n., pl. fion-guri.
flflr (fi-or) Uşoară senzaţie de frig, însoţită de tremur; emoţie, s.m., pl. fiflri.
flgrd (fi-ord) Golf adânc şi strâmt, cu maluri înalte şi abrupte, s.n., pl. fiarduri.
florin (fio-)/ilorin Monedă de aur şi de argint, folosită în diferite ţări, care a circulat şi ia noi până în secolul trecut. s.m., pl. fiorini/florini.
fioritură (fio-) (muz.) Notă sau grup de note care înfrumuseţează o melodie; înfloritură, s.f, g.-d. art. fioriturii, pl. fiorituri.
florQS.-oasă (fi-o-) Care provoacă fiori (de frică); îngrozitor, înspăimântător, adj., pl. fioreşi,-oâse. fir 1. Produs obţinut prin toarcerea fibrelor textile; fibră (textilă). /~ cu plumb = instrument alcătuit dintr-o sfoară subţire cu greutate la un capăt, folosit pentru stabilirea direcţiei verticale. ~ul apei = porţiune pe care o apă curgătoare are cea mai mare viteză; (p. ext.) albia apei curgătoare, ~ conducător = direcţie, idee de urmat. A se (ine într-un ~ = a se ţine cu greu, a fi în primejdie,
2.	Corp solid a cărui lungime este mult mai mare decât grosimea; sârmă (de telefon, de telegraf etc,); cablu.
3,	Material argintat sau aurit folosit pentru împodobirea unor veşminte. 4. Fiecare dintre elementele de forma unui fir (1) lung şi subţire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; floare dintr-o specie de flori de acelaşi fel.
5.	Bandă de circulaţie. 6. ~ de siguranţă = fir metalic care asigură protecţia bancnotelor împotriva falsificării. - cu (sau de) ~ = bucată cu bucată. //Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). I~ cu~- bob cu bob. //(fig.) Fărâmă, pic. s.n., pi. fire.
firav,-ă/firav,-ă Cu o constituţie delicată; plăpând.
//(fig.) (Cam) slab din punct de vedere al calităţii,
temeiniciei etc. adj., pl. firavi,-e/firavi,-e.
fire 1. Mediul natural. 2. Temperamentul unei fiinţe;
caracter. 3. Minte, înţelepciune. lin toată ~a = matur,
ta deplinătatea facultăţilor mintale (şi fizice). A-şi veni
în ~ = a-şi reveni; A scoate (pe cineva) din - = a enerva
(pe cineva). A-şi (a se) pierde (cu) ~a = a se emoţiona;
a-şi pierde calmul, s.f, g.-d. art. firii, pl. firi.
firesc1 Situaţie normală, naturală, s.n.
firgsc2,-ească Care este după legile naturii; natural,
obişnuit. //Normal, adj., pl. fireşti.
fjreşte Fără îndoială, desigur, adv.
fijî-t 1. Podoabă, ornament cusut cu fir metalic. 2. (rar)
Fir de metal folosit la cusături şi broderii 3. (la pl.) Haine
taipodobite cu firet (1). s.n., pl. (3) fireturi.
firfiric Veche monedă mică de argint; băncuţă, s.m., pl.
firfirici.
fjrjcgi Diminutiv al lui fir; firişor, firuţ. s.n., pl. firicele, "ricică Plantă erbacee cu frunze lanceolate, poroase.
g.-d. art. firicelei, pl. firicele, art. firicelele.
"ridă Adâncitură într-un perete, într-un zid etc. cu scop utilitar sau decorativ; nişă. s.f, g.-d. art. firidei, pl. firi; de,
firimitură Bucăţică foarte mică de pâine; (p. gener.) bucăţică dintr-un aliment, [var. furnitură s./] s.f., g.-d. ort. firimiturii, pl. firimituri, firişar Firicel, s.n., pl. firişoare.
firitiseaiă (fam.) Felicitare adresată cuiva; (p. ext.) petrecere la care se aduce cuiva felicitări, s.f, g.-d. art. firitiselii, pl. firitisgli.
firiz (reg.) Firăstrău de mână. s.n., pl. firjze. firmament Boltă cerească, cer. s.n., pl. firmamsnte. firman Ordin prin care sultanii numeau sau înlocuiau guvernatorii ori domnitorii din ţările care depindeau de Imperiul Otoman, s.n., pl. firmane, firmă 1. Inscripţie aşezată la intrarea într-o întreprindere, într-o instituţie etc.; (concr.) placa, panoul pe care este aşezată inscripţia. 2. Denumire sub care se întreprinde o afacere comercială. A-şi deschide o s.f, g.-d. art. firmei, pl. firme, firmitură v. firimitură
firmuliţă Diminutiv al lui firmă, s.f, g.-d. art. firmu-liţei, pl. firmuliţe.
firn Masă de zăpadă care persistă pe munţii înalţi şi care se transformă în gheaţă; neveu. s.n. firnis Soluţie folosită pentru prepararea vopselelor, a chiturilor sau ca grund, s.n., pl. fimisuri. firas,-°âsă Care are (multe) fire. adj., pl. firşşi.-oase. firoscas,-ogsă (pop., fam., adesea ir.) înţelept, învăţat, adj., pl. firoscaşi,-oase, firuţ (reg.) Firicel, s.n., pl. firuţe. firuţă Numele mai multor plante erbacee graminee, răspândite pe pajiştile naturale, s.f, g.-d. art. firuţei, pl firuţe. fisă Placă mică şi subţire de metal, de os etc., folosită ca mijloc de plată sau pentru declanşarea unor mecanisme; jeton, /(fam.) A-i pica ~a = a înţelege, a pricepe, s.f, g.-d. art. fisei, pl. fise.
fisc Serviciu, instituţie de stat care stabileşte şi încasează impozitele şi taxele, s.n. fiscal,-ă Referitor la fisc. Timbru ~. adj., pl. fiscali,-e. fiscalism Politica financiară constând în perceperea unor taxe şi impozite exagerate, s.n, fiscalitate Sistem de norme, de dispoziţii etc. referitoare la fisc; (p. restr.) fiscalism. s.f, g.-d. art. fiscalităţii, fisibilitate Proprietate a lemnului de a crăpa de-a lungul fibrelor, s.f, g.-d. art. fisibilitlţii. fisiona (-si-o-) tr. A provoca o fisiune, vb. /, ind. prez. 3 fisionează.
fisionabil,-ă (-si-o-) (despre substanţe) Care fisionează; al cărei nucleu se scindează, adj., fisionabili,-e. fisionare (-si-o-) Acţiunea de a fisiona. s.f, g.-d. art. fisionării, pl. fisionări.
fisiune (-si-u-) Reacţie nucleară de scindare a unui
nucleu atomic greu (cu degajarea unei mari cantităţi de
energie), s.f, g.-d. art. fisiunii, pl. fisiuni.
fistic1 Arbore exotic cu flori de culoare verde şi cu
fructe comestibile, s.m., pl. fistici.
fistic2 Fruct al fisticului1, cu sâmburele verde şi plăcut
la gust. [var. fâst|c s.n ] s.n.
fistichiu,-ie 1. (înv.) De culoarea fisticului2; verde-găl-bui. 2. (fig.) Extravagant, ciudat; exagerat, adj., pl. fistichii.
fistulă Canal format accidental sau în urma unei operaţii, prin care se drenează secreţiile dintr-o rană. s.f, g.-d. art. fistulei, pl. fistule.
fistulos,-oasă Cu fistule, adj., pl. fistuloşi,-oase. fisura tr. şi refl. A produce sau a dobândi fisuri; a (se) crăpa. vb. I, ind. prez. 3 fisurează, fisurare Acţiunea de a (se) fisura, s.f, g.-d. art. fisurării, pl. fisurări.
fisură Crăpătură îngustă; plesnitură (într-un material
solid), s.f, g.-d. art. fisurii, pl. fisuri.
fiş (poligr.) Amestecătură de litere, de caractere şi de
corpuri diferite, s.n., pl. fişuri.
fişa tr. A nota, a scrie pe fişe (date referitoare la o carte,
la un periodic etc.). vb. I, ind. prez. 3 fişează, 1 pl. fişăm;
conj. prez. 3 să fişeze; ger. fişând.
fişare
454
fişare Acţiunea de a fişa. s.f, g.-d. art. fişării, pl. fişări, fişă 1. Foaie mică (de hârtie sau de carton) pe care se fac însemnări. //(în biblioteci) Carton (de format tipizat) pe care sunt trecute datele de bază despre o carte sau despre o publicaţie periodică. /~ personală = formular în care se trec date referitoare la un angajat şi la atribuţiile sale. ~ de sănătate = foaie (tipizată) în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. ~ de evidenţă = foaie volantă în care este urmărit un proces economic. ~ tehnologică = formular care cuprinde indicaţiile referitoare la un proces de producţie. 2. Piesă care se introduce într-o priză pentru a stabili legătura electrică, telefonică etc.; ştecher. s.f., art. fişa, g.-d. art. fişei, pl. fişe. fişcă (reg.) Biciuşcă; (p. ext.) lovitură dată cu biciuşca. s.f., g.-d. art. fiştii, pl. fişti.
fişgt Dulap metalic, cu încuietoare de siguranţa, pentru acte, documente etc. s.n., pl. fişete. fişic 1. Teanc de monede metalice aşezate una peste alta şi înfăşurate în hârtie, alcătuind un cilindru. 2. Cornet de hârtie, s.n., pl. fişicuri.
fişier (-şi-er) Colecţie de fişe. //Dulap, cutie în care se ţin fişe (1). s.n., pl. fişiere.	'
fişiu (înv.) Batic subţire (de mătase), s.n., art. fişiul, pl. fişiuri.
fiştecare (pop.) Fiecare, //(adj.) ~ om. pr. nehot., g.-d. art. fiştecăruia, fiştecăreia.
fişteică (reg.) Fâşie lungă şi îngustă de pământ (arabil). s.f, g.-d art. fişteicii, pl. fişteici. fit (fam., în expr.) A trage la ~ = a lipsi de la datorie, a chiuli, s.n.
fitecare (înv.) Fiecare, oricare, pr. nehot., g.-d. fite-căruia, fitecăreia.
fitece (pop.) Fiecare; orice. adj. nehot. invar. fitecine (pop.) Oricine; fiecare, pr. g.-d. fitecui. fitecum (înv.) Oricum, în orice mod. adv. fHJI 1 • Fir de bumbac sub formă de şiret, panglică sau tub care se introduce pentru a fi aprins în lumânări, în dispozitive pentru iluminat etc. //(astăzi rar) Fir de bumbac răsucit care serveşte, împreună cu cremenea, la aprins. 2. Şnur muiat într-o substanţă inflamabilă, care servea altădată la aprinderea încărcăturii unei arme de foc. //Tub conţinând pulbere, folosit pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc. /(fam.) A băga un - (sau -uri) = a incita la ceartă, a provoca discordie. s.n., pl. fitiluri.
fitili tr. (fam.) A instiga pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fitilesc, imperf. 3 sg. fitilea; conj. prez. 3 să fitilească. fitilist,-ă (fam.) (Om) intrigant, adj., s.m. şi f, pl. fitilişti,-ste.
fiting Piesă demontabilă tubulară, filetată la capete, cu ajutorul căreia se poate face o prelungire, o schimbare de direcţie etc. la conductele metalice pentru fluide, s.n., pl. fitinguri.
fitness (angl.) Condiţie fizică bună, sănătate, s.n., art. fitnessul.
fitobiologie (-bi-o-) Biologie vegetală s.f, art. fito-bilogia, g.-d. art. fitobiologiei.
fitocenologie Ramură a biologiei care studiază grupările naturale ale plantelor; fitosociologie. s.f, art. fitocenologia, g.-d. art. fitocenologiei. fitOcenotic,-a De fitocenoză. adj., pl. fitocenotici,-ce. fitocenoză Grupare naturală a tuturor plantelor care trăiesc într-un anumit mediu şi sunt condiţionate de anumiţi factori fizici, biologici şi geografici, s.f, g.-d. art. fitocenozei, pl. fitocenoze.
fitochimie Ramură a chimiei care studiază procesele chimice din plante; chimie vegetală, s.f., art. fitochimia, g.-d. art. fitochimiei.
fitocid Substanţă" care distruge plantele, s.n., pl. fito-cide.
fitoclimat Totalitatea condiţiilor climatice specifice unei asociaţii vegetale, s.n., pl. fitoclimate. fitofag,-ă (despre animale) Care se hrăneşte cu plante. adj., pl. fitofagi,-ge.
fitofarmacje 1. Domeniu farmaceutic care produce medicamente antiparazitare destinate plantelor. 2. Ştiinţa preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. s.f, art. fitofarmatia, g.-d. art. fitofarmatiei. fitofiziologie (-zi-o-) Disciplină care studiază procesele fiziologice produse în plante; fiziologia plantelor. s.f, art. fitofiziologia, g.-d. art. fitofiziologiei. fitogen,-ă (geol., despre roci) De origine vegetală, adj., pl. fitogeni,-e.
fitogenic,-ă Fitogen; fitogenic. adj., pl. fitogenici,-ce. fitogeografic,-ă (-ge-o-) De fitogeografie. adj., pl. fitogeografici,-ce.
fitogeografie (-ge-o-) Studiul răspândirii plantelor pe suprafaţa Pământului; geobotanică. s.f, art. fitogeo-grafia, g.-d. art. fitogeografiei. fitogeosferă (-ge-o-) Suprafaţa terestră ocupată de plante, s.f., g.-d. art. fitogeosferei. fitohormon Hormon vegetal, s.m., pl. fitohormoni. fitolog,-ă Botanist, s.m., pl. fitologi; (rar) s.f., g.-d. art. fitolagei, pl. fitologe.
fitologie Botanică, s.f, art. fitologia, g.-d. art. fitolo-
giei-	_	.
fitopaleontologie (-le-on-) Ramură a paleontologiei care studiază resturile fosile ale plantelor şi reconstituie plantele existente odinioară, s.f., art. fitopaleontologia, g.-d. art. fitopaleontologiei. fitoparazit Parazit al plantelor, s.m., pl. fitoparaziţi. fitopatogen,-ă Care îmbolnăveşte plantele, adj., pl. fitopatogeni,-e.
fitopatolog,-ă Specialist în bolile plantelor, s.m., pl. fitopatologi; (rar) s.f, art. fitopatologei, pl. fitopatologe. fitopatologie Ramură a biologiei care studiază plantele şi bolile lor; patologia plantelor, s.f, art. fitopa-tologia, g.-d. art. fitopatologiei. fitoplancton Plancton vegetal, s.n. fitosanitar,-ă Referitor la sănătatea plantelor, adj., pl. fitosanitari,-e.
fitosociologie (-ci-o-) Fitocenologie. s.f., art. fitoso-
ciologia, g.-d. art. fitosociologiei.
fitosterol Sterol de origine vegetală, s.m., pl. fito-
steroli.
fitotehnic,-ă De fitotehnie. adj., pl. fitotehnici,-ce. fltotehnie Tehnica culturii plantelor de câmp. s.f., art. fitotehnia, g.-d. art. fitotehniei. fitoterapeut,-ă Specialist în fitoterapie. s.m., pl. fito-terapeuţi; s.f, g.-d. art. fitoterapeutei, pl. fitoterapeiiţe. fitoterapie 1. Ramură a fitopatologiei, care studiază mijloacele de prevenire şi de combatere a bolilor şi a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. Terapie cu ajutorul plantelor medicinale, s.f, art. fitoterapia, g.-d. art. fito-terapiei.
fitotoxic1 Substanţă cu acţiune toxică asupra plantelor. s.n.,pl. fitotoxice.
fitotoxic2,-ă (despre substanţe) Care otrăveşte plantele. adj., pl fitotoxici,-ce.	.
fîtotron Instalaţie specială pentru experimente referitoare la cultura plantelor, s.n., pl. fitotroane. fi tui tr. şi refl. (rar) A (se) consuma, a (se) sfârşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fituiesc, imperf 3 sg. fituia; con/. prez. 3 să fituiască.
fiţe (fam., în expr.) A face ~ = a face nazuri, a se lăsa rugat. s.f. pl.	a
fiţuică Bucăţică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. //Ziar, revistă lipsită de însemnătate, s.f, g-d. ort-fiţuicii, pl. fiţuici.	-
455
flacid
fiu 1. Persoană de sex masculin în raport cu părinţii săi; băiat, fecior. //Termen afectuos cu care se adresează o persoană mai în vârstă către cineva mai tânăr, de sex bărbătesc. 2. (fig.) Membru al unei colectivităţi (de care el este foarte apropiat), s.m., art. fiul, pl. fii, art. fiii. fiulgţ (fi-u-) (pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuţ. s.m., pl. fiulgţi-
fiut (rar) Exclamaţie care sugerează plecarea rapidă, dispariţia cuiva sau a ceva. interj. fiUţ (pop.) Fiuleţ. s.m., pl. fiuţi. five o’clock (faivocloc) (angl.) Ceai, însoţit de o gustare, servit la ora cinci după amiază; (p. ext.) petrecere de la ora cinci, s.n., pl. five o’clockuri. fix,-ă 1. (şi adv.) Care nu poate fi mişcat sau mutat; neclintit. 2. Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Privire ~. /Idee ~ = idee care preocupă permanent pe cineva; obsesie. 2. (despre ore) Exact, precis, adj., pl. ficşi,-xe. fixa tr. >.A aşeza ceva astfel încât să nu mai poată fi mişcat; a stabiliza. //A privi fix la cineva sau la ceva; a ţintui cu privirea. 2. A stabili, a hotărî un termen, un preţ etc. Hrefl. A lua o hotărâre definitivă. Hrefl. A se stabili, a se statornici undeva. 3. A trata cu soluţie chimică un material fotografic developat. 4. A trata o ţesătură, o fibră etc. cu o substanţă care împiedică decolorarea.
6.	A acoperi un desen cu un fixativ, vb. I, ind. prez. 3 fixează.
fixabil,-ă Care poate fi fixat, adj., pl. fixabili,-e. fixaj Fixare (a unui material fotografic), s.n. fixare Acţiunea de a (se) fixa. s.f, g.-d. art. Fixării. fixativ1 1. Soluţie cu care se fixează culorile şi desenele în cărbune pentru a le feri de ştergere. 2. Soluţie pentru fixarea formei coafurii, s.n., pl. fixative. fixativ2,-ă (despre substanţe, soluţii) Care fixează, adj., pl. fixativi,-e.
fixatsr 1. Substanţă pentru fixarea materialelor fotografice developate. 2. Substanţă care stabilizează coloranţii pe fibră. //Substanţă care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea examinării lor la microscop. 3. Dispozitiv pentru manevrarea şi stabilizarea macazului. 4. Piesă folosită în lucrări de asamblare. s.m., pl. fixatori.
fixaţie (-ţi-e) 1. (med.) Operaţie de tăiere a unui ţesut în vederea unui examen microscopic. 2. (fam.) Idee fixă, obsesie, s.f, art. fixaţia, g.-d. art. fixaţiei, pl. fixaţii, art. fixaţiile.	'
fixing (angl.) Stabilire a cursurilor valutare sau a preţului aurului la bursă, s.n., art. fixingül, fixism Concepţie în biologie, care neagă evoluţia lumii yn considerând că speciile de plante şi de animale sunt invariabile, s.n.
fixist,-ă 1. (Adept) al fixismului. 2. (fam.) (Om) cu idei S m’	fixiŞti>-ste.
nxnate Caracteristica a ceea ce este fix; nemişcare, jmobi^ate. ^ g.-d. art. fixităţii, tj |c2 înfăţişare, aspect exterior al unei persoane, s.n.
>"a 1- Referitor la corpul unei fiinţe vii şi la activi-ea musculară. //Care aparţine simţurilor. 2. Referitor eenmaterne; material; concret. /Geografie ~ = ramură a a rrwf f1 Care studiază natura suprafeţei Pământului şi fizici ee	<-are	aparţine fizicii, adj., pl.
Concepţie neopozitivistă care consideră lim-fiîi^r^^Pt *'mbaj al tuturor ştiinţelor, s.n. nl . ,\'a (Adept) al fizicialismului. adj., s.m. şi f, Pj-faicialişti,-ste.
niateri	care studiază structura şi proprietăţile
mise»	fenomenelor naturii anorganice, formele
a e! Ş' transformările suferite. /- atomică = parte cularăH~CăK studiază proprietăţile atomului. ~ mole-ramură a fizicii care studiază proprietăţile
nucleului atomic. //Manual care cuprinde elemente ale acestei ştiinţe, s.f, g.-d. art. fizicii, fiziceşte Sub raport fizic2 (1); referitor la fizic1, adv. fizician,-ă (ci-an) Specialist în fizică, s.m., pl. fizicieni; s.f, g.-d. art. fizicienei, pl. fiziciene. fiziocrat (-zi-o-) Adept al fiziocraţiei. s.m., pl. fiziocraţi. fiziocratic,-ă (-zi-o-) Care aparţine fiziocraţiei. adj.,pl. fiziocratici,-ce.
fiziocratism (-zi-o-) Fiziocraţie. s.n. fiziocraţie (-zi-o-) Orientare economică din secolul al XVIII-lea, care considera munca agricolă drept unică aducătoare de bogăţie; fiziocratism. s.f, art. fiziocraţia, g.-d. art. fiziocraţiei.
fiziognomonie,-ă (-zi-o-) De fiziognomonie. adj., pl. fiziognomonici,-ce.
fiziognomonie (-zi-o-) Tendinţă de a aprecia caracterul omului după aspectul lui fizic şi după fizionomie. s.f., art. fiziognomoma, g.-d. art. fiziognomoniei. fiziograf,-ă (-zi-o-) Specialist în fiziografie. s.m., pl. fiziografi, s.f., g.-d. art. fiziografei, pl. fiziografe. fiziografie (-zi-o) Disciplină care studiază caracteristicile exterioare ale Pământului, s.f, art. fiziografia, g.-d. art. fiziografiei. _
fiziolatne (-zi-o-) închinare la fenomenele naturii, s.f, art. fîziolatria, g.-d. art. fiziolatriei. fiziolog,-ă (-zi-o-) Specialist în fiziologie; fiziologist. s.m., pl. fiziologi, (rar) s.f, g.-d. art. fiziolQgei, pl. fiziologe.
fiziologic,-ă (-zi-o-) Referitor la fiziologie. /Ser - = soluţie salină diluată, având compoziţia asemănătoare cu a serului sangvin, folosită ca dizolvant al unor medicamente injectabile sau în perfuzii, adj., pl. ftziologici.-ce. fiziologie (-zi-o-) Disciplină care studiază funcţiile organismului (animal sau vegetal), s.f, art. fiziologia, g.-d. art. fiziologiei.
fiziologist,-ă (-zi-o-) (rar) Fiziolog. s.m., pl. fiziolo-gişti, s.f, g.-d. art. fiziologistei, pl. fiziologiste. fizionomie,-ă (-zi-o-) Referitor la fizionomie, adj., pl. fizionomiei,-ce.
fizionomie (-zi-o-) Expresie particulară a trăsăturilor feţei unei persoane; figură. //Caracteristică, particularitate a unei colectivităţi, a unei epoci; caracter distinctiv. s.f, art. fizionomia, g.-d. art. fizionomiei, pl. fizionomii, art. fizionomiile.
fizionomist,-ă (-zi-o-) Persoană care caută să determine caracterul oamenilor după trăsăturile feţei lor. s.m., pl. fizionomişti, s.f., g.-d. art. fizionomistei, pl. fizionomiste.
fiziopatolog (-zi-o-) Medic specialist în fiziopatologie. s.m.,pl. fiziopatologi.
fiziopatologie (zi-o-) Ramură a medicinei care studiază mecanismele de producere a bolilor, s.f, art. fiziopa-tologia, g.-d. art. fiziopatologiei. fizioterapeut,-ă (-zi-o-) Specialist în fizioterapie, s.m., pl. fizioterapeuţi, s.f, g.-d. art. fizioterapeutei, pl. fîzio-terapeute.
fizioterapie (-zi-o-) Metodă de tratament medical cu ajutorul agenţilor naturali (apă, aer etc.). s.f, art. fizio-terapia, g.-d. art. fizioterapiei. fizostigmină Ezerină. s.f., g.-d. art. fiziostigmmei. fizz Băutură răcoritoare pe bază de suc de citrice, care se amestecă, într-un shaker, cu brandy, gin sau whisky, s.n. flacără 1. Masă de gaze ieşită dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins, care arde emanând căldură şi lumină; flamă; foc. /A fi in ~i = a arde puternic. 2. (fig.) Pasiune, înflăcărare; strălucire, s.f, g.-d. art. flăcării, pl. flăcări.
flacid,-ă Flasc, //(despre tulpini) Crescut drept, dar care mai târziu se îndoaie, adj., pl. fladzi,-de.
flacon
456
flacQn Sticluţă în care se păstrează medicamente, par-fumuri etc. s.n., pl. flacoane, flaconaş Diminutiv al lui flacon, s.n., pl. flaconaşe. flaggl1 1. Formaţiune subţire şi alungită servind ca organ de locomoţie la spermatozoizi şi la unele proto-zoare. 2. Excrescenţă formată pe tulpină, care se extinde la suprafaţa pământului, formând rădăcini şi frunze. s.m.,pl. flageli.
flaggl2 1. (ant.) Mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva; bici. 2. (fig.) Calamitate, nenorocire; (spec.) boală, molimă, s.n., pl. flageluri, flagela tr.\.K biciui (în public). 2. (fig.) A ataca (verbal sau în scris); a critica, vb. /, ind. prez. 3 flagelează. flagelare Acţiunea de a flagela. //Biciuire practicată în Antichitate şi în Evul Mediu ca pedeapsă; practică ritualică în diferite religii; flagelaţie. s.f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări.
flagelat (la pl.) Clasă de organisme unicelulare caracterizate prin existenţa flagelilor; (la sg.) organism din această clasă, s.n., pl. flagelate, flagelator,-oare (rar) Care flagelează. adi., pl- flagelatori,-oare.	.
flagelaţie (-ţi-e) Flagelare, s.f, art. flagelaţia, g.-d. art. flagelaţiei, pl. flagelaţii, art. flagelaţiile. flagrant,-a Evident, izbitor; incontestabil. /- delict = infracţiune descoperită în momentul săvârşirii ei sau înainte de epuizarea efectelor ei. A organiza un ~. adj., pl. flagranţi,-te.
flagranţă (livr.) Caracteristica a ceea ce este flagrant; evidenţă, s.f, g.-d. art. flagranţei. flaier Maşină de tors fire groase, s.n., pl. flaiere. flalmoc (pop.) Neghiob, nătărău, s.m., pl. flaimoci. flajolet 1. Mic instrument de suflat asemănător cu flautul. 2. Sunet produs de vioară sau de violă, s.n., pl. fla-j o lgte.
flamand,-ă (Locuitor) din Flandra. adi., s.m. şi f, pl. flamanzi,-de.
flamandă Limba vorbită de flamanzi, s.f, g.-d. art. flamandei.
flamă Flacără, s.f, g.-d. art. flamei, pl. flame, flamba tr. 1. A steriliza un obiect trecându-1 prin flacără. //A aprinde un aliment (stropit cu alcool). 2. A încovoia un corp solid prin acţiunea unei sarcini exterioare, vb. I, ind. prez. 3 flambează.
flambaj 1. Flambare. 2. Operaţiune de încovoiere a unei bare, a unui tub etc. sub acţiunea unor forţe exterioare. s.n., pl. flambaje.
flambare Acţiunea de a flamba; flambaj. s.f, g.-d. art. flambării, pl. flambări.
flamboaiant,-ă (-boa-iant) Strălucitor, scânteietor, //(despre stilul gotic) Caracterizat prin bogăţia decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcărilor, adj., pl. flamboaianţi.-te.
flamenco (hisp.) Dans popular andaluz; melodia acestui dans. s.n., art. flamgncoul.
flamin Preot cu atribuţii speciale în Roma antică, care slujea unor divinităţi principale, s.m., pl. flammi. flamingo Pasăre migratoare de apă cu gâtul şi picioarele lungi şi cu pene albe cu nuanţe roz. s.m., art. flamingóul, pl. flamingi.
flamură 1. Drapel, steag. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internaţional de semnale pentru semnalizarea cifrelor, s.f, g.-d. art. flamurii, pl. flamuri, flan Fel de prăjitură cu cremă şi fructe, s.n., pl. flanuri. flana intr. (livr.) A hoinări, vb. I, ind. prez. 3 flanează. flanc 1. Parte laterală a unui dispozitiv de luptă, de sport etc.; latură. !În ~ (câte mul) = unul în spatele altuia; în şir (indian), (mii.) De ~ = dintr-o parte. //Fiecare dintre cele două părţi laterale ale peretelui abdominal. //Parte laterală a unei cute de teren. 2. Foaie de carton,
de celuloid etc. folosită în poligrafie pentru confecţionarea, prin presare, a matriţelor de stereotipie. 3. Panou care în teatru alcătuieşte decorul, s.n., pl. flancuri, flanca tr. 1. A însoţi pe cineva sau ceva din flanc. //A sprijini o unitate militară pe flancuri. //A ataca din lateral. 2. (despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte şi de alta. vb. I, ind. prez. 3 flanchează, flancare Acţiunea de a flanca; încadrare pe laturi, s.f, g.-d. art. flancării, pl. flancări. flancgardă Subunitate militară care însoţeşte pe părţile laterale o forţă principală, s.f, g.-d. art. flancgârzii, pl. flancgărzi. flanea v. flanelă, flanal v. flanelă.
flanelă 1. Ţesătură din lână sau din bumbac, pufoasă şi uşoară; flanel. 2. Obiect de îmbrăcăminte tricotat care acoperă bustul. 3. Pulover, [var. (pop.) flanea s.f, flangl s.K.] s.f, g.-d. art. flanelei, pl. flanele, flaneluţă Diminutiv al lui flanelă, s.f, g.-d. art. flane-luţei, pl. flaneluţe.
flfinşă 1. Placă la capătul unei piese prin care aceasta poate fi prinsă (de obicei în şuruburi) cu o altă piesă. 2. Bordură la capătul unor piese, conducte etc. care serveşte la îmbinarea lor etanşă în prelungire sau în ramificaţie. s.f, art. flanşa, g.-d. art. flanşei, pl. flanşe. flaps Aripioară situată în partea dinapoi a planurilor unui avion, s.n., pl. flapsuri.
flasc,-ă Fleşcăit, moale. //Lipsit de rezistenţă, //(fig.) Fără vigoare, fără forţă, adi., pl- flasci,-ce. flash (fleş) (angl.) 1. Tub electric care produce o lumină scurtă şi intensă; bliţ. //Imagine scurtă, rapidă apărută pe un ecran. 2. Informaţie importantă transmisă cu prioritate. s.n., art. flash-ul, pl. flash-uri. flashback (flgşbec) (angl.) întrerupere în acţiunea unei opere literare sau a unui film pentru a se relata o întâmplare petrecută anterior; inserare, inserţie, s.n., pl. flash-backuri.
flaşnetar Muzicant ambulant care cântă la flaşnetă. s.m., pl. flaşnetari.
flaşnetă Orgă mică, portativă, acţionată prin învârtirea unei manivele; caterincă, minavet. s.f, g.-d. art. flaşnetei, pl. flaşnete.
flata tr. A linguşi, a măguli, vb. /, ind. prez. 3 flatează, flatare Acţiunea de a flata; laudă; flaterie. s.f, g.-d. art. flatării, pl. flatări.
flaterie (rar) Flatare, s.f., art. flateria, g.-d. art. flateriei, pl. flaterii, art. flateriile.
flatulent,-ă Care produce gaze; produs prin flatulenţă. adj., pl. flatulenţi,-te.
flatulenţă Acumulare (excesivă) de gaze în stomac şi în intestine; meteorism. //Evacuarea frecventă şi necontrolată a gazelor din intestine, s.f, g.-d. art. flatulgnţei. flauş Stofa de lână cu suprafaţa scămoşată, păroasă, s.n. flauşat,-ă (-la-u-) (despre ţesături) Scămoşat, păros; flanelat. adj., pl. flauşaţi,-te.
flaut (fla-ut) Instrument de suflat alcătuit dintr-un cilindru de lemn sau de metal, terminat cu găuri şi cu clape. I~ piccolo = flaut mai mic; piculină, s.n., pl. flaute. flautin,-ă (fla-u-) De flaut, adj., pl. flautíni,-e. flautist,-ă (fla-u-) Cântăreţ din flaut, s.m., pl. flautişti; s.f, g.-d. art. flautistei, pl. flautiste, flavonă Substanţă incoloră extrasă din florile unor plante şi folosită în industria coloranţilor şi a medicamentelor. s.f, g.-d. art. flavonei, pl. flavene. flax Ţesut conjunctiv elastic, format din cartilaje, tendoane etc., care este eliminat la prepararea conservelor şi a mezelurilor, s.n.
flăcăi intr. (reg.) A trăi, a petrece neînsurat; a-şi petrece tinereţea ca flăcău, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. flăcă-igsc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 să flăcăiască,
457
flexibilizare
flăcăiandru Flăcău mai tânăr; adolescent; flăcăuan. s m art. flăcăiandrul, pl. flăcăiandri, art. flăcăiandrii. fiăcSias Diminutiv al lui flăcău; tinerel; adolescent. sm.,pl- flăcăiaşi.
fiăcăime (rar) Mulţime de flăcăi, s.f., g.-d. art. flăcă-
flăcăraie (rar) Flacără mare; pălălaie, vâlvătaie. s.f, art. flăcăraia, g.-d- art. flăcăraiei. flăcărie (rar) Mulţime de flăcări; flăcăraie. s.f, art. flăcăria, g.-d. art. flăcăriei.
flăcăruie Flacără mică; luminiţă, s.f, art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii, pl. flăcărui.
flăcău Tânăr neînsurat; fecior. I~ tomnatic = bărbat trecut de prima tinereţe şi care nu s-a însurat, s.m., art. flăcăul, pl. flăcăi, art. flăcăii, flăcăuan (reg.) Flăcăiandru, s.m., pl. flăcăugni. , flămând,-ă (şi s.) Căruia îi este foame; înfometat', adj., pl. flămânzi,-de.
flămânzare (reg., la unele animale) Parte scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi şold; deşert, s.f, g.-d. art. flămânzării, pl. flămânzări. flămânzi intr. A sta multă vreme nemâncat, a răbda de foame, //(tr.) A ţine pe cineva nemâncat, vb. IV, ind. prez.
1 sg. şi 3 pl. flămânzesc, imperf 3 sg. flămânzea; eoni. prez. 3 să flămânzească.
flămânzică Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunze păroase şi flori galbene, s.f, g.-d. art. flămân-zglei, pl. flămânzgle, art. flămânzelele. flămânzilă (pop., fam.) Om veşnic flămând, nemâncat. s.m. şi f, g.-d. art. lui flămânzilă.
Flămânzilă Personaj din basme, mereu înfometat. s.prop.m.
flămânzire Acţiunea de a flămânzi; înfometare, s.f,
g.-d. art. flămânzirii, pl. flămânziri.
fleac1 Lucru sau obiect fără importanţă, neînsemnat.
//(la pl.) Vorbe fără importanţă; palavre, nimicuri, s.n.,
p/. fleacuri.
fleac2 v. flec.
flegncă (fam., depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ITacă-ţi (sauţine-ţi, închide-ţi) -a = taci! nu mai spune prostii! s.f fleandră v. fleandură.
fleandură Haină veche, ruptă; zdreanţă; vechitură. [var. fleandră 5./^] s.f, g.-d. art. flendurii, pl. flenduri, fleaşc Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui obiect moale, interj.
fleaşcă 1. Materie moale şi apătoasă; fleşcăială. 2. (fig.) Om moale, lipsit de energie. 3. (pop.) Lovitură dată cu palma. s.f.
"ebită Inflamare a peretelui venelor (mai ales la picioare), s.f, g.-d. art. flebitei, pl. flebite. nebologje (med.) Ramură a medicinei care studiază bolile sistemului venos. s.f., art. flebologia, g.-d. art. fle-boiogiei.
fiebotomie (med.) Incizare a unei vene pentru a extrage sânge, a introduce o sondă etc.; venesecţie. s.f, art. flebotomia, g.-d. art. flebotomiei,pl. flebotomii, art. flebotomiile.
flec Petic aplicat pe tocul încălţămintei, [var. fleac s.n.] pl. flecuri.
'lecar,-ă (Persoană) care vorbeşte mult şi fără rost;
palavragiu, adj., s.m. şi f, pl. flecari,-e.
flecăreală Vorbărie (fără rost); pălăvrăgeală, flecărie.
A ’&~d- art- flecărelii, pl. flecăreli.
flecari intr. A spune vorbe fără rost; a trăncăni, vb. IV,
wd. prez. 1 sg. şi 3 pl. flecăresc, imperf. 3 sg. flecărea;
Mnj. prez. 3 să flecărească.
ţjecărie (rar) Flecăreală, s.f, art. flecăria, g.-d. art.
tlecăriei, pl. flecării, art. flecăriile.
nectâ tr. (livr.) A îndoi, a flexa. vb. 1, ind. prez. 3 flec-
tează.
flectiv Unitate morfematică aşezată după radical, cu ajutorul căreia se formează cuvintele şi formele lor flexionare. s.n., pl. flective.
flecuM tr. A pune flecuri la încălţăminte, vb. I, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. flecuigsc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 să flecuiască.
flecui2 refl. (reg.) A se muia, a se fleşcăi. vb. IV, ind.
prez. 3 sg. se flecuieşte, imperf. 3 sg. se flecuia; conj.
prez. 3 să se flecuiască.
fleculgţ Flecuşteţ, s.n., pl. fleculgţe.
flecuştgţ Diminutiv al lui fleac1; fleculeţ. s.n., pl.
flecuşteţe.
flegmatic,-ă (despre oameni) Care are sânge rece; calm; imperturbabil; nepăsător. Tip ~. adj., pl. flegmă: tici,-ce.
flegmatism Caracter flegmatic; atitudinea persoanei flegmatice, s.n.
flegmazie Inflamaţie internă, s.f., art. flegmazia, g.-d. art. flegmaziei, pl. flegmazii, art. flegmazjile. flggmă 1. Mucozitate vâscoasă expectorată prin tuse. 2. (fig.) Caracter rece, nepăsător; indiferenţă, s.f, g.-d. art. flegmei, pl. flggme.
flegmfin Inflamaţie purulenta a ţesutului subcutanat. s.n., pl. flegmoane.
flgică Bucată de carne moale de pe pântecele bovinelor (care se consumă de obicei friptă pe grătar), s.f, g.-d. art. flgicii, pl. fleici.
flencăni intr. (pop.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a pălăvrăgi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. flencănesc, imperf. 3 sg. flencănea; conj. prez. 3 să flecănească. flgnderiţă (reg.) îmbrăcăminte subţire (uzată), s.f.,.g.-d. art. flenderiţei, pl. flgnderiţe. flenduras,-oasă Zdrenţuros. adj., pl. flenduraşi-oase. fleoş, fleoaşă (rar) Fleşcăit, moleşit, adj., pl. fleoşi, fleoaşe.
fleoşc Fleaşc. interj.
fler Simţ de orientare rapidă într-o împrejurare, într-o
situaţie dificilă, s.n., pl. fleruri.
fleşă 1. Acoperiş înalt în formă de săgeată. 2. Partea din
spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă.
s.f., art. fleşa, g.-d. art. fleşei, pl. fleşe.
fleşcăf 1- intr. A produce un zgomot specific mersului
prin noroi sau prin apă. 2. refl. (fig.) A se muia, a se
moleşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fleşcăiesc, imperf.
3 sg. fleşcăia; conj. prez. 3 să fleşcăiască.
fleşcăială Materie moale şi apătoasă; (spec.) zăpadă
amestecată cu apă sau cu noroi; fleşcăraie. s.f., g.-d. art.
fleşcăielii, pl. fleşcăieli.
fleşcăit Faptul de a (se) fleşcăi. s.n.
fleşcăraie Fleşcăială. s.f., art. fleşcăraia.
fleţ,-eaţă (fam.) (Om) bleg, nedescurcăreţ. adj., s.m. şi
f,	pl. fleţi,-e.
fleuretis (eu pron. ö) (fr., muz.) Un fel de contrapunct din muzica antică, s.n.
fleuron (fle-u-) (arhit.) Motiv ornamental în formă de floare sau de frunză stilizată, s.n., pl. fleuroni. flexg tr A îndoi; a flecta. vb. I, ind. prez. 3 flexează. flexibil1 Grup de lamele elastice (din cupru), folosit în legăturile electrice, s.n., pl. flexibile. flexibil2,-ă 1. Care se poate îndoi uşor; mlădios, suplu. //Maleabil, /(constr.) Apartament - = apartament cu structură variabilă. 2. (gram., despre părţile de vorbire) Care îşi schimbă forma; flexionar, adj., pl. flexibilise, flexibilitate Caracteristica a ceea ce e flexibil, mlădiere; supleţe, s.f., g.-d. art. flexibilităţii, flexibiiiza tr. A face flexibil, vb. I, ind. prez. 3 flexibi-lizează.
flexibilizare Acţiunea de a flexibiiiza. s.f, g.-d. art. flexibilizării, pl. flexibilizări.
flexiona
458
flexiona (-xi-o-) 1. tr. A modifica terminaţiile cuvintelor în funcţie de gen, număr, caz şi persoană. 2. refl. A se încovoia, a se mlădia, vb. I, ind. prez. 3 flexionează. flexionar,-ă (-xi-o-) 1. Care are flexiune; flexibil. 2. Care se îndoaie, adj., pl. flexionările, flexiune (-xi-u-) 1. îndoire, mlădiere. //Mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment. 2. Ansamblul schimbărilor suferite de forma unui cuvânt pentru a exprima raporturile gramaticale, s.f. g.-d. art. flexiunii, pl. flexiuni.
flexor (în sintagma) Muşchi ~ = muşchi care determină îndoirea unui membru, adj., pl. flexori. flexură 1. (geol.) Deformare a straturilor pământului ca urmare a denivelării. 2. Formaţie anatomică curbată, s.f., g.-d. art. flexurii, pl. flexuri.
flibustene (rar) Piraterie (în apele americane), s.f., art. flibusteria, g.-d. art. flibusteriei. flibustier (-ti-er) (rar) 1. Pirat care prăda în apele americane. 2. (fig.) Hoţ, pungaş, s.m., pl. flibustieri. flic-flac (gimnastică) Răsturnare prin săritură înainte sau înapoi, s.n.
flictgnă Băşicuţă plină cu lichid, care se formează la suprafaţa pielii (în urma unei arsuri uşoare), s.f, g.-d. art. flictenei, pl. flictene.
fligorn Instrument de suflat din alamă, cu clape, s.n., pl. fligörnuri.
flint Varietate naturală de silice. /Sticlă ~ = sticlă optică
cu indice de refracţie relativ mare. s.n.
fljntă Puşcă cu fitil; sâneaţă. s.f, g.-d. art. flintei, pl.
flinte.
flintuliţă (pop.) Diminutiv al lui flintă, s.f, g.-d. art. flintuliţei, pl. flintuliţe.
flipper (e pron. ă) (angl.) I. Manetă la jocul de biliard mecanic, care aduce bila înapoi. 2. Jocul însuşi, s.n., pl. flippere.
flirt 1. Conversaţie amabilă, uşoară, cu aluzii de dragoste între două persoane; cochetărie. 2. Aventură, legătură de dragoste nestatornică. //Persoană cu care se întreţine o astfel de legătură, s.n., pl. flirturi, flirta intr. A fi în flirt cu cineva, vb. I, ind. prez. 3 flirtează, fliş (geol.) Ansamblu de straturi de conglomerate, gresii, argilă şi mamă, sedimentate pe fundul unei mări şi devenite apoi lanţ muntos, s.n., pl. flişuri. flit1 (reg.) Bot, rât. s.n., pl. flituri. flit2 Insecticid, s.n.
floare A. 1. Parte a unei plante, de obicei frumos colorată, care cuprinde organele de reproducere sexuală. /A fi in~ = a fi în perioada înfloririi; (fig.) a fi în plină strălucire, tânăr. în -a vârstei = tânăr, viguros. ~ la ureche = lucru uşor de rezolvat. De ~ile mărului (sau de ~i de cuc) = zadarnic, inutil. Copil din ~i = copil nelegitim. 2. Orice plantă (erbacee) care înfloreşte. B. (p. anal.)
1.	Broderie, motiv ornamental în formă de floare. (A.l)
2.	Strat de mucegai format la suprafaţa conservelor, a băuturilor etc. 3. Extremitatea lăţită a cuiului, /-a cheii = parte a cheii care intră în broască. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul care urmează a fi imprimat. C. (fig.) Partea cea mai aleasă; crema, elita, -a intelectualităţii, s.f, g.-d. art. florii, pl. flori, floarea-brymei (bot.) Brânduşă, s.f. art., g.-d. art. flarii-brumei.
floarea-doamnei Mică plantă erbacee cu frunze pufoase şi albicioase, care creşte pe vârfurile stâncoase; floare-de-colţ; floarea-reginei; albumiţă. s.f. art., g.-d. art. flarii-doamnei.
floarea-Paştelui/floarea-Paştilor Mică plantă erbacee, care înfloreşte timpuriu şi face o singură floare albă. s.f. art., g.-d. art. florii-Paştelui/florii-Paştilor. floarea-reginei Floarea-doamnei. s.f. art., g.-d. art. flarii-reginei.
floarea-soarelui Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, cultivată pentru seminţele oleaginoase; sora-soarelui. s.f. art., g.-d. art. florii-soarelui. floare-de-colţ Floarea-doamnei. s.f, g.-d. art. florii-de-CQlţ, pl. flori-de-cglţ.
floare-de-leac Plantă decorativă cu flori galbene-aurii. s.f, g.-d. art. florii-de-leac, pl. flori-de-leac. floare-domnească Garoafă; garofiţă-de-munte. s.f, g.-d. art. florii-domneşti, pl. flori-domneşti. flobafenă Substanţă colorantă extrasă din scoarţa unor copaci, s.f, g.-d. art. flobafenei. floc (pop.) 1. Smoc mic de lână, de mătase, de păr. 2. (spec., la pl.) Fir de păr pubian, s.m., pl. floci. flocăi tr. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii. //(fig.) A bate zdravăn, a smotoci. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flocăigsc, imperf. 3 sg. flocăia; conj. prez. 3 să flocăiască. flocon Aglomerare de particule, aflate în suspensii sau în soluţii coloidale. s.n., pl. flocoane. flocos,-oasă Cu păr des şi moale; miţos. adj., pl. fîo-coşi,-oase.
flocoşel Specie de ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, alburie, gălbuie sau ruginie, cu un fel de ghimpi pe partea inferioară, s.m., pl. flocoşei, art. flocoşeii. flocoşjcă Numele unor plante erbacee cu frunze lungi, acoperite cu perişori, s.f., g.-d. art. flocoşelei, pl. flocoşele, art. flocoşelele.
flocul Nor alcătuit din vapori strălucitori, situat în
preajma petelor solare, s.m., pl. floculi.
flocula intr. (despre soluţii) A se coagula în formă de
flocoane. vb. /, ind. prez. 3 floculează.
floculare (chim.) Acţiunea de a flocula. s.f, g.-d. art.
floculării.
flocuşor (pop.) Diminutiv al lui floc. s.n., pl. flocu-şoare.
flogistic1 1. Substanţă imaginată de alchimişti pentru a explica arderea. 2. Agent care poate determina o inflamaţie. s.n.
flogistic2,-ă De ardere, care provine din ardere, adj., pl. flogistici,-ce. flogiston Flogistic (1). s.n.
flogopit Varietate de mică de culoare galbenă-brună, folosită ca izolant termic şi electric, s.n. flop (angl., sport) Săritură la înălţime, executată cu spatele, s.n.
floral,-ă De floare; ca o floare, adj., pl. florali,-e. florar1 (rar) Numele popular al lunii mai; luna florilor.
s.m.
florar2 Persoană care cultivă sau vinde flori, s.m., pl. florari.
florar3 Instrument care prezintă curbe variate şi este folosit în desenul plan. s.n., pl. florare. floră Totalitatea plantelor dintr-o zonă geografică, dintr-un mediu, dintr-o perioadă. /- microbiană = totali-tatea microorganismelor dintr-un mediu, s.f, g.-d. art. florei, florăreasă Cultivatoare sau vânzătoare de flori; buchetieră. s.f, g.-d. art. florăresei, pl. florărese. florărie Mulţime de flori. //Grădină sau seră în care se cultivă flori. //Magazin unde se vând flori, s.f, art. florăria, g.-d. art. florăriei, pl. florării, art. florăriile, floreal (-re-al) A opta lună din calendarul republican francez (20 aprilie - 20 mai), s.n. florean1 Pasăre mică cu ciocul roşiatic, gros şi cu pene negre-albăstrui; brotăcel, florinte. s.m., pl. floreni. florean2,-ă (rar, despre animale) Cu pete; bălţat. adj., pl. floreni,-e.
florentin,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Florenţa.
2.	adj. Stil ~ = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu eleganţa stilurilor bizantin şi roman.
459
fluier
Pălărie ~ = (şi s.f.) pălărie de paie, cu boruri mari, împodobită cu flori. adj., s.m. şi f, pl. florentini,-e. floretă 1. Armă albă, formată dintr-o lamă lungă, flexibilă, cu gardă şi mâner, folosită în scrimă. 2. Probă sportivă practicată cu floreta (1). s.f, g-d. art. floretei, pl florete.
floretist,-ă Sportiv care luptă cu floreta, s.m., pl. flore-tişti; s.f, g.-d. art. floretistei, pl floretiste. floribund.-ă Care este plin de flori; care înfloreşte abundent, adj., pl. floribunzi,-de. floricea/floricică 1. Diminutiv al lui floare (A.l); florişoară. 2. (la pl.) -ele de porumb = boabe (dintr-o anumită specie) de porumb, umflate şi crăpate, care seamănă cu nişte flori mici, albe. s.f., g.-d. art. floricelei, pl. floricele, art. floricelele.
floricol,-ă 1. Referitor la floricultură, 2, (despre insecte) Care trăieşte pe flori, adj., pl. floricoli,-e. floricultor,-oare Specialist în floricultură. s.m., pl. floricultari; s.f, g.-d. art. floricultoarei, pl. floricultoare. floricultură Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale. s.f, g.-d. art. floriculturii. flond,-ă (despre boli) Activ, în evoluţie, adj., pl. florizi,-de.
flori-de-paie Plantă exotică, ale cărei flori dispuse în capitule divers colorate, par uscate, s.f. pl. florifgr.-ă Care produce flori, adj., pl. floriferi,-e.
Florii Sărbătoare creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, care cade în duminica dinaintea Paştelui; duminica Floriilor, s.prop.f pl., art. Floriile, florilegiu 1. Culegere de fragmente literare; (spec.) culegere de poezii. 2. Selecţie de lucruri deosebite, s.n., art. florilegiul, pl. florilegii, art. florilegiile. florin1 Unitate bănească în Olanda; gulden, s.m., pl. florini.
florin2 v. fiorin.
florinte Florean1, s.m., pl. florinţi. florist,-ă (rar) Persoană care confecţionează şi vinde flori artificiale. //Floricultor. s.m., pl. florişti; s.f, g.-d. art. floristei, pl. floriste.
florjstic,-ă Referitor la floră, adi., pl- floristici,-ce. floristică 1. Ştiinţă a cultivării florilor. 2. Ramură a geografiei care studiază răspândirea florei pe glob. s.f, g.-d. art. floristicii.
florişoară (rar) Floricea (1). s.f., g.-d. art. florişoarei, pl. florişoare.
floriu,-ie 1. (rar) Plin de flori; înflorit. 2. (pop., despre animale) Cu pete albe. adj., pl. florii, floroglucină Derivat al benzenului, solubil în alcool şi eter, folosit în industria coloranţilor şi ca developator fotografic, s.f, g.-d. art. floroglutinei. flota tr. A îndepărta, prin decantare, particulele care plutesc la suprafaţa unui lichid; a decanta, vb. 1, ind. prez. 3 flotează.
flotabil,-ă î. Care poate pluti. 2. (despre ape) Care permite deplasarea plutelor, adj., pl. fiotabili,-e. flotabilitate 1. însuşirea unui corp de a pluti. 2. Raportul dintre volumul părţii nescuiimdate şi volumul total al unui corp care pluteşte, s.f, g.-d. art. flotabilităţii.
JiOtţnt,-ă 1. Care pluteşte. 2. (despre persoane) Care locuieşte temporar în altă localitate decât în cea de domiciliu -adj., pl. flotanţi,-te.
notare 1. Acţiunea de a flota; flotaţie (1). 2. Fiecare dintre mişcările de gimnastică în care corpul este ridicat Şi coborât la pământ, perfect întins, prin forţa braţelor; flotaţie (2). 3. Mod de a realiza ornamente pe o ţesătură.
(fin.) Fluctuaţie a cursului unei monede în funcţie de cerere şi ofertă, s.f, g.-d. art. flotării, pl. flotări.
"otâţie (-ţi-e) 1. Separare a minereurilor sau a cărbunilor de steril amestecate cu apă. 2. Flotare. s.f., art. notaţia, g.-d. art. flotaţiei, pl. flotaţii, art. flotâţiile.
flotă1 1. Totalitatea navelor aeriene, fluviale sau maritime ale unei ţări; grup de nave aflate într-o anumită zonă, sub conducere unică sau destinate unui anume scop. 2. Soluţie folosită pentru prelucrarea materialelor textile, a pieilor etc. 3. Bazin de tăbăcărie cu zemuri concentrate. s.f, g.-d. art. flotei, pl. flQte. flotă2 Tip de postav asemănător cu fetrul. s.f, g.-d. art. flotei.
flotilă Unitate navală militară. ~ fluvială. ~ aeriană, s.f, g.-d. art. flotilei, pl. flotile.
flotor 1. Nume dat unor obiecte care plutesc, indicând sau reglând nivelul lichidului. //Baliză plutitoare.
2.	Fiecare dintre cele două dispozitive care asigură plutirea unui hidroavion. s.n., pl. flotoare. flu 1. (despre îmbrăcăminte) Vaporos, unduitor. 2. (despre imagini) Cu contururi imprecise, adj. invar fluaj (tehn.) Deformaţie lentă a unui material supus unor solicitări continue, de lungă durată, s.n., pl. fluaje. fluctua (-tu-a) intr. A fi schimbător, nestatornic; a oscila, vb. I, ind. prez. 3 fluctuează, 1 pl. fluctuăm; conj. prez. 3 să fluctueze; ger. fluctuând, fluctuant,-ă (-tu-ant) Care oscilează; nestatornic; nehotărât, adj., pl. fluctuanţi,-te. fluctuare (-tu-a-) Acţiunea de a fluctua; fluctuaţie, s.f, g.-d. art. fluctuării, pl. fluctuări. fluctuaţie (-tu-a-ţi-e) Abatere mică, întâmplătoare şi temporară, faţă de un anumit reper, de o anumită stare; variaţie. //Fluctuare. s.f, art. fluctuaţia, g.-d. art. fluctuaţiei, pl. fluctuaţii, art. fluctuaţile.	_
fludă (înv.) Ţesătură fină, transparentă; voal. s.f, g.-d. art. fludei, pl. flude.
fludor Aliaj de cositor, în formă de tub subţire, folosit pentru lipit. s.n.
fluent,-ă (flu-ent) (despre exprimare) Curgător,
limpede, fluid, adj., pl. fluenţi,-te.
fluenţă (flu-en-) însuşirea de a fi fluent; limpezime,
claritate, s.f, g.-d. art. fluenţei, pl. fluenţe.
fluid1 1. Corp lichid sau gazos care poate curge. 2 (fig.)
Emanaţie; suflu, impuls, s.n., pl. fluide.
fluid2,-ă Care curge; curgător, adj., pl. fluizi,-de.
fluidal,-ă (flu-i-) (geol., despre roci) Cu aspect de fluid.
adj., pl. fluidali,-e.
flujdic,-ă (flu-i-) Caracteristic unui fluid, adj., pl. flu-idici,-ce.
fluidifiant (flu-i-, -fi-ant) Substanţă care micşorează vâscozitatea unui fluid cu care se amestecă; fluidizant. s.n., pl. fludifiante.
fluidifica (flu-i-) tr. A face ca un corp să devină fluid; a creşte fluiditatea unui corp. vb. I, ind. prez. 3 fluidifică. fluidificare (flu-i-) Acţiunea de a fluidifica. s.f, g.-d. art. fluidificării, pl. fluidificgri. fluiditate (flu-i-) 1. Starea a ceea ce este fluid2.2. (fig.) Curgere; schimbare; flexibilitate; coerenţă, cursivitate. s.f, g.-d. art. fluidităţii.
fluidiza (flu-i-) tr. 1. A efectua o fluidizare. 2. A degaja circulaţia rutieră. 3. A asigura un circuit financiar fără intermitenţe, vb. I, ind. prez. 3 fluidizează, fluidizant (flu-i-) Fluidifiant. s.m., pl. fluidizanţi. fluidizare (flu-i-) Acţiunea de a fluidiza. //Operaţie prin care un material pulverulent, dispersat într-un fluid, capătă proprietăţi asemănătoare fluidelor. //Degajare a circulaţiei, //(fin.) Asigurare a circuitului financiar fără întreruperi, s.f., g.-d. art. fluidizării, pl. fluidizări, fluidizor (flu-i-) Aparat, instalaţie pentru fluidizare. s.n., pl. fluidizoare.
fluier 1. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un tub subţire de lemn, prevăzut cu găuri. 2. Instrument de metal cu care se fluieră; fluierătoare. 3. Dispozitiv care emite sunete cu ajutorul unui curent de aburi sau de
fluiera
460
gaze, întrebuinţat la semnalizări. 4. Şuierătură, fluierătură. 5. (pop.) Gambă; tibia. s.n., pl. fluiere, fluiera intr. A. 1. A produce sunete asemănătoare cu ale fluierului (1), suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. //A-şi manifesta dezaprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A semnaliza cu ajutorul fluierului (2). //(despre unele păsări) A imita sunetele fluierului (1). B. (despre vânt, furtună etc.) A produce un zgomot puternic, ascuţit, vb. /, ind. prez. 3 fluieră.
flulergr 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluiera?1.
2.	Meşter care face fluiere (1). 3. Nume dat unor specii de păsări care emit sunete asemănătoare cu ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are spatele negru cu pene galbene-aurii. s.m., pl. fluierari. fluieraş1 Fluierar (l). s.m.,pl. fluieraşi. fluieraş2 Diminutiv al lui fluier, s.n., pi. fluieraşe. fluierat Acţiunea de a fluiera, s.n. fluierătoare1 1. Fluier (2). 2. Plantă erbacee cu flori de culoare galbenă-verzuie şi cu fructe mici, roşii, s.f, g.-d. art. fluierătarii, pl. fluierătflri.
fluierătşr2,-oare Care fluieră; şuierător, adj., pl. fluierătsjri,-oare.
fluierătură Sunet emis când se cântă la fluier sau când se fluieră din gură; şuierat, şuierătură, s.f, g.-d. art. fluierăturii, pl. fluierături.
flUleră-vânt (pop., fam.) Persoană care îşi pierde vremea hoinărind; hoinar, haimana, s.m. şi f, g.-d. art. lui fluieră-vânt, pl. fluieră-vânt.
fluieriţă (pop.) Femeie care cântă la fluier (1). s.f, g.-d. art. fluieriţei, pl. fluieriţe.
fluomgtru (flu-o-) Instrument care măsoară debitul unui fluid care curge, s.n., art. fluometrul, pl. fluomgtre. flusr Gaz din familia halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbuşitor, foarte activ chimic, s.n. fluoresceină (flu-o-) Compus organic fluorescent, s.f, g.-d. art. fluoresceinei.
fluorescent,-ă (flu-o-) Care are fluorescenţă. /Tub ~ = tub de sticlă care conţine vapori de mercur şi gaze, devenind luminos în urma unei descărcări electrice, adj., pl. fluorescenţi,-te.
fluorescenţă (flu-o-) Caracteristică a unor substanţe de a emite lumină sub acţiunea unor radiaţii ultraviolete sau luminoase, s.f, g.-d. art. fluorescgnţei, pl. fluo-rescenţe.
fluorfosgen (flu-or-) Substanţă toxică, sufocantă, de luptă. s.n.
fluorhidric (flu-or-) (în sintagma) Acid ~ = acid rezultat din combinarea fluorului cu hidrogenul, adj. fluormă (flu-o-) Florură naturală de calciu, s.f, g.-d. art. fluorinei.
fluoritic,-ă (flu-o-) Care conţine fluor, adj., pl. fluort tici,-ce.
fluoriza (flu-o-) tr. l.A trata cu fluor apa potabilă pentru prevenirea cariilor dentare. 2. A impregna cu fluor un obiect pentru a-1 face impermeabil, vb. I, ind. prez. 3 flu-orizează.
fiuorizare Acţiunea de a fluoriza. s.f, g.-d. art. fluo-rizirii, pl. fluorizări.
fluorografie (flu-o-) Procedeu fotografic de gravură pe sticlă, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. s.f., art. fluorografia, g.-d. art. fluorografiei. fluorometru (flu-o-) Aparat cu care se determină durata luminii emise de o substanţă fluorescentă, s.n., art. fluorometrul, pl. fluoromgtre.
fluoroscop (flu-o-) 1. Aparat cu care se determină intensitatea fluorescenţei. 2. Ecran fluorescent care transformă radiaţiile invizibile în radiaţii vizibile, s.n., pl. fluoroscoape.
fluoroză (flu-o-) Intoxicaţie cu fior. s.f, g.-d. art. fluo-rezei, pl. fluoraze.
fluorură (flu-o-) Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. s.f, g.-d. art. fluorurii, pl. fluonjri.	'
fluştura tr. (pop.) A flutura (4). vb. /, ind prez. 3 fluştură. fluşturatec,-ă v. fluşturatic. fluşturatic,-ă (Om) nestatornic, zvăpăiat; uşuratic, [var. fluşturatec,-ă adj.] adj., s.m. şi f, pl. fluşturatici,-ce. flutter (flatăr) (angl.) Contracţie rapidă a muşchiului inimii; pulsaţie accelerată, s.n., art. flutterul. flutur v. fluture.
flutura 1. intr (despre insecte, păsări etc.) A bate din aripi. 2. intr. (despre steaguri, haine etc.) A se mişca (în vânt); a fâlfâi. 3. intr. A mişca din cap sau (despre vite) din coame. 4. tr. A agita prin aer un obiect. //A învârti prin aer (ameninţător) o sabie, un băţ etc. vb. I, ind prez. 3 flutură.
fluturare 1, Acţiunea de a flutura. 2. Oscilaţie a structurilor elastice ale unei aeronave, s.f, g.-d. art. fluturării, pl. fluturări.
flutur&ş 1. Diminutiv al lui fluture; fluturel (1). 2. (la pl.) Paiete. 3. Bucată mică de hârtie pe care se fac anunţuri, completări sau rectificări la un text etc. s.m., pl. fluturaşi, fluturat Fluturare, s.n. fluturatec,-ă v. fluturatic. fluturatic,-ă (rar) Fluşturatic. [var. fluturatec,-ă adj.] adj., s.m. şi f, pl. fluturatici,-ce. fluturător,-oare Care flutură, care mişcă, adj., pl. fluturători,-oare,
flytură-vint (pop., fam.) Om neserios, derbedeu, s.m. şi f, g.-d. art. lui flutură-vgnt, pl. flutură-vânt. , fluture 1. Insectă lepidopteră cu corpul alungit sau bombat, cu aripi membranoase, adesea colorate viu şi a cărei larvă este o omidă. 2. (la pl.) Paiete. 3. (sport) Stil de înot, caracterizat prin mişcarea simetrică şi simultană a braţelor; probă de înot în acest stil. 4. (fig., la pl.) Idei ciudate; idei fixe, [var. flutur s.m.] s.m., art. fluturele,/?/, fluturi.
fluture-alb Fluture a cărui larvă trăieşte pe frunzele de varză şi le distruge; albiliţă, fluture-de-varză. s.m., pl. fluturi-albi.
fluture-de-mătase Fluture a cărui larvă produce mătasea; vierme-de-mătase. s.m., pl. fluturi-de-mătase. flUture-de-varză Fluture-alb. s.m., pl. fluturi-de-varză. fluturel 1. Fluturaş (1). 2. (la pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori mari, galbene, s.m., pl. fluturei, art. flu-tureii.	_
fluture-roşu Fluture cu aripile roşii, s.m., pl. fluturi-roşii.
fluvial,-ă (-vi-al) Referitor la un fluviu; care se face pe un fluviu, adj., pl. fluviali,-e.
fluviatH,-ă (-vi-a-) (bot., despre plante) De apă curgătoare. adj., pi. fluviatj.li,-e.
fluviometru (-vi-o-j Aparat care măsoară variaţiile de nivel ale unei ape curgătoare, s.n., art. fluviometrul, pl-fluviometre.
fluviu 1. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă într-o mare sau într-un ocean. 2. (fig.) Potop, cantitate mare. s.n., art. fluviul, pl. fluvii, art. fluviile.	.
flux 1. Creştere periodică a nivelului apei mărilor şi oceanelor în timpul mareei. 2. (fig.) Revărsare, val; şuvoi. /~ verbal = afluenţă (precipitată) de cuvinte _în vorbirea cuiva. 3. Curent, mişcare de particule. /- de căldură = energie termică furnizată în unitatea de timp de un producător. ~ luminos - energia luminoasă emisă într-o unitate de timp de o sursă de lumină. ~ magnetic = produsul dintre inducţia magnetică şi aria suprafeţei străbătute. 3. în ~ = pe bandă, industrial. ~ tehnologic = etapele parcurse succesiv într-un proces tehnologic. ~
461
fofează
informaţional = raportul dintre cantitatea de informaţie şi timpul în care ea este transmisă, s.n., pl. fluxuri, fluxiune (-xi-u-) Concentrare a sângelui sau a unui lichid în anumite ţesuturi. /- periodică = numele unei boli de ochi la cai. s.f., g.-d. art. fluxiunii, pl. fluxiuni. fluxmgtru Instrument pentru măsurarea fluxului luminos sau a fluxului magnetic, s.n., art. fluxmetrul, pl. fluxmgtre.
foac Peşte cu corpul lung, cu capul prelung, curbat şi cu aripioare roşii, s.m., pl. foaci. foaie 1. Frunză; sepală sau petală. 2. Bucată dintr-un material subţire. ~ de tablă. 3. Bucată dreptunghiulară de hârtie; filă. ~ de caiet. I~ volantă = tipăritură pe o singură faţă sau filă de hârtie izolată. A întoarce ~a = a-şi schimba atitudinea; a deveni mai aspru, mai sever. //Adeverinţă, dovadă oficială. l~ de drum = bilet individual sau colectiv, plătit de o autoritate, pe baza căruia se poate călători cu un mijloc de transport în comun, (ieşit din uz)
-	de dotă (sau de zestre) = act care consemnează zestrea unei fete sau a unei femei necăsătorite. 4. (înv.) Ziar, revistă. ~ de scandal. /- de titlu = prima pagină a unei publicaţii, pe care se trec titlul, autorul, editura, locul şi data apariţiei. 5. Lăţimea unei pânze. Faţă de masă în două ~. I~ de cort = pânză tare, groasă, impermeabilă, din care se confecţionează obiecte de protecţie, corturi etc. //(la pl.) Fustă. 6. Strat de aluat subţiat cu vergeaua, din care se fac plăcinte, tăieţei etc. s.f., art. foaia, g.-d. art. fflii, pl. foi, art. foile.
fOflle-grasă Numele unor plante erbacee cu frunze cărnoase, cu flori albastre sau albe, cu pete galbene, s.f, g.-d. art. faii-grase.
roalgr (foa-ier) Sală a unui teatru, în care spectatorii se
Íiot recrea în pauzele dintre acte. s.n., pl. foaiere.
Oflle 1. Burduf de piele, cu pereţii plisaţi, acţionat cu un sistem de pârghii pentru a pompa aer într-o forjă. //Burduf al unor instrumente muzicale. //Sac făcut din pielea unor ^animale. 2. (pop.) Abdomen, burtă. [var. (1) foi s.m.] s.n., pl- foaie.
foame 1. Senzaţia nevoii de a mânca. 2. (fig.) Dorinţă puternică; poftă, lăcomie. ~ de lectură, s.f, g.-d. art. foamei.
foamete Lipsă prelungită de hrană pentru o întreagă populaţie, s.f, g.-d. art. foametei, foarfec v. foarfecă.
foarfecă 1. Unealtă sau dispozitiv pentru tăiat, alcătuit am două lame tăioase, încrucişate şi legate între ele la mijloc, având fiecare câte un mâner inelar. ~ de grădină. •£. Tip de săritură, practicată în unele sporturi, care se execută prin ridicarea picioarelor unul după altul, ca în*J®aJ'pa lamelor unei foarfeci. I~a preţurilor = decalaj intre diferite preţuri. 3. Nod marinăresc format din două sau trei bucle. \var. foarfec s.m., foarfece s.«.] s.f., g.-d.
qarte 1 (ajută la formarea superlativului absolut al wjectivelor sau al adverbelor) - bun. 2. (pop., ca deter-JMtoVje lângă un verb) Mult. îi place ~. adv.
Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă, fără •‘ Aversiune, repulsie, s.f., art. fobia, g.-d. art. fobiile. foci*1? Suburbie, s.n., pl. foburguri.
/c v Ardere cu flacără şi dezvoltare de căldură; arrW^ mater’a)>. substanţă care arde. /~ de artificii = colrw ™terii inflamabile care produc jerbe de flăcări A Iun - se face. ~ Par&) = a se supăra, a se mânia. snerín~ = a ’Se aPr‘nde. A fierbe (pe cineva) la ~ mic = a cmeva*36 Clneva folosind aluzii. A intra în ~ (pentru cevawT °eva^ = a"?' expune viaţa (pentru cineva sau râSDuîirf castanele din ~ cu mâna altuia = a fugi de
e,	a pune pe altcineva să întreprindă o acţiune
JW. foarfecii, pl. foarfeci foarfece v. foarfecă.
primejdioasă. A(-şi) pune sau a(-şi) băga mâna în ~ (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A mânca ~ sau a lua ~ cu gura (pentru cineva) = a face orice sacrificiu (pentru cineva). Harnic (sau iute etc.) (de mănâncă) - = foarte harnic (sau iute etc,). //(ajută la formarea superlativului absolut) Frumoasă ~. /De mama -ului = straşnic, grozav, //(fig.) Lumină roşiatică, asemănătoare cu flăcările, //(fig.) Strălucire a unei pietre scumpe, a unui metal preţios etc. 2. Incendiu. /A trece (o ţară) prin ~ şi sabie = a distruge cu forţa armată.
3.	împuşcătură; tir, salvă. /Armă de ~ = armă care foloseşte pulbere explozivă. Foc! = comandă pentru începerea unei trageri. A deschide ~ul = a începe să tragă cu arma. //(fig.) Luptă, război. 4. Lumină, flacără, care reprezintă un anumit semnal în navigaţia pe apă. B. (fig.)
1.	înflăcărare, entuziasm. ICu ~ = cu pasiune. în ~ul... = în mijlocul unei acţiuni. 2. Neastâmpăr, agilitate.
3.	Durere, chin. /A-şi vărsa ~ul = a se destăinui, (fam.) N-o fi ~ = nu e nicio nenorocire, s.n., pl. facuri. foc2 Pânză triunghiulară la prora unei nave. s.n., pl. facuri.
focal,-ă Referitor la focarul unei lentile, al unei oglinzi. /Distanţă - = distanţa dintre focarul unei lentile şi centrul ei. adj., pl. focali,-e.
focaliza tr. 1. A face ca toate razele unui fascicul să treacă printr-un singur punct. 2. A concentra elemente diverse, vb. 1, ind. prez. 3 focalizează, focalizare Acţiunea de a focaliza. //Concentrare a razelor, a particulelor în mişcare într-un singur punct. //Reglare a unui instrument optic, astfel încât imaginea să fie văzută clar. s.f., g.-d. art. focalizării, pl. focalizări, focar 1. Punct în care se reunesc razele luminoase ale unui fascicul; punct de convergenţă a razelor. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe, 3. Parte a unui cuptor, a unei instalaţii de încălzire în care produce arderea combustibilului. 4. (geol.) ~ magmatic = bazin magmatic. - seismic - hipocentru. 5. (fig.) Punct unde se strâng şi de unde se răspândesc anumite idei, atitudini etc.
6.	~ de infecţie = loc de unde se răspândeşte o boală; centru al unui proces inflamator; (p. ext.) loc murdar.
7.	(înv., pop.) Fochist, s.n., pl. focare.
fşcă Mamifer acvatic din mările polare, cu corpul alungit şi cu picioarele în formă de lopeţi. s.f, g.-d. art. fQcii, pl. foci.
fochist Muncitor calificat care asigură arderea combustibilului într-un focar (3); focar (7). s.m., pl. fochişti. focometne Parte a opticii care se ocupă cu determinarea distanţei focale, s.f, art. focometria, g.-d. art. focometriei.
focomgtru Aparat folosit în focometrie. s.n. art. focomgtrul, pl. focomgtre.
focss1 Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive (la grenade, bombe, mine etc.). s.n., pl. focoase. focss2,-ă 1. Plin de avânt, de entuziasm; înfocat; pătimaş. 2. (rar) Roşu ca focul1; aprins, adj., pl. focQşi,-oase. focşănean,-ă (Locuitor) din municipiul Focşani, adj., s.m., pl. focşăngni,-e.
focşaneancă Locuitoare din municipiul Focşani, s.f,
g.-d. art. focşăngncei, pl. focşănence.
focşar v. focuşor.
foculgţ Focuşor. s.n., pl. foculeţe.
focuşer Diminutiv al lui foc1 (A. 1); foculeţ. [var.
focşfir i.n.] s.n., pl. focuşoare.
fQdră Căptuşeală din scânduri aplicată pe pereţii
încăperilor navelor (maritime sau fluviale), s.f, g.-d. art.
fadrei, pl. fadre.
fofârljca (în expr.) A umbla cu ~ = a încerca să înşele pe cineva; a umbla cu şmecherii, s.f art. fofează Obiect în formă de elice sau de braţ: aripa unei ferestre, a unei uşi sau a unei porţi; fiecare dintre braţele
fofelniţă
462
unei mori de vânt; fiecare dintre braţele care poartă scaunele unui scrânciob; fiecare dintre tălpile războiului de ţesut; fiecare dintre penele fixate la capătul stinghiilor vârtelniţei. IA umbla ca o~ = a umbla repede, s.f., g.-d. art. fofgzei, pl. fofgze.
fofelniţă 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucişate ale vârtelniţei. 2. Cuţitul meliţei. 3. (fig.) Gură (ca organ al vorbirii), s.f., g.-d. art. fofglniţei, pl. fofelniţe. fofila refl. 1. A se strecura pe furiş, neobservat. 2. (fig.) A se sustrage de la o obligaţie; a se eschiva, vb. I, ind. prez. 3 se fofilează
fofienchi Cuvânt care imită zgomotul produs la căderea unui corp moale; tronc! interj. fofolag,-oagă (pop.) (Om) greoi, lent, indolent, adj., s.m. şi f, pl. fofolsgi,-oage.
föhn (fön) (germ.) 1. Vânt cald şi uscat care bate în zona Alpilor primăvara dinspre creste spre văi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului, s.n., pl. (2) fóhnuri. fol1 v. foaie.
foi2 1. intr. (despre mulţimi) A forfoti, a se agita, //(despre spaţii) A fi plin de lume în mişcare. 2. refl. A se mişca de colo până colo; a se răsuci de pe o parte pe alta. //(fig.) A se codi. 3. tr. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. foiesc, imperf. 3 sg. foia; conj. prez. 3 să foiască. foiglă Acţiunea de a (se) foi2; mişcare, forfotă, foire. s.f, g.-d. art. foiglii, pl. foieli.
foicjcă (fo-i-) Diminutiv al lui foaie (1). s.f, g.-d. art. foicglei, pl. foicele, art. firicelele, foileta (fo-i-) tr. (livr.) A răsfoi, a frunzări o carte, o publicaţie, vb. I, ind. prez. 3 foiletează. foiletţţn (fo-i-) Articol scurt pe probleme de actualitate, sau într-un spaţiu anume al unui ziar; spaţiu rezervat pentru astfel de articole. /Roman ~ = roman publicat pe fragmente în reviste sau în ziare, s.n., pl. foiletoane. folletonist,-ă (fo-i-) Autor de foiletoane, s.m., pl. foiletonişti; s.f, g.-d. art. foiletonistei, pl. foiletoniste. foiletonistic,-ă De foileton, adj., pl. foiletonistici,-ce. foiletonistică (fo-i-) 1. Arta de scrie foiletoane. 2. Totalitatea foiletoanelor unui autor, s.f, g.-d. art. foiletonisticii. foioasă Denumire dată unor specii de arbori şi arbuşti din familia angiospermelor, cu frunze care cad toamna. s.f, g.-d. art. foioasei, pl. foioase. foiQS1 Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului animalelor rumegătoare, s.n., pl. foioase. foiQS2,-oasă (despre arbori) Care are frunze căzătoare. adj., pl. foioşi,-oase.
foire Foială. s.f, g.-d. art. foirii, pl. foiri, foişor (fo-i-) l. Terasă deschisă cu acoperiş susţinut de stâlpi; pridvor. 2. Pavilion, chioşc în curtea sau în grădina unei case. //Turn. /(înv.) ~defoc = turn de observaţie pentru incendii, s.n., pl. firişoare, foitâj (fo-i-) Aluat care după coacere se separă în straturi; aluat franţuzesc, s.n., pl. foitaje. foiţă Diminutiv al lui foaie; foaie subţire de hârtie. /- de (igară = hârtie specială, foarte subţire, în care se înveleşte tutunul pentru a face o ţigară, //(la pl., fam., ieşit din uz) Joc de cărţi. //Foaie subţire de metal aurit folosită în pictură, pentru ornamente etc. 2. Frunzuliţă.
3.	(biol.) ~ embrionare = straturile de celule ale embrionului în stadiul de gastrulă. s.f, g.-d. art. foiţei, pl. foiţe.
fojgăi intr. (reg.) A foi2, a mişuna permanent, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fojgăiesc, imperf. 3 sg. fojgăia; conj. prez. 3 să fojgăiască.
fojgăitură (-gă-i-) (reg.) Foşnet, fâşâit. s.f, g.-d. art. fojgăiţurii, pl. fojgăituri.	‘
fol/fol-fol Cuvânt care imită zgomotul produs de oamenii fără dinţi când mestecă, interj.
folclor l. Totalitatea producţiilor artistice, a tradiţiilor şi obiceiurilor unui popor, ale unei regiuni, ale unei zone etc. 2. Folcloristică, s.n.
folcloric,-ă Referitor la folclor; folcloristic, adj., pl, folclarici,-ce.
folclorism Tendinţă de a exagera influenţa folclorului în artă şi literatură; preocupare pentru folclor, s.n. folclorist,-ă Persoană care culege şi studiază folclorul; specialist în folcloristică, s.m., pl. folclorişti, s.f, g.-d. art. folcloristei, pl. folcloriste, folcloristic,-ă Folcloric, adj., pi. folcloristici,-ce. folcloristică Ştiinţă care studiază creaţia populară; folclor (2). s.f, g.-d. art. folcloristicii, folfăi intr. (pop.) A mesteca sau a vorbi greu; a molfăi. vb. IV, ind prez. I sg şi 3 pl. folfăiesc, imperf. 3 sg, folfâia; conj. prez. 3 să folftiască. folia (port.) Vechi dans portughez cu ritm rapid, care se dansează în acompaniament de castaniete; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. foliei.
foliaceu,-ge (-li-a-) Asemănător cu o frunză, adj., pl. foliacgi,-ee.
foliant (-li-ant) Carte de dimensiuni mari, in-folio. s.n, pl. foliante.
foliar,-ă (-li-ar) Referitor la frunze, adj., pl. foligri,-e. foliat,-ă (-li-at) 1. Cu frunze, cu foi. 2. (chim.) Dispus în lame subţiri, adj., pl. foliaţi,-te. foliaţie (-li-a-ţi-e) 1. Aşezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface uşor de pe anumite suprafeţe paralele. [var. foliaţiune s/] s.f, art. foli-âţia, g.-d. art. foliaţiei, pl. foliaţii, art. foliaţiile. foliaţiune v. foiiaţie.
foMcul 1. Formaţie anatomică, de mici dimensiuni, în formă de săculeţ. 2. învelişul conjunctiv al rădăcinii părului, s.m., pl. foliculi.
folicular,-ă Referitor la folicul. /Hormon ~ = foliculină. adj., pl. foliculari,-e.
foliculă Fruct uscat, alungit, alcătuit dintr-o carpelă
îndoită ca un cornet, s.f., g.-d. art. fohculei, pl. folicule.
foliculină Hormon secretat de glandele sexuale
femeieşti; estronă. //Preparat medical care conţine acest
hormon, s.f, g.-d. art. foliculinei.
foliculită Boală de piele manifestată prin apariţia unor
băşicuţe, pline cu puroi, la rădăcina unui fir de păr. s.f.,
g.-d. art. foliculitei, pl. foliculite.
folie1 (-li-e) Foaie subţire de material plastic, de aur, de
aluminiu etc. s.f, art. folia, g.-d. art. foliei, pl. folii, art.
foliile.
folie2 (fam.) Nebunie; veselie zgomotoasă; lucru extraordinar, ieşit din comun, s.f, art. foHa, g.-d. art. foliei, pl. folii, art. foliile.	.
folio (-li-o) 1. Format de hârtie sau de carte obţinut prin îndoirea unei foi de tipar o singură dată; filă numerotată numai pe o parte. 2. Peliculă care serveşte la imprimarea titlului pe o copertă legată în pânză sau în piele, s.n., art. folioul, pl. foliouri.
foliglă (-li-o-) Fiecare dintre frunzuliţele care formează
o	frunză compusă, s.f, g.-d. art. foliolei, pl. foliole. foliu Curbă geometrică în formă de frunză, s.n., art. foliul, pl. folii, art. feliile. folk1 Care aparţine folkului2. adj. invar. folk2 Stil în muzica uşoară, în arta grafică etc. bazat pe preluarea unor teme, a unor tradiţii folclorice, s.n. folkist,-ă (fam.) Cântăreţ de muzică folk. s.m., pl-folkişti; s.f, g.-d. art. fblkistei, pl. folkiste. _ folos Câştig moral sau material; profit; interes, lin (sau spre, pentru) -ul cuiva = spre binele cuiva. De ~ = util, avantajos. Cu ~ = în mod avantajos. Ce ~ = la ce bun? degeaba, s.n., pl. foloase.
folosi 1. tr. A întrebuinţa ceva; a utiliza. 2. intr. A fi de folos; a servi. 3. refl. A profita (de ceva), vb. IV, ind.
463
fonolog
orez 1 sg. şi 3 pl■ folosgsc, imperf. 3 sg. folosea; conj. prez. 3 să folosească.
folosinţă 1. Drept de a folosi, de a utiliza ceva. 2. (înv.) Folos, s.f, g-d. art. folosinţei, pl. folosinţe, folosire Acţiunea de a (se) folosi; utilizare, s.f, g.-d. art. folosirii, pl. folosiri.
folosltQr,-oare Care este de folos; util. adj., pl. folosi-tQri,-oare.
foloştjnă (pop.) 1. Rămăşiţă de vegetale fierte; boşti-nj. 2. Zăpadă care cade în fulgi mari. s.f, g.-d. art. foloştinei, pl. foloştine.
fomentaţie (-ţi-e) (livr.) 1. Aplicare a unui medicament cald pe o parte a corpului; compresă. 2. (fig.) Acţiunea de a întreţine o stare de agitaţie, de nesiguranţă, s.f, art. fomentaţia, g.-d. art. fomentaţiei. fometQS,-0£să (livr.) Agitator, provocator, adj., pl. fometaşi,-oase.
fon (fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate a unui sunet, s.m., pl. foni.
fonator,-oare (fon., în sintagma) Organ (sau aparat) ~ = organ care produce sunetele vorbirii, adj.. pl. fonatoare.
fonaţiune (-ţi-u-) Totalitatea fenomenelor care produc vocea, s.f, g.-d. art. fonaţiunii, pl. fonaţiuni. fondară (-ci-e-) (înv.) Impozit agricol, s.f., g.-d. art. foncigrei, pl. fonciere.
fond A. 1. Ceea ce este principal, esenţial într-un lucru; conţinut.!Articol de~ = articol despre o problemă actuală importantă. ~ principal lexical = cuvintele de bază, cu cea mai mare utilizare dintr-o limbă. în ~ = în realitate. 2. Trăsătură morală esenţială a unei persoane. 3. Colorit de bază al unui tablou, al unei ţesături etc. 4. Ansamblul desenelor şi ornamentelor care se imprimă pe hârtia folosită la tipărirea acţiunilor sau a altor hârtii de valoare.
5.	Nume dat unor probe sportive desfăşurate pe distanţă mare. B. 1. Totalitatea mijloa-ce-lor materiale sau băneşti afectate unui scop; (la pl.) bani. /(fam.) A fi în ~uri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor, a va-lorilor dintr-un domeniu al culturii. ~ de carte, s.n., pl. fanduri. fonda tr. 1. A pune bazele a ceva, a înfiinţa. 2. A întemeia teorii, afirmaţii etc. pe argumente, pe probe. [var. funda vi.] vb. I, ind. prez. 3 fondează fondai v. fundal.
fondant1 1. Substanţă care coboară punctul de topire al unor aliaje metalice sau ceramice. 2. Medicament care ajută la scăderea unei inflamaţii, s.m., pl. fondanţi. fondant2,-ă Care se moaie sau se topeşte uşor. adj., pl. fondanţi,-te.
fondantă Bomboană preparată dintr-o umplutură cu nucă, zahăr, arome etc. şi acoperită cu o glazură asemănătoare cu şerbetul, s.f, g.-d. art. fondantei, pl. fondante.
fondare Acţiunea de a fonda, s.f., g.-d. art. fondării, pl. tond|ri.
fondator,-oare (Persoană) care întemeiază ceva; ctitor. yar- fondator,-oare adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. 'ondatari,-oare.
onderie Instalaţie metalurgică în care se topesc mine-reunle; topitorie, s.f, art. fonderia, g.-d. art. fonderiei, S • fopdenj, art. fonderiile.
rondistj-ă Sportiv care participă la întrecerile sportive p fond (4). s.m., pl. fondişti; s.f, g.-d. art. fondistei, pl. ‘Ondiste.
fondu (föndü) (fr., cin.) 1. Imagine care apare ori disPar® progresiv pe ecran. 2. întunecare treptată a imaginii s®rşitul unui cadru, s.n., art. fondu-ul, pl. fondu-uri. ondue (föndü) (fr.) Preparat culinar pe bază de brânză de vacă. s.f, pl. fondue.
ongm Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are uncţia de a diferenţia între ele cuvintele sau formele
gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. //(în trecut) Sunet, s.n., pl. foneme.
fonematic.-ă Fonemic. adj., pl. fonematici,-ce. fongmic.-ă Referitor la fonem; fonematic. adj., pl. fongmici,-ce.
fonetic,-ă Referitor la fonetică, la sunete. /Ortografie ~ = scriere a cuvintelor după modul în care se pronunţă. adj., pl. fongtici,-ce.
fonetică Ramură a lingvisticii, care studiază producerea, transmiterea, evoluţia, audiţia sunetelor limbajului articulat. /- istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în evoluţia lor. ~ descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care studiază sunetele vorbirii în general sau ale unei limbi anume într-o perioadă determinată. ~ experimentală = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale. ~ funcţională = fonologie, s.f., g.-d. art. foneticii. fonetician,-ă (-ci-an) Specialist în fonetică; fonetist. s.m.,pl. foneticieni;s.f..g.-d. art. foneticieneLpl. foneti-cigne.
fonetism 1. Totalitatea sunetelor unei limbi, unui dialect etc. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau cuvânt, s.n., pl. fonetisme, fonetist,-ă (înv.) 1. Fonetician. 2. Adept al scrierii fonetice, s.m., pl. fonetişti; s.f, g.-d. art. fonetistei, pl. fonetiste.
fonf, foanfă Care vorbeşte pe nas; fonf&it. adj., pl. fonfi, foanfe.
fonfăi intr. A vorbi pe nas; a pronunţa cuvintele nazal; a fomăi (2). vb. I, ind. prez. 3 fcjnfâie, imperf. 3 sg. fon-faia; conj. prez. 3 să fonfâie.
foniatrie Disciplină care studiază tulburările şi afecţiunile vocii, s.f, art. foniatria, g.-d. art. foniatriei. foniatru,-ă (-ni-a-) Specialist în foniatrie. s.m., pl. foniatri; s.f, g.-d. art. foniatrei, pl. foniatre. fgnic,-ă 1. Format din sunete. 2. (despre consoane) Sonor, referitor la sunete, adj., pl. fonici,-ce. fonie (rar) Sonoritate a sunetelor vorbirii, s.f, art. fonia, g.-d. art. foniei.
fonoabsorbant,-ă (despre materiale) Care absoarbe sunetele, adj., pl. fonoabsorbanţi,-te. fonocardiograf (-di-o-) Aparat care înregistrează grafic zgomotele inimii, s.n., pl. fonocardiografe. fonocardiogramă (-di-o-) înregistrare grafică a zgomotelor inimii, cu ajutorul fonocardiografului. s.f, g.-d. art. fonocardiogramei, pl. fonocardiograme. fonoconfort Ansamblul condiţiilor care fac o locuinţă plăcută din punct de vedere al izolării fonice, s.n. fonogenic,-ă (despre voce) Care sună plăcut pe o înregistrare. adj.,pl. fonoggnici,-ce. fonoghid Mic aparat sonor portabil, pus la dispoziţia vizitatorilor unui muzeu, care are înregistrată pe bandă descrierea sălilor muzeului, s.n., pl. fonoghiduri. fonograf Vechi aparat pentru imprimarea şi redarea sunetelor, s.n., pl. fonografe.
fonogramă 1. înregistrare a sunetelor pe bandă de magnetofon, disc etc. cu mijloace electrice, mecanice etc.
2.	Mesaj transmis telefonic şi înregistrat automat, s.f., g.-d. art. fonogramei, pl. fonograme. fonogramic,-ă Referitor la fonogramă; alcătuit din fonograme. adj., pl. fonogramici,-ce. fonoizolant,-ă (-no-i-) Care izolează fonic, adj., pl. fonoizolanţi,-te.
fonoizolare (-no-i-) Izolare fonică, s.f, g.-d. art. fonoizollrii, pl. fonoizolări. fonoMt Rocă folosită ca fondant în ceramică, s.n. fonolitic,-ă Care conţine fonolit. adj., pl. fonoHtici,-ce. fonolag,-ă Specialist în fonologie, s.m., pl. fonoîogi; (rar) s.f, g.-d. art. fonologei, pl. fonolage.
fonologie
464
fonologie,-ă Referitor la fonologie; fonematic. adj., pl. fonolagici,-ce.
fonologie Disciplină lingvistică care studiază sunetele vorbirii din punct de vedere al valorii funcţionale; studiul fonemelor; fonetică funcţională, s.f., art. fonologia, g.-d. art. fonologiei.
fonomgtric,-ă De fonometrie. adj., pl. fonometrici,-ce. fonometrie Măsurare a intensităţii sunetelor, s.f, art. fonometija, g.-d. art. fonometriei, pl. fonometrii, art. fonometriile.
fonomgtru Aparat folosit în fonometrie. s.n., art. fono-mfitrul, pl. fonomfitre.
fonomontaj Montaj radiofonic realizat prin combinarea unor înregistrări magnetice obţinute separat, s.n., pl. fonomontaje.
fonomjmic,-ă (în sintagma) Metodă ~ - metodă de însuşire a alfabetului prin descrierea sunetului în mod vizual, prin gesturi şi mimică, adj., pl. fonomimici,-ce. fonomlmie Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (în limbajul surdomuţilor), s.f, art. fonomimia, g.-d. art. fonomimiei.
fongn Particulă fictivă asociată vibraţiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvenţe comparabile cu cele ale sunetelor, s.m., pl. fonani. fonoteefire Selecţionare (pentru fonotecă) a părţilor utile ale înregistrărilor efectuate pe bandă de magnetofon sau pe peliculă cinematografică, s.f, g.-d. art. fono-tecgrii, pl. fonotecări.
fonotecă 1. Colecţie de înregistrări sonore. 2. Mobilă, încăpere în care se păstrează o asemenea colecţie, s.f., g.-d. art. fonotecii, pl. fonoteci, fonotip Aparat care transformă sunetele în semne grafice, s.n., pl. fonotipuri. font Set de litere, s.n., pl. fenturi. fontanelă Spaţiu neosificat în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului, s.f., g.-d. art. fontanglei, pl. fontanele.
fantă Aliaj de fier şi de carbon; tuci (1). s.f, g.-d. art. fantei, pl. fante.
fontura Bară de oţel pe care sunt fixate (şi care conduce) acele maşinii de tricotat, s.f., g.-d. art. fonturii, pl. fontari. for 1. Piaţă publică în oraşele romane, unde se fâcea comerţ, se judecau procesele etc. 2. (fig.) Adunare; instanţă; autoritate. /- interior = conştiinţă. 3. Forum (1). s.n.,pl. faruri.
fora intr. A săpa găuri de sondă pentru a ajunge la apă, la un minereu etc. vb. /, ind. prez. 3 forează. forabil,-ă Care poate fi forat (uşor); uşor de dislocat
Îirin foraj. adj., pl. forabili,-e. orabilitâte Caracteristică a rocilor de a se disloca uşor prin foraj, s.f, g.-d. art. forabilităţii. forgibăr Dispozitiv de metal în formă de unghi drept, cu filet pe una din părţi, folosit pentru blocarea unei uşi, unei ferestre etc. s.n., pl. foraibăre. foraj 1. Totalitatea operaţiilor efectuate pentru a construi o sondă; forare. 2. Gaură de sondă, s.n., pl. foraje, foramen (anat.) Deschizătură de mici dimensiuni; orificiu. s.n., pl. foramene.
foraminifgr (la pl.) Ordin de animale unicelulare din încrengătura protozoarelor, cu corpul acoperit de o cochilie calcaroasă, care trăiesc în apele marine; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. foraminifere. forare Acţiunea de a fora; foraj, s.f, g.-d. art. forării, pl. forări.
foraş v. făraş.
forăi intr. (reg., despre animale) A sufla puternic aer pe nări; a sforăi, vb. IV, ind. prez. 3 farăie, imperf. 3 sg. forăia; conj. prez. 3 să farăie.
fórban (rar) Om care nu respectă nicio lege; pirat; bandit. s.m., pl. forbani.
forceps Instrument medical de forma unui cleşte folosit pentru scoaterea fătului din uter, în cazul unei naşteri dificile, s.n., pl. fercepsuri. forcing (fersing) (angl., sport) Presiune asupra adversarului; atac susţinut, s.n.
fordism Sistem de organizare a muncii şi a producţiei de masă, bazat pe divizarea şi simplificarea amănunţită a operaţiilor de muncă. s.n.
farehand (farhend) (angl.) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei (la tenis), s.n., pl. farehanduri.	’
forestier,-ă (-ti-er) Referitor la păduri; silvic. /Perdea ~ = fâşie de pădure plantată în scopul combaterii eroziunii solului, adj., pl. forestieri,-e. f0rază Maşină de forat, s.f, g.-d. art. forgzei, pl. foreze, forezie (biol.) Transportare a indivizilor unei specii de către indivizii altei specii, fară a exista relaţii de parazitism între cele două organisme, s.f, art. forezia, g.-d. art. foreziei, pl. forezii, art. foreziile. forfait (forfe) (fr.) 1. Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă sportivă, fapt care atrage după sine penalizarea. /A declara ~ = a anunţa că nu participă la competiţia la care era înscris. 2. Amendă plătită de proprietarul unui cal angajat într-o cursă, dacă acesta nu aleargă, s.n., art. forfait-ul, pl. forfait-uri. forfai intr. (pop.) A forfoti, vb. IV, ind. prez. I sg. far-f&i, imperf. j sg. forfăia; conj. prez. 3 să ferfăie. forfeca 1. tr. A tăia cu foarfeca sau cu alt obiect tăios.
2.	tr. (fig.) A cerceta amănunţit (şi a critica) o lucrare ştiinţifică sau literară. //A critica aspru, //(rar) A bate.
3.	intr. (fig.) A vorbi fără încetare, bârfind, clevetind. vb. I, ind. prez. 3 foarfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 să foarfece.
forfecar Gândac negru, fără aripi posterioare, care atacă viţa-de-vie. s.m., pl. forfecări, forfecare 1. Acţiunea de a forfeca; (fig.) muştruluială.
2.	Solicitare a unei piese, a unei bare etc. datorită acţiunii unor forţe opuse care acţionează transversal, s.f, g.-d. art. forfecării, pl. forfecări.
forfecătură Forfecare; (fig.) ceartă, muştruluială. s.f, g.-d. art. forfecătyrii, pl. forfecături. forfecuţă 1. Diminutiv al lui foarfecă (1); foarfecă mică de tăiat unghii. 2. Pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic, având vârfurile încrucişate ca nişte foarfece, s.f, g.-d. art. forfecuţei, pl. forfecuţe. _, forfetar,-ă (despre taxe, tarife, retribuţii etc.) Stabilit dinainte la o sumă fixă. adj., pl. forfetari,-e. ferfot v. forfotă.	_
forfotă Mişcare grăbită şi zgomotoasă de colo până colo; forfoteală. /(adv.) A umbla ~a = a umbla grăbit (şi fără rost), [var. ferfot s.n.} s.f, g.-d. art. ferfotei. forfoteală Forfotă, s.f, g.-d. art. forfotelii, pl. forfote*»-forfoti intr. 1. (despre mulţimi) A umbla în toate direcţiile producând un zgomot difuz; a mişuna. 2. A fierbe încet, înăbuşit, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. forfotesc, imperf 3 sg. forfotea; conj. prez. 3 să forfotească . forfotitQr.-oare Care forfoteşte, adj., pl. forfotitaiv oare.
fQrint Unitate monetară în Ungaria, s.m., pl. ferinţi. , forja tr. l.A prelucra, a lucra un metal cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. 2. (fig.) A făuri, a crea. vb. h ind. prez. 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 să forjeze; ger. forjând.	,
forjabii,-ă (despre metale, aliaje) Care poate fi forja1' adj, pl. forjabili,-e.	,
forjabilitate însuşire a unor metale sau a unor aliaje de a se deforma plastic sub acţiunea unor forţe exterioare. s.f., g.-d. art. forjabilităţii.	_	.
forjare Acţiunea de a forja, s.f, g.-d. art. forjării- P‘-forjări.
465
formularistlcă
forjă 1. Instalaţie simplă pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. Cantitate de metal sau de aliaj încălzită o dată la forjă (1). 3. Forjărie. s.f., g.-d. art. forjei, pl. forje.
forjărie (rar) Atelier în care se execută forjarea; forjat. [var. forjerie s.f] s.f, art. forjăria, g.-d. art. forjăriei, pl. forjării, art. forjăriile. forjerie v. forjărie.
forjor Muncitor care lucrează la forjă; (p. gener.) fierar. s.m., pl- forjori.
forma 1 • tr. şi refl. A (se) face; a da sau a lua formă.
2.	tr. şi refl. A (se) educa; a (se) dezvolta; a (se) instrui.
3.	tr. A reprezenta, a constitui. 4. (tehn.) A confecţiona forme de turnătorie, vb. I, ind. prez. 3 formează. formâl>"ă 1. Referitor la forme, care ţine de formă, //(adv.) în aparenţă. 2. Formulat solemn, categoric. Promisiune ~. 3. Făcut de formă; caracterizat prin formalism. 4. (despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi valabil, adj., pl. formali,-e. formaldehidé Produs gazos, solubil în apă, cu miros iritant, folosit în industria coloranţilor, a răşinilor, a medicamentelor etc.; aldehidă formică. s.f., g.-d. art. formaldehidéi, pl. formaldehidé.
formalină (farm.) Formol, s.f, g.-d. art. formalinei. formalism 1. Atitudine exagerată de respectare a formelor şi formalităţilor unei activităţi în detrimentul conţinutului. //Politeţe exagerată. /- etic = respectare formală a normelor morale. 2. Orientare estetică în artă, muzică, estetică, literatură, care consideră că forma este mai importantă decât conţinutul, s.n. formalist,-ă 1. (Persoană) care dă dovadă de formalism; (adept) al formalismului (în artă). 2. (Persoană) care ţine mai mult la forme; birocrat; (persoană) care adoptă un comportament exagerat de protocolar, de ceremonios. adj., s.m. şi f., pl. formalişti,-ste. formalitate 1. Formă care trebuie îndeplinită pentru ca un act să fie valabil. 2. Ceremonie, cerinţă impusă de politeţe; etichetă, s.f, g.-d. art. formalităţii, pl. formalităţi.
formaliza 1. refl. A se considera jignit din cauza neres-pectării unor reguli (neînsemnate) de politeţe; a se supăra. 2. tr. (log.) A supune enunţuri unui proces de formalizare. vb. I, ind. prez. 3 formalizează, formalizare Acţiunea de a (se) formaliza. 1. Supărare, jignire cauzată de nerespectarea unor reguli de politeţe. 2. (log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunţurilor şi de derivare a lor unele din altele, s.f, g.-d. art. formalizării, pl. formalizări, formánt 1. Element constitutiv de bază al unui sunet, al unui cuvânt, al unei sintagme etc. 2. (fon.) Frecvenţă a unor rezonanţe specifice care definesc o vocală pe plan acustic, s.m., pl. formanţi.
formar Muncitor care confecţionează forme pentru turnătorie; formator, s.m., pl. formari, formare 1. Acţiunea de a (se) forma; creare; educaţie; pregătire, /(lingv.) ~a cuvintelor = procedeu de îmbogăţire a vocabularului prin derivare, progresivă şi regresivă, compunere şi schimbare a valorii gramaticale.
Confecţionare a unei forme de turnătorie, s.f, g.-d. oft. formflrii, pl. formări.
tormát11. Forma şi dimensiunile unui obiect; (p. gener.) dimensiune. 2. Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri, •n funcţie de modul în care sunt împăturite colile de «Par. s.n., pl. formate.
îormat2,-ă 1. Care este instruit, pregătit. 2, Maturizat;
jpatur. Om adj., pl. formaţi,-te.
rormata tr. A pregăti un disc magnetic pentru calculator.
ind. prez. 3 formatează.
'Ormatare Acţiunea de a formata, s.f., g.-d. art. for-matării, pi, formatări.
formativ,-ă Care formează deprinderi, aptitudini prin
educaţie, adj., pl. formativi,-e.
formator1 Aparat de laborator utilizat la fabricarea
semifabricatelor fibroase sau a pastei de hârtie, s.n., pl.
formatoare.
formator2,-oare I. adj. Care formează. II. s.m. şi f.
1.	Formar. 2. Educator care instruieşte într-un anumit domeniu; preparator, adj., s.m. şi f, pl. formatori,-oare. formaţie (-ţi-e) 1. Alcătuire, întocmire, organizare.
2.	Ansamblu artistic. //Echipă sportivă. //Mod de dispunere a unei echipe. 3. Combinaţie de cifre, de figuri, la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (loto, pronosport etc.). s.f., art. formaţia, g.-d. art. formaţiei, pl. formaţii, art. formaţiile.
formaţional,-ă (-ţi-o-) (despre învăţământ) Care pune accentul pe pregătirea profesională de specialitate, adj., pl. formaţionali,-e.
formaţiune (-ţi-u-) 1. Element al unei structuri anatomice. 2. ~ social-economică = treaptă istorică determinată, caracterizată printr-o anumită structură socială şi o suprastructură adecvată bazei economice, printr-un anumit nivel al forţelor de producţie şi al relaţiilor de producţie. 3. Strat de roci caracterizat prin anumite particularităţi, formate în condiţii geologice concrete. ~ cal-caroasă. 4. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marş etc. s.f, g.-d. art. formaţiunii, pl. formaţiuni.
formă 1. Structură internă şi externă a unui obiect; alcătuire. 2. Aspect exterior; înfăţişare; contur. IAfiin~- a se simţi bine; a fi în putere (maximă), //(sport) Stare de capacitate maximă de efort a organismului, obţinută prin viaţă sportivă, antrenament etc. 3. (geogr.) ~ de relief= neregularitate a suprafeţei terestre. 4. Tipar care foloseşte pentru fabricarea unor obiecte; model. 5. Totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conţinutul unei opere de artă. //Totalitatea mijloacelor de expresie (ritm, melodie etc.) specifice unei compoziţii muzicale.
6.	(lingv.) Aspectul sonor al unui cuvânt; aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcţie gramaticală.
7.	Fel, chip, mod. //Mod de organizare şi de conducere politică, socială a unui stat. ~ de guvernământ. 8. (jur.) Dispoziţie de procedură. IDe - = formal, de ochii lumii. 9. Stare de agregare a corpurilor. 10. (poligr.) Cutie de oţel în care se toarnă literele; pagină de zaţ completă, s.f, g.-d. art. farméi, pl. farme.
formiât (-mi-at) (chim.) Sare a acidului formic. s.m., pl. formiaţi.
fQrmic,-ă (în sintagma) Acid ~ = acid corosiv, care se găseşte în corpul furnicilor roşii, în urzici etc. şi care are întrebuinţări în industria textilă, farmaceutică şi în tăbăcărie. Aldehidă - = formaldehidă. adj, pl. farmici,-ce. formidabil,-ă Uimitor prin dimensiuni, prin însuşiri; extraordinar, uluitor, adj., pl. formidabili,-e. formal Soluţie apoasă de formaldehidă folosită ca dezinfectant, antiseptic şi germicid; formalină. s.n. formollza tr. 1. A dezinfecta cu formol. 2. A trata cu formol un cadavru, un ţesut etc. pentru a-1 conserva, vb. I, ind. prez. 3 formolizează.
formollzare Acţiunea de a formoliza. s.f, g.-d. art. for-molizării, pl. formolizări.
formula tr. A da formă unui gând, unei idei etc.; a exprima prin cuvinte, vb. /, ind. prez. 3 formulează, formular 1. Imprimat completat pentru întocmirea unui ,act, a unei situaţii etc. 2. Culegere de formule (matematice, fizice etc.). s.n., pl. formulare, formulare Acţiunea de a formula, s.f, g.-d. art. formulării, pl. formulări.
formularlstică Activitatea de întocmire a formularelor. s.f, g.-d. art. formularisticii.
formulă
466
formulă 1. Expresie precisă, invariabilă a unei idei, a unei relaţii etc. /~ de politeţe = formă convenţională de adresare către o autoritate, către o persoană etc. //(lingv.) Frază-tip, cu termeni formali, folosită în redactarea unui act, a unei sentinţe etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relaţie generală între mai multe mărimi. 3. Expresie cu simboluri chimice care indică structura moleculară şi compoziţia unei substanţe. 4. Parolă. 5. Soluţie. s.f., g.-d. art. formulei, pl. formule, fornăi intr. A respira zgomotos; a sforăi; a forăi. vb. IV, ind. prez. 3 fornăie, imperf. 3 sg. fomăia; conj. prez. 3 să fornăie.
fornăială Fornăit, s.f, g.-d. art. fomăielii, pl. fomăieli. fornăjt Faptul de a fornăi; fornăială. s.n. forpic Compartiment etanş la prora unei nave, în care se păstrează lanţul ancorei, vopsele etc. s.n., pl. forpice. forsterit Silicat natural de magneziu, s.n. forşpan (cin.) Reclamă conţinând secvenţe montate dintr-un film, în scop publicitar, s.n., pl. forşpanuri. fort Fortificaţie care face parte dintr-un sistem de apărare; fortăreaţă, s.n., pl. forturi, fortăreaţă Cetate, loc puternic întărit cu fortificaţii şi apărat de o garnizoană permanentă; cetăţuie. /~ zburătoare = avion mare de bombardament din timpul celui de al Doilea Război Mondial, s.f, g.-d. art. fortăreţei, pl. fortăreţe.
forte I. adj. invar. Puternic, tare. IA fi~ = a fi capabil să depăşească o anumită dificultate. 11. adv. (muz.) Cu sonoritate puternică. I~ fortissimo = extrem de tare. adj. invar.-, adv.
fortifiant1 (-fî-ant) (med.) Tonic, s.n., pl. fortifiante. fortifiant2,-ă (-fi-ant) Care întăreşte, care fortifică; tonic, adj., pl. fortifianţi,-te.
fortifica 1. tr. şi refl. (despre organisme) A (se) întări, a (se) oţeli. 2. tr. A întări cu fortificaţii, vb. I, ind. prez. 3 fortifică.
fortificare Acţiunea de a (se) fortifica, s.f, g.-d. art. fortificării, pl. fortificări.
fortificaţie (-ţi-e) Construcţie militară de pământ, piatră sau beton armat care întăreşte o linie de luptă, un oraş etc. s.f, art. fortificaţia, g.-d. art. art. fortificaţiei, pl. fortificaţii, art. fortificaţiile, fortissimo (it., muz.) Cu intensitate; foarte tare. adv. fortran (inform.) Limbaj de programare pentru calculator, orientat spre domeniul tehnico-ştiinţifîc. s.n. fortuit,-ă Venit pe neaşteptate; neprevăzut; inopinat. adj., pl. fortuiţi,-te.
Fortuna (livr.) Destin, soartă; noroc, s.prop.f., g.-d. Fortunei.
forţa tr. l.A obliga, a sili (pe cineva la ceva); a constrânge. IA ~ (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A ~ nota = a exagera, a întrece măsura. Hrefl. A-şi da osteneala, a se strădui. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o încuietoare etc. (din nepricepere, nerăbdare sau cu scopul de a sparge, a sfărâma). A ~ uşa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. 3. (mii.) A depăşi un obstacol, în ciuda rezistenţei opuse de inamic. 4. A supune la un efort prea mare (pe cineva sau ceva), vb. I, ind. prez. 3 forţează.	A
forţamgnte (rar) în mod obligatoriu; necesar, adv. forţare Acţiunea de a (se) forţa; spargere, s.f, g.-d. art. forţării, pl. forţări.
forţat,-a 1 . Făcut cu forţa; silit. /Aterizare ~ = aterizare cauzată de împrejurări nefavorabile. Curs ~ (al unei valori) = curs impus care determină neconvertibilitatea hârtiei-monedă în aur. Marş ~ = marş în care trupele parcurg o distanţă mai mare decât cea normală în 24 de ore.
2.	Făcut printr-o acţiune violentă. 3. (despre încuietori, uşi) Deschis cu forţa; spart. 4. (despre gesturi, atitudini) Artificial, nefiresc, adj., pl. forţaţi,-te.
forţă A. 1. Putere fizică sau morală; vigoare. 2. Tur de ~ = acţiune care presupune multă energie şi îndemânare //Aptitudine, capacitate de a realiza ceva IDe ~ = foarte capabil. ~ de muncă = ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale ale unei persoane, datorită cărora aceasta poate să producă bunuri şi valori; (p. ext.) totalitatea persoanelor care dispun de aceste capacităţi. ~e de producţie = categorie economică desemnând totalitatea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă ce acţionează în procesul de producţie. 3. ~ armate -armată. B. 1. Energie naturală; element al naturii. 2. (fiz.) Mărime caracteristică acţiunii mecanice exercitate de un corp asupra altuia. /- motoare = energie care pune corpurile în mişcare. ~ de tracţiune = forţă exercitată de un vehicul motor asupra unei maşini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează. C. Putere de constrângere; violenţă. ICu ~a = în mod forţat, violent. Caz de majoră = situaţie în care cineva este obligat să acţioneze conform împrejurărilor (altfel decât în mod normal). Prin ~a împrejurărilor = silit, constrâns de împrejurări, s.f, g.-d. art. forţei, pl. forţe, forum 1. Adunare, întrunire publică; simpozion; for (3).
2.	Organ cu mare autoritate (ştiinţifică, politică), s.n., pl. forumuri.
forzato (for-ţa-) (it., muz.) Accentuat; puternic, adv. forzaţ (poligr.) Filă liberă, albă sau colorată, aflată între scoarţa cărţilor legate şi prima filă. s.n., pl. forzaţuri. fosă 1. Cavitate puţin adâncă, situată la suprafaţa unei structuri anatomice. I~ nazală = fiecare dintre cele două cavităţi ale nasului. 2. (geol.) Depresiune alungită şi adâncă pe fundul oceanelor. ~ abisală. //Groapă adâncă şi largă în sol. I~ septică = bazin de colectare a dejecţiilor.
3.	Spaţiu rezervat orchestrei, aflat sub avanscena unui teatru, s.f, g.-d. art. fosei, pl. fose.
fosăială Fâsâială. s.f, g.-d. art. fosăielii, pl. fosăieli. fosetă (anat.) Gropiţă (în bărbie sau pe obraji), s.f, g.-d. art. fosetei, pl. fosete. fosfagen Fosfocreatină. s.n.
fosfat Sare a acidului fosforic. /~ de calciu = sare de calciu a acidului fosforic, folosită ca îngrăşământ agricol. - de sodiu = sare de sodiu a acidului fosforic folosită pentru dedurizarea apei sau pentru analize chimice, s.m., pl. fosfaţi.
fosfata tr. l.A îngrăşa cu fosfaţi un teren agricol. 2. A adăuga fosfat de calciu în mustul de struguri pentru a activa fermentaţia şi a creşte procentul de alcool în vin.
3.	A acoperi un obiect de oţel sau de fontă cu un strat de fosfat cristalin pentru a-1 proteja contra coroziunii, vb. I, ind. prez. 3 fosfatează.
fosfatare Acţiunea de a fosfata, s.f, g.-d. art. fosfatării, pl. fosfatări.
fosfatază Enzimă care participă la procesele organice de bază. s.f, g.-d. art. fosfatazei, pl. fosfataze. fosfatic,-ă (chim.) Cu fosfat, adj., pl. fosfatici,-ce. fosfatidă Lipidă prezentă în ţesutul nervos, în componenţa căreia intră fosforul, s.f., g.-d. art. fosfatidei, pl-fosfatide.	^
fosfaturie Prezenţă în exces a fosfaţilor de calciu în urină, s.f, art. fosfaturia, g.-d. art. fosfaturiei. fosfenă Imagine care apare sub forma unor puncte luminoase atunci când se apasă cu degetele pe pleoapele închise, s.f, g.-d. art. fosfenei, pl. fosfene. fosfjnă (chim.) Compus organic derivat din hidrogenul fosforat. s.f, g.-d. art. fosfinei. fosfit (chim.) Sare a acidului fosforos. s.m., pl. fosfiţi. fosfocreatină Compus organic cu rol important în contracţia musculară; fosfogen. s.f, g.-d. art. fosfocrea-tmei.
fosfor Element chimic otrăvitor, inflamabil, luminos în întuneric, care se găseşte în natură sub formă de fosfaţi, s.n.
467
fotoconductor
fosforat,-ă Care conţine fosfor. Hidrogen adj., pl. fosforgţi.-te.
fosforescent,-ă Care produce fosforescenţă, adj., pl. fosforescenţi,-te.
fosforescenţă Proprietate a unor corpuri, a unor compuşi chimici, de a emite lumină după ce au absorbit radiaţii luminoase; (p. ext.) sclipire, s.f., g.-d. art. fosforescenţei, pi fosforescenţe.
fosfbric,-ă 1. (în sintagma) Acid ~ = acid rezultat din combinarea fosforului cu oxigenul, folosit la obţinerea îngrăşămintelor chimice, acidularea unor băuturi etc. 2. (fig.) Luminos, strălucitor, adj., pl. fosforicL-ce. fosforism Intoxicaţie cu fosfor care determină fracturi osoase, s.n.
fosforit Fosfat natural de calciu, folosit la fabricarea îngrăşămintelor, s.n., pl. fosforite. fosforas,-oasă (în sintagma) Acid ~ = acid al fosforului, care conţine mai puţin oxigen decât acidul fosforic. adj.,pl. fosforoşi.-oase.
fosforoscop Instrument cu care se măsoară durata emisiei de lumină a unei substanţe fosforescente, s.n., pl. fosforoscoape.
fosfură Compus al fosforului cu un metal, s.f., g.-d. art. fosfjjrii, pl. fosfuri.
fosgen Gaz incolor cu miros sufocant, foarte toxic, folosit în industria coloranţilor, a medicamentelor etc. s.n. fosil,-ă (despre organisme, formaţii geologice etc.) Format în trecutul geologic al Pământului, adj., pl. fosili,-e.
fosilă Rest, urmă a unui animal sau a unei plante dintr-o eră geologică anterioară celei actuale, care s-a păstrat în pământ, //(ir.) Persoană în vârstă, cu idei învechite, s.f, g.-d. art. fosilei, pl. fosile.
fosilifer,-ă (despre roci") Cu fosile, adj., pl. fosiliferi,-e. fosiliza refl. şi tr. A (se) transforma în fosilă, vb. I, ind. prez. 3 fosilizează.
fosilizare Acţiunea de a se fosiliza; ansamblul proceselor fizice, chimice, biologice datorită cărora un organism animal sau vegetal se conservă în straturile Pământului. s.f., g.-d. art. fosilizării, pl. fosilizări. fost,-ă (despre oameni) Care a avut (şi nu mai are) o calitate, o funcţie etc.; de altădată, //(despre lucruri) Care a aparţinut cuiva; care a avut altă destinaţie, adj., pl. foşti,-ste.
fosterit Grup de răşini folosite la impregnarea izolaţiilor electrice. s.n., pl. fosterite.
foşăi intr. A fâşâi. vb. 1, ind. prez. 3 foşăie, imperf. 3 sg. foşăia; conj. prez 3 să foşăie. foşnăi v. foşni.
ffiŞnet Sunet uşor produs de mişcarea sau de frecarea hârtiei, a frunzelor, a mătăsii etc.; fâşâit; foşnitură. s.n., pl- ffişnete.
foşni intr. şi tr. A produce un sunet uşor prin frecare sau prin mişcare; a fâşâi. [var. foşnăi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. foşnesc, imperf. 3 sg. foşnea; conj. prez. 3 să foşnească.	~
foşnire Acţiunea de a foşni; foşnet, s.f, g.-d. art. foşnirii, pl. foşniri, foşnit Foşnire, s.n.
foşnitor,-ogre Care foşneşte, care fâşâie. adj., pl. foşnitori,-oare.
foşnitură Foşnet, s.f, g.-d. art. foşnitjjrii, pl. foşnituri. fot (fiz.) Unitate de măsură a iluminării, s.m., pl. foţi. [Stă Obiect de îmbrăcăminte femeiesc din portul popular românesc, format dintr-o ţesătură dreptunghiulară (ornamentată), care se înfăşoară ca o fostă, sau din două bucăţi dreptunghiulare, acoperind partea din faţă şi pe cea din spate a corpului, s.f, g.-d. art. fejtei, pl. fete. fStbal Joc sportiv practicat între două echipe de câte unsprezece jucători, care încearcă, lovind o minge cu
piciorul sau cu capul, să introducă mingea în poarta adversarului, s.n.
fotbalist,-ă Jucător de fotbal, s.m., pl. fotbalişti; s.f, g.-d. art. fotbafistei, pl. fotbaliste, fotbalistic,-ă De fotbal, adj., pl. fotbalistici,-ce. fotei v. fotoliu.
fotic,-ă Referitor la lumină, adj., pl. fotici,-ce.
fotiţă (rar) Diminutiv al lui fotă. s.f., g.-d. art. fotiţei, pl.
fotiţe.
foto-1 Element de formare a cuvintelor care înseamnă „(referitor la) lumină” sau „fotografie”. foto2 Fotografic. Atelier ~. adj. invar. fotoalergje (-to-a-) (med.) Alergie la lumină, s.f, art. fotoalergia, g.-d. art. fotoalergiei, pl. fotoalergii, art. fotoalergiile.
fotoamator (-to-a-) Fotograf amator, s.m., pl. fotoa-matori.
iotoaparat (-to-a-) (înv.) Aparat de fotografiat, s.n., pl. fotoaparate.
fotobiologie (-bi-o-) Capitol al ştiinţelor naturii care studiază efectul luminii asupra organismelor vii. s.f, art. fotobiologia, g.-d. art. fotobiologiei. fotocameră Aparat care realizează fotograme terestre. s.f., g.-d. art. fotocamerei, pl. fotocamere. fotocartare Tehnica întocmirii planurilor şi a hărţilor topografice după fotograme, s.f, g.-d. art. fotocartgrii, pl. fotocartări.
fotocartograf Aparat folosit pentru obţinerea automată a hărţilor pe baza fotogramelor, s.n., pl. foto-cartografe.
fotocartografiere (-fi-e-) Realizarea de hărţi cu ajutorul fotogramelor, s.f, g.-d. art. fotocartografierii, pl. fotocartografieri.
fotocatalizator,-oare Care ajută la fotocataliză. adj., pl. fotocatalizatari,-oare.
fotocataliză Cataliză selectivă, produsă de lumină, s.f., g.-d. art. fotocatalizei, pl. fotocatalize. fotocatod Catod care emite electroni ca urmare a iradierii lui cu lumină, s.m., pl. fotocatozi. fotocelulă Celulă fotoelectrică. s.f, g.-d. art. foto-celulei, pl. fotocelule.
fotoceramică Aplicarea de ornamente pe obiectele de porţelan cu ajutorul unei fotografieri speciale, s.f, g.-d. art. fotoceramicii.
fotochimic,-ă Referitor la fotochimie. adj., pl. fotochimici,-ce.
fotochimie Ramură a chimiei care studiază efectele luminii în chimie, s.f, art. fotochimia, g-d. art. foto-chi-miei.
fotoclyb Club de fotoamatori. s.n., pl. fotocluburi. fotocolografje Procedeu de tipărire în care se foloseşte un strat de gelatină sensibilizat la acţiunea luminii; heliotipie. s.f, art. fotocolografia, g.-d. art. fotocolo-grafiei.
fotocolorimetru Aparat care analizează calitatea coloranţilor. s.n., art. fotocolorimetrul, pl. fotocolorimgtre. fotocompoziţie (-ţi-e) Compoziţie în fotografie, s.f, art. fotocompoziţia, g.-d. art. fotocompoziţiei, pl. foto-compoziţii, art. fotocompoziţiile. fotoconductibilitate Conductibilitate electrică variabilă în funcţie de iluminare; fotoconducţie. s.f, g.-d. art. fotoconductibilitiţii.
fotoconductiv,-ă (în sintagma) Efect ~ = fotoconductibilitate. adj., pl. fotoconductivi,-e. fotoconductivitâte (fiz.) Fotoconductibilitate. s.f, g.-d. art. fotoconductivităţii.
fotoconductor,-oare (fiz.) Care prezintă conductibilitate suplimentară sub acţiunea luminii, adj., pl. foto-conductari,-oare.
fotoconducţie
468
fotoconducţie (-ţi-e) Fotoconductibilitate. s.f, art. fotoconducţia, g.-d. art. fotoconducţiei. fotocopia (-pi-a) tr. A reproduce fotografic un document, un text etc. vb. I, ind. prez. 3 fotocopiază, 1 pl. fotocopiem; conj. prez. 3 să fotocopieze; ger. fotoco-piind.
fotocopiator (-pi-a-) Aparat care realizează copii fotografice, s.n., pl. fotocopiatoare. fotocopie (-pi-e) Copie fotografică a unui document, a unui text etc. s.f, g.-d. art. fotocopiei, pl. fotocopii, fotocopier (-pî-er) (rar) Fotocopiator. s.n., pl. fotocopiere.
fotocrom,-ă Care îşi schimbă culoarea sub acţiunea luminii, adj., pl. fotocremi,-e. fotocromie Procedeu de reproducere a imaginilor fotografice în culori; (impr.) fotografie în culori, s.f, art. fotocromia, g.-d. art. fotocromiei. fotocromografie 1. Procedeu de fotografiere în culori sau de obţinere a copiei fotografice a unui tablou în culori. 2. Fotografie astfel obţinută, s.f, art. fotocromo-grafia, g.-d. art. fotocromografiei. fotocromotipografie Procedeu de reproducere a culorilor pentru ilustrarea tipăriturilor, s.f., art. fotocro-motipografia, g.-d. art, fotocromotipografiei. fotocromoxiiografie 1. Procedeu de reproducere multicoloră cu clişee gravate în lemn, confecţionate prin reproducere fotografică; stampă colorată obţinută astfel. 2. Gravură în lemn colorată manual, s.f, art. fotocro-moxilografia, g.-d. art. fotocromoxi 1 ografiei. fotocrenică Cronică jurnalistică bazată pe fotografii. s.f, g.-d. art. fotocronicii, pl. fotocronici. fotocronograf Aparat fotografic care înregistrează fotografiile luate în serie, s.n., pl. fotocronografe. fotoculggere Procedeu fotografic de culegere a unui text pentru tipărire, s.f, g.-d. art. fotoculegerii, pl. fotoculggeri.
fotodermatoză Boală de piele cauzată de expunerea prelungită la soare, s.f, g.-d. art. fotodermatozei, pl fotodermataze.
fotodezintegrare Dezintegrare a unui nucleu atomic în urma absorbţiei unui foton de mare energie de raze X sau Y. s.f, g.-d. art. fotodezintegrării, pl. fotodezinte-grări.
fotodiodă (-di-o-) 1. Diodă care funcţionează sub influenţa unui flux luminos. 2. Celulă fotoelectrică. s.f., g.-d. art. fotodiodei, pl. fotodiade. fotodocumgnt Document fotografic, s.n., pl. fotodo-cumsnte.
fotoefgct (fiz.) Proces de degajare de electroni ca urmare a acţiunii razelor luminoase asupra unei substanţe. s.n., pl. fotoefgcte.
fotoelasticimetrie Metoda de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. s.f, art. fotoelasticimetria, g.-d. art. fotoelasticimetiiei. fotoelastlcitate însuşire a unor materiale de a-şi modifica indicele de refracţie ca urmare a unei deformări elastice, s.f, g.-d. art. fotoelasticităţii. f0t0elfictrlc,-ă Referitor la fenomene electrice şi luminoase. /Celulă - - element de circuit electric bazat pe efectul fotoelectric; fotocelulă. adj., pl. fotoelgctrici,-ce.
fotoelectricitate 1. Fenomen datorită căruia un material emite electroni sub influenţa luminii. 2. Disciplină care studiază fenomenele fotoelectrice. s.f, g.-d. art. fotoelectricităţii.
fotoelectren Electron emis sub influenţa unei radiaţii căzute pe o suprafaţă metalică, s.m., pl. fotoelectrQni. fotoelemant Element care produce energie electrică sub influenţa luminii; pilă (sau celulă) fotovoltaică. s.n., pl. fotoelemgnte.
fotoemisie (-si-e) Eliberare de electroni sub influenţa luminii, [var. fotoemisiune s./i] s.f, g.-d. art. fotoemisiei. fotoemisiune v. fotoemisie. fotoenergetică Ramură a biologiei care studiază influenţa energiei solare asupra organismelor, s.f, g.-d. art. fotoenerggticii.
fotofrniş Aparat care înregistrează automat sosirea concurenţilor într-o probă sportivă, s.n., pl. fotofinişuri. fotofisiune (-si-u-) Scindare a unui nucleu atomic sub influenţa fotonilor, s.f, g.-d. art. fotofisiunii, pl. fotofisi-uni.
fotofob,-ă (Persoană) care suferă de fotofobie; helio-fob. adj.,pl. fotofobi,-e.
fotofobie Sensibilitate puternică a ochiului la lumină. s.f, art. fotofobia, g.-d. art. fotofobiei, pl. fotofobii, art. fotofobiile.
fotofon Aparat care transmite sunete prin intermediul unor raze de lumină, s.n., pl. fotofoane. fotofonje Procedeu de transmitere a sunetelor prin intermediul razelor de lumină, s.f, art. fotofonia, g.-d. art. fotofomei.
fotofor1 Lampă electrică portativă, frontală, purtată de medici, mineri, speologi etc. s.n., pl. fotofoare. fotofsr2,-ă Care are, care poartă o sursă de lumină. adj., pl. fotofari,-e.
fotoforeză Mişcare a particulelor microscopice sub influenţa iluminării, s.f, g.-d. art. fotoforgzei, pl. foto-foreze.
fotogén,-ă Care produce şi răspândeşte lumină, adj., pl. fotoggni,-e.
fotogenic,-ă Care impresionează bine un film fotografic. //(despre oameni) Care are calităţile fizice necesare pentru a fi reprodus pe un film sau pe o fotografie. adj., pl. fotogenici,-ce.
fotogenie însuşirea de a fi fotogenic, s.f, art. fotogenia, g.-d. art. fotogeniei.
fotogoniometru (-ni-o-) Instrument pentru măsurători unghiulare pe fotograme, s.n., pl. fotogoniomgtrul, pl. fotogoniometre.
fotografi-ă Specialist în fotografie, s.m., pl. fotografi; s.f, g.-d. art. fotografei, pl. fotografe, fotografia (-fi-a) tr. A fixa o imagine pe o hârtie sau pe
o	placă fotografică, cu ajutorul unui aparat fotografic; a face o fotografie, vb. I, ind. prez. 3 fotografiază, / pl. fotografigm; conj. prez. 3 să fotografigze; ger. fotogra-fiind.
fotografiat (-fi-at) Faptul de a fotografia, s.n. fotografic,-ă Referitor la fotografie. /Aparat ~ = dispozitiv optic folosit pentru a fotografia. Hârtie ~ = hârtie specială acoperită pe una din părţi cu un strat foto-sensibil pe care se obţin copii fotografice, adj,, pl. fotografici,-ce.
fotografie 1. Tehnica şi arta fotografierii. 2. Imagine fixată pe hârtie fotografică. I- de platou = fotografie (2) realizată în timpul turnării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre şi secvenţe, pentru publicitate etc. s.f, art. fotografia, g.-d. art. fotografiei, pl. fotografii, fotografiere (-fi-e-) Acţiunea de a fotografia; fotografiat. s.f, g.-d. art. fotografigrii, pl. fotografieri, fotografiam Curent în arta plastică modernă, care urmăreşte redarea fidelă a naturii, în detrimentul efortului creator, s.n.
fotogramă 1. Fotografie luată din avion sau dintr-un punct înalt, care oferă o perspectivă centrală şi pe baza căreia se pot face măsurători exacte asupra obiectului înregistrat. 2. Fiecare element fotografic care formează o imagine a aceluiaşi cadru, din acelaşi unghi, s.f, g.-d. art. fotogramei, pl. fotograme, fotogrammgtrlc.-ă Referitor la fotogrammetrie, adj., pl. fotogrammgtrici,-ce.	'
469
fotoslnteză
fotogrammetrie Ramură a topografiei care realizează hărţi pe baza fotogramelor, s.f, art. fotogrammetria, g.-d. art. fotogrammetriei.
fotogrammetru1 Specialist în fotogrammetrie, s.m., art. fotogrammetrul, pl. fotogrammetri, art. fotogram-mgtrii.
fotogrammetru2 Aparat cu care se fac fotograme, s.n., art. fotogrammetrul, pl, fotogrammetre. fotogravor Specialist în fotogravură. s.m.. pl. fotogra-vari.
fotogravură 1. Procedeu fotografic prin care se obţin clişee folosite pentru imprimarea planşelor tipografice; gravură astfel obţinută. 2. Heliogravură. s.f., g.-d. art. fotogravurii, pl. fotogravuri.
fotohartă Hartă realizată pe baza fotogramelor, s.f, g.-d. art. fotohărţii, pl. fotohărţi.
fotoîntrerupător (elt.) Fotoreleu. -s.n., pl. fotoîntre-rupătoare.
fotolitografie,-ă Referitor la fotolitografie. adi.. pl. fotolitografîci,-ce.
fotolitografie 1. Reproducere a unor desene, a unor hărţi etc. pe o piatră litografică cu ajutorul unei hărţi speciale. 2. Imaginea astfel obţinută prin această metodă. s.f, art. fotolitografia, g.-d. art. fotolitografiei, pl. (2) fotolitografii.
fotoliu 1. Scaun mare, capitonat, cu spătar şi cu braţe.
2.	Loc situat în prima jumătate a unei săli de spectacole. /- de orchestră = loc într-o sală de spectacole, aflat în primele rânduri, [var. (rar) fotel s.«.] s.n.. art. fotoliul, pl. fotfilii, art. fotoliile.
fotoliu-pat (-liu) Fotoliu extensibil care poate fi transformat în pat. s.n.. art. fotoliul-pat, pl. fotolii-pat. fotoliză (chim.) Descompunere a unor substanţe sub influenţa luminii, s.f., g.-d. art. fotolizei, pl. fotolize. fotoluminescent,-ă/fotoluminiscent,-ă Cu fotolu-minescenţă/fotoluminiscenţă. adj., pl. fotolumines-cgnţi,-te/fotoluminiscgnţi,-te.
fotoluminescenţă/fotoluminiscgnţă (fiz.) Denumire comună dată fluorescenţei, fosforescenţei şi altor fenomene luminoase, s.f, g.-d. art. fotoluminescgnţei /fotoluminiscgnţei, pl. fotoluminescgnţe/fotoluminis-cgnţe.
fotomecanic,-ă (despre procedee de imprimare) Care foloseşte clişee obţinute prin fotografiere, adj., pl. foto-mecanici,-ce.
fotomecanică Tipărire obţinută prin fotografierea planşei tipografice, s.f, g.-d. art. fotomecanicii. fotometalografle Procedeu de obţinere a hărţilor sau a desenelor prin imprimarea acestora pe o placă de zinc sensibilizată, s.f., art. fotometaiograf'ia, g.-d. art, foto-metalografiei.
fotomatrlc.-ă Referitor la fotometrie. adj., pl. foto-mgtrici,-ce.
fotometrie (fiz.) Parte a opticii care studiază metodele de măsurare a intensităţii radiaţiilor luminoase, s.f, art. fotometria, g.-d. art. fotometrjei. fotomgtru Aparat care măsoară intensitatea surselor luminoase sau sensibilitatea ochiului la lumină, s.n., art. fotomgtru) pl. fotomgtre.
fotomlcrograflc.-ă De fotomicrografie. adj., pl. fotom i crografî ci ,-ce.
fotomicrografie Fotografie a unor obiecte microscopice; microfotografie. s.f, art. fotomicrografia, g.-d. art. fotomicrograflei, pl. fotomicrografii. fotomlcroscopie înregistrare fotografică a unor preparate microscopice, s.f., art. fotomicroscopia, g.-d. art. fotomicroscopiei, pl. fotomicroscopii. fotomitraligră (-li-e-) Aparat folosit pentru verificarea tragerilor din avion, s.f, g.-d. art. fotomitraligrei, pl. fotomitraligre.
fotomodel Persoană care pozează ca model pentru fotografi, s.n., pl. fotomodgle. fotomontaj 1. Panou care reuneşte mai multe fotografii ilustrând aceeaşi temă. 2. Asamblarea unor fotografii sau a unor fragmente de fotografii pentru obţinerea unui nou clişeu fotografic, s.n., pl. fotomontaje, fotomozajc Mulţime de fotografii sau de fotograme dispuse pe acelaşi panou, s.n., pl. fotomozaicuri. fotomultiplicator Dispozitiv care multiplică impulsurile luminoase şi le transformă în impulsuri electrice. s.n.,pl. fotomultiplicatoare.
foton (fiz.) Particulă elementară a radiaţiei luminoase care nu poate exista în stare de repaus, s.m., pl. fotfini. fotonastţe Mişcare a petalelor sau a frunzelor determinată de variaţia intensităţii luminii, s.f, art. fotonastia, g.-d. art. fotonastiei, pl. fotonastn. fotonic,-ă (fiz.) De foton, adj., pl. fotonici,-ce. fotoobiectiv (-to-o-) Obiectiv fotografic, s.n., pl. foto-obiective.
fotoperiodism (-ri-o-) (biol.) Reacţie a plantelor faţă de succesiunea luminii cu întunericul, s.n. fotoplan Plan, hartă realizată prin fotoredresarea unei fotograme, s.n.
fotoreacţie (-re-ac-ţi-e) Reacţie chimică efectuată sub influenţa luminii, s.f, art. fotoreacţia, g.-d. art. fotore-acţiei, pl. fotoreacţii.
fotoredresor Aparat folosit pentru transformarea grafică sau fotografică a unei fotograme în planul de proiecţie al unei hărţi, s.n., pl. fotoredresoare. fotoreleu Dispozitiv electronic care închide un circuit sub acţiunea luminii, s.n., art. fotoreleul, pl. fotorelge. fotoreportaj Reportaj realizat printr-o succesiune de fotografii însoţite de un text explicativ, s.n., pl. fotoreportaje.
fotoreporter,-ă Fotograf specializat în realizarea de fotografii pentru reportaje, s.m., pl. fotoreparteri; s.f, g.-d. art. fotoreparterei, pl. fotorepartere. fotoreproducere Reproducere a clişeelor pentru tipar prin fotografiere, s.f, g.-d. art. fotoreproducerii, pl. foto-reproduceri.
fotorezlstiv,-ă Referitor la dependenţa rezistenţei electrice a conductoarelor sau a semiconductoarelor de iluminarea suprafeţei, adi., pl■ fotorezistivi,-e. fotoroman Roman realizat sub forma unor benzi desenate sau sub formă de fotografii însoţite de texte, s.n., pl. fotoromane.
fotosculptyră Sculptură realizată în urma fotografierii din mai multe unghiuri a conturului corpului de sculptat şi a reproducerii mecanice a acestui contur în material plastic, s.f, g.-d. art. fotosculpturii, pl. foto-sculpturi.
fotosensibll,-ă Sensibil la lumină, adi., pl. fotosensii bili,-e.
fotosenslblllţâte Sensibilitate la lumină, s.f, g.-d. art. fotosensibilitiţii.
fotosensibilizare Creştere a sensibilităţii faţă de acţiunea razelor luminoase şi ultraviolete, determinată de unele substanţe, s.f, g.-d. art. fotosensibilizSrii, pl. foto-sensibilizări.
fotosfgră învelişul exterior, luminos al Soarelui sau al unei stele, s.f, g.-d. art. fotosfgrei. fotosfarlc,-ă Referitor la fotosferă. adj., pl. fotosfs; rici,-ce.
fotoslntatlc,-ă Referitor la fotosintezâ. adi., pl. foto-sintgtici,-ce.
fotosintgză Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează cu ajutorul luminii substanţele organice din apă şi bioxid de carbon; asimilaţie clorofiliană. s.f, g.-d. art. fotosintgzei, pl. fotosintgze.
fototactism
470
fototactism (biol.) Deplasare a unor organisme vegetale inferioare după direcţia razelor luminoase, s.n., pl. fototactisme.
fototaxie Sensibilitate a protoplasmei la lumină, s.f. art. fototaxia, g.-d. art. fototaxiei, pl. fototaxii, art. fototaxiile. fototecă Colecţie de fotografii sau de fotograme, s.f, g.-d. art. fototecii, pl. fototeci.
fototelefon Transmitere a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroşii. s.n.,pl. fototelefoane.
fototelegraf Aparat folosit pentru producerea şi recep-ţionarea mesajelor însoţite de imagini, s.n., pl. fototele-grafe.
fototeleg rafie Transmitere a fotografiilor, a unor texte etc. cu ajutorul telegrafiei, s.f, art. fototelegrafia, g.-d. art. fototelegrafiei.
fototeleg ramă Imagine şi text obţinute prin fototelegraf. s.f, g.-d. art. fototelegramei, pl. fototelegrame. fototeodolit (-te-o-) Instrument alcătuit dintr-un teodolit şi o cameră fotografică specială, folosit pentru realizarea fotogramelor terestre, s.n., pl. fototeodoHte. fototerapie,-ă De fototerapie. adj., pl. fototerapici,-ce. fototerapie Tratament medical care foloseşte acţiunea radiaţiilor luminoase, s.f, art. fototerapia, g.-d. art. foto-terapiei, pl. fototerapii, art. fototerapiile. fototermometru Intrument care înregistrează fotografic temperatura apelor adânci, s.n., art. fototer-mometral, pl. fototermometre.
fototext Text aplicativ la câteva instantanee fotografice. s.n., pl. fototexte.
fototip Imagine obţinută direct în camera obscură, s.n., pl. fototipuri.
foto tipie 1. Procedeu de obţinere a reproducerilor cu ajutorul unei plăci de cupru acoperită cu un strat de gelatină bicromatică. 2. Reproducere obţinută prin acest procedeu (1); colografie. s.f, art. fototipia, g.-d. art. fototipiei, pl. fototipii, art. fototipiile. fototopografie Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicări topografice ale unei porţiuni limitate din suprafaţa terestră, s.f., art. fototopografia, g.-d. art. fototopografie i.
fototrop,-ă Fototropie. adj., pl. fototrepi,-e. fototropic,-ă Referitor la fototropism; fototrop. adj., pl. fototropici,-ce.
fototropie Fototropism (2). s.f, art. fototropia, g.-d. art. fototropiei. ,
fototropism 1. însuşire a unor plante de a se îndrepta spre sursa de lumină; heliotropism. 2. Schimbare a culorii unui corp sub acţiunea luminii şi revenirea lentă la culoarea iniţială, la întuneric; fototropie. s.n. fotovoltaic,-ă (-ta-ic) (în sintagmele) 1. Efect ~ = apariţie a unei tensiuni electromotoare într-o joncţiune semiconductoare sau într-un contact metal-semiconduc-tor. 2. Pilă (sau celulă) ~ = fotoelement (1). adj., pl. fotovoltaici,-ce.
fotozincografie Reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. s.f, art. fotozincografia, g.-d. art. fotozincografiei.
foulard (fular) (fr.) Maşină folosită în industria textilă pentru îmbibarea ţesăturilor cu apret sau cu soluţii de coloranţi, s.n.
fourierjsm (ou pron. u) Doctrină socialistă utopică, apărută în Franţa, în prima jumătate a sec. al XIX-lea; falansterianism. s.n.
fovism Curent în pictura franceză a sec. al XX-lea, care folosea culori pure şi pete violente de culoare, s.n. fox Foxterier. s.m., pl. focşi.
foxterier (-ri-er) Rasă de câini de casă, cu urechi scurte şi picioare drepte, vânători de animale mici; fox, s.m.,pl. foxterieri.
foxtrot Dans modem de perechi în patru timpi, cu mişcări sincopate, s.n., pl. foxtroturi. frac Haină bărbătească de ceremonie, de culoare neagră, scurtă în faţă până în talie, terminată la spate cu două cozi lungi şi înguste, s.n., pl. fracuri, fractura tr. şi refl. A produce sau a suferi o fractură. vb. /, ind. prez. 3 fracturează.
fractură (med.) 1. Ruptură a unui os sau a unui carti-lagiu; (p. ext.) a unui membru al corpului. 2. (tehn.) Suprafaţă neregulată produsă la ruperea sau spargerea unui obiect. 3. (geol.) Falie, s.f, g.-d. art. fracturii, pl. fracturi.
fracţie (-ţi-e) Număr care exprimă una sau mai multe părţi dintr-un întreg. //Raportul a două numere întregi sau a două expresii matematice, s.f, art. fracţia, g.-d. art. fracţiei, pl. fracţii, art. fracţiile, fracţiona (-ţi-o-) tr. A împărţi un întreg (în părţi egale), a diviza, vb. I, ind. prez. 3 fracţionează. fracţionar,-ă (-ţi-o-) Care are forma unei fracţii, care conţine o fracţie. /Număr ~ = număr care poate fi scris sub formă de fracţie, adj., pl. fracţionările, fracţionare (-ţi-o-) 1. Acţiunea de a fracţiona; divizare. //Separare a unui amestec lichid sau gazos în componenţi. 2. Procedeu prin care se construieşte o aeronavă din ansambluri şi subansambluri parţiale, s.f, g.-d. art. fracţionării, pl. fracţionări.
fracţionat,-ă (-ţi-o) împărţit, divizat, /(chim.) Distilare ~ = separare dintr-un amestec a lichidelor cu puncte diferite de fierbere. Cristalizare ~ = cristalizare treptată a unui amestec în care componenţii au temperaturi diferite de solidificare. adj., pl. fracţionaţi,-te. fracţionism (-ţi-o) Acţiune dusă de o fracţiune (2). s.n. fracţionjst,-ă (-ţi-o) (Adept) al fracţionismului. adj., s.m. şi f, pl. fracţionişti.-ste.
fracţiune (-ţi-u-) 1. Parte dintr-un întreg; bucată.
2.	Grupare a membrilor unui partid, care adoptă o politică diferită de cea a majorităţii; facţiune. //Grup parlamentar format din reprezentanţii acelui partid.
3.	Lichid obţinut prin distilare fracţionată sau porţiune solidă rezultată în urma cristalizării fracţionate. s.f, g.-d. art. fracţiunii, pl. fracţiuni.
frag1 Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe şi fructe mici conice, parfumate şi comestibile, s.m., pl. fragi.
frag2 v. fragă.
fragă 1. Receptacul cărnos al fragului, pe care se găsesc fructele. 2. (reg.) Dudă. [var. frag s.m.] s.f., g.-d. art. fragii, pl. fragi, art. fragile.
fragă-tătărească Plantă erbacee cu frunze dinţate, cu florile la subsuoara frunzelor şi cu fructe roşii, s.f, g--d-art. fragii-tătărgşti, pl. fragi-tătăreşti, art. fragile-tătăreşti.
frag-de-câmp Căpşun, s.m., pl. fragi-de-câmp. fraged,-ă 1. (despre plante) Tânăr, crud. //(despre came) Care provine de la animale tinere şi fieibe uşor. 2. (despre persoane) Tânăr; gingaş. /Vârstă ~ = vârsta copilăriei. Tinereţe ~ = epocă în care cineva este foarte tânăr, //(despre obraji, inâini) Cu piele delicată, fina-adj., pl. fragezi,-de.	.
fragil,-ă 1. Care se sparge sau se frânge uşor. 2. Firav; delicat, adj., pl. fragilise.
fragilitate însuşirea de a fi fragil, s.f, g.-d. ort. fragilităţii.	_
fragment Parte dintr-un tot; bucată. //Parte dintr-o scriere, dintr-o operă muzicală etc. s.n., pl. fragmente-fragmenta tr. A rupe în fragmente; a împărţi, vb. /, M-prez. 3 fragmentează.
fragmentar,-ă Care reprezintă unul sau msi multe fragmente; incomplet, adj., pi. fragmentările.
471
franzeluţă
fragmentare Acţiunea de a fragmenta; împărţire; frag-mentaţie. s.f, g.-d. art. fragmentării, pl. fragmentări, fragmentaţie (-ţi-e) Fragmentare, [var. fragmentaţiune s.£] s.f., art. fragmentaţia, g.-d. art. fragmentaţiei, pl. fragmentaţii, art. fragmentaţiile. fragmentaţiune v. fragmentaţie. fragrant,-ă (rar) Plăcut mirositor; parfumat, adj., pl. fragranţi,-te.
fragranţă Miros plăcut, s.f, g.-d. art. fragranţei, pl. fra-
fraht 1. Document comercial care însoţeşte o marfa transportată pe calea ferată; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transport de mărfuri (pe calea ferată), s.n., pl. fr ahturi.
frai (fam.) Liber. adj. invar.
fraier,-ă (Om) naiv, care nu ştie să profite de o împrejurare. adj., s.m. şi f, pl. fraieri,-e. framge (în Evul Mediu) Lance de înălţimea unui om, cu vârful de forma unei frunze de laur. s.f, art. frameea, g.-d. art. frameii, pl. framei.
franc1 1. Unitate monetară în Franţa, Belgia, Elveţia etc. 2. (înv.) Unitate monetară în România; leu2, //(astăzi, la pl.) Bani, avere, s.m., pl. franci. franc2 Portaltoi obţinut din sămânţa soiurilor cultivate care face parte din aceeaşi specie ca altoiul, s.m., pl. franci.
franc3,-ă Sincer, cinstit; care spune deschis ce gândeşte. //Loial. [var. firanş,-ă adj.] adj., pl. franci,-ce. franc4,-ă I. adj. Referitor la franci (II). II. s.m. (mai ales la pl.) Persoană din grupul germanilor apuseni, care în sec. al V-lea au cucerit Galia şi au format statul franc. adj., s.m., pl. franci,-ce.
franca tr. 1. A plăti anticipat taxele pentru expedierea unui colet. 2. A timbra o scrisoare, vb. I, ind. prez. 3 franchează.
francgre Acţiunea de a franca, s.f, g.-d. art. francării, pl. francjiri.
francatură Totalitatea mărcilor poştale şi a ştampilelor aplicate pe o corespondenţă, s.f., g.-d. art. francaturii, pl. francaturi.
franceină Colorant rezistent la lumină, care vopseşte mătasea în diferite nuanţe de roşu. s.f., g.-d. art. fran-ceinei, pl. franceine.
francez,-ă (Locuitor) din Franţa, adj., s.m., pl. francezi,-e.
franceză Limbă romanică vorbită de francezi, s.f, g.-d. art. francezei, francheţă v. francheţe.
francheţe Calitatea de a vorbi deschis, pe faţă; sinceri-friich ţe' ^anc^-tă s-f-> art- francheţea, g.-d. art.
franciscan,-ă (Călugăr sau călugăriţă) care aparţine nno °j.n catolic întemeiat de Francesco d’Assisi în f “?•?“j., s.m. şi f, pl. franciscani,-e.
Fra canîsm. Doctrină religioasă, fundamentată de ■sim i^SC0 ^’Assisi, care îmbina pocăinţa cu ascetismul, a cu blândeţea şi dragostea faţă de toate
vieţuitoarele, s.n.
fWr'U ("c'u) Element chimic radioactiv, ultimul din franH Iîe,ta*e*or alcaline, s.n., art. franciul, ex™ / x j- (mat ) Parte exprimată în procente, care este dat» dintr-un total. 2. Scutire de taxe vamale, acor-să ţnBentru.?num>te bunuri importate. 3. Clauză cuprin-est “’’0 Poliţă de asigurare, conform căreia asigurătorul franciáé anumite riscuri, s.f, g.-d. art. francizei, pl.
Cel care dispune de o franciză (2). s.m., pl.
--.zori.
P^francírms0 ^em^ni a* francmasoneriei;
mason, s.m.,
francmasonerie Asociaţie internaţională secretă cu obiective etice, politice, religioase, organizată în loje, ai cărei membri se recunosc după anumite semne sau embleme; masonerie, s.f, g.-d. art. francmasoneriei, francmasonic,-ă Referitor la francmasonerie; masonic. adj., pl. francmasQnici,-ce. franco Indicaţie care arată că taxele de transport, de asigurare etc. ale unei mărfi sunt cuprinse în preţul de vânzare; francat, adj. invar.; adv. francofil,-ă Persoană care admiră tot ceea ce este francez; galofil. adj., s.m. şi f, pl. francofili,-e. francofilie Admiraţie, prietenie faţă de Franţa şi de francezi; galofilie. s.f, art. franco fiija, g.-d. art. fran-cofiHei.
francofob,-ă (Persoană) care urăşte tot ceea ce este francez; galofob, adj., s.m. şi f, pl. francof2bi,-e. francofobie Ură faţă de francezi; galofobie. s.f, art. francofobia, g.-d. art. francofobiei. francofon,-ă (Vorbitor) de limbă franceză, adj., s.m. şi
f,	pl. francofoni,-e.
francofonje Colectivitate constituită din popoarele franco főne. s.f, art. francofonia, g.-d. art. francofomei. franctiror 1. (înv.) Soldat voluntar care nu făcea parte din armata regulată. 2. Partizan francez din timpul celui de al Doilea Război Mondial, s.m., pl. franctirori, franj 1. Fiecare dintre firele care atârnă ca ornament la marginea unei perdele, a unei stofe etc. 2. (anat.) Formaţiune filamentoasă care formează marginea unui organ. s.n.,pl. franjuri.
franjă (fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase şi întunecate, apărute pe un ecran în urma fenomenului de interferenţă a luminii, s.f, art. franja, g.-d. art. fran-jei, pl. franje.
franjura tr. A face franjuri pe marginea unei stofe, a unei perdele etc. vb. I, ind. prez. 3 franjurează. franklin Unitate de măsură a sarcinii electrice, s.m., pl. franklini.
franş,-ă v. franc3.
franţuşcă (înv.) Franţuzoaică, s.f, g.-d. art. franţuştei, pl. franţuşte.
franţuz (înv.) Francez, s.m., pl. franţuji. franţuzească (înv.) Limba franceză, s.f, g.-d. art. franţuzeştii.
franţuzesc,-ească Referitor la Franţa sau la francezi. /Aluat ~ = foitaj. adj., pl. franţuzeşti, franţuzeşte Ca francezii; în limba franceză, adv. franţuzi (înv., fam.) refl. A întrebuinţa în mod nejustificat cuvinte şi expresii franceze, a imita servil (obiceiurile) franceze. Htr. A introduce în limbă, fără a fi necesar, cuvinte franceze, vb. IV, ind. prez. 3 sg. franţuzeşte, imperf. 3 sg. franţuzea; conj. prez. să franţuzească franţuzire (rar) Faptul de a (se) franţuzi, s.f, g.-d. art. franţuzirii, pl franţuzul.
franţuzism Cuvânt, expresie franceză, preluată în mod inutil', neadaptată la sistemul altei limbi, s.n., pl. franţuzi sme.
franţuzoaică Locuitoare din Franţa, s.f., g.-d. art. franţuzoaicei, pl. franţuzoaice, franzelar Persoană care face sau vinde franzele; brutar. s.m., pl. franzelari.
franzelă Pâine albă, lunguiaţă; jimblă, s.f, g.-d. art. franzelei, pl. franzele.
franzelăreasă Femeie care face sau vinde franzele; soţia franzelarului. s.f, g.-d. art. franzelărgsei, pl. fran-zelărese.
franzelărie Brutărie în care se fac sau prăvălie în care se vând franzele, s.f, art. franzelăria, g.-d. art. franze-lăriei, pl. franzelării, art. franzelăriile. franzeluţă Diminutiv al lui franzelă. //Chiflă, s.f, g.-d. art. franzeluţei, pl. franzeluţe.
frapa
472
frapa tr. l.A sări în ochi, a surprinde, a impresiona. 2. A răci o băutură (cu ajutorul gheţii). vb. /, ind. prez. 3 frapează.
frapant,-ă Care frapează; bătător la ochi, şocant, adj., pl. frapanţi,-te.
frapieră (-pi-e-) Vas special folosit pentru răcirea cu gheaţă a băuturilor, s.f., g.-d. art. frapierei, pl. frapiere, frasin Arbore cu tulpina dreaptă, cu coroana rară, cu frunze compuse şi cu fructe alungite, s.m., pl. frasini, frate 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă (alte) persoană (persoane) cu care are părinţii (sau unul din părinţi) comuni. /~ bun (sau adevărat, drept, sau reg., dulce) = fiecare dintre fraţii născuţi din aceiaşi părinţi. ~ vitreg = fiecare dintre fraţii care au în comun numai unul dintre părinţi. - de lapte = copil care a supt la aceeaşi doică cu un altul. ~ de cruce = tovarăş, prieten; fârtat. //(la pl.) Nume dat copiilor (în căzui când se află între ei şi băieţi) născuţi din aceiaşi părinţă sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă. 2. Termen prietenesc, familiar, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric şi care ajută la treburile gospodăreşti. 4. Lăstar crescut din nodurile de pe tulpina cerealelor păioase sau la subsoara frunzelor. s.m., pl. fraţi.
fratern,-ă De frate, frăţesc, adf, pl. fraterni,-e. fraternitate Legătură puternică, strânsă între persoane, între grupuri etc.; frăţie, s.f, g.-d. art. fraternităţii, pl. fraternităţi.
fraterniza intr. A intra în relaţii frăţeşti, a face cauză
comună cu cineva, vb. I, ind. prez. 3 fraternizează.
fraternizare Acţiunea de a fraterniza; înfrăţire, s.f,
g.-d. art. fraternizării, pl. fraternizări.
fratricid1 Omor de frate sau de soră. s.n., pl. fratricide.
fratricid2,-ă (Persoană) care şi-a ucis fratele sau sora.
adj., s.m. şi f, pl. fratricizi,-de.
fratrje 1. Subdiviziune a triburilor greceşti. 2. Grupare
mare de plante înrudite genetic, s.f, art. fratria, g.-d. art.
fratiiei, pl. fratrii, art. fratrjile.
frauda (fra-u-) tr. A comite o fraudă; a defrauda. vb. /,
ind. prez. 3 fraudează.
fraudare (fra-u-) Acţiunea de a frauda, s.f, g.-d. art. fraudării, pl. fraudări.
fraudă (fra-u-) Act de rea-credinţă, de înşelăciune, comis pentru a obţine un profit material. //Sumă sustrasă prin defraudare. s.f, g.-d. art. fraudei, pl. fraude. fraudulfi8,-oasă (fra-u-) Bazat pe fraudă, pe înşelăciune. adj., pl. fraudulaşi,-oase. fraza tr. (muz.) A cânta evideţiind ritmul frazei muzicale, linia melodică a unei lucrări. HA evidenţia expresiv un text, folosind corect pauzele şi intonaţia, vb. I, ind. prez. 3 frazează,
frazare Acţiunea de a fraza, s.f., g.-d. art. frazării, pl. frazări.
frază 1. îmbinare de propoziţii care se află în raport de coordonare sau de subordonare. //Mod de exprimare. 2. ~ muzicală = îmbinare de sunete cu sens expresiv propriu. —cheie = frază de mare importanţă pentru înţelegerea unei comunicări, a unui text etc, s.f., g.-d. art. frazei, pl. fraze,
frazeolog,-ă (-ze-o-) (rar) Persoană care se exprimă în fraze frumoase, dar fâră conţinut, s.m., pl. frazeologi. s.f., g.-d. art. frazeologei, pl. fVazeolage. frazeologic,-ă (-ze-o-) Referitor la frazeologie, adj., pl. frazeologici,-ce,
frazeologie (-ze-o-) 1. Mod de a construi frazele, de a se exprima. 2. Disciplină care studiază unităţile frazeologice. 3. (fig.) Vorbărie lipsită de conţinut, s.f, art. frazeologia, g.-d. art. frazeologiei, pl. frazeologii, art. frazeologiile.
frăgar (reg.) Dud. s.m., pl. frăgari. frăgezi refl. şi tr. (despre anumite alimente) A deveni sau a face să devină fraged, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frăgezesc, imperf. 3 sg. frăgezea; conj. prez. 3 să frăgezească. a
frăgezime însuşirea de a fi fraged; prospeţime; delicateţe. s.f, g.-d. art. frăgezimii, frăgezire Acţiunea de a (se) frăgezi, s.f, g.-d. art. frăgezirii.
frăguîiţă 1 . Diminutiv al lui fragă. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, s.f, g.-d. art. frăguliţei, pl. frăguliţe.
frăguşoară Frăguţă. s.f, g.-d. art. frăguşoarei, pl. frăguşoare.
frăguţă Diminutiv al lui fragă; frăguşoară. s.f, g.-d. art. frăguţei, pl. frăguţe. frământ (rar) Frământare, s.n. frământa 1. tr. A amesteca un aluat (cu mâinile sau cu un malaxor) pentru a-1 omogeniza. HA lovi îndelung şi repetat o persoană trântită la pământ; a călca în picioare.
2.	tr. (fig.) A examina cu atenţie o idee. 3. tr. şi refl. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. IIrefl. A se mişca încoace şi încolo. 4. tr. A răsuci, a învârti un obiect în mână. /A-şi ~ mâinile = a-şi manifesta tulburarea prin frecarea mâinilor, vb. I, ind. prez. 3 frământă, frământare 1. Acţiunea de a (se) frământa; frământ, frământat. 2. Neastâmpăr, forfotă; (p. ext.) tulburare (socială). 3. Nelinişte sufletească, zbucium, s.f., g.-d. art. frământării, pl. frământări, frământat Frământare, s.n.
frământător Maşină, dispozitiv pentru frământarea aluatului; malaxor, s.n., pl. frământătoare. frământătjjră 1. (rar) Aluat frământat. 2. (fig.) Ruptură de pământ; teren accidentat. 3. (fig.) Agitaţie, s.f, g.-d. art. frământăturii, pl. frământături. frăncuşsr Diminutiv al lui franc1, s.m., pl. frăncuşari; frăsingl Plantă exotică cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare. IA umbla de frunza ~lului = a umbla fâră rost. s.m., pl. frăsingi, an. frăsingii. frăslngt Pădure de frasini; mulţime de frasin, s.n., pl. frăsi neţuri.
frăslnfcă Specie de frasin, s.f., g.-d. art. frăsinicii, pl. frăsinici.
frăsui refl. şi intr. (reg.) A (se) văia. HA (se) agita inutil.
vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frâsuissc, imperf. 3 sg. fră-
suia conj. prez. 3 să frăsuiacă.
frăţâne (pop.) Frate, s.m., pl. frâţâni.
frăţgsc,-ească Ca fraţii; fratern; afectuos, adj., pl-
frăţeşti.
frăţgşte Ca fraţii. IA împărţi ~ = a împărţi egal. adv. frăţică (fam., la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. s.m.
frăţie 1. Legătură de rudenie între fraţi; sentiment de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate, s.f., g.-d. art. frăţia, g.-d. art. frăţiei, pl. frăţii, art. frăţiile.	_
frăţietate (-ţi-e-) Frăţie; fraternitate, s.f, g.-d. art. frăţietăţii.
frăţlfir (-ţi-or) Diminutiv al iui frate, s.m., voc. frăţioare, pl. frăţiori.
frâna tr. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei, //(fig.) A opri, a împiedica o acţiune, manifestarea unui sentiment etc. vb. I, ind. prez. 3 frânează.
frânar Muncitor care manevrează frâna de mână a unui tren), s.m., pl. frânări, rânare 1. Acţiunea de a frâna; frânat. 2. Inhibiţie, s.f, g.-d. art. frânării, pl. frânări, frânat Frânare (1). s.n.
frână 1. Dispozitiv folosit pentru oprirea sau pentru încetinirea mişcării unui vehicul. ~ de mână. 2. (fig.)
473
frenghie
Ceea ce împiedică o acţiune, un sentiment etc.; obstacol, piedică, s.f., g.-d. art. frânei, pl. frâne, frâne,-ă (înv.) Nume atribuit altădată la noi occidentalilor de origine latină, s.m., pl. frânei; s.f, g.-d. art. frlncei, pl. franci.
frâncuşă Varietate de struguri cu boabe mici şi rare. s.f, g-d- art- frâfcuşei, pl. frâncijşe. frânge 1. tr. A rupe, a îndoi un obiect prin lovire sau prin apăsare. /A-şi ~ gâtul = a) a muri într-un accident;
b)	(fig.) a-şi compromite poziţia. A ~ (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-şi ~ mâinile = a se văita; a regreta. A ~ (sau, refl., a i se ~) cuiva inima = a (se) mâhni. Hrefl. A se sfărâma. 2. tr. (fig.) A birui, a învinge în luptă.
3.	tr. şi refl. (fig.) A (se) îndoi de mijloc, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângea, perf. s.
I sg. frânsei, 1 pl. frânserăm; part. frânt, frângere Acţiunea de a (se) frânge; rupere (prin îndoire); frântură, s.f, g.-d. art. frângerii, pl. frângeri, frânghie Fir lung şi gros ftcut din mai multe fibre răsucite; funie, s.f, art. frânghia, g.-d. art. frânghiei, pl. frânghii, art. frânghiile.
frânghigr (-ghi-er) Persoana care confecţionează şi vinde frânghii sau obiecte din frânghie, s.m., pl. frânghieri.
frânghierie1 (-ghi-e-) Meseria de frânghier. s.f, art. frânghieria, g.-d. art. frânghieriei. frânghierie2 (-ghi-e-) Atelier în care se confecţionează frânghii sau obiecte din frânghie, s.f, art. frânghieria, g.-d. art. frânghieriei, pl. frânghierii, art. frânghieriile. frânghierit (-ghi-e-) Totalitatea frânghiilor folosite la pescuit, s.n.
frânghioară (-ghi-oa-) Frânghiuţă. s.f, g.-d. art. frânghiogrei, pl. frânghioare. frânghiuţă (-ghi-u-) Diminutiv al lui frânghie; frânghioară. s.f, g.-d. art. frânghiuţei, pl. frânghiuţe. frânt,-ă 1. (despre obiecte) Rupt, fracturat. //Stricat, zdrobit. ÍA nu avea (nicio) para - = a nu avea niciun ban. Na-ţi-o ~ă, că ţi-am dres-o, se spune când cineva, vrând să îndrepte o greşeală, spune sau face o prostie, //(despre linii) Care formează unghiuri. 2. (despre oameni) îndoit de mijloc. 3. (fig.) Obosit, extenuat. /Beat - = foarte beat. 4. (fig.) învins, înfrânt, adj., pl. frânţi,-te. frântură 1. Bucată desprinsă în urma frângerii sau ruperii a ceva. 2. (pop.) Fractură. 3. (rar) Spărtură, s.f., g-d. art. frânturii, pl. frânturi, frâu 1. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, puse pe capul unui cal; parte a hamului. /Fără - = nedomolit, Prea liber. A pune ~ limbii = a vorbi cumpătat, prudent. A ţine ín ~ = a stăpâni, a domoli (pe cineva). 2. (fig., la pl.) Conducere politică, s.n., art. frâul, pl. fr|ie. frâulfiţ (frâ-u-) (pop.) Diminutiv al lui frâu. s.n., pl. frâulgţe.
freamăt 1. Zgomot produs de frunzele mişcate de vânt sau de valurile mării etc.; foşnet; murmur neclar de voci; foială (de persoane). 2. (fig.) Emoţie, înfiorare, s.n., pl. freamăte.
freatic,-ă (fre-a-) (despre apă sau pânze de ape subterane) Care alimentează izvoarele şi fântânile, adj., pl. freatici,-ce.
freatobiologţe (fre-a-, -bi-o-) Disciplină care studiază organismele din apele freatice, s.f, art. freatobiologia, Ş-'d. art. freatobiologiei.
freca tr. 1. (despre corpuri) A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp. //A şterge apăsat (cu o cârpă, cu un burete etc.). 2. A amesteca bine un aliment (cu lingura, cu mixerul etc.) pentru a-1 omogeniza. 3. A fricţiona. "(fam.) A examina riguros pe cineva. 4. (fig., fam.) A bate. /A - (cuiva) ridichea = a muştrului pe cineva; a bate. vb. I, ind. prez. 3 freacă.
frecare Acţiunea de a freca; frecuş, frecătură (1). //(fiz.) Interacţiune între două corpuri aflate în contact, care se opun unul altuia; fricţiune (1). s.f., g.-d. art. frecării, pl. frecări.
frecat Faptul de a freca. s.n. frecătura 1. Frecare. 2. Urmă a frecării. 3. (fig.) Mustrare, muştruluială. 4. (fig., la pl.) Neînţelegeri; frecuşuri. s.f, g.-d. art. frecăturii, pl. frecături, frecăţei (reg.) Aluat nedospit ras pe râzătoare sau frecat mărunt în palme şi fiert în supă. s.m. pl., art. frecăţeii. frgeţie (-ţi-e) Frecare a corpului cuiva cu un lichid medicinal, s.f, art. frgeţia, g.-d. art. frgeţiei, pl. frecţii, art. frecţiile.
frecţiona/fricţiona (-ţi-o-) tr. A face o frecţie. vb. I, ind. prez. 3 frecţionează/fricţionează. frecuş Frecare, //(fig., la pl.) Neînţelegeri, divergenţe, /(fam.) A trage cuiva un ~ = a mustra, a bate pe cineva. s.n., pl. frecuşuri.
frecvgnt,-ă Care se întâmplă des, adeseori. //Obişnuit,
curent, adj., pl. frecvenţi,-te.
frecventa tr. A merge des, cu regularitate undeva. HA
vizita deseori pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 frecventează.
frecventabii,-ă Care poate fi frecventat, adj., pl.
frecventabili,-e.
frecventare Acţiunea de a frecventa, s.f, g.-d. art. frecventării, pl. frecventări.
frecventativ,-ă (gram., rar) Iterativ, adj., pl. frecventatei,-e.
frecvgnţă 1. Repetare deasă, regulată a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări etc. //Participare a elevilor sau a studenţilor la cursuri. 2. (fiz.) Mărime care arată de câte ori se repetă un fenomen într-o unitate de timp. /Curent de înaltă (sau de joasă) ~ = curent electric care îşi schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. s.f, g.-d. art. frecvenţei, pl. frecvenţe.
frecvenţmgtru Instrument care măsoară frecvenţa unei mărimi care variază periodic, s.n., art. frecvenţmg; trul, pl. frecvenţmetre.
fredona tr. A îngâna o melodie; a cânta încet, fâră cuvinte, vb. I, ind. prez. 3 fredonează, fredonare Faptul de a fredona, s.f, g.-d. art. fredonării, pl. fredonări.
free-shsp (frişfip) (angl.) Magazin care beneficiază de scutiri de taxe pentru produsele pe care le comercializează. s.n., pl. free-shfipuri, fregată 1. Veche navă de război rapidă, cu vele. /— şcoală = fregată cu rol de şcoală. 2. Gen de pasări palmi-pede marine, cu coada şi aripile mari, care trăiesc în zonele tropicale; pasăre din acest gen. s.f., g.-d. art. fregatei, p/. fregate.
fremăta intr. 1. (despre frunze) A produce freamăt; a foşni. 2. (despre mulţimi) A se agita, a se înfiora, vb. 1, ind prez. I sg. freamăt, 2 sg. freamăţi, 3 freamătă; conj. prez. 3 să freamăte.
fremătare Acţiunea de a fremăta; freamăt, s.f, g.-d. art. fremătării, pl. fremătări. fremătător,-oare Care freamătă; tremurător, vibrant. adj.,pl. fremătătQri,-oare.
fremătQS,-oasă (rar) Plin de freamăt; fremătător, adj, pl. fremătQşi.-oase.
french-cancan (ch pron. c) (angl.) Cancan, s.n., art. french-cancanul.
frengtic,-ă Cuprins de frenezie, de pasiune violentă, //(adv.) Puternic, pasionat, adj., pl. frenetici,-ce. frenezie Excitare excesivă; pasiune violentă, puternică. /Cu - = frenetic, delirant, s.f., art. frenezia, g.-d. art. freneziei, pl. frenezii, art. freneziile, frenghie (înv.) Brocart, s.f, art. frenghia, g.-d. art. frenghiei, pl. frenghii, art. frenghiile.
frenic
474
frenic1 Nerv frenic2. s.m.
frenic2,-ă Referitor la diafragmă. INerv ~ = nerv motor al diafragmei, adj., pl. frenici,-ce. frenoiog Adept al frenologiei, s.m., pl. frenologi. frenologic,-ă Referitor la frenologie. adj., pl. frenologiei,-ce.
frenologie Teorie potrivit căreia facultăţile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformaţia craniană. s.f., art. frenologia, g.-d. art. frenologiei, freon Compus organic al fluorului folosit ca agent frigorific şi la prepararea aerosolilor, s.m., pl. freoni. frescă l. Tehnică de a picta pe o tencuială umedă cu culori dizolvate în apă de var. //Pictură decorativă de mari dimensiuni executată cu această tehnică 2. (fig.) Operă literară de proporţii, care prezintă imaginea unei epoci, a unei societăţi etc. s.f., g.-d. art. frescei, pl. fresce, fresco Ţesătură subţire, din lână, pentru îmbrăcăminte de vară. s.n.
freş (fam., despre oameni) Care nu este obosit; vioi; care exprimă sănătate, tinereţe etc. adj. invar. freta tr. 1. A asambla prin strângere două sau mai multe piese metalice. 2. A arma o construcţie de beton (strângând armătura longitudinală cu o fretă). vb. I, ind. prez. 3 fretează.
fretaj Anbsamblu format din două sau mai multe tuburi coaxiale montate forţat unul în altul, s.n., pl. fretaje. fretare Acţiunea de a freta. s.f., g-d. art. fretării, pl. fretări.
fretă 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfăşurat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa. 3. Piesă inelară sau elicoidală de oţel, care înconjoară armătura longitudinală a unei piese de beton armat, s.f, g.-d. art. frgtei, pl. frete.
freudian,-ă (froi-di-) Referitor la freudism, adj., pl. freudieni,-e.
freudism (froi-) Concepţia psihologică a lui Sigmund Freud; psihanaliză, s.n.
frez (De) culoarea fragilor; roşiatic, adj. invar.-, s.n. freza1 tr. A prelucra un material cu freza1, vb. I, ind. prez. 3 frezează. freza2 v. friza1.
freza re1 Acţiunea de a freza1; frezat1, s.f., g.-d. art. frezării, pl. frezări. frezare2 v. frizare.
frezat1 Frezarel. /Maşină de	maşină-unealtă pentru
prelucrarea prin aşchiere a unor piese. s.n. frezat2 v. frizat.
frgză1 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăişuri dispuse simetric în jurul unui ax, având o mişcare de rotaţie, folosită la prelucrarea prin aşchiere a unor materiale dure. 2. Maşină de frezat. 3. Maşină agricolă care sfărâmă pământul şi îl amestecă. 4. Maşină de lucru rutieră, s.f, g.-d. art. frezei, pl. freze. frgză2 Pieptănătură bărbătească; frizură, s.f, g.-d. art. frgzei, pl. freze.
freză3 Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. s.f, g.-d. art. frezei, pl. freze, frezie (-zi-e-) Plantă ornamentală cu flori fhimos colorate şi plăcut mirositoare, s.f, art. freziei, pl. frezii, art. freziile.	.
frezmaşină Maşină la care se adaptează o freză1 (1), pe care apoi o pune în mişcare, s.f, g.-d. art. frezmaşinii, pl. frezmaşini.	.
frezar1 Freză1 (1). s.n., pl. frezogre. frezQr2,-Oâre Muncitor care lucrează la o maşină de frezat, s.m., pl. frezQri; s.f, g.-d. art. frezoarei, pl. fre-zogre.
friabil,-ă (fri-a-) (despre materiale) Sfarâmicios; casant. adj., pl. friabilij-e.
friabilitate (fri-a-) însuşirea de a fi friabil, s.f., g.-d. art. friabilităţii.
fricandţ) Mâncare preparată din bucăţi de came împănate cu slănină şi fierte înăbuşit, s.n., art. fricandQuî, pl. fricandauri.
fricativ,-ă Constrictiv, adj., pl. fricativi,-e.
fricativă Constrictivă. s.f, g.-d. art. fricativei, pl. frica-
tive.
frică Stare de nelinişte puternică provocată de un pericol real sau imaginar; teamă. /Fără ~ = curajos. A fi cu -a in sân = a avea o stare continuă de nelinişte. A băga (cuiva) ~a în oase = a înfricoşa, a ameninţa pe cineva. A-i fi - de cineva (sau de ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva), s.f, g.-d. art. fncii. frichini (reg.) 1. refl. A se mişca dintr-o parte în alta fără rost; a se fâţâi. 2. tr. A purta pe cineva de colo până colo. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frichinesc, imperf. 3 sg. frichinea; conj. prez. 3 să frichinească. fricos,-oasă (Om) care se lasă uşor cuprins de frică; temător, adj., s.m. şi f, pl. fricaşi,-oase. fricţiona v. frecţiona.
fricţiune (-ţi-u-) 1. (fiz.) Frecare. 2. Neînţelegere; divergenţă, s.f, g.-d. art. fricţiunii, pl. fricţiuni, frideric Veche monedă de aur prusiană. s.m., pl. fride-rici.
frig 1. Temperatură scăzută a atmosferei, care dă senzaţia de rece. //Senzaţie de rece din cauza temperaturii mediului. 2. Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzaţia de rece; frisoane. //Malarie. 3. (fig.) Emoţie, nelinişte, s.n., pl. (2) friguri, frigana Formaţiune de.arbori pitici şi spinoşi din zona mediteraneană, s.f.
frigană Insectă a cărei larvă, acvatică, construieşte în jurul ei o teacă din nisip, vegetale, cochilii, s.f, g.-d. art. friganei, pl. frigane.
friganea Felie de pâine (albă) muiată în lapte şi ouă, prăjită în grăsime şi presărată cu zahăr. [var. frigănea s./l] s.f, art. fnganeaua, g.-d. art. friganelei, pl. friga-nele, art. friganelele.
frigare 1. Vergea de lemn sau de metal în care se înfig bucăţele de came pentru a le frige deasupra jăraticului; ţiglă (2). Ha ~ = fript în frigare, deasupra jăraticului. 2. (la pl.) Plantă erbacee cu flori violete-purpurii, folosită în medicina populară, s.f., g.-d. art. frigării, pl. frigări, frigănea v. friganea.
frigăruică Bucată mică de came friptă la frigare; frigăruie. s.f, g.-d. art. frigăruicii, pl. frigăruici. frigăruie Frigăruică. s.f., art. frigăruia, g.-d. art. frigăruii, pl. fngărjji.
frige 1. tr. A pregăti un aliment prin expunere directă la acţiunea focului (pe grătar, la frigare); (p. ext.) a prăji în tigaie. 2. tr. şi refl. A (se) arde. /(tr.) A ~ (pe cineva) la inimă sau a-i ~ (cuiva) inima = a provoca cuiva o mare suferinţă morală. 3. intr. (despre corpuri fierbinţi) A răspândi căldură mare; a dogori, //(despre alţi agenţi decât căldura, şi fig.) A provoca o senzaţie usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 4. refl. (fig.) A se păcăli, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frig, imperf 3 sg. frigea, perf. s. 1 sg. fripsei, 1 pl. fripserăm; ger. friglnd; part. fript.
frige-Hnte (pop., fam.) Persoană avară; zgârcit, s.m. şi
f., g.-d. art. lui fnge-linte, pl. frige-lmte. frigian,-ă (-gi-an). I. adj. Referior la Frigia sau la populaţia ei. /Bonetă - = bonetă cu vârful ascuţit, purtată în Antichitate de sclavii eliberaţi şi adoptată în timpul Revoluţiei franceze din 1789 ca simbol al libertăţii.
II.	s.m. şi f. Locuitor din Frigia adj., s.m. şi f, frigieni,-e. frigid,-a Care manifestă frigiditate, adj., pl. frigizi,-de.
475
frontal
frigidarium (-ri-um) (lat.) Sală destinată băilor reci în termele romane, s.n.
frigider Dulap electric în care uh agregat special menţine o temperatură scăzută, adecvată păstrării alimentelor sau altor produse alterabile. s.n., pl. frigidere, frigiditate Absenţă a dorinţei sau a satisfacţiei sexuale. s.f-, g--d. art. frigidităţii.
frigone Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. s.f, art. frigoria, g.-d. art. frigoriei, pl. frigorii, art. fri-goriile.
frigorifer1 Construcţie sau încăpere prevăzută cu instalaţie de răcire; instalaţie frigorifică, s.n., pl. frigorifere. frigorifer2,-ă (despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transformă frigul. IAgent ~ = agent frigorific. adj., pl. frigoriferi,-e.
frigorific,-ă Care produce frig; referitor la frig,!Agent ~ = substanţă sau amestec de substanţe care produce sau transportă frig. Instalaţie ~ = sistem alcătuit dintr-o încăpere răcită, un agregat frigorigen şi o instalaţie de comandă şi de control adj., pl. frigorifici,-ce. frigorigen,-ă Care poate produce frig. /Agent ~ = substanţă care prin evaporare absoarbe căldura. Agregat ~ = parte componentă a unei instalaţii frigorifice, în care agentul frigorigen îşi modifică continuu starea de agregare, producând frig. adj., pl. frigorigeni,-e. frigotehnică Ramură a tehnicii care se ocupă cu mijloacele şi instalaţiile de producere a frigului artificial, şi cu utilizarea lui în practică, s.f, g.-d. art. frigo-tehnicii. frigotehnist Specialist în frigotehnică. s.m., pl. frigo-tehnişti.
frigoterapie Tratare a unor boli cu ajutorul temperaturilor joase; terapie prin frig. s.f, art. frigoterapia, g.-d. art. frigoterapiei.
friguigţ (fam.) Diminutiv al lui frig. s.n., pl. friguleţe. frigurică 1. Plantă erbacee mică având o tulpină rami-—fieată, frunze ovale şi flori roşii sau albe. 2. Plantă erbacee medicinală cu gust amar; fierea-pământului. s.f., g.-^d. art. frigurelei, pl. frigurele, art. frigurelele. friguros,-oasă 1. (despre spaţii închise) Care se încălzeşte greu sau insuficient; care nu păstrează căldura. 2. (despre fiinţe) Care rezistă cu greu la frig. adj., pl. frigur£>şi,-oase.
fringilid (la pl.) Familie de păsări cântătoare cu ciocul scurt, conic; (la sg.) pasăre din această familie (canarul, cintezoiul etc.). s.n., pl. fringilide. frjpgn (livr.) Şarlatan, escroc, s.m., pl. friponi. fript,-ă 1. (despre alimente) Pregătit prin expunere directă la foc; (p. ext.) prăjit. IA face (cuiva) zile ~ = a necăji pe cineva (zilnic); a şicana, a hărţui. A mânca (pe cineva) - = a distruge. 2. (despre fiinţe) Ars, rănit E?? a?ţiunea focului sau a unui obiect fierbinte, //(fig.) Chinuit. //Păcălit, adj., pl. fripţi,-te.
Jnpţa Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să-l lovească peste palme pe celălalt, s.f. fri'’ neaSL friptă.
friptură Fel de mâncare din carne friptă la grătar, la ţngare sau prăjită în tigaie, s.f., g.-d. art. fripturii, pl. fripturi.
friptuiică Diminutiv al lui friptură, s.f, g.-d. art. frip-{Wcii, f>/. fripturici.
. Pturism (fam.) Goană după posturi şi avantaje mate-nale. s.n.
frisgn Senzaţie de frig, însoţită de tremurături convulsive, care se manifestă înaintea sau în timpul unei boli
fri I' S’n’’ P*' fr's°âne-
IŞCă1 Strat de smântână proaspătă care se ridică la suprafaţa laptelui nefiert şi care, bătută cu telul, devine spumoasă; smântână bătută cu zahăr, s.f, g.-d. art. frişcăi. ! iSCa2 (pop.) 1. Nuia. 2. (fig.) Femeie tânără, atrăgătoare, uşor neserioasă, s.f, g.-d. art. friştii, pl. frişti.
frita tr. A calcina un minereu, vb. I, ind. prez. 3 fritează. friteuză (fritoză) (fr.) Recipient cu capac pentru prăjit alimente, s.f, g.-d. art. friteuzei, pl. friteuze. friuian,-ă (fri-u-) (Locuitor) din provincia italiană Friuli. adj., s.m. şi f, pl. friulani,-e. friulană (fri-u-) Ramură a limbii retoromane vorbită în regiunea italiană Friuli. s.f, g.-d. art. friulanei. frivol,-ă (despre oameni) Care se ocupă cu lucruri neserioase; uşuratic, //(despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate; neînsemnat, adj., pl. frivoli,-e. frivolitate 1. însuşire a ceea ce este frivol. 2. (la pl.) Cuvinte, lucruri, fapte neserioase, s.f, g.-d. art. frivolităţii, pl. (2) frivolităţi, friz v. friză1.
friza1 tr. şi refl. A(-şi) încreţi părul; a (se) coafa. [var.
freza vé.l vb. I, ind. prez. 3 frizează.
friza2 tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia
etc. vb. I, ind. prez. 3 frizează
frizare (rar) Acţiunea de a (se) friza; frizat, [var. frezare
s./l] s.f, art. irizării, pl. irizări.
frizat Frizare. [var. frezat î.w.] s.n.
friză1 1. Parte a antablamentului, situată între arhitravă
şi cornişa unei coloane antice, împodobită cu picturi,
basoreliefuri etc. 2. Fâşie orizontală cu picturi sau
reliefuri, împodobind un vas, o sală etc. //Chenar care
încadrează o pardoseală de parchet. 3. Piesă îngustă de
cherestea folosită la fabricarea lambriurilor, a lamelelor
de parchet etc. 4. Ramă masivă de lemn în care se prind
tăbliile unei uşi. [var. friz .?.«.] s.f, g.-d. art. frizei, pl.
frize.
friză2 Rasă de oi de culoare albă, crescută pentru producţia de lapte, s.f, g.-d. art. frizei, pl. frize, frizgr Lucrător care se ocupă cu tunsul părului şi cu băr-. bieritul. //Coafor, s.m., pl. frizeri, frizerie Atelier pentru tuns, ras şi frizat, s.f, art. frizeria, g.-d. art. frizeriei, pl. frizerii, art. frizeriile, frizeriţă Lucrătoare care se ocupă cu tunsul, cu bărbieritul sau cu ondulatul părului, s.f., g.-d. art. frizeriţei, pl. frizeriţe.
frizon Fibră textilă obţinută din straturile exterioare ale gogoşilor de mătase, s.n., pl. frizoane. frizură Coafură, freză2, s.f, g.-d. art. frizurii, pl. frizuri, frondă 1. Mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. al XVII-lea împotriva absolutismului regal. 2. (fig.) Răzvrătire, revoltă neprincipială, determinată de motive personale, s.f., g.-d. art. frondei, pl. frsnde. frondeur (frondör) (fr.) Răzvrătit, rebel, s.m., pl. fron-deuri.
fronsgu Cută (a unei rochii, a unei cămăşi etc.) menţinută printr-un fir. s.n., art. fronseul, pl. fronsguri. front 1. Loc unde se desfăşoară lupte într-un război; totalitatea forţelor militare aflate sub comandă unică. /Linia întâia a ~ului = partea cea mai avansată spre inamic a unui dispozitiv de luptă. A sparge linia ~ului = a pătrunde dincolo de linia de apărare a inamicului.
2.	Formaţie de militari, de sportivi etc. aşezaţi în linie, cot la cot. /în ~ = aşezat în linie, în poziţie de drepţi sau pe loc repaus. 3. (fig.) Grup de forţe organizate în vederea unei lupte comune. 4. Planul vertical în care se află faţada unei clădiri. 5. Porţiune dintr-un zăcământ unde se taie rocile, cărbunele etc. ~ de lucru. 6. (met.) Zonă de tranziţie între două mase diferite de aer. ~ atmosferic.
7.	(fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilaţie la un moment dat. s.n., pl. frânturi. frontal1 1. Os al craniului care formează fruntea şi o parte din orbite. 2. Parte proeminentă a unui obiect, s.n. frontal2,-ă 1. Din regiunea frunţii. //Din faţă, în faţă. /Abataj ~ - abataj făcut pe lungimea filonului; în direcţia filonului. 2. (met.) Referitor la front (6). adj., pl. frontali,-e.
frontalier
476
frontalier,-ă (-li-er) Referitor la frontieră, adj., pl. fron-talieri,-e.
frontali taté Principiu care în sculptura şi pictura antică impunea reprezentarea simetrică, din faţă, a corpului uman. s.f., g.-d. art. frontalităţii. frontieră (-ti-e-) 1. Linie naturală sau convenţională care delimitează teritoriul unui stat; graniţă, hotar.
2.	(fig.) Limită, [var. (înv.) fruntarie s.f.] s.f., g.-d. art. frontierei, pl. frontiere.
frontispiciu 1. Partea superioară a faţadei unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină a unei cărţi. //Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar. s.n., art. frontispiciul, pl. frontispicii, art. frontispiciile, frontogeneză Totalitatea fenomenelor meteorologice care produc zone frontale şi perturbaţii atmosferice, s.f, g.-d. art. frontogenezei, pl. frontogengze. frontoliză (met.) Destrămarea fronturilor atmosferice. s.f, g.-d. art. frontolizei, pl. frontolize. fronton 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de
o	cornişă, care împodobeşte faţada unei clădiri. 2. Element arhitectonic decorativ, format dintr-o cornişă situată deasupra uşii, a ferestrei etc. s.n., pl. frontoane, frota tr. şi refl. A face să vină sau a veni în contact, a (se) freca. vb. /, ind. prez. 3 frotează. frotir Ţesătură de bumbac care poate absorbi apa uşor, întrebuinţată pentru prosoape, halate de baie etc. s.n. frotju 1. Preparat întins pe o lamelă pentru a fi examinat la microscop. 2. (pict.) Strat subţire de culoare care lasă să se vadă în transparenţă firele pânzei, s.n., art. frotiul, pl. frotiuri.
fruct 1. Organ vegetal care se dezvoltă pe pistilul unei flori fecundate. /~ zaharate (sau zaharisite) - fructe îmbibate cu sirop de zahăr şi cu glucoză şi acoperite cu zahăr. 2. Produse vegetale folosite ca hrană; poame.
3.	(fig.) Rezultat al unei acţiuni, al unei activităţi; profit; rod. [var. fructă s.f] s.n., pl. fructe.
fructgr (rar) Vânzător de fructe, s.m., pl. fructari. fructă v. fruct.
fructărie (rar) Prăvălie unde se vând fructe, s.f, art. fructăria, g.-d. art. fructăriei, pl. fructării, art. fructăriile. fructigră (-ti-e-) Vas în care se pun fructele pe masă. s.f, g.-d. art. fructierei, pl. fructiere, fructifer,-ă (despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor, //(despre organele unei plante) Care poartă fructele, adf, pl. fructiferi,-e. fructifica. 1. intr. A produce fructe, a rodi. 2. intr. (despre capitaluri,, valori etc.) A aduce venit, a creşte prin acumulare de dobânzi. 3. tr. (fig.) A folosi cu profit o situaţie, vb. I, ind. prez 3 fructifică, fructificare Acţiunea de a fructifica; valorificare; fruc-tificaţie. s.f, g.-d. art. fructificării, pl. fructificări, fructificaţle (-ţi-e) 1. Fructificare. //Proprietate a unor plante de a produce fructe sau lăstari fertili. 2. Perioadă de formare a fructelor, s.f, art. fructificaţia, g.-d. art, fructificaţiei, pl. fructificaţii, art. frucflficaţiile. fructină Vafelâ umplută cu cremă de fructe, s.f, g.-d. art. fructinei, pl. fructine.
fructfiză Substanţă organică dulce, care se găseşte în nectarul florilor şi în fructe dulci; levulozâ. s.f, g.-d. art. fructQzei,pl. fructaze.
fructufis,-0asă (-tu-os) Care dă rezultate bune; profitabil. adj., pl. frucluaşi.-oase. frugali-ă (despre mese) Alcătuit din mâncare puţină şi simplă; sobru, auster, adj., pl. frugali,-e. frugaiitate Caracterul a ceea ce este frugal, s.f, g.-d. art. frugalităţii.
frugifgr,-ă Care dă fructe; roditor, adj., pl. frugiferi,-e. fruglvQr,-ă (despre animale) Care se hrăneşte (mai ales) cu fructe, adj., pl. frugivari.-e.
frullato (it.) Procedeu de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat, s.n., art. frullatoul. frumos1 Categorie estetică fundamentală desemnând însuşirea operelor de artă, obiectelor, naturii, a fenomenelor etc. de a determina plăcerea estetică a omului prin: armonie, echilibru, culoare etc. s.n. frumes2,-oasă I. adj. 1 Care are valoare estetică; care impresionează plăcut prin armonie, culoare, mişcare, sunet etc. /Arte ~ = pictură, sculptură, gravură (în trecut şi: arhitectură, poezie, muzică, dans). 2. Plăcut din punct de vedere moral, /(s.) A lua (pe cineva) cu ~ul = a trata (pe cineva) cu menajamente. 3. (despre vreme) Calm, liniştit. 4. (despre fapte) Considerabil, remarcabil. II. adv.
1.	Armonios, estetic. 2. Cum trebuie, bine. IA sta (sau a şedea) ~ = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a-i veni bine, a-i fi potrivit. A fi ~ (din partea cuiva) = a fi lăudabil. adj., pl. frumoşi,-oase; adv.
frumuseţe însuşirea a ceea ce este frumos. IDe toată ~a = foarte frumos. 2. (concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. //Femeie foarte frumoasă, s.f, art. frumuseţea, g.-d. art. frumuseţii, pl. (2) frumuseţi, art. frumuseţile, frumuşel,-ică Diminutiv al lui frumos, //(adv.) Cu frumosul, bine. adj. pl. frumuşei,-ele. fruntfir 1. Grindă principală a acoperişului unei case.
2.	Curea care trece peste fruntea calului, s.n., pl. fruntare. fruntarie v. frontieră.
fruntaş,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care este în frunte într-o activitate. II. s.m. şi f. Grad militar între soldat şi caporal, adj., s.m. şi f., pl. fruntaşi,-e. fruntăşie (înv.) Faptul de a fi fruntaş, s.f, art. fruntăşia, g.-d. art. fruntăşiei, pl. fruntăşii, art. fruntăşiile. frunte 1. (la oameni) Partea superioară a feţei cuprinsă între sprâncene, păr şi tâmple, //(la animale) Partea de dinainte a capului, deasupra ochilor. 2. Cap, faţă, chip.
3.	(fig.) Ceea ce e mai bun, mai de seamă. IDe - = care ocupă primul loc. în ~ = pe primul loc. 4. Lichid obţinut la începutul unei distilări fracţionate. s.f, g.-d. art. frunţii, pl. frunţi.
frunzar I. Desiş format din crengile unor copaci. 2. Umbrar făcut din ramuri cu frunze. 3. Frunze uscate folosite pentru hrana animalelor, s.n., pl. frunzare, frunză I. Organ principal al plantei format de obicei dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină cu o codiţă (peţiol). ICa ~a şi ca iarba = numeros. A tăia ~ la căini = a lenevi. 2. ~ de ferigă = boală a tomatelor, care se manifestă prin îngustarea foliolelor. s.f, g.-d. art. frunzei. pl. frunze.	_
frunză-de-pstcă Plantă erbacee cu frunze strălucitoare şi flori verzui, s.f, g.-d. art. frunzci-de-patcă, pl. frunze-de-pfitcă.	_
frunzăreaiă (rar) Frunzftrire. s.f, g.-d. art. fnmzărslii, pl. frunzăreli.	,
frunzări tr. A întoarce repede foile unei cărţi, ale unui dosar etc.; a citi superficial; a foileta. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. frunzăresc, imperf 3 sg. frunzărea; conj. prez. 3 să frunzărească.
frunzărime Frunziş s.f, g.-d. art. frunzărim ii. frunzărire Acţiunea de a frunzări; frunzăreaiă. s.f. g.-d. art. frunzăriţii, pl. frunzăriri,	■
frunză tură (rar) Frunziş, s.f, g.-d. art. frunzâturii, pl-frunzături.
frunzgt Frunziş, s.n., pl. frunzături.
frunzică (rar) Frunzuliţă, s.f, g.-d. ari. frunzicii, pl-
frunzici.	#
frunziş Mulţime de frunze; totalitatea frunzelor unui
copac; frunzet, frunzâtură, s.n., pl. frunzişuri.
frunzişoară Frunzuliţă, s.f., g.-d. art. frunzişoarei, pl.
frunzişoare.
frunziţă (pop.) Frunzuliţă, s.f, g.-d. art. frunziţei, pl. frunziţe
477
fugi
frunzoS,-oasă Care are frunze multe şi dese. adj., pl.
frunzoşi,-°âse.
frunzucă (pop.) Frunzuliţă, s.f., g.-d. an. frunzucii, pl. frunzuci.
frunzuleană (pop.) Frunzuliţă, s.f., g.-d. art. frunzu-lgnei, pl. frunzulgne.
frunzulică (pop.) Frunzuliţă. s.f., g.-d. art. frunzulicii, pl. frunzulici.
frunzuliţă Diminutiv al lui frunză; frunzişoară, frunzulică, frunzuleană, frunziţă, frunzuţă. s.f., g.-d. art. frunzuliţei, pl. frunzuliţe.
frunzuţă (pop.) Frunzuliţă, s.f., g.-d. art. frunzuţei, pl. frunzuţe.
frupt (înv.) Lapte şi produse din lapte. //Mâncare de lapte, ouă, carne şi peşte (sau derivate ale lor) de la care creştinii ortodocşi sunt opriţi în zilele de post. IDe ~ = de dulce, s.n., pl. frupturi.	>
frust,-ă 1. (despre monede sau despre relieful sculpturilor) Uzat (de vreme), şters. 2. (fig.) Natural, neprelucrat; simplu, //(despre oameni) Grosolan, adj., pl. fruşti,-ste. frustgţe însuşirea de a fi frust (2). s.f, g.-d. art. frusteţii. frustra tr. A lipsi pe cineva de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înşela, vb. I, ind. prez. 3 frustrează, frustrare Acţiunea de a frustra; frustraţie. s.f, g.-d. art. frustrării, pl. frustrări.
frustrata r,-oare (Persoană) care frustrează; păgubitor.
adj., s.m. şi f, pl. frustratori,-oare.
frustraţie (rar) Frustrare, s.f, g.-d. art. frustraţiei, pl.
frustraţii.
frutescent,-ă (despre tulpini) Care se întăreşte fară a se lignifica. adj., pl. frutescenţi,-te. ftalaţ Sare sau ester al acidului ftalic. s.m., pl. ftalaţi. ftaleină (la pl.) Denumire generică pentru unele combinaţii organice obţinute prin condensarea anhidridei italice cu fenoli; (la sg.) substanţă din această clasă, s.f, g.-d. art. ftalejnei, pl. ftaleine.
nâlic,-ă (în sintagma) Acid~ = acid organic obţinut prin oxidarea naftalinei, întrebuinţat în industria chimică. adj., pl. italici,-ce.
ftizie,-ă (Bolnav) de ftizie; tuberculos, adj., s.m. şi f., pl. ftiziei,-ce.
ftizie Tuberculoză pulmonară; TBC. s.f, art. ftizia, g.-d.
arţ. ftiziei, pl. ftizii, art. ftiziile.
ftiziolşg.-a (-zi-o-) Medic specialist în ftiziologie. s.m.,
pl. ftiziolagi; (rar) s.f, g.-d. art. ftiziologei, pl. ftizi-
olege.
ftiziologie Rarpură a medicinei care studiază tuberculoza pulmonară. s.f, art. ftiziologia, g.-d. art. ftiziologiei. ttarl-logofit v. vtori-logofăt. nsrl-8talnlc v. vtori-stolnic.
Tucoidă Urmă a algelor sau a deplasării viermilor, vizibilă pe suprafaţa straturilor sedimentare, s.f, g.-d. art. fucojdei, pl. fucojde.
‘ucoxantlnă Pigment de culoare brună prezent în anumite alge. s.f, g.-d. art. fucoxantinei, pl. fucoxantine. Ştcşle (-si-e) (bot.) Cerceluş, s.f, art. fucsia, g.-d. art. Qicsiei, pl. fucsii, art. fucsiile.
'UC8ină Colorant roşu, folosit în industria textila şi în Pielărie, s.f, g.-d. art. fucsinei. jUcuş Specie de alge marine de culoare roşie-brună. s.m. ■Udul,-a îngâmfat, arogant; mândru, /(fam.) - de-o ureche* surd. adj., pl. fuduli,-e,
'Uduli refl. A se mândri. //A deveni fudul. vb. IV, ind. Prez. 3 sg, se fudulgştc, imperf 3 sg. se fudulea; conj. prez, 3 să se fudulească,
fudulie 1. Faptul de a fi fudul. 2, (pop,) Testicul al unor animale, s.f, art, fudulia, g.-d. art. fuduliei, pl, (2) «dulii, art. fuduliile.
'Ueglşrvă (fu-e-gi-an) (Locuitor) din Ţara de Foc. adj., s‘m■ Şi f,pl. fuegigni,-e.
fufă 1. (iht.) Plevuşcă. 2. (depr.) Femeie neserioasă, uşuratică, s.f, g.-d. art. fufei, pl. fufe. fugaci1 Nume dat mai multor specii de păsări migratoare, de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi, bune alergătoare, s.m., pl. fugaci. fugaci2,-ce 1. (despre cai) Care aleargă bine; iute. //(s.m.) Cal. 2. (fig., livr.) Trecător; fugitiv, adj., pl. fugaci,-ce.
fugacitate 1. Caracteristica a ceea ce este fugaci2, //(fiz.) Valoarea corectată a presiunii unui gaz, astfel încât acesta să poată fi considerat un gaz perfect, s.f, g.-d. art. fugacităţii-
fugar,-ă I. adj., s.m. şi f. (Fiinţă, persoană) care a fugit de undeva pentru a scăpa de o primejdie; evadat. II. adj.
1.	Care trece repede fără a putea fi oprit; trecător, nestatornic. //Care nu se opreşte mult asupra unui lucru.
2.	(despre cai) Fugaci, //(s.m). Cal. adj., s.m. şi f, pl. fugari,-e.
fugareţ,-ă (reg.) Care fuge repede, adj., pl fugareţi,-e. fugarnic,-ă (rar) Fugitiv, trecător, //(s.) Animal (în special cal) care fuge. adj., pl. fugamici,-ce. fugasă 1. încărcătură explozivă îngropată în pământ sau instalată în apă, pentru a nimici forţa de luptă sau tehnica inamicului. 2. Recipient încărcat cu substanţe toxice, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea unor obiective prin explozie, s.f, g.-d. art. fügasei, pl. fugase.
fugato (it., muz.) Frază muzicală prezentată în formă de fugă2, s.n.
fugă1 1. Deplasare rapidă, cu paşi mari; alergare, goană. IPe ~ = repede. Din (sau în) ~ sau (reg.) de-a ~a = fugind. A pune (sau a lua) la~ = a alunga, a goni. A o lua (sau a o rupe) la ~ = a pomi în goană. A (o) (ine numai într-o ~ = a merge alergând. O ~ (bună de cal) = o distanţă nu prea mare, cât poate fugi fâră oprire un om sau un cal. //(adv., în forma „fuga”) Repede. 2. Părăsire grabnică (şi pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie. 3. înclinare spre axa galeriei a montanţilor unei armături, s.f, g.-d. art. fugii, pl. fugi.
fugă2 Compoziţie muzicală polifonică, în care melodia e dezvoltată după legile contrapunctului, s.f, g.-d. art. fugii, pl. fugi.
fugări tr. A pune pe fugă; a alunga. Hrefl., recipr. (despre două fiinţe) A fugi unul după altul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fugărgsc, imperf. 3 sg. fugărea; conj. prez. 3 să fugărească.
fugărire Acţiunea de a (se) fugări, s.f, g.-d. art. fugă-ririi, pl. fugări ri.
fugătQr,-oare (rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Trecător; iute. adj., pl. fugătari.-oare. fughetă (muz,) Fugă2 de proporţii mai reduse, cu un caracter mai liber, s.f, g.-d. art. fughgtei, pl. fughgte. fugi intr. 1. A se deplasa cu paşi repezi; a alerga. IA-i -(cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă, sau (fig.), când cineva se simte descumpănit. //A alerga după cineva (pentru a-1 ajunge sau a-1 prinde), A-i ~ (cuiva) ochii după cineva = a admira, a îndrăgi. 2. (fig., despre vreme, despre unităţi de timp) A trece repede. 3, (fiş., despre peisaje din natură) A se perinda prin faţa ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul).
4.	A părăsi repede un loc; a evada; a dezerta. IA ~ în lume => a pleca departe de casă. 5. A se eschiva, a nu se lăsa prins, /(fam.) - de-aicil = a) pleacă!; b) nu mai spune! A ~ printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a scăpa (de o primejdie), a evita cu dibăcie, o situaţie dificilă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fug, imperf 3 sg. fugea; conj, prez. 3 să fugă; ger. fugind.
fugitiv
478
fugitiv,~ă 1. Care este de scurtă durată; trecător. 2. Rapid; superficial, adj., pl. fugitivi,-e. fugos,-oasă Care are o fire iute, un temperament aprig; impetuos, adj., pl. fogoşi,-oase. fugozitate Ardoare, impetuozitate, s.f., g.-d. art. fugo-zităţii.
fugpapier (pa-pir) (germ.) Hârtie gumată folosită la înnădirea furnirelor, s.n.
fugui tr. l.A înnădi furnire. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 să fugu-iască.
fug ui re Acţiunea de a fugui. s.f, g.-d. art. foguirii, pl. fuguiri.
fuguţă Diminutiv al lui fugă1, //(adv, în forma „fuguţa”) Fuga! /Ada ~ = a se grăbi, a se duce repede undeva, s.f, g.-d. art. foguţei, pl. foguţe.
führer (fu-răr) (germ.) Nume dat lui Hitler după venirea la putere în Germania, în 1933; conducător, s.m., pl. flihreri.
fuior Mănunchi de lână, de in, de cânepă etc. pregătit pentru tors. //Pânză de cânepă sau de in. s.n., pl. fuioare, fuioraş Diminutiv al lui fuior, s.n., pl. fuioraşe. fuituijilă 1. (reg.) Material cu care se astupă găurile în care se pune explozibil într-o mină. 2. (înv.) Umplutură din câlţi, cârpe etc. care se punea în puşcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere, s.f, g.-d. art. fuituielii, pl. fuituigli.
fuituitor (-tu-i-) (reg.) Baston de lemn cu care sunt împinse explozibilul şi fuituiala în găurile de mină. s.n., pl. foituitoare.
ful Figură la jocul de pocher, s.n., pl. fuluri.
fula intr. (despre roţi) A se roti neregulat, vb. I, ind.
prez. 3 fulează.
fular 1. Ţesătură uşoară de mătase pentru rochii, cravate etc. 2. Fâşie dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc. care se poartă (iama) în jurul gâtului. s.n., pl. fulare.
fulardâ tr. A îmbiba o ţesătură cu apret şi coloranţi, vb. I. ind. prez. 3 folardează.
fulardare Acţiunea de a folarda. s.f, g.-d. art. folar-dării, pl. folardări.
fulare Acţiunea de a fula; mişcare de pendulare faţă de un plan perpendicular pe axa de rotaţie a unui corp rotitor. s.f, g.-d. art. fulării, pl. fulări. fu leu 1. Alergare în pas mare, cu mâinile mişcându-se în ritmul picioarelor. 2. Lungimea pasului la animale. //Spaţiul parcurs de un cal între momentul desprinderii de pământ şi momentul când îl atinge din nou, marcat de două urme succesive ale aceluiaşi picior, s.n., art. fulgul, pl. folge.
fulg 1. Pană mică, subţire, moale şi mătăsoasă, care creşte printre penele mari sau pe burta păsărilor. /Ca ~ul = uşor. A bate (pe cineva) să-i meargă (sau de-i merg~gii) ~gii = a bate rău. 2. Asociere de cristale de apă formate iama în atmosferă şi care, căzând pe pământ, formează zăpada. 3. (la pl.) Produs alimentar, sub formă de foiţe subţiri, obţinut din boabe de ovăz alimentar, din porumb, cartofi etc. 4. (la pl.) Crăpături fine, care se formează în lingourile sau în piesele de oţel aliat cu nichel şi crom-nichel. s.m., pl. fulgi.
fulgarin Manta de ploaie din material impermeabil; impermeabil, s.n., pl. fulgarine, fulger 1. Descărcare electrică, luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui singur nor. /Şedinţă (sau miting) ~ = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc, rapid. Telegramă - = telegramă care se transmite mai repede decât telegramele obişnuite. ~ globular = fulger cu aspectul unui glob de culoare albă-albăstruie sau
roşiatică. 2. (fig.) Lumină puternică, trecătoare. ~ electronic ~ bliţ. s.n., pl. fulgere.
fulgera 1- intr. (la pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. /A tuna şi a ~ = (despre oameni) a face scandal, a trânti şi a bufei. 2. intr. (fig.) A străluci, a scânteia. //A trece repede (ca fulgerul). 3. tr. (fig.) A izbi puternic pe cineva. //A străpunge cu privirea, vb. I, ind. prez. 3 fulgeră.
fulgerare 1. Acţiunea de a fulgera; scânteiere; fulgerătură. 2. (fig.) Durere scurtă şi violentă. 3. (fig.) Durată scurtă; moment, s.f, g.-d. art. fulgerării, pl. fulgerări, fulgerător,-oare 1. Repede (ca fulgerul). 2. (fig., despre privire) Pătrunzător, tăios; rapid, adj., pl. folgeră-teri,-oare.
fulgerătură Fulgerare, //(concr.) Arsură produsă de fulger. s.f, g.-d. art. fulgerăturii, pl. fulgerături, fulgereşte (rar) Ca fulgerul; iute. adv. fulg ui intr. A ninge cu fulgi rari. vb. IV, ind. prez 3 sg. folguieşte, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 să fulguiască.
fulguială Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. s.f,
g.-d. art. folguielii, pl. fulguieli.
fulguire Acţiunea de a fulgui; fulguială, fulguit. s.f, g.-d.
art. folguirii, pl. fulguiri.
fulguit Fulguire. s.n.
fulguleţ Diminutiv al lui fulg. s.m., pl. folgulgţi. fulgurant,-ă 1. înconjurat de fulgere. //Care răspândeşte o lumină puternică, de scurtă durată. 2. Care se produce rapid; fulgerător. 3. Care impresionează, care frapează. adj.,pl. fulguranţi,-te. fulguraţie (-ţi-e) 1. Fulger fără tunet (produs în zonele înalte ale atmosferei). 2. Scânteie electrică de înaltă frecvenţă folosită la cauterizări. 2. (fig.) Emanaţie bruscă. [var. fulguraţiune s.f.] s.f, g.-d. art. fulguraţia, g.-d. art. fulguraţiei, pl. fulguraţii, art. fulguraţiile, fulguraţiune v fulguraţie.
fulgurit Formaţie tubulară cu aspect sticlos, rezultată din topirea rocii pe care a căzut un trăsnet, s.n., pl. ful-gu rite.
iulie (-li-e) (bot.) Narcisă. //Podoabă de pietre preţioase de forma acestei flori, s.f, art. fulia, g.-d. art. foliei, pl. folii, art. foliile.
full-time (time pron. taim) (angl.) (A lucra, a fi angajat)
cu normă întreagă, adj. invar.-, adv.
fulmicotQn Exploziv puternic, obţinut prin acţiunea
acidului azotic asupra celulozei, s.n.
fulminant,-ă Exploziv, //(fig.) Ameninţător, violent.
adj.,pl. fulminanţi,-te.
fulminat Sare a acidului falminic. /- de mercur -exploziv detonant, otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenuşiu, cu gust metalic. s.m.,pl. fulminaţi, fulminaţie (-ţi-e) Detonare a unei substanţe explozive; explozie, s.f, art. fulminaţia, g.-d. art. fulminaţiei, pl-fulminaţii, art. fulminaţiile.
fulminic (în sintagma) Acid ~ = acid care formează săruri explozive împreună cu metalele, adj.	,
fum A. 1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă ca urmare a arderii/incomplete) a unor materiale combustibile. 2. (fig,) înceţoşare, abureală (provocată de alcool). 3. (înv.) Familie; casă. B. Canal cotit în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieşi pe coş. s.n., pl. fumuri, fuma intr. şi tr. A aspira, a trage fum de tutun din ţigară sau din pipă. vb. I, ind. prez. 3 fumează.	.
fu magmă Boală a unor arbori de pădure, a viţei-de-vie şi a unor pomi fructiferi, provocată de o ciupercă şi manifestată prin pete negre, prăfoase, apărute pe părţile atacate, s.f, g.-d. art. fumaginei, pl. fumagine. furnir Deschizătură în acoperişul unei case pe unde iese fomul de la sobă; hogeag. s.n., pl. fomare.
479
funda
fumaiic (în sintagma) Acid ~ = acid organic nesaturat, produs intermediar în metabolismul acizilor graşi şi al glucidelor, adj.
fumarolă Produs gazos emanat de vulcani sau degajat de curgerile de lavă. s.f., g.-d. art. fumarolei, pl. fumarole. fumat1 Faptul de a fuma. //Obiceiul de a fuma. s.n. fumat2,-ă (fam., despre informaţii, ştiri) Depăşit, vechi. adj., pl fumaţi,-te.
fumăniie Fumărie, s.f, g.-d. art. fumăraia, g.-d. art. fumăraiei.
fumător (înv.) Persoană care încasa fumăritul. s.n., pl. fumărgri.
fumărie Cantitate mare de fum; fumăraie, fumegai, s.f, art. fumăria, g.-d. art. fumăriei, fumărit Impozit perceput în sec. al XVII-lea în Moldova şi în Ţara Românească pe fiecare coş de fum al caselor ţărăneşti, s.n.
fumărţţă Plantă erbacee cu flori purpurii sau albe, cu fructe globuloase şi gust amar. s.f, g.-d. art. fumăriţei, pl fumăriţe.
fumătar,-oare Persoană care fumează, s.m., pl. fumători; s.f, art. fumătoarei, pl. fumătoare, fumega intr. 1. A produce fum; a arde înăbuşit (fără flacără), //(despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, producând fum. 2. A scoate aburi. vb. /, ind. prez. 3 fumegi fumegai (reg.) Fumărie, s.n.
fumegare Acţiunea de a fumega, s.f, g.-d. art. fume-gării, pl. fumegări.
fumegărie Faptul de a fumega, s.f, art. fumegăria, g.-d. art. fumegăriei.
fumegos,-oasă Care produce fum mult; care fumegă. adj., pl. fumegoşi,-oase.
fumigant Substanţă folosită pentru fumigaţii. s.m., pl. fumiganţi.
fumigaţie (-ţi-e) Producere de fum pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc.; afumare cu mirodenii, pentru parfiimarea aerului, s.f, g.-d. art. fumigaţia, g.-d. art. fumigaţiei, pl. fumigaţii, art. fumigaţiile. fumigen,-ă (despre unele substanţe) Care produce fum sau ceaţă artificială. /Lumânare ~ = tub care conţine o substanţă fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar, adj., pl. fumigeni,-e. fumivor1 Dispozitiv pentru îmbunătăţirea arderii, care se montează la unele focare, s.n., pl. fumivoare. fumjver2,-ă Care absoarbe fumul, adj., pl. fumivori,-e. furniza intr. A produce fum sau ceaţă artificială (pentru camuflare), vb. I, ind. prez. 3 furnizează, furnizare Acţiunea de a furniza. //Camuflare a unui obiectiv militar cu fum sau cu ceaţă artificială, s.f, g.-d. art. furnizării, pl. furnizări.
fumogr încăpere specială, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. \var. fumuar s.n.) s.n., pl fumoare, fumuar V. fumoar.
fumui intr. impers. (rar) A avea, a se prezenta cu un aspect ca de fum. vb. IV, ind. prez. 3 sg. fumuigşte, mperf. 3 fumuia; eoni. prez. 3 să fumuiască. tumuişg (rar) Şomoiog. s.n., pl. fiimuiage. tUmuri (la pl.) Atitudiune plină de îngâmfare, de mândrie nejustificată, s.n. pl.
fumuriu,-ie De culoarea fumului; cenuşiu, //(fig.) Posomorât, întunecat, adj., pl. fumurii. tumuras,-oasă (înv.) Cu fumuri; îngâmfat, adj., pl. lumurfişij-oase.
funambul,-ă (rar) (Persoană) care merge sau dansează Pe sârmă, adj., s.m. şi f, pl. funambuli,-e. funambulesc,-escă (livr.) Echilibristic. //Ciudat; excentric, adj., pl. funambuleşti.
funciar,-ă (-ci-ar) 1. Referitor la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. /Fond ~ = totalitatea suprafeţelor de teren dintr-o unitate administrativă, dintr-o ţară etc. Carte ~ = registru oficial în care sunt trecute proprietăţile de pământ individuale. Impozit ~ = impozit plătit pentru un teren propriu. 2. (fig.) Care caracterizează în mod fundamental pe cineva; temeinic; de bază. adj., pl. funciariA-e.
funciarmente (-ci-ar-) în mod esenţial; absolut, adv. functor Expresie care determină o altă expresie; operator logic, s.m., pl. functori.
funcţie1 (-ţi-e) 1. Activitate pe care cineva o prestează în mod regulat în schimbul unui salariu; slujbă, serviciu, post. //Grad deţinut de cineva într-o ierarhie adminstra-tivă. 2. Sarcină, rol; destinaţie. 3. (mat.) Mărime variabilă care depinde de mai multe mărimi variabile independente. A. A fi în - de... = a depinde de... s.f, art. funcţia, g.-d. art. funcţiei, pl. funcţii, art. funcţiile. funcţie2 (-ţi-e)/funcţiune (-ţi-u-) 1. (fiziol.) Activitate proprie unui organ, unui ţesut etc. 2. Ansamblu de proprietăţi chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă. 3. (gram.) Rol sintactic pe care îl are un cuvânt într-o propoziţie. 4. (log.) Operaţie care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare, s.f, g.-d. art. funcţiei/funcţiunii, pl. funcţii/funcţiuni, funcţiona (-ţi-o-) intr. 1. A-şi exercita funcţia. 2. A fi în stare de funcţionare, vb. I, ind. prez. 3 funcţionează, funcţional,-ă (-ţi-o-) 1. Referitor la o funcţie, la îndeplinirea unei funcţii. /Analiză - = ramură a matematicii care studiază clasele de funcţii. Maladie ~ = boală care afectează funcţionarea unui organ. 2. Util, practic. //Care îndeplineşte condiţiile pentru a fi folosit. adj.,pl. funcţionali,-e.
funcţionaMsm (-ţi-o-) 1. Curent în arhitectura sec. al XX-lea, care cere ca forma unei construcţii să fie determinată de funcţia sa. 2. Direcţie de cercetare în ştiinţă, care consideră obiectul de studiu ca un sistem, s.n. funcţionalitate (-ţi-o-) Capacitate de a îndeplini un rol, o funcţie, s.f, g.-d. art. funcţionalităţii, funcţionar,-ă (-ţi-o-) Salariat care îndeplineşte o funcţie administrativă; slujbaş, s.m., pl. funcţionari; s.f, g.-d. art. funcţionarei, pl. funcţionare, funcţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a funcţiona, s.f, g.-d. art. funcţionării, pl. funcţionări, funcţionarism (-ţi-o-) Tendinţă birocratică de a considera problemele din punct de vedere personal, nu general; birocratism, s.n.
funcţionăraş (-ţi-o-) (fam.) Dimunitiv al Iui funcţionar; funcţionar fără importanţă, s.m., pl funcţionăraşi. funcţionăresc,-ească (-ţi-o-) Referitor la funcţionari; birocratic, adj., pl. funcţionăreşti, funcţionărjme (-ţi-o-) Totalitatea funcţionarilor; număr (mare) de funcţionari, s.f., g.-d. art. funcţio-nărimii.
funcţiune v. funcţie2.
fund 1. Partea de jos a unui vas; cantitatea de materii lichide etc. rămasă pe această parte a vasului. //Bază a unui butoi sau a altui recipient; partea opusă deschizăturii la unele obiecte. 2. (fam.) Şezut, dos. 3. Bucată de lemn pe care se toacă zarzavaturile, se toarnă mămăliga etc.; taler. /A se da la ~ = a) a se cufunda în apă; b) a se retrage din viaţa publică; c) a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. 4. Partea de jos, închisă, a unei cavităţi naturale. /Sac fără ~ = a) resursă inepuizabilă; b) persoană lacomă. 5. Partea cea mai îndepărtată a unui loc. //Punct foarte depărtat de un centru cultural sau politic.
6.	Partea dinapoi a unui vehicul. 7. Partea de deasupra a unui acoperământ de cap. s.n., pl. funduri, funda v. fonda.
fundac
480
funduc1 (omit.) Cufundar. s.m.. pi. fundaci. funüac2 1. Aşternut de paie sau de crengi pe care se înalţă stogurile. 2. Fundătură, s.n., pl. fundacuri. fundal 1. Fond al unui tablou, al unui panou sculptat etc., din care se detaşează elementele principale ale compoziţiei. //Element natural sau arhitectonic care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcţii. 2. Decor care acoperă fundul unei scene de teatru. [var. fondai î.h.] s.n., pl. fundaluri. fundament 1. Fundaţie, bază a unei construcţii. //Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. Element pe care se întemeiază ceva; temelie, s.n., pl. fundamgnte.
fundamenta tr. A pune baze temeinice; a consolida. //A demonstra pe baze ştiinţifice, vb. I, ind. prez. 3 fundamentează.
fundamental,-ă De bază; esenţial, adj., pl. fundamentali,-e.
fundamentaljsm Mişcare religioasă care susţine intoleranţa faţă de alte credinţe şi aplicarea riguroasă a primelor învăţături considerate fundamentale, s.n. fundamentaljst,-ă (Adept) al fundamentalismului. adj., s.m. şi f, pl. fundamentalişti,-ste. fundamentare Acţiunea de a fundamenta; întemeiere. s.f, g.-d. art. fundamentării, pl fundamentări, fundare înfiinţare, s.f., g.-d. art. fundării, pi fundări, fundarlsi intr. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. fundarisesc, imperf. 3 sg. fimdarisea; conj. prez. 3 să fundarisească.
fundarisjre Acţiunea de a fundarisi; ancorare, s.f, g.-d. art. fundarisirii, pl. fundarisiri. fundaş Jucător din linia de apărare a unei echipe (de fotbal, de rugby etc.); apărător, s.m., pl. fundaşi, fundatşr.-oare v. fondator, fundaţie (-ţi-e) I. Bază, temelie pe care se sprijină o construcţie, un utilaj etc. 2. Strat de teren pe care se reazemă o construcţie. //Material peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum. 3. Instituţie cu caracter obştesc; aşezământ. //Fond special constituit pentru funcţionarea acestei instituţii, [var. fundaţiune î./TJ s.f, art. fundaţia, g.-d. art. fundaţiei, pl. fundaţii, art. fundaţiile.
fundaţiune v. fundaţie.
fundă Nod asemănător cu aripile unui fluture, făcut dintr-o panglică de mătase sau de pânză; (p. ext.) panglică de mătase, s.f, g.-d. art. fundei, pl. funde, fundătură Stradă, drum care se înfundă fiind închis printr-o construcţie, printr-un taluz etc.; fundac2 (2). s.f, g.-d. art. fundăturii, pl. fundături, fundiţă Diminutiv al lui fundă, s.f, g.-d. art. fundiţei, pl. fundiţe.
funduară (-du-a-) (înv., în sintagma) Carte ~ - carte funciară, adj., pl. funduare.
funduc Veche monedă turcească din aur, care a circulat şi în ţările române în sec. al XVIll-lea; funducliu. s.m.,
?'/. funduci.
unducliu Funduc, s.m., art. fonducliul, pl. funducljj, art. funducii».
funebru,-ă De înmormântare. /Marţ ~ = melodie solemnă şi tristă cântată mai ales la înmormântări. //Trist, jalnic. adj., pl. fuii£bri,-e.
funeralii Ceremonie fastuoasă de înmormântare sau de incinerare a unei personalităţi, s.n. pl., art. funeraliile, funerar,-ă Referitor la înmormântare, la funeralii. /Monument ~ sau piatră ~ = monument sau lespede care se aşază pe mormântul cuiva. Urnă - = urnă, vas în care se păstrează cenuşa unei persoane incinerate, adj., pl. funerari,-e.
funest,-ă Care aduce nenorocire, moarte. //Trist, funebru. adj., pl. fiineşti,-ste.	’
fungă (mar.) Parâmă pentru ridicarea sau coborârea unei vele. s.f., g.-d. art. fungii, pl. fungi. fungi (bot., rar) Ciuperci, s.m. pl. fungibil,-ă (jur., despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de acelaşi fel, în aceeaşi cantitate, în cazul în care formează obiectul unei obligaţii, adj., pl. fungibili,-e. fungicid1 Substanţă care distruge ciupercile dăunătoare plantelor, s.n., pl. fungicide. fungicid2,-ă Care distruge fungii. adj., pl. fungicizi,-de. fungidă (la pl.) Grup de plante inferioare, fără clorofilă, care se hrănesc cu substanţe organice gata preparate; ciuperci; (la sg.) plantă din aceast grup. s.f, g.-d. art. fungidei, p/. fungide.
fungiform,-ă în formă de ciupercă, adj., pl. fungi-fQimi,-e.
fungistatic1 Substanţă care împiedică dezvoltarea ciupercilor. s.n., pl. fungistatice. fungistatic2,-ă Care opreşte dezvoltarea ciupercilor. adj., pl. fungistatici,-ce.
fungos,-oasă Care seamănă cu o ciupercă, cu un burete, adj., pl. fungoşi.-oase. funicul (biol.) Fir care leagă ovulul de placentă, s.m., pl. funicul i.
funicular1 Mijloc de transport aerian, format din cabine suspendate pe cabluri, folosii în regiunile de munte. s.n., pl. funiculare.
funicular2,-ă 1. Referitor la funicul. 2. Poligon ~ = construcţie grafică, desen, pe care se studiază un sistem de forţe, adj., pl. funiculjiri.-c.
funie (-ni-e) 1. Frânghie. ÎDrcpt ca ~a In traistă (sau in sac) - strâmb; (fig.) nedrept. A vorbi de ~ în casa spânzuratului = a face o aluzie care poate supăra pe cineva dintre cei de faţă. A (/) se apropia sau a-i ajunge (cuiva) -a la par, se spune despre cel ajuns într-o situaţie foarte dificilă. 2. Veche unitate de lungime cu care se măsura pământul. /- de moşie (şau de pământ) = teren având forma unei fâşii înguste. 3. împletitură ds paie sau de talaş care serveşte la confecţionarea miezurilor la formele pentru turnare, s.f, art. funia, g.-d. art. funiei, pl. funii, art. funiile.	t
funigel (de obicei la pl.) Fir a! unui anumit soi de păianjen mic care pluteşte toamna în aer. s.m., pl. funiggi, art. funigeii.
funingine Materie neagră care se depune pe partea interioară a coşurilor, a sobelor etc. s.f., g.-d. art. funinginii, pl. funingini.	,	.
funlnginQS,-oasă Ca funinginea; plin de funingine. adj., pi. funinginaşi.-oase,
funloară (-ni-oa-) (rar) Diminutiv al lui fonie, s.f, g.-d. art. fonioarei, pl. funioare.
fur (înv.) Hoţ. s.m.,pl. furi. .	_
fura tr. 1. A-şi însuşi ceva ce apat^ine altcuiva. /De~atzl care a fost luat prin furt. A ~ (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiş. A ~ inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. //A răpi pe cineva. //(figJ A cuprinde pe neaşteptate. /A - (pe cineva) somnul = a adormi. A-l ~ (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor. 2. (fig.) A vrăji, a fermeca, vb, I, ind. prez. 3 fiira, furaj Produs de origine animală, vegetală sau minerala folosit pentru hrana animalelor; nutreţ, s.n., pl. foraje, furaja tr. l.A prepara foraje. 2. A hrăni animalele cu furaje, vb. /, ind. prez. 3 furajeflză.	, ,,	,
furajare Acţiunea de a furaja, s.f., g.-d. art. furajăm, pi-furajări.
fura]fir,-ă Care se întrebuinţează ca furaj. Plantă -■ adj.,pl. furajeri,-e,	.
furajşr (înv.) Soldat din cavalerie care se ocupa ae aprovizionarea cu furaje a unităţii, s.m., pl. furajeri.
481
furou
furán (chim.) Combinaţie organică lichidă, obţinută din răşini de conifere, folosită ca intermediar în sinteza maselor plastice şi în industria farmaceutică, s.n. furat Faptul de a fura. s.n. furate (în loc.) Pe ~ = prin furt. Ioc. adv. furăter,-oare (rar) Hoţ. adj., s.m. şi f, pl. furăt£>ri,-oare. fură tură (rar) Hoţie, furt. s.f., g.-d. art. furăturii, pl. fiirături.
furbyră Inflamaţie a ţesuturilor copitei (la cai sau la boi), s.f., g.-d. art. furburii, pl. fiirbijri. furcar Cerb sau căprior de doi ani care are coamele în formă de furcă (1). s.m., pl. furcari. furcă 1. Unealta agricola formată dintr-o prăjină lungă ce are la un capăt doi, trei sau patru dinţi lungi, încovoiaţi. 2. Nume dat unor obiecte asemănătoare cu furca (1). l-a telefonului = partea telefonului pe care stă receptorul. ~a pieptului = extremitatea inferioară a sternului. -a drumului ~ răspântie. //(înv.) Spânzurătoare în formă de ftircă (1) cu doi dinţi. 3, Vergea de lemn (ornamentată) pe care se prinde caierul pentru tors, A da (cuiva) de- = a-i face greutăţi, a pune (pe cineva) în dificultate, A se certa ~35 a se certa foarte rau. 4. Furcar ia, 5. Organ al maşinii de filetat. 6. Fiecare dintre stâlpii care susţin acoperişul şi pereţii oaselor ţărăneşti din paianta, s.f, g.-d, art, furcii, pf. furci,
furcirle (rar) Şezătoare la care se toarce cu furca (3). s.f, art. furcarja, g.-d. art. fureăriei, pl. fureării, art, fur-câriile
furchftt Piesa de oţel în forma de furca (1) mica, fixata pe marginea unei bărci pentru a sprijini vâsla, s.m., pl. nirchfiţi,	'
furchfţă (pop.) Furcuţa (1), s.f. g.-d. art, furehiţei, pl. fUrchite,
furcfll (pop,) Furcă (1) mare cu doi sau cu patru dinţi, întrebuinţată la încărcatul finului sau al snopilor, s.n.. pl. fürcoaie.
^fUŢCUttţă 1. Obiect (metalic) alcătuit dintr-un mâner şi doi până la patru dinţi, cu care este dusă mâncarea la fură, lin - ** (despre barbă) eu părţile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăţi) cu capetele răsucite în sui, 2, Fiecare dintre cele doua pieie curbate prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, s.f, g.-d. art, furculiţei, pl, furculiţe,
furcuţă 1. Diminutiv al lui furca; flirchiţă, 2, (reg.) Furculiţa (1). 3. Partea cornoasa a copitei la cal, s.f, g,-d. art. furcuţei.o/. furcuţe.
■ura* (înv.) Rămăşiţe (de calitate inferioara) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului etc. s.f, art. fur-g.-d. art, furdalei, pl. furdale, art. furdalele, luitural Aldehidă provenita din furan, folosită ca solvent şi ca insecticid, vermicid etc. s.m., pl. furfur^li, ™njQn Vehicul acoperit tras de cai, care serveşte la transportarea bagajelor, a alimentelor etc. s.n., pl. furgoane. •urgonar Militar care conduce un furgon, s.m., pl. fur-
furgonată Automobil cu o platformă acoperită, cu uşi man la spate, folosit pentru transportul mărfurilor, s.f., fi i h hSWl JuŞon£te'’ pl- furgongte. unpyna,-ă Foarte furios, mânios la culme, adj., pl. “•nbunzi,-de.
JjJUf	1- Stare de iritare care determină pierderea
«pánim de sine: mânie, violenţă. ICu ~ = cu forţă. -V _r^r) Dorinţă puternică, pornire nestăpânită, furieri • a’ arL fcr*ei, Pl- fiirii.art- furi'le. tarint* v-n-er) Militar care îndeplineşte lucrări de secre-pl ^r!^-° unitate sau într-o subunitate militară, s.m.,
ftjrigS'-oasă (-ri-os) Cuprins de furie; mânios, //(adv.) n;„	j®- "(despre elemente ale naturii) Violent, puter-
nic-ad,.,pi. furifişi.-oase.
furioso1 (-zo) (it., muz.) Cu furie; vijelios, adv. furioso2 (-zo) (it.) Rasă de cai rezultată din încrucişarea rasei de galop englezeşti cu rasa locală, furiş,-ă Făcut pe ascuns, adj., pl. furişi,-e. furişa refl. şi tr. A (se) strecura pe neobservate, tiptil. Hrefl. A se ascunde (de cineva), vb. I, ind. prez. 3 furişează, / pl. furişăm, perf s. 3 sg. furişă; conj. prez. 3 să furişeze; ger. furişând.
furişare Acţiunea de a (se) furişa, s.f, g.-d. art. furişi; rii, pl. furişări.
furişate (în loc.) Pe ~ = pe furiş. loc. adv. furlandisi refl. (fam.) A se făli; a se sclifosi, vi. IV, ind. prez. 3 sg. se furlandisgşte, imperf. 3 sg, se furlandisea; conj. prez. 3 să se furlandisească. furmjnt Soi de viţâ-de-vie, cu boabe verzi-gălbui, din care se fac vinuri superioare; vin din acest soi. s,m. furnal l. Cuptor înalt în formă de tum, cu instalaţie pentru topirea minereurilor şi extragerea metalelor.
2,	Cantitate de exploziv introdusa în stânca, zidăria etc., care urmează să fie aruncată în aer, s.n, pl. furnale, furnalist Muncitor care lucrează la fumai (1). s.m., pl. fumalişti.
furnica 1, intr. A umbla de colo pâna colo în număr mare; a mişuna. 2. tr. impers. A avea o senzaţie neplăcută de pişcaturi sau de mâncărime pe piele. vb. I, ind. prez. 3 furnică.
furnicar1 l. Mamifer din America de Sud, cu capul lung şi îngust, cu botul ascuţit şi cu limbă lunga, cleioasa, care se hrăneşte cu furnici. 2. (omit.) Albinărel. s,m„pl. furnicari,
furnicar2 Ridicătură mică de pământ în care trăiesc llir-nici; muşuroi, //Mulţime de furnici. 2. (fig.) Mulţime de oameni care mişună, forfotesc, s.n., pl. ftjmicare. furnicare Acţiunea de a furnica, s.f., g.-d. art. lumi-cfrii, pl. fumiclri,
furnici (la pl.) Grup de insecte din ordinul himenop-terelor, de culoare neagră sau roşie, care trăieşte în colonii; (la sg.) insecta din acest grup. /Harnic ca o se spune despre un om foarte harnic. - albă s termită, s.f, s.-d. art. furnicii, pl. furnici,
furnlcityri Senzaţie neplăcută de mâncărime şi
...................s.s.f.,i '
tari.
înţepături pe piele, s.f, g.-d. art. furnicăturii, pl. fumică-
furnir Foaie subţire de lemn, de esenţă superioară, folosit! la fabricarea placajelor, în industria mobilei etc. s.n., pl. furnire.
furnirul tr. A aplica fljmir pe o piesă de tan. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ftimiruifisc, Imperf. 3 sg. furniruit; conj. prez. 3 să iumiruiască.
furnlrulre Acţiunea de a furnirul, s.f, g.-d. art. ftimiru-irii, pl. fumiruiri.
furnitură 1. Marfă, obiecte furnizate, //(la pl.) Obiecte mărunte de birou; rechizite. 2. (la pl.) Material, accesoriu (căptuşeala, aţă etc.) folosit în croitorie, s.f, g.-d. art. furniturii, pl. flimituri.
furniza tr. 1. A procura (sistematic) cuiva mărfuri, electricitate etc.; a aproviziona. 2. A da o informaţie, o ştire etc.; a pune la dispoziţie cu regularitate, vb. I, ind. prez. 3 furnizează.
furnizare Acţiunea de a furniza, s.f., g.-d. art. furnizării, pl. furnizări.
furnizgr.-oare Persoană care furnizează, care livrează anumite materiale. s.m.,pl. fumizsri; s.f, g.-d. art. fumi-zoarei, pl. furnizoare.
furoare (rar) 1. Furie, mânie. 2. Pasiune violentă.
3.	(fam.) A face ~ori = a provoca senzaţie, admiraţie (prin aspectul exterior), s.f., g.-d. art. furerii, pl. furori. furQU Cămaşă de zi femeiască; combinezon, s.n., art. furoul, pl. furouri.
fursec
482
fursec Nume dat unor prăjituri mici, uscate, preparate din diferite aluaturi, cu sau fară umplutură, s.n., pl. fursecuri.
furt Faptul de a fora; hoţie, s.n., pl. forturi, furtişag Furt de lucruri mărunte; ciupeală, s.n., pl. furtişaguri.
furtiv,-ă (livr.) Pe ascuns, pe furiş. Privire ~. adj., pl. furtivi,-e.
furtun Tub flexibil din material plastic, din cauciuc etc. folosit pentru transportul lichidelor sau al gazelor pe distanţă mică. s.n., pl. furtunuri.
furtungr Pasăre marină mediteraneeană de mărimea unui porumbel, cu nările situate la capătul unor tuburi cornoase de pe cioc. s.m., pl. furtunari. furtunatec,-ă v. furtunatic.
furtunatic,-ă (rar) Agitat, impetuos; furtunos, [var. fur-tunatec,-ă adj.] adj., pl furtunatici,-ce, furtună 1. Vânt puternic însoţit de averse şi de descărcări electrice; vijelie. I~ solară = activitate solară accentuată care determină intensificarea emisiei corpusculare şi a celei electromagnetice. 3. (fig.) Agitaţie interioară, zbucium. 4. (fig.) Răscoală; răzmeriţă, s.f., g.-d. art. furtunii, pl. furtuni.
furtunos,-oasă 1. Bântuit de furtună; agitat. 2. (fig.) Impetuos, violent, adj., pl. furtunoşi,-oase. furuncul Inflamaţie locală, purulentă, a pielii; abces. s.n., pl. furuncule.
furunculţ>s,-oasă Cu furuncule, adj., pl. furuncu-leşi,-o§se.
furunculoză Boală de piele manifestată prin apariţia succesivă sau simultană a mai multor furuncule, s.f., g.-d. art. furunculezei, pl. furunculoze, furură 1. Placă de lemn sau de metal care umple golurile dintre elementele unei construcţii. 2. Blană din mai multe piei, folosită drept căptuşeală la paltoane, s.f, g.-d. art. fururii, pl. fururi.
fus1 Unealtă de forma unui băţ îngroşat la mijloc, pe care se înfăşoară firul când e tors. Un ~ = fusiform, s.n., pl. fuse.
fus2 1. Parte centrală a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază şi capitel. 2. (tehn.) Porţiune a unui ax sau a unui arbore care se roteşte într-un lagăr. 3. Nume dat unor părţi de maşini, de instalaţii etc., care seamănă la formă cu fusul'. 4. Trunchi de copac fară ramuri.
5.	(geogr.) ~ orar = fiecare din cele 24 de porţiuni în care este împărţită suprafaţa Pământului, prin meridiane, aflate la 15° unul de altul. 6. (mat.) ~ sferic = porţiune din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două cercuri care au un diametm comun, s.n., pl. fusuri. fus3 Unitate de măsură pentru piele egală cu 929 cm2. s.n., pl. fusuri.
fusaiolă Disc care reglează învârtirea fusului1, s.f, g.-d. art. fusaiolei, pl. fusaiole.
fusar Peşte mic de apă dulce, cu corpul fusiform, de culoare galbenă-castanie. //Ţipar. /~ mare = pietrar, [var. fusariu s.m.] s.m., pl. fusari. fusariu v. fusar.
fusarolă (arhit.) Element decorativ alcătuit dintr-un şir de boabe alungite, reliefate, s.f, g.-d. art. fusarolei, pl. fusarole.
fuscei 1. Fiecare dintre vergelele care separă firele de urzeală la războiul de ţesut. 2. Fiecare dintre scândurile orizontale sau dintre vergelele care formează treptele unei scări. 3. (rar) Cotor de ceapă. [var. fuşcel, fuştei s.m.] s.m., pl. fuscei, art. fusceii. fusiform,-ă în formă de fus1, [var. fuziform,-ă adj.] adj.,pl. fusiformi,-e.
fustanglă Fustă scurtă, largă şi creaţă, care face parte din costumul naţional al grecilor şi al albanezilor, s.f, g.-d. art. fustanelei, pl. fustanele.
fustangiu (fam.) Bărbat afemeiat, s.m., pl. fustangii, art. fostangiii.	’
fustă Obiect de îmbrăcăminte pentru femei, care acoperă corpul de la talie în jos. //(depr.) Femeie, s.f, g.-d. art. fustei, pl. fuste.
fustigaţie (-ţi-e) (rar) 1. Bătaie cu vergile; flagelare. 2. (fig.) Corecţie, pedeapsă, s.f., art. fostigaţia, g.-d. art. fustigaţiei, pl. fustigaţii, art. fustigaţiile. fustişoară Diminutiv al lui fustă; fustiţă, s.f, g.-d. art. fustişoarei, pl, fustişoare.
fustiţă Fustişoară. s.f., g.-d. art. fustiţei, pl. fustiţe, fuşalău (reg.) Unealtă asemănătoare cu o ţesală, servind la scărmănat lâna, cânepa etc. s.m., art. fuşalăul, pl. fuşalăi. art. fuşalăii. fuşcel v. fuscei.
fuşerai 1. (arg.) Furt, înşelare. 2. (fam.) Lucru de mântuială. s.n.
fuşereală (fam.) Faptul de a fuşeri. s.f, g.-d. art. fuşe-relii, pl. fuşereli.
fuşeri tr. (fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. vb. IV., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fuşe-resc, imperf. 3 sg. fuşerea; conj. prez. 3 să foşerească, fuştaş (în Ţara Românească şi în Moldova, până în sec. al XIX-lea) Soldat din garda personală a domnitorilor, înarmat cu o fuşte; lăncier. s.m., pl. fuştaşi. fuşte (înv.) Suliţă de lemn cu vârf de fier; lance, s.f, g.-d. art. foştii, pl. foşti, fuştei v. fuscei.
futil,-ă (livr.) Lipsit de interes, de valoare; inutil, frivol. adj., pl. futili,-e,
futilitate (livr.) Lipsă de seriozitate; frivolitate, s.f., g.-d. art. futilităţii, pl. futilităţi, futurism Curent literar şi artistic, apărut la începutul sec. al XX-lea, care neagă formele tradiţionale şi încearcă să promoveze noul, prin orientare spre maşinism, tehnică modernă şi ritmuri trepidante, s.n. futurist,-ă (Adept) al futurismului, adj., s.m şi f, pl. futurişti,-ste.
futurolog,-ă Specialist în futurologie; viitorolog, s.m., pl. futurologi; (rar) s.f, g.-d. art. futurologei, pl. fotu-rologe.
futurologie Ştiinţă care se ocupă cu cercetarea viitorului; viitorologie. s.f, art. futurológia, g.-d. art. foturolo-giei.
fux Operaţie prin care buştenii înţepeniţi sunt împinşi cu ţapina şi aduşi pe linia de plutire, s.n. fuzant,-ă (despre proiectile) Care explodează în aer. adj.,pl. fuzanţi,-te.
fuzarioză (-ri-o-) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci, care se manifestă prin apariţia unei pâsle de culoare alb-roz pe organele atacate, s.f, g.-d. art. fozariozei, pl. fuzarioze.
fuzee Corp aerodinamic care poate înainta în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse evacuate printr-un efuzor. s.f, art. fozeea, g.-d. art. fuzeei, pl. fuzee. fuzel Amestec de alcooli, obţinut prin fermentaţia proteinelor din cereale şi din fructe, sub acţiunea drojdiei de bere, folosit ca dizolvant în industria parfomurilor. s.m. fuzelşj Corpul unui avion sau al unui planor, s.n., pl. fuzelaje.
fuzen Fragment de substanţă vegetală care intră în compoziţia cărbunelui; fozit. s.n., pl. fozene. fuzetă Piesă de legătură între roţi şi osia din faţă a unui autovehicul, s.f, g.-d. art. füzetei, pl. füzete. fuzibil1 Element al unei siguranţe electrice, în formă de fir subţire sau de lamelă, care se topeşte atunci când este străbătut de un curent mai intens decât cel admis, s.m., pl. fuzibili.
fuzibil2,-ă (despre metale) Care se poate topi uşor. adj., pl. fuzibili,-e.
fuzibilitate însuşirea de a fi ilizibil, s.f., g.-d. art. fuzi-
bilităţii- . . .. fuziffirm,-a v. fusiform.
fuziometru (-zi-o-) Aparat pentru măsurarea temperaturii de fuziune, s.n., art. fuziomstrul, pl. fuziometre. fuziona (-zi-o-) irttr. A realiza o fuziune; a se contopi. vb. I, ind. prez. 3 fuzionează.
fuzionare (-zi-o-) Acţiunea de a fuziona, s.f, g.-d. art. fuzionării, pl. fuzionări.
fUzionist,-ă (-zi-o-) (rar) (Adept) al unei fuzionări, s.m., pl fuzionişti; s.f, g.-d. art. fuzionistei, pl. fiizioniste. fuzit Fuzen. s.n.
fuziune (-zi-u-) 1. Contopire, unire a mai multor partide sau organizaţii într-una singură. 2. Reorganizare, prin contopire, a unor instituţii. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice uşoare. ~ nucleară. 4. Topire. /Punct de~- temperatură de topire, s.f. g.-d. art. fuzii> nii, pi fuziuni.
G>9
g (ge /ghe/gî) A noua literă a alfabetului limbii române.
s.m./s.n., pi g/g-uri.
g (gî) Sunetul notat cu litera de mai sus. s.n., pl. g. ga/ga-ga Cuvânt care imită strigătul gâştelor. interj. gabară Navă sau ambarcaţiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. s.f., g.-d. art gabarei, pl. gabare. gabardină Stofă fină de lână, cu dungi oblice pe ambele feţe. s.f., g.-d. art. gabardinei. gabarit 1. Contur format din liniile care delimitează dimensiunile maxime admisibile ale unei maşini, ale unui obiect etc. //Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. 2. (fig.) Dimensiune, statură. s.n., pl. gabarite.
gabaritic,-ă Referitor la gabarit; de gabarit, adj., pl. gabaritici,-ce.
gabelă (în Franţa medievală) Impozit care se percepea pe sare. s.f., g.-d. art. gabelei, pl. gabgle. gabie Platformă orizontală fixată în partea de sus a unui catarg, care serveşte ca post de observaţie sau ca loc de unde se manevrează parâmele. s.f., art. gabia, g.-d. art. gabiei, pl. gabii, art. gabiile.
gabier1 (-bi-er) Marinar care face de serviciu pe gabie şi care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor. s.m., pi, gabieri.
gabier2 (-bi-er) Velă pătrată, a doua de jos, la o navă cu pânze, s.n., pl. gabigre.
gabion (-bi-on) Coş de nuiele sau de sârmă, umplut cu pietriş, cu pământ etc. cu care se consolidează malurile apelor, barajele etc. s.n., pl. gabioane. gabionadă (-bi-o-) (rar) Instalarea de gabioane. s.f., g.-d. art. gabionadei, pi gabionade. gablonz (-blonţ) 1. Cristal special, cu irizaţii, întrebuinţat la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine. 2. (p. ext.) Obiect care are asemenea cristale, s.n., pl. gablon-zuri.
gabonez,-ă (Locuitor) din Gabon. adj., s.m. şi f, pl. gabonezi,-e.
gabriolgtă v. cabrioletă.
gabrs/gabrQu Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcţii, s.n., art. gabrţjul, pi gabrQuri. gabrovean (înv.) Persoană care facea şi vindea cuţite. s.m., pi gabroveni.
gaci (reg.) Pantaloni largi care fac parte din portul popular specific regiunii Oaşului, s.m. pl. gadget (gaget) (angl.) Obiect mic, de valoare neînsemnată, oferit ca surpriză cumpărătorilor, s.n., pl. gadgeturi. gadină (pop.) Animal sălbatic, jivină, s.f, g.-d. art. gadinei, pl. gadine.
gadollnit Mineral anhidru sau uşor hidratat conţinând pământuri rare. s.n.
gadoliniu (-li-niu) Element chimic din grupul lantani-delor. s.n.
gael (ga-el) (mai ales Ia pl.) Persoană care aparţine unei populaţii de origine celtică, ce a locuit în vechime în Irlanda şi Scoţia, s.m., pi gaeli. gaelică (ga-e-) Dialect celtic din Irlanda şi Scoţia, s.f, g.-d. art. gaelicei.
gafa intr. A face o gafă (3). vb. I, ind. prez. 3 gafează. gafă 1. Prăjină în formă de cârlig, care serveşte la prinderea obiectelor de la distanţă, la acostarea unei ambarcaţiuni etc. 2. Cârlig metalic de care se prinde sarcina unui dispozitiv de ridicat. 3. Gest sau cuvânt nepotrivit,
gafeur
484
dar neintenţionat, care poate jigni, s.f., g.-d. art. gafei, pl. gafe
gafeur (gafar) (fr.) Gafist. s.m., pl. gafeuri. gafeuză (gafQză) (fr.) Gafistă s.f, g.-d. ari. gafeuzei, pl. gafeuze.
gafist,-ă Persoană care face gafe (3); gafeur. s.m., pl.
gafişti, s.f, g.-d. art. gafistei, pl. gafiste.
gag 1. Efect comic într-o piesă de teatru sau într-un
film, rezultat din situaţii surprinzătoare, contrastante.
2. (fam.) Gluma, s.n., pl. gaguri.
gaga (fam., în expr.) A fi ~ = a da în mintea copiilor.
adj. invar.
gagarlnlt Mineral care conţine elemente din familia
pământurilor rare. s.n.
gag&t (min.) Jais. s.n.
gagic (fam.) Iubit, amant, s.m., pl. gagii.
gagică (fam.) Iubită, amantă, s.f, g-d art. gagicii, pl.
gagici.
gaglst,-ă (ieşit din uz) Actor angajat temporar (şi cu leafă), (la m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară, s.m., pl. gagişti; s.f. g.-d. art. gagistei, pl. gagiste,
gagiu (fam.) 1. Om, individ. 2. Iubit, amant, s.m., pl. gagii, ar/, gagiii.
gagllardă (gli pron. li) (it.) Vechi dans de origine italiana, eu ritm vioi; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. gagliardei, pl. gagligrde. galftc v, gulac.
galacfil Medicament extras din răşina unui arbore, întrebuinţat ca expectorant. s.n. galii Graur domesticit, s.m., pl. saigli. galbarice (reg.) Picioare (prea) lungi; gaibe, gaide (3). s,n,pl.
gaibe (rea.) Gaibaraee, gaide (3), s.f. pl.
Q&jcă I. Şaretă de stofă cusută la o haini în dreptul taliei, pentru a-i micşora lărgimea sau In scop decorativ. 2. Bentifă de stoft prin care se trece cordonul sau cureaua. 3. Agăţătoare, s.f, g.-d. art. găieii, pl. ggici. gildfi (reg.) 1. Cimpoi. 2, Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi, (fig., la pl,). 3. Picioare (prea) lungi; gaibarjee, gaibe. s.f, g.-a. art. giidei, pl, gfiide.
glie Pasăre răpitoare de zi. asemănătoare cu uliul, dar cu coada bifurcată, /Se (Ine - după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poţi scăpa. L-a luat (sau te-a luat etc.) ~m & (sau ai etc.) păţit-o. s.f, art. Sflia, g.-d. art. glii, pl. gli.
flfllţâ (ga-i-) 1. Pasăre de mărimea unei ciori, cu penajul frumos colorat, care poate imita sunetele scoase de alte păsări. 2. Epitet dat unei femei care vorbeşte mult şi ftră rost. s.f, g.-d. art. piţei, pl gaiţe, galze (mm,) Roci silicioase poroase şi uşoare, constituite din granule de euarţ şi din organisme silicioase. s.f. pl. gaj Garanţie depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări, s.n., pl. gajuri. gal1 (mai ales la pl.) Persoană care făcea parte din populaţia veohii Galii, s.m., pl. gali. gal2 Unitate pentru măsurarea acceleraţiei, egală cu
1	centimetru pe secundă la pătrat, s.m., pl. gali. galactic,-ă Referitor la galaxii, adj., pl. galactici,-ce. galactofag,-ă (Cel) care se hrăneşte cu lapte, adj., s.m.
1	şi f, pl. galactofagi,-ge.
galactomgtru (tehn.) Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui, s.n., art. galactomstrul, pl. galactomgtre.
galactoree (med.) Secreţie continuă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării, s.f., g. -d. art. galactoreei, pl. galactorge.
galactoză Substanţă care are proprietăţi asemănătoare cu ale glucozei, s.f, g.-d. art. galactozei.
gaiaHt Masă plastică cornoasă obţinută din cazeină si folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor izolante electrice, s.n.
galant,-ă 1. (despre bărbaţi) Curtenitor, politicos, atent faţă de femei; (despre gesturi, atitudini) politicos, amabil. /Roman (sau poezie, intrigă, aventură) - = roman (sau poezie, intrigă, aventură) de dragoste. 2. Darnic generos, adj., pl. galanţi,-te.	’
galantar Vitrină a unui magazin; dulap pentru provizii. s.n., pl. galantare.	’
galanterie 1. Politeţe, purtare atentă faţă de femei; cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuşi, cravate etc.) care se vând în magazine, s.f, art. galanteria, g.-d. art. galanteriei, pl. galanterii, pl. galanteriile. galantsm,-oamă v. galanton, galantomie v. galantonie. galantan,-oană (fam.) Darnic, generos, [var. galantoni,-oamă adj.\ adj., pl. galantoni,-oane. galantonie (rar) Dărnicie, generozitate, [var. galantomie s/1 s.f, art. galantonja, g.-d. art. galantoniei, galaşnul Dans popular cu mişcare rapidă executată numai de bărbaţi; melodie corespunzătoare acestui dans. s.n. art.. mart. gal aţin,
galaxje Fiecare dintre sistemele stelare din univers, cuprinzând un număr uriaş de stele, s.f, art. galaxia, g.-d. art. galaxiei, pl. galaxii, art. galaxiile. gala1 l, Spectacol eu caracter festiv, la care participă, de obicei, persoane oficiale, /De - B solemn, festiv, 2, ~ de box - competiţie sportivă în care au loc mai multe meciuri de box, s.f, g,-d, art. galei, pl. gale. gili2 Excrescenţă provocata de înţepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante; eee. s.f,, g,-d. art. piei, pl. ple, galb i, (arhit.y Curbură a unui capitel, a unei console etc.; contur al unei sculpturi, al unei mobile ete, 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare, [var. p.lbâ s.f,] s.n., pl, gjlburi. galbin Răşină cu aspect gumos, obţinut! dintr-o planta exotica, s.n. galbâ v. galb,
galben1 Nume dat unor monede străine de aur, care au circulat si fn ţările româneşti, s.m., pl. galbeni. , galben2 Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între portocaliu şi verde. //Substanţă, colorant; pigment de această culoare, s.n. galben3,-a 1, De culoarea aurului sau a lămâii. 2. Rasa ~ ■ grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brunft a pielii. 3. (despre faţa oamenilor) Palid; (despre părul oamenilor) biond; (despre părul cailor) şarg, 4, Friguri ~ - boală contagioasă tropicală, transmisă printr-o specie de ţânţari. (A se face sau a ft)~ ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoţii sau a unei boli. A i se face cuiva - înaintea ochilor - a i se face (cuiva) rău. adj., pl. galbeni,-e. galbenă Soi de viţă-de-vie cu boabele strugurilor gal-bene-verzui; vin din acest soi. ~ de Odobeşii. s.f, g.-d. art. galbenei.
gal£ Vas de flori ornat după stilul Liberty de la începutul sec. al XX-lea. s.n.
galgnă Sulfară naturală de plumb folosită ca redresor la aparatele de radio ftră lămpi, la prepararea vopselelor etc. s.f, g.-d. art. galgnei.
galenic,-ă (despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor reţete, adj., pl. galgnici,-ce. galenism Teoria medicului Galenus, conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. s.n.
galenţi Papuci cu talpă de lemn. s.m. pl.
485
galvanocaustică
aaleopltfic (-le-o-) Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, de mărimea unei pisici, care poate plana, s.m., pl.
«'veche navi eu vâsle folosita în Antichitate şi fti Evul Mediu, la care vâsleau sclavi sau condamnaţi.
2	(p. ext.) Condamnare la muncă silnică; puşcărie. 3' (fim.) Situaţie, munca dezagreabilă, penibila. Viaţa de s.f,, g.-d art. galerei, pl. galfire, galerie 1. Tunel care permite minerilor accesul la un zăcământ, //Coridor subteran care face legătura între doua puncte ale unei lucrări hidrotehnice, 2. Canal pe care îl sapa unele animale sub pământ pentru a le servi de adăpost. 3. Coridor lung (şi boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri şi servind ca loc de trecere sau de plimbare. 4, Sala, muzeu în care sunt expuse lucrări de sculptură şi de pictura. 5. Balcon situat la cel mai înalt nivel într-o sală de spectacol, //(fam.) Spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care manifestă zgomotos la o adunare, la un spectacol etc. IA face - = a se manifesta zgomotos, în semn de aprobare (în cursul unui spectacol). 6. Bară de care se atâm& perdelele. 7. Un fel de tavă de metal care se aşază în faţa sobei pentru a nu cădea cărbunii din sobă pe duşumea. 8. (fig.) Şir, serie de portrete literare, s.f, g.-d. art. galeriei, pl. galerii, galeş,-ă (despre privire, ochi, p. ext., despre oameni)
1.	Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist, adj., pl. galeşi,-e. galgr 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, şlefuit şi rotunjit prin acţiunea mării, a torentelor, a gheţarilor. 2. Rolă care permite o mişcare prin rostogolire. 3. (text.) Piesă de la maşina de filat mătase artificială care întinde firul la ieşirea din baia de filare.
4.	(tehn.) Bobină inelară. 5. (tehn.) Secţiune a unui comutator rotativ, s.m., pl. galeţi.
galet2 v. galetă.
galetă (rar) Un fel de pesmet mâncat de marinari, ostaşi etc. în campanie. [var. galet s.m.] s.f, g.-d. art. galetei, pl. galete.
galfăd,-ă (reg.) Palid (din cauza unei boli), adj., pl. gâlfezi,-de.
galiârd (-li-ard) (mar.) Fiecare din extremităţile punţii superioare ale unei nave. s.n., pl. galiarde. galiardă (-li-ar-) 1. Vechi dans francez cu ritm vioi.
2.	Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. s.f. g.-d. art. galiardei, pl. galiarde.
gglic1 (în sintagma) Acid ~ = acid organic aromatic, întrebuinţat la fabricarea unor coloranţi, a unor medicamente etc. adj.
galic2,-ă Referitor la gali. /Cocoşul ~ = emblemă (reprezentând un cocoş) care simbolizează Franţa, adj., Pl. galici,-ce.
galican,-ă (Adept) al galicanismului. adj., s.m. şi f, pl. gahcani,-e.
galicanism Doctrină politico-religioasă care, rămânând ^aţă dogmelor catolice, apăra libertăţile organizatorice ale Bisericii catolice din Franţa faţă de Vatican, s.n. 9alician,-ă (-si-an) (Locuitor) din Galicia. adj., s.m. şi '■> Pl- _galicieni,-e.
galicism Cuvânt, expresie proprie limbii franceze, s.n., Pl- galicisme.
9aliffirmă (la pl .) Ordin de păsări tericole sau arbori-?°‘e; (Ia sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. gali-lannei, pl. galiforme.
galileean,-ă (-le-ean) (Locuitor) din Galileea. adj., s-m. şi f.,pl. galileeni,-e.
galimatias (-ti-as) (livr.) Vorbire sau scriere confuză. lv<w galimatie *./•] s.n. aa imatie v. galimatias.
galinacee (fa pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (la sg.) pasăre din acest subordin, s.f, an- galinaceea, g.-d. art. galinacgei, pl. galinacee.
galifin (-li-on) 1. Nava mare cu pânze, folosita în trecut de spanioli pentru comerţ şi pentru lupte. 2. Ornament (de lemn) montat la prora navelor cu vele. 3. (tipogr.) Planşeta pe care se aşază rândurile de litere culese, s.n., pl. galiaane.
galÎQtă (-li-o-) Navă uşoara de pescuit, cu fundul plat şi cu două catarge, folosita în trecut de olandezi, s.f., g.-d. art. galiatei, pl. galiflte,
gâliţă (reg.) Pasăre de curte; oratanie, s.f, g.-d, art. gâliţei, pl. giliţe.
gallţlşn,-a (-ţi-an) (Locuitor) din Galiţia. adj., s.m. şi f, pl. galiţigni,-e.
gallu (-liu) Metal moale, cenuşiu, folosit la fabricarea
unor termometre pentru temperaturi înalte, la diferite
aliaje etc. s.n., art. galiul.
galofil,-ă Francofiladj., s.m. şi f, pl. galofili,-e.
galofllie Francofllie. s.f, art. galofîlia, g.-d. art. galo-
filiei.
galofQb,-ă Francofob. adj., s.m. şi f, pl. galoffibi,-e. galofobie Francofobie. sf, art. galofobja, g.-d. art. galofobiei.
galoman,-ă (Persoană) care admiră fâră rezerve tot ceea ce este francez, adj., s.m. şi f, pl. galomani.-e. galomanie Admiraţie exagerată pentru tot ceea ce este francez, s.f., art. galomania, g.-d. art. galomaniei. galfin1 Panglică, bandă, şiret prins pe epoleţi sau pe mâneca unei uniforme pentru a indica gradul; şiret de lână, de mătase etc. cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. s.n., pl. galQane.
galQn2 Unitate de măsură pentru capacitate folosită în ţările de limbă engleză şi egală cu circa patru litri, s.n., pl. galoane. .
galonat,-ă împodobit cu galoane, //(s.m., ir.) Ofiţer; (p. gener.) gradat, adj., pl. galonaţi,-te. galop 1. Mers rapid al calului. 2. Dans foarte rapid cu ritm sacadat; melodia acestui dans. s.n., pl. galapuri. galopa intr. 1. (despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a fi purtat în galopul calului. 2. (despre motoare cu ardere internă) A fiincţiona neregulat, cu întreruperi. vb. 1, ind. prez. 3 galopează.
galopadă (rar) Alergare în galop, s.f, g.-d. art. galo-padei, pl. galopade.
galopant,-ă 1. (despre boli) Cu evoluţie rapidă. 2. Repede, în galop, //(adv.) Preţurile cresc adj., pl. galopanţi,-te.
galopare Faptul de a galopa, s.f, g.-d. art. galopării, pl. galopări.
galoroman,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii rezultate în urma amestecului dintre gali şi romani, adj., s.m., pl. galoromani,-e.
galoromanic,-ă Galoroman. adj., pl. galoromanici,-ce. galoş încălţăminte de cauciuc purtată peste pantofi. s.m., pl. galoşi.
galvanic,-ă Referitor Ia galvanism. /Element - = pilă electrochimică. adj.,pl. galvanici,-ce. galvanism Acţiunea curentului electric asupra organismelor vii. s.n.
galvaniza tr. l.A acoperi un obiect metalic cu un strat subţire de zinc, pentru a-1 face mai rezistent la coroziune. 2. A excita un ţesut sau un organ cu ajutorul curentului galvanic, în scop terapeutic sau experimental. 3. A anima insuflând o energie neaşteptată, vb. I, ind. prez. 3 galvanizează.
galvanizare Acţiunea de a galvaniza s.f, g.-d. art. galvanizării, pl. galvanizări.
galvano Clişeu tipografic obţinut prin galvanoplastie.
s.n.
galvanocaustică Folosirea curentului galvanic în cauterizarea ţesuturilor bolnave, s.f, g.-d. art. galvano-causticii.
galvanocauter
486
galvanocautgr (-ca-u-) Instrument folosit în galva-nocauterizare. s.n., pl. galvanocautgre. galvanocauterizare (-ca-u-) (med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice, s.f., g.-d. art. galvanocaute-rizgrii, pl. galvanocauterizlri. galva nomgtru Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric slab sau se constată prezenţa unui astfel de curent, s.n., art. galvanomgtrul, pl. galva-nomgtre.
galvanoplastie,-ă Referitor la galvanoplastie. adj., pl. galvanoplastiei,-ce.
galvanoplastie Reproducere în relief a obiectelor, prin acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de aur, nichel etc., depus prin electroliză, s.f, art. galvanoplastia, g.-d. art. galvanoplastiei.
galvanoscop Instrument care indică prezenţa unui curent electric continuu slab. s.n., pl. galvanoscoape. galvanostegje Acoperire prin depunere electrolitică a unui obiect de metal cu un strat metalic aderent, s.f, art. galvanostegia, g.-d. art. galvanostegiei. galvanostereotipie (-re-o-) Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. s.f, art. galvanostereotipia, g.-d. art. galvanostereo-tipiei.
galvanotehnică Parte a electrometalurgiei care se ocupă cu galvanoplastia şi galvanostegia. s.f, g.-d. art. galvanotehnicii.
galvanoterapie Tratament medical cu ajutorul curentului electric continuu, s.f, art. galvanoterapia, g.-d. art. galvanoterapiei.
galvanotiple Procedeu de reproducere a planşelor tipografice şi a gravurilor cu ajutorul galvanoplastiei. s.f, art. galvanotipia, g.-d. ar/.galvanotipiei. gama1 A treia literă a alfabetului grecesc (y, f), corespunzând lui g, folosită ca simbol în matematică, fizică etc. s.m. pl. gama.
gama2 1. (fiz., în expr.) Radiaţie - = radiaţie emisă de corpurile radioactive, având o mare putere de pătrundere. 2. (fiz.) Unitate de măsură a masei, egală cu o milionime de gram. s.f.
gamaglobulină (biol.) Proteină cu acţiune antimico-tiană, prezentă în plasma sangvină a persoanelor imune. s.f, g.-d. art. gamaglobulinei, pl. gamaglobuline. gamagrafie Radiografie cu radiaţii gama. s.f, art. gamagrafia, g.-d. art. gamagrafiei, pl. gamagrafii, art. gamagrafiile.
gamă 1. Succesiune de sunete, cuprinzând toate sunetele unei scări muzicale, în ordine ascendentă sau descendentă. 2. (pict.) Serie de culori, tonuri dispuse într-o gradaţie armonioasă. 3. (fig.) Serie, succesiune de obiecte, situaţii, fenomene care alcătuiesc un tot. s.f, g.-d. art. gamei, pl. game.
gambă (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită, s.f, g.-d. art. gambei, pl. gambe.
gambet Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră !a exploatările petroliere, s.n., pl. gambgte.
gambetă Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală şi borurile uşor răsfrânte, s.f, g.-d. art. gambgtei, pl. gambgte.
gambir Numele a două plante agăţătoare subtropicale, din ale căror frunze se obţine un extract folosit ca astrin-gent. s.m.
gambuzie (-zi-e) Peşte mic, care distruge larvele ţânţarilor, originar din America de Nord. s.f., art. gam-buzia, g.-d. art. gambuziei, pl. gambuzii, art. gambuziile. game v. ghem2.
gambit Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la deschiderea jocului de şah, pentru a obţine o poziţie favorabilă de atac. s.n., pl. gambituri, gamglă Vas metalic în care soldaţii aflaţi în campanie, în aplicaţii etc. îşi primesc porţia de mâncare, s.f, g.-d. art. gamglei, pl. gamgle.
ga met Celulă sexuală matură a plantelor şi animalelor. s.m., pl. gamgţi.
gameţjingiu (-giu) (bot.) Structură vegetală în care sunt produşi gameţi. s.m., pl. gametangii, art. gametangiii. gametofit Una dintre cele două generaţii din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. s.m., pl. gametofiţi. gametogeneză (biol.) Proces de formare a gârneţilor. s.f., g.-d. art. gametogenezei, pl. gametogeneze. gamopetal,-a (despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite, adj., pl. gamo-petali,-e.
gamopetâlă Plantă sau floare cu petalele unite, s.f., g.-d. art. gamopetalei, pl. gamopetale. gamosepal,-ă (despre caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite, adj., pl. gamosepali,-e. gamosepală Plantă sau floare cu sepalele unite, s.f, g.-d. art. gamosepalei, pl. gamosepale. ganaş v. ganaşă.
ganaşă (zool.) Fiecare dintre cele două ramuri ale mandibulei la animale, [var. ganaş *•«•] s.f, g.-d. art. ganaşei, pl. ganaşe.
gang Loc de trecere pe sub o construcţie, la nivelul terenului; coridor, culoar, s.n., pl. ganguri, gangă Partea sterilă dintr-un zăcământ metalifer, s.f., g.-d. art. gangei, pl. gange.
ganglion (-gli-on) Formaţie anatomică, alcătuită dintr-un grup de celule, situat pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv. s.m., pl. ganglioni.
gangllonar,-ă (-gli-o-) Referitor la ganglioni, adj., pl. ganglionari,-e.
gangliopiegic1 (-gli-o-) Neuroplegic. s.n., pl. ganglio-plggice.
gangliopiegic2,-ă (-gli-o-) (despre medicamente) Care împiedică temporar transmiterea influxului nervos, prin ganglionii vegetativi; neuroplegic. adj., pl. ganglio-plggici,-ce.
gangrena v. cangrena, gangrenare v. cangrenare, gangrenă v. cangrenă.
gangster Nume dat în S.U.A. infractorilor organizaţi în bande; (p. ext.) bandit, răufăcător, s.m., pl. gangsteri. gangsteresc,-ă De gangster, adj.. pl. gangstereşti. gangsterism Faptă, comportare de gangster; banditism. s.n.
ganoid (la pl.) Ordin de peşti cu scheletul parţial carti-
laginos, cu pielea fâră solzi sau acoperită cu discuri
osoase; (la sg.) peşte din acest ordin, s.m., pl. ganoizi.
gaolean (ga-o-le-) Plantă furajeră din familia grami-
neelor, asemănătoare cu porumbul, cu seminţe bogate în
proteine şi grăsimi. s.m.,pl. gaoleani.
gara tr. l.A adăposti un autovehicul într-un garaj, într-un
depozit. 2. A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o
linie de garaj. vb. /, ind. prez. 3 garează.
garafă v. carafă. garagaţă v. caragaţă.
garaj 1. încăpere sau clădire specială destinată adăpos-tirii şi întreţinerii autovehiculelor. 2. Linie de ~ = linie de cale ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staţioneze mai mult timp într-o gară. s.n., pl. garaje, garajist Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreţinerea şi repararea autovehiculelor, s.m., pl. garajişti. garant,-ă Persoană sau instituţie care garantează ceva. s.m., pl. garanţi; s.f, g.-d. art. garantei, pl. garante.
487
garnitură
garanta l.iA asigura pe cineva de ceva. 2. tr. şi intr.
A răspunde de valoarea, de calitatea unui lucru, a unei mărfi etc.; a da garanţie. 3. tr. şi intr. A răspunde pentru faptele sau comportarea altuia. 4. intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. vb. I, ind. prez. 3 garantează.
garantare Faptul de a garanta, s.f., g.-d. art. garantării, garantat,-ă 1. (despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcţionare etc. sunt asigurate de cel care a vândut marfa. 2. (adv., fam.) Sigur, neîndoielnic, adj. pl. garantaţi,-te.
garantism Fourierism. s.n.
garanţă (bot., rar) Roibă. s.f, g.-d. art. garanţei, pl.
garanţe.	.......................
garanţie 1. Mijloc prin care se asigură îndeplinirea unei obligaţii; (concr.) bun care serveşte drept asigurare. 2. Obligaţie conform căreia o personă sau o instituţie răspunde de ceva. IA lua pe~- a garanta. Pe ~a cuiva = pe răspunderea cuiva. A prezenta ~ = a oferi siguranţă. A da ~ = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit, s.f, art. garanţia, g.-d. art. garanţiei, pl. garanţii, pl. garanţiile, garanţină Materie colorată roşie, extrasă din rădăcinile de garanţă. s.f, g.-d. art. garanţinei. garare Acţiunea de a gara. s.f., g.-d. art. garării, pl. garări.
gară 1. Staţie de cale ferată compusă dintr-o clădire şi instalaţiile necesare destinată îmbarcării şi debarcării pasagerilor şi mărfurilor. 2. ~ maritimă (sau fluvială) = totalitatea instalaţiilor şi amenajărilor portuare necesare îmbarcării sau debarcării pasagerilor şi mărfurilor, s.f., g.-d. art. gării, pl. gări.
gard 1. Construcţie de lemn, de fier, de zidărie etc., care împrejmuieşte un teren, o casă, o grădină etc. 2. - viu = împrejmuire realizată din tufe dese de arbuşti. A da (sau a nimeri) (ca Ieremia) cu oiştea-n ~ = a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la ~ = a prosti, a păcăli (pe cineva). 3. împletitură de nuiele, care se aşază de-a curmezişul unei ape curgătoare pentru prinderea peştelui. 4. Obstacol sub formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (pl.) probă atletică, s.n., pl. garduri.
gardaman (rar) Apărătoare de mână, folosită de velari la cusutul velelor, făcută din piele şi având în podul palmei un disc metalic cu care se împinge acul. [var. guardaman s.n.]. s.n., pl. gardamane. gardă 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară sau într-o instituţie civilă; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. I~ de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorul unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne. ~ personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieţii unui demnitar. (în trecut) ~ civică (sau naţională) = unitate compusă din voluntari care asigura liniştea într-un oraş. ~a veche (sau vechea ~) = cei care au participat în trecut la o acţiune socială, politică etc. De - = a) care păzeşte sau supraveghează. Medic de ~; b) care este de serviciu în afara orelor de funcţionare obişnuite. Farmacie de ~. 2. (sport) Poziţie de apărare sau de atac, folosita în scrimă, box, lupte etc. IA se pune în ~ = a) a lua poziţie de apărare; b) a-şi lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins. 3. Apărătoare metalică la mânerul săbiilor şi al spadelor. ~a trăgaciului = apărătoare a trăgaciului la armele de foc. s.f, g.-d. art. gărzii, pl. gărzi.
9ârdă de corp Paznic personal; bodyguard. s.f, g.-d. art• gărzii de corp, pl. gărzi de corp. gardenie (-ni-e) Denumire dată unor plante lemnoase tropicale, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, cultivate la noi ca plante decorative, s.f, art. gardénia, g.-d. art. gar-dgniei, pl. gardenii, art. gardeniile.
garden-party (e pron. ă) (angl.) Petrecere mondenă, recepţie dată într-o grădină, s.n.. art. ggrden-party-ul, pl. garden-party-uri.
garderob (înv.) Dulap pentru haine, s.n., pl. garde-raburi.
garderobă 1. Loc amenajat în sălile de teatru, în localurile publice etc., unde se pot lăsa pălăriile, paltoanele etc. 2. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte ale unei persoane. //Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, s.f, g.-d. art. garderabei, pl. gardergbe. garderobier,-ă (-bi-er) Persoană care are în grijă o garderobă, s.m., pl. garderobigri; s.f, g.-d. art. gardero-bigrei, pl. garderobigre.	'
gardian (-di-an) Persoană însărcinată cu paza unei instituţii, a unui local etc.; paznic, strajă, s.m., pl. gardigni. gardjnă 1. Şănţuleţ făcut la capetele doagelor de butoi, în care se fixează fundul sau capacul. //Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fondul. 2. (rar) Borul pălăriei, s.f., g.-d. art. gardmii, pl. gard ini.
gardist 1. (în trecut) Agent de poliţie care făcea de pază pe străzile unui oraş; sergent de stradă. 2. Legionar, [var. (1) vardist s.m.] s.m., pl. gardişti, gardgn Peşte mic, alb, de apă dulce, s.m., pl. gardani. garf Bucată de came de porc din regiunea primelor vertebre. s.n., pl. garfuri.
gargară 1. Clătire a gurii şi a gâtului cu un lichid dezinfectant; lichid folosit în acest scop. 2. (fig., peior.) Relatare fără conţinut, fără logică, s.f, g.-d. art. gargarei, pl. gargare.
gargariseală Gargară, s.f, g.-d. art. gargariselii, pl. gargarisgli.
gargarisi 1. refl. A face gargară. 2. tr. şi refl. (fig.,
peior.) A vorbi nedesluşit sau fără şir, fără logică, vb. IV,
ind. prez. I sg. şi 3 pl. gargarisesc, imperf. 3 sg. garga-
risea; conj. prez. 3 să gargarisească.
gargarism 1. Medicament lichid folosit pentru gargară.
2.	(fig.) Vorbărie goală, s.n., pl. gargarisme.
gargariza refl. A-şi clăti gâtul cu un lichid dezinfectant.
vb. I, ind. prez. 3 se gargarizează.
gargui Jgheab sau burlan scurt, bogat ornamentat,
folosit pentru scurgerea apei de ploaie, s.n., art. gargit
iul, pl. garguie.
gargusă (mii.) Săculeţ de pânză cu praf de puşcă folosită la tunurile de calibru mare. s.f, g.-d. art. gargi> sei, pl. garguse.
garlm (mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, servind pentru manevrare în port. s.n., pl. garline. garmond Corp de literă de tipar egal cu zece puncte tipografice, s.n.
garnetă (text.) Maşină de destrămat deşeurile de fire de lână cardată. s.f, g.-d. art. gametei, pl. gamete. garnierit (-ni-e-) Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. s.n.
garnisaj 1. Strat de material aşezat pe un obiect, o construcţie etc. pentru a le proteja. 2. Strat de mărăcini, de nuiele etc. pus pe fundul unui torent pentru a împiedica eroziunile, s.n.
garnisi l.tiA împodobi, a orna. 2. refl. A se umple (de), a se îmbolnăvi. 3. tr. (mar.) A înfăşură o parâmă în zona supusă frecării pentru a o proteja, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. garnisesc, imperf. 3 sg. garnisea; conj. prez. 3 să garnisească.
garnitură 1. Accesoriu care împodobeşte sau completează ceva; ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se serveşte la o friptură, la o mâncare etc. 3. Piesă de cauciuc care serveşte la îmbinarea a două conducte prin care circulă un fluid. 4. Grup de mai multe obiecte de acelaşi fel; set. ~ de pahare. 5. Ansamblu de unelte, piese etc. de acelaşi fel. ~ de chei. I~ de tren = ansamblu
garniţă
488
format din locomotiva şi vagoanele unui tren.
6.	Formaţie sportivă, s.f,g.-d. art. garniturii,»/, garnituri, girnlţă Vas de metal pentru transportul laptelui şi a altor lichide, s.f, g.-d, art. gamiţei, pl. gamiţe. garnizoană 1. Totalitatea unităţilor militare stabilite într-o localitate. 2. Conducerea unei garnizoane (1). s.f., g,-d. ari, garnizoanei, pl, garnizoane, garoafă Plantă erbacee ornamentală cu flori de diferite culori şi cu miros specific, s.f, g.-d. art. garoafei, pl. garoafe.
garoafă-de-câmp Garofiţă (2). s.f, g,-d. art. garoafei-de-cimp, pl. garoafe-de-c|mp. aroafă-de-munte Plantă cu frunze lanceolate şi cu ori albe sau roz, plăcut mirositoare, s.f, g.-d. art. garoafei-de-mun te, pl. garoafe-de-munte. garofiţa-Pigtrei-Craiului Plantă erbacee a cărei tulpină poartă o singură floare purpurie, s.f. art,, g.-d, art, garonţei-Pifitrei-Craiului.
garofiţă 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu flori purpurii. 3. Plantă erbacee cu flori mari, roşii, albe sau pestriţe, s.f, g.-d, art. garoflţei, pl. garofiţe. garofiţă-de-mynte Plantă erbacee cu flori mari, purpurii. s.f, g.-d. art. garofiţei-de-munte, pl. garofiţe-de-munte.
garau Tub de cauciuc care serveşte la prevenirea unei hemoragii prin întreruperea temporară a circulaţiei sângelui într-o parte a corpului, s.n., art. garQul, pl. garouri. garsQn (înv.) Tânăr care servea într-un restaurant, s.m., pl. garsani.
garsonieră (-ni-e-) Locuinţă într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o cameră şi baie (uneori şi bucătărie), s.f, g.-d. art. garsonierei, pl. garsoniere, gasconadă Lăudăroşenie, fanfaronadă, s.f, g.-d. art. gasconadei, pl. gasconade.
gasparcolQr Procedeu folosit la realizarea filmelor în culori, s.n.
gasteropod (la pl.) Clasă de moluşte cu corpul acoperit cu cochilie şi care se mişcă cu ajutorul unui picior cărnos; (Ia sg.) animal din această clasă. [var. gastropad s.n.] s.n., pl. gasteropode.
gastraigie Durere de stomac (de natură nervoasă), s.f, art. gastralgia, g.-d. art. gastralgiei, pl. gastralgii, art. gastralgiile.
gastrectomje (med.) Rezecţie a stomacului, s.f, art. gastrectomia, g.-d. art. gastrectomiei, pl. gastrectomii, art. gastrectomiile.
gastric,-ă Referitor la stomac. /Suc ~ = suc secretat de glandele stomacale, care ajută la digestie, adj., pl. gastrici,-ce.
gastnnă (biochim.) Substanţă secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. s.f, g.-d. art. gastrinei, pl. gastrine.
gastrită Inflamaţie a mucoasei stomacului, s.f, g.-d. art. gastritei, pl. gastrite.
gastroenterită Inflamaţie simultană a mucoasei stomacului şi a celei intestinale, s.f, g.-d. art. gastroen-teritei, pl. gastroenterite.
gastroenteroiog,-ă Specialist în gastroenterologie. s.m., pl. gastroenterologi; (rar) s.f., g.-d. art. gastroen-terologei, pl. gastroenterologe. gastroenterologie Ramură a medicinei care studiază fiziologia şi patologia tubului digestiv, s.f, g.-d. art. gas-troenterologiei.
gastrointestinal,-ă Referitor la stomac şi la intestine. adj., pl. gastrointestinali,-e.
gastrolatrie Preocupare excesivă pentru mâncare, s.f. art. gastrolatria, g.-d. art. gastrolatriei. gastroiatru Cel care se preocupă în mod excesiv de mâncare, s.m., pl. gastrolatri, art. gastrolatrii.
gastrologie 1. Studiul stomacului. 2. Tratat de anii culinară, s.f, art. gastrologia, g.-d. art, gastrologiei. gastronom,-oamă Persoană căreia îi plac m/injii. rurile alese şi care ştie să le aprecieze, s.m., pl. gustro-nami; s.f, g.-d. art, gastronoamei,pl, gastronoamu, gastronomic,-ă Referitor la gastronom sau la gastronomie. adj,, pl. gastronamici,-ee. gastronomie Arta de a prepara mâncăruri alese sau priceperea de a le aprecia calitatea, s.f, art. gastronomia, g.-d. art. gastronomiei, gastropad v. gasteropod, gastroscflp Aparat medical folosit la gastroscopie. s.n.,pl. gastroscoape.
gastroscopie Examinare optică a interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag), s.f, art. gastroscopia, g.-d. art gastroscopiei, pl, gastroscopii, pl. gastroscopiile. gastrotomie Deschidere chirurgicală a stomacului. s.f, art. gastrotomia, g.-d. art. gastrotomiei, pl. gastro-tomii, art. gastrotomiile.
gastrulaţie (-ţi-e) (biol.) Proces de transformare a blas-tulei în gastrulă. s.f, art. gastrulaţia, g.-d. art. gastru-laţiei.
gastrulă (biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la
animalele pluricelulare. s.f, g.-d. art. gastrulei.
gaşă Buclă executată la capătul unei parâme, pentru
agăţare, s.f., g.-d. art. gaşei, pl. gaşe.
ggşcă (fam.) Grup de oameni uniţi între ei în vederea
săvârşirii unei acţiuni reprobabile, s.f, g.-d. art. găştii,
pl. găşti.
gaşper (fam.) Ţigan, s.m., pl. gaşperi.
gaşperiţă (fam.) Ţigancă, s.f, g.-d. art. gaşperiţei, pl.
gaşperi ţe.
gat (reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezişul unei ape curgătoare, pentru a bloca deplasarea peştilor, s.n., pl. gaturi.
gata 1. Isprăvit, terminat. Haine (de) ~ = haine confecţionate care se vând în magazine. (Pe) de-a ~ v. de-a ~. A da ~ = a) a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a ~ = a profita de ceva făcut de altul. //Care a luat fiinţă, //(cu val. de adv. sau de interj.) Ajunge! destul! 2. Pregătit, dispus să... 3. Aproape să..., pe punctul de a... adj. invar. gater Ferăstrău mecanic; joagăr. s.n., pl. gatere, gaterist Muncitor care lucrează la gater, s.m., pl. gaterişti.
gatjsm Ramolisment, s.n.
gaucho (gau-cio) (hisp.) Păzitor de vite în pampasul argentinian, s.m., art. gauchoul, pl. gaucho. gaudeamus (-de-a-) (lat.) 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Imn al elevilor şi studenţilor absolvenţi. 3. Masă veselă, s.n.
gauleiter (-lai-tăr) Conducător al unui district din Germania nazistă, s.m., pl. gauleiteri. gaulMsm (au pron. o) Doctrina politică a generalului de Gaulle, s.n.
gaulMst,-ă (au pron. o) (Adept) al gaullismului. adj-, s.m. şi f, pl. gaullişti,-ste.	,
gaur Bivol sălbatic din zonele muntoase ale Indiei şi Birmaniei. s.m., pl. găuri.
gaură (ga-u-) 1. Scobitură, spărtură, adâncitură (într-un corp, în pământ etc.). t~a cheii = orificiul prin care se introduce cheia în broască. ~ de şarpe = loc ferit, unde se poate ascunde cineva, (pop.) Doar nu s-o face ~-n cer -nu va fi mare pagubă. 2. (fam.) Furt, lovitură. 3. (astron.) ~ neagră = corp ceresc caracterizat prin densitate foarte mare şi putere de atracţie uriaşă şi absorbantă, s.f, g.-d. art. găurii, pl. găuri.
gauss Unitate de măsură a inducţiei magnetice, s.m., pl gauşi.
489
găinăreasă
gavaJ (med,) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice, s.n., pl gavgje.
gavanQS (reg.) Borcan (pentru dulceaţă); vas de lut smălţuit; oală (pentru vin), s.n., pl. gavanoase. gavlgl (-vi-al) Crocodil cu botul lung, umflat la capăt, cate trăieşte în fluviile din India şi Birmania. s.n., pl. gaviflli.
gavfită Vechi dans francez devenit dans de curte; melodia acestui dans. s.f., g.-d. art. gavQte, pl. gavQte. gay (ghei) (angl.) Homosexual, s.m., art. gay-ul,pl. gay, art. gay-i.
gaz1 Ţesătură foarte subţire; voal de mătase, s.n. gaz21. Fluid cu densitate mică, expansibil, care tinde să ocupe întregul volum avut la dispoziţie. /~ aerian (sau de iluminat) = gaz obţinui prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~e naturale = gaze combustibile care emană din pământ. ~ lichefiat = gaz combustibil, păstrat în stare lichidă în butelii. 2. (la pl.) Nume dat unor substanţe toxice, iritante şi asfixiante folosite în război. 3. (la pl.) Emanaţii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor.
4.	(pop.) Petrol lampant. Doar n-am băut se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde ~ (sau ~ul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană, s.n., pl. gaze. gaza tr. l.A răspândi gaze toxice într-o zonă în timp de război; a ucide persoane expunându-le la acţiunea gazelor toxice într-o încăpere închisă. 2. A distruge dăunătorii animali sau paraziţii cu ajutorul gazelor toxice. vb. I, ind. prez. 3 gazează.
gazare Acţiunea de a gaza. s.f, g.-d. art. gazării, pl. gazări.
gazbetQn Beton poros utilizat ca izolant termic, s.n. gtzdă 1. Stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi; persoană care oferă cuiva adăpost (şi întreţinere) în schimbul unei chirii. 2. Organism pe care (sau în care) trăieşte un parazit. 3. Locuinţă ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaş. 4. (reg.) Ţăran bogat; chiabur, bogătan. IDe ~ (mare) = din oameni bogaţi, s.f, g.-d. art. gazdei, pl. gazde, gazeificav. gazifica. gazeificare v. gazifica re.
gazai Poezie orientală, cu formă fixă, alcătuită din distihuri, având (de obicei) un conţinut erotic, s.n., pl. gaze; luri.	’
gazglă Nume dat unor mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu şi picioarele lungi, care trăiesc în stepele asiatice şi africane, s.f., g.-d. art. gazelei, pl. gazele.
gazetar,-ă Ziarist, jurnalist, s.m., pl. gazetari; (înv.) s.f, g -d. art. gazetarei, pl. gazetare, gazetă Ziar, jurnal, /(ieşit din uz) ~ de perete = panou plasat într-o instituţie sau o întreprindere, unde se afişau articole referitoare la activitatea de la locul de muncă. s-f, g.-d. art. gazetei, pl. gazete, gazetăraş (fam .) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără valoare, s.m., pl. gazetăraşi. gazetăresc,-ească Referitor la gazetărie sau la gazetari adf, pl. gazetăreşti, gazetărgşte Ca gazetarii, adv. gazetărie Profesiunea de gazetar; jurnalistică, s.f, art. gazetăria, g.-d. art. gazetăriei.
gazeu Ţesătură transparentă cu rărituri. s.n., art. gazéul, pi gazguri.
gazifgr,-ă (despre zăcăminte) Care conţine gaz. adj.,pl. gazifgri,-e.
gazifica tr. A transforma un combustibil lichid sau solid ln gaz. ţvar. gazeifica vi.] vb. I, ind. prez. 3 gazifică. gazificare Acţiunea de a gazifica. [var. gazeificare s.f.] s rg.-d. art. gazificării, pl. gazificări.
gazoanallzat&r (tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. s.n.,pl. gazoanaiizatoare.
gazoduct Conductă pentru transportul gazelor ia distanţe mari. s.n., pl. gazoducte. gazogan Aparat sau instalaţie folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz combustibil, s.n., pl. gazoggne.
gazolină Produs lichid combustibil obţinut din gazele de sondă, s.f, g.-d. art. gazolinéi, pl. gazoliné, gazomatru 1. Aparat pentru măsurarea cantităţii de gaz care trece printr-o conductă. 2, Rezervor pentru înma-gazinarea şi distribuirea gazului2, s.n., art. gazomgtrul, pl. gazomgtre.
gazán Iarbă care se cultivă pe diferite terenuri (parcuri, zone sportive etc.). //Teren cu astfel de iarbă. s.n. gazona tr. A acoperi un teren cu gazon. vb. I, ind. prez. 3 gazonează.
gazsrniţă 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul, s.f, g.-d. art. gazarniţei, pl. găzar-niţe.
gazQS,-oasă Care se află în stare de gaz; (despre lichide) care conţine un anumit gaz. adj., pl. gazaşi,-oase. gazoscşp Aparat pentru detectarea prezenţei gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. s.n., pl. ga-zoscoape.
gazotrQn Tub electric cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. s.n., pl. gazotroane.
găbji tr. (pop.) A pune mâna pe cineva care s-a ascuns; a înhăţa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbjesc, imperf. 3 sg. găbjea; eoni. prez. 3 să găbjească. găbjire (pop.) Acţiunea de a găbji. s.f, g.-d. art. gâb-jirii, pl. găbjiri.
găbui tr. (pop.) A găbji. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbuigsc, imperf. 3 sg. găbuia; conj. prez. 3 să găbuiască. găbuire (rar) Acţiunea de a găbui. s.f, g.-d. art. găbu-irii, pl. găbuiri.
găgăuţă (pop., fam.) Prostănac, s.m., g.-d. art. lui găgăuţă, pl. găgăuţi, s.f. g.-d. art., găgăuţei, pl. găgăuţe. găgăuz,-ă (Persoană) care aparţine unei populaţii de origine turcă, dar de religie creştină, care locuieşte în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria şi Turcia, adj, s.m. şi f, pl. găgăuzi,-e. găietan v. găitan.
găina1 (gă-i-) refl. (despre păsări) A se găinăţa. vb. I, ind. prez. 3 se găinează.
găina2 (gă-i-) intr. (rar; despre oameni) A lâncezi, a boli. vb. I, ind. prez. 3 găinează, găinar (gă-i-) 1. Vânzător de găini. 2. (fam.) Hoţ de găini; (p. gener.) hoţ de lucruri mărunte, borfaş. //Persoană care se ocupă cu afaceri ilicite mărunte, s.m., pl. găinari.
găinaţ (gă-i-) Excremente de pasăre, s.n., pl. găinaţi, găină Specie de pasăre domestică, crescută pentru came şi ouă; (p. restr.) femela cocoşului. IA se culca odată cu -ile = a se culca foarte devreme. Cântă ~a în casă = se spune când într-o căsnicie femeia decide, s.f, g.-d. art. găinii, pl. găini.
găină-cu-mărgăritare Bibilică, s.f, g.-d. art. găinii-cu-mărgăritare, pl. găini-cu-mărgăritare. găină-de-apă Lişiţă. s.f, g.-d. art. gămii-de-apă, pl. găini-de-apă.
găină-de-mare Bibilică, s.f, g.-d. art. gămii-de-mare, pl. gămi-de-mare.
găină-de-mynte Femela cocoşului-de-munte. s.f, g.-d. art. gămii-de-munte, pl. găini-de-munte. găină-sălbatică Găină-de-munte. s.f., g.-d. art. găinii-sălbatice, pl. găini-sălbatice.
găinăreasă (gă-i-) îngrijitoare de găini; femeie care vinde găini, s.f, g.-d. art. găinăresei, pl. găinărgse.
găinărie
490
găinărie1 (gă-i-). Crescătorie de găini sau (p. gener.) de păsări de curte, s.f., art. găinăria, g.-d. art. găinăriei, pl. găinării, art. găinăriile.
găinărie2 (gă-i-) (fam.) Furt de găini; (p. gener.) furt de lucruri mărunte; afacere ilicită măruntă, s.f., art. găinăria, g.-d. art. găinăriei, pl. găinării, art. găinăriile, găinărlţă (gă-i-) (rar) Găinăreasă. s.f, g.-d. art. găinăiiţei, pl. găinăriţe.
găinăţâ (gă-i-) refl. (despre păsări) A-şi lepăda găinaţul. vb. I, ind. prez. 3 se găinăţează. găinuşă (gă-i-) 1. Diminutiv al lui găină. 2. Cărăbuş.
3.	(la pl.) Plantă veninoasă cu flori mici, albe. 4. Plantă din familia rozaceelor, cu tulpina scurtă şi flori albe. s.f., g.-d. art. găinuşei, pl. găinuşe, găinuşă-de-baltă Pasăre migratoare, cu penaj negru şi cu picioare verzui, s.f, art. găinuşa-de baltă, g.-d. art. găinjjşei-de-baltă, pl. găinjjşe-de baltă, găinuţă (gă-i-) Găinuşă (1). s.f, g.-d. art. găinuţei, pl. găinjjţe.
găitan (gă-i-) (înv.) 1. Fir de metal sau şiret de lână, mătase etc. împletit, ţesut sau cusut ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte, //(fam., adv.) A merge ~ = (despre acţiuni, activităţi ) a merge bine. 2. împletitură făcută din găitane (1), care înlocuia platoşa în oastea Moldovei medievale, [var. găietan î./î.] s.n., pl. găitane, găitănar (gă-i-) (înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). s.m., pl. găitănari. _
găitănat,-ă (gă-i-) (înv.) împodobit cu găitane, adi., pl-găitănaţi,-te.
găitănărie (gă-i-) (înv.) Loc în care se făceau sau se vindeau găitane, s.f., art. găitănăria, g.-d. art. găitănă-riei, pl. găitănării, art. găitănănile. găităni (gă-i-) (înv.) 1. tr. A răsuci, a împleti găitane (1). 2. refl. (fig., despre iarbă) A se răsuci la vârf. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găitănesc, imperf. 3. găitănea; conj. prez. 3 să găitănească.
gălăgie Zgomot puternic (de glasuri, de maşini etc.); larmă, vacarm, s.f, art. gălăgia, g.-d. art. gălăgiei. gălăgios,-oasă (-gi-os) Care face gălăgie, zgomotos. adj., pl. gălăgioşi,-oase.
gălămoz1/golomoz1 (reg.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori roşiatice, s.m., pl. gălămoji/golo-maji.
gălamoz2/golomoz2 (reg.) Boţ, cocoloş, bulz (dintr-un material solid), s.n., pl. gălămoaze/golomoaze. gălăţean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Galaţi, adj., s.m., pl. gălăţeni,-e. gălăţeancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Galaţi, s.f, g.-d. art. gălăţencei, pl. gălăţence. gălbează 1 . Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale ovinelor şi bovinelor. 2. Boală de ficat a ovinelor şi a bovinelor provocată de gălbează (1). 3. Numele unor plante parazite din familia cucutei, s.f, g.-d. art. găl-bgzei, pl. gălbeze.
gălbejejilă (pop.) Paliditate, paloare (a feţei), s.f, g.-d. art. gălbejelii.
gălbeji refl. (pop.) A deveni palid, tras la faţă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se gălbejeşte, imperf. 3 sg. se gălbejea; conj.prez. 3 să se gălbejească. gălbejss,-oa.să (pop.) Palid (la faţă), adj., pl. gălbe-jfişi.-oase.
gălbenaş (înv.) Gălbior'. s.m., pl. gălbengşi. gălbenatic,-ă (rar) Gălbui, adj., pl. gălbenatici,-ce. gălbenea Plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori galbene, s.f, art. gălbeneaua, g.-d. ari.gălbenelei, pl. (2) gălbenele, art. gălbenelele.
gălbeneală 1. (pop.) Paliditate, paloare a feţei. 2. Vopsea galbenă (extrasă din plante), s.f., g.-d. art. gălbenelii, pl. (2) gălbeneli.
gălbenj intr., tr şi refl. (înv., pop.) A (se) îngălbeni. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gălbenesc, imperf. 3 sg. gălbenea; conj. prez. 3 să gălbenească. gălbeniu,-ie (rar) Gălbui. //Palid (la faţă), adj., pl. galbenii.
gălbenuş Partea de mijloc a oului, sferică şi de culoare
galbenă, s.n., pl. gălbenuşuri.
gălbenuşă (la pl.) Plantă din familia rozaceelor, cu
tulpina ascendentă, ramificată în partea superioară, s.f,
g.-d. art. gălbenuşei, pl. gălbenuşe.
gălbinare. (pop.) 1. Icter. 2. Plantă erbacee cu frunze
dinţate şi cu flori purpurii, s.f., g.-d. art. gălbinării, pl.
gălbinări.
gălbinicios,-oasă (pop.) Galben, palid (la faţă), adj., pl. gălbinicioşi,-oase.
gălbier1 (-bi-or) Diminutiv al lui galben1; gălbenaş. s.m.,pl. gălbiori.
gălbiQr2,-oară (-bi-or) Diminutiv al lui galben3.1. Care bate în galben, cu nuanţă galbenă; gălbui. 2. (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; blond, bălai. adj., pl. gălbiQri,-oare.
gălbiu,-ie (pop.) Gălbui. //Bălai, blond, adj., pl. gălbii. gălbui,-e Galben-deschis; gălbeniu, gălbiu. adj., pl. gălbui.
găleată 1. Vas de lemn, de metal etc. cu toartă, folosit la transportul (şi păstratul) unor lichide, al unor materiale granulare etc. /A ploua sau a turna cu ~a = a ploua foarte tare. 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc. 3. (în Evul Mediu, în ţările române) Dijmă în grâne. s.f, g.-d. art. gălgţii, pl. găleţi, găletuşă Diminutiv al lui găleată, s.f, g.-d. art. găle-tuşei, pl. găletuşe.
găligan Om foarte înalt; lungan, s.m., pl. găligani, găluşcă Preparat culinar de formă aproximativ rotundă, făcut din aluat, din griş, brânză, came tocată etc. s.f, g.-d. art. găluştei/găluştii, pl. găluşte/găluşti. găluşcuţă Diminutiv al lui găluşcă. s.f, g.-d. art. găluşcuţei, pl. găluşcuţe.
găman (pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău, s.m., pl. gămani.
gămălie Capăt îngroşat de formă sferică al unui ac, al unui chibrit etc. s.f., art. gămălia, g.-d. art. gămăliei, pl-gămălii, art. gămăliile.
gămălioară (-li-oa-) Diminutiv al lui gămălie, s.f, g-d-art. gămălioarei, pl. gămălioare.	,
găoace 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă, de alună etc. s.f., art. găoacea, g.-d. art. găacii, £>/. găaci.
găoaza (pop.) Anus. s.f, g.-d. art. găoazei, pl. găoaze. gărdinar Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). s.n., pl. gărdinare. gărdui tr. (rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gărduigsc, imperf. 3 sg. gărduia; conj. prez. 3 să gărduiască. garduleţ Diminutiv al lui gard; gărdurel, gărduţ. s.n., pl. gărduleţe.
gărdurariţă Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceo-late şi flori roşii-violete, plantat pentru a forma garduri vii. s.f, g.-d. art. gărdurariţei, pl. gărdurariţe. gărdurel Gărduleţ. s.n., pl. gărdurgle. gărduţ Gărduleţ. s.n., pl. gărduţuri. gărgăriţă Nume dat mai multor insecte coleoptere mici, care atacă unele plante cultivate, s.f., g.-d. art. gărgăriţei, pl. gărgăriţe.	.
gărgăun 1. Viespe mare de pădure, cu ac veninos, bărzăun. 2. (la pl.) Pretenţii exagerate, fumuri. IA avea (sau a fi) cu ~i la (sau in) cap = a avea idei ciudate, extravagante. A scoate (cuiva) ~ii (din cap) = a face (pe cineva) să renunţe la ideile ciudate, extravagante pe care le are. [var. gărgăune s.m.] s.m., pl. gărgăuni.
491
gâlceavă
gărgăune v. gărgăun.
găselniţă1 Fluture de culoare roşie-cenuşie cu cercuri albe; molia-stupilor. s.f., g.-d. art. găselniţei, pl. găsgl-niţe.
găselniţă2 (fam.) Soluţie, rezolvare ingenioasă, de efect, s.f., g.-d. art. găselniţei, pl. găselniţe, găsi l. tr. A da de ceva sau de cineva, /(fam.) A-şi -beleam - a avea necazuri, (intr.) A-şi ~ (sau, refl. a se ~) să... = a-i veni (pe neaşteptate) ideea să... 2. tr. şi refl. A întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva. 3. refl. A fi, a se situa printre... 4. tr. A crede că..., a socoti. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găsesc, imperf. 3 sg. găsea; conj. prez. 3 să găsească.
găsire Acţiunea de a (se) găsi. s.f, g.-d. art. găsirii, găsit Faptul de a găsi. /Bun ~! = formulă de salut la întâlnire, s.n.
găsitsr,-oare Persoană care a găsit un obiect pierdut. s.m., pl. găsitQri; s.f, g.-d. art. găsitoarei, pl. găsitoare, găteală Faptul de a (se) găti; ceea ce serveşte cuiva pentru a (se) găti. s.f, g.-d. art. gătelii, pl. găteli, gătej (reg.) Creangă subţire şi uscată; vreasc, s.n.. pl. gătgje.
gătejgl (reg.) Diminutivul lui gătej. s.n.. pl. gătejele. găti 1- tr. A pregăti o mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 2. refl. şi tr. A (se) pregăti pentru o acţiune, de plecare etc. 3. refl. şi tr. A (se) îmbrăca frumos. 4. tr. şi intr. (reg.) A isprăvi. 5. tr. (reg.) A omorî. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. gătesc, imperf. 3 sg. gătea; conj. prez. 3 să gătească.
gătire Acţiunea de a (se) găti; gătit, s.f., g.-d. art. gătirii. găttt Gătire. s.n.
găunos,-ogsă (gă-u-) (despre copaci) Găurit, gol pe dinăuntru; scorburos; (despre nuci) fără miez; (pop., despre măsele) cariat, //(fig., despre acţiuni) Care este lipsit de conţinut, adj., pl. găunoşi,-oase. găunoşi (gă-u-) tr. şi refl. (rar) A face să devină sau a deveni găunos, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. găunoşesc, imperf. 3 sg. găunoşea; conj. prez. 3 să găunoşească, găurea v. găurică.
găunoşityră (gă-u-) (rar) Gaură, scobitură, s.f, g.-d.
art. găunoşiturii, pl. găunoşituri.
găuri (gă-u-) tr. A face o gaură cu ajutorul unei unelte.
//(refl.) A se strica, a se degrada, vb. IV, ind. prez. I sg.
Ş' 3 pl, găuresc, imperf. 3 sg. găurea; conj. prez. 3 să
găurească.
găuiică/găurea (gă-u-) 1. Diminutiv al lui gaură; gaunce. 2. (la pl.) Tip de broderie pe o pânză din care se scot din loc în loc câteva fire. s.f, g.-d. art. găurelei, pl. gaurgle, art. găurelele.
găuric'*6	făurea,	s.f, g.-d. art. găuricii, pl.
găuiire (gă-u-) Acţiunea de a (se) găuri; găurit, s.f, g.-d. Zrl gâtuirii, pl. găuriri.
9|urit (gă-u-) Găurire. s.n.
9	urşi (gă-u-) (fam., reg.) Augmentativ al lui gaură. s«-, pl. găuroaie.
Scobitură, adâncitură pe care o are un ct. 2. Orbita ochiului. 3. Strachină, blid (de lemn), găvane.
găvănoşj^e*	lu>	găvan,	s.n., pl.
S*,di l'JKAŞi re^- (reg-)A (se) înghesui, a (se) îngră-prez ', re"-. A se ascunde, ghemuindu-se. vb. IV, ind. eoni n S^' I1 ^ găvozdesc, imperf 3 sg. găvozdea;
qăzafvâ xSagăvozdeSscă.
găzari	(ambulant)	de petrol lampant. s.m., pl.
găzdoâie (înv, reg.) 1. Stăpâna casei în raport cu oaspeţii sau cu chiriaşii săi; gospodină. 2. Chiaburoaică. s.f, art. găzdoaia, g.-d. art. găzdoaiei, pl. găzdoâie. găzdgi (pop.) Stăpânul casei în raport cu oaspeţii sau cu chiriaşii săi; gospodar, s.m., pl. găzdoi, art. găzdeii. găzdui 1 • tr. A primi pe cineva în casă, dându-i adăpost (şi mâncare). 2. intr. A rămâne (să locuiască şi să mănânce) câtva timp în casa cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. găzduiesc, imperf. 3 sg. găzduia; conj. prez. 3 să găzduiască.
găzduire Acţiunea de a (se) găzdui, s.f, g.-d. art. găzduirii, pl. găzduiri.
gâde (pop.) Călău, s.m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/gâdelui, pl. gâzi.
gâdila tr. l.A atinge uşor, cu vârful degetelor, anumite părţi ale corpului cuiva, provocându-i o senzaţie particulară, însoţită, de obicei, de râs; (refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri. 2. (fig.) A flata (în mod exagerat) pe cineva, [var. gâdili vb.] vb. I, ind. prez. 3 gâdilă, gâdili v. gâdila.
gâdilâre Acţiunea de a (se) gâdila; gâdilat, s.f, g.-d. art. gâdilării, pl. gâdilări. gâdilat Gâdilare. s.n.
gâdilător,-oare Care gâdilă, [var. gâdili tor,-oare adj] adj., pl. gâdilători,-oare.
gâdilătură Senzaţie plăcută provocată cuiva prin gâdilare; gâdileală. [var. gâdilitură vb.] s.f., g.-d. art. gâdilă-turii, pl. gâdilături.
gâdileală Gâdilătură. s.f, g.-d. art. gâdilelii, pl. gâdi-lgli.
gâdilici (pop., fam., în expr.) A avea - la limbă = a spune (prea) multe şi ce nu trebuie; a avea mâncărime la limbă. s.n.
gâdilicios,-oasă (pop., fam., despre oameni) Care se gâdilă uşor. adj.,pl. gâdilicioşi,-oase. gâdilitor,-oare v. gâdilător. gâdilitură v. gâdilătură.
gâfâi intr. A respira des şi greu (din cauza efortului); (fig., despre locomotive, maşini etc.) a pufăi. vb. IV, ind. prez. 3 gâfâie, imperf. 3 sg. gâfaia; conj. prez. 3 să
gă^ria6»^/0 Unde se. v’nde petrol lampant. s.f, art.
-	’ g -a. art. găzăriei, pl. găzării, art. găzăriile.
gâfâlală Gâfâit, s.f, g.-d. art. gâfâielii, pl. gâfăieli. gâfâire Acţiunea de a gâfâi, s.f, g.-d. art. gâfairii, pl. gâfairi.
gâfâit Faptul de a gâfâi; răsuflare deasă şi grea; gâfâ-ială. s.n.
gâfâitor,-oare (-fâ-i-) (despre glas, respiraţie etc.) Cu gâfăieli. adj., pl. gâfâitori,-oare. gâgâi intr. (despre gâşte sau raţe) A scoate sunete caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 sg. gâgâia; conj. prez. 3 să gâgâie. gâgâire Acţiunea de a gâgâi; gâgâit. s.f, g.-d. art. gâgâirii, pl. gâgâiri.
gâgâit Strigăt caracteristic scos de gâşte şi de rate; gâ-gâitură. s.n., pl. gâgâituri.
gâgâitură (-gâ-i-) Gâgâit. s.f, g.-d. art. gâgâiturii, pl. gâgâituri.
gâgâlfce (pop., fam.) Fiinţă mică (şi gingaşă), s.f, g.-d. art. gâgâHcii, pl. gâgâHci.
gâjâi intr. A respira greoi, cu zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 gâjâie, imperf. 3 sg. gâjâia; conj. prez. 3 să gâjâie. gâl/gâl-gâl Cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care este înghiţit, interj.
gâlcă (pop.) 1. Inflamare a ganglionilor gâtului sau a amigdalelor. 2. (fig.) Nod, porţiune mai îngroşată care apare pe unele fire textile, s.f, g.-d. art. gilcii, pl. gâlci. gâlceavă (pop.) Ceartă, ciorovăială, s.f, g.-d. art. gâlcevii, pl. gâlcgvi.
«lâlcevl
492
gâlcevi refl. recipr. (înv,, pop,) A se certa, vb. IV, ind, prez. I sg. şi 3 pl. gâlcevgsc, imperf. 3 sg. gâlceveg; eoni. prez, 3 să gâlcevegscă.
gâlcevire (înv,) Faptul de a se gâlcevi, s.f, g.-d. art, gâlcevirii, pl. gâlceviri,
gâlcevlţsr,-oare (înv,, pop.) (Om) certăreţ, adi., s.m. şi
f,	pl. gâlcevitati-ogre.
gâlgâ] intr. (despre lichide) A eurge eu zgomot printr-o deschizătura, când alunecă pe gât etc. vb. IV, ind, prez. 3 gâlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiţi; conj. prez. 3 să gâlgâie, gAÎgâl&lă Gâlgâire, s.f, g.-d, art. gâlgâiglii, pl. gâl-gâifili.
gâlgâjre Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic pro* dus de un lichid care curge printr-o deschizătură sau când alunecă pe gât; gâlgâit, gălgâială, gălgăitură. s.f,
g.-d.	art. gâlgâirii, pl. gâlgâiri. gâlgâit Gâlgâire. s.n.
gâlgâltQr,-oare (-gâ-i-) Care gâlgâie, adj., pl. gâlgâi-tari,-oflre.
gâlgâituri (-gâ-i-) Gâlgâire. s.f, g.-d. art. gâlgâiturii. pl. gâlgâituri.
g|lmă (pop.) 1. Dâmb, movila. 2. Umflătură, gâlcă, s.f, g.-d. art. gllmei, pl. gâlme.
gând 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget. iA frământa (pe cineva) ~ul = a obseda (pe cineva) o idee. A-şi lua ~ul = a nu se mai gândi. Ca ~ul = repede. Dus (sau căzut) pe ~uri = absorbit de ceva intim; neatent. A sta pe -uri = a chibzui, a reflecta, a şovăi. A pune (pe cineva) pe ~uri = a îngrijora (pe cineva). A intra la (sau a-şi face) ~uri = a se îngrijora.
2.	închipuire, imaginaţie, fantezie. 3. Minte, memorie.
4.	Intenţie, plan, calcul. /A-şi pune în - să...= a se hotărî să... A pune (cuiva) - rău = a avea intenţii rele faţă de cineva. A-l bate (sau a-l paşte etc.) ~ul să... - a intenţiona, a plănui să... 5. Convingere. 6. Voie, dorinţă, s.n., pl. gânduri.
gândac 1. Nume generic dat unor insecte din ordinul coleopterelor. 2. Vierme-de-mătase. s.m., pl. gândaci, gândac-de-bucătărje Şvab1, s.m., pl. gândaci-de-bucătărie.
gândac-de-casă Gândac-de-bucătărie. s.m., pl. gân-daci-de-casă.
gândac-de-Colorado Insectă, de culoare galbenă-portocalie, care dăunează cartofilor, s.m., pl. gândaci-de-Colorado.
gândac-de-frasin Cantaridă. s.m., pl. gândaci-de-frasin.
gândac-de-mai Cărăbuş, s.m., pl. gândaci-de-mai. gândac-negru Gândac-de-bucătărie. s.m., pl. gândaci-negri.
gândăcărie (rar) Mulţime de gândaci, s.f, art. gândă-căria, g.-d. art. gândăcăriei.
gândăcel Diminutiv al lui gândac (1). s.m., pl. gândă-cei, ari. gândăceii.
gândi 1 • intr. şi refl. A-şi forma o idee despre un lucru; a judeca, a medita, a reflecta la ceva. /A-i da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, //(intr. şi refl.) A crea, a concepe ceva. 2. tr. A crede, a socoti că... 3. tr. şi refl. A-şi da seama (că)... 4. intr. şi refl. A-i păsa de cineva sau de ceva. 5. refl. A intenţiona să... vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gândesc, imperf. 3 sg. gândea; conj. prez. 3 să gândească.
gândire 1. Facultate a creierului omenesc de a reflecta în mod generalizat realitatea prin noţiuni, judecăţi etc.
2.	Spirit, conştiinţă. 3. Meditare, reflecţie. 4. Imaginaţie, fantezie, s.f, g.-d. art. gândirii, pl. gândiri, gândirism Curent de orientare existenţialist-ortodoxă, apărut în România, în primele decenii ale sec. al XX-lea, în jurul revistei „Gândirea”, s.n.
gândlrist,-â (Adept) al gândirismului, adj., s.m, şi f, pl. gândirişti,-ste.	’’
gândit Faptul de a gândi. s.n. gândite (în expr.) Pe - = în mod aşteptat, firesc; fără surprindere, loc, adv,
gândltfir,-oare I. adj. Preocupat de ceva, îngândurat; absent, distrat. II. s.m. şi f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieţii. //Filosof, adj., s.m. şi f, pl, gânditori,-oare.
gânginle (-ni-e) Insectă, vietate mică. s.f, art. gângg; ni a, g.-d. art. gânganiei ,pl, gângănii, art. gânglniile, g&ngav,-ă/gangav,-ă (Persoană) care vorbeşte greu şi împiedicat, repetând silabele, adi„ s.m. şi f, pl. gângavi,-e/gângavi,-e.
gângăveală Faptul de a (se) găngăvi; defect de vorbire al omului gângav; bâlbâială, gângavie. s.f, g.-d. art. gângavglii, pl. gângăvgli,
gângăv} intr. şi refl, A (se) exprima greu, repetând silabele; a (se) bâlbâi. //(tr. şi intr., fig,) A exprima cu greutate o idee. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gângăvgsc, imperf. 3 sg. gângăvea; conj. prez. 3 să gângăvegscă. gângăvţe Gângăveală, s.f, art. gângăvia, g.-d. art. gângăviei, pl. gângăvii, art. gângâviile. gângăvire Acţiunea de a gângăvi; gângăvit. s.f, g.-d. art. gângăvirii, pl. gângăviri. gângăvit Gângăvire. s.n.
gânguri intr. şi tr. 1. (despre copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în cuvinte. 2. intr. (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei, [var. (2) gunguni, gunguri vb.] vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. gânguresc, imperf, 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 să gângurească.
gângunre Faptul de a gânguri; gângurit. s.f, g.-d. art. gânguririi, pl. gânguriri.
gângurit Sunete nearticulate în cuvinte scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei şi de turturele. s.n.
gânj (pop.) Nuia flexibilă, răsucită şi folosită ca frânghie. s.n.is.m., pl. ginjuri/gânji. gânsac (pop.) Gâscan. s.m., pl. gânsaci, gârbaci Bici făcut din curele împletite sau din vână de bou. //Lovitură dată cu acest bici. s.n., pl. gârbace. gârblţă 1. (pop., la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. /A muia (cuiva) ~a = a înfrânge (cuiva) trufia. 2. Plantă erbacee cu tulpina coperită cu solzi şi cu flori mari, violete, s.f, g.-d. art. gârbiţei, pl. gârbiţe. gârbov,-ă Cu spinarea încovoiată (de bătrâneţe), adj., pl. gârbovi,-e.	_
gârboveală Faptul de a (se) gârbovi, s.f, g.-d. art. gâr-bovelii.
gârbovi refl. A deveni gârbov, (tr. fact.) Grijile l-au ~t. vb. IV, ind. prez. 3 sg. gârboveşte, imperf. 3 sg. gârbovea; conj. prez. 3 să gârbovească, gârgâr Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. s.n., pl gârgâre.
gârlă l._Mică apă curgătoare; braţ al unei ape curgătoare, //(adv.) în cantitate mare, din belşug, /(fam.) A se duce pe ~ = a se risipi. 2. Depresiune alungită şi sinuoasă, plină cu apă, care leagă un râu de bălţile din apropiere. s.f, g.-d. art. gârlei, pl. gârle.
gârlici Intrare (îngustă) într-o pivniţă, s.n., pl. gârHciuri. gârlişoară Gârliţă. s.f., g.-d. art. gârlişoarei, pl. gârli-şoare.
gârliţă1 Diminutiv al lui gârlă; gârlişoară. s.f, g.-d. ari gârliţei, pl. gârliţe.
gârliţă2 Specie de gâscă sălbatică, de culoare cenuşie. s.f, g.-d. art. gârliţei, pl. gârliţe. gârneaţă v. gârniţă.
493
gear
aâmet (reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lernn de stejarTim., pl. gârneţi.
aâmită (reg.) Arbore cu tulpină dreaptă, înrudit cu stejarul, folosit în construcţii, [var. gâmeaţă s.f] s.f, g.-d. art. gâmiţei, pl. gâmiţe.
gâmiţgt (reg.) Pădure unde predomină gamiţa. s.n., pl. gâmiţgturi.
gâscan Bărbătuşul gâştei; gânsac, s.m., pl. gâscam. gâscar (rar) Bărbat sau băiat care păzeşte gâştele, s.m., pl. gâscari.
gâscariţă 1. Numele a două plante perene cu tulpina şi fninzele acoperite cu peri, cu flori mici albe. 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge. s.f, g.-d. art. gâscariţei, pl. gâscariţe. gâscă 1. Pasăre domestică de talie mare, crescută pentru came, grăsime şi fulgi. /A strica orzul pe -şte - a dărui ceva preţios cuiva care nu ştie să preţuiască cele primite. 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste, s.f, g.-d. art. gâştei, pl.
(rar) Femeie sau fată care păzeşte gâştele. s.f., g.-d. art, gâscariţei, pl. şâscăriţe, gâsculiţă Diminutiv al lui gâscă, s.f, g.-d. art. gâsculiţei, pl. gâsculiţe.
gât I. Parte a corpului care uneşte capul cu trunchiul; grumaz. IA se arunca (sau a se agăţa) de ~ul cuiva « a) a îmbrăţişa (eăduros) pe cineva; b) a copleşi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-şi rupe (sau a-si frânge) ~ul - a se accidenta grav; b) a-şi pierde situaţia bună în urma unor greşeli sau a unor fapte ilegale, (fam.) A face - - a face gălăgie, scandal. A lua (sau a tnhăţa) de ~ - s brutaliza (pe cineva). A fl sătul până-n ~ « a nu mai suporta (o situaţie), A-l sta (sau a I se opri) In « * a) a nu putea înghiţi; o) a nu putea suferi ceva sau pe cineva. //Cantitate ae băuturi eare se poate bea dintr-o singură înghiţitură, 2. Parte s unor obiecte, a unor piese ete. xare seamănă eu gâtul (1). -ul sticlei. /Prună eu - = Piynă gâtlanâ v. gitlană, s.n, pl. gâturi, gitir Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului, hamut, s.n., pl. gâtire.
(rar) Diminutiv al lui gât. s,n., pl. gâtişoare. ;eg.) Gâtlej, s.f, g.-d. art., jâtUei, pl. gâtiţe, ,înv., reg.) Gât (1), s.n., pl. gâtline.
, (în expr.) Prună ~ (şi s.f.) - varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună eu gât. adj,, pl gât-lane.
flâţlfij Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând ţanngele, esofagul şi traheea, s.n., pl. gâtlftjuri. 9*tfls,.oasă (rar) Cu gâtul (1) lung, adf., pl. gâtoşi,-0Me.
■tul I. tr. A strânge pe cineva de gât; a-l sugruma. ■ refl- A se îngusta pe o anumită porţiune, vb. IV, ind. £á*' i 8âtu'e.> Imperf 3 sg. gâtuia; conj. prez. 3 să gâtuie. gâtuire Acţiunea de a (se) gâtui. //(circ.) îngreunare a C1/5ulaţiei din cauza traficului aglomerat, s.f, g.-d. art. gâtuirii, pl. gâtuiri.
flatultar.-oflre (-tu-i-) (rar) Care gâtuie, îngustează, adj., P*- gâtuitari.-oare.
gatultură (-tu-i-) Porţiune mai îngustă a unui lucru, s.f, oâ '&rt‘ Sâtuiturii, pl. gâtuituri. giza Nume generic dat insectelor mici, zburătoare, s.f, S-^art. gâzei, pl g|ze.
Sf i• • (P°P-) Gâzuţă. s.f, art. gâzulia, g.-d. art.
gazuliei pl, gâzuhi, art. gâzuliile.
gazuliţă Diminutiv al lui gâză; gâzuţă, gâzulie. s.f, g.-d.
gfzu]iţei, pl. gâzuliţe. n u” ^^zuliţă. s.f, g.-d. art. gâzuţei, pl. gâzuţe. geaba (pop.) 1, Degeaba. 2. Gratis, fără plată. adv. 9®âca Jachetă scurtă până în talie. [var. giacă s.f., S-d. art. gecii, pl. geci
gealat (înv., fam.) 1. Călău. 2. Om voinic, zdravăn şi violent), s.m., pl. gealaţi.
geală Dispozitiv mecanic folosit în operaţia de săpare a sondelor de petrol, s.f, g.-d. art. gealei, pl. geale, gealău (reg.) Rindea mare. s.n., art. gealăul, pl. geallie /gealăuri.
geam 1. Placă de sticlă fixată la uşi sau la ferestre pentru a lăsa să treacă lumina. 2. Bucată de sticlă care se fixează în rama ochelarilor, a ceasornicelor etc. 3. (p. gener.) Fereastră, s.n., pl. geamuri.
geamală (înv.) Păpuşă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete şi patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci, s.f, g.-d. art. geamalei, pl. geamflle.
geamandură Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. şi ancorat pe fundul unei ape, care indică restricţii de navigaţie şi de înot. s.f., g.-d. art. geamandurii, pl. geamanduri.
geamantan Cufflr portabil din piele, carton etc. în care se pun lucruri necesare pentru călătorie, s.n., pl. geamantane.
geamantănaş Diminutiv al lui geamantan, s.n., pl. geamantănaşe.
geamăn,<8 1. (despre fiinţe, şi s.) Născut odată cu altă fiinţă de către aceeaşi mamă sau femela. 2. (despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeaşi rădăcină.
3.	(anat.) Muşchi -i ■ muşchi ai gambei dispuşi pereche. adj., pl. g£tneni,-a.
geamăt!. Sunet nearticulat scos de o fiinţă eare simte o durere fizică sau morală. 2. (fiş.) Murmur, freamăt (al naturii), [var. ggmăt, gemet s.n.] s.n., pl. ggmete. geambarale v, geamparale.
geambfll ([înv.) Persoană care vindea sau intermedia vânzarea cailor, s.m., al. geambişi. geambaşle (înv,) ueambaşlâc. s.f., art. geambaşia, g.-d. art. geameaşiei, pl. geambaşii, art. geambaşiile. geambafl|c (înv,) Meseria de geambaş; geambaşie. s.n.,pl. geambaşlâcuii,
geambiac Ansamblu farmat din mai mulţi scripeţi ficşi şi o ramă, montat pe turla unei sonde, s.n., pl geam-plicuri,
geamgiu Persoană care montează sau vinde geamuri, s.m., art. geamgiul, pl. geamgii, art. geamgiii, geamie Local de cultia musulmani, s.f, art. geamia, g.-d. art. geamiei, pl. geamii, geamiile, geamlic Perete format din geamuri; coridor, verandă cu peretele exterior ftcut din geamuri, s.n., pl. geamlâcuri.
geamparale 1. Numele unui dans popular românesc cu mişcare vioaie; melodia acestui dans, 2. (fig., rar) Cântec (melodios) al unei păsări. 3. (înv.) Castaniete. [var. geambarale s.f. pl.] s.f. pl., art. geamparalele. geamparaglu Cel care joacă geamparale. s.m., art. geamparagiul, pl. geamparagii, art. geiunparagiii. geanabgt (rar) Om rău, afurisit, s.m., pl. geanabgţi. geană 1. Fiecare dintre firişoarele de păr de pe marginea unei pleoape. /A-l da (cuiva) ochii (sau pleoapele) In ~e, se spune despre o persoană gata să aţipească. A privi printre ~e = a ţjrivi cu ochii întredeschişi.
2.	(înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. (fig.) Dungă de lumină; fâşie de deal, de nor etc. luminată, s.f., g.-d. art. genei, pl. gene.
geantă1 1. Obiect din piele, din material plastic etc., având în interior despărţituri, folosit pentru a transporta acte, cărti etc. 2. Poşetă, s.f, g.-d. art. genţii, pl. genţi, geantă? v. jantă.
geanticllnal Convexitate a suprafeţei pământului, în formă de şa. s.n., pl. geanticlinale. gear (înv.) Şal oriental (indian); postav din material fin, cu flori cusute de mână. s.n., pl. gearuri.
gătii
gatişpr
a*mr<i gitian (
aţtian ( gitlană
gebea
494
gebea (rar) Mers special al calului, fără salturi, s.f., gebeaua, g.-d. art. gebelei, pl. gebele, art. gebelele. gel (chim.) Substanţă coloidală cu consistenţă vâscoasă. Săpun ~. s.n., pl. geluri.
gelatină 1. Substanţă coloidală, preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., având întrebuinţări în industria alimentară, textilă etc. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru tăbăcire. s.f, g.-d. art. gelatinei, pl. gelatine.
gelatiniza tr. şi refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină, vb. I, ind. prez. 3 gelatinizează. gelatinizare Acţiunea de a (se) gelatiniza. s.f, g.-d. art. gelatinizirii, pl gelatinizări.
gelatinos,-oasă Ca gelatina (1); care conţine gelatină. adj., pl. gelatinoşi,-oase.
gelaţie (-ţi-e) Variaţia limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcţie de timp. s.f, art. gelaţia, g.-d. art. gelaţiei.
gelep1 (în Evul Mediu) Negustor oriental care cumpăra vite din Ţările Române pentru a le vinde la Constan-tinopol. //(p. gener.) Negustor (străin), s.m., pl. gelepi. gelep2 Taxă care se plătea de un gelep'. s.n., pl. gelgpuri.
geiifica tr. A transforma o soluţie coloidală într-un gel. vb. I, ind. prez. 3 gelifică.
gelificare Acţiunea de a geiifica. s.f., g.-d. art. geli-ficării, pl. gelificări.
geiimtă Substanţă explozivă inalterabilă în apă şi puţin sensibilă la şoc, formată din nitroglicerină, azotat de potasiu şi rumeguş de lemn. s.f., g.-d. art. gelimtei. geliv,-ă (despre materiale, roci) Care se poate dezagrega la acţiunea repetată a îngheţului, adj., pl. gelivi,-e. gelivaţie (-ţi-e) Alterarea rocilor de la suprafaţa pământului datorită variaţiilor de temperatură, s.f, art. geliva; ţia, g.-d. art. gelivaţiei, pl. gelivaţii, art. gelivaţiile. gelivitate t. Proprietate a unor materiale de a deveni gelive. 2. Proprietate a rocilor, a pământului de a îngheţa la temperaturi joase, s.f, g.-d. art. gelivitiţii. gelivură Crăpătură în lungul trunchiului arborilor, datorită gerului puternic, s.f, g.-d. art. gelivurii, pl. gelivuri.
gelQS,-oasă 1. Care suferă de gelozie (1). 2. Invidios. adj., pl. geloşi,-oase.
gelQZă Mediu solid pentru cultura bacteriilor, obţinut prin dizolvarea în apă a agar-agarului. s.f, g.-d. art. gelazei.
gelozie 1. Sentiment chinuitor provocat cuiva de bănuiala sau de certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă. 2. Invidie, ciudă, s.f., art. gelozia, g.-d. art. geloziei, pl. gelozii, art. geloziile.
geluj tr. A netezi cu gealăul suprafaţa unei piese de lemn. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. geluiesc, imperf.
3	sg. geluia; conj. prez. 3 să geluiască. geiuţre Acţiunea de a gelui. s.f, g.-d. art. geluirii, pl. geluiri.
gem Produs alimentar obţinut prin fierberea fructelor cu zahăr, s.n., pl. gemuri.
gemă 1. Denumire pentru orice piatră preţioasă translucidă. 2. Bijuterie având o piatră preţioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative, /(adj.) Sare - = sare de bucătărie cristalizată, s.f, g.-d. art. gemei, pl. geme. gemănare (la car) Furculiţă (2). s.f, g.-d. art. gemă-nării, pl. gemănări.
gemănariţă (bot.) Bujorel, s.f, g.-d. art. gemănariţei, pl. gemăngriţe. gemăt v. geamăt.
gemător,-oare (rar) Care geme. adj., pl. gemători,-ogre.
geme mir. 1. (despre oameni) A scoate sunete nearticulate, provocate de o durere. 2. (fig.) A fi încărcat peste măsură. 3. (fig., despre elemente ale naturii) A murmura, a fremăta, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, imperf.
3	sg. gemea; conj. prez. 3 să geamă; part. gemut, gemelar.-ă (med.) Cu gemeni. Sarcină ~. adj., pl. gemelari,-e.
gemelipară (Femeie) care a născut gemeni, adj., s.f, pl. gemelipare. gemet v. geamăt.
geminat,-ă îngemănat, împerecheat, /(lingv.) Consoană ~ (şi s.f.) = consoană pronunţată cu o durată mai mare decât cea obişnuită, adj., pl. geminaţi,-te. geminaţie (-ţi-e) 1. împerechere, îmbinare de două elemente. 2. (lingv.) Dublare a unei consoane, s.f, art. ge-minaţia, g.-d. art. geminaţiei, pl. geminaţii, art. gemi-naţiile,
gemulă 1. Parte a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzişoare învelite într-o teacă protectoare. 2. (zool.) Organ prin care se înmulţesc spongierii.
3.	Particulă celulară ipotetică, în care, după Darwin, se concentrează proprietăţile viitorului organism, s.f, g.-d. art. gemulei, pl. gemule.
gemuleţ Diminutiv al lui geam. s.n., pl. gemuleţe, gemut Faptul de a geme. s.n. gen 1. Fel, soi, specie, tip; fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune a creaţiilor artistice după temă, stil etc. //Manieră personală, stil de a compune. /Pictură de ~ = pictură care prezintă aspecte ale vieţii cotidiene. 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare. ~ liric. ~ epic. ~ dramatic. 4. Categorie gramaticală bazată pe diferenţa dintre fiinţe şi lucruri, precum şi dintre fiinţele de sex masculin şi cele de sex feminin.
5.	(biol.) Subdiviziune a familiei care cuprinde mai multe specii înrudite. 6. (log.) Clasă de obiecte având aceleaşi note esenţiale, s.n., pl. genuri.
genă Element biologic care asigură transmiterea şi manifestarea unor caractere ereditare, s.f, g.-d. art. genei, pl. gşne.
genealogic,-ă (-ne-a-) Referitor la genealogie. iArbore ~ = reprezentare grafică prin care se indică filiaţia membrilor unei familii, adj., pl geneal2gici,-ce. genealogie (-ne-a-) 1. Urmărire a ascendenţei membrilor unei familii, pentru a stabili originea şi gradul lor de înrudire. 2. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază filiaţia familiilor domnitoare, nobiliare etc. s.f, art. genealogia, g.-d. art. genealogiei, pl. genealogii, art. genealogiile.
genealogist,-ă (-ne-a-) (rar) Specialist în genealogii. s.m., pl. genealogişti; s.f, g.-d. art. genealogistei, pl. genealogiste.
genera tr. A produce, a da naştere, a determina, vb. I, ind. prez. 3 generează.	_
general1 Denumire generică pentru gradele de ofiţeri superioare gradului de colonel. 2. Superior al unui ordin religios, s.m., pl. generali.
general2 Ceea ce este comun fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie, s.n. general3 (în expr.) In ~ = în linii mari. loc. adv. general4,-ă 1. Comun tuturor fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. //Care priveşte pe toţi, la care participă toţi. 2. Universal. 3. Referitor Ia ceva în linii mari, în trăsăturile lui fundamentale, //(despre noţiuni) Rezultat dintr-o generalizare. //Care se petrece pe o mare întindere. /Cultură ~ = cultură bazată pe cunoaşterea elementelor fundamentale din diferitele domenii ale ştiinţei şi ale artei. 4. Care are răspunderea unei .direcţii, unei instituţii etc. Director ~. adj., pl. generali,-e. general-colonei Grad militar superior celui de gene-ral-maior. s.m., pl. generali-colonei.
495
genuflexiune
generai de armată Comandant al unei armate, s.m. + prep. + s.f.
generalisim Comandant suprem al armatei din unele ţări. s.m.'pl. generalisimi.
generálist,-ă Medic care practică medicina generală, fără o strictă specializare; medic internist, s.m., pl. gene-ralişti; s.f, g.-d. art. generali stei, pl. generaliste. generalitate 1. Caracterul a ceea ce este general2. 2. (la pl.) Idei generale privitoare la un anumit domeniu. s.f, g.-d. art. generalităţii, pl. generalităţi, generaliza 1. tr. A reţine însuşirile fundamentale comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene; a da o formulare sintetică mai multor situaţii particulare.
2.	tr. A face să fie general, a lărgi sfera de aplicare.
3.	refl. (despre boli) A se extinde în întreg organismul. vb. 1, ind. prez. 3 generalizează.
generalizare Acţiunea de a (se) generaliza. //Operaţie logică prin care se trece de la particular la general, s.f, g.-d. art. generalizării, pl. generalizări, generalizator,-oare Care generalizează, adj., pl. generalizatei,-oare.
general-locotenent Grad de ofiţer superior celui de general-maior. s.m., pl. genergli-locotenenţi. general-maior Grad de ofiţer superior celui de general de brigadă s.m., p/._generali-maiori. generalmente (rar) în general, de obicei, adv. generare Acţiunea de a genera, s.f., g.-d. art. generării, pl. generări.
generativ,-ă Care generează. /Gramatică - = gramatică care are la bază analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă, adj., pl. generativi,-e. generativism Curent lingvistic bazat pe teoria generativă. s.n.
generatoare (mat.) Linie dreaptă care, prin deplasarea sa în spaţiu, dă naştere unei suprafeţe, s.f, g.-d. art. generatoarei, pl. generatoare.
generatfir1 1. Aparat, instalaţie care transformă o formă de energie într-o altă formă. /~ electric = aparat care transformă energia mecanică în energie electrică.
-	cuantic = generator sau amplificator care se bazează pe fenomenul de emisie stimulată a radiaţiilor. 2. Aparat sau instalaţie care produce un fluid sau o suspensie fluidă. s.n., pl. generatoare.
genera tar2,-ogre Care generează, produce ceva. adj., pl. generatori,-ogre.
generaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea oamenilor care sunt de aceeaşi vârstă. //Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. /Din ~ în ~ = din tată în fiu; de la o epocă la alta. 2. Totalitatea animalelor care aparţin aceleiaşi specii sau rase şi care s-au născut în acelaşi an. 'teoria ~i spontanee = teză pseudoştiinţifică idealistă, conform căreia din materii minerale sau organice poate a naştere un organism viu în mod spontan, s.f., art. generaţia, g.-d. art. generaţiei, pl. generaţii, art. generaţiile.
ggnere (în expr.) în ~ = în general; în mod obişnuit, de obicei, foc. adv.
«W* Parte (de început) a unui film, a unei emisi-m de televiziune etc. în care sunt menţionaţi principalii realizatori, s.n.
^"ţricVă Care ţine de o categorie, de un gen; care Pnnde toate cazurile de acelaşi fel. adj., pl. generici,-
CC.
9enera8,-oasă Mărinimos, darnic; însufleţit de idei oase'	®°8at’ fertil. Pământ adj., pl. generoşi,-
generozitite Mărinimie, dărnicie, s.f, g.-d. art. generozităţii.
9®ngtic,-ă Care aparţine geneticii, adj., pl. genetici,-ce.
genetică Ramură a biologiei care studiază legile eredităţii şi variabilităţii organismelor, s.f, g.-d. art. geneticii, genetician,-ă (-ci-an) Specialist în genetică, s.m., pl. geneticieni; s.f, g.-d. art. geneticienei, pl. geneticigne. Geneză Prima carte a Bibliei, s. prop. f, g.-d. art. Genezei.
geneză 1. Procesul naşterii unei fiinţe sau unui lucru;
origine. 2. (fig.) Referitor la împrejurările, faptele care
au concurat la formarea unui lucru. ~a unui roman, s.f.,
g.-d. art. genezei, pl. geneze.
gengzic,-ă Referitor la naştere, la procreare, adj., pl.
genezici,-ce.
genial,-ă (-ni-al) înzestrat cu geniu; de geniu. adj., pl. geniali,-e.
genialitate (-ni-a-) însuşirea de a fi genial, s.f, g.-d. art. genialităţii.
genic,-ă (biol.) Referitor la gen. adj., pl. ggnici,-ce. genist Militar din trupele de geniu (III), s.m., pl. genişti.
genital,-ă Referitor la procreare, la reproducerea organismului animal, adj., pl. genitali,-e. genitiv (gram.) Caz al declinării care indică dependenţa, apartenenţa şi posesia, s.n., pl. genitive, genitival,-ă Care se află în cazul genitiv, cu valoare de genitiv, adj., pl. genitivali,-e.
genitor (biol.) Plantă sau animal din care ia naştere un hibrid, s.m., pl. geniteri.
genitorge Scurgere albicioasă din organul genital al femeii, s.f, art. genitoreea, g.-d. art. genitorgei. genito-urinar,-ă (anat.) Referitor la ansamblul organelor de reproducere şi urinare, adj., pl. genito-urinari,-e. geniu I. 1. Dezvoltare excepţională a aptitudinilor spirituale, creatoare ale omului; persoană care are o asemenea înzestrare. 2. Caracter specific, fire. II. Spirit, fiinţă supranaturală care, conform credinţelor celor vechi, veghează asupra destinului oamenilor. III. Armă militară care cuprinde trupe specializate în fortificaţii, construcţii de drumuri şi poduri etc. s.n., art. ggniul, pl. genii, art. geniile.
genocid Exterminare a unui grup uman, naţional, etnic, religios etc, s.n., pl. genocide. genfii Metol. s.n.
gensm (biol.) Totalitatea particularităţilor ereditare prezente în nucleul celular; (p. restr.) grup de cromozomi. s.n., pl. genomuri.
genotip Totalitatea proprietăţilor ereditare ale unui organism, s.n., pl. genotipuri. gentil,-ă Amabil, politicos, curtenitor. //(înv.) Nostim. adj., pl. gentili,-e.
gentileţe Purtare, atitudine, faptă gentilă, s.f., art. gentileţea, g.-d. art. gentileţii. gentilic,-ă Referitor la gintă. adj., pl. gentilici,-ce. gentilom 1. (în Evul Mediu apusean) Nobil, aristocrat.
2.	(fig.) Om cu o comportare aleasă; distins, politicos. s.m., pl. gentilomi.
gentleman (a pron. e) (angl.) Bărbat cu maniere alese. s.m., pl. gentlemgni.
gen tul iţă (rar) Diminutiv al lui geantă; gentuţă. s.f, g.-d. art. gentuliţei, pl. gentuliţe.
gentuţă Gentuliţă. s.f, g.-d. art. gentjiţei, pl. gentuţe. genţianacee (-ţi-a-) (la pl.) Familie de plante erbacee montane, cu frunze alterne sau opuse şi cu flori solitare sau în buchete; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. genţianaceea, g.-d. art. genţianaceei, pl. genţiana-cee. genţiană (-ţi-a-) Nume dat unor specii de plante cu fiori mari, albastre sau galbene, [var. ghinţiană s.f] s.f,
g.-d. art. genţianei, pl. genţi ane. genuflexiune (-xi-u-) îndoire a genunchilor (la exerciţiile de gimnastică), s.f, g.-d. art. genuflexiunii, pl. genuflexiuni.
genuin
496
genuin,-ă Veritabil, natura!, pur. adj., pl. genuini,-e. genuligră (-li-e-) 1. Partea unei armuri care acoperă genunchiul. //Apărătoare pentru genunchi; genunchieră.
2.	(mii.) Distanţă verticală dintre planul de aşezare al unui trăgător şi nivelul liniei de ochire, s.f, g.-d. art. genulisrei.
genuncher (reg.) Suman lung până la genunchi, s.n., pl. genunchgre.
genunchi 1. Parte a piciorului care cuprinde articulaţia femurului cu tibia. /Cu ~i la gură = ghemuit, strâns. A cădea în ~ (înaintea cuiva) = a se lăsa la pământ (în faţa cuiva) în semn de umilinţa. A i se tăia cuiva ~i = a nu se mai putea ţine pe piciore de emoţie. //Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor, s.m., art. genunchiul, pl. genunchi.
genunchigră (-chi-e-) Bandaj special cu care se acoperă genunchiul pentru a-l proteja, s.f., g.-d. art. genun-chifirei, pl. genunchisre.
genune Prăpastie, abis. s.f., g.-d. art. genunii, pl. genuni.
geobiologle (ge-o-bi-o-) Disciplină care se ocupa cu studiul legăturilor dintre evoluţia cosmica a Pământului şi evoluţia vieţii, s.f, art. geobiologia, g.-d. art. geobio-logiei.
geoboţgnlc,-ă (ge-o-) De geobotanică. adj., pl. geo-botanici.-ce.
geobotflnlcă (ge-o-) Disciplina care se ocupă cu studiul răspândirii plantelor pe suprafaţa globului pământesc. s.f, g.-d. art. geobotanicii. geobotanist,-i (ge-o-) Specialist în geobotanică. s.m., pl. geobotanişti; s.f., g.-d. art. geobotanistei. pl. geobo-taniste.
gaocarple (ge-o-) Fenomen prezent la unele plante care, după fecundaţie, îşi înfunda floarea în pământ unde se dezvoltă fructele, s.f., art. geocarpia, g.-d. art, geo-carpiei.
geocflntrlc.-ă (ge-o-) Care are Pământul drept centru. TStstem - * concepţie potrivit căreia Pământul s-ar afli în centrul universului, adj., pl. geoc6ntriei,-ce. geocentrism (ge-o-) Concepţie care admite sistemul geocentric. s.n.
geochjmlc.-â (ge-o-) Referitor la geochimie. adj, pl. geochimici,-ce.
geochimie (ge-o-) Ramura a chimiei care studiază răspândirea elementelor chimice care intră în alcătuirea scoarţei Pământului, s.f, art. geochimia, g.-d. art. geo-chimiei.
geochlmlst,-ă (ge-o-) Specialist în geochimie. s.m., pl. geochimişti; s.f, g.-d. art. geochimistei, pl. gcochimiste. geocrlologie (ge-o-) Ramură a geografiei fizice care studiază zonele ae îngheţ, s.f, art. geocriologia, g.-d. art. geocriologiei.
geocronologle (ge-o-) Disciplina care reconstituie succesiunea în timp a condiţiilor în care s-au desfăşurat fenomenele geologice, s.f., art. geocronologia, g.-d. art. geocronologiei.
geQdă (ge-o-) 1. Agregat de minerale format în cavităţile largi ale rocilor. 2. (med.) Cavitate patologică în diverse ţesuturi (oase, plămâni), s.f., g.-d. art. geadei, pl. geade. geodez,-ă (ge-o-) Specialist în geodezie. //Tehnician care se ocupă cu măsurătorile geodezice, s.m., pl. geodezi; s.f, g.-d. art. geodezei, pl. geodeze. geodezic,-ă (ge-o-) Referitor la geodezie. /Punct - = punct de pe suprafaţa terestră, stabilit prin coordonate precise, care constituie baza pentru noi măsurători, adj., pl. geodezici,-ce.
geodezică (ge-o-) Curbă care reprezintă cea mai scurtă distanţă între două puncte situate pe o suprafaţă curbă. s.f, g.-d. art. geodezicii.
geodezie (ge-o-) Ştiinţă care studiază forma şi dimensiunile Pământului, în vederea reprezentării cartografice sau numerice a suprafeţei lui. s.f., art. geodezia, g.-d. art. geodeziei.
geodimetru (ge-o-) Instrument electronic de precizie pentru măsurarea distanţelor cu ajutorul impulsurilor luminoase, s.n., art. geodimetrul, pl. geodimetre. geodinamic,-ă (ge-o-) Referitor la geodinamică. adj., pl. geodinamici,-ce.
geodinamică (ge-o-) Disciplină care studiază modificările suferite de scoarţa Pământului sub acţiunea diferiţilor agenţi, s.f, g.-d. art. geodinamicii. geofag.-ă (ge-o-) (despre animale) Care se hrăneşte cu pământ, adj., pl. geofagi,-ge. geofltă Planta cu organe subterane perene. Plantă ~. s.f. g.-d. art. geofltei, pl. geoflte. geofizic,-ă (ge-o-) Referitor la geofizică, adj., pl. geo-Ăzici.-ce.
geofizică (ge-o-) Ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile fizice ale globului terestru, s.f, g.-d. art, geo-fizicii.
geoflzlclfln,-ă (ge-o-, -ci-an) Specialist în şeofizicB. s.m., pl. geofiziciini; s.f, g.-d. art. geofizicignei, pl. geo-fizicifine.
geofgn (ge-o-) 1. Aparat electroacustic folosit în prospecţiunile geofizice. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. s,n„ pl, geofogne,
geoganlc,-ă (ge-o-) Referitor la geogenie. adj, pl geoggnici.-ca.
geogenie (ge-o-) Ramuri a geologiei care studiază originea şi formarea Pământului, s.f, art. geogenia, g.-d. art. geogeniei.
geogngstlc,-ă (ge-o-) Referitor la geognozie. adj., pl geogngstici,-ce.	,
geognozţe (ge-o-) Ştiinţa care studiază compoziţia mineralogică, resturile faunei şi florei globului pământesc. s.f, g.-d. art. geognoziei. geograf,-â (ge-o-) Specialist în geografie. s,m„ pl geografi; s.f, g.-d. art. geografei, pl. geografe, geografic,-ă (ge-o-) Referitor (a geografie, adj,, pl geografici,-ce.
geografie (ge-o-) Ştiinţă care studiază globul terestru cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. /~ lingvistică » metodă de cercetare a fenomenelor de limbă pe baza anchetelor de pe teren; geolingvistică. s.f, art, geografia, g.-d. art. geografiei, geola (ge-o-) Corp geometric reprezentând forma teoretică a Pământului, redusa la nivelul oceanelor, s.n. geolzotfirmă (ge-o-) Izogeotermă. s.f., g.-d. art. geo-izotgrmei, pl. geoizotarme.
geolag,-a (ge-o-) Specialist în geologie, s.m., pl geolsgi; (rar) s.f, g.-d. art. geolagei, pl. geolflge. geologic,-ă (ge-o-) Referitor la geologie. //Străvechi. /Diviziuni - - diviziuni în care a fost împărţit timpul scurs de la consolidarea scoarţei Pământului până astăzi. adj, pl. geologici,-ce,
geologie (ge-o-) Ştiinţă care studiază modul de formare a Pământului, precum şi evoluţia compoziţiei acestuia. //Manual în care se studiază această ştiinţă, s.f, art. geologia, g.-d. art. geologiei.	_
geomagngtic,-ă (ge-o-) Referitor la geomagnetism. adj.,pl. geomagnetici,-ce.
geomagnetism (ge-o-) Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru, s.n.
geomanţie (ge-o-) Pretinsă artă de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ aruncate, s.f, art. geo-manţia, g.-d. art. geomanţiei.
497
germanic
geomecanică (ge-o-) Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarţei Pământului, s.f., g.-d. art. geomecanicii.
geometrii,-ă (ge-o-) Care reproduce în proiecţie orizontală dispunerea şi proporţiile unor lucrări de arhitectura. adi,pl. geometrali,-e.
geomgtric.-a (ge-o-) 1. Care aparţine geometriei. Hoc ~ = totalitatea punctelor care au o proprietate comună. Progresie ~ = şir de numere în care fiecare număr este rezultatul înmulţirii numărului precedent cu un factor constant. Medie ~ = rădăcina pătrată extrasă din produs a două numere. 2. în fonna figurilor din geometrie; regulat, simetric, adj., pl. geomstrici,-ce. geometrie (ge-o-) 1. Ramură a matematicii care studiază proprietăţile corpurilor, precum şi raporturile lor spaţiale.
2.	Structură regulată a unui corp. s.f, art. geometria,
g.-d. art. geometriei.
geometrlza (ge-o-) intr. A folosi forme geometrice, vi. I, ind. prez. 3 geometrizează. geometru,-ă (ge-o-) 1. Specialist în geometrie. 2. Topográf. s.m., art. geometrul, pl. geometri; s.f, g.-d. art. geomgtrei, pl. geometre.
geomorfie (ge-o-) Parte a geodeziei care studiază forma Pământului, s.f, art. geomorfla, g.-d. art. geomor-fiei.
geomorfogerrie (ge-o-) Ştiinţă care studiază originea formelor reliefului terestru, s.f, art. geomerfogenia, g.-d. art. geomorfogeniei.
geomorfoleg,-ă (ge-o-) Specialist în geomorfologie. s.m., pl. geomorfolagi; (rar) s.f, g.-d. art. geomorfola: gei, pl. geomorfolsjge.
geomorfologie,-ă (ge-o-) Referitor la geomorfologie. adj., pl, geomorfolagici,-ce.
geomorfologie (ge-o-) Ştiinţă care studiază relieful scoarţei terestre, s.f., art. geomorfologia, g.-d. art. geo-morfologiei.
geonfimic,-ă (ge-o-) Referitor la geonomie. adj., pl. geonamici,-ee,
geonomie (ge-o-) Studiul legilor fizice după care se produc modificările scoarţei Pământului, s.f., art, geono-mia, g.-d. art. geonomiei.
geopolitlc,-ă (ge-o-) Referitor la geopolitică, adj,, pl. geopolitici,-ce.
geopolitică (ge-o -) Teorie care susţine că politica unui stat ar fi determinată de situaţia sa geografică, s.f., g.-d. art. geopoliticii.
geopolitlclan (ge-o-, -ci-an) Adept al geopoliticii. //Cercetător al problemelor geopolitice. s.m., pl. geo-politicieni.
georamă încăpere sferică pe a cărei faţă interioară sunt reprezentate în relief forma şi accidentele scoarţei Pământului, s.f., g.-d. art. georamei, pl. georame. goorglan1 (-gi-an) Prima epocă a cambrianului. s.n. fleorglanVî (-gi-an) (Locuitor) din Georgia; gruzin. adj., s.m, şi f, pl, georgieni,-e.
9psrglc,-a (ge-or-) (livr.) Referitor la viaţa rurala, adj., P‘- geargici,-ce.
gşoscople (ge-o-) Pretinsa arta de a prezice viitorul Pnn studierea culorilor pe care le prezintă asfinţitul şi răsăritul Soarelui, s.f, art. geoscopia, g.-d, art. geo-scopiei.
geosfftră (ge-o-) SferS care reprezintă globul terestru. *•£» g.-d. art. acosfgrei, pl, geosfgre, 0®oslncllnaí(ge-o-) Regiune mobili a scoarţei terestre care s-a scufundat în decursul timpului geologie, fiind însoţiţi de acumularea unor depozite sedimentare şi tfansfbrmându-sc ulterior într-un lanţ muntos cutat ea urmare a mişcărilor tectoniee. s.n., pl. geosinelinflle. 8#08taţlonar,-ă (ge-o-) (despre sateliţi artificiali) Care se deplasează pe orbita eu o viteza egala eu viteza de
rotaţie a Pământului, rămânând în poziţie fixă faţă de un
reper terestru, adj., pl. geostaţionari,-e.
geotactism (ge-o-) (biol.) Ansamblul fenomenelor
prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante
sub influenţa gravitaţiei, s.n.
geotectfinlc,-ă (ge-o-) Referitor la geotectonică. adj.,
pl. geotectanici,-ce.
geotectfinică (ge-o-) Disciplină care studiază structura scoarţei Pământului, s.f., g.-d. art, geotectanicii. geotghnlc,-ă (ge-o-) Referitor la geotehnică. adj., pl. geotghnici,-ce.
geotehnică (ge-o-) Ramură a geologiei care studiază comportarea terenului din punctul de vedere al stabilităţii şi al rezistenţei, s.f, g.-d. art. geotehnicii. geotermal,-i (ge-o-) (despre izvoare) Cu apă caldă. adj.,pl. geotermali,-e.
geotermlc,-ă (ge-o-) P-eferitor la căldura din interiorul scoarţei Pământului, adj., pl. geot£rmici,-ce. geotermie (ge-o-) Căldura internă a Pământului, s.f, art. geotermia, g.-d. art. geotermiei. geotermometru (ge-o-) Termometru pentru măsurarea temperaturii solului, s.n., art. geotermometrul, pl. geotermomgtre.
geotropism (ge-o-) Creştere orientată a plantelor sau a părţilor unor plante sub influenţa forţei gravitaţionale, s.n. gepid,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii germanice stabilite temporar în Dacia, în sec. al IlI-lea. adj., s.m. şi f, pl. gepizi,-de.
ger Frig foarte mare (în timpul iernii). j~ul Bobotezii = ger extrem de mare, caracteristic pentru luna ianuarie. s.n., pl. geruri.
gera tr. (rar) A administra în locul altuia, [var. gira vb.] vb. I, ind. prez. 3 gerează. gergevea v. cercevea. gergh (înv.) Chirurg, s.m., pl. gerahi, geraniacge (-ni-a-) (la pl.) Familie de plante dicotile-donate cu cinci petale având ca tip geraniul; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. geraniaceea, g.-d. art. geraniacsei, pl. geraniacee.
geranlQl (-ni-ol) Alcool component al uleiului de trandafir, s.n.
geraniu Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. /Ulei de~ = ulei eteric cu miros de trandafir folosit în cosmetică, s.m., art. geraniul. gerant,-ă (rar) Persoană care gerează. [var. girant,-ă s.m. şi f.] s.m., pi geranţi; s.f, g.-d. art. gerantei, pl. gerante.
gerar (pop.) Ianuarie, s.m., g.-d. lui gerar.
gerare (rar) Acţiunea de a gera. s.f, g.-d. art. gerării, pl.
8erbară Plantă erbacee din familia compozitelor, cu ori divers colorate, care creşte în regiunile calde din Asia şi din Africa, s.f, g.-d. art. gerbgrei, pl. gerbgre. gerg (înv.) Jargon, s.n., pl. ggrguri. geriatrie (-ri-a-) Ramura a medicinei care studiază bolile bătrâneţii, s.f, art. geriatria, g.-d. art. geriatriei. gerld (înv.) Joc turcesc în care călăreţii aruncau din galopi, un băţ în formă de suliţa spre adversar. //Băţ Folosit în acest joc, s.n., pl, aeriduri. gerişar (rar) Diminutiv al lui ger. s.n,, pl. gerişonre. german,-ă 1. adj., s.m. şi f, (Locuitor) din Germania. ÎI, s.m. şi f, (la pi.) Denumire data unor popoare indo-europene oare, în Antichitate, au locuit în centrul, vestul şi nordul Europei; (la sg.) persoană aparţinând unuia dintre aceste popoare. IMT adj. Referitor la Germania şl la germani; nemţesc, adj., s.m. şi f, pl. germini,-e. germană Limba vorbita de germani, s.f, g.-d, art. germanei.
germanic,-ă Referitor la germani şi la popoarele înrudite cu germanii. /Limbi ~ * grup de limbi indo-euro-
germanism
498
pene vorbite în centrul şi în nordul Europei, extinse cu vremea şi în alte regiuni, adj., pl germanici,-ce. germanism Cuvânt, construcţie specifică limbii germane, pătrunsă într-o altă limbă fâră a fi asimilată de aceasta, s.n., pl. germanisme.
germanist,-ă Specialist în germanistică, s.m., pl. germanişti; s.f., g.-d. art. germanistei, pl. germaniste, germanistică Disciplină care studiază limbile şi literaturile germanice, s.f, g.-d. art. germanisticii. german iu Semimetal foarte puţin răspândit în natură, folosit la fabricarea de semiconductoare, redresoare etc. s.n., art. germaniul.
germaniza tr. A face să devină german. //A impune o administraţie germană, vb. /, ind. prez. 3 germanizează, germanizare Acţiunea de a germaniza, s.f., g.-d. art. germanizării, pl. germanizări. germanofil,-ă (Persoană) care admiră tot ceea ce este german, adj., s.m. şi f, pl germanofili,-e. germanofob,-ă (Persoană) care dezaprobă tot ceea ce este german, adj., s.m. şi f, pl. germanofobi,-e. germănar (rar) Martie, s.m., g.-d. lui germănar. germen/germene 1. (biol.) Formaţie care prin dezvoltare dă naştere unei fiinţe vii; oul fecundat; embrionul plantei. 2. Microb. 3. (fig.) Principiu, cauză, element din care se dezvoltă ceva; sămânţă, s.m., pl germeni, germene (în expr.) In ~ = înainte de a se dezvolta, loc. adj., loc adv.
germicid Substanţă care distruge germenii patogeni. s.n., pi. germicide.
germina intr. A începe un nou ciclu de vegetaţie; a încolţi, vb. I, ind. prez. 3 germinează, germinai (în timpul Revoluţiei Franceze din 1789-1794) A şaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, s.m. germinare Acţiunea de a germina; germinaţie, încol-ţire. s.f, g.-d. art. germinării, pl. germinări, germinativ.-ă Referitor la germinaţie; care poate să germineze sau să facă să germineze, adj., pl. germinativi,-e. germinatQr1 1. Instrument pentru determinarea procentului de germinaţie a seminţelor. 2. Aparat care determină germinarea artificială a seminţelor, s.n., pl. ger-minatoare.
germinator2,-oare Care are puterea de a germina sau de a determina germinarea, adj., pl germinatori.-oare. germinaţie (-ţi-e) Germinare, s.f, art. germinaţia, g.-d. art. germinaţiei, pl. germinaţii, art. germinaţiile, geroigignă (-ro-i-gi-e-) Ramură a medicinei care se ocupă cu modul de viaţă raţional, în scopul întârzierii îmbătrânirii, s.f., g.-d. art. geroigienei. gerontocraţie (-ţi-e) Guvernare exercitată de persoane în vârstă, s.f, art. gerontocraţia, g.-d. art. gerontocraţiei. gerontolog,-ă Specialist în gerontologie şi geriatrie. s.m., pl gerontolegi: (rar) s.f., g.-d. art. gerontologei, pl. gerontolöge.
gerontologie,-ă Referitor la gerontologie, adj., pl. gerontologici,-ce.
gerontologie Ramură a biologiei care studiază fenomenele de îmbătrânire, s.f, art. gerontologia, g.-d. art. gerontologiei.
geres.-oasă (despre timp) Foarte friguros, adj., pl. geroşi,-oase.
gerovital (farm.) Medicament pentru întârzierea procesului de îmbătrânire la oameni, s.n. gerui intr. A se lăsa ger. vb. IV, ind. prez. 3 sg. geruieşte, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască. geruială (-ru-ia-) Vreme de iarnă cu ger; frig mare. s.f,
g.-d. art. geruiglii, pl. geruigli. geruire Acţiunea de a gerui. s.f, g.-d. art. geruirii, pl. geruiri.
gerulgţ (fam.) Diminutiv al lui ger. s.n., pl. geruleţe.
gerundiv (în limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, s.n., pl. gerundive. gerundival,-ă Construit cu gerundivul. adj., pl. gerun-divale.
gerunzial,-ă (-zi-al-) Care conţine un gerunziu, adj., pl. gerunziali,-e.
gerunziu Mod verbal care indică o acţiune în desfăşurare, fără referire la autorul ei sau la momentul acţiunii. s.n., art. gerunziul, pl. gerunzii, art. gerunziile. gerusia Sfatul bătrânilor în vechea Spartă, care îl ajuta pe rege în conducerea statului, s.f, g.-d. gerusiei. gest 1. Mişcare a mâinilor, a capului etc. care exprimă un sentiment, o intenţie sau care dă mai multă expresivitate vorbirii. 2. Fapt sau purtare cu o anumită semnificaţie. s.n., pl. gesturi.
gestaltism (ghestal-) (germ.) Teorie filosofică a formei conform căreia un tot alcătuit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele alcătuitoare; configuraţionism. s.n.
Gestapo (gesta-) (germ.) Poliţia politică secretă din Germania nazistă, [var Gestapou í.n.] s.prop.n., art. Gestapoul.
Gestapou v. Gestapo.
gestaţie (ţi-e) 1. Stare a organismului femelei care durează de la fecundarea ovulului până la naşterea fătului; graviditate. 2. (fig.) Perioadă de elaborare a unei creaţii, a unei situaţii noi. s.f, art. gestaţia, g.-d. art. ges-taţiei.
gestică Formă nonverbală a comunicării, reprezentată prin gesturi voluntare şi involuntare. //Ansamblul gesturilor folosite de un actor în interpretarea unui rol, în lectura unei poezii etc. s.f, g.-d. art. gesticii, gesticula intr. A face gesturi (cu mâinile), vb. I, ind. prez. 3 gesticulează.
gesticulare Acţiunea de a gesticula; gesticulaţie, s.f,
g.-d. art. gesticulării, pl. gesticulări, gesticulaţie (-ţi-e) Gesticulare, s.f, art. gesticulaţia,
g.-d. art. gesticulaţiei, pl. gesticulaţii, art. gesticulaţiile, gestiona (-ni-o-) tr. A administra, a conduce gestiunea unei întreprinderi sau instituţii, vb. /, ind. prez. 3 gestionează.
gestionar,-ă (-ti-o-) 1. adj. De gestiune. II. s.m. şi f Persoană care răspunde de o gestiune, adj., s.m. şi f, pl. gestionările.
gestionare (-ti-o-) Acţiunea de a gestiona, s.f, g.-d. art. gestionării, pl. gestionări, gestiune (-ti-u-) 1. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituţii sau unei persoane. 2. Totalitate a operaţiilor financiare dintr-o întreprindere, instituţie etc. dintr-o anumită perioadă; (concr.) totalitatea bunurilor încredinţate cuiva în vederea administrării lor. s.f., g.-d. art. gestiunii, pl. gestiuni.
gestoză Ansamblul manifestărilor patologice care apar în timpul sarcinii, s.f, g.-d. art. gestozei. gestual,-ă (-tu-al-) Care se face prin gesturi, adj., pl gestuali,-e.
get,-ă (la pl.) Nume dat de greci dacilor; (la sg.) persoană care făcea parte din populaţia băştinaşă a Daciei, //(adj.) Triburis.m. şi f, pl. geţi,-te. get-beggt (pop., despre oameni) Aflat din moşi-stră-moşi în acelaşi loc; neaoş. adj. invar. ggtic,-ă Referitor la geţi. adj., pl. ggtici,-ce. getinax Material izolant compus din foi de hârtie impregnate cu bachelită. s.n.
ggtter (ghgtăr) (angl.) Substanţă folosită pentru menţinerea vidului în tuburile electronice, s.n. -gevrea (înv.) Batistă brodată cu mătase şi cu fir. s.f, art. gevreaua, g.-d. art. gevrglei, pl. gevrele, art. gevrelele.
499
ghetuţă
ghanez,-ă (gh pron. g) (Locuitor) din Ghana. adi., s.m. şi f, pl. ghanezi.-e.
gheabă Specie de ciuperci comestibile de culoare gal-benă-brună. s.f., g.-d. art. ghgbei, pl. ghebe, gheabă-de-brad Ciupercă comestibilă cu pălăria albă şi cu picior lung. s.f., g.-d. art. ghebei-de-brad, pl. ghgbe-de-brgd.
gheabă-de-pădure Ciupercă comestibilă cu pălăria roşiatică sau brună, s.f, g.-d. art. ghebei-de-pădure, pl. ghgbe-de-pădure.
gheară 1. Formaţie cornoasă, ascuţită şi încovoiată, crescută la vârful degetelor unor păsări, reptile şi mamifere. /(fam.) A fi lung în (sau de, la) ~e = a avea obiceiul să fure. A-şi scoate ~ele = a-şi da pe faţă adevăratele intenţii sau sentimente. A cădea (sau a fi, a încăpea etc.) în ~ele cuiva = a cădea (sau a fi, a ajunge etc.) în stăpânirea cuiva; a fi prins. A pune ~a (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva). A fi în ~ele morţii = a fi într-un mare pericol; a fi grav bolnav. 2. (tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care serveşte la apucat. s.f, g.-d. art. ghearei, pl. gheare, gheată încălţăminte din piele sau din material sintetic, care acoperă piciorul până deasupra gleznei, s.f, g.-d. art. ghetei, pl. ghete.
gheaţă I. s.f. 1. Apă aflată în stare solidă (apă îngheţată). IA (se) sparge -a sau a (se) rupe ~a = a dispărea sau a face să dispară jena existentă la un moment dat. //(reg.) Grindină, piatră. 2. (la pl.) întinderi mari de gheaţă (1). 3. Senzaţie de răceală provocată de frig, de emoţie etc. /De ~ = indiferent, nepăsător. 4. Plantă erbacee cu frunzele acoperite cu papile albe, care seamănă cu cristalele de gheaţă (1). 5. Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu numeroase flori albe. II. adj. invar. Bani - = bani lichizi, bani plătiţi pe loc. s.f., g.-d. art. gheţii, pl. (2) ghgţuri.
gheb 1. Cocoaşă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). s.n., pl. gheburi, ghebă Manta ţărănească împodobită cu găitane, s.f, g.-d. art. ghgbei, pl. ghgbe.
ghebos,-oasă Care are cocoaşă; încovoiat, gârbovit. adj.,pl. gheboşi,-oase.
gheboşa refl. A deveni ghebos. [var. gheboşi vb.\ vb. /, ind. prez. 3 se gheboşează; conj. prez. 3 să se ghebo-şeze; ger. gheboşându-se.
gheboşare Acţiunea de a se gheboşa. s.f, g.-d. art. gheboşării, pl. gheboşări. gheboşat Faptul de a se gheboşa. s.n. gheboşi v. gheboşa.
ghgbri (rar) Populaţie iraniană care a rămas fidelă zoroastrismului, refuzând convertirea la islamism, s.m. pl-, art. ghebrii.
gheenă Iad, infern, s.f, g.-d. art. gheenei, ghgişă (ghei-) Dansatoare şi cântăreaţă japoneză, s.f, art. gheişa, g.-d. art. gheişei, pl. gheişe, ghgizer (ghei-) Izvor intermitent de apă fierbinte şi de vapori, de origine vulcanică, s.n., pl. gheizere, gheizent (ghei-) Depozit silicos provenit din precipitarea apei gheizerelor, s.n.
ghelir (înv.) Câştig fără muncă, chilipir, s.n., pl. ghe-Ururi. ^
ghem1 1. înfăşurare de fire de lână, de bumbac etc., de formă sferică. /A face ~ = a) a depăna; b) a face mototol. A se face (sau a sta) ~ = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor, s.n., pl. gheme. ghem2/game (angl.) Fiecare dintre punctele câştigate de un jucător de tenis, în cadrul unui set. s.n., art. ghe^ mul /game-ul, pl. ghgmuri/game-uri. ghemotoc Obiect mototolit în formă de ghem1 (1); cocoloş. [var. gheomotec î.«.] s.n., pl. ghemotoace.
ghemui 1. refl. A se strânge ca un ghem' (1). 2. ir. şi refl. A (se) strânge, a (se) înghesui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghemuigsc, imperf. 3 sg. ghemuia; conj. prez. 3 să ghemuiască.
ghemuire Acţiunea de a (se) ghemui, s.f, g.-d. art. ghemuirii, pl. ghemuiri.
ghemuit Faptul de a se ghemui, s.n. pl. ghemuituri, ghemuîeţ Diminutiv al lui ghem1; ghemuşor. s.n., pl. ghemulgţe.
ghemuşor (rar) Ghemuleţ. s.n., pl. ghemuşoare. gheomotoc v. ghemotoc. gheonoaie v. ghionoaie.
ghepard Mamifer sălbatic carnivor, cu blana de culoare gălbuie, cu pete întunecate, care trăieşte în stepele din Africa şi din sudul Asiei, s.m., pl. gheparzi, gherdan/ghiordan (înv.) Şirag de mărgele, de pietre scumpe sau de galbeni. //Cunună, s.n., pl. gherdane /ghiordane.
gherdap Loc îngust şi stâncos întâlnit de cursul unei ape; loc cu cataracte periculoase, s.n., pl. gherdapuri. gheretă 1. Construcţie mică (din lemn) în care se adăposteşte o santinelă, un portar etc. 2. Chioşc (în care se vând ziare, alimente etc.). s.f., g.-d. art. gheretei, pl. ghergte.
gheretist,-ă (peior.) Posesor, gestionar al unei gherete (2). s.m., pl. gheretişti; s.f, g.-d. art. gheretistei, pl. ghe-retiste.
gherghgf Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde
o	ţesătură pentru a fi brodată; (p. ext.) ţesătură întinsă pe acest cadru, s.n., pl. gherghgfuri. gherghin (bot.) Păducel. s.m., pl. gherghini. gherghină (bot.) Dalie, s.f, g.-d. art. gherghinei, pl. gherghine.
gherghir (reg.) Beci sau cameră boltită în care se adunau odinioară obiectele de preţ spre a fi păzite de incendiu sau de jaf. s.n., pl. gherghire. gheridon Măsuţă rotundă cu unul sau trei picioare, s.n., pl. gheridoane.
gherilă Nume dat războiului dus de partizani în Spania şi în ţările Americii Latine; (p. ext.) trupă de partizani. [var. guerilă s/] s.f.,^g.-d. art. gherilei, pl. gherile, ghgrîă (pop., fam.) închisoare, s.f., g.-d. art. gherlei, pl. gherle.
ghermea Piesă de lemn fixată în zid pentru a înlesni prinderea în cuie a tocului unei uşi sau al unei ferestre. s.f., art. ghermeaua, g.-d. art. ghermglei, pl. ghermele, art. ghermelele.
ghermesut (înv.) Un fel de stofă de mătase, s.n., pl. ghermesuturi.
gheroc (rar) Redingotă, s.n., pl. gherocuri. gheruţă Diminutiv al lui gheară, s.f, g.-d. art. gheruţei, pl. gheruţe.
ghes (în expr.) A da (cuiva) ~ = a) a îndemna, a îmboldi (pe cineva); b) a da (cuiva) o lovitură uşoară (cu cotul). s.n., pl. ghesuri.
gheşeft (fam.) Afacere măruntă (şi necinstită), s.n., pl. gheşgfturi.
gheşeftar (fam.) Persoană care face gheşefturi, care umblă după gheşefturi. s.m., pl. gheşeftari, ghetg v. ghetou.
ghetou Cartier al unui oraş în care erau constrânşi să trăiască evreii din anumite ţări. //Cartier în care sunt obligate să trăiască anumite categorii etnice sau sociale, ca urmare a discriminării, [var. ghete í.w.] s.n., art. gheteul, pl. gheteuri.
ghgtră Invelitoare de postav care acoperă glezna şi partea de deasupra a încălţămintei bărbăteşti, s.f, g.-d. art. ghgtrei, pl. ghgtre.
ghetuţă Diminutiv al lui gheată, s.f, g.-d. art. ghetuţei, pl. ghetuţe.
gheţar
500
gheţar1 Masă de gheaţă formată în regiunile alpine şi în cele polare. /- plutitor = aisberg, s.m., pl. gheţari. gheţar2 (înv.) Răcitor. s.n., pl. gheţare, gheţărie l. Loc în care se depozitează iama blocuri de gheaţă pentru a fi folosite în timpul verii. 2. Locuinţă, cameră foarte friguroasă, s.f, art. gheţăria, g.-d. art. gheţăriei, pl. gheţării, art. gheţăriile, gheţişoară Diminutiv al lui gheaţă, s.f., g.-d. art. gheţişoarei, pl. gheţişoare.
gheţQS,-oasă (rar) Plin de gheaţă; rece ca gheaţa, adj., pl. gheţaşi.-oase.
gheţuş Polei; loc acoperit cu gheaţă pe care se dau
copiii iama. s.n., pl. gheţuşuri.
gheţuşcă Suprafaţă netedă cu zăpadă bătătorită, pe
care alunecă copiii, s.f, g.-d. art. gheţuştii, pl. gheţuşti.
ghiaur Denumire batjocoritoare dată în trecut de turci
celor de altă religie decât cea mahomedană, s.m., pl.
ghiauri.
ghibelin (în sec. Xll-XV) Membru al unei grupări politice italiene, care îi sprijinea pe împăraţii germani în lupta lor împotriva papalităţii şi a guelfilor. s.m., pl. ghibelini.
ghibirdic (reg.) Copil sau om scund, s.m., pl ghibirdici. ghibarţ Peşte de apă dulce, având pe aripile dorsale ghimpi, [vor. ghigarţ s.n] s.m., pl. ghiborţi. ghiborţaş Diminutiv al lui ghiborţ. s.m.,pl. ghiborţaşi. ghici tr. 1. A afla, a descoperi ceva; a intui. 2. A dezlega
o	ghicitoare. 3. (în superstiţii) A prevesti cuiva viitorul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghicgsc, imperf. 3 sg. ghicea; conj. prez. 3 să ghicească; imper. 2 sg. ghiceşte /ghici!, neg. nu ghici!
ghicire Acţiunea de a ghici, s.f, g.-d. art. ghicirii, pl. ghiciri.
ghicit Faptul de a ghici. s.n.
ghicite (în expr.) Pe ~ - la noroc, la întâmplare, loc. adv. ghicitoare Specie a literaturii populare, cu caracter metaforic, prin care se cere identificarea unui obiect sau a unei fiinţe prin asocieri logice, s.f, g.-d. art. ghicitorii, pl. ghicitflri.
ghicitor,-ogre Persoană care se ocupă cu prezicerea viitorului. s.m.,pl. ghicitori; s.f, g.-d. art. ghicitoarei, pl. ghicitoare,
ghid1 Broşură cu informaţii şi îndrumări necesare unui turist. 2. ~ de unde ~ mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice, s.n., pl. ghiduri. ghidVă Persoană care conduce un grup de excursionişti, pe vizitatorii unui muzeu etc., dându-le explicaţiile necesare, s.m., pl ghizi; s.f., g.-d. art. ghidei, pl. ghide.
ghida L tr. şi refl. A (se) călăuzi; a (se) orienta, a (se) conduce. 2. tr. A imprima unei piese o anumită mişcare cu ajutorul ghidajului, vb. I, ind. prez. 3 ghidează, ghida] L Dispozitiv mecanic care determină deplasarea unei piese mobile după o anumită direcţie, 2. Conducerea vizitatorilor şi darea informaţiilor necesare de către o persoanl compententă într-un muzeu, într-o expoziţie etc, s.n., pl. ghidaje, ghidare Acţiunea de a ghida, s.f, g.-d, art. ghidării, g hidl/g hldi-g hid I (fam., exprimă mustrări, ameninţări etc.) la te uită,..! Ce mai...! interj. ghldfin Bară curbată la capete care serveşte la dirijarea mersului unei biciclete, unei motociclete etc. s.n., pl. ghidogne.
ghldran Specie de cal de mărime mijlocie, cu părul roşcat, s.m., pl. ghidrini.
gnldrln Peşte mic, cu trei spini osoşi pe spate, s.m., pl ghidrini,
flhldrspă Frânghie lungă legată de nacela unui balon şi lăsată să atârne pe sol pentru a menţine constantă înălţimea, s.f, g,-â, art. ghidrgpei, pl. ghidrflpe,
ghiduş,-ă (fam.) (Persoană) care face ghiduşii; poznaş. adj., s.m. şi f, pl. ghiduşi,-e.	'
ghiduşar (rar) Om ghiduş, s.m., pl. ghiduşari. ghiduşie (fam.) Poznă, glumă, s.f, art. ghiduşia, g.-d. őrt ghiduşiei, pl. ghiduşii, art. ghiduşiile. " ghiftui tr. şi refl. (fam.) A hrăni pe cineva sau a mânca în mod excesiv, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghiftuigsc, imperf. 3 sg. ghiftuia; conj. prez. 3 să ghiftuiască. ’ ghiftuire (fam.) Acţiunea de a (se) ghiftui. sf., g.-d. art. ghiftuirii, pl. ghiftuiri.	'
ghigiiic (înv.) Scufie de noapte. s.n.,pl. ghigilice. ghigarţ v. ghiborţ.
ghigosi tr. (reg.) A îndesa, a îngrămădi. //A bate tare pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghigosgsc, imperf. 3 sş. ghişosea; conj. prez. 3 să ghigosească. ghijoaga (reg.) Cal bătrân şi slab. s.f, g.-d. art. ghi-joagei, pl ghijoage.
ghildă 1. (la începutul Evului Mediu, în apusul Europei) Asociaţie economică, politică şi religioasă. 2. (în Evul Mediu, în Europa) Asociaţie de negustori, pe bresle, s.f., g.-d. art. ghildei, pl. ghilde.
ghileală (reg.) Faptul de a ghili; ghilit. s.f, g.-d. art. ghilelii, pl. ghilgli.
ghili tr. (reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă şi întinderea repetată la soare. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghilesc, imperf. 3 sg. ghilea; conj. prez. 3 să ghilească. ghilimele Semn de punctuaţie în formă de două virgule sau de două unghiuri paralele, care scot în evidenţă titluri, citate etc. [var. (rar) ghilimete s.f. pl.] s.f. pl., art. ghilimelele.
ghilimete v. ghilimele.
ghilţre (reg.) Acţiunea de a ghili. s.f, g.-d. art. ghilirii, pl. ghiliri.
ghilit (reg.) Ghileală. s.n.
ghilosi refl. (reg.) A se spăla mult; a se dichisi, vb. IV,
ind. prez. 3 sg. se ghilosgşte, imperf. 3 sg. se ghilosea;
conj. prez. 3 să se ghiiosească.
ghiloş v. ghioş. ghiloşa v. ghioşa. ghiloşare v. ghioşare.
ghilotina tr. A executa cu ghilotina un condamnat la moarte, vb. /, ind. prez. 3 ghilotinează.	,
ghilotinare Acţiunea de a ghilotina, s.f, g.-d. art. ghilotinării, £>/. ghilotinări.	_
ghilotina 1. Dispozitiv mecanic pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. //Pedeapsă cu moartea prin decapitare. 2. Maşină prevăzută cu o lamă ascuţită pentru tăiat carton, hârtie, foi de tablă etc. s.f, g.-d. art. ghilotinei, pl. ghilotine.
ghimber/ghimbir Planta erbacee din regiunile tropicale, al cărei rizom aromatic este bogat în uleiuri eterice, s.m. ghlmerlje v. ghlmirlie.
ghlmle (înv.) Corabie mică. s.f, art. ghimia, g.-d. art.
ghimiei, pl, ghimii, art. ghimiile.
ghlmirlie 1. Fierăstrău cu pânza foarte îngustă. 2. Casă
mică şi sărăcăcioasa; cocioabă.[var. ghimerlie j.£| s.f-,
art. şhimirlia, g.-d. art. ghimirljei, pl ghimirlii, art.
ghimirliile,
ghlmpariţă Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuţite, s.f, g.-d. art. ehimpflriţei, pl, ghimpariţe. ghimpat,-â Cu ghimpi. ISărmă - = sârmă pe care sunt fixate alte bucăţi de sârma, scurte şi ascuţite, adj,, pl-ghimpaţi,-te.
ghimpe A. 1. Fiecare dintre prelungirile ascuţite safe cresc pe tulpina sau pe ramurile unor plante; spin. IA avea un ~ la inimă « a avea un necaz, o supărare. A sta pe^l aanu mai avea răbdare, A?t sta ea un In ochi = a-i n cuiva nesuferit, a deştepta antipatia cuiva. 2. Fiecare dintre ţepii eare acoperi corpul unor animale (în special corpul ariciului). B. (bot., pop,) Seaiete. s,m., pl ghimpi.
501
ghiuden
ghimpele Numele a două dansuri populare româneşti; melodie după care se execută fiecare dintre ele. s.m. art., neart. ghimpe.
ghimpe-pădurfiţ Arbust totdeauna verde, cu fructe în formă de boabe roşii, s.m., pl. ghimpi-pădurgţi. ghimpfls.-oasă 1. Cu ghimpi; ţepos, spinos. 2. (fig., rar) Ironic, sarcastic, adj., pl. ghimpoşi.-oase. ghin 1. Cuţit cu lama curbată, cu care se ciopleşte lemnul. 2. Daltă cu tăiş semicircular, folosită de dogari şi rotari. 3. Cazma îndoită pe ambele laturi, s.n., pl. ghinuri, ghindar (reg.) Stejar, s.m., pl. ghindari. ghindă Fructul stejarului, s.f., g.-d. art. ghindei, pl. ghinde.
ghindură (pop.) Ganglion; glandă, s.f, g.-d. art. ghm-durii, pl. ghin duri. a
ghinion (-ni-on) întâmplare sau împrejurare nefavorabilă; neşansă, nenoroc, s.n., pl. ghinioane, ghinionist,-ă (-ni-o-) (Persoană) care are ghinion, adj., s.m. şi f, pl. ghinionişti,-ste.
ghint 1. Şanţ în formă de spirală făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unei arme de foc pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie. 2. Cui de fier cu capătul lat. s.n., pl. ghinturi.
ghintui tr. 1. A executa ghinturi pe ţeava unei arme de foc. 2. Â fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghintuiesc, imperf. 3 sg. ghintuia; conj. prez. 3 să ghintuiască. ghintuire Acţiunea de a ghintui. s.f, g.-d. art. ghin-tuirii, pl. ghintuiri.
ghintuit Faptul de a ghintui. s.n., pl. ghintuituri. ghintuleţ Diminutiv al lui ghint. s.n., pl. ghintuleţe. ghinţ Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgeşte încălţămintea, s.n., pl. ghinţuri. ghinţiană v. genţiană.
ghinţură (bot., pop.) Genţiană. s.f., g.-d. art. ghmţurei, pl. ghinţure.
ghioggă (ghioa-) 1. Ciomag cu un capăt bombat şi ghintuit, folosit în trecut ca armă de luptă. 2. (p. gener.) Bâtă, ciomag, măciucă, s.f, g.-d. art. ghioagei, pl. ghioage, ghjob (reg.) Putină de brânză, s.n., pl. ghioburi. ghiobuieţ (reg.) Diminutiv al lui ghiob. s.n., pl. ghio-bulşţe.
ghific1 (bot., reg.) Albăstrea, s.m., pl. ghioci. ghific2 Cochilie mare, ovală şi lucioasă a unui gen de melci din mările calde, întrebuinţată ca podoabă sau în practica ghicitului. IA da cu ~ul = a ghici cu ajutorul ghiocului. s.n., pl. ghiocuri.
ghiocear (ghio-cear) (reg.) Vizitiu al unui ghioci, s.m., pl- ghiocegri.
ghiocgl (ghi-o-) Plantă erbacee, cu floarea în formă de clopoţel, care înfloreşte îndată după topirea zăpezii, s.m., pl- ghiocei, art. ghioceii.
Sh'aci Căruţă care poate fi lungită, la nevoie, s.m., pl. ghiQciuri.
aNoggr (rar) Om care mână vitele cu ghioaga, s.m., pl. ghiogari.
Lac sau baltă cu fundul mâlos, s.n., pl. ghioluri. BJJjOld (reg.) Ghiont, s.n., pl. ghialduri. aniondgr Prăjină folosită pentru împingerea ambarcaţiunilor mici. s.n., pl. ghiondgre. gnionoţie (ghi-o-) (omit., pop.) Ciocănitoare. [var. gneonoâie s.f] s.f, art. ghionogia, g.-d. art. ghionoaiei,
aNppai (ghi-o-) Târnăcop cu un braţ lung şi ascuţit la vai, iar cu celălalt în formă de ciocan, s.n., pl. ghionoaie. aniont Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul, ohi ■’ ghionţi/ghienturi.
anlonti tr. şi refl. recipr. A(-şi) da ghionţi; a (se) îmbrânci. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ghiontesc, imperf. 3 sg. ghiontea; conj. prez. 3 să ghiontească.
ghiontire Acţiunea de a (se) ghionti, s.f, g.-d. art. ghionfirii, pl. ghiontiri.
ghiontit Faptul de a (se) ghionti, s.n., pl. ghiontituri.
ghiorăi v. chiorăi. ghiorăială v. chiorăială. ghiorăit v. chiorăit. ghiorăitură v. chiorăitură. ghiordan v. gherdan.
ghiordel Găleată din lemn sau din pânză impermeabilă, întrebuinţată la bordul unei nave. s.n., pl. ghiordgle. ghiordum (înv.) Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. ghiordumuri.
ghiorlan (reg.) Ţopârlan, bădăran, s.m., pl. ghiorlani. ghiorţ Zgomot produs de cel care bea un lichid cu înghiţituri mari sau de intestinele goale, interj. ghiorţăi intr. (pop., fam., despre intestine) A chiorăi. vb. IV, ind. prez. 3 ghiorţăie, imperf. 3 sg. ghiorţăia; conj. prez. 3 să ghiorţăie.
ghiorţăitură (-ţă-i-) (pop.) Chiorăitură. s.f, g.-d. art. ghiorţăiturii, pl. ghiorţăituri.
ghioş 1. Ornament format din linii drepte sau ondulate, gravat pe obiecte de sticlă sau de metal. 2. Desen format din linii încrucişate dispuse geometric, care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală, [var. ghiloş s.n.] s.n.,pl. ghioşuri.
ghioşa (ghi-o-) tr. A executa un ghioş. [var. ghiloşa vi ] vb. I, ind. prez. 3 ghioşează, I pl. ghioşăm; conj. prez. 3 să ghioşeze, ger. ghioşând.
ghioşare Acţiunea de a ghioşa. [var. ghiloşare î /T] s.f, g.-d. art. ghioşării, pl. ghioşări. ghioşă (ghi-o-) Daltă subţire folosită la gravarea pe pietre litografice şi pe plăci metalice, s.f, art. ghioşa, g.-d. art. ghioşei, pl. ghioşe.
ghiotura (pop., fam., în expr.) Cu - = în cantitate mare, cu grămada, loc. adv.
ghiozdan Obiect din piele, din material plastic etc., întrebuinţat de şcolari pentru a-şi transporta cărţile şi caietele. //Servietă, s.n., pl. ghiozdane, ghiozdănaş Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. s.n.,pl. ghizdănaşe.
ghiozdănel Ghiozdănaş. s.n., pl. ghiozdanele, ghipcan (reg.) Mârţoagă, gloabă, s.m., pl. ghipcani. ghips 1. Sulfat de calciu utilizat în industria cimentului, a porţelanului etc. IA pune în ~ = a imobiliza (un membru sau o parte a corpului care prezintă o fractură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament făcut din ghips (1). [vor. gips s.n.] s.n., pl. (2) ghipsuri.
ghipsotecă Colecţie de statuete şi de plăci ornamentale din ghips. [var. gipsotecă s.f] s.f, g.-d. art. ghip-sotecii, pl. ghipsoteci.
ghjrcă Specie de grâu bogat în gluten. s.f, g.-d. art. ghircii. _
ghirlandă împletitură de flori, de frunze în formă de lanţ; ornament în arhitectură sau în artele plastice având această formă, s.f., g.-d. art. ghirlandei, pl. ghirlande, ghisman/ghismană (reg.) Un fel de plăcintă cu brânză şi smântână, s.n.ls.f., pl. ghismane. ghişeu Ferestruică, deschizătură făcută în uşă ori în peretele unui birou, pentru ca publicul să poată comunica direct cu funcţionarii, s.n., art. ghişeul, pl. ghişee, ghitară v. chitară. ghitarjst,-ă v. chitarist.
ghiu Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei, s.n., art. ghiul, pl. ghiuri.
ghiuden/ghiudgm Câmat uscat şi condimentat, preparat din came de oaie, de capră sau de vacă. s.n., pl. ghiudgnuri/ghiudemuri.
ghiuj
S02
ghiuj (reg.) Om bătrân şi ramolit, s.m., pl. ghiuji. ghiul Inel bărbătesc masiv din aur. s.n., pl. ghiuluri. ghiulea Proiectil sferic, folosit la tunurile vechi, cu ţeava neghintuită, s.f, art. ghiuleaua, g.-d. art. ghiulelei, pl. ghiulele, art. ghiulelele. ghiurghiuMu,-ie (reg.) Roşu-deschis, trandafiriu, adj., pl. ghiurghiulii.
ghiveci1 Vas de pământ ars, de material plastic etc., în care se plantează flori, s.n., pl. ghivece. ghiveci2 1. Mâncare preparată din mai multe feluri de legume cu sau fâră came. 2. (peior.) Creaţie literară, muzicală etc., eterogenă şi fără valoare, s.n., pl. ghiveciuri, ghivent Filet, s.n., pl. ghiventuri, ghizd Căptuşeală de piatră, din bârne, de ciment etc. a unei fântâni; împrejmuire de piatră, de lemn etc. a unei fântâni de la pământ în sus. s.n., pl. ghizduri. ghizdav,-ă (înv.) Frumos, plăcut, adj., pl. ghizdavi,-e. ghizdea (pop.) Diminutiv al lui ghizd. s.f., art. ghiz-deaua, g.-d. art. ghizdelei, pl. ghizdele, art. ghizdelele. ghizdei Plantă fixrajeră cu flori galbene, s.m., pl. ghiz-dei, art. ghizdeii.
ghizdui tr. (pop.) A pune ghizduri la o fântână, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghizduiesc, imperf. 3 sg. ghizduia; conj. prez. 3 să ghizduiască. giacă v. geacă.
giardia (giar-di-a) (zool.) Lamblie. s.f, g.-d. art. giar-diei.
giardiază (giar-di-a) (med.) Lambliază. s.f., g.-d. art. giardiazei.
gibbsjt Hidralgilit. s.n.
giberelmă Acid organic vegetal care stimulează înflorirea şi creşterea plantelor, s.f, g.-d. art. giberelmei, pl. gibereline.
gibon Maimuţă antropoidă fară coadă, cu membrele anterioare foarte lungi, care trăieşte în pădurile tropicale din Asia. s.m., pl. giboni.
gibozitate (med.) Cifoză, cocoaşă, s.f., g.-d. art. gibo-zităţii.
gig Ambarcaţiune sportivă folosită la învăţarea canotajului. s.n., pl. giguri.
gigacalone (fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii, s.f, art. gigacalona, g.-d. art. gigacaioriei, pl. gigacalorii, art. gigacaloriile. gigafon Difiizor foarte puternic, s.n., pl. gigafoane. gigant 1. (mit.) Nume dat unor fiinţe fabuloase, de proporţii uriaşe, care s-au răzvrătit împotriva lui Zeus. 2. Uriaş. //Construcţie de mari proporţii. 3. (fig.) Persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale, s.m., pl.
giganţi.
gigantesc,-ă Gigantic, adj., pl. giganteşti. gigantic,-ă De proporţii uriaşe; colosal, enorm, gigan-tesc. adj., pl. gigantici,-ce.
gigantism 1. însuşirea de a fi gigantic. 2. (med.) Creştere exagerată în lungime a corpului sau a unei părţi a lui. s.n.
gigantografie (poligr.) Procedeu de reproducere pe formate mari a unui clişeu iniţial mic. s.f, art. gigan-tografia, g.-d. art. gigantografiei. gigantomahie Luptă mitică a giganţilor contra zeilor. s.f., art. gigantomahia, g.-d. art. gigantomahiei. gigantostraceu (la pl.) Ordin de crustacee gigantice care au trăit până la sfârşitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin, s.n., art. gigantostraceul, pl. gigantostracee.
gigantozaur (-za-ur) Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m şi având înfăţişarea unui girafe, s.m., pl. gigantozauri. gigă 1. Vechi dans vioi în trei timpi, de origine engleză; melodia acestui dans. //Ultima parte a unei suite instru-
mentale urmând după sarabandă. 2. Vechi instrument cu coarde, asemănător cu vioara, s.f, g.-d. art. gigăi. gigea (fam., în limbajul copiilor) Frumos, drăguţ, adj. invar.
gigoletă (gi pron. ji) (rar) Femeie de moravuri uşoare. s.f, g.-d. art. gigoletei, pl. gigolete.	'
gigolo (gi pron. ji) (fr.) Bărbat cu moravuri dubioase. s.m., art. gigolQul, pl. gigolQ. gilbert (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii magnetice şi magnetomotoare. s.m., pl. gilberţi. gill-box (angl.)/gMbox Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată, s.n., pl. gill-boxuri/gilboxuri. gimnast,-ă Sportiv care practică gimnastica, s.m., pl. gimnaşti; s.f., g.-d. art. gimnastei, pl. gimnaste, gimnastic,-ă Referitor la gimnastică. /Pas ~ = pas cadenţat şi vioi, care se execută după anumite reguli. adj.,pl. gimnastici,-ce.
gimnastică Ansamblu de exerciţii fizice prin care se urmăreşte dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. /~a minţii - totalitatea exerciţiilor care dezvoltă facultăţile intelectuale, s.f, g.-d. art. gimnasticii, gimnazial,-ă (-zi-al) Referitor la gimnaziu, adj., pl. gimnaziali,-e.
gimnazier (-zi-er) (înv.) Gimnazist. s.m., pl. gimnazieri. gimnazist,-ă (înv.) Elev(ă) de gimnaziu, s.m., pl. gim-nazişti; s.f., g.-d. art. gimnazistei, pl. gimnaziste. gimnaziu 1. (în Grecia antică) Şcoală în care tinerii îşi desăvârşeau educaţia fizică şi intelectuală. 2. Şcoală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (în unele ţări) Liceu, s.n., art. gimnaziul, pl. gimnazii, art. gimnaziile. gimnocarp,-ă (despre fructe) Lipsit de peri, ţepi sau spini, adj., pl gimnocarpi,-e.
gimnosofie Filosofia gimnosofiştilor. s.f, art. gim-nosofia, g.-d. art. gimnosofiei. gimnosofţst Filosof hindus, ascet şi mistic, s.m., pl. gimnosofişti.	_
gimnospermă (la pl.) încrengătură de plante ale căror seminţe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (la sg.) plantă care face parte din această încrengătură, s.f, g.-d. art. gimnospermei, pl. gimnosperme. gimnot Peşte asemănător cu ţiparul, din apele Americii de Nord, care produce puternice descărcări electrice. s.m., pl. gimnoţi.	_
gin Băutură alcoolică obţinută prin distilarea mustului fermentat de cereale, la care se adaugă boabe de ienupăr. s.n., pl. ginuri.
ginandrie 1. (med.) Existenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti. 2. (bot.) Formă sub care se prezintă la unele flori androceul şi gineceul datorită con-creşterii staminelor cu pistilul, s.f, art. ginandria, g.-d. art. ginandriei.
gineceu 1, Apartament rezervat femeilor în casele antice greceşti. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creştine. 2. (bot.) Pistilul unei flori, s.n., art. gineceul, pl. ginecee.
ginecocraţie Sistem de guvernare în care conducerea aparţine unei femei, s.f, art. ginecocraţia, g.-d. art-ginecocraţiei.
ginecofobie Teamă patologică de femei, s.f, art. gine-cofobia, g.-d. art. ginecofobiei. ginecolog,-ă Medic specialist în ginecologie, s.m., pl-ginecologi; s.f., g.-d. art. ginecolagei, pl. ginecologe. ginecologic,-ă Referitor la ginecologie, adj, pl ginecologici,-ce.
ginecologie Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul funcţiilor şi al bolilor aparatului genital feminin. s.f, art. ginecologia, g.-d. art. ginecologiei, ginecopatie Denumire generică pentru afecţiunile genitale femeieşti, s.f, art. ginecopatia, g.-d. art. gine-copafiei.
503
giugiuleală
ginere Soţul considerat în raport cu părinţii soţiei, s.m., art. ginerele, pl. gineri.
gineri tr. (pop.) A-i da cuiva pe fiica sa drept soţie; a lua pe cineva de ginere, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gine-rgsc, imperf. 3 sg. ginerea; conj. prez. 3 să ginerească. ginerică (fam.) Diminutiv al lui ginere, s.m., art. gine-rica, g.-d. art. lui ginencă/ginencăi. ginerie (rar) Calitatea de ginere, s.f., art. gineria, g.-d. art. gineiiei.
gingaş,-ă/gingaş,-ă (despre fiinţe şi obiecte) 1. Plăpând, firav; delicat, graţios. 2. (despre lucruri, acţiuni etc.) Dificil de realizat, //(despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (despre oameni şi animale) Mofturos la mâncare, adj., pl. gingaşi,-e/gingaşi,-e. gingăşie 1. Calitatea a ceea ce este gingaş; graţie, delicateţe; sensibilitate. 2. Manifestare plină de sensibilitate, de delicateţe. 3. însuşire a unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive, s.f, art. gingăşia, g.-d. art. gingăşiei, pl. gingăşii, art. gingăşiile, gingie Ţesut care înveleşte rădăcinile şi parţial corpul dinţilor şi al măselelor, s.f., art. gingia, g.-d. art. gingiei, pl. gingii, art. gingiile.
gingioară (-gi-oa-) Diminutiv al lui gingie, s.f., g.-d. art. gingioarei, pl. gingioare.
gingincă Mic peşte marin asemănător cu scrumbia, s.f., g.-d. art. gingiricii, pl. gingirici. gingirlie (înv., în expr.) Cafea ~ = cafea turcească cu caimac, adj., pl. gingirlii.
gingival,-ă Care aparţine gingiei, referitor la gingie. adj., pl. gingivali,-e.
gingivită Inflamaţie a gingiilor, s.f, g.-d. art. gin-givitei, pl. gingivite.
gini tr. (arg.) A vedea, a zări. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gingsc, imperf. 3 sg. ginea; conj. prez. 3 să ginească, ginseng Plantă cu proprietăţi terapeutice deosebite, originară din China; rădăcina-vieţii, s.m. gintă I. Grup constituit din urmaşii aceluiaşi strămoş, reprezentând forma fundamentală de organizare socială în comuna primitivă. 2. Neam, origine, /(jur.) Dreptul ~lor = dreptul internaţional, s.f., g.-d. art. ginţii, pl. ginţi, gioarsă (fam.) Haină uzată, veche, s.f, g.-d. art. gioarsei, pl. gioarse.
giobertit Carbonat natural de magneziu, s.n. gjocoso (s pron. z) (it., muz.) Vesel, cu veselie, adv. 9>ol (la jocul de arşice) Cantitatea de arşice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător, s.n., pl. gioale, gjolar (înv.) Jucător de arşice, s.m., pl. giolari.
Qjonat (rar) Picior (de) om. s.n., pl. gionate. gjps v. ghips, gjpsotecă v. ghipsotecă.
gir 1. Semnătură pe o cambie, care asigură transferul sumei prevăzute în document către o anumită persoană.
(fig.) Garanţie (morală) pentru acţiunile, angajamentele cuiva, s.n., pl. giruri.
gira1 tr. A da un gir, a garanta, vb. I, ind. prez. 3 girează. gira2 v. gera.
giilfă 1. Gen de mamifere rumegătoare din Africa, de talie mare, cu gâtul foarte lung şi cu blana albicioasă cu Pete brune. 2. (fig.) Suport cu braţ lung care permite deplasarea unui microfon. 3. Macara pentru construcţii înalte, s.f, g.-d. art. girafei, pl. girafe, girandslă 1 . Candelabru cu mai multe braţe. 2. (la pl.) Cercei cu diamante, s.f, g.-d. art. girandolei, pl. giran-dfile.
girant,-ă Persoană care girează, s.m., pl. giranţi; s.f., S -d. art girantei, pl. girante, girare Acţiunea de a gira. s.f, g.-d. art. girării, girasgl (rar) Varietate de opal. s.n., pl. girasoluri. giratar Cel căruia i se girează1 o cambie, s.m., pi giratari.
giratoriu,-ie (despre o mişcare) Circular. /Sens ~ = sens de circulaţie la o intersecţie, într-o piaţă etc., potrivit căruia vehiculele sunt obligate să facă o rotaţie de la dreapta la stânga, adj., pl. giratorii.
giraţie (-ţi-e) (tehn.) Mişcare de rotaţie, s.f, art. giraţi a, g.-d. art. giraţiei, pl. giraţii, art. giraţiile. giravion (-vi-on) Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mişcare giratorie. s.n., pl. giravioane. gireadă (reg.) Şiră de grâu, de paie etc. s.f, g.-d. art. girezii, pl. girezi.
girobusoiă Busolă care este montată într-un giroscop. s.f., g.-d. art. girobusQlei, pl. girobusfile.	,
girociinometru Clinometru giroscopic, s.n., art, giro-clinometrul, pl. giroclinometre. girocompas Girodirecţional. s.n., pl. girocompase. girodjnă Giravion cu organe rotative de sustentaţie, independente de elice, s.f, g.-d. art. girodinei, pl. giro-dine.
girodirecţional (-ţi-o-) Instrument de bord care indică direcţia în grade a avionului; girocompas. s.n., pl. giro-direcţionale.
girofar Far rotativ, montat pe acoperişul unor autovehicule care au prioritate în mers (salvare, poliţie etc.). s.n., pl. girofaruri.
girofrecvenţă (electr.) Număr de ture pe secundă făcute de electroni în jurul liniilor de inducţie ale unui câmp magnetic uniform, s.f, g.-d. art. girofrecvenţei. giromanţie Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârteşte într-un cerc până când ameţeşte şi cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului, s.f, art. giro-manţia, g.-d. art. giromanţiei.
girometru Instrument de bord care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion, s.n., art. girometrul, pl. girometre.
girondin Membru al unei grupări politice din timpul Revoluţiei Franceze de la 1789-1794, care s-a situat pe poziţii moderate, s.m., pl. girondini, giroorizont (-ro-o-) Aparat giroscopic de bord, care indică înclinarea longitudinală şi laterală a avionului. s.n, pl. giroorizonturi.
giroplan Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale şi cu aripă de avion fixă. s.n., pl. giroplane. giroscop Dispozitiv care asigură stabilitatea şi orientarea în spaţiu a unui avion, a unui submarin etc. s.n., pl. giroscoape.
giroscopic,-ă Referitor la giroscop. /Compas - = aparat instalat la bordul navelor, care indică direcţia nordului geografic, adj., pl. giroscapici,-ce. girosin Aparat de bord al unui avion, format dintr-un compas magnetic şi un girodirecţional. s.n., pl. girosmuri. girostát Corp solid care are o mişcare de rotaţie în jurul axei sale. s.n., pl. girostate.
girovertical Giroscop cu axa de rotaţie verticală, s.n., pl. giroverticale.
giruetă (-ru-e-) Instrument meteorologic cu care se determină direcţia şi intensitatea vântului, s.f, g.-d. art. giruetei, pl. giruete.
gisment 1. Unghiul format de axa unui avion cu direcţia către un post de emisie terestru. 2. Dispunerea stratelor minerale în scoarţa Pământului. //Strat de minerale. s.n., pl. gismente.
gitană (livr.) Ţigancă (din Spania), s.f, g.-d. art. gita^ nei, pl. gitane.
giubea Haină largă şi lungă, de postav, purtată în trecut de boieri, s.f, art. giubeaua, g.-d. art. giubelei, pl. giu-bele, art. giubelele.
giubeluţă (înv.) Diminutiv al lui giubea. s.f, g.-d. art. giubeluţei, pl. giubeluţe.
giugiuleală (fam.) Mângâiere, dezmierdare, s.f, g.-d. art. giugiulelii, pl. giugiuleli.
giugiuli
504
giugiuli tr. şi refl. recipr. (fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia, [var. gugiuli vö.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 să giugiulească.
giugiulit (fam.) Faptul de a (se) giugiuli, s.n. giulgi v" giulgiu.
giulgiu Pânză subţire, foarte fină, folosită ca văl sau acoperământ. //Bucată de pânză cu care se acoperă mortul. [var. giulgi s.n.] s.n., art. giulgiul, pl. giulgiuri. giumbuş (rar) Giumbuşluc, s.n., pl. giumbuşuri. giumbuşluc Ghiduşie, caraghioslâc, giumbuş; (peior.) glumă de prost gust. s.n., pl. giumbuşlucuri, giurgină (înv.) Dans de origine turcească (cu figuri şi gesturi caraghioase), s.f, g.-d. art. giurginei, pl. giurgine. giurgiuvea v. cercevea.
giurgiuvean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Giurgiu, adj., s.m., pl. giurgiuveni,-e. giurgiuveancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Giurgiu, s.f, g.-d. art. giurgiuvencei, pl. giurgiuvence. giurumea (înv.) Lucru uzual, cotidian, s.f, art. giu-rumeaua, g.-d. art. giurumelei, pl. giurumele, art. giu-rumelele.
giuvaier 1. Bijuterie. 2. (fig.) Obiect de mare preţ. [var. juvaieri.H.] s.n., pl. giuvaiere. giuvaiergereasă Femeie care se ocupă cu arta giu-vaergeriei. s.f, g.-d. art. giuvaiergeresei, pl. giuvaierge-rese.
giuvaiergerie (-va-ier-) 1. Arta giuvaiergiului. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. s.f, art. giuvaiergeria, g.-d. art. giuvaiergeriei, pl. (2) giuvaiergerii, art. giu-vaiergenile.
giuvaiergiu (-va-ier-) Bijutier, [var. juvaiergiu s.m.] s.m., art. giuvaiergiul, pl. giuvaiergii, art. giuvaiergiii. giuvaiericale (-va-ie-) (înv.) Bijuterii, s.f. pl., art. giu-vaiericalele. givraj v. jivraj.
glabelă (anat.) Zona dintre sprâncene, s.f, g.-d. art. glabelei, pl. glabele.
glabru,-ă (bot., despre organele plantelor) Lipsit de perişori pe suprafaţă, adj., pl. glabri,-e. glacial,-ă (-ci-al) 1. De gheaţă, rece ca gheaţa. 2. (fig.) Lipsit de căldură, de prietenie, adj., pl. glaciali,-e. glaciar,-ă (-ci-ar) 1. Referitor la glaciaţie. /Era ~ = perioadă din era cuatemară sau, p. gener., dintr-o altă eră, în care gheţarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ. 2. Provenit din topirea gheţarilor. Lac ~. adj., pl. glaciari,-e.
glaciaţie (-ci-a-ţi-e)/glaciaţiune (-ci-a-ţi-u-) Proces de dezvoltare intensă a gheţarilor, care a avut loc în perioadele vechi ale istoriei, s.f, art. glaciaţia/glacia-ţiunea, g.-d. art. glaciaţiei/glaciaţiunii, pl. glaciaţii /gla-ciaţiuni, art. glaciaţiile/glaciaţiunile. glaciolog,-ă (-ci-o-) Specialist în glaciologie. s.m., pl. glaciologi; (rar) s.f, g.-d. art. glaciolfigei, pl. gliaciologe. glaciologic,-ă (-ci-o-) Referitor la glaciologie. adj., pl. glaciolsgici,-ce.
glaciologie (-ci-o-) Disciplină care studiază gheţarii. s.f, art. glaciologia, g.-d. art. glaciologiei. glacis (geol.) Teren plat în pantă uşoară, s.n., pl. glacisuri.
gladiator (-di-a-) (în Roma antică) Bărbat (sclav, prizonier) care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice, s.m., pl. gladiatori.
gladislă (-di-o-) Plantă ornamentală cu tulpina înaltă şi cu flori mari, de diferite culori, s.f, g.-d. art. gladiolei, pl. gladiale.
glâdiş Arbust cu frunze ascuţite şi cu flori albe. [var. glădici i.m.] s.m., pl. gladişi.
gladium (la romani) Sabie cu două tăişuri, s.n., pl. gla^ diumuri.
glaf 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcţie din lemn, din marmură sau beton, întrebuinţat la căptuşirea părţii inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii fócute într-un perete, s.n., pl. glafuri. glagolitic,-ă (în expr.) Alfabet ~ (sau scriere ~) = alfabet întocmit după modelul literelor mici greceşti şi folosit în unele scrieri slave bisericeşti. Literă ~ = literă din alfabetul glagolitic. adj., pl. glagolitici,-ce. glagore (pop.) Minte, pricepere, s.f., g.-d. art. glagerii. glajă (reg.) Sticlă produsă artizanal, s.f., g.-d. art. glăjii, pl. glăji.
glamnică (pop.) Şervet răsucit în formă de colac, pe
care îl pun femeile pe creştet când cară pe cap greutăţi.
s.f, g.-d. art. glamnicei, pl. glamnice.
gland (anat.) Porţiunea terminală a penisului, s.n., pl.
glanduri.
glandă Organ secretor în formă de tub. ~ salivară, s.f., g.-d. art. glandei, pl. glande.
glandular,-ă Referitor la glande; în forma sau de natura glandelor; glandulos. adj., pl. glandulari,-e. glandulă Glandă mică. s.f, g.-d. art. glandulei, pl. glandule.
glandulos,-oasă Glandular, adj., pl. glanduloşi,-oase. glanţ Lustrul pieilor finisate şi lăcuite. //(înv.) Piele acoperită cu lac. s.n., pl. glanţuri. glas Voce. /într-un ~ = toţi deodată. A da - = a striga; (fig.) a exprima. A ridica -ul = a vorbi cu un ton ridicat, răstit. A căpăta ~ = a prinde curaj. A-i pieri (cuiva) ~ul = a nu mai avea ce răspunde, //(la pl.) Murmur produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. //Strigăt produs de unele animale. //Ciripit, cântec al păsărilor. 2. (fig.) Vuiet produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un obiect sonor sau de un instrument muzical. 3. (fig., înv.) Veste, ştire. 4. Scară muzicală în cântarea bisericească răsăriteană. //Fiecare dintre cele opt moduri fundamentale după care se execută cântările bisericeşti, s.n., pl. glasuri.
glasa tr. A acoperi cu glazură prăjituri, bomboane, fructe etc. vb. /, ind. prez. 3 glasează. glasare Acţiunea de a glasa. s.f, g.-d. art. glasării, pl glasiri.
glasbeton/glasbeton Geam solid format din tuburi de sticlă închegate cu beton. s.n. glasiu Culoare transparentă aplicată (în pictură) pe o culoare mai densă pentru redarea clarobscurului, s.n., art. glasiul.
glâsnică (înv.) Vocală, s.f, g.-d. art. glasnicei, pl. glgs-nice.
glasnost Denumire dată ultimei perioade din existenţa fostei URSS, caracterizată prin transparenţă, libertatea informaţiei, a comunicării etc. s.n. glaspapir Hârtie pe care s-a lipit un strat de sticlă pisată, pentru a fi folosită la şlefuitul lemnului, metalelor etc. s.n.
glastră Ghiveci de flori; vază. s.f, g.-d. art. glastrei, pl-glastre.
glas vând Perete interior sau uşă din panouri de sticlă, fixate pe un cadru de lemn sau de metal, s.n., pl. glas-vanduri.
glaucom Boală de ochi, caracterizată prin creşterea tensiunii oculare, însoţită de grave tulburări de vedere. s.n., pl. glaucoame.
glauconit Silicat de fier şi de aluminiu, s.n. glazura tr. 1. A glasa. 2. A smălţui, a emaila, vb. I, ind. prez. 3 glazurează.
glazura re Acţiunea de a glazura, s.f, g.-d. art. glazu-rării, pl. glazurări.
glazură 1. Strat subţire de zahăr ars, de ciocolată etc., cu care se acoperă unele prăjituri, bomboane, fructe etc.
505
globaliza
2, Smalţ, email pentru produse ceramice, s.f, g.-d. art. giazurii,pl- glazuri-glădici v. gladiş.
glădiţă Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase şi fructe păstăi, s.f., g.-d. art. glădiţei, pl. glă-diţe.
glăjerie (reg.) Sticlărie, s.f, art. glăjeria, g.-d. art. glă-jeriei, pl. glăjeiii.
glăscifir Diminutiv al lui glas (1); (spec.) glas de copil; glăsuţ. s.n., pl. glăscioare.
glăsui 1. intr. şi tr. (poetic) A spune, a vorbi. 2. intr. (despre texte scrise) A exprima. 3. tr. (fam.) A cânta, a intona, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. glăsuiesc, imperf. 3 sg. glăsuia; conj. prez. 3 să glăsuiască, glăsuire (înv.) Acţiunea de a glăsui. s.f, g.-d. art. glăsuirii, pl. glăsuiri.
glăsuitor,-oare (-su-i-) (înv., despre păsări) Cântător. adj., pl. glăsuitori,-oare. glăsuţ (rar) Glăscior, s.n. glăvoşcă v. zglăvoacă.
glăzuire Operaţie de înlăturare a stratului superficial al obiectelor de încălţăminte, în scopul reducerii grosimii, al netezirii etc. s.f., g.-d. art. glăzuirii. glgi Strat al solului de culoare cenuşie sau vânătă-ver-zuie, bogat în oxizi de fier. s.n., art. gleiul. gleizgre (gle-i-) Proces de reducere a oxizilor de fier din sol, sub influenţa umidităţii, în condiţii de anaero-bioză. s.f., g.-d. art. gleizării.
glenc (rar) întăritură (metalică) introdusă între branţ şi talpă, în scopul rigidizării încălţămintei, s.n., pl. glencuri. glenoid,-ă (despre cavităţi osoase) în care se articulează un os. adj., pl. glenoizi,-de. glet Strat subţire de var sau de ipsos, aplicat peste tencuială pentru a obţine o suprafaţă netedă, s.n., pl. gleturi. glgznă 1. Parte a piciorului la om, care cuprinde porţiunea articulaţiei tibiei cu társul. //Proeminenţă osoasă formată în această regiune. 2. Parte a piciorului unui animal, cuprinsă între fluier şi chişită. s.f., g.-d. art. gleznei, pl. glezne.
gleznigră (-ni-e-) Fâşie elastică de bumbac, de lână etc., folosită de balerini, de sportivi etc. pentru protecţia gleznelor, s.f, g.-d. art. gleznierei, pl. gleznigre. gleznişoară Diminutiv al lui gleznă, s.f., g.-d. art. gleznişoarei, pl. gleznişoare.
gliadină (gli-a-) Proteină vegetală, s.f., g.-d. art. glia-dinei, pl. gliadme.
glicemie Cantitatea de glucoză din sângele organismului uman. s.f, art. glicemia, g.-d. art. glicemiei, gliceridă Ester al glicerinéi, s.f, g.-d. art. gliceridei, pl. gliceride.
glicerină (chim.) Lichid incolor, inodor, extras din grăsimi, care se întrebuinţează în industrie şi în cosmetică. S-f, g.-d. art. glicerinei.
glicină Arbust decorativ cu flori parfumate albastre sau violete, s.f, g.-d. art. glicinei, pl. glicine. glicocQl (biol.) Aminoacid conţinut în foarte multe proteine. s.m., pl. glicocoli.
glicoggn (biol.) Substanţă organică având compoziţia amidonului, care se găseşte în ficat, s.m., pl. glicoggni. glic0gengtic,-ă (biochim.) Referitor la glicogeneză. a<f[- > pl. glicogenetici,-ce,
glicogeneză (biochim.) Producere a glicogenului în «cat. s.f, g.-d. art. glicogengzei. gl'CQl Alcool incolor, dulce, folosit ca dizolvant, s.m., Pl-.glicali.
glicomgtru Glucometru. s.n., art. glicomgtrul, pl. gli-comgtre.
gllcfi.nic,-ă (despre versuri antice) Compus dintr-un dactil, un troheu şi o silabă oarecare. adj.,pl. gliconici,-ce.
glicoproteidă (biochim.) Proteină care conţine în moleculă glucide, s.f, g.-d. art. glicoproteidei, pl. glico-proteide.
glicozidă Substanţă de origine vegetală care conţine hidraţi de carbon, s.f, g.-d. art. glicozidei, pl. glicozide. glicozurie Prezenţa glucozei în urină, s.f., art. glico-zuria, g.-d. art. glicozuriei, pl. glicozurü, art. glicozuiiile. ghe 1. Pământ, ogor; (poetic) patrie. /Sub ~ = în mormânt. 2. Brazdă de pământ câtă se poate desprinde o dată cu cazmaua, s.f, art. gHa, g.-d. art. gliei, pl. glii. gligan 1. (înv., reg.) Porc mistreţ. 2. (fig., pop., fam.) Găligan, s.m., pl. gligani.
gliom Tumoare la nivelul sistemului nervos, s.n., pl. gliomuri.
glioxal (gli-o-) Produs cu acţiune bactericidă. s.n. gliptal Răşină sintetică folosită în industria lacurilor. s.m., pl. gliptali.
gliptic,-ă Referitor la gliptică. adj., pl. gliptici,-e. gliptică Arta de a grava figuri sau motive decorative pe
o	piatră preţioasă sau pe mulajele pentru monede şi medalii, s.f., g.-d. art. gHpticii. gliptodon Mamifer uriaş, fără dinţi, din era cuaternară. s.m., pl. gliptodoni.
gliptogeneză (geol.) Proces de nivelare a scorţei te-restre de către agenţii externi, s.f, g.-d. art. glipto-gengzei.
gliptog rafie Ştiinţă care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate, s.f., art. gliptografia, g.-d. art. glipto-grafiei.
gliptotecă 1. Colecţie de pietre preţioase gravate. 2. Muzeu, secţie cu asemenea colecţii (1). s.f, g.-d. art. glip-totgcii, pl. gliptoteci.
glisa intr. 1. (despre piese tehnice) A aluneca de-a lungul altei piese. 2. (despre hidroavioane) A se deplasa pe suprafaţa apei. vb. I, ind. prez. 3 glisează, glisadă 1. Zbor în care avionul înaintează înclinat pe o aripă, pentru a parcurge până la aterizare o distanţă cât mai mică. 2. (în dans) Pas făcut pentru a merge într-o parte, s.f, g.-d. art. glisadei, pl. glisade, glisant,-ă (tehn.) Care glisează, adj., pl. glisanţi,-te. glisare Acţiunea de a glisa, s.f., g.-d. art. glisării, pl. glisări.
glisigră (-si-e-) Bară fixă de-a lungul căreia alunecă un element mobil, s.f., g.-d. art. glisigrei, pl. glisiere. glisor (tehn.) Cursor, s.n., pl. glisoare. glissando (it., muz) Prin trecere treptată de la un sunet la altul. adv.
gloabă 1. Cal slab (şi bătrân); mârţoagă. 2. Amendă aplicată cuiva care săvârşea delicte sau crime. 3. Taxă care se plătea în trecut pentru a interzice redeschiderea unui proces, s.f, g.-d. art. gloabei, pl. gloabe, gloată 1. (depr.) Mulţime de oameni strânşi la un loc; adunătură. 2. (în feudalism) Masa poporului alcătuită mai ales din ţărani aserviţi şi orăşeni săraci. 3. (în feudalism) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani, s.f, g.-d. art. gloatei, pl. gloate.
glob1 (anat., în expr.) ~ ocular = parte a ochiului, de formă sferică, aşezată în orbită, s.m., pl. globi. glob2 Planeta Pământ, s.n.
glob3 l. Corp sferic; înveliş sferic de sticlă sau porţelan care protejează un bec, o lampă etc. 2. ~ terestru (sau pământesc, geografic) = sferoid pe care este desenată harta Pământului, s.n., pl. glaburi. global,-ă Total, în întregime. /Venit ~ = venit total, din care nu s-au scăzut cheltuielile, adj., pl. globali,-e. globalitşte Caracter global; totalitate, s.f, g.-d. art. globalităţii.
globaliza. tr. A uni într-un tot. vb. I, ind. prez. 3 globa-lizează.
globaiizare
506
globaiizare Proces complex de evoluţie comună a statelor (europene), prin introducerea monedei unice, libera circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor etc. s.f., g.-d. art. globalizării.
globe-trotter (glabtrotăr) (angl.) Persoană care face ocolul lumii pe jos. //Persoană care a călătorit în multe ţări. s.m., pl. globe-trotteri.
glob] tr. (înv.) 1. A amenda. 2. A prăda, a jefui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. globgsc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 să globească.
globigerină (la pl.) Gen de foraminifere din mările temperate şi calde, având corpul alcătuit din mai multe camere sferice; (la sg.) animal din acest gen. s.f, g.-d. art. globigennei, pl. globigenne. globjre (înv.) Acţiunea de a globi, s.f., g.-d. art. globirii, pl. globiri. _
globular,-ă 1. în formă de glob; sferic. 2. Referitor la globulele sângelui, ad/., pl. globulari,-e. globulă Particulă de formă sferică sau ovală care se găseşte în diferite lichide organice. i~ roşie = hematie. ~ albă = leucocită. s.f, g.-d. art. globulei, pl. globule, globulină Proteină care se găseşte în plasma sangvină, în lapte, în vegetale, s.f., g.-d. art. globulmei, pl. globulme. globulos,-oasă In formă de globule; format din globule. adj., pl. globulsşi,-oase. globuşor Diminutiv al lui glob. s.n., pl. globuşoare. glockenspiel (glocănşpil) (germ.) Instrument de percuţie alcătuit din lame metalice aşezate pe un suport, care se lovesc cu ciocănele de lemn. s.n. glod Noroi; drum noroios. //Bulgăre de pământ uscat sau îngheţat, s.n., pl. gloduri. . glodăraie (pop.) Glodărie. s.f., art. glodăraia, g.-d. art. glodăraiei.
glodărie (pop.) Noroi mare. //Loc noroios; glodăraie. s.f., art. glodăria, g.-d. art. glodănei. glodi tr. (pop.) A înţepa, a freca, a roade (o parte a corpului), povocând o senzaţie neplăcută, vb. IV, ind. prez. 3 sg. glodeşte, imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 să glo-dească.
glodire (pop.) Acţiunea de a glodi. s.f, g.-d. art. glo-dirii, pl. glodiri.
glodorQS,-oâsă v. gloduros. gloduros.-ogsă (pop.) Noroios. [var. glodoras,-oasă adj.] adj., pl. gloduroşi,-oase. glomerul v. glomerulă.
glomerular,-ă Format din glomerule; referitor la glomerule. adj., pl. glomerulari,-e. glomerulă 1. Bulgăre de pământ de mici dimensiuni. 2. (anat.) Formaţiune cu aspect de ghem. 3. Inflorescenţă globulară alcătuită din flori inserate pe un peduncul foarte mic. IITip de fruct provenit dintr-o astfel de inflorescenţă. [var. glomerul í.«.] s.f, g.-d. art. glomerulei, pl. glomerule. glonte v. glonţ.
glonţ Mic proiectil de oţel pentru unele arme de foc. //(adv.) Extrem de repede. Pleacă [var. glgnte s.n.] s.n., pl. gloanţe.
glfirie 1. Grandoare, măreţie, faimă. 2. Persoană de mare valoare, s.f, art. glfiria, g.-d. art. glariei, pl. glarii, art. glariile.
glorifica tr. A cinsti, a preamări, a omagia, vb. I, ind. prez. 3 glorifică.
glorificare Acţiunea de a glorifica, s.f, g.-d. art. glorificării, pl. glorificări.
gloriQlă (-ri-o-) (livr.) Glorie deşartă; vanitate, s.f, g.-d. art. şlorialei, pl. gloriale.
glorios,-oasa (-ri-os) Plin de glorie; care aduce glorie. adj., pl. gloriaşi,-oase.
glosa tr. A explica un cuvânt dintr-un text; a adnota un text. vb. I, ind. prez. 3 glosează.
glosar Listă de cuvinte regionale. învechite etc., însoţite de explicaţia lor. //(înv.) Dicţionar, s.n., pl. glosare, glosare Acţiunea de a glosa, s.f, g.-d.	art.	glosării, pl.
glosări.	’ '
glosator,-oare Autor de glose, s.m., pl .glosatari; s.f. g.-d. art. glosatoarei, pl. glosatoare.	’	’
glosă 1. Explicare a unui cuvânt	sau	a	unui	pasaj
dintr-un text; notă explicativă făcută pe marginea unui text; comentariu, notă. 2. Poezie cu formă fixă, în care fiecare vers din prima strofă este comentat succesiv în strofele următoare, ultima strofă reproducând în ordine inversă strofa iniţială, s.f, g.-d. art. glasei, pl. glase. glosem (lingv.) Nume dat în glosematică unităţii minimale a limbii, s.m., pl. glosgme. glosematică Teorie lingvistică structuralistă, care consideră limba ca obiect în sine, ca un sistem de relaţii interne, s.f, g.-d. art. glosematicii. glosţtă (med.) Inflamaţie a limbii, s.f., g.-d. art. glost tei, pl. gloske.
glosodinje Durere de limbă, s.f, art. glosodinia, g.-d. art. glosodimei, pl. glosodinii, art. glosodimile. glosofaringian,-ă (-gi-anj Referitor la limbă şi la faringe, adj., pl. glosofaringieni,-e. glosolalie (med.) Limbaj neinteligibil al unor bolnavi, alcătuit din anumite cuvinte fără sens. s.f, art. gloso-lalia, g.-d. art. glosolaliei.
glosologie Parte a medicinei care studiază limba şi afecţiunile ei. s.f, art. glosologia, g.-d. art. glosologiei. glosoplegie Paralizie a limbii, s.f, art. glosoplegia, g.-d. art. glosoplegiei, pl. glosoplegii, art. glosoplegiile. glotal,-ă (anat.) Al glotei. adj., pl. glotali,-e. glotaş (înv.) Soldat pedestraş recrutat din ţărănime; ostaş din rezervele armatei, s.m., pl. glotaşi. glotă Porţiunea cea mai îngustă a faringelui, cuprinsă între coardele vocale, s.f, g.-d. art. glatei, pl. glote. glotologie (înv.) Lingvistică, s.f, art. glotologia, g-d. art. glotologiei.
glucidă Element fundamental al materiei vii, alcătuit din carbon, hidrogen şi oxigen, s.f, g.-d. art. glucidei, pl. glucide.
glucidogramă Determinare a principalilor constituenţi ai glucidelor cu ajutorul electroforezei. s.f, g.-d. art. glucidogramei, pl. glucidograme. gluciniu Beriliu. s.n., art. glucjriiul. glucometrie Ansamblul metodelor de dozare a glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. s.f, art. glucometria, g.-d. art. glucometriei.	,
glucomgtru Areometru pentru determinarea cantităţii de zahăr din must; glicometru. s.n., art. glucometrul, pl. glucometre.
gluconic (în expr.) Acid ~ = acid obţinut prin oxidarea glucozei, cu numeroase întrebuinţări în medicină, adj. glucoză Substanţă zaharoasă de culoare albă, care se găseşte în miere şi în fructe, s.f, g.-d. art. glucazei. glucuronic (în expr.) Acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea glucozei, prezent la om în sânge şi în urină adj., pl. glucuranici.
glugă l. Obiect de îmbrăcăminte de formă conică, folosit la protejarea capului de frig, de ploaie etc. 2. Grămadă de snopi, de ştiuleţi de porumb etc., aşezaţi în formă de stivă conică, s.f, g.-d. art. glugii, pl. glugi. glumă1 Scurtă istorioară care stârneşte râsul; faptă hazlie; păcăleală, lîn ~ = fără seriozitate. Fără ~ = în mod serios. A se îngroşa -a = a începe să fie lucru serios, îngrijorător. A se întrece cu gluma = a împinge lucrurile prea departe. A lăsa ~a de-o parte = a vorbi serios. A lua ceva in--a nu da importanţă. A nu şti (sau a nu înţelege) de se spune despre cineva care sé supără când glumeşti cu el. A nu-i arde de ~ = a fi indispus. Nu-i de~-e lucru serios, s.f, g.-d. art. glumei, pl. glijme.
507
gogomănie
glumă2 (bot.) Bractee aşezată la baza fiecărui spiculeţ al unei plante graminee. s.f, g.-d. art. glumei, pl. glume. glumgţ,-eaţă Care face glume, //(despre manifestări, întâmplări) Care provoacă râsul; hazliu, adj., pl. glumeţi,-e.
glumj intr. A spune sau a face glume1. IA nu ~ cu... = a) a lua în serios; b) a nu face nicio concesie. Nu-i de glumit cu... = trebuie luat în serios, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. glumgsc, imperf. 3 sg. glumea; conj. prez. 3 să glumească.
glutamic Aminoacid care se găseşte în unele plante, în muşchi, ţesuturi organice etc. adj. gluten Substanţă proteică vâscoasă, care se găseşte în boabele de cereale, s.n.
glutinos,-oasă De natura glutenului. //Cleios, vâscos. adj., pl. glutinfişi.-oase.
glutgn Animal carnivor cu blana brună-deschisă, care trăieşte în ţinuturile polare nordice, s.m., pl. glutoni. gnais Rocă alcătuită din cuarţ, feldspat şi mică. s.n., pl. gnaisuri.
gnatostom (la pl.) Subîncrengătura de vertebrate care
au gura cu fălci mobile; (la sg.) animal din această sub-
încrengătură. s.m., pl. gnatostomi.
gnom (mit.) Spirit despre care se credea că locuieşte în
interiorul pământului, păzind bogăţiile; spiriduş. s.m.,pl.
gnomi.
gnsmic,-ă (despre scrieri) Care conţine reflecţii, maxime, sentinţe şi precepte morale. /Poeţi ~ = poeţi din Grecia antică ale căror opere conţin mai ales sentinţe şi percepte morale, //(despre timpuri verbale) Care exprimă o acţiune ce se îndeplineşte indiferent de timp. adj.,pl. gnsmici,-ce.
gnomologie (livr.) Culegere de sentinţe, de maxime. s.f, art. gnomologia, g.-d. art. gnomologiei, pl. gno-mologii, art. gnomologiile.
gnomQn Instrument folosit în Antichitate pentru determinarea meridianului locului şi pentru stabilirea orei. s.n., pl. gnomoane.
gnomonică Tehnica de a construi cadrane solare, s.f, g.-d. art. gnomenicii.
gnoseologic,-ă (-se-o-) Referitor la gnoseologie, adj., pl. gnoseologici,-ce.
gnoseologie (-se-o-) Teoria filosofică a procesului cunoaşterii s.f., art. gnoseologja, g.-d. art. gnoseologiei. gngstic,-ă (Adept) al gnosticismului, adj., s.m. şi f., pl. gnastici,-ce.
gnosticism Curent filosofic religios care susţine posibilitatea unei cunoaşteri mistice complete, s.n. gnază 1. Cunoştinţă bazată pe raţiune. 2. Doctrină a gnosticilor. 3. Filosofie cuprinzând secretele mistice rezervate iniţiaţilor, s.f, g.-d. art. gnazei. gnozie (psih.) Recunoaştere a obiectelor cu ajutorul organelor de simţ. s.f, art. gnozia, g.-d. art. gnoziei. gnu Specie de antilopă africană, s.m., art. gnuul, pl. gnu. 9°ană 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; urmărire. IA pune (pe cineva) pe ~ - a goni; a fugări. 2. Vânătoare 9U gonaci (şi cu câini); haită. 3. (rar) Prigoană. 4. (pop.) împerechere a vacii cu taurul, s.f, g.-d. art. goanei, pl. gogne.
9ojingă (pop .) Insectă mică. /(glumeţ) A spune ~e = a spune minciuni. A se ţine de ~e= a se ţine de fleacuri, a fi neserios, s.f, g.-d. art. goangei, pl. goange.
90ârnă Instrument muzical de suflat din alamă, folosit ma>-ales în armată, s.f., g.-d. art. goarnei, pl. goarne, goblgn Tapiserie, broderie sau ţesătură făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică, s.n., pl. goblenuri.
godgc Purcel (până la un an); godin, godinac. s.m., pl. godgci.
9odavH v. godevii.
goden v. godin.
godetă Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. s.f, g.-d. art. godgtei, pl. godete. godeu A. 1. Cupă de elevator care se încarcă şi se descarcă automat. 2. Piesă din material izolant folosită pentru realizarea unor legături electrice. B. Fald la o rochie, la o draperie etc. s.n., art. godeul, pl. godeuri. godevii Dispozitiv pentru curăţarea interioară a conductelor (mai ales în industria petrolieră), [var. godavil s.«.] s.n., pl. godevüuri.
godia (-di-a) intr. A vâsli cu ajutorul unei rame aşezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag, vb. I, ind. prez. 3 godiază, I pl. gödiem; conj. prez. 3 să godieze; ger. godimd.
godie1 (-di-e) (reg.) Mireasă, s.f, art. gadia, g.-d. art. gödiéi, pl. godii, art. godiile.
godie2 Ramă lungă care serveşte la godiere. s.f, art.
godia, g.-d. art. gödiéi, pl. godii, art. godiile.
godiere (-di-e-) Acţiunea de a godia. s.f, g.-d. art.
godierii, pl. godieri.
godin1 (reg.) Godac, s.m., pl. godini.
godin2 Sobă de fier cilindrică, [var. goden s.n.] s.n., pl.
godinuri.
godinac (reg.) Godac, s.m., pl. godinaci. godină (reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. s.f, g.-d. art. gQdinei, pl. godine, godron Ornament în relief format din proeminenţe ovale prelungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. s.n., pl. godroane. goeland (omit., rar) Pescăruş, s.m., pl. goelanzi. goeletă Navă cu pânze având două până la şase catarge, s.f, g.-d. art. goejetei, pl. goelete. goethean,-a (gö-te-an) în maniera lui Goethe, adj., pl. goetheeni,-e.
gofra tr. A executa un gofraj. vb. I, ind. prez. 3 gofrează. gofraj Serie de cute paralele executate pe o ţesătură, pe
o	tablă etc. //Desene imprimate în relief pe o ţesătură. s.n.,pl. gofraje.
gofrgre Acţiunea de a gofra. s.f, g.-d. art. gofrării, pl. gofrări.
gofrat Faptul de a gofra. s.n., pl. gofraturi. gofreu (arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alcătuite şi dispuse în şiruri paralele. s.n., art. gofreul, pl. gofreuri. gog (reg.) Om prostănac, gogoman, s.m., pl. gogi. gogi intr. (pop.) A fi suferind, fără a prezenta simptome clare şi fără a cădea la pat; a duce o boală pe picioare timp îndelungat, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl goggsc, imperf. 3 sg. gogea; conj. prez. 3 să gogească, gogire (pop.) Acţiunea de a gogi. s.f, g.-d. art. gogirii, pl. gogiri.
gogâlţ Cuvânt care imită zgomotul făcut de cel care înghite repede un aliment sau un lichid, interj. gogoaşa 1. Produs de patiserie din aluat dospit şi prăjit în grăsime. 2. (fig., la pl.) Minciună (evidentă). 3. înveliş protector în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. 4. Excrescenţă sferică formată pe ramurile unor specii de stejar. 5. Nume dat unor obiecte sferice, umflate, s.f, art. gogoaşa, g.-d. art. gogQşii, pl. gogaşj.
gogoaşă-de-matase Gogoaşă (3) a viermelui-de-mătase; cocon2, s.f. + prep. + s.f. gogoloi (pop., fam.) Mic obiect maleabil, de formă sferică s.n., pl. gogoloaie.
gogoman,-ă (fam.) Om prost, nătăfleţ. [var. guguman,-ăs.m. şi f] s.m., pl. gogomani; s.f, g.-d. art. gogomanei, pl. gogomane.
gogomănie (fam.) Prostie, neghiobie, [var. gugu-mănie s.f.] s.f, art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei, pl. gogomănii, art. gogomăniile.
gogonat
508
gogonat,-ă 1. De formă sferică; umflat. 2. (fig., despre minciuni) Mare, exagerat, adj., pl. gogonaţi,-te. gogonea (mai ales la pl.) Pătlăgea roşie neajunsă la maturitate, folosită la murături, s.f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei, pl. gogonele, art. gogonelele, gogongţ.-eaţa Gogonat. /Prune - = varietate de prune mici şi sferice, adj., pl. gogoneţi,-e. gogoriţă Fiinţă imaginară cu care sunt speriaţi copiii, //(fig.) Ameninţare mincinoasă, neîntemeiată, s.f, g.-d. art. gogoriţei, pl. gogoriţe.
gogoşar 1. Specie de ardei gras de formă sferică.
2.	(rar) Vânzător de gogoşi. 3. (fig.) Om mincinos, şarlatan. s.m., pl. gogoşari.
gogoşăne Loc unde se fac (şi se vând) gogoşi, s.f, art. gogoşăria, g.-d. art. gogoşăriei, pl. gogoşării, art. gogo-şăriile.
gogoşea Diminutiv al lui gogoaşă, s.f, art. gogoşeaua, g.-d. art. gogoşelgi, pl. gogoşgle, art. gogoşglele. gol1 (la unele sporturi) Punct marcat prin introducerea mingii în poarta adversarului, s.n., pl. goluri. gol2 1. Spaţiu liber într-un corp; vid, cavitate. /- de aer - zonă din atmosferă unde avionul întâlneşte un curent de aer descendent. în - = a) în aer, în prăpastie; b) cu privirea fixă, fară ţintă; c) fâră folos, zadarnic. A umple un - = a completa o lipsă. A simţi un - in stomac = a-i fi cuiva foame. A (se) da de - = a (se) trăda. (în superstiţii) A-i ieşi (cuiva) cu - = a ieşi înaintea cuiva cu un vas gol prevestind prin aceasta un insucces. 2. Loc lipsit de vegetaţie, de aşezări, s.n., pl. goluri. gol3, goală 1. Fără îmbrăcăminte; despuiat; sărăcăcios îmbrăcat. ICu pielea - = complet dezbrăcat. Cu capul - = cu capul descoperit. Cu picioarele - = desculţ. A fi cu coatele ~ = a fi cu haina ruptă în coate; (fig.) a fi sărac. Adevărul -(-goluţ) = adevăr spus direct, fâră menajamente. A fi - puşcă = a fi extrem de sărac. A lăsa (pe cineva) - = a jefui (pe cineva) de tot ce are. 2. (despre copaci) Fără frunze. 3. (despre terenuri, suprafeţe) Care nu este acoperit cu vegetaţie, cu case etc. 4. (despre alimente) Simplu, necombinat cu alt aliment. Pâine 5. (despre recipiente, spaţii închise etc.) Care nu conţine nimic înăuntru, (s.) Sună a -. Cu mâna - = a) fâră niciun dar; b) neînarmat. Pe inima - sau pe stomacul - = pe nemâncate. 6. Care este nescris; alb. 7. (fig.) Fără fond, fâră temei. Cuvinte ~. adj., pl. goi, goale, golan 1. Om fâră ocupaţie, care vagabondează. 2. (adj.) Om sărac, zdrenţăros, s.m., pl. golani, golancă Femeie, fată neserioasă care umblă toată ziua pe drumuri fâră să facă nimic util. s.f., g.-d. art. golan-cei, pl. golance.
golaş,-ă 1. (despre păsări) Fără pene. //(despre alte animale) Care este lipsit de păr. 2. (despre copaci) Fără frunze; gol3 (2). 3. (despre terenuri, regiuni) Lipsit de vegetaţie; gol3 (3). adj., pl. golaşi,-e. golaveraj (la unele jocuri sportive) Diferenţa dintre golurile marcate şi cele primite de o echipă, care departajează între ele echipele aflate la egalitate de puncte. s.n.,pl. golaveraje.
golănal (fam.) Diminutiv al lui golan, s.m., pl. golănei, art. golăngii.
golănesc,-ească De golan, adj., pl golăngşti. golăneşte Ca golanii, adv.
golăngţ,-eâţă (rar) Persoană săracă, prost îmbrăcată. s.m., pl. golăngţi; s.f, g.-d. art. golăngţei, pl. golăngţe. golănie Atitudine sau faptă de golan; obrăznicie, s.f., art. golănia, g.-d. art. golăniei, pl. golănii, art. golăniile, golanime Mulţime de golani, s.f, g.-d. art. golănimii. golătate (înv.) Goliciune, sărăcie, s.f, g.-d. art. golătăţii.
goldan Varietate de prun cu lemnul rezistent, s.m., pl. goldani.
goldană Fructul goldanului, sferic, cu miezul galben, zemos şi dulce, s.f, g.-d. art. goldanei, pl. goldane. ’ gold-point (angl.) Schimb valutar care, în lipsa oricărei măsuri restrictive legale, face mai avantajoasă efectuarea încasărilor sau plăţilor internaţionale cu aur efectiv. s.n.
golf1 1. Joc sportiv care constă în introducerea unei mingi mici în mai multe găuri succesive, prin lovirea ei cu o crosă. 2. Pantaloni - = pantaloni legaţi dedesubtul genunchiului, mai largi decât cei obişnuiţi, cu faldurile căzând peste legătură, s.n.
golf2 Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac, care pătrunde într-o deschizătură largă a uscatului, s.n., pl. golfuri.
golgheter Sportiv care marchează cele mai multe puncte într-o competiţie sportivă, s.m., pl. golgheteri, goli 1. tr. A scoate tot conţinutul dintr-un recipient, dintr-un spaţiu etc. 2. refl. pas. (despre recipiente, spaţii etc.) A rămâne gol3. 3. refl. (fam., despre fiinţe) A evacua fecalele din organism, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. golesc, imperf. 3 sg. golea; conj. prez. 3 să golească, goliard (-li-ard) Poet medieval rătăcitor, de limba la-tină. s.m., pl. goliarzi.
goliardic,-ă (-li-ar-) De goliard. /Beret - = pălărie specifică studenţilor medievali, adj., pl. goliardici,-ce. goliciune 1. Starea omului gol3; părţile goale ale trupului. //Starea omului sărac. 2. Situaţia unui loc gol3, lipsit de vegetaţie. 3. (fig.) Aspectul real, neplăcut al unui lucru, al unei soluţii etc. s.f, g.-d. art. goliciunii, pl. goliciuni.
golire Acţiunea de a (se) goli. s.f., g.-d. art. golirii, pl. goliri.
golişte (înv.) Loc lipsit de vegetaţie, s.f, g.-d. art. go-Hştii, pl. golişti.
gologan (în trecut) Monedă de aramă (cu valoare de
10	bani); (p. gener., la pl., sens curent) bani. s.m., pi gologani.
gologăni tr. (înv.) A-i lua cuiva gologanii; a pungăşi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gologănesc, imperf. 3 sg. gologănea; conj. prez. 3 să gologănească. golomoz1 v. gălămoz1. golomez2 v. gălămsz2. goluţ,-ă Diminutiv al lui gol. adj., pl. goluţi,-e. gomăj (tehn.) Blocare a segmenţilor în canalele din piston din cauza depunerii reziduurilor de combustie, s.n. gomă1 (fam.) Eleganţă pretenţioasă, excesivă, s.f., g.-d. art. gomei.
gQmă2 Tumoare cu aspect de nodul, care apare pe piele, ficat etc. s.f, g.-d. art. gomei, pl. gome. gomenol Lichid uleios, incolor, întrebuinţat ca antiseptic. s.n.
gomss,-oasă (fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganţă excesivă, pretenţioasă, adj., s.m. şi f, pl-gomoşi,-oase.
gonaci l. Hăitaş'. 2. Cal bun de fugă. 3. (înv.) Călăreţ uşor înarmat, care îndeplinea misiunea de cercetaş. s.m-, pl. gonaci.
gonadă Glandă sexuală care produce gameţi. s.f, g.-d-art. gonadei, pl. gonade.
gonadotrjQp (biol.) Hormon care stimulează dezvoltarea şi funcţionarea gonadelor. adj., pl. gonadotropi. gonartrjtă Inflamaţie a articulaţiei genunchiului, s.f, g.-d. art. gonartritei, pl. gonartrite, gonartroză Artroză a articulaţiei genunchiului, s.f., g--d-art. gonartrQzei, pl. gonartroze. gonaş (reg.) Hăitaş1. s.m., pl. gonaşi. gondola1 tr. A bomba o tablă, un placaj etc. vb. I, ind. prez. 3 gondolează.
gondola2 refl. A se mişca unduindu-se. vb. I, ind. prez. 3 se gondolează.
509
gospodăros
gondolare1 Acţiunea de a gondola1, s.f, g.-d. art. gon-dolării, pl- gondolări.
gondolare2 Acţiunea de a se gondola, s.f, g.-d. art. gondolăni, pl- gondolări.
gondfilă 1. Barcă îngustă şi puţin adâncă, având prora şi pupa ridicate, condusă cu o singură vâslă. 2. Raft în formă de gondolă (l), care serveşte la prezentarea mărfurilor într-un magazin. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil, s.f., g.-d. art. gondslei, pl. gondale. gondolgtă (rar) Gondolă mică. s.f, g.-d. art. gondoláéi, pl- gondolgte.
gondolier (-li-er) Bărbat care conduce o gondolă (1). s.m., pl. gondol igri.
gondolieră (-li-e-) Cântec al gondolierilor, s.f, g.-d. art. gondoligrei, pl. gondoligre. gonfalonier (-ni-er) Magistrat municipal al unor republici italiene din Evul Mediu, care purta steagul sau insignele, s.m., pl. gonfalonigri. gonflâ tr. şi refl. A (se) umfla (1). //(refl., despre cavităţi anatomice, roci etc.) A-şi mări volumul prin îmbibare cu un lichid, vb. I, ind. prez. 3 gonflează. gonflabil,-ă (despre obiecte cu pereţi elastici) Care se poate gonfla. adj.. pl. gonflabili.-e. gonflant Substanţă care are proprietatea de a fi absorbită de un material coloidal, provocând umflarea acestuia. s.n.
gonflare Acţiunea de a gonfla. s.f., g.-d. art. gonflării, pl. gonfliri.
gong Disc de metal care, lovit cu un ciocănel, produce un sunet caracteristic, fiind folosit ca instrument de semnalizare. //Sunet de gong. s.n., ganguri, gongfiric,-ă (despre stil) Specific gongorismului, adj., pl. gongörici,-ce.
gongorism Stil literar afectat, preţios, plin de metafore şi fraze pompoase, apărut în Spania la sfârşitul secolului
..a) XVI-lea. s.n.
goni 1. tr, A fugi după cineva; a fugări, a alunga, //(spec.) A alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. //(fig., înv.) A urmări o ţintă. 2. intr. A alerga, a fugi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gongsc, imperf. 3 sg. gonea; conj, prez. 3 să gonească,
(jonidie (-di-e) Algă care trăieşte împreună cu anumite ciuperci, formând împreună lichenii, s.f, art. gonidia, g.-d. art, gonidiei, pl. gonjdii, art. gonidiile. gsnio (-ni-o) (în expr.) Instalaţie ~ = instalaţie de radiorecepţie sau radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziţia unei nave sau a unui avion. s.n. 9onlom£tric,-ă (-ni-o-) Referitor la goniometrie. adj., pl. goniomgtrici.-ce.
goniometrie (-ni-o-) Ramură a geometriei care studiază relaţiile dintre unghiurile formate de drepte şi deter-m>nă valoarea lor. //Tehnica măsurării unghiurilor eu goniometrul. s.f., art. goniometria, g.-d. art. goniome-triei.
Qonlomatru (-ni-o-) Instrument folosit în goniometrie. *»•, art. goniomgtrul, pl. goniomgtre. flonlQn (-ni-on) Unghi facial format de ramurile orientale şi eele verticale ale maxilarului inferior, s.n. flonire Acţiunea de a goni; alungare, s.f,, g.-d, art. ionirii, pl, goniri.
Qonltfir,-oare (pop.) (Vită comutft) care are vârsta la care se noatc împreuna (în vederea reproducerii), adj,, s'm- şi f,, pl. gonitéri.-oarc.
flfinlţâ insectă cu aripile negre şi abdomenul galben, oare înoată învârtindu-se foarte repede pe suprafaţa apei. *•£> f.-ef. art. gflniţei, pl. gflniţe,
Qonocit (biol.) Celula germinaia, s,n„ pl, gonodte. flonocac Mierob care provoacă blenoragia. s,m,, pl,
gonoree (med.) Blenoragie, s.f., art. gonorgea, g.-d. art. gonorgei.
gopac Dans popular ucrainean, cu o mişcare dinamică, plină de avânt şi de veselie; melodia acestui dans. s.n., pl. gopacuri.
gordian (-di-an) (în expr.) Nod ~ = dificultate mare, imposibil de rezolvat. A tăia nodul - - a rezolva o situaţie energic, cu repeziciune, adj., pl. gordigne. gfirdin Soi autohton de viţă-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gâlbui. s.m. gorgan Movilă ridicată deasupra unui mormânt străvechi. s.n., pl. gorgane.
gorgsnă (mit.) Monstru din mitologia greacă, imaginat ca o femeie cu şerpi în loc de păr. //Motiv decorativ reprezentând capul unui asemenea monstru, s.f., g.-d. art. gorgflnei, pl. gorgane.
gorilă Cea mai mare maimuţă antropoidă, care trăieşte în Africa. //Gardă de corp; bodyguard. s.f, g.-d. art. gorilei, pl. gorile.
gorjean,-a (Locuitor) din judeţul Gorj. adj., s.m., pl. gorjgni,-e.
gorjeancă Locuitoare din judeţul Gorj. s.f., g.-d. art. gorjencei, pl. gorjgnce.
gsrnic (reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (entom.) Croitor. s.m.,pl. gomici.
gorniceasă (reg.) Nevasta gomicului (1). s.f, g.-d. art. gomicgsei, pl. gomicgse.
gornist Soldat (sau persoană) care cântă cu goarna. s.m., pl. gomişti.
gorun Specie de stejar cu frunze ovale, lobate pe margine. s.m., pl. goruni, gorunet Goruniş. s.n., pl. gorungturi. gorunlş Pădure sau mulţime de goruni; gorunet, goru-nişte. s.n., pl. gorunişuri.
gorunişte Goruniş. s.f, g.-d. art. goruniştii, pl. goru-nişti.
gsspel (muz.) Tip de muzică religioasă a negrilor, înrudită cu blues-ul. s.n.
gospodar 1. Om (de la ţară) care posedă o gospodărie; ţăran. 2. (şi adj.) Om care dovedeşte pricepere şi chibzuinţă în conducerea gospodăriei personale, a unor bunuri publice etc. 3. (reg.) Soţ în (raport cu soţia sa). 4. (înv.) Domnitor, s.m., pl. gospodari, gospodăresc,-ească 1. Specific unui bun gospodar; chibzuit. 2. Înstărit, bogat, adj., pl. gospodărgşti. gospodăreşte Ca gospodarii; cu chibzuială, cu pricepere. adv.
gospodări 1. tr A conduce treburile unei gospodării, ale unei instituţii etc. 2. refl. A-şi întemeia o gospodărie (prin căsătorie); a se căpătui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi ) pl. gospodărgsc, imperf 3 sg. gospodărea; conj, prez. 3 să gospodărească.
gospodărie 1. Totalitatea bunurilor, în special casa cu dependinţele, care formează averea unui locuitor (de la ţară). 2, Unitate formată dintr-o locuinţă şi din persoanele care o locuiesc. 3, Activitatea casnică (a gospodinei),
4.	(ieşit din uz) Unitate de producţie agricola, de prestări servicii etc. 5, Administrare a unui bun, a unei instituţii (publice) ete.; întreprindere care asigura aceasta administrare, ~ comunală. 6. (ieşit din uz) Unitate de producţie, de prestări servicii etc. s.f, art. gospodăria, g.-d. art. gospodăriei, pl. gospodari, art, gospodăriile, gospodărloară (-ri-oa-) (fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). s.f, g.-d. art. gospodărioiţrei, pl, gespo-dărioare.
gospodărire Acţiunea de a (se) gospodari, s.f.. g.-d. art. gospodăririi, pl. gospodăriri, go8podărfis,“oaaâ Care dovedeşte pricepere şi interes în conducerea unei gospodării (personale, de stat ete,), a unei instituţii ete, adj., pl. gospodării,-oase.
gospodin
510
gospodin (înv.) Domn, stăpân, s.m., pl. gospodini. gospodină Femeie a cărei ocupaţie principală este gospodăria (3); femeie pricepută la treburile gospodăriei; stăpâna unei gospodării, s.f., g.-d. art. gospodinei, pl. gospodine.
gostat (înv.) Gospodărie (agricolă) de stat. s.n., pl. gostaturi.
goştingr (înv.) Slujbaş însărcinat cu încasarea goştinei. s.m., pl. goştinari.
gsştină (în Evul Mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. s.f., g.-d. art. geştinii, pl. goştini. got (mai ales la pl.) Persoană aparţinând unui neam migrator germanic, care prin secolul al 111-lea a trecut şi pe teritoriul ţării noastre, s.m., pl. goţi. gotcan (omit., reg.) Cocoş-de-munte. s.m., pl. gotcani. gotcă (reg.) 1. Femeiuşcă cocoşului-de-munte. /Roşu ca~a sau roşu-~ = foarte roşu. 2. Raţă-~ = raţă sălbatică. s.f, g.-d. art. getcei, pl. gotce. gotic,-ă Referitor la goţi. /Stil - = stil arhitectural apărut în sec. al XII-lea în vestul Europei, caracterizat prin forme înalte şi zvelte, prin arcuri şi bolţi ogivale, prin vitralii etc. Scriere ~ sau litere - = scriere cu caractere colţuroase, întrebuinţată în Evul Mediu în apusul Europei, mai ales în Germania, adj., pl. gotici,-ce. gőz (reg.) Resturi nefolositoare de materii vegetale; gunoi, s.n., pl. gozuri.
grabă Tendinţă, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede, /in ~ = repede. A avea ~ mare = a fi grăbit, s.f, g.-d. art. grabei, graben (geol.) Porţiune scufundată a scoarţei terestre, de formă alungită şi mărginită de falii, s.n., pl. grabene. grabnic,-ă (şi adv.) Care se întâmplă repede; care nu poate întârzia; iute. adj., pl. grabnici,-ce. grad 1. Unitate de măsură pentru unele mărimi fizice (temperatură, densitate etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc.
3.	(mat.) Exponentul sau suma exponenţilor mărimii literale a unui monom; cel mai mare exponent dintre exponenţii monoamelor care alcătuiesc un polinom.
4.	Fiecare dintre diviziunile în care este împărţită o scară de reper sau de măsură. 5. Valoare relativă a unei mărimi în raport cu o valore de referinţă. ~ de comparaţie
v.	comparaţie. 6. Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situaţie). ~ de rudenie = raport de apropiere între rude. !n ultimul ~ = în stadiul cel mai avansat. 7. Treaptă în ierarhia unor funcţii, loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unei instituţii, s.n., pl. grade.
grada tr. l.A împărţi în grade (3) o scară de măsură. 2. A mări sau micşora treptat, a nuanţa. IA - o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legale, vb. /, ind. prez. 3. gradează.
gradare Acţiunea de a grada, s.f, g.-d. art. gradării, pl. gradări.
gradat Militar având un grad inferior celui de ofiţer. s.m., pl. gradaţi.
gradaţie (-ţi-e) 1. Creştere sau descreştere progresivă. 2. Fiecare dintre diviziunile care se află pe scara unui instrument de măsură. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată de la o idee la alta. 4. (pict.) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. 5. Treaptă de încadrare; grad de vechime într-un serviciu. //Sumă cu care creşte salariul după anumite rezultate, contribuţii etc. ~ de merit, s.f., art. gradgţia, g-d. art. gradaţie, pl. gradaţii, art. gradaţiile.
gradei Ţesătură de bumbac cu dungi pe diagonală, întrebuinţată pentru rufârie bărbătească, s.n. gradgn Fiecare dintre treptele unui stadion, unui amfiteatru etc. pe care sunt aşezate scaune sau bănci.
//Treaptă înaltă, aşezată !a baza unui edificiu, s.n. ni gradgnc.	’	'
gradignt (-di-ent) (mat.) 1. Variaţie pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Gradaţie de presiune barometrică care se stabileşte între centrul şi, marginile unui ciclon, s.m., pl. gradienţi. gradier (-di-er) Construcţie folosită la răcirea apei întrebuinţate în instalaţiile energetice, s.n., pl. gradigri. gradină Daltă din oţel, cu care se cioplesc rocile întrebuinţate în construcţiile decorative, s.f, g.-d. art. gradinei, pl. gradine.
gradual'* (-du-al) (muz.) Cânt gregorian în liturghia catolică. //Carte de cântece pentru liturghie la catolici. s.n., pl. graduale.
gradual2,-ă (-du-al) Care creşte sau descreşte treptat. adj, pl. graduali,-e.
graf1 (rar) Conte (german), s.m., pl. grafi. graf2 (mat.) Ansamblu a două mulţimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondenţă. /Teoria ~elor = disciplină care studiază proprietăţile topologice ale structurii grafelor. s.n., pl. graiuri.
grafem Semn scris al unui sunet; literă, s.n., pl. grafgme. graffîti (it.) Inscripţie, desen executat prin zgâriere, de pe monumentele antice, //(sens curent) Inscripţie, desen de mână trasat pe un perete cu un spray special, s.n. pl. grafic1 Desen, schiţă care reprezintă raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; diagramă, s.n., pl. grafice.
grafic2,-ă 1. Referitor la reprezentarea prin desen a variaţiei unei mărimi. 2. Referitor la felul în care se realizează o tipăritură, adj., pl. grafici,-ce. grafică Ramură a artei plastice la baza căreia stă desenul, s.f, g.-d. art. graficii, grafician,-ă (-ci-an) Persoană care se ocupă cu grafica. s.m.,pl. graficieni; s.f, g.-d. art. graficienei, pl. graficiene, grafie 1. Fel specific de a scrie al cuiva; scriere. //Scris (al cuiva). 2. Linie caracteristică a unui desen sau a unui desenator, s.f, art. grafia, g.-d. art. grafiei, pl. grafii, art. grafiile.
grafit Carbon natural de culoare cenuşie-neagră, cu numeroase întrebuinţări în industrie, s.n.	_
grafitiza tr. A purifica fonta prin separarea grafitului. vb. I, ind. prez. 3 grafitizează.
grafitiza re Acţiunea de a grafitiza. s.f, g.-d. art. grafi-tizării, pl. grafitizări.
grafitos.-oasă Care conţine grafit; cu aspect de grafit. adj., pl. grafitoşi,-oase.
grafofon Fonograf care reproduce sunetele imprimate pe un cilindru, s.n., pl. grafofoane.	_
grafolog,-ogă Persoană care se ocupă cu grafologia. s.m., pl. grafologi; (rar) s.f. g.-d. art. grafologei, pl-grafologe.
grafologic,-ă Referitor la grafologie, adj., pl. grafolog gici,-ce.
grafologie Studiul particularităţilor individuale ale scrisului, cu aplicaţii în psihiatrie, criminalistică etc. I~ patologică = ştiinţă care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale, s.f, art. grafologia, g.-d. art. grafologiei.
grafoman.-ă (Om) stăpânit de grafomanie. //Reclamagiu1. adj., s.m. şi f pl. grafomániáé, grafomanie Impuls patologic de a scrie mult şi fară rost; graforee. s.f., art. grafománia, g.-d. art. grafomaniei. grafomgtru Instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pe teren, s.n., art. grafomgtrul, pl. grafomgtre. graforee Grafomanie. s.f, art. graforgea, g.-d. art. graforgei.	.
grafospasm (med.) Spasm al musculaturii antebraţului şi al mâinii, care apare în timpul scrierii; crampa scriitorului. s.n., pl. grafospasme.
511
granulozitate
qraf-plstter (-plotăr) (electron., inform.) Terminal a! unui calculator, care poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter, s.n., pl. graf-plottere. graham (în expr.) Pâine - = pâine dietetică, fără sare, preparată din făină integrală, s.n. grai 1- Glas, voce. /Intr-un ~ = toţi deodată. A prinde - = a începe să vorbească. A-i pieri (sau a-şi pierde) ~ul = a nu mai putea să vorbească (de emoţie, de frică etc.).
2. Facultatea de a vorbi; limbaj. /Prin viu ~ = pe cale orală. 3. Unitate a limbii subordonată dialectului; (p. ext.) dialect. 4. (rar) Vorbă, cuvânt, s.n., pl. graiuri, graifăr v. graifer.
grgifer (grai-) 1. Organ de lucru al maşinilor de ridicat şi de transportat destinat apucării materialului. //Excavator folosit pentru capacităţi mari. 2. Vârf ascuţit care formează ochiurile la maşinile de cusut feţe de încălţăminte, [var. graifâr s.n.) s.n.. pl. graifere. grajd Construcţie amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. s.n., pl. grajduri, gram Unitate de măsură pentru masa unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram, s.n., pl. grame, gramaj Masă (sau greutate) exprimată în grame, pe care trebuie să o aibă o parte dintr-un material, s.n., pl. gra-maje.
gramatic (înv.) Gramatician. s.m., pl. gramatici, gramatical,-ă Referitor la gramatică, adj., pl. gramaticali,-e.
gramaticaliza refl. (despre un cuvânt cu sens lexical) A deveni instrument gramatical, vb. I, ind. prez. 3 gramaticalizează.
gramaticalizare Acţiunea de a gramaticaliza, s.f, g.-d. art. gramaticalizării, pl. gramaticalizări. gramatică 1. Ansamblu de reguli referitoare la modificarea formei cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii. 2. Manual care cuprinde studiul tuturor elementelor unei limbi. s.f., g.-d. art. gramaticii, pl. gramatici, gramatician,-ă (-ci-an) Specialist în probleme de gramatică; gramatic, s.m., pl. gramaticieni; s.f., g.-d. art. gramaticienei. pl. gramaticiene. gram-forţă Unitate de măsură pentru forţă, egală cu a mia parte dint-un kilogram-forţă. s.n., pl. grame-forţă. gramigră (-mi-e-) Balanţă specială în formă de sfert de cerc, folosită în industria hârtiei şi a celulozei la determinarea gramajului, s.f., g.-d. art. gramierei, pl. gramigre.
graminee (la pl.) Familie de plante monocotiledonate, cu inflorescenţa în formă de spic; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. gramingea, g.-d. art. gramineei, Pi- graminee.
gramofon Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri, s.n., pl. gramofoane. t!^ÎT'°lă D'sP0z'tiv pentru frământarea mecanică a aluatului. s.f, g.-d. art. gramolei, pl. gramole. flranat1 Plantă erbacee aromatică cu flori albe sau galbene. s.m.,pl. granaţi.
granat* Silicat natural de calciu şi de aluminiu, între-mţat ca piatră preţioasă sau ca abraziv, s.n., pl. granate.
granată (rar) Rodie. s.f, g.-d. art. gránátéi, pl. granate. aran Nobil sPani°l- s.m., pl. granzi. rih e ^>ar^mă cusută pe marginea unei vele ca întă-ara	grandeea, g.-d. art. grandeei, pl. grandee.
arandilocvent,-ă (despre stil, expresii) Pompos, bom-artificial, adj., pl. grandilocvenţi,-te. ari-r • OCV£nţă întrebuinţare a unor fraze bombastice, orâ ir*e’£■ ~d- art- grandilocvenţei, arandigs.-oasă (-di-os) Impozant, monumental, oPl- grandisşi,-oase. ai-T j- .zltâte (-di-o-) (înv.) Grandoare, s.f, g.-d. art. grandiozităţii, pi grandiozităţi.
grandoare Aspect măreţ, impunător; grandiozitate. s.f.
g.-d. art. grandorii, pl. grandori.
grandoman,-ă Persoană care suferă de grandomanie.
s.m., pl. grandomani, s.f., g.-d. art. grandomanei, pl.
grandomgne.
grandomanie Mania de a se crede foarte important, însemnat, valoros; megalomanie, s.f, art. grandomania, g.-d. art. grandomaniei.
grangur l. Pasăre cântătoare migratoare, cu pene galbene şi negre (la mascul) sau verzi şi albe (la femelă). 2. (peior.) Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă, s.m., pl. granguri, granic 1. Bigă specială folosită pe şlepuri. 2. Troliu de foraj, s.n., pl. granice.
granit Rocă foarte dură, întrebuinţată la construcţii. s.n., pl. granituri.
granitic,-ă De granit, ca granitul, adj., pl. granitici,-ce. granitizare Proces natural de formare a rocilor granitice. s.f, g.-d. art. granitizării. graniţă 1. Frontieră. /Peste ~ = în străinătate. 2. (fig.) Limită, margine, s.f, g.-d. art. graniţei, pl. graniţe. granivor,-ă (despre păsări) Care se hrăneşte cu seminţe. adj., pl. granivori,-e.
granodiont (-di-o-) Rocă de adâncime, asemănătoare cu granitul, folosită la pavaje, la construcţii etc. s.n., pl. granodiorite.
granula tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent, vb. /, ind. prez. 3 granulează, granular,-ă Format din granule; care are aspect de granule; granulos. adj., pl. granulari,-e. granulare Acţiunea de a granula, s.f, g.-d. art. granu-lării, pl. granuljjri.
granulator Maşină folosită pentru transformarea în granule a unui material dur. s.n., pl. granulatoare. granulaţie (-ţi-e) 1. Structura granulelor unui material granular. 2. Leziune pe suprafaţa unor membrane seroase sau mucoase, formată din mici tumori, care apar în anumite afecţiuni. 3. Mică nodozitate (de natură tuberculoasă). s.f., art. granulaţia, g.-d. art. granulaţiei, pl. granulaţii, art. granulaţiile.
granulă 1. Particulă solidă, mică, dintr-un corp solid. 2. Pastilă conţinând substanţe medicamentoase aflate într-o masă zaharoasă. 3. ~ solare = mici pete luminoase prezente în fotosfera Soarelui, s.f, g.-d. art. granulei, pl. granule.
granuMe Formă gravă de tuberculoză caracterizată prin prezenţa de granulaţii în plămâni şi în toate organele. s.f, art. granuHa, g.-d. art. granuliei. granuljt 1. Rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. 2. Argilă artificială obţinută prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale, s.n. granulocit Celulă care conţine granulaţii în citoplasmă. //Leucocită granulară, s.n., pl. granulocite. granulocitoză (med.) Creştere a numărului de granulocite sangvine peste limita normală, s.f, g.-d. art. gra-nulocitozei, pl. granulocitQze. granulom Tumoare mică apărută în urma unui proces inflamator; ţesut inflamat de la rădăcina unui dinte, s.n., pl. granuloame.
granulometric,-ă Referitor la granulometrie. /Diagramă ~ = reprezentare grafică a granulozităţii unui amestec mineral, adj., pl. granulomgtrici,-ce. granulometrie Determinare a granulozităţii unui amestec mineral granular. s.f, art. granulometiia, g.-d. art. granulometriei.
granulos,-oasă Granular. adj., pl. granulaşi,-oase. granulozitate Fel de alcătuire a unui material granular, din punctul de vedere al granulelor care îl compun, s.f., 'g.-d. art. granulozităţii, pl. granulozităţi.
grapă
512
o’"'na1 Unealtă agricolă în forma unui grătar cu dinţi, cu discuri sau cu roţi dinţate, folosită la mărunţirea, afânarea şi netezirea pământului arat. IA se ţine ~ de cineva = a însoţi peste tot pe cineva, s.f., g.-d. art. grapei, pl. grape.
grapă2 Tip de inflorescenţă în formă de ciorchine, s.f, g.-d. art. grapei, pl. grape.
grapină 1. (mar.) Ancoră mică cu patru braţe. 2. Graifer cu care se ridică piese mai grele, s.f, g.-d. art. grapinei, pl. grapine.
graptolit (la pl.) Clasă de animale nevertebrate fosile, asemănătoare cu meduzele de astăzi; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. graptoliţi. gras,-ă 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; cu forme pline, rotunde; dolofan, durduliu. /Ţesut ~ = ţesut adipos, //(fig., fam., despre câştiguri băneşti) Mare, însemnat. 2. Care conţine multă grăsime. 3. Acid - = acid care se combină cu glicerina formând grăsimi.
4.	(despre pământ) Fertil, productiv, //(despre fructe) Plin, cămos; (despre iarbă) cu firul gros şi plin de sevă.
5.	Litere - = litere al căror contur este mai gros decât al literelor normale; aldine, adj., pl. graşi,-se.
grasă Soi de viţă-de-vie din ai cărei struguri cu boabe galbene-verzui se obţine un vin alb superior. ~ de Cotnari, s.f.
graseia intr. A pronunţa sunetul „r” în partea posterioară a cavităţii bucale (ca francezii), vb. I, ind. prez. 3 graseiază, / pl. graseigm; conf prez. 3 să graseigze; ger. graseind.
graseiere Acţiunea de a graseia, s.f., g.-d. art. graseierii, pl. graseieri.
grasgt Regiune a picioarelor la animalelor mari, având ca bază rotula şi ţesuturile moi din jur. s.n., pl. grasfite. gratie (-ti-e) Fiecare dintre vergelele care se fixează (paralel) în tocurile uşilor sau al ferestrelor ca măsură de siguranţă (sau ca ornament), s.f., art. gratia, g.-d. art. gratiei, pl. gratii, art. gratiile, gratifica tr. A acorda cuiva o gratificaţie. //(fig.) A atribui cuiva ceva. vb. /, ind. prez. 3 gratifică, gratiflcare Acţiunea de a gratifica, s.f, g.-d. art. grati-ncjjrii, pl. gratificări.
gratificaţie (-ţi-e) Recompensă bănească, acordată unui angajat peste salariu, pentru rezultatele obţinute în muncă, s.f, art. gratificaţia, g.-d. art. gratificaţiei, pl. gratificaţii, art. gratificaţiile. gratina tr. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet şi a le coace la cuptor, vb. /, ind. prez. 3 gratinează. gratinare Acţiunea de a gratina. s.f, g.-d. art. grati-nării, pl. gratinâri.
gratis Fără bani, în mod gratuit. IPe ~ = a) fără plată; b) (fig.) fâră motiv, în mod nejustificat, adj. invar., adv. gratitudine Recunoştinţă, s.f, g.-d. art. gratitudinii, pl. gratitudini.
gratuit,-ă 1. Care nu costă nimic. 2. (fig.) Care nu se justifică; inutil, zadarnic, adf, pl. gratuiţi,-te. gratuitate (-tu-i-) 1. însuşirea de a nu costa nimic, de a fi gratuit, //(concr.) Ceea ce se oferă în mod gratuit. 2, Netemeinicie, inutilitate a unei acţiuni, a unei afirmaţii etc. //(fig., la pl.) Vorbe, fapte inutile sau nejustificate. s.f, g-d. art. gratuităţii, pl. gratuităţi, gratula tr. şi refl. recipr. (rar) A (se) felicita, vb. /, Ind. prez. 3 gratulează.	.
gratulare (rar) Acţiunea de a (se) gratula; felicitare, s.f,
g.-d. art. gratulării» pl. gratulări.
gratuiaţle (-ţi-e) (rar) Felicitare, s.f, art. gratulaţi», g.-d.
art, n-atulflţiei, pl. gratulaţii, art. gratuliţiile,
graţia (-ţi-a) tr. A acorda cuiva o graţiere, vb. /, Ind.
prez. 3 graţiază, 1 pl. graţigm; conj. prez. 3 sa graţisze;
ger. graţiind.
graţie1 (-ţi-e) Datorită, mulţumită cuiva (sau a ceva) prep.	'
graţie2 (-ţi-e) 1. Farmec, gingăşie în mişcări, în atitudine etc. /(în mit. romană) Cele trei ~ = cele trei zeiţe considerate ca personificări ale frumuseţii feminine, (peior.) A face -ii = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi şi atitudini afectate; b) a face nazuri. 2. Bunăvoinţa, favoare de care se bucură cineva. //Ajutor divin, milă. IA intra in ~ile cuiva = a câştiga bunăvoinţa cuiva! Lovitură de - = lovitură care aduce sfârşitul, moartea. Anul de ~ , formulă pretenţioasă care precedă indicarea unui an calendaristic, s.f, art. graţia, g.-d. art. graţiei,pl. graţii, art. graţiile.
graţiflre (-ţi-e-) Acţiunea de a graţia; act prin care şeful unui stat acordă unui condamnat iertarea (parţială sau totală) de executarea pedepsei, s.f, g.-d. art. graţierii, pl. graţigri.
graţios,-oasă (-ţi-os) 1. Plin de graţie2 (1). 2. (înv.) Binevoitor, prietenos, adj., pl. graţiQşi,-oase. graţiozltate (-ţi-o-) (rar) Politeţe, amabilitate, atitudine curtenitoare; (la pl.) mofturi, nazuri, s.f, g.-d. art. graţi-ozităţii, pl. graţiozităţi.
graur Pasăre migratoare cu ciocul ascuţit, cu pene negre-verzui cu pete albe. s.m., pl. grauri. grav,-ă 1. Care poate avea urmări grele; (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni şi manifestările lor) Serios, sever; solemn. 3. (despre voce, sunete, note) Profund, adânc, jos. 4. Accent ~ = accent orientat de la stânga la dreapta, care se pune în unele limbi, pe vocale deschise, adj, pl. gravi,-e.
grava tr. A executa o gravură, a săpa o imagine, litere etc. într-un material, vb. I, ind. prez. 3 gravează, gravare Acţiunea de a grava, s.f, g.-d. art. gravării, pl. gravgri.
grave (it., muz.) I. adv. Rar, largo. II. s.n. Compoziţie muzicală scrisă în acest tempo, adv., s.n. gravglă Calcul la rinichi sau la vezica urinară, s.f., g.-d. art. gravelei, pl. gravele.
gravid,-ă (despre o femelă sau despre un uter) Care poartă un fetus sau un embrion, adj., pl. gravide, gravidă Femeie însărcinata, s.f., g.-d. art. gravidei, pl gravide.
gravidie Starea femeii gravide; graviditate, s.f, art. gravidia, g.-d. art. gravidiei. • graviditate Starea femeii gravide; starea de sarcină. s.f, g.-d. art. gravidităţii.
gravific,-ă Referitor la gravitaţie, adj., pl. gravifici,-ce. gravimetric,-ă Referitor la gravimetrie, adj., pl. gravimetrici,-ce.	_,
gravimetrie 1. Parte a geofizicii care studiază repartiţia geografică a gravitaţiei. 2. (chim.) Metodă de determinare a cantităţii unui element chimic dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv, s.f, art. gravimetria, g.-d. art. gravimetrici.
gravimatru (fiz.) Instrument pentru măsurarea acceleraţiei gravitaţiei, s.n., art. gravimgtrul, pl. gravimstre. _ gravita intr. 1. A se afla, a se mişca în câmpul de gravi* taţie al unui corp. 2. (fig,) A evolua, a trai în apropierea (şi sub influenţa) cuiva. vb. I, ind. prez. 3 gravitează, gravitate 1. însuşire de a fi grav (1); stare primejdioasă. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate. 3, (rar) Greutate, asprime. 4. Gravitaţie, s.f, g.-d. art. gravităţii-gravitaţie (-ţi-e) Fenomen de atracţie a corpurilor» dependent de masa lor; gravitate (4). /Câmp de ~ = spft" ţiul în care un corp îşi exercita atracţia asupra altor corpuri, Centru de~m a) punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor de gravitaţie exercitate asupra părţilor unui corp; b) (fig.) loc în jurul căruia evoluează sau sub influenţa căruia trăieşte cineva, s.f, art. gravitaţia, g.-d, art. gravitaţiei,
513
grâuşor
gravitaţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la gravitaţie. adj.,pl. gravitaţionali,-e.
gravitón Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitaţie, s.m., pl. graviteni. gravQr Specialist în arta gravurii, s.m., pl. gravări, gravură 1. Arta de a grava. 2. Imagine obţinută prin gravare. //Gen al graficii în care imaginea este obţinută prin reproducerea ei după o placă pe a cărei suprafaţă a fost trasat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere, s.f., g.-d. art. gravurii, pl. gravuri. grazifiSO (z pron. ţ) (it., muz.) Cu graţie, elegant, adv. grăbi 1. refl., intr. şi tr. A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze mai repede, //(tr.) A urgenta, a zori. 2. refl. A face ceva prea în grabă; a se pripi. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. grăbesc, imperf. 3. sg. grăbea; conf prez. 3 să grăbească.
grăbire Acţiunea de a (se) grăbi. ICu ~ = repede, s.f, g.-d. art. grăbirii.
grădea Nuia din care se împleteşte gardul; (p. ext.) gard împletit din nuiele, [var. grădelă s./T] s.f, art. grădeaua, pl. grădele, art. grădglele. grădelă v. grădea.
grădinar Persoană care se ocupă cu grădinăritul, s.m.,
grădină 1. Teren îngrădit pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. IO ~ de om = om plăcut, simpatic.
2.	Suprafaţă de teren amenajată cu alei, bănci, copaci etc. pentru a servi ca loc de agrement. I~ botanică = grădină în care se cultivă, în scop ştiinţific şi instructiv, diverse plante. ~ zoologică = loc în care sunt adunate şi îngrijite, în scop ştiinţific şi educativ, diverse animale. ~ de vară = restaurant amenajat vara, în aer liber, s.f., g.-d. art. grădinii, pl. grădini, grădinăregsă Femeie care se ocupă cu grădinăritul. s.f, g.-d. art. grădinărssei, pl. grădinărgse. grădinărgsc,-ească Care aparţine grădinarului sau grădinăritului, adj., pl. grădinărgşti. grădinări intr. (rar) A se ocupa cu cultivarea unei grădini. vb. IV, ind. prez. 1. sg. şi 3 pi grădinărgsc, imperf. 3 sg. erădinărea; conf prez. 3 să grădinărească. grădinărie Grădinărit, s.f, art. grădinăria, g.-d. art. grădinăriei, pl. grădinării, art. grădinăriile. grădinărit Ocupaţia sau profesiunea grădinarului; grădinărie. s.n.
grădiniţă 1. Diminutiv al lui grădină; grădinuţă. 2. ~ de copii = instituţie pentru educaţia şi instruirea copiilor preşcolari, s.f, g.-d. art. grădiniţei, pl. grădiniţe, grădinuţă (rar) Grădiniţă, s.f., g.-d. art. grădinuţei, pl. grădinuţe.
grădişte Ridicătură de pământ formată în lunca unui râu în urma deplasării meandrelor. s.f, g.-d. art. grfc dişţii, pl. grfidişti.
grai tr. (pop.) A spune, a zice. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăiesc, impetf. 3 sg. grăia; conj. prez. 3 să grăiască, grăire (înv.) Acţiunea ae a grăi. s.f, g.-d. art. grăirii. grăltar,-oare (gră-i-) Care grăieşte; convingător, concludent. adf, pl. grăitsri,-oare. arăjdar Bărbat care se ocupă cu îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd, s.m., pl. grăjdflri. grămadă 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse la un loc, IA cădea ~ = a cădea jos, în nesimţire. A da ~ = a doborî; (p. ext.) a omorî,. 2. Număr mare de fiinţe aflate la un loc. 3. (la rugbi) îngrămădire organizată de jucători; meleu. s.f., g.-d. art. grămezii, pl.
grămezi.
grămădeaiă (pop.) îngrămădeală. //Grămadă, mulţime. s.f, g.-d. art. grămădelii, pl. grămădsli. grămădi tr. şi refl. (pop.) A îngrămădi, vb. IV, ind. prez. ‘ sg- şi 3 pl. grămădesc, imperf. 3 sg. grămădea; conj. prez. 3 să grămădească.
grămădire (pop.) Acţiunea de a (se) grămădi; îngrămădire. s.f., g.-d. art. grămădirii, pl. grămădiri. grămăjoara Diminutiv al lui grămadă; grămăjuie. s.f, g.-d. art. grămăjoarei, pl. grămăjoare, grămăjuie (pop.) Grămăjoară, s.f., art. grămăjuia, g.-d. art. grămăjyiei, pl. grămăjui.
grămătic (în Evul Mediu) Secretar sau scriitor într-o cancelarie domnească, s.m., pl. grămătici, grămăticie (înv.) Cancelarie, s.f., art. grămăticia, g.-d. art. grămăticiei, pl. grămăticii, art. grămăticiile. grănicer Militar de pază la graniţa unei ţări. s.m., pl. grăniceri.
grăniceresc,-ească Referitor la grăniceri, adj., pl. grănicereşti.
grăpa tr. A lucra pământul cu grapa. vb. I, ind. prez. 3 grăpează.
grăpare Acţiunea de a grăpa. s.f, g.-d. art. grăpării, pi grăpări.
grăpat Faptul de a grăpa; grăpătură. s.n.
grăpătură (rar) Grăpat. s.f, g.-d. art. grăpăturii, pl.
grăpături.
grăpiş Dificil, anevoie, adv.
grăsan,*ă (depr. sau glumeţ, şi s.) Augmentativ al lui
gras (1). adj., pl. grăsani,-e.
grăscean,-ă (rar) Grăsuţ. adj., pl. grăsceni,-e.
grăsime 1. Substanţă unsuroasă răspândită în ţesuturile
animale şi în plante, folosită în alimentaţie şi în industrie.
2.	Pată de grăsime (1). 3. Starea fiinţei grase (1). s.f., g.-d. art. grăsimii, pl. grăsimi.
grăsuliu,-le Cam gras (1); destul de gras. adj., pl. grăsulii.
grăsun1 Porc tânăr (până la un an ). s.m., pl. grăsuni. grăsun2,-ă Grăsuţ. adj.,pl. grăsuni,-e. grăsuţ,-ă Diminutiv al lui gras (1); dolofan, durduliu, grăsun2, adj., pl. grăsuţi,-e.
grătar 1. Dispozitiv alcătuit din bare metalice paralele sau încrucişate, folosit în instalaţiile de ardere (pentru înlesnirea pătrunderii aerului şi eliminarea cenuşii), în instalaţiile hidrotehnice (pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine) etc. 2. Obiect alcătuit din ver-gele metalice paralele, pe care se frige carnea, peştele etc.; (p. ext.) friptură astfel preparată. Ha - = (despre came, peşte, etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier, folosit ca ştergătoare pentru talpa încălţămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în care se pune fânul. 5. (tehn.) Grilă (1). s.n., pl. grătare. grăunciQr Diminutiv al lui grăunte, s.n., pl. grăun-cioare.
grăunte 1. Fruct sau sămânţă în formă de bob a unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ICăt un ~ de muştar = foarte mic. 2. Părticică din ceva. - de sare.
3.	Element cristalin omogen, care rezultă dintr-un cristal elementar în urma tratamentului termic, s.m., pl. grăunţi, grăunţ v. grăunţă.
grăunţă Grăunte, [var. grăunţi./».] s.f, g.-d. art., grăunţei, pi grăunţe.
graunţQS,-oasă (gră-un-) Cu grăunţe; cu aspect de grăunţe; granulos. adj., pl. grâunţoşi,-oase. grânar1 (înv.) Negustor de cereale, s.m., pi grângri. grânar2 1. Magazie pentru cereale. 2. (fig.) Ţinut, ţară care produce grâne din abundenţă şi care aprovizionează alte regiuni sau alte ţări. s.n., pl. grânare. gr|ne Cereale, s.n., pl.	...
grâu1 Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu spicul lung, din ale căror boabe se face făină; sămânţa acestor plante, s.m.
grâu2 Semănătură, Ian de grâu1, s.n., gr|ne/gr|ie, grâulgţ (grâ-u-). Grâuşor. s.m. grâuşQr (grâ-u-) 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleţ. 2. (bot., pop.) Untişor. s.n.
grea
514
grea (gre-a) tr. (mar.) A dota o navă cu greementul necesar. vb. I, ind. prez. 3 greează.
grea bă n Parte a corpului unor animale mari, cuprinsă
între gât şi spinare, s.n., pl. grebene.
greacă Limba vorbită în Grecia, s.f.
greare (gre-a-) Acţiunea de a grea. s.f, g.-d. art. greării,
pl. greări.
greaţă 1. Senzaţie neplăcută, adesea însoţită de vărsături, provocată mai ales de tulburări digestive. 2. (fig.) Aversiune, dezgust faţă de cineva sau ceva. /(în arg. elevilor) A nu avea -uri = a nu avea probleme (cu lecţiile). s.f, g.-d. art. grgţei, pl. greţuri, grebănar Parte a hamului care trece peste greabănul calului, s.n., pl. grebăngre.
grebănos,”Oasă 1. Cu greabănul proeminent. 2. (despre oameni) Cu spatele adus, încovoiat, adj., pl. gre-bănoşi,-oase.
grebla tr. A aduna, a strânge cu grebla; a nivela ceva cu grebla, vb. I, ind. prez. 3 greblează, greblare Acţiunea de a grebla; greblat, s.f, g.-d. art. greblării, pl. greblări, greblat Greblare, s.n., pl. greblaturi. greblă 1. Unealtă sau maşină agricolă, prevăzută cu o lamă cu dinţi, cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul, se nivelează solul etc. 2. Construcţie transversală pe cursurile de apă, făcută pentru oprirea buştenilor, s.f, g.-d. art. greblei, pl. greble.
grec,-eacă (Locuitor) din Grecia, adj., s.m., pl. greci, grecesc,-ească Grec. adj., pl. greceşti, greceşte Ca grecii; în limba greacă, adv. grecism Cuvânt sau expresie împrumutată din limba greacă de o altă limbă şi neasimilată de sistemul acesteia. s.n.,pl. grecisme.
greciza tr. şi refl. A face să-şi însuşească sau a-şi însuşi limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. vb. I, ind. prez. 3 grecizează. greciza re Acţiunea de a greciza. s.f, g.-d. art. greci-zirii.
grecoaică Locuitoare din Grecia, s.f, g.-d. art. grecoaicei, pl. grecoaice.
greco-catolic.-ă (Adept) al bisericii unite. adj., s.m. şi
f,	pl. gr£co-catelici,-ce.
grecoman Admirator fanatic al grecilor, s.m., pl. gre-comani.
grecomanie Mania de a imita obiceiurile şi limba grecilor. s.f, art. grecomania, g.-d. art. grecomamei. greco-oriental,-ă (-ri-en-) (Adept) al bisericii ortodoxe; greco-răsăritean. adj., s.m. şi f, pl. greco-orien-tali,-e.
grgco-răsăritean (rar) Ortodox, greco-oriental. adj., s.m. şi f, pl. grgco-răsăritgni,-e. greco-roman 1. Care ţine de epoca vechii Grecii şi a Imperiului Roman. 2. Lupte ~ = varietate de lupte care exclud loviturile şi nu admit prinderea decât sub centură. adj., pl. greco-romani,-e.
grecotei (peior.) Grec. s.m., pl. grecotei, art. grecoteii, grecuşor Diminutiv al lui grec. s.m., pl. grecuşori. greder Maşină folosită la construcţia şi întreţinerea drumurilor, mai ales pentru nivelări, s.n., pl. gredere. greem&nt (gre-e-) Ansamblul catargelor, velelor şi parâmelor unei nave cu pânze, s.n., pl. greemente. gref (înv.) Măsură de lungime egală cu a şaisprezecea parte dintr-un cot. s.n., pl. grefuri. grefa tr. (med.) A face o grefă2, //(fig.) A insera, a introduce. vb. I, ind. prez. 3 grefează, grefare Acţiunea de a grefa, s.f, g.-d. art. grefării, pl. grefări.
grefă1 Serviciu în cadrul unei instanţe judecătoreşti care se ocupă cu lucrările de procedură, s.f, g.-d. art. grefei, pl. grgfe.
grgfă2 1. Fragment de ţesut sau organ implantat în organism, pentru a înlocui un ţesut sau un organ distrus' grefon, transplant. 2. Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu o grefă2, s.f, g.-d. art. grefei, p/. grefe.
grefier,-ă (-fi-er) Funcţionar judecătoresc care consemnează dezbaterile din instanţă, redactează hotărârile, întocmeşte, comunică şi păstreză actele de procedură. s.m., pl. grefieri; s.f, g.-d. art. grefierei, pl. grefiere, grefen (med.) Grefa2 (1). s.n., pl. grefoane. gregar,-ă (despre animale) Care trăieşte în grupuri compacte. /Instinct ~ = instinct specific unor animale, care le determină să trăiască în turme, cete sau cârduri, (fig.) Spirit (sau instinct) - = spirit (sau instinct) care îndeamnă pe unii oameni la supunere necondiţionată. adj., pl. gregari,-e.
gregarism (rar) Stare a animalelor care trăiesc în turmă; (fig.) spirit gregar, s.n.
greghetin Plantă erbacee cu frunze palmate şi lobate. s.m., pl. greghetini.
gregorian,-ă (-ri-an) (în expr.) Calendar ~ = calendarul actual întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea şi adoptat de ţările europene. Cântec - = cântec liturgic folosit în biserica romano-catolică. adj., pl. gre-goriene.
greier Gen de insecte cu corpul scurt şi gros, cu antene lungi şi subţiri, care produc un ţârâit pătrunzător, [var. greiere s.m.] s.m., pl. greieri.
greieraş Diminutiv al lui greier; greieruş, greierel. s.m., pl. greieraşi. greiere v. greier.
greierel Greieraş. s.m., pl. greiergi, art. greiereii.
greieruş Greieraş. s.m., pl. greieruşi.
greime (înv.) 1. Greutate. 2. Mulţime de fiinţe; (spec.)
grosul unei armate, s.f, g.-d. art. greimii.
greisen (graizăn) (germ.) Rocă granuloasă din cuarţ şi
mică. s.n.
grej I. adj. invar, (despre firele de mătase naturală) Care are culoarea naturală. II. s.n. Fir de mătase naturală brută. adj. invar., s.n.
gren (met.) Furtună locală neaşteptată şi trecătoare, însoţită uneori de ploaie şi de zăpadă, s.n., pl. grgnuri. grena1 Roşu închis, adj. invar. grena2 Culoarea roşu-închis. s.n., art. grenaul. grenadă 1. Proiectil cu încărcătură explozibilă care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1) folosit la probele atletice de aruncări, s.f, g.-d. art. grenadei, pl. grenade. grenadian,-ă (-di-an) (Locuitor) din Grenada, adj-, s.m. şi f, pl. grenadieni,-e.
grenadier (-di-er) 1. Soldat care acţiona cu grenada. 2. (în vechea armată a unor ţâri) Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, [var. (2) grenadir s.m.] s.m., pl-grenadieri.
grenadjnă (rar) Fir de mătase naturală întrebuinţat la fabricarea dantelelor. //Ţesătură rară şi subţire, de bumbac sau de mătase, din care se confecţionează rochii de vară, perdele etc. s.f, g.-d. art. grenadinei, pl. grenadine. grenadir v. grenadier.
greoi,-oaie 1. Care se mişcă încet şi greu; lipsit de vioiciune. 2. (fig., despre limbă, stil etc.) încărcat, confuz. adj., pl. greoi,-oaie. grep Grepfrut. s.n., pl. grepuri. grepfrut Fruct de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust acrişor-amărui, produs de un arbore tropical; grep. s.n., pl. grepfruturi. gresa tr. A unge piesele (în contact) ale unui mecanism. vb. I, ind. prez. 3 gresează. gresaj Acţiunea de a gresa; ungere, gresaj. s.n., pl. gre-saje.
515
grilă
gresare Gresaj. s.f, g.-d. art. gresării, pl. gresări. gresie (-si-e) 1. Rocă foarte dură folosită în construcţii, ta industrie etc. 2. Cute făcute din gresie (1). 3. Nume dat unor obiecte de olărie, dure şi opace, preparate dintr-o argilă plastică, [var. grezie s.f.] s.f., art. gresia, g.-d. art. grgsie, pl. gresii, art. gresiile.
gresgr Dispozitiv folosit pentru gresaj. s.n., pl. gre-soare.
greş (înv., reg.) Greşeală. /A da ~ = a nu nimeri ţinta; a nu izbuti într-o acţiune, (reg.) A nu avea ~ = a nu avea greşeală. (înv.) A-i da (cuiva) ~ = a imputa (cuiva) ceva. s.n.
greşeală 1. Abatere de la adevăr, de la o normă etc.; eroare. /Fără ~ = perfect. 2. Lucru făcut greşit. 3. Faptă (neintenţionată) care atrage după sine un rău, o neplăcere. /Din ~ = fără voie, neintenţionat, s.f, g.-d. art. greşelii, pl. greşeli.
greşi 1- intr. A comite o greşeală; a da greş. 2. tr. A face ceva greşit, rău. IA ~ drumul = a (se) rătăci. 3. intr. A se face vinovat faţă de cineva; a păcătui, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. greşesc, imperf. 3 sg. greşea; con/, prez. 3 să greşească.
greţos,-oasă 1. Care provoacă greaţă. 2. (rar) Căruia i se face uşor greaţă, adj., pl. greţoşi,-oase. greu1 1. Greutate, dificultate. /Din ~ = a) cu trudă; b) adânc, profund. La ~ = când e vorba de o treabă dificilă. Acu-i ~ul - a sosit momentul decisiv. Adade~ = a întâmpina greutăţi. 2. Sarcină, povară; (p. ext.) partea cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii, s.n., art. greul.
greu2 Cu trudă, anevoie; încet, lent. /A-i cădea (cuiva) ~ la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. A-i veni ~ (să)... = a-i displăcea (să)... A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) = a) a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) ~ = a avea o situaţie materială precară. A ofta ~ = a ofta din ^adâncul inimii. A plăti ~ = a) a plăti scump; b) a nu plăti la timp. adv.
greu®, grea A. 1. Care are greutate; care cântăreşte mult. /Aur ~ = aur masiv. Artilerie - = artilerie dotată cu tunuri de mare calibru, (sport) Categorie - = categorie în care intră boxerii, halterofilii, luptătorii cu cea mai mare greutate. Bani ~ = sumă mare de bani. Cuvânt ~ = cuvânt decisiv. Apă - = combinaţie a oxigenului cu deu-teriul, folosită în unele reactoare nucleare. 2. împovărat, încărcat. Familie (sau casă) ~ = familie numeroasă şi greu de întreţinut, //(pop., la f.) Gravidă, //(despre nori) De culoare neagră. B. 1. (despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii etc.) /A-i fi (cuiva) inima ~ = a fi îngrijorat, îndurerat. A avea mâna ~ = a) a avea mână puternică, care loveşte tare; b) (fam., despre medici) a lucra grosolan. Aft~de cap sau a avea cap ~ = a pricepe cu greutate. 2. (despre alimente) Care se asimilează anevoie; (despre mişcare) neplăcut; (despre aer) încărcat, apăsător, //(despre somn) Adânc. 3- (despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. C. 1. Care se face cu eforturi mari. //(despre drumuri) Dificil; (despre suferinţe, necazuri) dificil de suportat; (despre boli) care se vindecă încet; grav. /Zile ~ sau viaţă ~ = trai anevoios, (adv.) - la deal cu boii mici, se spune când cineva este nevoit să facă faţă unei situaţii dificile cu Posibilităţi materiale reduse. Lovitură ~ = lovitură dureroasă. Vorbă ~ = insultă, adj., pl. grei, grele. 9feunatic,-ă (gre-u-) (reg., despre oameni) Corpolent Ş* greoi în mişcări, adj., pl. greunatici,-ce. greuşQr,-oară (gre-u-) Diminutiv al lui greu3, adj., pl. greuşgri.-ogre.
greutate (gre-u -) A. 1. Apăsare pe care un corp o exercită asupra unei suprafeţe pe care stă; forţă cu care un corp este atras spre pământ. /~ specifică = greutatea
unităţii de volum dintr-un material. ~ atomica = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a douăsprezecea parte din masa atomului de caibon. 2. încărcătură, povară, sarcină. /A i se lua o ~ de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. 3. Bucată de metal etalonată care serveşte la cântărirea altor cotpuri. //Bucată de metal sau de alt material care îndeplineşte anumite funcţii într-un mecanism. 4. Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. B. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. /Cu ~ = foarte greu. 2. (fam.) Influenţă, trecere. //Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate, asprime. -a ameninţării, s.f., g.-d. art. greutăţii, pl. greutăţi, greva tr. A împovăra cu o ipotecă, cu cheltuieli; a supune unor cheltuieli mari. vb. I, ind. prez. 3 grevează, grevare Acţiunea de a greva, s.f., g.-d. art. grevării, pl. grevări.,
grevă încetarea organizată a activităţii într-o întreprindere, instituţie etc. cu scopul de a determina pe patron, guvernul sau autorităţile de a satisface anumite revendicări economice, politice etc. I~a foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. ~ japoneză = grevă simbolică !a care participanţii poartă ca semn distinctiv o banderolă, fără a înceta lucrul, s.f, g.-d. art. grevei, pl. greve.
grevist,-a I. adj. Referitor la grevă. II. s.m. şi f.
Participant la o grevă. adj., s.m. şi f, pl. grevişti,-ste.
grgzie v. gresie.
gri1 Cenuşiu, adj. invar.
gri2 Culoare cenuşie, s.n., art. griul, pl. griuri.
grifa tr. A marca arborii cu grifa (1). vb. 1, ind. prez. 3
grifează.
grifa re Acţiunea de a grifa, s.f., g.-d. art. gri firii, pl. grifari.
grifă 1. Instrument cu care se marchează scoarţa arborilor. 2. Dispozitiv în formă de gheară care permite deplasarea filmului într-un aparat de filmat, s.f, g.-d. art. grifei, pl. grife.
grifon 1. (mit.) Monstru închipuit cu trup de leu, cu cap, aripi şi gheare de vultur. //Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu păr lung şi aspru, s.m., pl. grifoni, grijanie (-ni-e) (bis., pop.) împărtăşanie, s.f., art. grija; nia, Ş.-d. art. grijaniei, pl. grijanii, art. grijaniile, grija 1. Nelinişte sau teamă provocată de o eventuală primejdie. /A intra la ~ i =a începe să fie îngrijorat.
2.	Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva. A (nu) avea ~ (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a supraveghea. A nu avea ~ = a nu-
i	păsa. A da (sau a lăsă) în ~ a (cuiva) = a încre-dinţa (cuiva), s.f, art. grija, g.-d. art. grijii, pl. griji., griji (pop.) 1. tr. şi intr. A avea, a purta un interes deosebit pentru cineva sau ceva. 2. tr. A curăţa. 3. tr. A pregăti. //(tr. şi refl.) A (se) aproviziona. 4. tr. şi refl. A (se) spovedi şi a (se) împărtăşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. grijesc, imperf. 3 sg. grijea; conj. prez. 3 să grijească. grijit (pop.) Faptul de a (se) griji. s.n. grijitşr.-oare (reg.) Grijuliu, adj., pl. grijitari,-oare. gri)nic,-ă (înv.) Grijuliu, adj., pl. grijnici,-ce. grijuliu,-ie Plin de grijă; atent, prevăzător; grijitor, grij-nic. //(reg.) Ordonat, îngrijit, adj., pl. grijulii, grilaj Gărduleţ din vergele de fier, care se montează la o fereastră, la o uşă etc. s.n., pl. grilaje, grilă 1. Panou din vergele de metal sau lemn plasat în faţa sau în golul unei deschideri (fereastră, uşă, vitrină etc.). 2. Electrod în formă de sită sau de spirală. 3. (mii.) Obstacol la o fortificaţie făcut din bare de oţel. 4. Carton perforat care permite corectarea lucrărilor la unele examene, descifrarea anumitor mesaje, a caracterelor alfanumerice etc. 5. Repartiţie orară a emisiunilor de radio
grill
516
şi de televiziune. 6. Pătrăţele pentru cuvinte încrucişate. 7. Sistem de remuneraţie. 8. Prăjitură în formă de grilă (1), preparată din aluat şi miere. 9. (la pl.) Zăbrelele vizierei unui coif. s.f., g.-d. art. grilei, pl. grile, grill (angl.) Grătar pentru fripturi, s.n., pl. grilluri. grimâ refl. şi tr. A (se) machia pentru scenă. vb. I, ind. prez. 3 grimează.
grimea (reg.) Basma cu care femeile de la ţară îşi acoperă capul, s.f, art. grimeaua, g.-d. art. grimglei, pl. grimfile, art. grimfilele.
grimeluţă (reg.) Diminutiv al lui grimea. s.f, g.-d. art. grimeluţei, pl. grimeluţe.
grimare Acţiunea de a (se) grima. s.f, g.-d. art. grimării, pl. grimări.
grimasă Strâmbătură, schimonosire (voită sau spontană) a feţei, //(fig.) Aparenţă înşelătoare; disimulare, s.f, g.-d. art. grimasei, pl. grimase, grimă Machiaj (pentru actori), s.f, g.-d. art. grimei, pl. giime.
grimgr,-ă v. grimeur.
grimeur,-ă (grimfir) Machior, [var. grimgr,-ă s.m. şi f] s.m., pl. grimeuri; s.f, g.-d. art. grimeurei, pl. grimeure. grind Ridicătură de pământ, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare, s.n., pl. grinduri, grindă Element de construcţie din beton, lemn sau oţel armat cu lungimea mai mare decât celelalte dimensiuni, utilizat la asigurarea rezistenţei unei construcţii, s.f, g.-d. art. grinzii, pl. grinzi.
grindgi 1. Parte a plugului cu tracţiune animală, care leagă între ele toate celelalte componente. 2. Grindă mică.
3.	Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. ~ul morii, s.n., pl. grindeie. grindgi Peşte mic, de culoare verde-gălbuie, asemănător cu ţiparul. s.m., pl. grindfii, art. grindgii. grindina intr. impers. (rar) A cădea grindină, vb. /, ind. prez. 3 grindină.
grindină Precipitaţie atmosferică alcătuită din particule de gheafâ; piatră, //(fig.) Ceea ce vine în cantitate mare. //(adv.) In cantitate mare (şi în succesiune). Veneau s.f, g.-d. art. grindinei, pl. grindine, grindiş Totalitatea grinzilor unui acoperiş, ale unui tavan, s.n., pl. grindişuri.
grinduliţă Grinduţă. s.f, g.-d. art. grinduliţei, pl. grinduliţe.
grinduţă Diminutiv al lui grindă; grinduliţă. s.f, g.-d. art. grinduţei, pl. grinduţe.
aripa !• refl. (despre motoare) A se bloca în timpul funcţionării. 2. refl. şi tr. (despre oameni) A (se) îmbolnăvi de gripă. vb. I, ind. prez. 3 gripează, gripal,-ă Referitor la gripă, care provoacă gripa, adj., pl. gripali,-e.
gripare Acţiunea de a (se) gripa, s.f, g.-d. art. gripării, pl. gripfiri.
gripă Boala infecţioasă şi contagioasă care afectează aparatul respirator, manifestându-se prin febră, dureri musculare şi de cap etc. IINume dat unor afecţiuni sezoniere care se caracterizează prin febră şi catar nazal (sau bronhial). s.f, g.-d. art. gripei, pl. gripe. gripcS Unealtă care serveşte la curăţarea doagelor (vechi), s.f, g.-d. art. giipcii, pl. gripei, gris v. griş.
grisfiille (grizai) (fr.) Pictură monocromă (în tonuri de gri), care dă impresia sculpturii şi a reliefului, s.n., pl. grisaille-uri.
gri? Produs alimentar obţinut din boabe de grâu. [va/: gris s.n.] s.n.
grişat,-ă (despre mălai) Măcinat cu boabe mari, pentru a se fierbe mai repede, adj., pl. grişate. griv\*ă (pop., despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb şi negru; pestriţ, adj., pl. grivi,-e.
griv2,-ă (pop.) Câine sau căţea cu blana de culoare pestriţă, s.m., pl. grivi; s.f, g.-d. art. grivei, pl. grive. grivan (zool., reg.) Hârciog. s.m., pl. grivani. " grivei (reg.) Griv1. adj, pl. grivei. griza tr. şi refl. (livr.) A (se) îmbăta (uşor), vb. I, ind. prez. 3 grizează.
grizare (livr.) Acţiunea de a (se) griza. s.f, g.-d. art. grizării, pl. gri zări.
grizonant,-a (despre păr) Care începe să încărunţească; sur, adj., pl. grizonanţi,-te.
grizu Amestec gros inflamabil şi explozibil, care se degajă mai ales în minele de cărbuni, s.n., art. grizuul. grizumetru Aparat pentru determinarea procentului de grizu din mine. s.n., art. grizumgtrul, pl. grizumetre, grizuscop Aparat care arată dacă procentul de grizu din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă, s.n., pl. grizuscoape. grizutos,-oasă Care conţine grizu, adj., pl. grizutoşi,-oase.
grizzly Urs brun de talie mare, care trăieşte în America de Noni. s.m., pl. grizzly, art. grizzly-i. groapă 1. Gaură mare în pământ. IA da în ~i (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. 2. Mormânt; (p. ext.) moarte. /A-i săpa (cuiva) ~a = a unelti împotriva cuiva. A fi cu un picior în ~ = a fi pe moarte, s.f, g.-d. art. gropii, pl. gropi.
groaza 1. Emoţie puternică provocată de un pericol mare, de o nenorocire etc. 2. Persoană, lucru care îngrozeşte. 3. (fig.) O ~ de... = o mare cantitate de... De ~ = groaznic, s.f, g.-d. art. groazei, groaznic,-ă 1. Care inspiră groază; înfricoşător.
2.	Foarte puternic, violent. 3. (adv.) Extrem de... adj., pl. groaznici,-ce.
grob,-ă (livr.) Grobian, adj., pl. grobi,-e.
grobian,-ă (-bi-an) (despre oameni) Prost crescut;
grosolan, bădăran, adj., pl. grobieni,-e.
grof (reg.) Mare latifundiar maghiar sau german, s.m.,
pl. grofi.
grofgsc,-ească (reg.) De grof. adj., pl. grofgşti. grofiţă (reg.) Soţie sau fiică de grof. s.f., g.-d. art. grofiţei, pl. grofjţe.
grofoaie (reg., de obicei depr.) Mare latifundiara maghiară sau germană; soţie de grof. s.f, art. grofoâia, g.-d. art. grofoaiei, pl. grofoaie. grog Băutură alcoolică preparată din rom, coniac sau rachiu cu apă fierbinte, zahăr şi lămâie, s.n., pl. gragun. grsggy (ggy pron. ghi) (angl., despre boxeri) Care a pierdut controlul-luptei pentru câteva momente, în unna loviturilor primite; (despre sportivi sau echipe sportive) care este net dominat de adversar, adj. invar. groh (de obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porc. interj. grohăi intr. (despre porci) A scoate sunete groase, sacadate, caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 sg. grohăig; conj. prez. 3 să grshăie. ,.. grohăire Acţiunea de a grohăi. s.f, g.-d. art. grohSim, pl. grohăiri.	,	.
grohăit Faptul de a grohăi; grohăitură. s.n., pl. grohăituri. grohăitor,-oare (-ha-i) Care grohăie, adj., pl. grohăi-teri,-oare.	...
grohăitură (-hă-i) Grohăit, s.f, g.-d. art. grohăituri!» pl-grohăituri.
grohot (reg.) Grohotiş, s.n., pl. grahote. grohoti intr. 1. (despre pietre) A face zgomot rostogo-lindu-se. 2. (despre porci) A grohăi. vb. IV, ind. prez. $ grohoteşte, imperf j sg. grohotea; conj. prez. 3 să gro" hoţească
grohotiş îngrămădire de bucăţi de rocă prăvălite la poalele panteîor, rezultate din sfărâmarea stâncilor. //k°c acoperit de acest material, s.n., pl. grohotişuri.
517
grunz
gromsvnic (înv.) Carte populară care cuprinde prezici pe baza interpretării tunetelor şi fulgerelor, s.n., pl. gromevnice.
groom (oo pron. u) (angl.) Lacheu, valet (tânăr), s.m., pi groomi.
grop Pachet, săculeţ cu bani, care se sigilează pentru a fi expediat (prin poştă), s.n., pl. gropuri. gropan (reg.) Augmentativ al lui groapă, s.n., pl. gropane.
gropar 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte. 2. (entom.) Necrofor, s.m., pl gropari, gropăreasă (rar) Soţie de gropar, s.f., g.-d. art. gropă-rgsei, pl. gropărese.
gropiş Teren plin de gropi, s.n., pl. gropişuri. gropit,-ă (reg.) Cu gropi, adj., pl. gropiţi,-te. gropiţă 1. Diminutiv al lui groapă; gropuşoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd. s.f, g.-d. art. gropiţei, pl. gropiţe, gr&pniţa 1. încăpere situată între pronaosul şi naosul unei biserici, în care se găsesc de obicei mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt (în curtea unei biserici). s.f, g.-d. art. giapniţei, pl. gropniţe. gropuşoară Gropiţă, s.f, g.-d. art. gropuşoarei, pl. gropuşoare.
gros1 1. (pop., fam.) Mult, din belşug. 2. (înv.) Superficial, în mod grosolan, adv. gros2 (reg.) Buştean, bârnă (groasă), s.m., pl. groşi. gros3 Măsură egală cu 12 duzini, folosită în comerţ pentru a indica mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel. s.m., pl. groşi.
gros4 1. Partea cea mai numeroasă a unei colectivităţi, a unui ansamblu de obiecte etc. /Din - = din belşug.
2.	(pop., fam.) închisoare, s.n.
gros®, groasă A. 1. (despre corpuri) Cu diametrul şi circumferinţa mari; (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) dezvoltat în lăţime, //(pop., la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare. /- la pungă = bogat.
3.	Mare pe verticală. /- la obraz = obraznic, nesimţit. ~ ta piele sau cu pielea ~ = nesimţit. ~ la ceafa sau cu ceafa - - bădăran. 4. Care e ţesut din fire groase (A.l).
5.	(despre lichide) Care curge greu; dens. //(fig., despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. B. 1. (fig.) (despre voce, glas) Adânc, profund. 2. Grosolan, incult.
pl. groşi, groase. grosciQr1 (pop.) Smântână care se formează deasupra laptelui de vacă, nefiert. s.n. groscier2,-oară Grosuţ. adj., pl. grosciori,-oare. grosier,-ă (-si-er) 1. Făcut fără fineţe, grosolan (2).
(ng.) Lipsit de educaţie, de bune maniere, adj., pl. grosieri,-e.
grosiere (rar) Nutreţuri cu conţinut mare de celuloză VPMe, pleavă de cereale etc.) s.n. pl. grosime Circumferinţă; distanţa dintre feţele unui strat, JJMu icorp etc. s.f, g.-d. art. grosimii, pl. grosimi. vpH ISm~-n* RaPortul dintre unghiurile sub care se _fe obiect cu un instrument optic şi unghiul sub care * vede acelaşi obiect cu ochiul liber, s.n., pl. grosis-•ngnte.
Sî!!n-1 !•, (desPre. oameni) Lipsit de delicateţe; nepoliticos. 2. (despre obiecte) Insuficient prelucrat; ne-
Omiat,^’p/groso|âni,-e.
mm?! - e FaPtă, atitudine de om grosolan, s.f, art. Slăniik a' ^ °rt grosolăniei, pl. grosolănii, art. gro-
grosoman (înv.) 1. Om gras şi greoi. 2. Om grosolan. arna.grosomani-
oaie o • ° .fer°Plan) (fr., cin.) Tehnică de filmare în son--„lnia8lne cuprinde numai un detaliu sau faţa per-
Snní^p/-8r0s-P«.
mfido (lat.) Judecând în ansamblu, loc. adv.
grosular (min.) Varietate de granat. s.n.
grosuţ,-ă Diminutiv al lui gros; destul de gros, gros-
cior2. adj., pl. grosuţi,-e.
groş Monedă (străină) de argint care a circulat odinioară în Moldova, s.m., pl. groşi, groşiţă 1. Monedă străină de argint care a circulat şi în ţările române. 2. Monedă poloneză de aramă care a circulat şi în ţările române, s.f., g.-d. art. groşiţei, pl. groşiţe.
groş tei (reg.) Porc tânăr; godac, s.m., pl. groştei, art. groşteii.
grotă Peşteră, s.f., g.-d. art. grotei, pl. grote. grotesc1 1. Categorie a esteticii care reflectă realitatea în forme fantastice, bizare, caricaturale. 2. Corp de literă de tipar fără picioruşe, format din arce şi segmente de dreaptă, s.n.
grotesc2,-ă De un comic exagerat; ridicol, adj., pl. groteşti.
grozamă Arbust cu flori galbene din ramurile căruia se fac mături, s.f, g.-d. art. grozamei, pl. grozame. grozav,-ă 1. Groaznic, înfricoşător. 2. (adv.) Tare, mult, extrem de... 3. Remarcabil, excepţional. IA se crede ~ = a avea o părere prea bună despre sine. //Curajos. /(s.) A face pe ~ul = a se grozăvi, adj., pl. grozavi,-e. grozăvenie (-ni-e-) (pop., fam.) 1. Aspect,_ situaţie groaznică. 2. Lucru sau fiinţă înfricoşătoare. 3. însuşirea unui lucru cu calităţi deosebite; grozăvie. 4. Lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite; grozăvie.
5.	(fig.) Număr sau cantitate mare; mulţime (de...) s.f, art. grozăvenia, g.-d. art. grozăveniei, pl. grozăvenii, art. grozăveniile.
grozăvi refl. (fam.) A avea o impresie exagerat de bună despre sine; a se lăuda. vb. IV, ind. prez. 3 sg se grozăveşte, imperf. 3 sg. se grozăvea; conj prez. 3 să se grozăvească.
grozăvie 1. Faptă, întâmplare îngrozitoare. 2. Lucru sau fiinţă cu calităţi deosebite; grozăvenie. 3. Grozăvenie (3). 4. Lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite; grozăvenie, s.f, art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei, pl. grozăvii, art. grozăviile.
grui (reg.) 1. Deal mic; colină. 2. Pisc, coastă de deal. s.n.,pl. gruiuri/gruie.
gruie1 1. Macara folosită la bordul navelor. 2. (cin.) Suport mobil care poartă camera de luat vederi şi pe operator pentru înregistrarea unor imagini în mişcare. s.f, art. gruia, g.-d. art. gruiei, pl. gruie. gruie2 Cocor, s.f, art. gruia, g.-d. art. gruiei, pl. gruie. gruieţ (reg.) Diminutiv al lui grui. s.n., pl. gruieţe. grumaz 1. (pop.) Gât, ceafă, cerbice. /A-şi pleca ~ul = a se umili. A-şi îndoi ~ul = a renunţa la luptă. A pune piciorul pe ~ul cuiva = a subjuga pe cineva. 2. (rar) Gâtlej.
3.	(rar) Parte mai îngustă, asemănătoare cu gâtul (1), a unor obiecte, s.m., pl. grumaji. grumăjer (rar) Parte a armurii care apără gâtul, s.n., pl. grumăjere.
grund 1. Primul strat special aplicat pe o suprafaţă de vopsit 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie. 3. Strat de vopsea albă care se aplică pe cartonul sau pe pânza pe care se pictează, s.n., pl. grunduri, grundui tr. A da ceva cu grund. vb. IV, ind. prez. I sg şi 3 pl. grunduiesc, imperf. 3 sg. grunduia; conj prez. 3 să grunduiască.
grunduire Acţiunea de a grundui. s.f, g.-d. art. grun-duirii, pl. grunduiri.
grunjQS,-oasă Cu aspect de bulgări; granulos. adj., pl. grunjaşi,-oase.
grunţuros.'-oasă v. grunzuros.
grunz Bucată, bulgăre dintr-un material sfârâtnicios.
//(spec.) Bulgăre de noroi îngheţat, s.m. pl. grunji.
grunzuros
518
grunzuros,-oasă Grunjos. [var. grunţuros,-oasă adj.] adj., pl. grunzuroşi,-oase.
grup 1. Ansamblu de obiecte, de plante etc. aflate laolaltă. 2. Ansamblu de persoane unite temporar pe baza unor interese sau concepţii comune; grupă, colectiv, lîn ~ = în colectiv. Grupuri-grupuri - în mai multe grămezi, //(spec.) Fracţiune politică formată din reprezentanţii unui partid politic 3. Ansamblu de piese, mecanisme etc. care formează un tot funcţional. 4. (mat.) Mulţime în care se defineşte o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element, s.n., pl, grupuri.
grupa tr. şi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni. vb. I, ind. prez. 3 grupează.
grupaj Aşezare sistematică pe categorii, grupare laolaltă (de ştiri, de scrisori etc.); ansamblu, s.n., pl. grupaje, grupare Acţiunea de a (se) grupa; ceea ce se grupează laolaltă, s.f, g.-d. art. grupării, pl. grupări, grupă 1. Colectiv mai restrâns de oameni, făcând parte dintr-o formă organizatorică mai mare. //(rar) Grup (2). //Cea mai mică subunitate militară. 2. Subdiviziune în ştiinţele naturii, care cuprinde elemente cu caractere comune. /~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii de clasificare a sângelui pe baza caracteristicilor globulelor roşii şi ale plasmei, //(chim.) Fiecare dintre cele nouă subîmpărţiri ale sistemului periodic, incluzând elementele cu proprietăţi înrudite. 3. Subdiviziune în morfologie. s.f., g.-d. art. grupei, pl. grupe, grupet (muz.) Reunire de mai multe note scurte care trebuie executate într-o singură măsură (împreună cu nota principală), s.n., pl. grupete. grupuleţ Diminutiv al lui grup; grupuşor. s.n, pl. grupuleţe.
grupuscul (fam.) Grup foarte mic, neînsemnat. s.n.,pl. grupascule.
grupuşşr Grupuleţ, s.n., pl. grupuşoare. gruzin,-ă Georgian, adj., s.m. şi f, pl. gruzini,-e. guiac/gaiac Arbore originar din Antiié, a cărui răşină se întrebuinţează în medicină, s.m.. pl. guiaci/gaiaci. guanaco (gua-) Specie de lama sălbatică din Anzii chilieni, s.m., pl. guanaco.
guanidină (gua-) Substanţă organică solidă, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor răşini sintetice, s.f, g.-d. art. guanidinei.
guanină (gua-) (chim., biol.) Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, care intră în structura acidului dezoxiribonucleic. s.f, g.-d. art. guaninei. gugno (gua-) îngrăşământ organic natural, care se găseşte în America de Sud, provenit din acumularea unor resturi de animale marine, a excrementelor de păsări etc. s.n.
guarana (gua-) 1. Liană care creşte în Brazilia. 2. Pastă preparată din seminţe de guarana (1), întrebuinţată în medicină, s.f, art. guaranei.
guarani1 (gua-) Care aparţine unei populaţii indigene din Paraguay, adj. invar.
guarani2 (gua-) Unitate monetară din Paraguay, s.m., pl. guarani.
guarani3 (gua-) Limbă indiană vorbită în Paraguay, s.f. guard (înv.) Soldat; agent de pază. s.m., pl. guarzi, guardaman v. gardaman. guaş v. guaşă.
guaşă (gua-) 1. Culoare preparată din pigmenţi minerali şi gumă arabică, folosită în pictură. 2. Tablou executat cu guaşă (1). [var. guaş s.n.] s.f, art. guaşa, g.-d. art. guaşei, pl. guaşe.
guatemalez,-ă (gua-) (Locuitor) din Guatemala, adj., s.m. şi f, pl. guatemalezi,-e.
gubav,-ă (reg.) Lipsit de putere, bolnăvicios, adj., pl. gubavi,-e.
gubă (reg.) Sarică, suman (miţos). s.f, g.-d. art. gubei, pl. gube.
gubernie (-ni-e) Unitate teritorial-administrativă în vechea Rusie, s.f, art. gubernia, g.-d. art. guberniei, pl. gubgmii, art. gubgmiile.
gudron Lichid vâscos de culoare închisă, care se obţine prin distilarea uscată a lemnului, a cărbunelui etc.; catran, s.n., pl. gudroane.
gudrona tr. A acoperi cu gudron un element de construcţie, o şosea etc. pentru a impermeabiliza. vb. I, ind. prez. 3 gudronează.
gudronaj întreţinere a suprafeţei rutiere prin stropirea ei cu gudron şi acoperirea cu criblură, s.n., pl. gudronaje. gudronare Acţiunea de a gudrona, s.f, g.-d. art. gudro-nării, pl. gudronări.
gudronator Maşină folosită pentru gudronarea şoselelor. s.n., pl. gudronatoare.
gudura refl. 1. (despre câini) A-şi manifesta ataşamentul faţă de om, târându-se înaintea lui şi mişcând din coadă. 2. (fig., despre oameni) A se ploconi, a se umili fară demnitate, vb. /, ind. prez. 3 se gudură, guelf (în sec. XI1-XV) Membru al unei grupări politice italiene care sprijinea pe papi împotriva împăraţilor germani şi a ghibelinilor, s.m., pl. guelfi. guerilă v. gherilă.
gugi (reg.) Căciuliţă pentru copii (mici), s.n., pl. gugiuri.
gugiuman Căciulă de samur purtată în trecut de domnitor şi de boieri, s.n., pl. gugiumane. guguman,-ă v. gogoman, gugumănie v. gogomonie. guguştiuc Specie de turturea de culoare cenuşie pe spate şi pe pântece, //(fam.) Epitet dat unei persoane naive, s.m., pl. guguştiuci.
guinee (gu-i-) Veche monedă engleză de aur. s.f, art. guingea, g.-dL art. guineei, pl. guinge. guineean,-ă (gu-i-) (Locuitor) din Guineea, adj., s.m. şi f, pl. guineeni,-e.
guineobissauan,-ă (gu-i-) (Locuitor) din Guineea-Bissau. adj., s.m. şi f, pl. guineobissauani,-e. guineoecuatorian,-ă (gu-i-) (Locuitor) din Guineea Ecuatorială, adj., s.m. şi f, pl. guineoecuatorigni,-e. guiţ Cuvânt care imită strigătul porcilor, interj. guiţa (gu-i-) intr. (despre porci, şi fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei, vb. /, ind. prez. 3 guiţă, guiţare (gu-i-) Acţiunea de a guiţa, s.f, g.-d. art. guiţfţrii, pl. guiţări.
guiţat (gu-i-) Faptul de a guiţa; strigăt strident scos de porci (când sunt flămânzi, speriaţi etc.); guiţătură. s.n. guiţătură (gu-i-) Guiţat, s.f., g.-d. art. guiţăturii, pl. guiţături.
gujon 1. Tijă filetată în acelaşi sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese. 2. Diblu. s.n., pl. gujoane. gulag Lagăr de muncă forţată în fosta URSS; loc de detenţie pentru prizonierii politici, s.n., pl. gulaguri. gulaş Un fel de tocană din came cu cartofi sau cu găluşte, s.n., pl. gulaşuri.
gulden 1. Monedă de aur sau de argint care a circulat în mai multe ţări europene. 2. Unitate monetară din Olanda. s.m., pl. guldeni.
guler 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care înconjoară gâtul. //Fâşie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbaţi), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămaşă. IA lua (sau a apuca pe cineva) de ~ = a) a duce cu forţa; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ~e albe = funcţionari, cadre superioare. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Proeminenţă inelară pe suprafaţa unui obiect cilindric sau conic, s.n., pl. gulere.
519
gură-spartă
guleraş Diminutiv al lui guler, s.n., pl. guleraşe. gulerat,-ă I. adj., s.m. şi f. (peior.) (Persoană) care poartă guler (scrobit). //(Funcţionar, militar) îmbrăcat în uniformă; (fig.) (persoană) care aparţinea claselor de sus. II. adj. (despre animale) Care are o dungă albă în jurul gâtului, adj., s.m. şi f, pl. guleraţi,-te. gulfstream (galfstrim) (angl.) Curent cald din Oceanul Atlantic, care se ramifică spre vestul Europei, s.n. gulie Plantă legumicolă comestibilă cu tulpina îngroşată. s.f., art. gulia, g.-d. art. guliei, pl. gulii, art. guliile, guma tr. 1. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poştale etc. vb. I, ind. prez. 3 gumează.
gumaj Gumare. s.n., pl. gumaje.
gumare Acţiunea de a guma; gumaj. s.f.. g.-d. art.
gumării, pl. gumiri.
gumă 1. Substanţă vâscoasă secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, cu diferite întrebuinţări în industrie. 2. Bucăţică de cauciuc folosită la ştergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie. 3. (pop.) Şir elastic sau fâşie elastică, fabricate din gumă (1).
4.	~ de mestecat = pastă de mestecat, obţinută din gumă (1) aromatizată. s.f., g.-d. art. gumei, pl. gume. gumilastic (pop.) Elastic, s.n., pl. gumilastice, gunguni v. gânguri. gunguri v. gânguri.
gunoi1 1. (cu sens colectiv) Resturi murdare, netrebu-incioase, care se aruncă. 2. Bălegar amestecat cu paie, întrebuinţat ca îngrăşământ agricol. 3. Fir de pai, scamă etc. care cade într-un lichid, se depune pe haine, intră în ochi etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură, s.n., pl. gunoaie.
guno]2 1. tr. A îngrăşa pămîntul cu gunoi de grajd. 2. tr. şi refl. (despre păsări) A-şi depune excrementele (murdărind ceva). 3. refl. (fig., despre oameni) A slăbi foarte mult (de boală, de muncă), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. gunoiesc, imperf. 3 sg. gunoia; conj. prez. 3 să gu-noiască.
gunoier,-ă Persoană din serviciul salubrităţii care ridică gunoiul1 depozitat în curţi şi pe străzi, s.m., pl. gunoigri; s.f., g.-d. art. gunoierei, pl. gunoiere. gunoios,-oasă (rar) Plin de gunoi, murdar, adj., pl. gunoieşi,-oase.
gunoire Gunoit. s.f, g.-d. art. gunoirii, pl. gunoiri. gunoişte 1. Loc unde se strâng gunoaiele1; grămadă de gunoi1. 2. Teren agricol îngrăşat cu gunoi1, s.f., g.-d. art. gunojştii, pl. gunoişti.
gunoit Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. s.n. gupă Mic peşte de mare cu corpul de culoare cenuşie-albăstruie, cu nuanţe argintii pe pântece, s.f, g.-d. art. gupei, pl. gupe.
gura-lgului Plantă erbacee ornamentală cu flori asemănătoare cu o gură (A), s.f, art., g.-d. art. gurii-leu-lui.
gura-lupului Plantă erbacee care are pe marginea florilor o dungă albă sau gălbuie, s.f, art., g.-d. art. gurii-•apului.
guraliv,-ă (Om) care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut. adj., s.m. şi f, pl. guralivi,-e.
gură A. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a corpului oamenilor şi animalelor, delimitată de buze, care serveşte ca organ al alimentării. !~-n ~ = foarte aproape unul de altul. Cu sufletul la ~ = a) abia mai putând respira de emoţie sau oboseală; b) aproape de moarte. A uita de la mână pân-la ~ = a uita foarte repede, a fi foarte uituc. Parcă se bat lupii Ia ~a lui, se spune despre cineva care mănâncă lacom sau vorbeşte repede. A se duce (ca) pe ~a lupului = a dispărea. A scoate din ~a lupului = a (se) salva ca prin minune.
A (ipa (sau a striga) ca din ~ de şarpe = a ţipa din răsputeri. A se zvârcoli ca din ~ de şarpe = a se zbate cu disperare. //Sărut, sărutare. 2. Gura (A.l) ca organ cu care cineva se hrăneşte. IA pune (sau a băga) ceva în ~
= a mânca puţin. A i se face ~a pungă = a avea senzaţia de astringenţă din cauza consumării unor alimente acre. A-i da (cuiva) mură-n ~ = a-i da (cuiva) totul de-a gata. De-ale gurii = (lucruri) de mâncare. //îmbucătură. //Membru al familiei care trebuie hrănit. /Nicio ~ de apă = nimic. 3. Gura (A.l) ca organ al vorbirii; cloanţă. I~a păcătosului adevăr grăieşte, se zice când un vinovat se trădează singur printr-o vorbă necugetată. A închide (sau a astupa) cuiva ~a = a face pe cineva să nu mai vorbească. A lua cuiva vorba din ~ = a) a spune tocmai cé voia să spună altcineva; b) a întrerupe pe cineva.
A i. se muia cuiva ~a = a nu mai avea curajul să vorbească. A-şi strica ~a degeaba = a vorbi fără niciun folos. A-l lua (pe cineva) -a pe dinainte (sau a-l scăpa ~) = a destăinui ceva fără voie. A avea -a spartă = a nu putea ţine niciun secret. A fi slobod la ~ = a spune tot ce gândeşti. A fi cu ~a mare = a fi certăreţ. A avea o ~ cât o şură = a vorbi mult şi tare. A-şi păzi (sau a-şi tine) ~a = a-şi impune tăcerea; a fi prudent în tot ceea ce vorbeşte. A(-i tot) da din ~ sau a-i umbla (ori a-i merge, a toca) ~a (ca o meliţă, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede şi într-una; a flecări. A (nu) se uita în ~a altuia = a (nu) ţine seama de ce zice altcineva, a (nu) crede pe cineva. A zice ceva cu jumătate de ~ = a vorbi nehotărât, fără convingere. A fi bun de ~ = a vorbi mult şi cu uşurinţă; a se pricepe să-şi pledeze cauza. A fi rău de ~ = a fi bârfitor, intrigant. E numai ~a de el = promite, dar nu se ţine de cuvânt; se laudă cu multe, dar nu face nimic. 4. Ceea ce spune cineva; vorbă. /A-i umbla (cuiva) vorba prin ~ = a nu găsi cuvântul potrivit. A trece din ~ în ~ = (despre cântece, vorbe etc.) a transmite din om în om, din generaţie în generaţie. ~a lumii = vorbe, bârfe. A intra în ~a lumii (sau a satului, a mahalalei) = a fi vorbit de rău. A te lua după ~a cuiva = a lucra (în mod greşit) după sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu ~a pe cineva = a insista prea mult pe lângă cineva, pentru a-1 convinge să facă un lucru. 5. Glas, grai. /Nu i se aude ~a, se zice despre un om tăcut. A striga cât te (ine ~a - a striga din răsputeri. A nu avea ~ (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putinţa sau curajul să răspunzi. //Gălăgie, ceartă. IA sta (sau a sări, a începe) cu ~a pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, //(personificat) Vorbitor.
6.	Gura (A. 1) ca organ al cântării. B. Deschizătură a unui obiect, a unei incinte etc., prin care se introduce sau se evacuează ceva, prin care se stabileşte o comunicaţie etc. ~ de canal. /A lega ~a pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe ţesutul; b) (fig.) a se înstări. A prins pânza ~ = s-a făcut începutul. A se afla (sau a trimite pe cineva) în ~a tunului = a fi expus la un pericol mare. s.f, g.-d. art. gurii, pl. guri. gură-cască (pop., fam.) Persoană care pierde vremea. s.m. şi fi, g.-d. lui gură-cască, pl. gură-cască. gură-de-lup1 (med.) Defect congenital al feţei omului, constând dintr-o fisură prin care cavitatea bucală comunică cu fosele nazale, s.f, g.-d. art. gurii-de-lup. gură-de-lup2 1. Unealtă cu care se îndoaie tabla groasă. 2. Ochi dublu al unei parâme. s.f, g.-d. art. gurii-de-lup, pl. guri-de-lap.
gurăi intr. (rar, despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 sg. gurăia; conj. prez. 3 să gurăie. gură-spartă (pop., fam.) Persoană care nu poate păstra un secret; flecar, limbut, s.m. şi fi, g.-d. lui gură-spartă, pl. gură-spartă.
han
524
han2 Local cu ospătărie, unde se pot adăposti peste
noapte drumeţii (cu caii şi căruţele lor), s.n., pl. hanuri.
hanap Cupă de lemn, de metal, bogat ornamentată,
folosită în Evul Mediu pentru băut. s.n.
hanat Stat, teritoriu condus de un han1, s.n., pl. hana;
turi.
hanâmă (înv.) Femeie din aristocraţia turcă, s.f., g.-d. art. han|mei, pl. hanime.
handbal Joc sportiv de echipă, în care jucătorii încearcă să introducă mingea, jucată cu mâna, în poarta adversă, s.n.
handbalist,-ă Sportiv care practică handbalul, s.m., pl. handbalişti; s.f, g.-d. art. handblistei, pl. handbaliste, handbalistic,-ă De handbal, adj., pl. handbalistici,-ce. handicap 1. (sport) Avantaj acordat unui concurent mai slab; diferenţă mare de puncte între o echipă învinsă şi cea învingătoare. 2. (fig.) Dezavantaj intervenit în activitatea cuiva. 3. Deficienţă fizică, mintală etc. s.n., pl. handicapuri.
handicapa tr. 1. A dezavantaja pe un concurent într-o întrecere sportivă. 2. (fig.) A pune pe cineva în stare de inferioritate, vb. I, ind. prez. 3. handicapează. handicapant,-ă Distrugător, adj., pl. handicapanţi,-te. handicapat,-ă 1. (Persoană) care are o deficienţă fizică sau psihică. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă), adj., s.m. şi f, pl. handicapaţi,-te.
handling (hendling) (transp.) Totalitatea activităţilor de pregătire a aeronavelor pentru şi după curse, precum şi a serviciilor, în folosul pasagerilor în timpul staţionării pe aeroporturi, s.n.
hang 1. (în expr.) A ţine ~ul = a) a acompania (o melodie); b) (fig.) a-i face cuiva pe plac; c) (fig.) a însoţi, a întovărăşi. 2. (reg.) Nume dat unor instrumente muzicale cu care se ţine acompaniamentul, s.n. hangán Soi de porumb cu bobul galben-roşcat. s.m., pl. hangani.
hangar Construcţie destinată adăpostirii avioanelor. s.n., pl. hangare.
hanggr Pumnal mare, încovoiat, [var. hamger s.n.] s.n., pl. hangere.
hangioşică (înv.) Hangiţă, s.f, g.-d. art. hangioaicei, pl. hangioaice.
hangiţă Soţie de hangiu; femeie care ţine un han2; han-gioaică. s.f, g.-d. art. hangiţei, pl. hangiţe, hangiu Persoană care ţine un han2, s.m., art. hangiul, pl. hangii, art. hangiii.
hanorac Haină impermeabilă scurtă, cu glugă, s.n., pl. hanorace.
hansă Asociaţie comercială occidentală în Evul Mediu.
s.f, g.-d. art. hansei, pl. hanse.
hanseatic,-ă (-se-a-) De hansă. adj., pl. hanseatici,-ce.
han-tătar (înv., pop.) 1. Han (al tătarilor). /Din vremea
lui ~ = de demult. 2. (fam.) Dracul; naiba, s.m., pl. han-
tătari.
hantru Unitate convenţională de măsură, care reprezintă necesarul energetic pentru a ara cu tractorul o suprafaţă de un hectar, s.m., art. hantrul, pl. hantri, art. hantrii.
hanţă (pop.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrenţuit. 2. (fig.) Gură (care vorbeşte mult şi inutil). /Bun de ~ -flecar, guraliv, s.f, g.-d. art. hanţei, pl. hanţe, hanzgîă Instalaţie de fabricat bomboane şi caramele. s.f, g.-d. art. hanzelei, pl. hanzgle. haos 1. (în mitologie) Stare de neorganizare în care s-ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om. 2. (fig.) Neorânduială, dezordine. //Confuzie, [var. (înv.) caos i.n.] s.n.
hagtic,-ă 1. De haos. 2. (fig.) Confuz, dezorientat, adj., pl. hafitici,-ce.
hap1 Cuvânt care imită zgomotul de apucare sau de înghiţire rapidă a ceva. interj.
hap2 (pop., fam.) Medicament în formă de pastilă sau de caşetă. IA înghiţi un~ = & suporta o neplăcere. s.n.,pl. hapuri.
hapax/hapax legomenon (gr.) Cuvânt sau formă care apare într-un singur text. //Lucru spus o singură dată. s.n./loc. s.n., pl. hapaxuri/hapaxuri legsmenon. hapcă Cârlig mare de undiţă, /(fam.) A lua cu~a = a lua cu forţa, abuziv, s.f, g.-d. art. hăpcii, pl. hăpci. hapciu/hapciu Cuvânt care imită zgomotul produs de strănut, interj. haple v. haplea.
haplea (pop., fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare, [var. haple s.m.] s.m., g.-d. lui haplea, pl. haplea.
haplofază (biol.) Fază haploidă. s.f, g.-d. art. haplo-fazei, pl. haplofaze.
haploid,-ă (despre celule, organisme) Cu un singur set de cromozomi, adj., pl. haploizi,-de. haplologie (lingv.) Suprimare a unei silabe dintr-un cuvânt s.f, art. haplologia, g.-d art. haplologiei, pl. haplologii, art. haplolognle.	•
happening (hepăning) (angl.) Spectacol spontan, improvizat, s.n., pl. happeninguri. happy-end (hgpiend) (angl.) Sfârşit fericit (al unei opere, al unui film etc.). s.n., art. happy-endul, pl. happy-enduri.
hapsân,-ă 1. Rău de inimă, hain. 2. Lacom (de avere), [var. hapsm,-ă adj.] adj., pl. hapsâni,-e. hapsin v. hapsân.
har 1. (în religia creştină) Dar, ajutor spiritual acordat omului de divinitate. /~ Domnului! exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru un lucru reuşit; slavă Domnului! 2. Putere sacramentală a preoţilor de a oficia actele de cult. 3. însuşire naturală, talent, care face pe cineva vrednic de admiraţie. 4. (înv.) Dar2, răsplată acordată cuiva ca semn de bunăvoinţă, s.n., pl. haruri, haraba (reg.) Car mare, pentru transportul poverilor. s.f, art. harabaua, g.-d. art. harabalei, pl. harabale, art. harabalele.
harababură Dezordine, învălmăşeală, [var. arababură í/] s.f., g.-d. art. harababurii, pl- harababuri, harabagie (reg.) Cărăuşie, s.f, art. harabagia, g.-d. art. harabagiei.
harabagiu (reg.) Căruţaş, s.m., art. harabagiul, pl. harabagii, art. harabagiii. harac v. arac.
harachiri Sinucidere prin spintecarea pântecului, practicată în Japonia de samurai, în caz de înfrângere sau dezonoare, s.n.
haraci Tribut anual plătit de ţările vasale Imperiului Otoman, s.n., pl. haraciuri. harag v. drac.
haraiman (reg.) Gălăgie, zarvă. s.n. hargm (reg.) 1. Vită slabă, prăpădită. 2. Pradă, jaf. /De ~ = lăsat la voia întâmplării; de pomană, degeaba, s.n., pl. (1) haramuri.
harambaşă (înv., reg.) Căpitan de hoţi sau de haiduci. s.m., art. harambaşa, g.-d. art. harambaşei, pl. harambaşi-haramm (înv., reg.) 1. Haiduc (1). 2. Om rău. s.m., pl. haramini.
harancă (reg.) Femeie rea, afurisită, s.f, g.-d. art. harancei, pl. harance. harap v. arap.
hara-para (pop., în expr.) A face ~ = a provoca o învălmăşală; a face harcea-parcea. s.f, adv. harapnic (reg.) Bici mare, cu codiriştea scurtă, s.n., pl-harapnice.
harbuz (reg.) Pepene verde, s.m., pl. harbuji.
gureş
520
gureş,-ă (despre oameni) Guraliv, //(despre păsări)
Care ciripeşte mult. adj., pl. gureşi,-e.
gurgui 1. Vârful opincii, strâns cu o cureluşă. 2. Partea în
formă de cioc de la gura urciorului. 3. Vârf de deal sau
de munte. 4. Vârful sânului; mamelon, sfârc, s.n., pl.
gurguie.
gurguia refl. (înv.) A se îngâmfa, vb. IV, ind. prez. 3 se gurguiază; conj. prez. 3 să se gurguieze. gurist,-ă (fam.) Cântăreţ din gură. s.m., pl. gurişti; s.f., g.-d. art. guristei, pl. guriste.
guriţă Diminutiv al lui gură. //Sărut, s.f., g.-d. art. guriţei, pl. guriţe.
gurluj intr. (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 gurluie, imperf. 3 sg. gurluia; conj. prez. 3 să gurluie. gurluire Acţiunea de a gurlui. s.f., g.-d. art. gurluirii, pl. gurluiri.
gurlujt Faptul de a gurlui. s.n. gurmand,-ă (Persoană) căreia îi plac (şi care ştie să* aprecieze) mâncărurile bune. adj., s.m. şi f., pl. gurmanzi,-de.
gurmă Boală infecţioasă a mânjilor, manifestată prin catar nazal şi abcese ale ganglionilor limfatici, s.f, g.-d. art. gurmei, pl. gurme.
gurnă (mar.) Parte a carenei care leagă fondul cu pereţii verticali ai navei, s.f., g.-d. art. gumei, pl. gume. gyru (livr.) înţelept, mentor spiritual; (p. restr.) preot al diverselor secte hinduse, s.m., art. gurul, pl. guru. guryt (reg.) Pastă alimentară făcută din făină de hrişcă şi de grâu, plămădită cu brânză, lapte şi ouă. s.n. guseu (constr.) Placă de oţel care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, s.n., art. gusgul, pl. guseuri.
gust A. Simţ prin care organismul primeşte informaţii (cu ajutorul limbii şi al mucoasei bucale) despre proprietăţile chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă (de alimente) asupra mucoasei limbii. /Ca ~ = gustos. Fără (niciun) - = lipsit de gust bun. A da de ~ul (mui lucru) = a începe să-ţi placă (un lucru). B. (fig.) 1. Capacitate de a înţelege sau de a aprecia frumosul. IDe - = cu simţ estetic sau artistic dezvoltat. Fără ~ = (despre oameni) lipsit de simţ estetic. Glumă de prost - = glumă supărătoare, crudă. Cu - = cu pricepere, cu simţ estetic. 2. Dorinţă, plăcere, poftă. 3. Înclinaţie, predispoziţie. //Preferinţă, s.n. pl. gusturi, guste A. tr. şi intr. 1. A lua câte puţin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură pentru a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea puţin pentru a-şi potoli setea, foamea sau pofta. B. tr. (fig.) 1. A-i plăcea cuiva ceva. 2. A se bucura de ceva. vb. I, ind. prez. 3 gustă, gustar (pop.) Luna august, s.m., g.-d. art. lui gustar, gustare 1. Faptul de a gusta. 2. Mâncare (rece) care se ia în grabă între mesele obişnuite, s.f, g.-d. art. gustării, pl. gustări.
gustativ,-ă (fiziol.) Care aparţine gustului (A), referitor la gust. adj., pl. gustativi,-e.
gustăncă Diminutiv al lui gustare (2). s.f, g.-d. art. gustăricii.
gustătătgr,-oare (rar) Persoană care gustă ceva. s.m., pl. gustătari; s.f, g.-d. art. gustătoarei, pl. gustătoare. gustos,-oasă (despre mâncăruri şi băuturi) Care are gust plăcut, adj., pl. gustoşi,-oase. guşa-porumbului/guşa-porumbelului 1. Plantă erbacee cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobiţe negre. 2. Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă. s.f, g.-d. art. guşii-porumbului/guşii-porumbglului. guşat,-ă (Persoană) care are guşă (3). adj., s.m. şi f, pl. guşaţi,-te.
guşa 1. (la păsări) Porţiune mai dilatată a esofagului în care stau alimentele înainte de a trece în stomac. 2. Pielea
de sub maxilarul inferior la animalele amflbii, care ajută la respiraţie. 3. (la oameni) Umflătură patologică în partea de dinainte a gâtului, produsă prin mărirea glandei tiroide. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (fam.) Gâtlej; gât. IA râde din - = a râde afectat. A vorbi din - = a) a vorbi gros; b) (fig.) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. ~ de conductă - cută care se formează uneori la curbarea unei ţevi. 8. (fig., rar) Loc unde se lărgeşte o vale. s.f, art. guşa, g.-d. art. guşii, pl. guşi. guşter1 Specie de şopârlă de culoare verde cu coada lungă, s.m., pl. guşteri.
guşter2 (reg.) A. Gâtlej, esofag. //Omuşor. B. (med., pop.) Crup. s.n., pl. guştere.
guşuljţă Diminutiv al lui guşă. s.f., g.-d. art. guşuliţei, pl. guşuliţe.
gutapercă Substanţă plastică şi izolantă care se extrage dintr-un arbore tropical, întrebuinţată în tehnică şi medicină. s.f., g.-d. art. gutapercii.
gutaţie (-ţi-e) (bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze în cursul nopţii, s.f., art. gutaţia, g.-d. art. guta; ţiei, pl. gutaţii, art■ gutaţiile.
guta1 Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în zona articulaţiilor însoţită de umflături şi dureri. s.f, g.-d. art. gutei.
gută2 Fir subţire de material plastic, de care se leagă cârligul undiţei, s.f., g.-d. art. gutei, pl. gute. gutigră (-ti-e-) 1. (mar.) Piesă care face legătura între punte şi marginea bordajului. 2. Aparat folosit în chirurgie pentru susţinerea unui membru fracturat, s.f, g.-d. art. gutierei, pl. gutiere.
gutos,-oasă (Bolnav) de gută. adj., s.m. şi f, pl. gutaşi,-oase.
gutui Pom fructifer cu frunze groase şi fructe mari, galbene. s.m., pl. gutui, art. gutuii, gutuie Fructul gutuiului, s.f, art. gutuia, g.-d. art. gutuii, pl. gutui.
gutuţţă Diminutiv al lui gutuie, s.f, g.-d. art. gutuiţei, pl. gutuiţe.
guturai Inflamare acută a mucoasei nazale, însoţită de o bogată secreţie apoasă, provocată de virusuri, s.n., pl guturaiuri/guturaie.
gutural,-ă 1. (despre sunete, voce) Care este emis din fondul gâtului. 2. (despre consoane) Velar. adj., pl. guturali,-e.
guturală Consoană velară. s.f, g.-d. art. guturalei, pl. guturale.
guvern Organ de stat care exercită puterea executivă. s.n., pl. guverne.
guverna tr. l.A conduce, a administra un stat. //(rar) A îndruma conduita cuiva. 2. (gram.) A cere un anumit caz, o anumită construcţie, vb. I, ind. prez. 3 guvernează, guvernamental,-ă Referitor la guvern, care aparţine guvernului, adj., pl. guvernamentali,-e. guvernant1(mai ales la pl.) Conducere a unui stat. s.m., pl. guvernanţi.
guvernant2,-ă (rar) Care guvernează, adj., pl. guvernanţi,-te. _
guvernantă Femeie angajată pentru îngrijirea şi educarea în familie a copiilor, s.f., g.-d. art. guvernantei, pl-guvernante.
guvernare Acţiunea de a guverna; perioada în care un guvern îşi îndeplineşte sarcinile, s.f., g.-d. art. guvernării, pl. guvernări.	.
guvernator 1. (în unele state) Conducător al unei mari unităţi administrativ-teritoriale sau al unei colonii. 2. Conducător al unei instituţii de credit care depinde de o autoritate centrală, s.m., pl. guvernatori, guvernământ 1. (în expr.) Formă de~= formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele state) Unitate
administrativ-teritorială condusă de un împuternicit al şefiilui statului, s.n., pl. (2) guvemăminte. guvgm-marionetă (-ri-o-) Guvern manipulat de forţe aflate în umbră, s.n., pl. guveme-marionetă. guvemor (rar) Persoană însărcinată în trecut cu educaţia unui fiu de nobil sau de suveran, s.m., pl. guvemori. guvţd Denumire dată unor specii de peşti mici cu capul mare şi lăţit, s.m., pl. guvizi.
guyan£Z,-ă (Locuitor) din Guyana, adj., s.m. şi f, pl. guyangzi,-e.
guz (reg.) Nume dat unor animale rozătoare care trăiesc sub pământ, s.m., pl. guzi. guzgan Şobolan, s.m., pl. guzgani, guzlgr Persoană care cântă la guzlă. s.m., pl. guzlari. gyzlă Instrument muzical popular, făcut dintr-o cutie de lemn cu coarde, specific popoarelor slave, s.f., g.-d. art. gjizlei, pl. guzle.
H,h
h1 (haş/hî). A zecea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl., h/h-uri.
h2 (hî) Sunetul notat cu litera de mai sus. s.m., pl. h. ha/ha-ha 1. Exclamaţie ce exprimă surprindere, mulţumire, satisfacţie. 2. (fam.) Poftim? Cum? 3. (repetat) Cuvânt care imită râsul în hohote, interj. haban Membru al unei secte baptiste ai cărei adepţi au emigrat în Transilvania în secolul al XVI-lea. s.m., pl. habani.
babană (în expr.) Ceramică ~ = (şi s.f.) ceramică fină, cu fond alb, smălţuită şi ornamentată cu motive cinegetice. adj., pl. habane.
habanera Numele unui dans popular de origine cubaneză. s.f, g.-d. art. habanerei, pl. habanere. habar (în expr.) A nu avea ~ = a nu şti nimic despre ceva; a nu-i păsa de ceva. s.n. habeas cerpus (-be-as) (lat.) (în legislaţia unor ţări) Drept care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare, permiţând celui arestat să compară în faţa unui magistrat care urmează să decidă asupra legalităţii arestării, loc. s.n. habitaclu 1. Locaş special al busolei pe o navă. //Calotă care acoperă busola. 2. Spaţiu amenajat într-o aeronavă sau într-o maşină (pentru echipaj, călători, poştă etc.). s.n., art. habitaclul, pl. habitacluri. habitat 1. Teritoriu locuit de o populaţie, de o specie de plante sau de animale; biotip. 2. Mediu înconjurător şi condiţiile de locuit dintr-un anumit loc. s.n., pl. habitate. habitual,-ă (-tu-al) (rar) Obişnuit, frecvent, adj., pl. habituali,-e.
habitudine (livr.) Deprindere, obişnuinţă, s.f, g.-d. art. habitudinii, pl. habitudini.
habitus (lat.) 1. Aspect fizic al unui individ. 2. Aspect exterior specific pe care îl prezintă cristalele prin dezvoltarea diferită a feţelor. 3. înfăţişare a unei plante s.n. haboca (în loc., reg.) Cu ~ = cu sila, cu forţa. loc. adv. habotnic,-ă Bigot, fanatic, adj., s.m. şi f, pl. habotnici,-ce.
habotnicie Faptul de a fi habotnic; bigotism, s.f., art.
habotnicia, g.-d. art. habotniciei.
habsburgic,-ă Referitor la dinastia Habsburg şi la
Imperiul Austro-Ungar, condus de împăraţi din această
dinastie, adj., pl. habsburgici,-ce.
hac1 (în expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de~- a face
inofensiv pe cineva sau ceva. s.n.
hac2 (înv., reg.) 1. Salariu. 2. Cui de fier care se bate
iama în talpa încălţămintei sau la potcoavele cailor, ca să
nu alunece, s.n., pl. hacuri.
hacana (fam.) Mai la o parte, în lături. \var. acana adv.] adv.
hachiţă (în expr.) A avea o ~ (sau a-l apuca pe cineva ~le) = a avea toane, capricii, s.f, g.-d. art. hachiţei, pl. hachiţe.
hachiţos.-oasă Cu hachiţe; năbădăios, adj., pl. hachi-ţQşi,-oase.
hacienda (asienda) (hisp.) Mare proprietate rurală din America de Sud. s.f, g.-d. art. hacigndei, pl. hacignde. hacker (hgcăr) (angl.) Spărgător de programe de calculator. s.m., pl. hackeri. hadâmb (înv.) Eunuc, s.m., pl. hadâmbi.
Hades (livr.) Infern, s.prop.n.
hadrţ>n (fiz.) Particulă elementară cu masă superioară sau egală cu protonul, s.m., pl. hadrQni. hadrozaur Specie de dinozaur fosil, s.m., pl. hadrozauri.
hafniu
522
hafniu Metal rar, asemănător cu oţelul, care se găseşte In minereurile de zirconiu, întrebuinţat în electrotehnică; celţiu. s.n., art. hafniul.
hagadă Povestire însoţită de cântece tradiţionale ebraice, referitoare la ieşirea evreilor din Egipt, s.f., g.-d. art. hagadei, pl. hagade.
hagialâc Pelerinaj la locurile sfinte, s.n., pl. hagia-lâcuri.
hagiograf (-gi-o-) Autor care prezintă vieţile sfinţilor. s.m.,pl. hagiografi.
hagiografic,-ă (-gi-o-) De hagiografie; hagiologic. adj., pl. hagiografici,-ce.
hagiografie (-gi-o-) Ramură a teologiei care se ocupă cu vieţile sfinţilor; hagiologie. s.f., art. hagiografia, g.-d. art. hagiografiei.
hagiologic,-ă (-gi-o-) Hagiografic, adj., pl. hagioloi gici,-ce.
hagioiogje (-gi-o-) Hagiografie, s.f., art. hagiologia, g.-d. art. hagiologiei.
hagionjm (-gi-o-) (livr.) Nume de sfânt. s.n.. pl. hagio-nime.
hagiu Creştin sau musulman care a fost hagialâc. s.m., pl. hagii, art. hagiii.
hahaleră (fam.) Persoană lipsită de caracter; pramatie.
s.f, g.-d. art. hahalerei, pl. hahalere.
haham 1. Persoană care se ocupă cu tăierea rituală a
vitelor şi a păsărilor la mozaici. 2. (înv.) Rabin, s.m., pl.
hahami.
hai1/hai-hai 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acţiune. 2. (ca funcţie de imperativ) Vino! 3. (repetat) Exprimă ideea unei înaintări încete şi anevoioase. 4. (repetat) Ba bine că nu! interj.
hai2 (fam.) Hărmălaie, scandal. IA face (un) ~ = a face scandal în semn de reproş, de protest etc. s.n. haid v. haide, haida v. haide.
haida-de (fam.) Aş! Nici pomeneală! interj. haidamac (fam.) Om zdravăn, mătăhălos; bătăuş, s.m., pl. haidamaci.
haidău (reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac. s.m., art. haidăul, pl. haidăi, art. haidăii. haidăul Dans fecioresc cu mişcare moderată; melodie după care se execută acest dans. s.n. art., neart. haidău. haide 1. Cuvânt care exprimă un îndem la o acţiune. 2. (imperativ) Veniţi! Veniţi! Să mergem [var. haid, haida, aida, aide interj.] interj. haidem Să mergem! interj. haideţi Veniţi! interj.
haidoş,-ă (reg., şi s.) Zdravăn, chipeş, adj., pl. hai-doşi,-e.
haiduc 1. Om care se răzvrătea împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia prin păduri, jefuind pe cei bogaţi pentru a-i ajuta pe cei săraci. 2. (înv.) Soldat mercenar. s.m.,pl. haiduci.
haiducel (pop.) Diminutiv al lui haiduc, s.m., art. haiducei, art. haiduceii.
haiducgsc,-ească De haiduc, adj., pl. haiduceşti, haiduceşte Ca haiducii, adv. haiduci intr. A duce viaţă de haiduc. IIrefl. A se face haiduc, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 să haiducească, haiducie 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, în epoca medievală. 2. Viaţă de haiduc (1). 3. (rar) Purtare, deprindere de haiduc (1). s.f., art. haiducia, g.-d. art. haiduciei, pl. haiducii, art. hai-duciile.
haihui,-ie Zăpăcit, năuc. //(adv.) A umbla ~ = a umbla fără ţintă, adj., pl. haihui.
haiku Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe, împărţite în 3 grupe, s.n., art. haikuul, pl. haikuuri.
haimana Om de nimic; vagabond, //(adv.) A umbla ~ = a vagabonda, s.f, g.-d. art. haimanalei, pl. haimanale, haimanaiâc Faptul de a hoinări; hoinăreală, s.n., pl. haimanalâcuri.
hain,-ă Rău la inimă; brutal, câinos, crud. adj., pl. haini,-e.
haină 1. (la pl.) Denumire dată obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales celor bărbăteşti. /Un rând de ~ = costum bărbătesc complet, compus din pantaloni, haină (şi vestă). 2. (la sg.) îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. //Veşmânt care acoperă tot corpul. //Palton. /A-şi da şi ~a de pe el = a fi dispus să facă orice sacrificiu. 3. (biol.) ~ de nuntă = înfăţişare deosebită pe care o au masculii unor specii de batracieni, peşti etc. în perioada împerecherii, s.f, g.-d. art. hainei, pl. haine.
haini (ha-i-) refl. (înv.) 1. A se înstrăina, a pribegi. 2. A deveni hain. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se haineşte, imperf. 3 sg. se hainea; conj. prez. 3 să se hainească. hainie (ha-i-) 1. Răutate, cruzime, duşmănie. 2. (înv.) Trădare. s.f., art. hainia, g.-d. art. haimei, pl. hainii, art. hainiile.
hainlâc (ha-in-) (înv.) Răzvrătire, s.n., pl. hainlâcuri. haios.-oasă (fam.) Simpatic, nostim, adj., pl. haiQşi,-oase.
haitVhaiti Cuvânt care exprimă o surpriză neplăcută sau ideea unei mişcări repezi şi neaşteptate, interj. hait2 (reg.) Iaz artificial, creat prin colectarea apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor, s.n., pl. haituri, haită 1. Grup de câini, de lupi (care umblă după pradă). 2. (fig.) Bandă de răufăcători. 3. (înv.) Vânătoare (cu gonaci). 4. (reg.) Căţea (rea). //Epitet dat unei femei rele sau desfrânate, s.f, g.-d. art. haitei, pl. haite, haiti v. hait1.
haitian,-ă (ha-i-ti-an) (Locuitor) din Haiti, adj., s.m. şi
f,	pl. haitieni,-e.
haitic (reg.) Haită de lupi. s.n., pl. haiticuri. haitiş,-ă (reg., despre picioare) Cu conformaţie defectuoasă, strâmbă, //(adv.) în poziţie strâmbă, adj., pl. haitişi,-e.	_
hal Stare rea, nenorocită. lfntr-un ~ fără de ~ = într-o stare foarte rea. s.n.
halagea (reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Păţanie, s.f, art. halageaua, g.-d. art. halagelei, pl. halagele, art. halaggi lele.
halaj Remorcare a unei ambarcaţiuni, a unei plute, a unui şlep, executată pe o cale navigabilă, cu mijloace mecanice, cu oameni sau cu animale, s.n. halal Bravo! /(fam.) ~ să-mi (să-fi) fie! = bravo! să-mi fie (să-ţi fie) de bine! interj. halandala v. alandala.
halat 1. Haină de pânză care se poartă în timpul lucrului, pentru protecţie. 2. Haină lungă şi largă care se poartă în casă. 3. Haină lungă şi largă purtată de orientali. s.n., pl. halate.
hală1 1. Piaţă în care se vând alimente (mai ales came).
2.	Sală de dimensiuni foarte mari, destinată unor scopuri industriale, culturale, sportive etc. s.f, g.-d. art. halei, pl. haleJ
hală2 (reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, s.f., g.-d. art. halei, pl. hale.
halău (reg.) Crâsnic (de pescuit), s.n., art. halául, pl. halâie.
halbă Pahar special (de o jumătate de litru) pentru bere. s.f, g.-d. art. halbei, pl. halbe, halca (înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). //Scoabă de fier la ziduri. 3. Cerc de fier în care se aruncă suliţa la jocul oriental numit gerid; (p. ext.) jocul însuşi, s.f, art. halcaua, g.-d. art. halcalei, pl. halcale, art. halcalele.
523
han
halcă Bucată mare de came. s.f, g.-d. art. hălcii, pl. hălci.
haldă Loc unde se depozitează sterilul şi deşeurile de la lucrările miniere sau din uzinele metalurgice, s.f., g.-d. art. haldei, pl. halde.
haldgu 1. Poreclă dată de călugări preoţilor de mir.
2. (rar) Rabin, s.m., pl. haldei, art. haldeii.
hale (reg.) Păsări de curte, s. f pl.
haleală (fam.) Faptul de a mânca (lacom); (concr.)
mâncare, s.f, g.-d. art. halelii.
halebardă Armă medievală în formă de lance, cu un
vârf de fier, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe
cealaltă parte cu un cârlig, [var. alebardă s.f\ s.f, g.-d.
art. halebardei, pl. halebarde.
halebardier (-di-er) Soldat înarmat cu o halebardă.
[var. alebardigr i.m.] s.m., pl. halebardieri.
halenă Aer expirat din plămâni. //Respiraţie cu miros
neplăcut, s.f, g.-d. art. halenei.
half (la fotbal, rar) Mijlocaş, s.m., pl. halfi.
hali tr. (fam.) A mânca (repede), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 să halească.
haMce v. alică.
halieutică (-li-e-) Arta de a pescui; pescuit. //Tratat de
pescuit, s.f, g.-d.art. halieuticii.
halima (pop.) întâmplare complicată cu multe peripeţii.
s.f., art. halimaua, g.-d. art. halimalei, pl. halimale, art.
halimalele.
halit1 (fam.) Faptul de a hali. s.n. halit2 Sare gemă. s.n.
halo/halou 1. Zonă luminoasă, colorată, care apare mai ales în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă din atmosferă. //Zonă luminoasă, difuză, care apare în jurul unui punct strălucitor. 2. (fig.) Aureolă, nimb. s.n., art. haloul, pl. halQuri.
halocromie (chim.) Fenomen de colorare a unor compuşi organici când se transformă în săruri, s.f, art. halo-cromia, g.-d. art. haloeromiei. halofită (Plantă) adaptată condiţiilor de viaţă pe solurile sărate, adj., s.f, pl. halofite. halogén Denumire dată elementelor fluor, clor, brom, iod care, prin combinare cu metale, dau săruri, s.m., pl. halogeni,
halogena tr. A supune o substanţă reacţiei de haloge-nare. vb. I, ind. prez. 3 halogenează. halogenare Reacţie chimică de introducere a haloge-nilor în molecula unui compus organic, s.f, g.-d. art. halogenării, pl. halogenări.
halogenură Compus al unui halogén cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic, s.f, g.-d. ort. halogenjirii, pl. halogenuri. naloizit (-lo-i-) Silicat natural hidratat de aluminiu, din grupa mineralelor argiloase, alb sau divers colorat, cu luciu mat. s.n.
halomsrfj-ă (geol., despre sol) Bogat în sare. adj., pl. nalomerfi,-e.
nalgn Gaz incolor şi inodor, folosit în extinctoare, s.n. naloplancton Plancton care se dizolvă în apele sărate.
pl. haloplanctonuri, nalt Stai! opreşte! interj.
hâltă 1. Staţie mică de cale ferată. 2. Oprire, popas.
3.	Scurtă oprire a trupelor în marş, pentru odihnă, s.f, Ş--d. art. haltei, pl. halte.
nalterăi/halteră 1. Aparat de atletică grea, format dintr-
o	bară la capetele căreia sunt fixate greutăţi metalice. 2. (la pl.) Sport care constă în ridicarea halterelor (1). s.f, g.-d. art. halterei/halterei, pl. haltere/haltere. hâlteră2 (zool.) Balansier (3). s.f, g.-d. art. halterei, pl. haltere.
halterofil,-ă Persoană care practică sportul cu haltere1. s.m., pl. halterofili; s.f, g.-d. art. halterofjlei, pl. halte-roflle.
haîucina intr. A avea halucinaţii, vb. I, ind. prez. 3 halu-cinează.
halucinant,-ă 1. Care provoacă halucinaţii. 2. (fig.) Uluitor, impresionant, adj., pl. halucinanţi,-te. halucinatoriu,-ie 1. Care provoacă halucinaţii; halucinant. 2. Care ţine de halucinaţie, adj., pl. halucinatarii. halucinaţie (-ţi-e) Tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene fâră ca acestea să existe în realitate. //Produs al acestei stări; vedenie, s.f. art. halucinaţia, g.-d. art. halucinaţiei, pl. halucinaţii, art. halucinaţiile.
halucinogen,-ă (despre substanţe, medicamente) Care provoacă halucinaţii, adj., pl. halucinogeni,-e. halva Produs alimentar preparat din zahăr sau din seminţe de floarea-soarelui şi zahăr, s.f, art. halvaua, g.-d. art. halvalei, pl. halvale, art. halvalele, halvagiu (înv.) Persoană care prepară şi vinde halva. s.m., art. halvagiul, pl. halvagii, art. halvagiii. halviţar v. alviţar. halviţă v. alviţă.
ham1/ham-ham Cuvânt care imită lătratul câinelui. interj.
ham2 Ansamblu de curele cu care se înhamă calul (sau alt animal) la un vehicul. IA trage la ~ = a munci din greu. s.n., pl. hamuri.
hamac Pat mobil suspendat, confecţionat dintr-o pânză sau dintr-o plasă de sfoară, folosit în aer liber sau în încăperi mici. s.n., pl. hamacuri/hamace. hamadă Podiş în deşerturile din zonele intertropicale, în special în Sahara, s.f, g.-d. art. hamadei, pl. hamade. hamadriadă (-dri-a-) (în mitologia greacă) Fiecare dintre nimfele pădurii, care se năşteau şi mureau o dată cu arborii în care se adăposteau, s.f, g.-d art. hamadri-âdei, pl. hamadriade.
hamal Muncitor care transportă poveri în porturi şi în gări. /(A munci) ca un ~ = (a munci) din greu, până la istovire, s.m., pl. hamali.
hamalâc (fam.) 1. Meseria hamalului. 2. (fig.) Muncă
grea, istovitoare, s.n., pl. hamalicuri.
hambar 1. Magazie pentru păstrat cereale; fânar. 2. (reg.)
Ladă de lemn în care se păstrează fâina, mălaiul sau
cerealele. 3. Cală (pe un vapor), [var ambar s.n.] s.n., pl.
hambare.
hamburger (e pron. ă) (angl.) Chiftea friptă care se serveşte pusă într-o chiflă, s.m., pl. hamburgert, hamei Plantă agăţătoare ale cărei inflorescenţe femele sunt întrebuinţate la fabricarea berii. [var. hămgi s.m.]
s.m.
hamger v. hanger.
hamiş,-ă (reg.) Fals, viclean, prefăcut, adj., pl. hamişi,-e. hamit,-ă (Persoană) care aparţine unui grup de popoare înrudite din nordul şi estul Africii, adj., s.m. şi f, pl. hamiţi,-te.
hamitic,-ă Care aparţine vechilor hamiţi. adj., pl. hamU tici,-ce.
hamito-semitic,-ă (în sintagma) Limbi ~ = familie de limbi înrudite, vorbite în nord-estul Africii şi în sud-ves-tul Asiei, adj., pl. hamito-semitici,-ce. hamletiza tr. (livr.) A face din orice o dilemă, vb. I, ind. prez. 3 hamletizează.
hamsje Mic peşte marin, de culoare argintie, s.f, art. hamsia, g.-d. art. hamsiei, pl. hamsii, art. hamsiile. hamster Mamifer din familia rozătoarelor, cu blana de diferite culori; hârciog. s.m., pl. hamsteri. hamut (înv.) Gâtar (la ham), s.n., pl. hamuturi. han1 Titlu purtat în Evul Mediu de conducătorii mongoli şi de alţi suverani orientali, s.m., pl. hani.
525
hatâr
harbuzărie (reg.) Pepenărie. s.f., art. harbuzăria, g.-d. art. harbuzăriei, pl. harbuzării, art. harbuzăriile. harbuzesc,-ească (reg., în sintagmele) Pere ~ = pere zemoase, gălbui şi foarte dulci. Păr ~ = păr care face astfel de pere. adi., pl- harbuzeşti. harcea-parcea (fam., în expr.) A face (pe cineva sau ceva) ~ = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăţi; a distruge, a nimici, adv.
harchină (reg.) Bucată mare de mămăligă, de slănină etc. s.f, g.-d. art. harchinei, pl. harchine. hard (angl.) Hardware, s.n., pl. harduri. hard disk (angl,) Disc magnetic de mare capacitate, pentru stocarea datelor la computere, s.n., pl. hard diskuri. hfirdpan (angl.) Strat de pământ, impermeabil, compact, pe care rădăcinile plantelor nu-1 pot străbate, s.n. nard rock (angl.) Stil în muzica uşoară şi de jazz, cu sonorităţi puternice, s.n., art. hard rockul, hardughie (pop.) Clădire mare, veche şi dărăpănată. s.f., art. hardughia, g.-d. art. hardughiei, pl. hardughii, art. hardughiile.
hardughit,-ă (pop., despre obiecte) Rablagit, hodorogit. adj., pl. hardughiţi,-te.
hardware (harduer) (angl.) Structură fizică a unui sistem de calcul şi diverse periferice, s.n., art. hardware-ul. hargci/areci (înv.) Strigăt cu care conducătorul unei licitaţii închidea licitaţia, interj. hargm Totalitatea soţiilor unui mahomedan poligam. //Parte a casei rezervată cadânelor, s.n., pl. haremuri, harfă (înv.) Harpă, s.f, g.-d. art. harfei, pl. harfe. harghitean,-ă (Locuitor) din judeţul Harghita, adj., s.m., pl. harghitgni,-e.
harghiteancă Locuitoare din judeţul Harghita, s.f, g.-d. art. harghitencei, pl. harghitgnce. narhăt (reg.) Hărmălaie, s.n., pl. harhăte. harmalaie v. hărmălaie, harmăsar v. armăsar.
hárman Amestec de diferite varietăţi de tutun, s.n., pl. harmanuri.
hamaşa tr. (rar) A înhăma, a înşeua un cal. vb. I, ind. prez. 3 hamaşează, 1 pl. hamaşăm; con/, prez. 3 să har-naşfize; ger. hamaşând.
namaşamgnt Totalitatea obiectelor necesare pentru înhămarea, înşeuarea unui cal. s.n., pl. hamaşamgnte. harnic,-ă Care munceşte mult, cu râvnă şi cu spor; vrednic, adj., pl. harnici,-ce. narpaggn Om avar, zgârcit, [var. arpagen s.m.] s.m., harpagQni.
harpă Instrument muzical format din coarde fixate într-
o	ramă triunghiulară, [var. arpă, arfă s/] s.f, g.-d. art. l'flfpei, pl. harpe.
harpie (-pi-e) 1. Monstru fabulos din mitologia greacă, reprezentat cu cap de femeie, cu trup şi gheare de vultur, ®are personifică furtunile şi moartea. 2. (fig.) Femeie hrăpăreaţă, rea. 3. Specie de vultur din America de Sud.
art. harpia, g.-d. art. harpiei, pl. hflrpii, art. harpiile. n®rpist,-ă Persoană care cântă la harpă, s.m., pl. harpişti; s.f., g.-d. art. harpistei, pl. harpiste, narpgn Unealtă în formă de lance, prinsă cu o frânghie ■ungă şi groasă, folosită la vânarea balenelor, a rechinilor etc. s.n., pl. harpoflne.
narponiar (-ni-er) Pescar care foloseşte harponul. s.m.,
H harponigri.
"«rpsiCfird (Hvr.) Clavecin, s.n.
v. hârştl.
[••fSâ (înv.) Pătură de lână, împodobită cu diverse cusă-~rJ> care se pune pe cal, sub şa. s.f, art. harşaua, harşalei, pl. harşale, art. harşalele.
55 n ^P°P-) 1 • Bucată mare de came; halcă. 2. (rar) ^areanţă, ruptură (dintr-un obiect de îmbrăcăminte), ivon hărtan i.«.] s.n., pl. hartane.
hartă Reprezentare cartografică în plan orizontal a suprafeţei terestre, redusă la o anumită scară. /~a fusurilor orare = hartă care indică limitele fusurilor orare. ~ geologică = hartă pe care sunt reprezentate diferite formaţiuni geologice. ~ hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiţia proprietăţilor fizice şi chimice şi condiţiile de zăcămănt ale apelor subterane. ~ lingvistică = hartă rezultată din cartografierea unor fapte de limbă. ~ sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore, în care se înscriu principalele fenomene meteorologice, s.f, g.-d. art. hărţii, pl. hărţi.
nartoi tr. (reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hartoiesc, imperf. 3 sg. hartoia; conj. prez. 3 să hartoiască. harţ v. harţă.	y
harţag v. arţag.
harţă încăierare, ceartă. //(înv.) Ciocnire între mici grupuri militare duşmane, [var. harţi./?.] s.f, g.-d. art. harţei, harţi (în religia ortodoxă) Săptămână în care e permis să se mănânce de frupt, miercurea şi vinerea, [var. h|rţă s.f, hârţi s.m. pl.] s.m. pl.
haruspiciu (în Roma antică) Preot despre care se credea că poate prezice viitorul prin examinarea măruntaielor animalelor jertfite, s.m., art. haruspiciul, pl. haruspicii, art. haruspiciii.
hască (reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. s.f.
hasdeian,-ă (s pron. .y) Referitor la opera lui B.P. Hasdeu. adj., pl. hasdeigni,-e. hasidism 1. Curent religios din secolul al II-lea d.Hr., care se opunea înlocuirii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. Sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în secolul al XVIII-lea. s.n. hasmaţuchi Plantă erbacee cu flori albe, plăcut mirositoare, întrebuinţată drept condiment, [var. asmaţuchi, asmăţui s.m., haşmaciucă s.f] s.m. haspel 1. Maşină folosită la finisarea ţesăturilor şi a pieilor. 2. Maşină care trece firele de pe ţevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. s.n.,pl. haspeluri.
haşcă (reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos, s.f, art. hăştii, pl. hăşti.
haşg Conservă preparată sub formă de pastă, din ficat, came de porc şi slănină, [var. haşgu j.«.] s.n., pl. haşguri. haşftu v. haşe.
haşiş Substanţă narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică, s.n. haşişism Intoxicaţie cu haşiş. s.n. haşmaciycă v. hasmaţuchi. hfişmă Plantă erbacee cu bulb şi cu frunze cilindrice. sj., g.-d. art. haşmei, pl. haşme. haşura tr. A acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. vb. /, ind. prez. 3 haşurează, haşurare Acţiunea de a haşura, s.f, g.-d. art. haşurării, ' pl. haşurări.
haşuratgr Instrument pentru trasarea haşurilor, s.n., pl. haşuratoare.
haşură Sistem de linii paralele întretăiate, cu care se marchează umbrele într-un desen, se notează anumite indicaţii pe o hartă etc. s.f., g.-d. art. haşurii, pl. haşuri, hat Fâşie îngustă de teren necultivat, care serveşte ca hotar între ogoare; răzor. IA fi intr-un ~ (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva), //(reg.) Câmp nelucrat, s.n., pl. haturi.
hataifi (înv.) Numele unei stofe fine de mătase, s.f, art. hataiaua, g.-d. art. hataialei. haţâr (fam., pop.) 1. Plăcere, poftă. IPentru (sau de) ~ul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva). 2. Favoare, concesie. IA face (cuiva) un ~ - a acorda cuiva o favoare, s.n., pl. hatâruri.
hatie
526
hatie (-ti-e) (reg.) îngrămădire de nuiele, pietre etc., făcută pentru a amenaja cursul unei ape. s.f., art. hatia, g.-d. art. hátiéi, pl. hatii, art. hgtiile. hatişerif Decret sau ordin emis, în trecut, de cancelaria Porţii Otomane, s.n., pl. hatişerifuri, hatman/hatman (în Evul Mediu) 1. (în Moldova) Titlu dat boierului însărcinat de domn cu comanda oştirii. 2. Titlu purtat de marii comandaţi ai oştirilor polone şi ai celor căzăceşti. s.m., pl. hatmani/hatmani, hatmanie v. hătmănie.
hatorică (în sintagma) Coloană ~ = coloană în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparţinând zeiţei Hathor. adj., pl. hatöri ce. hat-trick (hat pron. het) (angl., la fotbal) Situaţie în care acelaşi jucător înscrie trei goluri într-un meci. s.n. haţ Cuvânt care indică o mişcare bruscă şi neaşteptată, făcută pentru a prinde pe cineva sau ceva. interi. haţegan,-ă (Locuitor) din Haţeg. adj., pl. haţegani,-e; s.m., pl. haţegani.
haţegana Numele unui dans popular românesc, cu mişcarea foarte vioaie, care se joacă în perechi, s.f. art., neart. haţegană, g.-d. art. haţeganei. haţegartcă Locuitoare din Haţeg, s.f, g.-d. art. haţe-gancei, pl. haţeggnce.
ha u/hau-hau Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului, interj.
haustsr (haus-) Organ vegetal asemănător cu o ventuză, cu ajutorul căruia unele plante parazite îşi absorb hrana din plantele parazitate, s.m., pl. haustsri. hauterivişn (ot-, -ri-vi-) (fr.) Al treilea etaj al cretacicului inferior, s.n.
hava tr. A tăia cu haveza făgaşe într-un zăcământ, vb. I, ind. prez. 3 havează.
havaiană (-va-ia-) Instrument muzical asemănător cu chitara, cu sunet melodios şi tărăgănat, s.f, g.-d. art. havaienei, pl. havaigne. havaj (min.) Havare. s.n., pl. havaje. havalea (înv.) îndatorire pe care o aveau ţăranii, constând în prestarea de zile de clacă, podvezi etc. s.f, art. havaleaua, g.-d. art. havalglei, pl. havalgle, art. hava-lglele.
havan De culoare maro deschis, adj. invar. havană 1. Ţigară de foi de calitate superioară. 2. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad aşezate în forma unei ţigări de foi şi legate cu cabluri, s.f., g.-d. art. havanei, pl. havane.
havare Acţiunea de a hava. s.f, g.-d. art. havării, pl. havări.
havat (în sintagma) Maşină de ~ = haveză. s.n. havgză Maşină pentru tăiatul straturilor de minereu dintr-o mină. s.f, g.-d. art. havezei, pl. havgze. havră (înv.) Sinagogă, s.f., g.-d. art. havrei, pl. havre, havuz Bazin de apă în parcuri, de obicei cu fântână arteziană în interior, s.n., pl. havuzuri, hawaiian,-ă (Locuitor) din Hawaii, adj., s.m. şi f, pl. hawaiigni,-e.
haz 1. Stare de veselie, de bună dispoziţie. !A face ~ = a se veseli; a râde de cineva sau de ceva. A face ~ de necaz = .a-şi ascunde necazul simulând voia bună. 2. însuşirea cuiva de a plăcea, de a avea farmec, spirit etc. /(loc. adj. şi adv.) Cu~ = plăcut, nostim, (ir.) Ştii că ai (sau are) ~? = ştii că-mi placi (sau că-mi place)? A fi cu ~ = a fi spiritual; a avea umor. 3. (înv.) Plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva). s.n.
hazard 1. întâmplare neprevăzută, neaşteptată. 2. Soartă, destin. Uoc de ~ = joc de noroc, s.n., pl. (1) hazarduri, hazarda refl. A se aventura, a risca. vb. I, ind. prez. 3 se hazardează.
hazardare Acţiunea de a se hazarda s.f, g.-d. art. hazar-d|rii.
hazMu,-ie 1. Plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, simpatic, adj., pl. hazlii.
hazna 1. Bazin subteran, de dimensiuni mici, folosit pentru colectarea apelor menajere. 2. (înv.) Vistierie, s.f, art. haznaua, g.-d. art. haznalei, pl. haznale, art. haznalele.
haznă (reg.) Folos, s.f., g.-d. art. haznei, pl. hazne, hă/hă-hă (pop.) 1. Cuvânt care imită râsul sau plânsul.
2.	Exclamaţie care exprimă mirare, neîncredere etc. [var. hî, hi interj.] interj.
hăbăuc,-ă (reg.) Zăpăcit, buimac, adj., pl. hăbăuci,-ce. hăbăuci tr. şi refl. (reg.) A se zăpăci, a se năuci. vb. IV, ind. prez. 1 sg şi 3 pl. hăbăucesc, imperf. 3 sg. hăbăucea; conj. prez. 3 să hăbăucească.
hăbuc (reg., în expr.) A (se) rupe, a (se) face ~(i) = a (se) rupe în bucăţi, //(adj.) Rupt în bucăţi, distrus, s.m., pl. hăbuci.
hăbuci tr. (reg.) A se strica, a se rupe. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. hăbucgsc, imperf. 3 sg. hăbucea; conj. prez. 3 să hăbucească.
hăci/hâci (reg., în loc. adv.) Cât ~ul = nicidecum, deloc. s.n.
hăcui tr. (fam.) A tăia în bucăţi; a ciopârţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hăcuigsc, imperf. 3 sg. hăcuia; conj. prez. 3 să hăcuiască.
hăcuire (fam.) Acţiunea de a hăcui. s.f, g.-d. art. hăcuiţii, pl. hăcuiri.
hădărag (reg.) 1. Lemnul mobil al îmblăciului, cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn de sub coşul morii, care loveşte teica lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârteşte râşniţa. s.m., pl. hădăragi.
hădărău (reg.) Hădărag (2). s.n., art. hădărăul, pl. hădăraie.
hăiVhăi-hăi 1. Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se mână vitele, interj. hăi2 intr. (reg.) 1. A îndemna vitele la mers. 2. A striga spre a stârni vânatul, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăigsc, imj>erf. 3 sg. hăia; conj. prez 3 să hăiască. haimăni intr. (înv.) A hoinări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hăimănesc, imperf 3 sg. hăimănea; conj. prez 3 să hăimănească.
hăinar (înv.) Negustor de haine, s.m., pl. hăinari. hăinărie 1. (înv.) Magazin în care se vând haine. 2. Cantitate mare de haine, s.f, art. hăinăria, g.-d. art. hăi-năriei, pl. (1) hăinării, art. hăinăriile. hăinet (pop.) Hăinărie (2). s.n., art. hăineturi. hăinişoară (rar) Hăinuţă, s.f, g.-d. art. hăinişoarei, pl. hăinişoare.
hăinuţă Diminutiv al lui haină; hăinişoară. s.f, g.-d. art. hăinuţei, pl. hăinuţe.
hăire (reg.) Acţiunea de a hăi2; hăit. s.f, g.-d. art. hăirii, pl. hăiri.
hăis Strigăt cu care se mână spre stânga boii înjugaţi. IA trage (sau a fi) unul la ~ şi celălalt la cea sau a zice mul ~ şi celălalt cea, se spune despre doi oameni care nu se înţeleg, [var. hăisa interj.] interj. hăisa v. hais.
hăit (reg.) Hăire. s.n., pl. hăituri.
hăi tar (reg.) Hăitaş1. s.m., pl. hăitari.
hăitaş1 (reg.) Om care, făcând gălăgie, goneşte vânatul
din ascunzători spre vânători; gonaci, hăitar. s.m., pl-
hăitaşi.
hăitaş2 (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului, s.n., pl hăitaşe.
hăitui 1. intr. şi tr. A stârni vânatul. 2. tr. A goni animalele domestice, //(fig.) A alunga, a fugări pe cineva
527
hău
(pentru a-l prinde), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hăitu-igsc, imperf. 3 sg. hăituia; conj. prez. 3 să hăituiască. hăituială Acţiunea de a hăitui; goană după vânat, s.f, g.-d. art. hăituiglii, pl. hăituigli. hăituşcă (fam.) Fată cu purtări desfrânate, s.f, g.-d. art. hăituştei, pl. hăituşte.
hălăciugă (reg.) 1. Desiş de mărăcini, de lăstari etc.
2.	Păr lung şi ciufulit, s.f., g.-d. art. hălăciugii, pl. hălă-ciugj.
hălădui intr. 1. (pop.) A trăi în libertate, în voie. 2. (înv.) A scăpa cu viaţă (dintr-o primejdie). 3. (reg.) A izbuti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hălăduiesc, imperf. 3 sg. hălăduia; conj. prez. 3 să hălăduiască, hălălgie (pop.) Hărmălaie, s.f., art. hălălaia, g.-d. art. hălălăii, pl- hălălăi.
hălălăi intr. (pop.) A face gălăgie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hălălăigsc, imperf. 3 sg. hălălăia; conj. prez. 3 să hălălăiască. hăldan v. aldan.
hălpăi tr. (pop.) A mânca sau a bea repede şi cu lăcomie. vb. IV, ind. prez. 3 hjlpăie, imperf. 3. sg. hălpăia; conj. prez. 3 să hglpăie.
hămăţ intr. (despre câini) A lătra. [var. hâmâi vb.) vb. IV, ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 sg. hămăia; conj. prez. 3 să hămăie.
hămăială Faptul de a hămăi; hămăit, hămăitură. s.f. g.-d. art. hămăiglii, pl. hămăigli. hămăit Hămăială, lătrat, s.n., pl. hămăituri, hămăitură (-mă-i-) Hămăit, s.f, g.-d. art. hămăitjjrii, pi hămăituri, hămgi v. hamei.
hămeseală (fam.) Foame mare, lihneală; slăbiciune din cauza foamei, s.f, g.-d. art. hămeselii, hămesi intr. (fam.) A flămânzi peste măsură; a fi lihnit de foame. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hămesesc, imperf. 3 sg. hămesea; conj. prez. 3 să hămesească.
-----hămesit,-ă (fam.) 1. Foarte flămând; lihnit. 2. Lacom,
nesăţios, adj., pl. hămesiţi,-te. hămişliu,-ie (reg.) Viclean, şiret, adj., pl. hămişlii. hămui tr. (reg.) A istovi un animal punându-1 să tragă prea mult la ham; (fig.) a munci, a istovi pe cineva punându-1 să muncească mult. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hămuiesc, imperf. 3 sg. hămuia; conj. prez. 3 să hă-muijscă.
hămurăne (rar) 1. Locul unde se fac şi se vând hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri, s.f, art. hămu-râna, g.-d. art. hămurăriei, pl. (1) hămurării, art. hămu-răriile.
hăndrăliu (pop.) Flăcău care umblă după fete. s.m.,
art. hăndrălăul, pl. hăndrălăi, art. hăndrălăii.
hăpăi tr. (fam.) A mânca înghiţind repede şi cu zgomot.
vb. IV, ind. prez. I sg. hlpăi/hăpăigsc, imperf. 3 sg. hă-
păia; conj. prez. 3 să hăpăie/să hăpăiască.
nară baie (pop.) Casă, încăpere etc. de dimensiuni mari.
'/Vehicul mare. s.f, art. hărăbaia, g.-d. art. hărăbiii, pl.
hărăbli.
bărăţi tr. (reg.) A întărâta, a zădărî (un câine), vb. IV, lr>d. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărăţgsc, imperf. 3 sg. hărăţea; conj. prez. 3 să hărăţească.
hărăzi ţr. 1. A destina; a dedica. 2. (înv.) A face cuiva un dar, o cinste etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hărăzesc; ‘jPJ^Sf' 3 sg hărăzea; conj. prez. 3 să hărăzească, hărăzire Acţiunea de a hărăzi, s.f, g.-d. art. hărăzirii, Pl- hărăziri.
hărhălgie (reg.) Hărmălaie, s.f, art. hărhălaia, g.-d. art. hărhălgiei.
hărhăti intr. (reg., despre mai multe persoane) A face larmă. Ilrefl. recipr. A se certa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi ■ P. hărhătesc, imperf. 3. sg. hărhătea; conj. prez. 3 să
hărhătească.	'
hărmălaie Zgomot mare; gălăgie, zarvă, hălălaie, hăr-hălaie. [var. harmalaie s.f] s.f., art. hărmălaia, g.-d. art. hărmălaiei.
hărnicgl,-ică/-ea Hămicuţ. adj.,pl. hămicei,-ele. hărnici 1. refl. A se arăta harnic. 2. tr. A îndemna la lucru. 3. intr. A lucra cu zel. vb. IV, ind. préz. I sg. şi 3 pl. hărnicesc, imperf. 3 sg. hărnicea; conj. prez. 3 să hărnicească.
hărnicie Spor la lucru, sârguinţă. s.f, art. hărnicia, g.-d. art. hărniciei.
hărnicuţ,-ă Diminutiv al lui harnic; hămicel. adj., pl. hămicuţi.-e.
hărşni tr. (pop.) 1. A tăia ceva dintr-o lovitură scurtă.
2.	A fura ceva (foarte repede), vb. IV, ind. prez. I sg şi 3 pl. hărşnesc, imperf. 3 sg. hărşnea; conj. prez. 3 să hărş-nească.
hărtan v. hartan.
hărtăngş (pop.) Diminutiv al lui hartan, s.n., pl. hărtă-naşe.
hărtăni tr. şi refl. (pop.) A (se) rupe în bucăţi, a (se) sfâşia, a (se) ferfeniţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hărtă-nesc, imperf. 3 sg. hărtănea; conj. prez. 3 să hărtănească. hărţaş (înv.) Soldat care începea harţa, lupta, s.m., pl. hărţaşi.
hărţui 1. tr. A necăji pe cineva, a nu-1 lăsa în pace. //A întărâta un câine. 2. tr. A da atacuri scurte şi repetate de mică amploare, asupra inamicului. 3. refl. recipr. A se lua la ceartă sau la bătaie [var. hârţui vb.) vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hărţuiesc, imperf. 3 sg. hărţuia; conj. prez 3 să hărţuiască.
hărţuiglă Faptul de a (se) hărţui. s.f, g.-d. art. hărţuielii, pl. hărţuieli.
hărţuire Acţiunea de a (se) hărţui. s.f, g.-d. art. hărţuirii, pl. hărţuiri.
hăt (pop.) Mult, tare, foarte. /Până ~ departe = până
foarte departe. ~ şi bine = mult şi bine, fără sfârşit, adv.
hătălău (reg.) Om, flăcău muieratic; hăndrălău. s.m.,
art. hătălăul, pl. hătălăi, art. hătălăii.
hătcăţ tr. (reg.) A huidui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
hătcăiesc, imperf. 3 sg. hătcăia; conj. prez. 3 să hătcă-
iască.
hăti tr. (reg.) A zăgăzui cursul unei ape, trecerea peste un drum etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hătesc, imperf. 3 sg. hătea; conj. prez. 3 să hătească. hătmăneasă (înv.) Nevastă de hatman, s.f., g.-d. art. hătmănesei, pl. hătmănese.
hătmănesc,-ească Referitor la hatman sau la hătmă-nie. adj., pl. hătmăneşti.
hătmănie Demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. //Organ suprem de conducere a oştirii, [var. hatmanie 5./!] s.f, art. hătmăma, g.-d. art. hătmăniei, pl. hătmănii, art. hătmăniile. hăţ11 . Parte a hamului alcătuită din curele lungi, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi. IA ţine (pe cineva sau ceva) In ~uri = a struni. A lua ~urile în mână = a prelua conducerea. A scăpa ~urile din mână = a pierde iniţiativa, conducerea. 2. (rar) Laţ, juvăţ. s.n., pl. hăţuri. hăţ2 v. hăţ.
hăţaş1 Cal care se mână cu ajutorul hăţurilor, înhămat
alături de un lăturaş, s.m., pl. hăţaşi.
hăţaş2 (reg.) 1. Cărare făcută de animalele sălbatice
prin pădure. 2. Drum abrupt, râpos, s.n., pl. hăţaşuri/
hăţaşe.
hăţiş Desiş într-o pădure; mărăciniş. //Cărare prin pădurile de munte, s.n., pl. hăţişuri, hăţui tr. (pop.) 1. A mâna caii cu ajutorul hăţurilor.
2.	(fig.) A frâna, a stăpâni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi J pl. hăţuiesc, imperf. 3 sg. hăţuia; conj. prez. 3 să hăţuiască. hău1 Prăpastie adâncă; abis. /(pop.) Cât e ~ul = niciodată. s.n., art. hăul, pl. hăuri.
hău
528
hăi*7 (rar) Hăuit. s.n., pl. hăuri, hăugaş v. făgaş, hău] v. aui. hăulală v. auială. hăuit v. auit.
hăul] (hă-u-) intr. (pop.) A chiui. Iltr. (rar) A cânta ceva prelung, chiuind, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hăulgsc, imperf. 3 sg. hăulea; conj. prez. 3 să hăuiească. hăulire (hă-u-) (pop.) Acţiunea de a hăuli; hăulit. s.f., g.-d. art. hăulirii, pl. hăuliri, năulît (hă-u-) (pop.) Hăulire, s.n., pl. hăulituri. hăulitură (hă-u-) (pop.) Chiuitură. s.f, g.-d. art. hăuli-turii, pl. hăulituri.
hâc Sunet pe care îl scoate cineva când sughiţă sau când
i	se opreşte brusc respiraţia, interj.
hâcâj intr. (reg.) A răsufla greu; a icni. vb. IV, ind. prez.
3 h|câie, imperf. 3 sg. hâcâia; conj. prez. 3 să hâcâie.
hâci1 v. hâş. hâci2 v. hăci.
hâd,-ă Foarte urât, slut. adj., pl. hâzi,-de. hâdoşgnie (-ni-e) Urâţenie mare, sluţenie. //(concr.) Persoană foarte urâtă, s.f., art. hidoşenia, g.-d. art. hâdoşgniei, pl. hâdoşenii, art. hâdoşgniile. hâi tr. şi refl. (pop.) A (se) apleca într-o parte; a (se) nărui. vb. IV, ind. prez. 3 sg. hâieşte, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 să hâiască. hămai v. hămăi.
hânsar (în Evul Mediu, în Moldova) Ostaş călare, care era răsplătit din prada luată de la duşmani, s.m., pl. hânsari.
hânţău (pop.) Bancă pe care rotarul fixează bucăţile de lemn din care face spiţele, s.n., art. hânţăul, pl. hânţaie. hâr Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ICă(-i) ~, că(-i) mâr sau ~ încoace, ~ încolo, se spune când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme defecte (vechi), interj.
hfră (reg.) Ceartă, neînţelegere, s.f, g.-d. art. hârei, pl. h|re.
hâr£u (reg.) Specie de uliu. s.m., art. hârăul, pl. hârăi, art. hârgii.
hârâi 1. intr. (despre oameni) A respira greu; (despre câini) a mârâi. 2. tr. şi refl. A (se) certa; a (se) întărâta,
3.	intr. (despre mecanisme stricate) A scoate un sunet dogit. vi. IV, ind. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia; conj. prez. 3 să h|râie.
hârâială Zgomot răguşit şi hârâitor produs de o respiraţie grea; hârcâială, hârcâit, hârcâitură; tuse (din piept). s.f, g.-d. art. hârâiglii, pl. hârâigli. hârâit Zgomot produs de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. s.n., pl. hârâituri. harâltoare (-râ-i-) Jucărie cu care se produce un zgomot specific, dogit, prin rotirea unui dispozitiv, s.f., g.-d. art. hârâitfirii, pl. hârâitQri.
hârâltfir,-oare (-râ-i-) (despre glas, sunete) Care hârâie. adj., pl. hârâitQri,-oare.
hărăitură (-râ-i-) 1. Hârâit, hârâială. 2. Mârâit de câine. s.f., g.-d. art. hârâiturii, pl. hârâituri. hârb 1. (pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate. 3. Orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 4. (fig.) Om bătrân, bolnav, neputincios, s.n., pl. hârburi, hârbâr.-ă (pop., despre câini) Fără stăpân; (fig., despre oameni) fără căpătâi; hoinar, adj., pl. hârbari,-e. hârbareţ,-ă (reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Haimana, hârbar. adj., pl. hârbareţi,-e. hârbul tr. şi refl. A (se) preface în hârburi. IIA (se) hodorogi, a (se) strica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hâr-buigsc, imperf. 3 sg. hârbuia; conj. prez. 3 să hârbuiască. hârbuţ (rar) Diminutiv al lui hârb. s.n., pl. hârbuţe.
hârcă 1. Craniu (de mort). 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte şi rele. s.f., g.-d. art. hârcii, pl. hârci, hârcă] v. hârcâi.
hârcâi intr. (pop.) A respira greu, scoţând zgomote răguşite, [var. hârcăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâia; conj. prez. 3 să hârcâie. hârcâială (pop.) Hârâială. s.f., g.-d. art. hârcâiglii, pl. hârcâigli.
hârcâit Faptul de a hârcâi; hârâială. s.n. hârcisg Mamifer rozător, cu blana roşcată, care îşi face provizii în galerii subterane, s.m., pl. hârciogi. hârdăiaş Diminutiv al lui hârdâu. s.n., pl. hârdăiaşe. hârdău Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi şi găurite, servind ca toarte, întrebuinţat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. IA turna (pe cineva) Ia ~ (sau la ~ul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva), s.n., art. hârdăul, pl. hârdaie. hârjâi v. hârşâi. hârjâit v. hârşâit. hâr âitură v. hârşâitură.
hâr oană încăierare în joacă; hârjoneală. s.f., g.-d. art. hârjoanei, pl. hârjoane.
hârjoneală Hârjoană. s.f, g.-d. art. hârjonglii, pl. hâr-joneli.
hârjoni refl. A se încăiera cu cineva în glumă. vb. IV, ind. prez. I sg. mă hârjonesc, imperf. 3 sg. se hârjonea; conj. prez. 3 să se hârjonească. hârlăuan,-ă (Locuitor) din Hârlău. adj., s.m., pl. hâr-lăuani,-e.
hârlăuancă Locuitoare din Hârlău. s.f., g.-d. art. hâr-lăuancei, pl. hârlăuance. hârlgţ Cazma, s.n., pl. hârlgţe. hârlostea Plan de scânduri înclinat, acoperit cu o ţesătură scămoşată, care serveşte la reţinerea firişoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. s.f, art. hâr-losteaua, g.-d. art. hârlostglei, pl. hârlostgle, art. hâr-lostglele.
hârsi refl. (reg.) 1. A se zgârci, a se scumpi, 2. A se deprinde cu ceva. vb. IV, ind. prez. 3 se hârsgşte, imperf. 3 sg. se hârsea; conj. prez. 3 să se hârsească. hârş v. hârşti.
hârşâi 1. intr. A produce un zgomot caracteristic prin frecare. 2. tr. A scrijeli, a zgârâia. 3. refl. A se desprinde cu necazurile, [var. hârşii, hârjâi, hârşcâi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 h|rşâie, imperf. 3 sg. hârşâia; conj. prez. 3 să
hârşâire Acţiunea de a (se) hârşâi. [var. hârşiire s./3
s.f, g.-d. art. hârşâirii, pl. hârşâiri.
hârşâit Zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul;
hârşâire, hârşâitură. [var. hârşijt, hârjâit, hârşcăit s.n.] s.n.
hârşâitură (-şâ-i-) 1. Tăietură însoţită de un zgomot
caracteristic. 2. Hârşâit. [var. hârşcâitură, hârjâitură s.A]
s.f, g.-d. art. hârşâiturii, pl. hârşâituri.
hârşcâi v. hârşâi. hârşcâit v. hârşâit. hârşcâitură v. hârşâitură.
hârş ie (-şi-e-) (reg.) Blană neagră de miel, cu lâna
creaţă, din care se fac căciuli, gulere etc. s.f., art. hirşia,
g.-d. art. hârş iei, pl. hârşii, art. hârşiile.
hârşii v. hârşâi.
hârşiire v. hârşâire. hârşiit v. hârşâit.
hârşovean,-ă (Locuitor) din Hârşova. adj., s.m., pl-hârşovgni,-e.
hârşoveancă Locuitoare din Hârşova. s.f, g.-d art. hârşovgncei, pl. hârşovgnce. hârşti Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea a două obiecte cu suprafaţă aspră. //Cuvânt care imită
529
hei
zgomotul produs prin spintecarea ou putere a aerului. [var. harş, hârş interj.] interj.
hârtău (reg.) Bucată lungă de pământ, s.n., art. hârtăul, pl. hârtaie.
hârtie 1. Produs industrial în formă de foi subţiri, folosit pentru scris, desenat, împachetat etc. IA pune ceva pe ~ = a scrie ceva. 2. Act, document etc. cu caracter oficial.
3.	Bancnotă. /~ de valoare = înscris care dă posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobânda. s.f, art. hârtia, g.-d. art. hârtiei, pl. hârtii, art. hârtiile, hârtie carbgn Indigo, plombagină. s. f. + s.n. hârQe-mongdă (înv.) Bani de hârtie, s.f hârtloară (-ti-oa-) Diminutiv al lui hârtie; hârtiuţâ. s.f, g.-d. art. hârtioarei, pl. hârtioare. hârtiuţâ (-ti-u-) Hârtioară. s.f, g.-d. art. hârtiuţei, pl. hârtiuţe.
hârtap Adâncitură formată pe un drum; scobitură adâncă săpată de ape. [vök vârtap s.«.] s.n., pl. hârtoape, hirtă v. harţi.
hârţl1 (pop., în expr.) - încoace, scârţi încolo, exprimă o încercare nereuşită de a urni din loc un lucru greu. interj.
hfirtl* v. harţi.
hârţoagă (depr.) Act, document vechi sau ftră valoare.
[var. hârţsg s.n.] s.f, g.-d. art. hârţoagei, pl. hârţoage, lârtoa vTnârţoagă. hârţufv. hărţui.
hârzQb (reg.) Funie groasă folosită pSntru ridicarea sau coborârea de greutăţi, /(ir.) (A se crede) coborât cu ~ul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur. A cădea cu ~ul din cer = a veni pe neaşteptate. 2. Ladă care odi-noară servea drept scenă şi în spatele căreia păpuşarul mânuia păpuşile; lada păpuşilor. 3. Coşuleţ din cetină de brad, în care se păstrează unii peşti, s.n., pl. hârzoabe. hâş Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări.
tvar. câş, hâci interj.] inter/. lâşăi v. hâşâi.
hâşâi tr. (pop.) A alunga păsările, [va/; hâşâi, căşăi vi.]
vi.	IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hâşâigsc, imperf. 3 sg. hâşâig; conj. prez. 3 să hâşâiască. hâtru,-ă (reg,) 1. (Om) glumeţ, hazliu. 2. (Om) isteţ, deştept. //(Om) şiret, viclean, adj., s.m. şi f, pl. hâtri,-e. hâţ Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă, de o smucitură. [var. hăţ interj.] interj. hftţa/hâţa-hâţa Cuvânt care sugerează mişcări ritmice repetate, interj.
fâţâi tr. şi refl. (reg.) A (se) hâţâna. vb. IV, ind. prez. 3
hâţâie, imperf. 3 sg. hâţâia; conj. prez. 3 să hlţâie.
hâţâna tr. şi refl. (pop.) A (se) zgudui, a (se) balansa
puternic, vb. I, ind. prez. 3 hâţână.
nâzgnle (-ni-e-) (pop.) Hâdoşenie; persoană hâdă.
s-f, art. hâzgnia, g.-d. art. hâzgniei, pl. hăzgnii, art.
hâzgniile.
hâzj tr. şi refl. (pop.) A face sau a deveni hâd. vb. /, ind. Prez. 1 sg. şi 3 pl. hâzesc, imperf. 3 sg. hâzea; conj. Prez. 3 să hâzească. ne v. hei.
neavy metal (hgvi mgtăl) Stil în rockul modem. s.n. hebdomadar1 Publicaţie care apare o dată pe săptămână, [var. ebdomadar s.«.] s.n., pl. hebdomadare. hebdomadar2,-ă (despre ziare, reviste etc.) Care apare săptămânal, [var. ebdomadar,-ă adj.] adj., pl. hebdomadari,-e.
nebefrgnic,-ă (med.) (Persoană) care suferă de hebe-frenie. adj., s.m. şi f, pl. hebefrgnici.-ce. hebefrenie Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate, s.f, art. hebefrenia, g.-d. art. hebe-freniei, pl hebefrenii, art. hebefreniile. hebelogje Psihologia adolescenţei, s.f, art. hebelogia, g.-d. art. hebalogiei.
hebetudine Stare maladivă de toropeală, din cauza căreia bolnavul este cufundat într-o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii, s.f, art. hebetudinea, g.-d. art. hebetudinii, pl. hebetudini. hec (reg.) Cuvânt care imită sughiţul, interj. hecatombă 1. (în Antichitate) Jertfă religioasă (de o sută de animale). //Sărbătoare când se făceau asemenea sacrificii. 2. (fig.) Grămadă de cadavre; masacru, măcel.
(var. ecatambă s.f.] s.f, g.-d. art. hecatfimbei, pl. hecatombe.
hgcelă (reg.) Darac. s.f, g.-d. art. hgcelei, pl. hgcele. hecht (ch pron. h) (germ.) Formă sub care se prezintă pielea după eliminarea părţilor cu structură prea rară, pentru a putea fi folosită la croit. s.n. neclar Unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu zece mii de metri pătraţi, s.n., pl. hectare. hgctic,-ă (med., despre febră) Lent şi continuu. adj.,pl. hfictici,-ce.
hectlzle Friguri continue, s.f, art. hectizia, g.-d. art. hectiziei, pl. hectizii, art. hectiziile. hectograf Şapirograf. s.n., pl. hectografe, hectogram Unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 100 de grame, s.n., pl. hectograme; simb. hg. hectolftric.-ă 1. Măsurat în hectolitri. 2. Greutate ~ -masa unui hectolitru de material granulos; greutatea unui hectolitru de cereale, adj., pl. hectolitrici,-ce. hectolitru Unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 de litri, s.m., art. hectolitrul, pl. hectolitri, art. hectolitrii, simb. hl.
hectomgtrlc,-ă Referitor la hectometru, adj., pl. hec-tom£trici,-ce.
hectomgtru Unitate de măsuţă pentru distanţă, egală cu 100 de metri, s.m., art. hectomgtrul, pl. hectomgtri, art. hectomgtrii, simb. hm.
hectowatt Unitate de măsura a puterii, egală cu 100 de waţi. s.m., pl. hectowaţi, simb. hW. hgder Parte componentă a combinelor de cereale, constituită dintr-o platformă care are în faţă aparatul de tăiere, despărţitoarele de lan, un transportor, rabatorul şi mecanismele de acţionare ale acestora, s.n., pl. hgdere. hedonism Concepţie etică potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea, s.n.
hedonist,-ă (Adept) al hedonismului, adj., s.m. şi f, pl. hedonişti,-ste.
hegelian,-ă (he-ghe-li-an) (Adept) al filosofiei lui Hegel, adj, s.m. şi f, pl. hegeligni,-e. hegelianism (he-ghe-li-a-) Doctrina lui Hegel potrivit căreia principiul fundamental al lumii este „spiritul absolut”, s.n.
hegemon,-ă Conducător; (cel) care reprezintă forţa conducătoare, [va/; heghemQn,-ă adj., s.m.] adj., s.m., pl. hegemani.
hegemonie,-ă De hegemonie, [var. heghemanic,-ă adj.] adj., pl. hegemanici,-ce.
hegemonie Rol conJucCtor, dominant. //Supremaţie, dominaţie politică şi economică a unui stat asupra altor state. [var. heghemonie s.f] s.f, art. hegemonia, g.-d. art. hegemoniei.
hegemonism Hegemonie, [var heghemonism î./i ] s.n.
hegheman,-ă v. hegemon. heghemonie,-ă v. hegemonie. heghemonie v. hegemonie. heghemonism v. hegemonism.
hegiră Dată la care începe calendarul musulman (16
iulie 622), când Mahomed a fost strămutat de la Mecca
la Medina, s.f., g.-d. art. hegirei.
hei1/he/hehg l. Exclamaţie prin care se atrage atenţia
cuiva. 2. Exclamaţie care exprimă admiraţie, plăcere,
regret etc. //Exclamaţie repetată care lasă să se înţeleagă
că lucrurile sunt mai complicate decât par. interj.
hei
530
hei2 (reg.) Acaret, dependinţă, s.n., pl. heiuri. heimatlos (hai-) (jur.) Apatrid, s.m., pl. heimatloşi. heirup îndemn pentru o activitate comună, sincronizată. interi.
helincă Ţesătură sintetică supraelastică; obiect confecţionat dintr-o asemenea ţesătură, s.f, g.-d. art. helăncii. helbet (înv.) Se înţelege! Las' pe mine! fii fără grijă! interj.
helcometru Aparat de gimnastică folosit pentru dezvoltarea forţei musculare, s.n., art. helcometrul, pl. hel-cometre.
helcoză (med.) Ulceraţie, s.f., g.-d. art. helcozei; pl. helcQze.
heleşteu Bazin sau iaz amenajat pentru creşterea peştilor, [var. eleşteu s.n.] s.n., art. heleşteul, pl. heleş-teie.
helge (zool., reg.) Hermină, s.f, g.-d. art. hglgii, pl. helgi.
helfant (-li-ant) (livr.) Floarea-soarelui. s.m., pl. heli-anţi.
heliantjnă (-li-an-) (chim.) Metiloranj. s.f., g.-d. art. heliantinei.
heliast (-li-ast) Membru al unui tribunal din Atena, care-şi ţinea şedinţele în aer liber la răsăritul soarelui. s.m., pl. heliaşti.
helicon Instrument muzical de suflat în formă de spirală, folosit în fanfarele militare, s.n., pl. helicoane, helicopter v. elicopter.
helio- Element de compunere care înseamnă „al soarelui, referitor la soare“.
heliocentrală (-li-o-) Centrală electrică solară, s.f, g.-d. art. heliocentralei, pl. heliocentrale. heliocentric,-ă (-li-o-) Referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. /Sistemul - = teorie fundamentată de Copemic, conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul lui. adj., pl. heliocentrici,-ce. heliocentrism (-li-o-) Sistemul heliocentric, s.n. heliodor (-li-o-) Varietate galbenă de berii, care conţine oxid de fier şi este folosit ca piatră preţioasă, s.n. heliofil,-ă (-li-o-) (despre plante) Iubitor de lumină; care creşte în zone însorite, adj., pl. heliofili,-e. heliofob,-ă (-li-o-) I. adj. (despre plante) Care nu suportă lumina solară. II. (med.) adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de heliofobie. [var. eliofob,-ă adj., s.m. şi f.1 adj., s.m. şi f, pl. heliofobi,-e. heliofobie (-li-o-) (med.) Fobie de lumina solară, s.f, art. heliofobia, g.-d. art. heliofobiei, pl. heliofobii, art. heliofobiile.
heliograf (-li-o-) 1. Aparat pentru copierea pe o hârtie sensibilă la lumină a desenelor executate pe hârtie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseşte razele Soarelui.
3.	Aparat pentru măsurarea puterii calorice a Soarelui. s.n., pl. heliografe.
heliografie,-ă (-li-o-) Referitor la heliografie. /Hârtie ~ = hârtie specială pe care sunt copiate desenele la heliograf. adj., pl. heliografici,-ce. heliografie (-li-o-) 1. Procedeu de multiplicare a desenelor, care foloseşte clişee pe plăci de cupru, obţinute pe cale fotochimică. //(înv.) Heliogravură (1). 2. (rar) Descriere a Soarelui, s.f, art. heliografia, g.-d. art. heli-ografiei.
hellogravor (-li-o-) Lucrător specializat în heliogravură. s.m., pl. heliogravori, art. heliogravorii. heliogravură (-li-o-) 1. Procedeu utilizat la executarea clişeelor de cupru pentru imprimarea heliografică. //Gravură astfel obţinută. 2. Procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. s.f, g.-d. art. heliogravurii, pl. heliogravuri.
heiiomarin,-ă (-li-o-) (despre tratamente medicale) Care utilizează în acelaşi timp acţiunea razelor solare şi a aerului marin, adj., pl. heliomarin,-e. heliomat,-ă (-li-o-) Opac la lumina solară. Ochelari ~. adj., pl. heliomaţi,-te.
heliometru (-li-o-) Instrument optic pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui şi al planetelor. s.n., art. heliometrul, pl. heliometre. helion (-li-on-) Nucleu al atomului de heliu, s.m., pl. helioni.
helloplastie (-li-o-) Procedeu de gravură fotografică prin care se obţin planşe gravate în relief, s.f., art. helio-plastia, g.-d. art. helioplastiei, pl. helioplastii. helioscop (-li-o-) Aparat sau dispozitiv optic care se ataşează la o lunetă pentru a proteja vederea în timpul observării Soarelui, s.n., pl. helioscoape. heliostat (-li-o-) Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mişcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcţie determinată, s.n., pl. heliostate. heliotactjsm (-li-o-) (biol.) Heliotropism. s.n. heliotehnic,-ă (-li-o-) De heliotehnică. adj., pl. helio-tehnici,-ce.
heliotehnică (-li-o-) Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. s.f, g.-d. art. heliotehnicii. heliotehnician,-ă (-li-o-, -ci-an) Specialist în heliotehnică. s.m., pl. heliotehnicieni; s.f, g.-d. art. helio-tehnicienei, pl. heliotehniciene. helioterapie,-ă (-li-o-) Referitor la helioterapie. adj., pl. helioterapici,-ce.
helioterapie (-li-o-) Tratament al unor boli prin expunerea corpului la acţiunea progresivă a razelor solare; baie de soare, s.f., art. helioterapia, g.-d. art. heliotera-piei, pl. helioterapji.
heliotermie,-ă (-li-o-) Referitor la heliotermie. adj.,pl. heliotermici,-ce.
heliotermie (-li-o-) Fenomen fizic care constă în păstrarea timp îndelungat a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri, comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenţei la suprafaţa lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, s.f, art. heliotermia, g.-d. art. helio-termiei, pl. heliotermii.
heliotipie (-li-o-) Fotocolografie. s.f, art. heliotipia, g.-d. art. heliotipiei, pl. heliotipii, art. heliotipiile. heliotrop1 (-li-o-) Plantă aromatică, cu flori albe sau albastre, întrebuinţată în industria parfumului. //Ulei eteric extras din planta de mai sus. s.m., pl. heliotrapi. heliotrop2 (-li-o-) 1. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. Piatră semipreţioasă, de culoare verde sau roşie, cu pete galbene, s.n., pl. heliotrope. heliotropjnă (-li-o-) Substanţă extrasă din heliotrop1, utilizată în cosmetică şi în industria parfumurilor. s.f., g.-d. art. heliotropinei, pl. heliotropine. heliotropism (-li-o-) Proprietate pe care o au unele plante de a se îndrepta spre o sursă de lumină; heliotac-tism. s.n.
helioză (-li-o-) (livr.) Insolaţie. s.f, g.-d. art. heliozei, pl. helioze.
heliozincografie (-li-o-) Procedeu de reproducere a hărţilor şi desenelor, care constă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat, //(concr.) Reproducere obţinută prin acest procedeu, s.f., art. heliozincografia, g.-d. art. heliozincografiei, pl. (reproduceri) heliozincografii. heiiport Aeroport de dimensiuni reduse, construit special pentru elicoptere, [var. elipart s.n] s.n., pl. he lip orturi.
heliu Element chimic din familia gazelor nobile, incolor şi inodor, întrebuinţat la umplerea baloanelor. s.n., art. heliul.
531
hemicriptofită
helmjnt (med.) Nume generic aS viermilor paraziţi. s.m-, pl- helmmţi,
heimintiază (-ti-a-) Infestare cu viermi paraziţi intestinali. s.f., g.-d. art. helmintiazei, pl. helmintiaze. helmintic,-ă (med.) Referitor la helminţi. adj., pl. hel-mintici,-ce.
helmintologie Disciplina care studiază viermii paraziţi şi mijloacele de combatere a lor. s.f, art. helmintologia, g.-d. art. helmintologiei.
ţielmintosporioză (-ri-o-) Boală a plantelor, provocată de unele ciuperci parazite, manifestată prin apariţia pe frunze a unor pete brune, în dreptul cărora ţesuturile se rup. s.f, g.-d. art. helmintosporiozei, pl. helmintos-porioze.
helofită (Plantă) care creşte în bălţi şi în mlaştini, intermediară între plantele tereste şi cele de apă. adj., s.f, pl. helofite.
helvgt (la pl.) Trib celtic care trăia în Antichitate în nord-vestul Elveţiei de astăzi; (la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. s.m., pl. helveţi. helvetic,-ă Referitor la Confederaţia Helvetică. adj., pl. helvetici,-ce.
helveţian (-ţi-an) Al doilea etaj al miocenului. s.n. hem Nucleu al hemoglobinei şi al altor pigmenţi respiratori celulari, de care se leagă un ion de fler. s.n., pl. hemuri.
hemangiom (-gi-om) Pată roşie-violacee, formată dintr-o aglomerare de vase capilare, localizată pe mâini, pe faţă etc. s.n., pl. hemangioame. hemartrgză Acumulare de sânge într-o articulaţie, în urma unei lovituri, fracturi etc. s.f, g.-d. art. hemar-trozei, pl. hemartroze.
hematemeză Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastroduodenal şi în cancerul gastric, s.f, g.-d. art. hematemezei, pl. hematemeze.
hematic.-ă (în sintagma) Organ ~ = organ care produce globule roşii, adj., pl. hematiei,-ce. hematie Celulă sangvină de culoare roşie datorită hemoglobinei pe care o conţine; globulă roşie, eritrocit. s.f, art. hematia, g.-d. art. hematiei, pl. hematii, art. hematiile, hematimetne (med.) Numărătoare a hematiilor, s.f, art. hematimetria, g.-d. art. hematimetriei, pl. hemati-metrii, art. hematimetriile.
hematimetru Aparat folosit în hematimetrie. s.n., art.
hematimetrul, pl. hematimetre.
hematină Pigment care provine din sânge şi conţine
fier. s.f., g.-d. art. hematinei, pl. hematine.
hematit Oxid natural de fier de culoare roşie sau brună.
s.n.
hematocgl Tumoare formată prin acumularea de sânge într-un ţesut sau organ, s.n., pl. hematocele. hematocheratoză Dezvoltare excesivă a stratului comos din epidermă, s.f, g.-d. art. hematocheratozei, pl. hematocheratoze.
hematocrit Aparat care indică gradul de diluţie sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. s.n., pl.
hematocrite.
hematofag,-ă (Animal) care se hrăneşte cu sângele altui animal, adj., s.m. şi f, pl. hematofagi,-ge. nematofobie Teamă morbidă de sânge, s.f, g.-d. art. hematofobiei, pl. hematofobii, art. hematofobiile. nematogen1 Produs alimentar concentrat, folosit ca tonic puternic, obţinut prin amestecarea sângelui cu lapte Şi cu diferite substanţe aromatizate. s.n., pl. hematogene." nematoggn2,-ă (despre unele medicamente) Care produce sânge, care face să crească numărul globulelor roşii din sânge, adj., pl. hematogeni,-e. hematoglobinometru Hematocrit. s.n., art. hemato-globinometrul, pl. hematoglobinometre.
hematolog,-ă Specialist în hematologie, s.m., pl. hema-tologi; (rar) s.f, g.-d. art. hematologei, pl. hematolggă. hematologic,-a Referitor la hematologie, adj., pl. hematologici,-ce.
hematologie Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei şi patologiei sângelui, s.f., art. hematologia, g.-d. art. hematologiei, hematom Acumulare de sânge într-un ţesut, provocată de ruperea vaselor sangvine, s.n., pl. hematoame. hematopoietic,-ă Referitor la hematopoieză. adj., pl. hematopoietici,-ce.
hematopoieză Proces de formare şi dezvoltare a celulelor sangvine, s.f, g.-d. art. hematopoigzei. hematoporfirjnă Substanţă de culoare roşu-închis, rezultată din descompunerea hemoglobinei, s.f, g.-d. art. hematoporfirinei.
hematoscop Instrument folosit pentru dozarea hemoglobinei în sânge, s.n., pl. hematoscoape. hematoscopie (med.) Examinare a sângelui la microscop. s.f, art. hematoscopia,g.-d. art. hematoscopiei, pl. hematoscopii, art. hematoscopiile. hematoză Proces de oxigenare a sângelui venos. s.f., g.-d. art. hematozei, pl. hemateze. hematozoar (-zo-ar) Sporozoar care trăieşte în sângele animalelor şi în tubul digestiv a! ţânţarului anofel, agent patologic al malariei, s.n., pl. hematozoare. hematurie Prezenţă a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecţiuni renale, vezicale etc. s.f, art. hematuria, g.-d. art. hematuriei, pl. hematurii, art. hema-turiile.
hemeralop,-ă (Persoană) care suferă de hemeralopie. adj., s.m. şi f, pl. hemeralopi,-e. hemeralopie Diminuare sau pierdere a vederii la iluminare redusă; cecitate nocturnă, s.f, art. hemeralopia, g.-d. art. hemeralopiei, pl. hemeralopii, art. hemeralopiile. hemerolog Autor de calendare. //Persoană care studiază problemele legate de calendare, s.m., pl. hemerologi. hemerologie (rar) Ştiinţa de a alcătui calendare, s.f, art. hemerologia, g.-d. art. hemerologiei. hemerotecă (rar) Bibliotecă de publicaţii periodice; secţie de periodice a unei biblioteci, s.f., g.-d. art. heme-rotecii, pl. hemeroteci.
hemiaigie (-mi-al-) (med.) Durere limitată la o singură parte a corpului, s.f., art. hemialgia, g.-d. art. hemialgiei, pl. hemialgii, art. hemialgiile. hemianestezie (-mi-a-) Pierdere a sensibilităţii unei jumătăţi laterale a corpului, s.f, art. hemianestezia, g.-d. art. hemianesteziei, pl. hemianestezii, art. hemianes-teziile.
hemianopsie (-mi-a-) Slăbire sau pierdere a vederii într-o jumătate din câmpul vizual, s.f, art. hemianopsia, g.-d. art. hemianopsiei, pl. hemianopsii, art. hemianop-siile.
hemiatrofie (-mi-a-) (med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ, s.f, art. hemiatrofia, g.-d. art. hemiatrofiei, pl. hemiatrofii, art. hemiatrofiile. hemiceluioză Pofizaharid complex, foarte răspândit la plante superioare, s.f, g.-d. art. hemicelulozei, pl. hemi-celulQze.
hemiciclu Spaţiu sau construcţie în formă de semicerc, pentru săli de cursuri, de spectacole etc. [var. emidclu s.n.] s.n., pl. hemicicluri.
hemicranie Durere a unei jumătăţi a capului, constituind unul dintre simptomele migrenei, s.f, art. hemi-crama, g.-d. art. hemicraniei, pl. hemicrami, art. hemi-craniile.
hemicriptofită (Plantă perenă) la care organele vegetative rămân în timpul iernii pe sau în pământ, adj., s.f, pl. hemicriptofite.
hemicristalin
532
hemicristalin,-ă (despre roci vulcanice) Cu structură parţial cristalină, adj., pl. hemicristalini,-e. hemifonie Incapacitate de a vorbi cu glas tare. s.f, art. hemifonia, g.-d. art. hemifoniei. hemimetâbolă (entom., despre insecte) Cu metamorfoză incompletă (fSră stadiul de nimfă); heterometabolă. adj., pl. hemimetabole.
hemrnă Substanţă organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. s.f., g.-d. art. heminei, pl. hemine.
hemiQn (-mi-on) Măgar sălbatic din Mongolia, de mărimea catârului, s.m., pl. hemiani. hemlople (-mi-o-) (med.) Afecţiune a vederii datorită căreia bolnavul percepe numai o parte a obiectelor pe care le priveşte, s.f., art. hemiopia, g.-d. art. hemiopiei, pl. hemiopii, art. hemiopiile. nemiparfiză Reducere a forţei şi a amplitudinii mişcărilor voluntare într-una din jumătăţile corpului, s.f, g.-d. art. hemipargzei, pl. hemipargze. hemiplegie,-a (Persoană) bolnavă de hemiplegie, adj., s.m. şi f, pl. hemiplegiei,-ce. hemiplegie Paralizie a unei jumătăţi a corpului, s.f, art. hemiplegia, g.-d. art. hemiplegiei, pl. hemiplegii, art. hemiplegiile.
hemipţgr (la pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi parţial chitinizată şi cu a doua membranoasă; (la sg.) insectă din acest ordin; heteropter. s.n., pl. hemiptsre.
hemlstih v. emistih.
hemocianină (-ci-a-) Proteină de culoare albastră, prezentă în hemolimfa moluştelor şi a crustaceelor. s.f, g.-d. art. hemocianinei, pl. hemocianjne. nemocit (biol.) Denumire generică pentru celula sangvină, s.n., pl. hemocite.
hemocitomgtru (med.) Dispozitiv de măsurare a hematiilor, s.n., art. hemocitomgtrul, pl. hemocitomgtre. hemocultură Cultivare şi identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânţarea sângelui pe un mediu de cultură, s.f, g.-d. art. hemoculturii, pl. hemo-culturi.
hemodiagnfistlc (-di-ag-) Diagnostic stabilit în urma analizelor de sânge, s.n., pl. hemodiagnastice. hemodiallză (-di-a-) (med.) Dializă a sângelui, s.f, g.-d. art. hemodiâlizei, pl. hemodiglize. hemodlalizşr (-di-a-) (med.) Rinichi artificial. s.m.,pl. hemodializQri.
hemodinamică 1. Circulaţia sângelui în aparatul vascular. 2. Parte a fiziologiei care studiază circulaţia sangvină. s.f., g.-d. art. hemodinamicii. hemodinamomgtru (med.) Instrument pentru măsurarea presiunii sângelui, s.n., art. hemodinamomgtrul, pl. hemodinamomgtre.
hemofag,-ă (biol.) 1. (despre animale) Care se hrăneşte cu sânge. 2. (despre celule) Care distruge globulele roşii din sânge, adj., pl. hemofagi,-ge. ' hemofilie Boală ereditară, transmisă de mamă numai băieţilor, care constă în predispoziţia spre hemoragii, cauzate de prelungirea timpului de coagulare a sângelui. s.f, art. hemofilia, g.-d. art. hemofîliei, pl. hemofilii, art. hemofiliile,
hemogenie Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului tromboeitelor, creşterea timpului de sângerare etc. s.f, art. hemogema, g.-d. art. hemogeniei, pl. hemogenii, art. hemogenjile. nemoglobjnă Pigment al globulelor roşii din sânge, cu rol în procesul respirator, s.f, g.-d. art. hemoglobinei, hemoglobinemie (med.) Prezenţă a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roşii, s.f, art. hemo-globinemia, g.-d. art. hemoglobinemiei.
hemoglobinometrie (med.) Determinare a cantităţii de hemoglobina din sânge, s.f, art. hemoglobinometria, g.-d. art. hemoglobinometriei, pl. hemoglobinometrii, art. hemoglobinometriile.
hemoglobinomgtru Aparat folosit la determinarea cantităţii de hemoglobina din sânge, s.n., art. hemoglo-binomgtrul, pl. hemoglobinomgtre. hemoglobinopaţie (med.) Nume generic al bolilor ereditare datorate hemoglobinei anormale, s.f, art. hemo-globinopatja, g.-d. art. hemoglobinopatiei, art. hemo-lobinopatiile.
emoglobinurie Prezenţa hemoglobinei în urină, s.f, art. hemoglobinuiia, g.-d. art. hemoglobinutiei, pl. hemo-globinurii, art. hemoglobinuriile. hemogramă Examen de laborator care stabileşte compoziţia sângelui, s.f, g.-d. art. hemogramei, pl. hemograme.
nemolimfă Lichid organic din aparatul circulator al nevertebratelor, care are aceleaşi proprietăţi cu ale sângelui. s.f, g.-d. art. hemoljmfei, pl. hemolimfe. nemolj.tlc,-ă (med.) Care produce hemolizâ. adj., pl. hemolitici,-ce.
hemollză Distrugere patologică a hematiilor şi trecerea lor în plasma, s.f, g.-d. art. hemolizei, pl. hemolize. hemollzină Substanţa, anticorp, care produce hemo-liza. s.f, g.-d. art. hemolizinei, pl. hemolizine. hemomgtru Aparat folosit pentru dozarea hemoglobinei din sânge, s.n., art. hemomgtrul, pl. hemomgtre. hemopatle Denumire dată bolilor de sânge, s.f, art. hemopatja, g.-d. art. hemopatiei, pl. hemopatii, art. hemopatiile.
hemoptizie,-ă (Persoana) bolnavă de hemoptizie, adj., s.m. şi f, pl. hemoptiziei,-ce. hemoptizie Eliminare de sânge prin tuse, cauzată de o hemoragie a căilor respiratorii, s.f., art. hemoptizia, g.-d. art. hemoptiziei, pl. hemoptizii, pl. hemoptiziile, hemoragie,-ă Cu caracter de hemoragie, adj., pl. hemoragiei,-ce.
hemoragie 1. Scurgere puternică de sânge în urma ruperii peretelui unui vas sangvin; hemoree. /~ intestinală = enterohemoragie. ~ nazală -- epistaxis. 2. (fig.) Pierdere a ceea ce este esenţial pentru viitorul unei ţări. /- de capital = pierdere, curgere de capital, s.f, art. hemoragia, g.-d. art. hemoragiei, pl. hemoragii, art. hemoragiile, nemor&e Hemoragie, s.f, art. hemorgea, g.-d. art. hemorgei, pl. hemorge.
hemoroid (mai ales la pl.) Dilataţii ale vaselor din regiunea rectului, însoţite de dureri şi hemoragii, s.m., pl. hemoroizi.
hemoroidg.l,-ă (-ro-i-) Referitor la hemoroizi, adj., pl. hemoroidali,-e.
hemosiderjnă Pigment bogat în fier, prezent în ficat. s.f, g.-d. art. hemosiderinei, pl. hemosiderine. hemosiderşză Boală care se manifestă prin depunerea hemosiderinei în ficat, plămâni etc. s.f, g.-d. art. hemosiderozei, pl. hemosideroze. hemostatic1 Substanţă, agent mecanic etc., care opreşte o hemoragie, s.n., pl. hemostatice. hemostatic2,-ă (despre medicamente, agenţi etc.) Care produce hemostazâ. adj., pl. hemostatici,-ce. hemostgză Oprire a unei hemoragii prin procedee medicale sau chirurgicale, s.f., g.-d. art. hemostazei, pl. hemostaze.
hemoterapie Tratare a unei boli prin administrare de sânge, s.f, art. hemoterapia, g.-d. art. hemoterapiei, pl. hemoterapii, art. hemoterapiile. hemotorax (med.) Acumulare de sânge în cavitatea leurală. s.n.
emotoxie Otrăvire a sângelui, s.f, art. hemotoxia, g.-d. art. hemotoxiei, pl. hemotoxii, art. hemotoxiile.
533
hermină
hemotoxină (med.) Substanţă cu acţiune nocivă asupra globulelor roşii, s.f., g.-d. art. hemotoxinei, pl. hemotoxine.
hemotrop,-ă (biol., despre virusuri) Care se fixează pe celulele sangvine, adj., pl. hemotropi,-e. hemovaccinare Inoculare de sânge sau de plasmă sangvină în piele, s.f, g.-d. art. hemovaccinării, pl. hemovaccinări.
hendiadă (-di-a-) Figură de stil, care constă în înlocuirea unui substantiv, însoţit de un atribut, prin două substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival. s.f., g.-d. art. hendiadei, pl. hendiade. henoteism Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinităţile adorate devine principalul obiect de cult. s.n. hgnry (fiz.) Unitate de măsură a inductivităţii. s.m. henţ (la fotbal) Atingerea neregulamentară a mingii cu mâna. s.n., pl. henţuri.
hepar Medicament regenerator al celulei hepatice şi stimulator al hematopoiezei, preparat din extract de ficat. s.n.
heparmă Medicament care are proprietatea de a împiedica coagularea sângelui, utilizat în tratamentul infarctului miocardic, al flebitelor etc. s.f, g.-d. art. heparinei, pl. heparine.
hepatalgje (med.) Durere de ficat, s.f, art. hepatalgia, g.-d. art. hepatalgiei, pl. hepatalgii, art. hepatalgiile. hepatic,-ă Referitor la ficat, adj., pl. hepatici,-ce. hepaticge (la pl.) Familie de plante criptogame, cu frunze numai de o parte a tulpinii sau fără frunze; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. hepaticeea, g.-d. art. hepaticeei, pl. hepaticee.
hepatită Denumirea dată afecţiunilor inflamatorii de natură virotică ale ficatului, s.f, g.-d. art. hepatitei, pl. hepatite.
hepatobiliar,-ă Referitor la ficat şi la căile biliare, adj., pl. hepatobiliari,-e.
hepatoggn,-ă (med.) Care este produs de ficat, adj., pl. hepatoggni,-e.
hepatografie Radiografie a ficatului, s.f, art. hepato-grafia, g.-d. art. hepatografiei, pl. hepatografn, art. hepatografiile.
hepatolog,-ă Specialist în hepatologie, s.m., pl. hepa-tolagi; s.f, g.-d. art. hepatologei, pl. hepatologe. hepatologie (med.) Disciplină a medicinei interne care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei ficatului, s.f, art. hepatologia, g.-d. art. hepatologiei. hepatQm (med.) Tumoare hepatică (malignă), s.n., pl. hepatoame.
hepatomegalie (med.) Mărire a dimensiunilor ficatului, care apare în ciroză, tuberculoză etc. s.f., art. hepa-tomegalia, g.-d. art. hepatomegafiei, pl. hepatomegaln, art. hepatomegaliile.
hepatopatie (med.) Nume generic al bolilor ficatului. s.f., art. hepatopatia, g.-d. art. hepatopatiei, pl. hepato-Patii, art. hepatopatnle.
hepatoprotector,-oare (med.) Care protejează ficatul.
adj., pl. hepatoprotectori,-oare.
hepatoptoză (med.) Cădere a ficatului, s.f., g.-d. art.
hepatoptQzei, pl. hepatoptoze.
hepatoragie (med.) Hemoragie hepatică, s.f, art.
nepatoragja, g.-d. art. hepatoragiei, pl. hepatoragii, art.
nepatoragiile.
hepatoxină (med.) Toxină cu efect nociv asupra ficatului. s.f, g.-d. art. hepatoxinei, pl. hepatoxine. neptacord Liră cu şapte coarde la vechii greci, s.n., pl. heptacorduri.
heptagdru Corp geometric cu şapte feţe. s.n., art. hep-tagdrul, pl. heptaedre.
heptagon Poligon cu şapte laturi şi cu şapte unghiuri. s.n., pl. heptagoane.
heptagonal,-ă în formă de heptagon. adj., pl. hepta-gonali,-e.
heptametru Vers alcătuit din şapte picioare, s.n., art. heptametrul, pl. heptamgtre.
heptan Hidrocarbură saturată din clasa parafinelor, cu şapte atomi de carbon în moleculă, care se prezintă ca un lichid inflamabil, folosită drept carburant, s.m., pl. heptani.
heptatlon Complex de şapte probe atletice, s.n., pl. heptatloane.
heptavalent,-ă (despre elemente chimice) Cu valenţa 7. adj., pl. heptavalenţi,-te.
heptemimgr,-ă (despre cezura unui vers) Care se află după a şaptea jumătate de picior, adj., pl. heptemimeri,-e. heptodă Tub electronic cu vid care are şapte electrozi. s.f, g.-d. art. heptodei, pl. heptfide. herald (în Evul Mediu) Dregător care avea sarcina de a purta insignele suveranilor, de a organiza tumirurile, de a transmite declaraţiile de război etc. s.m., pl. heralzi. heraldic,-ă Referitor la heraldică, adj., pl. heraldici,-ce. heraldică Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor şi al blazoanelor, s.f, g.-d. art. heraldicii.
heraldist Specialist în heraldică, s.m., pl. heraldişti. herb (înv.) 1. Stemă; blazon. 2. (fig.) Origine, neam nobil, s.n., pl. herburi, herbgr v. ierbar.
hercinic,-ă (în sintagma) Orogeneza ~ = totalitatea mişcărilor de cutare a scoarţei terestre în urma cărora s-au format o serie de munţi. //Format prin orogeneza hercinică. adj., pl. hercinici,-ce. herculeean,-ă (-le-ean) Caracteristic lui Hercule; foarte puternic, [var. erculean,-ă adj.] adj., pl. herculegni,-e. Hgreford (here pron. her) (angl.) Rasă de taurine de culoare roşcată, s.prop.n.
herghelegiu îngrijitor al unei herghelii, s.m., art. herghelegiul', pl. herghelegii, art. herghelegiii, herghelie 1. Crescătorie de cai. 2. Grup mare de cai de aceeaşi categorie, s.f, art. herghelia, g.-d. art. hergheliei, pl. herghelii, art. hergheliile.
hgring Peşte marin lung de circa 20 cm, de culoare albastră-argintie. s.m., pl. hgringi. hermafrodit,-ă I. adj. (om, plante şi animale) Care are organe de reproducere atât masculine, cât şi feminine, pe acelaşi individ; androgin, bisexuat. II. s.m. 1. Om anormal, având caractere specifice ambelor sexe. 2. s.m. şi f. (mit.) Fiinţă căreia i se atribuie o natură dublă, feminină şi masculină, adj., s.m. şi f, pl. hermafrodiţi,-te. hermafroditism Prezenţa organelor sexuale de ambele sexe la acelaşi individ; bisexualitate. s.n. hgrmă Stâlp de piatră amplasat de-a lungul drumurilor şi la intrarea în casele greceşti, având săpat în partea de sus capul lui Hermes, zeul comerţului, s.f, g.-d. art. hermei, pl. herme.
hermelmă (zool., înv.) Hermină, s.f, g.-d. art. herme-linei, pl. hermelme.
hermeneutic,-ă De hermeneutică, [var. ermeneutic,-ă adj.] adj., pl. hermeneutici,-ce. hermeneutică 1. Ştiinţa interpretării textelor vechi, în special a celor biblice. 2. Ştiinţa interpretării fenomenelor culturii spirituale. 3. Comentariul sensului într-un text beletristic, [var. ermeneutică s/] s.f, g.-d. art. hermeneuticii.
herminat,-ă (despre găini) Cu penajul alb măiiginit cu negru la coadă şi la aripi şi negru mărginit cu alb la gât. adj.,pl. herminaţi,-te.
hermină Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana fină, lucioasă iama şi albă vara; cacom,
herniar
534
hermelină, helge. //Blană prelucrată sau haină făcută din blana acestui animal, s.f., g.-d. art. herminei, pl. hermine.
herniar,-ă (-ni-ar-) Referitor la hernie, adj., pl. her-niari,-e.
hernie 1. Umflătură cauzată de ieşirea unui organ din cavitatea sa. //(spec.) Ieşire a intestinului subţire din peritoneu. /~ de disc = ieşire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 2. (bot.) j~a verzei = boală a verzei, manifestată prin apariţia pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune, s.f, art. hernia, g.-d. art. herniei, pl. hernii, art. herniile, heroidă Epistolă în versuri, în care se celebrează un erou sau un personaj celebru, s.f, g.-d. art. heroidei, pl. heroide.
heroină Medicament derivat din morfină, cu acţiune analgezică şi stupefiantă, s.f., g.-d. art. heroinei. heroinoman,-a (-ro-i-) Persoană care se droghează cu heroină, s.m., pl. heroinomani; s.f, g.-d. art. heroino-manei, pl. heroinomane.
heroinomanie (-ro-i-) (med.) Drogare cu heroină, s.f, art. heroinomania, g.-d. art. heroinomaniei, pl. heroino-manü, art. heroinomamile.
herpes Boală de piele virotică, caracterizată prin apariţia unor băşicuţe în jurul gurii, al nasului sau al organelor genitale, s.n., pl. herpesuri. herp£tic,-ă De natura herpesului. adj., pl. herpetici,-ce. hertz (herţ) Unitate de măsură prentru frecvenţă, egală cu frecvenţa unui fenomen care se repetă o dată la fiecare secundă, s.m., pl. hertzi; simb. Hz. hertzian,-ă (-ţi-an) Referitor la undele electromagnetice. /Undă ~ = undă electromagnetică prin care se fac transmisiile radiofonice, adj., pl. hertzieni,-e. hgrţog (înv.) Duce, voievod, s.m. herjjl,-ă I. adj. Referitor la heruli (II). II. s.m. şi f. Persoană care făcea parte dintr-un neam germanic din uniunea de triburi a goţilor, adj., s.m. şi f, pl. heruli,-e. heruvic Numele unui imn bisericesc ortodox, s.n., pl. heruvice. a
heruvim înger care urmează ierarhic după arhangheli. s.m., pl. heruvimi.
hespendă Fruct asemănător cu baca, moale, care conţine uleiuri eterice, s.f, g.-d. art. hesperidei, pl. hespe-ride.
hesperornis Pasăre fosilă acvatică, asemănătoare cu pinguinul, cu aripile reduse la două palete, s.m. hessian Ţesătură de iută folosită în tapiţerie, s.n. hetairă Curtezană din Grecia antică, s.f, g.-d. art. hetairei, pl. hetaire.
hetainsm (-ta-i-) Denumire dată raporturilor sexuale extraconjugale ale bărbaţilor cu femei uşoare, s.n. heteroauxină (-ro-a-u-) Hormon vegetal de creştere, care se găseşte în drojdii, porumb etc. s.f, g.-d. art. heteroauxmei, pl. heteroauxme. heterociclic,-ă (chim., despre compuşi organici) Care are în ciclu, pe lângă atomi de carbon, şi atomi ai altor elemente, adj., pl. heterociclici,-ce. heterociclu (chim.) Compus organic ciclic care conţine pe lângă atomi de carbon şi atomi de azot, sulf, oxigen etc. s.n., art. heteroticlul. heteroclit,-ă v. eteroclit. . heterocromje (med.) Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor, s.f, art. hetero-cromia, g.-d. art. heterocromiei, pl. heterocromii, art. heterocromiile.
heterocromozom (biol.) Cromozom sexual; hetero-zom. s.m., pl. heterocromozomi. heterodină Generator electronic cu ajutorul căruia se produc oscilaţii de înaltă frecvenţa, [var. eterodină s.f] s.f, g.-d. art. heterodinei.
hetorodont,-ă (Animal) care are dinţii diferenţiaţi în canini, incisivi, molari etc. adj., s.m., pl. heterodonţi,-te. heterodox,-ă (Persoană) care este de altă credinţă decât cea oficială (a bisericii ortodoxe), [var. eterodox,-ă adj., s.m. şi (] adj., s.m. şi f, pl. heterodocşi,-xe. heterodoxie Concepţie care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. //Credinţă contrară unei dogme. [var. eterodoxie .?./'] s.f, art. heterodoxia, g.-d. art. heterodoxiei.
heterofilie Fenomen care constă în existenţa frunzelor de forme diferite pe aceeaşi plantă, s.f, art. heterofilia, g.-d. art. heterofiHei, pl. heterofilii, art. heterofiHile. heterofon,-ă Relativ la heterofonie. [var. eterofQn,-ă adj.] adj., pl. heterofoni,-e.
heterofonie Deviere incidentală de la linia melodică de bază în cazul suprapunerii a două sau mai multe voci care intonează aceeaşi melodie, [var. eterofonie s.f] s.f., art. heterofonia, g.-d. art. heterofoniei, pl. heterofomi, art. heterofomile.
heterogam,-ă (despre plante) Care are două sau mai multe feluri de flori. adj., pl. heterogami,-e. heterogamie Formă de înmulţire sexuală prin unirea a doi gameţi diferiţi ca formă, mărime şi structură, s.f, art. heterogamia, g.-d. art. heterogamiei, pl. heterogamii, art. heterogamiile.
heterogome (biol.) 1. Formare pe acelaşi individ a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. însuşire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partogenetice urmate de una sexuală, s.f, art. heterogonia, g.-d. art. heterogoniei. heterogrefă (med.) Operaţie de refacere a unui ţesut (sau a unui organ) folosindu-se transplant de la o altă specie; heteroplastie. [var. eterogrefâ s.f.] s.f, g.-d. art. heterogrefei, pl. heterogrefe.
heterometabolă Hemimetabolă. adj., pl. heterome-tabole.
heteromorf,-ă (despre unele substanţe) Care are două sau mai multe forme cristaline diferite; (despre unele animale) care prezintă în cursul dezvoltării mai multor aspecte morfologice, [var. eteromorf,-ă adj.] adj., pl. heteromorfi,-e.
heteromorfje 1. Heteromorfism. 2. (bot.) Sterilitate a florilor determinată de deosebirea de lungime între stil şi stamine. s.f, art. heteromorfia, g.-d. art. heteromorfiei, pl. heteromorfii, art. heteromorfiile. heteromorfism Heteromorfie (1). s.n. heteronim1 1. Corespondent al unui cuvânt în altă limbă. 2. Substantiv care are pereche pentru sexul opus. [var. eteronimi.n.] s.n., pl. heteromme. heteronim2,-ă (despre opere literare) Publicat sub alte nume decât al autorului; (despre un autor) care scrie sub nume diferite, [var. eteronim,-ă adj.] adj., pl. hetero-nimi,-e.
heteronom,-ă Care se supune unei legi externe, străine fenomenului respectiv, [var. eteronom,-ă adj.] adj., pl. heteronomi,-e. _
heteronomie însuşirea de a fi heteronom. [var. etero-nomie í/] s.f, art. heteronomia, g.-d. art. hetero-nomiei.
heteroplastie (med.) Heterogrefă. s.f., art. heteroplas-tia, g.-d. art. heteroplastíei, pl. heteroplastíi, art. hetero-plastnle.
heteroplazie Formare a unui ţesut anormal în organism. s.f, art. heteroplazia, g.-d. art. heteroplaziei, pl-heteroplazii, art. heteroplaznle. heteroproteidă (biol.) Substanţă organică formată dintr-o proteină şi o substanţă neproteică, [var. eteropro-teidă .?./'] s.f, g.-d. art. heteroproteidei, pl. heteopro-tejde.
535
hibridare
heteropter (zool.) Hemipter. s.n., pl. hemiptere. heterosexual,-ă (-xu-al) (med.) Atras de sexul opus. adj., pl. heterosexuali,-e.
heterosexuaiitate (-xu-al-) Sexualitate normală; atracţie spre sexul opus. s.f, g.-d. art. heterosexualităţii. heterosferă (geogr.) Strat al atmosferei situat deasupra homosferei, în care predomină gazele uşoare, [var. eterosferă s.f.] s.f., g.-d. art. heterosferei. heterosugestie/eterosugestie Sugestie obţinută prin intervenţia altei persoane, s.f., art. heterosugestia/ eterosugestia, g.-d. art. heterosugestiei/eterosugestiei, pl. heterosugestii/eterosuggstii. heterotaxie (med.) Poziţie anormală sau modificare a poziţiei unui organ anatomic, s.f., art. heterotaxia, g.-d. art. heterotaxiei.
heterotermie Fenomen care constă în pierderea sezonieră a capacităţii de încălzire, caracteristic animalelor care hibernează, s.f, art. heterotermia, g.-d. art. heterotermiei.
heterotopie,-ă (med.) De heterotopie. adj., pl. hetero-tspici,-ce.
heterotopie (med.) Ectopie. s.f, art. heterotopia, g.-d. art. heterotopiei, pl. heterotopii, art. heterotopiile. heterotransplant (med.) Transplant recoltat de la un alt individ, s.n., pl. heterotransplanturi. heterotrof,-ă (Organism) care se hrăneşte numai cu substanţe organice, neavând capacitatea de a sintetiza substanţele organice de cele anorganice, adj.. s.m. şi f, pi. heterotrofi,-e.
heterotrofie Mod de hrănire a organismelor hetero-trofe. s.f, art. heterotrofia, g.-d. art. heterotrofiei. heterozigot (biol.) Organism cu două gene diferite, una normală şi una modificată prin mutaţie, s.m., pl. he-teroziggţi.
heterozis Creştere a productivităţii, a vitalităţii etc. prin hibridare a două soiuri de plante sau două rase de animale cu eredităţi diferite, s.n. hevea Arbore exotic din care se extrage cauciucul, s.m. hexaciorbenzen Compus chimic rezultat prin înlocuirea atomilor de hidrogen din benzen cu atomi de clor. s.m.
hexaclorciclohexan Compus chimic sintetic, folosit ca insecticid; analcid. s.m.
hexacoralier (-li-er-) (la pl.) Subclasă de celenterate marine, cu şase tentacule; (la sg.) animal din această subclasă, s.m., pl. hexacoralieri. hexacord 1. Liră cu şase coarde la vechii greci. 2. Ansamblu de şase trepte succesive ale unei scări muzicale. s.n., pl. hexacorduri.
hexaedru Poliedru cu şase feţe. [var. exaedru s.«.] s.n., art. hexaedrul, pl. hexaedre.
hexagon Poligon cu şase laturi şi cu şase unghiuri, [vor exagon j.h.J s.n., pl. hexagoane. hexagonal,-ă In formă de hexagon. /Sistem ~ = sistem de cristalizare cu un ax de simetrie de gradul şase. adj., pl. hexagonali,-e.
hexametafosfat Polimer al metafosfatului de sodiu, întrebuinţat la dedurizarea apei şi în industria petrolieră. s.m.
hexametiientetramină Antiseptic folosit în infecţiile virale şi intestinale; urotropină. s.f, g.-d. art. hexameti-lentetrammei.
hexametru Vers alcătuit din şase picioare, [var. exa-metru s.n.] s.n., art. hexametrul, pl. hexametri, hexan Hidrocarbură saturată, volatilă, incoloră, insolubilă în apă, care se obţine prin distilare din petrol, folosită ca dizolvant, s.m., pl. hexani. hexapod1 (la pl.) Clasă de insecte cu şase picioare; (p. ext.) denumire mai veche dată insectelor; (la sg.) insectă din această clasă, s.n., pl. hexapode.
hexapod2,-ă (despre animale, insecte) Care are şase
picioare, adj., pl. hexapozi,-de.
hexastic,-ă Compus din şase versuri, adj., pl. hexas-
tici,-ce.
hexastih1 Poezie sau strofă din şase versuri, s.n., pl. hexastihuri.
hexastih2,-ă Din şase versuri, adj., pl. hexastihi,-e. hexastM Edificiu sau monument cu şase coloane în faţadă, s.n., pl. hexastiluri.
hexavalent,-ă (despre radicali sau elemente chimice) Care are valenţa şase. adj., pl. hexavalenţi,-te. hexodă Tub electronic cu vid, care are şase electrozi. s.f., g.-d. art. hexodei, pl. hexode. hexoză Monozaharidă cu şase atomi de carbon în moleculă. s.f, g.-d. art. hexozei, pl. hexoze. hi1 Strigăt cu care se îndeamnă caii la mers. interj. hi2 v. hă.
hiacint1 (hi-a-) Piatră semipreţioasă de culoare roşie sau galbenă, s.n., pl. hiacinturi. hiacint2 v. iacint.
hiadă (hi-a-) (mit.) Nimfă a norilor încărcaţi de ploaie.
s.f, g.-d. art. hiadei, pl. hiade.
hia!in,-ă (hi-a-) Care are transparenţa sticlei, adj., pl.
hialini,-e.
hialinoză (hi-a-) Transformare patologică a ţesutului conjuctiv în ţesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. s.f., g.-d. art. hialinozei, pl. hialinoze. hialjt (hi-a-) 1. Varietate transparentă de opal. 2. Sticlă neagră de Boemia. s.n.
hialită (hi-a-) Inflamaţie a corpului vitros, s.f, g.-d. art. hialitei, pl. hialite.
hialograf (hi-a-) Instrument cu dipozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective, s.n., pl. hialografe.
hiaiopiasmă (hi-a-) Ectoplasmă, s.f, g.-d. art. hialo-plasmei,/»/. hialoplasme.
hiat 1. întâlnire a două vocale care nu formează diftongi. 2. (fig.) Discontinuitate, pauză, întrerupere, [var hiatus j.h.] s.n., pl. hiaturi, hiatus v. hiat.
hibă (fam.) Defect, cusur, s.f., g.-d. art. hibei, pl. hibe. hiberna intr. (despre unele animale, şi fig.) A petrece iama în hibernare, vb. I, ind. prez. 3 hibernează, hibernacul (bot.) Mugur metamorfozat şi caduc, care iernează în stare latentă, s.m., pl. hibemaculi. hibernal,-ă De iarnă, adj., pl. hibernali,-e. hibernare 1. Stare de viaţă latentă a unor organisme în timpul iernii; hibemaţie. 2. (fig.) Inactivitate, somnolenţă, lenevie, s.f, g.-d. art. hibernării, pl. hibernări, hibemaţie (-ţi-e) (rar) Hibernare (1). s.f., art. hiber-naţia, g.-d. art. hibemaţiei, pl. hibernaţii, art. hiber-naţiile.
hibernoterapje Stare de hibernare, realizată pe cale artificială, în scop terapeutic sau în unele intervenţii chirurgicale, s.f, art. hibemoterapia, g.-d. art. hiber-noterapiei, pl. hibemoterapii, art. hibemoterapiile. hibiscus Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori viu colorate, s.m., pl. hibiscuşi. hibrid,-ă I. adj., s.m. (Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de soiuri, specii sau rase diferite. II. adj. 1. (fig.) Alcătuit din elemente eterogene. 2. (despre cuvinte) Obţinut prin contaminare din elemente caracteristice unor tipuri flexionare diferite, adj., s.m., pl. hibrizi,-de.
hibrida tr. A obţine prin hibridare; a încrucişa două plante, două specii etc.; a hibridiza, vb. I, ind. prez. 3 hibridează.
hibridare Proces de obţinere a unui hibrid; hibridaţie. s.f, g.-d. art. hibridării, pl. hibridări.
hibridaţie
536
hibridaţie (-ţi-e-) (rar) Hibridare, s.f., art. hibridaţia, g.-d. art. hibridaţiei.
hibriditate însuşirea de a fi hibrid, s.f., g.-d. art. hibridităţii, pl. hibridităţi.
hibridiza tr. A hibrida, vb. I, ind. prez. 3 hibridizează, hibridizare Acţiunea de a hibridiza; hibridare, s.f., g.-d. art. hibridizării, pl. hibridizări, hicăi tr. (reg.) A bate, a chinui un câine. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hicăiesc, imperf. 3 hicăia; conj. prez. 3 să hicăiască.
hiclenie (înv.) Denumire dată de vechiul drept românesc trădării, feloniei. s.f., art. hiclenia, g.-d. art. hicle-me, pl. hiclenii, art. hicleniile. hjcori Arbore din America de Nord asemănător cu nucul, din al cărui lemn foarte tare şi flexibil se fac diverse obiecte, mai ales schiuri, s.m., pl. hicori. h ies OS (mai ales la pl.) Triburi nomade asiatice, care au invadat Egiptul şi l-au stăpânit în sec. XV1II-XVI Î.H.; (la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi, s.m., pl. hicsQşi.
hidalgo (i-) (în Evul Mediu) Titlu purtat de unii nobili spanioli, s.m., art. hidalgoul, pl. hidalgo, hidartroză Acumulare de lichid în articulaţii, s.f., g.-d. art. hidartrazei, pl. hidartroze.
hidatic (în sintagma) Chist ~ = tumoare benignă, plină cu lichide, provocată de depozitarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie, adj., pl. hidatice. hidatioză (-ti-o-) Contaminare a unui organism cu larvele care produc chisturile hidatice. s.f, g.-d. art. hida-tiezei, pl. hidatiaze.
hidatodă Formaţie epidermică a frunzelor, care elimină apa sub formă de picături, s.f, g.-d. art. hidatodei, pl. hidatfide.
hidos,-Ogsă Foarte urât; slut, dezgustător, adj., pl. hidfişi,-oase.
hidoşenie (-ni-e) Urâţenie, sluţenie. s.f, art. hidoşenia, g.-d. art. hidoşeniei, pl. hidoşenii, art. hidoşeniile, hidracarian (-ri-an) (la pl.) Acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică; (la sg.) animal din această categorie. s.m., pl. hidracarieni. hidracid Acid rezultat din combinarea hidrogenului cu un metaloid, s.m., pl. hidracizi. hidrageg1 Purgativ puternic, s.n. hidragsg2,-ă Cu efect purgativ, adj., pl. hidragogi.-ge. hidramnios (-ni-os) Prezenţa unei mari cantităţi de lichid în amnios. s.n., pl, hidramniasuri. hidrant Dispozitiv de închidere şi deschidere a apei sub presiune, care permite montarea unuia sau a mai multor furtunuri în acelaşi timp. s.n., pl. hidrante, hidrargiljt Hidroxid natural de aluminiu, s.m. hidrargir (chim.) Mercur, s.n.; simb. Hg. hidrargirism Intoxicaţie cu vapori sau săruri de mercur. s.n.
hidrargirQză Intoxicaţie cu mercur, care se manifestă prin coloraţia anormală a tegumentelor, contracţii ale muşchilor, tulburări psihice etc. s.f, g.-d. art. hidrar-girazei, pl. hidrargiroze.
hidrát 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid.
3.	~ de carbon = glucide, zaharuri. s.m., pl. hidraţi. hidrata refl. (despre substanţe chimice) A se combina cu apa. //(despre corpuri solide) A absorbi apă în interiorul său. vb. I, ind. prez. 3 se hidratează. hidratant,-ă Care hidratează. adj., pl. hidratanţi,-te. hidratare Faptul de a se hidrata. //Introducere de apă în organism în caz de hemoragii, vărsături etc. //Creştere a cantităţii de apă din organismele vegetale, s.f., g.-d. art. hidratării, pl. hidratări.
hidraulic,-ă Care funcţionează prin presiunea apei sau a altor lichide. IPresă ~ = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acţionat de apă sub presiune, adj., pl. hidraulici,-ce. hidraulică Ştiinţă care studiază legile de echilibru şi de mişcare ale lichidelor şi aplicaţiile lor practice, s.f., g.-d. art. hidraulicii.
hidrazjdă Substanţă cristalină, incoloră, care se utilizează în diferite sinteze organice şi ca medicament, s.f, g.-d. art. hidrazidei, pl. hidrazide. hidrazmă Combinaţie a azotului cu hidrogenul, folosită ca antioxidant, reductor, combustibil pentru rachete etc. s.f, g.-d. art. hidrazinei, pl. hidrazme. hidrazobenzen Derivat al hidrazinei, cu miros de camfor, folosit ca insecticid, s.m. hidrazonă Compus organic obţinut prin condensarea hidrazidei. s.f, g.-d. art. hidrazanei, pl. hidrazane. hidră 1. Mic animal acvatic, din încrengătura celente-ratelor, având corpul de forma unui sac şi gura înconjurată de 6-8 tentacule. 2. (mit.) Monstru fabulos imaginat ca un şarpe uriaş cu mai multe capete, [var. idră î.£] s.f, g.-d. art. hidrei, pl. hidre.
hidremje Creştere a cantităţii de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. s.f, art. hidre-mia, g.-d. art. hidremiei, pl. hidremn, art. hidrermile. hidric,-ă (în sintagma) Regim ~ = regim medical în care se recomandă consumarea unei mari cantităţi de apă. adj., pl. hidrici,-ce.
hidro- Element de compunere care înseamnă „referitor la apă“.
hidroacustic,-ă (-dro-a-) Referitor la propagarea sunetelor în apă. adj., pl. hidroacustici,-ce. hidroagregat (-dro-a-) Agregat folosit în centralele hidroelectrice, s.n., pl. hidroagregâte. hidroameliorare (-dro-a-, -li-o-) Ansamblul lucrărilor hidrotehnice de ameliorare a solului; hidroamelioraţie. s.f, g.-d. art. hidroameliorării, pl. hidroameliorări. hidroameliorativ,-ă (-dro-a-, -li-o-) Referitor la lucrările de ameliorare a solului, adj., pl. hidroameliorativi,-e. hidroameliorator.-oare (-dro-a-, -li-o-) Specialist în hidroamelioraţii, s.m., pl. hidroamelioratQri; s.f, g.-d. art. hidroamelioratoarei, pl. hidroamelioratoare. hidroamelioraţii (-dro-a-, -li-o-) Lucrări hidrotehnice executate pentru menţinerea apei în sol şi la suprafaţa solului, s.f. pl., art. hidroamelioraţiile. hidroaviaţie (-dro-a-vi-a-ţi-e) Mijloc de transport aerian cu hidroavioanele. s.f, art. hidroaviaţia, g.-d. art. hidroaviaţiei.
hidroavion (-dro-a-vi-on) Avion înzestrat cu dispozitive care îi permit să amerizeze şi să decoleze de pe suprafaţa apei. s.n., pl, hidroavioane. hidrobicicletă Ambarcaţiune de agrement propulsată pe apă cu ajutorul unui mecanism prevăzut cu pedale. s.f, art. hidrobicicletei, pl. hidrobiciclete, hidrobiologje (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază organismele din mediul acvatic, s.f., art. hidrobiolo-gîa, g.-d. art. hidrobiologiei.
hidrobifin (-bi-on) Vas de lemn sau de tablă utilizat pentru transportul peştilor vii. s.n., pl. hidrobioane. hidrobuz Navă de mic tonaj, folosită pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării, s.n., pl. hidrobuze. hidrocarbonat Carbonat bazic hidratat. s.m., pl, hidro-carbonaţi.
hidrocarbură Combinaţie chimică alcătuită din carbon şi hidrogen, s.f, g.-d. art. hidrocarburii, pl. hidrocarburi. hidrocefal,-ă (Persoană) care suferă de hidrocefalie. adj., s.m. şi f, pl. hidrocefali,-e. hidrocefalie Exces de lichid cefalorahidian în membranele creierului, s.f, art. hidrocefalia, g.-d. art. hidro-cefaliei, pl. hidrocefalü, art. hidrocefalnie.
537
hidrolază
hidroceluloză Produs obţinut prin hidroliză parţială a celulozei sub acţiunea acizilor minerali, s.f., g.-d. art. hidrocelulozei, pl. hidroceluloze. hidrocentrală Centrală hidroelectrică, s.f., g.-d. art. hidrocentralei, pl. hidrocentrale, hidrocentru Regiune geografică bogată în ape şi energie hidraulică s.n., art. hidrocentrul, pl. hidrocentre. hidrochimic,-ă De hidrochimie. adj., pl. hidrocht mici,-ce.
hidrochimie Disciplină care studiază proprietăţile chimice ale apelor, s.f, g.-d. art. hidrochimiei. hidrochinonă Substanţă chimică organică obţinută prin reducerea chinonei şi folosită ca revelator în fotografie. s.f, g.-d. art. hidrochinonei. hidrociclon Dispozitiv de sortare a materialelor granulate, prin acţiunea, forţei centrifuge, exercitată de un curent de apă. s.n., pl. hidrocicloane. hidrocinematică Ramură a hidrodinamicii care studiază mişcarea fluidelor, independent de forţele care se exercită asupra ior. s.f, g.-d. art. hidrocinematicii. hidrocoră (Plantă) ale cărei frunze sau seminţe sunt răspândite prin intermediul apei. adj., s.f, pl. hidrocore. hidrocorie Mod de răspândire a seminţelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. s.f., art. hidrocoria, g.-d. art. hidrocoriei. hidrocortizon Hormon secretat de glandele suprarenale, produs şi sintetic, cu acţiune antiinflamatorie şi antialergică; cortizon, s.n.
hidrocosmetică Ramură a cosmeticii care foloseşte cu predilecţie apa şi preparatele cosmetice hidratante. s.f., g.-d. art. hidrocosmeticii. hidrocultyră Cultură a plantelor (industriale) prin menţinerea rădăcinilor în soluţii nutritive, renunţându-se la pământ; hidroponică. s.f, g.-d. art. hidroculturii. hidrocuţie (-ţi-e) (med.) Sincopă cu pierderea cunoştinţei, ca urmare a contactului brusc cu apa rece. s.f, art. hidrocuţia, g.-d. art. hidrocuţiei, pl. hidrocuţii, art. hidrocuţiile.
hidrodinamic.-ă Referitor la hidrodinamică. adj., pl. hidrodingmici,-ce.
hidrodinamică Ramură a hidromecanicii care studiază legile mişcării lichidelor, s.f, g.-d. art. hidrodinamicii. hidroelectric,-ă (-dro-e-) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. Centrală adj., pl. hidroelectrici,-ce.
hidroelevator (-dro-e-) Dispozitiv pentru îndepărtarea apei şi a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice, s.n., pl. hidroelevatoare. hidroenergetic,-ă (-dro-e-) Referitor la energia produsă cu ajutorul apei. adj., pl. hidroenergetici,-ce. hidrofil,-ă I. adj. Care absoarbe apa în cantitate mare. [I- adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei; hidrogamă. adj., s.f, pl. hidrofili,-e. hidrofilje Propri state a unei plante de a fi hidrofilă. s.f, art hidrofiHa, g.-d. art. hidrofiHei. hidrofinare Eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuşi care conţin sulf din unele produse petroliere, s.f, g.-d. art. hidrofinării, pl. hidro-nnări.
hjdrofită (Plantă) adaptată la viaţa acvatică, adj., s.f, Pl. hidrofilé.
hidrofgb,-ă I. adj. (chim.) Care nu se combină cu apa; care nu absoarbe apa; hidrofug. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de hidrofobie. adj., s.m. şi f, pl. hidro-tQbi,-e.
hidrofobie 1. însuşire a unui material de a fi hidrofob. ţ- Teamă patologică de apă, caracteristică unor boli ca tetanosul, meningita, turbarea etc. s.f, art. hidro fobia, g.-d. art. hidrofobiei, pl. hidrofob», art. hidrofobiile.
hidrofon Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acţionate electromagnetic, s.n., pl. hidrofoane. hidrofor Instalaţie cu ajutorul căreia se obţine presiunea necesară în reţeaua de distribuţie a apei. s.n., pl. hidrofoare.
hidroftalmic,-ă (Persoană) care suferă de hidroftal-mie. adj., s.m. şi f, pl. hidroftalmici,-ce. hidroftalmie Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice, s.f, g.-d. art. hidroftalmiei, pl. hidroftalmü. hidrofug,-ă Hidrofob (I). adj., pl. hidrofugi,-ge. hidrofugare Operaţie de finisare a ţesăturilor prin apretare sau prin modificarea structurii chimice a fibrelor. s.f., g.-d. art. hidrofiigării, pl. hidrofugiri. hidrogel (chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. s.n., pl. hidrogeluri,
hidrogen Element chimic gazos, inflamabil, incolor şi inodor care, combinat cu oxigenul în anumite proporţii, formează apă. /~ fosforat = combinaţie a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. ~ greu = deuteriu. ~ sulfurat = combinaţie a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate; acid sulfhidric. s.n., simb. H. hidrogena tr. A introduce hidrogen în molecula unei combinaţii chimice, vb. I, ind. prez. 3 hidrogenează, hidrogenare Acţiunea de a hidrogena, s.f, g.-d. art. hidrogenării, pl. hidrogenări.
hidrogenerator Generator electric de curent alternativ, acţionat de un motor hidraulic, s.n., pl. hidrogeneratoare.
hidrogenoMză Reacţie simultană de hidrogenare şi de rupere a unei catene de atomi de carbon, s.f, g.-d. art. hidrogenolizei, pl. hidrogenolize. hidrogeologie (-ge-o-) Ştiinţă care studiază apele subterane. s.f., art. hidrogeologia, g.-d. art. hidrogeologiei. hidroglisor Ambarcaţiune cu fundul plat, pusă în mişcare cu ajutorul unei elice aeriene, s.n., pl. hidroglisogre. hidrograd (geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă, s.n., pl. hidrograde.
hidrograf1 Grafic care indică variaţia nivelului sau a debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă, s.n., pl. hidrografe.	.
hidrograf2,-ă Specialist în hidrografie. s.m., pl. hidro-grafi; s.f., g-d. art. hidrografei, pl. hidrografe. hidrografic,-ă Referitor la hidrografie. adj., pl. hidrografici,-ce.
hidrografie 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafaţă dintr-o regiune. 2. Ştiinţă care se ocupă cu elaborarea hărţilor marine. //Totalitatea hărţilor care reprezintă o mare sau un ocean, s.f, art. hidrografia, g.-d. art. hidrografiei. hidro izola (-dro-i-) tr. A izola o construcţie împotriva acţiunii apei. vb. /, ind. prez. 3 hidroizolegză. hidroizolant (-dro-i-) Izolant hidraulic, s.m., pl. hidroizolanţi.
hidroizolare (-dro-i-) Acţiunea de a hidroizola. s.f, g.-d. art. hidroizolării, pl. hidroizolări. hidroizolaţie (-dro-i-, -ţi-e) Izolaţie a unei construcţii împotriva apei. s.f, art. hidroizolaţia, g.-d. art. hidro-izolaţiei, pl. hidroizolaţii, art. hidroizolaţiile. hidroizopieză Curbă care uneşte punctele cu acelaşi nivel hidrostatic ale unui strat acvifer sub presiune, s.f, g.-d. art. hidroizopiezei, pl. hidroizopieze. hidrolacolit Formă de relief periglaciară, reprezentată de muşuroaie apărute în zonele subpolare cu îngheţ adânc al solului, s.m., pl. hidrolacofiţi. hidrolază Enzimă care canalizează reacţiile de hidroliză. s.f, g.-d. art. hidrolazei, pl. hidrolaze.
hidrolitic
538
hidroHtic,-ă Referitor la hidroliză. adj., pl. hidrolitici,-ce.
hidroliză 1. Reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, cu formarea unui acid slab sau a unei baze slabe. 2. Reacţie chimică între un compus organic şi apă, produsă în prezenţa unui catalizator, s.f, g.-d. art. hidro-Hzei, pl. hidrolize.
hidrolocator (mar.) Sonar. s.n., pl. hidrolocatoare. hidrolog,-ă Specialist în domeniul hidrologiei, s.m., pl. hidrologi; (rar) s.f, g.-d. art. hidrologei, pl. hidro-loge. hidrologic,-ă Referitor la hidrologie. /Regim ~ = variaţie în timp a cantităţii de apă care trece printr-o secţiune a unui râu. adj., pl. hidrologici,-ce. hidrologie Ştiinţa care studiază apele din natură şi influenţa reciprocă dintre ele şi ceilalţi factori fizico-geografici. s.f, art. hidrologia, g.-d. art. hidrologiei, hidromanie (med.) Tulburare psihică constând în tendinţa de a se sinucide prin înec. s.f, art. hidromania, g.-d. art. hidromamei.
hidromasaj Masaj făcut cu ajutorul apei în mişcare. s.n., pl. hidromasaje.
hidromecanic,-ă Referitor la hidromecanică, adj., pl hidromecanici,-ce.
hidromecanică Parte a mecanicii care studiază legile echilibrului şi ale mişcării fluidelor, s.f, g.-d. art. hidromecanicii.
hidromecanizare Procedeu de mecanizare a lucrărilor de excavare, transportare şi depunere a materialelor rezultate, cu ajutorul curenţilor de apă, aplicat în mine, la diguri etc. s.f, g.-d. art. hidromecanizirii, pl. hidro-mecanizări.
hidromecanizat,-ă Realizat prin hidromecanizare. adj., pl. hidromecanizaţi,-te.
hidromei Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea mierii; mied, mursă1 (1). s.n., pl. hidromeluri. hidrometalurgie Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluţiilor apoase, s.f, art. hidrometalurgia, g.-d. art. hidro-metalurgiei.
hidrometeor (-te-or) Meteor apărut prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă, s.m., pl. hidrometeori. hidrometeorologie,-ă (-te-o-) De hidrometeorologie. adj., pl. hidrometeorologici,-ce. hidrometeorologie (-te-o-) Disciplină care studiază circulaţia apei în natură, s.f., art. hidrometeorologia, g.-d. art. hidrometeorologiei. hidrometrie,-ă De hidrometrie. adj., pl. hidrometrici,-ce. hidrometrie Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea debitului unui curs de apă. s.f, art. hidrometria, g.-d. art. hidrometriei. hidrometru 1. Aparat pentru măsurarea densităţii şi a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. s.n., art. hidrometrul, pl. hidrometre.	m
hidromineral,-ă Referitor la apele minerale, adj., pl. hidrominerali,-e.
hidromodul Debit de apă necesar pentru irigarea suprafeţei de un hectar dintr-o cultură, în timpul unui sezon, s.n., pl. hidromodule.
hidromonitor Instalaţie pentru excavat pământul, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează un jet de apă sub presiune, s.n., pl. hidromonitoare. hidronefroză Acumulare de urină în bazinul rinichilor din cauza obturării tranzitului urinar, s.f, g.-d. art. hidronefrezei, pl. hidronefroze. hidronim Cuvânt care denumeşte o apă. s.n., pl. hidronime.
hidronimie 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul hidronimelor, s.f, art. hidronimia, g.-d. art hidronimiei.
hidroniu Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. s.m., art. hidroniul, pl. hidronii, art. hidr<> niii.
hidropat,-ă Care tratează bolile prin hidroterapie. adj., pl. hidropaţi,-te.
hidropatie Hidroterapie. s.f., art. hidropatia, g.-d. art. hidropatiei, pl. hidropatü, art. hidropatüle. hidropedeză Transpiraţie abundentă, s.f, g.-d. art. hidropedezei.
hidropic,-ă (Persoană) care suferă de hidropizie. adj., s.m. şi f, pl. hidropici,-ce.
hidropicşs,-oasă (înv.) Hidropic. adj., s.m. şi f, pl. hidropicoşi,-oase.
hidropizie Acumulare patologică de apă în ţesuturi sau în cavităţile naturale ale corpului, [var. idropizie s.f.] s.f., art. hidropizia, g.-d. art. hidropiziei, pl. hidropizii, art. hidropiziile.
hidroplanare Deplasare a unui avion pe apă prin plutire. s.f., g.-d. art. hidroplanării, pl. hidroplanări. hidropneumatic,-ă (-pne-u-) (despre aparate) Care funcţionează cu ajutorul apei, al unui lichid sau al unui gaz comprimat, adj., pl. hidropneumatici,-ce. hidroponică Cultură legumicolă sau floricolă în soluţii nutritive, s.f, g.-d. art. hidropanicii. hidroree (med.) Scurgere cronică de lichid seros. s.f, art. hidroreea, j>.-d. art. hidroreei, pl. hidroree. hidrosadenita Inflamaţie a glandelor sudoripare. s.f, g.-d. art. hidrosadenitei, pl. hidrosadenite, hidroscală Aeroport pe apă destinat hidroavioanelor. s.f, g.-d. art. hidroscalei, pl. hidroscale. hidroseparator Instalaţie de preparare a cărbunilor, acţionată cu ajutorul unui curent de apă. s.n.. pl. hidro-separatoare. a
hidrosferă învelişul de apă al globului terestru, alcătuit din ape de suprafaţă şi ape subterane, zăpezi şi gheţuri, s.f, g.-d. art. hidrosfgrei. hidrostatic,-ă Referitor la echilibrul fluidelor. /Balanţă ~ = balanţă cu braţe egale, întrebuinţată la determinarea densităţii lichidelor şi solidelor, adj., pl. hidrostatici,-ce.
hidrostatică Ramură a hidrodinamicii care studiază legile echilibrului fluidelor şi ale corpurilor scufundate în ele. s.f, g.-d. art. hidrostaticii, hidrotehnic,-ă Referitor la hidrotehnică, adj., pl hidrotehnici,-ce.
hidrotehnică Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei şi cu proiectarea şi executarea lucrărilor bazate pe energia hidraulică, s.f, g.-d. art. hidrotehnicii. hidrotehnician,-ă (-ci-an) Specialist în hidrotehnică. s.m., pl. hidrotehnicieni; s.f, g.-d. art. hidrotehnicienei, pl. hidrotehniciene.
hidroterapeut (-pe-ut) Specialist în hidroterapie. s.m., pl. hidroterapeuţi.
hidroterapie,-ă De hidroteiapie. adj., pl. hidrotera; pici,-ce.	,
hidroterapie întrebuinţare terapeutică a apei sub formă de băi, duşuri, aburi etc; hidropatie. s.f., art. hidrote-rapia, g.-d. art. hidroterapiei, pl. hidroterapii, art. hidro-terapiile.
hidrotermal,-ă Referitor la apele termale, /(geol.) Proces ~ sau faza ~ = ultima fază a consolidării magmatice. adj., pl. hidrotermali,-e.
hidrotipie Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori, cu matriţe în relief, care se colorează cu coloranţi solubili în apă. s.f, art. hidrotipia, g.-d. art. hidrotipiei, pl. hidrotipii, art. hidrotipiile. hidrotropism Orientare a rădăcinilor plantelor superioare şi a miceliilor de ciuperci spre locurile umede ale solului, s.n., pl. hidrotropisme.
539
hioid
hidroxjd Compus chimic anorganic care conţine în molecula sa una sau mai multe grupe hidroxil. s.m., pl. hidroxizi.
hidroxil Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen şi unul de oxigen; oxidril. s.m., pl. hidroxili. hidrozoar (-zo-ar) (la pl.) Clasă de celenterate marine şi de apă dulce; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. hidrozoare.
hidrură Combinaţie a hidrogenului cu alte elemente chimice, /(chim.) ~ de bor = borán, s.f., g.-d. art. hidrurii, pl. hidruri.
hienă (hi-e-) 1. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, care trăieşte în Asia şi în Africa şi care se hrăneşte mai ales cu cadavre. 2. (fig.) Persoană josnică, feroce, s.f, g.-d. art. hienei, pi hiene, hieratic,-ă (hi-e-) 1. Referitor la lucruri sfinte. //De preot, preoţesc. /Scriere ~ = scriere simplificată a hieroglifelor. 2. (în artă, despre concepţii, realizări etc.) Care prezintă personajele în atitudini convenţionale, solemne, rigide, adi., pl- hieratici,-ce. hieratism (hi-e-) Spirit, sistem hieratic; caracter a ceea ce este hieratic, s.n.
hierodul,-ă (hi-e-) (ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc, s.m., pl. hieroduli; s.f., g.-d. art. hierodulei, pl. hierodale.
hierofanie (hi-e-) Act prin care se manifestă sacrul; prezenţă a unui element sacru în tradiţia spirituală a unui popor, s.f, art. hierofania, g.-d. art. hierofaniei, pl. hierofanii, art. hierofaniile.
hierofant (hi-e-) Preot antic grec care îi pregătea pe neofiţi în mistere şi în oracole, s.m., pl. hierofanţi. hieroglifă (hi-e-) 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta printr-un desen simplificat fiinţa sau obiectul respectiv. 2. (fig., ir.) Scris indescifrabil, [var. ieroglifâ s/] s.f, g.-d. art. hieroglifei, pl. hieroglife, hieroglific,-ă (hi-e-) 1. Scris cu hieroglife. 2. (fig., ir., despre scris) Indescifrabil. [var. ierogHfic,-ă adj.] adj., pl. hieroglifici,-ce.
hjfă Filament din celule care formează miceliul unei ciuperci, s.f, g.-d. art. hifei, pl. hife. high fidel ity (igh pron. ai) (angl.) Reproducere fidelă a sunetului unei înregistrări muzicale; înaltă fidelitate, adj. invar.; abr. hi fi.
high-life (hailaif) (angl.) Lumea bună, vârfurile societăţii. //(adj.) De elită, s.n., art. high-life-ul. high-tech (haitec) (angl.) High techology. s.n. high technology (igh pron. ai, ch pron. c) Orice tehnologie care se bazează pe tehnici avansate (inginerie moleculară, microelectronică etc.) şi pe echipament Ştiinţific de ultimă generaţie. High-tech. s.f. hjgienă v. igienă. higienic,-ă v. igienic. nigienist,-ă v. igienist.
ţjigrofil,-ă (despre plante) Care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate, adj., pl. higrofili,-e. nigrofită (Plantă) care creşte în locuri umede, adj., s.f, pl; higrofite.
nigrograf Aparat care înregistrează gradul de umiditate a aerului din atmosferă, s.n., pl. higrografe. nigrogramă Diagramă care prezintă variaţia umidităţii aerului din atmosferă, s.f, g.-d. art. higrogramei, pl.
higrograme.
mgroiogje Disciplină care studiază umiditatea atmosferică. s.Ţ, art. higrologia, g.-d. art. higrologiei. mgramă Inflamaţie a pungilor seroase de sub dermă, în dreptul unei articulaţii, s.f, g.-d. art. higromei, pl. higrsme.
higrometrie Ramură a meteorologiei care se ocupă cu metodele şi tehnica determinării umidităţii aerului, s.f, art. higrometria, g.-d. art. hidrometriei.
higrometru Aparat cu care se măsoară umiditatea gazelor. s.n., art. higrometrul, pl. higrometre. higroscop Aparat pentru studierea variaţiilor umidităţii aerului, s.n., pl. higroscoape. higroscopic,-ă Care absoarbe umiditatea din aer. adj., pl. higroscspici,-ce.
higrostat Aparat folosit pentru menţinerea constantă a umidităţii aerului dintr-o încăpere, dintr-o instalaţie etc. s.n., pl. higrostate.
hil 1. (anat.) Porţiune la suprafaţa unui organ pe unde pătrund vasele sangvine şi nervii. 2. (bot.) Loc de inserţie a fimiculului pe sămânţă, s.n., pl. hüuri. hilar1,-ă (anat.) Referitor la hil. adj., pl. hilari,-e. hilar2,-ă/ilar,-ă Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. adi., pl- hilari,-e/ilari,-e. hilariant v. ilariant.
hiiaritate/iiaritate Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru, s.f, g.-d. art. hilaritiţii/ ilarităţii.
hilea Nume dat pădurii ecuatoriale congoleze, s.f. hilozoism Teorie conform căreia întreaga materie ar fi vie, având capacitatea de a simţi şi a gândi. s.n. hilozoist,-ă (Adept) al hilozoismului. adj., s.m. şi f., pl. hilozoişti,-ste.
himen Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului, s.n., pl. himene. himeneu l. (poetic) Căsătorie. 2. (la romani) Imn de nuntă, s.n., art. himengul, pl. himeneuri. himenopter (la pl.) Ordin de insecte care au două perechi de aripi membranoase; (la sg.) insectă din acest ordin, s.n., pl. himenoptere.
himeră l. închipuire fără temei; iluzie, fantasmă. 2. (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, cu corp de capră şi coadă de şarpe. //Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (bot.) ~ de altoire = plantă ale cărei ţesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi, s.f, g.-d. art. himerei, pl. himere.
himeric,-ă Lipsit de temei real; iluzoriu, adj., pl. himerici,-ce.
hindi Una dintre limbile oficiale folosite în India, vorbită în nordul şi centrul Indiei, s.n. hindichi (reg.) Şanţ, tranşee, s.n., pl. hindichiuri. hinduism Religie răspândită în India, bazată pe principiile brahmanismului şi budismului, s.n. hinduist,-ă (Adept) al hinduismului, adj., s.m. şi /.', pl. hinduişti,-te.
hindus,-ă (Locuitor) din India, adj., s.m. şi f, pl. hinduşi,-se.
hindustgnă Limbă indo-iraniană, vorbită în India şi Pakistan, având două variante literare: hindi şi urdu. s.f, g.-d. art. hindustanei.
hingher Lucrător de la ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi, s.m., pl. hingheri, hingheri l- intr. A fi hingher. 2. tr. (fam.) A urmări cu obstinaţie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hingheresc, imperf. 3 sg. hingherea; conj. prez. 3 să hingherească. hinterland (e pron. ă) (germ.) 1. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acţiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile şi ţările dependente de metropolă. 2. Teritoriu rigid din punct de vedere tectonic, situat în spatele unui sistem muntos cutat, s.n., pl. hinterlanduri.
hinteu (reg.) Trăsură, caleaşcă. s.n., art. hinteul, pl. hin-teie.
hioid1 (hi-o-) (în sintagma) Os ~ = os mic în formă de potcoavă, aşezat între baza limbii şi laringe. adj., pl. hioide.
hioid2 (hi-o-) Os hioid1. s.n., pl. hioide.
hiolă (reg., în loc.) în~ = trăgând după sine. loc. adv. hipalagă Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce se potriveşte altor cuvinte. s.f, g.-d. art. hipalagă, pl. hipalage. hiparion (-ri-on) Mamifer fosil de talia unei zebre considerat stămoşul calului, s.m., pl. hiparioni. hiper- Element de compunere care înseamnă „peste, exagerat“.
hiperaciditate Creştere excesivă a acidului clorhidric din secreţia gastrică, s.f., g.-d. art. hiperacidităţii. hiperacuzie Hiperestezie a auzului, s.f, art. hiper-acuzia, g.-d. art. hiperacuziei, pl. hiperacuzii, art. hiper-acuziile.
hiperbat/hiperbată 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor. 2. Adaos pe care scriitorul sau vorbitorul îl face în încheierea unui enunţ. s.n.Is.f., pl. hiperbate. hiperbolă 1. (mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferenţa distanţelor faţă de două puncte fixe (numite focare) este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanţei etc. unui lucru. \yar. iperbolă s.f] s.f, g.-d. art. hiperbolei, pl. hiperbole, hiperbolic,-ă 1. (mat.) De forma hiperbolei (1). 2. Care are caracter de hiperbolă (2); foarte exagerat, [var. iper-bolic,-ă adj.] adj., pl. hiperbolici,-ce. hiperboiiza tr. A exagera mărimea, importanţa etc. unui lucru. vb. I, ind. prez. 3 hiperbolizează. hiperbolizare Acţiunea de a hiperboiiza. s.f, g.-d. art. hiperbolizării, pl. hiperbolizări. hiperboloid (mat.) Suprafaţă rezultată din revoluţia unei hiperbole (1) în jurul uneia dintre axele sale. s.m., pl hiperboloizi.
hiperboreean,-ă (-re-ean) Care se află, care trăieşte în extremitatea nordică a globului pământesc, adj., pl. hiperboregni,-e.
hiperboreu,-ee (Locuitor) din regiunea extremului nordic; (locuitor) de la nord; hiperboreean. adj., s.m. şi
f., pl. hiperbolei,-ge.
hipercalcemje Cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge, s.f, art. hipercalcemia, g.-d. art. hipercalcemjei, pl. hipercalcemii, art. hipercalcemiile. hipercheratază îngroşare a stratului comos al pielii. s.f, g.-d. art. hipercheratQzei, pl. hipercheratoze. hiperchinezle Activitate exagerată efectuată de muşchii scheletici sau de muşchii netezi ai unui organ cavi-tar. s.f, art. hiperchinezia, g.-d. art. hiperchineziei, pl. hiperchinezii, art. hiperchineziile. hiperclorhidrie Hiperaciditate a sucului gastric, s.f, art. hiperclorhidria, g.-d. art. hiperclorhidriei. hipercorgct,-ă (lingv., despre cuvinte, forme gramaticale etc.) Care este eronat, deoarece i s-a aplicat, prin analogie, o regulă valabilă pentru alte situaţii; care este greşit din dorinţa de a nu greşi, adj., pl. hipercorgcţi,-te. hipercorectitudine (lingv.) Greşeală de limbă datorită faptului că vorbitorul se conformează mecanic normelor limbii literare, s.f., g.-d. art. hipercorectitudinii, pl hipercorectitudini.
hiperemie,-ă De hiperemie. adj., pl. hiperemici,-ce. hiperemie (med.) Aflux de sânge dintr-o anumită parte a corpului, s.f, art. hiperemia, g.-d. art. hiperemiei, pl. hiperemii, art. hiperemule.
hiperemotiv,-ă Foarte emotiv, adj., pl. hiperemotivi,-e. hiperemotiviţate Emotivitate excesivă, s.f., g.-d. art. hiperemotivităţii.
hiperestezie Sensibilitate exagerată a unui organ de simţ. s.f, art. hiperestezia, g.-d. art. hiperesteziei, pl. hiperestezn, art. hiperesteziile. hiperexcitabilitate Excitabilitate excesivă, patologică. s.f., g.-d. art. hiperexcitabilităţii.
hiperfoliculinie Secreţie exagerată de foliculină. s.f, art. hiperfoliculima, g.-d. art. hiperfoliculiniei. hiperglicemie Creştere exagerată a cantităţii de zahăr în sânge, s.f, art. hiperglicemia, g.-d. art. hipergli-cemiei.
hiperhidroză Hipersecreţie a glandelor sudoripare; transpiraţie abundentă, s.f, g.-d. art. hiperhidrozei, pl. hiperhidrQze.
hiperinflaţie (-ţi-e) Inflaţie de proporţii exagerate, s.f., art. hiperinflaţia, g.-d. art. hiperinflaţiei, pl. hiperinflaţii, art. hiperinflaţiile.
hiperinsulinism Boală provocată de secreţia excesivă de insulină. s.n. hipentă v. iperită.
hipermarket Supermarket. s.n., pl. hipermarketuri. hipermenoree Menstruaţie foarte abundentă, s.f, art. hipermenoreea, g.-d. art. hipermenoreei, pl. hipermenoree.
hipermetrop,-ă (Persoană) care suferă de hipermetropie. adj., s.m. şi f, pl. hipermetropi,-e. hipermetropie Defect de vedere care constă în formarea imaginii dincolo de retină; hipermetropism. s.f, art. hipermetropia, g.-d. art. hipermetropiei, pl. hipermetropii, art. hipermetropiile, hipermetropism (med.) Hipermetropie, s.n. hipermetru Vers antic având o silabă în plus faţă de măsura normală, s.m., art. hipermetrul, pl. hipermetri, art. hipermetrii.
hipermnezie Excitaţie excesivă, patologică a memoriei. s.f, art. hipermnezia, g.-d. art. hipermneziei, pl. hipermnezii, art. hipermneziile, hipergn (fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului, s.m., pl. hiperoni. hiperosmie Sensibilitate excesivă a simţului mirosului. s.f, art. hiperosmia, g.-d. art. hiperosmiei, pl. hiper-osrnü, art. hiperosmiile.
hiperparatiroidism (-ro-i-) Decalcifiere generalizată a oaselor şi depuneri de săruri de calciu în piele şi diverse organe, s.n.
hiperparazit (Parazit al altor paraziţi) care atacă lantele şi animalele, adj., s.m., pl. hiperparaziţi. iperplazie Creştere excesivă a unui ţesut, s.f, art. hiperplazia, g.-d. art. hiperplaziei, pl. hiperplazii, art. hierplaziile.
hiperprosexie (psih.) Concentrare exagerată a atenţiei, s.f, art. hiperprosexia, g.-d. art. hiperprosexiei. hipersecreţie (-ţi-e) Secreţie excesivă a unei glande. s.f, art. hipersecreţia, g.-d. art. hipersecrgţiei, pl. hiper-secrgţii, art. hipersecrgţiile.
hipersensibil,-ă Extrem de sensibil, adj., pl. hipersensibili,-e.
hipersensibilitate Sensibilitate exagerată, s.f, g.-d. art. hipersensibilităţii.
hipersensibiliza tr şi refl. A (se) sensibiliza foarte mult. vb. I, ind. prez. 3 hipersensibilizează. hipersensibilizare Acţiunea de a (se) hipersensibiliza. //Tratament al emulsiilor fotografice prin mărirea sensibilităţii, s.f, g.-d. art. hipersensibilizării. hipersomnje (med.) Tendinţă spre somn prelungit; somnolenţă, s.f, art. hipersomnia, g.-d. art. hipersom-mei, pl. hipersommi, art. hipersomniile. hipersonic,-ă 1. (despre viteze) Care depăşeşte viteza supersonică. 2. (despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion ~ . adj., pl. hipersonici,-ce. hipersunet (fiz.) Ultrasunet de înaltă frecvenţă, s.n., pl. hipersunete.
hipersustentaţie (-ţi-e) Mărire a sustentaţiei avioanelor cu ajutorul unor dispozitive montate pe aripi sau pe ampenaje. s.f, art. hipersustentaţia, g.-d. art. hipersus-tentaţiei, pl. hipersustentaţii, art. hipersustentaţiile.
541
hipocratlsm
hipertensiune (-si-u-) Creştere a tensiunii peste limitele normale, s.f., g.-d. art. hipertensiunii, hipertensiv,-ă (Persoană) care suferă de hipertensiune. adj., s.m. şi f, pl. hipertensivi,-e. hlpertermie Creştere anormală a temperaturii corpului. s.f, art. hipertermia, g.-d. art. hipertermiei. hipertlmie (med.) Creştere exagerată a bunei dispoziţii, caracteristică stărilor maniacale, s.f, art. hipertimia, g.-d. art. hipertimiei.
nipertiroldje (-ro-i-) Secreţie excesivă a hormonilor tiroidieni; hipertiroidism. s.f, art. hipertiroidia, g.-d. art. hipertiroidiei.
hipertiroidism (-ro-i-) Hipertiroidie. s.n. hlpertfinlc.'ă (despre soluţii) Care are o presiune osmotică superioară unei soluţii. adi.,pl. hipertanici,-ce. hipertonje 1. Starea unei soluţii hipertonice. 2. Creştere a tonicităţii unui ţesut sau organ. 3. Hipertensiune, s.f, art. hipertónia, g.-d. art. hipertóniái, pl. hipertonii, art. hiper-toniile.
hipertricsză (med.) Hirsutism. s.f, g.-d. art. hipertri-cazei.
hipertrofia (-fi-a) refl. (despre organe şi ţesuturi) A-şi mari volumul în mod anormal, vb. I, ind. prez. 3 se hipertrofiazâ; conj. prez. 3 să se hipertrofigze; ger. hiper-trofiindu-se.
hipertrofie Dezvoltare excesivă a unui ţesut sau a unui organ, s.f, art. hipertrofia, g.-d. art. hipertroflei, pl. hipertrofii, art. hipertroflile.
hlperurbanlsm (lingv.) Schimbare a formei literare a unui cuvânt, datorită intenţiei vorbitorului de a evita o formă presupusă neliterarâ; formă care rezultă din acest fenomen, s.n.. pl. hiperurbanisme. hipervltamlngză Tulburare a organismului cauzată de administrarea exagerată de vitamine, s.f, g.-d. art. hiper-vitaminazei, pl. hipervitamingze, hlp-hfip Stil în muzica uşoară, s.n. hţplatrle (-pi-a-) Studiul bolilor la cai. s.f., art. hipia-tria, g.-d. art. hipiatriei.
hipic,-ă Referitor la cai, de cai; la care participă cai (de curse), adf, pl. hipici,-ce. hlpl£t,-oată Hippy. adi., s.m. şi f, pl. hipiaţi,-te. hlplsm Sport practicat cu cai (de curse), s.n. nlpnagsglc,-a Referitor la stările premergătoare somnului. adj., pl. hipnagfigici,-ce. hipnogen1 Substanţă, medicament care provoacă somnul. s.n., pl. hipnogene.
hipnogen2,-a Care provoacă somnul, adj., pl. hipnogeni, -e.
hipnopedje Ansamblul de procedee care permit uşurarea memorării în timpul somnului, s.f, art. hipnope-jUa, g.-d. art. hipnopediei.
hipnştic1 Substanţă care provoacă somnul artificial; somnifer; hipnotizant1, s.n., pl. hipnatice. hipnatlc2,-a 1, Care provoacă hipnoză; provocat de hipnoză; hipnotizant2. 2. (fig.) Captivant, fascinant, adj., pl. hipnQtici,-ce.
hipnotism Ansamblul fenomenelor caracteristice hipnozei; provocarea hipnozei, s.n. nlpnotiza tr. A provoca cuiva starea de hipnoză; (fig.) a fascina, a captiva, vb. I, ind. prez. 3 hipnotizează. JJjpnotizant1 Hipnotic1, s.n., pl. hipnotizante. Hipnotizant2,-ă 1. (şi fig.) Care hipnotizează. 2. Hipnotic2, adj,, pl. hipnotizanţi,-te.
„?noţ!22re Acţiunea de a hipnotiza, s.f. g.-d. art. hip-notizgrii, pl. hipnotizált
mpnotlzatfir,-oare (Persoană) care hipnotizează; hipnotizőr. adi., s.m, şi f, pl. hipnotizatQri,-oare. mpnotizfir,-oare (rar) Hipnotizator, adj., s.m. şi f, pl. mPnotizari,-oâre.
hipnoză 1. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie. 2. (fig.) Fascinaţie, atracţie puternică. s.f, g.-d. art. hipnozei, pl. hipnoze. hipo1- Element de compunere care înseamnă „mai puţin, sub“.
hipo2- Element de compunere care înseamnă „referitor la cai“.
hlpoaclditâte (-po-a-) Scădere a secreţiei sucului gastric sub valorile normale, s.f, g.-d. art. hipoacidităţii, hlpoacyzlc,-ă (-po-a-) Care suferă de hipoacuzie, adj., pl. hipoacjjzici,-ce.
hipoacuzie (-po-a-) Scădere a acuităţii auditive, s.f, art. hipoacuzia, g.-d. art. hipoacuziei, pl. hipoacuzii, art. hipoacuziile.
hipoaigezie (-po-al-) Scădere a sensibilităţii la durere. s.f, art. hipoalgezia, g.-d. art. hipoalgeziei, pl, hipoal-gezii, art. hipoalgeziile.
hipoazotida (-po-a-) Bioxid de azot. s.f, g.-d. art. hipoazotidei.
hlpobarlc,-ă (fiz.) Cu presiune scăzută, adj., pl. hipo-barici,-ce.
hipocaicemie (med.) Scădere anormală a calciului din sânge, s.f, art. hipocalcemia, g.-d. art. hipocalcemiei, pl. hipocalcemii, art. hipocalcemiile. hipocamp 1. (mit.) Animal fabulos, cu cap de cal, cu două picioare şi coadă de peşte, care trăgea carul lui Neptun. 2. (iht.) Cal-de-mare. s.m., pl. hipocampi, hipocaust (-caust) (la romani) Instalaţie de încălzire cu aer cald. //Canal subteran al unei astfel de instalaţii, s.n., pl. hipocauste.
hlpocaystIc,-ă De hipocaust. adj., pl. hipocaustiei,-ee. hlpocentaur (-ta-ur) (rar, în mitologia greacă) Centaur. s.m., pl. hipocentauri.
hipocgntru Centrul unui cutremur, situat de obicei în adâncul scoarţei terestre, s.n., art. hipocgntrul, pl. hipo-centre.
hlpociclu Cerc care se rostogoleşte fără alunecare, In interiorul unui cerc de bază fix. s.n., art. hipociclul, pl, hipocicluri.
hlpocloremle (med.) Scădere anormală a cantităţii de clor din sânge; cloropenie. s.f., art. hipocloremia, g.-d. art. hipocloremiei, pl. hipocloremii, art. hipocloremiile. hlpoclorhldrie (med.) Scădere a acidităţii sucului gastric. s.f hipoclorhidria, g.-d. art. hipoclorhidriei, pl. hipo-clorhidiii, art. hipoclorhidriile. hlpocloridă Curbă descrisă de un punct de pe un cerc care se rostogoleşte, fără să alunece, în interiorul unui cerc fix. s.f, g.-d. art. hipocloridei, pl. hipocloride. hipoclont Sare a acidului hipocloros. /- de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, întrebuinţată ca dezinfectant şi ca decolorant. s.m., pl. hipoclotiţi. hipocloros (în sintagma) Acid ~ - acid obţinut prin acţiunea clorului asupra unei suspensii de oxid de mercur în apă, folosit ca decolorant. adj., pl. hipocloraşi. hlpocondru Parte superioară a abdomenului, situată de
o	parte şi de alta a epigastrului. s.n., art. hipocandrul, pl. hipocondre.
hipocoristic1 Diminutiv care exprimă mângâiere, afecţiune, s.n., pl. hipocoristice, hipocoristic2,-ă (despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, afecţiune; alintător, tandru. adj., pl. hipocoristici,-ce.
hipocotil Regiune a tulpinii plantelor cuprinsă între cotiledoane şi baza rădăcinii, s.n., pl. hipocotile. hipocratic,-ă l. Referitor la hipocratism. 2. (despre degete)Tngroşat la capăt, adj., pl. hipocratici,-ce. hipocratism 1. Sistem de tratament bazat pe concepţia lui Hipocrat. 2. (anat.) ~ digital = îngroşare a extremităţii degetelor, cu deformarea unghiilor, s.n.
hipocristalin
542
hipocristalin,-ă (despre structura rocilor eruptive) Alcătuit din cristale şi din sticlă, adj., pl. hipocristalmi,-e. hipocromie (med.) Scădere a pigmentaţiei pielii, s.f., art. hipocromia, g.-d. art. hipocromiei, pl. hipocromn, art. hipocromiile.
hipodgrm Strat profund al pielii, situat sub dermă. s.n. hipodermic,-ă (anat.) Subcutanat, adj., pl. hipodgr-mici,-ce.
hipodermoză Boală parazitară la bovine, provocată de larvele hipodermice, s.f, g.-d. art. hipodermozei, pl. hipodermsze.
hipodrfim Teren amenajat pentru cursele de cai. s.n., pl. hipodrfimuri.
hipoergie (-po-er-) (med.) Reducere a capacităţii organismului de a reacţiona la diferiţi antigeni. s.f, art. hipoergia, g.-d. art. hipoergiei, pl. hipoergii, art. hipo-ergiile.
hipoestezie Diminuare a sensibilităţii cutanate, care apare în unele boli nervoase, s.f, art. hipoestezia, g.-d. art. hipoestezjei, pl. hipoestezii, art. hipoesteziile. hipofag,-ă Care se hrăneşte cu came de cal. adj., pl. hipofâgi,-ge.
hipofagie Hrănire cu came de cal. s.f, art. hipofagia, g.-d. art. hipofagiei.
hipofizar,-ă Referitor la hipofiză. adj., pl. hipofizari,-e. hipofiză Glandă endocrină situată la baza creierului, cu rol important în reglarea hormonală, s.f, g.-d. art. hipofizei, pl. hipofize.
hipofoliculinism (med.) Disfuncţie hormonală cu scăderea foliculinei. s.n.
hipofQn,-ă Referitor la hipofonie. adj., pl. hipofoni,-e. hipofonie (fon.) Amuţire a unui sunet, s.f, art. hipofo-ma, g.-d. art. hipofoniei, pl. hipofomi, art. hipofoniile. hipofosfgt Sare a acidului hipofosforic. s.m., pl. hipo-fosfaţi.
hipofosfjt Sare a acidului hipofosforos. s.m., pl. hipo-fosfiţi.
hipofosfaric (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al fosforului cristalin, adj., pl. hipofosforici. hipofosforos (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al fosforului, întrebuinţat ca agent reductor. adj., pl. hipo-fosforaşi.
hipofuncţie (-ţi-e) Diminuare a funcţiei unui organ sau a unui sistem, [var. hipofuncţiune s.f.] s.f, art. hipo-fyncţia, g.-d. art. hipofuncţiei, pl. hipofuncţii, art. hipofuncţiile.
hipofuncţiune v. hipofuncţie.
hipogastric,-ă Referitor la hipogastru. adj., pl. hipo-
g§strici,-ce.
hipogastru Partea inferioară a abdomenului, s.n., art. hipoggstrul, pl. hipogastre.
hipogeu1 (în Antichitate) Construcţie subterană care servea ca mormânt, s.n., art. hipoggul, pl. hipogee. hipogeu2,-gee (zool., bot.) Care trăieşte sub pământ. adj., pl. hipogei,-gee.
hipoglicemiant,-ă (-mi-ant) Care provoacă hipogli-cemie. adj., pl. hipoglicemianţi,-te. hipoglicemie (med.) Scădere sub valorile normale a concentraţiei de glucoză din sânge, s.f, art. hipogli-cemia, g.-d. art. hipoglicemiei, pl. hipoglicemii, art. hipoglicemiile.
hipoglos (în sintagma) Nerv ~ = nerv situat dedesubtul limbii, adj., pl. hipoglaşi.
hipogrjf (mit.) Animal fabulos, jumătate cal, jumătate vultur, s.m., pl. hipogrifi.
hipohidrgză (med.) Diminuare a secreţiei sudorifice; absenţă a transpiraţiei, s.f, g.-d. art. hipohidrozei, pl. hipohidroze.
hipolog,-ă Specialist în hipologie. s.m., pl. hipolagi; (rar) s.f, g.-d. art. hipologei, pl. hipologe.
hipologie Ramură a zoologiei care se ocupă cu anatomia şi fiziologia calului, cu metodele de întreţinere, de ameliorare şi de dresare a cailor, s.f, art. hipologia, g.-d. art. hipologiei.
hipomanţie Practică a ghicitului la vechii celţi, care se făcea după nechezatul şi după mişcările unor cai sacri. s.f, art. hipomanţja, g.-d. art. hipomanţiei. hipomenoree Menstruaţie redusă cantitativ, s.f, art. hipomenoreea, g.-d. art. hipomenoreei, pl. hipomenoree. hipometrie Ramură a zoologiei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători, s.f, art. hipo-metiia, g.-d. art. hipometriei. hipometrop,-ă (med.) (Persoană) care suferă de hipo-metropie; miop. adj., s.m. şi f, pl. hipometrQpi,-e. hipometropie (med.) Miopie, s.f., art. hipometropia, g.-d. art. hipometropiei, pl. hipometropii, art. hipome-tropiile.
hipometru Aparat pentru măsurarea dimensiunilor corpului la animale (mai ales la cai), s.n., art. hipome^ trul, pl. hipometre.
hipomnezje (med.) Slăbire a memoriei, s.f, art. hipo-mnezia, g.-d. art. hipomneziei, pl. hipomnezii, art. hipomneziile.
hipomobil,-ă (despre vehicule) Pus în mişcare de cai. adj., pl. hipomobili,-e.
hiponastje Creştere mai rapidă a suprafeţei dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă, s.f, art. hiponastía, g.-d. art. hiponastíei, pl. hiponastii, art. hiponastnle. hipopatologie Disciplină care studiază boile cailor. s.f., art. hipopatologia, g.-d. art. hipopatologiei. hipoplazje Dezvoltare incompletă a unui ţesut sau a unui organ, s.f, art. hipoplazia, g.-d. art. hipoplaziei, pl. hipoplazii, art. hipoplaziile.
hipopotam Mamifer erbivor nerumegător, masiv, cu pielea groasă, fără păr, care trăieşte în Africa ecuatorială. s.m., pl hipopotami.
hipoproteinemie (-tei-) (biol.) Reducere a cantităţii de proteine din sânge, s.f., art. hipoproteinemia, g.-d. art. hipoproteinemiei, pl. hipoproteinemii, art. hipopro-teinemiile.
hiporchgmă Cântec şi dans executate în cinstea zeului Apollo şi a zeiţei Artemis. s.f, g.-d. art. hiporchemei, pl hiporcheme.
hiposceniu (ant.) Zid care susţinea scena unui teatru deasupra orchestrei. //Parte a orchestrei care se afla în faţa acestui zid. s.n., art. hiposceniul, pl. hiposcenii, art. hiposceniile.
hiposecreţie (-ţi-e) Scădere a secreţiei unei glande sub valorile normale, s.f, art. hiposecreţia, g.-d. art. hipose-crgţiei, pl. hiposecrgţii, art. hiposecreţiile. hipostază Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare, caracteristică bolnavilor care au stat mult timp în pat. s.f, g.-d. art. hipostazei, pl. hipo-staze.
hipostii1 Sală mare din palatele egiptene, cu plafonul susţinut de coloane, s.n., pl. hipostiluri. hipostM2,-ă Cu plafonul susţinut de coloane (echidistante). adj., pl. hipostili,-e. hiposulfit Sare a acidului hiposulfuros. s.m. hipotalamus Regiunea creierului care corespunde părţii inferioare a encefalului. s.n., pl. hipotalamusuri. hipotaxă (lingv.) Subordonare sintactică, s.f, g.-d. art. hipotaxei.
hipotensiune (-si-u-) Scădere a tensiunii arteriale sub valorile normale, s.f, g.-d. art. hipotensiunii. hipotensiv1 Medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, s.n., pl. hipotensive. hipotensiv2,-ă (Persoană) care suferă de hipotensiune. adj., s.m. şi f, pl. hipotensivi,-e.
543
histologie
hipotermal,-ă (despre minerale) Format pe cale hidro-termală, la temperaturi înalte, adj., pl. hipotermali,-e. hipotermie (med.) Scădere subnormală a temperaturii corpului, s.f, art. hipotermia, g.-d. art. hipotermiei. hipotimie (med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stări depresive), s.f, art. hipotimia, g.-d. art. hipotimiei, pl. hipotimii, art. hipotimiile.
hipotipoză Figură de stil, care sugerează imagini vizuale foarte vii. [var. ipotipoză s./'] s.f, g.-d. art. hipo-tipozei, pl. hipotipoze.
hipotiroidie (-ro-i-) Stare patologică cauzată de o hiposecreţie a glandei tiroide; hipotiroidism. s.f, art. hipotiroidia, g.-d. art. hipotiroidiei, pl. hipotiroidii, art. hipotiroidiile.
hipotiroidism (-ro-i-) Hipotiroidie. s.n. hipotonic,-ă (despre o soluţie) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluţii. /Ser ~ w ser a cărui concentraţie moleculară este inferioară celei a sângelui. adj., pl. hipotQnici,-ce.
hipotome 1. Stare a unei soluţii hipotonice. 2. Diminuare a tonicităţii musculare. 3. (med.) Hipotensiune. s.f., art. hipotoma, g.-d. art. hipotoniei, pl. hipotonii, art. hipotoniile.
hipotracţiune (-ţi-u-) Tracţiune care se face cu caii. s.f, g.-d. art. hipotracţiunii, pl. hipotracţijjni. hipotrofje Dezvoltarea insuficientă a unui organ sau a unui ţesut, s.f, art. hipotrofia, g.-d. art. hipotrofiei, pl. hipotrofii, art. hipotrofiile.
hipovitaminoză Lipsă a uneia sau mai multor vitamine din alimentaţie, s.f, g.-d. art. hipovitaminQzei, pl. hipovitaminoze.
hippy1 (angl.) Referitor la mişcarea, moda tinerilor nonconformişti, care prin anii 1960-1970, încercau un protest naiv împotriva societăţii, adj. invar hippy2 (angl.) Tânăr nonconformist, îmbrăcat neglijent, uneori consumator de droguri, înclinat spre promiscuitate. s.m., art. hippy-ul, pl. hippy, art. hippy-i. hjppysm (rar) Fenomenul hippy1. s.n. hipsocromie 1. (med.) Diminuare a pigmentaţiei pielii. 2. Proces de deschidere a culorii datorită modificării structurii unei substanţe prin introducerea unui sub-stituent în molecula corpului colorant, [var. ipsocromie *■£] s.f, art. hipsocromia, g.-d. art. hipsocromiei. hipsometric,-ă Referitor la hipsometrie. adj., pl. hip-somgtrici,-ce.
hipsometrie Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălţimilor, s.f, art. hipsometria, g.-d. art. hipsometiiei.
hipsomgtru Instrument pentru măsurarea altitudinii şi a presiunii atmosferice, s.n., art. hipsometrul, pl. hip-sometre.
hipsoterapie (med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine, s.f, art. hipsoterapia, g.-d. art. hipsoterapiei, pl. hipsoterapii, art. hipsoterapiile. mpuric (în sintagma) Acid ~ = derivat al acidului ben-zoic, prezent în vegetale, adj., pl. hipurici.
Purjt Gen de lamelibranhiate fosile din cretacicul superior; animal din acest gen. s.m., pl. hipuriţi. nintiseală (înv.) Felicitare adresată cuiva, s.f, g.-d. art. ntntisglii, pl. hiritiseli.
nirotoni tr. A hirotonisi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 să hirotonească.
>roţonie Hirotonisire. s.f, art. hirotonia, g.-d. hiro-
hTrtl’ hirotoni’’ art- hirotoniile.
roţonire Acţiunea de a hirotoni, s.f., g.-d. art. hiro-jonini, pi hirotoniri, rotonisi tr. (în ritualul creştin) A face pe cineva preot, acon, arhireu etc. [var. hirotonosi vö.] vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 să hirotonisească.
hirotonisire Acţiunea de a hirotonisi; hirotonie, s.f, g.-d. art. hirotonisiră, pl. hirotonisiri. nirotonosi v. hirotonisi.
hirsut,-ă 1. Cu părul şi cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz. 3. (bot., despre un organ) Acoperit cu peri lungi şi rigizi; hispid. adj., pl. hirsuţi,-te. hirsutism Creştere anormală de păr pe faţă, pe corp şi pe membre, în special la femei; hipertricoză. s.n. hirtă (reg.) Unitate de măsură pentru suprafeţe egală cu un sfert de pogon, s.f, g.-d. art. hirtei, pl. hirte, hirudingu (la pl.) Clasă de anelide cu corpul segmentat; (la sg.) animal din această clasă, s.n., art. hirudineul, pl. hirudinge.
hirudinizare Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. s.f., g.-d. an. hirudinizării, pl. hirudinizări. hirurg v. chirurg, hirurgicâiră v. chirurgical, hirurgie v. chirurgie, hispanic,-ă Spaniol, adj., pl. hispanici,-ce. hispanism Cuvânt, expresie specifică a limbii spaniole. s.n., pl. hispamsme.
hispanist,-ă Specialist în hispanistică. s.m., pl. hispanişti; s.f, g.-d. art. hispanistei, pl. hispaniste, hispanistică Disciplină care studiază limba şi culturile spaniole, s.f, g.-d. art. hispanisticii. hispanofil,-ă Admirator a tot ceea ce este de provenienţă spaniolă, s.m., pl. hispanofili; s.f, g.-d. an. hispa-nofilei, pl. hispanofile.
hispid,-ă (bot.) Hirsut (3). adj., pl. hispizi,-de. histamină Amină prezentă în ţesuturile vegetale şi animale, cu o puternică acţiune vasodilatatoare. s.f, g.-d. art. histammei, pl. histamine. histerectomie Extirpare pe cale chirurgicală a uterului. s.f, art. histerectomia, g.-d. art. histerectomiei, pl. histerectomii, art. histerectomiile. histerezis Fenomen ireversibil, potrivit căruia succesiunea stărilor unei substanţe, determinate de variaţia unui parametru, se deosebeşte de succesiunea stărilor determinate de variaţia în sens contrar a aceluiaşi parametru, s.n. histerografie (med.) Radiografie a uterului, s.f, art. histerografia, g.-d. art. histerografiei, pl. histerografii, art. histerografiile.
histerotomie Incizie a uterului pentru extragerea fătului în caz de naştere anormală, s.f, an. histerotomia, g.-d. art. histerotomiei, pl. histerotomii, art. histerotorniile. histidină Aminoacid prezent în hemoglobină şi foarte răspândit în natură, s.f, g.-d. art. histidinei. histoautoradiografie (-to-a-u-, -di-o-) Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, cu ajutorul unei pelicule radiografice marcate cu izotopi radioactivi, s.f, g.-d. art. histoautoradiografiei, pl. histoautoradiografii. histochimie Ramură a histologiei care studiază structura chimică a celulelor şi a ţesuturilor organismului. s.f., art. histochimia, g.-d. art. histochimiei. h is tocit Celulă din ţesutul conjuctiv, cu rol imunologic. s.n., pl. histocite.
histofiziologie (-zi-o-) Disciplină care studiază funcţiile celulei şi ale ţesuturilor organismului, s.f, art. histofiziologia, g.-d. art. histofiziologiei. histogeneză Formarea şi dezvoltarea ţesuturilor embrionului. s.f, g.-d. art. histogengzei, pl. histogengze. histogramă Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri diferite mărimi statistice, s.f., g.-d. art. histogramei, pl. histograme.
histologie,-ă De histologie. adj., pl. histologiei,-ce. histologie Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul microscopic al ţesuturilor organice, s.f., art. histologia, g.-d. art. histologiei.
histopatologie
544
hictrrjatologie Ramură a histologiei care studiază aspcciuí microscopic al ţesuturilor bolnave, s.f., art. histopatologia, g.-d. art. histopatologiei. historiogrgmă (-ri-o-) Grafic care reprezintă evoluţia în timp a unui fenomen, s.f, g.-d. art. historiogramei, pl. historiograme.
histoterapie Tratament al unor boli cu ajutorul unor ţesuturi organice, s.f, art. hisoterapja, g.-d. art. histo-terapiei, pl. histoterapii.
hlstotfim Instrument folosit la disecţia ţesuturilor, s.n., pl. histotsmuri.
histrion (-tri-on) 1. (în Antichitatea greco-romană) Actor de comedie. 2. Măscărici, //(fig.) Om perfid; şarlatan. [var. istrifln s.m.] s.m., pl. histrioni, histrionic,-ă (-tri-o-) De histrion, //(fig.) Ipocrit, fals. adj., pl. histrionici,-ce.
hlt Şlagăr, cântec aflat pe primele locuri într-un top. s.n., pl. luturi.
nitlt,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii indo-
europene, stabilite în mileniul al II-lea Î.H, în Asia Mică.
adj., s.m. şi f, pl. hitiţi,-te,
hitltă Limba vorbită de hitiţi. s.f, g.-d. art. hititei.
hltlerism Doctrină rasistă şi dictatorială a lui Hitler, s.n.
hitlerist,-ă (Adept) al hitlerismului. adj., s.m. şi f, pl.
hitlerişti,-ste.
HIV Virus care provoacă maladia SIDA. s.n. hf v. hă.
hlamidă 1. Mantie dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă, firinsă cu o agrafă pe umăr, pe care o purtau vechii greci şi romani. 2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini, s.f, g.-d. art. hlamidei, pl. hlamide, hleab (reg.) Lucru stricat, rău, uzat. s.n., pl. hlegburi. hlel (reg) Pământ arşilos. s.n., pl. hlgiuri, hlelöS,-oasá (hle-ios) (reg., despre locuri) Lutos, clisos, adj., pl. hleiaşi,-oase.
hlizi refl- (pop.) 1. A râde prosteşte, fără rost. 2. A se holba, a se zgâi, vb. IV, ind. prez. 3 sg, se hlizeşte, imperf. 3 sg. se hlizea; conf prez. 3 să se hlizească, hlujan (reg) Tulpină a porumbului sau a altor plante erbacee mari. s.m., pl. hlujgni. hm Cuvânt care exprimă neîncredere, nemulţumire, interi. ho 1. Strigăt cu care se opresc vitele, //(fam,, la adresa unui vorbitor) Destul! opreşte-te! //(rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (repetat, cu al doilea element accentuat) Exclamaţie prin care sunt întărite spusele cuiva, interj.
ho&ncă (pop.) Hoaşcă. s.f, g.-d. art. hoancei, pl. hoance.
hoanghină (pop.) Hoaşcă. s.f., g.-d. art. hoanghinei, pl. hoanghine.
hoardă 1. Grup în care erau organizate popoarele nomade mongole. 2. Ceată care pradă şi jefuieşte; armată cotropitoare. [var. hfirdă, oardă s.£] s.f, g.-d. art. hoardei, pl. hoarde.
hoaspă (reg.) înveliş al grăunţelor de cereale, al boabelor de fasole, de mazăre etc. s.f, g.-d. art. hoaspei, pl. hoaspe.
hoaşcă (fam.) Denumire dată unei femei bătrâne şi rele; hoancă, hoanghină. s.f, g.-d. art. hoaştei, pl. hogşte. hóban 1. Piesă din sârmă de oţel care leagă aripile cu fuzelajul unui avion. 2. (mar.) Coardă pentru susţinerea catargelor, s.n., pl. hobane.
hobgc Groapă, scufundătură pe un drum, făcută de ape. s.n., pl. hoblcuri.
hQbby (angl.) îndeletnicire, ocupaţie favorită a cuiva în afara profesiunii, s.n., art. hobby-ul, pl. hobby-uri. habot (reg.) Basma sau văl de mireasă, s.n., pl. hfibote. hachel Joc sportiv, pe gheaţă sau pe iarbă, în care jucătorii caută să introducă în poarta echipei adverse un puc sau o minge. s.n.
hocheist Jucător de hochei, s.m., pl. hocheişti. hocheton Vestă de pânză groasă pe care o purtau ostaşii (arcaşii) medievali, s.n., pl. hochetonuri. hochim (înv.) Ordin scris din partea sultanului, s.n., pl. hochimuri.
hochpartgr (ch pron. h) (germ.) Mezanin, s.n., pl. hoch-partsre.
hacus-pacus Formulă întrebuinţată de scamatori; scamatorie. s.n. hodină v. odihnă, hodini v. odihni, hodolgan v. odolean.
hodomgtru Instrument care serveşte la măsurarea unui drum parcurs, s.n., art. hodomgtrul, pl. hodomgtre. hodorogga Dans popular românesc, cu ritm vioi, din sudul Transilvaniei, s.f. art., neart. hodoroagă, g.-d. art. hodoroagei.
hodoroagă (fam,) Lucru (de obicei vehicul) vechi, stricat, hodorogit, s.f, g.-d. art, hodoroagei, pl. hodo-roage.
hodorag1 (pop.) Coş fără fund, pentru prinderea peştilor. s.n., pl. hodoroage.
hodorag2,-oagă (fam.) Persoană bătrână, neputincioasă, s.m., pl, hodorogi; s.f g.-d. art. hodoroagei, pl. hodoroage.
hodorogeală (fam.) Zgomot produs de obiecte lovite între ele, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc, s.f., g.-d. art. hodorogglii, pl. hodoroggli. hodorogi 1, intr. (despre vehicule) A face zgomot mare în timpul mersului, 2. intr, A face zgomot cotrobăind undeva. 3. intr. (fig.) A trăncăni, a flecări. 4. refl. (despre obiecte) A se uza, a se strica, 5. refl. (fig., despre oameni) A se ramoli, a se şubrezi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hodorogesc, imperf. 3 sg. hodorogea; conj. prez. 3 să hodorogească.
hodoranc Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea unor obiecte, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. interj.
hodoranc-tranc Exclamaţie folosită când cineva face un lucru nepotrivit sau spune o vorbă deplasată, interj. hogaş v. făgaş.
hagback (a pron, e) (angl.) Creastă ascuţită, care rămâne în urma eroziunii unor straturi de teren cu durităţi diferite, s.n., pl. hogbackuri,
hage Preot sau dascăl la mahomedani, [var. hogea s.w-J s.m., art. hogea, g.-d. art. hogii, pl. hogi, art. hogii, hagea v. hoge.
hogeac (reg.) Coş, horn. s.n., pl. hogeacuri. hohgr (reg.) 1. Hingher. 2, Călău, s.m., pl. hoheri, hahot Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. IA plânge (sau a râde) cu ~ (sau în ~e)= a plânge (sau a râde) foarte tare. s.n., pl. hohote.
hohoti intr. A izbucni în hohote de plâns sau de râs. //(fig., despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hohotesc, imperf. 3 sg, hohotea; conj. prez. 3 să hohotească, hohotiră Faptul de a hohoti; hohotit, s.f, g.-d. art. hohotirii, pl. hohotiţi hohotit Hohotire. s.n.
hohotitor,-oare (despre râs sau despre plâns) Cu hohote, adj., pl. hohotitori,-oare.	,
hoinar,-ă (Persoană) care umblă mult, fără rost. adj., s.m. şi f., pl. hoinari,-e.
hoinăreală Faptul de a hoinări, s.f, g.-d. art. hoinărelii, pl. hoinăreli.
hoinări intr. A umbla fără ţintă, fără căpătâi; a vaga-; bonda. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoinăresc, imperf-3 sş. hoinărea; conj. prez. 3 să hoinărească, hoit 1. Cadavru intrat în descompunere; stârv. 2. (f*S-> pop.) Om gras, greoi în mişcări, s.n., pl. hoituri.
545
homocentru
hoitar Specie de vultur, de culoare albă-gălbuie, care se hrăneşte cu hoituri, s.m., pl. hoitari. hojbăi intr. (reg.) A scotoci, vb. IV, ind. prez. 3 hojbăie, imperf. 3 sg. hojbăia; conj. prez. 3 să hojbăie. hgjma (reg.) Mereu. adv.
hojmaliu (reg.) Om voinic, înalt (şi prost), s.m., pl. hojmalăi, art. hojmalăii.
hol încăpere într-o locuinţă sau într-un edificiu, care face legătura între intrare şi celelalte încăperi ale clădirii. s.n., pl. holuri.
holba tr. A face ochii mari (de mirare, de spaimă etc.). Ilrefl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii mari (de curiozitate, de spaimă etc.). vb. I, ind. prez. 3 holbează, holbare Acţiunea de a (se) holba, s.f, g.-d. art. holbării, pl. holbări, hslbură v. volbură.
hfildă Semănătură cu acelaşi fel de plante (mai ales
cereale), s.f, g.-d. haldei, pl. halde.
hfilding Societate comercială, financiară etc. care deţine
suficiente acţiuni ale altei societăţi încât poate exercita
controlul asupra ei. s.n., pl. haldinguri.
holdlşoară Holdiţă. s.f, g.-d. art. holdişoarei, pl. hol-
dişoare.
holdiţă Diminutiv al lui holdă; holdişoară. s.f., g.-d. art. holdiţei, pl. holdiţe.
hfildup (up pron. ap) Jaf armat asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc. s.n., pl. haldupuri. holender 1. Element folosit la racordarea a două ţevi prin înşurubare. 2. Maşină folosită pentru decorticarea cerealelor. 3. Nume dat unor instalaţii de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hîrtiei. s.n., pl. holendere.
holeră 1. Boală infecţioasă gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale, vărsături şi diaree. IA da ~a in cineva = a se speria foarte tare. 2. Boală infecţioasă la păsări. 3. (fig.) Fiinţă urâtă şi rea. s.f., g.-d. ar/, holerei, pl. holere.
holarcă/horilcă (reg.) Rachiu de proastă calitate, s.f, g-d. art. holercii/horilcii, pl. holerci/liorjlci. nolgrlc,-ă (Persoană) bolnavă de holeră (1). adj., s.m. fi f-, pl. holerici,-ce.
nolerină Formă uşoară de holeră, s.f, g.-d. art. hole-rinei, pl. holerine.
holism (fii.) Concepţie idealistă care susţine ireductibilitatea întregului la suma părţilor socotind drept „factor integrator" al lumii un principiu imaterial şi incognoscibil s.n.
h&lmlu Element chimic din grupa lantanidelor. s.n., art. halmiul.
hologngăr (reg.) Persoană care se ocupa în trecut cu extragerea clandestină a aurului din mine. s.m., pl. holoangări.
holocaust (-caust) 1. (în Antichitate) Jertfă adusă zeilor, constând din arderea în întregime a animalului sacrificat. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. 3. (fig.) Ofrandă, sacrificiu, [var. olocaust s.n.] pl. holocausturi. nolocan1 Ultima perioadă a erei cuatemare. s.n. nolocans,-ă Referitor la holocen1. adj., pl. holocgni.-e. holocrin,-ă (despre glande) Al cărei produs de secreţie este eliminat prin dezintegrarea celulei glandulare, adj., Pl. holocrini,-e.
holocrlstalin,-ă (despre roci magmatice) Cristalizat în jntregime. adj., pl. holocristalini,-e. noloenzjmă Enzimă complexă; holoferment. s.f, g.-d. ort. holoenzimei, pl. holoenzime.
JJO ofermant Holoenzimă. s.m., pl. holofermenţi. nolofrgstlc,-ă (despre limbi) în care o frază se exprimă pnntr-un singur cuvânt, adj., pl. holofrastici,-ce.
holografie Procedeu de obţinere a imaginii spaţiale a unui obiect cu ajutorul laserului, s.f, art. holografia, g.-d. art. holografiei, pl. holografii. hologramă Imagine obţinută prin holografie, s.f, g.-d. art. hologramei, pl. holograme, holometâbolă (despre insecte) Cu metamorfoză completă (larvă, nimfă, adult), adj, pl. holometabole. holoparazjt,-ă (Plantă) care trăieşte parazitar pe o altă plantă din care îşi extrage hrana, adj., s.m. şi f, pl. holo-paraziţi,-te.
holoturjd (la pl.) Clasă de animale marine fără schelet sau cu schelet redus; (la sg.) animal din această clasă. s.n., pl. holoturide.
holoturie (-ri-e-)Echinoderm cu corpul moale şi lungit;
castravete de mare. s.f, art. holoturia, g.-d. art. holo-
turiei, pl. holoturii, art. holoturiile.
holtéi1 Bărbat necăsătorit; celibatar, //(rar) Tânăr bun
de însurat; flăcău, s.m., pl. holtei, art. holteii.
holtei2 intr. (înv., reg.) A-şi petrece viaţa ca holtei1; a
burlăci. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. holteiesc, imperf.
3 sg. holteia; conj. prez. 3 să holteiască.
holtelaş Diminutiv al lui holtei1, s.m., pl. holteiaşi.
holteie (înv., reg.) Viaţă de holtei1, s.f., art. holteia,
g.-d. art. holteiei.
nomar Crustaceu marin, comestibil, asemănător cu racul. s.m., pl. homari.
homeless (hăumles) (angl.) Persoană care nu are adăpost. s.m., art. homelessul, pl. homeless. homeopat,-ă (-me-o-) Medic specialist în homeopatie. s.m., pl. homeopaţi; s.f, g.-d. art. homeopatei, pl. homeopate.
homeopatic,-ă (-me-o-) De homeopatie. adj., pl. homeopatici,-ce.
homeopatie (-me-o-) Sistem de tratament medical, care constă în administrarea în doze foarte mici a substanţelor care, în cantităţi mari, ar putea provoca simp-tomele bolii care este combătută, s.f., art. homeopatia, g.-d. art. homeopatiei.
homeoplazie (-me-o-) (biol.) Dezvoltare a unui ţesut asemănător ţesutului normal, s.f., art. homeoplazia, g.-d. art. homeoplaziei.
homeostază (-me-o-) Proprietate a organismelor vii de a menţine constantele mediului intern; homeostazie. s.f, g.-d. art. homeostazei, pl. homeostaze. homeostazie (-me-o-) (biol.) Homeostază. s.f, art. homeostazja, g.-d. art. homeostaziei. homeotarm,-ă (-me-o-) (Organism) cu temperatură internă constantă, indiferent de variaţiile mediului extern. adj., s.m. şi f, pl. homeotermi,-e. homeotermie (-me-o-) însuşirea de a fi homeoterm. s.f, art. homeotermia, g.-d. art. homeotermiei, homeric,-ă 1. Referitor la Homer sau la epopeile sale.
2.	(p. ext.) De proporţii grandioase. /Râs ~ = râs puternic.
[var. omeriCj-ă adj.] adj., pl. homerici,-ce. lomicid1 Omor, crimă, asasinat. s.n.,pl. homicide. homlcld2,-ă Asasin, ucigaş, adj., s.m. şi f, pl. homi-cizi,-de.
homlnld (la pl.) Familie de primate cuprinzând omul şi precursorii săi din perioada cuatemară; (la sg.) reprezentant al acestei familii, s.m., pl. hominizi, hominfzare Proces de transformare psihofiziologică a hominizilor în Homo Sapiens, s.f, g.-d. art. hominizgrii. hfimo Homosexual, s.m. şi f. homocgntrlc,-ă 1. (despre fascicule de lumină) Ale cărui raze trec prin acelaşi punct. 2. (despre cercuri) Cu acelaşi centru, [var. omocentric,-ă adj.] adj., pl. homo-centrici,-ce.
homocgntru (mat.) Centru comun mai multor cercuri. [var. omocentru s.n.] s.n., art. homocentrul, pl. homo-centre.
homocrom
546
homocrom,-ă Cu homocromie. adj., pl. homocroírsi.-e. homocromie Adaptare a culorii unui animal la mediul în care trăieşte, folosită ca mijloc de apărare, s.f., art. homocromia, g.-d. art. homocromiei. homocran,-ă (rar) Simultan, sincronic, adj., pl. homo-crQni,-e.
homogrefă Grefă cu grefon de la un individ din aceeaşi specie; homoplastie. s.f., g.-d. art. homogrefei, pl. homogrefe.
homomorf,-ă Care prezintă aceeaşi formă, adj., pl. homomorfi,-e.
homomorflsm (mat.) Corespondenţă univocă între două mulţimi cu aceeaşi structură algebrică, [var. omo-morfism s.n.] s.n.
homoplastie Homogrefă. s.f, art. homoplastia, g.-d. art. homoplastiei.
homopter (la pl.) Ordin de insecte cu două perechi de aripi membranoase; (la sg.) insectă din acest ordin, s.n., pl. homoptere.
homosexual,-ă (-u-al) (Persoană) care practică homosexualitatea. adj., s.m. şi f. pl. homosexuali,-e. homosexualitate (-xu-a-) Atracţie sexuală pentru indivizi de acelaşi sex; inversiune sexuală, s.f, g.-d. art. homexualităţii.
homosfgră Strat al atmosferei în care componenţii săi principali (oxigenul şi azotul) rămân în aceleaşi proporţii. [var. omosferă s.£] s.f, g.-d. art. homosferei. homotransplant Transplant de la un individ din aceeaşi specie, s.n., pl. homotransplanturi. homozigot Organism rezultat dintr-un singur tip de gameţi. s.m., pl. homozigoţi.
homunculus 1. Omuleţ artificial pe care alchimiştii
pretindeau că l-au fabricat. 2. Om foarte mic de statură,
nedezvoltat, s.m., pl. homunculuşi.
hon Unealtă aşchietoare formată din mai multe pietre
abrazive, dispuse simetric pe un ax central, s.n., pl.
honuri.
hondrăni intr. (reg.) A flecări. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hodrăngsc, imperf. 3 sg. hondrănea; conj. prez. 3 să hondrănească.
hondurian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Honduras, adj., s.m. şi f, pl. hondurigni,-e.
honipsj tr. (înv.) A mistui. IA nu putea ~ pe cineva = a nu simpatiza pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. honipsgsc, imperf. 3 sg. honipsea; conj. prez. 3 să honip-sească.
honoris causa (cau-, s pron. z) (lat.) (despre titlul ştiinţific de doctor) Onorific, loc. adj. honul tr. A netezi suprafaţa interioară cilindrică a unei piese, cu ajutorul unei maşini speciale. /Maşină de ~t = maşină dotată cu bare abrazive pentru netezirea suprafeţelor interioare ale unor piese metalice, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. honuigsc, imperf. 3 sg. honuia; conj. prez. 3 să honuiască.
honuire Acţiunea de a honui; honuit. s.f, g.-d. art. honuirii, pl. honuiri. honuit Honuire. s.n.
honvgd Nume purtat de soldaţii din infanteria maghiară în Evul Mediu şi de soldaţii din armata pedestră austro-ungară. s.m., pl. honvezi. hop1/hopa 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăţi, scăparea din mână a unui obiect etc. /Nu zice ~ până nu sari (sau până nu treci) şanţul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul.
2.	Exclamaţie care exprimă o surpriză (neplăcută).
3.	(exclamaţie care indică sosirea neaşteptată a cuiva) Iată că vine! [var. hopai, hup interj.] interj.
hop2 1. Ridicătură sau adâncitură în drum. //(fig.) Dificultate, obstacol. 2. Săritură a unui vehicul peste un obstacol, s.n., pl. hapuri.
hopai v. hop1.
hopa-mitică 1. Jucărie imitând un bărbat, care indiferent cum este aşezată, revine mereu în poziţie verticală. 2. (fig.) Om descurcăreţ, care rămâne mereu în picioare. s.m., pl. hopa-mifică.
hop-aşa/hop-şi-aşa Exclamaţie care însoţeşte o săritură la diferite jocuri populare, interj. hopa-ţopa/hopai-ţopai Exclamaţie care însoţeşte diferite mişcări bruşte, sărituri la jocuri şi dansuri populare etc. interj.
hopăi intr. (pop.) A spune „hop” (sărind sau săltând). Utr. A sălta. vb. IV, ind. prez. 3 sg. hopăie, imperf. 3 sg. hopăia; conj. prez. 3 să hopăie. hopNt (la vechii greci) Soldat echipat cu echipament greu. s.m.,pl. hopliţi.
hoplolatrie Adoraţie a uneltelor de vânătoare sau a armelor de luptă la triburi politeiste. s.f, art. hoplolatria, g.-d. art. hoplolatriei.
hoplomac (la vechii greci) Gladiator echipat cu arme
grele, s.m., pl. hoplomaci. a
hoplomahie (la vechii greci) întrecere între gladiatori
înarmaţi cu arme grele, s.f., art. noplomahia, g.-d. art.
hoplomahiei.
hopuros,-oasă (rar, despre drumuri) Plin de gropi. adj., pl. hopuroşi,-oase.
hor/hor-her (adesea repetat) Cuvânt care imită sforăitul. [var. hore interj.] interj. horaiţă (-ra-i-) (reg.) Sforăială. s.n. horă 1. Dans popular românesc, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc; melodie după care se dansează. 2. (pop.) Petrecere ţărănească undé se dansează jocuri populare. IA ieşi la~ = (despre tineri) a intra în rândul fetelor şi al flăcăilor care joacă la horă. A se găti de ~ = a se îmbrăca frumos, pentru sărbătoare. s.f, g.-d. art. horei, pl. hore.
horăi intr. (reg., despre oameni) A sforăi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. horăie, imperf. 3 sg. horăia; conj. prez. 3 să horăie.
horăit (reg.) Sforăială. s.n.
horăitură (-ră-i-) (reg.) Sforăială. s.f, g.-d. art. horăi-turii, pl. horăituri.
horbotă (reg.) Dantelă, s.f, g.-d. art. horbotei, pl. horbote.
horboţică (reg.) Diminutiv al lui horbotă, s.f, g.-d. art. horboţelei, pl. horboţgle, art. horboţelele. hore v. hor/hor-hor.
horcăi intr. 1. A hârâi în timpul respiraţiei; (despre
muribunzi) a respira greu şi cu zgomot. 2. A sforăi, [var.
horcăni vb ] vb. IV, ind. prez. 3 sg. horcăie, imperf. 3 sg.
horcăia; conj. prez. 3 să hfircăie.
horcăială Horcăit, s.f, g.-d. art. horcăiglii, pl. horcăigli.
horcăit Faptul de a horcăi; zgomot produs de cel care
horcăie; horcăială, horcăitură. s.n.
horcăituri (-că-i-) Horcăit, s.f, g.-d. art. horcăiturii,
pl. horcăituri.
horcăni v. horcăi. hordă v. hoardă.
horeţ (reg.) împletitură din nuiele, în formă de coş cilindric, folosită la păstrarea în apă a peştelui prins, s.n., pl. horeţe.
horezean,-ă (Locuitor) din Horez. adj., s.m., pl, hore-zeni,-e.
horezeancă Locuitoare din Horez. s.f, g.-d. art. hore-zencei, pl. horezence.
horhăi intr. (reg.) A rătăci, a umbla în neştire, vb. IV, ind. prez. 3 sg. să horhăie, imperf 3 sg. horhăia; conj. prez. 3 să horhăie.
hori intr. (reg.) 1. A cânta (din gură sau din fluier) un cântec sau o horă. 2. A juca hora. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. horesc, imperf. 3 sg. horea; conj. prez. 3 să horească.
547
hoţit
horilcă v. holercă.
horişte (reg.) Rotocol mare de fân, risipit din căpiţe ca să se usuce; horitură. s.f., g.-d. art. horiştii, pi horişti. horitQr,-oare (reg.) Persoană care horeşte (1). s.m., pl. hori tari; s.f., g.-d. art. horitoarei, pl. horitoare. horitură (reg.) Horişte. s,f, g.-d. art. horiturii, pl. hori-turi-
hormism Concepţie psihologică, potrivit căreia comportamentul oamenilor este dirijat spre un scop de o forţă instinctivă, s.n.
hormon Produs secretat de glandele endocrine sau de unele ţesuturi, care stimulează funcţionarea normală a organismului, s.m., pl. hormoni, hormonal,-ă Referitor la hormoni, adj., pl. hormonálisé.
hormonologie Ramură a endocrinologiei care studiază originea şi activitatea hormonilor, s.f, art. hormo-nologia, g.-d. art. hormonologiei. hormonoterapie Tratament hormonal aplicat în diferite boli. s.f., art. hormonoterapia, g.-d. art. honnonote-rapiei, p/vhonnonoterapii, art. hormonoterapiile. horn 1. întregul coş de fum al unei sobe. 2. Partea de deasupra a vetrei ţărăneşti prin care fumul trece în pod sau afară. 3. (alpinism) Spaţiu îngust între doi pereţi de stâncă paraleli şi înalţi. 4. Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, apărut în urma interesectării pereţilor circurilor glaciare, s.n., pl. hamuri.
homar Coşar2 (1). s.m., pl. homari, homblgndă Mineral de culoare verde sau brun-închis, cu luciu sticlos, s.f, g.-d. art. homblendei, pl. homblende. hornblendit Rocă alcătuită din homblendă. s.m., pl. homblendiţi,
horneţ (reg.) Diminutiv al lui horn; coş (la o casă), s.n., pl. homeţe.
horodinca Numele unui dans cu mişcare vioaie, de origine ucrainiană. s.f. art., neart. horodincă, g.-d. art. horodmcăi. horopsi v. oropsi. horopsit,-ă v. oropsit.
horoscop 1. Reprezentare grafică a poziţiei astrelor, cu ajutorul căreia astrologii prezic destinul cuiva, în raport cu data sa de naştere. 2. Rubrică în diferite publicaţii, în care se fac preziceri pentru cei născuţi în fiecare dintre cele 12 zodii, s.n., pl. horoscoape, horp (reg.) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată şi repede, interj. horpăj tr. (reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele, vb. IV, ind. prez. I sg. harpăi/horpăiesc, imperf. 3 sg. horpăia; conj. prez. 3 să horpăie/să horpăiască. norpăială Faptul de a horpăi. s.f, g.-d. art. horpăielii, pl- horpăigli.
hfirror1 (angl .) Care stârneşte groaza, adj. invar. harror2 (angl.) Gen artistic (film, roman) care stârneşte groaza, s.n., art. harrorul, pl. horror, horst Regiune mai înaltă a scoarţei terestre, mărginită de falii, care a rămas mai ridicată după scufundarea regiunilor vecine, s.n., pl. horsturi, norşaf (reg.) Ciorbă de prune afumate sau de vişine; compot cu muiiă zeamă, s.n., pl. horşafuri. nortativ,-ă (geam., despre propoziţii sau forme verbale) Care exprimi- un îndemn, adj., pl. hortativi,-e. Hortensie '-si-e) Plantă ornamentală cu flori mari, fără jnir°Ş. s.f, :rt. hortensia, g.-d. art. hortensiei, pl. hor-jSnsii, art. ■■ jrtensiile.
Horticol,-;' Referitor la horticultura, adj., pl. horticoli,-e. norticultj '-oare Persoană care se ocupă cu horticultura.s.m.,/ horticultari; s.f., g.-d. art. horticultoarei, pl.
horticultura Ştiinţa care se ocupă de cultivarea pomilor, legumelor şi florilor, s.f., g.-d. art. horticulturii. horţiş,-ă (reg.) Pieziş, adj., pl. horţişi,-e. hostie (-ti-e) 1. Jertfă adusă zeilor, la greci şi la romani; jertfă (de obicei un animal) adusă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) Azimă folosită la împărtăşanie, s.f, art. hostia, g.-d. art. hostiei, pl. hostii, art. hostiile, hotar 1. Frontieră, graniţă; linie care desparte o proprietate de alta. /Piatră de ~ = piatră, stâlp care indică un hotar. 2. (fig.) Liniuţă, margine. 3. Mare proprietate; teritoriu în proprietatea unei comune, s.n., pl. hotare. hotarnic,-ă (înv.) Referitor la hotarele unei moşii. jInginer ~ = Inginer care se ocupa cu măsurarea moşiilor. adj.,pl. hotărnici,-ce.
hată Dispozitiv aşezat deasupra unei plite, a unui cămin etc. pentru a colecta şi evacua gazele toxice, s.f, art. hatei, pl. hote.
hotărâre 1. Faptul de a (se) hotărî; decizie. ICu ~ sau cu toată ~a = în mod hotărât. 2. Dispoziţie a unei autorităţi; sentinţă judecătorească. 3. Act emis de organele de conducere ale unor organizaţii, instituţii etc. în urma unor dezbateri colective, s.f, g.-d. art. hotărârii, pl. hotărâri.
hotărât,-ă 1. Care a luat o hotărâre; decis. 2. Indiscutabil, sigur. 3. Articol ~ = articol care arată că obiectul denumit de substantivul pe lângă care stă este cunoscut de vorbitor sau individualizat, adj., pl. hotărâţi,-te. hotărâtor,-oare Care hotărăşte; decisiv. //Determinant; de importanţă capitală, adj., pl. hotărâtari,-oare. hotărî A. 1. tr. şi refl. A lua sau a face pe cineva să ia o hotărâre; a (se) decide. 2. tr. A fixa o dată, un termen etc. B. tr. (înv.) A pune hotar. Hrefl. A se mărgini cu... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hotărăsc, imperf. 3 sg. hotăra; conj. prez. 3 să hotărască.
hotărnici tr. (rar) A delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hotărnicesc, imperf. 3 sg. hotărnicea; conj. prez. 3 să hotărnicească, hotărnicie Fixare a limitelor unei regiuni, unei proprietăţi etc. s.f, art. hotărnicia, g.-d. art. hotărniciei, pl. hotărnicii, art. hotărniciile.
hotdog (angl.) Câmat sau crenvurşt cald, servit (cu muştar) într-o chiflă, s.m., art. hatdogul, pl. hatdogi. hotel Clădire cu multe camere mobilate, care se închiriază călătorilor, s.n., pl. hoteluri, hotelier,-ă (-li-er) 1. adj. Referitor la hoteluri. II. s.m. şi
f.	Persoană care administrează un hotel; proprietar al unui hotel, adj., s.m. şi f, pl. hotelieri,-e. hotentot,-ă 1. (Persoană) care aparţine unor triburi de păstori nomazi din sud-vestul Africii, adj., s.m. şi f, pl. hotentoţi,-te.
hotentotă Limbă africană vorbită de hotentoţi. s.f,
g.-d.	art. hotentatei.
hotline (line pron. lain) (angl.) 1. Linie telefonică directă între şefii de state sau de guverne, folosită în cazuri de crize diplomatice. 2. Linie telefonică utilizată în cazuri de urgenţă, s.f.
hotnog (în Moldova) Vechi grad militar; comandant peste o sută de ostaşi, s.m., pl. hotnagi. hoţ, hoaţă 1. Persoană care fură. //(adj.) Viclean. 2. (fam.) Ştrengar, şmecher, s.m., pl. hoţi; s.f., g.-d. art. hoaţei, pl. hoaţe.
hoţesc,-eiiscă De hoţ. adj., pl. hoţeşti.
hoţeşte Pe ascuns, pe furiş; hoţiş. adv.
hoţi 1- intr. (rar) A duce viaţă de hoţ. 2. tr. A fura.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hoţesc, imperf. 3 sg. hoţea;
conj. prez. 3 să hoţească.
hoţie Faptul de a fura; furt; fraudă, s.f., art. hoţia, g.-d. art. hoţiei, pl. hoţii, art. hoţiile, hoţiş (rar) Hoţeşte, adv. hoţit (rar) Faptul de a hoţi. s.n.
hoţoaică
548
hoţoaică 1. Femeie care fură. 2. (fam.) Ştrengăriţă, hoţomancă. s.f, g.-d. art. hoţoaicei, pl. hoţoaice. hoţoman,-ă Hoţ; om ticălos; (fam.) şmecher, poznaş. s.m., pl. hoţomani; s.f., g.-d. art. hoţomanei, pl. hoţomane.
hoţomancă (fam.) Ştrengăriţă, hoţoaică. s.f, g.-d. art. hoţomancei, pl. hoţomance. hoţomăneşte (rar) Ca hoţomanii, adv.	_
hoţomănje Faptă de hoţoman; tâlhărie, hoţie. //înşelătorie, şarlatanie. s.f, art. hoţomănia, g.-d. art. hoţomă-niei, pl. hoţămănii, art. hoţomăniile. house (haus) (angl.) Stil în muzica uşoară, s.n., art. house-ul.
hram Patronul unei biserici creştine, //(p. ext.) Sărbătoare de comemorare a patronului unei biserici. ICe ~ porţi (sau poartă) = ce fel de om eşti (sau este), s.n., pl. hramuri.
hrana-vacll Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi cu flori albe, folosită ca nutreţ, s.f. art., g.-d. art. hranei-vacii.
hrană Tot ceea ce serveşte la nutriţia oamenilor, a animalelor sau a plantelor; mâncare, s. f., g.-d. art. hranei, hrăni 1- tr. şi refl. A da cuiva să mănânce sau a mânca. IA se ~ cu vânt = a mânca foarte puţin, a ciuguli. 2. tr. (fig.) A întreţine un sentiment sau o stare sufletească. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrănesc, imperf. 3 sg. hrănea; conf prez. 3 să hrănească, hrănire Acţiunea de a (se) hrăni, s.f, g.-d. art. hrănirii, pl. hrâniri.
hrănitor,-oare Care hrăneşte; nutritiv, ad/., pl. hrăni-tari,-oare.
hrăpărgţ,-eaţă Lacom de avere, avid de câştig, adj., pl. hrăpăreţi,-e.
hrean Plantă legumicolă a cărei tulpină subterană, albă,
este folosită drept condiment, s.m.
hreapcă (reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să
aşeze în brazdă grânele cosite, s.f, g.-d. art. hrgpcii, pl.
hrepci.
hraniţă Numele a două plante erbacee, una cu flori galbene, cealaltă cu fiori mici, albe, ale cărei frunze se întrebuinţează ca salată, s.f, g.-d. art. hrgniţei, pl. hrg; niţe.
hrentui refl. (reg.) A se strica, a se hodorogi. //A se risipi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se hrentuigşte, imperf. 3 sg. se nrentuia; con/, prez. 3 sg. să se hrentuiască. hrepcui tr. (reg.) A cosi cu hreapca. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hrepcuigsc, imperf 3 sg. hrepcuia; conj. prez. 3 să hrepcuiască.
hrib Ciupercă comestibilă cu pălăria gălbuie, s.m., pl. hribi.
hrlncă (reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine, s.f, g.-d. art. hrincii, pl. hrinci.
nrincuţă (reg.) Diminutiv al lui hrincă. s.f., g.-d. art. hrincuţei, pl. hrincuţe.
hrismă (înv.) Proorocire, oracol, s.f, g.-d. art. hrismei, pl. hrisme.
hrisov (în Evul Mediu) Act domnesc prin care se acordau anumite privilegii, un titlu de proprietate etc. s.n.,pl. hrisoave.
hrlstoitie ( -to-i-) (înv.) Viaţă, comportare evlavioasă, conformă cu dogma creştină, s.f, art. hristoitia, g.-d. art. hristoitiei.
Hrlstas/CrlstQS Numele Mântuitorului, s.prop.m. /înainte de după ~ = abr. Î.H., d.H. hrişcar Gândac mic asemănător cu cărăbuşul, s.m., pl. hrişcari. •'
hrişcă Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cultivată pentru fructele sale folosite în hrana oamenilor şi a animalelor, s.f., g.-d. art. hriştii. hronic (înv.) Cronică (1). s.n., pl. hronice.
hronicar (înv.) Cronicar (1). s.m., pl. hronicari. hronograf v. cronograf1.
hrubă 1. încăpere sau galerie subterană care serveşte la depozitarea produselor. 2. Cavitate subterană (zidită) care serveşe ca loc de trecere. 3. Bordei îngropat, s.f, g.-d. art. hrubei, pl. hrube.
ntonian,-ă (-ni-an) I. ad/. 1. Referitor la pământ, al pământului; subteran. 2. Referitor la divinităţile sub-pământene. II. s.m. şi f. Divinitate subpământeană, adj., s.m. şi f.,pl. htonieni,-e. hton!c,-ă Htonian,-ă. adj., pl. htonici,-ce. hubiou Mică fereastră circulară în peretele unei nave sau al unui avion, s.n., art. hubloul, pl. hublouri, huceag Pădure mică, tânără şi deasă; crâng, huci. s.n, pl. huceaguri.
huci (reg.) Huceag. s.n., pl. huciuri.
huciui tr. (reg.) A alunga păsările, vb. IV, ind. prez. I sg.
şi 3 pl. huciugsc, imperf. 3 sg. huciuia; conj. prez. 3 să
huciuiască.
hudă (reg.) Gaură, spărtură (într-un zid, în gard etc.). s.f, g.-d. art. hudei, pl hude. hudlcloară (reg.) Diminutiv al lui hudiţă, s.f., g.-d. art. hudicioarei, pl. hudicioare.
hudiţă (reg.) Ulicioară, s.f, g.-d. art. hudiţei, pl. hudjţe. hudubale (reg.) 1. Casă mare, încăpere spaţioasă. 2. Monstru, namilă, fiinţă fantastică, s.f, g.-d. art. hudu-băii, pl- hudubăi, art. hudubăile. hudubieajă (reg.) Pasăre mare (răpitoare), s.f., art. hudubleaja, g.-d. art. hudublgjei, pl. hudublgje. hududoi (reg.) Vale strâmtă (şi adâncă), s.n., pl. hudu-doaie.
hudulgţ v. huiudeţ.
hughenot-ă (Adept francez) al curentului protestant calvin din sec, XVI-XVI11. adj., s.m. şi f, pl. hughe-nfiţi,-te.
huhura intr. (reg.) 1. (despre bufniţe) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. vb. I, ind. prez. 3 huhurâ. huhurgz Gen de păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufniţa, dar fără smocuri de pene pe cap. /A sta ca un ~ = a sta singur, părăsit. A se scula cu ~ii = a se scula foarte devreme dimineaţa, [var. hurez s.m.] s.m., pl. huhurezi.
nul intr. (reg.) A vui, a răsuna prelung, vb. IV, ind. prez. 3 sg. huigşte, imperf. 3 sg. huia; conj. prez. 3 să huigscă. huTaiă (reg.) Vâjâit prelung; vuiet, s.f., g.-d. art. huielii, pl. huigli.
nuideo/huideo (pop.) Strigăt cu care se alungă porcii; (p. ext.) strigăt jignitor la adresa cuiva. /A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu~ = a huidui (pe cineva), [var. uides interj.] interj.
huidui tr. A alunga pe cineva cu vorbe jignitoare şi fluieraturi, vb. IV, ind. prez. I sg. huidui/huiduigsc, imperf 3 sg. huiduia; conj. prez. 3 să huiduie/să huidu-iască.
huiduială Faptul de a huidui; strigăt de dezaprobare; huiduitură. s.f, g.-d. art. huiduiglii, pl. huiduieli, huidultyră ( -du-i-) Huiduială. s.f, g.-d. art. huiduitorii, pl. huiduituri.
huldymă (fam.) Persoană corpolentă, mare. s.f, g.-d. art. huidumei, pl. huidume. hulet Vuiet. [var. uiet s.«.] s.n., pl. huiete. huilă Cărbune natural compact, utilizat drept combustibil, precum şi în industrie, la fabricarea cocsului etc. s.f, g.-d. art. huilei, pl. huile, huiţa ( -hu-i-) refl. (reg.) A se da în leagăn, vb. /, ind. prez. 3 se huiţă.
hulă1 (pop.) Batjocură, injurie, defăimare; blasfemie. s.f,g.-d. art. hulei, pl. hule.
hula2 Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării după o furtună, //Furtună pe mare. s.f, g.-d. art. hulei, pl. nule.
549
husar
huli tr. A batjocori, a ponegri; a defăima, a calomnia. //A profana, a pângări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hulesc, imperf. 3 sg. hulea; conj. prez. 3 să hulească, huligan Persoană care comite acte de huliganism, s.m., pl. huligani.
huliganic,-ă De huligan, adj., pl. huliganici,-ce. huliganism Purtare, faptă care denotă nerespectarea ordinii publice şi a convenienţelor sociale, s.n., pl. huli-ganisme.
hulire Acţiunea de a huli; calomniere, s.f., g.-d. art. hulirii.
hulit£>r,-oare (rar) Calomniator, s.m., pl. hulitari; s.f, g.-d. art. hulitoarei, pl. hulitoare, hulpav,-ă (reg.) Foarte lacom la mâncare, adj., pl. hulpavi,-e.
hulpe v. vulpe, hultan v. vultan.
hulub,-ă (reg.) 1. adj. Cu părul sau cu penele cenuşii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. II. s.m. (omit., reg.) Porumbel, adj., s.m., pl. hulubi,-e. hulubaş (reg.) Diminutiv al lui hulub (II); hulubel. s.m., pl. hulubaşi.
hulubă Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruţei, între care se înhamă calul. [var. ulubă î./!] s.f, g.-d. art. hulubei, pl. hulube.
hulubărie (reg.) Adăpost pentru hulubi; porumb2, s.f, art. hulubăria, g.-d. art. hulubăriei, pl. hulubării, art. hujubăriile.
hulubel (reg.) Hulubaş. s.m., art. hulubelul, pl. hulubgi, art. hulubeii.
hulubiţă Diminutiv al lui hulub (II). 1. (reg.) Porumbiţă. 2. (pop.) Denumire dată unor ciuperci comestibile, cu pălăria de diferite culori, s.f., g.-d. art. hulubiţei, pl. hulubiţe.
huludgţ Fusul ţevii de la războiul de ţesut casnic, [var. hudulgţ•?■«■] s.n., pl. huludgţe. hului v. urui.
humă (pop.) Argilă, s.f, g.-d. art. humei, pl. hume. humărie (rar) Loc de unde se scoate huma. s.f, art. humăiia, g.-d. art. humăriei, pl. humării, art. humăiiile. humeral,-ă (anat.) Referitor la humerus. adj., pl. humerali,-e.
humerus Osul braţului, de la umăr până la cot. s.n., art. humerusul.
humic,-ă (despre sol) Bogat în humus, adj., pl. hit mici,-ce.
humificare Transformare a materialului organic din sol jn humus, s.f., g.-d. art. humificării. humotre v. umoare.
humologie Disciplină care studiază evoluţia diferitelor forme de humus, s.f, art. humologia, g.-d. art. humologiei. humQr v. umor.
humoregn,-ă (Locuitor) din oraşul Gura-Humorului. odj., pl. humoreni,-e; s.m., pl. humoreni. humoreancă Locuitoare din oraşul Gura-Humorului. s-f., g.-d. art. humorgncei, pl. humorence. humorescă Mică compoziţie muzicală instrumentală, cu caracter umoristic, s.f, g.-d. art. humoreştii, pl. humorgşti.
humorist,-ă v. umorist.
numos.-oasă (rar) Cu humă. adj., pl. humoşi,-oase. numui tr. (reg.) A lipi cu humă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. Şi 3 pl. humuiesc, imperf. 3 sg. humuia; conj. prez. 3 să numuiască.
humus Amestec de substanţe organice aflate în sol, care determină fertilitatea solului, s.n., art. humusul. "Un Persoană aparţinând unui neam mongolic, care în sec. IV a ajuns până în apusul Europei, trecând şi prin ţara noastră, s.m., pl. huni.
hunedorean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Hunedoara, adj., s.m., pl. hunedoreni,-e. hunedoreancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Hunedoara, s.f, g.-d. art. hunedorencei, pl. hunedorence. hunter (hanter) (angl.) Cal de vânătoare, bun săritor peste obstacole, s.m., pl. hunteri, hunting (hanting) (angl.) Piele pentru încălţăminte, asemănătoare cu pielea de antilopă, s.n., art. huntingul. huo Strigăt care exprimă revolta, dezaprobarea, indignarea faţă de ceva sau de cineva. /A lua (pe cineva) cu~ = a huidui (pe cineva), interj. hup v. hop1.
hural Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. /Marele ~ = parlamentul mongol, s.n., pl. hurale.
burcă (reg.) Ladă de lemn cu faţa superioară în formă de ciur, folosită la concentrarea nisipurilor aurifere sfărâmate în şteampuri. s.f, g.-d. art. hurcii, pl. hurci. hurduca 1. tr. şi refl. (despre vehicule) A (se) scutura, a (se) zdruncina. 2. intr. (reg.) A face zgomot mare. [var urduca vb.) vb. I, ind. prez. 3 hurducă, hurducare Acţiunea de a (se) hurduca, s.f., g.-d. art. hurducării, pl. hurducări.
hurducăi (pop.) 1. tr. şi refl. A (se) clătina, a (se) zgudui. 2. intr. A face zgomot, a hodorogi, vb. IV, ind. prez. 3 hurducăie, imperf. 3 sg. hurducăia; conj. prez. 3 să hurducăie.
hurducăială (pop.) Hurducătură, s.f, g.-d. art. hur-ducăielii, pl. hurducăigli.
hurducătură (pop.) Zdruncinătură; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. s.f, g.-d. art. hurducăturii, pl. hurducături.
hurdui intr. (reg.) A hurui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. hurduiesc, imperf. 3 sg. hurduia; conj. prez. 3 să hurduiască.
hurdui tură (-du-i-) (reg.) Huruitură. s.f, g.-d. art. hur-duiturii, pl. hurduituri.
hurduz-burduz (rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbăneşte; (p. ext.) legat cobză. adv. hurez v. huhurez.
hurican Ciclon tropical care se produce în insulele Antile. s.n., pl. huricane.
hurie (în religia musulmană) Fecioară foarte frumoasă promisă de Mohamed creştinilor în Paradis; (p. ext.) fecioară sau femeie foarte frumoasă, s.f, art. huria, g.-d. art. huriei, pl. hurii, art. huriile, hurlup/urlup (reg., mai ales la pl.) Prune deformate şi atrofiate de o ciupercă, s.m., pl. hurlupi/urlupi. hurmuz1 Arbust ornamental cu flori roz-trandafîrii. s.m., pl. hurmuzi.
hurmuz2 Mărgea de sticlă care imită mărgăritarul; (la pl.) şirag de astfel de mărgele, s.n., pl. hurmuzuri, huron Persoană dintr-un trib indian, care trăia odinioară în apropierea lacurilor Huron şi Ontario, s.m., pl. hurani.
hurtă (reg., în loc. adv.) Cu ~a = cu grămada, cu toptanul. [var. vurtă s./T) s.f.
hurui intr. (despre vehicule, roţi) A face un zgomot caracteristic în timpul mersului, [var. hului, urui vb.] vb. IV, ind. prez. 3 huruie, imperf. 3 sg. huruia; conj. prez. 3 să huruie.
huruiâlă Huruitură. s.f, g.-d. art. huruielii, pl. huruigli. huruit Huruitură. s.n.
huruitor,-oare (-ru-i-) Care huruie, adj., pl. huruitari,-oare.
huruitură (-ru-i-) (rar) Zgomot produs de ceva care
huruie; huruială, huruit, hurduitură. [var. uruitură î./I]
s.f., g.-d. art. huruiturii, pl. huruituri.
husar (înv.) Soldat din cavaleria maghiară, s.m., pl.
husari.
husă învelitoare de stofa, de pânză etc. cu care se protejează unele aparate, maşini, materiale sau mobile, s.f'., g.-d. art. husei, pl. huse.
husăresc,-ească (înv.) De husar. adj., pl. husăreşti.
husăreşte (înv.) Ca husarii, adv.
husănme (înv.) Mulţime de husari, s.f., g.-d art. husă-
rimii.
husăş (înv., reg.) Numele unei vechi monede ungureşti de argint, care a circulat şi la noi, mai ales în Transilvania. s.m., pl. husăşi.
huscă (reg.) Sare obţinută prin fierberea apei de izvoare şi de bălţi sărate; (p. ext.) calup de sare. s.f, g.-d. art. huştii, pl. huşti.
husit,-ă I. adj. Referitor la husitism. II. adj., s.m. şi f (Adept) al husitismului. adj., s.m. şi f., pl. husiţi,-te. husitism Mişcare religioasă şi social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus. s.n. huşegn,-ă (Locuitor) din oraşul Huşi. adj., s.m., pl. hu-şeni,-e.
huşeancă Locuitoare din oraşul Huşi. s.f, g.-d. art.
huşencei, pl. huşence.
huşte (reg.) Drojdie de borş. s.f. pl.
huşti Cuvânt care sugerează mişcarea făcută de cineva
care pleacă repede, undeva, interj.
huştiuliuc (reg.) Cuvânt care imită zgomot produs de
căderea unui corp în apă. interj.
hutupi ír.(reg.) A mânca cu lăcomie; a înfuleca, vb. IV,
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hutupesc, imperf. 3 sg. hutupea;
conj. prez. 3 să hutupească.
huţa/huţa-huţa Cuvânt care însoţeşte o mişcare de legănare, de balansare. IA (se) da ~ (sau de-a ~) = a (se) legăna, a (se) balansa. [var. uţa/uţa-uţa interj.] interj. huţan,-ă (reg.) 1. adj. Huţănesc. /Cal ~ -- cal de munte, foarte rezistent, din nordul Moldovei. II. s.m. şi f. Huţul. adj., s.m. şi /.', pl. huţani,-e.
huţancă (reg.) Femeie huţulă. s.f, g.-d. art. huţancei, pl. huţance.
huţănesc,-ească (reg.) De huţul (1); huţan (1). adj.,pl. huţăneşti.
huţul,-ă I. adj, s.m. şi f. (Persoană) care face parte dintr-o
populaţie slavă, care trăieşte în regiunea Carpaţilor
nordici; huţan (II). II. adj. Care aparţine huţulilor (I);
referitor la huţuli. adj., s.m. şi f, pl. huţuli,-e.
huţulca Numele unui dans popular românesc, s.f. art.,
neart. huţulcă, g.-d. art. huţulcii.
huţuhnca Numele unui dans popular românesc, s.f.
art., neart. huţulmcă, g.-d. art. huţulmcii.
huţuţa tr. (reg.) A legăna (un copil mic), vb. IV, ind.
prez. 3 huţuţă.
huzdup (reg.) Cuvânt care imită căderea rapidă a unui corp greu. interj.
huzdupa tr. (reg.) A mânca lacom şi urât. vb. IV, ind. prez. 3 huzdupă.
huzmet (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) 1. Dar, plocon. 2. Slujbă, funcţie. 3. Venitul unor dări (oieritul, vinăriciul etc.) s.n., pl. huzmeturi. huzmetar Persoană care lua în arendă un huzmet (3). s.m., pl. huzmetari.
huzur Trai comod, liniştit, îmbelşugat; (p. ext.) viaţă de trândăvie, de îmbuibare, s.n.
huzuri intr. A trăi în huzur. //A fi lipsit de griji; a se simţi foarte mulţumit, a o duce bine. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. huzuresc, imperf. 3 sg. huzurea; conj. prez. 3 să huzurească.
hybris (y pron. u/i) (gr., lit.) Mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în raport cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic), s.n.
hycomat (germ.) Care aparţine unei maşini cu comenzi speciale, simple, adj.
u
11	A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. i/i-uri.
12	Sunetul notat cu litera de mai sus. s.m., pl. i.
PI» Exclamaţie care exprimă surprindere, admiraţie, dezaprobare etc. interj.
ia 1. Cuvânt prin care se atrage atenţia; iată! uite! 2. Precedă o poruncă, un îndemn. 3. Exprimă indiferenţa. nimic important! interj. iac Mamifer rumegător din Tibet, cu corpul masiv şi cu o cocoaşă pe ceafă, s.m., pl. iaci. iaca1 (înv.) Guler de haină femeiască. s.f, art. iacaua, g.-d. art. iacalei, pl. iacale, art. iacalele. iaca2 (înv.) Tutun de cea mai bună calitate, s.f. iaca3/iacă1 (pop.) I. Iată! uite! 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate. interj. iacă2 (înv., reg.) Bunică, s.f. iacătă (pop.) Iacă3, interj.
iacint (livr.) Zambilă, [var. hiacint s.m.] s.m., pl. iacinţi. iacnie v. iahnie.
iacobin,-ă I. adj. Referitor la iacobini (II.I). II. s.m.
1.	Călugăr dominican. 2. Membru al aripii radicale din
perioada Revoluţiei Franceze din 1789-1794. 3. (fig.) Democrat înfocat, intransingent. adj, s.m., pl. iacobini,-e. iacobinism Doctrina iacobinilor (II.2). s.n. iactant,-ă (livr.) înfumurat, îngâmfat, adj., pl. iactanţi,-te.	^	’
iactanţă (livr.) înfumurare, îngâmfare, vanitate, s.f., g.-d. art. iactanţei.
iad 1. Loc în care, conform tradiţiei religiei creştine, sufletele păcătoşilor sunt supuse la chinuri veşnice.
2.	(fig.) Situaţie chinuitoare, greu de suportat, s.n., pl. (2) iaduri.
iadă Puiul de sex feminin al caprei, s.f., g.-d. art. iedei, pl. iede.
iadeş Os în formă de furcă de la pieptul păsărilor. //Rămăşag care începe cu ruperea acestui os. s.n., pl. iadeşuri.
iahnie Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din boabe de fasole), din peşte sau din came. [var. iacnie s.£] s.f, art. iahnia, g.-d. art. iahniei, pl. iah-nii, art. iahniile.
iaht 1. Mică ambarcaţiune cu pânze sau cu propulsie mecanică, folosită pentru agrement. 2. Ambarcaţiune sportivă cu vele folosită pentru regate, s.n., pl. iahturi, iahting 1. Călătorie de agrement cu iahtul. 2. Sport de iahturi, s.n.
iahtman Sportiv care practică iahtingul. s.m., pl. iaht-meni.
ialomiţean,-ă (Locuitor) din judeţul Ialomiţa, adj., s.m.,pl. ialomiţeni,-e.
ialomiţeancă Locuitoare din judeţul Ialomiţa, s.f, g.-d-art. ialomiţencei, pl. ialomiţence. ialoviţă (înv., reg.) Vacă mare şi grasă, s.f., g.-d. art. iâloviţei, pl. ialoviţe.
iama (în expr.) A da ~ = a năvăli; a se repezi, s.f. art. iamb Picior metric bisilabic, în care prima silabă este neaccentuată, iar silaba a doua este accentuată (în metrica modernă) sau prima scurtă şi a doua lungă (în metrica antică), s.m., pl. iambi.
iambic,-ă Referitor la iambi; scris în iambi. /Metru ~ ~ sistem de versificaţie care are la bază iambul, adj., pl-iambici,-ce.
ian (pop.) Ia! (1) interj. ianuar v. ianuarie.
551
ibovnicuţă
ianugrie (-nu-a-ri-e) Prima lună a anului; gerar. [vai: ianuar s.ffî.] s.m., g.-d. lui ianuarie, iapă 1. Femela calului. IA bate şam (ca) să priceapă ~a = a face aluzie la ceva. 2. Fiecare dintre cele două scân-durele aşezate sub războiul de ţesut pe care ţesătoarea pune picioarele, pentru a schimba iţele. s.f. g.-d. ari. iepei, pl. iepe.
iaprac (iht.,/eg.) Somn mic. s.m.
iar 1. adv. 1. încă o dată, din nou. 2. De asemenea, la fel.
II.	conjcţ. 1. Dar, însă. 2. Şi. adv.: con jeţ.
iară (înv., pop.) Iar. adv.: conjcţ.
iarăşi Iar. (I) adv.
iarba-bivolului Plantă erbacee cu flori verzui sau brune. s.f. art., g.-d. art. ierbii-bivolului. iârba-broaştei Mică plantă acvatică, având frunze rotunde şi flori albe, care plutesc la suprafaţa apei. s.f art., g.-d. art. ierbii-broaştei.
iarba-cănăraşului Plantă erbacee cu flori verzui şi seminţele gălbui; mei lung. s.f art., g.-d. art. igrbii-cănăraşului.
iarba-câmpului Plantă erbacee cu flori verzui-alburii sau violet deschis, s.f art., g.-d. art. igrbii-câmpului. iarba-ciutei Plantă cu flori galbene, aşezate în capitule. s.f. art., g.-d. art. igrbii-ciutei. iarba-fiarelor 1. Plantă erbacee veninoasă cu flori albe-gălbui. 2. (în basme) Iarbă cu putere miraculoasă cu care se poate deschide orice uşă; (p. ext.) putere supranaturală, s.f. art., g.-d. art. ierbii-fiarelor. iarba-găii Plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori galbene, s.f. art., g.-d. art. ierbii-găii. iarba-osului Mic arbust cu tulpini ramificate şi cu flori galbene, s.f. art., g.-d. art. ierbii-osului. iarba-şopârlelor Plantă erbacee cu rizom gros, cu fronze ovale şi flori mici, albe-roz. s.f. art., g.-d. art. ier-bii-şopârlelor.
....iarbă 1, Nume dat plantelor erbacee, cu părţile aeriene
verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. //Nutreţ verde, proaspăt cosit. /Din pământ, din ~ verde = cu orice preţ. 2. Pajişte. 3. Buruieni de tot felul. t~ rea = buruieni otrăvitoare; (fig.) om rău. primejdios. 4. Praf de puşcă, s.f., g.-d. art. ierbii, pl. igrburi.
iarbă-albă Plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi şi albe-roşietice sau gălbui, s.f, g.-d. art. ierbii-albe.
•artă-creaţă Izmă-creaţă. s.f, g.-d. art. ierbii-creţe. 1^. -deasă Plantă erbacee cu frunze înguste şi cu non veai. s.f, g.-d. art. igrbii-dese. larbă-de-mare Plantă cu flori verzi care creşte pe fun-?~®ării. s.f, g.-d. art. ierbii-de-mare. •âroa-de-Sudan Plantă din familia gramineelor, cu ţulpina înaltă, cultivată ca plantă furajeră, s.f., g.-d. art. [erbn-de-Sudan.
•arbă-neagră 1. Plantă erbacee, cu flori brune-purpurii Pe dinafară şi galbene-verzui pe dinăuntru. 2. Arbust cu
ia°rh“ranC^r'' sau a^e' s'f''	art■ ierbii-negre.
ăroa-roşie Plantă erbacee cu tulpina roşiatică şi cu
ia'rhf ene‘~s'^’s arl '£rbii-roşii.
ăTOa-stelată Plantă erbacee, cu tulpina întinsă pe
iarü3*!;^ C- ^or' liliachii, s.f, g.-d. art. ierbii-stelate.
ra Măsură englezească de lungime egală cu 0,914 m. ?•»•> pl. îarzi.
^árg; bâlci, s.n., pl. iarmaroace.
iarnă a" timpul ie.raii-adv-	"
22 H <?t'P1P friguros care cuprinde intervalul dintre
nort;6?6!” .e (s°lstiţiul de iarnă) şi 21 martie (echi-iarovi Primăvară). s.f, g.-d. art. iernii, pl. ierni, iarovi re^’ ^esPre plante) A trece prin stadiul de iarr>„-Zare' tr- A supune seminţele procesului de larovizare. vb. I, ind. prez. 3 iarovizează.
iarovizare 1. Stadiu de dezvoltare a plantelor care urmează imediat după germinaţie şi care se desfăşoară în condiţii de temperatură specifice fiecărei plante. 2. Tratare a seminţelor în vederea scurtării perioadei de vegetaţie a plantelor, a sporirii producţiei şi a formării de noi soiuri, s.f, g.-d. art. iarovizării, pl. iarovizări. iartagan v. iatagan.
iască Ciupercă lemnoasă folosita în trecut pentru aprins focul şi, în medicina populară, ca hemostatic. IA se face ~ = a se usca; a slăbi foarte mult. s.f. iasomie Arbust ornamental, cu flori albe, plăcut mirositoare, cultivat în parcuri şi grădini, s.f, art. iasomia, g.-d. art. iasomiei, pl. iasomii, art. iasomiile. ; iaşmac (înv.) Văl cu care turcoaicele îşi acopereau faţa. s.n., pl. iaşmace.
iatac (reg., înv.) 1. Cameră mică de culcare; dormitor.
2.	Pat. s.n., pl. iatacuri.
iatagan Sabie turcească, scurtă şi curbă, cu două tăişuri, [var. iartagan i.n. j s.n., pl. iatagane, iată 1 ■ Uite! vezi! 2. Deodată, pe neaşteptate, interj. iatraiipt (înv.) Medic care trata bolnavii cu ajutorul alifiilor, s.m., pl. iatralipţi.
iatrochimje Parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină, s.f, art. iatrochimia, g.-d. art. iatrochirmei.
iatromanţie Prezicere a bolilor de care va suferi cineva, evoluţia şi tratamentul lor. s.f, art. iatromanţia, g.-d. art. iatromanţiei.
iaurgerie Prăvălie unde (se prepară şi) se vinde iaurt. s.f, art. iaurgeria, g.-d. art. iaurgeriei, pl. iaurgerii, art. iaurgeriile.
iaurgiu Persoană care vinde sau prepară iaurt, s.m., pl. iaurgii, art. iaurgiii.
iaurt Produs obţinut prin fermentarea laptelui cu maia. s.n., pl. iaurturi.
iavaşa Un fel de cleşte sau de laţ cu care se strânge buza de sus a animalelor mari când sunt supuse unor operaţii dureroase, s.f., art. iavaşaua, g.-d. art. iavaşalei, pl. iavaşale, art. iavaşalele. iavaş-iavaş (fam.) încet, fără grabă. adv. iaz 1. Canal abătut dintr-o apă curgătoare în vederea populării lui cu peşte sau pentru punerea în mişcare a unui joagăr, a unei mori etc. 2. Mic lac natural, format în albia unui râu. 3. Zăgaz care stăvileşte un curs de apă. s.n., pl. iazuri.
iazig,-ă (Persoană) care aparţinea triburilor sarmatice aşezate în sec. II d.H. în Câmpia Tisei, adj., s.m. şi f, pl. iazigi,-ge.
iazmă (pop.) Arătare, nălucă, //(fig.) Persoană slabă, cu înfăţişare respingătoare, s.f, g.-d. art. iezmei, pl. iezme. ibâncă (reg.) Pătură care se aşterne pe spinarea cailor. s.f, g.-d. art. ibâncii, pl. ibânci. iberic,-ă (Locuitor) din Peninsula Iberică, adj., s.m. şi f. pl. iberici,-ce.
ibero-american,-ă Referitor la populaţia americană de origine iberică, adj., pl. ibero-americani,-e. iberoromanic,-ă Referitor la romanitatea iberică, adj., pl. iberoromanici,-ce.
ibex Capră sălbatică cu coarne mari şi curbate, s.m., pl. ibecşi.
ibidem (lat., cu privire la un text deja citat) Tot acolo, în acelaşi loc, în aceeaşi lucrare, adv.; abr. ib./ibid. ibis Pasăre din ţările calde asemănătoare cu barza, cu ciocul lung şi curbat în jos. s.m., pl. ibişi. ibovnic,-ă (pop.) Iubit2 (II). s.m., pl. ibovnici; s.f. g.-d. art. ibavnicei, pl. ibovnice.
ibovnicei (pop.) Diminutiv al lui ibovnic, s.m., pl. ibovnicei, art. ibovniceii.
ibovnicuţă (pop.) Diminutiv al lui ibovnică, s.f., g.-d. art. ibovnicuţei, pl. ibovnicuţe.
ibric
552
ibric Vas metalic, cu cioc şi cu coadă lungă, folosit îndeosebi la fiert cafeaua sau ceaiul. //Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, în care se ţine apa. s.n., pl. ibrice.
ibricel Diminutiv al lui ibric, s.n., pl. ibricele, ibrişim v. ibrişin.
ibrişimgiu (înv.) Fabricant sau negustor de ibrişin. s.m., art. ibrişimgiul, pl. ibrişimgii, art. ibrişimgiii. ibrişin Fir de aţă albă sau colorată, răsucită, întrebuinţat la cusut, la brodat etc. /(reg.) A-i trage (cuiva) un ~ prin nas = a ironiza. //Papiotă, [var. ibrişim i.n.] s.n., pl. ibrişine.
ibum Lege a vechilor evrei, potrivit căreia văduva fară copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului său. s.n.
ic (reg.) Pană de despicat lemne, s.n., pl. icuri, icea v. ici.
icefield (aisfild) (angl.) Câmp de gheaţă, s.n., pl. ice-fielduri.
ice tea (aisti) (angl.) Ceai cu gheaţă, s.n, art. ice tea-ul. ichi (la jocul de arşice) Arşic mai mare (şi plumbuit) cu care se lovesc celelalte arşice în timpul jocului, s.n., art. ichiul, pl. ichiuri.
ichiMc 1. Veche unitate de măsură pentru capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă turcească de argint, care a circulat şi în ţările române în prima jumătate a sec. XIX. s.m., pl. ichilici. ici (pop.) Aici. [var. icea adv.) adv. ici-colo Din loc în loc. loc. adv. icioglgn (înv.) Copil de casă, paj (la sultani şi la domnii români), s.m., pl. icioglani. icneală Icnet, s.f., g.-d. art. icnelii, pl. icneli, icnet Geamăt scurt şi adânc; icneală, icnitură. s.n., pl. icnete.
icni intr. 1. A geme scurt şi adânc (din cauza unui efort sau a unei lovituri). 2. A produce sunete caracteristice sughiţului, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. icnesc, imperf. 3 sg. icneg; conj. prez. 3 să icnească, icnire Acţiunea de a icni; geamăt scurt, s.f, g.-d. art. icnirii, pl. icniri.
icnitură Icnet, s.f., g.-d. art. icniturii, pl. icnitari.
icoană 1. Obiect de cult reprezentat de un tablou care
ilustrează scene religioase sau chipul unui sfânt. //(înv.)
Tablou, desen. 2. (fig.) Chip, imagine, s.f, g.-d. art.
icoanei, pl. icoane.
icen Simbol grafic, s.n., pl. iconuri.
iconar Pictor de icoane, s.m., pl. iconari.
icanic,-ă Relativ la icoane. //Cu caracter de imagine
figurativă, //(despre semne) Asemănător cu realitatea pe
care o indică, adj., pl. icenici,-ce.
iconiţă Diminutiv al lui icoană, s.f, g.-d. art. iconiţei,
f>/. iconiţe.
iconoclasm Mişcare socială, politică şi religioasă din Bizanţ (sec. VI1I-1X), care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor, s.n.
iconoclast,-ă (Partizan) al iconoclasmului, adj., s.m. şi
f., pl. iconoclaşti,-ste.
iconoclastie Caracter iconoclast; atitudine de iconoclast. s.f, art. iconoclastia, g.-d. art. iconoclastei, iconodul,-ă Adept al cultului icoanelor, s.m., pl. iconoduli; s.f, g.-d. art. iconodulei, pl. iconodule. iconograf,-ă Persoană care se ocupă cu iconografia. s.m., pl. iconografi; s.f, g.-d. art. iconografei, pl. icono-grafe.
iconografic,-ă Referitor la iconografie, adj., pl. iconografici,-ce.
iconografie 1. Disciplină care studiază operele realizate în artele plastice. 2. Totalitatea imaginilor (fotografii, reproduceri etc.) referitoare la o anumită temă, la o anumită epocă etc. //Colecţie de portrete care
ilustrează o carte. //Colecţie de potrete ale oamenilor iluştri, s.f, art. iconografia, g.-d. art. iconografiei, pl. iconografii, art. iconografiile.	"	’	'
iconolatrie (livr.) Adoraţie a icoanelor, s.f., art. iconolatra, g.-d. art. iconolatriei.
iconolatru,-ă (livr.) Persoană care se închină la icoane. s.m.,pl. iconolatri; s.f., g.-d. art. iconolatrei,/?/, iconola^ tre.
iconologje I. Ştiinţă care studiază atributele caracteristice ale personajelor unei mitologii, necesare artiştilor pentru a le reprezenta. 2. Repertoriu de simboluri, s.f, art. iconologia, g.-d. art. iconologiei, iconometru 1. Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obţine dimensiunile date ale unui obiect, s.n., art. iconomgtrul, pl. iconometre.
iconoscep Tub electronic folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune, s.n., pl. iconoscoape. iconostas 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru (în biserică) pe care se pune o icoană, s.n., pl. iconostase, iconostrgf Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect, s.n., pl. iconostroafe. icos/icos Cântare bisericească la slujba utreniei, s.n., pl. icose/icose.
icosaedru Poliedru cu douăzeci de feţe. s.n., art. icosagdrul, pl. icosagdre.
icosar/icusar (înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecţionată din icosari (1). s.m., pl. icosari/icusari. icositetragdru Poliedru cu douăzeci şi patru de feţe plane, s.n., art. icositetragdul, pl. icositetragdre. icră 1. (mai ales la pl.) Denumire generică pentru ovulele de peşte. !~e negre = icre de culoare neagră, de la morun, nisetru sau păstrugă; caviar. ~e de Manciuria = icre de culoare roşie-portocalie, produse de unii peşti din Oceanul Pacific. 2. (pop.) Partea moale a pulpei piciorului. s.f, g.-d. art. icrei, pl. icre.	.
icrişoară Diminutiv al lui icră. s.f, g.-d. art. icrişoarei, pl. icrişoare.
icter Boală a ficatului şi a vezicii biliare provocată de impregnarea pielii şi a mucoaselor bolnavului cu pigmenţi biliari, s.n., pl. ictere.
icteric,-ă (Persoană) care suferă de icter, adj., s.m. şi f, pl. ictgrici,-ce.
ictus 1. (med.) Stare patologică subită, însoţită de cădere; şoc. 2. Accent care marca partea cea mai reliefată a unui picior metric, în verificaţia antică. 3. Partea cea mai accentuată a unui motiv melodic, s.n., pl. ictusuri. ide A cincisprezecea zi din lunile martie, mai, iulie şi octombrie şi a treisprezecea zi din celelalte luni din calendarul roman. s.f. pl.
idea tr. (livr.) A concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare; a proiecta, vb. I, ind. prez. 3 ideează. ideabil,-ă (-de-a-) (livr.) Care poate gândi, idea. adj., pl. ideabili,-e.	.
ideal1 (-de-al) Scopul suprem al năzuinţelor, al activităţii creatoare a omului; gradul cel mai înalt al perfecţiunii într-o anumită direcţie; model, reprezentare perfectă, s.n., pl. idealuri.
ideal2,-ă (-de-al) l. Perfect, desăvârşit. 2. Care ţine de domeniul ideilor, al gândirii; care există numai în închipuirea omului; spiritual, adj., pl. ideali,-e. idealism (-de-a-) l. Orientare filosofică fundamentală, opusă materialismului, care consideră spiritul, conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar existenţa, materia, natura ca factor secund. /~ obiectiv = idealism care consideră factorul spiritual pus la baza existenţei ca o realitate independentă de conştiinţa individului. ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conştiinţa individuală, negând existenţa independentă
553
idiotism
a realităţii materiale. ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă. 2. Atitudinea omului idealist, s.n.
idealist,-ă (-de-a-) 1. (Adept) al idealismului. 2. (Persoană) care aspiră spre un ideal, //(fig.) (Om) lipsit de simţ practic. adj., s.m. şi f, pl. idealişti,-ste. idealistic,-ă (-de-a-) 1. Propriu idealismului; altruist, dezinteresat. 2. Care aspiră spre un ideal. //Lipsit de simţ practic, adj., pl. idealisticL-ce.
idealitate (-de-a-) (rar) însuşirea a ceea ce este ideal. s.f, g.-d. art. idealităţii.
idealiza (-de-a-) tr. A atribui calităţi excepţionale unei persoane, unui lucru etc. vb. /, ind. prez. 3 idealizează. idealizant,-ă (-de-a-) (rar) Care idealizează, adj., pl. idealizanţi,-te.
idealizare (-de-a-) Faptul de a idealiza. //(în artă) Transfigurare a realităţii în vederea realizării unui idea! estetic, s.f, g.-d. art. idealizării, pl. idealizări, idegre (-de-a-) (rar) Acţiunea de a idea. s.f. g.-d. art. idegrii.
ideatic,-ă (-de-a-) Referitor la idei. adj., pl. ideatici,-ce. ideaţie (-de-a-ţi-e) Proces de formare a ideilor şi a concepţiilor. s.f., art. ideaţia, g.-d. art. ideaţiei, idge 1. Produs al activităţii de gândire; concept, noţiune; părere; gând. 2. Principiu, teză fundamentală.
3.	Opinie, convingere. IA avea ~ = a fi informat (despre ceva). 4. (în expr.) ~ fixă = imagine, gând obsedant care revine mereu în mintea cuiva. 5. Intenţie, plan, proiect.
6.	Teamă, grijă, /(fam.) A băga la ~i = a fi preocupat, a-şi face griji. 7. (în expr.) O - de... = o cantitate mică de... s.f., art. ideea, g.-d. art. ideii, pl. idei, art. ideile, idem (indică repetarea unor date, titluri, citate etc. reproduse deja) Tot aşa, la fel; acelaşi, adv.; abr. id. idempotgnţă (mat.) Proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate, s.f, g.-d. art. idempotenţei.
Idţntic,-ă Exact la fel cu cineva sau ceva; întocmai. adj., pj.' idgntici,-ce.
identifica 1. tr. A stabili identitatea unei persoane, natura unui lucru, a unui fenomen. 2. tr. A considera mai multe noţiuni, obiecte etc. diferite ca fiind identice.
. 3. refl. A se transpune în situaţia cuiva; a acţiona la fel cu cineva, vb. I, ind. prez. 3 identifică, identificabil,-ă Care poate fi identificat, recunoscut. adj., pl. identificabili,-e.
identificare Acţiunea de a (se) identifica, s.f, g.-d. art. jdentific|rii, pl. identificări.
identificaţie (-ţi-e) (med.) Proces psihic prin care o Persoană se identifică cu o altă persoană, s.f., art. identi-“FŞtia: g -d. art. identificaţiei. oentjţar,-ă De identitate, adj, pl. identitari,-e. Identitate 1. însuşirea a ceea ce este identic. //Asemănare, similitudine perfectă. 2. Date (scrise) prin care se identifică o persoană. 3. (mat.) Egalitate între două expresii algebrice, s.f, g.-d. art. identităţii, Pj- identităţi.
ideofrenţe (-de-o-) Boală mintală caracterizată prin anomalia ideilor, s.f, art. ideofrenia, g.-d. art. ideofre-niei.	"
ideogenie (-de-o-) Formare a ideilor, s.f, art. ideoge-lia’ S-d. art. ideogemei.
Geografic,-ă (-de-o-) Referitor la ideografie; scris cu |rtp°®rame’ ac^"> Pl- ideografici,-ce. aeografie (-de-o-) Sistem de scriere cu ajutorul l”.e?Şrame!°r. s.f, art. ideografia, g.-d. art. ideografiei, («• ideografia art. ideografiile.
e^amă (-de-o-) Semn grafic care reprezintă un ^uvant întreg folosit, în unele limbi, în locul literelor. ■’ S -d. art. ideogramei, pl. ideograme.
ideolog,-ă (-de-o-) Creator, teoretician al unei ideologii. s.m., pl. ideologi; (rar) s.f., g.-d. art. ideologei, pl. ideologe.
ideologic,-ă (-de-o-) Referitor la ideologie, adj., pl. ideologici,-ce.
ideologiceşte (-de-o-) (înv.) Din punct de vedere ideologic. adv.
ideologie (-de-o-) 1. Ansamblu de idei, de concepţii politice, morale etc., proprii unei clase, unei categorii sociale într-o anumită epocă. //Partea teoretică a unui sistem, a unui curent etc. 2. Ştiinţă care are ca obiect de studiu ideile, legile şi originea lor. s.f., art. ideologia, g.-d. art. ideologiei, pl. ideologii, art. ideologiile, idilă 1. Specie a poeziei lirice în care este idealizată dragostea în cadrul vieţii de la ţară. 2. Dragoste curată, naivă şi tinerească, s.f, g.-d. art. idilei, pl. idile, idilic,-ă De idilă, pastoral, //(despre natură) Rustic; singuratic; (despre sentimente) simplu, naiv. adj., pl. idilici,-ce.
idilism 1. Caracter idilic, romanţios. 2. Caracteristică a unei opere de artă, manifestată prin dulcegărie, sentimentalism etc. s.n.
idiliza tr. A prezenta un fapt de viaţă mai frumos (sau mai bun) decât este în realitate, vb. /, ind. prez. 3 idilizează.
idilizare Acţiunea de a idiliza, s.f, g.-d. art. idilizirii, pl. idilizări.
idiocromatic,-ă (-di-o-) (geol.) Cu idiocromatism. adj.,pl. idiocromatici,-ce.
idiocromatism (-di-o-) Proprietate a unor materiale de a avea o culoare caracteristică, s.n. idiogramă (-di-o-) (biol.) Prezentare grafică a cromozomilor unui individ, s.f, g.-d. art. idiogramei, pl. idio-grame.
idiolaHe (-di-o-) (med.) Tulburare de vorbire, care constă în pronunţarea neinteligibilă a unor cuvinte, s.f, art. idiolalia, g.-d. art. idiolaliei, pl. idiolaHi, art. idiolaîiile. idiolect (-di-o-) (lingv.) Totalitatea particularităţilor verbale ale unui vorbitor, s.n., pl. idiolecte. idiom (-di-om) (lingv.) Termen generic pentru noţiunile de limbă, dialect sau grai. s.n., pl. idiQmuri. idiomatic,-ă (-di-o-) Care aparţine unui idiom. Expresie ~. adj., pl. idiomatici,-ce. idiomatism (-di-o-) (rar) Idiotism, s.n., pl. idioma-fisme.
idiomorf,-ă (-di-o-) (despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă, adj., pl. idiomorfi,-e. idiomorfism (-di-o-) Proprietate a unui mineral de a fi idiomorf. s.n.
idiopatie,-ă (-di-o-) Referitor la idiopatie; criptogenetic. adj., pl. idiopatici,-ce.
idiopatie (-di-o-) Boală independentă de alte afecţiuni ale organismului, s.f, art. idiopafia, g.-d. art. idiopatiei, pl. idiopatii. art. idiopatiile.
idioplasmă (-di-o-) Substanţă celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele eredităţii, s.f, g.-d. art. idioplgs-mei.
idiosincrazje (-di-o-) 1. Sensibilitate la anumite
medicamente, alimente, mirosuri etc. 2. Aversiune faţă
de ceva. s.f, art. idiosincrazia, g.-d. art. idiosincraziei,
pl. idiosincrazii, art. idiosincraziile.
idiostţl (-di-o-) (lingv.) Stil individual, s.n., pl. idiostî;
luri.
idiot,-oată (-di-ot) I. adj. (despre manifestări ale fiinţelor) Care denotă stupiditate, nerozie. II. s.m. şi f. Persoană care suferă de idioţie; tâmpit, cretin, adj., s.m. şi fi, pl. idioţi,-oate.
idiotism (-di-o-) Expresie, construcţie specifică unei limbi care nu poate fi tradusă cuvânt cu cuvânt în altă limbă; idiomatism. s.n., pl. idiotisme.
idiotiza
554
idiotiza (-di-o-) tr. şi refl. A (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. vb. /, ind. prez. 3 idiotizează. idiotizare (-di-o-) Faptul de a (se) idiotiza. s.f, g.-d. art. idiotizării, pl. idiotizări.
idioţenie (-di-o-, -ni-e) 1. Faptă sau vorbă prostească; tâmpenie; idioţie (2). 2. Idioţie (1). s.f, art. idioţenia, g.-d. art. idioţeniei, pl. idioţenii, art. idioţeniile, idioţie (-di-o-) 1. Deficienţă mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea dobândirii deprinderilor elementare. 2. Idioţenie, s.f, art. idioţia, g.-d. art. idioţiei, pl. idioţii, art. idioţiile. idiş Idiom german (cuprinzând şi elemente din alte limbi) vorbit de unele populaţii evreieşti, s.n. ido Limbă internaţională formată prin simplificarea limbii esperanto, s.f
idol Chip, statuie, figură reprezentând un zeu; divinitate păgână, //(fig.) Fiinţă sau lucru adorat, s.m., pl. idoli, idolaş (rar) Diminutiv al lui idol. s.m., pl. idolaşi. idolatrie Adorare a idolilor, //(fig.) Cult, iubire exagerată. s.f, art. idolatria, g.-d. art. idolatriei, idolatriza tr. A iubi cu pasiune pe cineva sau ceva; a diviniza, vb. I, ind. prez. 3 idolatrizează, idolatrizare Faptul de a idolatriza, s.f, g.-d. art. idolatrizării.
idolatru,-ă 1. (Persoană) care se închină la idoli. 2. (fig.) (Persoană) care iubeşte cu pasiune (ceva sau pe cineva). adj., s.m. şi f, pl. idolatri,-e. idolesc,-ească (înv.) De idol. adj., pl. idolgşti. idoliţă (rar) Divinitate păgână feminină; figură, statuie reprezentând o astfel de divinitate, s.f, g.-d. art. idoliţei, pl. idoliţe.
idonejsm Curent filosofic contemporan, care concepe filosofia ca un inepuizabil dialog cu experienţa; filo-sofie a deschiderii, s.n.
IDR (iderg) Intradermoreacţie. s.n., art. IDR-ul, pl. 1DR-uri.
idră v. hidră, idropizie v. hidropizie.
ie 1. Cămaşă femeiască din portul naţional românesc, împodobită la gât, pe piept şi pe mâneci cu diferite cusături. 2. îndoitură a pielii gâtului la unele animale, s.f, art. ia, g.-d. art. iei, pl. ii, art. iile. ied Puiul (de sex bărbătesc) al caprei sau al căprioarei. s.m., pl. iezi.
iederă Arbust agăţător, decorativ, cu frunze verzi, strălucitoare, s.f, g.-d. art. igderei, pl. igdere. ieduţ Diminutiv al lui ied; iezişor. s.m., pl. ieduţi. igften,-ă v. ieftin.
igftin,-ă 1. (şi adv.) Care are un preţ mic; convenabil.
2.	(fig.) Lipsit de originalitate; comun, banal. Spectacol ~. [var. igften,-ă adj.] adj., pl. ieftini,-e. ieftinătâte Calitatea de a fi ieftin, s.f, g.-d art. iefti-nătăţii.
ieftin] tr. şi refl. A (se) reduce preţul mărfurilor, al serviciilor etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ieftinesc, imperf. 3 ieftinea; conj. prez. 3 să ieftinească, ieftinire Faptul de a (se) ieftini, s.f, g.-d. art. ieftinirii, pl. ieftiniri.
ieftior,-oară (-ti-or) (pop.) Diminutiv al lui ieftin, adj., pl. ieftiori,-oare.
ielcovan (omit., reg.) Pescăruş, s.m., pl. ielcovani. iele (în mitologia populară românească) Fiinţe imaginate ca nişte fete frumoase, cu puteri nefaste, care apar noaptea şi vrăjesc prin cântecul şi jocul lor pe bărbaţi. s.f. pl., art. iglele, g.-d. art. iglelor. iena (în sintagmă) Sticlă de ~ = sticlă rezistentă la foc. s.f _
ienibahar Fructele mici, rotunde şi negre ale unei plante exotice, folosite drept condiment, s.n.
ienicer Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, s.m., pl. ieniceri.
ienicergsc,-ească Care ţine de ieniceri, referitor la ieniceri; caracteristic ienicerilor, adj., pl. ienicereşti. ienicerime (rar) Armata ienicerilor, s.f, g.-d. art. ienicerimii.
ienupăr Arbust răşinos cu frunzele verzi, în formă de ace şi cu fructele de culoare neagră-albăstruie. s.m., pl. ienuperi.
ienuperă Fructul ienupărului, folosit în industria farmaceutică. [var. (reg.) iniperă i./T| s.f, g.-d. art. ienit perei, pl. ienjipere.
lepşoară/iepuşoară (pop.) Diminutiv al lui iapă. s.f, g.-d. art. iepşoarei/iepuşoarei, pl. iepşoare/iepuşoare. iepşună (reg.) Iapă tânără (şi grasă), s.f, g.-d. art. iepşunei, pl. iepşune.
iepurar Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrăneşte de obicei cu iepuri, s.m., pl. iepurari. iepurariţă (med. vet.) Tumoare osoasă care se formează la marginea exterioară a jaretului calului, s.f, g.-d. art. iepurariţei, pl. iepurgriţe. iepuraş Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui, s.m., pl. iepuraşi.
igpure Mamifer rozător cu urechile mari, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte, vânat (sau crescut) pentru came şi blană. /Nu ştii de unde sare -le = nu ştii de unde îţi poate veni soluţionarea unei probleme. s.m., art. igpurele, pl. igpuri. iepuresc,-ească De iepure, adj., pl. iepureşti, iepurgşte Ca iepurii; (p. ext.) cu frică. IA dormi ~ = a dormi foarte uşor. A fugi - = a fugi pe furiş. //Repede. adv.
iepunme Mulţime de iepuri, s.f, g.-d. art. iepurimii. iepuroaică Femela iepurelui, s.f, g.-d. art. iepuroaicei, pl. iepuroaice.
iepuroi Augmentativ al lui iepure; iepure mascul, s.m., pl. iepurai, art. iepuraii. iepuşoară v. iepşoară.
ier Numele a două litere din alfabetul chirilic, s.n., pl. igruri.
ierarh (bis.) Arhiereu, s.m., pl. ierarhi, ierarh ic,-ă După ierarhie; în ordine. /Pe cale - -în ordinea indicată de ierharhie. adj., pl. ierarhici,-ce. ierarhie Sistem de subordonare a gradelor, a funcţiilor etc. inferioare faţă de cele superioare, s.f, art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei, pl. ierarhii, art. ierarhiile, ierarhiza tr. A stabili o ierarhie, vb. I, ind. prez. 3 ierarhizează.
ierarhizare Acţiunea de a ierarhiza, s.f, g.-d. art. ierarhizării, pl. ierarhizări.
ierbar1 Colecţie de plante uscate şi presate între foi de hârtie; catalog, mapă în care se păstrează această colecţie, [var. (rar) herbar s.n.] s.n., pl. ierbare. ierbar2 Una dintre despărţiturile stomacului rumegătoarelor. s.n., pl. ierbare.
ierbăluţă Plantă erbacee cu frunze ascuţite şi aspre spre margine şi cu flori dispuse în spice mari. s.f, g.-d. art. ierbăluţei, pl. ierbăluţe.
ierbăne 1. (colectiv) Bălării. 2. (înv.) Provizie de praf de puşcă; depozit în care se păstra praful de puşcă, s.f, art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei, pl ierbării, art. ierbăriile. ierbărjt (în Ţara Românească) Impozit perceput în sec. XVII-XVIII de la negustorii de vite şi de la măcelari; impozit perceput pentru păşunatul vitelor, s.n. ierboriza tr. A culege diferite plante pentru a le studia. vb. /, ind. prez. 3 ierborizează. ierbos,-oasă 1. Acoperit cu iarbă. 2. (despre plante) Erbacee, adj., pl. ierboşi,-oase. ierbuliţă (rar) Diminutiv al lui iarbă; ierbuţă, ierbu-şoară. s.f, g.-d. art. ierbuliţei, pl. ierbuliţe.
555
igienist
ierbuşoară (rar) lerbuliţă. s.f, g.-d. art. ierbuşoarei, pl. ierbuşoare.
ierbuţă (rar) lerbuliţă. s.f, g.-d. art. ierbuţei, pl. ierbuţe. ieremiadă (-mi-a-) (livr.) Plângere, tânguire, s.f, g.-d. art. ieremiadei, pl. ieremiade.
ieri 1. în ziua precedentă celei în curs; în ajun. /De azi, de ~ = de curând, de puţină vreme. Mai ~ =de curând, zilele trecute. De ~ = dintr-o epocă trecută. IAcăuta ziua de ~ = a căuta ceva ce nu mai există. 2. în trecutul apropiat, adv. _
ieri-dimineaţă In dimineaţa premergătoare celei de astăzi, adv.	,
ieri după-amiază In după-amiaza premergătoare celei de astăzi, adv. + adv.
ieri după-masă în după-amiaza zilei de ieri. adv. + adv. ieri-noapteln noaptea premergătoare celei de astăzi. adv. ,
ieri-seară în seara premergătoare celei de astăzi, adv. ierna 1- intr. A-şi petrece iarna undeva. 2. tr. A adăposti şi a hrăni vitele în timpul iernii, vb. /, ind. prez. 3 iernează.
iernat Faptul de a ierna; iernatic, s.n., pl. iernaturi. iernatic1 1. (pop.) Iernat. //Adăpost de iarnă pentru turmele de oi. 2. (pop.) Nutreţ pentru animale în timpul iernii. 3. Loc de adăpost pentru nave în timpul iernii. //Chiria pentru o navă adăpostită, s.n., pl. iernatice. iernatic2,-ă Specific iernii, adj., pl. iernatici,-ce. iernător Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peştii scoşi din heleşteie. s.n., pl. iernătoare.
ierodiacon (-di-a-) Călugăr cu funcţie de diacon, s.m.. pl. ierodiaconi. ierogljfă v. hieroglifă. ieroglific,-ă v. hieroglific.
ieromonah Călugăr cu funcţie de preot, s.m., pl. ieromonahi.
ierta tr. 1. A scuti de o pedeapsă, a trece cu vederea vina sau greşeala cuiva. /A-l ~ (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte! spun cei credincioşi când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă-mă! spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă necuviincioasă. De neiertat = condamnabil. 2. A scuza. 3. A scuti pe cineva de o obligaţie.
4.	(pop,, fam.) A permite, a da voie să... vb. /, ind. prez. 3 jârtă.
iertare Acţiunea de a ierta. //Scuză. /Să avem - = a) să ţie scuzaţi; b) cred că nu ai dreptate, s.f., g.-d. ari. iertării, pl. iertări, iertat Faptul de a ierta. s.n.
iertăciune (pop.) Iertare. /Să fie cu formulă prin care se cer cuiva scuze pentru o necuviinţă. A-şi lua ~ = a cere iertare de la ruda ţ,i de la prieteni pe patul de moarte, f f, g.-d. art. iertăciunii, pl. iertăciuni, ţertătşr.-oare Care iartă uşor. adj., pl. iertători,-oare. ierugă (pop.) Canal prin care se abate apa de la moară; jocul unde se strânge apa care cade de pe roata morii; jaz. s.f, g.-d. art. ierugii, pl. ierugi.
■eruncă Pasăre cu un cerc roşu în jurul ochilor şi cu un moţ pe cap. s.f, g.-d. art. ieruncii, pl. ierunci. igsle Jgheab în care li se dă de mâncare vitelor în grajd, f f-, g.-d. art. ieslei, pl. iesle.
ieşean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul laşi.
’ s-m., pl. ieşeni,-e. eşeancă Locuitoare din municipiul sau judeţul laşi. j^/í g -ű’. art. ieşencei, pl. ieşence.
|3Iintr .l.A părăsi un loc, o încăpere, un spaţiu închis, Plecând afară; a trece din interior în exterior; a pleca j1 plimbare. IA ~ ca din puşcă = a ieşi foarte repede. ~ afară = a defeca. 2. A se ivi, a apărea. IA ~ în relief=
a)	a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent;
b)	(fig.) a se remarca. A-i ~ (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se spune atunci când cineva a depus un efort prea mare. A-i ~ (cuiva) un sfânt din gură = a spune o vorbă nimerită. A nu-i mai - (cuiva) din cap (ceva) = a nu putea uita (ceva). A-i ~ (cuiva) nume rău (sau vorbe) = a se răspândi bârfe pe seama cuiva. 3. A părăsi
o	poziţie, o stare, o situaţie; a se elibera, a scăpa. /A-şi ~ din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni) = a se enerva. A-şi ~ din minţi = a înnebuni. 4. A ajunge, a reuşi (într-un anumit fel). A ~t învingător. 5. A obţine ceva în urma unui efort, a unei activităţi. 6. A se publica, a se tipări. 7. A se decolora, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ies,
3 sg. igse, imperf. 3 ieşea; conj. prez. 3 să iasă; ger. ieşind, part. ieşit.
ieşind Ieşitură, s.n., pl. ieşinduri, ieşire A. 1. Acţiunea de a ieşi. /Registru de intrare şi ~ = registru în care se înscriu hârtiile oficiale trimise sau sosite (într-o instituţie). 2. (fig.) Soluţie pentru a scăpa dintr-o încurcătură. 3. Manifestare violentă, ostilă (prin vorbe) faţă de cineva. B. I. Loc prin care se iese dintr-un spaţiu închis. 2. Parte a unei reţele electrice sau a unui sistem de transmisiune. 3. (electron.) Punct al unui aparat prin care un semnal ajunge în exterior; output (1). 4.(inform.) Transferul informaţiei din memoria calculatorului spre exterior; output (2). s.f, g.-d. art. ieşirii, pl. ieşiri. ieşit1 Faptul de a ieşi. s.n.
ieşit2,-ă 1. Scos în relief. 2. ~ la spălat = decolorat.
3.	- din minţi = nebun, adj., pl. ieşiţi,-te. ieşitură Parte ieşită mai în afară (la o construcţie sau la un obiect oarecare); ieşind, s.f, g.-d. art. ieşiturii, pl. ieşituri.
ietăcel Diminutiv al lui iatac, s.n., pl. ietăcele. iete (pop.) Exclamaţie care exprimă surprindere, mirare etc. interj.
iezătură Baraj, stăvilar construit pentru a forma un iaz. s.f., g.-d. art. iezăturii, pl. iezături. iezer Lac (adânc) de munte, s.n., pl. iezere, iezi tr. (pop.) A stăvili apa prin construirea unui baraj. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. iezgsc, imperf. 3 sg. iezea; conj. prez. 3 să iezească, iezişor leduţ. s.m., pl. iezişori. iezuit 1. Membru al unui ordin călugăresc catolic, întemeiat în 1534. 2. (fig.) Om intrigant, ipocrit, perfid, s.m., pl. iezuiţi.
iezuitic,-ă 1. Referitor la iezuiţi sau la iezuitism. 2. (fig.) Ipocrit, perfid, adj., pl. iezuitici,-ce. iezuitism 1. Concepţia morală, religioasă şi politică a iezuiţilor. 2. (fig.) Lipsă de principii morale; perfidie, ipocrizie, s.n.
ififHu,-ie (reg.) Lefter, adj., pl. ififln.
ifos Înfumurare, îngâmfare. ICu ~ = îngâmfat. A-şi
da ~e = a se îngâmfa, s.n., pl. ifose.
igapo Pădure ecuatorială din câmpia Amazonului,
mereu inundată din cauza situării ei în locuri mai joase.
s.f.
ighemonicon (înv.) 1. Demnitate, mândrie. 2. Fast, lux. s.n., pl. ighemonicoane.
ighemonicos,-oasă (înv.) De neam nobil, adj., pl. ighemonicQşi,-oase.
igienă (-gi-e-) 1. Ramură a medicinei care elaborează normele şi mijloacele de păstrare a sănătăţii. 2. Ansamblu de reguli, norme de păstrare a sănătăţii, [var. higienă s.f] s.f, g.-d. art. igienei.
igienic,-ă (-gi-e-) Conform cu regulile igienei, [var.
higienic,-ă adj.] adj., pl. igienici,-ce.
igienist,-ă (-gi-e-) (Medic) specialist în igienă, [var.
higienist,-Ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. igienişti,-
ste.
igieniza
556
igieniza (-gi-e-) tr. A face să devină igienic, vb. 1, ind. prez. 3 igienizează.
igienizare (-gi-e-) Acţiunea de a igieniza. s.f., g.-d. art. igienizării, pl. igienizări.
igliţă 1. Croşetă. 2. Ustensilă de metal sau de lemn folosită la împletirea plaselor, s.f, g.-d. art. igliţei, pl. igliţe.
iglu Colibă făcută din gheaţă sau zăpadă, construită de eschimoşi în ţinuturile polare, s.n., art. igluul, pl. igluuri. ignam v. ignamă.
ignamă Plantă exotică care produce tuberculi comestibili de dimensiuni foarte mari. [var. ignam s.m.] s.f., g.-d. art. ignamei, pl. igname. ignar,-ă (livr.) Incult, ignorant, adi., pl- ignari,-e. igngt (pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, când ţăranii obişnuiesc să taie porcul. /Nu se îngraşă porcul la ~ = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. s.m.
ignifug,-ă (despre materiale) Care se aprinde foarte greu sau care nu arde deloc, adj., pl. ignifugi,-ge. ignifuga tr. A impregna, a acoperi un material inflamabil cu o substanţă ignifugă, vb. 1, ind. prez. 3 ignifughează. ignifugare Acţiunea de a ignifuga, s.f, g.-d. art. ignifuglrii.
ignipunctură (med.) Cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc pe un ţesut, cu ajutorul cauterului. s.f, g.-d. art. ignipuncturii.
ignitor (elt.) Electrod de aprindere la un ignitron. s.n., pl. ignitoare.
ignitren (elt.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenţi de mare intensitate; excitron. s.n., pl. ignitroane. ignitubular,-ă (tehn., despre un cazan) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe ţevi, străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. adj., pl. ignitubulâri,-e. igniţie (-ţi-e-) (tehn.) Procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil), s.f, art. igniţia, g.-d. art. igniţiei.
ignobil,-ă (livr.) (Om) josnic, mârşav, adi., s.m. şi f-, pl. ignebili,-e.
ignominie (livr.) Josnicie, mârşăvie, s.f, art. ignominia, g.-d. art. ignominiei, pl. ignominii, art. ignominiile.
ignora tr. I. A nu cunoaşte, a nu şti. 2. A neglija (intenţionat) ceva sau pe cineva; a omite; a trece cu vederea. vb. I, ind. prez. 3 ignară, ignorant,-ă (Persoană) lipsită de cunoştinţe, incult. adj., s.m. şi f, pl. ingoranţi,-te. ignorantism Mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca fiind dăunătoare, s.n. ignoranţă Lipsă de cunoştinţe, de învăţătură; incultură. s.f., g.-d. art. ignoranţei.
ignorare Faptul de a ignora, s.f, g.-d. art. ignorării, pl. ignorări.
ignorat,-ă 1. Necunoscut. 2. Neluat în seamă, adj., pl. ignoraţi,-te.
ignoratio elenchi (ti pron. ţi) (lat.) Sofism constând în a demonstra o altă teză decât cea propusă iniţial, loc. s.f. igrasie Umezeală persistentă a zidăriei unei clădiri, /(fam., arg.) A avea - la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit, s.f., art. igrasia, g.-d. art. igrasiei, pl. îgrasii, art. igrasiile.
igrasiQS,-oasă (-si-os) Care are igrasie, adj., pl. igra-siaşi,-oase.
iguană Şopârlă foarte mare, comestibilă, din America de Sud, cu o creastă dinţată pe spate, s.f, g.-d. art. iguanei, pl. iguane.
iguanodon Reptilă uriaşă fosilă din era mezozoică, asemănătoare cu cangurul, dar mult mai înaltă, s.m., pl. iguanodfini.
iha (adesea cu finala prelungită) Strigăt de mirare sau de bucurie, interj.
ihneumon (-ne-u-) 1. Numele unei insecte care trăieşte ca parazit al altor insecte. 2. Mic mamifer carnivor cu coada lungă, considerat animal sfânt de către vechii egipteni, s.m., pl. ihneumani. ihneumonid (-ne-u-) (la pl.) Familie de insecte himenoptere, cu abdomenul lung şi pedunculat; (la sg.) insectă din această familie, s.n., pl. ihneumomde. ihtiocol (-ti-o-) Clei de peşte folosit la limpezirea vinurilor. s.n.
ihtiodfint Dinte fosil de peşte. s.n.
ihtiofag,-ă (-ti-o) Care se hrăneşte cu peşte, adj., pl.
ihtiofagi,-ge.
ihtiofagje (-ti-o-) Faptul de a se hrăni exclusiv cu peşte. s.f, art. ihtiofagia, g.-d. art. ihtiofagiei. ihtiofaună (-ti-o-fa-u-) Totalitatea peştilor care populează apele globului, s.f, g.-d. art. ihtiofgunei. ihtiografie (-ti-o-) Ihtiologie. s.f, art. ihtiografia, g.-d. art. ihtiografiei.
ihtiQl (-ti-ol) Ulei sulfuros, extras din roci care conţin fosile de peşte, folosit în medicină, s.n. ihtioMt (-ti-o-) Peşte fosil, pietrificat, s.m. ihtiolşg,-şgă (-ti-o-) Specialist în ihtiologie. s.m., pl. ihtiolagi; (rar) s.f., art. ihtiolega, g.-d. art. ihtiolagei, pl. ihtiolage.
ihtiologie,-ă (-ti-o-) Referitor la ihtiologie. adj., pl. ihtiolagici,-ce.
ihtiologie (-ti-o-) Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul peştilor; ihtiografie. s.f, art. ihtiologia, g.-d. art. ihtiologiei.
ihtiomerf,-ă (-ti-o-) Cu formă sau aspect de peşte, adj., pl. ihtiomarfi,-e.
ihtiopatologie (-ti-o-) Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peştilor, s.f, g.-d. art. ihtiopatologiei. ihtiernis (-ti-or-) Pasăre fosilă de apă, asemănătoare cu pescăruşul, cu aripi bine dezvoltate, s.m., pl. ihtiamişi. ihtiozaur (-ti-o-za-ur) Gen de reptile marine uriaşe, din era mezozoică, având corpul asemănător cu al peştilor. s.m., pl. ihtiozauri.
ihtisză (-ti-o-) Boală de piele, care se caracterizează prin uscarea şi întărirea tegumentelor şi formarea de solzi asemănători celor de peşte, s.f, g.-d. art. ihtifizei. Jisus v. Isus.
iişoară (i-i-) Diminutiv al lui ie. s.f, g.-d. art. iişoarei, pl. iişoare.
jje Literă chirilică, s.m.
ikebana Artă japoneză de aranjare a florilor în vase; aranjament floral realizat după această tehnică, s.f, g.-d■ art. ikebanei, pl. ikebane. ilar,-ă v. hilar2.
ilariant (-ri-ant) 1. Care provoacă râsul; hazliu. 2. Gaz ~ =
protoxid de azot folosit ca anestezic general, [var. hila-
riant adj.] adj.
ilaritate v. hilaritate.
ilativ,-ă Conclusiv. adj., pl. ilativi,-e.
Naţiune Aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii, atunci când o persoană se călugăreşte, s.f, g--d-art. ilaţiunii.
ilău (reg.) Nicovală, s.n., art. ilăul, pl. ilaie. ileană Insectă coleopteră mare, cu pete albe, care se hrăneşte cu sucul florilor, s.f, g.-d. art. ilenei, pl. ilene, ilegal,-ă 1. Care nu este în conformitate cu legea. 2. Care nu este recunoscut de lege, de autorităţi; (p. ext.) conspirativ, adj., pl. ilegali,-e. ilegaMsm Caracter ilegal; ilegalitate, s.n. ilegalist,-ă Persoană care activează în ilegalitate, s.m., pl. ilegalişti; s.f, g.-d. art. ilegalistei, pl. ilegaliste, ilegalitate Caracterul a ceea ce este ilegal; act, stare, faptă în afara legii, s.f, g.-d. art. ilegalităţii, pl. ilegalităţi-
557
imaginativ
ilegaliza tr. (rar) A trece în ilegalitate; a declara ilegal, vfc. /, ind. prez. 3 ilegalizează.
ilegalizare (rar) Acţiunea de a ilegaliza. s.f, g.-d. art. ilegalizării, pl. ilegalizări.
ilegitim,-ă (livr.) Care nu este legitim, adj., pl. ilegitimi,-e. ilegitimitate (livr.) Nelegitimitate. s.f, g.-d. art. ilegiti-mităţji-
lleită (med.) Inflamaţie a ileonului. s.f, g.-d. art. îleitei, pl. ileite.
ilegn (-le-on) Porţiunea terminală a intestinului subţire. s.n., pl. ileonuri.
Ilfius (-le-us) (med.) Ocluzie intestinală, s.n., pl. ilgusuri. ilfoveân,-ă (Locuitor) din Ilfov, adi., s.m., pl. ilfbveni,-e. iifovegncă Locuitoare din Ilfov, s.f, g.-d. art. ilfoven-cei, pl. ilfovence.
iliâC,-ă (-li-ac) Aşezat în partea de mijloc a corpului. /Os ~ = fiecare dintre cele două oase care formează partea laterală a bazinului, adj., pl. iliaci,-ce. flic Pieptar (ţărănesc) fără mâneci, s.n., pl. ilice. illegi Diminutiv al lui ilic. s.n., pl. ilicgle.
Ilicit,-ă Contrar legii; (p. ext.) necinstit, adj., pl. iliciţi,-te. (licitate Caracterul a ceea ce este ilicit; faptă ilicită, s.f, g.-d. art. ilicităţii.
Illmltat,-ă (rar) Nemărginit, adj., pl. ilimitaţi,-te. lilfin (-li-on) Cel mai mare dintre oasele care formează bazinul iliac. s.n., pl. ilişnuri.
Illr,-ă (Locuitor) din Iliria. adi., s.m. şi f, pl. iliri,-e.
IIM Limbă indo-europeană vorbită de iliri. s.f, g.-d. art. ilirei.
iiiş (în Evul Mediu) Impozit perceput în Moldova asupra cerealelor, s.n., pl. ilişuri.
Ilizibil,-ă Care nu poate fi citit; indescifrabil, adj., pi ilizibili,-e.
jlţzibilitate Caracter ilizibil al scrisului, s.f, g.-d. art.
ilizibilităţii.
Iliit (min.) Mineral argilos potasic care se desface în foi. s.n.
Jlmenlt Oxid natural de fier şi de titan, care se găseşte în unele şisturi cristaline, s.n.
||aglc,-ă Care nu are logică; absurd, adj., pl. ilagici,-ce. lloglcitate (rar) Lipsă de logică, s.f, g.-d. art. ilogi-cităţii.
jjogism (rar) Caracterul a ceea ce este ilogic, s.n.
•lat 1. (în vechea Spartă) Persoană lipsită de drepturi cetăţeneşti, //(fig.) Persoană exploatată, asuprită. 2. Om degradat, decăzut, s.m., pl. iloţi.
••otlsm Condiţia, starea unui ilot. //(fig.) Stare de asuprire, de ignoranţă, s.n.
•lumina 1. tr. A produce şi a răspândi lumină (undeva).
I	■ 'yfl- (fig., despre oameni, despre faţă etc.) A străluci de bucurie; a se înveseli, vb. I, ind. prez. 3 iluminează.
Iluminare 1. Acţiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) Fluxul lumină care cade pe unitatea de suprafaţă; luminaj. lin art' iluminării, pl. iluminări.
««minaţi 1, Faptul de a (se) ilumina. 2. Producerea şi
iluntf *rea *um’n*' artificiale, s.n.
juminat2,-ă ]. (despre o încăpere, o localitate etc.)
'-are este luminat artificial, 2. (fig.) Bucuros, mulţumit;
IInimii	aspirat, adj., pl. iluminaţi,-te.
J"H,,natar,-oare Care iluminează, adj., pl. ilumina-
jjin,-oare.
urninaţie (-ţi-e) Iluminare puternică a unei străzi, a natî'	etc'	cu	ocazia	unei festivităţi, [var. ilumi-
ili,3ne s,^> arl iluminaţia, g.-d. art. iluminaţiei, pi arL iluminaţiile.
Ilumînft une v luminăţie.
_minism Concepţie religioasă (considerată eretică) atl*TOft existenţa inspiraţiilor directe de la divinitate.
Iluminismul Mişcare ideologică şi culturală antifeudală din sec. XVU-XIX, care preconiza crearea unei societăţi raţionale prin răspândirea culturii, a „luminilor” în popor; luminism1, s.prop.n. iluminist,-ă (Adept) al iluminismului; luminist1, adj., s.m. şi f., pl. iluminişti,-ste.
iluştri. 1. ír. A lămuri ceva prin exemple. 2. tr. A împodobi cu ilustraţii o carte, un text. 3. refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu, vb. I, ind. prez. 3 ilustrează.
ilustrare Acţiunea de a (se) ilustra, s.f., g.-d. art. ilustrării, pl. ilustrări.
ilustrată Carte poştală care are pe una dintre feţe o imagine, o vedere, s.f, g.-d. art. ilustratei, pl. ilustrate, ilustrativ,-ă Care exemplifică, care ilustrează; demonstrativ. adj., pl. ilustrativi,-e.
iiustrativism 1. Caracter ilustrativ. 2. Tendinţă de a folosi exagerat exemplificările, s.n. ilustratşr.-oare Cel care ilustrează un text, o carte. s.m., pl. ilustratQri; s.f., g.-d. art. ilustratoarei, pl. ilustratoare.
ilustraţie (-ţi-e) Desen, imagine care completează sau explică un text. /~ de carte = gen de grafică prin care se prezintă momente sau tipuri ale unui text literar. ~ muzicală = fond muzical care însoţeşte o lecţie, un spectacol de teatru etc.; coloana sonoră a unui film. [var. ilus-traţiune í./C] s.f, art. ilustraţia, g.-d. art. ilustraţiei, pl. ilustraţii, art. ilustraţiile, ilustraţiyne v. ilustraţie.
Ilustrislm,-ă (termen de adresare pentru unii prelaţi catolici) Mărit, slăvit, adj., pl. ilustrisimi,-e. ilystru,-ă Celebru, eminent, strălucit, adj., pl. iluştri,-stre.	„
ilutaţie (-ţi-e) îmbăiere într-un nămol medicinal, s.f, art. ilutaţia, g.-d. art. ilutaţiei, pl. ilutaţii, art. ilutaţiile. Iluzie 1. Eroare datorată percepţiei false a realităţii. 2. (fig.) Speranţă, dorinţă neîndeplinită; amăgire. lA-şi face ~ii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. A-şi pierde ~iile = a rămâne dezamăgit. [var. (înv.) iluziune î./!] s.f, art, iluzia, g.-d. art. iluziei, pl. iluzii, art. iluziile.
iluziona (-zi-o-) tr. şi refl. A (se) amăgi, a(-şi) face speranţe, vb. /, ind. prez. 3 iluzionează, iluzionare (-zi-o-) Acţiunea de a (se) iluziona, //(fig.) închipuire, s.f, g.-d. art. iluzionării, pl. iluzionări, iluzionism (-zi-o-) 1. Profesiunea iluzionistului. //Scamatorie. 2. (în artele plastice) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realităţii, s.n. iluzionist,-ă (-zi-o-) Scamator, s.m., pl. iluziomşti; s.f, g.-d. art. iluzionistei, pl. iluzioniste.
Uuziune v. iluzie.
iluzaric,-ă (rar) Iluzoriu, adj., pl. iluzoriei,-ce. iluzQriu,-ie Care nu există în realitate; irealizabil; amăgitor, înşelător, iluzorie. Proiect ~. adj., pl. iluzQrii. im (reg.) Noroi, murdărie, s.m., pl. imuri, imaculat,-ă Curat, nepătat, //(fig.) Nevinovat, pur. adj., pl. imaculaţi,-te.
Imagina 1. tr. şi refl. A (-şi) închipui ceva. 2. tr. A crea, a inventa, a născoci, vb. /, ind. prez. 3 imaginează, imaginabil,-ă Care poate fi închipuit, adj., pl. imaginabili,-e.
imaginar1 Domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat. //Imaginaţie, s.n.
Imaginar2,-ă I. Plăsmuit de imaginaţie; nereal, fictiv. 2. (mat., despre numere) Al cărui pătrat are valoare negativă. adj., pi imaginari,-e. imaginare (rar) Acţiunea de a(-şi) imagina, s.f, g.-d. art. imaginării, pl. imaginări. imaginativ,-ă Dotat cu o imaginaţie vie. adj., pl. imaginativi,-e.
imaginaţie
558
imaginaţie (-ţi-e) Capacitate umană de a crea idei sau reprezentări noi pe baza percepţiei sau a reprezentărilor acumulate anterior; fantezie, închipuire, [var. (rar) ima-ginaţiune s.f] s.f., art. imaginaţia, g.-d. art. imaginaţiei, pl. imaginaţii, art. imaginaţiile, imaginaţiune v. imaginaţie, imagină v. imagine.
imagine 1. Reflectare a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzaţii, percepţii sau reprezentări. 2. Reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. 3. Reprezentare plastică obţinută prin desen, pictură, sculptură etc. 4. Reflectare artistică a realităţii prin sunete, cuvinte, culori etc. 5. (fiz.) Figură obţinută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. 6. (mat.) Simbol. [var. (rar) imagină s./H s.f., art. imaginea, g.-d. art. imaginii, pl. imagini.
imagism 1. Şcoală în poezia engleză şi americană în primele decenii ale secolului XX, care încerca să transmită emoţia poetică prin culoare şi ritm. 2. Abundenţă de imagini; preferinţă pentru imagini într-o operă literară. s.n.
imagist,-ă (Adept) al imagismului. adj., s.m. şi f., pl. imagişti.-ste.
imagistic,-ă Referitor la imagini; cu imagini, adj., pl. imagistici,-ce.
imagistică Poezie, proză în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creaţii, s.f,
g.-d. art. imagisticii, image Forma adultă la insecte, s.f. imagologie Ramură a psihosociologiei, care studiază imaginile pe care şi le fac popoarele despre ele însele şi despre alte popoare, s.f., art. imagologia, g.-d. art. ima-gologiei.
imam Preot musulman, [var. iman s.m.]s.m., pl. imami, imamat Stat musulman condus de un imam. s.n., pl. imamate.
imambaiaidî Mâncare rece, pregătită din pătlăgele vinete împănate, s.n.
imamea Capătul ciubucului prin care se trage fumul. s.f, art. imameaua, g.-d. art. imamelei, pl. imamele, art. imamglele. im^n v. imam.
imanent,-ă 1. Care aparţine esenţei unui obiect; lăuntric, intrinsec. 2. (în concepţia idealistă despre lume) Care există şi acţionează prin sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară, adj., pl. imanenţi,-te. imanentism (fii.) Doctrină idealist-subiectivă potrivit căreia existenţa, realitatea reprezintă exclusiv conţinutul intern al conştiinţei, este „imanentă” conştiinţei, s.n. imanentist,-ă (Adept) al imanentismului. adj., s.m. şi f, pl. imanentişti.-ste.
imanenţă însuşirea a ceea ce este imanent, s.f, g.-d. art. imanenţei, pl. imangnţe.
imaş Teren necultivat pe care creşte iarbă folosită pentru păşunat; izlaz, s.n., pl. imaşuri. imaterial,-ă (-ri-al) Care există numai în conştiinţă; spiritual, //(p. ext.) Fără consistenţă, impalpabil, adj., pl, imateriali,-e.
imaterialism (-ri-a-) (fii.) Concepţie filosofică idealistă conform căreia realitatea există, ca percepţii şi idei, numai în conştiinţă, s.n.
imaterialist,-ă (-ri-a-) (fii.) (Adept) al materialismului. adj., s.m. şi f, pl. imaterialişti,-ste. imaterialitate (-ri-a-) Calitatea a ceea ce este imaterial. s.f, g.-d. art. imaterialităţii, imaterializa (-ri-a-) tr. şi refl. A (se) face imaterial. vb. I, ind. prez. 3 materializează, imatur,-ă Nedezvoltat complet, care nu a ajuns la maturitate. adj., pl. imaturi,-e.
imalyritgte Starea a ceea ce nu este matur, s.f, g.-d. art. imaturităţii.
imbatabil,-ă Care nu poate fi învins; invincibil, adj., pl. imbatabili,-e.
imbecil,-ă (Persoană) cu capacitate mintală redusă;
neghiob, adj., s.m. şi f., pl. imbecili,-e.
imbecilitate 1. Deficienţă mintală gravă; neghiobie.
2. Comportare de imbecil; prostie, tâmpenie, inepţie, s.f.,
g.-d. art. imbecilităţii, pl. imbecilităţi.
imbeciliza tr. şi refl. A (se) prosti, a (se) tâmpi. vb. 1,
ind. prez. 3 imbecilizează.
imbecilizare Acţiunea de a (se) imbeciliza. s.f., g.-d. art. imbecilizării, pl. imbecilizări, imberb,-ă (livr.) 1. Căruia nu i-a crescut (încă) barba. 2. (p. ext., depr.) Tânăr. adj.x pl. imberbi,-e. imbibiţie (-ţi-e) (livr.) 1. îmbibare cu ulei. 2. (biol.) Proces de pătrundere a apei în celulele vegetale, în ţesuturi etc. s.f, art. imbibiţia, g.-d. art. imbibiţiei. imblocaţie (-ţi-e) Mod de îngropare a celor excomunicaţi, prin acoperirea lor cu pământ şi pietre în mijlocul unui câmp. s.f, art. imblocaţia, g.-d. art. imblocaţiei. imbold Ceea ce stimulează la o acţiune; impuls, îndemn, s.n., pl. imbolduri.
imbricat,-ă Suprapus (parţial) ca şindrilele, ţiglele sau solzii de peşte. adj., pl. imbricaţi,-te. imbricaţie (-ţi-e) Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită ţiglele de pe acoperiş sau solzii de peşte, s.f., art. imbricaţia, g.-d. art. imbricaţiei, pl. imbricaţii, art. imbricaţi ile.
imbrifug,-ă (despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie, adj., pl. imbrifugi,-ge. imbroglio (glio pron. lio) (it.) 1. Piesă de teatru cu acţiune confuză, complicată şi cu deznodământ surprinzător.
2.	încurcătură, s.n., art. imbroglioul, pl. imbrogliouri. imbrohor Persoană trimisă de sultan în ţările române cu înalte misiuni politice, s.m., pl. imbrohari. imediat,-ă (-di-at) 1. adj. Care urmează să se producă fară întârziere; care ocupă primul loc lângă (sau după) ceva; (p. ext.) de primă necesitate sau urgenţă. II. adv. Numaidecât, îndată, adj., pl. imediaţi,-te; adv. imediateţe (-di-a-) (rar) Caracterul imediat al unor acţiuni. //Urgenţă, s.f, g.-d. art. imediateţei. imelman Figură acrobatică aeriană, constând dintr-o jumătate de luping urmată de un semitonou. s.n. imemorabil,-ă Care este foarte îndepărtat în timp. //(fig., peior.) Care nu poate fi ţinut minte, adj., pl. imemorabili,-e.
imemorial,-ă (-ri-al) Care este dintr-o perioadă foarte îndepărtată; străvechi, adj., pl. imemoriali,-e. imens,-ă Colosal, enorm, //(adv.) Foarte, extraordinar. adj.,pl. imenşi,-se.
imensitate însuşirea a ceea ce este imens; întindere nemărginită; mărime extraordinară, s.f., g.-d. art. imensităţii, pl. imensităţi.
imerge tr. (tehn.) A scufunda (parţial sau total) un corp într-un lichid; a imersa. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl■ imerg, / pl. imergem; conj. prez. 3 să imeargă; part. imers.
imergent,-ă (despre raze luminoase) Care străbate un mediu oarecare, adj., pl. imergenţi,-te. imergibil,-ă (tehn.) Care poate pătrunde într-un lichid; care poate fi scufundat, adj., pl. imergibili,-e. imersa tr. (rar) A imerge. vb. 1, ind. prez. 3 imersează. imersare Scufundare, s.f, g.-d. art. imersării, pl. imer-sări.
imersie v. imersiune.
imersiune (-si-u-) 1. Afundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un astfel de corp. 2. Metodă de lucru în microscopie, constând în introducerea între
559
imparisilabic
obiectiv şi lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid transparent, pentru a mări puterea de separare a microscopului. 3. Intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc, [var. imersie s./!] s.f.,
g.-d. art. imersiunii.
imigra intr. A se stabili într-o ţară străină plecând din ţara natală, vb. /, ind. prez. 3 imigrează, imigrant,-ă Persoană care imigrează, s.m., pl. imigranţi; s.f., g.-d. art. imigrantei, pl. imigrante, imigrare Acţiunea de a imigra; imigraţie, s.f., g.-d. art. imigrării, pl. imigrări.
imigraţie (-ţi-e) Imigrare, s.f, art. imigraţia, g.-d. art. imigraţiei, pl. imigraţii, art. imigraţiile. imineu (mai ales la pl.) Pantofi de marochin, purtaţi în trecut de boieri; pantofi cu vârful ascuţit, purtaţi în trecut de ţărani, s.m., art. imineul, pl. imingi, art. imineii. iminent,-ă Aflat pe punctul de a se produce; inevitabil. adj., pl. iminenţi,-te.
iminenţă Caracterul a ceea ce e iminent; faptul de fi
iminent, s.f, g.-d. art. iminenţei.
imiscibil,-ă (livr.) Care nu poate fi amestecat, adj.. pl.
imiscibili,-e.
imiscibilitate (livr.) Calitatea a ceea ce este imiscibil. s.f, g.-d. art. imiscibilităţii.
imita tr. l.A reproduce modul de comportare, de gândire etc. al cuiva; a face exact ce face altul. 2. A lua ca model (o persoană, un scriitor, o operă etc.). //A copia. vb. 1, ind. prez. 3 imită
imitabil,-ă Care poate fi imitat, adj., pl. imitabili,-e. jmitando (muz.) Imitând, adv. imitare Acţiunea de a imita; imitaţie, s.f., g.-d. art. imitării, pl. imitări.
imitativ,-ă Care imită. adj., pl. imitativi,-e. imitator,-oare Cel care imită pe cineva sau ceva. s.m., pl. imitatQri; s.f, g.-d. art. imitatoarei, pl. imitatoare, imitaţie (-ţi-e) Imitare. //Obiect copiat după un model; copie; (depr.) pastişă, [var. (rar) imitaţiune s./^] s.f, art. imitaţia, g.-d. art. imitaţiei, pl. imitaţii, art. imitaţiile, jmjtaţiune v. imitaţie.
imixtiune (-ti-u-) Amestec nejustificat în treburile altcuiva; ingerinţă, s.f, g.-d. art. imixtiunii, pl. imixtiuni. IMM (imemg) întreprindere mică sau mijlocie, s.n., art. JMM-ul, pl. IMM-uri.
imn 1. Poezie lirică în care este preamărit un erou, un eveniment etc. //Cântec solemn, adoptat ca simbol al unităţii naţionale sau de stat. 2. Cântec religios de slăvire a divinităţii, s.n., pl. imnuri.
imnic,-ă Cu caracter de imn; festiv, adj., pl. imnici,-ce. ininologic,-ă Referitor la imnologie. adj., pl. imno-jfigici,-ce.
imnologie Studiul poeziei imnice. s.f, art. imnologia, Ş -d. art. imnologiei.
|mabjii Clădire, construcţie (mare), s.n., pl. imebile. imobil2,-ă Care este nemişcat; fix, neclintit, adj., pl. imobili,-e.
jmobţ|3,-ă Imobiliar2, adj., pl. imobili,-e. imobiliar1 (-li-ar) Totalitatea profesiunilor care au legătură cu comercializarea imobilelor, s.n. imobiliar2,-ă (-li-ar) (despre bunuri materiale) Care nu Poate fi transportat; imobil3. /Agenţie - = agenţie care se ?cupă de bunuri imobiliare, adj., pl. imobiliari,-e. imobilism Opoziţie permanentă faţă de orice inovaţie, faţă de progres, s.n.
■mobilitate Stare de nemişcare, de neclintire, s.f, g.-d. ort. imobilităţii.
■mobiliza tr. A aduce pe cineva sau ceva în stare de !®°biliţate; a fixa. vb. /, ind. prez. 3 imobilizează, ■mobilizare 1. Acţiunea de a imobiliza. 2. Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe egmente ale corpului. 3. ~ de fonduri = scoatere din
circuitul normal a unei părţi din fondurile unităţilor economice printr-o administrare defectuoasă, s.f, g.-d. art. imobilizării, pl. imobilizări.
imobilizat,-ă 1. (despre fiinţe sau părţi ale corpului) Care nu se poate mişca; încremenit. 2. (despre bunuri materiale) Care nu poate fi valorificat, adj., pl. imobilizaţi,-te. imola tr. l.A jertfi. 2. A ucide, a măcelări, vb. I, ind. prez. 3 imolează.
imoral,-ă Care este contrar moralei; lipsit de moralitate. adj, pl. imorali,-e.
imoralism 1. Concepţie care neagă normele şi principiile morale. 2. Atitudine opusă faţă de ceea ce în mod obişnuit este considerat moral. s.n. imoralitate 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Purtare, faptă imorală, s.f, g.-d. art. imoralităţii, pl. imoralităţi. imortâl,-ă (rar) Nemuritor, nepieritor, adj., pl. imor-tali,-e.
imortalitate (rar) Nemurire, s.f, g.-d. art. imortalităţii. imortaliza tr. A face ca o persoană, o acţiune să trăiască veşnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. vb. I, ind. prez. 3 imortalizează imortalizare Acţiunea de a imortaliza, s.f, g.-d. art. imortalizării, pl. imortalizări.
imortelă (mai ales la pl.) Numele a două plante erbacee: a) siminoc; b) flori-de-paie. s.f, g.-d. art. imortelei, pl. imortele.
imortglă-galbenă Plantă ornamentală cu flori galbene. s.f., g.-d. art. imortelei-galbene, pl. imortele-galbene. imos,-oasă (reg.) Murdar, plin de noroi, adj., pl. imoşi,-oase.
impacient,-ă (-ci-ent) (livr.) Nerăbdător, îngrijorat. adj., pl. impacignţi,-te.
impacienta (-ci-en-) refl. (livr.) A deveni nerăbdător. vb. I, ind. prez. 3 se impacientează, impacienţă (-ci-en-) (livr.) Nerăbdare; nelinişte, s.f.,
g.-d. art. impacienţei.
impact 1. Contact între două corpuri dintre care cel puţin unul este în mişcare. 2. Influenţă a unei idei, a unei lucrări asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc.
3.	Şoc; surpriză, s.n., pl. impacturi, impactare (med.) Menţinere în contact strâns a două fragmente de oase fracturate, s.f, g.-d. art. impactării, pl. impactări.
impactor (med.) Aparat folosit pentru impactarea fragmentelor osoase cu şuruburi, s.n., pl. impactoare. impalpabil,-ă Care nu poate fi pipăit; imperceptibil. adj., pl. impalpabili,-e.
impalpabilitâte (rar) Calitatea a ceea ce este impalpabil. s.f, g.-d. art. impalpabilităţii. impaludare Apariţia şi înmulţirea cazurilor de malarie dintr-un teritoriu, s.f, g.-d. art. impaludirii, pl. impa-Iudări. _
impar,-ă (despre numere) Care nu este divizibil cu doi; fără soţ. adj., pl. impari,-e.
imparabil,-ă (sport, despre lovituri, goluri) Care nu poate fi parat, adj., pl. imparabili,-e. impardonabil,-ă De neiertat, adj., pl. impardonabili,-e. imparicopitat1 (la pl.) Ordin de mamifere erbivore cu un număr impar de degete; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. imparicopitate. imparicopitat2,-ă (despre animale) Care are un număr impar de degete; imparidigitat adj., pl. imparico-pitaţi,-te.
imparidigitat,-ă Imparicopitat. adj., pl. imparidigitaţi,-te.
imparipenat,-ă (despre frunzele compuse) Cu un număr nepereche de foliole. adj., pl. imparipenaţi,-te. imparisilabic,-ă (despre cuvinte) Care nu păstrează acelaşi număr de silabe în timpul declinării, adj., pl.
imparisilabici,-ce.
imparitate
560
imn'5"! ta te Caracteristica de a fi impar: (p. ext.) inegali.. . .	-d. art. itiípaínavii.
impartajabil,-ă (rar) Care nu poate fi împărţit, adj., pl. impartajabili,-e.
imparţial,-ă (-ţi-al) Care judecă în mod obiectiv, corect;
nepărtinitor, adj., pl. imparţiali,-e.
imparţialitate (-ţi-a-) Calitatea de a fi imparţial; nepăr-
tinire. s.f., g.-d. art. imparţialităţii.
impas Situaţie încurcată, dificila, s.n., pl. impasuri.
impasabil,-ă Care nu poate fi trecut sau pasat. adj., pl.
impasâbili.-e.
impasibil,-ă Nepăsător, indiferent, adj., pl. impasibili,-e. impasibilitate (rar) Nepăsare, indiferenţă, s.f, g.-d. art. impasibilităţii.
impecabil,-ă Care este fără cusur; desăvârşit, perfect. adj., pl. impecabili,-e.
impecabiiitate (rar) Calitatea, starea a ccea cc este impecabil, s.f., g.-d. art. impecabilităţii. impedanţă 1. Mărime egală cu raportul dintre valoarea tensiunii electrice aplicate unui circuit şi valoarea intensităţii curentului electric absorbit de circuit.
2.	(fiz.) Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic şi fluxul sonor corespunzător. s.f., g.-d. art. impedanţei, pl. impedanţe. impediment Obstacol, piedică în îndeplinirea unei intenţii, s.n., pl. impedimente, impenetrabil,-ă 1. (despre materiale) Prin care nu poate străbate nimic, //(fig.) De neînţeles; (despre oameni) care îşi ascunde propriile gânduri sau sentimente. 2. (fiz.) Care ocupă un spaţiu, în aşa fel încât exclude din acel loc alt corp, adj., pl. impenetrabili,-e. impenetrabilitate Starea a ceea ce este impenetrabil. s.f, g.-d. art. impenetrabilităţii. impenit£nt,-ă (livr.) Care nu se căieşte, care nu are remuşcări. adj., pl. impenitgnţi,-te. impenitanţă (livr.) Caracterul, starea celui impenitent. s.f., g.-d. art. impenitgnţei.
imperativ1 1. Obligaţie, necesitate categorică. 2. (în filosofia lui Kant) - categoric = principiu aprioric al „raţiunii practice” care fixa în conştiinţa umană norme morale universal valabile şi permanente, s.n., pl. imperative.
imperativ2,Care ordonă; obligatoriu. IMod ~ (şi s.n.) = mod verbal personal, prin care se exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, un sfat. adj., pl. imperativi,-e. Imperator Titlu onorific acordat generalilor romani, după obţinerea unei mari victorii, s.m., pl. imperatori. imperceptibil,-ă Care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat; insesizabil, adj., pl. imperceptjj; bili,-e.
imperceptlbilitate Starea a ceea ce este imperceptibil.
s.f., g.-d. art. imperceptibilităţii.
imperfect1 Timp verbal al modului indicativ, care arată
o	acţiune netermmată şi duraţi vă. s.n.
imperfect2,-ă Care nu este desăvârşit, care are defecte.
adj., pl imperfgcţi.-te.
imperfectlbil.-ă Care nu este perfectibil, adj., pl. imper-fectibili,-e.
imperfectiv,-ă (despre aspectul verbelor; şi s.n.) Care arată că acţiunea verbului se repetă sau este în curs de desfăşurare, adj., pl imperfectivi,-e. imperfecţiune (-ţi-u-) Caracteristică a ceea ce nu este desăvârşit; defect, s.f, g.-d. art. imperfecţiunii, pl. imperfecţiuni.
imperforat,-ă (anat,, despre unele organe) Care are orificiile închise, obturate, adj., pl. imperforaţi,-te. imperforgţie (-ţi-e) (anat.) Lipsă a unui orificiu natural. s.f, g.-d. art. imperforaţiei. imperial,-ă (-ri-al) Care aparţine imperiului sau împăratului; împărătesc, adj., pl. imperiali,-e.
imperială Etaj al unor vehicule de transport în comun. s.f., g.-d. art. imperialei, pl. imperiale, imperialism (-ri-a-) 1. (în concepţia marxistă) Stadiul cel mai înalt al capitalismului, caracterizat prin dominaţia capitalului financiar şi a monopolurilor. 2. Politică de extindere a dominaţiei unei ţări asupra unor state străine, s.n.
imperialist,-ă (-ri-a-) I. adj. Care aparţine imperialismului sau marilor capitalişti. II. s.m. Adept al imperialismului. adj., s.m., pl. imperialişti,-ste. imperios,-oasă (-ri-os) (şi adv.) Care este absolut necesar; care trebuie rezolvat imediat, adj., pl. imperiQşi,-oase. imperiozitate (-ri-o-) (livr.) Caracter imperios; urgenţă, s.f, g.-d. art. imperiozităţii. imperisabil,-ă (livr.) Care nu se distruge; nepieritor, veşnic, adj., pl. imperisabili,-e. imperiu 1. Stat monarhic condus de un împărat. 2. Teritoriu care cuprinde un stat dominant şi coloniile sale.
3.	Sub ~l... = dominat, determinat de... s.n., art. impez riul, pl. impgrii, art. imperiile. impermeabil1 (-me-a-) Haină de ploaie din material impermeabil2, s.n., pl. impermeabile. impermeabil2,-ă (-me-a-) Care nu lasă să treacă prin el un fluid. adj.,pl. impermeabili,-e. impermeabilitate (-me-a-) însuşirea de a fi impermeabil. s.f, g.-d. art. impermeabilităţii, impermeabiliza (-me-a-) tr. A face să devină impermeabil. vb. /, ind. prez. 3 impermeabilizează. impermeabilizare (-me-a-) Acţiunea de a impermeabiliza. s.f, g.-d. art. impermeabilizirii, pl. impermeabi-lizări,
impermutabil,-ă Care nu poate fi permutat, transferat. adj.,pl. impermutabili,-e.
impersonal,-ă l. Care nu se referă la nici o persoană; (fig.) lipsit de personalitate. ITon ~ = ton rece, distant.
2.	Mod ~ = mod verbal care nu atribuie acţiunea niciunei persoane, adj., pl. impersonali,-e. impersonalitate Lipsă de personalitate, s.f, g.-d. art. impersonalităţii.
impertinent,-ă (Om) obraznic, necuviincios, insolent. adj., s.m. şi f.,j>l. impertingnţi,-te. impertinenţa Necuviinţă, insolenţă, s.f, g.-d. art. impertingnţei, pl. impertingnţe. imperturbabil,-ă Care nu poate fi tulburat de nimic; stăpân pe sine. adj., pl. imperturbabili,-e. imperturbabilitate Stare a celui imperturbabil; stăpânire de sine. s.f, g.-d. art. imperturbabilităţii. impesta tr. I. (rar) A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. (fig.) A corupe. vb. /, ind. prez. 3 impestegză. impetigo Boală de piele contagioasă, care se manifestă prin apariţia unor băşicuţe purulente care se sparg, s.n., art. impetigoul.
impetraţie (-ţi-e) (livr.) Acţiune prin care cineva obţine
o	favoare, un beneficiu, s.f, art. impetraţia, g.-d. art. impetraţiei.
impetuQS,-oasă (-tu-os) Care se manifestă cu forţă; năvalnic, tumultuos, adj., pl. impetuQşi.-oase. impetuQSO (-tu-o-zo-) (it, muz.)Impetuos, viguros, cu înflăcărare, adv.
impetuozitate (-tu-o-) însuşirea de a fi impetuos, s.f,
g.-d. art. impetuozităţii.
impiegat,-a (-pie-) 1. Funcţionar la căile ferate care controlează mişcarea trenurilor într-o gară. 2. (ieşit din uz) Funcţionar de stat de grad inferior, [var. impiegat,-ă s.m. şi f.'\ s.m., pl. impiegaţi; s.f., g.-d. art. impiegatei, pl-impiegate.
impieta (-pi-e-) intr. A interveni în viaţa, afacerile cuiva nesocotindu-i drepturile; a leza. vb. I, ind. prez. 3 impietează
561
impozitare
impietate (-pi-e-) Lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; (p. gener.) jignire adusă faţă de cineva sau de ceva care merită consideraţie, s.f., g.-d. art. impietăţii, pl. impietăţi.
impiu,-ie (livr.) Care dispreţuieşte religia, adj., pl. impii.
implacabil,-ă Care nu poate fi înduplecat; neîndurător. adj., pl. implacabili,-e.
implacabilitate însuşirea de a fi implacabil, s.f, g.-d. art. implacabilităţii.
implant Organ, ţesut sau medicament care se implantează. s.n., pl. implanturi.
implanta tr. A introduce sub piele un medicament sau un ţesut străin care se resoarbe treptat. //A amplasa, a fixa în... vb. I, ind. prez. 3 implantează, implantare Acţiunea de a implanta; implantaţie. s.f, g.-d. art. implantării, pl. implantări, implantaţie (-ţi-e) Implantare, s.f, art. implantaţia,
e.-d. art. implantaţiei, pl. implantaţii, art. implantaţiile. Implantoleg Medic care face implanturi, s.m., pl. implantolagi.
Implantologie Disciplină medicală care studiază implanturile şi transplanturile de organe, s.f, art. implan-tologia, g.-d. art. implantologiei.
Implementa tr. l.A pune în funcţiune, a îndeplini, a realiza. 2. A introduce. //A aplica, a integra. 3. (ironic) A se instala, vb. I, ind. prez. 3 implementează. Implementare Acţiunea de a implementa, s.f, g.-d. art. implementării, pl, implementări, impllcg 1. tr. A atrage după sine, a necesita, a presupune. 2. tr. şi refl. A (se) amesteca într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. vb. /, ind. prez, 3 implică. Implicare Acţiunea de a (se) implica, s.f, g.-d. art, implicării, pl, implicări.
Implicaţie (-ţi-e) 1. Fapt care decurge din altul; consecinţă. 2. (log.) Relaţie între doua concepte, astfel încât adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine adevărul sau falsitatea celuilalt concept, s.f, art. implicaţia, g,-d. art. implicaţiei, pl. implicaţii, art, implicaţiile, implicit,-ă (şi adv,) Care se înţelege de la sine; care este inclus, ad}., pl. impliciţi,-te.
implora tr. A ruşa pe cineva stăruitor (şi cu umilinţă). vb. /, ind. prez, 3 implfiră.
lmplorabll,-ă Care se poate implora, adj., pl, implo-fflbili.-e.
implorgre Rugăminte stăruitoare, insistentă; implorare. s.f, g.-d, art. implorării, pl. implorări.
Implorator,-oare Care imploră, adj., pl, imploratfiri,-oare.
imploraţle (-ţi-e) (rar) Implorare, [var, imploraţiune s-f] s.f, art. imploraţia, g.-d. art. imploraţiei, pl. implo-[Bţii, art. imploraţiile. mploraţiune v. imploraţle.
Implozie (-zi-e) I. Fenomen opus exploziei, care consta w pătrunderea rapidă a aerului într-o construcţie vidată cand^pereţii acesteia sunt distruşi. 2. (lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea completă a organului fonator. 3. Prăbuşire gravitaţională a unei stele, determinând declanşarea unei mari cantităţi de energie, s.f, art. implazia, g.-d. art. jmplpziei, pl. implşzii, art. imploziile, imploziv,-ă Referitor la implozie, adf, pl. implozivi,-e. ■mpluviu Bazin descoperit în átriumul unor case romane, folosit pentru strângerea apei de ploaie de pe acoperiş, s.n., art. impluviul, pl. impljjvii, art. implsjviile. "Jpo {tată v. impoliteţe.
jmpolltgţe Lipsă de politeţe; grosolănie, necuviinţă. iv°i.imP°lit£ţăî/] s.f, art. impoliteţea, g.-d. art. impo-"tfiţu, pl, impoliteţi.
imponderabil,-ă Care nu are greutate, //(fig.) Greu de sesizat; subtil, imperceptibil, adj., pl. imponderabili,-e. imponderabilitate Stare a unui corp asupra căruia nu acţionează forţa de gravitaţie; (p. ext.) plutire, s.f, g.-d. art. imponderabilităţii.
impopular,-ă Lipsit de popularitate; nepopular, adj., pl. impopulari,-e.
impopularitate Caracterul sau starea a ceea ce este impopular, s.f, g.-d. art. impopularităţii, import Totalitatea operaţiilor comerciale prin care se introduc în ţară mărfuri şi produse cumpărate din alte ţări; (concr.) mărfurile importate. IDe - = a) care este importat; b) (fig.) străin de realităţiile locale, s.n., pl. importuri. importa1 tr. A cumpăra şi a aduce în ţară mărfuri din alte ţări; (fig.) a adopta obiceiuri străine, vb. I, ind. prez. 3 importă.
importa2 tr. şi refl, A avea importanţă pentru cineva.
vb. i, ind. ţ>rez. 3 sg. impartă.
importabil,-ă Care poate fi importat, adj., pl. importa:
bili,-e.
important,-ă l. Care prezintă însemnătate, interes. 2. (despre persoane) Marcant, însemnat; influent, //(ir.) Arogant, îngâmfat, adj., pl. importanţi,-te.
Importanţă Faptul de a fi important, valoros. /Plin de~ = înfumurat, plin de sine. Cu~ = cu înfumurare. A-şi da~ = a se îngâmfa, s.f., g.-d. art. importanţei.
Importare Acţiunea de a importa1, s.f, g.-d. art. importării, pl, importări.
importator,-oare (Cel) care face import, adj., s.m. şi f, pl, importatori,-oare.
lmportaţlune (-ţi-u-) (înv.) Lucru, bun importat, s.f, g.-d. art. importaţiunii, pl, importaţiuni.
Importján,-ă (livr.) Care importunează; agasant, obositor; nepotrivit, adj., pl. importiini,-e.
Importuni tr. (livr.) A agasa, a deranja pe cineva cu stăruinţele sau cu prezenţa sa; a inoportuna, vb. I, ind. prez. 3 importunează.
importunltate (livr.) Faptul de a importuna; (la pl.) stăruinţe supărătoare, s.f, g.-d. art. importunitlţii. imposibil1 Lucru cu neputinţa de realizat. IA face -ul = a face tot ceea ce este posibil pentru a realiza ceva. //(adv.) Cu neputinţă, s.n.
Imposibil2,-ă Care nu este posibil; irealizabil, adj., pl, imposibili,-e.
imposibilitate Caracterul a ceea ce este imposibil, s.f, g.-d. art. imposibilităţii.
impQStă Bloc de piatră ieşit în afară faţă de nivelul zidăriei, care serveşte ca element de sprijin pentru o boltă, un arc etc. s.f, g.-d. art. impastei, pl. impaste, Impostor,-oare Persoană care se dă drept altcineva decât este; şarlatan, s.m., pl. impostori; s.f, g.-d. art. impostoarei, pl. impostoare.
Impostură Acţiune, faptă de impostor, s.f, g.-d. art. imposturii, pl. imposturi.
impoţant,-ă Lipsit de vigoare; neputincios, //(despre bărbaţi) Inapt pentru săvârşirea actului sexual, adj., pl. impotenţi,-te.
impotenţă Lipsă de vigoare; neputinţă, //(spec.) Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârşirea actului sexual, s.f, g.-d. art, impotenţei, impozabil,-a Care este sau poate fi supus unui impozit. Venit adj., pl. impozabili,-e,
Impozant,-ă Cel care impresionează prin ţinută, înfă-işare etc.; impunător, grandios, adj., pl. impozanţi,-te. mpozit Contribuţie bănească stabilită prin lege, în funcţie de venituri. //(în trecut) Bir. s.n., pl. impazite. impozita tr. A supune unui impozit, vb. I, ind, prez. 3 impozitează.
impozitare Acţiunea de a impozita, s.f, g.-d. art. impozitării, pl. impozitări.
impracticabil
562
impracticabil,-ă 1. (despre drumuri, terenuri) Pe care nu se poate circula; desfundat, stricat. 2. Care nu poate fi aplicat, adj., pl. impracticabili,-e. impractibilitate (rar) Caracterul a ceea ce este impracticabil. s.f, g.-d. art. impracticabilităţii. imprecat|v,-ă Cu caracter de imprecaţie, adj., pl. imprecativi,-e.
imprecatoriu,-ie Care are formă de imprecaţie, adj., pi imprecatorii.
imprecaţie (-ţi-e) 1. Blestem. 2. Figură de stil care conţine un blestem, s.f., art. imprecaţia, g.-d. art. imprecaţiei, pl. imprecaţii, art. imprecaţiile, imprecis,-ă Lipsit de precizie; vag, neclar, adj., pl. imprecişi,-se.
imprecizie (-zi-e) Lipsă de precizie, s.f, art. imprecizia, g.-d. art. impreciziei, pl. imprecizii, art. impreciziile.
impregna tr. şi refl. (şi fig.) A (se) îmbiba cu o substanţă lichidă pentru a dobândi rezistenţă şi impermeabilitate. vb. I, ind. prez. 3 impregnează. impregnabil,-ă Care poate fi impregnat, adj., pl. impregnabili,-e.
impregnant Produs chimic care impregnează, s.n., pl. impregnante.
impregnare Acţiunea de a (se) impregna; impregna-ţie (1). s.f, g.-d. art. impregnării, pl. impregnări, impregnaţie (-ţi-e-) 1. impregnare. 2. (geol.) Distribuţie a unor substanţe minerale în masa rocilor, s.f, art. impregnaţia, g.-d. art. impregnaţiei. impregnai Substanţă de culoare albă, obţinută din parafină, cu care se impregnează materialele textile, s.n. impresar Organizator de concerte, turnee sportive, teatrale etc. s.m., pl. impresari. impresarial,-ă (-ri-al) De impresar, adj., pl. impresa-riali,-e.
impresariat (-ri-at) Instituţie care organizează turnee, spectacole etc. s.n., pl. impresariate, imprescriptibil,-ă Care rămâne valabil; care nu poate fi prescris. Drepturi ~. adj., pl. imprescriptibili,-e. imprescriptibilitate însuşirea de a fi imprescriptibil. s.f, g.-d. art. imprescriptibilităţii, impresie (-si-e) Efect lăsat în conştiinţă de factori exteriori. //(la pl.) Gânduri, imagini întipărite în memorie. IA da (sau a lăsa, a face) ~a că... = a părea că... //Senzaţie; părere. IA avea ~a că = a bănui, a crede că... //(la pl.) Puncte de vedere, păreri, s.f, art. impresia, g.-d. art. impresiei, pl. impresii, art. impresiile, impresiona (-si-o-) tr. 1. A produce o impresie (puternică) asupra conştiinţei, a imaginaţiei; a emoţiona. 2. (despre lumină) A acţiona asupra stratului sensibil de pe un film sau de pe o placă fotografică, vb. 1, ind. prez. 3 impresionează.
impresionabil,-ă (-si-o-) Care poate fi impresionat uşor; emotiv, sensibil, adj., pl. „impresionabili,-e. impresionabilitate (-si-o-) însuşirea de a fi impresionabil; sensibilitate, emotivitate, s.f, g.-d. art. impre-sionabilităţii.
impresionant,-ă (-si-o-) Care produce o impresie puternică; emoţionant. //Impozant, adj., pl. impresionanţi,-te.
impresionism (-si-o-) 1. Sistem estetic ale cărui principii de creaţie şi de critică sunt bazate pe impresie. 2. Mişcare artistică, apărută la sfârşitul sec. XIX în Franţa, caracterizată prin renunţarea la detalii şi contururi precise în favoarea libertăţii formelor şi a redării unor impresii fugitive, superficiale, s.n. impresionist,-a (-si-o-) (Adept) al impresionismului. adj., s.m. şi f., pl. impresionişti,-ste. imprevizibil,-ă Care nu poate fi prevăzut, bănuit; surprinzător. adj., pl. imprevizibili,-e.
imprevizibiltate Caracterul a ceea ce este imprevizibil. s.f, g.-d. art. imprevizibilităţii. imprima tr. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare. //A aplica pe o ţesătură desene colorate. 2. A înregistra sunete pe o bandă magnetică sau pe un disc. 3. A tipări. 4. (fig.) A da, a impune, a transmite, vb. I, ind. prez. 3 imprimă. imprimabil,-ă De imprimat; care se poate imprima. adj., pl. imprimabili,-e.
imprimantă (inform.) Dispozitiv periferic de imprimare pe hîrtie a datelor obţinute la un calculator, s.f.. g.-d. art. imprimantei, pl. imprimante, imprimare Acţiunea de a imprima, s.f, g.-d. art. imprimării, pl. imprimări.
imprimat1 l. Formular (tipărit) pentru acte oficiale. 2. (la pl.) Tipărituri, s.n., pl. imprimate. imprimat2,-ă 1. Tipărit, înregistrat, memorat. 2. (despre ţesături) Pe care s-au aplicat desene colorate, adj.. pl. imprimaţi,-te.
imprimatur (lat.) Autorizaţie indicând bunul de tipar pe o corectură, s.n.
imprimerie 1. Tipografie. 2. Atelier pentru imprimarea ţesăturilor, s.f, art. imprimeria, g.-d. art. imprimeriei, pl. imprimerii, art. imprimeriile.
imprimeu 1. Ţesătură imprimată cu modele colorate. 2. Desen imprimat pe ţesătură, s.n., art. imprimeul, pl. imprimeuri.
improb,-ă Lipsit de probitate, necinstit, adj., pl. im-probi,-e.
improbabil,-ă Care nu poate fi dovedit. //Incert, nesigur. adj., pl. improbabili,-e.
improbabilitate Caracterul a ceea ce este improbabil; lucru improbabil, s.f, g.-d. art. improbabilităţii. improbant,-ă Care nu probează ceva; care nu are valoare de probă; nesigur, adj., pl. improbanţi,-te. im probitate (livr.) Lipsă de probitate, s.f., g.-d. art. improbităţii, pl. improbităţi.
improductiv,-ă Care nu produce nimic. adj.,pl. impro-ductivi,-e.
improductivitate Caracterul, starea a ceea ce este impro-ductiv. s.f, g.-d. art. improductivităţii. impromptu (empromtü) (fr.) Compoziţie muzicală instrumentală, cu caracter de improvizaţie, s.n., art. impromptu-ul, pl. impromptu-uri. impronunţabil,-ă (rar) Care nu poate fi pronunţat. adj., pl. impronunţabili,-e.
improprietate (-pri-e-) Lipsă de proprietate a unui termen. s.f, g.-d. art. improprietăţii, pl. improprietăţi-imprQpriu,-ie 1. (despre cuvinte, expresii, sensuri) Care nu redă exact ideea; incorect. 2. Necorespunzător, nerecomandabil. adj., pl. improprii, improviza tr. A face, a alcătui, a crea ceva la repezeală, pe neaşteptate, vb. /, ind. prez. 3 improvizează, improvizare Acţiunea de a improviza; improvizaţie. s.f, g.-d.' art. improvizării, pl. improvizări, improvizat Faptul de a improviza, s.n. improvizator,-oare Care improvizează ceva. adj., pl-improvizatori,-oare.
improvizaţie 1. (-ţi-e) Improvizare. //Lucru făcut la repezeală, pe nepregătite. 2. (spec.) Discurs sau piesă muzicală improvizată, s.f., art. improvizaţia, g.-d. art. improvizaţiei, pl. improvizaţii, art. improvizaţiile, imprudent,-ă (şi adv., s.) Lipsit de prudenţă; nesocotit. adj.,pl. imprudenţi,-te.
imprudenţă Lipsă de prudenţă; vorbă, faptă riscantă. s.f, g.-d. art. imprudenţei, pl. imprudenţe. impiiber,-ă (livr.) Care nu a atins vârsta pubertăţii, adj-, pl. impuberi,-e.
impudic,-ă Lipsit de ruşine, de pudoare; necuviincios. adj., pl. impudici,-ce.
impudicitate Impudoare, s.f, g.-d. art. impudicitSţii-
563
imutabil
impudoare Lipsă de ruşine; impudicitaíe. s.f., g.-d. art. impudorii. A
impuls 1. îndemn, stimulent către o acţiune. 2. (fiziol.) Mişcare bruscă şi momentană determinată de acţiunea stimulilor nervoşi şi orientată spre executarea unui act precis. 3. Variaţie bruscă, scurtă şi intensă a unei mărimi variabile; impulsie. ~ electric. 4. (fiz.) Mărime egală cu produsul dintre valoarea unei forţe şi timpul în care ea acţionează. 5. (telef.) Unitate de măsură care stă la baza taxării convorbirilor telefonice, s.n., pi impulsuri, impulsie (-si-e) 1. Pornire spontană, involuntară provocată de un factor psihologic. 2. Mişcare imprimată unui corp de o forţă din afară. 3. Impuls (3). [var. (rar) impul-sijine s.£] s.f., art. impulsia, g.-d. art. impulsiei, pl. impulsii, art. impulsiile.
impulsiona (-si-o-) tr. A da un impuls; a îndemna; a imprima o mişcare, vb. I, ind. prez. 3 impulsionează, impulsionare Acţiunea de a impulsiona, s.f., g.-d. art. impulsionării.
impulsiune v impulsie.
impulsiv,-ă Care este înclinat să acţioneze sub influenţa primului impuls; violent, nestăpânit, adj., pl. impulsivi,-e.	_
impulsivitate însuşirea de a fi impulsiv, s.f., g.-d. art. impulsivităţii.
impulsor (tehn.) Rotor al unei pompe centrifuge, s.n.. pl. impulsoare.
impunător,-oare Care impresionează prin dimensiuni, calităţi etc.; măreţ, falnic, adj., pl. impunători,-oare. impune 1. tr. A constrânge, a obliga pe cineva să accepte ceva. 2. intr. A inspira cuiva respect, consideraţie. 3. refl. A se afirma, a dobândi prestigiu. 4. tr. A supune pe cineva unui impozit, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. impun; conj. prez. 3 să impună; ger. impunând, impunere 1. Acţiunea de a (se) impune. 2. (fin.) Operaţie fiscală de stabilire a impozitelor; (concr.) impozit, s.f. g.-d. art. impunerii, pl. impuneri, impunitate Nepedepsire a unui infractor din cauza unor condiţii speciale, prevăzute de lege. s.f, g.-d. art. impunităţii.
impupare (biol.) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă2, s.f, g.-d. art. impupării. impur,-ă 1. Care conţine impurităţi, //(fig.) Corupt.
2.	(chim.) Alcătuit din substanţe amestecate, adj., pl. impuri,-e.
im purifica tr. (rar) A murdări, a polua. vb. I, ind. prez. 3 impurifică.
impurificare (rar) Acţiunea de a impurifică. s.f, g.-d. art. impurificării, pl. impurificări. impuritate 1. Lipsă de puritate. 2. Corp sau substanţă străină care se găseşte în masa altui corp. s.f, g.-d. art. impurităţii, pl. impurităţi.
imputa 1. tr. şi refl. impers. A (i se) reproşa cuiva fapte sau atitudini nepotrivite, condamnabile. 2. tr. A face pe cineva răspunzător pentru o pagubă obligându-1 la despăgubiri. vb. I, ind. prez. 3 impută imputabil,-ă Care poate fi imputat, adj., pl. imputa^ bili,-e.
jmputabilitate (jur.) Responsabilitate rezultată din mtenţia săvârşirii unui act oprit din legea morală sau juridică, s.f, g.-d. art. imputabilităţii. imputare Acţiunea de a (se) imputa; reproş. //Imputa-$le- s-f, g.-d. art. imputării, pl. imputări, jmputaţie (-ţi-e) 1. învinovăţire, reproş. 2. Sumă de pani plătită ca despăgubire, s.f, art. imputaţia, g.-d. art. jmputaţiei, pi. imputaţii, art. imputaţi i le. ■mputrescibil,-a (tehn.) (despre materiale) Care nu Putrezeşte, adj., pl. imputrescibili,-e.
. Putrescibiiitate (tehn.) Calitatea a ceea ce este imputrescibil. s.f, g.-d. art. imputrescibilităţii.
Imuabil,-a (-mu-a-) Care rămâne acelaşi; neschimbător; imutabil. adj., pl. imuabili,-e. imuabilitate (-mu-a-) Starea a ceea ce este imuabil; imutabilitate. s.f., g.-d. art. imuabilităţii. imun,-ă Care are imunitate, adj., pl. imuni,-e. imund,-ă (livr., şi fig.) Foarte murdar; dezgustător, adj., pl. imunzi,-de.
imundicitate (livr. şi fig.) Murdărie foarte mare; imundiţie. s.f, g.-d. art. imundicităţii. imundjţie (-ţi-e) (livr. şi fig.) Imundicitate. s.f, art. imundiţia, g.-d. art. imundiţiei. imunitar,-ă Cu caracter de imunitate, adj., pl. imunitari,-e. imunitate 1. Rezistenţă a organismului faţă de anumite boli sau influenţe nocive. 2. (în Evul Mediu) Privilegiu acordat proprietarilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără a mai fi nevoie de acordul puterii centrale.
3.	Ansamblu de drepturi de care se bucură unele categorii de persoane.!~ parlamentară = situaţie de care se bucură membrii unei adunări legislative de a nu putea fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte. ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanţii diplomatici, familiile lor etc. s.f., g.-d. art. imunităţii.
imuniza tr. A face să devină imun. vb. I, ind. prez. 3 imunizează
imunizant,-ă Care imunizează, adj., pl. imunizanţi,-te. imunizare Acţiunea de a imuniza, s.f, g.-d. art. imunizării, pl. imunizări.
imunochimie Disciplină care studiază, din punct de vedere chimic, componentele celulelor microbiene care dau imunitatea, s.f, art. imunochimia, g.-d. art. imuno-chimiei.
imunodepresiv,~ă (med.) Imunosupresiv2. adj., pl. imunodepresivi,-e.
imunoelectroforgză (-no-e-) (med.) Adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare, s.f, g.-d. art. imuno-electroforezei.
imunogen,-ă (biol.) Care are proprietatea de a da imunitate (1). adj., pl. imunogeni,-e. imunogenetic,-ă Referitor la imunogenetică. adj., pl. imunogengtici,-ce.
imunogenetică Ramură a geneticii care studiază imunitatea (1). s.f., g.-d. art. imunogeneticii. imunoglobulmă (biol.) Glicoproteină care conţine anticorpi. sj., g.-d. art. imunoglobulmei, pl. imunoglobulme, imunologie,-ă Referitor la imunologie. adj., pl. imu-nolagici,-ce.
imunologie Ramură a medicinei care studiază imunitatea. s.f, art. imunologia, g.-d. art. imunologiei. imunopolizaharidă Polizaharidă cu acţiune imuno-logică. s.f, g.-d. art. imunopolizaharidei, pl. imunopo-lizah aride.
imunoprofilaxie (med.) Prevenire a unei boli contagioase prin imunizare cu seruri, vaccinuri etc. s.f, art. imunoprofilaxia, g.-d. art. imunoprofilaxiei, pl. imuno-profilaxii, art. imunoprofilaxnle. imunosupresiv1 Substanţă care inhibă procesele imunogenetice. s.n., pl. imunosupresive. imunosupresiv2,-ă Care inhibă procesele imunogenetice; imunodepresiv. adj., pl. imunosupresivi,-e. imunoterapie Metodă de tratament care constă în administrarea de vaccinuri ce conţin anticorpi specifici bolii respective, s.f, art. imunoterapia, g.-d. art. imu-noterapiei.
imunotransfuzie (med.) Transfuzie de sânge, recoltat de la donatori imunizaţi în prealabil faţă de o boală infecţioasă. s.f, art. imunotransfuzia, g.-d. art. imuno-transfuziei, pl. imunotransfuzii, art. imunotransfuziile. imutabil,-ă (rar) Imuabil, adj., pl. imutabili,-e.
imutabllitate
564
imutabilitate (rar) Imuabilitate, s.f, g.-d. art. imuabilităţii.
in1- Element de compunere cu sens negatív şi privativ. in2 Plantă erbacee textilă, s.m.
in3 Firul obţinut prin prelucrarea inului2; pânză ţesută din firul tors. s.n., pl. inuri.
inabil,-ă Stângaci, neîndemânatic, adj., pl. inabili,-e. inabilitate Neîndemânare, stângăcie, s.f., g.-d. art. ina-bilitlţii.
inabordabil,-ă Care nu poate fi abordat; inaccesibil. adj., pl. inabordabili,-e.
inacceptabil,-ă Care nu poate fi acceptat, admis, adj., pl. inacceptabili,-e.
Inacceptgre Refuz de a accepta, s.f, g.-d. art. inac-ceptării.
inaccesibil,-ă Care nu este accesibil; la care nu se poate ajunge. //De neînţeles, adj., pl, inaccesibili,-e. inaccesibillţate Caracterul a ceea ce este inaccesibil. s.f, g.-d. art. inaccesibilităţii. inacomodabil,-ă Care nu se poate acomoda (cu o situaţie, cu cineva), adj., pl. inacomodabili,-e. inacordâbil,-ă Care nu se poate acorda sau atribui. adj., pl. inacordabili,-e,
inacostabll,-ă Care nu poate fi acostat, de care nu se poate apropia, adj., pl. inacostabili,-e.
Inactinlc,-ă (fiz., despre lumină) Care nu are acţiune chimică, adj., pl. inactinici,-ce. inactiv,-ă 1. Care nu activează; pasiv, 2. (chim.) Care nu reacţionează, adj., pl, inactivi,-e. inactiva ir. 1. A face să devină inactiv, să nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic. 2. (chim.) A neutraliza, vb. /, ind, prez, 3 inactivegzá.
Inactlvare Acţiunea de a inactiva, s.f, g.-d. art. inac-tiv|rii, pl. inactiv|ri,
Inactlvism Accentuare a atitudinii inactive; mod de viaţa care evită contactul cu lumea din afară. s.n. inactivitate Lipsă de activitate; pasivitate, s.f, g.-d. art. inactivităţii.
Inactual,-ă (-tu-al) Care nu este actual, adj., pl. inactuali,-e.
inacţiune (-ţi-u-) Lipsă a oricărei acţiuni, s.f, g.-d. art, inacţiunii.
inacuzabfl,-ă Care nu poate fi acuzat; nevinovat, adj., pl. inacuzâbili,-e.
Inadaptabil,-ă Care nu se poate obişnui cu o situaţie nouă, adj., pl. inadaptabili,-e, inadaptabilitate Faptul de a fi inadaptabil, s.f, g.-d. art. inadaptabilităţii.
inadaptare Incapacitate de adaptare, s.f, g.-d. art. inadaptării, pl. inadaptări.
inadecvare Nepotrivire, s.f., g.-d. art. inadecvării. inadecvat,-ă Necorespunzâtor, nepotrivit, adj., pl. in-adecvaţi,-te.
inaderent,-ă Care nu aderă, care nu se poate lipi de ceva; neaderent, adj., pl. inaderenţi,-te, inadeisnţă Imposibilitate, incapacitate de a adera; nea-derenţă. s.f, g.-d. art. inaderenţei, pl. inaderenţe. Inadmisibil,-ă Care nu poate fi admis; acceptat, adj., pl. inadmisibili,-e.
inadmfsibillţate Caracterul a ceea ce este inadmisibil. s.f., g.-d. art. inadmisibiliţăţii.
Inadvertent,-ă Nepotrivit, adj., pl. inadvertenţi,-te. inadvertenţă 1. Greşeală făcută din neatenţie. 2. Nepotrivire. s.f, g.-d. art. inadvertenţei, pl. inadvertenţe, inalienabil,-ă (-li-e-) (despre drepturi, bunuri) Care nu poate fi înstrăinat, adj., pl. inalienabili,-e. Inalienabilitate (-li-e-) Calitatea de a fi inalienabil. s.f, g.-d. art. inalienabilităţii.
InalTenare (-li-e-) (jur.) Starea a ceea ce este inalienabil. s.f, g.-d. art. inalienării.
inalterabil,-ă Care nu se alterează, //(fig.) Tare, de neclintit. adj., pl. inalterabili,-e. inamic,-ă I. adj. 1. Duşmănos, ostil. 2. Care aparţine adversarului. II. s.m. şi f. (stat, putere, om etc.) Duşman, vrăjmaş, [var. (înv.) inimic,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f., pl. inamici,-ce.
inamisibil,-ă (livr.) Care nu se poate pierde, care rămâne. //Care nu ţi se poate lua. adj., pl. inamisibili,-e. inamovibil,-ă (despre funcţionari de stat) Care nu poate fi destituit, transferat sau înlocuit din funcţia deţinută. //(despre o funcţie) Din care nu poate fi destituit cineva, adj., pl. inamovibili.-e, inamovibilitate Dreptul de a fi inamovibil, s.f, g.-d.. art. inamovibilităţii.
inanalizabil,-ă Care nu poate fi analizat; neanalizabil. adj.,pl. inanalizabili,-e.
inanimat,-ă (şi s.) Neînsufleţit, neanimat, adj., pl. inanimaţi,-te.
inanitate (rar) Deşertăciune, vanitate, zădărnicie, s.f, g.-d. art. inanitlţii.
Inaniţie (-ţi-e) Stare de slăbiciune fizică extremă provocată de lipsa hranei, s.f., art. inaniţia, g.-d. art. inaniţiei, inapelabll,-ă (jur.) Care nu poate fi schimbat, modificat; definitiv, adj., pl. inapelabili,-e.
Inapetenţă Lipsă de poftă de mâncare; anorexie, s.f, g.-d. art. inapetenţei.
Inaplicabil,-ă Care nu poate fi aplicat în practică, adj., pl. inaplicabili,-e.
Inapllcabilltâte Imposibilitatea de a fi aplicat în practică, s.f, g.-d. art. inaplicabilităţii,
Inapreciabil,-ă (-ci-a-) Care nu poate fi apreciat, măsurat; de nepreţuit, foarte valoros, adj., pl. inapreciabili,-e,
Inapt,-ă L.ijşsit de putere, de forţa (fizică) de a face ceva; nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc, adj., pl. inapţi,-te.
Inaptitudine Lipsă de pricepere, de aptitudine, s.f, g.-d. art. inaptitudinii,
Ingrlţă Piantâ erbacee acvatică, asemănătoare cu inul-, cu florile verzui, s.f, g.-d. art. inariţei, pl, ingriţe, _ inarmonje (rar) Lipsă de armonie, s.f, art. inarmonja, g.-d. art. inarmoniei,
lnartlculabil,-ă Care nu poate fi articulat; care nu poate fi rostit clar, adj., pl. inarticulflbili,-e. inartlculat,-ă Care nu este sau nu a fost articulat: nearticulat, adj., pl. inarticulaţi,-te.
Inasimllabili-ă Care nu poate fi asimilat (uşor), adj., pl. inasimilflbili,-e,
inasortgbil,-ă Care nu poate fi asortat (la culoare, la mărime etc.). adj., pl. inasortabili,-e,
Inatacabil,-ă Care nu poate fi atacat; de necontestat. adj.,pl. inatacabili.-e.
inaudlbil,-ă (-a-u-) Care nu poate fi auzit. //Care nu poate fi suportat de auz, adj., pl. inaudibili,-e, inaugura tr. A deschide în mod oficial (şi solemn) activitatea unei instituţii, a unui local etc.; a dezveli un monument; (p. gener.) a marca începutul unei activităţi-vb. I, ind. prez, 3 inaugurează, inaugural,-ă Referitor la o inaugurare, adj., pl. inaugurali,-e.
inaugurare Acţiunea de a inaugura, s.f., g.-d. art. inaugurării, pl. inaugurări.
Inaugurator,-oare (rar) (Persoană) care inaugurează o expoziţie, o clădire etc. adj., s.m. şi f, pl. inauguratei"',' oare.
inautentlc,-ă (-a-u-) Neautentic. adj.,pl. inautentici,-ce. inautenticitate (-a-u-) Lipsă de autenticitate. $,f., g -d■ art. inautenticitlţii.
inavuabil,-ă (-a-vu-) (livr.) Care nu poate fi mărturisit; nedemn, adj., pl. inavuabili,-e.
565
incita
inăiiţă Pasăre mică cu penele de culoare castanie, care sc hrăneşte mai ales cu seminţe de in; ţintar1, s.f., g.-d. art. inănţei, pl. inăriţe,
inc (reg.) Poftă de râs, de joacă, s.n., pl. incuri.
{nea v. incaş.
incalculabil,-ă Care nu poate fi calculat; foarte mare. adj, pl. incalculabili,-e.
incalificabil,-ă Care nu poate fi calificat; nemaiîntâlnit. adj., pl incalificabili,-e.
incandescgnt,-ă (şi fig.) Care este în stare de incandescenţă. adj.,pl. incandescenţi,-te. incandescenţă (fiz.) Stare a unui corp care emite lumină datorită temperaturii sale înalte. Lampă cu ~. s.f, g.-d. art. incandescenţei, încântat,-ă Vrăjit, magic, adj., pl. încântaţi,-te. incantatsriu,-ie De incantaţie; de vrajă, adj., pl. incan-tatarii.
incantaţie (-ţi-e) 1. Formulă magică recitată sau cântată. 2. (fig.) Stare de încântare, de extaz. s.f. art. incantaţia, g.-d. art. incantaţiei, pl. incantaţii, art. incantaţiile, incapabil,-ă I. (şi s.) Care nu este capabil să facă un lucru; nepriceput. 2. (jur.) Care nu are capacitatea legală de a-şi exercita anumite drepturi, adj., pl. incapabili,-e. incapacitate Lipsă de capacitate; neputinţă; nepricepere. s.f, g.-d. art. incapacităţii, incarbonlzare Proces de transformare în cărbune a resturilor vegetale aflate pe fundul unui bazin de sedimentare. [var. încarbonizare s.f.] s.f, g.-d. art. incar-bonizării.
incarcergţie (-ţi-e) (livr.) 1. încarcerare. 2. (med.) Strangulare a unei hernii, s.f., g.-d. art. incarceraţiei. Incarna/încarna tr. şi refl. 1. A (se) întrupa, //(fig.) A (se) prezenta sub formă concretă, precisă. 2. (despre unghii) A intra, a creşte în came. vb. I, ind. prez. 3 incarnează/ încarnează.	(
|ncarnare/încarnare Acţiunea de a (se) incarna; incamaţie. s.f, g.-d. art. incarnării/încarnării, pl. incarnări/încarnări.
incarnaţie (-ţi-e) Incarnare, s.f, art. incamaţia, g.-d. ort. incamaţiei, pl. incarnaţii, art. incamaţiile. incartadă (livr.) Nebunie, poznă, extravaganţă, s.f., g.-d. art. incartijdei.
incaş,-ă I. adj. Referitor la incaşi. 11. s.m. şi f Persoană °are face parte dintr-un trib indian din America de Sud. [var. inca adj., incaş,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. incaşi,-se.
■ncasgbil,-ă Care nu se sparge (uşor), adj., pl. inca-sabili,-e.
incaso Sistem de decontare prin care banca încasează }n contul unui creditor o sumă de bani de la debitori, s.n. mcastelură/încastelură Deformare a copitei la animale. s.f, g.-d. art. incastelurii/încastelurii.
!ncâ$,-ă v. incaş.
incavaţie (-ţi-e) (rar) Adâncitură, s.f., art. incavaţia, S'-d. art. incavaţiei, pl. incavaţii, art. incavaţiile. incendia (-di-a) tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu, "(fig.) A aţâţa, a îndemna la violenţe, la război. 2. (fig.) A împurpura, vb. I, ind. prez. 3 incendiază, / pl. incen-digm; conj. prez. 3 să incendigze; ger. incendiind, incendiar,-ă (-di-ar) 1. Care (se) poate aprinde, //(fig.) Plin de mânie, de revoltă; provocator. Articol ~. 2. (fig.) Roşu, împurpurat, adj., pl. incendiari,-e. incendiator,-óare (-di-a-) 1. Persoană care provoacă un incendiu. 2. (fig.) Instigator, provocator, s.m., pl. ţncendiatQri; s.f, g.-d. art. incendiatoarei, pl. incendiatoare.
Incendiare (-di-e-) Acţiunea de a incendia, s.f, g.-d. ort. incendierii, pl. incendieri.
•ncandiu Foc mare care distruge clădiri, păduri etc.; Pârjol, s.n., art. incendiul, pl. incendii, art. incendiile.
incert,-ă Nesigur, îndoielnic, adj., pl. incerţi,-te. incertitudine Lipsă de certitudine; nesiguranţă, s.f, g.-d. art. incertitudinii, pl. incertitudini. incesibil,-ă (jur., despre bunuri) Care nu poate fi cedat. adj., pl. incesibili,-e.
incesibilitate (jur.) Calitate a unui bun de a fi incesibil. s.f, g.-d. art. incesibilităţii.
incest Legătură sexuală condamnată de lege între părinţi şi copii sau între fraţi şi surori, s.n., pl. incesturi, incestuos,-oasă (-tu-os) Vinovat de incest; cu caracter de incest, adj., pl. incestuoşi,-oase. inch (inci) (angl.) Unitate de măsură, folosită în Anglia şi SUA, egală cu 2,54 cm. s.m., art. inch-ul, pl. inchi, art. inchii.
inchietudine (-chi-e-) (livr.) Nelinişte, s.f, g.-d. art, inchietudinii.
inchizitor 1. Judecător al inchiziţiei. 2. (fig.) judecător aspru, neînduplecat, s.m., pl, inchizitari. inchizitorial,-ă (-ri-al) De inchiziţie, //(fig.) Aspru, necruţător. Ton ~. adj., pl. inchizitoriali,-e. inchiziţie (-ţi-e) Instituţie a Bisericii catolice însărcinată cu judecarea ereticilor în epoca medievală, //(fig.) Anchetă aspră, s.f., art. inchiziţia, g.-d. art. inchiziţiei. incident1 1. întâmplare neaşteptată (şi neplăcută). //Greutate, dificultate. 2. (jur.) Obiecţie, contestaţie ridicată în cursul unui proces de către una dintre părţi, s.n., pl. incidente.
incidgnt2,-ă I. (despre cuvinte, propoziţii etc.) Intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze. 2. (despre fascicule de lumină, raze etc.) Care cade asupra unui corp. adj.,pl. incidgnţi.-te. ^
incidental,-ă (şi adv.) întâmplător, adj.. pl, incidentali,-e.
incidenţă 1. întâlnire a unei raze sau a unui fascicul de raze cu o suprafaţă. /Punct de ~ -- punct în care o rază întâlneşte o suprafaţă. Unghi de~- unghi format de raza incidenţă cu perpendiculara în punctul de incidenţă.
2.	(med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o boală infecţioasă într-un interval de timp, raportată la populaţia totală. 3. Situaţie a unui corp iradiat faţă de sursa de radiaţii. 4. (biol.) Apariţia unui caracter (normal sau patologic) într-o populaţie oarecare. 5. (fig.) Consecinţă, repercusiune, s.f, g.-d. art. incidenţei, pl. incidenţe.
incinera tr. A arde un cadavru, substanţe organice, resturi menajere etc. vb. I, ind. prez. 3 incinerează, incinerare Acţiunea de a incinera; incineraţie. s.f, Ş.-d. art. incinerării, pl. incinerări, incineraţie (-ţi-e) Incinerare, s.f., art. incineraţia, g.-d. art. incineraţiei, pl. incineraţii, art. incineraţiile. incintă 1. Spaţiu (mare) închis în interiorul unei construcţii. //Suprafaţă de teren înconjurată de construcţii.
2.	Linie de apărare care înconjoară un oraş, un obiectiv etc. 3. ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate mai multe difuzoare pentru îmbunătăţirea calităţilor acustice ale acestora; boxă. s.f, g.-d. art. incintei, pl. incinte, incipient,-ă (-pi-ent) Care începe; de început, adj., pl. incipienţi,-te.
incipit (lat.) Notă la începutul unui text antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării şi numele autorului. //Formulă introductivă, memorabilă, a unui text modem, care are semnificaţii în desfăşurarea ulterioară a acţiunii, s.n., pl. incipituri.
incisiv1 Fiecare dintre dinţii din faţă care servesc la tăierea alimentelor, s.m., pl. incisivi. incisiv2,-ă Pătrunzător, tăios. Stil ~. adj., pl. incisivi,-e. incisivitate însuşirea de a fi incisiv2, s. f., g.-d. art. incisivităţii, pl. incisivităţi.
incita tr. 1. A aţâţa, a instiga. 2. A stimula interesul. vb. I, ind. prez. 3 incită.
incitabil
566
incitabil,-ă Care poate fi incitat, adj., pl. incitabili,-e. incitabilitate însuşirea a ceea ce este incitabil. s.f, g.-d. art. incitabilităţii.
incitant,-ă Care incită; (rar) incitativ. adj., pl. incitanţi,-te.
incitare Acţiunea de a incita; aţâţare, instigare; incitaţie. s.f, g.-d. art. incitării, pl. incitări, incitativ,-ă (rar) Incitant. adj., pl. incitativi,-e. incitator,-oare (Persoană) care incită; instigator, adj., s.m. şi f, pl. incitateri,-oare.
incitaţie (-ţi-e) Incitare; instigare, s.f., art. incitaţia, g.-d. art. incitaţiei, pl. incitaţii, art. incitaţiile, inciza tr. A face o incizie, vb. I, ind. prez. 3 incizează. incizare Acţiunea de a inciza. s.f, g.-d. art. incizării, pl. incizări.
inciză 1. Motiv ornamentai obţinut prin zgârierea în adâncime a materialului. 2. (muz.) Nucleu muzical din care se poate dezvolta o altă temă ritmico-melodică. s.f, g.-d. art. incizei, pl. intize.
incizie (-zi-e) 1. Tăietură făcută într-un ţesut cu un
instrument chirurgical; incizură (2). 2. Crestătură în
scoarţa unui arbore, a unui material etc. s.f, art. incizia,
g.-d. art. inciziei, pl. incizii, art. inciziile.
incizură 1. Mică adâncitură pe suprafaţa unei structuri
anatomice. 2. (med.) Incizie. 3. (tehn.) Crăpătură, s.f,
g.-d. art. incizurii, pl. incizuri.
inclasabil,-ă Care nu poate fi clasat, definit, adj., pl.
inclasabili,-e.
inclement,-ă (livr.) Neiertător, neîndurat, nemilos. adj., pl. inclemgnţi,-te.
inclemenţă (livr.) Neîndurare, duritate, asprime, s.f, g.-d. art. inclemenţei.
inclinometru 1. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea direcţiei unei găuri de sondă. 2. Instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. 3. Instrument care indică direcţia magnetismului Pământului. s.n., art. inclinometrul, pl. inclinomgtre. include tr. A cuprinde, a îngloba, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. includ, I pl. includem; conj. prez. 3 să includă; ger. incluzând; part. inclus, includere Acţiunea de a include, s.f, g.-d. art. inclui derii, pl. includeri.
inclusiv împreună cu..., cuprinzând şi... adv. incluziune (-zi-u-) 1. Particulă de material străin aflată în masa unui corp solid, într-un ţesut etc. 2. Defect de fabricaţie al unei piese datorat unor incluziuni (1).
3.	(mat.) Proprietate care se exprimă prin faptul că orice element al unei mulţimi date aparţine şi altei mulţimi. s.f, g.-d. art. incluziunii, pl. incluziuni. incoagulabil,-ă (-co-a-) Care nu se coagulează, adj., pl. incoagu!abili,-e.
incoagulabilitate (med.) Lipsă de coagulare, s.f, g.-d. art. incoagulabilităţii.
incoativ1 (-co-a-) Verb care indică începutul unei acţiuni. s.n., pl. incoadve.
incoativ2,-ă (-co-a-) (despre verbe) Care exprimă începutul unei acţiuni, adj., pl. incoativi.-e. incoercibil,-ă (livr.) Care nu poate fi constrâns, //(fiz.) Care nu poate fi comprimat sau reţinut într-un recipient. adj., pl. incoertibili,-e.
incoercibilitate (livr.) Calitatea de a fi incoercibil. s.f, g.-d. art. incoercibilităţii.
incoerent,-ă Lipsit de logică, de legătură în gândire sau în acţiune. [var. incoherent,-ă adj.] adj., pl. inco-ergnţi,-te.
incoerenţă Lipsă de legătură logică în gândire sau în acţiune, [var. incoherenţă s.f] s.f, g.-d. art. incoerenţei, pl. incoergnţe.
incognito (despre personalităţi aflate în călătorie) Fără să fie cunoscut; sub nume fals. adj. invar.-, adv.
incognoscibil,-ă (fii.) Care nu poate fi cunoscut de raţiunea omenească, adj., pi incognoscibili,-e. incognoscibilitate (fii.) însuşirea de a fi incognoscibil. s.f, g.-d. art. incognoscibilităţii. incoherent,-ă v. incoerent, incoherenţă v incoerenţă, incolinism (biol.) Formă de convieţuire a două organisme în care unul foloseşte gazda numai ca adăpost. s.n., pl. incolinisme.
incolor,-ă Care nu are culoare, care nu este colorat, //(fig.) Şters, fără personalitate, adj., pl. incolQri,-e. incombustibil,-ă (despre corpuri) Care nu poate fi ars, care nu este combustibjl. adj., pl. incombustibili,-e. incombustibilitate însuşirea de a fi incombustibil. s.f, g.-d. art. incombustibilităţii. incomensurabil,-ă Care nu poate fi măsurat; foarte mare, nelimitat, adj., pl. incomensurabili,-e. incomensurabilitate Caracterul a ceea ce este incomensurabil. s.f, g.-d. art. incomensurabilităţii. incomestibil,-ă Care nu este bun de mâncat, adj., pl. incomestibili,-e.
incomod,-ă 1. Care nu este comod, confortabil. 2. (despre persoane) Care deranjează; supărător, adj., pl. incomozi,-de.
incomoda tr. A deranja, a stingheri pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 incomodează.
incomodant,-ă Jenant, supărător, adj., pl. incomo-danţi,-te.
incomodare Acţiunea de a incomoda, s.f, g.-d. art. incomodării.
incomoditate Lipsă de comoditate; neplăcere, jenă. s.f, g.-d. art. incomodităţii.
incomparabil,-ă (şi adv.) Care nu poate fi comparat cu nimic; fără pereche, extraordinar. //Care nu poate fi egalat, adj., pl. incomparabili,-e. incompatibil,-ă 1. Care nu este compatibil cu altceva, care nu poate exista simultan cu altceva. 2. (despre funcţii, profesiuni) Care se află în raport de incompatibilitate una cu alta. adj., pl. incompatibili,-e. incompatibilitate 1. Faptul de a fi incompatibil; nepotrivire. 2. Situaţia a două funcţii, profesiuni etc. care nu pot fi exercitate de cineva în acelaşi timp. 3. (med.) Nepotrivire de grupă sangvină între doi indivizi.
4.	(mat.) însuşire a unui sistem de ecuaţii sau inecuaţii de a fi incompatibil, s.f, g.-d. art. incompatibilităţii, incompetent,-ă Care nu este competent, care nu are calitatea legală de a acţiona, adj., pl. incompetgnţi,-te. incompetenţă Lipsă de competenţă, [var. incompe-tinţă s.f.] s.f, g.-d. art. incompetgnţei, pl. incompetgnţe. incompetmţă v. incompetenţă. incomplect,-ă v. incomplet, incomplet,-ă Care nu este complet; cu lipsuri, [var. incomplgct,-ă adj.] adj., pl. incompleţi,-te. incomprehensibil,-ă Care nu poate fi înţeles; de neînţeles. adj., pl. incomprehensibili,-e. incomprehensibilitate Lipsă de înţelegere, s.f, g.-d. art. incomprehensibilităţii.
incomprehensiune (-si-u-) (livr.) Incapacitate de a înţelege sau de a fi înţeles, s.f, g.-d. art. incomprehensi-unii.
incomprehensiv,-ă Care este lipsit de înţelegere; neînţelegător, adj., pl. incomprehensivi,-e. incompresibil,-ă Care nu poate fi comprimat, adj., pl-incompresibili,-e.
incomunicabil,-ă 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat. 2. Inexprimabil, adj., pl. incomunicabili,-e. incomunicabilitâte Starea de a fi incomunicabil. s.f, g.-d. art. incomunicabilităţii.
incomutahii.-ă (jur., despre pedepse) Care nu poate fi comutat, adj., pl. incomutabili,-e.
567
in-cuarto
incomutabilitate însuşirea de a fi incomutabil. s.f., g.-d. art. incomutabilităţii.
inconceptibil,-ă (livr.) De neconceput; imposibil, adj., pl. inconceptibili,-e.
inconciliabil,-ă (-li-a-) (despre idei, concepţii) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, adj., pl. inconciliâ: bili,-e.
inconfQrt Lipsă de confort, s.n.
inconfortabil,-ă Neconfortabil, adj., pl. inconfortţh
bili,-e.
inconfundabil,-ă Bine individualizat; de neconfundat. adj., pl. inconfundâbili,-e.
incongelabil,-ă Care nu poate fi îngheţat, adj., pl. incongelabili,-e.
incongruent,-ă (-gru-ent) Care nu este în concordanţă; nepotrivit, adj., pl. incongruenţi,-te. incongruenţă (-gru-en-) Faptul de a fi incongruent; neconcordanţă, nepotrivire, s.f., g.-d. art. incongruenţei, pl. incongruenţe.
inconsecvent,-ă Lipsit de consecvenţă; nestatornic. adj., pl. inconsecvenţi,-te.
inconsecvenţă Lipsă de consecvenţă în idei, în acţiuni. s.f, g.-d. art. inconsecvenţei, pl. inconsecvenţe, inconsistent,-ă Lipsit de consistenţă; slab, moale. adj., pl. inconsistenţi,-te.
inconsistenţă 1. Lipsă de consistenţă, de soliditate.
2.	(log.) Proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare, s.f., g.-d. art. inconsistenţei, jnconsolabii,-ă Care nu poate fi consolat; nemângâiat adj., pl. inconsolabili,-e.
inconstant,-ă Schimbător, nestatornic, adj., pl. inconstanţi,-te.
inconstanţă Lipsă de constanţă; nestatornicie, s.f, g.-d. art. inconstanţei, pl. inconstanţe. inconstatabil,-ă Care nu se poate constata, adj., pl. incostatabil,-e.
inconsumabil,-ă Care nu poate sau nu trebuie să fie
consumat, adj., pl. inconsumabili,-e.
inconştient1 (-şti-ent) Totalitatea fenomenelor psihice
nesupuse controlului conştiinţei, s.n.
inconştient2,-ă (-şti-ent) 1. Care nu este conştient;
care şi-a pierdut cunoştinţa. 2. Care nu are o atitudine
conştientă faţă de realitate; fără minte, fără judecată.
3.	Făcut involuntar, automat, adj., pl. inconştienţi,-te. inconştienţă (-şti-en-) 1. Lipsă sau pierdere a cunoştinţei. 2, Lipsa unei atitudini raţionale, conştiente, s.f, Ş -d. art. inconştienţei.
incontestabil,-ă Care nu poate fi contestat, tăgăduit, //(adv.) Fără îndoială, indiscutabil, adj., pl. incontesta; bili,-e.
mcontestabilitate Caracterul a ceea ce este incon-ţestabil g.-d. art. incontestabilităţii. incontinent,-ă 1. Lipsit de moderaţie; violent. //Nereţinut, desfrânat. 2. Care suferă de incontinenţă, adj., pl.
incontinenţi,-te.
incontinenţă 1. (med .) Eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale. 2. Neputinţă de înfrânare a dorinţelor, //(fig., fam.) Logoree, limbuţie. s.f.. g.-d. art.
incontinenţei.
jncontinuu v. încontinuu.
inconvenabil,-ă Neconvenabil, adj., pl. inconvenar bili,-e.
inconvenient (-ni-ent) 1 . Neajuns, dezavantaj. 2. Piedică. s. n ,pl. inconveniente.
■nconvenienţă (-ni-en-) 1. Deranj, pagubă. 2. Necuviinţă.
g.-d. art. inconvenienţei, pl. inconvenienţe. inconvertibil,-ă (despre monede) Neconvertibil, adj., P<- >nconvertibili,-e.
incoordonare Lipsă de coordonare, s.f, g.-d. art. inco-ordonării.
incoordonat,-ă Dezordonat (în mişcări), adj., pl. inco-ordonaţi,-te.
incorect,-ă 1. Care este greşit, eronat. 2. Necinstit, adj., pl. incorecţi,-te.
incorectitudine 1. Lipsă de corectitudine; faptă incorectă, înşelătorie. 2. (la pl.) Părţi greşite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. s.f, g.-d. art. incorectitudinii, pl. incorectitudini.
incorecţiiine (-ţi-u-) (înv.) Incorectitudine, s.f, g.-d.
art. incorecţiunii, pl. incorecţiuni.
incorigibil,-ă Care nu poate fi îndreptat, corijat, adj.,
pl. incorigibili,-e.
incorpora v. încorpora. incorporabil,-ă v. încorporabil.
incorporai,-ă Lipsit de corp; care nu are existenţă
materială, adj., pl. incorporali,-e.
incorporant,-ă Care încorporează, adj., pl. incorpo-
ranţi,-te.
incorporare v. încorporare, incorporaţie v. încorporaţie. in corpore (lat.) împreună, cu toţii. loc. adv. incoruptibil,-ă Care nu poate fi corupt; cinstit; integru. adj., pl. incoruptibili,-e.
incoruptibilitate Cinste, integritate, s.f, g.-d. art.
incoruptibilităţii.
incot v. încot.
increabil,-ă (-cre-a-) Care nu se poate crea. adj., pl. increabili,-e.
increat (-cre-at) (livr.) Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie. //Ceea ce este etern. s.n. incredibil,-ă Care nu poate fi crezut, adj., pl. incredibili,-e.	a
incredibilitate (rar) însuşirea de a fi incredibil, s.f, g.-d. art. in cred ib i 1 i tăţi i.
incredul,-ă Care nu crede (uşor) ceva; greu de convins. adj., pl. increduli,-e.
incredulitate Firea, starea omului care nu crede cu uşurinţă; neîncredere, s.f, g.-d. art. incredulităţii, increment (rar) 1, Creştere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal şi utilizat în organism, s.n. incremental,-ă (rar) Care se referă la un increment adj., pl. incrementali,-e.
incrimina tr. A învinui pe cineva pentru comiterea unei crime; (p. ext.) a acuza, a învinui, [var. încrimina vă.] vb.
1,	ind. prez. 3 incriminează
incriminabil,-ă Care poate fi incriminat, acuzat, adj., pl. incriminabili,-e.
incriminare Acţiunea de a incrimina; învinuire, incriminaţie. [var încriminare .s./i] s.f, g.-d. art. incriminării, pl. incriminări.
incriminator,-oare Care incriminează; acuzator, [var. încriminatQr,-oare adj.] adj., pl. incriminatari,-oare. incriminaţie (-ţi-e) încriminare, [var. (înv.) incrimi-naţiune s./i] s.f, art. incriminaţia, g.-d. art. incriminaţiei, pl. incriminaţii, art. incriminaţiile. incriminaţiune v. incriminaţie. incrusta 1. tr. A ornamenta un obiect cu incrustaţii.
2.	refl. (despre săruri de apă) A se depune sub formă de crustă pe pereţii conductelor, ai rezervoarelor etc. [vot; încrusta vb.] vb. 1, ind. prez. 3 incrustează. mcrustant,-ă Care acoperă corpurile cu o crustă minerală. adj., pl. incrustanţi,-te.
incrustare Acţiunea de a (se) incrusta, [var. încrustare s.£] s.f, g.-d. art. incrustării, pl. incrustări. incrustaţie (-ţi-e) 1. Ornament (de obicei mai preţios) înfipt pe suprafaţa unui obiect. 2. Crustă de săruri depusă pe suprafaţa unui obiect, [var. încrustaţie, (înv.) încrus-taţiune s./.] s.f, art. incrustaţia. g.-d. art. incrustaţiei, pl. incrustaţii, art. incrustaţiile. in-cuarto v. in-quarto.
incub
568
incub 1. Demon masculin despre care se presupunea că ar chinui oamenii (mai ales femeile) în somn. 2. (jur.) Persoană care are o influenţă puternică, un ascendent asupra altei persoane, s.m.
incuba 1 tr. (med.) A infiltra un agent patogen în organism pentru a urmări reacţia organismului la acesta. 2. tr. şi refl. A (se) supune operaţiei de incubaţie, vb. I, ind. prez. 3 incubează.
incubare Acţiunea de a (se) incuba. s.f., g.-d. art. incubării, pl. incubări.
incubator 1. Instalaţie specială pentru clocirea artificială a ouălor. 2. Cameră specială unde se asigură condiţii optime pentru nou-născuţii prematuri, s.n., pl. incubatoare.
incubgţie (-ţi-e) 1. Proces de dezvoltare a embrionului din ou până la transformarea sa în pui. 2. Timp cuprins între pătrunderea agentului patogen în organism şi apariţia primelor semne ale bolii. Perioadă de ~. [var. incu-baţiune s./l] s.f, art. incubaţia, g.-d. art. incubaţiei, pl. incubaţii, art. incubaţiile, incubaţiune v. incubaţie, inculca tr. (livr.) A întipări în mintea cuiva prin repetiţie, o idee, o atitudine etc. vb. I, ind. prez. 3 inculcă, inculcare (livr.) Acţiunea de a inculca, s.f., g.-d. art. inculcării.
inculpa tr. A acuza, a învinui pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti, vb. I, ind. prez. 3 inculpă, inculpare Acţiunea de a inculpa; învinuire, s.f, g.-d. art. inculpării.
inculpat,-ă Persoană acuzată de o culpă, s.m., pl. inculpaţi; s.f, g.-d. art. inculpatei,/?/, inculpate.
Incult,-ă (Om) necultivat; (p. restr.) agramat, ad/., s.m. şi f, pl. inculţi,-te.
incultură Lipsă de cultură; cultură insuficientă; ignoranţă. s.f, g.-d. art. inculturii, incumba intr. (despre obligaţii, sarcini) A-i reveni, a se impune cuiva. vb. I, ind. prez. 3 incumbă, incunabul Exemplar dintr-o carte tipărită la începuturile tiparului (până la anul 1500). //(p. ext.) Tipăritură foarte veche, s.n., pl. incunabule, incurabil,-ă (despre boli sau despre bolnavi) Care nu poate fi vindecat, adj., pl. incurabili,-e. incurabilitate Starea a ceea ce este incurabil, s.f, g.-d. art. incurabilităţii.
incurie (-ri-e) (livr.) Neglijenţă, neîngrijire. s.f, art. incuria, g.-d. art. incuriei, pl. incurii, art. incuriile, incursiune (-si-u-) 1. (mii.) Pătrundere de scurtă durată a unor forţe armate într-un teritoriu străin, //(sport) Pătrundere în porţiunea de teren a adversarului. 2. (fig.) Studiu, abordare a altui subiect, pe lângă tema principală tratată, s.f, g.-d. art. incursiunii, pl. incursiuni, incusă Medalie, monedă veche care are o faţă în relief, iar cealaltă scobită, s.f, g.-d. art. incusei, pl. incuse. in-cvarto v. in-quarto.
indantrgn (chim.) Colorant sintetic albastru, folosit în industria textilă, [var. indantronă s.f] s.m., pl. indantreni. indecent,-ă Lipsit de decenţă; necuviincios, neruşinat, impudic, adj., pl. indecgnţi,-te. indecenţă Lipsă de decenţă; vorbă, faptă necuviincioasă; necuviinţă, s.f, g.-d. art. indecgnţei, pl. indecenţe, indecis,-ă Care nu este decis; şovăitor, nehotărât, adj., pl. indecişi,-se.
indecizie (-zi-e) Lipsă de decizie; nehotărâre, [var. inde-ciziune i.A] s.f., art. indecizia, g.-d. art. indeciziei, pl. indecizii, art. indeciziile, indeciziune v. indecizie.
indeclinabil,-ă (gram.) Nedeclinabil. adj., pl. inde-clinabili,-e.
indeclinabilitate Caracterul cuvintelor indeclinabile. s.f, g.-d. art. indeclinabilităţii.
indefinibil,-ă Care nu poate fi definit, lămurit, adj., pl. indefinibili,-e.
indefinit,-ă Care este definit; nelămurit, //(gram.) Nehotărât, adj., pl. indefiniţi,-te. indeformabil,-ă Care nu se deformează, adj., pl. inde-formabili,-e.
indefrişabil,-ă Care nu poate fi defrişat, adj., pl. inde-frişabili,-e.
indehiscent,-ă (despre fructe) Care nu se deschide spontan, la maturitate, pentru a elibera seminţele, adj., pl. indehiscenţi,-ţe.
indehiscenţă însuşire a fructelor indehiscente. s.f, g,-d. art. indehiscgnţei.
indelebil,-ă (rar) Care nu poate fi şters din memorie; de neuitat, adj., pl. indelebili,-e. indelicgt,-ă Nedelicat, adj., pl indelicaţi,-te. indelicateţă v. indelicateţe. indelicatgţe Lipsă de delicateţe; atitudine, faptă jignitoare. [var. indelicateţă s.f] s.f, art. indelicatsţea, g.-d. art. indelicateţii, pl. indelicatgţi. indemn,-ă (jur.) Care nu a suferit pierderi, pagube etc. adj., pl. indgmni,-e.
indemnitate (rar) Indemnizaţie (2). s.f, g.-d. art. indemnităţii, pl. indemnităţi, indemniza tr. (rar) A despăgubi (pe cineva) de o cheltuială. vb. /, ind. prez. 3 indemnizează. indemnizabil,-ă Care poate sau trebuie să fie despăgubit. adj., pl. indemnizabili,-e. indemnizare (rar) Indemnizaţie, [var. Indemnizare s.f] s.f, g.-d. ari. indemnizării, pl. indemnizări. indemnizaţie (-ţi-e) 1. Sumă de bani acordată cuiva în afara salariului pentru acoperirea unor cheltuieli speciale (deplasare, transfer etc,); indemnizare. //Despăgubire pentru un prejudiciu; indemnitate. 2. Sumă de bani care nu are caracter de salariu, [var. indemnizaţie s/] s.f, art. indemnizaţia, g.-d. art. in-demnizaţiei, pi indemnizaţii, art. indemnizaţiile, indemonstrgbil.-ă Care nu poate fi demonstrat, adj., pl. indemonstrabili,-e. _ indemonstrabilitate (rar) însuşirea a ceea ce este indemonstrabil. s.f, g.-d. art. indemonstrabilităţii-indemontabil,-ă Care nu poate fi demontat, adj., pi indemontâbi!i,-e.
indeniabil,-ă (-ni-a-) Incontestabil, cert. adj., pi inde-niâbili,-e.
independent,-ă 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; liber, autonom, suveran. /- de... = fără a ţine seama de... 2. (despre oameni) Care nu se bizuie pe altcineva; care are iniţiativă personală, adj., pl. independenţi,-te. independenţă 1. Situaţie a unui stat, a unui popor care îşi rezolvă singur problemele interne şi externe; suveranitate naţională, neatârnare. 2. Libertatea de a acţiona şi de a judeca neinfluenţat de nimeni, s.f, g.-d. art. independenţei.
indescifrabil,-ă (despre texte scrise) Care nu se poate descifra; neciteţ. adj., pl. indescifrabili,-e. indescriptibil,-ă Care nu poate fi descris, exprimat prin cuvinte; de nedescris. adj., pl. indescriptibili,-e. indestructibil,-ă Care nu poate fi distrus; trainic, adj-, pl. indestructibili,-e.
indestructibilltate (rar) Caracteristica a ceea ce este indestructibil, s.f, g.-d. art. indestructibilităţii. indeşirabil,-ă (despre ţesături, tricotaje etc.) Nedeşirabil. adj., pi indeşirgbili,-e.
indeterminabil,-ă Care nu se poate determina; de nedeterminat, adj., pl. indeterminabili.-e.	,
indeterminare 1. Caracterul a ceea ce este indetertni-nat. 2. Lipsă de hotărâre, s.f, g.-d. art. indeterminării, pi indeterminări.
569
indigoferă
indeterminism Concepţie filosofică opusă determinismului, care neagă existenţa legilor obiective ale dezvoltării şi afirmă că oamenii dispun de absolută libertate de voinţă, s.n.
[ndex1 Degetul arătător, s.m., pl. indecşi. index2 Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârşitul sau la începutul unei cărţi, cuprinzând cuvintele, autorii, materiile conţinute în ea. I~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. A pune la ~ =
a)	a trece o carte în lista cărţilor interzise; b) (fam., fig.) a socoti pe cineva ca nedemn sau primejdios, s.n., pl. indexuri.
indexa tr. l.A alcătui un index2. //A introduce un autor, un cuvânt într-un index2. 2. (ec.) A corela variaţiile unei valori cu valoarea elementelor de referinţă. //A corela salariile, pensiile etc. cu preţurile; a compensa, vb. I, ind. prez. 3 indexează.
indexare Acţiunea de a indexa, s.f., g.-d. art. indexării, pl. indexări.
indezirabil,-ă Care nu este dorit; neagreat, adj., pl. indezirabili,-e.
indign1 (-di-an) Pânză fină de bumbac. [var. indiană s.f.] s.n.
indian2,-ă (-di-en) l. (Locuitor) din India; 2. (impr.) Amerindian. adj., s.m., pl. indigni,-e. indignă1 (-di-a-) Prăjitură cu frişcă şi cu glazură de ciocolată. s.f, g.-d. art. indignei, pl. indigne. indiană2 v. indian1.
indiancă 1. Locuitoare din India. 2. (impr.) Amerin-diancă. s.f, g.-d. art. indigncei, pl. indience, indianism (-di-a-) Idiotism propriu limbilor vorbite în India, s.n., pl. indianisme.
indianist,-ă (-di-a-) Specialist în indianistică; indolog. s.m., pl. indianişti; s.f., g.-d. art. indianistei, pl. indianiste.
indianistică (-di-a-) Disciplină care studiază limba şi civilizaţia Indiei de dinaintea pătrunderii europenilor; indologie. s.f, g.-d. art. indianisticii. jndjc,-ă (rar) Indian2, adj., pl. indici,-ce. indica tr. l.A arăta pe cineva sau ceva; a semnala, a face cunoscut. 2. A recomanda (un medicament, un tratament etc.). vb. I, ind. prez. 3 indică, jndjcan Substanţă organică din indigo2 (2). s.n. indicare Acţiunea de a indica; semnalare, recomandare. s.f, g.-d. art. indicării, pl. indicări, indicat,-ă Care este corespunzător; recomandat; potri-yit. adj., pl. indicaţi,-te.
indicativ1 1. Tot ceea ce este utilizat pentru a indica ceva. 2. Denumire convenţională pentru identificarea emiţătorului unui mesaj radiofonic, telegrafic etc.; denumire convenţională atribuită unităţilor militare, comandanţilor etc. 3. (la un post de radio sau de televiziune) Semnal de identificare la începutul sau la sfârşitul Programului, s.n., pl. indicative. indicativ2,-ă 1. Care indică; îndrumător. 2. (gram.) Mod ~ = (şi s.n.) mod personal care exprimă o acţiune feală. adj., pl. indicativi,-e.
indicatfir1 1. Expresie numerică folosită pentru a caracteriza un proces social sau economic. - macroeconomic. 2. Substanţă cu ajutorul căreia se indică aspectul acid sau bazic al unei reacţii chimice, s.m., pl. indicatari. •ndicatar2 1. Instrument, aparat care indică valoarea unor mărimi sau fenomene într-un sistem tehnic. /~ de pantă = inclinometru. - de acord = ochi magic. 2. Semn, simbol, panou etc. care indică distanţa sau direcţia pe un drum. 3. Text tipărit care serveşte ca îndrumător. - de preţuri, s.n., pl. indicatoare. Indicator3,-oare Care indică, adj., pl. indicatari,-oare.
indicaţie (-ţi-e) îndrumare, precizare; informaţie, indiciu. [var. indicaţiune s.f.) s.f, art. indicaţia, g.-d. art. indicaţiei, pl. indicaţii, art. indicaţiile, indicaţiune v. indicaţie.
indice1 Număr, literă sau simbol scris alături de o literă sau de un alt număr căruia îi precizează valoarea sau înţelesul. 2. ~ economic = expresie numerică a valorii cantitative şi calitative a proceselor economice. //(p. ext.) Expresie numerică a unei acţiuni, a unui fenomen etc. 3. Fapt, indiciu care caracterizează un sistem, o situaţie, o substanţă etc. //Sistem de clasificare a publicaţiilor după conţinut. ~ de clasificare zecimală.
4.	Indicator mobil al scării unui instrument de măsură. s.m., pl. indici.
indice2 Index2, s.n., pl. indice, indicibil,-ă (livr.) Care nu se poate spune; inexprimabil. adj., pl. indicibili,-e.
indiciu Semn, particularitate după care se poate recunoaşte un obiect, un fenomen, o fiinţă etc. //(jur.) Faptă, împrejurare, care poate servi ca probă într-un proces. s.n., art. indiciul, pl. indicii, art. indiciile, indicţiune (-ţi-u-) (livr.) I. (ant.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu, a unei adunări. 2. (astron.) Perioadă convenţională de cincisprezece ani. s.f, g.-d. art. indicaţiunii, pl. indicaţijini. indiferent,-ă I. Care nu manifestă nici un interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător. /~ dacă... = fără a acorda imprtanţă faptului că; fie că... ~ de... = fără a ţine seama de... 2. Care nu trezeşte interes; fără însemnătate. adj.,pl. indiferenţi,-te.
indiferentism (rar) Atitudine de indiferenţă, de nepăsare. s.n.
indifergnţă Lipsă de interes faţă de cineva sau de ceva; nepăsare, s.f, g.-d. art. indiferenţei, indigen,-ă I. adj. (despre plante, animale, mărfuri) Din propria ţară. II. adj., s.m. şi f (Persoană) care este originară dintr-o anumită ţară; autohton, băştinaş, adj., s.m. şi f, pl. indigeni,-e.
indigena tr. (înv.) A încetăţeni, vb. I, ind. prez. 3 indi-genează.
indigenare (înv.) Recunoaştere a dreptului de încetă-ţenire. s.f, g.-d. art. indigenării. indigenat (înv.) I. Drept de cetăţenie într-un stat; naturalizare. 2. Calitatea de a fi indigen, s.n., pl. indigenate.
indigent,-ă (livr.) Nevoiaş, sărac, adj., pl. indiggnţi,-te. indigenţă (livr.) Sărăcie, lipsă, s.f, g.-d. art. indiggnţei. indigest,-ă 1. (despre alimente) Care nu poate fi (uşor) digerat, mistuit. 2. (fig., despre scrieri) Greu de înţeles. adj.,pl. indigeşti,-ste.
indigestie (-ti-e) Tulburare a digestiei manifestată prin dureri de cap, greţuri, etc. s.f, art. indigestia, g.-d. art. indigestiei, pl. indigestii, art. indigestiile, indigna tr. şi refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. vb. /, ind. prez. 3 indignează.
indignare Faptul de a (se) indigna; sentiment de revoltă faţă de o faptă nedemnă, o insultă sau o nedreptate. s.f, g.-d. art. indignării, pl. indignări. indigo1 Care are culoarea cuprinsă între albastru şi violet. adj. invar.
indigcţ2 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii situată între albastru şi violet. 2. Colorant albastru-închis, extras din frunzele de indigotiere sau preparat sintetic din anilină. 3. Hârtie-carbon; plomba-gină. [var. indigau s.n.] s.n., art. indigaul, pl. indigauri. indigoferă (la pl.) Gen de plante tropicale din familia leguminoaselor din care se extrage indigoul2; (la sg.) plantă din acest gen. s.f, g.-d. art. indigofgrei, pl. indigofgre.
indigosol
570
indigósul (chim.) Colorant pe bază de indigo2 (2). s.m., pl. indigosoli.
indigotier (-ti-er) Gen de arbuşti tropicali, din care se extrage indigoul2 (2). s.m., pl. indigotieri. indigeu v. indigo.
indirect,-ă 1. (şi adv.) Care se face, se obţine prin intermediul cuiva sau a ceva. 2. Impozit - = impozit inclus în preţul anumitor produse. 3. (gram.) Comple-ment - = parte de propoziţie asupra căreia acţiunea verbului se răsfrânge în mod indirect. Propoziţie completivă - = propoziţie care îndeplineşte în frază funcţia de complement indirect. 4. Stil ~ sau vorbire ~ = procedeu stilistic de redare a gândurilor sau spuselor cuiva prin subordonarea comunicării faţă de un verb sau de un alt cuvânt de declaraţie, adj., pl. indirecţi,-te. indiscernabil,-ă (rar) Care nu se poate discerne; de nepătruns, adj., pl. indiscernabili,-e. indisciplinabil,-ă Care nu poate fi disciplinat, adj., pl. indiciplinabili,-e.
indisciplinat,-ă Nedisciplinat, adj., pl. indisciplinaţi.-te. indisciplină Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine, s.f, g.-d. art. indisciplinei, indiscret,-ă Care se amestecă în mod nedorit în treburile altuia; curios. //Lipsit de discreţie; care dezvăluie fapte, secrete etc. adj., pl. indiscreţi,-te. indiscrgţie (-ţi-e) Faptul de a dezvălui secrete încredinţate de cineva; lipsă de discreţie. //Nedelicateţe, grosolănie, [vor. indiscreţiune s/] s.f. art. indiscreţia, g.-d. art. indiscreţiei, pl. indiscreţii, art. indiscreţiile, indiscreţiune v. indiscreţie, indiscutabil,-ă (şi adv.) Care nu se discută; incontestabil. adj., pl. indiscutabili,-e.
indisolubil,-ă Care nu poate fi desfăcut, destrămat; (fig.) de nezdruncinat, adj., pl. indisolubili,-e. indisolubilitate Calitatea de a fi indisolubil, s.f, g.-d. art. indisolubilităţii.
indispensabil,-ă Absolut necesar; vital, adj., pl. indispensabili,-e.
indispensabili Izmene, s.m. pl. indispensabilitate Starea a ceea ce este indispensabil. s.f, g.-d. art. indispensabilitiţii. indisponibil,-ă De care nu se poate dispune după voie; care nu este liber, //(despre maşini) Care nu este în stare de funcţionare, adj., pl. indisponibili,-e. indisponibilitate Situaţia unei fiinţe sau a unui lucru de care nu se poate dispune, s.f, g.-d. art. indisponibilităţii, pl. indisponibilităţi.
indispoziţie (-ţi-e) 1. Lipsa de voie bună, de dispoziţie; mâhnire. 2. Stare a celui uşor bolnav. [var. indis-poziţiune s.f] s.f, art. indispoziţia, g.-d. art. indispoziţiei, pl. indispoziţii, art. indispoziţiile, indispoziţiune v. indispoziţie, indispyne tr. şi refl. A(-şi) strica buna dispoziţie, a (se) întrista, a (se) mâhni. vb. IIL ind. prez. I sg. şi 3 pl. indispun, 2 sg. indispui, I pl. indispunem; conj. prez. 3 să indispună; ger. indispun|nd; part. indispus, indispus,-ă Care este prost dispus; mâhnit; trist. //Uşor bolnav, //(fam., despre femei) Care este în perioada de menstruaţie, adj., pl. indispuşi,-se. indistinct,-ă Care nu se poate distinge bine; neclar. adj., pl. indistincţi,-te.
indistinctjbil,-ă Care nu poate fi distins, adj., pl. indis-tinctibili,-e.
indistmcţie Lipsă de distincţie; vulgaritate, s.f, g.-d. art. indistincţiei.
indiu Metal alb-argintiu, moale, cu diverse utilizări în industrie, [var. indium i.n.] s.n. indium v. indiu.
individ,-ă 1. Persoană considerată în raport cu alte persoane. //(peior.) Om necunoscut, suspect. 2. Animal sau
plantă privită ca unitate distinctă a speţei din care face parte, s.m., pl. indivizi; s.f, g.-d. art. individei, pl. individe.
individual,-ă (-du-al) 1. Propriu sau specific unui individ; personal. 2. Care este realizat de un individ, //(adv.) în mod izolat, adj., pl. individuali,-e. individualism (-du-a-) 1. Concepţie etică ce ia ca punct de plecare individul considerat independent de societate. 2. Atitudine a celui care este preocupat exclusiv de propria persoană, s.n.
individualist,-ă (-du-a-) I. adj., s.m. şi f. (Adept) al individualismului; (p. ext.) (om) egoist. II. adj., pl. Referitor la individualism, adj., s.m. şi f, pl. individualişti,-ste.
individualitate (-du-a-) 1. Totalitatea particularităţilor caracteristice unei persoane. 2. Persoană cu însuşiri deosebite; personalitate, s.f, g.-d. art. individualităţii, pl. individualităţi.
individualiza (-du-a-) tr. A scoate în evidenţă caracteristicile unei persoane, ale unui obiect, vb. I, ind. prez. 3 individualizează.
individualizant,-ă (-du-a-) (rar) Individualizator, adj., pl. individualizanţi,-te.
individualizare (-du-a-) 1. Acţiunea de a individualiza. 2. Adaptare, aplicare a unei legi, a unei concepţii la cazuri particulare. 3. întruchipare a unei idei artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a unei relaţii sociale, a unei tendiţe în figuri individuale, tipice, s.f., g.-d art. individualizării, pl. individualizări, individualizator,-oare (-du-a-) Care individualizează; (rar) inidvidualizant. adj., pl. individualizatori,-oare. indiviz,-ă (jur., despre bunuri) Care se găseşte în stare de indiviziune. //(despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. adj., pl. indivizi,-e. indivizibil,-ă Care nu poate fi divizat, împărţit. adj.,pl. indivizibil i,-e.
indivizibilitate Faptul de a fi indivizibil; nedivizibili-tate. s.f, g.-d. art, indivizibilităţii, indiviziune (-zi-u-) (jur.) Situaţia în care un bun este stăpânit de mai multe persoane în comun, fără a fi delimitată partea fiecăruia, s.f, g.-d. art. indiviziunii. indocil,-ă (rar) Neînţelegător, nesupus, adj., pl. indocili,-e. indocilitate (rar) Caracterul celui indocil. s.f, g.-d. art. indocilităţii.
indo-european,-ă (-e-u-) I. adj. Care aparţine limbilor indo-europene sau populaţiilor care vorbeau aceste limbi. II. s.m. pl. Nume atribuit unui grup de populaţii, care trăiau prin mileniul 111 î.H. în Asia Centrală, de unde au emigrat spre vest şi sud-vest. adj., s.m., pl. indo-europeni,-e.
indo-europeană (-e-u-) Familie de limbi, care reprezintă continuarea unei limbi comune, neatestate în scris, dar reconstituite în esenţă prin metoda comparativ-istorică. s.f, g.-d. art. indo-europenei. indo-europenistică (-e-u-) Ştiinţă care studiază limbile indo-europene. s.f, g.-d. art. indo-europenisticii. indo-germanic,-ă (despre limbi, popor) Care aparţine grupului germanic din familia indo-europeană. adj., pl. indo-germanici,-ce.
jndo-iranian,-ă (-ni-an) (despre limbi, popor) Care aparţine grupului iranian din familia indo-europeană. adj.,pl. indo-iranieni,-e.
indolent,-ă Lipsit de energie, nepăsător; apatic, adj., pl. indolenţi,-te.
indolenţă Apatie, nepăsare, lene. s.f, g.-d. art. indolenţei, pl. indolenţe.
indoicţg,-ă Indianist, s.m., pl. indologi: s.f, g.-d. art. indoiogei, pl. indologe.
indolog.ie Indianistică. s.f., art. indologia, g.-d. art. indologiei.
571
ineism
indonezian,-ă (-zi-an) (Locuitor) din Indonezia, adj., s.m. şi f, pl- indonezieni,-e.
indoor (indar) (angl., sport, în sintagma) Concurs ~ -concurs, competiţie desfăşurată pe teren acoperit, în sală. adj. invar. indrişalm v. indruşaim.
indruşaim Plantă decorativă agăţătoare, cu flori roşii, violete sau albe; sângele-voinicului, [var. indrişaim s.m.] s.m.,pl. indruşaimi.
indubitabil,-ă Care nu poate fi pus la îndoială; cert, sigur, adj., pl. indubitabili,-e.
induce tr. l.A împinge, a determina să facă un lucru. IA ~ în eroare = a înşela, a amăgi. 2. (log.) A face un raţionament inductiv. 3. (fiz.) A produce un câmp electric prin inducţie electromagnetică. 4. A produce, a cauza. vb. 111, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. induc, I pl. indu; cem, 2 pl. induceţi; imper. 2 sg. indu, neg. nu induce; part. indus.
inducere Acţiunea de a induce, s.f.. g.-d. art. indu; cerii, pl. induceri.
inductanţă (fiz.) Mărime specifică unui circuit electric egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit şi intensitatea curentului electric care produce acel flux; inductivitate. s.f, g.-d. art. inductanţei, pl. inductanţe.
inductiv,-ă Care procedează prin inducţie; bazat pe inducţie, adj., pl. inductivi,-e. inductivitate (fiz.) Inductanţă. s.f, g.-d. art. inducti-vităţii, pl. inductivităţi.
inductometru (elt.) Aparat pentru măsurarea curenţilor de inducţie. 2. Mic generator de curent alternativ, folosit în telefonie pentru producerea semnalului de apel. s.n., art. inductometrul, pl. inductometre. inductor1 1. Parte a unei maşini electrice care produce fluxuri magnetice inductoare, s.n., pl. inductoare. inductor2,-oare (despre procese fizice) Care produce sau influenţează un alt proces cu care evoluează în acelaşi timp. adj., pl. inductori,-oare. inducţie (-ţi-e) 1. Formă de raţionament prin care se realizează trecerea de la particular la general; concluzie obţinută astfel. 2. Influenţare a unui fenomen de către alt fenomen altfel decât prin acţiune mecanică directă. //Influenţă exercitată de un ţesut asupra ţesuturilor vecine. //Mecanism nervos prin care o stare de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos, //(fiz.) Modalitate de producere a curentului electric prin varierea fluxului magnetic.
-	electrostatică = electrizare prin influenţă1 (3). s.f, art. inducţia, g.-d. art. inducţiei, pl. inducţii, art. inducţiile, indulgent,-ă Care demonstrează indulgenţă; iertător, blând, îngăduitor, adj., pl. indulgenţi,-te. indulgenţă 1. Atitudine îngăduitoare, tolerantă faţă de greşeli. 2. (în Biserica catolică) Iertare de păcate acordată credincioşilor în schimbul unei sume de bani; document care atestă acest fapt. s.f, g.-d. art. indulgenţei, pl. (2) indulgenţe.
indult (ist.) Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepţionale, s.n.
induplicat,-ă (bot., despre frunze, petale sau sepale) Cu margini îndoite înăuntru, adj., pl. induplicaţi,-te. indura refl. (med., despre ţesuturi) A se întări, vb. I, ind. prez. 3 se indurează.
induraţie (-ţi-e) (med.) Proces patologic caracterizat prin creşterea consistenţei unui ţesut, a unui organ etc. //Bătătură, s.f, art. induraţia, g.-d. art. induraţiei, pl. induraţii, art. induraţiile.
indurescent,-ă (biol., despre un ţesut, un organ) Compact, rezistent, dur. adj., pl. indurescenţi,-te.
indus,-ă (despre un fenomen sau despre un proces) Produs de un stimul extern, //(despre tensiuni electromotoare, curenţi electrici) Produs prin inducţie electromagnetică. adj., pl. induşi,-se. industrial,-ă (-tri-al) Referitor la industrie; care este produs de (sau în) industrie, adj., pl. industriali,-e. industrialism (-tri-a-) 1. Sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei. 2. Teorie economică potrivit căreia, în opoziţie cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei, s.n. industrializa (-tri-a-) tr. l.A crea, a dezvolta industria unei ţări; a introduce tehnica maşinistă în anumite procese de producţie. 2. A transforma o materie primă în produs industrial, vb. 1, ind. prez. 3 industrializează, industrializare (-tri-a-) Acţiunea de a industrializa. //Prelucrare industrială a unor materii prime. //Aplicare a unor metode specifice industriei în alte ramuri de producţie, s.f, g.-d. art. industrializării, pl. industrializări.
industriaş (-tri-aş) Proprietar al unei întreprinderi industriale, s.m., pl. industriaşi, industrie (-tri-e) 1. Ramură a producţiei materiale, care cuprinde fabrici, uzine, mine etc. şi în cadrul căreia se extrag materiile prime prelucrate apoi în bunuri de consum, în mijloace de producţie etc. 2. Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. s.f, art. industria, g.-d. art. industriei, pl. industrii, art. industriile.
industrios,-oasă (-tri-os) (înv.) Harnic, laborios; priceput. adj., pl. industriaşi,-oase. ineaţă Numele a două plante care cresc prin păşuni, livezi etc.: a) plantă erbacee cu flori albe; inişor; b) plantă erbacee cu flori albastre, s.f., g.-d. art. ineţei, pl. ineţe. inechitabil,-ă Care nu este echitabil; nedrept, adj., pl. inechitabili,-e.
inechitate Nedreptate, injusteţe. s.f., g.-d. art. inechităţii, pl. inechităţi.
inecuaţie (-cu-a-ţi-e) (mat.) Inegalitate între două expresii algebrice, adevărată numai pentru anumite valori ale variabilelor. s.f, art. inecuaţia, g.-d. art. inecuaţiei, pl. inecuaţii, art. inecuaţiile.
inedit,-ă 1. (despre lucrări) Care se publică pentru prima oară. 2. (fig.) Necunoscut, nou, neobişnuit.
O	teorie ~. adj., pl. inediţi,-te. ineducabil,-ă Care nu poate fi educat; incorigibil, adj., pl. ineducabili,-e.
inefabil,-ă Care nu se poate exprima prin cuvinte; inexprimabil, adj, pl. inefabili,-e. inefabilitate (rar) Caracter inefabil, s.f, g.-d. art. inefabilităţii.
ineficace Care nu foloseşte; lipsit de eficacitate, adj. invar.
ineficacitate Faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate. s.f, g.-d. art. ineficacităţii, ineficient,-ă Ineficace, adj., pl. ineficienţi,-te. ineficienţă Lipsă de eficienţă, s.f, g.-d. art. inefici-enţei.
inegal,-ă Care nu este egal (cu altceva), care nu este
constant. //Lipsit de echilibru. //Schimbător, nestabil.
//Care e neuniform, adj., pl. inegali,-e.
inegalabil,-ă Care nu poate fi egalat, adj., pl. inegala:
bili,-e.
inegalitate 1. Faptul de a fi inegal. 2. (mat.) Relaţie între două mărimi inegale, s.f, g.-d. art. inegalităţii, pl. inegalităţi.
inegaiiza tr. (rar) A face inegal, vb. 1, ind. prez. 3 ine-galizează.
ineism Doctrină filosofică fundată pe acceptarea ideilor înnăscute, s.n.
inel
572
inel 1. Cerc mic de metal preţios care se poartă ca podoabă pe deget. /- de logodnă = verighetă. Tras (ca) prin(tr-un) ~ = cu talia subţire, zvelt. ~ul lui Saturn = cerc luminos care înconjoară planeta Saturn. 2. Obiect în formă de cerc, având diverse întrebuinţări; verigă, belciug, //(la pl.) Aparat de gimnastică, format din două cercuri de metal, atârnate de câte o frânghie, la care se execută anumite exerciţii. 3. Arteră de circulaţie cu traseu circular, care înconjoară o localitate. 4. (la pl.) Zone inelare concentrice de pe tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase, care indică vârsta acestora. //Striaţii concentrice pe solzii sau pe alte formaţiuni osoase ale peştilor, care permit evaluarea vârstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi, s.n., pl. ingle. inelgj Operaţie de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor ca mijloc de protecţie împotriva insectelor, s.n., pl. inelaje.
inelar1 Fluture care depune ouă în formă de inel pe ramurile pomilor fructiferi şi a cărui larvă cauzează mari pagube, s.m., pl. inelari.
inelar2 Degetul aflat între degetul mic şi cel mijlociu pe care se poartă, de obicei, inelul, s.n., pl. inelare. inelar3,-ă Asemănător cu un inel, care are formă de inel. adj., pl. inelari,-e.
inelât,-ă (despre păr) în formă de inel, cu inele; cârlionţat. //(rar, despre degete) împodobit cu inele, adj., pl. inelâţi,-te.
inelegant,-ă (rar) Lipsit de eleganţă în comportament, în exprimare, adj., pl. ineleganţi,-te. ineleganţi (rar) Lipsă de eleganţă, de tact în comportare; gafă. s.f., g.-d. art. inelegantei, pl. ineleganţe. ineligibll,-ă Care nu poate fi ales, care nu are calităţile necesare pentru a fi ales. adj., pl. ineligibili,-e. inellgibilitşte Faptul de a fi ineligibil. s.f, g.-d. art. ineligibilitgţii.
Ineluctabil,-ă (livr.) Care nu poate fi înlăturat; inevitabil, adj., pl. ineluctabili,-e. ineluctabilitate (livr.) Faptul de a fi ineluctabil, s.f, g.-d. art. ineluctabilităţii. ineluş Diminutiv al lui inel. s.n., pl. ineluşe. inemă v. inimă.
ins.pt,-ă (rar) Prost; stupid, adj., pl. ingpţi,-te. inepţie Faptă sau vorbă prostească, stupidă; absurditate, prostie, s.f, art. inepţia, g.-d. art. inepţiei, pl. inepţii, art. inepţiile.
inepuizabil,-! (-pu-i-) (şi fig.) Care nu se epuizează; (p. ext.) abundent. //Neobosit, adj., pl. inepuizabili,-e. ineranţă Principiu romano-catolic care susţine infailibilitatea textului biblic, s.f, g.-d. art. ineranţei. inergntj-ă (şi adv.) Care face parte în mod necesar din ceva, legat de ceva. adj., pl. inerenţi,-te. inerenţă Caracteristica a ceea ce este inerent, s.f, g.-d. art. inergnţei.
ingrm,-ă (despre plante) Lipsit de spini, de ţepi. //(despre animale) Lipsit de ace, de dinţi, adj., pl. inermi,-e. inert,-ă 1. Nemişcat, neînsufleţit. //Lipsit de energie; moale, molâu. 2. (fiz.) Care are inerţie. 3. (chim., despre substanţe, elemente) Lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe, adj., pl. ingrţi,-te.
inerţial,-ă (-ţi-al) (fiz.) Referitor la inerţie; de inerţie. adj., pl. inerţiali,-e.
inerţie 1. (fiz.) Proprietate a corpurilor de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare atunci când asupra lor nu se exercită acţiuni exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacţiona slab sau cu întârziere la acţiunea factorilor externi. 3. (fig.) Stare de inactivitate; indolenţă, apatie. 4. (med.) ~ uterină = lipsă de contracţie şi de retractare a muşchiului uterin după naştere, s.f, art. inerţia, g.-d. art. inerţiei, pl. inerţii, art. inerţiile.
inerva tr. (despre nervi) A produce o stare de excitare unui Organ sau unui ţesut. vb. I, ind. prez. 3 inervează, inervare Acţiunea de a inerva. //Inervaţie. s.f., g.-d. art. inervării, pl. inervări.
inervaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea nervilor dintr-un organ sau dintr-un ţesut; inervare. 2. Activitate fiziologică a nervilor, s.f, art. inervaţia, g.-d. art. inervaţiei, pl. inervaţii, art. inervaţiile.
inesenţial,-ă (-ţi-al) Neesenţial, adj., pl. inesenţiali,-e. inestetic,-ă Care nu este estetic; urât. adj., pl. ineste^ tici,-ce.
inestimabil,-ă Care nu poate fi evaluat; foarte valoros, nepreţuit. adj.,pl. inestimabili,-e. inevaluabil,-a (-lu-a-) (livr.) Inestimabil, adj., pl. ine-valuabili,-e.
inevitabil,-ă Care nu poate fi evitat; de neînlăturat. adj.,pl. inevitabili,-e.
inevitabilitate Faptul de a fi inevitabil, s.f, g.-d. art. inevitabilităţii.
inexact,-ă (x pron. gz) Neadevărat; fals. //(despre oameni) Nepunctual, adj., pl. inexacţi,-te. inexactitate (x pron. gz) Lipsă de exactitate; neadevăr, afirmaţie inexactă. //Lipsă de punctualitate, s.f, g.-d. art. inexactităţii, pl. inexactităţi.
inexcitâbil,-ă (rar) Neexcitabil. adj., pl. inexcitabili,-e. inexcitabilitate (rar) Neexcitabilitate. s.f., g.-d. art. inexcitabilităţii.
inexigibil,-ă (livr.) Care nu poate fi pretins; neexigibil, adj., pl. inexigibili,-e.
inexistent,-ă (x pron. gz) Care nu există, //(fig.) Lipsit de importanţa, de valoare, adj., pl. inexistenţi,-te. inexistenţă (x pron. gz) Faptul de a nu exista; lipsă de existenţă, s.f, g.-d. art. inexistgnţei. inexorabil,-ă Care nu poate fi înduplecat; implacabil. adj.,pl. inexorabili,-e.
inexorabilitâte (rar) Caracterul a ceea ce este inexorabil. s.f, g.-d. art. inexorabilităţii. inexperignţă (-ri-en-) (rar) Lipsă de experienţă, s.f., Ş.-d. art. inexperignţei.
inexperimentat,-ă 1. Neexperimentat, nedeprins. 2. Care n-a fost încă experimentat; neîncercat, adj., pl. ineperimentâţi,-te.	_
inexpiabil,-a (-pi-a-) (livr.) Care nu poate fi ispăşit. adj.,pl. inexpiabili,-e.
inexplicabil,-ă Care nu poate fl explicat; de neînţeles; (fig.) ciudat, straniu, adj., pl. inexplicabili,-e. inexploatabil,-ă Neexploatabil, adj., pl. inexploatabili,-e. inexplorabil,-ă (şi fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat. adj., pl. inexplorabili,-e.
inexplorat,-ă (şi fig.) Care n-a fost explorat, cercetat. adj., pl. inexploraţi,-te.
inexplozibil,-ă Care nu poate face explozie; neexplozibil. adj.. pl. inexplozibili,-e. inexpresiv,-ă Lipsit de expresivitate; şters, adj., pl. inexpresivi,-e.
inexprimabil,-ă Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; inefabil, adj., pl. inexprimabili,-e. inexpugnabil,-ă Care nu poate fi cucerit; de neînvins. adj., pl. inexpugnabili,-e. a
inexpugnabilitate (rar) însuşirea a ceea ce este inexpugnabil. s.f., g.-d. art. inexpugnabilităţii. inextensibil,-ă Care nu se poate extinde, adj., pl. inex-tensibili,-e.
in extgnso (lat.) Pe larg, detaliat, loc. adv. inexterminabil,-ă Care nu poate fi exterminat, nimicit. adj., pl. inexterminabili,-e. inextingibil,-ă Care nu poate fi stins; (fig.) care nu încetează. adj.,pl. inextingibili,-e. inextirpabil,-a Care nu poate fi extirpat, adj., pl. inex-tirpabili,-e.
573
infiltraţie
in extremis (lat.) 1. în ultimă instanţă; neavând altă posibilitate. 2. Pe patul de moarte; în ultimul moment al vieţii, loc. adv.
inextricabil,-ă (rar, despre situaţii, întâmplări etc.) Complicat, de neînţeles, adj., pl. inextricabili,-e. infailibil,-ă (-fa-i-) Care nu greşeşte; care nu se poate înşeja; perfect, adj., pl. infailibili,-e. infailibilitate (-fa-i-) Faptul de a fi infailibil, s.f, g.-d. art. infailibilităţii.
infam,-ă (şi s.) Josnic; nedemn, nemernic, //(fig.) Oribil, groaznic, adj., pl. infami,-e.
infama tr. (livr.) A defăima, vb. 1, ind. prez. 3 infa-mează.
infamant,-ă Care atrage dezaprobarea; degradant, dezonorant. adj., pl. infamanţi,-te. infamater,-oare Care calomniază, care acuză pe nedrept. adj., pl. in fam atari,-o are.
infamie Faptă sau vorbă josnică; nemernicie. IA pune (sau a (intui pe cineva) la stâlpul -ei = a supune (pe cineva) oprobiului public, s.f, art. infamia, g.-d. art. infamiei, pl. infamii, űrt. infamiile, infante,-ă Titlu dat copiilor regilor Spaniei şi Portugaliei, în afară de primul născut, s.m., pl. infanţi; s.f, g.-d. art. infantei, pl. infante.
Infanterie (-ri-e) Trupe armate care luptă pe jos; pedes-trime. /- moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul trupelor şi al tehnicii de luptă. ~ marină = trupe ale marinei care luptă pe uscat, s.f, art. infanteria, g.-d. art. infanteriei.
Infanterist Militar din infanterie, s.m.. pl. infanterişti, Infantlcld1 Ucidere a propriului copil; pruncucidere. s.n., pl. infanticide,
infantlcld2,-! (Părinte) care îşi ucide propiul copil nou-născut. adj., s.m. şi f, pl, infanticizi,-de.
Infantii,-ă 1. Referitor la eopii. 2, (fig.) Copilăresc; neserios. /Paralizie ~ * poliomielită, adj., pl. infantili,-e.
infantilism Caracteristica, psihică sau corporala, specifică vârstei copilăriei, păstrată la vârsta adultă, s.n. Infarct Distrugere a unui organ sau a unei părţi a unui organ ca urmare a blocării unei artere sau a unei vene,
-	miocardic, s.n., pl, infarcte. jnfarctoggn,-ă Care provoacă un infarct, adj., pl. infarctogsni,-e.
infatigabil,-ă (livr.) Neobosit; zelos, adj,, pl. infatigâ; bili,-e.
Infatua (-tu-a-) tr. şi refl A (se) înfumura, vb. I, ind. prez. 3 infatuează, / pl. infatuăm; conj. prez. 3 să infatueze; ger. infatuând.
infatuare (-tu-a-) Acţiunea de a (se) infatua; îngâmfare, jnfijmurare. s.f,, g.-d. art. infatuării, pl. infatuări, Infatuat,-ă (-tu-at) Plin de sine; orgolios, adj., pl. infatuaţi,-te.
•nfactj-ă 1. (despre mirosuri, aer) Greu, urât, viciat, 2. (despre obiecte) Murdar, nespălat. 3. (despre oameni) ™snic, dezgustător; neîngrijit, adj., pl. infecţi,-te. Infecta 1 • refl. A contracta o infecţie. 2. tr. A contamina, a răspândi germeni patogeni, //(fig.) A corupe, a strica din punct de vedere moral. vb. /, ind. prez. 3 infectează, infectant,-ă Producător de infecţie. adj.,pl. infectanţi,-te.
infectare Acţiunea, faptul de a (se) infecta, s.f., g.-d. ort infectării, pl. infectări.
infectocontaglfis,-oa8ă (-gi-os) (despre boli) Care se răspândeşte uşor, care contaminează, adj., pl. infecto-?°Pkgi2şi,-oase.
■nigcţle (-ţi-e) 1. Proces de pătrundere şi dezvoltare în organism a unor agenţi patogeni. 2. Miros urât; duhoare, raiasmă. 3. (fig.) Corupţie, [var. infecţiunc s.f.] s.f, art, '«‘Scţia, g.-d. art, infecţiei, pl. infecţii, art. infecţiile.
infecţios,-oasă (-ţi-os) Provocat de o infecţie; contagios, molipsitor, adj., pl. infecţioşi,-oase. infecţiozitate (-ţi-o-) Capacitate a unui germen de a pătrunde cu uşurinţă într-un organism, s.f, g.-d. art. infecţiozjtăţii, pl. infecţiozităţi. infecţiune v. infecţie.
infecund,-ă (med., livr.) Nefertil; neroditor, adj., pl. infecunzi,-de.
infera intr. A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare, vb. /, ind. prez. 3 inferează, inferenţă Operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate, s.f, g.-d. art. inferenţei, pl. inferenţe, inferior,-oară (-ri-or) 1. Care este mai jos sau dedesubt. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate mai proastă. 4. Care are o funcţie sau un grad mai mic decât altul. //(s.) Subaltern, subordonat. /(în vechea organizare a şcolii) Curs ~ = primele patru clase ale liceului, adj., pl. inferiori,-oare. inferioritate (-ri-o-) Faptul de a fi inferior; dezavantaj. s.f, g.-d. art. inferiorităţii, pl. inferiorităţi. infermentescibil,-ă Care nu e susceptibil de a fermenta. adj., pl. infermentescibili,-e. infern 1. Iad. 2. Locaş subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morţilor. 3. (fig.) Loc de dezordine, de confuzie; viaţă chinuită, de nesuportat. s.n.
infernal,-ă De infern. //Diabolic, drăcesc, //(fig.) Groaznic, înspăimântător. Zgomot /Maşină ~ - bombă cu explozie întârziata, folosită la atentate, adj., pl. infernali,-e.
Infertil,-ă Neroditor, //(med.) Steril, sterp, adj,, pl, infertili,-e.
infertllitşte Lipsă de rodnicie, //(med,) Sterilitate, s.f, z.-d. art. infertilităţii.
infesta tr. A contamina un mediu sau un organism. //A pustii, a bântui, vb. I, ind. prez. 3 infestează, infestare Acţiunea de a infesta; infostaţie. s.f, art. infestarea, g.-d. art. infestării, pl. infestări, art, infestării, infestaţie (-ţi-e) Infestare, s.f, art. infestflţia, g.-d. art. infcstaţici, pl, infestaţii, art. infestaţiile. infidel,-ă 1. Necredincios; nestatornic în prietenie, în căsnicie etc. 2. Care nu este exact, corect. Traducere Memorie adj., pl. infidgli,-e. infidelitate 1. Nestatornicie, necredinţă; încălcare a credinţei conjugale. 2. Faptă care dovedeşte nestatornicie în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr, s.f., g.-d. art, infidelităţii, pl. infidelităţi.
infiltra 1. refl. (despre lichide) A pătrunde într-un mediu poros. 2. tr. şi refl. (fig.) A se strecura undeva pe nesimţite. [var. infiltra vb.] vb. /, ind. prez. 3 infiltrează, infiltrare Acţiunea de a (se) infiltra; infiltraţie, [var. înfiltrare s.f.] s.f, g.-d. art. infiltrării, pl. infiltrări. infiltrat1 (med.) 1, Pătrundere şi acumulare a unor agenţi patogeni într-un organ, într-un ţesut. 2. (şi ~ TBC) Leziune incipienta a tuberculozei pulmonare, s.n., pl. infiltrate.
infiltrat2,-ă I. Care a pătruns undeva neobservat.
2.	Ţesut - = ţesut în care s-au acumulat elemente celulare pentru a combate un agent microbian. adj,, pl. infiltraţi,-te.
infiltraţie (-ţi-e) 1, Pătrundere a apei (sau a altui lichid) într-un mediu poros; infiltrare, //Cantitate de apă, provenită din precipitaţiile atmosferice, care pătrunde în sol. 2. Pătrundere a unui agent microbian într-un ţesut sau într-un organ, //Injectare lentă cu novocainâ a unui ţesut. [var. infiltraţiune, infiltraţie s.f] s.f, art. infiltraţia, g.-d. art. infiltraţiei, pl. infiltraţii, art. infiltraţiile.
infiltraţiune
574
infiltraţiune v. infiltrare.
infim,-ă Extrem de mic, minuscul; neînsemnat, adj., pl. infimi,-e.
infinit1 (mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. s.m.,pl. infiniţi.
infinit2 (fii.) însuşire a materiei de a nu avea limită în timp sau spaţiu; nesfârşit. /La ~ = fără încetare, s.n., pl. infimturi.
infinit3,-ă Care nu are margini, care nu are sfârşit; nemăsurat, adj., pl. infiniţi,-te. infinitate Cantitate, număr foarte mare. s.f., g.-d. art. infinităţii, pl. infinităţi.
infinitezimal,-ă 1. Care este foarte mic; infim. 2. (mat.) Relativ la mărimi foarte mici. /Calcul ~ = calcul care operează cu mărimi infinitezimale, adj., pl. infinitezimali,-e.
infinitism (fii.) Concepţie metafizică, opusă finitismu-lui, care admite că universul este infinit, s.n. infinitiv (gram.) Mod nepersonal (forma-tip a verbului) care defineşte acţiunea exprimată de verb. s.n., pl. infinitive.
infinitivul,-ă Referitor la infinitiv; construit cu infinitivul. adj., pl. infinitivali,-e.
infirm,-ă (Persoană) care are o infirmitate; invalid, schilod. adj., s.m. şi f, pl. infirmi,-e.
infirma tr. A declara sau a dovedi ceva ca fiind neadevărat; a dezminţi, //(jur.) A anula un act, o hotărâre judecătorească etc. vb. I, ind. prez. 3 infirmă. infirmabil,-ă Care poate fi infirmat, adj., pl. infirma: bili,-e.
infirmare Acţiunea de a infirma, s.f., g.-d. art. infirmării, pl. infirmări.
infirmativ,-ă (jur.) Care anulează (o sentinţă), adj., pl. infirmativi,-e.
infirmerie Cameră sau local amenajat pe lângă internate, cazămii etc. pentru îngrijirea bolnavilor, s.f, art. infirmeria, g.-d. art. infirmeriei, pl. infirmerii, art. infirmeriile.
infirmier,-ă (-mi-er) Cadru sanitar auxiliar care îngrijeşte bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie, s.m.. pl. infirmigri; s.f., g.-d. art. infirmierei, pl. infirmiere, infirmitate Defect fizic, congenital sau dobândit, //(fiz.) Slăbiciune morală, s.f. g.-d. art. infirmităţii, pl. infirmităţi.
infix Element fonetic cu valoare morfologică, inserat în rădăcina unui cuvânt, s.n., pl. in fixe. inflama refl. (med.) (despre un organ, un ţesut etc.) A se umfla. vb. I, ind. prez. 3 se inflamează. _ inflamabil,-ă 1. Care se aprinde uşor. 2. (fig.) înflăcărat, entuziast, adj., pl. inflamabili,-e. inflamabilitate Calitate a ceea ce este inflamabil, s.f, ţ.-d. art. inflamabilităţii.
inflamare Acţiunea de a se inflama, s.f, g.-d. art. inflamării, pl. inflamări.
inflamator,-oare Care produce o inflamaţie: care se manifestă printr-o inflamaţie. adj., pl. inflamatori,-oare. inflamaţie (-ţi-e) Proces patologic care se manifestă prin umflarea şi înroşirea locului bolnav, [var. inflamaţi-ţine í./!] s.f, art. inflamaţia, g.-d. art. inflamaţiei, pi inflamaţii, art. inflamaţiile. inflamaţiune v. inflamaţie. inflaţie (-ţi-e) Dezechilibru economic care se caracterizează prin reducerea volumului producţiei şi scăderea puterii de cumpărare a banilor, [var. inflaţiune s./!] s.f. art. inflaţia, g.-d. art. inflaţiei, pl. inflaţii, art. inflaţiile, inflaţionist,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de inflaţie, adj., pl. inflaţionişti,-ste. inflaţiune v. inflaţie.
inflexibil,-ă Care nu este flexibil, //(fig.) Ferm, neînduplecat. adj., pl. inflexibili,-e.
inflexibilitate însuşirea a ceea ce e inflexibil, //(fig.) Fermitate, tărie, s.f, g.-d. art. inflexibilităţii, inflexiune (-xi-u-) 1. Schimbare a înălţimii unui sunet; schimbare a tonului vocii; modulare. 2. (mat.) Punct de ~ = punct în care curba îşi schimbă sensul conca-vităţii. s.f, g.-d. art. inflexiunii, pl. inflexiuni, inflieţiune (-ţi-u-) (rar) Pedeapsă, s.f, g.-d. art. inflicţi-unii, pl. inflicţiuni.
infljge tr. (rar) A pedepsi, vb. ///, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. inflig.
inflorescenţă Totalitatea florilor dispuse într-un anumit mod pe un ax sau pe un complex de axe. s.f., g.-d. art. inflorescenţei, pl. inflorescenţe, influent,-ă Care are trecere, influenţă, adj., pl. influenţi,-te.
influenta tr. şi intr. A exercita o influenţă asupra cuiva sau a ceva; a înrâuri, vb. I, ind. prez. 3 influenţează. infiuenţabii,-ă Care este uşor de influenţat, adj., pl. influenţabili,-e.
influenţare Acţiunea de a influenţa, s.f, g.-d. art. influenţării, pl. influenţări.
influenţă1 1. Acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau a unui lucru, care poate duce la schimbarea caracterului, comportamentului, formei sau conţinutului respectiv.
2.	Autoritate, prestigiu; efect, rezultat. 3. (fiz.) Electrizare prin ~ = separare a sarcinilor electrice şi redistribuirea lor pe suprafaţa unui conductor, datorită acţiunii unui câmp electric, s.f, g.-d. art. influenţei, pl. influenţe.
influenţă2 (înv.) Nume dat unei boli asemănătoare cu gripa, s.f, g.-d. art. influenţei, pl. influenţe, influx 1. (fiziol., în sintagma) ~ nervos = propagarea unei excitaţii printr-un nerv. 2. (fiz.) Număr de particule produse de acceleratoare, care trec prin unitatea de arie a unei suprafeţe perpendiculare pe direcţia de mişcare a particulelor, s.n., pl. influxuri.	_
in-folio1 (-li-o) (lat., despre formatul unei cărţi) în care coala de hârtie este îndoită în două. adj. invar. in-folio2 (-li-o) (lat.) Carte cu format in-folio1. s.n., art. in-folioul, pl. in-foliuri.
inform,-ă Care nu are o formă precis delimitată; lipsit de formă; urât. adj., pl. infc>rmi,-e. informa 1. tr. A da cuiva informaţii despre cineva sau ceva. 2. refl. A se documenta, a strânge informaţii, vb. I, ind. prez. 3 informează.
informai,-ă 1. (despre reiaţii sociale) Fără protocol; neoficial, simplu. Întâlnire -. 2. (despre pictura abstrac-ţionistă) Caracterizat prin lipsa organizării materiei picturale; abstract, //(despre pictori) Care practică arta abstractă sau informală. adj., pl. informálisé, informare Acţiunea de a (se) informa; efectul acestei acţiuni, s.f, g.-d. art. informării, pl. informări, informatică Disciplină aplicativă care se ocupă cu studiul prelucrării automate a informaţiei cu ajutorul ordinatoarelor, s.f, g.-d. art. informaticii. informatician,-ă (-ci-an) Specialist în informatică. s.m., pl. informaticieni: s.f, g.-d. art. informaticienei, pl. informaticiene.
informativ,-ă Care informează, adj., pl. informativi,-e. informatizare Folosirea pe scară largă a calculatoarelor pentru o informare rapidă şi corectă, s.f, g.-d. art. informatizării.
informatizat,-ă Care foloseşte pe scară largă calculatoarele. Societate ~. adj., pl. informatizaţi,-te. informat£>r,-Oâre (Persoană) care dă informaţii, adj-, s.m. şi f, pl. informatsri,-ogre.	.
informaţie (-ţi-e) 1. Comunicare, veste. //Lămurire asupra unei persoane sau a unui lucru; material documentar şi informativ; izvor, sursă. 2. Fiecare dintre elementele noi în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse
575
ingrat
în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (mesaj, text scris etc.). /Teoria -/ = teoria matematică asupra proprietăţilor generale ale surselor de informaţie prelucrate pentru calculator. 3. (biol.) ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă, s.f. art. informaţia, g.-d. art. informaţiei, pl. informaţii, art. informaţiile.
informaţional,-ă (-ţi-o-) Care conţine sau transmite o informaţie, adj., pl. informaţionali,-e. infra1 (în notaţiile bibliografice) Dedesubt, mai jos, mai depaiie. adv.
infra2- Element de formare a cuvintelor cu sensul „sub”, „dedesubt”, „mái jos”.
infraacustic,-ă (despre vibraţii acustice) A cărui frecvenţă se află sub limita inferioară a sensibilităţii. adj., pl. infraacustici,-ce.
infractor,-oare Persoană care a comis o infracţiune. s.m., pl. infractori; s.f, g.-d. art. infractoarei, pl. infractoare.
infracţional,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de infracţiune, adj., pl. infracţionali,-e.
infracţionalitate (-ţi-o-) Totalitatea infracţiunilor săvârşite într-o anumită perioadă. //încălcare a unui ordin, a unei regulament etc. s.f, g.-d. art. infracţionalităţii. infracţiune (-ţi-u-) Faptă care prezintă pericol social şi este sancţionată de lege. s.f, g.-d. art. infracţiunii, pl. infracţiuni.
inframicrob Microorganism de dimensiuni foarte reduse care se găseşte ca parazit obligatoriu în celula vie. s.m., pl. inframicrobi.
inframicrobian,-ă (-bi-an) Referitor la inframicrobi, de inframicrobi. adj., pl. inframicrobieni,-e. inframicrobiolog,-ă Specialist în inframicrobiologie. s.m., pl. inframicrobiolögi; s.f., g.-d. art. inframicrobi-ologei, pl. inframicrobiologe. inframicrobiologie (-bi-o-) Disciplină a biologiei care se ocupă cu studiul inframicrobilor. s.f, g.-d. art. inframicrobiologia, art. inrramicrobiologiei. infraroşu1 Parte a spectrului solar care cuprinde radiaţii electromagnetice, s.n., art. infraroşul. infraroşu2,-ie (în sintagma) Radiaţii ~ = radiaţii electromagnetice invizibile, penetrante, situate în spectru dincolo de limita roşie a domeniului luminii vizibile. adj., pl. infrargşii.
infrasoner Referitor la infrasunete. adj., pl. infra-ŞonQri,-e.
infrastructural,-ă Care se referă la infrastructură, adj., pl. infrastructurali,-e.
infrastructură l. Totalitatea elementelor care formează baza unei construcţii, a unui drum etc. 2. Totalitatea elementelor care formează baza tehnico-materială a unei societăţi (şosele, căi ferate, sistemul de comunicaţii şi telecomunicaţii). 3. Sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social), s.f., g.-d. ort. infrastructurii, pl. infrastiucturi. infrasunet Sunet cu o frecvenţă mai redusă decât frecvenţa auditivă. s.n.,pl. infrasunete. ţnfraviralj-ă De infravirus. adj., pl. infravirşli.-e. infravims (biol.) Num; dat unor acizi nucleici deveniţi autonomi şi presupuşi a fi capabili de a declanşa anumite afecţiuni. s.m.,pl. infraviruşi.
•nfrecventabil.-ă (rar) Care nu poate fi frecventat. odf, pl. infrecventabili,-e.
infructes,-OâSă (-tu-os) Care nu dă rezultatele aştepte; zadarnic, inutil, adj., pl. infructuoşi,-oase. n'Ul Bandă sacră de lână albă care încununa fruntea Preoţilor sau cu care se împodobeau victimele în vechea Komă. s.n.
wfundibul (anat.) Canal anatomic în formă de pâlnie. s-n.,pl. infundibule.
infuz.-â (despre cunoştinţe, virtuţi) Fără a fi fost nevoie să fie însuşit; înnăscut, adj., pl. infuzi,-e. infuza tr. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obţine o infuzie, vb. I, ind. prez. 3 infuzează.
infuzare Acţiunea de a infuza, s.f, g.-d. art. infuzării, pl. infuzări.
infuzibil,-ă (despre unele materiale) Care nu se topeşte uşor. adj., pl. infuzibili,-e.
infuzie (-zi-e) 1. Soluţie obţinută prin opărirea unei plante medicinale cu apă clocotită şi folosită ca medicament. 2. Introducere a unui lichid organic în organism. ~ de sânge. 3. încrucişare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generaţii. 4. (fig.) Aport de idei, de sentimente, de capital etc.; introducere. [var. infuziune 5./!] s.f, art. infuzia, g.-d. art. infuziei, pl. infuzii, art. infuziile, infuziune v. infuzie.
infuzor1 (la pl.) Clasă de protozoare dotate cu cili cu
ajutorul cărora se deplasează; (la sg.) animal din această
clasă. [var. infiizoriu s.m.] s.m.. pl. infuzori.
infuzor2 Vas special cu capac, pentru preparat infuziile.
s.n., pl. infuzoare.
infuzQriu v. infuzor1.
inga (pop.) lată! interj.
in-galben Plantă erbacee cu flori galbene, s.m. ingambament (lit.) Continuare a unei idei poetice în mai multe versuri, fară marcarea unei pauze. s.n.. pl. ingambamente.
ingenios,-oasă (-ni-os) l. Care este inventiv, îndemânatic. 2. Făcut cu îndemânare, cu isteţime, adj., pl. inge-nioşij-oase.	_
ingeniozitate (-ni-o-) însuşirea de a fi ingenios, s.f, g.-d. art. ingeniozităţii, pi ingeniozităţi, ingenuitate (-nu-i-) Candoare, inocenţă, simplitate. s.f, g.-d. art. ingenuităţii.
ingenuu,-uă (-nu-u-) I. adj. Care demonstrează ingenuitate, candoare. II. s.f. Personaj, eroină care reprezintă
o	fată inocentă, pură; (p. ext.) persoană ingenuă, adj., s.f, pl. ingenui,-e.
ingera tr. A înghiţi alimente, vb. I, ind. prez. 3 inge-regză.
ingerabil,-ă Care poate fi înghiţit, adj., pl. ingerabili,-e. ingerare Acţiunea de a ingera. s.f, g.-d. art. ingerării, pl. ingerări.
ingerinţă Amestec nedorit, forţat, în viaţa unei persoane, a unui stat etc. s.f, g.-d. art. ingerinţei, pi inge-rinţe. inggstie (-ti-e) (med.) înghiţire, ingerare. s~f, art. ingestia, g.-d. art. ingestiei, pl. ingestii, art. ingestiile. inghinal,-ă Care se găseşte în partea de jos a abdomenului, în zona articulaţiei şoldului, [var inguinal,-ă adj.] adj., pi inghinali,-e.
inginer,-ă Specialist cu o pregătire superioară în lucrări tehnice de proiectare, de organizare şi de conducere. s.m., pl. ingineri; 's.f, g.-d. art. inginerei, pi inginere, ingineraş (fam.) Diminutiv al lui inginer; (peior.) inginer (tânăr), slab pregătit, s.m., pl. ingineraşi. ingineresc,-ească Referitor la ingineri sau la inginerie. adj., pl. inginereşti.
inginerie l. Profesiunea inginerului. 2. ~ economică = specializare care presupune fundamentarea proceselor tehnologice pe baze economice. 3. ~ genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi sau prin reorganizarea propriului material genetic, s.f, art. ingineria, g.-d. art. ingineriei, pl. inginerii.
ingrat,-ă I. adj. (fig.) Care nu răspunde eforturilor făcute; (p. ext.) greu, anevoios. Muncă ~. II. s.m. şi f. Persoană care nu-şi manifestă recunoştinţa pentru avantajele primite, adj., s.m. şi f, pl. ingraţi,-te.
ingratitudine
576
ir>r” ' "'‘■■dine At>>>'^	'----nH ingrate; nere-
cunuiuiiţa. s.f., g.-d. art. mgrauiuuimi, pl. ingratitudini, ingredient (-di-ent) Substanţă care intră în componenţa unui medicament, a unui aliment etc. ca accesoriu, s.n., pl. ingrediente.
ingredienţă (-di-en-) (înv.) Ingredient, s.f., g.-d. art. ingredienţei, pl. ingredienţe.
ingresiune (-si-u-) înaintare a mării în unele porţiuni, mai coborâte ale uscatului, formând adesea golfuri, s.f., g.-d. art. ingresiunii, pl. ingresiuni. inguinal,-ă v. inghinal.
ingurgita tr. l.A înghiţi un aliment la repezeală (şi în cantitate mare); (fam.) a înfuleca. 2. A acumula cunoştinţe masiv, fără a le asimila. [var. îngurgita vb.] vb. 1, ind. prez. 3 ingurgitează.
ingurgitare Acţiunea de a ingurgita, [var. îngurgitare s.f\ s.f., g.-d. art. ingurgitării, pl. ingurgitări, inhala tr. A inspira, a trage în piept aer, gaze, vapori etc. vb. I, ind. prez. 3 inhalează.
inhalgnt Comprimat care se pune în apă clocotită pentru inhalaţii, s.n., pl. inhalante. inhalare Faptul de a inhala, s.f, g.-d. art. inhalării, pl. inhalări.
inhaiatsr 1. Aparat care furnizează piloţilor de avion oxigenul necesar unei respiraţii normale, în condiţiile zborului la mari înălţimi. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fac inhalaţii, s.n., pl. inhalatoare.
Inhaiaţie (-ţi-e) Acţiunea de a inhala; inspirare a unor vapori, gaze etc. în scop terapeutic, s.f, art. inhalaţia, g.-d. art. inhalflţiei, pl. inhalaţii, art. inhalaţiile.
Inhiba 1' tr. A încetini sau a împiedica o reacţie chimică, un proces fiziologic etc. 2. refl. A nu reacţiona, a se bloca. vb. I, ind. prez. 3 inhibă. inhibant,-ă Care inhibă; inhibitor, adj., pl. inhibanţi,-te. Inhibare Acţiunea de a (se) inhiba; inhibiţie, s.f, g.-d. art. inhibării, pl. inhibări.
Inhlbitlv.-d Inhibitor, adj., pl. inhibitivi,-e. inhibitor1 Substanţă care încetineşte sau împiedici
o	reacţie chimică, un proces fiziologic etc. s.m., pl. inhibitari.
Inhibitor2,-oare Care inhibă; inhibitiv. adj., pl. inhibitori,-oare.
Inhibiţie (-ţi-e) 1. Suprimare pe cale nervoasă a unei activităţi fiziologice. 2. Oprire sau diminuare a unei reacţii chimice cu ajutorul unui inhibitor1, s.f, art. inhibiţia, g.-d. art. inhibiţiei, pl. inhibiţii, ari. inhibiţiile. InhumaţTe (-ţi-e) (rar) înhumare, s.f, art. inhumaţia,
Í’.-d. art. inhumaţiei, pl. înhumaţii, art. inhumaţiile. nic,-ă (livr.) Inechitabil, nedrept, arbitrar, abuziv, adj., pl. iniei,-ce.
Inicultate v. inicvitate.
Inicvitâte (livr.) Inechitate, [var. inicuitgte s.f] s.f.,
g.-d. art. inicvitâţii, pl- inicvităţi.
mie (reg.) Apă amestecată cu gheaţă; sloi de gheaţă care
pluteşte pe apă. s.f, art. inia, g.-d. art. iniei, pl. inii, art.
miile.
inimaginabil,-ă Care depăşeşte orice închipuire; extraordinar. adj.,pl. inimaginabili,-e. inimă A. 1. Organ central al aparatului circulator, aşezat în partea stângă a toracelui, având rolul de a asigura circulaţia sângeîui în organism. //Piept. 2. (pop.) Stomac, burtă. IA (mai) prinde ~ = a mai căpăta putere. Pe ~a gpală = cu stomacul gol. 3. (la cărţile de joc) Cupă2.
4.	Piesă, organ de maşină care seamănă cu o inimă (A.l). B. (fig.) 1. Inima (A.l) considerată centru al sentimentelor omeneşti. /După voia (sau pofta) ~ii = după plac. Cu (sau din) toată ~a sau cu dragă ~ = cu multă plăcere. A unge la~ = a încânta. A-i merge la~ = a-i plăcea (ceva) foarte mult A-şi călca pe~~ a renunţa la propria opinie sau plăcere. A i se rupe -a = a-i fi milă de cineva.
A avea (ceva) pe ~ = a avea o taină în suflet. A-şi răcori ~a = a spune ce are pe suflet. A pune (ceva) la ~ = a se supăra (de ceva) mai mult decât trebuie. ~ albastră = suflet trist, melancolic. ~ rea = durere, mâhnire. A avea (pe cineva) la ~ = a iubi (pe cineva). Slab de ~ = milos. ~ de aur = om bun. Cu ~ = energic, inimos. A-şi lua ~a in dinţi = a-şi face curaj. A-i veni (cuiva) ~a la loc, se spune când cineva îşi recapătă echilibrul, calmul după un moment de emoţie, de spaimă. 2. Inima ca simbol al vieţii sufleteşti. /Din ~ (sau) din toată -a, din adâncul ~ii = din tot sufletul. C. (fig.) Caracter, fire. D. (p. anal.)
1.	Mijloc, centru; interior. /A rupe ~a târgului = a) a face
o	afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare.
2.	Piesă care ocupă un loc central într-un sistem tehnic.
3.	Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct. 4. Partea esenţială a unui lucru. [var. inemă î./]] s.f, g.-d. art. inimii, pl. inimi.
inimic,-ă v. inamic.
inimiciţie (-ţi-e) (livr.) Duşmănie, ură. s.f, art. inimiciţia, g.-d. art. inimiciţiei, pl. inimiciţii, art. inimiciţiile. Inimioară 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuţă.
2.	Mistrie mică, folosită în turnătorie, s.f., g.-d. art. inimioarei, pl. inimioare.
inimitabil,-ă Care nu poate fi imitat, reprodus (uşor). adj., pl. inimitabili,-e.
InimQi (reg.) Inima carului, s.n,, pl. inimoaie. inimos,-oasă 1. Curajos, îndrăzneţ. 2. Bun, milos.
3.	Care suferă, care se consumă pentru ceva. 4. (rar) Făcut cu toată inima, adj., pl. inimQşi,-oase.
Inimoşie însuşirea celui inimos, s.f, art. inimoşia, g.-d. art. inimoşiei.
Inimucă (rar) Inimioară, s.f., g.-d. art. inimucii, pl. inimuci.
Inimuţă (rar) Inimioară, s.f, g.-d. art. inimuţei, pl. inimuţe.
Ininteilggnt,-ă (rar) Lipsit de inteligenţă, adj., pl inin-teliggnţi,-te.
Inlntellggnţă (rar) Lipsă de inteligenţă; nepricepere. s.f, g.-d. art. ininteliggnţei.
Ininteligibil,-ă Care este de neînţeles; neclar, adj, pl. ininteligibili,-e.
InlQn (-ni-on) Protuberanţa a osului occipital, luată ca reper în măsurătorile antropometrice. s.m., pl. inieni. inlperă v. ienuperă. inlşar Diminutiv al lui in2, s.m.
Inlşor-de-aliQr (-li-or) Linariţă. s.m.	t
inişte Teren cultivat cu in2, s.f., g.-d. art. iniştii, pl. inişti. jniţă (bot., reg.) Torţei, s.f, g.-d. art. iniţei.	_
Iniţia (-ţi-a) 1. tr. şi refl. A (se) instrui într-un domeniu de activitate în care nu a mai lucrat. 2. tr. A începe o acţiune, o activitate, vb. 1, ind. prez. 3 iniţiază, / pl. iniţigm; conj. prez. 3 să iniţieze; ger. iniţiind, iniţial,-ă (-ţi-al). Care este (de) la început... adj., pl iniţial i,-e.
iniţială (-ţi-a-) 1, Litera cu care începe un cuvânt.
2.	Abreviere a prenumelui (şi a numelui) unei persoane, formata din iniţiale, s.f, g.-d. art. iniţialei, pl. iniţiale-Iniţiat,-ă (-ţi-at) (Persoană) care a dobândit primele cunoştinţe într-un anumit domeniu, adj., s.m. şi f-, pl iniţiaţi,-te.
iniţiatic,-ă (-ţi-a-) 1. De iniţiere. Text 2. Care poate ti înţeles numai de către iniţiaţi; ezoteric, adj., pl. iniţiâ: tici,-ce.
iniţiativă (-ţi-a-) Faptul de a propune, de a începe o acţiune; însuşire a celui care întreprinde cel dintâi ceva. /Din proprie ~ = fâră a fi îndemnat de altcineva, s.f., g.-d. art. iniţiativei, pl. iniţiative, iniţiator,-oare (-ţi-a-) (Persoană) care iniţiază ceva, care ia iniţiativa într-o acţiune, adj., s.m. şi f, pl. iniţia-tari,-oare.
577
Insalubru
iniţigre (-ţi-e-) Acţiunea de a (se) iniţia, s.f, g.-d. art. iniţierii, pl- iniţieri.
injecta 1. tr. A face o injecţie. //A introduce, sub presiune, în masa unui material sau într-un spaţiu închis, un lichid sau o suspensie pulverulentă. 2. refl. (despre ochi) A se congestiona, a se înroşi, vb. I, ind. prez. 3 injectează.
inject&bil,-ă Care poate fi injectat, adj., pl injectabili,-e. injectare Acţiunea de a (se) injecta, s.f, g.-d. art. injectării, pl. injectări.
inJecţQr 1. Dispozitiv care serveşte la injectarea combustibilului în camera de ardere a unui motor sau într-un focar. 2, Aparat care alimentează cu apă un cazan cu aburi etc. s.n., pl. injectoare.
Injficţie (-ţi-e) 1. Introducere a unui medicament în organism cu ajutorul unei seringi. 2. (mec., geol.) Introducere a unui fluid, sub presiune, într-un material sau într-un spaţiu închis, [var. injecţiune s.f., art. injecţia, g.-d. art. injecţiei, pl. injecţii, art. injecţiile, injecţiune v. Injecţie.
Injoncţiune (-ţi-u-) (rar) Presiune, intervenţie puternică făcuta asupra cuiva; ordin precis, s.f, g.-d. art. injoncţiunii, pl. injoncţiuni.
injuria (-ri-a-) tr. A aduce cuiva o injurie; a insulta, vi. /, ind prez. 3 injuriflza, / pl. injurifim; conf. prez. 3 să injurifize; ger. injuriind.
Injurie (-ri-e) Atingere adusă onoarei sau reputaţiei cuiva prin cuvinte, gesturi etc,; jignire (gravă), insultă. s.f, art. injuria, g.-d art. injuriei, pl. injurii, art. injuriile. ln]urlQS,-oasa (-ri-os) Care conţine o injurie; insultător. adf. ,pl injuriaşi.-oşse,
ln|ust,-ă Care nu este just, corect, adj., pl. injuşti,-ste. Injustgţe Lipsă de justeţe; nedreptate, s.f., art. injus-tfitea,g.-d. art. injustgţii, pl. injustfiţi. injustiţie (-ţi-e) Nedreptate, s.f, art. injustiţia, g.-d. art. injustiţiei, pl. injustiţii, art. injustiţiile, ifl memóriám (lat.) In amintirea, în memoria (unei persoane, a unui eveniment etc.). loc. adj:, loc. adv. innavigabll,-ă (rar) Pe care nu se poate naviga, adj., pl. innaviggbili,-e,
in nuce (lat.) Scurt şi cuprinzător; în forma cea mai scurtă, loc. adj.; loc. adv.
inobservabil,-ă Care nu poate fi observat decât cu greu. adj., pl. inobservabili,-e. inocgnt,-ă 1. Care este curat la suflet; nevinovat, candid; care exprimă nevinovăţie. 2, (ir.) Ignorant, naiv. adj-, pl. inocenţi,-te.
inocenta tr. A declara (pe cineva) nevinovat; a-1 prezenta ca neştiutor; a reabilita, vb. /, ind. prez. 3 inocen-tează.
inocenţă Curăţenie sufletească; nevinovăţie, s.f, g.-d. art. inocenţei.	A
in-octgvo1 (lat., despre formatul unei cărţi) în care coala de hârtie imprimată este îndoită în opt. adj. invar.; abr. in 8°.
in-octavo2 (lat.) Carte care are format in-octavo'. s.n., art. in-octavoul, pl. in-octavouri; abr. in 8°.
■nocuitate (-cu-i-) însuşire a unui agent fizic, chimic etc. de a nu fi periculos pentru organism, s.f., g.-d. art. jnocuităţii.
inocula tr. l.A imuniza un organism prin introducerea unui vaccin, a unui ser etc. 2. (fig.) A sădi în mintea cuiva, încetul cu încetul, anumite idei, concepţii etc. [var. inocula vb] vb. I, ind. prez. 3 inoculează. jnoculabil,-ă Care poate fi inoculat, adj., pl. inocula: bili,-e.
Inoculare Acţiunea de a inocula; inoculaţie. s.f, g.-d. art. inoculării, pl. inoculări.
'noculaţie (-ţi-e) Inoculare, s.f, art. inoculaţia, g.-d. ort. moculaţiei, pl. inoculaţii, art. inoculaţiile.
inocuu,-uă (livr.) 1. Care nu produce nici o vătămare, inofensiv. 2. (fig.) Sărac cu duhul, nevinovat, adj., pl. injjcui,-ue.
inodsr,-ă Care nu are miros, adj., pl. inodori,-e. inofensiv,-ă Care nu face rău; nevătămător, adj., pl. inofensivi,-e.
inofenslvitgte însuşirea de a fi inofensiv, s.f, g.-d. art. inofensivităţii.
inombrabil,-ă (rar) Care nu poate fi numărat, adj., pl inombrabili,-e.
lnoperabll,-ă (med.) Care nu poate fi operat, adj., pl inoperabili,-e.
Inoperant,-ă Fără efect, fără urmări, adj., pl, inoperanţi,-te.
Inopinat,-ă Care se produce pe neaşteptate; neprevăzut; nepotrivit. Vizită ~. adj, pl inopinaţi,-te, inoportun,-ă Care nu este oportun; nepotrivit. Gest adj, pl. inoportuni,-e.
inoportuna tr. şi intr. (fam.) A importuna. vb. 1, ind. prez. 3 inoportuneazâ.
inoportunitate Faptul de a fi inoportun; neoportuni-tate. s.f, g.-d. art. inoportunităţii, lnopozabll,-ă (despre un act juridic) Care nu poate fi invocat decât în cazuri determinate de lege. adj., pl. inopozflbili,-e.
Inopozabllltate Faptul de a fi inopozabil; neopozabili tate. s.f., g.-d. art. inopozabilităţii. lnorganlc,-ă (rar) Anorganic. adj.,pl, inorganici,-ce. Inorog Animal fabulos, imaginat cu corp de cal şi cu un corn în frunte, //(rar) Rinocer, [var. inorjjh s.m.] s.m., pl inorogi.
Inorgh v. Inorog.
lnospltalifir,-ă (-li-er) Care nu este ospitalier; neprimitor. adj., pl inospitaligri,-e.
Inova intr. A face o inovaţie, vb. 1, ind. prez. 3 inovează.
inovare Acţiunea de a inova, s.f, g.-d. art. inovării, pl. inovări.
inovatQr,-oare (Persoană) care realizează o inovaţie. adj., s.m. şi f, pj. inovatori,-oare. inovaţie (-ţi-e) 1. Noutate, schimbare, prefacere. 2. Perfecţionare, noutate tehnică, organizatorică adusă în procesul muncii, s.f., art. inovaţia, g.-d. art. inovaţiei, pl inovaţii, art. inovaţiile.
inox Metal, aliaj cu proprietăţi inoxidabile, s.n. inoxidabil,-ă (despre metale şi aliaje) Care nu oxidează, care nu rugineşte, adj., pl. inoxidabili,-e. in-plâno1 (lat., despre formatul unei cărţi sau al unui ziar) In care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă. adj. invar.
in-plano2 (lat.) Carte care are format in-plano1. s.n., art. in-planoul, pl. in-planouri. input (angl.) 1. (electron.) Intrare (6). 2. (inform.) Intrare (7). /—output = raportul dintre energia sau forţa introdusă într-un sistem tehnic, fizic sau natural, şi energia sau forţa produsă de acestea; ansamblu de operaţii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. s.n., pl. inputuri.
in-qugrto1 (qua pron. cua) (lat., despre formatul unei cărţi) In care coala de hârtie imprimată a fost îndoită în patru, alcătuind opt pagini, [var. in-cuarto, in-cvarto adj. invar.] adj. invar.; abr. in 4°.
in-quarto2 (qua pron. cua) (lat.) Carte care are format in-quarto1. s.n. art. in-quartoul, pl. in-quartouri; abr. in 4°. ins Individ, persoană, om. /Tot -ul = fiecare, s.m., pl. inşi.
insalubritate Starea a ceea ce este insalubru, s.f, g.-d. art. insalubrităţii.
insalubru,-ă Care este dăunător sănătăţii; nepăsător. Cameră ~. adj., pl. insalubri,-e.
insanitate
578
insanitate (livr.) 1. Nebunie. 2. Acţiune sau vorbă nebunească. s.f., g.-d. art. insanităţii, pl. insanităţi, insatisfacţie (-ţi-e) Lipsă de satisfacţie; nemulţumire, neplăcere, s.f, art. insatisfacţia, g.-d. art. insatisfacţiei, pl. insatisfacţii, art. insatisfacţiile, insaţiabil,-ă (-ţi-a-) Care nu se poate sătura (cu nimic); nesăţios, adj., pl. insaţiabili,-e. insaţiabiiitate (-ţi-a-) (rar) Insaţietate. s.f, g.-d. art. insaţiabilităţii-
insaţietate (rar) (-ţi-e-) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaţ; (rar) insaţiabiiitate. s.f., g.-d. art. insaţietăţii. inscriptibil,-ă Care poate fi înscris într-un cerc, într-o suprafaţă sau într-o sferă dată. adj., pl. inscriptibili,-e. inscripţie (-ţi-e) 1. Text scurt, gravat pe piatră, pe lemn, pe metal etc. în amintirea unei persoane sau a unui eveniment, s.f, art. inscripţia, g.-d. art. inscripţiei, pl. inscripţii, art. inscripţiile.
inscripţiona (-ţi-o-) tr. A înscrie, a înregistra, a înmatricula. vb. I, ind. prez. ^inscripţionează, inscripţionare (-ţi-o-) înscriere pe un produs a datelor necesare pentru identificarea lui. s.f, g.-d. art. inscripţionării, pl. inscripţionări.
inscripţiune (-ţi-u-) înscriere, înregistrare, s.f, g.-d.
art. inscripţiunii, pl. inscripţiuni.
inscuipa tr. A marca cu poansonul un obiect din metal
preţios, vb. I, ind. prez. 3 insculpează.
insculpare Acţiunea de a inscuipa. s.f, g.-d. art. in-
sculpgriî, pl. insculpări.
insectar Colecţie de insecte, conservate şi clasate după anumite criterii; cutie în care se păstrează o asemenea colecţie, s.n., pl. insectare.
insectă (la pl.) Clasă de animale mici, artropode, cu corpul format din cap, torace şi abdomen şi cu trei perechi de picioare articulate; (la sg.) animal din această clasă, s.f, g.-d. art. insectei, pl. insecte. insecticid1 Substanţă care distruge insectele (dăunătoare). l~-spray = insecticid sub formă de spray, s.n., pl. insecticide.
insecticid2,-ă Care distruge insectele dăunătoare, adj., pl. insecticizi,-de.
insectifug1 Substanţă care îndepărtează insectele dăunătoare, prin miros, gust sau culoare, s.n., pl. insec-tifuge.
insectifug2,-ă Care îndepărtează insectele, adj., pl. insectifugi,-ge.
insectivor1 (la pl.) Ordin de mamifere mici, care se hrănesc în principal cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl, insectivare.
insectivor2,-ă Care se hrăneşte cu insecte, adj., pl. insectivori,-e.
insectofungicid1 Substanţă care combate insectele şi ciupercile parazite, s.n., pl. insectofungidde. insectofungicid2,-ă Care combate insectele şi ciupercile parazite, adj., pl. insectofiingicizi,-de. insecuritate Stare de nesiguranţă, s.f., g.-d. art. insecurităţii.
insecutor Gladiator care lupta cu retiarii. s.m., pl. inse-cutori.
inseiberg (geol.) Munte din regiunile tropicale sau din deşert, rămas izoîat dintr-un masiv muntos care a fost demolat, s.n.
insemina tr. A fecunda pe cale artificială, vb. I, ind. prez. 3 inseminează.
inseminare Acţiunea de a insemina. s.f, g.-d. art. insemingrii, pl. inseminări.
insensibil,-ă 1. Lipsit de sensibilitate; nesimţitor; (fig.) nepăsător, rece. 2. Impeceptibil. adj., pl. insensibili,-e. insensibilitate Lipsă de sensibilitate; (fig.) nepăsare, indiferenţă, s.f, g.-d. art. insensibilităţii.
insensibiliza tr. A face să devină insensibil, vb. I, ind. prez. 3 insensibilizează.
insensibilizator,-ogre Care produce insensibilitate. adj., pl. insensibilizat2ri,-oare. inseparabil,-ă Care nu poate fi separat; de nedespărţit. adj., pl. inseparabili,-e. insera tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un tabel etc.; a introduce o informaţie într-un ziar.
2.	(tehn.) A introduce un material în masa altui material.
3.	A fixa o piesă într-un locaş din interiorul altei piese. vb. I, ind. prez. 3 inserează.
inserabil,-ă Care poate fi inserat, adj., pl. inserabili,-e. inserare Acţiunea de a insera, s.f, g.-d. art. inserării, pl. inserări.
inserat,-ă Care este introdus într-un text, într-o serie etc. adj., pl. inseraţi,-te.
insert Inserţie. //Scenă scurtă sau cadru fix introdus în desfăşurarea unui film. s.n., pl. insgrturi. insertie (-ţi-e) 1. Inserare; ceea ce se inserează.
2.	Legare, fixare. 3. (anat.) Locul de pe os al capătului unui muşchi. 4. Strat de material inclus în masa altui material, s.f, art. inserţia, g.-d. art. inserţiei, pl. inserţii, art. inserţiile.
insesizabil,-ă Care nu poate fi sesizat, perceput; (p. ext.) imperceptibil, adj., pl. insesizabili,-e. insesizabilitate însuşirea unui lucru de a fi insesizabil. s.f, g.-d. art. insesizabilităţii. insidios,-oasă (-di-os) 1. Care caută să înşele; viclean, perfid. 2. (despre boli) Care apare pe nesimţite. 3. (despre gaze de luptă) Care îşi manifestă acţiunea asupra organismului mai târziu, adj., pl. insidi<)şi,-oase. insignă Mic obiect cu imagini simbolice sau cu indicaţii grafice, purtat de obicei pe piept, care indică apartenenţa cuiva la o organizaţie, la o grupare etc. s.f, g.-d. art. insignei, pl. insigne.
insignifiant,-ă (-fi-ant) Fără însemnătate; neimportant. adj., pl. insignifianţi,-te.
insignifianţă (-fi-an-) (rar) Lipsă de însemnătate, [var. insignifienţă s/] s.f, g.-d. art. insignifianţei, pl. insignifianţe.
insignifienţă v. insignifianţă, insinua (-nu-a) 1. tr. A strecura o idee răutăcioasă, o calomnie. 2. tr. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite. vb. I, ind. prez. 3 insinuează, 1 pl. insinuăm; conj. prez. 3 să insinueze; ger. insinuând, insinuant,-ă (-nu-ant) Care (se) insinuează; insinuator. adj., pl. insinuanţi,-te.
insinuare (-nu-a-) Acţiunea de a (se) insinua; aluzie, vorbă răutăcioasă, insinuaţie. s.f, g.-d. art. insinuării, pl. insinuări.
insinuator,-oare (rar) Insinuant, adj., pl. insinuatori,-oare.
insinuaţie (-ţi-e) (rar) Insinuare, s.f, art. insinuaţia, g.-d. art. insinuaţiei, pl. insinuaţii, art. insinuaţiile. . insipid,-ă Fără gust; searbăd, fad. //(fig.) Fără haz, plictisitor, anost. adj., pl. insipizi,-de. insipiditate (rar) Calitatea a ceea ce este insipid, s.f, g.-d. art. insipidităţii, pl. insipidităţi. insista intr. 1. A persevera într-o acţiune. 2. (spec-) A se ruga insistent pentru ceva. 3. A accentua, a sublima
o	idee, o temă etc. vb. I, ind. prez. 3 insistă.	,
insistent,-ă (şi adv.) Care perseverează; stăruitor, adj-, pl. insistenţi,-te.
insistenţă Stăruinţă; perseverenţă; rugăminte stăruitoare. s.f, g.-d. art. insistenţei, pl. insistenţe, in situ (lat.) în mediul natural, la faţa locului, loc. adv. insociabil,-ă (-ci-a-) (rar.) Care nu este prietenos; nesociabil, adj., pl. insociabili,-e.	.
insociabilitate (-ci-a-) (rar.) Lipsă de sociabilitate; atitudine neprietenoasă, s.f, g.-d. art. insociabilităţii.
579
instigaţie
insolaţie (-ţi-e) î. Afecţiune cauzată de expunerea prelungită la soare şi manifestată prin febră, dureri de cap etc. 2. Stare patologică provocată plantelor sau pomilor tineri de excesul de căldură. 3. Iluminare a unei suprafeţe de razele soarelui. //Tratament prin expunere la soare, s.f, art. insolaţia, g.-d. art. insolaţiei, pl. inso-lâţii, art. insolaţiile.
insolent,-ă (şi adv.) Obraznic; impertinent, adj., pl. insolenţi,-te.
insolgnţă Obrăznicie, impertinenţă, neruşinare, s.f.. g.-d. art. insolgnţei, pl. insolenţe, insolit,-ă Care nu este obişnuit; neuzitat, adj., pl. insoliţi,-te.
insolubil,-ă 1. Care nu se dizolvă într-un lichid. 2. (fig.) Care nu poate fi rezolvat, soluţionat, adj, pl. insolubili,-e. insolubilitate însuşirea de a fi insolubil, s.f, g.-d. art. insolubilităţii.
insolubiliza A face ca o substanţă să devină insolubilă. vb. I, ind. prez. 3 insolubilizează. insolvabil,-ă Care nu-şi poate plăti datoriile financiare; falimentar, insolvent. adj., pl. insolvabili,-e. insolvabilitate Situaţia celui insolvabil; imposibilitate de plată a datoriilor; insolvenţă. s.f, g.-d. art. insolvabilităţii.
insolvent,-ă (jur.) Insolvabil, adj., pl. insolvenţi,-te. insolvenţă Insolvabilitate, s.f, g.-d. art. insolvenţei. insomniâc,-ă (-ni-ac) (med.) Care suferă de insomnie. adj., pl. insomniaci,-ce.
insomnie Stare patologică manifestată prin lipsă de somn. s.f, art. insomnia, g.-d. art. insomniei, pl. insomnii, insondabil,-ă 1. (despre ape, despre adâncimea lor) Care nu poate fi sondat; foarte adânc. 2. (fig.) Care nu poate fi analizat, cercetat, adj., pl. insondabili,-e. insondabilitate însuşirea a ceea ce este insondabil. s.f., g.-d. art. insondabilităţii.
insoner,-ă (tehn.) 1. Lipsit de sonoritate. 2. Care amortizează sunetele; fonoizolant. adj., pl. insonori,-e. insonoritate 1. (tehn.) Lipsă de sonoritate. 2. Izolare fonică, s.f, g.-d. art. insonorităţii. insonoriza tr. A izola fonic, a reduce intensitatea zgomotelor într-un spaţiu închis, vb. I, ind. prez. 3 inso-norizează.
insonorizant,-ă (despre materiale) Care izolează fonic, adj., pl. insonorizanţi,-te. insonorizare Acţiunea de a insonoriza; reducere a intensităţii zgomotelor într-un spaţiu închis, s.f., g.-d. art. insonorizării, pl. insonorizări. jn spg (lat.) In perspectivă, în viitor, loc. adj.; loc. adv. inspecta tr. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituţii etc.; (p. ext.) a cerceta atent. vb. I, ind. prez. 3 inspectează, inspectare Acţiunea de a inspecta; control, s.f., g.-d. art. inspectării, pl. inspectări, inspector,-oare Persoană împuternicită să inspecteze. *•«., pl. inspectori; s.f, g.-d. art. inspectoarei, pl. inspectoare.
inspector-şef Şeful inspectorilor, s.m., pl. inspectori-fsfi.
inspectorat 1. Serviciu împuternicit să controleze activitatea unităţilor subordonate. 2. Funcţia de inspector; timpul cât cineva exercită această funcţie, s.n., pl. inspectorate.
inspgcţie 1. (-ţi-e) Control, verificare a activităţii unei Persoane sau a unei instituţii. 2. (med.) Examen vizual al unui bolnav, s.f., art. inspecţia, g.-d. art. inspecţiei, pl. inspecţii, art. inspecţiile.
inspira 1. ír. A inhala aer în plămâni. 2. tr. (fig.) A face să se nască în mintea cuiva un sentiment, un gând. 3- refl. (fig.) A lua idei de la cineva sau de undeva. vb. I, ind. prez. 3 inspiră.
inspirare (rar) Acţiunea de a (se) inspira, s.f, g.-d. art. inspirării, pl. inspirări.
inspirat,-ă Cuprins de inspiraţie (2), de imaginaţie. IA fi bine (sau rău) ~ = a avea o idee (bună sau rea), adj., pl. inspiraţi,-te.
inspirator,-oare 1. adj. Care ajută la inspiraţia aerului în plămâni. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care inspiră pe cineva; (p. ext.) sfătuitor, adj., s.m. şi f, pl. inspiratori,-oare.
inspiraţie (-ţi-e) 1. Inhalare a aerului în plămâni. 2. (fig.) Stare de tensiune (spirituală, sufletească) creatoare; avânt. 3. (fig.) Idee, soluţie apărută spontan în minte.
4.	Alegerea modelelor de urmat, a problemelor de tratat etc. ~ din istorie. [var. inspiraţiune s./T] s.f, art. inspiraţia, g.-d. art. inspiraţiei, pl. inspiraţii, art. inspiraţiile, inspiraţiune v. inspiraţie.
instabil,-ă Care nu este stabil; variabil; nestatornic. adj.,pl. instabili,-e.
instabilitate Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie. s.f, g.-d. art. instabilităţii, instala 1- tr. A asambla o instalaţie, un aparat etc.
2.	(fig.) A pune pe cineva într-o funcţie, într-o demnitate.
3.	tr. şi refl. A (se) aşeza într-un loc. //(fam.) A se aşeza comod, confortabil, vb. I, ind. prez. 3 instalează, instalare Acţiunea de a (se) instala, s.f., g.-d. art. instalării, pl. instalgri.
instalator,-oare Lucrător specializat în montarea şi repararea unor aparate, instalaţii etc. s.m., pl. instalatsri; s.f, g.-d. art. instalatoarei, pl. instalatoare, instalaţie (-ţi-e) 1. Instalare. 2. Totalitatea aparatelor, maşinilor, conductelor etc. care îndeplinesc anumite funcţiuni sau operaţii. ~ electrică. [var. instalaţiune s./!] s.f, art. instalaţia, g.-d. art. instalaţiei, pl. instalaţii, art. instalaţiile.
instalaţiune v instalaţie.
instaminat,-ă (despre flori) La care seminţele nu se dezvoltă, adj., pl. instaminaţi,-te. instant Rapid, instantaneu, //(despre mâncăruri, băuturi) Care se prepară repede, fără fierbere, adj. invar. instantaneitate (-ne-i-) însuşirea a ceea ce este instantaneu. s.f, g.-d. art. instantaneităţii. instantaneu1 Fotografie obţinută printr-o expunere scurtă, s.n., art. instantaneul, pl. instantanee. instantaneu2,-ee 1. (şi adv.) Care se desfăşoară foarte repede; care apare brusc. 2. (fiz., despre mărimi) Referitor la un anumit moment, adj., pl. instantanei,-ee. instanţă Organ de stat însărcinat cu rezolvarea litigiilor. ~ judecătorească, lin ~ = în faţa judecătorului, la tribunal. în ultimă ~ = până la urmă. s.f, g.-d. art. instanţei, pl. instanţe.
instaura (-sta-u-) l.tr.A pune bazele unui regim politic, unui guvern etc. 2. A introduce pentru prima oară un obicei, o modă etc. vb. I, ind. prez. 3 instaurează instaurare (-sta-u-) Acţiunea de a instaura; instauraţie. s.f, g.-d. art. instaurării, pl. instaurări. instaurator,-oare (-sta-u-) Fondator, întemeietor, s.m., pl. instauratori; s.f, g.-d. art. instauratoarei, pl. instaura-toare.
instauraţie (-sta-u-) Instaurare, s.f, art. instauraţia, g.-d. art. instauraţiei.
instiga tr. A îndemna la fapte duşmănoase, la dezordine; a incita, a aţâţa. vb. I, ind. prez. 3 instigă, instigare Acţiunea de a instiga; incitare, instigaţie. s.f, g.-d. arl. instigării, pl. instigări, instigator,-oare (Persoană) care instigă; incitator, adj., s.m. şi f, pl. instigatori,-oare. instigaţie (-ţi-e) (rar) Instigare, [var. instigaţiune .?./!] s.f., art. instigaţia, g.-d. art. instiggţiei, pl. instigaţii, art. instigaţiile.
Instlgaţlune
580
instigaţiyne v. instlgaţie.
Instila tr. A administi'a un medicament lichid picătură cu picătură, vb. I, ind. prez. 3 instilegză,
Instilare Acţiunea de a instila. s.f., g.-d. art. instilgrii, pl. instilări.
instllatfir Aparat cu care se fac instilaţii. s.n.,pl. insti-latoare.
instilaţie (-ţi-e) Introducere a unui lichid medicamentos într-o cavitate a organismului, picătură cu picătură. [var. instilaţijune s.f.] s.f., art. instilaţia, g.-d. art. insti-lâţici, pl. instilaţii, art. instilaţiile. instllaţiune v. instilaţie.
Instinct Complex de reflexe necondiţionate care asigură fiecărui organism îndeplinirea necesităţilor vitale (alimentaţie, reproducere, apărare), s.n., pl. instincte. Instinctiv,-ă 1. Referitor la instincte; instinctual. 2. (şi adv.) Făcut din instinct; inconştient, adj., pl. instinctivi,-e, Instinctiviţate Caracter instinctiv, s.f, g.-d. art. instinctivitfiţii.
Instinctual.-ă (-tu-al) Instinctiv (1). adj., pl. instinctuali,-e.
Institui tr. A înfiinţa, a întemeia, a stabili (prin lege). vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. institui, 3 instituie, imperf. 3 sg. instituia; conf. prez. 3 să instituie, instituire Acţiunea de a institui; întemeiere, s.f, g.-d art. instituirii, pl. instituiri.
institut 1. Instituţie de învăţământ superior. //Instituţie în care se fac cercetări ştiinţifice de specialitate. 2. (în trecut) Şcoală particulară de grad secundar (cu internat). 3 (înv.) Instituţie (2). s.n., p7. institute.
Instltuter,-oare (în trecut) învăţător (la oraş), s.m., pl. institutori; s.f, g.-d. art. institutoarei, pl. institutoare, instituţia (-ţi-e) 1. Organizaţie de stat care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate. ~a căsătoriei,
3,	Organizaţie care desfăşoară o activitate de interes internaţional. [var. instituţiune í.£] s.f, art. instituţia, g.-d. art. instituţiei, pl. instituţii, art. instituţiile, instituţional,-a (-ţi-o-) Care se referă la instituţii, care se produce în instituţii, adj., pl. instituţionali,-e. instituţionailsm (-ţi-o-) Curent care consideră că economia politică trebuie să aibă drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice şi juridice şi unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituţii”, s.n.
instituţionaliza (-ţi-o-) tr. A da caracter de instituţie, oficial, vb. 1, ind. prez. 3 instituţionalizează. instltuţionalizare (-ţi-o-) Acţiunea de a instituţionaliza. s.f., g.-d. art. instituţionalizării, pl. instituţio-nalizări.
instituţionalizat,-ă (-ţi-o-) Care a primit caracter de instituţie; oficial. //Care este în grija unei instituţii. Copil ~. adj., pl. instituţionalizaţi,-te. instituţiune v. instituţie.
instructaj Instruire (a unei persoane sau a unui colectiv) în vederea îndeplinirii unei activităţi, s.n., pl. instructaje.
instructiv,-ă Care instruieşte; plin de învăţăminte, adj., pl. instructivi,-e.
instructiv-educatlv,-ă Care instruieşte şi educă, adj., pl. instructiv-educativi,-e.
instructor,-oare Persoană care instruieşte pe alţii. s.m., pl. instructori; s.f, g.-d. art. instructoarei, pl. instructoare.
instrucţie (-ţi-e) 1. Proces de predare-învăţare urmat de cineva în vederea dobândirii de cunoştinţe, abilităţi etc.; învăţătură, instrucţiune (2). 2. Pregătire teoretică şi practică a militarilor. 3. (jur.) Fază procedurală în desfăşurarea unui proces, care constă în adunarea probelor.
/Judecător de ~ - (în unele ţări) magr.trat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale, s.f., art. instrucţia, g.-d. art. instrucţiei.
instrucţiune (-ţi-u-) 1. Indicaţie dată cuiva în vederea îndeplinirii unei activităţi. 2. Instrucţie (1). 3. Unitate a programului unui calculator, 4. (la pl.) îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor din subordine; broşură care conţine aceste îndrumări. s.f, g.-d. art. instrucţiunii, pl. instrucţiuni, instrui 1. tr. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu.
2.	tr. A pregăti militarii în teoria şi practica militară.
3.	tr. (jur.) A pregăti un proces, vb. IV, ind prez. / sg. şi 3 pl. instruiesc, imperf. 3 sg. instruia; conj. prez. 3 să instruiască.
instruire Acţiunea de a (se) instrui, s.f, g.-d. art. instruirii, pl. instruiri.
instrument 1. Ustensilă, aparat folosit pentru o anumită operaţie. 2. Aparat cu ajutorul căruia se produc sunete muzicale. 3. (fig.) Lucru, persoană folosită pentru îndeplinirea unui scop. /~ de ratificare = document prin care statele ratifică o convenţie, un tratat, ~ gramatical3 cuvânt care stabileşte raporturi între alte cuvinte, s.n., pl. instrumgnte. instrumenta 1. tr. A aranja orchestraţia unei piese muzicale. 2. intr. A întocmi acte publice, /(jur.) A- un dosar ~ a cerceta o cauză penală. 3, tr. A efectua o instrumentaţie (3). vb. I, ind. prez. 3 instrumentează. Instrumentar Caz al flexiunii nominale în indo-euro-peană (transmis şi în limba rusă), s.n., pl. instrumentale. Instrumental2,-* I, (muz.) Executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (gram.) Complement circumstanţial - = complement circumstanţial care arată mijlocul prin care se realizează o acţiune, adj., pl. instrumentali,-e. Instrumentalism 1. Concepţie filosofică potrivit căreia noţiunile, concepţiile ştiinţifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind simple instrumente la îndemâna individului. 2. Şcoala formalista în poezie, care îşi propune să creeze efecte lirice prin combinaţii sonore expresive, s.n.
instrumentalist,-ă (Adept) al instrumentalismului. adj., s.m. şi f, pl. instrumentalişti,-ste. instrumentar Totalitatea instrumentelor folosite într-un anumit domeniu, ~ medical, s.n., pl. instrumentare, instrumentare Acţiunea de a instrumenta, s.f, g.-d. art. instrumentării.
instrumentaţie (-ţi-e) 1. Repartizare a părţilor unei compoziţii muzicale pe grupuri de instrumente. 2. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu descrierea particularităţilor instrumentelor. 3. Operaţie de extra-gere a uneltelor rămase accidental într-un puţ de sondă, s.f., art. instrumentaţia, g.-d. art. instrumentaţiei, pl. instrumentaţii, art. instrumentaţiile.
instrumentist,-ă Persoană care cântă la un instrument muzical, s.m., pl. instrumentişti; s.f, g.-d. art. instru-mentistei, pl. instrumentiste.
insubmersibil,-ă (rar) Care nu poate fi scufundat, adj., pl. insubmersibiii,-e.
insubordonare Nesupunere la ordinele autorităţilor superioare; indisciplină, insubordonaţie. s.f, g.-d. art. insubordonării, pl. insubordonări, insubordonat,-ă Care este nesupus; recalcitrant, adj-, pl. insubordonaţi,-te.
insubordonaţie (-ţi-e) (rar) Insubordonare, s.f, art. insubordonaţia, g.-d. art. insubordonaţiei, pl. insubordonaţii, art. insubordongţiile. insuccgs Lipsă de succes; eşec, înfrângere, s.n., pl. insuccese.
insuficient,-ă (-ci-ent) Care nu este suficient, care nu ajunge, //(s.m.) Calificativ sub limita de trecere la un examen, adj., pl. insuficienţi,-te.
581
intelectual
insuficienţă (-ci-en-) 1. Lipsă, carenţă. 2. (med.) Incapacitate a unui organ de a funcţiona normal. ~ cardiacă, s.f., g-d- ort. insuficienţei, pl. insuficienţe, insufla tr. 1 A introduce sub presiune gaze sau vapori într-un spaţiu închis (motor, cuptor siderurgic etc.).
2.	(fig.) A transmite cuiva anumite idei, sentimente; a inspira. //(înv.) A îmbărbăta, vb. I, ind. prez. 3 insuflă. Insuflare Acţiunea de a insufla, s.f., g.-d. art. insuflării, pl. insuflări.
insuflatar Instrument medical pentru insuflaţii, s.n., pl. insuflatofire.
insuflaţii (-ţi-e) Introducere sub presiune a unei substanţe medicamentoase în organism, în scop terapeutic. s.f, art, insuflaţia, g.-d. art. insuflaţiei, pl. insuflaţii, art. insuflaţii^
Insular,-ă Caracteristic unei insule, //(s.) Locuitor al unei insule, adj, pl. Insulari,-e. insulă 1. Porţiune de uscat înconjurata din toate părţile de apă. 2, - plutitoare = îngrămădire compacta de rădăcini, ramuri, pământ etc. care plutesc pe apă.
3.	(fig.) Spaţiu diferit de mediul înconjurător. - de verdeaţă, s.f, g.-d. art. insulei, pl, insule,
Insullnă Hormon secretat de pancreas, care reglează cantitatea de glucoză din sânge, s.f, g.-d. art. insulinei, insulinoterapie (med.) Tratament cu insulina, s.f., art. insulinoterapia, g.-d. art. insulinoterapiei, pl. insuli-noterapii, art. insulinoterapiile.
Insuliţă Diminutiv al lui insula, s.f, g.-d. art. insuliţei, pl. insuliţe,
Insulta tr. A aduce cuiva o insulta-, a jigni. vb. /, ind. prez. 3 insultă,
insultare Acţiunea de a insulta, s.f, g.-d. art. insultării, pl. insultări.
Insultă Cuvânt sau fapta injurioasă la adresa cuiva; jignire, ofensă, s.f, g.-d. art. insultei, pl. insulte. Insultător,-oare Jignitor, ofensator, adi., pl. insultă-tfiri,-oare.
insuportabil,-ă Care nu poate fi suportat; greu de suportat; (despre oameni) nesuferit, adi., pl- insuporta; bili,-e.
insurgcţie (-ţi-e) Formă de luptă armată sprijinită de masele populare şi menită să răstoarne un regim politic sau să alunge o armată de ocupaţie, s.f, art. insurgcţia, Ş -d. art. insurecţiei, pl. insurecţii, art. insurecţiile, insurecţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la insurecţie; de insurecţie, adj., pl. insurecţionali,-e. insurgent,-ă Participant la o insurecţie, s.m., pl. insurgenţi; s.f, g.-d. art. insurgenţei, pl. insurgente, insurgenţă Insurecţie; răscoală, s.f., g.-d. art. insur-ffinţei, pl. insurgenţe.
insurmontabil,-ă (despre dificultăţi, obstacole etc.) Care nu poate fi depăşit; de neînvins, adj., pl. insur-jnontabili,-e.
inşanjâbil,-ă (livr.) Care nu poate fi schimbat, adj., pl. 'nşanjabilL-e.
intabula tr. A înscrie o proprietate imobiliară în cartea funciară, vb. I, ind. prez. 3 intabulează, intabulare Acţiunea de a intabula, s.f., g.-d. art. inta-pulării, pl, intabulâri.
!ntact,-ă Care este întreg; neatins, nevătămat, adj., pl. intacţi,-te.
mtalie (-li-e) Piatră dură, gravată în adâncime, folosită pa sigiliu, //(poligr.) Gravură în adâncime, s.f, art. [ntalia, g.-d. art. intaliei.
intangibil,-ă Care nu poate fi atins; inviolabil, adj., pl. intangibili,-e.
jntangibilităte (livr.) Caracter intangibil, s.f, g.-d. art. mtangibilităţii.
Intarsie (-si-e) Tehnică de împodobire a unui obiect (din lemn, fildeş etc.) prin incrustarea de ornamente
de diferite culori, s.f, art. intarsia, g.-d. art. intarsiei, pl. intarsii, art. intarsiile.
integra 1. tr. şi refl. A (se) include, a (se) încadra într-un tot. 2. tr. (mat.) A calcula integrala unei funcţii, vb. I, ind. prez. 3 integrează.
integrabil,-ă Care poate fi integrat, adj., pi integra; bili,-e.
integral,-ă 1 • (şi adv.) Complet, întreg. /Făină ~ = făină brută, neselecţionată. 2. Calcul ~ = capitol al matematicii care studiază integralele, adj., pl. integrali,-e. integrală (mat.) Funcţie care se obţine prin integrarea unei funcţii date, a unei ecuaţii diferenţiale sau a unei ecuaţii cu derivate parţiale, //Simbol matematic care indica operaţia de integrare, s.f, g.-d. art. integralei, pl. integrale.
integralism Curent avangardist în literatura interbelică, bazat pe ideea de autenticitate, s.n. integrálist,-ă I. adj., s.m. şi f. (Adept) al integralismu-lui. II. s.m. şi f (fam.) Student care a promovat toate examenele într-o singură sesiune, adj., s.m. şi f, pl. inte-gralişti,-ste.
integralitate însuşire a unui lucru de a fi întreg, complet. //(mat.) Proprietate a unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. //Caracter de sistem, s.f, g.-d. art. integralităţii.
integramă Joc de cuvinte încrucişate în care defini-ţiile se află cuprinse în pătrăţele, s.f, g.-d. art. integramei, pl. integrame.
integrant,-ă Component, constitutiv. IParte ~ = parte care intră în mod necesar într-un tot. adj., pl. integrgnţi.-te. integrare 1. Acţiunea de a (se) integra; integraţie. /~ economică - proces de intensificare a interdependenţelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) Calculul unei integrale, s.f, g.-d. art. integrării, pi integrări.
integrat,-ă Inclus, înglobat într-un tot. /(electron.) Circuit ~ = circuit în care elementele sunt interconectate electric pe o placă subţire de siliciu, adj., pl. integraţi,-te. integrator1 Aparat pentru calculul integralelor unei ecuaţii diferenţiale, s.n., pl. integratoare. integratar2,-oare Care integrează, adj., pl. integratori,-oare.
integraţie (-ţi-e-) (rar) Integrare (1). s.f., art. integraţia, g.-d. art. integraţiei, pi integraţii, art. integrgţiile. integraţionist,-ă (-ţi-o-) Referitor la integrarea economică sau politică, adi., pl. integraţionişti,-ste. integrism Tendinţă de păstrare strictă a tradiţiei în credinţă, fără acceptarea ideii de evoluţie, s.n. integrist,-ă (Adept) al integrismului. adj., s.m. şi f, pl. integrişti,-ste. „
integritate 1. însuşirea de a fi integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a se menţine întreg. 3. ~ teritorială = principiu de drept internaţional, potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-şi exercite nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. s.f, g.-d. art. integrităţii, integrometru Aparat pentru calcularea suprafeţei unei figuri plane, a volumuîui unei figuri de revoluţie etc. s.n., art. integrometrul, pl. integrometre. integru,-ă Cinstit, onest; incoruptibil, adj., pl. intggri,-e. integument (bot.) înveliş al ovulului, //(zool.) Piele. s.n.,pl. integumente.
intelect Capacitatea de a gândi, de a cunoaşte; gândire, inteligenţă, s.n., pl. intelecte. intelectiv,-ă De inteligenţă, adj., pl. intelectivi,-e. intelectual,-ă (-tu-al) 1. adj. Care se referă la intelect. II. s.m. şi f. Persoană care, pe baza pregătirii superioare de specialitate, activează în domeniul ştiinţei, artei, învăţământului etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. adj., s.m. şi f, pl. intelectuali,-e.
intelectualiceşte
582
intelectualiceşte (-tu-a-) Care acţionează pe baza intelectului, a gândirii, adv.
intelectualism (-tu-a-) Concepţie conform căreia lumea poate fi cunoscută prin raţiune, aceasta fiind mai presus de sentimente şi de voinţă. 2. Concepţie care reduce procesele afective şi voliţionale la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaştere, considerând că înţelegerea binelui implică săvârşirea lui. s.n.
intelectualitate (-tu-a-) 1. Categorie socială care lucrează în domeniul activităţii intelectuale. 2. Totalitatea intelectualilor. s.f., g.-d. art. intelectualităţii, intelectualiza (-tu-a-) tr. A aborda, a trata ceva din punctul de vedere al intelectului; a abstractiza, vb. I, ind. prez. 3 intelectualizează.
intellggnt,-ă înzestrat cu inteligenţă; ager, deştept. adj., pl. inteligenţi,-te.
inteliggnţă Capacitate a omului de a înţelege uşor şi bine, de a se adapta la situaţii noi; capacitate intelectuală deosebită. //Om inteligent, s.f, g.-d. art. inteligenţei, pl. inteligenţe.
intelighenţie (-ţi-e) Intelectualitate, s.f, art. inteli-
ghenţia, g.-d. art. intelighenţiei.
inteligibil,-ă 1. Care poate fi înţeles; clar, limpede.
2.	(fii.) Care poate fi cunoscut numai prin raţiune; de
gândire, adj., pl. inteligibili,-e.
inteligibilitate însuşirea de a fi inteligibil, s.f, g.-d.
art. inteligibilităţii.
intemperant,-ă Excesiv, necumpătat, adj., pl. intemperanţi,-te.
intempergnţă Necumpătare, nestăpânitre. s.f, g.-d. art. intemperanţei, pl. intemperanţe. intemperat,-ă Nestăpânit, dezlănţuit, adj., pl. intem-peraţi,-te.
intemperie (mai ales la pl.) Stare atmosferică nefavorabilă; vreme rea. s.f, art. intemperia, g.-d. art. intemperiei, pl. intemperii, art. intemperiile, intempestiv,-ă Care se produce pe neaşteptate şi într-un moment nepotrivit; inoportun, adj., pl. intempestivi,-e. intempestivitate Caracter intempestiv, s.f., g.-d. art. intempestivităţii.
intenabil,-ă Care nu poate fi susţinut; de nepăstrat, //(fig.) Insuportabil, adj., pl. intenabili,-e. intendant v. intendent.
intendent,-ă I. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu administrarea unei instituţii, a unei case etc. II. s.m. (în trecut) Ofiţer din serviciul intendenţei, [var. intendant
i.w.] s.m., pl. intendenţi; s.f, g.-d. art. intendentei, pl. intendente.
intendenţă (în trecut) Serviciu de aprovizionare cu hrană şi echipament în unităţile armatei, s.f, g.-d. art. intendenţei, pl. intendenţe.
intgns,-ă Foarte puternic, tare; activ, adj., pl. intenşi,-se.
intensifica tr. şi refl. A (se) face mai intens; a (se)
înteţi, vb. I, irtd. prez. 3 intensifică
intensificare Acţiunea de a (se) intensifica, s.f., g.-d.
art. intensificării, pl. intensificări.
intensificator,-oare Care intensifică, adj., pl. intensi-
ficat£>ri,-oare. A
intensitate 1. însuşirea de a fi intens; grad de tărie, de energie. 2. (fiz.) Valoarea anumitor mărimi, /(fon.) Accent de ~ = accent care se caracterizează prin forţa cu care se rosteşte un sunet, s.f., g.-d. art. intensităţii, pl. intensităţi.
Intensiv,-ă 1. Care are o mare intensitate; viu, puternic. /Agricultură ~ = sistem de obţinere a unei producţii din ce în ce mai mari pe unitatea de suprafaţă prin mijloace de producţie performante. 2. (fiz., despre mărimi) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, îşi păstreză Valoarea neschimbată, adj., pl. intensivi,-e.
intenta tr. A introduce, a declanşa o acţiune juridică. vb. I, ind. prez. 3 intentează.
intentare Acţiunea de a intenta, s.f, g.-d. art. intentării, pl. intentări.
intenţie (-ţi-e) 1. Dorinţă, gând de a întreprinde ceva. ICu ~ = intenţionat. Fără - = involuntar. Cu -a să... = cu gândul de a ...A face (cuiva) proces de ~ = a învinui (pe cineva) de intenţii pe care nu le-a avut A avea -ii serioase (cu)...= a) a fi decis să realizeze ceea ce şi-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. 2. (jur.) Atitudine psihică a cuiva care îşi dă seama de caracterul ilicit al faptei sale. [var. intenţiyne s.f] s.f, art. intenţia, g.-d. art. intenţiei, pl. intenţii, art. intenţiile, intenţiona (-ţi-o-) tr. A avea de gând, a plănui, vb. 1, ind. prez. 3 intenţionează.
intenţional,-ă (-ţi-o-) (despre fapte penale) Săvârşit cu intenţie; planificat, premeditat, adj., pl. inteţionali,-e. intenţionaMsm (-ţi-o-) Concepţie etică formalistă care susţine că orice activitate trebuie judecată numai după intenţiile urmărite şi nu după rezultatul ei. s.n. Intenţionalitate (-ţi-o-) Caracterul a ceea ce este intenţionat; premeditare, s.f, g.-d. art. intenţionalităţii, intenţionat,-ă (-ţi-o-) Care este plănuit; cu intenţie. IBine (sau rău) ~ = (despre oameni) cu intenţii bune (sau rele), adj., pl. intenţionaţi,-te. intenţiune v. intenţie.
inter-1 Element de compunere care înseamnă „între”, „reciproc”.
inter2 Jucător care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş în echipa de fotbal sau de handbal. s.m., pl. interi.
interactiv,-ă Referitor la interacţiune. Joc adj., pl. interactivi,-e.
interacţiona (-ţi-o-) intr. şi refl. A fi în raport de interacţiune. vb. I, ind. prez. 3 interacţionează. interacţiune (-ţi-u-) Influenţare reciprocă între două sau mai multe corpuri, fenomene, sisteme etc. s.f, g.-d art. interacţiunii, pl. interacţiuni, interaliat,-ă (-li-at) Făcut, stabilit între aliaţi, adj, pl. interaliaţi,-te.
interarticular,-ă (med.) Dintre articulaţii, adj., pi interarticulari,-e.
interasistenţă 1. Asistenţă cu caracter de reciprocitate. //Activitate metodică a cadrelor didactice, care constă în schimbul de experienţă pe baza asistenţei reciproce la lecţii. 2. (rar) întrajutorare, s.f, g.-d. art. interasistenţei, pl. interasistenţe.
interastral,-ă Dintre aştri, adj., pl. interastrali,-e.
interatomic,-ă Care se exercită între doi sau mai mulţi
atomi, adj., pi interatomici,-ce.
interatracţie (-ţi-e) (biol.) Atracţie reciprocă (între
fenomenele elementare ale vieţii animale), s.f, art. inter-
atracţia, g.-d. art. jnteratracţiei.
interbancar,-ă între două bănci2, adj., pi interban-
cari,-e.
interbelic,-ă Dintre două războaie; (spec.) dintre cele două războaie mondiale, adj., pl. interbelici,-ce. intercala tr. şi refl. A (se) introduce, a (se) adăuga într-un şir, într-o formaţie etc. vb. I, irtd. prez. 3 intercalează
intercalar,-ă Intercalat, adăugat între altele. /Cultură ~ = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii, adj., pl. intercalari,-e.
intercalare Acţiunea de a (se) intercala; intercalaţie
(1)- s.f, g.-d. art. intercalării, pl. intercalări, intercalaţie (-ţi-e) 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ, s.f, art. intercalaţia, g.-d. art. intercalaţiei, pl. intercalaţii, art. intercalâţiile. intercapilar,-ă Situat între vasele capilare, adj., pi intercapi!ari,-e.
583
interfera
interceda v. intercede.
intercede intr. (rar) A interveni în favoarea cuiva. [var. interceda vb.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. interced,
I	pl. intercgdem; conj. prez. 3 să interceadă, intercedere (rar) Acţiunea de a intercede. s.f., g.-d. art. intercsderii, pl. intercederi.
intercelular,-ă (biol.) Care se află între celulele unui esut. adj., pl. intercelulari,-e.
ntercepta tr. A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui. //A prinde, a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc. vb. /, ind. prez. 3 interceptează.
interceptare Acţiunea de a intercepta; intercepţie, s.f, g.-d. art. interceptării, pl. interceptări, interceptat,-ă Care a fost prins, reţinut. //Care este controlat, sesizat, surprins, adj., pl. interceptaţi,-te. interceptQr Avion pentru misiuni de intercepţie, s.n., pl. interceptogre.
intercepţie (-ţi-e) 1. Interceptare, /(sport) Joc de ~ = joc bazat pe interceptarea mingii pe care adversarii şi-o pasează între ei. 2. Atacare a aparatelor inamice cu inter-ceptoare sau cu proiectile teleghidate cu propulsie automată, s.f, art. intercepţia, g.-d. art. intercepţiei, pl. intercepţii, art. intercepţiile, intercesiune (-si-u-) (rar) Intervenţie, mijlocire în favoarea cuiva, s.f, g.-d. art. intercesiunii, pl. intercesiuni.
interchineză (biol.) Interval de timp între două diviziuni succesive ale nucleului celular, [var. intercineză s./i] s.f, g.-d. art. interchinezei, pl. interchineze. intercineză v. interchineză. intercity (intersiti) Tren de viteză care circulă între marile oraşe, //(adj.) Tren ~. s.n.
intercluburi între (două sau mai multe) cluburi. Joc ~. adj. invar.
Intercolonament Distanţă care separă două coloane vecine ale unei colonade, s.n., pl. intercolonamente. intercolonial,-ă (-ni-al) Care se desfăşoară între colonii, adj., pl. intercoloniali,-e. intercom (tehn.) Interfon. s.n. intercomunal,-ă Referitor la mai multe comune; care şe desfăşoară între comune, adj., pl. intercomunali,-e. intercomunicaţie (-ţi-e) Comunicaţie între două sau mai multe puncte. //Conversaţie între mai mulţi interlocutori. s.f., art. intercomunicaţia, g.-d. art. intercomu-nicgţiei.
intercondiţiona (-ţi-o-) refl. şi intr. A (se) condiţiona reciproc, vb. /., ind. prez. 3 intercondiţionează. ţntercondiţionare (-ţi-o-) Condiţionare reciprocă; interdependenţă, s.f, g.-d. art. intercondiţionării, pl. intercondiţionări.
interconecta tr. A realiza o interconexiune, vb. I, ind. Prez. 3 interconectează.
interconectare Acţiunea de a interconecta, s.f, g.-d. art. interconectării, pl. interconectări, interconexiune (-xi-u-) 1. Legătură între mai multe reţele electrice. 2. Totalitatea mijloacelor tehnice necesare realizării interconexiunii unor sisteme energetice, f f-, g.-d. art. interconexiunii, pl. interconexiuni. ■nterconfesional,-ă (-si-o-) Care se referă la mai multe religii sau confesiuni, adj., pl. interconfesionali,-e. interconsonantic,-ă (lingv.) Plasat între două consoane. adj., pi interconsonantici,-ce.
Intercontinental,-ă Care se află sau are loc între două Şau mai multe continente, adj., pl. intercontinentali,-e. intercooperatist,-ă Care are loc între cooperative: referitor la două sau mai multe cooperative, adj., pl. jntercooperatişti.-ste.
intercostolj-ă Situat între coaste; referitor la spaţiu! amtre coaste, adj., pl. intercostali,-e.
intercurent,-ă Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen (mai ales o boală), adj., pl. intercurenţi,-te.
interdental,-ă între (sau dintre) dinţi, adj., pl. inter-dentali,-e.
interdentar,-ă Situat între dinţi, adj., pl. mterdentari,-e. interdepartamental,-ă Care coordonează activitatea mai multor departamente; care se desfăşoară între mai multe departamente, adj., pl. interdepartamentali,-e. interdependent,-ă Care are loc în legătură cu alt fapt, alt fenomen etc. adj., pl. interdependenţi,-te. interdependenţă Condiţionare reciprocă, legătură între acţiuni, fenomene etc. s.f., g.-d. art. interdependenţei, pl. interdependenţe.
interdict (în Evul Mediu) Interzicere temporară a slujbelor religioase de către autoritatea Bisericii catolice. s.n., pl. interdicte.
interdicţie (-ţi-e) 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârşirea unor fapte sau acte. 2. Măsură judecătorească prin care se interzice unei persoane (răufăcător sau alienat mintal) exercitarea anumitor drepturi civile sau politice. //Stare în care se află această persoană. [var. interdicţiune j./i] s.f, art. interdicţia, g.-d. art. interdicţiei, pl. interdicţii, art. interdicţiile, interdicţiune v. interdicţie. interdigital,-ă între (sau dintre) degete, adj., pl. inter-digitali;-e.
interdisciplinar,-ă Care se referă la mai multe discipline (sau ştiinţe); care stabileşte relaţii între ele. adj., pl. interdisciplinari,-e.
interdisciplinarism Interdisciplinaritate. s.n. interdisciplinaritate 1. Caracterul a ceea ce este inter-disciplinar. 2. Transfer de concepte şi metode de la o disciplină2 la alta. s.f.^g.-d. art. interdisciplinarităţii. interelectrodic,-ă Intre (dintre) electrozi, adj., pl. interelectr£>dici,-ce.
interes 1. Preocupare de a obţine un ajutor, un folos, un succes. //Ceea ce este util, important; folos, câştig. IDe ~ general = util tuturor, colectivităţii. A-şi face -ele = a fi preocupat numai de avantaje personale. 2. Dorinţă de a cunoaşte, de a înţelege ceva. 3. înţelegere şi simpatie faţă de cineva sau de ceva; grijă. 4. Dobândă, /(jur.) Daune ~e = despăgubire bănească pentru un pre-judiciu.
5.	Calitatea de a atrage atenţia, de a stârni curiozitatea; atracţie, s.n., pl. interese.
interesa 1. tr. A reţine atenţia cuiva; a face pe cineva părtaş la o acţiune, la un câştig. 2. A arăta interes pentru cineva sau pentru ceva. 3. refl. A căuta să afle. vb. I, ind. prez. 3 interesează.
interesant,-ă Care prezintă interes; care atrage atenţia. adj., pl. interesanţi,-te.
interesére Faptul de a (se) interesa, s.f, g.-d. art. interesării, pl. interesări.
interesat,-ă 1. Care are un interes (într-o afacere).
2.	Care urmăreşte numai avantaje materiale personale.
3.	Plin de interes; curios, adj., pl. interesaţi,-te. interfaţare (electron.) Interconectare a unui sistem sau a unor aparate, astfel încât ele să-şi poată îndeplini funcţia coordonat, s.f, g.-d. art. interfaţării, pl. interfaţări. interfaţă1 Suprafaţă de separare a porţiunilor reprezentând diferite faze într-un proces fizico-chimic. s.f, g.-d. art. interfeţei, pl. interfeţe.
interfaţă2 (electron.) Dispozitiv care transformă semnalele electronice, astfel încât două aparate sau două sisteme să poată comunica între ele. s.f, g.-d. art. interfeţei, pl. interfeţe.
interfazic,-ă Dintre faze. adj., pl. interfazici,-ce. interfera intr. (despre mişcări vibratorii) A se suprapune, a produce interferenţe; (p. gener.) a se combina. vb. /, ind. prez. 3 interferează.
interferont
584
interferont,-ă 1. (despre fapte, fenomene etc.) Care interferează. 2. (fiz., despre mişcări vibratorii) adj., pl. interferenţi,-te. A
interferenţă 1. întâlnire, întrepătrundere a două sau mai multor fenomene, întâmplări. 2. Fenomen de suprapunere a efectelor a două mişcări vibratorii provenite de la surse diferite, s.f, g.-d. art. interferenţei, pl. interferenţe.
fnterferenţlal,-ă (-ţi-al) De interferenţa, adj., pl. inter-ferenţiali,-e,
lnterferomstrlc,-ă Referitor la interferometrie. adj., pl. interferomstrici,-ce.
Interferometrie Determinare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferenţă, s.f, ari. interferometáa, g.-d. art. interferometriei, pl. interfe-rometrii, art. interferometriile.
Interferomgtfu instrument optic bazat pe fenomenul de interferenţa, folosit pentru determinarea unor mărimi. s.n., art. interferometrul, pl. interferomgtre. interferan (biol.)- Substanţă proteică, sintetizată în celulele animale după o infecţie virală, având proprietăţi antivirale. s.m., pl. interferării.
Interflbrllfir.-ă Care are loc în interiorul ţesutului fibrilar. adj., pl. interflbrilari,-e. interflyvlu Porţiune de teren care separă două văi vecine, s.n., art. interfljjviul, pl. interfljjvii, art. interflu; viile.
interfollâ (-li-a) tr. A intercala file albe între paginile tipărite ale unei cărţi. vb. /, ind, prez. 3 interfoligză, 1 pl. interfoligm; conj. prez. 3 să interfoligze; ger. interfoli-ind.
interfoliculgr.-ă Intre (dintre) foliculi. adj., pl. inter-foliculari,-e.
interfoligre (-li-e-) Acţiunea de a interfolia. s.f, g.-d. art. interfolierii, pl. interfoligri. interfQn Sistem de comunicare care permite numai convorbiri la posturi interioare (într-o întreprindere, într-un apartament etc.). //Aparat de comunicare într-un avion; intercom. s.n., pl. interfoane.
intergalâctic,-ă între (dintre) galaxii, adj., pl, inter-galactici,-ce.
intergen£Zic,-ă (în sintagma) Interval ~ = timp care separă două naşteri consecutive ale unei femei. adj., pl. intergenezici,-ce.
interglaciar1 (-ci-ar) Interglaciaţie; depozit apărut în timpul unei interglaciaţii. s.n., pl. interglaciare. interglaciar2,-ă (-ci-ar) Care se referă la perioada dintre două glaciaţii. adj., pl. interglaciari,-e. interglaciaţie (-ci-a-ţi-e)/intergiaciaţiune (-ci-a-ţi-u-) Interval de timp cu climă caldă cuprins între două glaciaţii; interglaciar1. s.f, art. interglaciaţia/interglaciaţi-unea, g.-d. art. interglaciaţiei/interglaciaţiunii, pl. inter-glaciaţii/înterglaciaţiuni, art. interglaciaţiile/interglaci-aţiunile.
interimar,-ă (Persoană) care exercită provizoriu o funcţie în lipsa titularului, adj., s.m. şi f, pl. interimari,-e. interimat Perioadă de timp în care o funcţie este exercitată de o altă persoană decât titularul; provizorat, s.n., pl. interimate.
interindividual,-ă (-du-al) Referitor la raporturile dintre indivizi, adj., pl. interindividuali,-e. interinstituţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la raporturile dintre instituţii, adj., pl. interinstituţionali,-e. interior1 (-ri-or) 1. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei camere, a unei locuinţe, //(pict.) Reprezentare a părţii dinăuntru a unei camere, //(cin., pl.) Scene filmate în casă. 2. (fig.) Structura morală, sufletească a omului.
3.	Post telefonic instalat într-o cameră, într-un birou etc., legat de liniile exterioare printr-o centrală, s.n., pl. interioare.
interior2,-oară (-ri-or) Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spaţiu limitat; (fig.) referitor la latura morală a omului, adj., pl. interiori,-oare. interioritate (-ri-o-) Caracterul a ceea ce este interior. //Subiectivitate, s.f, g.-d. art. interiorităţii, pl. interio-rităţi.
interioriza (-ri-o-) 1. tr. A reflecta în conştiinţă unele fenomene exterioare. 2. refl. A-şi înăbuşi manifestările exterioare, a face să prevaleze viaţa interioară, vb. I, ind. prez. 3 interiorizează.
Interiorizare (-ri-o-) Acţiunea de a (se) interioriza, s.f, g.-d. art, interiorizării, pl. interiorizări, interjacţle (-ţi-e) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufleteşti sau care imită sunete şi zgomote. s.f, art. interjecţia, g.-d. art. interjecţiei, pl. interjecţii, art. interjecţiile.
Interjuaeţean.-ă Intre (sau dintre) mai multe judeţe. adj., pl. interiudeţeni,-e.
interliceal,-a (-ce-al) între licee, adj., pl. interlicegli.-e. interlinfiar,-ă v. interllniar. interllnla (-ni-a) tr. A despărţi prin interlinii, vb. I, ind. prez. 3 interliniază, / pl, interlinigm; conj. prez. 3 să interiinieze; ger. interliniind. interllniar,-! (-ni-ar) Scris sau tipărit între rânduri. [var, interlinsar,-ă adj.] adj., pl. interliniari,-e. Interlinle (-ni-e) Spaţiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise ori tipărite sau între două linii ale portativului muzical, s.f., art. interljnia, g.-d. art. inter-liniei, pl. interlinii, art. interliniile.
InterlQCk 1. Maşină de tricotat cu două rânduri de ace pe un singur cilindru. 2. (cin.) Sistem de legătură sincronă între aparatul de cinematografiat şi dispozitivul de înregistrat sunetele pe film. s.n. lnterlocutj.v,-ă Interlocutoriu. adj., pl. interlocutivi,-e. interlocutQr,-ogre Persoană care participă la o discuţie. s.m., pl. interlocutari; s.f, g.-d. art. interlocutoarei, pl. interlocutoare.
interlocuţQrlu,-ie (jur.) Cu caracter de interlocuţiune; interlocutiv. adj., pl. interlocutarii. interlocuţie v. interlocuţiune. interlocuţiune (jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală într-un proces, [var. interlocuţie s.f.} s.f, g.-d. art. interlocuţiunii, pl. interlocuţijmi. interlop,-ă Care este dubios, cu o reputaţie proastă. Lumea ~. adj., pl. interlopi,-e. interludiu Divertisment muzical sau dramatic între două părţi ale unui spectacol, s.n., art. interludiul, pl. interludii, art. interludii.
intermaxilar,-ă între (dintre) maxilare, adj., pl. inter-maxilari,-e.
intermedia (-di-a) tr. A mijloci, a servi ca intermediar. vb. I, ind. prez. 3 intermediază, 1 pl. intermediem; conj. prez. 3 să intermedieze; ger. intermedimd. intermediar,-ă (-di-ar) I. adj. Care se află la mijloc.
II.	s.m. Persoană care mijloceşte o tranzacţie între două părţi cu acordul acestora, adj., s.m., pl. intermediari,-e. intermedină Hormon cu acţiune dilatatoare, secretat de lobul intermediar al hipofizei. s.f, g.-d. art. inter-medinei.
intermediu 1. Ceea ce se află la mijloc. /Prin ~l (cuiva sau a ceva) = prin mijlocirea (cuiva sau a ceva). 2. Scenetă comică, lucrare muzicală sau coregrafică, prezentată între două acte ale unei opere dramatice ca divertisment, s.n., art. intermediul, pl. intermedii, art. intermediile.	.
intermetalic,-ă (în sintagma) Compus ~ = metal lipit prin sudură sau prin alt procedeu, adj., pl. intermetă: Iici,-ce.
intermezzo (zz pron. ţ) (it.) 1. Divertisment muzical care se intercalează într-o reprezentaţie teatrală.
585
interpenetraţie
2. Mică piesă instrumentală de formă liberă. 3. Pasaj orchestral independent într-o operă, s.n., art. interni zzoul, pl. intermgzzouri.
interminabil,-ă Care nu se mai termină; nesfârşit. //Exagerat de mare. adj., pl. interminabili,-e. interministerial,-ă (-ri-al) Dintre (sau între) ministere. adj., pl. interministeriali,-e.
intermitent,-ă Care acţionează cu întreruperi, //(adv.) Din când în când. adj., pl. intermitenţi,-te. intermitenţă întrerupere temporară în funcţionare, în activitate; lipsă de continuitate, s.f., g.-d. art. intermitenţei, pl. intermitenţe.
intermoaulaţie (-ţi-e) (fiz.) Modulaţie parazitată a unui semnal electric alternativ, s.f, art. intermodulaţia, g.-d. art. intcrmodulaţiei,
lntermolecular,-ă Care se află sau se petrece între molecule, adj., pl. interrnoleculari.-e. intermuscular,-ă Situat între muşchi, adj., pl. inter-musculari,-e.
Intfirn,-ă 1. adj. Aflat în interiorul unui organism, al unui aparat, al unui fenomen etc. /Medicină ~ = medicină care studiază bolile organelor din cavitatea toracică şi abdominală. De (sau pentru) «r ~ » a) (despre medicamente) care se ia pe cale orală; b) (despre acte, documente, cărţi etc.) care se poate consuîta numai în interiorul unei instituţii. II. s.m. şi f 1. Elev sau student care locuieşte într-un internat. 2. Student la medicină admis (pe bază de concurs) să facă practică într-un spital. adj., s.m. şi f, pl. interni,-e, interna 1. Ir. şi refl. A (se) instala într-un spital pentru tratament. 2. tr. A sili pe cineva să stea într-un ospiciu, într-un sanatoriu; a închide într-un lagăr. vb. I, ind. prez. 3 internează.
internare Acţiunea de a (se) interna. //Document pe baza căruia o persoană se poate interna într-un spital. s.f., g.-d. art. internării, pl. internări, internat 1. Instituţie şcolară în care locuiesc şi iau masa elevii. 2. Stagiu de practică medicală efectuat în spital şi în clinici de către studenţii din ultimii ani. s.n., pl. internate.
internaţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la mai multe state; la care participă reprezentanţii mai multor state. ILimbă ~ = limbă naţională cu largă circulaţie folosită ca limbă oficială în relaţiile diplomatice. Drept ~ = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre state. //(s.) Sportiv care îşi reprezintă ţara la o competiţie internaţională, adj., pl. internaţionali,-e.
Internaţionala (-ţi-o-) Cântec revoluţionar pe versuri de E. Pottier (1871). s.prop.f., g.-d. art. Internaţionalei, internaţională (-ţi-o-) 1. (în trecut) Asociaţie a partidelor şi organizaţiilor clasei muncitoare din lumea mtreagă. 2. întrecere sportivă cu participanţi din mai multe ţări. s.f., g.-d. art. internaţionalei, pl. internaţionale.
internaţionalism (-ţi-o-) 1. Colaborare, solidaritate intre naţiuni, popoare, ţări, partide egale în drepturi. 2. Doctrină potrivit căreia interesele naţionale trebuie subordonate unui interes general, supranaţional. s.n. internaţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al internaţionalismului. adj., s.m. şi f., pl. internaţionalişti,-ste. internaţionaliza (-ţi-o-) tr. şi refl. A da sau a dobândi jj*acter internaţional, i>b. I, ind. prez. 3 intemaţiona-
■nternaţionalizare (-ţi-o-) Acţiunea de a (se) internaţionaliza. s.f., g.-d. art. internaţionalizării, pl. internaţionalizări.
■nternaut,-ă Pasionat de internet, s.m.. pl. intemauţi; kit S art' *ntemaUte'’ pl- intemaute. nterngt Reţea informatică mondială la care pot fi co-ectate computerele prin intermediul reţelelor locale, s.n.
internist,-ă (Medic) specialist în boli interne, s.m., pl. internişti; s.f, g.-d. art. intemistei, pl. interniste, interngd Porţiune a tulpinii unei plante cuprinsă între două noduri, s.n., pl. intemsduri. internunciu v. internunţiu. internunţiu Nunţiu (papal) interimar, [var. internunciu s.m.] s.m., art. intemunţiul, pl. intemunţii, pl. intemunţi-ile.
interoccidentalf*ă Care are loc între ţări din Occident (îndeosebi din Occidentul Europei), adj., pl. interocci-aentali,-e.
lnteroceanlc,-ă Care leagă oceane, care se petrece între oceane, adj., pl. interoceanici,-ce. interoceptiv,-ă (biol., despre senzaţii) Care se formează în urma acţiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne, adj., pl. interoceptivi,-e. interoceptsr (biol.) Terminaţie nervoasă a unui analizator care transmite informaţii primite de la organele interne, s.m., pl. interoceptari. lnterocular,-ă Interpupilar. adj., pl. interocul®ri,-e. interoga tr. 1. A pune întrebări cuiva; a supune la un interogatoriu. 2. A examina un elev, un student, un candidat. vb. I, ind. prez. 3 interophează. interogare Acţiunea de a interoga; interogaţie, s.f, Ş.-d. art. interogării, pl. interogări, interogativ,-ă Care exprimă o întrebare. Pronume adj.,pl. interogativi,-e.
interogatoriu Totalitatea întrebărilor puse de judecători unei părţi implicate în proces şi răspunsurile date de aceasta; act în care sunt consemnate aceste întrebări şi răspunsuri, s.n., art. interogatariul, pl. interogatorii, art. interogatariile.
interogaţie (-ţi-e) întrebare. /- retorică = figură de stil care constă în formularea unei întrebări la care nu se aşteaptă răspuns, [var. interogaţiune s.f.) s.f., art. interogaţia, g.-d. art. interogaţiei, pl. interogaţii, art. interogaţiile.
interogaţiune v. interogaţie, interoperativitate Colaborare între forţele armate din mai multe ţări. s.f., g.-d. art. interoperativităţii. interorganic,-ă (anat.) Referitor la mai multe organe; dintre organe, adj., pl. interorganici,-ce. interosos,-oasă Situat între oase. adj., pl. interosoşi,-oase.	„
interpapilar,-ă Intre (dintre) papile, adj., pl. interpapi-lari,-e.
interparietal,-ă Situat între parietale, adj., pl. inter-parietali,-e.
interparlamentar,-ă Care se desfăşoară între membrii mai multor parlamente, adj., pl. interparlamentari,-e. interpela tr. A cere cuiva să dea explicaţii asupra unui fapt; (spec.) a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra unor acte, a unor probleme etc. vb. /, ind. prez. 3 interpelează.
interpelare Faptul de a interpela; conţinutul unei interpelări; interpelaţie, s.f, g.-d. art. interpelării, pl. interpelări.
interpelator,-oare Persoană care face o interpelare. s.m., pl. interpelatori; s.f, g.-d. art. interpelatoarei, pl. interpelatoare.
interpelaţie (-ţi-e) Interpelare, [var. interpelaţiune s./!] s.f, art. interpelaţia, g.-d. art. interpelaţiei, pl. interpelaţii, art. interpelaţiile, interpelaţiune v. interpelare, interpenetra refl. A se întrepătrunde, vb. 1, ind. prez. 3 se interpenetrează. _
interpenetraţie (-ţi-e) întrepătrundere a mai multor elemente, substanţe etc. s.f., art. interpenetraţia, g.-d. art. interpenetraţiei, pl. interpenetraţii, art. interpenetraţiile.
interplanetar
586
interplanetar,-ă Care are loc sau care este situat între planete. /Staţie ~ = staţie destinată zborurilor cosmice şi pe care ar urma să facă escale navele spaţiale, adj., pl. interplanetari,-e.	.
Interpol Organizaţie internaţională de poliţie, care combate delincvenţă, criminalitatea etc., la nivel mondial. s.prop.n.
interpolg tr. l.A introduce, a insera într-un text (manuscris) fraze care nu aparţin originalului, pentru a-1 completa. 2. (mat.) A intercala într-un şir de valori cunoscute unul sau mai multe mărimi determinate sau estimate, vb. 1, ind. prez. 3 interpolează. interpolare Acţiunea de a interpola; ceea ce se interpolează; interpolaţie. s.f., g.-d. art. interpolării, pl. interpolări.
interpolat,-ă (despre fraze, cuvinte) Care a fost introdus, intercalat într-un text. //(despre un text) în care s-au făcut interpolări, adj., pl. interpolaţi,-te. interpolator,-oare Autor al unei interpolări, s.m., pl. interpolatari; s.f, g.-d. art. interpolatoarei, pl. interpola-toare.
interpolaţie (-ţi-e) (rar) Interpolare. [var. interpolaţi-Mne s.f] s.f, art. interpolgţia, g.-d. art. interpol aţiei, pl. interpolaţii, art. interpolaţii 1 e. interpolaţiune v. interpolaţie. interpoziţie (-ţi-e) 1. Stare a unui lucru aşezat între altele. 2. (fig.) Intervenţie a unei autorităţi superioare, /(jur.) ~ de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obţine direct, s.f, art. interpoziţia, g.-d. art. interpoziţiei, pl. interpoziţii, art. interpoziţiile. interpret,-ă 1. Persoană care traduce cele spuse de cineva în altă limbă. 2. (fig.) Persoană care exprimă alteia sentimentele sau voinţa cuiva; reprezentant al unei colectivităţi; persoană care lămureşte un text, o expresie etc. 3. Persoană care interpretează un rol, o compoziţie etc. s.m., pl. interprgţi; s.f, g.-d. art. interpretei, pl. inter-prgte.
interpreta tr. l.A explica, a comenta un text, o lege etc. 2. A juca un rol într-o piesă, într-un film etc.; a executa o bucată muzicală, vb. I, ind. prez. 3 interpretează, interpretabil,-ă Care se poate interpreta; echivoc, adj., pl. interpretabili,-e.
interpretare Acţiunea de a interpreta; interpretaţiune. s.f, g.-d. art. interpretării, pl. interpretări, interpretálhat (-ri-at) Activitatea, meseria de interpret. s.n.
interpretativ,-ă Care serveşte la interpretare; care explică. ad/., pl. interpretativi,-e. interpretator,-oare (rar) Cel care interpretează, explică; exeget, comentator, s.m., pl. interpretat ori; s.f, g.-d. art. interpretatoarei, pl. interpretatoare. interpretaţiune (-ţi-u-) (înv.) Interpretare, s.f, g.-d. art. interpretaţiunii, pl. interpretaţiuni. interprofesional,-ă (-si-o-) Referitor la mai multe profesiuni. //Bazat pe transferul de tehnici şi metode între două sau mai multe profesiuni, adj., pl. interprofe-sionali,-e.
interpsihologie Psihologie care studiază raporturile dintre indivizi în condiţiile imitaţiei, considerate ca lege a activităţii psihice, s.f, g.-d. art. interpsihologiei. interpunctuaţie (-tu-a-ţi-e) Punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziţii, s.f, art. interpunctu-aţia, g.-d. art. interpunctuaţiei. interpune l. tr. A aşeza ceva între. 2. refl. A se amesteca în relaţiile dintre două persoane; a mijloci, vb. IU, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. interpun, 2 sg. interpui, 1 pl. interpunem; conj. prez. 3 să interpună; ger. interpunând; part. interpus, interpunere Acţiunea de a (se) interpune, s.f, g.-d. art. interpunerii, pl. interpuneri.
interpunte Spaţiu cuprins între două punţi şi bordajul uni nave. s.f, g.-d. art. interpunţii, pl. interpunţi. interpupilar,-ă Care se află între centrele optice ale celor două cristaline ale ochilor omului; interocular. adj., pl. interpupilari,-e.
interpus,-ă Persoană care intrevine ca mijlocitor între
alte două persoane; mijlocitor, s.m., pl. interpuşi; s.f,
g.-d. art. interpjisei, pl. interpjise.
interraional,-ă Care ţine de mai multe raioane; dintre
raioane, adj., pl. interraionali,-e.
interregional,-ă Care se referă la mai multe regiuni;
dintre mai multe regiuni, adj., pl. interregionali,-e.
interregn Perioadă de timp în care un stat monarhic nu
are suveran, s.n., pl. interregnuri.
interscapular,-ă Situat între omoplaţi, adj., pl. inter-
scapulari,-e.
interscapulum Zonă a corpului situată între omoplaţi. s.n.
interschimbabil,-ă (despre părţile unui sistem tehnic) Care se poate schimba unul cu altul, adj., pl. interschimbabili,-e.
interschimbabilitate Calitatea de a fi interschimbabil. s.f, g.-d. art. interschimbabilităţii.	.
intersecta tr. şi refl. A (se) întretăia, vb. I, ind. prez. 3 intersectează.
intersectare Acţiunea de a (se) intersecta, s.f, g.-d. art. intersectării, pl. intersectări, intersecţie (-ţi-e) 1. încrucişare, întretăiere de drumuri. 2. (mat.) Mulţimea punctelor comune a două linii, două suprafeţe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulţimi, s.f, art. intersecţia, g.-d. art. intersgcţiei, pl. intersecţii, art. intersecţiile, intersexualitate (-xu-a-) (biol.) Schimbare a sexului în stadiile târzii ale dezvoltării individuale a unui animal sau a unei plante dioice. s.f, g.-d. art. intersexualităţii. intersideral,-ă Interstelar, adj., pl. intersiderali,-e. intersindical,-ă Stabilit între mai multe sindicate, adj., pl. intersindicali,-e.
intersistolă (med.) Timpul scurs între sistola auriculelor şi cea a ventriculelor inimii, s.f, g.-d. art. intersistolei, pl. intersistole.
interspaţiu Spaţiu, loc liber între obiecte, s.n., art. interspaţiul, pl. interspaţii, art. intrerspaţiile. interspecific,-ă (biol.) Care are loc între specii diferite. adj., pl. interspecifici,-ce. interstadiai (geol.) Interval între două stadiale ale unei glaciaţii; interstadiu. s.n.
intersţadiu (geol.) Interstadiai. s.n., art. interstadiul, pl. interstadii, art. interstadiile. interstatal,-ă Care se petrece între state; la care participă mai multe state, adj., pl. interstatali,-e. interstelar,-ă Care se află sau care se petrece în spaţiul dintre stele; intersideral, interastral. adj., pl. interstelari,-e.
interstiţial,-ă (-ţi-al) Referitor la interstiţiu, care provine dintr-un interstiţiu. /Ţesut ~ = ţesut aflat în spaţiile dintre elementele în funcţiune ale unui organ, //(despre leziuni, inflamaţii) Localizat în ţesutul conjunctiv al unui organ. adj., pl. interstiţiali,-e. interstiţiu Mic spaţiu (gol) aflat între părţile unui corp sau între elementele unui tot. s.n., art. interstiţiul, pl-interstiţii, art. interstiţiile.
interşanjabil,-ă Interschimbabil, adj., pl. interşanjabili,-e-interşanjabilitate Interschimbabilitate, s.f, g.-d. art. interşanjabilitaţii -
interşcolar,-ă Care are loc, care se desfăşoară între mai multe şcoli, adj., pl. interşcolari,-e.	.
intertip Maşină tipografică de cules şi turnat rânduri, mai perfecţionată decât linotipul, s.n., pl. intertertipuri.
587
intonare
intertrţgo Inflamaţie localizată la cutele pielii; (pop.) opăreală. s.n., art. intertrigoul. intertropical,-! Situat între cele două tropice, adj., pl. intertropicali,-e.,
interuman,-! între (dintre) oameni, adj., pl. inter-umani,-e.
interurban,-ă Care are loc între două sau mai multe oraşe; care leagă două sau mai multe oraşe, //(s.n.) Telefon care stabileşte legătura între două localităţi, adj., pl. interurbani,-e.
interval 1. Distanţă în timp între două evenimente sau între două fenomene consecutive. 2. Spaţiu care separă două lucruri, //(mat.) Mulţimea punctelor cuprinse între două valori date. 3. Diferenţă de înălţime între două sunete muzicale, s.n., pl. intervale, intervalometru Dispozitiv mecanic ataşat la un aparat de fotografiat automat, cu ajutorul căruia se reglează intevalul de timp dintre două expuneri succesive, s.n., art. intervalomgtrul, pl. intervalometre. interveni intr. 1. A intra într-o acţiune; a lua cuvântul. 2. A stărui pe lângă cineva pentru a face ceva. 3. A se ivi, a surveni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. intervin,
1	pl. intervenim, imperf. 3 sg. intervenea; conj. prez. 3 să intervină; imper. 2 sg. intervmo; ger. intervenind, intervenignt.-ă (-ni-ent) (jur.) (Persoană) care intervine într-un proces, adj., s.m. şi f, pl. intervenienţi,-te. intervenţie (-ţi-e) 1. Faptul de a interveni într-o acţiune, într-o discuţie etc. 2. Amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 3. (med.) Operaţie.
4.	Stăruinţă, demers făcut pentni a obţine ceva (mai ales
o	favoare), s.f., art. intervenţia, g.-d. art. intervenţiei, pl. intervenţii, art. intervenţiile, intervenţionism (-ţi-o-) 1. Amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 2. Intervenţie a statului în
ÎToblemele economice, s.n.
ntervenţiomst,-! (-ţi-o-) (Persoană, stat etc.) care practică intervenţionismul. adj., s.m. şi f, pl. interven-ţionişti,-ste.
interversibil,-ă Care poate fi intervertit. adj., pl. inter-versibili,-e.
interversiune (-si-u-) Schimbare, răsturnare a unei ordini; intervertire. s.f., g.-d. art. interversiunii, pl. inter-versiiani.
intervertebral,-ă Care este situat între vertebre, adj., pl. intervertebrali,-e.
interverti tr. A schimba ordinea sau locul termenilor, al elementelor dintr-o serie. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intervertesc, imperf. 3 sg. intervertea; conj. prez. 3 să mtervertească.
intervertire Acţiunea de a interverti. s.f, g.-d. art. ţntervertirii, pl. intervertiri.
intervieva (-vi-e-) tr. A lua cuiva un interviu, vb. I, ind. prez. ^intervievează.
intervievare (-vi-e-) Acţiunea de a intervieva, s.f, Ş--d. art. intervievării, pl. intervievări, mţerviu 1. Convorbire între o personalitate politică, Ştiinţifică etc. şi un ziarist pe diferite teme de actualitate; text al acestei convorbiri publicat în presă, difuzat prin radio etc. 2. Discuţie preliminară unei angajări, s.n., art. interviul pl- interviuri.
nterviziune (-zi-u-) Reunire a mai multor reţele de televiziune, în scopul realizării unor programe comune.
S -d. árt interviziunii. ntervocaiică (despre unui sau mai multe sunete) in* *?tre două vocale, adj., pl. intervocalici,-ce. vh	lr- A nu permite, a opri pe cineva de la ceva.
2	i .’ ‘ncl- Prez- l SS- Şi 3 pl. interzic, I pl. interzicem, int mterziceţi, imperf. 3 sg. interzicea; imper. 2 sg.
tei^l, neg. nu interzice; part. interzis.
interzicere Acţiunea de a interzice; interdicţie, s.f, g.-d. art. interzicerii, pl. interziceri, interzis,-ă I. adj. Care nu este permis. II. s.m. şi f. Persoană pusă sub interdicţie, adj., s.m. şi f, pl. interzişi,-se.
interzonal,-ă Care are loc între două zone. adj., pl. interzonali,-e.
intestin1 1. Parte a tubului digestiv, la oameni şi la unele animale, cuprinsă între stomac şi anus. s.n., pl. intestine.
intestin2,-ă (livr.) Care are loc în interior; intern, lăuntric. Lupte ~. adj., pl. intestini,-e. intestinal,-ă Care se referă la intestin1, care aparţine intestinului1, adj., pl. intestinali,-e. intim,-ă/intim,-ă 1. Care constituie esenţa unui lucru; lăuntric, //(fig.) Strâns, apropiat. 2. (despre oameni, şi s.m.) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă; familiar, apropiat. 3. Referitor la sentimentele de dragoste; erotic, sexual. 4. Referitor la viaţa particulară a cuiva; personal, privat. //Care are loc într-un cadru restrâns, familial, adj., pl. intimi,-e/intimi,-e. intima tr. (jur.) 1. A pune în vedere cuiva ceva. 2. A chema în judecată, vb. I, ind. prez. 3 intimează. intimare (jur.) Acţiunea de a intima; avertizare, punere în vedere, s.f., g.-d. art. intimării, pl. intimări. intimat,-! (jur.) Persoană acuzată într-un proces; pârât, s.m., pl. intimaţi; s.f, g.-d. art. intimatei, pl. intimate.
intimida tr. şi refl. A insufla cuiva sau a simţi teamă; a (se) speria, a (se) zăpăci, vb. I, ind. prez. 3 intimidează. intimidabil,-ă Care poate fi intimidat (uşor), adj., pl. intimidâbili,-e.
intimidant.-ă Care intimidează, care sperie, adj., pl. intimidanţi,-te.
intimidare Faptul de a (se) intimida, s.f, g.-d. art. intimidării, pl. intimidări.
intimidat,-! Cuprins de timiditate; încurcat, speriat. adj.,pl. intimidaţi,-te.
intimism Tendinţă a unor artişti de a transmite prin operele lor sentimente strict personale, s.n. intimist,-! 1. (Adept) al intimismului. 2. (Pictor) de interioare, adj., s.m. şi f., pl. intimişti,-ste. intimitate 1. Caracterul a ceea ce este intim; prietenie strânsă. IA trăi (sau a fi) în ~a cuiva = a avea legături stânse (de prietenie) cu cineva. //Profunzime, adâncime a unui sentiment, a unui gând etc. 2. Cadru restrâns, familial. 3. (la pl.) Probleme, situaţii personale, s.f, g.-d. art. intimităţii, pl. (3) intimităţi, intimiza tr. A crea o ambianţă intimă, vb. I, ind. prez. 3 intimizează.
intimizare Acţiunea de a intimiza. s.f, g.-d. art. intimizării, pl. intimizări.
intitula X.tr.A pune, a da un titlu unei scrieri. 2. refl. A purta un titlu, a se numi. [var. (pop.) întitula vb.] vb. I, ind. prez. 3 intitulează.
intitulare Acţiunea de a (se) intitula [var. (pop.) intitulare s./i] s.f, g.-d. art. intitulării, pl. intitulări, intolerabil,-! Care nu poate fi tolerat, permis, suportat. adj., pl. intolerabili,-e.
intolerant,-! Care nu tolerează; neîngăduitor, adj., pl. intoleranţi,-te.
intoleranţă 1. Lipsă de toleranţă, de îngăduinţă. 2. Incapacitate a organismului de a suporta anumite medicamente. s.f, g.-d. art. intoleranţei, pl. intoleranţe, intona tr. 1. A cânta, a fredona o melodie. 2. A rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [var. (pop.) întona vb.] vb. I, ind. prez. 3 intonează.
intonare Acţiunea de a intona, [var. Intonare î./^j s.f, g.-d. art. intonării, pl. intonări.
intonaţie
588
intonaţie (-ţi-e) 1. Emiterea corectă a unui sunet muzical. 2. Variaţie a vocii în timpul vorbirii, a interpretării unui text etc. [var. (rar) intonaţiune î-./.'] s.f., art. intonaţia, g.-d. art. intonaţiei, pl. intonaţii, art. intonaţiile, intonaţional.-ă (-ţi-o-) Care se referă la intonaţie, adj., pl. intonaţionali.-e. intonaţiune v. intonaţie.
intoxica 1. tr. şi refl. A (se) introduce în organism substanţe toxice; a (se) otrăvi, //(fig., fam.) A agasa sau a fi agasat. 2. tr. A difuza ştiri false pentru a demoraliza, a face propagandă înşelătoare, vb. I, ind. prez. 3 intflxică. Intoxicant.-ă Otrăvitor, adj., pl. intoxicanţi,-te. intoxicare Acţiunea de a (se) intoxica, s.f., g.-d. art. intoxicării, pl. intoxicări.
intoxicaţie (-ţi-e) Rezultat al introducerii în organism a unor substanţe toxice, s.f, art. intoxicaţia, g.-d. art. intoxicaţiei, pl. intoxicaţii, art. intoxicaţiile, intra1- Element de compunere care înseamnă „în”, „înăuntru", „între”,
Intra* intr. A. 1. A trece din afară înăuntru, dintr-un loc deschis într-un loc închis; a se băga, a pătrunde. IA ~ in pământ (de ruşine) = a-i fi foarte ruşine. A- în spital = a se interna. 2. (fig.) A se vâri, a pătrunde, A ~ in amănunte, IA-i ~ cuiva in voie = a-i face cuiva pe plac, (fam.) A-l ~ cuiva (pe) sub piele - a câştiga bunăvoin-ţa cuiva prin fel de fel de, mijloace. 3. A lua parte la
o	activitate. IA ~ într-o belea (sau o încucătură, un necaz) ~ a avea de îndurat o belea (sau o încurcătură etc.) A - în horă = a începe să ia parte la o acţiune. A - în vorbă ~ a) a începe o discuţie cu cineva; b) (pop.) a avea relaţii de prietenie, de dragoste cu cineva de sex opus. A - de serviciu = a începe serviciul la o întreprindere, la o unitate militară etc. //A se angaja într-o slujbă. 4. A se înscrie într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. B. 1. (despre lucruri, fenomene, idei etc.) A pătrunde, a se înfige, a străbate. 2. (fig.) A-şi face loc, a se strecura. IA - boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A - frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, inima cuiva) = a se îngrozi, a se înfricoşa, A ~ (cuiva, ceva) în sânge = a deveni un obicei. A ~ în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu insistenţele;
b)	a deveni drag cuiva. 3. A avea loc, a încăpea. 4. (despre materiale) A fi necesar, a trebui. 5. (despre ţesături) A ~ la spălat = a-şi micşora dimensiunile prin spălare.
6.	(despre o lege, un pact) A ~ în vigoare = a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părţi dintr-o bucată muzicală. vb. I, ind. prez. I sg. intru, 2 sg. intri, 3 intră, intraatsmic.-ă Care se află, care se petrece în interiorul atomului, adj., pl. intraatomici,-ce. intracardiac,-ă (-di-ac) Din interiorul inimii, adj., pl. intracardiaci,-ce.
intracarpatic,-ă Situat în interiorul arcului munţilor Carpaţi. adj., pl. intracarpatici,-ce. intracelular,-ă Care este, care se desfăşoară în interiorul celulei, adj., pl. intracelulari,-e. intracerebral,-ă Care este sau se petrece în creier, adj., pl. intracerebrali,-e. a
intracontinental,-ă în (din) interiorul unui continent. adj., pl. intracontinentali,-e.	_
intracranian,-ă (-ni-an) (anat.) în craniu, adj., pl. intracranieni,-e.
intradă 1. Parte introductivă a unei compoziţii muzicale ciclice. 2. Trecere de la un număr la altul la dans. s.f, g.-d. art. intradei, pl. intrade. intradermic,-ă (anat.) Situat în dermă. adj., pl. intra-dgrmici.-ce.
intradermoreacţie (-re-ac-ţi-e) Reacţie imună folosită pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecţioase. s.f, art. intradermoreacţia, g.-d. art. intradermoreacţiei, pl. intradermoreacţii, art. intradermoreacţiile; abr. IDR.
intrados Faţa interioară (concavă) a unui arc, a unei bolţi etc. s.n., pl. intradosuri.
intraductibilă Care nu poate fi tradus dintr-o limbă în alta. adj., pl. intraductibili,-e. intraductlbiiitate însuşirea de a fi intraductibil, s.f, g.-d. art. intraductibilităţii.
intraglaciar,-ă (-ci-ar) Care se găseşte în masa unui gheţar, adj., pl. intraglaeiari,-e. intraglandular.-ă Care se află sau se petrece în interiorul glandelor, adj., pl. intraglandulari.-e. intrahepatic,-ă Situat în interiorul ficatului, adj., pl. intrahepatici,-ce.
Intralingvistlc,-ă Care se petrece în interiorul limbii. adj.,pl. intralingvisticirce.
intramagmatic,-ă (geol.) Care este în interiorul magmei; care s-a consolidat în adâncimea scoarţei terestre. adj.,pl. intramagmatici,-ce,
intramolecular,-ă Care este sau care se petrece în interiorul moleculei, adj., pl. intramoleculari.-e. Intramontgn.-ă Care este dintre munţi, care se petrece între munţi. adj.,pl. intramontani,-e. intramundan,-ă (livr.) Care aparţine lumii materiale. adj,,pl. intramundani,-e.
Intra-muros (lat.) în interiorul unui oraş. loc, adv. intramuscuiar,-ă Care se produce în interiorul muşchilor. adj., pl. intramusculan.-e. intranazal,-ă Care se introduce în nas. adj., pl intranazali,-e.
intransigent,-ă Care este neînduplecat, care nu acceptă compromisuri, adj., pl. intransigenţi,-te. intransigenţă însuşirea de a fi intransigent, s.f, g.-d. art. intransigenţei.
intransmisibil,-ă Care nu poate fi transmis, adj., pl. intransmisibili,-e.
intransportabii,-ă Care nu poate fi transportat, adj., pl. intransportabili,-e.	a
intranzitiv,-ă (despre verbe) A cărui acţiune nu trece în mod direct asupra unui obiect, adj., pl. intranzitivi,-e. intranzitivitşte Caracteristica unui verb intranzitiv. s.f, g.-d. art. intranzitivitlţii. intraocular,-ă Din interiorul ochiului, adj., pl. intrao-culari,-e.	,
intrapelvian,-ă (-vi-an) (anat.) Din interiorul bazinului (3). adj., pl. intrape!vi£ni,-e.
intraperitoneai,-ă (-ne-al) (anat.) Situat în cavitatea peritoneală, adj., pl. intraperitoneali,-e. intrapleural,-ă (anat.) în (din) cavitatea pleurală. adj., pl. intrapleurali,-e.
intrarahidian,-ă (-di-an) Din interiorul coloanei vertebrale. adj., pl. intrarahidieni,-e.	_
intrare 1. Acţiunea de a intra; loc prin care se intră; uşă, poartă; permisiunea (de a intra). 2. Momentul intervenţiei unei voci, a unui instrument în desfăşurarea unei acţiuni muzicale. 3. Partea de început a unei localităţi, a unei suprafeţe circumscrise etc. //Stradă mică; fundătură. 4. înregistrare a adreselor, a cererilor etc. sosite într-o instituţie. 5. (cont.) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituţii sau întreprinderi. 6. (electron.) Punct, bornă de acces a unui element, a unui sistem prin care un semnal este introdus în acesta; input (1)-
7.	(inform.) Introducere de date într-un sistem şi răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input (2). s.f, g.-d. art. intrării, pl. intrări.	.
intraspecific,-ă (biol.) Care are loc în cadrul aceleiaşi specii, adj., pl. intraspecifici,-ce.	.
intraşcolar,-ă Care are loc în interiorul aceleiaşi şcoli-adj., pl. intraşcolari,-e.
intrat Faptul de a intra; (concr.) intrare, s.n. , . intratabil,-ă Care nu poate fi tratat, adj., pl, intratabili,-
e.
589
inulină
intratoracic,-ă (anat.) Din cavitatea toracica, adj., pl. intratoracici,-ce.
intraurban,-ă Care se află sau are loc în interiorul unui oraş. adi.,pl. intraurbani,-e.
Intrauterin,-ă (-tra-u-) Care se află sau are loc în interiorul uterului, adj., pl. intrauterini,-e.
Intravascular,-ă (anat.) In (din) interiorul vaselor. adj,, pl. intravasculari,-e.
Intravénás,-oasă (despre injecţii) Care se face în venă. adi'., pl. intravenaşi,-oase.
Intravilan1 Suprafaţa construibilâ a unei localităţi, s.n. Intravilan2 (în sintagma) Teren, spaţiu ~ = teren, spaţiu situat în intravilan1, adj., pl. intravilane.
Intrazonali'ă Care se află sau se formează în cadrul aceleiaşi zone. adj.,pl. intrazonali,-e.
Intrătyră Adâncitură într-un zid, într-o stâncă etc. s.f.,
Í',-d. art. intraturii, pl. intrături. ntrflnd Parte intrată mai înăuntru la o construcţie, la un teren etc. s.n., pl. intrânduri.
Intrepid,-ă (livr.) îndrăzneţ, cutezător, adj., pl. intre-
fijzi,-de.
ntrepldltate (livr.) însuşirea celui intrepid: cutezanţă. s.f, g.-d art intrepiditiţii, pl. intrepiditiţi.
Intrfca tr. şi refl. (livr.) 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2, A (se) confunda; a (se) încurca; a intriga, vb. I, ind. prez. 3 intrica.
Intrlcaţle (livr., biol.) Amestec, întretăiere; încrucişare întâmplătoare, s.f, ari. intricaţia, g.-d. art. intricgţiei, pl. intricaţii, art. intricaţiile.
Intriga 1. ír, A stârni curiozitatea cuiva; (fig.) a nelinişti. 2, Intr, (înv.) A face intrigi; a unelti, vb. I, ind. prez. 3 intrigă.
Intrigant,-ă (Persoană) care face intrigi, adj., s.m. şi f, pl. intriganţi,-te.
Intrigă 1. Acţiune (secretă) care foloseşte mijloace nepermise pentru îndeplinirea (sau împiedicarea) unui pian; uneltire. 2. Acţiune, subiect al unei opere literare; fabulaţie, s.f, g.-d. art. intrigii, pl. intrigi, intrinsec,-ă Care constituie partea proprie şi esenţială a unui lucru. Valoare ~. adj., pl. intrinseci,-ce. introduce tr. 1, A face să intre, să pătrundă; a băga, a vârî, //A include, a adăuga. IIrefl, A intra undeva (cu forţa sau pe furiş). 2. A face ca o persoană să fie pri-mită de cineva sau să fie admisă undeva (într-o organizaţie, într-un club etc.). 3. A iniţia pe cineva într-un domeniu de activitate. 4. A pune în practică, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. introduc, I pl. introducem, 2 pl. introduceţi; imper. 2 sg. introdu, neg. nu introduce; part.
introdus.
introducere 1. Acţiunea de a (se) introduce; includere, punere în practică. //Partea de început a unei opere (literare, muzicale etc.). 2. Studiu pregătitor, lucrare care cuprinde noţiunile de bază ale unei ştiinţe, s.f, 8-rd. art. introducerii, pl. introduceri, introductiv,-ă De (la) început; care serveşte ca intro-?^tcere- adj., pl. introductivi,-e.
■ntroducţie (înv.) Introducere; început, s.f, art. intro-^Ucţn ^ art 'ntroc*Jíct’e'> Pl- introducţii, art. intro-
jntrod.us,-ă (despre oameni) Care are relaţii cu multă “ine. //Care cunoaşte bine, amănunţit o problemă, adj., Pl-.introduşi,-se.
oşrşsiune (-si-u-) (biol.) Formare de noi specii pnn hibridare vegetativă, s.f, g.-d. art. introgresiunii, pl.
nţrogresiuni.
ntrolgcţie (-tro-iec-ţi-e) Mecanism psihologic prin ate ,'ndi.vidu! 'm'tă conştient unele comportamente Ivn .tcu‘v,a> integrându-le propriei sale personalităţi. inhC. ,mtrP*.ectiune j./i] s.f, art. introigcţia, g.-d. art. 1£cţiei, pl, introigcţii, art. introiecţiile.
introiecţiune v. introiecţie. intromisie v. intromlsiune.
intromisiune (rar) Acţiunea de a introduce în..., de a
pune în... [var. intromisie s./]] s.f, g.-d. art. intromisiu:
nii.
Introspecta refl. A-şi observa propriile trăiri psihice. vb. 1, ind. prez. 3 se introspectează.
Introspectgre Acţiunea de a se introspecta; introspecţie. s.f, g.-d. art. introspect|rii, pl. introspectSri. introspectiv,-ă Bazat pe introspecţie, adj., pl. introspectivi,-e.
Introspecţie (-ţi-e) Analiză a conştiinţei, a sentimentelor proprii; autoobservare. //Studiu psihologic bazat pe această metodă, s.f, art. introspecţia, g.-d. art. introspecţiei, pl. introspecţii, art. introspecţiile, introverslune (-si-u-) (psih.) Orientare a conştiinţei către propriul eu, neglijându se lumea exterioară, s.f, g.-d. art. introversiunii.
introvertit,-ă (despre oameni) Preocupat în mod deosebit de propria lume interioară. adj.,pl. introvertiţi,-
te.
intrus,»ă (Persoana) care se introduce undeva sau la cineva fără drept; flră a fi invitat, adj., s.m. şi f, pl. intruşi,-se.
Intruvabll,>ă (rar) De negăsit, adj., pl, intruvabili,-e. Intruziune (-zi-u-) 1. Faptul de a (se) introduce undeva, la cineva, fără drept, 2. Pătrundere a magmei în crăpaturile scoarţei terestre. //Strat de roci format în urma acestui proces, s.f, g.-d. art. intruziunii, pl. intruziuni.
Intruzlv,-ă (în sintagma) Rocă ~ » roca eruptivă formată prin întărirea magmelor în interiorul scoarţei Pământului. adj., pl. intruzivi,-e.
Intuba tr. (med.) A supune un bolnav intubaţiei. vb. /, ind. prez. 3 inhibează.
intubare Acţiunea de a intuba. s.f., g.-d. art. intubfirii, pl. intubări.
intubaţie (-ţi-e) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanţe medicamentoase sau al golirii de conţinutul patologic, s.f, art. intubâţia, g.-d. art. intubaţiei, pl. intubâţii, art, intuba; ţiile.
intui tr. A înţelege ceva datorită intuiţiei; a sesiza, a anticipa, a prevedea, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. intuiesc, imperf. 3 sg. intuia; conj. prez. 3 să intuiască, intuire Faptul de a intui, s.f, g.-d. art. intuirii, pl. intuiri.
intuitiv,-ă (-tu-i-) Bazat pe cunoaşterea directă a realităţii. /Metodă ~ = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a obiectelor şi a fenomenelor cu observarea lor directă, adj., pl. intuitivi,-e. Intuiţie (-ţi-e) 1. Capacitate a conştiinţei de a descoperi (spontan), pe cale raţională, esenţa unei probleme. //Principiu didactic conform căruia predarea şi însuşirea cunoştinţelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neaşteptată a unei soluţii. //Inspiraţie, presentiment, s.f, art. intuiţia, g.-d. art. intuiţiei, pl. intuiţii, art. intuiţiile.
intuiţionism (-tu-i-ţi-o-) Curent filosofic care opune raţiunii intuiţia, capabilă să pătrundă în esenţa fenomenelor. s.n.
intuiţionist,-ă (Adept) al intuiţionismului, adj., s.m. şi f, pl. intui ţi onişti,-ste.
intumescgnt,-ă (med., despre ţesuturi) Care începe să se umfle; care este umflat, adj., pl. intumescsnţi,-te. intumescgnţă (med.) Umflătură, s.f, g.-d. art. intu-mescgnţei, pl. intumescgnţe.
inulină Glucidă asemănătoare cu amidonul, care se găseşte în rizomul unei plante, s.f., g.-d. art. inulinei.
inuman
590
inuman,-ă Neomenos, crud. //De proporţii monstruoase. adj., pl. inumani,-e.
inumerabil,-ă (livr.) Care nu poate fi numărat, adj., pl. inumerabili,-e.
inunda tr. 1. (despre apă) A acoperi prin revărsare un teren, o mină, un canal etc. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer pentru a mări presiunea internă a zăcământului. 3. (fig., despre lacrimi, lumină etc.) A copleşi, a umple în întregime, vb. I, ind. prez. 3 inundă.
inundabil,-ă (despre terenuri) Care este expus inundaţiilor. adj., pl. inundabili,-e. inundare Acţiunea de a inunda, s.f, g.-d. art. inundării, pl. inundări.
inundat,-ă Acoperit cu apă, sub apă. adj., pl. inundaţi,-te. inundaţie (-ţi-e) 1. Acoperire a unei porţiuni de teren cu o mare cantitate de apă (provenită din ploi sau din revărsarea râurilor); cantitate de apă care inundă un teren. 2. Pătrundere de lichid într-un organ cavitar. s.f, art. inundaţia, g.-d. art. inundaţiei, pl. inundaţii, art. inundaţiile.
inutil,-ă Care nu este folositor, //(adv.) Fără folos, zadarnic, adj., pl. inutili,-e.
inutilitate Lipsă de utilitate; zădărnicie, s.f., g.-d. art. inutilităţii.
inutilizabil,-ă Care nu poate fi utilizat; de nefolosit. adj., pl. inutilizabili,-e.
inuzabil,-ă Care nu se uzează, //(fig.) Proaspăt, tânăr. adj., pl. inuzabili,-e.
inuzitat,-ă Care nu este folosit; neobişnuit, neîntrebuinţat. adj., pl. inuzitaţi,-te.
invada tr. l.A ocupa prin violenţă (şi cu mari forţe) un teritoriu străin; a cotropi, //(fig.) A pune stăpânire pe... 2. (despre plante şi animale dăunătoare) A apărea undeva rapid şi masiv; a năpădi, vb. I, irtd. prez. 3 invadează.
invadare Acţiunea de a invada s.f, g.-d. art. invadării, pl. invadări.
invadat,-ă Care a fost cotropit, cuprins (repede şi violent). adj., pl. invadaţi,-te.
invadator,-oare (Persoană, armată, stat) care invadează; cotropitor, adj., s.m. şi f, pl. invadatori,-oare. invagina refl. (med., despre porţiuni ale intestinelor) A se întoarce spre interior, a creşte prin invaginaţie. vb. I, ind. prez. 3 invaginează.
invaginaţie (-ţi-e) (med.) Pătrundere a unei porţiuni de organ sau de ţesut într-o cută proprie. //Ocluziune intestinală produsă de pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor, s.f. art. invaginaţia, g.-d. art. invaginaţiei, pl. invaginaţii, art. invaginaţiile. invaMd,-ă (Persoană) care are o infirmitate, adj., s.m. şi f, pl. invalizi,-de.
invalida tr. A declara ca nevalabil (un act, un vot etc.).
vb. I, ind. prez. 3 invalidează.
invalidabil,-ă Care poate fi invalidat, anulat, adj., pl.
invalidabili,-e.
invalidare Acţiunea de a invalida; anulare, infirmare. s.f., g.-d. art. invalidării, pl. invalidări, invaliditate Starea persoanei invalide; infirmitate, s.f, g.-d. art. invalidităţii, pl. invalidităţi, invar Oţel aliat cu mult nichel, folosit în construcţia instrumentelor şi a aparatelor de precizie, s.n. invariabil,-ă (-ri-a-) 1. Care nu se schimbă, care nu variază; constant. 2. (gram., despre cuvinte) Care nu are flexiune, adj., pl. invariabili.-e. invariabilitate (-ri-a-) Faptul de a fi invariabil, s.f., g.-d. art. invariabilităţii, pl. invariabilităţi, invariant,-ă (-ri-ant) I. adj. (mat., despre o mărime, o relaţie etc.) Invariabil. Ii. s.m. (mat.) Mărime, relaţie,
proprietate etc. cate nu se schimbă în urma intervenţiei unor transformări. III. s.f. Formă, motiv cultural, literar etc.cu caracter de permanenţă, adj., s.m. şi f, pl. invarianţi,-te.
invazie (-zi-e) 1. Cotropire a unei ţări de către armata altei ţări. 2. (med.) Perioada de început în bolile contagioase. 3. Năvălire masivă şi rapidă într-o regiune a unor specii de animale sau de plante dăunătoare, s.f., art. invazia, g.-d. art. invaziei, pl. invazii, art. invaziile. invazjv,-ă (med.) Cu caracter de invazie, adj.. pl. inva-zivi,-e,
invectiva tr (rar) A adresa cuiva invective; a insulta. vb. 1, ind. prez. 3 invectivează, invectivare Acţiunea de a invectiva, s.f, g.-d. art. invectivării, pl. invectivări.
invectivă i. Expresie violentă, jignitoare la adresa cuiva. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiilor violente, agresive, s.f, g.-d. art. invectivei, pl. invective.
inventa tr. l.A realiza ceva nou care nu a existat până atunci. 2. (fig.) A prezenta ca adevărate lucruri imaginare; a născoci, vb. 1, ind. prez. 3 inventează/inventă inventar 1. Listă, registru în care sunt cuprinse toate bunurile, toate obiectele dintr-o gospodărie, dintr-o instituţie etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. IA face ~ul = a inventaria. ~ viu = totalitatea vitelor şi păsărilor dintr-o gospodărie. ~ mort = totalitatea uneltelor, mijloacelor de transport etc. dintr-o întreprindere, dintr-o gospodărie etc.
2.	(fig.) Lista, înşiruirea amănunţită a unor fapte, întâmplări etc. s.n., pl. inventare.
inventare Acţiunea de a inventa; născocire, s.f, g.-d. art. inventării, pl. inventări.
inventaria (-ri-a) tr. A înregistra într-un inventar, vb. I, ind. prez. 3 inventariază, 1 pl. inventariem; conj. prez. 3 să inventarieze; ger. inventariind, inventariere (-ri-e-) Acţiunea de a inventaria, s.f, g.-d. art. inventarierii, pl. inventarieri, inventator,-oare Persoană care a realizat o invenţie; inventor. s.m., pi. inventatori; s.f., g.-d. art. inventatoarei, pl. inventatoare.
inventică Disciplină care studiază procesul invenţiei şi metodele stimulării creativităţii, s.f., g.-d. art. iriventicii. inventiv,-ă Care are capacitatea de a inventa, adj., pl-inventivi,-e.	_
inventivitate însuşirea de a fi inventiv, s.f, g.-d. art. inventivităţii, pl. inventivităţi, inventor (înv.) Inventator, s.m., pl. inventori. invenţie (-ţi-e) 1. Realizare tehnică reprezentând o noutate într-un anumit domeniu. 2. (fig.) Fantezie, născocire, minciună. 3. Căutare a ideilor adecvate într-un discurs sau a temelor potrivite într-o creaţie artistică. s.f, art. invenţia, g.-d. art. invenţiei, pl. invenţii, ort-invenţiile.
invenţiyne (-ţi-u-) (muz.) Fantezie, improvizaţie muzicală cu caracter polifonic, s.f., g.-d. art. invenţiunii, P>-invenţiuni.
inverificabil,-ă Care nu poate fi verificat, adj., p’-inverificabili,-e.
invernal,-ă (rar) De iarnă, adj., pl. invemali,-e. . invers,-ă (şi adv.) Opus direcţiei iniţiale sau fireşti; /(mat.) Mărimi (sau valori) ~ proporţionale = mărimi (sau valori) care variază, astfel încât produsul lor rămâne constant. Cantităţi (sau mărimi, numere) ~ = cantităţi (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. adj., pl. inverşi,-se.
inversa tr. A schimba ordinea iniţială sau firească; a face (ceva) invers, a răsturna, vb. I, ind. prez. 3 inversează.
inversare Acţiunea de a inversa, s.f, g.-d. art. inversării, pl. inversări.
591
invulnerabil
inversie (-si-e) 1. (fiz.) Schimbare de sens (şi de semn) a unui parametru în funcţie de altul. 2. (biol.) Rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom, s.f, art. inversia, g.-d. art. inversiei, pl. inversii, art. inversiile. inversiune (-si-u-) 1. Inversare. 2. (mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a poziţiilor punctelor figurii. 3. (med.) Aşezare a organelor într-o poziţie inversă decât cea normală. /~ sexuală = homosexualitate. 4. (lit.) Figură de stil constând în schimbarea topicii normale în frază. 5. Transformare a unui negativ fotografic în pozitiv, s.f, g.-d art. inversiunii, pl. inversiuni.
inversor Dispozitiv folosit pentru inversarea sensului mişcării unei maşini, a unui curent etc. s.n., pl. inver-soare.
invertază Enzimă care transformă zahărul în glucoză şi în fructoză. s.f.. g.-d. art. invertazei, pl. invertaze. inverti tr. 1. A face o inversiune; a schimba, a transforma. 2. (chim.) A transforma zahărul în glucoză şi fructoză cu ajutorul invertazei. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. invertesc, imperf. 3 sg. invertea; conf. prez. 3 să inver-tească
invertire Acţiunea de a inverti. /~ sexuală = homosexualitate. s.f, g.-d. art. invertirii, pl. invertiri, invertit (livr.) Homosexual, s.m., pl. invertiţi. invertar (elt.) Dispozitiv care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ, s.n., pl. inver-toare.
investi tr. A plasa un capital; a face o investiţie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. investesc, imperf. 3 sg. investea; conj. prez. 3 să investească.
investiga tr. A face investigaţii; a cerceta, vb. I, ind. prez. 3 investighează
investigabii,-ă Care poate fi investigat, cercetat, adj., pl. investigabili,-e.
investigare Acţiunea de a investiga; investigaţie, s.f, g-d. art. investigării, pl. investigări. investigativ,-ă (livr.) Cu caracter de investigare, adj., pl. investigatívi,-e.
investigator,-oare (Persoană) care investighează, care cercetează, adj., s.m. şi f, pl. investigatQri,-oare. investigaţie (-ţi-e) Cercetare, studiere minuţioasă pentru a afla ceva. \yar. (înv.) investigaţiune s.f] s.f, art. investigaţia, g.-d. art. investigaţiei, pl. investigaţii, art. investigaţiile.
investigaţiune v. investigaţie.
investire Acţiunea de a investi, s.f, g.-d. art. investirii,
pl- investiri.
investitor,-oare (Cel) care plasează un capital, care face o investiţie, adj., s.m. şi f, pl. investitori,-oare. investiţie (-ţi-e) 1. Alocare de fonduri în domeniul social, economic, cultural etc.; (concr.) fondul alocat. 2- Plasarea (de către stat) a unei sume pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru modernizarea celor existente etc. \var. investiţiane s./l] s.f, art. investiţia, g.-d. art. Investiţiei, pl. investiţii, art. investiţiile, ţnvestiţiune v. investiţie. a
■nveteratj-ă (despre persoane) (livr.) învechit în rele, în yicu. //(despre vicii, defecte) înrădăcinat, incarnat, [var. jj'v®!®rat,-ă adj.] adj., pl. inveteraţi,-te.
"V'dia (-di-a) tr. 1. A fi stăpânit de invidie; a pizmui.
A râvni, a pofti la ceva ce nu-ţi aparţine, vb. I, ind. Prez- 3 invidiază, 1 pl. invidiem; conj. prez. 3 să invi-invidiind.
nvidie (-di-e) Sentiment egoist de ciudă, de părere alh Provocat succesele sau de situaţia bună a :	f ’ an- invidia, g.-d. art. invidiei, pl. invidii, art.
invidiile.	5	"	p
invidiere (-di-e-) Faptul de a invidia, s.f, g.-d. art. invi-dierîi.
invidios,-ogsă (-di-os) I. adj. Plin de invidie; care arată invidie. II. s.m. şi f. Om invidios (I). adj., s.m. şi f, pl. invidiQşi.-oase.
invincibil,-ă Care nu poate fi învins; de nebiruit, adj., pl. invincibili,-e.
invincibilitate Calitatea de a fi invincibil, s.f, g.-d. art. invincibilităţii.
inviolabil,-ă (-vi-o-) Care nu poate fi violat, atins, încălcat. //Protejat în mod legal de o urmărire, de o pedeapsă. adj., pl. inviolabili,-e. inviolabilitate (-vi-o-) Calitatea de a fi inviolabil, s.f, g.-d. art. inviolabilităţii.	t
invita tr. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva. vb. /, ind. prez. 3 invită, invitare Acţiunea de a invita, s.f, g.-d. art. invitării, pl. invitări.
invitat,-ă Persoană care este chemată să participe la ceva; participant, s.m., pl. invitaţi; s.f, g.-d. art. invitatei, pl. invitate.
invitaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a fi chemat; chemare; convocare, poftire. 2. (concr.) Document, bilet prin care cineva este invitat undeva, [var. invitaţigne s./I] s.f, art. invitaţia, g.-d. art. invitaţiei, pl. invitaţii, art. invitaţiile, invitaţiune v. invitaţie.	_
in vitro (lat., despre experimente biologice) în afara organismului viu; în laborator. Experienţă ~. loc. adj.; loc. adv.	_
in vivo (lat., despre experimente biologice) în mediul natural. Cercetări ~. loc. adj.; loc. adv. invizibil,-ă Care nu se vede sau nu poate fi văzut. //Extrem de mic. adj., pl. invizibili,-e. invizibilitate însuşirea a ceea ce este invizibil, s.f, g-d. art. invizibilităţii.
invoca tr. l.A chema in ajutor (o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa. vb. I, ind. prez. 3 invocă, invocare Acţiunea de a invoca, s.f, g.-d. art. invocării, pl. invocări.
invocatQr,-oare (Persoană) care face o invocaţie, adj., s.m. şi f, pl. invocateri,-oare. invocaţie (-ţi-e) Chemare în ajutor, //(spec.) Chemare adresată de către un poet muzei, pentru a-1 inspira. /- retorică = figură de stil care constă în interpelarea unei personalităţi absente, [var. invocaţiune s.f\ s.f, art. invocaţia, g.-d. art. invocaţiei, pl. invocaţii, art. invocaţiile.
jnvocaţiune v. invocaţie.
involua (-lu-a) intr. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa. vb. I, ind. prez. 3 involuează. involuare (-îu-a-) Acţiunea de a involua. s.f, g.-d. art. involuării, pl. involuări.
involuat,-ă (-lu-at) Care a regresat, adj., pl. involuaţi,-te. involucru (bot.) 1. Totalitatea frunzişoarelor grupate la baza unei flori sau a unei inflorescenţe. 2. Membrană care înveleşte pălăria unor ciuperci înainte de a ieşi din pământ, s.n., art. involucrul, pl. involucre. involuntar,-ă (şi adv.) Făcut fâră voie; neintenţionat. adj., pl. involuntari,-e.
involut,-ă (bot., despre un organ) Care este răsucit spre interior, adj., pl. involuţi,-te.
involutiv,-ă Cu caracter de involuţie, adj., pl. involu-tivi,-e.
involuţie (-ţi-e) 1. Proces de trecere de la un stadiu superior la unul inferior. //Regresiune. 2. Revenire la normal a unui organ care a suferit o mărire anormală, s.f, art. involuţia, g.-d. art. involuţiei, pl. involuţii, art. involuţiile, invulnerabil,-ă Care nu poate fi rănit, //(fig.) Care nu poate fi acuzat, învinuit, adj., pl. invulnerabili,-e.
invulnerabilitate
592
invulnerabilitate însuşirea a reea ee este invulnerabil.
art. invulnerabiluâ}ii. ioanit,-ă (i-oa-) I. adj. Referitor la ioaniţi (II). II. s.m. Membru al unui ordin monaho-cavaleresc, întemeiat în sec. XII. ad/., s.m., pl. ioaniţi,-te.	•
iobag Ţăran dependent de stăpânul feudal, căruia îi plătea renta în bani, produse şi muncă; şerb, rumân, s.m., pl. iobagi.
iobagial.-ă (-gi-al) (rar) De iobag, adj., pl. iobagiali,-e. lobăgi intr. A trăi ca iobag; a munci în stare de iobag; a transforma pe (ţărani) în iobagi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iobăgfisc, imperf. 3 sg. iobăgea; conj. prez. 3 să ioDăgeascâ.
iobăgie Sistem de relaţii feudale bazat pe proprietatea feudalului asupra pământului, dar şi asupra ţăranului, care nu avea drept de strămutare; starea iobaşului; serbie, rumânie. s.f., art. iobăgia, g.-d. art. iobăgiei. lobăgime Totalitatea iobagilor; mulţime de iobagi, s.f., g.-d. art. iobăgimii.
iobăgire Acţiunea de a iobăgi. s.f, g.-d. art. iobăgirii, iobăgiţă (înv.) Soţie sau fiică de iobag, s.f, g.-d art. iobăgiţei, pl. iobăgiţe. ioc (pop., fam.) Deloc, nimic. adv. iod1 Element chimic, cu miros pătrunzător, foarte volatil, întrebuinţat în medicină, s.n.
Iod2 v. iot.
iodat Sare a acidului iodic. s.m., pl. iodaţi. lodemie (fiziol.) Prezenţa a iodului în sânge. s.f. art. iodemia, g.-d. art. iodemiei, pl. iodemii, art. iodemiile. iodhidric (în sintagma) Acid ~= acid obţinut prin combinarea iodului cu hidrogenul, adj.
Ifid Ic (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al iodului. adj,
iodlsm Intoxicaţie cu iod. s.n.
iodlza refl. (fon.) A se iotaciza. vb. I, ind. prez. 3 se io-
dizează.
iodizare (fon.) Iotacizare. s.f, g.-d. art. iodizării, pl. iodizări.
iod ier1 Cântăreţ de iodlere2. s.m., pl, iodleri. ifid Ier2 Mod de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria şi Elveţia, care constă într-o serie de vocalize de la normal la falset; cântec, melodie cântată astfel, s.n., pl. iodlere.
iodoform Substanţă galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită în medicină, s.n. iodometne (chim.) Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanţe care reacţionează cu o soluţie de iod. s.f., art. iodometiia, g.-d. art. iodometiiei. iodopsină Pigment fotosensibil din retină, s.f., g.-d. art. iodopsinei.
iodurare (chim.) Introducere a iodului într-o substanţă organică, s.f, g.-d. art. iodurării, pl. iodurări. iodură Combinaţie de iod cu un alt element, s.f, g.-d. art. iodurii, pl. ioduri.
iofca Pastă făinoasă înformă de pătrăţele, s.f, art. iof-caua, g.-d. art. iofcalei, pl. iofcale, art. iofcalele. iofobie Teamă patologică de a fi otrăvit, s.f, art. iofo-bia, g.-d. art. iofobiei.
Ifilă Ambarcaţiune sportivă uşoară, cu o velă, condusă de o singură persoană, s.f, g.-d. art. ialei, pl. iele. ifin (i-on) Particulă, atom sau grupare de atomi încărcată electric pozitiv sau negativ, s.m., pl. iani. ionatan1 Specie de măr, originar din America de Nord. s.m., pl. ionatani.
ionatan2 Fructul ionatanului', de culoare roşie cu pete albicioase, plăcut aromat, s.n., pl. ionatgne.
Ionian,-ă (i-o-ni-an) 1. adj. Referitor la Ionia antică. /Şcoala ~ = orientare materialist-naivă în filosofia greacă din sec. VII-VI î.e.n. II. s.m şi f. Locuitor din Ionia. adj., s.m. şi f, pl. ionieni,-e.
ifinic1 (i-o-) Stil ionic2 ( l). s.n. ionic2,-ă (i-o-) 1. (arhit.) Stil (sau ordin etc.) ~ = stil (sau ordin etc.) arhitectonic grecesc, caracterizat prin coloane zvelte şi capiteluri împodobite cu volute.
2.	(despre elemente arhitectonice) în stil ionic (1),
3.	(despre picioare de versuri antice) Format din patru silabe, două lungi şi două scurte, ad/., pl. ianici,-ce. ifinic3,-ă (i-o-) Care se referă la ioni. adj., pl. ianici.-ce, Ifiniu (i-o-) (chim.) Element radioactiv, izotop al toriu-lui. s.n.
ioniza (i-o-) tr. (fiz.) A produce ionizarea unui mediu. vb. I, ind. prez. 3 ionizează.
Ionizant,-ă (i-o-) Care poate produce ionizare (1). adj., pl. ionizanţi,-te.
Ionizare (i-o-) 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratamentul unor boli prin introducerea de ioni în organism; ionotcrapie. s.f, g.-d. art. ioniz|rii, pl. ionizgri.
lonizatfir (i-o-) Generator de ioni, s.n., pl. ionizatoare. lonizaţle (i-o-) (rar) Ionizare. s.f, art. ionizaţia, g.-d. art. iomzaţiei, pl. ionizaţii, art. ionizaţiile. lonoffin (i-o-) (fiz.) Aparat care transformă energia electromagnetică în unde sonore, s.n., pl. ionofoane. lonomgtru (i-o-) (fa.) Aparat care măsoară intensitatea unei radiaţii ionizate, s.n., art. ionomgtrul, pl. ionomgtre, ionosfara (i-o-) Stratul superior al atmosferei situat între 100 şi 1.000 km, în care gazele sunt rarefiate şi puternic ionizate, s.f, g.-d. art. ionosfgrei. lonoterapie (i-o-) Ionizare. s.f, art. ionoterapia, g.-d. art. ionoterapiei, pl. ionoterapii, art. ionoterapiile. Iordan (pop.) Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează, /(fam.) A umbla cu ~e = a spune vorbe goale, s.n., pl. iordane,
Iordanian,>ă (-ni-an) (Locuitor) din Iordania. adj.,s.m. şi f, pl. iordanieni,-e,
iorgovan (bot.) Liliac, s.m., pl. iorgovani,	^
lot (fon.) Semivocala i (sau „i consonantic”) notată în diverse alfabete cu „y”, „j” sau „i”. [var. iod .s.m.] s.n., pl. ioturi.
iotacism 1. Folosirea frecventă a sunetului „i” într-o limbă. 2. Iotacizare. s.n.
iotaciza refl. (despre sunete) A se palatiza sub influenţa lui „i”; a se iodiza. vb. I, ind. prez. 3 se iotacizează. iotacizare (fon.) Palatizare a unei consoane sub influenţa unui iot; apariţia unui iot înaintea unei vocale anterioare, la început de cuvânt sau de silabă, s.f., g.-d. art. iotacizării, pl. iotacizări.
iotă (fam., în expr.) (Nici) o ~ = nimic; deloc. s.f. iov Specie de salcie care creşte prin pădurile de la munte. [var. (rar) iovă s.f.] s.m., pl. iovi. ifivă v. iov.
ipac (înv.) De asemenea; şi. adv.
ipeca Pulbere din rădăcina de ipecacuana, utilizată ca
expectorant şi vomitiv, s.f.
ipecacuana Plantă din America de Sud. s.f.
iperbolă v. hiperbolă.
iperbfilic,-ă v. hiperbolic.	.	.
iperige Plantă erbacee perenă cu flori albe-roz tnici> grupate în panicule. s.f. pl.	.
Iperita tr. A infecta cu iperită. vb. /, ind. prez. 3 ipe' ritează.
ipentă Substanţă toxică vezicantă, folosită ca arma chimică în primul război mondial, [var. hiperjtă s.f] s->-’ g.-d. art. iperitei.	..
ipingea (înv.) Manta cu glugă (purtată de bărbaţi)' //Material din care se confecţiona această haină, s.f, ort. ipingeaua, g.-d. art. ipingslei.p/. ipinggle, art. ipingslele.. ipochimen (înv., fam.) Persoană, ins. s.m., pl. ipocnt meni.
593
(regular
jpocondrie v. ipohondrie. jpocondrâ,-ă v. ipohondru.
ipocrit,-ă (Om) prefăcut, făţarnic. adj., s.m. şi f, pl. ipocrit,-te.
ipocrizie Atitudinea celui ipocrit; făţărnicie, prefăcătorie. s.f., art. ipocrizia, g.-d. art. ipocriziei, pl. ipocrizii, art. ipocriznle.
ipohondrie,-ă Referitor la ipohondrie, adj., pl. ipohondriei,-ce.
ipohondrie Teamă obsesivă de boli şi stare de nelinişte continuă, morbidă, [var. ipocondne s.f.] s.f., art. ipohondria, g.-d. art. ipohondriei, pl. ipohondrii, art. ipohondriile.
ipohondru,-ă (Persoană) care suferă de ipohondrie. [var. ipocondru,-ă adj., s.m. şi f.] adj., s.m. şi f, pl. ipo-h2ndri,-e. \
ipostază Stare, situaţie în care se află cineva; aspect. s.f., g.-d. art. ipostazei, pl. ipostaze, ipostaziere (-zi-e-) Transformarea mintală a unei relaţii, a unei însuşiri sau a unei noţiuni într-o realitate de sine stătătoare, s.f, g.-d. art. ipostazigrii, pl. ipostazieri. Ipoteca tr. A supune un bun unei ipoteci, vb. I, ind. prez. 3 ipotechează.
ipotecar,-ă 1. (despre o creanţă, un creditor) Care are drept de ipotecă. 2. Care se referă la o ipotecă, adj., pl. ipotecari,-e.
ipotecare Acţiunea de a ipoteca, s.f, g.-d. art. ipotecării, pl. ipotecări.
ipotecă Drept al creditorului asupra bunului oferit de debitor drept garanţie pentru plata unei creanţe, în cazul în care acesta nu şi-a plătit datoria la termen, s.f, g.-d. art. ipotecii, pl. ipoteci.
ipotenuză Latura care se opune unghiului drept într-un ţnunghi dreptunghic. s.f, g.-d. art. ipotenuzei, pl. ipotenuze.
ipotetic,-ă Bazat pe o ipoteză; presupus; incert, adj., pl. ipotetici,-ce.
ipoteză 1. Presupunere bazată pe fapte cunoscute sau pe date experimentale existente la un moment dat; presupunere bazată pe intuiţie, pe impresie etc. 2. (mat.) Ansamblul elementelor date pe baza cărora se obţine o concluzie, s.f, g.-d. art. ipotezei, pl. ipoteze, ipsilon A douăzecea literă a alfabetului grecesc (y), corespunzând sunetului i. s.m., pl. ipsilon. ipso facto (lat.) Prin acest lucru; în virtutea faptului însuşi, loc. adv.
jpsoeromie v. hipsoeromie.
■psofQn Dispozitiv care înregistrează şi redă mesajul telefonic în absenţa abonatului, s.n., pl. ipsofoane. ipsos Material obţinut prin deshidratarea ghipsului, s.n. JQ (aikü) Coeficient de inteligenţă, s.n., art. IQ-ul, pl. IQ-uri.
Jr (pop.) Alifie pe care o prepară femeile de la ţară din diferite grăsimi, plante etc. s.n., pl. iruri.
■radia (-di-a) tr. A trimite radiaţii (căldură, lumină etc.) asupra unui corp. Hintr. (despre radiaţii) A cădea pe suprafaţa unui corp. vb. I, ind. prez. 3 iradiază, I pl. jradigm; conj. prez. 3 să iradigze; ger. iradiind, jradiant,-ă (-di-ant) Care iradiază, adj., pl. iradianţi,-te. ■radiaţie (-di-a-ţi-e) Emisiune de radiaţii (calorice, luminoase sau corpusculare); (p. ext.) fascicul de radiaţii. [var. iradiaţiiine í.£] s.f, art. iradiaţia, g.-d. art. iradiatei, pl. iradiaţii, art. iradiaţiile. radlaţlune v. (radiaţie.
Iradişre (-di-e-) 1. Acţiunea de a iradia. 2. Expunere a organismului la acţiunea unei radiaţii, accidental sau în scop terapeutic. 3. Răspândire a unui impuls nervos de la ? zonă la alta. ~ dureroasă, s.f., g.-d. art. iradierii, pl. iradieri.
irakian,-ă (-ki-an) (Locuitor) din Irak. adj., s.m. şi f, pl. irakieni,-e.
irakiană (-ki-a) Limba vorbită de irakieni, s.f, g.-d. art. irakienei.
irambursabil,-ă Care nu trebuie rambursat, adj., pl. irambursabili,-e.
iranian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Iran. /Limbi ~ = grup de limbi indo-europene, vorbite în Iran şi în regiunea Mării Caspice. adj., s.m. şi f, pl. iranieni,-e. iranic,-ă Iranian, adj, pl. iranici,-ce. iranică Limba vorbită de iranieni, s.f., g.-d. art. iranicei. iranist,-ă Specialist în iranistică; iranolog. s.m., pl. ira-nişti; s.f., g.-d. art. iramstei.
iranistică Disciplină care studiază limbile şi literaturile
iraniene, s.f, g.-d. art. iranisticii.
irascibil,-ă Care se enervează uşor; iritabil, adj., pl.
irascibili,-e.
irascibilitate Caracterul celui irascibil; iritabilitate. s.f., g.-d. art. irascibilităţii, pl. irascibilităţi. irato (it., muz.) Cu furie, cu mânie. adv. iraţional,-ă (-ţi-o-) 1. Contrar logicii, raţiunii. 2. (mat.) Număr ~ = număr real care nu poate fi redat sub forma unei fracţii. Ecuaţie ~ = ecuaţie care conţine atât puterile întregi cât şi puterile fracţionare ale elementelor ei. adj., pl. iraţionali,-e.
iraţionalism (-ţi-o-) Curent filosofic care afirmă prioritatea intuiţiei, a instinctului, în cunoaşterea lumii reale, în detrimentul raţiunii, s.n.
iraţionaiist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al iraţionalismului, adj., s.m. şi f, pl. iraţionalişţi,-ste.
iraţionalitate (-ţi-o-) însuşirea a ceea ce este iraţional. s.f, g.-d. art. iraţionalităţii.
irbis Panteră din regiunile muntoase ale Asiei, asemănătoare cu leopardul, s.m., pl. irbişi. ireal,-ă (-re-al) 1. Care nu există în realitate; imaginar, fantastic. 2. (despre moduri verbale sau propoziţii) Care prezintă acţiunea ca o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. adj., pl. ireali,-e.
irealitate (-re-a-) Caracterul a ceea ce este ireal; lipsă de realitate, s.f., g.-d. art. irealităţii, pl. irealităţi, irealizabil,-ă (-re-a-) Care nu poate fi realizat; de nerealizat. adj., pl. irealizabili,-e.
ireconciliabil,-ă (-li-a-) Care nu poate fi pus de acord (cu altceva); de neîmpăcat, adj., pl. ireconciliabili,-e. irecuperabil,-ă Care nu poate fi recuperat, //(med.) Care este incurabil; nevindecabil, adj., pl. irecuperabili,-e.
irecuzabil,-ă (livr.) Care nu poate fi recuzat, respins; care trebuie admis. adj., pl. irecuzabili,-e. iredgnt,-ă (rar) Iredentist, adj., pl. iredgnţi,-te. iredentism Mişcare naţionalistă, extremistă, ai cărei susţinători urmăresc revendicarea anumitor drepturi teritoriale în afara reglementărilor social-politice. [var. iri-dentism s.n.] s.n.
iredentist,-ă (Partizan) al iredentismului, [var. iriden-tist,-ă s.m. şi f, adj.] adj, s.m. şi f, pl. iredentişti,-ste. ireductibil,-ă 1. Care nu se mai poate reduce la o formă mai simplă, care nu se mai simplifică. 2. (fig.) Neîmpăcat, înverşunat, necruţător, adj., pl. ireductibili,-e. ireductibilitate însuşirea de a fi ireductibil, s.f, g.-d. art. ireductibilităţii.
irefragabil,-ă (rar) Care nu poate fi recuzat, adj., pl. irefragabili,-e.
irefutabil,-ă (livr.) Care nu poate fi respins, combătut; convingător. Argument ~. adj., pl. irefutabili,-e. irefutabllitate (livr.) însuşirea a ceea ce este irefutabil. s.f, g.-d. art. irefutabilităţii.
iregular,-ă (rar) Care nu este regulat; neregulat, adj., pl. iregulâri,-e.
iregularitate
594
iregularitate 1. Neregularitate. 2. Faptă, atitudine care reprezintă o abatere de la reguiă, de la lege. s.f, g.-d. art. iregularităţii, pl. iregularităţi.
irelevant,-ă Care nu este relevant; lipsit de importanţă. adj., pl. irelevanţi,-te.
ireligios,-oasă (-gi-os) Care este lipsit de religie; contrar religiei, adj., pl. ireligioşi,-oase. ireligiozitate (-gi-o-) (rar) Lipsă de religiozitate, s.f, g.-d. art. ireligiozităţii.
iremediabil,-ă (-di-a-) Care nu poate fi remediat, reparat; fără leac. //(adv.) Definitiv, categoric, adj., pl. iremediabili,-e.
iremisibil,-ă (rar) De neiertat, adj., pl. iremisibili,-e. iremisibilitate (rar) Caracterul, starea a ceea ce este iremisibil. s.f., g.-d. art. iremisibilităţii. iremunerabil,-ă Care nu poate fi plătit, recompensat. adj., pl. iremunerabili,-e.
irenic,-ă (livr.) Care inspiră pace; paşnic, pacifist, adj., pl. irenici,-ce.
irenjsm Orientare care susţine unificarea diferitelor confesiuni creştine pe baza a ceea ce au în comun. s.n. irenologie Domeniu al politologiei, care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menţinerea sau restabilirea păcii, s.f, art. irenologia, g.-d. art. irenologiei. ireparabil,-ă Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta, adj., pl. ireparabili,-e. ireprehensibil,-ă Căruia nu i se poate reproşa nimic; corect, adj., pl. ireprehensibili,-e. irepresibil,-ă Care nu poate fi reprimat, adj., pl. ire-presibili,-e.
ireproşabil,-ă Care este fară cusur; corect, perfect. adj., pl. ireproşabili,-e.
irespectuos,-oasă (-tu-os) Care nu este respectuos; lipsit de bună-cuviinţă. adj., pl. irespectuoşi,-oase. irespirabil,-ă (despre aer) Care nu se poate respira; sufocant. adj.,pl. irespirabili,-e. iresponsabil,-ă Lipsit de simţul răspunderii; care nu poate răspunde pentru faptele sale. adj, pl. iresponsabili,-e. iresponsabilitate Starea celui iresponsabil; lipsă de răspundere, s.f, g.-d. art. iresponsabilităţii. iretractabil,-ă Care nu poate fi retractat, adj., pl. ire-tractabili,-e.
ireverenţă Lipsă de respect; necuviinţă, s.f, g.-d. art. ireverenţei, pl. ireverenţe.
ireverenţios,-oasă (-ţi-os) Care este nepoliticos; lipsit de respect, adj., pl. ireverenţioşi,-oase. ireversibil,-ă Care nu se mai poate întoarce; care nu se poate produce şi în sens invers. Proces ~. adj., pl. ireversibili,-e.
ireversibilitate Caracteristica fenomenului ireversibil. s.f, g.-d. art. ireversibilităţii.
irevocabil,-ă (şi adv.) Care nu poate fi revocat, schimbat; definitiv, adj., pl. irevocabili,-e. irevocabilitate însuşirea a ceea ce este irevocabil, s.f, g.-d. art. irevocabilităţii.
irezistibil,-ă Căruia nu i se poate rezista; căruia nu i se poate împotrivi, adj., pl. irezistibili,-e. irezistiDilitate însuşirea de a fi irezistibil, s.f, g.-d. art. irezistibilităţii.
irezolvabil,-ă Care nu poate fi rezolvat, adj., pl. ire-zolvabili,-e.
irezonabil,-ă Care este nechibzuit, lipsit de judecată. adj., pl. irezonabili,-e.
iridacee (la pl.) Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, având ca tip stânjenelul; (la sg.) Plantă din această familie, s.f, art. iridacgea, g.-d. art. iridacgei, pl. iridacee.
iridectomie (med.) Secţionarea unei porţiuni din iris. s.f, art. iridectomia, g.-d. art. iridectomiei, pl. iridec-tomii, art. iridectomiile.
iridentism v. iredentism. iridentist,-ă v. iredentist.
iridescent,-ă Cu reflexe irizante. adj., pl. iridescenţi,-te. iridiu Metal din familia platinei, foarte dur şi foarte rezistent, folosit în aliaje, [var. iridium í.«.] s.n., art. iridiul. iridium v. iridiu.
iridologie (med.) Metodă de diagnostic prin studierea pupilei şi a irisului, s.f, g.-d. art. iridologiei. iridoscop Instrument pentru examinarea irisului, s.n., pl. iridoscoape.
iridoscopie Examinarea irisului cu ajutorul iridisco-pului. s.f, art. iridoscopia, g.-d. art. iridoscopiei, pl. iri-doscopii, art. iridoscopiile.
iriga tr. l.A efectua lucrări de irigaţii pe un tren agricol.
2. (despre sânge) A circula într-un organism, într-un
ţesut etc. vb. I, ind. prez. 3 irigă.
irigabil,-ă (despre terenuri) Care poate fi irigat, adj., pl.
irigabili,-e.
irigare Acţiunea de a iriga, s.f, g.-d. art. irigării, pl. irigări.
irigator Aparat cu ajutorul căruia se fac clisme sau spălături interne, s.n., pl. irigatoare. irigaţie (-ţi-e) Ansamblul lucrărilor necesare pentru alimentarea cu apă a lucrărilor agricole, [var. irigaţiune s.f.\ s.f, art. irigaţia, g.-d. art. irigaţiei, pl. irigaţii, art. irigaţiile, irigaţiune v. irigaţie.
irigoscopie (med.) Examen radiologie al colonului, făcut cu ajutorul unei substanţe de contrast, introduse în rect. s.f., art. irigoscopia, g.-d. art. irigoscopiei, pl. irigo-scopii, art. irigoscopiile.
irimje Produs intermediar rezultat din măcinarea grâului, folosit ca faină furajeră, s.n. . iris1 Stânjenel. s.m., pl. irişi.
iris2 l. Membrană colorată a ochiului, în mijlocul căreia se află pupila. 2. Diafragma unui aparat optic cu orificiu variabil, s.n., pl. irisuri.
irita tr. şi refl. 1. A (se) produce o iritaţie. 2. A (se) enerva, a (se) mânia. vb. I, ind. prez. 3 irită, iritabil,-ă Care se enervează uşor; irascibil. //Supus iri-taţiei. adj., pl. iritabili,-e.
iritabilitate 1. Proprietatea de a se irita (uşor); irasci-bilitate. 2. //(fiziol.) Proprietate a materiei vii de a reacţiona la stimuli. s.f, g.-d. art. iritabilităţii. iritant,-ă 1. Care irită; supărător, enervant. 2. Care produce iritaţii, adj., pl. iritanţi,-te. iritare Acţiunea de a (se) irita, s.f, g.-d. art. iritării, pl-iritări.
iritaţie (-ţi-e) 1. Stare de enervare, de irascibilitate. 2. Congestie uşoară a pielii sau a unui organ, s.f, art. iri-taţia, g.-d. art. iritaţiei, pl. iritaţii, art. iritaţiile. irită (med.) Inflamaţie a irisului, s.f, g.-d. art. iritei, pl-irite.
iriza tr. A emite lumini sau radiaţii multicolore (ca ale curcubeului), vb. I, ind. prez. 3 irizează. irizabil,-ă (rar) Susceptibil de a iriza, adj., pl. irizabili,-e. irizare Acţiunea de a iriza, s.f, g.-d. art. irizării, pl-irizări.
irizaţie (-ţi-e) Coloraţie asemănătoare cu a curcubeului, apărută Ia suprafaţa unor scoici, cristale etc. în urma procesului de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente succesive, [var. irizaţiune s./!] s.f, art. irizaţia, g.-d. art. irizaţiei, pl. irizaţii, art. irizaţiile, jrizaţiune v. irizaţie.
irlandgz,-ă 1 (Locuitor) din Irlanda, adj., s.m. şi f-, pl-irlandezi,-e.
irlandgză Limba vorbită de irlandezi, s.f, g.-d. art-irlandezei.
irmiHc Veche monedă turcească de argint, care a circulat şi la noi; icosar. s.m., pl. irmilici.
595
isonar
irmos Priniu! vers sau prima strofă a unei cântări bisericeşti. s.n., pl. irmoase.
irochez,-ă 1. (Locuitor) care aparţine unui vechi trib de indieni din nordul SUA şi din Canada, adj., s.m. şi f, pl. irochgzi,-e.
irod 1. (la pl., art.) Veche dramă populară, de origine creştină, care se joacă de către colindători la Crăciun; vicleim. 2. Colindător costumat care umblă cu vicleimul. s.m., pl. irozi.
ironic,-ă Care face ironii; care conţine o ironie; batjocoritor. adj., pl. ironici,-ce.
ironie 1. Cuvânt, frază care exprimă o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva; zeflemea. I~a sorţii = întâmplare cu efect contrar celui aşteptat. 2. (lit.) Figură de stil, prin care se atribuie cuvintelor un sens opus celui obişnuit, astfel încât să exprime o persiflare, s.f., art. ironia, g.-d. art. ironiei, pl. ironii, art. ironiile. iromst,-ă 1. adj. (rar) Care denotă ironie. 11. s.m. şi f. Persoană, scriitor care cultivă ironia, adj., s.m. şi f, pl. ironişti,-ste.
ironiza tr. A face, a spune ironii la adresa cuiva sau a ceva; a persifla, (refl. recipr.) Se ~ează mereu. vb. I, ind. prez. 3 ironizează.
ironizare Acţiunea de a (se) ironiza, s.f., g.-d. art. ironizării, pl. ironizări.
ironizator,-ogre (Persoană) care ironizează, adj., s.m. şi f, pl. ironizatori,-oare.
iroseală Faptul de a (se) irosi; risipă, s.f, g.-d. art. irosglii, pl. iroseli.
irosi tr. şi refl. A (se) risipi, a (se) pierde. Hrefl. (despre oameni) A face eforturi inutile într-o direcţie, vb. /, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosgsc, imperf. 3 sg. irosea; conj. prez. 3 să irosească.
irosire Acţiunea de a (se) irosi; pierdere, risipire (inutilă). s.f, g.-d. art. irosirii, pl. irosiri, irumpe v. irupe.
irupe intr. A se manifesta brusc şi cu violenţă; a izbucni, a ţâşni. [var. irumpe vb.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irup; part. irupt.
irupere Acţiunea de a irupe. s.f, g.-d. art. iruperii, pl. iruperi.
irupţie (-ţi-e) Izbucnire violentă; ţâşnire; revărsare bruscă a apelor unui râu. [var. irupţiune s./!] s.f, art. jrupţia, g.-d. art. irupţiei, pl. irupţii, art. irupţiile, irupţiune v. irupţie.
isadglf (biol.) Monstru dublu ai cărui indivizi sunt egal dezvoltaţi, s.m., pl. isadelfi.
ISBN (isebeng) Număr internaţional, standard ce apare Pe cărţi, format din treisprezece cifre arabe, care indică tara de apariţie, editura, şi un număr de control, s.n., art. J$BN-ul, pl. ISBN-uri.
'SCâ 1. refl. A se ivi, a se produce brusc, pe neaşteptate. ~ tr. A scoate la iveală, a provoca; (p. ext.) a născoci, vb.
ind. prez. 3 iscă; conj. prez. 3 să işte. ţscare Acţiunea de a (se) isca. s.f, g.-d. art. iscării, pl. |sc|ri.
■scaii tr., intr. şi refl. A(-şi) scrie numele pe un act ofi-c,al, pe textul unei scrisori, al unei chitanţe etc. //A (se) semna. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. iscălgsc, imperf.
•	^.jscălea; conj. prez. 3 să iscălească.
■scaijre Acţiunea de a (se) iscăli, s.f, g.-d. art. iscălirii, Pl- iscăHri.
I^ălit Faptul de a (se) iscăli, s.n.
•Scalitură Numele unei persoane scris de ea însăşi pe act, pe o scrisoare etc. s.f., g.-d. art. iscăliturii, pl. iscălituri.
SChgmic.-ă Provocat de ischemie. adj.,pl. ischemici,-ce.
ischemie (med.) Diminuare a circulaţiei sângelui într-un organ sau într-un ţesut datorită unui spasm arterial sau obturării unui vas. s.f, art. ischemia, g.-d. art. ischemiei, pl. ischemii, art. ischemiile, ischialgie (-chi-al-) (med.) Nevralgie sciatică, s.f, art. ischialgia, g.-d. art. ischialgiei, pl. ischialgii, art. ischi-algiile.
ischiatic,-ă (-chi-a-) (med.) Al ischionului. adj., pl. ischiatici,-ce.
ischion (-chi-on) Una dintre cele trei părţi ale osului iliac. s.n., pl. ischionuri.
ischiuzar,-ă (înv., despre oameni) Şiret, şmecher, adj., s.m. şi f., pl. ischiuzari,-e.
iscoadă Persoană care iscodeşte; militar trimis în recunoaştere; spion, s.f, g.-d. art. iscoadei, pl. iscoade, iscodeală 1. Acţiunea de a iscodi. 2. (fig.) Născocire, invenţie; iscodenie. s.f, g.-d. art. iscodglii, pl. iscodgli. iscodenie (-ni-e) (rar) Iscodeală (2). s.f, art. iscodgnia, g.-d. art. iscodgniei, pl. iscodenii, art. iscodgniile. iscodi tr. 1. A cerceta ceva sau pe cineva (pe ascuns şi amănunţit); a spiona. 2. A pune cuiva întrebări insistente (şi indiscrete). 3. A născoci, a imagina ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. iscodgsc, imperf. 3 sg. iscodea; conj. prez. 3 să iscodească
iscodire Acţiunea de a iscodi, s.f, g.-d. art. iscodirii, pl. iscodiri.
iscoditor,-oare Care iscodeşte, care cercetează ca să afle ceva; născocitor. adj., pl. iscoditQri,-oare. iscoditură (rar) Lucru iscodit; născocire, minciună. s.f, g.-d. art. iscoditurii, pl. iscodituri. iscurie (med.) Dificultate sau neputinţă de a urina, s.f, art. iscuria, g.-d. art. iscuriei.
iscusi tr. şi refl. A (se) face mai îndemânatic, mai ager.
vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. iscusgsc, imperf. 3 sg.
iscusea; conj. prez. 3 să iscusească.
iscusime (înv.) Iscusinţă, s.f, g.-d. art. iscusimii.
iscusinţă Abilitate, îndemânare, pricepere, iscusire,
iscusime. s.f., g.-d. art. iscusinţei, pl. iscusinţe.
iscusire (înv.) Iscusinţă, s.f, g.-d. art. iscusirii.
iscusit,-ă 1. Priceput, îndemânatic, talentat. 2. Făcut cu
abilitate, cu artă. adj., pl. iscusiţi,-te.
isihie (înv.) Linişte, tihnă, s.f., art. isihia, g.-d. art. isi-
hiei.
islam Islamism, s.n.
Islam Totalitatea popoarelor de religie mahomedană. s.prop.n.
islamic,-ă Referitor la islam, adj., pl. islamici,-ce. islamism Religia musulmanilor întemeiată de Mahomed în sec. al VII-lea; mahomedanism, islam. s.n. islamiza tr. şi refl. A (se) converti la islamism; a da sau a căpăta caracter islamic, vb. I, ind. prez. 3 islamizează. islamizare Acţiunea de a (se) islamiza. s.f, g.-d. art. islamizării.
island£Z,-ă (Locuitor) din Islanda, adj., s.m. şi f, pl. islandezi,-e.
islandeză Limba vorbită de islandezi, s.f, g.-d. art.
islandezei.
islaz v. izlaz.
ismailit (-ma-i-) Membru al unei secte musulmane şiite, care se caracterizează prin fanatism extrem, s.m., pl. ismailiţi.
isnaf1 (înv.) Breslaş, meseriaş, s.m., pl. isnafi. isnaf2 (înv.) Breaslă, corporaţie, s.n., pl. isnafuri. iSQn Sunet prelungit care acompaniază o melodie vocală sau instrumentală. IA ţine (cuiva) ~ul = a-i face (cuiva) pe plac; a-i aproba necondiţionat vorbele sau faptele, s.n.
isoglosă v. izoglosă.
isonar (înv.) Persoană care ţine isonul în biserică, s.m., pl. isonari.
isop
596
isop Arbust exotic din ale cărui frunze se extrage un ulei parfumat, s.m., pl. isopi.
isoscel (în sintagma) Triunghi ~ = care are două laturi egale, adj., pl. isoscele.	_
Ispas (pop.) Numele sărbătorii creştine ortodoxe înălţarea (Domnului), s.prop.n.
ispaşă (înv., pop.) Despăgubire pentru stricăciunile făcute de animalele domestice, s.f., art. ispaşa, g.-d. art. ispaşei, pl. ispaşe.
ispăşenie (înv.) Ispăşire, s.f., art. ispăşenia, g.-d. art. ispăşeniei, pl. ispăşenii.
ispăşi tr. 1. A suferi din cauza unei greşeli; a-şi lua pedeapsa. //A face închisoare în urma condamnării. 2. (înv.) A constata pagubele făcute (de vite) pe proprietatea altuia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispăşesc, imperf. 3 sg. ispăşea; conj. prez. 3 să ispăşească, ispăşire Acţiunea de a ispăşi; ispăşenie. s.f, g.-a. art. ispăşirii, pl. ispăşiri.
ispăşitor,-oare Care ispăşeşte (o vină, o greşeală etc.). /(fam.) Ţap ~ = persoană socotită vinovată (în locul alteia). 2. (în credinţele religioase) Care duce la iertarea păcatelor, adj., pl. ispăşitori,-oare. ispisoc (înv.) Document, act vechi, s.n., pl. ispisoace. ispită 1. Ceea ce reprezintă o mare atracţie; tentaţie; îndemn la rău; (p. ext.) păcat. 2. (înv.) încercare la care este supus cineva pentru a-şi dovedi credinţa, iubirea etc. 3. (înv.) Cercetare, studiu, s.f, g.-d. art. ispitei, pl. ispite.
ispiti tr. l.A atrage (spre rău), a ademeni, a seduce. 2. (înv.) A pune la încercare sentimentele cuiva. 3. (înv., pop.) A cerceta, a descoase. 4. (înv.) A descoperi, a afla. vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispitesc, imperf. 3 sg. ispitea; conj. prez. 3 să ispitească.
ispitire Acţiunea de a ispiti, s.f, g.-d. art. ispitirii, pl. ispitiri.
ispititor,-oare I. Care ispiteşte; tentant; (p. ext.) fermecător. 2. (înv.) Care cercetează, adj, pl. ispititori,-oare. ispol (reg.) Căuş, vas folosit pentru scoaterea apei dintr-o ambarcaţiune mică. s.n., pl. ispoale. ispravă 1. Faptă, acţiune dusă până la capăt; (p. ext.) aventură. 2. Reuşită, izbândă. 3. (fam.) Năzbâtie, prostie. s.f, g.-d. art. isprăvii, pl. isprăvi, ispravnic (înv.) Dregător care îndeplinea o poruncă domnească sau care conducea un ţinut ori un judeţ, s.m., pl. ispravnici.
isprăvi tr. şi refl. A (se) termina, a (se) sfârşi; a (se) înfăptui, a (se) realiza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. isprăvesc, imperf. 3 sg. isprăvea; conj. prez. 3 să isprăvească.
isprăvire Acţiunea de a (se) isprăvi, s.f, g.-d. art. isprăvirii, pl. isprăviri.
isprăvit Faptul de a (se) isprăvi; sfârşit, s.n.
fsprăvniceasă Soţia ispravnicului, s.f, g.-d. art.
isprăvnicgsei, pl. isprăvnicgse.
fsprăvnicgl (înv.) Ajutor al vătafului care supraveghea
munca argaţilor unei moşii, s.m., pl. isprăvnicgi, art.
isprăvnicgii.
isprăvnic£sc,-ească Referitor la ispravnic sau la isprăvnicie. adj., pl. isprăvnicsşti.
Isprăvnicl (înv.) 1. intr. A administra, a conduce un ţinut. 2. tr. şi refl. A deveni sau a face ispravnic, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. isprăvnicgsc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 să isprăvnicească. isprăvnicie Instituţie condusă de ispravnic; funcţia de ispravnic, s.f, art. isprăvnitia, g.-d. art. isprăvniciei, pl. ispravnicii, art. isprăvniciile.
Israelian,-ă (-li-an) (Locuitor) al statului Israel, adj., s.m. şi f, pl. israelifini,-e.
israelit,-ă Evreu, adj., s.m. şi f, pl. israeliţi,-te. ist/iest, iastă (reg., după s. are forma ista, iasta) Acest, //(despre unităţi de timp) Prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat, adj. pr., g.-d. istui/iestui, istei/iestei, pl. işti/ieşti, iste/ieste, g.-d. pl. istor/iestor. ista, iasta (reg.) Acesta'. Omul ~. pr. dem., g.-d. istuia, isteia/iesteia, pl. iştia, istea/iestea, g.-d. pl. istor/iestor. istălalt/istalalt, iastălată/iastalaltă (reg.) Cestălalt. pr. dem., g.-d. istuilalt, isteilalte/iesteilalte, pl. iştilalţi/ iştialalţi, istelalte/iesteilalte, g.-d. pl. istorlalţi, istorlalte/ iestorlalte.
isteciune (înv.) Isteţime, s.f, g.-d. art. isteciunii, pl. isteciuni.
isteric,-ă I. adj. Referitor la isterie. Gest ~. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de isterie, //(adv.) Râde ~. adj., s.m. şi f, pl. isterici,-ce.
istericale (fam.) Criză de isterie, s.f. pl., art. istericalele. isterie Stare patologică nervoasă cu manifestări foarte diverse; agitaţie, convulsii, accese de râs sau de plâns etc. s.f, art. isteria, g.-d. art. isteriei, pl. isterii, art. isteriile.
isterigen,-ă Care produce isterie, adj., pl. isterigeni,-e. isterism (med.) Psihonevroză manifestată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă, tulburări soma-tice. s.n.
isteroid,-ă (-o-id) Asemănător cu isteria. Comportament ~. adj.,pl. isteroizi,-de.
isteţ,-eaţă Care e ager la minte; deştept, iscusit. //Vioi. adj., pl. isteţi,-e.
isteţi refl. (înv.) A deveni isteţ. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se isteţeşte, imperf. 3 sg. se isteţea; conj. prez. 3 să se isteţească.
isteţie (înv.) Isteţime, s.f, art. isteţia, g.-d. art. isteţiei, pl. isteţii, art. isteţiile.
isteţime Agerime de minte, ingeniozitate, perspicacitate; isteţie. s.f, g.-d. art. isteţimii, pl. isteţimi, istm Fâşie (îngustă) de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent, s.n., pl. istmuri. istmic,-ă Care aparţine unui istm. adj., pl. istmici,-ce. istoric1 Expunere amplă a unui fapt, a unei întâmplări etc. s.n.
istoric2,-ă I. adj. 1. Care aparţine istoriei, referitor la istorie; care are o mare importanţă în dezvoltarea societăţii. /Monument ~ = construcţie ocrotită de stat pentru vechimea şi valoarea ei artistică. 2. Care are ca temă istoria. Poezie ~. 3. Care prezintă faptele în ordine cronologică. II. s.m. Specialist în istorie, adj., s.m., pl-isterici,-ce.
istoricesc,-ească (înv.) Istoric, adj., pl. istoriceşti, istoriceşte (rar) Din punctul de vedere istoric; cronologic, adv,
istoriciza tr. A da un caracter istoric, vb. I, ind. prez. 3 istoricizează.	a
istQrie (-ri-e) 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor în natură şi în societate. 2. Ştiinţă care studiază apariţia şi dezvoltarea societăţii, a unui popor etc.; (concr.) scriere care relatează fapte legate de această ştiinţă. 3. Ştiinţă care studiază dezvoltarea şi schimbările succesive dintr-un anumit domeniu, -a literaturii. //Prezentare critică a unor fapte istorice. 4. Povestire, naraţiune.
5.	(fam.) întâmplare, păţanie; poznă, s.f, art. istaria, g.-d. art. isteriei, pl. isterii, art. isteriile, istorioară (-ri-oa-) 1. Povestire scurtă, amuzantă, scrisă, de obicei, pentru copii, s.f, g.-d. art. istorioarei, pl. istorioare.	.
istoriograf (-ri-o-) (în trecut) Persoană desemnată în mod oficial cu scrierea istoriei unei epoci, a unei domnii etc,; (p. ext.) istoric, s.m., pl. istoriografi.	,,
istoriografie,-ă (-ri-o-) Referitor la istoriografie, adj., pl. istoriografiei,-ce.
597
iudaism
istoriografie (-ri-o-) 1. Ramură a istoriei care studiază operele şi concepţiile istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice dintr-o ţară, dintr-o anumită epocă, referitoare la un anumit eveniment etc. s.f., art. istoriografia, g.-d. art. istoriografiei, pl. istoriografii, art. istoriografiile, istorisi tr. A povesti; a relata o întâmplare; a nara. vb. IV, ind■ prez. I sg. şi 3 pl. istorisesc, imperf. 3 sg. istorisea; eoni. prez. 3 să istorisească, istorisire Acţiunea de a istorisi, s.f., g.-d. art. istorisirii, pl. istorisiri.
istorism Principiu conform căruia orice eveniment trebuie studiat în procesul dezvoltării sale istorice, s.n. istorist,-ă (Adept) al istorismului, adj., s.m. şi f, pl. istoiişti,-ste.
istfiV (înv.) Sfîrşit. /(pop.) De - = cu totul, complet. Fără - = fără încetare, s.n.
istoveâlă Faptul de a (se) istovi; stare de epuizare fizică, s.f., g.-d. art. istovglii.
istovi 1. tr. şi refl. A (se) obosi fără măsură; a (se) epuiza. 2. tr. (pop.) A epuiza, a sfârşi, vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 să istovească
istovire Faptul de a (se) istovi; stare de epuizare extremă, s.f., g.-d. art. istovirii, pl. istoviri, istovitsr,-oare Care istoveşte, adj., pl. istovitari,-oare. istrien v. histrion.
istroromân,-ă I. adj. Referitor la istroromâni. II. s.m. Bărbat aparţinând unei populaţii de limbă română, care trăieşte în peninsula Istria, adj., s.m., pl. istroromâni,-e. istroromână Dialect al limbii române, vorbit de istroromâni. s.f, g.-d. art. istroromânei, istroromâncă Femeie de origine istroromână, s.f, g.-d. art. istrorom|ncei, pl. istrorom|nce, isys/lisus Numele Mântuitorului; Mesia, s.prop.m. işalâ (înv.) Aşa să fie! interj.
işlic (înv.) Căciulă de blană sau de postav, de diferite forme şi mărimi, purtată odinioară de domni şi de boieri, iar mai târziu, de negustori, de lăutari etc. s.n., pl. işlice. iŞlicar (înv.) 1. Persoană care purta işlic; (fig.) boier conservator, refractar la nou. 2. Fabricant sau negustor de işlice. s.m., pl. işlicari.
JŞlicgl (înv.) Diminutiv al lui işlic. s.n., pl. işlicele. ţtaia Versiune latină a Bibliei, s.prop.f., g.-d. Italéi, italign,-ă (-li-an) 1. (Locuitor) din Italia, adj., s.m., pl. italigni,-e.
italiană (-li-a-) Limba vorbită de italieni, s.f., g.-d. art. italignei.
italiancă (-li-an-) Locuitoare din Italia, s.f, g.-d. art. jtaligneei, pl. italience.
■tâlic,-ă 1. Care se referă la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice) Cursiv, adj., pl. italici,-ce.
Iţaljcă Literă cursivă, s.f, g.-d. art. italicei, pl. italice. Jtaljenese,-ească (-li-e-) Italian, adj., pl. italieneşti, italieneşte (-li-e-) Ca italienii; în limba italiană, adv. italienism (-li-e-) 1. Curent lingvistic din sec. al XlX-lea, care urmărea apropierea artificială a limbii române de limba italiană. 2. Element de jargon împrumutat din limba italiană (fară a fi necesar), s.n., pl. italienisme, italienist,-ă (-li-e-) Specialist în limba, literatura şi cultura italiană, s.m., pl. italienişti; s.f, g.-d. art. italienistei, Pl- italieniste.
■talienistică (~li-e-) Studiul limbii, al literaturii şi al culturii italiene. s.f., g.-d. art. italienisticii. jţalleniza (-li-e-) tr. A imita pe italieni (în cultură, în imbă etc.) vb. I, ind. prez. 3 italienizează.
>. ienizant,-ă (-li-e-) Care imită pe italieni; care ita-jienizează limba, adj., pl. italienizanţi,-te. italiot (-li-ot) (mai ales la pl.) Populaţie de limbă indo-europeană, care locuia în Antichitate în centrul Italiei. s-m-, pl. italioţi.
italofil,-ă (Cel) care iubeşte, admiră a tot ceea ce este italian, adj., s.m. şi f, pl. italofili,-e. item1 (lat.) De altfel, în plus. adv. item2 1. Chestiune, subiect; articol, punct. //Element constitutiv al unui test, al unui chestionar. 2. Element de apreciere în problemele analitice. 3. (psih.) Situaţie particulară care determină din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile, s.m.is.n., pl. itgmi// itgmuri/itgme.
iterativ,-ă (despre forme verbale sau despre propoziţii temporale) Care exprimă o acţiune repetată, adj, pl. iterativi,-e.
iteraţie (-ţi-e) Acţiune repetată, //(mat.) Repetare a unui procedeu de calcul (prin aplicarea acestuia la rezultatul calculului din etapa precedentă), s.f, art. ite-raţia, g.-d. art. iteraţiei, pl. iteraţii, art. iteraţiile, itinerg intr. A se deplasa dintr-un loc în altul pentru a desfăşura o anumită activitate, profesie etc. vb. I, ind. prez. 3 itinerează.
itinerant,-ă Care se deplasează din loc în loc cu un anumit scop. Expoziţie ~. Ambasador adi., pl- itineranţi,-te.
itinerar 1. Drum, traseu după care se desfăşoară o călătorie cu indicarea localităţilor care vor fi parcurse. 2. Indicator cu orele de plecare şi de sosire ale unui vehicul de transport în comun de pe un parcurs, s.n., pl. itinerare.
iţân (rar) Locuitor de la munte, s.m., pl. iţani.
iţari Pantaloni ţărăneşti lungi, strâmţi şi încreţiţi pe
picior, s.m. pl.
iţă Dispozitiv la războiul de ţesut prin care se trec firele de urzeală. IA (i se) încurca (cuiva) ~ele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situaţia. A (se) descurca -ele = a (se) lămuri o situaţie, s.f , g.-d. art. iţei, pl. iţe. iţăraşi (rar) Diminutiv de la iţari. s.m. pl. iţi refl. (pop.) 1. A se arăta puţin; a se ivi. 2. A se uita (la ceva) pe furiş, în fugă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se iţeşte, imperf. 3 sg. se iţea; eoni. prez. 3 să se iţească iţii (rar, în expr.) A face se zice despre cel care, într-un joc de copii, scoate puţin capul afară din locul în care s-a ascuns, pentru a da un semnal convenţional, interj. iu/iu-iu Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă şi care însoţeşte strigăturile. //Strigăt care exprimă spaima. inter).
iubăreţ,-eaţă (pop.) Care este pătimaş în dragoste. adj., pl. iubărgţi,-e.
iubeţ,-eaţă (pop.) (Persoană) care iubeşte mult. //(înv.) (Persoană) care este amatoare de... adj., s.m. şi f, pl. iubgţi,-e.
iubi tr. şi refl. 1. A îndrăgi pe cineva; a avea o mare afecţiune pentru cineva (sau pentru ceva), lirefl. recipr. A avea relaţii de dragoste cu cineva. 2. A ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 3. A-i plăcea să... vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iubgsc, imperf. 3 sg. iubea; conj. prez. 3 să iubească.
iubire Faptul de a (se) iubi; amor, iubit1. //Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva. //Relaţii de dragoste. s.f, g.-d. art. iubirii, pl. iubiri. iubit1 Iubire, s.n.
iubit2,-ă I. adj. Pe care cineva îl iubeşte; care este drag cuiva. II. s.m. şi f. Persoană care are relaţii de dragoste cu o persoană de sex opus. adj., s.m. şi f, pl. iubiţi,-te. iubitor,-oare Care iubeşte; plin de dragoste, de afecţiune. adj., pl. iubitori,-oare.
iubiţei,-ică (fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). s.m., pl. iubiţei, art. iubiţgii; s.f, g.-d. art. iubiţglei, pl. iubiţgle, art. iubiţelele.
iudaic,-ă (-da-ic) Care se referă la Iudeea sau la populaţia ei. adj., pl. iudaici,-ce. iudaism Mozaism, s.n.
iudă
598
iudă Om prefăcut, ipocrit; trădător, s.f, g.-d. art. iudei, pl. iude.
iudeospaniQl,-ă (-de-o-, -ni-ol) Referitor la evreii din
Spania, adj., pl. iudeospanioli,-e.
iudeospanioiă (-de-o-, -ni-o-)Limbă vorbită de evreii
din Spania, s.f, g.-d. art. iudeospaniolei.
iudeu Persoană originară din Iudeea. //(înv.) Evreu.
s.m., pl. iudei, art. iudeii.
iuft Piele groasă de bovine din care se fac feţe de încălţăminte, s.n.
iugăr Veche unitate de măsură pentru suprafeţe agrare (egală cu 0,5775 de Hectare), folosită în Transilvania. s.n., pl. iugăre.
iugoslav,-ă (Locuitor) din fosta Iugoslavie, adj., s.m. şi
f,	pl. iugoslavi,-e.
iui (i-u-) intr. (pop.) A chiui. vb. IV, ind. prez. 3 iuie, imperf. 3 sg. iuia; conj. prez. 3 să iuie. iuit (i-u-) (rar) Chiot, chiuit, s.n., pl. iuituri. iulian (-li-an) (în sintagma) Calendar ~ = calendar introdus în anul 46 î.Hr. din ordinul lui luliu Caesar, adj. iulie (-li-e) A şaptea lună a anului; luna lui cuptor, s.m.,
g.-d.	lui iulie; abr. iul.; VII/.07./-07-.
iylus (biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrăneşte cu vegetale şi care, în caz de pericol, se răsuceşte în spirală, s.n.
iyncher (înv.) 1. Elev al unei şcoli militare; cadet. 2. Proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană, s.m., pl. iuncheri.
iunie (-ni-e) A şasea lună a anului; cireşar. s.m., g.-d. lui iunie; .abr. iun.; VI/.06./-06-.
iureş Asalt, năvală; atac; mers impetuos, fugă. s.n., pl. iureşuri.
iurtă Locuinţă demontabilă, de formă conică, specifică populaţiilor nomade din Asia Centrală, s.f, g.-d. art. iurtei, pl. iurte.
iyşcă (rar, în sintagma) ~ de femeie = femeie şireată şi temperamentală, s.f., g.-d. art. iuştii, pl. iuşti. iuşnj (pop.) 1. intr. (despre bici) A produce zgomotul caracteristic plesniturii. 2. tr. A atinge pe cineva cu biciul, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. iuşnesc, imperf. 3 sg. iuşnea; conj. prez. 3 să iuşnească. iuşti Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului, interj.
iută 1. Plantă din regiunile tropicale cultivată pentru fibrele textile care se extrag din tulpina ei. 2. Fibră textilă obţinută din tulpina iutei, s.f., g.-d. art. iutei, iute 1. Care acţionează repede, care se produce fară întârziere; prompt. 2. Care înaintează rapid, //(adv.) îndată, în grabă. 3. Care se supără uşor; irascibil.
4.	(despre alimente) Cu gust înţepător; picant, adj., pl. iuţi.
iutişgr (pop.) Repejor, adv.
iuţar (reg.) Ciupercă comestibilă, cu pălăria alb-găl-buie. s.m., pl. iuţari.
iuţeală 1. Viteză mare, repeziciune. 2. Violenţă, nervozitate. 3. Gust înţepător, s.f, g.-d. art. iuţelii, pl. iuţeli, iuţi 1- tr. şi refl. A face să meargă sau a merge mai repede; a (se) grăbi. Hrefl. A deveni mai intens, mai tare.
2.	refl. (rar) A se supăra uşor. 3. refl. A căpăta un gust înţepător, picant, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iuţesc, imperf. 3 sg. iuţea; conj. prez. 3 să iuţească, iuţire (rar) Acţiunea de a (se) iuţi. s.f, g.-d. art. iuţirii, pl. iuţiri.
luvenalii (iu-) Sărbători la romani introduse de împăratul Nero, la care se reprezentau producţii teatrale. s.prop.f. pl., art. Iuvenaliile. iuxtă v. juxtă.
iuzbaşă (ist.) Hotnog; sutaş. s.m., art. iuzbaşa, g.-d. art. iuzbaşei, pl. iuzbaşi.
iuzluc Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale, s.m., pl. iuzluci. ivăr Clanţă (la uşă); încuietoare, zăvor, s.n., pl. ivăre. iveală Ivire. IA da (sau a scoate) la~ = a face cunoscut; a publica. A ieşi la ~ = a apărea; a se descoperi, s.f, g.-d. art. ivelii.
ivi refl. A se arăta, a apărea (pe neaşteptate), vb. IV, ind. prez. 3 sg. se iveşte, imperf. } sg. se ivea; conj. prez. 3 să se ivească.
ivire Acţiunea de a (se) ivi. s.f, g.-d. art. ivirii, ivoar Alb (ca fildeşul), adj. invar. ivorin Fildeş sintetic, s.n.
ivoriu 1. Fildeş. 2. (anat.) Dentină. s.n., art. ivoriul. ivrit Limba vorbită de israelieni; neoebraică. s.f. iz Miros deosebit, specific; miros (şi gust) neplăcut, s.n, pl. izuri.
izanomaHe Abatere a unui fenomen meteorologic faţă de valoarea normală, s.f, art. izanomalia, g.-d. art. izanomahei, pl. izanomalri, art. izanomaliile. izbavă (reg.) Salvare, scăpare, s.f, g.-d. art. izbăvii, pl. izbăvi.
izbă Căsuţă de lemn, specifică unor sate ruseşti, s.f., g.-d. art. izbei, pl. izbe.
izbăvi tr. şi refl. A (se) salva, a (se) mântui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. izbăvesc, imperf. 3 sg. izbăvea; conj. prez. 3 să izbăvească.
izbăvire Acţiunea de a (se) izbăvi, s.f., g.-d. art. izbăvirii, pl. izbăviri.
izbăvitor,-oare (Persoană) care izbăveşte; salvator. adj.. s.m. şi f, pl. izbăvitQri,-oare. izbândă Biruinţă (în luptă). //Reuşită, succes, s.f., g.-d. art. izbânzii, pl. izbânzi.
izbândi intr. 1. A birui (în luptă). 2. A reuşi (într-o acţiune). //A împlini, a realiza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. izbândesc, imperf. 3 sg. izbândea; conj. prez. 3 să izbândească.
izbândire Acţiunea de a izbândi, s.f, g.-d. art. izbândirii, pl. izbândiri.
izbânditor,-oare (rar) Care izbândeşte; biruitor, adj., pl. izbânditori,-oare.
izbelişte (pop., în expr.) De ~ = (lăsat) la voia întâmplării. s.f, g.-d. art. izbeliştii.
izbi 1 • tr. şi refl. A (se) lovi cu putere de cineva sau de ceva; a (se) repezi cu violenţă. 2. tr. (despre lumină) A lovi drept în faţă, în ochi. 3. tr. A ataca. 4. tr. (fig-) A impresiona puternic; a surprinde, a bate la ochi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbesc, imperf. 3 sg. izbea; conj. prez. 3 să izbească.
izbire Acţiunea de a (se) izbi; lovire, s.f, g.-d. art. izbirii, pl. izbiri.
izbitor,-oare Care impresionează puternic, care bate la ochi. adj., pl. izbi tori,-oare.
izbitură Lovitură puternică, s.f, g.-d. art. izbiturii, pl izbituri.
izbuc Izvor cu apă cu debit intermitent, s.n., pl. izbit curi.
izbucni intr. 1. A se manifesta brusc şi cu putere; (p. ext.) a ţâşni. 2. (despre sunete, vorbe etc.) A se auzi deodată şi cu putere, [var. zbucni vi.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbucnesc, imperf. 3 sg. izbucnea; conj. prez. 3 să izbucnească.
izbucnire Acţiunea de a izbucni, s.f, g.-d. art. izbucnirii, pl. izbucniri.	.
izbuti tr. şi intr. A duce ceva la îndeplinire, a reuşi, a izbândi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbutesc, imperf. 3 sg. izbutea; conj. prez. 3 să izbutească, izbutire Acţiunea de a izbuti; izbândă, reuşită, s.f, g.-d. art. izbutírii.
izdat (pop., la pl.) Colici intestinale, crampe stomacale. s.n., pl. izdaturi.
599
izola
izentalp,-ă (despre transformările imui sistem fizic) în decursul căruia entalpia rămâne constantă, adj., pl. izentalpi,-e.
izentrop,-ă (despre transformările unui sistem fizic) în decursul căruia entropia rămână constantă, adj., pl. izentrQpi,-e.
izgoni tr. A sili pe cineva să plece; a goni. vb. IV, irtd. prez. 1 sg. şi 3 pl. izgonesc, imperf. 3 sg. izgonea; conj prez. 3 să izgonească
izgonire Acţiunea de a izgoni; alungare, s.f, g.-d. art. izgonirii.
izini (pop.) 1. tr. A spăla, a curăţa prost rufele sau hainele. 2. refl. A nu se dezvolta normal, a se pipernici. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. izinesc, imperf 3 sg. izinea; conj. prez. 3 să izinească. izlaz Imaş, păşune, [var. islaz s.n] s.n., pl. izlazuri, izma-broaştei Plantă erbacee cu flori roz, care creşte în locuri mlăştinoase, s.f, g.-d. art. izmei-broaştei. izmană (mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, care acoperă corpul de la talie în jos. s.f, g.-d. art. izmenei, pl. izmene.
izmă Plantă erbacee perenă cu un miros specific, plăcut; mentă, s.f., g.-d. art. izmei.
izmă-creaţă Specie de izmă cultivată, cu frunze creţe. s.f., g.-d. art. izmei-creţe.
izmeneală (fam.) Purtare neserioasă; fandoseală; sclifoseală, s.f, g.-d. art. izmenelii, pl. izmeneli, izmeni refl. (fam.) A se purta fără naturaleţe; a se fandosi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se izmeneşte, imperf. 3 sg. se izmenea; conj. prez. 3 să se izmenească, izmenit,-ă (fam.) (Om) afectat, fandosit, adj., s.m. şi f, pl. izmeniţi,-te.
iznoavă 1. (pop.) Vorbă fără rost, scornitură, invenţie. /De ~ = din nou, încă o dată. 2. Poznă, glumă, s.f, g.-d. art. iznoavei, pl. iznoave. jzoalcan (-zo-al-) Izoparafină. s.m., pl. izoalcani. izoamplitudine (-zo-am-) Linie care uneşte, pe o hartă climatologică, punctele cu aceeaşi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului, dintr-o perioadă de ţimp. s.f, g.-d. art. izoamplitudinii, pl. izoamplitudini. tzoanabază (-zo-a-) (geol.) Linie care uneşte punctele în care scoarţa terestră are aceeaşi viteză de înălţare, s.f, g -d. art. izoanabazei, pl. izoanabaze. izobar,-ă (fiz.) Care are loc la o presiune constantă. adj., pl. izobari,-e.
izobară (geogr.) Linie care uneşte, pe o hartă, punctele pu aceeaşi presiune atmosferică medie, s.f, g.-d. art. izobarei, pl. izobare.
jzobat,-ă De aceeaşi adâncime, adj., pl. izobaţi,-te. izobată (geogr.) Linie care uneşte, pe o hartă, punctele care au aceeaşi adâncime, s.f, g.-d. art. izobatei, pl. izo-ţ>âte.
•zobutan Gaz (inflamabil) utilizat la fabricarea combustibilului pentru avioane, s.n. izobutenă Carbură etilenică extrasă prin cracarea Petrolului, s.f, g.-d. art. izobutenei.
•zoclină Linie care uneşte, pe o hartă, punctele care au aceeaşi înclinaţie magnetică, s.f, g.-d. art. izocHnei. pl. JzocHne.
•Zocor.-ă (despre transformările unui sistem fizic) Care ?e face la un volum constant, adj., pl. izocori,-e. •zocoră Curbă care reprezintă, pe o diagramă, o transformare izocoră. s.f, g.-d. art. izocarei, pl. izocore. ■Zocrşiiij-ă (despre două surse de lumină) Care produc aceeaşi impresie de culoare (când acţionează simultan).
pl. izocromi,-e.
•zocromatic.-ă Care are o culoare uniformă; care e sensibil la toate culorile spectrului, adj., pl. izocroma-t'ci.-ce,	“
izocron,-ă (despre procesele de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. adj., pl. izocroni,-e. izocronă Linie care uneşte punctele egal depărtate în timp de un punct dat. s.f, g.-d. art. izocronei, pl. izocrone, izocronism Caracteristica fenomenelor, evenimentelor etc. izocrone, s.n.
izodinamic,-ă Care are aceeaşi componentă orizontală a câmpului magnetic, adj., pl. izodinamici,-ce. izodinamică Linie care trece prin punctele de egală intensitate a componentei orizontale a câmpului magnetic al Pământului, s.f, g.-d. art. izodinamicii, pl. izodi-namice.
izodinamie Caracteristica mai multor alimente de a avea aceeaşi valoare energetică, s.f, art. izodinamia, g.-d. art. izodinamiei.
izoedric,-ă (despre figuri geometrice) Care are toate feţele egale. adj., pl. izoedrici,-ce. izoelectric,-ă (despre un curent electric) Care se menţine la acelaşi potenţial, adj., pl. izoelectrici,-ce. izofază Linie care reprezintă izotermele şi izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic, format dintr-un singur component cu două faze. s.f, g.-d. art. izofazei, pl. izofaze. izofigmă Linie care uneşte punctele cu aceeaşi frecvenţă de apariţie a cutremurelor de pământ, s.f., g.-d. art. izofigmei, pl. izofigme. izofon,-ă în care sunetul are aceeaşi viteză submarină. adj., pl. izofoni,-e.
izofonă 1. Linie care uneşte punctele cu aceeaşi viteză de propagare a sunetului în apa de mare. 2. Linie care uneşte formele fonetice identice de pe o hartă lingvistică. s.f, g.-d. art. izofonei, pl. izofone. izogam,-ă Care prezintă izogamie. adj., pl. izogami,-e. izogamă Linie care uneşte punctele de egală valoare ale acceleraţiei gravitaţionale, s.f, g.-d. art. izogamei, pl. izoggme.
izogamie (biol.) Caracteristică a unor plante inferioare de a se înmulţi cu ajutorul unor gârneţi identici din punct de vedere morfologic, s.f, art. izogamia, g.-d. art. izogamiei.
izogeoterm,-ă (-ge-o-) (despre puncte din interiorul Pământului) Cu aceeaşi temperatură, adj., pl. izogeo-termi,-e.
izogeotermă (-ge-o-) Linie care uneşte pe o hartă meteorologică, toate punctele terestre cu aceeaşi temperatură medie a solului, s.f, g.-d. art. izogeotermei, pl. izogeoterme.
izoglosă Linie care separă, pe o hartă, limitele geografice ale răspândirii unui fenomen lexical, morfologic etc. [var. isoglosă s./!] s.f, g.-d. art. izoglosei, pl. izoglose.
izogon,-ă (despre figuri geometrice) Care au unghiuri egale, adj., pl. izogoni,-e.
izogonă Linie care trece prin punctele terestre de egală declinaţie magnetică, s.f, g.-d. art. izogonei, pl. izo-gone.
izohalin,-ă (geol.) Cu salinitate constantă, adj., pl. izo-halini,-e.
izohigtă (-hi-e-) Linie care uneşte pe o hartă climatică, punctele cu aceeaşi cantitate de precipitaţii într-o anumită perioadă, s.f, g.-d. art. izohietei, pl. izohiete. izohipsă Linie care uneşte pe hartă punctele cu aceeaşi altitudine, s.f, g.-d. art. izohipsei, pl. izohipse. izola 1. fr. A separa unul de altul; (spec.) a despărţi un bolnav contagios de oamenii sănătoşi. 2. tr. A proteja de frig, de umezeală, de electrocutare etc. (cu material izolant); a împiedica trecerea unei forme de energie în alta sau trecerea unei substanţe dintr-un mediu în altul.
3.	refl. (despre oameni) A se îndepărta de ceilalţi; a trăi retras (din societate), vb. I, ind. prez. 3 izolează.
izolabil
600
izolabil,-ă Care poate fi izolat, ad/., pl. izolabili,-e. izolant,-ă 1. (şi s.m.) Care izolează (2); izolator. 2. Limbă ~ = limbă care nu are afixe şi în care raportul dintre cuvinte este determinat de topică, de accent etc. adj., pl. izolanţi,-te.
izolare Acţiunea de a (se) izola; separare, //(med.) Măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane, s.f., g.-d. art. izolării, pl. izolări.
izolat,-ă (şi adv.) Separat; îndepărtat, retras. //Care reprezintă o excepţie. Caz ~. adj., pl. izolaţi,-te. izolator1 Corp sau material rău conducător de căldură şi electricitate; piesă fabricată dintr-un astfel de material, folosită pentru izolare, s.n., pl. izolatoare. izolater2,-oare Muncitor specializat în lucrări de izolare a ţevilor, a acoperişurilor etc. s.m., pl. izolatari; s.f, g.-d. art. izolatoarei, pl. izolatoare. izolatşr3,-oare Care izolează, adj., pl. izolatari,-oare. izolaţie (-ţi-e) Strat de material izolant. s.f, art. izolaţia, g.-d. art. izolaţiei, pl. izolaţii, art. izolaţiile, izolaţionism (-ţi-o-) Politică dusă de o ţară care se izolează de ţările vecine, s.n. izolaţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al izolaţionismului. adj., s.m. şi f., pl. izolaţionişti,-ste. izolgxă Linie care uneşte formele lexicale identice de pe o hartă lingvistică, s.f, g.-d. art. izolgxei, pl. izolgxe. izoljnie (-ni-e) Linie care uneşte punctele în care o mărime are o valoare constantă, s.f., art. izolinia, g.-d. art. izoliniei, pl. izolinii, art. izoliniile. izolag,-ă (chim., despre corpuri) Cu o compoziţie analoagă. adj.,pl. izolegi,-ge. izomagngtica Linie care uneşte pe o hartă, punctele în care magnetismul terestru are aceeaşi valoare, s.f, g.-d. art. izomagngticei, pl. izomagngtice. izomer1 Substanţă, combinaţie, nucleu atomic care
fjrezintă izomerie. s.m., pl. izom gri. zomgr2,-ă Care prezintă izomerie. adj., pl. izomgri,-e. izomerie,-ă Referitor la izomerie. adj., pl. izomgrici,-ce. izomerie Caracteristică a unor substanţe care, deşi au molecule identice ca număr de atomi, au proprietăţi fizice şi chimice diferite datorită modului diferit de aşezare a atomilor în moleculă, s.f, art. izoméria, g.-d. art. izomeriei.
izomeriza tr. A transforma prin izomerizare. vb. I, ind. prez. 3 izomerizează.
izomerizare Transformare a unei substanţe într-un izomer al ei. s.f, g.-d. art. izomerizării. izomgtric,-ă 1. (despre cristale) De mărime egală. 2. (despre versuri) Cu măsură egală, adj., pl. izomer trici,-ce.
izometne însuşirea, faptul de a fi izometric. s.f., art.
izometria, g.-d. art. izometriei, pl. izometrii.
izometropie Ametropie egală la ambii ochi. s.f, art.
izometropia, g.-d. art. izometropiei.
izomorf,-ă Care prezintă izomorfism, adj., pl. izomorfi,-e.
izomorfie Izomorfism (2). s.f, art. izomorfia, g.-d. art.
izomorfiei.
izomorfism 1. Relaţie, corespondenţă între două substanţe, fenomene etc. care au aceeaşi structură. 2. (chim.) însuşire a unor substanţe cu compoziţie diferită de a se prezenta în aceleaşi forme cristalografice; izomorfie. s.n. izonefă Linie pe suprafaţa Pământului care uneşte punctele având aceeaşi nebulozitate, s.f, g.-d. ari. izone^ fei, pl. izonefe.
izooctan Izomer al orfanului, folosit ca adaos la benzina de avioane, s.m., pl. izooctani. izoosmotic,-ă Izotonic. adj., pl. izoosmotici,-ce. izopagă Linie care uneşte punctele de pe cursurile de apă cu aceeaşi durată a podului de gheaţă, s.f, g.-d. art. izopagei, pl. izopage.
izoparafină Hidrocarbură saturată ciclică cu catena ramificată, s.f., g.-d. art. izoparafinei, pl. izoparafine. izopgctă Linie care uneşte pe hartă punctele unde îngheţul apei se produce în aceeaşi zi. s.f, g.-d. art. izopectei, pl. izopgcte.
izopentan Izomer al pentanului. s.m., pl. izopentani. izopicnă (Linie) de-a lungul căreia un sistem fizico-chimic are aceeaşi densitate, adj., s.f, pl. izopicne. izoplgtă (met.) Linie care uneşte pe o hartă punctele de egală valoare ale diverselor elemente meteorologice, s.f, g.-d. art. izoplgtei, pl. izoplgte. izopgd (la pl.) Ordin de crustacee care au toracele format din şapte segmente libere, la fiecare fiind ataşată câte o pereche de picioare; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. izopsde.
izopolimerf,-ă (despre substanţe) Care prezintă izopolimorfism. adj., pl. izopolimQrfi,-e. izopolimorfism Proprietate a unor substanţe sau minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite, s.n. izoprgn Hidrocarbură din care se obţine cauciuc prin procesul de polimerizare. s.m., pl. izoprgni. izoseistă (Linie) care uneşte punctele cu aceeaşi intensitate de manifestare a unui cutremur de pământ, adj., s.f, pl. izoseiste.
izospfir Spor identic morfologic la biofite şi la ferigi. s.m., pl. izospari.
izosporie însuşire a unor plante de a produce izospori. s.f., art. izosporia, g.-d. art. izosporiei. izostatic,-ă Referitor la izostazie. adj., pl. izostatici,-ce. izostazje (geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarţei terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferenţelor de densitate ale materialelor. s.f, art. izostazia, g.-d. art. izostaziei. izostgră Linie în diagrama unui sistem fizico-chimic pentru care volumul specific al sistemului care se transformă rămâne constant, s.f, g.-d. art. izostgrei, pl. izostgre.
izotahă (geol.) Linie care uneşte punctele unui curs de apă, unde apa are aceeaşi viteză, s.f., g.-d. art. izotahei, pl. izotahe.
izotgră Linie care uneşte punctele cu aceeaşi căldură medie în timpul verii, s.f, g.-d. art. izotgrei, pl. izotgre. izoterm,-ă Cu aceeaşi temperatură medie; cu o temperatură constantă; izotermic. adj., pl. izotgrmi,-e. izotgrmă 1. Linie care uneşte pe o hartă, pe o diagramă etc. punctele cu aceeaşi temperatură (a apei, a aerului etc.). 2. Maşină de transport în care temperatura este constantă, s.f, g.-d. art. izotermei, pl. izotgrme. izotermic,-ă Izoterm, adj., pl. izotgrmici,-ce. izotipje Proprietate a unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme, fără a forma cristale mixte. s.f, art. izotipia, g.-d. art. izotipiei. izotonic,-ă (despre soluţii) Cu aceeaşi presiune osmotică; izoosmotic. adj., pl. izotanici,-ce.	‘	_
izotonie 1. Echilibru molecular între două soluţii separate de o membrană organică şi care au aceeaşi presiune osmotică. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea acelaşi număr de neutroni, s.f., art. izotonia, g.-d. art. izotoniei.
izotop Element chimic cu aceleaşi proprietăţi fizico-chimice cu altul, dar cu masă atomică diferită. ~ radioactiv, s.m., pl. izotopi.
izotopje (fiz.) Calitatea a ceea ce este izotop, s.f, art. izotopia, g.-d. art. izotopiei. izotron Aparat nuclear de separare a izotopilor, s.n. izotrop,-a (fiz., despre corpuri) Care are aceleaşi proprietăţi fizice identice în toate direcţiile, adj., pl. izotropi,-e.
izotropie Proprietate a unui corp de a fi izotrop, s.f, art. izotropia, g.-d. art. izotropiei.
IZVQd (înv.) 1. însemnare; listă; catalog. 2. Manuscris; text. //Document. 3. Plan, model, s.rt., pl. izvoade. izvodi (înv.) 1. tr. A crea, a născoci. 2. tr. A alcătui, a redacta, a scrie. 3. refl. A apărea, a lua fiinţă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. izvodesc, imperf. 3 sg. izvodea; conj. prez. 3 să izvodească
Izvodire (înv.) Acţiunea de a (se) izvodi, s.f., g.-d. art. izvodirii, pl. izvodiri.
Izvoditor (înv.) Cronicar; (p. gener.) autor, scriitor. s.m., pl. izvoditQri.
Izvfir 1. Apă subterană care iese la suprafaţă; fântână; obârşie a unui râu. 2. (fig.) Lucru din care provine ceva; origine, cauză, sursă. 3. Sursă de lumină sau de căldură.
4.	Document (istoric, ştiinţific etc.). s.n., pl. izvoare, izvoraş Diminutiv al lui izvor, s.n., pl. izvorgşe. IzvorâtQr.-oare (înv.) (Cel) care izvorăşte, provine, se trage, adj., s.m. şi f., pil. izvorâtari,-oare. izvorî intr. 1. (despre apă) A ieşi la suprafaţă; a-şi începe cursul, //(fig., despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă. 2. (fig.) A lua naştere; a-şi avea originea; a proveni. vb. IV, ind. prez. 3 sg. izvorăşte, imperf. 3 sg. izvora; conj. prez. 3 să izvorască; ger. izvorând, part. izvorât.
î1 A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. î/î-uri.
î2 Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. î. îhî (pop., fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare; da. interj.
îmbarca 1. tr. şi refl. A (se) urca pe o navă sau (p. ext.) în orice alt mijloc de transport pentru a călători. 2. refl. (fig.) A se angaja împreună într-o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 îmbarcă.
îmbarcare Acţiunea de a (se) îmbarca, s.f, g.-d. art. îmbarcării, pl. îmbarcări.
îmbăia tr. şi refl. A face baie, a (se) spăla. vb. I, ind. prez. 3 îmbăiază, I pl. îmbăigm; conj. prez. 3 să îmbă-igze; ger. îmbăind.
îmbălera (înv.) 1. tr. şi refl. A (se) lega cu baieri, cu sfori etc. 2. tr. (fig.) A lega, a îmbina, vb. I, ind. prez. 3 îmbăieri
îmbăierare (înv.) Acţiunea de a (se) îmbăiera; legare, prindere cu baieri, cu sfori etc. s.f., g.-d. art. îmbăierării. imbăigre Acţiunea de a (se) îmbăia, s.f, g.-d. art. îmbăigrii, pl. îmbăigri.
îmbăia tr. (înv., pop.) A umple cu bale; a umezi cu salivă, //(fig.) A folosi cuvinte triviale, vb. /, irtd. prez. 3 îmbălează.
îmbălare (înv., pop.) Faptul de a îmbăia, s.f., g.-d. art. îmbălării, pl. îmbăl|ri.
îmbălătură (înv., pop.) Pată, urmă de salivă, de bale. //(fig.) Cuvânt jignitor, s.f., g.-d. art. îmbălăturii, pl. îmbăiaturi.
îmbălora tr. (înv., pop., în expr.) A-şi - gura = a-şi umple gura de salivă; (fig.) a certa pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 îmbălorează.
îmbăloşa tr. (înv., pop.) A îmbăia, vb. I, ind. prez. 3 îmbăloşează, I pl. îmbăloşăm; conj. prez. 3 să îmbă-loşgze; ger. îmbăloşând.
îmbălsăma tr. 1. (despre flori, parfumuri etc.) A parfuma, a înmiresma aerul. 2. A impregna un cadavru cu substanţe chimice pentru a împiedica putrefacţia, vb. I, ind. prez. 3 îmbălsămează.
îmbălsămare Acţiunea de a îmbălsăma, s.f., g.-d. art.
îmbălsămării, pl. îmbălsămări.
îmbărbăta tr. şi refl. A(-şi) face curaj; a (se) încuraja.
vb. I, ind. prez. 3 îmbărbătează.
îmbărbătare Acţiunea de a (se) îmbărbăta. 5. f, g.-d.
art. îmbărbătării, pl. îmbărbătări.
îmbăta refl. şi tr. (fact.) 1. A (se) ameţi cu băutură;
a aduce sau a ajunge în stare de beţie; a (se) cher-
cheli. IA (se) ~ criţă (sau tun. turtă, lulea) = a (se)
îmbăta foarte tare. A (ie) - cu apă rece (sau chioară) =
a (se) înşela. Htr. (p. anal., despre mirosuri) A ameţi.
2. (fig.) A (se) încânta, a (se) tulbura, vb. /, ind. prez.
1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbgţi, 3 îmbată; conj, prez. 3 să
îmbgte.
îmbătare 1. Acţiunea de a (se) îmbăta; ameţeală.
2.	(fig.) încântare, s.f., g.-d. art. îmbătării. îmbătător,-oare 1. (despre miresme, arome) Care ameţeşte, care tulbură mintea, //(despre băuturi alcoolice) Care îmbată. 2. (fig.) Care farmecă; încântător, adj., pl. îmbătători,-oare.
îmbătrâni 1. intr. A deveni bătrân. 2. tr. A face pe cineva să devină sau să pară (mai) bătrân. 3. intr. (despre materii, materiale) A se degrada, a se învechi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbătrânesc, imperf. 3 sg. îmbătrânea; conj. prez. 3 să îmbătrânească.
îmbătrânire
602
îmbătrânire Faptul de a îmbătrâni, s.f., g.-d. art. îmbătrânirii.
îmbăţoşa refl. (fam.) A deveni băţos, rigid. vb. 1, ind. prez. 3 se îmbăţoşează, 1 pl. ne îmbăţoşăm; conj. prez. 3 să se îmbăţoşgze; ger. îmbăţoşându-se. îmbâcseală Starea a ceea ce este îmbâcsit, s.f, g.-d. art. îmbâcsglii, pl. îmbâcsgli.
îmbâcsi tr. şi refl. A (se) umple de praf, de murdărie, de miros etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbâcsgsc, imperf. 3 sg. îmbâcsea; conj. prez. 3 să îmbâcsească, îmbâcsjre Acţiunea de a (se) îmbâcsi, s.f, g.-d. art. îmbâcsirii.
imbârliga tr. 1. (despre animale) A-şi îndoi coada în formă de arc, îndreptând-o în sus. 2. (fam., fig.) A încurca (treburile), a eşua. vb. I, ind. prez. 3 îmbârligă. îmbelciugat,-ă (înv., pop.) Care are sau căruia i s-a pus belciug, adj., pl. îmbelciugaţi,-te. imbelşuga tr. (rar) A da rodnicie pământului, vb. I, ind. prez. 3 îmbelşughează.
îmbelşugare Abundenţă, belşug, [var. îmbielşugare i./f] s.f., g.-d. art. îmbelşugării.
îmbelşugat,-ă Care există din abundenţă; care are din abundenţă cele necesare, [var. (reg.) îmbielşugat,-ă adj.] adj., pl. îmbelşugaţi,-te. îmbi,-e (înv.) Amândoi, adj.
îmbia (-bi-a ) tr. 1. A îndemna pe cineva să ia sau să facă ceva. 2. (fig.) A atrage, a ademeni, vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. îmbii, 3 îmbie, / pl. îmbiem; conj. prez. 3 să îmbie; ger. îmbiind. îmbiat (-bi-at) îmbiere, s.n.
îmbiba tr. şi refl. 1. A (se) umple (de un lichid, de un miros etc.). 2. (fig.) A (se) pătrunde (de o idee, de o învăţătură etc.); a (se) îndoctrina, vb. I, ind. prez. 3 îmbibă.
îmbibare Acţiunea de a (se) îmbiba, s.f., g.-d. art. îmbiblrii.
îmbielşugare v. îmbelşugare. îmbielşugat,-ă v. îmbelşugat, îmbigre (-bi-e-) Faptul de a (se) îmbia; îmbiat, s.f, Ş.-d. art. îmbierii, pl. îmbigri. îmbietor,-oare (-bi-e-) Care îmbie; ademenitor; apetisant. adj., pl. îmbietari,-oaie.
îmbietura (-bi-e-) (rar) Faptul de a îmbia. s.f, g.-d. art. îmbieturii, pl. îmbieturi.
îmbina tr. şi refl. A (se) lega, a (se) împreuna, vb. I, ind. prez. 3 îmbină.
îmbinare 1. Acţiunea de a (se) îmbina; rezultat al împreunării, al unirii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare, s.f., g.-d. art. îmbinării, pl. îmbinări, îmbla v. umbla.
îmblăclu (înv.) Unealtă agricolă rudimentară, folosită pentru a scoate, prin lovire, boabele din păstăi sau din spice, s.n., art. îmblăciul, pl. îmblăcie. îmblăni tr. A căptuşi cu blană un obiect de îmbrăcăminte. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească, îmblănire Acţiunea de a îmblăni, s.f., g.-d. art. îmblăniţii.
îmblăti tr. (înv.) A bate cerealele sau alte plante cu îmblăciul. //(fig.) A ciomăgi (pe cineva), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblătgsc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 să îmblătească.
îmblătire (înv.) Acţiunea de a îmblăti; îmblătit. s.f, g.-d. art. îmblătirii, pl. îmblătiri. îmblătit (înv.) îmblătire; timpul când se face îmblă-tirea. s.n.
îmblătitor,-oare (înv.) Persoană care îmblăteşte. s.m., pl. îmblătiteri; s.f, g.-d. art. îmblătitoarei, pl. îmblăti-toare.
îmblânzi L tr. A obişnui un animal sălbatic să se supună omului; a domestici. 2. tr. şi refl. A (se) domoli, a (se) calma. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 să îmblânzească, îmblânzire Acţiunea de a (se) îmblânzi, s.f, g.-d. art. îmblânzirii.
îmblânzitor,-oare Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice, s.m., pl. îmblânzitori; s.f., g.-d. art. îmblânzitoarei, pl. îmblânzitoare, îmblet v. umblet.
îmboboci intr. (despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. îmbobocgşte, imperf. 3 sg. îmbobocea; conj. prez. 3 să îmbobocească.
îmbobocjre Acţiunea de a îmboboci, s.f, g.-d. art. îm-bobocirii.	_
îmbodoMt,-ă (reg.) Înfofolit, adj., pl. îmbodoliţi.-te. îmbogăţi 1. refl. A strânge avere; a deveni bogat.
2.	tr. şi refl. A (se) dezvolta, a (se) mări; a (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbogăţesc, imperf. 3 sg. îmbogăţea; conj. prez. 3 să îmbogăţească.
îmbogăţire Acţiunea de a (se) îmbogăţi, s.f., g.-d. art. îmbogăţirii, pl. îmbogăţiri.
îmbolboji tr. (rar) A înfăşură, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbolbojgsc, imperf. 3 sg. îmbolbojea; conj. prez. 3 să îmbolbojească.
îmboldi tr. 1. A îndemna un animal la mers, la tras, cu nuiaua, cu băţul etc. 2. (fig.) A stimula, a împinge pe cineva la o acţiune, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pi. îmboldgsc, imperf. 3 sg. îmboldea; conj. prez. 3 să îmboldească.
îmboldire Acţiunea de a îmboldi; (fig.) îndemn, imbold, s.f, g.-d. art. îmboldirii, pl. îmboldiri. îmbolditor,-oare (rar) 1. Care îmboldeşte, care îndeamnă la ceva. 2. (fig., despre cuvinte) Care ironizează; caustic, adj., pl. îmbolditori,-oare. îmbolnăvi refl. şi tr. A deveni sau a face (pe cineva) să devină bolnav, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbolnăvesc, imperf. 3 sg. îmbolnăvea; conj. prez. 3 să îmbolnăvească.
îmbolnăvire Faptul de a (se) îmbolnăvi, s.f, g.-d. art. îmbolnăvirii.
îmbrăca 1- tr. şi refl. A (-şi) acoperi corpul cu îmbrăcăminte. 2. refl. A purta haine de o anumită calitate.
3.	tr. A înveli cu hârtie, cu material plastic coperţile unei cărţi, ale unui caiet etc. 4. tr. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. 5. tr. (fig.) A învălui, a ascunde (adevăratul aspect, adevărata înfăţişare etc.). vb. I, ind. prez. 3 îmbracă.
îmbrăcare Acţiunea de a (se) îmbrăca; îmbrăcat, s.f, Ş.-d. art. îmbrăcării. îmbrăcat îmbrăcare. s.n.
îmbrăcăminte 1. Totalitatea obiectelor folosite la îmbrăcat; haine, veşminte, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă coperţile unei cărţi, ale unui caiet etc. 3. Strat de material care acoperă o construcţie, o piesă etc. pentru a o proteja, s.f, g.-d. art. îmbrăcămintei/îmbrăcăminţii, pl. îmbrăcăminţi. îmbrăţişa 1. tr. şi refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) strânge în braţe. 2. tr. (fig.) A cuprinde cu privirea; a include în sfera preocupărilor. 3. tr. (fig.) A-şi însuşi
o	idee, o doctrină; a se consacra unei profesiuni, [vor. (reg.) îmbrăţoşa vb.] vb. /, ind. prez. 3 îmbrăţişează, I pl. îmbrăţişăm; conj. prez. 3 să îmbrăţişeze; ger. îmbrăţişând.	a
îmbrăţişare Acţiunea de a (se) îmbrăţişa; cuprindere în braţe; (p. ext.) mângâiere, [var. (reg.) îmbrăţişare ■?./■] s.f, g.-d. art. îmbrăţişării, pl. îmbrăţişări îmbrăţoşa v. îmbrăţişa.
603
împădurire
Imbrăţoşare v. îmbrăţişare.
îmbrânceală Faptul de a (se) îmbrânci, s.f, g.-d. art.
îmbrâncelii, pl. îmbrânceli.
îmbrânci tr. şi refl. recipr. A (se) împinge cu violenţă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbrâncesc, imperf. 3 sg. îmbrâncea; conf prez. 3 să îmbrâncească, îmbrândre Acţiunea de a (se) îmbrânci, s.f, g.-d. art. îmbrâncirii, pl. îmbrândri.
îmbrâncitură Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură violentă, s.f, g.-d. art. îmbrânciturii, pl. îmbrâncituri. îmbrebena tr. (rar) A împodobi o cămaşă, o pânză etc. cu flori brodate, vb. I, ind. prez. 3 îmbrebenează. îmbrobodeală îmbrobodire; (concr.) obiect folosit la îmbrobodit, //(fig., fam.) Păcăleală, minciună, s.f, g.-d. art. îmbrobodelii, pl. îmbrobodeli, îmbrobodi 1. tr. şi refl. A (-şi) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. 2. tr. (fig., fam.) A ascunde cuiva adevărul; a înşela, a minţi. vb. IV, irtd. prez. ! sg. şi 3 pl. îmbrobodesc, imperf. 3 sg. îmbrobodea; conj. prez. 3 să îmbrobodească.
îmbrobodire Acţiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală; îmbrobodit, s.f, g.-d. art. îmbrobodirii, pl. îmbrobodiri. ,
îmbrobodit îmbrobodire. s.n. îmbuca 1. tr. A apuca cu gura ceva de mâncare; a înghiţi, a mânca în grabă. 2. refl. (despre piese) A se potrivi, a intra una în alta. vb. I, ind. prez. 3 îmbucă, îmbucare Acţiunea de a (se) îmbuca. //Loc de împreunare a două piese; îmbucătură, s.f, g.-d. art. îmbucării, p/. îmbucări.
îmbucătăţi tr. A tăia în bucăţi; a îmbucăţi, a fragmenta. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbucătăţesc, imperf. 3 sg. îmbucătăţea; conj. prez. 3 să îmbucătăţească. îmbucătăţire (înv.) Acţiunea de a îmbucătăţi. s.f. ţ.-d. art. îmbucătăţirii, pl. îmbucătăţiri.
—îmbucătură 1. Cantitatea dintr-un aliment care poate fi băgată o dată în gură; înghiţitură; (p. ext.) mâncare.
2.	Loc de îmbinare a două piese, s.f, g.-d. art. îmbucăturii, p/. îmbucături.
îmbucăţi tr. (înv.) A îmbucătăţi; a-i da cuiva mâncare. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbucăţesc, imperf. 3 sg. îmbucăţea; conj. prez. 3 să îmbucăţească. îmbucura tr- şi refl. (reg.) A (se) bucura, vb. I, ind. prez. 3 îmbucură.
îmbucurător,-oare Care bucură, care produce bucu-pe. adj, pl. îmbucurătQri,-oare. îmbufna refl. şi tr. (fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla.vb. I, ind. prez. 3 îmbufnează, îmbufnare (fam.) Acţiunea de a (se) îmbufna, s.f, Ş'd art. îmbufnării.
imbuibg refl. şi tr. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce Ş' să bea) peste măsură; a (se) ghiftui. vb. I, ind. Prez. 3 îmbuibă.
jmbuibare Acţiunea de a (se) îmbuiba, s.f. g.-d. art.
îmbuibării.
|rnbuibat,-ă Ghiftuit de mâncare şi de băutură. //Care j '®Şte în huzur, în opulenţă, adj., pl. îmbuibaţi,-te. ■mbujora refl. (despre obraji) A se înroşi; (despre oameni) a se aprinde la faţă. Iltr. (rar) A face să se în-j°$®as.că. vb. I, ind. prez. 3 îmbujorează, mbujorare Acţiunea de a (se) îmbujora, s.f, g.-d. art.
îmhU,?răr"’-pi' îmbu)orări-
rnDulzeală Aglomeraţie mare (de oameni sau de obi-bS-în8heSUială-	ar!'	îmbulzelii, pl- îm-
î!ThU^ 1. refl. A se îngrămădi (în număr mare), a se nghesui. 2. tr. A face pe cineva să stea înghesuit, //(fig.) j n“Pâdi pe cineva cu insistenţele, vb. IV, ind. prez.
SS- şi 3 pl, îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. Prez- 3 să îmbulzească.
îmbulzire Acţiunea de a (se) îmbulzi, s.f, g.-d. art. îmbulzirii.
îmbumba tr. (reg.) A încheia un nasture, vb. I, ind. prez. 3 îmbumbă.
îmbuna tr. şi refl. A face pe cineva să devină sau a deveni (mai) bun; a (se) îmblânzi; a (se) împăca, vb. I, ind. prez. 3 îmbunează.
îmbunate Acţiunea de a (se) îmbuna; liniştire, s.f., Ş.-d. art. îmbunării.
îmbunătăţi tr. şi refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun; a (se) ameliora, a(-şi) spori calităţile. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îmbunătăţesc, imperf. 3 sg. îmbunătăţea; conj. prez. 3 să îmbunătăţească, îmbunătăţire Acţiunea de a (se) îmbunătăţi; ameliorare. s.f., g.-d. art. îmbunătăţirii, pl. îmbunătăţiri, îmburda refl. şi tr. (reg.) A (se) răsturna, vb. I, ind. prez.
3 îmburdă.
îm burghezi refl. A deveni burghez, a dobândi deprinderi de burghez, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se îmburghezeşte, imperf. 3 sg. se îmburghezea; conj. prez. 3 să se îmbur-ghezeascâ.
îmburghezjre Faptul de a se îmburghezi. s.f, g.-d. art. îmburghezirii.
îmburuienat,-ă (rar) Plin de buruieni, adj., pl. îmbu-ruienaţi,-te.
îmbuşona tr. (rar) A astupa o sticlă cu un buşon. vb. /, ind. prez. 3 îmbuşonează.
îmbutelia (-li-a) tr. A încărca o butelie, un recipient metalic cu un fluid sau cu un gaz. vb. /, ind. prez. 3 îmbuteliază, / pl. îmbuteligm; conj. prez. 3 să îmbu-telieze; ger. îmbutelimd.
îmbuteliere (-li-e-) Acţiunea de a îmbutelia. s.f, g.-d.
art. îmbuteligrii, pl. îmbutelieri.
împacheta tr. l.A face pachet; a ambala în vederea
transportului. 2. A pune comprese (cu nămol, cu parafină
etc.) pe o parte bolnavă a corpului, vb. I, ind. prez. 3
împachetează.
împachetare Acţiunea de a împacheta. 1. Ambalare, împachetat. 2. învelire a unei părţi a corpului cu comprese cu nămol, s.f., g.-d. art. împachetării, pl. împachetări, împachetat împachetare (1). s.n. împăca 1. refl. recipr. A restabili raporturile de prietenie, de înţelegere cu cineva. Hrefl. recipr. A se înţelege cu cineva într-o chestiune bănească. 2. tr. A calma, a linişti pe cineva. 3. refl. A se obişnui cu o idee, cu o situaţie etc. 4. refl. recipr. A trăi în bună înţelegere cu cineva. vb. I, ind. prez. 1 sg. împac, 2 sg. împaci, 3 împacă; conj. prez. 3 să împace.
împăcare Acţiunea de a (se) împăca; împăciuire, s.f, g.-d. art. împăcării, p/vîmpăcări. împăcăciune (înv.) împăcare, s.f, g.-d. art. împăcă-ciunii, pl. împăcăciuni.
împăciui (-ciu-i) tr. şi refl. recipr. (rar) A convinge pe cineva să se împace sau a face pace cu cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împăciuiesc, imperf. 3 sg. împă-ciuia; conj. prez. 3 să împăciuiască. împăciuire (-ciu-i-) (rar) Acţiunea de a (se) împăciui; împăcare, s.f., g.-d. art. împăciuirii, pl. împăciuiri, împăciuitor,-oare (-ciu-i-) Care împăciuieşte; conciliant. adj., pl. împăciuitari,-oare. împăciuitorism (-ciu-i-) Atitudine de aplanare a conflictelor. //(p. gener.) îngăduinţă (exagerată) faţă de greşelile altora, s.n.
împăciuitorist,-ă (-ciu-i-) (Persoană) care manifestă împăciuitorism, adj., s.m. şi f., pl. împăciuitorişti,-ste. împăduri tr. A planta arbori pentru a forma o pădure. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împăduresc, imperf. 3 sg. împădurea; conj. prez. 3 să împădurească, împădurire Acţiunea de a împăduri, s.f, g.-d. art. împăduririi, pl. împăduriri.
împăia
604
împăia tr. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, redându-i forma naturală, vb. I, ind. prez. 3 împă-iâză, 1 pl. împăiem; conj. prez. 3 să împăieze; ger. împămd. împăiejena v. împăienjeni, împăiejenire v. împăienjenire. împăienjeni 1. tr. şi refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 2. refl. (fig., despre ochi sau vedere) A se înceţoşa, a-şi pierde claritatea, [var. (reg.) împăiejena, împăienjini, împâinjini, împăinjeni vb.) vb. IV, ind. prez. 3 sg. împăienjeneşte, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească.
împăienjenire Acţiunea de a se împăienjeni; (fig.) înceţoşare a vederii, [var. (reg.) împăinjenire, împăiejenire j.£] s.f., g.-d. art. împăienjenirii. împăienjini v. împăienjeni, împăiare 1. Acţiunea de a împăia. 2. (rar) Fază de formare a paiului la cereale, s.f, g.-d. art. împăierii, pl. îm-păifiri.
impăin eni v. împăienjeni, împăin enire v. împăienjenire. împâinjini v. împăienjeni, împământa tr. A lega la pământ o instalaţie electrică. vb. I, ind. prez. 3 împământează. împământare Acţiunea de a împământa. s.f, g.-d. art. împământării, pl. împământări. împământeni 1- tr. (în Evul Mediu, în ţările româneşti) A acorda cuiva drepturile unui pământean.
2.	refl. A se stabili undeva şi a se integra în viaţa socială.
3.	tr. şi refl. (fig., despre idei, tradiţii etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) generaliza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împământenesc, imperf. 3 sg. împământenea; conj. prez. 3 să împământenească, împământenire Acţiunea de a (se) împământeni, s.f, g.-d. art. împământenirii, pl. împământeniri, împăna tr. 1. A introduce într-o bucată de came crestată sau într-o legumă bucăţele de slănină, de usturoi etc. 2. (tehn.) A bate pene (din lemn sau din metal) pentru a reduce jocul unor piese, al unor obiecte etc. vb. /, ind. prez. 3 împănează.
impănare Acţiunea de a împăna, s.f, g.-d. art. împă-ngrii, pl. împănări.	_
împănat,-a 1. (despre came sau anumite legume) în care s-au introdus bucăţi de slănină, de_ usturoi etc. 2. (despre păsări) Acoperit cu pene. //(reg.) împodobit cu pene, cu flori etc. 3. (despre un loc) Plin cu oameni sau cu obiecte, adj., pl. împănaţi,-te. împăpun tr. A astupa cu papură găurile unui vas cu doage. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împăpurgsc, imperf. 3 sg. împăpurea; conj. prez. 3 să împăpurească. împărat Suveranul unui imperiu, //(fig.) Stăpân, s.m., pl. împăraţi.
împărăteasă 1. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui. s.f, g.-d. art. împărătesei, pl. împărătgse.
împărătesc,-ească 1. De împărat, care aparţine unui împărat. 2. (fig.) Maiestuos, măreţ. adj., pl. împărăteşti, împărăteşte Ca împăraţii; (p. ext.) foarte bine, excelent. adv.	a
împărătiţă (pop.) împărăteasă (tânără); fată de împărat. s.f, g.-d. art. împărătiţei, pl. împărătiţe. împăraţi intr. (înv., pop.) A conduce o împărăţie. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împărăţesc, imperf. 3 sg. împărăţea; conj. prez. 3 să împărăţegscă. împărăţie 1. Ţară condusă de un împărat. t~a cerului = rai. 2. Stăpânire, s.f, art. împărăţia, g.-d. art. împărăţiei, pl. împărăţii, art. împărăţiile, împăroşa refl. şi tr. (rar) A (se) acoperi cu păr. vb. /, ind. prez. 3 împăroşează, I pl. împăroşăm; conj. prez. 3 să împăroşgze; ger. împăroşând.
împărtăşanie (-ni-e) (bis.) Cuminecătură, s.f, art. împărtăşania, g.-d. art. împărtăşaniei, pl. împărtăşanii, art. împărtăşaniile.
împărtăşi 1. tr. şi refl. A (se) cumineca. 2. tr. A fi de acord cu sentimentele sau cu părerile cuiva. 3. refl. A se face părtaş la ceva. 4. tr. A destăinui cuiva un gând, o idee. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărtăşesc, imperf. 3 sg. împărtăşea; conj. prez. 3 să împărtăşească, împărtăşire Acţiunea de a (se) împărtăşi; destăinuire. s.f., g.-d. art. împărtăşirii, pl. împărtăşiri, împărţeală Faptul de a împărţi ceva. s.f, g.-d. art. împărţglii, pl. împărţeli.
împărţi 1 • tr. şi refl. A (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fragmenta. 2, tr. (mat.) A face o împărţire. 3. tr. A repartiza, a distribui ceva sau pe cineva. IA nu avea nimic de ~t (cu cineva) = a nu avea nimic în comun (cu cineva). 4. tr. A împărtăşi ceva cu cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împart, imperf. 3 sg. împărţea; conj. prez. 3 să împartă.
împărţire Acţiunea de a (se) împărţi şi rezultatul ei. //(mat.) Operaţie prin care se află de câte ori se cuprinde un număr în altul. s.f., g.-d. art. împărţirii, pl. împărţiri.
împărţitor 1. Număr prin care se împarte alt număr.
2.	(înv.) Poştaş, s.m., pl. împărţitQri. împătimi v. împătimi.
împătimi tr. (rar) A face pe cineva să sufere, [var. împă-tima vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împătimesc, imperf. 3 sg. împătimea; conj. prez. 3 să împătimească, împătimire (rar) Iubire profundă, patimă; obsesie, s.f, Ş.-d. art. împătimirii.
împătimit,-ă (rar) Pătimaş. ~de muncă, adj., pl. împătimiţi,-te.
împătri tr. A mări de patru ori. vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. împătresc, imperf. 3 sg. împătrea; conj. prez. 3 să
împătrească.
împătura v. împături. împăturare v. împăturire.
împături tr. A strânge o haină, o pătură, o hârtie etc. îndoind-o de mai multe ori. [var. împătura vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. împăturesc, imperf. 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 să împăturească.
împăturire Acţiunea de a împături, [var. împăturare ,s/] s.f, g.-d. art. împăturirii, pl. împăturiri, împăuna (-pă-u-) refl. A se făli, a se mândri, vb. I, ind. prez. 3 se împăunează.
împăunare (-pă-u-) Acţiunea de a se împăuna, s.f, Ş.-d. art. împăunării, pl. împăunări.^ împăunat,-ă (-pă-u-) 1. (rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, fudul, adj., pl. împăunaţi,-te. împâcli refl. (rar) A se acoperi cu pâclă; a se înceţoşa; a-şi pierde claritatea, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se împâ-cleşte, imperf. 3 sg. se împâclea; conj. prez. 3 să se împâ-clească.
împânzi 1. tr. A acoperi (ceva) ca o pânză. 2. tr. A tulbura privirea. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) răspândi, a (se) întinde, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împânzesc, imperf 3 sg. împânzea; conj. prez. 3 să împânzească, împânzire Acţiunea de a (se) împânzi, s.f, g.-d. art. împânzirii, pl. împânziri.
împâsii 1. refl. A deveni des ca pâslă. 2. tr. (despre păr sau barbă) A acoperi faţa crescând des. vb. IV, I sg. şi 3 pl. împâslgsc, imperf. 3 sg. împâslea; conj. prez. 3 să împâslească.
împâslire Faptul de a a (se) împâsii. s.f., g.-d. art. împâsfirii.
împeliţa refl. (înv.) A se întrupa, vb. I, ind. prez. 3 se împeliţează.
împeliţat,-ă v. împieliţat.
605
împlini
împerechea 1. tr. şi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche. 2. refl. recipr. A se împreuna, a îndeplini actul sexual, vb. I, ind. prez. 3 împerechează, 1 pl. împe-rechem; conj. prez. 3 să împerecheze; ger. împerechmd. împerechere Acţiunea de a (se) împerechea. s.f, g.-d. art. împerecherii, pl. împerecheri, împestriţa tr. şi refl. A (se) face pestriţ, vb. I, ind. prez. 3 împestriţează.
împestriţare Acţiunea de a (se) împestriţa, s.f., g.-d. art. împestriţării, pl. împestriţări. împestriţătură Amestec de culori, (p. ext.) de elemente diferite, s.f, g.-d. art. împestriţăturii, pl. împes-triţături.
împeticat,-ă (rar) Cu petice; peticit, adj.. pl. împeti-caţi,-te.
împeţi tr. (pop.) A peţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împeţesc, imperf. 3 sg. împeţea; conj. prez. 3 să împe-ţească.
împeţit (pop.) Peţit. s.n.
împicioroga refl. (pop.) 1. (despre pui de animal) A se pune pe picioare, a începe să meargă. 2. (despre oameni) A se întrema, vb. I, ind. prez. 3 se împicio-roghează.
împiedeca v. împiedica, împiedecare v. împiedicare, împiedecat,-ă v. împiedicat. împiedecător,-oare v. împiedicator. împiedica 1 • refl. A se lovi în mers de ceva sau de cineva. IA i se ~ (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se - la vorbă = a se gângăvi. //(fig.) A da mereu peste ceva sau peste cineva care stinghereşte.
2.	tr. (fig.) A opri, a ţine în loc ceva sau pe cineva, a nu-i da voie (să facă ceva). 3. tr. A pune piedică la picioarele unui animal. 4. tr. A pune piedică unei arme de foc. //A înfrâna roţile unui vehicul, [var. (reg.) împiedeca vb.] vb. I, ind. prez. I sg. împiedic, 3 împiedică, împiedicare Acţiunea de a (se) împiedica, [var (reg.) împiedecare s.f.] s.f, g.-d. art. împiedicării, pl. împiedicări.
împiedicat,-ă 1. (despre animale) Care are picioarele legate (ca să nu fugă); (despre roţile unor vehicule) cu piedică. 2. (fig., despre vorbire) Greoi, dificil, încurcat. [va/-. (reg.) împiedecat,-ă adj.] adj., pl. împiedicaţi,-te. jmpiedicător,-oare (rar) Care împiedică.[var. (reg.) impiedecător,-oare adj.] adj., pl. împiedicători,-oare. împjegat,-ă v. impiegat.
impieliţat,-ă Afurisit, blestemat; (despre copii) neastâmpărat, obraznic, [var. împeliţat,-ă adj.] adj., pl. împie-i>ţaţi,-te.
•mpieliţatul Dracul, s.m. art. îrnpieptoşa refl. (rar) A-şi încorda muşchii pieptului; (fig.) a-şi face curaj. vb. I, ind. prez. 3 se împieptoşează, ' P^ne împieptoşăm; conj. prez. 3 să se împieptoşgze; Şer- împjsptoşându-se.
împietri 1. refl. A deveni (tare) ca piatra. 2. intr. (fig.) A rămâne nemişcat, a încremeni, a înlemni. 3. refl. şi tr, ("g-) A deveni sau a face să devină insensibil, vb. IV, lt!d. prez, I sg. şi 3 pl. împietresc, imperf. 3 sg. împietrea; conj. prez. 3 să împietrească. jn'Pjetrire Acţiunea de a (se) împietri, //(fig.) încremenire, înlemnire. //(fig.) Insensibilitate, s.f, g.-d. art. împietririi,
!, Pietruire Aşezare a unor straturi de piatră pe un pietruire, s.f, g.-d. art. împietruirii, pl. împietruiri. î^ază tK ^ asuPr’’ a °Pr'ma' vb. I, inel. prez. 3 împi-
jmp lgre Acţiunea de a împila; asuprire, s.f, g.-d. art. 0^’^Pilări.
impiiâtar.-oare (şi s.m.) Care împilează; asupritor.
!■' pl. împilătari,-oare.
împingător 1. Accesoriu la armele de foc care serveşte la împinsul proiectilului în ţeavă. 2. Navă maritimă care serveşte la împinsul convoaielor de barje. s.n., pl. împin-gătoare.
împinge l. tr. A mişca, a urni cu forţă; a face să înainteze. 2. tr (fig.) A îndemna, a îmboldi. 3. refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. Ilintr. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 4. tr. A îmbrânci, //(fig.) A respinge. 5. tr. A plăti. IA ~ bani (cuiva) = a mitui. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împing, perf. s. I sg. împinsei, 1 pl. împinserăm; part. împins.
împingere Acţiunea de a (se) împinge; forţă de apăsare exercitată de un corp asupra altuia, s.f, g.-d. art. împingerii, pl. împingeri.
împinsătjjră (rar) împingere; ghiont, s.f., g.-d. art. împinsăturii, pl. împinsături.
împintena tr. (rar) A da pinteni calului, vb. I, ind. prez. 3 împintenează.
împintenat,-ă (rar) Care are pinteni, adj., pl. împin-tenaţi,-te.
împistri tr. (reg.) A împodobi o pânză, o cămaşă etc. cu diverse motive în culori; (spec.) a încondeia ouă de Paşti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împistresc, imperf. 3 împistrea; conj. prez. 3 să împistrească. împlătoşa refl. şi tr.(rar) A (se) îmbrăca cu o platoşă. vb. I, ind. prez. 3 împlătoşează, I pl. împlătoşăm; conj. prez. 3 să împlătoşeze; ger. împlătoşând. împlânta tr. şi refl. A (se) înfige, a (se) fixa. vb. I, ind. prez. 3 împlântă.
implantare Acţiunea de a (se) împlânta; înfigere, fixare, s.f., g.-d. art. împlântării, pl. împlântări. împle v. umple, împleteci v. împletici, împletecjre v. împleticire, împleti 1. ír. A uni, a împreuna mai multe fire, jurubiţe etc.; a face un obiect din fire textile, din nuiele etc. //A face colaci din bucăţi de aluat. 2. tr. A strânge părul în cozi. 3. refl. recipr. (fig.) A se întretăia, a se îmbina.
4.	intr. (rar) A - din picioare = a mişca repede din picioare; a dansa. 5. tr. (fig., înv.) A unelti, a urzi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împletesc, imperf. 3 sg. împletea; conj. prez. 3 să împletească.
împieticeală Mers clătinat, împiedicat, s.f, g.-d. art. împleticelii, pl. împleticeli.
împletici 1. refl. (despre picioare) A se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se; (fig., despre limbă) a se încurca la vorbă. 2. refl. A se amesteca, a se încâlci. 3. tr. şi refl. A (se) încolăci. [var. (reg.) împleteci vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. împleticeşte, imperf. 3 sg. împleticea; conj. prez. 3 să împleticească.
împleticire Acţiunea de a (se) împletici, [var. (reg.) împletecire s./!] s.f., g.-d. art. împleticirii, împletire Acţiunea de a (se) împleti; împletit, //(fig.) Amestec; încurcătură, s.f, g.-d. art. împletirii, pl. împletiri.
împletit împletire, s.n.
împletitor,-oare Persoană care împleteşte anumite obiecte, s.m., pl. împletitori; s.f, g.-d. art. împletitoarei, pl. împletitoare.
împletitură 1. Fel de a împleti. 2. Produs obţinut prin împletire, s.f., g.-d. art, împletiturii, pl. împletituri, împlini 1. fr. A atinge vârsta de... 2. refl. (despre timp) A se scurge, a expira. 3. refl. (despre fiinţe) A se dezvolta, a se îngrăşa. 4. fr. şi refl. A (se) realiza, a (se) îndeplini. 5. tr. A achita, a plăti. /refl. I s-a ~t ~ i s-a înfundat. 6. tr. A completa, a întregi, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. împlinesc, imperf. 3 sg. împlinea; conj. prez. 3 să împlinească.
împlinire
606
împlinire Acţiunea de a (se) împlini, s.f, g.-d ari. împlinirii, pl. împliniri.
împodobi 1. tr. şi refl. A (se) găti, a(-şi) pune podoabe. Iltr. A orna, a garnisi. 2. tr. (fig.) A da culoare, relief etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împodobesc, imperf. 3 sg. împodobea; conj. prez. 3 să împodobească, împodobire Acţiunea de a (se) împodobi; decorare. s.f, g.-d. art. împodobirii, pl. împodobiri, împoma tr. A planta cu pomi. vb. I, ind. prez. 3 împo-mează.
împoncişa (înv.) 1. refl. recipr. A se contrazice, a fi în conflict cu cineva. 2. tr. A înfige un obiect ascuţit, ind. prez. 3 împoncişează, I pl. împoncişăm; conj. prez. 3 să împoncişgze; ger. împoncişând. împoncişare (înv.) Acţiunea de a (se) împoncişa. s.f, Ş.-d. art. împoncişării, pl. împoncişări. impopora tr. (înv.) A popula un teritoriu, vb. I, ind. prez. 3 împoporează.
impoporare (înv.) Acţiunea de a împopora; populare. s.f., g.-d. art. împoporării.
împopoţa refl. şi tr. (reg.) A (se) împopoţona. vb. I, ind. prez 3 împopoţează.
împopoţona refl. şi tr. (fam.) A (se) găti cu podoabe multe, fără gust. vb. I, ind. prez. 3 împopoţonează. împopoţonare Acţiunea de a (se) împopoţona; înzor-zonare. s.f, g.-d. art. împopoţonării. împotmoli refl. 1. A se înfunda în noroi, în nisip etc. //A se înnămoli. 2. (fig.) A nu putea duce ceva până la capăt, a nu găsi soluţia, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se împotmoleşte, imperf. 3 sg. se împotmolea; conj. prez. 3 să se împotmolească.
împotmolire Acţiunea de a se împotmoli; înnămolire. s.f, g.-d. art. împotmolirii, pl. împotmoliri, împotriva Contra, în contra, în ciuda. ~ lor. prep. împotrivă în contra, contrar. IA fi ~ = a se împotrivi, //(rar) în faţă. [var. (reg.) împrotivă adv.jadv. împotriveală (rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziţie, s.f, g.-d. art. împotrivglii, pl. împotriveli. împotrivi refl. A se opune, a se pune împotrivă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se împotriveşte, imperf. 3 sg. se împotrivea; conj. prez. 3 să se împotrivească, împotrivire Acţiunea de a se împotrivi; împotriveală, rezistenţă, opoziţie, s.f, g.-d. art. împotrivirii, pl. împotriviri.
împotrivitor,-oare (rar) (Persoană) care se împotriveşte; opozant, adj., s.m. şi f, pl. împotrivitori,-oare. împovăra tr. şi refl. A pune asupra cuiva sau a lua asupra sa o povară, vb. I, ind. prez. 3 împovărează, împovărare Acţiunea de a (se) împovăra, s.f, g.-d. art. împovărării.
împovărător,-oare Care împovărează; copleşitor, adj., pl. împovărătari,-oare.
împrăştia (-ti-a) 1. refl. şi tr. A pleca sau a face să plece în diferite părţi. //A (se) risipi prin lovire, prin rupere, prin răsturnare etc. Hrefl. (despre lichide) A se difuza.
2.	tr. şi refl. (p. gener. şi fig.) A (se) întinde, a (se) răspândi. Iltr. A răspândi un zvon, un miros etc. vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. împriştii, 3 împrăştie, I pl. împrăştigm; conj. prez. 3 să împrăştie; ger. împrăştiind, împrăştiat,-ă (-ti-at) 1. Răspândit în diverse direcţii; risipit. 2. (fig., despre oameni) Zăpăcit, ameţit; dezorientat. adj, pl. împrăştiaţi,-te.
împrăştigre (-ti-e-) Acţiunea de a (se) împrăştia; risipire; răspândire, s.f, g.-d. art. împrăştigrii, pl. împrăştigri. împrăştietor.-oare (-şti-e-) (înv.) Care împrăştie, care risipeşte, adj., pl. împrăştietari,-oare. împrejmui tr. A face un gard, un zid etc. împrejurul unui loc; a îngrădi, //(fig.) A împresura, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. împrejmuigsc, imperf. 3 sg. împrejmuia; conj. prez. 3 să împrejmuiască.
împrejmuire 1. Acţiunea de a împrejmui; împrejmuit.
2.	îngrăditură; gard. 3. (înv.) împrejurime, s.f, g.-d. art.
împrejmuirii, pl. împrejmuiri.
împrejmuit Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1).
s.n.
împrejmuitor,-oare (-mu-i-) Care împrejmuieşte. //înconjurător, adj., pl. împrejmuitori,-oare. împrejur în jur, în preajmă. /(La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi, prin învârtire de 180° spre stânga, adv.
împrejura tr. (înv.) A înconjura, vb. I, ind. prez. 3 împrejură.
împrejurare Situaţie în care se află cineva; circumstanţă; întâmplare. /După ~i = potrivit situaţiei, de la caz la caz. s.f, g.-d. art. împrejurării, pl. împrejurări, împrejurime Locul sau ţinutul dimprejur; vecinătate. s.f, g.-d. örí.jmprejurimii, pl. împrejurimi, împrejurul în jurul. prep.
împresura tr. l.A înconjura din toate părţile. HA îmbrăţişa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. vb. /, ind. prez. I sg. împresor, 3 împresoară; conj. prez. 3 să împresoare.
împresura re Acţiunea de a împresura, s.f, g.-d. art. împresurării, pl. împresurări.
împreuna (-pre-u-) 1. tr. şi refl. A (se) uni, a (se) aduna laolaltă. Htr. (rar) A cumula. 2. refl. recipr. şi tr. A (se) împerechea. vb. /, ind. prez. 3 împreunează, împreunare (-pre-u-) Acţiunea de a (se) împreuna, s.f, g.-d. art. împreunării, pl. împreunări, împreună La un loc; laolaltă, adv. împricina refl. recipr. (pop.) A se judeca cu cineva. vb. I, ind. prez. 3 se împricinează, împricinat,-ă (Om) implicat într-un proces, într-ur. conflict; învinuit, adj., s.m. şi f, pl. împricinaţi,-te. împrieteni (-pri-e-) refl. şi tr. A deveni prieten cu cineva. [var. (reg.) împrietini vi.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împrietengsc, imperf. 3 sg. împrietenea; conj. prez. 3 să împrietenească.
împrietenire (-pri-e-) Faptul de a (se) împrieteni, s.f, Ş.-d. art. împrietenirii, împrietini v. împrieteni.
împrimăvăra refl. impers. A se face primăvară, vb. I, ind. prez. 3 sg. se împrimăvărează. împroprietări (-pri-e-) tr. A face un act de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuinţe etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împroprietărgsc, imperf. 3 sg. împroprietărea; conj. prez. 3 să împroprietărească, împroprietărire (-pri-e-) Acţiunea de a împroprietări. s.f, g.-d. art. împroprietăririi, pl. împroprietăriri, împrospăta tr. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (din nou) proaspăt. 2. A (se) reînnoi. HA (se) înviora. vb. I, ind. prez. 3 împrospătează, împrospătare Acţiunea de a (se) împrospăta; înnoire, înviorare, s.f, g.-d. art. împrospătării, împroşca tr. l.A împrăştia apă sau noroi, stropind în toate direcţiile. 2. A arunca în toate părţile proiectile, pietre etc. 3. (fig.) A arunca asupra cuiva cuvinte injurioase. vb. /, ind. prez. 1 sg. împraşc, 2 sg. împraşti, 3 împroaşcă; conj. prez. 3 să împroaşte, împroşcare Acţiunea de a împroşca; împroşcătură. s.f, Ş.-d. art. împroşcării, pl. împroşcări, împroşcătură 1. împroşcare. 2. Stropitură, pată. s.f-, g.-d. art. împroşcăturii, pl. împroşcături. împrotivă v. împotrivă.
împrumut 1. Faptul de a împrumuta; obiect sau sumă de bani împrumutată. IDe - = care este împrumutat. A fi ca de ~ = a nu se potrivi cuiva. A da (sau a lua) cu - = a împrumuta. 2. Construcţie, cuvânt luat din altă îimbă. s.n.,pl. împrumuturi.
607
înapoia
împrumuta tr. LA da cuiva (sau a lua de la cineva) o sumă de bani sau un bun care trebuie restituit. 2. A lua de la cineva o idee, un obicei etc. vb. I, irtd. prez. 3 împrumută.
împrumutare Acţiunea de a împrumuta, s.f., g.-d. art. împrumutării.
împrumutător.-oare Persoană care împrumută sau de la care se împrumută, s.m., pl. împrumutători; s.f, g.-d. art. împrumutătoarei, pl. împrumutătoare. împuia tr. (fam., în expr.) A ~ capul (sau urechile) cuiva = a-i repeta cuiva ceva în mod insistent; a ameţi pe cineva cu vorbăria, vb. I, ind. prez. 3 împuie/îm-puiază, 1 pl. împuigm; conj. prez. 3 să împjjie/să împuieze; ger. împuind.	„
împungaci,-ce (reg., despre vite comute) împungător
(2). adj., p/. împungaci,-ce.
împungător,-oare 1. Care împunge; care are vârful ascuţit, //(fig., despre privire) Pătrunzător, //(fig., despre cuvinte) Ironic, muşcător. 2. (despre vite comute) Care împunge, adj., pl. împungători,-oare. împunge 1. tr. şi refl. A (se ) înţepa. Iltr. A îmboldi un animal. 2. tr. A lovi cu coamele. 3. tr. (fig.) A ironiza. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. împung, I pl. împungem, perf. s. I sg. împunsei, / pl. împunserăm; part. împuns, impungere Acţiunea de a (se) împunge; împunsătură. s.f., g.-d. art. împungerii, pl. împungeri. împunsătură 1. Străpungere a unui material cu acul; înţepătură (1). 2. (fig.) înţepătură (2). s.f, g.-d. art. împunsăturii, pl. împunsături.
împurpura refl. A se înroşi, vb. /, ind. prez. 3 se împurpurează.
împurpurare Acţiunea de a se împurpura, s.f, g.-d. art. împurpurării, pl. împurpurări. împuşca 1. intr. A trage cu o armă de foc. 2. tr. şi refl. A (şe) răni sau a (se) omorî cu o armă de foc. 3. intr. A face să explodeze un explozibil (în mine, în cariere de -piatră etc.). 4. intr. (despre tencuieli şi pereţii pe care sunt aplicate) A se coji, a se scoroji. 5. tr. A introduce cu un aparat special cuie într-o suprafaţă betonată, vb. I, ind. prez. 2 sg. împuşti, 3 împuşcă; conj. prez. 3 să împuşte.
împuşcare 1. Acţiunea de a (se) împuşca. 2. Procedeu de rupere în bucăţi a unor roci, a gheţii, a cărbunelui etc. cu ajutorul unui explozibil, s.f, g.-d. art. împuşcării, pl. împuşcări.
împuşcă-n-lună (pop.) Om îndrăzneţ, dar nesocotit. Ş.m. şi f.,g.-d. lui împuşcă-n-lună, pl. împuşcă-n-lună. împuşcătură Zgomotul produs prin descărcarea unei de foc; explozie produsă prin detonarea unui explozibil, s.f, g.-d. art. împuşcăturii, pl. împuşcături, împuternici 1 • tr. A da cuiva puterea de a face ceva. %m)A autoriza, a mandata. 2. tr. şi refl. (înv., pop.) Mse) întări, a (se) face mai puternic, vb. IV, ind. prez. 1 SS- Şi 3 pl. împuternicesc, imperf. 3 sg. împuternicea; conj. prez. 3 să împuternicească, împuternicire 1. Acţiunea de a împuternici, //(jur.) Mandat, procură. 2. (rar) întărire; fortificare, s.f, g.-d. ort. împuternicirii, pl. împuterniciri, jmpuţi 1. refi a se altera şi a căpăta un miros urât.
tr- A umple un spaţiu cu un miros greu. vb. IV, ind. Prez. I sg. şi 3 pl. împut, imperf. 3 sg. împuţea; conj. 'î-s® îmPUtă-
mpiiţiciune 1. Miros greu; duhoare. 2. (concr.) Lucru ^.mirositor, s.f, g.-d. art. împuţiciunii, pl. împuţi-
'mPuţina refl. A se reduce ca număr, ca dimensiune; a aescreşţe, a scădea. IA i se - cuiva inima sau a se - cu l’™na “ a se descuraja vb. /, ind. prez. 3 se împuţinează.
PUţinare Faptul de a se împuţina; scădere, micşorare. s.f, g.-d. art. împuţinării, pl. împuţinări.
împuţit,-ă 1. Care s-a alterat şi miroase urât. 2. Neîngrijit, murdar, //(despre oameni; şi s.) Leneş, trândav. adj., pl. împuţiţi,-te.
în 1. (indică interiorul spaţiului unde are loc o acţiune, unde se află ceva) Intră ~ librărie, //(indică suprafaţa pe care are loc o acţiune sau spaţiul dintre obiecte unde se produce o mişcare) Se suie - pom. //(indică obiectul de care atârnă ceva) îşi pune haina - cuier, //(indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Nu sta cu căciula ~ cap. //La, în dreptul. Haină roasă ~ coate.
2.	(indică timpul în care se petrece o acţiune) ~ iunie se coc cireşele, //(indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Vine ~ două minute. 3. (indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clatină ~ vânt. 4. (indică scopul) Se duce ~ peţit. 5. (indică un instniment) S-au înţeles ~ scris. 6. (indică o comparaţie) în formă de..., ca... Fumul se ridică - spirală. 7. Conform cu..., potrivit cu... Fiecare ~ legea lui. 8. (indică un complement indirect) Casă transformată - muzeu. prep. în adevăr v. într-adevăr. înadins In mod intenţionat, cu un scop. adv. în afara Pe lângă; în exterior, loc. prep. în afară în exterior, loc. adv. în afară de Cu excepţia, loc. prep. înainta 1- intr. A merge înainte în spaţiu; a avansa.
2.	intr. (fig.) A progresa, a se dezvolta. 3. tr. A avansa în grad pe cineva. Ilintr. A obţine o funcţie mai importantă.
4.	tr. A expedia sau a depune un act, o petiţie etc. vb. I, ind. prez. 3 înaintează.
înaintare Acţiunea de a înainta. //Avansare într-o funcţie, într-o demnitate. //Dezvoltare, //(sport) Totalitatea înaintaşilor, s.f, g.-d. art. înaintării, pl. înaintări, înaintaş,-ă 1. adj. Care merge (sau este) în faţă. II. s.m.
1.	Precursor, predecesor. 2. (sport) Jucător în linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi etc. 3. Cal înhămat în faţă, înaintea rotaşilor (sau a mijlocaşilor), [var naintgş,-ă adj.] adj., s.m. şi f, pl. înaintaşi,-e. înaintat,-ă 1. Care este situat în faţă. 2. Care se conduce după concepţii avansate; progresist. 3. Avansat în timp. I- în vârstă = bătrân. adj., pl. înaintaţi,-te. înainte 1. (local) în frunte., în faţă. 2. (temporal) Mai devreme, mai degrabă. 3. în continuare, mai departe. [var. namte adv.] adv.
înaintea 1. Dinaintea, în faţa (cuiva sau a ceva). 2. Anterior, mai devreme decât... prep. înainte-mergător înaintaş, precursor, s.m., pl. înainte-mergătfiri.
înalbăstri v. înălbăstri.
înalt,-ă 1. Care se ridică mult în sus. 2. (despre fiinţe) De statură mare. 3. (despre sunete) Ascuţit, subţire. 4. (despre tensiunea curentului electric sau despre frecvenţă) Care are valoare mare. 5. (fig.) Situat pe o treaptă ridicată în ierarhia valorilor; superior. I~ fidelitate = calitate a unor sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel sunetele (înregistrate); hi-fî. [var. nalt,-ă adj.] adj., pl. înalţi,-te. înamora refl. A se îndrăgosti, vb. /, ind. prez. 3 se înamorează. a
înamorare îndrăgostire, s.f, g.-d. art. înamorării, pl. înamorări.
înapoi 1. în direcţia contrară înaintării; în spate, îndărăt. 2. în locul unde a fost mai înainte. IA da (ceva) ~ = a înapoia. A-şi lua vorba ~ = a reveni asupra celor spuse.
3.	Cu o treaptă îndărăt. 4. Mai demult, adv. înapoia1 în urma, îndărătul cuiva sau a ceva. prep. înapoia2 1. tr. A da înapoi; a restitui. 2. refl. A se întoarce, a reveni în locul de unde a plecat. 3. refl. şi intr. (fig., înv.) A fî în declin; a decădea. [var. (reg.) napoia vb.] vb. /, ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 să înapoieze; ger. înapoind.
înapoiat
608
înanoiat,-ă 1. Care a fost dat înapoi, restituit. 2. (despre iuiiţoj Care nu este (conipletj dezvoltat mintal. 3. (despre popoare, ţări etc.) Rămas în urmă din punct de vedere economic, social, politic etc. adj., pl. înapoiaţi,-te. înapoiere Acţiunea de a (se) înapoia. /- mintală = insuficientă dezvoltare psihică şi intelectuală a unui individ, s.f, g.-d. arl. înapoierii, pl. înapoieri, înaripa 1. refl. A prinde aripi. 2. tr. (poetic) A însufleţi. vb. I, ind. prez. 3 înaripează.
înarma tr. şi refl. A(-şi) procura arme, armament; (fig.) a (se) pregăti (pentru ceva), trefl. A se ~ cu răbdare = a-şi impune răbdare, vb. 1, ind. prez. 3 înarmează, înarmare Acţiunea de a (se) înarma s.f, g.-d. art. înarmării, pl. înarmări.
înarmat,-ă Care are arme, care este pregătit pentru luptă. /~ până în dinţi (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat adj., pl. înarmaţi,-te. înaurj tr. (rar) A auri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înau-resc, imperf. 3 sg. înaurea; conj. prez. 3 să înaurească. înavuţi refl. şi tr. A (se) îmbogăţi, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. înavuţesc, imperf. 3 sg. înavuţea; conj. prez. 3 să înavuţească.
înăbuşeală Căldură mare (combinată cu umezeală); zăduf, s.f., g.-d. art. înăbuşelii, pl. înăbuşeli, înăbuş] 1 • refl. şi tr. A nu (mai) putea respira sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. tr. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 3. tr. (despre buruieni) A împiedica dezvoltarea plantelor. 4. tr. (fig.) A reprima acţiuni cu caracter social sau alte manifes-tări. //A face să nu se audă, să nu se simtă. A-şi ~ râsul. 5. tr. A face ca focul să ardă mocnit, vb. IV, ind. prez. 3 înăbuşă, imperf. 3 sg. înăbuşea; conj. prez. 3 să înăbuşe, înăbuşire Acţiunea de a (se) înăbuşi; sufocare; (fig.) reprimare, s.f, g.-d. art. înăbuşirii, înăbuşit,-ă 1. (despre sunete) Care abia se aude, stins.
2.	(despre alimente) Fiert în aburi, adj., pl. înăbuşiţi,-te. înăbuşitor,-oare Care înăbuşă; sufocant, adj., pl. înăbuşitori,-oare.
înaclăi tr. şi refl. A (se) murdări cu o substanţă lipicioasă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înăclăiesc, imperf. 3 sg. înăclăia; conj. prez. 3 să înăclăiască. înacreală (pop.) Substanţă folosită pentru acrit mâncarea; mâncare acră. s.f, g.-d. art. înăcrglii. înăcri (pop.) 1. refl. şi tr. A (se) acri; a (se) strica. 2. refl. (fig., despre oameni) A deveni ursuz. IA i se ~ (cuiva) sufletul (de cineva sau de ceva) = a se sătura (de cineva sau de ceva), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înăcresc, imperf. 3 sg. înăcrea; conj. prez. 3 să înăcrească, înăcrire Acţiunea de a (se) înăcri, s.f., g.-d. art. înăcriţii.
înăduşeâlă (reg.) Năduşeală. s.f, g.-d. art. înăduşglii, pl. înăduşfili.
înăduşi intr., tr. şi refl. (reg.) A (se) năduşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înăduşesc, imperf. 3 sg. înăduşea; conj. prez. 3 să înăduşească.
înălbăstr] intr. şi refl. A deveni albastru; (fig., despre oameni) a se învineţi. Htr. A vopsi în albastru, [var. înal-bâstii vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înălbăstrgsc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 să înălbăstrească. înălbeală Albeală. s.f, g.-d. art. înălbglii, pl. înălbgli. înălbi tr. A face să devină alb. IIintr. şi refl. (rar) A deveni alb. [var. (reg.) nălbi vb.] vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. înălbgsc, imperf 3 sg. înălbea; conj. prez. 3 să înălbească.
înălbire Acţiunea de a (se) înălbi. //(bot.) Creştere forţată a unei plante, la întuneric, pentru a obţine frunze lipsite de amăreală. s.f, g.-d. art. înălbirii, pl. înălbiri. înălbit Faptul de a înălbi; înălbire. s.n.
InălblţQr Substanţa folosită la spălare, pentru a albi hainele. s.m., pl. înălbitfiri.
înălticel,-ea/-ică înăltuţ, [var. (reg.) nălticel,-ea,-jcă adj] adj.,pl. înâlticei,-de.
înăltişor,-oară înăltuţ, [var. (reg.) năltişor,-oară adj.] adj., pl. înăltişori,-oare.
înăltuţ,-ă Diminutiv al lui înalt; înălticel. [var. (pop.) năltuţj-ă adj.] adj., pl. înăltuţi,-te. înălţa 1. tr. şi refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. Itr. A (-şi) ~ ochii = a privi în sus. intr. A ~ din umeri = a fi nedumerit. 2. refl. (despre construcţii, monumente etc.) A apărea, a se ivi. 3. refl. A deveni mai înalt; a creşte. 4. tr. A construi, a clădi. 5. tr. A ridica în grad.
6.	tr. (fig.) A înnobila din punct de vedere spiritual, [var. (reg.) nălţa vb.] vb. I, ind. prez. ? înalţă, înălţare Acţiunea de a (se) înălţa. //(înv.) Urcare a unui monarh pe tron. s.f, g.-d. art. înălţării, pl. înălţări, înălţarea Numele sărbătorii creştine care se ţine la 40 de zile după Paşti; Ispas. s. prop. f, g.-d. înălţării, înălţat,-ă (înv., ca termen de adresare prelaţilor, domnitorilor etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit, slăvit. adj., pl. înălţaţi,-te.
înălţător1 Dispozitiv de ochire care permite modificarea unghiului de înclinare a ţevii unei arme de foc. s.n., pl. înălţătQare.
înălţător2,-oare Care înalţă; (fig.) care înnobilează din punct de vedere spiritual; însufleţitor. adj., pl. înălţători,-oare.
înălţătură (rar) Ridicătură de pământ; înălţime, s.f., g-d. art. înălţăturii, pl. înălţături. înălţime 1. Distanţă de la nivelul pământului până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru, a unei fiinţe, măsurată pe verticală. 2. (mat.) Perpendiculară dusă din vârful unor corpuri geometrice pe bază. 3. Vârf, culme; altitudine. 4. însuşire a unui sunet de a fi înalt. 5. (fig.) Superioritate intelectuală, morală etc. IA fi la -a aşteptată (sau cerută, dorită etc.) = a fi aşa cum cere situaţia. 6. Grad, rang (înalt), [var. (reg.) nălţime s.f] s.f, g.-d. art. înălţimii, pl. înălţimi, înălţimea Sa (înv.) Termen de adresare către o persoană cu funcţie importantă, loc. pr., g.-d. înălţimii Sale, pl. înălţimile Lor.
înălţimea Ta (Voastră) (înv.) Termen de adresare către o persoană cu funcţie importantă. Ioc. pr., g.-d. Jnălţimii Tale (Voastre).
înălţimile Voastre (înv.) Termen de adresare către persoane cu funcţii importante, loc. pr.	.
înăspri 1. tr. şi refl. A face să devină sau a deveni (mai) aspru; (fig.) a (se) face mai sever, mai dur. 2. refl. (despre vreme) A se răci. 3. refl. (fig., despre o situaţie,
o	stare) A se agrava, a se încorda. 4. refl. (despre vin) A se acidula, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înăspresc» imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 să înăsprească, înăsprire Acţiunea de a (se) înăspri; înrăutăţire, încordare. s.f, g.-d. art. înăspririi, înăuntru în interior, [var. năuntru, (reg.) înlăjintru, înuntru, înluntru adv.] adv.
înăuntrul In interiorul, în mijlocul, [var. (reg.) înlăun-trul prep.] prep.
încadra 1. tr. A înrăma. 2. tr. A înconjura, a împresura.
3.	tr. (jur.) A include o faptă într-un text de lege. 4. tr. A nun» pe cineva într-un post, într-o funcţie. 5. refl. A se integra într-un colectiv, într-o acţiune etc. 6. refl. A se potrivi, a se armoniza, vb. I, ind. prez. 3 încadrează. încadrabll,-ă Care se poate încadra, adj., pl. încadra: bili,-e.
încadrare Acţiunea de a (se) încadra, s.f, g.-d. ort’ încadrării, pl. încadrări.
Incadratură (livr,) Ramă, cadru, s.f, g.-d, art. încadra-
turii, pl. încadraturi.
încai (reg.) Cel puţin, măcar. adv.
Încaltea/Incalte (reg.) Cel puţin, măcar. adv.
609
încărca
încapsula tr. A acoperi o sticlă cu o capsulă, vb. I, ind. prez. 3 încapsulează.
încapsulare Acţiunea de a încapsula, s.f., g.-d. art.
încapsulării, pl. încapsulări.
încarbonizare v. incarbonlzare.
încarcera tr. A băga pe cineva la carceră, vb. I, ind
prez. 3 încarcerează.
încarcerare Acţiunea de a încarcera; întemniţare, s.f, g.-d art. încarcerării, pl. încarcerări, încarna v. incarna, încarnare v. incarnare.
încartirui tr. A instala o unitate militară într-o localitate, într-un cantonament; a cartirui. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. încartiruigsc, imperf. 3 sg. încartiruia; conj. prez. 3 să încartiruiască.
încartlruire Acţiunea de a încartirui; cartiruire. s.f, g.-d. art. încartirujrii, pl. încartirujri. incasa tr. 1. A primi o sumă de bani; a percepe. 2. (fig., fam.) A primi lovituri, o bătaie, vb. 1, ind prez. 3 încasează. încasabll,-ă Care poate fi încasat, adj., pl. încasabili,-e. încasare Acţiunea de a încasa, s.f., g.-d. art. încasării, pl. încasări.
încasatsr,-oare 1. Persoană care (deplasându-se pe teren) încasează banii datoraţi de o persoană unei întreprinderi. 2. (ieşit din uz) Persoană care taxa pasagerii unui autobuz, unui tramvai etc. s.m., pl. încasatfiri; s.f, g.-d. art. încasatoarei, pl. încasatoare, fncastelură v. incastelură. încastra tr. A realiza o legătură fixă între două elemente, două corpuri etc. vb. I, ind. prez. 3 încastrează, încastrare Acţiunea de a încastra, s.f, g.-d. art. încastrării, pl. încastrări.
încazarma tr. A instala un soldat sau o trupă într-o cazarmă, vb. 1, ind. prez. 3 încazarmează. încazarmşre Acţiunea de a încazarma. s.f., g.-d. art. încazarmării.
în caz de Dacă s-ar ivi... loc. prep.
încă 1. în plus, pe deasupra. 2. Şi acum, în continuare.
3.	Deocamdată, până acum. 4. Chiar. adv.
încălbăra refl. recipr. (reg.) A se încăiera. ind. prez. I,
I	sg. mă încaibăr, 2 sg. te încaiberi, 3 se încaibără; conj.
prez. 3 să se încaibere.
încăiera refl. recipr. A se lua la bătaie. Iltr. A hărţui.
vb. l, ind. prez. I sg. încaier, 3 încaieră
încăierare Acţiunea de a (se) încăiera; bătaie, încăie-
rat, încăierătură. s.f, g.-d. art. încăierării, pl. încăierări.
incăierşt (reg.) încăierare, s.n.
încăierătură (rar) încăierare, s.f, g.-d. art. încăieră-
ţurii.
mcalăra refl. (înv.) A se urca pe cal; a încăleca, vb. I, ind.prez. 3 se încălărează.
mcalăra re (înv.) Acţiunea de a se încălăra; încălecare. Î-A,g.-d. art. încălărării.
încălca tr. 1. A cotropi un teritoriu. 2. (fig.) A nu respecta o lege, o obligaţie etc. vb. /, ind. prez. I sg. încalc, 3 încalcă.
""'Călcare Acţiunea de a încălca, s.f, g.-d. art. încăl-pâni, pl. încălcări.
■ncăleca 1. intr. A se sui pe un cal. HA călări un cal. (P- anal.) A se urca pe un obiect ca pe un cal. 2. refl. A se suprapune. 3. tr. (fig.) A se face stăpân pe cineva, j h ind. prez. I sg. încalec, 3 încalecă, încălecare Acţiunea de a (se) încăleca s.f., g.-d. art. incăjecării, pl. încălecări.
■ncalţa 1. tr. şi refl. A(-şi) pune încălţămintea în Picioare. 2. tr. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tr. (fig.) A înşela, a
i.	vb. 1, ind. prez. 1 sg. încalţ, 3 încalţă. înli re înc^lţat1- s.f., g.-d. art. încălţării. ncâlţat1 Faptul de a (se) încălţa; încălţare, s.n.
încălţat2,-ă l. Care are încălţăminte în picioare; (despre
picioare) cu încălţăminte. 2. (despre păsări) Cu pene pe
picioare, adj., pl. încălţaţi,-te.
încălţăminte Nume generic pentru pantofi, papuci,
ghete etc. s.f, g.-d. art. încălţămintei.
încălţări (înv., reg.) încălţăminte, s.f. pl.
încălţătoare v. încălţător.
încălţătgr Obiect asemănător cu o limbă, care ajută la introducerea piciorului în încălţăminte, [var. încălţătoare s.fl. s.n., pl. încălţătoare.
încăluşa tr. A pune un căluş. vb. I, ind. prez. 3 încă-luşează, / pl. încătuşăm; conj. prez. 3 să încăluşgze; ger. încătuşând.
încălzi l. tr. A face să-i fie cuiva cald. 2. tr. A expune ceva la o sursă de căldură pentru a-i ridica temperatura.
3.	refl. A i se face cuiva cald. //(despre vreme) A se face (mai) cald. 4. tr. şi refl. (fig.) A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încălzesc, imperf. 3 sg. încălzea; conj. prez. 3 să încălzească, încălzire l. Acţiunea de a (se) încălzi. I~ centrală = sistem de încălzire prin folosirea unei singure surse pentru
0	clădire, un cartier etc. 2. Efectuarea unor exerciţii fizice de către sportivi înainte de începerea unei competiţii. s.f., g.-d. art. încălzirii, pl. încălziri.
încălzit Faptul de a încălzi, s.n.
încălzltar1 Dispozitiv, instalaţie pentru încălzit. s.n.,pl.
încălzitoare.
încălzitor2,-oare Care încălzeşte, care produce căldură. adi„ pl. încălzitori,-oare, incămite (pop.) Cu atât mai mult; (după o propoziţie negativă) cu atât mai puţin. adv. încăpăstra tr. A pune căpăstrul unui cal. [var. (reg.) încăpăstn vi.] vb. I, ind. prez. 3 încăpăstrează. încăpăstri v. încăpăstra. încăpător,-oare Care are volum utilizabil mare; larg, spaţios, adi., pl- încăpătQri,-oare. încăpăţâna refl. 1. A stărui într-o părere, într-o atitudine, în ciuda contraargumentelor. 2. (în sens pozitiv) A se ambiţiona într-o atitudine, într-o idee. [var (reg.) încăpăţina vb.] vb. I, ind. prez. 3 se încăpăţânează încăpăţânare Faptul de a se încăpăţâna, [var. (reg.) încăpăţinare s.f] s.f, g.-d. art. încăpăţânării, pl. încăpăţânări.
încăpăţina v. încăpăţâna, încăpăţinare v. încăpăţânare, încăpea intr. 1. A fi cuprins într-un spaţiu. IA nu-şi (mai) - în piele sau (tr.) a nu-l mai ~ (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte fericit, foarte mândru. 2. A trece, a străbate pe undeva. 3. (în construcţii negative) A se împiedica de cineva. 4. (expr.) A ~ pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreţia cuiva. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl încap, 2 sg. încapi; conj. prez. 3 să încapă; part. încăput
încăpere Spaţiu închis; cameră. //Cuprinsul unui lucru. s.f., g.-d. art. încăperii, pl. încăperi, încăpui (reg.) 1. refl. A obţine, a-şi procura ceva. 2. tr. A pune mâna pe cineva sau pe ceva. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. încăpuiesc, imperf. 3 sg. încăpuia; conj. prez. 3 să încăpuiască.
încăpuşa/încăpuşi intr. (reg.) A înmuguri, vb. I/IV ind. prez. 3 sg. încăpuşează/încăpuşeşte, imperf. 3 sg. încăpuşa/încăpuşeg; conj. prez. 3 să încăpuşeze/să încă-puşegscă.
încăpută tr. A pune căpute la încălţăminte, vb. I, ind. prez. 3 încăputează.
încărca 1. tr. A umple un recipient, un agregat, un vehicul etc. cu ceva. 2. tr. A pune un obiect greu pe spi-
încărcare
610
narea unei persoane sau a unui animal pentru a fi transportat. 3. tr. A introduce un proiectil într-o armă de foc.
4.	tr. (fig.) A exagera cu scopul de a înşela. 5. refl. A se acoperi de..., a se umple de... 6. tr. A acumula energie într-un acumulator. 7. tr. (în expr.) A-şi ~ bateriile = a căpăta noi forţe, a se odihni. A-şi - sufletul cu... = a-şi împovăra conştiinţa. A-şi ~ stomacul cu... - a mânca prea mult. A fi ~t de ani = a fi în vârstă, vb. I, irtd. prez. 3 încarcă.
încărcare Acţiunea de a (se) încărca; încărcătură, s.f., g.-d. art. încărcării, pl. încărcări. încărcat1 Faptul de a (se) încărca, s.n. încărcat2,-ă l. Umplut, plin. 2. (despre arme) Cu proiectilul introdus în ţeavă. 3. Aer ~ = aer greu de respirat. Atmosferă - = atmosferă premergătoare unei furtuni; (fig.) stare de tensiune, de încordare. Stomac ~ = stomac balonat din cauza mâncării excesive. Limbă ~ = limbă cu aspect caracteristic unei indigestii, adj., pl. încărcaţi,-te.
încărcătQr1 Persoană care încarcă un cuptor, un vehicul etc. s.m., pl. încărcători.
încărcător2 1. Maşină, dispozitiv cu ajutorul căruia se încarcă un vehicul, un cuptor etc. 2. Dispozitiv care conţine cartuşele unei arme de foc. s.n., pl. încărcătoare, încărcătură 1. Cantitatea de produse, de marfa etc. care este transportată de un vehicul. 2. Materii prime şi auxiliare introduse într-un cuptor sau într-un recipient, în vederea declanşării unui proces de fabricaţie.
3.	Explozibil introdus într-un proiectil sau folosit pentru producerea unei explozii. 4. Capacitate de încărcare, s.f, g.-d. art. încărcăturii, pl. încărcături, încărna refl. (reg.) A se îngrăşa. vb. /, ind. prez. 3 în-cămează.
încărunţi intr. A deveni cărunt; (p. ext.) a îmbătrâni. vb. IV, irtd. prez. 1 sg. şi 3 pl. încărunţesc, imperf. 3 sg. încărunţea; conj. prez. 3 să încărunţească, încărunţire Faptul de a încărunţi, s.f, g.-d. art. încă-runţirii.
încătărăma tr. A încheia un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte cu catarame, vb. I, ind. prez. 3 încă-tărămează.
încătuşa tr. A pune cuiva cătuşe; a pune în lanţuri, //(fig., despre sentimente) A domina, a cuprinde, vb. I, ind. prez. 3 încătuşează, / pl. încătuşăm; conj. prez. 3 să încătuşeze; ger. încătuşând.
încătuşare Acţiunea de a încătuşa, s.f, g.-d. art. încătuşării, pl. încătuşări.
încătuşat,-ă Pus în cătuşe; (p. ext.) înlănţuit, //(fig.) Fără libertate de acţiune, adj., pl. încătuşaţi,-te. încâina/încâini refl. (înv., pop.) 1. A deveni rău, câi-nos. 2. A se încăpăţâna, vb. I/IV, ind. prez. 3 sg. se încâinează/se încâineşte, imperf. 3 sg. se încâina/se încâinea; eoni. Prez- 3 să se încâineze/să se încâinească. încâlceală încâlcire, încurcătură, s.f, g.-d. art. încâl-celii, pl. încâlceli.
încâlci 1 • tr. şi refl. A (se) încurca (fire de aţă, de păr etc.). 2. refl. (fig., despre gânduri, acţiuni) A deveni confuz, neclar, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încâlcesc, imperf. 3 sg. încâlcea; conj. prez. 3 să încâlcească, încâlcire Acţiunea de a (se) încâlci; încâlceală. s.f., g.-d. art. încâlcirii, pl. încâlciri.	_
încâlcit,-ă (despre fire de aţă, _de păr etc.) încurcat, //(fig., despre drumuri, străzi) întortocheat, //(despre scris) Neclar, //(fig., despre gânduri, vorbe etc.) Confuz, neclar, adj., pl. încâlciţi,-te.
încâlcitjjră încâlcire, s.f., g.-d. art. încâlciturii, pl. încâlcituri.
încânta 1. ír. A produce o stare de mulţumire, de satisfacţie; a fascina, a vrăji. 2. tr. şi refl. (fig.) A se înşela, a se păcăli, vb. IV, ind. prez. 3 încântă.
încântare 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire. 2. Lucru, aspect care produce plăcere. s.f, g.-d. art. încântării, pl. (2) încântări, încântat,-ă Plin de bucurie, de entuziasm. /~ de cunoştinţă, formulă de politeţe prin care o persoană îşi exprimă mulţumirea că a ftcut cunoştinţă cu cineva, adj., pl. încântaţi,-te.
încântătsr,-oare Care încântă; atrăgător, plăcut, adj., pl. încântători,-oare.
încârdoşa refl. recipr. (reg.) A se înhăita, vb. I, ind. prez. 3 se încârdoşează, I pl. ne încârdoşăm; conj. prez. 3 să se încârdoşgze; ger. încârdoşându-se. încârdui tr. şi refl. (pop.) A băga sau a intra în cârd cu cineva; a (se) întovărăşi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încârduiesc, imperf. 3 sg. încârduia; conj. prez. 3 să încârduiască.
încârliga tr. şi refl. A (se) face (ca un) cârlig; a (se) îndoi. //A (se) încolăci, vb. /, ind. prez. 3 încârligă. încârligare Acţiunea de a (se) încârliga. s.f, g.-d. art. încârligării.
încârlionţa (-li-on-) tr. şi refl. (pop.) A (se) cârlionţa. vb. I, ind. prez. 3 încârlionţează. încât Atât de mult că..., în aşa măsură că..., de. conjcţ. începător,-oare I. adj. Care începe. II. s.m. şi f.
1.	Persoană care debutează, care se iniţiază într-un domeniu. 2. (rar) Iniţiator, adj.,s.m. şi f., pl. începători,-oare. începătură (înv.) început, s.f., g.-d. art. începăturii, pl. începături.
începe 1. tr. A realiza prima parte dintr-o acţiune sau dintr-o lucrare. 2. tr. A consuma prima parte din ceva.
3.	intr. (despre stări, fenomene) A se manifesta cu primele semne. 4. intr. şi refl. A pomi. vb. III, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. încep, imperf. 3 sg. începea; part. început începere Acţiunea de a începe. /Cu ~ de la... -începând din... s.f, g.-d. art. începerii.
început 1. Faptul de a începe; începere. 2. Moment iniţial; partea cu care începe ceva. IDe la (bun) ~ = din primele momente. De la (sau pe la, dintru ori întru) ~ = în (sau din) momentul iniţial. 3. (înv.) Origine, obârşie. s.n., pl. începuturi.
încerca tr. l.A verifica, a proba un lucru. 2. A face tentative de..., a se strădui să... 3. A fi cuprins de o stare, de un sentiment etc. vb. /, ind. prez. 3 încearcă, încercare 1. Acţiunea de a încerca; verificare, probă.
2.	Tentativă; străduinţă. 3. (la jocul de rugbi) Eseu.
4.	Lucrare (literară) de debut. 5. Suferinţă, necaz prin care trece cineva. 6. (înv.) Experienţă practică, s.f, g.-d-art. încercării, pl. încercări.
încercat1 Faptul de a încerca, s.n.	.
încercat2,-ă Priceput, experimentat; care a trecut prin multe, care a suferit, adj., pl. încercaţi,-te. încercate (în loc.) Pe - - cu condiţia unei prealabile încercări, loc. adv.
încercăna refl. (despre ochi) A face cearcăne, vb. /, ind. prez. 3 se încercănează.	_
încercui tr. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părţile, a împresura. //A trasa cercuri (în jurul a ceva), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încercuiesc, imperf-3 sg. încercuia; conj. prez. 3 să încercuiască. încercuire Acţiunea de a încercui, s.f, g.-d. art. încercuirii, pl. încercuiri.	.
încet1, înceată 1. Care este fară viteză; domol, liniştit'
2.	(despre gândire) Care reacţionează greoi, lent.
3.	(despre sunete, melodii) Cu sonoritatea scăzută, ad]., pl. înceţi,-te.
încst2/încet-încet Puţin câte puţin, treptat. IIFără grabă, domol, //(cu val. de interj.) Nu aşa tare! Fără zgomot!; tară grabă. adv.
înceta intr. şi tr. A opri, a suprima o acţiune. IA ~ din viaţă = a muri. vb. I, ind. prez. 3 încetează.
611
închipuit
încetare Acţiunea de a înceta; oprire, întrerupere. Fără (de) ~ = necontenit. ~ din viaţă = deces, s.f, g.-d. art. încetării.
încetăţeni 1. tr. A acorda cuiva cetăţenia. 2. refl. (fig.) A se statornici, a se înrădăcina, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încetăţenesc, imperf. 3 sg. încetăţenea; conj. prez. 3 să încetăţenească.
încetăţenire Acţiunea de a (se) încetăţeni, s.f, g.-d. art. încetăţenirii, pl. încetăţeniri. încetineală Lipsă de vioiciune, de iuţeală în mişcări, în gândire etc. s.f, g.-d. art. încetinelii, pl. încetineli. încetinel1 încetişor, adv.
încetinel2,-ică Diminutiv al lui încet; domol, adj., pl. încetinei,-ele.
încetini tr. A face să scadă intensitatea unei mişcări, a unei acţiuni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încetinesc, imperf. 3 sg. încetinea, conj. prez. 3 să încetinească, încetinire Acţiunea de a încetini; domolire, potolire. s.f, g.-d. art. încetinirii, pl. încetiniri, încetinitor Dispozitiv care micşorează viteza unui sistem tehnic. ICu ~ul = procedeu cinematografic de obţinere a încetinirii mişcării, s.n., pl. încetinitoare, încetişor Diminutiv al lui încet; încetinel. adv. înceţoşa refl. A se lăsa ceaţa, //(fig., despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni, vb. I, ind. prez. 3 se înceţoşează; conj. prez. 3 să se înceţoşeze; ger. înce-ţoşându-se.
înceţoşare Faptul de a se înceţoşa, s.f, g.-d. art. înceţoşării.
închega 1. refl. şi tr. (despre lichide) A (se) coagula. Itr. Minte de încheagă apele = minte foarte tare. 2. refl. (rar) A se prinde, a se strânge la un loc. 3. refl. (fig.) A se forma, a lua fiinţă, vb. I, ind. prez. 3 încheagă; conj. prez. 3 să închege.
închegare Faptul de a (se) închega; coagulare, //(fig.) Materializare, întrupare, s.f., g.-d. art. închegării, pl. închegări.
închegătoare Vas în care ciobanii încheagă laptele. s.f, g.-d. art. închegătorii, pl. închegători. închegător,-oare Care încheagă, adj.. pl. închegători,-oare.
închegătură (rar) închegare; (concr.) locul de îmbinare a două obiecte, a două elemente etc. s.f., g.-d. art. închegătjirii, pl. închegături.
■nchegăţică Plantă erbacee cu flori galbene, cu tulpina răsfirată pe pământ, s.f, g.-d. art. închegăţelei, pl. închegăţgle, art. închegăţelele. încheia tr. A. 1. A îmbina, a uni părţile unui obiect.
2.	A prinde în copci, în nasturi etc. un obiect de îmbrăcăminte. Hrefl. A-şi strânge haina, a-şi lega şiretul de la încălţăminte etc. B. 1. A termina o acţiune, o operaţie etc. HA trage concluzii, a conchide. Hrefl. (rar) A ajunge la deplina maturitate. 2. A semna un tratat, o înţelegere; a redacta un act oficial, vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. închei, 3 încheie, I pl. încheiem; conj. prez. 3 să încheie; ger. încheind.
inchejatf Faptul de a (se) încheia, s.n. încheiat2,-ă A. 1. (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) Prins în nasturi, în şireturi etc. 2. Cu părţile fixate, mpreunate. 3. (rar, despre persoane) Bine legat, voinic. “• Terminat, împlinit; desăvârşit, adj., pl. încheiaţi,-te. încheiere Acţiunea de a (se) încheia; sfârşit; (spec.) hotărâre judecătorească, s.f, g.-d. art. încheierii, pl. jncheieri.
încheietoare 1. (la îmbrăcăminte) Cheotoare. 2. Plantă erbacee cu flori galbene, pătate cu cafeniu, s.f., g.-d. art. incheietorii, pl. încheietori.
•ncheietor (înv., în sintagma) ~ de pluton - soldat care merge în ultimul rând din pluton, s.m., pl. încheietori.
încheietură 1. Loc unde se îmbină două elemente, două obiecte etc. 2. Articulaţie a oaselor. //Parte a corpului situată în dreptul unei articulaţii, s.f, g.-d. art. încheieturii, pl. încheieturi.
închiabun refl. şi tr. (înv.) A deveni sau a face pe cineva chiabur, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închiaburgsc, imperf. 3 sg. închiaburea; conj. prez. 3 să închiabu-rească.
închiaburire (înv.) Acţiunea de a (se) închiabun. s.f., g.-d. art. închiaburirii, pl. închiaburiri. închide 1. tr. A mişca (din balamale) o uşă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. 2. tr. A încuia cu cheia, cu zăvorul. 3. tr. A apropia marginile unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute. IA - paranteza = a) a pune în scris partea a doua a semnului paranteză; b) a termina o digresiune. A ~ mâna = a strânge degetele făcând mâna pumn. A - (cuiva) gura = a face pe cineva să tacă A ~ ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a trece cu vederea; c) (de obicei în construcţii negative) a dormi; d) a muri. A ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morţii, (refl.) A i se ~ ochii = a fi foarte obosit. 4. refl. (despre răni) A se cicatriza. 5. tr. A întrerupe activitatea unei instituţii, a unei întreprinderi, a unui local conform orarului. 6. tr. A încheia o acţiune. 7. tr. A opri funcţionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc.
8.	tr. A izola pe cineva într-un spaţiu închis; a aresta.
9.	tr. A împrejmui o curte, o grădină, un teren. 10. tr.A bara
o	cale de comunicaţie. 11. refl. (despre cer, despre vreme) A se întuneca, a se înnora, //(despre obiecte colorate) A căpăta o nuanţă mai întunecată, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. închid, perf. s. I sg. închisei, I pl. închiserăm; conj. prez. 3 să închidă; ger. închizând; part. închis.
închidere Acţiunea de a (se) închide; închis. I~a unui dosar = scoaterea de pe rol a unei acţiuni judiciare, s.f, g.-d. art. închiderii, pl. închideri, închina 1. refl. A-şi face semnul crucii. 2. refl. A se pleca, a se înclina (în faţa cuiva) în semn de supunere.
3.	tr. A dedica, a dărui cuiva ceva (ca semn de recunoştinţă, de respect). 4. intr. A ridica paharul plin în cinstea cuiva. 5. refl. (înv.) A recunoaşte suzeranitatea cuiva. Itr. A ~ armele (sau steagul) = a capitula. A ~ o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine. 6. tr. A consacra, vb. I, ind. prez. 3 închină, închinare Acţiunea de a (se) închina; rugăciune; plecăciune; toast, urare, s.f, g.-d. art. închinării, pl. închinări.	a
închinăciune (înv.) 1. închinare, rugăciune. 2. Salut. s.f, g.-d. art. închinăciunii, pl. închinăciuni, închinător,-oare Persoană care se închină; (p. ext.) credincios. //(înv.) Admirator, adorator, s.m., pl. închinători; s.f., g.-d. art. închinătoarei, pl. închinătoare, închinga 1. tr. A strânge chingile şeii pe cal. 2. refl. A se strânge cu o cingătoare, vb. I, ind. prez. I sg. închţng. închiorchioşat,-ă (înv., reg.) Care se uită chiorâş; posomorât, adj., pl. închiorchioşaţi,-te. închipui tr. 1. A-şi face o părere, o imagine despre ceva sau despre cineva. Hrefl. A se imagina pe sine într-o situaţie oarecare. 2. A concepe cu mintea, cu fantezia.
3.	A simboliza, a reprezenta. 4. (pop.) A întocmi, a face. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. închipui, 3 închipuie, imperf. 3 sg. închipuia; conj. prez. 3 să închipuie; ger. închipuind.
închipuire 1. Capacitatea de a(-şi) închipui; fantezie.
2.	Produs al imaginaţiei; iluzie. //Presupunere (fără temei). /O ~ de... = un fel de... s.f, g.-d. art. închipuirii, pl. (2) închipuiri.	_
închipuit,-ă 1. Imaginar, ireal. //Fals. 2. (şi s.) înfumurat, încrezut, adj., pl. închipuiţi,-te.
închirci
612
închirci refl. (reg.) A se chirci, a se ghemui, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se închirceşte, imperf. 3 sg. se închircea; conj. prez. 3 să se închircească.
închircire (reg.) Faptul de a se închirci, s.f, g.-d. art. închircirii.
închiria (-ri-a) tr. A da sau a lua în folosinţă temporară un bun în schimbul unei chirii, vb. I, ind. prez. 3 închiriază, I pl. închirigm; conj. prez. 3 să închirieze; ger. închirimd.
închiriere (-ri-e-) Acţiunea de a închiria, s.f, g.-d. art. închirierii, pl. închirieri, închis1 închidere, s.n.
închis2,-ă 1. (despre uşi, ferestre, încăperi etc.) Care are deschizătura acoperită. 2. (despre obiecte care pot fi deschise) Care are capacul pus, înşurubat, //(despre obiecte care se pot desface) Cu marginile împreunate, îmbinate. 3. (despre instituţii, localuri etc.) Care şi-a întrerupt programul sau activitatea. 4. (despre spaţii) îngrădit, împrejmuit. 5. (fig., despre discuţii, adunări) Care s-a terminat. 6. (fig., despre oameni) Care este la închisoare. 7. (fig., despre caracterul oamenilor) Posomorât, ursuz. 8. (despre aer) Stătut. 9. (despre cer, despre vreme) Posomorât, întunecat, //(despre culori) Situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb. /Silabă ~ = silabă terminată în consoană. Spectacol cu uşile - = spectacol la care au acces numai persoanele invitate, adj., pi închişi,-se.
închisoare 1. Faptul de a sta închis, întemniţat. 2. Clădire, loc în care se execută pedepsele privative de libertate, //(rar) Loc închis sau îngrădit (unde se ţin vitele). s.f., g.-d. art. închisorii, pl. închisori, închista refl. 1 • (despre anumite organisme) A se izola, a se închide într-un chist. 2, (fig.) A se izola. vb. /, ind. prez. 3 se închistează
închistare Acţiunea de a se închista, s.f, g.-d. art. închistării, pl. închistări.
închituire Operaţie de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului, s.f, g.-d. art. închituirii, pl. închituiri. închizătoare Dispozitiv de închidere a unui obiect; zăvor, s.f, g.-d. art. închizătorii, pl. închizători, închizător Dispozitiv de împingere şi închidere a cartuşelor în magazia unei arme de foc. s.n., pl. închizătoare, íncifra tr. A codifica un text, un mesaj etc., a-i da un caracter secret, vb. I, ind. prez. 3 încifrează. încifrare Faptul de a íncifra, s.f, g.-d. art. încifrării, pl. încifrări.
íncinci tr. A face să crească de cinci ori. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încincesc, imperf. 3 sg. încincea; conj. prez. 3 să încincească.
încinge1 1. refl. (despre foc) A arde bine, cu flacără mare. 2. tr. şi refl. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
3.	refl. (fig., despre o discuţie, o luptă etc.) A se înteţi.
4.	refl. (fig., despre alimente, cereale) A începe să fermenteze; a se strica, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încing, perf. s. 1 sg. încinsgi, I pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins.
încinge2 1. tr. şi refl. A(-şi) înfăşură mijlocul cu o cingătoare, cu un brâu etc. 2. tr. şi refl. A(-şi) prinde arma cu o curea în jurul mijlocului. 3. tr. (fig.) A bate (râu), vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încing, perf. s. I sg. încinsgi, 1 pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins. încingere1 Acţiunea de a (se) încinge1, s.f, g.-d. art. încingerii, pl. încingeri.
încingere2 Acţiunea de a (se) încinge2; încins, s.f, g.-d. art. încingerii, pl. încingeri. încins încingere2. s.n.
înciocăla tr. (reg.) A lega laolaltă, vb. I, ind. prez. 3
înciocălează.
înciripa v. înfiripa.
înciuda refl. şi tr. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă. vb. I, ind. prez. 3 înciudează, în ciuda In necazul, în pofida, loc. prep. înciudare (rar) Acţiunea de a (se) înciuda; ciudă, s.f, Ş.-d. art. înciudării, pl. înciudări. încleia 1. tr. A unge cu clei şi a îmbina piese (de lemn, de hârtie). 2. refl. A se murdări cu ceva cleios. 3. refl. (fig., despre maxilare, limbă) A se încleşta, a se înţepeni. 4. tr. A trata diferite produse cu soluţii coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile, vb. /, ind. prez. 3 încleiază, / pl. încleigm; conj. prez. 3 să încle-igze; ger. încleind,
înclelală încleiere. s.f, g.-d. art. încleiglii, pl. încleigli.
încleiat Faptul de a (se) încleia. s.n.
încleigre Acţiunea de a (se) încleia; lipire, încleială.
s.f, g.-d. art. încleigrii, pl. încleigri.
încleşta 1. tr. şi refl. A (-şi) strânge puternic (mâinile,
fălcile etc.) 2. refl. A se lupta corp la corp. //(fig., despre
luptă) A se înteţi. 3. refl. A se agăţa cu disperare de ceva;
a se prinde puternic, vb. I, ind. prez. 3 încleştează,
încleştare Acţiunea de a (se) încleşta, //Contracţie, s.f,
g.-d. art. încleştării, pl. încleştări.
încleştat,-! 1. Strâns puternic (ca într-un cleşte).
2.	(fig., despre lupte) Aprig, dur. adj., pl. încleştaţi,-te.
înclicheta tr, (tehn.) A imobiliza un mecanism într-o
anumită poziţie, vb. I, ind. prez. 3 înclicheteşză.
înclichetaj (tehn.) Mecanism care nu permite mişcarea
de rotaţie a unei roţi decât într-un singur sens. s.n., pl.
înclichetaje.
înclina 1. tr. şi refl. A (se) apleca în jos sau într-o parte.
2.	refl. A face o plecăciune; a saluta. Hrefl. (fig., despre soare) A coborî către asfinţit. 3. refl. (fig.) A admite, a accepta. 4. intr. A se simţi atras de ceva. 5. refl. recipr. (fig., înv.) A avea legături de dragoste cu cineva, vb. I, ind. prez. 3 înclină.
înclinare Acţiunea de a (se) înclina. //(geom.) înclinaţie. //(fig.) Vocaţie, talent, s.f, g.-d. art. înclinării, pl-înclinări.
înclinaţie (-ţi-e) 1. (geom.) Unghi format de o dreaptă sau de un plan cu un plan de referinţă. 2. (fig.) Vocaţie, atracţie spre ceva. s.f, art. înclinaţia, g.-d. art. înclinaţiei, pl. înclinaţii, art. înclinaţiile, încoa v. încoace.
încoace 1. înspre mine, spre locul unde mă aflu. /- şi încolo = dintr-o parte în alta. (pop., fam., s.n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi atrăgător. Ce mai - (şi) încolo? = de ce atâta vorbă? 2. înspre momentul de faţă. [var. încoa adv.} adv.
încolăceală încolăcire, s.f, g.-d. art. încolăcglii, pl-încolăceli.
încolăci tr. şi refl. A (se) înfăşură ca un colac (în jurul a ceva), a (se) încovriga. Hrefl. (despre drumuri) A şerpui. Iltr. A încrucişa braţele sau picioarele, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încolăcesc, imperf. 3 sg. încolăcea; conj. prez. 3 să încolăcească încolăcire Acţiunea de a (se) încolăci; înfăşurare; încolăceală, încolăcitură. s.f, g.-d. art. încolăcirii, pl-încolăciri. a
încolăcitură încolăcire, s.f, g.-d. art. încolăciturii, pl-încolăcituri.
încolătăci refl. şi tr. (înv., reg.) A (se) încolăci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. înco-lătăcea; conj. prez. 3 să încolătăcească. încolea v.Jncolo.
încolo L în direcţia aceea, într-acolo. 2. Pe urmă, mai târziu. 3. în afară de cele arătate înainte, [var. încolea adv.] adv.
încolona refl. A forma o coloană (de marş); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. Htr. A dispune în coloană, vb. I, ind. prez. 3 încolonează.
613
încredinţa
încolonare Acţiunea de a (se) încolona, s.f, g.-d. art. încolonării.
încolţat,-ă (reg.) Colţuros. adj., pl. încolţaţi,-te. încolţi A. intr. (despre plante) A răsări; a da colţ. //(fig., despre idei, sentimente) A prinde viaţă, a se ivi. B. tr. 1. (despre animale) A înfige colţii; a înconjura (ceva sau pe cineva) pentru a-l muşca. 2. (fig.) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre sentimente) a copleşi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încolţesc, imperf. 3 sg. încolţea; conj. prez. 3 să încolţească, încolţire Acţiunea de a încolţi; germinare; încolţit, s.f, g.-d. art.„încolţirii. încolţit încolţire. s.n.
încomat,-ă (rar) Cu coamă bogată, adj., pl. încomaţi,-te. încondeia tr. 1. A împodobi ouăle de Paşti, obiectele de ceramică etc. cu desene specifice, //(fig., pop.) A înnegri sprâncenele. 2. (fig.) A vorbi pe cineva de rău; a calomnia, vb. I, ind. prez. 3 încondeiază, I pl. încon-deigm; conj. prez. 3 să încondeieze; ger. încondeind. încondeiat Faptul de a încondeia, s.n. încondeiere Acţiunea de a încondeia, s.f, g.-d. art. încondeierii, pl. încondeigri.
încondeietură încondeiat; (concr.) desen executat cu condeiul, s.f, g.-d. art. încondeieturii, pl. încondeieturi. înconjur Ocol, ocolire. IFără ~ = pe faţă, de-a dreptul. Cu - (sau cu înconjururi) = pe ocolite, [var. încunjur s.n.] s.n., pl. înconjururi.
înconjura 1. tr. A face ocolul unui lucru, al unui loc; a încercui. 2. tr. A împresura cu forţe armate; a asedia.
3.	refl. A aduna în jurul său prieteni. 4. tr. A împrejmui, a îngrădi. 5. intr. A merge spre ţintă pe un drum ocolit. [var. încunjura vb.] vb. /, ind. prez. 1 sg. înconjor, 3 înconjoară; conj. prez. 3 să înconjoare, înconjurare Faptul de a înconjura, s.f, g.-d. art. înconjurării.
înconjurător,-ogre Care înconjoară, care este de jur împrejur, adj., pl. înconjurători,-oare. încontinuu (-nu-u) Mereu, întruna, fără încetare, [var. încontinuu adv.] adv.
încontra refl. (pop.) A se împotrivi; (p. ext.) a se ciocni în păreri cu cineva, vb. /, ind. prez. 3 se încontrează. în centra (înv.) împotriva (cuiva sau a ceva); în direcţia opusă, în dauna. prep.
încontrare (pop.) Acţiunea de a se încontra; ceartă, s.f, Ş.-d. art. încontrării, pl. încontrări. încopcia (-ci-a) tr. 1. A încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă prin răsucirea marginii uneia peste marginea celeilalte, vb. I, ind. prez. 3 încopciază, / pl. încopcigm; conj. prez. 3 să încopcigze; ger.
mcopciind.
incopcigre (-ci-e-) Acţiunea de a încopcia. s.f, g.-d.
ort. încopcigrii, pl. încopcigri.
încorda 1 • tr. A întinde o coardă, un arc, un cablu etc. 2. tr.
A(-şi) contracta muşchii corpului (pentru un efort). ''(“§•) A-şi concentra voinţa, memoria etc. 3. refl. (despre relaţiile dintre oameni) A se tensiona, a se înăspri. 4. tr. p lega coardele viţei-de-vie. vb. /, ind. prez. 3 încordează, încordare Acţiunea de a (se) încorda; încordătură. s.f, Ş -d. art. încordării, pl. încordări.
(ncordător (reg.) întorcător al războiului de ţesut. 2- Intinzător al coardei fierăstrăului; cordar. s.n., pl. în-
cordătogre.
■ncordătură (înv.) încordare, s.f, g.-d. art. încordă-jUni, pl. încordaturi.
încornora tr. 1. A pune coame, //(fig.) A exagera, a înflori realitatea. 2. (fig., fam.) A-şi înşela soţul sau soţia, j A ind. prez. 3 încornorează.
{^omorât,-ă 1. Cu coame, //(fig., despre fapte, vorbe) Umflat, exagerat. 2. (fam., despre soţi) înşelat. 3. (s.m., art.) racul, adj., pl. încornoraţi,-te.
încorona 1. refl. şi tr. A (-şi) pune coroană; a deveni sau a face să devină monarh. 2. tr A încununa. 3. tr. (fig., despre o operă, o realizare etc.) A desăvârşi, a încheia o operă, o activitate, vb. I, ind. prez. 3 încoronează, încoronare Acţiunea de a (se) încorona, s.f, g.-d. art. încoronării, pl. încoronări.
încoronat,-ă Care are coroană. ICap ~ = monarh, rege. adj., pl. încoronaţi,-te.
încorpora/incorpora tr. 1. A îngloba, a cuprinde în sine. //A anexa un teritoriu. 2. A încadra un recrut în armată, vb. I, ind. prez. 3 încorporează/incorporează. încorporabil,-ă/incorporabil,-ă Care poate fi încorporat. adj., pl. încorporabili,-e/incorporabili,-e. încorporare/incorporare Acţiunea de a încorpora/ a incorpora; încorporaţie. s.f., g.-d. art. încorporării/ incorporării, pl. încorporări/incorporări încorporaţie/incorporaţie (-ţi-e) încorporare, s.f., art. încorporaţia/incorporaţia, g.-d. art. încorporaţiei/ incorpoisţiei, pl. incorporaţii/incorporaţii, art. încorpora; ţiile/incorporaţiile.
încorseta tr. 1. A strânge în corset. 2. (fig.) A îngrădi pe cineva în acţiunile sau în gândurile sale. vb. I, ind. prez. 3 încorsetează
încorsetare Acţiunea de a încorseta, //(fig.) îngrădire, încătuşare, s.f, g.-d. art. încorsetării, pl. încorsetări, încot/incot (reg.) Chicot, s.n., pl. încote/incste. încotoşmăna refl. şi tr. A (se) îmbrăca gros, a (se) înfofoli, [var. încotoşmăni vb.} vb. I, ind. prez. 3 înco-toşmănează
încotoşmăni v. încotoşmăna. încotro în ce direcţie, unde; oriunde, adv. încotrova/încotrova (înv.) Undeva, într-o direcţie oarecare. adv.
încovoia 1 • tr. şi refl. A (se) îndoi, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 2. refl. (fig.) A se umili. vb.
I,	ind. prez. I şi 2 sg. încovei, 3 sg. încovoaie, l pl. încovoigm; ger. încovoind.
încovoială încovoietură. s.f, g.-d. art. încovoiglii, pl. încovoigli.
încovoiat,-ă Curbat, cercuit. //Adus de spate; cocârjat. adj., pl. încovoiaţi,-te.
încovoiere Faptul de a (se) încovoia, s.f, g.-d. art. încovoigrii, pl. încovoigri.
încovoietură Partea încovoiată, curbată a unui obiect; curbură, încovoială. s.f, g.-d. art. încovoieturii, pl. înco-voietjjri.
încovriga refl. şi tr. A (se) face (ca un) covrig; a (se) încolăci, vb. /, ind. prez. 3 încovrigă, încrâncena refl. 1. A se îndârji, a se înverşuna (în acţiuni, în atitudine). 2. A se înfiora, a se îngrozi de frică, de scârbă etc. vb. I, ind. prez. 3 se încrâncenează. încrâncenare Acţiunea de a se încrâncena. //încleştare sângeroasă, încăierare, s.f, g.-d. art. încrâncenării, pl. încrâncenări.
încrâncenat,-ă îngrozit, înspăimântat, //(fig.) Crâncen, nemilos, adj., pl. încrâncenaţi,-te. încrede refl. A se baza, a conta pe cineva sau ceva, //(pop.) A avea mare încredere în sine; a se fuduli, vb. III, ind. prez. 3 sg. se încrgde, I pl. ne încrgdem, imperf. 3 sg. se încredea; perf. s. 3 sg. se încrezu; conj. prez. 3 să se încreadă; ger. încrezându-se; part. încrezut, încredere Acţiunea de a se încrede. /Vot de ~ = vot prin care în parlament se aprobă programul unui guvern. Om (sau persoană) de (mare) ~ = persoană căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune, s.f, g.-d. art. încrederii.
încredinţa 1. tr. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva. 2. tr. A împărtăşi cuiva o taină. 3. refl. A se convinge de ceva. 4. tr. A garanta ceva cuiva. 5. tr. şi refl. (reg.) A (se) logodi, vb. I, ind. prez. 3 încredinţează.
încredinţare
614
încredinţare Acţiunea de a (se) încredinţa, s.f, g.-d. art. încredinţării, pj. încredinţări, încremeneaţi încremenire, s.f., g.-d. art. încre-menelii, pl. încremeneli.
încremeni intr. 1. A rămâne nemişcat (de mirare, de groază etc.). Iltr. A uimi. 2. (despre lucruri în mişcare) A se opri, a sta locului, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încremenesc, imperf. 3 sg. încremenea; conj. prez. 3 să încremenească
încremenire Acţiunea de a încremeni; neclintire; în-mărmurire; încremeneală. s.f, g.-d. art. încremenirii, încrengătură Subdiviziune a regnului vegetal sau a celui .animal, superioară clasei, s.f, g.-d. art. încrengăturii, pl. încrengături.
încresta tr. (pop.) A cresta, vb. I, ind. prez. 3 încres-tează.
încreţ Ornamentaţie a mânecii la cămăşile naţionale femeieşti, situată între altiţă şi râuri, s.n., pl. încreţuri. încreţi 1. tr. şi refl. A face creţuri. 2. refl. (fig., despre pielea, carnea cuiva, p. ext., despre oameni) A se înfiora (din cauza groazei, a spaimei etc.) 3. tr. A ondula părul. Hrefl. (despre păr) A deveni creţ (în urma ondulării). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încreţesc, imperf. 3 sg. încreţea; conj. prez. 3 să încreţească încreţire Acţiunea de a (se) încreţi; încreţit, zbârcire. s.f., g.-d. art. încreţirii, pl. încreţiri. încreţit încreţire. s.n.
încreţitură Partea încreţită a unui material, a unui obiect etc.; cută. //Rid, zbârcitură. s.f, g.-d. art. încreţiturii, pl. încreţituri.
încrezător,-oare Care se încrede (uşor); credul, //(adv.) Cu încredere, adj., pl. încrezăteri,-oare. încrezut,-ă (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine; înfumurat, îngâmfat, adj., s.m. şi f, pl. încrezuţi,-te.
încrimina v. incrimina, încriminare v. incriminare, incriminator,-oare v. incriminator, încropi tr. l.A încălzi puţin un lichid. 2. (fig.) A aduna ceva (cu greu); a înjgheba, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. încropesc, imperf. 3 sg. încropea; conj. prez. 3 să încropească
incruci refl. (pop.) A se cruci. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se încruceşte, imperf. 3 sg. se încrucea; conj. prez. 3 să se încrucească.
încrucişa 1. tr. A pune, a aşeza ceva cruciş. IA - braţele (pe piept) = a sta în inactivitate. A ~ săbiile = a începe lupta. 2. refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcţii opuse, //(despre drumuri) A se întretăia. 3. intr. (despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime; (p. gener.) a naviga. 4. tr. A îm-perechea animale sau plante din specii diferite, vb. I, ind. prez. 3 încrucişează, I pl. încrucişăm; conj. prez. 3 să încrucişeze; ger. încrucişând, încrucişare Acţiunea de a (se) încrucişa; încrucişat1. s.f, g.-d. art. încrucişării, pl. încrucişări. încrucişat1 încrucişare, s.n. încrucişat2,-ă 1. Aşezat cruciş. 2. (despre ochi) Saşiu. adj., pl. încrucişaţi,-te.
încrunta 1. refl. şi tr. A apropia sprâncenele sau a face cute pe frunte ori între sprâncene (în semn de mânie, de nemulţumire etc.) 2. refl. (înv.) A se umple de sânge. vb. I, ind. prez. 3 încruntă.
încruntare Acţiunea de a (se) încrunta; privire posomorâtă. s.f., g.-d. art. încruntării, încruntat,-ă Cu înfăţişare aspră, posomorâtă, adj., pl. încruntaţi,-te.
încruntatură Faptul de a (se) încrunta; înfăţişare încruntată; (concr.) rid, cută pe frunte, s.f, g.-d. art. încruntăturii, pl. încruntaturi.
încrusta v. incrusta. încrustare v. incrustare. incrustaţie v. incrustaţie. încrustaţiune v. incrustaţie.
încruşit,-ă (reg.) 1. (despre pielea animalelor) Argăsit.
2.	înroşit; pătat cu sânge, adj., pl. încruşiţi,-te. încuia 1. tr. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. 2. refl. A se izola într-o încăpere.
3.	tr. (fig., fam.) A închide gura cuiva, a înfunda. 4. tr. şi refl. (pop.) A (se) constipă. vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. încui, 3 încuie, I pl. încuiem; ger. încuind.
încuiat1 încuie/e. s.n.
încuiat2,-ă 1. închis cu cheia. 2. (fig.) Necomunicativ, nesociabil. //Cu vederi înguste; limitat, adj., pl. încuiaţi,-te. încuiba refl. A-şi face cuib; a se statornici, vb. I, ind. prez. 3 se încuibează.
încuibare Acţiunea de a se încuiba, s.f, g.-d. art. încui-bfirii.
încuiere Acţiunea de a (se) încuia; închidere cu cheia; încuiat1, s.f, g.-d. art. încuierii, pl. încuieri. încuietoare 1. Dispozitiv care încuie ceva. 2. (fig.) Situaţie dificilă în care se află cineva, s.f, g-d. art. încuietQrii, pl. încuietori.
încuietyrâ (pop.) Constipaţie. s.f, g.-d. art. încuieturii, pl. încuieturi.
încujba tr şi refl. (înv., reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. vb. I, ind. prez. 3 încujbează. încujbare (înv., reg.) Acţiunea de a (se) încujba. s.f., g.-d. art. încujbării.
încumeta refl. 1. A avea curajul, a îndrăzni. 2. A se bizui. [var. (reg.) încumgte vb.] vb. I, ind. prez. I sg. mă încumet, 3 se încumetă; conj. prez. 3 să se încumete, încumetare Acţiunea de a se încumeta; îndrăzneală. s.f, g.-d. art. încumetării. încumete v. încumeta.
încumetri refl. (pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se încumetreşte, imperf 3 sg. se încumetrea; conj. prez. 3 să se încumetrească încunjur v. înconjur, încunjura v. înconjura.
încunoştinţa tr. A aduce la cunoştinţă, a comunica ceva (cuiva), vb. /, ind. prez. 3 încunoştinţegză. încunoştinţare Acţiunea de a încunoştinţa; (concr.) act, scrisoare care conţine o înştiinţare, s.f, g.-d. art. încunoştinţării, pl. încunoştinţări. încununa tr. l.A pune o cunună pe capul cuiva în semn de distincţie, de omagiu etc. 2. (fig.) A încorona, a desăvârşi o operă, o activitate, vb. I, ind. prez. 3 încununează încununare Acţiunea de a încununa; (fig.) desăvârşire. s.f, g.-d. art. încununării, pl. încununări, încura tr (înv., reg.) A mâna caii repede. Hrefl. (despre cai) A alerga în voie. vb. I, ind. prez. 3 încură. încuraja tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A stimula. vb. I, ind. prez. 3 încurajează, I pl. încurajăm; conj. prez. 3 să încurajeze; ger. încurajând, încurajare Acţiunea de a încuraja; îmbărbătare; stimulare. s.f, g.-d. art. încurajării, pl. încurajări, încurajator,-oare Care încurajează; stimulator, adj., pl. încurajatori,-oare.
încurare (înv., reg.) Alergare de cai; cavalcadă; (p. ext.) năvală, incursiune, s.f, g.-d. art. încurării, pl. încurări. în curând în scurt timp, peste puţin; repede. Ioc. adv. încurca A. tr. l.A încâlci fire, aţă etc. Hrefl. şi tr. A (se) rătăci. 2. A schimba direcţia, drumul pentru a-şi pierde urma. B. I. tr. A stingheri la mers, a incomoda, a deranja. 2. tr. şi refl. A face pe cineva să piardă sau a pierde firul ideilor. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) prinde în mreje.
4.	refl. A intra într-o afacere din care nu mai poate ieşi.
5.	refl. (fig.) A pierde vremea, a zăbovi (mai ales la petreceri), vb. /, ind. prez. 3 încurcă.
615
îndesi
încurcată (reg.) încurcătură, s.f, g.-d. art. încurcatei, încurcare Acţiunea de a (se) încurca, s.f, g.-d. art. încurcării.
încurcat1 Faptul de_a (se) încurca, s.n. încurcat2,-ă A. 1. încâlcit, amestecat. 2. (despre drumuri) întortocheat. B. 1. (despre acţiuni, idei etc.) Neclar, confuz. IA lăsa ceva - sau a lăsa-o ~ = a lăsa o problemă nelămurită. 2. (despre persoane) Stingherit, stânjenit. adj.,pl. încurcaţi,-te.
încurcă-lume Persoană care încurcă pe alţii; persoană pe care nu te poţi baza. s.m. şi f, g.-d. lui încurcă-lume, pl. încurcă-lume;,
încurcătură 1. Încâlcire (de fire, de aţă etc.). 2. Situaţie complicată, confuză. //Jenă. IA pune (pe cineva) în ~ = a pune pe cineva într-o situaţie din care nu ştie cum să iasă s.f, g.-d. art. încurcăturii, pl. încurcături, încureia tr. (pop.) A lega în curele, vb. I, ind. prez. 3 încurelează.
încuscri refl. A deveni cuscru cu cineva, vb. IV, irtd. prez. 3 sg. se încuscreşte, imperf. 3 sg. se încuscrea; conf prez. 3 să se încuscrească. încuscrire Acţiunea, faptul de a se încuscri. s.f., g.-d. art. încuscririi, pl. încuscriri.
încuviinţa 1. Într. A fi de acord, a-şi da consimţământul. 2. tr. A permite, vb. /, ind. prez. j încuviinţează, încuviinţare Acţiunea de a încuviinţa; permisiune, aprobare, s.f., g.-d. art. încuviinţării, pl. încuviinţări, îndarn (înv.) Zadarnic, adv. îndata-mare (reg.) în cea mai mare grabă. loc. adv. îndată Imediat, numaidecât, acum. adv. îndată ce După ce, când. loc. conjcţ. îndatina v. îndătina.
îndatora tr. 1. A obliga pe cineva la recunoştinţă pentru un serviciu, o favoare etc. 2. refl. A face datorii, a se împrumuta. 3. tr. A da un ban în gaj în schimbul unui împrumut. [var. îndatori vb] vb. I, ind. prez. 3 îndatorează; ger. îndatorând, îndatorj v. îndatora.
indatorinţă (rar) îndatorire, s.f., g.-d. art. îndatorinţei, pl. îndatorinţe.
îndatorire 1. Obligaţie bănească. 2. Obligaţie morală; datorie. //Gest, faptă cu care îndatorăm pe cineva; atenţie, politeţe, s.f, g.-d. art. îndatoririi, pl. îndatoriri, îndatoritor,-oare 1. Amabil, serviabil. 2. (neobişnuit) Obligatoriu, adj., pl. îndatoritori,-oare. îndărăt 1. în spate, în urmă. 2. în locul unde a fost înainte. IA da~ = a regresa; a restitui, a înapoia, adv. îndărătnic,-ă (şi s.) 1. încăpăţânat. 2. Perseverent, stăruitor, adj., pl. îndărătnici,-ce. îndărătnici refl. A persevera într-o situaţie; a se încăpăţâna. vb. IV, ind. prez. J sg. îndărătniceşte, imperf. 3 sg. Şe îndărătnicea; conj. prez. 3 să se îndărătnicească, îndărătnicie încăpăţânare; perseverenţă, stăruinţă, s.f, ort. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei, pl. îndărătnic», ort. îndărătniciile.
jndărătul în urma, în spatele cuiva sau a ceva. prep. îndatina refl. (reg.) A se obişnui (cu cineva). Iltr. A obiş-?u'-[var îndatina vb] vb. /, ind. prez. 3 îndătinează {ndârjeală îndârjire, s.f, g.-d. art. îndârjelii, pl. îndârjgli. 'ntiarjl tr. şi refl. A deveni sau a face să devină dârz; ® (se) înverşuna, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndârjesc, 3 sg. îndârjea; conj. prez. J să îndârjească îndârjire Acţiunea de a (se) îndârji; înverşunare, îndâr-{6h ' SJ’’ ^ arL îndârjirii.
înde (înv., pop.) 1. (înaintea unui pronume la plural sau intre două pronume care se află în raport de reciproci-
înri *ao'a*tă- 2- Spre, către. prep.
.eaievea (rar) (pron. de-a în tempo lent/dea în tempo rapid) Aievea, adv.
îndeajuns (pron. de-a în tempo lent/dea în tempo rapid) Suficient, destul, adv.
îndeaproape (pron. de-a în tempo lent/dea în tempo
rapid) Cu atenţie, amănunţit, adv.
în definitiv La urma urmelor, în cele din urmă. loc. adv.
îndeletnici refl, A se ocupa (cu ceva), vb. IV, ind. prez.
3 sg. se îndeletniceşte, imperf. 3 sg. se îndeletnicea;
conj. prez. 3 să se îndeletnicească.
îndeletnicire Ocupaţie, profesiune; preocupare, s.f,
g.-d. art. îndeletnicirii, pl. îndeletniciri.
îndelung,-ă Care durează mult timp; îndelungat.
//(adv.) Multă vreme, adj., pl. îndelungi.
îndelunga tr. şi refl. (înv.) A (se) prelungi (ca timp); a
dura. vb. /, ind. prez. 3 îndelungă
îndelungat,-ă Care durează (mai) mult timp. adj., pl.
îndelungaţi,-te.
îndemânatec,-ă v. îndemânatic.
îndemâna1 (în loc.) La ~ cuiva = la dispoziţia cuiva
loc. prep.
îndemâna2 refl. (înv.) A fi capabil, a-i fi la îndemână să facă ceva. vb. /, ind. prez. 3 se îndemânează îndemânare Capacitate de a face (uşor) un lucru; abilitate. s.f, g.-d. art. îndemânării, îndemânatic,-ă 1. Care este priceput; dibaci, abil. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă, [var. îndemânatec,-ă adj] adj., pl. îndemânatici,-ce.
îndemână (în loc.) La ~ = accesibil, uşor de folosit, de obţinut, loc. adv.
îndemânos,-oasă (reg.) Uşor de folosit, adj., pl. îndemânaşi,-oase.
îndemn Imbold, impuls. IDe (sau prin, la ) ~ul... = la stăruinţa... s.n., pl. îndemnuri, îndemna tr. l.A stimula, a încuraja pe cineva la o acţiune. Hrefl. A se hotărî la ceva. Hrefl. (fig.) A se lua la întrecere. 2. A sili un animal să meargă mai repede, intr. (reg., despre animale) A înainta trăgând, vb. I, ind. prez. 3 îndeamnă
îndemnare (rar) Acţiunea de a (se) îndemna; îndemn. s.f., g.-d. art. îndemnării, pl. îndemnări, indemnizare v. indemnizare. indemnizaţie v. indemnizaţie, îndeobşte (-de-ob-) De obicei; în general, adv. îndeosebi (-de-o-) Mai ales, mai cu seamă. adv. îndepărta 1. ír. A da deoparte; a ţine departe, a distanţa. 2. tr. A concedia. 3. refl. A pleca de lângă cineva sau de lângă ceva; a se abate. vb. /, ind. prez. 3 îndepărtează îndepărtare Acţiunea de a (se) îndepărta; înlăturare; distanţare; abatere, s.f., g.-d. art. îndepărtării, pl. îndepărtări.
îndepărtat,-ă Depărtat. //Care vine de departe. //Care s-a petrecut demult, adj., pl. îndepărtaţi,-te. îndeplini tr. A face, a împlini ceva, a duce la bun sfârşit, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndeplinesc, imperf. 3 sg. îndeplinea; conj. prez. 3 să îndeplinească, îndeplinire Acţiunea de a îndeplini, s.f, g.-d. art. îndeplinirii, pl. îndepliniri.
îndesa I. tr. A presa (ca să încapă); a înghesui. 2. refl. A deveni (mai) des, (mai) compact; a se îndesi. 3. tr. A-şi aşeza pălăria, căciula, şapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 4. refl. (despre fiinţe) A se înghesui, //(pop.) A da zor. vb. /, ind. prez. 3 îndeasă; ger. în-desând. îndesare Acţiunea de a (se) îndesa; înghesuire. s.f, g.-d. art. îndesării, pl. îndesări. îndesat,-ă 1. Presat, îngrămădit. ICu vârf. şi - = din belşug. 2. Dens, compact. 3. (despre mers) Apăsat.
4.	(despre fiinţe) Mic şi gras. adj., pl. îndesaţi-te. îndesi refl. şi tr. A deveni sau a face să devină mai des. //A (se) înmulţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi J pl. îndesesc, imperf. 3 sg. îndesea; conj. prez. J să îndesească; ger. îndesind.
îndesire
616
îndesire Faptul de a (se) îndesi; sporire, înmulţire, s.f, g.-d. art. îndesirii.
îndesit,-ă Care a devenit mai. des, mai compact; (p. ext.) mai frecvent, adj., pl. îndesiţi,-te. îndestul,-ă (înv.) Destul, //(adv.) Cât trebuie, cât se cuvine, adi., pl- îndestuli,-e.
îndestula 1. tr. A satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). 2. refl. A avea după dorinţă, vb. I, ind. prez. 3 îndestulează.
îndestulare Acţiunea de a (se) îndestula; abundenţă. s.f, g.-d. art. îndestulării, pl. îndestulări, îndestulător,-oare Care îndestulează; suficient, din belşug, adi., pl- îndestulători,-oare. îndigui tr. A construi un dig (pentru a proteja o suprafaţă) contra inundaţiilor, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndiguigsc, imperf. 3 sg. îndiguia; eoni. prez. 3 să îndiguiască.
îndiguire Acţiunea de a îndigui; zăgăzuire; (concr.) dig. s.f, g.-d. art. îndiguirii, pl. îndiguiri, îndobitoci tr. şi refl. A (se) tâmpi; a (se) prosti, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndobitocesc, imperf. 3 sg. îndobitocea; eoni. prez. 3 să îndobitocească, îndobitocire Acţiunea de a (se) îndobitoci, s.f, g.-d. art. îndobitocirii.
îndocare Introducere a unei nave într-un doc, în vederea unor reparaţii, s.f., g.-d. art. îndocării, pl. îndocări. îndoctrina tr. şi refl. A (se) iniţia într-o doctrină, vb. I, ind. prez. 3 îndoctrinează.
îndoctrinare Acţiunea de a (se) îndoctrina, s.f., g.-d. art. îndoctrinării.
îndoi1 tr.A strânge, a plia ceva în două. 2. tr. şi refl. A (se) încovoia, a (se) curba. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. îndai, 3 îndoaie, imperf. 3 sg. îndoia; conj. prez. 3 să îndoaie.
îndoi2 tr. 1. A mări ceva de două ori, a dubla. 2. A sub-ţia un lichid cu altul, în părţi egale. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. îndoiesc, imperf. 3 sg. îndoia; conj. prez. 3 să îndoiască.
îndoi3 refl. (despre oameni) A fi nesigur în părerea sa, a şovăi. vb. IV, ind. prez 3 sg. se îndoigşte, imperf. 3 sg. se îndoig; conj. prez. 3 să se îndoiască, îndoiglă Neîncredere, şovăială. /Fără - = desigur. A pune (ceva) la ~ = a se îndoi de ceva. s.f, g.-d. art. îndoielii, pl. îndoigli.
îndoielnic,-ă Nesigur; dubios. //Suspect. //Şovăitor. adj., pl. îndoielnici,-ce._
îndoios,-oasă (rar) îndoielnic, problematic, adj., pl. îndoiQşi.-oase.
îndoire Acţiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere. //(înv.) îndoială, s.f, g.-d. art. îndoirii, pl. îndoiri. îndoit1 Ceea ce este în cantitate dublă. ~ul unei sume. s.n.
îndoit2,-ă A. 1. Strâns prin îndoire. 2. Curbat, încovoiat. B. 1. Dublat; (p. ext.) sporit. 2. Amestecat (în părţi egale) cu alt lichid; subţiat. C. Care stă la îndoială, adj., pl. îndoiţi,-te.
îndoitjjră (-do-i-) Partea unde un obiect, un material a fost (sau este) îndoit, //(rar) Cotitură, //(rar) Cută a unui teren, s.f, g.-d. art. îndoiturii, pl. îndoituri, îndolia (-li-a) tr. A aduce doliu, a produce durere, tristeţe, vb. I, ind. prez. 3 îndoliază, 1 pl. îndoligm; conj. prez. 3 să îndoligze; ger. îndoliind. îndoligre (-li-e-) Durere adâncă produsă de moartea unei rude, a unei fiinţe dragi, s.f, g.-d. art. îndolierii, pl. îndoligri.
îndopa 1. tr. şi refl. (fam.) A (se) hrăni mai mult decât trebuie; a (se) ghiftui. 2. tr. A hrăni forţat un animal (pentru a-l îngrăşa). 3. tr. (reg.) A îndesa, vb. I, ind. prez. 3 îndoapă.
îndopare Acţiunea de a (se) îndopa; îndopat, s.f, g.-d. art. îndopării, pl. îndopări, îndopat îndopare, s.n.
îndosaria (-ri-a) tr. 1. A introduce în dosare. 2. A sorta pe dosare, vb. I, ind. prez. 3 îndosariază, I pl. îndo-sarigm; conj. prez. 3 să îndosarigze; ger. índosaründ. îndosariere (-ri-e-) Acţiunea, faptul de a îndosaria. s.f, g.-d. art. îndosarigrii, pl. îndosarigri. în dosi tr. şi refl. (reg.) A (se) dosi. vb. IV, ind. prez
I	sg. şi 3 pl. îndosgsc, imperf. 3 sg. îndosea; conj. prez. 3 să îndosească.
îndrăci tr. şi refl. A (se) înfuria; a (se) înrăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăcgsc, imperf. 3 sg. îndrăcea; conj. prez. 3 să îndrăcească.
îndrăcire Stare de furie extremă, s.f., g.-d. art. îndrăcirii.
îndrăcit,-ă Afurisit, rău. //înfocat, aprins, //(fig.) Şmecher, poznaş, adj., pl. îndrăciţi,-te.
îndrăgi tr. A simţi afecţiune, dragoste faţă de cineva sau ceva. Hrefl. recipr. (pop.) A se iubi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndrăgesc, imperf. 3 sg. îndrăgea; conj. prez. 3 să îndrăgească
îndrăgire Faptul de a (se) îndrăgi; îndrăgostire, s.f, Ş.-d. art. îndrăgirii.
îndrăgit,-ă 1. Iubit. 2. îndrăgostit, adj., pl. îndrăgiţi,-te. îndrăgitor,-oare (rar) Care îndrăgeşte, adj., pl. îndră-gitori,-oare.
îndrăgosti refl. A începe să iubească pe cineva; a se înamora. Iltr. (neobişnuit) A iubi, a îndrăgi. Hrefl. recipr. (pop.) A se iubi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se îndrăgosteşte, imperf. 3 sg. se îndrăgostea; conj. prez. 3 să se îndrăgostească.
îndrăgostire (rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, amorezare. s.f, g.-d. art. îndrăgostirii, îndrăzneală 1. Atitudinea celui care îndrăzneşte; curaj, îndrăznire. 2. Faptă îndrăzneaţă, s.f, g.-d. art. îndrăznelii, pl. îndrăzngli.
îndrăzneţ,-eaţă 1. Curajos, îndrăznitor. 2. (şi adv.) Ieşit din comun; excentric. //Obraznic, adj., pl. îndrăzngţi,-e. îndrăzni tr. A avea curaj; a cuteza, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. îndrăznesc, imperf 3 sg. îndrăznea; conj. prez. 3 să îndrăznească.	,
îndrăznire (înv.) Îndrăzneală, s.f, g.-d. art. îndrăznirii. îndrăznitor,-oare (înv.) îndrăzneţ, adj., pl. îndrăzni-tori,-oare.
îndrepta A. 1. tr. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. 2. tr. şi refl. A (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi. //A(-şi) corecta purtările. 3. refl. A se întrema după o boală. B. 1. refl. A pomi într-o anumită direcţie. 2. tr. A arăta cuiva drumul bun; a îndruma în direcţia potrivită. A-şi ~ paşii = a merge spre... A ~ paşii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre...; b) a călăuzi. A-şi ~ ochii (sau privirea) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A-şi ~ gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a
i	se duce gândul la cineva sau la ceva. 3. tr. A ţinti cu o armă asupra cuiva sau a ceva. vb. I, ind. prez. 3 îndreaptă. ^ îndreptar Lucrare care conţine norme, reguli; îndrumări pentru un anumit domeniu, s.n., pl. îndreptare, îndreptare Acţiunea de a (se) îndrepta; corectare. //(înv.) Dreptate. //(înv., la pl.) Document, act. s.f, g.-d. art-îndreptării, pl. îndreptări.
îndreptător,-oare (înv.) Călăuzitor, adj., pl. îndreptători,-oare.
îndreptăţi tr. A acorda cuiva un drept; a justifica, a autoriza (ceva), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndreptăţesc, imperf. 3 sg. îndreptăţea; conj. prez. 3 să îndreptăţească.
îndreptăţire Acţiunea de a îndreptăţi; justificare, s.f, g.-d. art. îndreptăţirii, pl. îndreptăţiri.
617
înfăţoşa
îndreptui fr (înv.) A îndrepta, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3	pl. îndreptuigsc, imperf. 3 sg. îndreptuia; conj. prez. 3 să îndreptuiască.
în dreptul In faţa, lângă cineva sau ceva. loc. prep. îndritul tr. A îndreptăţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 să îndri-tuiască.
îndruga tr. 1. A toarce cu druga. 2. (fam.) A vorbi mult şi fără rost; a vorbi nedesluşit, vb. I, ind. prez. 3 îndrugă, îndrugare Acţiunea de a îndruga, s.f, g.-d. art. îndru-gării, pl. îndrugări.
îndruma tr. 1. A arăta cuiva drumul. 2. A conduce pe cineva într-un domeniu, în viaţă. vb. I, ind. prez. 3 îndrumă.	„
îndrumar (rar) Îndrumător, s.n., pl. îndrumare, îndrumare Acţiunea de a îndruma; sfat. s.f., g.-d. art. îndrumării, pl. îndrumări.
îndrumător1 Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar, s.n., pl. îndrumătoare. îndrumător2,-oare (Persoană) care îndrumă, adj., s.m. şi
f,	pl. îndrumători,-oare.
înduioşa refl. şi tr. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioşie, de milă. [var. (rar) înduioşi vb.) vb. I, ind. prez. 3 înduioşează, I pl. înduioşăm; conj. prez. 3 să înduioşeze; ger. înduioşând, înduioşare Faptul de a (se) înduioşa, [var. înduioşire í/] s.f, g.-d. art. înduioşării, înduioşător,-oare Care provoacă înduioşare; emoţionant. adj., pl. înduioşători,-oare. înduioşi v. înduioşa, înduioşire v. înduioşare.
îndulci 1. fr. A pune zahăr, miere sau alt îndulcitor într-o mâncare sau într-o băutură. 2. refl. A mânca (puţin) din mâncăruri gustoase şi rare; a se înfrupta. IA se ~ la ceva - a da de gustul unui lucru şi a-l dori mereu; a se deda la... 3. fr. (fig.) A umple de mulţumire, a desfăta. 4. fr. şi refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi.
5.	tr. A domoli, a estompa, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndulcesc, imperf. 3 sg. îndulcea; conj. prez. 3 să îndulcească.
îndulcire Acţiunea de a (se) îndulci, s.f, g.-d. art. îndulcirii.
îndulcitor1 Substanţă folosită pentru a da gust dulce alimentelor, s.m., pl. îndulcitori. îndulcitor2,-oare l. Care îndulceşte. 2. (fig.) Care desfată, satisface, adj., pl. îndulcitori,-oare. îndumnezei fr. (rar) A diviniza. //A slăvi, a preamări, vé. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndumnezeigsc, imperf. ţ sg. îndumnezeit; conj. prez. 3 să îndumnezeiască. îndumnezeire (rar) Acţiunea de a îndumnezei; divinizare; slăvire, s.f, g.-d. art. îndumnezeirii. îndupleca 1. tr. A face pe cineva să fie de acord cu °®va, să cedeze. 2. refl. A se arăta milos, a se îndura. vb. I, ind. prez. 3 înduplecă.
înduplecare Acţiunea de a (se) îndupleca, s.f, g.-d. art. înduplecării.
*nduplecător,-oare (înv.) Care înduplecă, adj., pl. induplecăt2ri,-oare.
indura 1. fr. A suporta cu răbdare un necaz, o boală etc.; ® Pătimi, a suferi. 2. refl. A consimţi să..., a se hotărî să...
A-i fi milă de cineva, vb. I, ind. prez. 3 îndură indurare Acţiunea de a (se) îndura; răbdare; milă, bu-?	S 'd. art. îndurării, pl. îndurări,
îndurătoare (înv.) 1. Care suportă o suferinţă cu înrl ^bdător. 2. Milostiv, adj., pl. îndurători,-oare. '"furera tr. A pricinui cuiva o durere sufletească; a mâhni. //(rar) A pricinui cuiva o durere fizică, vb. /, ind.
^ îndurerează, ndurerare întristare, s.f, g.-d. art. îndurerării.
înduşmăni refl. recipr. (reg.) A se duşmăni, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se înduşmăngşte, imperf. 3 sg. se înduş-mănea; conj. prez. 3 să se înduşmănească. înec 1. Moarte prin asfixiere în apă (sau în alt lichid); înecăciune. 2. Revărsare mare de ape; inundaţie, puhoi. s.n., pl. înecuri.
îneca 1. refl. şi fr. A muri sau a face să moară prin asfixie în apă sau în alt lichid, /(refl.) A se - (ca ţiganul) la mal = a suferi un eşec în ultimul moment. 2. refl. (despre nave) A se scufunda. 3. fr. (despre ape) A inunda un loc.
4.	refl. şi tr. A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. 5. fr. (despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respiraţia), vb. I, ind. prez. 3 îneacă.
înecare Acţiunea de a (se) îneca. s.f. g.-d. art. înecării. înecăcios,-oasă Care îneacă, //(despre aer) Sufocant, irespirabil, //(despre alimente) Care se înghite greu. [var. necăcios.-oasă adj.\ adj., pl. înecăcieşi,-oase. înecăciune 1. Dificultate în respiraţie, sufocare.
2.	(rar) înec (1). s.f, g.-d. art. înecăciunii, pl. înecăciuni, înecător,-oare (rar) înecăcios, sufocant, adj., pl. îne-cătsri,-oare.
în faţa înaintea, dinaintea (cuiva sau a ceva), loc. prep. în faţă în frunte, înainte, loc. adv. înfăptui tr. A duce la bun sfârşit, a face, a realiza. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfăptuiesc, imperf. 3 sg. înfâptuia; conj. prez. 3 să înfăptuiască, înfăptuire Acţiunea de a înfăptui; realizare; (concr.) lucrare îndeplinită, s.f., g.-d. art. înfăptuirii, pl. înfăptuiri.
înfăptuitor,-oare (-tu-i-) Persoană care înfăptuieşte ceva. s.m., pl. înfăptuitori; s.f, g.-d. art. înfăptuitoarei, pl. înfăptuitoare.
înfăşa fr. A înveli un copil în scutece; (p. ext.) aînfâ-şura corpul sau o parte a corpului cu un bandaj, cu o faşă etc. vb. I, ind. prez. 1 sg. înfăş, 2 sg. înfeşi, 3 înfaşă, I pl. înfăşăm; conj. prez. 3 să înfgşe; ger. înfăşând, înfăşare Acţiunea de a înfăşa, s.f., g.-d. art. înfăşării, pl. înfaşări.
înfăşură 1. fr. şi refl. A se acoperi de jur împrejur cu o învelitoare, cu o pânză etc. 2. tr. şi refl. A (se) încolăci.
3.	fr. (fig.) A cuprinde, a învălui. 4. refl. (fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale, vb. I, ind. prez.
I	sg. înfăşor, 3 înfăşoară; conj. prez. 3 să înfăşoare, înfăşurare Acţiunea de a (se) înfăşură, //(concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine, de fire ale unui circuit electric, s.f, g.-d. art. înfăşurării, pl. înfăşurări, înfăşurătoare (mat.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu, s.f, g.-d. art. înfâşurătoarei. înfăşurător1 (tehn.) Cilindru pe care se înfăşoară hârtia când iese din maşina de fabricat, s.n., pl. înfăşurătoare. înfăşurător2,-oare Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară, adj., pl. înfăşurători,-oare. înfăşurătură (rar) Obiectul, materialul care este înfăşurat; ceea ce înfăşoară ceva. s.f, g.-d. art. înfăşură-turii, pl. înfăşurături.
înfăţa tr. A îmbrăca cu o faţă de pernă, de plapumă etc. vb. /, ind. prez. I sg. înfăţ, 2 sg. înfgţi, 3 înfaţă; conj. prez. 3 să înfgţe.
înfăţare Faptul de a înfăţa. s.f., g.-d. art. înfăţării. înfăţişa 1 • refl. şi tr. A (se) prezenta, a (se) arăta. 2. fr. A descrie, a prezenta prin cuvinte, culoare etc. 3. refl. A-şi imagina, a-şi închipui, [var. (reg.) înfăţoşa vi.] vb. I, ind. prez. 3 înfăţişează, 1 pl. înfăţişăm; conj. prez. 3 să înfăţişgze; ger. înfăţişând.
înfăţişare 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa; prezentare, descriere. 2. (jur.) Prezentare a unei persoane în faţa unui organ de judecată. //Termen de judecată. 3. (concr.) Aspect al unei fiinţe sau al unui lucru. [var. (reg.) în-tăţoşare s./T] s.f, g.-d. art. înfăţişării, pl. înfăţişări, înfăţoşa v. înfăţişa.
înfăţoşare
618
înfăţoşare v. înfăţişare.
înfeuda (-fe-u-) 1. tr. A supune, a robi. 2. refl. A se subordona complet unei persoane, vb. /, ind. prez. 3 înfeudează.
înfeudare (-fe-u) Acţiunea de a (se) înfeuda; supunere. s.f, g.-d. art. înfeudirii, pl. înfeudări. înfig (-fi-a) tr. A adopta (legal) un copil. vb. I, ind. prez. 3 înfiază, 1 pl. înfiem; conj. prez. 3 să înfieze; ger. înfiind. înfiera (-fie-) tr. l.A însemna un animal cu fierul înroşit. 2. (fig.) A condamna cu severitate; a stigmatiza. vb. I, ind. prez. 3 înfierează
înfierare (-fie-) Acţiunea de a înfiera; înfierat1, s.f, g.-d. art. înfierării, pl. înfierări. înfierat1 (-fie-) înfierare, s.n.	a
înfierat2,-ă (-fie-) 1. (despre animale) însemnat cu fierul înroşit. 2. (fig.) Stigmatizat. 3. (pop.) îmbrăcat în fier. adj., pl. înfieraţi,-te.
înfierbânta 1. tr. şi refl. A (se) face fierbinte. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) mânia; a (se) înflăcăra. 3. refl. (fig.) A se antrena într-o acţiune. Iltr. A insufla avânt. vb. I, ind. prez. I sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânţi, 3 înfierbântă; conj. prez. 3 să înfierbânte, înfierbântare Acţiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat. s.f, ş.-d. art. înfierbântirii. înfierbântat înfierbântare. s.n. înfierbântător,-oare Care înfierbântă, adj., pl. înfier-bântători,-oare.
înfiere (-fi-e-) Acţiunea de a ínfia. s.f, g.-d. árt. înfierii, pl. înfieri.
înfietQr,-oare (-fi-e-) Persoană care înfiază un copil; părinte prin adopţie, s.m., pl. înfietori; s.f, g.-d. art. înfi-etoarei, pl. înfietoare.
înfigărgţ,-eaţă Care se amestecă în lucruri care nu-1 privesc; băgăcios. adj., pl. înfigăreţi,-e. înfige 1. tr. A face ca un obiect ascuţit să intre în ceva. IA - mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. 2. refl. (fig.) A se apuca de o activitate cu îndrăzneală şi curaj, //(peior.) A intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfig, perf. s. I sg. înfipsei, 1 pl. înfipserăm; ger. înfigând; part. înfipt
înfigere Acţiunea de a (se) înfige, s.f, g.-d. art. tn-figerii, pl. înfigeri.
înfiinţa 1. tr. A face să ia fiinţă; a constitui; a crea, a funda. 2. refl. (despre oameni) A apărea, a se arăta undeva (pe neaşteptate), vb. /, ind. prez. 3 înfiinţează înfiinţare Acţiunea de a (se) înfiinţa; fundare, instituire. s.f, g.-dk art. înfiinţării, pl. înfiinţări, în fine în sfârşit, în cele din urmă. loc. adv. înfiltra v. infiltra, infiltrare v. infiltrare, înfiltiaţie v. infiltraţie.
înfiola (-fi-o-) tr. A introduce o substanţă medicamentoasă într-o fiolă. vb. I, ind. prez. 3 înfiolează înfiolare (-fi-o-) Acţiunea de a înfiola. s.f, g.-d. art. înfiolgrii, pl. înfiolări.
înfiora (-fi-o-) refl. şi tr. l.A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de fiori; a (se) înfricoşa. 2. A (se) emoţiona, a (se) tulbura. 3. A (se) mişca uşor. vb. I, ind. prez. 3 înfioară.
înfiorare (-fi-o-) Acţiunea de a (se) înfiora; spaimă; nelinişte, emoţie, s.f, g.-d. art. înfiorării, pl. înfiorări, înfiorător,-oare (-fi-o-) Care înfioară; îngrozitor, adj., pl. înfiorători,-oare.	_
înfipt,-ă 1. Nemişcat, ţeapăn. 2. (fam.) îndrăzneţ, arogant. //(adv.) De-a dreptul; direct, adj., pl. înfipţi,-te. infira tr. (rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse, vb. I, ind. prez. 3 înfiră. înfiripa 1. tr. A alcătui ceva la repezeală; a înjgheba.
2.	refl. (fig.) A lua naştere, a prinde contur. 3. refl. A-şi
reveni după o boală; a se întrema, [var. înciripa vă.] vb. I, ind. prez. 3 înfiripă.
înfiripare Acţiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; revenire după o boală, s.f, g.-d. art. înfiripării, pl. înfiripări, înflăcăra tr. şi refl. 1. A (se) aprinde, a (se) entuziasma.
2.	A (se) înroşi, a (se) îmbujora, vb. /, ind. prez. 3 înflăcărează.
înflăcărare Acţiunea de a (se) înflăcăra; entuziasm, ardoare, s.f, g.-d. art. înflăcărării, înflăcărat,-ă 1. Pasionat, avântat. 2. Care e aprins, care dogoreşte; (p. ext.) de culoare roşie ca focul, adj., pl. înflăcăraţi,-te.
înflora tr. A împodobi cu flori ţesute, pictate, brodate. vb. I, ind. prez. 3 înflorează.
înflori A. intr. A face flori; a se acoperi cu flori. B. 1. intr. (fig.) A se dezvolta frumos, a prospera. //A fi în toată strălucirea, //(despre faţă) A se lumina. 2. tr. A împodobi (cu desene, cusături etc.). //(fig.) A exagera.
3.	tr. (pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecţionat din pânză să devină alb strălucitor (prin spălare şi uscare la soare), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească.
înflorire Acţiunea de a înflori, s.f, g.-d. art. înfloririi, pl. înfloriri.
înflorit,-ă 1. (despre plante) Care este plin cu flori; (despre flori) care a îmbobocit. 2. (fig., despre oameni) îmbujorat, luminat. 3. (fig., despre exprimare, limbaj) Bogat în figuri de stil. adj., pl. înfloriţi,-te. înfloritor,-oare Care e în plină dezvoltare; prosper. adj., pl. înfloritQri,-oare.
înfloritură Podoabă, ornament, //(fig.) Exagerare, s.f,
g.-d. art. înfloriturii, pl. înflorituri.
înfoca 1. tr. (rar) A da foc la ceva, a încălzi ceva la
foc. 2. refl. (fig.) A se înflăcăra, vb. I, ind. prez. 3 în-
foacă.
înfocare Acţiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, pasiune. s.f, g.-d. art. înfocării.
înfocat,-ă 1. înfierbântat. //Roşu-aprins. 2. (fig., despre ochi) Focos, viu. 3. (fig.) Pasionat, înflăcărat, adj., pl. înfocaţi,-te.
înfofoli tr. şi refl. A (se) îmbrăca, a (se) acoperi cu multe haine. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfofolesc, imperf. 3 sg. înfofolea; conj. prez. 3 să înfofolească înfoiâ 1. tr. şi refl. 1. A (se) umfla, a (se) desface (în foi). 2. refl. (despre păsări) A-şi desface penele. Hrefl. A se învârti de colo-colo. 3. refl. (fig., despre oameni) Aşi da importanţă, a-şi da ifose. 4. refl. (despre materiale) A se afâna. vb. I, ind. prez. 3 înfoaie, 1 pl. înfoigm; conj. prez. 3 să înfoaie; ger. înfoind. înfoiat,-ă 1. Desfăcut, umflat, //(despre păsări) Cu penele răsfirate, zbârlite, //(despre haine) Larg, creţ. 2. (despre pământ) Afânat. adj., pl. înfoiaţi,-te. înfoiere Acţiunea de a (se) înfoia. s.f, g.-d. art. înfoierii, pl. înfoieri.
înfometa tr. A face pe cineva să sufere de foame; a constrânge prin foame. vb. I, ind. prez. 3 înfometează înfometare Acţiunea de a înfometa, s.f, g.-d. art. înfometării.
înfrăţi 1 ■ tr. şi refl. recipr. A (se) lega prin sentimente frăţeşti, printr-o prietenie strânsă. 2. intr. (despre plante) A face lăstari, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfrăţesc, imperf. 3 înfrăţea; conj. prez. 3 să înfrăţească înfrăţire Acţiunea de a (se) înfrăţi; prietenie strânsă. s.f, ş.-d. art. înfrăţirii.	.
înfraţitor,-oare (rar) Care înfrăţeşte, adj., pl. înfrăţi" tori,-oare.
înfrâna \. tr. A pune frâu (unui cal). 2. tr. (fig.) A domoli, a potoli. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) stăpâni, vb. I, ind. prez. 3 înfrânează
619
îngâna
înfrâna re Acţiunea de a (se) înfrâna; (fig.) abţinere, cumpătare, s.f, g.-d. art. înfrânării, pl. înfrânări. înfrânat,-ă 1. (despre animale) Care are frâul pus. 2. (despre vehicule) Care merge cu frâna pusă. adj., pl. înfrânaţi,-te.
înfrânge tr. l.A bate în luptă, a birui. 2. (fig.) A-şi domina o stare sufletească. 3. (rar) A încălca voinţa cuiva; a călca o lege, o dispoziţie, vb. III, irtd. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrâng, perf. s. 1 sg. înfrânsei, I pl. înfrânserăm; part. înfrânt.
înfrângere Acţiunea de a înfrânge, s.f, g.-d. art. înfrângerii, pl. înfrângeri.
înfrica tr. şi refl. (înv.) A (se) înfricoşa, vb. I, ind. prez.
/ sg. înfric, perf. s. I sg. înfricai; conj. prez. 3 să înfrice. înfricoşa tr. şi refl. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de frică; a (se) speria; a (se) înfrica. vb. !, ind. prez. 3 înfricoşează, / pl. înfricoşăm; conj. prez. 3 să înfricoşeze; ger. înfricoşând.
înfricoşare Acţiunea de a (se) înfricoşa, s.f, g.-d. art. înfricoşării.
înfricoşător,-oare Care înfricoşează; înspăimântător. adj., pl. înfricoşătQri,-oare.
înfrigurare Stare de încordare nervoasă, de nelinişte. /Cu ~ = cu nelinişte, cu emoţie, s.f, g.-d. art. înfrigurării.
înfrigurat,-ă Cuprins de frig. //(fig.) Cuprins de nelinişte, de nerăbdare, adj., pl. înfriguraţi,-te. înfrumoşa tr. şi refl. (reg.) A (se) înfrumuseţa, vb. I, ind. prez. 3 înfrumoşează, 1 pl. înfrumoşăm; conj. prez. 3 să înfrumoşgze; ger. înfrumoşând. înfrumuseţa tr. şi refl. A (se) face (mai) frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoşa. vb. I, ind. prez. 3 înfrumuseţează.
înfrumuseţare Acţiunea de a (se) înfrumuseţa, s.f, Ş.-d. art. înfrumuseţării, pl. înfrumuseţări, înfrunta 1. tr. A se împotrivi, a rezista în faţa unei primejdii. 2. tr. A mustra, a certa. 3. refl. recipr. A avea un schimb aprins de cuvinte, un conflict, vb. I, ind. prez. 3 înfrântă.
înfruntare Acţiunea de a (se) înfrunta; opunere hotărâtă; conflict, s.f., g.-d. art. înfruntării, pl. înfruntări, înfrunzi intr. A face frunze, a se acoperi cu frunze. vb. IV, ind. prez. 3 sg. înfrunzeşte, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească.
'nfrunzire Acţiunea de a înfrunzi, s.f, g.-d. art. înfrunziţii, pl. înfrunziri.
■nfnjpta refl. 1. A mânca (cu poftă) ceva gustos, //(pop.) A mânca de dulce (în post). 2. (fig., ir.) A trage foloase necinstite, vb. I, ind. prez. 3 se înfruptă, infruptare Acţiunea de a se înfrupta, s.f, g.-d. art. înfrupt|rii.
înfuleca tr. (fam.) A mânca repede, cu lăcomie, [var. •nfulica vb.\ vb. I, ind. prez. 3 înfulecă, jnfulecare (fam.) Acţiunea de a înfuleca, s.f., g.-d. art. infulecării.
ţnfuljca v. înfuleca.
înfumura refl. A-şi da aere; a se îngâmfa, vb. I, ind. fnfZ ^ se tofurnurează.
înfumurare îngâmfare, aroganţă, s.f, g.-d. art. înfumurării, pl, înfumurări.
intundş 1. tr. A pune fund unui vas; a închide total
0	deschizătură. /A ~ (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. //(fig.) A înăbuşi un sunet, un zgomot. • refl. (despre drumuri) A se sfârşi, /(fam.) A. i se ~ (cuiva) = a o păţi. //(despre conducte, şanţuri) A se as-
4	"tr. A ~ un şanţ. 3. tr.	A îndesa, a umple bine.
■ tr.	(fig ) a pune pe cjneva	într-o situaţie fără ieşire,
îht	^\reA- A (se) cufunda, a	(se) adânci. Hrefl. A intra
. 'un loc care este (sau pare a fi) tară capăt, fără ieşire.
•	irtd. prez. 3 înfundă.
înfundare Acţiunea de a (se) înfunda; astupare, obturare, înfundat, s.f, g.-d. art. înfimdării. înfundat înfundare. s.n.
înfundate (în loc.) Pe ~ = fâră zgomot, înăbuşit, loc. adv.
înfundătoare Fiecare dintre părţile care închid carul, în faţă şi în spate, s.f., g.-d. art. înfundătorii, pl. înfundă-tori.
înfundătură Drum fâră ieşire; fundătură. //Loc care pare închis din toate părţile, s.f, g.-d. art. înfundăturii, pl. înfundături.
înfurca intr. (înv., pop.) A lua cu furca. vb. I, ind. prez. 3 în furcă, imperf. 3 sg. înfurca; conj. prez. 3 să înfurce. înfurci (înv., pop.) 1. refl. A se bifurca. 2. refl. recipr. A se încăiera. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se înfurceşte, imperf.
3 sg. se înfurcea; conj. prez. 3 să se înfurcească. înfurcitură (înv.) Bifurcare de drumuri; răspântie, s.f, Ş.-d. art. înfurciturii, pl. înfurcituri. înfuria (-ri-a) refl. şi tr. A fî cuprins sau a face să fie cuprins de furie; a (se) mânia. vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. înfurii, 3 înfurie, I pl. înfuriem; conj. prez. 3 să înfurie, ger. înfuriind.
înfuriere (-ri-e-) Acţiunea de a (se) înfuria, furie, s.f, Ş.-d. art. înfurigrii.
infurnica tr. impers. (pop.) A fi cuprins de furnicături. vb. 1, ind. prez. 3 în&mică.
îngădui 1. tr. A permite, a accepta, a tolera ceva. 2. intr. (pop.) A avea răbdare, a aştepta. 3. refl. recipr. (pop.) A se înţelege unul cu altul. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. îngădui, 3 îngăduie, imgerf. 3 sg. îngăduia; conj. prez. 3 să îngăduie, îngaduială îngăduinţă, s.f, g.-d. art. îngâduielii, pl. îngăduigli. _
îngăduinţă 1. încuviinţare, permisiune; toleranţă, îngă-duială, îngăduire. //înţelegere. 2. (fam., rar) Păsuire, s.f, g. -d. art. îngăduinţei.
îngăduire Îngăduinţă, s.f, g.-d. art. îngăduirii. îngăduitor,-oare (-du-i-) Care îngăduie; răbdător, blând, adj., pl. îngăduitori,-oare. îngăima 1. tr. A vorbi cu greutate, nedesluşit; a îngăla (2); (p. ext.) a fredona, a cânta. 3. refl. (reg.) A sta la îndoială. vb. 1, ind. prez. I sg. îngăim/îngaim, 2 sg. îngăimi/în-gaimi, 3 înggimă; conj. prez. 3 să îngaime. îngăimare Faptul de a (se) îngăima; îngăimeală. s.f, g.-d. art. îngăimării, pl. îngăimări. îngăimător,-oare (rar) Care îngaimă; confuz, adj., pl. îngăimătari,-oare. a
îngăimeală (rar) îngăimare. s.f, g.-d. art. îngăimglii, pl. îngăimgli.
îngăla 1- refl. (pop.) A se murdări. 2. tr. (reg.) A îngăima (l). vb. I, ind. prez. 3 îngălează, îngălare (pop.) Acţiunea de a (se) îngăla. î f, g.-d. art. îngălării, pl. îngălări.
îngălăciune (înv.) Neîngrijire. s.f, g.-d. art. îngălă-ciunii, pl. îngălăciyni.
îngălbeni intr., refl. şi tr. A deveni sau a face să devină galben; a (se) ofili; a (se) usca. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească.
îngălbenire Faptul de a (se) îngălbeni; ofilire, s.f,
Ş.-d. art. îngălbenirii, pl. îngălbeniri.
îngâmfa refl. A fi plin de sine, a se mândri, vb. 1, ind
prez. 3 se îngâmfează/se îngâmfă.
îngâmfare Încredere exagerată în sine; trufie, orgoliu.
s.f, g.-d. art. îngâmfării.
îngâna i. tr. A imita (ironic) vorbele sau glasul cuiva. 2. tr. A fredona încet ceva. 3. tr. şi refl. A (se) acompania, a (se) însoţi. 4. refl. A se confunda, a se îmbina. /Se ~ ziua cu noaptea = a) se ivesc zorile; b) începe să se întunece. 5. refl. şi tr. A (se) mişca uşor; a (se) legăna. vb. I, ind. prez. 3 îngână.
îngânare
620
îngânare Acţiunea de a (se) îngâna; murmur, s.f., g.-d. art. îngânării, pl. îngânări.
îngândura refl. şi tr. A cădea sau a pune pe gânduri; a (se) îngrijora, vb. I, ind. prez. 3 îngândurează, îngândurare Acţiunea de a (se) îngândura; îngrijorare. s.f., g.-d. art. îngândurării, pl. îngândurări. îngemăna tr. şi refl. A (se) îmbina strâns, a (se) împreuna, a (se) uni. vb. I, ind. prez. 1 sg. îngemănez, 2 sg. îngemănezi, 3 îngemănează; conj. prez. 3 să îngemăneze.
îngemănare Acţiunea de a (se) îngemăna; îmbinare. s.f, g.-d. art. îngemănării.
îngenunchea 1. intr. A se aşeza în genunchi. 2. tr. (fig.) A aservi, a înrobi, //(rar) A da în stăpânire, a închina unui duşman, vb. I, ind. prez. 3 îngenunchează, / pl. îngenunchgm; conj. prez. 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind.
îngenunchere Acţiunea de a îngenunchea, s.f g.-d. art. îngenuncherii, pl. îngenuncheri, înger 1. Fiinţă spirituală cu calităţi excepţionale, slujitor şi mesager al lui Dumnezeu. /~ păzitor = persoană care veghează asupra cuiva, care are grijă de cineva. 2. (fig.) Persoană nevinovată, neprihănită. /Tare de ~ = care nu se lasă uşor intimidat, înduioşat. Slab de ~ = care cedează uşor. //Epitet dezmierdător dat unei persoane. s.m., pl. îngeri.
îngeraş Diminutiv al lui înger; îngerel. s.m., pl. îngeraşi.
îngerea Plantă erbacee cu flori albe. s.f, art. înge-regua, g.-d. art. îngerelei, pl. îngerele, art. îngerelele. îngergl (rar) îngeraş, s.m., pl. îngergi, art. îngergii. îngergsc,-ească Referitor la îngeri; (ca) de înger; pur, neprihănit, adj., pl. îngereşti.
îngereşte Ca îngerii; (p. ext.) extraordinar, foarte bun. adv.
în germene (Care se află) într-un stadiu iniţial, înainte de a se dezvolta, loc. adj.; loc. adv. înghemui refl. (reg.) A se ghemui, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se înghemuigşte, imperf. 3 sg. se înghemuia; conj. prez. 3 să se înghemuiască.
înghesui 1- refl- (despre fiinţe) A se îngrămădi, a se îmbulzi. 2. tr. A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. //A limita cuiva spaţiul de mişcare, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. înghesui, 3 înghesuie, imperf. 3 sg. înghesuia; conj. prez. 3 să înghesuie, înghesuială Aglomeraţie, îngrămădire de fiinţe sau de lucruri, s.f, g.-d. art. înghesuiglii, pl. înghesuieli, înghesuire Acţiunea de a (se) înghesui; înghesuit, s.f, Ş.-d. art. înghesuirii. înghesuit1 (rar) înghesuire. s.n. înghesuit2,-ă 1. Strâns, îngrămădit, /(adv.) A râde ~ = a râde înfundat. 2. Aglomerat, adj., pl. înghesuiţi,-te. înghesuite (în loc.) Pe ~ = în îmbulzeală, în înghesuială. loc. adv.
îngheţ 1. Trecere a apei în stare de gheaţă; ger mare. 2. (fig.) Fior de frig, răceală, s.n., pl. îngheţuri, îngheţa intr. 1. A se transforma în gheaţă. /A-i cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni, //(despre sol) A se întări din cauza îngheţului. 2. A degera, a amorţi de frig. 3. (fig.) A încremeni, a înlemni (de emoţie, de spaimă), vb. 1, ind. prez. 3 îngheaţă; conj. prez. 3 să îngheţe.
îngheţare 1. Acţiunea de a îngheţa. 2. -a salariilor = măsură economică de menţinere neschimbată a valorii salariilor într-o perioadă când costul vieţii urcă. s.f., Ş.-d. art. îngheţării.
îngheţată Cremă de fructe, de ouă, de cacao etc., solidificată prin răcire, s.f, g.-d. art. îngheţatei, pl. îngheţate.
înghimpa (pop.) 1. tr. şi refl. A (se) înţepa, a (se) răni cu un ghimpe. 2. tr. (fig.) A îmboldi, vb. 1, ind. prez. 3 înghimpă.	_
înghioldeală (pop.) înghioldire. s.f, g.-d. art. înghiol-dglii, pl. înghioldeli.
înghioldi tr. şi refl. (pop.) A (se) înghionti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înghioldgsc, imperf. 3 sg. înghioldea; conj. prez. 3 să înghioldească. înghioldire (pop.) Acţiunea de a (se) înghioldi; înghioldeală. s.f, g.-d. art. înghioldirii, pl. înghioldiri. înghionteală înghiontire. s.f, g.-d. art. înghiontelii, pl. înghiontgli.
înghionti tr. şi refl. recipr. A (se) lovi cu pumnii, cu coatele; a(-şi) da ghionţi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 să înghiontească.
înghiontire Acţiunea de a (se) înghionti; înghionteală. s.f., g.-d. art. înghiontirii, pl. înghiontiri. înghiţi tr. A. A face să treacă mâncarea, băutura etc. din gură în stomac; (p. ext.) a mânca. IA ~ găluşcă (sau hapul) sau a o ~ = a suporta o neplăcere fără să crâcnească. A-şi ~ lacrimile (sau plânsul) = a-şi stăpâni plânsul. A nu ~ pe cineva = a nu putea suferi pe cineva, (fam.) A ~ (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva. B. (fig.) 1. (despre pământ, apă etc.) A cuprinde, a face să dispară. /L-a ~t pământul = a dispărut; a murit. Parcă l-a ~t pământul, se spune despre cineva sau ceva care a dispărut fâră urmă. HA se îmbiba cu un lichid. 2. A citi repede şi cu lăcomie o carte. 3. A răbda, fără a protesta, o insultă, o necuviinţă.
4.	A omite cuvinte sau silabe în cursul vorbirii. 5. A se abţine de la a spune ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghit, imperf. 3. sg. înghiţea; conj. prez. 3 să înghită înghiţire Acţiunea de a înghiţi; deglutiţie. s.f, g.-d. art. înghiţirii, pl. înghiţiri.
înghiţitoare (reg.) Gâtlej, gât. s.f, g.-d. art. înghiţitsjrii, pl, înghiţitQri.
înghiţitură 1. înghiţire. 2. (concr.) Cantitate de mâncare sau de băutură care se poate înghiţi dintr-o dată. A bea dintr-o ~. s.f, g.-d. art. înghiţiturii, pl. înghiţituri, îngloba tr. A reuni într-un tot, a cuprinde, a integra. vb. I, ind. prez. 3 înglobează.
înglobare Acţiunea de a îngloba; includere într-un tot.
s.f, g.-d. art. înglobării, pl. înglobări.
îngloda refl. 1. A se înfunda în noroi; a se împotmoli.
2. (fig.) A face (prea) multe datorii, [var. (înv.) înglodi vb.]
vb. 1, ind. prez. 3 se înglodează.
înglodare Acţiunea de a se îngloda, s.f, g.-d. art.
înglodgrii, pl. înglodări.
înglodi v. îngloda.
îngrădi tr. 1. A împrejmui (un teren) cu un gard.
2.	(fig.) A limita, a restrânge, vb. IV, ind. prez, 1 sg. şi 3 pl. îngrădgsc, imperf. 3 sg. îngrădea; conj. prez. 3 să îngrădească.
îngrădire Acţiunea de a îngrădi, s.f, g.-d. art. îngrădirii, pl. îngrădiri.
îngrăditar.-oare (rar) Care îngrădeşte, adj., pl. îngrâ-ditflri.-oare.
îngrăditură Gard, împrejmuire, s.f, g.-d. art. îngrăditurii,^/. îngrădituri.
îngrămădeală Aglomeraţie, înghesuială, s.f, g.-d. art. îngrămădelii.
îngrămădi tr. şi refl. A (se) strânge, a (se) aduna grămadă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 să îngrămădească.
îngrămădire Acţiunea de a (se) îngămădi; înghesuială. s.f, g.-d. art. îngrămădirii, pl. îngrămădiri. îngrămădit,-ă 1. Strâns în grămadă. 2. (fam., despre oameni) Prost; nepriceput, adj., pl. îngrămădiţi,-te.
621
înhăţare
îngrăşa 1. refl. A deveni (mai) gras; a se încăma.
2.	tr. A hrăni bine un animal ca să devină gras. I~ă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 3. tr. A mări fertilitatea unui teren cu ajutorul îngrăşămintelor, vb. I, ind. prez. I sg. îngraş, 2 sg. îngraşi, 3 îngraşă, / pl. îngrăşăm; conj. prez. 3 să în-giaşe; ger. îngrăşând.
ingrăşare Acţiunea de a (se) îngrăşa; îngrăşat, s.f., g,-d. art. îngrăşării. îngrăşat îngrăşare. s.n.
îngrăşământ Produs organic sau mineral folosit pentru fertilizarea solului, s.n., pl. îngrăşăminte, îngrăşătoare 1. Mică plantă erbacee, cu flori albastre-violete sau albe, cu pete galbene. 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ şi cu flori albe. s.f, g.-d. art. îngrăşătoarei, pl. îngrăşătoare. îngraşătfir,-oare Care îngraşă, adj., pl. îngrăşătQri,-oare. îngrăşătorle Unitate zootehnică în care sunt îngrăşate animale, s.f., art. îngrăşâtoria, g.-d. art. îngrăşătoriei, pl. îngrăşătorii, art. îngrăşătorjile. îngreţoşa refl. şi tr. A avea sau a produce cuiva o stare de greaţă, //(fig.) A (se) dezgusta, vb. /, ind. prez. 3 în-greţoşează, 1 pl. îngreţoşjm; conj. prez. 3 să îngre-oşfize; ger. îngreţoşind.
nhreţoşare Faptul de a (se) îngreţoşa; greaţă, scârbă. s.f, g.-d. art. îngreţoşlrii.
îngreula (-gre-u-) (rar) 1. tr. şi refl. A (se) face (mai) greu; a (se) îngreuna, //(fig.) A produce sau a avea o senzaţie de apăsare. 2. tr, (fig.) A face să devină mai anevoios; a îngreuna, vb. I, ind. prez. I sg. îngreuigz, 3 îngreuiază, I pl. îngreuigm; conj. prez. 3 să îngre-uigze; ger. îngreuind.
îngreulgre (-gre-u-) (rar) Acţiunea de a (se) îngreuia. s.f, g.-d. art. îngreuigrii.
îngreuna (-gre-u-) I. tr. şi refl. A (se) îngreuia. 2. tr. (fig.) A face să devină greu de îndeplinit, anevoios, vb. 1, ind. prez. 3 îngreunează.
■ngreunare (-gre-u-) Acţiunea de a (se) îngreuna, s.f, g -d. art. îngreunării.
Jngrija refl. (înv.) A se îngrijora, vb. I, ind. prez. 3 se îngrijează; ger. îngrijându-se. îngrijire (rar) îngrijorare, s.f, g.-d. art. îngrijării. îngriji A. 1. tr., intr. şi refl. A avea grijă de cineva sau de ceva. Iltr. A păstra ceva în stare bună. 2. refl. A-şi vedea de sănătate. 3. refl. A-şi procura (din vreme) cele necesare; a se pregăti. B. tr. şi refl. (înv.) A(-şi) face griji. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrijesc, imperf 3 ig. îngrijea; conj. prez. 3 să îngrijească; ger. îngrijind, îngrijire A. Acţiunea de a (se) îngriji; purtare de grijă. !Personal de ~ = personal care face curăţenie într-o instituţie. ^4 acorda primele - = a acorda primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. B. (înv.) Teamă, s.f, g.-d. ort. îngrijirii, pl. îngrijiri.
îngrijitor,-oare 1. s.m. şi f. Persoană care îngrijeşte ceva sau pe cineva. 2. s.f Femeie care îngrijeşte un bolnav. 3. s.m. şi f. Persoană care face curat într-o instituţie, intr-un imobil etc. s.m., pl. îngrijitQri; s.f, g.-d. art. îngrijitoarei, pl. îngrijitoare.
îngrijora tr. şi refl. A inspira sau a simţi teamă, nelinişte; a (se) îngrija. [vor, (înv.) îngrijurg vb.] vb. /, ind. ?rez J îngrijorează
jngrijorare Nelinişte, temere, îngrijare.. s.f, g.-d. art. tagijorării, pl. îngrijorări.
■ngrijorătarj-oare Care îngrijorează; alarmant, adj., Pl. îngrijorătari,-oare.
ingrijura v. îngrijora.
îngropa A. tr. A înmormânta. B. 1. tr. şi refl. A (se) bagaîn pământ, a (se) acoperi cu pământ. 2. refl. (fig.) A »e retrage undeva (departe de lume), vb. I, ind. prez. 3
îngroapă.
îngropare Acţiunea de a (se) îngropa, s.f., g.-d. art. îngropării, pl. îngropări, îngropat Faptul de a (se) îngropa, s.n. îngropăciune (pop.) înmormântare. IDe ~ = trist, funebru, s.f, g.-d. art. îngropăciunii, pl. îngropăciuni, fngroşa refl. 1. A deveni mai gros, mai voluminos. ISe îngroaşă gluma (sau treaba, lucrul) = situaţia devine neplăcută. Iltr. A face ca un corp să devină mai gros; a accentua o linie, un punct, o literă etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (despre lichide) A deveni mai dens. Iltr. A face ca o soluţie să devină mai concentrată prin fierbere, prin adaos de materii etc. 3. (despre voce) A căpăta un timbru mai coborât, mai grav. vb. I, ind. prez. 3 îngroaşă, I pl. îngroşăm; conj. prez. 3 să îngroaşe; ger. îngroşând.
ingroşare Acţiunea de a (se) îngroşa. s.f, g.-d. art. îngroşării,
îngroşătQr Aparat care serveşte la eliminarea totală sau parţială a apei dintr-o pastă, s.n., pl. îngroşătoare. îngrozj tr. şi refl. A produce sau a fi cuprins de groază; a (se) înfricoşa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. îngrozgsc, imperf 3 sg. îngrozea; conj. prez. 3 să îngrozească, îngrozire Acţiunea de a (se) îngrozi; spaimă, s.f., g.-d. art. îngrozirii.
îngrozitfir,-oare Care îngrozeşte; înfricoşător, //(adv.)
Grozav, extrem de... adj., pl. îngrozitfiri.-oare.
îngurgita v. ingurgita. îngurgitare v. Ingurgitare.
îngurlui refl. recipr. (reg.) A intra în relaţii de dragoste
cu cineva; a se giugiuli, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se în-
gurluigşte, imperf. 3 sg. se îngurluia; conj. prez. 3 să se
îngurluiască.
ínguriujre (reg.) Acţiunea de a se îngurlui, s.f, g.-d.
art. îngurluirii, pl. îngurluiri.
îngurzi tr. (reg.) A strânge marginile unei pânze, ale
unui sac etc. cu o cureluşă, cu o sfoară trecută prin mai
multe găuri, //(fig.) A desena în linii curbe, în zigzaguri.
vb. IV, ind. prez 1 sg. şi 3 pl. îngurzgsc, imperf. 3 sg.
îngurzea; conj. 3 să îngurzească.
îngurzitură (reg.) încreţitură, creţ. s.f, g.-d. art. îngur-
ziturii, pl. îngurzituri.
îngust,-ă 1. Care are lăţime mică. 2. Subţire. //Strâmt.
3.	(fig., despre oameni) Lipsit de orizont; limitat; mediocru. ~ la minte, adj., pl. înguşti,-ste. îngusta tr. şi refl. 1. A (se) face (mai) îngust. 2. (fig.) A (se) limita, a (se) mărgini, vb. I, ind. prez. 3 îngustează îngustare Acţiunea de a (se) îngusta, s.f, g.-d. art. îngustării. a
îngustime 1. însuşirea de a fi îngust. 2. (fig.) Limitare (în concepţii, în atitudine); mediocritate, s.f., g.-d. art. îngustimii, pl. îngustimi.
înhăita refl. recipr. (fam.) A se asocia cu alţii pentru a săvârşi fapte rele. vb. I, ind. prez. 3 se înhăitează, înhăma 1 • tr. A pune hamurile pe cal (sau pe alt animal de tracţiune); a pune calul (sau alt animal de tracţiune) la un vehicul. 2. refl. (fig.) A se angaja la o muncă dificilă, stăruitoare, vb. I, ind. prez. 1 sg. înham, 2 sg. înhami, 3 înhamă; conj. prez. 3 să înhame, înhămare Acţiunea de a (se) înhăma; înhămat, s.f., g.-d. art. înhămării. înhămat înhămare. s.n.
înhăpa tr. (pop.) A prinde, a apuca repede cu gura, a mânca cu lăcomie, vb. I, ind. prez. 1 sg. înhap, 2 sg. în-hapi, 3 înhapă; conj. prez. 3 să înhape. înhăţa tr. A apuca ceva sau pe cineva brusc, cu violenţă. vb. I, ind. prez. I sg. înhaţ, 2 sg. înhaţi, 3 înhaţă; conj. prez. 3 să înhaţe.
înhăţare Acţiunea de a înhăţa; înşfâcare. s.f, g.-d. art. înhăţării.
înhuma
622
înhuma tr. A înmormânta, vb. I, ind. prez. 3 înhumează.
înhumare Acţiunea de a înhuma, s.f., g.-d. art. înhumării, pl. înhumări.
îniepta refl. (reg.) A se repezi, a-şi lua avânt. vb. I, ind. prez. 3 se îniaptă.
inierba tr. I. A însămânţa cu iarbă un teren sterp.
2.	(înv.) A mina un loc cu iarbă de puşcă. vb. I, ind. prez. 3 înierbează.
înierbare Acţiunea de a înierba. s.f., g.-d. art. înier-bării, pl. înierbări.
înjgheba 1. tr. A alcătui ceva la repezeală; a improviza. 2. refl. A prinde contur. HA construi, a întemeia. vb. I, ind. prez. 3 înjghebează/înjgheabă. înjghebare 1. Acţiunea de a (se) înjgheba, s.f, g.-d. art. înjghebării, pl. înjghebări.
înjosi tr. şi refl. A (se) umili; a (se) dezonora, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înjosesc, imperf. 3 sg. înjosea; conj. prez. 3 să înjosească
înjosire Acţiunea de a (se) înjosi; umilire, s.f, g.-d. art. înjosirii, pl. înjosiri.
înjositor,-oare Care înjoseşte; dezonorant, degradant. adj.,pl. înjositori,-oare.
înjuga 1. tr. A pune vitele la jug. 2. refl. (fig.) A se angaja într-o activitate dificilă, de durată, vb. I, ind. prez. 3 înjugă înjugare Acţiunea de a (se) înjuga; înjugat, s.f., g.-d. art. înjuggrii. înjugat înjugare. s.n.
înjumătăţi tr. A împărţi în două părţi egale, a reduce la jumătate. HA îndoi cu... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înjumătăţesc, imperf. 3 sg. înjumătăţea; conj. prez. 3 să înjumătăţească
înjumătaţire Acţiunea de a înjumătăţi, s.f, g.-d. art. înjumătăţirii.
înjunghia (-ghi-a) tr. l.A înfige un obiect ascuţit în cineva; (spec.) a tăia un animal. Hrefl. recipr. La beţie s-au ~t. 2. A simţi un junghi, o durere puternică, vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. înjunghii, 3 înjunghie, / pl. înjun-ghiem; ger. înjunghiind.
înjunghiere (-ghi-e-) Acţiunea de a (se) înjunghia, s.f, g.-d. art. înjunghierii, pl. înjunghieri. înjunghietQr,-oare (-ghi-e-) 1. Care înjunghie. 2. Care produce junghiuri, adj., pl. înjunghieteri,-oare. injunghietură (-ghi-e-) 1. Rană provocată prin înjunghiere. 2. Durere provocată de un junghi, s.f, g.-d. art. înjunghieturii, pl. înjunghieturi. în jur In preajmă, alături, prin apropiere, loc. adv. înjura tr., intr. şi refl. recipr. A spune cuvinte insultătoare, injurioase, la adresa cuiva; a (se) sudui. vb. I, ind. prez. 3 înjură
înjurare (rar) Acţiunea de a (se) înjura, s.f., g.-d. art. înjurării, pl. înjurări.
înjurătură Cuvânt sau expresie insultătoare; sudalmă. s.f, g.-d. art. înjurăturii, pl. înjurături, în jur de Aproximativ, loc. adv. în jurul In preajma, loc. prep. înlăcrima 1. intr. (despre oameni) A plânge, a lăcrima.
2.	intr. şi refl. (despre ochi) A se umple de lacrimi. vb. I, ind. prez. 3 înlăcrimează înlăcrimat,-ă Plin de lacrimi, plâns, //(fig.) Trist, îndurerat. adj., pl. înlăcrimaţi,-te. înlănţu] 1. tr. A pune în lanţuri; a încătuşa. 2. tr. A cuprinde cu braţele. 3. tr. A lega (unul de altul). 4. refl. A urma (unul după altul), vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. înlănţui, 3 înlănţuie, imperf. 3 sg. înlănţuia; conj. prez. 3 să înlănţuie.
înlănţuire Acţiunea de a (se) înlănţui. s.f, g.-d. art. înlănţuirii, pl. înlănţuiri.
înlătura tr. A îndepărta, a scoate; a elimina, vb. I, ind. prez. 3 înlătură
înlăturare Acţiunea de a înlătura; eliminare; scoatere din funcţie, s.f., g.-d. art. înlăturării, înlăuntru v. înăuntru, înlăuntrul v. înăuntrul.
înlemni intr. şi tr. A rămâne sau a face să rămână nemişcat (de frică, de uimire); a încremeni. Hrefl. (fig., rar) A deveni insensibil; a se împietri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înlemnesc, imperf. 3 sg. înlemnea; conj. prez. 3 să înlemnească
înlemnire Acţiunea de a înlemni, s.f., g.-d. art. înlemmrii. înlesni tr. l.A face ca îndeplinirea unui lucru să fie (mai) uşoară; a facilita. 2. A uşura cuiva o muncă; a ajuta pe cineva. Hrefl. (reg.) A-şi îmbunătăţi situaţia materială, vb. IV, irtd. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlesngsc, imperf. 3 sg. înlesnea; conj. prez. 3 să înlesnească înlesnire Acţiunea de a înlesni; ajutor, s.f., g.-d. art. înlesnirii, pl. înlesniri,
în loc de In schimbul..., drept... loc. prep. înlocui tr. l.A pune ceva sau pe cineva în locul altuia.
2.	A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în loc. 2. A ţine temporar locul cuiva, a suplini. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înlocuiesc, imperf. 3 sg. înlocuia; conj. prez. 3 să înlocuiască, înlocuire Acţiunea de a înlocui, s.f, g. -d. art. înlocuirii, înlocuitor,-oare (-cu-i-) (Persoană, produs, materia! etc.) care înlocuieşte sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. adj., s.m. şi f, pl. înlocuitori,-oare. înlumina tr. (rar) A împodobi o carte cu miniaturi colorate, vb. I, ind. prez. 3 înluminează. înluntru v. înăuntru.
înmagazina tr. 1. A pune mărfuri, produse etc. într-o magazie. //A acumula, a stoca (energie, căldură etc.).
2.	(fig.) A acumula cunoştinţe, vb. I, ind. prez. 3 înmagazinează
înmagazinare Acţiunea de a înmagazina, s.f, g.-d. art. înmagazinării.
înmatricula tr. şi refl. A (se) înscrie într-o matricolă, într-un act etc. vb. I, ind. prez. 3 înmatriculează, înmatriculare Acţiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă, s.f, g.-d. art. înmatriculării, pl. înmatriculări.
înmănunchea 1. tr. A aduna, a strânge într-un mănunchi. 2. refl. (fig.) A se aduna la un loc. vb. /, ind. prez. 3 înmănunchează, l pl. înmănunchem; conj. prez. 3 să înmănuncheze; ger. înmănunchmd. înmănunchere Acţiunea de a (se) înmănunchea. s.f,
g.-d. art. înmănuncherii.
înmănuşat,-ă Care poartă mănuşi; cu mănuşi, adj., pl-înmănuşâţi,-te.
înmărmuri intr. şi tr. l.A rămâne sau a face să rămână nemişcat de frică, de uimire; a încremeni. 2. (în basme) A (se) transforma în piatră, vb. IV, ind. prez. 1 sg. Ş'
3	pl. înmărmuresc, imperf. 3 sg. înmărmurea; conj. prez. 3 să înmărmurească.
înmărmurire Faptul de a înmărmuri; înlemnire. s.f,
g.-d. art. înmărmuririi.
înmărmuritor,-oare Care te lasă înmărmurit, adj., pl-înmărmuritori,-oare.
înmâna tr. A da un act, un obiect etc. în mâna cuiva; a preda. vb. I, ind. prez. 3 înmânează, înmânare Acţiunea de a înmâna; predare, s.f., g.-d. art. înmânării.
înmii tr. şi refl. A (se) mări de o mie de ori; (p. ext.) a spori ceva foarte mult. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl-înmiesc, imperf. 3 sg. înmia; conj. prez. 3 să înmiască; ger. înmiind.
înmure Acţiunea de a înmii, s.f, g.-d. art. înmiirii, pl-ínmüri.	.
înmiit,-ă (şi adv.) De o mie de ori mai mare sau mai mult; foarte mult. adj., pl. înmiiţi,-te.
623
înnoire
înmiresma tr. A umple de parfum; a îmbălsăma, vb. I, ind. prez. 3 înmiresmează.
înmiresmâre Miros plăcut; parfum, s.f., g.-d. art. înmiresmării, pl. înmiresmări. înmlădia (-di-a) refl. şi tr. (pop.) A (se) mlădia, vb. I, ind. prez. 3 înmlădiază, / pl. înmlădigm; conj. prez. 3 să înmlădigze; ger. înmlădiind.
înmlădiere (-di-e-) (pop.) Acţiunea de a (se) înmlădia; mlădiere, s.f, g.-d. art. înmlădierii, pl. înmlădieri. înmiăd ies,-oasă (-di-os) (rar) Mlădios, adj., pl. în-mlădioşi.-oase.
înmoina refl. şi intr. (pop.) A se mai încălzi vremea, a se face moină. vb. I, ind. prez. 3 sg. înmoinează. înmormânta 1- tr. A aşeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma. 2. tr. (fig.) A da ceva uitării. 3. refl. (fig.) A se retrage într-un loc (departe de lume), vb. I, ind. prez. 3 înmormântează.
înmormântare Ceremonia înhumării; îngropare, s.f., g.-d. art. înmormântării, pl. înmormântări, înmuguri intr. 1. A face muguri. 2. (fig., despre idei, soluţii) A apărea, a prinde contur, vb. IV, ind. prez. 3 sg. înmugureşte, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească.
înmugurire Faptul de a înmuguri, s.f., g.-d. art. înmuguririi, pl. înmuguriri.
înmugurit,-ă Care are muguri, adj., pl. înmuguriţi,-te. înmuia 1 • refl- şi tr. A deveni sau a face să devină (mai) moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). 2. tr. A băga într-un lichid, a înmuia. 3. refl. (despre vreme) A deveni mai cald. 4. refl. şi tr. (fig.) A (se) potoli, a (se) calma. IA (i se) - (cuiva) inima = a (se) înduioşa, vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. înmoi, J înmoaie, 1 pl. înmuiem; conj. prez. 3 să înmoaie; ger. înmuind. înmuiere Acţiunea de a (se) înmuia. s.f, g.-d. art. înmuierii, pl. înmuieri.
înmuietQr Vas în care se pun cerealele pentru a fi înmuiate înainte de semănat, s.n., pl. înmuietoare. înmulţi refl. şi tr. 1. A (se) mări, a spori în număr sau în cantitate. Iltr. A efectua operaţia înmulţirii; a multiplica. 2. A (se) mări numărul exemplarelor din aceeaşi specie. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmulţesc, imperf. 3 sg. înmulţea; conj. prez. 3 să înmulţească, înmulţire Acţiunea de a (se) înmulţi, //(mat.) Operaţie prin care un număr este mărit de un număr de ori. /Tabla ~-ii = tablou care conţine rezultatele acestei operaţii efectuată între primele zece numere, s.f., g.-d. art. înmulţirii, pl. înmulţiri.
înmulţitar Număr cu care se înmulţeşte alt număr, s.m., pl. înmulţitori.
înmurgi tr. şi refl. impers. (pop.) A (se) însera, vb. I, ‘ud prez. 3 sg. înmurggşte, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. Pfez. 3 să înmurgească. jnmurgit (pop.) Amurg. s.n.
•nnavetare Operaţia de a încărca şi de a transporta cu navetele, s.f., g.-d. art. înnavetării. înnădi 1. tr. A adăuga unui obiect (cosând, lipind etc.) o bucată (de acelaşi fel) pentru a-l lungi, a-l mă-n etc. /refl. A se - la vorbă = a se pune la taifas. 2. refl. (fig-) A se obişnui la ceva; a se nărăvi. IA se - la cfmval = a se obrăznici, a-şi lua nasul la purtare. "A se obişnui să meargă prea des undeva (unde n-ar tre-U1 să vină) sau să facă ceva (nepermis). vb. IV, ind. prez. I Sg, şi 3 pl. înnădesc, imperf 3 sg. înnădea; conj. \re\ înnădească.
jnnădire Acţiunea de a (se) înnădi, s.f, g.-d. art. Ivirii, pi înnădiri.
naditură Bucată înnădită la un obiect; locul unde Ş-a înnădit, s.f, g.-d. art. înnăditurii, pl. înnădituri, •nnamoli 1. refl. şi tr. A (se) înfunda în nămol, a (se) îngloda. 2. refl. (despre albia unei ape curgătoare) A se
îngusta din cauza aluviunilor, [var. înnomoli vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înnămolgsc, imperf. 3 sg. înnămolea; conj. prez. 3 să înnămolească, înnămolire Acţiunea de a (se) înnămoli, [vor înno-molire s.f.] s.f., g.-d. art. înnămolirii, pl. înnămoliri. înnărăvj tr. şi refl. (reg.) A (se) nărăvi. vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. înnărăvgsc, imperf. 3 sg. înnărăvea; conj. prez. 3 să înnărăvească.
înnăscut,-ă Cu care se naşte cineva; congenital, adj., pl. înnăscyţi,-te.
înnebuni 1- intr. A-şi pierde facultăţile mintale; a deveni nebun. hr. Nu mă ~! se spune cuiva pentru a-şi exprima neîncrederea faţă de cele auzite. 2. tr. A face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine. vb. I, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. înnebungsc, imperf. 3 sg. înnăbunea; conj. prez. 3 să înnebunească.
înnebunire (rar) Faptul de a înnebuni, s.f, g.-d. art. înnebunirii.
înnebunitor,-oare Care te înnebuneşte; exasperant. adj., pl. înnebunitori,-oare.
înnegreală (rar)lnnegrire. s.f., g.-d. art. înnegrglii, pl. înnegreli.
înnegri 1- tr. A vopsi cu negru. 2. intr. şi refl. A deveni negru, a dobândi o culoare închisă. 3. refl. A se bronza.
4.	tr. (fig.) A prezenta în culori defăimătoare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înnegrgsc, imperf. 3 sg. înnegrea; conj. prez. 3 să înnegrească.
înnegijre Acţiunea de a (se) înnegri; înnegreală. s.f, g.-d. art. înnegririi.
înnegura 1. tr. şi refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceaţă; a (se) întuneca. 2. refl. (fig., despre oameni) A se posomori, vb. /, ind. prez. 3 înnegurează, înnegurare Faptul de a (se) înnegura; întunecare, s.f, Ş.-d. art. înneguririi, pl. înnegurări. înnemuri1 tr. (înv.) A face nemuritor, a imortaliza. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înnemurgsc, imperf. 3 sg. înnemurea; conj. prez. 3 să înnemurească înnemuri2 refl. recipr. (reg.) A se înrudi, vb. I, ind. prez. 3 se înnemurgşte, imperf. 3 sg. se înnemurea; conj. prez. 3 să se înnemurească.
înnemurire (reg.) înrudire, s.f, g.-d. art. înnemuririi, pl. înnemuriri.
înnisipa refl. (despre conducte, canale etc.) A se astupa cu nisip. Iltr. A pune un strat de nisip pe o suprafaţă pietruită, vb. I, ind. prez. 3 înnisipează înnobila 1. tr. A acorda cuiva un titlu de nobleţe. 2. refl. (fig.) A deveni mai distins, mai rafinat. 3. tr. A îmbunătăţi calităţile unor specii de plante sau animale; a îmbunătăţi proprietăţile unor materiale, ale unor substanţe. vb. /, ind. prez. 3 înnobilează, înnobilare Acţiunea de a (se) înnobila, s.f, g.-d. art. înnobilării, pl. înnobilări.
înnoda 1. tr. şi refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega printr-un nod. /refl. A se ~ la vorbă = a se pomi la taifas. 2. tr (fig.) A agonisi. HA improviza, a înjgheba. vb. I, ind. prez. I sg. înnad, 2 sg. înnazi, i înnoadă, înnodare Acţiunea de a (se) înnoda, s.f, g.-d. art. înno-dării, pl. înnodări.
înnodătură Nod; obiect înnodat, s.f, g.-d. art. înnodăturii, pl. înnodături.
înnoi 1 ■ tr. şi refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era uzat); a (se) repara, tr. A înlocui ceva vechi cu ceva nou. 2. refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 3. refl. (fig.) A se regenera, a se împrospăta. 4. tr. A relua o acţiune, un demers; a prelungi valabilitatea unui document, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înnoigsc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 să înnoiască
înnoire Acţiunea de a (se) înnoi; refacere; înlocuire; (fig.) regenerare. //Reluare; repetare, s.f, g.-d. art. înnoirii, pl. înnoiri.
înnoitor
624
înnoitor,-oare (-no-i-) Care înnoieşte, regenerează, adj., pl. înnoitori,-oare. înnomoM v. înnămoli. înnomoMre v. înnămolire. înnopta 1. intr. şi refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. 2. intr. A petrece noaptea undeva, într-un loc străin, vb. /, ind. prez. 3 înnoptează, înnoptare Faptul de a (se) înnopta; întunecare; înnoptat. s.f., g.-d. art. înnoptării, înnoptat înnoptare, s.n.
înnoptate (în loc.) Pe ~ = la căderea nopţii, loc. adv. înnora 1. refl. impers. A se ivi nori pe cer. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) întrista, a (se) posomorî. [var. înnoura vi.] vb. I, ind. prez. 3 înnorează.
înnorare Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu
nori. //(fig.) Tristeţe, mâhnire, [var. înnourare s.f.] s.f.,
g.-d. art. înnor|rii, pl. înnorări.
înnoroi tr. şi refl. A (se) umple de noroi; a (se) afunda
în noroi, [var înnoroia vi.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3 pl. înnoroigsc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 să
înnoroiască.
înnoroia v. înnoroi.
înnorolre Acţiunea de a (se) înnoroi. s.f, g.-d. art. înnoroirii.
înnoura v. înnora, înnourare v. înnorare. înocula v. inocula.
înfit Plutire şi înaintare la suprafaţa sau în interiorul apei prin mişcări ritmate. IDe-a ~ul = înotând, //(adv.) înotând, s.n.
înota intr. l.A face mişcări ritmice pentru a pluti sau a înainta prin apă (sau prin alt lichid). 2. (fig.) A merge cu greu prin noroi, prin zăpadă etc. 3. (fig.) A fi cufundat în ceva, năpădit de ceva. //(fig.) A avea ceva din abundenţă. vb. /, ind. prez. 3 înnoată.
înotare Acţiunea de a înota; înotat, s.f., g.-d. art. înotăriL /?/. înotlri. înotat înotare. s.n.
înotătţ>r,-oare 1 adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care ştie să înoate. II. s. f. Aripioară a peştelui sau a altor animale acvatice, care serveşte la înot; aripă, adj., s.m. şi f, pl. înotători,-oare.
în preajma Pe lângă, în apropierea, împrejurul, loc. prep.
în preajmă Aici, aproape; pe aproape, pe lângă. loc. adv.
înrădăcina 1. refl. (despre plante) A prinde rădăcini.
2.	refl. şi tr. (fig., despre idei, obiceiuri) A pătrunde sau a face să pătrundă adânc în obişnuinţă, în conştiinţă, vb. I, ind. prez. 3 înrădăcinează.
înrădăcinare Acţiunea de a (se) înrădăcina, s.f, g.-d. art. înrădăcinării.
înrăi refl. şi tr. A deveni sau a face să devină (mai) rău.
vb. ÎV, ind. prez, I sg. şi 3 pl. înrăiesc, imperf. 3 sg.
înrăia; conj. prez. 3 să înrăiască.
înrăire Faptul de a (se) înrăi. s.f, g.-d. art. înrăirii.
înrăma tr. A pune un obiect într-o ramă. vb. I, ind. prez. 3
înrămează
înrămare Acţiunea de a înrăma; înrămat, s.f, g.-d. art. înrămării..
înrămat înrămare, s.n.
înrăutăţi (-ră-u-) tr. şi refl. A (se) face mai rău; a (se) agrava, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrăutăţesc, imperf 3 sg. înrăutăţea; conj. prez. 3 să înrăutăţească, înrăutăţire (-ră-u-) Faptul de a (se) înrăutăţi; agravare. s.f, g.-d. art. înrăutăţirii, pl. înrăutăţiri, înrâuri tr. A influenţa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înrâurgsc, imperf. 3 sg. înrâurea; conj. prez. 3 să înrâurească.
înrâurire Acţiunea de a înrâuri; influenţă, s.f, g.-d. art. înrâuririi, pl. înrâuriri.
înregimenta refl. şi tr. A (se) înrola într-un partid, într-o grupare, vb. I, ind. prez. 3 înregimentează, înregimentare Acţiunea de a (se) înregimenta s.f, Ş.-d. art. înregimentării.
înregistra tr. l.A înscrie într-un registru. 2. A reţine prin scris un fapt, un eveniment etc.; a imprima cu mijloace tehnice sunete, imagini. 3. (fig.) A întipări în memorie. 4. A înscrie ca realizare în activul său. vb. /, ind. prez. 3 înregistrează.
înregistrare Acţiunea de a înregistra; (concr.) ceea ce a fost înregistrat, s.f., g.-d. art. înregistrării, pl. înregistrări.
înregistrator1 Instrument care. înregistrează, s.n., pl. înregistratoare.
înregistrater2,-oare Care înregistrează, adj., pl. înregistratori,-oare.
înrobi tr. A robi, a supune, a subjuga, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrobesc, imperf. 3 sg. înrobea; conj. prez. 3 să înrobească.
înrobire Acţiunea de a înrobi, s.f., g.-d. art. înrobirii, pl. înrobiri,
înrobitQr,-oare (Persoană) care înrobeşte, adj., s.m. şi f., pl. înrobitQri.-oare,
înrola tr. şi refl. A (se) angaja în armată; (p. ext.) a (se) înscrie într-un partid, într-o organizaţie etc. vi. I, ind. prez. 3 înrolează,
înrolare Acţiunea de a (se) înrola, s.f, g.-d. art. înrolării, pl. înrolări.
înroşi 1. tr. şi refl. A (se) face roşu, a (se) îmbujora, //(despre metale) A deveni sau a face să devină incandescent. 2. refl. (despre fructe) A se coace. 3. tr. (rar) A colora, a vopsi în roşu. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înroşgsc, imperf. 3 sg. înroşea; conj. prez. 3 să înro-fească.	ti
înroşire Faptul de a (se) înroşi, s.f, g.-d. art. înroşirii. înroura (-ro-u-) refl. A se acoperi cu rouă. //(fig., despre ochi) A se acoperi de lacrimi, vb. /, ind. prez. 3 se înrourează
înrudi refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva.
2.	(fig.) A avea trăsături comune cu cineva sau cu ceva.
vb. IV, ind. prez. 3 sg. se înrudeşte, imperf 3 sg. se înrudea; conj. prez. 3 să se înrudească.	^
înrudire Faptul de a se înrudi, s.f, g.-d. art. înrudirii, pl-înrudiri.
însă 1. Cu toate că, totuşi. 2. Dar, pe de altă parte, conjcţ. însăcuit,-ă Care este pus în saci. adj. pl. însăcuiţi,-te; însăila (-să-i-) tr. l.A coase ceva în mod provizoriu cu împunsături rare. 2. (fig.) A face superficial un lucru; a improviza, [var. înseila vb.] vb. /, ind. prez. 3 însăilează.
însăilare (-să-i-) Acţiunea de a însăila; însăilat, [ww înseilare s.f] s.f.,jg.-d. art. însăilării, pl. însăilări-însăilat (-să-i-) însăilare, [var. înseilat s.n.] s.n. însăilătură (-să-i-) Cusătură rară, provizorie, s.f, g-'“-art. însăilăturii, pl. însăilături.	, ,
însăma tr. şi intr. (reg.) A câştiga, a agonisi, vb. U ‘n“-prez. 3 însamă.	_
însămânţa tr. l.A pune sămânţa unei plante în Pa‘ mânt; a semăna. 2. A pune în apă icre sau peşti de reproducţie, în vederea obţinerii unei culturi artificiale.
3.	A introduce pe cale artificială gameţi masculini tn
organele genitale femele. 4. A pune într-un mediu nutritiv germenii unor microorganisme în vederea obţine01 unei culturi, vb. /, ind. prez. 3 însămânţează.	,
însămânţare Acţiunea de a însămânţa; însămânţat. $•/•> g.-d. art. însămânţării, pl. însămânţări. însămânţat însămânţare. s.n.
însănătoşa v. însănătoşi.
625
înspăimântător
însănătoşare v. însănătoşire.
însănătoşi refl. şi tr. A se face sănătos; a (se) vindeca.
\var. însănătoşa vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
însănătoşesc, imperf. 3 sg. însănătoşea; conj. prez. 3 să
însănătoşească
însănătoşire Faptul de a (se) însănătoşi; vindecare. [var. însănătoşare s.f] s.f, g.-d. art. însănătoşirii, pl. însănătoşiri.
însărcina 1. tr. şi refl. A încredinţa sau a lua asupra sa îndeplinirea unei sarcini. 2. tr. A face ca o femeie să rămână gravidă, vb. I, ind. prez. 3 însărcinează, însărcinare Acţiunea de a (se) însărcina; îndatorire; sarcină, s.f, g.-d. art. însărcinării, pl. însărcinări. însărcinat1 (în sintagma) ~ cu afaceri = diplomat care conduce o reprezentanţă diplomatică în absenţa ambasadorului. s.m., pl. însărcinaţi. însărcinat2ră 1 ■ Care are o sarcină, care a primit o îndatorire. 2. (despre femei) Gravidă, adj., pl. însărcinaţi,-te.
însâmbra tr, (reg.) A alcătui o stână pe timpul verii; a duce oile în stână. vb. 1, ind. prez. 3 însâmbrează. însângera tr. 1. A face să curgă sânge; a păta cu sânge. 2. (fig.) A colora în roşu-sângeriu. vb. /, ind. prez. 3 însângerează.
însângerat,-ă Care sângerează; plin de sânge, //(despre ochi) Injectat, //(fig.) Care este roşu-sângeriu. adj., pl. însângeraţi.-te.
înscăuna (-scă-u-) 1. tr. şi refl. A (se) întrona, a (se) încorona ca domn al ţării. 2. tr. A numi un arhiereu; (p. gener.) a instala într-o funcţie, într-un post. vb. I, ind. orez. 3 înscăunează.
înscăunare (-scă-u-) Acţiunea de a (se) înscăuna, s.f,
Ş.-d. art. înscăunării, pl. înscăunări.
înscena tr. 1. A pune în scenă, a monta un spectacol.
2.	(fig.) Apune la cale acţiuni rău intenţionate, vb. /, ind. prez. 3 înscenează.
înscenare Acţiunea de a înscena, s.f., g.-d. art. înscenării, pl. înscenări.
în schimb în loc; drept plată. loc. adv. în schimbul în locul; pentru, loc. prep. înscorţoşa refl. şi tr. (rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarţă, crustă, vb. /, ind. prez. 3 înscorţo-Şează, I pl. înscorţoşăm; conj. prez. 3 să înscorţoşgze; ger. înscorţoşând.
înscrie 1. tr. şi refl. A-şi trece numele într-un registru, pe o listă etc. trefl. A se - in fals = a susţine în faţa unei instanţe judiciare că dovada scrisă adusă din partea adversă este falsă. 2. tr. A consemna ceva în scris.
3.	tr. A construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
4.	tr. (sport) A marca un gol, un coş etc. vb. III, ind. prez. • sg. şi 3 pl. înscrie, 2 sg. înscrii, 3 sg. înscrie, ' pl înscriem, 2 pl. înscrieţi, perf. s. 1 sg. înscrisei, I pl. însoriserăm; conj. prez. 3 să înscrie; ger. înscriind; Port. înscris.
înscriere Acţiunea de a (se) înscrie. I- in fals = procedură judecătorească de constatare a nulităţii unui act. j-A g-d. art. înscrierii, pl. înscrieri, înscris Act, document, s.n., pl. înscrisuri. in *cris Notat pe hârtie, loc. adj.; loc. adv.
Jnse la v. însăila, inseilare v. însăilare. ■nseflat v. însăilat.
■nsgmn Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang ete.; insignă, //(ist.) Blazon, s.n., pl. însgmne. nsemna1 tr. 1. A pune un semn pentru recunoaştere; a niarca. HA delimita. 2. A consemna în scris, a nota. vb. I, "Kt. prez. 3 însemnează.
nsemna2 intr. unipers. 1. A avea un anumit sens; a 2. A avea o anumită valoare sau importanţă.
■	'»ind. prez. 3 înseamnă.
însemnare Acţiunea de a însemna1; (concr.) notă. menţiune scrisă; bileţel, s.f, g.-d. art. însemnării, pl. însemnări.
însemnat,-ă 1. Care are un semn distinctiv, //(despre oameni) Care are un defect fizic. 2. (fig.) Important, de seamă. Om ~. adj., pl. însemnaţi,-te. însemnărţcă (fam.) Bileţel, scrisorică. s.f., g.-d. art. însemnăricii, pl. însemnărele, art. însemnărelele. însemnătate 1. Importanţă, valoare. 2. Semnificaţie, sens. s.f., g.-d. art. însemnătăţii. însemnător,-oare (înv.) Important; însemnat, adj., pl. însemnătQri,-oare.
însenina 1. refl. (despre cer, vreme etc.) A se face senin. 2. refl. şi tr. (fig., despre oameni) A (se) lumina, a (se) înveseli, vb. I, ind. prez. 3 înseninează, înseninare Faptul de a (se) însenina; (fig.) bună dispoziţie, s.f, g.-d. art. înseninării, însera 1. intr. şi refl. impers. A se face seară. 2. intr. A rămâne undeva până seara. vb. I, ind. prez. 3 înserează, înserare Faptul de a (se) însera; amurg, înserat, crepuscul. s.f., g.-d. art. înserării, pl. înserări, înserat înserare, s.n.
înserate (în loc.) Pe (sau la) ~ (sau înserat) = în amurg, seara. loc. adv.
înseria (-ri-a) tr. A înscrie în ordine; a da un număr de serie. vb. I, ind. prez. 3 înseriază, 1 pl. înserigm; conj. prez. 3 să înserigze; ger. înseriind. inserigre (-ri-e-) Acţiunea de a înseria. s.f, g.-d. art. înserigrii, pl. înserigri.
înseta intr. 1. A i se face sete. 2. (fig.) A fi dornic de ceva. vb. /, ind. prez. 3 însetează, însetare Faptul de a înseta; sete. s.f, g.-d. art. înşelării, însetoşat.-a (înv., reg.) însetat, adj., pl. însetoşsţi,-te. în sfârşit In concluzie, (până) la urmă. loc. adv. însiloza tr. A depozita (cereale, furaje etc.) într-un siloz. vb. /, ind. prez. 3 însilozează. însllozare Acţiunea de a însiloza. s.f., g.-d. art. însilozării, pl. însilozări.
însingura refl. A căuta singurătatea, a se izola. vb. /, ind. prez. 3 se însingurează.
însingurare Acţiunea de a se însingura; izolare de
oameni, s.f, g.-d. art. însingurării.
însori refl. 1. A apărea soarele. 2. A se încălzi la soare.
vb. IV, ind. prez. 3 sg. se însorgşte, imperf. 3 sg. se
însorea; conj. prez. 3 să se însorească.
însorire Acţiunea de a se însori, s.f, g.-d. art. însoririi,
pl. însoriri.
însorit,-ă 1. (despre vreme) Cu (mult) soare; (despre locuri) expus la soare; luminos. 2, (fig.) Vesel, bine dispus. adj., pl. însoriţi,-te.
însoţi 1. fr. A merge împreună cu cineva; a acompania, //(rar) A acompania pe cineva la un instrument. 2. refl. recipr. (pop.) A se întovărăşi, a se asocia, //(pop.) A se căsători. HA se împerechea. 3. tr. A adăuga ceva (spre lămurire sau completare), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însoţgsc, imperf. 3 sg. însoţea; conj. prez. 3 să însoţească însoţire 1. Acţiunea de a (se) însoţi; tovărăşie, însoţit. 2. (pop.) Căsătorie. //împerechere, s.f, g.-d. art. însoţirii, pl. însoţiri, însoţit însoţire, s.n.
însoţitar,-oare (Persoană) care însoţeşte. I- de vagoane = funcţionar la căile ferate care supraveghează un vagon în timpul călătoriei, adj., s.m. şi f, pl. însoţi-tari,-oare.
înspăimânta 1. refl. A fi cuprins de spaimă. 2. fr. A provoca spaimă; a înfricoşa, vb. I, ind. prez. 3 înspăimântă înspaimântare Acţiunea de a (se) înspăimânta; spaimă, s.f, g.-d. art. înspăimântării. înspăimântător,-oare Care produce spaimă; înfricoşător. //(adv.) Grozav de... adj., pl. înspăimântătari,-oare.
înspica
626
înspica intr. (pop.) A face spic, a da în spic. vb. I, ind. prez. 3 înspică.
înspicare (pop.) Acţiunea de a înspica, s.f., g.-d. art. înspicării, pl. înspicări.
înspicat,-ă 1. Care are spice. 2. (despre păr) Cu fire albe, cărunt, //(despre ţesături) Cu fire de altă culoare. adj., pl. înspicaţi,-te.
înspiţa tr. (pop.) A pune spiţe la o roată. vb. L ind. prez. 3 înspiţează.
înspiţăre (pop.) Acţiunea de a înspiţa. s.f., g.-d. art. înspiţării, pl. înspiţări.
înspre 1. (local) Spre, către, la. 2. (temporal) Către, spre, pe (la), prep.
înspuma 1. tr. şi refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspuma. 2. tr. A transforma (un material) în spumă. vb. I, ind. prez. 3 înspumează.
înspumare Acţiunea de a (se) înspuma, s.f., g.-d. art. înspumării.
înspumega tr. şi refl. A (se) înspuma, vb. I, ind. prez. 3 înspumegă.
înstăpâni refl. A deveni stăpân pe ceva. vb. IV, ind.
prez. 3 sg. se înstăpâneşte, imperf. 3 sg. se înstăpânea;
conj. prez. 3 să se înstăpânească.
înstări refl. şi tr. A (se) îmbogăţi, vb. IV, ind. prez. I sg.
şi 3 pl. înstăresc, imperf. 3 sg. înstărea; conj. prez. 3 să
înstărească.
înstela refl. (despre cer) A se acoperi de stele. Iltr. A acoperi ceva cu stele. vb. /, ind. prez. 3 înstelează, înstrăina (-stră-i-) 1. tr. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui bun. 2. tr. A sustrage, a fura. 3. refl. A-şi părăsi familia, locul de naştere, stabilindu-se în altă parte, //(fig.) A se îndepărta sufleteşte de cineva, [var. înstreina vb.] vb. I, ind. prez. 3 înstrăinează, înstrăinare (-stră-i-) Acţiunea de a (se) înstrăina; înstrăinat, [var. înstreinare s.f.]. s.f., g.-d. art. înstrăinării.	A
înstrăinat (-stră-i-) înstrăinare, [var. înstreinat s.n.] s.n. înstreina v. înstrăina, înstreinare v. înstrăinare, înstreinat v. înstrăinat.
înstruna tr. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un cal cu chingile sau cu frâul; a struni. 3. (fig.) A înfrâna, a stăvili o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 înstrună/înstrunează.
înstruna re Acţiunea de a înstruna. s.f, g.-d. art. înstrunării, pl. înstrunări.
însufleţi 1- tr. şi refl. A da sau a prinde viaţă; a (se) anima. 2. tr. (fig.) A stimula. HA preface ceva inert în ceva viu, dinamic, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. însufleţesc, imperf. 3 sg. însufleţea; conj. prez. 3 să însufleţească.
însufleţire Acţiunea de a (se) însufleţi; entuziasm, s.f,
g.-d. art. însufleţirii, pl. însufleţiri.
însufleţit,-ă 1. Care este viu. 2. Plin de viaţă, vioi.
//(adv.) Cu căldură, avântat, adj., pl. însufleţiţi,-te.
însufleţitor,-oare Care însufleţeşte, adj., pl. însufleţi-
tari,-oare.
Insul, Insa 1. (personal, numai precedat de prep. “întru”, “dintru”, “printru”) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (de întărire, de obicej adj., mai ales la pers. 3, astăzi numai la feminin pl.) însuşi. Ele însele, pr., pl. înşii, însele, însuma tr. A face suma, a aduna; a cuprinde, a întruni. vb. I, ind. prez. 3 însumează.
însumare Acţiunea de a însuma, s.f, g.-d. art. însumării, pl. însumări.
însumativ,-ă Care însumează, adj., pl. însumativi,-e. însumi1, însămi Chiar, tocmai. Eu - . Pe mine ~. adj. de întărire, pl. înşine, însene.
însumi2, însămi (Înv.) Eu singur, personal, pr. de întărire, pl. înşine, însene.
însura refl. şi tr. (despre bărbaţi) A (se) căsători, vb. I,
înd. prez. 3 însoară, I pl. însurăm.
însura re (înv.) însurătoare, s.f, g.-d. art. însurării, pl.
însurări.
însurat Faptul de a (se) însura; însurătoare, s.n. însurăciune (înv.) însurătoare, s.f., g.-d. art. însură-ciunii, pl. însurăciuni.
însurătoare Căsătorie a unui bărbat; însurat; însură-ciune. s.f, g.-d. art. însurătorii, pl. însurătQri. însurăţel Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) tineri de curând căsătoriţi, s.m., pl. însurăţei, art. însurăţeii. însuşi1, însăşi Chiar, tocmai. El ~. Pe el ~. adj. de întărire, pl. înşişi, înseşi/însele. însuşi2, însăşi (înv.) El singur, personal, pr. de întărire., pl. înşişi, înseşi/însele.
însuşi3 refl. 1. A lua în stăpânire; a-şi aroga un drept. 2. A asimila cunoştinţe, idei. 3. A fi de acord cu opinia cuiva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. îşi însuşeşte, imperf. 3 sg. îşi însuşea; conj. prez. 3 să îşi însuşească; ger. însu-şindu-şi.
însuşire 1. Acţiunea de a-şi însuşi. 2. Caracteristică, trăsătură distinctivă. //Talent, înclinaţie, s.f, g.-d. art. însuşirii, pl. însuşiri.
însuti tr. A spori de o sută de ori; (p. ext.) a face (mult)
mai mare. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. însutesc, imperf.
3 sg. însutea; conj. prez. 3 să însutească.
însutit,-ă De o sută de ori mai mare; (p. ext.) mult mai
mare, mult mai numeros, adj., pl. însutiţi,-te.
însuţi1, însăţi Chiar, tocmai. Tu ~. Pe tine ~. adj. de
întărire, pl. înşivă, însevă
însuţi2, însăţi (înv.) Tu singur, personal, pr. de întărire, pl. înşivă, însevă.
înşela A. tr. (înv.) A pune şaua pe cal. B. 1. tr. A induce în eroare; a amăgi. IA ~ aşteptările = a dezamăgi. 2. tr. (despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai) funcţiona bine. L-a ~t vederea. 3. refl. A-şi forma o părere greşită despre cineva. 4. tr. A încălca fidelitatea conjugală. HA seduce o fată, o femeie, vb. I, ind. prez. I sg. înşel, 3 înşală; conj. prez. 3 să înşele, înşelare Acţiunea de a (se) înşela; înşelăciune, s.f, g.-d. art. înşelării.
înşelăciune Inducere în eroare; (p. ext.) escrocherie, fraudă, s.f, g.-d. art. înşelăciunii, pl. înşelăciuni, înşelător,-oare Care înşală; amăgitor, adj., pl. înşelători,-oare.
înşelătorie Faptă a celui care înşală; înşelăciune, s.f, art. înşelătoria, g.-d. art. înşelătoriei, pl. înşelătorii, art. înşelătoriile.
înşeptit,-ă De şapte ori mai mare. adj., pl. înşeptiţi,-te. înşesjt,-ă De şase ori mai mare. adj., pl. înşesiţi,-te. înşeua tr. A pune şaua pe un animal de călărie, vb. I, ind. prez. 3 înşeuează, I pl. înşeuăm; conj. prez. 3 să înşeueze; ger. înşeuind.
înşfăca tr. A apuca brusc, cu violenţă; 3 înhăţa. vb. /, ind. prez. I sg. înşfac, 2 sg. înşfaci, 3 înşfacă, I pl-înşfâcăm; conj. prez. 3 să înşface. înşfăcare Acţiunea de a înşfăca; apucare, prindere, s.f, g.-d. art. înşfacării.
înşira 1. tr. şi refl. A (se) aşeza în şir, a (se) alinia.
2.	tr. A pune mărgele pe aţă; a face un şirag de mărgele. Irefl. Inşiră-te, mărgărite/înşir' te, mărgărite, formulă mediană sau de continuare a unui basm. 3. refl. A se succeda. 4. tr. A povesti evenimentele pe rând, în succesiune. A ~ verzi şi uscate (sau moşi pe groşi) = a spune lucruri fără importanţă. 5. tr. A trece rând pe rând prin diferite locuri, situaţii etc. vb. I, înd. prez. 3 înşiră, înşirare Acţiunea de a (se) înşira; (fig.) succedare, înşiruire, s.f, g.-d. art. înşirării, pj. înşirări. înşirui tr. l.A aşeza în şir, în rând; a pune mărgele pe aţă. 2. (fig.) A povesti amănunţit; a enumera, vb. IV, ind.
627
întinde
prez. 1 şi 2 sg. înşirui, 3 înşiruie, imperf. 3 sg. înşiruia; conf. prez. 3 să înşiruie.
înşiruire Acţiunea de a înşirui; şir. s.f., g.-d. art. înşiruirii, pl. înşiruiri.
înştiinţa (-şti-in-) tr. A aduce la cunoştinţă; a informa. vb. /, ind. prez. 3 înştiinţează.
înştiinţare (-şti-in-) Acţiunea de a înştiinţa; ştire, anunţ. s.f., g.-d. art. înştiinţării, pl. înştiinţări, înşuruba tr. A învârti un şurub pentru a strânge ceva; a asambla două piese prevăzute cu ghivent, vb. I, ind. prez. 3 înşurubează.
înşurubare Acţiunea de a înşuruba, s.f, g.-d. art. înşurubării, pl. înşurubări, întăra v. întărâta.
întărâta 1. tr. A enerva, a instiga (un grup de oameni); a aţâţa. 2. tr. A îmboldi, a incita. 3. refl. A se înflăcăra, a se entuziasma. 4. refl. A se pomi cu putere; a se înteţi. [var. (pop.) întăra, întărta vb.) vb. i, ind. prez. 3 întărâtă întărâtare Acţiunea de a (se) întărâta; aţâţare; incitare. s.f, g.-d. art. întărâtării, pl. întărâtări. întări 1. tr. şi refl. A face să devină sau a deveni mai tare, mai rezistent, mai rigid. 2. tr. A mări rezistenţa unei piese, a unui sistem tehnic etc. //A fortifica un loc, o poziţie. 3. tr. şi refl. A(-şi) spori forţa fizică şi morală. 4. tr. A confirma, a adeveri. //A accentua o linie, un contur.
5.	tr. A legaliza o acţiune, un act. 6. refl. (despre fenomene atmosferice) A se intensifica, vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. întăresc, imperf. 3 sg. întărea; conj. prez. 3 să întărească.
întărire 1. Acţiunea de a (se) întări. 2. Pronume de~ = pronume care însoţeşte un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. 3. (înv.) Act legalizat, s.f, g.-d. art. întăririi, pl. întăriri. întăriter1 Medicament fortifiant. s.n., pl. întăritoare. întăritor2,-oare (despre medicamente) Care fortifică. adj., pl. întăritori,-oare.
întăritură 1. Element material care întăreşte o construcţie, un sistem tehnic etc. 2. Fortificaţie, loc întărit.
3.	(înv.) Sigiliu, semnătură prin care se certifică un drept,
o	înţelegere, s.f, g.-d. art. întăritjjrii, pl. întăritori, întărniţa (reg.) tr. A pune tamiţa, desagii pe un animal de povară, vb. /, ind. prez. 3 întămiţează. întărta v. întărâta. A întâi1 1. La început. 2. în primul rând. adv.
•ntâi2, întâi/întâia Care se află în fruntea unei serii. Premiul ~. Clasa/clasei /Mai - şi-ntăi (de toate) = în primul rând. //(înv., precedat de „cel”, „cea”) Dintâi, '/(s.m.) -ul născut = cel mai mare dintre fii. num. ord., art. întâiul (~ premiu), întâia (~ clasă), pl. întâi, art. jnţâii, întâile, g.-d. pl. întâilor.
■ntala dată/întâia oară/(pop.) întâiaşi dată Prima ?ată. ioc. adv.
m*ş\ (pop.) Prima. adj.
‘‘nîi- dată v. întâia dată.
întâietate însuşirea de a fi primul. !A avea (sau ada)~ = a
jV5? sŞu a da prioritate, s.f, g.-d. art. întâietăţii.
>ntâln| 1. tr. şi refl. recipr. A se încrucişa pe drum cu c>neva sau cu ceva. 2. refl. (despre linii) A se uni într-un Punct. 3. refl. recipr. A se vedea cu cineva (conform unei 'ntelegeri). 4. tr. şi refl. A (se) găsi, a (se) afla.
•	tr. şi refl. recipr. A se confrunta cu cineva într-o comP 't'e sportivă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întâlnesc, ţnt-rf. ^ sg- întâlnea; conj. prez. 3 să întâlnească, ntainire Acţiunea de a (se) întâlni, s.f., g.-d. art. întâl-
ISiVi- întâlniri-
ad S (pop., în expr.) Bun -ul! formulă de salut întâlni ?u'va Pe care întâlneşti pe drum. s.n., pl.
(pop.) Nume dat unei boli cauzate de întâl-cu un duh rău. s.f., g.-d. art. întâlniturii, pl. întâlnituri.
întâmpina 1. tr. A ieşi înaintea cuiva pentru a-1 primi.
2. tr. (fig.) A da peste un necaz, o greutate etc. 3. tr. (fig.)
A suporta cheltuieli, obligaţii etc. 4. tr. (înv.) A ieşi în calea duşmanului pentru a-1 ataca. 5. intr. şi tr. (înv.)
A răspunde, [var. întimpina vb.] vb. I, ind. prez. 3 întâmpină.
întâmpinare 1. Acţiunea de a întâmpina. IA ieşi sau a veni în (sau întru) - cuiva = a ieşi în calea cuiva pentru a-1 primi. 2. (spec.) Contestaţie în justiţie, [var. întim-pinare s/j s.f, g.-d. art. întâmpinării, pl. întâmpinări, întâmpla refl. unipers. 1. (despre fapte, evenimente) A se petrece, a avea loc. 2. A i se ivi cuiva prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc. vb. I, irtd. prez. 3 se întâmplă.
întâmplare 1. Acţiunea de a se întâmpla. 2. Ceea ce se întâmplă. Fapt, eveniment. /Din ~ = incidental. La ~ sau la (ori în) voia ~ării = la voia sorţii, la nimereală, s.f, Ş.-d. art. întâmplării, pl. întâmplări, întâmplător,-oare (şi adv.) Care se petrece din întâmplare, neprevăzut, adj., pl. întâmplăt£>ri,-oare. întârzia (-zi-a) 1. intr. A sosi undeva (sau a face ceva) după termenul obişnuit sau fixat. 2. tr. A împiedica pe cineva să săvârşească la timp o acţiune. 3. intr. A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi.
4.	intr. (despre fenomene, acţiuni) A se produce cu întârziere, vb. /, ind. prez. I şi 2 sg. întârzii, 3 întârzie,
/ pl. întârziem; conj. prez. 3 să întârzie; ger. întârziind, întârziere (-zi-e-) Acţiunea de a întârzia; timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. ICu ~ = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât era prevăzut. A fi în ~ = a fi rămas în urmă. A exploda cu~ = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte), după momentul punerii sau al lansării, s.f, g.-d. art. întârzierii, pl. întârzieri, întemeia 1. tr. A înfiinţa, a fiinda. //A clădi, a zidi.
2.	refl. (fig.) A se baza, a se sprijini (pe ceva), vb. I, înd. prez. 1 sg. întemeiez, 3 întemeiază, 1 pl. întemeiem; conj. prez. 3 să întemeieze; ger. întemeind, întemeiat,-ă 1. (despre abstracte) Bazat pe argumente solide; corect, just. 2. (înv.) Puternic, întărit, adj., pl. întemeiaţi,-te.
întemeiere Acţiunea de a (se) întemeia; înfiinţare, s.f, g.-d. art. întemeierii.
întemeietor,-oare Persoană care întemeiază ceva. s.m., pl. întemeietori; s.f, g.-d. art. întemeietoarei, pl. întemeietoare.
întemniţa tr. A băga pe cineva la temniţă, la închisoare. vb. /, ind. prez. 3 întemniţează, întemniţare Acţiunea de a întemniţa, s.f, g.-d. art. întemniţării, pl. întemniţări.
înteţi 1 • tr. şi refl. A deveni sau a face să devină mai puternic; a (se) intensifica. 2. tr. (pop.) A cuprinde cu frecvenţă crescută. 3. tr. A hărţui cu insistenţe repetate. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înteţesc, imperf. 3 sg. înteţea; conj. prez. 3 să înteţească, înteţire Acţiunea de a (se) înteţi; intensificare, s.f, g.-d. art. înteţirii.
în timp ce (Pe) când, în timpul, loc. conjcţ. întimpina v. întâmpina, întimpinare v. întâmpinare, întina 1 ■ tr. şi refl. A (se) murdări (de noroi). 2. (fig.) A (se) păta, a (se) pângări, vb. I, ind. prez. 3 întinează, întinare Acţiunea de a (se) întina, s.f, g.-d. art. întinării.
întinde A. 1. tr. şi intr. A trage de capetele unui lucru care a fost strâns, încolăcit sau înfăşurat. 2. tr. A lungi un lucru elastic. 3. tr. A lungi mâna, braţul etc. într-o anumită direcţie. /A ~ (cuiva) o mână (sau mâinile) =
a)	a îndrepta braţul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) (fig.) a veni în ajutorul cuiva.
întindere
628
A - pasul = a merge cu paşi mari şi grăbiţi. A o ~ (la drum) = a pleca repede (la drum), a o şterge. 4. refl. A-şi destinde corpul sau membrele (din cauza plictiselii, a oboselii etc.). //A se ridica în vârful picioarelor pentru a atinge un lucru aşezat mai sus decât nivelul corpului.
5.	refl. (fig.) A se obrăznici; a îndrăzni. 6. refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa sau a dormi. IA se - mai mult decât îi e plapuma = a face cheltuieli care îi depăşesc posibilităţile, (refl. recipr.) A se ~ cu cineva = a avea relaţii sexuale cu cineva. 7. tr. A înmâna, a da. 8. tr. A îndrepta, a ţinti spre... 9. tr. (fig.) A trage în toate părţile de cineva; a hărţui. B. 1. tr. A desface pe toată suprafaţa un obiect strâns, împăturit. IA ~ masa (sau masă) = a aşterne masa pentru mâncare; a da o masă (cu oaspeţi mulţi). //A etala (o marfă). //A aşeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafaţă mai mare. 2. refl. A se extinde, //(tr.) A -hora = a forma o horă. //(despre suprafeţe, teritorii) A ajunge până la... //(despre plante) A se răspândi, a se înmulţi. 3. tr. (fig.) A spori o putere, o dominaţie. 4. refl. (despre idei, zvo-nuri, epidemii) A se răspândi, a se extinde. IA - vorba - a divulga un lucru ţinut secret. Hrefl. (despre mişcări sociale) A lua proporţii, a se răspândi.
5.	refl. (fig.) A se prelungi în timp, a dura. IA se ~ la vorbă sau (tr.) a o - la vorbă = a se pune la taifas, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întind, I pl. întindem, perf. s. I sg. întinsei, / pl. întinserăm; conj. prez. 3 să întindă; ger. întinzlnd; part. întins.
întindere 1. Faptul de a (se) întinde; dezvoltare, expansiune. I~ musculară = solicitare a fibrelor musculare (de la membre) peste posibilităţile lor de întindere.
2.	(concr.) Suprafaţă, loc întins. //Distanţă, //(muz.) Am-bitus. s.f, g.-d. art. întinderii, pl. (2) întinderi, întineri 1 • intr. A dobândi un aspect de tinereţe. 2. tr. A face să pară (mai) tânăr. 3. tr. şi refl. A (se) declara mai tânăr (decât în realitate), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întineresc, imperf. 3 sg. întinerea; conj. prez. 3 să întinerească.
întinerire Acţiunea de a întineri; revigorare, s.f., g.-d. art. întineririi.
întineri tar,-oare Care întinereşte, adj., pl. întineritori,-oare,
întinge tr. (pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare, într-un sos. //A muia uşor într-un lichid. vb. Ili, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înting, I pi. întingem, perf s. I sg. întinsei, I pl. întinserăm; conj. prez. 3 să întingă; ger. întingând; part. întins. întins1 întindere, suprafaţă, s.n., pl. întinsuri. întinsVă 1. încordat, lungit. 2. Desfăşurat în lungime sau pe toată suprafaţa. ICu braţe(le) ~ = cu mare dragoste. 3, (despre tabere, corturi etc.) Aşezat, instalat.
4.	(despre zbor, mers etc.) Care duce direct la ţintă; (p. ext.) grăbit. 5. (despre ţesături, piele etc.) Neted. adj., pl. întinşi,-se.	_
intinsoare (înv., reg.) Spaţiu vast, larg. líntr-o - = fără oprire, repede, s.f, g.-d. art. întinsarii, pl. întinsfiri. întinzătâr 1. Dispozitiv folosit pentru a întinde unele obiecte flexibile sau elastice. 2. întorcător la războiul de esut; încordător. s.n., pl. întinzătoare. ntipări tr. şi refl. A (se) imprima prin apăsare; (fig.) a (se) fixa în memoria cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întipăresc, imperf 3 sg. întipărea; conj. prez. 3 să întipărească.
întipărire Acţiunea de a (se) întipări, s.f., g.-d. art. întipăririi, pl. întipăriri. întitula v. intitula, intitulare v. intitulare.
întoarce A. 1. refl. şi tr. A (se) înapoia2. 2. refl. A se îndrepta spre un punct schimbând direcţia iniţială.
3.	tr. A reveni asupra unei afirmaţii, promisiuni.
4.	tr. (despre o boală) A reveni, a reapărea. B. 1. tr.
A învârti, a răsuci (de pe o parte pe alta). !tr. şi refl. A (se) - pe dos = a) a (se) supăra foarte tare; b) a-şi strica buna dispoziţie. HA răsuci resortul unui mecanism. A ~ ceasul. 2. tr. şi refl. (p. ext.) A(-şi) orienta corpul sau o parte a corpului, (p. ext.) privirea în altă direcţie. Itr. A ~ (cuiva) spatele = a nu se mai interesa de cineva, (refl., fam.) A i se ~ (cuiva) maţele sau stomacul = a i se face scârbă; (fig.) a fi dezgustat. C. tr. 1. A schimba poziţia unui obiect aşezându-1 invers faţă de poziţia anterioară sau normală. IA - casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) - şi pe o parte (sau faţă) şi pe alta = a examina amănunţit. HA da înainte sau înapoi filele unei cărţi, unui caiet etc. IA ~ foaia = a-şi schimba atitudinea, a deveni mai sever. HA îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a transforma o haină punând ca faţă partea care a fost dosul. HA învârti paiele, fânul etc. aducând deasupra partea umedă de la pământ. 2. A da înapoi, a restitui. IA - vizita - a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. //A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întorc, I pl. întoarcem, perf. s. 1 sg. întorsei, I pl. întoarserăm; part. întQrs. întoarcere Acţiunea de a (se) întoarce, s.f, g.-d. art. întoarcerii, pl. întoarceri, întocma v. întocmai.
întficmai 1. La fel, exact. 2. Da, desigur, [var. (pop.) întocma adv.] adv.
întocmi tr. A alcătui, a face; a înjgheba, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întocmesc, imperf 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 să întocmească, întocmire Acţiunea de a întocmi, s.f, g.-d. art. întocmirii, pl. întocmiri.
întomna intr. şi refl. (rar) A se face toamnă, vb. /, ind. prez. 3 sg. întomnează.
întomnare (rar) Faptul de a se întomna, s.f, g.-d. art. întomngrii, pl. întomniri,
intona v. intona, intonare v. intonare.
întorcătar Piesă la războiul de ţesut, pe care se strânge pânza ţesută; întinzător, încordător. s.n., pl. întorcătoare. tntorloca v. întroloca. întoriocare v. întrolocare. întfirs1 Onapoiere (la locul de plecare). 2. Răsturnare, s.n. întfirs2,-oarsă ]. Revenit la locul de plecare. IA face cale -oasă = a se întoarce din drum. A merge până la calea ~oasă = a reveni la locul de plecare. 2. (despre obiecte) Răsucit, încovoiat. 3. (pop.) Jugănit, castrat.
4.	(despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat, /(fam.) - pe dos = nemulţumit, bosumflat.
5.	(fig., rar, despre cuvinte sau vorbire) Meşteşugit, adj., pl. întQrşi,-oarse.
întorsătură 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape etc.) 2. (fig.) Schimbare radicală în desfăşurarea unei acţiuni. 3. Fel de a aşeza cuvintele, propoziţiile într-o frază. 4. (fig., rar) întorsură (2). s.f, g.-d. art. întorsăturii, pl. întorsături. ^	_
întorsură (rar) I. întorsătură (1). 2. (fig.) Modulaţie, intonaţie; întorsătură (4). s.f., g.-d. art. întorsurii, P>-întorsuri.	,
întorsurean,-ă (Locuitor) din întorsură Buzăului, adj., s.m., pl. întorsureni,-e.	_
întorsureancă Locuitoare din întorsură Buzăului, s.f, g.-d. art. întorsurencei, pl. întorsurgnce. întortochea 1. refl. (despre drumuri, ape etc.) A avea o formă sinuoasă, cotită. 2. tr. A complica, a încâlci un lucru. vb. /, ind. prez. 3 întortocheată; conj. prez. 3 să întortochgze; ger. întortochmd.	_
întortocheat,-ă (despre drumuri, ape, etc.) Complicat, încâlcit, //(despre clădiri) Cu multe cotituri, //(fig-’ despre modul de a vorbi, a scrie) Confuz, adj., pl. întortocheaţi,-te.
629
întrerupător
întortochere Acţiunea de a (se) întortochea; cotitură, //(fig.) încurcătură, complicaţie, s.f, g.-d. art. întor-tochgrii, pl. întortocheri.	a
întortochetură Cotitură a unui drum. //(fig.) încurcătură, complicaţie, s.f, g.-d. art. întortocheturii, pl. întor-tocheturi.
întotdeauna/totdeauna 1. Mereu, (în) tot timpul, oricând. 2. De fiecare dată. adv. întovărăşi tr. şi refl. A (se) însoţi, a (se) împrieteni, a (se) asocia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întovărăşesc, imperf. 3 sg. întovărăşea; conj. prez. 3 să întovărăşească.
întovărăşire Acţiunea de a (se) întovărăşi, s.f, g.-d. art. întovărăşirii, pl. întovărăşiri, întră v. intra. „
intr-aceea (înv.) în acel timp. loc. adv. întracoace (pop.) încoace, adv. într-aCQio Acolo, în direcţia aceea; spre. prep. + adv. într-adevăr/(pop.) în adevăr Desigur, adevărat, loc. adv.	_
într-adins în (mod) special, cu (tot) dinadinsul, loc. adv. intr-aiurea (pop.) Fără ţintă; undeva, departe, loc. adv. întrajutora. refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. vb. I, ind. prez. 3 se întrajutorează.
întrajutorare Ajutor reciproc, s.f, g.-d. art. întrajutorării.
intrare v. intrare.
întraripa tr. (înv., pop.) A înaripa, vb. I, ind. prez. 3 întraripează.
întra.rma tr. şi refl. (înv., pop.) A (se) înarma, vb. I, ind. prez. 3 întrarmează.
intr-ascuns Pe ascuns; în secret, loc. adv. intr-atât Aşa (de mult), încât. prep. + adv. întrauri (-tra-u-) tr. (înv., pop.) A auri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întraurgsc, imperf. 3 sg. întraurea; conj. prez. 3 să întraurească.
între1- Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul.
între2 I.In locul dintre; printre. 2. în intervalul (dintre).
3.	Dintre. 4. Unul cu altul. 5. (indică o aproximare) Vino ~ 10 şi II. prep.
întreba 1. tr, şi intr. A cere cuiva lămuriri, informaţii. 2- refl, şi tr. A(-şi) pune întrebări. 3. tr. A pune întrebări unui elev, unui candidat; a chestiona, vb. I, ind. prez. 3 întreabă.
întrebare Acţiunea de a (se) întreba. /Semnul ~ării = semn de punctuaţie pus la sfârşitul unei propoziţii interogative. //îndoială, incertitudine, s.f, g.-d. art. întrebării, pl. întrebări.
<ntrebătfir,-oare (şi adv.) Care întreabă; interogativ. adj., pl, întrebătari,-oare.
întrebuinţa tr. A folosi, a face uz, a utiliza, vb. I, ind. prez. 3 întrebuinţează.
t ÎTl . ntfire Acţiunea de a întrebuinţa, s.f., g.-d. art. întrebuinţării, pl. întrebuinţări.
■ntrgce 1. tr. A depăşi pe cineva în mers. 2. tr. A arăta superioritate faţă de cineva într-o anumită privinţă; a aePaşi. 3. tr. A trece peste o anumită limită, /refl. A se-cm gluma = a depăşi limitele bunei-cuviinţe. //intr. ^Prisosi. 4. refl. recipr. A se lua la întrecere, vb. III, j • Prez- I sg. şi 3 pl. întrec, 1 pl. întrgcem; conj. prez. 3 intrireacă; part 'ntrecMt.
cu /6re Acţiunea de a (se) întrece; competiţie, con-lisivi S? ^ua te ~~ a concura, (ieşit din uz) ~ socia-so"? ® mişcare cu caracter de masă specifică orânduirii intra *' s'f'’ S~d. art. întrecerii, pl. întreceri,
i-	ecUte (în loc.) Pe ~ ~ în întrecere, întrecându-se. l°c. adv.
/>!rfreCleSChide tr. A deschide puţin, incomplet, vb. III,
■	Prez. 1 sg. şi 3 pj. întredeschid, / pl. întredeschidem,
perf. s. 1 sg. întredeschisgi, I pl. întredeschiserăm; conj. prez. 3 să întredeschidă; ger. întredeschizând; part. întredeschis.
întredeschidere Acţiunea de a întredeschide; (concr.) spaţiu îngust dintre două elemente întredeschise; crăpătură. s.f, g.-d. art. întredeschiderii, pl. întredeschideri. întredeschizătură întredeschidere. s.f., g.-d. art. întredeschizăturii, pl. întredeschizături. întrefier Spaţiu liber, între feţele interne ale inductorilor şi faţa exterioară a indusului, la o maşină electrică. s.n., pl. întrefigruri.
întreg,-eagă 1. Din care nu lipseşte nimic; tot, complet. 2. Sănătos, teafăr; (fig.) integru. 3. (despre unităţi de timp) Deplin, complet. 4. (mat.) Care se poate obţine prin adunare repetată a numărului unu cu el însuşi, adj., pl. întregi.
întregi tr. şi refl. A (se) face întreg, a (se) completa. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întregesc, imperf. 3 sg. întregea; conj. prez. 3 să întregească. _ întregime 1. Calitatea de a fi întreg, lin ~ = de tot, complet. 2. (concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. s.f, g.-d. art. întregimii, pl. (2) întregimi, întregire Acţiunea de a (se) întregi, s.f, g.-d. art. întregirii, pl. întregiri.
întregitor,-oare Care întregeşte, adj., pl. întregitori,-oare.
întrgg-întregulgţ, întreagă-întreguliţă (pop.) Diminutiv al lui întreg, adj., pl. într£gi-întregulsţi,-iţe. intregel (constr.) Porţiune de perete care se găseşte între două uşi sau două ferestre, s.n., pl. întregaluri. întreguţ,-ă (pop.) Diminutiv al lui întreg, adj., pl. între-guţi,-e.
întrei tr. A face să devină de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. între-igsc, imperf. 3 sg. întreia; conj. prez. 3 să întreiască. întreit,-ă 1. Mărit de trei ori. 2. (înv.) Compus din trei părţi de acelaşi fel. adj., pl. întreiţi,-te. întrema 1. refl. A-şi reface sănătatea, a se înzdrăveni. Odihna l-a -t. //(fig.) A se întări. 2. tr. (înv.) A fi gata de atac. vb. I, ind. prez. 3 întremează, întremare Acţiunea de a (se) întrema; însănătoşire, s.f, Ş.-d. art. întremării.
întremător,-oare Care întremează; revitalizant. adj., pl. întremătari,-oare.
întreolâltă (pron. tre-o în tempo lent/treo în tempo rapid) (pop.) Laolaltă, împreună, adv. întrepătrunde refl. recipr. A se pătrunde unul pe altul; (p. ext.) a se influenţa reciproc, vb. III, ind. prez. 3 sg. se întrepătrunde, imperf. 3 sg. se întrepătrundea, perf. s. 3 sg. se întrepătrunse; conf. prez. 3 să se întrepătrundă; şer. întrepătrunz|ndu-se; part. întrepătruns, întrepătrundere Acţiunea de a se întrepătrunde, s.f, Ş.-d. art. întrepătrundgrii, pl. întrepătrunderi, întreprinde tr. A se apuca de făcut ceva. HA pune la cale; a plănui, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întreprind,
I	pl. întreprindem, 2 pl. întreprindeţi, imperf. 3 sg. întreprindea, perf. s. 3 sg. întreprinse, I pl. întreptinserăm; conj. prez. 3 să întreprindă; ger. întreprinzând; part. întreprins, întreprindere 1. Unitate economică de producţie, de comerţ, de servicii etc. 2. Acţiune pornită din iniţiativă proprie, s.f, g.-d. art. întreprinderii, pl. întreprinderi, întreprinzător,-oare (Persoană) care are iniţiativă, care întreprinde ceva. ~ particular, adj., s.m. şi f, pl. întreprinzătari,-oare.
întrepunte (mar.) Punte situată sub puntea superioară; (p. ext.) spaţiul dintre punţi, s.f, g.-d. art. întrepunţii, pl. întrepunţi.
întrerupătfir1 Dispozitiv care serveşte la întreruperea sau stabilirea unui circuit electric, [var. întreruptar s.n.] s.n.,pl. întrerupătoare.
întrerupător
630
întrerupător2,-oare Care întrerupe, [var. întreruptor,-oare adj. ] adj., pl. întrerupăt2ri,-oare. întrerupe 1. tr. şi refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar o activitate, un fapt. 2. tr. A opri pe cineva în timp ce vorbeşte, vb. III, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. întrerup, perf. s. I sg. întrerupsei, 1 pl. întrerupserăm; part. întrerupt.
întrerupere 1. Acţiunea de a (se) întrerupe. 2. Intervenţie care împiedică pe cineva să-şi urmeze cursul vorbirii, s.f, g.-d. art. întreruperii, pl. întreruperi, întrerupt,-ă Temporar oprit, suspendat, //(adv.) Cu întreruperi. //Fără continuitate, rupt. adj., pl. întrerupţi,-te. întreruptor1 v. întrerupător1. întreruptQr2,-oare v. întrerupător2, întretăia refl. recipr. (despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucişa, vb. I, ind. prez. I sg. mă între-tai, 2 sg. te întretai, 3 se întretaie, I pl. ne întretăiem,
2	pl. vă întretăiaţi; conj. prez. 3 să se întretaie; ger. întretăindu-se; part. întretăiat, întretăiat,-ă încrucişat, intersectat (cu altceva), //(despre vorbire, respiraţie etc.) Cu întreruperi; intermitent. adj., pl. întretăiaţi,-te.
întretăiere Acţiunea de a se întretăia; intersecţie, s.f, Ş.-d. art. întretăierii, pl. întretăieri, intre timp în timp ce, în timpul... loc. adv. întreţgse tr. A amesteca într-o ţesătură fire de culori diferite. Hrefl. recipr. (fig.) A se amesteca, a se încrucişa. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întreţes, 3 sg. întreţese, I pl. întreţesem, perf. s. I sg. întreţesui; conj. prez. 3 să întreţeasă; part. întreţesut.
întreţine 1. tr. A păstra un lucru într-o stare bună. 2. tr. şi refl. A (se) hrăni. 3. refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întreţin, 2 sg. întreţii, 1 pl. întreţinem, 2 pl. întreţineţi; conj. prez. 3 să întreţină; ger. întreţinând; part. întreţinut întreţinere Acţiunea de a (se) întreţine, s.f, g.-d. art. întreţinerii, pl. întreţineri.
întreţinut,-ă Persoană care se află în întreţinerea, în grija altei persoane; (spec.) concubin, s.m., pl. întreţinuţi; s.f, g.-d. art. întreţinutei, pl. întreţinute, întrevedea tr. 1. A întrezări. 2. (fig.) A prevedea. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrevăd, 2 sg. întrevezi,
1	pl. întrevedem, 2 pl. întrevedeţi; conj. prez. 3 să întrevadă; ger. întrevăzând; part. întrevăzut, întrevedere întâlnire a unor persoane sau a unor personalităţi pentru discutarea unor probleme comune, s.f, g.-d. art. întrevederii, pl. întrevederi, întrezări tr. A zări, a vedea în chip vag, în treacăt. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întrezăresc, imperf. 3 sg. întrezărea; conj. prez. 3 să întrezărească, întrezărire Acţiunea de a întrezări, s.f, g.-d. art. întrezăririi.
întrista refl. şi tr. A deveni sau a face pe cineva să
devină trist. vb. I, ind. prez. 3 întristează.
întristare Acţiunea de a (se) întrista; amărăciune, s.f,
Ş.-d. art. întristării, pl. întristări.
întristător,-oare Care întristează, adj., pl. întristători,-
ogre.
întroieni tr. şi refl. A (se) acoperi cu troiene, a (se) înzăpezi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întroienesc, imperf. 3 sg. întroienea; conj. prez. 3 să întroienească. întroienire Acţiunea de a (se) întroieni; înzăpezire. s.f, g.-d. art. întroienirii, pl. întroiernri. întroloca/întruloca (reg.) 1. refl. A se strânge la un loc. 2. tr. şi refl. A (se) forma, a (se) înjgheba. 3. tr. (rar) A uni; a împerechea. [var. întorloca vb.] vb. /, ind. prez. 3 întroloacă/întruloacă.
întrolocare/întrulocare (reg.) Acţiunea de a se întro-loca/întruloca. [va/-. întorlocare s.ft s.f., g.-d. art. întrolo-cării/întrulocării.
întrona refl. şi tr. 1. A (se) urca pe tron. 2. (fig.) A (se) statornici, a (se) instaura. //A (se) instala, vb. I, ind prez. 3 întronează.
Intru (cu elidarea vocalei finale când este urmată de
„un” şi „o”) Introduce un complement circumstanţial (de
loc, de timp sau de mod) sau un complement indirect.
S-a întâmplat ~-o seară. prep.
întrucât Deoarece, fiindcă, conjcţ.
întru câtva într-o măsură oarecare, loc. adv.
întruchipa tr. 1. A înfăţişa ceva în forme concrete.
Hrefl. A se concretiza, a se realiza. 2. A alcătui, a forma.
vb. I, înd. prez. 3 întruchipează.
întruchipare Acţiunea de a (se) întruchipa, s.f, g.-d.
art. întruchipării, pl. întruchipări.
întruloca v. întroloca. întrulocare v. întrolocare.
întruna Mereu, permanent, adv.
într-una în una. ~ din zile. prep. + num./pron.
întruni tr. şi refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. întrunesc, imperf 3 sg.
întrunea; conj. prez. 3 să întrunească.
întrunire Acţiunea de a (se) întruni; reuniune, s.f, g.-d.
art. întrunirii, pl. întruniri.
întrupa 1. refl. şi tr. A lua sau a da o formă concretă (de trup omenesc); a (se) concretiza. 2. tr. (înv.) A uni, a încorpora, vb. /, ind. prez. 3 întrupează, întrupare Acţiunea de a (se) întrupa; concretizare; (concr.) trup, fiinţă, s.f, g.-d. art. întrupării, pl. întrupări, întru totul Total, cu totul. loc. adv. întuneca 1. refl. impers. A se înnopta, a se însera.
2.	tr. şi refl. A (se) face întunecos. 3. refl. (fig.) A se întrista, a se posomori. 4. refl. A se închide la culoare.
5.	tr. (fig.) A umbri, a eclipsa. 6. refl. (fig.) A-şi pierde capacitatea de a gândi. vb. /, ind. prez. 3 întunecă, întunecare Acţiunea de a (se) întuneca, s.f, g.-d. art. întunecării, p/.jntunecări.
întunecime întuneric (adânc), obscuritate, s.f, g.-d. art. întunecimii, pl. întunecimi, întunecos,-oasă 1. Lipsit de lumină; obscur, întunecat. 2. De culoare închisă. 3. (fig.) Trist, posomorât. adj.,pl. întunecaşi,-oase. întunerc v. întuneric.
întuneric 1. Lipsă de lumină. 2. (fig.) Incultură, ignoranţă. [var. (reg.) întunerec s.n.} s.n. înturna (reg.) tr. şi refl. 1. A (se) înapoia, a (se) întoarce. Htr. (despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, vb. /, ind. prez. 3 întoarnă, inturnare (reg.) Acţiunea de a (se) înturna; întoarcere; întumat. s.f., g.-d. art. întumării. înturnat Intumare. s.n.
înţărca 1. tr. A înceta alăptatul, a dezvăţa de supt. IL-a ~t dracul, se spune despre un om foarte şiret, //(fig’) fam.) A dezobişnui pe cineva de ceva. 2. intr. (despre mamifere) A nu mai avea lapte. vb. I, ind. prez. 1 sg. înţarc,
2	sş. înţarci, 3 înţarcă; conj. prez. 3 să înţarce. înţărcare Acţiunea de a înţărca; înţărcat, s.f, g.-d. art. înţărcării. _
înţărcat înţărcare, s.n.
înţărcătoare Păşune unde se ţin mieii, viţeii etc. după înţărcare, s.f, g.-d. art. înţărcătorii, pl. înţărcătflri. înţărcui tr. A încercui cu un ţarc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţărcuiesc, imperf. 3 sg. înţărcuia; conj. prez. 3 să înţărcuiască.
înţelegător,-oare Care dovedeşte înţelegere; (p. ext.) bun, mărinimos, adj., pl. înţelegători,-oare. înţelege 1. tr. A pătrunde cu mintea; a pricepe, a sesiza. IA ~ pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva;
b)	a aproba comportarea cuiva, (refl.) Se ~ de la sine = este evident. 2. refl. recipr. A se învoi cu cineva. //A trăi
631
învăţăcel
în bună înţelegere cu altul. 3. tr. A pricepe o limbă străină. 4. tr. A-şi face o idee justă despre comportarea cuiva. 5. tr. şi intr. A constata, a observa, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înţeleg, / pl. înţelegem, perf. s. I sg. înţelesei, I pl. înţeleserăm; ger. înţelegând; part. înţeles, înţelegere 1. Acţiunea de a (se) înţelege. 2. Compasiune pentru situaţia (grea a) cuiva. 3. Acord, învoială.
4.	Pace, armonie, s.f., g.-d. art. înţelegerii, pl. înţelegeri, înţelenj 1. intr. (despre pământ) A se întări, a se preface în ţelină (prin necultivare). 2. tr. şi refl. A (se) fixa, a (se) înţepeni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înţelenesc, imperf. 3 sg. înţelenea; conj. prez. 3 să înţelenească. înţelenjre Acţiunea de a (se) înţeleni. s.f.. g.-d. art. înţelenirii, pl. înţelemri.
înţelepciune 1. Superioritate în înţelegerea şi judecarea lucrurilor. 2. Cumpătare, chibzuinţă, spirit de prevedere. s.f, g.-d. art. înţelepciunii, înţelept,-eaptă 1. (şi s.) înzestrat cu înţelepciune; cuminte. //(s.) Filosof (antic). 2. Prevăzător, chibzuit. adj., pl. înţelepţi,-te.
înţelepteşte (rar)în mod înţelept, cu judecată, adv. înţeles(în loc.) De la sine ~ = fără îndoială, sigur. adj. înţeles2 Semnificaţie a unui lucru, a unui gest; sens, tâlc. IPe ~ sau pe ~ul tuturor = putând a fi priceput de oricine. Cu~ = sugerând o anumită concluzie, s.n., pl. înţelesuri, înţepa 1. tr. şi refl. A (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe etc.; a produce o senzaţie dureroasă; a pişcă.
2.	tr. (fig.) A adresa cuiva cuvinte răutăcioase. 3. tr. (înv.) A trage în ţeapă. vb. I, ind. prez. 3 înţeapă; conj. prez. 3 să înţepe.
înţepare Acţiunea de a (se) înţepa; împungere; pişcătură, s.f, g.-d. art. înţepării, pl. înţepări, înţepat,-ă 1. Cu înţepături, //(fig.) Neplăcut suiprins, jignit. 2. (fig.) îngâmfat, ţâfnos. //(înv.) Tras în ţeapă. adj., pl. înţepaţi,-te.
înţepător,-oare 1. Care înţeapă, care produce senzaţia de înţepătură. 2. (despre băuturi, mirosuri, mâncăruri etc.) Care pişcă. 3. (fig.) Ironic, adj., pl. înţepători,-oare. înţepătură 1. înţepare, împunsătură; locul unde s-a produs aceasta. 2. (fig.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură (2). s.f, g.-d. art. înţepăturii, pl. înţepături, înţepeneală Stare a unui lucru sau a unei persoane ţepene, s.f, g.-d. art. înţepenelii, înţepeni 1. intr. A nu se mai putea mişca, a rămâne imobil, rigid. 2. tr. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. 3. tr. A fixa un obiect, a face să nu mai aibă joc ■n locaşul lui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înţepenesc, imperf. 3 sg. înţepenea; conj. prez. 3 să înţepenească, înţepenire Faptul de a (se) înţepeni, s.f, g.-d. art. înţepenirii.	^
[nţepgs,-oasă (rar) înţepător, adj., pl. înţepaşi,-oase. Inţepuşa tr. (reg.) A pune ţepuşe (la o claie de fân, la o sanie sau la un car pentru a sprijini încărcătura etc.) vb. I, ind. prez. 3 înţepuşează, I pl. înţepuşăm; conj.
3 să înţepuşeze; ger. înţepuşând. înţesa 1. tr. A băga (mult) într-un spaţiu restrâns; 8 ticsi. 2. refl. (fig., rar) A se înteţi, vb. /, ind. prez. 3 inţegsă; conj. prez. 3 să înţese, jnţesgre Acţiunea de a (se) înţesa, s.f., g.-d. art. jnţesgrii, pl. înţesări. înţjgla
tr. (pop.) A pune ţiglă pe o casă. vb. I, ind. prez. 3
intigleâză.
înţinş tr. (reg.) A face să fie abia fixat, abia să se ţină. ţ i h.‘nd- prez. 3 înţinează.
înţoli tr. şi refl. (fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; (fig.) a parveni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţoigsc, imperf. rJS- înţolea; conj. prez. 3 să înţolească. în»?0"3 V’ înt°îona-
' ţoţong tr. şi refl. (rar) A (se) împopoţona. [var. înţo-Pona vb.] vb. /, ind. prez. 3 înţoţonează.
înuntru v. înăuntru.
în urma După; ca rezultat... loc. prep.
în van v. van.
învălătuci 1. tr. şi refl. A (se) face vălătuc, ghem; a (se) înfăşură. 2. tr. A construi cu vălătuci, vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. învălătucesc, imperf. 3 sg. învălătucea; conj. prez. 3 să învălătucească.
învălătucire Acţiunea de a (se) învălătuci; vălătuceală. s.f, g.-d. art. învălătucirii, pl. învălătuciri. învălătucit,-ă înfăşurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val. adj., pl. învălătuciţi.-te.
învălmăşag învălmăşeală (3). s.n., pl. învălmăşaguri. învălmăşeală 1. îngrămădeală, amestecătură de lucruri sau de fiinţe în dezordine. 2. (fig.) Confuzie, zăpăceală. 3. încăierare, luptă; învălmăşag. s.f., g.-d. art. învălmăşelii, pl. învălmăşeli.
învălmăşi 1. tr. şi refl. A (se) înghesui, a (se) amesteca de-a valma. 2. refl. (fig.) A se încurca, a se tulbura. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învălmăşesc, imperf. 3 sg. învălmăşea; conj. prez. 3 să învălmăşească, învălmăşire Acţiunea de a (se) învălmăşi; învălmăşeală. s.f, g.-d. art. învălmăşirii, pl. învălmăşiri. învălui 1. tr. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înfăşură în ceva. //(despre foc) A (se) micşora. 2. tr. (fig.) A cuprinde ceva cu privirea. 3. tr. A încercui o unitate inamică. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. învălui, 3 învăluie, imperf. 3 sg. învăluia; conj. prez. 3 să învăluie, învăluială (înv.) 1. învălmăşeală; îmbulzeală. 2. (fig.) Supărare, s.f. g.-d. art. învăluielii, pl. învăluieli. învăluire 1. Acţiunea de a (se) învălui. 2. încercuire a inamicului, s.f, g.-d. art. învăluirii, pl. învăluiri. învăluit,-ă 1. înfăşurat, acoperit. 2. (mii.) încercuit, împresurat. 3. (fig., despre voce, sunete) Voalat. 4. (fig.) Copleşit de treburi, de griji, adj., pl. învăluiţi,-te. învăluitor,-oare (-lu-i-) 1. Care învăluieşte, care acoperă din toate părţile. 2. (mii.) Care încercuieşte inamicul. adj., pl. învăluitori,-oare. învălura tr. şi refl. A (se) agita, a (se) mişca în valuri. vb. /, ind. prez. 3 învălurează.
învălurare Acţiunea de a (se) învălura; ondulare, s.f,
g.-d. art. învălurării, pl. învălurări.
învălurat,-ă 1. Care face valuri; agitat. 2. (despre un
teren) Cu ridicături multe; accidentat, [var. învăîurjt,-ă
adj. ] adj., pl. învăluraţi,-te.
învălurit,-ă v. învălurat.
învăpăia refl. 1. A se aprinde (ca o văpaie), (despre faţa omului) a se înroşi. 2. (fig.) A se înflăcăra, vb. /, ind. prez. 3 se învăpăiază, I pl. ne învăpăiem; conj. prez. 3 să se învăpăieze; ger. învăpămdu-se. învăpăiat,-ă 1. Aprins ca o văpaie; (despre ochi) arzător. 2. (fig.) Entuziasmat. //Aprig. adj., pl. învăpăiaţi,-te. învăpăiere Acţiunea de a se învăpăia; aprindere; (fig.) însufleţire, s.f., g.-d. art. învăpăierii,pl. învăpăieri, învăţ 1- Obicei, obişnuinţă (rea). 2. îndemn, sfat. s.n. învăţa 1. tr. A preda cuiva (sistematic) cunoştinţe, deprinderi într-un domeniu oarecare; a iniţia. 2. tr. A sfătui pe cineva cum să procedeze. 3. tr. şi refl. A (se) deprinde, a (se) obişnui cu ceva. 4. tr. A dobândi cunoştinţe prin studiu, /(tr. şi refl.) A (se) ~ minte = a câştiga sau a face să câştige experienţă, vb. I, irtd. prez. 3 învaţă învăţare Acţiunea de a (se) învăţa; învăţătură, studiu; învăţat1, sf., g.-d. art. învăţării, pl. învăţări. învăţat1 învăţare, s.n.
învăţât2,-ă 1. Care ştie multă carte; instruit, doct. //(s.) Savant. 2. (despre cunoştinţe) însuşit şi reţinut în memorie. 3. Obişnuit cu ceva. //(despre animale) Dresat. adj., pl. învăţaţi,-te.
învăţăcel (fam.) Şcolar, discipol; ucenic, s.m., pl. învăţăcei, art. învăţăceii.
învăţământ
632
învăţământ 1. Precept, principiu după care acţionează sau gândeşte cineva; învăţătură. 2. Proces organizat de instruire şi educare prin şcoli; (p. ext.) totalitatea instituţiilor şcolare, s.n., pl. învăţăminte, învăţător,-oare I. adj. (înv.) Care învaţă; sfătuitor. II. s.m. şi f. 1. Persoană care predă în primele clase de şcoală; institutor. 2. Persoană care instruieşte pe cineva; dascăl, maestru. 3. Iniţiator sau propagator al unei doctrine. adj., s.m. şi f, pl. învăţători, învăţătoare, învăţătorime Totalitatea învăţătorilor, s.f., g.-d. art. învăţătorimii.
învăţătură 1. Totalitatea îndrumărilor teoretice şi practice dintr-un domeniu; doctrină, principiu. 2. Studiu, şcoală; ucenicie. 3. Sfat, povaţă; învăţământ, s.f, g.-d. art. învăţăturii, pl. învăţături.
învâlvora refl. (rar) A se aprinde, vb., ind. prez. 3 se învâlvorează.
învârsta tr. (pop.) A face dungi de diferite culori pe o pânză sau pe o ţesătură; (p. ext.) a îmbina între ele lucruri de culori diferite, [var. învrâsta vb.] vb. I, ind. prez. 3 învârstează.
învârsta re (pop.) Acţiunea de a învârsta. [var. învrâs-tare s/J s.f, g.-d. art. învârstării, pl. învârstări. învârteală 1. învârtire; răsucire. 2. (fam.) Manevră (necinstită) folosită pentru obţinerea unor profituri (personale), s.f, g.-d. art. învârtelii, pl. învârteli. învârtecu.ş (rar) 1. întortochetură. 2. Ineluş— = numele unui joc de copii. [var. (reg.) învârticuş s.n.] s.n., pl. învârtecuşuri.
învârteji 1. refl. şi tr. A (se) învârti repede în vârtejuri, în cerc. 2. refl. A se întoarce (repede) din drum. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învârtejgsc, imperf. 3 sg. învârte-jea; conj. prez. 3 să învârtejească. învârtejire Acţiunea de a (se) învârteji; învârtire; agitaţie. s.f, g.-d. art. învârtejirii, pl. învârtejiri. învârti 1 • tr., intr. şi refl. A (se) mişca în cerc, a (se) roti. /(refl.) A se ~ casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva se simte ruşinat sau are ameţeli. A se - pe lângă cineva (sau în jurul cuiva) = a căuta să câştige bunăvoinţa cuiva, (tr.) A ~ (pe cineva) pe (sau după) degete = a conduce (pe cineva) după plac. 2. intr. A amesteca ceva. 3. tr. A privi pe toate părţile, în toate felurile. 4. refl. A se mişca de acolo până acolo, fără rost.
5.	tr. şi refl. (fig.) A se ocupa cu afaceri (dubioase); a(-şi) aranja o situaţie favorabilă (pe căi necinstite). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învirt/învârtgsc, imperf. 3 sg. învârtea; conj. prez. 3 să înv|rtă/să învârtească, învârticuş v. învârtecuş. învârtire Acţiunea de a (se) învârti; rotire, învârtejire, învârtit1, s.f, g.-d. art. învârtirii, pl. învârtiri. învârtit1 învârtire, s.n.
învârtit2,-ă I. adj. înfăşurat, răsucit. 11. I. s.m. şi f. (fig., fam.) Persoană care s-a eschivat de la anumite obligaţii prin favoritism; persoană care şi-a creat o situaţie materială sau socială prin mijloace dubioase. III. s.f. Prăjitură făcută dintr-o foaie subţire de aluat, umplută cu mere, brânză etc. adj., s.m. şi f., pl. învârtiţi,-te. învârtită Numele unui dans popular cu învârtitori; melodie după care se execută acest dans. s.f, art., neart. învârtită, g.-d. art. învârtitei. învârtltar.-oare Care (se) învârteşte, adj., pl. învârtitori,-oare.
învârtityră 1. Faptul de a (se) învârti; învârtire, //(pop.) întorsătură. 2. (fig.) Manevră, şiretlic, s.f, g.-d. art. învârtitorii, pl. învârtituri.
învârtoşa 1- refl. şi tr. A (se) face vârtos, tare; (pop.) a (se) face rezistent, puternic. 2. refl. (fig.) A deveni neîndurător; a se împietri, vb. I, ind. prez. 3 învârtoşează, I pl. învârtoşăm; conj. prez. 3 să învârtoşeze; ger. învârtoşând.
învârtoşare Acţiunea de a (se) învârtoşa; întărire, s.f,
Ş.-d. art. învârtoşării, pl. învârtoşări.
învechi refl. A deveni vechi; a se degrada, a nu se mai
folosi, a deveni inactual, //(despre vin) A se îmbunătăţi o
dată cu trecerea timpului, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se
învecheşte, imperf. 3 sg. se învechea; conj. prez. 3 să se
învechească.
învechire Acţiunea de a se învechi, s.f, g.-d. art. învechirii.
învechit,-ă Care este vechi, uzat; demodat, anacronic. I(A fi) ~ în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor obiceiuri rele. //Care are concepţii depăşite, adj., pl. învechiţi,-te.
învecina refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun. vb. I, ind. prez. 3 se învecinează, învecinare Faptul de a se învecina; vecinătate, s.f., g.-d. art. învecinării.
învedera tr. şi refl. (rar) A (se) arăta în mod clar, evident, vb. I, ind. prez. 3 învederează, învederat,-ă (rar) Evident; vizibil, adj., pl. învederaţi,-te. înveli 1. tr. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înfăşură în ceva. Iltr. A îmbrăca copertele unei cărţi sau ale unui caiet.
2.	tr. A acoperi o clădire cu ţigle, cu tablă etc.
3.	tr. A acoperi focul (sau jarul) cu cenuşă sau cu pământ pentru a-l face să ardă mocnit. 4. tr. A înfăşură urzeala pe sulul dinapoi al războiului, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelesc, imperf. 3 sg. învelea; conj. prez. 3 să învelească.
învelire Acţiunea de a (se) înveli; acoperire; învelit, s.f, Ş.-d. art. învehrii, pl. înveliţi înveliş 1- Obiect care serveşte la învelit; învelitoare, acoperiş. 2. Stratul exterior al unui obiect, s.n., pl. învelişuri. b
învelit învelire. s.n.
învelitoare 1. Ceea ce serveşte la învelit, //(pop.) Cuvertură, plapumă. 2. Copertă cu care se acoperă o carte, un caiet etc. 3. Tablă, ţiglă etc. cu care se acoperă
o	clădire, //(pop.) Faţă de masă. s.f, g.-d. art. învelitflrii, pl. învelitari.
învenina 1. tr. A otrăvi (cu venin); a face să devină otrăvitor. 2. tr. (fig.) A face să devină greu de suportat.
3.	tr. şi refl. (fig.) A (se) umple de ură, de răutate; a (se) amări. vb. /, ind. prez. 3 înveninează, înveninare Acţiunea de a (se) învenina, s.f, g.-d. art. înveninării, pl. înveninări.
înverga tr. (mar.) A fixa pânza pe o vergă. vb. I, ind. prez. 3 învergă.
înverşuna refl. şi tr. A deveni sau a face să devină neînduplecat, necruţător, vb. /, ind. prez. 3 înverşunează.	.
înverşunare Acţiunea de a (se) înverşuna; îndârjire. s.f, g.-d. art. înverşunării, pl. înverşunări, înverzi 1. tr. şi refl. A (se) face verde, a (se) murdări cu verde. 2. intr. (despre natură) A se acoperi de verdeaţă; (despre copaci) a înfrunzi, //(fig., despre oameni) A deveni foarte palid de mânie, de furie etc. vb. IV, ina-prez. I sg. şi 3 pl. înverzesc, imperf. 3 sg. înverzea; conj. prez. 3 să înverzească.
înverzire Faptul de a (se) înverzi, s.f, g.-d. art. înverzirii.	_	.
înverzitsr.-oare Care înverzeşte, adj., pl. înverzitaiV oare.
înveseli refl. şi tr. A deveni sau a face să devină (mai; vesel, (mai) bine dispus. Iltr. (fig.) A însenina, a lumina. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveselgsc, imperf. 3 sg: înveselea; conj. prez. 3 să înveselească.	.,
înveselire Acţiunea de a (se) înveseli; bună dispoziţie. s.f, g.-d. art. înveselirii, pl. înveseliri.	a
înveselltsr,-oare Care înveseleşte; vesel, adj., pl- înve" selitari.-oare.
633
înzăbăla
învesmânta v. înveşmânta, învesmântare v. înveşmântare. învesti tr. A acorda cuiva în mod oficial o demnitate, un drept etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 să învestească, învestire Acţiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuţie; confirmare într-o demnitate, s.f, g.-d. art. învestirii, pl. învestiri, învestitură Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. //(în Evul Mediu) Ceremonie solemnă prin care un vasal era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. s.f, g.-d. art. învestiturii, pl. învestituri.
învestmânta v. înveşmânta, învestmântare v. înveşmântare. înveşmânta tr. şi refl. A (se) îmbrăca în veşminte (în vederea unei ceremonii, a unui ritual etc.) [var. învesmânta, învestmânta vb.) vb. I, ind. prez. 3 înveşmân-tează/înveşmântă.
înveşmântare Acţiunea de a (se) înveşmânta; îmbrăcare. [var. învesmântare, învestmântare s.f.\ s.f, g.-d. art. înveşmântării, pl. înveşmântări. înveşnici tr. (înv.) A face ca ceva să devină veşnic; a perpetua, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveşnicgsc, imperf. 3 sg. înveşnicea; conj. prez. 3 să înveşnicească. înveşte tr. şi refl. (înv., reg.) A (se) îmbrăca, vb. III, ind. prez., I sg. şi 3 pl. învgsc, 2 sg. înveşti, perf. s. 1 învăs-cjji; conj. prez. 3 să învească. învetergt,-ă v. inveterat.
învia (-vi-a) intr. şi tr. 1. A reveni sau a readuce la viaţă, //(fig.) A (se) trezi în amintire. 2. A (se) anima, a (se) în viora. vb. I, ind. prez. I învii/înviez, 2 sg. ínvn/ înviezi, 3 învie/înviază, I pl. înviem; conj. prez. 3 să învie/să învigze; ger. înviind.
învifire (-vi-e-) Acţiunea de a învia, s.f, g.-d. art. învierii.
învierea (-vi-e-) Sărbătoarea creştină a Paştelui; noaptea care precedă această sărbătoare, s.prop.f, g.-d. învie; rii.
învietar,-oare (-vi-e-) (rar) Care dă viaţă, energie; înviorător. adj., pl. învieteri,-oare. invifora (pop.) 1. intr. (despre vifor) A sufla cu putere.
2.	tr, (fig.) A tulbura; a îndârji, vb. I, ind. prez. 3 învi-forează.
invigora tr. şi refl. A (se) face viguros, puternic; a (se) însănătoşi, vb. I, ind. prez. 3 învigorează. invigorare Faptul de a (se) învigora. s.f, g.-d. art. învieorârii, pl. învigorări.
a f ti ,1- intr., tr. şi refl. A (se) face vânăt. 2. tr. A face cuiva vânătăi lovindu-1. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învineţgsc, imperf. 3 sg. învineţea; conj. prez. 3 să învineţească.
jnvlneţire Acţiunea de a (se) învineţi, s.f, g.-d. art. jnvmeţirii, pl. învineţiţi.
■nvingătQr,-oare (Persoană) care a învins; biruitor, câştigător. adj., s.m. şi f, pl. învingătQri,-oare.
■nvjnge \. tr. A bate, a înfrânge un adversar (în luptă). L-tr- (fig.) A domina, a înfrâna un sentiment, o slăbiciune' 3. intr. A duce o acţiune până la capăt; a obţine victo-J	Vrez’ 1 SS‘ 3 pl. înving, 1 pl. învingem,
Jmí S' ^ s& favinsgi, I pl. învinserăm; part. învins.
' .Îngere Acţiunea de a învinge, s.f, g.-d. art. învin-
nwi’ P^‘ 'nvinSer‘-
învinovăţi tr. şi refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat, vb, IV, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. învinovăţesc, jeascit ^ S^‘ învinovătea; con,‘ Pre2‘ să învinovă-
învinovăţire Acţiunea de a (se) învinovăţi; învinuire. Invl^'art‘ învinovăţirii, pl. învinovăţiri.
nui tr. şi refl. A (se) învinovăţi, a (se) considera
vinovat. Iltr. (spec.) A acuza pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învinuigsc, imperf. 3 sg. învinuia; conj. prez. 3 să învinu-iască.
învinuire Acţiunea de a (se) învinui; acuzare. //Vină. s.f, g.-d. art. învinuirii, pl. învinuiri, învinuit,-ă I. adj. Care este sau a fost învinuit. II. s.m. şi f. Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, adj., s.m. şi f, pl. învinuiţi,-te.
înviora (-vi-o-) tr. şi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) dezmorţi; (fig.) a (se) însufleţi, vb. I, ind. prez. 3 înviorează.
înviorare (-vi-o-) Acţiunea de a (se) înviora; dezmorţire; (fig.) însufleţire, s.f, g.-d. art. înviorării, pl. înviorări.
înviorător,-oare (-vi-o-) Care înviorează; (fig.) însu-fleţitor. adj., pl. înviorătQri,-oare. învioşa (-vi-o-) tr. şi refl. (reg.) A (se) înviora, vb. I, ind. prez. 3 învioşează, I pl. învioşăm; conj. prez. 3 să învioşgze; ger. învioşând.
învioşa re Acţiunea de a (se) învioşa. s.f, g.-d. art. învioşării, pl. învioşări.
învoi 1. refl. recipr. A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord. 2. tr. A permite cuiva să lipsească pentru scurt timp de la serviciu, de la şcoală etc.; a îngădui. 3. refl. recipr. (pop.) A trăi în bună înţelegere cu cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învoigsc, imperf. 3 sg. învoia; conj. prez. Jsăînvoiască.
învoială 1. înţelegere, acord. 2. Tocmeală. /- agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisiune, îngăduire. s.f, g.-d. art. învoiglii, pl. învoigli.
învoinici refl. şi tr. (rar) A deveni sau a face să devină (mai) voinic, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învoinicgsc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 să învoinicească. învoire Acţiunea de a (se) învoi; permisiune acordată cuiva, s.f., g.-d. art. învoirii, pl. învoiri, învolbura tr. şi refl. (despre ape, furtuni etc.) A (se) mişca în vârtejuri, vb. I, ind. prez. 3 învolburează/învfil-bură.
învolburare Acţiunea de a (se) învolbura; vârtej, s.f, g.-d. art. învolburării, pl. învolburări, învoit, învoaltă (rar) 1. (despre flori) Care are petale multe şi dese. //(despre păr, coamă) Des, îmbelşugat.
2.	Umflat, înfoiat. adj., pl. învcjlţi, învoalte. învoita (rar)l. intr. şi refl. (despre flori) A se deschide învoit. Hrefl. (despre păr) A se revărsa bogat, des. 2. refl. (fig.) A creşte în intensitate, vb. I, ind. prez. 3 învoltează. învrăjbi !• refl. recipr. A fi în vrajbă, a se învrăjmăşi.
2.	tr. A semăna vrajbă. 3. tr. şi refl. A (se) înfuria, a (se) mânia. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învrăjbesc, imperf. 3 sg. învrăjbea; conj. prez. 3 să învrăjbească, învrăjbire Acţiunea de a (se) învrăjbi; duşmănie, s.f., g.-d. art. învrăjbirii, pl. învrăjbiri. învrăjbiter,-oare (Persoană) care învrăjbeşte, care aţâţă la duşmănie, la ură. adj., s.m. şi f, pl. învrăjbitQri,-oare. învrăjmăşi refl. recipr. şi tr. (înv.) A (se) învrăjbi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învrăjmăşgsc, imperf. 3 sg. învrăjmăşea; conj. prez. 3 să învrăjmăşească. învrâsta v. învârsta. învrâstare v. învârstare.
învrednici refl. 1. A se dovedi capabil, vrednic de ceva.
2.	A avea cinstea să..., a avea parte de... 3, A găsi de cuviinţa să...; a catadicsi. Iltr. (rar) A acorda favoarea de
a... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. învrednicesc, imperf 3 sg. învrednicea; conj. prez. 3 să învrednicească, în vrgme ce în timpul, pe când. loc. conjcţ. în zadar în mod inutil, degeaba. Ioc. adv. înzăbăla tr. (pop.) A pune unui cal zăbala, vb. /, ind. prez. 3 înzăbălează.
înzăpezi tr. şi refl. 1. A (se) acoperi cu zăpadă; a se troieni. 2. (despre vehicule, p. ext., despre călători) A (se) imobiliza în zăpadă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzăpezesc, imperf. 3 sg. înzăpezea; conf prez. 3 să înzăpezească.
înzăpezire Acţiunea de a (se) înzăpezi, s.f., g.-d. art. înzăpezirii. a
înzăuat,-ă îmbrăcat cu zale, cu platoşă, adj., pl. înză-uaţi,-te.
înzdrăveni refl. A se însănătoşi, a se întrema. Iltr. Tratamentul l-a ~t. vb. IV, ind. prez. 3 sg. înzdrăveneşte, imperf. 3 sg. înzdrăvenea; conj. prez. 3 să înzdrăve-nească.
înzdrăvemre Acţiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoşire. s.f, g.-d. art. înzdrăvenirii. înzeci refl. şi tr. A deveni sau a face să devină de zece ori mai mare sau mai mult; a (se) mări mult. vb. IV, ind prez. 1 sg. şi 3 pl. înzecesc, imperf. 3 sg. înzecea; conj. prez. 3 să înzecească.
înzecire Acţiunea de a (se) înzeci, s.f. g.-d. art. înze-cirii.
înzecit,-ă De zece ori mai mare, mai mult. adj., pl. înzeciţi,-te.
înzestra tr. l.A da zestre (unei fete). //A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri. 2. A dota o întreprindere, o instituţie cu cele necesare. 3. (fig.) A dota o persoană cu anumite calităţi, vb. /, ind. prez. 3 înzestrează, înzestrare Acţiunea de a înzestra, //(fig.) Talent, aptitudine. s.f, g.-d. art. înzestrării, pl. înzestrări, înzidi tr. A fixa în zidărie un element de construcţie, o piesă etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. înzidesc, imperf. 3 sg. înzidea; conj. prez. 3 să înzidească. înzidire Acţiunea de a înzidi. //(spec.) Introducere a unui dulap, pat etc. în zid. s.f, g.-d. art. înzidirii, pl. înzidiri.
înzili (pop.) 1. tr. A face să trăiască (mai) mult. 2. refl. A-şi duce zilele cu greu, a trăi de pe o zi pe alta. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzilesc, imperf. 3 sg. înzilea; conj. prez. 3 să înzilească.
înzorzona tr. şi refl. A (se) împodobi peste măsură şi
fără gust. vb. I, ind. prez. 3 înzorzonează.
înzorzonare Acţiunea de a (se) înzorzona. s.f. g.-d.
art. înzorzonării, pl. înzorzonări.
îra (pop.) Exclamaţie care exprimă mirare, uimire, ciudă
etc. [var. ăra interj.] interj.
îracan v. sărăcan.
J’j
j1 (je/jî) A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. j/j-uri.
j2 (jî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. j.
jab (geb) (angl.) Lovitură scurtă, repetată, la box,
plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte
dezorientarea adversarului, s.n., pl. jaburi.
jabiru Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu
barza, s.n., art. jabiral, pl. jabirijri.
jabou Volan de dantelă, de mătase etc. (la îmbrăcămintea
femeiască), care se fixează la piept ca o cravată, s.n., art.
jaboul, pl. jabsjuri.
jacard 1. Dispozitiv montat la războaiele de ţesut pentru a realiza desene complicate. 2. Ţesătură realizată cu acest dispozitiv, s.n., pl. (1) jacarde, (2) jacarduri. jacaş/jăcaş (reg.) Om jefuitor, hrăpăreţ, s.m., pl. jacaşi/jăcaşi.
jâcă (reg.) Sac de pânză rară, în care se pune la scurs caşul, urda sau brânza de vacă. s.f, g.-d. art. jăcii, pl. jăci.
jachetă 1. Haină femeiască încheiată în faţă, care se poartă peste bluză sau peste rochie. 2. Haină bărbătească lungă până aproape de genunchi, croită pe talie, s.f, art. jachgtei, pl. jachete.
jachetuţă Jacheţică. s.f, g.-d. art. jachetuţei, pl. jachetuţe.
jacheţică Diminutiv al lui jachetă; jachetuţă. s.f, g.-d. art. jacheţelei, pl. jacheţele, art. jacheţglele. jack (gec) (angl.) 1. Dispozitiv de legătură între două linii la centralele telefonice manuale. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane şi caseto-foane. s.n., pl. jackuri.
jackpot (gecpot) (angl.) Potul cel mare (la jocurile mecanice); (fig.) mare lovitură, s.n., pl. jackpoturi. jacquerje (que pron. che) (fr.) Răscoală ţărănească antifeudală, care a avut loc în Franţa la jumătatea sec. al XIV-lea. s.f, g.-d. art. jacqueriei. jacuzzi (giacuzi) (angl.) Mic bazin cu jeturi de apă sub presiune, care creează vârtejuri relaxante, s.n. jad Piatră semipreţioasă foarte dură, de culoare albă-verzuie până la verde închis. //Obiect de artă făcut din această piatră, s.n., pl. jaduri.	.
jadeit Varietate de jad verzui sau albicios, cu pete şi striaţii, s.n., pl. jadejte.
jaf 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, prădare. IA face ~= a jefui. 2. (fam.) Risipă; distrugere, s.n., pl. jafuri, jaguar (-guar) Animal carnivor din America de Sud, foarte feroce, cu blana galbenă-roşcată şi cu pete negre circulare, s.m., pl. jaguari.	.
jainism (ja-i-) Doctrină filosofico-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, s.n.	,
jainjst,-ă (ja-i-) (Adept) al jainismului. adj., s.m. şi U pl. jainişti,-ste.	,
jais (je) (fr.) Varietate de antracit foarte dur, sticlos, din care se fac mărgele, s.n., art. jais-ul.	.
jalapă Plantă din America septentrională, ale cărei rădăcini sunt utilizate în industria farmaceutică; răşina acestei plante, s.f, g.-d. art. jalapei. jalbă (pop.) Plângere, reclamaţie (în scris), /(fam-) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu ~a in proţap ® a cere insistent un drept sau o favoare, [var. jalobă s.f) s.f, g.-d. art. jalbei, pl. jalbe.
jale1 1, Durere, tristeţe adâncă. IDe ~ = trist, jalnic; de dor. Cu~ = dureros, jalnic. 2. (înv.) Doliu, s.f, g.-d. art. jâlei.
jâle2 Nume dat unor plante din familia labiatelor; (spec.) salvie. s.f., g.-d. art. jalei. jâle-de-câmp Plantă ierboasă din familia labiatelor, care creşte prin fâneţe, pe lângă drumuri şi pe dealuri. s.f., g-d- art. jalei-de-câmp.
jaleo (j pron. h) (hisp.) Dans popular din Spania; melodia acestui dans. s.n., pl. jaleo.
jgleş 1. Nume dat mai multor specii de jale2. 2. Plantă
erbacee meliferă cu frunze ovale, s.m., pl. jaleşi.
jalet (rar) Bocet, plânset. s.n., pl. jalete.
jalnic,-ă (şi adv.) Foarte trist, nenorocit; care provoacă
milă, compătimire, adj., pl. jalnici,-ce.
jalobă v. jalbă.
jalgn 1. Ţăruş înalt care semnalizează anumite puncte de pe teren în lucrările topografice. 2. (fig.) Element care marchează o etapă, un moment important în desfăşurarea unei activităţi, s.n., pl. jaloane, jalona tr. 1. Apune jaloane, a marca cu jaloane. 2. (fig.) A stabili punctele principale ale unei activităţi; a direcţiona. vb. I, ind. prez. 3 jalonează, jalonare Acţiunea de a jalona; trasare, s.f, g.-d. art. jalonării, pl. jalonări.
jaloner Persoană care face jalonări, s.m., pl. jalongri. jaluzea Stor confecţionat din lamele subţiri de lemn, de aluminiu sau de material plastic, aşezate paralel, s.f., art. jaluzeaua, g.-d. art. jaluzglei, pl. jaluzele, art. jaluzglele. jaluzje (înv.) Gelozie, s.f, art. jaluzia, g.-d. art. jaluziei. jamaican,-ă (Locuitor) din Jamaica, adj., s.m. şi f, pl. jamaicani,-e.
jamaică Varietate de rom. s.f, g.-d. art. jamaicei, pl. jamaice.
jambă Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roţile avionului, s.f, g.-d. art. jambei, pl. jambe.
jambetă Mişcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior posterior (calul stând pe loc). s f., g.-d. art. jambgţei, pl. jambgte. jambigră (-bi-e-) învelitoare de piele, de pânză etc. care acoperă piciorul de la gleznă până sub genunchi. s.f., g.-d. art. jambierei, pl. jambiere, jambon Şuncă din pulpă de porc. s.n., pl. jamboane, jandar v, jandarm.
jandarm Militar din jandarmerie, [var. (pop.) jandar s.m.] ş m., pl. jandarmi.
jandarmerie Poliţie militară, s.f, art. jandarmeria, g.-d. ort. jandarmeriei, pl. jandarmerii, art. jandarmeriile. janghinos,-oasă (pop.) Neîngrijit, murdar, adj., pl. janghinQşi,-oase.
janjlie (-li-e) Fir de catifea pentru brodat [var. jemlie s./?] *•£> art. janilia, g.-d. art. janiliei. jansenism Mişcare religioasă catolică, apărută în Franţa şi în Olanda în sec, al XVII-lea, care propovăduia
o	morală austeră, s.n.
jansenist,-ă (Adept) al jansenismului, adj., s.m. şi f, Pl- jansenişti,-ste.
lântă Partea exterioară a unei roţi, pe care se montează Pneul. /A rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; ") (fam.) a rămâne fără bani. [var geantă s.f.] s.f, g.-d. ?rt- jantei, pl. jante.
lant1 1. Zer untos care se scurge din caş la fabricarea caşcavalului. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frământată, s.n. !anţ (reg.) Colţ de piatră; stâncă, s.n., pl. janţuri.
!®P Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură
wuscă (şi repetată), interj.
rjP (reg.) Bătrân neputincios, s.m., pl. japi.
«S-i ^re8') Nuia subţire şi elastică. //Bătaie dată cu o ian de„nuia- s-fi g--d- art. japei, pl. jape.
JaPCa (în expr.) A lua cu ~ = a-şi însuşi cu forţa (şi pe nedrept), loc. adv.
japiţă 1. Bucată de lemn sau de fier îndoit, aşezată deasupra proţapului, formând scobitura în care se prinde jugul. 2. (fam., reg.) Fată, femeie neserioasă, s.f, g.-d. art. japiţei, pl. japiţe.
japon (rar) Porţelan sau mătase fină de provenienţă japoneză, s.n.
japongz,-ă (Locuitor) din Japonia; nipon, adj., s.m. şi f, pl. japonezi,-e.
japoneză1 Limba vorbită de japonezi, s.f, g.-d. art. japongzei.
japoneză2 Tip de chiflă împletită, s.f, g.-d. art. japongzei, pl. japongze.
japonolog,-a Specialist în japonologie. s.m., pl. japo-nologi; (rar) s.f, g.-d. art. japonolsgei, pl. japonolsge. japonologie Studiul culturii şi al civilizaţiei japoneze. s.f, art. japonologia, g.-d. art. japonologiei. japşă Adâncitură mică din zona bălţilor şi a Deltei Dunării, care se umple cu apă în timpul revărsărilor; baltă (mică), s.f., art. japşa, g.-d. art. japşei, pl. japşe. jar1 Grămadă de cărbuni în stare incandescentă; jăratic, //(p. ext.) Arşiţă, dogoare, //(fig.) Febră, fierbinţeală, s.n. jar2 Părul scurt de pe partea din faţă a capului şi de pe extremităţile membrelor la ovine. s.n. jarcalgte (reg.) Vlăjgan, haimana, s.m., pl. jarcalgţi. jârcă (reg.) Piele de oaie (în stare foarte proastă); (p. ext.) oaie bătrână, s.f, g.-d. art. jărcii, pl. jărci. jarchilă (reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă, s.f, g.-d. art. jarchilei, pl. jarchile. jarchină (reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva), s.f., g.-d. art. jarchinei, pl. jarchine. jardă Os mort care se dezvoltă pe partea de dinafară a jaretului. s.f, g.-d. art. jardei, pl. jarde. jardinieră (-ni-e-) 1. Suport (de metal) pentru ghivece cu flori. 2. Cutie aşezată sub ferestre sau în balcoane, în care se pune pământ pentru flori, s.f, g.-d. art. jar-dinigrei, pl. jardinigre.
jaret (la patrupede) Articulaţie a membrului posterior, situată între gambă şi fluier, s.n., pl. jarete. jargon Limbaj caracterizat mai ales prin termeni neologici şi de specialitate, folosit de diferite categorii sociale sau profesionale pentru a se distinge de masa vorbitorilor, s.n., pl. jargoane, jargonizare Transformare a limbajului cotidian în jargon. s.f., g.-d. art. jargonizării. jarişte 1. (înv.) Jar; (p. ext.) vatră. 2. Loc pustiit de foc.
3.	Pădure arsă. s.f., g.-d. art. jariştii, pl. (3) jarişti. jart Cuvânt care imită zgomotul produs de o palmă dată cuiva, interj.
jartea (pop.) Jartieră, s.f, art. jarteaua, g.-d. art.
jartelei, pl. jartele, art. jartelele.
jartieră (-ti-e-) Panglică de elastic care ţine ciorapul
întins pe picior. //Fiecare dintre bucăţile de elastic ale
unui portjartier, prevăzute cu un dispozitiv pentru prins
ciorapii, s.f, g.-d. art. jartierei, pl. jartiere.
jasmin (rar) Iasomie, s.m.
jasp Rocă silicioasă viu colorată, folosită ca piatră semipreţioasă. s.n.
javanez,-ă (ja pron. ia) (Locuitor) din insula Java. adj., s.m. şi f, pl. javangzi,-e.
javart Tumoare constând în mortificarea unei părţi a cartilajului copitei la cai şi la boi. s.n.
Javil v. apă de Javel.
javeljnă (înv.) Suliţă lungă şi subţire, s.f., g.-d. art. javelmei, pl. javeline.
javeliza tr. A steriliza apa prin tratare cu apă de Javel.
vb. I, ind. prez. 3 javelizează.
javelizare Acţiunea de a javeliza. s.f., g.-d. art.
javelizării.
javră Câine slab, prăpădit; jigodie, s.f, g.-d. art. javrei, pl. javre.
jazz
636
jazz (gez/geaz) (angl.) 1. Muzică cu caracter de improvizaţie, cu ritm vioi şi sincopat, bazată pe elemente din folclorul nord-american. 2. Orchestră care execută o astfel de muzică; jazzband. s.n., art. jazzul. jazzband (gezbend/geazband) (angl.) Jazz (2). s.n., pl. jazzbanduri.
jazzistic,-ă (ge-/gea-) (angl.) Referitor la jazz. adi. • pl. jazistici,-ce.
jazzman (gez-/geaz-) (angl.) Interpret de jazz. s.m., pl. jazzmeni.
jazz-rock (ggzroc/geazroc) (angl.) Stil aflat la confluenţa dintre jazz şi rock. s.n., art. jazz-rockul. jăcaş v. jacaş.
jăchilă (reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj, s. f., g.-d. art. jăchilei.
jălbar (înv.) Persoană care scria jalbele, [var. jelbar s.m.] s.m., pl. jălbari.
jăpcan (pop.) Persoană hrăpăreaţă; jefuitor, s.m., pl. jăpcani.
jăratec v. jăratic.
jăratic Jar. IDe ~ = arzător. A sta (sau a şedea) cape~-a fi foarte nerăbdător şi neliniştit, [var. jăratec, jeratec, jeratic s.n.] s.n.
jărăgai (pop.) 1. Jar1. 2. Senzaţie de arsură pe gât, pe esofag, s.n., pl. jărăgaiuri.
jări tr. (reg.) A jărui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jărgsc, imperf. 3 sg. jărea; conj. prez. 3 să jărească. jărpan (reg.) 1. Cal slab, mârţoagă. 2. (fig.) Termen batjocoritor pentru oameni, s.m., pl. jărpani. jărui tr. (reg.) A răscoli jarul pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. vi. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jăruigsc, imperf. 3 sg. jăruia; conj. prez. 3 să jăruiască. jder Animal carnivor mic, asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă, de culoare brună închis. //Blana acestui animal, s.m., pl. jderi.
jeans (angl.)/jeanşi (jea pron. gi) (angl.) 1. Pânză groasă de cânepă, de obicei albastră. 2. Bluejeans. s.m. pl. jeb (reg.) Buzunar, s.n., pl. jgburi. jecmăneală Jefuire; jaf. s.f., g.-d. art. jecmănelii, pl. jecmăneli.
jecmăni tr. A stoarce pe cineva de bunuri materiale sau de bani. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jecmănesc, imperf 3 sg. jecmănea; conj. prez. 3 să jecmănească, jeep (gip) (angl.) Maşină mică de campanie, s.n., pl. jeepuri.
jefui tr. 1. A fura bani sau obiecte în cantitate mare (şi folosind violenţa); a prăda. 2. A jecmăni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jefuiesc, imperf, 3 sg. jefuia; conj. prez. 3 să jefuiască.
jefuire Acţiunea de a jefui; jaf. s.f, g.-d. art. jefuirii, pl. jefuiri.
iefuit Faptul de a jefui. s.n.
efuitfir,-oare (-fu-i-) (Persoană) care jefuieşte, adj., s.m. şi f, pl. jefuitöri,-oáre.
jeg 1. Strat (gros) de murdărie pe piele. 2. (reg.) Jar1.
3.	Jărăgai (2). s.n., pl. jeguri.
jegfis.-oasă Plin de jeg (1); murdar, adj., pl. jegsşi,-
oase.
jejun Parte a intestinului subţire, cuprinsă între duoden
Îii intestinul gros. s.n., pl. jejunuri.
ajunai,-ă Al jejunului. adj., pl. jejunali,-e.
ejunită Inflamaţie a jejunului. s.f, g.-d. art. jejunitei,
Î,l. jejunite.
ejunostomie (med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele, s.f, art. jejunostomia, g.-d. art. jejunostomiei, pl. jejunostomii, art. jejunostomiile. jelanie (-ni-e) 1. Plângere, tânguire. //Cântec trist. 2. Jale.
3.	Doliu, durere mare. s.f, art. jelania, g.-d. art. jelaniei, pl. jelanii, art. jelaniile, jelbar v. jălbar.
jeler (în Evul Mediu, în Transilvania) Nume dat ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin, care munceau pe moşia nobililor, dar care nu erau iobagi, s.m., pl. jeleri. jeleu 1. Peltea. 2. Produs culinar cu aspect gelatinos, obţinut din zahăr şi suc de fructe, s.n., art. jeleul, pl. jeleuri.
jeli 1. refl. A se jelui, a se tângui. 2. tr. şi intr. A boci.
3.	tr. A deplânge, a regreta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 să jelească, jelire Acţiunea de a (se) jeli; plângere, s.f, g.-d. art. jelirii.
jelit Faptul de a (se) jeli. s.n.
jelitor,-oare Care (se) jeleşte; jalnic, adj., pl. jelitori,-
oare.
jelui 1 • refl. (şi fig.) A se plânge, a se văita. 2. refl. şi intr. A se plânge de o nedreptate. 3. tr. A deplânge, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jeluiesc, imperf. 3 sg. jeluia; conj. prez. 3 să jeluiască.
jeluială Jeluire, s.f, g.-d. art. jeluielii, pl. jeluieli. jeluire Acţiunea de a (se) jelui; plângere, tânguire, jeluială. //(concr.) Reclamaţie. s.f, g.-d. art. jeluirii, pl. jeluiri.
jeluitor,-oare (-lu-i-) I. adj. Care se jeluieşte; tânguitor. II. s.f. (rar) Bocitoare. III. s.m. şi f. (înv.) Reclamant, petiţionar, adj., s.m. şi f, pl. jeluitori,-oare. jena 1. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte) A strânge, a roade; a supăra. 2. tr. (fig.) A incomoda, a deranja.
3.	refl. A se sfii, a simţi jenă. vb. I, ind. prez. 3 jenează, jenant,-ă Care jenează; supărător, neplăcut, adj., pl. jenanţi,-te.
jenat,-ă Stânjenit, stingherit; ruşinat. //Care dovedeşte jenă. adj., pl. jenaţi,-te.
jgnă 1. Sfială, stinghereală de care este cuprins cel aflat într-o situaţie penibilă; ruşine, /(fam.) A avea o ~ = a avea o problemă, o încurcătură. ~ financiară = lipsă (temporară) de bani. 2. Durere uşoară; sâcâială. s.f, g.-d. art. jfinei, pl. jgne. jenjlie v. janilie.
jep Arbust din familia pinului, răspândit sub formă de tufişuri în zona alpină; jneapăn. s.m., pl. jepi. jeratec v. jăratic, jeratic v. jăratic.
jgrbă Buchet (mare) de flori, aşezate astfel încât să aibă faţa în aceeaşi parte. I- de scântei = mulţime de scântei. s.f, g.-d. art. jerbei, pl. jgrbe. jerpeli refl. (despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) A se uza; a se zdrenţui. Iltr. A purta rău, a strica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jerpelesc, imperf 3 sg. jerpelea; conj. prez. i să jerpelească.	_
jerpeljre Acţiunea de a (se) jerpeli, s.f, g.-d. art. jer-pelirii.	,
jerpelit,-ă (despre îmbrăcăminte) Uzat, zdrenţuit; (despre oameni) zdrenţăros, adj., pl. jerpeliţi,-te. jersgu 1. Obiect de îmbrăcăminte tricotat, care acoperă partea de sus a corpului. 2. Material elastic tricotat, de lână, de bumbac etc. din care se fac obiecte de îmbrăcăminte; tricot, s.n., art. jerseul, pl. jersee/jersguri. jertfă 1. (în unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinităţii; ofrandă. 2. (fig.) Sacrificiu, jertfire; victimă. IA cădea ~ = a muri. 3. (pop.) Prisos, belşug (de bucate, de vin etc.). s.f, g.-d. art. jertfei, pl. jertfe. , jertfelnic (înv.) Loc unde se aduceau jertfe; (în biserica creştină) masa din altar, s.n., pl. jertfelnice, jertfi 1. tr. A aduce (o) jertfă (1). 2. tr. şi refl. A (se) sacrifica. Iltr. (rar) A omorî. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl-jertfesc, imperf. 3 sg. jertfea; conj. prez. 3 să jertfească, jertfire Acţiunea de a (se) jertfi, s.f, g.-d. art. jertfirii. jet1 Vână de fluid sau de flăcări care ţâşneşte cu presiune printr-un orificiu, s.n., pl. jeturi. jet2 (get) (angl.) Jumbo-jet. s.n., pl. jeturi.
637
jitări
jetglă Dig construit la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu, s.f., g.-d. art. jetelei, pl. jetele. jeteu Fir înfăşurat în jurul andrelei de tricotat pentru a forma un ochi. s.n., art. jeteul, pl. jeteuri. jeton 1. Fisă. 2. — de prezenţă = fisă cu care se marchează prezenţa la un consiliu de administraţie şi suma încasată pentru participare, s.n., pl. jetoane, jeţ v. jilţ.
jgheab 1. Conductă deschisă la partea superioară făcută în piatră, într-un trunchi de copac etc., permiţând scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent.
2.	Scoc la streaşină. 3. Adăpătoare pentru vite.
4.	Scobitură, adâncitură. 5. Canal mic care serveşte la udatul semănăturilor în grădina de zarzavat; rigolă.
6.	Scocul morii, s.n., pl. jgheaburi, ghebuleţ Diminutiv al lui jgheab, s.n., pl. jghebulgţe. iân (ji-an) Locuitor din regiunea Jiului, s.m., pl. jigni. Igna (ji-a-) Dans popular românesc, răspândit în nordul Olteniei şi în jurul Sibiului; melodia acestui dans; jian-ca, jieneasca. s.f art., neart. jiană, g.-d. art. jignei. jignea (ji-an-) Jiana. s.f. art., neart. jiancă, g.-d. art. iigneei.
jiancă (ji-an-) Locuitoare din regiunea Jiului, s.f, g.-d. art. jigneei, pl. jignee.
jlclar Parte a carburatorului, de forma unui tub cu mai multe orificii, prin care se pulverizează combustibilul. s.n., pl. jicloare.
idan (fam.) Evreu, s.m., pl. jidani, idancă (fam.) Evreică, s.f., g.-d. art. jidăncii, pl. jidănci. Idăncuţă (fam.) Diminutiv al lui jidanca, s.f, g.-d. art. idăncuţei, pl. jidăncuţe.
Idăngsc.-eflscă (fam.) Evreiesc, adj., pl. jidăngşti. idov (fam.) Evreu, s.m., pl. jidovi, idovfisc,-ească (fam.) Evreiesc, adj., pl. jidovgşti. ieneasca (ji-e-) Jiana. s.f. art., neart. jienească, g.-d. art. iiensştii.
Jtflâlă (înv., reg.) Cui întors la vârf şi înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele şi se decorează diverse obiecte de lemn. s.f., g.-d. art. jigalei, pl. jigale. jlganie (-ni-e) (pop.) Animal sălbatic, jivină; (p. ext.) animal domestic, s.f., art. jigania, g.-d. art. jiganiei, Pj jigânii, art jigâniile.
Jlgarţie (pop.) 1. Inflamare a faringelui la animale.
2.	Câine slab, prăpădit; jigodie, s.f., art. jigărea, g,~d, r-jigărlii,pi. jigării.
Jigăreaiă Slăbiciune fizică. //Stare de degradare, s.f, ?rî ?rt- jigărelii, pl. jigărgli.
J'flarl refl. (pop.) A se sfriji, a slăbi. //A se degrada, vb. IV, md. prez. 3 sg. se jigăreşte, imperf. 3 sg. se jigărea; conj. prez. 3 să se jigărească.
JUjher 1. (text.) Maşină pentru vopsitul pânzei. 2. (elt.) transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice.
fi”'kP1' JÎgfleruri-
Jighlyţâ (-ghi-u-) (reg.) Jurubiţă de treizeci de fire. s.f,
finika,n	pl.	jighiuţe.
“9ia (reg.) Stinghie care se află la jug, între gâtul boului 5> cuiul care intră prin jug şi prin proţap, s.f,
LÎi°n',]igleiţ PL WSle'
l'ani tr. 1, A atinge pe cineva în onoarea, în demnitatea sa; a insulta. 2. (înv.) A aduce un prejudiciu, vb. IV, ind. prez. I Sg şi j pi jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. fl^'i ^ Să J'Şnească.
*	9.nire Acţiunea de a jigni, s.f., g.-d. art. jignirii, pl. jigniri.
JignitQr.-oare Care jigneşte; ofensator, adj., pl. jigni-ţari,-oare.
L^ödie (-di-e) 1. Boală infecţioasă a câinilor tineri.
Saine jigărit.; (p. ext.) animal, lighioană. 3. (fig.) Om ’Psitde caracter, s.f, art. jigodia, g.-d. art. jigodiei, pl. ngadu, art. jigodiile.
jigodios,-oasă (-di-os) Care este bolnav de jigodie. adj.,pl. jigodioşi,-oase.
jigou 1. Regiunea coapsei, a gambei şi a fesei unor animale împreună cu masa musculară respectivă. 2. Friptură din pulpă de berbec, s.n., art. jigoul, pl. jigouri. jihad (la musulmani) Război sfânt. s.n. jjlav,-ă/jilav,-ă Umed, reavăn, adj., pl. jilavi,-e/jilavi,-e. jilăveală Umezeală, s.f, g.-d. art. jilăvelii, pl. jilăveli. jilăvete (reg.) Ciomag, retevei, s.m., pl. jilăveţi. jilăvi refl. şi tr. A (se) umezi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jilăvgsc, imperf 3 sg. jilăvea; conj. prez. 3 să jilăvească.
jilăvire Acţiunea de a (se) jilăvi. s.f, g.-d. art. jilăvirii, pl. jilăvjri.
jiletcă (înv.) Vestă, s.f, g.-d. art. jilgtcii, pl. jilgtci.
jihp Construcţie în formă de jgheab, fâcută din lemn,
pământ etc., folosită pentru scoaterea buştenilor din
pădure, prin alunecare, s.n., pl. jilipuri.
jilţ Scaun înalt cu spătar şi braţe. [var. jeţ i.n.j s.n., pl.
jilţuri.
jîmblar (înv.) Brutar, s.m., pl. jimblari. jjmblă (înv.) Franzelă, s.f, g.-d. art. jimblei, pl. jimble, jîmblăreasă (înv.) Brutăreasă. s.f, g.-d. art. jimblărg; sei, pl. jimblărgse.
jimblărie (înv.) Brutărie, s.f, art. jimblâna, g.-d. ari. jimblărjei, pl. jimblării, art. jimblănile. jind Dorinţă puternică, poftă (de ceva greu de obţinut). ICu - = plin de dorinţă, s.n.
jindul 1. tr. A dori ceva în mod intens; a râvni. 2. refl. (înv.) A regreta, vb. IV, ind. prez. > sg. şi 3 pl. jinduigsc, imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez. 3 să jinduiască. jinduiâlă Jinduire, s.f., g.-d. art. jinduiglii, pl. jinduifili. jinduire Faptul de a jindui; poftă, jinduialft. s.f, g.-d. art. jinduirii, pl. jinduiri.
jinduitfir,-oare Care jinduieşte, care râvneşte, adj., pl. jinduitfiri,-oâre.
jintiţă Produs lactat obţinut prin încălzirea lentă a zerului scurs din caş. s.f., g.-d. art. jintiţei. jlntuj tr. A frământa caşul pentru a-1 stoarce de zer. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jintuigsc. imperf. 3 sg. jin-tuia; conj. prez. 3 să jintuiască. jintuială Zer gras rămas după stoarcerea caşului, s.f, g.-d. art. jintuifilii, pl. jintuigli. jlntuire Acţiunea de a jintui; jintuială, jintuit. s.f, g.-d. art. jintuirii, pl. jintuiri. jintuit Jintuială. s.n.
jip1 (reg.) Copac tânăr, subţire şi lung. s.m., pl. jipi.
jip2 (reg.) Jeg (1). s.n.
jipan (reg.) Tufan, stejar, s.m., pl. jipani.
jlpat,-ă (reg.) Cu bube pe piele, adj., pl. jipaţi,-te.
jir Fructul fagului, /(pop.) A mâna porcii la~ = a sforăi.
s.n.
jlrăvire (pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorii de pe marginile vaselor spre centru. s.f., g.-d. art. jirăvirii, pl. jirăviri. jirgbie1 (-bi-e) (reg.) Legătură de treizeci de fire de tort, constituind o unitate de măsură pentru urzit, s.f., art. jirgbia, g.-d. art. jirebiei. pl. jirgbii, art. jirgbiile. jirebie2 (-bi-e) (reg.) Bucată îngustă de pământ, s.f, art. jirgbia, g.-d. art. jirgbiei, pl. jirgbii, art. jirgbiile. jjrişte Pădure în care predomină fagul. //Loc dintr-o pădure cu mult jir. s.f, g.-d. art. jiriştii, pl. jirişti. jirovjnă (înv.) învoire prin care se acordă dreptul de a trece porcii prin jirişti. s.f. g.-d. art. jirovinei, pl. jirovine.
jitar (reg.) Paznic de câmp. s.m., pl. jitări. jitări intr. (reg.) A îndeplini funcţia de jitar. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jităresc, imperf 3 sg. jitărea; conj. prez. 3 să jitărească.
jitărie
638
jitărie (reg.) 1. Ocupaţia jitarului. //Plata cuvenită jita-rului. 2. Locuinţa jitarului. s.f., art. jităria, g.-d. art. jită-riei, pl. jitării, art. jităriile.
jitie (-ti-e) (reg.) 1. Snoavă, povestioară amuzantă.
2.	Boală cronică; defect, s.f, art. jitia, g.-d. art. jitiei, pl. jitii, art. jitiile.
jitnicer (în Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea în grijă magaziile de grâne ale curţii domneşti, s.m., pl. jitniceri.
jitniţă (înv.) Magazie de grâne. s.f, g.-d. art. jitniţei, pl. jitniţe.
jitter (gităr) (angl., despre semnale) Caracterizat prin incertitudinea frecvenţei în timp. adj. invar. jiu-jitsu (jiujiţu) (jap.) Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, s.n., art. jiu-jitsul. jivină Animal sălbatic; dihanie, fiară; (p. gener.) vietate. s.f., g.-d. art. jivinei, pl. jivine, jivraj Strat de chiciură sau de gheaţă care se depune pe avioane la temperaturi scăzute, [var. givraj s.«.] s.n. jivrat,-ă (despre sticlă, geamuri etc.) 1. Acoperit cu chiciură, cu promoroacă. 2. Acoperit cu un strat alb ca o )romoroacă. [var. givrat,-ă adj.] adj., pl. jivraţi,-te. nap Jap. interj.
năpăi tr. (reg.) A bate (cu palmele), vb. IV, ind. prez. 3 năpăie, imperf. 3 sg. jnăpăia; conj. prez. 3 să jnăpăie. neapăn 1, Jep. 2. Ienupăr, [var. jnepen s.m] s.m., pl. nepeni.
nepen v. jneapăn.
nepenjş Loc cu (mulţi) jnepeni. s.n., pl. jnepenişuri.
OâCă Joc, distracţie (a copiilor), s.f.
oagăr 1. Fierăstrău cu pânze verticale, acţionat de forţa
apei sau a curentului electric. 2. Beschie. s.n., pl. joa^
găre.
joantă 1. Legătură rigidă între două piese metalice sau de lemn alăturate. 2. Legătură între capetele şinelor de cale ferată, s.f, g.-d. art. joantei, pl. joante. joardă 1. Nuia lungă şi flexibilă. 2. (la pl., reg.) Beţele vârâte între firele natrei la războiul de ţesut, s.f, g.-d. art. joardei, pl. joarde.
job (giob) (angl-) 1- Serviciu, slujbă. 2. Afacere. s.n.,pl. jöburi.
jobgn Pălărie bărbătească, înaltă, de formă cilindrică, purtată astăzi numai la ceremonii, s.n., pl. jobene. jobengt.-ă (rar) Cu joben, adj., pl. jobenaţi,-te. jobshop (giobşap) (angl.) Piaţă a forţei de muncă. s.n. joc 1. Acţiunea de a (se) juca (1); activitate distractivă (mai ales a copiilor). l~ de societate = distracţie la care participă un grup de persoane şi care constă în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte = calambur.
2.	Dans popular; horă. //(fig.) Mişcare rapidă şi capricioasă a unor lucruri, imagini etc. 3. Denumire dată unor manifestări sportive (fotbal, volei etc.); mod specific de a se comporta într-o competiţie sportivă. 4. Felul cum se interpretează un rol într-un spectacol (de teatru). /~ de scenă = totalitatea mişcărilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (în sintagma) ~ de noroc = distracţie cu cărţi de joc, cu zaruri etc. A-şi pune capul (sau viaţa) în~ = a întreprinde o acţiune riscantă. A fi în-- a se afla într-o situaţie critică. A face ~ul cuiva = a servi intereselor cuiva. 6. (tehn.) Distanţă relativă a două piese aflate în contact. 7. Model simplificat al unei situaţii, construit pentru analiza matematică a acestei situaţii. /Teoria ~lor = teorie matematică a situaţiilor conflic-tuale. s.n., pl. jacuri, ochei v. jocheu.
ochşu Călăreţ specializat în conducerea cailor de cursă. var. jochei s.m.] s.m., art. jochgul, pl. jochei, art. jocheii. Qcot (reg.) Săritură; joc. s.n., pl. jocote.
OC-retur Joc sportiv care are loc în partea a doua a unui campionat, s.n., pl. jocuri-retur.
joc-şcoa!ă Joc sportiv cu caracter de antrenament, s.n., pl. jocuri-şcoală.	’
joculeţ Diminutiv al lui joc; jocuşor. s.n., pl. joculeţe. jocuşor (rar) Joculeţ. s.n., pl. jocuşoare. jofră Prăjitură din cremă de ciocolată cu glazură, s.f, g.-d. art. jafrei, pl. jafre.
jogging (giaghing) (angl.) Alergare uşoară, practicată sistematic pentru menţinerea sănătăţii, s.n., art. jaggingul. joi A patra zi a săptămânii. IDe ~ până mai (de-) apoi = niciodată. De ~ in Paşti = când şi când. s.f, art. joia, g.-d. art. jaii, pl. joi, art. jaile. joia în fiecare joi. adv.
Joia Mare Ultima joi din postul Paştilor, s.prop.f., g.-d. Jaii Mari.
joiana Numele unui dans popular, s.f. art., neart. jo-iană, g.-d. art. joienei.
joimăriţă (pop.) Făptură imaginară, cu chip de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepseşte în Joia Mare femeile leneşe, s.f., g.-d. art. joimăriţei, pl. joimăriţe.
joimţr (înv.) Mercenar polonez, //(la pl.) Corp de oaste din armatele ţărilor române, s.m., pl. joimiri. joint-venture (giQintvenciăr) (angl.) Asociere de întreprinderi din mai multe ţări, în vederea unui program comun, s.n., pl. jaint-venture. jojă Tijă metalică pentru măsurarea nivelului de ulei dintr-un rezervor. //Scară gradată pentru măsurarea capacităţii unui recipient, s.f, g.-d. art. jojei, pl. joje. jojoba Arbore originar din Mexic, din ale cărui seminţe se extrage un ulei asemănător cu cel de caşalot. s.f. joker (giacăr) (angl.) Cartea de joc cu cea mai mare valoare la unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte la jocul respectiv, s.m., pi. jakeri. joncă Mică ambarcaţiune din lemn, cu pânze, folosită în vestul Oceanului Pacific, s.f., g.-d. art. jancii, pl. jonci.
jonctor Muncitor specializat în legarea cablurilor electrice. s.m., pl. jonctori.
joncţiune (-ţi-u-) Legătură, unire; locul unde se face o legătură, //(lingv.) Modalitate de realizare a raporturilor sintactice, //(electron.) Zonă de contact între doi semi-conductori. //(mii.) Loc unde se realizează legătura între flancurile dispozitivelor de luptă a două unităţi militare. s.f, g.-d. art. joncţiunii, pl. joncţiuni.	a
jongla intr. 1. A mânui abil diferite obiecte, aruncân-du-le în aer şi prinzându-le apoi cu repeziciune. 2. (fig-) A utiliza abil şi cu promptitudine cuvinte, idei etc. vb. I, ind. prez. 3 jonglează.
jongler Artist de circ sau de varietăţi specializat în arta de a jongla cu diferite obiecte, s.m., pl. jongleri, jonglerie 1. Arta de a jongla; figură executată de un jongler. 2. (fig.) Abilitate în folosirea cuvintelor, a ideilor etc. s.f, art. jongleria, g.-d. art. jongleriei, pl-jonglerii, art. jongleriile.	. .
jordie (-di-e) Joardă. s.f, art. jardia, g.-d. art. jordiei, pl. jordii, art. jordiile.	_
jordiţă Diminutiv al lui joardă. s.f, g.-d. art. jordiţei, pl-jordiţe.	.
jos1" 1. Aproape de pământ; într-un loc mai puţin ridicat decât altul. ICu capul în ~ = a) cu capul plecat; b) atârnat de picioare; c) pe dos, anapoda. Cu faţa în ~ = (culcat) pe burtă. De sus până ~ = în întregime. De sus în ~ = în direcţie verticală coborâtoare, (pop.) Din ~ ~ a) care se află într-o regiune aşezată,mai la vale sau mai în sud; b) care vine din popor, (s.) în (sau din) ~ul= în (sau din) partea inferioară a unui obiect, a unui loc. în ~ul apei = la vale. A (se) da ~ = a (se) cobori. A lăsa - = a lăsa din mână. A lăsa ochii în ~ - a pnvi spre pământ ruşinat. A nu fi (sau a nu se lăsa., a nu rămâne) mai pe (sau pre) ~ = a nu rămâne în urmă. a nu
639
judiciar
se face de ruşine. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus In ~ = a privi pe cineva cu dispreţ. 2. (cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de aşezare sau ostilitate faţă de cineva sau de ceva. 3. (fig.) în stare de degradare morală, materială, socială, /(azi ironic) Muncă de - -muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcţie de răspundere. 4. La nivelul locului pe care umblă cineva. Pe ~ = a) pe pământ; b) cu piciorul. De pe ~ = aflat pejiământ sau pe duşumea, adv. jos2, joasa 1. Puţin ridicat; scund. 2. (despre sunete, voce) Grav, profund. 3. (despre temperatură, presiune etc.) Coborât. 4. (fiz., despre frecvenţe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. adj., pl. joşi, joase.
josean,-ă (înv., reg.) (Locuitor) din sudul Moldovei. //Locuitor, sătean din partea de jos a unei aşezări, adj., s.m., pl. joseni,-e.
joseancă (înv., reg.) Locuitoare din sudul Moldovei.
//Locuitoare, săteancă din partea de jos a unei aşezări.
s.f., g.-d. art. josencei, pl. josence.
jQSnic,-ă Lipsit de demnitate; ticălos, mârşav, adj., pl.
jasnici,-ce.
josnicie Faptă lipsită de demnitate; ticăloşie, abjecţie. s.f, art. josnicia, g.-d. art. josniciei, pl. josnicii, art. josniciile.
jQtă (ho-) (hisp.) Dans popular spaniol în care perechile dansează faţă în faţă, pe loc. s.f, g.-d. art. jatei, pl. jfite.
joule (jul) (fr.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de un newton, când punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru, s.m., pl. jouli.
jovial,-ă (-vi-al) Bine dispus, voios, vesel. adj.,pl. joviali,-e.
jovialitate (-vi-a-) Atitudinea, starea persoanei joviale; bună dispoziţie, s.f, g.-d. art. jovialităţii.
Jubila intr. A se bucura intens (de ceva); a triumfa, vb. I,
tnd. prez. 3 jubilează.
jubilare Faptul de a jubila; veselie mare, jubilaţie. s.f, g-d. art. jubilării.
jub|lativ,-ă (rar) Triumfător, vesel, adj., pl. jubilativi,-e. jubilaţie (-ţi-e) (rar) Jubilare, s.f, art. jubilaţia, g.-d. ort. jubilaţiei, pl. jubilaţii, art. jubilaţiile. jUDilgu Sărbătorirea împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. s.n., art. jubileul, pl. jubilee. jubiliar,-ă (-li-ar) De jubileu. !An - = an în care se sărbătoreşte un jubileu, adj., pl. jubiliari,-e.
lucâ 1. refl. A-şi petrece timpul cu jocuri sau jucării; ® se distra. IA se - cu focul = a trata cu uşurinţă un lucru serios. 2. refl. (fig.) A-şi bate joc; a glumi. IA se -sănătatea (sau cu viaţa) = a se expune primejdiei. Iltr. A hărţui, a şicana pe cineva. A ~ festa (sau renghiul) cuiva ~ a face cuiva o farsă. 3. intr. şi tr. A participa la un joc ?e noroc. 4. intr. A practica un joc sportiv ca jucător. ~'.!ntK Ş' tr. (pop.) A dansa. 6. intr. A interpreta un rol ntr-o piesă sau într-un film. Iltr. A reprezenta o piesă, a Prezenta un spectacol. IA ~ un rol important = a fi deci-lv pentru cineva sau ceva. 7. intr. (fig., despre imagini, ucruri) A nu fi bine fixat, a se mişca; (despre piesele, “Jgrenajele unei maşini) a se deplasa într-un spaţiu re-"rá Prez- ^ joacă, / pl. jucăm; ger. jucând. iip * (rar) Uşor de jucat, adj., pl. jucabili,-e.
Ucă “PtU' a iuca- s n-canea Jucărioară, s.f, g.-d. art. jucărelei, pl. jucărele, ^'•jucărelele.
sa!i'e 9biect cu care se joacă copiii, //(fig.) Persoană
•	lucru ajuns la discreţia cuiva. 2. (fig.) Lucru fără Portanţă, fleac, s.f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei, P‘- jucării, art. jucăriile.
jucărioară (-ri-oa-) Diminutiv al lui jucărie; jucărică. s.f., g.-d. art. jucărioarei, pl. jucărioare, jucător,-oare 1. Persoană care practică un anumit joc (mai ales unul sportiv). 2. (pop.) Dansator, //(adj.) Jucăuş, zglobiu, s.m., pl. jucători; s.f, g.-d. art. jucătoarei, pl. jucătoare.
jucător-rezervă (sport) Jucător care poate înlocui pe un titular, s.m., pl. jucătari-rezervă. jucăuş,-ă 1. Căruia îi place să se joace. 2. (fig.) Vesel, zglobiu, adj., pl. jucăuşi,-e.
jude 1. (în vechea organizare a ţărilor româneşti) Conducător al unei obşti, cu atribuţii judecătoreşti, administrative şi militare. //Principe, cneaz. 2. (în vechea organizare a Ţării Româneşti) Ţăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Conducător şi judecător al mai multor sălaşe de ţigani. 4. (înv.) Judecător.
5.	(reg., ieşit din uz) Primar, s.m., pl. juzi. judeca 1. tr. A-şi forma o opinie despre cineva sau ceva examinând faptele. 2. tr. A califica, a aprecia. HA socoti drept... 3. tr. şi refl. A (se) critica, a (se) condamna. 4. tr (jur.) A soluţiona o cauză, un litigiu ca judecător, ca arbitru. ILucru ~t = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre definitivă. Hrefl. recipr. A fi în proces cu cineva, vb. I, ind. prez. 3 judecă.
judecare Acţiunea de a (se) judeca; părere, opinie asupra cuiva sau a ceva. s.f, g.-d. art. judecării, pl. judecări, judecată 1. Facultatea de a gândi logic; raţiune, inteligenţă. ICu ~ = cu tact; serios. 2. Formă logică fundamentală, exprimată printr-o propoziţie în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Părere, idee. 4. Acţiunea de a judeca; dezbatere, proces; soluţie dată într-un litigiu. IA da in (sau a chema, a trimite etc. în ori la) ~ -a chema în faţa justiţiei. (în unele religii) ~a de apoi = judecată divină în care Dumnezeu îi va chema pe toţi oamenii la sfârşitul lumii, s.f, g.-d. art. judecăţii, pl. judecăţi.
judecător,-oare 1. Funcţionar care soluţionează procesele pe calea justiţiei. 2. Persoană care îşi dă părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului, //(sport) Arbitru, s.m., pl. judecătari; s.f, g.-d. art. judecătoarei, pl. judecătoare.
judecătoraş (fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, s.m., pl. judecătoraşi. judecătoreasă (rar) Soţia judecătorului, s.f, g.-d. art. judecătoresei, pl. judecătorese. judecătoresc,-ească Judiciar, adj., pl. judecătoreşti, judecătoreşte Ca judecătorii, adv. judecătorie Instituţie care are în competenţă soluţionarea anumitor cauze prevăzute de lege; (concr.) sediul acestei instituţii. //Autoritate judiciară, s.f, art. judecătoria, g.-d. art. judecătoriei, pl. judecătorii, art. judecătoriile.
judeci tr. şi refl. (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) A (se) transforma în ţăran liber, a (se) elibera din rumânie. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. judecesc, imperf. 3 sg. judecea; conj. prez. 3 să judecească, judecire (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Acţiunea de a (se) judeci, s.f, g.-d. art. judedrii. judeţ1 l. (în vechea organizare a Ţării Româneşti) Primar. 2. (înv., reg.) Judecător, s.m., pl. judeţi. judeţ2 1. Unitate administrativ-teritorială în componenţa căreia intră mai multe oraşe_şi comune. 2. (în vechea organizare a Ţării Româneşti) împărţire administrativ-teritorială, corepunzătoare ţinutului în Moldova. 2. (înv.) Judecată, s.n., pl. judeţe.
judeţean,-ă Care aparţine unui judeţ, referitor la un judeţ. adj.,j>l. judeţeni,-e.
judiciar,-a (-ci-ar) Referitor la justiţie, făcut prin justiţie. ICronică - - prezentare a proceselor şi dezbaterilor care au loc înaintea justiţiei, adj., pl. judiciari,-e.
judicios
640
judicios,-oasă (-ci-os) Care judecă înţelept, cu pătrunde. ..(.despre acţiuni, idei) Bine gândit, chibzuit, adj., pl. judicisşi,-oase.
judiciozitate (-ci-o-) Caracter judicios; chibzuinţă, s.f, g.-d. art. judiciozităţii, pl. judiciozităţi, judo (j pron. gi) Sport olimpic originar din Japonia, asemănător cu luptele, s.n., art. judoul, judocan/judoka (j pron. gi) Sportiv care practică judo. s.m., pl. judocani/judoka.
jug 1. Dispozitiv de lemn pus pe gâtul animalelor care trag Ia car, la plug etc. IA trage la ~ = a) a trage carul, căruţa, plugul; b) (fig., despre oameni) a munci peste puteri, //(fig.) Muncă grea, epuizantă; robie. 2. Jujeu.
3.	Cadru folosit pentru susţinerea altor piese ale unei maşini sau ale unei unelte. 4. Grindă utilizată la construcţia acoperişurilor. 5. Componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei maşini electrice, s.n., pl. juguri.
jugan (reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. s.m., pl. jugani.
jugastru Arbore înalt, cu lemn alb şi tare, care creşte în zonele de câmpie şi de deal. s.m., pl. jugaştri, jugănar (pop.) Persoană care castrează animale, s.m., pl. jugănari.
ugăn⪠(reg.) Diminutiv al lui jugănar; jugânel. s.m., )l. jugănaşi.
ugănel (reg.) Jugănaş. s.m., pl. jugăngi. ugănj tr. (pop.) A castra, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ugăngsc, imperf 3 sg. jugănea; conj prez. 3 să jugânegscă. ugănjre (pop.) Acţiunea de a jugăni; castrare, s.f, g.-d. art. jugănirii.
jugănjt (pop.) Castrat, adj, pl. jugăniţi, fugărit (în trecut) Taxă plătită pentru un car de lemne cărate din pădure. //Loc unde se plătea această taxă. s.n.
Jugendstil (iugăndştil/stil) (germ.) Curent artistic neo-baroc, ilustrat în grafică, arhitectură, pictură etc., apărut în Germania la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, caracterizat prin importanţa acordată efectelor decorative, s.n.
juglandacge (la pl.) Familie de plante lemnoase care are ca tip nucul; (Ia sg.) plantă din această familie, s.f, art. uglandacgea, g.-d. art. juglandacgei, pl. juglandacge. ugula tr. A strangula, a sugruma, vb. I, ind. prez. 3 ugulează.
ugulâr,-ă Referitor la zona gâtului, adj., pl. jugulari,-e. ugulfiră Venă care colectează sângele din regiunea capului şi a gâtului, s.f, g.-d. art. jugularei, pl. jugulare, jugulare Acţiunea de a jugula; sugrumare, //(fig.) Stopare a dezvoltării, s.f, g.-d. art. jugulării, pl. jugulări, juice (gius) (angl.) Suc de fructe; (p. gener.) băutură răcoritoare, s.n.
juisa (ju-i-) intr. (livr.) 1. A se bucura de plăcerile vieţii, ale simţurilor. 2. A simţi plăcerea sexuală maximă; a avea orgasm, vb. 1, ind. prez. 3 juisează, uisare (ju-i-) (livr.) Acţiunea de a juisa, s.f, g.-d. art. uisării, pl. juisări.
uiSQr (ju-i-) (livr.) Om petrecăreţ, s.m., pl. juisări, ujiu v. jujeu.
ujgu Jug mic, triunghiular, care se pune la gâtul animalelor mici (porci, câini etc.), pentru a le împiedica să treacă printre garduri. //Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, pentru a-i împiedica să alerge după vânat, [var jujău s.rt.j s.n., art. jujeul, pl. jujgie. jyke-box (giuc-box) (angl.) Tonomat. s.n., pl. juke-bfixuri.
julep Soluţie de gumă arabică în apă, care se adaugă la poţiuni. 2. Băutură din whisky sau coniac şi zahăr, care se toarnă peste bucăţele de gheaţă şi se garniseşte cu mentă, s.n., pl. julepuri.
julfă (reg.) Sămânţă de cânepă. //Mâncare de post, făcută din sămânţă de cânepă, s.f, g.-d. art. julfei pl julfe.	’
juli tr. şi refl. A (se) răni uşor jupuindu-şi pielea, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. julesc, imperf. 3 sg. julea; conj. prez. 3 să julească.
julire Acţiunea de a (se) juli; zdrelire. s.f, g.-d. art. julirii, pl. juliri.
julitură Rană uşoară provenită prin julirea pielii; zdreli-tură. s.f., g.-d. art. juliturii, pl. julituri. juma v. jumătate.
fumară (mai ales la pl.) 1. Resturile comestibile rezultate din topirea slăninii. 2. (la pl.) Mâncare fâcută din ouă bătute şi prăjite în grăsime, s.f., g.-d. art. jumării, pl. jumări.
jumate v. jumătate.
jumătate 1. Fiecare din cele două părţi egale în care se poate împărţi un întreg. /~ de măsură = măsură incompletă, fragmentară. Pe (sau în) ~ = în două părţi egale; incomplet. A face (ceva) pe ~ = a nu duce (ceva) până la capăt. Cu ~ de gură (sau de glas) ori cu gura (sau gura) (pe) ~ = fără convingere, fără entuziasm, //(adv.) în parte. 2. (glumeţ) Soţie. 3. Punct care marchează mijlocul unor distanţe sau al unui interval de timp.
4.	Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (reg.) Claie mică de snopi. [var. (fam., reg.) juma/jumate s.f.] s.f,
f’.-d. art. jumătăţii, pl. jumătăţi, umătăţj tr. (pop.) A înjumătăţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jumătăţgsc, imperf 3 sg. jumătaţea; conj. prez. 3 să jumătăţească.
jumbo-jet (geambo-get) (angl.) Avion de transport cu reacţie, de mare capacitate; jet. s.n.,pl. jumbojeturi. jumelâ tr. A prinde, a monta în perechi piese, instalaţii etc. vb. I, ind. prez. 3 jumelează. jumglă (tehn.) Piesă de articulaţie care face legătura între un arc lamelar de suspensie şi şasiul unui vehicul. s.f, g.-d. art. jumglei, pl. jumgle.	_	,
jumplng (geamping) (angl.) Concurs hipic de sărituri cu obstacole, s.n., art. jumpingul, jumuleală Jumulire, jumulit, //(fig., fam.) Ceartă zdravănă, s.f, g.-d. art. jumulglii, pl. jumulgli.	,
jumuli tr. l.A curăţa o pasăre tăiată ae pene şi de fulgi’ /(fam.) Gâscă (bună) de ~t = om naiv de pe urma căruia se poate profita. 2. (fig.) A escroca pe cineva de bani.
3.	A jupui de piele. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. jumulgsc, imperf 3 sg. jumulea; conj. prez. 3 să jumulească, jumulire Acţiunea de a jumuli; jumuleală; jumulit, s.f, g.-d. art. jumulirii, pl. jumuliri. umuMt Jumulire, jumuleală. s.n. unc Bou sau taur tânăr (între doi şi trei ani), s.m., p/. unei.	,
uncan Bou tânăr (între trei şi patru ani), s.m., pl. Jun" câni.	, ,
juncană (rar) Vacă tânără (între trei şi patru ani); jun-cancă. s.f, g.-d. art. juncanei, pl. juncane.	.
juncancă (rar) Juncană, s.f., g.-d. art. juncancel> pl. juncance.	,
juncă Vacă tânără (care nu a avut încă viţel), s.f., art. juncii, pl. junei.	,	.
juncănaş (rar) Diminutiv al lui juncan, s.m., pl- junca-naşi.	. ,
junctură Locul de unire a două formaţiuni anatomice, joncţiune, s.f., g.-d. art. juncturii, pl. juncturi.	,
juncuşor (rar) Diminutiv al lui june; juncuţ. s.m., P>-juncuşQri.
juncuţ (rar) Juncuşor. s.m., pl. juncuţi.	. _
juncuţă (rar) Diminutiv al lui juncă. s.f, g.-d. art. jun-cuţei, pl. juncuţe.	_
june,-ă (înv., fam.) Tânăr, adj., s.m. şi f, pl. juni,-e-
641
juriu
junei (înv.) Diminutiv al lui june; adolescent, s.m., pl. junei, art. juneii.
junelaş (înv.) Junei, s.m., pl. junelaşi.
jţjne-prim Actor care interpretează roluri de tânăr
îndrăgostit, s.m.
juneţe (rar) Tinereţe, s.f, art. juneţea, g.-d. art. jungţii, pl. juneţi.
jungher Pumnal, stilet, s.n., pl. junghere.
jynghi 1. Durere pătrunzătoare, de scurtă durată, în
zona intercostală, la piept sau la încheieturi. 2. (înv.)
Jungher, s.n., art. junghiul, pl. junghiuri.
junghiâ (-ghi-a) tr. (pop.) A înjunghia, vb. I, ind. prez.
I	şi 2 sg. junghii, 3 junghie, I pl. junghiem; ger. junghi-jnd.
junghiere (-ghi-e-) (pop.) Acţiunea de a junghia. s.f, g.-d. art. junghierii, pl. junghieri. junghietor,-oare (-ghi-e-) (pop.) Care junghie; înţepător. adj., pl. iunghietari.-oare.
junghietura (-ghi-e-) (pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului; (p. ext.) grumaz,
Î;ât. s.f, g.-d. art. junghieturii, pl. junghieturi.
Unglă 1. Pădure tropicală deasă, greu de străbătut şi adesea mlăştinoasă. 2. (fig.) Societate omenească în care domneşte legea celui (mai) puternic. /Legea ~ei = dominaţia violenţei, s.f, g.-d. art. junglei, pl. jungle.
Iunie (înv.)Tinereţe. s.f, art. junia, g.-d. art. juniei. unjme (înv.) Tinerime, tineret; tinereţe, s.f., g.-d. art. junimii.
Junimea Societate literară şi culturală apărută la Iaşi în 1863. s.prop.f., g.-d. Junimii, junimism Mişcare culturală, literară şi politică, promovată de gruparea „Junimea” din Iaşi în a doua jumătate a sec. al XlX-lea. s.n.
unimist,-ă (Adept) al junimismului, adj., s.m. şi f, pl. unimişti,-ste.
unjncă Viţea între un an şi doi ani. s.f., g.-d. art. ju-njncii, pl. juninci.
Jjjnior1 (-ni-or) (pe lângă un nume de persoană) Fiul (considerat în raport cu tatăl său), s.m. junifir2,-oară (-ni-or) (Sportiv) care nu a împlinit încă 19 ani, adj., s.m. şi f, pl. juniori,-oare. juniorat (-ni-o-) Perioada de vârstă cuprinsă aproximativ între 13 şi 18 ani. s.n. junt (pop,) Armă dc foc. s.n., pl. junturi.
JUntă (hun-) (hisp.) Denumire dată în Spania şi în unele ţări din America de Sud unor organizaţii politice sau unor organe de stat. s.f, g.-d. art. juntei, pl. junte.
Jupan Titlul dat în Evul Mediu, în ţările române, celor •nai de_seamă boieri şi dregători, s.m., pl. jupani. Jupaniţă Soţia jupanului, s.f, g.-d. art. jupaniţei, pl. jupaniţe.
jupă 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste, s.f, g.-d. art. jupei, pl. jupe. jupşn (înv.) 1. Titlu de politeţe dat în ţările române
rrsoanelor care ocupau anumite funcţii sau demnităţi. Titlu de politeţe echivalent cu „domn” sau „cucon”.
3.	Patron (considerat în raport cu angajaţii săi), s.m., pl. jupâni,
Jupdnegsă (înv.) 1. Soţie de jupân (1); boieroaică. ?' ,i'nv-) Soţie de negustor. //Orăşeancă, târgoveaţă.
3.	(înv.) Menajeră, s.f, g.-d. art. jupânşsei, pl. jupânese. jupaneşică (înv.) Diminutiv al lui jupâneasă. s.f, $--d. art. jupâneşicăi/jupâneşichii, pl. jupâneşgle, art.
jupâneşslele.
Jupâniţă (înv.) Fiica sau soţia (tânără) a unui boier, s.f., m- jupaniţei, pl. jupâniţe.
IUP1 tr. (reg.) A jupui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jupgsc, imperf .? sg. jupea; conj. prez. 3 să jupească. jupire (reg.) Acţiunea de a jupi. s.f, g.-d. art. jupirii, pl.
jupitor,-oare (reg.) (Persoană) care jupoaie pielea animalelor. adj., s.m. şi f, pl. jupitori,-oare. jupon Fustă care se poartă pe dedesubtul rochiei, s.n., pl. jupoane.
jupui tr. 1. A îndepărta pielea de pe corp. //A separa pielea de corpul unui animal sacrificat pentru hrană. Hrefl. A se descuama; a se juli. 2. (fig.) A lua cuiva tot ce are; a jefui. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. jupei, 3 jupoaie, imperf. 3 sg. jupuia; ger. jupuind. jupuială Jupuitură. s.f., g.-d. art. jupuielii, pl. jupuieli. jupuire Acţiunea de a jupui; jupuit, s.f, g.-d. art. jupuirii, pl. jupuiri, jupuit Jupuire, s.n.
jupuitor,-oare (Persoană) care jupoaie, adj., s.m. şi f,
pl. jupuitQri,-oare.
jupuitură Rană cauzată prin jupuirea pielii; jupuială s.f, g.-d. art. jupuiturii, pl. jupuituri. jur1 Jurat1. /Curte cu ~i = organ de jurisdicţie la care participă cetăţeni obişnuiţi, s.m., pl. juri. jur2 Spaţiul care înconjoară ceva sau pe cineva; împrejurime. /Din ~ = dimprejur. Prin ~ul = în apropiere de..., cam pe la... s.n.
jur3 (pop.) Jurământ, s.n., pl. jururi, jura 1- tr. A face un jurământ; a confirma o mărturie, o depoziţie. Hrefl. A promite prin jurământ. 2. tr. (pop.) A ruga pe cineva stăruitor; a implora. 3. refl. (pop.) A se blestema (pentru a întări o afirmaţie), vb. I, ind. prez. 3 jură. jurare (înv.) Acţiunea de a (se) jura; jurământ, s.f, g.-d. art. jurării, pl. jurări. urasic1 A doua perioadă a mezozoicului. s.n. urasic2,-ă Relativ la jurasic1, adj., pl. jurasici,-ce. urat1 Cetăţean ales într-o curte cu juri; jur1, s.m., pl. uraţi.
urât2,-ă (pop.) Blestemat, afurisit; rău. adj., pl. juraţi,-te. urământ 1. Formulă solemnă, în care este invocată divinitatea, rostită de o persoană pentru a arăta că spune adevărul în legătură cu anumite fapte. 2. Angajament solemn prin care cineva promite să-şi facă datoria (faţă de popor, de ţară etc.). 3. Făgăduială, promisiune fermă. s.n., pl. jurăminte.
jurătQr,-oare (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în faţa unei instanţe judiciare, s.m., pl. jurători; s.f, g.-d. art. jurătoarei, pl. jurătoare. jur-flx (înv.) Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care avea loc într-o astfel de zi. s.n. juridic,-ă Referitor la drept, la legi. /Persoană ~ = organizaţie de sine stătătoare, cu patrimoniu, care are drepturi şi obligaţii, adj., pl. juridici,-ce. juridicgşte Din punct de vedere juridic, adv. jurisconsult,-ă Specialist în ştiinţele juridice, care se ocupă de problemele cu caracter juridic ale unei întreprinderi, s.m., pl. jurisconsulţi; s.f, g.-d. art. jurisconsultei, pl. jurisconsulte.
jurisdicţie (-ţi-e) (jur.) 1. Competenţă, putere de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde îşi poate exercita această competenţă o instanţă judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de acelaşi grad sau cu aceleaşi competenţe, s.f, art. jurisdicţia, g.-d. art. jurisdicţiei, pl. jurisdicţii, art. jurisdicţiile. jurisdicţionai,-ă (-ţi-o-) Referitor la jurisdicţie, adj., pl. jurisdicţionali,-e.
jurisprudenţă 1. Totalitatea soluţiilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu. 2. Ştiinţa dreptului, s.f., g.-d. art. jurisprudvjnţei, pl. jurisprudenţe. jurisprudenţial,-ă (-ţi-al) De jurisprudenţă. adj., pl. jurisprudenţiaii,-e.
jurist,-ă Specialist în domeniul dreptului, s.m., pl. jurişti; s.f, g.-d. art. juristei, pl. juriste, juriu 1. Comisie de specialişti însărcinată cu clasificarea şi promovarea unor concurenţi la examene, com-
juriza
642
petiţii sportive etc. 2. Totalitatea celor care formează o instanţă de judecată, s.n., art. juriul, pl. jurii, art. juriile, juriza tr. A supune judecăţii unui juriu. vb. I, ind. prez. 3 jurizează.
jurizare Acţiunea de a juriza. s.f., g.-d. art. jurizării, pl. jurizări.
ur-împrejur Din (în) toate părţile, loc. adv. ur-împrejurul în preajma. ~ casei. loc. prep. urnal 1. Cotidian, ziar, gazetă. 2. însemnări zilnice ale cuiva, legate, de obicei, de viaţa sa. /~ de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. ~ de bord = relatare cronologică a evenimentelor din timpul călătoriei unei nave. 3. Emisiune de ştiri şi informaţii la radio şi televiziune. 4. (ieşit din uz) Film de scurt metraj, cu informaţii de actualitate, rulat înaintea filmului de lung metraj. 5. (cont.) Registru în care se înscriu operaţiile de contabilitate, zi de zi. s.n., pl. jurnale, jurnalier,-ă (-li-er) Zilnic, adj., pl. jurnalieri,-e. jurnalism Ziaristică, publicistică, s.n. jurnalist,-ă Ziarist, gazetar, s.m., pl. jurnalişti: s.f, g.-d. art. jurnalistei, pl. jurnaliste, jurnalistic,-ă Referitor la presă: gazetăresc, adj., pl. jurnalistici,-ce.
jurnalistică Profesiunea de ziarist; ziaristică, gazetărie. s.f., g.-d. art. jurnalisticii.
jurubjţă Scuî mic din fire textile înfăşurate în spire, s.f, Ş.-d. art. jurubiţei, pl. jurubiţe. juruj1 tr. (înv., pop.) A făgădui solemn. Hrefl. A se lega prin jurământ, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 să juruiască. jurui2 tr. (rar) A face să se rotească în cercuri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. juruiesc, imperf 3 sg. juruia; conj. prez. 3 să juruiască.
juruinţă (înv., reg.) Făgăduială solemnă, jurământ, s.f, g.-d. art. juruinţei, pl. juruinţe.
juruit,-ă (înv., reg.) Care este făgăduit; promis ca soţ (sau soţie), adj., pl. juruiţi,-te.
juruită (reg.) Făgăduială; (concr.) lucru promis, s.f, Ş.-d. art. juruitei, pl. juruite.
just,-ă 1. (şi adv.) Drept, echitabil; adevărat. 2. (despre oameni) Care acţionează sau judecă drept. 3. Potrivit, corespunzător, adj., pl. juşti,-ste. justeţă v. justeţe.
justeţe 1. Caracteristică a ceea ce este just; dreptate. 2. Precizie, exactitate, [var. justeţă s.f] s.f, art. justeţea, g.-d. art. justeţei.
justifica X.tr.A motiva, a arăta că ceva este just, corect.
2.	refl. A da explicaţii în legătură cu o atitudine, o acţiune; a se dezvinovăţi. 3. tr. A dovedi folosirea legală a unor bunuri (bani, materiale etc.). vb. I, ind. prez. 3 justifică.
justificabil,-ă Care poate fi justificat, adj., pl. justificabili,-e.
justificare Acţiunea de a (se) justifica; motivare, explicare; justificaţie. s.f., g.-d. art. justificării, pl. justificări, justificativ,-ă Care justifică, care este folosit pentru a justifica; explicativ, adj., pl. justificativi,-e. justificaţie (-ţi-e) (rar) Justificare, [var. justificaţi-une s.f] s.f., art. justificaţia, g.-d. art. justificaţiei, pl. justificaţii, art. justificaţiile. justificaţii!ne v. justificaţie. justiţiabil,-ă (-ţi-a-) Persoană care apare ca parte într-un proces, s.m., pl. justiţiabili; s.f, g.-d. art. justiţiabilei, pl. justiţiabile.
justiţial>-ă (-ţi-al) De justiţie, adj., pl. justiţiali,-e. justiţiar,-ă (-ţi-ar) Care face dreptate, care urmăreşte să se facă dreptate, adj., pl. justiţiari,-e. justiţie (-ţi-e) 1. Totalitatea instanţelor judecătoreşti dintr-un stat. 2. Activitate a statului care constă în judecarea cauzelor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor
prevăzute de lege. IA chema (sau a se prezenta) în faţa ~i = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate, s.f., art. justiţia, g.-d. art. justiţiei, juvaier v. giuvaier.
juvăţ Laţ la capătul unei fiinii; ştreang, s.n., pl. juvgţe. juvelnic 1. Construcţie pescărească folosită pentru păstrarea peştelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit în formă de coş sau sac. s.n., pl. juvelnice. juvenjl,-ă Caracteristic tinereţii; tineresc, adj., pl. juvenili,-e.
juvenilitate (rar) Caracter juvenil, s.f, g.-d. art. juve-nilităţii.
juvete Peşte mărunt, //(fam.) Epitet dat oltenilor, s.m., pl. juveţi.	_
juxtaarticular,-ă (anat.) în imediata apropiere a unei articulaţii, adj., pl. juxtaarticulari,-e. juxta liniară (-ni-a-) (în sintagma) Traducere - = traducere făcută cuvânt cu cuvânt şi însoţită de reproducerea paralelă a textului original, adj., pl. juxtaliniare. juxtapoziţie (-ţi-e) (rar) Juxtapunere, s.f, art. jux-tapoziţia, g.-d. art. juxtapoziţiei, pl. juxtapoziţii, art. juxtapoziţiile.
juxtapune tr. A pune unul lângă altul, a alătura, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, I pl. jux-tapunem; conj. prez. 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus.
juxtapunere Acţiunea de a juxtapune; alăturare; juxtapoziţie. //(gram.) Modalitate de realizare a raporturilor sintactice, fără ajutorul unui cuvânt de legătură; alăturare. s.f, g.-d. art. juxtapunerii, pl. juxtapuneri, juxtă Traducere juxtaliniară a textelor greceşti şi latineşti, [var. iuxtă s./.] s.f, g.-d. art. juxtei, pl. juxte.
K,k
k, k (ca/capa) A paisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunete (ch şi c) notate cu această literă, s.m./ s.n., pl. k/k-uri (ca-uri).
kabil,-ă (Locuitor) din Kabilia, regiune muntoasă a Algeriei, adj., s.m. şi f, pl. kabili,-e. kabuki Teatru tradiţional japonez în care dialogul alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. s.n. kainit (ka-i-) Mineral compus din sulfat de magneziu şi clorură de potasiu, s.n.
kaizer1 (kaizăr) (germ.) Denumire dată împăraţilor Germaniei, s.m., pl. kaizeri.
kaizer2 (kaizăr) (germ.) Piept de porc fiert şi afumat. s.n.
kakemono Pictură japoneză executată în tuş sau în culori de apă pe rulouri de mătase, de hârtie etc. s.n. kaki1 De culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui, [var. kakju,-ie adj.] adj invar.
kakj2 Culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui, s.n., art. kakiul.
kala-azar Boală endemică în zonele tropicale provocată de un parazit care se localizează în splină şi în ficat. s.n.
kalaşnikov Armă automată de producţie sovietică. s.n., pl. kalăşnikovuri.
kalipatron Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu, încorporată în masca de protecţie, care regenerează aerul inspirat în mine. s.n., pl. kalipatroane. kaliu (-liu) (chim.) Potasiu, s.n., art. káliul, kalmâc.-ă (Locuitor) din regiunea kalmâcă. [var. calmuc,-ă s.m. şi f] adj., s.m. şi f., pl. kalmâci,-ce. kalmâcă Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de kalmâci. s.f, g.-d. art. kalmgcei. kamala Praf de culoare roşie-portocalie, folosit ca ver-mifug şi colorant, obţinut din fructele unui arbore din India. s.f.
kamikaze1 1. Pilot (japonez) care se sacrifică într-o acţiune de atac. 2. (p. ext.) Persoană temerară, //(fig.) Sinucigaş, s.m., pl. kamikaze.
kamikaze2 Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze1. s.n.
kampuchian,-ă (-cian) (înv.) (Locuitor) din Kampuchia; cambodgian, adj. s.m. şi f, pl. kampuchieni,-e. kantian,-ă (-ti-an) (Adept) al kantianismului, adj., s.m. Şi f, pl. kantieni,-e.
kantianism (-ti-a-) Sistem filosofic idealist creat de
Immánuel Kant. s.n.
kantism (fii.) Kantianism, s.n.
kaan Particulă elementară, mezonul K. s.m., pl. kaoni.
kâppa A zecea literă a alfabetului grecesc, s.m., pl.
kâppa.
karate Metodă japoneză de luptă, bazată pe lovituri rapide şi violente, executate cu mâna sau cu piciorul, s.n. karibii Ren din Canada, s.m., art. karibuul. kârling (geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită. £«., pl. karlinguri.
karma (în filosofia budistă) Destin, soartă, s.f, art. karmei.
kava Plantă exotică din familia piperaceelor, a cărei rădăcină are miros plăcut şi gust acru. //Băutură obţinută din această rădăcină, s.f, g.-d. art. kavei, pl. kava. kazah,-ă (Locuitor) Din Kazahstan. adj., s.m. şi f., pl. kazghi,-e.
kârgâz,-ă (Locuitor) din Kârgâzstan. adj., s.m. şi f, pl.
kârgâzi,-e.
kediv Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 şi 1914. s.m., pl. kedivi.
kelvin (fiz.) Unitate de bază în măsurarea temperaturii în sistemul internaţional, s.m.
kenotron Tub electronic cu doi electrozi, utilizat în redresarea curenţilor alternativi de tensiune înaltă, s.n., pl. kenotroane.
kenyan,-ă (-ny-an) (Locuitor) Din Kenya, adj., s.m. şi f, pl. kenyeni,-e.
keramit Gresie ceramică folosită la fabricarea dalelor de pavaj. s.n.
kerosen Combustibil folosit la motoarele cu reacţie.
s.n.
keta Peşte înrudit cu păstrăvul care trăieşte în mările din Extremul Orient şi din care se obţin icrele de Manciuria.
s.f.
ketchup (checeap) (angl.) Sos picant preparat din suc de roşii, oţet şi condimente, s.n., art. ketchupul. kevlar Material compozit foarte rezistent şi uşor, folosit în aeronautică, s.n.
keynesism Doctrină economică burgheză care încearcă să justifice statul imperialist prin capacitatea de a salva capitalismul prin economie, s.n.
KGB (caghebg) Poliţia politică sovietică, s.n., art. KGB-ul.
khmer,-ă (kh pron. c) (Locuitor) din Cambodgia. adj., s.m. şi f, pl. khmeri,-e.
kibbutz (tz pron. ţ) Gospodărie colectivă agrară în Israel, s.n., pl. kibbutzuri.
kidnapa (rar) A fura un copil (sau orice persoană) în scopuri politice sau pentru răscumpărare, vb. /, ind. prez. 3 kidnapează.
kidnapper Autor al unui kidnapping. s.m., pl. kidnapperi. kidnapping (angl.) Răpire (de copii) în vederea unei răscumpărări, s.n., art. kidnappingul. kief Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali, s.n. kieselgur (chiz-) (germ.) Diatomit, pămânţel, s.n. kieserjt (chiz-) (germ.) Sulfat hidratat de magneziu, s.n. kievean,-ă (ki-e-) Locuitor din Kiev. adj., s.m. şi f, pl. kievgni,-e.
kil (pop.) Kilogram, s.n., pl. küe.
killer (chilăr) (angl.) Ucigaş plătit, s.m., pl. killeri.
kilo1 Kilogram, s.n, pl. kilo.
kilo2 Element de compunere cu sensul „o mie”, „de o mie de ori”.
kiloamper (fiz.) Unitate de măsură a intensităţii electrice, egală cu o mie de amperi. s.m., pl. kiloampgri. kiloampermetru (fiz.) Instrument folosit pentru măsurarea curenţilor de mare intensitate, s.n., pl. kilo-ampermetre.
kilóbit (inform.) Unitate de măsură pentru memorie, egală cu 1024 biţi. s.m., pl. kilobiţi. kilocalone Unitate de măsură a cantităţii de căldură, egală cu o mie de calorii, s.f., art. kilocaloria, g.-d. art. kilocaloriei, pl. kilocalorii, art. kilocalonile. kilociclu Kilohertz, s.m., pl. kilocicli, art. kiloticlii. kilocuvânt (inform.) Multiplu al cuvântului, egal cu 1024 de cuvinte, s.n., pl. kilocuvinte. kiloelectronvolt (fiz.) Unitate de măsură pentru energie, egală cu o mie de volţi, s.m., pl. kiloelectrsnvolţi. kilogram Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. s.n., pl. kilograme; simb. kg. kilogram-forţă (fiz.) Unitate de măsură a forţei, egală cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram, s.n., art. kilogramul-ferţă, pl. kilograme-ffirţă. kilogram-metm Unitate de măsură pentru lucru mecanic, egală cu efortul necesar pentru a ridica o greutate de un kilogram la înălţimea de un metru, s.m., art. kilogramméinál, pl. kilogram-metri, art. kilogram-mstrii.
kilohertz
644
kilohertz (tz pron. ţ) Unitate de măsură pentru frecvenţă, egală cu o mie de hertzi, s.m., pl. kilohertzi. kilojoule (joule pron. jul) (fir.) (fiz.) Unitate de măsură pentru energie sau pentru lucru mecanic, egală cu o mie de jouli. s.m., pl. kilojouli.
kilolitru Unitate de măsură pentru capacităţi, egală cu o mie de litri, s.m., art. kilolitrul, pl. kilolitri, art. kilolitrii. kilometră tr. A marca o cale de comunicaţie cu borne kilometrice, vb. /, ind. prez. 3 kilometrează. kilometraj 1. Distanţa în kilometri între două puncte ale unei căi de comunicaţie. //Distanţa în kilometri parcursă de un vehicul într-un anumit timp. 2. Instrument care înregistrează distanţa parcursă de un vehicul sau viteza lui în mers. s.n., pl. kilometraje, kilometrare Acţiunea de a kilometră, s.f, g.-d. art. kilometrării, pl. kilometrări.
kilometric,-ă Referitor la kilometru; care indică kilometri. //(fig.) Foarte lung. adj., pl. kilomgtrici,-ce. kilometru Unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri, s.m., art. kilomgtrul, pl. kilometri, art. kilometrii; simb. km.
kilómul (chim.) Cantitate de substanţă a cărei masă exprimată în kilograme este numeric egală cu masa moleculară. s.m., pl. kilomali.
kilotfină (fiz.) Unitate de măsură pentru masă, egală cu
o	mie de tone. s.f., g.-d. art. kilotanei, pl. kilotane. kilovQlt Unitate de măsură pentru tensiunea electrică. s.m,, pl. kilovalţi.
kilovQlt-ampgr Unitate de măsură pentru puterea aparentă, egală cu o mie de volţi, s.m., pl. kilovQlţi-ampgri. kilowatt Unitate de măsură pentru putere, egală cu o mie de waţi. s.m., pl. kilowaţi; simb. kW. kllowatt-firă Unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de o sursă cu puterea de un kilowatt, s.m., pl. kilowaţi-ară. kilt Fustă scurtă şi pliată din stofă cadrilată care aparţine portului popular scoţian, s.n., pl. kilturi. klmberljt (geol.) Rocă eruptivă de culoare închisă, conţinând uneori cristale de diamant, s.n., pl. kimberlite. kimeridgian1 (dg pron. gi) Etaj al jurasicului superior. s.n,
kimeridgian2 (dg pron. gi) Care aparţine jurasicului superior, adj., pl. kimeridgigni.-e. kinetoscop Aparat cu care se poate reconstitui o mişcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succed repede, s.n., pl. kinetoscoape. kinetoterapeut.-ă Specialist în kinetoterapie. s.m., pl kinetoterapeuţi; s.f, g.-d. art. kinetoterapeutei, pl. kine-toterapeute.
kinetoterapie Terapeutică prin mişcare, s.f, art. kine-toterapia, g.-d. art. kinetoterapiei. kinoramă Tehnică de filmare şi de proiecţie pentru ecran panoramic, s.f, g.-d. art. kinoramei, pl. kinorame. kiribatian.-ă (-ti-an) (Locuitor) din insulele Kiribati (din Oceanul Pacific), adi., s.m. şi f, pl. kiribatigni,-e. kit Ansamblu, set. s.n., pl. kituri. kitsch (chici) 1. Termen care denumeşte un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere pe scară industrială a unui obiect de artă. s.n., pl. kitsch-uri. kitschizşre Falsificare, denaturare a artei, s.f, g.-d. art. kitschizării, pl. kitschizări.
kiwi1 Pasăre acarinată cu aripile atrofiate din Noua Zeelandă. s.f , pl. lqwi.
kiwi2 Fructul comestibil, cu miezul verde, cărnos şi acrişor al unei plante din Asia. s.n., pl. kiwi. knessgt Parlament unicameral al statului Israel, s.n. knfickout (cnacaut/nacaut) (angl.) Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite de la adversar, nu reia lupta în mai puţin de zece secunde. s.n., pl. knackouturi; abr. k.o.
knockdown (enoedaun/noedaun) (angl.) Situaţie în care boxerul căzut la podea, în urma unei lovituri primite de la adversar, reia lupta în mai puţin de zece secunde, s.n., pl. knackdownuri. know-how (năuhau) (angl.) Totalitatea informaţiilor şi a experienţei privitoare la un proces tehnologic nou sau la modul de exploatare a unor noi utilaje, s.n., art. know-how-ul.
koala (ko-a-) Specie de urs care trăieşte în Australia şi face parte din ordinul marsupialelor. s.m., pl. koala, koine (koi-) Limbă comună care serveşte ca mijloc de comunicare între vorbitorii de dialecte sau graiuri diferite, s.f
kodak Aparat (mic) de fotografiat, s.n.
kosovar,-ă (Locuitor) din Kosovo, adj., s.m. şi f, pl.
kosovari,-e.
kripton (chim.) Gaz nobil folosit la umplerea becurilor cu incandescenţă, s.n.
kronprinz (z pron. ţ) Titlu purtat de moştenitorul tronului din imperiile german şi austriac, s.m. kukta Oală sub presiune, s.f. kjjrd,-ă (Locuitor) aparţinând unui popor care trăieşte în Turcia, Iran, Irak şi alte ţări învecinate, adj., s.m. şi {., pl. kurzi,-de.
kurumă (geogr.) Torent de piatră, s.f, g.-d. art. kurumei, pl. kurjame.
kuwaitian,-ă (-vei-)/kuweitian,-ă (-ti-an) (Locuitor) din Kuwait. adj., s.m. şi f., pl. kuwaitigni,-e/kuweiti£ni,-e.
L,l
|1 (el/le/lî) A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. l/l-uri.
I* (iî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. 1. la1 1. (introduce diferite complemente circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză, instrumental, de relaţie) Merge ~ mare. Ajunge ~ timp. Calul merge ~ pas. S-a dus ~ cumpărături. Râde ~ orice glumă. Cântă ~ pian. E bun - suflet. 2. (introduce un complement indirect) Vorbeşte ~ toată lumea. 3. (adv.) Cam, aproximativ. Erau - o mie de oameni. 4. (în prepoziţii compuse) Vine de ~ oraş. Şedinţa de ~ ora trei. îl conduce până ~ maşină, prep.
la2 Treapta a şasea a gamei do major; sunetul şi nota corespunzătoare, s.m., pl. la.
la3 tr. şi refl. (pop.) 1. A (se) spăla (pe cap), vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. Iau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imperf. 3 sg. la; conj. prez. 3 să lea/să leie/să laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut.
laba-gâştei 1. Mică plantă erbacee, cu flori roşii-pur-purii. 2. Ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă). 3. (fam.) Scris dezordonat, s.f. art., g.-d. art. labei-gâştei.
laba-mâţei Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile. s.f. art., g.-d. art. labei-mâţei. laban (iht.) Specie de chefal de culoare cenuşie-albăstruie. s.m., pl. labani.
labarum (lat.) Stindard imperial pe care Constantin cel Mare a pus crucea şi monograma lui Isus Hristos. s.n. laba-ursului Nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure, s.f art., g.rd. art. labei-ursului.
-labă 1 . Parte a piciorului de la gleznă în jos la om şi la animalele patrupede; partea piciorului pe care calcă -Păsările (palmipede). 2. (fam., depr.) Mână. /A pune ~a (pe cineva sau pe ceva) = a apuca (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în ~ - a ajunge la mâna sau ja discreţia cuiva, s.f, g.-d. art. labei, pl. labe. abfermgnt Cheag, s.m., pl. labfermenţi. jabial,-ă (-bi-al) 1. Referitor la buze. 2. (despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor, adj., pl. labi-âli,-e.
labială Sunet care se produce cu participarea buzelor.
art- labialei, pl. labiale.
■abializa (-bi-a-) tr. şi refl. A (se) pronunţa prin rotunjirea suplimentară a buzelor, vb. I, înd. prez. 3 labiali-zegză.
•abializare (-bi-a-) Acţiunea de a (se) labializa. s.f, g.-d. labializării.
»biat,-ă (-bi-at) (despre corole şi calicii) Care are tonna unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi. //(despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai pl labiaţi,-te.
•“Diata (-bi-a-) (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, corole bilabiate; (la sg.) plantă din această familie, íatíi^'"^ a-rt' kbiâtei* pl- labiate.
JaDIe (-bi-e) 1. Formaţie caracteristică florilor unei Plante, alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. f- (anat.) Element constitutiv al vulvei, s.f, g.-d. art.
âtu’SLm-
«nil,-a 1. Instabil, schimbător. 2. (despre un sistem 2?®) Care este într-un echilibru instabil, adj., pl. labili,-e. stat -*® ^nsuS'rea de a fi labil- 2. Instabilitate, ne-tatornicie. 3. (biol.) însuşire a materiei vii de a-şi modi-starea în funcţie de anumiţi factori, s.f, g.-d. art.
labiodental,-ă (-bi-o-) (despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinţii incisivi superiori, adj., pl. labiodentali,-e. labiodentală (-bi-o-) Sunet care se produce cu ajutorul dinţilor şi al buzei inferioare, s.f, g.-d. art. labiodentalei, pl. labiodentale.
labiolectură (-bi-o-) Aptitudine de a înţelege vorbirea după mişcarea buzelor, s.f., g.-d. art. labiolecturii. labiovelar,-ă (-bi-o-) (despre consoane) Care se articulează prin rotunjirea buzelor şi atingerea limbii de vălul palatin, adj., pl. labiovelari,-e. labiovelară (-bi-o-) Sunet care se produce cu ajutorul buzelor şi al părţii posterioare a vălului palatin, s.f, g-d. art. labiovelarei, pl. labiovelare. labirint 1. Construcţie cu încăperi multe şi coridoare, în care orientarea se face cu greu. //Grădină ornamentală cu alei întortocheate. 2. (fig.) Situaţie dificilă, încurcată.
3.	Joc de inteligenţă care cere a găsi ieşirea dintr-o reţea de linii sinuoase. 4. (tehn.) Dispozitiv care obligă un fluid să parcurgă un drum lung pentru a-şi pierde din viteză. 5. Parte a urechii interne, s.n., pl. labirinturi. Iabiiintic,-ă Caracteristic unui labirint; încâlcit, încurcat adj., pl. labirintici,-ce.
labirintită (med.) Inflamaţie a labirintului urechii, s.f, g.-d. art. labirintitei, pl. labirintite. labirintodont (la pl.) Grup de amfibieni fosili din tria-sic ai căror dinţi erau prevăzuţi cu încreţituri complicate; (la sg.) animal din acest grup. s.m., pl. labirintodQnţi. labiu v. labium.
labium (-bi-um) (lat.) Buza inferioară a insectelor şi a unor miriapode, [var. labiu j.h.] s.n. laborant,-ă Persoană care se ocupă de lucrările (mai simple) de laborator şi de întreţinerea aparatelor, s.m., pl. laboranţi; s.f, g.-d. art. laborantei, pl. laborante, laborator 1. încăpere prevăzută cu instalaţii speciale, aparate şi instrumente pentru cercetări, experienţe, verificări de date etc. 2. (fig.) Şantier de creaţie, s.n., pl. laboratoare.
laborios,-oasă (-ri-os) 1. Care presupune o muncă intensă, asiduă. 2. Sârguincios, harnic, adj., pl. laborioşi,-oase.
labrador1 Rasă de câine de vânătoare, robust, cu părul scurt, de culoare neagră sau roşcată, s.m., pl. labradfiri. labrador2 Mineral din grupul feldspaţilor, folosit ca piatră semipreţioasă. s.n.
labradont Rocă magmatică formată din microlite de labrador2, s.n., pl. labradonte.
labru Peşte marin comestibil, viu colorat, s.m., pl. labri, art. labrii.
labrum (lat.) 1. Structură anatomică de forma unei buze. 2. Buza superioară la insecte şi la mamifere, s.n. iaburism Doctrină politică socialist-reformistă a unor partide laburiste, s.n.
laburist,-ă I. adj. (în sintagma) Partid ~ - partid de orientare social-democrată din unele ţări (Marea Britanie, Australia etc.). //Care aparţine acestui partid; referitor la acest partid. II. s.m. şi f. Membru al partidului laburist. adj., s.m. şi f, pl. laburişti,-ste. lac1 1. întindere de apă stătătoare aflată într-o depresiune. /~ de acumulare = lac artificial, situat în amonte de
o	hidrocentrală, care reprezintă o rezervă de apă necesară producerii energiei. A sări (sau a cădea, a da etc.) din ~ în puţ = a da de un rău mai mare, încercând să scape de alt rău. 2. (fig.) Cantitate de apă sau de alt lichid, s.n., pl. lacuri.
lac2 1. Soluţie f>e bază de răşini, uleiuri etc., care se aplică j>e suprafaţa unui obiect pentru a-1 feri de umezeală, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele sau imitaţie de piele cu faţa lucioasă, acoperită cu un strat de lac2 (1). s.n., pl. lacuri.
lacăt
646
lacăt Dispozitiv pentru încuierea unei uşi, unei ferestre etc., prevăzut cu o toartă care se trece prin două inele fixate de obiectul care trebuie închis. /A avea (sau a-şi
Ínine) ~ la gură = a-şi impune tăcere, s.n., pl. lacăte, acera tr. (livr.) A rupe în bucăţi, a sfâşia, vb. I, ind. prez. 3 lacerează.
iacertilian (-li-an) (la pl.) Ordin de reptile ovipare cu
corpul alungit şi acoperit cu solzi; (la sg.) reptilă din
acest ordin, s.m., pl. lacertilieni.
lac-fixativ Soluţie care, pulverizată pe păr, îl întăreşte.
s.n.
lachgrdă Produs alimentar obţinut prin conservarea în ulei, după sărare şi afiimare, a peştelui pălămidă. s.f,
Í’.-d. art. lachgrdei,pl. lacherde. acheu 1. Servitor îmbrăcat în livrea; fecior. 2. (fig.) Persoană slugarnică; servilă, s.m., art. laChgul, pl. lachgi, art. lacheii.
Iaciniat,-ă (-ni-at) (despre frunze, petale) Cu crestături adânci şi înguste, adj., pl. laciniaţi,-te. lacom,-ă 1. Care mănâncă şi bea mult; mâncăcios.
2.	(fig.) Avid, nesăţios, adj., pl. lacomi,-e.
Iacşnic,-ă (despre vorbire, stil etc.) Care se exprimă în cuvinte puţine; concis, succint, adj., pl. lacanici,-ce. laconism însuşirea de a fi laconic, s.n. lacră v. raclă.
lacrima-Chrjsti (ch pron. c) Vin alb, muscat, provenit din Campania (Italia). //Varietate de viţă-de-vie care produce acest vin. s.n.
lacrimal,-ă 1. Referitor la lacrimi. /Glandă ~ = glanda care produce lacrimile. Canal ~ = canal prin care se scurg lacrimile. 2. (fig.) Care produce emoţii puternice. adj., pl. lacrimali,-e.
lacrimatoriu Vas de sticlă cu formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat, s.n., art. lacrimatoriul, pl. lacrimatorii, art. lacrimatariile.
lacrimă 1. Secreţie lichidă, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. 2. (fig.) Strop, picătură. 3. (la pl.) Plâns. /în ~i = plângând. Până la ~i = până la cel mai înalt grad de emoţie, de durere etc. s.f., g.-d. art. lacrimii, pl. lacrimi.
lacrimogen,-ă 1. (despre substanţe) Care provoacă secreţia lacrimilor. 2. (fig., ir.) Care produce lacrimi cu mijloace uşoare, facile. Film ~. adj., pl. lacrimogeni,-e. lacs Specie de peşti înrudiţi cu păstrăvii, care trăiesc în mările nordice; somon. s.m.
lactalbumină Albumină prezentă în lapte, s.f, g.-d. art. lactalbummei.
lactamă Compus organic obţinut din aminoacizi, utilizat în fabricarea unor fibre sintetice, s.f, g.-d. art. lactşt mei, pl. lactame.
lactat1 Sare a acidului lactic. s.m., pl. lactaţi. lactat2,-ă Făcut din lapte, care conţine lapte. adj., pl. lactaţi,-te.
lactate Produse fabricate pe bază de lapte. s.n. pl. lactaţie (-ţi-e) I. Proces de formare şi secreţie a laptelui la femelele mamiferelor. 2. Acţiunea de a alăpta un copil; perioadă cât o mamă îşi poate alăpta copilul, [var. lactaţiune s.f] s.f., art. lactaţia, g.-d. art. lactaţiei. lactaţiyne v. lactaţie.
iactază Enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactozâ. s.f, g.-d. art. lactazei. iactescent,-ă Care conţine un suc lăptos, adj., pl. lactescgnţi,-te.
lactic (în sintagma) Acid ~ = acid organic care se găseşte mai ales în laptele fermentat, folosit în industria alimentară, a medicamentelor etc. adj. lacticemie Intoxicaţie cauzată de acumularea acidului lactic în sânge, s.f, art. lacticemia, g.-d. art. lacticemiei. lactifgr.-ă Care conţine lapte, care poartă laptele, adj., pl. lactifgri,-e.
lacto- Element de compunere care înseamnă „lapte”, „referitor la lapte”.
lactobar Local unde se servesc produse lactate, s.n., pl. lactobaruri.
lactobioză (-bi-o-) (chim.) Lactoză. s.f, g.-d. art. lac-tobiazei.
lactodensimetru (tehn.) Lactometru pentru determinarea densităţii laptelui, s.n., art. lactodensimetrul, pl. lactodensimetre.
lactoduc Conductă specială pentru transportul laptelui. s.n., pl. lactoducuri.
lactofermgnt Cheag (1). s.m., pl. lactofermgnţi. lactofermentator Aparat pentru stabilirea calităţii laptelui, s.n., pl. lactofermentatoare. lactofiltru Dispozitiv pentru determinarea impurităţilor din lapte, s.n., art. lactofiltrul, pl. lactofiltre. lactofiavină Vitamină care se găseşte în lapte, ouă etc.; vitamina B2. s.f., g.-d. art. lactoflavinei. lactofruct Produs alimentar dietetic produs din lapte şi sucuri de fructe, s.n.
lactogen,-ă Care stimulează lactaţia. adj., pl. lacto-ggni,-e.
lactoglobulmă Substanţă proteică din lapte, s.f, g.-d. art. lactoglobulmei.
lactometru Instrument cu care se determină calitatea laptelui, s.n., art. lactometrul, pl. lactomgtre. lactonă (chim.) Ester rezultat din esterificarea intra-moleculară a hidroxiacizilor. s.f, g.-d. art. lactanei, pl. lactane.
lactoscop Instrument cu care se determină conţinutul de grăsime din lapte, s.n., pl. lactoscoape. lactoser Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului, s.n., pl. lactoseruri. lacto-vegetarian1 (-ri-an) Restaurant în care se consumă produse lactate, legume şi fructe, s.n. lacto-vegetarian2,-ă (-ri-an) (despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume şi fructe, adj., pl. lacto-vegetarieni,-e. lactoză Substanţă organică dulce, extrasă din lapte, folosită în farmacie; lactobioză. s.f, g.-d. art. lactazei. lactozurie (med.) Prezenţă a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină, s.f, g.-d. art. lactozuriei, pl. lactozuriei.
lacunar,-ă Care prezintă lacune, adj., pl. lacunari,-e. lacună 1. Spaţiu gol în interiorul unui corp. 2. Lipsă în continuitatea unui lucru, a unui text, în gândire etc.
3.	(fig.) Ceea ce lipseşte ca un lucru să nu fie perfect; carenţă, s.f, g.-d. art. lacunei, pl. lacune, lacustru,-ă Referitor la lacuri1; care trăieşte sau care creşte în lacuri1. /Locuinţă ~ = locuinţă (preistorică) construită pe stâlpi deasupra unei ape stătătoare, adj., pl-lacuştri,-stre.	.
ladă Cutie mare din lemn, tablă etc., în care se transportă sau se păstrează diferite obiecte, s.f, g.-d. art. lăzii. pl. lăzi.
ladin (înv.) Răşină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică, s.m.
ladţnă Limbă de origine romanică vorbită de ladini2; retoromană, s.f, g.-d. art. ladinei.	.
ladinisn1 (-ni-an) Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. s.n.
Iadinian2,-ă (-ni-an) Din ladinian1. adj., pl. Iadinigni,-e. ladmo Varietate a iudeospaniolei. s.n. lady (ledi) (angl.) 1. Titlu dat în Anglia soţiei unui lord sau a unui cavaler, //(p. ext.) Doamnă nobilă din Anglia-2. Epitet dat unei femei distinse, s.f, g.-d. art. lui lady, pl. lady.
lâf (rar, la pl.) Palavră. IA şedea (cu cineva) la ~uri ~ a sta cu cineva la taifas. A tăia frunză verde şi ~uri ~ a spune minciuni, s.n., pl. lafuri.
647
lamelicorn
lagăr A. 1. Loc unde sunt internaţi prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, cei consideraţi ostili regimului. 2. Loc de staţionare a trupelor armate în corturi sau în barăci; tabără. //Tabără unde sunt ţinuţi imigranţii înainte de fi acceptaţi de o ţară străină. 3. (în trecut) Totalitatea statelor, a persoanelor care militau pentru aceleaşi idealuri. ~ul socialist. B. Organ de maşină pe care se sprijină un ax, o osie. s.n., pl. lagăre, lagună 1. Vas antic cu gât îngust, în care se păstra vinul; amforă. 2. (biol.) Mică prelungire a sacului la peşti, s.f., g.-d. art. laggnei, pl. laggne.
lagoftalmie (med.) Afecţiune oculară caracterizată prin incapacitatea pleoapei superioare de a acoperi ochiul, acesta rămânând deschis şi în timpul somnului, s.f, art. lagoftalmia, g.-d. art. lagoftalmiei. lagostam Malformaţie congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure, s.n. lagunar, -ă Care aparţine lagunelor, referitor'la lagune. adj., pl. lagunari,-e.
lagună Porţiune din bazinul unei mări sau al unui ocean înconjurată aproape complet de o fâşie îngustă de pământ, s.f, g.-d. art. lagunei, pl. lagune, lai, laie (pop., despre lână) Negru sau negru amestecat cu alb. /Nici ~e, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. adj., pl. lăi. laibăr (pop.) 1. Haină ţărănească scurtă, din postav, în general fără mâneci. 2. Manta lungă pe care o purtau odinioară boierii, s.n., pl. laibăre. laibăraş v. lăibăraş.
Iâic,-ă 1. (şi s.) Care nu este bisericesc; lumesc. 2. (fig., fam.) Care nu este iniţiat într-un domeniu, adi., pl. laici,-ce.
lalcism (la-i-) Caracter laic. s.n.
laiciza (la-i-) tr. A reorganiza o instituţie religioasă pe
principii laice. vb. I, ind. prez. 3 laicizează.
laicizare (la-i-) Acţiunea de a laiciza, s.f, g.-d. art. lai-
cizgrii, pl. laicizări.
lâie (pop.) 1. Ceată de ţigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni), s.f. lâinic,-ă (reg.) Persoană care umblă fără rost; haimana. s.m., pl. lginici; s.f, g.-d. art. lainicei, pl. lainice, laitmotiv (lait-) 1. Fragment sau motiv muzical repetat. 2. (fig.) Idee repetată de mai multe ori într-o lucrare Ştiinţifică sau literară, s.n., pl. laitmotive, âiţă v. laviţă.
Ia-la-lj| l. Refren care înlocuieşte cuvintele într-un cântec. 2. Cuvânt care imită vorbăria plictisitoare; bla-bla. interi.
Jalea Plantă erbacee, cu frunze lanceolate, cu tulpina înaltă, eare face o singură floare mare, de diferite culori.
ari. laleaua, g.-d. art. lalelei, pl. lalele, art. lalelele, lalopatie Tulburare de vorbire, s.f, art. lalopatia, g.-d. ort. lalopatiei.
Jâma1 Preot-călugăr budist, s.m., pl. lama. lama* tr. (tehn.) A prelucra suprafaţa circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, vb. I, ind. prez. 3 amează.
wnaism Doctrină religioasă budistă răspândită în Tibet.
Jamaist,-ă (Adept) al lamaismuiui. adj., s.m. şi f., pl. Jamaişti5-ste.
*n»antin Mamifer cetaceu asemănător cu foca, care trăieşte în fluviile din Africa şi America tropicală, s.m.,
P‘- lamanţini.
i	.rnarckisrn Teorie biologică evoluţionistă care susţine -j668 unităţii şi a dezvoltării naturii sub acţiunea facto-,.or de mediu, precum şi transmiterea însuşirilor ere-la|®re astfel dobândite, s.n.
f	(Adept)	al lamarckismului. adj., s.m. şi
P‘. lamarckişti,-ste.
lamaserie Mănăstire de călugări budişti. s.f, art. lama-seria, g.-d. art. lamaseriei, pl. lamaserii, art. lamaseriile. lamă1 1. Placă subţire "de metal, de material plastic etc., având diferite întrebuinţări. 2. Partea metalică şi tăioasă a unui instrument. 3. Bucată subţire de sticlă pe care se aşază substanţele ce urmează a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subţire de lichid, s.f, g.-d. art. lamei, pl. lgme.
lamă2 Mamifer rumegător de talie mică, asemănător cu cămila, care trăieşte în zonele muntoase din America de Sud şi este folosit la transportul poverilor, s.f, g.-d. art. lamei, pl. lame.
lamba 1. Rindea cu care se execută diferite profile. 2. Partea ieşită în afară a muchiei unei piese (de lemn, de metal), care intră în scobitura altei piese, pentru a permite o perfectă îmbinare, s.f, art. lambaua, g.-d. art. lambalei, pl. lambale, art. lambalele. lambada Dans ritmic brazilian, s.f, g.-d. art. lambadei, pl. lambade.
lambar Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scândurilor, s.n., pl. lambare.
lambă 1. Lanţ, frânghie care leagă proţapul unui car de osie. 2. Feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lăţimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina, s.f., g.-d. art. lambei, pl. lambe.
lambda Literă grecească (k) corespunzătoare literei „1”. s.m.,pl. lambda.
lambert (fiz.) Unitate de măsură pentru luminanţă. s.m., pl. lamberţi.
lambliază (-bli-a-) Boală parazitară produsă de lam-blie. s.f, g.-d. art. lambliazei, pl. lambliaze. lambiie (-bli-e) Parazit care trăieşte în intestinul subţire şi în căile biliare ale omului şi ale unor animale, s.f, art. lamblia, g.-d. art. lambliei, pl. lamblii, art. lambliile. lambou Bucată de came sau de piele care se conservă la amputaţii pentru a fi grefată în altă parte a corpului. s.n., art. lamboul, pl. lambouri. lambrechin1 Ornament în formă de panglică, pe care este scrisă o deviză, pe un scut sau o stemă, s.m., pl. lambrechin i.
lambrechin2 1. Draperie decorativă, scurtă, aşezată în partea de sus a unei uşi, a unei ferestre etc. 2. Element decorativ al balustradelor, al cornişelor, s.n., pl. lambre-chrne.
lambrisa tr. A acoperi cu lambriu. vb. /, ind. prez. 3 lambrisează.
lambrisare Acţiunea de a lambrisa. s.f, g.-d. art. lam-brisării, pl. lambrisări.
lambriu îmbrăcăminte de lemn, marmură sau stuc, cu care se acoperă (parţial sau total) pereţii unei încăperi. s.n., art. lambriul, pl. lambriuri, lame Tip de ţesătură (de lână, de mătase etc.) cu fire metalice, s.n., pl. lamguri.
lamela tr. (tehn.) A prelucra un material în lamele, vb. I, ind. prez. 3 lamelează.
Iameiar,-ă Format din lamele, care se desface în lamele, adj., pl. lamelari,-e.
Iamelat,-ă Care a fost prelucrat în lamele, adj., pl. lamelaţi,-te.
lamelă 1. Plăcuţă subţire de sticlă, lemn, metal etc. 2. Lamă subţire de ţesut, care separă structuri ale unor organe, s.f, g.-d. art. lamelei, pl. lamele. lamelibranhiat1 (-hi-at) (la pl.) Clasă de moluşte cu branhii în formă de lamele; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. lamelibranhigte. lamelibranhiat2,-ă (-hi-at) (despre moluşte) Cu branhiile în formă de lamele, adj., pl. lamelibranhiaţi,-te. lamelicorn,-ă (despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. adj., pl. lamelicQm,-e.
lameliform
648
lameliform,-ă în formă de lamelă, adj., pl. lameli-förmi,-e.
lamelos,-oasă Alcătuit din lamele, adj., pl. lameloşi,-oase.
lamenta refl. A se plânge, a se văicări, vb. I, ind. prez. 3 se lamentează.
lamentabil,-ă 1. Care este de plâns; deplorabil. 2. (şi adv.) Rău, prost. Răspuns adj., pl. lamentabili,-e. lamentare Acţiunea de a se lamenta; lamentaţie, s.f, g.-d. art. lamentării, pl. lamentări, lamentaţie (-ţi-e) Lamentare, s.f, art. lamentaţia, g.-d. art. lamentaţiei, pl. lamentaţii, art. lamentaţiile, lamgnto 1. (it., muz.) Piesă muzicală cu caracter trist. 2. (la pl.) Lamentaţie, jale. s.n., art. lamgntoul, pl. lamgn-touri.
lamina tr. 1. A prelucra un material la un laminor.
2. A subţia şi a omogeniza fibre textile. 3. A îngusta un
jet de fluid. vb. I, ind. prez. 3 laminează.
laminaj 1. Laminare. 2. Indice care indică gradul de
subţiere a fibrelor textile, s.n.
laminar,-ă Format din lamele paralele. /Curgere ~ =
curgere a unui fluid în fire paralele cu direcţia mişcării
lui. adj., pl. laminari,-e.
laminare Acţiunea de a lamina; laminat, s.f, g.-d. art. laminării, pl. laminări.
laminaria (-ri-a) Algă marină brună, folosită în medicină. s.f., g.-d. art. laminariei. laminat1 Laminare, s.n.
laminat2 Produs metalic obţinut prin laminare, s.n., pl. laminate.
laminator,-oare Muncitor calificat în operaţii de laminare; Iaminorist. s.m., pl. laminatori; s.f, g.-d. art. lami-natoarei, pl. laminatoare.
lamină 1. (bot.) Limb. 2. Strat subţire dintr-o structură anatomică. 3. (tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. s.f, ş.-d. art. laminei, pl. lamine. laminectomje (med.) Rezecţie a apofizelor vertebrale, practicată în operaţiile pe măduva spinării, s.f, art. laminectomia, g.-d. art. laminectomjei, pl. laminectomn, art. laminectomiile.
laminor 1. Instalaţie care transformă un metal în lame, fire etc. 2. Maşină cu care se uniformizează şi se subţiază fibrele textile. 3. Maşină cu care se sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de con-casor etc. s.n., pl. laminoare.
Iaminorist,-ă Laminator. s.m., pl. laminorişti; s.f, g.-d. art. laminoristei, pl. laminoriste. lamoste (pop.) Diaree, s.f, g.-d. art. lamostei. lampadar Suport vertical, cu picioare, care susţine una sau mai multe lămpi sau becuri, s.n., pl. lampadare, lampadofor 1. Purtătorul torţei la ceremoniile religioase ale vechilor greci. 2. Cel care continuă şi consolidează un mod de gândire, un stil etc. s.m., pl. lampadoferi. lampagiu (înv.) Persoană care se ocupă cu aprinderea şi stingerea felinarelor pe străzi, s.m., art. lampagiul, pl. lampagii, art. lampagiii.
lampant (în sintagma) Petrol - = produs obţinut din distilarea ţiţeiului şi folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz2, adj. lampas/lampas Fâşie de postav, panglică sau şnur, cusută la unele uniforme în lungimea pantalonilor, s.n., pl. lampasuri/lampasuri.
lampă 1. Dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. 2. ~ de radio = tub electronic. ~ fulger = blitz. ~ cu halogén = lampă cu incandescenţă în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conţine halogeni.
-	de lipit (sau de sudat) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operaţia de lipire a două piese metalice, s.f., g.-d. art. lămpii, pl. lămpi.
lampion (-pi-on) Felinar din hârtie colorată, pergament etc., folosit la iluminat în împrejurări festive; lanternă veneţiană. s.n., pl. lampioane, lampist Lucrător care întreţine şi distribuie lămpile minerilor, s.m., pl. lampişti.
lampisterie (rar) Lămpărie. s.f, art. lampisteria, g.-d. art. lampisteriei, pl. lampisterii, art. lampisteriile. lampretă Peşte de mare, de formă cilindrică şi alungită, cu carnea gustoasă, s.f, g.-d. art. lampretei, pl. lamprete. lamprofir Rocă eruptivă, bogată în fier şi magneziu. s.n.,pl. lamprofire.
lamură Partea cea mai bună, cea mai curată a unui
lucru, s.f, g.-d. art. lamurii.
lan Teren agricol semănat cu cereale, s.n., pl. lanuri.
lanametru Aparat cu care se determină fineţea fibrelor
textile, s.n., art. lanamgtrul, pl. lanametre.
lanc.asterian.-ă (-ri-an) (Adept) al lancasterianismului.
adj., s.m. şi f, pl. lancasterigni,-e.
lancasterianism (-ri-a-) Sistem de învăţământ în care
elevii mai avansaţi erau folosiţi ca monitori pentru
predarea materiilor de studiu, s.n.
lance Veche armă de atac, formată dintr-o vergea de
lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuţit, s.f, g.-d. art.
lăncii, pl. lănci.
lanceolat,-ă (-ce-o-) (bot., despre frunze) Care are forma unui vârf de lance, adj., pl. lanceolaţi,-te.
Jand Provincie administrativă autonomă în Austria şi în Germania, s.n., pl. landuri.
landă Şes nisipos de pe ţărmurile Atlanticului, s.f, g.-d. art. landei, pl. lande.
landenian (-ni-an) Etaj superior al paleogenului. s.n. landgraf Titlu dat unui principe german din Evul Mediu, s.m., pl. landgrafi.
landgrafiat (-fi-at) Domeniu condus de un landgraf. s.n., pl. landgrafiate.
Ilndler (lendlăr) (germ.) Dans naţional german şi austriac, cu mişcări vioaie; melodia acestui dans. s.n., pl lăndlere.
landlord (lendlord) (angl.) Mare proprietar funciar în Anglia, s.m., pl. landlorzi.
landou 1. Trăsură luxoasă, cu două banchete aşezate faţă în faţă. 2. Cărucior mare, acoperit, pentru copii, s.n., art. landoul, pl. landciuri.
land ras (angl.) Rasă de porci de culoare albă şi cu corpul foarte lung. s.m.
landsknecht (knecht pron. cneht) (germ.) Infanterist german mercenar din timpul războaielor religioase din secolele XV şi XVI. s.m.	..
landşaft (germ.) Porţiune geografică cu trăsături proprii (diferite de ale zonelor învecinate), s.n., pl. landşafturi. Landtag (germ.) Numele adunării legislative dintr-un land. s.prop.n.
langoare (livr.) Privire galeşă şi tristă. //Moleşeală, apatie, s.f, g.-d. art. langfirii. languros,-oasă Plin de sentimentalism; galeş, tandru. adj., pl. languroşi,-oase.
langustă Crustaceu marin, lung de 30-50 cm, asemănător cu racul, cu carnea foarte gustoasă, s.f., g.-d. art. langustei, pl. languste.	.
lanifgr.-ă Care are lână, care poartă lână. adj., pl. lan*" feri,-e.
lanital Fibră textilă artificială, fabricată din cazeină. s n. lanolmă Substanţă grasă, rezultată din spălarea lânii şi folosită în industrie, medicină, cosmetică etc. s.f, g--“-art. lanolinéi, pl. lanoliné.
lansa tr. l.A pune în circulaţie, a difuza. //A prezenta (în cadrul unei ceremonii) o carte nou apărută. //A da drumul pe apă unei nave pentru prima dată; a face sâ decoleze o aeronavă, o rachetă etc. //A emite un decret, un mandat de arestare. 2. A arunca (spre un obiectiv) o
649
largheţe
rachetă, o torpilă etc. Hrefl. A se arunca, a se avânta, vb. I, ind. prez. 3 lansează.
lansij Oscilaţiile verticale ale şasiului unui automobil.
s.n.	.
lansare Acţiunea de a (se) lansa, s.f., g.-d. art. lansării, pl. lansări.
lansator Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a torpilelor etc. s.n., pl. lansatoare, lansetă Undiţă cu năluci şi mulinetă care poate fi aruncată la mare distanţă, s.f, g.-d. art. lansetei, pl. lansete, lantan Element chimic metalic din grupa pământurilor rare. s.n.
lantanidă (la pl.) Nume dat unor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (la sg.) element chimic aparţinând acestei grupe, s.f., g.-d. art. lanta-nidei, pl. lantanide.
lanternă 1. Aparat portativ de iluminat cu baterie. l~ veneţiană = lampion. ~ magică = aparat care proiectează imagini desenate pe o placă de sticlă sau pe o placă fotografică. 2. Felinar. 3. Lantemou. s.f, g.-d. art. lanternei, pl. lanterne.
lantemQU Turn mic, prevăzut cu ferestre, aşezat în vârful unui edificiu pentru aerisire şi iluminare, s.n., art. lantemoul, pl. lantemouri.
lanţ 1. Şir de zale metalice legate între ele. 2. Lanţ mic, din metal preţios, folosit ca podoabă. 3. (fig.) Tot ceea ce reprezintă o legătură puternică; ceea ce împiedică libertatea cuiva. 4. Şir continuu de fiinţe, elemente, lucruri etc. de acelaşi fel. ~ muntos. /Reacţie in - = reacţie care continuă de la sine şi se propagă în toată masa unui obiect. ~ cauzal închis = feedback. A se ţine ~ = a se succeda (în număr mare), s.n., pl. lanţuri, lanţetă 1. Instrument chirurgical în formă de lamă, cu două tăişuri, folosit pentru incizii, vaccinuri etc. 2. Unealtă în formă de lopăţică cu care se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă, s.f., g.-d. art. lanţetei, pl. lanţete. —
lanygo 1. Părul fin care acoperă corpul unui nou-născut. 2. Puf (lajjlante, la fructe etc.). s.n., art. lanugoul. laolaltă împreună, la un loc. adv. la O parte 1. La oarecare distanţă; mai la margine. 2. Izolat, separat, loc. adv.
laoţian,-ă (-ţi-an) (Locuitor) din Laos. adj., s.m. şi f, pl. laoţigni,-e.
lapalisadă Afirmaţie naivă care provoacă râsul, s.f, g.-d. art. lapalisadei, pl. lapalisade. japaroscfip Instrument folosit în laparoscopie. s.n., pl. Iaparoscoape.
laparoscopie Metodă de examinare medicală a abdomenului cu ajutorul laparoscopului. s.f, art. laparo-şcopia, g.-d. art. laparoscopiei, pl. laparoscopii, art.
laparoscopiile.
laparotomie Deschidere chirurgicală a abdomenului. s-f-> ort. laparotomia, g.-d. art. laparotomiei, pl. laparo-jomii, art. laparotomiile.
Japjaz v. lapiez.
lapicid Lucrător care gravează inscripţii în piatră; cioplitor în piatră, s.m., pl. lapitizi.
«pida tr. (livr.) A ucide pe cineva lovindu-1 cu pietre.
I	- ind. prez. 3 lapidează.
Iapidar,-ă 1. (despre inscripţii) Gravat în piatră. 2. (des-F6 exprimare, stil) Scurt, concis, adj., pl. lapidari,-e. '“Pldgre (livr.) Acţiunea de a lapida; lovire cu pietre; S 8;) oprobiu, s.f, g.-d. art. lapidării, pl. lapidări. J^’djjjitate (rar) Caracter lapidar, s.f, g.-d. art. lapi-
lapidarţu l. Colecţie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecţie. 2. Tratat medieval despre proprietăţile
pietrelor preţioase, [var. lapidarium s.rc.] s.n., art. lapi-dariul, pl. lapidarii, art. lapidariile. lapidarium v. lapidariu.
lapidaţie (-ţi-e) (înv.) Lapidare, s.f, art. lapidaţia, g.-d. art. lapidaţiei, pl. lapidaţii, art. lapidaţiile. lapiez (-pi-ez)/lapiaz (-pi-az) Şanţ adânc, format pe terenuri calcaroase prin acţiunea apei. s.n., pl. lapiezuri /lapiazuri.
la pili Roci mici sau bucăţele de lavă aruncate, în timpul
erupţiei, din craterul unui vulcan, s.m. pl.
lapis (min.) Lazurit. s.n.
lapislazuli (min.) Lazurit. s.n.
lapon,-ă (Locuitor) din Laponia. adj., s.m. şi f, pl.
lapani,-e.
laponă Limbă fmo-ugrică vorbită în Laponia. s.f, g.-d. art. laponei.
lapoviţa intr. impers, A cădea ploaie amestecată cu zăpadă, vb. I, ind. prez. 3 lapoviţează. lapoviţă Ploaie amestecată cu ninsoare; (p. ext.) zăpadă apoasă, s.f, g.-d. art. lapoviţei, lapping (leping) (angl.) Maşină pentru fasonat suprafaţa unor piese lucrate, s.n., pl. lappinguri. lapsus 1. Neputinţă momentană de a-şi aminti un lucru. 2. Folosire a unui cuvânt în locul altuia, din neatenţie. s.n., pl. lapsusuri. lapte1 (pop.) Mulsoare, s.m., pl. lapţi. lapte2 1. Lichid alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere, folosit ca hrană pentru sugari sau pentru puiul de animal. /Purcel (sau viţel) de ~ = purcel (sau viţel) care nu a fost înţărcat. De ~ = (despre animale) crescut pentru producţia de lapte. 2. Suc al unor plante sau fructe asemănător cu laptele. HA fi) în - = (despre cereale) a fi necopt. 3. (rar, la pl.) Produse alimentare din lapte. 4. ~ de var = soluţie de var stins cu apă, folosită la văruit. ~ de malţ = malţ măcinat şi amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. s.n. lapte bătut Lapte fermentat cu gust acrişor, s.n. + adj. lâpte-de-pasăre Desert preparat din lapte, ouă şi zahăr. s.m.
laptele-câinelui (bot.) Alior. s.m.
laptele-cucului Plantă erbacee, cu flori galbene, care
conţine un suc lăptos, s.m.
laptele-stâncii Lăptişor1, s.m.
laptop (leptop) (angl.) Calculator portabil, s.n., pl. lap-
topuri.
lapţi Produse sexuale ale peştilor masculi, s.m. pl.
Iar (la romani) Zeu protector al casei şi al familiei, s.m., pl. lari.
lard (reg.) Slănină grasă; şuncă. s.n.	_
larg1 1. Lărgime; partea mai largă a unui loc. lin - = departe de ţărm. 2. Loc deschis care se întinde departe; spaţiu vast. IA fi (sau a se simţi) în ~ul său = a fi (sau a se simţi) nestingherit, s.n., pl. larguri.
Iarg2,-ă 1. Care ocupă o suprafaţă mare; întins, vast. 2. De dimensiuni mari. IPe - = amănunţit. 3. încăpător, spaţios. 4. (despre gesturi, mişcări) Desfăşurat în toată amploarea. 5. (fig.) Amplu. Vederi ~. 6. Generos. IMănă ~, se zice despre cineva generos sau cheltuitor, adj., pl. largi.
larga tr. 1. A desprinde dintr-o aeronavă în zbor un obiect (balast, lest etc.) pentru a-l arunca. 2. A îndepărta o ambarcaţiune de la chei sau de altă navă cu ajutorul unei căngi. vb. I, ind. prez. 3 larghează. larg a re Acţiunea de a larga, s.f, g.-d. art. lărgirii, pl. lărgiri.
larghgtto (it, muz.) Executat înr-un tempo intermediar între largo şi andante, adv.
largheţe Dărnicie, mărinimie, generozitate, s.f, art. largheţea, g.-d. art. largheţei.
largo
650
largo (it., muz.) I. adv. Executat într-un tempo foarte lent. II. s.n. Bucată muzicală executată foarte lent. adv.; s.n.
larice (bot.) Zadă. [var. lariţă «./!] s.f., g.-d. art. lgricii, pl. larici.
larifQrmă (la pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede din care fac parte pescăruşii; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, ş.-d. art. larifsrmei, pl. larifsrme.
Iaringal,-a (despre sunete) Care se articulează în laringe. adj., pl. laringali,-e.
laringală Sunet care se articulează în laringe. s.f, g.-d. art. laringalei, pl. laringgle.
laringe Partea superioară a traheii, care cuprinde şi coardele vocale; beregată, s.n., pl. laringe. laringectomie (med.) Incizie, extirpare a laringelui. s.f, art. laringectomia, g.-d. art. laringectomiei, pl. laringectomii, art. laringectomiile.
Iaringian,-ă (-gi-an) Al laringelui. adj., pl. laringisni,-e. laringită Inflamaţie a mucoasei laringelui. s.f, g.-d. art. laringitei, pl. laringite.
laringofon Microfon care se aplică pe gât, în zona laringelui, folosit în transmisiile din tanc, din avion etc. s.n., pl. laringofoane.
laringol£>g,-ă Medic specializat în laringologie, s.m., pl. laringologi; (rar) s.f., g.-d. art. laringolQgei, pl. larin-gologe.
laringologie Ramură a medicinei care studiază laringele şi bolile lui. s.f., art. laringologia, g.-d. art. laringologiei.
laringoscfip Instrument asemănător cu o oglindă cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. s.n., pl. laringoscoape.
laringoscopie Examinare optică a laringelui cu larin-goscopul. s.f, art. laringoscopia, g.-d. art. laringo-scopiei, pl. laringoscopii, art. laringoscopiile. laringospasm (med.) Spasm laringian. s.n., pl. larin-gospasme.
laringotomie Deschidere chirurgicală a laringelui. s.f, art. laringotomia, g.-d. art. laringotomiei, pl. laringo-tomii, art. laringotomiile. lariţă v. larice.
larmă 1. Zgomot mare, gălăgie. 2. (fig., rar) Frământare, zbucium. 3. (înv.) Alarmă, s.f, g.-d. art. larmei, larmăt (rar) Larmă. s.n.
larvar,-ă 1. Aflat în stadiul de larvă, referitor la o larvă. 2. (fig.) Latent, ascuns, adj., pl larvari,-e. larvă Stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, peşti etc.) la ieşirea din ou, diferit de stadiul adult, s.f, g.-d. art. larvei, pl. larve.
larvicid1 Substanţă care distruge larvele unor insecte. s.n.,pl. larviride.
larvicid2,-ă Care ucide larvele insectelor, adj., pl. larvi-cizi,-de.
lasagna (-sa-nia) (it.) Tăiţei. s.f pl. lasciv,-ă (despre gesturi, cuvinte etc.) Excitant, aţâţător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen; imoral, adj., pl. lascivi,-e.
lascivitate Caracterul a ceea ce este lasciv; tendinţă spre senzualitate; imoralitate, s.f, g.-d. art. lascivităţii, laser Dispozitiv pentru generarea sau amplificarea radiaţiilor electromagnetice vizibile, foarte intense şi concentrate, folosit în telecomunicaţii, chirurgie etc. s.n., pl. lasere.
laseropunctură Metodă terapeutică bazată pe folosirea laserului, s.f, g.-d. art. laseropuncturii. lasgtă Tip de şnur croşetat din care se fac dantele. //Obiect de decoraţie interioară lucrat cu acest şnur. s.f, Ş.-d. art. lasgtei, pl. lasete.
lasitudine (livr.) 1. Senzaţie de oboseală. 2. (fig.) Plictiseală, s.f, g.-d. art. lasitudinii.
lasou Frânghie sau curea lungă, terminată cu un laţ, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. s.n., art. lasoul, pl. lasQuri.
lastex 1. Fir de cauciuc îmbrăcat în fibre textile; (p. ext.) ţesătură din astfel de fire. 2. Portjartier elastic. s.n., pl, lastexuri.
lastic/lastic (înv.) Ţesătură de lână asemănătoare cu satinul, s.n.
lastră (înv.) Stoft scumpă din lână. s.f, g.-d. art. lastrei, pl. lastre.
Iaş,-ă I. adj. Care denotă lipsă de curaj. II. adj., s.m. şi
f.	(Om) lipsit de curaj şi de simţul onoarei; fricos, adj., s.m. şi f, pl. laşi,-e.
laşitate 1. Starea celui laş; lipsă de curaj. 2. Faptă, atitudine de om laş. s.f., g.-d. art. laşităţii, pl. (2) laşităţi. lat1 (pop.) Partea lată a unui obiect; lăţime. /Un - de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lăţimea unei palme obişnuite, s.n./s.m., pl. laturi/laţi.
Iat2,-ă 1. Care are o lăţime (mare). /- în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, (fam.) Afi~ă (rău sau de toi), se spune pentru a arăta că o situaţie a luat proporţii grave, îngrijorătoare, (fam.) A o face ~ă (rău sau de tot) = a) a petrece straşnic; b) a face o gafă. 2. (fam.) întins la pământ (fără simţire sau mort). /A lăsa (pe cineva) ~ = a) a bate (pe cineva) foarte tare; b) a impresiona puternic pe cineva, adj., pl. laţi,-te. latent,-ă Care nu se manifestă (încă); ascuns, adj., pl. latenţi,-te.
latenţă Stare latentă, s.f, g.-d. art. latenţei, pl. latenţe, lateral,-ă 1. Situat pe una dintre laturi, pe o parte a unui obiect; situat la margine, la periferie. /Arie (sau suprafaţă) ~ = zonă situată la marginea teritoriului în care se vorbeşte un dialect sau o limbă. 2. (fig.) Secundar, marginal. /Gândire ~ = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obţinerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat, adj., pl. laterali,-e. laterală Consoană articulată cu vârfiil limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să iasă de o parte şi de alta a limbii, s.f, g.-d. art. lateralei, pl. laterale.
laterit Sol colorat în roşu, galben sau cafeniu, ca urmare a prezenţei hidroxizilor de aluminiu şi fier. s.n., pi latente.
latentic.-ă (min.) Care conţine laterit. adj., pl. lateritici,-ce.
lâtex Suc lăptos secretat de anumite plante, s.n., pi lâtexuri.	_
latice (mat.) Mulţime ordonată în care orice parte finită a sa are un majorant şi un minorant. s.f, g.-d. art. laticii, pl. latici.
laticifgr Ţesut vegetal prin care este secretat latexul. s.n., pl. laticifere.
laticlavă Fâşie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani, s.f, g.-d. art. laticlavei, pi laticlave. latifundiar,-ă (-di-ar) I. adj. Referitor la latifundiari sau la latifiindiu. II. s.m. şi f. Mare proprietar agricol; moşier, adj., s.m. şi f, pl. latifundiari,-e. latifundiu Mare proprietate funciară particulară; domeniu. s.n., art. latifundiul, pl. latifundii, art. latifundiile, latin,-ă I. adj. Referitor la latini sau la Latium; referitor la limba şi literatura romanilor. II. s.m. şi f. Locuitor din vechiul ţinut Latium. adj., s.m. şi f., pl. latini,-e.	.
latină Limba vorbită de romani, s.f, g.-d. art. latinei, latinesc,-ească Latin. adj.,pl. latineşti, latineşte în limba latină, adv. latinism 1. Cuvânt sau construcţie sintactică împrumutată din limba latină, neadaptată la limba care a împrumutat-o; neologism de origine latină. 2. Curent în lingvistica şi în filologia românească din sec. al XIX-lea.
651
lazaret
care încerca să demonstreze latinitatea limbii române excluzând din ea cuvintele de alte origini, s.n., pl. (1) latinisme.
latinist,-ă I. adj. Curent ~ sau şcoală ~ = latinism (2). II. s.m. şi f. 1. Specialist în filologia latină şi în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). adj., s.m. şi f., pl. latinişti,-ste.
latinitate 1. Origine latină; caracter latin. 2. Totalitatea popoarelor latine. 3. Cultura şi civilizaţia latină, s.f., g.-d. art. latinităţii.
latiniza tr. A introduce într-o limbă, pe cale savantă, cuvinte latine; a da unui cuvânt o formă apropiată de originalul latin. vb. I, ind. prez. 3 latinizează, latinizant,-ă Care urmăreşte latinizarea limbii; (despre cuvinte, texte) care a fost latinizat, adj., pl. latinizanţi,-te. latinizare Acţiunea de a latiniza, s.f., g.-d. art. latinizării, pl. latinizări.
latinizatsr,-oare (rar) Persoană care latinizează, s.m., pl. latinizatori; s.f, g.-d. art. latinizatoarei, pl. latiniza-toare.
latino Stil modem în muzica uşoară, originar din ţările de origine latină din sudul Europei, //(adj.) Cântăreţ Muzică adj. invar.-, s.n.
latinoamerican,-ă Din America Latină, adj., pl. lati-no-americani,-e.
latinoman,-ă (rar) Admirator exagerat al spiritului latin, s.m., pl. latinomani; s.f, g.-d. art. latinomanei, pl. latinomane.
latinomanie Admiraţie exagerată pentru ceea ce este latin, s.f, art. latinomania, g.-d. art. latinomaniei. latir Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina lungă, târâtoare şi foarte ramificată, s.m. latjrism Intoxicaţie cu (seminţe de) latir. s.n. latitudine 1. Distanţă a unui punct oarecare de pe glob faţă de ecuator, măsurată în grade pe meridian. 2. (fig.) Libertate de acţiune, de alegere, s.f, g.-d. art. latitudinii,
..pl. latitudini.
latomie Carieră1 abandonată care servea ca închisoare. s.f., art. latomia, g.-d. art. latomiei, pl. latomii, art. latomiile.
latorfian (-fi-an) (geol.) Etaj inferior al oligocenului din estul şi centrul Europei, s.n. latrină Closet rudimentar; privată, hazna, s.f, g.-d. art. latrinei, pl. latrine.
jâtură 1. Parte laterală a unui obiect; margine, //(spec.) Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unei fiinţe. 2. Sens, direcţie. IA (nu) se da în~i = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. //(înv., pop.) întindere de teren situată la marginea unei suprafeţe. IA bate ~ile = a umbla •ugar. 3. (fig.) Aspect sub care poate fi privit sau analizat un lucru. 4. (mat.) Fiecare dintre segmentele de dreaptă ®sre formează un poligon; fiecare semidreaptă care formează un unghi. [var. lăture s.f'.] s.f, g.-d. art. laturii, Pl- laturi, jâture v. latură.
at . 1 ■ Nod larg la o sfoară, care se poate strânge în jurul unui punct fix. 2. Capcană pentru prins animale sau
ţâţe Şuviţe de păr sau de lână care atârnă în mod dezordonat. s.f pl.
audanum (Iau-) (lat.) Narcotic lichid pe bază de opiu. s.n.
!»|° (lau-da-ţi-) (lat.) Elogiere, s.f. auaativ,-ă (la-u-) Care laudă; favorabil.
ţivi,-e.
adj., pl. lauda-
âudă (la-u-) Preţuire prin cuvinte a cuiva sau a ceva.
Iaiîrgi rf art' *aU(*e*’ Pl- laude, aur 1. Dafin. 2. (la pl.) Frunzele dafinului cu care erau tronaţi poeţii, eroii etc.; (fig.) victorie, glorie. IA
culege ~i = a obţine succese, victorii. A se culca pe ~i = a se mulţumi cu rezultatele deja obţinute. 3. Arbust cu frunze persistente şi lucioase, cu flori mici şi fructe roşii.
4.	Plantă otrăvitoare, cu flori mari albe, având fructul ca
o	capsulă ţepoasă, s.m., pl. lauri, lauracee (la-u-) (la pl.) Familie de arbori şi arbuşti din zonele calde, cu frunze bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. lauracgea, g.-d. art. lauracgei, pl. lauracee.
Iau rea (la-u-re-) tr. A încununa cu un înalt premiu, pentru merite deosebite, vb. I, ind. prez. 3 laurează. laureat,-ă (la-u-re-at) Persoană sau colectiv care a obţinut un premiu pentru rezultate deosebite într-un anumit domeniu de activitate, //(adj.) Colectiv ~. s.m., pl. laureaţi; s.f, g.-d. art. laureatei, pl. laureate.
Iavabil,-ă (despre ţesături) Care poate fi spălat fără a-şi pierde caracteristicile, adj., pl. lavabili,-e. lavabilitate însuşirea de a fi lavabil. s.f, g.-d. art. lavabilităţii. „
lavabou 1. încăpere dotată cu chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare, servind ca spălător comun. 2. Lavoar; chiuvetă. s.n., art. lavabaul, pl. lavabeuri. lavaj Spălare; spălătură. s.n., pl. lavajuri. lavalieră (-li-e-) 1. Cravată înnodată ca o fundă şi cu capetele lăsate în jos. 2. Microfon mic prins la rever, s.f, g.-d. art. lavalierei, pl. lavaliere, lavandă 1. (bot.) Levănţică. //Parfum extras din levăn-ţică. 2. (cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. s.f, g.-d. art. lavandei, pl. lavande, lavă Masă minerală lichidă incandescentă, aruncată de un vulcan în erupţie, s.f, g.-d. art. lavei, pl. lave. lavetă Cârpă folosită la spălatul vaselor, la ştersul mesei etc. s.f, g.-d. art. lavgtei, pl. lavgte. lavmă Avalanşă de zăpadă sau de pietre, s.f., g.-d. art. lavinei, pl. lavme.
laviţă 1. Scândură lată, pe care se stă, fixată pe ţăruşi de-a lungul unui perete în casele vechi ţărăneşti. 2. Bancă fixată la poarta caselor ţărăneşti. 3. (rar) Scândură pe care se şade în căruţă, în sanie. [var. laiţă s.£] s.f, g.-d. art. laviţei, pl. laviţe.
laviu Mod de a da umbre unui desen (cu tuş diluat sau cu o culoare de apă); (concr.) desen executat în acest fel. s.n., art. lavhil, pl. laviuri.
lavoar Mobilă de toaletă pe care se află ligheanul şi celelalte obiecte necesare pentru spălat, s.n., pl. lavogre. lavrac Peşte marin răpitor asemănător cu şalăul; lup de mare. s.m., pl. lavraci.
lâvră Mănăstire mare ortodoxă, alcătuită ca un sat, cu case distanţate de tip gospodărie rurală, s.f., g.-d. art. lgvrei, pl. lavre.
lawrenţiu (lorenţiu) Element chimic transuranic, obţinut în mod artificial, s.n., ari. lawrenţiul. iax,-ă Care nu este strâns, încordat; destins, adj., pl. lacşi,-xe.
laxatjv1 Purgativ, s.n., pl. laxative.
Iaxat[v2,-ă Care posedă proprietăţi purgative, adj., pl. laxativi,-e.
laxism Sistem politic, filosofic,'teologic etc. tolerant, s.n. laxitate l. Lipsă de rezistenţă, moliciune (a unui ţesut). 2. (med.) Mobilitate crescută a unei articulaţii, s.f, g.-d. art. laxităţii.
layout (leiaut) (angl., tehn.) 1. Ordonarea elementelor
grafice ale unei tipărituri. 2. Schemă a instrucţiunilor de
lucru, s.n., art. layoutul, pl. layouturi.
laz (reg.) Teren despădurit (recent), transformat în
păşune sau teren agricol, s.n., pl. lazuri.
lazane Paste făinoase cu ouă, în formă de panglici tăiate
scurt. s.f. pl.
lazarst (rar) Spital izolat pentru persoane contaminate de o boală contagioasă. //Infirmerie, s.n., pl. lazarete.
lazulit
652
lazuljt Abraziv pe bază de fosfat natural hidratat de aluminiu, de magneziu, de fier şi de calciu, folosit la confecţionarea lentilelor, s.n.
lazurit Silicat natural de aluminiu şi de sodiu de culoare albastră; lapis, lapislazuli. s.n.
lăbărţa refl. A se lărgi (şi a se deforma), a se întinde mult în lături, vb. I, ind. prez. 3 se lăbărţează, lăbărţare Faptul de a se lăbărţa; lărgire excesivă, s.f. g.-d. art. lăbărţării, pl. lăbărţări, lăbărţat,-ă 1. Deformat din cauza lărgirii excesive. 2. (fig., despre stil) Lipsit de concizie, prolix. 3. (despre exprimare) Lent, tărăgănat. 4. (despre gesturi) Dezordonat, lipsit de vioiciune şi eleganţă, adj., pl. lăbărţaţi,-te. lăboaie Augmentativ al lui labă; (fam. şi peior.) mână grosolană, s.f, art. lăboaia, g.-d. art. lăboaiei, pl. lă-boaie.
lăbQS.-oasă (rar) Care are labe mari. adj., pl. lâboşi,-oase.
lăbuţă Diminutiv al lui labă. s.f, g.-d. art. lăbuţei, pl. lăbuţe.
lăcar Specie de păsări călătoare cântătoare, de mărimea unor vrăbii, care trăiesc în jurul lacurilor şi al mlaştinilor. s.m., pl. lăcari.	_
lăcaş/locaş2 (astăzi rar) încăpere, casă; locuinţă. /~ sfânt (sau dumnezeiesc) - biserică, mănăstire, (pop.) A da cuiva ~ = a primi pe cineva în casă; a găzdui, s.n., pl. lăcaşuri/locaşuri.
lăcăraie Cantitate mare de apă vărsată pe jos sau rămasă pe un teren în urma inundaţiilor; lăcărie. s.f, art. lăcăraia, g.-d. art. lăcăraiei.
lăcărie (pop.) Lăcăraie. s.f, art. lăcăria, g.-d. art. lăcăriei.
lăcărjt Procedeu de extragere a ţiţeiului din straturi mai puţin adânci, s.n.
lăcătoi (fam.) Augmentativ al lui lacăt, s.n., pl. lăcă-toaie.
lăcătui tr. (rar) A încuia (ceva) cu lacătul, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lăcătuiesc, imperf. 3 sg. lăcătuia; conj. prez. 3 să lăcătuiască.
lăcătuş Lucrător specializat în ajustarea şi asamblarea pieselor metalice sau care repară broaşte, lacăte etc. s.m.,
Îil. lăcătuşi.
ăcătuşărje 1. Meseria lăcătuşului. 2. Atelierul lăcătuşului. [var. lăcătuşene s.f] s.f, art. lăcătuşăna, g.-d. art. lăcătuşănei, pl. (2) lăcătuşării, art. lăcătuşăriile. lăcătuşerie v. lăcătuşărie. lăcăţel Diminutiv al lui lacăt, s.n., pl. lăcăţele, lăcomgşte (rar) în mod lacom, cu lăcomie, adv. lăcomi intr. şi refl. A pofti (ceva) cu lăcomie, a râvni la ceea ce aparţine altcuiva. Hrefl. A se lăsa stăpânit de lăcomie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăcomesc, imperf. 3 sg. lăcomea; conj. prez. 3 să lăcomească. lăcomie Poftă (exagerată) de a mânca şi de a bea. //(fig.) Dorinţă excesivă de câştig, de avere etc. ICu ~ = lacom, s.f, art. lăcomia, g.-d. art. lăcomiei, pl. lăcomii, art. lăcomiile.
lăcomire Acţiunea de a (se) lăcomi. s.f., g.-d. art. lăco-mirii, pl. lăcomiri.
lăcomos,-oasă (înv., pop.) Lacom, avid. adj., pl. lăco-mfişi,-oase.
lăcovişte/lgcovişte (reg.) Loc cu apă multă; mlaştină. s.f., g.-d. art. lăcoviştii/lacoviştii, pl. lăcovişti/lacovişti. lăcrăma v. lăcrima, lăcrămare v. lăcrimare. lăcrămaţie v. reclamaţie. lăcrămătfir,-oare v. lăcrimător. lăcrămioară (-mioa-) Plantă erbacee cu flori mici, albe, de forma unor clopoţei; mărgăritar, [var. lăcrimioară s./l] s.f, g-d. art. lăcrămioarei, pl. lăcrămioare. lăcrămQS,-oasă v. lăcrimos.
lăcrima intr. (despre oameni) A-i curge lacrimile; (despre ochi) a se umple (continuu) de lacrimi, [var. lăcrăma
vi.] vb. I, ind. prez. 3 lăcrimează lăcrimar (arhit.) Proeminenţă la cornişa unui acoperiş pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie pe perete. //Piesă de lemn sau de metal fixată în acelaşi scop la partea exterioară a tocului unei uşi sau a unei ferestre. s.n., pl. lăcrimare.
lăcrimare Faptul de a lăcrima, [var. lăcrămare s./!] s.f,
g.-d. art. lăcrimării, pl. lăcrimări.
lăcrimător,-oare (rar) Care lăcrimează, care plânge.
[var. lăcrămătsr,-oare adj.] adj., pl. lăcrimătQri,-oare.
lăcrimioară1 (-mioa-) Diminutiv al lui lacrimă; lăcri-
muţă. s.f, g.-d. art. lăcrimioarei, pl. lăcrimioare.
lăcrimioară2 v. lăcrămioară. lăcrimos,-oasă/lăcrămos,-oasă (înv., pop.) Plin de
lacrimi; înlăcrimat, adj., pl. lăcrimoşi,-oase/lăcrămaşi,-
oase.
lăcrimuţă (pop.) Lăcrimioară1, s.f, g.-d. art. lăcrimu; ţei, pl. lăcrimuţe.
lăcui tr. A aplica un strat de lac2 pe suprafaţa unui obiect, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 să lăcuiască. lăcujre Acţiunea de a lăcui. s.f, g.-d. art. lăcuirii, pl. lăcuiri.
lăcuitor,-oare (-cu-i-) Muncitor specializat în operaţii de lăcuire. s.m., pl. lăcuitori; s.f, g.-d. art. lăcuitoarei, pl. lăcuitoare.
lăculeţ Lăcuşor. s.n., pl. lăculeţe. lăcusţar Pasăre migratoare înrudită cu sturzul, care trăieşte prin găurile stâncilor şi se hrăneşte mai ales cu lăcuste, s.m., pl. lăcustari.
lăcustă Denumire dată mai multor specii de insecte dăunătoare pentru agricultură, având picioarele posterioare foarte lungi, s.f, g.-d. art. lăcustei, pl. lăcuste, lăcuşor Diminutiv al lui lac1; lăculeţ. s.n., pl. lăcuşoare. lădăţuie (înv., reg.) Diminutiv al lui lădiţă. s.f, art. lădăţuia, g.-d. art. lădăţuii, pl. lădăţui. lădişoară (rar) Lădiţă. s.f, g.-d. art. lădişoarei, pl. lădişoare.
lădiţă Diminutiv al lui ladă; lădişoară, lăduţă. s.f., g.-d. art. lădiţei, pl. lădiţe.
lădoi Augmentativ al lui ladă; ladă mare. s.n., pl. lădoaie.
lăduţă (rar) Lădiţă. s.f., g.-d. art. lăduţei, pl. lăduţe. lăfăi refl. 1. A sta comod întinzându-şi corpul în voie. 2. A trăi în belşug; a huzuri, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se lăfâie, imperf. 3 sg. se lăfăia; conj. prez. 3 să se lăfâie. lăfăire Faptul de a se lăfăi, s.f, g.-d. art. lăfăirii. • lăhuză v. lăuză, iăhuzie v. lăuzie.
lăibărac (pop.) Laibăr. s.n., pl. lăibărace.
lăibăraş (pop.) Diminutiv al lui laibăr; lăibăruţ. [var.
laibăraş s.«.] s.n., pl. lăibăraşe.
lăibăruţ (pop.) Lăibăraş. s.n., pl. lăibăruţe.
lăicer (lă-i-)/lăvicer (reg.) Covor ţărănesc de lână. s.n.,
Îtl. lăicere/lăvicgre.
ăieş Lăieţ. adj., s.m., pl. lăieşi.
Iăieţ,-iaţă (Ţigan sau ţigancă) care face parte dintr-o laie. //(p. ext.) (Om) cu înfăţişare neîngrijită, adj., s.m. şi
f,	pl. lăi£ţi,-e.
lălăi 1. tr. (pop.) A fredona o melodie înlocuind cuvintele cu „la” repetat. 2. refl. A lucra încet, fără spor. vb. IV, ind. prez. 3 lălăie, imperf. 3 sg. lălăia; conj. prez. 3 să lălăie. lălăire (pop., fam.) Acţiunea de a (se) lălăi; lălăit, s.f>
g.-d.	art. lălăirii, pl. lălăiri.
lălăit (pop., fam.) Lălăire. s.n., pl. lălăituri.
Iălâu,-ie (fam.) Cu mişcări leneşe; indolent; (p. ext.) neglijent, neîngrijit. adj.,pl. lăl|i.
653
Lăsatul-secului
lă-mă-mamă (pop.) Om prost, lălâu. s.m. şi f, g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă. lămâi Arbust din ţările calde, cu frunze lucioase şi flori albe, cultivat pentru fructele sale comestibile, s.m., pl. lămâi, art. lămâii.
lămâie Fructul lămâiului, de formă sferică, alungită, cu coaja galbenă, s.f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii, pl. lămâi, art. lămâile.
lămâioară (-mâ-ioa-) Arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, folosite drept condiment, s.f., g.-d. art. lămâioarei, pl. lămâioare.
lămâiţă 1. Arbust ornamental cu flori albe, mici, care răspândesc un miros de lămâie. 2. Floare artificială de ceară albă din care se fac coroniţe şi buchete pentru mirese, s.f, g.-d. art. lămâiţei, pl. lămâiţe. lămbui tr. A prelucra un lemn cu lambarul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lămbuiesc, imperf. 3 sg. lămbuia; conf prez. 3 să lămbuiască.
lămbuitgr (-bu-i-) Lambar. s.n., pl. lămbuitoare. lămpaş Lampă folosită de mineri, fixată mai ales pe cască. s.n.,pl. lămpaşe.
lămpărie încăpere auxiliară în mine, gări etc. unde se păstrează şi se întreţin lămpile, felinarele etc. s.f, art. lămpăiia, g.-d. art. lămpăriei, pl. lămpăni, art. lămpăriile. lămpişoară (rar) Lămpiţă. s.f, g.-d. art. lămpişoarei, pl. lămpişoare.
lămpiţă Diminutiv al lui lampă; lămpişoară. s.f., g.-d. art. lâmpiţei, pl. lămpiţe.
lămuri 1. tr. şi refl. A face pe cineva să înţeleagă sau a înţelege ceva. Hrefl. recipr. A ajunge cu cineva la o înţelegere (în urma unei discuţii). 2. tr. A explica, a clarifica o problemă. Hrefl. A deveni limpede, clar. 3. refl. (despre obiecte) A se contura cu claritate. 4. tr. şi refl. (înv,) A face să devină sau a deveni curat, pur. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lămuresc, imperf. 3 sg. lămurea; conj. prez. 3 să lămurească.
lămurire Acţiunea de a (se) lămuri; clarificare; explicaţie. s.f, g.-d. art. lămuririi, pl. lămuriri, lămuri tar,-oare Care lămureşte, care clarifică. adj.,pl. lămuritari,-oare. ăncgr v. lăncier.
lanclgr (-ci-er) Soldat din vechea cavalerie, înarmat cu
o	lance, [var. lăncer s.m.} s.m., pl. lăncigri. linţişQr 1, Diminutiv al lui lanţ; lanţ mic de metal preţios servind ca podoabă; lânţug, lănţuş, lănţuşor. 2. Lucrătură sau împletitură, făcută cu acul sau cu croşeta, care are forma unui lanţ mic. s.n., pl. lănţişoare. jfnţyg (pop.) Lanţ; lănţişor, s.n., pl. lănţuguri.
Jfnţuş Lănţişor, s.n., pl. lănţuşe. j“n*UŞgr (rar) Lănţişor, s.n., pl. lănţuşoare.
?ar Firele de cânepă sau de in meliţate. s.n.
*Păi V. lipăi.
J'Ptftr Bărbat care se ocupă cu vânzarea sau colectarea japtelui. s.m., pl. lăptari.
j*Ptâş Unealtă de pescuit formată din mai multe plase jSiMrte în formă de sac. s.n., pl. lăptaşe.
'«Ptareasă Femeie care se ocupă cu vânzarea şi colec-^afaptelui. s.f, g.-d. art. lăptărssei, pl. lăptărese. Japtarie 1. Magazin unde se vând lapte şi produse lactate. Mia pl.) Produse lactate. 3. (fam., peior.) Sâni (mari). ^iJW- lăptăna, g.-d. art. lăptăriei, pl. lăptării, art. lăp-
!ăSrC ^am,> 'n limbajul copiilor) Lapte. s.n.
•PtiŞari Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori Iím’i^Pândită în zona alpină, s.m., pl. lăptişari. Iănîr®r2 (^am') Diminutiv al Iui lapte. s.n. larv i r mgtcá Produs care constituie hrana „ elor de matcă, utilizat în medicină şi în cosmetică. + prep. + s.f
lăptoc (reg.) Jgheab de scânduri pe care apa este dusă la roata morii; uluc. s.n., pl. lăptoace. lăptos,-oasă 1. (pop., despre animalele femele) Care are lapte mult. 2. Care are aspectul sau culoarea laptelui. adj., pl. lăptoşi,-oase.
lăptucă Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze sunt comestibile, s.f, g.-d. art. lăptucii, pl. lăptuci, lăpturi (pop.) Produse din lapte. s.n. pl. lărgi tr. şi refl. 1. A (se) face (mai) larg, a (se) extinde. 2. (fig.) A dobândi sau a da amploare. Hrefl. (fig.) A se extinde, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lărgesc, imperf. 3 sg. lărgea; conj. prez. 3 să lărgească, lărgime 1. însuşirea de a fi larg; lăţime, întindere în toate direcţiile; amploare. I~ de vederi = orizont intelectual deschis. 2. Loc, spaţiu larg deschis, s.f, g.-d. art. lărgimii, pl. lărgimi.
lărgire Acţiunea de a (se) lărgi, s.f., g.-d. art. lărgirii, pl. lărgiri.
lărgit Faptul de a (se) lărgi. s.n. lărgitor Nume dat mai multor unelte care servesc la lărgirea unui obiect, a unei piese etc. s.n., pl. lărgitoare. Iărguţ,-ă Diminutiv al lui larg; destul de larg, de lejer. adj.,pl. lărgiţi,-e.
lărmălău (pop.) Larmă, s.n., art. lărmălăul, pl. lărmă-lâie.
lărmuj intr. (înv., pop.) A face larmă, zgomot mare. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lărmuissc, imperf. 3 sg. lăr-muia; conj. prez. 3 să lărmuiască lărmuire (înv., pop.) Acţiunea de a lărmui; larmă, zarvă, s.f, g.-d. art. lărmuirii, pl. lărmuiri. lăsa 1. fr. A da drumul, a elibera un lucru (ţinut strâns). IA ~ (cuiva) sânge = a face să curgă sânge din corpul cuiva, printr-o incizie, //(spec.) A da drumul să cadă. 2. tr. A permite, a îngădui. /A ~ (pe cineva) cu zile sau a-i ~ (cuiva) zilele = a cruţa viaţa cuiva. A ~ (pe cineva) în pace = a nu deranja pe cineva. A ~ (pe cineva) în apele (sau în boii, în banii etc.) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva. A ~ (pe cineva) rece = a nu impresiona, (refl.) A (nu) se ~ mai prejos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva. A nu se ~ (cu una, cu două, o dată cu capul etc.) = a se împotrivi cu îndârjire. Ase- păgubaş = a renunţa la ceva. 3. tr. A nu face ceva imediat; a amâna. 4. tr. A părăsi pe cineva sau ceva. //(despre obiecte de folosinţă sau despre facultăţi fizice ori intelectuale) A nu mai ajuta; (despre dureri) a nu mai supăra. Hrefl. A renunţa la un proiect. Hrefl. A se dezobişnui de un nărav. IA ~ pe cineva (sau, refl., a se ~) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) încredinţa cuiva. A ~ (pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba, focului, dracului) = a nu se mai gândi la... l/intr. (la imper., urmat de o propoziţie care exprimă o concesie, o permisiune sau o ameninţare) Aşteaptă să vezi! /Lasă că... = în afară de faptul că... 5. fr. A ceda un bun cuiva. HA provoca; a degaja, a răpândi în urmă, HA da o poruncă, o dispoziţie. IA ~ cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele clipe ale vieţii, dispoziţii care să fie îndeplinite după moarte. 6. refl. A merge la vale. 7. refl. (fig., despre ger, căldură, întuneric etc.) A începe, a se aşeza, /(tr.) A - sec(ul) =
a)	a începe zilele de post (al Paştelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paştelui). 8. intr. A reduce din preţ; a ieftini. 9. refl. A se îndoi (sub o greutate); a se aşeza, a se culca. vb. I, ind. prez. 1 sg. las,
2	sg. laşi, 3 lasă; conj. prez. 3 să lase. lăsare Acţiunea de a (se) lăsa. s.f, g.-d. art. lăsării, lăsat Faptul de a lăsa. s.n.
Lăsatul-sacului/Lăsata-sgcului (în practica religioasă creştină) Ultima zi înainte de începerea unui post (mai ales a postului Paştelui). s.prop.n./f
lăsător
654
lăsător,-oare (rar) Care lasă, care îşi amână îndatoririle. adj., pl. lăsători,-oare.
lăsătură (rar) Zonă în care s-a produs o denivelare, s.f, g.-d. art. lăsăturii, pl. lăsături.
lăscaie/leţcaie (înv., pop.) Monedă de aramă, de mică valoare, care a circulat în ţările române în a doua jumătate a sec. al XVIIl-lea; (p. gener.) orice monedă de valoare mică. IA nu avea nicio ~ = a nu avea niciun ban. [var. lescaie, liţcaie í./i] s.f, art. lăscaia/leţcaia, g.-d. art. lăscăii/leţcăii, pl. lăscăi/leţcăi.
lăsnicior Plantă agăţătoare cu flori violete şi fructe roşii, otrăvitoare, a cărei tulpină e folosită în prepararea ceaiurilor medicinale, s.m., pl. lăsniciori. lăstar Ramură tânără, dezvoltată din rădăcina sau tulpina unei plante, s.m., pl. lăstari, lăstăraş (pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. s.m., pl. lăstăraşi.
lăstărgl (pop.) Lăstăraş. s.m., pi lăstărgi, art. lăstărgii. lăstărj (înv., pop.) 1. intr. (despre plante) A face lăstari; a înfrăţi. 2. tr. A tăia, a îndepărta lăstarii (de prisos), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lăstăresc, imperf. 3 sg. lăstărea; conj. prez. 3 să lăstărească.
lăstărire (rar) Acţiunea de a lăstări. s.f, g.-d. art. lăstă-ririi, pl. lăstăriri.
lăstăriş Totalitatea lăstarilor unei plante; (p. ext.) pădure tânără şi deasă, s.n., pl. lăstărişuri, lăstun Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica. s.m., pl. lăstuni.
lăstunaş Diminutiv al lui lăstun, s.m., pl. lăstunaşi. lătăreţ,-eaţă Care are formă lată şi turtită, adj., pl. lătărgţi,-e.
lătăuş Crustaceu de apă dulce cu capul turtit şi încovoiat. s.m., pl. lătăuşi.
lătra intr. 1. (despre câini) A scoate sunete sacadate, specifice speciei; a hămăi. 2. (depr., despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic, vb. I, ind. prez. 3 latră, lătrare Acţiunea de a lătra, s.f, g.-d. art. lătrării, pl. lătrări.
lătrat Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, s.n., pl. lătraturi.
lătrătar1 Câine, s.m., pl. lătrătjjri. lătrător2,-oare 1. Care latră. 2. (fig.) Care se aseamănă cu un lătrat, adj., pl. lătrători,-oare. lătrătură Lătrat, s.f, g.-d. art. lătrăturii, pl. lătrături, lătunoaie (pop.) 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul ţesutului manual. 2. Scândură cu o faţă plană şi cu cealaltă convexă, tăiată de la marginea unui buştean, s.f, g.-d. art. lătunoaiei, pl. lătunoaie. lătunoi (reg.) Lătunoaie (2). s.m./s.n., pl. lătunoi/lătu-noaie.
lătunoios,-oasă (înv., despre pânză) Care are lătunoi (1); (despre fire) care a produs lătunoi. adj., pl. lătuno-ifiŞi,-oase.
lăturalnic,-ă 1. Aşezat la o parte, într-o margine; dosnic, izolat. 2. (fig.) Ocolit, //(fig.) Incorect, adj., pl. lăturalnici,-ce.
lăturaş,-ă (înv.) I. adj., s.m. (Cal) care este înhămat în
afara hulubelor, lângă caii dintre hulube. 11. adj. (rar)
Lăturalnic, dosnic, adj., s.m., pl. lăturaşi,-e.
lătură 1. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau
al rufelor. 2. Resturi de mâncare înmuiate în apă şi date
ca hrană la porci, //(fig.) Mâncare de proastă calitate, s.f.,
g.-d. art. lăturii, pl. lături.
laturi1 (în expr.) în ~ = deoparte, loc. adv.
laturi2 (în expr.) Pe de ~ = alături, pe lângă; (fig.) pe
ocolite, loc. adv.
lăturiş (înv.) Lateral, pieziş, adv.
lăţi tr. şi refl. 1. A (se) face mai lat sau mai turtit. 2. A
(se) întinde în toate direcţiile. 3. (fig.) A (se) răspândi.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lăţesc, imperf. 3 sg. lăţea: conj. prez. 3 să lăţească.	'
lăţime însuşirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni ale unui dreptunghi; dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic, s.f, g.-d. art. lăţimii, pl. lăţimi.
lăţire Faptul de a (se) lăţi. s.f, g.-d. art. lăţirii, pl. lăţirii, lăţiş (pop., în expr.) In - şi în curmeziş = în toate direcţiile, s.n.
lăţişor Diminutiv al lui laţ1, s.n., pl. lăţişoare. lăţit,-ă Devenit mai lat sau mai plat; întins, adj., pl. lăţiţi,-te.
lăţos,-oasă (despre animale) Cu laţe, cu părul lung şi
miţos; (despre părul şi barba oamenilor) nepieptănat,
neîngrijit, adj., pl. lăţaşi,-oase.
lăuda (lă-u-) 1. tr. A-şi expune prin cuvinte preţuirea
faţă de cineva sau ceva; a elogia. 2. refl. A spune despre
sine însuşi cuvinte de laudă, /(fam.) Cum te mai lauzi? =
ce mai faci? vb. I, ind. prez. 3 laudă.
lăudabil,-ă (lă-u-) Vrednic de preţuire, de laudă, adj.,
pl. lăudabili,-e.
lăudare (lă-u-) Acţiunea de a (se) lăuda, s.f, g.-d. art. lăudării.
lăudăcios,-oasă (lă-u-) (înv.) Lăudăros, adj., pl. lăudăcioşi,-oase.
lăudăros,-oasă (lă-u-) Care se laudă (cu orice preţ); lăudăcios. adj., pl. lăudăr£>şi,-oase. lăudăroşenie (lă-u-, -ni-e) Laudă de sine; lăudăroşie. s.f., art. lăudăroşenia, g.-d. art. lăudăroşgniei, pl. lăudă-roşenii, art. lăudăroşeniile.
lăudăroşie (lă-u-) (rar) Lăudăroşenie, s.f, art. lăudă-roşia, g.-d. art. lăudăroşiei.
lăudător,-oare (lă-u-) Persoană care laudă. IA-i muri (cuiva) ~ii, se spune ironic despre cineva sau cuiva cate se laudă singur, s.m., pl. lăudători; s.f, g.-d. art. lăudă-toarei, pl. lăudătoare.
lăuntric,-ă (şi fig.) Care se află în interior, adj., pl. lăuntrici,-ce.
lăuruşcă (lă-u-) (reg.) Viţă sălbatică, s.f., g.-d. art. lăuruştei, pl. lăuruşte.
lăut (pop.) Acţiunea de a se la3; spălat pe cap. s.n. lăutar (lă-u-) Muzicant popular care, de obicei, face parte dintr-un taraf şi cântă la un instrument (mai ales la vioară), s.m., pl. lăutari.	.
lăută Instrument cu coarde, cu gâtul lung şi încovoiat şi cu cutia de rezonanţă bombată; (p. gener.) instrument muzical cu coarde, [var. alăută s.f.} sj., g.-d. art. lăutei, pl. lăute.	.
lăutăresc,-ească.(lă-u-) De lăutar, adj., pl. lăutăreşti-lăutăreşte (lă-u-) în felul lăutarilor, adv.	.
lăuză Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după naştere, [var. lăhijză, lehuză s.f] s.f, g.-d. art. lâlfc zei, pl. lăuze.
lăuzi (lă-u-) intr. (despre femei) A fi în perioada de lăuzie, [var. lehuzi vb.} vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 p‘-lăuzesc, imperf. 3 sg. lăuzea; conj. prez. 3 să lăuzească. lăuzie (lă-u-) Perioada în care o femeie este lăuza; starea lăuzei, [var lăhuzie, lehuzie s.f] s.f. art. lăuzia, g.-d. art. lăuziei. lăvicer v. lăicer.
lăvicioară (-cioa-) Diminutiv al lui laviţă, s.f, g-d- arl lăvicioarei, pl. lăvicioare.	.
lâna-broaştei Algă verde din apele dulci, cu tal ratni" ficat. s.f. art., g.-d. art. lânii-broaştei.	_
lână 1. Părul de pe corpul unor animale, mai aues al oilor, din care se obţin fibre textile. 2. Cantitate de lâna
(1)	tunsă de pe o oaie. 3. (în sens larg) Fibră naturala de origine animală, cu proprietăţi textile. /- în ~ '
a)	(despre ţesături) care are urzeala şi bătătura din lan»»
b)	(fig.) veritabil, autentic. ~ artificială = fibră textila
655
lefter
obţinută din cazeină. ~ regenerată = fibră provenită din rebuturi, deşeuri etc. 4. (la pl.) Varietăţi de lână (3); obiecte de lână. 5. ~ de lemn = produs din fâşii subţiri de lemn uscat, folosit ca izolant, în tapiţerie etc. s.f, g.-d. art. l|nii, pl. (2) lâni, (4) lânuri.
lânărjcă (bot.) Bumbăcariţă. s.f, g.-d. art. lânăricii. lânărje 1. Filatură de lână. 2. Prăvălie în care se vinde lână. 3. (la pl.) Obiecte făcute din lână. s.f, art. lânăria, g.-d. art. lânăriei, pl. lânării, art. lânăriile. lânărită (bot.) Bumbăcariţă. s.f, g.-d. art. lânăriţei, pl. lânăriţe.
lânced,-ă 1. (înv.) Slăbit de boală. 2. Lipsit de puteri, de vigoare; moale, adj., pl. lâncezi,-de. lâncezeală 1. Stare de moleşeală, de toropeală fizică şi sufletească. 2. (fig.) Lipsă de activitate; stagnare, s.f.,
e.-d. art. lâncezelii.
lâncezi intr. 1. (despre oameni) A fi într-o stare de slăbiciune, de moleşeală; a fi lipsit de chef. 2. (fig., despre activităţi) A stagna, vb. IV, ind. prez. I sg şi 3 pl. lâncezesc, imperf. 3 sg. lâncezea; conj. prez. 3 să lâncezească, lâncezire Acţiunea de a lâncezi; toropeală, moleşire. //(fig.) Stagnare, s.f, g.-d. art. lâncezirii. lâneturi Varietăţi de lână; lânuri, s.n. pl. lângă 1. în preajmă, în_apropiere de... 2. (precedat de „pe” arată o acumulare) în plus de... prep. langăolaltă (reg.) Laolaltă, adv. lângoare v. lingoare.
lânică (pop.) Fire subţiri de lână, de diferite culori, care servesc la brodat, s.f, g.-d. art. lâmcii.
Iânos,-oasă Cu lână multă; asemănător cu lâna. adj., pl. lânaşi,-oase.
leac 1. Medicament, remediu, mijloc folosit în tratarea unei boli. /Iarbă (sau buruiană) de - = plantă medicinală. A da de - = a descoperi medicamentul eficient A găsi (cuiva) ~ul = a găsi mijlocul de a rezolva ceva. 2. Fără (de) - de... = fără nici un pic de... Nici de - =
-deloc, câtuşi de puţin, s.n., pl. leacuri. leafă1 Retribuţie bănească lunară; salariu, remuneraţie. ■*•/, g.-d. art. Igfii, pl. lefuri.
leafa2 (reg.) 1, Tăişul sapei, toporului etc. 2. Partea scobită a unei linguri, s.f., g.-d. art. lefii, pl. lefi. leagăn 1. Pătuţ pentru copii mici. /Din - - din fragedă copilărie. 2. (fig.) Loc de origine, de baştină. 3. Instituţie de stat unde sunt crescuţi copiii abandonaţi sau orfani.
u?r') Creşă. 4. Scaun sau scândură suspendată pe care şe balansează copiii, s.n., pl. leagăne. eaJl,-ă (înv.) Polonez, [var. leş2 s.m.] s.m., pl. Ieşi; s.f. Ie2'i-ă Care îşi respectă cuvântul; cinstit, integru, adj., P». leali,-e.	a
Jealitgte (le-a-) însuşirea de a fi leal. s.f, g.-d. art. lealităţii.
•candru (le-an-) Arbust ornamental cu flori mari, divers colorate, plăcut mirositoare, s.m., art. leandrul, pl. lean-j*11, art. leandrii.
•eapşă Lovitură dată cuiva cu palma. /De-a ~a = numele unui joc de copii, s.f, art. leapşa, g.-d. art. lep-r1’ p‘- 'fPŞe.
®3Să1 împletitură de nuiele având diverse scopuri prac-
lea xi’	art- 'ssei, pl. lese.
eâsa2 Desiş (mare) într-o pădure; desiş format de ralurile unui copac, s.f, g.-d. art. lgsei, pl. lese. j_ ®'Pg (lízing) (angl.) Sistem de investiţii prin rocninere de maşini, de utilaje modeme etc. de la între-
leati/'f sPec*al*zate- s.n., art. leasingul.
■J (fam.) Denumire familiară (de adresare) dată unui Şoldat. s.m.
i' ^nv'^ /'ul' 2- (pop.) Contingent. /A fî~ cu cineva leat n aPeeaS* vârstă cu cineva, s.n., pl. leaturi.
-	' ,espicătură de lemn lungă şi îngustă, [var. laţ2s.n.] s-n-, pl. leaţuri.
Igbădă Gen de păsări acvatice, cu pene albe, cu gâtul lung şi arcuit. /Cântec de - = ultima creaţie sau ultima interpretare a unui artist (înainte de a muri), s.f, g.-d. art. lebedei, pl. lebede.
lebădoi (rar) Masculul lebedei, s.m., pl. lebădai, art. lebăda».
lebăr/lebărvurst Preparat alimentar din pateu de ficat de porc. s.n. lecit v. lecită.
lecită Vas vechi grecesc, cu gâtul strâmt şi înalt, cu o singură toartă, [var. lecit s.h.] s.f., g.-d. art. lecitei, pl. lecite.
lecitmă Substanţă organică lipidă, fosforată, care se găseşte în ţesutul nervos şi în gălbenuşul de ou. s.f, g.-d. art. lecitinei, pl. lecitme.
lectică/lectică Un fel de pat sau de scaun, purtat de oameni sau de cai, folosit în Antichitatea romană şi (astăzi) în Orient, s.f, g.-d. art. lecticii/lecticii, pl. lectici /lectici.
lector1 1. (livr.) Cititor. 2. Persoană care, într-o editură, citeşte manuscrisele. 3. (inform.) Dispozitiv periferic care permite citirea informaţiilor pe o cartelă perforată. s.m., pl. lectori.
Igctor2,-ă 1. Grad didactic universitar, între asistent şi conferenţiar. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Persoană care ţine lecţii sau conduce un seminar, s.m., pl. lectori; (rar) s.f, g.-d. art. lectorei, pl. lectore, lectorat 1. Funcţia de lector2 (1). 2. Catedră universitară pentru o limbă străină, condusă de profesori din ţara respectivă, s.n., pl. lectorate, lectura tr. (rar) A citi. vb. I, ind. prez. 3 lecturează. lectură Faptul de a citi; citire; citit. /~ particulară = cărţile citite de un elev în afara manualelor, s.f, g.-d. art. lecturii, pl. lecturi.
lecţie (-ţi-e) 1. Formă principală a activităţii instructiv-educative din şcoală. /A da ~ii = a medita (elevii) în particular. A lua -ii = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor (în particular). //Temele şi materia pe care elevii le pregătesc acasă. /A-şi face -le — a-şi pregăti temele pentru şcoală. 2. învăţătură trasă de cineva dintr-o întâmplare (neplăcută). 3. Mustrare, dojană; (p. ext.) bătaie, s.f, art. lecţia, g.-d. art. lecţiei, pl. lecţii, art. lecţiile.
lecţiune (-ţi-u-) Forma sub care se prezintă un text în diferite manuscrise sau ediţii; citire comparativă a unui text pentru stabilirea formei originale, s.f, g.-d. art. lec-ţiunii, pl. lecţiuni.
lecui 1. tr. şi refl. A (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. refl. (fig.) A nu (mai) dori să facă ceva. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. lecuiesc, imperf. 3 sg. lecuia; conj. prez. 3 să lecuiască.
lecuire Acţiunea de a (se) lecui; însănătoşire, s.f, g.-d. art. lecuirii, pl. lecuiri.
lecuitşr,-oare (-cu-i-) Care lecuieşte; vindecător,
tămăduitor, adj., pl. lecuitari,-oare.
led (electron.) Diodă (electro)luminescentă. s.n., pl.
leduri.
ledeburită Constituent structural caracteristic fontelor albe, amestec de cementită şi perlită. s.f, g.-d. art. lede-buiitei.	’
ledian (-di-an) (geol.) Etajul mijlociu al eocenului. s.n. lefegiu 1. (înv.) Mercenar. 2. (pop., fam.) Salariat, funcţionar, s.m., art. lefegiul, pl. lefegii, art. lefegiii, lefşoară v. lefuşoară.
left1 Monedă de aur sau de argint din care se făceau salbe, s.m., pl. leiţi.
left2 (înv.) Obiect de podoabă femeiască; giuvaer, s.n., pl. lefturi.
Iefter,-ă (fam.) Care nu (mai) are niciun ban. adj., pl. lgfteri,-e.
lefteri
656
|r,« •! gj fgfl' (f3^ ■» a fw <'inevri că rămână sau a i umane tară bani. vb. n, ma. prez. 1 sg. şi 3 pl. lefte-resc, imperf. 3 sg. lefterea; conj. prez. 3 să lefterească. lefterje (rar) Credit; încredere, s.f., art. lefteria, g.-d. art. lefteriei, pl. lefterii, art. lefteriile. lefuşoară/lefşoară (fam.) Diminutiv al lui leafă1, s.f, g.-d. art. lefiişoarei/lefşoarei, pl. lefiişoare/lefşoare. lega1 A. tr. l.A împreuna strâns, a înnoda capetele de sfoară, de aţă etc. 2. A închide la gură un sac, o pungă etc. strângând marginile cu o sfoară. IA ~ paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. 3. A uni diferite lucruri într-un mănunchi. //A broşa; a coperta. B. 1. tr. A atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanţ etc. 2. tr. A stabili o legătură între două puncte depărtate în spaţiu, //(tehn.) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalaţii tehnice. 3. tr. (fig.) A înlănţui între ele cuvinte pentru a vorbi. 4. tr. şi refl. (fig.) A (se) stabili relaţii de prietenie, de dragoste etc. Hrefl. A se ocupa cu râvnă de un lucru. 5. refl. (fig.) A plictisi pe cineva; a se agăţa de cineva. C. tr. l.A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanţ. /Nebun de ~t = a) persoană care se poartă ca un nebun; b) nebun furios. A ~ pe cineva de mâini şi de picioare = a împiedica pe cineva să acţioneze. 2. A priponi un animal. D. (fig.)
1. refl. A se angaja să facă ceva. 2. tr. (în basme şi superstiţii) A împiedica de la ceva prin vrăji. E. tr. şi refl. A (-şi) înfăşură o parte a corpului cu o legătoare; (spec.) a (se) pansa. /Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare îşi cunoaşte greutăţile. A se ~ la cap (când nu-l doare) = a-şi crea singur complicaţii. F. 1. intr. (despre plante) A rodi. 2. tr. şi refl. (despre sosuri, dulceţuri etc.) A se îngroşa. vb. I, ind. prez. 3 leagă. lega2 tr. (înv.) A lăsa (ceva) prin testament, vb. /, ind. prez. 3 leghează.
legal,-ă Care este conform cu legea, adj., pl. legali,-e. legalitate Caracteristica faptului legal; respectare a legilor. IA intra (sau a fi) in ~ = a se conforma legilor în vigoare, s.f., g.-d. art. legalităţii, pl. legalităţi, legaliza tr. l.A atesta autenticitatea unui act. 2. A da caracter legal, valabilitate unui act, unei situaţii etc. vb. I, ind. prez. 3 legalizează.
legalizare Acţiunea de a legaliza, s.f, g.-d. art. legalizării, pl. legalizări., legalmente (rar) în mod legal. adv. legare Acţiunea de a (se) lega. s.f, g.-d. art. legării, pl. legări.
legat1 1. (la romani) Trimis special; ambasador. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. s.m., pl. legaţi. legat2 1. Faptul de a (se) lega. 2. (spec.) Cartonare, broşare a unei cărţi sau a unei lucrări, s.n. legat3 (jur.) Dispoziţie testamentară; bun lăsat cuiva printr-un testament, s.n., pl. legate. legat4,-ă 1. Strâns, imobilizat într-o legătură. 2. (despre oameni) Voinic, zdravăn. 3. (despre dulceţuri, siropuri, sosuri etc.) Gros, consistent, adj., pl. legaţi,-te. legatar,-ă Persoană în favoarea căreia este făcut un legat; moştenitor, s.m., pl. legatari; s.f, g.-d. art. legatarei, pl. legatare.
legato (it., muz.) Executat continuu, fără pauză. adv. legaţie (-ţi-e) Reprezentanţă diplomatică inferioară în rang unei ambasade. //Localul, sediul acestei reprezentanţe. [var. legaţijine í./!] s.f, art. legaţia, g.-d. art. legaţiei, pl. legaţii, art. legaţiile, legaţiune v. legaţie.	,
legământ 1. Promisiune solemnă, angajament. 2. învoială. s.n., pl. legăminte.
legăna 1. tr. A mişca lin, balansând, un copil (pe braţe sau cu leagănul). 2. refl. (fig.) A se lăsa amăgit de speranţe deşarte. 3. tr. şi refl. A (se) mişca într-o parte şi în alta, a (se) balansa. Ilrejl. A se da în leagăn. 4. refl. A se
mişca ritmic în timpul mersului, într-o parte şi într-alta vb. I, ind. prez. 1 sg. legân, 2 sg. legeni, 3 leagănă; eoni prez. 3 să legene.
legănare Acţiunea de a (se) legăna; balansare, s.f, g.^ art. legănării, pl. legănări.	’	’	'
legănaş (pop.) Legănel. s.n., pl. legănaşe. legănat1 Faptul de a (se) legăna, s.n. ' legănat2,-ă 1. (despre felul de a umbla) Care se mişcă ritmic într-o parte şi în alta. 2. (fig., despre voce) Tărăgănat. adj., pl. legănaţi,-te.
legănător,-oare Care (se) leagănă, adf, pl. legănători,-oare.
legănătură Legănare, balans, s.f,g.-d. art. legănăţurii, pl. legănători.	’
legănel (fam.) Diminutiv al lui leagăn; legănaş, legă-nuş, legănuţ. s.n., pl. legăngle. legănuş (fam.) Legănel. s.n.,pl. legănuşe. legănuţ (fam.) Legănel. s.n., pl. legănuţe. legătoare 1. Obiect care sau în care se leagă ceva. 2. (spec.) Basma. 3. (spec., înv.) Cravată. 4. (spec., înv.) Fular, s.f., g.-d. art. legatarii, pl. legătari. legăter,-oare 1. Persoană specializată în legatul cărţilor. 2. Persoană care leagă snopii, s.m., pl. legătari; s.f,ş.-d. art. legătoarei, pl. legătoare. legatoreasă Femeie specializată în legatul cărţilor, s.f., g.-d. art. legătorgsei, pl. legătorgse. legătorie 1. Atelier sau secţie într-o întreprindere în care se leagă, se cartonează cărţi, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărţi, s.f, art. legătoria, g.-d. art. legăto-riei, pl. (1) legătorii, art. legătoriile. legătură A. 1. Unire flexibilă a două corpuri, care permite transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt. 2. Obiecte legate împreună; boccea. 3. Sârmă, sfoară, lanţ cu care se leagă ceva. //Faşă, bandaj. 4. Basma, //(înv.) Cravată. 5. Scoarţele şi cotorul între care se leagă o carte, 6, Mod de încrucişare a firelor de urzeală cu firele de bătătură. 7. Cuplare a mai multor conductoare electrice, acumulatoare, pile etc, 8. Unire a unor particule care alcătuiesc o moleculă, un atom, un nucleu etc. /Forţă de ~ = forţă care uneşte între ele particulele unui sistem material. 9. Modalitate de comunicare (aeriană, rutieră etc.). 10, Dispozitiv, obiect etc. care uneşte sau fixează, B. 1. (fig.) Relaţie între persoane, colectivităţi, fenomene. 2. (fig.) Relaţie de dragoste, de prietenie. //Relaţii printre oameni influenţi. 3. Contact stabilit între persoane, instituţii, ţări etc. IAgent de ~ = agent care ţine un contact permanent între două unităţi militare. Om de ~ = persoană care asigură contactul permanent între două instituţii. 4. (fig.) Concordanţă între părţile unei argumentări, ale unei expuneri. 5, (înv.) Acord, înţelegere. 6. !n~cu = referitor la... s.f, g.-d. art. lega* turii, pl. legături.	.	_
legăturica Diminutiv al lui legătură, s.f, g.-d. art. ie-găturicii/legăturelei, pl. legăturici/legăturele, art. leg“‘ turicile/legăturelele.	.	_
lege A, Categorie filosofică ce exprimă raporturi eseiv ţiale între obiectele şi fenomenele realităţii. //Modificare cu caracter regulat, care are loc într-un fenomen, într-u» proces etc. B. 1. Normă stabilită şi apărată de puterea stat. I~ organică = lege fundamentală, în spiritul Constituţiei. 2. Regulă, normă impusă prin tradiţie; obice^ datină. ~ nescrisă. /Om de- = jurist, avocat. Omul
a)	reprezentant al autorităţii de stat; b) om care respect legile. După ~ - legal. în baza ~ii = în conformitate prevederile legale. Vorba (sau cuvântul cuiva) e ~ " vorba lui se respectă cu stricteţe. (Nu) e ~ ~ (nu'. neapărat aşa. în numele ~ii, formulă prin care se w^0?” autoritatea legală. 3, (pop.) Proces, judecată. C. ReJ1^ credinţă. IPe ~a mea! = zău! pe conştiinţa mea! In cuiva = cum se pricepe cineva, s.f, g.-d. art. lggii> P‘-le®'
657
lehuzie
legendar,-ă De (din) legendă; fabulos, fantastic, adj.,
pl. legendari,-e.	_
legenda 1. Specie a genului epic m care se dă o expli-ggţjg fantastică unui fapt real sau în care se prezintă fapte fc si personaje ieşite din comun. 2. Inscripţie pe o monedă "tr |au pe o medalie. 3. Text prin care se explică semnele convenţionale de pe o hartă, de pe un plan, de pe o sche-’ mă etc. s.f., g-d. art. leggndei, pl. legende.
Igghe Unitate de măsură pentru distanţe maritime şi terestre, variind între 4 şi 5,5 km. s.f, g.-d. art. lsghei, pl. Igghe. LeghQm (legam) (angl.) Rasă de găini crescute pentru „ producţia de ouă. s.prop.n.
jggic,-a Care are caracter de lege obiectivă, adj., pl. ljgici,-ce.
legifera tr. A elabora şi a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. vb. I, ind. prez. 3 legiferează, legiferare Acţiunea de a legifera, s.f, g.-d. ari. legife» rării, pl. legiferări.
legionar,-ă (-gi-o-) I. adj. Referitor la legionari (III). Mişcarea ~. II. s.m. 1. Soldat care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. Militar din legiunea străină. III. s.m. şi f. Membru al organizaţiei fasciste Garda de Fier din România interbelică, adj., s.m. şi f, pl. legionari,-e. legionarism (-gi-o-) Doctrina şi acţiunile legionarilor (III), s.n.
legisla tr. (rar) A face legi. vb. I, ind. prez. 3 legislează. legislativ1 Parlament, s.n.
■	legislativ2,-ă Referitor la elaborarea şi adoptarea
.	legilor. /Putere ~ = una din puterile fundamentale ale
statului, care are sarcina de a elabora şi de a adopta legi. Organ ~ = organ care are împuternicirea de a face legi. adj., pl. legislat|vi;-e.
legislator Legiuitor, //(fig.) Persoană care stabileşte regulile unui curent artistic, s.m., pl. legislateri. legislatură Perioadă pentru care este ales şi în care funcţionează un oigan legislativ, s.f, g.-d. art. legisla-ţarii, pl. legislaturi.
legislaţie (-ţi-e) 1. Corpul de legi dintr-un stat. “	2. Totalitatea actelor normative dintr-un anumit dome-
niu. s.f, art. legislaţia, g.-d. art. legislaţiei, pl. legislaţii, ort. legislaţiile.
legist (Medic) însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care privesc justiţia, adj., s.m., pl. legişti. wflHate însuşire a fenomenelor de a se desfăşura în conformitate cu anumite legi; totalitatea legilor din natură, din societate şi din gândire, s.f, g.-d. art. legităţii, Pf legităţi.
WflitTm.-ă 1. întemeiat pe lege. I~ apărare = situaţie în ?■* se comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca act de apărare împotiva unei agresiuni ime-®a|e şi injuste. 2. Legal, justificat, îndreptăţit, adj., pl. legitimi,-e.
•*8|tlma 1. ir. şi refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza !®ui act. 2, tr. (fig.) A justifica, a îndreptăţi (o acţiune). ,tr- A recunoaşte un copil născut în afara căsătoriei. ind. prez. 3 legitimează, jegiomare Acţiunea de a (se) legitima, s.f, g.-d. art. !®8*jvn|rii, pl- legitimări.
*®9ramaţie (-ţi-e) Document, act care dovedeşte identitatea unei persoane, s.f., art. legitimaţia, g.-d. art. legi-j®|ţjei, p/. legitimaţii, art. legitimaţiile.
Jegitimism Teorie care proclamă dreptul inalienabil la P®*1 dinastiilor legitime, s.n.
,®9ramistI-ă (Adept) al legitimismului. adj., s.m. şi f,
fi ÎPtijnişti^ste.
•egitimitate însuşire a ceea ce este legitim, s.f, g.-d. “"-legitimităţii.
"HJ'UI tr. (înv., pop.) A hotărî prin lege; a legifera, vb. IV, W- prez. 1 sg. şi 3 pl. legiuiesc, imperf. 3 sg. legiuia; conl- prez. 3 să legiuiască.
legiuire (înv., pop.) Acţiunea de a legiui. s.f, g.-d. art. legiuirii, pl. legiuiri.
legiuitor,-oare (-giu-i-) (Persoană) care face legi, care legiferează, adj., s.m. şi f, pl. legiuiteri,-oare. legiune (-gi-u-) 1. Unitate din armata romană, cuprinzând aproximativ 6.000 de oameni, //(p. gener.) Unitate militarii sau paramilitară. /~ străină (în Franţa şi în Spania) corp de armată format din mercenari. ~a de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine franceze, care se acordă pentru merite militare şi civile. 2. (fig.) Ceată, mulţime organizată, s.f., g.-d. art. legiunii, pl. legiuni.
leguan (-gu-an) Şopârlă cu creastă din America tropicală. s.m., pl. leguani.
legumă 1. Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi etc.) folosite în hrana omului; zarzavat, //(la pl., rar) Mâncare.
2.	(fig.) Persoană al cărei creier nu mai funcţionează (normal), s.f, g.-d. art. legumei, pl, legume, legumărie (rar) Cultivarea legumelor; legumărit. s.f, art. legumăria, g -d. art. legumăiiei. legumărit Legumăne. s.n.
legumeală (reg.) Faptul de a mânca puţin, cu măsură. s.f, g.-d. art. legumelii, pl- legumgli. legumi tr. (reg.) A mânca (sau a bea) câte puţin, cu măsură; a degusta, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. legumgsc; imperf 3 sg. legumea; conj. prez. 3 să legumească legumicol,-ă Care se referă la cultura legumelor, adj., pl. legumicoli,-e.
legumicultor,-oare Persoană care se ocupă de cultivarea legumelor, s.m., pl. legumicultori; s.f, g.-d. art. legumicultoarei, pl. legumicultoare, legumicultură Ramură a agriculturii care se ocupă de cultivarea legumelor, s.f, g.-d. art. legumicultorii, legumină Globulină din seminţele de leguminoase, s.f, g.-d. art. leguminei.
leguminoasă (la pl.) Familie de plante dicotiledonate având ca fruct o păstaie; (la sg.) plantă din această familie. s.f, g.-d. art. leguminoasei, pl. leguminoase. leguminos,-oasă (despre plante) Care are ca fruct o păstaie, adj., pl. leguminfişi,-oase. legumire (reg.) Acţiunea de a legumi, s.f, g.-d art. legumirii, pl. legumiţi, lenamete v. lehamite.
lehamite (fam.) Plictiseală, oboseală, dezgust. !A i se face (cuiva) ~ de ceva = a se dezgusta (de ceva), [var lehamete s./C] s.f.
iehăi intr. şi tr. (reg.) A vorbi mult şi fără rost. vb. IV,
ind prez. 1 sg. şi 3 pl. lehăigsc, imperf. 3 sg. lehăia; conj.
prez. 3 să lehăiască.
lehăit (reg.) Faptul de a lehăi. s.n.
lehămeti refl. (reg.) A se plictisi, a se sătura (de cineva
sau de ceva); a se lehămetui, a se lehămetisi. vb. IV, ind
prez. 3 sg. se lehămeteşte, imperf. 3 sg. se lehămetea;
conj. prez. 3 să se lehămetească.
lehămetisi refl. (reg.) A se lehămeti. vb. IV, ind. prez. 3
sg. se lehămetiseşte, imperf. 3 sg. se lehămetisea; conj.
prez. 3 să se lehămetisească.
lehămetit (reg.) Plictisit, dezgustat, adj., pl. lehăme-tiţi,-te.
lehămetui refl. (reg.) A se lehămeti. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se lehămetuieşte, imperf. 3 sg. se lehămetuia; conj. prez. 3 să se lehămetuiască.
lehău (reg.) Om mincinos sau flecar, s.m., art. lehăul, pl. lehăi, art. lehăii.
lehime (înv.) Mulţime de Ieşi. s.f., g.-d. art. lehimii. lehm (lem) (germ.) Rocă sedimentară detritică neconsolidată. s.n., art. lghmul. lehuză v. lăuză, lehuzi v. lăuzi, lehuzie v. lăuzie.
teică
658
Igică1 (pop.) Lele. s.f, g.-d. art. Igichii.
Ifiică2 (reg.) Pâlnie, s.f, g.-d. art. lgicii, pl. leici. leicuNţă (pop.) Leicuţă. s.f, g.-d. art. leiculiţei, pl. lei-culiţe.
leicuşogră (pop.) Leicuţă. s.f, g.-d. art. leicuşoarei, pl. leicuşoare.
leicuţă1 (pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiţă, leicu-şoară. s.f, g.-d. art. leicuţei, pl. leicuţe. leicuţă2 (reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. s.f, g.-d. art. leicuţei, pl. leicuţe.
leishmania (leish pron. leş) (angl.) Protozoar parazit endocelular. s.f., g.-d. art. leishmania, pl. leishmanii. leishmaniQză (leş-, -ni-o-) Boală gravă din ţările calde,
Îirovocată de leishmania. s.f., g.-d. art. leishmaniszei. eit,-ă 1. (pop.) A fi (sau a semăna etc.) ~ (sau —poleit) cu... = a fi întocmai, la fel cu... 2. (înv., despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva, adj., pl. leiţi,-te. leiţă (înv., pop.) Monedă de valore mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut, s.f, g.-d. art. leiţei, pl. leiţe.
lejer,-ă (despre îmbrăcăminte) Comod, uşor. adj., pl. lejgri,-e.
lejeri ta te 1. Uşurinţă. 2. Comoditate, s.f, g.-d. art. lejeritlţii.
lekytos (gr.) Vas grecesc antic, în formă de ulcior, în care se păstra untdelemnul, folosit şi ca vas funerar, s.n. lela (pop., în expr.) A umbla ~ = a umbla fără rost, a hoinări, adv.
lele 1. (pop.) Termen de respect cu care se adresează la ţară o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă. 2. (în poezia populară) Iubită. 3. Femeie rea sau imorală. IA umbla în dorul ~ii = a umbla fără rost, a hoinări. Fiu (sau pui) de ~ = om viclean, ticălos, s.f, g.-d. art. lelei. lelică (pop.) Leliţă, s.f, g.-d. art. lelicăi/lelîchii. lelicuţa (pop.) Diminutiv al lui lelică. s.f., art. lelicuţei, pl. lelicuţe.
lelişoară (pop.) Leliţă, s.f, g.-d. art. lelişoarei, pl. lelişoare.
leliţă (pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelişoară, dadă. [var. liţă2 s.f] s.f, g.-d. art. leliţei, pl. leliţe.
Igmă 1. (mat.) Enunţ preliminar care serveşte la demonstrarea unei teoreme. 2. (log.) Propoziţie preliminară a unei demonstraţii care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. Element lexical; cuvânt explicat, s.f, g.-d. art. lgmei, pl. lgme.
lemlng Nume dat unor mamifere rozătoare asemănătoare cu hârciogul, cu blana brună-roşcată, care trăiesc în regiunile nordice, s.m., pl. lgmingi. lemn 1. Ţesut compact al unor plante superioare, prin care circulă seva. IA fi de - (sau ca ~ul) = a nu simţi nimic. A rămâne ca de - = a înlemni din cauza unei surprize. A îngheţa ~ = a îngheţa tun. 2. Material provenit din tulpina sau din ramurile unui arbore tăiat. /Doarme de poţi să tai ~e pe el, se spune despre cineva care doarme greu. 3. (înv., pop.) Copac, arbust, s.n., pl. lemne, lemnacse (la pl.) Familie de plante monocotiledonate de tipul lintiţei; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. lemnacgea, g.-d. art. lemnacgei, pl. lemnacee. lemnar1 Muncitor specializat în prelucrarea lemnului; dulgher, s.m., pl. lemnari.
lemnar2-1. Lemn gros pe care sunt crăpate lemnele; butuc. 2. Daltă cu ajutorul căreia este scobit lemnul, s.n., pl. lemnare.
lemnărie1 l. Totalitatea materialului lemnos folosit la o construcţie. 2. Grămadă de lemne, s.f, art. lemnăria, g.-d. art. lemnăriei.
lemnărie2 1. Meseria lemnarului1; lemnărit. 2. Atelierul lemnarului1, s.f, art. lemnăria, g.-d. art. lemnăriei, pl.
(2)	lemnării, art. lemnăriile, lemnărit Meseria lemnarului1, s.n.
iemn-câinesc Arbust cu frunze mici şi groase, cultivat ca gard viu. s.n.
lemn-dulce Plantă erbacee cu flori mici, liliachii, s.n. lemnişor Diminutiv al lui lemn. s.n., pl. lemnişoare. lemnos,-oasă (despre ţesuturi vegetale) De natura lemnului. //Format din lemn; care are aspectul lemnului. adj.,pl. lemnoşi.-oase.
lemnul-Domnului Arbust din familia compozitelor, cu flori galbene şi cu miros de lămâie, s.n. art. lemnuş 1. (reg.) Chibrit. 2. (bot.) Lemnul-Domnului. s.n.,pl. lemnuşe/lemnuşuri.
iemuri Suflete ale morţilor în mitologia romană, s.m. pl. lemurian (-ri-an) (la pl.) Subordin de mamifere primate asemănătoare cu maimuţele; (la sg.) animal din acest subordin, s.m., pl. lemurigni. lenaj Ţesătură subţire de lână. s.n., pl. lenajuri, lenchi Situaţie favorabilă la jocul cu arşice, s.n., pl. lenchiuri.
lene Lipsă a dorinţei de a munci; trândăvie, indolenţă. s.f., g.-d. art. lenei.
leneş1 (la pl.) Familie de mamifere din America de Sud, care se mişcă încet şi stau zile întregi agăţate pe aceeaşi creangă; (la sg.) animal din această familie, s.m., pl. lgneşi.
leneş2,-ă I. adj. Care trădează lene. Mers ~. II. adj., s.m. şi f. (Om) căruia nu-i place să muncească, adj., s.m. şi f., pl. lgneşi,-e.
lenevi intr. şi refl. A rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate; a fi cuprins de lene. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lenevgsc, imperf. 3 sg. lenevea; conj. prez. 3 să lenevească
lenevie Starea omului leneş; trândăvie, s.f, art. lenevia, g.-d. art. leneviei.
lenevior,-oară (Cam) leneş, adj., pl. leneviori,-oare. lenevjre Acţiunea de a (se) lenevi, s.f, g.-d. art. lenevirii.
lenevjt Faptul de a lenevi, s.n. lenevos,-oasă (înv., pop.) Leneş, adj., pl. lenevoşi,-oase. leninism Doctrina lui Lenin bazată pe marxism; mar-xism-leninism. s.n.
leninist,-ă (Adept) al leninismului, adj., s.m. şi f, pl-leninişti,-ste.
lenitiv1 Medicament care calmează durerile, s.n., pl lenitive.
lenitiv2,-ă (despre medicamente) Care calmează durerile, adj., pl. lenitivi,-e.
lenjereasă Meseriaşă care se ocupă de cusutul lenjeriei. s.f., g.-d. art. lenjerşsei, pl. lenjergse. lenjerie Rufărie de corp şi de pat. s.f, art. lenjeria, g-d-art. lenjeriei, lenjuri Lenjerie, s.n. pl. lenos,-oasă (rar) Leneş. adj., pl. lenoşi,-oase.
Ient,-ă încet, domol, adj., pl. lenţi,-te. lentă Panglică (lată) de mătase pe care o poartă la ceremonii suveranii, demnitarii sau posesorii unor decoraţii. s.f, g.-d. art. lgntei, pl. lente.	.
lenteţe încetineală, s.f., art. lentgţea, g.-d. art. lenteţei. lenticelă Fiecare dintre porii din scoarţa arborilor prin care se face respiraţia ţesuturilor interne, s.f, g-d- art-lenticglei, pl. lenticgle.	.
lenticular,-ă în formă de lentilă, adj., pl. lenticulari,-e-lentjgo (med.) Pată pigmentată pe piele; pistrui, s.n. lentilă 1. Piesă optică transparentă, formată din sisteme luminoase. /- de contact = lentilă pentru corectarea vederii, aplicată direct pe globul ocular. 2. ~ electronica ® dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinaţii de magneţi şi electromagneţi, utilizat pentru focalizarea fasciculelor de electroni. 3. Inel metalic de legătură între două ţevi de metal sau între o ţeavă şi ui> perete de metal. 4. Lupă. s.f, g.-d. art. lentilei, pl. lentile-
659
leşială
lentitudine (livr.) Moliciune, apatie; lentoare. s.f., g.-d. art. lentitudinii.
Ignto (it., muz.) Í. adv. Executat încet, lin. II. s.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată lin. adv.; s.n. lentoare încetineală; (fig.) greutate, dificultate în înţelegere. s.f, g.-d. art. lentQrii. leogică Femela leului1, s.f, g.-d. art. leoaicei, pl. leoaice.
leoarcă (leoar-) (fam.) Foarte ud, plin de apă. adj. invar.; adv.
leonin1,-ă (le-o-) Ca de leu. /Contract ~ = contract prin care una din părţi îşi asigură un câştig mai mare în dauna celeilalte, adj., pl. leonini,-e.
leonin2,-ă (le-o-) (în sintagma) Versuri - = versuri în care rimează emistihurile. Rimă - = rimă cu două sau trei silabe asemănătoare, adj., pl. leomni,-e. leop Interjecţie ce imită zgomotul căderii unui corp pe
o	suprafaţă netedă, interj.
leopard (le-o-) Animal carnivor cu blana gălbuie, cu pete negre sau roşcate, care trăieşte în zonele tropicale; panteră, s.m., pl. leoparzi. leopăi v. lipăi.
leorbăi (leor-) intr. A flecări, a sporovăi. vb. IV, ind.
prez. J sg. leorbăie/leorbăieşte, imperf. J sg. leorbăia;
conj. prez. 3 să leorbăie/să leorbăiască.
leorbăială (leor-) (reg.) Trăncăneală, flecăreală, s.f.,
g.-d. art. leorbăielii, pl. leorbăieli.
leorbău (leor-) (reg.) Om flecar, s.m., art. leorbăul, pl.
leorbăi, art. leorbăii.
leorcăj (leor-) tr. şi refl. (pop.) A (se) face leoarcă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. leorcăie/leorcăieşte, imperf. 3 sg. leorcăia; conj. prez. J sg. să leorcăie/să leorcăiască. leerdă v. ieurdă.
leorpăi (leor-) intr. (reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 sg. leorpăie/leor-păigşte, imperf. 3 sg. leorpăia; conj. prez. 3 să leorpăie/să leorpăiască.
leorpăit (leor-) (reg.) Zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea cu lăcomie, s.n., pl. leorpăituri. lepăda (pop.) A. 1. tr. A lăsa ceva din mână, a arunca un obiect nefolositor. 2. tr. A-şi scoate haina, încălţămintea etc. IA(-şi) ~ masca = a înceta de a se mai preface.
3.	intr. (despre femei şi despre femelele animalelor) A avorta, a pierde o sarcină. Iltr. (despre peşti) A depune icrele. B. (fig.) 1. refl. A se lăsa de..., a părăsi pe— 2. tr. A renunţa la ceva. vb. I, ind. prez. 1 sg. lepăd,
2	sg. lgpezi, 3 leapădă; conj. prez. 3 să lepede, lepădare (pop.) Acţiunea de a (se) lepăda, s.f., g.-d. art. lepădării, pl. lepădări, lepădat (pop.) Faptul de a lepăda, s.n. lepădătură (pop., fam.) 1. Copil născut mainte de termen. 2. (fig.) Persoană lipsită de caracter, decăzută, s.f, g--d. art. lepădăturii, pl. lepădături, jepedeu (reg.) Cearşaf, s.n., art. lepedeul, pl lepedeie. •epidodendron Arbore fosil din categoria ferigilor, cu coroană în formă de umbrelă, s.m., pl. lepidodendroni. jepjdoljt Mică bogată în litiu şi fluor, s.m., pl. Tepidoliţi. lepidopter (la pl.) Ordin de insecte care include fluturii; (la sg.) fluture, [var. lepidopteră s.f] s.n., pl. lepi-doptgre.
Jepidopteră v. lepidopter.
®Pjdopterolog,-ă Specialist în studiul fluturilor, s.m., P‘- .lepidopterolfigi; s.f, g.-d. art. lepidopterologei, pl. epidopterologe.
JSPrâ 1. Boală contagioasă cronică, frecventă în zonele tropicale, care se manifestă prin apariţia unor leziuni pe Piele, pe mucoase etc. //(fig.) Neajuns care subminează 'un organism). 2. (fig.) Persoană fără caracter, s.f, g.-d. art. lgprei, pl. lepre.
lepros,-oasă (Om) bolnav de lepră, adj., s.m. şi f, pl. leproşi,-oase.
leprozerie Spital sau colonie în care sunt izolaţi şi trataţi bolnavii de lepră, s.f, art. leprozeria, g.-d. art. leprozeriei, pl. leprozerii, art. leprozeriile, lepşi tr. (reg.) A da cuiva palme; a pălmui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lepşesc, imperf. 3 sg. lepşea; conj. prez. să lepşească.
lepton (fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare (electron, pozitron, neutron etc.). s.m., pl. lep-toni.
leptospjră Agentul patogen al leptospirozei. s.f, g.-d. art. leptospirei, pl. leptospire. leptospiroză Boală infectocontagioasă, comună animalelor şi oamenilor, caracterizată prin temperatură, icter etc. s.f, g.-d. art. leptospirozei, pl. leptospirşze. lepui tr. A şlefui suprafaţa unei piese metalice cu ajutorul unor substanţe abrazive, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. le-puiesc, imperf. J sg. lepuia; conj. prez. 3 să lepuiască. lepujre Acţiunea de a lepui. s.f., g.-d. art. lepuirii, pl. lepuiri.
lepuit Faptul de a lepui. s.n., pl. lepuituri. Ier/lerui/lerului (pop.) Cuvânt care se foloseşte ca refren în colinde, interj.
Ierpenea (reg.) Efort pe care îl depune cineva pentru a face ceva. s.f, art. lerpeneaua, g.-d. art. lerpenglei. lesă Curea cu care se leagă câinii, s.f, g.-d. art. lesei, pl. lese.
lesbian Vă (-bi-an) (Locuitor) din insula Lesbos. adj., s.m. şi f, pl. lesbigni,-e.
lesbian2,-ă (-bi-an) I. adj. Referitor la lesbianism. II. s.f. Femeie care practică lesbianismul, adj., s.f, pl. lesbieni,-e.
lesbianism (-bi-a-) Atracţie erotică între femei; safism. s.n.
lescaie v. lăscaie. lesi vaj Lesi varé. s.n.
lesivare (geol.) Dizolvare şi spălare a sărurilor solubile din sol da către apa din precipitaţii; lesivaj. s.f, g.-d. art. lesivării, pl. lesivări.
Igsne (înv., pop.) Cu uşurinţă, comod. adv. lesnicios,-oasă (rar) Care este uşor de făcut, uşor de urmat. //Care înlesneşte o activitate, adj., pl. lesnicifişi,-oase.
lesniciyne (rar) Uşurinţă de a face ceva. s.f, g.-d. art. lesniciunii, pl. lesniciuni.
lesothian,-ă (-ti-an) (Locuitor) din Lesotho. adj., s.m. şi f, pl. lesothigni,-e.
Igspede Placă de piatră cu care se pavează interiorul unor edificii, aleile etc.; piatră cu care se acoperă mormintele. s.f, ş.-d. art. lespezii, pl. lespezi, lespegioara v. lespejoară.
lespejoară (fam.) Diminutiv al lui lespede, [var. lespe-gioară.?./!] s.f, g.-d. art. lespejoarei, pl. lespejoare. lest 1. încărcătură suplimentară (nisip, pietriş etc.) care asigură stabilitatea navelor, a baloanelor etc.; balast. 2. (fig.) Lucru nefolositor, inutil, s.n., pl. lesturi, lesta tr. A încărca cu lest (o navă, o aeronavă etc.). vb. I, ind. prez. 3 lestează.
lestare Acţiunea de a lesta. s.f, g.-d. art. lestării, pl. lestări.
leş1 Organism mort; cadavru, stârv, s.n., pl. lgşuri. leş2 v. leah.
leşesc,-ească 1. (înv.) Polonez. 2. Raţă - = rasă de
raţe domestice, cu came gustoasă, adj., pl. leşgşti.
leşeşte (înv.) Ca polonezii, adv.
leşia (-şi-a) tr. (pop.) A spăla cu leşie. vb. I, ind. prez. 3
leşiază; conj. prez. 3 să leşigze; ger. leşiind.
leşiaiă (-şi-a-) (pop.) Stare de moleşeală, de leşin;
leşuială. s.f, g.-d. art. leşielii, pl. leşieli.
leşie
660
ieşie Soluţie obţinută prin dizolvarea sodei sau a
hidroxidului de potasiu ori prin fierberea cu apă a
cenuşii de lemn, folosită la spălatul rufelor, în diferite
procese industriale etc. s.f, art. leşia, g.-d. art. leşiei.
|eşigtic,-ă (-şi-e-) 1. Cu gust şi miros de leşie. 2. (fig.)
întunecat, mohorât Cer ~. adj., pl. leşigtici,-ce.
leşin 1. Pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei,
provocată de o stare maladivă, de o emoţie puternică etc.;
lipotimie. 2. Senzaţie de slăbiciune mare, provocată de
foame, de sete etc. s.n., pl. leşinuri.
leşina intr. A suferi un leşin (1). IA ~ de râs = a râde
foarte mult. vb. 1, ind. prez. 3 leşină.
leşinat,1. Care a suferit un leşin. 2. Lipsit de vlagă,
extenuat, adi., pl- leşinaţi,-te.
leşlnătură (fam.) Fiinţă foarte slabă, lipsită de putere.
s.f., g.-d. art. leşinăturii, pl. leşinături.
leşi£s,-0asă (-şi-os) Leşietic. adj., pl. leşiaşi.-oase.
leşnic (reg.) Tip de plasă de pescuit, s.n., pl. leşnice.
leşuiglă (reg.) Leşială. s.f, g.-d. art. leşuielii, pl.
leşuisli.
letal,-ă Care provoacă moartea; mortal, adj., pl. letali,-e. letalitate (med.) Mortalitate, s.f, g.-d. art. letalitiţii. letargic,-ă Referitor la letargie, adj., pl. letargiei,-ce. letargie 1. Stare patologică caracterizată prin somn adânc, prelungit şi prin pierderea cunoştinţei. 2. (fig.) Apatie, amorţeală, s.f, art. letargia, g.-d. art. letargici, letcă (reg.) Unealtă care serveşte la depănatul firelor pe mosoare, s.f. g.-d. art. letcii, pl. letci, letcon Unealtă folosită pentru lipirea pieselor metalice cu cositor, cu plumb etc.; ciocan de lipit s.n., pl. letcoane. leton,-ă (Locuitor) din Letonia adj., s.m. şi f, pl. letoni,-e.
letopiseţ Cronică, s.n., pl. letopiseţe, letrlnă 1. (tipogr.) Iniţială (ornamentală) mai mane decât cele obişnuite. 2. Grup de majuscule imprimat pe pagina de dicţionar deasupra coloanelor; colontitlu. s.f, g.-d. art. letnnei, pl. letrine.
letrism Mişcare literară apărută în Franţa, care consideră că esenţa poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, dispuse mai mult sau mai puţin arbitrar, s.n. leturghie v. liturghie, leţcaie v. lăscaie.
leu1 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felinelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă şi cu coamă bogată. /Partea -lui = partea cea mai valoroasă dintr-o împărţeală. 2. (astr.) Numele unei constelaţii, s.m., art. leul, pl. lei, art. leii.
leu2 Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc, s.m., pl. lei, art. leii.
Igucă Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie şi cu celălalt prins de loitră. IA fi lovit (sau trăsnit, pălit etc.) cu -a (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac; b) a fi beat. s.f, g.-d art. leucii, pl. leuci.
leucemie (le-u-) Boală de sânge caracterizată prin înmulţirea anormală a leucocitelor; leucoză. s.f, art. leu-cemia, g.-d. art. leucemiei.
leucină (le-u-) Aminoacid indispensabil în nutriţie, care se găseşte în splină, în pancreas, s.f, g.-d art. leucinei, pl. leucme.
leucit (le-u-) Mineral din categoria silicaţilor, care conţine aluminiu şi potasiu, s.n.
leucobază (le-u-) (chim.) Compus obţinut prin reducerea anumitor materii colorante şi care, prin oxidare, formează din nou materia colorantă iniţială, s.f, g.-d art. leucobazei, pl. leucobaze.
leucocidină (le-u-) Substanţă toxică secretată de unele bacterii patogene, care distruge leucocitele. s.f, g.-d. art. leucocidinei, pl. leucocidine.
leucocit (le-u-) Globulă albă din sânge, cu rol important în protejarea organismului împotriva microbilor. [var. leucocită s.f.] s.n., pl. leucocite. leucocitar,-ă (le-u-) Referitor la leucocite. adj., pl. leu-cocitari,-e.
leucocită v. leucocit.
leucocitoză (le-u-) Creştere a numărului de leucocite din sânge, în procesul de apărare a organismului contra infecţiilor, s.f, g.-d. art. leucocitozei, pl. leucocitoze. leucociturie (le-u-) Prezenţă a leucocitelor în urină; cantitate de leucocite prezente în urină, s.f, art. leuco-citurja, g. -d. art. leucocituriei, pl. leucociturii. leucoderivgt (le-u-) (chim.) Leucobază. s.m., pl. leu-coderivaţi.
leucodermie (le-u-) Decolorare a pielii cauzată de absenţa unor pigmenţi locali, s.f, art. leucodermia, g.-d. art. leucodermiei, pl leucodermji. leucogrgmă (le-u-) Analiză care stabileşte numărul de leucocite din sânge, s.f, g.-d. art. leucogramei, pl. leu-cograme.
leucom (le-u-) Boală de ochi caracterizată prin formarea unor pete albe pe comee; albeaţă, s.n., pl. leucoame. leucometru (le-u-) Fotometru pentru determinarea gradului de alb al unei hârtii, s.n., art. leucomgtrul, pl. leucometre.
leucomieNtă (le-u-) Inflamaţie a substanţei albe din măduva spinării, s.f, g.-d. art. leucomielitei. leuconichie (le-u-) Colorare în alb, parţială, a unghiilor. s.f, art. leuconichia, g.-d. art. leuconichiei. leucopenie (le-u-) Scădere exagerată a numărului de globule albe din sânge, s.f, art. leucopenia, g.-d. art. leucopemei, pl. leucopenii.
leucoplast (le-u-) Fâşie de pânză impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită la fixarea pansamentelor. s.n., pl. leucoplaste.
leucoplaste (le-u-) Plastide albe sau incolore din citoplasmă, care formează şi acumulează amidon, s.n. pl. leucoplazie (le-u-) (med.) îngroşare patologică a unei mucoase, determinând formarea unor pete albicioase-gălbui. s.f, art. leucoplazja, g.-d. art. ieucoplaziei, pl. leucoplazii, art. leucoplazjile.
leucopoîgză (le-u-) Proces de formare a leucocitelor. s.f, g.-d. art. leucopoiezei.
leucoree (le-u-) Scurgere vaginală albă, purulentă, s.f, art. leucoreea, g.-d. art. leucoreei, pl. leucoree. leucotaxină (le-u-) (med.) Substanţă produsă de ţesuturile inflamate, care măreşte permeabilitatea capilară, uşurând migrarea leucocitelor spre focarul inflamator. s.f, g.-d. art. leucotaxjnei.
leucoză (le-u-) (med.) Leucemie. j~a găinilor = boală virotică transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor, s.f., g.-d. art. leucozei. leu-de-mare Mamifer acvatic asemănător cu foca> având un fel de coamă pe gât, piept şi omoplat, s.m., pl-lei-de-mare.
leul-furnicilor Insectă asemănătoare cu libelula, s.m-art.,pl. leii-fumicilor.
leu-paraleu (pop.) Leu mare, cu o putere ieşită din comun; (fig.) persoană puternică, curajoasă, s.m., pl- leI" paralei.
leurdă (le-ur-) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu miros de usturoi, [var. leordă s./i] s.f, g.-d. art. leurdei, pl. leurde.
leuşor1 (le-u-) (pop.) Diminutiv al lui leu!; leuţ1. s.m-, pl. leuşori.
leuşar2 (le-u-) (pop.) Diminutiv al lui leu2; leuţ2. s.m., pl. leuşeri.
leuştean (le-uş-) Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt întrebuinţate în alimentaţie, s.m. leuţ1 (fam.) Leuşor1. s.m., pl. leuţi.
661
liber
leüt2 (fam-) Leuşor2. s.m., pl. leuţi.
Igva/levă Unitate monetară principală în Bulgaria, s.f, g.-d. art. levei, pl. leve.
levantin1 (geol.) Ultimul etaj al pliocenului din România. s.n.
levantin2,-ă I. adj. Referitor la Levant, //(depr.) Intrigant, necinstit. II. adj., s.m. şi f. (Locuitor sau negustor) din Levant, adj., s.m. şi f, pl. levantini,-e. levată 1. Cantitatea de fire toarse scoasă de pe mosoa-rele unei maşini de filat. 2. (la jocul de cărţi) Numărul de cărţi adunate de jucătorul care câştigă la un moment dat. s.f., g.-d. art. levatei, pl. levate.
Igvă v. leva.
levănţlcă Planta erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, întrebuinţată în medicină şi în industria par-fiimurilor. [var. levenţică s.f.] s.f, g.-d. art. levănţicii, levant1 (înv.) 1, Daniit, generos. 2. Voinic, viteaz, adj., pl. levenţi,
l*vfint2/levlnt 1, Mercenar moldovean din oastea Ţării Româneşti. 2, Marinar turc din Levant, luptător în marina de război a Imperiului otoman, s.m,, pl. Icvgnţi/levjnţi. levenţică v. levănţlcă.
leviatan1 (-vi-a-) Maşină pentru spălarea industriali a lânii, s.n., pl, leviatane,
Leviatan2 ( -vi-a-) Monstru biblic; căpcăun, s.prop.m. levigr (-Vi-er) Pârghie de manevră la o maşină, la un mecanism, s.n., pl. Tevigre.
leviga tr, A fărâmiţa un material, transformându-l în praf, prin amestecarea cu apă sau eu un alt lichid, urmată de o sedimentare, vb. /, ind, prez, 3 levighează, levlgabil,-ă Care poate fi transformat în suspensie prin levigare, adj„pl. levigabili,-e. l8Vlgare Acţiunea de a leviga; levignţie. s.f,, g.-d. art. leviării, pl, levigflri.
levlgaţle (-ţi-e) Levigare, s.f., art. leviggţia, g.-d. art. irigaţiei, pl, levignţii, art. levigaţiile.
Jevft Preot la vechii evrei, s.m., pl. levjţi. levltaţle (-ţi-©) Capacitate a unor indivizi de a face s8 se ridice diverse corpuri sau de a se ridica ei înşişi de la pSmânt prin puterea voinţei, [var. levitaţiune s.f.} s.f., g.-d, art. levitaţiei.
Jevltaţlune v. levitaţie.
Ieviz|tă Substanţă toxică folosită ca gaz de luptă, s.f, g--d. art. levizitei.
levogir,-ă (despre unele substanţe optice) Care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii, adj., pl. levogiri,-e,
levrigr (-vri-er) Câine de vânătoare, cu picioare înalte şi Puternice, specializat în vânarea iepurilor, s.m., pl. levri-£n.
levuigjjj
(biol.) Fructoză. s.f., g.-d. art. levulgzei, pl.
evulsjze.
leyjjră Ciupercă ce produce fermentaţia alcoolului, s.f., S--d. art. levjjrii, pl. levuri.
•exgm Cuvânt sau parte de cuvânt care serveşte ca Şuport al semnificaţiei, s.n., pl. lexeme.
•exerngtic.-ă (lingv.) Referitor la lexem. adj., pl. lexe-n'Sicij-ce.
jSXic Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular, s.n. lexical,-ă Referitor la lexic; de lexic, adj., pl. lexicali,-e. iexicograf,-ă Specialist în lexicografie. s.m., pl. lexi-s.f, g.-d. art. lexicografei, pl. lexicografe. Xicogrâfic,-ă Referitor la lexicografie, de lexi-j^grafie. adj.,pl. lexicografici,-ce.
■exicografie 1. Ramură a lingvisticii care stabileşte principiile şi metodele de alcătuire a dicţionarelor. ţ- Totalitatea dicţionarelor dintr-o ţară, dintr-un domeniu art. lexicografia, g.-d. art. lexicografiei. ^'coleg.-ă Specialist în lexicologie, s.m., pl. lexi-fig'; (rar) s.f, g.-d. art. lexicolagei, pl. lexicologe.
lexicologie,-ă Referitor la lexicologie; de lexicologie. adj., pl. lexicologiei,-ce.
lexicologie Disciplină a lingvisticii care studiază problemele lexicului, s.f, art. lexicologia, g.-d. art. lexicologiei.
lexicon 1. Dicţionar. 2. Enciclopedie de specialitate. s.n., pl. lexicoane.
leza tr. 1. A răni, a vătăma, //(fig.) A jigni. 2. A dăuna cuiva, a prejudicia (pe cineva), vb. /, ind. prez. 3 lezează, lezárd (lezár) (fr.) Şopârlă. //Piele de şopârlă tăbăcită.
s.m.
iezardă Panglică folosită pentru acoperirea îmbinărilor tapiţeriei, s.f, g,-d. art. lezardei, pl. lezgrde. , lezgre Acţiunea de a leza; ofensă; rănire, s.f, g-d. art. lezării, pl. lezgri.
leziune (-zi-u-) Rană produsă prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei maladii, s.f, g.-d. art. leziunii, pl. leziuni,
lezmaiestâte/lezmajestate (în sintagma) Crimă de -= ofensă adusă de cineva unui suveran şi considerată de lege drept crimă, s.f.
liană (li-a-) Nume dat plantelor agăţătoare, cu tulpina foarte lungă, subţire şi flexibilă, răspândite mai ales în zonele tropicale, s.f, g.-d, art. lianei, pl, liane, liant (li-ant) Material fluid care are proprietatea de a lega prin întărire granulele unui material cu care este amestecat, s.m,, pl. lianţi.
Ilgs (li-as) (geol.) Epoca inferioară a jurasicului; liasic1.
s.n,
liasic1 (li-a-) Lias. s.n,
IlasIcVă (li-a-) Care aparţine liasicului1, adj., pl. Hasiéi,ce,
ligză (li-a-) EnzimS care ajută la sinteza unor compuşi. í-7. g 'd, art. liazei, pl. Haze, libaaei (înv,) Haină bărbătească lungă, s.f, art, liba-deaua, g.-d. art. libadglei, pl, libadgle, art. libadglele, libangz,-ă (Locuitor) din Liban, adj., s.m. şi f.,pl. libanezi,-e.
ilbaniza refl (despre o ţară) A fi cuprins de interminabile lupte interne (ca Libanul), vb. /, ind. prez. 3 se liba-nizează.
libgrcă Gândac de noapte, brun-roşcat, care trăieşte prin bucătării, s.f, g.-d. art. lib|rcii, pl, libărei. libaţie (-ţi-e) (în Antichitate) Act ritual prin care cineva gustă şi apoi varsă o cupă (de vin, de lapte etc.) în cinstea zeilor. //(p. gener.) închinare a paharului în cinstea cuiva la o petrecere, [var. libaţiune s,f\ s.f., art. libaţia,
f .-d, art. libaţiei, pl. libaţii, art. libaţiile, baţiune v. libaţie, libgl Scriere satirică mai dură, mai violentă decât pamfletul. s.n.
libela tr. (livr.) A redacta corect un act judecătoresc, vb. I, ind. prez. 3 libelează.
libelulă Insectă cu coipul lung şi subţire, cu două perechi de aripi străvezii, s.f, g.-d. art. libelulei, pl. libelule.
Hber1 Strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele superioare. //Fibre extrase din scoarţa unor arbori, s.n., pl. libere.
liber2,-ă 1. Care se bucură de libertate; independent, suveran. 2. (despre oameni) Care are posibilitatea de a acţiona după voinţa sa. 3. (despre acţiuni) Care nu este supus unei restricţii cu caracter arbitrar. /Traducere ~ = traducere care redă conţinutul, fără să respecte riguros forma originalului. Vers ~ = vers care nu e supus unei reguli fixe de măsură. Lovitură ~ = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensaţie pentru o greşeală comisă de echipa adversă. Profesiune ~ = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu. 4. (despre timp) De care se poate dispune
libera
662
după bunul plac. 5. (despre bănci, scaune, locuinţe etc.) Neocupat, gol. 6. (despre oameni) Neangajat, disponibil. 7. Degajat, natural, /(adv.) A vorbi ~ = a) a ţine un discurs, o prelegere fâră a citi; b) a spune deschis ceea ce gândeşte. 8. Desen ~ = desen artistic efectuat fară ajutorul unui instrument. 9. în aer ~ = în mijlocul naturii. Sub cerul ~ = afară, adj., pl. liberi,-e. liberi 1- tr. şi refl. (pop.) A da drumul sau a pleca acasă după satisfacerea stagiului militar. 2. tr. (înv.) A elibera. vb. I, ind. prez. 3 liberează.
Iiberj£bil,-ă (despre imobile) Care poate fi eliberat (imediat), adj., pl. liberabili,-e. liberal,-ă 1. adj. 1. Care aparţine liberalismului. /Burghezie - = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid ~ = partid cu orientare liberalistă. 2. Iubitor de libertate. 3. Cu vederi largi; tolerant. II. s.m. şi f. Membra al unui partid liberal, adj., s.m. şi f, pl. liberali,-e. liberalism 1. Doctrină politică şi economică bazată pe libera iniţiativă în economie. 2. Atitudine tolerantă; îngăduinţă. s.n.
liberalist,>ă Care susţine liberalismul, adj., pl. libera-Hşti,-ste.
liberalitate (livr.) 1. Generozitate, dărnicie. 2. Act juridic de dispoziţie în favoarea cuiva, s.f, g.-d. art. libera-litiţii, pl. (2) liberalităţi.
liberaliza tr. şi refl. A (se) face (mai) liber. vb. I, ind. prez. 3 liberalizează.
liberalizare Acţiunea de a (se) liberaliza, t-a preţurilor = fluctuaţie a preţurilor în funcţie de cerere şi de ofertă. s.f, g.-d. art. liberalizării.
liber-arbitru (fii.) Totala independenţă a voinţei umane faţă de orice determinare, s.n., art. liberul-arbitru. liberare (pop.) Acţiunea de a (se) libera; lăsare la vatră. s.f, g.-d. art. liberării, pl. liberări. liberatQr,-oare (înv., pop.) Eliberator, adj., s.m. şi f, pl. liberatQri,-oare.
liberatorii!,-ie (jur.) Care eliberează, care are drept urmare eliberarea de o obligaţie, adj., pl. liberatorii, liberă practică Drept acordat cuiva (mai ales medicilor) de a-şi practica meseria oriunde şi oricând (fâră supravegherea altcuiva), adj. + s.f.
Hberă trecere Drept acordat cuiva de a trece printr-un spaţiu care nu-i aparţine, adj. + s.f. liber consimţământ Consimţământ acordat în deplină libertate, adj. + s.n.
Nber-cugetător.-oare Adept al unei gândiri independente, neinfluenţate de religie sau de biserică, s.m., pl. Hber-cugetători; s.f., g.-d. art. Hber-cugetătoarei, pl. Hber-cugetătoare.
liberian1,-ă (-ri-an) (bot.) Care aparţine liberului1, adj.. pl. liberieni,-e.
liberian2,-ă (Locuitor) din Liberia, adj., s.m. şi f, pl. liberieni,-e.
libero1 (it., muz.) Liber, nestingherit, adv. libero2 (la fotbal) Apărător care nu ocupă un post fix în schema jocului, s.m., art. libertul, pl. libero. Hber-profesionist,-ă (-si-o-) Persoană care exercită o profesiune pe cont propriu, s.m., pl. liber-profesionişti; s.f, g.-d. art. liber-profesiomstei, pl. liber-profesioniste. Hber schimb Libertate de intrare sau de ieşire a produselor dintr-o ţară în alta (fară plata taxelor vamale). adj. + s.n.
Hber-schimbism Politică economică bazată pe libertatea comerţului, renunţarea la taxe vamale şi neamestecul statului în treburile întreprinzătorilor particulari. s.n.
Nber-schimbist,-ă (Adept) al liber-schimbismului.
adj., s.m., pl. Hber-schimbişti,-ste.
libert Sclav roman eliberat, s.m., pl. liberţi.
libertate 1. Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă. /A-şi lua ~a să... (sau de a...) = a-şi permite să... 2. Starea unei persoane libere; starea unei persoane nesupuse unui stăpân; situaţia unei persoane care nu este întemniţată. IA pune în ~ = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. (la pl.) Drepturi cetăţeneşti. /~ individuală = drept care garantează inviolabilitatea persoanei. ~ de conştiinţă = dreptul unei persoane de a avea o opinie proprie. ~ de gândire sau ~a cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii, s.f., g.-d. art. libertăţii, pl. (3) libertăţi, libertin,-ă (şi s.) Care nu respectă regulile moralei şi ale bunului-simţ; uşuratic, adj., pl. libertini,-e. libertinaj Comportament de libertin; destrăbălare, s.n. libertinism Libertinaj, s.n.
libian--ă (-bi-an) (Locuitor) din Libia, adj., s.m. şi f, pl. libieni,-e.
libidinos,-oasă Desfrânat, lasciv, senzual, adj., pl. libidinoşi,-oase. a
libidinozitate (rar) înclinare fâră reţinere spre plăcerile senzuale, s.f, g.-d. art. libidinozităţii, pl. libidinozităţi. libidó Apetit sexual, s.n., art. libidoul, librar Vânzător de cărţi sau proprietar al unei librării, //(înv.) Editor, s.m., pl. librari.
libraţie (-ţi-e) 1. (astron.) Balansare uşoară, aparentă a Lunii. 2. Oscilaţie, unduire, s.f, art. libraţia, g.-d. art. libraţiei, pl. libraţii, art. libraţiile. librărie 1. Magazin unde se vând cărţi. 2. (înv.) Ocupaţia librarului, s.f, art. librăria, g.-d. art. librăriei, pl. librării, art. librăriile.
libret 1. Textul unei creaţii muzicale. 2. Carnet eliberat de casele de economii sau de bănci persoanelor care îşi depun aici economiile, s.n., pl. librete, libretist Autor de librete (1). s.m., pl. libretişti. licăr Ceea ce licăreşte; scânteie; sclipire, licărire, [var. Hcur s.n.] s.n., pl. licăre.
licări intr. 1. A răspândi o lumină slabă, intermitentă. 2. A sclipi, a luci. [var. licura, licuri vi,] vb. IV, ind. prez.
3	sg. licăreşte, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească.
licărire Faptul de a licări; licărit, licăriş. 1. Lumină slabă, intermitentă. 2. Sclipire, [var. licurire s.f] s.f, g.-d-art. licăririi, pl. licăriri, licăriş (rar) Licărire. s.n.,pl. licărişuri. licărit Licărire, licăriş. s.n., pl. licărituri, licăritor,-oare Care licăreşte, adj., pl. licăritQri,-oare. liceal,-ă (-ce-al) Referitor la liceu, adj., pl. liceali,-e. licean,-ă (-ce-an) Elev de liceu, s.m., pl. liceeni; s.f, g.-d. art. liceenei, pl. liceene.
licenţă 1. Titlu obţinut (în urma promovării unui examen) la terminarea studiilor superioare; examen pentru obţinerea acestui titlu; diplomă care conferă acest titlu. 2. Autorizaţie pentru exercitarea unei activităţi (în comerţ, transport etc.). 3. Contract prin care o persoană acordă alteia dreptul de a folosi invenţia sa. 4. ~ poetică = uşoară abatere de la normele gramaticale, folosită din necesităţi poetice. 5. Comportare care depăşeşte buna-cuviinţă. s.f, g.-d. art. licenţei, pl. licenţe, licenţia (-ţi-a) tr. (rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu, vb. I, ind. prez. 3 licenţigză, 1 pl. licenţism; conj. prez. 3 să licenţieze; ger. licenţimd. licenţiat,-ă (-ţi-at) Persoană care posedă o licenţă, s.m., pl. licenţiaţi; s.f, g.-d. art. licenţiatei, pl. licenţiate, licenţiere (-ţi-e-) (rar) Acţiunea de a licenţia, s.f, g-d-art. licenţierii, pl. licenţieri.
licenţios,-oasă (-ţi-os) Necuviincios, imoral, adj., P‘-licenţiQşi,-oase.	.
licenţiozitate (-ţi-o-) Caracteristica a ceea ce este li' cenţios; comportare, vorbă etc. licenţioasă, s.f, g.-d. art. licenţiozităţii, pl. licenţiozităţi.
663
ligatură
licgu Şcoală superioară ciclului gimnazial, în care se predau cunoştinţe necesare continuării studiilor în învăţământul superior sau diverse obiecte de specialitate. s.n., art. liceul, pl. licee.
liceu-pilot Liceu în care se fac experimente metodologice, ştiinţifice etc. pentru a servi drept model pentru alte licee, s.n., pl. licee-pilot.
lichea Persoană lipsită de caracter, de demnitate; secătură. s.f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei, pl. lichele, art. lichglele.
lichefia (-fi-a) tr. şi refl. A se transforma din stare gazoasă în stare lichidă, vb. I, ind. prez. 3 lichefiază, 1 pl. lichefiem; conf prez. 3 să lichefîeze; ger. lichefund. Iichefiâbil,-ă (-fi-a-) Care poate fi lichefiat, adj., pl. lichefîabi 1 i ,-e.
lichefiant.-ă (-fi-a-) Care produce lichefierea, adj.. pl. lichefianţi,-te.
lichefiere (-fi-e-) Acţiunea de a (se) lichefia. s.f, g.-d. art. lichefierii, pl. lichefieri.
lichelism Lipsă de caracter; atitudine, comportare de lichea, s.n.
licheluţă (fam.) Diminutiv al lui lichea, s.f, g.-d. art. licheluţei, pl. licheluţe.
lichen 1. (la pl.) Grupă de plante inferioare care trăiesc pe ziduri, pe scoarţa copacilor bătrâni etc.; (la. sg.) plantă din această grupă. 2. Dermatoză caracterizată prin apariţia pe piele a unor proeminenţe care provoacă mân-cărime. s.m., pl. licheni.
lichenificare (med.) Proces constând în îngroşarea exagerată a cutelor naturale ale pielii, s.f, g.-d. art. lichenificării.	.
lichenologie (bot.) Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lichenilor, s.f, art. lichenologia, g.-d. art. lichenologiei.
lichid'* Substanţă care curge, având proprietatea de a lua ferma vasului în care se află. s.n., pl. lichide. lichid2, -ă 1. Care se află într-o stare intermediară între starea gazoasă şi starea solidă, care curge şi ia forma vasului în care se află. 2. (despre bani) De care se poate dispune imediat. 3. Consoană ~ = lichidă, adj., pl. lichizi,-de.
lichida tr. l.A pune capăt, a încheia o acţiune, un fapt. 2. A îndeplini formalităţile pentru încetarea activităţii unei bănci, a unei întreprinderi etc. 3. A plăti o datorie.
A omorî. vb. I, ind. prez. 3 lichidează. >chidabil,-ă Care poate fi lichidat, adj., pl. lichidabili,-e. lichidare Acţiunea de a lichida, lin ~ = în curs de desfiinţare. s.f, g.-d. art. lichidării, pl. lichidări, lichidator,-oare Persoană care face lichidarea unei întreprinderi, a unei bănci etc. s.m., pl. lichidatori; s.f, g-d,art. lichidatoarei, pl. lichidatoare.
HChidatonsm (înv.) Curent de dreapta apărut în unele Partide muncitoreşti, care preconiza lichidarea partidelor [Soluţionare aflate în afara legii şi limitarea la formele j?8al_e de luptă. s.n.
lichidă Consoană laterală sau vibrantă, s.f., g.-d. art. ghidei, pl. lichide.
'Chiditate 1. Însuşirea de a fi lichid1. 2. (fin.) Totalitatea bunurilor de care dispune o întreprindere, un pa-°n etc. pentru a face plăţile în termen, s.f., g.-d. art. iich-dit~ţii, ^ lichidităţi.
"'fir Băutură alcoolici preparată din spirt, sirop şi .^aromatice, s.n., pl. lichioruri, lic't 3 ^n£ăduit de lege; legal, adj., pl. liciţi,-te. car! itr: ^ Vlnde la licitaţie. 2. intr. A face oferte în li<?t un®' licitaţii; a oferta, vb. I, ind. prez. 3 licitează, tat'*	Persoană care face oferte în cadrul unei lici-
t Sm-, pl. licitanţi; s.f, g.-d. art. licitantei, pl. lici-
licitare Acţiunea de a licita, s.f, g.-d. art. licitării, pl. licitări.
licitaţie (-ţi-e) Vânzare publică a unui bun, care se atribuie persoanei care a oferit preţul cel mai mare; mezat. [var licitaţiune s.f] s.f, art. licitaţia, g.-d. art. licitaţiei, pl. licitaţii, art. licitaţiile, licitaţiune v. licitaţie.
licoare 1. Băutură fină, savuroasă. 2. Medicament sub formă de sirop. 3. (chim.) Reactiv lichid folosit în anumite reacţii, s.f, g.-d. art. licgrii, pl. licQri. licopodiu Plantă cu frunze mici, cu crengi înfurcate, care se aseamănă cu un picior de lup. //Pulbere obţinută din sporii acestei plante criptogame. s.n., art. licopQdiuî. licorin v. licurin. licorn (livr.) Inorog, s.m., pl. licorni. licoros,-oasă (rar) Ca p licoare, adj., pl. licoreşi,-oase. Hctor (în Roma antică) însoţitor al celor mai înalţi demnitari, care mergea înaintea lor purtând însemnele puterii. s.m., pl. Hctori.
licuaţie (-cu-a-ţi-e) Proces de separare a elementelor cu
puncte diferite de topire dintr-un amestec sau dintr-un
aliaj, s.f, art. licuaţia, g.-d. art. licuaţiei, pl. licuaţii, art.
licugţiile.
licur v. licăr. licura v. licări. licuri v. licări.
licurici Insectă coleopteră care are pe abdomen organe care emit lumină fosforescentă, s.m., pl. licurici, licurin Varietate de chefal afumat. [var. licorin s.m.] s.m.,pl. licurini. licurire v. licărire.
lider 1. Conducător al unui partid politic, al unei organizaţii etc. 2. Echipă, sportiv care se găseşte în fruntea unei competiţii, s.m., pl. lideri.
Iidian,-ă (-di-an) (Locuitor) din Lidia antică..adj., s.m. şi f, pl. lidigni,-e.
lidită 1. Rocă de culoare închisă, alcătuită mai ales din calcedoniu şi cuarţ. 2. Exploziv pe bază de acid picric. s.f., g.-d. art. liditei, pl. lidite.
Iiechtensteirrian,-ă (lihtănştainian) (Locuitor) din Liechtenstein, adj., s.m. şi f, pl. liechtensteinigni,-e. lied (lid) (germ.) Compoziţie muzicală cu caracter liric, creată pe textul unei poezii scurte, s.n., pl. lieduri, lift Ascensor, s.n., pl. lifturi.
lifta tr. 1. (la tenis de câmp, tenis de masă, volei etc.) A trimite mingea peste fileu, imprimându-i un anumit efect. 2. (fam.) A sâcâi. 3. A aduce la suprafaţă ţiţeiul din sonde. vb. I, ind. prez. 3 liftează. liftare Acţiunea de a lifta, s.f, g.-d. art. liftfirii, pl. liftări.
Mftă 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocşi popoarelor de altă religie; (p. ext.) cotropitor. 2. (depr.) Om rău, câinos; (p. ext.) animal rău. s.f, g.-d. art. liftei, pl. lifte.
liftier,-ă (-ti-er) Conducător de lift. s.m., pl. liftieri; s.f, g.-d. art. liftierei, pl. liftiere.
Mfting 1. Operaţie estetică de eliminare a ridurilor.
2.	(p. ext.) Curăţire, s.n., pl. Mitinguri, ligament Fascicul de fibre care leagă între ele părţi ale scheletului sau fixează organe, s.n., pl. ligamente, ligamentoplastje (med.) Procedeu chirurgical de refacere a ligamentelor rupte ale unei articulaţii, s.f, g.-d. art. ligamentoplastiei, pl. ligamentoplastii. ligamentos,-oasă (anat.) De natura ligamentului. adj.,pl. ligamentoşi,-oase.
ligatură 1. (med.) Legare chirurgicală a unui vas de sânge sau a unui organ tubular. //Fir de catgut sau de aţă cu care se face o ligatură (1). 2. Semn grafic care conţine mai multe litere; logotip. s.f, g.-d. art. ligaturii, pl., ligaturi.
ligă
664
ligă Uniune de oraşe, de state, de persoane etc. care au un ţel comun; asociaţie, s.f., g.-d. art. ligii, pl. ligi. lighean Vas de metal, de plastic etc., larg şi puţin adânc, întrebuinţat la spălatul rufelor, al corpului etc. s.n., pl. ligheane/lighene.
lighenaş Diminutiv al lui lighean, s.n., pl. lighengşe. lighioaie v. lighioană.
lighioană (pop.) 1. Animal sălbatic. 2. (spec.) Pasăre de curte; orătanie. 3. (spec.) Insectă, gâză (vătămătoare).
4.	Termen injurios dat unui om de nimic. 5, Calificativ glumeţ dat unui copil sau unui om matur. [var. lighioaie
i./]] s.f, g.-d. art. lighioanei, pl. lighioane. lign!col,-ă (biol., despre organisme animale sau vegetale) Care trăieşte pe lemne, pe putregaiuri, adj., pl. hg-nicoli,*e,
lignlfica tr. şi refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu hgnină. vb. I, ind. prez, 3 Hgnjfică. lignificare Acţiunea de a (se) lignifica. s.f, g.-d. art. lignificfirii, pl, lignifieări.
Hgnină Substanţă organică complexă, care conferă rigiditate şi impermeabilitate ţesuturilor lemnoase, s.f, .-d. art. ligninéi, pi ligniné.
gnlt Cărbune natural inferior, de culoare brună-negri-cioasă, s.m,, pl. ligniţi.
lignivgr.'ă (despre animale) Care se hrăneşte cu ţesutul lemnos al plantelor, adj., pl. lignivari.-e. lignoffillu (tehn.) Fanerit. s.n., art. Hgnofaliul, ligroină Benzină uşoară, folosită ca solvent, s.f, g.-d. arl. Heroinei,
liflUli (bot.) Formaţie apendicularâ, care se află la frunzele gramineelorîntre limb şi teacă, s.f., g.-d. art. ligjjlci, pl. ligule.
Iigyr,-ă (mai ales la pl.) (Locuitor) care fâcea parte dintr-o populaţie străveche aşezată în nord-vestul Italiei şi sud-estul Franţei, asimilata de celţi şi de romani, adj., s.m, şi f, pl. lişjri.-e.
lihneaiă (înv,) Stare de slăbiciune cauzată de foame. s.f., g.-d. art. lihnsliî, pl. lihngli. lihnit,-ă (fam.) Foarte flămând, chinuit de foame. adj., pl. lihniţi,-te.
lila1 Violet, liliachiu, adj. invar.
«ia* Culoarea fiorilor de liliac; liliachiu, violet, s.n., art. lilául.
liliac1 (-li-ac) Arbust înalt cu flori albe sau colorate, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală; mălin. //Floarea acestui arbust, s.m., pl. liligci, liliac2 (-li-ac) Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu şoarecele, cu aripi formate dintr-o singură membrană. s.m.,pl. liligci.
Iiiiac-de-munte (-li-ac) Liliac1 sălbatic, s.m., pl. lilifici-de-munte.
liliacge (-li-a-) (Ia pl.) Familie de plante monocotiledo-nate cu bulbi, rizomi sau tuberculi; (la sg.) plantă din această familie (crinul, ceapa etc.). s.f, art. Tiliacgea, g.-d. art. liliacgei, pl. liliacee.
liliachiu,-ie (-li-a-) De culoarea florii de liliac1; violet (-deschis), adj., pl. liliachii.
Iiiiai,-ă (-li-al) De culoarea crinului alb. adj., pl. liliali,-e. lilipyt (rar) Mic, pitic. Dicţionar ~. adj. invar. liliputan,-ă I. adj. De dimensiuni foarte mici. II. adj., s.m. şi f Pitic, adj., s.m. şi f, pl. liliputani,-e. liliputanizare (rar) Micşorare exagerată, s.f., g.-d. art. liliputan izării.
liman I. Ţărm, mal. IA ieşi la ~ = a scăpa dintr-o primejdie. A duce (sau a scoate) la~ = a salva (pe cineva). A ajunge la un ~ = a ajunge la ţinta dorită. 2. Adăpost, refugiu. 3. Lac rezultat din depunerea de aluviuni la gura unui râu. s.n., pl. limanuri.
limax Nume dat mai multor moluşte gasteropode cu corpul lipsit de cochilie, s.m., pl. limacşi.
limb 1. Partea lată a unei frunze. 2. Marginea gradată a scării unui instrument de măsură. 3. Navă pentru operaţii de limbare. s.n., pl. limburi, limba tr. A descărca (temporar) o navă în limburi, pentru a-i permite trecerea printr-un loc mai puţin adânc şi a
o	reîncărca după aceea. vb. I, ind. prez. 3 limbează. Hmba-apei (bot.) Broscariţă. s.f art., g.-d art. limbii-apei.	'
iimba-bfiului (bot.) Plantă erbacee acoperită cu peri aspri şi ţepoşi, având flori albe, roz sau albastre, s.f. art., g.-d. art. limbii-bfiului.	’’
limba-cycului (bot.) Plantă erbacee subalpină, cu flori de culoare albăstruie-liliachie. s.f art., g.-d. art. ljmbii-cjscului.
limbaj 1. Sistem de sunete articulate, specific omului, prin care acesta îşi exprimă gândurile, sentimentele etc, /--• artificial ~ orice sistem oe semne nelingvistice care pot fi înţelese pe baza unor convenţii, 2. Mod specific de exprimare a sentimentelor şi a gândurilor în cadrul limbii naţionale, //(p, ext.) Orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, muzică etc. /- artistic = mod de exprimare specific artei, 3. Limba unei comunităţi, /(fig.) ~ comun = mod, mijloc de înţelegere. 4. (inform.) Sistem de caractere şi simboluri folosit în programare, s. n., pl. limbaje, limba-miglului (bot.) Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, având flori albe sau albastre, s.f. art., g.-d. art. limbii-mifilului.
lîmba-sii (bot.) Plantă erbacee care creşte în locuri umede şi are frunzele dinţate, spinoase şi flori purpurii. s.f. art., g.-d. art. limbii-fiii. limba-pgştelui (bot.) Plantă erbacee cu frunze verzi-albăstrui şi cu flori violete, s.f. art., g.-d. art. limbii-pgştelui.	,
limbare Acţiunea de a limba. //Transportare a unei încărcaturi cu o navă fluvială până la o navă maritimi s.f. g.-d. art. limbirii, pl. limb|ri.
Iimbareţ,-ă (fam.) Care vorbeşte mult; flecar; limbut. adj., pl. Iimbareţi,-e.	.
limbariţă 1. (bot.) Plantă care creşte în zone umede şi are tulpina dreaptă, ramificată şi flori mici, albe sau trandafirii. 2. (fig., fam.) Tendinţă de a vorbi mult şi f8ră rost, de a flecări. s.f, g.-d art. limbariţei, pl. limbariţe. limba-soşcrei Numele unor specii de cactus, s.f. art., g.-d. art. limbii-soacrei.	,
limba-şarpelui Ferigă mică, cu rizomul lung, cu o singură frunză, ovală, s.f. art., g.-d. art. limbii-şarpelui. Ijmba-vrabiei (-bi-ei) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi frunze lanceolate, cu flori mici, verzui, s.f. art., g.-d-art. Hmbii-vrabiei.
limbă A. Organ musculos mobil, situat în cavitatea bucală, servind la mestecarea şi înghiţirea alimentejor, la om fiind şi organul principal al vorbirii. /A-şi înghiţi ~a =
a)	a mânca cu poftă; b) a se abţine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A umbla (sau a alerga) cu ~a scoasă după ceva (sau cineva) = a căuta cu orice preţ să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A avea ~ lungă sau a fi lung de ~ (sau ~ lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A scoate (sau a-i ieşi) ~a de-un cot = a) a-şi pierde respiraţia, a gâfâi; b) a munci mult, a " foarte obosit. A avea mâncărime de (sau viermi la) ~ = a fi limbut, a nu păstra o taină. A fi slobod la ~ (sau ~ slobodă) = a spune multe cu sinceritate şi fără prudenţă. A-şi pune frâu la ~ sau a-şi ţine (sau băga) -a {în gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie. (A avea) ~ ascuţită (sau rea, de şarpe) - (a fi) răutăcios, maliţios in tot ce spune. A înţepa cu~a = a fi ironic. A trage pe cine-^ va de ~ = & descoase pe cineva. A-şi muşca ~a ® a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta pe 7 s a nu-şi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. B. 1. Lini'
665
limonit
baj, grai. //Limbajul unei comunităţi umane, istoric constituite. /~ comună = a) stadiu în evoluţia unei limbi, anterior diferenţierii dialectale; b) koine. //Fel de exprimare propriu unei persoane, mai ales unui scriitor. I~ de lemn = formă de exprimare în care se folosesc mereu aceleaşi cuvinte sau îmbinări de cuvinte, lipsite de conţinut. 2. Totalitatea altor procedee (decât sunetele articulate) folosite pentru a comunica. ~a surdomuţilor.
3.	Vorbă, cuvânt; grai. /Cu ~ de moarte - ca ultimă dorinţă, exprimată pe patul de moarte. A lega pe cineva cu
-	de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ţi îndeplinească o ultimă dorinţă înainte de moarte.
4.	(înv.) Prizonier folosit ca informator despre situaţia aimatei inamice, 5. (înv.) Popor, neam, naţiune. C. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu limba (A). I. Bară mobilă de metal atârnată în interiorul clopotului. 2. Fiecare dintre aoele ceasornicului; pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os etc, care ajută la încălţatul pantofilor, //Bucată de piele care acoperă deschizătura încălţămintei în locul unde se petrec şireturile. 4. Lama de metal a unui cuţit, a unui briceag etc.
5.	Flacără de formă alungită. //Fâşie de lumină care străbate întunericul, 6. Fâşie lungă de pământ, de pădure etc.
7.	Deschizătură lăsată la coteţul de pescuit, s.f., g.-d. art. limbii, pl. limbi,
ijmbă-de-mare Specie de peşte marin cu corpul oval şi asimetric, cu ambii ochi pe aceeaşi parte a corpului, s.f., g.-d, art. limbii-de-msre, pl. limbi-de-mare, nmbistlcă (înv.) Lingvistică, s.f. g.-d. art. limbistieii, jlmbrlc Specie de viermi paraziţi, cilindrici, care trăiesc în intestinele omului şi ale unor animale, s.m., pl. limbrici.
limbrlcarlţă (pop.) Ascaridioză. s.f, g.-d. art. limbri-caritei, pl. limbricgriţe.
limbuVă (Om) care vorbeşte mult (şi fâră rost); guraliv. adj., s.m. şi f, pl. limbuţi,-te.
limbuţă Diminutiv al lui limbă, s.f, g.-d. art. limbjjţei, pl. limbaţe.
limbuţi intr. (înv.) A vorbi prea mult; a flecări. vb. IV,
I	sg. şi 3 pl, limbuţssc, imperf. 3 sg. limbuţea; conf. prez. 3 să limbuţească.
Ilmbuţje Tendinţa de a vorbi mult (şi fără rost); flecăreală. s.f, art. limbuţia, g.-d. art. limbuţiei.
■Im®* (lat.) Sistem de apărare construit de-a lungul graniţelor Imperiului roman, alcătuit din ziduri de piatră sau din valuri de pământ, s.n. limfadenie (med.) Hipertrofie a ganglionilor limfatici. s.f, art. limfadema, g.-d. art. limfademei, pl. limfadenii, ort. limfadeniile.
Iimfadenită Inflamare a ganglionilor limfatici, s.f., g.-d. ort. limfadenitei, pl. limfadenite. jjmfangită Inflamare a vaselor limfatice, s.f, g.-d. art. jjmfanşitei, pl, limfangite.
Jlmfatic,-ă 1. Referitor la limfa. /Sistem ~ = totalitatea ţesuturilor, vaselor, glandelor care servesc la trecerea limfei din ţesuturi în sistemul sangvin. Ganglioni ~ = ganglioni mici, care se găsesc mai ales în jurul articulator, formând un sistem de apărare împotriva infil-“ăni microbilor. 2. (despre oameni) Care suferă de lim-r ¥^'.adî->Pl- limfatici,-ce.
Iimfaţism Stare patologică cauzată de mărirea organelor Hfx’Ce- S' caracterizată prin paloare, oboseală etc. s.n. WWă Lichid transparent sau alburiu-gălbui care transportă substanţe între sânge şi ţesuturi, s.f, g.-d. art. lim-j®1» Pl. limfe.
jjmfoblast (biol.) Celulă embrionară, precursoare a l!mf°Ci-elor- s'n’’ limfoblaste.
""focit Leucocit care se găseşte în sânge şi în limfă şi un rol important în păstrarea imunităţii unui organism. \yar, limfocită î./I] s.n., pl. limfocite.
limfocită v. limfocit.
limfocitoză Creştere anormală a numărului de limfocite în sânge, s.f., g.-d. art. limfocitozei, pl. limfoci-toze.
limfografie (med.) Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanţe de contrast, s.f, art. limfografla, g.-d. art. limfografiei, pl. limfografíi, art. limfografiile. limfogranulomatoză Boală contagioasă care se manifestă prin hipertrofia ganglionilor limfatici, s.f, g.-d. art. limfogranulomatazei, pl. limfogranulomatoze. limfoid,-ă (despre un ţesut conjunctiv) In care se formează limfocite. adf, pl. limfoizi,-de. limfopenie Scădere anormală a numărului limfocitelor din organism, s.f, art. limfopenia, g.-d. art. limfopeniei, /, limfopenii, art. limfopeniile. mfopolşză Proces de formare a limfocitelor sau a ţesutului limfatic, s.f, g.-d. art. limfepoiSKei. limfosarcfim (med.) Tumoare malignă a ganglionilor limfatici, s.n., pl limfosarcogme. limicol.-ă (despre animale) Care trăieşte în mâlul apelor, adf, pl. limicoIi,-e. limigr (-mi-er) Copoi, s.m., pl. limigri, liminar,-ă (livr.) Iniţial, introductiv. Declaraţie adj., pl. liminari,-e,
limita tr. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, vb. /, ind. prez. 3 limitează. Iimitjjbil,'ă Care poate fi limitat, adf, pl. limitabili,-e. limitare Acţiunea de a (se) limita; mărginire, s.f, g.-d. art. limitării, pl. limitări,
limitativ,-ă Care limitează, care restrânge, adf, pl. limitativi,-e,
limitatQr 1. Aparat, dispozitiv care împiedică o mărime fizică să depăşească anumite valori; limitor. 2. (rad.) Circuit electronic cu care se realizează limitarea semnalelor. s.n., pl. limitatoare,
limită 1. Margine a unei suprafeţe, a unui obiect etc.
2.	(mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3, ~ teritorială = graniţă, hotar. 4. (fig.) Punct până la care pot ajunge mijloacele, însuşirile cuiva. ILa ~ = în caz extrem. ~ de vârstă - vârstă până Ia care cineva poate ocupa o funcţie publică, s.f, g.-d. art. limitei, pl. limite.	*
limitár Limitator. s.n., pl. limitoare. limitrof,-ă Care se învecinează cu..., care se află la hotarul cu...; vecin, adj., pl. limitrofi,-e. limnee Moluscă gasteropodă de apă dulce, cu cochilia spiralată, s.f, art. limngea, g.-d. art. limneei, pl. linuige. limnigraf Limnimetru înregistrator, s.n., pl. iimnigrafe. limnimetne Studiul variaţiei nivelului unei ape curgătoare, unui lac etc. s.f., art. limnimetria, g.-d. art. limni-metriei.
limnimetru Instrument cu care se măsoară nivelul unui curs de apă, al unui lac sau al unui rezervor, s.n., art. limnimgtrul, pl. limnimgtre.
limnolog,-ă Specialist în limnologie. s.m., pl. limno-Iggi; (rar) s.f., g.-d. art. limnologei, pl. limnolşge. limnologie 1. Capitol al hidrologiei care studiază organismele din apele dulci. 2. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul lacurilor şi al iazurilor, s.f, art. lim-nologia, g.-d. art. limnologiei. limonada Băutură răcoritoare preparată din zeamă de lămâie, apă şi zahăr; citronadă. //(p. gener.) Băutură răcoritoare gazoasă preparată cu sirop de fructe, s.f, g-d. art. limonádéi, pl. limonádé.
limonagiu (înv.) Fabricant sau vânzător de limonadă. s.m., art. limonagiul, pl. limonagii, art. limonagiii. limonie (-ni-e) (înv.) Lămâie, s.f, art. limonia, g.-d. art. limaniei, pl. limanii, art. limaniile. limonit Minereu de fier de culoare galbenă-brună sau roşcată, s.n.
limoniu
666
limoniu,-ie (înv.) Galben (ca lămâia). adj., pl. limonii. limoterapie (med.) Terapie prin reducerea alimentaţiei. s.f. art. limoterapia, g.-d. art. limoterapiei, pl. limote-rapii, art. limoterapiile.
limpede 1. (despre lichide) Curat, clar. 2. (despre cer, atmosferă etc.) Senin, //(despre ochi, privire) Pur; luminos. 3. (despre sunete) Clar, desluşit. 4. (despre minte, spirit) Lucid. 5. (despre idei, gânduri) Uşor de înţeles, clar. 6. (despre fapte, afirmaţii) Evident, adj., pl. limpezi, limpejer.-oară (pop.) Diminutiv al lui limpede, adj., pl. limpejQri,-oare.
limpezeală 1. însuşirea a ceea ce este limpede; claritate, transparenţă. 2. Limpezire, s.f, g.-d. art. limpezelii, pl. limpezeli.
limpezi 1- tr. şi refl. A (se) face limpede; a (se) curăţa de impurităţi. 2. tr. A clăti cu apă ceea ce a fost spălat (cu săpun, cu detergent). 3. refl. (despre cer, atmosferă) A se însenina. 4. (despre ochi) A deveni limpede, curat.
5.	refl. (despre glas) A deveni clar, desluşit. 6. tr. şi refl. (fig.) A (se) lămuri, a (se) clarifica, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. limpezesc, imperf. 3 sg. limpezea; conj. prez. 3 să limpezească
Hmpeziciyne (rar) Limpezime, s.f., g.-d. art. limpezi-ciunii, pl. limpeziciuni.
limpezime 1. Calitatea de a fi limpede. 2. întindere senină a văzduhului. 3. (fig.) Claritate, precizie, s.f, g.-d. art. limpezimii, pl. limpezimi, limpezire Acţiunea de a (se) limpezi, s.f, g.-d. art. limpezirii, pl. limpeziri.
limpeziş (rar) 1. întindere de apă limpede. 2. Suprafaţă de teren fără vegetaţie. 3. întindere limpede a cerului. s.n., pl. limpezişuri.
limpezit 1. Limpezire. 2. (spec.) Clătire a rufelor, s.n., pl. limpezituri.
Iimpeziu,-ie (rar) Limpede, transparent, adj., pl. limpezii.
limpid,-ă (livr.) Limpede, adj., pl. limpizi,-de. limpiditate (livr.) Claritate, s.f, g.-d. art. limpidităţii, pl. limpidităţi.
limuzină Automobil de lux, închis, nedecapotabil, s.f, g.-d. art. limuzinei, pl. limuzine. lin1 Specie de peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul gros. s.m., pl. lini.
lin2 l. Vas în care se storc strugurii. 2. Vas de doage în care se pun la fermentat prunele pentru ţuică, s.n., pl. linuri.
Iin3,-ă 1. Care se mişcă sau se desfăşoară în mod egal, fără salturi. 2. (despre ape) Liniştit, fără valuri mari.
3.	(despre pante, drumuri) Domol, uşor. 4. (despre sunete) Lipsit de intensitate. 5. (despre lumină, poetic) Cu o strălucire blândă. 6. Calm, liniştit, adj., pl. lini,-e. linacee (la pl.) Familie de dicotiledonate cu fructe capsule, având ca reprezentant inul; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. linaceea, g.-d. art. linacgei, pl. linacee.
linariţă (bot.) Plantă erbacee cu frunze înguste (ca ale inului), cu flori galbene, grupate în ciorchini, s.f, g.-d. art. linariţei, pl. linariţe.
linca/Mnca-linca (înv.) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau clopoţel; cling. interj. lincăl intr. (rar, despre pânza unei bărci) A se umfla de vânt. vb. IV, ind. prez. 3 Hncăie, imperf. 3 sg. lincăia; conj. prez. 3 să Hncăie.
linchi tr. (reg.) A mânca un aliment lichid lingându-1 (şi föcánd un zgomot caracteristic cu limba). //A mânca fără poftă, în silă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. linchgsc, imperf. 3 sg. linchea; conj. prez. 3 să linchească. linciuri refl. (reg.) A se juca în (sau cu) apă; a se bălăci. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se linciureşte, imperf. 3 sg. se linciurea; conj. prez. 3 să se linciurească.
Iţndină (pop.) Ou de păduche, s.f, g.-d. art. Hndinii, pl. Hndini.
lindinQS,-oasă (înv., pop.) Plin de lindini. //(p. ext.) Murdar, neîngrijit, adj., pl. lindin2şi,-oase. lineal (-ne-al) 1. Instrument de forma unei bare, folosit la trasarea, măsurarea sau verificarea dimensiunilor, //(reg.) Riglă. 2. Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea în anumite laminoare. 3. Dispozitiv al maşinii de cusut care serveşte la executarea cusăturilor paralele cu marginea materialului, s.n., pl. lineale, linear,-ă v. liniar, linearitate v. liniaritate.
Iingareţ,-ă (reg.) Care linge vasele de mâncare; pofticios. adj., pl. lingareţi,-e.
Mngav,-ă (pop.) 1. Mofturos la mâncare. 2. Slab, pipernicit. adj.. pl. Hngavi,-e.
lingăreală (înv., reg.) Faptul de a (se) lingări; linguşeală. s.f., g.-d. art. lingărglii, pl. lingărgli. lingări tr. şi refl. (înv., reg.) A linguşi, a flata pe cineva în mod slugarnic, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lingă-rgsc, imperf. 3 sg. lingărea; conj. prez. 3 să lingărească. lingău (fam.) 1. Om linguşitor şi slugarnic. 2. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales faţă de alţii). s.m., art. lingăul, pl. lingăi, art. lingăii.
Hnge tr. 1. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare. /A-şi ~ degetele (sau buzele) ori (refl.) a se ~ pe degete (sau pe buze) = a) a trece cu limba peste buze sau degete ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzaţii de plăcere etc.; b) a pofti la ceva. //(rar) A mânca, a devora. 2. (despre animale) A trece cu limba peste ceva; a-şi netezi cu limba părul. 3. (fam.) A linguşi cu slugărnicie. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ling, imperf. 3 sg. lingea, perf s. I sg. linsei, I pl. Unserăm; part. lins. Irnge-bNde (pop., fam.) Om care trăieşte pe socoteala altora; om de nimic. s.m. şi f, g.-d. art. lui Hnge-bHde, pl. Hnge-bHde.
lingoare/lângoare (înv., pop.) Febră tifoidă, [var. lun-goare s.f.] s.f., g.-d. art. lingerii/lângorii. lingotieră (-ti-e-) Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru obţinerea lingourilor. s.f., g.-d. art. lingotierei, pl. lingotiere. lingou Bloc de metal sau de aliaj obţinut prin turnare în lingotieră. s.n., art. lingoul, pl. lingouri.
Iingual,-ă 1. (anat.) Care se referă la limbă. 2. Sunet ~ = sunet la articularea căruia limba are rolul principal. adj., pl linguali,-e.
Iinguist,-ă v. lingvist. Iinguistic,-ă v. lingvistic, linguistică v. lingvistică.
lingurar1 Persoană care lucrează şi comercializează linguri de lemn. s.m., pl. lingurari. lingurar2 Poliţă pe care se ţin (la ţară) lingurile şi alte accesorii de bucătărie, s.n., pl. lingurare. Hngura-zânelor Ciupercă brun-roşcată care creşte pe copaci, s.f. art., g.-d. art. Hngurii-zânelor.	.
lingură A. 1. Obiect de metal sau de lemn, alcătuit dintr-o parte ovală, scobită şi o coadă, /(fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) ~ile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit prea târziu la masă. A(-şi) mânca banii (sau averea) cu ~a, se spune despre un om (bogat) care cheltuieşte prea mult. 2. Conţinutul unei linguri (A, 1). B. Nume dat unor unelte sau piese asemănătoare cu o lingură (A, 1). 1. Nălucă metalică folosită la pescuit. 2. Tub cilindric prevăzut cu
o	supapă, folosit la extragerea ţiţeiului. 3. Unealtă de dogărie folosită la găurirea butucului roţii, s.f., g.-d. art. Hngurii, pl. Hnguri.
lingurăreasă Femeie care face şi vinde linguri de , lemn. s.f, g.-d. art. lingurăresei, pl. lingurărgse.
667
lins
lingureg/linguiică1 Plantă din familia cruciferelor, cu frunze crestate şi flori albe grupate în ciorchini, s.f., g.-d. art. lingurelei, pl. lingurele, art. lingurelele. lingurea/lingurică2 (pop.) Furca pieptului, s.f, g.-d. art. lingurelei.
Ijnguriţa-zânei Ciupercă lemnoasă care creşte pe trunchiul şi pe rădăcinile arborilor, s.f. art., g.-d. art. lin-uriţei-zinei.
nguriţă Diminutiv al lui lingură, s.f, g.-d. art. linguriţei,"?/. linguriţe.
lingurgi (fam.) Augmentativ al lui lingură; polonic. IA mânca banii (sau paralele) cu ~ul = a cheltui fără măsură, s.n., pl. linguroaie.
linguşeală Linguşire, s.f, g.-d. art. linguşelii, pl. linguşeli.
linguşi tr. şi refl. A căuta să câştige bunăvoinţa cuiva prin votbe măgulitoare, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. linguşesc, imperf. 3 sg. linguşea; conj. prez. 3 să linguşească.
linguşire Acţiunea de a (se) linguşi; linguşeală, linguşitură. s.f, g.-d. art. linguşirii, pl. linguşiri, linguşitor,-oare (şi s.) Care (se) linguşeşte, adj., pl. linguşitari.-oâre.
linguşitură (rar) Linguşire, s.f, g.-d. art. linguşiturii, pl. linguşituri.
lingvifQim,-ă în formă de limbă, adj., pl. lingviffirmi,-e. lingvist,-ă Specialist în lingvistică, [var. linguist,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. lingvişti; s.f., g.-d. art. lingvistei, pl. lingviste.
lingvistic,-ă Referitor la lingvistică, [var. !inguistic,-ă adj.] adj., pl. lingvistici,-ce.
lingvistică Ştiinţă care studiază limba şi legile ei. /- generală = disciplină care studiază limba din punct de vedere al trăsăturilor ei generale. ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice. ~ structurală = disciplină care studiază relaţiile dintre compartimentele limbii şi caracterul sistematic al acesteia, [var. linguistică j./.'] s.f, g.-d. art. lingvisticii, pl. lingvistici.
linia (-ni-a) tr. A trage linii. vb. I, ind. prez. 3 liniază,
I	pl. linigm; conj. prez. 3 să linieze; ger. linimd. Iiniament (-ni-a-) 1. Linie. 2. Prima schiţă a unei lucrări.
pl. liniamgnte. liniar,-ă (-ni-ar) 1. Care este în linie dreaptă; format numai din linii. IDesen ~ = desen în linii geometrice. Mişcare ~ = mişcare rectilinie, //(adv.) în linie dreaptă, "(fig.) Simplu; uniform, plictisitor. 2. (despre ecuaţii) De gradul întâi; (despre funcţii) care conţine o variabilă exclusiv la puterea întâi. 3. (despre structura programelor şcolare) Care prevede însuşirea cunoştinţelor ■n formă definitivă, fară reluări succesive, [var. linear,-ă Qdj.] adj., pl. liniari,-e.
liniaritate (-ni-a-) însuşirea de a fi liniar, [var. linearitate í./T] s.f, g.-d. art. liniarităţii.
!n!ât (-ni-at) Faptul de a linia, s.n., pl. liniaturi. ■iniatură (-ni-a-) Totalitatea liniilor (verticale sau orizontale) imprimate pe coli, caiete etc. s.f., g.-d. art. linia-juni, pl. liniaturi.
•inie (-ni-e) 1. Trăsătură simplă şi continuă, făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creionul etc. //(mat.) Figură descrisă de un punct în deplasare sau obţinută din intersecţia a două suprafeţe. 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcţie etc. /~ de plutire (şi fig.) ~ linie obţinută prin intersecţia suprafeţei apei cu corpul unei nave. (fig.) ~ verde = liber acces, cale liberă. “• (fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate fi p.Hnc!raetru. 4. Riglă. 5. în - = în şir drept, în aliniere.
rinaţie. 7. întindere a frontului de luptă. I~ de apă-are - sistem de fortificaţii şi trupe. 8. Traseu al unei căi oe comunicaţie. //Legătură aeriană sau maritimă între
două puncte. //Ansamblul conductelor care asigură transmiterea la distanţă a energiei electrice. //Ansamblul instalaţiilor şi al reţelei de şine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile. 9. Itinerar de transport în comun. 10. (pl.) Trăsăturile caracteristice ale feţei cuiva, ale unui obiect; contur, profil.//Ţinută. 11. (fig.) Latura principală a unei probleme, lîn ~ mari (sau generale) = fără a intra în detalii. 12. (fig.) Orientare, direcţie a unei opinii, a unui curent etc. 13. Fel, chip, mod. 14. Gamă de produse (cosmetice), s.f, art. linia, g.-d. art. liniei, pl. Imii, art. liniile.
liniere (-ni-e-) Acţiunea de a linia, s.f, g.-d. art. linierii, pl. linieri.
liniment Preparat farmaceutic (lichid sau semisolid) pentru frecţii sau aplicaţii locale, s.n., pl. linimşnte. iinioară (-ni-oa-)!. Diminutiv al lui linie. 2, Liniuţâ de unire; cratimă, s.f., g.-d. art. liniogrei, pl. linioare. liniomgtru (-ni-o-) Riglă gradată, de metal, utilizată pentru numărarea liniilor tipografice, s.n., art. liniomg; trul, pl. liniometre.
linişQr,-oară (pop.) Diminutiv al lui lin3, adj., pl. lini-Ş£>ri,-oare.
linişte 1. Lipsă de zgomot; tăcere. 2. Pace, seninătate sufletească, lîn ~ = liniştit, netulburat, s.f, g.-d. art. lmiştii.
linişti refl. şi tr. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele, o activitate etc.; a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a face să fie lipsit de griji, de frământări etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştesc, imperf. 3 sg. liniştea; conj. prez. 3 să liniştească, liniştire Acţiunea de a (se) linişti, s.f, g.-d. art. liniştirii, pl. liniştiri.
liniştitQr,-oare Care linişteşte; calmant, adj., pl. linişti tQri,-oare.
liniuţă (-ni-u-) 1. Linioară; cratimă. 2. (fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. s.f, g.-d. art. liniuţei, pl. liniuţe. link (angl., inform.) Legătură, s.n., pl. linkuri. lino v. linon.
linograf Maşină tipografică de cules şi turnat rânduri. s.n.,pl. linografe.
linografie Imprimare pe stofă, s.f, art. linografia, g.-d. art. linografiei, pl. linografii.
linogravură Gravură obţinută prin imprimarea unei plăci de linoleum, s.f., g.-d. art. linogravurii, pl. lino-gravuri.
linoleat (-le-at) Nume dat sărurilor de plumb, de man-gan etc. ale acizilor graşi nesaturaţi, folosite ca acceleratori de uscare a uleiurilor sicative. s.m., pl. linolegţi. linoleic (-le-ic) (în sintagma) Acid - = acid gras, nesaturat, conţinut în uleiurile sicative. adj. linoleum (-le-um) Ţesătură textilă tratată special şi întrebuinţată ca izolant. s.n., art. linoleumul, pl. linoleumuri.
linQn Olandă subţire pentru batiste, bluze etc. [var. lino, linou 5.H.] s.n., pl. linQn uri.
linotip Maşină tipografică de cules şi turnat rânduri întregi, s.n., pl. linotipuri.
linotipie 1. Culegere şi turnare a rândurilor tipografice cu linotipul. 2. Atelier unde se lucrează cu linotipul, s.f., art. linotipia, g.-d. art. linotipiei, pl. (2) linotipii, art. linotipiile.
linotipist,-ă Muncitor care lucrează la linotip, s.m., pl. linotipişti; s.f, g.-d. art. linotipistei, pl. linotipiste, linou v. linon.
linoxmă Amestec de ulei de in fiert cu substanţe sicative. s.f., g-d. art. linoxinei.
Iins,-ă 1. (despre păr) Cu firul drept, neondulat. 2. (fam., despre farfurii, oale etc.) în care n-a mai rămas mâncare. adj., pl. linşi,-se.
linşa
668
linşa tr. A ucide pe cineva prin linşaj, fâră judecată. vb. I, ind. prez. 3 linşează, 1 pl. linşăm, imperf. 3 sg. linşa; ger. linşând.
linşaj Ucidere fâră judecată a unei persoane de către o mulţime agitată; linşare, s.n., pl. linşaje, linşare Linşaj, s.f, g.-d. art. linşării, pl. linşări, lint Nume dat fibrelor lungi de bumbac obţinute după egrenare. s.n.
linte 1. Plantă leguminoasă al cărei fruct este o păstaie cu seminţe plate, comestibile; fructul şi sămânţa acestei plante. /Până la un bob de ~ = absolut tot. Pentru un blid de ~, se spune despre cineva care a comis o josnicie, chiar şi pentru un profit neînsemnat, 2. (med. vet., pop.) Cisticercoză. s.f., g.-d. art. Ijntei. linters Puf care rămâne, după egrenare, pe seminţele de bumbac, s.n.
lintiţă Nume dat mai multor plante acvatice, lipsite de frunze, care formează colonii pe suprafaţa apelor stătătoare, s.f, g.-d. ari. lintiţei, pl. lintiţe. lintQU Element de construcţie, reprezentat de o grindă de susţinere, aşezată deasupra unei deschideri (uşă, fereastră), s.n,, ari. lintaul, pi. lintouri, llnţi (zool,, pop.) Clsticerci, s.m. pl. linţQiiu Giulgiu, s.n., art. linţaliul» pl. linţalii, art. lin-taliile.
Ilnx (zool,) Rls, s.m., pl. lincşi, lioQI,-ă (li-o-) (despre particule coloidale) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie, adj, pl. lioflli.-e,
liofiliza (li-o-) ir. A supune operaţiei de liofilizare, vb. I, Ind. prez. 3 liofilizează
liofilizate (li-o-) Procedeu de conservare a unor produse biologice, alimentare sau medicamentoase, prin evaporarea apei în vid şi la temperaturi foarte scăzute, s.f, g.~d. art. liofilizjrii, pl. lioflliziri. lioffib,-ă (li-o-) (despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie, adj,, pl. liofflbi,*e,
liogal (li-o-) Gel obţinut prin răcirea unui coloid liofll. s.n., pl. liogsluri.
Hop Cuvânt care imită sunetul produs de un corp care cade pe un loc ud sau alunecos, interj. liotă (pop., fam.)Adunătură, gloată, s.f, g.-d. art. liotei, pl. liote.
lip (reg.) Strat de murdărie; jeş. s.n.
Ijpa/ljpa-Hpa Cuvânt care imită zşomotul produs de o
loviturii dată cu palma sau de picioarele cuiva care
merge în papuci ori desculţ, interj.
lipan1 Peşte cu capul mic şi corpul argintiu, asemănător
cu păstrăvul, care trăieşte în apele de munte, s.m., pl.
lipani.
lipan2 (bot.) Brusture, s.m., pl. lipani, liparjt (geol.) Rocă vulcanică formată din cuarţ, feldspat, oligoclaz şi biotit. s.n., pl. liparite.
Iipază Enzimă care descompune grăsimile, s.f, g.-d. art. lipazei, pl. lipaze.
lipăi intr. 1. A produce un zgomot caracteristic, mergând desculţ sau în papuci ori lovind cu palma.
2.	(despre animale) A mânca sau a bea ceva fâcând un zgomot caracteristic cu limba. [var. lăpăi, leopăi, lopăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 lipăie, imperf. 3 sg. lipăia; conj. prez. 3 să lipăie. lipăit Faptul de a lipăi. s.n.
lipcan (înv.) Curier oficial care fâcea legătura între ţările româneşti şi Constantinopol. s.m.,pl. lipcani, lipcă (reg., în expr.) A sta ~ (undeva) = a sta nemişcat. adv.
lipemie 1. (biol.) Cantitatea de lipide din sânge. 2. (med.) Creştere anormală a numărului de lipide din sânge, s.f, art. lipemia, g.-d. art. lipemiei.
lipi I. tr. A uni, a asambla două obiecte, două părţi etc cu ajutorul unei substanţe cleioase sau printr-un prc^ cedeu tehnic; a închide un plic. 2. refl. (despre ochi) A nu se putea deschide din cauza unei secreţii vâscoase-(fig.) a se închide din cauza oboselii. 3. tr. şi refl. A (sej apropria strâns; a (se) alătura, /(tr.) A ~ cuiva o palmă = a trage cuiva o palmă. 4. refl. (fig.) A se apropia sufleteşte de cineva. 5. tr. A repara cu lut, cu tencuială etc. un zid. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lipesc, imperf.
3	sg. lipea; conj. prez. 3 să lipească. lipici1 Nume dat mai multor plante erbacee care se lipesc uşor de haine sau de corpul animalelor. s.m.,pl. lipici, lipici2 l. Substanţă care serveşte pentru lipit (hârtia); clei. 2. (fig.) Farmec personal, capacitate de seducţie. ICu - ~ atrăgător, fermecător, A avea ~ = a fermeca, (rar) A prinde - de cineva = a se îndrăgosti de cineva, s.n,, pl. lipiciuri,
lipicios,-oasă 1. Care se lipeşte; cleios, 2, (pop., despre boli) Molipsitor. 3. (fig,, despre oameni) Atrăgător, fermecător, adj., pl. lipiciaşi,-oise. lipicioasă Plantă cu fiori roz-roşietice, cu aspect lipicios, s.f, g.-d, art. lipicioasei, liplciozitate (-ci-o-) Caracter lipicios, s.f., g.-d, art. lipiciozitlţii,
lipidă Substanţa organică grasă, componentă a materiei
vii,	insolubilă în apă. s.f., g,-d. ari. lipidei, pl. lipide, iipidemie Lipemie, s.f, art. lipidemia, g.-d. art. lipi-demiei,
Hple Pâine rotundă, plată, puţin crescută, s.f, art. tipia, g.-d art. lipiei, pi. lipii, art. lipiile. lipiodsl (-pi-o-) Substanţa de contrast pentru radiografii ale coloanei vertebrale, s.n. lipire Faptul de a (se) lipi; lipit, s.f, g.-d, art. lipirii, pl. lipiri.
lipit Lipire, s.n.
lipitoare 1, Vierme anelid din apele dulci, eu eorpul alungit, prevăzut cu două ventuze, care se hrăneşte cu sângele animalelor de al căror corp se lipeşte. 2. (fig.) Exploatator, parazit, 3, Pasăre călătoare arborieolă, care se hrăneşte cu insecte, s.f, g.-d. art, lipitorii, pl, lipitsri-lipitar,-otre Persoană care are meseria de a lipi. s.m., pl. lipitari; s.f, g.-d. art. lipitoarei, pl. lipitoare, lipitură 1 , Locul unde au fost lipite două lucruri; îmbinare. 2, Lut care serveşte la lipitul pereţilor, podelei etc. s.f, g.-d. art. lipiturii, pl. lipituri, lipiţân Rasă de cai de talie mare. s.m,, pl. lipiţani. iipoblast (biol.) Celulă adipoasă, s.n., pl. lipoblgste. iipocram (biol.) Pigment de culoare galbenă din ţesutul adipos, s.m., pl. hpocrami. lipodistrofie (med.) Distrofie a ţesutului adipos, s.f, art. lipodistrofia, g. -rf. art. lipodistrofiei, pl. lipodistrofti, art. lipodistrofiile.
lipofibrem (med.) Tumoare mixtă, formată din ţesut adipos şi ţesut fibros. s.n., pl. lipofibroame. lipoidă (-po-i-) Lipidă complexă, insolubilă în acetonă, care are proprietăţi diferite de ale lipidelor simple, s.f, g-d. art. lipoidei, pl. lipojde.	.
lipoidoză (-po-i-) încărcare cu grăsimi a celulelor unui organ, s.f, g.-d. art. lipoidQzei, pl. lipoidsze.	,	.
lipoliză (biol.) Descompunere a grăsimilor în acizi graşi şi glicerină, în procesul digestiei, s.f, g-d. art. lipolizei, pl. lipolize.
iipom Tumoare benignă de ţesut adipos, s.n., pl. lipoame. lipomatoză Depunere anormală de grăsimi într-o anumită regiune a corpului, s.f, g.-d. art. lipomatQzei, pl-lipomataze.
liposarcom Tumoare malignă a ţesutului gras. s.n., pl-liposarcoame.
liposolubil,-ă (despre substanţe) Care se dizolvă în grăsimi, adj., pl. Iiposolubili,-e.
669
literatură-document
liposucţie (-ţi-e) îndepărtare a surplusului de grăsime umana pe cale chirurgicală, s.f, art. liposucţia, g.-d. art. liposucţiei, pl. liposucţii, art. liposucţiile. llpotimio (med.) Leşin, s.f, art. lipotimia, g.-d. art. lipotimiei, pl. lipotimii, art. lipotimiile. lipovean Bărbat aparţinând unei populaţii de origine rusă stabilită în Delta Dunării, s.m., pl. lipoveni, lipoveancă Femeie aparţinând unei populaţii de origine rusă stabilită în Delta Dunării, s.f., g.-d. art. lipovgncei, pl. lipovsnce.	,
lipovenesc,-ească Care aparţine lipovenilor, adj., pl. lipoveneşti- .
Ilpovengşte în stilul lipovenilor. adv.
iipovenţme (rar) Totalitatea lipovenilor, s.f, g.-d. art,
lipovenimii.
lipsă 1. Faptul de a nu fi într-un Joc (unde trebuia să fie în mod obişnuit); absenţă, /(jur.) în - = în contumacie. în (saudin) -de... = nefiind, neavând ceva. în ~a (cuiva sau a ceva) = cât timp cineva sau ceva lipseşte. Mai bine ~ = mai bine renunţ, //(adj.) Care lipseşte. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Scădere, deficienţă,defect.
4.	Faptul de a nu avea cele necesare; nevoie, sărăcie.
5.	Trebuinţă. IDe~ = necesar, s.f, g.-d. art. lipsei, pl. lipsuri.
lipscan (înv.) Negustor care aducea mărfuri de la Lipsea. s.m., pl. lipscani.
lipscănie (înv.) 1. Prăvălie de lipscan. 2. Marfă vândută de lipscani, s.f, art. lipscânia, g.-d. art. lipscămei,
Í4. lipscănii, art. lipscăniîie.
ipsfl. intr. A nu (mai) fi, a nu se (mai) găsi acolo unde trebuia să se afle. IIA nu avea ceva. 2. intr. (despre oameni) A absenta, //(la imper.) A dispărea, a fugi.
3.	intr. A fi neîndestulător; a nu ajunge./Puţin lipseşte (sau a ~t) {ca) să (sau că)... = câtpe-aici, aproape să ... Asta (sau atâta) {îi) mai lipseşte, se spune în faţa unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. réfl. A se dispensa de ceva, a renunţa la... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lipsesc, imperf. 3 sg. lipsea; conj. prez. 3 să lipsească; imper. 2 sg. lipseşte, lipsire (înv,) Faptul de a (se) lipsi. de libertate = sechestrare, arest, s.f, g.-d. art. lipsirii, pl. lipsiri, lipsit,-ă Căruia îi lipseşte, care nu are ceva. t~ {de Mijloace) = sărac. adj., pl. lipsiţi,-te.
Mra1 Numele unei constelaţii din emisfera boreală; Ciobanul-cu-oile, Oierul, s.prop.f., g.-d. Lirei.
Ura1 1. Instrument muzical rudimentar, cu coarde fixate pe un cadru în formă de arc îndoit, //(fig.) Inspiraţie poetică. 2. (tehn.) Dispozitiv în formă de liră utilizat pentru dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent la vehi-eutele cu tracţiune electrică, s.f, g.-d. art. Hrei, pl. ijre. lira2JJnitate monetară principală în diferite ţări. /- sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. s.f. Ş-'d ort. lirei, pl. Hre.
Uric,-é 1, Afectiv, sentimental. /Gen ~ = gen literar care cuprinde operele în care autorul îşi exprimă în mod “®®ct propriile sentimente. 2. (fig.) Sensibil, sentimental.
■	Referitor la muzica de operă. 4, (despre voce) Care se ewacterizează prin sonoritate dulce; (despre cântăreţi) eare are o astfel de voGe. 5. (despre scriitori) Care scrie P°eai lirice sau literatură lirică, adj., pl. lirici,-ce. linca 1. Totalitatea creaţiilor lirice (ale unui autor, ale unei epoci, ale unui popor etc.). 2. Genul liric. s.f., g.-d liricii.
Ilnciza tr. (livr.) A da (unei opere) un caracter liric. vb. /, j™- prez. 3 îiricizează.
■incizare Faptul de a liriciza s.f, g.-d. art. liricizârii,
hncizări.
Ii« m ^on!‘nut liric; inspiraţie lirică, s.n.
tr. A spăla şi a netezi lâna pieptănată, vb. /, ind. Prez. 3 lisează.
lisare Acţiunea de a lisa s.f, g.-d. art. lisării, pl. lisări. lisă I. Bară orizontală aşezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn, montată perpendicular pe cadrele fUzelajului sau pe nervurile aripii unui avion, s.f, g.-d. art. lisei, pl. lise. lisază Maşină pentru spălat şi netezit lâna. s.f., g-d. art. lisgzei, pl. lisgze.
lista tr. 1. A înscrie într-o listă. 2. (inform.) A întocmi o listă (2). vb. I, ind. prez. 3 listează, listare Acţiunea de a scoate la imprimantă un document obţinut cu ajutorul computerului, s.f, g.-d. art. listării, pl. listări.
listă I. Foaie, document care conţine date, nume de persoane etc. înşirate într-o anumită ordine. I~ de bucate = foaie în care sunt înscrise felurile de mâncare ce se servesc într-un restaurant. ~ civilă = totalul suinei alocate pentru un suveran. 2. Lucrare întocmită la calculatorul electronic, cuprinzând rezultatul prelucrării datelor
fie cartele perforate, s.f, g-d. art. listei, pl. liste, istgl l. (arhit.) Suprafaţă plană care separă canelurile unei coloane. 2. Cercul proeminent de la circumferinţa monedelor, s.n., pl. listgluri. listerja Gen de bacii mic, foarte mobil. s.f. listeriQză (-ri-o-) Boală infecţioasă provocată de listeria. s.f, g-d. art. listeriozei, pl. listerieze. listing (angl., inform.) Rezultatul imprimat pe hârtie al unui proces de listare, s.n.
Hşiţa Pasăre călătoare de baltă, cu pene negre şi cu o pată albă între ochi. s.f, g.-d. art. lişiţei, pl. Hşiţe. litanie (-ni-e) 1. Rugăciune lungă (rostită alternativ de preot şi de credincioşi). 2. Expunere lungă şi plictisitoare. s.f, art. litania, g.-d. art. litaniei, pl. litanii, art. litaniile, liţargă Oxid de plumb cristalizat, folosit în vopsitorie, ceramică etc. s.f, g.-d. art. litargei. litera intr. (telef.) A pronunţa cuvinte străine sau neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite, de obicei nume proprii, vb. I, ind. prez. 3 literează. literal,-ă 1. Care se reproduce cuvânt cu cuvânt; exact, textual. 2. (mat.) Care conţine mărimi notate cu litere. adj., pl. literali,-e. literalmente Exact, cu totul. adv. literar,-ă Referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. /Limbă ~ = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, adj., pl. literari,-e. Iiterar-artistic,-ă Care aparţine literaturii şi artei, adj., pl. literar-artistici,-ce.
literare Acţiunea de a litera, s.f., g.-d. art. literarii, pl. literari.
literariza tr. A da formă literară unei fraze, unui text etc.; a literaturiza, vb. I, ind. prez. 3 literarizează. literarizare Faptul de a literariza; literaturizare, s.f., g.-d art. literarizării, pl. literarizări. llterar-muzicâl,-ă Care este literar şi muzical, adj., pl. literar-muzicali,-e.
literat,-ă Om de litere; specialist în literatură. //Scriitor s.m., pl. literaţi; s.f., g.-d. art. literatei, pl. literate, literator,-oare (înv.) Literat, s.m., pl. literatsr; s.f, g.-d art. literatoarei, pl. literatoare, literatura 1. Creaţie artistică al cărei mijloc de exprimare este limba; beletristică, /(peior.) A face ~ = a ocoli esenţialul unei probleme printr-o exprimare abilă. 2. Totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unui scriitor etc. /- populară = literatură creată de popor, având caracter oral, anonim şi colectiv. - cultă = literatură care aparţine unor autori cunoscuţi, transmisă prin scris. 3. Totalitatea lucrărilor referitoare la o anumită problemă, la un anumit subiect, s.f., g.-d art. literaturii, pl. literaturi.
literatură-document Literatură cu caracter documentar. s.f, g.-d. art. literaturii-documgnt.
literaturiza
670
literaturiza tr. A literariza. vb. I, ind. prez. 3 literaturizează.
literaturizare Literarizare, s.f., g.-d. art. literaturizării, pl. literaturizări.
literă 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând, în general, unui fonem. /- mare - majusculă. ~ mică = minusculă. 2. (fig.) înţelesul strict, textual al unui fragment, al unui articol (de lege) etc. !~cu~ = până în cele mai mici detalii. ~a legii (sau a cărţii) — exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte). A rămâne (sau a deveni) ~ moartă = a nu mai avea valoare. 3. (la pl.) Studiul literaturii. //Ştiinţele umaniste, s.f, g.-d. art. literei, pl. litere.
litiază (-ti-a-) Boală caracterizată prin formarea de nisip şi de calculi în anumite organe. ~ biliară, s.f., g.-d. art. litiazei, pl. litiaze.
Iitiazic,-ă (-ti-a-) (med.) (Bolnav) de litiază, ad/., s.m. şi
f,	pl. litiazici,-ce.
litie (-ti-e) 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obţinerea unor roade bogate şi pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioşi. 2. Pâine care se sfinţeşte la litie (1). s.f., art. Htia, g.-d. art. htiei, pl. Htii, art. Htiile. litigr (-ti-er) Tavă pe care se pune litia. s.n., pl. litiere. Iiti£ră (-ti-e-) Lectică, s.f, g.-d. art. litierei, pl. litiere, litigantă (în sintagma) Parte ~ = fiecare dintre părţile aflate în litigiu, adj., pl. litigante. litigiQS,-oasă (-gi-os) Care este (sau poate fi) în litigiu. adj., pl. IitigiQşi,-oase.
litigiu Conflict, ciocnire de interese între două persoane, state etc. s.n., art. litigiul, pl. litigii, art. litigiile, litină Oxid sau hidroxid de litiu, s.f., g.-d. art. ütmei, litispendenţă (jur.) Situaţie în care acelaşi litigiu este supus spre soluţionare la două instanţe de acelaşi grad. s.f, g.-d. art. litispendenţei.
Mtiu Metal alcalin, alb-argintiu, foarte uşor, utilizat în medicină, în unele aliaje etc. s.n., art. litiul. litocromie Procedeu tipografic de reproducere a unei picturi în culori, s.f, art. litocromia, g.-d. art. litocromiei. litofag,-ă (despre unele animale) Care se hrăneşte cu nisip sau pietriş, adj., pl. litofagi,-ge. litofţt,-ă (despre plante) Care creşte pe stânci, pe bolo-văniş. adj.,j>l. litofiţi,-te.
litogeneza Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor şi a rocilor sedimentare, în general, s.f., g.-d. art. litogengzei.
litograf,-ă Specialist în litografie, s.m., pl. litografi; s.f,
g.-d.	art. litografei, pl. litografe.
litografia (-fi-a) tr. A multiplica prin litografie, vb. I, ind. prez. 3 litografiază, 1 pl. litografiem; conj. prez. 3 să litografigze; ger. litografimd.
litografic,-ă Referitor la litografie, adj., pl. litografici,-ce.
litografie 1. Metodă de reproducere şi multiplicare a unor texte, desene etc., folosind negative imprimate pe piatră de calcar. 2. Atelier unde se execută aceste lucrări. 3. Desen, text reprodus în acest mod. s.f, g.-d. art. litografiei, pl. (2, 3) litografii, litografiere (-fi-e-) Acţiunea de a litografia, s.f, g.-d. art. litografigrii.
iitologie 1. Ramură a geologiei care studiază rocile sedimentare. 2. Compoziţia unei roci sedimentare, s.f, art. litologia, g.-d. art. litologiei.
litopen Pigment alb, anorganic, compus din sulfat de bariu şi sulftiră de zinc. s.n.
litoral1 Porţiune de teren situată de-a lungul ţărmului unei mări, a unui ocean, s.n., pl. litoraluri. litoral2,-ă Referitor la litoral, care se află pe litoral. adj., pl. litorali,-e.
litosfgră învelişul exterior solid al globului terestru. s.f, g.-d. art. litosferei.
Istotamniu Aigă marină roşie, asemănătoare cu un coral, s.n., art. litotaniniuL
litotă Figură de stil care constă în micşorarea dimensiunilor unui obiect sau în diminuarea însuşirilor acestuia pentru obţinerea unui efect invers, s.f, g.-d. art. litQtei pl. litate.	’
litotipografţe Reproducerea litografică a unei planşe imprimate cu caractere tipografice obişnuite, s.f., art. litotipografia, g.-d. art. litotipografiei. litotom Instrument folosit în litotomie. s.n., pl. litotst muri.
litotomie (med.) Extragere chirurgicală a calculilor din organul care îi conţine, s.f., art. litotomia, g.-d. art. lito-tomiei, pl. litotomii, art. litotomnle. litotritie (med.) Sfărâmare şi extragere a calculilor ve-zicali pe cale endoscopică. s.f, art. litotritia, g.-d. art. litotritiei, pl. litotritii.
litotritor (med.) Instrument care serveşte la efectuarea litotritiei. s.n., pl. litotritoare.
litou Desen sau tablou litografiat, s.n., art. litoul, pl. litQuri.
litraj 1. Capacitatea, măsurată în litri, a unui recipient. 2. Capacitate cilindrică a unui motor, s.n., pl. litraje. litră (pop.) Măsură de capacitate sau de greutate de un sfert de litru sau de kilogram, s.f., g.-d. art. litrei, pl. Htre.
Htru Unitate de măsură pentru capacităţi, egală cu volumul unui kilogram de apă pură la temperatura de + 4°C. s.m., art. litrul, pl. litri, art. litrii, lituanian,-ă (-tu-a-ni-an) (Locuitor) din Lituania, adj., s.m. şi f, pl. lituanieni,-e.
lituaniană (-tu-a-ni-a-) Limbă vorbită de lituanieni. s.f, g.-d. art. lituanienei.
liturghie Principala slujbă religioasă la creştini. IA da o
-	= a plăti preotului o sumă pentru a pomeni numele persoanelor înscrise pe o listă. [var. leturghie s.f] s.f., art. liturghia, g.-d. art. liturghiei, pl. liturghii, art. liturghiile, liturghier (-ghi-er) Carte care cuprinde rânduiala liturghiei, s.n., pl. liturghiere. liturgic,-ă Referitor la liturghie, adj, pl. liturgici,-ce. liturgică Ramură a teologiei care studiază istoria, formele şi interpretarea cultului divin, s.f., g.-d. art. liturgicii.
Hţă1 Sârmă subţire care poate fi folosită drept conductor electric, s.f, g.-d. art. Hţei, pl. Hţe. liţă2 v. leliţă, liţcaie v. lăscaie.
Iiude1/lude1 (înv.) Bimic. s.m.,pl. I i uzi/l iude/lude. Iiude2/lude2 (înv.) Unitate de contribuabili în Ţara Ro; mânească, alcătuită dintr-un număr variabil de birnici. s.n.,pl. liude/lude.
liur (reg. j"Vin slab (amestecat cu apă); poşircă. s.n. . livadă 1. Suprafaţă de teren plantată cu pomi fructiferi.
2.	Teren pe care se lasă să crească iarbă pentru cosit sau pentru păşunat. s.f, g.-d. art. livezii, pl. livezi. livan1 Arbore exotic din a cănii scoarţă se extrage tămâia, s.m., pl. livani. livan2 Tămâie, s.n.
live (laiv) {angl.) în direct, adj. invar.; adv.	,
livjd,-ă 1. învineţit la faţă (de fng, de oboseală). 2. Palid. adj., pl. li vizi,-de.	.
lividitate Paloare excesivă a feţei, s.f., g.-d. art. hvl' dităţii. . living Cameră de zi; living-room. s.n., pl. livingun. Mving-room (oo pron. u) (angl.) Living. s.n., P‘-living-roomuri.	,
livra tr. A aduce, a furniza o marfa. vb. I, ind. prez. ■> livrează.
livrabil,-ă Care poate fi livrat, furnizat, adj., pl- hvrâ: bili,-e.
671
localizare
livrare Acţiunea de a livra; furnizare, s.f, g.-d. art. livrării, pl- livrări. *
livră 1. Unitate de măsură pentru greutăţi de aproximativ 0 500 kg, folosită în ţările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză, s.f, g.-d. art. Hvrei, pl. Hvre. livrea Uniformă folosită de personalul de serviciu din restaurante, hoteluri sau din unele case particulare, s.f, art. livreaua, g.-d. art. livrelei, pl. livrele, art. livrelele. |ivrgsc,-ă întemeiat, bazat pe ceea ce există exclusiv în cărţi, //(despre cuvinte, expresii) Folosit numai în cărţi şi de către oamenii culţi, adj., pl. livreşti, livrgt Carneţel. /- militar = document eliberat persoanelor care au satisfăcut serviciul militar, (tehn.) ~ al utilajului = document care cuprinde datele referitoare la un utilaj, s.n., pl. livrete.
liză1 Dezintegrare a elementelor organice sub influenţa unor agenţi fizici, chimici etc. s.f, g.-d. art. lizei, pl. lize. liză2 Cărucior pe două roţi, folosit în fabricile de hârtie şi în întreprinderile poligrafice pentru transportul hârtiei. s.f, g.-d. art. Hzei, pl. lize.
lizeuză (-ZÖ-) (fr.) Un fel de bolero purtat de femei peste cămaşa de noapte, s.f, g.-d. art. lizeuzei, pl. lizeuze.
lizibil,-ă Care se poate citi uşor; citeţ, adj., pl. lizibili,-e. lizibilitate Calitatea a ceea ce este lizibil, s.f, g.-d. art. lizibilităţii.
lizieră (-zi-e-) 1. Margine a unei păduri. 2. Fâşie îngustă de material (stofă, mătase etc.) aplicată ca garnitură, s.f., g.-d. art. lizigrei, pl. liziere.
Iizigen,-ă Care provoacă o distrugere sau o disociere a celulelor, adj., pl. lizigeni,-e.
lizimetru Instrument cu care se măsoară cantitatea de apă de ploaie scursă în pământ, s.n., art. lizimetrul, pl. lizimetre.
Ijzjnă Aminoacid indispensabil creşterii, s.f, g.-d. art. lizinei, pl. lizine.
«zal Lichid uleios dezinfectant, s.n. lizozimă (biol.) Enzimă bacteriolitică prezentă în salivă, în lacrimi etc., cu foncţie antibacteriană. s.f, g.-d. art. lizozimei, pl. lizozime.
Ilşnos (11a pron. lia) (lîisp.) Şesuri cu vegetaţie ierboasă
din America de Sud. s.n. pl.
oaial,-ă v. loial. oajalism v. loialism. loaiaMst,-ă v. loialist. oaialitate v. loialitate.
loază (reg.) 1. Viţă-de-vie. //Ramură verde; lăstar, p (%•) Om de nimic, s.f, g.-d. art. loazei, pl. loaze. lob1 l. Parte anatomică funcţională a unui organ intern, delimitată de rest prin cute adânci. 2. Partea inferioară a urechii externe. 3. Diviziune a unei frunze, a unei petale etc- 4. (arhit.) Element de construcţie în formă de arc de
i*LV w ’.P/-lobi-
IOD Lovitură folosită la jocul de tenis, prin care se •mprimă mingii o traiectorie cât mai înaltă, peste capul adversarului, atunci când acesta se află într-o poziţie avansată, s.n., pl. lQburi.
|S tr-Jsport) A face un lob2, vb. I, ind. prez. 3 lobează ,	Care	aparţine	lobului1,	referitor	la	lob1, adj., pl.
•oban.-e.
jobâţ,-ă Care are lobi1, format din lobi1, adj., pl. obătUe.
6Dby (angl.) Grup de persoane care influenţează, din atară, hotărârile unui parlament; grup de presiune, s.n., ort. labby-ul.
lobbysm (angl.) Acţiune de influenţare a parlamentului au a funcţionarilor superiori de stat, de către anumite grupuri de afaceri, s.n.
■öbda v. lodbă.
lobectomje Ablaţiune chirurgicală a unui lob (din plămân, din creier), s.f., art. lobectomia, g.-d. art. lobec-tomiei, pl. lobectomii, art. lobectomiile. lobglie (-li-e) Plantă exotică cu flori frumos colorate. s.f, art. lobelia, g.-d. art. lobsliei, pl. lobglii, art. lobeliiie. lobeMnă Extract de lobelie, cu efect stimulator asupra respiraţiei, s.f, g.-d. art. lobelmei, pl. lobelme. lobţtă (med.) Inflamaţie a unui lob pulmonar, s.f, g.-d. art. lobitei, pl. lobite.
lobodă Plantă erbacee cu frunze comestibile, /(pop.) A umbla ca vodă prin ~ = a umbla fără rost, a pierde vremea, s.f, g.-d. art. lsjbodei, pl. labode. lobonţ Ostaş care lupta pentru cauza Imperiului habs-burgic. s.m., pl. lobsnţi. lobul Lob1 mic. s.m., pl. lobuli. loc1 A. 1. Punct sau porţiune determinată în spaţiu. IDin (sau de pe) ~ = de acolo de unde se află cineva, stând nemişcat. In (sau pe) ~ = a) pe aceaşi bucată de pământ;
b)	neclintit; c) imediat, într-o clipă. Pe ~ repaus = comandă militară indicând ieşirea din nemişcare a soldatului şi adoptarea unei poziţii mai libere. A pune pe cineva la ~ul lui = a da cuiva o lecţie de bună-cuviinţă. A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la ~ = a i se potoli cuiva emoţia. A-i sta cuiva mintea în ~, se spune când cineva se află în faţa unui lucru de neînţeles. A sta pe -= a se opri (din mers), (fam.) La ~ comanda (sau mişcarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispoziţii (sau a unei mişcări greşite). La un ~ = împreună. Până într-un (sau la un) ~ = până la un punct sau până la un moment. Din ~ în ~ = ici şi colo. A nu-şi (mai) afla (sau găsi) ~ul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă. A nu mai avea ~ de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva. A sta (sau a se ţine, a rămâne, a încremeni) ţintuit ~ului (sau pe ~) = a sta neclintit. A sta laun~ = a fi cuminte. O palmă de ~ - o distanţă mică. ~ de casă = teren destinat construcţiei unei case. ~ de veci = mormânt, //(pop.) Bucată de pământ (cultivabil). 2. Regiune, ţinut, ţară, localitate în care s-a născut cineva. IA fide ~ din... = a fi originar din... 3. Spaţiu ocupat de cineva sau de ceva. I~ de muncă = întreprindere, instituţie etc. în care o persoană îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea. 4. Pasaj într-o scriere unde a apărut o anumită informaţie. B. 1. Slujbă, funcţie. 2. Situaţie socială a cuiva. /(A se pune) în ~ul cuiva = (a se închipui) în situaţia cuiva (pentru a-l înţelege). C. 1. Moment potrivit; prilej; ocazie. IA avea ~ = a se produce. A da ~ la... = a determina. A fi~ul = a fi cazul. Din capul ~ului = de la început, s.n., pl. locuri. local1 1. Clădire de utilitate publică. 2. (spec.) Restaurant, birt. s.n., pl. localuri.
local2,-ă 1. Specific unui anumit loc, pentru un anumit loc. Autorităţi ~. Taxe ~. /Culoare ~ = şir de imagini, care, într-o descriere, redau ceea ce este caracteristic unei epoci, unei ţări, unei societăţi. Tratament ~ = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie ~ = anestezic limitat numai la partea care trebuie operată. 2. (mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spaţiu, adj., pl. locali,-e. localitate Aşezare omenească (sat, comună etc.). s.f, g.-d. art. localităţii, pl. localităţi, localiza 1. tr. şi refl. A (se) limita, a (se) restrânge.
2.	tr. A determina o acţiune în timp sau în spaţiu.
3.	tr. (despre opere literare) A da caracter local, a adapta la specificul unei epoci, unei regiuni etc. vb. /, ind. prez. 3 localizează
localizabil,-ă Care poate fi localizat, adj., pl. localiza; bili,-e.
localizare Acţiunea de a (se) localiza; precizare a poziţiilor unui obiect, ale unui fenomen etc. în timp sau în
localnic
672
í\	cercbrale	—	!tgar’; r -r~elor; ucese psihice
de anumite regiuni aie scoarţei cerebrale. //Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiţii de timp şi loc. s.f., g.-d. art. localizării, pl. localizări, localnic,-! (Persoană) din localitatea despre care este vorba; (om) din partea locului, adj., s.m. şi f, pl. localnici,-ce.
locantă/locandă (înv.) Ospătărie, birt. s.f., g.-d. art. locantei/locandei, pl. locante/locande. locantlgr,-ă (-ti-er)/locandigr,-ă (-di-er) (înv.) Persoană care ţine o locantă, s.m., pl. locantigri/locan-digri; s.f, g.-d. art. locantigrei/locandigrei, pl. locantigre /locandigre.
locaş1 Spaţiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care trebuie să intre altă piesă sau un element al altui sistem tehnic, s.n., pl. locaşuri. locaş2 v. lăcaş.
locatar,-ă Persoană care locuieşte stabil într-o casă. s.m., pl. locatari; s.f, g.-d. art. locatarei, pl. locatare. locativ1 (gram.) Caz în unele limbi, care arată locul unde se petrece o acţiune sau unde se află cineva, s.n.,. pl. locative.
locativ2,-ă Referitor la casele care se închiriază sau la spaţiul de locuit. /Spaţiu ~ = totalitatea încăperilor locuite de cineva. Valoare ~ = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. adj., pl. locativi,-e.
locatar1 (în sintagma) ~ radio = radiolocator, s.n, pl. locatoare.
locater2,-oare Persoană care dă în locaţie un lucru. s.m., pl. locatQri; s.f, g.-d. art. locatoarei, pl. locatoare, locaţie (-ţi-e) 1. Luare în folosinţă temporară a unui bun, cu plata unei chirii; închiriere. /Taxă de - = penalizare plătită pentru depăşirea termenului de încărcare sau descărcare a unui mijloc de transport. 2. (jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să asigure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosinţa unui lucru, pentru un timp determinat. 3. (mar.) Determinare a poziţiei unei nave. [va/-, locaţiune s.f] s.f., art. locaţia, g.-d. art. locaţiei, pl. locaţii, art. locaţiile, locaţiune v. locaţie.
locă Boală care atacă larvele albinelor, s.f., g.-d. art. locei.
loch (loc) (fr.) Instrument cu care se măsoară viteza unei nave maritime, s.n., p/._ lochuri. iQCk-Otlt (locaut) (angl.) închidere temporară a unei întreprinderi pentru a nu satisface solicitările muncitorilor. s.n., art. lock-outul.
locma (înv.) 1. Mâncare (gustoasă). 2. Câştig; chilipir. s.f, art. locmaua, g.-d. art. locmalei, pl. locmale, art. locmalele.
loco1- Element de compunere a cuvintelor care înseamnă „referitor la un loc”.
Iqco2 1. (în adrese) în aceeaşi localitate. 2. (referitor la mărfuri) La locul de producţie sau la un punct de transport. adv.
iocomobil,-ă (despre maşini) Care se poate deplasa la locul de utilizare, adj., pl. locomobili,-e. locomobilă Maşină de forţă montată pe roţi care este folosită pentru pornirea altor maşini (agricole, forestiere etc.). s.f, g.-d. art. locomobilei, pl. locomobüe. locomotivă Vehicul de cale ferată folosit pentru tractarea vagoanelor, s.f, g.-d. art. locomotivei, pl. locomotive.
locomotor1 Locomotivă cu motor electric, s.n., pl. locomotoare.
locomotor2,-oare (despre muşchi, organe etc.) Care serveşte pentru locomoţie. Aparat ~. adj., pl. locomo-t£>ri,-oare.
locomoţie (-ţi-e) !. Mişcare, deplasare dintr-un loc în altul. 2. Funcţie a organismelor vii care constă dintr-un complex de mişcări, realizate prin organe şi mecanisme speciale, [var. locomoţiune j.£] s.f, art. locomaţia, g.-d. art. locomoţiei. locomoţiune v. locomoţie, locotenent 1. Grad militar superior celui de sublocotenent. 2. (înv.) Locţiitor, s.m., pl. locotengnţi; abr. It locotengnt-colongl Grad de ofiţer superior mai mare decât maiorul, s.m., pl. locotengnţi-colongi; abr. lt-col. locotengnt-comandar Grad de ofiţer din aviaţia sau marina militară echivalent cu maiorul, s.m., pl. loco-tengnţi-comandQri.
locotenent-major Grad de ofiţer superior locotenentului. s.m., pl. locotenenţi-majari; abr. It.-maj. iocotengnţă (înv.) Funcţia de locţiitor. /(în epoca modernă, în Ţara Românească şi în Moldova) ~ domnească = organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia, s.f, g.-d. art. locote-ngnţei, pl. locotenenţe.
locotractor Locomotivă de mică patere, folosită în staţii, pentru manevre, s.n., pl. locotractoare. locşor/locuşor Diminutiv al lui loc. s.n., pl. locşoare /locuşoare.
locţiitor,-oare (-ţi-i-) Persoană care ţine locul alteia într-o funcţie, îndeplinind o pate din sarcinile acesteia. s.m., pl. locţiiteri; s.f, g.-d. art. locţiitoarei, pl. locţiitoare.
locui 1. intr. A-şi avea domiciliul undeva; a fi stabilit undeva. 2. tr. (înv.) A stabili pe cineva într-un loc; a coloniza. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. locuiesc, imperf.
3	sg. locuia; conj. prez. 3 să locuiască, locuibil,-ă Care poate fi locuit, adj., pl. locuibili, locuinţă Casă, loc unde locuieşte cineva; domiciliu. !~-tip = locuinţă construită după acelaşi plan cu altele, s.f, g.-d. art. locuinţei, pl. locuinţe.	t.
locuire Faptul de a locui undeva, s.f, g.-d. art. locuirii, locuitor,-oare (-cu-i-) Persoană care îşi are domiciliul obişnuit într-un loc determinat (într-un oraş, într-o ţară etc.). s.m., pl. locuitori; s.f., g.-d. art. locuitoarei, pl-locuitoare.	.
locul Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (B, 1). [var. loculă s.£] s.m., pl. loculi.	..
locular,-ă (bot.) Care este împărţit în mai multe loji. adj., pl. loculari,-e. loculă v. locul, locuşor v. locşor.
locutor (lingv.) Vorbitor, s.m., pl. locutari.	,
locuţiune (-ţi-u-) Grup de cuvinte cu înţeles uni®, care se comportă ca o singură parte de vorbire, s.f, g--d art. locuţiunii, pl. locuţiuni.
locvace (livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, guraliv. adj. invar.	_
locvacitate (livr.) însuşirea persoanei locvace; hm-buţie. s.f, g.-d. art. locvacităţii.	.
lodbă/lobdă (reg.) Scândură groasă (cioplită numai cu securea); despicătură de lemn lungă şi groasă, s.f, art. iodbei/lobdei, pl. lţjdbe/lobde.	„
loden Stofă groasă şi păroasă. //Pardesiu din stofa groasă şi păroasă, s.n., pl. lodene, loess (lös) Rocă de culoare galbenă-cenuşie, cu un mare grad de fertilitate, s.n., pl. loessuri. logaritm (mat.) Putere la care trebuie ridicat un număr pozitiv, numit bază, pentru a obţine un număr dat. l~ zecimal - logaritm având ca bază numărul 10. Tablu (sau tabelă) de ~ = tabelele logaritmului unor numere, cu care se pot calcula logaritmii tuturor numerelor, s.m-, pl. logaritmi.	. ,
logaritma tr. A găsi logaritmul unui număr. vb. I, in“-prez. 3 logaritmează.
673
lombard
logaritmic,-ă Realizat cu ajutorul logaritmilor, adj., pl. logaiitmici,-ce.
lógatom Cuvânt artificial, monosilabic, fără semnificaţie, folosit la aprecierea unei transmisiuni telefonice sau a' audiţiei într-o sală. s.m., pl. logatami. loggia v. logie.	A
logfiiQtat/loghlotat (-ghi-o-) (înv.) învăţat grec; (în perioada fanariotă) dascăl grec. s.m., pl. loghistaţi /loghiotaţi.
Iggic,-ă Conform cu legile logicii; raţional, corect, adj., pl. legici,-ce.
logică 1. Ştiinţă a demonstraţiei care studiază formele şifegilegândirii, aleraţionării corecte. /-simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care foloseşte în cercetare metode matematice. ~a ştiinţei = disciplină care cercetează elementele activităţii ştiinţifice: ipoteze, teorii etc. 2. Gândire justă, raţionament corect. 3. Cerinţă firească; temei, raţiune, s.f., g.-d. art. logicii, pl. legici, logicgşte (înv.) In mod logic. adv. logician,-ă (-ci-an) Specialist în logică, s.m., pl. logicieni; s.f, g.-d. art. logicignei, pl. logicigne. logicism Teorie care deduce matematica din logică, s.n. Işgie (-gi-e) Galerie exterioară încorporată unei clădiri şi deschisă spre exterior prin coloane. //Balcon prevăzut cu panouri, care împiedică pătrunderea directă a soarelui, [var leggia s.f.] s.f., g.-d. art. légiéi, pl. legü, art. legiile. logistic,-ă Referitor la logistică, adj., pl. logistici,-ce. logistică 1. Logică simbolică (sau matematică). 2. Ansamblu de metode şi de mijloace referitoare la organizarea unei activităţi, a unei întreprinderi etc. s.f, g.-d. art. logisticii.
logistician,-ă (-ci-an) Specialist în logistică, s.m., pl. logisticigni; s.f, g.-d. art. logisticienei, pl. logisticiene. logo1- Element de compunere care înseamnă „cuvânt”, „vorbire”.
Ifigo2 Mic desen sau simbol care individualizează un produs, o firmă, un mode! etc. s.n., art. logoul, pl. lagouri.
logodi refl. recipr. şi tr. A (se) angaja prin logodnă să se căsătorească, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. logodesc, imperf. 3 sg. logodea; conj. prez. 3 să logodească, logodnă Ceremonie prin care un bărbat şi o femeie se angajează să se căsătorească. //Petrecere organizată cu acest prilej, s.f, g.-d. art. logodnei, pl. logedne. logodnic,-ă Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta; (la pl.) perechea logodită. *•«., pl. logodnici; s.f, g.-d. art. logodnicei, pl Toged-nice.
jogof|t (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Mare dregător, membru al sfatului domnesc. 'Mare ~ = (în Moldova) şef al cancelariei domneşti; (în Muntenia) boier de divan care urma după ban. ~ al doilea = locţiitorul marelui logofăt. ~ al treilea = secretarul marelui logofăt. ~ de obiceiuri = dregător care se °cupa de ceremonii. ~ de taină (sau domnesc) = secretar Particular al domnului. ~ de vistierie = secretar al vistieriei domneşti, s.m., pl. logofeţi.
Ogofeteasă (înv.) Soţia logofătului, s.f, g.-d. art. ogofetgsei, pl. logofetgse,
■ogofeţgl (înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic; l°Pls^s.m.,pl, logofeţei, art. logofeţsii. ogofeţle (înv.) Demnitatea de logofăt; cancelaria jogofătului. s.f. art. logofeţia, g.-d. art. logofeţiei, pl. ogofeţii art logofeţiile.
logo^'fj echii greci) Scriitor, istoric, s.m., pl.
cu®? ‘*t d'stractiv care constă în găsirea unui cuvânt nou, eliminând, adăugând sau inversând sunete au silabe într-un cuvânt dat; enigmă, s.n., pl. logogrj; run/logogrife.
logogrific,-ă Referitor la logogrif; (p. ext.) scris ilizibil. adj., pl. logogrificij-ce.
logomahie (livr.) Discuţie contradictorie referitoare la anumiţi termeni, s.f, art. logomahia, g.-d. art. logoma-hiei.
logometru (fiz.) Instrument care măsoară raportul a două mărimi electrice, s.n., art. logometrul, pl. logometre. logonevrotic,-ă (med.) (Bolnav) de logonevroză. adj., s.m. şi f, pl. logonevrotici,-ce. logonevroză (med.) Boală de natură nervoasă care se manifestă prin tulburarea vorbirii, s.f, g.-d. art. logo-nevrflzei, pl. logonevreze.
logopatie Exprimare neclară, confuză a ideilor în vorbire. s.f., art. logopatia, g.-d. art. logopatiei, pl. logopatii, art. logopatiile.
logoped,-ă Specialist în logopedie. s.m., pl. logopezi; s.f, g.-d. art. logopedei, pl. logopede, logopedie Ramură a pedagogiei care studiază posibilităţile înlăturării deficienţelor de vorbire, s.f, art. logopédia, g.-d. art. logopediei.
logoree (med.) Tendinţă de a vorbi mult şi incoerent, specifică unor boli psihice, //(fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie. s.f, art. logoreea, g.-d. art. logorgei. logorgic,-ă Care are logoree, adj., pl. logoreici,-ce. logos 1. (în filosofia antică materialistă) Termen care desemnează ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul. 2. (fam., depr.) Cuvântare, discurs, s.n., pl. logosuri, logotip Semn grafic care conţine mai multe litere, s.n., pl. logotipuri.
Iahii (med.) Scurgere provenită din uter după naştere.
s.f. pl.
lohn (Ion) (germ.) 1. Salariu, leafă. 2. Recompensă, s.n., art. lohnul.
loial,-ă Care este statornic, cinstit, sincer, [var. loaial,-ă adj.] adj., pl. loiali,-e.
loialism Loialitate faţă de un regim politic, [var. loaia-Hsm s.n.] s.n.
loiaHst,-ă Persoană loială, [var loaialist,-ă s.m. şi f] s.m., pl. loialişti; s.f, g.-d. art. loialistei, pl. loialiste. loialitate însuşirea persoanei loiale; lealitate; statornicie. [var. loaialitate s.f] s.f, g.-d. art. loialităţii, loisir (loazir) (fr.) Timp liber, s.n., art. loisirul. loitră Fiecare din părţile laterale ale căruţei, s.f, g.-d. art. loitrei, pl. leitre.
Igjă A. 1. Fiecare dintre compartimentele pentru un număr restrâns de spectatori, aşezate în jurul incintei unei săli de spectacol. I~a orchestrei = spaţiu în care stă orchestra, amenajat într-o sală de spectacol lângă scenă. 2. Cameră în care stă portarul unei instituţii. 3. Organizaţie francmasonică. B. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se află seminţele. 2. Loc ocupat de un organ anatomic, s.f, art. loja, g.-d. art lojii, pl. loji. iQjniţă (reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă fructele. s.f, g.-d. art. lojniţei, pl. lojniţe,
Iglotă (reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie, s.f, g.-d. art. lelotei, pl. lfllote.
loloti intr. (reg.) A face gălăgie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lolotesc, imperf. 3 sg. lolotea; conj. prez. 3 să lolotească,
lom Rangă specială folosită pentru aşezarea şinelor de cale ferată, s.n., pl. lamuri.
lombalgie Durere localizată în regiunea lombară; durere de şale. [var. lumbalgie s.f] s.f, art. lombalgia, g.-d. art. lombalgiei, pl. lombalgii, art. lombalgiile. lombar,-ă (anat.) Referitor la regiunea lombară, la şale. adj., pl. lombari,-e.
lombard1 l .împrumut garantat de titluri de rentă, acţiuni, obiecte de valoare etc. depuse ca gaj. 2. Instituţie financiară care acordă acest tip de împrumuturi, s.n., pl. lombarduri.
lombard
674
lombard2,-ă (Locuitor) din Lombardia, adj., s.m. şi f, pl. lombarzi,-de.
lombarda tr. A depune în gaj efecte publice, obiecte de valoare etc. pentru un împrumut, vb. 1, ind. prez. 3 lom-bardează.
lombardare Acţiunea de a lombarda. s.f., g.-d. art. lombardării.
lombartrie (med.) Lombartroză. s.f., g.-d. art. lombar-triei, pl. lombartrii.
lombartroză (med.) Artroză a articulaţiilor lombare; lombartrie. s.f, g.-d. art. lombartrozei, pl. lombartroze. lombosciatică (-sci-a-) Durere lombară cu iradiere pe traiectul nervului sciatic, s.f, g.-d. art. lombosciaticii. londonez,-ă (Locuitor) din Londra, adj., s.m. şi f, pl. londonezi,-e.
long-courrier (lon-curi) (fr.) Pachebot care transportă
pasageri pe distanţe mari. s.n.
longdrink (angl.) Amestec alcoolic cu gheaţă, servit în
pahare mari. s.n.
longergn v. lonjeron.
longevitate Durată lungă a vieţii, s.f, g.-d. art. longevităţii.
longevjv,-ă (Persoană) care trăieşte mult. adj., s.m. şi
f,	pl. longevivi,-e.
longiMn,-ă (despre persoane) Cu corpul lung şi subţire. adj., pl. longiHni,-e.
longitudinal,-ă Aşezat în (pe) lungime, adj., pl. longitudinali,-e.
longitudinală Nervură metalică care formează structura în sens longitudinal a navelor, s.f, g.-d. art. longitudinalei, pl. longitudinale.
longitudine Distanţă măsurată în grade a unui punct de pe glob faţă de primul meridian (de la Greenwich), s.f,
g.-d.	art. longitudinii, pl. longitudini. longobard,-ă (mai ales la pl.) (Persoană) care aparţinea unor triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care, în sec. al Vl-lea, s-au stabilit în nordul şi în centrul Italiei, adj., s.m. şi f, pl. longobarzi,-de.
longrină 1. Grindă care susţine un cofraj, o galerie de mină etc. 2. Şină de oţel fixată paralel cu şinele căii ferate pentru a reduce pericolul de deraiere, s.f, g.-d. art. longrinei, pl. longrine.
lonjă Piesă sau instalaţie mobilă folosită pentru perfecţionarea unor mişcări acrobatice, s.f, g.-d. art. lonjei, pl. lonje.
lonjeron (tehn.) Grindă longitudinală montată în corpul unei construcţii, al unui agregat etc. pentru a le face rigide, [var. longeron s.n.] s.n., pl. lonjeroane. look (luc) (angl.) Imagine personală, înfăţişare, s.n., pl. lookuri.
looping (luping) (angl.) Evoluţie acrobatică în care un avion descrie o buclă în plan vertical, s.n., pl. loopinguri. lopată 1. Unealtă formată dintr-o placă de fier curbată, montată pe o coadă de lemn. ICu -a - în cantitate mare, din belşug. //Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. //Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă, s.f, g.-d. art. Iopeţii, pl. lopeţi. lopăi v. lipăi.
lopăta 1. intr. A vâsli. 2. tr. A întoarce cerealele cu lopata pentru a le aerisi, vb. 1, ind. prez. 3 lopătează. lopătar11. Barcagiu, vâslaş. 2. Lucrător cu lopata, s.m., pl. lopătari.
lopătar2 Pasăre migratoare, asemănătoare cu barza, cu ciocul lung şi lat, cu un moţ de pene pe cap. s.m., pl. lopătari.
lopătare Acţiunea de a lopăta, s.f., g.-d. art. lopătării, pl. lopătări.
lopăţică 1. Diminutiv al lui lopată. 2. Vătrai, s.f, g.-d. art. lopăţelei, pl. lopăţele, art. lopăţelele.
lord (în Anglia) 1. (în Evul Mediu) Mare proprietar funciar. 2. Titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh" persoană care poartă acest titlu. 3. Membru al camerei superioare a parlamentului britanic. Camera -lor. s.m pl. lorzi.	'	’’
lordeză Deformare a părţii inferioare a coloanei vertebrale. s.f, g.-d. art. lordozei, pl. lordoze. lori Mamifer lemurian nocturn, care trăieşte în India şi care se hrăneşte cu fructe şi cu seminţe, s.m., pl. lori art lorii.	’	'
lorică Armură medievală; platoşă, cuirasă, s.f, g.-d. art. loricei, pl. lorice, lorneta v. lornietă.
lornietă (-nie-) Binoclu mic, folosit la spectacole; lomion. [var. lometă s.f] s.f., g.-d. art. lomigtei, pi. lomiete.
lornion (-nion) 1. Ochelari plianţi, cu mâner. 2. Ochelari fixaţi pe nas cu ajutorul unui resort, s.n., pi. lomioane. lostopană/lostopan (reg.) Bucată mare de pământ, de piatră etc. s.f.ls.n., pl. lostopane. lostriţă Peşte răpitor, cu corpul lung, asemănător cu păstrăvul, dar mai mare decât acesta, s.f, g.-d. art. lostriţei, pl. lostriţe.
lot 1. Fiecare dintre părţile în care a fost divizat un teren, o pădure etc; parcelă. 2. Grup de obiecte, de fiinţe etc. cu trăsături comune. 3. Grup de sportivi selecţio-naţi în vederea formării unei echipe. 4. Grup de produse asemănătoare ori identice, expediate sau primite în acelaşi timp. 5. (înv.) Loz, câştig, s.n., pl. loturi, lotcă Barcă pescărească îngustă, cu pupa şi prora ridicate, manevrată cu ajutorul vâslelor, s.f, g.-d. art. lotcii, pl. lotci.
loterie Joc de noroc bazat pe tragerea la sorţi a unor
numere, //(fig.) Noroc, hazard, s.f., art. loteria, g.-d. art.
loteriei, pl. loterii, art. loteriile.
lotifomvă în forma unei flori de lotus, adj., pl. loti-
formi,-e.
lotiza tr. (rar) A împărţi în loturi, vb. I, ind. prez. 3 loti-zează.	,
lotizare (rar) Acţiunea de a lotiza. s.f, g.-d. art. lotizării, pl. lotizări.	,
loto 1. Numele unui joc de societate cu cartoane imprimate cu diferite numere, pe care participanţii trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare extrase la întâmplare; fisele şi cartoanele acestui joc. 2. Loterie, [var. ioton s.h.] s.n., art. latoul, loton v. loto.
lotrit Silicat natural hidratat de calciu, magneziu, aluminiu şi fier, cristalizat, de culoare verde. s.n. lotru, loatră I. adj. (reg.) Iute în mişcări. //Agil' II. s.m. şi f. (înv., pop.) Hoţ, tâlhar, //(pop.) Şmecher. adj., s.m. şi f, pl. lotri, loatre. lotus Plantă acvatică exotică, cu flori albastre mari. s.m., pl.] atuşi.
loţiona (-ţi-o-) tr. A frecţiona, a spăla cu o loţiune. vb. i, ind. prez. 3 loţionează.	_
loţiune (-ţi-u-) Soluţie parfumată, uşor alcoolizata, folosită pentru îngrijirea pielii şi a părului, s.f, g.-d- ort. loţiunii, pl. loţiuni.	.	.
loveală 1. (rar) Lovitură. 2. (fam.) Potrivire, coincidenţă. s.f, g.-d. art. lovelii, pl. loveli. lovele (arg.) Bani. s.f. pl., art. lovelele.	.	.
lovi 1 • tr., intr. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi-2. tr. A bate. 3. tr. (fig.) A aduce pagube, prejudicii-
4.	refl. A se izbi de... IA se ~ cu capul de pragul de sus -a dobândi experienţă în urma unor întâmplări neplăcute.
5.	tr. A izbi într-o ţintă cu un proiectil. 6. tr. (despre stări fiziologice, boli etc.) A cuprinde brusc, a copleşi. 7. refl^ recipr. (înv.) A se asemăna. IA se - ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. tr. (înv.) A ataca. Hrefl. recipr-
675
lubrifiere
A se lupta. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lovesc, imperf.
3	sg. lovea; conf prez. 3 să lovească, lovire Acţiunea de a (se) lovi. //Infracţiune care constă în atingerea unei persoane prin acte de violenţă fizică, //(înv.) Nenorocire, s.f, g.-d. art. lovirii, pl. loviri, lovitură 1. Atingere bruscă şi puternică; izbitură. /- de &aţie = (şi fig-) lovitură care răpune definitiv. 2. (fig.) Durere sufletească, necaz. 3. ~ de stat = acţiune rapidă care urmăreşte înlocuirea puterii de stat cu o alta, prin forţă. - de teatru - acţiune bruscă, rapidă, care schimbă total desfăşurarea unei acţiuni, (sport) ~ de pedeapsă = lovitură avantajoasă acordată unei echipe pentru o incorectitudine comisă de un jucător al echipei adverse. ~ de colţ = corner1. ~ de picior căzută - dropgol. s.f, g.-d. art. loviturii, pl. lovituri.
low cost (low pron. lou) (angl., în sintagma) Zbor - = zbor (aviatic) cu preţ redus. adj. invar. loxodromă Curbă trasată pe o hartă reprezentând globul terestru care taie toate meridianele sub un unghi constant. s.f, g.-d. art. loxodromei, pl. loxodrome. loxodromic,-ă (geogr.) Referitor la loxodromă. adj.. pl. loxodromici,-ce. loz Bilet de loterie, s.n., pl. lezuri.
Ifizie (-zi-e) Specie de salcie din ale cărei ramuri se fac împletituri, s.f, art. lozia, g.-d. art. loziei, pl. lozii, art. loziile.
lozincard,-ă (peior.) Cu caracter de lozincă; care exprimă un entuziasm fără temei, de paradă, adj., pl. lozincarzi,-de.
lozincă 1. Formulare concisă a unei idei, a unui îndemn etc. 2. Placardă, afiş cu o astfel de formulare, s.f, g.-d. art. lozincii, pl. lozinci:
LP (elpi) (angl., muz.) Disc mare de 33 cm. s.n., art. LP-ul, pl. LP-uri.
LSD (lesedé) Halucinogen foarte nociv, s.n., art. LSD-ul. lúg (lu-a) tr. A. 1. A prinde un obiect în mână pentru a-1 line sau pentru a-1 duce în altă parte. IA (-şi) ~ picioarele la spinare= a pleca (repede) de undeva. A-şi ~ pălăria din (sau de pe cap) = a saluta. A ~ pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit A-şi - seama sau (intr.) a-şi ~ de seamă = a se răzgândi. A nu-şi - ochii de la (sau de pe).., = a privi cu insistenţă. A-şi - o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă. A i se ~ (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune despre cineva care a scăpat de o grijă. A se-de piept cu cineva = ase încleşta la bătaie cu cineva. 2. A mânca în fugă, pe apucate. 3. (spec.) A bea, a înghiţi o doctorie. IA (o) - ia măsea = a bea Peste măsură. 4. A pune pe sine o haină, /(fam.) A-şi -nasul la purtare = a se obrăznici. B. 1. A desprinde, a smulge. 2. A scoate ceva (dintr-o cantitate). IA -(cuiva) sânge = a face să curgă, printr-o incizie, sânge (pentru descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fară intenţia de a şi-l însuşi). lA-i - cuiva comanda = a înlătura (pe cineva) dintr-un P°Şt de ţ^spundere (în special de la conducerea unei un'tăţi militare). A-i ~ cuiva ochii (sau văzul, vederile) = 8 fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impre-si.ona foarte puternic. A-i ~ (cuiva) viaţa (sau sufletul, //f )= 3 omor'- ~ v‘at? (sau z‘lele) = a se sinucide. p'Pop.) A face să paralizeze o parte a corpului, a s ’nsu5> ceea ce i se cuvine; (p. ext.) a primi, “Căpăta. 2. A-şi face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. Ila-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune espre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găseşte eolo unde era mai înainte, (fam.) A nu şti de unde să iei PŞ cineva = a nu-ţi aduce aminte în ce împrejurare ai unoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A confisca. 5. A fura. j" ^ contracta o boală molipsitoare. 7. A încasa o sumă e bani. Hrefl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se
însărcina (cu ceva). IA - comanda = a fi numit la conducerea unei unităţi sau acţiuni militare, (refl. recipr.) A se
-	la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A - cu chirie = a închiria. A - in arendă = a arenda. A - parte -a participa. A - fiinţă = a înfiinţa. A - un nou aspect, o nouă formă = a se transforma. A - veste (sau scrisoare) = a primi veste (sau scrisoare), l/intr. (despre vase) A avea o anumită capacitate. D. 1. A duce cu sine. IA -şi ~ ziua bună = a se despărţi de cineva rostind cuvinte de rămas bun. A-şi - tălpăşiţa (sau catrafusele) = a o şterge. A - (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) fără veste, cu forţa. A-l ~ moartea sau Dumnezeu (ori, depr., dracul, naiba) = a muri. //A duce cu sine una sau mai multe persoane cu rol de însoţitor. 2. (despre vehicule) A transporta. E. A trata pe cineva într-un anumit fel. IA ~ (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binişorul etc.) = a trata (pe cineva) cu menajamente. A - (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la trei păzeşte etc.) = a-i cere (cuiva) socoteală. A o ~ de bună = a accepta un lucru ca atare. Nu mă - aşa = nu-mi vorbi astfel. A - (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A ~ lucrurile aşa cum sunt = a se împăca cu situaţia. F. A începe, a pomi să... IA - frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva), (refl.) A se - de gânduri = a se îngrijora. G. 1. (construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a pomi. IA o- din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o - (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece pe cineva, (refl.) A se - cu cineva (sau cu ceva) = a-şi petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) şi a uita de o preocupare. //A se îndrepta într-o direcţie oarecare, //(despre căi de comunicaţie şi ape curgătoare) A-şi schimba direcţia. 2. A merge, a parcurge. IA(-şi) ~ câmpii = a pleca la întâmplare, fară niciun ţel (de durere, de disperare etc.). vb. /, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, I pl. luăm, perf. s. 1 sg. luai, m.m.c.p. 1 sg. luasem, 1 pl. luaserăm; conj. prez. 3 să ia; imper. 2 sg. ia; ger. luând.
luare (lu-a-) Acţiunea de a (se) lua. s.f, g.-d. art. luării, pl. luări.
luare-aminte (lu-a-) (re-a pron. re-a în tempo lent, rea în tempo rapid) Atenţie, grijă. loc. s.f, art. luarea-aminte, g.-d. art. lujrii-arninte. luare de cuvânt începerea unui discurs, a unei cuvântări. s.f + prep. + s.n.
lubeniţă (reg.) Pepene verde, s.f, g.-d. art. lubeniţei, pl. lubeniţe.
lubric,-ă Excesiv de senzual; desfrânat. //Excitant; obscen, adj., pl. lubrici,-ce.
lubricare Introducere a unui lichid într-un sistem tehnic (sondă, conductă) aflat sub presiune, s.f., g.-d. art. lubricării, pl. lubricări.
lubricator Dispozitiv de forma unui tub, folosit la operaţia de lubricare. s.n., pl. lubricatoare. lubricitate (livr.) Senzualitate excesivă; obscenitate. s.f, g.-d. art. lubricităţii.
lubrifia (-fi-a) tr. A pune un lubrifiant între două suprafeţe aflate în frecare; a unge. vb. I, ind. prez. 3 lubrifiază, I pl. lubrifigm; conj. prez. 3 să lubrifigze; ger. lubrifimd.
lubrifiant1 (-fi-ant) Material vâscos sau praf care se pune între două suprafeţe care se freacă între ele. s.m., pl. lubrifianţi.
lubrifiant2,-ă (-fi-ant) (despre substanţe) Care lubrifiază. adj.,pl. lubrifianţi,-te^
lubrifianţă (-fi-an-) însuşire a unui material de a fi întrebuinţat ca lubrifiant, s.f, g.-d. art. lubrifianţei. lubrificator Dispozitiv de ungere, s.n., pl. lubrifica-toare.
lubrifigre (-fi-e-) Acţiunea de a lubrifia. s.f., g.-d. art. lubrifigrii, pl. lubrifigri.
Lucarii
676
Lucarii (la romani) Sărbătoare a pădurilor sacre, care se celebra la 19 sau la 21 iulie, s.prop.f. pi, art. Lucariile. lucarnă Fereastră mică în acoperişul unei clădiri, s.f., g.-d. art. lucarnei, pl. lucarne, luceafăr I. Nume popular al planetei Venus şi al altor stele strălucitoare. 2. (fig.) Personalitate de excepţie. s.m., pl. luceferi.
Luceafărul/Luceafărui-Ciobanilor/Luceafărul-de-Seară/Luceafărul-de-Zjuă (pop.) Planeta Venus. s.prop.m.
lucernă Plantă erbacee furajeră, perenă, cu flori albas-tre-violete. s.f, g.-d. art. lucgmei. luci intr. I. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A scânteia, a sclipi, //(despre ochi) A avea o lumină, o strălucire deosebită. 3. (despre idei, sentimente) A apărea brusc, pentru timp scurt. //A se impune prin calităţi deosebite, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lucesc, imperf. 3 sg. lucea; conj. prez. 3 să lucească, lucjd,-ă Care este treaz, conştient. //Cu mintea clară, pătrunzătoare. //în deplinătatea facultăţilor mintale, adj., pl. lucizi,-de.
luciditate Stare de conştienţă. //Claritate în gândire. //Deplinătate a facultăţilor intelectuale, s.f, g.-d. art. lucidităţii.
Iuciferic,-ă Demonic, adj., pl. luciferici,-ce. lucifermă Substanţă fotogenă secretată de licurici, s.f, g.-d. art. luciferinei.
lucifob,-ă Care fuge de lumină, adj., pl. lucifobi,-e. luciolă (-ci-o-) (livr.) Licurici, s.f, g.-d. art. luciolei, pl. luciole.
lucios,-oasă Care luceşte; lucitor, strălucitor; scânteietor. adj., pl. luciQşi,-oase.
lucire Faptul de a luci. s.f, g.-d. art. lucirii, pl. luciri. lucit(2r,-oare Care răspândeşte lumină; sclipitor, strălucitor; lucios, adj., pl. lucitori,-oare. lyciu1 Aspect al unui corp lucios; suprafaţă strălucitoare a unui obiect, //(fig.) Strălucire, splendoare. //Lustru. /~de apă = întindere, suprafaţă de apă. s.n., art. luciul, pl. luciuri.
lyciu2,-ie 1. Care luceşte; lucios. 2. Cu lustru; lustruit, /(fam.) Sărăcie ~ = sărăcie mare, mizerie. 3. (despre terenuri, drumuri) Acoperit cu gheaţă; alunecos, adj., pl. lucii.
lucogre (înv.) Lumină; strălucire, s.f, g.-d. art. lucQrii, pl. lucfiri.
lucra !• intr. şi tr. A presta o muncă, a munci, /(tr.) A nu avea ce ~ = a nu-şi vedea de treabă. 2. intr. A funcţiona, a fi în mişcare. 3. tr. A prelucra un material brut, dându-i o altă formă. HA coase, a broda, a împleti. HA construi, a clădi. HA fabrica. 4. tr. (fig.) A unelti împotriva cuiva. vb. I, ind. prez. 3 lucrează.
lucrare 1. Acţiunea de a lucra. IA pune in ~ = a pune în practică. //Scriere, operă, realizare artistică. 2. Muncă pentru a îndeplini ceva; înfăptuire, s.f, g.-d. art. lucră; rii, pl. lucrări.
lucrat Faptul de a lucra. s.n.
lucrativ,-a Care aduce un câştig; rentabil, adj., pl.
lucrativi,-e.
lucrătar.-oare 1. adj. 1. Care lucrează. 2. (despre zile) în care se lucrează. II. s.m. şi f. Persoană care lucrează; muncitor, adj., s.m. şi f, pl. lucrători,-oare. lucrătură 1. Felul în care a fost executat un lucru, un obiect (de mână), 2. (fig., fam.) Uneltire, s.f, g.-d. art. lucrăturii, pl. lucrături.
lycru A. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe); obiect, /(jur.) ~ imobil (sau nemişcător) = lucru care, în mod natural, nu poate fi mişcat dintr-un loc într-altul. ~ mobil (sau mişcător) = lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. 2. Bun care aparţine unei persoane sau unei colectivităţi. B. 1. Activitate fizică sau intelectuală;
muncă, treabă; acţiune, faptă. /Front de ~ = porţiune dintr-o construcţie la care lucrează concomitent mai multe formaţii de lucru, echipate corespunzător. De - =
a)	în care se lucrează. Zile de b) folosit la treabă. Haină de ~; c) folosit într-o activitate. Procedeu de
A fi in ~ = a fi în curs de executare. A-şi face de - (cu cineva sau cu ceva) = a) a-şi pierde vremea cu o treabă neimportantă sau cu o persoană care creează dificultăţi;
b)	a-şi crea singur încurcături. ~ în (sau pe) bandă = organizare a producţiei în care obiectele de realizat se deplasează pe o bandă rulantă, (ist.) - domnesc = obligaţie pe care o aveau ţăranii dependenţi din ţările române în Evul Mediu de a presta munci în folosul domnitorului. (fiz.) ~ mecanic = energie dezvoltată de o forţă care acţionează asupra unui corp. 2. Rezultatul muncii. C. 1. Chestiune, problemă. 2. Situaţie. 3. (la pl.) întâmplare, eveniment, s.n., pl. lucruri.
lucruşor Diminutiv al lui lucru, s.n., pl. lucruşoare. luctuos,-oasă (-tu-os) (rar) Lugubru, trist, /(med.) Respiraţie ~ = respiraţie dificilă, însoţită de gemete. adj.,pl. luctuQşi,-oase.
Iud,-ă (reg.) Naiv, fără experienţă; (p. ext.) prost, nătâng. adj.,pl. luzi,-de.
luddism Mişcare a proletariatului englez din secolele XVIII - XIX, care a luat forma distrugerii uneltelor, s.m. lude1 v. liude1. lude2 v. liude2.
ludian1 (-di-an) Ultimul etaj al eocenului. s.n. Iudian2,-ă (-di-an) Care aparţine ultimului etaj al eocenului. adj., pl. ludieni,-e.
Iudic,-ă 1. Referitor la joc; glumeţ. 2. (p. ext.) Fără finalitate, gratuit, adj., pl. ludici,-ce. ludlow (germ., tipogr.) Maşină de turnat rânduri, folosită pentru culegerea de titluri, lucrări de ornament etc. s.n., art. ludlowul.
ludotecă (rar) Colecţie de jucării şi de jocuri, s.f, g.-d. art. ludotgcii, pl. ludoteci.
ludovic Veche monedă franceză de aur. s.m., pl. ludovici.
ludwigit Borat natural de fier şi de magneziu, s.n. lues (med.) Sifilis, s.n.
luetă (lu-e-) (med.) Uvulă; (pop.) omuşor. s.f, g.-d. art. luetei, pl. lugte.
luetic,-ă (lu-e-) Sifilitic, adj., s.m. şi f., pl. lugtici,-ce.
lufar Peşte răpitor marin, cu corpul turtit lateral, cu
came gustoasă, s.m., pl. lufari.
lyfă Plantă agăţătoare din Africa şi Asia, al cărei fruct
uscat serveşte ca burete de baie. s.f, g.-d. art. lufei, pl-
lufe.
luft 1. Spaţiu liber între două elemente situate foarte aproape unul de altul. 2. (sport) Greşeală comisă de sportivul care şutează pe lângă minge, s.m., pl. lufturi. lufta intr. (sport) A comite un luft. vb. I, ind. prez. 3 luftegză.
lugher Velier mic cu doi arbori, s.n., pl. lughere. lugojean (Locuitor) din Lugoj, adj., s.m., pl. lugojgni,-e. lugojeana Numele unui dans popular bănăţean; melodia acestui dans. s.f. art., neart. lugojgană, g.-d. art. lu-gojgnei.
lugojeancă Locuitoare din Lugoj, s.f, g.-d. art. lugo-jgncei, pl. lugojgnce.
lugfil (med.) Soluţie apoasă pe bază de iodură de potasiu, folosită în tratamentul hipertiroidismului, s.n. lugubru,-ă Jalnic, înfiorător, sinistru, adj., pl. lugubri,-e. lujer Tulpină subţire; (la plantele erbacee) ramură tânără, s.m., pl. lujeri.	,
lulea Obiect folosit la fumat, alcătuit dintr-o parte mai groasă şi scobită pentru pus tutunul, /(adv,) îndrăgostit ~ = foarte îndrăgostit, s.f., art. luleaua, g.-d. art. lulelei, pl-lulgle, art. lulelele.
677
luminescent
lumaşgl Rocă sedimentară calcaroasă, alcătuită din fragmente de cochilii sau schelete de organisme, s.n. lumânare 1. Obiect de luminat, de forma unui cilindru subţire din ceară sau din altă materie grasă, având un fitil care, aprins, arde. /(Drept) ca ~a = foarte drept. La ~ = la lumina lumânării. A căuta (pe cineva sau ceva) cu -a = a căuta (pe cineva sau ceva) cu stăruinţă. Â (ine (cuiva) ~a = a veghea pe cineva în momentul morţii (ţinându-i lumânarea aprinsă). 2. (înv.) Unitate de măsură pentru intensitatea luminii. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, s.f., g.-d. art. lumânării, pl. lumânări, lumânărgr (rar) Fabricant sau vânzător de lumânări. s.m., pl. lumânărari.
lumânărărie (rar) Lumânărie. s.f., art. lumânărâria, g.-d. art. lumânărăriei, pl. lumânărării, art. lumânărăriile. lumânărica-pământului Genţiană. s.f. art., g.-d. art. lumânărglei-pământului.
lumânărică 1. Diminutiv al lui lumânare. 2. Plantă erbacee medicinală cu frunze mari şi flori galbene, s.f, g.-d. art. lumânărglei, pl. lumânărgle, art. lumânărelele. lumânărie Loc în care se fabrică sau se vând lumânări; lumânărărie. s.f., art. lumânăria, g.-d. art. lumânăriei, pl. lumânării, art. lumânăriile.
lumbago Boală manifestată prin dureri în regiunea lombară, s.n., art. lumbagoul. lumbalgie v. lombalgie.
lume A. 1. Totalitatea celor ce există în realitate; univers. /De când e ~a (şi pământul) — de (sau din) totdeauna. Cât e ~a (şi pământul) = a) veşnic; b) (în construcţii negative) niciodată; nicăieri, (reg.) Până-i ~a = a) totdeauna; veşnic; b) (în construcţii negative) niciodată, nicăieri. Nici pentru toată ~a sau pentru nimic în ~ = cu niciun preţ. Că (doar) nu piere -a, se spune când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut. 2. Ansamblu format din Pământ şi din aştrii vizibili. 3. Pământul cu întreaga lui viaţă (animală şi vegetală). /~a veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii. -a nouă - cele două Americi şi Oceania. /ín (sau prin) toată -a (sau ~a toată) = pretutindeni, peste tot. A se duce (sau a fugi, a pleca) în ~ = a pleca departe, fără să ştie unde. A da cuiva drumul în ~ = a da cuiva libertatea să plece. A-(şi) lua -a în cap = a pleca (departe), din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc. B. 1. Populaţia globului, omenirea întreagă; umanitatea. /~a a treia = termen generic pentru ţările în curs de dezvoltare. ~a a patra = populaţia foarte săracă din ţările dezvoltate. 2. Grup social considerat din punct de vedere al profesiunii, al culturii, al modului de viaţă, -a scriitorilor. 3. Public, mulţime, mediu social; societate. /Om de ~ = om care are experienţa vieţii în societate, care cunoaşte uzanţele. Ca ~a = cum se cuvine, cum trebuie. A fi în rând cu ~a = (a fi) la fel cu ceilalţi; ® (fi) cu o viaţă chibzuită. A ieşi (sau a scoate capul) în ~ = a apărea în societate. A ajunge (sau a fi) de râsul ~ii = a se face de râs. C. 1. Viaţă, existenţă. /A veni pe ~ = a se naşte. A se duce (flecare) în -a lui = a-şi vedea (fiecare) de treburile lui. Nu ştie pe ce ~ e (sau se află) = nu ştie nimic din ce se întâmplă. Când ţi-e ~a mai dragă = când te simţi mai bine, când nu te aştepţi. //Viaţă laică, liberă. IDe - = care se refera ia viaţa de plăceri. 2. ~a de apoi (sau ~a cealaltă, ceea ~) = a) (în concepţiile religioase) v'aţa de dincolo de moarte; b) (în basme) celălalt tărâm.
g.-d. art. lumii, pl. lumi.
■Utnen1 (fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos. pl- lumeni.
'Utnen2 Canal în interiorul unui organ anatomic cavitar sau al unor fibre textile, s.n., pl. lumene. umenmgtru Dispozitiv pentru măsurarea fluxului luminos, s.n., art. lumenmgtrul, pl. lumenmgtre.
lumgsc,-ească 1. Referitor la lume, de lume. 2. Pământesc, trupesc. /Boli ~ = boli venerice. 3. Laic; de petrecere, vesel, adj., pl. lumgşti.
Iurneşte Ca oamenii, adv.
lumgţ,-eaţă (pop.) Căruia îi plac petrecerile, viaţa; vesel, adj., pl. lumgţi,-e.
luming A. 1. intr. A emite, a răspândi lumină. 2. tr. A proiecta lumină asupra unui lucru pentru a fi văzut mai bine. 3. refl. A deveni luminos. /A se ~ de ziuă = a se face lumină. HA se însenina. IA se ~ a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o nuanţă difuză care anunţă venirea ploii. B. (fig.) 1. tr. A instrui, a învăţa pe cineva. 2. tr. şi refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 3. tr. A călăuzi, a conduce. 4. refl. (despre faţă, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulţumire, de bucurie, vb. I, ind. prez. 3 luminează.
luminai Medicament cu acţiune hipnotică, s.n. luminanţă (fiz.) Strălucire, s.f, g.-d. art. luminanţei. luminanţmetru (fiz.) Instrument pentru măsurarea luminanţei. s.n., art. luminanţmgtrul, pl. luminanţmgtre. luminar (tehn.) Corp de iluminat, s.n., pl. luminare, luminare 1. Acţiunea de a (se) lumina. 2. (fig.) Instruire, educaţie, s.f, g.-d. art. luminării, pl. luminări, luminat Luminare, s.n.
luminator Panou transparent, montat într-un acoperiş ori într-un plafon, care permite iluminarea naturală a unei încăperi, [var. luminător1 s.n.\ s.n., pl. luminatoare, luminăţie (-ţi-e) (rar) Iluminaţie, s.f., art. luminăţia, g.-d. art. luminăţiei, pl. luminaţii, art. luminăţiile, lumină A. 1. Radiaţie electromagnetică emisă de corpuri incandescente sau luminescente. /~ albă = lumină mijlocie a zilei, care conţine toate radiaţiile spectrului vizibil. ~ rece = lumină cu efect termic redus. ~ monocromatică = lumină formată din radiaţii de o singură culoare spectrală. A vedea -a zilei = a se naşte. In ~a... = prin prisma..., din punctul de vedere al... A da la~ = a) a descoperi; b) a publica o carte. Pe ~ = în timpul zilei. A ieşi la ~ = a) a scăpa de primejdie; b) a se dezvălui. A scoate (pe cineva) la ~ = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situaţie. A pune într-o - bună (sau rea, urâtă etc.) = a evidenţia aspectele pozitive (sau negative) din viaţa sau din activitatea cuiva, //(fig.) Strălucire; înseninare. 2. Izvor, sursă de lumină (A, 1); (pop.) luminare. I~ de control = indicaţie luminoasă care arată funcţionarea unei instalaţii de telecomandă, a macazurilor, a semnelor de cale ferată etc. //Sursă luminoasă colorată, situată pe o navă, pe o aeronavă etc., folosită la indicarea poziţiei sau la semnalizare. //Flacără, flăcăruie. //Unitate de măsură pentru fluxul luminos. 3. ~a ochilor = pupilă. IA-i fi cuiva drag ca ~a ochilor = a-i fi cuiva foarte drag. B. (fig.) învăţătură, cultură, educaţie. IA arunca o ~ (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) ~ (într-o chestiune) = a lămuri (o problemă) C. 1. Deschidere liberă într-o construcţie, între două piese ale unui sistem tehnic etc. I~ verde = (fig.) aprobare. 2. Stăvilarul morii, s.f, g.-d. art. luminii, pl. lumini.
luminătQr1 v. luminator.
luminătfir2,-oare (şi fig.) (Persoană) care luminează. adj., s.m. şi f, pl. luminătari,-oare.
Luminăţia Sa (înv.) Termen de reverenţă pentru un domnitor; maiestate, înălţime, domnie etc. loc. pr., g.-d. Luminăţiei Sale, pl. Luminăţiile Lor.
Luminăţia Ta (Voastră) (înv.) Termen de reverenţa pentru un domnitor; maiestate, înălţime, domnie etc. loc. pr., g.-d. Luminăţiei Tale (Voastre).
Luminăţiile Voastre (înv.) Termen de reverenţă, loc. pr. Iuminescgnt,-ă/luminiscgnt,-ă Care prezintă lumi-nescenţă. adj., pl. luminescgnţi,-te/luminiscgnţi,-te.
luminescenţă
678
luminescenţă/luminiscenţă însuşire a unor corpuri de a produce radiaţii luminoase neînsoţite de radiaţii termice. s.f., g.-d. art. luminescgnţei/luminiscenţei, pl luminescgnţe/luminiscgnţe. luminism1 Iluminism, s.n.
luminism2 Variaţie de clarobscur in artele plastice, s.n. luminist1,-ă Adept al luminismului1; iluminist, s.m., pl luminişti; s.f., g.-d. art. lumimstei, pl. luministe. luminist2,-ă Pictor care foloseşte efecte de lumină, s.m., pl luminişti; s.f, g.-d. art. luministei, pl. luministe, luminiş 1. Suprafaţă fără arbori într-o pădure; poiană.
2.	Porţiune de cer senin. 3. Pată de lumină, s.n., pl. luminişuri.
luminiţă 1. Diminutiv al lui lumină. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori galbene, mari, plăcut mirositoare, s.f., g.-d. art. luminiţei, pl. luminiţe. luminofor1 1. Substanţă luminescenţă folosită în becurile fluorescente. 2. Semnal luminos, s.m., pl. luminofori. luminofor2,-ă Care are un semnal luminos, adj., pl luminofori,-e.
luminos,-oasă 1. Plin de lumină. 2. Care răspândeşte lumină. 3. (fig.) Care îndrumă. 4. (fig.) Clar, senin; pătrunzător, adj., pl. luminoşi,-oase. luminoschemă Tablou schematic al elementelor unei instalaţii, prevăzut cu becuri; schemă luminoasă, s.f, g.-d. art. luminoschemei, pl. luminoschgme. luminoscop Aparat pentru măsurarea radiaţiilor emise prin luminescenţă. s.n., pl luminoscoape. luminozitate 1. însuşire a unui corp de a răspândi lumină, de a fi luminos. 2. Strălucire. 3. (fig.) Seninătate, optimism, s.f., g.-d. art. luminozităţii, pl. luminozităţi, lumitip Maşină de cules cu claviatură electrică la care se execută în acelaşi timp şi culegerea şi o probă dactilografiată. s.n., pl lumitipuri. lumpen Persoană care face parte din lumpenproletariat; lumpenproletar. s.m., pl. lumpeni. lumpenproletar Lumpen, s.m., pl lumpenproletari. lumpenproletariat (-ri-at) (în terminologia marxistă) Categorie de persoane fără ocupaţie precisă, provenite din diferite pături sociale, ca urmare a şomajului şi a sărăcirii, s.n.
Luna 1. Nume dat în astronomie satelitului natural al Pământului, care se învârte în jurul acestuia şi care îl luminează în timpul nopţii. /~ă nouă = momentul în care Luna este în conjuncţie cu Soarele şi se vede numai o mică porţiune din suprafaţa sa. ~ă plină = momentul când se vede întregul disc al Lunii, s.prop.f., g.-d. Lunii. lunamobH Vehicul conceput pentru a se deplasa pe solul accidentat al Lunii. s.n.
lunar,-ă 1. Referitor la lună (A). 2. Care se produce, apare o dată pe lună (B); mensual, adj., pl. lunari,-e. Iunatec,-ă v. lunatic.
lunatic,-ă 1. (şi s.) Somnambul. 2. Sperios, fricos. 3. Cu idei şi purtări ciudate, bizare. 4. (rar) Ireal. 5. (pop.) Născut în aceeaşi lună cu altul. [var. lunatec,-ă adj.) adj., pl lunatici,-ce.
lunatjsm (med.) Somnambulism. s.n. lungţie (-ţi-e) Perioadă de timp dintre două faze identice ale Lunii; lună sinodică. s.f, art. lunaţia, g.-d. art. lunaţiei, pl lunaţii, art. lunaţiile. lunaut (-na-ut) (livr.) Explorator al Lunii; selenaut. s.m., pl. lunauţi.
lună1 A. 1. Satelit al unei planete. IA trăi în ~ sau a fi căzut din ~ = a fi rupt de realitate, a nu fi în temă. A promite ~a de pe cer = a promite lucruri imposibile. Căte-n ~ şi-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui. 2. Lumină pe care o reflectă Luna. B. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Lunii în jurul Pământului. I~ calendaristică = fiecare dintre inter-
valele de timp apropiate de perioada de revoluţie a lunii (A, 1). ~ sinodică = lunaţie. 2. Perioadă de timp egală cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. /~ de miere = prima lună dintr-o căsătorie, (loc. adv.) Pe~ = lunar (B). Cu -a
-	(angajat, închiriat) cu plată lunară, s.f, g.-d. art. lunii, pl. luni.
luncă 1. Şes de-a lungul unei ape curgătoare; zona inundabilă a unei văi. 2. Pădure de sălcii, arini etc. pe malul unei ape curgătoare, s.f., g.-d. art. luncii, pl. lunci, luncet Totalitate a luncilor formate de-a lungul unei ape curgătoare, s.n., pl. lunceturi. lunch (lănci) (angl.) Masă uşoară de prânz (care se serveşte la bufet), s.n.
luncuMţă Diminutiv al lui luncă; luncuţă. s.f, g.-d. art. lunculiţei, pl. lunculiţe.
luncuţă Lunculiţă. s.f, g.-d. art. luncuţei, pl. luncuţe. lunea In fiecare luni. adv.
luneca 1. intr. A aluneca. 2. intr. A se deplasa lin, fără zgomot, //(despre păsări) A zbura lin. 3. intr. (despre mâncăruri sau băuturi) A merge uşor pe gât. 4. refl. (fig., înv.) A se înşela; a greşi. vb. I, ind. prez. 3 lungcă lunecare Acţiunea de a luneca, s.f., g.-d. art. lunecării, pl. lunecări.
lunecos,-oasă 1. Pe care se lunecă uşor; lustruit.
2.	(fig.) Nestatornic, adj., pl. lunecoşi,-oase. lunecuş 1. Loc pe care se poate luneca; gheţuş. 2. (rar) Alunecare, s.n., pl. lunecuşuri.
lunetă 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile. 2. Dispozitiv fixat pe anumite maşini-unelte pentru sprijinirea pieselor care se prelucrează.
3.	Element de arhitectură de forma unei bolţi semicirculare. s.f., g.-d. art. lungtei, pl lungte.
lunetist Trăgător dotat cu armă cu lunetă, s.m., pl. lunetişti.	_
lung1 (de obicei art.) Lungime. //« (de-a) ~ul - în direcţia lungimii. în ~ şi în lat = pretutindeni, s.n. Iung2,-ă 1. Cu lungime mare. IA avea mână ~ sau afi~ de mână = a avea obiceiul să fure. 2. De statură mare; înalt. 3. Care se întinde pe o suprafaţă mare; vast.
4.	(despre mâncăruri) Apos, diluat. Zeamă ~ = a) mâncare slabă, fără gust; b) vorbire anostă, fără conţinut.
5.	Care durează mult timp. /Vorbă ~ = vorbărie inutilă, //(adv.) îndelung; adânc. IA se uita ~ (la cineva sau la ceva) = a privi mirat (la cineva sau la ceva), adj-, P‘-lungi.
lungan,-ă (fam.) Persoană foarte înaltă (şi slabă), s.m., pl. lungani; s.f, g.-d. art. lunganei, pl. lungane. Iungăreţ,-eaţă Care este alungit; lunguieţ, adj-, P‘-lungărgţi,-e.	^	.
lungi 1. tr. şi refl. A (se) face (mai) lung, a (se) întinde în lungime. 2. refl. A se odihni (întins pe pat). 3. tr. A spori o mâncare sau o băutură adăugându-i apă. 4. tr-A face să dureze (mai) mult. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 P‘-lunggsc, imperf. 3 sg. lungea; conj. prez. 3 să lungească, lungime 1. Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafeţe plane dreptunghiulare. /~ de undă = distanţă între două puncte succesive ale unei unde, aflate in aceeaşi fază de oscilaţie. 2. Durată mare de timp. &/■> g.-d. art. lungimii, pl. lungimi.	.
lungire 1. Acţiunea de a (se) lungi. 2. Operaţie de deformare plastică pentru a mări lungimea unei pies® prin micşorarea dimensiunilor transversale, s.f, g-d- art‘ lungirii, pl. lungiri. .
lungiş (pop., în expr.) In (sau de) ~ sau de-a ~ul Ţ 'î1 lung. In ~ şi în curmeziş = în toate direcţiile, pretutindeni. loc. adv.
lungmetraj Film care depăşeşte 1.000 m lungime, s.n-, art. lungmetrajul, pl. lungmetraje. lungoare v. lingoare.
679
lustrui
lunguieţ,-iaţă Care este mai mare în lungime decât în lăţime; cu formă alungită, adj., pl. lunguieţi,-e. lunguieţ,-eaţă Lunguţ. adj., pl. lunguieţi,-e. iungiiţj-a Diminutiv al lui lung; lunguieţ, adj., pl. lun-gUţi,-e.
luni Prima zi a săptămânii, s.f., art. lunea, pl. luni, art. lunile.
luntraş Persoană care conduce o luntre; vâslaş. s.m.,pl. luntraşi.
luntrăşiţă 1. (pop.) Luntraşă. 2. Soţia unui luntraş, s.f., g.-d. art. luntrăşiţei, pl. luntrăşiţe. luntre Ambarcaţiune cu fundul plat, folosită pe ape liniştite; barcă (cu vâsle). IA se face (sau a se pune, a se aşeza) ~ şi punte = a încerca prin toate mijloacele să realizeze sau să împiedice realizarea a ceva. s.f, g.-d. art. luntrii, pl. luntri.
luntri intr. (rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. luntresc, imperf. 3 sg. luntrea; conj. prez. 3 să luntrească.
luntricică 1. Luntrişoară. 2. (bot.) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori dispuse în spice sau capitule, s.f, g.-d. art. luntricelei, pl. luntri-cgle, art. luntricelele.
luntrişoară Diminutiv al lui luntre; luntricică, luntriţă. s.f, g.-d. art. luntrişoarei, pl. luntrişoare. luntriţă Luntrişoară. s.f, g.-d. art. luntriţei, pl. luntriţe. lunula 1. Figură plană constituită din două arce de cerc cu aceleaşi extremităţi. 2. (la oameni) Pată albă, de forma unei semilune, la baza unghiei, s.f., g.-d. art. lunjjlei, pl. lunule.
lunjjră Putregai în structura lemnului, s.f, g.-d. art. lunarii, pl. lunuri.
lup 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu gâtul gros, cu capul mare şi cu coada stufoasă. I~ îmbrăcat în piele de oaie sau ~ in pielea oii, se spune despre un om şiret şi prefăcut. Vorbeşti de ~ şi ~ul la uşă = vorbeşti despre cineva şi acesta tocmai soseşte. A mânca (sau a înghiţi) ca ~ul = a mânca mult şi cu lăcomie. A închide ~ul în stână = a-şi aduce singur duşmani în casă. Foame de~ = foame mare. 2. (fig.) Om hrăpăreţ şi crud. /(fig.) ~ tânăr = tânăr ambiţios, de viitor (în domeniul finanţelor, al politicii etc.). s.m., pl. lupi, art. lupii. lupan1 (reg.) Pui de lup. s.m., pl. lupani. jupan2,-ă (reg., despre animale) Sur, cenuşiu, adi., pl-upani,-e.
lupanar Bordel, s.n., pl. lupanare.
•Upă 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. Umflătură apărută sub piele, s.f., g.-d. art. lupei, pl. lupe.
Jupărie Mulţime de lupi. s.f, art. lupăria, g.-d. art.
Jupăriei, pl. lupării, art. lupăriile.
lup-de-mare Peşte marin, lung de circa 1 m şi cu dinţi
Puternici, s.m., pl. lupi-de-mare.
luP de mgre (fig.) Marinar experimentat, încercat, s.m.
+ prep. + s.f.
JuPese,-ească 1. Care aparţine lupului; ca lupul. 2. (fig.) Cu lăcomie, adj., pl. lupeşti.
Upgşte Ca lupul, în felul lupului, adv.
Upjn Plantă leguminoasă furajeră sau ornamentală, s.m. ■Upinază Intoxicaţie a unor animale (cai, oi) cu lupin. S-f, g.-d. art. lupinozei, pl. lupinoze.
JUPiu,-ie (rar, despre blana sau părul unor animale) Care are culoarea părului de lup. adj., pl. lupii, lupoaică Femela lupului, s.f, g.-d. art. lupoaicei, pl. •upoaice.
lupogie 1. (înv., reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui. s.f, ort. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei, pl. lupoaie.
lupQi (fam.) Lup mare sau bătrân, s.m., pl. lupei, art. lupeii-
lupoid,-ă (med.) Asemănător cu lupusul, adj., pl. lupoizi,-de.
lupon 1. Ţesătură sintetică asemănătoare cu blana de lup. 2. Palton, haină de lupon. s.n., pl. lupoane. lupta 1 • refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva.
2.	refl. recipr. şi intr. A se război. 3. refl. şi intr. (fig.)
A se strădui să învingă un obstacol, să atingă un rezultat etc. 4. intr. (fig.) A se strădui să obţină ceva. vb. I, ind. prez. 3 luptă.
luptgici Voloc. s.n., pl. luptace.	;
luptaş (rar) Luptător, s.m., pl. luptaşi, luptă 1. încăierare, bătaie. 2. (la pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. !~ clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice regulamentare se aplică numai la partea superioară a corpului. ~ libere = formă de lupte în care procedeele tehnice se aplică în orice parte a corpului. 3. Ciocnire între două forţe inamice; bătălie, //(fig.) Ciocnire între două forţe care acţionează în sens contrar. l~ de clasă = (în teoria marxist-leninistă) = luptă, pe plan economic, politic şi ideologic, între clase cu interese fundamental opuse. 4. Străduinţă depusă de cineva pentru a învinge un obstacol. 5. Efortul depus pentru a combate o idee, o concepţie etc. s.f, g.-d. art. luptei, pl. lupte.
luptător,-oare 1. Persoană care (se) luptă. 2. Sportiv care practică luptele (libere sau clasice), s.m., pl. luptători; s.f, g.-d. art. luptătoarei, pl. luptătoare, lupul-albinelor Insectă carnivoră care trăieşte pe flori. s.m. art.
lupul-bălţii (iht.) Ştiucă. s.m. art.
lupulină Pulbere extrasă din hamei, care dă aromă şi
amărăciune berii, s.f., g.-d. art. lupulmei.
iupul-vrăbiilor (-bi-i-) Pasăre cenuşie cu aripile şi
coada negre; sfrâncioc. s.m. art.
lupus Boală a pielii şi a mucoaselor, manifestată prin
plăgi şi prin noduli care atacă ţesuturile, s.n.
lupuşor Diminutiv al lui lup. s.m., pl. lupuşeri.
Iurex Ţesătură fină, strălucitoare, realizată cu un fir sau cu o bandă de aur, de argint etc. s.n. lusitan,-ă (Locuitor) din Portugalia, adj., s.m. şi f, pl. lusitani,-e.
lusitanian (-ni-an) Al treilea etaj al jurasicului superior, s.n.
lustragerje Atelier în care se curăţă şi se lustruieşte încălţămintea, s.f, art. lustrageria, g.-d. art. lustrageiiei, pl. lustragerii, art. lustrageriile. lustragiu Persoană care curăţă şi lustruieşte încălţămintea. s.m., art. lustragiul, pl. lustragii, art. lustragiii, lustraţie (-ţi-e) 1. Ceremonie prin care anticii purificau
o	persoană, un câmp etc. 2. Interdicţie de a ocupa funcţii publice, aplicată temporar unei persoane compromise politic, s.f., art. lustraţia, g.-d. art. lustraţiei. lustră Lampă ornamentală cu mai multe braţe, suspendată de plafonul unei încăperi, s.f, g.-d. art. lustrei, pl. lustre.
lustrin Ţesătură fină de mătase sau bumbac, cu un luciu specific, [var. lustrină s./C] s.n. lustnnă v. lustrin.
lustru1 Interval de timp de cinci ani. s.m., art. lustrul, pl. lustri, art. lustrii.
lustru2 1. Strălucire a suprafeţei unui obiect; luciu. /Sărăcie cu ~ = sărăcie mare. 2. (fig., peior.) Spoială, superficialitate, s.n., art. lustrul, lustrui tr. A da lustru unui obiect. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) găti, a (se) ferchezui; (p. ext.) a (se) lăuda. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască.
lustrulală
680
lustrulală 1. Lustruire, lustru. 2. (fig.) Aparentă de cultură, de educaţie etc.; spoială, s.f., g.-d. art. lustruirii, pl. lustruigli.
lustruire 1. Acţiunea de a (se) lustrui. 2. (spec.) Operaţie de şlefuire a unor suprafeţe pentru a le mări rezistenţa la coroziune, pentru înfrumuseţare etc. s.f, g.-d. art. lustruirii, pl. lustruiri, lustruit Lustruire, s.n.
lustruitor1 (-tru-i-) Obiect, maşină cu care se realizează lustruirea, s.n., pl. lustruitoare. lustruitor2,-oare (-tru-i-) Persoană care se ocupă cu lustruirea, s.m., pl. lustruitQri; s.f, g.-d. art. lustruitoarei, pl. lustruitoare.
Iuş,-ă (fam.) 1. Saşiu. 2. Echivoc, suspect, adj., pl. !uşi,-e.
lut 1. Argilă. /~ verde = argilă de culoare verde, folosită pentru brâie la casele ţărăneşti. //(p. ext.) Obiect făcut din lut. 2. Pământ, s.n., pl. luturi, lutărie Teren de unde se scoate lut. s.f., art. lutăna, g.-d. art. lutătiei, pl. lutării, art. lutăriile. luteină Progesteron. s.f, g.-d. art. luteinei. luteran,-ă (Adept) al luteranismului. adj., s.m. şi f, pl. luterani,-e.
luteranism Doctrină protestantă germană, fondată de Martin Luther, care considera esenţială pentru mântuire credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat, s.n. luteţian1 (-ţi-an) (geol.) Primul etaj al eocenului. s.n. Iuteţian2,-ă (-ţi-an) Referitor la luteţian1. adj., pl. luteţieni,-e.
lutgţiu Element chimic din familia pământurilor rare. s.n.
luth (th. pron. t) Vechi instrument cu coarde asemănător cu lăuta, s.n., pl. luthuri.
lutlgr (-ti-er) Meşteşugar specializat în construirea instrumentelor muzicale cu coarde, s.m., pl. lutieri. Iutist,-ă Instrumentist care cântă din luth. s.m., pl. lutişti; s.f., g.-d. art. lutjstei, pl. lutiste. lutişor 1. Diminutiv al lui lut. 2. Argilă colorată în galben, roşu sau brun, folosită în picturi, s.n. lutos,-oasă Care conţine mult lut, argilos. adj., pl. lutaşi,-oâse.
lutră (zool.) Vidră, s.f., g.-d. art. ljjtrei, pl. latre, lytru Blană de vidră, s.n., art. lutru!.
. lutui tr. (reg.) A lipi (ceva) cu lut. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. lutuigsc, imperf. 3 sg. lutuia; conj. prez. 3 să lutu-iască,
lux1 (fiz.) Unitate de măsură a iluminării, s.m., pl. lucşi. lux2 1. Nivel de viaţă foarte costisitor. //Fast, eleganţă. IDe ~ = a) care nu este neapărat necesar; elegant; b) de calitate superioară; select; c) care are articole de calitate superioară. Magazin de ~. A face ~ = a duce o existenţă foarte costisitoare. 2. (fig.) Risipă, exces. s.n. luxa tr. A-şi deplasa un os din articulaţie; a-şi scrânti o mână, un picior etc. vb. I, ind. prez. 3 luxează luxgre Acţiunea de a luxa; luxaţie. s.f, g.-d. art. luxgrii. luxaţie (-ţi-e) Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, s.f., art. luxaţia, g.-d. art. luxaţiei, pl. luxgţii, art. luxaţiile. luxemburghez,-ă (Locuitor) din Luxemburg, adj., s.m. şi f, pl. luxemburghezi,-e. luxfgr Placă de sticlă groasă care se montează în pereţi sau în pardoseli, s.m.
luxmgtru Instrument pentru măsurarea iluminării, s.n., art. luxmgtrul, pl. luxmetre.
IUXQS,-oasă Somptuos, bogat, //(despre persoane) Care se îmbracă cu lucruri scumpe, care face lux. adj., pl. luxaşi,-oase.
luxură (livr.) Viciu al celor care se dedau fără reţinere plăcerilor senzuale; desfrânare. [var. luxurie s.f] s.f, g.-d. art. luxurii, pl. luxuri.
luxuriant,-ă (-ri-ant) (despre vegetaţie) Extrem de bogat, //(fig.) încărcat, abundent, adj., pl. luxurianţi,-te, luxurianţa (-ri-an-) Abundenţă (de vegetaţie), s.f, g.-d. art. luxurianţei. luxurie v. luxură.
luxurlQS,-oasă (-ri-os) Desfrânat, lasciv, adj., pl. luxu-ri2şi,-oase.
M,m
m1 (em/me/mî) A şaisprezecea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. m/m-uri. m2 (mî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. m. macVmac-mgc Cuvânt care imită strigătul raţelor. interi.
mac2 1. Nume dat mai multor plante din familia papa-veraceelor, cu flori, de obicei, roşii şi cu seminţe uleioase, închise într-o capsulă. 2, Sămânţa macului (1), folosită în alimentaţie, s.m., pl. maci.
maca (înv.) Numele unui joc de cărţi; bacara, s.f, art. macaua, g.-d. art. macalei.
macabg Varietate de struguri albi, cu bob mare şi rotund. //(adj.) Struguri ~. s.n.
macabru,-ă 1. Care se referă la moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, adj., pl. macabri,-e. macac Specie de maimuţă cu capul turtit şi cu coada scurtă, care trăieşte în Asia. s.m., pl. macaci, macadam Drum pavat cu piatră măruntă; (p. restr.) piatra din care este format acest pavaj, s.n., pl. macadamuri.
macadamiza tr. (rar) A pietrui un drum cu macadam.
vb. I, ind. prez. 3 macadamizează.
macagiu (înv.) Muncitor care se ocupă cu manevrarea
macazurilor; acar. s.m., art. macagiul, pl. macagii, art.
macagiii.
macairsdus Animal carnivor fosil, din familia felide-lor, care a trăit din pliocen până la sfârşitul cuaternarului. s.m., pl. macairoduşi.
macamă (rar) Gen literar arab, în care versurile alternează cu proza ritmată, s.f, g.-d. art. macamei, pl. macámé.
macara. Sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu ajutorul căruia se ridică greutăţi mari pe distanţe scurte, s.f, art. macaraua, g.-d. art. macaralei, pl. macarale, art. macaralele.
macaragist,-ă (rar) Macaragiu, s.m., pl. macaragişti; s.f., g.-d. art. macaragistei, pl. macaragiste. macaragiţă (rar) Muncitoare la o macara, s.f, g.-d. art. macaragiţei, pl. macaragiţe.
macaragiu Muncitor care lucrează pe o macara; maca-ragist s.m., art. macaragiul, pl. macaragii, art. macaragiii.
macaroană (mai ales la pl.) Produs alimentar industrial, în formă de tuburi lungi şi subţiri, fabricat din făină. s.f., g.-d. art. macaroanei, pl. macaroane, macaronadă (rar) Poezie în stil macaronic. s.f, g.-d. ort. macaronadei, pl. macaronade. macaronar (fam.) Italian, s.m., pl. macaronari. macarenic,-ă (livr., despre versuri, poezie, stil etc.) Care parodiază şi satirizează moravurile cavalereşti prin compoziţii burleşti, adj., pl. macaranici.-ce. macat (pop.) Cuvertură subţire de lână, de bumbac etc. s-n., pl. macaturi/macate.
macaz Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de cale ferată sau de tramvai, care permite dirijarea vehiculelor de Pe o linie pe alta. /- aerian - dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o linie pe alta. (fam.) A schimba -ul - a) a îndrepta în altă direcţie cursul unor evenimente;
b)	a-şi schimba atitudinea faţă de cineva (sau de ceva); a-şi schimba concepţiile. s.n., pl. macazuri, mac-cornut Plantă ierboasă cu tulpină verde-albăstruie, folosită în medicina populară, s.m.
macedoneancă (Locuitor) din Macedonia, adj., s.m., pl. macedongni,-e.
macedoneană Limba vorbita de macedoneni, s.f, g.-d. art. macedongnei.
macedoneancă Locuitoare din Macedonia, s.f, g.-d. art. macedongncei, pl. macedongnce. macedoromân,-ă Aromân, adj., s.m.. pl. macedoromânce.
macedoromână Aromână, s.f, g.-d. art. macedoromânei.
macedoromâncă Aromâncă, s.f, g.-d. art. macedoromâncei, pl. macedoromânce, macera tr. A ţine un corp solid (frunze, flori etc.) într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. Hrefl. A elimina părţile solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent, vb. I, ind. prez. 3 macerează, macerare Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. s.f, g.-d. art. macerării, pl. macerări, maceraţie (-ţi-e) Macerare, s.f. art. maceraţia, g.-d. art. maceraţiei, pl. maceraţii, art. maceraţiile. macferlan (înv.) Pardesiu bărbătesc fără mâneci, cu două deschizături pentru braţe şi cu o pelerină scurtă pe umeri, s.n., pl. macferlane.
mach (mah) (fiz.) Unitate de măsură pentru viteza fluidelor, egală cu 340 m/s, utilizată în aerodinamică şi în tehnica rachetelor, s.m., pl. machi. macheta tr. A concepe şi executa macheta unui proiect. vb. I, ind. prez. 3 machetează. machetator,-oare Machetist! s.m., pl. machetateri; s.f, g.-d. art. machetatoarei, pl. machetatoare. machetă 1. Model, la scară redusă, al unei clădiri, al unei piese tehnice, al unei opere de artă etc. 2. Prezentare, înaintea finalizării, a unui text ştiinţific, a unui afiş, a unei coperţi de carte etc. s.f, g.-d. art. machetei, pl. machete.
machetist,-ă Persoană care concepe şi execută machete; machetator. s.m., pl. machetişti; s.f, g.-d. art. machetistei, pl. machetiste.
machia (-chi-a) tr. şi refl. A (se) farda, a(-şi) schimba înfăţişarea pentru scenă. vb. I, ind. prez. 3 machiază,
1	pl. machigm; conj. prez. 3 să machigze; ger. machiind. machiaj (-chi-aj) Acţiunea de a (se) machia, s.n., pl. machiaje.
machiavelic,-ă (-chia-) Perfid, viclean, adj., pl. machiavelici,-ce.
machiavelism (-chia-) Acţiune vicleană, perfidă; ma-chiaverlâc. s.n., pl. machiavelisme. machiaverlâc (-chia-) (înv.) Machiavelism, s.n., pl. machiaverlâcuri.
machigre (-chi-e-) Acţiunea de a (se) machia; machiaj. s.f, g.-d. art. machigrii, pl. machieri. machieur (machiör) (rar) Bărbat care execută machiaje. s.m., pl. machieuri.
machieuză (machiază) (rar) Femeie care execută machiaje. s.f, g.-d. art. machieuzei, pl. machieuze. machinaţie v. maşinaţie, machinaţiune v. maşinaţie. machism1 (mahism) (rus.) Empiriocriticism. s.n. machism2 (ch pron. ci) (hisp.) Atitudine de macho. s.n., pl. machisme.
machist,1-ă (rus.) (Adept) al machismului1, adj., s.m. şi f., pl. machişti,-ste.
machjst2,-ă (hisp.) (Adept) al machismului2, adj., s.m. şi f., pl. machişti,-ste.
machmgtru (mah-) Aparat pentru măsurarea vitezei avioanelor cu reacţie, s.n., art. machmgtrul, pl. machmgi tre.
macho (ch pron. ci) (hisp.) Bărbat care afişează o atitudine de superioritate faţă de femei, s.m., art. machoul, pl. macho.
macioală
682
macioală (reg.) 1. Femeie proastă, urâtă. 2. Vacă sau oaie slabă, s.f., g.-d. art. macioalei, pl. macioale. maclare Formare de macle, s.f, g.-d. art. maclirii, pl. maclări.
maclă Două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. s.f, g.-d. art. maclei, pl. macle. macmahQn (înv.) Şpriţ1, s.n., pl. macmahoane. macrame v. macrameu.
macramgu Dantelă din fire groase de bumbac merce-rizat. [var macrame s.«.] s.n., art. macrameul, pl. macra-mguri.
macro-1 Element de compunere care înseamnă „mare”. macro2 v. macrou.
macrobian,-ă (-bi-an) (biol.) Longeviv; macrobit. adj., pl. macrobieni,-e.
macrobie (biol.) Longevitate, s.f, art. macrobia, g.-d. art. macrobiei.
macrobi£>tic,-ă (-bi-o-) Referitor la macrobiotică. adj., pl. macrobiotici,-ce.
macrobiotică (-bi-o-) Ştiinţă care studiază problemele longevităţii, s.f, g.-d. art. macrobioticii. macrobit,-ă (biol.) Macrobian. s.m. şi f, pl. macrobiţi,-te. macrocefal,-ă (Persoană) care prezintă macrocefalie. adj., s.m. şi f, pl. macrocefali,-e. macrocefalie Anomalie congenitală caracterizată prin creşterea exagerată a capului, s.f, art. macrocefaHa, g.-d. art. macrocefaüei, pl. macrocefaHi, art. macroce-faliile.
macrocjt (biol.) Megalocit. s.n., pl. macrodte. macrocîimă Climat al unei regiuni întinse, s.f., g.-d. art. macrocHmei, pl. macrocHme. macrocosm v. macrocosmos. macrocosmic,-ă Referitor la macrocosmos. adj., pl. macrocasmici,-ce.
macrocosmos Univers, cosmos, [var. macrocasm s.n.] s.n.
macrocristalin,-ă (chim., geol.) Care se prezintă în cristale mari. adj., pl. macrocristalini,-e. macroeconomic,-ă Referitor la macroeconomie, adj., pl. macroeconomici,-ce.
macroeconomie Studiul relaţiilor economice la nivelul ramurilor şi al ansamblului economiei naţionale. s.f., art. macroeconomia, g.-d. art. macroeconomiei, macroelement (biol.) Element mineral esenţial, aflat în cantitate mare în ţesuturile vegetale şi animale, s.n., pl. macroelemgnte.
macrofag (biol.) Globulă albă care distruge bacteriile din organism, s.n., pl. macrofage. macroflQră Totalitatea plantelor mari care cresc într-o anumită regiune, s.f., g.-d. art. macro fiarei, pl. macroflore. macrofotografie Fotografie făcută cu aparatură specială, pentru obţinerea unor imagini mult mărite ale unor obiecte extrem de mici. s.f, art. macrofotografia, g.-d. art. macrofotografiei, pl. macrofotografli. macromicgtă (la pl.) Gen de ciuperci mari, diferit colorate, formate din picior şi pălărie; (la sg.) ciupercă din acest gen. s.f., g.-d. art. macromicgtei, pl. macromicgte. macromolecular,-ă Alcătuit din macromolecule. adj., pl. macromoleculari,-e.
macromoleculă Moleculă compusă dintr-un număr foarte mare de atomi, s.f, g.-d. art. macromoleculei, pl. macromolecule.
macronuclgu (biol.) Nucleu mare care reglează metabolismul la unele protozoare. s.n., art. macronucleul, pl. macronuclee.
macroped1 (la pl.) Specie de peşti exotici viu coloraţi; (la sg.) peşte din această specie, s.n., pl. macropade. macropod2,-ă (despre animale) Care are labe, picioare sau înotătoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. adj., pl. macropazi,-de.
macropsie (med.) Tulburare a vederii constând în impresia că obiectele sunt mai mari decât în realitate, s.f. art. macropsia, g.-d. art. macropsiei, pl. macropsii, art. macropsiile.	"	’	'
macroscep Aparat folosit în macroscopie. s.n., pl. ma-croscoape.
macroscopic,-ă Referitor la cercetări făcute cu ochiul liber, fără ajutorul microscopului, adj., pl. macroscapici,-ce. macroscopie Examinare cu ochiul liber sau cu un aparat optic a unei piese sau a unui material, s.f., art. macro-scopja, g.-d. art. macroscopiei, pl. macroscopii, art. macroscopiile.
macroseism Mişcare seismică de mare intensitate. s.n., pl. macroseisme.
macrosistgm Sistem social al unei forme de organizare instituţionalizate. s.n.. pl. macrosisteme. macrosocial,-ă (-ci-al) Referitor la marile colectivităţi umane. /Nivel - = ansamblul structurilor, instituţiilor, relaţiilor şi activităţilor sociale la nivelul întregii societăţi, adj., pl. macrosociali,-e. macrospor (bot.) Spor femei la unele criptogame vasculare. s.m., pl. macrospari.
macrostructură 1. Structură a unui corp sau a unui aliaj aşa cum apare la examinarea cu ochiul liber sau cu o lupă. //Structură a solului în care predomină macroagregatele.
2.	~ socială = totalitatea relaţiilor şi instituţiilor dintr-o societate, s.f, g.-d. art. macrostructurii, pl. macrostructuri. macrou Peşte marin cu spatele albastru-verzui, cu dungi negre. [var. macra s.n.] s.n., art. macroul, pl. macrouri. macru,-ă (despre came) Slab, fără grăsime şi fără oase. adj., pl. macri,-e.
macula tr. (livr.) A păta, a murdări, vb. I, ind. prez. 3 maculează.
maculator Caiet (neliniat) folosit pentru a lua notiţe la lecţii, la cursuri etc. s.n., pl. maculatoare, maculatură 1. Hârtie de calitate inferioară folosită ca ambalaj; deşeuri de hârtie. 2. (fig.) Scriere lipsită de valoare. s.f, g.-d. art. maculaturii. maculă (înv.) 1. Pată. 2. Modificare de culoare a pielii datorită unei reacţii inflamatoare. //Pată pe un organ vegetal. 3. Depresiune a retinei la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă, s.f, g.-d art. maculei, pl. macule.	.
macul-ciorii Plantă ierboasă cu peri aspri, din familia malvaceelor; zămoşiţă. s.m. art.	.
madam (fam.) Termen de politeţe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie căsătorită; doamnă, s.f. (de obicei + s.prop.), g.-d. art. lui madam. madgmă 1. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. 2. Femeie de serviciu la un hotel. 3. (înv.) Guvernantă. 4. (peior.) Femeie de moravuri uşoare; patroană a unei case de prostituţie, s.f, g.-d. art. madamei, pl- madame, made in (meid) (angl.) Fabricat în... loc. adj. madea 1 • (înv.) Problemă, chestiune. 2. (reg.) Fel, sort.
3.	(fig.) Om fără caracter, neserios, s.f, art. madeaua,
g.-d. art. madelei, pl. triadele, art. madglele.	,
madipolfin (înv.) Pânză deasă şi fină de bumbac din care se confecţionează rufărie de pat şi de corp. s.n. madlgnă Prăjitură cu ouă şi unt; brioşă. s.f, g.-d. art-madlgnei, pl. madlgne.
madmoazglă (înv.) Domnişoară, s.f, g.-d. art. mad-moazglei, pl. madmoazgle.	.
madană 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului. 2. (fig.) Personificare a perfecţiunii feminine, //(ii--) Femeie cu atitudini prefăcute; mironosiţă, s.f., g.-d. art-madanei, pl. madane.
Madona Maica Domnului, s.prop.f, g-d. Madanei. madreper (la pl.) Ordin de animale celenterate care trăiesc în colonii mari, în mările calde; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. madrepari.
683
magna cum laude
madrigră (-dri-e-) (mar.) Scândură groasă, care formează suprafaţa unui ponton de acostare, s.f., g.-d. art. madrigrei, pl. madriere.
madrigal 1- Poezie lirică scurtă, cu caracter galant. 2. Scurtă compoziţie muzicală cu caracter liric, s.n., pl. madriple/madrigaluri.
madnţjalgsc,-ă (rar) Cu caracter de madrigal, adj., pl. madrigaleşti.
madrlgalist (rar) Autor şi cântăreţ de madrigale, s.m., pl. madrigalişti.
madrilgn,-ă (Locuitor) din Madrid, adj., s.m. şi f, pl. madrileni,-e.
maestsso (-to-zo) (it., muz.) Cu măreţie, solemn, adv. maestrichtian (ae pron. a, ch pron. h) Subetajul superior al senonianului (cretacicul superior), s.n. magstru,-ă 1. Persoană cu contribuţii valoroase într-un domeniu (şef al unei şcoli, creator al unui curent etc.). /Concert— sau (înv.) ~ de concert = prim-violonist într-o orchestră. ~ al Sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. ~ Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv. ~ Emerit al Artei - titlu oficial acordat cuiva pentru merite deosebite într-o ramură a artei. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau discipline ca desenul, muzica etc. //Persoană calificată într-un anumit domeniu (dans, muzică, sport) care adesea instruieşte pe alţii în acest domeniu. 3. Titlu ierarhic în anumite organizaţii militare, religioase etc. /- de ceremonii sau de ceremonie = persoană însărcinată să organizeze desfăşurarea unei solemnităţi. 4. Maistru, s.m., pl. maeştri; s.f., g.-d. art. maestrei, pl. maestre.
Mafia (-fi-a) Reţea teroristă secretă (cu ramificaţii în toată lumea), s.prop.f., g.-d. Mafiei, mafie (-fi-e) Grup de indivizi cu îndeletniciri ilicite. //Asociere de persoane cu preocupări comune care îşi apără prin orice mijloace interesele. ~a din comerţ, s.f., art. mafia, g.-d. art. mafiei, pl. mafii, art. mafiile, mafiot,-ă (-fi-ot) I. adj., s.m. şi f. (Membru) al Mafiei. II. adj. Ca al mafioţilor, adj., s.m. şi /’, pl. mafieţi,-te. mafiotism (-fi-o-) Sistem social dominat de relaţii de tip mafiot, s.n.
mag1 1. Preot la unele popoare din Antichitate; (p. ext.) astrolog, vrăjitor. 2. (la pl.) Cei trei regi veniţi să se închine lui Isus la naşterea sa. 3. (fig.) Sol, vestitor, s.m., pl. magi.
mag2 (arg.) Magnetofon, s.n., pl. măguri.
magaoaie v. măgăoaie.
magazie 1. Clădire, încăpere, construcţie în care se păstrează mari cantităţi de materiale sau de mărfuri.
2-	(înv.) Magazin (1). 3. Cutie metalică la puşcă, în care stau cartuşele înainte de a fi introduse pe ţeavă. s.f, art. magazia, g.-d. art. magaziei, pl. magazii, art. magaziile, magazin 1. Prăvălie (mare). 2. Publicaţie periodică ilustrată, conţinând materiale din domenii variate. 3. Emisiune periodică de radio sau televiziune, cuprinzând ştiri dintr-un anumit domeniu. ~ tehnico-ştiinţific. s.n., pl. magazine.
magazinaj 1. Depozitare a unei mărfi în magazie.
2.	Timp cât stă o marfă depozitată. 3. Taxă care se plăteşte Pentru depozitarea unei mărfi, s.n., pl. magazingje. magazingr,-ă v. magazioner, magaziogră (-zi-oa-) Diminutiv al lui magazie, s.f, g -d. art. magazioarei, pl. magazioare. magazioner,-ă Persoană care răspunde de gestiunea unei magazii. \var. magaziner,-ă s.m. şi f\ s.m., pl. magazioneri; s.f, g.-d. art. magazionerei, pl. magazionere. magdalenian1 (-ni-an) Ultimul subetaj al paleoliticului superior, în care apar elemente de cultură umană. s.n. magdaienian2,-ă (-ni-an) Din ultimul subetaj al paleoliticului superior, adj., pl. magdalenieni,-e.
magherniţă 1. Casă mică, sărăcăcioasă şi dărăpănată. 2. Prăvălie mică. 3. (înv.) Bucătărie, s.f, g.-d. art. magherniţei, pl. magherniţe.
maghiar,-ă (Locuitor) din Ungaria, adj., s.m. şi f., pl. maghiari,-e.
maghiară Limbă fino-ungrică vorbită de maghiari, s.f,
g.-d. art. maghiarei.
maghiarism Cuvânt, expresie din limba maghiară împrumutată de o altă limbă şi neadaptată la sistemul acesteia. s.n., pl. maghiarisme.
maghiariza 1. refl. şi tr. A (se) asimila cu populaţia de limbă maghiară. 2. tr. A modifica un cuvânt, o expresie după structura limbii maghiare, vb. I, ind. prez. 3 maghiarizează.
maghiarizare Faptul de a (se) maghiariza, s.f., g.-d.
art. maghiarizării, pl. maghiarizări.
maghiran Plantă erbacee cu flori roşietice sau albe, cu
miros plăcut, [var. măgheran, măghiran s.m.] s.m., pl.
maghirani.
maghrebian,-ă (-bi-an) (Arab) din Maghreb. adj., s.m. şi f, pl. maghrebieni,-e.
magic,-ă 1. Care ţine de magie; misterios, tainic, ocult. 2. (fig.) Fermecător, feeric, adj., pl. magici,-ce. magician,-ă (-ci-an) 1. Persoană care practică magia.
2.	(fig.) Artist desăvârşit care impresionează prin arta sa. s.m., pl. magicieni; s.f, g.-d. art. magicienei, pl. magi-ciene.
magie 1. Totalitatea procedeelor, formulelor prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase. /- neagră = magie care apelează la puterea demonilor. ~ albă = magie obţinută prin fenomene naturale normale, care par miraculoase. 2. (fig.) încântare, farmec, s.f, art. magia, g.-d. art. magiei, pl. magii, art. magiile, magţsm (rar) Magie. s.n.
magister (înv.) Titlu ştiinţific intermediar între cel de diplomat universitar şi cel de doctor, s.m. magistral,-ă 1. De maestru (1); (p. ext.) perfect, desăvârşit. 2. (despre ţinută, ton etc.) Impunător, solemn.
3.	(despre conducte, căi de comunicaţie) Principal, adj., pl. magistral i,-e.
magistrală 1. Arteră principală de comunicaţie rutieră, feroviară etc. 2. (inform.) Grup de linii de comunicaţie utilizate pentru transmiterea informaţiei de la diferite surse spre unul sau mai mulţi destinatari, s.f, g-d. art. magistralei, pl. magistrale, magistrat 1. (în Roma antică) Cetăţean ales să exercite o funcţie importantă, de autoritate publică. 2. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 3. (înv.) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraş. s.m., pl. magistraţi.
magistratură 1. Corpul magistraţilor. 2. Timpul cât îşi exercită funcţia un magistrat, s.f., g.-d. art. magistraturii, pl. (2) magistraturi.
magistru Profesor, dascăl (în raport cu elevii săi), s.m., art. magistrul, pl. magiştri, art. magiştrii. magiun Produs alimentar sub formă de pastă, obţinut din fructe (mai ales din prune) fierte fără zahăr, s.n., pl. magiunuri.
magmatic,-ă Care se referă la magmă, care este alcătuit din magmă. /Rocă ~ (sau eruptivă) = rocă formată printr-un proces de solidificare a magmei, adj., pl. magmatici,-ce.
magmatism Totalitatea proceselor legate de apariţia, deplasarea şi consolidarea magmei în scoarţa Pământului. s.n.
magmă Masă fluidă şi incandescentă din interiorul scoarţei Pământului, s.f., g.-d. art. magmei, pl. magme, magna cum laude (lat.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învăţământul superior, loc. adv.
magnadur
684
magnadur Ferita cu oxid de bariu, utilizată la producerea magneţilor permanenţi, s.n. magn&liu Aliaj uşor din aluminiu, foarte rezistent la coroziune, întrebuinţat în aeronautică, s.n., art. magnâ: liul.
magnanlm,-ă (livr.) Mărinimos; cu suflet nobil. adj, pl. magnanimi,-e.
magnanimitâte (livr.) Mărinimie; nobleţe sufletească. s.f., g.-d. art. magnanimităţii. magnat 1. Mare latifundiar (feudal), maghiar sau polonez. 2. Mare capitalist s.m., pl. magnaţi, magnet Corp metalic care are proprietatea de a atrage obiectele de fier. s.m., pl. magneţi, magnetic,-ă 1. Referitor la magnet sau la magnetism. /Câmp ~ = spaţiu în care se exercită forţe magnetice. Fluid ~ = forţă prin care se explică, în ştiinţele oculte, fenomenele hipnotice şi telepatice. Pol ~ = a) fiecare dintre cele două puncte de la extremitatea unui magnet;
b)	fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se orientează capetele unui ac magnetic.
2.	(fig.) Care magnetizează, care exercită o atracţie irezistibilă. adf, pl- magngtici,-ce. magnetism 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. /- terestru = ansamblul fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. 2. Ramură a fizicii care studiază proprietăţile magnetice ale materiei, s.n.
magnetit Oxid natural de fier. [var. magnetită s./i] s.n. magnetită v. magnetit.
magnetiza 1. tr. A face ca un corp să capete proprietăţi magnetice. 2. tr. (fig.) A exercita o atracţie puternică asupra cuiva. 2. refl. (fam.) A se ameţi de băutură, vb. I, ind. prez. 3 magnetizează.
magnetizabil,-ă Care se poate magnetiza. adj., pl. magnetizabili,-e.
magnetizânt,-ă 1. (despre un câmp magnetic) Care poate magnetiza un corp. //(despre un dispozitiv) Care poate produce un câmp magnetic. 2. (fig.) Fascinant. adj., pl. magnetizanţi,-te.
magnetizare Acţiunea de a (se) magnetiza. s.f, g.-d. art. magnetizgrii, pl. magnetizlri. magnetizaţie (-ţi-e) Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp. s.f, art. magnetizaţia, g.-d. art. magnetizaţiei, pl. magnetizaţii, art. magnetizaţiile. magnetochimje Ramură a chimiei care studiază proprietăţile magnetice ale corpurilor chimice, s.f, art. magnetochimia, g.-d. art. magnetochimiei. magnetoelgctric.-ă Referitor atât la fenomenele electrice, cât şi la cele magnetice, adj., pl. magnetoelsctrici,-ce.
magnetoflgx Aliaj feromagnetic de fier cu nichel şi cupru; magniflex. s.n.
magnetofon Aparat care înregistrează şi reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi acoperite cu o substanţă feromagnetică. s.n., pl. magnetofoane. magnetograf Magnetometru înregistrator, s.n., pl. mag-netografe.
magnetogramă Diagramă obţinută la magnetograf. s.f, g.-d. art. magnetogramei, pl. magnetograme. magnetolzolant (-to-i-) Material dielectric format din pulberi feromagnetice presate cu lianţi izolanţi. s.m., pl. magnetoizolanţi.
magnetometrie Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului, s.f, art. magnetometria,
g.-d. art. magnetometriei.
maşnetomatru Instrument pentru măsurarea intensităţii câmpului magnetic, s.n., art. magnetomfitrul, pl. magnetomstre.
magnetfin (fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului şi al nucleelor atomice, s.m., pl. magnetQni.
magnetofiptlcă Ramură a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice, s.f.
g.-d. art. magnetoapticii.	'	'	’’
magnetosCQp Aparat pentru înregistrarea şi redarea concomitentă a sunetelor şi imaginilor pe o bandă magnetică. s.n., pl. magnetoscoape. magnetostatică Ramură a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil din substanţe sau din vid. s.f, g.-d. art. magnetostaticii. magnetostricţiyne (-ţi-u-) Deformare a unui corp sub acţiunea unui câmp magnetic variabil, s.f, g.-d. art. magnetostricţiunii.
magnetotşcă Colecţie de benzi magnetice; (p. ext.) încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate, s.f, g.-d. art. magnetotgcii, pl. magnetotgci. magnetoterapie Fizioterapie cu ajutorul câmpurilor magnetice, s.f, art. magnetoterapia, g.-d. art. magne-toterapjei, pl. magnetoterapii, art. magnetoterapiile. magnetou Mic generator electric care serveşte la produ-cerea scânteilor necesare aprinderii combustibilului la motoarele cu aprindere electrică, s.n., art. magne-tfflul, pl. magnetQuri.
magnetrsn Tub electronic generator de oscilaţii de înaltă frecvenţă, s.n., pl. magnetroane. magnezian,-ă (-zi-an) (chim.) Magnezic. adj., pl. mag-nezieni,-e.
magnezic,-ă Care conţine magneziu; magnezian. adj., pl. magnezici,-ce.
magnezie (-zi-e) Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuinţat în medicină ca laxativ. s.f, art. mag-nezia, g.-d. art. magneziei.
magnezit Carbonat de magneziu, întrebuinţat în industrie. [var. magnezită s.f.] s.n. magnezită v. magnezit.
magneziu Metal de culoare albă-argintie, maleabil şi ductil, întrebuinţat la fabricarea aliajelor uşoare, în fotografie etc. s.n., art. magneziul; simb. Mg. magnico Aliaj de magneziu, nichel şi cobalt, s.n., art. magnicoul.
magnific,-ă Grandios, măreţ, //(cu val. de superlativ) Foarte frumos, adj., pl. magnifici,-ce. magnificenţă (livr.) Măreţie, grandoare, s.f., g.-d. art. magnificignţei.
magniflex Magnetoflex. s.n.	_
magnitudine 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur, s.f, g.-d art. magnitudinii, pl. magnitudini.
magno Aliaj de nichel şi mangan folosit în electrotehnică. s.n., art. magnóul, magnfilie (-li-e) Nume dat unor specii de arbori exotici cu flori mari, albe sau roşii, plăcut mirositoare, s.f, art. maşnelia, g.-d. art. magnijliei, pl. magnpjii, art. magnaliile.
magat Maimuţă mare, fără coadă, s.m., pl. magaţi. mana ia 1. Cartier mărginaş al unui oraş. /De ~ = de rând, vulgar. 2. (p. ext.) Populaţia unei mahalale, s.f, art. mahalaua, g.-d. art. mahalalei, pl. mahalale, art. mahalalele.	,
mahalaggsc,-ească De mahala, adj., pl. mahalagsşti. mahalagioaică Femeie care locuieşte într-o mahala; (p. ext.) femeie de rând, cu apucăturii vulgare; mahala-giţă, ţaţă. s.f, g.-d. art. mahalagioaicei, pl. mahalagioaice.
mahalagism Vorba sau expresie vulgară; bârfeală. s.n., pl. mahalagisme.
mahalagiţă (rar) Mahalagioaică, s.f, g.-d. art. maha-lagiţei, pl. mahalagiţe.
mahalagiu Bărbat care locuieşte într-o mahala; (p. ext.) bărbat cu apucături grosolane, vulgare, s.m., art. mahalagiul, pl. mahalagii, art. mahalagiii.
685
maioreasă
maharadjah v. maharajah.
maharajah Titlu purtat de prinţii indieni suverani, [var. maharadjah s.m.} s.m., pl. maharajahi. maharani Soţie de maharajah. s.f., g.-d. lui maharani, pl. maharani.
rnflhăr (fam.) Personaj important, influent (m domeniul afacerilor, speculaţiilor), //(arg.) Mai-mare, şef. s.m., pl. mahări.
mahdiu Conducător şi profet la musulmani, s.m., art. mahdiul.
mahinaţie v. maşinaţie.
mahmudea Monedă turcească de aur care a circulat, în trecut, şi în ţările româneşti, s.f, art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei, pl. mahmudele, art. mahmudelele. mahmur1 (reg.) Dispoziţie (bună sau rea) a cuiva. IA scoate ~ul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva pe cineva, s.n.
mahmur2,-ă Care nu şi-a revenit complet din beţie sau din somn; indispus, adj., pl. mahmuri,-e. mahmureală Starea celui mahmur; buimăceală, indispoziţie; mahmurie. s.f, g.-d. art. mahmurelii, pl. mahmureli, mahmurie (rar) Mahmureală, s.f, art. mahmuria, g.-d. art. mahmunei. mahoană v. mahonă.
mahomedan,-ă (Adept) al mahomedanismului; musulman. adj., s.m. şi f, pl. mahomedani,-e. mahomedanism Religie monoteistă, întemeiată în sec. al VH-lea de către Mahomed; islam, islamism, mahometism. s.n.
mahometism (înv.) Mahomedanism, s.n. mahQn Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, de culoare brun-roşiatică, din al căror lemn foarte rezistent se fac mobile de lux. s.m., pl. mahoni. mahonare Descărcare a încărcăturii unei nave într-o mahonă. s.f, g.-d. art. mahonării, pl. mahon|ri. malignă Nume dat unor vase sau unor ambarcaţiuni folosite la transportarea încărcăturii de pe nave. [var. mahoană s./i] s.f, g.-d. art. mahonei, pl. mahsne. mahoniu1 Culoarea mahonului; brun-roşcat. s.n., art. mahoniul.
mahoniu2,-ie De culoarea mahonului; brun-roşcat. adj., pl. mahonii.
roahflrcă 1. Plantă cu frunze mari, bogate în nicotină, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun. 2. Tutun de calitate inferioară, s.f, g.-d. art. mahfircii. mahrgmă v. maramă.
•"al1 A. (serveşte la formarea gradului comparativ şi a gradului superlativ relativ) ~ bun. Cel ~ bun. p. (atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) In parte, oarecum, puţin. C. (exprimă ideea de aproximaţie) Cam, aproximativ. D. (înaintea unui verb) încă, în continuare. E. (arată repetarea unei acţiuni) Din nou, încă o dată. F. (cu valoare intensivă) Ce ~ larmă! adv. m*l2 A cincea lună a anului; (pop.) florar, s.m., g.-d. lui mai.
î*1®!3 1. Ciocan de lemn care serveşte la bătut pământul. 2- (reg.) Lopăţică de lemn cu care se bat rufele când sunt spălate în râu. 3. (reg.) Ficat, s.n., pl. maiuri. maja Plămădeală, s.f., art. maiaua, g.-d. art. maiglei, pl. J^atfile, art. maiglele.
"»■*! (reg.) Serbare, petrecere în cinstea primăverii, organizată în luna mai. s.n., pl. maiale.
Wajca Domnului Fecioara Maria. s.prop.f., g.-d. Mflicii Demnului.
jjjajcă1 Călugăriţă, s.f, g.-d. art. maicii, pl. maici. "laică2 (înv., reg.) Mamă; termen de politeţe folosit Pentru o femeie mai în vârstă, s.f, g.-d. art. maicei/ •naicii/maichii, pl- maice/maici.
paidgri Loc viran în interiorul sau la marginea unei localităţi. IA bate ~ul = a hoinări, s.n., pl. maidane.
maidangz,-ă (fam.) (Câine) fără stăpân, adj., s.m. şi f, pl. maidanezi,-e.
maiestate Aspect măreţ, impunător, grandoare, [var. ma-jestate s/] s.f, g.-d. art. maiestăţii. Maiestate/Majestate Termen de adresare către un monarh. s.f. voc.
Maiestatea Sa/Majestatea Sa Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi despre un monarh sau despre un suveran, loc. pr., g.-d. Maiestăţii Sale/Majestăţii Sale; abr. M.S.; pl. Maiestăţile Lor/Majestăţile Lor. Maiestatea Ta/Majestatea Ta Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi cu un monarh, loc. pr., g.-d. Maiestăţii Tale/Majestăţii Tale.
Maiestatea Voastră/Majesţatea Voastră Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi cu un monarh, loc. pr., g.-d. Maiestăţii Voastre/Majestăţii Voastre.
Maiestăţile Voastre/Majestăţile Voastre Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi cu mai mulţi suverani. loc. pr.
maiestss,-oasă v. maiestuos, maiestuos,-oasă (-tu-os) Grandios, impunător, solemn. [var. maiestes,-oasă, majestas,-oasă adj] adj., pl. maies-tuoşi,-oase.	a
maiestuoziţate (-tu-o-) însuşirea a ceea ce este maiestuos. s.f., g.-d. art. maiestuozitiţii. maigu v. maiou.
maieutică (-ie-u-) Metodă prin care se ajunge la adevăr pe calea dialogului, s.f., g.-d. art. maieuticii. maillechort (maişor) (fr.) Aliaj de zinc, aramă şi nichel, care imită argintul, folosit la fabricarea tacâmurilor, s.n. mai-mgi Cât pe-aici, gata-gata. loc. adv. mai-margle (fam.) Căpetenia, comandatul, s.m. art., pl. mai-marii.
mai-mult-ca-perfect Timpul verbal care arată o acţiune trecută ce a avut loc înaintea altei acţiuni trecute. s.n., art. mai-mult-ca-perfgctul. maimuţă 1. Nume dat mamiferelor tropicale cu conformaţia corpului asemănătoare cu a omului, inteligente şi sociabile. 2. (fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană care obişnuieşte să imite pe alta. s.f, g.-d. art. maimuţei, pl. maimuţe.
maimuţăreală Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie; atitudine afectată, schimonoseală; maimuţărie. s.f, g.-d. art. maimuţărelii, pl. maimuţăreli, maimuţări 1- tr. A imita pe cineva (pentru a râde de el).
2.	refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate; a se strâmba. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. maimuţăresc, imperf. 3 sg. maimuţărea; conj. prez. 3 să maimuţărească, maimuţărie (rar) Maimuţăreală, s.f, art. maimuţăria, g.-d. art. maimuţăriei, pl. maimuţării, art. maimuţăriile. maimuţărire Acţiunea de a (se) maimuţări, s.f, g.-d. art. maimuţăririi, pl. maimuţâriri. maimuţi tr. (rar) A maimuţări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. maimuţssc; imperf. 3 sg. maimuţea; conj. prez. 3 să maimuţească.
maimuţică Diminutiv al lui maimuţă, s.f, g.-d. art. maimuţslei, pl. maimuţele, art. maimuţslele. maimuţoi I. Augmentativ al lui maimuţă; masculul maimuţei. 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unui bărbat urât sau care obişnuieşte să imite pe alţii. //Epitet dat unui om neserios, s.m., pl. maimuţQi, art. maimuţoii, mai na tr. (mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalaţii de manevră de forţă. vb. 1, ind. prez. 3 mainează. malongză (ma-io-) Sos rece, preparat din gălbenuş de ou frecat cu untdelemn şi cu zeamă de lămâie, muştar etc. s.f, g.-d. art. maionezei, pl. maioneze, malgr Grad de ofiţer între căpitan şi locotenent-colonel. s.m.;pl. maifiri.
maioreasă (fam.) Soţie de maior, s.f, g.-d. art. maio-rgsei, pl. maiorgse.
maiorescian
686
maiorescian,-ă (-ci-an) Al lui Titu Maiorescu, în maniera acestuia, adi., pl. maiorescigni,-e. mai£>u (ma-iou) Articol de lenjerie (cu sau fără mâneci) care se poartă direct pe piele. [var. maigu s.n.] s.n., art. maiéul, pl. maieuri.
maistru 1. Persoană calificată să practice o meserie; meşter. 2. Persoană iscusită, îndemânatică. 3. Persoană care îndrumă practica ucenicilor, elevilor sau muncitorilor. s.m., art. maistrul, pl. maiştri, art. maiştrii, maişă Pământ umed, fără arbori, situat de-a lungul mării, s.f, art. maişa, g.-d. art. maişei, pl. maişe. maizgnă (ma-i-) Amidon de porumb, conţinând grăsimi şi proteine, din care se prepară unele produse dietetice. s.f., g.-d. art. maizgnei.
majarcă (pop.) Soi autohton de viţă-de-vie, cu boabe mari, de culoare verzuie-ruginie. s.f, g.-d. art. majărcii. majă 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi (variind între 50 de kg şi 100 de ocale). 2. (reg.) Cântar pentru greutăţi mari. 3. (înv.) Năvod, s.f, art. maja, g.-d. art. măjii, pl. măji.
Ma estate v. Maiestate. Ma estatea Sa v. Maiestatea Sa. Ma estatea Voastră v. Maiestatea Voastră.
Ma estăţile Voastre v. Maiestăţile Voastre, ma estos,-oasă v. maiestuos, ma olică Faianţă (italiană) cu smalţ metalic; obiect fabricat din această faianţă, s.f, g.-d. art. majoHcii. majer1 (mii., înv.) I. Sergent-major. 2. Plutonier-major. s.m., pl. majeri.
majer2,-ă 1. Care a îndeplinit vârsta legală pentru a dobândi drepturi civile şi politice. 2. Foarte important, foarte însemnat. /Caz de forţă ~ = situaţie neaşteptată care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
3.	(log.) Termen ~ = predicatul concluziei unui silogism. Premisă ~ = premisă care conţine termenul major al silogismului. 4. (muz.) Gamă ~ = gamă care cuprinde cinci tonuri şi două semitonuri, adj., pl. majori,-e. majora, tr. A mări, a spori (preţurile, salariile etc.). vb. I, ind. prez. 3 majorează.
majorant1 (mat.) Element sau număr care este mai
mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele
unei mulţimi, s.m., pl. majorjnţi.
majorant2,-ă Care majorează, adj., pl. majoranţi,-te.
majorare Acţiunea de a majora; sumă care se adaugă la
o taxă, la un salariu etc. s.f, g.-d. art. majorării, pl.
majorări.
majorat Vârstă la care o persoană devine majoră, s.n. majordom Intendentul unui palat regal sau princiar; (p. ext.) şeful personalului din casele nobiliare sau ale marilor bogătaşi, s.m., pl. majordomi, majorată Tânără fată în uniformă militară, care defilează la festivităţi, s.f, g.-d. art. majoretei, pl. majorete. majoritar,-ă Care face parte din majoritate; care reprezintă cel mai mare număr; care are majoritatea. /Reprezentanţă ~ = sistem electoral conform căruia sunt consideraţi aleşi numai candidaţii care au întrunit majoritatea absolută a voturilor, adj., pl. majoritari,-e. majoritate 1. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. 2. ~ absolută = număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total. ~ relativă = numărul cel mai mare de voturi obţinut de cineva în raport cu voturile obţinute de fiecare dintre ceilalţi candidaţi. ~ civilă = majorat, s.f, g.-d. art. majorităţii, pl. majorităţi, majuscul,-ă (despre litere) Care se scrie mai mare şi cu altă fomă. adj., pl. majusculi,-e. majusculă Literă mare. s.f, g.-d. art. majusculei, pl. majuscule.
makemono Pictură japoneză orizontală, pe sul de mătase sau de hârtie de orez, conţinând scene sau peisaje. s.n., art. makemon$>ul, pl. makemonouri.
make-up (meicap) (angl.) Machiaj al feţei, s.n., art make-upul, pl. make-upuri.	’	’
mal 1. Fâşie de pământ situată de-a lungul unei ape; (p. ext.) ţărm. IA ieşi la - = a duce ceva la bun sfârşit! A se îneca (ca ţiganul sau tocmai) la ~ = a renunţa (sau a fi obligat să renunţe) la ceva cînd ţelul era aproape atins. 2. Margine a unui şanţ, a unei gropi etc. //Râpă, prăpastie. 3. (reg.) Ridicătură de teren mai puţin înaltă decât dealul. IUn ~ de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un~ = (despre fiinţe) mare, mătăhălos, s.n., pl. maluri, mala Unealtă a zidarului, cu care se întinde şi se nivelează stratul de tencuială, s.f, art. malaua, g.-d. art. malalei, pl. malale, art. malalele, malac,-ă 1. Pui de bivol. 2. Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi, s.m., pl. malaci; s.f, g-d. art. malacéi, pl. malacé.
malachit v. malahlt. malacof v. malacov.
malacologie Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluştelor. s.f, art. malacologia, g.-d. art. mala-cologiei.
malacostracee (la pl.) Subclasă de crustacee cu capul lipit de torace şi abdomenul distinct; (la sg.) crustaceu din această subclasă, s.f, art. malcostraceea, g.-d. art. malacostraceei, pl. malacostracee. malacov/malacof (înv.) Crinolină, s.n., pl. malacoave/ malacovuri//malacoafe/rnalacQfuri. maladie Boală. I~ mitrală = boală de inimă. ~ albastră = cianoză. s.f., art. maladia, g.-d. art. maladiei, pl. maladii, art. maladiile.
maladiv,-ă 1. Cu aspect bolnăvicios, //(despre stări, înclinaţii) Care trădează o boală. 2. Exagerat, anormal. Frică adj., pl. maladivi,-e.
maladrgsă (înv., livr.) Neîndemânare. s.f, g.-d. art. maladrgsei, pl. maladrgse.
malagz,-ă (Locuitor) din Malaysia, adj., s.m. şi f, pl-malaezi,-e.
malaeză Limba vorbită de malaezi. s.f, g.-d. art. malaezei.
malaga/malaga Vin dulce din regiunea spaniolă Malaga, s.n.
malagambist Tânăr al anilor 1940-1960, îmbrăcat ultramodern, cu un comportament nonconformist şi superficial, s.m., pl. malagambişti.	.
malagugna (malaghenia) (hisp.) Dans popular spaniol de perechi; melodie după care se execută acest dans. s.f., g.-d. art. malagugriei, pl. malaguefiii, art. malagugfiiile. malahit Carbonat de cupru de culoare verde, întrebuinţat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. //Piatră semipreţioasă. \yar. malachit s.«.j s.n. malar1 (în expr.) Os - = os al craniului situat în partea laterală a feţei, sub orbită. adj., pl. malare. malar2 Fiecare dintre cele două oase malare1. s.n., pl-malare.
malarie,-ă (Persoană) care suferă de malarie, adj., s.m. şi f, pl. malariei,-ce.
malarie (-ri-e) Boală infecţioasă caracterizată prin puternice accese de friguri; paludism. s.f, art. mala'18’ g-d. art. malariei.	.
malarlolog,-ă (-ri-o-) Medic specialist în malariologie. s.m., pl. malariologi; s.f, g.-d. art. malariologei, pl-malariologe.
malariologie (-ri-o-) Ramură a medicinei care studiază prevenirea şi tratarea malariei; paludologie (2). s.f, art. malariologia, g.-d. art. malarilogiei. malarioterapie (-ri-o-) Metodă de tratament care con; stă în inocularea parazitului malariei în scopul obţinem unor temperaturi înalte la bolnav; paludoterapie. s.f, ort malarioterapia, g.-d. art. malarioterapiei.
687
mamar
malawiad,-ă (-wi-an) (Locuitor) din Malawi, adj., s.m. şi
f,	pl. malawieni,-e.
malaxa tr. A amesteca două sau mai multe materiale (pulverulente, granulare) pentru a obţine un amestec omogen. vb. I, ind. prez. 3 malaxează, maiaxare Acţiunea de a malaxa, s.f., g.-d. art. mala-xgrii, pl. malaxări.
ma laxe r Maşină cu care se malaxează, s.n., pl. mala-xoare.
rnaiaysian.-ă (-la-y-si-an) (Locuitor) din Malaysia. adj., s.m. şi f, pl. malaysieni,-e. maldăr 1. Mulţime de materiale, de lucruri îngrămădite. 2. Grămadă de tulpini de plante, de crengi etc. //Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie etc. [var. (reg.) maldur s.n.] s.n., pl. maldăre.
maldivian,-ă (-vi-an) (Locuitor) din Maldive. adj., s.m. şi f, pl. maldivieni,-e. maldur v. maldăr.
maleabil,-ă (-le-a-) 1. (despre metale) Care poate fi tras în foi subţiri; (despre alte materiale) care pot fi uşor modelate. 2. (fig., despre oameni) Care se adaptează uşor; docil, adj., pl. maleabili,-e.
maleabilitate (-le-a-) Faptul de a fi maleabil, s.f, g.-d. art. maleabilităţii.
maleabiliza (-le-a-) tr. A face un material maleabil.
vb. /, ind. prez. 3 maleabilizează.
maleabilizare Acţiunea de a maleabiliza. s.f, g.-d. art.
maleabilizării, pl. maleabilizări.
maledicţie (-ţi-e) (livr.) Blestem, nenorocire, [var. male-
dicţiune s.f] s.f, art. maledicţia, g.-d. art. maledicţiei,
pl. maledicţii, art. maledicţiile.
maledicţiune v. maledicţie.
malefic,-ă Care are o influenţă nefastă, adj., pl. male^
fici,-ce.
maleficiu (livr.) 1. Faptă rea; greşeală voită. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, animalele etc. s.n., art. maleficiul, pl. maleficii, art. ma-leficiile.
maleină Substanţă extrasă din cultura în bulion a microbului morvei, folosită pentru diagnosticarea acestei boli la cai. s.f, g.-d. art. maleinei. maleolar,-ă (-le-o-) (anat.) De maleolă, adj., pl. male-olari,-e.
maleolă (-le-o-) Fiecare dintre proeminenţele situate în partea inferioară a tibiei şi a peroneului, s.f., g.-d. art. maleglei, pl. maleole.
majformaţie (-ţi-e) (med.) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unei părţi a corpului unei fiinţe etc- s.f, art. malformaţia, g.-d. art. malformaţiei, pl. malformaţii, art. malformaţiile.
"jalgaş.-ă (Locuitor) din Madagascar, adj., s.m. şi f, P‘- malgaşi,-e.
mal9aşă Limba vorbită de malgaşi. s.f, art. malgaşa, S--d.art. malgaşei.
ma(ian,-ă (-li-an) (Locuitor) din Mali. adj., s.m. şi f.,pl.
maligni,-e.
mâlic (în sintagma) Acid ~ = acid organic care se găsite în vegetale, adj.
Malign,-ă (despre boli) De natură gravă,_ primejdios. 'fumoare ~ = tumoare canceroasă, //(rar) înclinat spre •“U, care face rău. adj., pl. maligni,-e. malignjtâte Caracterul a ceea ce este malign, s.f, g.-d. art- malignităţii.
maligniza refl. (med., despre celule) A se canceriza. vb.
'nd-jprez. 3 se malignizează. maliţie (-ţi-e) (livr.) Răutate, maliţiozitate, [var. mali-PUne j-./T] s.f, art. maliţia, g.-d. art. maliţiei, pl. maliţii, “«•maliţiile.
maliţişş.-oasă (-ţi-os) (livr.) Răutăcios, caustic, adj., Pl- maliţioşi,-oase.
maliţiozitate (-ţi-o-) (livr.) Maliţie, s.f, g.-d. art. maliţiozităţii, pl. maliţiozităţi, maliţiune v. maliţie.
mall (mol) (angl.) Complex în care se găsesc multe magazine, restaurante şi cinematografe, s.n., pl. malluri. mallorquin,-ă (maliorchin) (hisp.) (Locuitor) din Mallorca. adj., s.m. şi f., pl. mallorquini,-e. malm Epoca superioară a jurasicului, s.n. malnutriţie (-ţi-e) 1. Subnutriţie (1). 2. Subnutriţie (2). s.f, art. malnutriţia, g.-d. art. malnutnţiei, pl. malnu-triţii, art. malnutriţiile.
malonest,-ă (livr.) Incorect, necinstit, adj., pl. malo-ngşti,-ste.
malotea (înv., reg.) Haină lungă (până în pământ), căptuşită cu blană, purtată în trecut de femei; un fel de scurteică purtată de ţărani în zilele de sărbătoare, s.f, art. maloteaua, g.-d. art. malotglei, pl. malotele, art. malotglele.
malpoziţie (-ţi-e) (med.) Poziţie defectuoasă a unui organ, s.f, art. malpoziţia, g.-d. art. malpoziţiei, pl. malpoziţii, art. malpoziţiile.
maipraxis Caz în care un liber-profesionist (medic, avocat) face o greşeală gravă sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle profesionale şi poate fi cercetat penal. s.n. maltază Enzimă care are proprietatea de a transforma maltoza în glucoză. s.f, g.-d. art. maltazei. maltez,-ă (Locuitor) din Malta, adj, s.m. şi f., pl. maltezi,^.
mal teză Limba vorbită de maltezi, s.f, g.-d. art. mal-tgzei.
malthusian,-ă (-tu-si-an) Malthusianist. adj., s.m. şi f, pl. malthusisni,-e.
malthusianjsm (-tu-si-a-) Teorie potrivit căreia populaţia globului ar creşte în proporţie geometrică, în timp ce mijloacele de existenţă cresc în proporţie aritmetică. s.n.
malthusianist,-ă (-tu-si-a-) (Adept) al malthusianis-mului; malthusian. adj., s.m. şi f, pl. malthusianişti,-ste. maitoză Substanţă zaharoasă care conţine două molecule de glucoză. s.f, g.-d. art. maltazei. maltozurie (med.) Prezenţă a maltozei în urină, s.f, art. maltozuiia, g.-d. art. maltozuriei, pl. maltozurii, art. maltozuriile.
maltrata tr. A-i provoca cuiva dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza, vb. I, ind. prez. 3 maltratează, maltratare Acţiunea de a maltrata, s.f, g.-d. art. maltratării, pl. maltratări.
malţ Produs obţinut din boabe de orz (sau de alte cereale), folosit la fabricarea berii şi a spirtului, sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea. s.n. malţifica tr. A transforma orzul sau alte cereale în malţ. vb. I, ind. prez. 3 malţifică.
malţificare Acţiunea de a malţifica. s.f, g.-d. art. mal-ţificirii.
malvacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate având flori cu cinci petale şi fructul capsulă; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. malvaceea, g.-d. art. malvaceei, pl. malvacge.
malversaţie (-ţi-e) (livr.) Fraudă, delapidare, [var. (înv.)
malversaţiune s.f] s.f, art. malversaţia, g.-d. art. mal-
versaţiei, pl. malversaţii, art. malversaţiile.
malversaţiune v. malversaţie.
mamacă (reg.) Mamă (1). s.f, g.-d. art. mamachii/
mamacăi.
mamaie (pop., fam.) 1. Mamă (1). 2. Bunică, s.f, art. mamaia, g.-d. art. mamaiei, mama-pădurii v. muma-pădurii.
Mama-Pădurii v. Muma-Pădurii.
mamar,-ă Referitor la mamele; mamelar. /Glandă ~ =
organul secreţiei lactate la mamifere, adj., pl. mamgri,-e.
mamă
688
mamă 1. Femeie care are copii. /De - = (despre relaţii de rudenie) aflat în linie maternă. De ~a focului = grozav, straşnic. La ~a dracului = foarte departe. O ~ de bătaie = o bătaie straşnică. Vai de ~a mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). 2. Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei. 3. Termen de politeţe folosit, mai ales la ţară, pentru o femeie mai în vârstă. 4. (fig.) Izvor, cauză, s.f, g.-d. art. mamei, pl. mame.
mamă-mare Bunică, s.f., art. mama-mare, g.-d. art. mamei-mari, pl. mame-mari.
mamă-soacră Soacră, s.f, art. mama-soacră, g.-d. art. mamei-soacre, pl. mame-soacre. mamă-surogat Femeie care dă naştere unui copil dintr-un embrion obţinut prin fecundarea ovulului unei alte femei, care nu poate duce sarcina la bun sfârşit, s.f, g.-d. art. mamei-surogat, pl. mame-surogat. mambo Dans cu ritm vioi, de origine cubaneză, s.n., art. mambóul, pl. mambouri. mamelar,-ă (rar) Mamar. adj., pl. mamelari,-e. mamelă Organ care secretă lapte la mamiferele femele; sân, piept, s.f, g.-d. art. mamelei, pl. mamgle. mamelon 1. Vârful proeminent al mamelei; sfârc,
2.	Ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit, s.n., pl. mameloane.
mameluc 1. Soldat din garda personală a sultanilor din Egipt. 2. Cavaler francez dintr-un escadron de gardă al lui Napoleon. 3. (fig.) Om fără personalitate, s.m., pl. mameluci.
mamelucărje (rar) Purtare, atitudine de mameluc. s.f, art. mamelucăria, g.-d. art. mamelucăriei. mamifer (la pl.) Clasă de vertebrate care îşi hrănesc puii cu laptele lor; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. mamifere.
mamită Boală infecţioasă care constă în inflamarea ugerului la animalele în lactaţie. s.f, g.-d. art. mamitei, pl. mamite, mamiţă v. mămiţă. mamiţică v. mămiţică.
mamografie (med.) Radiografie a glandei mamare. s.f, art. mamografîa, g.-d. art. mamografiei, pl. mamo-grafii, art. mamografiile.
mamsrniţă (pop.) Femeie grasă, greoaie, s.f., g.-d. art. mamQmiţei, pl. mamamiţe. mamoş (înv.) Ginecolog, s.m., pl. mamoşi. mamut 1. Specie de elefant cu corpul acoperit de păr lung, cu fildeşii foarte dezvoltaţi, care a trăit în epoca glaciară. 2. (fig.) Lucrare, edificiu etc. de proporţii foarte mari; colos, s.m., pl. mamuţi, management (menigiment/management) (angl.) 1. Arta, activitatea de a conduce. 2. Ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderilor, a valorificării resurselor umane, financiare şi materiale, s.n.
manager/mangger 1. Specialist în management.
2.	Persoană care reprezintă interesele unui sportiv, ale unei echipe şi care se ocupă cu organizarea şi cu chestiunile financiare ale competiţiilor; impresar, s.m., pl. manageri/manageri.
managerial,-ă (-ri-al) Referitor la conducerea, la organizarea întreprinderilor. Plan ~. adj., pl. manageriali,-e. mană 1. Lichen comestibil care creşte pe stânci; (p. ext.) pâine făcută din acest lichen. 2. (fig.) Rod; belşug, abundenţă. 3. Boală a plantelor, provocată de ciuperci parazite. 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; (p. ext.) stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie, s.f, g.-d. art. manei, mană-de-ape Plantă erbacee toxică care creşte în preajma apelor şi prin mlaştini, s.f, g.-d. art. manei-de-ape. mancă (reg.) Doică, s.f, g.-d. art. mancei, pl. mance.
mancipaţie (-ţi-e) (rar) Mod de achiziţionare a unei proprietăţi (în prezenţa unor martori), potrivit unei ceremonii speciale, s.f, art. mancipaţia, g.-d. art. mancipaţiei. manciurian,-ă (-ciu-ri-an) (Locuitor) din Manciuria. adj., s.m. şi f, pl. manciurieni,-e. manco (fin.) Lipsă de bani constatată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. s.n., art. mancoul. mancurt 1. Cel care a uitat ororile dictaturii, care şi-a uitat etnia. 2. (p. ext.) Persoană înrobită total, depersonalizată. s.m., pl. mancurţi.
mancurtizare Uitare provocată intenţionat; supunere oarbă, depersonalizare, s.f, g.-d. art. mancurtizării. mandant,-ă (Persoană) pentru care se încheie un act juridic, adj., s.m. şi f, pl. mandanţi,-te. mandarin1 1. Demnitar indigen din Indochina; înalt funcţionar public din China feudală. 2. Om de litere influent; intelectual care deţine multe titluri, //(ir.) Personaj important, s.m., pl. mandarini. mandarin2 Arbust fructifer din regiunile mediteraneene, cu fructe sferice, asemănătoare cu portocalele. s.m., pl. mandarini.
mandarinat Funcţia mandarinului1; timpul cât un mandarin1 îşi exercită funcţia, s.n., pl. mandarinate. mandarină Fructul mandarinului2, asemănător cu portocala, s.f., g.-d. art. mandarinei, pl. mandarine, mandat 1. Dispoziţie, ordin. /- de arestare = ordin scris, dat de un organ judiciar, prin care se dispune arestarea unei persoane. ~ de aducere = ordin scris, dat unui organ, de a aduce o persoană (învinuit, martor) în faţa unui organ de cercetare penală sau a unei instanţe judecătoreşti. 2. împuternicire de a reprezenta o persoană fizică sau juridică, de a acţiona în numele ei. /Teritoriu sub ~ = (în trecut) teritoriu administrat de o ţară străină pe baza hotărârii unui for internaţional.
3.	Funcţie, putere pe care o deţine un membru ales de o adunare. 4. Serviciu poştal prin care cineva poate expedia o sumă de bani. /- poştal = formular-tip cu care se expediază prin poştă bani; suma de bani expediată sau primită astfel, s.n., pl. mandate, mandata tr. A încredinţa cuiva un mandat; a împuternici. 2. A ordona plata unei sume de bani. vb. I, ind prez. 3 mandatează.
mandatar,-ă Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat (1); împuternicit, procurator, s.m., pl. mandatari; s.f, g.-d. art. mandatarei, pl. mandatare, mandatare Acţiunea de a mandata, s.f, g.-d. art. mandatarii, pl. mandatări.
mandea (arg.) Persoană care vorbeşte, care se adresează cuiva, s.m., g.-d. lui mandea. mandibular,-ă Referitor la mandibulă, adj., pl. man-dibulari,-e.
mandibulă 1. Maxilarul inferior la om şi la animale.
2.	Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor.
3.	Fiecare dintre cele două părţi ale aparatului bucal la
insecte, s.f, g.-d. art. mandibulei, pl. mandibule, mandslă/mandară 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Variantă a mandolinei. s.f, g.-d. art. mandfilei/mandarei, pl. mand£)le/mandöfe' mandolinată (rar) Serenadă cântată cu acompaniament de mandolină, s.f, g.-d. art. mandolinatei, pl. man-dolinate.	,
mandolină Instrument muzical cu coarde metalice duble, care produce sunete prin ciupire sau prin atingere cu o pană. s.f, g.-d. art. mandolinei, pl. mandoline, mandară v. mandolă.	.
mandragoră Plantă erbacee cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic, s.f, g.-d. art. mandragsrei, P‘-mandragare.
689
mangustă
mandră (reg.) îngrăditură de şipci sau de stuf aşezată de-a curmezişul bălţilor pentru prinderea şi păstrarea peştelui viu. s.f., g.-d. art. mandrei, pl. mandre. mandrM Specie de maimuţă din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă şi cu faţa colorată în albastru şi roşu. s.m., pl. mandnli-
mandrin 1. Piesă ascuţită folosită la găurirea tablei metalice; dom. 2. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. s.n., pl- mandrme.
mandrina tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică, cu ajutorul mandrinului. vb. /, ind. prez. 3 mandrinează. mândri na re Acţiunea de a mandrina. s.f, g.-d. art. mandrinării, pl. mandrinări.
mandrină Dispozitiv cu care se prinde o piesă de prelucrat la strung, la maşina de găurit etc. s.f, g.-d. art. mandrinei, pl. mandrme.
manea Cântec de dragoste de provenienţă orientală, cu melodie duioasă, s.f, art. maneaua, g.-d. art. manelei, pl. manele, art. manelele.
manechin 1. Suport de lemn, de material plastic etc. care reprezintă corpul omenesc sau o parte a lui şi care serveşte pentru a expune un obiect de îmbrăcăminte. 2. (fig.) Epitet dat unui om care execută servil şi mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate. 3. Persoană care prezintă obiecte de îmbrăcăminte create de casele de modă. s.n., pl. manechine.
mangj 1. Loc amenajat unde se dresează caii. //Arenă la circ unde sunt prezentate animalele dresate. 2. Exerciţii care se fac cu caii pentru a-i dresa. 3. Dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal pune în mişcare o maşină agricolă. 4. (fig.) Tertipuri, uneltire, s.n., pl. manejuri, manglă 1. Piesă de lemn brut, de lungimi diferite, folosită mai ales în construcţii. 2. Manetă, s.f, g.-d. art. manelei, pl. mangle.
mangtă Pârghie de mână cu ajutorul căreia se declanşează sau se opreşte un mecanism, un motor etc. s.f., g.-d. art. manetei, pl. mangte. maneton Fusul braţului unui arbore cotit, pe care se montează capul bielei, s.n., pl. manetoane. manevra 1. intr. (despre trenuri, nave) A executa o manevră. 2. irttr. (despre unităţi militare) A executa o manevră. 3. intr. (fig.) A folosi mijloace incorecte pentru a reuşi într-o acţiune. 4. tr. A manipula un aparat, un dispozitiv etc. vb. 1, ind. prez. 3 manevrează, manevrabil,-ă 1. (rar, despre sisteme tehnice) Care poate
ii	manevrat (4). 2. (fig., despre oameni) Care poate fi uşor păcălit, dus de nas. ad/'., pl. manevrabili,-e. manevrabilitate Capacitatea unui vehicul sau a unui sistem tehnic de a putea fi manevrat, s.f, g.-d. art. manevrabilităţii.
manevrant Lucrător feroviar care execută cuplarea şi decuplarea vagoanelor etc. s.m., pl. manevranţi. manevrare Acţiunea de a manevra, s.f., g.-d. art. manevrgrii, pl. manevrări.
manevră 1. Ansamblu de operaţii destinate alcătuirii sau desfacerii unei garnituri de tren; ansamblu de operaţii executate pentru acostarea sau scoaterea unei nave din port. 2. Deplasare rapidă a unor trupe pentru a lovi Prin suiprindere pe adversar. 3. (la pl.) Pregătiri tactice ale unei armate sau ale unei flote în condiţii asemănătoare cu cele de război. 4. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. 5. (med.) Totalitatea mişcărilor executate în cursul unei intervenţii. 6. (fig.) Uneltire, s.f, 8--d. art. manevrei, pl. manevre, manevrigr.-ă (-ri-er) 1. (Persoană) care execută manevre. 2. (fig.) (Persoană) cu mare abilitate politică, adj.,
s-m■ Şi f, pl. manevrigri,-e.
mangafa (înv., fam.) Om mărginit, prost; mangafache. s.f, art. mangafaua, g.-d. art. mangafalei, pl. mangafale, art. mangafalele.
mangafache (rar) Mangafa, s.m., g.-d. lui mangafache, pl. mangafache.
mangal1 Cărbune obţinut prin arderea incompletă a lemnului, s.n.
mangal2 Vas metalic în care se aprind cărbuni, servind iama pentru încălzit celor care stau în aer liber. IA tărnosi -ul = a pierde vremea în zadar, s.n., pl. mangaluri, mangalagiu (înv.) Persoană care fabrică mangal1; man-galizator. s.m., art. mangalagiul, pl. mangalagii, art. mangalagiii.
mangaiiţă Rasă de porci cu picioare scurte şi cu păr creţ. s.f, g.-d. art. mangaliţei, pl. mangaliţe. mangaliza tr. şi refl. A (se) preface în mangal, vb. I, ind. prez. 3 mangalizează.
mangalizatgr (rar) Mangalagiu, s.m., pl. mangaliza-tori.
mangan Metal alb-cenuşiu, dur şi sfârâmicios, întrebuinţat la fabricarea unor aliaje, s.n. manganat Nume generic dat sărurilor acidului man-ganic. s.m., pl. manganaţi. manganezit (min.) Oxid natural de mangan. s.n. manganic,-ă Care conţine mangan. /Acid ~ = acid format din oxigen, hidrogen şi mangan. adj., pl. man-ganici,-ce.
manganin Aliaj de cupru, mangan şi nichel, folosit la fabricarea rezistenţelor electrice, s.n. manganism (med,) Intoxicaţie cronică cu mangan. s.n. manganit Oxid natural de mangan hidratat. s.m., pl. manganiţi.
manganometrie (chim.) Metodă de analiză volumetrică bazată pe acţiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. s.f, art. manganometria, g.-d. art. manganometriei. mangan<2S,-oasă Care conţine mangan. adj., pl. manga-noşi,-ogse.
mangă (arg., în sintagma) Beat ~ = beat foarte tare. adj. invar.
mangăi (text.) Dispozitiv mecanic care finisează ţesăturile apretate prin presare, [var. mangel i.n.] s.n., pl. mangăle.
mangălui tr. (text.) A finisa ţesăturile cu ajutorul man-gălului. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mangăluigsc, imperf. 3 sg. mangăluia; conj. prez. 3 să mangăluiască. mangăluire (text.) Acţiunea de a mangălui; mangăluit. s.f, g.-d. art. mangăluirii, pl. mangăluiri. mangăluit Mangăluire. s.n. mangel v. mangăi.
manget (înv.) Garnitură la rochie, alcătuită din volane; dantele, s.n., pl. manggturi.
mangleală (arg.) Faptul de a mangli. s.f, g.-d. art. manglglii, pl. manglgli.
mangM tr. (arg.) A fura. vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. manglgsc, imperf 3 sg. manglea; conj. prez. 3 să man-glească.
mangligr (-gli-er) Copac răşinos tropical cu fructe ro-şietice, parfumate, s.m., pl. manglieri. mango1 Arbore din regiunile tropicale ale cărui fructe sunt comestibile, s.m., art. mangoul, pl. mango. mango2 Fructul de mango1, de forma unui pepene, cu miezul moale şi galben, s.n., art. mangoul, pl. mango. mangosit,-ă (reg.) (Om) nătărău, tont, neîndemânatic. adj., s.m. şi f, pl. mangosiţi,-te. mangrQvă Formaţiune vegetală tropicală, caracteristică ţărmurilor maritime mlăştinoase, alcătuită din arbori şi arbuşti, s.f, g.-d. art. mangrovéi, pl. mangrQve. mangustă Mamifer carnivor de 60-70 cm lungime, cu coada lungă şi stufoasă şi cu blana cenuşie, s.f, g.-d. art. mangustei, pl. mangijste.
mani
690
mani (la romani) Sufletele celor morţi, considerate ca divinităţi, s.m. pl., art. manii.
mania (-ni-a) tr. (livr.) A mânui, a manipula, vb. I, ind. prez. 3 maniază, 1 pl. manigm; conj. prez. 3 să manieze; ger. maniind.
maniabil,-ă (-ni-a-) (livr.) Care este uşor de mânuit, adj., pl. maniabili,-e.
maniabilitate (-ni-a-) (livr.) Calitatea de a putea fi uşor de mânuit, s.f., g.-d. art. maniabilităţii. maniac,-ă (-ni-ac) (Persoană) care suferă de o manie; (persoană) care se preocupă în mod exagerat de ceva. ad/., s.m. şi f, pl. maniaci,-ce. maniacal,-ă (-ni-a-) (med.) Referitor la manie; de maniac. adj., pl. maniacali,-e.
maniament (-ni-a-) (zool.) Loc sub pielea corpului unui animal în care se depune, de preferinţă, grăsimea, s.n., pl. maniamente.
manichiurat,-ă (rar, despre unghiile de la mâini) Care a fost supus manichiurii, adj., pl. manichiuraţi,-te. manichiură îngrijirea unghiilor de la mâini prin curăţare şi tăiere, s.f., g.-d. art. manichiurii, pl. manichiuri, manichiureză (rar) Manichiuristă. s.f, g.-d. art. manichiurezei, pl. manichiureze. manichiuristă Lucrătoare specializată în manichiură; manichiureză. s.f, art. manichiuristei, pl. manichiuriste. manicord Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. s.n., pl. manicorduri. manie 1. Boală mintală caracterizată prin euforie, logoree, incoerenţă a gândirii etc. 2. Preocuparea exagerată pentru ceva. s.f, art. mania, g.-d. art. maniei, pl. manii, art. maniile.
manierat,-ă (-ni-e-) 1. Care are o purtare aleasă şi cuviincioasă; bine-crescut. 2. (despre stil) Artificial, afectat, căutat, adj., pl. manieraţi,-te.
manieră (-ni-e-) 1. Mod de comportare sau de prezentare în societate; amabilitate, bună-cuviinţă. /Codul ~lor elegante = ansamblu de reguli referitoare la buna purtare în societate. 2. Fel, chip, procedeu. IDe (aşa) (sau de o) ~ = în (aşa) chip... 3. Ansamblul mijloacelor şi procedeelor caracteristice unui artist. //(în artă) Tendinţă de a repeta mecanic procedeele unui maestru. //Folosire mecanică, artificiaîă a unor procedee stilistice într-o operă literară, s.f, g.-d. art. manierei, pl. maniere, manierism (-ni-e-) 1. Lipsă de naturaleţe în comportare; artificialitate. 2. Formalism în realizarea unor lucrări artistice sau literare prin folosirea repetată a aceloraşi procedee, s.n.
manierist,-ă (Adept) al manierismului, adj., s.m. şi f, pl. manierişti,-ste.
manifest1 Document prin care şeful statului, guvernul, o grupare politică etc. îşi expun concepţiile, programul politic, intenţiile etc. s.n., pl. manifeste. manifest2,-ă (şi adv.) Clar, evident; în mod categoric. adj., p/. manif£şti,-ste.
manifesta1 1. tr. A exprima, a arăta un sentiment, o tendinţă. 2. tr. şi refl. A (se) face cunoscut, a (se) exterioriza. vb. I, ind. prez. 3 manifestă. manifesta2 intr. A participa la o manifestaţie, vb. I, ind. prez. 3 manifestează.
manifestant,-ă Persoană care participă la o manifestaţie; demonstrant, s.m., pl. manifestanţi; s.f, g.-d. art. manifestantei, pl. manifestante, manifestare Acţiunea de a (se) manifesta1. I. Exteriorizare, prin fapte, a gândurilor, a sentimentelor cuiva. 2. (la pl.) Realizare, înfăptuire. 3. Semn, indiciu. 4. Spectacol. s.f., g.-d. art. manifestării, pl. manifestări, manifestaţie (-ţi-e) 1. Demonstraţie de masă. 2. Manifestare (1). [var. manifestaţiune s./C] s.f, art. manifestaţia, g.-d. art. manifestaţiei, pl. manifestaţii, art. manifestaţiile.
manifestaţiune v. manifestaţie, maniheism Doctrină religioasă potrivit căreia lumea este guvernată de două principii: binele şi răul. s.n. maniheist,-ă (Adept) al maniheismului, adj., s.m. şi f, pl. maniheişti,-ste.	’
manila Fibră textilă extrasă din frunzele unei plante exotice, folosită la fabricarea frânghiilor şi a unor pânzeturi rezistente, s.f, g.-d. art. manilei. manilovism Atitudine pasivă faţă de realitate, dominată de visare deşartă, s.n.
manioc (-ni-oc) Plantă tropicală din ai cărei tuberculi se extrage tapioca; (p. ext.) tapioca. s.m. manipula tr. l.A mânui, a manevra. 2. A exercita dominaţie psihologică sau politică asupra unui individ, a unui grup etc.; a influenţa opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive. 3. A face anumite operaţiuni financiare, vb. I, ind. prez. 3 manipulează. manipulant,-ă Persoană care mânuieşte maşini, aparate etc. //(spec.) Persoană care conduce un tramvai; vatman. //Mânuitor de bani, de materiale etc. s.m., pl. manipulanţi; s.f, g.-d. art. manipulantei, pl. manipulante. manipulare Acţiunea de a manipula, s.f., g.-d. art. manipulării, pl. manipulări.
manipulator1 l. Aparat cu care se manipulează piesele calde într-o uzină. 2. Dispozitiv cu care se stabileşte sau se întrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice, s.n., pl. manipulatoare. manipulator2,-oare Manipulant. s.m., pl. manipulatgri; s.f, g.-d. art. manipulatoarei, pl. manipulatoare, manipulaţie (-ţi-e) 1. Manipulare. 2. Vagon special pentru şeful de tren şi materialele necesare drumului, ataşat imediat după locomotivă, [var. manipulaţiune s./i] s.f, art. manipulaţia, g.-d. art. manipulaţiei, pl. manipulaţii, art. manipulaţiile. manipulaţiune v. manipuiaţie. manişcă (înv.) Plastron (brodat) la cămăşile bărbăteşti. s.f, g.-d. art. maniştei, pl. manişte. manita refl. (despre vin) A se altera sub acţiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. vb. I, ind. prez. 3 se manitează.
manitare Acţiunea de a se manita. s.f., g.-d. art. ma-nitării, pl. manitiri.
manită Substanţă organică zaharată conţinută în răşina de frasin şi în unele ciuperci, s.f., g.-d. art. mamtei. manivelă Pârghie care serveşte la acţionarea unui mecanism, la transformarea unei mişcări rectilinii într-o mişcare de rotaţie (şi invers) etc. s.f., g.-d. art. manivelei, pl. manivgle.
manograf Manometru care înregistrează presiunea ga-, zelor sau a vaporilor dintr-un spaţiu închis, s.n., pl-manografe.
manometrie,-ă Care aparţine manometriei. adj., pl-manometriei,-ce.
manometrie Tehnică a măsurării presiunii gazelor sau a vaporilor cu ajutorul manometrului. s.f, art. manome-tria, g.-d. art. manometriei.
manometru Instrument folosit în manometrie. s.n., art. manometrul, pl. manometre.
manoperă 1. Muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; remuneraţie pentru această muncă.
2.	Acţiune tactică; procedeu utilizat pentru atingerea unui scop. 3. (fig.) Uneltire, intrigă, s.f, g.-d. art. manfi: perei, pl. manopere.
mansardat,-ă (despre locuinţe) Care are mansardă. adj., pl. mansardaţi,-te.
mansardă încăpere situată imediat sub acoperiş (cu pereţii oblici sau neregulaţi), s.f., g.-d. art. mansardei, pl-mansarde.
mansuet,-ă (livr.) Blând, bun; îngăduitor, adj., p/-mansueţi,-te.
691
maramă
mansuetudine (-su-e-) (livr.) Bunătate, blândeţe, omenie. s.f., g-d. art. mansuetudinii. mansup (înv.) Funcţie, dregătorie, slujbă, s.n., pl. man-sapuri.
mgnşă1 Pârghie folosită la comanda aripioarelor şi a profundorului unui avion; (p. gener.) mâner, manivelă. s.f, g.-d. art. manşei, pl. manşe. manşă2 Etapă într-o probă sportivă (de tir, de schi etc.). s.f, g.-d. art. manşei, pl. manşe, manşgtă 1. Partea de jos a mânecii unei cămăşi sau a unei bluze; marginea de jos a pantalonului. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, folosită la etanşare. 3. Text tipărit cu alte caractere de literă pe prima pagină a unui ziar şi care conţine, de obicei, o indicaţie asupra cuprinsului. 4. Indicaţie bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicaţiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv s f, g.-d. art. manşetei, pl. manşete, manşon 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, confecţionat din blană sau din stofă, în care se ţin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Tub scurt folosit la îmbinarea a două ţevi; partea lărgită de la capătul unui tub care serveşte la îmbinarea acestuia cu alt tub. 3. înveliş de protecţie al mânerului unor obiecte. 4. (bot.) Membrană protectoare a seminţei, a tulpinii etc. s.n., pl. manşoane. manşona tr. (tehn.) A îmbina două ţevi, bare etc. cu un manşon, vb. /, ind. prez. 3 manşonează. manşonare Acţiunea de a manşona. s.f, g.-d. art. manşonării, pl. manşonări.
manţa 1. Haină lungă, impermeabilă, care protejează de frig, de ploaie etc.; (spec.) palton de uniformă militară. l~ de vreme rea = om pe care nu-1 bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-şi găsi ~ua (cu cineva) = a o păţi (cu cineva). 2. înveliş care apără o piesă sau un sistem tehnic. 3. (la gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptuşeşte cochilia; palium. s.f., art. mantaua, g.-d. art. mantalei, pl. mantale, art. mantalele, mantă (înv.) Mantie, s.f, g.-d. art. mantei, pl. mante, mantelă (înv.) Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie, s.f, g.-d. art. mantelei, pl. mantele.
manteljiţă (înv.) Diminutiv al lui mantelă. s.f, g.-d. art. manteluţei, pl. manteluţe. mantie 1. Pelerină lungă şi largă, îmbrăcată peste celelalte haine, purtată în trecut la ceremonii. 2. Haină de postav, lungă şi largă, purtată de călugări. IA lua sub ~ ~ a proteja, s.f, art. mantia, g.-d. art. mantiei, pl. mantii, ort. mantiile.
mantilă (înv.) 1. Mantelă. 2. Eşarfă de dantelă pe care femeile (spaniole) o poartă pe cap. s.f, g.-d. art. mantilei, pl. mantile.
mantinelă împrejmuire care delimitează câmpul de joc la hochei pe gheaţă, s.f, g.-d. art. mantinelei, pl. mantinele.
mantisă Partea zecimală a unui logaritm, s.f, g.-d. art. mantisei, pl. mantise.
mantgu Palton sau pardesiu femeiesc, s.n., art. manóul, pl. mantouri.
mantra (în brahmanism) Formulă sacră, s.f, g.-d. art. roantrei, pl. mantra.
manual1 (-nu-al) Carte (de şcoală) care cuprinde noţiunile fundamentale ale unei ştiinţe, s.n., pl. manuale. manual2,-ă (-nu-al) 1. Care este făcut de mână; efectuat prin muncă fizică. 2. Care execută lucruri de mână. adj., pl. manuali,-e.
manybriu 1. (zool.) Formaţiune tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner, s.n., art. manubriul. manuelin,-ă (-nu-e-) (în sintagma) Stil ~ = stil arhitectural portughez, caracterizat prin bogăţia sculpturii orna-
mentale, plasată pe structuri gotice, cu influenţe romane, maure şi orientale, adj., pl. manuelini,-e. manufactura tr. A fabrica obiecte de manufactură. vb. I, ind. prez. 3 manufacturează, manufactura re Acţiunea de a manufactura, s.f, g.-d. art. manufacturării, pl. manufacturări. manufactură 1. Formă de producţie bazată pe munca manuală a lucrătorilor, desfăşurată în ateliere conduse de patroni. 2. întreprindere industrială în care predomină munca manuală, destinată fabricării unor produse de larg consum. 3. Produs obţinut prin prelucrarea manuală (şi artistică) a unor materii prime. ~ de sticlă, s.f, g.-d. art. manufacturii, pl. manufacturi, manufacturier,-ă (-ri-er) I. adj. Referitor la manufactură. II. s.m. (astăzi rar) Patron al unei manufacturi; lucrător într-o manufactură, adj., s.m., pl. manufacturieri,-e. mânu militari (lat.) Prin măsuri (armate) drastice, loc. adv.
manumisiune (livr.) Eliberare (legală) a unui sclav, a unui şerb. s.f, g.-d. art. manumisiunii. manuscript v. manuscris. manuscfis1 Text scris de mână sau (p. ext.) dactilografiat. lîn ~ = (încă) netipărit. [var. (înv.) manuscript i'./i.] s.n., pl. manuscrise.
manuscris2,-ă (despre texte, lucrări) Scris de mână sau (p. ext.) dactilografiat, adj., pl. manuscrişi,-se. manutanţă 1. Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu fabricarea pâinii pentru militari. 2. Operaţie de deplasare şi depozitare a mărfurilor într-o fabrică, într-un depozit etc., în vederea vânzării şi expedierii lor. [var. ma-nutenţiune s.f] s.f, g.-d. art. manutanţei, pl. manutanţe, manutenţiune v. manutanţă, maoism Nume dat doctrinei politice a conducătorului chinez Mao Tze-dun. s.n.
maoist,-ă (Adept) al maoismului. adj., s.m. şi f, pl. maoişti,-ste.
maori (Persoană) care aparţine unei populaţii băştinaşe din Noua Zeelandă. adj., s.m. şi f, pl. maori, mapamond Planisferă, planiglob. IPe tot ~ul = în toată
lumea, s.n., pl. mapamonduri.
mapă1 l. Obiect de birou făcut din carton, din piele etc. în care se ţin hârtii, foi volante etc. //Dosar. 2. Servietă plată. 3. Plic gros care conţine plicuri mai mici împreună cu hârtia de scris necesară, s.f., g.-d. art. mapei, pl. mape.
mapă2 (rar) Hartă geografică, s.f, g.-d. art. mapei, pl. mape.
maquis (machi) (fr.) 1. Formaţiune vegetală medite-raneeană, compusă din tufişuri şi din arbuşti veşnic verzi. 2. Mişcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s.n., art. maquis-ul, pl. (2) maquis-uri.
maquisard (machizar) (fr.) Luptător din maquis (2). s.m., pl. maquisarzi.
marabu A. 1. Pasăre din regiunile tropicale, asemănătoare cu barza, cu capul şi cu gâtul golaşe. 2. Podoabă alcătuită din fire sau pene care imită fulgii, purtată la gât sau drept garnitură la rochii. B. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii.
2.	Moschee mică în care slujea un marabu (B.l). [var. marabut s.m] s.m., art. marabuul, pl. marabu, marabut v. marabu.
maracas Instrument muzical de percuţie sud-american, construit dintr-o nucă de cocos care conţine grăunţe şi nisip, s.n., pl. maracase.
marafet (pop., fam., la pl.) 1. Fasoane, mofturi. 2. Lucruri mărunte, fleacuri, s.n., pl. marafeturi, maramă Fâşie de ţesătură fină cu care femeile de la ţară îşi acoperă capul când se îmbracă în costum naţional. [var. mahramă s.f.} s.f., g.-d. art. maramei, pl. marame.
maramureşean
692
maramureşean,-ă (Locuitor) din Maramureş; moro-şean. adj., s.m. şi f, pl. maramureşeni,-e. maramureşeancă Locuitoare din Maramureş, s.f, g.-d. art. maramureşencei, pl. maramureşence. marangoz (rar) Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei pentru nave. s.m., pl. marangezi. maraschino Lichior de vişine sau de cireşe amare. s.n., art. maraschinoul, pl. maraschinouri. marasm 1. Stare de epuizare morală sau fizică; descurajare. 2. Criză, stagnare (socială, economică, politică). s.n.
maratsn 1. Probă atletică desfăşurată pe o distanţă de circa 42 km. 2. (fig.) Dezbatere lungă şi dificilă, s.n., pl. maratonuri/maratoane.
maratonist,-ă Atlet specializat în probele de maraton. s.m., pl. maratonişti; s.f, g.-d. art. maratonistei, pl. maratoniste.
marc Pastă obţinută prin prelucrarea fructelor şi a legumelor, folosită ca materie primă în industria alimentară. s.n.
marca tr. 1. A face un semn distinct pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. 2. (fig.) A reprezenta, a semnifica. 3. A delimita o suprafaţă, un teren etc. 4. (sport) A înscrie puncte într-un joc; a supraveghea un jucător advers pentru a-l împiedica să înscrie etc. vb. I, ind. prez. 3 marchează, marcaj 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. //Semn aplicat pe copaci, pe tăbliţe speciale, pe stânci pentru a indica turiştilor un anumit drum. 2. Totalitatea liniilor care marchează suprafaţa de joc la unele jocuri sportive. //Semn convenţional aplicat cu vopsea pe o suprafaţă, pe drumurile publice modernizate etc. 3. (sport) Supraveghere a unui jucător din echipa adversă pentru a-l împiedica să marcheze. 4. Tabelă de ~ = tabelă pe care se înregistrează punctele înscrise într-o competiţie sportivă, s.n., pl. marcaje.
marcant,-ă Care se distinge prin valoare, prin importanţă; cu autoritate, cu influenţă, adj., pl. marcanţi,-te. marcare Acţiunea de a marca; marcat, s.f, g.-d. art. marcării, pl. marcări.
marcasit Sulfură naturală de fier, galben-verzuie, cristalizată, având luciu metalic, s.n., pl. marcasite. marcat1 Marcare, marcaj, s.n. marcat2,-ă l. Căruia i s-a aplicat un semn distinctiv; (despre drumuri) prevăzut cu marcaj. 2. (fig.) Accentuat, pronunţat, distinct, adj., pl. marcaţi,-te. marcatQr1 Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi cuiburile unde se va pune sămânţa sau răsadul. s.n., pl. marcatoare.
marcatQr2,-oare 1. Persoană care lucrează la marcarea unor produse. 2. (sport) Persoană care marchează puncte sau goluri pentru echipa sa. s.m., pl. marcatori; s.f, g.-d. art. marcatoarei, pl. marcatoare. marcă1 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe o marfă, pe un animal etc. //Tip, model de fabricaţie. IDe - = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) de seamă; distins. 2. (fig.) Particularitate. //Caracteristică a unei unităţi sau structuri gramaticale.
3.	Fişă numerotată cu care lucrătorii îşi dovedesc prezenţa la lucru. 4. Şină vopsită în alb care indică intersecţia a două linii ferate. 5. (înv.) Blazon, emblemă, s.f, g.-d. art. mărcii, pl. mărci.
marcă2 Unitate monetară principală în unele ţări europene. s.f, g.-d. art. mărcii, pl. mărci. marcă3 (în Evul Mediu) 1. Provincie de graniţă aflată sub guvernare militară. 2. Obşte sătească în Europa apuseană s.f, g.-d. art. mărcii, pl. mărci. marcă4 Timbru poştal, s.f, g.-d. art. mărcii, pl. mărci, marcgraf v. margraf.
marcher (rar) Persoană care marchează punctele câştigate la un joc. s.m., pl. marcheri, marchetărje 1. Procedeu de decorare a unui obiect prin aplicarea pe suprafaţa lui a unor bucăţi mici de fildeş, de metal sau de lemn exotic. 2. (p. ext.) Obiect (de-corativ) lucrat prin acest procedeu, s.f, art. marchetăria, g.-d. art. marchetăriei, pl. (2) marchetării, art. marchetăriile. marchitan (înv.) Negustor (ambulant) de mărunţişuri. s.m., pl. marchitani.
marchităme (înv.) 1. Locul unde îşi expunea mărfurile un marchitan. 2. Mărfuri metalice mărunte, de uz casnic.
3.	Negustorie pe care o făcea un marchitan, s.f, art. mar-chitârna, g.-d. art. marchitămei, pl. marchitămi, art. marchităniile.
marchiz Titlu de nobleţe în unele ţări, superior celui de conte şi inferior celui de duce. s.m., pl. marchizi, marchiză A. Soţie sau fiică de marchiz. B. 1. Acoperiş de sticlă aşezat deasupra intrării principale a unei clădiri.
2.	încăpere cu pereţi de sticlă, aşezată la intrarea unei case. 3. Cabina mecanicului la locomotivele cu aburi. C. Inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. s.f. g.-d. art. marchizei, pl. marchize, marchizei Ţesătură de bumbac, subţire, din care se fac rochii, perdele etc. s.n., pl. marchizgturi. marciale (-cia-) (it., muz.) Solemn, grav. adv. marcoman (mai ales la pl.) Numele unor triburi germanice vechi, stabilite în Bavaria. s.m., pl. marcomani. marcomanic,-ă Care aparţine marcomanilor. adj., pl. marcomanici,-ce.
marcota tr. A înmulţi o plantă prin marcotaj. vb. I, ind. prez. 3 marcotează.
marcotaj Procedeu de înmulţire a unor plante prin mar-cote. s.n., pl. marcotaje.
marcotare Acţiunea de a marcota; marcotaj. s.f, g.-d. art. marcotării, pl. marcotări.
marcotă Lăstar al unei plante care se îngroapă cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcini, dând o plantă nouă. s.f, g.-d. art. marcotei, pl. marco te. marda (reg.) Rămăşiţă dintr-o marfă degradată sau învechită (care se vinde sub preţ); vechitură, s.f, art. mardaua, g.-d. art. mardalei, pl. mardale, art. mardalele. mardeală (arg.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. mar-delii, pl. mardeli.
mardeiaş (arg.) Bătăuş, s.m., pl. mardeiaşi, mardi tr. (arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mardesc, imperf. 3 sg. mardea; conj. prez. 3 să mardească.	_
mare1 A. Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; întins, vast; adânc. //încăpător. //înalt. /Degetul (cel) — degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă ~ = majusculă. A face (sau a deschide) ochii ~i (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. B. Mult; numeros. C. Matur. IFată ~ = fecioară. D. 1. Vestit, renumit; de rang înalt. 2. De valoare, important, însemnat. IZi ~ = zi de sărbătoare. Vorbe ~ = cuvinte bombastice; promisiuni goale. //Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc deosebit într-o ierharhie. IA se ţine ~ = a fi mândru, semeţ, fudul. ~ şi tare sau tare şi ~ = foarte influent. //Distins. I~ ţinută - îmbrăcăminte destinată pentru anumite solemnităţi. 4. (despre ospeţe) Plin de strălucire; bogat. E. 1. (despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. IA vorbi (sau a striga) in gura ~ = a vorbi cu glas tare. A fi cu gura ~ = a fî certăreţ, scandalagiu. 2. (despre fenomene atmosferice) Violent, puternic. 3. (despre ritmul de mişcare, de deplasare) Crescut (ca viteză); mărit. 4. (despre stări sufleteşti, sentimente) Intens, profund. /(A-i fi cuiva) mai ~ m“a (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine), //(adv., pop.) Din cale-afară; peste măsură. adj., pl. mari.
693
marionetist
mare2 1. Vastă întindere de apă stătătoare, adâncă şi sărată de pe suprafaţa Pământului. I~a cu sarea = totul, imposibilul. Peste (nouă) ~ şi (nouă) ţări = foarte departe. 2. (fig.) întindere vastă, imensitate, //(fig.) Mulţime, cantitate foarte mare. s.f, g.-d. art. mării, pl. mări. maree Mişcare ritmică de înaintare şi de retragere de la ţărm a apelor, mărilor şi oceanelor, determinată de atracţia Lunii şi a Soarelui. /~ neagră = pânză de petrol care pluteşte pe suprafaţa mării, provenită din accidente ale petrolierelor, s.f., art. margea, g.-d. art. margei, pl. marge.
maregraf Aparat cu care se înregistrează variaţia nivelului apelor mării; mareometru. s.n., pl. maregrafe. maregrafic,-ă De maree. IZi ~ = interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei, adj., pl. mare-grafici,-ce.	,
mare-logofăt (în Moldova) întâiul boier de divan; (în Muntenia) unul dintre cei mai importanţi boieri, s.m., art. marele-logofat, pl. mari-logofeţi, art. marii-logofeţi. mareometru (-re-o-) Maregraf. s.n.. art. mareometrul, pl. mareometre.
mare-spătar Comandant suprem al armatei în lipsa domnitorului, s.m., art. marele-spătar, pl. mari-spătari, art. marii-spătari.
mareşal Cel mai înalt grad militar, s.m., pl. mareşali, mareşalat (rar) Funcţia, demnitatea de mareşal, s.n., pl. mareşalate.
mare-vornic Cel dintâi boier din divan, având sarcina
de cârmuitor şi de înalt judecător al curţii domneşti, s.m.,
art. marele-vornic, pl. mari-vornici, art. marii-vornici.
marfagiu (înv.) Negustor ambulant, s.m., art. marfa-
giul,pl. marfagii, art. marfagiii.
mărfar Tren de marfă. [var. mărfar s.«.] s.n., pl. mar-
fare.
marfă1 (arg. tinerilor) 1. Bun; frumos; de calitate. 2. De treabă, adj. invar.
marfă2 Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. lA-şi lăuda ~a = a-şi lăuda lucrurile proprii. Altă se spune când este vorba despre un alt aspect al unei probleme, s.f, g.-d. art. mărfii, pl. mărfuri.
margaretă Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescenţa compusă dintr-un disc galben şi petale albe. s.f., g.-d. art. margargtei, pl. margarete, margarlc (în sintagma) Acid - = acid obţinut din grăsimi. adj.
margarjnă Produs alimentar asemănător cu untul, obţinut din grăsimi vegetale sau animale, s.f., g.-d. art. margarinei,^/. margariné.
marghiloman Cafea turcească fiartă cu rom şi coniac. [var. marghilomană s.f] s.n., pl. marghilomane, marghilomană v. marghiloman. margbiol,-oală (înv., reg.) Deştept, isteţ; (p. ext.) şmecher, ştrengar, adj., pl. marghioli,-oale. marghioleală (înv., reg.) Fandoseală, sclifoseală, s.f, g--d. art. marghiolglii, pl. marghiolgli. ţnarghioM refl. (înv., reg.) A face mofturi, fasoane, vb. IV, wd. prez. 3 sg. se marghiolgşte, imperf. 3 sg. se marghio-leâ; conj. prez. 3 să se marghiolească.
Marginal,-ă 1. Care se află la margine; (despre note, comentarii) scris pe marginea unui manuscris sau a unui text tipărit. 2. (p. ext., despre chestiuni, probleme) secundar. adj., pl. marginali,-e. marginalia (-li-a) (lat.) Comentariu cu note privitoare a o operă. s.n. pl.
marginaljsm Teorie economică ce consideră valoarea e schimb a unui produs ca fiind determinată de ultima unitate disponibilă a acelui produs, s.n. marginaliza 1. tr. şi refl. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. tr. A diminua importanţa
unei persoane, a unui lucru. 3. tr. A scoate pe cineva dintr-o funcţie de conducere, destinându-1 unei funcţii marginale, vb. /, ind. prez. 3 marginali zează. marginalizare Acţiunea de a marginaliza. s.f, g.-d. art. marginalizării, pl. marginalizgri. margine 1. Loc unde se termină o suprafaţă; capăt; (spec.) mal, ţărm. /Fără (de) -i = nesfârşit. 2. (spec.) Hotar, frontieră. //Periferie. /De ~ = mărginaş, periferic.
3.	Loc, limită unde se termină o groapă, un recipient etc.
4.	(fig.) Limită până la care se poate accepta sau concepe ceva. s.f., g.-d. art. marginii, pl. margini.
margraf Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani ale căror principate erau mărci3, [var. marc-graf s.m.] s.m., pl. margrafi.
margrafiat (-fi-at) Domeniu al unui margraf; demnitatea de margraf. s.n., pl. margrafiate. mariachi (-ria-ci) (hisp.) Muzician ambulant hispanic. s.m., pl. mariachi, art. mariachii. maria refl. şi tr. (rar) 1. A (se) căsători. 2. (fig.) A (se) potrivi, a (se) combina (bine), vb. /, ind. prez. 3 mariază. mariaj (-ri-aj) (fam.) Căsătorie, căsnicie, s.n., pl. mariaje.
marial,-ă (-ri-al) Referitor la Fecioara Maria. adj., pl. mariali,-e.
mariaş (-ri-aş) Monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române, s.m., pl. mariaşi. maricultură Cultură de plante şi animale marine de interes economic; acvacultură. s.f, g.-d. art. maricul-turii, pl. mari cult uri.
marijuana (-hua-) (hisp.) Stupefiant extras din frunzele unei specii de cânepă, s.f, g.-d. art. marijugnei. marjmbă (muz.) Balafon. s.f., g.-d. art. marimbei, pl. marimbe.
marjn,-ă 1. De mare2. //Care creşte sau trăieşte în mare2; produs de acţiunea mării. 2. Referitor la navigaţia pe mare. adj., pl. marini,-e.
marina tr. Á prepara peşte, came etc. cu un sos făcut din bulion, untdelemn, lămâie şi diverse condimente, vb.
1,	ind. prez. 3 marinează.
marinar I. Membru al echipajului unei nave. //(adj.) Guler - = guler mare, dreptunghic, lăsat pe spate, s.m., pl. marinari.
marinare Faptul de a marina, s.f., g.-d. art. marinării, pl. marinări.
marinată Mâncare de peşte, de came etc. pregătită prin marinare. s.f., g.-d. art. marinatei, pl. marinate. marină1 1. Totalitatea navelor şi a unităţilor navale ale unei ţări împreună cu întreg personalul aferent.
2.	Tehnica navigaţiei, s.f, g.-d. art. marinei. marină2 Pictură cu subiect marin, s.f, g.-d. art. marinei, pl. marine.
marinăresc,-ească De marinar, caracteristic marinarilor. adj., pl. marinărgşti.
marinăreşte Ca marinarii, în felul marinarilor, adv. marinărie 1. Meseria marinarului. 2. Tehnica navigaţiei. s.f., art. marinăria, g.-d. art. marinăriei. marinărjţă Femeie din echipajul unei nave. s.f, g.-d. art. tnarinăriţei, pl. marinăriţe. marinjsm (livr.) Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; preţiozitate a stilului, s.n., pl. (preţiozităţi) marinisme.
marinist,-ă (Adept) al marinismului. adj., s.m. şi f, pl. marinişti,-ste.
marionetă (-ri-o-) 1. Păpuşă acţionată cu ajutorul unor sfori pentru a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuşi. 2. (fig.) Persoană servilă, lipsită de caracter, //(adj.) Guvern-~. s.f, g.-d. art. mariongtei, pl. marionete.
marionetist,-ă (-ri-o-) (rar) Păpuşar (2). s.m., pl. ma-rionetişti; s.f, g.-d. art. marionetistei, pl. marionetiste.
marital
694
marital,-ă (jur.) Specific relaţiilor dintre soţi; conjugal. adj., pl. maritali,-e.
maritim,-ă 1. Care se află pe ţărmul mării sau aproape de mare2. 2. Referitor la navigaţia pe mare2. /Putere ~ = stat care posedă o flotă puternică, adj., pl. maritimi,-e. marjă 1. Rezervă de timp, de spaţiu de care se poate dispune (între anumite limite). 2. Diferenţă între preţul de vânzare şi cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente, s.f., art. maija, g.-d. art. marjei, pl. marje, marker (er pron. ăr) (angl.) 1. Cariocă de formă specială, folosită pentru a evidenţia, prin subliniere, anumite pasaje dintr-un text. 2. Substanţă, obiect cu care se identifică sau se localizează ceva. s.n., pl. markere. markét (angl.) Magazin, s.n., pl. marketuri. marketing (angl.) Tehnică a studierii cererii consumatorilor pentru a satisface operativ aceste cereri, s.n., art. marketingul.
marmeladă Produs alimentar în formă de pastă, obţinut din fructe zdrobite sau trecute prin sită şi fierte cu zahăr, s.f., g.-d. art. marmeladei, pl. marmelade. marmită 1. Vas mare de metal, cu două toarte şi cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui rîu. s.f, g.-d. art. marmitei, pl. marmite, marmor v. marmură.
marmora tr. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului
etc. vb. I, ind. prez. 3 marmorează.
marmoraj Desen colorat care imită marmura, imprimat
pe hârtie, s.n., pl. marmoraje.
marmorgre Acţiunea de a marmora, s.f, g.-d. art. mar-
mor|rii, pl. marmorări.
marmoră v. marmură.
marmoreean,-ă (-re-ean) Cade marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. adj., pl. marmo-reeni,-e.
marmoreu,-ge (rar) Marmorean. adj. pl. marmorei,-ee. marmoriu,-ie (rar) Marmorean. adj., pl. marmorii. marmotă Mamifer rozător cu corpul scurt şi gros, cu blană cenuşie, s.f, g.-d. art. marmotei, pl. marmote. marmură 1. Rocă de diverse culori, cristalină, întrebuinţată la lucrări de sculptură şi ca material de construcţii. /A fi ~ sau rece ca o - (sau de ~) = a fi insensibil, indiferent la orice. 2. Bucată de marmură cioplită sau lustruită; statuie de marmură, [var. marmoră s.f; (înv.) marmor s.n.] s.f, g.-d. art. marmurei/marmurii, pl. mar-mure/marmuri.
mamă Rocă alcătuită din calcar şi argilă, întrebuinţată la fabricarea cimentului, s.f, g.-d. art. mamei, pl. mame. marnos,-oasă Cu mamă. adj., pl. mamoşi,-oase. maro1 De culoarea castanei coapte; castaniu, brun-roşcat. [var. maron adj. invar.] adj. invar. mare2 Culoare brună-roşcată. [var. maron s.n.] s.n., art. maraul, pl. (nuanţe) marQuri. maroană (rar) Castană comestibilă coaptă sau preparată cu sirop de zahăr, s.f, g.-d. art. maroanei, pl. maroane.
marocan,-ă (Locuitor) din Maroc, adj., s.m. şi f, pl. marocani,-e.
marocco Joc cu beţigaşe, pentru copii. s.n. marochin (înv.) Piele de capră, tăbăcită vegetal din care se confecţionează mănuşi, poşete etc. [var. maro-chrnă s./I] s.n., pl. (obiecte) marochmuri/marochine. marochţnă v. marochin.
marochinărie 1. Meseria marochinerului. 2. Atelier sau magazin unde se lucrează sau se vând obiecte din marochin. 3. Obiecte făcute din marochin, [var. maro-chinerie s./I] s.f, art. marochinăria, g.-d. art. maro-chinăriei, pl. (2) marochinării, art. marochinăriile. marochiner Lucrător care confecţionează obiecte din marochin, [var. marochinier s.m.] s.m., pl. marochineri.
marochinerie v. marochinărie. marochinier v. marochiner. maron1 v. maro1. maron2 v. maro2.
maroniu1 Culoare maronie, s.n., art. maroniul. maroniu2,-ie (despre culori) Cu nuanţă de maro. adj., pl. maronii.
marotă (livr.) Preocupare excesivă (obsedantă) pentru un anumit lucru; idee fixă; (p. ext.) obiect al unei astfel de preocupări, s.f, g.-d. art. marQtei, pl. marate. marshallez,-ă (sh pron. ş) (Locuitor) din Insulele Marshall. adj., s.m. şi f, pl. marshallezi,-e. marsiliez,-ă (-li-ez) (Locuitor) din Marsilia, adj., s.m. şi f, pl. marsiliezi,-e.
marsuin Mamifer marin asemănător cu delfinul, s.m., pl. marsuini.
marsupiul (-pi-ai) (la pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin prezenţa masupiului; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. marsupiali.
marsupiu Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. s.n., art. marsupiul, pl. mar-supii, art. marsupiile.
marş1 1. Cuvânt cu care se recomandă pornirea unei unităţi militare. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine sau (p. gener.) un om. interj.
marş2 1. Deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat. I~ forţat = marş executat cu o viteză mărită faţă de cea normală. 2. Deplasare, drum obositor. 3. Probă atletică de mers pe distanţe lungi. 4. Compoziţie muzicală cu ritm vioi, cadenţat. 5. Compoziţie literară în versuri destinată a fi cântată pe o arie de marş2 (4). s.n., pl. marşuri, marşa intr. 1. A fi de acord, a consimţi; a se lăsa antrenat într-o acţiune. 2. A se lăsa corupt, vb. I, ind. prez. 3 marşează.
marşandă (înv.) Patroană a unui magazin de modă. s.f, g.-d. art. marşandei, pl. marşande. marşare Acţiunea de a marşa. s.f, g.-d. art. marşării, pl. marşări.
marşarier (-ri-er) Mers înapoi al unui automobil;
(concr.) dispozitiv care permite mersul înapoi al unui
autovehicul, s.n., pl. marşariere.
marşă Sol format de depunerile rămase după retragerea
apelor mării, s.f, art. marşa, g.-d. art. marşei, pl. marşe.
marşrut 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă pe
distanţă lungă, fără a lăsa sau fără a lua vagoane pe
parcurs. 3. (tehn.) Metodă de lucru la mai multe maşini.
[var. marşrută s.f] s.n., pl. marşrute.
marşrută v. marşrut.	.
marşrutiza tr. A folosi metoda marşrutului în căile
ferate sau în tehnică, vb. I, ind. prez. 3 marşrutizează.
marşrutizare Acţiunea de a marşrutiza. s.f., g-d. art.
marşrutizării, pl. marşrutizări.
mart v. martie.
martac (pop.) Bârnă, stâlţ) întrebuinţat ca material de construcţie, s.m., pl. martad.
marta log Slujitor domnesc însărcinat cu paza graniţelor şi cu supravegherea punctelor vamale, s.m., pl. martalsg1-marte v. martie.
martensită Constituent structural din aliaj fier-carbon la oţelurile călite, s.f, g.-d. art. martensitei.	a
martie (-ti-e) A treia lună a anului; mărţişor, [var. (înv., pop.) mart, (pop.) marte s.n.] s.m., g.-d. lui martie; abr. mart., III/.03./-03-.
martin (omit.) Nume dat mai multor specii de pescăruşi şi de pescari, s.m., pl. martini, marii n^ş (rar) Diminutiv al lui martin; pui de pescăruş. s.m., pl. martinaşi.
martingală A. 1. Curea de ham care nu lasă calul să se ridice în două picioare. 2. (mar.) Bară de metal fixată sub bompres, la navele cu pânze. B. Procedeu de a ponta la
695
masca
jocurile de noroc şi la cursele de trap, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută, s.f., g.-d. art. martin-gglei, pl. martingale. martir1 (rar) Martiriu, s.n., pl. martire. martir2,-ă 1. Persoană care îndură suferinţe, chinuri pentru convingerile sale. 2. Mucenic (al bisericii). 3. (p. gener.) Persoană care îndură un tratament inuman, bătaie etc. s.m., pl. martiri; s.f., g.-d. art. martirei, pl. martire, martiraj Martiriu, s.n., pl. martiraje, martiriu 1. Suferinţă, tortură sau moarte de martir; martiraj, martir'. 2. (fig.) Suferinţă morală mare. s.n., art. martiriul, pl. martirii, art. martiriile. martiriza tr. A supune pe cineva la un martiriu; (p. gener.) a chinui, vb. /, ind. prez. 3 martirizează, martirizare Acţiunea de a martiriza, s.f, g.-d. art. martirizării, pl. martirizări.
martirologie Istoria martirilor; martiroîogiu. s.f, art. martirologia, g.-d. art. martirologiei. martirolog v. martiroîogiu. martiroîogiu 1. Scriere cuprinzând lista martirilor Bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee; martirologie. 2. (fig.) Lungă enumeraţie de suferinţe îndurate. [va;: martirolog s.n.] s.n., art. martirologiul, pl. martirolQgii, art. martirologiile. martor,-ă 1. Persoană care a fost de faţă la o discuţie sau un eveniment şi care poate da informaţii despre desfăşurarea faptelor. IDumnezeu mi-e ~! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să asiste la întocmirea unor acte. 3. Fiecare dintre reprezentanţii celor două persoane care urmează să se bată în duel. /A trimite (cuiva) ~i = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referinţă folosită în experienţele de laborator. 5. Bandă sau fir lipit pe un element de construcţie pentru a observa evoluţia fisurilor acestuia, [var. (pop.) martur,-ă s.m. şi f] s.m., pl. martori; s.f, g.-d. art. martorei, pl. martore. martur,-ă v. martor.
marţ1 (în expr.) A face pe cineva ~ = a) a bate pe
cineva categoric la jocul de table; b) a reduce la tăcere.
[var. (pop.) marţi s.n.] s.n.
marţ2 (pop.) Martie, s.n., g.-d. lui marţ.
marţ3 (pop.) Mărţişor, s.n., pl. marţuri.
marţafşi (fam .) Om de nimic; golan, netrebnic, s.m., pl.
marţafgi^art marţafoii.
marţea în fiecare zi de marţi. adv.
marţi1 A doua zi a săptămânii, s.f, art. marţea, pl.
marţi, art. marţile.
marţi2 v. marţ1.
marţial,-ă (-ţi-al) 1. Solemn, grav. 2. Militar, ostăşesc. /Curte ~ = tribunal militar în timp de război. Lege ~ = •ege care autorizează folosirea forţei armate pentru represiune internă. Arte ~ = discipline sportive cu scop de atac şi de apărare (judo, kendo etc.), de origine japonez ă. ad/., pl. marţiali,-e.
marţian,-ă (-ţi-an) (Presupus locuitor) al planetei Marte. a«/., s.m. şi f, pl. marţieni,-e. marţipan Produs de cofetărie din zahăr şi migdale (sau n«ci). s.n., pl. marţipane.
maruflg tr. A lipi cu maruflu. vb. 1, ind. prez. 3 maru-
flează.
maruflaj Lipire cu maruflu a unei pânze pictate pe un suport; pânză pictată şi lipită astfel, s.n., pl. maruflaje. maruflgre Acţiunea de a marufla. s.f., g.-d. art. maru-t'ârii, pl. maruflări. mamflă v. maruflu.
marşjflu Clei obţinut din seminţe de secară, utilizat ca aaeziv.Jvar. niaruflă s.f] s.n., art. maruflul. măruţă (reg.) Lăptucă. s.f., g.-d. art. marulei, pl. marule. marxism Doctrină filosofică, socială şi economică, întemeiată de K. Marx şi F. Engles; teoria şi practica comunismului ştiinţific, s.n.
marxism-leninism Doctrina lui K. Marx şi F. Engles dezvoltată de V.I. Lenin în noile condiţii istorice, s.n. marxist,-ă (Adept) al marxismului, adj., s.m. şi f, pl. marxişti,-ste.
marxist-leninist,-ă (Adept) al marxism-leninismului. adj., s.m. şi f, pl. marxist-leninişti,-ste. mas (reg.) Faptul de a mâne; popas peste noapte. //Găzduire peste noapte, s.n., pl. masuri. masa1 tr. şi refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) îngrămădi, vb. /, ind. prez. 3 masează. masa2 tr. şi refl. A(-şi) face masaj. vb. I, ind. prez. 3 masează.	,
masacra tr. 1. A ucide cu sălbăticie şi în masă; a extermina. 2. (fig.) A anula (parţial), a strica un text, o lucrare etc. vb. I, ind. prez. 3 masacrează, masacrare Acţiunea de a masacra, s.f., g.-d. art. masacrării, pl. masacrări.
masacru Omor (în masă), măcel, s.n., art. masacrul, pl. masacre.
masaj Acţiunea de a (se) masa2; procedeu terapeutic care constă în frecţionarea diferitelor părţi ale corpului în scopul destinderii muşchilor, a activării circulaţiei sângelui etc. s.n., pl. masaje.
maşala (înv.) Torţă, faclă, s.f, art. masalaua, g.-d. art. masalalei, pl. masalale, art. masalalele. masalagiu (înv.) Persoană care purta sau aprindea masalale. s.m., art. masalagiul, pl. masalagii, art. ma-salagiii.
masa-raiului Plantă erbacee cu flori roz-purpurii. s.f. art., g.-d. art. mesei-raiului.
masare Acţiunea de a (se) masa1; masat, s.f., g.-d. art. masării, pl. masări. masat1 Masare, s.n.
masat2 (pop.) Unealtă de oţel în formă de sul, întrebuinţată la ascuţitul cuţitelor, s.n., pl. masate. masă1 1. Colectivitate, mulţime compactă de oameni. IDe~ = care antrenează o colectivitate umană. Cântec de ~ (sau de ~e) = cântec cu conţinut mobilizator, patriotic. 2. Grămadă de elemente (de aceeaşi natură sau diferite), care formează un singur corp; corp solid, compact. /~ verde = nutreţ pentru vite. ~ de aer = porţiune relativ omogenă, imensă a troposferei, cu proprietăţi distincte. în ~ = a) în cantitate mare; b) în număr mare. 3. Cantitate mare din ceva. I~a vocabularului = partea cea mai mare şi mai mobilă a vocabularului. 4. (fiz.) Mărime caracteristică a unui corp. I~ atomică = greutate atomică. ~ specifică = densitate. 5. ~e plastice = materiale plastice. 6. ~ continentală = continent. 7. (jur.) Fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. //Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit, s.f., g.-d. art. masei, pl. mase.
masă2 1. Mobilă formată dintr-o placă sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare, /(fig.) ~ rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată la care sunt chemaţi să-şi spună cuvântul specialişti din domeniul respectiv. ~ verde = masă2 în jurul căreia stau diplomaţii atunci când duc tratative. 2. Prânz; cină; banchet; ospăţ; ceea ce se mănâncă. /Sală de ~e = încăpere în care se serveşte mâncarea într-o şcoală, cazarmă etc. Cu (sau pe) nepusă ~ = pe neaşteptate, pe nepregătite. A nu avea ce pune pe ~ = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Capul (sau fruntea) ~ei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. 3. Nume dat unor obiecte asemănătoare cu masa2 (1), având diferite întrebuinţări. I- de operaţie = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenţiei chirurgicale. s.f, g.-d. art. mgsei, pl. mgse. masca 1. tr. şi refl. A-şi acoperi faţa cu o mască.
2.	tr. A sustrage vederii, acoperind cu ceva; a camufla.
3.	tr. (fig.) A ascunde ceva sub aparenţe înşelătoare; a disimula, vb. I, ind. prez. 3 maschează.
mascara
696
mascara1 (înv,, pop.) 1. Bufon, paiaţă; (p. ext.) om neserios. 2. Batjocură, ocară. IA face (pe cineva) de ~ -
a)	a face pe cineva de ruşine, de râs; b) a certa cu asprime. s.f, art. mascaraua, g.-d. art. mascaralei, pl. mascarale, art. mascaralele.
mascara2 Fard pentru gene; rimei, s.f., art. mascaraua, mascaradă 1. Atitudine sau acţiune falsă, ipocrită; prefăcătorie, farsă, înscenare. !Om de ~ = om de nimic.
2.	(înv.) Bal mascat, s.f, g.-d. art. mascaradei, pl. mascarade.
mascare Acţiunea de a (se) masca, s.f, g.-d. art. mascării, pl. mascări.
mascaron Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., reprezentând un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief, s.n., pl. mas-caroane.
mascat,-ă 1. Care poartă mască, acoperit cu o mască. IBal ~ = bal la care participanţii poartă mască. 2. Camuflat. 3. (fig.) Care ascunde realitatea; disimulat, adj., pl. mascaţi,-te.
masca 1. Bucată de carton, de stofă etc. înfăţişând o figură omenească sau de animal cu care o persoană îşi acoperă faţa pentru a nu fi recunoscută, lăsând numai ochii descoperiţi. j~ mortuară = mulaj în ghips al feţei unei persoane decedate. A-şi scoate (sau a-şi arunca) ~a ori a ridica (sau a smulge) ~a cuiva = a (se) arăta sub adevăratul aspect, a (se) demasca. 2. Persoană mascată, //(fig.) înfăţişare falsă. 3. Machiaj. 4. Dispozitiv care acoperă, parţial sau total, o persoană pentru a o proteja.
5.	Lucrare menită să sustragă vederii inamicului un obiectiv militar, s.f, g.-d. art. miştii, pl. măşti, mascată 1. Fiinţă sau lucru considerat ca purtător de noroc; talisman. 2. Numele unei prăjituri de ciocolată, s.f., g.-d. art. mascatei, pl. mascete. mascul,-ă 1, adj. (despre flori şi despre părţi ale lor) Care conţine elemente de fecundaţie. 11. s.m. Om sau animal de sex bărbătesc, //(depr.) Bărbat (viril), adj., s.m., pl. masculi,-e.
masculin1 Gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe de sex bărbătesc, precum şi unele nume de lucruri. s.n.
masculin2,-ă 1. De sex bărbătesc; care este propriu bărbatului. 2. (gram.) Care aparţine genului masculin, //(bot.) Mascul (1). 3. (despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată, adj., pl. masculini,-e. masculinitate Ansamblu de trăsături specifice unui bărbat; virilitate, s.f, g.-d. art. masculinităţii, masculiniza 1. tr. şi refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine. 2. tr. A transforma un substantiv feminin într-unul masculin, vb. I, ind. prez. 3 masculinizează.
masculinizare Faptul de a (se) masculiniza; (spec., med.) apariţie sau dezvoltare a caracterelor sexuale bărbăteşti la o persoană de sex feminin ca urmare a unor tulburări endocrine, s.f, g.-d. art. masculinizării, mascur (reg.) Porc mascul (castrat), s.m., pl. mascuri, maselotă Surplus de metal lăsat la turnarea unei piese şi care se înlătură după solidificarea piesei, s.f, g.-d. art. maselQtei, pl. maselote.
maselotieră (-ti-e-) Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. s.f, g.-d. art. maselotierei, pl. maselotigre.
maser 1. (fiz.) Dispozitiv pentru amplificarea microundelor prin emisia stimulată a radiaţiei electromagnetice de lungime de undă corespunzătoare. 2. Proces de generare şi amplificare a microundelor, s.n., pl. masere. maseter (Muşchi) care ridică maxilarul inferior, adj., s.m., pl. masetgri.
maseur (masör) Specialist în practicarea masajului. s.m., pl. maseuri.
maseuză (masOză) Femeie specializată în practicarea masajului, s.f., g.-d. art. maseuzei, pl. maseuze. masiculiu (rar) Deschidere amenajată într-o podea ieşită în consolă sau în partea superioară a zidului unei cetăţi medievale, prin care se aruncau asupra asediatorilor bolovani, apă clocotită sau smoală; gură de aruncare. s.n., art. masiculiul, pl. masiculiuri. masiv1 1. Unitate de relief formată dintr-un şir de munţi sau de dealuri; (p. restr.) munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. //Grup de păduri de acelaşi fel. 3. Masă mare de material solid, s.n., pl. masive. masiv2,-ă 1. Care se prezintă ca o masă unitară şi compactă. 2. Mare, impunător. 3. Care este (sau se produce) în cantităţi mari, pe scară întinsă, adj., pl. masivi,-e. masivitate însuşirea de a fi masiv, s.f, g.-d. art. masivităţii.
maslă (rar) Fiecare dintre cele patru culori ale cărţilor de joc. s.f, g.-d. art. maslei, pl. masle. mas Iu Slujbă religioasă creştină care se oficiază pentru un om bolnav sau la anumite sărbători bisericeşti; slujbă bisericească de sfinţire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paştilor, s.n., art. maslul, pl. masluri/masle.
masochism Perversiune sexuală caracterizată prin apariţia plăcerii sexuale numai în urma producerii unei dureri fizice, s.n.
masochist,-ă (Persoană) care practică masochismul. adj., s.m. şi f, pl. masochişti,-ste. mason Francmason, s.m., pl. masoni, masonerie Francmasonerie, s.f, art. masoneria, g.-d. art. masoneriei.
masonic,-ă Francmasonic, adj., pl. masQnici,-ce. mass-mgdia (-di-a) Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.). s.f, art. mass-mgdia, g.-d. art. mass-msdiei. mast Construcţie metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă când se sapă la adâncimi mici. s.n., pl. masturi. maşter1 Absolvent de masterat. s.m., pl. maşteri. maşter2 Masterat. s.n., pl. maştere. masterand,-ă Persoană care urmează cursuri de masterat. s.m., pl. masteranzi; s.f, g.-d. art. masterandei, pl. masterande.
masterat Titlu universitar precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultăţii, în urma continuării studiilor; maşter2, s.n., pl. masterate.
mastic l. Amestec de substanţe minerale sau vegetale care se foloseşte la lipit, chituit etc. //Preparat vâscos obţinut pe bază de colofoniu şi întrebuinţat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc răşinos aromatic care serveşte la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri etc. s.n., pl. masticuri. mastica tr. A mesteca alimente, substanţe etc. vb. I, ind. prez. 3 mastichează.
masticare Acţiunea de a mastica; masticaţie, s.f, g.-d-art. masticării, pl. masticări.
masticator1 Maşină cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de amestecare şi fărâmiţare a cauciucului natural brut. s.n., pl. masticatoare. masticator2,-oare Care serveşte la masticaţie. Muşchi ~. adj., pl. masticatori,-oâre.
masticaţie (-ţi-e) Mestecarea alimentelor în gură; masticare. s.f, art. masticaţia, g.-d. art. masticaţiei, pl. masticaţii, art. masticaţiile.
mastică Băutură alcoolică aromată cu esenţă de mastic (2). s.f, g.-d. art. masticii, pl. mastici. mastisol Adeziv special, folosit mai ales în medicină, s.n. mastită Boală care constă în inflamarea glandei mamare. s.f, g.-d. art. mastitei, pl. mastite.
697
materialiceşte
mastodQnt 1. Mamifer fosil uriaş asemănător cu elefantul. 2. (fam.) Fiinţă, construcţie etc. enormă, s.m., pl. mastodfinţi.
mastoidă I. adj. Care ţine de mastoidă (II). II. s.f. Fiecare dintre cele două proeminenţe ale osului temporal, situate înapoia urechii, adj., s.f., pl. mastoide. mastoidian,-ă (-to-i-di-an) Referitor la mastoidă (II). Muşchi ~. adj., pl. mastoidigni,-e. mastoidită (-to-i-) Inflamaţie a mastoidei (II). s.f, g.-d. art. mastoiditei, pl. mastoidite. masturba refl. Ă practica onanismul. vb. I, ind. prez. 3 se masturbează.
masturbare Onanism, masturbaţie, s.f., g.-d. art. masturbării, pl- masturbări.
masturbaţie (-ţi-e) Masturbare, s.f, art. masturbaţia, g.-d. art. masturbaţiei, pl. masturbaţii, art. masturbaţiile. maşcat,-ă v. măşc-ai maşala (înv.) Bravo! bine! interj. maşinal,-ă (şi adv.) Care se face mecanic, automat; inconştient, adj., pl. maşinali,-e. maşinaliceşte (înv.) în mod maşinal; mecanic, adv. maşinaţie (-ţi-e) Pregătire în secret a unor acţiuni ilegale, necinstite; uneltire, [var. maşinaţiune, (înv.) machi-naţie, machinaţiune, mahinaţie 5./C] s.f, art. maşinaţia, g.-d. art. maşinaţiei, pl. maşinaţii, art. maşinaţiile, maşinaţiune v. maşinaţie.
maşină 1. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; (p. restr.) mecanism, dispozitiv. 2. Automobil, autovehicul. //Locomotivă. //Batoză. 3. Sobă de bucătărie.
4.	(fig.) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de vot. 5. Epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări mecanice, s.f, g.-d. art. maşinii, pl. maşini.
maşină-capcană Maşină încărcată cu exploziv acţionat de un ceas special sau prin telecomandă, s.f,
-	g.-*/. art. maşinii-capcană, pl. maşini-capcană. maşinărie Totalitatea pieselor care alcătuiesc mecanismul unei maşini; (p. ext.) maşină, s.f, art. maşinăria, g.-d. art. maşinăriei, pl. maşinării, art. maşinăriile, maşină-unealtă Maşină de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice (tăiere, aşchiere etc.). s-f-, g.-d. art. maşinii-unelte, pl. maşini-unelte. maşinism 1. Utilizare pe scară largă a maşinilor în procesele de producţie. 2. Denumire dată celui de-al treilea stadiu istoric de dezvoltare a industrei capitaliste, caracte-nzat prin trecerea de la manufactură la revoluţia industrială. s.n.
maşinjst,-ă 1. adj. Referitor la maşini; propriu maşinis-mului, II. s.m. şi f. (rar la f.) 1. Lucrător care conduce o maşină, o supraveghează, o repară etc; mecanic. 2. Persoană care se ocupă cu aranjarea decorurilor într-un teatru> cu utilizarea luminilor etc. adj., s.m. şi f., pl. maşi-nişti,-ste.
maşinuţă Diminutiv al lui maşină, s.f, g.-d. art. maşinuţei, pl. maşinuţe.
•«âştehă (înv., reg.) Maşteră, s.f, g.-d. art. maştehei, P‘- maştehe.
mIŞter,-ă (reg .) Vitreg, crud. adj., pl. maşteri,-e. mâŞteră (înv., reg.) Mamă vitregă; maştehă. s.f, g.-d. art- maşterei, pl. maştere.
maţ1 Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi nu mai poate fi apărat, determi-nandu-se astfel sfârşitul partidei. IA face (pe cineva) ~ = a învinge pe cineva (într-o luptă, într-o dispută), //(cu val. de interj.) Cuvânt cu care se anunţă această situaţie în cursul jocului, s.n.
mat2,-ă 1. (despre metale, culori) Fără luciu, fără stră-■ucire; opac. 2. (despre sticlă) Lipsit de transparenţă.
3.	Fără lumină. 4. (despre sunete) Cu rezonanţă slabă. adj., pl. maţi,-te.
mata/matale (reg., fam.) Dumneata, pr. pers., g.-d. matale.
matador1 Toreador care, la o coridă, are sarcina de a da taurului lovitura mortală, s.m., pl. matadari. matador2 Pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca ţesătură de suport a unor broderii, s.n. matahală l. Fiinţă sau lucru de proporţii foarte mari; colos, namilă. 2. Fiinţă fantastică, enormă, cu înfăţişare îngrozitoare, [var. mătăhală í./!] s.f., g.-d. art. matahalei, pl. matahale, matele v. mata.
mataragiu (înv.) 1. Ofiţer inferior care făcea parte din escorta unui paşă. 2. Boier de rang inferior la curtea domnilor fanarioţi, s.m., art. mataragiul, pl. mataragii, art. mataragiii.
mată Produs metalurgic între minereul brut şi produsul finit, s.f, g.-d. art. matei, pl. mate. matcă A. 1. Albie a unei ape curgătoare; vad. IA reveni (sau a reintra) la~ = a readuce (pe cineva) pe calea cea bună. 2. (fig.) Origine, obârşie, izvor. 3. Parte a năvodului în care se strâng peştii când năvodul este scos din apă. B. 1. Albină femelă care depune ouă; regină, mamă.
2.	(reg.) Roi2. ICa un roi fară de ~ = zăpăcit, dezorientat. C. Parte din foile unui chitanţier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părţile detaşabile, s.f., g.-d. art. măteii, pl. mătei.
mate (arg. elevilor) Matematică, s.f. matelot Marinar, s.m., pl. matelaţi. matelotaj Marinărie. s.n.
matematic1 (înv.) Matematician, s.m., pl. matematici. matematic2,-ă Care se referă la matematică, //(fig., adv.) Clar, precis, adj., pl. matematici,-ce. matematică Ştiinţă care se ocupă cu studiul mărimilor, al relaţiilor cantitative şi al formelor spaţiale, s.f, g.-d. art. matematicii, pl. matematici. matematicgsc,-easca (înv.) Matematic2, //(fig.) Riguros, exact, adj., pl. matematicsşti. matematiceşţe (înv.) Conform cu procedeele matematice. //(fig.) în mod precis, riguros, adv. matematician,-ă (-ci-an) Specialist în matematică. s.m., pl. matematicieni; s.f, g.-d. art. matematicignei, pl. matematicigne.
matematiza tr. A studia o disciplină cu ajutorul matematicii. vb. /, ind. prez. 3 matematizează. matematizabil,-ă Care poate fi matematizat, adj., pl. matematizabili.-e.
matematizare Acţiunea de a matematiza, s.f, g.-d. art. matematizării, pl. matematizări. material1 (-ri-al) I. Materie primă semifabricată din care se obţin diferite produse. /~ plastice = nume generic al unui grup de materiale care prezintă anumite particularităţi de structură şi de compoziţie având drept caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu uşurinţă. 2. Stofă, ţesătură. ~ de rochie. 3. Totalitatea documentelor, datelor etc. folosite la elaborarea unei lucrări ştiinţifice, literare etc. //Expunere scrisă referitoare la o anumită problemă, s.n., pl. materiale. material2,-ă (-ri-al) 1. Care aparţine realităţii obiective; alcătuit din materie. /Cultură ~ = totalitatea bunurilor şi a deprinderilor de producţie existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii. //Palpabil, real; (spec.) fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice; care se referă la asigurarea traiului, a existenţei. /Bază ~ = totalitatea mijloacelor care permit desfăşurarea unei activităţi economice sau ştiinţifice, //(adv.) Materialiceşte. adj., pl. materiali,-e.
materialiceşte (înv.) (-ri-a-) Din punct de vedere material. adv.
materialism
698
materialism (-ri-a-) 1. Concepţie filosofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conştiinţa factorul secund, derivat. /~ dialectic = ştiinţa despre raportul dintre materie şi conştiinţă, despre legile dezvoltării naturii, societăţii şi cunoaşterii, reprezentând, în acelaşi timp, baza filosofică a marxism-leninismului. ~ istoric = parte a filosofiei marxist-leniniste al cărei obiect îl constituie societatea şi legile generale ale evoluţiei istorice. 2. (depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. s.n.
materialist,-ă (-ri-a-) 1. (Adept) al materialismului.
2.	(Cel) preocupat excesiv de foloase materiale, de bani. adj., s.m. şi f, pl. materialişti,-ste.
materialitate (-ri-a-) însuşirea de a fi material; natura materială a ceva. s.f., g.-d. art. materialităţii, materializa (-ri-a-) tr. şi refl. A face să devină sau a deveni materia!; a (se) concretiza, vb. /, ind. prez. 3 materializează.
materializare (-ri-a-) Acţiunea de a (se) materializa. s.f, g.-d. art. materializării, pl. materializări, materialmente (-ri-al-) (rar) Materialiceşte, adv. materie (-ri-e) 1. (în filosofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească. 2. Substanţă din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp etc. I~ primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse. ~ cenuşie = parte a sistemului nervos; (p. ext.) creier, minte, //(pop.) Ţesătură, pânză.
3.	Domeniu de cercetare, de cunoaştere etc. lîn ~ de... = referitor la..., în ceea ce priveşte... în - = în problema respectivă. A intra in ~ = a începe tratarea subiectului propriu-zis. 4. Conţinut, cuprins. /Tablă de ~ii = listă ataşată la începutul sau la sfârşitul unei lucrări, în care sunt înşirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. 5. Totalitatea cunoştinţelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învăţământ). s.f, art. materia, g.-d. art. materiei, pl. materii, art. materiile.
matern,-ă De mamă, propriu mamei. ILimbă - = limbă pe care cineva o învaţă din prima copilărie, de la părinţi, //(adv.) Cu sentimente de mamă; ca o mamă. adj., pl. materni,-e.
maternal,-ă Matern, adj., pl. maternâli,-e. maternitate 1. Calitatea de mamă, instinct matern. 2. Spital în care sunt îngrijite femeile (şi copiii) în perioada sarcinii, a naşterii şi a lăuziei. s.f, g.-d. art. maternităţii, pl. maternităţi.
matimă (înv.) 1. Lecţie; materie. 2. Pildă, morală, s.f., g.-d. art. matimii, pl. matimi. matinal,-ă De dimineaţă; care se petrece dimineaţa, //(despre oameni) Care se scoală de dimineaţă, adj., pl. matinali,-e.
matineu1 Spectacol care are loc dimineaţa sau în primele ore ale după-amiezii. s.n., art. matingul, pl. matinge. matingu2 (înv.) Rochie de casă pe care o purtau femeile dimineaţa, s.n., art. matineul, pl. matineuri. matisâ tr. A finisa ţesăturile de mătase artificială pentru a le micşora luciul, vb. I, ind. prez. 3 matisează. matisare Acţiunea de a matisa; matiseală. s.f, g.-d. art. matisării, pl. matisări.
matiseală (mar.) Matisare. s.f, g.-d. art. matiselii, pl. matisgli.
matisi tr. (mar.) A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea şuviţelor din care sunt alcătuite. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. matisgsc. matisjre Acţiunea de a matisi. s.f, g.-d. art. matisirii, pl. matisiri.
matisor,-oare Lucrător care face operaţia de matisare. s.m., pl. matisgri; s.f., g.-d. art. matisoarei, pl. matisoare.
matitate Aspect mat. s.f, g.-d. art. matităţii. matiţă (reg.) Matcă, s.f, g.-d. art. matiţei, pl. matiţe. matlasa tr. A căptuşi un material textil cu lână sau vată astfel încât cusăturile să scoată în relief un model geometru, vb. /, ind. prez. 3 matlasează. matlasare Acţiunea de a matlasa. s.f, g.-d. art. ma-tlasării, pl. matlasări. matofi v. matufi.
matol,-oală (arg.) Beat. adj., pl. matoli,-oale. matoli refl. (arg.) A se îmbăta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se matolgşte. _
matoljre (arg.) îmbătare. s.f, g.-d. art. matoHrii, pl. matoljri.
matosi tr. (pop., fam.) A îmbăta, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. matosesc, imperf 3 sg. matosea; conj. prez. 3 să matosească.
matostat (înv.) Piatră serr.ipreţioasă dc culoare verde. s.n., pl. matostate.
matracţică (pop.) Femeie urâtă şi prost îmbrăcată; femeie rea şi vulgară, s.f, g.-d. art. matracucii, pl. matracuci.
matrapazlâc (fam.) Şarlatanie. s.n., pl. matrapazlâcuri, matriarhal,-ă (-tri-ar-) Referitor la matriarhat, adj., pl. matriarhali,-e.
matriarhat (-tri-ar-) Denumire a perioadei din comuna primitivă în care apartenenţa la gintă se stabilea pe linia descendenţei materne, s.n.
matrice 1. (mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu coloane, linii sau rânduri. 2. (log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor lui componente. 3. (anat.) Uter. 4. (fig.) Obârşie, origine.
5.	(biol.) Partea fundamentală, nediferenţiată a citoplas-mei, a cromozomilor etc. s.f, art. matricea, g.-d. art. matricei, pl. matrice.
matriceal,-ă v. matricial.
matricial,-ă (-ci-al) Referitor la matrice, [var. matriceal,-ă adj. } adj., pl. matriciali,-e. matricid1 Crima celui care îşi ucide mama. s.n., pl. matricide.
matricid2,-ă (Persoană) care îşi ucide mama. adj., s.m. şi f, pl. matricizi,-de.
matricol,-ă De matricolă. Număr ~. [var. matricul,-ă adj.} adj., pl. matricoli,-e.
matricolă 1. Registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidenţă este necesară într-o instituţie; (în special) registru folosit în şcoli în care se înscriu numele, datele personale şi situaţia şcolară a elevilor.
2.	(ieşit din uz) Bucată de stofă pe care era înscrisă şcoala la care învăţa un elev. [var. matriculă i./Ţ s.f, g.-d. art. matricolei, pl. matricole. matricul,-ă v. matricol.
matricula tr. (rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. vb. I, ind. prez. 3 matriculează. matricular,-ă (rar) Matricol, adj., pl. matriculari,-e. matriculă v. matricolă.
matrimonial,-ă (-ni-al) Referitor la căsătorie, adj., pl. matrimoniali,-e.
matrimoniu Căsătorie, s.n., art. matrimoniul, pl. ma" trimsnii, art. matrimoniile.
matriţa tr. A prelucra un material cu ajutorul unei matriţe. vb. I, ind. prez. 3 matriţează. matriţare Acţiunea de a matriţa, s.f, g.-d. art. ma-triţării, pl. matriţări.	.
matriţă 1. Unealtă folosită la fasonarea unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. Formă în care se toarnă literele de tipografie, s.f, g.-d. art. matriţei, pl. matriţe.
matriţer,-ă Muncitor specializat în lucrări de matriţare. s.m., pl. matriţeri; s.f., g.-d. art. matriţgrei, pl. matriţgre.
699
mazdeism
matriţerie Atelier, secţie de matriţare. s.f., art. matriţe-fia, g.-d. art. matriţeriei, pl. matriţerii, art. matriţenile. matroană 1. Soţie a unui cetăţean roman. 2. (depr.) Femeie în vârstă (şi grasă). 3. Femeie căsătorită, impozantă. s.f, g.-d. art. matroanei, pl. matroane. matron|m Matronimic1. s.n., pl. matronime. matronimic1 Nume dat cuiva după numele mamei. s.n., pl. matrommice.
matronimic2,-ă (în sintagma) Nume - = matronimic1. adj., pl. matrommici,-ce.
matroz Marinar, (ieşit din uz) soldat din marina militară. s.m., pl. matrQzi.
matyf.-ă (înv., despre oameni) 1. Bătrân şi ramolit. //Ursuz. 2. Neglijent în ţinută, adj., s.m., pl. matufi,-e. matufi/matofi refl. (înv.) A îmbătrâni, a se ramoli, vi. IV, ind. prez. 3 sg. se matufeşte/se matofeşte, imperf. 3 sg. se matufea/se matofea; conj. prez. 3 să se matufească/ să se matofească.
matur,-ă 1. Ajuns la maturitate. 2. Care dovedeşte judecată adâncă; chibzuit, serios, adj., pl. maturi,-e. matura refl. şi tr. (despre celule sau substanţe coloide) A (se) maturiza, vb. 1, ind. prez. 3 maturează. maturare (rar) Acţiunea de a (se) matura, s.f, g.-d. art. maturării.
maturaţie (-ţi-e) 1. Proces prin care o celulă, un fruct sau un organism viu ajunge la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanţe coloide până ajung la proprietăţile optime, s.f., art. maturaţia, g.-d. art. maturaţiei, pl. maturaţii, art. maturaţiile.
maturitate 1. Stare de dezvoltare (fizică şi intelectuală); perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe.
2.	(biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism. //Stare de dezvoltare a unui fruct; coacere.
3.	(fig.) Seriozitate, profunzime, /(ieşit din uz) Examen de -= bacalaureat, s.f., g.-d. art. maturităţii.
maturiza tr. şi refl. (despre oameni) A deveni sau a face să devină matur, //(fig.) A căpăta seriozitatea şi experienţa omului matur. vb. I, ind. prez. 3 maturizează, maturizare Faptul de a (se) maturiza, s.f, g.-d. art. maturizării, pl. maturizări.
matusalgmic,-ă (despre vârstă) Foarte înaintată, adj., pl. matusalemici,-ce.
maţ (mai ales la pl.) 1. Intestin. lA-i chiorăi (cuiva) -ele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. 2. (pop.) Tub flexibil de cauciuc; fiirtun. s.n., pl. maţe. maţe-fripte (rar) Om sărac; om rău, afurisit, s.m. şi f, 8 -d. lui maţe-fripte, pl. maţe-fripte. maţe-goale (rar) Om sărac. s.m. şi f, g.-d. lui maţe-8°âle, pl. maţe-goale.
maţe-nggre (iht.) Scobar. s.m., pl. maţe-negre. mâţe-pestriţe (rar) Om rău şi foarte zgârcit, s.m. şi f, S -d. lui maţe-pestriţe, pl. maţe-pestriţe. mau (pop., fam., în expr.) A lua (cuiva) ~/ = a ameţi, a tace pe cineva să-şi piardă cunoştinţa; a pune pe cineva *n situaţia să nu poată spune nimic, s.n., art. maul. maur,.ă I. adj. Referitor la mauri (II); mauresc, mo-resc- /Stil - = stil arhitectonic caracteristic populaţiei maure, II. s.m. şi f Persoană făcând parte din populaţia •j&Ştinaşă care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană care făcea parte din populaţia arabă care a cucerit, în Evul Mediu, o parte a Spaniei, adj., S m- Şi f, pl. mauri,-e.
maurgsc,-ă (ma-u -) (rar) Maur (I). adj., pl. maureşti. mauritan,-ă (Locuitor) din Mauritania. adj., s.m. şi f, Pt- mauritgnij-e.
mauritiân,-ă (ti pron. ţi) (Locuitor) din Insulele Mauritius.
Qdl-,s.m. şi f, pl. mauritieni,-e.
maus1 Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. mausuri.
maus2 Dispozitiv acţionat manual, conectat la un computer, a cărui deplasare pe o suprafaţă antrenează deplasarea cursorului pe un ecran, s.n., pl. mausuri, mausoleu Monument funerar de mari proporţii, ridicat în memoria unor eroi, a unei personalităţi etc. s.n., art. mausoleul, pl. mausolee.
mavrofor Voluntar grec din unităţile de elită ale Eteriei. s.m., pl. mavroferi.
maxi (despre fustă, palton etc.) Care ajunge până aproape de glezne, adj. invar.
maxijupă Fustă lungă până aproape de gleznă, s.f,
g.-d. art. maxijupei, pl. maxijupe.
maxilar1 Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care
sunt înfipţi dinţii; falcă, s.n., pl. maxilare.
maxilar2,-ă Care aparţine fălcii, adj., pl. maxilari,-e.
maxilă Fiecare dintre cele două plăci chitinoase de la
gura insectelor, a unor viermi şi a unor moluşte, s.f,
g.-d. art. maxjlei, pl. maxjle.
maxim1 Maximum, s.n., pl. maximuri,
maxim2,-ă Care are cea mai mare dimensiune, durată,
intensitate etc.; maximal2, adj., pl. maximi,-e.
maximafil,-ă De maximafilie. adj., pl. maximafili.-e.
maximafilie Colecţionarea de cărţi poştale cu o temă
care se regăseşte în marcaj şi în obliterare, s.f, art. ma-
ximafiHa, g.-d. art. maximafiljei.
maximafilist,-ă Specialist în maximafilie. s.m., pl. ma-
ximafilişti; s.f., g.-d. art. maximafiüstei, pl. maximafi-
liste.
maximal1 (înv.) Tabel care cuprinde preţurile fixate de stat pentru produsele micilor producători, s.n., pl. maximale.
maximal2,-ă Maxim2. !Preţ~ = preţul cel mai ridicat la care este permisă vânzarea unei mărfi, adj., pl. maximali,-e.
maximaliza tr. 1. A da valoare maximă unui fapt, unei idei; a maximiza. 2, (mat.) A da unei cantităţi valoare maximă, vb. I, ind. prez. 3 maximalizează. maximă A. 1. (mat.) Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcţie sau o cantitate variabilă. 2. (met.) Centru de înaltă presiune atmosferică. B. Aforism, s.f, g.-d. art. maximei, pl. maxime, maximiza tr. A maximaliza. vb. 1, ind. prez. 3 maximizează. „
maximum1 în cantitatea, timpul, spaţiul maxim2 posibil. adv.
maximum2 (în loc.) La - = în cel mai înalt grad. loc. adv.
maximum3 1. Limita superioară peste care nu se poate
trece; maxim1. 2. Cea mai înaltă valoare, intensitate;
maxim1, s.n., art. maximumul.
maxi-taxi Microbuz care funcţionează după sistemul
taximetrelor. s.n., pl. maxi-taxiuri.
maxwell (maxuel) (fiz.) Unitate de măsură a fluxului
magnetic, s.m., pl. maxwelli.
maya11. adj. Referitor la populaţia maya (II). II. s.m. şi
f.	Nume al unei vechi populaţii indiene din America Centrală, adj., s.m. şi f, pl. maya. maya2 1. Limba vorbită de populaţia maya1 (II). 2. (în fii. indiană) Latura fenomenală a realităţii; aparenţă înşelătoare, iluzie. /Vălul -ei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul, s.f, g.-d. art. mayei. maz (înv., la jocul de cărţi) Sumă cu care un jucător majorează suma iniţială, s.n., art. mazul. mazagran Băutură răcoritoare preparată din cafea neagră concentrată, în care se introduc bucăţele de gheaţă. s.n., pl. mazagranuri/mazagrgne. mazăre Plantă din familia leguminoaselor, cu seminţe comestibile, închise în păstăi, s.f., g.-d. art. mazării. mazdeism Religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui şi al răului, s.n.
mazdeist
700
mazdelst,-ă (Adept) al mazdeismului. adj., s.m. şi ţ, pl. mazdeişti,-ste.
mazdrgc (înv., reg.) Lance sau suliţă lungă; măciucă ghintuită, s.n., pl. mazdrace.
maz&tă (înv.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc); (p. ext.) ageamiu, s.f., g.-d. art. ma-zgtei, pl. mazgte.
mazM 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcţie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier. 3. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor, s.m., pl. mazili, mazilaş Diminutiv al lui mazil. s.m., pl. mazilaşi. mazili tr. 1. A scoate din domnie, a detrona. 2. (astăzi fam.) A destitui pe cineva dintr-o funcţie, //(fig., rar) A alunga, a îndepărta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mazilesc, imperf. 3 sg. mazilea; conj. prez. 3 să mazilească, mazilie (înv.) Mazilire. //Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare, s.f, art. mazilia, g.-d. art. maziliei, pl. mazilii, art. maziliile, mazilire Acţiunea de a mazili, s.f, g.-d. art. mazilirii, pl. maziliri.
mazyr (reg.) Persoană care făcea parte dintr-un grup de etnici polonezi din regiunile Mazuria şi Mazovia. s.m., pl. mazuri.
mazurcă Dans naţional polonez, s.f, g.-d. art. mazurcii, pl. mazurci.
mă1/măi (fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin (mai rar feminin). 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admiraţie, mirare, interj. mă2 v. eu.
măcar 1. (restrictiv) Cel puţin. Să-i dea ~ o zi liberă. 2. (concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie1 şi să, încă. ~ de-ar ploua, eu tot mă duc. 3. (pop., în legătură cu un pronume sau cu adverbe relativ-interogative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, adv. măcar că Cu toate că, deşi. loc conjcţ. măcăj intr. (despre raţe) A scoate sunete caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 sg. măcăia; conj. prez. 3 să măcăie.
măcăjre Acţiunea de a măcăi. s.f, g.-d. art. măcăirii, pl. măcăiri.
măcăit Faptul de a măcăi; sunetul caracteristic al raţei;
măcăitură. s.n., pl. măcăituri.
măcăltură (-că-i-) Măcăit. s.f., g.-d. art. măcăiturii, pl.
măcăituri.
măcăleandru Mică pasăre migratoare, cu pene roşii-galbene pe gât şi pe piept, s.m., art. măcăleandrul, pl. măcălgndri, art. măcălendrii.
măcăni intr. (despre raţe) A măcăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. măcăne, imperf. 3 sg. măcănea; conj. prez. 3 să măcăne. măcănit Faptul de a măcăni. s.n. măceaşă Fructul măceşului, de culoare roşie, cu gust acrişor, s.f, art. măceaşa, g.-d. art. măceşei, pl. măceşe, măcel Omor (în masă); masacru al unei mulţimi fără apărare, //(fig.) Război, s.n.. pl. măceluri, măcelar,-easă Persoană care se ocupă cu tăierea vitelor pentru consum şi cu vânzarea cărnii, //(fig.) Om crud, brutal, s.m., pl. măcelari; s.f, g.-d. art. măcelări sei, pl. măcelărgse.
măcelăresc,-ească Care aparţine măcelarului. //Care este preparat cu multă came. Ghiveci adj., pl. măcelăreşti.
măcelăreşte Ca măcelarii, în felul măcelarilor, adv. măcelări tr. 1. A ucide cu sălbăticie, în masă; a masacra. 2. (rar) A tăia animale pentru consum. 3. (înv., reg.) A tăia în bucăţi; a ciopârţi. Hrefl. recipr. Armatele se vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. măcelăresc, imperf 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească, măcelărie Magazin în care se vinde came. s.f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei, pl. măcelării, art. măcelăriile.
măcelărire Acţiunea de a (se) măcelări; măcelărit, s.f, g.-d. art. măcelăririi, pl. măcelăriri, măcelărit Măcelărire. //Ocupaţia măcelarului, s.n. măcgş Nume dat unor specii de arbuşti din familia rozaceelor, cu flori roşii sau albe şi cu fructe roşii. [var. măcigş s.m.] s.m., pl. măceşi, măcieş v. măceş.
măcina tr. 1. A preface boabele de cereale în făină. 2. A fărâmiţa, a zdrobi, frefl. Zidurile se 3. (fig,) A distruge cu încetul; a consuma. 4. (fig.) A examina îndelung; a rumega, vb. I, ind. prez. 3 macină, măcinare Acţiunea de a (se) măcina; măcinat, s.f, g.-d. art. măcinării, pl. măcinări, măcinat Măcinare, s.n.
măcinătură 1. Măcinare. 2. (concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniş. 3. Pământ ros de ape; surpă-tură. s.f, g.-d. ar!, măcinăturii, pl. măcinături. măciniş (rar) 1. Măcinare. 2. Cereale duse la moară pentru a fi măcinate; ceea ce rezultă în urma măcinării. s.n., pl. măcinişuri.
măciucă 1. Capătul îngroşat al unui ciomag sau al altor obiecte; măciulie. IA i se face (cuiva) părul ~ = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi. 2. Bâtă mare, îngustată (şi ferecată) la unul dintre capete, //(p. ext.) Lovitură dată cu măciuca (2). 3. (sport) Aparat de gimnastică de forma unei măciuci (2), cu care se execută exerciţii de îndemânare. 4. (bot., pop.) Capsulă, s.f, g.-d. art. măciucii, pl. măciuci, măciucuţă (rar) Diminutiv al lui măciucă, s.f, g.-d. art. măciucuţei, pl. măciucuţe. măciulie 1. Capăt îngroşat şi rotunjit al unor obiecte.
2. (bot., pop.) Capsulă, s.f, art. măciulia, g.-d. art. măciuliei, pl. măciulii, art. măciuliile, măcriş Plantă erbacee ale cărei frunze acrişoare sunt folosite în alimentaţie. /- mărunt = varietate de măcriş cu frunzele în formă de spadă şi cu flori roşietice. ~ul calului = varietate de măcriş cu frunzele uşor încreţite şi cu flori verzui. Sare de - = numele popular al unei combinaţii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. s.m.
măcrişul-caprei Plantă erbacee cu frunze acrişoare acoperite cu peri, având flori albe, roşietice sau albăstrui; măcrişul-iepurelui. s.m. art. măcrişul-iepurelui Măcrişul-caprei. s.m. art. mădular1 (înv.) Membru al unei societăţi, s.m., pl mădulari.
mădular2 (pop.) Fiecare dintre membrele unei fiinţe; (p. gener.) organ sau parte a corpului unei fiinţe, s.n.. pl. mădulare.
măduvă l. Substanţă moale, de culoare gălbuie sau roşie, existentă în canalul oaselor. I~a spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, (loc. adv.) Până in ~a oaselor = până în adâncul fiinţei, al sufletului. 2. Zonă centrală a tulpinii plantelor. 3. (fig.) Esenţă, miez. s.f, g.-d. art. midu-vei.
măduvioară (-vioa-) Diminutiv al lui măduvă, s.f, g.-d. art. măduvioarei, pl. măduvioare. măduvQS,-oasă (înv.) 1. Cu (multă) măduvă. 2. (fig') Plin de conţinut, de miez. adj., pl. măduvaşi.-oase. . măgar 1. Animal din familia cabalinelor, cu capul mare Şi cu urechile lungi, folosit ca animal de povară şi 4e tracţiune. IA nu fi nici cal, nici ~ = a nu avea o situaţie precisă, a nu aparţine unei categorii determinate.
2.	Epitet dat unui om încăpăţânat sau obraznic, s.m., pl-măgari.
măgădan (reg.) Măgădău. s.m., pl. măgădani. _ măgădău (reg.) Bărbat voinic (şi cam prost); vlăjgan» măgădan. s.m., art. măgădăul, pl. măgădăi, art. măgâ-dăii.
701
mămos
măgăogie (pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Fiinţă imaginară enormă; matahală, namilă. 3. (fig.) Sirenă (de semnalizare), [var. magaoaie í./'] s.f., art. măgăoaia, g.-d. art. măgăgii, pl. măgăoi, art. măgăoile. măgăreaţă (pop., fam.) Măgăriţă. IA cădea -a pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzaţie etc. fără a fi vinovat, s.f., g.-d. art. măgăreţei, pl. măgăreţe. măgăresc,-ească (rar) 1. De măgar, referitor la măgar, //(fig., despre vorbe, fapte) Prostesc, grosolan. 2. Tuse ~ = tuse convulsivă, adj., pl. măgăreşti. măgăreşte (rar) Ca măgarii; (fig.) cu impertinenţă, stupid. adv.
măgărie Faptă sau vorbă obraznică, impertinentă, s.f., art. măgăria, g.-d. art. măgăriei, pl. măgării, art. măgăria ile.
măgăriţă/măgăriţă 1. Femela măgarului. 2. (fig.) Calificativ dat unei femei proaste sau obraznice, s.f, g.-d. art. măgăriţei/măgăriţei, pl. măgăriţe/măgăriţe, măgăruş Diminutiv al lui măgar, s.m., pl. măgăruşi, măgheran v. maghiran, măghiran v. maghiran.
măguleglă Faptul de a măguli; linguşeală, s.f, g.-d. art. măgulelii, pl. măguleli.
măguli 1 • tr. A satisface vanitatea, mândria cuiva prin vorbe de laudă. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. măgulesc, imperf.
3.	sg. măgulea; conj. prez. 3 să măgulească, măgulire Acţiunea de a (se) măguli, s.f, g.-d. art. măgulirii, pl. măguliri.
magulitşr,-oare Care măguleşte; linguşitor, adj., pl. măgulitori,-oare.
măgulitură (rar) Linguşeală, amăgire, s.f., g.-d. art. măguliturii, pl. măgulituri.
măgură Deal mare, izolat. //Movilă. //Pădure (situată pe un loc înalt), s.f, g.-d. art. măgurii, pl. măguri, măgurică (reg.) Diminutiv al lui măgură, s.f., g.-d. art. mfcjurglei, pl. măgurgle, art. măgurelele. mal v. mă.
măiculeană (pop.) Măicuţă, s.f, g.-d. art. măiculgnei, p/.jnăiculgne.
mălculiţă (pop.) Măicuţă, s.f, g.-d. art. măiculiţei, pl. măiculiţe.
măicuşoară (pop.) Măicuţă, s.f, g.-d. art. măicu-Ş°|rei, pi măicuşoare.
măicuţă 1. Diminutiv al lui maică (2); măiculeană, măiculiţă, măicuşoară. 2. Călugăriţă, s.f., g.-d. art. máidéi, pl. măicuţe.
mă estrgşte (înv.) Cu măiestrie, adv. măiestrgţ,-eaţă (înv.) 1. (despre oameni) Care face un tocru cu măiestrie. 2. (despre lucruri) Realizat cu măies-n®- ac//.,.p/. măiestreţi,-e.
măiestri tr. (rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare. V"-JY> ind. prez. I sg. şi 3 pl. măiestresc, imperf. 3 sg. măiestrea; eoni. prez. 3 să măiestrească. măiestrie1 1. Talent, pricepere deosebită. I- artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul m procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă în general. 2. Lucru care denotă iscusinţă sau meşteşug în jwecuţie. s.f, art. măiestria, g.-d. art. măiestriei. măiestrie2 (înv.) Meserie, meşteşug (care cere pri-'fPere). s.f., art. măiestria, g.-d. art. măiestriei, pl. metrii’art- măiestriile.
maigstru, măiastră 1. (despre oameni) Iscusit, in senios, abil. 2, (în basme) înzestrat cu puteri magice, «im e ~ = pasăre din basme înzestrată cu puteri upranaturale. 3. (p. ext.) Minunat, fermecat, adj., pl. "%5tri, măigstre aiyg (pop.) Diminutiv al lui mai2. //Unealtă de lemn m*?1? se bate inul sau cânepa; măiuţ. s.n., pl. măiuge. Uţ (pop.) Măiug. s.n., pl. măiuţe.
mălai 1. Făină de porumb; (reg.) făină de mei. 2. Turtă făcută din făină de porumb dospită şi coaptă la cuptor. /Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat ~ul - a îmbătrânit, s-a învechit, s-a uzat. //Turtă rămasă după extragerea uleiului din seminţele plantelor oleaginoase. 3. (reg.) Porumb; (p. restr.) boabe de porumb. 4. (reg.) Mei; (p. restr.) boabe de mei. 5. (bot., reg.) Mătură, s.n., pl. (2) mălaie.
mălai-mare Om înalt şi lipsit de vlagă, prostănac, s.m., g.-d. lui mălai-mare, pl. mălai-mare. mălaiul-cucului Plantă erbacee cu flori brune dispuse la vârful ramurilor, s.m. art.
mălăiaş (rar) Diminutiv al lui mălai, s.n., pl. tnălăiaşe. mălăieţ,-iaţă 1. (despre fructe şi legume) Moale, fâi-nos, prea copt. 2. (fig., despre oameni) Lipsit de energie; moale; (p. ext.) prostănac, adj., pl. mălăieţi,-e. măljgă v. mămăligă, măiiguţă v. mămăliguţă.
mălin 1. Arbust decorativ cu flori albe, mirositoare. 2. (bot., reg.) Liliac1, s.m., pl. mălini, mălină Fructul mălinului (1), sferic şi de culoare neagră. s.f., g.-d. art. mălinei, pl. măline, mălurg refl. (pop., despre cereale) A se umple de mă-lură (1). vb. I, ind. prez. 3 se mălurează. măturare Faptul de a se mălura. [var. mălurire s./.] s.f, g.-d. art. mălurării, pl. mălurări. mălură/mălură 1. Boală a grâului şi a altor făinoase, cauzată de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră. 2. Numele unor specii de ciuperci microscopice care produc mălura (1). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1). 4. (bot., pop.) Neghină, s.f., g.-d. art. măturii/ m&; lurii, pl. măluri/măluri.
mălurici Plantă erbacee cu flori roz-purpurii şi cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună. s.m. mălurire v. mălurare.
mălurgsVoasă (despre cereale) Atacat de mălură (1). adj., pl. măturaşi,-ogse.
mălurss2,-oasă Cu maluri abrupte, cu coaste repezi.
adj., pl. mălurfişi,-oase.
măiuşor (reg.) Măluţ. s.n., pl. măluşogre.
măluţ (pop.) Diminutiv al lui mal; măiuşor. s.n., pl.
măluţuri.
mămăligar 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. //Epitet depreciativ folosit în trecut la adresa ţăranilor. 2. (depr.) Om lipsit de personalitate, s.m., pl. mă-măligari.
mămăligă 1. Aliment preparat din făină de porumb fiartă în apă. /(fam.) A o pune de - = a se afla sau a ajunge într-o situaţie dificilă; a da greş. 2. (fig.) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie [var. (reg.) măligă s.f] s.f., g.-d. art. mămăligii, pl. mămăligi, mămăligii (rar) 1. Augmentativ al lui mămăligă. 2. (reg.) Făcăleţ. s.n., pl. mămăligoaie. mămăligfis,-Oâsă (pop., depr.) Lipsit de iniţiativă, de energie; bleg. adj., pl. mămăligoşi,-oase. mămăliguţă Diminutiv al lui mămăligă, [var. măli-gUţă s.£] s.f, g.-d. art. mămăliguţei, pl. mămăliguţe. mămăruţă (reg.) Buburuză, s.f., g.-d. art. mămăruţei, pl. mămăruţe.
mămică (fam.) Diminutiv al lui mamă; mămiţă, mă-miţică, mămucă, mămulică, mămuliţă, mămuşoară, mămuţă. s.f, g.-d. art. mămicăi/mămicii/mămichii, pl. mămici.
mămiţă (fam.) Mămică, [var. mamiţă s./]] s.f, g.-d. art. mămiţei, pl. mămiţe.
mămiţica (fam.) Diminutiv al lui mămiţă. [var. ma-miţică í./l] s.f., g.-d. art. mămiţicăi/mămiţichii. mămas.-oasă (fam.) 1. (despre copii) Foarte ataşat de mamă. 2. (despre oameni) Foarte ataşat de copiii săi. adj.,pl. mămsşi.-oase.
mămoşenie
702
mămoşgnie (-ni-e) (fam.) Ataşament al unei fiinţe mămoase. s.f., art. mămoşgnia, g.-d. art. mămoşgniei. mămycă (reg.) Mămică, s.f, g.-d. art. mămucăi/ mă-muchii, pl. mămuci.
mămucuţă (reg.) Diminutiv al lui mămucă. s.f, g.-d. art. mămucuţei, pl. mămucuţe. mămular (înv.) Negustor (ambulant) de mărunţişuri. s.m., pl. mămulari.
mămulărie (înv.) 1. Comerţ de mărunţişuri sau de vechituri. Prăvălie de mărunţişuri, s.f., art. mămulăria, g.-d. art. mămulăriei, pl. (2) mămulăni, art. mămulăriile. mămulică (reg.) Mămică, s.f., g.-d. art. mămulicăi/ mămulicii/mămulichii, pl. mămulici. mămuliţă (pop.) Mămică, s.f., g.-d. art. mămuliţei, pl. mămuliţe.
mămuşoară (pop.) Mămică, s.f, g.-d. art. mămu-şoarei, pl. mămuşoare.
mămyţă (rar) Mămică, s.f, g.-d. art. mămuţei, pl. mămuţe.
mă na refl. (despre plante şi recolte) A se strica din cauza manei (3). vb. /, ind. prez. 3 se mănează. mănăstioară/mânăstioară (-ti-oa-) Diminutiv al lui mănăstire/mănăstire, s.f, g.-d. art. mănăstioarei/mânăs-tioarei, pl. mănăstioare/mânăstioare. mănăstire/mănăstire Aşezământ religios cuprinzând o biserică şi mai multe chilii unde trăiesc călugări sau călugăriţe, [var (înv.) monastire s.f.] s.f., g.-d. art. mănăstirii/mânăstirii, pl. mănăstiri/mănăstiri, mănăstiresc,-ească/mânăstiresc,-ească Care aparţine mănăstirii, referitor la mănăstire, [var. (înv.) monastirgsc,-ească adj.] adj., pl. mănăstireşti/mănăstireşti, măngălău (reg.) Obiect de lemn, lung, cu suprafaţa ondulată cu care se freacă sau se netezesc rufele groase. s.n., art. măngălăul, pl. măngălaie. măngălui tr. (reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. măngăluiesc, imperf. 3 sg. măngăluia; conj. prez, 3 să măngăluiască. mănos ,-oasă 1. (despre pământ) Roditor, fertil, //(despre recolte) îmbelşugat, bogat. 2. (despre vaci) Care dă lapte mult şi bun. 3. (fig.) Care aduce venituri mari; rentabil. adj., pl. mânQşi,-oase.
măntălyţă (fam.) Diminutiv al lui manta, s.f, g.-d. art. măntăluţei, pl. măntăluţe. mănuchi v. mănunchi.
mănunchi 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna. //Buchet de flori. 2. Legătură de mai multe obiecte de acelaşi fel. 3. Mâner (la unelte şi arme); coadă, plăsea. [var. mănuchi ,v.«.] s.n., pl. mănunchiuri.
mănunchiaş1 (reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosaşului şi strânge păioasele în mănunchiuri. s.m., pl. mănunchiaşi. mănunchiaş2 Diminutiv al lui mănunchi (1). s.n., pl. mănunchigşe.
mănunchiuleţ (rar) Diminutiv al lui mănunchi, s.n., pl.
mănunchiuleţe.
mănunt,-ă v. mărunt.
mănuşar1 (înv.) Persoană care confecţionează mănuşi. [var. mânuşar s.m.] s.m., pl. mănuşari. mănuşar2 Mănuşă de protecţie (folosită la manipularea unei bucăţi de metal fierbinte), s.n., pl. mănuşare. mănuşă 1. Obiect confecţionat din lână, piele etc., care acoperă mâinile, protejându-le. IA umbla (sau a se purta) cu~i = a avea o purtare plină de menajamente, de politeţe (faţă de cineva). A arunca (cuiva) ~a = a provoca (pe cineva) la duel. A ridica -a = a primi provocarea (cuiva) la duel. 2. (pop.) Mănunchi. 3. (reg.) Toartă (la oale, vase etc.). //(p. gener.) Parte a unui obiect care serveşte pentru a prinde, a apuca, a strânge, [var. mânuşă s/j s.f, art. mănuşa, g.-d. art. mănuşii, pl. mănuşi.
măr1 Arbore fructifer din familia rozaceelor cu flori albe-trandafirii şi fructe comestibile. /- pădureţ - arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase şi fructe mici astringente. De florile ~ului = fără rost. s.m., pl. meri. ’ măr2 1. Fructul mărului1, de formă rotund-turtită şi de culori diferite, /(adv.) A bate (sau a face, a lăsa) ~ (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva), -ul discordiei = motiv de neînţelegere. 2. ~ul lui Adam = proeminenţă în partea anterioară a gâtului, la bărbaţi, s.n., pl. mere. mărar Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori galbene, folosită drept condiment, s.m. măraz (reg., la pl.) Mofturi, nazuri, s.n., pl. mărazuri. mărăcin v. mărăcine.
mărăcinar Nume dat mai multor păsări călătoare mici, cu penajul castaniu-închis. s.m., pl. mărăcinari. mărăcinaş (rar) Diminutiv al lui mărăcine, s.m., pl. mărăcinaşi.
mărăcină v. mărăcine.
mărăcine Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini. [var. mărăcin s.m., mărăcină s.f] s.m., art. mărăcinele, pl. mărăcini, mărăcinet (rar) Mărăciniş. s.n., pl. mărăcineturi. mărăciniş Loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. s.n., pl. mărăcinişuri.
mărăcinit,-ă Mărăcinos. adj., pl. mărăciniţi,-te. mărăcinos,-oasă (rar) Plin de mărăcini; mărăcinit. adj., pl. mără-cinoşi,-oase.
mărămioară (rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuţă. s.f, g.-d. art. mărămioarei, pl. mărămioare. mărămuţă (rar) Mărămioară. s.f, g.-d. art. mărămuţei, pl. mărămuţe.
mărăraş 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau de-baltă). s.m.
măre/mări1 (pop.) 1. Cuvânt care exprimă mirare, curiozitate, admiraţie etc. 2. Termen de adresare. //Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmaţie, interj. măreţ,-eaţă 1. Care trezeşte admiraţie prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, fastuos. 2. (înv., reg.) Mândru, orgolios, adj., pl. măreţi,-e. măreţie 1. Ansamblu de calităţi care trezesc admiraţie şi respect; grandoare. 2. (înv., reg.) Mândrie, s.f, art. măreţia, g.-d. art. măreţiei, mărfar v. marfar.
mărfuşoară (fam.) Diminutiv al lui marfa, s.f, g.-d■
art. mărfuşoarei, pl. mărfuşoare.
mărgărele (rar) Mărgăritarele, perle mici. s.f. pl., ort.
mărgărglele.
mărgări intr. (pop., în urări) A înflori, a prospera, vb. IVind. prez. I sg. şi 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 să mărgărească, mărgărmt v. mărgărit1.
mărgărit1 (înv., pop.) Lăcrimioară, [var. mărgăiint s.m.J s.m.
mărgărit2 Mărgăritar (1). s.n., pl. mărgărite. . mărgăritar (înv., pop.) 1. (şi fig.) Boabă rotundă şi tare, de culoare albă cu reflexe sidefii, care se formează >n corpul unor moluşte şi se întrebuinţează ca podoabă, perlă, mărgărit2. IDe ~ = încrustat cu mărgăritare (*)• 2. (fig.) Lucru fară cusur. 3. Pietriş mărunt. 4. (bot.) Lăcrămioară. 5. Numele unei specii de vâsc care creşte pe stejari, cu fructe în formă de bobiţe galbene, s.m.' s.n., pl. mărgăritari/mărgăritare. mărgărită (bot., pop.) Margaretă, s.f, g.-d. art. mărgăritei, pl. mărgărite.	,
mărgărităraş (rar) Mărgăritărel (1). s.n., pl. mărgâ' rităraşe.
mărgăritărel1 (înv., pop.) 1. Diminutiv al lui măi#' ritar (1); mărgăiităraş. 2. (bot., la pl.) Lăcrimioară, s.m-s.n.,pl. mărgăritărei/mărgăritărele.
703
mărturie
mărgăritărgl2 (pop.) Micoză frecventă la copii, caracterizată prin roşeaţa generalizată a mucoasei gurii. s.n. mărgea/mărgică 1. Boabă mică de piatră, de sticlă etc., de culori diferite, folosită ca podoabă în şiraguri, cusută pe îmbrăcăminte etc. 2. (la pl.) Proeminenţe ale pielii pe capul şi pe gâtul curcanului, s.f., art. mărgeaua/ mărgică, g.-d. art. mărgelei, pl. mărgele, art. mărgelele, mărgeşn (înv., pop.) 1. (zool.) Coral. 2. Şirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). s.n., pl- mărgean uri v
mărgelat,-! (rar) Împodobit cu mărgele (1). //(despre animale) Care are la gât nişte protuberanţe în formă de mărgele, adj., pl. mărgelaţi,-te. mărgeluşă 1. Diminutiv al lui mărgea (1); mărgeluţă. 2. Plantă erbacee cu flori albe, albastre sau trandafirii. s.f., art. mărgeluşă, g.-d. art. mărgeluşei, pl. mărgeluşe. mărgeluţă Mărgeluşă (1). s.f., g.-d. art. rnărgeluţei, pl. mărgeluţe.
mărghilă (reg.) Loc mlăştinos; mocirlă, baltă, s.f.,
g.-d. art. mărghilei, pl. mărghile.
mărgică1 (pop.) Nume dat mai multor plante erbacee
din familia gramineelor, cu flori mici dispuse în vârful
unor spiculeţe. s.f, g.-d. art. mărgicii.
mărgică2 v. mărgea.
mărginaş,-ă (Persoană) care locuieşte la marginea
unei aşezări omeneşti, a unui teritoriu etc.; mărginean.
adj., s.m. şi f, pl. mărginaşi,-e.
mărginean,-ă Mărginaş, adj., s.m. şi f., pl. mărgineni,-e.
mărgineancă Mărginaşă, s.f, g.-d. mărginencei, pl.
mărgingnce.
mărgini 1. tr. A forma marginile unui lucru, ale unei suprafeţe etc. //(înv.) A ţine sub pază, a fixa cuiva domiciliu forţat. 2. refl. recipr. A se învecina cu... 3. tr. şi refl. A (se) limita, a (se) reduce, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mărginesc, imperf. 3 sg. mărginea; conj. prez. 3 să mărginească.	_
^mărginire 1. Acţiunea de a (se) mărgini. 2. (fig.) îngustime spirituală; prostie, s.f, g.-d. art. mărginirii, pl. mărginiri.
jpărginit,-ă 1. Restrâns, limitat. 2. (fig.) Lipsit de inteligenţă. adj; pl. mărginiţi,-te. mărginuţă (rar) Diminutiv al lui margine; mărgioară. s f, g.-d. art. mărginuţei, pl. mărginuţe. margiogră (-gi-oa-) (rar) Mărginuţă. s.f, g.-d. art. măr-gioarei, pl, mărgioare.
rnar-gutui Pom fructifer cu frunze mari şi groase, cu nori albe-roz şi cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; gutui. s.m., pl. meri-gutui.
njăr-guţuie (reg.) Fructul măr-gutuiului. //Gutuie, s.n., Pf-.msre-gutjy. m|n1 v. măre.
m«<l2 1. refl. şi tr. A creşte sau a face să crească în număr, în cantitate etc. //A (se) intensifica. //A (se) prelungi în timp. 2. refl. A creşte în vârstă. 3. tr. A creşte va-oarea, preţul etc. 4. tr. A da cinstea cuvenită; a preaslăvi ic. 5. refl. (înv., pop.) A se fali, a se mândri, vb. IV, ind. P/ez. 1 Sg şj j pi măresCţ imperf $ Sg. mărea; conj. Ejx*.isă mărească.
•*Sa (ţnv) Termen de reverenţă la adresa unui K/s-, ’ a unu' boier etc. loc. pr., g.-d. Măriei Sale, pl.
Mări T°r' -
mn (>ny.) Termen de reverenţă la adresa unui Mări l#a unu' boier etc- loc. pr., g.-d. Măriei Tale. unu' âstră (înv.) Termen de reverenţă la adresa V°astre°nart1’ a unui boier etc. loc. pr., g.-d. Măriei
(rar) Mărişor, adj., pl. măricei,-ele.
2	} „	1 • Situaţie înaltă; rang, demnitate. //Slavă.
nrt ®?n?.are- s-f, art. măria, g.-d. art. măriei, pl. mării, an- măriile.
Măriile Voastre (înv.) Termen de reverenţă la adresa unui monarh, a unui boier etc. loc. pr. mărime 1. însuşirea de a fi mare; cantitate, dimensiune, volum. //Talie, statură. 2. (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un şir. /- de stare = mărime a unui sistem fizic care variază cu aceeaşi valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (astron.) ~ stelară = mărime a strălucirii unui astru; magnitudine, //(mat.) Fiecare dintre elementele unei mărimi abstaracte ataşate unui spaţiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni. 3. Durată.
4.	Glorie; strălucire. //Loc de frunte într-o anumită ierarhie. //(concr.) Persoană care deţine un rol important în ierarhia socială; fruntaş. 5. (înv.) Nobleţe sufletească.
6.	(înv.) Mândrie, aroganţă, s.f., g.-d. art. mărimii, pl. mărimi.
mărinimie Bunătate, generozitate, s.f, art. mărinimia, g.-d. art. mărinimiei.
mărinimos,-oasă Plin de mărinimie, adj., pl. mărini-moşi,-oase.
mărire 1. Acţiunea de a (se) mări; creştere, dezvoltare.
2.	Glorie, strălucire. 3. Autoritate, putere. 4. (înv.) înălţime, domnie, maiestate, s.f, g-d. art. măririi, pl. măriri. mărişţ>r,-oară Diminutiv al lui mare; măricel, măruţ. adj., pl. mărişori,-oare. mărit1 (înv., pop.) Mire. s.m., pl. măriţi. mărit2 (pop.) Măritat. IDe ~ = (despre fete) de măritat. A-şi face de ~ = a face vrăji pentru a se mărita, s.n. mărit3 (pop.) Faptul de a (se) mări; mărire, s.n. mărita 1. refl. (despre femei) A se căsători. 2. tr. A da o fată în căsătorie. 3. tr. (fam.) A vinde cu un preţ derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate; a se descotorosi de ceva. vb. I, ind. prez. 3 mărită, măritare Măritat, s.f, g.-d. art. măritării. măritat1 Faptul de a (se) mărita; măritiş, măritare, mărit2. IDe ~ = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă, s.n.
măritat2,-ă 1. (despre femei) Căsătorită. 2. (reg., despre bărbaţi) Stabilit după căsătorie în casa soţiei, adj., pl. măritaţi,-te.
mărită-mă-mamă (bot.) Ruji galbene, s.f. măritiş Măritat1, s.n., pl. măritişuri, măritor,-oare Care măreşte, adj., pl. măritari,-oare. măriuţă (-ri-u-) (reg.) 1. (entom.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. s.f, g.-d. art. măriuţei, pl. măriuţe. mărmurar Meşter care lucrează marmura, s.m., pl. mărmurari.
mărmuri (reg.) 1. ír A lucra ceva în marmură. 2. intr. (fig.) A înmărmuri, a încremeni (de frică), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mărmuresc, imperf. 3 sg. mărmurea; conj. prez. 3 să mărmurească. mărmuiire (reg.) Acţiunea de a mărmuri. s.f, g.-d. art. mărmuririi, pl. mărmuriri.
măroi,-oaie (reg.) Augmentativ al lui mare1, adj., pl. măroi,-oaie.
mărşălui intr. A se deplasa în marş. //(fam.) A face un drum obositor, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mărşălu-iesc, imperf. 3 sg. mărşăluia; conj. prez. 3 să mărşă-luiască.
mărşăluire Acţiunea de a mărşălui. s.f., g.-d. art. mărşăluirii, pl. mărşăluiri.
mărşăluitor (-lu-i-) Atlet specializat în proba sportivă de marş. s.m., pl. mărşăluitQri.
mărşui intr. (înv.) A mărşălui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mărşuigsc, imperf. 3 sg. mărşuia; conj. prez. 3 să mărşuiască.
mărturie 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru, //(spec.) Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. /- mincinoasă =
mărturisanie
704
infracţiune care constă în fapta unui martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie. !A sta (sau a fi) ~ = a se afla de faţă, a fi martor. 2. (înv.) Mărturisire a credinţei, //(rar) Martor. 3. Dovadă; semn, probă. 4. (reg.) Târg săptămânal, s.f., art. mărturia, g.-d. art. mărturiei, pl. mărturii, art. mărturiile, mărturisanie (-ni-e) (înv.) Spovedanie, s.f, art. măr-turisania, g.-d. art. mărturisaniei, pl. mărturisanii, art. mărturisaniile.
mărturisi 1. tr. A face o mărturisire. 2. tr. A declara, a spune, a susţine, //(spec.) A face o depoziţie în faţa unei instanţe. 3. tr. A recunoaşte (adevărul). 4. intr. şi tr. A dovedi, a proba. 5. refl. A se destăinui. 6. refl. şi tr. (bis.) A (se) spovedi. 7. tr. (înv.) A predica o credinţă sau o învăţătură morală, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărturisesc, imperf. 3 sg. mărturisea; rnn! prez 3 să mărturisească.
mărturisire 1. Faptul de a (se) mărturisi, //(spec.) Depoziţie a unei persoane în faţa unui organ de justiţie sau de urmărire penală. 2. Destăinuire. 3. Spovedanie, s.f, g.-d. art. mărturisirii, pl. mărturisiri. mărturisitQr.-oare (înv.) I. adf Doveditor, probant. II. s.m. Persoană care susţine, arată, probează ceva; martor. //Duhovnic, confesor, adj., s.m., pl. mărturisitori,-oare. mărţână (pop.) Iapă slabă, bătrână; mârţoagă. s.f, g.-d. art. mărţânei, pl. mărţine. mărţişQr1 (pop.) Martie, s.m., g.-d. lui mărţişor. mărţişor2 Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori galbene şi cu frunzele adânc crestate, s.m., pl. mărţişori.
mărţişer3 Mic obiect de podoabă care se oferă, mai ales femeilor şi fetelor, la 1 martie, s.n., pl. mărţişoare. mărul-lupului Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene şi fructe tari, în formă de pară. s.m. art. mărunt,-ă 1. De proporţii reduse, //(despre scris) Cu litere foarte mici. 2. (despre ploaie, burniţă) Cu stropi sau fulgi mici şi deşi. 3. (despre bani) Cu monede divizionare de valoare mică. 4. De statură mică, scund.
5.	(fig.) Cu importanţă redusă; neînsemnat. IMulte şi ~e = lucruri de tot felul. //Aflat pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând. 6. (despre mers) Cu paşi mici.
7.	(fig., despre oameni) Lipsit de înţelegere, care dovedeşte un orizont limitat, [var. (pop.) mănunt,-ă adj.] adj., pl. mărunţi,-te.
măruntaie 1. Organele interne la om şi la animale, aflate în cavitatea abdominală. IA şti toate ~le (din cineva) = a cunoaşte gândurile cele mai ascunse (ale cuiva), //(spec.) Totaliatatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. (fig.) Partea cea mai adâncă a unui lucru. -le pământului. //Interiorul fiinţei omeneşti considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor, s.n. pl. mărunţel,-ea/-ică Diminutiv al lui mărunt, adj., pl. mărunţgi,-ele.
mărunţi tr. A tăia, a sfărâma în bucăţi mici; a pisa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărunţesc, imperf. 3 sg. mă-runţea; conj. prez. J să mărunţească. mărunţime (rar) însuşire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat, //(concr.) Lucru fără valoare, s.f, g.-d. art. mărunţimii, pl. mărunţimi.
mărunţire Acţiunea de a mărunţi, s.f, g.-d. art. mărunţirii, pl. mărunţiri.
mărunţiş 1- Lucru mărunt, fără valoare. 2. Vânat format din animale mici. 3. (fig., la pl.) Nimicuri, fleacuri.
4.	Monede de valoare mică. s.n., pl. mărunţişuri, mărunţişar (rar) Negustor de mărunţişuri, s.m., pl. mărunţişari.
mărunţit Faptul de a mărunţi, s.n.
mărunţite (în loc.) Pe ~ = în cantitate mică, cu bucata.
loc. adv.
mărunţuş (înv., pop.) Mărunţiş, s.n., pl. mărunţuşuri.
măruţ,-ă (pop.) Mărişor, adj., pl. măruţi,-e. măsai (reg.) Faţă de masă. //Şervet pentru împodobit pereţii în casele ţărăneşti, s.n., pl. măsaie. măsar1 (reg.) Tâmplar, dulgher, s.m., pl. măsari. măsar2 (reg.) Faţă de masă. s.n., pl. măsare. măsălar (pop.) Nume popular al lunii august, s.m., g.-d. lui măsălar.
măsănţă (reg.) Faţă de masă. s.f, g.-d. art. măsăriţei, pl. măsăriţe.
măscară (pop., fam.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată. IA face de ~ = a face de râs. s.f, g.-d. art. măscării, pl. măscări.
măscăreală (reg.) Batjocură, ocară, s.f., g.-d, art. măscărelii, pl. măscăreli.
măscări tr. (reg.) A certa, a ocări, folosind vorbe urâte, //(fig.) A înjosi, a pângări o idee. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. măscăresc, imperf. 3 sg. măscărea; conj. prez. 3 să măscărească.
măscărici 1. Actor de comedie în teatrul popular; paiaţă, ciovn. 2. Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol. 3. (în Evul Mediu) Persoană angajată la curţile regale pentru a amuza asistenţa; bufon, s.m., pl. măscărici.
măscăriciune (înv.) Vorbă, purtare trivială; măscărie. s.f, g.-d. art. măscăriciune, pl. măscăriciuni. măscărie (înv.) Măscăriciune. s.f., art. măscăria, g.-d. art. măscăriei, pl. măscării, art. măscăriile. măscui refl. (înv.) A se masca. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se măscuieşte, imperf. 3 sg. se măscuia; cbnj. prez. 3 să se măscuiască.
măsea 1. Fiecare dintre dinţii mari, cu suprafaţa plată, fixaţi în partea posterioară a maxilarelor. /~ de minte = fiecare dintre cele patru măsele care apar la sfârşitul adolescenţei. (Oltean) cu douăzeci şi patru (sau cu gura plină) de ~le = (om) voinic şi isteţ. A-i crăpa (cuiva) ~ua (sau -lele) (in gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la~= a bea mult, a fi beţiv. N-ajunge nici pe o ~ = e foarte puţin sau insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe
o	- sau nici cât (să) pui pe o ~ = a avea foarte puţin (de mâncare). A lepăda, a arunca (pe cineva sau ceva) ca pe o ~ stricată = a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău. 2. Nume dat mai multor obiecte sau părţi de obiecte asemănătoare ca formă sau funcţie cu măseaua (1) (la roata morii, la grapă etc.). s.f, art. mă-seaua, g.-d. art. măselei, pl. măsele, art. măsei lele.	,
măseaua-ciutei (reg.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori roşii, cu frunze pătate roşu-brun. s.f. art., g.-d. art. măselei-ciutei. măselar (reg., bot.) Măselariţă. s.m., pl. măselari. măselariţă Plantă medicinală otrăvitoare cu flori galbene, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariţă. s.f, g.-d. art. măselariţei, pl. măselâriţe. măselat (reg., despre porumb) Cu bobul mare şi alb. adj.
măseluţă Diminutiv al lui măsea, s.f, g.-d. art-măseluţei, pl. măseluţe.	A
măslag 1. (reg.) Fruct toxic al unei plante orientale, în formă de boabă roşie, întrebuinţat uneori pentru a ameţi peştii, spre a-i pescui mai uşor. 2. (bot., reg.) Ciumăfaie. s.n.
măslin Arbore mediteraneean cu frunze de culoare verde-deschis şi cu fructe brun-verzui, bogate în ulei. s.m., pl. măslini.
măslină Fructul comestibil al măslinului, s.f, g.-d. art. măslinei, pl. măsline,
măsliniu,-ie (despre faţa sau pielea oamenilor) De culoarea măslinei, adj., pl. măslinii.
705
mătcălău
măslui tr. l.A aranja într-un anumit mod cărţile de joc sau a le însemna astfel încât să înşele pe ceilalţi jucători. 2. (p. gener.) A falsifica, a trişa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. măsluiesc, imperf. 3 sg. măsluia; conj. prez. 3 să măsluiască.
măsluială (rar) Măsluire, s.f, g.-d. art. măsluielii, pl. măsluieli.
măsluire Acţiunea de a măslui; măsluială. s.f., g.-d. art. măsluirii, pl. măsluiri.
măsluitor,-oare (-lu-i-) Persoană care măsluieşte cărţile de joc; (p. gener.) falsificator, s.m., pl. măsluitori; s.f, g.-d. art. măsluitoarei, pl. măsluitoare, măsoaie v. măsoi.
măsoi (rar) Augmentativ al lui masă2, //(reg.) Faţă de masă. [var. măsoaie s.f] s.n., pl. măsoaie. măsorişte (înv.) Măsurare, măsurătoare, s.f., g.-d. art. măsariştii, pl. rnăssrişti.
măsura A. tr. l.A determina (cu instrumente) valoarea unei mărimi în raport cu un etalon. 2. A evalua, a aprecia valoarea sau mărimea. 3. A cerceta cu privirea; a scruta. 4. A străbate pe jos o distanţă de la un capăt la altul. B. (fig.) 1. tr. A cântări cuvintele, gesturile etc. 2. refl. şi tr. A (se) compara cu cineva din punct de vedere al forţei fizice, intelectuale etc. /(tr.) A-şi - puterile = a se lua la întrecere în luptă. vb. /, ind. prez. 3 măsoară.
măsurabil,-ă Care se poate măsura, adj., pl. măsura; bili,-e.
măsurare Acţiunea de a (se) măsura; măsurat1, s.f., g.-d. art. măsurării, pl. măsurări. măsurat1 Măsurare, s.n.
măsurat2,-ă 1. Determinat, evaluat. 2. Limitat; mărginit. 3. (fig.) Moderat, chibzuit. 4. (despre paşi) Domol, tacticos, adj., pl. măsuraţi,-te. măsură A. 1. Valoare a unei mărimi în raport cu o unitate dată. IDupă (sau pe) ~ = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului. De (sau pe) o ~ = deopotrivă, egal. în mare (sau în largă) ~ = în mare parte, mult. In mică ~ = într-o proporţie neînsemnată. în egală ~ = la fel. După (sau pe, în) ~a = în raport cu..., proporţional cu... Pe ~ ce = cu cât. In ~a în care... = numai atât cât. A lua cuiva -a = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecţio-nării unor articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. 2. Instrument, aparat, obiect etc. cu care se măsoară. ICu aceeaşi ~ = în acelaşi fel. //Conţinutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată. 4. (muz.) Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratei sunetelor. /Bară de ~ = fiecare dintre liniuţele care taie portativul, divizând durata piesei muzicale în unităţi metrice egale. A bate ~a = a executa cu mâna sau cu piciorul mişcări egale şi regulate. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate şi neaccentuate care determină ritmul unui vers. B. (fig.) 1. Procedeu pentru realizarea unui scop; hotărâre, prevedere. /- de siguranţă = mijloc de prevenţie socială. A lua ~i = a executa o serie de lucrări sau a duce
o	acţiune în vederea realizării unui anumit scop.
2.	Capacitate, valoare. IA fi în ~ (să) = a fi în stare, a avea posibilitatea de a face ceva. A-şi da ~a = a-şi manifesta talentul, priceperea în realizări concrete.
3.	Limită, punct extrem până la care se poate concepe ceva; moderaţie, cumpătare. /Fără (de) - = din cale-afară, nemăsurat. Cu ~ = în limite acceptabile, moderat. In -a posibilului = atât cât va fi posibil, s.f, g.-d. art. măsjjrii, pl. măsuri.
măsurătoare' Măsurare, determinare, s.f, g.-d. art. măsurătorii, pl. măsurătari.
măsurător Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect, s.n., pl. măsurătoare.
măsurător2,-oare (rar) (Persoană) care măsoară ceva. /(pop.) ~ de pământ = inginer hotamic. adj., s.m. şi f, pl. măsurătari,-oare.
măsuţă Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesişoară. /- de noapte = noptieră, [var. mesuţă s.f.] s.f., g.-d. art. măsuţei, pl. măsuţe.
măşcat,-ă (pop., despre cereale) Cu bobul mare, bombat. [var. maşcât,-ă adj.] adj., pl. măşcaţi,-te. mătanie (-ni-e) 1. (în unele practici religioase) Gest de veneraţie, de pocăinţă prin îngenunchere şi înclinarea corpului. 2. (înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană şi de care aceasta depinde din punct de vedere religios, [var. metanie s.f.] s.f, art. mătania, g.-d. art. mătaniei, pl. mătănii, art. mătăniile. mătase 1. Fibră textilă de borangic prelucrat. //Ţesătură făcută din mătase. IDe ~ = mătăsos, lucios. Crescut în - = crescut în avuţie, în belşug. 2. (bot., colectiv) Fire subţiri, cafeniu-gălbui, care învelesc ştiuletele de porumb şi care ies din pănuşi în formă de smoc. s.f, art. mătasea, g.-d. art. mătăsii, pl. mătăsuri, mătasea-bradului (bot.) Mătreaţă-de-arbori. s.f. art., g.-d. art. mătăsii-bradului.
mătasea-broaştei Denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafaţa apelor dulci stătătoare, s.f. art., g.-d. art. mătăsii-broaştei.
mătăcină Plantă meliferă cu flori albastre sau albe, bogate în nectar, [var mătăciune s.í] s.f., g.-d. art. mătăcinei, pl. mătăcine, mătăciune v. mătăcină, mătăhală v. matahală.
mătăhăi tr. şi intr. (reg.) A (se) mişca greoi de colo până colo; a (se) clătina, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mătăhăiesc, imperf. 3 sg. mătăhăia; conj. prez. 3 să mătăhăiască.
mătăhălos,-oasă Mare şi greoi; diform, adj., pl. mă-tăhălaşi,-oase.
mătăhuie (reg.) Matahală, s.f, art. mătăhuia, g.-d. art. mătăhuii, pl. mătăhui.
mătălică (reg., fam.) Diminutiv al lui matale, [var. (reg.) tăHcă pr. pers.] pr. pers.
mătăluţă (reg., fam.) Diminutiv al lui matale, pr. pers. mătănăi intr. (reg.) 1. A face mătănii, a se înclina. 2. A se clătina, //(fig.) A fi nehotărât, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 să mătănăiască.
mătănii Şirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioşii socotesc rugăciunile rostite. s.f. pl., art. mătăniile.
mătăsar 1. (înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase. 2. Pasăre migratoare, de culoare brună-cenuşie, cu un moţ de pene pe creştet, care petrece iarna la noi. s.m., pl. mătăsari.
mătăsărie1 (înv.) I. Cantitate mare de mătăsuri. 2. Ţesătură de mătase; produse confecţionate din această ţesătură. s.f., art. mătăsăria, g.-d. art. mătăsăriei, pl. mă-tăsării, art. mătăsăriile.
mătăsărie2 1. Fabrică de mătăsuri. //Comerţ de mătăsuri. 2. Meseria mătăsarului (1). s.f., art. mătăsăria, g.-d. art. mătăsăriei, pl. (1) mătăsării, art. mătăsăriile. mătăsică Ţesătură subţire de mătase vegetală amestecată cu bumbac, s.f, g.-d. art. mătăsicii. mătăsos,-oasă Moale şi lucios ca mătasea, adj., pl. mătăsQşi,-oase.
mătăuz 1. Mănunchi de busuioc cu care preotul stropeşte cu agheasmă. 2. (reg.) Beţigaş la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlţi şi care are diverse întrebuinţări, s.n., pl. mătăuze. mătcălău (reg.) Sărbătoare populară care se ţine într-una din zilele de după Paşti, când băieţii şi fetele se
mătrăgună
706
adună pentru a schimba între ei ouă roşii şi a se prinde fraţi sau surori de cruce, s.m., art. mătcălăul. mătrăgună Plantă erbacee otrăvitoare cu flori negre-violete, întrebuinţată în medicină, s.f, g.-d. art. mătră-gjmei, pl. mătrăgune.
mătrăşi tr. (pop., fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezenţă este supărătoare. IA - din lumea asta = a ucide. //A concedia sau a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a irosi bunuri materiale. Hrefl. A pleca în grabă; a se cărăbăni. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mătrăşgsc, imperf. 3 sg. mătrăşea; con/, prez. 3 să mătrăşească, mătreaţa-brazilor Un fel de lichen care creşte pe brazi, s.f art., g.-d. art. mătreţii-brazilor. mătreaţă A. Părticele de epidermă care se desprind de pe pielea capului, //(spec.) Pitiriazis. B. 1. (bot.) Măta-sea-broaştei. 2. (reg.) Plantă erbacee cu tulpina roşie şi cu flori trandafirii, s.f, g.-d. art mătreţii. mătreaţă-de-arbori (bot.) Mătreaţa-brazilor. s.f., g.-d. art. mătrgţii-de-arbori.
mătriţă Plantă acvatică cu tulpină fîliformă şi cu frunze verzi, care se înnegresc prin uscare, s.f, g.-d. art. mătiiţei, pl. mătriţe.
mătuire Prelucrare a suprafeţei unui obiect ca acesta să devină mat1, s.f., g.-d. art. mătuirii, pl. mătuiri. mătura tr. 1. A îndepărta praful, gunoiul cu mătura. //A atinge în trecere. 2. (despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine, îndepărtând totul din cale. 3. (fig.) A da la o parte, a alunga, vb. I, ind. prez. 3 mătură, mă tu rar (rar) Persoană care face sau vinde mături, s.m., pl. măturări.
măturare Acţiunea de a mătura; măturat, s.f, g.-d. art. măturării, pl. măturări, măturat Măturare, s.n.
mătură 1. Obiect de uz casnic, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume, din nuiele etc., cu care se mătură. IA da cu ~a = a mătura. 2. Plantă erbacee din care se fac mături, s.f, g.-d. art. măturii, pl. mături, măturătoare Vehicul cu tracţiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare, circulară şi cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile, s.f, g.-d. art. măturătorii, pl. măturători.
măturătsr,-oare Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor, s.m., pl. măturători; s.f, g.-d. art. măturătoarei, pl. măturătoare.
măturătură (rar) 1. Măturare. 2. (concr.) Gunoi adunat cu mătura, s.f, g.-d. art. măturăturii, pl. măturături. măture le Plantă erbacee albă şi păroasă, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz. s.f. pl., art. măturglele.
măturică Diminutiv al lui mătură. //Mătură (1) mică pentru periat hainele, s.f, g.-d. art. măture lei, pl. măturgle, art. măturglele.
mătunce (înv.) Măturică, s.f, g.-d. art. măturicii, pl. măturici.
măturoi Augmentativ al lui mătură (1); mătură de nuiele cu care se curăţă curţile şi străzile, s.n., pl. măturoaie.
mătuşă 1. Sora tatălui sau a mamei unei persoane; verişoara unuia dintre părinţi sau soţia unchiului.
2.	(pop.) Termen de respect cu care se adresează cineva unei femei în vârstă, s.f, art. mătuşa, g.-d. art. mătuşii, pl. mătuşi.
mătuşică Diminutiv al lui mătuşă; tuşică. s.f, g.-d. art. mătuşicăi/mătuşichii/mătuşicii, pl. mătuşgle/mătuşici, art. mătuşglele/mătuşicile.
măţar (rar) Persoană care prepară şi vinde maţe (pentru câmaţi). s.m., pl. măţari.
măţişor Diminutiv al lui maţ. s.n., pl. măţişoare. măzărar (reg.) Insectă care se dezvoltă în mazăre, s.m., pl. măzărari.
măzărat,-ă (reg., despre grâu) Cu bobul ca mazărea, //(despre ochi) Mare. //(despre precipitaţii atmosferice) Cu picături sau boabe mari. adj., pl. măzăraţi,-te. măzăriche A. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor (borceag, bob1 etc.). B. Precipitaţie atmosferică sub formă de bobiţe de gheaţă, care cade în timpul iernii. C. (med.) Cisticer-coză. s.f, art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii. măzănchea-cucuiui Orăstică. s.f. art., g.-d. art. măzărichii-cucului.
măzăriche-neagră Orăstică; măzărichea-cucului. s.f, g.-d. art. măzărichii-negre. mâglă (reg.) Stivă, s.f, g.-d. art. magiei, pl. magie, mâgliseală (reg.) Mâglisire. s.f., g.-d. art. mâgliselii, pl. mâgliseli.
mâglisi tr. (reg.) A înşela pe cineva (cu promisiuni); a linguşi, vb. !V, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâgîisşsc, ifv.psrf, 3 sg. mâglisea; conj. prez. 3 să mâglisească. mâglisire (reg.) Acţiunea de a mâglisi. s.f, g.-d. art. mâglisirii, pl. mâglisiri.
mâglisitor,-oare (reg.) Amăgitor; linguşitor, adj., pl. mâglisitori,-oare.
mâhnicios,-oasă (înv.) Care mâhneşte; trist, adj., pl. mâhniciQşi,-oâse.
mâhni tr. şi refl. A (se) supăra, a (se) întrista, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mâhngsc, imperf. 3 sg. mâhnea; conj. prez. 3 să mâhnească.
mâhniciune (înv.) Mâhnire, s.f, g.-d. art. mâhniciunii, pl. mâhniciuni.
mâhnire Faptul de a (se) mâhni; întristare, amărăciune, supărare, s.f, g.-d. art. mâhnirii, pl. mâhniri. mâhnitor,-oare Care mâhneşte, adj., pl. mâhnitori,-oare. a
mâine în ziua care urmează celei de azi. IPe ~ = formulă de salut la despărţire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. Ca -(-poimâine) v. mâine-poimâine. De ~ în... zile (sau săptămâni, luni) = peste... zile (sau săptămâni, luni), adv. a
mâine-dimineaţă în dimineaţa zilei de mâine. adv. mâine-noapte In noaptea care urmează zilei de mâine. adv.	a
mâine-poimâine în curând, loc. adv. mâine-seară în seara care urmează zilei de mâine. adv.
mâl Pământ argilos sub formă de granule fine, depuse pe fundul apelor sau pe terenuri inundabile; pământ noroios. s.n., pl. mâluri.
mâlc (pop., fam., în expr.) A tăcea ~ = a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic, adv.
mâlcj tr. (reg., în expr.) A o ~= a încremeni, a amuţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. o mâlcesc, imperf. 3 sg.
o	mâlcea; conj. prez. 3 să o mâlcească. mâli tr. şi refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mâlgsc, imperf. 3 sg. mâlea; conj. prez. 3 să mâlească. mâlire Faptul de a (se) mâli. s.f, g.-d. art. mâlirii, pl. mâHri.	_
mâlitură Depunere de mâl; (concr.) loc acoperit cu mâl. s.f, g.-d. art. mâliturii, pl. mâlituri. mâlos,-oasă Plin de mâl, cu mâl. adj., pl. mâlaşi,-oase.	,
mâna tr. 1. A dirija mersul unui animal sau al unui vehicul cu tracţiune animală, /(fam.) A ~ porcii la jir = a sforăi în somn. (fam.) ~ă măgarul = pleacă de aici! ia-o din loc! 2. (fig.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru. 3. (pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (pop.) A pune în mişcare; a acţiona; a duce. Ilintr. (pop.) A merge, a se grăbi. ~ cât putea de repede, vb. I, ind. prez. I sg. mân, 2 sg. mâni, 3 sg. mână; conj. prez. 3 să mâne; ger. mânând.
707
mâncărici
mângci (rar) Călăreţ, s.m., pl. mânaci. mâna-Maicii-Domnului Mică plantă erbacee, cu flori albe şi cu fructele mici. s.f. art., g.-d. art. mâinii-Maicii-Damnului.
mânare Acţiunea de a mâna; mânat, s.f, g.-d. art.
mânării, pl. mândri.
mânaş (reg.) Vizitiu, s.m., pl. mânaşi.
mânat Mânare. s.n.
mână A. 1. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; (p. restr.) extremitatea ante-braţu-lui, care se termină cu cele cinci degete. IDe - = (despre unelte, instrumente) acţionat manual. Pe (sau la) -a dreaptă (sau stângă) = pe partea dreaptă sau stângă. Pe sub - = pe ascuns, clandestin, —n - = în colaborare. Peste - = dificil de obţinut, anevoios, (pop.) A bate (sau a da) -a (cu cineva) = a se înţelege cu cineva în privinţa unei tranzacţii. A putea (sau a fi bun) să se ia de - cu cineva = a se asemăna cu cineva, (pop.) A se ţine cu -iie de burtă de(-atâta) râs = a râde cu poftă. A pune (sau a băga) ~a în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a încrucişa) ~ile pe piept = a muri. A se spăla pe ~i = a refuza să-şi ia răspunderea unei pro-bleme (dificile). A da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) ~ = a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îţi aparţine sau de care eşti sigur că îl poţi obţine. Cu ~a goală - fără a aduce nimic. A avea (sau a fila cineva) ~a = (la jocul de cărţi) a-i veni rândul să împartă cărţile. (O) - de ajutor = (a da, a cere) sprijin, ajutor. A lega cuiva ~ile (şi picioarele) sau a lega (ori a fi legat) de ~i şi de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acţioneze. A avea (sau a lăsa, a da cuiva) ~ liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acţioneze după bunul lui plac. A pune ~a pe cineva = a) a înhăţa pe cineva; b) a găsi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) ~a în piept (sau în gât) = a prinde, a înşfăca. A-i pune Dumnezeu (cuiva) ~a în cap = a avea noroc. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu ~a = a face să treacă boala repede. A pune - de la - = a aduna, a strânge bani. Cu ~ile încrucişate (sau în buzunar, în sân) = inactiv. A avea ~ uşoară sau a fi uşor de -= a lucra cu fineţe şi cu abilitate (ca medic). A avea -bună sau a fi bun de - = a fi îndemânatic; a purta noroc cuiva. A fi ~ largă = a fi darnic, generos, (fam.) A fi -spartă = a fi risipitor. A-i da cuiva -a (să facă ceva) = aşi putea permite (să facă ceva). Una la ~, se spune pentru a marca primul element al unei enumerări. Afi~a dreaptă a cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A cere ~a cuiva = a cere în căsătorie. Sărut -a (sau ~ile), formulă de salut adresată femeilor, preoţilor, persoanelor mai în vârstă etc. Cu ~a mea (sau a lui, a ta etc.) = direct, personal. A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu - altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, (fam.) A avea (sau a fi cu) ~a lungă = a fi hoţ, pungaş. (A fi om) cu dare de - = (a fi om) înstărit, bogat, (pop.) A da din -i (şi din picioare) = a face eforturi pentru obţinerea unui lucru. A avea-a curată = a fi cinstit. A primi (sau a lua) în~ = a primi o sumă netă. A duce de - (pe cineva) = a călăuzi (pe cineva neajutorat). De la - până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt. Cu ~a pe inimă = cu conştiinţa curată. A ajunge pe ~i bune = a ajunge în grija cuiva competent. A-şi lua -ile de pe cineva = a înceta de a mai proteja pe cineva. Din ~ în~ = de la om la om. A da pe ~a justiţiei = a înainta un infractor organelor judiciare. A cădea (sau a fi, a încăpea etc.) pe (sau la) -a cuiva = a fi sub puterea cuiva. A avea pe cineva sub - = a avea pe cineva sub control. Politică de - forte = politică dictatorială. 2. Persoană, individ, (conceput ca autor al unei acţiuni). I~ de lucru = forţă de muncă; muncitori. 3. Cantitate din ceva, atât cât încape în palmă.
4.	Categorie, clasă, rang. /(pop.) De toată ~a = de toate
felurile, categoriile. B. Nume dat unor obiecte carte
seamănă, ca formă şi ca întrebuinţare, cu mâna (A.l). /-
curentă = balustradă, s.f, g:-d. art. mâinii, pl. mâini.
mânăstioară v. mănăstioară. mănăstire v. mănăstire. mănăstiresc,-ească v. mănăstiresc.
mânăştergură (reg.) Ştergar, prosop, s.f, g.-d. art.
mânăştergurii, pl. mânăştgrguri.
mânătarcă Hrib, burete, s.f, g.-d. art. mânătircii, pl.
mânătărci.
mânca tr. l.A consuma alimente. IA (nu) avea ce - = a (nu) avea din ce trăi. A - pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva. A-şi - de sub unghie = a fi foarte zgârcit. A - rahat = a minţi. (refl. pas.) A-i - cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. A crede că tot ce zboară se - = a fi naiv, credul. Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima dispreţul faţă de cineva sau ceva. A - foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A
-	(cuiva sau a-şi - cu cineva sau cu ceva) viaţa (sau zilele, tinereţea etc.) = a(-şi) irosi, a(-şi) distruge viaţa. A-i - sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji (pe cineva). A - (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A - (pe cineva) din ochi = a privi pe cineva cu mare plăcere sau cu mare dragoste. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare. A - (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă la ceva. (pop.) —fi-aş ochii sau —te-aş, se spune pentru a-şi exprima afecţiunea faţă de o persoană. A - bătaie (sau trânteală, chel0neală etc.) = a fi bătut de cineva; (p. ext.) a fi învins (într-o luptă, într-o competiţie etc.). A
-	(o) săpuneală (sau papară) - a fi (aspru) certat. A fugi mâncând pământul = a fugi foarte repede, //(fig., fam.) A trăi din...; a lua, a-şi însuşi pe nedrept un bun. //(fig., pop.) A exploata, //(fig., pop.) A suferi, a pătimi, //(fig.) A omite litere. 2. (despre animale şi păsări sălbatice) A sfâşia şi a devora prada. IA - carne de om = a fi rău, crud. 3. (despre viermi, molii, agenţi fizici sau chimici) A roade, //(despre boli) A distruge, a măcina. 4. (despre insecte) A pişcă, a ciupi. 5. A produce o senzaţie de mâncărime. /(glumeţ) A-l - (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca şi cum ar vrea să fie bătut. A-
l	~ (pe cineva) palma = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (în superstiţii) A-l - (pe cineva) palma stângă = a avea o senzaţie de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l - (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzaţie de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. A-l -(pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potoleşti, (pop.) A-l - (pe cineva) să... = a simţi impulsul să... 6. A roade cu dinţii un lucru necomestibil. 7. (fig.) A face să dispară; a nimici. 8. (fig., despre nenorociri, stări sufleteşti) A face pe cineva să sufere. Hrefl. recipr. (fig.) A se certa, a se săpa. vb. /, ind. prez. I sg. mănânc,
2	sg. mănânci, 3 mănâncă, 1 pl. mâncăm, mâncare 1. Acţiunea de a mânca. 2. Ceea ce se mănâncă; aliment, hrană. IDe ~ sau de-ale -ii = hrană, alimente. De - = comestibil, s.f, g.-d. art. mâncării, pl. mâncări/mâncăruri.
mâncat Faptul de a mânca. IA se pune pe - şi pe băut = a mânca mult şi bine. A ţine (pe cineva) pe ~ şi pe băut= a întreţine (pe cineva), s, n. mâncăcios.-oasa (Fiinţă) care mănâncă mult. adj., s.m. şi f, pl. mâncăcieşi,-oase. mâncărjcă (fam.) Diminutiv al lui mâncare, s.f, g.-d. art mâncărici i, pl. mâncărele, art. mâncărglele. mâncărici (fam.) Mâncărime. IA avea - = a nu avea astâmpăr. A avea - la limbă = a fi foarte vorbăreţ, s.n.
mâncărime
708
mâncărime Iritaţie a pielii provocată de anumite boli, de înţepătura unor insecte etc., însoţită de nevoia de a se scărpina. IA avea ~ la limbă = a simţi mereu nevoia de a vorbi, s.f, g.-d. art. mâncărimii, pl. mâncărimi. mâncător,-oare (Fiinţă) care mănâncă mult. /(înv., pop.) ~ de oameni = canibal, adj., s.m. şi f., pl. mâncătari,-ogre.
mâncătorje (fam.) 1. Intrigă. 2. Fraudă, delapidare, s.f, g.-d. art. mâncătoriei, pl. mâncătorii, mâncătură 1. Eroziune a solului (produsă de acţiunea apei). 2. (reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează organismul, s.f, g.-d. art. mâncăturii, pl. mâncă-turi.
mâncău (fam.) Om care mănâncă foarte mult. s.m., art. mâncăul, pl. mâncăi, art. mâncăii, mândălac (bot., reg.) Alunele, s.m., pl. mândălaci. mândrgţe 1. Frumuseţe, splendoare. 2. Fiinţă sau lucru deosebit de frumos, s.f, art. mândrgţea, g.-d. art. mân-drgţii, pl. mândreţi.
mândri refl. A fi mândru, a se lăuda (cu cineva sau cu ceva), vb. IV, ind. prez. 3 sg. se mândreşte, imperf. 3 sg. se mândrea; conj. prez. 3 să se mândrească, mândrie 1. Sentiment de mulţumire, de încredere, de satisfacţie. 2. Orgoliu, îngâmfare, s.f, art. mândria, g.-d. art. mândriei, pl. mândrii, art. mândriile, mândrire (rar) Faptul de a se mândri, s.f, g.-d. art. mândririi.
mândrişor,-oară (pop.) Mândruţ, s.m., pl. mândrişori; s.f, g.-d. art. mândrişoarei, pl. mândrişoare. mândru1,-ă 1. Mulţumit, satisfăcut, încântat. 2. Orgolios, îngâmfat. 3. (pop.) Falnic, măreţ, adj., pl. mândri,-e. mândru2,-ă (pop.) Iubit, s.m., art. mândrul, pl. mândri, art. mândrii; s.f, g.-d. art. mândrei, pl. mândre, mândruleană (pop.) Mândruţă, s.f, g.-d. art. mândru-lenei, pl. mândrulene.
mândruMcă (pop.) Mândruţă, s.f, g.-d. art. mândru-Hcii, pl. mândrulici.
mândruMţă (pop.) Mândruţă, s.f, g.-d. art. mândru-liţei, pl. mândruliţe.
mândruţ,-ă (pop.) Diminutiv al lui mândru; persoană dragă pentru cineva de sex opus. adj., s.m. şi f, pl. mândruţi,-e.
mânea intr. (pop.) A petrece noaptea undeva, vb. II, ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măsei, / pl. maserăm; conj. prez. 3 să mâie/să mână; part. mas; ger. mâmd/mânând. mâneca intr. şi refl. (pop.) A se scula dis-de-dimineaţă; a pomi, a se duce. vb. I, ind. prez. 3 mânecă, mânecar Haină ţărănească scurtă, cu sau fără mâneci. s.n., pl. mânecare.
mânecare (pop.) Acţiunea de a (se) mâneca, s.f, g.-d. art. mânecării, pl. mânecări.
mânecat (pop.) Faptul de a (se) mâneca. //Zorii zilei. s.n. mânecate (în loc.) De (sau la, pe, în etc.) ~ = foarte de dimineaţă, loc. adv.
mânecă 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă braţul (în întregime sau în parte). IA trage (pe cineva) de - = a insista, a stărui; a atrage atenţia (cuiva) că minte. A o băga pe ~ = a se speria (de consecinţele unei fapte săvârşite). A scoate din ~ = a inventa la repezeală o explicaţie. 2. (tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (înv.) Flanc al unei armate, [var. (reg.) mânică s./I] s.f, g.-d. art. mânecii, pl. mâneci, mânecuţă 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (la pl.) Obiect de îmbrăcăminte de forma unor manşete detaşabile, care se poartă peste mâneci pentru a le proteja. [var. (reg.) mânicuţă s.f] s.f., g.-d. art. mânecuţei, pl. mânecuţe.
mâner Parte a unui obiect, a unei unelte etc. care se apucă cu mâna. s.n., pl. mânere.
mânezi (reg.) Mâine, a doua zi. adv. mângâia l./iA atinge pe cineva uşor şi repetat cu mâna; a dezmierda, a alinta. 2. tr. A bucura, a desfăta.
3.	tr. şi refl. A căuta să aline suferinţele, durerea cuiva prin vorbe de încurajare; a consola, vb. I, ind. prez. I şi
2	sg. mângâi, 3 mângâie, I pl. mângâigm; conj. prez. 3 să mângâie; ger. mângâind.
mângâiere Acţiunea de a (se) mângâia; dezmierdare, alintare; consolare, încurajare, s.f, g.-d. art. mângâigrii, pl. mângâieri.
mângâietor,-oare Care mângâie; dezmierdător; desfătător; mângâios. adj., pl. mângâietori,-oare. mângâios,-oasă (rar) Mângâietor, adj., pl. mângâ-ioşi,-oase.
mânia (-ni-a) refl. A se lăsa cuprins de mânie; a se înfuria. Itr. Cele auzite l-au ~t. vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. mă/te mânii, 3 se mânie, 1 pl. ne mânigm; conj. prez. 3 să se mânie; ger. mâniindu-se. mânică v. mânecă, mânicuţă v. mânecuţă.
mânie 1. Iritare violentă dar trecătoare împotriva cuiva; furie. Hute la ~ = care se înfurie uşor. //Necaz, ciudă. 2. (pop., în expr.) ~a lui Dumnezeu = prăpăd, grozăvie. s.f, art. mânia, g.-d. art. mâniei, pl. mânii, art. mâniile, mânios,-oasă (-ni-os) Plin de mânie; furios, adj., pl. mânioşi,-oase.
mânjeală 1. Faptul de a se mânji. 2. Murdărie. 3. Amestec de lut şi balegă cu care se ung casele ţărăneşti de lemn înainte de a le tencui. 4. Pastă din sămânţă de in sau din tărâţe, cu care se unge urzeala de cânepă, ca să nu se rupă firele la ţesut, s.f, g.-d. art. mânjelii, pl. mân-jgli.
mânji 1. tr. şi refl. A (se) murdări, a (se) păta. Iltr. A mâzgăli. 2. refl. (fig.) A-şi păta onoarea. 3. tr. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de... vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3	pl. mânjesc, imperf. 3 sg. mânjea; conj. prez. 3 să mânjească.
mânjire Acţiunea de a (se) mânji, s.f, g.-d. art. mânjirii, pl. mânjiri.
mânjitură (rar) Murdărie, pată. s.f., g.-d. art. mânji-turii, pl. mânjituri.
mântui1 tr. şi refl. (pop.) A (se) termina; a (se) isprăvi. vb. IV, ind. prez. 3 mântuie, imperf. 3 sg. mântuia; conj. prez. 3 să mântuie.
mântui2 tr. şi refl. 1. (pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, de la moarte etc.). 2. (pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (în limbaj bisericesc) A ierta sau a obţine iertarea pentru păcatele săvârşite; a (se) izbăvi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. mântuigşte/mântuie, imperf. 3 sg. mântuia; conj. prez. 3 să mântuiască/să mântuie. mântuială (în sintagma) De ~ = superficial, prost, s.f, g.-d. art. mântuielii, pl. mântuieli.	_
mântuinţă (înv.) Mântuire, s.f, g.-d. art. mântuinţei, pl. mântuinţe.	_
mântuire Acţiunea de a (se) mântui; salvare; (în limbaj bisericesc) iertare de păcate; mântuinţă. s.f, g.-d. art. mântuirii, pl. mântuiri.
mântuitor,-oare (-tu-i-) Care mântuie. adj., pl. mântuitori,-oare.
Mântuitorul (-tu-i-) Nume dat lui Isus Hristos. s.prop.m. mântuş (iht., reg.) Mihalţ, s.m., pl. mântuşi. mânui tr. 1. A folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor. //(p. gener.) A folosi, a aplica.
2.	A manipula. 3. A administra bani, fonduri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mânuiesc, imperf. 3 sg. mânuia; conj. prez. 3 să mânuiască.
mânuire (-nu-i-) Acţiunea de a mânui, s.f, g.-d. art. mânuirii, pl. mânuiri.
mânuitor,-oare (-nu-i-) Persoană care mânuieşte ceva. /- de bani (publici) = persoană care încasează şi
709
mde
eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice, s.m., pl. mânuitori; s.f., g-d. art. mânuitoarei, pl. mânuitoare, mânunţă (reg.) Mânuţă, s.f, g.-d. art. mânuriţei, pl. mânuriţe.
mănuşar v. mănuşar. mânuşă v. mănuşă.
mânuşiţă Mânuţă, s.f, g.-d. art. mânuşiţei, pl. mânuşiţe.
mânuţă Diminutiv al lui mână; mânuşiţă, mânuriţă. s.f, g.-d. art. mânuţei, pl. mânuţe.
mânz 1. Puiul de sex masculin al iepei. IA umbla ca ~l după iapă sau a merge (ori a se (ine) ~ (după cineva) = a se ţine pretutindeni după cineva, a nu se dezlipi (de cineva). 2. (fam.) Epitet dat unui copil (zburdalnic) sau unui tânăr, s.m., pl. mânji.
mânzare (pop.) Oaie care a fătat şi are lapte, s.f, g.-d. art. mânzării, pl. mânzări.
mânzat,-ă Viţel care are câteva luni şi care este înţărcat. s.m., pl. mânzaţi; (pop.) s.f, g.-d. art. mânzatei, pl. mânzate.
mânză Puiul de sex feminin al iepei. s.f, g.-d. art. mânzei, pl. mânze.
mânzărar1 (pop.) Cioban care păzeşte mânzările. s.m., pl. mânzărari.
mânzărar2 (reg.) Loc unde stau mânzările. s.n., pl. mânzărare.
mânzeşte (în expr.) A râde ~ = a râde silit, nenatural. adv.
mânzişoară Diminutiv al lui mânză. s.f, g.-d. art. mânzişoarei, pl. mânzişoare.
mânzişor Diminutiv al lui mânz; mânzuleţ, mânzuc. s.m., pl. mânzişori.
mânzoc (pop.) Mânz (1) de doi sau de trei ani. s.m., pl. mânzoci.
mânzuc (reg.) Mânzişor. s.m., pl. mânzuci. mânzuleţ (reg.) Mânzişor. s.m., pl. mânzuleţi. mâr/mâr-mâr Cuvânt care imită mârâitul câinelui, interj. mârâj intr. 1. (despre câini) A scoate sunete hârâite, aspre. 2. (fig., despre oameni, peior.) A vorbi neclar, arătându-şi nemulţumirea, vb. IV, ind. prez. 3 mârâie, imperf. 3 sg. mârâia; conj. prez. 3 să mârâie, mârâială Mârâit, s.f, g.-d. art. mârâielii, pl. mârâieli. mârâire Acţiunea de a mârâi. s.f., g.-d. art. mârâirii, pl. mârâiri.
mârâit Faptul de a mârâi; sunete specifice scoase de câini; mârâială, mârâitură. s.n. mârâitor,-oare (-râ-i-) Care mârâie, adj., pl. mârâi-tori,-oare.
mârâitură (-râ-i-) Mârâit, s.f, g.-d. art. mârâiturii, pl. mârâituri.
mârc (pop., în expr.) A nu zice nici ~ = a nu zice nimic, a tăcea din gură. interj.
mârced,-ă (reg.) 1. (despre plante) Veşted, ofilit, //(despre lemne) Umed şi putred. 2. (fig.) (despre oameni) Slab, uscăţiv; sleit de puteri; bolnăvicios, adj.. pl. mârcezi,-de. mârlan (fam.) Om prost crescut, grosolan, bădăran. s m., pl. mârlani.
mârlănesc,-ească (fam.) Referitor la mârlan, specific mârlanului, adj., pl. mârlăngşti. niârlănaşte Ca mârlanii; (fig.) necioplit, grosolan, adv. mârlănie (fam.) Atitudine, vorbă, faptă de mârlan, s.f, art. mârlănia, g.-d. art. mârlăniei, pl. mârlănii, art. mâr-lăniile.
mârli tr. şi refl. (pop., despre berbeci şi oi) A (se) împreuna. vb. IV, ind. prez. 3 sg. mârlgşte, imperf. 3 sg. mâr-lea; conj. prez. 3 să mârlească.
mârl|re (pop.) Acţiunea de a (se) mârli; mârlit. s.f, g -d. art. mârHrii, pl. mârliri. mârl|t (pop.) Mârlire. s.n.
mârşav,-ă Lipsit de scrupule, josnic, ticălos, adj., pl. mârşavi,-e.
mârşăvi tr. (reg.) A pângări, a spurca, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. mârşăvesc, imperf. 3 sg. mârşăvea; conj. prez. 3 să mârşăvească.
mârşăvie Atitudine, faptă mârşavă, ticăloşie, s.f, art. mârşăvia, g.-d. art. mârşăviei, pl. mârşăvii, art. mârşăviile.
mârşăvire (reg.) Acţiunea de a mârşăvi. s.f, g.-d. art. mârşăvirii, pl. mârşăviri. mârtan (reg.) Motan, cotoi, s.m., pl. mártani, mârţoagă Cal slab, neîngrijit, s.f., g.-d. art. mârţoagei, pl. mârţoage.
mârzac Nobil tătar care (de obicei) conducea o ceată ostăşească, s.m., pl. mârzaci.
mâşâi intr. (reg., despre animale) A mirosi, a adulmeca.
vb. IV, ind. prez. 3 mâşaic, imperf. 3 sg. maşaia; conj. prez. 3 să mâşâie.
mâtcă (reg.) Băţ cu care se bate laptele pentru a alege untul, s.f, g.-d. art. mâtcii, pl. mâtci. mâţ (pop.) Masculul pisicii; pui de pisică, s.m., pl. mâţi. mâţan (rar) Cotoi, motan, s.m., pl. mâţani. mâţă 1. (pop.) Pisică. IA prinde pe cineva cu ~a în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înşele, să mintă. A umbla cu -a în sac = a umbla cu înşelăciuni. (A fi) ~ blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, făţarnic. Ca o ~ plouată = abătut, descurajat; ruşinat, umilit. A trăi (sau a se înţelege, a se avea cu cineva) ca ~a cu şoarecele (sau cu câinii) = a fi în relaţii foarte proaste cu cineva. A trage ~a de coadă = a fi strâmtorat din punct de vedere material. A se uita ca ~a în calendar = a nu pricepe nimic, (reg.) A rupe ~a în două = a fi voinic, energic. 2. (depr.) Epitet dat unui animal sau unui om slab, jigărit. 3. Nume dat unor dispozitive în formă de gheară cu care se apucă, se trage etc. s.f, g.-d. art. mâţei, pl. mâţe.
mâţesc,-ească (pop., fam.) Care aparţine mâţelor. adj., pl. mâţeşti.
mâţişor 1. (pop.) Diminutiv a lui mâţ. 2. (bot.) Inflorescenţă care atârnă ca un ciucure (la salcie, la alun etc.). s.m., pl. mâţişari.
mâţoi (rar) Mâţ (mare), s.m., pl. mâţei, art. mâţaii. mâţuc (rar) Mâţişor (1). s.m., pl. mâţuci. mâţucă (rar) Diminutiv al lui mâţă. s.f., g.-d. art. mâ-ţucii, pl. mâţuci.
mâzgă 1. Noroi moale, lipicios şi alunecos. 2. Pojghiţă moale cleioasă care se formează pe suprafaţa unor alimente sau pe pereţii vaselor în care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de muşchi care acoperă pietrele, rocile expuse la umezeală. 4. (pop.) Seva arborilor, s.f, g.-d. art. mâzgii.
mâzgăleală Mâzgălitură. [var. zmângăleală s./i] s.f, g.-d. art. mâzgălelii, pl. mâzgăleli. mâzgăli tr. 1. A murdări, a păta, a mânji. 2. A scrie, a desena urât şi murdar, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mâzgălesc, imperf. 3 mâzgălea; conj. prez. 3 să mâzgălească.
mâzgăljre Acţiunea de a mâzgăli, [var. zmângălire î.£] s.f, g.-d. art. mâzgălirii, pl. mâzgăliri. mâzgălitură Faptul de a mâzgăli; scriere, desene executate neglijent, murdar; (fig.) operă literară sau plastică fără valoare, [var. zmângălitură s.f!\ s.f, g.-d. art. mâz-găliturii, pl. mâzgălituri.
mâzgos,-oasă (rar) 1. Noroios, alunecos. 2. (despre plante) Plin de sevă. adj., pl. mâzgoşi,-oase.
Mc Donald’s (măcdanalds) Numele unei serii de restaurante de origine americană, rapide şi ieftine, s.n. mda Cuvânt care exprimă o afirmaţie îndoielnică, adv. mde Cuvânt care exprimă o atitudine de şovăială, de sfială etc. interj.	[
mea culpa
710
mea culpa (lat.) Formulă prin care cineva îşi recunoaşte o greşeală, loc. s.f.
meandric,-ă (me-an-) (despre cursul unei ape) Cu meandre. adj., pl. meandrici,-ce. meandru (me-an-) 1. Buclă a unei ape curgătoare. 2. Sinuozitate, cotitură a unui drum. 2. Motiv ornamental format din linii ondulate, s.n., art. meandrul, pl. meandre, meat 1. (anat.) Canal, orificiu între diferite organe. 2. Spaţiu între celule unui ţesut vegetal, s.n., pl. meaturi, mecanic,-ă I. adj. 1. Referitor la mecanică. 2. Acţionat de o maşină sau de un mecanism; mecanizat. 3. (despre o acţiune, un gest, şi adv.) Maşinal, automat. //Care aplică o teorie, o dispoziţie, fără a ţine seama de specificul concret al situaţiei; rigid, dogmatic. 11. s.m. Specialist în mecanică (1, 2). adj., s.m., pl. mecanici,-ce. mecanică 1. Ramură a fizicii care studiază mişcarea sau echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. 2. Ramură a tehnicii al cărei obiect este construcţia maşinilor şi funcţionarea lor. s.f, g.-d. art. mecanicii.	a
mecaniceşte (înv.) în mod mecanic, automat; maşinal. adv.
mecanicism Concepţie care explică fenomenele sociale, biologice, psihice etc. pe baza legilor şi principiilor mecanicii, s.n.
mecanicist,-ă (Adept) al mecanicismului, adj., s.m. şi f, pl. mecanicişti,-ste.
mecaniciza refl. (despre activităţi raţionale) A deveni mecanic, automat, vb. I, ind. prez. 3 se mecanicizează. mecanicizare Acţiunea de a se mecaniciza. s.f, g.-d. art. mecanicizării, pl. mecanicizări. mecanicizat,-ă Care a devenit mecanic, adj., pl. mecanicizaţi,-te.
mecanism 1. Sistem tehnic alcătuit din piese fixe şi mobile, prin care se poate transmite mişcarea de la elementul conducător la elementele conduse. //Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem.
2.	Mod de desfăşurare a unui fenomen, a unei reacţii etc.
3.	Mod de organizare sau de funcţionare socială, economică, politică etc. s.n., pl. mecanisme, mecaniza tr. A introduce în procesul de producţie maşini, unelte, aparate etc. vb. I, ind. prez. 3 meca-nizează.
mecanizare Acţiunea de a mecaniza s.f, g.-d. art. mecanizării, pl. mecanizări.
mecanizat,-ă Care se face prin intermediul unor mecanisme, dispozitive sau maşini; care este înzestrat cu maşini, adj., pl. mecanizaţi,-te. mecanizator Mecanic pentru maşini agricole, s.m., pl. mecanizatQri.
mecano- Element de compunere care înseamnă „mecanic".
mecanochimic,-ă (rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice şi reacţii chimice. adj.,pl. mecanochimici,-ce.
mecanoreceptor Organ de simţ care recepţionează acţiuni mecanice (atingere, presiune, tracţiune), s.m., pl. mecanoreceptQri.
mecanotehnic,-ă Referitor la mecanotehnică. adj., pl. mecanotehnici,-ce.
mecanotehnică Mecanică (1). s.f, g.-d. art. meca-notghnicii.
mecanoterapie Terapie prin masaj, gimnastică medicală, aparate mecanice etc. s.f, art. mecanoterapia, g.-d. art. mecanoterapiei.
mecăi intr. (rar, despre capre, iepuri, la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei, //(fig.) (despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată, vb. IV, ind. prez. 3 mgcăie, imperf. 3 sg. mecăia; conj. prez. 3 să mecăie.
mecena Protector al literaturii, al artelor, al ştiinţelor; mecenat1, s.m., g.-d. lui mecena, pl. mecena. mecenat1 (rar) Mecena. s.m.,pl. mecenaţi. mecenat2 Protecţie a culturii, în calitate de mecena. s.n., pl. mecenate.
mecet (înv., reg.) Moschee mică. //Cimitir turcesc, s.n., pl. meceturi.
meci întrecere sportivă între două persoane sau două echipe; joc, partidă. /—şcoală = meci cu caracter de pregătire, —test = meci cu caracter de verificare, de testare, s.n., pl. mgciuri.
mecibol Situaţie într-o partidă de tenis sau de volei când ultima lovitură de minge poate să decidă pe învingător. s.n., pl. meciboluri.
meconină Alcaloid care produce convulsii, obţinut prin hidroliza narcotinei. s.f, g.-d. art. meconinei. meconiu 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naştere, s.n., art. meconiul.
med Persoană care făcea parte din populaţia Mediei. s.m., pl. mezi.
medalia (-li-a) tr. A distinge cu o medalie; a decora, vb. /, ind. prez. 3 medaliază, / pl. medaliem; conj. prez. 3 să medaligze.
medalie (-li-e) Piesă de metal în formă de monedă, gravată cu figuri şi inscripţii, emisă în cinstea unei personalităţi sau în amintirea unui eveniment însemnat. //Piesă de metal dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincţie pentru merite deosebite în diferite domenii de activitate. /Reversul ~ei = aspectul opus (adesea neplăcut) al unei probleme, al unei situaţii, s.f, art. medalia, g.-d. art. medaliei, pl. medalii, art. medaliile, medaliere (-li-e-) Acţiunea de a medalia, s.f, g.-d. art. medalierii, pl. medalieri.
medalion (-li-on) 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală care se poartă la gât şi în care se păstrează de obicei o fotografie, o pictură etc. 2. Ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou. 3. Element decorativ de formă rotundă sau ovală folosit în arhitectură, mobilier etc. 4. Scurtă scriere literară sau muzicală, în care se schiţează portretul unei personalităţi. //Emisiune, spectacol dedicat evocării unui scriitor, muzician etc. s.n., pl. medalioane, medalţst Persoană care se ocupă cu studiul sau cu colecţionarea medaliilor, s.m., pl. medafişti. medalistică Ramură a numismaticii care se ocupă cu studierea şi colecţionarea medaliilor, s.f, g.-d. art. me-daMsticii.
medelean (reg.) Câine mare. s.m., pl. medeleni, medelnicer (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Boier care turna domnitorului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea şi servea bucatele, s.m., pl-medelnicgri.	.
medglniţă (înv.) Lighean în care domnul şi oaspeţii lui îşi spălau mâinile înainte şi după masă. s.f, g.-d. art. medelniţei, pl. medelniţe.
media1 Mass-media. s.f, art. media, g.-d. art. mediei. media2 (-di-a) tr. A mijloci o înţelegere între părţi adverse; a face demersuri pentru a aplana un conflict între două sau mai multe state. vb. I, ind. prez. 3 mediază, I pl. mediem; conj. prez. 3 să medieze, medial,-ă (-di-al) Median, //(despre sunete, rar despre litere) Care se află în interiorul cuvântului, //(despre vocale) Care se articulează în partea de mijloc a cavităţii bucale; central, adj., pl. mediali,-e. median,-ă (-di-an) Situat la mijloc; medial. //Aflat la mijlocul unei figuri geometrice, adj., pl. mediani,-e. mediană (-di-a-) (mat.) 1. Fiecare dintre dreptele care unesc vârfurile unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. 2. Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui
711
meditaţie
tetraedru cu centrul de greutate al feţei opuse, s.f, g.-d. art. medianei, pl. mediane.
mediantă (-di-an-) (muz.) Treapta a treia sau a şasea a modurilor major şi minor, s.f, g.-d. art. mediantei, pl. mediante.
mediastrn (-di-as-) Cavitate anatomică cuprinsă între cei doi plămâni, care conţine inima, timusul, esofagul, aorta şi canalul toracic, s.n.
mediastinal,-ă (-di-as-) (anat.) Referitor la mediastin. adj., pl. mediastinali,-e.
mediastinoscop (-di-as-) (med.) Aparat folosit în mediastinoscopie. s.n., pl. mediastinoscoape. mediastinoscopie (-di-as-) (med.) Metodă chirurgicală pentru explorarea în scop de diagnostic a medias-tinului. s.f, art. mediastinoscopia, g.-d. art. mediasti-noscopiei, pl. mediastinoscopii, art. mediastinoscopiile. mediat,-ă (-di-at) Indirect, adj., pl. mediaţi,-te. mediatecă (-di-a-) Colecţie de benzi, discuri etc. //încăpere într-o şcoală pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale folosite la învăţarea limbilor străine, s.f, g.-d. art. mediatgcii, pl. mediateci. mediaţie,-ă (-di-a-) Referitor la mass-media. adj., pl. mediatici,-ce.
mediatiza (-di-a-) tr. A aduce la cunoştinţa publicului prin mass-media. vb. /, ind. prez. 3 mediatizează. mediatizare (-di-a-) Acţiunea de a mediatiza. s.f, g.-d. art. mediatizării, pl. mediatiziri. mediatoare (-di-a-) Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă, s.f, g.-d. art. mediatoarei, pl. mediatoare.
mediator1,-oare (-di-a-) (despre drepte sau planuri) Care este perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. Plan adj., pl. médiatári,-oare. mediator2,-oare (-di-a-) I. s.m. şi f. Persoană, guvern etc. care mediază între două părţi adverse; intermediar, mijlocitor. II. s.m. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos, s.m., pl. mediatori; s.f, g.-d. art. mediatoarei, pl. mediatoare, mediaţie (-di-a-ţi-e) Acţiunea de a media; intervenţie a unui stat, a unei persoane oficiale etc. pentru rezolvarea sau aplanarea unui diferend între două state, s.f, art. mediaţi a, g.-d. art. mediaţiei, pl. mediaţii, art. mediaţiile. medic1 Specialist în medicină; doctor, s.m., pl. mgdici. medic2,-ă Care aparţine mezilor (şi perşilor), adj., pl. mgdici,-ce.
medical,-ă Referitor la medic sau la medicină. /Gimnastică ~ = sistem de exerciţii de gimnastică menite să corecteze anumite deficienţe fizice sau funcţionale. Concediu ~ = concediu care se obţine în caz de boală. adj., pl. medicali,-e.
medicamgnt Substanţă naturală sau de sinteză utilizată în scopul vindecării, ameliorării sau prevenirii unor boli. s.n., pl. medicamente.
medicamenta tr. (rar) A trata cu medicamente, vb. I, ind. prez. 3 medicamentează.
medicamentos,-oasă Care serveşte ca medicament; care se face cu medicamente, adj., pl. medicamentaşi,-oase.
medicaţie (-ţi-e) Tratament cu ajutorul medicamentelor şi al mijloacelor terapeutice, s.f, art. medicaţia, g.-d. art. medicaţiei, pl. medicaţii, art. medicaţiile. medicinal,-ă întrebuinţat ca medicament; din care se prepară medicamente. Plante ~. adj., pl. medicinali,-e. medicină1 Ştiinţă care se ocupă cu prevenirea şi vindecarea bolilor. //Facultate în care se studiază medicina1. s.f, g.-d. art. medicmei.
medicină2 (înv., reg.) Medicament, s.f, g.-d. art. me-dicinii/medirinei, pl. medicini/medicine. medicinist,-ă Student la o facultate de medicină, s.m., pl. medicinişti; s.f, g.-d. art. medicinistei, pl. mediciniste.
medico- Element de compunere care înseamnă „(cu caracter) medical”.
mgdico-farmaceutic,-ă Cu caracter medical şi farmaceutic. adj., pl. medico-farmaceutici,-ce. medico-legal,-ă Care aparţine medicinei judiciare. IAct~ = document care conţine rezultatele unei expertize medicale într-un caz care interesează justiţia, adj., pl. medico-legali,-e.
medico-militar,-ă Care se referă la problemele medicale ale armatei, adj., pl. mgdico-militâri,-e. medico-sanitar,-ă Care are caracter medical şi sanitar; referitor la personalul medical şi sanitar, adj , pl. mgdico-sanitâri,-e.	.
medico-veterinar.-ă Care aparţine medicinei veterinare. adj., pl. medico-veterinari,-e. medie Valoare mijlocie a mai multor mărimi. I~ aritmetică = rezultat obţinut din împărţirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. în ~ = luând o măsură intermediară între cantităţile sau calităţile elementelor componente; una peste alta. //Rezultat obţinut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc., într-o anumită perioadă, şi împărţirea acestora la numărul lor total. IA (nu)-i ieşi sau a (nu) avea ~a (sau ~) = a (nu) obţine nota de trecere, s.f, art. media, g.-d. art. mgdiei, pl. medii, art. mgdiile.
mediere (-di-e-) Mijlocire, mediaţie. s.f, g.-d. art. medigrii, pl. medieri.
medieşean,-ă (Locuitor) din Mediaş, adj., s.m., pl. medieşeni,-e.
medieşeancă Locuitoare din Mediaş, s.f, g.-d. art. medieşgncei, pl. medieşence.
medieval,-ă (-di-e-) Care aparţine Evului Mediu; referitor la Evul Mediu, adj., pl. medievali,-e. medievală (-di-e-) Literă care imită scrierea din Evul Mediu, s.f, g.-d. art. medievalei, pl. medievale, medievaiism (-di-e-) (rar) Medievistică. s.n. medievism (-di-e-) (rar) 1. Medievistică. 2. Interes pentru Evul Mediu. s.n.
medievist,-ă (-di-e-) Istoric care se ocupă cu studiul Evului Mediu, s.m., pl. medievişti; s.f, g.-d. art. medievistei, pl. medieviste.
medivistică (-di-e-) Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul Evului Mediu, s.f, g.-d. art. medievisticii. mediocritate (-di-o-) 1. Faptul de a fi mediocru. 2. Persoană lipsită de calităţi (intelectuale) deosebite. s.f, g.-d. art. mediocrităţii, pl. (2) mediocrităţi, mediocriza (-di-o-) tr. şi refl. (rar) A face sau a deveni mediocru, vb. /, ind. prez. 3 mediocrizează. mediocrizare (-di-o-) Faptul de a mediocriza. s.f., g.-d. art. mediocrizării, pl. mediocrizări. mediocru,-ă (-di-o-) 1. Modest, banal. 2. Lipsit de inteligenţă, de spirit, adj., pl. mediQcri,-e. medita 1. intr. A cugeta adânc asupra unui lucru.
2.	tr. A da lecţii particulare unui elev. 3. tr. (înv.) A plănui, a urzi. vb. /, ind. prez. 3 meditează, meditare Faptul de a medita; meditaţie, s.f, g.-d. art. meditării, pl. meditări.
meditativ,-ă înclinat spre meditaţie; gânditor, adj., pl. meditativi,-e.
meditatQr,-oare Persoană care meditează un elev; preparator, s.m., pl. meditatari; s.f, g.-d. art. meditatoarei, pl. meditatoare.
meditaţie (-ţi-e) 1. Cugetare adâncă, reflecţie. 2. Specie a genului liric, având o temă filosofică. 3. Lecţie particulară dată de un meditator. /Sală de ~ = sală într-un internat unde elevii îşi pregătesc lecţiile. //Perioadă de timp în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) îşi pregătesc temele, s.f, art. meditaţia, g.-d. art. meditaţiei, pl. meditaţii, art. meditaţiile.
mediteraneean
712
mediteraneean,-ă (-ne-ean) Referitor la Marea Me-diterană; care aparţine acestei mări. adj., pl. mediteraneeni,^.
mediu1 1. Spaţiul, natura înconjurătoare în care se află fiinţele şi lucrurile. I~ intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. ~ de cultură = soluţie nutritivă utilizată pentru înmulţirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în care trăieşte cineva. 3. Substanţă, câmp electromagnetic etc. în care se produce un fenomen fizic. 4. (în practicile oculte) Persoană despre care se crede că poate comunica cu spiritele, s.n., art. mediul, pl. mgdii, art. mediile. mediu2,-ie 1. Care se află la mijloc; mijlociu. /Învăţământ ~ = treaptă a învăţământului public între învăţământul elementar şi cel superior. Şcoală ~ = şcoală de învăţământ mediu. Termen ~ = al doilea termen al silogismului. 2. (fig.) Moderat, echilibrat.
3.	Care reprezintă o medie, adj., pl. medii, medular,-ă Referitor la măduva spinării sau la măduva oaselor. /Canal ~ = canal în interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva spinării, adj., pl. medulari,-e.
meduMtă (med.) Inflamaţie a măduvei osoase, s.f, g.-d. art. meduljtei, pl. medulite. medulosuprarenală (în sintagma) Glandă ~ (şi s.f.) = glandă endocrină care formează porţiunea centrală a suprarenalelor, adj., pl. medulosuprarenale. medulotransfuzie (-zi-e) Transfuzie cu măduvă osoasă, efectuată pentru regenerarea acesteia, s.f, art. medulotransfuzia, g.-d. art. medulotransfuziei, pl. me-dulotransfuzii, art. medulotransfuziile. meduză Animal marin din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, în formă de ciupercă, s.f, g.-d. art. meduzei, pl. meduze.
mefient,-ă (-fi-ent) (livr.) Bănuitor, neîncrezător, adj., pl. mefignţi,-te.
mefienţă (-fi-en-) 1. (livr.) Bănuială, neîncredere.
2.	(psih.) Suspiciune patologică, aşteptare anxioasă a răului, s.f, g.-d. art. mefienţei, pl. mefienţe. mefistofelic,-ă Diabolic; drăcesc; răutăcios, perfid. adj., pl. mefistofelici,-ce.
mefltic,-ă (livr.) Cu miros urât; infect, adj., pl. mefL tici,-ce.
mefitjsm (livr.) Poluare a aerului cu mirosuri mefitice sau toxice, s.n.
megabjt (cib.) Unitate de măsură a informaţiilor de un milion de biţi. s.m., pl. megabiţi; simb. Mbit/Mb. megacalorje (fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru căldură, egală cu un milion de calorii; termie. s.f., g.-d. art. megacaloriei, pl. megacalorii. megacjclu Megahertz, s.m., art. megaticlul, pl. me-gacicli, art. megaciclii.
megacolQn Dilatare pronunţată a colonului, s.n. megacQsm v. megacosmos. megacosmos (livr.) Macrocosm, [var. megacosm s.n.] s.n.
megadjnă Unitate de măsură pentru forţă, egală cu un milion de dine. s.f., g.-d. art. megadjnei, pl. megadjne. megaelectronvolt Unitate de măsură pentru energie, egală cu un milion de electronvolţi. s.m., pl. megaelec-tronvQlţi.
megaerg Unitate de măsură pentru energie, egală cu un milion de ergi. s.m., pl. megagrgi. megafon 1. Difuzor de mare putere, instalat în pieţe, pe stadioane etc. 2. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanţă, s.n., pl. megafoane.
megagraf Planşetă mare de desen, montată pe un suport special pentru a i se putea da orice înclinaţie, s.n., pl. megagrafe.
megahertz (tz pron. ţ) Unitate de măsură pentru frecvenţă, egală cu un milion de hertzi; megaciclu. s.m., pl. megahertzi; simb. MHz.
megahjt Piesă muzicală care urcă în topuri şi este intens difuzată de posturile de radio şi de televiziune, s.n., pl. megahituri.
megállt Nume dat unui monument funerar sau religios preistoric, construit din blocuri mari de piatră, s.m., pl. megallţi.
megalitic,-ă Referitor la megaliţi sau la epoca lor. adj., pl. megalitici,-ce.
megaloblast (biol.) Globulă roşie cu nucleul anormal mărit, caracteristică în anemia pernicioasă, s.n., pl. megaloblaste.
megalocefal,-ă Care prezintă megalocefalie. adj., pl. megalocefali,-e.
megalccefalîe Anomalie care constă in dezvoltarea excesivă a capului, s.f, art. megalocefalia, g.-d. art. megalocefahei, pl. megalocefalii, art. megalocefaliile. megalocit Celulă roşie mare, fară nucleu, care apare în sânge în cazul anemiei pernicioase; macrocit. s.n., pl. megalodte.
megaloman,-ă 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre sine; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). adj. s.m. şi f, pl. megalomani,-e. megalomanie 1. Faptul de a fi megaloman (1); grandomanie. 2. Stare patologică caracterizată prin delir de grandoare, bolnavul crezând despre sine că este un personaj important, persecutat de ceilalţi, s.f, art. megalomania, g.-d. art. megalomaniei, pl. megalomanii, art. megalomaniile.
megalopolis Zonă urbană foarte mare creată prin includerea succesivă a zonelor suburbane şi a oraşelor învecinate. s.n., pl. megalopolisuri. megalopsie (med.) Tulburare de vedere constând în impresia că obiectele sunt mai mari decât în realitate. s.f., art. megalopsia, g.-d. art. megalopsiei, pl. megalop-sii, art. megalopsiile.
megalozaur (-za-ur) Dinozaurian care în mers se sprijinea pe coadă, s.m., pl. megalozauri. megaperm Aliaj de nichel, fier şi mangan cu înaltă permeabilitate magnetică, s.n. megapjr Oţel aliat din fier, crom şi aluminiu, întrebuinţat la confecţionarea rezistenţelor electrice, s.n. megarelief (geogr.) Formă de relief (continent, bazin oceanic etc.) de mare întindere, s.n., pl. megareliefuri. megaric,-ă I. adj. (în sintagma) Şcoală ~ = şcoală filosofică întemeiată de Euclid din Megara, care susţinea că singura existenţă reală este binele imuabil. II. s.m. Adept al acestei şcoli, adf, s.m., pl. megarici,-ce. megascopic,-ă (despre observare) Cu ajutorul lupei sau numai cu ochiul liber, adj., pl. megascopici,-ce. megasporogeneză (bot.) Proces de formare şi de dezvoltare a megasporilor şi de producere a gârneţilor la plante cu flori, s.f, g.-d. art. megasporogenezei, pl. megasporogengze.
megastar Superstar. s.n., pl. megastaruri. megateriu Mamifer fosil cuaternar mai mare decât elefantul. s.m., art. megatgriul, pl. megatgrii, art. megatg; riii.
megatonă (fiz.) Unitate (tolerată) de măsură echivalentă cu forţa unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen. s.f, g.-d. art. megatonei, pl. megatone. megatonic,-ă (rar, despre explozii) De forţa mega-tonelor. adj.,pl. megatQnici,-ce. megawatt Unitate de măsură pentru putere, egală cu un milion de waţi. s.m., art. megawattul, pl. megawaţi, megeră (livr.) Femeie rea şi arţăgoasă, s.f, g.-d. art. megerei, pl. megere.
meghisten înalt domnitor otoman, s.m., pl. meghistani.
713
melc
megieş,-ă (-gi-eş) I. adj. (pop.) Vecin. II. s.m. şi f. (în Evul Mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Ţăran liber, //(adj.) Ţăran ~. adj., s.m. şi f, pl. megieşise, megieşesc,-ească (-gi-e-) (pop.) Care aparţine megieşilor. adj., pl. megieşeşti, megieşi refl. (înv., reg.) A se învecina, a se mărgini. vb IV, ind. prez. 3 sg. se megieşeşte, imperf. 3 sg. se megieşea; conj. prez. 3 să se megieşească. meglenit,-ă Meglenoromân, adj., s.m. şi f, pl. me-gleniţi,-te.	_
meglenoromân,-a (Persoană) care aparţine populaţiei romanice din Meglen (sudul Peninsulei Balcanice), adj., s.m., pl. meglenoromâni,-e.
meglenoromână Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni, s.f., g.-d. art. meglenoromânei, meglenoromâncă Persoană de sex feminin care aparţine populaţiei romanice din Meglen (sudul Peninsulei Balcanice), s.f.. g.-d. art. meglenoromâncei, pl. meglenoromânce.
megohm (ohm pron. om) Unitate (derivată) de măsură a rezistenţei electrice, egală cu un milion de ohmi. s.m., pl. megohmi.
megohmmetru (ohm pron. om) (fiz.) Aparat pentru măsurarea rezistenţelor electrice de valoare mare. s.n., art. megohmmetrul, pl. megohmmetre. mehăj intr. (pop., despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei, vb. IV, ind. prez. 3 mehăie, imperf. 3 sg. mehăia; conj. prez. 3 să mehăie. mehăit (pop.) Faptul de a mehăi. s.n., pl. mehăituri. mehedinţean,-ă (Locuitor) din Mehedinţi, adj., s.m., pl. mehedinţeni,-e.
mehedinţeancă Locuitoare din Mehedinţi, s.f, g.-d. art. mehedinţencei, pl. mehedinţence. mehehe (rar) Cuvânt care redă strigătul caracteristic al oii, al mielului, al caprei, interj. mehgnghi1 (înv.) Piatră cu care se încercau odinioară metalele preţioase, s.n., art. mehenghiul, pl. mehenghiuri. mehenghi2,-ghe (pop.) Priceput, abil; glumeţ; şmecher. adj., pl. mehenghi,-ghe.
mehmendar (în Evul Mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) 1. Boier sau funcţionar care însoţea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea, s.m., pl. mehmendari. mehter (înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească), s.m., pl. mehteri.
mehterbaşa/mehterbaş (înv.) Şeful mehterilor. s.m., pl. mehterbaşale/mehterbaşi, art. mehterbaşalele/meh-terbaşii.
mehtup (înv.) Scrisoare oficială, raport, s.n., pl. mehti> puri.
mehtupcju (înv.) Funcţionar într-o cancelarie domnească. s.m., art. mehtuptiul, pl. mehtupcii, art. mehtu-pciii.
mei1 Plantă furajeră din familia gramineelor cu seminţe
mici, ovale. s.m.
mej2 Meişte. s.n., pl. meiuri.
mej-lung (bot.) Iarba-cănăraşului; meiul-canarilor. s.m. mej-nebun (bot.) Mohor; mei-păsăresc. s.m. meiază (biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu şi formarea de gameţi. s.f, g.-d. art. meiozei, pl. meioze. mei-pădureţ Meişor. s.m. mej-păsăresc Mei-nebun. s.m. meistergesang (maistărghezang) (germ.) Totalitatea creaţiilor poetice ale meistersangerilor. s.n. meistersănger (maistărzengăr) (germ.) Trubadur medieval german, s.m., pl. meistersangeri. meişgr (me-i-) 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori de culoare verde-deschis sau violet; mei-pădureţ.
2.	Plantă erbacee cu frunze păroase şi flori violacee, s.m. meişte Teren cultivat cu mei; mei2, s.f, g.-d. art. meiştii, pl. meişti. mei-tătăresc Mătură (2). s.m. meiul-canarilor Mei-lung; iarba cănăraşului. s.m. art. mejdă (reg.) Mejdină. s.f, g.-d. art. mejdei, pl. mejde. mejdină (reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăţi); mejdă. s.f, g.-d. art. mejdinei, pl. mgjdine. melafir Rocă magmatică vulcanică de tipul bazaltului. s.n., pl. melafire.
melaminat1 Produs din melamină, s.n., pl. melaminate. melaminat2,-ă (despre materiale plastice) Fabricat din melamină, adj., pl. melaminaţi,-te. melamină Substanţă chimică organică, întrebuinţată la fabricarea unor mase plastice rezistente, s.f, g.-d. art. melammei, pl. melamme.
melană Fibră textilă sintetică cu proprietăţi asemănătoare cu ale lânii, s.f., g.-d. art. melanei, pl. melane. melancolic,-ă l. înclinat spre melancolie. //Care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care suferă de melancolie, adj., pi melancolici,-ce. melancolie 1. Tristeţe uşoară. 2. Boală psihică manifestată prin depresie continuă, prin tristeţe morbidă, apatie etc. s.f, art. melancolia, g.-d. art. melancoliei, pl. melancolii, art. melancoliile.
melancoliza refl. (rar) A deveni melancolic, vb. /, ind. prez. 3 se melancolizează.
melanemie Coloraţie anormală a sângelui, provocată de melanină, s.f, art. melanemia, g.-d. art. melanemiei. melanezian,-ă (-zi-an) (Locuitor) din Melanezia. adj., s.m. şi f, pl. melanezieni,-e.
melanhidroză Bromhidroză. s.f., g.-d. art. melan-hidrozei.
melanic,-ă Cu melanină, adj., pl. metaniei,-ce. melanină Pigment organic de culoare neagră, care se găseşte în păr, în piele etc. s.f, g.-d. art. melaninei, pl. melanine.
melanj 1. Amestec. 2. Fir textil obţinut din amestecul unor fire de lână de culori diferite, s.n., pl. melanjuri, melanjor (tehn.) Amestecător. s.n., pl. melanjoare. melanodermie Pigmentare patologică, brună sau neagră, localizată sau generalizată, care apare în unele boli cronice ca malaria, tuberculoza etc. s.f, art. melanoder-mia, g.-d. art. melanodermiei.
melanom Tumoare malignă a pielii, de origine pigmentară. s.n., pl. melanoame.
melanosarcom Tumoare malignă constituită din celule care conţin melanină, localizată în piele, coroidă sau retină, s.n., pl. melanosarcoame. melanoză (med.) Denumire generică pentru pigmentarea în exces a pielii şi a mucoaselor cu melamină, s.f, g.-d. art. melanozei, pl. melanQze. melanterit Sulfat natural de fier, hidrát, cristalizat, de culoare verde, folosit mai ales în industria coloranţilor. s.n.
melanurie Prezenţă a melaninei în urină, s.f, art. me-lanuria, g.-d. melanuriei.
melasa tr. A amesteca nutreţul cu melasă, vb. I, ind. prez. 3 melasează.
melasare Acţiunea de a melasa, s.f, g.-d. art. mela-sării, pl. melasjri.
melasă Reziduu siropos de culoare brună, rezultat din fabricarea zahărului şi întrebuinţat ca hrană pentru vite. s.f., g.-d. art. melasei, pl. melase. melc A. Nume dat mai multor specii de gasteropode, cu corpul moale, acoperit cu o cochilie în formă de spirală. /Ca ~ul = răsucit, în spirală; foarte încet. A tăcea ca ~ul = a nu scoate niciun cuvânt. B. 1. (p. anal.) Partea anterioară a urechii interne. 2. (tehn.) Angrenaj destinat să transmită în diferite feluri mişcarea de rotaţie.
melcat
714
3.	Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă. 4. (la pl.) Şuviţe de păr răsucite în formă de ineluşe. s.m., pl. melci.
melcat,-ă (despre piese tehnice) Răsucit (ca o cochilie de melc), adj., pl. melcaţi,-te. melcişfir 1. Diminutiv al lui melc. 2. (la pl.) Paste făinoase în formă de spirală, s.m., pl. melcişan. meleag (de obicei la pl.) Ţinut, regiune; tărâm, s.n., pl. meleaguri.
melean (reg.) Fecior, flăcău, s.m., pl. melgni. melegar1 (reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniţă. s.n., pl. melegare.
melegar2 Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din şteampurile ţărăneşti, s.n., pl. melegare. melenaş (reg.) Diminutiv al lui melean; flăcăuaş, fecioraş. s.m., pl. meienaşi.
melgnă Eliminare a unui scaun negru, conţinând sânge provenit din părţile superioare ale tubului digestiv, s.f., g.-d. art. melgnei, pl. melene. melestgu (reg.) Făcăleţ (pentru mămăligă), s.n., art. melestgul, pl. melestgie.
melestui tr. (reg.) A amesteca cu melesteul. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. melestuiesc, imperf. 3 sg. melestuig; conj. prez. 3 să melestuiască.
melgu (sport) 1. Luptă corp Ia corp. 2. (spec.) Grămadă la rugby. s.n., art. melgul, pl. melguri. melifer,-ă (despre plante) Care are flori cu nectar şi polen, //(despre ţinuturi) Bogat în plante care produc nectar, adj., pl. melifsri,-e.
meliferă Insectă (albină, viespe) care culege nectarul şi polenul din flori, producând apoi mierea sau ceara, s.f, g.-d. art. melifgrei, pl. melifgre. meljfic,-ă (rar) Melifer. adj., pl. melifici,-ce. melimtă Exploziv pe bază de acid picric. s.f., g.-d. art. melinitei.
meliorativ,-ă (-li-o-) (despre cuvinte, expresii) Cu sens laudativ, favorabil, adj., pl. meliorativi,-e. meliorism (-li-o-) Concepţie potrivit căreia lumea poate fi ameliorată continuu; denumire dată unor concepţii sociale reformiste, s.n.
meliorist,-ă (-li-o-) (Adept) al meliorismului, adj., s.m. şi f, pl. meliorişti,-ste.
melisă Plantă meliferă cu flori albe, plăcut mirositoare. //Băutură alcoolică aromată obţinută prin fermentarea frunzelor acestei plante, s.f, g.-d. art. melisei, pl. melise. melismatic,-ă (despre compoziţii) Cu melisme. adj., pl. melismatici,-ce.
melismatică Totalitatea ornamentelor dintr-o compoziţie; arta de a compune cu melisme. s.f, g.-d. art. melis-maticii.
melismă Ornament muzical rezultat din repartiţia unei durate lungi într-un grup de note de valoare scurtă, s.f, g.-d. art. melismei, pl. melisme. meliţa l. tr. A zdrobi cu meliţa partea lemnoasă a tulpinilor de in sau de cânepă pentru a alege fuiorul. 2. intr. (fig.) A trăncăni, a flecări. vb. I, ind. prez. 3 mgliţă. meliţare (rar) Acţiunea de a meliţa; meliţat. s.f, g.-d. art. meliţării, pl. meliţări. meliţat Meliţare. s.n.
mei iţă 1. Unealtă de lemn folosită în gospodăriile ţărăneşti pentru meliţare; zdrobitor. 2. (fam.) Gură. IA da cu -a (sau din ~) = a trăncăni, a flecări. s.f, g.-d. art. mgliţei, pl. mşliţe.
meliţgi (rar) Meliţă mare. s.n., pl. meliţoaie. meliţjiică (rar) Meliţă mică cu care se face ultima operaţie de prelucrare a fibrelor de cânepă şi de in, pentru a alege fuiorul curat, s.f, g.-d. art. meliţuicii, pl. meliţuici. melodic,-ă 1. Referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. adj., pl. meledici,-ce.
melodică 1. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. 2. Felul în care este compusă o melodie. s.f, g.-d. art. melcjdicii.
melodicitate Calitatea de a fi melodios; (rar) melo-dism. s.f., g.-d. art. melodicităţii. melodie Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului într-o unitate cu sens expresiv. //Compoziţie muzicală, cântec, //(fig.) Sonoritate plăcută; muzicalitate. s.f, art. melodia, g.-d. art. melodiei, pl. melodii, art. melodiile.
melodimetru (fon.) Aparat electronic folosit pentru cercetări asupra intonaţiei, s.n., art. melodimetrul, pl. melodimetre.
melodios,-oasă (-di-os) Plin de sunete armonioase. adj.. pl. melodifişi,-oase. melodjsm (rar) Melodicitate. s.n. metodist,-ă (rar) Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esenţial în muzică, s.m., pl. melodişti; s.f, g.-d. art. melodistei, pl. melodiste. melodium (-di-um) Denumire veche a armoniului. s.n. melodramatic,-ă 1. Referitor la melodramă. 2. (depr.) Cu carecter patetic, exagerat, adj., pl. melodramatici,-ce. melodramatism (rar) Caracter melodramatic. //Exprimare de sentimente care se remarcă prin artificialitate, exagerări etc. s.n.
melodramatiza tr. A face să devină melodramatic, //(depr.) A exagera caracterul melodramatic, vb. I, ind. prez. 3 melodramatizează.
melodramatizare Acţiunea de a melodramatiza. s.f, g.-d. art. melodramatizării, pl. melodramatizări. melodramă 1. (în tragedia antică greacă) Dialog cântat între un corifeu şi un personaj. 2. Dramă în care intrarea sau ieşirea personajelor din scenă era marcată prin acompaniament muzical. 3. Operă dramatică în care acţiunea este complicată, adesea neverosimilă, cu scene tragice care alternează cu scene comice, s.f, g.-d. art. melodramei, pl. melodrame.
meloffib,-ă (Persoană) care urăşte muzica, adj., s.m. şi f, pl. melofsbi,-e.
melofobie (livr.) Aversiune faţă de muzică, s.f, art. melofobia, g.-d. art. melofobiei. meloman,-ă Persoană căreia îi place muzica (în special cea clasică), s.m., pl. melomani; s.f, g.-d. art. melomanei, pl. melomgne.
melomame Pasiune, preferinţă deosebită pentru muzică. s.f, art. melomama, g.-d. art. melomaniei. melon Gambetă. s.n.,pl. meloane. melonidă Fruct asemănător cu baca, cu epicarpul tare la maturitate şi cu mezocarpul cărnos şi suculent, s.f, g.-d. art. melonidei, pl. melonide. melopge Melodie monotonă, tărăgănată, s.f., art. melo-peea, g.-d. art. melopgii, pl. melopgi, art. melopeile. melopgic,-ă (-pe-ic) Ca o melopee, melodios, armonios. adj., pl. melopgici,-ce.
mglos 1. Melodie, cântec; (p. ext.) muzică. 2. Aspectul melodic al muzicii, s.n.
meloterapic,-â (med.) Referitor la meloterapie. adj., pl. melotergpici,-ce.
meloterapie (med.) Muzicoterapie. s.f, art. melote-rapia, g.-d. art. meloterapiei, pl. meloterapii, art. melote-rapiile.
melotipie Culegere a notelor muzicale cu material tipografic mobil, s.f, art. melotipia, g.-d. art. melotipiei. mglşpaiz (reg.) Prăjitură (de casă), s.n., pl. mglşpaize. membrană 1. Ţesut subţire şi suplu, animal sau vegetal, care leagă, susţine sau acoperă diferite organe; pieliţă. 2. (fiz.) Placă subţire, foarte flexibilă, care prin vibrare produce sau transmite sunete (la telefon, la microfon etc.). 3. Corp subţire care separă două medii.
715
meninge
//Diafragmă. 4. (înv.) Pergament pentru scris, s.f, g.-d.
art. membranei, pl. membrane.
membrános,-oasă Format din una sau mai multe
membrane; cu aspect de membrană, adj., pl. membra-
nQşi,-oase.
membru1 1 • Fiecare dintre părţile exterioare, articulate ale corpului uman sau animal, care servesc la mers, la apucat etc.; mădular. I~ superior = mână. ~ inferior = picior. //Penis. 2. Fiecare dintre părţile unei propoziţii, fraze sau perioade, s.n., art. membrul, pl. membre. membru2,-ă I. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr-o comunitate organizată, dintr-un partid; mădular.
II.	s.m. Fiecare dintre cele două părţi ale unei expresii matematice, s.m., art. membrul, pl. membri, art. membrii; s.f, g.-d. art. membrei, pl. membre, memento 1. însemnare, notă, semn care reaminteşte ceva. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac scurte însemnări (un nume, o adresă etc.). 3. Carte (de format mic) care rezumă prin tabele, formule etc. esenţialul dintr-una sau mai multe ştiinţe. 4. Listă a spectacolelor, publicată în presa cotidiană, s.n., pl. mementouri. memora tr. A reţine în memorie; a memoriza, vb. I, ind. prez. 3 memorează.
memorabil,-ă Demn de ţinut minte; (p. ext.) important. adj., pl. memorabili,-e. memorand v. memorandum, memorandum 1. Document diplomatic în care sunt expuse faptele sau argumentele juridice care privesc relaţiile dintre state. 2. (înv.) Carnet, registru pentru însemnări, [var. memorand s.n.] s.n., pl. memorandumuri.
memorare Faptul de a memora, s.f., g.-d. art. memorării, pl. memorări.
memorativ,-ă (rar) Comemorativ, adj. pl. memora-tivi,-e.
memorator 1. Memento (4). 2. (tehn.) Memorie (3). s.n., pl. memoratoare.
memorial1 (-ri-al) 1. Specie literară care cuprinde observaţii ori impresii personale în legătură cu anumite fapte sau evenimente la care a participat cineva. 2. (livr.) Monument ridicat în amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi, s.n., pl. memoriale. memorial2,-ă (-ri-al) 1. Care serveşte pentru a aminti ceva; comemorativ. Casă ~. 2. Din memorie, adj., pl. memoriali,-e.
memorialist,-ă (-ri-a-) Autor de memoriale1 (1) sau de memorii, s.m., pl. memorialişti; s.f, g.-d. art. memorialistei, pl. memorialiste.
memorialistic,-ă (-ri-a-) Care aparţine memorialisticii sau care se referă la memorial1 (1). adj., pl. memorialistici,-ce.
memorialistică (-ri-a-) Scriere literară care conţine memorii; totalitatea lucrărilor care conţin memorii, s.f, g -d. art. memorialisticii.
memorie (-ri-e) I. Proces psihic care constă în fixarea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, cunoştinţelor etc. din trecut. IDin - = din aducere-aminte. 2. Aducere-aminte, amintire. //Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluştri sau evenimentelor de seamă, lîn ~a cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează informaţia; memorator (2). s.f., art. memoria, g.-d. art. memoriei, pl (3) memQrii, art. memoriile, memarii Scriere care cuprinde însemnări asupra evenimentelor din timpul vieţii autorului, s.n. pl, art. memoz riile.
rnemorlscfip Aparat electronic de afişare cu posibilitatea de memorare a curbelor afişate, s.n., pl. memo-nscQape.
memoriu I. Expunere scrisă, documentată şi amănunţită, asupra unui fapt, a unei situaţii etc. l~ de activitate = expunere scrisă a activităţii desfăşurate de cineva într-un anumit domeniu ştiinţific. 2. (la pl.) Culegere de conferinţe, comunicări etc. ale unei societăţi ştiinţifice. 3. Petiţie colectivă în care motivele şi documentaţia sunt expuse pe larg. 4. (în vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiţer sau al unui subofiţer, s.n., art. memoriul, pl. memQrii, art. memeriile. memoriza tr. A învăţa pe de rost. vb. I, ind. prez. 3 memorizează.
memorizare Acţiunea de a memoriza; memorizat, s.f, g.-d. art. memorizării, pl. memorizări, memorizat (rar) Memorizare, s.n. menadă (livr.) 1. Bacantă. 2. (fig.) Femeie exaltată, nestăpânită, s.f, g.-d. art. menadei, pl. menade, menaj 1.Treburile casnice; activitatea gospodinei. /Obiect de~ = obiect de uz casnic. Şcoală de ~ = şcoală specială pentru fete în care se predau noţiuni de gospodărie. 2. Căsnicie. //Familie, s.n., pl. menajuri, menaja 1 ■ tr. A trata pe cineva cu înţelegere, cu îngăduinţă; a cruţa. 2. refl. A-şi cruţa forţele, sănătatea.
3.	tr. (rar) A folosi cu chibzuinţă, a economisi. 4. tr. (rar) A procura, a înlesni, vb. I, ind. prez. 3 menajează, 1 pl. menajăm; conj. prez. 3 să menajeze, menajament Menajare; (la pl.) tact, grijă faţă de sensibilitatea şi susceptibilitatea unei persoane, s.n., pl. menajamente.
menajare Faptul de a (se) menaja, s.f, g.-d. art. menajării, pl. menajări.
menajer,-ă Referitor la menaj; de uz casnic, adj., pl. menajeri,-e.
menajeră Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva, s.f., g.-d. art. menajerei, pl. menajere, menajerie Loc special amenajat în care sunt ţinute şi expuse publicului animalele vii, mai ales sălbatice; totalitatea animalelor care se află într-un asemenea loc. s.f, art. menajeria, g.-d. art. menajeriei, pl. menajerii, art. menajeriile.
mendeîeeviu Element chimic transuranic, obţinut pe cale artificială, s.n., art. mendeleeviul. mendelism Concepţie care susţine că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominaţiei, segregării şi combinării independente a caracterelor, s.n. mendelist,-ă (Adept) al mendelismului. adj., s.m. şi f, pl. mendelişti,-ste.
mendicitate (rar) Cerşetorie, s.f, g.-d. art. mendi-cităţii.
mendre (fam., în expr.) A-şi face -le = a) a-şi face capriciile; a-şi face de cap; b) a-şi bate joc de cineva; a batjocori o femeie, s.f. pl.
menestrel Poet şi cântăreţ din Franţa medievală, care se acompania cu un instrument muzical, s.m., pl. menestreli.
menghină Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează a fi prelucrate la strung, la masa de lucru etc. [var. minghinea, menghinea s./!] s.f., g.-d. art. menghinei, pl. menghine, menghinea v. menghină.
menhţr Monument megalitic alcătuit din blocuri de piatră necioplită, s.n., pl. menhire. meni tr. 1. A hotărî de mai înainte; a destina. 2. (în superstiţie) A predestina, a ursi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menesc, imperf. 3 sg. menea; conj. prez. 3 să menească.
meniljt Rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din opal, argilă şi hidroxizi de fier, de culoare neagră sau brună, cu aspect vărgat, s.n.
meninge Fiecare dintre cele trei membrane care acoperă creierul şi măduva spinării, s.n., pl. meninge.
meningeal
716
meningeal,-ă (-ge-al) (anat.) Meningian. adj., pl. me-ningeali,-e.
meningian,-ă (-gi-an) De meninge; (rar) meningeal. adj., pl. meningieni,-e.
meningită Boală (infecţioasă) care constă în inflamarea meningelor. s.f, g.-d. art. meningitei, pl. meningite.
meningocel (med.) Hernie a meningelor datorită unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale, s.n., pl. meningocgle.
meningococ Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, s.m., pl. meningococi. meningoencefalită Inflamaţie a meningelui şi a creierului datorită unui agent infecţios, toxic sau alergic, s.f, g.-d. art. meningoencefalitei, pl. meningoencefalite, meningopatie (med.) Denumire generică pentru afecţiunile meningelor. s.f, art. meningopatia, g.-d. art. meningopatíei, pl. meningopatii, art. meningopatiile. menire Acţiunea de a meni; sarcină, rost, destin, s.f, g.-d. art. menirii, pl. meniri.
menise 1. Lentilă cu o faţă concavă şi alta convexă. //Curbură a suprafeţei unui lichid într-un tub capilar. 2. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulaţii ale corpului, s.n., pl. meniscuri. menit,-ă 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); sortit, hotărât. 2. (în credinţe şi superstiţii) Vrăjit, fermecat, adj., pl. meniţi,-te. menitor,-oare (înv.) Prevestitor, adj., pl. menitori,-oare.
meniu 1. Totalitatea felurilor de mâncare servite la o masă. 2. Listă care cuprinde felurile de mâncare şi băuturile care se servesc într-un restaurant, împreună cu preţurile respective. I~ fa = masă servită (la prânz) într-un restaurant, la care numărul şi ordinea felurilor de mâncare sunt stabilite zilnic de restaurantul respectiv. s.n., art. meniul, pl. meniuri.
menopauză (-pa-u-) Fenomen fiziologic care constă în încetarea definitivă a menstruaţiei la femei, s.f, g.-d. art. menopauzei.
menoragie,-ă (med.) Cu caracter de menoragie. adj., pl. menoragici,-ce.
menoragie Afecţiune a uterului, manifestată prin pierderea unei cantităţi excesive de sânge în timpul menstruaţiei. s.f., art. menoragia, g.-d. art. menoragiei, pl. menoragii, art. menoragiile.
menoree (med.) Menstruaţie, s.f, art. menoreea, g.-d. art. menorgei, pl. menoree.
mengu Element de construcţie din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, servind la împărţirea unei uşi sau a unei ferestre în mai multă părţi, s.n., art. menoul, pl. menouri. mensolă (rar) Piesă de construcţie care susţine grinzi, cornişe etc. s.f, g.-d. art. mensolei, pl. mensole. menstrual,-ă (-stru-al) Care se referă la menstruaţie. adj., pl. menstruali,-e.
menstruaţie (-stru-a-ţi-e) Hemoragie fiziologică la femei, care apare periodic, începând de la pubertate şi până la menopauză, s.f, art. menstruaţia, g.-d. art. menstruaţiei, pl. menstruaţii, art. menstruaţiile. mensual1 (-su-al) (livr.) Periodic cu apariţie lunară. s.n., pl. mensuale.
mensual2,-ă (-su-al) (livr.) Care apare sau are loc lunar. adj.,pl. mensuali,-e.
menşevic,-ă (Adept) al menşevismului. adj., s.m. şi f, pl. menşevici,-ce.
menşevism Curent moderat apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democraţiei ruse, care se opunea prevederilor marxist-leniniste. s.n. mental1 Totalitatea dispoziţiilor psihice ale unei persoane; spirit, s.n., art. mentalul.
mental2,-ă (psih.) 1. Care aparţine minţii, referitor la minte. 2. Care se face în minte, adj., pl. mentali,-e. mentalitate Fel de a gândi al unui individ sau al unei colectivităţi, s.f, g.-d. art. mentalităţii, pl. mentalităţi, mentă (bot.) Izmă. I~ creaţă = izmă creaţă. Bomboană (sau pastilă) de ~ = bomboană aromată cu esenţă extrasă din izmă. [var. mintă s.f \ s.f, g.-d. art. mentei, mentol Produs volatil, aromatic, obţinut din ulei de mentă sau pe cale artificială, întrebuinţat în farmacie şi în cosmetică, s.n.
mentolat,-ă Cu mentol. adj., pl. mentolaţi,-te. mentor 1. Conducător spiritual; îndrumător; preceptor. 2. Altoi dintr-o plantă matură, grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însuşirile sale. s.m., pl. mentori.
menţine tr. A. păstra ceva în forma în care se află la un moment dat; a lăsa neschimbat. Hrefl. A rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (rar) A întreţine o familie, o persoană etc. 3. (rar) A afirma, a susţine ceva cu tărie. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menţin, 2 sg. menţii, / pl. menţinem, 2 pl. menţineţi; conj. prez. 3 să menţină, menţinere Acţiunea de a (se) menţine, s.f, g.-d. art. menţinerii.
menţiona (-ţi-o-) tr. A semnala ceva, a aminti, a pomeni. //A specifica, a consemna, vb. I, ind. prez. 3 menţionează.
menţionabil,-ă (-ţi-o-) Care poate fi menţionat, adj., pl. menţionabili,-e.
menţionare (-ţi-o-) Faptul de a menţiona; menţiune. s.f, g.-d. art. menţionării, pl. menţionări, menţiune (-ţi-u-) 1. Semnalare, pomenire; menţionare. //Indicaţie, specificare. 2. Distincţie (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoşi, concurenţilor la o competiţie etc. s.f, g.-d. art. menţiunii, pl. menţiuni, menuet (-nu-et) 1. Numele unui dans de origine franceză, cu mişcare moderată, devenit dans de salon; melodie după care se execută acest dans. 2. A treia parte a simfoniei clasice, s.n., pl. menuete, menzil (înv.) Nume dat în ţările româneşti, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători şi pentru corespondenţă); olac. s.n., pl. menziluri.
meoţian1 (me-o-ţi-an) Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode etc. s.n.
meoţian2,-ă (me-o-ţi-an) Referitor la meoţian1. adj., pl. meoţieni,-e.
mepacnnă (farm.) Atebrină. s.f, g.-d. art. mepacrinei. meplat (în sculptură) Plan intermediar care asigură tranziţia între două suprafeţe plate, s.n., pl. meplaturi. mepriza tr. (livr.) A dispreţui. vb. /, ind. prez. 3 me-prizează.
meprizabil,-ă (livr.) Care poate fi dispreţuit, adj., pl-meprizabili,-e.
merar (rar) Cultivator sau vânzător de mere. s.m., pl-merari.
mercalloy Aliaj foarte plastic de tip alpaca, din cupru, nichel, zinc cu adaos de fier şi plumb, întrebuinţat la aparaturile electrice, medicale etc. s.n. mercantil,-ă 1. Comercial, negustoresc. 2. (peior.) Care se preocupă numai de câştigul material. 3. (despre sentimente) Bazat pe interese materiale, adj, pl. mercantili,-e. mercantilaj Imprimat folosit în activitatea comercială. s.n., pl. mercantilaje.
mercantilism 1. Spirit negustoresc; preocupare de a câştiga bani prin orice mijloace. 2. Doctrină economică din sec. XV-XVIII bazată pe ideea că metalele preţioase şi stocul monetar intern reprezintă bogăţia esenţială a unui stat. s.n.
717
meridian
mercantilist,-ă (rar) Adept sau teoretician al mercantilismului. s.m., pl. mercantilişti; s.f., g.-d. art. mercan-tilistei, pl. mercantiliste,
mercantiliza tr. şi refl. (rar) A deveni sau a face să devină mercantil (2). vb. I, ind. prez. 3 mercantilizează. mercantilizare (rar) Acţiunea de a (se) mercantiliza. s.f, g.-d. art. mercantilizării.
mercaptan Derivat al hidrogenului sulfurat, cu miros neplăcut, folosit în odorizarea gazelor combustibile. s.m., pl. mercaptgni.
mercgde (înv.) Răsplată, recompensă, s.f. mercenar,-ă 1. adj. Referitor la mercenari, care se compune din mercenari. II. s.m. 1. Persoană angajată cu leafă într-o armată străină. 2. (fig.) Persoană care, pentru bani sau pentru alte avantaje materiale, se pune în slujba oricăror interese, adj., s.m., pl. mercenari,-e. merceolog,-ă (-ce-o-) Specialist în merceologie. s.m., pl. merceologi; (rar) s.f., g.-d. art. merceologei, pl. merceologe.
merceologie Disciplină al cărei obiect îl constituie studierea proprietăţilor fizice şi chimice ale mărfurilor în vederea stabilirii calităţii lor şi a condiţiilor de păstrare. s.f., art. merceologia, g.-d. art. merceologiei, pl. merceologii, art. merceologele.
mercerie 1. Obiecte mărunte (aţă, nasturi etc.) care servesc la cusut sau ca accesorii la îmbrăcăminte. 2. Negoţ cu astfel de articole. 3. Magazin de mercerie (1). s.f, art. merceria, g.-d. art. merceriei, pl. mercerii, art. merceriile.
merceriza tr. A trata firele sau ţesăturile de bumbac cu o soluţie de hidroxid de sodiu pentru a le face mai mătăsoase şi mai rezistente, vb. /, ind. prez. 3 mercerizează. mercerizare Acţiunea de a merceriza. s.f.. g.-d. art. mercerizării, pl. mercerizări.
merchez (înv., reg.) 1. Rost, semnificaţie. 2. Dibăcie, şiretlic, s.n., pl. merchezuri.
mercur Metal lichid de culoare alb-argintie, foarte dens şi mobil, întrebuinţat în tehnică şi în medicină, s.n. mercurial1 (-ri-al) Listă zilnică a preţurilor la produsele alimentare, care se afişează în pieţe, s.n., pl. mercuriale.
mercurial2,-ă (-ri-al) De mercur, pe bază de mercur. adj., pl. mercuriali,-e.
mercuric,-ă (despre compuşii mercurului) Care conţine un ion de mercur bivalent, adj., pl. mercurici,-ce. mercurism (med.) Intoxicaţie cu mercur, s.n. mercuros,-oasă (despre compuşii mercurului) Care conţine un ion de mercur monovalent. adj., pl. mer-curoşi,-oase.
merdenea Produs de patiserie preparat din foi de plăcintă umplute cu brânză sau cu came. s.f, art. merde-neaua, g.-d. art. merdenelei, pl. merdengle, art. mer-denelele. mgre v. merge.
meredeu (reg.) I. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat caşul, în formă de furculiţă sau de scândurică cu zimţi, s.n., art. meredeul, pl. meredeie. meremet (înv., reg.) Meremetiseală. s.n., pl. mereme; turi.
meremetiseală (înv., reg.) Acţiunea de a meremetisi; reparaţie, refacere, s.f, g.-d. art. meremetiselii, pl. meremetiseli.
meremetisi tr. (înv., reg.) A repara, a reface; a aranja. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meremetisgsc, imperf 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 să meremetisească. mereng Prăjitură preparată din albuş de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) şi acoperită cu frişcă. [var. mering s.n.] s-n., pl. merenguri.
mereu1 Neîncetat, continuu, întruna, adv. mereu2,-eie (înv., reg.) Care se întinde până departe; întins, vast. adj., pl. mergi.
mergător,-oare (rar) Care umblă. /~-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul, adj., pl. mergători,-oare. merge intr. A. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul, //(despre nave) A pluti, //(despre păsări, avioane etc.) A zbura, //(despre vehicule) A circula, //(fam., despre mâncăruri şi băuturi) A putea fi înghiţit uşor, a aluneca pe gât. 2. A se duce, a se îndrepta spre... /(ca termen de urare sau de îndemn) ~I cu bine! A - înaintea cuiva = a întâmpina pe cineva. A ~ la pieire = a acţiona necugetat, a-şi periclita existenţa. A - (flecare) în (sau la) treaba lui = a-şi relua treburile obişnuite. A(-i) ~ (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) = a(-i) plăcea foarte mult. A ~ aţă = a se duce drept la ţintă. De-i ~ (sau să-i ~ă) colbul (sau fuigii, untul, peticele) = (în legătură cu verbul „a bate” sau cu echivalentele lui) zdravăn, violent. A ~ pe... = (despre vârstă) a se apropia de..., a împlini în curând. ..De ce- sau pe zi ce ~ = pe măsură ce trece timpul. 3. A urma cursurile unei instituţii de învăţământ, //(fig.) A ajunge. IA ~ prea departe = a-şi îngădui prea multe. 4. (pop.) A se angaja (într-o slujbă). //A se înrola, //(despre ape curgătoare) A curge, a se scurge. 5. A însoţi, a întovărăşi. IA ~ mână în mână (cu...) = a fi în strânsă legătură, a se desfăşura concomitent. A ~ după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita;
b)	a urma sfaturile cuiva. A ~ în urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări pe cineva. 6. (la unele jocuri) Ase angaja, a participa la joc. B. 1. (despre întinderi de pământ) A se întinde până la... 2. (despre ştiri) A ajunge la cunoştinţa cuiva; a se răspândi. /- vorba = se spune, se vorbeşte. îi - (cuiva) vestea (sau numele, vorba) = se spune despre el că... -ă-i numele! - să nu se mai audă despre el. C. 1. (despre acţiuni, evenimente) A se desfăşura, a evolua. 2. (despre aparate, mecanisme) A funcţiona. 3. (despre fiinţe) A o duce, a-i fi (bine sau rău). //A reuşi, a izbuti. 4. A înainta, a progresa. IDe ce (sau pe zi ce) ~ = pe măsură ce trece timpul, //(despre oameni) A continua, a persevera. D. 1. (despre materiale, mai ales despre alimente) A fi necesar, a se consuma, a se întrebuinţa (într-o anumită cantitate). 2. (înv., pop.) A se calcula, a se socoti. 3. (mat.) A cuprinde, a intra în alt număr. E. 1. A se potrivi, a fi posibil; a putea. /Aşa mai ~ = aşa se potriveşte, e bine. Treacă (şi meargă)\ sau treacă-meargăl = fie! să zicem că se poate! //A se potrivi, a se armoniza, a se asorta. 2. (jur.) A intra în vigoare. 3. (despre bani, documente etc.) A fi valabil, a fi în uz, a avea curs. 4. (despre salarii) A reveni (cuiva) în continuare. F. A umbla îmbrăcat într-un anumit fel; a purta. [var. (reg.) mgre vi.] vb. Ili, ind. prez. / sg. şi 3 pl. merg, I pl. mgrgem, perf. s. I sg. mersei. I pl. merserăm; conj. prez. 3 să meargă; part. mers. mergere (rar) Acţiunea de a merge, s.f, g.-d. art. mergerii.
meridian1 (-di-an) 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc polii globului pământesc, intersectând Ecuatorul sub un unghi drept şi reprezentând liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. /Primul ~ (sau ~ul zero) = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), de la care se măsoară longitudinile geografice. ~ magnetic - linie obţinută prin intersecţia suprafeţei Pământului cu planul vertical indicat de direcţia acului magnetic, (astron.)
-	ceresc = mare cerc imaginar al sferei cereşti, care trece prin zenitul locului şi prin polii cereşti. ~ul locului = linia de intersecţie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului.
2.	(mat.) Curbă a unei suprafeţe de rotaţie cu un plan care trece prin axa ei de rotaţie, s.n., pl. meridiane.
meridian
718
meridian2,-ă (-di-an) Referitor la un meridian1 (1); care trece printr-un meridian, adj., pl. meridiane, meridiană (-di-a-) 1. Intersecţie a unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei.
2.	(arheol.) Cadran solar care indică ora amiezii.
3.	Canapea cu spătar şi braţe inegale, care ţine loc de şezlonş. s.f, g.-d. art. meridiánéi, pl. meridiane, meridional,-ă (-di-o-) I. adj. Sudic. //Specific ţărilor şi popoarelor din sud. II. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia unei ţări sau provincii sudice, adj., s.m. şi f., pl. meridionali,-e.
merindare (reg.) Ştergar în care se învelesc la ţară merindele; merindeaţă. s.f, g.-d. art. merindirii, pl. merindări. merinde Hrană rece pe care o ia cu sine cel care pleacă la drum sau la lucru, s.f, art. merindea, g.-d. art. merin-dei, pl. merinde.
merindeaţă (reg.) Merindare. s.f., g.-d. art. merin-dsţei, pl. merindeţe. merjng v. mereng.
merinQS1 1. (în sintagma) Oaie ~ = oaie cu lâna foarte fină, moale şi creaţă. 2. (despre lână) Care este obţinut de la oi merinos' (1). adj. invar. merinss2 Stofă fabricată din lână merinos1 (2). s.n. merinoza tr. (rar) A ameliora caracterele raselor de oi prin încrucişare cu merinos. vb. I, ind. prez. 3 inerinozează. merinozare (rar) Acţiunea de a merinoza. s.f, g.-d. art. merinozirii, pl. merinozări.
meristgm Ţesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii şi ramurilor, care se înmulţeşte continuu în vederea creşterii acestora, s.n., pl. meristeme. merişfir1 1. Diminutiv al lui măr'. 2. Mic arbust din zona de munte cu frunze în permanenţă verzi şi cu fructe comestibile; smirdar. 3. (reg.) Scoruş. 4. Cimşir. s.m., pl. merişari.
merişor2 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merişoru-
lui1 (2), cu aspect de bacă roşie, comestibil. 3. Fructul
merişorului' (3), de mărimea unei cireşe sau a unei nuci,
cu gust dulce, s.n., pl. merişoare.
mgrit Calitate, însuşire deosebită care face ca cineva
sau ceva să fie vrednic de laudă, de răsplată. IPe ~ = pe
bună dreptate, justificat, s.n., pl. merite.
merita tr. 1. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă;
a i se cuveni. //A justifica grija, preţuirea, interesul.
2. (spec., despre mărfuri) A valora, vb. I, ind. prez. 3
mgrit ă.
meritată (bot.) Intemod. s.f, g.-d. art. meritalei, pl. meritale.
meritarisi (înv.) A merita, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meritarisgsc, imperf. 3 sg. meritarisea; conj. prez. 3 să meritarisească.
meritQriu,-ie (despre acţiuni sau realizări ale oamenilor) Care are merite; merituos; care este destul de bun, de valoros, de reuşit, adj., pl. meritsrii. meritss.-oasă v. merituos. merituQS,-oasă (-tu-os) Reuşit, valoros; meritoriu, //(despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat, [var. merit2s,-oasă adj.] adj., pl. merituoşi,-oase. merlin 1. Ciocan pentru asomarea animalelor Ia abator. 2. Coardă subţire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâ-melor. s.n., pl. merlme.
merlQn Fiecare dintre masivele de zidărie care depăşeau parapetul şi limitau crenelurile la lucrările de fortificaţie antice şi medievale, s.n., pl. merloane. merlQt (ot pron. o) (fr.) Soi de viţă-de-vie cu bobul negru, care produce vinuri roşii superioare, s.n., art. merlQt-ul, pl. merlet-uri.
merovinglan,-ă (-gi-an) Care aparţine primei dinastii de regi ai statului franc, adj., pl. merovingieni,-e.
mers Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul. I~ul trenurilor = orar după care circulă trenurile. Din ~ = în timpul deplasării, fără a se opri. 2. Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură. 3. (rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire a fumului, a gazelor. 4. Evoluţie, desfăşurare a unui fenomen. I~ înainte = progres, //(rar) Desfăşurarea unei activităţi. //Mod de funcţionare a unui sistem tehnic. /~ în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucrul mecanic util. ~ în sarcină = regim în care se furnizează
o	anumită putere utilă, s.n., pl. mersuri, mersi (fam.) Mulţumesc, interj. mersol Produs ce se află în fracţiunile de petrol şi motorină, s.m., pl. mersoli.
mersolat Produs obţinut prin tratarea mersolilor cu o soluţie concentrată de hidroxid de sodiu, folosit în industria textilă, s.m.
mertepea (în loc.) De la - = cum se cuvine, loc. adv. mertic 1. Veche măsură pentru cereale, egală cu circa
1-2 ocale. //Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic. 2. (înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat. IA(-şi) lua (sau a da cuiva) ~ul = a primi (sau a da) o bătaie, s.n., pl. mertice/merth curi.
merzlotă (rar) Parte a solului şi a subsolului îngheţată în timpul iernii, s.f, g.-d. art. merzlQtei, pl. merzlQte. mesa (fam., în expr.) A intra (sau a cădea) ~ = a intra (sau a băga pe cineva) în încurcătură, adv. mesadă Bucată de blană confecţionată din mai multe piei, folosită la căptuşitul paltoanelor, scurtelor etc. [var. misadă s./Ţ s.f, g.-d. art. mesadei, pl. mesade. mesager,-ă Persoană însărcinată să transmită un mesaj; trimis, sol. s.m., pl. mesaggri; s.f, g.-d. art. me-saggrei, pl. mesagere.
mesagerie Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor (cu trenul, cu vaporul etc.); oficiu prin care se primesc sau se expediază mărfuri, s.f, art. mesageria, g.-d. art. mesageriei, pl. mesagerii, art. mesageriile, mesagiu v. mesaj.
mesaj 1. Apel oficial al şefului statului adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică; veste, ştire. 3. Formă de comunicare la nivelul şefilor de state sau de guverne cuprinzând puncte de vedere referitoare la probleme de interes reciproc. 4. Semnificaţia, ideea unei opere de artă, literare etc. 5. ~ genetic = informaţia conţinută de moleculele acidului ribonucleic din organism, [var. mesagiu î.h.] s.n., pl. mesaje, mesaljnă (livr.) Femeie desfrânată, s.f, g.-d. art. me-sahnei, pl. mesalme.
mesapi Populaţie care a locuit în Antichitate în Mesa-pia (sudul Italiei), s.m. pl., art. mesapii. mesapic,-ă Care aparţine mesapilor. adj., pl. mesa: pici,-ce.
mesapică Limba vorbită în Antichitate în Mesapia. s.f, g.-d. art. mesapicei.
mesă (la catolici şi luterani) Liturghie, s.f., g.-d. art. mesei, pl. mese.
mescaMnă Alcaloid vegetal extras dintr-un cactus mexican, utilizat ca halucinogen, s.f, g.-d. art. mesca-Hnei, pl. mescaline.	.
meschin,-ă 1. Preocupat de interese mărunte. //Lipsit de generozitate. //Care arată lipsă de generozitate.
2.	(despre abstracte) Neînsemnat, mărunt, banal. 3. (despre construcţii) Sărăcăcios, modest. //Lipsit de măreţie, adj, pl. meschini,-e.	.
meschinărie 1. Lipsă de generozitate. //Zgârcenie, avariţie. 2. Lipsă de importanţă, de semnificaţie, s.f, art. meschinăria, g.-d. art. meschinăriei, pl. meschinării, art. meschinăriile.
719
metabioză
meschiniza refl. (rar) A deveni meschin, a da dovadă de meschinărie, vb. I, ind. prez. 3 se meschinizează. meschinizare Faptul de a se meschiniza. s.f, g.-d. art. meschinizării, pl. meschinizgri.
mescioară (-cioa-) Măsuţă, s.f., g.-d. art. mescioarei, pl. mescioare.
mesean,-ă Persoană care participă la un ospăţ, la o masă. s.m., pl. meseni; s.f., g.-d. art. mesgnei, pl. mesgne.
meseriaş,-ă (-ri-aş) Persoană care practică o meserie. s.m., pl. meseriaşi; s.f, art. meseriaşa. g.-d. art. mese-riaşei, pl- meşeriaşe.
meserie 1. îndeletnicire bazată pe cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică; meşteşug. 2. Ocupaţie. //(p. gener.) Profesie de orice fel. /Şcoală de ~ii = şcoală în care se pregăteau în trecut muncitorii calificaţi. De - = calificat într-un anumit domeniu de activitate. s.f, art. meseria, g.-d. art. meseriei, pl. meserii, art. meseriile.
meserniţă (reg.) Măcelărie, s.f, g.-d. art. mesgmiţei, pl. mesgmiţe.
Mesia (în textele biblice) Mântuitor al lumii; (spec., la creştini) Isus Hristos. s.prop.m. mesianic,-ă (-si-a-) Referitor la Mesia; (p. ext.) de profet, profetic, adj., pl. mesianici,-ce. mesianism (-si-a-) (rar) Credinţă în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice şi a celei creştine, s.n., pl. (idei) mesiamsme. mesianist,-ă (-si-a-) (Adept) al mesianismului, adj., s.m. şi f., pl. mesianişti,-ste.
mesişogră (rar) 1. Măsuţă. 2. Mâncare, hrană modestă, //(reg.) Pomană, praznic, s.f, g.-d. art. mesişogrei, pl. mesişoare.
mesmerian,-ă (Adept) al mesmerismului. adj., s.m. şi f, pl. mesmerieni,-e.
mesmerism Teoria magnetismului animal, //(med.) Tratament bazat pe această teorie, s.n. mesohippus Gen fosil de mamifere din familia ecvi-deelor, de mărimea unui câine, strămoş direct al calului. s.m.
mesopotamian,-ă (-mi-an) (Locuitor) din Mesopo-tamia. adj., s.m. şi f, pl. mesopotamieni,-e. mesteacăn Arbore cu scoarţa albă, cu frunze verzi-cenuşii şi cu lemnul moale. /- mic = specie de mesteacăn, arbust înalt până la un metru. ~ pitic = specie de mesteacăn, arbust până la jumătate de metru. ~ pufos -specie de mesteacăn, arbust sau arbore, cu scoarţa albă sau brun-cenuşie cu pete albe. s.m., pl. mestgceni. mestec v. mesteca.
mestecii tr. 1. A sfărâma un aliment cu dinţii şi a-l amesteca în gură. //A învârti ceva (cu limba) în gură. 2- (fig.) A pune la cale, a plănui, vb. I, ind. prez. 3
mgstecă.
mesteca2 v. amesteca.
mestecare Acţiunea de a mesteca1, s.f, g.-d. art. mestecării, pl. mestecări. mestecat Faptul de a mesteca1, s.n. mestecă/mestec (bot., reg.) Răsfug. s.f./s.m., pl. mei steci.
•jjestecănaş 1. Diminutiv al lui mesteacăn. 2. (bot.) Mesteacăn pufos, s.m., pl. mestecănaşi. mestecăniş Pădure de mesteceni, s.n., pl. meste-cănişuri.
mestecător Făcăleţ. s.n., pl. mestecătoare. mesteciu (reg.) Făcăleţ. s.n., art. mestecăul, pl. me-stecaie.
rtlesUţă v. măsuţă.
^Sşă 1. Şuviţă de păr de altă culoare sau nuanţă decât restul părului; şuviţă ataşată la părul natural (pentru a-l îmbogăţi sau a-I înfrumuseţa). 2. Bucată de tifon, vată,
care se introduce într-o rană pentru a o drena, s.f, art. mgşa, g.-d. art. meşei, pl. mgşe. meşi (înv., reg.) încălţăminte uşoară fără toc, confecţionată din piele subţire, purtată în trecut de bărbaţi, s.m. pl., art. mgşii.
meşină Piele de oaie sau de capră, folosită la căptu-şirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc. s.f., g.-d. art. meşrnei, pl. meşine. meşter,-ă I. adj. Talentat, priceput. II. s.m. şi f.
1.	Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară care conduce o secţie într-o întreprindere sau într-un atelier, //(rar) Nume dat, în trecut, profesorilor care predau discipline ca muzica, desenul etc. 2. Om priceput, îndemânatic. //Maestru. adj., s.m. şi f, pl. mgşteri,-e. meşteraş (rar) Diminutiv al lui meşter. //Artist lipsit de valoare, s.m., pl. meşteraşi.
meşteresc,-ească (rar) Care aparţine meşterului (II). adj., pl. meştereşti..
meştereşte (rar) în felul meşterului (II). adv. meştergrindă (reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele ţărăneşti, s.f, g.-d. art. meştergrinzii, pl. meştergrinzi. meşteri tr. 1. A face, a executa; a prelucra. Htr. şi intr. A munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct; a aranja, a repara, vb. IV, ind. prez. I. sg. şi 3 pl. meşteresc, imperf. 3 sg. meşterea; eoni. prez. 3 să meşterească.
meşterie (înv., reg.) 1. Meserie; profesie. 2. Măiestrie, îndemânare. 3. însuşire (ascunsă) a unui obiect, s.f, art. meşteria, g.-d. art. meşteriei, pl. meşterii, art. meşteriile.
meşteriţă/meşteriţă (pop.) 1. Femeie sau fiinţă talentată, îndemânatică. 2. Femeie care ştie să descânte.
3.	(rar) Femeie care practică o meserie. //Soţia unui meşter, s.f., g.-d. art. mgşteriţei/meştenţei, pl. mgşte-riţe/meşteriţe.
meşter-strică (fam.) Meseriaş prost sau om neîndemânatic. s.m., g.-d. art. lui mgşter-strică, pl. mgşteri-strică.
meşteşug A. 1. Meserie. 2. Ramură, disciplină; ştiinţă, artă. //Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate. //Artă, măiestrie. 4. Acţiune făcută (în ascuns) cu abilitate, viclean, //(pop.) Viclenie, tertip. B. (înv., pop.)
1. Unealtă, instrument 2. Dispozitiv, parte componentă a unui sistem, s.n., pl. meşteşuguri, meşteşugar Meseriaş, s.m., pl. meşteşugari. meşteşugareţ,-ă (înv.) Iscusit, talentat, adf., pl. meş-teşugareţi,-e.
meşteşugăresc,-ească Care aparţine meşteşugarului sau ocupaţiei lui. adj., pl. meşteşugărgşti. meşteşugări tr. (rar) A lucra în calitate de meşteşugar. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşteşugăresc, imperf. 3 sg. meşteşugărea; conj. prez. 3 să meşteşugărească, meşteşugărie Meşteşug, s.f, art. meşteşugăria, g.-d. art. meşteşugăriei, pl. meşteşugării, art. meşteşugăiiile. meşteşugi tr. (fam.) A face un lucru cu pricepere, cu îndemânare. Htr. şi intr. A unelti (împotriva cuiva). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşteşugesc, imperf. 3 sg. meşteşugea; conj. prez. 3 să meşteşugească, meşteşugire (rar) Acţiunea de a meşteşugi. //Talent, pricepere, îndemânare. //Uneltire, şiretlic, vicleşug, s.f, g.-d. art. meşteşugirii, pl. meşteşugiri. meşteşugss,-oasă (înv., pop.) Iscusit, abil. adj., pl. meşteşugaşi,-Oâse.
meta- Element de compunere care înseamnă „după“ sau exprimă ideea de schimbare, de transformare, metaartă Arta despre artă. s.f, g.-d. art. metaartei. metabioză (biol.) Comensualism. s.f., g.-d. art. me-tabiazei.
metabisulfit
720
metabisulfít (chim.) Sare a unui acid care, adăugată în soluţie apoasă diluată, trece în sulfitul acidului respectiv şi este folosită în vinificaţie. s.m., pl. metabisulfiţi. metabolă/metabolă Procedeu retoric prin care se repetă un enunţ schimbând ordinea cuvintelor, s.f., g.-d. art. metabalei/metgbolei, pl. metabale/metabole. metabolic,-ă Referitor la metabolism, adf, pl. meta-balici,-ce.
metabolism Totalitatea proceselor de asimilare şi de dezasimilare care se desfăşoară într-un organism viu. /- bazai = cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiţii de repaus al organismului, raportată la un metru pătrat din suprafaţa corpului, s.n. metabolit (biol.) Substanţă care contribuie la procesele de metabolism, s.m., pl. metabohţi. metaboliza tr. A transforma substanţe prin procesul de metabolism, vb. /, ind. prez. 3 metaboiizează. metabolizare Acţiunea de a metaboliza. s.f, g.-d. art. metabolizării, pl. metabolizări. metacarp Parte a scheletului mâinii, cuprinsă între carp şi falange, s.n., pl. metacarpuri. metacarpian,-ă (-pi-an) Care aparţine metacarpului. adj., pl. metacarpieni,-e.
metacentric,-ă (mar.) Referitor la metacentru. adj., pl. metacentrici,-ce.
metacentru Intersecţie imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dizlocat de un plutitor, s.n., art. metacentrul, pl. metacentre. metacrilat Sare sau ester al acidului metacrilic. I~ de metil - ester al acidului metacrilic cu alcoolul metilic folosit la fabricarea plexiglasului. s.m., pl. metacrilaţi. metacrilic (în sintagma) Acid ~ = acid carbonic care se fabrică din acetonă şi acid cianhidric, care se prezintă ca un lichid incolor cu miros neplăcut, adj. metacromatic,-ă (biol.) Care prezintă metacromazie. adj., pl. metacromatici,-ce.
metacromazie (med.) însuşirea de a se colora diferit în raport cu colorantul utilizat sau cu ţesuturile din jur. s.f, art. metacromazia, g.-d. art. metacromaziei. metacromsm Eroare de dată prin postdatare, s.n., pl. metacronisme.
metafază (biol.) A doua fază în diviziunea celulei prin mitoză, în care fiecare cromozom se împarte în câte doi cromozomi, s.f, g.-d. art. metafazei, pl. metafaze. metafizic,-ă I. adj. Care aparţine metafizicii. //Foarte abstract. II. s.m. (înv.) Metafizician, adj., s.m., pl. me tafizici,-ce.
metafizică 1. Parte a filosofiei având drept scop studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simţurile, care depăşesc cadrul experienţei. 2. Explicaţie filosofică generală şi abstractă, s.f, g.-d. art. metafizicii, metafizician,-ă (-ci-an) Filosof care se ocupă de metafizică; adept al concepţiilor metafizice, s.m., pl. metafizicieni; s.f, g.-d. art. metafizicienei, pl. metafîziciene. metafonie Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influenţa unui sunet dintr-o silabă învecinată. s.f, art. metafonia, g.-d. art. metafoniei,pl. meta-fonii, art. metafoniile.
metaforă Figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificaţie nouă printr-o comparaţie subînţeleasâ. s.f, g.-d. art. metaforei, pl. metafore, metaforic,-ă Exprimat prin metafore; (p. gener.) figurat. adj., pl. metaforici,-ce.
metaforism (rar) Mod de exprimare în care se folosesc frecvent metaforele; (p. gener.) alte figuri de stil. s.n. metaforiza intr. (rar) A folosi mult metafore, a da unui cuvânt valoare metaforică, vb. /, ind. prez. 3 metaforizează.
mataforizare (rar) Acţiunea de a metaforiza, s.f, g.-d. art. metaforizării, pl. metaforizări.
matafosfat Sare a acidului metafosforic. I~ de sodiu = sare de sodiu a acidului metafosforic, care se prezintă ca o masă sticloasă, utilizată la dedurizarea apei, în tăbă-cărie. s.m., pl. metafosfaţi.
metafosforic (în expr.) Acid ~ = acid oxigenat al fosforului. adj.
metafrază 1. Transpunere a unei poezii în proză. 2. Anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetiţia. s.f., g.-d. art. metafrazei, pl. metafraze. metagalaxie Sistem ipotetic în care ar fi grupate galaxiile, s.f, art. metagalaxia, g.-d. art. metagalaxiei. metagengtic,-ă Conform cu metageneza. adj., pl. me-tagenetici,-ce.	_
metageneză (biol.) înmulţire în care alternează o generaţie sexuată cu alta asexuată, s.f, g.-d. art. meta-genezei.
metagramă Joc distractiv care consta în formarea de cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat. s.f., g.-d. art. metagramei, pl. metagrame. metahirisj tr. (înv.) A obişnui, a folosi ceva în mod frecvent, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. metahirisesc, imperf. 3 sg. metahirisea; conj. prez. 3 să metahirisească. metal 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi de electricitate, maleabil şi ductil. I~ nobil = metal care se oxidează greu. ~ preţios = aurul, argintul, platina. ~ rar = metal care se găseşte în cantităţi mici sau în stare dispersă în scoarţa Pământului, //(fig.) Bani. 2. (pop., la pl.) Substanţă chimică, s.n., pl. metale, metalazbest Material confecţionat dintr-o ţesătură de fire metalice şi de azbest, din care se fac garnituri la saboţii de frână, la discurile de ambreiaj etc. s.n., pl. metalazbesturi.
metaldehidă Compus macromolecular de culoare albă, folosit drept combustibil, rezultat prin polime-rizarea acetaldehidei în prezenţa acizilor, s.f., g.-d. art. metaldehidei.
metalepsă Figură de stil înrudită cu metonimia, care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecinţa unui fapt sau invers, s.f, g.-d. art. metalepsei, pl. metalepse.
metalic,-ă 1. Făcut din metal. //Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2, (despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal. 3. (fig.) Pătrunzător, aspru, dur. adj., pl. metalici,-ce.
metalifer,-ă (despre minerale, minereuri etc.) Care conţine metale, adj., pl. metaliferi,-e. metalimbaj Metalimbă. s.n., pl. metalimbaje. . metalimbă Totalitatea enunţurilor despre o anumită limbă supusă analizei; metalimbaj, s.f, g.-d. art. meta-Umbii, pl. metafimbi.	.
metalingvistic,-ă Referitor la metalingvistică. adj., pl. metalingvistici,-ce.	_
metalingvistică Ramură a lingvisticii care studiază limbajul lingvistic, s.f, g.-d. art. metalingvisticii.	.
metalism Teorie potrivit căreia valoarea metalului din care sunt făcuţi banii este determinantă, s.n.	A
metaliza tr. A acoperi un obiect cu un strat	de metal, m
scopul protejării lui. //A da un luciu care aminteşte metalul. vb. I, ind. prez. 3 metalizează, metalizare Acţiunea de a metaliza, s.f, g.-d. art. me" talizării, pl. metalizări.	_
metaloceramică Ramură a metalurgiei care se ocupă cu fabricarea de piese, obiecte etc. din metale şi aliaje Pe baza pulberilor metalice, s.f, g.-d. art. metaloceramicn. metalochimic,-ă Care aprţine metalochimiei. adj., pl-metalochimici,-ce.
metalochimje Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul metalelor, s.f, art. metalochimia, g.-d. art. metalochimiei.
721
méta társ
metalocromie (tehn.) Arta de a colora suprafaţa metalelor. s.f., art. metalocromia, g.-d. art. metalocromiei. metalofobie Teama de metale, s.f, art. metalofobia, g.-d. art. metalofobiei.
metalogeneză Ramură a geologiei care studiază formarea şi răspândirea zăcămintelor minerale în scoarţa Pământului; (rar) metalogenie. s.f, g.-d. art. metalogengzei. metalogeme (rar) Metalogeneză. s.f, art. metalo-genia, g.-d. art. metalogeniei.
metalogică Disciplină care studiază fundamentele logicii, sistemele logice şi raporturile dintre acestea, s.f, g.-d. art. metalogicii.
metalograf Specialist în metalografie. s.m., pl. metalo-grafi.
metalografie,-ă Care aparţine metalografiei. adj., pl. metalografici,-ce.
metalografie Ramura « metalurgiei carc studiază strje tura metalelor şi a aliajelor, s.f, art. metalografia, g. -d. art. metalografiei.
metalogravură 1. Procedeu de gravare cu dalta a clişeelor metalice. 2. Clişeu obţinut prin acest procedeu. s.f, g.-d. art. metalogravurii, pl. metalogravyri. metaloid Element chimic rău conductor de electricitate şi de căldură, fără luciu metalic, s.m., pl. metaloizi. metaloidic,-ă (chim.) De naţura metaloizilor. adj., pl. metaloidici,-ce.
metaloplâstic,-ă Care are proprietăţi de metal şi de material plastic, adi., pl. metaloplastici.-ce. metaloplastie Procedeu de obţinere a unui material metaloplastic; modelare a unui astfel de material, s.f, art. metaloplastia, g.-d. art. metaloplastiei, pl. metalo-plasfii, art. metaloplastiile.
metalosfgră (geol.) Barisferă. s.f, g.-d. art. metalo-sfgrei.
metaloterapie Tratament a! unor boli cu compuşi metalici. s.f., art. metaloterapia, g.-d. art. metaloterapiei. metalotermie Procedeu de obţinere a unor metale din compuşii lor prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal, a cărui afinitate, faţă de oxigen, sulf etc. este mai mare decât a metalului care se extrage, s.f, art. me-talotermia, g. -d. art. metalotermiei. metalurg (rar) Metalurgist, s.m., pl. metalurgi. metalurgic,-ă Referitor la metalurgie, adj., pl. metalurgici,-ce.
metalurgie 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice şi chimice ale metalelor şi ale aliajelor lor.
2.	Tehnica extragerii metalelor şi a elaborării semifabricatelor. //întreprindere sau secţie într-o întreprindere în care se elaborează şi se prelucrează metale, s.f., art. metalurgia, g.-d. art. metalurgiei, metalurgist,-ă Specialist în metalurgie; metalurg. s.m., pl. metalurgişti; s.f, g.-d. art. metalurgistei, pl. metalurgiste.
metamagnetism Formă specifică de magnetism, prezentată de unele substanţe, s.n. metamatematică Ştiinţă care cercetează teoriile şi adevărurile matematice din punct de vedere al logicii matematice. s.f, g.-d. art. metamatematicii. metamgr 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi şi antropodelor. 2. Segment primitiv al embrionului, s.n., pl. metamgre. metamerje 1. împărţire a corpului unor animale în segmente asemănătoare, care se succedă. 2. Divizare a mezodermului şi a corpului în metamere. s.f, pl. me-tamerii.
metamorglă (rar) Parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei, s.f, g.-d. art. meta-moralei.
metamarfic,-ă Care aparţine metamorfismului. adj., Pl. metamQrfici,-ce.
metamorfism Modificarea structurii rocilor sub influenţa căldurii pământului, a presiunii exercitate asupra lor etc. s.n.
metamorfoza 1. refl. (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2. refl. şi tr. A căpăta sau a face să capete altă înfăţişare, //(mit.) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsufleţit, vb. I, ind. prez. 3 metamorfozează.
metamorfozabil,-ă (rar) Care se poate metamorfoza. adj.,pl. metamorfozabili,-e.
metamorfozare Acţiunea de a (se) metamorfoza, s.f, g.-d. art. metamorfozării, pl. metamorfozări, metamorfoză 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale în dezvoltarea lor de la ieşirea din ou până la faza de adult. 2. Schimbare a înfăţişării sau (fig.) a caracterului cuiva. 3. (mit.) Transformare a unei fiinţe umsns sau a unei zeităţi în ânimal, în plantă sau într-un lucru neînsufleţit, s.f, g.-d. art. metamorfozei, pl. metamorfQze. metan Gaz fără culoare şi fără miros, existent în zăcăminte, în minele de cărbuni etc., folosit drept combustibil şi ca materie primă în industrie, s.n. metanephrQS (biol.) Rinichiul definitiv care începe să fUncţioneze la vertebratele amniote în stadiul de adult. s.m.
metanie v. mătanie.
metanigr (-ni-er) Cargobot folosit la transportarea metanului lichefiat, s.n., pl. metanigre. metanel (chim.) Alcool metilic. s.m., pl. metanali. metaplasmă Schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet, s.f., g.-d. art. metaplâsmei, pl. metaplasme. metaplazje (med.) Transformare progresivă a unui ţesut diferenţiat într-un ţesut cu o altă structură morfologică. s.f, art. metaplazia, g.-d. art. metaplaziei, pl. metaplazii. art. metaplaziile. metapoezie Poezie despre poezie sau despre materia, cuvintele ei. s.f., art. metapoezia, g.-d. art. metapoeziei, pl. metapoezii, art. metapoeziile. metapsihic,-ă (despre fenomene psihice) Care nu poate fi încă explicat ştiinţific; parapsihic. adj., pl. metapshici,-ce.
metapsihologie Studiul fenomenelor metapsihice; parapsihologie. s.f, art. metapsihologia, g.-d. art. metapsihologiei.
metaroman Roman în care autorul narează scrierea romanului însuşi; roman despre roman, s.n., pl. meta-romane.
metasomatic,-ă (geol.) Referitor la metasomatoză. adj.,pl. metasomatici,-ce.
metasomatoză Proces de substituire, moleculă cu moleculă, a elementelor dintr-un mineral cu altele noi. s.f, g.-d. art. metasomatozei, pl. metasomatQze. metastafc>il,-ă (despre echilibru) Care aparent este stabil, dar care la cea mai uşoară perturbaţie exterioară se distruge, adi., pl- metastabili,-e. metastabiliţate însuşirea de a fi metastabil. s.f, g.-d. art. metastabilitiţii.
metastâtlc,-ă Referitor la metastază, care se manifestă prin metastază, adj., pl. metastatici,-ce. metastază 1. Deplasare a focarului patologic într-un organism; localizare secundară, departe de focarul principal al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, recunoscând un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. (fon.) Detentă, s.f, g.-d. art. metastazei, pl. metastaze.
metastazlc,-ă (med.) Cu caracter de metastază, adj., pl. metastflzici,-ce.
metatars Parte a scheletului piciorului, situată între tars şi falange, s.n., pl. metatarsuri.
metatarsian
722
metatarsian1 (-si-an) Os al metatarsului. s.n., pl. meta-tarsiene.
metatarsian2,-ă (-si-an) Care aparţine metatarsului. adj., pl. metarsieni,-e.
metateorie (-te-o-) Teorie care studiază structura şi conceptele unei teorii date. s.f, art. metateoria, g.-d. art. metateoriei, pl. metateorii, art. metateoriile. metatetic,-ă (lingv.) De metateză. adj., pl. metatetici,-ce.
metateza refl. (rar, despre cuvinte) A-şi modifica forma prin metateză. vb. I, ind. prez. 3 se metatezează. metateză (lingv.) Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor într-un cuvânt, s.f, g.-d art. metatezei, pl. metateze. metatorace Segmentul posterior al toracelui insectelor. [var. metatorax s.n.] s.n., pl. metatorace. metatoracic,-ă (zool.) Al metatoracelui. adj.. pl. meta-toracici,-ce.
metatorax v. metatorace.
metaxenie (biol.) Influenţă fiziologică a gârneţului patern asupra ţesuturilor materne, s.f, art. metaxenia, g.-d. art. metaxemei.
metazoar (la pl.) Subregn de animale constituite dintr-un număr mare de celule variate ca structură şi diferenţiate funcţional; (la sg.) animal din acest subregn. s.n.,pl. metazoare.
meteahnă (pop.) 1. Defect, cusur; (fig.) patimă, slăbiciune; viciu. 2. Boală; infirmitate, s.f, g.-d. art. me-tehnei, pl. metehne.
metec (livr.) 1. (în Grecia antică) Străin stabilit într-un polis şi lipsit de drepturi politice. 2. Străin stabilit într-o ţară şi al cărui comportament este privit cu dispreţ, s.m., pl. meteci.
metempsihoză Concepţie potrivit căreia sufletele oamenilor s-ar reîncarna după moarte în animale, plante şi oameni, în vederea purificării; transmigraţie. s.f., g.-d. art. metempsihozei.
metencefel Parte a creierului embrionar din care derivă cerebelul, s.n., pl. metencefale. metensomatoză (rar) Concepţie mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a atinge perfecţiunea, s.f, g.-d. art. metensomatozei. meteo (-te-o) Meteorologic. Buletin adj. invar. meteor (-te-or) 1. Fenomen atmosferic (electric, optic etc.). 2. Fenomen luminos care apare pe bolta cerească sub forma unui punct strălucitor care se mişcă foarte repede, lăsând o dâră care se stinge după scurt timp: stea căzătoare, s.m., pl. meteori.
meteoric,-ă (-te-o-) 1. Referitor la meteori; care se referă la fenomene atmosferice. /Apă - = apă care provine din precipitaţiile atmosferice. 2. (fig.) Care se iveşte pe neaşteptate şi trece repede, adj., pl. meteorici,-ce. meteorică (-te-o-) Capitol al astronomiei care se ocupă cu studiul meteoriţilor, s.f, g.-d. art. meteoricii, meteorism (-te-o-) Dilatare a volumului abdomenului datorită acumulării de gaze în stomac sau în intestine; balonare, meteorizaţie. s.n.
meteorit (-te-o-) Fragment dintr-un corp ceresc (care cade pe suprafaţa Pământului), s.m., pl. meteoriţi. meteoritic,-ă (-te-o-) Care aparţine meteoriţilor, adj., pl. meteoritici,-ce.
meteorjtică (-te-o-) Ramură a astronomiei care studiază meteoriţii, s.f, g.-d. art. meteoriticii. meteorizaţie (-te-o-, -ţi-e) Meteorism. s.f, art. mete-orizaţia, g.-d. art. meteorizaţiei, pl. meteorizaţii, art. meteorizaţiile.
meteorobiologic,-ă (-te-o-, -bi-o-) De meteorobiolo-gie. adj., pl. meteorobiologici,-cc. meteorobiologie (-te-o-, -bi-o-) Ramură a biologiei care studiază influenţa factorilor meteorologici asupra
organismelor vegetale şi animale, s.f, art. meteorobiolo-gia, g.-d. art. meteorobiologiei. meteorograf (-te-o-) Aparat care măsoară continuu presiunea atmosferică, temperatura şi umiditatea aerului. s.n., pl. meteorografe.
meteorografie (-te-o-) Ştiinţa care se ocupă cu măsurarea şi înregistrarea simultană şi continuă a presiunii atmosferice, a temperaturii şi a umidităţii aerului, s.f, art. meteorografia, g.-d. art. meteorografiei.	’
meteorogramă (-te-o-) Grafic reprezentând un fenomen atmosferic observat în timp. s.f, g.-d. art. meteorogramei, pl. meteorograme. meteorolog,-ă (-te-o-) Specialist în meteorologie. s.m., pl. meteorologi; (rar) s.f., g.-d. art. meteorologei, pl. meteorolage.
meteorologic,-ă (-te-o-) Referitor la meteorologie sau la meteori, adj., pl. meteorologici,-ce. meteorologie (-te-o-) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul atmosferei şi al fenomenelor atmosferice. s.f, art. meteorologia, g.-d. art. meteorologiei. meteoropat,-ă (-te-o-) (med.) Persoană care reacţionează patologic la modificările factorilor meteorologici, s.m., pl. meteoropaţi; s.f, g.-d. art. meteoropatei, pl. meteoropate. meteoropatie (-te-o-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile cauzate sau influenţate de fenomenele meteorologice, s.f, art. meteoropata, g.-d. art. mete-oropatiei, pl. meteoropatii, art. meteoropatiile. meteoropatologie (-te-o-) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul stărilor patologice provocate sau influenţate de unii factori meteorologici, s.f, art. mete-oropatologia, g.-d. art. meteoropatologiei. meteorosensibil,-ă (-te-o-) Sensibil la anumite fenomene atmosferice; meteosensibil. adj., pl. meteo-rosensibili,-e.	a
meteorosensibilitate (-te-o-) însuşirea de a fi meteo-rosensibil. s.f, g.-d. art. meteorosensibilităţii. meteo rutier,-ă (-te-o-, -ti-er) (în sintagma) Buletin ~ = buletin meteorologic cu informaţii rutiere, adj., pl. meteo-rutieri,-e.
meteosensjbil,-ă (-te-o-) Meteorosensibil. adj., pl. meteosensibili,-e.	_
meterez î. Val de pământ întărit cu material lemnos şi prevăzut cu deschizături pentru tragere. 2. Deschizătură în partea superioară a zidurilor şi turnurilor de apărare ale unei cetăţi; crenel. 3. întăritură la stâlpii unui pod. s.n., pl. metereze.
meterhanea (înv.) Muzică turcească în care predominau tobele, s.f, art. meterhaneaua, g.-d. art. meter-hanelei, pl. meterhanele, art. meterhanelele. meticulos,-oasă Care dă atenţie exagerată amănuntelor. //(şi adv.) Făcut cu multă atenţie şi migală; scrupulos. adj., pl. meticuloşi,-oâse. meticulozitate însuşirea de a fi meticulos, s.f, g.-d-art. meticulozităţii.	'
metil Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen, s.m. metilare (chim.) Proces de fixare a unei grupări de metil pe o moleculă, s.f, g.-d. art. metilării, pl. metilări-metilceluloză Eter metilic al celulozei, obţinut prin tratarea celulozei în mediu alcalin cu sulfat sau clorură de metil, s.f, g.-d. art. metilcelulozei, pl. metilceluloze. metilcetonă Compus organic lichid cu miros caracteristic, utilizat ca solvent şi ca intermediar la fabricarea unor medicamente şi răşini sintetice, s.f, g.-d. art. metil-cetonei.
metilen (în expr.) Albastru de - = colorant albastru folosit în medicină şi în vopsitorie. s.m. metilfenol (chim.) Crezol. s.m., pl. metilfenoli. metilic,-ă (despre compuşi) Care derivă din metan. /Alcool ~ = lichid incolor toxic, inflamabil, obţinut prin
723
meu
distilarea iemneier şi folosit în industria chimică; metanol, adj., pl. metüici,-ce.
metilmorfină (farm.) Codeină. s.f., g.-d. art. metil-morfinei.
metiloranj Substanţă organică din clasa coloranţilor azotici, care are proprietatea de a fi galbenă într-o soluţie bazică, portocalie într-o soluţie neutră şi roşie într-o soluţie acidă. s.n.
metilvioiet (-vi-o-) Substanţă chimică folosită ca medicament antiseptic, antihelmintic şi drept colorant în industria textilă şi chimică, s.n. metionină (-ti-o-) Aminoaeid esenţial pentru procesele vitale, folosit ca medicament în tratamentul afecţiunilor hepatice, s.f., g.-d. art. metioninei. metis,-ă 1. Persoană care provine din căsătoria a doi indivizi de rase diferite. 2. Animal sau plantă provenite din încrucişarea a doi indivizi de rase deosebite. s.m.,pl. metişi; s.f.. g.-d. art. metisei, pl. metise, metisaj încrucişare a două rase de animale sau de plante, s.n., pl. metisaje.
metQC Mănăstire mică, subordonată unei mănăstiri mai mari; clădire care serveşte ca loc de găzduire într-o mănăstire. [var. metoh, (reg.) mitoc s.n.] s.n, pl. metocuri. metocar Călugăr care are în grija lui un metoc. s.m.. pl. metocari.
metod v. metodă.
metedă 1. Mod de cunoaştere şi de transformare a realităţii. ICu ~ = metodic, sistematic. 2. Mijloc, procedeu de realizare a unui lucru; metodologie. 3. Manual care conţine principiile de învăţare a unei limbi, a unei arte etc. [var. (înv.) metod s.n.} s.f, g.-d. art. metodei, pl. metode.
metQdic,-ă Care se conformează unei metode; sistematic. adj., pl. metodici,-ce.
metodică Parte a didacticii generale care tratează despre principiile şi formele de predare proprii fiecărui obiect de studiu, s.f, g.-d. art. metodicii, pl. (cărţi) metodici, metodism Doctrină protestantă, practicată mai ales în SUA, care preconizează practicarea metodică a religiei. s.n.
metodist1,-ă Specialist în metodică, s.m., pl. metodişti; s.f, g.-d. art. metodistei, pl. metodiste. metodist2,-ă (Adept) al metodismului. adj., s.m. şi f, pl. metodişti,-ste.
metodolog,-ă Specialist în metodologie, s.m., pl. me-todolagi; (rar) s.f, g.-d. art. metodologei, pl. meto-dolsge.
metodologic,-ă Referitor la metodologie, adj., pl metodologici,-ce.
metodologie 1. Parte a filosofiei care studiază metodele de cunoaştere. 2. Totalitatea metodelor proprii unei ştiinţe.
3.	Metodă de cunoaştere cu maximum de gene-ralitate.
4.	Metodă (2). s.f, art. metodologia, g.-d. art. metodologiei, pl. (tipuri) metodologii, art. metodologüle. meteh v. metoc.
metQl Substanţă chimică de culoare albă, cristalizată, folosită ca developator fotografic, s.m. metonimic,-ă Cu caracter de metonimie, adj., pl. metonimici,-ce.
metonimie Figură de stil care constă în înlocuirea întregului prin parte, a părţii prin întreg, a cauzei prin efect, a efectului prin cauză etc. s.f. art. metonimia, g.-d. art. metonimiei, pl. metonimii, art. metonimiile.
metonomasie Schimbarea unui nume propriu prin traducerea lui în altă limbă, s.f., art. metonomasia, g.-d. art. metonomasiei.
roetQpă Placă decorată cu basoreliefuri de pe friza unui templu doric, s.f, g.-d. art. metopei, pl. metope. metQpic,-ă (anat.) Frontal, adj., pl. metfipici,-ce.
metraj Lungime a unui material (măsurată în metri); cantitate de material, în special de ţesătură, care se măsoară cu metrul. /(Film de) scurt ~ = film a cărui peliculă are o lungime de maximum 1500 m. (Film de) lung ~ = film a cărui peliculă are o lungime mai mare de 1500 m. s.n., pl. metraje.
metresă (înv.) Amantă, întreţinută, s.f, g.-d. art. metresei, pl. metrese.
metreză (cin.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor, s.f, g.-d. art. metrezei, pl. metreze. metric,-ă 1. (despre sisteme de unităţi de măsură) Care are metrul drept unitate fundamentală pentru lungime. /Sistem ~ = sistem internaţional de măsurare a lungimilor, a greutăţilor şi a capacităţilor, bazat pe unităţi fixe, care cresc şi descresc din zece în zece. 2. Care se referă la metru, adj., pl. metrici,-ce. metrică1 1. Ramură a poeticii care studiază versurile şi unităţile prozodice. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului, s.f, g.-d. art. metricii. metrică2 (înv., reg.) Condică de stare civilă; certificat de naştere, s.f, g.-d. art. metricei, pl. metrice, metrită Inflamarea acută a uterului, s.f., g.-d. art. metritei, pl. metrite. metro v metrou.
metroanexită Inflamaţie a uterului şi a anexelor lui (trompe şi ovare), s.f, g.-d. art. metroanexitei, pl. me-troanexke.
metrolog,-ă Specialist în metrologie, s.m., pl. metro-logi; (rar) s.f, g.-d. art. metrologei, pl. metrolcige. metrologic,-ă Care aparţine metrologiei, adj., pl. metrologici,-ce.
metrologie Disciplină care se ocupă cu măsurările precise, cu unităţile şi procedeele de măsură etc. //Totalitatea activităţilor referitoare la măsuri, etaloane şi instrumente de măsură, s.f, art. metrologia, g.-d. art. metrologiei.
metronom Instrument care măsoară intervale egale de timp, prin bătăile regulate ale unui pendul, s.n., pl. metronoame.
metronomie Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul şi cu perfecţionarea etaloanelor de măsură, s.f, art. metronómja, g.-d. art. metronomiei. metropatie (med.) Denumire generică pentiu afecţiunile uterului, s.f., art. metropatia, g.-d. art. metropatiei, pl. metropatii, art. metropatiile. metropolă 1. Denumire dată marilor ag’omerări urbane, de obicei marilor capitale. 2. Stat considerat în raport cu coloniile sale. s.f, g.-d. art. metropolei, pl. metropole.
metropolitan1 (înv.) Metrou, s.n., pl. metropolitane. metropolitan2,-ă Care aparţine unei metropole, adj., pl. metropolitani,-e.
metroragie,-ă (med.) Referitor la metroragie. adj., pl. metroragici,-ce.
metroragie Hemoragie uterină. s.f., art. metroragia, g.-d. art. metroragiei, pl. metroragii, art. metroragiile. metrou Mijloc urban de transport în comun pe cale ferată subterană, [var. metro s.rc.] s.n, art. metroul, pl. metrouri.
metroză (med.) Afecţiune uterină de origine hormonală sau nervoasă, s.f, g.-d. art. metrozei, pl. metroze. metru l. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime. 2. Instrument (bandă metalică, riglă gradată etc.) egal cu metru. 3. Grup şi silabe constituind unitatea de măsură a unui vers. 4. (muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe. s.m., art. metrul, pl. metri, art. metrii. meu1, mea (precedat de art. „al“, „ai“, „a“, ,,ale“)
l.	(înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor precum şi numele vorbitorului) A ~ e casa. 2. (la m. pl.)
meu
724
Familia sau rudele vorbitorului; (la f. pl.) bunurile, preocupările acestuia etc. Au venit ai mei. Ale mele sunt mai interesante, pr. pos., pl. ai mei, ale mele, g.-d. alor mei, alor mele.
meu2/al meu, mea/a mea Care aparţine vorbitorului, arătând posesiunea, dependenţa sau înrudirea. Casa ~. Nepotul adj. pos., pl. mei/ai mei; g.-d. mele/a mele, pl. mele/ale mele.
mexican,-ă 1. (Locuitor) din Mexic, adj., s.m. şi f, pl. mexicani,-e.
mexicancă (fam.) Locuitoare din Mexic, s.f, g.-d. art. mexicancei, pl. mexicance.
mezalianţă (-li-an-) Căsătorie cu o persoană de condiţie socială considerată inferioară, s.f, g.-d. art. mezalianţei, pl. mezalianţe.
mezanin Etaj mai scund situat între parter şi primul etaj. s.n., pl. mezanine.
mezat (pop.) Vânzare publică a bunurilor unui datornic; licitaţie. IA scoate la - = a scoate la licitaţie, s.n., pl. mezaturi.
mezdri tr. (reg.) 1. A ciopli cu cuţitoaia. 2. (despre capre, oi) A roade. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mezdrgsc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 să mezdrească, mezgl (mai ales la pl.) Nume dat unor preparate alimentare din came, de tipul salamului, s.n.. pl. mezeluri, mezelar (rar) Persoană care prepară sau vinde mezeluri. s.m., pl. mezelari.
mezelărie (rar) Fabrică sau magazin de mezeluri, s.f, art. mezelăria, g.-d. art. mezelăriei, pl. mezelării, art. mezelăriile. mezelic v. mlzlllc.
mezencefal Segment al creierului corespunzând părţii superioare a trunchiului cerebral, s.n., pl. mezencef'ale. mezenchlm Ţesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, din care se formează vasele sangvine şi limfatice, ţesutul conjunctiv etc, s.n., pl. mezenchime.
mezentgr Foiţă a peritoneului, care înveleşte intestinul subţire şi îl leagă de peretele posterior al abdomenului. s.n., pl. mezentgre.
mezentgric,-ă Care aparţine mezenterului. adj., pl. mezentsrici,-ce.
mezenterită (med.) Inflamaţie a mezenterului. s.f, g.-d. art. mezenteritei, pl. mezenterite. mezi (mat.) Numitorul primului raport şi numărătorul celui de al doilea raport al unei proporţii, s.m. pl., art. mezii. _
mezin,-ă (Fratele) cel mai tânăr dintre mai mulţi fraţi.
adj., s.m. şi f, pl. mezini,-e.
mezoblast (anat.) Mezoderm. s.n., pl. mezoblaste.
mezoblastic,-ă (anat.) Al mezoblastului. adj., pl. me-
zoblastici,-ce.
mezocarp Partea cărnoasă a unui fruct. s.n. mezocefal,-ă (med., despre oameni) Care are craniul de formă intermediară între brahicefal şi dolicocefal. adj.,pl. mezocefali,-e.
mezodgrm Foiţă mijlocie a embrionului, situată între ectoderm şi endoderm; mezoblast. s.n., pl. mezodgrme. mezodgrmlc,-ă (biol.) De mezoderm. /Muguri ~ = dilataţii bilaterale simetrice ale peretelui endodermic al gastrulei, din care se dezvoltă mezodermul. adj., pl. mezodgrmici,-ce.
mezodermgză (med.) Denumire generică pentru virozele care au afinitate pentru ţesuturile şi organele provenite din mezodenn. s.f, g.-d. art. mezodermazei, pl. mezodermQze.
mezofil Ţesut cuprins între epiderma superioară şi cea inferioara a frunzei, format din celule care conţin clorofilă. 2. (la pl.) Microorganisme care se dezvoltă la temperaturi medii, s.n., pl. mezofile.
mezofită (Plantă) care se dezvoltă în regiuni cu umiditate moderată, adj., s.f, pl. mezofite. mezogastric,-ă (anat.) Referitor la mezogastru. adj. pl. mezogastrici,-ce.	’
mezogastru Regiunea mijlocie a abdomenului, s.n., art. mezogastru!, pl. mezogastre.	’
mezolitic1 Epoca mijlocie a pietrei, situată între paleolitic şi neolitic, s.n.
mezolitic2,-ă Care aparţine epocii situate între paleolitic şi neolitic, adj., pl. mezolitici,-ce. mezologie,-ă (biol.) Referitor la mezologie. adj., pl. mezologici,-ce.
mezologie Ramură a biologiei care studiază influenţa mediilor asupra organismelor, s.f, art. mezologia, g.-d. art. mezologiei.
mezon Particulă elementară instabilă, având masa cuprinsă între cea a electronului şi cea a protonului; mezotron. s.m., pl. mezeni.
mezonephros (anat.) A doua fază în dezvoltarea rinichiului la embrion, s.n.
mezonic,-ă Referitor la mezoni. adj., pl. mezanici,-ce. mezopauză Strat atmosferic de tranziţie între mezosferă şi termosfera atmosferei terestre, caracterizat prin valori termice minime, s.f., g.-d. art. mezopauzei. mezoreligf (-li-ef) (geol.) Formă de relief cu dimensiuni reduse, ca urmare a acţiunii de coroziune a agenţilor externi, s.n., pl. mezoreligfuri. mezosegf Navă specială asemănătoare cu batiscaful şi submarinul, folosită pentru cercetări subacvatice la adâncimi de câteva mii de metri, s.n., pl. mezoscafe. mezosfgră l. înveliş cuprins între l .200 şi 2.900 km în adâncimea pământului. 2. Strat atmosferic cuprins între stratosferă şi ionosferă. s.f, g.-d. art. mezosfgrei. mezoteliu (biol.) Strat de celule de origine mezoder-mică ce căptuşeşte cavităţile celomice ale vertebratelor. s.n., art. mezotgliul, pl. mezotglii. mezotermai,-ă Referitor la stadiul depunerii mineralelor din soluţii fierbinţi, adj., pl. mezotermali,-e. mezotorace (entom.) Segmentul al doilea al toracelui la insecte, de care sunt prinse aripile anterioare şi a doua pereche de picioare, s.n., pl. mezotorace. mezotoracic,-ă (entom.) Referitor Îa mezotorace. adj., pl. mezotoracici,-ce.
mezotron (fiz.) Mezon, s.m., pl. mezotroni. mezozaur Reptilă fosilă în formă de şarpe, lungă până la aproximativ 12 m, care a trăit în mările calde din cretacic. s.m,, pl. mezozauri.
mezozoic1 (-zo-ic) Epocă geologică situată între pale-ozoic şi neozoic, caracterizată prin apariţia primelor păsări, a primelor mamifere şi a primilor peşti osoşi. s.n. mezozoic2,-ă (-zo-ic) Care aparţine mezozoicului. adj., pl. mezoz£)ici,-ce.
mezozonă (geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului, s.f, g.-d. art. mezozonei. mezza-voce (zz pron. ţ) (it., muz.) Cu intensitatea pe jumătate, adv.	_
mgzzo-ferte (zz pron. ţ) (it., muz.) Cu intensitate mijlocie, între piano şi forte. adv. mgzzo-pişno (zz pron. ţ) (it., muz.) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano, adv,	,
mezzosoprană (zz pron. ţ) (it., muz.) Voce de femeie situată ca registru între soprană şi contraltă. s.f, g.-d. art. me2zosopranei, pl. mezzosoprane. mezzo-tinto (zz pron. ţ) (it.) Gen de gravura pe metal, care se obţine prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât să rezulte gradaţii treptate de luminozitate şi nuanţe de negru intense şi catifelate, s.n. mi A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. s.m., pl. mi.
725
microantotogie
mia Puiul de sex feminin al oii. s.f, art. miaua, g.-d. art. miglei, pl. miele, art. mielele. mială Arşic de miel. s.f, g.-d. art. mielei, pl. miele. miaigie (mi-al-) Nume dat durerilor musculare, s.f, art. mialgii g.-d. art. mialgiei, pl. mialgii, art. mialgiile. miambal (mi-am-) (înv.) Suc de lemn-dulce, turnat în formă de bastonaşe, întrebuinţat în trecut ca medicament contra tusei. s.n.
migr (fam.) Bancnotă de o mie de lei. s.n., pl. miare. miarţă (pop.) Stârpitură. s.f, g.-d. art. miarţei/mierţei, pl. miarţe/mierţe.
miasmatic,-ă (mi-as-) Care produce miasme; pestilenţial. adj. > pl- miasmatici,-ce. miasmă (mi-as-) Emanaţie rău mirositoare; duhoare. s.f, g.-d. art. miasmei, pl. miasme, miastenie (mi-as-) Boală a muşchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală şi rapidă, ia ceie mai mici eforturi, s.f, art. miastema, g.-d. art. miasteniei, pl. miastenii, art. miasteniile.
miatome (mi-a-) (med.) Absenţă a tonusului muscular. s.f, art. miatonia, g.-d. art. miatomei, pl. miatonii, art. miatoniile.
miau Cuvânt care imită sunetele emise de pisici. /(s., fam.) A-i lua cuiva ~l = a face pe cineva sa tacă; a omorî pe cineva, interj.
miaun (rar) Mieunat, s.n., pl. miaune. miaut (rar) Mieunat, s.n., pl. miaute. miază1 (mi-a-) Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite ţesuturi sau cavităţi, s.f, g.-d. art. miazei, pl. miaze. miază2 (mia-) (înv., pop.) Mijloc (al zilei sau al nopţii). IZiua (la) ~a mare = în plină zi. s.f. miazănoapte 1. Nord. //Lumea, popoarele din ţinuturile situate în nord. 2. (înv., pop.) Miezul nopţii, s.f. miazăzi Sud. //Lumea, popoarele din ţinuturile situate în sud. s.f.
mic1 (fam.) Câmăcior din came tocată condimentată, care se mănâncă fript la grătar; mititel, s.m., pl. mici. mic2,-ă 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse; strâmt; scurt; subţire. ILiteră ~ = minusculă. Degetul ~ = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete. In ~ = pe scară redusă. A avea (pe cineva) la degetul ~ = a dispune de cineva cum vrei; a fi cu mult superior altuia. //Care ocupă o suprafaţă redusă. //Cu capacitate redusă. //Strâmt. //Scund, mărunt, //(despre ape, gropi etc.) Puţin adânc. //îngust. //Subţire. 2. Puţin numeros; redus. 3. (despre sunete, glas) Slab, puţin intens. 4. (despre noapte) Scurt. 5. De vârstă fragedă; tânăr. ICu ~ cu mare = toată lumea. Cei ~ = copiii.
6.	Neimportant, neînsemnat. 7. (fig., despre oameni) Lipsit de caracter; meschin, josnic. /- la minte = redus, Mărginit. 8. Aflat pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. odj-, pl. mici.
micacgu,-ge (despre roci minerale) Cu mică. adj., pl. fiicacei^ee.
micafoliu Material electroizolant obţinut din foi de roică lipite pe o bandă de hârtie, s.n., art. micafoliul, pl. micafQlii, art. micafaliile.
micanită Material electroizolant obţinut din foiţe de m)că lipite, în straturi, cu lianţi organici, s.f, g.-d. art. micanitei, pl. micanite.
micaşist Rocă alcătuită din straturi de mică şi de cuarţ. *•*»•> pl. micaşisturi.
mica1 Grup de minerale cu luciu, care se desfac în foiţe. *•/•> g.-d. art. micii.
mica2 (pop., în expr.) Pe ~ de ceas = foarte repede, într-
0	clipă; foarte des, mereu. loc. adv. mic-burghez,-ă (Persoană) care face parte din mica-burghezie. adj., s.m. şi f, pl. mic-burghezi,-e.
miceiă Grup de molecule care se formează în substanţele coloidale şi în soluţiile lor. s.f., g.-d. art. mi-celei, pl. micele.
micelian,-ă (-li-an) Al miceliului. adj., pl. micelieni,-e. miceliu Reţea de filamente care alcătuiesc aparatul vegetativ al majorităţii ciupercilor, s.n., art. miceliul, pl. micelii, art. miceliile.
micenian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din oraşul grec Micene.
adj., s.m. şi f, pl. micenieni,-e.
michiduţă (pop., fam.) Drac; drăcuşor. s.m., g.-d. lui
michiduţă.
Michidyţă (pop., fam.) Dracul, s.prop.m.
micj refl. şi tr. (pop.) A (se) micşora, vb. IV, ind. prez. 1
sg. şi 3 pl. miceşc, imperf. 3 sg. micea; conj. prez. 3 să
micească.
miciman (înv.) Grad de subofiţer în marină, s.m., pl. micimam.
micime Faptul de a fi mic; (fig.) josnicie, meschinărie. s.f., g.-d. art. micimii, pl. (fapte) micimi. miciurinian,-ă (-ni-an) Miciurinist, adj., s.m. şi f., pl. miciurinieni,-e.
miciurinism Concepţie biologică a lui I. Miciurin, potrivit căreia există o unitate între organism şi condiţiile de mediu, iar transformarea speciilor este rezultatul acţiunii directe a condiţiilor de viaţă şi a selecţiei naturale, s.n. miciurinist,-ă (Adept) al miciurinismului; miciuri-nian. adj., s.m. şi f, pl. miciurinişti,-ste. micofloră Totalitatea speciilor de ciuperci care cresc pe un anumit teritoriu, s.f, g.-d. art. micoflorei. micolog,-ă Specialist în micologie. s.m., pl. micologi; (rar) s.f, g.-d. art. micologei, pl. micologe. micologic,-ă Referitor la micologie. adj., pl. micolo; gici,-ce.
micologie Ramură a botanicii, care se ocupă cu studiul ciupercilor, s.f, art. micologia, g.-d. art. micologiei. micoriză Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci, s.f.. g.-d. art. micorizei, pl. micorize.
micosterol Sterol care se găseşte în ciuperci şi în unele
mucegaiuri, s.m., pl. micosteroli.
micotic,-ă (med.) Referitor la micoze. adj., pl. mica:
tici,-ce.
micotoxicoză Intoxicaţie care apare la animale în urma consumului de furaje infectate cu unele ciuperci microscopice, s.f, g.-d. art. micotoxicozei, pl. micoto-xicaze.
micoză Nume dat bolilor provocate de ciuperci, s.f, g.-d. art. micozei, pl. micaze. micro1- Element de compunere care înseamnă „mic“. micro2 (fam.) Microradiografie, s.n., pl. micro, microalia (-cro-a-li-a) tr. A alia metale în cantităţi extrem de reduse, vb. I, ind. prez. 3 microaliază. microaliere (-cro-a-li-) Acţiunea de a microalia. s.f, g.-d. art. microalierii, pl. microalieri. microamper (-cro-am-)Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o milionime de amper, s.m., pl. microamperi.
microampermetru (-cro-am-) Instrument pentru măsurarea curenţilor electrici foarte slabi, s.n., art. micro-ampermgtrul, pl. microampermştre. microanaNză (-cro-a-) Analiză chimică în care se lucrează cu cantităţi foarte mici de substanţă, de ordinul miligramelor. s.f, g.-d. art. microanalizei, pl. micro-analize.
microanchetă (-cro-an-) Anchetă cu chestionar scurt, redusă la un număr mic de subiecţi, s.f. g.-d. art. microanchetei, pl. microanchete. microantologie (-cro-an-) Antologie de proporţii reduse, s.f, art. microantologia, g.-d. art. microanto-logiei, pl. microantologii, art. microantologiile.
microb
726
microb Nume dat unor fiinţe microscopice, unicelulare, care trăiesc pretutindeni şi sunt agenţi ai bolilor infec-ţioase, ai fermenţilor etc. s.m., pl. microbi, microbacterie (-ri-e) Bacterie de dimensiuni extrem de mici. s.f, art. microbacteria, g.-d. art. microbacteriei, pl. microbacterii, art. microbacteriile. microbalanţă Balanţă de laborator foarte sensibilă, destinată cântăririi cantităţilor mici de substanţă, s.f, g.-d. art. microbalanţei, pl. microbalanţe. microbar (fiz.) Barié, s.m., pl. microbari. microbarograf (fiz.) Barograf foarte sensibil, care înregistrează variaţiile foarte mici şi rapide ale presiunii. s.n., pl. microbarografe.
microbian,-ă (-bi-an) Referitor la microbi, cauzat de microbi, adj., pl. microbieni,-e. microbicid1 Substanţă care distruge microbii, s.n., pl microbicide.
microbicid2,-ă Care distruge microbii, adj., pl. micro-bidzi,-de.
microbiolog,-ă (-bi-o-) Specialist în microbiologie; microbiologist. s.m., pl. microbiologi; (rar) s.f, g.-d. art. microbiologei, pl. microbiologe. microbiologic,-ă (-bi-o-) Care aparţine microbiologici. adj., pl. microbiologici,-ce. microbiologie (-bi-o-) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul microorganismelor, s.f, art. microbi-ologia, g.-d. art. microbiologiei. microbiologist,-ă (-bi-o-) (rar) Microbiolog. s.m., pl. microbiologişti; (rar) s.f, g.-d. art. microbiologistei, pl. microbiologiste.
microbism l. Infectare a organismului cu microbi, uneori aflaţi în stare latentă. 2. Pasiune exagerată pentru un sport, un gen de muzică etc. s.n. microbist,-ă (fam.) Persoană pasionată de un sport, de un club sportiv, de un gen de muzică etc. s.m., pl. microbişti; s.f, g.-d. art. microbistei, pl. microbiste, microbofobie Teamă patologică de microbi, s.f, art. microbofobia, g.-d. art. microbofobiei, pl. microbofobii, art. microbofobiile.
microbuz Autobuz pentru un număr mic de pasageri. s.n., pl. microbuze.
microcalculator Calculator de dimensiuni reduse; micro-computer, minicalculator. s.n., pl. microcalculatoare, microcantină Cantină pentru un număr redus de oameni. s.f., g.-d. art. microcantinei, pl. microcantme. microcarieră (-ri-e-) Carieră de mici proporţii, s.f, g.-d. art. microcarierei, pl. microcariere. microcefal,-ă (Persoană) care prezintă fenomenul de microcefalie. adj., s.m. şi f, pl. microcefali,-e. microcefalie Anomalie congenitală care constă în dezvoltarea insuficientă a craniului, s.f, art. microcefalia, g.-d. art. microcefaliei.
microcentrală Centrală electrică sau de termofîcare de putere mică. s.f, g.-d. art. microcentralei, pl. microcen-trale.
microchimic,-ă Referitor la microchimie. adj., pl. microchimici,-ce.
microchimie Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacţiilor chimice dintre cantităţi foarte mici de substanţă. s.f, art. microchimia, g.-d. art. microchimiei. microchirurgical,-ă Referitor la microchirurgié. adj., pi. microchirurgicali,-e.
microchirurgié Chirurgie practicată cu mijloace speciale şi cu ajutorul microscopului, s.f, art. microchirur-gia, g.-d. art. microchirurgiei.
microcinematografie Filmare a unor fenomene observate la microscop, s.f, art. microcinematografia, g.-d. art. microcinematografiei.
microcip Cip de dimensiuni reduse, s.n., pl. micro-cipuri.
microcircuit Dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente care constituie o singură unitate, s.n., pl. microcircuite. microcit (biol.) Globulă roşie de dimensiuni foarte mici. s.n., pl. microdte.
microcitoză (med.) Boală a sângelui manifestată prin prezenţa crescută de microcite. s.f, g.-d. art. microci-tozei, pl. microcitoze.
microclimat Totalitatea condiţiilor de climă (temperatură, vânt, umiditate) proprii unor spaţii mici; clima spaţiului din imediata apropiere a solului; microclimă. s.n., pl. microclimate.
microclimatic,-ă Care aparţine microclimatului, adj., pl. microclimatici,-ce.
microclimă Microclimat, s.f, g.-d. art. microclimei, pl. microclime.
microcijn Mineral de culoare roz, galbenă, roşiatică sau verde, care constituie un element de bază al unor roci eruptive sau metamorfice. s.n., pl. microclme. micrococ Bacterie în formă de sferă, care se prezintă izolat sau în grup, de dimensiuni mai mici decât cocii. s.m., pl. microcsci.
microcomputer (-piu-) Microcalculator, s.n., pl. micro-com putere.
microcosm v. microcosmos. microcosmic,-ă Care aparţine microcosmosului, adj., pl. microcosmici,-ce.
microcosmos 1. Reprezentare redusă a Universului.
2.	Omul considerat ca o reprezentare redusă a Universului; lumea interioară a omului, [var. microcosm £.«.] s.n., pl. microcosmosuri.
microcoulomb (ou pron. u) Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milionime de coulomb. s.m.,pl. microcoulombi.
microcristalin,-ă (despre agregatele minerale şi structura rocilor) Alcătuit din cristale microscopice, adj., pl. microcristalini,-e.
microcurent (med.) Curent de mică intensitate, s.m., pl. microcurenţi.
microdactM,-ă (med.) Care prezintă microdactilie. adj, pl. microdactili,-e.
microdactilie (med.) Malformaţie a degetelor caracterizată prin dezvoltare insuficientă, s.f, art. microdac-tilia, g.-d. art. microdactiliei, pl. microdactilii, art. microdactiliile.
microdeltă 1. Deltă de mică întindere. 2. Machetă a unei delte, s.f, g.-d. art. microdeltei, pl. microdelte. microdisecţie (-ţi-e) Disecţie fină făcută la microscop. s.f., art. microdisecţia, g.-d. art. microdisecţiei, pl-microdisecţii, art. microdisecţiile. microdoză (farm., med.) Doză de medicament cu concentraţie foarte mică. s.f., g.-d. art. microdozei, pl-microdoze.	.
microdur Material sintetic înlocuitor pentru talpă şi tocuri la încălţăminte, s.n.
microeconomic,-ă (-cro-e-) De microeconomie. adj., pl. microeconomici,-ce.
microeconomie (-cro-e-) Relaţiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi în parte, s.f., art. microeconomia, g.-d. art. microeeonomiei.
microelectronic,-ă (-cro-e-) 1. Referitor la microelectronică. 2. (despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare, adj., pl. microelectronici,-ce. microelectronică (-cro-e-) Ramură a electronicii care studiază producerea şi utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare, s.f, g.-d. art. microelec-trenicii.
microelectronografic,-ă (-cro-e-) De microelec-tronografie. adj., pl. microelectronografici,-ce.
727
microminiaturiza
microelectronografle (-cro-e-) Fotografie făcută la microscop, care permite studierea fenomenelor biologice celulare sub aspect electric, s.f., ari. microelec-tronografia, g.-d. art. microelectronografiei, pl. micro-electronografii.
microelement (-cro-e-) Element chimic care intră în alcătuirea hormonilor, a enzimelor etc. şi care se găseşte în cantităţi foarte mici în sol şi în organism, s.n., pl. microelemente.
microenciclopedle (-cro-en-) Enciclopedie cu volum restrâns de informaţii, s.f., g.-d. art. microenciclopediei, pl. microenciclopedii.
microeseu (-cro-e-) Eseu scurt, s.n., pl. microeseuri. microfarad Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milionime de farad, s.m., pl. micro-farazi.
microfaună (-fa-u-) Totalitatea animalelor microscopice de pe glob, dintr-o regiune sau dintr-un spaţiu restrâns, s.f, g.-d. art. microfaunei. microfH,-ă (bot., despre plante) Cu frunze foarte mici. adj., pl. microfili,-e.
microfilm Film fotografic pe care sunt copiate, la o scară foarte mică, documente sau cărţi, s.n., pl. microfilme.
microfilma tr. A reproduce documente sub formă de filme. vb. I, ind. prez. 3 microfilmează, microfilmare Acţiunea de a microfilma, s.f, g.-d. art. microfilmării, pl. microfilmări. microfilmotecă Colecţie de microfilme, s.f, g.-d. art. microfilmotgcii, pl. microfilmoteci. microfită Plantă de dimensiuni mici şi cu înmulţire rapidă, s.f., g.-d. art. microfitei, pl. microfite. microflzică Ramură a fizicii care studiază particulele elementare; fizică atomică, s.f, g.-d. art. microfizicii. microfloră Floră microscopică, s.f, g.-d. art. microflo; rei.
microf!oristiC,-ă Referitor la microfloră. adj., pl. microfioristici,-ce.
microfoileton (-fo-i-) Foileton de dimensiuni reduse; minifoileton. s.n., pl. microfoiletoane. microfon Dispozitiv care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice, folosit în radioteleviziune şi în telecomunicaţii. s.n., pl. microfoane. microfonic,-ă De microfon sau de microfonie. adj., pl. mic:rofonici.-ce.
microfonie 1. Reacţie acustică neplăcută, care se produce între microfonul şi difuzorul unui sistem electroa-custic, atunci când volumul amplificării depăşeşte o anumită limită. 2. Perturbaţii într-un sistem electroacustic datorită vibraţiei mecanice a componentelor acestuia.
3.	Slăbire a vocii, s.f, art. microfoma, g.-d. art. micro-foniei.
microfonist,-ă Tehnician specializat în amplasarea microfoanelor, s.m., pl. microfonişti; s.f, g.-d. art. microfonistei, pl. microfomste. microfosMă Fosilă microscopică, s.f, g.-d. art. micro-fosilei, pl. microfosile.
microfotocopie (-pi-e) Copie fotografică de dimensiuni foarte mici, obţinută prin microfotografie. s.f, art. microfotoCQpia, g.-d. art. microfotocQpiei, pl. microfo-tocopii, art. microfotocopiile. microfotografic,-ă Care se foloseşte în microfotografie. adj., pl. microfotografici,-ce. microfotografie 1. Fotografie reprezentând imaginea mărită a unor fiinţe sau obiecte microscopice, obţinută cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. 2. Fotografie de dimensiuni foarte mici. 3. Tehnica obţinerii microfotografiilor (1). s.f. art. microfoto-grafia, g.-d. arl. microfotografiei, pl. microfotografn, microfotografiile.
microfotometru Aparat folosit pentru determinarea, pe zone foarte mici, a opacităţii plăcilor fotografice, s.n., art. microfotometrul, pl. microfotomgtre. microfotoradiografie (-di-o-) Tehnică radiologică prin care se pot realiza radiografii pulmonare de dimensiuni reduse, s.f, art. microfotoradiografia, g.-d. art. microfotoradiografiei, pl. microfotoradiografji, art. microfotoradiografiile.
microfulger (met.) Fulger scurt, de mică intensitate. s.n., pl. microfulgere.
microgamet (biol.) Qamet mascul, s.m., pl. micro-gameţi.
microgenerator (tehn.) Generator de mică putere, s.n., pl. microgeneratoare.
microglosar 1. Glosar cu număr mic de cuvinte şi cu explicaţii sumare. 2. Glosar care înregistrează vocabularul specific al unei meserii, al unei activităţi etc. s.n., pl. microglosare.
micrografle 1. Studiul microscopic al unui obiect. 2. Studierea la microscop a structurii metalelor şi aliajelor metalice. 3. Scriere măruntă până la ilizibilitate. s.f., art. micrografia, g.-d. art. micrografiei. microgram Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. s.n., pl. micrograme, microgrup (în sociologie) Grup mic. s.n., pl. micro-grupuri.
microhală Hală (experimentală) de proporţii mici. s.f, g.-d. art. microhalei, pl. microhale. microhenry (fiz.) A milioana parte dintr-un henry. s.m., pl. microhgnry.
microhidrocentrală Hidrocentrală de putere mică. s.f, g.-d. art. microhidrocentralei._p/. microhidrocentrale. microimprimare (-cro-im-) înregistrare a undelor acustice pe plăci microsion. s.f, g-d. art. microimprimării, pl. microimprimări.
microinterval (-cro-in-) (muz.) Interval mai mic decât un semiton, s.n., pl. microintervale. microinterviu (-cro-in-) Interviu scurt şi concis, s.n., pl. microinterviuri.
microlit 1. Cristal microscopic care se găseşte în unele roci vulcanice. 2. (la pl.) Unelte şi arme mici din piatră, folosite în Comuna primitivă, s.n., pl. microlite. microMtic,-ă Referitor la microlit. adj., pl. microlitici,-
ce.
micrologie 1. Tratat despre corpurile microscopice. 2. Parte a anatomiei care studiază celulele, s.f, art. micrologia, g.-d. art. micrologiei. micromanometru (fiz.) Manometru special pentru variaţiile foarte mici de presiune, s.n., art. micro-manometrul, pl. micromanometre. micrometeorit (-te-o-) Meteorit de dimensiuni foarte mici. s.m., pl. micrometeoriţi.
micrometric,-ă 1. Referitor la micrometru sau la mi-crometrie. 2. (despre şuruburi) Al cărui filet este foarte fin şi precis prelucrat, adj., pl. micrometrici,-ce. micrometrie Disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor foarte mici. s.f, art. micrometria, g.-d. art. micrometriei.
micrometru1 (rar) Micron, s.m., art. micrometrul, pl. micromgtri, art. micrometrii.
micrometru2 Instrument care serveşte la măsurarea dimensiunilor mici şi foarte mici. s.n., art. micrometrul, pl. micrometre.
micromicetă Ciupercă mică, parazită sau saprofîtă, care nu poate fi văzută decât cu ajutorul aparatelor de mărit, s.f, g.-d. art. micromicetei, pl. micromicgte. micromilimetru Micron, s.m., art. micromilimetrul, pl. micromilimetri, art. micromilimgtrii. microminiaturiza tr. A miniaturiza în limite microscopice. vb. I, ind. prez. 3 m i crom in i aturizează.
microminiaturizare
728
microminiaturizare Acţiunea de a microminiaturiza. s.f., g.-d. art. microminiaturizării, pl. microminiaturizări. micromodul (electron.) Circuit realizat prin asamblarea ordonată şi de mare densitate a unor componente electronice distincte care pot fi testate înainte de asamblare. s.n., pl. micromodule.
micromolecular,-ă (fiz., despre substanţe) Cu micro-molecule. adj., pl. micromoleculari,-e. micromoleculă (fiz.) Moleculă cu un număr mic de atomi, s.f, g.-d. art. micromoleculei, pl. micromolecule. micromonografie Monografie de dimensiuni reduse. s.f, art. micromonografia, g.-d. art. micromonografiei, pl. micromonografii, art. micromonografiile, micromotor Motor electric de putere mică. s.n., pl. micromotoare.
micron Unitate de măsură pentru lungime egală cu a mia parte dintr-un milimetru; micrometru1-, micro-mili-metru. s.m., pl. microni.
micronezian,-ă (-zi-an) (Persoană) din Micronezia. adj., s.m. şi f, pl. micronezieni,-e. micronucleu Nucleul mic al celulei care alcătuieşte corpul unui infuzor. s.n., art. micronucleul, pl. micronuclee. microobiect (-cro-o-) Obiect sau sistem de dimensiuni foarte mici. s.n., pl. microobiecte. microohm (-cro-om) Unitate electrică de rezistenţă egală cu a milioana parte dintr-un ohm. s.m., pl. microohmi. microordinator (-cro-o-) Microcalculator, s.n., pl. micro-ordinatoare.
microorganism (-cro-o-) Denumire pentru organismele microscopice, s.n., pl. microorganisme, micropaleontologie Ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. s.f, art. micropaleontologia, g.-d. art. micropaleontologiei.
microparticulă Particulă materială foarte mică. s.f, g.-d. art. microparticulei, pl. micropaticule. micropil Canal microscopic situat în partea apicală a ovulului plantelor superioare, prin care tubul polinic pătrunde la oosferă. s.n., pl. micropile. microporos1 Cauciuc sintetic poros din care se confecţionează talpa unor obiecte de încălţăminte, s.n. microporos2,-oasă (despre cauciucul sintetic) Care are o structură asemănătoare cu a buretelui artificial. adj.,pl. microporoşi,-oase.
microprocesor Circuit integrat de mare complexitate, specializat pentru operaţii de calcul, s.n., pl. microprocesoare.
microproducţie (-ţi-e) Producţie de serie mică. s.f, art. microproducţia, g.-d. art. microproducţiei, pl. microproducţii, art. microproducţiile. microprotai Protal bărbătesc, s.n., pl. microprotale. micropsie Tulburare a vederii datorită căreia obiectele sunt percepute mai mici decât sunt în realitate, s.f, art. micropsia, g.-d. art. micropsiei, pl. micropsii, art. micropsiile.
microradiografie (-di-o-) Radiografie efectuată pe un film de dimensiuni reduse, care poate fi mărită ulterior până la dimensiunile necesare, s.f, art. microradiografia, g.-d. art. microradiografiei, pl. microradiografii, art. microradiografiile.
microradioscopie (-di-o-) Radioscopie de dimensiuni reduse, s.f, art. microradioscopia, g.-d. art. microra-dioscopiei, pl. microradioscopii, art. microradiosco-piile.
microraiQn (-ra-ion) Parte din teritoriul unui oraş, având între 5.000 şi 15.000 de locuitori, cuprinzând locuinţe, şcoli, magazine etc. s.n., pl. microraioane. microreacţie (re-ac-ţi-e) Reacţie chimică între cantităţi foarte mici de substanţă, s.f., art. microreacţia, g.-d. art. microregcţiei, pl. microreacţii, art. microreac-ţiile.
microreceptor Ansamblu format din microfonul şi receptorul telefonic cu legăturile aferente, s.n., pl. micro-receptoare.
microrecital Recital cu program scurt; minirecital. s.n., pl. micro recital uri.
microreligf (-li-ef) (geol.) Formă de relief de mică altitudine. s.n., pl. microreliefiiri. microni Ril îngust şi de turaţie joasă, s.n., pl. micronle. microrjlă (rar) Bandă de magnetofon, s.f, g.-d. art. microrilei, pl. microrile.
microscop Instrument optic bazat pe un sistem de lentile, care măreşte foarte mult obiectele mici. s.n., pl. microscoape.
microscopic,-ă 1. Care nu se poate vedea decât la microscop. 2. (fig.) Foarte mic, minuscul, adj., pl. microscopici,-ce.
microscopie Examinare făcută cu microscopul, s.f, art. microscopia, g.-d. art. microscopiei, pl. microscopii, art. microscopiile.
microsecundă (fiz.) Unitate de timp egală cu a milioana parte dintr-o secundă, s.f, g.-d. art. microsecundei, pl. microsecunde.
microseism Cutremur de intensitate mică. s.n., pl. microseisme.
mic ros ion (-si-on) Disc muzical de calitate superioară care permite înregistrări de lungă durată, s.n., pl. micro-sioane.
microsistem (în sintagma) ~ social = sistem de integrare socială a unui individ sau a unui grup mic. s.n., pl. microsisteme.
microsociolog (-ci-o-) (rar) Reprezentant, adept al microsociologiei. s.m.. pl. microsociologi. microsociologic,-ă (-ci-o-) Care aparţine microsociologiei. adj., pl. microsociologici,-ce. microsociologie (-ci-o-) Studiul formelor de sociabilitate în cadrul grupurilor sociale mici (elevii dintr-o clasă, muncitorii dintr-o echipă etc.). s.f., art. microsoci-ologia, g.-d. art. microsociologiei. microsomje Nanism, s.f, art. microsomia, g.-d. art. microsomiei.
microspor (bot.) Spor la unele criptogame, care dă naştere unui protal mascul, s.m., pl. microspori. microsporange Sporange în care se dezvoltă micro-sporii. s.n., pl. microsporange. microsporie (med.) Micoză. s.f, art. microsporia, g.-d. art. microsporiei, pl. microsporii, art. microsporjjle. microsporocit (bot.) Celula-mamă a polenului, care are în nucleu două rânduri de cromozomi, aduşi de gametul femei şi de cel mascul, s.n., pl. microsporocite. microsporofilă Frunză pe care se dezvoltă microsporan-gele. s.f, g.-d. art. microsporofilei, pl. microsporoflle. microsporogeneză (bot.) Proces de formare a micro-sporilor Ia plante cu flori, s.f, g.-d. art. microsporo-genezei, pl. microsporogeneze. microstagiune (-gi-u-) Stagiune teatrală de scurtă durată, de obicei în cadrul unei deplasări, s.f., g.-d. microstagiunii, pl. microstagiuni. microstructură Structură a materialelor, observată cu ajutorul microscopului. l~ socială = totalitatea relaţiilor personale şi interpersonale şi a relaţiilor de integrare care definesc existenţa socială a unui individ, s.f, g.-d-art. microstructurii, pl. microstructuri, microtelefgn Receptor telefonic, cu dispozitiv de format numărul ataşat la el. s.n., pl. microtelefoane. microtidă (la pl.) Familie de rozătoare din care face parte şoarecele de câmp; (la sg.) animal din această familie. s.f, g.-d. art. microtidei, pl. microtide.	„
microtom Instrument cu ajutorul căruia se pot tăia fel» foarte subţiri, de câţiva microni, dintr-un corp, pentru a putea fi cercetate la microscop, s.n., pl. microtoame.
729
mieluşor
rnicrotransmiţător Transmiţător de dimensiuni reduse, s.n., pl. microtransmiţătoare. microtraumatism (med.) Traumatism de mică intensitate, care prin repetare frecventă poate deveni cauza unei boli profesionale, s.n., pl. microtraumtisme. microtran (fiz.) Ciclotron de tip special folosit pentru accelerarea electronilor, s.n., pl. microtroane. microturbjnă Turbină de dimensiuni reduse folosită în microhidrocentrale. s.f, g.-d. art. microturbinei, pl. microturbine.
microundă Undă hertzianâ a cărei lungime de undă este cuprinsă între 1 cm şi 1 m. s.f, g.-d. art. microundei, pl. microunde.
microunivers Microcosmos, s.n., pl. microuniversuri. mlcrouzină Uzină(-şcoală) de proporţii reduse, s.f, g.-d. art. microuzinei, pl. microuzine. microvolt Unitate de forţă electromotoare sau de diferenţă de potenţial, egală cu a milioana parte dintr-un volt. s.m., pl. microvolţi.
microvoltmetru Instrument de măsură a tensiunilor joase de ordinul milionimilor de volt. s.n., art. micro-voltmetrul, pl. microvoltmetre. microwatt (fiz.) A milioana parte dintr-un watt. s.m., art microwattul, pl. microwaţi. microzoar (-zo-ar) (la pl.) încrengătură de animale de apă foarte mici care se pot vedea numai la microscop; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. microzoare. microzonă 1. Regiune din masa solului arabil în care sunt grupate particule cu funcţiuni biochimice identice. 2. (în sociologie) Zonă de mică întindere, s.f., g.-d. art. microzonei, pl. microzone.
micsandră Plantă din familia cruciferelor, cu flori albe, roşii, albastre sau violete, plăcut mirositoare, s.f., g.-d. art. micsandrei, pl. micsandre, micsandră-de-munte Plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare, s.f., g.-d. art. micsandrei-de-munte, pl. micsandre-de-munte. micsandră-sălbatică Micsandră-de-munte. s.f., g.-d. art. micsandrei-sălbatice, pl. micsandre-sălbatice. micşar,-oară (rar) Micuţ. [var. micuşor,-oară adj.} adj.,pl. micşori,-oare.
micşora 1. tr. şi refl. A (se) face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.) 2. tr. A reduce, a scădea preţul, valoarea etc. [var. (înv., pop.) micşura vb.] vb. I, ind. prez. 3 micşorează.
micşorare Acţiunea de a (se) micşora, s.f, g.-d. art. micşorării, pl. micşorări.
micşorei,-Jcă (pop.) Diminutiv al lui micşor, adj., pl. micşorei,-ele.
mjcşorime (rar) Micime, s.f, g.-d. art. micşorimii. micşunea/micşunică Plantă din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galben-aurii. /Când va face plopul mere şi răchita ~ele = niciodată, //(pop.) Micsandră, s.f, art. micşuneaua/micşumca, g.-d. art. micşunelei, pl. micşunele, art. micşunelele. mjcşura v. micşora.
micturiţie (-ţi-e) Nevoie permanentă de a urina, s.f, art. micturiţia, g.-d. art. micturiţiei. micţiune (-ţi-u-) Urinare, s.f, g.-d. art. micţiunii, pl. micţiuni.
micuşar. oară v. micşor, micuţ,-ă Diminutiv al lui mic. adj., pl. micuţi,-e. micuţgl,-ea (pop.) Diminutiv al lui micuţ, adj., pl. micuţei,-gle.
midi (despre lungimea fustei) Care ajunge până la jumătatea gambei, adj. invar.
midie (-di-e) Animal marin comestibil, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, s.f, art. midia, g -d. art. midiei, pl. midii, art. midiile.
midinetă Tânără lucrătoare sau vânzătoare în magazinele sau în casele de modă pariziene, s.f, g.-d. art. midinetei, pl. midinete.
midriatic,-ă (-dri-a-) Care provoacă midriaza. adj., pl. midriatici,-ce.
midriază (-dri-a-) Dilatare a pupilei, care poate surveni fiziologic sau patologic, s.f, g.-d. art. midriazei, pl. midriaze.
mie1 Număr care în numărătoare are locul între 999 şi 1001. //(cu val. adj.) O ~ de ani. (la pl., adesea prin exagerare) Mii de glasuri, //(s.) Unde merge ~a, meargă şi suta. ICu ~iile (sau cu ~a) = în număr foarte mare. Mii şi sute sau mii şi mii = extrem de mulţi. A avea o ~ şi o sută pe cap = a avea forte multă treabă sau griji. num. card.
mje2 Număr abstract egal cu o mie1. //Bancnotă a cărei
valoare este de o mie^ de lei. s.f., o.vt. mis, g.-d. ort. miei;
pl. mii, art. miile.
mied Hidromel. s.n., pl. mieduri.
miel Puiul (mascul al) oii. /Zăpada ~ilor = zăpadă
care cade uneori primăvara târziu. //Blana prelucrată a
puiului oii; carnea acestui animal, s.m., pl. miei, art.
mieii.
mielărea Arbust ornamental, înalt până la 1 m, cu flori mici, violete, plăcut mirositoare, s.f, art. mielăreaua, g.-d. art. mielărelei, pl. mielărele, art. mielărelele. mjelea, mia Referitor la 1000. Al ~. Al o ~a. A ~a. A o ~a. num. ord.
mielencefal (mi-e-) (anat.) Bulb rahidian. s.n., pl. mi-elencefale.
mielină (mi-e-) Teacă ce înveleşte fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi graşi etc. s.f, g.-d. art. mieHnei, pl. mieline.
mielinic (mi-e-) (în sintagma) Nerv ~ = nerv învelit într-o teacă de mielină. adj., pl. mielinici. mielinizare (mi-e-) (biol.) Proces "de formare şi acoperire a fibrelor nervoase cu mielină. s.f, g.-d. art. mielinizării, pl. mielinizări.
mieNtă (mi-e-) Inflamaţie a măduvei osoase sau a mă-duvei spinării, s.f, g.-d. art. mielitei, pl. mielite. mieloblast (mi-e-) (biol.) Celulă tânără din măduva osoasă, care produce leucocitele polinucleate din sânge. s.n.
mielocit (mi-e-) Celulă precursoare a leucocitelor, care se găseşte normal în măduva osoasă roşie şi care apare în sânge în cazuri de leucemie, s.n., pl. mielocite. mielografie (mi-e-) (med.) Investigaţie radiologică a canalului medular şi a formaţiilor celulare din măduva formatoare de sânge, s.f, art. mielografia, g.-d. art. mielografiei, pl. mielografii, art. mielografiile. mielogramă (mi-e-) Determinare a elementelor celulare din măduvă, utilizată pentru stabilirea diagnosticului în unele boli sangvine, s.f., g.-d. art. mielogramei, pl. mielograme.
mielom (mi-e-) Tumoare a măduvei osoase, s.n., pl. mieloame/mielfimuri.
mielopatie (mi-e-) Denumire generică pentru bolile măduvei spinării, s.f, art. mielopatia, g.-d. art. mielo-patiei, pl. mielopatii, art. mielopatnle. mielază (mi-e-) (med.) Leucemie, s.f, g.-d. art. mie-lozei, pl. mielQze.
mieluş,-ă (rar) Mieluşel, s.m., pl. mielaşi; s.f., art. mieluşa, ş.-d. art. mieluşei, pl. mieluşe. mieluşei (pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice, s.m. pl., art. mieluşeii, mieluşel,-ea/-ică Diminutiv al lui miel; mieluş, mieluşor, mieluţ. s.m., pl. mieluşei, art. mieluşeii; s.f, art. mieluşeaua/mieluşica, g.-d. art. mieluşelei, pl. mieluşele, art. mieluşelele.
mieluşar (rar) Mieluşel, s.m., pl. mieluşeri.
mieluţ
730
mieluţ,-ă Mieluşel, s.m., pl. mieluţi; s.f, g.-d. art. mieluţei, pl. mieluţe.
miercurea în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare, adv. miercuri A treia zi a săptămânii, s.f, art. miercurea, pl. miercuri, art. mifircurile.
miere Substanţă semilichidă, dulce şi aromată, produsă de albine din nectarul florilor. Huna de - = prima lună din viaţa conjugală. De~ = generos, bun. //Nectarul florilor. s.f, g.-d. art. mierii.
mierea-ursului Nume dat unor specii de plante erbacee, cu frunze păroase şi flori albastru-violete sau roşii. s.f. art., g.-d. art. mierii-ursului. mieriu1,-ie (rar) Albastru (deschis), adj., pl. mierii. mieriu2,-je De culoarea mierii, adj., pl. mierii, mierlă Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben şi cu pene negre, /- sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului, s.f, g.-d. art. mierlei, pl. mierle, mierlăi v. miorlăi. mierlăitor,-oare v. miorlăitor, mierli intr. (arg.) A muri. ind. prez. I sg. şi 3 pl. o mierlesc, imperf. 3 sg. o mierlea, perf. c. 3 sg. a mierlit-o; conj. prez. 3 să o mierlească; ger. mierlind-o. mierlică (rar) Mierliţă. s.f, g.-d. art. mierlicii, pl. mier-lici.
mierliţă Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierluşcă, mierluţă1. s.f., g.-d. art. mierliţei, pl. mierliţe. mierloi Bărbătuşul mierlei, s.m., pl. mierloi, art. mier-Iqü.
mierluşcă (reg.) Mierliţă. s.f. g.-d. art. mierluştei, pl. mierluşte.
mierluţă1 (pop.) Mierliţă. s.f, g.-d. art. mierluţei, pl. mierluţe.
mierluţă2 Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluţe şi cu tulpina ramificată, s.f, g.-d. art. mierluţei, pl. mierluţe.
mieros,-oasă l. (despre vorbe, privire) Dulce, plăcut, //(fig.) Care arată o amabilitate exagerată; fals, ipocrit.
2.	(rar, despre albine) Care produce multă miere, adj., pl. mieroşi,-oase.
mierţă (reg.) Unitate de măsură pentru cereale, folosită în trecut în Moldova şi în Transilvania, s.f, g.-d. art. mierţei, pl. mierţe.
mieuna (mie-u-) intr. (despre pisici) A scoate strigătul caracteristic speciei, [var. mioni vb.\ vb. I, ind. prez. 3 miaună; conj. prez. 3 să miaune. mieunat (mie-u-) Faptul de a mieuna; strigătul caracteristic al pisicii; miaun, miaut, s.n., pl. mieunaturi. miez1 1. Partea interioară, mai moale, a unui fruct, a pâinii etc. 2. Partea centrală a unui lucru; (spec.) partea comestibilă a unei nuci. IA hrăni (sau a creşte pe cineva) cu ~ de nucă = a ţine pe cineva în huzur. 3. (fig.) Partea esenţială a unei probleme; semnificaţie. /Cu ~ = cu tâlc, substanţial. s.m.,pl. miezi/mieji. miez2 (tehn.) Parte a unei forme de turnătorie cu ajutorul căreia se obţin goluri în piesele turnate, s.n., pl. miezuri.
miez3 (în expr.) ~ul nopţii sau ~ de noapte = ora 12 noaptea; perioadă din jurul orei 24; toiul nopţii. ~ul zilei = ora
12	ziua; perioadă din jurul orei 12 ziua; toiul zilei, amiază. ~ul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii), s.n.
miezos,-Ojlsă Cu mult miez. //(fig.) Plin de conţinut; valoros, important, adj., pl. miezoşi.-oase. miezuină (-zu-i-) (pop.) 1. Răzor între ogoare. 2. Gard care desparte două case. s.f, g.-d. art. miezumii, pl. miezuini.
miezuitor,-oare (-zu-i-) Muncitor într-o turnătorie care pregăteşte miezul tiparelor în care se toarnă metalul
topit, s.m., pl. miezuitori; s.f, g.-d. art. miezuitoarei, pl miezuitoare.	’	'
migală Minuţiozitate şi scrupulozitate în efectuarea unei munci; migăleală. s.f, g.-d. art. migalei. migăi v. migăli.
migăleală Migală, s.f., g.-d. art. migălelii. pl. migăleli. migăli tr. şi intr. A lucra cu răbdare şi minuţiozitate! //A lucra tară spor. [var. migăi vb.} vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. migălesc, imperf. 3 sg. migălea; conj. prez. 3 să migălească.
migăHre Acţiunea de a migăli, s.f., g.-d. art. migăHrii, pl. migăliri.	"	’
migălitură Lucru executat cu migală, s.f, g.-d. art. migăliturii, pl. migălituri.
migălos,-oasă 1. Care lucrează cu migală. 2. Care cere migală, adj., pl. migălaşi.-oase. migdal Arbore mediteraneean din familia rozaceelor, cu flori albe sau trandafirii şi cu fructe comestibile, s.m., pl migdali.
migdalat,-ă (despre ochi) De forma migdalei; alungit. adj., pl. migdalaţi,-te.
migdală Fructul migdalului, de formă alungită, cu sâmburele comestibil, s.f, g.-d. art. migdalei, pl. migdale, migmatit Rocă metamorfîcă formată prin pătrunderea magmei granitice între roci sedimentare, [var. mig-matită s.f] s.n., pl migmatite. migmatită v. migmatit.
migmă (înv.) Amestec de liant, agregat mărunt şi apă, în care se pune cărămidă pisată şi care este folosit în zidărie, s.f, g.-d. art. migmei, pl. migme. mignonă (gno pron. nio) (fr., poligr.) Colonel2, s.f, pl. mignone.
migra intr. 1. (despre populaţii) A se deplasa în masă de pe un teritoriu pe altul. 2. (despre unele animale, mai ales despre păsări şi peşti) A se muta în masă dintr-o regiune în alta în anumite perioade ale anului, pentru reproducere, în căutarea hranei etc. 3. (fiz., despre particule) A se deplasa într-o anumită direcţie sub acţiunea a diferiţi factori, vb. /, ind. prez. 3 migrează, migrare Acţiunea de a migra, s.f, g.-d. art. migrării, pl. migrări.
migrator,-oare Care migrează; migratoriu. adj., pl. migratfiri,-oare.
migratoriu,-ie (rar) Migrator, adj., pl. migratorii, migraţie (-ţi-e) Faptul de a migra; deplasare în masă de pe un teritoriu pe altul, s.f, art. migraţia, g.-d. art. migraţiei, pl. migraţii, art. migraţiile.	_
migraţiune (-ţi-u-) (înv.) Migraţie. s.f, g.-d. art. mi-graţiijnii, pl. migraţiuni.
migrenă Durere intensă de cap, de obicei pe o singură parte, s.f, g.-d. art. migrenei, pl. migrene, mihalţ Peşte răpitor de apă dulce, în formă de fus, acoperit cu solzi de culoare brună-verzuie. s.m., pl. mihalţi-mihoho Cuvânt care imită nechezatul calului, interj. mihona/mihoni intr. (reg.) A necheza, vb. I/IV, ind. prez. 3 sg. mihonă/mihoneşte.
mihoti intr. (reg.) A necheza, vb. IV, ind. prez. 3 sg. mi-hoteşte, imperf. 3 sg. mihoteg; conj. prez. 3 să mihotească. mihrab Altar aflat într-o moschee, bogat ornamentat şi orientat spre Mecca. s.n.
miilea, mia (mi-i-) Referitor la mii. Al două Á două ~. num. ord.
miime 1. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, s.f, g.-d. art. miimii, pl. miimi. miişoară (mi-i-) (fam.) Diminutiv al lui mie. s.f, g.-d-art. miişoarei, pl. miişoare.
mijă (reg., în expr.) De-a ~a = nume dat la două jocuri de copii: a) de-a v-aţi ascunselea; b) de-a baba oarba. s.f, art. mija, g.-d. art. mijii, pl. miji.
731
miliardelea
mijeală (rar) Mijire. s.f., g.-d. art. mijelii, pl. mijeli. miji intr. 1. Á începe să se zărească; a apărea, a se ivi, IA ~ (sau refl. impers.) a se ~ de ziuă = a se face ziuă. Ă(-i) ~ (cuiva) mustaţa = a începe să-i crească unui tânăr mustaţa; a fi pe punctul de a deveni bărbat. 2. (despre plante, iarbă) A încolţi, a răsări. 3. A închide pe jumătate ochii pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. Iltr. Mijea ochii, //(despre ochi) A se închide (de somn, de oboseală), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mijesc, imperf. 3 sg. mijea; conj. prez.
3 să mijească.
mijire Acţiunea de a miji; mijeală. s.f, g.-d. art. mijirii, pl. mijiri.
mijitor,-oare (rar) Care mijeşte, adj.. pl. mijitori,-oare. mijloc1/mijloc1 1. Procedeu, metodă, mod de a acţiona; posibilităţi materiale sau băneşti de care dispune cineva pentru un anumit scop. //Posibilitate. 2. (la pl.) Unelte, utilaje. /~ce de muncă = lucruri cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii pentru a le transforma potrivit scopului urmărit. ~ce de producţie = totalitatea mijloacelor de muncă şi a obiectelor muncii pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. ~ce de circulaţie = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor.
3.	(concr.) Avere, bani, fonduri, s.n., pl. mijloace /mijloace.
mjjloc2/mijloc2 1. Punct situat la egală distanţă de extremităţi; centru; loc situat în interior la oarecare distanţă de margine; spaţiul care separă două persoane sau două lucruri. /De ~ = situat între limita superioară şi cea inferioară. La ~ = aproximativ în centru. A fi la ~ = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la ~ = a fi ceva nelămurit. 2. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace şi şolduri; talie. /A apuca (sau a prinde) de - = a petrece braţul în jurul taliei cuiva. 3. (înv.) Mediu, ambianţă.
4.	Moment situat la aceeaşi depărtare de începutul şi sfârşitul unei acţiuni, al unei perioade de timp. /La - = între două momente. în -ul = în toiul... Cale sau drum de - = poziţie intermediară între două extreme; soluţie moderată sau de compromis, s.n.
mjjlocar,-ă (reg.) Mijlocaş, adj., pl. mijlocari,-e. mijlocaş,-ă A. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinţe) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru. 2. (Sportiv) care acţionează între linia de apărare şi cea de atac a unei echipe. B. (înv.) (Ţăran sau ţărănime) care poseda pământ şi alte mijloace de producţie cu care îşi câştiga existenţa, adj., s.m. şi f, pl. mijlocaşi,-e. mijlocgl Diminutiv al lui mijloc, s.n., pl. mijlocele. mijloci 1. intr. A interveni pe lângă cineva în favoarea altcuiva. 2. tr. A înlesni, a ajuta. HA realiza, a media relaţia dintre alţi doi termeni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mijlo-cgsc, imperf. 3 sg. mijlocea; conj. prez. 3 să mijlocească, mijlocire Acţiunea de a mijloci. /Prin -a = prin intermediul, cu ajutorul, s.f., g.-d. art. mijlocirii, pl. mijlociri, mijlocitor,-oare Persoană care mijloceşte; intermediar. s-n., pl. mijlocitori; s.f., g.-d. art. mijlocitoarei, pl. mijlocitoare.
mijlociu,-ie 1. De mijloc, care se găseşte la mijloc.
2-	Care se situează între extrema superioară şi cea inferioară (în ceea ce priveşte volumul, calitatea, valoarea etc.). 3. (şj s.) Al doilea născut dintre trei fraţi. 4. (sport) Categorie - mare (şi s.f.) = categorie de greutate la box, lupte şi haltere situată între semimijlocie şi semigrea. Categorie - mică (şi s., f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 şi 71 kg la box şi 68 şi 73 kg ■a lupte, adj., pl mijlocii, mijoarca (reg.) Mijă. s.f. art., neart. mijoarcă. mikado împăratul Japoniei, s.m., art. mikadoul. milacop Peşte de mare de culoare argintie dungată cu brun. s.m., pl. milacopi.
milady (miledi) (angl.) Titlu care se dădea, în trecut, femeilor din familiile nobile, s.f., g.-d. art. lui milady. milanez1 Tricot de mătase folosit pentru confecţionarea obiectelor de lenjerie, s.n. milanez2,-ă (Locuitor) din Milano, adj., s.m. şi f, pl. milanezi,-e.
milă1 1. Sentiment de compătimire pentru suferinţa sau nenorocirea cuiva. /Fără - = crud, nemilos. De - sau de -a cuiva = dintr-un sentiment de compătimire. De silă, de - = vrând-nevrând. A fi vrednic de - = a se afla într-o situaţie jalnică. A-i plânge (cuiva) de - = a fi cuprins de părere de rău pentru suferinţele cuiva. A avea - de = a se purta cu menajamente faţă de cineva. (Ţi-e) mai mare -a = se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire, (pop.) Fără - de păcat = fără teama de a greşi. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomană. IA cere - = a cere îndurare. 3. Stare jalnică în care se află cineva. 4. înţelegere, bunătate, îngăduinţă. /A nu avea (sau a nu afla) - (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoinţă (undeva sau la cineva). //(în credinţele religioase) Graţie divină, îndurare. /Unde pune el mâna, pune Dumnezeu ~a, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (în limbaj bisericesc) Dumnezeu să-şi facă - - Dumnezeu să se îndure de cineva. A lăsa (pe cineva) în -a Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorţii, (fam.) Dumnezeu cu -a! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! -a Domnului = slavă Domnului!
5.	(înv.) Prin (sau din, cu) -a lui Dumnezeu, formulă de introducere în actele vechi, în actele administrative etc. s.f.,g.-d. art. milei.
mila2 Unitate de măsură pentru lungime, egală cu
1.609,3 m, folosită în SUA şi în Marea Britanie. I- marină = unitate de măsură pentru lungimi, folosită în navigaţia maritimă, egală cu 1.852 m. s.f, g.-d. art. milei, pl. mile. mildiograf (-di-o-) Aparat care detectează condiţiile producerii manei la viţa-de-vie. s.n., pl. mildiografe. milenar,-ă Care există de o mie de ani; (p. ext.) care există de mii de ani. adj., pl. milenari,-e. mileniu Perioadă de o mie de ani. s.n., art. mileniul, pl. milenii, art. mileniile.
milepor Gen de polip care trăieşte în colonii, formând un schelet calcaros masiv, s.m., pl. milepari. mîlesim (livr.) 1. Cifra 1 care indică mia în exprimarea miilor în cifre. 2. Cifră (sau cifre) de pe o monedă, o marcă poştală etc., care indică data de emitere, o aniversare etc. [var. milezimă s./T] s.n. milezimă v. milesim.
miliamper (-li-am-) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric egală cu o miime dintr-un amper. s.m., pl. miliamperi.
miliampermetru Ampermetru pentru măsurarea intensităţilor reduse ale curentului electric, s.n., art. mili-ampermetrul, pl. miliampermstre. miliar1 (-li-ar) Stâlp sau piatră aşezată la marginea drumurilor principale din milă în milă sau din kilometru în kilometru pentru a indica distanţele, s.n., pl. miliare. miliar2,-ă (-li-ar) Care este aşezat la marginea drumurilor principale din milă în milă. adj., pl. miliari,-e. miliar3,-ă (-li-ar) (med., despre unele formaţiuni) De forma unui bob de mei. /Tuberculoză ~ — granulie. adj., pl. miligri,-e.
miliard1 (-li-ard) Număr egal cu o mie de milioane; bi-lion; (p. ext., la pl.) număr considerabil, num. card. miliard2 (-li-ard) O mie de milioane; un bilion. Un-de lei. s.n.,pl. miliarde.
miliardar,-ă (-li-ar-) Persoană care posedă o avere evaluată în miliarde, s.m., pl. miliardari; s.f., g.-d. art. miliardarei, pl. miliardare.
miliardelea, miliarda (-li-ar-) Referitor la miliarde. Al două ~. A două —. num. ord.
miliardime
732
miliardime (-li-ar-) Număr egal cu a miliarda parte dintr-un întreg, s.f., g.-d. art. miliardimii, pl. miliardimi. miiiarduiea, miliarda (-li-ar-) Referitor la un miliard. A~. A o~. num. ord.
milibar Unitate de măsură pentru presiune, egală cu o miime de bar. s.m., pl. milibari. milieu (-lieu). Obiect de ornament, din pânză brodată sau din dantelă, care se aşază pe o mobilă, s.n., art. milieul, pl. milieuri.
miligram Unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu a mia parte dintr-un gram. s.n., pl. miligrame. milihgnri (fiz.) A mia parte dintr-un henri, s.m., pl. milihenri.
mililambert (fiz.) A mia parte dintr-un lambert. s.m., pl. mililamberţi.
miliMtru Unitate de măsură pentru volum, egală cu a mia parte dintr-un litru, s.m., art. miliHtrul, pl. mililitri, art. mililitrii.
milimetric,-ă 1. De mărimea unui milimetru; (p. ext.) foarte mic. //(adv.) Cu mare exactitate. 2. Gradat în milimetri. /Hârtie ~ = hârtie liniată orizontal şi vertical din milimetru în milimetru, adj., pi milimetrici,-ce. milimgtru Unitate de măsură pentru lungime egală cu a mia parte dintr-un metru, s.m., art. milimetrul, pl. milimetri, art. milimetrii.
milino (rar) Pânză de in foarte subţire, s.n., art. mili-noul.
milioanelea, milioana (-li-oa-) Referitor la milioane.
Al două ~. A două ~. num. ord.
milion1 (-li-on) Număr egal cu o mie de mii. /(fam.)
De ~oane = excepţional, extraordinar, num. card.
milion2 (-li-on) O mie de mii. Un ~ de lei. s.n., pl.
milioane.
milionar,-ă (-li-o-) Persoană care posedă o avere evaluată în milioane (de lei, de dolari etc.). s.m., pl. milionari; s.f, g.-d. art. milionarei, pl. milionare, milionime (-li-o-) Număr egal cu a milioana parte dintr-un întreg, s.f, g.-d. art. milionimii, pl. milionimi, mili&nulea, milioana (-li-o-) Referitor la un milion. Al ~. Al un ~. A ~. A o ~. num. ord. miliröntgen (ge pron. ghe) (fiz.) A mia parte dintr-un röntgen, s.m., pl. miliröntgeni. milisecundă A mia parte dintr-o secundă, s.f, g.-d. art. milisecundei, pl. milisecunde.
milita intr. A desfăşură o activitate intensă într-un domeniu social, politic sau cultural; a lupta pentru un principiu, o cauză. vb. I, ind. prez. 3 militează, militant,-ă (Persoană) care militează pentru un principiu, pentru o cauză, adj., s.m. şi f, pl. militanţi,-te. militantism Concepţie, activitate de militant, s.n. militar,-ă I. adj. Care se referă la armată sau la militari. /Serviciu (sau stagiu) ~ = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze în cadrul armatei toţi bărbaţii valizi.
II.	s.m. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care efectuează stagiul militar, adj., s.m., pl. militari,-e. militarism Politică de subordonare a activităţii unui stat intereselor de dezvoltare a potenţialului militar şi de pregătire pentru război, s.n.
militarist,-ă (Adept) al militarismului, adj., s.m. şi f., pl.' militarişti,-ste.
militariza tr. A subordona teritorii, întreprinderi etc. unui regim militar sau unor scopuri militare, vb. I, ind. prez. 3 militarizează.
militarizare Acţiunea de a militariza, s.f, g.-d. art. militarizării, pl. militarizări, militărgsc,-ească Militar, adj., pl. militărgşti. militărgşte Ca militarii; ostăşeşte, adv. militărie Serviciu, stagiu militar. /A lua (pe cineva) la~ = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar, (fam.) A face ~ cu cineva = a se purta cu cineva
aspru. A se pune cu ~a pe cineva = a crea cuiva un program strict, sever, s.f., art. milităm, g.-d. art. milităriei. milităroi (rar) Augmentativ depreciativ al lui militar s.m.,pl. milităroi, art. milităroii.	'
milităros,-oasă Specific militarilor, de militar; (p. ext.) aspru, rigid, adj., pl. milităroşi,-oase. miliţea Mică plantă erbacee cu frunze aşezate în rozete şi cu flori roz. s.f, art. miliţeaua, g.-d. art. miliţelei, pl. miliţele, art. miliţelele.
miliţian,-ă (-ţi-an) I. s.m. şi f. Persoană aflată în serviciul miliţiei (1). II. s.m. Soldat din miliţie (2). s.m., pl. miliţieni; (rar) s.f, g.-d. art. miliţignei, pl. miliţiene. miliţiancă (-ţi-an-) Femeie aflată în servicul miliţiei (I). s.f, g.-d. art. miliţiencei, pl. miliţience. miliţie (-ţi-e) 1. (în fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie de stat, care avea drept scop menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; reprezentanţii acestei instituţii; (p. ext.) clădirea în care îşi avea sediul această instituţie. 2. (în vechea organizare militară) Armată nepermanentă sau de rezervă, s.f, art. miliţia, g.-d. art. miliţiei, pl. miliţii, art. miliţiile, miiivolt Unitate de măsură pentru tensiunea electrică, egală cu o miime de volt. s.m., pl. milivolţi. miiivoltmetru Instrument de măsură pentru tensiuni electrice foarte joase, s.n., art. milivoltmetml, pl. mili-voltmetre.
miliwatt (fiz.) A mia parte dintr-un watt. s.m., pl. mili-waţi.
millefeuille (milftti) (fr.) Plăcintă din foi garnisită cu cremă. s.n.
millefiori (it.) Nume dat obiectelor de sticlă în interiorul cărora se poate vedea un fel de mozaic reprezentând flori, s.f, pl. millefiori.
millent Sulfură naturală de nichel, de culoare galbenă şi cu luciu metalic, s.n., pl. millerite. milog,-oagă Cerşetor (infirm). //Persoană care se roagă de cineva cu insistenţă, //(reg.) Om infirm, s.m., pl. milogi; s.f, g.-d. art. miloagei, pl. miloage. milogeală Faptul de a se milogi, s.f, g.-d. art. milogelii, pl. milogeli.
milogi refl- 1 • A cere de pomană; a cerşi. 2. A cere ceva cu stăruinţă, la modul înjositor, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se milogeşte, imperf. 3 sg. se milogea; conj. prez. 3 să se milogească.
milogire (rar) Acţiunea de a se milogi, s.f, g.-d. art. milogirii, pl. milogiri.
milogit,-ă (rar, despre voce) Plângător, plângăreţ, adj. pl. milogiţi,-te.
milord (înv.) Termen de adresare faţă de un lord. s.m., pl. milorzi.
milos,-oasă 1. Plin de milă faţă de necazurile sau de suferinţele altuia; înţelegător, bun. 2. Care dă de pomană, darnic, adj., pl. miloşi,-oase. milosârdie (înv.) Milă, îndurare, s.f, art. milosârdia, g.-d. art. milosârdiei, pl. milosirdii, art. milosârdiile. milostenie (-ni-e) Binefacere, pomană; (spec.) danie făcută unei biserici, s.f, art. milostenia, g.-d. art. milosteniei, pl. milostenii, art. milosteniile, milostiv,-ă 1. Milos, iertător; (p. ext.) blând, bun. //(s.m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Darnic, generos. adj.,pl. milostivi,-e.
milostivă (bot.) Veninariţă. s.f, g.-d. art. milostivei, milostivi refl. A avea milă de cineva; a se îndupleca, a se înduioşa, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se milostivgşte, imperf. 3 sg. se milostivea; conf prez. 3 să se milo-stivească.
milostivire Faptul de a se milostivi, s.f, g.-d. art. milostivirii, pl. milostiviri.
milui tr. 1. A da cuiva de pomană. //(înv.) A face o danie, a dărui. 2. A se arăta milos faţă de cineva, a se îndura faţă
733
mineriadă
de cineva, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pi miluiesc, imperf. 3 sg. miluia; conj. prez. 3 să miluiască, miluire Acţiunea de a milui. s.f, g.-d. art. miluirii, pl. miluiri.
miluitor,-oare (-lu-i-) (înv.) Darnic, adj., pl. milu-itQri.-oare.
miluţă (pop.) Diminutiv al lui milă. s.f, g.-d. art. milui ţei.	.	.
mim1 Actor de pantomină. s.m., pl. mimi. mim2 (înv.) Scurtă comedie la greci şi la romani, alcătuită din scene simple, s.n., pl. mimuri, mima tr. A exprima idei sau sentimente fără cuvinte, numai prin gesturi şi prin mimică. //A imita gesturile cuiva. vb. I, ind. prez. 3 mimează.
mimansa Şcoală filosofică indiană care a promovat o concepţie dualistă despre lume. s.f. mimânt,-ă (rar) (Persoană) care mimează, adj., s.m. şi
f,	pl. mimanţi,-te.
mimare Acţiunea de a mima. s.f, g.-d. art. mimării, pl. mimări.
mimă (fam.) Mama, măicuţă, s.f, g.-d. art. mimei. mimgsis Concept estetic de origine platoniciană, conform căruia arta imită realitatea, s.n. mimetic,-ă Referitor la mimetism. //Care imită (servil) un anumit model, adj., pi mimetici,-ce. mimetism l. însuşire pe care o au unele animale de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător. 2. (fig.) Imitaţie mecanica de gesturi şi atitudini, s.n. mlmetiza tr. (rar) A imita. vb. I, ind, prez. 3 mime-tizează.
mimic.-ă Care se referă la mim sau la mimică, adj., pl. mimici,-ce.
mimică Arta de a exprima pe scenă, prin gesturi, prin mişcări ale feţei, sentimente şi idei. //Ansamblu de modificări ale fizionomiei, prin care se exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; mină2, s.f., g.-d. art. mimi-cii.
mlmodramatlc,-ă De mimodramă. adj., pl. mimodra-matici,-ce.
mimodramă Operă dramatică în care actorii interpretează rolurile prin pantomimă. s.f, g.-d. art. mimo-drşmei, pl. mimodrame.
mjmograf (rar) Actor de mimuri, s.m., pl. mimografi. mimoiogie Arta de a imita vocea şi gesturile cuiva, s.f, ort. mimologia, g.-d. art. mimologiei. mimoză Nume dat mai multor plante erbacee exotice cu flori de culoare roz şi cu frunze care se strâng la cea mai mică atingere, s.f, g.-d. art. mimozei, pl. mimoze, roi na tr. 1. A aşeza mine' (2) pe uscat sau în apă; a pune o încărcătură de explozibil într-o clădire, la un pod etc. pentru a le arunca în aer. 2. (fig.) A distruge (cu încetul) o activitate, o acţiune etc. vb. I, ind. prez. 3 minează, minare Acţiunea de a mina. s.f, g.-d. art. minării, pl. min|ri.
minarea (înv.) Minaret, s.f, art. minareaua, g.-d. art. mmarglei, pl. minargle, art. minarglele.
Winarflt Turn înalt alipit unei moschei, având în partea superioară un balcon, s.n., pl. minarete, minavgt (înv.) Flaşnetă mică. s.n., pl. minavete,
NUnă1 1. Complex de lucrări de instalaţii destinate exploatării unui zăcământ de substanţe minerale, //(fig.) «vor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ, în apă etc., folosită ca mijloc de distrugere în timp de război. 3. Bucată de grafit folosită la confecţionarea creioanelor, s.f, g.-d. art. minei, pl. mine. ,mină2 Expresie a feţei; fizionomie, chip; înfăţişare, s.f, S -d. art. mjnei,
•^incinQSj-oasă 1. (şi substantivat) Care spune minciuni, care nu se ţine de cuvânt. 2. (fig.) Fals, neadevărat. °di., pl. mincinQşi,-oase.
minciog Plasă în formă de coşuleţ, prinsă de un băţ, folosită pentru a scoate din apă peştele prins cu năvoduî sau cu undiţa, s.n., pl. mincioguri/mincioage. minciună 1. Denaturare intenţionată a adevărului; neadevăr. 2. Născocire, plăsmuire. 3. (la pl.) Fleacuri, nimicuri. 4. Minciunea (2). s.f, g.-d. art. minciunii, pl. minciuni.
minciunea/minciunică 1. Diminutiv al lui minciună. 2. (mai ales la pl.) Prăjitură făcută din aluat nedospit, prăjită în grăsime, s.f., art. minciuneaua/minciunica, g.-d. art. minciunelei, pl. minciunele, art. minciunelele, minciuni tr. (reg.) A minţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. minciunesc, imperf. 3 sg. minciunea; conj. prez. 3 să minciunească. minciunică v. minciunea, mindir (reg.) Saltea umplută cu paie. s.n., pl. mindire. mindirigiu (înv., reg.) Meseriaş care confecţionează saltele şi plăpumi. s.m., art. mindirigiul, pl. mindirigii, art. mindirigiii.
mingi Carte religioasă în care sunt indicate, pe luni şi pe zile, slujbe religioase, s.n., pl. mingie. mingr Muncitor calificat care lucrează într-o mină. s.m., pl. mingri.
mineral1 Corp solid natural, cu o anumită compoziţie, care se găseşte în componenţa rocilor şi a minereurilor, s.n., pl. minerale.
mineral2,-ă l. Care se referă la minerale, care conţine minerale. /Apă - sau ape (ori izvoare) - = apă care conţine în soluţie săruri, gaze sau substanţe radioactive, cu proprietăţi terapeutice; (p. ext.) staţiune unde se găsesc asemenea ape. Ulei - = ulei obţinut prin distilarea ţiţeiului. 2. (fig.) Fără viaţă, de piatră, adj., pl. minerali,-e. mineraligr (-li-er) Cargobot pentru transportul minereurilor. s.n., pl. mineraliere, mineraliza refl. şi tr. A (se) transforma în mineral sau în apă minerala, vb. I, ind. prez. 3 mineralizează, mlneralizabilţ-ă (rar) Care se poate mineraliza, adj., pl. mineralizabili.-e.
mineralizare 1. Acţiunea de a (se) mineraliza. 2. Mine-ralizaţie (2). s.f., g.-d. art. mineralizării, pl. mineralizări. mineralizator1 Substanţă volatilă, aflată în magmă, care favorizează formarea mineralelor, s.n., pl. minera-lizatoare.
mineralizator2,-oare Care determină formarea sau cristalizarea unor minerale, adj., pl. mineralizatori,-oare. mineralizaţie (-ţi-e) 1. Cantitate de substanţe minerale dintr-o apă (subterană). 2. Proces de formare a unor minerale în crăpăturile scoarţei terestre; mineralizare, s.f, art. mineralizaţia, g.-d. art. mineralizaţiei, pl. mineralizaţii, art. mineralizaţiile.
mineralog,-ă Specialist în mineralogie, s.m., pl. mine-ralogi; (rar) s.f, g.-d. art. mineralagei, pl. mineraloge. mineralogic,-! De mineralogie, adj., pl. mineralegici,-ce.
mineralogie Disciplină care se ocupă cu studiul mineralelor. s.f, art. mineralogia, g.-d. art. mineralogiei, mineraloţd (geol.) Mineral de natură organică, s.m., pl. mineraloizi.
mineralurgje Ştiinţă care aplică studiul mineralogiei în industrie. sj„ art. mineralurgia, g.-d, art. mineralurgiei. minergu Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, anumite metale, s.n., art. minereul, pl. minereuri, mineri intr. (rar) A lucra în mină. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 să minerească.
mineriadă (-ri-a-) 1. Termen care denumeşte venirea repetată a minerilor din Valea Jiului spre Bucureşti, după 1990 şi acţiunea lor reprobabilă. 2. Acţiunea în forţă de anihilare a opoziţiei, s.f, g.-d. art. mineriadei, pl. mineriade.
minerit
734
mineiit 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale şi a masivelor de roci. 2. îndeletnicirea minerului, s.n. mineriţă Muncitoare calificată care lucrează într-o mină. s.f, g.-d. art. minenţei, pl. mineriţe. minge 1. Obiect sferic (sau ovoidal) de diverse dimensiuni, confecţionat din cauciuc, piele etc., (umplut cu aer), care se foloseşte în unele jocuri sportive sau distractive; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [var. mingie s.f\ s.f, art. mjngea, g.-d. art. mingii, pl. mingi, art. mingile, minghinea v. menghină, mingie v. minge.
mini1- Element de compunere care înseamnă „mic‘‘. mini2 I. adj. invar, (despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt. II. s.f. Fustă mini2 (l). adj. invar., s.f. minia tr. (rar) A ilustra cu miniaturi, vb. I, ind. prez. 3 miniază, I pl. miniem; conj. prez. 3 să minieze: ger. miniind.
miniatelier (-ni-a-) Atelier mic (în care fac practică elevii). s.n., pl. miniateliere.
miniatural,-ă (-ni-a-) Care se referă la miniaturi; de proporţii foarte mici. adj., pl. miniaturali,-e. miniatură (-ni-a-) 1. Lucrare de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lin ~ = de proporţii reduse. 2. Desen ornamental executat în culori, care împodobea vechile manuscrise şi tipărituri. 3. Spectacol radiofonic, de televiziune, cu numere artistice de mici proporţii. 4. Obiect de dimensiuni reduse, s.f, g.-d. art. miniaturii, pl. miniaturi.
miniatunsm (-ni-a-) (rar) Arta miniaturistului. s.n. miniaturist,-ă (-ni-a-) Artist care execută miniaturi. s.m., pl. miniaturişti; s.f, g.-d. art. miniaturistei, pl. miniaturiste.
miniaturistică (-ni-a-) 1. Arta de a executa miniaturi. 2. Studiul miniaturilor din manuscrisele vechi, s.f, g.-d. art. miniaturisticii.
miniaturiza (-ni-a-) tr. A executa în dimensiunile unei miniaturi; (p. ext.) a reda ceva la scară redusă vb. /, ind. prez. 3 miniaturizează.
miniaturizare (-ni-a-) Acţiunea de a miniaturiza, s.f, g.-d. art. miniaturizării, pl. miniaturizări, miniaturizat,-ă (-ni-a-) (despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare, adj., pl. miniaturizaţi,-te. miniautomobil (-ni-a-u-) Automobil de dimensiuni reduse, s.n., pl. miniautomobile. minibaschet Joc de baschet cu durată redusă, adaptat pentru copii. s.n.
minicalcuiator 1. Calculator electronic de dimensiuni reduse, cu lungimea cuvântului între 12 şi 24 de biţi.
2.	(impr.) Calculator de buzunar, s.n., pl. minicalculatoare. minicameră Cameră de televiziune de dimensiunile unui aparat de fotografiat, s.f., g.-d. art. minicamerei, pl. minicamere.
minicampionat (-pi-o-) Campionat cu durată redusă. s.n.,pl. minicampionate.
minicar Trenuleţ acţionat de un vehicul motorizat sau de un autocar mic. s.n., pl. minicaruri. minicasetă Casetă de mici dimensiuni, s.f, g.-d. art. minicasetei, pl. minicasete.
minicasetofon Casetofon portabil de mici dimensiuni. s.n., pl. minicasetofoane.
minicomputer (-piu-) Minicalcuiator (1). s.n., pl. minicomputere.
minicontainer Container de mică capacitate, s.n., pl. minicontainere.
minicronică Cronică scurtă, s.f, g.-d. art. minicronicii. pl. minicronici.
minidicţionar (-ţi-o-) Dicţionar cu inventar restrâns. s.n., pl. minidicţionare.
minienciciopedie (rar) Microenrieiopedie. s.f, art
minienciclopedia, g.-d. art. minienciclopediei, pl. rninil
enciclopedii, art. minienciclopediile.
minier,-ă (-ni-er) Referitor la mină. adj., pl. minieri,-e.
minifoileton (-fo-i-) Microfoileton. s.n., pl. minifoile-
toane.
minigolf Joc de golf adaptat pentru un teren mic. s.n. minijupă Mini2 (II). s.f, g.-d. art. minijupei, pl. minijupe.^ „
minijupjstă (fam.) Persoană care poartă minijupă, s.f, g.-d. art. minijupistei, pl. minijupiste.	’
minilaborator Laborator mic care dă rezultatul unei analize în timp foarte scurt, s.n., pl. minilaboratoare. minim1 Minimum1. /- de trai = cantitatea de bunuri şi de servicii necesare întreţinerii unei persoane sau unei familii, s.n., pl. minimuri.
minim2,-ă Care are cea mai mică dimensiune, durată, valoare etc. adj., pl. minimi,-e. minimagazin Magazin mic; chioşc (alimentar), s.n., pl. minimagazine.
minimagnetofon Magnetofon portabil de dimensiuni reduse, s.n., pl. minimagnetofoane. minimal,-ă Minim2. /Program (sau plan) - = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime care trebuie îndeplinite cu precădere. Preţ ~ = preţul cel mai mic cu care se poate vinde o marfa, adj., pl. minimálisé.
minimaliza tr. A reduce la minimum; a diminua pe nedrept valoarea, importanţa cuiva sau a ceva. vb. /, ind. prez. 3 minimalizează,
minimalizare Acţiunea de a minimaliza; minimizare. s.f, g.-d. art. minimalizării, pl. minimalizări, minimalizator,-oare Care minimalizează, adj., pl. minimalizatori,-oare.
minimarket (angl.) Minimagazin. s.n., pl. minimarke-turi.
minimă (mat.) Valoarea cea mai mică a unei variabile sau a unei funcţii, s.f, g.-d. art. minimei, pl. minime, minimetru Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese, s.n., art. minimetrul, pl. minimetre.	,
minimiza tr. A minimaliza, vb. I, ind. prez. 3 minimizează.	,
minimizare Minimalizare, s.f, g.-d. art. minimizării, pi minimizări.
minimotoretă Motoretă de mic litraj. s.f, g.-d. art. minimotoretei.
minimum1 Cel puţin, măcar. ~ trei. adv. minimum2 (în loc.) La ~ = în cantitatea, timpul, spaţiul minim2, loc. adv.
minimum3 Punct, limită inferioară; cea mai mică valoare, cantitate, intensitate, s.n., art. minimumul, minioină (-ni-oi-) Oină cu reguli de joc simplificate. s.f, g.-d. art. minioinei.
minion,-ă (-nion) Micuţ, drăguţ, adj., pl. minioni.-e. miniordinator (-ni-or-) Minicalcuiator (1). s.n., pl-miniordinatoare.
minirecital Microrecital. s.n.,pl. minirecitaluri. miniscgf Ambarcaţiune mică, de agrement, pentru două persoane, care se poate scufunda la adâncimi mici. s.n., pl. miniscafuri.
minister 1. Organ central al administraţiei de stat care conduce o anumită ramură a activităţii statului; sediul acestui organ. 2. (înv.) Funcţie de ministru. 3. (înv.) Guvern. s.n., pl. ministere.
ministeriabil (-ri-a-) (rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru, s.m., pl. ministeriabili, ministerial,-ă (-ri-al) Referitor la un minister sau la un ministru; emis de minister sau de ministru. /Bancă ~ ~
735
minutar
locul pe care îl ocupă reprezentanţii guvernului în incinta unui parlament. Coală (sau hârtie) ~ = coală de hârtie de format obişnuit, pentru cereri, adj., pl. mini-steriali.-e-
ministeriat (rar) (-ri-at) Perioadă în care un guvern sau un ministru este la putere, s.n., pl. ministeriate, ministrant Ajutor de preot în ritualul catolic, s.m., pl. ministranţi.
ministreasă (fam.) Soţie de ministru, s.f, g.-d. art. ministresei, pl. ministrese.
ministru Membru al guvernului care conduce un minister. s.m., art. ministrul, pl. miniştri, art. miniştrii. miniteieviZQr Televizor de mici dimensiuni, s.n., pl. minitelevizoare.
min iu Oxid de plumb de culoare roşie-portocalie, folosit în vopsitorie. s.n., art. miniül, minivacanţă O vacanţă de câteva zile. s.f, g.-d. art. minivacanţei, pl. minivacanţe.
minnesang (s pron. z) (germ.) Poezie lirică de curte, creată de cavalerii medievali, s.n. minnesănger/minnesinger (minezengăr/minezingăr) (germ.) Cântăreţ medieval german, autor de minnesang. s.m., pl. minnesăngeri/minnesingeri. minnesota (minisăuta) (angl.) Rasă de porci obţinută în America şi crescută pentru producţia de came. s.f. minoian (-no-ian) Perioadă arhaică a civilizaţiei cre-tane şi greceşti, s.n.
minQla Fruct exotic, mai mic decât portocala, s.f, g.-d. art. minolei, pl. minole.
minologhion (-ghi-on) (rar) Carte bisericească ortodoxă care cuprinde numele şi vieţile sfinţilor, s.n., pl. minologhioane.
minor,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu a ajuns la vârsta majoratului. II. adj. 1. Lipsit de importanţă, neînsemnat, secundar. 2. (muz.) Gamă ~ = gamă în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua şi a treia, a şasea şi a şaptea. 3. (log.) Termen ~ = subiectul concluziei unui silogism, adj., s.m. şi f, pl. minori,-e. mjnorgt Starea persoanei minore, s.n. minorit Călugăr dintr-un ordin franciscan, s.m., pl. mi-noriţi.
minoritar,-ă (Persoană) care face parte dintr-o minoritate politică sau naţională, adj., s.m. şi f., pl. minoritari,-e. minoritate 1. Numărul, cel mai mic de fiinţe sau de lucruri dintr-o colectivitate. !!n - = în inferioritate numerică.
2.	naţională = grup de oameni având aceeaşi limbă şi ongine şi care locuieşte pe teritoriul unui stat naţional.
3.	(jur.) Minorat, s.f, g.-d. art. minorităţii, pl. minorităţi, minotaur Monstru mitologic închipuit cu trup de om şi cap de taur. s.m., pl. minotauri.
mintal,-ă (med .) Care se referă la minte. lAlienaţie ~ = nebunie. Debil ~ = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăţilor psihice, adj., pl. mintali,-e. mjntă v. mentă.
minte 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune; gândire, cuget; memorie. ICu ~ = cu judecată normală. Fără (de) ~ = nebun. Ieşit din -i = care şi-a pierdut cumpătul. A-şi ieşi din ~i = a înnebuni. întreg la ~ = cu judecata normală. A fi în toate ~le = a fi în deplinătatea facultăţilor mintale. A-şi pierde -le (sau ~a) sau a nu fi în toate ~ = a înnebuni sau a fi nebun. A învăţa pe cineva ~ = a pedepsi pe cineva pentru a-1 face să fie mai cu judecată. A-şi aduna ~le = a concentra. A-i sta (cuiva) ~a în loc, se spune când cineva rămâne uluit şi nu mai ştie ce să facă sau să zică. //Gând, cuget, memorie. IA-i veni cineva sau ceva ~ - a se gândi (dintr-odată) la cineva sau ceva. ™ fi dus cu ~a (sau cu ~ile) = a fi cufundat în gânduri. Judecată sănătoasă, chibzuită; înţelepciune. /A-şi băga
~le în cap = a deveni mai înţelept, mai chibzuit. A-şi pune ~a cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci) cuiva ~a (sau ~ile) = a face pe cineva să-şi piardă judecata. 3. Inteligenţă, iscusinţă. /A ajunge (sau a da, a fi) în ~a copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneţii). La ~a cocoşului = uşor de înţeles. 4. Imaginaţie, fantezie, s.f, g.-d. art. minţii, pl. minţi.
mintean (înv., pop.) 1. Haină ţărănească din dimie, fară mâneci, împodobită cu găitane, purtată de bărbaţi. 2. Pieptar sau tunică de stofă colorată purtată în trecut de amăuţi şi de alte categorii de ostaşi, s.n., pl. mintene. minten (reg.) îndată, numaidecât; mintenaş, adv. mintenaş (reg.) Minten. adv. mintie (reg.) 1. Haină lungă îmblănită. 2. Anteriu (preoţesc). s.f, art. mintia, g.-d. art. mintiei, pl. mintii, art. mintiile.
mintos,-oasă (fam.) Deştept, inteligent. //Care dovedeşte inteligenţă, iscusinţă, adj., pl. mintQşi,-oase. minţi 1 • intr. A face afirmaţii care denaturează în mod intenţionat adevărul; a spune minciuni, /(fam.) Minte de stinge, se spune despre un om foarte mincinos. 2. tr. A induce în eroare; a înşela. IA -şi ~ foamea = a-şi potoli temporar foamea cu mâncare puţină, //(spec.) A înşela în dragoste pe cineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mint, imperf. 3 sg. minţea; conj. prez. 3 să mintă, minţit Faptul de a minţi. s.n.
minţitor,-oare (rar) Care minte; înşelător, adj., pl. minţitori,-oare.
minuna refl. şi tr. A rămâne sau a face pe cineva să rămână surprins, uluit, Hrefl. A se mira mult. vb. I, ind. prez. 3 minunează.
minunare (rar) Faptul de a (se) minuna, s.f., g.-d. art. minunării, pl. minunări.
minunat,-ă 1. încântător, splendid. //Foarte bun, excepţional. 2. (în basme) înzestrat cu puteri supranaturale. //Fermecat, vrăjit, adj., pl. minunaţi,-te. minunăţie 1. Minune (2). 2. Minune (3). s.f, art. minunăţia, g.-d. art. minunăţiei, pl. minunăţii, art. minunăţiile.
minune 1. Fenomen uimitor, ieşit din comun, atribuit puterii divine sau altor forţe supranaturale. ICa prin ~ = dintr-o dată. 2. Lucm uimitor, neobişnuit. /Cele şapte ~ ale lumii = nume sub care sunt cunoscute şapte monumente din Antichitate, impresionante prin dimensiuni şi realizare tehnică. Mare exclamaţie care exprimă uimire, admiraţie. Mare ~ să... = m-aş mira să... (fam.) A se face de ~ = a se face de râs. 3. Lucru care uimeşte, care trezeşte admiraţie. IDe ~ = admirabil. //Persoană cu calităţi (fizice sau morale) excepţionale, s.f, g.-d. art. minunii, pl. minuni. minus1 Mai puţin, fără. adv.
minus2 1. Semn de forma unei liniuţe orizontale, care indică operaţia de scădere sau un număr, o mărime negativă. 2. Lipsă, deficit, s.n., pl. minusuri. minuscul,-ă De dimensiuni foarte mici; infim. adj.,pl. minusculi,-e.
minusculă Literă mică. s.f, g.-d. art. minusculei, pl. minuscule.
minut 1. Unitate de timp egală cu a şaizecea parte dintr-o oră, cuprinzând şaizeci de secunde; (p. gener.) interval de timp foarte scurt; clipă, moment. /La ~ = (care se execută) pe loc, imediat. Intr-un ~ = imediat. Din ~ în ~ = dintr-un moment în altul. 2. (mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a şaizecea parte dintr-un grad. s.n., pl. minute.
minutaj Timp stabilit, în minute, pentru desfăşurarea unei competiţii, a unei ceremonii etc. s.n., pl. minutaje. minutar Acul care indică minutele (1) pe ceasornic. s.n., pl. minutare.
minută
736
minută 1. Rezultat al hotărârilor luate în urma unei consfătuiri. //Prima formă a unui document, a unui act diplomatic. //înţelegere scrisă între doi parteneri. 2. Original (în creion) al unei hărţi, al unui plan topografic, pe baza căruia se întocmeşte harta, planul respectiv etc. 3. (jur.) Parte dintr-o hotărâre care cuprinde soluţia dată de organul de justiţie, s.f., g.-d. art. minutei, pl. minute.
minutene Parte a unui ceasornic care imprimă minutarelor mişcarea de rotaţie, s.f, art. minutena, g.-d. art. minuteriei, pl. minuterii, art. minuteriile. minţituri (la pl.) Mâncare pregătită pe loc, la cererea consumatorului, s.n. pl.
minuţie (-ţi-e) Minuţiozitate, s.f, art. minuţia, g.-d. art. minuţiei.
minuţiss,-oasă (-ţi-os) Care are grijă specială pentru detalii; făcut cu atenţie; meticulos, adj., pl. minuţioşi.-oase.
minuţiozitate (-ţi-o-) însuşirea de a fi minuţios; meticulozitate; minuţie, s.f, g.-d. art. minuţiozităţii, pl. minuţiozităţi.
mioară (mi-oa-) Oaie tânără de la vârsta de un an până la doi ani; (p. gener.) oaie. //(adj., despre oi) Tânără, s.f, g.-d. art. mioarei, pl. mioare. mioarcă1 (mi-oar-) (rar) Mioară, s.f, g.-d. art. mioar-cei, pl. mioarce,
mioarcă2 (mioar-) (zool., pop.) Broască, s.f, g.-d. art. mioarcei, pl. mioarce.
mioblast (mi-o-) (biol.) Celulă embrionară a mezen-chimului care dă naştere fibrelor musculare striate, s.n., pl. mioblaste.
miocard (mi-o-) Muşchiul inimii, s.n. miocardic,-ă (mi-o-) Referitor la miocard, adj., pl. miocardici,-ce.
miocardită (mi-o-) Inflamare a miocardului, s.f, g.-d. art. miocarditei, pl. miocardite. miocardopatje (mi-o-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile miocardului, s.f, art. miocardopatia, g.-d. art. miocardopatiei, pl. miocardopatii, art. miocar-dopatiile.
miocgl (mi-o-) (med.) Hernie musculară, s.n., pl. mio-cfile.
miocgn (mi-o-) Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră şi faună asemănătoare cu cele actuale. s.n.
miocgnic,-ă (mi-o-) Referitor la miocén, adj., pl. mio-cgnici,-ce.
miocjt (mi-o-) (biol.) Celulă musculară, s.n., pl. miocite. mioclonie (mi-o-) Contracţie musculară bruscă, involuntară, care apare în crizele de epilepsie, s.f, art. mio-clonia, g.-d. art. miocloniei, pl. mioclonii, art. mioclonii ile.
miocrom (mi-o-) (biol.) Pigment roşu prezent în ţesutul muscular, s.n.
miodinje (mi-o-) Durere musculară care apare în anumite cazuri de reumatism, nevralgie etc. s.f, art. mio-dinia, g.-d. art. miodiniei, pl. mioainii, art. miodiniile. miofibrilă (mi-o-) Filament foarte fin al ţesutului muscular, care determină contracţia muşchilor, s.f, g.-d. art. miofibrilei, pl. miofibrile.
miofilamgnt (mi-o-) (anat.) Filament al miofibrilelor cu rol important în contracţia muşchiului, s.n., pl. mio-filamgnte.
miogan (mi-o-) Proteină care se găseşte în ţesutul muscular. s.n.
mioglobină (mi-o-) (biol.) Fracţiune de globulă din muşchi cu conţinut bogat în fier. s.f, g.-d. art. mioglo-binei.
miograf (mi-o-) Aparat cu care se înregistrează grafic contracţiile musculare, s.n., pl. miografe.
miografie,-ă (mi-o-) (med.) Referitor la miografie adj., pl. miografici,-ce.	'
miografie (mi-o-) înregistrare grafică a contracţiilor musculare, s.f., art. miografia, g.-d. art. miografiei, pl miografii, art. miografîile.	~ ’ '
miogramă (mi-o-) (med.) Diagramă a contracţiei musculare obţinută la miograf. s.f, pl. miograme. miologie,-ă (mi-o-) (med.) Referitor Ta miologie, adj. pl. miologici,-ce.	’
miologie (mi-o-) Parte a anatomiei care studiază natura, structura şi funcţiile muşchilor, s.f, art. miologia, g.-d. art. miologiei.	’
miom Tumoare benignă a ţesutului muscular, s.n., pl. miomuri/mioame. _
miomalacie (mi-o-) înmuiere şi lichefiere a ţesutului muscular, s.f, art. miomalada, g.-d. art. miomaladei. mioni v, mieuna	'
mifip, mioapă l. (Persoană) care suferă de miopie. 2. (fig.) (Om) cu vederi înguste, mărginit, adj., s.m. şi f, pl. miapi, mioape.
miopatic,-ă (mi-o-) (med.) Referitor la miopatie. adj., pl. miopatici,-ce.
miopatie (mi-o-) Boală cronică şi progresivă a sistemului muscular care se manifestă prin atrofii musculare. s.f, art. miopatia, g.-d. art. miopatiei, pl. miopatii, art. miopatiile.
miopie (mi-o-) 1. Defect al vederii care se caracterizează prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele aflate la distanţă. 2. (fig.) Lipsă de perspectivă, s.f, art. miopia, g.-d. art. miopiei, pl. miopii, art, miopiile, miopism (mi-o-) (rar) Miopie, s.n. mioplasmă (mi-o-) Protoplasmă care înconjoară nucleul celulei musculare, s.f, g.-d. art. mioplasmei, pi mioplasme.
miar (reg.) Miel mai mare. s.m., pl. miari. miorar (reg.) Cioban care îngrijeşte mioarele şi miorii. s.m., pl. miorari.
miorc (pop.) Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor. interj.
miorcăi (pop.) 1. intr. (despre broaşte) A orăcăi. 2. intr. şi refl. (despre copii) A (se) smiorcăi. vb. IV, ind. prez. 3 miarcăie, imperf. 3 sg. miorcăia; conj. prez. 3 să miorcăie.
miorcăire (pop.) Acţiunea de a (se) miorcăi. s.f, g.-d■ art. miorcăirii, pl. miorcăiri. miorcăit (pop.) Faptul de a (se) miorcăi. s.n. miorea/miorică (mi-o-) (rar) Mioriţa, s.f, g.-d. art. miorelei, pl. miorgle, art. miorelele.	.
mioritic,-ă (mi-o-) 1. (despre personaje, pasaje etc.) Din balada populară „Mioriţa", care aminteşte de „Mioriţa1. 2. Spaţiu ~ = spaţiu geografic românesc al cărui relief cu munţi şi văi este prielnic păstoritului; (în concepţia lui L. Blaga) univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă acest spaţiu, adj., pl. mioritici,-ce. mioriţă (mi-o-) Diminutiv al lui mioară; oaie tânăra. s.f, g.-d. art. mioriţei, pl. mioriţe.	,	.
miorlau Cuvânt care imită sunetele făcute de pisica. interj.	,
miorlăi 1. intr. (despre pisici) A mieuna. 2. intr. şi re/i-(fig., depr.) A plânge cu glas tânguitor, [var. (reg.) mier-lăi, miorlâi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 miorlăie, imperf’ 3 sg. miorlăia; conj. prez. 3 să miarlăie.	,
miorlăială (-lă-ia-) Miorlăit, s.f, g.-d. art. miorlăigM» pl. miorlăigli.
miorlăit 1. Sunet caracteristic scos de pisică; sunet asemănător scos de alte animale sau de om; miorlăiala, miorlăitură. 2. (fig., depr.) Plâns tânguitor, s.n., pl. miorlăituri.	,
miorlăitQr,-oare (-lă-i-) Care miorlăie, [var. mierlâi-tar,-oare adj.] adj., pl. miorlăitari,-oare.
737
mironosiţă
miorlăitură (-lă-i-) 1. Miorlăit. 2. (fig.) Plâns, vorbire afectată, s.f., g.-d. art. miorlăiturii, pl. miorlăituri, miorlâi v. miorlăi.
miosclersză (mi-o-) (med.) Scleroză a ţesutului muscular. s.f, g.-d. art. miosclerazei, pl. mioscleraze. miospasm (mi-o-) (med.) Contracţie musculară spasmodică. s.n., pl. miospasme.
mlotomie (mi-o-) Parte a anatomiei care se ocupă cu disecţia muşchilor; incizie în muşchi, s.f., art. miotomia, g.-d. art. miotomiei, pl. miotomii, art. miotomiile. miotonie (mi-o-) Boală care se manifestă prin tulburări în contracţia muşchilor, s.f, art. miotonia, g.-d. art. miotoniei.
mlotonomgtru (mi-o-) (med.) Aparat care măsoară tonicitatea musculară, s.n., art. miotonometrul, pl. mio-tonomstre.
miffiză (mi-o-) Contracţie pronunţată a pupilei care apare în timpul expunerii la lumină, la efortul de acomodare etc. s.f., g.-d. art. miazei, miozină (mi-o-) Proteină de tipul globulelor care se găseşte în ţesutul muscular, s.f, g.-d. art. miozinei, pl. miozine.
miozită (mi-o-) Inflamaţie a unui muşchi striat, s.f, g.-d. art. miozitei, pl. miozite. miozfitls (mi-o-) (bot., livr.) Nu-mă-uita. s.m. mir1 (înv., în expr.) De ~ = care nu aparţine clerului; mirean, s.n.
mir2 Untdelemn sfinţit, întrebuinţat la săvârşirea unor ritualuri. IA lovi (pe cineva) la~ = a lovi (pe cineva) în frunte (mortal). A-i lua (cuiva) ~ul = a omorî, s.n., pl. miruri.
mira1 1. refl. şi tr. A fi surprins, nedumerit sau a surprinde, a nedumeri. ITe miri cine = un oarecare. Te miri ce = un lucru neînsemnat. Te miri cum = nu se ştie cum. Mă ~m eu să nu... = eram sigur că... Mă ~m eu să... -eram sigur că nu. Să nu te miri dacă... = să nu ţi se pară curios că... Hrefl. A-şi manifesta surprinderea, nedumerirea. 2. refl. A nu-şi da seama, a se întreba. vb. /, ind. prez. 3 miră.
mira2 refl. (înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă, vb. /, ind. prez, 3 se mirează.
mirabil,-ă (livr.) Minunat; extraordinar, adj., pl. mirabili,-e.
miracol 1. Minune, fapt uimitor, supranatural. 2. Reprezentaţie teatrală medievală, al cărei subiect conţine elemente din miraculosul creştin, s.n., pl. miracole, miraculos,-oasă 1. Care este produs printr-un miracol; uimitor, extraordinar, //(s.n.) Elementul supranatural din basme şi legende. 2. Care produce efecte excepţionale. adj.,pl. miraculoşi,-oase. mlradQr 1. încăpere deschisă pe terasele clădirilor, cu rol de belvedere. 2. Post de observaţie situat la înălţime, >n închisoare, în lagărele de prizonieri etc. s.n., pl. mira-doare.
mirapiu v. miraj.
miraj A. 1. Fenomen optic produs prin refracţia luminii, datorită căruia obiectele aflate la orizont apar însoţite de jmaginea lor răsturnată; fata morgana. 2. (fig.) Imagine înşelătoare; iluzie. 3. (fig.) Farmec, lucru atrăgător. B. ~ul ouălor = examinare a ouălor supuse incubaţiei, pentru a urmări starea şi dezvoltarea embrionului. [var. (rar) mirggiu s.n.] s.n., pl. miraje, mlralai (rar) Ofiţer care comanda un regiment în armata turcă, s.m., pl. miralai, art. miralgii. mirare Faptul de a (se) mira. //Surprindere; nedumerire, IDe ~ = uimitor. N-ar fi de ~ să... = e posibil să... s.f, g.-d, art. mirării, pl. mirări. m raz1 (reg.) Minunăţie, s.n.
njlrâz2 (înv., reg.) Moştenire (lăsată sau primită), s.n., pl. mirazuri.
miră 1. Riglă gradată pentru măsurarea diferenţelor de nivel. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranele televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. s.f., g.-d. art. mirei, pl. mire. mire Nume purtat de bărbat în ziua (sau în preajma) căsătoriei sale; (la pl.) nume dat celor două persoane care se căsătoresc, s.m., art. mirele, pl. miri, art. mirii, mirean,-ă (Persoană) care nu aparţine clerului; laic. adi., s.m. şi f., pl. mireni,-e.
mireancă Femeie laică; mireanâ. s.f, g.-d. art. mirgn-cei, pl. mirgnce.
mireasă 1. Nume purtat de femeie în ziua (sau în preajma) căsătoriei sale. /(bis.) ~a-Domnului = călugăriţă. A plânge ca o ~~ a plânge tare, cu foc. A sta ca o ~ = a sta degeaba. 2, Plantă cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins la mijloc, s.f, g.-d. art. mirgsei, pl. mirese, mireasmă 1. Miros plăcut (răspândit mai aies de flori). 2. (la pl.) Ulei sau substanţă aromatică folosită pentru ungerea corpului, parfumarea casei etc. s.f., g.-d. art. miresmei, pl. mirgsme.
mlrengsc,-ească (rar) De mirean, adj., pl. mirenşşti. miresma tr. (rar) A înmiresma, vb. 1, ind. prez. 3 mires-mează.
miresmare (rar) Acţiunea de a miresma, s.f, g.-d. art. miresmgrii, pl. miresmlri.
miriadă (-ri-a-) (livr., la pl.) Număr, mulţime, cantitate foarte mare. s.f, g.-d. art. miriadei, pl. miriade, miriagram (-ri-a-) Unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 10.000 de grame, s.n., pl. miriagrame. mirialitru (-ri-a-) Unitate de măsură pentru capacităţi, egală cu 10.000 de litri, s.m., art. minalitrul, pl. miria-litri, art. mirialitrii.
mlrlamgtru (-ri-a-) Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10.000 de metri, s.m., art. miriamstrul, pl. miri-amgtri, art. miriamstrii.
miriapgd (-ri-a-) (la pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau din inele şi cu multe perechi de picioare; (la sg.) animal din această clasă. s.n., pl. miriapgde.
mirific,-ă (livr.) Minunat, măreţ, adj., pl. mirifici,-ce. mirişte Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părţile inferioare ale tulpinilor de cereale; (colectiv) tulpinile retezate, rămase cu rădăcina în pământ, s.f, g.-d. art. miriştii, pl. mirişti. mirmecofaş,-ă (zool., despre animale) Care se hrăneşte cu furnici, adj., pl. mirmecofagi,-ge. mirmecofil,-ă 1. adj., s.f. (Plantă) pe care trăiesc furnici sau care este polenizată de furnici. II. adj., s.m. (Animal) care trăieşte în simbioză cu furnicile, adj., s.m. şi f., pl. mirmecofili,-e.
mirmecologie Studiu ştiinţific al furnicilor, s.f, art.
mirmecologia, g.-d. art. mirmecologiei.
mirmidon (livr., în basme) Pitic, s.m., pl. mirmidoni.
miroase (pop.) Condimente, s.n. pl.
mirobolant,-ă (livr.) Incredibil, extraordinar, adj., pl.
mirobolanţi,-te.
mirodgnie (-ni-e) 1. Nume dat unor substanţe aromatice alimentare cu miros plăcut şi cu gust picant.
2.	Aromă, parfum. 3. Nume dat părţilor unor plante (exotice) folosite drept condiment, s.f, art. mirodenia, g.-d. art. mirodeniei, pl. mirodenii, art. mirodeniile, mirgdie (-di-e) (înv.) Mirodenie, s.f, art. miradia, g.-d. art. miradiei, pl. miradii, art. miradiile. mironosiţă I. (bis.) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus; (p. ext.) femeie cucernică, smerită. IA face pe ~a = a-şi lua aere de nevinovăţie. 2. Epitet dat unei femei prefăcute care simulează modestia, nevinovăţia. 3. Specie de fluture, având aripile din faţă albe cu pete cafenii, s.f, g.-d. art. mironosiţei, pl. mironosiţe.
miros
738
mirQS1 1. Simţ prin care organismul primeşte informaţii despre proprietăţile unor substanţe care emană vapori. 2. (fig.) Perspicacitate, intuiţie, s.n. mirgs2 Emanaţie pe care o exală unele corpuri; senzaţie olfactivă pe care o produce această emanaţie, s.n., pl. mirflsuri.
miros] 1. tr. A percepe, a simţi un miros. //A apropia nasul de ceva sau cineva pentru a percepe un miros.
2.	intr. A avea (şi a răspândi) un miros. /Miroase a... = prevesteşte ceva. 3. tr. şi intr. (fig., fam.) A presimţi, a bănui. [var. (pop.) amirosi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3.	pl. mirfis, 3 sg. miroase, imperf. 3 sg. mirosea; conj. prez. 3 să miroasă.
mirositor,-oşre Care are (şi răspândeşte") un miros. adj., pl. mirositari,-oare.
mirgznă (reg.) Miros plăcut, s.f, g.-d. art. miroznei, pl. mirozne
mirt Arbust ornamental cu frunze persistente, cu flori albe şi parfumate, s.m., pl. mirţi. mirtacge (la pl.) Familie de plante cu tulpina arborescentă, al cărei tip este mirtul; (la sg.) plantă din această familie. s.f, art. mirtaceea, g.-d. art. mirtaceei, pl. mirtacee. mirui tr. l.A unge pe credincioşi cu mir2. 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc. ungându-i fruntea cu mir. 3. (fig., fam.) A lovi pe cineva la cap; (p. ext.) a omorî. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miruigsc. imperf. 3 sg. miruia; conj. prez. 3 să miruiască, miruială Mimit, s.f, g.-d. art. miruielii, pl. miruieli. miruire Acţiunea de a mirui. s.f, g.-d. art. miruirii, pl. miruiri.
miruit Faptul de a mirui; miruială. s.n.
miruiter (-ru-i-) (rar) Preot care miruieşte, s.m., pl.
mirui tari.
miruţă Plantă cu peri aspri şi ţepoşi, cu flori purpurii sau violete, s.f, g.-d. art. miruţei, pl. miruţe. misadă v. mesadă.
misandrie (med.) Repulsie patologică faţă de bărbaţi. s.f, art. misandrja, g.-d, art. misandriei. misă Compoziţie muzicală pentru cor şi solişti scrisă pe textul liturghiei catolice, s.f., g.-d. art. misei, pl. mise. misceiianea (-ne-a) (lat.) Rubrică într-o publicaţie periodică cuprinzând articole, studii etc. cu un conţinut variat. //Volum, culegere de lucrări fără legătură între ele. s.n. pl.
miscelaneu,-ee (livr.) Format din lucrări diferite, adj., pl. miscelanee.
mischet Varietate de struguri tămâioşi cu sâmburi foarte mici. s.n.
mischiu1 (înv., reg.) Oţel de calitate superioară, s.n. mischiu2,-|e (înv., reg.) De culoarea oţelului; cenuşiu-vânăt. adj., pl. mischii.
miscibil,-ă (despre substanţe) Care poate forma (împreună cu altă substanţă) un amestec omogen, adj., pl. miscibili,-e.
miscibilitate Proprietate a mai multor substanţe de a fi miscibile. s.f, g.-d. art. miscibilităţii. misdiviziune (biol.) Diviziune anormală, s.f, g.-d. art. misdiviziyinii.
miserere (lat.) Psalm al penitenţei, care începe cu acest cuvânt, s.n.
misidie (înv., mai ales la pl.) Trăsătură a obrazului, s.f, art. misidia, g.-d. art. misidiei, pl. misidii, art. misj-diile.
misie (-si-e) (înv.) Misiune, s.f, art. misia, g.-d. art. misiei, pl. misii, art. misiile.
misionar,-ă (-si-o-) Persoană trimisă de biserică să răspândească creştinismul în ţări cu altă religie, s.m., pl. misionari; s.f, g.-d. art. misionarei, pl. misionare, misionarism (-si-o-) Activitatea desfăşurată de misionari. s.n.
misir I. (pop.) Ca! de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur, care a circulat şi în ţările româneşti s.m., pl. misiri.	'
misirMu 1. Misir (2). 2. Varietate de porumbei de rasă, cu ciocul mic. s.m., art. misirHul, pl. misirlii, art. misir-lni.
misit 1. Persoană care mijloceşte afaceri comerciale’ intermediar, samsar. 2. (înv.) Emisar, sol. s.m., pl. misiţi. ’ misit ie (rar) Ocupaţia misitului. s.f., art. misitia, g.-d. art. misitiei, pl. misitii, art. misitiile.	'
misiune (-si-u-) 1. însărcinare dată cuiva. 2. Grup de persoane oficiale trimise într-o ţară străină cu un anumit scop. /~ diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat. 3. Acţiune de propagare a creştinismului într-o ţară cu altă religie. 4. Menire, datorie, s.f, g.-d. art. misiunii, pl. misiuni.
misivă (înv., astăzi glumeţ) Scnsoare, bilei, s.f, g.-d. art. misivei, pl. misive.
mislete Numele literei „m” din alfabetul chirilic, s.m. misofobie (med.) Teamă patologică de murdărie sau de contaminare, s.f, art. misofobia, g.-d. art. misofobiei, pl. misofobii, art. misofobiile. misogam,-ă 1. adj. (despre o populaţie) Care din anumite motive evită căsătoria cu alte populaţii. II. s.m. şi f. Persoană care se teme de căsătorie, adj., s.m. şi f., pl. misogami,-e.
misogamie Teamă faţă de căsătorie, s.f, art. misoga-mia, g.-d. art. misogamiei. misoghin,-ă v. misogin.
misogin,-ă (Bărbat) care arată aversiune faţă de femei. [var misoghin,-ă adj., s.m.] adj., s.m., pl. misogini,-e. misoginie Aversiune faţă de femei; misoginism, s.f., art. misoginia, g.-d. art. misoginiei, misoginism (livr.) Misoginie, s.n. misoiog,-ă Persoană care urăşte raţiunea sau raţionamentele. s.m., pl. misolagi; s.f, g.-d. art. misolagei, pl. misolage.
misologie Ură faţă de raţiune, s.f, art. misologia, g.-d. art. misologiei.
misoneism Neîncredere faţă de orice noutate sau schimbare. s.n.
misopedie (psih.) Repulsie patologică faţă de copii. s.f., art. misopedia, g.-d. art. misopediei, pl. misopedii, art. misopediile.
mispichel Sulfoarseniură naturală de fier. s.n. miss (mis) (angl.) 1. Domnişoară. 2. Regină a frumuseţii, aleasă în urma unui concurs local sau internaţional. s.f, g.-d. art. lui miss, pl. miss. mistacocet1 (la pl.) Specie de cetacee asemănătoare cu balena; (la sg.) animal din această specie, s.n., pl. mista-cocete.
mistacocet2,-ă (Peşte) fâră dinţi, adj., s.m., pl. mista-coceţi,-te.
mistagog Preot antic care iniţia pe cineva în misterele religioase; (p. ext.) epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în tainele lucrurilor, s.m., pl. mista-
Sţg'- . -	.	.
mistagogie,-ă De mistagogie. adj., pl. mistagagici,-ce. mistagogie Iniţiere în misterele religioase făcută de mistagogi, s.f, art. mistagogia, g.-d. art. mistagogiei. _ mistelă Must de struguri la care s-a adăugat alcool în scopul opririi fermentaţiei, s.f., g.-d. art. mistelei. mister1 (angl.) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. s.m., g.-d. lui mister. mister2 1. Ceea ce este (încă) neînţeles sau nedescoperit. 2. Dogmă creştină pe care biserica o consideră inaccesibilă minţii omeneşti. 3. (în Grecia şi în Roma antică, la pl.) Ritualuri religioase la care participau doar cei iniţiaţi. 4. (la pl.) Lucrare dramatică medievală, la început cu caracter religios, s.n., pl. mistere.
739
mitenă
misterios,-oasă (-ri-os) Care este necunoscut sau neînţeles, tainic; care ascunde un mister, adj., pl. miste-riQşi,-°âse.
mistic,-ă I. adj., s.m. şi f. (Adept) al misticismului.
II	'adj. Care are un înţeles ascuns, tainic. ITestament ~ = testament secret, adj., s.m. şi f, pl. mistici,-ce. mistică Totalitatea orientărilor şi practicilor propagate de misticism. s.f, g.-d. art. misticii, misticism 1. Credinţă în intervenţia divinităţii sau a forţelor supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu ele. 2. Stare de spirit specifică misticului (1). s.n.
misticitate (rar) Misticism, s.f, g.-d. art. misticităţii. mistifica tr. A induce în eroare; a denatura adevărul. vb. I, ind. prez. 3 mistifică.
mistificabil,-ă Care poate fi mistificat, adj., pl. mistifi-cabili,-e.
mistificare Acţiunea de a mistifica; (p. ext.) falsificare a adevărului; mistificaţie. s.f, g.-d. art. mistificării, pl. mistificări.
mistificator,-oare (Persoană) care mistifică, adj., s.m. şi f., pl. mistificatori,-oare.
mistificaţie (-ţi-e) (rar) Mistificare, s.f, art. mistifi-caţia, g. -d. art. mistificaţiei, pl. mistificaţii, art. mistifi-caţiile,
mistral Vânt rece care suflă în Franţa din Valea Ro-nului spre Marea Mediterană. s.n. mjstress (misiz) (angl.) Termen de adresare pentru o doamnă, s.f, g.-d. art. lui mistress. mistreţ1 (în sintagma) Porc ~ (şi s.m.) = animal sălbatic, cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, cu colţi lungi şi ţăioşi. adj., pl. mistreţi.
mistreţ2,-eaţă (pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase. 2. (despre vin, fructe) Acrişor; (despre fructe) sălbatic, adj., pl. mistreţi,-e.
mistrie Unealtă de zidar în formă de lamă triunghiulară cu care se întinde mortarul pe zid. s.f, art. mistria, g.-d. art. mistriei, pl. mistrii, art. mistriile, mistui l.tr. A digera alimente. 2. tr. A distruge, a nimici. Hrefl. A înceta să mai existe. Iltr. şi refl. A (se) distruge prin ardere. //A cheltui bani, averi; a irosi. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) chinui sufleteşte. 4. refl. A se face nevăzut, a dispărea, vb. IV, ind. prez. 3 mistuie, imperf. 3 sg. mistuia; conj. prez. 3 să mistuie, mistuială (rar) Mistuire, s.f., g.-d. art. mistuielii, pl. mistuieli.
mistuire Acţiunea de a (se) mistui; mistuială. s.f, g.-d. art. mistuirii, pl. mistuiri.
mistuitor,-oare Care mistuie; distrugător; (fig.) chinuitor. adj., pl. mistuitori,-oare.
mişca 1. intr., tr. şi refl. A ieşi sau a face să iasă din starea de imobilitate, de repaus, /(intr., fam.) A - din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacşiş. 2. refl. şi intr. A porni din loc, a se deplasa. 3. refl. şi intr. A ieşi din pasivitate, a începe să lucreze; (fig,, fam.) a dovedi (oarecare) pricepere într-o anumită muncă. 4. intr. şi refl. A fi viu, a da semne de viaţă. 5. refl. (despre colectivităţi) A se agita, a se răscula. 6. tr. A impresiona sufleteşte, a emoţiona. 7. tr. (fig.) A determina pe cineva să acţioneze; a îndemna, vb. I, ind. prez. 2 sg. mişti,
3	mişcă; conj. prez. 3 să mişte, mişcare Acţiunea de a (se) mişca. A. 1. Deplasare, schimbare a locului, a poziţiei; exerciţiu (sau parte a unui exerciţiu) sportiv ori de gimnastică. /- seismică = cutremur de pământ. ~ tectonice = deplasări ale scoarţei Pământului care duc la modificări ale acesteia. Nicio ~ = linişte! tăcere! A prinde ~a = a înţelege repede desfăşurarea unei acţiuni ori rostul ei. (fam.) în doi timpi Şi trei ~ - foarte repede. 2. Fiecare mutare la jocul de şah, de table etc. 3. Tempóul unei unităţi muzicale.
4.	Activitate, acţiune, lîn ~ = într-o stare de agitaţie, //(fam.) Plimbare pe jos. //Serviciu care dirijează circulaţia trenurilor. 5. înaintare, circulaţie; (p. ext.) animaţie, forfotă. /Birou de ~ = birou de unde se dirijează într-o gară circulaţia trenurilor. 6. (la pl.) Deplasare a unor unităţi militare. 7. Acţiune sau curent care grupează un mare număr de oameni în sprijinul unei idei, al unui scop comun etc. ~a romantică. 8. Revoltă, revoluţie. 9. (fig.) îndemn, impuls. B. (fii.) Categorie care cuprinde toate procesele şi schimbările care au loc în Univers; (p. gener.) schimbare, transformare, s.f, g.-d. art. mişcării, pl. mişcări, mişcat,-ă Emoţionat, impresionat; înduioşat, adj., pl. mişcaţi,-te.
mişcător,-oare 1. Care se mişcă; care înaintează; mobil.
2.	(fig.) Care impresionează, tulbură, adj., pl. mişcători,-oare.
mişeancă (pop.) Ticăloasă, adj., s.f, pl. mişeance. mişel,-ea (Om) ticălos, netrebnic; fricos, laş. adj., s.m. şi f, pl. mişei,-ele.
mişelgsc,-ească De mişel; ticălos, netrebnic, adj., pl. mişeleşti.
mişeleşte Ca mişeii, nedemn; ca un laş. adv. mişelţe 1. Faptă de mişel; ticăloşie, infamie. 2. (înv.) Sărăcie, s.f, art. mişeha, g.-d. art. mişeliei, pl. mişelii, art. mişeliile.
mişelnic,-ă (înv.) De mişel, lamentabil, umilitor, adj., pl. mişglnici,-ce.
mişină1 Mică scobitură pe suprafaţa dinţilor cailor şi ai altor animale erbivore, după care se poate recunoaşte vârsta animalului, s.f, g.-d. art. mişinei, pl. mişine. mişină2/mişună (reg.) 1. Grămadă de alimente, de cereale. 2. Mulţime (adunătură) de fiinţe, s.f, g.-d. art. mişinii/mişunii, pl. mişini/mişuni. mişmaş (fam.) 1. Amestecătură, harababură; (spec.) amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită; învârteală. s.n., pl. mişmaşuri.
mişto1 (arg.) Foarte bun, foarte frumos, adj. invar. mişto2 (arg., în expr.) A lua (pe cineva) la ~ = a-şi bate joc (de cineva); a ironiza, s.n., art. miştQul, pl. miştQuri. miştocar,-ă (arg.) (Om) care ironizează pe cineva sau ceva. adj., s.m. şi f, pl. miştocari,-e. miştocăresc,-ească (arg.) De miştocar. adj., pl. mişto-căreşti.
mişui intr. (rar) A mişuna, vb. IV, ind. prez. 3 mişuie, imperf. 3 sg. mişuia; conj. prez. 3 să mişuie. mişuială (rar) Mişunare. s.f, g.-d. art. mişuielii, pl. mişuieli.
mişun (reg.) Hârciog. s.m.. pl. mişuni, mişuna intr. (despre fiinţe) A se mişca în număr mare de colo până colo; a forfoti, vb. I, ind. prez. 3. mişună, mişunare (rar) Faptul de a mişuna; mişuneală, mişuială. s.f., g.-d. art. mişunării. mişună1 (rar) Forfotă, aglomeraţie, s.f. mişună2 v. mişină2.
mişuneală (rar) Mişunare. s.f, g.-d. art. mişunelii, pl. mişuneli.
mit 1. Legendă despre originea Universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi; (p. gener.) poveste, legendă, basm. /De ~ = fantastic. 2. Amplificare sau deformare a unui fapt istoric, a unui personaj (datorită imaginaţiei populare). //Părere, afirmaţie fără bază reală.
-	ul banului, s.n., pl. mituri.
mită Sumă de bani, obiecte date sau promise unei persoane publice pentru a-i câştiga bunăvoinţa în obţinerea unor drepturi sau a unor favoruri, s.f, g.-d. art. mitei, pl. mite.
mjte (înv.) Chiar şi, până şi. adv.
mitgnă Mănuşă care nu acoperă degetele decât până la
jumătate, s.f, g.-d. art. mitgnei, pl. mitgne.
mithraism
740
mithraism (th pron. t) Religie antică bazată pe cultul
zeului persan al luminii şi adevărului, s.n.
mitic,-ă De mit; legendar, fabulos, adj., pl. mitici,-ce.
mitică Persoană superficială şi neserioasă, s.m., pl.
mitici.
miticssc,-ească (rar) (despre comportamentele, faptele etc. oamenilor) Caracteristic miticismului, adj., pl. miticgşti.
miticism (fam.) Atitudine, comportare, vorbă care denotă superficialitate, neseriozitate (trăsături ale personajului Mitică din opera lui I.L. Caragiale). s.n., pl. miticisme.
mitifica tr. (rar) A mitiza. vb. I, ind. prez. 3 mitifică. mitificare (rar) Acţiunea de a mitifica. s.f., g.-d. art. mitificării, pl. mitificări.
miting 1. Manifestaţie publică prilejuită de un eveniment politic sau social important. 2. Mare manifestaţie sportivă. ~ aviatic, s.n., pl. mitinguri. mltingist,-ă (fam.) Persoană care îşi petrece vremea pe la mitinguri, s.m., pl. mitingişti; s.f, g.-d. art. mitingis-tei, pl. mitingiste. mititgi1 Mic1. s.m.,pl. mititei. mititel2,-ea/-ică Diminutiv al lui mic; micuţ. IDe ~ = de mic copil. A se face ~ = a se strânge (pentru a nu fi văzut); (p. ext.) a lua o atitudine umilă (în faţa cuiva), //(s.) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil, //(s.m., pop., art.) Unul dintre numele dracului. adj., pl. mitit£i,-gle.
mititeluţi-ă Diminutiv al lui mititel, adj., pl. mititeluţi.-e. mitiza tr. A transforma persoane, obiecte în mit. vb. I, ind. prez. 3 mitizează.
mitizare Acţiunea de a mitiza. s.f, g.-d. art. mitizării, pl. mitizări. mitfic v. metoc.
mitocan Om cu purtări grosolane; bădăran, s.m., pl. mitocani.
mitocancă Femeie vulgară; bădărancă. s.f, g.-d. art. mitocancei, pl. mitocance.
mitocănesc,-ească De mitocan; grosolan, vulgar.
adj.,pl. mitocăneşti.
mitocăngşte (rar) Ca mitocanii, adv.
mitocănie Vorbă, faptă de mitocan; mojicie, s.f., art.
mitocănia, g.-d. art. mitocăniei, pl. mitocănii, art.
mitocăniile.
mitocănime Mulţime de mitocani, s.f, g.-d. art. mito-cănimii.
mitocănos,-oasă (rar) Specific mitocanului, adj.. pl. mitocăneşi,-oase.
mitocondrial,-ă (-dri-al) (biol.) De mitocondrie. adj., pl. mitocondriali,-e.
mitocondrie (-dri-e) (biol.) Organit citoplasmatic la plante şi animale alcătuit din proteine, lipide şi enzime. s.f., art. mitocgndria, g.-d. art. mitocondriei. mitograf,-ă Specialist în mitografie. s.m., pl. mito-grafi; s.f, g.-d. art. mitogrgfei, pl. mitografe. mitografie,-ă Referitor la mitografie. adj., pl. mito-grafici,-ce.
mitografie Disciplină care cercetează structurile şi sensurile miturilor, s.f, art. mitografia, g.-d. art. mitografiei. mitoifig (rar) Persoană care se ocupă cu studiul mitologiei. s.m., pl. mitolQgi.
mitologic,-ă Referitor la mitologie, adj., pl. mitol<> gici,-ce.
mitologie Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. //Disciplină care se ocupă cu evoluţia miturilor, compararea şi explicarea lor etc. s.f, art. mitologia, g.-d. art. mitologiei, pl. mitologii, art. mitologiile.
mitologism (rar) Explicare (sistematică) a miturilor, //Pasiune pentru mitologie, s.n.
mitologica tr. (rar) A mitiza. vb. /, ind. prez. 3 mitolo-gizează.
mitologizant,-ă Care mitologizează. adj., pl. mitolo-gizanţi,-te.
mitologizare (rar) Acţiunea de a mitologiza. s.f, g.-d. art. mitologizării, pl. mitologizări. mitoman,-ă (Persoană) care suferă de mitomanie, adj., s.m. şi f, pl. mitomani,-e,
mitomanie Boală psihică caracterizată prin mania de a minţi, s.f., art. mitomania, g.-d. art. mitomaniei. mitotic,-ă (biol.) De mitoză. adj., pl. mitotici,-ce. mitoză Diviziune celulară caracterizată prin apariţia cromozomilor, s.f, g.-d. art. mitszei, pl. mitjjze. mitral,-ă Referitor la valvula orificiului auriculo-ven-tricular stâng al inimii. Stenoză ~. Insuficienţă ~. adj.,pl. mitralL-e.
mitralia (-li-a) tr. A trage cu mitraliera asupra unui obiectiv, vb. 1, ind. prez. 3 mitraliază, 1 pl. mitraligm; conj. prez. 3 să mitralieze; ger. mitraliind. mitralie (înv.) Fiecare dintre bucăţile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele, s.f, art. mitralia, g.-d. art. mitraliei, pl. mitralii, art. mitraliile, mitralieră (-li-e-) Armă automată de calibru mic, montată pe un suport, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile, s.f, g.-d. art. mitralierei, pl. mitraligre.
mitraliere (-li-e-) Acţiunea de a mitralia, s.f., g.-d. art. mitralierii, pl. mitralieri.
mitraligr (-li-or) Soldat specializat în folosirea mitralierei, s.m., pl. mitralieri. mitră1 l. Acoperământ al capului, ornamentat cu pietre preţioase, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbelor. //Un fel de coroană purtată de regi şi împăraţi.
2.	Acoperământ al capului, de formă specială, la vechile popoare orientale, s.f., g.-d. art. mitrei, pl. mitre. mitră2 (anat.) Uter. s.f, g.-d. art. mitrei, pl. mitre, mitridatism (med.) Imunitate la otrăvuri, obţinută prin consumarea de otravă în doze crescânde, s.n. mitridatiza tr. şi refl. A (se) obişnui să consume anumite otrăvuri, obţinând imunitate faţă de ele. vb. /, ind. prez. 3 mitridatizegză.
mitridatizare Imunitate faţă de o anumită otravă prin ingerarea ei în cantităţi progresive, s.f, g.-d. art. mitridatizării, pl. mitridatizări.
mitroacă (reg.) Piesă auxiliară a bărcii de pescuit, pe care se înfăşoară năvodul la tragerea acestuia, s.f, g.-d. art. mitroacei, pl. mitroace.
mitrofor (rar) Care are dreptul să poarte mitră1, adj., pl-mitrofori.
mitropolie 1. Instituţie administrativă a Bisericii ortodoxe, superioară episcopiei. 2. Sediul unei mitropolii (1)-
3.	Funcţia de mitropolit, s.f, art. mitropolia, g.-d. art. mitropoliei, pl. mitropolii, art. mitropoliile, mitropolit înalt cleric ortodox, conducător al unei mitropolii. s.m., pl. mitropoliţi.
mitropolitan,-ă Referitor la mitropolie sau la mitropolit. adj., pl. mitropolitani,-e. mitui tr. A da cuiva mită. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl-mituigsc, imperf. 3 sg. mituia; conj. prez. 3 să mituiască. mituiaiă (rar) Mituire; (concr.) mită. s.f, g.-d. art. mitu-ielii, pl- mituigli.
mituire Acţiunea de a mitui; mituiaiă. s.f, g.-d. art. mituirii, pl. mituiri.
mituitor,-oare (-tu-i-) (rar) Persoană care mituieşte. s.m., pl. mituitsri; s.f, g.-d. art. mituitoarei, pl. mitu-itoare.
miţă 1. Lână tunsă pentru prima oară de pe miel; lână tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor. 2. Smoc lung de lână. s.f, g.-d. art. miţei, pl. miţe.
741
mnemotehnic
miţos.-oasă (despre blană, păr, lână sau obiecte din
lână) Cu fire lungi, bogate, adj., pl. miţoşi,-oase.
miţui tr. (pop.) A tunde un miel, o oaie etc. de miţe.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. miţuiesc, imperf. 3 sg.
miţuia; conj. prez. 3 să miţuiască.
miţuială (pop.) Miţuire. s.f, g.-d. art. miţuielii, pl.
miţuisli.
miţuire (pop.) Acţiunea de a miţui; miţuială, miţuit. s.f,
g.-d. art. miţuirii, pl. miţuiri.
miţujt (pop.) Miţuire. s.n.
miu Litera grecească, n. s.m., pl. miu.
miuen (miu-) (fiz.) Nume dat mezonului |i. s.m., pl.
miuani.
mixa tr. l.A realiza un mixaj. 2. (rar) A amesteca (1). vb. I, ind. prez. 3 mixează.
mixaj 1. Înregistrare simultană pe aceeaşi pistă a imaginilor şi a sunetului la un film. 2. Combinare a tuturor elementelor auditive ale unui film. s.n., pl. mixaje, mixare Acţiunea de a mixa. s.f, g.-d. art. mixării, pl. mixări.
mixedem Boală endocrină datorată unei grave insuficienţe tiroidiene. s.n., pl. mixedeme. mixer 1. Aparat electric folosit la amestecarea, baterea etc. alimentelor. 2. Amestecător hidraulic folosit la prepararea laptelui de ciment pentru cimentarea sondelor. s.n., pl. mixere.
mixobacterie (-ri-e) Bacterie asemănătoare cu o ciupercă. s.f., art. mixobacteria, g.-d. art. mixobacteriei, pl. mixobacterii, art. mixobacteriile. mixQm Tumoare benignă a ţesutului conjunctiv mucos. s.n., pl. mixoame.
mixomicetă Plantă inferioară care apare ca o masă gelatinoasă informă pe vegetalele în descompunere, s.f., g.-d.-art. mixomicetei, pl. mixomicete. mixt,-ă Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine etc.). IŞcoală (sau clasă) ~ = şcoală (sau clasă) în care învaţă băieţi şi fete. Tren ~ = tren compus din vagoane de călători şi vagoane de marfa. Cor ~ = cor compus din voci bărbăteşti şi voci femeieşti. Număr ~ = număr compus din numere întregi şi din fracţii ordinare. adj., pl. micşti, mixte.
mixtâ tr A alcătui o şcoală, o clasă mixtă. vb. /., ind. prez. 3 mixtează.
mixte Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, s.f. pl. mixtiyne (-ti-u-) (farm.) Amestec de droguri într-un lichid pentru a prepara un medicament, s.f, g.-d. art. mixtiunii, pl. mixtiuni.
mjxtum compositum (lat.) Amestec artificial, nereuşit. loc. s.n.
mixtură 1. Amestec de elemente eterogene. 2. Amestec de materiale granulare folosit la prepararea unor mortare, a unor îmbrăcăminţi asfaitice etc. 3. Medicament lichid preparat dintr-un amestec de substanţe. 4. (muz.) Sunet obţinut la orgă prin combinarea simultană a unor tonalităţi diferite, s.f, g.-d. art. mixturii, pl. mixturi, miza tr. l.A depune ca miză; a juca pe... 2. (fig.) A conta pe... vb. I, ind. prez. 3 mizează, mizanscenă (rar) Montarea unui spectacol artistic; punere în scenă, s.f., g.-d. art. mizanscenei, pl. mizanscene, mizantrop,-ă Persoană stăpânită de mizantropie, s.m., Pl- mizantropi; s.f, g.-d. art. mizantrQpei, pl. mizantrope.
mizantropic,-ă Referitor la mizantrop sau la mizantropie. adj.,pl. mizantrapici,-ce. mizantropie Lipsă de încredere în oameni; tendinţă patologică de a evita societatea, de a se izola de lume. s.f, art. mizantropia, g.-d. art. mizantropiei, mizare Acţiunea de a miza, s.f, g.-d. art. mizării, pl. mizări.
miză 1. Sumă de bani depusă de fiecare participant la un joc de noroc. 2. (fig.) Obiectivul unei dispute, al unui litigiu, s.f, g.-d. art. mizei, pl. mize. mizenă Catarg al unei nave aflat între botul ei şi arborele central, s.f, g.-d. art. mizenei, pl. mizene. mizer,-ă Sărman, nenorocit. //Care denotă o situaţie proastă; sărăcăcios, adj., pl. mizeri,-e. mizerabil,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic.
II.	adj. 1. Care se află într-o stare foarte proastă; sărăcăcios. 2. Lipsit de valoare; de calitate proastă. 3. (fig.) Aspru, rău. adj., s.m. şi f, pl. mizerabili,-e. mizericordie (-di-e) (livr.) Milă, îndurare, s.f, art. mizericordia, g.-d. art. mizericordiei., mizericordios,-oasă (-di-os) (livr.) îndurător, milostiv. adj.,pl. mizericordioşi,-oase.
mizerie (-ri-e) 1. Stare de sărăcie extremă. IDe ~ = sărăcăcios; cu care nu se poate trăi. //'Aspect exterior care arată o mare sărăcie. 2. (la pl.) Griji, necazuri; supărări, şicane, s.f. art. mizeria, g.-d. art. mizeriei, pl. mizerii, art. mizeriile.
mizid Crustaceu marin asemănător cu crevetele. s.n., pl. mizide.
mizilic (fam.) 1. Gustare, aperitiv. //Mâncare frugală. 2. (fig.) Fleac, bagatelă, [var. mezelic s.n.] s.n., pl. mizi-Ucuri.
miacă (reg.) Mlaştină, smârc, s.f, g.-d. art. mlăcii, pl. mlăci.
mladă 1. Mlădiţă. 2. Lăstăriş; pădure tânără şi deasă. s.f, g.-d. art. mlăzii, pl. mlăzi. mlajă 1. Arbust, înrudit cu răchita, cu ramurile flexibile şi cu frunzele cenuşii-verzui. 2. Ramură tânără de mlajă (1), de salcie, de tei etc. întrebuinţată la împletitul coşurilor, al leselor etc. s.f, art. mlaja, g.-d. art. mlgjii, pl. mlăji.
mlaştină Teren pe care se adună şi stagnează apa. s.f, g.-d. art. mlaştinii, pl. mlaştini, mlădia (-di-a) 1. refl. A se înclina, a se îndoi uşor.
2.	tr. şi refl. (fig., despre voce) A (se) modula. 3. refl. (fig.) A deveni conciliant, maleabil; a se supune, vb. I, ind. prez. 3 mlădiază, I pl. mlădiem; conj. prez. 3 să mlădieze; ger. mlădiind.
mlădiere (-di-e-) Acţiunea de a (se) mlădia; mişcare mlădioasă. //Modulaţie a vocii, s.f, g.-d. art. mlădierii, pl. mlădieri.
mlădior,-oară (-di-or) (pop.) Diminutiv al lui mlădiu. adj., pl. mlădiori,-oare.
mlădios,-oasă (-di-os) 1. Care se îndoaie cu uşurinţă; flexibil, elastic. 2. (despre fiinţe, despre corpul lor) Suplu, zvelt. 3. (fig., despre oameni) Maleabil, conciliant. 4. (fig., despre voce, sunete) Melodios, armonios. adj., pl. mlădioşi,-oase.
mlădiţă 1. Ramură tânără, subţire şi flexibilă; lăstar.
2.	(fig.) Urmaş, descendent, s.f., g.-d. art. mlădiţei, pl. mlădiţe.
mlădiu,-ie (rar) Mlădios (2). adj., pl. mlădii, mlăştinjş (rar) Teren mlăştinos, s.n., pl. mlăştinişuri. mlăştiniţă Nume dat mai multor plante erbacee, cu frunze lanceolate, cu flori verzi, albe, roz şi roşii, s.f, g.-d. art. mlăştiniţei, pl. mlăştiniţe. mlăştinos,-oasă (despre terenuri) Cu mlaştini; noroios. adj., pl. mlăştinQşi,-oase.
mlgcin Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină păroasă şi flori păroase, s.m. mnemonic,-ă Mnemotehnic, adj., pl. mnemonici,-ce. mnemonică Identificator al unei generaţii cod maşină, care reflectă semantica operaţiei, s.f., g.-d. art. mne-manicii.
mnemotehnic,-ă Care ajută memorarea; mnemonic. adj.,pl. mnemotehnici,-ce.
mnemotehnică
742
mnemotghnică Ansamblul procedeelor care determină memorarea informaţiilor pe baza unor asociaţii dirijate; mnemotehnie. s.f, g.-d. art. mnemotehnicii, mnemotehme Mnemotehnică, s.f, art. mnemotehnia, g.-d. art. mnemotehniei.
mngziCj-ă (livr.) De memorie, adj., pl. mnezici,-ce. moacă 1. (pop.) Bâtă cu măciulie la un capăt. 2. (arg.) Cap; figură, /(fam.) A o lua la ~ = a primi o bătaie zdravănă. 3. (fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, leneşă. 4. (iht., reg.) Zglăvoacă. [var. moc s.m.] s.f., g.-d. art. moacei, pl. moace.
moale1 (pop., în expr.) în ~le capului = fontanelă; (p. ext.) creştetul capului, s.n., art. moalele. moale2 A. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificân-du-şi forma; (p. ext.) pufos, afânat. /Carne - = came fără oase. Ou ~ = ou fiert astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire - = operaţie de îmbinare a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. A-i fi (cuiva) ~ sau a trăi (ori a se aşeza) pe ~ = a duce o viaţă liniştită, fără griji. 2. (despre fructe) Zemos, mălăieţ. 3. (despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt, fraged. 4. (despre oameni) Lipsit de energie, de voinţă. /A o lăsa (mai) ~ = a ceda, a face concesii. //(s.m. sg. art.) Partea moale (A.l) a unui lucru, /(pop.) ~le capului = fontanelă. //(despre gură, buze) Cărnos. //Flasc; puhav. //Flexibil, elastic. 5. (despre terenuri) Umed, jilav. B. 1. Cu suprafaţa netedă; catifelat. //Armonios; delicat. 2. (fon.) Consoană ~ = consoană palatalizată. 3. (despre vreme, atmosferă etc.) Călduţ şi umed; plăcut. 4. (despre fiinţe) Domol; blând, blajin. 5. (despre mişcări) Uşor, lent. //Care se mişcă încet, adf, pl. moi.
moar 1. Ţesătură de mătase care face ape. 2. (tel.) Perturbaţie apărută pe ecranul unui televizor, constând într-o reţea de linii cu mişcare aleatorie, s.n., pl. moaruri, moaraj (poligr.) Efect optic obţinut prin suprapunerea a două tipare cu reţele de puncte sau de linii, care formează între ele un unghi, s.n., pl. moaraje. moarat,-ă Care are aspectul moarului (1). adj., pl. moaraţi,-te.
moară 1. Instalaţie pentru măcinarea cerealelor; clădire prevăzută cu asemenea instalaţie. /Ca la ~ = a) pe rând, în ordinea sosirii; b) (în legătură cu verbele „a intra”, „a ieşi”) într-un continuu du-te-vino. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o - (hodorogită sau stricată) = a vorbi mult, a nu-i tăcea gura. A(-i) da (cuiva) apă Ia~ = a încuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la ~ - a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A-i lua (cuiva) apa de la ~ = a întrerupe pe cineva în timp ce vorbeşte; a priva pe cineva de anumite avantaje. A mâna apa la ~a sa = a căuta să tragă singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) -a = a-i merge bine. A se bate cu morile de vânt = a întreprinde acţiuni inutile, //(depr.) Gură considerată ca organ al vorbirii; (p. ext.) persoană care flecăreşte fără încetare. 2. Maşină folosită pentru mărunţirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni etc.). 3. (reg.) Jocul de ţintar, s.f, g.-d. art. mQrii, pl. mori.
mogre (reg.) 1. Lichid acru în care s-au ţinut murături; (spec.) zeamă de varză. //Fel de mâncare, preparat cu saramură. 2. (fig.) Fel de a fi al cuiva; fire, temperament. /A şti sau a cunoaşte ~a cuiva = a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. s.f.
moarte 1. încetare a tuturor funcţiilor vitale; sfârşitul vieţii. /Fără (de) ~ = veşnic; (despre obiecte) durabil. A face ~ de om — a omorî, a ucide. A-şi face ~ (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide. Pe viaţă şi pe ~ = cu înverşunare. (A fi ori a se afla) pe patul de ~ = (a fi) în agonie. Intre viaţă şi ~ = în agonie. Ca de frica morţii = înfrigurat. A se da de ceasul morţii - a depune eforturi disperate. A da ~a în ceva = a muri în număr foarte mare.
A da mâna cu -a sau a vedea ~a cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de - = (a fi) foarte bătrân. A nu avea ~ = (despre obiecte) a fi durabil, //(jur.) ~ declarată = situaţie juridică a unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. ~ fizică = moarte constatată prin act de deces. 2. Omor; crimă, asasinat; (p. ext.) măcel, execuţie. /- de om = îmbulzeală. //Pedeapsă capitală. /La ~! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat.
3.	(înv., pop.) Molimă, epidemie. 4. Ceea ce poate cauza moartea. /Asta e ~a mea (sau ta, lui etc.) sau e ~a mea (sau ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place în mod deosebit, s.f, g.-d. art. morţii, pl. morţi.
moartea-găinilor (reg.) Cobe. s.f. art., g.-d. art. m^r-ţii-găinilor.
moartea-puficelui Plantă din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori gălbui, s.f. art., g.-d. art. morţii-puricelui.
moaşă Femeie cu pregătire specială care asistă şi îngrijeşte femeile la naştere, s.f., art. moaşa, g.-d. art. moa; şei, pl. moaşe.
moaşte (în religia creştină) Rămăşiţe din corpul unei persoane considerate sfinte sau obiecte care au aparţinut unei astfel de persoane şi cărora li se atribuie puteri supranaturale. //Rămăşiţe ale trecutului; relicvă, s.f. pl. moaza tr. (constr.) A îmbina cu moaze. vb. /, ind. prez.
3	moazează.
moazare Acţiunea de a moaza. s.f, g.-d. art. moazării, pl. moazări.
moază (constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi care formează un element de consolidare la o construcţie din lemn. s.f, g.-d. art. moâzei, pl. moaze. mobil1 1 • Corp în mişcare. 2. Impuls, cauză a unei acţiuni; imbold; scop; obiectiv. 3. Denumire dată telefoanelor portabile, s.n., pl. (1, 3) mobile, (2) mobiluri. mobil2,-ă 1. Care se mişcă sau care poate fi mişcat.
2.	Schimbător, variabil; (despre ochi, privire, figură) care îşi schimbă uşor expresia; (despre substantive) capabil de a suferi moţiune2, adj., pl. mobili,-e. mobil3,-ă/mobil,-ă (jur., în expr.) Avere ~ sau bunuri ~ = avere constând din bunuri care se pot transporta dintr-un loc într-altul. adj., pl. mobile/mobile, mobila tr. A umple (o locuinţă, o încăpere etc.) cu mobilă. vb. I, ind. prez. 3 mobilează, mobilare Acţiunea de a mobila, s.f, g.-d. art. mobilării, pl. mobilări.
mobilă Obiect care serveşte la amenajarea interiorului unei locuinţe sau al unei instituţii; (colectiv) mobilier. s.f, g.-d. art. mobilei, pl. mQbile. mobiliar,-ă (-li-ar) (jur.) Alcătuit din bunuri mobile3, //(despre bunuri, averi) Care poate fi transportat, adj., pl mobiliari,-e.
mobilier (-li-er) Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o clădire. //Ansamblul mobilelor caracteristice unui stil, unei epoci etc. s.n., pl. mobiliere. mobilitate 1. însuşirea de a fi mobil2 (1). //Instabilitate. 2. Capacitatea feţei omului de a-şi schimba expresia. //Capacitate de a se transforma, s.f, g.-d. art. mobilităţii, pl. mobilităţi.
mobiliza tr. l.A chema sub arme; a trece forţele armate pe picior de război, //(fam.) A convoca. 2. A antrena o colectivitate la o acţiune de interes general. Hrefl. A-şi aduna forţele, vb. I, ind. prez. 3 mobilizează. mobilizabil,-ă Care este supus mobilizării, adj., pl-mobilizabili,-e.	.
mobilizare Acţiunea de a mobiliza, s.f, g.-d. art. mobilizării, pl. mobilizări.
mobilizator,-oare Care mobilizează; care antrenează. adj., pl mobilizatori,-oare.
743
modeler
mobilometru (tehn.) Vâscozimetru pentru determinarea consistenţei lacurilor, vopselelor etc. s.n., art. mobilometrul, pl. mobilometre. moc v. moacă.
moca Cafea de calitate superioară; băutură caldă preparată din această cafea. s.f.
mocan Locuitor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); cioban din aceste regiuni; mocârţan (1). s.m., pl. mocani.
mocancă Femeie din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); mocăniţă. s.f, g.-d. art. mocancei, pl. mocance. „
mocasin 1. încălţăminte de piele netăbăcită, purtată de indienii din America de Nord. 2. încălţăminte uşoară, comodă, cu talpa plată, fără şireturi, s.m., pl. mocasini, mocăi intr. şi refl. (pop., fam.) A lucra încet şi fără spor; a (se) moşmondi, vb. IV, ind. prez. 3 mocăic, imperf. 3 sg. mocăia; conj. prez. 3 să macăie. mocăială (pop., fam.) Faptul de a (se) mocăi. s.f, g.-d. art. mocăielii, pl. mocăieli.
mocăjt,-ă (pop., fam.) (Persoană) care lucrează încet, fără spor. adj., s.m. şi f, pl. mocăiţi,-te. mocănaş Diminutiv al lui mocan, s.m., pl. mocănaşi. mocănaşi) Dans popular răspândit în trecut în Moldova şi în Dobrogea; melodie după care se execută acest dans. s.m. pl. art., neart. mocănaşi. mocăncuţă Diminutiv al lui mocancă. s.f, g.-d. art. mocăncuţei, pl. mocăncuţe.
mocăneasca Numele unui dans popular asemănător cu hora. s.f. art., neart. mocănească, g.-d. art. mocăneştii, mocănesc,-ească De mocan; specific mocanilor. lOaie ~ = varietate de oaie ţurcană. Cal ~ = cal scund de munte. Porumb ~ = varietate de porumb cu bobul mare. adj., pl. mocăneşti.
mocăneşte Ca mocanii, în felul mocanilor, adv. mocănime Grup de mocani, s.f, g.-d. art. mocănimii. mocăniţă 1. Mocancă. 2. (glumeţ) Tren de linie îngustă care circulă în regiunile de munte, s.f, g.-d. art. mocăniţei, pl. mocăniţe.
mocârţan 1. (pop.) Mocan. 2. Epitet dat unui om
necioplit, bădăran, s.m., pl. mocârţani.
mochete A acoperi podeaua unei camere cu mochetă.
vb. I, ind. prez. 3 mochetează.
mochetare Acţiunea de a mocheta, s.f, g.-d. art.
mochetării, pl. mochetări.
mochetă Ţesătură pluşată folosită pentru covoare; bucată din acest fel de ţesătură cu care se acoperă suprafaţa podelei.g.-d. art. mochetei, pl. mochete, mocirlă 1. întindere (mică) de apă stătătoare, plină de mâl, de noroi; loc mlăştinos, noroios. 2. (fig.) Mediu decăzut din punct de vedere moral, s.f., g.-d. art. mocirlei, pl mocirle.
mocirlos.-oasă Plin de mocirle, de noroi; mlăştinos. adj., pl. mocirlaşij-oase. mgcles v. mucles.
mocneală Faptul de a mocni, s.f, g.-d. art. mocnglii, pl. mocneli.
mocni intr. 1. (despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără.
2.	(fig.) A sta în aşteptare, nutrind sentimente de nemulţumire, de revoltă etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mocnesc, imperf. 3 sg. mocnea; conj. prez. 3 să mocnească, mocmre Faptul de a mocni, s.f, g.-d. art. mocnirii, pl. mocniţi.
mocnit,-ă !. (despre foc) Care arde înăbuşit. 2. (fig., despre sentimente) Reţinut, dar gata să izbucnească, adj., Pl mocniţi,-te.
mocofan Om prost, bleg; bădăran, mojic, s.m., pl. mocofani.
mocoşeală (pop., fam.) Faptul de a (se) mocoşi. s.f, g -d. art. mocoşelii, pl. mocoşgli.
mocoşi intr. şi refl. (pop., fam.) A lucra îndelung, cu migală; a (se) mocăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mo-coşesc, imperf. 3 sg. mocoşea; conj. prez. 3 să mo-coşească.
mocoşit,-ă (pop., fam.) (Persoană) care lucrează prea încet, fâră spor. adj., s.m. şi f., pl. mocoşiţi,-te. mod 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva. /(ec. pol.) ~ de producţie = fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei. ~ de viaţă = conţinutul şi formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale unui popor, ale unei societăţi.
2.	Categorie gramaticală specifică verbului prin care se arată felul cum vorbitorul consideră acţiunea. IAdverb de ~ = adverb care arată felul cum apare acţiunea, starea sau însuşirea exprimată de verb. Complement circumstanţial de ~ = complement care arată cum se desfăşoară sau apare o acţiune, o stare sau o însuşire.
3.	(muz.) Caracterul succesiunii sunetelor care alcătuiesc o bucată muzicală, s.n., pl maduri.
modal,-ă (gram.) Referitor la modurile verbale, adj., pl. modali,-e.
modalitate 1. Procedeu, metodă, mijloc prin care se realizează ceva. 2. (log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. s.f., g.-d. art. modalităţii, pl. modalităţi, modă 1. Fel de a se îmbrăca, de a se purta etc. caracteristic unei epoci, unui mediu, unei colectivităţi; preferinţă la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. /La ~ = care corespunde gustului într-un anumit moment; modem. De ~ veche = demodat. 2. Magazin de ~e - magazin de pălării de damă sau de accesorii pentru îmbrăcămintea de damă. Revistă de ~e (sau de ~) = revistă care prezintă modele noi de îmbrăcăminte şi de încălţăminte. Casă de ~ (sau de ~e) = atelier unde se confecţionează la comandă obiecte de îmbrăcăminte. s.f, g.-d. art. madei, pl. made.
modâică (pop.) 1. Umflătură care se poate forma pe diferite părţi ale corpului omenesc. 2. Obiect care are forma unei modâlci (1). s.f, g.-d. art. modâlcii, pl. modalei, modgl 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru imitaţii şi reproducere; tipar. 2. Reprezentare redusă a unui obiect care urmează să fie executat; machetă.
3.	(în ştiinţe) Schemă teoretică care abstractizează reprezentarea unui fenomen, a unui lucru. ~ matematic.
4.	Persoană, operă etc. care poate servi ca exemplu.
5.	Manechin. 6. Persoană care pozează unui pictor sau unui sculptor, s.n., pl. modele.
modela tr. 1. A executa ceva după un anumit model (1).
2.	A da unui material adus în stare plastică forma dorită.
3.	(fig.) A modifica după voie, a influenţa, vb. I, ind. prez. 3 modelează.
modelaj Modelare; modelling, s.n., pl. modelaje. modelar,-ă Persoană care creează modele (1). s.m., pl. modelări; s.f, g.-d. art. modelarei, pl. modelare, modelare 1. Acţiunea de a (se) modela; modelaj.
2.	Metodă în ştiinţă şi tehnică de reproducere schematică a unui obiect sau sistem sub forma unei structuri similare. 3. (mat.) Reprezentare a unei relaţii prin simbolism matematic, s.f, g.-d. art. modelării, pl. modelări. modelator1 Unealtă folosită de sculptori pentru modelare. s.n., pl. modelatoare.
modelator2,-oare Persoană care execută lucrări decorative din materiale plastice. //Meseriaş care multiplică după un model dat. s.m., pl. modelatari; s.f, g.-d. art. modelatoarei, pl. modelatoare, modelărie (rar) Atelier în care se confecţionează modele. s.f, art. modelăm, g.-d. art. modelăriei, pl modelării, art. modelăriile.
modeler,-ă (rar) Modelator, s.m., pl. modeleri; s.f, g.-d. art. modele pl modelere.
modeleu
744
modeleu Relief sau impresie de relief redată într-o pictură sau într-o sculptură, s.n., art. modeleul, pl. modelee. modelier,-ă (-li-er) (rar) Modelor, s.m., pl. modelieri; s.f., g.-d. art. modelierei, pl. modeliere. modelism Reproducere a unor modele de maşini şi aparate la scară redusă, s.n.
modelist,-ă (rar) Modelor. //Persoană care concepe şi creează modele vestimentare, s.m., pl. modelişti; s.f, g.-d. art. modelistei, pl. modeliste. modeliza tr (rar) A modela, vb. I, ind. prez. 3 modelizează.
modelizare (rar) Acţiunea de a modeliza, s.f, g.-d. art. modelizării, pl. modelizări.
modelling (angl.) Modelaj, //(spec.) Curs de formare a prezentatorilor (prezentatoarelor) de modă. s.n., art. modellingül.
modelor,-oare Lucrător sau lucrătoare care confecţionează modele; modelator, modelier, modelist. s.m., pl. modelori; s.f, g.-d. art. modeloarei, pl. modeloare. modem/modem (inform.) Sistem periferic care asigură transferul de informaţii dintre calculatoare prin intermediul liniilor telefonice, s.n., pl. modemuri/mo-dgmuri//modeme/modeme.
modenatură Proporţia şi forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcţii, s.f, g.-d. art. modenaturii, pl. modenaturi.
modera 1. tr. A micşora, a reduce forţa, intensitatea etc.
2.	tr. şi refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai stăpânit, vb. I, ind. prez. 3 moderează. moderant,-ă (rar, despre oameni) Care moderează. ad/., pl- moderanţi,-te.
moderantism Atitudine şi opinie de moderat, de moderaţie. s.n.
moderantist,-ă (Adept) al moderantismului. adj., s.m. şi f, pl. moderantişti,-ste.
moderare Acţiunea de a (se) modera, s.f, g.-d. art. moderării, pl. moderării.
moderat,-ă 1. De intensitate sau de mărime mijlocie; redus. 2. (despre preţuri) Care nu este prea ridicat.
3.	Chibzuit, cumpătat, adj., pl. moderaţi,-te. moderato (it., muz.) I. adv. în tempo moderat, nu prea vioi. II. s.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în acest tempo, adv., s.n.
moderator1 Substanţă folosită pentru încetinirea mişcării neutronilor, s.m., pl. moderatori. moderator2 Dispozitiv de siguranţă care reduce automat viteza unui mecanism, s.n., pl. moderatoare. moderator3,-oare I. adj., s.m. şi f. (Element, factor) care moderează, ponderează. II. s.m. şi f. Persoană care conduce o dezbatere publică, adj., s.m. şi f, pl. moderatori,-oare.	a
moderaţie (-ţi-e) însuşire de a fi moderat; cumpătare, măsură, [var. moderaţiune j./i] s.f, art. moderaţia, g.-d. art. moderaţiei, pl. moderaţii, art. moderaţiile. moderaţiune v. moderaţie. modgrn,-ă 1. Care aparţine timpului prezent sau aproape de prezent; actual, contemporan. /Limbă ~ = limbă vie, vorbită în prezent, //(despre învăţământ) Care pune accentul pe disciplinele umaniste. 2. Care este conform cu cele mai recente evoluţii (ale modei, ale cercetării etc.). adj., pl. modsmi,-e. modernism 1. Preferinţă pentru ceea ce este nou, modem; modernitate. 2. Curent, tendinţă în arta şi literatura sec. XX, care neagă tradiţia şi susţine principii şi modalităţi noi de creaţie, s.n., pl. modernisme, modernistáé (Adept) al modernismului, adj., s.m. şi f., pl. modernişti,-ste.
modernitate Caracterul a ceea ce este modem; modernism. s.f., g.-d. art. modernităţii.
moderniza tr. 1. A adapta la cerinţele prezentului; a înnoi. //A utila o fabrică, o instituţie cu instalaţii modeme. 2. A da unui lucru un aspect modem, //(spec.) A modifica limba unui text vechi în conformitate cu normele actuale, vb. I, ind. prez. 3 modernizează, modernizare Acţiunea de a moderniza, s.f, g.-d. art. modernizării, pl. modernizări.
modernizator,-oare (rar) Care modernizează, adj., pl. modernizatori,-oare.
modest,-ă 1. Care nu este îngâmfat; fără pretenţii. //De proporţii reduse. 2. De valoare sau de importanţă redusă. adj., pl. modgşti,-ste.
modestie însuşirea de a fi modest, s.f, art. modestia,
g.-d. art. modestiei.
modic,-ă (livr.) De valoare mică; neînsemnat; (despre preţuri) moderat, acceptabil, adj., pl. modici,-ce. modicitate (livr.) însuşirea de a fi modic, s.f, g.-d. art. modicităţii.
modifica tr. şi refl. A(-şi) schimba aspectul, forma etc.; a (se) transforma, vb. I, ind. prez. 3 modifică, modificabil,-ă Care poate fi modificat, adj., pl. modificabili,-e.
modificare Acţiunea de a (se) modifica; modificaţie. s.f, g.-d. art. modificării, pl. modificări. modificator1 Adaos la elaborarea fontei sau a altor aliaje. s.m., pl. modificatori.
modificator2,-oare (rar) Care modifică, adj., pl. modificatori,-oare.
modificaţie (înv.) Modificare, s.f, art. modificaţia,
g.-d. art. modificaţiei, pl. modificaţii, art. modificaţiile. modilion (-li-on) Ornament arhitectonic în formă de consolă, care susţine un vas, un bust etc. s.n., pl. modi-lioane.
modistă Femeie care se ocupă cu confecţionarea pălăriilor de damă şi a altor accesorii de podoabă, s.f, g.-d. art. modistei, pl. modiste.
modoran (reg.) Om grosolan, bădăran, s.m., pl. modorani.
modru (reg.) Mod, chip, fel. /Cu ~ = potrivit. A nu fi ~ = a-i fi imposibil să... s.n., art. modrul. modul 1. Unitate de măsură convenţională, folosită în arhitectura clasică pentru proporţionarea părţilor unui edificiu. 2. (mat.) Valoarea absolută a unui număr real. //Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr complex. 3. Parte componentă a unui ansamblu (clădiri, mobile etc.). //Fiecare parte componentă şi detaşabilă a unei nave spaţiale. t~ lunar = parte a vehiculului de explorare lunară, s.n., pl module.
modula 1- intr. (muz.) A trece de la o tonalitate la alta. Htr. A exprima prin modulaţii ale vocii. 2. refl. şi tr. A (se) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilaţii (pentru a transmite semnale purtătoare de informaţii). 3. tr. (înv.) A modela, vb. /, ind. prez. 3 modulează.
modular,-ă 1. Referitor la un modul. 2. Constituit dintr-un ansamblu de module (3). Locuinţă adj., pl. modulările.
modulare Acţiunea de a (se) modula, s.f, g.-d. art. modulării, pl. modulări.	.
modulat1,-ă 1. (despre sunete muzicale) Care a suferit o modulaţie. 2. (fiz.) Cu modulaţii. adj.,pl. modulaţi;-^ modulat2,-ă (despre mobilă) Lucrat din module (3). adj., pl. modulaţi,-te.
modulator1 Dispozitiv cu care se realizează o modulaţie. s.n., pl. modulatoare.
modulator2,-oare Care modulează, adj., pl. modulatori,-oare.
modulaţie (-ţi-e) 1. (muz.) Trecere de la o tonalitate la alta; serie de sunete care îşi schimbă tonalitatea. 2. (fiz.)
745
molatic
Variaţie a unui parametru al semnalului care poartă informaţii, s.f, art. modulaţia, g.-d. art. modulaţiei, pl. modulaţii, art. modulaţiile.
modulomgtru (tehn.) Aparat pentru măsurarea gradului de modulaţie, s.n., art. modulometrul, pl. modulometre. modus operandi (lat.) Mod de acţiune, loc. s.n. modus vivendi (lat.) 1. Mod de existenţă. 2. Posibilitate de împăcare a două părţi aflate în conflict. Ioc. s.n.
mofetă Emanaţie din bioxid de carbon care se degajă prin crăpăturile scoarţei terestre, în zonele vulcanice. s.f., g.-d. art. mofetei, pl. mofete. mofetic,-ă Care aparţine mofetei. adj.,pl. mofetici,-ce. mofluz,-ă 1. (înv., fam,) (Om) falit. IA ieşi (sau a rămâne) ~ = a da faliment. 2. (Om) nemulţumit, dezamăgit. adj., s.m. şi f, pl. mofluzi/mofluji,-ze. mofluz] intr. (înv.) A da faliment; (p. ext.) a se ruina. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 să mofluzească. mofluzit (înv.) Om falit, s.m., pl. mofluziţi, moft 1. Lucru fâră însemnătate; fleac, nimic. IA umbla cu ~uri = a invoca motive lipsite de temei. 2. (la pl.) Capricii, nazuri, fasoane, s.n., pl. mofturi, moftangioaică (înv.) Femeie neserioasă, flecară, s.f,
g.-d. art. moftangioaicei, pl. moftangioaice. moftangiu (înv.) Om neserios, flecar; moftolog. s.m., art. moftangiul, pl. moftangii, art. moftangiii, moftolag (înv.) Moftangiu, s.m., pl. moftolfigi. moftologie,-ă (înv.) Lipsit de seriozitate, adj., pl. moftologiei,-ce.
moftologie (înv.) Şmecherie, tertip, s.f., art. moftologia, g.-d. art. moftologiei, pl. moftologii, art. moftologiile.
mofturQS,-oasă (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, adj., s.m. şi f, pl. mofturoşi,-oase. mogâldeaţă 1. Fiinţă sau lucru cu contururi vagi, neclare (din cauza întunericului, a depărtării etc.). //Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ, s.f, g.-d. art. mogâldgţei, pl. mogâldeţe. moglan (reg.) Om mare, voinic şi prost, s.m., pl. moglani.
mogorogi intr. (reg.) A vorbi nedesluşit, neclar. Iltr. A cicăli. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mogorogesc, imperf.
3	sg. mogorogea; conj. prez. 3 să mogorogească. mogorogire (reg.) Acţiunea de a mogorogi. s.f, g.-d. art. mogorogirii, pl. mogorogiri. mogul,-ă I. adj. Referitor la moguli (II. 1). II. 1. s.m. şi f. Persoană care aparţinea dinastiei mongole care a cucerit India. 2. s.m. (fig.) Persoană foarte importantă cu puteri discreţionare, adj., s.m. şi f, pl. moguli,-e. mohair Păr de capră angora, folosit la confecţionarea stofelor, a covoarelor etc. //Stofă ţesută din lână amestecată cu păr de capră angora. s.n., pl. mohairuri. mohican,-ă 1. adj. Referitor la mohicani (II). II. s.m. şi f. (la pl.) Populaţie de indieni răspândită de-a lungul ţărmului Oceanului Atlantic, în Canada şi în nord-estul SUA; (la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii. adj., s.m. şi f., pl. mohicani,-e. mohgr 1. Nume dat mai multor specii de plante din familia gramineelor, cu flori stacojii, unele dintre ele cultivate ca plante furajere. 2. Loc cultivat cu mohor (I). s-n., (2) pl. mohoare.
mohorare (rar) Faptul de a (se) mohorî. s.f, g.-d. art. mohor|rii, pi. mohorâri.
mohorât,-ă 1. Care are culoarea de la roşu-cărămiziu la roşu-vineţiu. 2. (fîg., despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. adj.,pl. mohorâţi,-te. mohoreala Starea omului mohorât; tristeţe, s.f, g.-d. aft. mohorelii, pl. mohoreli. mohoriu,-ie (rar) Mohorât, adj., pl. mohorii.
mohorî refl. 1. A se închide la culoare; (p. ext.) a se
întuneca. 2. (fig.) A se posomori, a se întrista, vb. IV, ind.
prez. I sg. şi 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohora; conj.
prez. 3 să mohorască; ger. mohorând.
moimă (înv., reg.) Maimuţă, s.f, g.-d. art. moimei, pl.
moime.
moimiţă (înv., reg.) Maimuţă, s.f, g.-d. art. moimiţei, pl. moimiţe.
moina refl. şi intr. (reg.) A se face moină. vb. I, ind. prez. 3 sg. moinează.
moină 1. Timp umed şi ceţos; vreme caldă şi umedă în timpul iernii. 2. Câmp lăsat necultivat unul sau mai mulţi ani. 3. (pop.) Ogor, câmp. s.f., g.-d. art. mQinei, pl. (2) moine.
moinos.-oâsă (despre timpul iernii) Umed şi relativ călduros, adj., pl. moinoşi,-oase. mojar 1. Vas de porţelan, de sticlă etc. folosit în laboratoare şi în farmacii ia marunţirea fină a unor substanţe.
2.	(reg.) Piuliţă pentru pisat. 3. (reg.) Piua unui şteamp. s.n., pl. mojare. mojdei v. mujdei.
mojdrean Arbore cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se foloseşte la vopsit, s.m., pl. mojdreni. mojic,-ă I. s.m. şi f., adj. (Om) prost crescut, obraznic; bădăran. II. s.m. şi f. (înv., reg.) Ţăran; om de rând. adj., s.m. şi f, pl. mojici,-ce.
mojicesc,-ească (rar, despre atitudini) De mojic, adj., pl. mojiceşti.
mojiceşte (rar) Ca un mojic, în felul mojicilor, adv. mojicie Vorbă, faptă, purtare de mojic (1); bădărănie, mitocănie, s.f, art. mojicia, g.-d. art. mojiciei, pl. mojicii, art. mojiciile.
mojicime (înv.) Mulţime de ţărani sau de oameni simpli. s.f., g.-d. art. mojitimii.
mojicos.-oasă (rar, despre oameni şi manifestările lor) Grosolan, vulgar, adj., pl. mojicoşi,-oase. mol1 (chim.) Moleculă-gram. s.m., pl. moli. mol2 Dig construit în largul mării, la intrarea într-un port, pentru a-l apăra de acţiunea valurilor, s.n., pl. moluri. mol3 (arg.) Vin. s.n.
mola1 Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! interj.
mola2 (înv.) Judecător turc, superior cadiului, în marile oraşe, s.f, art. molaua, g.-d. art. molalei, pl. molale, art. molalele.
mola3 tr. (mar.) A da drumul complet unei parâme. vb. I, ind. prez. 3 molează.
molal,-ă (chim., fiz.) De mol'. Concentraţie ~. adj., pl. molali,-e.
molalitate (chim., fiz.) Molaritate. s.f, g.-d. art. mola-lităţii, pl. molalităţi.
molan1 Peşte mic din apele de munte, s.m., pl. molani. molan2 (pop.) Vin din struguri nealtoiţi, s.n. molar1 Măsea, s.m., pl. molari. molar2,-ă (chim.) Care aparţine molului1; referitor la mol1, adj., pl. molari,-e.
molare Acţiunea de a mola. s.f, g.-d. art. molării, pl. molări.
molaritate (chim., fiz.) Număr de moli dizolvaţi într-un kilogram de solvent; molalitate. s.f, g.-d. art. mola-rităţii, pl. molarităţi.
molasă (geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit din gresie feldspatică şi ciment calcaros. s.f, g.-d. art. molasei. pl. molase.
molasic,-ă (geol.) Din molasă. adj., pl. molasici,-ce. molatec,-ă v. molatic2. molatic1 (iht.) Grindel. s.m., pl. molatici. molatic2,-ă !. (Cam) moale; lin, domol. 2. Lipsit de energie, molâu. 3. Unduios. [var. molatec,-ă adj.] adj., pl. molatici,-ce.
molă
746
mglă Tumoare care apare în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului, s.f, g.-d. art. malei. molălău (reg.) Molâu. adj., pl. molălăi. molătate (rar) Lipsă de avânt şi de energie, s.f, g.-d. art. molătăţii.
molâu,-âie Lipsit de forţă, de energie; indolent, adj., pl. molii.
melcom.-ă Liniştit, domol; paşnic, blând, /(adv.) A tăcea ~ = a nu spune nimic. A sta (sau a şedea) ~ = a sta (sau a şedea) nemişcat, [var. malcum.-ă, mulcam,-ă adj.] adj., pl. malcomi,-e.
molcomeală (rar) Faptul de a fi molcom; încetineală. s.f, g.-d. art. mólcomglii.
molcomi tr. şi refl. (pop.) A (se) linişti, a (se) potoli, [vor. mulcomi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. molcomgsc, imperf. 3 sg. molcomea; conj. prez. 3 să molcomească. molcomitor.-oare (pop.) Care linişteşte, potoleşte, adj., pl. molcomitari,-oare. molcotit (reg.) Cu glas domol. adv. mslcum,-ă v. molcom.
molcuţ,-ă (pop.) Diminutiv al lui moale, adj., pl. mol-cuţi,-e.
moldgv,-ă (înv.) I. adj. Moldovenesc. II. s.m. şi f. Moldovean, adj., s.m. şi f., pl. moldavi,-e. moldavit Ozocherită de culoare neagră, amestecată cu sticlă de origine cosmică, care se găseşte în Moldova, s.n. maldă (reg.) 1. Covată. 2. Vas în care se scurge mustul după ce au fost presaţi strugurii. 3. Ladă în care curge făina la moară, s.f, g.-d. art. moldei, pl. malde. moldo- Element care înseamnă „moldovean”. moldovalah,-ă (Român) din Principatele Unite. [vor. moldovlah,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. moldo-valahi,-e.
moldovean,-ă (Locuitor) din Moldova, adj., s.m., pl. moldoveni,-e.
moldoveancă Locuitoare din Moldova, s.f, g.-d. art. moldovencei, pl. moldovgnce. moldoveneasca Dans popular cu ritm vioi, executat în cerc închis, s.f. art., neart. moldovenească, g.-d. art. moldoveneştii.
moldovenesc,-ească Care aparţine moldovenilor sau Moldovei, adj., pl. moldoveneşti, moldovengşte Ca moldovenii, în felul lor. adv. moldovenism Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor, s.n., pl. moldovenisme, moldoveniza tr. şi refl. (rar) A căpăta sau a face să capete trăsăturile caracteristice moldovenilor, vb. I, ind. prez. 3 moldovenizează.
moldovenizare (rar) Acţiunea de a (se) moldoveniza. s.f, g.-d. art. moldo ven iz|rii, pl. moldovenizgri. moldovlah,-ă v. moldovalah. molecular,-ă Referitor la moleculă. /Greutate - = număr egal cu suma greutăţilor atomice ale atomilor care compun o moleculă, adj., pl. moleculari,-e. moleculă Cea mai mică parte dintr-o substanţă, care păstrează compoziţia şi proprietăţile chimice ale substanţei respective, s.f., g.-d. art. moleculei, pl. molecule, molecula-gram Cantitate dintr-o substanţă a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1, s.f, ş.-d. art. moleculei-gram, pl. molecule-gram. moleschin Ţesătură rezistentă de bumbac, foarte netedă, cu aspect de piele, s.n., pl. moleschmuri. molesta A brutaliza. //A jigni, a şicana, vb. I, ind. prez. 3 molestează.
molestare Acţiunea de a molesta, s.f., g.-d. art. molestării, pl. molestări.
moleşeală Senzaţie de slăbire a puterii, a energiei, însoţită de somnolenţă; toropeală, s.f, g.-d. art. mole-şelii, pl. moleşgli.
moleşi refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă puterea, energia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moleşesc, imperf. 3 sg. moleşea; conj. prez. 3 să moleşească, moleşire Faptul de a (se) moleşi, s.f, g.-d. art. mole-şirii, pl. moleşiri.
moleşitar,-oare Care moleşeşte, adj., pl. moleşitari,-oare.
molgt v. molete2.
moleta tr. A imprima pe un obiect striuri, zimţi etc., cu moleta (1). vb. I, ind. prez. 3 moletează. moletare Acţiunea de a moleta. s.f, g.-d. art. mole-tării, pl. moletiri.
moletă 1. Rotiţă cu muchia zimţată folosită pentru moletare. 2. Roată cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalaţiile de extracţie sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalaţiile de transport, s.f, g -d. art. moleiei, pl molete.
molgte1 (reg.) 1. (iht.) Molan. 2. Numele mai multor specii de conifere, s.m., pl. molgţi. molgte2/molgt (pop.) 1. Larva morarului (2), care trăieşte în făina de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, vărsături etc. s.m., pl. (1) molgţi. molgte3 Tumoră seroasă care apare pe glezna calului. s.n.,pl. molgte.
moletigră (-ti-e-) Fâşie de stofă cu care se înfăşoară pulpa piciorului peste pantaloni, de la gleznă până sub genunchi, folosită la îmbrăcămintea militară, s.f, g.-d. art. moletigrei, pl. moletigre.
molfăi tr. (fam.) 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a învârti prin gură un aliment necomestibil. 2. (fig.) A rosti (ceva) nedesluşit. vb. IV, ind. prez. 3 malfăie, imperf. 3 sg. molfăia; conj. prez. 3 să molfăie.
molfăială (fam.) Molfăit, s.f, g.-d. art. molfăiglii, pl. molfâigli.
molfăjre (rar) Molfăit, s.f, g.-d. art. molfăirii, pl. molfăiri.
molfăit (fam.) Acţiunea de a molfăi; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfaire, molfăituri s.n. molfăitură (-fâ-i-) (rar) Molfăit, s.f, g.-d. art. molfăituri i, pl. molfăituri.
molia-stupilor (-li-a-)/melie-de-stup (-li-e) Găselniţă1. s.f, g.-d. art. moliei-stupilor/moliei-de-stup. molia-zidurilor (-li-a-) Mic crustaceu cu corpul oval, alungit care trăişte în locuri umede şi întunecoase; molie-de-casă. s.f. art., g.-d. art. moliei-zidurilor. molibdat Sare a acidului molibdenic. s.m., pl. molibdaţi-molibdgn/moMbden Metal de culoare albă-argintie, inoxidabil, întrebuinţat la fabricarea unor oţeluri speciale. s.n.
molibdgnic (în sintagma) Acid ~ = acid oxigenat al molibdenului, adj.
molibdenit Sulfură naturală de molibden, de culoare plumburie, din care se extrage molibdenul, s.n. molibdit Mineral format din oxizi de fier şi molibden, s.n. molicgl,-ică/-ea (pop., fam.) Diminutiv al lui moale; molişor. adj., pl molicgi,-ele. moliciune 1. însuşirea de a fi moale. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleşeală. 3. Intensitate scăzută a sunetelor; delicateţe. 4. Stare de calm; destindere. s.f, g.-d. art. moliciunii, pl. moliciuni.	_
moNd Arbore răşinos, înalt până la 50 m, cu frunzele în patru muchii, ascuţite, [vor. molift s.m.] s.m., pl. molizi, molidiş (rar) Pădure de molizi, s.n., pl. molidişuri. molie Nume dat mai multor specii de fluturi mici, ale căror larve atacă produsele de origine vegetală sau animală. s.f., art. molia, gr-d. art. maliéi, pl. malii, art. moliile, molie-de-casă (-li-e-) Molia-zidurilor. s.f, art. molia-de-casă, g.-d. art. moliei-de-casă, pl. molii-de-casă, art. maliile-de-casă.
747
monarhie
molie-de-stup v. molia-stupilor. molift v. molid.
moliftă/(înv.) molitvă (în ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale, s.f, g.-d. art. moliftei/molitvei, pl. molifte/molitve.
molimă (pop.) (la oameni) Epidemie; (la animale) epizootie; (p. ext.) boală care atacă un număr mare de plante, s.f, g.-d. art. molimei, pl. molime, molipseai! (rar) Molipsire. s.f, g.-d. art. molipselii. molipsi refl. şi tr. l.A (se) îmbolnăvi prin contaminare. 2. (fig.) Ă se lăsa influenţat sau a influenţa în rău. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. molipsesc, imperf. 3 sg. molipsea; conf prez. 3 să molipsească.
molipsire Faptul de a (se) molipsi; contaminare, s.f, g.-d. art. molipsirii, pl. molipsiri. molipsitor,-oare Care molipseşte; contagios, adj., pl. molipsitori,-oare.
molişoare Mică plantă cu tulpina dreaptă şi cu flori verzi-gălbui. s.f. pl.
molişor,-oară Molicel. adj., pl. molişori,-oare. molitfelnic v. molitvelnic. molitvă v. moliftă.
molitvelnic Carte de rit ortodox care cuprinde o serie de rugăciuni, [var. molitfelnic, molitvenic s.rt.] s.n., pl. molitvelnice.
molitvenic v. molitvelnic.
moloh (livr.) Simbol al cruzimii, al lăcomiei; om, colectivitate cu astfel de însuşiri, s.m., pl. molohi, molan Bloc de piatră naturală folosit în zidărie, s.n., pl. moloane.
molQS Specie de câine de talie foarte mare, cu părul lung şi moale, s.m., pl. molaşi. moloşag (reg.) Moină (1). s.n., pl. moloşaguri. molotru 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu fructul în formă de păstaie. 2. (reg.) Molură. s.m., art. molatrul, pl. molotri, art. molotrii. moloz Material rămas din dărâmarea unor ziduri, alcătuit din sfărâmături de cărămidă, tencuială etc, s.n., pl. molozuri.
molton Ţesătură groasă de bumbac, moale şi pufoasă. s.n., pl. moltoane.
molură Plantă erbacee aromatică, ale cărei fructe sunt în-trebuinţate în medicină, s.f, g.-d. art. molurii, pl. moluri.	a
moluscă (la pl.) încrengătură de animale cu corpul moale, protejat, la unele dintre ele, de o cochilie; (la. sg.) animal din această încrengătură, s.f.. g.-d. art. moluştei, pl. moluşte.
momâigţă (reg.) Mogâldeaţă. s.f., g.-d. art. momâieţei,
pl. momâigţe.
momâie 1. Sperietoare pentru păsări, înfăţişând un om, care se pune în semănături. 2. Epitet dat unei fiinţe urâte.
3.	Mogâldeaţă. 4. (înv.) Semn care se pune la hotarul unei moşii, s.f, art. momâia, g.-d. art. momâii, pl. momâi, art. momâile.
momârlan1 (reg.) I. Om prost, necioplit. 2. Numele unui dans popular. /De-a ~ul, numele unui joc de copii. s n., pl. momârlani.
momârlan2 (reg.) 1. Grămadă de pământ făcută de râme. 2. Semn de hotar sau sperietoare dintr-un mănunchi de paie. s.n., pl. momârlane. momeală 1. Mijloc folosit pentru a ademeni; lucru care ademeneşte. 2. (spec.) Mâncare care se pune în undiţă sau se aruncă peştilor pentru a-i ademeni; nadă; hrană pe care vânătorul o pune într-un anumit loc pentru a pentru a atrage vânatul, s.f, g.-d. art. momelii, pl. momeli/(înv.) momgle (în expr. cu şoşele, cu ~ = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase).
moment 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. /De - = de scurtă durată; vremelnic. Pe ~ = în prima clipă, în acea clipă. Pentru - = provizoriu, deocamdată. Din ~ în - sau dintr-un ~ într-altul = imediat, chiar acum. 2. Fază, etapă în desfăşurarea unui proces. /Din primul - = chiar de la început. în ultimul ~ = chiar înainte de expirarea ultimului termen. Un ~, se spune pentru a solicita o clipă de răgaz. 3. Episod din acţiunea unei opere literare. !~-cheie = moment foarte important. //Specie a genului epic în care este prezentat un instantaneu din viaţa cotidiană. 4. Dată, termen. 5. Ocazie favorabilă; prilej, s.n., pl. momente, momentan,-ă De scurtă durată; trecător, //(adv.) Numaidecât; în clipa de faţă, în prezent, adj., pl. momentani,-e. momentos,-oasă (înv.) De actualitate, adj., pl. mo-mentoşi,-oase.
momi tr. !. A amăgi cu vorbe, a atrage, a înşela. 2. A atrage cu momeală peşti sau alte animale pentru a le prinde. 3. A pótlói, a linişti (pentru scurt timp), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. momesc, imperf. 3 sg. momea; conj. prez. 3 să momească.
momire (rar) Acţiunea de a momi. s.f, g.-d. art. momirii, pl. momiri.
momitor,-oare (rar) Care momeşte, adj., pl. momi-tori,-oare.
momiţă (pop., mai ales la pl.) Glandă de la pieptul şi de la gâtul unor animale (miel, viţel etc.), din care se prepară anumite mâncăruri, s.f, g.-d. art. momiţei, pl. momiţe.
momiţărie (înv., reg.) Maimuţăreală, s.f, art. momiţăiia, g.-d. art. momiţăriei, pl. momiţării, art. momiţăriile. momiţe (pop., în expr.) A umbla cu chichiţe şi ~ = a încerca să înşele pe cineva, s.f. pl. momiţoi (reg.) Maimuţoi, s.m., pl. momiţoi, art. mo-
miţaii-
monac v. monah.
monadă 1. Termen folosit de filosoful Leibnitz pentru a denumi cea mai simplă unitate din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism microscopic unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple, s.f, g.-d. art. monadei, pl. monade, monadelf (bot.) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formând o coloană, adj., pl. monadglfe. monadologie (fii., rar) Teorie a monadelor, s.f, art. monadologia, g.-d. art. monadologiei, monah Călugăr, [var. monac î.w.] s.m., pl. monahi, monahal,-ă Care aparţine monahilor, specific vieţii lor; monahicesc. adj.,j>l. monahali,-e. monahicesc,-easca (rar) Monahal, adj., pl. monahiceşti.
monahie1 Călugăriţă, s.f, art. monahia, g.-d. art. monahiei, pl. monahii, art. monahiile. monahie2 Monahism, s.f, art. monahia, g.-d. art. monahiei.
monahism 1. Stare, calitate de monah, călugărire, monahie2. 2. Instituţia călugăriei, s.n. monandră (bot., despre flori) Care are o singură sta-mină. adj., pl. monandre. monarc v. monarh.
monarh Conducător al unei monarhii, [var. (înv.) monarc. s.m.] s.m., pl. monarhi, monarhic,-ă Referitor Ia monarh sau la monarhie, adj, pl. monarhici,-ce.
monarhie Formă de guvernământ în care puterea aparţine monarhului şi se transmite ereditar. /~ absolută = formă de conducere a statului în care monarhul dispune de puteri nelimitate. ~ constituţională = formă de conducere a statului în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituţie. //Stat monarhic, s.f, art. monarhia, g.-d. art. monarhiei,/?/, monarhii, art. monarhiile.
monarhism
748
monarhism Doctrină politică a monarhiştilor; regalism. s.n.
monarhist,-ă (Adept) al monarhiei, adj., s.m. şi f, pl. monarhişti,-ste.
monastic,-ă Mănăstiresc. //De călugăr; călugăresc. adj., pl- monastici,-ce. monastire v. mănăstire, monastîrgsc,-ească v. mănăstiresc, monazjt Fosfat natural, s.n., pl monazite. monden,-ă Care aparţine societăţii înalte; care ţine de viaţa de lux, de petreceri a acestei societăţi, //(şi s.) Care frecventează reuniunile înaltei societăţi, adj., pl. mondgni,-e. mondenitate întâmplare, eveniment specific vieţii mondene. //înclinare spre viaţa mondenă, s.f, g.-d. art. mondenităţii, pl. mondenităţi, mondial,-ă (-di-al) Referitor la întreaga lume, care interesează lumea întreagă; la care participă întreaga lume (sau majoritatea ţărilor), adj., pl. mondiali,-e. mondializa (-di-a-) tr A extinde la scară mondială. vb. /, ind. prez. 3 mondial izează. mondializare (-di-a-) Acţiunea de a mondializa. s.f, g.-d. art. mondializării, pl. mondializări. mondoeconomie Economie mondială, s.f, art. mondoeconomia, ş.-d. art. mondoeconomiei. mondorama Rubrică, emisiune care prezintă o viziune de ansamblu asupra evenimentelor mondiale, s.f, g.-d. art. mondoramei, pl. mondorame. mongdă Ban de metal care circulă legal pe teritoriul unui stat. //Bani mărunţi. IA bate ~ = a emite bani de metal. A bate ~ (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeaşi ~ = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară, [var. mongtă s.f.] s.f, g.-d. art. mongdei, pl. monede. monegasc,-ă (Persoană) din principatul Monaco, adj., s.m. şi f, pl. monegaşti,-ste.
mongră (biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. s.f, g.-d. art. mongrei, pl. mongre.
monetar1 (rar) Persoană care lucrează la baterea de monede, s.m., pl. monetari.
monetar2 Inventar al banilor (sortaţi după valoare), întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei, s.n., pl. monetare.
monetar3,-ă Referitor la monede, adj., pl. monetari,-e. monetă v. monedă.
monetăne întreprindere de stat în care se fabrică monedele. //(colectiv) Monede, s.f, art. monetăria, g.-d art. monetăriei, pl. monetării, art. monetăriile. monetiza tr. (rar) A transforma metalul în monedă; a bate monedă, vb. I, ind. prez. 3 monetizează. rnongal,-ă (Locuitor) din Mongolia, adj., s.m. şi f, pl. mongQli,-e.
mongolic,-ă Mongol, adj., pl. mongolici,-ce. mongolism Boală congenitală caracterizată prin debilitate mintală şi un facies de tip mongoloid, s.n. mongolîst,-ă Specialist în mongolistică. s.m., pl. mon-golişti; s.f, g.-d. art. mongolistei, pl. mongoliste. mongolistică Disciplină care studiază limba şi civilizaţia mongolă. s.f., g.-d. art. mongolisticii. mongoloid,-ă I. adj. Care prezintă caractere fizice asemănătoare cu ale unui mongol. II. s.m. şi f. (la pl.) Rasă omenească răspândită în Asia centrală, Asia de est şi de sud-est; (la sg.) persoană care aparţine acestei rase. adj., s.m. |i f, pl. mongoloizi,-de.	•
monilifiza (-li-o-) Boală a pomilor fructiferi provocata de
o	specie de ciuperci, s.f, g.-d. art. moniliQzei, pl. moni-lifize,
monism Concepţie filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor stă un singur principiu, fie material, fie spiritual, s.n.
monţst,-ă (Adept) al monismului, adj., s.m. şi f, pl. monişti,-ste.
monitor1 Navă fluvială de război, blindată şi prevăzută cu tunuri, s.n., pl. monitoare.
monitffir2 1. Aparat pentru controlul unei instalaţii de telecomunicaţii, care urmăreşte imaginile proiectate de camerele de luat vederi, //(inform.) Receptor care permite supravegherea mai multor programe într-un ordinator. j~ cardiac = aparat automat care supraveghează activitatea cardiacă. 2. (urmat de determinări) Titlul dat unor periodice oficiale, s.n., pl. monitoare. monitor3,-oare 1. (ieşit din uz) Elev care menţinea ordinea în clasă în lipsa profesorului; elev care îl ajuta pe profesor la predare. 2. Instructor. ~ de schi. s.m., pl monitori; s.f, g.-d. art. monitoarei, pl. monitoare, monitorjai,-ă (-ri-al) (în sintagma) Sistem ~ = metodă pedagogică de predare cu ajutorul monitorilor3 (1). adj., pl. monitorjaié.
monitoriza tr. A supraveghea prin intermediul monitorului2 (1) sau al altui aparat, vb. I, ind. prez. 3 monitorizează.
monitorizare Acţiunea de a monitoriza, s.f, g.-d. art. monitorizării, pl. monitorizări.
moniţiune (-ţi-u-) Avertisment dat de un reprezentant al Bisericii catolice; (p. gener.) mustrare, s.f, g.-d. art. moniţiunii, pl. moniţiuni.
mono1- Element de compunere care înseamnă „unic“, „singur".
mono2 Monofonic. adj. invar. monoachgnă (-no-a-) Fruct format dintr-o singură achenă. s.f, g.-d. art. monoachgnei, pl. monoachene. monoacid,-ă (-no-a-) (Acid) care are în moleculă un singur atom de hidrogen, adj., s.m., pl. monoacizi,-de. monoandrie (-no-an-) Formă de căsătorie în care femeia are un singur soţ. s.f, art. monoandria, g.-d. art. monoandriei.
monoarticular,-ă (-no-ar-) (anat.) Cu o singură articulaţie. adj., pl. monoarticulari,-e. monoatomic,-ă (-no-a-) (despre molecule) Format dintr-un singur atom. adj., pl. monoatomici,-ce. monoax,-ă (-no-ax) (tehn.) Care are un singur ax. adj-, pl. monoacşi,-xe.
monobazic (în sintagma) Acid ~ = acid cu un singur atom de hidrogen în moleculă, care poate fi înlocuit cu un metal, adj., pl. monobazici. monoblepsie (-si-e) Defect al vederii care constă în imposibilitatea de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. s.f, art. mono-blepsia, g.-d. art. monoblepsiei, pl. monoblepsii, art. monoblepsiile.
monobloc1 Care este alcătuit dintr-o singură bucată. adj. invar.
monobloc2 Dispozitiv alcătuit dintr-un singur bloc. s.n., pl. monoblacuri.
monobrăzdar Plug cu un singur brăzdar. //(adj.) Plug~-s.n., pl. monobrăzdare.
monocameral,-ă (despre sistemul politic) Cu o singură cameră, adj., pl. monocamerali,-e. monocameralism Sistem politic bazat pe adunarea monocamerală. s.n.
monocarp,-ă (bot.) Care înfloreşte şi face fruct o singură dată în timpul vieţii, ad/., pl. monocarpi,-e, monocarpelgr.-ă (bot.) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. adj., pl. monocarpelari,-e. monocelular,-ă (biol.) Alcătuit dintr-o singură celulă; unicelular. adj., pl. monocelulari,-e. monocgr Animal fabulos cu un singur corn, s.m., pl-monocgri.
monociclic.-ă (biol.) Care prezintă o singură perioadă de înmulţire pe an. adj., pl. monociclici,-ce.
749
monogeneză
monocilindric,-ă (despre motoare) Cu un singur cilindru. adj., pl. monocilindrici,-ce. monocingtic,-ă (fiz.) Care este format din particule cu aceeaşi viteză, adj., pl. monocinetici,-ce. monocip (electron.) Circuit integrat cu schemă electrică la comandă, s.n., pl. monocipuri. monocit Tip de globulă albă de dimensiuni mari. [var. monocită s.f.] s.n., pl. monocite. monocită v. monocit.
monocitQză (med.) Boală caracterizată prin creşterea numărului monocitelor din sânge, s.f., g.-d. art, mono-citfízei, pl. monocitoze.
monoclat,-ă (rar) (Bărbat) care poartă monoclu, adi., s.m., pl. monoclaţi,-te.
monocllngl1 Succesiune de straturi care prezintă aceeaşi înclinare şi acelaşi sens. s.n., pi monoclinale. monoclinal,2-ă (despre structuri geologice) Care aparţine unui singur flanc cutat, adj., pl. monoclinali.-e. monoclinic,-ă (despre cristale) De forma unei prisme oblice cu baza dreptunghiulară, adi., pl monoclinici,-ce. monoclorurat,-a (chim.) Care are un atom de clor apărut prin clorurare, adj., pl. monocloruraţi,-te. mongclu 1. Lentilă care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. 2. Pansament care acoperă un singur ochi. s.n., arh monaclul, pl. monacluri. monocord1 Vechi instrument muzical cu o singură coardă. s.n., pl. monocord uri.
monocord2,-ă 1. (despre instrumente muzicale) Care are o singură coardă. 2. (fig., despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv, adi., pl- monocarzi.-de. monocotlledşn,-a (rar) Monocotiledonat. adj., pl. monocotiledani,-e.
monocotiledongt,-ă (despre plante) Al cărei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon. adj., pl. mono-cotiledonaţi,-te.
monocotiledonată (la pl.) Clasă de plante superioare al căror embrion are un singur cotiledon; (la sg.) plantă din această clasă. s.f., g.-d. art. monocotiledonatei, pl. monocotiledonate.
monocrlstal Cristal cu atomii şi moleculele dispuse într-o reţea cristalină spaţială neîntreruptă, s.n., pl. monocristale.
monocrom,-! 1. Cu o singură culoare; monocroma-tic. 2. (despre picturi) Executat în valori apropiate aceluiaşi ton. 3. (fig.) Monoton, uniform, adj., pl. monocromi,-e.
monocromatic,-ă 1. Monocrom (1). 2. (despre un fascicul de raze) Alcătuit din radiaţii cu aceeaşi lungime de undă. adj., pl. monocromatici,-ce. monocromator Dispozitiv optic care serveşte la separarea radiaţiilor monocromatice dintr-un fascicul complex, s.n., pl. monocromatoare. monocromie 1. Folosire a unei singure culori în pictură sau la tipar. 2. Reproducere într-o singură culoare. s-f, art. monocromia, g.-d. art. monocromiei, pl. monocromii, art. monocromiile.
monocular,-ă 1. (med.) Care se realizează cu un singur ochi. 2, (fiz.) Cu un singur ocular, adj., pl. monoculari,-
e.
nionocultură Sistem de cultivare permanentă a aceleiaşi plante pe acelaşi teren, s.f, g.-d. art. monoculturii, Pl. monoculturi,
monodactil1 Picior cu un singur deget; soliped. s.n., pl. monodactile.
nionodactil2,-ă Cu un singur deget. adj., pl. mono-dactili,-e.
nionodeism Gândire bazată de cele mai multe ori pe o smgură idee. s.n.
monodia (-di-a) tr. A cânta o monodie, vb. 1, ind. prez. 3 monodiază.
monodie,-a (muz.) Specific monodiei, adj., pl. montt dici,-ce.
monodie Melodie executată de o singură voce sau de un ansamblu la unison, s.f, art. monodia, g.-d. art. monodiei, pl. monodii, art. monodiile, monodigre (muz.) Acţiunea de a monodia, s.f, g.-d. art. monodigrii, pl. monodigri. monodramă Dramă cu un singur protagonist, s.f, g.-d. art. monodramei, pl. monodrame, monofag.-ă (Organism) al cărui mod de nutriţie este monofagia. adj., s.m. şi f, pl. monofagi,-ge. monofagie Fel de nutriţie bazat pe un singur fel de hrană, s.f, art. monofagia, g.-d. art. monofagiei, monofazat,-ă (fiz., despre un circuit electric alternativ) Cu o singură fază; monofazic (1). adj., pl, monofazaţi,-te.
monofazic,-ă 1. (fiz.) Monofazat. 2. (despre substanţe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare, adi., pl. monofazici,-ce. monofazle (med.) Tulburare de vorbire care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt sau a aceleiaşi propoziţii, s.f, art. monofazja, g.-d. art. monofaziei, pl. monofazji, art. monofaziile.
monofil,-ă (bot.) Format dintr-o singură petală. adj.,pl. monofili,-e.
monofllgtlc,-ă (biol.) Care descinde dintr-un strămoş comun sau dintr-o singură populaţie, adj., pl. mono-filgtici,-ce.
monofizit,-ă (Adept) al monofizitismului. adj., s.m. şi f, pl. monofiziţi,-te.
monofizitism Doctrină creştină care susţine uniunea
divină şi umană a lui Hristos într-o singură natură, s.n.
monoflor.-ă (despre miere, polen) Care a fost cules de
la o singură specie de floare, adj.
monofobie Stare patologică în care bolnavul se teme
de singurătate, s.f, art. monofobia, g.-d. art. monofo-
biei.
monofonă (muz.) Executat de o singură voce sau de un singur instrument, adj., pl. monofane. monofonematic,-ă (lingv.) Care are valoarea unui fonem, adj., pl. monofonematici,-ce. monofgnic,-ă (fiz.) De monofonie. adj., pl. monoffi; nici,-ce.
monofonie (fiz.) Procedeu tehnic de transmitere şi captare a sunetului prin intermediul unui singur canal. s.f, g.-d. art. monofoniei.
monofgto Monotip adaptat pentru culegerea prin fotografiere. s.n.
monoftong Vocală provenită din reducerea unui diftong. s.m., pl. monoftongi.
monoftonga refl. (despre diftongi) A se reduce la o singură vocală, vb. /, ind. prez. 3 se monoftonghează. monoftongare Faptul de a se monoftonga. s.f, g.-d. art. monoftongării, pl. monoftongări. monogam,-ă I. adj. (despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie. //(despre plante) Unisexuat. II. s.m. şi f, adj. (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie; (femeie) căsătorită cu un singur bărbat, adj., s.m. şi f, pl. monogami,-e.
monogamic,-ă Monogam, adj., pl. monogamici,-ce. monogamie 1. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soţie, iar femeia un singur soţ. 2. Stare a unei plante monogame, s.f., art. monogamia, g.-d. art. monogamiei.
monogengtic,-ă Conform cu monogeneză. adj., pl. monogengtici,-ce.
monogengză 1. (biol.) Reproducere directă cu faze de dezvoltare identice. 2. Punct de plecare unic al unui fenomen, s.f, g.-d. art. monogengzci.
monogenic
750
monogsnic,-ă (biol.) Care este condiţionat de o singură genă sau de o pereche de gene. adj., pl. monog<> nici,-ce.
monogeme (biol.) Producere de către o femelă numai de descendenţi masculi sau numai de descendenţi femele. s.f., g.-d. art. monogeraei. monogemsm Teorie antropologică potrivit căreia specia umană are origine unică. s.n. monogenist,-ă (Adept) al monogenismului. adj., s.m. şi f, pl. monogenişti,-ste.
monogenopatje (med.) Denumire generică pentru afecţiuni condiţionate de o singură mutaţie genetică, s.f, art. monogenopatia, g.-d. art. monogenopatiei, pl. monogenopatn, art. monogenopatiile. monogermă (bot.) Cu un singur germen, adj., pl. mo-noggrme.
monograf,-ă Autor al unei monografii; monografist. s.m., pl. monografi; (rar) s.f, g.-d. art. monografei, pl. monografe.
monografia (-fi-a) tr. A trata monografic, vb. I, ind. prez. 3 monografi ază.
monografic,-ă Referitor la monografie, adj., pl. monografici,-ce.
monografie Studiu ştiinţific care tratează o problemă, un subiect sub toate aspectele, s.f, art. monografia, g.-d. art. monografiei, pl. monografii, art. monografiile. monografist,-ă Monograf, s.m., pl. monografişti; s.f, g.-d. art. monografistei, pl. monografiste. monogram v. monogramă, monogramă Semn (scris, gravat, brodat etc.) alcătuit din literele iniţiale ale numelui şi prenumelui unei persoane. [var. monogram í./?.] s.f, g.-d. art. monogramei, pl. monograme.
monogranulgr.-ă Compus din granule de aceeaşi mărime, adj., pl. monogranulari,-e. monohibrid,-ă (biol.) (Organism) provenit din mono-hibridare. adj., s.m., pl. monohibrizi,-de. monohibrida tr. (biol.) A încrucişa indivizi care diferă printr-un singur caracter, vb. 1, ind. prez. 3 monohi-bridează.
monohibridare Acţiunea de a monohibrida. s.f, g.-d. art. monohibridirii, pl. monohibridări. monohibridism (biol.) încrucişare între indivizi care diferă printr-un singur caracter, s.n. monohidrat (chim.) Hidrát al unei substanţe solide care conţine o singură moleculă de apă. s.m., pl. monohidraţi. monoic,-ă (despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, situate pe acelaşi individ, adj., pl. monaici,-ce.
monokini Costum de baie feminin, alcătuit numai din slip. s.n.	a
monolingv,-ă (despre dicţionare, ediţii) într-o singură limbă. //Care cunoaşte o singură limbă. adj., pl. monolingvi,-e.	A
monolingvism întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau acelaşi grup social. s.n.
monolit1 Monument format dintr-un singur bloc de piatră. s.n., pl. monolite.
monolit2,-ă 1. Alcătuit sau executat dintr-un singur bloc de piatră. 2. (fig.) Unitar, omogen; trainic. IDe ~ = de o rigiditate de neclintit, adj., pl. monoliţi,-te. monolitic,-ă 1. Referitor la monolit. 2. (fig.) Bine închegat, unitar, adj., pl. monolitici,-ce. monolitism (rar) însuşirea de a fi monolitic, s.n. monolitizare Operaţie prin care elemente de construcţie din beton, turnate separat, se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare, s.f., g.-d. art. monolitizării, pl. monolitizări.
monolog 1. Scenă dintr-o lucrare dramatică (sau lucrare) în care vorbeşte un singur personaj. /- interior = procedeu specific prozei psihologice în care personajul supune analizei propriile sentimente. //Piesă de proporţii reduse interpretată de obicei de un singur actor. 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva fără a da posibilitatea altcuiva la replică, s.n., pl. monoioguri. monologa intr. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuşi. vb. I, ind. prez. 3 monologhează, monologic,-ă (rar) Care se bazează pe monolog, adj., pl. monologici,-ce.
monom 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulţirii şi ale împărţirii. 2. (fig.) Şir neîntrerupt (unul după altul), s.n., pl. monoame. monomahie (livr.) Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară, s.f., art. monomania, g.-d. art. monomaniei, pl. monomanii, art. monomahiile.
monoman,-ă (Persoană) care suferă de monomanie. adj., s.m. şi /.', pi. monomani,-e. monomaniac,-ă (-ni-ac) (med., rar) Monoman. adj., s.m. şi f, pl. monomaniaci,-ce. monomanie Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. s.f, art. monomania, g.-d. art. monomaniei, pl. monomanii, art. monomaniile.
monomembră (gram.) Format dintr-un singur cuvânt. adj., pl. monomembre.
monomer Substanţă chimică simplă, care intră în constituţia unui polimer, s.m., pl. monomeri. monometaHsm Sistem monetar bazat pe un singur etalon metalic, s.n.
monometalist,-ă (Adept) al monometalismului. adj., s.m. şi f., pl. monometalişti,-ste. monometru 1. Vers compus dintr-un singur metru.
2.	Vers compus din metri de acelaşi fel. s.n., art. monometru 1, pl. monom etre.
monomorfematic,-ă (lingv.) Format dintr-un singur
morfem. adj., pl. monomorfematici,-ce.
monomotQr Avion prevăzut cu un singur motor, //(adj.)
Avion ~. s.n., pl. monomotoare.
mononuclegră (-cle-a-) Globulă albă a sângelui care
are un singur nucleu, s.f, g.-d. art. mononuclearei, pl.
mononucleare.
mononucleoză (-cle-o-) (în sintagma) ~ infecţioasă = boală infecţioasă acută produsă de un virus, care se manifestă prin febră şi prin creşterea numărului de lim-focite şi monocite din sânge, s.f, g.-d. art. mononucle-ozei.
monoparental,-ă (despre copii) Cu un singur părinte. adj., pl. monoparentali,-e.
monopetal,-ă (despre flori) Cu o singură petală, adj., pl. monopetali,-e.
monoplan Avion cu o singură aripă, dispusă transversal şi simetric faţă de fuzelaj. s.n., pl. monoplane. monoplas Monopost. s.n., pl. monoplasuri. monoplastidă Organism viu, format dintr-o singură celulă, s.f, g.-d. art. monoplastidei, pl. monoplastide. monoplegie Paralizie localizată la un singur membru al corpului sau la un singur muşchi, s.f, art. monoplegia, g.-d. art. monoplegiei, pl. monoplegii, art. monople-giile.	_
monoploid,-ă (biol.) Al cărui nucleu are un singur set de cromozomi, adj., pl. monoploizi,-de.	,
monopodial,-ă (-di-al) (bot.) Cu un singur ax principal. adj., pl. monopodiâli,-e.
monopodic,-ă (bot.) Monopodial. adj., pl. monope: dici,-ce.
monopodje 1. (lit.) Structură metrică alcătuită dintr-un singur picior. 2. (med.) Malformaţie congenitală carac-
751
monta
terizată prin existenţa unui singur picior, s.f, art. mo-nopodia, g.-d. art. monopodiei, pl. monopodii, art. mo-nopodiile.
monopodiu Mod de ramificaţie a tulpinii în care axul principal creşte continuu, s.n., art. monopadiul, pl. monopedii, art. monopodiile.
monopol 1. Drept exclusiv pe care îl are statul, o întreprindere, o persoană de a fabrica şi de a vinde un anumit produs în exclusivitate. 2. Mare întreprindere sau grup de întreprinderi care concentrează în mâna lor fabricarea şi desfacerea unor produse importante. 3. (fig.) Drept exclusiv pe care îl deţine cineva s.n., pl. mono-paluri.
monopolism Tendinţă de a organiza economia unei ţări pe bază de monopol, s.n.
monopoliza tr. l.A exercita un monopol (1). 2. (fig.) A-şi impune drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva. A ~ o discuţie, vb. I, ind. prez. 3 monopolizează, monopolizare Acţiunea de a monopoliza, s.f, g.-d. art. monopolizării, pl. monopolizări, monopolizator,-oare Care monopolizează, adj., pl. monopolizatori,-oare.
monopQSt Maşină (de curse) sau avion cu un singur loc; monoplas. s.n., pl. monopQSturi. monoproducţie (-ţi-e) Limitare a economiei naţionale la o singură ramură economică, s.f, g.-d. art. monopro-ducţiei, pl. monoproducţii, art. monoproducţiile. monopter1 Construcţie al cărei acoperiş se sprijină pe
o	colonadă, s.n., pl. monoptgre. monoptgr2,-ă (despre edificiile circulare) Cu un singur rând de coloane pe care se sprijină acoperişul, adj., pl. monoptsri,-e.
monorai Cale de reluare alcătuită dintr-o singură şină; monoşină. s.n., pl. monorai uri. monorefrigent,-ă (fiz., despre substanţe) Cu monore-frigenţă. adj., pl. monorefriggnţi,-te. monorefrigenţă (fiz.) Proprietate a unei substanţe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidenţă. s.f, g.-d. art. monorefrigenţei. monorimă (Poezie) cu aceeaşi rimă la toate versurile. adj., s.f, pl. monorime.
monoscsp Tub cu fascicul electronic, folosit în televiziune pentru generarea unui semnal de imagine corespunzător unei imagini fixe. s.n., pl. monoscoape. monosemantic,-ă (despre cuvinte) Care are un singur sens. adj., pl. monosemantici,-ce. monosemantism (lingv.) Caracter al cuvintelor mono-semantice; monosemie. s.n.
monosemje (lingv.) Monosemantism. s.f, art. mono-
semja, g.-d. art. monosemiei.
monosepal,-ă (bot.) Care are o singură sepală. adj., pl.
monosepali,-e.
monosilgb1 Cuvânt format dintr-o singură silabă; mono-silabă. s.n.
monosiljib2,-ă Monosilabic, adj., pl. monosilabice, monosilabă Monosilab1. s.f., g.-d. art. monosilabei, Pl. monosilabe.
monosilabic,-ă Care are o singură silabă, //(despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. °dj-, pl. monosilabici,-ce.
rnonosperm,-ă (despre fructe) Care are o singură sămânţă. adj., pl. monospermi,-e. monostih Poezie sau strofa alcătuită dintr-un singur vers. s.n., pl. monostihuri.
monostil (arhit.) Coloană izolată, s.n., pl. monostiluri. monostrefă Poezie formată dintr-o singură strofă, s.f, S -d. art. monostrefei, pl. monostrafe. monoşină Monorai. s.f, g.-d. art. monoşinei, pl. monoşine.
monoteism Sistem religios care recunoaşte o singură divinitate, s.n.
monoteist,-ă (Adept) al monoteismului, adj., s.m. şi f, pl. monoteişti,-ste.
monoteHsm Doctrină religioasă care susţine că Isus Hristos a întruchipat două naturi, una divină şi una umană, şi o singură voinţă, cea divină, s.n. monotelit Adept al monotelismului. s.m., pl. mono-teliţi.
monotematic,-ă Cu o singură temă. adj., pl. mono-tematici,-ce.
monotip1 (tipogr.) Maşină care culege şi toarnă literele una câte una. s.n., pl. monotjpuri. monotip2,-ă (rar) Făcut după un singur model, adj., pl. monotipi,-e.
monotipist,-ă Muncitor care lucrează la monotip1. s.m., pl. monotipişti; s.f, g.-a. art. monotipistei, pi. mo-notipiste.
monoton,-ă 1. (despre sunete, melodii) Care este mereu pe acelaşi ton. 2. (fig.) Care plictiseşte, indispune, adj., pl. monotoni,
monotonie însuşirea de a fi monoton; ceea ce este monoton, s.f., art. monotonia, g.-d. art. monotoniei, pl. monotonii, art. monotoniile.
monoton iza refl. şi tr. (livr.) A (se) face monoton, vb. /, ind. prez. 3 monotonizează. monotonizare (rar) Faptul de a (se) monotoniza. s.f, g.-d. art. monotonizirii, pl. monotonizlri. monotrgm Mamifer primitiv, ovipar, cu cioc şi cu corpul acoperit de păr. //(adj.) Mamifer ~. s.n., pl. monotrgme. monovalent,-ă (despre elemente chimice) Care are valenţa unu. adj., pl. monovalgnţi,-te. monoverb Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau prin figuri, s.n., pl. mono verbe.
monoxid (chim.) Oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă, s.m., pl. monoxizi.
monoxil1 Ambarcaţiune primitivă fâcută dintr-un trunchi de copac scobit, s.n., pl. monxile. monoxil2,-ă Care se face dintr-un trunchi de copac scobit. adj., pl. monoxili,-e.
monozaharidă Substanţă din clasa hidraţilor de carbon, care poate fi obţinută prin hidroliză zaharurilor, s.f., g.-d. art. monozaharidei, pl. monozaharide. monsenior Titlu onorific dat principilor din familiile domnitoare, cardinalilor şi altor prelaţi, s.m., pl. monse-niari.
monstru 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din elemente aparţinând oamenilor şi animalelor. 2. Fiinţă cu mari anomalii fizice, //(fig.) Om cu mari defecte morale.
3.	Namilă, matahală. 4. (fig., adj.) Neobişnuit, colosal. 5. ~ sacru = mare vedetă a teatrului sau a cinematografiei. s.m., art. monstrul, pl. monştri, art. monştrii, monstruos,-oasă (-stru-os) 1. Ca un monstru, anormal; urât; (fig.) inestetic. 2. (despre fapte, acţiuni) Oribil, groaznic. 3. (fig.) Exagerat de mare; colosal, adj., pl. monstruaşi,-oase.
monstruozitate (-stru-o-) 1. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieşit din comun şi respingător ca aspect. 2. (fig.) Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, s.f, g.-d. art. monstuozităţii, pl. (fapte) monstruozităţi, monşgr (fam.) Termen familiar cu care o persoană se adresează unui bărbat, s.m.
mont 1. Partea care rămâne dintr-un membru amputat; ciot. 2. Proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii, s.n., pl. manturi.
monta1 tr. 1. A asambla diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla un aparat la locul de funcţionare. 2. A fixa pietre preţioase într-o bijuterie. 3. A pune în
monta
752
scenă un spectacol artistic. 4. (fig.) A pune la cale; a întărâta pe cineva împotriva cuiva. vb. I, ind. prez. 3 montează.
monta2 tr. (despre animale masculine) A efectua o montă. vb. /, ind. prez. 3 montează, montaj 1. Montare1; ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Compoziţie cu o anumită temă, obţinută prin reunirea unor imagini fotografice, grafice etc. independente. 3. Etapă finală în realizarea unui film, constând în selectarea secvenţelor imaginii, mixajul sunetului etc. în succesiunea indicată de scenariu.
4.	Reunirea într-o ordine logică a episoadelor dintr-o operă literară, dintr-o compoziţie muzicală etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. ~ radiofonic, s.n., pl. montaje, montan,-a De munte, specific muntelui, adi., pl. montani,-e.
montanisrd,-ă 1. adj., s.m. şi f. Persoană care face excursii pe munte; (p. ext.) alpinist. II. s.m. Membru al Convenţiei din timpul Revoluţiei franceze din 1789. adj., s.m. şi f., pl. montaniarzi,-de. montanolog,-ă (rar) Specialist în montanologie. s.m., pl. montanolagi; s.f, g.-d. ari. montanolsgei, pl. mon-tanolfige.
montanologie Disciplină care se ocupă de studierea zonelor montane, s.f., art. montanoiogia, g.-d. art. mon-tanologiei.
montant1 1. (constr.) Bară, stâlp vertical, de susţinere. 2. Element de susţinere a fuzelajului. s.m., pl. montanţi. montant2,-ă Ridicat în sus; înălţat, adi., pl- montanţi,-te. montare1 Acţiunea de a monta, s.f, g.-d. art. montării, pl. montări.
montare2Montă(\).s.f.,g.-d. art. montării,/;/, montări. montatfir,-oare Muncitor specializat în montarea diferitelor părţi ale unor aparate; montor. s.m., pl. mon-tatfiri; s.f, g.-d. art. montatoarei, pl. montatoare. mfiţntă 1. împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere, s.f., g.-d. art. mantei, pl. mante, montaolfier (-fier) Aerostat primitiv umplut cu aer cald. s.n., pl montgolfigre.
monticul 1. (geol.) Munte mic, colină. 2. (anat.) Mică proeminenţă, [var. monticulă j./T] s.m., pl. monticuli. montlculă v. monticul.
montmorillonit Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu şi fier, folosit în industria textilă, cosmetică, alimentară etc. s.n., pl. montmorillonite. montfir.-oare (rar) Montator. s.m., pl. montori; s.f., g.-d. art. montoarei, pl. montoare. montură 1. Parte a unui sistem tehnic în care se montează o piesă. 2. Garnitură de metal în care se fixează o piatră preţioasă; mod de fixare a pietrelor preţioase într-o bijuterie, s.f, g.-d. art. monturii, pl. monturi. monţian1 (-ţi-an) Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate etc. s.n. monţian2,-ă (-ţi-an) Care aparţine monţianului1. adj.. pl. monţifini,-e.
monument 1. Operă de sculptură sau de arhitectură făcută în amintirea unei personalităţi sau a unui eveniment important; construcţie de o mare valoare istorică sau arhitectonică. 2. ~ al naturii = plante, animale etc. de mare însemnătate ştiinţifică, ocrotite prin lege. 3. (fig.) Creaţie, document sau operă de însemnătate naţională sau mondială, s.n., pl. monumente, monumental,-á 1- Referitor la monument. 2. Grandios, măreţ, impunător. //Uluitor, şocant, adj., pl. monumentali,-e. monumentalism Monumentalitate, s.n. monumentalist,-ă (rar) Autor de lucrări monumentale. s.m., pl. monumetalişti; s.f., g.-d. art. monumenta-listei, pl. monumentaliste.
monumentalitate însuşirea de a fi monumental; grandoare, măreţie, s.f, g.-d. art. monumentalităţii, monumentaliza tr. (rar) A da un caracter grandios. vb. I, ind. prez. 3 monumentalizează, monumentalizare Acţiunea de a monumentaliza, s.f, g.-d. art. monumentalizării, pl. monumentalizări, mop Obiect de gospodărie cu care se spală pardoseala. s.n., pl. mapuri.
mops1 (zool.) Buldog, s.m., pl. mapşi. mops2 Cleşte cu fălci curbate, s.n., pl. mapsuri. mor/mor-mor Cuvânt care imită mormăitul ursului. interi.
moracee (la pl.) Familie de plante lemnoase cu frunze alterne, întregi sau lobate şi cu flori dispuse în inflorescenţe; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. moracgea, g.-d. art. moracgei, pl. moracge. moral ' I. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare de spirit temporară, //Curaj, tărie sufletească. IA ridica ~ul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) ~ul = a (se) descuraja, s.n., pl. morgluri. moral2,-ă 1. Conform principiilor moralei; bun, cinstit. //Care conţine o morală; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, adi., pl- morali,-e. morală 1. Ansamblul normelor de convieţuire în societate, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii. //Disciplină care studiază aceste norme; etică. 2. (fam.) Mustrare, dojană. 3. învăţătură care se desprinde dintr-o scriere, mai ales dintr-o povestire moralizatoare, s.f, g.-d. art. moralei.
moralicesc,-ească (înv.) Moral2 (1). adf, pl. moraliceşti.
moraliceşte (înv.) 1. Moralmente. 2. După regulile moralei. adv.
moralism Predominare a moralei într-o doctrină, s.n. moralist,-ă 1. Scriitor, gânditor etc. care se ocupă cu probleme de morală. 2. (fam., peior.) Persoană căreia îi place să mustre mereu, s.m., pl. moralişti; s.f, g.-d. art. moralistei, pi moraliste.
moralitate însuşirea a ceea ce este moral. //Comportare, moravuri în conformitate cu morala, s.f, g.-d. art. moralităţii.
moraliza tr. 1. A da cuiva învăţături morale. 2. (fam.) A mustra, a dojeni, vb. /, ind. prez. 3 moralizează. moralizant,-ă (rar) Moralizator, ad/., pi moralizanţi,-te.
moralizare Acţiunea de a moraliza, s.f, g.-d. art. moralizării, pl. moralizări.	,
moralizator,-oare I, adj. Care contribuie la răspândirea moralei; educativ. II. (peior.) s.m. şi f. Persoană care moralizează, care mustră, adj., s.m. şi f, pl. moralizatori,-oare.
moralmente Din punct de vedere al moralei (1), sub raport moral2 (1), moraliceşte, adv. morar 1. Proprietar al unei mori; muncitor într-o moară. 2. Gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăieşte prin mori; gândac de făină, s.m., pi morari, moratorie (-ri-e) Referitor la un moratoriu. /Dobânzi ~ = dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor. Daune ~ = despăgubiri care se acordă creditorului în caz de întârziere de plată a unei obligaţii, adj., pl. moratfirii. moratoriu Suspendare, pentru un anumit timp, stabilită prin lege, a plăţii datoriilor publice sau particulare scadente, s.n., art. moratariul, pl. moratQrii, art. mora-tăriile.
morav,-ă (Locuitor) din Moravia. adi., s.m. şi f-, PL moravi,-e.	.
moravuri Totalitatea obiceiurilor, deprinderilor unui popor, ale unei colectivităţi sau ale unei persoane; conduită morală. /Bunele ~ = decenţă în comportare, s.n. pl-
753
morganism
moră (în prozodia latină) Timp necesar pentru pronunţarea unei silabe, s.f, g.-d. art. morei, pl. more. morăraş (rar) Diminutiv al lui morar; morărel. s.m., pl. morăraşi.
morăreasă Morăriţă. s.f, g.-d. art. morăresei, pl. morálisé.
morărel (rar) Morăraş. s.m., pl. morărei, art. morăreii. morăresc,-ească (rar) Care aparţine morii sau morarului. adf, pl. morăreşti.
morări intr. (rar) A practica meseria de morar. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morărgsc, imperf. 3 sg. morărea; conj. prez. 3 să morărească.
morărie (rar) Morărit. s.f, art. morăria, g.-d. art. mo-răriei.
morărit 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operaţie de măcinare a cerealelor. 3. Impozit care se plătea în trecut în ţările româneşti pe mori. s.n. morăriţă Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. s.f. art., neart. morăriţă, g.-d. art. morăriţei, pl. morăriţe.
morăriţă Soţie de morar; stăpâna unei mori; morăreasă. s.f, g.-d. art. morăriţei, pl, morăriţe. morb Boală. l~ul lui Pott = tuberculoză a coloanei vertebrale, s.rt.,pl. morburi.
morbid,-ă Care indică o stare bolnăvicioasă; nesănătos. adipl. morbizi,-de. morbidgţă v. morbldeţe.
morbidgţe (livr.) Rafinament bolnăvicios; sensibilitate excesivă; lipsă de vitalitate; moliciune, [var. morbideţă ş,/Ţ] s.f, art. morbideţea, g.-d. art. morbideţii, morbiditate 1 . Faptul de a fi bolnav; caracterul a ceea ce este morbid. 2. Proporţie a îmbolnăvirilor în cadrul unei populaţii dintr-o zonă, la un moment dat. s.f., g.-d. art. morbidităţii.
morbos,-oasă (rar) Bolnav, adj., pl. morboşi,-oase. marcÖV Plantă legumicolă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă, de culoare galben-roşiatică, folosită în alimentaţie, s.m., pl. morcovi, morcoveancă Plantă erbacee cu frunze lucitoare, cu flori albe, care creşte în regiunile muntoase, s.f, g.-d. art, morcovencei, pl. morcovence. rnorcovgl Diminutiv al lui morcov. s.m.,pl. morcovei, art. morcovgii.
morcovii),-ie (rar) De culoarea morcovului; roşcat, portocaliu, adj., pl. morcovii, mordace (livr.) Muşcător (2). adj. invar. mordacitate (livr.) Caracter muşcător, ironic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). s.f, g.-d. art. mordacităţii. mordansare Tratament cu substanţe chimice aplicat fibrelor textile, în scopul fixării pe ele a coloranţilor, s.f, g -d. art. mordansării, pl. mordansări. mordant1 Substanţă chimică care fixează coloranţii pe fibrele textile, s.m., pl. mordanţi. mordant2,-ă (livr.) Muşcător, caustic, adj, pl. mordanţi,-te.
mordgnt Ornament muzical, un fel de tril neterminat. pl. mordenţi.
morgnă Grămadă de pietriş, nisip, sfărâmături de stâncă etc. transportată sau depusă de gheţari, s.f, g.-d. ort. morenei, pl. morene.
morgndo (it., muz.) Micşorând treptat intensitatea sunetului până la dispariţia lui totală, adv. morgniCj-ă (geogr.) De morenă. adj., pl. morenici,-ce. morgsc,-ă (înv.) Maur. adj., pl. morgşti. morgscă Dans maur. s.f.
morfgm (lingv.) Cea mai mică unitate din structura morfologică a unui cuvânt, cu sens determinat (lexical sau gramatical), s.n., pl. morfeme. roorfematic.-ă Referitor la morfem. adj., pl. morfe-matici,-ce.
morfină Alcaloid extras din opiu, întrebuinţat drept calmant, stupefiant sau narcotic; morfîu. s.f, g.-d. art. morfinei.
morfinism Intoxicaţie provocată de folosirea excesivă a morfinei, s.n.
morfinoman,-ă Persoană care suferă de morfino-manie. s.m., pl. morfinomani; s.f, g.-d. art. morfino-manei, pl. morfmomane.
morfinomame Toxicomanie care constă în introducerea repetată în organism a unor doze de morfină, s.f, art. morfinomania, g.-d. art. morfinomaniei. mQrfiu (reg.) Morfină, s.n., art. mariiul. morfofiziologic,-ă (-zi-o-) Care ţine de morfofiziolo-gie, adj., pl. morfofiziologici,-ce. morfofizlologie (-zi-o-) Disciplină care se ocupă cu studierea raportului dintre structura celulelor, a ţesuturilor sau a organelor şi funcţiile lor. s.f, art. morfofi-ziologia, g.-d. art. morfofiziologiei. morfogen,-ă (biol.) Morfogenetic. adj., pl. morfogeni,-e. morfogenetic.-ă 1. (biol.) De morfogeneză, 2. (geol.) Care contribuie la crearea formelor de relief, adj., pl, morfogengtici,-ce.
morfogeneză 1, Formare şi dezvoltare a structurilor morfologice ale organismelor. 2, Ramură a geomorfolo-giei care studiază originea formelor de relief; morfoge-nie. s.f., g.-d. art. morfogenezei. morfogenie Morfogeneză. s.f, art. morfogenia, g.-d. art. morfogeniei.
morfognozie (med.) Identificare a formei obiectelor doar prin pipăit. s~f, art. morfognozia, g.-d. art. morfognoziei, morfoleală (fam.) Acţiunea de morfoli, s.f, g.-d, art. morfolelii, pl. morfolgli.
morfoli tr. (fam.) l.A mesteca un aliment cu gingiile; a molfâi. IA ~ vorbele= a vorbi nedesluşit. 2. (p, anal.) A frământa, a mototoli un lucru, //(fig.) A degrada, a deteriora. vb, IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morfolgsc, imperf, 3 sg. morfolea; conf prez. 3 să morfolească, morfologi tr. (rar) A morfoli (1). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl, morfologgsc, imperf. 3 sg. morfologeg; conj. prez. 3 să morfologească,
morfologic,-ă 1. Referitor la structura organismelor vegetale şi animale. 2. (gram.) Care aparţine morfologiei. adj., pl. morfologici,-ce. morfologie 1. Disciplină a biologiei care studiază forma şi structura organismelor plantelor şi animalelor. 2. Parte a gramaticii care se ocupă cu regulile de modificare a formei cuvintelor, s.f., art. morfologia, g.-d. art. morfologiei.
morfonem (lingv.) Fonem care intră în alternanţe morfologice. s.n., pl. morfongme. morfonologie,-ă (lingv.) De morfonologie. adj., pl. morfonologici,-ce.
morfonologie Ramură a lingvisticii structurale, care are ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi, s.f, art. morfonolo-gia, g.-d. art. morfonologiei.
morfopatolog,-ă Medic specialist în morfopatologie. s.m., pl. morfopatologi; (rar) s.f., g.-d. art. morfopatolfir gei, pl. morfopatolfige.
morfopatologie (biol.) Ramură a morfologiei (1) care studiază forma şi structura diferitelor organe în condiţii patologice, s.f, art. morfopatologia, g.-d. art. morfopa-tologiei.
morgana v. fata morgana, morganatică (în sintagmele) Căsătorie ~ = căsătorie între un bărbat dintr-o familie domnitoare şi o femeie de rang social inferior. Sofie ~ = soţie care a contractat o căsătorie morganatică, adj., pl. morganatice, morganism (biol.) Teorie potrivit căreia cromozomii constituie baza materială a eredităţii, s.n.
morganist
754
morganist,-ă (Adept) al morganismului. adj., s.m. şi f, pl. morganişti,-ste.
morgă1 Atitudine arogantă, trufie, îngâmfare, s.f, g.-d. art. morgii.
morgă2 Sală special amenajată într-un spital în care se depun cadavrele pentru constatarea cauzei decesului. s.f., g.-d. art. morgii, pl. morgi, moria (-ri-a) Tulburare psihică manifestată printr-o stare de euforie, s.f.
morion (-ri-on) 1. Coif metalic utilizat în secolul XVI. 2. Varietate de cuarţ de culoare neagră sau brună, utilizat ca piatră semipreţioasă. s.n., pl. morioane. morjsc,-ă (rar) (Persoană) care aparţine unei populaţii mauri din Peninsula Iberică, convertită cu forţa la catolicism în sec XVI. adj., s.m. şi f., pl. morisci,-ce. morişcă 1. Moară mică. 2. Râşniţă cu care se macină pesmet, cafea etc. 3. Moară mică pusă în mişcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie imitând aripiie unei mori de vânt, care se aşază pe acoperişul caselor (ca ornament) sau se pune pentru a speria păsările din semănături. 5. ~ hidrometrică (sau hidraulică) = instrument care serveşte la măsurarea vitezei unui curs de apă. s.f, g.-d. art. moriştii, pl. morişti. morman Grămadă de obiecte de acelaşi fel; cantitate mare dintr-un material, s.n., pl. mormane, mormăi intr. 1. (despre urşi) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (fig., despre oameni) A vorbi nedesluşit, pe un ton coborât, cu intenţia de a-şi manifesta nemulţumirea. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. mormăi, 3 mormăie, imperf. 3 sg. mormăia; conj. prez. 3 să mormăie, mormăială Mormăit, s.f, g.-d. art. mormăielii, pl. mormăieli.
mormăjre Acţiunea de a mormăi, s.f, g.-d. art. mor-mămi, pl. mormăiri.
mormăit Faptul de a mormăi; vorbire nedesluşită, pe un ton coborât; mormăitură; mormăială. /Pe ~e= mor-măind. s.n., pl. mormăituri.
mormăitură (-mă-i-) Mormăit, s.f, g.-d. art. mormăi-turii, pl. mormăituri. _
mormânjeală (reg.) învăţătură superficială, s.f, g.-d. art. mormânjelii, pl. mormânjeli. mormânt Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedaţi; locul unde este înmormântat cineva; monument funerar; cavou. IA băga (pe cineva) în~ = a pricinui moartea cuiva. A intra în ~ = a muri. s.n, pl. morminte. mormântal,-ă 1. De mormânt. /Tăcere (sau linişte) ~ = tăcere (sau linişte) absolută, deplină. 2. De înmormântare, funebru, adj., p/._mormântali,-e. mormântare (reg.) înmormântare, s.f., g.-d. art. mor-mântării, pl. mormântări.
mormoloc 1. Larvă de batracieni. 2. (fig., fam.) Om molatic, lipsit de energie. //Epitet glumeţ dat copiilor mici. s.m., pl. mormoloci.
mormon,-ă Membru al unei secte creştine din SUA, care iniţial practica poligamia, s.m., pl. mormoni; s.f, g.-d. art. mormonei, pl. mormone, mormonism Doctrina religioasă a mormonilor, s.n. mormorosi intr. (reg.) A mormăi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mormorosesc, imperf. 3 sg. mormorosea; conj. prez. 3 să mormorosească. moroaică (pop.) Strigoaică. s.f, g.-d. art. moroaicei, pl. moroaice.
morocăneală (reg.) Mustrare, s.f, g.-d. art. moro-cănelii, pl. morocăneli.
morocănj tr. (reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. morocănesc, imperf. 3 sg. morocănea; conj. prez. 3 să morocănească. morocănos,-oasă Prost dispus, tăcut, ursuz, adj., pl. morocăneşi,-oase.
moroi (pop.) Strigoi, s.m., pl. moroi, art. moroii, moron v. morun.
moroşan,-ă (reg.) Maramureşean, s.m., pl. moroşeni; s.f, g.-d. art. moroşenei, pl. moroşene.	’
morsă Mamifer acvatic din regiunile polare, lung de 3-4 m, cu membrele scurte, în formă de lopeţi, şi cu caninii superiori foarte dezvoltaţi, s.f, g.-d. art. morsei, pl. morse, morse (în sintagma) Alfabet ~ = cod telegrafic în care literele alfabetului sunt înlocuite prin puncte şi linii. s.n. mort, moartă I. adj. 1. Care nu mai trăieşte, care a murit. /A se face ~ în păpuşoi sau (s.) a face pe ~ul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic. A o lăsa ~ă = a renunţa la ceva. A fi ~ după cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva. A fi mai mult ~ (decât viu) = a fi epuizat (de boală, frică etc.). Nici ~ sau —tăiat = cu nici un preţ. —copt = cu orice preţ. 2. (despre părţi ale corpului) Paralizat, inert. 3. (despre plante, frunze) Uscat, veşted. 4. (fig., despre lucruri) Nemişcat, încremenit; lipsit de zgomot, de activitate, //(despre culori) Fără strălucire. 5. Limbă - = limbă care a încetat să mai fie vorbită ca limbă maternă. Timp ~ = întrerupere neprevăzută a activităţii. Unghi ~ = loc de pe traiectoria unei arme de foc pe care nu-1 poate atinge proiectilul. Punct ~ = poziţie a unui mecanism bielă-manivelâ care corespunde momentului în care biela şi manivela au axele în prelugire sau suprapuse. Linie - = linie de cale ferată care serveşte numai pentru garare. A fi pe linie ~ = a fi înlăturat dintr-un post de răspundere. II. s.m. şi f. Persoană care a murit; defunct. IA pa ~ilor = fata morgana. adj., s.m. şi f, pl. morţi, moarte, mortadella (it.) Câmat gros italian, s.f, g.-d. art. mor-tadellei.
mortal,-ă 1. Care provoacă moartea. /Salt ~ = figură acrobatică periculoasă constând în rotirea liberă a corpului în aer. 2. (arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos), adj., pl. mortali,-e. mortalitate Frecvenţa cazurilor de deces în cadrul unei populaţii într-o anumită perioadă de timp. /~ infantilă = frecvenţa deceselor în primul an de viaţă la o mie de născuţi vii. s.f, g.-d. art. mortalităţii, mortar Material de construcţie alcătuit din var, nisip, ciment şi apă, folosit ca element de legătură între materialele de construcţie solide, s.n., pl. mortare, mortăciune Cadavru de animal; stârv, hoit. s.f. g.-d. art. mortăciunii, pl. mortăciuni, morteza tr. A prelucra un material prin aşchiere cu morteza. vb. I, ind. prez. 3 mortezează. mortezare Acţiunea de a morteza; mortezat. s.f., g.-d. art. mortezării, pl. mortezări. mortezgt Mortezare. s.n.
morteză Maşină de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor metalice cu profil complex, s.f, g.-d. art. mor-tezei, pl. morteze.
mortezfir,-oare Lucrător la morteză. s.m., pl. morte-zori; s.f, g.-d. art. mortezoarei, pl. mortezoare. mortier (-ti-er)/mortieră (-ti-e-) Armă de foc cu ţeava scurtă şi traiectoria curbată, s.n./s.f, pl. mortiere. mortieră (-ti-e-) Deschidere în zidul unei fortificaţii. s.f, g.-d. art. mortierei, pl. mortiere. mortifiant,-ă (-fi-ant) (livr.) Chinuitor, umilitor, adj., pl. mortifianţi,-te.
mortifica tr. (rar) A supune la chinuri fizice sau morale. vb. I, ind. prez. 3 mortifică, mortificare (rar) Acţiunea de a mortifica; mortificaţie. s.f, g-d. art. mortificării, pl. mortificări, mortificaţie (-ţi-e) Mortificare, s.f, art. mortificaţia, g.-d. art. mortificaţiei, pl. mortificaţii, art. mortifica; ţiile.
mortinatalitate Indice rezultat din raportul dintre numărul de copii născuţi morţi şi numărul total al copiilor
755
moşnegel
născuţi vii, într-o aumită perioadă, pe un anumit teritoriu. s.f., g.-d. art. rnortinatalităţii. mortuar,-ă Care se referă la mort sau la înmormântare; funerar, funebru, adj., pl. mortuari,-e. morţeşte (înv., reg.) Ca după mort. adv. morţiş (pop., fam.) Cu orice preţ; cu insistenţă, adv. morţiu (reg., în expr.) A urla a ~ = a urla lung şi trist. s.n.
moruă (-ru-ă) Peşte din mările arctice, din al cărui ficat se extrage uleiul de peşte, s.f., g.-d. art. moruei, pl. morue.
morulă Primul stadiu de dezvoltare a embrionului la animale, s.f, g.-d. art. moralei, pl. morule. morun Peşte din familia sturionilor, lung până la 4 m, cu botul triunghiular, apreciat pentru camea şi icrele lui negre. [vor. moron s.m.] s.m., pl. moruni, morunaş Diminutiv al lui morun. //Peşte de apă dulce asemănător cu crapui. s.m., pi. morunaşi. morvă Boală contagioasă la cai sau la alte animale, care se manifestă prin ulceraţii pe fosele nazale, s.f, g.-d. art. marvei, pl. marve.
morvQS.-oasă Bolnav de morvă; răpciugos, adj., pl.
morvoşi,-oase.
mosafir v. musafir.
mosc1 Mamifer rumegător, originar din Asia, de mărimea unei căprioare, lipsit de coame, cu caninii superiori foarte lungi, s.m., pl. moşti.
mosc2 Substanţă cu miros plăcut, secretată de masculul moscului1, utilizată în industria parfumurilor şi în medicină, s.n., pl. moscuri.
moscat,-ă Cu miros de mosc. IBou ~ = mamifer asemănător cu boul, a cărui came miroase a mosc, răspândit în Groenlanda şi în regiunile arctice ale Americii. adj., pl. moscaţi,-te.
moschee Templu de cult mahomedan, s.f, art. moscheea, g.-d. art. moscheii, pl. moschei, art. moscheile, moschicgsc,-ească (înv.) Rusesc, moscovit, adj., pl. moschiceşti.
moscovian (-vi-an) Etaj al carboniferului mediu din Europa răsăriteană, s.n.
moscovit,-ă (Locuitor) din Moscova, adj., s.m. şi f, pl. moscoviţi,-te.
mosljm/muslim (înv.) Mahomedan, s.m., pl. mo-slimi/muslimi.
mosar Piesă cilindrică de metal sau de material plastic, pe care se înfăşoară fire de aţă, de mătase, sârmă etc.; (p. ext.) piesa împreună cu firele înfăşurate pe ea. s.n., pl. mosoare.
mosora tr. (tehn.) A bobina vb. I, ind. prez. 3 moso-rează.
mosorare (tehn.) Bobinare. s.f, g.-d. art. mosorării, pl. mosorgri.
mosoraş Diminutiv al lui mosor, s.n., pl. mosoraşe. mosorel Diminutiv al lui mosor, s.n., pl. mosorele. mostră 1. Cantitate mică dintr-un material sau obiect dintr-o marfa, după care se poate orienta cineva în aprecierea acestora; eşantion. //Model. ITărg de ~e = târg la care se expun mostre (1). 2. (fig.) Exemplu, pildă. s.f., g.-d. art. mostrei, pl. mostre, rooş A. 1. Bărbat în vârstă; moşneag; termen cu care cineva mai tânăr se adresează unui bătrân. l~ Martin = ursul. A-i veni ~ Ene pe la gene = a i se face somn. 2. Ascendent mai îndepărtat; strămoş; (înv., reg.) bunic. IDe când cu ~ Adam = din vremurile de demult. Din ~i-strămoşi = moştenit de la strămoşi; din vremuri străvechi. A spune (sau a îndruga, a înşira) ~i pe groşi = a spune nimicuri, a povesti lucruri fanteziste. La ~ii cei verzi = niciodată, //(reg.) Unchi. 2. Personaj mascat care apare în diferite producţii dramatice populare. 3. (pop., la pl., art.) Fiinţe imaginare despre care se crede că ar
alunga iama; fiecare dintre cele nouă zile care urmează după zilele babelor. B. Partea cu cârlig a unei copci. //Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. s.m., pl. moşi.
moşcondi intr. (reg.) A moşmoni. vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. moşcondesc, imperf. 3 sg. moşcondea; conj. prez. 3 să moşcondească.
moşcoti (reg.) 1. intr. A dibui, a pipăi. 2. refl. A se învârti fără rost. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moş-cotesc, imperf. 3 sg. moşcotea; conj. prez. 3 să moşco-tească.
Moşi Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe şi pomeni pentru morţi. //Bâlci tradiţional organizat sâmbăta dinaintea Rusaliilor, s.prop.m. pl. moşi 1. tr. A da ajutorul necesar unei femei la naştere; a da primele îngrijiri unui nou-născut. 2. intr. şi refl. (fam.) A lucra încet şi fără spor; a se mocăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moşesc, imperf J sg. moşea; conj. prez. 3 să moşească, moşie (fam.) Moşuleţ. s.m., pl. moşiei, moşică (reg.) Diminutiv al lui moaşă. //Bunică; (p. ext.) femeie bătrână, s.f., g.-d. art. moşicii/moşichii, pl. moşiei.
moşie 1. Mare proprietate funciară. //(înv., pop.) Orice bun moştenit. 2. (fam.) Lucru de care cineva poate dispune după plac. 3. (înv.) Pământ strămoşesc; patrie, s.f, art. moşia, g.-d. art. moşiei, pl. moşii, art. moşiile, moşier (-şi-er) Proprietar al unei moşii; latifundiar, s.m., pl. moşieri.
moşiereasă (-şi-e-) Proprietară a unei moşii; soţie de
moşier; moşieriţă. s.f., g.-d. art. moşieresei, pl. moşierese.
moşieresc,-ească (-şi-e-) Referitor la moşier sau la
moşierime. adj., pl. moşiereşti.
moşienme (-şi-e-) Categorie socială formată din marii
proprietari de pământ, s.f, g.-d. art. moşierimii, pl. mo-
şierimi.
moşieriţă (rar) Moşiereasă. s.f, g.-d. art. moşieriţei,pl. moşieriţe.
moşioară (-şi-oa-) Diminutiv al lui moşie, s.f., g.-d. art. moşioarei, pl. moşioare.
moşire Acţiunea de a moşi (1). s.f, g.-d. art. moşirii, pl. moşiri.
moşit Faptul de a moşi. s.n., pl. moşituri. moşmoană 1. Fructul comestibil al moşmonului. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, s.f, g.-d. art. moş-moanei, pi moşmoane. moşmoane (pop.) Vrăji, descântece, s.f. pl. moşmoM v. moşmoni.
moşmon Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori mari albe şi cu fructe comestibile, s.m., pl. moşmoni. moşmondi intr. (fam.) A lucra încet, a migăli la ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. moşmondesc, imperf. 3 sg. moşmondea; conj. prez. 3 să moşmondească, moşmoni (pop.) 1. intr. şi refl. A face mişcări încete şi greoaie; a se mocăi, a se mocoşi. 2. intr. A căuta; a adulmeca. [var. moşmoli vb.\ vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. moşmonesc, imperf. 3 sg. moşmonea; conj. prez. 3 să moşmonească.
moşneag Om în vârstă; moş. s.m., pl. moşnegi, moşnean 1. (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite. 2. (înv.) Moştenitor. 3. (înv., reg.) Băştinaş, s.m., pl. moşneni.
moşneancă 1. (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Proprietară în devălmăşie a unui teren moştenit. 2. (înv.) Moştenitoare, s.f, g.-d. art. moşnencei, pl. moşnence. moşnegărie (rar) Mulţime de moşnegi, s.f, art. moşnegăna, g.-d. art. moşnegănei. moşnegel Moşneguţ. s.m., pl. moşnegei, art. moşne-geii.
moşnegesc
756
moşnegesc,-ească (rar) De moşneag, adj., pl. moş-negeşti.	,
moşnegeşte (rar) în felul moşnegilor, adv. moşneguţ (rar) Diminutiv al lui moşneag; moşnegel. s.m., pl. moşneguţi.
moşnenesc,-ească (rar) (în orânduirea feudală, în Ţara Românească) Care aparţine moşnenilor, adj., pl. moşneneşti.
moştean (înv., reg.) Moşnean (1). s.m., pl. moşteni, moşteni tr. 1. A dobândi un bun prin moştenire. //A deveni succesorul cuiva. 2. (p. gener.) A obţine, a dobândi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. moştenesc, imperf. 3 sg. moştenea; conf prez. 3 să moştenească, moştenire 1. Faptul de a moşteni; (concr.) totalitatea bunurilor materiale rămase de la o persoană decedată şi intrate în posesia altcuiva. 2. (fig.) Patrimoniu cultural, valori artistice, morale, intelectuale etc. care se transmit de la o generaţie la alta. s.f, g.-d. art. moştenirii, pl. moşteniri.
moştenitor,-oare 1. Persoană care moşteneşte; succesor, urmaş. /Prinţ-sau ~ul tronului = succesor al suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinţii săi), s.m., pl. moştenitori; s.f, g.-d. art. moştenitoarei, pl. moştenitoare, moşulgţ (rar) Diminutiv al lui moş; moşie, moşulică. s.m., pl. moşulgţi,
moşulică Moşuleţ. s.m., g.-d. art. lui moşulică, pl. moşulici.
mot â mot (motamo) (fr., fam.) Cuvânt cu cuvânt, adv. motan 1. Masculul pisicii, 2. Epitet dat unei persoane tăcute, ascunse, s.m., pl. motani, motănaş Diminutiv al lui motan; motănel. s.m., pl. motănaşi,
motăngl Motănaş, s.m., pl. motănei, art. motăneii. motănime Mulţime de motani, s.f, g.-d. art. motănimii. motel Hotel situat în afara oraşelor, în apropierea şoselelor importante, amenajat pentru primirea călătorilor şi parcarea vehiculelor, s.n., pl. moteluri. moteligr,-ă (-li-er) Specific motelului, adj,, pl. mote-ligri,-e.
motgt Compoziţie muzicală polifonică în care fiecare voce îşi are melodia sa, uneori şi text propriu, s.n,, pl. motgte.
motilitate (fiziol.) Proprietate a unor organe de a efectua mişcări de contracţie şi de relaxare, s.f, g.-d, art. motilităţii, pl motilităţi.
motiv A. 1. Cauza, imboldul unei acţiuni. /Fără ~ = nejustificat. Pe ~ că... = argumentând că... Pentru ~ul că... = deoarece. 2. Pretext. B. 1. Mic element muzical din care se dezvoltă tema muzicală; temă. 2. Element pictural, sculptural, arhitectonic într-o compoziţie. 3. (lit.) Idee de bază (care se repetă) într-o operă literară, s.n., pl. motive.
motiva tr. l.A expune motivele unei fapte, unei atitudini etc. 2. (despre elevi, studenţi) A justifica absenţele de la cursuri. 3. A îndreptăţi o acţiune, un gest etc. vb. /, ind. prez. 3 motivează.
motivabil,-ă Care poate fi motivat, adj., pl. moti-vabili,-e.
motivare Acţiunea de a motiva; bilet prin care se justifică absenţele unui elev la cursuri, s.f, g.-d. art. motivării, pl. motivări.
motivat,-ă 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (psih.) Care se produce în vederea unui scop. adj.,pl. motivaţi,-te.
motivaţie (-ţi-e) Totalitatea motivelor sau mobilurilor care determină o anumită acţiune; motivare, s.f, art. motivaţia, g.-d. art. motivaţiei, pl. motivaţii, art. motivaţiile.
motivaţional,-ă (-ţi-o-) Care serveşte ca motivaţie, adj., pl. motivaţionali,-e.
moto- Element de compunere care înseamnă „pus în mişcare cu ajutorul unui motor“, „echipat cu motor“. //(folosit independent) Mijloace ~. motoaşcă (reg.) Boccea mică, făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se transportă obiecte mărunte. s.f, g.-d. art. motoaştei, pl. motoaşte. motobal Joc sportiv de echipe, în care mingea este lovită de jucători de pe motocicletă sau cu motocicleta pentru a fi introdusă în poarta adversă, s.n. motobiindat Autovehicul blindat care se mişcă pe pneuri sau pe şenile, dotat cu armament, s.n., pl. moto-blindate.
motoc (reg.) Motan, s.m., pl. motoci,
motocel Ghemuleţ; canaf, ciucure, s.m., pl. motocei,
art. motoceii.
motocicletă Vehicul cu două roţi în linie sau cu trei roţi în triunghi isoscel, pus în mişcare de un motor cu ardere internă, s.f, g.-d. art. motocicletei, pl. motociclete, motociclism Sport practicat cu motocicleta, s.n. motocic!ist,-ă (Practicant) al motociclismului. adj, s.m. şi f, pl. motociclişti,-ste.
motociclu 1. Autovehicul cu trei roţi care are ghidonul fixat pe roata directoare din faţă. 2. (înv.) Motocicletă. s.n,, art. motoci ciul, pl. motocicluri. motocompresor Agregat format dintr-un motor şi un compresor, montate pe un cadru comun, folosit pentru a produce aer comprimat, s.n., pl, motocompresoare, motocositoare Cositoare mecanică, s.f., g.-d. art, motocositorii, pl. motocositori. motoerşs Cursă de motociclism pe teren accidentat. s.n., pl. motocrosuri.
motocroşist Sportiv care practică motocrosul. s.m., pl. motocrosişti.
motocultură (rar) Agricultură mecanizată, s.f, g.-d. art. motoculturii, pl. motoculturi. motodrom Teren amenajat pentru exerciţii de conducere auto şi curse, s.n., pl. motodromuri. motoflete (reg.) Om neîndemânatic, prost. s.m.. pl, motoflgţi.
motofreză Maşină agricolă echipată cu motor şi un disc cu cuţite, care pregăteşte pământul pentru cultură. s.f., g-d, art. motofrgzei, pl. moto freze, motofurgonetă Furgonetă autopropulsată, s.f, g.-d. art, motofUrgonştei, pl. motofurgongte.	.
motolog,-oagă (reg.) (Om) greoi la minte, adj., s.m. şi
f., pl. motologi,-oâge.
motomecanizare Mecanizare făcută cu ajutorul motoarelor, s.f, g.-d. art motomecanizării. motomecanizat,-ă Prevăzut cu mijloace proprii de tracţiune auto. adj., pl. motomecanizaţi,-te. motomltralieră (-li-e-) Autovehicul special armat cu mitraliere, s.f, g.-d. art. motomitralierei, pl. motomi-traliere.
motonaytică Motocros nautic, s.f, g.-d. art. motona-uticii.	,
motonavă Navă pusă în mişcare de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă, s.f, g.-d. art. motonavei, pl. motonave.
motoplanor Planor cu motor auxiliar, s.n., pl. moto-planoare.
motoplug Plug mecanic pus în mişcare de un tractor. s.n., pl. motopluguri.
motopompa Agregat alcătuit dintr-o pompă şi un motor, montate pe un şasiu comun, s.f, g.-d. art. motopom-pei, pl. motopompe.
motopropulsgr Agregat format dintr-un motor cu ardere internă cuplat cu o elice, s.n., pl. motopropul-soare.
motor1 Maşină de forţă care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică, pentru acţionarea
757
mozaism
altei maşini, a unui vehicul etc. /- cu plasmă - motor cu reacţie în care agentul motor este un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. ~ fotonic = motor cu reacţie la care agentul motor îl constituie fotonii, s.n., pl. motoare. motor2,-oare 1. Care produce o mişcare, care pune ceva în mişcare; motoriu. 2. (fig.) Care declanşează o acţiune, adj., pl. motori,-oare. motoraş Diminutiv al lui motor1, s.n., pl. motoraşe, motoreactor (-re-ac-) Agregat folosit pentru propulsia avioanelor, format dintr-un motor cu ardere internă şi un compresor, s.n., pl. motoreactoare. motoretă Motocicletă uşoară cu capacitate cilindrică mică. s.f, g.-d. art. motoretei, pl. motorete. motoretist,-ă Conducător de motoretă, s.m., pl. motoretişti; s.f, g.-d. art. motoretistei, pl. motoretiste. motorină Lichid vâscos obţinut din distilarea petrolului sau a unor produse sintetice, folosit ia motoarele cu autoaprindere. s.f, g.-d. art. motorinei, pl. motorine, motorist,-ă (rar) Specialist în mecanică; mecanic, s.m., pl. motorişti; s.f, g.-d. art. motoristei, pl. motoriste, motoriu,-ie (rar) Motor, adj., pl. motorii, motoriza tr. A înzestra cu motor, cu tracţiune mecanică. vb. I, ind. prez. 3 motorizează, motorizare Acţiunea de a motoriza, s.f, g.-d. art. motorizării, pl. motorizări.
motorizate Unitate militară care foloseşte mijloace mecanizate de luptă (mai ales tancuri), s.n. pl. motoscuter 1. Vehicul cu o capacitate mai mică decât motocicleta. 2. Scuter cu dubiţă folosit în transportul comercial, s.n., pl. motoscutere. mototfli1 Cocoloş, ghemotoc. s.n., pl. mototoale. mototol2,-oală (despre oameni) Bleg, moale; nătâng, prost, adj., pl. mototfili,-oale. mototoli tr. şi refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mototolgsc, imperf. 3 sg. mototolea; conj. prez. 3 să mototolească, mototolire Acţiunea de a (se) mototoli, s.f, g.-d. art. mototolirii, pl. mototoliri.
mototriciclgtă Vehicul având roata din faţă directoare şi cele două roţi din spate motoare, folosit la transportul mărfurilor, s.f, g.-d. art. mototricicletei, pl. mototri-ciclste.
mfitrice (în sintagma) Forţă ~ = forţă care produce o mişcare, adj., pl. metrice, motricitate Mobilitate, s.f., g.-d. art. motricităţii. motroşi tr. (reg.) A căuta, a scotoci, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. motroşesc, imperf. 3 motroşea; conj. prez. 3 să motroşească.
motroşire (reg.) Acţiunea de a motroşi. s.f. g.-d. art. motroşirii, pl. motroşiri.
matto Citat luat de obicei dintr-o operă consacrată şi Pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc., pentru a sugera ideea principală a lucrării, s.n., art. mottoul, pl. mettouri.
moţ1 1. Şuviţă de păr din frunte sau din creştetul capului (legată cu o panglică), /(fam.) A fi cu - in frunte sau mai cu ~ = (a se socoti) mai deosebit, mai iscusit. A lua (pe cineva) de ~ = a trage de păr. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Ciucure care se atârnă de fes, la căciulă etc. 4. Vârful unui obiect; vârful ascuţit al unei căciuli, al unei bonete, s.n., pl. moţuri. moţ2 (mai ales la pl., fam.) Şuviţă de păr răsucită pe un Şiret, o hârtie etc. pentru a se încreţi; (p. ext.) şiret, hârtie folosită în acest scop; bigudiu. s.n., pl. moaţe. moţs, moaţă Român din Munţii Apuseni, s.m., pl. moţi; s.f, g.-d. art. moaţei, pl. moaţe. moţa tr. şi refl. (fam.) A(-şi) aranja moţul1 (1); a (se) găti, a (se) împopoţona. vb. I, ind. prez. 3 moţează, moţare (rar) Acţiunea de a (se) moţa. s.f, g.-d. art. moţării, pl. moţflri.
moţat,-ă 1. Care are moţ. 2. Cu vârf ascuţit, ţuguiat. adj., pl. moţaţi,-te.
moţăi intr. A aţipi şezând; a dormi uşor şi intermitent. vb. IV, ind. prez. 3 moţăie, imperf. 3 sg. moţăia; conj. prez. 3 să moţăie.
moţăială Faptul de a moţăi; picoteală; moţăit, moţăi-tură. s.f, g.-d. art. moţăielei, pl. moţăieli. moţăit Moţăială. s.n.
moţăitură (rar) Moţăială. s.f, g.-d. art. moţăiturii, pl. moţăituri.
moţesc,-ească Caracteristic Ţării Moţilor sau moţilor. adj., pl. moţeşti.
moţional,-ă (-ţi-o-) (gram., despre sufixe) Care serveşte la moţiune, adj., pl. moţionali,-e. moţiune (-ţi-u-) 1. Propunere făcută unei adunări şi supusă votului acesteia. /- de cenzură = moţiune adresată unui parlament, care pune în discuţie activitatea guvernului. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la cele feminine prin adăugarea unui sufix, s.f, g.-d. art. moţiunii, pl. moţiuni.
moţogan,-ă (reg.) Moţ3, s.m., pl. moţogani; s.f, g.-d. art. moţoganei, pl. moţogane.
moţogancă (reg.) Româncă din Munţii Apuseni; moaţă. s.f, g.-d. art. moţogancei, pl. moţogance. moţpan (reg.) 1. (ir.) Domn; boier. 2. Bărbat uşuratic; om de nimic, s.m., pl. moţpani. moţpancă (reg.) Doamnă, boieroaică, s.f., g.-d. art. moţpancei, pl. moţpgnce.
moţpănai (reg.) Augmentativ al lui moţpan. s.m., pl. moţpănai, art. moţpănaii.
moţul-curcanului Plantă erbacee cu flori în formă de
spice. s.m. art.
mouse (maus) (angl.) Dispozitiv de manevrare a unui cursor grafic, la un computer, s.n., art. mouse-ul, pl. mouse-uri.
mov1 Care are culoarea violet-deschis. adj. invar. mov2 Culoarea mov. s.n., pl. mavuri. movilă 1. Formă de relief naturală, mai mică decât dealul. 2. Mică ridicătură de pământ făcută cu scopul de a servi ca semn de hotar. 3. Grămadă, maldăr, s.f, g.-d. art. movilei, pl. movile.
movili tr. (reg.) A aşeza în formă de movilă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. movilesc, imperf. 3 sg. movilea; conj. prez. 3 să movilească.
movilire (reg.) Acţiunea de a movili, s.f, g.-d. art. movilirii, pl. moviliri.
moviiiţă Diminutiv al lui movilă; moviluţă. s.f, g.-d. art. moviliţei, pl. moviliţe.
moviloi Augmentativ al lui movilă, s.n., pl movilogie. moviluţă Moviiiţă. s.f, g.-d. art. moviluţei, pl. moviluţe. moviolă (-vi-o-) Aparat de proiecţie pentru montajul filmului sonor, s.f, g.-d. art. moviglei, pl. movigle. mozajc1 l. Ansamblu decorativ constând din bucăţi mici, colorate, de marmură, sticlă, ceramică etc., lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. (fig.) Amestec de elemente eterogene. 3. Viroză a plantelor care se manifestă prin apariţia unor pete pe frunze, care le dau acestora aspectul de mozaic (1). s.n., pl. mozaicuri. mozaic2,-ă (-za-ic) (Adept) al mozaismului, adj., s.m. şi f, pl. mozaici,-ce.
mozaica (-za-i-) tr. A împodobi cu mozaicuri, vb. I, ind. prez. 3 mozaichează.
mozaicar,-ă (-za-i-) Lucrător specializat în lucrări de mozaic1, s.m., pl. mozaicari; (rar) s.f, g.-d. art. mozaicarei, pl. mozaicare.	_
mozaicare (rar) Acţiunea de a mozaica, s.f, g.-d. art. mozaicarii, pl. mozaicari.
mozaism Religie monoteistă, la evrei, care este bazată pe Vechiul Testament, s.n.
mozaist
758
mozajst,-ă Mozaicar, s.m., pl. mozaişti; s.f, g.-d. art. mozaistei, pl. mozaiste.
mozambican,-ă (Locuitor) din Mozambic. adj., s.m. şi
f,	pl. mozambicani,-e.
mozartian,-ă (-ţar-ti-an) Al lui Mozart; în maniera lui Mozart, adj., pl. mozartisni,-e. mozoleală (reg.) Faptul de a (se) mozoli, s.f, g.-d. art. mozolelii, pl. mozoleli.
mozoli (reg.) 1. ír. A frământa ceva în gură, fară a sfărâma cu dinţii; a morfoli. 2. tr. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 3. tr. A spăla prost, superficial, vb. IV, ind. prez. I sg: şi 3 pl. mozolesc, imperf. 3 sg. mozolea; conj. prez. 3 să mozolească.
mozzarella (zz pron. ţ) (it.) Brânză nefermentată din lapte de bivoliţă, s.f, g.-d. art. mozzarellei. mraniţă îngrăşământ agricol provenit din gunoi de grajd bine fermentat, s.f. g.-d. art. mraniţei. mrăniţos,-Os£să (despre pământ) Peste care s-a împrăştiat mraniţă. adj., pl. mrăniţoşi,-oase. mreajă 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte uşoară, cu care se pescuieşte în apele liniştite. 2. (fig., la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau de a ademeni pe cineva; laţ. \var. mrejă s.f] s.f, art. mreaja,
g.-d.	art. mrejei, pl. mreje.
mreană Peşte de râu, cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunţi, s.f, g.-d. art. mrenei, pl. mrene. mrejă v. mreajă.
mreji tr. (reg.) A împleti mreje, //(fig.) A umbla cu intrigi. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. mrejesc, imperf. 3 sg. mrejea; conj. prez. 3 să mrejească. mrenuţă (rar) Diminutiv al lui mreană. s.f, g.-d. art. mrenuţei, pl. mrenuţe.
mu Cuvânt care imită sunetele scoase de vitele comute. interj.
muabil,-ă (mu-a-) (livr.) Schimbător, variabil, adj., pl. muabili,-e.
muabiiitate (mu-a-) (livr.) Capacitate, posibilitate de
schimbare, s.f, g.-d. art. muabilităţii.
muc1 (mai ales la pl.) Secreţie produsă de glandele
nazale şi eliminată prin nări. /(fam.) A-i pica ~ul după
cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva, s.m., pl. muci.
muc2 1. Vârful ars al unui fitil de lumânare, de lampă
etc. 2. Bucăţică rămasă dintr-o lumânare aproape arsă
sau dintr-o ţigară fumată, s.n., pl. mucuri.
mucaNt,-ă Care ştie să stârnească râsul, păstrând un aer
de seriozitate, adj., pl. mucaliţi,-te.
mucalitlâc (înv.) Vorbă de râs; glumă, s.n., pl. muca-
litlâcuri.
mucar (mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei; mucarniţă. s.n., pl. mucari. mucarer (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnii ţărilor româneşti pentru a obţine reînnoirea domniei. s.n., pl. mucareruri.
mucarnic (rar) Slujbaş care aprindea şi stingea lumânările şi felinarele pe străzi, s.m., pl. mucamici. mucarniţă (înv.) Mucar. s.f, g.-d. art. mucamiţei, pl. mucamiţe.
mucava Carton gros întrebuinţat la legatul cărţilor, la
confecţionarea cutiilor etc. s.f, art. mucavaua, g.-d. art.
mucavalei, pl. mucavale, art. mucavalele.
mucăli tr. (reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări. 2. A
reteza vârful unor plante, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 să
mucăreşscă.
mucărit (reg.) Faptul de a mucări. s.n. mucea (fam.) Copil căruia îi curg mucii1; copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenţii nepotrivite cu vârsta, s.m. şi f, g.-d. lui mucea, pl. mucea.
muced,-ă Acoperit, pătruns de mucegai; (despre hârtie) îngălbenit de vreme; degradat, //(reg.) De culoarea mucegaiului; cenuşiu, fumuriu. adj., pl. mucezi,-de. mucegai Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafaţa substanţelor organice, pe ziduri etc. sub forma unui strat cenuşiu sau verzui, [var. mucigai s.n] s.n., pl. mucegaiuri, mucegăi intr. şi refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, [var. mucigăi vi.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. mucegăieşte, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască.
mucegăială Strat de mucegai; (p. ext.) igrasie, s.f, g.-d. art. mucegăielii, pl. mucegăieli. mucegăios,-oasă (rar) Muced, adj., pl. mucegăioşi,-oase.
mucegăjre Acţiunea de a (se) mucegăi; mucezire. s.f, g.-d. art. mucegăirii, pl. mucegăiri. mucenic1 (pop., la pl.) Un fel de colăcel din aluat cu nuci şi cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de
9	martie, s.m., pl. mucenici.
mucenic2,-ă I. s.m. şi f. Martir din primele timpuri ale creştinismului; (p. ext.) persoană care a suferit pentru ideile sau convingerile sale. II. s.m. pl. Sărbătoare creştină care se prăznuieşte la 9 martie, în amintirea a patruzeci de mucenici, s.m., pl. mucenici; s.f, g.-d. art. mucenicei, pl. mucenice.
mucenicie Viaţă de suferinţă a mucenicului2 (l); (p. gener.) suferinţă, chin. s.f, art. mucenicia, g.-d. art. muceniciei, pl. (chinuri) mucenicii, art. mucenicnle. muceniţă Mucenică2 (l). s.f., g.-d. art. muceniţei, pl. muceniţe.
mucezeală Faptul de a mucezi; mucegai, s.f, g.-d. art. mucezelii, pl. mucezeli.
mucezi intr. şi tr. l.A deveni muced, a (se) mucegăi. 2. (fig.) A duce o viaţă monotonă, a lâncezi, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. mucezesc, imperf. 3 sg. mucezea; conj. prez. 3 să mucezească.
mucezire Acţiunea de a (se) mucezi, s.f, g.-d. art. mucezirii.
muche v. muchie.
muchie (-chi-e) l. Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp. IPe ~ = la limită, la extremă. 2. Dungă, margine a unui lucru. /Bătuţi pe~ = (despre o sumă de bani) din care nu lipseşte nimic. 3. Marginea palmei dinspre degetul mic. 4. Partea unor unelte de tăiat, opusă tăişului. /Ca (sau cât) o~de cuţit = foarte îngust, foarte subţire, foarte puţin. Pe ~ de cuţit = într-o situaţie critică. 5. Partea cea mai înaltă, ascuţită şi prelungită a unui munte, a unui deal etc. [var. muche s./?] s.f, art. muchia, g.-d. art. muchiei, pl. muchii, art. muchiile, muchier (-chi-er) Rindea care serveşte la îndreptatul muchiilor. s.n.,pl. muchiere. mucigai v. mucegai, mucigăi v. mucegăi.
mucilaginos,-oasă Ca mucilagiul. adj., pl. mucilagi-noşi,-oase.
mucilagiu l. Substanţă vâscoasă care se găseşte în seminţele de cereale, de leguminoase etc., folosită în medicină pentru proprietăţile ei emoliente. 2. Material cleios rezultat din degradarea celulozei din pasta de hârtie. 3. Medicament gelatinos obţinut prin acţiunea apei asupra legumelor sau a substanţelor vegetale mucilagi-noase. s.n., art. mucilagiul, pl. mucilagii, art. mucilagiile-mucină Substanţă semifluidă prezentă în mucoasa gastrică şi în unele mucusuri. s.f, g.-d. art. mucmei, pl-mucine.
muciorniţă Nămol urât mirositor care se găseşte pe fundul lacurilor şi al mlaştinilor, s.f., g.-d. art. muciomiţei. mucles (arg.) Tăcere! ssst! \yar. macles interj] interj.
759
muieros
mucoasă (anat.) Membrană care căptuşeşte organele şi canalele care se deschid spre exterior, s.f, g.-d. art. mucoasei, pl. mucoase.
mucoitină (-co-i-) Component al mucinei, obţinut prin hidroliza acesteia, s.f., g.-d. art. mucoitinei, pl. muco-itine.
mucopolizaharidă Substanţă alcătuită din poliza-haride şi proteine care se găseşte în organismul animalelor, ca parte constitutivă a cartilajelor, s.f, g.-d. art. mucopolizaharidei, pl. mucopolizaharide. mucoprotejdă Materie mucoasă care se găseşte în secreţiile glandelor din corpul animalelor, s.f, g.-d. art. mucoproteidei, pl. mucoprotejde. mucos,-oasă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) căreia îi curg mucii; plin de muci. II. adj. 1. Epitet dat unei persoane tinere obraznice. 2. (despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. Cu aspect cleios, gelatinos, adj.. s.m. şi f, pl. mucoşi,-ogse.
rnucozitate Cantitate mare de mucus. //Lichid vâscos pe care îl conţin unele plante, s.f, g.-d. art. mucozităţii, pl. mucozităţi.
mucron (bot.) Vârf mic, ascuţit, cu care se termină unele organe ale plantelor, s.n., pl. mucroane. mucronat,-ă (bot.) Care are mucron. adj., pl. mucro-naţi,-te.
muculeţ1 (rar) Diminutiv a! lui muc1; mucuşor1. s.m., pl. muculeţi.
muculeţ2 (rar) Diminutiv al lui muc2; mucuşor2. s.n., pl. muculeţe.
mucus Secreţie vâscoasă produsă de celulele mucoase ale unor glande, s.n.
mucuşor1 (rar) Muculeţ'. s.m., pl. mucuşori. mucuşor2 (rar) Muculeţ2. s.n., pl. mucuşoare. mudejar,-ă (j pron. h) (hisp.) I. adj., s.m. şi f. (Musulman) rămas în Castilia după recucerirea creştină. II. adj. Artă ~-= artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania, cu motive, forme şi structuri islamice, adj., s.m. şi f., pl. mudejari,-e.
mudjr (înv.) Administrator al unei unităţi teritoriale (turceşti), s.m., pl. mudiri.
muezin (mu-e-) Preot musulman care anunţă din minaret ora de rugăciune, s.m., pl. muezini, mufă (tehn.) 1. Manşon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care serveşte la îmbinarea acestuia cu alt tub. s-f, g.-d. art. mufei, pl. mufe.
muflă 1. încăpere, cu pereţii refractari, a unui cuptor industrial sau de laborator, în care materialul supus încălzirii nu este în contact direct cu gazele de ardere.
2.	Sistem de scripeţi pe acelaşi ax, folosit pentru ridicarea greutăţilor mari. s.f, g.-d. art. muflei, pl. mufie. muflon Denumire dată ovinelor sălbatice, cu coame groase, în spirală, s.m., pl. mufloni. muftiu Căpetenie religioasă a unei comunităţi musulmane mai mari. IMare-~ = conducătorul cultului islamic dintr-o ţară. s.m., art. muftiul, pl. muftii, art. muftiii.
myget A. Sunet prelung scos de unele animale comute.
B.	1. Strigăt puternic al omului; răcnet. 2. Zgomot puternic produs de vânt, de ape, de furtună etc. 3. Şuier produs de unele sirene, maşini etc. s.n., pl. mugete, mugi intr. A. (despre unele animale cornute) A scoate sunete puternice, caracteristice; a rage. B. 1. (despre oameni) A urla. 2. (despre vânt, furtună, ape etc.) A vui puternic, a urla. 3. (despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A soaţe sunete neplăcute, //(despre arme de foc) A bubui puternic, vb. IV, ind. prez. 3 sg. mugeşte, imperf. 3 sg. mugea; conj. prez. 3 să mugească, mugilid Peşte marin care are solzi şi pe cap. s.n., pl. mugilide.
mugind,-ă (rar) Mugitor. adj., pl. muginzi,-de.
mugjre (rar) Acţiunea de a mugi. s.f, g.-d. art. mugirii, pl. mugiri.
mugit (rar) Muget. s.n.
mugitor,-oare I. (despre unele animale) Care mugeşte. 2. (p. ext., despre ape, furtuni) Care vuieşte, care urlă. adj.. pl. mugit(jri,-oare.
muguet (miighe) (fr.) Boală a mucoaselor, datorită unei ciuperci, care apare mai ales la sugari, în gură. s.n., art. muguet-ul.
mugur 1. Organ al plantelor superioare, din care se dezvoltă frunze, ramuri sau flori. 2. Mică excrescenţă, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele dinainte la vitele comute, la cerb, la căprioară etc. [var. mugure s.m.] s.m., pl. muguri, muguraş Diminutiv al lui mugur (1); mugurel, s.m., pl. muguraşi.
mugure v. mugur.
mugurel Muguraş, s.m., pl. mugurgi, art. mugureii, muhafiz (înv.) Comandant militar turc al unei cetăţi. s.m.,pl. muhafizi.
muhaia (-ha-ia) (fam.) Prost, fraier, s.f, g.-d. art. muhaielei, pl. muhaigle. muhur (înv.) Pecete, sigiliu, s.n. muhurdar (înv.) Dregător însărcinat cu păstrarea sigiliului domnesc, s.m., pl. muhurdari. muia I./îA introduce un obiect într-un lichid; a îmbiba cu lichid, //(spec.) A băga rufele în apă cu săpun sau cu detergent şi a le ţine câtva timp înainte de a le spăla. //A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. //A uda, a stropi. 2. tr. şi refl. A face să devină sau a deveni mai moale. Itr. A ~ oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate bine pe cineva. 3. refl. (despre ger) A deveni mai puţin aspru. 4. refl. A-şi pierde puterile, a se moleşi.
5.	tr. şi refl. (fig.) A (se) potoli, a (se) calma; a (se) îmblânzi, a (se) îndupleca. 6. tr. şi refl. (fon.) A (se) palataliza. vb. I, ind. prez. / şi 2 sg. moi, 3 moaie, 1 pl. muiem, 2 pl. muiaţi, imperf. 3 sg. muia; conj. prez. 3 să moaie; ger. muind.
muiant,-ă I. adj. (despre substanţe) Care face să devină elastic, moale, suplu. II. s.m. Produs chimic folosit în industria textilă la dizolvarea grăsimilor de pe fibre. adj., s.m., pl. muianţi,-te. muiat1 Muiere2, s.n.
muiat2,-ă l. îmbibat cu lichid; umezit. 2. (fig.) Vlăguit, moleşit. 3. (despre ţesături, haine) întreţesut cu fir de aur; (despre oameni) îmbrăcat cu... , împodobit cu...
4.	(fon., despre consoane) Palatalizat. adj.,pl. muiaţi,-te. muică (reg.) Mamă. s.f, g.-d. art. muicii/muichii, pl. muici.
muieratec,-ă v. muieratic.
muieratic,-ă Afemeiat. [var muieratec,-ă adj.] adj., pl.
muieratici,-ce.
muiercea (pop.) Bărbat afemeiat; bărbat care se comportă ca o femeie, s.m., g.-d. lui muiercea, pl. muiercea. muiere1 (pop.) 1. Femeie. 2. Soţie, s.f., g.-d. art. muierii, pl. muieri.
muiere2 Acţiunea de a (se) muia; muiat1, s.f, g.-d. art. muierii, pl. muieri.
muieresc,-ească (înv., pop.) De muiere; femeiesc. adj., pl. muiereşti.
muiereşte (înv., pop.) Ca o muiere, adv.
muieret (înv., pop., fam.) 1. Mulţime de femei. 2. (lapl.)
Femei, s.n., pl. (2) muiereturi.
muieri refl. (reg., despre bărbaţi) A avea însuşiri sau a adopta atitudini de femeie, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se muiereşte, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească.
muierime (reg.) Muieret. s.f, g.-d. art. muierimii. muieros,-oasă 1. (înv., reg.) Femeiesc. 2. (reg.) Afemeiat. adj., pl. muieroşi,-oase.
muieruşă
760
muieruşă (rar) Muieruşcă. s.f, art. muieruşă, g.-d. art. muieruşei, pl. muieruşe.
muieruşcă (fam.) 1. Diminutiv al lui muiere; muieruşă. 2. Femelă, s.f, g.-d. art. muieruştei, pl. muieruşte. mujahedin Luptător musulman împotriva guvernului afgan, s.m., pl. mujahedini.
mujdei Usturoi pisat, amestecat cu oţet (sau apă) şi sare, servit ca adaos la unele mâncăruri, [var. mojdei s.«.] s.n., pl. mujdeie. mul1 (rar.) Catâr, s.m., pl. muli. mul2 (geol.) Humus pământos format prin descompunerea masei vegetale, s.n. mul3 v. mulă.
mula 1. tr. A da forma unui obiect prin presarea materialului plastic într-un tipar. 2. tr. (fig.) A modela, a fasona.
3.	tr. A scoate în relief corpul omenesc sau o parte a iui.4. refl. (despre obiecte de îmbrăcăminte) A iua perfect forma corpului, vb. I, ind. prez, 3 mulează, mulaj 1. Reproducere în ipsos, în ceară etc. a unui obiect, realizată prin mulare. 2. Tipar din hârtie sau pânză după care se execută un obiect de îmbrăcăminte. s.n.,pl. mulaje.
mulare Acţiunea de a (se) mula. s.f., g.-d. art. mulării, pl. mulări.
mulatru,-ă (Persoană) născută dintr-un bărbat alb şi o negresă sau dintr-un un negru şi o femeie albă. adj., s.m. şi f, pl. mulatri,-e. mulcom,-ă v. molcom, mulcomj v. molcomi.
mulă (rar) Mulaj; (p. ext.) tipar, formă. [var. mul s.n.] s.f, g.-d. art. mylei, pl. muie. mulgară (reg.) (Vacă, oaie) care dă lapte; mulgătoare. adf, s.f,, pl. mulggre/mulgări. mulgătoare (pop., despre oi, vaci) Care dă lapte, care se mulge, adj., pl. mulgătoare, mulgător,-oare Persoană care mulge vacile, caprele. s.m.,pl. mulgăteri; s.f, g.-d. art. mulgătoarei, pl. mulgătoare.
mulge tr. l.A extrage laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. 7Maşină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. Vacă bună de muls = persoană sau situaţie de pe urma căreia se pot trage foloase. 2. (fig.) A trage foloase, a exploata pe cineva, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulsgi, I pl. mulserăm, muige-capre (pop.) Lipitoare, s.f, g.-d. art. lui mulge-capre, pl. mulge-capre.
rnylgere Acţiunea de a mulge; muls, mulsoare, mul-
sură. s.f,, g.-d. art. mulgerii, pl. mulgeri.
mulina tr. A răsuci două sau mai multe fire de mătase
pentru a obţine un fir mai frumos şi cu o rezistenţă mai
mare. vb. I, ind. prez. 3 mulinează.
muli nare Acţiunea de a mulina. s.f, g.-d. art. mulinării,
pl. mulinări.
mulingtă 1. Dispozitiv folosit la pescuitul sportiv cu lanseta, fixat pe varga de pescuit şi alcătuit dintr-o bobină pe care se înfăşoară firul şi un mecanism de frânare. 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia. 4. Barieră rotativă la trecerile de pietoni, s.f, g.-d. art. mulinetei, pl. mulinete. mulineu Fir de mătase, de bumbac sau de lână obţinut prin mulinare şi folosit la cusături artistice, la broderii etc. s.n., art. mulineul, pl. mulineuri. mulljt Silicat de aluminiu foarte refractar, conţinut în materialele aluminoase şi argiloase. s.n. muls Mulgere. s.n., pl. mulsuri, mulsoare (pop.) Muis. s.f, g.-d. art. mulsorii, pl. mulsori. muls ură (reg.) Mulgere. s.f, g.-d. art. mulsurii, pl. mulsuri.
mult1 1. în cantitate mare; cu intensitate mare. /Cel- = a) maximum; b) în cel mai bun caz. 2. într-un timp îndelungat; pe o distanţă mare; de repetate ori. /Mai ~ sau mai puţin = oarecum, relativ. ~ şi bine = vreme îndelungată. A nu mai avea ~ = a) a fi aproape de sfârşitul unei acţiuni; b) a fi aproape de sfârşitul vieţii. adv.
mult2,-ă Care există în număr sau în cantitate mare; de intensitate mare, de proporţii deosebite, de lungă durată, //(s.n., pl.) Lucruri, fapte numeroase. I~e şi mărunte (sau ~e şi de toate) = tot felul de lucruri. A nu şti ~e = a) a trece repede la acţiune; b) a se supăra repede, adj. pr., pl. mulţi, multe, g.-d. pl. (numai antepus) multor, mulţi- Element de compunere care exprimă ideea de pluralitate.
multianual,-ă (-ti-a-nu-al) Din mai mulţi ani. adj., pl. muitianuali,-e.
multicel,-ică Multişor, adj., pl. multicei,-ele. multicelular,-ă Alcătuit din mai multe celule; pluri-celular. adj., p/. „mulţi celulari.-e. multicolor,-ă în culori variate, adj., pl. multicolori,-e. multicultural,-ă (despre o comunitate) Care prezintă mai multe culturi, adj., pl. multiculturali,-e. multiculturaljsm Calitatea de a fi multicultural. s.n. multiculturalitate Caracter multicultural; pluricultu-ralitate. s.f, g.-d. art. multiculturalităţii. multidimensional,-ă (-si-o-) Care are mai multe dimensiuni. adj.,pl. multidimensionali,-e. multidimensionalitate (-si-o-) Caracterul a ceea ce este multidimensional, s.f., g.-d. art. multidimensiona-lităţii.
multidiscipljnar,-ă Care este fundamentat pe concepte din mai multe discipline, adj., pl. multidiscipli-nyri,-e. _
multidisciplinaritate Caracter multidisciplinar; pluri-disciplinaritate. s.f., g.-d. art. multidisciplinaritSţii. multiflor,-ă Pluriflor. adj., pl. multiflari,-e. multiform,-ă Care are sau poate avea mai multe forme. adj., pl. multifQrmi.-e.
multifuncţional,-ă (-ţi-o-) (despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcţii, adj., pl. multifuncţionali,-e. multifuncţionalitâte (-ţi-o-) Calitatea de a fî multifuncţional. s.f, g.-d. art. multifiincţionalităţii. multigrgd,-ă (despre substanţe, uleiuri) A cărui vâsco-zitate nu este influenţată de variaţiile de temperatură, adj., pl. multigrade.
multilateral,-ă Care cuprinde mai multe aspecte, care se desfăşoară pe mai multe planuri sau este orientat în mai multe sensuri, adj., pl. multilaterali,-e. multilateralitate Faptul de a fi multilateral, s.f, g.-d. art. multilateralităţii.
multiljngv,-ă Care poate fi exprimat în mai multe limbi, adj., pl. multilingvi,-e.
multilingvism Caracterul a ceea ce este multilingv. s.n.
multilobat,-ă (despre frunze) Care este divizat în mai mulţi lobi. adj., pl. multilobaţi,-te. multimedia (-di-a) I. adj.- Care foloseşte imagini, sunete, scrisul, filmul pentru a da informaţii mai ales cu ajutorul calculatorului. II. s.f. Ansamblul tehnicilor numerice care permit exploatarea simultană a suporturilor vizuale şi sonore pe microcalculatoare, adj., s.f. multimetru Aparat electric pentru măsurarea tensiunilor, curenţilor şi a rezistenţelor electrice, s.n., art. mul-timetrul, pl. multimetre.
multimilenar,-ă Care datează de mai multe milenii; extrem de vechi, adj., pl. multimilenari,-e. multimiliardar,-ă (-li-ar-) (Persoană) a cărei avere se ridică la mai multe miliarde, adj., s.m. şi f, pi. multimiliardari,-e.
761
muncă
multimilionar,-ă (-li-o-) (Persoană) a cărei avere se ridică la mai multe milioane, adj., s.m. şi pl. multimilionari,-e.	.
multinaţional,-ă (-ţi-o-) (despre unele state) In care trăiesc mai multe naţiuni, adi., pl. multinaţionali,-e. multipar,-ă (despre animale) Care naşte mai mulţi pui deodată, adj., pl. multipari,-e.
mulţi partid (în sintagma) Sistem - = sistem politic care include mai multe partide, adi., pl- multipartide. multipartidjsm Faptul de a fi multipartid, s.n. muitipartit,-ă Din mai multe părţi, adj., pl. multipar-tiţi,-te.	.
multiplan Avion cu mai multe aripi suprapuse, s.n. multiplet (fiz.) Grup de linii spectrale cu frecvenţe foarte apropiate, s.m., pl. multipleţi. multiplex (în sintagma) Sistem ~ = procedeu folosit în telecomunicaţii pentru transmiterea simultană a mai multor mesaje pe acelaşi circuit, adj. invar. multiplica 1. fr şi refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. tr. (mat.) A înmulţi. 3. tr. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diferite procedee tehnice, vb. 1, ind. prez. 3 multiplică. multiplicabil,-ă Care poate fi multiplicat. adj.,pl. mul-tiplicabili,-e.
multiplicare Acţiunea de a (se) multiplica; multipli-caţie. s.f, g.-d. art. multiplicării, pl. multiplicări, multiplicativ,-ă Care multiplică, /(gram.) Numeral ~ = numeral care indică în ce proporţie creşte o cantitate sau se desfăşoară o acţiune, adj., pl. multiplicativi,-e. multiplicator1 (mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulţeşte o altă expresie, s.m., pl. multiplicatori.
multiplicator2 Aparat sau maşină de multiplicat, s.n., pl. multiplicatoare.
multiplicgţie (-ţi-e) (rar) Multiplicare, s.f, art. inulti-plicaţia, g.-d. an. multiplicaţiei, pl. multiplicaţii, art. multiplicaţiile.
multiplicitate Faptul de a fi în număr mare; mulţime, //(mat.) Număr care arată de câte ori o soluţie satisface o anumită ecuaţie, s.f., g.-d. art. multiplicităţii, multiplu,-ă I. adj. 1. (la pl.) Felurit, numeros. 2. Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diferite. II. s.m. (mat.) 1. Număr întreg, divizibil cu un număr dat.
2.	Fiecare dintre unităţile de măsură mai mari decât uni-tatea-tip, considerate în raport cu aceasta, adj., s.m., pl. multiplice.
mulţi pol I. Sistem de perechi de sarcini electrice, una pozitivă şi una negativă. 2. Reţea electrică având mai multe borne de acces, s.m., pl. multipQli. multipolar,-ă (despre maşini electrice) Care are mai multe perechi de poli magnetici sau mai multe borne electrice de acces. adj., pl. multipolari,-e. multiprogramare (inform.) Tehnică de exploatare a unui sistem de calcul prin care două sau mai multe programe sunt rulatî simultan de un calculator, s.f, g.-d. art. multiprogramării, pl. multiprogramări. multisecular,-ă Care durează sau există de mai multe secole, adj., pl. multiseculari,-e. multispot (electron.) Cu mai multe spoturi, adj. invar. multişar,-oară (fam.) Diminutiv al lui mult; multicel. adj., pl. multişori,-oare.
multitudine Mulţime, număr mare (de lucruri, de oameni etc.). s.f., g.-d. art. multitudinii, pl. multitudini. multivalv,-ă (bot.) Cu mai multe valve, adj., pl. multival vi,-e.
multivibrator Circuit electronic, generator de oscilaţii de relaxare, folosind rezistoare, condensatoare şi elemente neliniare de circuit, s.n., pl. multivibratoare. multivitaminizat,-ă Cu multe vitamine, adj.. pl. multi vitaminizaţi,-te.
mult-puţin Relativ, s.n., art. mult-puţinul.
múltom (pop.) Mulţumesc, interj.
mulţi,-te Destui; în număr mare. pr. nehot. pl., g.-d.
multora.
mulţime 1. Număr sau cantitate mare de fiinţe sau de lucruri; grămadă. 2. Lume multă strânsă laolaltă. 3. Noţiune matematică desemnând un grup de obiecte numite elemente. /- vidă = mulţime care nu conţine niciun element. ~ disjuncte = mulţimi (3) care nu au niciun element comun. ~ echivalente - mulţimi (3) între care se poate stabili o relaţie biunivocă, s.f, g.-d. art. mulţimii, pl. mulţimi.
mulţumesc Cuvânt prin care se exprimă cuiva mulţumirea. interj.
mulţumi 1. intr. A exprima recunoştinţa pentru un dar, un sfat, o urare etc. 2. tr. A fi pe placul cuiva, a satisface.
3.	refl. A se declara satisfăcut, a nu pretinde mai mult. //(pop.) A se lăsa de ceva, a renunţa, vb. ÎV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. mulţumesc, imperf. 3 sg. mulţumea; conj. prez. 3 să mulţumească.
mulţumire Acţiunea de a (se) mulţumi. //Satisfacţie, plăcere, s.f, g.-d. art. mulţumirii, pl. mulţumiri, mulţumit,-ă Care se simte bine, căruia nu-i lipseşte nimic; satisfăcut, îndestulat, adj., pl. mulţumiţi,-te. mulţumită1 Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... prep.
mulţumită2 (înv., pop.) Bucurie, satisfacţie, s.f, g.-d. art. mulţumitei, pl. mulţumite, mulţumitor,-oare Care corespunde cerinţelor; satisfăcător. adj., pl. mulţumitori,-oare. mulură Element ornamental cu profil pronunţat în arhitectură sau în mobilier, s.f, g.-d. art. mulurii, pl. muluri, muma-pădurii/mama-pădurii 1. Bătrână urâtă şirea. 2. (bot.) Plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi şi cu flori purpurii, s.f. art., g.-d. art. mumei-pădurii/mamei-pădurii. Muma-Păduril/Mama-PădjJrii Personaj din basme imaginat ca o bătrână urâtă şi rea. s.prop. f. art., g.-d. art. Mumei-Pădurii/Mamei-Pădurii. mumbaşir (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujbaş însărcinat cu încasări şi cu execuţii fiscale, s.m., pl. mumbaşiri.
mumetal Aliaj de nichel, crom, cupru şi fier, întrebuinţat la fabricarea miezurilor magnetice pentru transformatoare. s.n.
mumie Cadavru îmbălsămat printr-o tehnică specială, //(fig., depr.) Om foarte slab, foarte palid, s.f, art. mumia, g.-d. art. mumiei, pl. mumii, art. mumiile, mumifia (-fi-a) tr. şi refl. (rar) A (se) mumifica, vb. I, ind. prez. 3 mumifiază; conj. prez. 3 să mumifigze; ger. mumifiind.
mumifiant,-ă (-fi-ant) Care mumifică, adj., pl. mumi-fianţi,-te.
mumifica 1 .tr şi refl. A (se) transforma în mumie; a (se) mumifia. Hrefl. (fig.) A încremeni într-un anumit stadiu. 2. refl. (despre fructe) A se usca în urma atacului unor boli. vb. 1, ind. prez. 3 mumifică, mumificare Acţiunea de a (se) mumifica; mumificaţie, mumificare, s.f., g.-d. art. mumificării, pl. mumificări, mumificaţie (-ţi-e) (rar) Mumificare, s.f, art. mumifi-caţia, g.-d. art. mumificaţiei, pl. mumificaţii, art. mumi-ftcaţiile.
mumifiere (-fi-e-) (rar) Acţiunea de a (se) mumifia. s.f, g.-d. art. mumifîerii, pl. mumifîeri. muncă 1. Activitate în procesul căreia omul adaptează materiile, lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale; activitate umană orientată spre un anumit scop. 2. Efort, strădanie de a realiza ceva. 3. (înv., pop., la pl.) Torturi, cazne. 4. (la pl.) Lucrări agricole. 5. Bun
muncel
762
realizat prin lucru, câştig. 6. (spec., la pl.) Durerile facerii. s.f., g.-d. art. muncii, pl. munci, muncel Munte sau deal mic, reprezentând treapta cea mai coborâtă a unui lanţ muntos, s.n., pl. muncele. munci 1. intr. A desfăşura o activitate fizică sau intelectuală; a avea o ocupaţie. 2. refl. A-şi da osteneala, a se strădui. 3. tr. (despre sentimente, gânduri etc.) A produce cuiva suferinţe (morale sau fizice); a chinui. 4. refl. şi intr. A pătimi suferinţe fizice sau morale; a se chinui, vb. IV. ind. prez. I sg. şi 3 pl. muncesc, imperf. 3 sg. muncea; conj. prez. 3 să muncească.
muncire (înv., pop.) Acţiunea de a (se) munci; tortură, chin. s.f, g.-d. art. muncirii, pl. munciri. munciter,-oare I. adj. Care munceşte; harnic, activ, /(în concepţia marxistă) Clasă ~ = (în capitalism) proletariat; (în socialism) totalitatea oamenilor care muncesc în producţie. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care desfăşoară o muncă fizică (în industrie), adj., s.m. şi f. pl. muncitc>ri,-oare.
muncitoresc,-ească Referitor la muncitori, adj., pl. muncitoreşti.
muncitorgŞte Ca muncitorii, în felul lor. adv.
muncitorime Mulţime de muncitori (II); totalitatea
muncitorilor, s.f, g.-d. art. muncitorimii.
munculiţă (pop.) Diminutiv al lui muncă; mun-
cuşoară. s.f., g.-d. art. munculiţei.
muncuşoară (pop.) Munculiţă, s.f, g.-d. art. mun-
cuşoarei.
mundan,-ă (livr.) Lumesc, adj., pl. mundani,-e. mundir (înv.) Tunică sau uniformă (militară), s.n., pl. mundire.
mundir⪠(înv.) Diminutiv al lui mundir. s.n., pl. mun-diraşe.
mungerie (înv.) Lumânărie. s.f, art. mungeria, g.-d. art. mungeriei, pl. mungerii, art. mungeriile. mungiu (înv.) Lumânărar. s.m., art. mungiul, pl. mun-gii, art. mungiii.
municipal,-ă Care aparţine unui municipiu; totalitatea organelor de conducere ale unui municipiu, adj., pl. municipali,-e.
municipalitate Administraţia unui municipiu (1); totalitatea organelor de conducere ale unui municipiu, s.f, g.-d. art. municipalităţii, pl. municipalităţi, municipaliza tr. (rar) A transforma un oraş într-un municipiu, vb. I, ind. prez. 3 municipalizează. municipalizare (rar) Acţiunea de a municipaliza. s.f, g.-d. art. municipalizării, pl. municipalizări. municipiu 1. Oraş mare, cu rol economic, social, politic şi cultural important. 2. Nume dat oraşelor romane care aveau dreptul la autonomie, s.n., art. municipiul, pl. municipii, art. municipiile.
munificent,-ă (livr.) Foarte darnic; generos, adj., pl. munificsnţi,-te.
munificenţă (livr.) Generozitate, s.f, g.-d. art. munifi-cgnţei, pl. munificenţe.
muniţie (-ţi-e) Denumire generică dată cartuşelor, grenadelor, bombelor etc. s.f., art. muniţia, g.-d. ar{. muniţiei, pl. muniţii, art. muniţiile, munte 1. Formă de relief, mai mare decât dealul, depăşind înălţimea de 800 de metri. IDe - = de la munte (în raport cu Muntenia şi Moldova). De peste -ţi = din Transilvania. Prin ~ţi şi văi = peste tot, pretutindeni.
2.	(fig.) Grămadă, cantitate mare de ceva. //Om foarte înalt şi solid, s.m., pl. munţi.
muntean 1. (Persoană) din Muntenia. 2. (Locuitor) de la munte, adj., s.m., pl. munteni,-e. munteancă 1. Femeie originară din Muntenia. 2. Locuitoare de la munte, s.f, g.-d. art. muntencei. pi. mun-tence.
munte-de-pietate (-pi-e-) Casă de credit specializată în acordarea de împrumuturi pe baza amanetării obiectelor de uz personal, s.m., art. muntele-de-pietate. munteneasca Dans din zona Munteniei, s.f. art., neart. muntenească, g.-d. art. munteneştii, muntenesc,-ească 1. Referitor la munteni sau la Muntenia. 2. De (la) munte, adj., pl. muntengşti. munteneşte 1. în graiul muntenilor (1). 2. Ca la munte, în felul muntenilor (2). adv. muntenism Cuvânt, construcţie proprie graiului din Muntenia, s.n., pl. muntenisme. munteniza refl. A-şi însuşi felul de a fi al muntenilor. vb. I, ind. prez. 3 se muntenizează. muntenizare (rar) Acţiunea de a se munteniza. s.f., g.-d. art. muntenizării, pi. muntenizări. munticel (rar) Diminutiv al lui munte (1); muntişor. s.m., pl. munticei, art. munticgii. muntişor (rar) Munticel, s.m., pl. muntişsri. muntos,-oasă Cu munţi, format din munţi, adj., pl. muntoşi.-oase.
mur1 Nume dat unor specii de plante din familia rozaceelor, cu flori albe sau roz şi cu fructe comestibile, s.m., pl. muri.
mur2 (înv.) Zid. s.m., pl. muri. mura tr. l.A pune unele legume (varză, castraveţi etc.) în saramură sau într-o soluţie de oţet pentru a le face să se acrească. Hrefl. (despre unele legume ţinute în oţet sau saramură) A deveni acru şi bun de mâncat. 2. (fig.) A uda foarte tare pe cineva. 3. A conserva nutreţurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare. 4. A pune la topit plantele textile, vb. I, ind. prez. 3 murează. mural,-ă Aflat pe un zid; destinat să stea pe un perete. /Pictură ~ = pictură făcută pe un zid. Hartă - = hartă mare de atârnat pe perete, adj., pl. murali,-e. muralist,-ă Specialist în picturi murale, s.m., pl. murahşti; s.f, g.-d. art. muralistei, pl. muraliste. murare Acţiunea de a (se) mura. s.f, g.-d. art. murării, pl. murări.
mură1 Fructul comestibil, negru, al murului1. /—« gură = lucru obţinut fâră muncă, de-a gata. s.f, g.-d. art. murei, pl. mure.
mură2 (reg.) Glandă de la pieptul sau de la gâtul unor animale, s.f, g.-d. art. murei, pl. mure. murătură Legumă conservată în oţet sau în saramură. s.f., g.-d. art. murăturii, pl. murături, murdar,-ă 1. Plin de pete, de murdărie, //(despre fiinţe) Care nu se spală. 2. (despre apă, lumină) Tulbure.
3.	(fig.) Josnic, mârşav. 4. (despre cuvinte) Necuviincios, obscen, adj., pi. murdari,-e. murdări tr. şi refl. 1. A (se) face murdar; a (se) păta. 2. (fig.) A (se) compromite, vb. IV, ind. prez. 1 sg- şi 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 să murdărească.
murdărie 1. Strat de necurăţenie (praf, noroi etc.) care acoperă sau îmbâcseşte ceva. 2. (fig.) Faptă degradantă, josnică. 3. Vorbă necuviincioasă. 4. Excremente, s.f, art. murdăria, g.-d. art. murdăriei, pl. murdării, art. murdăriile, murdărire Acţiunea de a (se) murdări, s.f, g.-d. art. murdăririi, pl. murdăriri.	•
mureşean,-ă (Locuitor) din regiunea Mureşului, adj., s.m., pl. mureşeni,-e.
mureşeancă Locuitoare din regiunea Mureşului, s.f, g.-d. art. mureşencei, pl. mureşence. murg1 (înv., pop.) Amurg, s.n., pl. murguri. murg2,-ă (Cal) de culoare negru-roşcat, castaniu închis sau cenuşiu. /A intrat ~a in sat = s-a înserat, adi., s m-şi f, pl. murgi,-ge.
murgi1 intr. (înv., reg.) A amurgi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. murgeşte, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească.
763
muscă-beţfvă
murgi2 intr. (rar) A căpăta o culoare închisă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească.
murguleţ (rar) Diminutiv al lui murg2; murguşor. s.m.. pl. murguleţi.
murguleţul Dans popular din Muntenia cu ritm vioi. s.n. art., neart. murguleţ. murguşfir (rar) Murgulgţ. s.m., pl. murguşori. murguţ,-ă (rar) Diminutiv al lui murg2, adj., s.m. şi f, pl. murguţi,-e.
muri intr. 1. A înceta de a mai trăi; a deceda, a sucomba. ÍA ~ cu zile - a deceda în urma unei boli insuficient tratate. 2. A suferi foarte tare; a fi copleşit de o durere, de un sentiment etc. //A ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 3. (despre plante) A se veşteji. 4. (fig.) A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a sc pierde treptat, a se stinge. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, 3 sg. moare, imperf.
3 sg. murea; conj. prez. 3 să moară, muribund,-ă (Fiinţă) care se află pe moarte; (p. ext.) (fiinţă) foarte slabă, care nu mai are mult de trăit, adj., s.m. şi f, pl. muribunzi,-de.
murid (la pl.) Familie de rozătoare mici, cu coadă lungă şi cu bot ascuţit; (la sg.) animal din această familie, s.n., pl. muridé.
murind,-ă (înv.) Muribund, adj., s.m. şi f, pl. murinzi,-de. murire (înv.) Faptul de a muri. s.f, g.-d. art. muririi, muriş (rar) Loc unde cresc tufe de mur1, s.n.. pl. murişuri.
muriş oară (rar) Diminutiv al lui mură1, s.f, g.-d. art. murişoarei, pl. murişoare.
muritor,-oare I. adj. C'are îşi termină existenţa prin moarte. /~ de foame = foarte sărac. II. s.m. şi f. Om, pământean, adj., s.m. şi f., pl. muritgri,-oare. murmui intr. (înv.) A murmura, vb. IV, ind. prez. 3 sg. murmuie/murmuieşte, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 să murmuie/să murmuiască.
murmuială (înv.) Murmur (1). s.f, g.-d. art. murmu-iglii, pl. murmuieli.
murmuitor,-oare (-mu-i-) (înv.) Murmurător. adj . pl. murmurători,-oare.
murmur 1. Zgomot slab, confuz de voci (exprimând uneori nemulţumirea, protestul etc.). //Zgomot surd, continuu, produs de un motor, de o maşină; zumzet. 2. Zgomot prelung, monoton, produs de o apă curgătoare, de vânt etc. s.n., pl. murmure, murmura 1. tr. şi intr. A vorbi sau a intona o melodie încet, nedesluşit. 2. intr. A bombăni, a protesta. 3. intr. (despre ape, vânt etc.) A produce un zgomot uşor şi monoton, vb. I, ind. prez. 3 murmură, murmurare Acţiunea de a murmura, s.f., g.-d. art. murmurării, pl. murmurări.
murmurător,-oare Care murmură; şoptitor, murmu-
itor. adj., pl. murmurătQri,-oare.
murmurând,-ă (rar) Murmurător. adj., pl. murmu-
rânzi,-de.
mjjrsă1 1. (reg.) Hidromel (de fructe, de flori etc.). 2. (înv.) Suc, zeamă, s.f., g.-d. art. mursei, pl. murse. mursă2 (înv.) Semn mic şi negru pus pe obraz pentru a imita o aluniţă, s.f, g.-d. art. mursei, pl. murse. murseca tr. 1. (pop., mai ales despre animale sălbatice) A rupe, a sfâşia cu dinţii. 2. (reg.) A strivi camea, oasele unei fiinţe (vii), vb. I, ind. prez. 3 mursecă, murui tr. (reg.) 1. A acoperi crăpăturile din pereţii unei case cu muruială; a lipi. 2. A unge suprafaţa unui aluat cu muruială (2). //A murdări; a mâzgăli, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. muruigsc, imperf. 3 sg. muruia; conj. prez. 3 să muruiască.
muruială (reg.) 1. Lut sau alt material cu care se muruieşte. 2. Amestec de faină cu apă, ouă etc. cu care
se ung pâinea, mălaiul înainte de a fi băgate la cuptor.
s.f, g.-d. art. muruiglii, pl. muruieli.
murnire (reg.) Acţiunea de a murui. s.f., g.-d. art.
muruirii, pl. muruiri.
mus Elev marinar, s.m., pl. muşi.
musaca Mâncare preparată din came tocată şi felii de
pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, s.f, art.
musacaua, g.-d. art. musacalei, pl musacale, art.
musacalele.
musafir,-ă Oaspete, [var. mosafir,-ă s.m. şi f.\ s.m., pl. musafiri; s.f., g.-d. art. musafirei, pl. musafire, musafirlâc (înv.) Vizită. //Musafiri mulţi şi de tot felul. s.n., pl. musafirlâcuri.
musaget Conducător al muzelor în Antichitatea greco-
romană. s.m., pl. musaggţi.
musai ([)űp.) Neapărat, negreşit, adv.
musaip înalt demnitar la curtea sultanului; confident al
sultanului, s.m., pl. musaipi.
musca-cirgşelor/muscă-de-cirgşe Insectă de culoare neagră care depune ouă în cireşe în perioada coacerii. s.f. artJs.f, g.-d. art. muştei-cirgşelor/muştei-de-cireşe.
musca-hoiturilor Specie de muscă mare care îşi depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc.; muscă-albastră, muscă-mare. s.f. art., g.-d. art. muştei-hQiturilor. muscal1 1. (înv., pop.) Locuitor din oraşul Moscova sau din împrejurimi; (p. gener.) rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (înv., reg.) Birjar (de origine rusă). //Birjă, s.m., pl. muscali.
muscal2 (înv., pop.) Nai. s.n., pl. muscaluri, muscalagiu (înv., pop.) Cântăreţ din nai. s.m., art. muscalagiul, pl. muscalagii, art. muscalagiii, muscar 1. Pescar care prinde peştele cu undiţa, folosind drept nadă muşte. 2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore. 3. Gândăcel insectivor, cu gâtul de culoare roşie, s.m., pl. muscari. muscardină Boală a viermilor de mătase, provocată de o ciupercă şi manifestată prin apariţia unor pete de culoare închisă, s.f, g.-d. art. muscardmei, pl. muscar-dine.
muscarină Alcaloid foarte toxic, puternic inhibitor cardiac, prezent în unele ciuperci otrăvitoare, s.f, g.-d. art. muscarinei.
muscat1 (despre struguri sau vin) Tămâios, adj. invar. muscat2 Sortiment de vin tămâios, s.n. musca ţeţe Insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului, s.f. art. + s.f. muscă A. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt; (p. gener., pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare. /Să se audă -a! = să fie tăcere deplină. Rău de ~ = a) (despre cai) nărăvaş; b) (despre oameni) senzual. A cădea (sau o se băga) ca ~a-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales. A fi (sau a se şti) cu ~a pe căciulă = a fi (sau a se şti) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muştele (la miere) - a veni undeva în număr mare. A muri ca muştele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muştele = a se speria de orice fleac.
2.	(înv., pop.) Albină. B. 1. (la oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. 2. (la tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul ţintei. 3. (sport) Categorie de greutate în care sunt încadraţi sportivii între 48 şi 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg şi seniorii până la 52 kg. s.f, g.-d. art. muştei, pl. muşte.
muscă-albastră Musca-hoiturilor. s.f, g.-d. art. muştei-albastre, pl. muşte-albastre. muscă-beţivă Insectă care trăieşte în roiuri şi îşi depune ouăle în materii care fermentează, s.f, g.-d. art. muştei-beţive, pl. muşte-beţive.
muscă-columbacă
764
myscă-columbacă Insectă care inoculează la oameni şi la vite o substanţă foarte toxică, s.f., g.-d. art. muştei-columbace, pl. muşte-columbace. muscă-de-cal Insectă de culoare brun-roşcată, parazită pe suprafaţa corpului unor animale, s.f, g.-d. art. muştei-de-cal, pl. muşte-de-cal. muscă-de-carne Insectă de culoare cenuşie, care depune larvele pe alimente, came etc. s.f, g.-d. art. muş-tei-de-came, pl. muşte-de-came. muscă-de-cireşe v. musca-cireşelor. muscă-de-varză Insectă ale cărei larve atacă varza şi alte plante din familia cruciferelor. s.f, g.-d. art. muştei-de-varză, pl. muşte-de-varză.
muscălesc,-ească (înv., pop.) Care aparţine muscalilor1. adf, pl. muscăleşti. muscăleşte (înv.) Ruseşte, adv. muscălime (înv.) Mulţime de muscali1, s.f, g.-d. ari. muscăHmii.
muscă-mare Musca-hoiturilor. s.f, g.-d. art. muştei-mari, pl. muşte-mari.
muscărje Mulţime de muşte; muscărime. s.f, art. mus-căria, g.-d. art. muscăriei. muscănme Muscărie. s.f, g.-d. art. muscărimii. muscel Culme deluroasă cu pante domoale, acoperite cu păşuni şi livezi. [var. muşcgl s./?.] s.n., pl. muscele, muschgt v. muschetă.
muşchetar/muşchetar (în Evul Mediu) Soldat infanterist înarmat cu muschetă; nobil aparţinând corpului de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franţei, s.m., pl. muşchetari/muşchetari.
muschetă Armă de foc portabilă, cu fitil, folosită în Evul Mediu. [var. muschet s.n.] s.f, g.-d. art. muschetei, pl. muschgte.
muschetărje (rar) Mulţime de muschete, s.f, art. muschetăria, g.-d. art. muschetăriei, pl. muschetării, art. muschetăriile.
muscheten Veche armă de foc de calibru mai mare decât muscheta, s.n., pl. muschetoane. muscicapldă (la pl.) Ordin de păsări cu ciocul turtit, lăţit la bază şi cu aripile lungi; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. muscicapidei, pl. muscicapide. muscinge Briofită. s.f, art. muscingea, g.-d. art. mus-cingei, pl. muscinge.
muscfii Augmentativ al lui muscă (A), s.m., pl. muscoi, art. muscfiii.
muscovit Varietate de mică incoloră sau de culoare alb-gălbuie, utilizată ca izolant termic, s.n., pl. mus-covite.
muscular,-ă Care aparţine muşchilor2 (1); referitor la muşchi2, [var. muşchiular,-ă adj.] adj., pl. musculari,-e. musculat,-ă (rar) Musculos, adj., pl. musculaţi.-le. musculatură Totalitatea muşchilor2 (1) corpului sau ai unui organ. [var. muşchiulatură í./^] s.f, g.-d. art. musculaturii, pl. musculaturi.
musculiţă Diminutiv al lui muscă (A); insectă mică; gâză, muscuţă. s.f, g.-d. art. muscuHţei, pl. muscuhţe. musculos,-OâSă Care are muşchi2 (I) puternici, [var. muşchiul2s,-oasă adj.] adj., pl. musculoşi,-oase. muscuţă (rar) Musculiţă. s.f, g.-d. art. muscuţei, pl. muscuţe.
muselim Locţiitor de guvernator a! unui district Ia turci, s.m., pl. muselimi. muselm v. muselină.
muselină (înv.) Ţesătură de bumbac sau de mătase foarte fină şi subţire. //Stofă de lână foarte fină. [var mu-selin, muslin s.n.] s.f, g.-d. art. muselinei, pl. museline, musical (miuzicăl) (angl.) Spectacol sau film în care sunt incluse multe cântece, s.n., pl. musicaluri. music-hall (miuzic-hol) (angl.) Spectacol alcătuit din numere de dans şi muzică uşoară, prezentate pe scena
unui teatru, a unui restaurant etc. s.n., pl. music-halluri. musiu (înv.) Termen de adresare către un bărbat, s.m. müsli (germ.) Amestec de fulgi de cereale şi de fructe uscate care se mănâncă la micul dejun înmuiate în lapte. s.n. pl.
muslim v. moslim. muslin v. muselină.
muson Vânt care suflă periodic în regiunile sudice ale Asiei, bătând iama dinspre continent spre ocean, iar vara dinspre ocean spre continent, s.m., pl. musoni. musonic,-ă Referitor la muson. adj., pl. musonici,-ce. must 1. Suc dulce obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri sau, (p. ext.), a altor fructe ori plante. 2. Suc pe care îl conţin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii, s.n., pl. musturi.
mustang Cal mic, sălbatic, din Mexic şi California. s.m., pl. mustangi.
mustaţă A. 1. Părul care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. IA râde (sau a zâmbi) pe sub ~ = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns. A trage la ~ = a bea mult. //(la pl.) Fire lungi de păr care cresc în jurul botului la unele animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor şi ale crustaceelor. B. (p. anal.) 1. (la pl.) Fire lungi şi subţiri care cresc pe spicul unor cereale. 2. (pop., la pl.) Mătasea porumbului. 3. (pop., la pl.) Rădăcinile adventive ale cepei, porumbului etc. 4. (la pl.) Vergele de oţel care rămân la exterior după turnarea unor piese de beton; (la pl.) fire de sârmă întrebuinţate pentru susţinerea structurii sau a tavanelor false. [var. (pop.) musteaţă s./l] s.f., g.-d. art. mustăţii, pl. mustăţi.	_
mustăci intr. (fam.) 1. A zâmbi reţinut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulţumit de ceva. vb. IV, I sg. şi 3 pl. mustăcgsc, imperf. 3 sg. mustăcea; conj. prez. 3 să mustăcească, mustăcioară (fam.) Diminutiv al lui mustaţă (A), s.f, g.-d. art. mustăcioarei, pl. mustăcioare, mustăcios,-oasă 1. (şi substantivat) Care are mustăţi (A) (mari). 2. (despre cereale) Cu ţepi lungi. 3. (despre unele plante) Cu mustăţi (B.l). [var. mustecies,-oasă adj.] adj., pl. mustăciaşi,-ogse. mustăcjre (rar) Faptul de a mustăci, s.f, g.-d. art. mus-tăcirii, pl. mustăciri.
mustăreaţă (pop.) Seva arborilor, s.f, g.-d. art. mustărgţei.	_
mustărie Loc unde se vinde must. s.f, art. mustăria, g.-d. art. mustăriei, pl. mustării, art. mustăriile, musteaţă v. mustaţă, mustecios.-oasă v. mustăcios, mustelidă (la pl.) Familie de mamifere carnivore, cu corp suplu, cu picioare scurte şi cu coadă lungă, a căror blană, la unele specii, este preţioasă; (la sg.) mamifer din această familie, s.f, g.-d. art. mustelidei, pl. mustelide. musterian (-ri-an) Subetaj al paleoliticului mediu. s.n. musti intr. 1. (despre lichide) A ieşi la suprafaţă. 2. A fi îmbibat cu un lichid (care iese la apăsare), vb. IV, ind. prez. 3 sg. musteşte, imperf 3 sg. mustea; conj. prez. 3 să mustească.	.
mustimetru Instrument destinat măsurării densităţii şi procentului de zahăr din must. s.n., art. mustimetrul, pl-mustimetre.
mustire Acţiunea de a musti, s.f, g.-d. art. mustirii, pl-mustíri.
mustos,-oasă 1. (despre fructe) Plin de must. 2. (despre pământ) Umed, gras. adj., pl. mustsşi,-oase. mustra tr. A-i face cuiva observaţii aspre; a reproşa. IA-1 mustra (pe cineva) cugetul (sau conştiinţa) = a avea remuşcări. vi. I, ind. prez. I sg. mustru, 2 sg. mustri, 3 mustră.
mustrare Acţiunea de a mustra; observaţie fScută cuiva; sancţiune disciplinară făcută pe linie administrativă. /- de conştiinţă = părere de rău, remuşcare. s.f, g.-d. art. mustrării, pl. mustrări, mustră (înv., pop.) Exerciţiu militar; instrucţie, s.f, g.-d. art. mustrei, pl. mustre.
mustrătfir,-oare (şi adv.) Plin de reproşuri, adj., pl. mustrători,-oare.
mustul 1. tr. A zdrobi strugurii pentru a stoarce mustul.
2.	refl. (despre fructe) A fermenta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. mustuiesc, imperf. 3 sg. mustuia; conj. prez. 3 să mustuiască.
mustuiâlă (pop.) Faptul de a mustui; (concr.) amestec obţinut prin mustuire, s.f, g.-d. art. mustuiglii, pl. mus-tuifili.
mustuire (pop.) Acţiunea de a (se) mustui. s.f., g.-d. art. mustuirii, pl. mustuiri.
mustulter (-tu-i-) (pop.) Unealtă de lemn formată dintr-un băţ ramificat la un capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a obţine mustul, s.n., pl. mustuitogre. mustultură (-tu-i-) (pop.) Struguri zdrobiţi înainte de a fi storşi; mustuiâlă. s.f, g.-d. art. mustuiturii, pl. mustu-itjjri,
musulman,-ă Mahomedan; (p. restr.) turc. adj., s.m. şi
f,	pl, musulmani,-e,
muşama '• Pânză impermeabilă, lăcuită pe o faţă, utilizată pentru a proteja obiectele împotriva apei. IA face (un lucru) ~ = a ascunde, a muşamaliza, 2, (art.) Numele unui dans popular, jucat în cere. s.f, art. muşamaua,
g.-d.	art. muşamalei, pl. muşamale, art. muşamalele, muşamaliza tr. A ascunde, a acoperi o greşeală, o acţiune necinstita, vb. 1, ind. prez, 3 muşamalizează. muşamalizare Acţiunea de a muşamaliza, s.f, g.-d. art. muşamalizării, pl. muşamalizări.
muşca i. tr. A apuca şi a strânge cu dinţii (provocând durere, rănind). /A-şi - mâinile (sau degetele) = a se căi; a se înfuria. A-şi ~ limba (sau buzele) = a-şi ascunde un sentiment puternic. 2, tr. (despre insecte) A pişcă, a înţepa, 3. tr. (fig., despre vânt, ger) A produce o senzaţie de usturime, de durere, 4. intr. şi tr. A rupe cu dinţii dintr-un aliment (pentru a mânca). 5. tr. (fig.) A înţepa cu vorbe răutăcioase, vi. /, ind. prez. 1 sg. muşc, 2 sg. muşti, 3 muşcă; conj. prez. 3 să muşte, muşcare Acţiunea de a muşca; muşcat, s.f, g.-d. art. muşc|rii, pl. muşcări. muşcat Muşcare. s.n.
muşcată Nume dat unor plante decorative, cu frunze rotunde şi flori roz, roşii sau albe, dispuse în urnbele. s.f, g.-d. art. muşcatei, pl. muşcate. muşcăter,-oare 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie de usturime, de arsură. 2. (fig.) Plin de ironie; înţepător adj., pl. muşcători,-oare. muşcătură 1. Acţiunea de a muşca; senzaţie de ustu-rwne, de durere, //(fig.) Ironie; înţepătură. 2. Rană produsă prin muşcare. 3. Bucată muşcată dintr-un aliment. S L, g.-d. art. muşcăturii, pl. muşcături.
muşcgl v. muscel.
•muşchetar v. muşchetar. muşchi1 (la pl.) Clasă de plante criptogame, iară rădăcină, care cresc în grupuri în locurile umede şi umbroase; (la sg.) plantă din această clasă. //Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. s.m., art muşchiul, pl. muşchi, pl. muşchii.
Muşchi2 l. Organ contractil la toate vertebratele şi la majoritatea nevertebratelor, care pune în mişcare diferite organe şi p'flrţi ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea şirei spinării şi folosită în alimentaţie, s.m., art. muşchiul, pl. muşchi, art. muşchii. mUşchiQs1,-oasă (rar) Acoperit cu muşchi', adj., pl.
muşchiaşvoase.
muşchios2,-oasă (rar) Musculos, adj., pl. muş-chiQşi,-oase.
muşchiular,-ă v. muscular. muşchiulatură v. musculatură.
muşchiuleţ Diminutiv al lui muşchi2 (2). s.m., pl.
muşchiuleţi.
muşchiulos,-oasă v. musculos, muşeţel Plantă medicinală cu flori galbene în centru şi albe pe margini, foarte aromatice, s.m. muşina tr. şi intr (reg., despre unele animale) A adulmeca; a căuta. vb. I, ind. prez. 3 muşină, muşinoi v. muşuroi1, muşiroj v. muşuroi2, muşireî v. muşuroi1, muşiroit v. muşuroit.
muşiţă l. Nume dat musculiţelor care se adună în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oţet sau al fructelor îr. fermentaţie. 2. Mulţime de larve care se dezvoltă vara din ouăle depuse de unele muşte pe carnea descoperită, s.f, g.-d. art. muşiţei, pl, muşiţe. muşluj intr. (reg., despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, vb. IV, ind. prez. 3 muşluigşte, imperf. 3 sg. muşluia; conj. prez, 3 să muş-luiască.
muştar1 Nume dat unor plante erbacee din familia eru-ciferelor, cu flori galbene şi cu seminţe mici, rotunde, s.m. muştar2 1. Sămânţa muştarului1, folosită la prepararea unui condiment sau pentru cataplasme. 2, Condiment preparat, din seminţele descrise mai sus, sub formă de pastă moale de culoare galbenâ-verzuie. /(fam.) A-i sări (cuiva) ~m/ = a se înfuria, s.n., pl. (2) muştaruri, muştarieră (-ri-e-) (rar) Vas în care se păstrează muş. tarul, s.f., g.-d. art. muştarierei, pl. muştariere. muştea Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile, s.f, art. muşteaua, g.-d. art. muştelei, pl. muştgle, art. muştelele.
muşteriu (înv., fam.) Client, cumpărător, s.m., art.
muşteriul, pl. muşterii, ari. muşteriii.
muştiuc I. Piesă de os, de metal prin care se suflă în
instrumentele muzicale de suflat. 2. Capăt metalic la un
furtun, care serveşte la dirijarea jetului de lichid. 3. Piesă
de oţel sau de lemn cu care se fasonează cărămizile,
ţiglele etc. s.n., pl. muştiucuri.
muştrului tr. (fam.) A mustra, a dojeni; a instrui, a
învăţa cu asprime, vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muştru-
luiesc, imperf. 3 sg. muştruluia; conj. prez. 3 să muştru-
luiască.
muştruluială (fam.) Acţiunea de a muştrului. s.f, g.-d. art. muştruluielii, pl. muştruliiigli. muşunoi v. muşuroi1.
muşuroi1 Movilă formată din ţărână pe care o scot la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc.; grup de furnici care locuiesc într-un furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le proteja.
3.	(reg.) Mică ridicătură de pământ; movilă, [vor. muşunoi, muşinci, muşirsi s.m.] s.n., pl. muşuroaie. muşuroi2 1- tr. A face muşuroaie la rădăcina unor plante de cultură. 2. refl. (fig.) A se strânge, [var. muşiroi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. muşuroiesc, imperf 3 sg. muşuroia; conj. prez. 3 să muşuroiască. muşuroire Acţiuiiea de a (se) muşuroi2; muşuroit. s.f, g.-d. art. muşuroirii, pl. muşuroiri. muşuroit Muşuroire. [var. muşiroit s.«.] s.n. mut,-ă I. adj. i. (despre oameni) Lipsit de facultatea de a vorbi. /Asta să i-o spui Iui ~u, se spune despre cineva în afirmaţiile căruia nu ai încredere. Unde a dus surdul roata şi ~ul iapa = foarte departe. 2. Care se petrece în tăcere; care nu se exprimă prin cuvinte. /Scenă ~ = scună dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci îşi exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini,
muta
766
mimică etc. Literă ~ = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunţă. Film ~ = film compus numai din imagini, fără coloană sonoră. 3. Care nu vrea sau nu poate să vorbească într-o anumită împrejurare. 4. (p. ext., despre elemente ale naturii) Tăcut, liniştit. II. s.m. şi f. (reg.) Om slut; nepriceput, adj., s.m. şi f, pl. muţi,-te. mutg 1. tr. şi refl. A (se) mişca din locul în care se află şi a (se) aşeza în alt loc. 2. tr. şi refl. A (se) transfera de la un serviciu la altul. 3. refl. A-şi schimba domiciliul.
4.	tr. (pop.) A modifica. /A-şi ~ gândul = a renunţa (la ceva), //(la şah) A efectua o mutare, vb. I, ind. prez. 3 mută.
mutabil,-ă (rar) Care poate fi mutat, deplasat, adj., pl. mutabili,-e.	_
mutabilitgte (rar) însuşirea de a fi mutabil. s.f, g.-d. art. mutabilităţii.
mutadsm 1. Refuz deliberat de a comunica. 2. Pronunţare a unei consoane (de obicei m, b, p) în locul alteia. s.n.
mutagen,-ă (biol.) (Agent) care produce o mutaţie (2). adj., s.m., pl. mutageni.-e.
mutageneză (biol.) Proces de modificare a materialului genetic datorită unui agent mutagen. s.f., g.-d. art. mutagenezei, pl. mutageneze. mutant (biol.) Individ care provine dintr-o mutaţie (2). s.m., pl. mutanţi.
mutare Acţiunea de a (se) muta; mutat, //(spec.) Deplasare a pieselor făcută de jucători în timpul unei partide de şah. s.f, g.-d. art. mutării, pl. mutări, mutat Mutare, s.n., pl. mutaturi. mutatis mutandis (lat., se foloseşte când se compară două situaţii parţial identice) Schimbând ceea ce trebuie schimbat, loc. adv.
mutativ,-ă (rar) Cu caracter de mutaţie, adj., pl. imitativi,-e.
mutator Aparat sau instalaţie pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, s.n., pl. mutatoare. mutaţie (-ţi-e) 1. Schimbare de serviciu, de domiciliu etc. //Viză de mutare. 2. Schimbare radicală; transformare. //(fon.) Transformare a unei serii de sunete în altele. /~a valorilor estetice = proces de percepere diferită, o dată cu trecerea timpului, a elementului estetic dintr-o operă literară. 3. (jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. 4. (biol.) Apariţie bruscă într-un organism a unui caracter genetic nou. s.f, art. mutaţia, g.-d. art. mutaţiei, pl. mutaţii, art. mutaţiile, mutaţionism (-ţi-o-) (biol.) Teorie conform căreia speciile noi sunt rezultatul mutaţiilor, fără intervenţia selecţiei. s.n.
mutaţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al mutaţionismului. adj., s.m. şi f, pl. mutaţionişti,-ste.
mutălău (reg.) Om care vorbeşte puţin; (p. ext.) om prost, s.m., art. mutălăul, pl. mutălăi, art. mutălăii. mutătoare Numele a două plante erbacee agăţătoare, veninoase, cu fructele în formă de boabe roşii, s.f, g.-d. art. mutătQrii, pl. mutătari.
mutător,-oare Care se poate mişca dintr-un loc în altul, adj., pl. mutătari,-ogre.
muteică Piesă de metal care are la mijloc o gaură cu filet în care se introduce spirala unui şurub sau o tijă cu filet, s.f, g.-d. art. mutelcii, pl. mutelci. mutesc,-ească (rar) Caracteristic muţilor, [var. muţesc,-ească adj.] adj., pl. muteşti, muteşte Pe tăcute, fără vorbe. [var. muţeşte adv.] adv. mutică (despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit, adj., pl. mutice.
mutila tr. A tăia, a amputa o parte a corpului; (p. ext.) a desfigura, a schilodi, //(fig.) A schimba în rău. vb. I, ind. prez. 3 mutilează.
mutilant,-ă Care mutilează, adj., pl. mutilanţi,-te. mutilare Acţiunea de a mutila, s.f, g.-d. art. mutilării, pl. mutilări.
mutilator,-oare Care mutilează, adj., pl. mutilatori,-oare.
mutism Muţenie; (p. ext.) tăcere încăpăţânată, s.n. muton1 Segment de material genetic care poate suferi o mutaţie, s.m., pl. műteni.
muton2 Blană de oaie vopsită şi prelucrată. //Haină confecţionată din această blană, s.n., pl. mutoane. mutră (fam.) Faţă, obraz, figură; (p. ext.) înfăţişare, fizionomie; persoană, individ. /Nu e de ~a lui = e mai mult decât i s-ar cuveni. A face ~e = a face mofturi, s.f, g.-d. art. mutrei, pl. mutre.
mutrişoară (fam.) Diminutiv al lui mutră, s.f., g.-d. art. mutrişoarei, pl. mutrişoare.
mutual,-ă (-tu-al) în mod reciproc, adj., pl. mutuali,-e. mutualism (-tu-a-) 1. Sistem de solidaritate şi de ajutor reciproc. 2. (biol.) Vieţuire laolaltă a mai multor organisme diferite, s.n.
mutualist,-ă (-tu-a-) (Adept) al mutualismului. adj., s.m. şi f., pl. mutualişti,-ste.
mutuali ta te (-tu-a-) Caracter mutual; (p. ext.) mutualism. s.f, g.-d. art. mutualităţii, pl. mutualităţi. mutulă (arhit.) Ornament al antablamentului în stil doric. s.f, g.-d. art. mutulei, pl. mutule. mutuHcă 1. (fam.) Persoană timidă, tăcută; om prostuţ. 2. Plantă al cărei rizom se foloseşte ca leac împotriva durerilor abdominale, s.m. şi f, g.-d. lui mutuHcă, pl. mutuhci.
muţenie 1. Stare a celui mut; mutism, muţie. 2. Tăcere deplină, s.f, art. muţenia, g.-d. art. muţeniei, pl. inuţenii, art. muţeniile. muţesc,-ească v. mutesc, muţeşte v. muteşte.
muţi intr. (pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi.
2.	(despre sunete, voci etc.) A amuţi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muţesc, imperf. 3 sg. muţea; conj. prez. 3 să muţească.
muţie (pop.) Muţenie, s.f, art. muţia, g.-d. art. muţiei. muţi re Faptul de a muţi. s.f., g.-d. art. muţirii, pl. muţiri.
mutiu (reg., în loc.) A lătra ~ = a lătra înfundat, loc. adv. muţunaehe Păpuşă în teatrul de marionete; maimuţoi. [var. muţunachi s.m.] s.m., g.-d. lui muţunaehe, pl. muţu-nache.
muţunachi v muţunaehe.
muză 1. (mit.) Fiecare dintre cele nouă zeiţe ocrotitoare şi inspiratoare ale artelor şi ale ştiinţelor; (spec.) zeiţa poeziei, inspiratoare a poeţilor. 2. inspiraţie poetică.
3.	(livr.) Poezie, literatură, s.f., g.-d. art. muzei, pl. muze. muzeal,-ă (-ze-al) De muzeu, adj., pl. muzeali,-e. muzeistic,-ă Referitor la muzeologie, adj., pl. muzeistici,-ce.
muzeistică Muzeologie, s.f. g.-d. art. muzeisticii, muzeograf,-ă (-ze-o-) Specialist în muzeografie, s.m., pl. muzeografi; s.f, g.-d. art. muzeografei, pl. muzeografe.
muzeografic,-ă (-ze-o-) Referitor la muzeografie, adj., pl. muzeografici,-ce.
muzeografie (-ze-o-) Disciplină care se ocupă cu istoria, conservarea şi popularizarea obiectelor dintr-un muzeu. s.f, art. muzeografia, g.-d. art. muzeografiei. muzeolog,-ă (-ze-o-) Specialist în muzeologie, s.m., pl. muzeolagi; (rar) s.f, g.-d. art. muzeologei, pl. muze-ologe.
muzeologie (-ze-o-) Ştiinţă care studiază organizarea muzeelor; muzeistică, s.f, art. muzeologia, g.-d. art. muzeologiei.
muzeotehnică (-ze-o-) Ramură a muzeologiei care se ocupă cu studiul metodelor şi mijloacelor folosite aplicativ în cadrul unui muzeu. s.f., g.-d. art. muzeo-tghnicii.
muzeu Instituţie care se ocupă cu strângerea, păstrarea, studierea şi expunerea unor obiecte de interes ştiinţific, cultural, istoric etc.; clădire în care sunt păstrate asemenea obiecte. IDe ~ = a) rar, preţios; b) (ir.) învechit, s.n., art. muzeul, pl. muzge.
muzical,-ă 1. Care aparţine muzicii, referitor la muzică. //Cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce) Armonios, melodios, adj., pl. muzicali,-e. muzicalism Concepţie în arta modernă conform căreia muzica poate fi tradusă în pictură prin culori, arabescuri etc. s.n.	„
muzicalitate însuşirea de a fi muzical; sonoritate armonioasă, s.f, g.-d. art. muzicalităţii, muzicaliza tr. (livr.) A face să fie muzical, vb. /, ind. prez. 3 muzicalizează.
muzicalizare (livr.) Acţiunea de a muzicaliza. s.f, g.-d. art. muzicalizării, pl. muzicalizări. muzicant,-! 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. (înv.) Persoană care se ocupă cu muzica. s.m., pl. muzicanţi; s.f, g.-d. art. muzicantei, pl. muzicante.
muzicastru (livr.) Muzicant prost. s.m.. art. muzicas-trul, pl. muzicaştri, art. muzicaştrii. muzică 1. Arta de a exprima sentimente, idei cu ajutorul sunetelor. 2. Ştiinţa sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului şi al armoniei. 3. Creaţie muzicală. 4. Orchestră, fanfară. I~a sferelor = pretinse sunete emise de vânturile solare şi de corpurile planetelor. s.f., g.-d. art. muzicii.
muzician,-ă (-ci-an) Persoană care compune sau execută compoziţii muzicale. //Persoană care cunoaşte arta muzicii (1). s.m., pl. muzicieni; s.f, g.-d. art. muzi-cignei, pl. muziciene.
muzicograf,-ă Specialist în muzicografie. s.m., pl. muzicografi; (rar) s.f., g.-d. art. muzicografei, pl. mu-zicografe.
muzicografic,-ă Referitor la muzicografie. adj., pl. muzicografici,-ce.
muzicografie Totalitatea studiilor consacrate muzicii. s.f., art. muzicografia, g.-d. art. muzicografiei. muzicolog,-ă Specialist în muzicologie, s.m., pl. muzicologi; s.f, g.-d. art. muzicologei, pl. muzicologe, muzicologic,-ă Referitor la muzicologie, adj.. pl. muzicologici,-ce.
muzicologie Ştiinţa care studiază muzica în toate domeniile şi formele ei de manifestare, s.f, art. muzicologia, g.-d. art. muzicologiei. muzicoman,-ă (rar) Persoană pasionată de muzică; meloman, s.m., pl. muzicomani: s.f, g.-d. art. muzico-mgnei, pl. muzicomane.
muzicomanie Pasiune (exagerată) pentru muzică, s.f, art. muzicomama, g.-d. art. muzicomamei. muzicotgcă Colecţie de piese muzicale; încăpere dotată pentru audierea muzicii, s.f, g.-d. art. muzi-cotgcii, pl. muzicoteci.
muzicoterapie Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul muzicii; meloterapie. s.f, art. muzicoterapia, g.-d. art- muzicoterapiei.
njUzicuţă 1. Mic instrument muzical de suflet; armonică de gură. 2. (arg.) Gura considerată ca organ al vor-
0,ni; (p. ext.) scandal, ceartă, s.f,g.-d. art. muzicuţei,pl.
muzicuţe.
muzoar Parte terminală a unui mol2; cap de dig. s.n., pl. muzoare.
N,n
n1 (en/ne/nî) A şaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. s.mJs.n., pl. n/n-uri. n2 (nî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. n. na 1. (fam.) Poftim! la! Ţine! /—ţi-o (bună) sau —ţi-o frântă (că ţi-am dres-o), se spune pentru a arăta suipriza, decepţia sau lipsa de acord cu cele spuse de cineva.
2.	Exclamaţie care însoţeşte gestul unei lovituri.
3.	(exprimă nerăbdare, nemulţumire, surprindere) Iată! uite! ei! 4. Strigăt cu care se cheamă unele animale.
5.	(adesea repetat) Strigăt de voie bună, folosit ca refren în unele jocuri şi cântece populare, interj.
nabab 1. Titlu purtat de ofiţerii superiori ai sultanului sau de unii guvernatori musulmani. 2. Persoană foarte bogată, s.m., pl. nababi.
nabederniţă (rar) Bucată de ţesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena învierii, purtată la brâu de arhierei sau de unii preoţi la ceremonii, [var. nebedgr-nică s.f.] s.f, g.-d. art. nabedemiţei, pl. nabedemiţe. nacafa/năcăfaiă (înv., reg.) 1. Toană, capriciu. 2. Preocupare, pasiune, s.f, art. nacafaua/năcăfala, g.-d. art. nacafalei/năcăfalei, pl. nacafale/năcăfate, art. naca-falele/năcăfalele.
nacealnic (înv.) Conducător; (p. ext.) comandant, s.m., pl. nacealnici.
nacelă 1. Cabină deschisă, atârnată de un balon, în care se află echipajul, instrumentele şi lestul. 2. Cabină închisă în care se află echipajul şi motoarele unui dirijabil. 3. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. s.f, g.-d. art. nacelei, pl. nacele, nacrit Varietate de caolinit. s.n. nacru (livr.) Sidef, s.n., art. nacrul. nadă1 1. Hrană cu care se atrage într-un anumit loc peştele sau vânatul; momeală. 2. (fig.) Ispită; capcană. s.f, g.-d. art. nadei, pl. nade.
nada2 Parte adăugată la un obiect; înnăditură. s.f, g.-d. art. năzii, pl. năzi.
nadiceancă (reg.) Trăsură mică şi uşoară, neacoperită; brişcă, s.f, g.-d. art. nadicgncei, pl. nadicgnce. nadir (astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecţia verticalei locului cu emisfera cerească inferioară, s.n.
nadiral,-ă (rar) Referitor la nadir. adj., pl. nadirali,-e. nadoleancă (reg., despre găini) Care aparţine unei rase originare din Anatolia. adj., pl. nadolgnce. nadpis (înv.) Rezoluţie, apostilă (pe o cerere), s.n., pl. nadpisuri.
naft (reg.) Petrol brut; petrol lampant. s.n. naftalen (chim.) Naftalină, s.n. naftalină Hidrocarbură de culoare albă, cu miros pătrunzător, folosită ca insecticid, la conservarea materiilor textile etc. /(fam.) Parc-ar fi scos de la - =
a)	se spune despre ceva învechit, demodat; b) se spune despre ceva revenit în atenţie după o lungă uitare. s.f, g.-d. art. naftalinei.
naftenat Sare a acidului naftenic, folosită în industria săpunurilor, s.m., pl. naftenaţi.
naftenă (chim., înv.) Hidrocarbură ciclică saturată, s.f, g.-d. art. naftgnei, pl. naftene.
naftenic (în sintagma) Acid ~ = acid organic cu miros pătrunzător, care se extrage din petrolul distilat, adj., pl. naftenici.
naftol Substanţă extrasă din naftalină, întrebuinţată în industria coloranţilor, în cea farmaceutică etc. s.m., pi nafteli.
naftolat
768
naftolat Sare sau ester al unui naftol. //Derivat metalic al naftolului, folosit ca antiseptic, s.m., pl. naftolaţi. nafură v. anafură.
nagaică (reg.) Cnut. s.f, g.-d. art. nagaicei, pl. nagaice. nagiţ Pasăre migratoare de baltă, de mărimea unui porumbel, cu un moţ negru în creştet, s.m., pl. nagâţi. nagodă (reg.) 1. Fiinţă sau lucru ciudat. 2. (la pl.) Credinţe, convingeri superstiţioase, s.f., g.-d. art. na; godei, pl. nagode.
nahlap (reg.) Val sau vârtej făcut de o apă curgătoare. s.m., pl. nahlgpi. _
naht (înv., în loc.) In ~ = cu bani gata, în numerar, peşin. loc. adj.; toc. adv.
nai Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un sistem de fluiere de diferite dimensiuni; fluier de trestie. s.n., pl. naiuri.
naiadă (mit.) Nimfa a izvoarelor, a fântânilor şi a apelor curgătoare, s.f, g.-d. art. naiadei, pl. naigde. naiba (fam.) Dracul, diavolul. /Al ~ii (de...) = excelent, grozav. A da de (sau a vedea pe) ~ = a o păţi, a da de bucluc. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) ~ii (sau la ~) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva); a renunţa la... A nu avea nici pe ~ = a se simţi bine, a nu avea nimic. s.m. art., g.-d. art. naibii, naică (reg.) Termen de respect, folosit la ţară pentru o femeie mai în vârstă, s.f., g.-d. art. ngichii, nailon Fibră textilă sintetică, folosita la confecţionarea ţesăturilor subţiri, a unor produse tehnice etc, s.n., pl. ngilonuri.
naingiu (na-in-) (înv.) Naist, s.m., art. naingiul, pl. naingii, art. naingiii. naintaş.-ă v. înaintaş, nainte v. înainte.
naîst,>ă Cântăreţ la nai; naingiu, neisan. s.m., pl. naişti; s.f, g.-d. art. naistei, pl. naiste, najv,-ă (şi adv.) 1. Lipsit de prefăcătorie, natural; credul şi sincer. 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. //Care denotă naivitate (2). 3. Pictor - = pictor care se inspiră adesea din pictura populară, ignorând intenţionat perspectiva, anatomia artistică, proporţiile, adi., pl• naivi,-e. naivitate (na-i-) 1. însuşirea de a fi naiv (1); simplitate, credulitate. 2. (peior.) Lipsă de maturitate în judecata, în comportare; faptă, vorbă de om naiv. s.f, g.-d. art. naivităţii, pl. naivităţi.
nalbar Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre. [var. nălbari.m.] s.m., pl. nalbari. nalbă Nume dat mai multor plante erbacee, unele fiind cultivate ca plante decorative sau medicinale, s.f, g.-d. art. nalbei, pl. nalbe.
nalbă-de-grădină Plantă ornamentală, originară din Orient, cu flori frumoase, s.f, g.-d. art. nalbei-de-gră-drnă, pl. nalbe-de-grădină.
nalbă-mare Plantă ierboasă cu frunze alburii şi cu flori roz, mai rar albe. s.f., g.-d. art. nalbei-mari, pl. nalbe-mari. nalt,-ă v. înalt.
namaz Fiecare dintre cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran, s.n., pl. namazuri. namgstie (-ti-e) (înv., reg.) Clădire cu toate dependinţele ei; (p. restr.) dependinţă, s.f, art. namestia, g.-d. art. namgstiei, pl. namgstii, art. namgstiile. namgstnic (înv.) Locţiitor sau reprezentant al unui funcţionar într-o funcţie importantă (laică sau bisericească). s.m., pl. namgstnici. namiază/nămiază (pop.) Amiază. /Ziua ~a mare = în plină zi. [var. (reg.) nămigz, nămigzi, namigz s.n.] s.f, g.-d. art. nămigzii, pl. nămigzi. namiblan,-ă (-bi-an) (Locuitor) din Namibia, adj., s.m. şi f, pl. namibigni,-e. namigz v. namiază.
namilă Fiinţă sau lucru foarte marc; matahală; fiinţă fantastică uriaşă, cu înfăţişare îngrozitoare, s.f, g.-d. art. namilei, pl. namile, nan Pitic, s.m., pl. nani.
nană Termen de respect cu care se adresează la ţară cineva unei femei mai în vârstă, s.f, g.-d. art. nanei, pl. nane.	’
nanchjn v. nanghin.
nandralău (reg.) Vlăjgan; (p. ext.) derbedeu, puşlama. s.m., pl. nandralăi, art. nandraliii. nandu/nandu Gen de păsări alergătoare, asemănătoare cu struţul, care trăiesc în America de Sud. s.m., art. nan-duul/nandul, pl. nandu/nandu, nanghjn/nanchm Ţesătură de bumbac groasă şi rezistentă, folosită mai ales la confecţionarea dosurilor de pernă. s.n.
nani'na ni -nan! Cuvânt eu care se îndeamnă copiii la somn. //(în limbajul copiilor, s.) A face ~ = a se culca, a adormi; a dormi, interj.
nanism 1. Anomalie caracterizată prin creşterea insuficientă în înălţime în raport cu vârsta. 2. încetinire sau oprire a creşterii plantelor ca urmare a unor condiţii nefavorabile, s.n,
nanomelle Anomalie congenitala constând din proporţiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre, s.f, art. nanomelia, g.-d. art. nanomeHei. nanosecundă A miliarda parte dintr-o secundă, s.f, g.-d. art. nanosecundei, pl. nanosecijnde, nansuc (rar) Ţesătură foarte subţire de bumbac sau de mătase, s.n.
naos 1 Partea principală a unei biserici, situată între altar şi pronaos; navă. 2. încăpere centrală a unui templu antic, în care era adăpostit zeul căruia îi era închinat templul, s.n., pl. naosuri.
nap 1. Plantă din familia cruciferelor, cu rădăcina cărnoasă, comestibilă. /(Gol) ~ sau ca un ~, ca ~ul -complet dezbrăcat; (p. ext.) foarte sărac. 2. Plantă din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conţinut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc, s.m., pl. napi.
napalm Substanţă gelatinoasă, compusă din săruri de aluminiu, care serveşte la fabricarea bombelor incendiare. s.n.
napodez Substanţă care serveşte la lipit. s.n. napoia v. înapoia.
napoleon (-le-on) Veche monedă franceză de aur, în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I şi, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al IlI-lea, care a circulat şi la noi. s.m., pl. napoleoni.
Napoleon (-le-on) Varietate de mere, de culoare albă-gălbuie. //Varietate de pere de mărime mijlocie, de culoare verzuie sau galbenă, cu puncte cafenii. //Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, s.prop.m. napoleonian,-ă (-le-o-ni-an) Referitor la Napoleon I sau la epoca sa. adj., pl. napoleonieni,-e. napolitan,-ă (Locuitor) din Napoli. adj., s.m. şi f> pl. napolitani,-e.
napolitană Produs de cofetărie, preparat din straturi de foi cu umplutură de cremă, s.f, g.-d. art. napolitanei, pl■ napolitane.
nara tr. A povesti, a istorisi, vb. I, ind. prez. 3 narează naramz (înv., pop.) Portocal, s.m., pl. naramzi. naramzat,-ă (înv., reg.) Portocaliu; roşu-deschis. adj., pl. naramzâţi,-te.
naramză (înv., reg.) Portocală, s.f, g.-d. art. naramzei, pl. naramze.
naramzjivie (înv., reg.) Portocaliu; roşu-deschis. adj., pl. naramzii.
narativ,-ă Referitor la naraţiune, adj., pl. narativi,-e. narativitate Caracter narativ, s.f, g.-d. art. narativităţii-
769
nas
naratologie,-ă Referitor la naratologie. adj., pl. nara-tolögici,-ce.
naratologie Studiul artei naraţiunii, s.f, art. naratolo-gia, g.-d. art. naratologiei.
narator,-oare Povestitor, s.m., pl. naratari; s.f, g.-d. art. naratoarei, pl. naratoare, naraţie v. naraţiune.
naraţiune (-ţi-u-) Relatare, în formă literară, a unui fapt, a unui eveniment etc.; povestire, [var. (înv.) naraţie s.f.] s.f, g.-d. art. naraţiunii, pl. naraţiuni, nară 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavităţii nazale la om şi la unele animale; (rar) narină. ICu ~ile (sau ~a) în vânt = cu o ţinută semeaţă; (p. ext.) mândru, plin de sine. A se umfla în ~i sau a-şi umfla ~ile = a-şi lua un aer semeţ; (p. ext.) a-şi da importanţă, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică, fixată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanţul ancorei de pe punte în afara bordului, [var. (reg.) ngre s.f] s.f, g.-d. art. nării, pl. nări.
narcis1 Om îndrăgostit de propriul său aspect fizic. //Tânăr deoosebit de frumos, s.m. sg. narcis2 v. narcisă
narcisă Nume dat mai multor specii de plante erbacee, cu flori mari albe sau galbene, fin mirositoare, [var. (rar) narcis s.m.] s.f, g.-d. art. narcisei, pl. narcise, narcisiac,-ă (-si-ac) (livr.) Narcisic, adj., pl narcisiaci,-ce, narcisic,-ă (livr,) De narcis; caracteristic celui stăpânit de narcisism; narcisiac, adj., pl. narcisici,-ee. narcisism Dragoste exageraţi (patologica) faţa de propria persoana, s.n.
narcisist,-ă Care aparţine narcisismului, adj,, pl. nar-eisişti,-ste.
narcoanallză (med.) Metoda psihanalitici de investigaţie a subconştientului în condiţii de narcoza, s,f, g.-d. art. narcoanalizei, pl. nareoanaljze, narcolepsle Boala provocata de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibili de a dormi, s.f., art. nareolepsia, g.-d. art. narcolepsiei.
narcolgptic,-ă (med.) (Bolnav) de narcolepsie, adj., s.m. şi f, pl. nareolsptici,-ce, narcom&n,-ă Persoană care foloseşte narcotice în permanenţă. s.m., pl. narcomgni; s.f, g.-d. art. nareomanei, pl. narcomane.
narcomanle Obişnuinţă morbidă de a lua narcotice. s.f., art. narcomania, g.-d. art. narcomaniei. narcoteraple (med.) Somnoterapie. s.f, art. narcote-raPia. g: -d. art. narcoterapiei, pl. narcoterapii, art. nar-coterapiile.
narcfitlc1 Substanţă care produce narcoză, s.n., pl. narcQtice.
narcfitic2,-ă (rar, despre stări fizice) Provocat de un
narcotic, adj., pl. narcotici,-ce.
narcotină Substanţa extrasă din opiu, întrebuinţată ca
tonic şi calmant al tusei, s.f, g.-d. art. narcotmei, pl. nar-
cotine.
narcotism Ansamblul efectelor cauzate de narcotice, s.n. narcotiza tr. A provoca starea de narcoză, vb. 1, ind. prez. 3 narcotizează.
narcotizare Acţiunea de a narcotiza, s.f, g.-d. art. narcotizării, pl. narcotizări.
narcotizator Persoană care administrează pacientului narcoticul înaintea intervenţiei chirurgicale, s.m., pl. nar-
cotizatsri.
narcoză Stare caracterizată prin somn adânc, fără reflexe, provocată prin administrarea unei substanţe narcotice. s.f., g.-d. art. narcQzei, pl. narcQze. nard 1. Nume dat unor specii de plante erbacee, originare din regiunea munţilor Himalaia; (spec.) plantă cu
rădăcina scurtă şi groasă, foarte aromată, şi cu flori roşii-purpurii. 2. Esenţă parfumată extrasă din rădăcina de nard (1). s.m. nare v. nară. narghelea v. narghilea.
narghelegiu Slujbaş la curtea domnească din ţările româneşti, care pregătea domnului narghileaua, s.m., art. narghelegiul, pl. narghelegii, art. narghelegiii. narghilea Lulea de tip oriental, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat, [var. (înv.) narghelea j./!] s.f, art. narghileaua, g.-d. art. narghilelei, pl. narghilele, art. narghilglele.
narină (rar) Nară. s.f, g.-d. art. narinei, pl. narine. narodnic,-ă (Adept) al narodnicismului, adj., s.m. şi f., pl. naradnici,-ce.
narodnicism Mişcare social-politicâ apărută în Rusia, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care considera ţărănimea şi intelectualitatea ca singurele forţe revoluţionare. s.n.
narodniclst,-ă Narodnic, adj., pl. narodnicişti,-ste. nart 1. Preţ maximal fixat în trecut de autorităţi pentru vânzarea anumitor produse; (p. ext.) preţ al unei mărfi,
2,	Norma zilnica de munca pe care ţăranii ciacaşi erau obligaţi sa o presteze pe moşia boierului. 3, Suma de bani fixata în trecut de autorităţi ea limita maximă a impozitului pe produse, pe vite ete. s.n., pl, narturi, nartex (în arhitectura creştina veche) Vestibul al unei bazilici; (în arhitectura bizantina) pronaos, s.n,, pl, nartexuri,
narval Mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, care trăieşte în mările îngheţate din nord. s.m., pl, narvali, nas 1, Parte proeminentă a feţei, situata între obraji, frunte şi guri, servind ea organ al respiraţiei şi al mirosului. //(rar) Faţa, obraz, cap, /Sub (sau, rar, în) ~ul cuiva sau sub ~ « în imediata apropiere, în faţa, sub ochii cuiva. A vorbi sau a cânta i>t- • - u vorbi sau a cânta eu timbru nazal, A avea ~ sau a-şi ridica ~ulm a îndrăzni, a cuteza, (fam.) A-şi lua ~vl la purtare = a deveni prea îndrăzneţ, a se obraznici, A (nu)-şt cunoaşte (sau vedea, şti) lungul ~ului - a (nu) se comporta cuviincios, (fám.) A-i cădea (sau a-i pica) ~ul cuiva « a-şi pierde îngâmfarea sau îndrăzneala, a rămâne ruşinat, umilit, (Fam.) Nu-ţi cade (sau pică) ~ul dacă... - nu ţi se întâmplă nimic, nu-ţi pierzi demnitatea dacă.,. Nu-i ajungi (nici) cu prăjina la ~ = e foarte încrezut. (A umbla sau a fi, a se (ine) cu ~ul (pe) sus = (a fi) încrezut, sfidător, A strâmba din ~ = a fi nemulţumit. A da - (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva). A tăia (sau a scurta) ~ul (cuiva) sau a da (cuiva) peste ~ = a pune la locul lui (pe cineva), a umili. A-i scoate (cuiva ceva) pe ~ = a-i reproşa (cuiva ceva) (cu răutate). A (nu) fi (sau face) de ~ul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva. A fi cu ~ul de ceară = a fi foarte susceptibil. A lăsa (sau a pune) ~ul în jos sau în pământ = a se ruşina, a se simţi vinovat. A se întoarce (de undeva) cu ~ul în jos
-	a se întoarce ruşinat, (fam.) A-şi băga (sau a-şi vârî) —ul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o problemă (care nu-1 priveşte). A duce (sau a purta) de ~ (pe cineva) = a determina (pe cineva) să facă ceva (care nu este în interesul său); a înşela (pe cineva). A scoate panglici pe ~ = a minţi, a exagera. A(-i) trece (cuiva) pe Ia (sau pe lângă) ~ = a(-i) trece pe dinaintea ochilor, a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pela~ = a tenta (pe cineva), (fam.) A arunca (cuiva ceva) în ~ = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente. A-i râde cuiva în - - a râde cuiva în faţă, bătându-şi joc de el. (fam.) A-i ieşi (sau a-i da) pe ~ = a o păţi, a i se înfunda. A trânti (sau a închide) (cuiva) uşa în - = a refuza să primească (pe cineva); a
nascorniţă
770
pleca supărat de la cineva, închizând uşa cu putere. A se împiedica de - = a avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de ~ = a fi neatent. A nu vedea mai departe decât lungul ~ului = a fi mărginit. A da cu ~ul (pe undeva) = a trece (pe undeva) în grabă sau întâmplător, (fam.) A-şi arăta sau a(-şi) scoate ~ul (la iveală) = a se înfăţişa, a apărea. A da ~ (uf) cu cineva = a se întâlni cu cineva pe neaşteptate (şi fără a dori). (A se întâlni) ~ în ~ (cu cineva) = (a se întâlni) faţă în faţă (cu cineva). Nu miroase a ~ de om = nu e faptă de om vrednic, (ir.) îi curge untura (sau grăsimea) pe - = e foarte slab. 2. (fig.) Miros dezvoltat, fm; simţ de orientare în împrejurări dificile.
3.	Proeminenţă pe o piesă care serveşte la fixarea piesei într-o anumită poziţie. 4. Partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. s.n., pl. nasuri, nascorniţă (entom., reg.) Nasicom. s.f, g.-d. art. nascomiţei, pl. nascomiţe.
nasicorn Insectă coleopteră mare, de cuioare castanie, al cărei mascul are pe cap un corn curbat înapoi; nascorniţă. s.m., pl. nasicerni. nasol,-oală (fam.) 1. Urât, ridicol. //De proastă calitate. 2. (arg.) A băga (pe) ~oale = a calomnia pe cineva, a băga stâmbe. A fi pe ~oale = a fi într-o situaţie gravă sau incertă, adj., pl. nasoli,-oale. nastie Mişcare la plante, provocată de variaţiile de temperatură, lumină etc. s.f, art. nastia, g.-d. art. nastiei, pl. nastii, art. nastiile.
nastratingsc,-ească (rar) Ager, isteţ şi mucalit, adj., pl. nastratingşti.
nasture 1. Obiect de metal, sidef, os etc. care serveşte la încheiatul hainelor sau ca ornament. 2. (reg.) Tabletă, comprimat, pastilă (conţinând o substanţă medicamentoasă). s.m., art. nasturele, pl. nasturi. naş1 Numele literei ,,n“ din alfabetul chirilic, s.m., pl. naş. naş21. s.m. şi f. 1. Persoană care ţine în braţe pruncul în timpul botezului. IA fi -ul cuiva = a-i veni cuiva de hac, a învăţa pe cineva minte. A-şi găsi ~ul = a da de o persoană care ştie să pună la punct (pe cineva). 2. Nun. II. s.m. 1. (arg.) Controlor de tren care cade la învoială cu pasagerii fâră bilet. 2. (în limbajul mafioţilor) Şef al unui clan mafiot, [var. (înv., reg.) nănaş,-ă s.m. şi /.'] s.m., pl. naşi; s.f, art. naşa, g.-d. art. naşei, pl. naşe. naş pa (arg.) 1. (despre obiecte) Urât. 2. Antipatic, nesuferit, adj. invar.
naşte 1. tr. A aduce pe lume un copil; (la animale) a făta. 2. refl. A căpăta viaţă. 3. tr. (fig.) A face, a crea; a provoca. 4. refl. (fig.) A se forma, a se ivi, a se isca. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, / pl. naştem; conj. prez. 3 să nască; ger. născând; part. născut, naştere 1. Acţiunea de a (se) naşte. IDin ~ = a) de când s-a născut; b) prin natura sa. Prin ~ = prin înclinaţiile înnăscute, prin structură. Casă de ~i = maternitate (din mediul rural). Zi de ~ sau ziua ~ii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu ocazia acestei zile. ~a Domnului (sau lui Hristos) = Crăciunul. înainte de -a lui Hristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) ~a lui Hristos = din (sau în) era noastră. 2. Origine, provenienţă. IDe (sau din) ~ = originar din; de naţionalitate sau de origine etnică. 3. (fig.) Apariţie, creare. IA lua ~ = a se ivi, a apărea. A da ~ = a produce, a crea. s.f, g.-d. art. naşterii, pl. naşteri.
nat (pop.) Om, individ. ITot ~ul = fiecare, toată lumea. s.m. natal,-ă De naştere. /Limbă ~ = limbă maternă, adj., pl. natgli,-e.
natalitate Raport între numărul naşterilor şi locuitorilor într-o anumită perioadă de timp. s.f, g.-d. art. natalităţii. natantol,-oală (reg.) Prostănac, nătâng, adj., pl. natan-toli,-oale. _
nataţie (-ţi-e) înotul practicat ca sport, s.f, art. nataţia, g.-d. art. nataţiei.
nativ,-ă 1. înnăscut. 2. (despre elemente chimice) Care se găseşte în zăcăminte în stare pură, necombinat cu alte substanţe, adj., pl. nativi,-e.
nativism 1. Denumire a sistemelor filosofice care atribuie ideilor şi principiilor de activitate umană un caracter înnăscut. 2. Concepţie proprie mişcării social-politice a autohtonilor din colonii, care revendică revenirea la puterea local-tradiţională. s.n. nativist,-ă (Adept) al nativismului. adj., s.m. şi f, pl. nativişti,-ste.
NATO/N.A.T.O. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. s.prop.n.
natră Parte a urzelii dintre iţe şi sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de ţesut; (p. ext.) urzeală învârtită pe sul; (p. gener.) toată urzeala de pe război şi de pe sulul de dinapoi, s.f., g.-d. art. natrei, pl. natre. natriu (chim.) Sodiu, s.n., art. natriul. natur Care păstrează însuşirile naturale, adj. invar. natural1 Fireşte, desigur, bineînţeles, adv. natural2 (rar) Simplitate, naturaleţe, s.n. naturalVă 1. Referitor la natură; care se găseşte în natură. /Bogăţie ~ = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului. Ştiinţele ~ = ştiinţele naturii. Graniţă ~ = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept ~ = (în concepţia unor filosofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este creat de natură fâră intervenţia omului; veritabil, pur. 3, Lipsit de artificiu, de afectare; simplu; normal, //(adv.) Vorbeşte ~.
4.	Conform cu natura cuiva, propriu cuiva. 5. Care concordă cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor, normal, firesc. /Moarte ~ = moarte survenită în mod firesc, din cauza bătrâneţii. Mărime ~ = (reproducere în) mărime reală a modelului în fotografie şi în artele plastice. 6. (despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. 7. Fără prefăcătorii, adj., pl-naturali,-e.
naturalgţe Lipsă de artificialitate; comportare firească. s.f, art. naturaleţea, g.-d. art. naturaleţei. naturalism 1. Tendinţă în artă şi literatură caracterizată prin imitarea fidelă a realităţii şi preferinţa pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omeneşti. 2. Curent literar apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe baza pozitivismului. 3. Concepţie potrivit căreia în afara naturii nu există nimic supranatural.
4.	Teorie etică după care viaţa morală trebuie să se conformeze legilor naturii, s.n.
naturalist,-ă. I. adj. Care se referă la naturalism. II. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu studiul ştiinţelor naturii, adj., s.m. şi f, pl. naturalişti,-ste.	,
naturaliza 1. ír. A acorda unui străin cetăţenia statului în care locuieşte. Hrefl. (despre străini) A obţine dreptul de cetăţean al statului în care locuieşte. 2. tr. şi refl. (despre specii de plante sau de animale) A se adapta într-un mediu nou. vb. I, ind. prez. 3 naturalizează, naturalizare Acţiunea de a (se) naturaliza; naiuraliza-ţie. s.f, g.-d. art. naturalizării, pl. naturalizări, naturalizaţie (-ţi-e) (înv.) Naturalizare, s.f., art. naturalizata, g.-d. art. naturalizaţiei. natură 1. Realitatea materială în totalitatea ei; univers, fire; (p. restr.) mediul înconjurător. /Ştiinţele ~ = ştiinţele care studiază natura. După - = având ca model obiectele din realitate. în ~ = a) în persoană, în realitate; b) în obiecte, în produse (nu în bani). ~ moartă = pictură care înfăţişează obiecte (flori, fructe, cărţi etc.); natură statică. 2. Principiu de organizare a universului; ansamblul acestor principii. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere; fel propriu de a fi al cuiva; temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, al unui proces;
771
nazal
însuşire caracteristică. /De ~ să... = apt să, potrivii să... Este în ~a lucrurilor = e de la sine înţeles, este firesc. s.f., g.-d. art. naturii, pl. naturi, naturism Cult al naturii (1). //Curent 1 iterar-artistic, caracterizat prin atenţia acordată reflectării naturii. //Doctrină care preconizează o viaţă cât mai aproape de natură, în aer liber. s.n.
naturist,-ă (Adept) al naturismului. /Medicină ~ = sistem terapeutic bazat pe factori naturali, hrană din alimente naturale etc. adj., s.m. şi f., pl. naturişti,-ste. naţie v. naţiune.
naţional,-a (-ţi-o-) Referitor la o naţiune, la un stat. /Limbă - = limbă comună şi unică a tuturor membrilor unei naţiuni. Şosea ~ = şosea care leagă centrele importante ale unei ţări. adj., pl. naţionali,-e. naţionalism (-ţi-o-) Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a aspiraţiilor naţionale, s.n. naţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al naţionalismului, adi., s.m. şi f, pl. naţionalişti,-ste.
naţionalitate (-ţi-o-) 1. Apartenenţă a unei persoane la
o	anumită naţiune; cetăţenie. 2. Totalitatea însuşirilor specifice unei naţiuni. 3. Apartenenţă a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. s.f, g.-d. art. naţionalităţii, pl. naţionalităţi, naţionaliza (-ţi-o-) tr. I. A trece întreprinderi, pământ etc. din proprietate particulară în proprietatea statului. 2. (rar) A da, a imprima caracter naţional, a adapta la specificul naţional, vb. /, ind. prez. 3 naţionalizează, naţionalizare (-ţi-o-) Acţiunea de a naţionaliza, s.f, g.-d. art. naţionalizării, pl. naţionalizări, naţional-sociaiism (-ţi-o-, -ci-a-) Doctrină politică a fascismului, apărută în Germania după Primul Război Mondial; nazism, s.n.
naţional-sociaMst,-ă (-ţi-o-, -ci-a-) (Adept) al naţional-socialismului. adj., s.m. şi f, pl naţional-socialişti,-ste. naţional-ţărănesc,-ească (-ţi-o-) Cu particularităţi naţionale şi ţărăneşti, adj., pl. naţional-ţărăneşti. naţiune (-ţi-u-) Formă de comunitate umană, constituită istoriceşte ca stat, caracterizată prin unitatea de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, de tradiţii culturale şi istorice comune, [var. (înv.) naţie i./l] s.f, g.-d. art. naţiunii, pl. naţiuni, naufragia (na-u-, -gi-a) intr. 1. (despre nave, p. ext., despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. (fig.) A ajunge într-o situaţie nepotrivită, nedorită (departe de propriile aspiraţii), vb. I, ind. prez. 3 naufragiază, 1 pl. naufragism; conj. prez. 3 să naufragieze; ger. naufragijnd. naufragiere (na-u-, -gi-e-) Faptul de a naufragia; naufragiu, s.f, g.-d. art. naufragierii, pl. naufragieri. naufragiu (na-u-) Scufundare a unei nave; avariere sau accident al unei nave, care o scoate din circulaţie, s.n., art. naufragiul, pl. naufragii, art. naufragiile. naumahie (na-u-) (rar) Spectacol la vechii romani constând dintr-o luptă navală, pe o suprafaţă de apă special amenajată; (p. ext.) bătălie navală, s.f, art. naumahia, g.-d. art. naumahiei.
naupatíe (na-u-) (med.) Rău de mare. s.f, art. naupa-Ua, g.-d. art. naupatiei, pl. naupatii, art. naupatule. nauplius (na-u-pli-us) Prima formă larvară a crus-taceelor, care are un ochi şi trei perechi de apendice, s.m. nautic,-ă Referitor la navigaţia pe apă. //(despre sporturi) Care se practică pe apă. adj., pl. nautici,-ce. naUtică Tehnica de a conduce o navă. s.f, g.-d. art. nauticii.
nautil (na-u-) Gen de cefalopode cu cochilie externă spiralată, [var. nautüius s.m.] s.m., pl. nautHi. nauţiloid (na-u-) Gen de cefalopode fosile şi actuale cu cochilia externă divizată în mai multe compartimente. s-n., pl. nautiloj.de. nautilus v. nautil.
naval,-ă Referitor la nave sau la navigaţie, adj., pl. navali,-e.
navă 1. Vehicul construit şi echipat pentru a transporta pe (şi pe sub) apă. 2. Aeronavă; (spec.) vehicul destinat zborurilor extraterestre. /~ de linie = cea mai mare navă de război prevăzută cu artilerie. 3. Naos. s.f., g.-d. art. navei, pl. nave.
navetă1 I. Instrument de forma unui ac, cu care se lucrează plase. 2. Drum dus şi întors pe care îl parcurge
o	persoană în mod regulat între două localităţi; vehicul de transport în comun sau garnitură de tren care parcurge un astfel de drum. I- spaţială = vehicul care poate zbura de mai multe ori în spaţiul cosmic revenind de fiecare dată pe Pământ. A face ~ = a străbate regulat aceeaşi distanţă în ambele sensuri. 3. Obiect în formă de ladă care serveşte la transportul unor produse alimentare, s.f, g.-d. art. navetei, pl. navete.
navetă2 Plantă oleaginoasă înrudita cu rapiţa, cu seminţe mici, de culoare castanie, s.f, g.-d. art. navetei, pl. navete, navetist,-ă (Persoană) care face naveta la serviciu. adj., s.m. şi /.', pl. navetişti,-ste. naviga intr. I. (despre nave) A se deplasa pe apă, a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. A merge, a călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce o navă sau o aeronavă, vb. I, ind. prez. 3 navighează.
navigabil,-ă (despre ape) Pe care se poate naviga, adj., pl. navigabili,-e.	„
navigabilitate (rar) însuşirea unei ape de a fi navigabilă. s.f, g.-d. art. navigabilităţii. navigant,-ă Care navighează. /Personal ~ = personal care face parte din echipajul unei nave sau al unui avion. adj., pi naviganţi,-te.
navigare Acţiunea de a naviga, s.f., g.-d. art. navigării, navigator,-oare l. Persoană care întreprinde călătorii pe mări şi oceane. 2. Persoană care conduce o navă sau care face parte din personalul unei nave; membru al echipajului unei aeronave, s.m., pl. navigatori: s.f, g.-d. art. navigatoarei, pl. navigatoare, navigaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a naviga. //Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o aeronavă. 2. Tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă. s.f, art. navigaţia, g.-d. art. navigaţiei, pl. navigaţii, art. navigaţiile.
navigraf Instrument de bord al unei aeronave, cu ajutorul căruia se determină deriva şi viteza faţă de sol. s.n., pl. navigrafe.
navisferă Instrument folosit în navigaţie pentru identificarea aştrilor, s.f, g.-d. art. navisferei, pl. navisfere. navlon (în secolele XVII - XVIII, în Ţara Românească şi în Moldova) Taxă plătită pentru transportul pe Dunăre, s.n. navlosi tr. A închiria un vas de transport (aparţinând unui proprietar particular), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. navlosfisc, imperf. 3 sg. navlosea; conj. prez. 3 să navlosească.
navlosire Faptul de a navlosi. s.f, g.-d. art. navlosirii, pl. navlosiri.
naviositor Persoană care navloseşte o navă. s.m., pl. navlositori.
navlu Chirie, plată pentru transportul mărfurilor cu vaporul; costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor, s.n., art. navlul, pl. navluri, navomodel Macheta unei nave (1 ).s.n.,pl. navomodgle. navomodeNsm 1. Tehnica de a construi navomodele. 2. Concurs sportiv de navomodele. s.n. navomodelist,-ă Constructor de navomodele. s.m., pl. navomodehşti; s.f, g.-d. art. navomodelistei, pl. navo-modeliste.
nazal,-ă 1. Referitor la nas; al nasului. 2. (fon., despre voce, sunete) Care se produce cu expirarea aerului pe
nazală
772
nas; (p. ext., despre timbru, rezonanţă) caracteristic vocii sau sunetelor emise pe nas. adj., pl. nazali,-e. nazală 1. Sunet nazal (2); (spec.) consoană nazală.
2. (ist.) Armătură a cifului care apăra nasul, s.f, g.-d. art. nazalei, pl. nazale.
nazalitate Particularitate a unui sunet de a fi pronunţat cu timbru nazal. s.f.. g.-d. art. nazalităţii. nazaliza tr. A pronunţa nazal un sunet. Hrefl. A căpăta un caracter nazal. vb. /, ind. prez. 3 nazalizează, nazalizare Faptul de a (se) nazaliza, s.f, g.-d. art. nazalizării, pl. nazalizări.
nazar (înv.) Favoare, hatâr. s.n.,pl. nazaruri. nazareean,-ă 1. Denumire dată de evrei primilor creştini. 2. Adept al unei secte de fanatici creştini din Ungaria şi SUA. 3. (la pl.) Grup de pictori germani, de la începutul secolului al XIX-lea, instalaţi la Roma, s.m., pl. nazaregni; s.f, g.-d. art. nazareenei. pl. nazaregne.
nazarinean,-ă (Locuitor) din Nazareth. /(s.m. art.) Nazarineanu! = Isus Hristos. adj., s.m. şi f, pl. nazari-ngni.-e.
nazâr (înv,) 1. înalt funcţionar turc; guvernator (turc) al unui oraş. 2, Slujbaş de rang superior în administraţia ţărilor româneşti. 3, Vătaf de ţigani (domneşti), s.m., pl. nazâri.
nazism Nume sub care este cunoscut fascismul german; naţional-socialism. s.n. nazist,>ă 1, adj. Referitor la nazism, II. s.m. şi f Adept al nazismului; membru al Partidului Naţional-Socialist German creat de Hitler, ad/., s.m. şi f, pl. nazişti,-ste, nazofaringian,-ă (-ţi-an) Referitor la nas şi la faringe, adj., pl. nazofaringieni.-e.
nazuri (fam,) Atitudine, gesturi de om risftţat; capricii, toane. >A face ~ = ase comporta ca un om risftţat, a avea pretenţii schimbătoare sau nechibzuite, s.n. pl. năbădgică (reg ,, mai ales la pl.) 1, Acces de mânie, de furie, 2. (Criză de) epilepsie, s.f, g.-d. art. nftbadiicii, pl. năbfldfiici.
năbădale (pop.) 1. Aeees de furie, ICu -»/ = năbădăios
(1), A băga (pe cineva) in ->/ = a face să-şi piardă
Xirea de sine, calmul; a înspăimânta, 2. Criza . tică, s.f., g.-d. art. năbăd|ii, pl. năbădăi, năbâdă] refl. (rar, despre animale) A se agita, a fl neastâmpărat, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se năbădăigşte, Imperf. 3 sg. se nâbadâia: conj. prez. 3 să se năbădăiască, năbădăişjs.-Qâsă 1. (pop., fam.) Care se supără repede; capricios; (despre animale) nărăvaş. 2. (reg.) Epileptic, adf., pl năbădăioşi,-oase. nabadăire (rar) Acţiunea de a se năbădăi. s.f, g.-d. art. năbădairii, pl. năbădăiri.
năbfij1 (înv., reg.) Puhoi, torent, s.n., pl. năbfiiuri. năbol2 intr. şi refl. (reg.) I. (despre ape, la pers. 3) A inunda, a se revărsa. 2. (despre fiinţe) A năvăli, a se năpusti, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năboiesc, imperf. 3 sg. năboia; conj. prez. 3 să năboiască. năboire (reg.) Acţiunea de a (se) năboi2. s.f., g.-d. art. năboirii, pl. năboiri.
năbuc Imitaţie de piele de antilopă, cu aspect mat, catifelat, [var. nubuc s.n ] s.n. năbuşeală (pop.) Căldură mare; zăpuşeală, s.f, g.-d. art. năbuşglii, pl. năbuşeli.
năbuşi (pop.) 1. tr. şi refl. A (se) înăbuşi, a (se) sufoca.
2.	tr. (fig.) A împiedica dezvoltarea sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui sentiment. Iltr. (fig.) A face să nu se vadă, sâ nu se audă. 3. tr. A stinge focul. 4. intr. (şi fig.) A inunda; a invada; (despre lacrimi, sânge) a podidi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. năbuşgşte, imperf. 3 sg. năbuşea; conj. prez. 3 să năbuşească.
năbuşire (pop.) Faptul de a (se) năbuşi, s.f, g.-d. art. năbuşirii, pl. năbuşiri.
năbuşitor,-oare (pop.) Sufocant, înăbuşitor, adj., pl, năbuşitori.-oare.
năbuzna (reg., în expr.) Ada~ = a năvăli, a da buzna. adv.
năcaz v. necaz. năcăfală v. nacafa. năcăji v. necăji. năcăjit,-ă v. necăjit.
năclăi 1. tr. şi refl. A (se) îmbiba sau a se acoperi cu substanţe unsuroase, cleioase, murdare; (p. ext.) a (se) murdări. 2. refl. (rar, despre sânge) A se coagula, a se închega, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năclăiesc, imperf 3 sg. năclăig; conj. prez. 3 să năclăiască, năclăială (-clă-ia-) Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanţă cleioasă, murdară (care năclăieşte). s.f, g.-d. art. năclăielii, pl. năclăigli.
năclăios,-oasă (-clă-ios) Acoperit sau îmbibat cu o substanţă cleioasă, murdară, //(rar, despre sânge) Coagulat, închegat, adj, pl. năclaisjşi.-oase, nădăjdui tr. şi intr. A crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [var. (înv.) nădejdui vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nădăjduiesc, imperf. 3 sg, nădăjduia; conj. prez. 3 să nadâjduigscâ. nădăjdu|re (rar) Nădejde, speranţă, s.f, g.-d. art. nădăjduirii. pl. nadăjduiri,
nădsjde încredere în realizarea a ceea ce faci sau în ajutorul cuiva sau a ceva; speranţa. //Certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil; (concr.) ceea ee dă certitudinea că se va realiza dorinţa cuiva. IDe = în care oţi avea toata încrederea, De (sau eu) ~ * aşa eurn tre-uie; temeinic, A trage ~ « a nădăjdui, a spera, fn ~a = în speranţa. A se lăsa in ~a (cuiva) « a se bizui (pe,„), a conta (pe.,.). A-fi pum (sau a avea) ~a (în cineva) * a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (ln.„). Slabă - « nesişur, puţin probabil, s.f, g.-d, art. nădejdii, pi, nădejdi,
nădejdui v, nădăjdui.
nădrig (pop., fam.) 1, Pantaloni, 2, Izmene, s.m,, pl. nădragi,
nădrăgar (pop,) Nume depreciativ dat de ţărani orăşenilor. s.m., pl. nădragari.
nădrăggl (pop,) Diminutiv al lui nădrag, s.m., pl nădrlpi, art. nadr&gsii.
năduf (pop,) 1. Senzaţie de greutate în respiraţie; sufocare; astm. 2, Căldura înăbuşitoare; caniculă. 3. Supărare, necaz. [var. (reg,) năduh s.n.] s.n., pl. (3) nădufuri, nădyh v. năduf.
năduşeală 1, Faptul de a năduşi (1); (concr.) transpiraţie, sudoare. IA-1 trece pe cineva (toate) ~ = a munci din greu (transpirând din abundenţă); a fi cuprins de emoţie, de spaimă. 2. (pop.) Căldură mare; zăpuşeală. s.f, g.-d. art. năduşelii, pl. năduşeli. năduşi 1 • intr. A transpira, a asuda. 2. tr şi refl. (pop.) A (se) sufoca, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năduşesc, imperf 3 sg. năduşea; conj. prez. 3 să năduşească, naduşjre (rar) Faptul de a năduşi (1); năduşeală. s.f, g.-d. art. năduşirii.
năduşitor,-oare (rar, despre căldură, vreme) Sufocant,
apăsător, adj., pl. năduşit£>ri,-oare.
năframă Bucată de pânză de in, bumbac, borangic etc.,
tivită pe margini, folosită ca basma, ştergar etc. s.f,
g.-d. art. năframei, pl. năframe.
năfrămioară (rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiţă,
năfrămuţa. s.f, g.-d. art. năfrămioarei, pl. năfrămioare.
năfrămiţă Năfrămioară. s.f., g.-d. art. năfrămiţei, pl
năfrămiţe.
năfrămuţa Năfrămioară. s.f, g.-d. art. năfrămuţei, pl. năfrămuţe.
năfurjca Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate şi cu flori gălbui; peli-niţă. s.f, g.-d. art. năfuricii, pl. năfunci.
773
năprăsnicie
năgârâ 1. Plantă erbacee, caracteristică vegetaţiei de stepă, având spicul cu fire lungi şi aspre. 2. (reg.) Colilie. 3. (rar) Neghină, [var. negară s.f.} s.f, g.-d. art. năgarei.
năgărjjş (rar) Loc unde creşte (multă) năgară. s.n. năglag (reg-) Pământ argilos din care se fac cărămizi pentru pereţii unor case ţărăneşti, s.n. năigr (rar) Luntraş, corăbier. s.m., pl. năigri. năimeală (nă-i-) (înv., reg.) Arendare, închiriere; (concr.) arendă, chirie, s.f, g.-d. art. năimglii, pl. năimgli.
năimi (nă-i-) (înv., pop.) 1. tr. şi refl. A (se) tocmi pentru o muncă plătită, a (se) angaja. 2. tr. A arenda, a închiria, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năimgsc, imperf. 3 sg. năimea; conj. prez. 3 să năimească, năimit,-ă (nă-i-) (înv., pop.) I. adj. Dat sau luat cu chirie. II. adj., s.m. şi f (Persoană) angajată cu plată pentru o muncă (temporară), adj., s.m. şi f, pl. năimiţi,-te. năimitor (nă-i-) (reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară); persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară), s.m., pl. năimitsri.
năjit(pop.) Nume generic dat nevralgiilor, inflamaţiilor, durerilor de dinţi etc. s.n. năjiţă v. nojiţa. nălbgr1 v. nalbar.
nălbar2 (reg.) Veterinar, s.m., pl. nălbari. nălbi v. înălbi. năiticgl,-ea/-ică v. înălticel. năltlşor,-oară v. înălţişor năltjjţ.-ă v. înăltuţ, nălţa v. înălţa.
nălucă 1. Fiinţă fantastică, imaginară; fantomă, vedenie; (spec.) strigoi, //(adv.) Foarte repede. 2. Iluzie, himeră; năluceală. 3. Obiect de forma unui peştişor, folosit ca nadă artificială pentru peştii răpitori; (p. gener.) momeală, nadă. s.f, g.-d. art. nălucii, pl. năluci.
năluceală (rar) Nălucă (2). s.f, g.-d. art. nălucelii, pl. nălucgli.
năluci 1. intr. A se arăta, vag sau fugitiv; a-i trece prin minte. 2. refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări. 3. tr. (rar) A fermeca, a uimi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. nălucgşte, imperf. 3 sg. nălucea; conj. prez. 3 să nălucească.
nălucire Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă, s.f, g -d. art. nălucirii^ pl. năluciri. nălucitQr,-oare încântător, fermecător, adj., pl. năluci-tori,-oare.
nămete (mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (adunată de viscol); troian. //(p. ext., urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; morman, grămadă, s.m., pl. nămgţi. nămetgnie (-ni-e) (rar) Namilă, matahală, s.f, art. nămetgnia, g.-d. art. nămetgniei, pl. nămetenii, art. nămeteniile.
nămeţi tr. (pop.) A acoperi cu multă zăpadă, vb. IV, ind. Prez. 3 sg. nămeţeşte, imperf. 3 sg. nămeţea; conj. prez. 3 să nămeţească
nimeţire (pop.) Acţiunea de a nămeţi; înzăpezire, troienire. s.f, g.-d art. nămeţirii, pl. nămeţiri. namiază v. namiază. nămigz v. namiază. nămigzi v. namiază.
nămşl 1. Sediment moale, depus pe fundul bazinelor acvatice, având uneori proprietăţi terapeutice; (p. ext.) noroi. IA face (băi de) ~ = a-şi unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. 2. (fig., urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva. [var. (pop.) nomQl 5.».] s.n., pl. nămoluri.
nămoli refl. şi tr. A (se) înnămoli, [var. (pop.) nomoii vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nămolgsc, imperf 3 sg. nămolea; conj. prez. 3 să nămolească. nămolos,-oasă Plin de nămol; mâlos, adj., pl. nămo-laşi,-oase.
nămoloterapie Terapie prin aplicarea unui strat subţire de nămol, bogat în componente organice şi anorganice. s.f, art. nămoloterapia, g.-d. art. nămoloterapiei, pl. nămoloterapii, art. nămoloterapiile. nănaş,-ă (înv., pop.) Naş2 (I). s.m., pl. nănaşi; s.f, g.-d. art. nănaşei, pl. nănaşe.	a
năpastă 1. Nenorocire mare, pacoste. 2. învinuire nedreaptă. //(înv.) Prigoană, persecuţie. 3. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul fugarilor. 4. (reg.) Prostovol. s.f, g.-d. art. năpastei, pl. năpaste.
năpatcă (reg.) Crâsnic (pentru pescuit), s.f, g.-d. art. năpătcii, pl. năpltci.
năpădi 1 • tr. A invada, a cotropi; (fig.) a copleşi, a birui; (despre plâns, râs) a-l cuprinde (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni. 2. intr. şi tr. A se năpusti, a năvăli, a apărea undeva în număr sau în cantitate mare. //(despre sânge, lacrimi) A ţâşni, a izbucni cu putere, //(fig.) A se manifesta brusc. /Mulţumirea i-a ~t faţa. vb. IV, ind. prez. / îg. şi 3 pl. năpădgsc, imperf. 3 sg. năpădea; conj. prez. 3 să năpădească, năpădire Acţiunea de a năpădi, s.f, g.-d. art. năpădirii, pl. năpădiri.
năpăstui tr. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a asupri, a persecuta pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a calomnia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpăstuigsc, imperf 3 sg. năpăstuia; conj. prez. 3 să năpăstuigscă. năpăstuire Acţiunea de a năpăstui; asuprire; defăimare. s.f, g.-d. art. năpăstuiţii, pl. năpăstmri. năpăstuitor,-oare (-tu-i-) (rar) Persoană care năpăstu-ieşte pe cineva; asupritor, calomniator, s.m., pl. năpăstuituri; s.f, g.-d. art. năpăstuitoarei, pl. năpăstuitoare. năpârcă A. 1. Şopârlă fără membre, cu corpul cilindric, lung de 25-30 cm; (p. gener., reg.) şopârlă. 2. (pop.) Viperă. /Pui de ~ = om perfid, primejdios. 3. Epitet dat unei persoane perfide, primejdioase. B. (p. anal., reg.)
1.	Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică şi îngustă, s.f, g.-d. art. năpârcii, pl. năpârci, năpârli intr. (despre unele animale) A-şi schimba părul, penele sau pielea, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpârlgsc, imperf. 3 sg. năpârlea; conj. prez. 3 să năpârlească, năpârlire Faptul de a năpârli, s.f, g.-d. art. năpârlirii, pl. năpârliri.
năpârstoc1 (pop.) Degetar (folosit la cusut), s.n., pl. năpârstoace.
năpârstoc2,-oacă (fam.) Epitet dat unui copil sau (p. ext.) unui om mic de statură, s.m., pl. năpârstoci; s.f, g.-d art. năpârstoacei, pl. năpârstoace. năprasnă (înv., reg.) întâmplare nefericită, groaznică. s.f, g.-d. art. năprasnei, pl. năprasne. năprasnic1 Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze acoperite cu peri moi şi cu flori galbene-albe. s.m.,pl. năprasnici.
năprasnic2,-ă 1. Care vine în mod neprevăzut şi se petrece fulgerător; îngrozitor, cumplit. 2. Nestăpânit, năvalnic, furtunos, //(despre oameni) Impulsiv, violent.
3.	Care înspăimântă (prin comportare). 4. Care depăşeşte cu mult limitele obişnuite, prin mărime sau intensitate, //(rar, s.m.) Om voinic, vlăjgan, adj., pl. năprasnici,-ce. năprasnică Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori roşii-roz. s.f, g.-d. art. năprasnicei, pl. năprasnice, năprăsnicie (înv.) Violenţă, cruzime, s.f., art. năprăs-nicia, g.-d. art. năprăsniciei, pl. năprăsnidi, art. năprăs-nitiile.
năprui
774
năprui,-ie (reg.) (Om) prost, idiot, adj., s.m. şi f, pl. năprui.
năpusti refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a da buzna, a năvăli, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se năpusteşte, imperf. 3 sg. se năpustea; conj. prez. 3 să se năpustească, năpustire Acţiunea de a se năpusti; năvală, s.f, g.-d. art. năpustirii, pl. năpustiri.
nărav 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu. IA (se) învăţa cu ~ = a (se) obişnui să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv., pop.) Fel de a fi; fire, temperament. s.n., pl. năravuri.
nărăvaş,-ă (despre cai) Care muşcă sau azvârle din picioare, //(fig., despre oameni) îndărătnic, neascultător; cu năravuri rele. adj., pl. nărăvaşi.-e. nărăveală 1. (pop.) Nărav. 2. (reg.) Om cu (sau de) - = om cu care te poţi înţelege, s.f.. g.-d. art. nărăvglii, pl. nărăveli.
nărăvi refl. şi tr. (pop.) A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) învăţa cu nărav. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nărăvgsc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 să nără-vească.
nărăvie (reg.) Nărav (1). s.f, art. nărăvia, g.-d. art. nărăviei, pl. nărăvii, art. nărăviile. nărăvire (pop.) Faptul de a (se) nărăvi. s.f, g.-d. art. nărăvirii, pl. nărăviri. nărod,-oadă v. nerod, nărtilă (reg.) Năsăilă. s.m., g.-d. art. lui nărtilă. nărtos,-oasă (rar) Cu nasul mare; năsos, //(fig.) Mândru; arogant, adj., pl. nărtoşi,-oase. nărui refl. şi tr. A (se) dărâma, a (se) prăbuşi, vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. nărui, 3 năruie, imperf. 3 sg. năruia; conj. prez. I şi 2 sg. să nărui, 3 să năruie, năruire Acţiunea de a (se) nărui; (înv., concr.) dărâmătură, ruină (a unei construcţii), s.f. g.-d. art. năruirii, pl. năruiri.
năruityră (-ru-i-) (rar) Ruină, dărâmătură, s.f, g.-d. art. năruiturii, pl. năruituri.
năsadă 1. (pop., reg.) Snopi de cereale desfăcuţi şi împrăştiaţi pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele).
2.	(reg.) Teanc. 3. (reg.) Arie (unde se treieră cerealele). s.f, g.-d. art. năsadei, pl. năsade. năsădj tr. (pop.) A aşeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele); (p. ext.) a curăţa o arie în vederea treieratului; (p. gener.) a împrăştia, a risipi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năsădgsc. imperf. 3 sg. năsădea; conj. prez. 3 să năsădească. năsădire Acţiunea de a năsădi. s.f., g.-d. art. năsădirii, pl. năsădiri.
năsădit (pop.) Faptul de a năsădi. s.n.
năsăHă (pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. s.m., g.-d. art.
lui năsăHă.
năsălie (pop.) Suport de lemn (în formă de targă) pe care se aşază coşciugul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir), sf., art. năsăHă, g.-d. art. năsăliei, pl. năsălii, art. năsăliile.
năsăudean,-ă (-să-u-) (Locuitor) din oraşul Năsăud sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. adj., s.m., pl. năsău-deni,-e.
năsăudeancă (-să-u-) Locuitoare din oraşul Năsăud sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. s.f, g.-d. art. năsăudgn-cei, pl. năsăudgnce.
născare (pop.) Naştere. /Din ~ = din naştere, s.f, g.-d. art. născării, pl. născări.
născător,-oare 1. adj., s.f. (înv., pop.) (Femeie) care naşte sau a născut. II. (bis.) s.f Maica Domnului, adj., s.f., pl. născători,-oare.
născând,-ă (rar) Care este pe cale să apară, care începe să existe, să se manifeste, adj., pl. născânzi,-de. născisr (rar) Năsuc, s.n., pl. născioare.
născoceală Născocire, s.f, g.-d. art. născocglii, pl. născoceli.
născoci tr. l.A inventa, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi. 2. A scorni, a plăsmui (lucruri inexistente, neadevărate); (p. ext.) a minţi,
3.	refl. (rar) A se ivi, a se întâmpla, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. născocesc, imperf. 3 sg. născocea; conj. prez. 3 să născocească.
născocire Acţiunea de a născoci; ceea ce născoceşte cineva: născoceală. s.f, g.-d. art. născocirii, pl. născociri. născocitor,-oare 1. Care născoceşte, creează; inventiv.
2.	Care scorneşte, plăsmuieşte, adj., pl. născocitori,-oare. născocitură (rar) Ceea ce născoceşte cineva; plăsmuire. s.f, g.-d. art. născociturii, pl. născocituri. născut1 Faptul de a (se) naşte; (p. ext.) ziua naşterii cuiva; (spec.) naşterea lui Hristos; (p. ext.) Crăciunul, s.n. născuţ2,-ă (Cel) care a venit pe lume, care a căpătat viaţă. /întâiul (sau primul, al doilea etc.) ~ = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc.) dintr-o familie. adj., s.m. şi f, pl. născuţi,-te.
năsilnic,-ă (înv., reg.) 1. Violent, aspru. 2. Nemulţumit. adj., pl. năsilnici,-ce.	a
năsilnicie (înv., reg.) Violenţă, brutalitate. //încăpăţânare. s.f, art. năsălnicia, g.-d. art. năsălniciei, pl. năsălnicii, art. năsălnicjile. năsip v. nisip, năsipiş v. nisipiş năsipos,-oasă v. nisipos. năsoi1 Persoană cu nasul mare. s.m., g.-d. lui năsoi. năssi2 Nas mare. s.n., pl. năsoaie. năsos,-oasă (fam.) Cu nasul mare; nărtos, năsut. adj., pl. năsoşi,-oase.
năstaşnic,-ă (reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. adj., pl. năstaşnici,-ce.
năstavj tr. (înv.) A îndruma, a sfătui, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. năstăvgsc, imperf. 3 sg. năstăvea; conj. prez. 3 să nâstăvească.
năstrapă (înv., pop.) Vas de băut; cană, cupă. s.f, g.-d. art. năstrapei, pl. năstrape.
năstruşnic,-ă 1. Care iese din comun; neobişnuit, ciudat, bizar. 2. Care depăşeşte cu mult limitele obişnuite; straşnic, grozav, adj., pl. năstruşnici,-ce. năstruşnicie Faptă, idee, comportare năstruşnică; bizarerie, s.f. art. năstruşnicia, g.-d. art. năstruşniciei, p/. năstruşnicii, art. năstruşniciile, năsturar (rar) Persoană care face sau vinde nasturi. s.m., pl. năsturari.
năsturaş Năsturel (1). s.m., pl. năsturaşi.	.
năsturăne (rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi, s.f, art. năsturăria, g.-d. art. năsturăriei, pl. năsturării, art. năsturăriile. năsturel 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaş. 2. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, întrebuinţată ca salată şi ca plantă medicinală, s.m., pl. năsturei, art. năsturgii.
năsuc Diminutiv al lui nas; năsuşor, năsuţ, născior. s.n., pl. năsucuri.
năsuşor (rar) Năsuc, s.n., pl. năsuşoare.
năsut,-ă (reg.) 1. Năsos: //(fig.) Curios, obraznic.
2.	(despre oi) De culoare neagră cu o pată albă pe bot sau
de culoare albă cu o pată neagră pe bot. adj., pl. năsuţi,-te.
năsuţ Năsuc, s.n., pl. năsuţuri.
năşei (rar) Năşic. s.m., pl. năşgi, art. năşeii.
năşi intr. şi tr. (fam.) A(-i) fi cuiva naş la un botez sau
la o cununie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năşgsc,
imperf 3 sg. năşea; conj. prez. 3 să năşească.
năşic,-ă (pop.) Diminutiv al lui naş2; năşel s.m.,
pl. năşici; s.f.. g.-d. art. năşicii, pl. năşici.
năşicuţă (rar) Diminutiv al lui năşică. s.f, g.-d. art.
năşicuţei, pl. năşicuţe.
775
năzui
năşie (fam.) Faptul de a fi naş; calitatea de naş. s.f., art. năşia, g.-d. art. năşiei.
năşire (fam.) Acţiunea de a năşi. s.f., g.-d. art. năşirii, pl. năşiri.
năşit (fam.) Faptul de a năşi. s.n. nătăflete v. nătăfleţ.
nătăfleţ,-eaţă (Persoană) care este lipsită de isteţime, care nu ştie să se descurce; (om) prost, nătâng, [var. nătăflete adj., s.m.] adj., s.m. şi f., pl. nătăf!eţi,-ţe. nătăraucă (rar) Nâtăroaică. s.f, g.-d. art. nătăraucei, pl. nătărauce.
nătăraie (înv., reg.) Nesocotinţa, prostie, s.f. art. nătărăia, g.-d. art nătărăiei, pl. nătărăii, art. nătârăiile. nătărău (Om) care pricepe greu, mărginit, prost, neghiob, adj., s.m., pl. nătărăi, art. nătărăii, nătăroaică (Femeie) prostănacă, neghioabă, adi., s.f.. pl. nătăroaice.
nătâng,-ă 1. ad/'., s.m. şi f. I. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. (rar) (Om) naiv, nepriceput, neîndemânatic. 3. (Om) încăpăţânat, îndărătnic; (om) nervos, supărăcios. II. adj. (despre sentimente, acţiuni ale omului) Fără rost, lipsit de raţiune; prostesc, adj., s.m. şi f, pl. nătângi,-ge. nătânga Numele unui dans popular, s.f. ari., neart. nătângă, g.-d. art. nătângii.
nătângi refl. 1. (rar) A deveni nătâng; a se prosti.
2.	(pop.) A se încăpăţâna; a se îndârji, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se nătângeşte, imperf 3 sg. se nătângea; conj. prez. 3 să se nătângească.
nătângie (rar) 1. Faptă, vorbă, atitudine de om nătâng; prostie. 2. îndărătnicie, încăpăţânare, s.f, art. nătângia, g.-d. art. nătângiei, pl. nătângii, art. nătângiile. nătântoc,-oacă (înv., reg.) Nătâng (1). adj., s.m. şi f., pl. nătântoci,-oace.
năyc,-ă Buimac, uluit, zăpăcit; ameţit. adj.,pl. năuci,-ce. năuceală Starea omului năuc; zăpăceală, buimăceală. s.f, g.-d. art. năucelii, pl. năuceli, năuci tr. şi refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) zăpăci, a (se) buimăci; a (se) prosti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 să năucească.
năucje (rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. s.f, art. năucia, g.-d. art. năudei.
năucire (rar) Faptul de a (se) năuci, s.f, g.-d. art. năucirii. năucitor,-oare Care năuceşte. adj.. pl. năucitori,-oare. năuntru v. înăuntru.
năut Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii sau albe şi cu fructe păstăi care conţin seminţe. //(p. restr.) Seminţele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a le ameste-ca_cu aceasta, [var. (înv.) năhut s.m.] s.m. năutiu,-|e (nă-u-) De culoarea seminţelor de năut; gălbui. [var. (înv.) nohutiu,-ie adj.] adj., pl. năutii. navală 1. Faptul de a năvăli. 2. Mişcare impetuoasă; fugă, grabă. //înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulţime de oameni sau de obiecte (în mişcare). IAda~ = a năvăli.
3.	Revărsare abundentă, puternică, s.f, g.-d. art. năvalei, Pl. navale.
năvalnic1 Specie de ferigă cu frunze dispuse în rozete. s.m. năvalnic2,-ă Care nu poate fi stăpânit; furtunos, aprig; straşnic, cumplit, //(despre ape curgătoare) Care curge repede, adj., pl. năvalnici,-ce. navădj tr. (pop., la războiul de ţesut) A trece firele urzelii prin iţe şi spată, în ordinea cerută de modelul ţesăturii; a ţese. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năvădesc, mperf. j sg. năvădea; conj. prez. 3 să năvădească. navădire (pop.) Acţiunea de a năvădi; năvădit; ţesut. s f, g.-d. art. năvădirii, pl. năvădiri. navădit (pop .) Năvădire. s.n.
năvăli intr. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenţii agresive, duşmănoase. //A invada duşmanul sau un teritoriu străin cu scopul de a-1 cotropi. 2. A fugi în grabă spre cineva; a da buzna undeva; a ieşi de undeva brusc, în număr sau în cantitate mare. 3. (despre lichide) A se revărsa în cantitate mare. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năvălesc, imperf. 3 sg. năvălea; conj. prez. 3 să năvălească.
năvălire Acţiunea de a năvăli, s.f, g.-d. art. năvălirii, pl. năvăliri.
năvălitor,-oare (Persoană, armată etc.) care năvăleşte; agresor, cotropitor, adj., s.m. şi f, pl. năvălitori,-oare. năvălnicie (rar) Impetuozitate, s.f., art. năvălnicia, g.-d. art. năvălniciei.
nă vâr Iii (reg.) Convulsii epileptice; (p. ext.) năbădăi, toane, furii, s.f pl., art. năvârliile. năvârlios,-oasă (-li-os) (reg.) Apucat de convulsii epileptice: (p. ext.) năbădăios, furios, arţăgos, adi., pl. năvârlioşi.-oase.
năvleg,-eagă (reg.) I. adj., s.m. şi f. Nătâng; (om) bădăran, necioplit. II. adj. (despre părţi ale corpului) Schilod, bolnav, adj., s.m. şi f., pl. năvlegi,-ge. năvod Plasă de pescuit de dimensiuni mari, cu care se adună peştele de pe suprafeţe întinse de apă. [var. (reg.) nevod s.«.] s.n., pl. năvoade.
năvodar 1. Pescar care pescuieşte cu năvodul.
2.	Lucrător care face sfori, frânghii, plase de pescuit.
3.	Pasăre de baltă cu pene negre şi albe, cu picioare lungi şi cu ciocul încovoiat în sus. s.m., pl. năvodari, năvodi tr. (rar) A pescui cu năvodul, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi) pl. năvodesc, imperf. 5 sg. năvodea; conj. prez. 5 să năvodească.
năvodire (rar) Acţiunea de a năvodi. s.f., g.-d. art. năvodirii, pl. năvodiri.
năvrap Pedestraş din armata neregulată a Imperiului otoman; (p. ext.) jefuitor, năvălitor, s.m., pl. năvrapi. năzatic,-ă (reg., despre cai) Fricos, sperios. adj., pl. năzatici,-ce.
năzăreală Năzărire; sperietură, s.f, g.-d. art. năzărelii, pl. năzăreli.
năzări (pop., fam.) 1. refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva ce nu există. //A-i veni cuiva (deodată) o idee ciudată, un capriciu. 2. intr. şi refl. A se vedea nedesluşit, de departe, vb. IV, ind. prez. 3 sg. năzare, imperf. 3 sg. năzărea; eoni. prez. 3 să năzară. năzărire (pop., fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; apariţie, vedenie; năzăreală, năzăritură. s.f, g.-d. art. năzăririi, pl. năzăriri.
năzăritură (pop.) Năzărire, s.f, g.-d. art. năzăriturii, pl. năzări turi.
năzbâtie (-ti-e) Faptă, vorbă lipsită de seriozitate; năzdrăvănie, poznă. [var. năzbutie s.f] s.f., art. năzbâtia, g.-d. art. năzbâtiei, pl. năzbâtii, art. năzbâtiile, năzbutie v. năzbâtie. năzdravan,-ă v. năzdrăvan. năzdravăn,-ă v. năzdrăvan. _ năzdrăvan,-ă 1. (în mit. pop.) înzestrat cu puteri supranaturale; care are darul de a şti, de a prevesti.
2.	Foarte reuşit, foarte dibaci; admirabil, nemaipomenit, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ţine de pozne; glumeţ, [var. năzdravan,-ă, năzdravăn,-ă, nezdravăn,-ă adj.] adj., pl. năzdrăvani,-e. năzdrăvănie i. (în mit. pop.) însuşirea, puterea unei fiinţe năzdrăvane. //Faptă, întâmplare ieşită din comun, extraordinară. 2. Faptă, vorbă glumeaţă, năstruşnică, s.f, art. năzdrăvănia, g.-d. art. năzdrăvăniei, pl. năzdrăvănii, art. năzdrăvăniile.
năzui intr. 1. A tinde stăruitor spre ceva; a aspira, a râvni. Hrefl. şi intr. (reg.) A se strădui; a încerca. 2. (înv.)
năzuinţă
776
A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor.
3.	(înv., reg.) A se duce spre... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pi. năzuiesc, imperf, 3 sg. năzuia; conj. prez. 3 să năzuiască.
năzuinţă Tendinţa puternică şi consecventă spre ceva; aspiraţie, s.f, g.-d. art. năzuinţei, pl. năzuinţe, năzuire (rar) Acţiunea de a (se) năzui. s.f, g.-d. art. năzuirii, pl. năzuiri.
năzurQS,-Oj|să (pop., fam.) Care face nazuri; mofturos, capricios, adj., pl. năzuroşi,-oase. nânaş,-ă v. naş2.
ne- Element de compunere care exprimă o negaţie.
nea1 (pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers sau se
gonesc unele animale domestice, interj.
nea2 (înv., reg.) Zăpadă, [var. neauă s.f] s.f, art. neaua.
nea3 (pop., fam., pe lângă un prenume masculin/nume
de familie) ~ ion/ionescu. s.m., g.-d. lui nea.
neabătut,-ă (ne-a-) Care nu se abate de la drumul pe
care a pornit; care nu se abate de la un principiu, de la o
convingere, adj., pl. neabătuţi,-te.
neabil,-ă (ne-a-) Neîndemânatic, stângaci, adj., pl.
neabili,-e.	.
neabonat,-ă (ne-a-) Care nu beneficiază de un abonament. adj., pl. neabonaţi,-te.
neabordabil,-ă (ne-a-) Care nu poate fi abordat; inaccesibil. adj., pl. neabordabili,-e. neacademic,-ă (ne-a-) Lipsit de solemnitate, de convenţionalism. adj., pl. neacadgmici,-ce. neaccentuat,-ă (ne-ac-, -tu-at) (despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, adj., pl. neaccentuaţi,-te. neacceptgbil,-a (ne-ac-) Care nu poate fi acceptat, admis, adj., pl. neacceptabili,-e. neacceptare (ne-ac-) Respingere, refuz de a accepta. s.f, g.-d. art. neacceptării, pl. neacceptări. neaccidentat,-ă (ne-ac-) l. (despre oameni) Care a scăpat nevătămat dintr-un accident. 2. (despre terenuri sau drumuri) Care nu prezintă neregularităţi. adj., pl. neaccidentaţi,-te.
neacoperit,-ă (ne-a-) l. Care nu are acoperiş.
2.	(despre acţiuni) Care nu este justificat prin măsuri şi acte normative, adj., pl. neacoperiţi,-te. neacordat,-ă (ne-a-) l. (gram.) Care nu este în acelaşi caz, număr, gen şi persoană cu termenul determinat.
2.	(despre premii, titluri) Care nu a fost acordat.
3.	(despre instrumente muzicale) Dezacordat, adj., pl. neacordaţi,-te.
neactual,-ă (ne-ac-tu-al) Care nu este actual, adj., pl. neactuali,-e.
neadaptare (ne-a-) Incapacitate de adaptare, s.f, g.-d. art. neadaptării, pl. neadaptări. neadaptat,-ă (ne-a-) Care nu s-a adaptat, adj., pl. neadaptaţi,-te.
neadecvat,-ă (ne-a-) Care nu corespunde, nu este potrivit, adj., pl. neadecvaţi,-te. neademenit,-ă (ne-a-) Care nu se lasă ademenit sau influenţat în rău; integru, adj., pl. neademeniţi,-te. neaderent,-ă (ne-a-) Care nu aderă; inaderent, adj., pl. neaderenţi,-te.
neaderenţă (ne-a-) 1. Lipsă de aderenţă la un partid, la o mişcare etc. 2. Imposibilitate de a adera, s.f, g.-d. art. neaderenţei, pl. neaderenţe.
neadevăr (ne-a-) Afirmaţie falsă sau mincinoasă, s.n., pl. neadevăruri.
neadevărat,-ă (ne-a-) Fals, mincinos, adj., pl. neade-văraţi,-te.
neadmisibil,-ă (ne-a-) Care nu poate fi admis, acceptat. adj., pl. neadmisibili,-e.
neadormire (pop.) Veghe, atenţie, grijă. ICu ~ = a) cu grijă, atent; b) neîncetat, continuu, s.f, g.-d. art. neadormirii, pl. neadormiri.
neadormit,-ă (ne-a-) Care nu doarme, treaz; (fig.) atent, activ, neobosit, adj., pl. neadormiţi,-te. neafectat,-ă (ne-a-) Care nu este prefăcut; preţios; nefiresc, adj., pl. neafectaţi,-te. neafiliat,-ă (ne-a-, -li-at) Care nu este afiliat unei organizaţii, instituţii etc. adj., pl. neafiliaţi,-te. neagă (pop.) Persoană rea, încăpăţânată, s.f. neagă-rea (pop., în expr.) A sta ~ pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu slăbi din ochi pe cineva, a nu-l lăsa în pace. s.f, art. neaga-reaua. neaglutinat,-ă (ne-a-) (despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune, adj., pl. neaglutinaţi,-te. neagră-moale v. negru-moale. neagresiune (ne-a-, -si-u-) Principiu fundamental al dreptului internaţional, care condamnă folosirea agresiunii in relaţiile dintre state. /Pact de ~ = înţelegere prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nicio acţiune armată între ele. s.f, g.-d. art. neagresiunii, pl. neagresiuni.
neagresiv,-ă (ne-a-) Care nu este agresiv; paşnic, adj., pl. neagresivi,-e.
neagresivitgte (ne-a-) însuşirea de a nu fi agresiv; (rar) neagresiune, s.f, g.-d. art. neagresivităţii, pl. nea-gresivităţi.
neagricol,-ă (ne-a-) Care nu se foloseşte în agricultură; care nu ţine de agricultură, adj., pl. neagricoli,-e. neajungere (ne-a-) (înv., pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; sărăcie, lipsă, s.f, g.-d. art. nea-jungerii, pl. neajungeri.
neajuns (ne-a-) 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, defect; dezavantaj, s.n., pl. neajunsuri, neajutător,-oare (ne-a-) Care nu ajută, adj., pl. neajutători,-oare.
neajutorat,-ă (ne-a-) 1. Lipsit de ajutor, de sprijin; lipsit de resurse (materiale). 2. Nepriceput, neîndemânatic. adj., pl. neajutoraţi,-te.
nealcoolic,-ă (ne-al-) 1. (despre băuturi, substanţe) Care nu conţine alcool. 2. (despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice, adj., pl. nealcofilici,-ce. nealiniat,-ă (ne-a-, -ni-at) (despre state, mişcări) Care duce o politică de nealiniere, adj., pl. nealiniaţi,-te. nealiniere (ne-a-, -ni-e-) Neconformare la politica unui partid, a unui stat, a unei grupări politice; neangajare, s.f, g.-d. art. nealinierii, pl. nealinieri, nealtădată (ne-al-) (rar, în expr.) Ca~- cum nu a mai fost, ca niciodată, adv.
nealterabil,-ă (ne-al-) (despre produse, materii) Care nu se alterează, adj., pl. nealterabili,-e. nealterare (ne-al-) Acţiunea de a nu (se) altera, s.f, g.-d. art. nealterării, pl. nealterări. nealterat,-ă (ne-al-) 1. (despre materii organice) Care nu este descompus sau stricat. 2. (despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (fon., despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat, adj., pl. nealteraţi,-te. nealtoit,-ă (ne-al-) Care nu a fost supus altoirii, adj., pl-nealtoiţi,-te.
nealtul,-ă (ne-al-) (rar, în expr.) Ca ~ = ca nimeni altul. pr. nehot., pl. nealţii,-tele. neam1 (reg., fam.) Deloc, câtuşi de puţin. adv. neam2 1. Popor, naţiune; seminţie, trib, populaţie. /De ~ (sau de -ul lui) sau ~de = de naţionalitate, de origine. De tot ~ul sau de toate ~urile = cu origini diverse, de toate naţionalităţile; (p. ext.) de toate speciile, de toate felurile. A-şi trage ~ul din... = a se trage din..., a proveni de la... 2. Familie; rudă. /De ~ (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni cumsecade. ~ prost - om bădăran, mitocan. A fi ~ după Adam sau a fi ~ (de) a cincea (sau a şasea, a noua) spiţă
777
nebăgate de seamă
= a fi rudă foarte îndepărtată cu cineva. 3. (înv., pop.) Generaţie. /~ de -ul meu sau ~ de ~ = (în propoziţii afirmative) din tată în fiu, din moşi-strămoşi, din generaţie în generaţie; (în propoziţii negative) nimeni din familia mea. 4. (la pl., în Evul Mediu) Clasă sau familie boierească; mulţime de boieri; descendenţi ai unor boieri mari. 5. Categorie de oameni având aceeaşi profesiune sau anumite însuşiri ori interese comune. 6. Specie, gen, fel, varietate, soi. /~ ul omenesc = omenirea, s.n., pl. neamuri. neamâbil,-ă (ne-a-) Care nu este amabil, adj., pl. neamabili,-e.
neamgstec (ne-a-) Faptul de a nu se amesteca (în treburile altcuiva); neintervenţie, s.n. neamţ German sau austriac. IA lua (sau a fura) luleaua ~lui = a se îmbăta, s.m., pj. nemţi. neamţofM.-ă v. nemţofil.
neanaiizabii,-ă (ne-a-) (despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat, adj., pl. neanalizabili,-e. neanexat,-ă (ne-a-) Care nu este alipit, ataşat la ceva. adj., pl. neanexaţi,-te.
neangajat,-ă (ne-an-) Care nu este angajat, //(despre state) Care nu face parte din blocuri militare sau politice. ad/., pl- neangajaţi,-te.
neangajare (ne-an-) Independenţă faţă de orice alianţă militară sau politică, s.f., g.-d. art. neangajării. neanimat,-ă (ne-a-) Care este fără viaţă, adi., pl. neanimaţi,-te.
neant Ceea ce nu există; inexistenţa, nefiinţa. //Ceea ce nu are valoare sau importanţă, s.n. neantagonic,-ă (ne-an-) Care nu se află în antagonism; neantagonist. ad/., pl. neantagQnici,-ce. neantagonist,-ă (ne-an-) Neantagonic, adj., pl. neantagonişti,-ste.
neaoş,-ă 1. Autentic, veritabil; curat. 2. Autohton, băştinaş, indigen, adj., pl. neaoşi,-e. neaoşism (fam.) 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect popular, arhaic, autohton. 2. (în literatură) Abuz dé cuvinte populare şi arhaice (rare), s.n., pl. (1) neaoşisme.
neaoşist,-ă (fam.) 1. adj. Care aparţine neaoşismului; (despre stil, formă, etc.) care abundă în neaoşisme. II. s.m. şi f. Persoană care abuzează de neaoşisme (în scris sau în vorbire), adj., s.m. şi f, pl. neaoşişti,-ste. neapărat1 (ne-a-) Cu orice preţ; negreşit, adv. neapărat2,-ă (ne-a-) 1. Care este absolut necesar; indispensabil. IA fi de (sau a avea) ~ă nevoie (sau trebuinţă) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (rar) Căruia nu i te poţi împotrivi, care nu poate fi ocolit sau omis; inevitabil, adj., pl. neapăraţi,-te. neapiicabii,~ă (ne-a-) Care nu poate fi pus în practică. adj., pl. neaplicabili,-e.
neapiicabilitate (ne-a-) Imposibilitate de a fi pus în practică, lipsă de aplicabilitate; inaplicabilitate. s.f, g.-d. art. neaplicabilităţii.
neapreciat,-ă (ne-a-) Care nu este apreciat, adj., pl. neapreciaţi,-te.
nearanjat,-ă (ne-a-) 1. (despre obiecte) Care nu este pus în ordine. 2. (despre oameni) Cu ţinuta exterioară neîngrijită. //Care nu şi-a făcut un rost în viaţă, adj., pl- nearanjaţi,-te.
nearât,-ă (ne-a-) (despre suprafeţe de pământ) Care nu a fost arat. adj., pl. nearaţi,-te.
nearmoniQS,-oasă (ne-ar-, -ni-os) Ale cărui părţi nu formează un tot bine închegat; lipsit de armonie. adj.,pl. nearmonisşi,-oase.
nearomat,-ă (ne-a-) Fără aromă, adj., pl. nearomaţi,-te. nearticulat,-ă (ne-ar-) 1. (fon., despre sunete) Neclar, nedesluşit; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2- (gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât).
3.	(fiziol.) Care nu are articulaţii, adj., pl. nearticulaţi,-te.
neartificiai>-ă (ne-ar-) Care nu este artificial; natural, firesc, adj., pl. neartificiali,-e. neartjstic,-ă (ne-ar-) Care nu aparţine artei; lipsit de valoare artistică, adj., pl. neartistici,-ce. neascultare (ne-as-) Lipsă de ascultare; încălcare a unei porunci, s.f, g.-d. art. neascultării. neascuitător,-oare (ne-as-) Care nu ascultă de cineva sau de ceva; nedisciplinat; (p. ext.) obraznic, adj., pl. neascultători,-oare.
neascuţit,-ă (ne-as-) (despre obiecte) Care nu este ascuţit; fără vârf, rotunjit, adj., pl. neascuţiţi,-te. neasemănat,-ă (ne-a-) Care nu poate fi asemănat cu nimic; neasemuit, unic. adj., pl. neasemănaţi,-te. neasemuit,-ă (ne-a-) Neasemănat, adj., pl. neasemuiţi,-te. neasigurat,-ă (ne-a-) Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol, adj., pl. neasiguiaţi,-te. neasimiiabii,-ă (ne-a-) Care nu poate fi (uşor) asimilat. adj.,pl. neasimilabili,-e.
neasimiiat,-ă (ne-a-) 1. Care nu este asimilat prin metabolism, //(despre idei, cunoştinţe) Care nu a fost însuşit (corespunzător). 2. (despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricaţie, adj., pl. neasimilaţi,-te. neastâmpăr (ne-as-) Faptul de a fi nestâmpărat; nelinişte, agitaţie, s.n.
neastâmpărat,-ă (ne-as-) 1. Care nu se astâmpără; (spec.) care se agită continuu; neliniştit. 2. (despre copii) Excesiv de vioi; zburdalnic; (p. ext.) obraznic, rău; (despre ochi, privire etc.) jucăuş, vioi. adj., pl. nestâm-păraţi,-te.
neaşteptat,-ă (ne-aş-) La care nu te aştepţi; neprevăzut; care este peste aşteptări (de bun, de frumos etc.). adj., pl. neşteptaţi,-te.
neaşteptate (ne-aş-) (în loc.) Pe ~ = fără să te aştepţi, deodată, loc. adv.
neatacabii,-ă (ne-a-) Care nu poate fi atacat, contestat. adj., pl. neatacabili,-e.
neataşabil,-ă (ne-a-) Care nu poate fi ataşat; (fig.)
nesociabil, adj., pl. neataşabili,-e.
neatârnare (ne-a-) (înv.) Independenţă (politică), s.f,
g.-d. art. neatârnării, pl. neatârnări.
neatârnat,-ă (ne-a-) Care nu depinde de cineva sau de
ceva; independent, adj., pl. neatâmaţi,-te.
neatent,-a (ne-a-) Absent, distrat, adj., pl. neatenţi,-te.
neatenţie (ne-a-) Lipsă de atenţie, s.f., art. neatenţia,
g.-d. art. neatenţiei.
neatestat,-ă (ne-a-) Care nu este atestat, confirmat. adj., pl- neatestaţi,-te.
neatins,-ă (ne-a-) Care nu este sau nu a fost atins; (p. ext.) intact, întreg; impalpabil, inaccesibil, adj., pl. neatjnşi,-se. neauă v. nea2.
neautentic,-ă (ne-a-u-) Care nu este autentic, adj., pl. neautentici,-ce.
neautorizat,-ă (ne-a-u-) Care nu este autorizat, împuternicit să facă sau să spună ceva. adj., pl. neautorizaţi,-te. neauzit,-ă (ne-a-u-) (despre sunete, zgomote) Care nu se aude. //(cu valoare de superlativ) Care nu s-a mai auzit; nemaipomenit, adj., pl. neauziţi,-te. neavenit,-ă (ne-a-) Nepotrivit, /(jur.) Nul şi ~ = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent, adj., pl. neaveniţi,-te.
neavere (ne-a-) (înv., pop.) Faptul de a nu avea avere; (p. ext.) sărăcie, lipsă, s.f, g.-d. art. neaverii. neavizat,-ă (ne-a-) Care nu este avizat, informat; nepregătit, adj., pl. neavizaţi,-te. nebăgare de seamă Lipsă de atenţie; neglijenţă. loc. s.f, g.-d. art. nebăgării de seamă, nebăgare în seamă Lipsă de consideraţie faţă de cineva sau ceva. loc. s.f, g.-d. art. nebăgării în seamă, nebăgate de seamă (în loc.) Pe ~ = fâră a (se) observa; pe nesimţite, loc. adv.
nebănuit
778
nebănuit,-ă Care nu poate fi bănuit; neaşteptat, neprevăzut; (p. ext.) foarte mare. adj., pl. nebănuiţi,-te. nebăute (în loc.) Pe ~ = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. loc. adv.
nebântuit,-ă Liniştit, netulburat; teafăr, întreg, adj., pl. nebântuiţi,-te.
nebedsrnică v. nabederniţă. nebeligerant,-ă (despre state) Care manifestă stare de nebeligeranţă. adj., pl. nebeligeranţi,-te. nebeligeranţă Stare a unei naţiuni care, fără a manifesta o neutralitate strictă, se abţine de a participa efectiv la un conflict armat, s.f., g.-d. art. nebeligeranţei. nebiruit,-ă Care nu este sau nu poate fi biruit, adj., pl. nebiruiţi,-te.
nebulgr.-ă Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă, adj., pl. nebulari,-e.
nebuloasă Acumulare de gaze sau de puiberi, aflată în spaţiile dintre stelele galaxiei noastre; aglomerare stelară cu lumină difuză, aflată dincolo de limitele galaxiei noastre, s.f, g.-d. art. nebuloasei, pl. nebuloase. nebulfis.-Oâsă Neclar, imprecis, confuz, adj., pl. nebulfişi,-oase.
nebulozitate Stare a cerului acoperit de nori. //Lumină difuză, ceţoasă, //(fig.) Lipsă de claritate (în exprimare, în idei etc.). s.f, g.-d. art. nebulozităţii, pl. nebulozităţi.
nebun,-ă I. adj., s.m. şi f 1. (Persoană) care suferă de o boală mintală; dement, alienat. IA fi (sau a umbla) ~ după cineva (sau după ceva) = a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva; a fi foarte îndrăgostit de cineva. Eşti ~? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză faţă de faptele sau de afirmaţiile cuiva. A (o) face pe ~ul = a-şi acorda o importanţă exagerată; a fi mereu cu nasul pe sus, mândru, nemulţumit. 2. (Om) nechibzuit, necugetat; (om) lipsit de raţiune. 3. (Om) neastâmpărat, zvăpăiat. II. adj. 1. Care arată, trădează nebunie. 2. Care nu are limite; (p. ext.) extraordinar, enorm; groaznic.
3.	(înv., pop.) Care nu este bun; rău. III. s.m. 1. (rar) Măscărici, bufon (la curţile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesă la jocul de şah. adj., s.m. şi f, pl. nebijni,-e.
nebunariţă (bot., pop.) Măselariţă. s.f., g.-d. art. ne-bungriţei, pl. nebunariţe.
nebunatic,-ă Neastâmpărat, zburdalnic, adj., pl. nebunatici,-ce.
nebuneală (pop.) Nebunie, s.f., g.-d. art. nebunelii, pl. nebuneli.
nebunesc,-ească Necugetat, nesocotit; excesiv, exagerat. adj., pi nebuneşti.
nebuneşte In mod necugetat; orbeşte; în mod excesiv; foarte tare. adv.
nebuni intr. şi tr. (pop.) A înnebuni. Iltr. (fam.) Nu mă ~! exclamaţie folosită pentru a exprima mirarea, neîncrederea faţă de cele auzite, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nebungsc, imperf. 3 sg. nebunea; conj. prez. 3 să nebunească.
nebunie 1. Boală mintală caracterizată prin pierderea judecăţii; demenţă, /(fam.) La foarte mult, enorm.
2.	Lipsă de chibzuinţă; nesocotinţă; zburdălnicie.
3. (mai ales la pl.) Poznă, năzdrăvănie, năzbâtie.
4. Extravaganţă, prostie, s.f., art. nebunia, g.-d. art. nebuniei, pl. nebunii, art. nebuniile.
nebunire (pop., rar) Acţiunea de a nebuni, s.f.. g.-d. art. nebunirii.
nacalculabil,-ă Incalculabil; imens, enorm, adj., pl. necalculabili,-e.
necalfficşlt,-ă Care nu este calificat, adj., pl. necalificaţi,-te. necanalizat,-ă 1. (despre cursul unei ape) Care nu este dirijat pe un canal. 2. (despre o localitate) Care nu are canalizare, adj., pl. necanalizaţi,-te.
necaz 1. Suferinţă, mâhnire, tristeţe. ILa ~ = în momente de supărare; într-un moment critic. 2. Neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăţi. 3. Mânie, ciudă, furie. l!n ~ul (cuiva) = cu intenţia de a supăra (pe cineva). A avea ~ (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) ~ = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în~ = a supăra intenţionat (pe cineva). De ~ = pentru a-şi exprima ciuda, mânia. [var. (reg.) năcaz s.n.] s.n., pl. necazuri. necăciss,-oasă v. înecăcios. necăji 1. ír. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a supăra; a sâcâi, a tachina. 2. refl. A se enerva, a se supăra. 3. refl. A se strădui, a se trudi. [var. (reg.) năcăji vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. necăjgsc, imperf 3 sg. necăjeg; conj. prez. 3 să necăjească. necăjicios,-oasă (înv., reg.) Supărăcios, adj., pl. necăjiciQşi-oase.
necăjire Acţiunea de a (se) necăji, s.f, g.-d. art. necă-jirii, pl. necăjiri.
necăjit,-ă 1. Supărat, enervat, mâhnit. 2. Care duce
o	viaţă grea; sărac, nevoiaş. 3. Nemulţumit (de cineva sau de ceva); enervat, [var. năcăjit,-ă adj.] adj., pl. necăjiţi,-te.
necălcat,-ă 1. (despre haine, rufe etc.) Şifonat, mototolit. 2. (despre drumuri, locuri etc.) Unde nu a ajuns nimeni; neumblat, adj., pl. necălcgţi,-te. necăsătorit,-ă Celibatar, adj., pl. necăsătoriţi,-te. necesar1 Ceea ce este (neapărat); trebuincios la ceva. ~ul de apă din sol. s.n.
necesar2,-ă 1. De care este nevoie, care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. /Strictul ~ = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop.
2.	Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiţii date), adj., pl. necesari,-e. necesarian,-ă (-ri-an) Membru al unei secte religioase din Anglia, care neagă libertatea voinţei, considerând că oamenii acţionează conform predestinării lor. s.m., pl. necesarieni; s.f., g.-d. art. necesarienei, pl. necesarigne. _
necesarmente (rar) în mod necesar; inevitabil, adv. necesita tr. A face necesar; a pretinde, a impune ca absolut necesar, vb. I, ind. prez. 3 necesit! necesitate 1. Ceea ce se cere sau trebuie să se facă; trebuinţa. IDe primă ~ = indispensabil (traiului), //(spec., la t pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. 2. Categorie filosofică esenţială care desemnează însuşirile şi raporturile care decurg inevitabil din esenţa lucrurilor. /Cu ~ = în mod neapărat, obligatoriu. 3. Utilitate, oportunitate, s.f., g.-d. art. necesităţii, pl. necesităţi.
nechemat,-ă 1. adj. Care nu a fost chemat, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). II. adj., s.m. şi f. (Cel) care nu este indicat, competent (să facă ceva); incompetent, ignorant, adj., s.m. şi f, pl. nechemaţi,-te. nechez (rar) Nechezat2, s.n., pl. nechezuri, necheza intr. 1. (despre cai) A scoate strigătul caracteristic speciei. 2. (despre oameni, ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul, vb. I, ind. prez. 3 nechează.
nechezare (rar) Nechezat2, s.f, g.-d. art. nechezării, pl. nechezări.
nechezat1 (rar, în expr.) A râde ~ = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul, adv.
nechezat2 Faptul de a necheza; strigătul caracteristic calului; nechezătură, nechez, nechezare. s.n., pl. nechezaturi.
nechezător,-oare (rar) Care nechează. adj., pl. nechezătQri,-oare.
nechezătură (rar) Nechezat, s.f, g.-d. art. necheză-turii, pl. nechezături.
779
necorespunzător
nechibzumţă Lipsă de judecată, de chibzuinţă; (p. ext.) nesocotinţă, uşurinţă, s.f., g.-d. art. nechibzumţei, pl. nechibzuinţe.
nechibzuit,-ă Lipsit de judecată; necugetat, nesocotit. adj., pl. nechibzuiţi,-te.
nechitit,-ă (reg.) Nesocotit, nechibzuit, adj., pl. nechitiţi,-te.	_
necicatrizat,-ă Care nu s-a cicatrizat încă. adj., pl. necicatrizaţi,-te.
necinste Lipsă de cinste; insultă, ruşine, dezonoare. s.f., g.-d. art. necinstei.
necinsti tr. şi refl A dezonora, a (se) compromite pe cineva sau ceva. Iltr. A profana, a pângări. Iltr. A viola o femeie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. necinstesc, imperf.
3 sg. necinstea; conj. prez. 3 să necinstească necinstire (rar) Acţiunea de a (se) necinsti, s.f. g.-d. art. necinstirii, pl. necinstiri.
necinstitor,-oare (înv.) Care necinsteşte; dezonorant,
infamant, adj., pl. necinstitori,-oare.
neciopHre (rar) Bădărănie, grosolănie, s.f, g.-d. art.
necioplirii.
necioplit,-ă 1. Care nu este cioplit. 2. (fig.) Lipsit de educaţie, de maniere; bădăran, adj., pl. neciopliţi,-te. necitgţ,-eaţă Care nu se poate citi sau se citeşte cu greu; indescifrabil, adj., pl. neciteţi,-e. necivilizat,-ă 1. (despre popoare, societăţi) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare materială şi culturală. 2. (despre oameni) Nepoliticos, nemanierat, adj., pl. necivilizaţi,-te.
necizelat,-ă Brut. //(fig.) Lipsit de rafinament, adj., pl. necizelaţi,-te.
neck (angl.) Stâlp de lavă solidificată, care umple canalul de ascensiune al magmei într-un vulcan, s.n., pl. neckuri.
neclar,-ă Care nu se vede, nu se distinge, nu se înţelege bine. adj., pl. neclari,-e.
neclaritate Idee sau exprimare neclară, confuză, s.f, g.-d. art. neclarităţii, pl. neclarităţi. neclătit1,-ă Care nu a fost clătit, limpezit, adj., pl. neclătiţi,-te.
neclátit2,-ă (înv.) Neclintit, adj., pl. neclătiţi,-te. neclintire Stare de nemişcare; fixitate, //(fig.) Trăinicie, statornicie, s.f., g.-d. art. neclintirii, pl. neclintiri, neclintit,-ă Nemişcat, //(fig.) Neschimbător, statornic, //(fig.) Hotărât, ferm. adj., pl. neclintiţi,-te. necombatant,-ă (despre persoane, militari) Care în timp de război îndeplineşte misiuni auxiliare în spatele frontului, adj., pl. necombatanţi,-te. necombustibil,-ă (despre substanţe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil, adj., pl. necombustibili,-e.	_
necomerciaÎ,-ă (-ci-al) 1. în care nu se practică comerţul. 2. (despre produse) Care nu corespunde exigenţelor comerciale, adj., pl. necomerciali,-e. necomestibil,-ă Care nu este bun de mâncat; toxic, otrăvitor, adj., pl. necomestibili,-e. necomparabil,-ă Extraordinar, incomparabil, adj., pl. necomparabili,-e.
necompatibil,-ă Incompatibil, adj., pl. necompatibili,-e.
necompatibilitate 1. Incompatibilitate (1).
2.	Incompatibilitate (2). 3. (med.) Incompatibilitate (3).
s-f, g.-d. art. necompatibilităţii.
necompetent,-ă Incompetent, adj., pl. necompetenţi,-te.
necomplect,-ă v. necomplet.
necomplet,-ă Cu lipsuri, incomplet, [var. necomplect,-
3 adj.] adj., pl. necompleţi,-te.
necompresibil,-ă (fiz., despre corpuri) Care nu îşi
Poate micşora volumul, care nu poate fi comprimat sub
acţiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. adj., pl.
necompresibili,-e.
necompresibilitate (fiz.) însuşirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. s.f, g.-d. art. necom-presibilităţii.
necomunicativ,-ă (despre oameni) Care nu intră uşor în legătură cu ceilalţi; nesociabil, adj., pl. necomunicativi,-e.
neconciliabil,-ă (-li-a-) (despre idei, concepţii) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, adj., pl. neconcili-abili,-e.
neconcludent,-ă Care nu este concludent, convingător. adj., pl. neconcludgnţi,-te. neconcordant,-ă Care nu concordă, nu se potriveşte cu ceva. adj., pl. neconcordanţi,-te. necondiţionat,-ă (-ţi-o-) Care se acceptă fără condiţii, fără rezerve, adj., pl. necondiţionaţi,-te. neconformism (rar) Nonconformism. s.n. neconformist,-ă (rar) Nonconformist. adj., s.m. şi f, pl. neconformişti,-ste.
neconfortabil,-ă Lipsit de confort; incomod, adj., pl. neconfortabili,-e.
neconsecvent,-ă (rar) Lipsit de consecvenţă în idei; instabil, inconsecvent, adj., pl. neconsecvgnţi,-te. neconsecvenţă (rar) Inconsecvenţă, s.f, g.-d. art. neconsecvenţei, pl. neconsecvgnţe. neconsistent,-ă Care nu are consistenţă, tărie, soliditate; slab, moale, adj., pl. neconsistgnţi,-te. neconsolabil,-ă Care nu poate fi consolat, mângâiat. adj., pl. neconso!abili,-e.
neconsolat,-ă Care nu găseşte consolare; nemângâiat. adj., pl. neconsolaţi,-te.
neconstituţional,-ă (-ţi-o-) Care nu este conform cu constituţia, adj., pl. neconstituţionali,-e. neconsumat,-ă Care nu a fost consumat sau întrebuinţat. adj., pl. neconsumaţi,-te. necontenit,-ă Care se desfăşoară fâră întrerupere, neîncetat, continuu, adj., pl. neconteniţi,-te. necontesţabil,-ă Incontestabil, adj., pl. necontestabili,-e. necontestat,-ă Care nu poate fi (sau nu este) contestat. adj., pl. necontestaţi,-te.
necontrolat,-ă 1. Care nu este supus controlului; care nu se află sub stăpânirea cuiva. 2. Care nu este sau nu poate fi dirijat, adj., pl. necontrolaţi,-te. neconturat,-ă Fără contur precis; (fig.) neclar, adj., pl. neconturaţi,-te.
neconvenabil,-ă Care nu este convenabil; inconvenabil. adj., pl. neconvenabili,-e. neconvenţional,-ă (-ţi-o-) 1. Care nu este convenţional. 2. (despre artă) Nesupus canoanelor, convenţiilor.
3.	(despre fire) Plin de naturaleţe, spontan. 4. (despre surse de energie) Care nu s-a impus prin folosire îndelungată. adj., pl. neconvenţionali,-e. neconvertibil,-ă Care nu este convertibil; inconver-tibil. adj., pl. neconvertibili,-e. neconvingător,-oare Care nu are putere de convingere. adj., pl. neconvingători,-oare. necooperativizat,-ă Care n-a fost integrat în sistemul de cooperativizare, adj., pl. necooperativizaţi,-te. necoordonare Lipsă de coordonare, s.f., g.-d. art. necoordonării, pl. necoordonări. necoordonat,-ă Care nu este pus în acord (cu celelalte părţi sau în toate părţile sale), adj., pl. necoordonaţi,-te. necopt, necoaptă Care nu este (bine) copt. //(despre fructe) Neajuns încă la stadiul de maturitate, //(fig.) Lipsit de maturitate; fară experienţă, adj., pl. necopţi, necoapte.
necorectitudine Lipsă de corectitudine; faptă, purtare necorectă; înşelătorie; necinste, s.f, g.-d. art. necorecti-tudinii, pl. necorectitudini.
necorespunzător,-oare Care nu este corespunzător, adecvat cu. adj., pl. necorespunzători,-oare.
necovârşit
780
necovârşit,-ă (înv.) Foarte mare, imens, adj., pl. necovârşiţi,-te.
nec plus ultra (lat.) Care nu poate fi depăşit, cum nu se poate mai bun. loc. adv.
necredincios,-oasă 1. (Om) care nu-şi ţine cuvântul dat; infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva.
3.	(Om) care nu are o credinţă religioasă sau care se abate de la dogmele religiei (creştine); ateu. //(înv., pop.) Mahomedan, turc. adj., s.m. şi f, pl. necredincioşi,-oase. necredinţă 1. Comportare necinstită, înşelăciune; infidelitate. 2. Lipsă de credinţă religioasă, ateism; credinţă greşită, erezie, s.f., g.-d. art. necredinţei, pl. necredinţe, necrezut,-ă (înv.) Care nu este de crezut; nemaipomenit, extraordinar, adj., pl. necrezuţi,-te. necristalizat,-ă (despre substanţe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată, //(fig.) Care nu s-a limpezit, nu s-a clarificat, adj., pl. necristalizaţi,-te. necrobacilsză Boală infecţioasă a animalelor domestice, datorată unui bacii care provoacă focare necrotice şi purulente, s.f, g.-d. art. necrobacilQzei, pl. necrobacilQze. necrobie Insectă coleopteră care trăieşte pe cadavre. s.f., art. necrobia, g.-d. art. necrobiei, pl. necrobii, art. necrobiile.
necrobiatic,-ă (-bi-o-) (med.) Referitor la necrobioză. adj., pl. necrobiQtici,-ce.
necrobiQză (-bi-o-) (med.) Necroză care apare ca urmare a unor leziuni distrofice, s.f., g.-d. art. necro-bifizei, pl. necrobifize.
necrofag,-ă (Animal) care se hrăneşte cu cadavre, adj., s.m. şi f, pi necrofagi,-ge.
necrofagje Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre, s.f., art. necrofagia, g.-d. art. necrofagiei. necrofll,-ă (med.) (Bolnav) de necrofilie. adj., s.m. şi
f,	pl. necrofili,-e.
necrofilie (med.) Perversiune constând în practicarea relaţiilor sexuale cu cadavre, s.f, art. necrofilia, g.-d. art. necrofiliei.
necrofob,-ă (med.) (Persoană) care suferă de necrofo-bie. adj., s.m. şi f, pl. necrofabi,-e. necrofobie (med.) Teamă patologică de morţi, de cadavre şi de moarte, s.f., art. necrofobia, g.-d. art. necrofobiei. necrofar Gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre; gropar, s.m., pl. necrofori, necrolatrie Cult patologic pentru morţi, s.f, art. necro-latria, g.-d. art. necrolatriei.
necrolatru,-ă Cel care manifestă necrolatrie. s.m., art. necrolatrul, pl. necrolatri, art. necrolatrii; s.f., g.-d. art. necrolatrei, pl. necrolatre.
necrolog 1. Discurs, articol (de ziar) care evidenţiază meritele unei persoane decedate. 2. Anunţ mortuar, s.n., pl. necrologuri.
necrologic,-ă Referitor la necrologie. adj, pl. necro-logici,-ce.
necrologie Listă în care apar numele oamenilor de seamă, decedaţi într-o anumită perioadă de timp. s.f, art. necrologia, g.-d. art. necrologiei, pl. necrologii, art. necrologiile.
necromanie Preocupare morbidă pentru moarte, pentru morţi, s.f, art. necromama, g.-d. art. necromaniei. necromant,-ă Persoană care se ocupă cu necromanţia. s.m., pi necromanţi; s.f, g.-d. art. necromantei, pi necromgnte.
neoromantic,-ă (rar) Referitor la necromanţie. adj.,pl. neoromantici,-ce.
necromanţie Practică ocultă constând în invocarea
spiritelor morţilor pentru aflarea viitorului, s.f, art.
necromanţia, g.-d. art. necromanţiei.
necrepolă Cimitir din Antichitate. //Criptă, s.f, g.-d.
art. necrapolei, pl. necrapole.
necropsic,-ă (med.) De necropsie, adj., pl. necropsici,-ce.
necropsie (med.) Autopsie, s.f, art. necropsia, g.-d. art. necropsiei, pl. necropsii, art. necropsiile, necrospermie (med.) Prezenţa în spermă a spermatozoizilor morţi, cauză a sterilităţii masculine, s.f, art. necrospermia, g.-d. art. necrospermiei, pl. necrosperrmi, art. necrospermiile.	"
necrotic,-ă (med.) Necrozat, adj., pl. necrotici,-ce. necrotomje Disecţie făcută pe cadavre, s.f, art. necro-tomia, g.-d. art. necrotomiei, pl. necrotomii, art. necro-tomiile.
necroza refl. (despre ţesuturi sau organe) A suferi o necroză, vb. /, ind. prez. 3 se necrozează, necrozare Acţiunea de a se necroza, s.f, g.-d. art. necrozării, pl. necrozări.
necrozat,-ă (despre ţesuturi sau organe) Atins de necroză. adj., pl. necrozaţi,-te.
necroză Distrugerea unor ţesuturi sau organe vii ale plantelor sau animalelor, s.f., g.-d. art. necrQzei, pl. necreze.
necruţat (înv.) Fără milă, în mod necruţător, adv. necruţăter.-ogre Care nu cruţă, nu are milă; înverşunat, aspru. Frig~. adj., pl. necruţători,-oare. nectar 1. Lichid (dulce) secretat de flori, pe care albinele îl adună şi îl transformă în miere. 2. (în mit. greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o beau; (p. ext.) băutură delicioasă.
3.	Băutură preparată pe baza sucului natural de fructe. s.n., pl. nectaruri/nectare.
nectarifgr,-ă (despre plante sau părţi ale plantelor)
Care secretă nectar, adj., pl. nectariferi,-e.
nectarii Glande nectarifere. s.f. pi, art. nectariile.
nectarină Varietate de piersici cu pieliţa fără puf. s.f,
g.-d. art. nectarinei, pi nectarine.
nectic,-ă (biol.) Care are proprietatea de a pluti, adj.,
pl. nectici,-ce.
necton (cu sens colectiv) Totalitatea vieţuitoarelor acvatice care se pot mişca liber în apa în care trăiesc, s.n. necugetare Acţiune, faptă necugetată; nesocotinţă. s.f., g.-d. art. necugetării, pl. necugetiri. necugetat,-ă Fără judecată, nechibzuit în acţiunile sale. adj., pl. necugetaţi,-te.
necultivat,-ă 1. (despre terenuri) Pe care nu s-a semănat nimic. 2. (despre oameni) Needucat, neinstruit, adj., pl. necultivaţi,-te.
necum (înv., pop.) I. adv. Nicidecum. II. conjcţ. (Şi) cu atât mai puţin; (în construcţii afirmative) cu atât mai mult. adv.; conjcţ.
necumpămre Lipsă de cumpănire, s.f, g.-d. art. necumpănirii, pl. necumpăniri. necumpănit,-ă Lipsit de chibzuinţă, de precauţie, adj., pl. necumpăniţi,-te.
necumpătare Lipsă de cumpătare; nechibzuinţă. s.f., g.-d. art. necumpătării, pl. necumpătări. necumpătat,-ă Nechibzuit, adj., pl. necumpătaţi,-te. necunoaştere Lipsă de cunoaştere, s.f, g.-d. art. necunoaşterii, pl. necunoaşteri, necunoscător,-oare Care nu este cunoscător, adj., pi necunoscători,-oare.
necunoscut1 Ceea ce este (încă) necunoscut, s.n. necunoscut2,-ă I. adj. Care nu este cunoscut; (p. ext.) tainic, ascuns. II. s.m. şi f. 1. (Persoană) care nu face parte dintre cunoştinţele cuiva; străin. 2. Anonim; (fig-) obscur. III. s.f. (mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută şi care trebuie aflată pe baza datelor problemei. adj., s.m. şi /.', pl. necunoscuţi,-te. necuprins1 Spaţiu, întindere nelimitată, nemărginită; infinit, s.n.
necuprins2,-ă Nemărginit, infinit. //Care nu poate fi înţeles, adj., pl. necuprinşi,-se.
781
neeconomic
necurat,-ă 1. Murdar; (fig.) necinstit, incorect. 2. Blestemat; diavolesc. IDuh ~ = spirit rău. //(s.m. art.) Diavolul, dracul, adj., pl. necuraţi,-te. necurăţat,-ă 1 • Care este plin de murdărie. 2. (despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. adj., pl. necurăţaţi,-te.
necurăţenie (-ni-e) (rar) Lipsă de curăţenie; murdărie. s.f., art. necurăţenia, g.-d. art. necurăţeniei, pl. necurăţenii, art. necurăţeniile, necurăţje (înv.) 1. Murdărie. 2. (fig.) Faptă rea; nelegiuire, s.f, art. necurăţia, g.-d. art. necurăţiei, pl. (2) necurăţii, necurăţiile.
necurmat,-ă (pop.) Necontenit, neîncetat, continuu. adj., pl- necurmaţi,-te.
necuvântăter,-oare Care nu vorbeşte. //(s.) Animal. adj., pl- necuvântătari,-oare.
necuviincios,-casă ( -vi-in-) Lipsit uc bunâ-cuviiiiţă, de respect; obraznic. adj.,pl. necuviiiiciaşn-oase. necuviinţă Faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviinţă; grosolănie, impoliteţe, s.f., g.-d. art. necuviinţei, pl. necuviinţe.
nedecapotabll,-ă (despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica, adj., pl. nedeeapotâbili.-e, nedecllnflbll.-ă (gram,) Care nu se declină, adj., pl. nedeclmabili,-e.
nedecolorat,-ă Care nu şi-a pierdut culoarea, adj,, pl. nedecoloraţi,-te,
nedefinlbll,-8 Care nu poate fi definit, precizat, lămurit, adj., pl, nedefînibili,-e,
nedefinit,-ă 1, Care nu poate fi definit, precizat; lipsit de contur; vag, 2. (gram.) Nehotărât, 3. (mat,) Integrală ~ ■ funcţie a cărei derivata este funcţia data. adi,, pl-nedefiniţi,-te,
nedeform&bll.-ă Care nu se poate deforma, adj',, pl, nedeformjbili,-e,
nedefrlşabll,-ă (despre păduri) Care nu poate fi defrişat, adj., pi. nedcfrişf|bi!i,-e. nedftie 1, Petrecere populara câmpenească organizată de obicei cu prilejui unei sărbători sau al unui hram, 2, Loc (plan) pe vârful unui munte, s.f., art. nedgia, g.-d. art, nedgii, pl. nedgi, art. nedgile, nedelicat,-ă Lipsit de delicateţe, adj., pl. nedelicaţi,-te. nedelicateţe Lipsă de delicateţe; gest, vorba nepoliticoasă. s.f,, g.-d. art. nedelicateţii, pl. nedelicateţi, nedemn,4 Care nu este demn, care nu merita (sa). odj., pl, nedgmni,-e.
nedemonstrabil,*ă Care nu poate fi demonstrat, dovedit, adj,, pl, nedemonstrabiii.-e. nedemontâbil,-ă Care nu poate fi demontat, adj., pl. nedemontabili,-e.
nedepănuşftt,-ă (despre ştiuleţi de porumb) Care nu este desfăcut de pănuşi. adj., pl. nedepănuşaţi,-te. neder (reg.) Om nătâng, zăpăcit, nebun, s.m., pl. ngderi. nedesăvi rşire (rar) Imperfecţiune, scădere, lipsă, s.f, g -d, art. nedesăvârşirii, pl. nedesăvârşiri, nedescifrabil,-ă (despre un text sau despre scrisul cuiva) Neciteţ, indescifrabil, ilizibil, adj., pl. nedescifrabili,-e. nedesluş !t,-ă Care nu este^clar. care nu se poate distinge; neclar, confuz, //(adv.) în mod neclar, cu contururi vagi. adj., pl. nedesluşiţi,-te. nedespărţit,-ă Care (sau de care) nu se desparte; inseparabil, adj., pl. nedespărţiţi,-te. nedeşirabil,-ă (despre ţesături, tricotaje) Care nu se poate deşira (uşor), adj., pl. nedeşirabili,-e. nedeterminabil,-ă Indeterminabil. adj., pl. nedeter-roinabili,-e.
nedeterminare 1. Lipsă de determinare; situaţie neclară, incertă. 2. (mat.) Imposibilitate de a putea afla în ®od unic valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. s.f,, g.-d, art. nedeterminării, pl. nedeterminări.
nedeterminat,-ă Care nu este stabilit sau definit cu precizie, adj., pl. nedeterminaţi,-te. nedezinfectat,-ă Care nu a fost dezinfectat, adj., pl. nedezinfectaţi,-te.
nedezlegat,-ă 1. Nedesfâcut din legături. 2. (fig.) A cărui rezolvare nu este găsită, adj., pl. nedezlegaţi,-te. nedezlipit,-ă Care nu poate fi dezlipit sau despărţit; nelipsit (de undeva), adi., pl- nedezlipiţi,-te. nedezminţit,-ă Care nu se dezminte; consecvent, adj., pl. nedezminţiţi,-te.
nediferenţiat,-ă (-ţi-at) Care nu se deosebeşte cu nimic (de altceva sau de altcineva), adj., pl. nediferenţiaţi,-te.
nedisciplinat,-ă Care nu se supune ordinii şi disciplinei; indisciplinat. adj., pl. nedisciplingţi,-te. nediseminare Nerăspândire, nepropagare. s.f, g.-d. art. ncdistminării, pi. nediseminări. nedisimulat,-ă Care nu este disimulat; fără ipocrizie. adj., pl. nedisimulaţi,-te.
nedispus,-ă Care nu este bine dispus; care este supărat. adj., pl. nedispuşi,-se.
nedistribuit,-ă (-bu-it) Care nu este distribuit, adj, pl, nedistribuiţi,-te.
nedlvlzii-ă Care nu este divizat, împărţit, adj, pl, nedivizflţi,-te.
nedivlzlbll.-ă Care nu poate fi divizat, împărţit, adj., pl, nedivizibili,-e,
nedizolvat,-ă (despre substanţe) Care nu este dizolvat. adj., pi nedizolvaţi.-te.
nedomolit,-ă Care nu poate ft domolit; nestăpânit, adj,, pl, nedomoliţi,-te,
nedorit,-ă Care nu este dorit; indezirabil, adj., pl, nedoriţi.-te,
nedormlre (rar) Lipsi de somn, s.f, g, ~d, art, nedor-mirii,	‘
nedormit,-ă (despre oameni) Care nu a dormit destul sau deloc; (despre timpul dedicat somnului) petrecut fără somn, adj,, pl. nedormiţi,-te, nedospit,*ă (despre aluat) Care nu a dospit (1). //(despre alimente şi despre unele materii organice) Care nu a fermentat, adj., pl. nedospiţi,-te, nedrept1 (în loc.) Pe--fot temei, samavolnic, loc. adv. nedrept2, nedreaptă 1. Care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, abuziv. 2. (înv., gram,, despre complemente sau propoziţii completive) Indirect, adj., pl. nedrgpţi,-te. nedreptate Lipsă de dreptate; faptă nedreaptă, s.f, g.-d. art. nedreptăţii, pl. nedreptăţi, nedreptăţi tr. A face cuiva o nedreptate, vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. nedreptăţesc, imperf. 3 sg. nedreptăţea; conj. prez. 3 să nedreptăţească, nedumeri tr. A face să fie nedumerit; a uimi, [var. nedumiri vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nedumeresc, imperf 3 sş. nedumerea; conj. prez. 3 să nedumerească, nedumerire Starea celui nedumerit; mirare, încurcătură. s.f, g.-d. art. nedumeririi, pl. nedumeriri, nedumiri v. nedumeri.
nedureros,-oasă Care nu provoacă durere (fizică sau morala), //(adv.) Fără durere, adj., pl. nedurerQşi,-oase. neechilibrat,-ă 1. Care nu se află în echilibru, //(despre preţuri, bugete) Care nu este just proporţionat. 2. (fig., despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. adj.,pl. neechilibraţi,-te.
neechitabil,-ă Care nu este echitabil, drept; inechitabil. adj., pl. neechitabili,-e. neechitate Nedreptate, inechitate, s.f, g.-d. art. nee-chităţii, pl. neechitlţi.
neeconomic,-ă 1. Care nu aparţine economiei. 2. Nee-conomicos (2). 3. Neeconomicos (1). adj., pl. neeco-nsmici.-ce.
neeconomicos
782
neeconomicos,-oasă 1. Care nu dovedeşte spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). adj., pl. neeconomicgşi,-oase. needificator,-oare Care nu edifică; neclar, adj., pl. needificatari,-oare.
neefectuat,-ă Care nu este executat, îndeplinit, realizat, adj., pl. neefectuaţi,-te. neeficient,-ă (-ci-ent) Care nu este eficient, adj.. pl. neeficienţi,-te.
neeficienţă Lipsă de eficienţă; ineficacitate, s.f, g.-d.
art. neeficignţei, pl. neeficignţe.
neegalabil,-ă Care nu poate fi comparat cu nimic, cu
nimeni; inegalabil, adj., pl. neegalabili,-e.
neegalat,-ă Care nu a fost egalat, atins, adj., pl. nee-
galaţi,-te.
neegalitate Lipsă de egalitate; disproporţie, inegalitate. s.f., g.-d. art. neegalităţii. pl. neegalităţi. neelegant,-ă Care nu este elegant în purtare, în vorbire etc. adj., pl. neeleganţi,-te.
neeleggnţă Lipsă de eleganţă, de fineţe, în vorbire sau în comportament; (rar) ineleganţă. s.f, g.-d. art. neelegşnţei. neeligibil,-ă Care nu este eligibil, care nu are calităţile cerute de lege pentru a putea fi ales. adj., pl. neeligibili.-e. neeligibilitate Starea unei persoane neeligibile, s.f, g.-d. art. neeligibilităţii.
neepuizabil,-ă (-pu-i-) Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; (p. ext.) abundent, adj., pl. neepuizabili,-e.
neeriandgz,-ă (rar) (Locuitor) din Ţările de Jos. adj., s.m. şi f, pl. neerlandezi.-e.
neerlandeză Limba vorbită de neerlandezi. s.f, g.-d. art. neerlandezei.
neesenţial,>ă (-ţi-al) Care nu ţine de esenţă, care nu constituie partea cea mai importantă a unui lucru; (rar) inesenţial. adj., pl. neesenţiali,-e. neest£tic,-ă Care nu este estetic; inestetic, urât. adj., pl. neestetici,-ce.
neetanş,-ă Care nu este etanş, adj., pl. neetanşi,-e. neetanşeitate (-şe-i-) Lipsă de etanşeitate, s.f, g.-d. art. neetanşeităţii, pl. neetanşeităţi. neeuclidian,-ă (-e-u-, -di-an) Geometrie ~ = ramură a geometriei în care se infirmă teoria lui Euclid referitoare la două drepte paralele tăiate de o secantă, adj., pl. neeuclidieni,-e.
neevaluat,-ă (-lu-at) A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată, adj., pl. neevaluaţi,-te. neevoluat,-ă (-lu-at) Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual), adj., pl. neevoluaţi,-te. neexact,-ă (x pron. gz) Neadevărat, inexact, //(rar, despre oameni) Nepunctual, adj., pl. neexacţi,-te. neexactitâte (x pron. gz) Afirmaţie greşită; eroare, neadevăr. //Lipsă de punctualitate, s.f. g.-d. art. neexac-titâţii- pl. neexactităţi.
neexcitabil,-ă Care nu poate fi (uşor) excitat; (rar) inexcitabil. adj., pl. neexcitabili,-e. neexcitabilitate Lipsă de excitabilitate; (rar) inex-citabilitate. s.f, g.-d. art. neexcitabilităţii. neexecutare (x pron. gz) Faptul de a nu executa, s.f, g.-d. art. neexecut|irii.
neexperimentat,-ă 1. (despre oameni) Căruia îi lipseşte experienţa, care are insuficientă experienţă; inexperimentat. 2. (despre materiale, metale etc.) Care nu a fost încă experimentat, adj., pl. neexperimentaţi,-te. neexploatat,-ă 1. Care nu este exploatat. 2. Care nu a fost dat în exploatare, adj., pl. neexploataţi.-te. neexplorabil,-ă (şi fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, adj., pl. neexplorabili,-e. neexplorat,-a (şi fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat. adj., pl. neexploraţi,-te.
neexprimabil,-ă Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil, adj., pl. neex-primabili,-e.
nefalism (livr.) Abstinenţă totală de la orice băutură alcoolică, s.n.
nefaljst,-ă (livr.) (Adept) al nefalismului. adj., s.m. şi
f.,	pl. nefa!işti,-ste.
nefalsificat,-ă Care nu este falsificat, adj., pl. nefalsificaţi,-te.
nefamilist,-ă (Cel) care nu s-a căsătorit, care nu şi-a întemeiat o familie, adj., s.m. şi f. pl. nefamilişti,-ste. nefast,-ă Care aduce nenorocire, necaz; fatal, adj., pl. nefaşti,-ste.
nefavorabil,-! Care nu este favorabil, care este în defavoarea cuiva, //(despre vreme) Caracterizat prin condiţii neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). adj., pl. nefavorabili,-e.
nefăcut,-ă Care nu a fost făcut, creat, săvârşit, adj., pl. nefâcuţi,-te.
nefăţănt,-ă (înv.) Lipsit de prefăcătorie; deschis, sincer; drept, obiectiv, adj., pl. nefaţăriţi,-te. nefârtat (reg.) Neprieten, duşman, //(art.) Diavolul. s.m., pl. nefârtaţi.
nefelin Alumosilicat natural de sodiu. s.n. nefelion (-li-on) Uşoară opacitate a corneei; albeaţă, s.n. nefelomanţie (livr.) Ghicitul viitorului după observarea norilor, s.f., art. nefelomanţia, g.-d. art. nefelomanţiei. nefelometrie (chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentraţiei unei emulsii, comparându-i transparenţa cu un preparat etalon, s.f, art. nefelometrja,
g.-d.	art. nefelometriei.
nefelometru Aparat folosit în nefelometrie, s.n., art. nefelometrul, pl. nefelometre. nefgr 1. Soldat din vechea armată turcească. 2. Soldat pământean din corpul amăuţilor; soldat care făcea parte dintr-o poteră, s.m., pl. nefgri. neferici tr. (tar) A aduce cuiva nefericire, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nefericesc, imperf 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească.	_
nefericire Starea celui nefericit, s.f, g.-d. art. nefericirii, pl. nefericiri.
neferos,-oâsă Care nu conţine fier. //(despre industrie) Care extrage şi prelucrează materiale care nu conţin fier. adj., pl. neferoşi,-oase. nefertil,-ă Lipsit de fertilitate, adj., pl. nefertili,-e. nefertilizat,-ă (despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrăşăminte, irigaţii etc.). adj., pl. nefertili-zaţi,-te.	.
nefidgl,-ă 1. (despre oameni) Necredincios în sentimente, în angajamente, //(despre soţi) Care întreţine relaţii extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu respectă adevărul; inexact, adj., pl. nefideli,-e.	a
nefiert, nefiartă Care (iu este (destul de) fiert; încă crud. adj., pl. nefierţi, nefierte.	,
nefiinţă 1. (livr.) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistenţă; (p. ext.) neant. 2. (înv.) Absenţă, lipsă dintr-un anumit loc a unei persoane, s.f, g.-d. art. nefiinţei, nefinalizat,-ă Neterminat, adj., pl. nefmalizaţi,-te. nefiresc,-ească (şi adv.) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal; nenatural, adj., pl. nefireşti, neflă (la unele jocuri de cărţi) Carte de mică valoare. s.f, g.-d. art. neflei, pl. nefle.
neflexibil,-ă 1. Care nu este flexibil. 2. (gram., despre cuvinte sau forma lor) Lipsit de flexiune, adj., pl- neflexibili,-e.	_	_ .
neflexibilitate însuşirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. //(fig.) Tărie, fermitate, s.f, g.-d. art. nefle-xibilităţii.
nefolosit,-ă Care nu este întrebuinţat; neuzat. adj., P‘-nefolosiţi,-te.
783
neghiob
nefolositor,-oare Care nu foloseşte la nimic; inutil. adj., pl- nefolositori,-oare.
nefondat,-ă Care nu este întemeiat pe ceva. [var. ne-fundat,-ă adj.] adj., pl. nefondaţi,-te. nefoscop (med.) Instrument cu care se măsoară nebulozitatea, înălţimea şi viteza de deplasare a norilor, s.n., pl. nefoscoape.
nefralgie (med.) Durere de rinichi, s.f., art. nefralgia, g.-d. art. nefralgiei, pl. nefralgii, art. nefralgiile. nefrectomie (med.) Extirparea unui rinichi, s.f, art. nefrectomia, g.-d. art. nefrectomiei, pl. nefrectormi, art. nefrectomüle.
nefndie (-di-e) Organ de excreţie la unele animale nevertebrate. s.f., art. nefridia, g.-d. art. nefridiei, pl. nefridii, art. nefridiile.
nefript,-ă Care nu este (destul de) fript; crud. adj., pl. nefripţi,-te.
nefrit Rocă de culoare verzuie, folosită ca piatră semi-preţioasă. s.n.
nefrită Boală care constă în inflamarea rinichilor, s.f, g.-d. art. nefritei, pl. nefrite.
nefritic1 Medicament folosit în bolile de rinichi, s.n., pl. nefritice.
nefritic2,-ă l. adj. I. (despre boli) Localizat la rinichi; renal. 2. Utilizat în bolile de rinichi. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de nefrită, adj., s.m. şi f, pl. nefritici,-ce.
nefrografie (med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast, s.f., art. nefrografia, g-d. art. nefrografiei, pl. nefrografii, art. nefrografiile. nefroidă (-fro-i-) Curbă plană având aproximativ forma unui rinichi, s.f, g.-d. art. nefroidei, pl. nefroide. nefrolit Calcul renal, s.n., pl. nefroHte. nefrolitotomie (med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal, s.f., art. nefrolitotomia, g.-d. art. nefrolito-tomiei, pl. nefrolitotomii, art. nefrolitotomiile. nefrologic,-ă (med.) De nefrologie, adj., pl. nefro-li2gici,-ce.
nefrologie Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului, s.f, art. nefrologia, g.-d. art. nefrologiei. ' nefren (med.) Unitate morfologică şi funcţională a rinichiului, s.m., pl. nefrani.
nefropat,-ă (med.) (Bolnav) de rinichi, adj., s.m. şi f, pl. nefropaţi,-te.
nefropatie (med.) Denumire generică a bolilor de rinichi, s.f, art. nefropatia, g.-d. art. nefropatiei. nefropexie (med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat, s.f, art. nefropexia, g.-d. art. nefropexiei. nefroptoză (med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului, s.f, g.-d. art. nefroptazei, pl. nefroptaze. nefroragie Hemoragie de origine renală, s.f, art. nefroragia, g.-d. art. nefroragiei. nefrosclerotic,-ă (med.) Referitor la nefroscleroză. °dj., pl. nefroscleratici,-ce.
nefroscleroză (med.) Scleroză renală, s.f, g.-d. art.
nefrosclerazei, pl. nefroscleraze.
nefrotic,-ă (med.) De natura nefrozei. adj., pl. nefr<>
tici,-ce.
nefroză (med .) Afecţiune degenerativă a rinichiului. s f-, g.-d. art. nefrozei, pl. nefraze. nefructuos,-oasă (-tu-os) Care nu dă rezultatele aşteptate; inutil, zadarnic, adj., pl. nefructuoşi,-oase. nefuncţional,-ă (-ţi-o-) 1. Care nu este foncţional. 2- Care nu îndeplineşte condiţiile pentru a funcţiona; nefolositor, adj., pl. nefuncţionali,-e. nefundat,-ă v. nefondat.
ne9 Excrescenţă mică, rotundă şi nedureroasă, care apare uneori pe piele, s.m., pl. negi. nega tr. A nu recunoaşte un fapt; a tăgădui, vb. I, ind. Prez. 3 neagă.
negară v. năgară.
negare 1. Acţiunea de a nega; tăgăduire, contestare. 2. (fii.) Negaţie. I~a negaţiei = principiu fundamental al dialecticii, conform căruia dezvoltarea reprezintă o înlănţuire de negaţii dialectice, s.f, g.-d. art. neglrii, pl. negări.
negativ1 Imagine fotografică în care distribuţia luminii şi a umbrei este inversată faţă de cea reală; (p. ext.) placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obţinut o asemenea imagine, s.n., pl. negative. negativ2,-ă 1. Care neagă ceva. 2. Lipsit de calităţi; care produce rău; periculos. 3. (mat.) Mai mic decât zero; care se notează în scris cu semnul minus. 4. (despre sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. adj., pl. negativi,-e. negativa tr. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. vb I, ind prez. 3 negativează. negativşre Acţiunea de a negativa, s.f., g.-d. art. negativării, pl. negativări.
negativism 1. Atitudine de respingere sistematică a elementelor pozitive pe care le are cineva sau ceva. 2. Simptom caracteristic unor boli mintale, care se manifestă prin tendinţa bolnavului de a se împotrivi solicitărilor din exterior, s.n.
negativist,-ă I. adj. Caracteristic negativismului. II. s.m. şi f. Persoană care manifestă negativism, adj., s.m. şi f, pl. negativişti,-ste.
neaativitate (livr.) 1. însuşirea de a fi negativ.
2.	însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă. s.f., g.-d. art. negativităţii.
negativiza tr. (rar) A da un caracter negativ, vb. I, ind. prez. 3 negativizează.
negativizare (rar) Acţiunea de a negativiza. s.f, g-d. art. negativizării, pl. negativizări. negatori (rar) Electron, s.m., pl. negatani. negatsr,-oare (livr.) (Persoană) care neagă, care contestă. adj., s.m. şi f, pl. negatari,-oare. negatoscop Ecran luminos pentru examinarea prin transparenţă a negativelor fotografice şi a radiografiilor, s.n., pl. negatoscogpe.
negatron (rar) Electron, s.m., pl. negatrQni. negaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a nega; cuvânt, fapt etc. prin care se contestă ceva sau pe cineva. 2. (fii.) Proces obiectiv de schimbare a calităţii obiectelor, s.f, art. negaţia, g.-d. art. negaţiei, pl. negaţii, art. negaţiile, negândit,-ă Care nu este gândit suficient; care apare pe neaşteptate; neprevăzut, adj., pl. negândiţi,-te. negândite (în loc.) Pe ~ = în mod neaşteptat, prin surprindere. loc. adv.
negel (rar) Diminutiv al lui neg. s.m., pl. negei, art. negeii.
negelariţă (bot., reg.) Rostopască. s.f, g.-d. art. nege-lâriţei, pl. negelariţe.
neghină 1. Plantă erbacee cu flori roşii-purpurii, răspândită prin culturile de cereale; năgară; (p. restr.) sămânţa de culoare neagră a acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut IA alege -~a din grâu (sau grâul din ~) = a despărţi ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna ~ = a produce discordie, ceartă. 2. (fig.) Ceea ce este rău, vătămător; ceea ce trebuie înlăturat, s.f, g.-d. art. neghinei, pl. neghine.
neghiniţă Diminutiv al lui neghină; neghinuţă. s.f, g.-d. art. neghiniţei, pl. neghiniţe. neghinos,-oasă (rar) Cu neghină, adj., pl. neghinaşi,-oase.
neghinuţă Neghiniţă. s.f, g.-d. art. neghinuţei, pl. neghinuţe.
neghiob,-oabă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită; prost, nătăfleţ, nepriceput. II. adj. (despre
neghiobesc
784
fapte, vorbe) Prostesc, stupid, adj., s.m. şi f, pl. ne-ghiflbi,-oabe.
neghiobesc,-ească (rar) Neghiob, adj., pl. neghiobgşti. neghiobgşte (rar) în felul neghiobului; prosteşte, adv. neghiobie Faptă sau vorbă de neghiob; prostie, nerozie, //(fam.) Lucrare banală, lipsită de orice merit. s.f, art. neghiobia, g.-d. art. neghiobiei, pl. neghiobii, art. neghiobiile.
neglasnică (înv., în sintagma) Slovă ~ (şi s.f.) = consoană, adj., pl. neglasnice. neglija 1- tr. A nu da grija cuvenită cuiva sau a trece cu vederea. //A omite. 2. refl. a nu avea grijă de propria sa persoană, vb. I, ind. prez. 3 neglijează, 1 pl. neglijăm; conj. prez. 3 să neglijeze; ger. neglijând, neglijabil,-ă Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea; fără însemnătate, adj., pl. neglijabili,-e. neglijare Acţiunea de a (se) neglija, s.f, g.-d. art. neglijării.
neglijent,-ă 1. Nepăsător, indolent. 2. Care are o ţinută dezordonată; neîngrijit. 3. (despre acţiuni, atitudini ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenţie, de interes, adj., pl. neglijaţi,-te.
neglijenţă Faptul de a fi neglijent; fapta, atitudine care denota lipsa de interes; delăsare, nepăsare, s.f, g.-d. art, neglijenţei, pl, neglijfinţe.
neglijau (asttei rar) îmbrăcăminte comoda de casa pe care o poarta femeile dimineaţa, IA fi în a fl sumar îmbrăcat, s,n„ art. neglijaul, pl, neglijguri, negocia (-ci-a) tr. 1, A duce tratative pentru încheierea unei convenţii, a unei înţelegeri, //A mijloci o afacere, o căsătorie, 2. A efectua tranzacţii comerciale, financiare, etc. vb. /, ind prez. 3 negociază, I pl, negociem; eoni. pm. 3 sa negocigze; ger. negociind, negociabil,-ă (-ci-a-) Care poate fi negociat, supus discuţiei, adj., pl. negoeiabili.-e. negoclabilltflte (-ci-a-) însuşirea de a fi negociabil, s,f., g.-d. art, negociabilitflţii, negoclatşr.-oare (-ci-a-) Cel care negociază, s.m., pl. negociatfiri; s.f. g.-d, art. negociatoarei, pl. negociatoare, negoclşţle (-ci-a-ţi-e) (înv,) Negociere, s.f, art. negociaţia, g.-d. art. negociaţiei. pl. negociaţii, art. negociaţiile.
negociere (-ci-e-) Acţiunea de a negocia; negociaţie. s.f, g.-d. art. negocierii, pl. negocieri. negfiS,-oasă (rar) Plin de negi. adj., pl. negaşi,-oase. negflţ (înv.) Comerţ (particular); tranzacţie comercială; târg. s.n.
negrăit,-ă Care nu poate fi exprimat, spus (în cuvinte); (p. ext.) excepţional, adj., pl. negrăiţi,-te. negreală Culoare neagră. //Materie colorată de culoare neagră. //Vopsea neagră, //(pop.) Cerneală, //(reg.) Funingine. //(reg.) Murdărie, s.f, g.-d. art. negrelii, pl. negreli.
negreaţă Lucru, obiect de culoare neagră; pată neagră. s.f., g.-d. art. negrsţii, pl. negrsţi. negresă Femeie de rasă neagră, s.f, g.-d. art. negresei, pl. negrese.
negreşit Fără nicio îndoială; desigur, adv. negri tr. şi refl. (înv.) A (se) înnegri, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. negrgsc, imperf. 3 sg. negrea; con/, prez. 3 să negrească.
negricios,-oasă De culoare care se apropie de negru; negriu, negruţ. //(despre oameni) Brunet, oacheş, ad/., pl. negricifişi,-oase.
negrjd,-ă Negroid, adj., s.m. şi f, pl. negrizi,-de. negrilică Plantă erbacee cu flori albe şi cu fructul o capsulă, conţinând seminţe negre, aromatice, întrebuinţate drept condiment, s.f, g.-d. art. negrilicii, pl. negrilici.
negrior,-oară (-gri-or) (pop.) Negrişor. adj., pl. negri-ori,-oare.
negrişor,-oară Diminutiv al lui negru; care bate în
negru; negrior. ad[., pl. negrişQri.-oare.
neg rituri (rar) înnegrire; (concr.) substanţă folosită
pentru a vopsi în negru, s.f, g.-d. art. negriturii.
negnu,-ie (pop.) Negricios, adj., pl. negrii.
negrizutos,-oasă Care nu conţine grizu, adi., pl.
negrizutoşi,-oase.
negroid,-ă I. adj. Caracteristic rasei negroide (II). II. s.m. şi f. (la m. pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, Melanezia, Noua Guinee şi America; rasa neagră; (la sg.) persoană care face parte din această rasă. adj., s.m. şi f, pl. negroizi,-de. negru1 l. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră, //(fig.) Mâhnire, jale. /~ pe alb = clar, în mod sigur; în scris, A i se face (cuiva) ~ înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine de supărare. A face albul - = a încerca să dovedeşti că un lucru este altfel decât în realitate. A vedea (totul) în ~ = a fi pesimist. 2. Materie colorantă de culoare neagră (1), //Vopsea neagră, //(rar) Rimei. /- de anilină = substanţă colorantă de culoare neagră, care se formează direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. -« animal ~ cărbune extras din substanţe organice,
3,	Murdărie, jeg, /(Nici) cât ~ sub unghie 3 foarte puţin, (aproape) deloc, s.n., art. nggrul, negru*, neagră I. adi. 1 ■ (despre obiecte, fiinţe) Care nu reflecta lumina, care are culoarea cea mai închisa; de culoarea cărbunelui, a funinginii; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului. /Pâine - = pâine făcuta din faină integrala, Vin ~ = vin de culoare roşu-înehis. Cutie - = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor şi convorbirile echipajului; b) termen care desemnează un sistem a eftruî structuri interna este necunoscută, Principiul cutiei = renunţare la cunoaşterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelaţiile între ieşiri şi intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului faţă de exterior, Ba e albă, ba e ă, se zice despre spusele cuiva care se contrazice, 2. (despre oameni) Care aparţine rasei negride; (p, ext.) cu pielea, pârul, ochii de culoare închisa; oacheş, brunet, //(pop.) Murdar, nespălat, /(biol.) Rasă ~ - una din rasele umane, care se caracterizează prin culoarea foarte închisă a pielii. 3. Lipsit de lumină, întunecos, //(fig.) Trist, mohorât. /Preţ ~ = preţ de speculă; suprapreţ. La - = cu preţ de speculă. A cumpăra (sau a vinde) la ~ = a cumpăra (sau a vinde) clandestin. Post ~ = post sever, fără mâncare şi băutură. 4. (despre oameni) Pământiu, livid la faţă; (fig.) foarte supărat. IA avea (sau a-i fi cuiva) inima ~ = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile ~ = a supăra pe cineva, a-i amărî viaţa.
5.	(fig.) Rău (la inimă), crud. //Cumplit, teribil. /Magie ~ = magie prin care unele persoane pretind că pot săvârşi fapte miraculoase invocând forţe demonice. II. s.m. 1. Bărbat care aparţine rasei negre2 (I.l)-2. (fam.) Persoană folosită (şi plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, anumite lucrări (care cer o calificare superioară), adj., s.m. şi f, pl. nggri,-e. _ negru-de-fum Pulbere din particule fine de carbon utilizată în industria cauciucului, la prepararea vopselelor etc. s.n.
negru-moale/neagră-moale Soi autohton de viţă-de-vie, cu ciorchinii cilindrici şi cu bobul negru-violet.
s.m./s.f.
negruşcă Plantă erbacee meliferă, cu flori albe-albăs-trui şi cu fructe capsule cu numeroase seminţe negre, s.f, g.-d. art. negruştei, pl. negryşte. negruţ,-ă (pop., fam.) Negricios, adj., pl. negruţi,-e-
785
neîmprejmuit
negru-vârtos Soi autohton de viţă-de-vie, cu ciorchinii mărunţi şi cu bobul negru-violaceu, sferic, s.m. negruvodean,-ă (Locuitor) din localitatea Negru-Vodă. adj., s.m., pl. negruvodgni,-e. negruvodeancă Locuitoare din localitatea Negru-Vodă. s.f, g.-d. ari. negruvodgncei, pl. negruvodgnce. negurat,-a (reg.) înnegurat; mohorât, posomorât, trist. adj., pl. neguraţi,-te.
nggură 1. Ceaţă deasă care apare îndeosebi dimineaţa şi seara; negureală. //întuneric, obscuritate. 2. (fig., rar) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, s.f., g.-d. art. negurii, pl. neguri.
negureglă (pop.) Negură, pâclă. s.f, g.-d. art. negurţ: iii, pl. negurgli.
neguriu,-ie (rar) Neguros, adj., pl. negurii, neguros,-oasă 1. Acoperit de negură (1); neguriu. //(fig.) Mohorât, posomorât. 2. (fig.) Imprccis, confuz. adi., pl- neguroşi,-oase.
negus Titlu dat suveranilor Etiopiei, s.m., pl. neguşi. negustor Comerciant (particular). [var. (înv., reg.) neguţător s.m.] s.m., pl. negustori, negustoraş (fam.) Diminutiv al lui negustor, s.m., pl. negustoraşi.
negustoreasă Femeie care se ocupă cu comerţul particular; soţie de negustor; negustoriţă. [var. (înv., reg.) neguţătoreasă í/] s.f, g.-d. art. negustoresei, pl. negus-torgse.
negustoresc,-ească Care se referă la negoţ sau la negustori, adj., pl. negustoreşti, negustoreşte In felul negustorilor, ca un negustor, adv. negustori intr. şi refl. (înv., pop.) A practica meseria de negustor, iltr. A comercializa, a specula, [var. (înv., reg.) neguţători vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; eoni. prez. 3 să negustorească.
negustorie 1. Ocupaţie de negustor; comerţ (particular). 2. Afacere comercială, [var. (înv., reg.) neguţătorie s.£] s.f, art. negustoria, g.-d. art. negustoriei, pl. negustorii, art. negustoriile.
negustorime Breasla, tagma negustorilor, s.f, g.-d. art. negustorim».
negustoriţi (rar) Negustoreasă. s.f.. g.-d. art. negus-toriţei, pl. negustoriţe.
negustoros.-oasă (rar) Priceput în afaceri (comerciale); (p. ext.) cu simţ practic, adj., pl. negustoraşi,-oase. neguţa tr. (înv., pop.) 1. A face negoţ. Hrefl. recipr. (şi fig.) A se târgui, a se tocmi. 2. A cumpăra, vb. I, ind. prez. 3 neguţează. neguţător v. negustor, neguţătoreasă v. negustoreasă. neguţători v. negustori, neguţătorie v. negustorie, neguvernamental,-ă (despre organizaţii, instituţii) Care nu aparţine şi nu reprezintă un guvern, adi.. pl. neguvemamentali,-e.
nehotărâre Lipsă de hotărâre; ezitare, şovăială, s.f, g.-d. art. nehotăr|rii.
nehotărât,-ă 1. Care nu este hotărât; şovăitor, vag, neclar. 2. (gram.) Adjectiv - = adjectiv care însoţeşte un substantiv fâră să califice obiectul denumit de acesta. Pronume ~ - pronume care dă indicaţii imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuieşte. Articol - = articol care indică obiectul denumit de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral - = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de fiinţe. adi:, pl. nehotărâţi,-te.
naică (pop.) 1. Nene. 2. Termen afectiv cu care, la ţară,
o	fată se adresează flăcăului iubit, s.m., art. ngica, g.-d. art. ngichii/lui ngica
nelculegn (pop., rar) Neiculiţă. s.m., voc. neiculgne.
neiculiţă (pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuţă, neicuşor. s.m.
neicuşor (pop.) Neiculiţă. s.m., pl. neicuşori. neicuţă (pop.) Neiculiţă. s.m., art. neicuţă. neidentificabil (ne-i-) Care nu poate fi identificat, adj., pl. neidentificabili,-e.
neidentificat,-ă (ne-i-) Care nu a fost identificat, necunoscut, adj., pl. neidentificaţi,-te. neiertat,-ă Care nu poate fi iertat sau îngăduit. adj.,pl. neiertaţi,-te.
neiertător,-oare Care nu iartă (uşor); aspru, nemilos. adj., pl. neiertătari,-oare.
neimaginabil,-ă Care întrece orice închipuire; extraordinar. adj., pl. neimaginabili,-e. neimitâbil,-ă Inimitabil, adj., pl. neimitabili,-e. neimplicat,-ă Care nu este implicat într-o acţiune, adj., pi neimplicaţi,-te.
neimportant,-ă Lipsit de importanţă (ca mărime, valoare, cantitate), adi., pl- neimportanţi,-te. neimpozabil,-ă Care este scutit de impozit, adj., pl. neimpozabili,-e.
neinflamabil,-ă Care nu se aprinde (uşor), adj., pl. ne-inflamabili,-e.
neinformat,-ă Care nu a primit informaţii; care nu s-a documentat în detaliu, adi., pl- neinformaţi,-te. neinspirat,-ă Care nu este inspirat, adj., pl. neinspiraţi,-te.
neinstruit,-ă 1. Care nu a urmat o formă de învăţământ; care nu posedă cunoştinţe temeinice (în general). 2. Care nu şi-a făcut stagiul militar, adj., pl. neinstruiţi,-te. neintegrabil,-ă Care nu poate fi inclus într-un tot. adj., pl. neintegrabili,-e.
neinteligent,-ă Care nu este inteligent, adj., pl. neinteligenţi,-te.
neinteligibil,-ă Care nu poate fi înţeles, adj., pl. neinteligibili,-e.
neintenţionat,-ă (-ţi-o-) Făcut fară intenţie, adj., pl. neintenţionaţi,-te.
neinteresant,-ă Care nu este demn de interes, de atenţie; banal, adj., pl. neinteresanţi,-te. neintervenţie (-ţi-e) 1. Lipsă de intervenţie. 2. Principiu de drept internaţional, conform căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. s.f, art. neintervenţia, g.-d. art. neintervgnţiei, pl. neintervgnţii, art. neintervenţiile. neintervenţionist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al politicii de neintervenţie, adj., s.m. şi f., pl. neintervenţionişti,-ste. neios,-oasă (înv., reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă. adj., pl. neiaşi,-oase.
neirigat,-ă 1. (despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigaţie. 2. (despre organe, ţesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. adj., pl. neirigaţi,-te. neisan (înv.) Naist, s.m., pl. neisani. neisprăvit,-ă 1. adj. Lăsat neterminat. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are nicio situaţie, niciun rost. adj., s.m. şi f., pl. neisprăviţi,-te.
neistovit,-ă Neobosit; (p. ext.) nesfârşit, inepuizabil. adj., pl. neistoviţi,-te.
neizbândă (înv.) Eşec, nereuşită, s.f., g.-d. art. neizbânzii, pl. neizbânzi. neizbutit,-ă Nereuşit, adj., pl. neizbutiţi,-te. neîmblânzit.-ă (despre animale) Sălbatic; (despre oameni^ aprig, neînduplecat, adj., pl. neîmblânziţi,-te. neîmpăcat,-ă 1. Care nu poate fi împăcat. 2. Neînduplecat, înverşunat, adi., pl• neîmpăcaţi,-te. neîmpădurit,-ă Fără păduri, adj., pl. neîmpăduriţi,-te, neîmplinit,-ă Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. adj., pl. neîmpliniţi,-te.
neîmprejmuit,-ă Care nu este îngrădit; nedelimitat. adj., pl. neîmprejmuiţi,-te.
neîncadrabil
786
neîncadrabil,-ă Care nu este încadrabil. adj., pl. neîncadrabili,-e. _
neîncăpător,-oare în care nu încape mult. adj., pl. neîncăpători,-oare.
neînceput,-! Care nu este (încă) început. /Apă - = apă luată de la izvor dimineaţa, înainte de a nu fi luat alţii în ziua aceea, căreia i se atribuie în descântece puteri miraculoase, adj., pl. neîncepuţi,-te. neîncetat,-ă Fără oprire; necontenit, adj., pl. neîncetaţi,-te. neînchipuit,-ă Care nu se poate închipui; inimaginabil. //(adv.) Extrem de, foarte. IDe ~ = care nu poate fi închipuit; grozav de, extrem de. adj., pl. neînchipuiţi,-te. neîncredere Lipsă de încredere; îndoială, s.f, g.-d. ari. neîncrederii.
neîncrezător,-oare Care nu se încrede (uşor); bănuitor. adj., pl. neîncrezători,-oare. neîndemânare Lipsă de îndemânare; stângăcie, s.f, g.-d. ar!, neîndemânfirii.
neîndemânatic,-ă Care nu are îndemânare; nepriceput, stângaci, adj.. pl. neîndemânatici,-ce. neîndemână (înv.) Situaţie grea. s.f. neîndestulător,-oare Care nu este suficient, care nu îndestulează, adj., pl. neîndestulători,-oare. neîndoielnic,-ă Care nu provoacă îndoială; indiscutabil, incontestabil, adj., pl. neîndoielnici,-ce. neîndoios,-oasă Hotărât, cert. adj., pl. neîndoioşi.-oase. neînduplecare Hotărâre, fermitate; (p. ext.) cruzime. s.f., g.-d. art. neînduplecării.
neînduplecat,-ă Care nu poate fi înduplecat; ferm; (p. ext.) crud, necruţător, adj., pl. neînduplecaţi,-te. neîndurare Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, s.f, g.-d. ari. neîndurării.
neîndurat,-ă Lipsit de îndurare. IDe ~ = insuportabil. adj., pl. neînduraţi,-te.
neîndurător,-oare Care nu iartă; nemilos, neîndurător. adj., pl. neîndurătari.-oare.
neînfrânat,-ă Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite, adj., pl. neînfrânaţi.-te. neînfrânt,-ă Care nu poate fi înfrânt (uşor), adj., pl. neînfrânţi,-te.
neînfricare Lipsă de teamă; curaj, îndrăzneală, s.f., g.-d. art. neînfricării.
neînfricat,-ă Curajos, viteaz, neînfricoşat, adj., pl. neînfricaţi,-te.
neînfricoşat,-ă Neînfricat, adj., pl. neînfricaţi,-te. neîngăduitor,-oare (-du-i-) Care nu iartă uşor. adj., pl. neîngăduitori,-oare.
neîngrădit,-ă Care nu este îngrădit; (fig.) nelimitat. adj., pl. neîngrădiţi,-te.
neîngriji tr. (înv.) A neglija, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. neîngrijesc, imperf. 3 sg. neîngrijea; conj. prez. 3 să neîngrijească.
neîngrijire 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de atenţie; neglijenţă, s.f, g.-d. art. neîngrijirii. neîngrijit,-ă 1. Care nu este îngrijit; dezordonat, neglijent. 2. Lăsat în paragină; neglijat. adj.,pl. neîngrijiţi,-te. neînsemnat,-ă Lipsit de însemnătate; neimportant. adj., pl. neînsemnaţi,-te.
neînsufleţit,-ă Lipsit de viaţă; mort. adj., pl. neînsufleţiţi,-te.
neîntârziat,-ă (-zi-at) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, adj., pl. neîntârziaţi,-te. neîntemeiat,-ă Lipsit de temei; nejustificat, adj., pl. neîntemeiaţi,-te.
neîntinat,-ă Care şi-a păstrat puritatea, curăţenia
morală, adj., pl. neîntinaţi,-te.
neîntgrs.-oarsă Care nu s-a întors sau n-a fost întors,
schimbat în altă poziţie. IA dormi ~ = a dormi adânc.
A se duce pe drum ~ (sau pe cale ~ă) = a muri. adj., pl.
neîntQrşi,-oarse.
neîntrebuinţat,-ă (-bu-in-) Care nu a fost întrebuinţat; nefolosit, neuzat. adj., pl. neîntrebuinţaţi,-te.	’
neîntrecut,-ă Care nu este sau nu poate fi întrecut; (p. ext.) grozav, excepţional, adj., pl. neîntrecuţi,-te. neîntrerupt,-ă Fără întrerupere, necontenit, adj., pl, neîntrerupţi,-te.
neînţelegător,-oare Care refuză să înţeleagă, să accepte ceva. adj., pl. neînţelegători,-oare. neînţelegere Lipsă de înţelegere; dezacord, conflict; confuzie, s.f, g.-d. art. neînţelegerii, pl. neînţelegeri, neînţeles,-easă Care nu este sau nu poate fi înţeles; tainic, misterios, adj., pl. neînţeleşi,-se. neînvins,-ă Care nu este sau nu poate fi învins; invincibil. adj., pl. neînvinşi,-se.
nejust,-ă Care nu este conform cu adevărul, cu echitatea. adj., pl. nejuşti,-ste.
nejustificabil,-ă Care nu poate fi justificat, adj., pl. nejustificabiii,-e.
nejustificat,-ă Care nu este justificat, adj., pl. nejustificaţi,-te.
nelalocul lui (ei, său etc.) (Care este, se afirmă etc.) în mod nepotrivit, altfel decât normal, loc. adj. nelămurire Fapt nelămurit, neclar, s.f, g.-d. art. nelămuririi, pl. nelămuriri.
nelămurit,-ă 1. Care nu se poate distinge precis; nedesluşit, vag. 2. Greu de explicat; neînţeles, adj., pl. nelămuriţi,-te.
nelegal,-ă Care nu este prevăzut de lege. adj., pl. nelegali,-e.
nelegitim,-ă (despre copii) Născut în afara căsătoriei. adj., pl. nelegitimi,-e.
nelegitimitate Ceea ce nu este legitim; ilegitimitate. s.f, g.-d. art. nelegimităţii.
nelegiuire Fărădelege; infamie, crimă, s.f, g.-d. art. nelegiuirii, pl. nelegiuiri.
nelegiuit,-ă Care comite nelegiuiri; (despre acţiuni, atitudini) care reprezintă o nelegiuire, adj., pl. nelegiuiţi,-te.
nelimitat,-ă Care nu are limite; nemăsurat, imens, adj., pl. nelimitaţi,-te.
nelinişte Agitaţie, frământare, nestâmpăr; tulburare, teamă, panică (nelămurită). //Mişcare, acţiune continuă. s.f., g.-d. art. neliniştii, pl. nelinişti, nelinişti refl. şi tr. A-şi pierde sau a face să-şi piardă liniştea sufletească; a (se) frământa, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. neliniştesc, imperf. 3 sg. neliniştea; conj. prez. 3 să neliniştească
neliniştitor,-oare Care nelinişteşte; îngrijorător, adj., pi neliniştitori,-oare.
nelipit,-ă Care nu a fost lipit cu sau de ceva. adj., pl-nelipiţi,-te.
nelipsit,-ă Care este întotdeauna prezent, care nu lipseşte niciodată, adj., pl. nelipsiţi,-te. neioaial,-ă v. neloial.	’
nelocuibil,-ă Care nu este bun pentru locuit, adj., pl-nelocuibili,-e.
neloial,-ă Nesincer, necinstit, [var. neloaial,-ă adj.] adj., pl. neloiali,-e.
nelucrare (înv.) Inactivitate, s.f, g.-d. art. nelucrării, nelucrat,-ă (despre materiale brute) Care nu a fost prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice, adj., pl. nelucraţi,-te. nelumea (în Ioc., fam.) Ca ~ = care este cum nu trebuie. Ioc. adj.-, loc. adv.
neluminat,-ă (şi fig.) Lipsit de lumină, adj., pl. neluminaţi,-te.
nemachiat,-ă (-chi-at) Care nu este machiat; nefardat. adj., pl. nemachiaţi,-te.
nemaiauzit,-ă (-mai-a-u-) Care nu s-a mai auzit până acum; nemaipomenit, adj., pl. nemaiauziţi,-te.
787
nemulţumire
nemaicunoscut,-á Care nu a mai fost cunoscut de nimeni, niciodată; (p. ext.) extraordinar, adj., pl. nemaicunoscuţi,-te.
nemaiîntâlnit,-ă (-mai-în-) Nemaiauzit, nemaicunoscut; (p. ext.) extraordinar, adj., pl. nemaiîntâlniţi,-te. nemaipomenit,-ă Nemaiauzit; (p. ext.) formidabil, extraordinar, adj., pl. nemaipomeniţi,-te. nemaivăzut,-! Care nu s-a mai văzut vreodată; (p. ext.) extraordinar, adj., pl. nemaivăzuţi.-te. nemargine (rar) Nemărginire, s.f, g.-d. art. nemar-ginii, pl. nemargini.	,
nematelrrünt (zool., la pl.) încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărţiţi în segmente; (la sg.) vierme din această încrengătură, s.m., pl. nematelmmţi. nematocist (zool.) Organ urzicător la celenterate. s.n., pl. nematociste.
nematod (la pl.) Clasă de viermi cilindrici din încrengătura nematelminţilor, cu corpul lung şi subţire; (la sg.) vierme din această clasă, s.m., pl. nematozi. nemărginire Caracterul a ceea ce este nemărginit; infinit; întindere fără margini, nemargine; (p. ext.) timp nelimitat, s.f., ş.-d. art. nemărginirii, pl. nemărginiri, nemărginit,-a Care nu are margini; nelimitat, infinit. adj., pl. nemărginiţi,-te.
nemărturisit,-ă Care nu este spus deschis; nedeclarat. adj., pl. nemărturisiţi,-te.
nemăsurat,-ă 1. Care nu poate fi măsurat sau calculat; (p. ext.) imens, enorm. 2. (rar, despre oameni) Lipsit de cumpătare, stăpânire în comportare; impulsiv, adj., pl. nemăsuraţi,-te.
nemâncare Faptul de a nu mânca; (p. ext.) foame, s.f, g.-d. art. nemâncării.
nemâncat,-ă Flămând, adj., pl. nemâncaţi,-te. nemâncate (în loc.) Pe ~ = înainte de a fi mâncat; pe stomacul gol. loc. adj.; loc. adv. nemângâiat,-ă Care nu-şi poate găsi mângâiere, consolare în urma unei pierderi suferite, a unei dureri etc.; neconsolat; nenorocit, adj., pl. nemângâiaţi,-te. nemgice (-me-i-) (în sintagma) Jocuri - = întreceri atletice, lupte etc. care se desfăşurau în cadrul sărbătorii greceşti ce avea loc din doi în doi ani în cinstea lui Zeus. adj. pl.
nemeii v. nimeri. nemeiît,-ă v. nimerit.
nemernic,-ă 1. (Om) ticălos, mârşav; nevrednic. 2. (pop.) (Om) vrednic de milă; sărman. 3. (înv.) (Om) străin, pribeag, pripăşit, adj., s.m. şi f., pl. nemernici,-ce. nemernici (înv., reg.) 1. intr. A pribegi, a rătăci. 2. tr. (rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nememicesc, imperf. 3 sg. nemernicea; conj. prez. 3 să nememicească. nemernicie 1. Faptă nedemnă; ticăloşie, infamie. 2. (pop.) Starea celui nemernic; mizerie, s.f, art. nemernicia, g.-d. art. nemerniciei, pl. nemernicii, art. nemerniciile.
nemeş,-ă (în Evul Mediu) 1. Denumire dată, în Moldova, stăpânilor de pământ fară titluri nobiliare. 2. Denumire dată, în Transilvania, nobililor mici şi mijlocii; (p. ext.) denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. s.m., pl. nemeşi; s.f. g.-d. art. nemeşei, pl. ngmeşe. nemeşesc,-ească (rar) Caracteristic nemeşilor; (p. ext.) nobil, adj., pl. nemeşeşti. nemeşie 1. Calitate de nemeş. 2. (rar, colectiv) Totalitatea nemeşilor, s.f, art. nemeşia, g.-d. art. nemeşiei. nemeşime Totalitatea nemeşilor, s.f, g.-d. art. neme-Şimii.
nemet (înv., colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; mde. s.n., pl. nemeturi, nemetul (chim .) Metaloid, s.n., pl. nemetale. nemica1 v. nimic2.
nemica2 v. nimic3. nemică1 v. nimic2. nemică2 v. nimic3.
nemijlocire Faptul de a fi nemijlocit, s.f, g.-d. art. nemijlodrii.
nemijlocit,-ă (care se face) Fără mijlocirea cuiva; direct, adj., pl. nemijlociţi,-te.
nemilă (rar) Cruzime, lipsă de milă; (p. ext.) duritate, asprime, s.f, g.-d. art. nemilei. nemilos,-oasă Fără milă; neîndurător, aspru, //(fig., despre boli) Incurabil, adj., pl. nemiloşi,-oase. nemilostiv,-ă Nemilos, adj., pl. nemilostivi,-e. nemiluit,-ă (rar) l. Care se află în cantitate mare, mult. 2. Fără milă; (p. ext.) înverşunat, îndârjit, adj., pl. nemiluiţi,-te.
nemiluita (în loc.) Cu ~ - în cantitate mare, din belşug; fară măsură, loc. adv.
nemişcare Starea a ceea ce nu mişcă; neclintire; linişte; lipsă de acţiune, de activitate; pasivitate, inerţie. s.f.. g.-d. art. nemişcării.
nemişcat,-ă Care nu se mişcă; neclintit, imobil; rigid, încremenit, adj., pl. nemişcaţi,-te. nemişcător,-oare Nemişcat /Avere ~, bun - etc. = avere imobilă, bun imobil etc. adj., pl. nemişcători,-oare. nemite (pop.) Cu atât mai puţin; darămite, adv. nemotivat,-ă Care nu are sau nu-şi găseşte motivare. adj., pi nemotivaţi,-te.
nemţean,-ă (Locuitor) din judeţul Neamţ, adj., s.m., pl. nemţeni,-e.
nemţeancă Locuitoare din judeţul Neamţ, s.f., g.-d. art. nemţencei, pl. nemţence.
nemţeasca (reg.) Numele unui dans popular, s.f. art., neart. nemţească, g.-d. art. nemţeştii, nemţească (rar) Limba germană, s.f. nemţesc,-ească l. Care aparţine germanilor, referitor la poporul german, /(glumeţ) Cald - = frig. 2. (despre îmbrăcăminte) Făcut după moda occidentală; (pop.) orăşenesc, adj., pl. nemţeşti.
nemţeşte l. Ca nemţii, în felul nemţilor; în limba germană. 2. (despre îmbrăcăminte) După moda occidentală; (pop.) orăşenesc, adv.
nemţi rejl. (rar) 1. A se asimila cu populaţia de limbă
germană; a adopta modul de viaţă ai germanilor;
(p. ext.) a se occidentaliza. 2. A se îmbrăca orăşeneşte.
vb. IV, ind. prez. 3 sg. se nemţeşte, imperf. 3 sg. se
nemţea; conj. prez. 3 să se nemţească.
nemţie (reg.) 1. Limba germană. 2. (rar) Nemţime. s.f,
art. nemţia, g.-d. art. nemţiei.
nemţime (rar; colectiv) Totalitatea nemţilor; nemţie
(2). s.f, g.-d. art. nemţimii.
nemţişor Nume dat unor specii de plante din familia ranunculaceelor cu flori albastre-mov prevăzute cu pinten; plantă care aparţine uneia dintre aceste specii, s.m., pl. nemţişori.
nemţişor-de-câmp Plantă erbacee cu flori albastre, roz sau albe. s.m., pl. nemţişari-de-c|mp. nemţoaică Locuitoare din Germania; germană, s.f, g.-d. art. nemţoaicei, pl. nemţoaice. nemţofM,-ă (fam.) Germanofil, [var. neamţofil,-ă adj., s.m. şi fî adj., s.m. şi f, pl. nemţofili,-e. nemţoicuţă 1. (fam.) Diminutiv al lui nemţoaică. 2. (bot., reg.) Condurul-doamnei. s.f, g.-d. art. nem-ţoicuţei, pl. nemţoicuţe.
nemulţumi tr. A produce cuiva nemulţumire; a supăra, a indispune, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nemulţumesc, imperf. 3 sg. nemulţumea; conj. prez. 3 să nemulţumească.
nemulţumire Faptul de a ti nemulţumit; supărare; neajuns, neplăcere, s.f, g.-d. art. nemulţumirii, pl. nemulţumiri.
nemulţumit
788
nemulţumit,-ă Care nu este mulţumit; supărat. //Care exprimă nemulţumire, adj., pl. nemulţumiţi,-te. nemulţumitor,-oare Nerecunoscător; nemulţumit. adj., pl. nemulţumit£>ri,-Oâre.
nemuri tr. (rar) A face să devină nemuritor (slăvind, cântând); a imortaliza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nemurgsc, imperf. 3 sg. nemurea; conj. prez. 3 să nemurească.
nemurire 1. Faptul de a trăi veşnic, de a fi nemuritor, //(în limbajul bisericesc) Viaţă veşnică, /(fam.) La~ = a) veşnic, ftră sfârşit; b) extrem de tare, de mult. 2. Glorie veşnică. !A trece la ~ = a nemuri, a imortaliza. s.f, g.-d. art. nemuririi.
nemuritor,-oare I. adj., s.m. şi f. (în unele concepţii religioase şi în basme) (Fiinţă, suflet) care nu moare niciodată. II. adj. Care trăieşte veşnic în amintirea oamenilor; nepieritor. III. s.m. Zeu, Dumnezeu, adj., s.m. şi f, pl. nemuritfiri,-oare.
nenatural,-ă Care nu este natural; nefiresc, artificial. adj., pl. nenaturali,-e.
nenavigabil,-ă (despre ape) Care nu permite navigaţia. adj., pl. nenavigabili,-e.
nene 1. (pop., fam.) Termen de respect cu care se adresează cineva unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică; (reg.) termen de respect folosit de nepoţi pentru a vorbi despre unchi. 2. (fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. Termen utilizat într-o povestire sau conversaţie şi care, fară a fi adresat unei persoane anume, exprimă satisfacţie, mirare etc. s.m., art. nenea, g.-d. art. lui nenea.
neneacă (reg.) Mamă. s.f, g.-d. art. neneacăi/ neneachii.
nenecuţă (reg.) Diminutiv al lui neneacă. s.f, g.-d. art. nenecuţei.
nenic (pop.) Diminutiv al lui nene; nenişor. s.m., voc. neart. nenică, art. nenicule, nenişor (pop.) Nenic. s.m., pl. nenişori. nenormat,-ă Care nu se efectuează după norme. adj.. pl. nenormaţu-te.
nenoroc Lipsă de noroc; ghinion, neşansă; insucces, s.n. nenoroci tr. şi refl. A face pe cineva să fie sau a fi nenorocit; a(-şi) pricinui un mare rău; a(-şi) distruge viaţa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 să nenorocească, nenorocire, 1. Starea celui nenorocit; durere mare, nefericire. 2. întâmplare cu urmări foarte grave; (p. ext.) dezastru. /Din - = din păcate, s.f, g.-d. art. nenorocirii, pl. nenorociri.
nenorocit,-ă I. adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care se găseşte într-o situaţie vrednică de plâns; (om) nefericit.
2.	(Om) ticălos, de nimic. II. adj. I. (despre situaţii) Care inspiră multă tristeţe; dureros, jalnic; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. 2. Care aduce nenorocire; dezastruos, nefast, tragic, adj., s.m. şi f, pl. nenorociţi,-te. nenorocos.-oasă 1. Fără noroc, fâră succes; ghinionist. 2. Care aduce nenorocire, adj., pl. nenorocQşi,-oase. nenufar (bot., livr.) Nufăr, s.n., pl. nenufari, nenumărat,-ă Fără număr, imens, adj., pl. nenumăraţi,-te.
neo- (ne-o) Element de compunere care înseamnă „nou”, „recent”.
neoanacreontic,-ă (ne-o-a-) Care se inspiră din poezia cultivată de imitatorii lui Anacreon; care aparţine acestei poezii, adj., pl. neoanacreantici,-ce. neoantrop (ne-o-an-) Tip uman fosil; homo sapiens. s.m., pl. neoantrapi.
neoartroză (ne-o-) (med.) Articulaţie nou creată între două extremităţi osoase aflate în raporturi anatomice anormale, s.f., g.-d. art. neoartrfizei, pl. neoartreze.
neobaroc1 (ne-o-) Curent şi stil artistic de la începutul sec. al XIX-lea care încearcă să reînvie barocul, s.n. neobaroc2,-ă (ne-o-) Care aparţine neobarocului1. adj., pl. neobaraci,-ce.
neobedient,-ă (ne-o-, -di-ent) Care nu este ascultător, supus, adj., pl. neobedienţi,-te. neobişnuinţă (ne-o-) Lipsă de obişnuinţă, s.f, g.-d. art. neobişnuitei.
neobişnuit,-ă (ne-o-) Care are un caracter aparte; ciudat, bizar, adj., pl. neobişnuiţi,-te. neobligatoriu,-ie (ne-o-) Care nu trebuie urmat întocmai, adj., pl. neobligatsrii. neobliterat,-ă (ne-o-) (despre mărci poştale) Neştampilat. adj., pl. neobliterate.
neoboseaiă (ne-o-) Hărnicie (deosebită), s.f, g.-d. art. neoboselii.
neobosit,-ă i. Care nu simte oboseaia; activ, harnic.
2.	(despre activităţi) Care nu se întrerupe; continuu, //(adv.) Neîncetat, adj., pl. neobosiţi,-te. neobrăzare (ne-o-) Lipsă de cuviinţă; vorbă, faptă obraznică, s.f, g.-d. art. neobrăzării.
neobrăzat,-ă (ne-o-) Neruşinat, impertinent, obraznic. adj., pl. neobrăzaţi,-te.
neobservat,-ă (ne-ob-) Care nu este observat, văzut; (fig.) care nu este remarcat, preţuit, adj., pl. neobservaţi,-te. neocapitaNsm (ne-o-) Stadiu al capitalismului în care statul are o intervenţie mărită în economie, s.n. neocapitalist,-ă (ne-o-) (Adept) al neocapitalismului. adj., s.m. şi f, pl. neocapitalişti,-ste. neocatharsis (ne-o-ca-tar-sis) (med.) Metodă psihanalitică, prin care se provoacă rememorarea întâmplărilor din copilăria pacientului, în scopul descărcării unor tensiuni, s.n.
neocatQlic,-ă (ne-o-) (Adept) al neocatolicismului. adj., s.m. şi f, pl. neocatolici,-ce. neocatolicism (ne-o-) Doctrină care încearcă să adapteze principiile catolicismului la problemele vieţii contemporane, s.n.
neoclasic,-ă (ne-o-) Referitor la neoclasicism, adj., pl. neoclasici,-ce.
neoclasicism (ne-o-) Curent în artă, literatură şi arhitectură apărut în sec. al XVIII-lea, care are ca model clasicismul antic. s.n.
neocolonialism (ne-o-, -ni-a-) Formă nouă de colonialism care are în vedere subordonarea economică a fostelor colonii devenite state independente, s.n. neocoloniaMst,-ă (ne-o-, -ni-a-) (Adept) al neocolo-nialismului. ad/., s.m. şi f., pl. neocolonialişti,-ste. neocomunjsm (ne-o-) Curent politic care încearcă să reînvie ideologia şi practicile comuniste, s.n.	.
neocomunist,-ă (ne-o-) (Adept) al neocomunismului. adj., s.m. şi f, pl. neocomunişti,-ste. neocQrtex (ne-o-) (anat.) Porţiune din creier care, fîlo-genetic, este mai recentă şi constituie la om cea mai mare parte a scoarţei cerebrale, s.n., pl. neocartexuri. neocrjtic,-ă (ne-o-) Neocriticist. adj., s.m. şi f, pl. neo-critici.-ce.
neocriticism (ne-o-) Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor ştiinţifice modeme, s.n.	.
neocriticist,-ă (ne-o-) (Adept) al neocriticismului; neocritic. adj., s.m. şi f., pl. neocriticişti,-ste. neocupat,-ă (ne-o-) 1. (despre teritorii) Care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (despre bunuri mobile şi imobile) Care nu este deţinut temporar de cineva; (despre posturi) care nu este încă luat în primire.
3.	(despre persoane) Care nu are (mult) de lucru; liber.
adj., pl. neocupaţi,-te,	_
neodarwinism (ne-o-) Teorie de tradiţie darwinistfi conform căreia evoluţia este un proces gradat care are
789
neonatalogie
loc în condiţiile mutaţiilor genetice şi ale selecţiei naturale. s.n.
neodarwinistj-ă (ne-o-) (Adept) al neodarwinismului. adj., s.m. şi f., pl. neodarwinişti,-ste. neodihnit,-ă (ne-o-) Care nu se odihneşte, nu stă (niciodată); neobosit; (înv.) neliniştit, agitat, adj., pl. neodihniţi,-te.
neodim (ne-o-) (chim.) Metal din grupa lantanidelor. s.n. neoecologie (ne-o-) Ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente, s.f, art. neoecologia, g.-d. art. neoecologiei.
neofaiină (ne-o-) Amestec de benzen cu benzină uşoară, întrebuinţat la curăţirea materialelor textile, a parchetului etc. s.f., g.-d. art. neofahnei. neofasdsm (ne-o-) Mişcare politică de extremă dreaptă, care preia elemente ale doctrinei fasciste adaptân-du-se la noile condiţii, s.n.
neofascist,-ă (ne-o-) (Adept) al neofascismului. adj., s.m. şi f, pl. neofascişti,-ste.
neoficial,-ă (ne-o-, -ci-al) Care nu este oficial, care are un caracter particular, adj., pl. neoficiali,-e. neofit,-ă (ne-o-) Persoană convertită de curând la o nouă religie; (p. ext.) persoană care a aderat de curând la o cauză, la o grupare etc. (şi încă neiniţiată deplin), s.m., pl. neofiţi; s.f, g.-d. art. neofitei, pl. neofite, neofobie (ne-o-) Fobie faţă de ceea ce este nou. s.f, art. neofobia, g.-d. art. neofobiei, neoformaţie (ne-o-, -ţi-e) (med.) Tumoare malignă. [var. neoformaţiime s.f] s.f, art. neoformaţia, g.-d. art. neoformaţiei, pl. neoformaţii. art. neoformaţiile. neoformaţiune v. neoformaţie. neofreudism (ne-o-froi-) Denumire generică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930, care au în vedere rolul factorilor sociali şi culturali în apariţia nevrozelor; neopsihanaliză. s.n. neogsn1 (ne-o-) A doua perioadă a neozoicului, caracterizată prin apariţia unor specii de plante şi animale care trăiesc şi astăzi, s.n.
neoggn2,-ă (ne-o-) Referitor la neogen1. adj.. pl. neogsni,-e.
neogoit,-ă (ne-o-) (pop.) Nemângâiat, adj., pl. neogoiţi,-te. neogetic1 (ne-o-) Stil în arhitectură şi artă care prelucrează formal elemente decorative ale goticului, s.n. neogstic2,-ă (ne-o-) Referitor la neogotic1, adj., pl. neogotici,-ce.
neogramatic,-ă (ne-o-) I. adi. (în sintagma) Şcoala ~ sau curentul ~ = curent lingvistic care susţine principiul regularităţii schimbărilor fonetice şi promovează studiul limbilor modeme. II. s.m. Adept al curentului neogramatic. adj., s.m., pl. neogramatici,-ce. neogreacă (ne-o-) Limba greacă începând din sec. al XVI-lea până în zilele noastre; greaca modernă, s.f. neogrec,-eacă (ne-o-) Referitor la Grecia modernă, la poporul grec modem sau la limba neogreacă; neogrecesc. adj., pl. neogreci,-ce.
neogrecesc,-ească (ne-o-) Neogrec, adj., pl. neogreceşti.
neohegeiian,-ă (ne-o-, -ghe-li-an) (Adept) al neo-negelianismului. adj., s.m. şi f, pl. neohegelieni,-e. neohegeliamsm (ne-o-, -ghe-li-a-) Curent folosofic contemporan, care dezvoltă studiul filosofiei lui Hegel. s.n. neoimpresionism (ne-o-, -si-o-) Direcţie modernistă *n pictură, care foloseşte culorile complementare şi procedeul contrastului simultan pentru obţinerea unei forme distincte, s.n.
neoimpresionist,-ă (ne-o-, -si-o-) (Adept) al neoim-Presionismului. adj., s.m. şi /.', pl. neoimpresionişti,-ste. neojunimism (ne-o-) Şcoală estetică apărută în perioada dintre cele două războaie mondiale, bazată pe principiile junimismului, s.n
neojunimist,-ă (ne-o-) (Adept) al neojunimismului. adj., s.m. şi f, pl. neojunimişti,-ste. neokantian,-ă (ne-o-, -ti-an) (Adept) al neokantianismului. adj., s.m. şi f, pl. neokantieni,-e. neokantianism (ne-o-, -ti-a-) Curent de la sfârşitul sec. al XIX-lea, care reia teze din filosofia lui Kant. s.n. neolatin,-ă (ne-o-) (despre limbi) Care continuă limba latină; (despre popoare) care descinde din romani, adj., pl. neolatini,-e.
neoliberal,-ă (ne-o-) (Adept) al neoliberalismului. adj., s.m. şi f, pl. neoliberali,-e. neoliberalism (ne-o-) Curent în economia politică actuală care susţine intervenţia limitată a statului în economie în vederea stabilirii cadrului juridic adecvat, s.n. neolimpic,-ă (ne-o-) (despre sporturi) Care nu este inclus în programul olimpic, adj., pl. neolimpici,-ce. neolingvist,-ă (ne-o-) (Adept) al neolingvisticii. adj., s.m. şi f, pl. neolingvişti,-ste. neolingvistică (ne-o-) Curent lingvistic caracterizat prin negarea legilor lingvistice şi prin importanţa acordată împrumuturilor, s.f., g.-d. art. neolingvisticii. neolitic1 (ne-o-) Perioadă din istoria omenirii situată între mezolitic şi epoca metalelor, s.n. neolitic2,-ă (ne-o-) Referitor la neolitic1, adj., pl. neolitici,-ce.
neolog (ne-o-) (rar) Adept al introducerii şi folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. s.m., pl. neolfigi. neologic,-ă (ne-o-) (despre cuvinte) Care constituie o formaţie lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic, adj., pl. neolagici,-ce. neologism (ne-o-) Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau format recent într-o limbă prin mijloace proprii, s.n., pl. neologisme, neologist (ne-o-) (înv.) Neolog. s.m., pl. neologişti, neologistic,-ă (ne-o-) Neologic, adj., pl. neologistici,-ce. nefim Persoană lipsită de însuşirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ICa ~ii = altfel decât este normal. A face pe cineva (din om) - = a distruge pe cineva din punct de vedere fizic sau psihic, s.m., pl. neoameni.
neomalthusian (ne-o-, -si-an) (Adept) al neomalthu-sianismului; neomalthusianist. adj., s.m. şi f., pl. neomalthusieni,-e.
neomalthusianism (ne-o-, -si-a-) Teorie care reia concepţia lui Mafthus, conform căreia populaţia globului creşte mult mai repede decât mijloacele de subzistenţă, s.n.
neomalthusianist,-ă (ne-o-, -si-a-) (rar) Neomalthusian. adj., s.m. şi f., pl. neomalthusianişti,-ste. neomenesc,-ească (ne-o-) Lipsit de omenie; inuman, sălbatic, adj., pl. neomeneşti.
neomeneşte (ne-o-) în mod neomenesc; cu cruzime, adv. neomenie (ne-o-) Lipsă de omenie; sălbăticie, cruzime; faptă de om neomenos. s.f, art. neomenia, g.-d. art. neomeniei, pl. neomenii, art. neomeniile, neomenit,-ă (ne-o-) (înv.) Neomenos. adj., pl. neomeniţi,-te.
neomenos,-oasă (ne-o-) Lipsit de omenie; nemilos, crud, rău; neomenit, adj., pl. neomenoşi,-oase. neomicmă (ne-o-) Medicament care acţionează mai ales asupra stafilococilor patogeni, s.f, g.-d. art. neomicinei.
neon Gaz nobil, fără culoare şi ftră miros, cu care se umplu unele lămpi electrice, s.n. neonatal,-ă (ne-o-) Referitor la nou-născuţi. adj., pl. neonatali,-e.
neonatalog (ne-o-) Medic specialist în neonatalogie. s.m.,pl. neonatalogi.
neonatalogie (ne-o-) Disciplină medicală care studiază nou-născuţii. s.f, art. neonatalogia, g.-d. art. neonatalogiei.
neonazism
790
neonazism (ne-o-) Curent politic care încearcă să reînvie nazismul, s.n.
neonazist,-ă (ne-o-) (Adept) al neonazismului. adj., s.m. şi f., pl. neonazişti,-ste.
neoperabil,-ă (ne-o-) Care nu poate fi operat, adj., pl. neoperabili,-e.
neoplasm (ne-o-) (med.) Formă de cancer caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate, ca recidivă după o intervenţie chirurgicală; (p. ext.) cancer, s.n., pl. neoplasme.
neoplatonic,-ă (ne-o-) (Adept) al neoplatonismului; neoplatonician, adj., s.m. şi f . pl. neoplatonici,-ce. neoplatonician,-ă (ne-o-, -ci-an) Neoplatonic, adj., s.m. şi f, pl. neoplatonicieni,-e. neoplatonism (ne-o-) Doctrină filosofică din sec. 1II-VI ai cărei reprezentanţi încearcă să concilieze filosofia lui Platón cu concepţiile mistico-religioase din Orient, s.n. neoplazie,-ă (ne-o-) (med.) Referitor la neoplazie. adj.,pl. neoplazici,-ce.
neoplazie (ne-o-) (med.) Proces patologic de formare a unui ţesut nou, tumorai; cancer, s.f, art. neoplazia, g.-d. art. neoplaziei, pl. neoplazii, art. neoplaziile. neoportun,-ă (ne-o-) Nepotrivit, inoportun, adj., pl. neoportuni,-e.
neopozabil,-ă (ne-o-) (despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat faţă de alte persoane şi în alte cazuri decât în cele prevăzute de lege. adj., pl. neopozabili,-e. neopozitivism (ne-o-) Curent filosofic contemporan care acordă o mare importanţă cunoaşterii raţionale şi logicii, s.n.
neopozitivist,-ă (ne-o-) (Adept) al neopozitivismului. adj., s.m. şi f., pl. neopozitivişti,-ste. neopren (ne-o-) Cauciuc sintetic, s.n. neopsihanaliză (ne-o-) (psih.) Neofreudism. s.f, g.-d. art. neopsihanalizei.
neorânduială (ne-o-) 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine; (p. ext.) agitaţie, revoltă. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj. Un ~ = dezordonat, s.f., g.-d. art. neorânduielii, pl. neorânduieli. neorânduit,-ă (ne-o-) Care nu este organizat, ordonat. adj., pl. neorânduiţi,-te.
nesrdine (ne-or-) (rar) Dezordine, neorânduială, s.f, g.-d. art. neordinii.
neorealism (ne-o-re-a-) 1. Curent filosofic contemporan care identifică conştiinţa cu existenţa, redusă la un complex de senzaţii independente. 2. Curent în literatura şi arta italiană (mai ales în cinematografie), care se manifestă prin tendinţa de apropiere de viaţa oamenilor obişnuiţi, de faptul real, banal. s.n. neorealist,-ă (ne-o-) (Adept) al neorealismului, adj., s.m. şi f, pl. neorealişti,-ste.
neorganic,-ă (ne-o-) (biol., chim.) Anorganic, adj., pl. neorganici,-ce.
neorganizat,-ă (ne-o-) Care nu este organizat (în prealabil); spontan; dezorganizat, adj., pl. neorganizaţi,-te. neorientat,-ă (ne-o-ri-en-) Care nu ştie în ce direcţie trebuie să se îndrepte; dezorientat; (p. ext.) neinformat, nelămurit, adj., pl. neorientaţi,-te. neoromantic,-ă (ne-o-) (Adept) al neoromantismului. adj., s.m. şi f, pl. neoromantici,-ce. neoromantism (ne-o-) Curent în literatura modernă şi contemporană, apărut ca o reacţie de tip romantic împotriva naturalismului, s.n.
neosalvarsan (ne-o-) Medicament sub formă de pulbere de culoare galben-deschis, solubilă în apă, folosit în tratamentul sifilisului, s.n.
neosândit,-ă (ne-o-) (pop.) Care nu este pedepsit, adj., pl. neosândiţi,-te.
neosificat,-ă (ne-o-) Care nu s-a întărit ca un os. adj., pl. neosificaţi,-te.
neostenit,-ă (ne-os-) 1. Care este în continuă activitate, mişcare; neobosit, perseverent. 2. Care nu slăbeşte nicio clipă; susţinut, adj., pl. neosteniţi,-te. neostoit,-ă (ne-os-) (pop.) Neastâmpărat, nedomolit; neîntrerupt, continuu, adj., pl. neostoiţi,-te. neotectonic,-ă (ne-o-) Relativ la neotectonică. adj., pl. neotectonici,-ce.
neotectonică (ne-o-) Parte a geologiei care studiază mişcările mai recente de deformare a scoarţei terestre. s.f, g.-d. art. neotectonicii.
neoteme (ne-o-) Capacitatea unui organism de a atinge maturitatea sexuală înainte de dezvoltarea lui completă. s.f, art. neotenia, g.-d. art. neotemei. neotomism (ne-o-) Doctrină filosofică modernă care reînvie sistemul lui Toma d’Aquino, urmărind concilierea ştiinţei cu religia, s.n. neotoniist,-ă (ne-o-) (Adept) al neotomismului, adj., s.m. şi f, pl. neotomişti,-ste.
neoţetit (ne-o-) (despre vinuri) Care nu s-a transformat în oţet. adj.. pl. neoţetite.
neoxidabil (ne-o-) Inoxidabil, adj., pl. neoxidabili,-e. neoxidat,-ă (ne-o-) (despre metale) Care nu este oxidat, adj., pl. neoxidaţi,-te.
neoxigenat,-ă (ne-o-) (despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratarea cu apă oxigenată; nevopsit; (despre persoane) cu părul blond natural. adj.,pl. neoxi-genaţi,-te.
neozeelandez,-ă (ne-o-) (Locuitor) din Noua Zee-
landă. adj., s.m. şi f. pl. neozeelandezi,-e.
neozoic1 (ne-o-zo-ic) Ultima eră geologică, de la
sfârşitul mezozoicului până astăzi, s.n.
neozoic2,-ă (ne-o-zo-ic) Referitor la neozoic'. adj., pl.
neozoici,-ce.
neozonizat,-ă (ne-o-) Care nu (mai) conţine ozon. adj.. pl. neozonizaţi,-te.
nepalez,-ă (Locuitor) din Nepal, adj., s.m. şi f, pl-nepalezi,-e.
nepământean,-ă Care nu este de pe pământ; care nu are caracterul lucrurilor de pe pământ; (fig.) care pare din altă lume. adj., pl. nepământeni,-e. nepământesc,-ească Nepământean. adj., pl-nepământeşti.
nepărtimre Imparţialitate, obiectivitate, s.f., g.-d. art. nepărtinirii.
nepărtinitor,-oare Imparţial, drept, adj., pl. nepărtini-tori,-oare.
nepăsare l. Lipsă de griji, de frământări, /(pop.) în ~ = nepăsător, vesel. 2. Lipsă de interes; indiferenţă, pasivitate, s.f, g.-d. art. nepăsării, nepăsător,-oare Care nu manifestă interes pentru ceea ce se petrece în jurul său; indiferent, indolent, adj., pl-nepăsători,-oare.
nepătat,-ă Care nu este pătat; (fig.) curat, nevinovat. adj., pl. nepătaţi,-te.
nepătruns,-ă 1. Care nu a fost pătruns sau străbătut; impenetrabil; (spec.) prin care nu trece lumina; întunecat; (p. ext.) des. 2. (despre figură, ochi) Impenetrabil. 3. (fig.) Tainic, necunoscut, adj., pl-nepătrunşi,-se.
neper Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic, s.m., pl. neperi, nepereche (rar, despre numere întregi) Impar, //(fig-) Fără egal, incomensurabil. Poetul ~. adj. invar. neperformant,-ă Care nu este performant, adj., pl-neperformanţi,-te.	_
neperisabil,-ă Care nu este perisabil, adj., pl. neperi-sabili,-e,
nepermanent,-ă Care nu are caracter permanent, adj-, pl. nepermanenţi,-te.
791
neputincios
nepermetru Instrument gradat în neperi, folosit pentru a măsura atenuarea unei mărimi fizice, s.n., art. nepermetrul, pl. nepermetre.
nepieritor,-oare Menit să reziste timpului, să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; nemuritor, adj., pl. nepieritori,-oare.
nepilduit,-ă (înv.) Fără precedent, adj., pl. nepilduiţi,-te. nepipăit,-ă Care nu poate fi pipăit; impalpabil. adj.,pl. nepipăiţi,-te.
neplată Faptul de a nu achita la timp o obligaţie bănească. s.f., g.-d. art. neplăţii.
neplăcere 1. Lipsă de plăcere; stare sufletească produsă de ceva neplăcut; (p. ext.) dezgust. 2. Supărare, nemulţumire, s.f, g.-d. art. neplăcerii, pl. neplăceri, neplăcut,-ă Care nu este pe placul cuiva, care cauzează o neplăcere, adj.. pl. neplăcuţi,-te. nepoftit,-ă Care nu este poftit sau dorit undeva, adj., pl. nepoftiţi,-te.
nepolar,-ă (despre molecule sau grupări de atomi) Lipsit de curent electric permanent, adj., pl. nepolari,-e. nepoütic,-ă Din afara politicii, fără caracter politic. adj., pî. nepolitici,-ce.
nepoliticos,-oasă Lipsit de politeţe, adj., pl. nepoliti-cs2şi,-oase.
nepoluant,-ă (-lu-ant) Care nu poluează, adj., pl. nepoluanţi,-te.
nepoluat,-ă (-lu-at) 1. (despre ape, aer, mediu de viaţă) Care nu este poluat. 2. (fig.) Care nu este corupt, viciat. adj., pl. nepoluaţi,-te.
nepomenit,-ă 1. Despre care nu-şi mai aminteşte nimeni; uitat; (p. ext.) străvechi. 2. (şi adv.) Nemaipomenit. adj., pl. nepomeniţi,-te. nepot,-oată 1. Persoană considerată în raport cu bunicii ori cu unchii şi mătuşile sale. 2. (fam., mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr sau unui copil. 3. Descendent, urmaş, s.m., pl. nepoţi; s.f., g.-d. art. nepoatei, pl. nepo§te.
nepotism (fam.) Faptul de a acorda favoruri rudelor sau prietenilor, mai ales prin promovarea lor în funcţii. s.n., pl. nepotisme.
nepotolit,-ă Care nu este sau nu poate fi potolit;
nestăpânit, adj., pl. nepotoliţi,-te.
nepotrivire Lipsă de potrivire, de concordanţă, s.f,
g.-d. art. nepotrivirii, pl. nepotriviri.
nepotrivit,-ă Care nu se potriveşte, nu se justifică într-
o	anumită situaţie, adj., pl. nepotriviţi,-te.
nepoţel,-ică Diminutiv al lui nepot, s.m., pl. nepoţei,
art. nepoţeii; s.f, g.-d. art. nepoţelei, pl. nepoţele, art.
nepoţelele.
nepovestit,-ă 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (pop.) Nespus, adj., pl. nepovestiţi,-te. neprecizare Lipsă de precizare, s.f., g.-d. art. neprecizării.
neprecugetat,-ă (rar) Care nu a fost bine gândit; nechibzuit, adj., pl. neprecugetaţi,-te. neprecupeţit,-ă (despre sprijin, ajutor) Care este fără rezerve, fară condiţii, adj., pl. neprecupeţiţi,-te. neprecurmat,-ă (înv.) Neîntrerupt, continuu, adj., pl. neprecurmaţi,-te.
nepredicativ,-ă (despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul, adj., pl. nepredicativi,-e. nepregătit,-ă Căruia îi lipseşte pregătirea, calificarea necesară (într-un domeniu), adj., pl. nepregătiţi,-te. nepregătite (în loc.) Pe - = dintr-o dată. loc. adv. neprgget (înv.) Ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ICu ~ = f&ră şovăire, fără întârziere, s.n. nepregetat,-ă (înv.) 1. (despre oameni) Care nu Pregetă să facă ceva; harnic, neobosit. 2. (despre acţiuni) Neîntrerupt; perseverent, adj., pl. nepregetaţi,-te.
neprelucrat,-ă (despre materiale) Care nu şi-a modificat forma, dimensiunile etc. prin prelucrare, adj., pl. neprelucraţi,-te.
nepretenţios,-oasă (-ţi-os) Lipsit de pretenţii; modest, adj., pl. nepretenţioşi,-oase. nepreţuit,-ă 1. Care nu este sau nu poate fi preţuit; (p. ext.) foarte valoros; inestimabil. 2. Foarte drag. adj., pl. nepreţuiţi,-te.
neprevăzător,-oare Care nu este prevăzător; imprudent. adj., pl. neprevăzători,-oare. neprevăzut1 Fapt, eveniment etc. care survine pe neaşteptate, s.n.
neprevăzut2,-ă Care nu a fost sau nu poate fi prevăzut; care se produce pe neaşteptate, adj., pl. neprevăzuţi,-te.
nepricepere l. Lipsă de iscusinţă, de îndemânare.
2.	Lipsă de înţelegere, s.f, g.-d. art. nepriceperii, pl. nepriceperi.
nepriceput,-ă 1. Lipsit de îndemânare; stângaci.
2.	Care nu înţelege sau înţelege ceva greu; neştiutor.
3.	Care nu poate fi priceput; neînţeles, enigmatic, adj., pl. nepricepuţi,-te.
nepricopsit,-ă 1. (pop., fam.) Care nu este bun de
nimic; neisprăvit; sărac. 2. (înv.) Lipsit de învăţătură, de
cultură, adj., pl. nepricopsiţi,-te.
neprielnic,-ă (-pri-el-) Nepotrivit, nefavorabil;
(p. ext.) ostil, adj., pl. neprielnici,-ce.
neprieten (-pri-e-) (înv.) Inamic, duşman, s.m., pl.
neprieteni.
neprietenesc,-ească (-pri-e-) Neprietenos, adj., pl. neprieteneşti.
neprietenos,-oasă (-pri-e-) 1. Lipsit de prietenie; ostil, duşmănos; (p. ext.) care nu este sociabil. 2. (fig., despre încăperi) Lipsit de confort; rece. adj.,pl. neprietenaşi-oase. neprihănire Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat; puritate; (spec.) castitate, s.f., g.-d. art. neprihănirii.
neprihănit,-ă Fără păcat, pur, curat; (spec.) cast. adj., pl. neprihăniţi,-te.
nepriincios,-oasă (-pri-in-) (rar) Neprielnic, adj., pl. nepriincioşi,-oase.
neprimitor,-ogre Inospitalier, adj.. pl. neprimitari,-oare.
neprincipial,-ă (-pi-al) Lipsit de principialitate; subiectiv, abuziv, adj., pl. neprincipiali,-e. neproducător,-oare Care nu produce, adj., pl. neproducători,-oare.
neproductiv,-ă Care nu rodeşte; neroditor, adj., pl. neproductivi,-e.
neprofesionist,-ă (-si-o-) Amator, diletant, adj., s.m. şi f, pl. neprofesionişti,-ste.
neproiiferare Faptul de a nu mai crea, de a nu mai
răspândi ceva. ~a armelor de distrugere în masă. s.f., g.-d. art. neproliferării.
neptunian,-ă (-ni-an) (geol.) Neptunic, adj., pl. neptunieni,-e.
neptunic,-ă (despre roci, terenuri) Format sub acţiunea apei, prin sedimentare; neptunian. adj.,pl. neptunici,-ce. neptunism (geol.) Concepţie care susţine că toate rocile s-ar fi format prin sedimentare, s.n. neptuniu Element chimic radioactiv obţinut pe cale sintetică, s.n.
nepunctual,-ă (-tu-al) Care nu este punctual, exact. adj.,pl. nepunctuali,-e.
nepus,-ă Care nu este pus (la locul lui), adj., pl. nepuşi,-se.
nepusă masă (în loc.) Pe/Cu ~ = pe neaşteptate. loc. adj.; loc. adv.
neputincios,-oasă 1. Lipsit de putere, forţă; incapabil. //(despre sentimente) Care se consumă inutil, fără a
neputinţă
792
duce la nimic. 2. Bolnav, infirm, adj., pl. neputincioşi,-oase.
neputinţă 1. Lipsă de putere, de energie; imposibilitate. ICu - = imposibil, în niciun caz. 2. Suferinţă provocată de boală sau de bătrâneţe; (p. ext., mai ales la pl.) bătrâneţe; boală, s.f, g.-d. art. neputinţei, pl. neputinţe, nerambursabil,-ă Care nu trebuie rambursat, adj., pl. nerambiirsabili,-e.
neras,-ă Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. adj., pl. neraşi,-se.
neraţional,-ă (-ţi-o-) 1. Care nu poate fi înţeles cu ajutorul raţiunii; iraţional. 2. (despre oameni) Necugetat, nechibzuit. 3. (despre fapte) Care nu a fost bine gândit; nesocotit, adj., pl. neraţionali.-e. nerăbdare 1. Lipsă de răbdare; dorinţă de a începe, de a întreprinde ceva. ICu - - în mod nerăbdător; cu înfrigurare. 2. Enervare, iritare, s.f, g.-d. art. nerăbdării, nerăbdător,-oare 1. Care nu are răbdare; (p. ext.) nervos, iritabil. 2. Care doreşte sau aşteaptă cu înfrigurare ceva ori pe cineva, adi., pl. nerăbdători,-oare. nerăpitor,-oare (despre animale) Care nu prinde şi nu se hrăneşte cu animale vii. adj., pl. nerăpitQri,-oare. nerăsuflate (în loc.) Pe - = foarte repede, dintr-o dată. loc. adv.
nerăzbătut,-ă Care nu poate fi răzbătut, străpuns, //(fig.) Care nu poate fi învins, depăşit, adj., pl. nerăzbă-tuţi,-te.
nerăzbit,-ă (rar) Prin care nu se poate răzbate; de nepătruns, adj., pl. nerăzbiţi,-te. nereaHst,-ă (-re-a-) Care nu este realist; imposibil. adj., pl. nerealişti,-ste.
nereceptiv,-ă Care nu este receptiv la impresii din afară; care învaţă", asimilează greu. adj., pl. nereceptivi,-e. nerecepţionat,-ă (-ţi-o-) 1. Care n-a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepţionat prin aparatură radio, adj., pl. nerecepţionaţi,-te. nerecoltat,-ă (despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat, adj., pl. nerecoltaţi,-te. nereconciliabil,-ă (-li-a-) (livr.) Care nu se poate concilia, împăca, adj., pl. nereconciliabili,-e. nerecunoscător,-oare (Persoană) care nu-şi manifestă recunoştinţa, adj., s.m. şi f, pl. nerecunoscători,-oare. nerecunoştinţă Lipsă de recunoştinţă; ingratitudine. s.f, g.-d. art. nerecunoştinţei. nerecuperabil,-ă 1. Care nu poate sau nu trebuie recuperat; irecuperabil. 2. Care suferă de o boală grea; incurabil. adj., pl. nerecuperabili,-e. neregularitate Abatere de la forma obişnuită. //Parte neregulată a unui lucru; (concr.) lucru neregulat. //Accident de teren, s.f, g.-d. art. neregu 1 arităţii, pl. neregularităţi.
neregulat,-ă I. Care constituie o abatere de la forma obişnuită, de la normă, /(gram.) Verb - = verb care se abate de la forma de conjugare obişnuită, //(despre drumuri, terenuri) Accidentat. 2. Lipsit de regularitate, de simetrie, //(despre armate) Format din soldaţi cu instrucţie nesistematică, ocazională, //(despre climă) Instabil, variabil, adj., pl. neregulaţi,-te. A neregulă 1. Lipsă de regulă, de ordine. 2. încălcare a legilor; incorectitudine în administrarea unei gestiuni. s.f, g.-d. art. neregulii, pl. nereguli, nereidă (în mit. greacă) Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării, s.f, g.-d. art. nereidei, pl. nereide. nereligtos,-oasă (-gi-os) Care nu are o religie sau care nu respectă religia, adj., pl. nereligioşi,-oase. nereparabil,-ă Care nu poate fi reparat, dres; (fig.) care nu (mai) poate fi corectat, îndreptat, adj., pl. nereparabili,-e.
nereparat,-ă 1. Care nu este refăcut, repus în stare bună. 2. (fig.) Care nu a fost îndreptat, corectat. 3. (jur.,
despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte) pentru care nu s-au plătit daune, adj., pl. nereparaţi,-te.
nerespectuos,-oasă (-tu-os) Lipsit de respect, de bună-cuviinţă. adj., pl. nerespectuoşi,-oase. nereuşit,-ă (-re-u-) Care nu este reuşit, izbutit. adj.,pl. nereuşiţi,-te.
nereuşită (-re-u-) Eşec, insucces, s.f., g.-d. art. nereuşitei, pl. nereuşite.
nereverenţios,-oasă (-ţi-os) Nerespectuos, necuviincios. adj., pl. nereverenţieşi,-oase. nerezolvat,-ă Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluţie, adj., pl. nerezolvaţi,-te. neritic,-ă 1. (în sintagma) Regiune (sau zonă) - = zonă a fundului mării aflată în apropierea ţărmului continental. 2. Care provine dintr-o zonă neritică (1), care este specific acestei zone. adj., pl. nentici,-ce. nerod,-oadă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care înţelege cu greu un lucru, care nu judecă; (om) prost, neghiob, nătărău. 2. adj. Nerozesc, prostesc; (p. ext.) stupid, lipsit de raţiune, de sens. [var. (reg.) nărad,-oadă adj., s.m. şi
f.] adj., s.m. şi f, pl. nerQzi,-oade. neroditor,-oare Care nu rodeşte; sterp, adj., pl. nerodi-tari.-oare.
neromânesc,-ească (despre modul de exprimare al cuiva) Care este greşit din punctul de vedere al limbii române. Construcţie ~. adj., pl. neromâneşti, nerotunjit,-ă Care nu este rotunjit; (despre vocale) care se pronunţă fără participarea buzelor, adj., pl. nerotunjiţi,-te.
nerozesc,-ească (rar) De nerod; prostesc, adj., pl. nerozgşti.
nerozeşte (rar) Ca nerozii; prosteşte, adv. nerozie Prostie, neghiobie; faptă sau vorbă de nerod; (p. ext.) aberaţie, absurditate, s.f, art. nerozia, g.-d. art. neroziei, pl. nerozii, art. neroziile, nerumegat,*ă (fam., despre idei, cunoştinţe) Care nu a fost asimilat sau aprofundat, adj., pl. nerumegaţi,-te. neruşinare Lipsă de ruşine; (p. ext.) necuviinţă, impertinenţă. s.f., g.-d. art. neruşinării, neruşinat,-a Care este lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă; obraznic; (p. ext.) imoral, depravat, adj., pl. neruşinaţi,-ţe. nerv 1. Formaţie anatomică fibroasă care transmite impulsul nervos, unind sistemul nervos central cu periferia organismului. IBoală de ~i = boală nervoasă. Bolnav de -i = persoană care suferă de o boală nervoasă. A avea (sau a fi în) ~i = a fi irascibil, nervos. A-l apuca -ii = a avea o criză nervoasă. A avea -ii slabi = a fi uşor iritabil sau impresionabil. 2. (la pl., rar) Enervare, surescitare. 3. (biol., rar) Nervură (1). 4. (fig.) Putere, vigoare, energie, ritm susţinut, s.m., pl. nervi, nervatură (tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafaţa unui obiect, a unui sistem tehnic etc. s.f, g.-d. art. ner-vaturii, pl. nervaturi.
nervaţie1 (-ţi-e) 1. Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză, modul lor de dispunere. 2. Ansamblul nervurilor
(2)	de pe aripa unei insecte, s.f, art. nervaţia, g.-d. art. nervaţiei, pl. nervaţii, art. nervaţiile. nervaţie2/nervaţiune (-ţi-e/-ţi-u-) (tehn.) Nervatură. s.f, art. nervaţia/nervaţiunea, g.-d. art. nervaţiei/nervaţiunii, pl. nei-vaţi i/nerv aţi uni, art. nervaţiile/nervaţiunile. nervism Concepţie în fiziologie, care extinde influenţa sistemului nervos asupra unui număr mare de activităţi ale organismului, s.n.
nervist,-ă (Adept) al nervismului. adj., s.m. şi f, pl. nervişti,-ste.
nervos,-oasă 1. Referitor la nervi; alcătuit din nervi; (p. ext.) de natură nevrotică. ISistem - = totalitatea centrilor nervoşi şi a căilor de transmisie centripetă şi centrifugă din organism. Sistem - central = ansamblu
793
nesofisticat
anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb şi măduva spinării. Boală - = boală care afectează psihicul; boală de nervi. 2. Care se enervează uşor; iritabil; (despre gesturi, manifestări) care indică nervozitate, nerăbdare, //(adv.) Cu nervrozitate. 3. Musculos; (fig.) puternic, plin de nerv, energic, adj., pl. nervoşi,-oase. nervozitate Stare de enervare, de încordare nervoasă. ICu ~ = în mod nervos; cu nerăbdare, s.f, g.-d. art. nervozităţii.
nervurat,-ă Care este străbătut de nervuri, adi., pl-nervuraţi,-te.
nervuraţie (-ţi-e) Ansamblul de nervuri; modul lor de aşezare, s.f, art. nervuraţia, g.-d. art. nervuraţiei, pl. nervuraţii, art. nervuraţiile.
nervură 1. Fiecare dintre fasciculele liberiene-lemnoase prin care circulă seva în frunze; (p. anal.) fiecare dintre ramificaţiile cele mai subţiri ale rădăcinii unui copac.
2.	Fiecare dintre fibrele cornoase de pe aripile unor insecte.
3.	(la pl.) Reţea de dungi pe un fond de altă culoare, care dau un aspect marmorat unei suprafeţe. //Proeminenţă pe suprafaţa unei piese care serveşte la mărirea rezistenţei piesei respective. 5. Element arhitectural în relief care formează osatura unei bolţi. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planşeul şi servind la întărirea acestuia. 7. Element care asigură rezistenţa scheletului unei aripi de avion şi împiedică deformarea ei. 8. (la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeţ. s.f., g.-d. art. nervurii, pl. nervuri.
nes Nescafe. s.n., pl. ngsuri.
nesatisfăcător,-oare Care nu satisface o dorinţă, o exigenţă; care nu corespunde unor norme sau criterii. adj., pl- nesatisfâcătari,-oare.
nesatisfăcut,-ă Care nu este satisfăcut; nemulţumit. adj., pl- nesatisfăcuţi,-te.
nesaturat,-ă (despre un sistem fizico-chimic) Care conţine o cantitate mai mică dintr-un constituent decât cantitatea necesară stării de saturaţie, //(despre combinaţii chimice organice) Care conţine în moleculă legături duble sau triple, adi., pl- nesaturaţi,-te. nesaţ Poftă, aviditate; lăcomie, [var. nesaţiu s.n.] s.n. nesaţiu v. nesaţ.
nesăbyinţă Lipsă de judecată, de chibzuinţă într-o anumită împrejurare; (concr.) faptă nesocotită; nesăbuire. s.f., g.-d. art. nesăbuinţei, pl. nesăbuinţe, nesăbuire (rar) Nesăbuinţă, s.f., g.-d. art. nesăbuirii. nesăbuit,-ă Nechibzuit, nesocotit; (p. ext.) lipsit de sens, de raţiune; deplasat, exagerat, adj., pl. nesăbuiţi,-te.
nesănătos,-oasă 1. Care dăunează sănătăţii; (spec., despre locuinţe) insalubru. 2. Care arată o stare maladivă, anormală. 3. (fig.) Care denotă o orientare greşită. adj.,pl. nesănătoşi,-oase.
nesărat,-ă 1. Care nu conţine sare în cantitate suficientă. 2. (fig.) Lipsit de spirit, de haz; prostesc, adj., pl. nesăraţi,-te.
nesărătură (rar) Vorbă, faptă lipsită de spirit, de haz. s.f., g.-d. art. nesărăturii, pl. nesărături. nesaţul,-ă 1. Care nu s-a săturat; flămând. 2. (fig.) Lacom, avid, nesăţios, adj., pl. nesătuii,-e. nesăţios,-oasă (-ţi-os) 1. Care nu se mulţumeşte cu ce are; lacom, nesătul. 2. Care nu se simte niciodată sătul; (p. ext.) lacom, //(reg., despre mâncăruri) Care nu satură.
3.	(fig.) Care nu poate fi stăpânit, astâmpărat; (p. ext.) mistuitor, //(şi adv.) Cu plăcere, cu voluptate. adj., pl. nesăţioşi,-oase.
nescafe Praf de cafea care se prepară prin dizolvarea în apă. //Băutură preparată cu astfel de cafea; nes. s.n., art. nescafeul, pl. nescafeuri. nes cai va v. niscaiva, nescareva v. niscaiva.
neschimbat,-ă Care nu-şi schimbă forma, conţinutul etc. adj., pl. neschimbaţi,-te.
neschimbător,-oare Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat, adj., pl. neschimbători,-oare. nescriptic (în sintagma) Fond ~ = fond care serveşte la plata personalului angajat temporar într-o întreprindere sau într-o instituţie, adj., pl. nescriptice. nescris,-ă Care nu este sau nu a fost scris; păstrat prin tradiţie orală, adj., pl. nescrişi,-se. nesecat,-ă Nesecătuit, inepuizabil, adj., pl. nesecaţi,-te. nesecătuit,-ă (rar) Nesecat, adj., pl. nesecătuiţi,-te. nesemnificativ,-ă Lipsit de semnificaţie, de importanţă. adj., pl. nesemnificativi,-e. nesentimental,-ă Care nu este sentimental, adj., pl. nesentimentali,-e.
neserios,-oasă (-ri-os) Lipsit de seriozitate, adj., pl. neserioşi.-oase.
neseriozitate (-ri-o-) Comportare, ţinută neserioasă. s.f., g.-d. art. neseriozităţii.
nesesgr Mică trusă de călătorie care cuprinde obiecte necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). s.n., p/.Aneseseruri.
nesfârşire (rar) întindere, cantitate care nu are sau pare a nu avea limite, s.f, g.-d. art. nesfârşirii. nesfârşit1 Care nu are sau nu pare a avea limită în timp sau în spaţiu; nemărginire, infinit; eternitate, veşnicie. ILa - = necontenit, continuu, s.n. nesfârşit2,-ă 1. Care nu se sfârşeşte, nu încetează; fără margini; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, //(şi adv.) Extrem de, foarte, adj., pl. nesfârşiţi,-te. nesigur,-ă 1. Care nu oferă siguranţă; pe care nu poţi conta; îndoielnic, incert; (spec.) lipsit de stabilitate, de rezistenţă, primejdios. 2. (despre oameni şi acţiunile lor) Lipsit de încredere; nehotărât, ezitant; (p. ext.) stângaci, timid. 3. Confuz; care nu s-a definitivat încă. adj., pl. nesiguri,-e.
nesiguranţă 1. Lipsă de siguranţă; îndoială; (p. ext.) lipsă de securitate (personală). 2. Ezitare; dubiu; (p. ext.) nelinişte, stare de agitaţie, s.f, g.-d. art. nesiguranţei, nesilit,-ă 1. (despre gesturi, mişcări, despre stil, limbă) Natural, degajat. 2. Făcut de bunăvoie, adj., pl. nesiliţi,-te. nesimţire 1. Stare de inconştienţă, leşin. 2. Lipsă de bun-simţ. 3. Indiferenţă, răceală, s.f, g.-d. art. nesimţirii, nesimţit,-ă 1. Lipsit de bun-simţ, de delicateţe, de bună creştere. 2. Care trece neobservat; (p. ext.) imperceptibil, insesizabil, adj., pl. nesimţiţi,-te. nesimţite (în loc.) Pe - = încetul cu încetul, fără să se simtă. loc. adv.
nesimţitor,-oare 1. Care nu are facultatea de a simţi; (p. ext.) nepăsător, insensibil. 2. Care nu mai simte, aflat în stare de inconştienţă; (p. ext.) mort. 3. Nesimţit (1). adj., pl. nesimţitori,-oare. nesmintit (înv., reg.) Neapărat, negreşit, adv. nesociabil,-ă (-ci-a-) Care leagă greu prietenii; necomunicativ. adj., pl. nesociabili,-e. nesocoti tr. A nu ţine seamă de; a ignora; (spec.) a încălca o lege, o dispoziţie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nesocotesc, imperf. 3 sg. nesocotea; conj. prez. 3 să nesocotească.
nesocotinţă (înv.) 1. Lipsă de chibzuinţă, de înţelepciune; imprudenţă (în acţiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit; prostie, s.f, g.-d. art. nesocotinţei, pl. nesocotinţe.
nesocotire Faptul de a nesocoti; desconsiderare, ignorare. s.f, g.-d. art. nesocotirii, nesocotit,-ă 1. (despre oameni) Nechibzuit; imprudent; (despre manifestările oamenilor) absurd, prostesc. 2. Neluat în seamă; ignorat, adj., pl. nesocotiţi,-te. nesofisticat,-ă Lipsit de artificialitate, de rafinament; natural, adi., pl- nesofisticaţi,-te.
nesoluţionat
794
nesoluţionat,-ă (-ţi-o-) Care nu este încă soluţionat. adj., pl. nesoluţionaţi,-te.
nesomn 1. Lipsă de somn; stare de veghe. 2. Insomnie. s.n.
nespălat,-ă Care nu s-a spălat (încă) sau nu a fost spălat, //(şi s.) Om fară rost, fără căpătâi; neisprăvit, adj., pl. nespălaţi,-te.
nespectaculos,-oasă Lipsit de spectaculozitate, adj.. pl. nespectaculoşi,-oase.
nesperat,-ă Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); (p. ext.) care întrece orice aşteptare, adj., pl. nesperaţi,-te.
nesportiv,-ă Care încalcă regulile sportivităţii. adj.,pl. nesportivi,-e.
nespus,-ă Care nu poate fi spus, exprimat; (p. ext.) extraordinar; peste măsură de... adj., pl. nespuşi,-se. nestabil,-ă Instabil, //(despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu uşurinţă, adj., pl. nestabüi,-e.
nestabilitate Instabilitate, s.f., g.-d. art. nestabilitlţii. nestatornic,-ă Care nu este statornic; schimbător, adj., pl. nestatQmici,-ce.
nestatornicie Lipsă de statornicie, inconstanţă, s.f, art. nestatornicia, g.-d. art. nestatorniciei, nestăpânit,-ă Care nu poate fi stăpânit; care nu se poate stăpâni, reţine, adj., pl. nestăpâniţi,-te. nestăvilit,-ă Care nu poate fi stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic; (p. ext.) irezistibil, adj., pl. nestăviliţi,-te. nestemată (în sintagma) Piatră - (şi s.f.) = piatră preţioasă; (fig.) lucru preţios, scump, adj., pl. nestemate, nesterilizat,-ă Care nu a fost supus sterilizării, adj., pl. nesterilizaţi,-te.
nestimat,-ă (înv.) Nepreţuit, inestimabil, adj.. pl. nestimaţi,-te.
nestingherit,-ă Care nu este stingherit; liber să acţioneze, adj., pl. nestingheriţi.-te. nestingibil,-ă (rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. adj., pl. nestingibili,-e.
nestins,-ă 1. Care nu poate fi stins (niciodată); (despre foc) viu, iute. / Var ~ = var aflat în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. 2. (fig., despre sentimente, senzaţii) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, potolit; care durează veşnic, adj., pl. nestinşi,-se.
nestrăbătut,-ă Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut, adj., pl. nestrăbătuţi,-te. nestrămutat,-ă 1. Care nu se clinteşte sau nu poate fi clintit din loc; (p. ext.) trainic, durabil. 2. (fig., despre oameni şi acţiunile lor) Ferm, hotărât, statornic, adj., pl. nestrămutaţi,-te.
nestricat,-ă întreg, intact. //Neatins de vicii, adj., pl. nestricaţi,-te.
nestructurat,-ă Care nu are (încă) o structură bine
definită, adj., pl. nestructuraţi,-te.
nesufenre (rar) Duşmănie, aversiune, s.f.. g.-d. art.
nesuferirii.
nesuferit,-ă 1. Care este greu de suportat; (p. ext.) cumplit. 2. Care displace, repugnă; (p. ext.) detestabil. adj., pl. nesuferiţi,-te.
nesupravegheat,-ă Care nu se află sub supraveghere, sub control, adj., pl. nesupravegheaţi,-te. nesupunere Lipsă de supunere; atitudine care contravine unei legi, unei dispoziţii, s.f, g.-d. art. nesupunerii, pl. nesupuneri.
nesupus,-ă Care se răzvrăteşte, care refuză să respecte
o	lege, o dispoziţie, adj.. pl. nesupuşi,-se. neşansă întâmplare nefavorabilă; ghinion, s.f, g.-d. art. neşansei, pl. neşanse.
neşifonabil,-ă (despre ţesături, confecţii) Care nu se şifonează (uşor), adj., pl. neşifonabili,-e.
neştampilat,-ă (despre mărci poştale) Care nu este ştampilat, adj., pl. neştampilaţi,-te. neşters,-earsă Care nu poate fi şters, distrus, //(fig.) Care nu poate fi uitat, adj., pl. neşterşi,-se. neştiinţă (-şti-in-) 1. Necunoaştere, necunoştinţă. I~ de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranţă; (p. ext.) obscurantism, s.f, g.-d. art. neştiinţei. neştiinţific,-ă (-şti-in-) Care nu are caracter ştiinţific. adj., pl. neştiinţifici,-ce.
neştine (înv., reg.) Cineva, careva; oricare, pr. nehot., g.-d. nescui.
neştirbit,-ă (şi fig.) Neatins, intact, adj., pl. neştirbiţi,-te.
neştire1 (înv.) Faptul de a nu şti. /Din ~ = din nebăgare de seamă; involuntar, s.f, g.-d. art. neştirii. neştire2 (în loc.) în ~ = fără a-şi da seama; la întâmplare; fară rost; fără măsură, loc. adv. neştiut,-ă (-şti-ut) Necunoscut; (p. ext.) tainic, nepătruns; (spec.) anonim, adj., pl. neştiuţi,-te. neştiutor,-oare (-şti-u-) 1. Care nu ştie (nimic); ignorant. I~ de carte = analfabet. 2. Inocent; naiv; (p. ext.) inofensiv, adj., pl. neştiutsri,-oare. net,-ă 1. (şi adv.) Clar, precis, categoric. 2. (despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele. /Salariu ~ = salariul rămas după scăderea impozitului, //(despre greutatea mărfurilor) Din care s-a scăzut greutatea ambalajului. Greutate ~. adj., pl. neţi,-te. netalentat,-ă Lipsit de talent, adj., pl. netalentaţi,-te. netam-nesam v. nitam-nisam.	~
netăgăduit,-ă Care nu poate fi pus la îndoială; indiscutabil, incontestabil; (p. ext.) categoric, cert. adj., pl. netăgăduiţi,-te.
neted,-ă 1. Cu suprafaţa dreaptă, fără asperităţi; (p. ext.) lucios, alunecos. /Muşchi ~ sau musculatură, fibră (musculară) ~ = muşchi sau musculatură, fibră (musculară) fără striaţii. 2. (despre piele sau părţi ale corpului) Fără zbârcituri; întins, mătăsos, catifelat; (despre păr) Uns, întins. 3. (despre suprafeţe, terenuri) Drept, fâră denivelări; întins, plan; (despre drumuri) plat, fără hopuri. /A-i veni (sau a-i fî)~ = a-i fi uşor să facă ceva, a-i veni la îndemână. 4. (fig.) Clar, precis; direct, adj., pl. ngtezi,-de.
netemeinicie Lipsă de temeinicie, de motivare, //(spec.) Viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicţie. s.f., art. netemeinicia, g.-d. art. netemeiniciei, netemperat,-ă 1. (despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de naturaleţe, de cumpătare. 2. (muz., despre sisteme de intonaţie) Care nu este temperat, adj., pl. netemperaţi,-te.
neterminat,-ă Care nu este terminat, finalizat, adj., pl. neterminaţi,-te.
netezi tr. l.A face neted, a nivela. 2. A călca uşor (cu fierul de călcat) rufe, haine. 3. A aranja părul, penele; (p. ext.) a mângâia, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. netezesc, imperf. 3 sg. netezea; conj. prez. 3 să netezească netezime 1. însuşirea unui obiect de a fi neted.
2.	(concr.) Suprafaţă dreaptă, netedă, s.f., g.-d. art. netezimii, pl. netezimi.
netezire Acţiunea de a netezi, s.f., g.-d. art. netezirii, neteziş (rar) Netezime (2). s.m., pl. netezişuri. netezitoare 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită la netezirea tencuielii. 2. Unealtă agricolă utilizată la nivelarea pământului (după arat), s.f., g.-d. art. netezitorii, pl. netezitori, netezitor 1. Unealtă folosită la îndreptarea şi netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 2. Maşină cu doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit, s.n., pl. netezitoare.
neto (şi adj.) Fără reţineri, fără impozite; fără dara. adv.
795
neutil
netQt, netoată (pop.) (Persoană) care pricepe greu; (om) redus la minte; nătărău, prostănac, adj., s.m. şi f, pl. netoţi, netoate.
netransferabil,-ă Care nu poate fi transferat, adj., pl. netransferabili.-e.
netrebnic,-ă 1. (şi s.) Ticălos, mizerabil. 2. Lipsit de valoare, de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (înv.) Vrednic de milă; modest, umil: (p. ext.) incapabil, adj., pl. netrebnici,-ce.
netrebnicie (înv.) Faptă, comportare de om netrebnic; josnicie, s.f, art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei, pl. netrebnic», art. netrebniciile. netrebuincios,-oasă (-bu-in-) Nefolositor, inutil. adj., pl. netrebuincioşi,-oase.
netropicalizat,-ă (despre piese, aparate etc.) Căruia nu
i	s-au aplicat operaţii de tropicalizare. adj., pl. netro-picalizaţi,-te.	„
netrucat,-ă (despre filme, piese de teatru) în care nu s-au folosit trucaje, adj.. pl. netrucaţi,-te. netrunchiat,-ă (-chi-at) Care nu a fost trunchiat, adj., pl. netrunchiaţi,-te.
netulburat,-ă Care nu a fost tulburat, adj., pl. netulburaţi,-te.
neţ (la tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei, s.n., pl. ngţuri. neţărmurit,-ă Care nu cunoaşte limite (în spaţiu); nemărginit, adj., pl. neţărmuriţi,-te. neţesălat,-ă (pop., fam., despre vite) Care nu a fost curăţat cu ţesala. //(depr., despre oameni) Cu părul încâlcit, nepieptănat; (p. ext.) murdar, neîngrijit, adj., pl. neţesălaţi,-te.
neuitat,-ă Care nu poate fi uitat, a cărui amintire a rămas neştearsă; (p. ext.) veşnic, etern, adj., pl. neuitaţi,-te. ngumă Semn de notaţie muzicală fară portativ, utilizat în Evul Mediu în cântarea liturgică. //Parte dintr-o frază muzicală religioasă, constând în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt, s.f, g.-d. art. neumei, pl. ngume.
neumblat,-ă (ne-um-) 1. (despre drumuri, locuri etc.) Pe care se umblă foarte puţin; unde nu a umblat nimeni; (p. ext.) nepopulat, pustiu. 2. (despre oameni) Care a călătorit puţin. adj., pl. neumblaţi,-te. neunire (ne-u-) (rar) Lipsă de unire, de înţelegere, s.f, g.-d. art. neunirii, pl. neuniri, neural,-ă (ne-u-) Care este în legătură cu sistemul nervos. /Canal ~ = şanţ care brăzdează ectodermul embrionului, din pereţii căruia ia naştere sistemul nervos, adj., pl. neurali,-e.
neurastenic,-ă (ne-u-) (Persoană) bolnavă de neurastenie. adj., s.m. şi f, pl. neurastgnici,-ce. neurastenie (ne-u-) Boală caracterizată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, etc. s.f.. art. neurastenia, g.-d. ort. neurasteniei, pl. neurastenii, art. neurasteniile, neurasteniza (ne-u-) refl. şi tr. A (se) îmbolnăvi de neurastenie, vb. I, ind. prez. 3 neurastenizează. neurastenizant,-ă (ne-u-) Care produce neurastenie. adj., pl. neurastenizanţi,-te.
neurmă (ne-u-) Substanţă organică toxică, existentă de obicei în materiile intrate în descompunere, s.f, g.-d. art. neunnei, pl. neurine.
neurit (ne-u-) Prelungire a neuronului aton. s.m., pl. neuriţi.
neuroanemie (ne-u-ro-a-) Anemie a centrilor nervoşi. s.f, art. neuroanemia, g.-d. art. neuroanemiei, pl. ne-uroanemii, art. neuroanemjjle.
neurochirurgie (ne-u-) Ramură a chirurgiei, având ca obiect bolile sistemului nervos, s.f, art. neurochirurgia, g.-d. art. neurochirurgiei.
neurocibernetic,-ă (ne-u-) De neurocibemetică. adj., pl. neurocibemetici,-ce.
neurocibemetică (ne-u-) Disciplină care cercetează activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor cibernetice, s.f, g.-d. art. neurocibemsticii. neurocit (ne-u-) (anat.) Neuron, s.n., pl. neurocite. neuroendocr_m,-ă (ne-u-) (med.) Referitor la relaţiile dintre sistemul nervos şi cel endocrin, adj., pl. neuroen-docrini,-e.
neurofibrilă (ne-u-) Formaţie filamentoasă fină din citoplasma celulei nervoase şi din prelungirile ei. s.f., g.-d. art. neurofibrilei, pl. neurofibrile. neurofibromatoză (ne-u-) Boală caracterizată prin apariţia pe piele a unor pete pigmentare sau a unor tumori. s.f.. g.-d. art. neurofibromatozei, pl. neurofibromatQze. neuroleptic1 (ne-u-) Medicament, substanţă etc. care calmează; sedativ. s.n., pl. neuroleptice. neuroleptic2,-ă (ne-u-) Care are efect sedativ asupra sistemului nervos, adj., pl. neurolgptici,-ce. neuroMmfă (ne-u-) (anat.) Lichid cefalorahidian, s.f, g.-d. art. neurolimfei, pl. neuroHmfe. neurolog,-ă (ne-u-) Medic specialist în bolile sistemului nervos, s.m., pl. neurolQgi; (rar) s.f, g.-d. art. neurologei, pl. neurologe.
neurologic,-ă (ne-u-) Referitor la neurologie, adj., pl. neurologici,-ce.
neurologie (ne-u-) Ramură a medicinei care studiază bolile sistemului nervos, s.f., art. neurologia, g.-d. art. neurologiei, neurom v. nevrom.
neuromuscular,-ă (ne-u-) Referitor la nervii sistemului muscular, adj., pl. neuromusculari,-e. neuron (ne-u-) Celulă nervoasă complexă care conduce impulsurile nervoase; neurocit. s.m., pl. neurQni. neurooftalmologie (ne-u-) Studiu al tulburărilor oftalmologice, cauzate de disfuncţii nervoase, s.f, art. neurooftalmologia, g.-d. art. neurooftalmologiei. neuropatoiogie (ne-u-) Ramură a neurologiei care se ocupă cu bolile sistemului nervos, s.f, art. neuropatolo-gia, g.-d. art. neuropatologiei. neuroplegic1 (ne-u-) Medicament, substanţă etc. care are o acţiune deconectantă asupra sistemului nervos central. s.n., pl. neuroplegice.
neuroplegic2,-ă (ne-u-) Cu acţiune relaxantă, tonifiantă asupra sistemului nervos, adj., pl. neuroplegici,-ce. neuroplegie (ne-u-) Stare patologică care se manifestă prin scăderea sau dispariţia tonusului sistemului nervos. s.f, art. neuroplegia, g.-d. art. neuroplegiei. neuropsihiatrie (ne-u-, -hi-a-) Ramură a medicinei care studiază afecţiunile sistemului nervos, precum şi bolile psihice, s.f, art. neuropsihiatria, g.-d. art. neuropsihiatriei. neuropsihic,-ă (ne-u-) De neuropsihiatrie. adj., pl. neuropsihici,-ce.
neuropsihologie,-ă (ne-u-) De neuropsihologie. adj., pl. neuropsihologia,-ce.
neuropsihologie (ne-u-) Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. s.f, art. neuropsihologia, g.-d. art. neuropsihologiei. neurosimpatic,-ă (ne-u-) Referitor la sistemul nervos al marelui simpatic, adj., pl. neurosimpatici,-ce. neurotomie v. nevrotomie. neurotrop,-ă (ne-u-) (Microorganism, virus) care se fixează şi provoacă modificări în special în sistemul nervos. adj., s.m., pl. neurotrQpi,-e. neurovegetativ,-ă (ne-u-) 1. (în sintagma) Sistem nervos - = totalitatea organelor nervoase ale organismului care reglează funcţiile de nutriţie. 2. Care ţine de sistemul nervos neurovegetativ. adj., pl. neurovegetativi,-e. neuston Biocenoza organismelor plutitoare din pelicula superficială a apelor, s.n.
neutil,-ă (ne-u-) Care nu este folositor; inutil, adj., pl. neutili.-e.
neutral
796
neutral,-ă (ne-u-) 1. (rar) Neutru (1). 2. (despre sensul cuvintelor) Care se poate referi la obiecte de orice gen.
3.	(chim., rar) Neutru (4). adj., pl. neutrali,-e. neutralitate (ne-u-) Situaţie a unui stat care nu participă la pacte sau alianţe militare şi întreţine relaţii de pace cu statele aflate în conflict; (p. ext.) stare neutră a unei persoane sau a unui grup social, s.f, g.-d. art. neutralităţii, neutraliza (ne-u-) 1. tr. A face inofensiv; a anihila. 2. tr. şi refl. (lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 3. tr. (chim.) A face să devină neutru (4).
4.	tr. (fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare şi cel de ieşire al unui amplificator electric. vb. I, ind. prez. 3 neutralizează.
neutralizant1 (ne-u-) Substanţă, mijloc care neutralizează. s.n., pl. neutralizante, neutralizant2,-ă (ne-u-) Care neutralizează, adj., pl. neutralizanţi,-te.
neutralizare (ne-u-) 1. Acţiunea de a (se) neutraliza. 2. (lingv.) Suprimarea, în condiţii determinate, a unei opoziţii existente între două unităţi, s.f, g.-d. art. neutralizării, pl. neutralizări.
neutrínó (ne-u-) (fiz.) Particulă elementară neutră, cu masa foarte mică. s.m., art. neutrínóul, pl. neutrínó, neutrfin (ne-u-) (fiz.) Particulă elementară din nucleul atomului, fără sarcină electrică, s.m., pl. neutreni. neutrsnic,-ă (ne-u-) Care aparţine neutronilor; alcătuit din neutroni, adj., pl. neutranici,-ce. neutru1 Gen gramatical care cuprinde nume care au la singular formă masculină şi la plural formă feminină. s.n., art. neutrul.
neutru2,-ă adj. 1. Care nu se pronunţă pro sau contra, //(despre state, popoare etc.) Care nu face parte dintre beligeranţi sau dintre părţile adverse. 2. Indiferent, nesemnificativ. 3. (gram.) Gen - = neutru1. //Care nu participă la o opoziţie fonologică. 4. (chim., despre soluţii) Care nu prezintă nici caracter acid, nici caracter bazic. 5. (fiz.) Fără sarcină electrică. 6. (despre organisme) Asexuat, adj., pl. neutri,-e. neuzat,-ă (ne-u-) Care nu este degradat, deteriorat prin folosire îndelungată, adj., pl. neuzaţi,-te. neuzitat,-ă (ne-u-) Care nu se foloseşte în mod curent; neobişnuit, adj., pl. neuzitaţi,-te. nev Tumoare benignă a pielii, colorată de obicei în brun, cenuşiu sau negru, s.m., pl. nevi. nevalorificat,-ă Nepus (suficient) în valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidenţă, //(despre surse de energie, materii prime) Nefolosit în procesul de producţie pentru rentabilizare, adj., pl. nevalorificaţi,-te. nevastă Femeie măritată; soţie, s.f, g.-d. art. nevestei, pl. neveste.
nevăstuică 1. (reg.) Nevestică. 2. Mic mamifer carnivor, cu corpul suplu, acoperit cu blană roşcată vara şi albicioasă iama. s.f, g.-d. art. nevăstmcii, pl. nevăstuici. nevătămat,-ă Care nu este lovit sau rănit; întreg, teafăr, //(p. anal., despre obiecte) Fără nicio stricăciune, intact, adj., pl. nevătămaţi,-te. nevăzător,-oare (Om) lipsit de vedere; orb. adj., s.m. şi f, pl. nevăzătQri.-oare.
nevăzut,-ă Care nu se vede sau care nu se poate vedea. IA se face ~ = a dispărea, adj., pl. nevăzuţi,-te. nevăzute (în loc.) Pe - = fără a vedea, fără a controla. loc. adv.
nevârstnic,-ă Care este încă la vârsta copilăriei; (foarte) tânăr, adj., pl. nevârstnici,-ce. neverosimil,-ă Care nu pare adevărat; de necrezut. adj., pl. neverosimili,-e.
nevertebrat1 Animal nevertebrat2, s.n., pl. nevertebrate. nevertebrat2,-ă (zool.) Fără coloană vertebrală şi schelet osos intern, adj., pl. nevertebraţi,-te.
nevestică (fam.) Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică (1). s.f, g.-d. art. nevesticii, pl. nevestici, neveştejit,-ă Care nu s-a veştejit; (fig.) veşnic, etem. adj., pl. neveştejiţi,-te.
neviabil,-ă (-vi-a-) Care nu prezintă condiţii necesare pentru a dura. adj., pl. neviabili,-e. neviciat,-ă (-ci-at) Care nu este viciat, poluat; (fig.) care nu este corupt, adj., pl. neviciaţi,-te. nevindecabil,-ă (despre boli) Incurabil, adj., pl. nevindecabili,-e.
nevindecat,-ă (despre fiinţe) Care nu s-a vindecat de o boală; (despre răni) deschis, necicatrizat, adj., pl. nevindecaţi,-te.
nevinovat,-ă 1. Care nu este vinovat. 2. Curat la suflet, inocent; (p. ext.) lipsit de experienţă, de prefăcătorie; naiv; inofensiv, adj., pl. nevinovaţi,-te. nevinovăţie 1. Lipsă de vinovăţie; calitatea celui nevinovat. 2. Inocenţă, candoare; naivitate. ICu - = naiv; cu candoare, s.f, art. nevinovăţia, g.-d. art. nevinovăţiei, pl. nevinovăţii, art. nevinovăţiile, nevgd v. năvod.
nevoi refl. (înv., pop.) A se strădui, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se nevoigşte, imperf. 3 sg. se nevoia; conj. prez. 3 să se nevoiască.
nevoiaş,-ă (pop.) (Om) lipsit de mijloace materiale; sărac; (p. ext.) necăjit, trudit. 2. (Om) lipsit de vlagă, slab. adj., s.m. şi f., pl. nevoiaşi,-e. nevsie 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, cerinţă; (spec.) situaţie a cărei rezolvare are caracter urgent. IDe ~ = (strict) necesar, util. La~ = când este necesar. De voie, de ~ = vrând-nevrând, obligat. A avea (sau afî)~de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) ~ să - a fi necesar să... A-şi face ~ile = a defeca (şi a urina), (pop., fam.) Zor ~ = neapărat, cu orice preţ. 2. Sărăcie, mizerie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă materială sau morală; (la pl.) greutăţi, pericole pe care le are de suportat cineva. IA ieşi (sau a scăpa) din ~ sau a scăpa (sau a se ridica) deasupra ~ii = a scăpa de griji, de sărăcie. A fi mâncat de ~i = a suferi multe necazuri. A fi de ~ sau a face cuiva ~ = a pricinuj cuiva necazuri. La (vreme de) ~ = în împrejurări grele. în ~ (de ceva) = lipsit (de ceva); în suferinţă. Cu vai-~ = cu mare greutate. 4. (pop.) Ciudăţenie, drăcovenie, //(fam., art., în exclamaţii şi imprecaţii) Dracul, naiba.
5.	(înv.) Constrângere. IDe - = silit de împrejurări. De (sau din) ~a cuiva (sau a ceva) = din cauza... 6. (înv., la pl.) Treburi, afaceri. IA-şi căuta de ~i = a-şi vedea de treabă fără a se amesteca în lucruri care nu îl privesc, s.f, art. nevoia, g.-d. art. nevoii, pl. nevai. nevgie mare (fam., exprimă un superlativ) Straşnic, grozav. E frig loc. adv.
nevoinţă (înv.) 1. Nevoie (1), necesitate. 2. Greutate, dificultate, s.f., g.-d. art. nevoinţei, pl. nevoinţe. nevoit,-ă Obligat, adj., pl. nevoiţi,-te. nevolnic,-ă (pop.) I. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de puteri, slab; (p. ext.) (om) incapabil, neajutorat. II. s.m. şi f. (înv.) Supus; iobag, şerb. adj., s.m. şi f, pl. nevolnici,-ce. nevolnicie (pop.) Starea celui nevolnic; slăbiciune; incapacitate. s.f, art. nevolnicia, g.-d. art. nevolniciei, nevralgic,-ă Referitor la nevralgie. IPunct ~ = partea dificilă, greu de rezolvat a unei probleme, adj., pl. nevralgici,-ce.
nevralgie Durere localizată pe traiectul unui nerv. s.f, art. nevralgia, g.-d. art. nevralgiei, pl. nevralgii, art. nevralgiile.
nevrax (anat.) Axul nervos din creier şi măduva spinării; sistem nervos central, s.n. nevrectomie Rezecţie a unui nerv bolnav sau a unei porţiuni bolnave dintr-un nerv. s.f, art. nevrectomia, g.-d. art. nevrectomiei, pl. nevrectomn, art. nevrectomiile.
797
nictalop
nevrednic,-ă (înv.) Incapabil de ceva; care nu merită ceva. adj., pl. nevrednici,-ce.
nevrednicie (înv.) Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. s.f., art. nevrednicia, g.-d. art. nevredniciei.
nevrica (fam., mai ales la pl.) Criză de nervi; istericale. s.f, art. nevricaua, g.-d. art. nevricalei, pl. nevricale, art. nevricalele.
nevricos,-oasă (fam.) Nervos, iritabil, isteric. adj.,pl. nevricaşi,-oase.
nevrită Leziune a unui nerv. s.f, g.-d. art. nevritei, pl. nevrite.
nevroglie Ţesut conjunctiv situat între neuroni, s.f, art. nevroglia, g.-d. art. nevrogHei. nevrom Tumoare benignă foarte dureroasă care se dezvoltă pe traiectul unui nerv. [var. neuroni s.«.] s.n., pl. nevroame.
nevropat,-ă (Persoană) care suferă de tulburări nervoase; (spec.) (persoană) care suferă de nevropatie; (p. ext.) (om) dezechilibrat, exaltat, adj., s.m. şi f, pl. nevropaţi,-te.
nevropatie,-ă Referitor la nevropatie sau la nevropat. adj., pl. nevropatici,-ce.
nevropatie 1. Denumire generală pentru afecţiunile sistemului nervos. 2. Nevroză.-s.f., art. nevropada, g.-d. art. nevropatiei.
nevroptgr (la pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o reţea deasă de nervuri; (la sg.) insectă din acest ordin, s.n., pl. nevroptere. nevrotic,-ă (Persoană) care suferă de nevroză, adj., s.m. şi f, pl. nevrotici,-ce.
nevrotomie Secţionare chirurgicală a unui nerv. [va/-, neu-rotomie s./Ţ] s.f., art. nevrotomia, g.-d. art. nevrotomiei. nevrozat,-ă Bolnav de nevroză; (p. ext.) dezechilibrat, exaltat, adj., pl. nevrozaţi,-te. nevroză Nume generic dat afecţiunilor psihice ale sistemului nervos (neurastenie, isterie etc.). s.f, g.-d. art. nevrozei, pl. nevroze.
newton (niuton) Unitate de măsură pentru forţă, egală cu forţa care imprimă unui corp de 1 kg o acceleraţie de
1	m/s2, s.n., pl. newtoni; simb. N. newtonian,-ă (new pron. niu) (Adept) al teoriilor lui Newton, adj., s.m. şi f, pl. newtonieni,-e. newyorkez,-ă (niuiorchez) (Locuitor) din New-York. adj., s.m. şi f, pl. newyorkezi,-e. nex 1. (livr.) Legătură, înlănţuire; relaţie, raport. l~ cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. s.n., pl. nexuri. nezdravăn,-ă v. năzdrăvan, nezdruncinat,-ă Neclintit, ferm, statornic, adj., pl. nezdruncinaţi,-te.
ni 1. (pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (reg., exprimă ideea de uimire, de admiraţie) Uite, vezi. interj. niagară (ni-a-) (rar) Şuvoi mare de apă, cascadă, s.f, g -d. art. niagarei, pl. niagare. nicaraguan,-ă (-gu-an) (Locuitor) din Nicaragua, adj., s.m. şi f, pl. nicaraguani,-e._ nicăigri/(pop.) nicăigrea în niciun loc, în nicio parte, [var. (reg.) nicăirea, nicăiri, nicăiurea adv.) adv. nichel Metal alb-cenuşiu, lucios, maleabil şi ductil, întrebuinţat în tehnică, s.n.
nichela tr. A acoperi suprafaţa unor piese cu un strat subţire de nichel, vb. /, ind. prez. 3 nichelează, nicnelaj '• Nichelare. 2. (concr.) Strat depus prin nichelare pe suprafaţa unei piese metalice, s.n., pl. nichelgje.
nichelare Acţiunea de a nichela; nichelaj. s.f, g.-d. art. nichelgrii, pl. nichelgrl.
nichelator (rar) Persoană care are ca profesiune nichelarea obiectelor, s.m., pl. nichelatari. nichelină I. Aliaj de nichel, cupru şi zinc, întrebuinţat la fabricarea rezistenţelor electrice. 2. Mineral de culoare roşie-arămie care conţine nichel şi arsen. s.f, g.-d. art. nichelinei, pl. nicheline. nichipercea (pop.) Dracul, s.m., g.-d. lui nichipsrcea. nici1 I. întăreşte o negaţie. - nu a venit. 2. ~ că = deloc nu... adv.
nici2 I. (leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare copulativă; repetat, arată excluderea ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) ~ nu vede, ~ nu aude. 2. (leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative.) Nu se vedea ~ inainte, ~ înapoi. l~ una, ~două sau ~ una, - alta = îndată, brusc, pe neaşteptate. (între „nici” şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite.) ~ tu casă, ~ tu masă. conjcţ. nicicacum (reg.) Nicidecum, adv. nicicând Niciodată, adv. nicicât (rar) Deloc. adv. nicicum (pop.) Nicidecum, deloc. adv. nicidecât (reg.) Nicidecum, deloc. adv. nicidecum în niciun fel; deloc, defel; nicicum, adv. niciodată (nici-o-) în niciun moment, în nicio împrejurare. /Ca ~ = aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată, adv. niciodinioară (nici-o-di-ni-oa-) (înv.) Niciodată, adv. niciun, nicio ~ sfat. - veste, adj, pr. neg., g.-d. niciunui/niciunui, mciunei/niciunei. niciunde (pop.) Nicăieri, adv. niciunul, niciuna Nimeni, pr. neg., g.-d. niciunuia, niciuneia, pl. niciunii, niciunele, g.-d. pl. niciunora. nicochera (înv.) 1. Stăpână a casei; (p. ext.) doamnă. 2. Amantă, s.f, art. nicocheraua, g.-d. art. nicocheralei, pl. nicocherale, art. nicocheralele. nicorete Nume dat mai multor specii de bureţi comestibili, s.m.. pl. nicoreţi.
nicosian,-ă (-si-an) (Locuitor) din Nicosia, adj., s.m. şi
f,	pl. nicosieni,-e.
nicotinamidă Vitamina PP. s.f, g.-d. art. nicoti-namjdei.
nicotină Alcaloid incolor, toxic, care se găseşte în
tutun, s.f, g.-d. art. nicotinei.
nicotinic,-ă 1. Referitor la nicotină. /Acid ~ = compus
organic incolor, sub formă de cristale, utilizat la
prepararea vitaminei PP. 2. (s.f. pl.) Grupă de substanţe
care au aceeaşi acţiune ca nicotină, adj., pl. nicotinici,-
ce.
nicotinism Tabagism. s.n.
nicotinizat,-ă Impregnat cu nicotină, adj., pl. nico-tinizaţi.-te.
nicovală 1. Bloc de oţel pe care se sprijină piesele de metal pentru a fi prelucrate prin batere cu ciocanul.
2.	Unealtă de oţel pe care se bate tăişul coasei. 3. Unul dintre oasele mici care formează urechea medie, s.f,
g.-d.	art. nicovalei, pl. nicovale.
nicrem Aliaj de nichel şi crom, întrebuinţat la fabricarea rezistenţelor electrice, s.n. nictaginacge (la pl.) Familie de plante dicotiledonate cu flori care se deschid doar în timpul nopţii; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. nictaginacgea, g.-d. art. nictaginacgei, pl. nictaginacge. nictalfobje (med.) Teamă de întuneric (nocturn), s.f, art. nictalfobia, g.-d art. nictalfobiei, pl. nictalfobii, art. nictalfobiile.
nictalgie (med.) Durere de cap care apare noaptea, în timpul somnului, s.f, art. nictalgja, g.-a. art. nictalgiei, pl. nictalgii, art. nictalgiile.
nicta!op,-ă (Persoană sau animal) care suferă de nic-talopie. adj., s.m. şi f, pl. nictalapi,-e.
nictalopie
798
nictalopie Afecţiune datorită căreia omul sau animalul bolnav vede normal doar noaptea ori în prezenţa unei lumini slabe, s.f., art. nictalopia, g.-d. art. nictalopiei. nictemgr (med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi şi o noapte) în care sunt urmărite variaţiile unor funcţii biologice. s.n.
nife (geol.) Parte centrală a Pământului alcătuită din
nichel şi fier; barisferă, centrosferă. s.n.
nifoblepsie (med.) Orbire provocată de strălucirea
zăpezii, s.f, art. nifoblepsia, g.-d. art. nifoblepsiei, pl.
nifoblepsii, art. niflobepsiile.
nigerian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Nigeria, adj., s.m. şi
f,	pl. nigerigni,-e.
nigrozină Colorant negru, folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru maşinile de scris etc. s.f, g.-d. art. nigrozinei, pl. nigrozine. nihiljsm Concepţie care neagă instituţiile, morala, tradiţiile dintr-o societate dată, fără a le opune în schimb altele. //Atitudine de negare totală, s.n. nihilist,-ă (Adept) al nihilismului, adj., s.m. şi /.', pl. nihi!işti,-ste.
nilgau Specie de antilopă de talie mare, care trăieşte în sudul Asiei. s.m.
nimb 1. Cerc luminos cu care sunt înconjurate în pictura bisericească capetele sfinţilor; aureolă; (p. gener.) cerc luminos. 2. (fig.) Glorie, măreţie, prestigiu. s.n.,pl. nimburi.
nimbostratus Formaţie de nori inferiori, de culoare cenuşiu-închis, care produc precipitaţii de lungă durată; nimbus, s.m.
nimbus Nimbostrâtus. s.m., pl. nimbuşi. nime v. nimeni, nimene v. nimeni.
nimeni/(pop.) nimenea Niciun om, nicio fiinţă. pr. neg., g.-d. nimănui/nimănuia. nimereală (fam.) Faptul de a nimeri. ILa ~ = la întâmplare; fără alegere, s.f, g.-d. art. nimerelii. nimeri 1. tr. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat; a lovi într-o ţintă. 2. tr. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare), a da peste. 3. intr. şi refl. A sosi sau a se afla undeva (din întâmplare). 4. intr. A reuşi să realizeze scopul propus. //A ghici. 5. refl. A se potrivi, a se întâmpla; (p. gener.) a surveni. IPe ~te = la întâmplare, pe dibuite, [var. (reg.) nemeri vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nimeresc, imperf. 3 sg. nimerea; conj. prez. 3 să nimerească.
nimerit,-ă 1. Bine ales, bine găsit, //(adv.) Indicat, potrivit, corespunzător. 2. Reuşit, izbutit, [var. (reg.) nemerit,-ă adj.] adj., pl. nimeriţi,-te. nimfă 1. (în mit. greacă) Zeitate a apelor, a munţilor şi a pădurilor, //(fig.) Fată tânără şi frumoasă. 2. (la unele insecte) Stadiu intermediar între larvă şi adult; pupă, s.f,
g.-d.	art. nimfei, pl. nimfe.
nimfeacge (la pl.) Familie de plante angiosperme dicotiledonate acvatice; (la sg.) plantă din această familie. s.f, art. nimfeaceea, g.-d. art. nimfeaceei, pl. nim-feacee.
nimfomană (Femeie) care suferă de nimfomanie, adj., s.f, pl. nimfomane.
nimfomanie Stare patologică la femei şi la animalele femele, care se manifestă printr-o excitaţie sexuală exagerată, s.f., art. nimfomania, g.-d. art. nimfomaniei. nimic1 (înv., pop.) Deloc, defel; în niciun fel. IA nu avea ~ a face = a nu avea nicio legătură (unul cu altul), adv. nimic2 1. (şi la pl.) Lucru, faptă, vorbă fără importanţă.
IO	~a toată = ceva de foarte mică importanţă, (reg.) Pe o ~ă pe ceas = într-o clipă, repede. 2. (fig.) Lipsă de merit; zădărnicie, nimicnicie. 3. (fig., art.) Neant, nefiinţă; haos. [var. (reg.) nimică, nemica, nemică s.if\ s.n., pl. nimicuri.
nimic3/(pop.) nimica Niciun lucru; (spec.) niciun zgomot, niciun cuvânt etc. IDe ~ = fâră valoare, fără importanţă; (despre oameni) lipsit de caracter. Pe ~ = (aproape) gratuit, degeaba. întru (sau cu) ~ = în niciun fel, deloc. [var. (reg.) nimică, nemica, nemică pr. neg.] pr. neg. nimică v. nimic2, nimică v. nimic3.
nimici tr. A distruge, a desfiinţa, a lichida, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 să nimicească.
nimicie (înv.) Nimicnicie, s.f, art. nimicia, g.-d. art. nimiciei.
nimicire Acţiunea de a nimici; distrugere; (fig.) moarte.
s.f., g.-d. art. nimicirii, pl. nimiciri.
nimicitor,-oare Care nimiceşte; distrugător, adj., pl.
nimicitori.-oare.
nimicnici tr. (înv.) A nimici; (fig.) a înlătura, a spulbera. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nimicnicesc, imperf. 3 sg. nimicnicea; conj. prez. 3 să nimicnicească, nimicnicie (înv.) 1. Zădărnicie, deşertăciune. 2. Lipsă de importanţă, de valoare; nimicie. s.f, art. nimicnicia, g.-d. art. nimicniciei.
nimicnicire (înv.) Acţiunea de a nimicnici, s.f, g.-d. art. nimicnicirii, pl. nimicniciri. nimicuţa/nimicuţă (pop.) Diminutiv al lui nimic, pr neg. nimitez (reg.) Ţesătură de lână sau de mătase subţire cu care femeile îşi acoperă capul, s.n., pl. nimitezuri. ningău (reg.) 1. Ninsoare abundentă. 2. Luna decembrie. s.n., art. ningăul.
ninge intr. impers. 1. A cădea zăpadă. /(Parcă) ii tot ~ şi-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veşnic nemulţumită. A-i - in barbă (sau pe cap, in păr) = a încărunţi. 2. A cădea ca fulgii de zăpadă. Htr. A acoperi cu ninsoare, vb. III, ind. prez. 3 sg. ninge; part. nins. njnja (ja pron. ga) (jap.) 1. (Luptător) bine antrenat, care poartă un costum special, pentru mascare.
2.	(Persoană) aparţinând unor grupări secrete din Japonia, care luptă ca mercenar, adj. invar., s.m., pl. mnja. nins,-ă Acoperit cu zăpadă, //(fig.) Cărunt. /(A fi) ~ de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. adj., pl. ninşi,-se.
ninsoare 1. Faptul de a ninge. /Pe ~ = în timp ce ninge.
2.	Zăpadă, //(fig.) Cărunteţe. s.f, g.-d. art. ninsorii, pl. ninsori.
ninsoriu,-ie (rar) Alb ca zăpada, [var. ninsuriu,-ie adj.] adj.,pl. ninsorii. ninsuriu,-ie v. ninsoriu.
niobit (ni-o-) Minereu natural de fier şi mangan; columbit. s.n.
niobiu (ni-o-) Metal rar, alb-cenuşiu, foarte rezistent la acţiunea agenţilor chimici, s.n., art. niobiul. niplu Piesă în formă de tub folosită pentru îmbinarea a două ţevi, conducte, cabluri etc. s.n., art. niplul, pl. nipluri.
nipon,-ă Japonez, adj., s.m. şi f, pl. niponi,-e. niprală Plantă erbacee cu flori galbene şi cu fructele păstăi, s.f., g.-d. art. nipralei, pl. niprale. nirvana (în religia budistă) Stare de fericire obţinută prin eliberarea de grijile vieţii şi prin contopirea sufletului cu esenţa divină, s.f., g.-d. art. nirvanei. niscai/niscai (pop.) Care se află într-o cantitate nedeterminată; nişte; niscaiva, adj. pr. invar. niscaiva (pop.) Niscai, [var. nescaiva, niscareva, nescareva adj. nehot. invar.] adj. pr. invar.	_
nisetru Peşte mare, răpitor, cu plăci osoase pe spate şi pe laturi, apreciat pentru carnea şi pentru icrele lui (negre), s.m.. art. nisgtrul, pl. nisetri, art. nisetrii. nisfia Monedă turcească de aur sau de argint, care a circulat şi în ţările române, s.f. art. nisfiaua, g.-d. art. nis-fielei, pl. nisfiele, art. nisfielele.
799
nivaţie
nisip 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor roci, minerale sau resturi organice; (p. ext., mai ales la pl.) loc, teren alcătuit din asemenea rocă şi, de obicei, lipsit de vegetaţie. iCa (sau cât) ~nl mării = în număr foarte mare. A clădi (sau a fonda) pe ~ = a întreprinde o acţiune sortită eşecului. 2. Granule fine de oxalaţi, uraţi etc., formate în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară, [var. (reg.) năsip s.n.] s.n., pl. nisipuri.
nisipar1 (rar) Persoană care scoate, cară (şi vinde) nisip, s.m., pl. nisipari.
nisipar2 Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. de pe care se distribuie nisipul la roţi pentru a împiedica patinarea acestora, s.n., pl. nisipare. nisipariţă Mic peşte din apele de munte, s.f., g.-d. art. nisipariţei, pl. nisipariţe.
nisiparniţă (înv.) I. Vas umplut cu nisip fin din care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Clepsidră, s.f., g.-d. art. nisipamiţei, pl. nisipamiţe. nisipărje 1. Carieră de nisip. 2. Loc cu nisip mult (strâns de ape sau de vânt), s.f, art. nisipăria, g.-d. art. nisipăriei, pl. nisipăni, art. nisipăriile. nisipiş (rar) Loc acoperit cu nisip; (colectiv) cantitate mare de nisip strâns într-un loc. [var. (reg.) nâsipiş s. n. \ s.n., pl. nisipişuri.
nisipişte Aluviune din mâl şi nisip depusă pe fundul apelor (stătătoare), s.f, g.-d. art. nisipiştii. pl. nisipişti. nisipjt,-ă (rar) Nisipos, adj., pl. nisipiţi,-te. nisipju,-ie (rar) Gălbui, de culoarea nisipului, adj., pl. nisipii.
nisipos,-oasă Care conţine mult nisip; acoperit cu nisip. [var. (reg.) năsipos,-oasă adj.] adj., pl. nisipoşi,-oase. n is tag mus Stare patologică manifestată prin mişcări ritmice ale globilor oculari în toate direcţiile, s.n. nistrean,-ă (Locuitor) din zona Nistrului, adj.. s.m. şi
f.,	pl. nistreni,-e.
nişangiu Demnitar din Imperiul otoman, care se ocupa cu redactarea actelor oficiale şi cu aplicarea parafei imperiale. s.m., art. nişangiul, pl. nişangii, art. nişangiii. nişă 1. Adâncitură mică special lăsată într-un perete, într-o mobilă etc., în care se aşază, de obicei, obiecte decorative; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care serveşte ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, servind ca loc de adăpostire pentru lucrători. 4. Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereţii unei ecluze pentru a adăposti canaturile porţilor când acestea sunt deschise.
5.	Construcţie specială în formă de dulap, cu pereţii de sticlă, legată de un coş de evacuare şi folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanţe care emană gaze (nocive). 6. ~ de abraziune = formă de relief care apare la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la coroziune. 7. (med.) Ulceraţie profundă la stomac, plămâni etc. s.f, art. nişa,
g.-d.	art. nişei, pl. nişe.
nişte1 (numai + s. sg.) ~ lapte, ~ miere. adj. nehot. njşte2 v. un2
njt1 (fiz.) Unitate de măsură a luminanţiei. s.m., pl. niţi. nit2 Tijă de metal cu un cap semisferic, folosită la îmbinarea pieselor metalice, s.n., pl. nituri, nitam-nisam (pop., fam.) Deodată", pe neaşteptate, [var. netam-nesam adv.] adv. nitmgtru (fiz.) Fotometru pentru măsurarea luminanţei unei suprafeţe, s.n., art. nitmetrul, pl. nitmetre. nitra tr. (tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot Şi oxigen în molecula unei substanţe organice, vb. I, ind. prez. 5 nitrează.
nitragin îngrăşământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase, s.n.
nitrgre Acţiunea de a nitra. s.f, g.-d. art. nitrării, pl. nitrări.
nitrát (chim.) Azotat. /~ de argint = azotat de argint. ~ de celuloză = nitroceluloză, s.m., pl. nitraţi. nitraţie (-ţi-e) Tratament chimic cu acid nitric. s.f, art. nitraţia, g.-d. art. nitraţiei, pl. nitraţii, art. nitraţiile. nitric,-ă (chim.) Azotic. /Acid ~ = acid azotic, adj., pl. nitrici.-ce.
nitrifica refl. (despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acţiunea unor bacterii, în azotaţi folosiţi de plante, vb. I, ind. prez. 3 se nitrifică. nitrificare Acţiunea de a se nitrifica; nitrificaţie. s.f, g.-d. art. nitrificării, pl. nitrificări. nitrificatsr,-oare Care produce o nitrificare. adj., pl. nitrificatori,-oare.
nitrificaţie (-ţi-e) Nitrificare. s.f, art. nitrificaţia, g.-d. art. nitrificaţiei, pi. nitrificaţii, art. nitrificaţiile. nitril Compus organic (ester al acidului cianhidric), folosit in sinteza organică, s,m.t pl. nitnli. nitrit (chim.) Azotit. s.m., pl. nitriţi. nitrobacterie (-ri-e) Bacterie care transformă acidul azotos din sol în acid azotic, s.f, art. nitrobacteria, g.-d. art. nitrobacteriei, pl. nitrobacterii, art. nitrobacteriile. nitrobenzgn Lichid uleios, gălbui, cu miros de migdale amare, obţinut prin nitrarea benzenului, folosit în industrie, s.m.
nitroceluloză Produs obţinut prin tratarea celulozei cu acid azotic şi acid sulfuric, întrebuinţat la fabricarea unor lacuri, ca exploziv etc. s.f., g.-d. art. nitrocelulQzei, pl. nitroceluloze.
nitroderivat Substanţă organică a cărei moleculă conţine o grupare alcătuită din azot şi oxigen, legată direct de atomul de carbon, s.m., pl. nitroderivaţi. nitrogen (chim.) Azot. s.m.
nitroglicerină Lichid uleios, toxic, obţinut prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic şi acid sulfuric, întrebuinţat la fabricarea dinamitei şi, în medicină, ca vasodilatator. s.f, g.-d. art. nitroglicerinei. nitronatrit Nitrát de sodiu, component principal al salpetrului de Chile, s.m., pi. nitronatriţi. nitros,-oasă (chim.) Azotos. adj., pl. nitroşi,-oase. nitrotoluen (-lu-en) Derivat al toluenului, substanţă gălbuie cu miros caracteristic, folosită în special la obţinerea unor amine. s.n.
nitrura tr. A trata termochimic anumite oţeluri pentru a le mări duritatea la suprafaţă, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. vb. I, ind. prez. 3 nitrurează.
nitrurare Acţiunea de a nitrura. s.f, g.-d. art. nitrurării, pl. nitrurări.
nitui tr. I. A forma al doilea cap al unui nit după trecerea acestuia prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina două piese cu ajutorul niturilor. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nitu-ia; conj. prez. 3 să nituiască.
nituire Acţiunea de a nitui; nituit, s.f, g.-d. art. nituirii,
pl. nituiri.
nituit Nituire. s.n.
nituitoare (-tu-i-) Maşină cu care se nituieşte. s.f, g.-d. art. nituitorii, pl. nituitori. nituitor,-oare (-tu-i-) Muncitor calificat care lucrează la nituire. s.m., pl. nituitari; s.f, g.-d. art. nituitoarei, pl. nituitoare.
nituityră (-tu-i-) Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o
nituire. s.f, g.-d. art. nituitorii, pl. nituitjjri.
niţel,-ică (fam.) Puţin. câte ~ = treptat, puţin câte
puţin, adj., pl. niţgi,-gle.
niţeluş (fam.) Diminutiv al lui niţel. adv.
niu A treisprezecea literă a alfabetului grec (N, v),
corespunzătoare sunetului n. s.m., pl. niu.
nivaţie (-ţi-e) Acţiunea de modelare exercitată de
zăpadă, prin îngheţuri şi dezgheţuri succesive, asupra
nivel
800
formelor de relief, s.f., art. nivaţia, g.-d. art. nivaţiei, pl. nivaţii, arL nivaţiile.
nivel 1. înălţime a unui punct, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal de referinţă. I~ul mării = punct situat la înălţimea medie a mărilor şi oceanelor, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de ~ = linie care uneşte toate punctele cu aceeaşi altitudine de pe,o suprafaţă terestră. Pasaj de ~ = loc unde se încrucişează o şosea cu o cale ferată. La ~ul = în dreptul. //Etaj, cat. //Subdiviziune stratigrafică a unui (sub)etaj geologic, //(fiz., chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referinţă. 2. (fig.) Stadiu de dezvoltare, de pregătire; treaptă, etapă; indice (al calităţii sau al cantităţii). /- de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale unei persoane, ale unei clase sau ale populaţiei unei ţări în condiţii istorice date. //Poziţie ierarhică. /La ~ înalt = la nivelul conducerii unei ţări. s.n., pl. niveluri/nivele, nivela tr. l.A face să fie la acelaşi nivel; a netezi.
2.	(fig.) A face să dispară diferenţele; a egaliza.
3.	A măsura diferenţa de nivel dintre două sau mai multe puncte, vb. I, ind. prez. 3 nivelează.
nivelare Acţiunea de a nivela, s.f., g.-d. art. nivelării, pl. nivelări.
nivelator 1. Parte a unui buldozer, folosită la operaţiile de nivelare. 2. Unealtă, maşină agricolă pentru nivelarea solului, s.n., pl. nivelatoare.
nivelator,-oare Care nivelează, adj., pl. nivelatori,-oare. nivglă (tehn.) Nume dat mai multor instmmente care servesc la determinarea poziţiei orizontale sau a diferenţei de înălţime între două sau mai multe puncte. I~ de apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, utilizat la determinarea planului orizontal după înălţimea la care se ridică apa în două tuburi gradate, s.f., g.-d. art. nivelei, pl. nivele.
nivelmgnt (top.) Ansamblul operaţiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre pentru a le reprezenta pe o hartă sau pe un plan. s.n., pl. nivelmgnte. nivelmgtric,-ă Care aparţine nivelmetrului. adj., pl. nivelmetrici,-ce.
nivelmgtru Instrument folosit la efectuarea lucrărilor de nivelment. s.n., art. nivelmetrul, pl. nivelmgtre. nivomgtric,-ă Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. adj., pl. nivometrici,-ce. nivomgtru Instrument folosit pentru măsurarea cantităţii de zăpadă căzute pe o suprafaţă, într-un anumit interval de timp. s.n., art. nivometrul, pl. nivometre. nivopluvial,-ă (-vi-al) (met., în sintagma) Regim - = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi şi ploi. adj., pl. nivopluviâli,-e.
nivgză (livr.) A patra lună a calendarului republican francez (21 decembrie-19 ianuarie), s.f, g.-d. art. nivjjzei. nixis (înv.) Supărare, plictiseală. //înţepătură, junghi. s.n., pl. nixisuri.
nizam1 Soldat turc în termen, s.m., pl. nizami. nizam2 (în Evul Mediu, în ţările române) l. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile şi îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. s.n., pl. nizamuri. niznai (pop.,) Simulând indiferenţă, nepăsare. IA se face ~ (sau s.) a (o) face pe -ul = a se preface că nu ştie nimic. adj. invar. no1 (reg.) Ei! hei! ia! interj.
no2 Formă de teatru japonez, de factură tradiţională, care îmbină recitarea, pantomima cu folosirea măştilor, muzica instrumentală etc. s.n. noadă (anat., pop.) Coccis; (p. ext.) regiune situată în jurul coccisului. s.f, g.-d. art. noadei, pl. noade, noapte 1. Interval de timp cuprins între apusul şi răsăritul soarelui, când este întuneric. IDe - - care
lucrează în timpul nopţii; (despre păsări, animale etc.) care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii. La~ = în timpul nopţii următoare. Peste ~ = în timpul nopţii.
-	de - = în fiecare noapte. Zi(ua) şi ~a sau zi, ~, zile, ~ţi, toată ziua (şi) toată ~a, din zori până-n ~, ~ţi şi zile etc. = tot timpul, continuu. Cu ~a în cap = dis-de-dimineaţă, în zori. De (cu) ~(a) = dis-de-dimineaţă, foarte devreme. ~ bună! = urare făcută cuiva înainte de culcare. 2. (fig.) Lipsă de lumină; întuneric. //Stare de înapoiere, lipsă de cultură, de civilizaţie. /Prost ca ~a = foarte prost.
3.	Stare de apăsare, de tristeţe, de suferinţă morală.
4.	(adv., în forma noaptea sau nopţile) în timpul nopţii. s.f, g.-d. art. nopţii, pl, nopţi.
noaten,-ă 1. (pop.) Miel (mioară) între şase luni şi doi ani. 2. (reg.) Mânz de la şase luni până la doi sau trei ani.
3.	(reg.) Lână (neagră) de miel (sau de mioară) tunsă în al doilea an. [var. noatin,-a s.m. şi f.~\ s.m., pl. noatcni; s.f, g.-d. art. noatenei, pl. noatene. noatin,-ă v noaten.
nobeliu Element chimic transuranic obţinut pe cale artificială, s.n., art. nobeliul.
nobil,-ă I. adj. 1. Care dovedeşte cinste, generozitate; ales. Om 2. Care inspiră respect, care onorează. O acţiune 3. Distins, elegant, graţios. 4. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. IMetal ~ = metal preţios. Gaz ~ = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore şi inodore care se găsesc în atmosferă în cantităţi mici. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din nobilime, adj., s.m. şi f., pl. nobili,-e. nobiliar,-ă (-li-ar) Propriu nobilimii; de nobil; nobilitar. adj., pl. nobiliari.
nobilime I. Categorie socială cuprinzând (în epoca feudală) pe posesorii de feude şi de titluri ereditare sau pe foştii feudali şi pe descendenţii lor (din epoca modernă); aristocraţie, nobleţe (2). //Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune etc. 2. (rar) Nobleţe (1). s.f, g.-d. art. nobilimii.
nobilitar,-ă (înv.) Nobiliar, adj., pl. nobilitari,-e. nobllitate (înv.) 1. Nobleţe (1). 2. Nobleţe (3). s.f, g.-d. art. nobilitgţii. nobleţă v. nobleţe.
noblgţe 1. Calitatea sau rangul de nobil (II). 2. (rar) Nobilime (1). 3. Caracter nobil (1. 1); mărinimie. 4. Distincţie, eleganţă, [var. nobleţă s.f.\ s.f, art. nobleţea, g.-d. art. noblgţei.
nociv,-ă Distrugător, dăunător (pentru sănătate), adj., pl. nocivi,-e.
nocivitate Caracterul a ceea ce este nociv, s.f, g.-d. art. nocivităţii.
noctambul,-ă (med.) Somnambul, //(fig., fam.) Persoană care îşi pierde nopţile în petreceri, s.m., pl-noctambuli; s.f., g.-d. art. noctambulei, pl. noctambule, noctambulism (med.) Somnambulism. s.n. nocturn,-ă I. Care se petrece noaptea; de noapte. lin ~ă = (despre competiţii sportive) care se desfăşoară în timpul serii. 2. (despre păsări, insecte etc.) De noapte. adj,, pl. nocturni,-e.	_
nocturnă 1. Competiţie sportivă care se desfăşoară în timpul serii. 2. Compoziţie muzicală cu caracter visător şi melancolic. 3. Program de radio, tv etc. care are loc în timpul nopţii. ~ muzicală, s.f, pl. nocturne, nod 1. Punct în care se leagă două fire, două sfori etc. ca să se ţină împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori etc. unde s-a făcut o legătură, petrecân-du-se unul_ dintre capete printr-un ochi; legătura astfel obţinută, l/n ~uri = încurcat, încâlcit. A lega paraua cu zece ~uri - a fi foarte zgârcit. 2. Proeminenţă pe tulpina unei plante, a unui arbore, de unde încep să crească frunzele sau crengile; porţiune mică, rotundă, foarte dură într-o bucată de lemn, într-o scândură reprezentând locul
801
nominal
de ramificaţie a crengilor pe trunchi. IA căuta (sau a găsi) ~ în papură = a învinovăţi pe nedrept, a căuta (sau a găsi) greşeli acolo unde nu sunt. 3. Tumoare de natură patologică; umflătură. 4. (înv., pop.) Articulaţie, încheietură (a degetelor). 5. ~ul gâtului = mărul lui Adam. ~ul vital = centrul mişcărilor respiratorii, situat în bulbul rahidian şi a cărui lezare produce moartea imediată. 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeaşi ramură a curbei se intersectează pe ea însăşi. 7. (fiz.) Fiecare dintre punctele în care sunt dispuşi atomii, moleculele unei reţele cristaline, //(fiz.) Punct dintr-un sistem de unde staţionare în care amplitudinea oscilaţiei are mereu o valoare nulă. 8. Intersecţie a mai multor căi de comunicaţie. ~ rutier. I~ feroviar sau ~ de cale ferată = punct de intersecţie a cel puţin trei linii principale de cale ferată, prevăzut cu instalaţii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor, deservirea călătorilor etc. 9. (tehn.) Locul de îmbinare a două sau mai multe elemente ale unui mecanism, ale unei construcţii etc. 10. (astron.) Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei. II. Centru geografic, geolo-gic cu anumite caracteristici, deosebite faţă de împrejurimi. I~ hidroenergetic - ansamblu format de o centrală hidroelectrică şi construcţiile aferente. 12. (fig.) Senzaţie de sufocare pe care o are cineva cuprins de o emoţie puternică. IA înghifi cu ~uri = a suporta cu amărăciune o durere, o umilinţă (fără a putea spune nimic); a mânca în silă.
13.	(fig.) Punct esenţial de care depinde soluţionarea unei probleme. I~ gordian = pro-blemă foarte grea sau imposibil de rezolvat. A tăia -ul gordian = a recurge la un miiloc extrem în rezolvarea unei situaţii dificile. //Moment culminant în desfăşurarea acţiunii unei opere literare.
14.	Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unui vas care parcurge o milă marină (1852 m) pe oră. s.n.,pl. noduri.
nodal,-a 1. Care se referă la locul de intersecţie a mai multor căi de comunicaţie, artere, ligamente. 2. Esenţial, fundamental, adj,, pl. nodali,-e. nodorss,-oasă v. noduros, nodas.-oşsă Cu noduri. /Eritem - = simptom al mai multor boli (contagioase), caracterizat prin apariţia pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor băşicuţe seroase. adi'., pl. nodeşi,-oase. nodozltâte 1. Formaţie patologică apărută pe rădăcinile unor plante leguminoase. 2. Proeminenţă la articulaţiile corpului; nodul (1). 3. Mică ridicătură rotunjită pe suprafaţa unui obiect, s.f., g.-d. art. nodozitlţii, pl. nodozitfiţi.
nodul 1. Mică umflătură, care apare în diferite părţi ale corpului, în unele boli cronice. 2. (geol.) Concreţiune pietroasă cuprinsă într-o zonă mai puţin dură. s.m., pl. noduli.
nodulgţ Diminutiv al lui nod. s.n., pl. nodulgţe. nodurar Parte a războiului de ţesut alcătuită dintr-un fuscel gros legat de fusul sau sulul dindărăt, s.n., pl. nodurgre.
noduros,-oasă 1. (despre sfori, funii etc.) Cu noduri.
2.	(despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri, plin de noduri. 3. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Cu articulaţii proeminente; ciolănos. [var. (pop.) nodoras, -oasă ad/.] adj., pl. noduroşi,-oase. nofitlc,-ă (no-e-) (fii.) Referitor la procesul de gândire. adj., pl. nofitici,-ce.
nogai,-aie (Persoană) care aparţine populaţiei mongole turcizate, fiind răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră şi Marea Azov. adj., s.m. Şi f, pl. nogai,-gie.
noi 1. (indică pe cel care vorbeşte şi persoana sau persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire) ~ citim.
/La - = acasă; în locul de baştină. 2. (la dativ, în formele „ne”, „ni”, cu valoare posesivă) Casa ne e frumoasă.
3.	(cu valoare de dativ etic) Ne eşti aproape. 4. (la dativ sau la acuzativ, în forma „ne”, cu valoare de pronume reflexiv) Ne spuneam multe. 5. (în stilul oficial-admi-nistrativ) Eu. ~ directorul... 6. (ca plural al modestiei sau al autorităţii, cu valoare de singular) ~ credem că... pr. pers. I pl., d. nouă, ne, -ne, -ne-, ni, ni-, -ni-, ac. acc. (prep. + ~), neacc. ne, ne-, -ne, -ne-, noian 1. Cantitate mare; număr mare de fiinţe, lucruri, fenomene; mulţime. 2. întindere mare, nemărginită, de ape. 3. Abis, hău. s.n., pl. noiane, noigmbrie (-bri-e) A unsprezecea lună a anului; brumar. [vor. noiemvrie, (înv., reg.) novgmbre s.m.] s.m., g.-d. art. lui noiembrie, noigmvrie v. noiembrie.
noimă 1. înţeles, sens (al unui cuvânt); rost. IFără (nicio) ~ = fără sens; absurd. Cu ~ = logic. A nu avea nicio ~ = a fi fără sens, absurd. 2. (pop.) Ţel, scop, motiv.
3.	(rar) Convenţie, simbol, s.f, g.-d. art. noimei, pl. n<jime.
noime A noua parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale, s.f, g.-d. art. noimii, pl. noimi, nolţă Pată mică albă care apare uneori pe unghiile degetelor de la mâini, s.f, g.-d. art. noiţei, pl. noiţe. nojlţă 1. Cureluşă cu care se leagă opincile de picior. 2. (reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se petrece nojiţa (1). [var. năjiţă s.f] s.f, g.-d. art. nojiţei, pl. nojiţe.
nomad,-ă I. adj. Caracteristic nomadismului. Obicei
II.	adj., s.m. şi f. (Persoană, grup social) care nu are aşezare stabilă, permanentă, adj., s.m. şi f, pl. nomazi,-de.
nomadism 1. Mod de viaţă al unui grup social, caracterizat prin lipsa unei aşezări stabile. 2. Sindrom patologic la unii psihopaţi, care se manifestă prin instabilitatea domiciliului, s.n.
no-man’s-land (ngumenslend) (angl.) Fâşie de teren aflată între liniile beligeranţilor; zonă tampon între frontiere. //(fig.) Ţara nimănui, s.n. nomgrh Guvernator al unei nome2, s.m., pl. nomarhi. ngmă1 (med.) Stomatită cangrenoasă care apare la copi-
ii	subalimentaţi şi la oamenii slăbiţi, s.f, g.-d. art. nemei, pl. nome.
nomă2 Diviziune administrativă în Egiptul antic şi în Grecia modernă, s.f, g.-d. art. nemei, pl. nome. nomenclator Listă, broşură care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu (ştiinţific, tehnic etc.) sau enumerarea unor sortimente de produse, s.n., pl. nomenclatoare.
nomenclateric,-ă (rar) Nomenclaturistic, adj., pl. nomenclatűrici,-ce.
nomenclatură 1. Totalitatea termenilor specifici unui domeniu de activitate, unei ştiinţe etc. 2. Listă, catalog etc. cuprinzând nume proprii, titluri de lucrări etc. dintr-un anumit domeniu. 3. (spec.) Schemă de organizare a unei instituţii, cuprinzând enumerarea posturilor sau a instituţiilor din subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcţii în această schemă. //Categoria persoanelor privilegiate într-un regim dictatorial, s.f, g.-d. art. nomenclaturii, pl. nomenclaturi. nomenclaturist,-ă Persoană care face parte din nomenclatură (3). s.m., pl. nomenclatuiişti; s.f, g.-d. art. nomenclaturistei, pl. nomenclaturiste. nomenclaturistic,-ă (rar) Referitor la nomenclatură; nomenclatoric. adj., pl. nomenclaturistici,-ce. nomina.11 (gram.) Nume (substantiv sau pronume) care denumeşte o fiinţă sau un obiect, s.n., pl. nominale. nominal2,-ă 1. Referitor la nume; pe nume; după nume. / Valoare ~ = valoare scrisă pe un bilet de bancă,
nominalism
802
pe o acţiune (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) ~ = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. 2. Care este calculat în bani. 3. (despre acte de valoare, librete de economii etc.) Pe care este indicat numele titularului. 4. (gram.) Care face parte din categoria numelui. /Flexiune ~ = declinare, adj., pl. nominali,-e. nominalism Curent în filosofia medievală, care susţinea că numai lucrurile individuale au existenţă reală, noţiunile generale fiind simple nume ale acestor lucruri, s.n.
nominalist,-ă (Adept) al nominalismului, adj., s.m. şi
f.,	pl. nominalişti,-ste.
nominaliza tr. A indica, a specifica pe nume. //A propune pe cineva (autor, actor etc.) pentru o anumită activitate sau pentru un premiu, vb. I, ind. prez. 3 nominalizează
nominalizare Faptul de a nominaliza, s.f., g.-d. ari. nominalizării, pl. nominalizări. nominativ1 Caz al flexiunii nominale a cărui funcţie specifică este cea de subiect şi care este considerat forma de bază a substantivului, s.n., pl. nominative. nominativ2,-ă (fin.) Nominal2 (l). /Obligaţie -ă = obligaţie pe care este înscris numele creditorului, adj., pl. nominatívi,-e.
nomocanon Colecţie de legi imperiale bizantine şi de canoane ale sinoadelor bisericeşti, s.n., pl. nomo-canogne.
nomog raf Autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi. s.m., pl. nomografi. nomografic,-ă Care se referă la nomograme. adj., pl. nomografici,-ce.
nomografie Disciplină matematică al cărei obiect este întocmirea şi folosirea nomogramelor. s.f, art. nomo-grafia, g.-d. art. nomografiei. nomog ramă (mat.) Reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relaţii dintre două sau mai multe mărimi variabile, pentru a determina valorile unei mărimi în funcţie de valorile cunoscute ale celorlaltor mărimi, s.f, g.-d. art. nomogramei, pl. nomograme. nomol v. nămol, nomoli v. nămoli. nomolos,-oasă v. nămolos, non- Element de compunere care înseamnă „nu’\ non-a (log.) Negaţia lui a. s.n. nonagenar,-ă (Persoană) care are vârsta de nouăzeci de ani. adj., s.m. şi f, pl. nonagenari,-e. nonautor (-a-u-) Autor lipsit de valoare, s.m., pl. nonautori.
nonă1 (muz.) Interval între două sunete ale gamei, aflate la distanţă de nouă trepte; treapta a noua de la o treaptă dată. s.f, g.-d. art. nanei, pl. nane. nonă2 Prestaţie faţă de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obţinute de ţăran, s.f,
g.-d.	art. nonei, pl. none.
nenă3 (în calendarul roman, la pl.) Denumire dată celei de-a şaptea zile a lunilor martie, mai, iulie şi octombrie şi a celei de-a cincea zile a celorlaltor luni. s.f, g.-d. art. nonei, pl. nane.
nonconformism Atitudinea celui care nu acceptă valorile, tradiţiile sau mentalitatea mediului din care face parte; neconformism. s.n.
nonconformist,-ă (Persoană) care nu se conformează uzanţelor stabilite, tradiţiilor, care are convingeri proprii; neconformist. adj., s.m. şi f, pl. nonconformişti,-ste. noncontradicţie (-ţi-e) Principiu fundamental al gândirii, conform căruia despre un subiect este imposibil a afirma şi a nega în acelaşi timp acelaşi predicat, s.f, art. noncontradicţia, g.-d. art. noncon-tradicţiei, pl. noncontradicţii, art. noncontradicţiile.
nonet Formaţie muzicală alcătuită din nouă persoane (cântăreţi sau instrumentişti), //(p. ext.) Compoziţie muzicală compusă pentru o astfel de formaţie, s.n., pl. nongte.
non-eu (fii.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. s.n., art. non-eul.
nonexistenţă Inexistenţă, s.f, g.-d. art. nonexistenţei. nonfigurativ,-ă (în sintagma) Artă ~ = artă abstractă. adj., pl. nonfigurativi,-e.
nonius (-ni-us) Rasă autohtonă de cai caracterizată prin talie mare şi culoare dominantă neagră, s.m. nonţjm Persoană lipsită de calităţi umane; derbedeu. s.m., pl. nonoameni.
nonpareil (eil pron. ei) (fr.) Corp de literă cu mărimea de şase puncte tipografice, utilizat de obicei pentru tipărirea tabelelor, adnotaţiilor etc. [var. nonparel s.«.] s.n. nonparei v. nonpareil.
nonprofit Care nu aduce profit; benevol. Asociaţie ~. adj. invar.
nonsens Ceea ce este lipsit de sens; absurd, s.n., pl. nonsensuri.
non-Stop Fără întrerupere, continuu, adj. invar.', adv. nonşalant,-ă (fam.) Lipsit de grijă; degajat (în comportare); indiferent, adj., pl. nonşalanţi,-te. nonşalanţă (fam.) Indiferenţă; degajare (ostentativă). s.f., g.-d. art. nonşalanţei, non troppo (it. muz.) Nu prea mult. loc. adv. nonvaloare Lipsă de valoare, s.f, g.-d. art. nonvalorii, pl. nonvalori.
nonviolenţă (-vi-o-) Formă politică de luptă care exclude violenţa ca mijloc de acţiune, s.f., g.-d. art. nonviolenţei.
noocraţie Teorie care preconizează dominaţia intelectualităţii; stat condus de intelectuali, s.f., art. noocraţia, g.-d. art. noocraţiei.
noosferă (fii.) Totalitatea sistemelor de informaţie, cunoaştere şi valorizare specifice fiinţei umane, s.f, g.-d. art. noosferei.
nopal Plantă erbacee cu flori roşii şi cu frunze cărnoase, cultivată ca plantă ornamentală, s.m. noptatec,-ă v. noptatic.
noptatic,-ă (rar) De noapte, nocturn; întunecat. [var. noptatec,-ă adj.] adj., pl. noptatici,-ce. nopticică (fam.) Diminutiv al lui noapte; noptiţă (1). s.f, g.-d. art. nopticelei, pl. nopticele, art. nopticelele. nopticoasă Plantă erbacee cu flori purpuriu-violete sau albe, care răspândesc seara un miros puternic, s.f, g.-d. art. nopticogsei, pl. nopticoase. noptieră (-ti-e-) Dulăpior sau măsuţă care se aşază lângă pat. s.f, g.-d. art. noptierei, pl. noptiere, noptiţă 1. (rar) Nopticică. 2. (bot.) Barba-împăratului. s.f, g.-d. art. noptiţei, pl. noptiţe. noptos,-oasă (rar) întunecat, întunecos, adj,, pl-noptaşi,-oase.
nor 1. Masă de vapori, de picături de apă sau de cristale de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă. IPănă la (sau în) ~i = (care se înalţă) foarte sus. A fi ~ = a fi înnorat. Trăieşte sau e {cu capul) în ~i sau parc-ar fi căzut din ~i, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. 2. ~ arzător = masă de gaze şi de cenuşă vulcanică, expulzată în atmosferă în timpul erupţiei unui vulcan. ~ de stele = grupare de stele, aflată în diverse galaxii. ~ii lui Magelan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 3. Masă densă şi mobilă de praf, de fum etc. //(fig.) Mulţime compactă de păsări sau de insecte (în zbor), [var. (reg.) naur, nuor s.m.] s.m., pl. nori.
noradrenalină (biol.) Hormon asemănător cu adrenalina, care se găseşte în glanda suprarenală şi în terminaţiile nervilor simpatici, s.f, g.-d. art. noradrenalinei.
803
noros
nară Soţia cuiva considerată în raport cu părinţii soţului ei. IA intrat ~a-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodăreşti, s.f., g.-d. art. nurarii, pl. nurori.
nord Punct cardinal situat în direcţia Stelei Polare; miazănoapte; Polul Nord. /~ magnetic = direcţie în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. De ~ = nordic, s.n.
Nord Parte a globului pământesc, a unei ţări etc. aşezată spre nord. //Popoarele, lumea etc. din aceste ţinuturi. s.prop.n.	_
nord-american,-ă (Locuitor) din America de Nord sau (p. restr.) din Statele Unite ale Americii. adj., s.m. şi f.. pl. nord-americani,-e.
nord-americancă Nord-americană. s.f, g.-d. art. nord-americancei, pl. nord-americance. nord-coreean,-ă (Locuitor) din Republica Populară Democrată Coreeană, adj., s.m. şi f, pl. nord-coregni,-e. nord-coreeancă Nord-coreeană. s.f, g.-d. art. nord-coreencei, pl. nord-coreence. nord-dunărean,-ă Din nordul Dunării, adj., pl. nord-dunăreni,-e.
nord-est Punct cardinal secundar situat între direcţiile nord şi est. s.n.
nord-estic,-ă De (la) sau dinspre nord-est. adj.. pl. nord-gstici,-ce.
nordic,-ă De (la) sau dinspre nord; (s.) persoană făcând parte dintr-o populaţie care trăieşte în regiunile de nord ale globului ori ale Europei, adj., pl. nordici,-ce. nord-vgst Punct cardinal secundar situat între direcţiile nord şi vest. s.n.
nord-vestic,-ă De (la) sau dinspre nord-vest. adj., pl. nord-vestici,-ce.
nord-vietnamez (-vi-et-) (Locuitor) din Republica Democrată Vietnam, adj., s.m. şi f, pl. nord-vietnamezi,-e. norea (bot., pop.) Barba-împăratului. s.f. art. noreaua, g.-d. art. norelei, pl. norele, art. norelele. norişgr Diminutiv al lui nor; noruţ, noruleţ. nouraş. s.m., pl. norişori.
noriţă (zool.) Nurcă, s.f, g.-d. art. noriţei, pl. noriţe. norma tr. 1. A stabili norma de muncă pentru un produs, pentru o lucrare, etc. //A determina cantitatea de materie primă necesară pentru obţinerea unui produs.
2.	A supune unei norme (1). vb. I, ind. prez. 3 normează. normal,-ă 1. Firesc, natural, //(spec.) Sănătos, întreg (fizic şi psihic). Plan - = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie - (şi s.f) = dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact.
2.	Care este conform cu o normă (1). //(despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea cea mai frecventă. 3. (înv.) Şcoală ~ (şi s.f.) = şcoală pedagogică. adj., pl. normali,-e.
normálist,-ă (înv.) Elev al unei şcoli normale, s.m., pl. normalişti; s.f. g.-d. art. normalistei, pl. normaliste. normalitate Starea a ceea ce este normal din punct de vedere natural, moral etc. s.f, g.-d. art. normalităţii. normaliza 1. tr. şi refl. A face să devină sau a deveni normal. 2. tr. A face să se conformeze unei norme. 3. tr. A elabora norme interne. //A standardiza, vb. I, ind. prez. 3 normalizează.
normalizare Acţiunea de a (se) normaliza, s.f, g.-d. art. normalizării, pl. normalizări, normand,-ă (Locuitor) din Normandia, adj.. s.m. şi f, pl. normanzi,-de.
normare Acţiunea de a norma, s.f, g.-d. art. normării, pl. normări.
normat,-ă Care se efectuează după norme obligatorii; (despre consum) corespunzător unor cantităţi dinainte
stabilite. IContabilitate - = contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleaşi în toate întreprinderije. adj., pl. normaţi,-te. normativ1 îndrumare, dispoziţie cu caracter de normă. s.n., pl. normative.
normativ2,-ă Cu caracter de normă, care stabileşte o normă, adj., pl. normativi,-e.
normator,-oare Persoană calificată în stabilirea normelor de muncă. s.m.. pl. normatan; s.f, g.-d. art. normatoarei, pl. normatoare.
normă I. Regulă obligatorie, fixată prin lege sau prin uz. /- morală (sau etică) = regulă privitoare la comportarea omului în societate. ~ juridică = regulă de conduită cu caracter general şi impersonal, emisă de organele de stat competente. //Totalitatea condiţiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a obţine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere.
3.	Munca de efectuat într-o unitate de timp; cantitatea de produse realizate de cineva în acest timp. I~ de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiţii date. ~ tehnică = normă stabilită, pentru efectuarea unui proces tehnologic, s.f., g.-d. art. narmei, pl. narme. noroc 1. Soartă, destin (favorabil). ICu sau fară ~ = cu sau fară succes. La (sau intr-un) ~ = la întâmplare, fără a fi sigur de reuşită, (pop.) A-i fi scris in ~ să... = a-i fi sortit să... La cât mi-ajta ~ul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. 2. împrejurare favorabilă care asigură reuşita unei acţiuni; şansă, baftă. Uoc de~- joc de cărţi, de zaruri etc. în care câştigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. A avea ~ sau a fi cu ~ = a fi favorizat de împrejurări. ~ că... = din fericire, bine că... A avea -ul să... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea - de cineva (sau de ceva) = a se putea folosi de cineva sau ceva într-o anumită împrejurare. Unde-i ~ul să... = ce bine ar fi să... Ada~ = a saluta strângând mâna cuiva; a ciocni paharele, a închina. Hai -1 = urare sau formulă de salut. 3. Stare sufletească în care omul se simte fericit. //Bunăstare, s.n., pl. noroace. norocel (pop.) Diminutiv al lui noroc, s.n., pl. norocele, noroci tr. 1. (pop., fam.) A face pe cineva fericit.
2.	(pop.) A ursi, a sorti cuiva ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. norocesc, imperf. 3 sg. norocea; conj. prez. 3 să norocească.
norocire (pop.) Faptul de a noroci; (p. ext.) noroc, s.f, g.-d. art. norocirii, pl. norociri, norocit,-ă 1. (înv.) Norocos. 2. (pop.) Mulţumit, fericit, adj., pl. norociţi,-te.
norocos,-oasă 1. Care are noroc. 2. (despre acţiuni) Care se încheie favorabil. //Care aduce cuiva noroc, adj., pl. norocoşi.-oase.
norod 1. (înv.) Popor, naţiune, neam. //Totalitatea credincioşilor care aparţin unui cult creştin, unei eparhii etc. 2. Mulţime de oameni. 3. Grosul populaţiei; (spec.) ţărănimea, s.n., pl. noroade.
noroi1 I. Pământ amestecat cu apă; glod, tină. /- de sapă (sau de foraj, de sondă) = amestec fluid de argilă sau marnă şi apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. (fig.) Ceea ce murdăreşte; caracter josnic; mediu decăzut, viciat. IA împroşca pe cineva cu ~ sau a azvârli cu ~ în cineva = a defăima, a calomnia pe cineva. s.n., pl. noroaie.
noroi2 refl. şi tr. A (se) afunda în noroi'; a (se) murdări cu noroi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. noroigsc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 să noroiască. noroios,-oasă Cu noroi, plin de noroi; noroit. [var. (reg.) nouros,-oasă adj.] adj., pl. noroiaşi,-oase. noroit,-ă (rar) Noroios. adj., pl. noroiţi,-te. noros,-oasă (despre cer, p. ext. despre vreme) Cu nori; înnorat, //(fig., despre oameni) Posomorât, trist, //(fig., rar) Confuz, neclar, obscur, adj., pl. noraşi,-ogse.
noruleţ
804
norulgţ Norişor, s.m., pl. noruleţi.
noruţ (rar) Norişor, s.m., pl. noruţi.
norvegian,-ă (-gi-an) (Locuitor) din Norvegia, adj..
s.m. şi f., pl. norvegieni,-e.
norvegiană (-gi-a-) Limba vorbită de norvegieni, s.f, g.-d. art. norvegignei.
norvegiancă (-gi-an-) Norvegiană, s.f, g.-d. ari. norvegiencei, pl. norvegignce. nosema Ciupercă saprofită parazită care trăieşte în sângele şi în tubul digestiv al viermilor de mătase, s.f, g.-d. art. nosgmei.
nosemQză Boală contagioasă a albinelor adulte, provocată de nosema. s.f, g.-d. art. nosemazei, pl. nose-maze.
nosofobie Teamă patologică de boli. s.f. art. nosofo-
bia, g.-d. art. nosofobiei.
nost1, noastă1 v. nostru1. nost2, noastă2 v. nostru2.
nostalgic,-ă (Om) plin de nostalgie, adj., s.m. şi f, pl.
nostalgici,-ce.
nostalgie Sentiment de melancolie provocat de dorinţa de a revedea, de a regăsi ceva trecut şi drag. //Dorinţă (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. s.f, art. nostalgia, g.-d. art. nostalgiei, pl. nostalgii, art. nostalgiile.
nostim,-ă 1. Plin de haz; amuzant, spiritual. //Caraghios, ridicol. 2. Atrăgător, simpatic, adj., pl. nostimi,-e.
nostimadă întâmplare, glumă etc. plină de haz, de spirit, de ridicol. IDe toată ~a ~ plin de haz, foarte nostim. s.f, g.-d. art. nostimadei, pl. nostimade. nostlmiar.-Oâră (fam.) Diminutiv al lui nostim, adj., pl. nostimiari,-oare.
nfiStiţă Cegă mică (până la 1 kg), s.f, g.-d. art. nastiţei, pl. nastiţe.
nostrem Şef de echipaj al unei nave comerciale, s.m., pl. nostrami,
nfistru1, noastră (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) 1. (înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor şi de un grup din care vorbitorul face parte precum şi numele acestora) Casa aceasta e la fel cu a ~. 2. (la pl., indică familia, rudele vorbitorului ori grupul din care face parte) Vin ai ~ de la ţară. 3. (indică lucrurile personale, preocupările vorbitorului ori ale grupului din care face parte). Sunt ale [var. (reg.) nost, noastă pr. pos.] pr. pos. pl. ai naştri, ale noastre, g.-d. alor naştri, alor noastre.
nsstru2/al ngstru, noastră/a noastră I. (care aparţine vorbitorului şi grupului din care acesta face parte, arătând dependenţa, posesiunea sau înrudirea) Casa -. Fraţii 2. (care este spus sau lăcut de vorbitor şi de grupul din care acesta face parte) Acţiunea
3.	(ca plural al modestiei, înlocuindu-1 pe „meu”) Cartea ~. 4. (cu valoare obiectivă) Vine in ajutorul [var. (reg.) nost, noastă adj. pos,] adj. pos., pl naştri/ai naştri; f., g.-d. noastre/a noastre, pl noastre/ale noastre, nota tr. l.A însemna ceva în scris. //A reţine, a memo-ra,2. A marca ceva prin semne sau simboluri. //A transcrie o melodie cu ajutorul notelor şi a altor semne convenţionale. 3. A aprecia cunoştinţele unui elev, student, etc. prin note sau calificative. 4. A însemna pe cineva undeva în vederea sancţionării lui. vb. /, ind. prez. 3 notează.
nfita bane (lat.) 1. Atenţie! 2. De reţinut, loc. vb. imper., s.n.; abr. N.B.
notabil,-ă Demn de a fi luat în seamă; remarcabil, adj., pl. notabili,-e.
notabilitate (mai ales la pl.) Persoană importantă, de vază (făcând parte mai ales dintre conducătorii unui oraş), s.f, g.-d. art. notabilităţii, pl. notabilităţi.
notar 1. Funcţionar public care are calitatea de a autentifica acte, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (în vechea organizare administrativă a României) Funcţionar cu atribuţii de şef al poliţiei şi de secretar comunal, s.m., pl notari.
notare 1. Acţiunea de a nota. 2. Menţiune In cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte, s.f, g.-d. art. notării, pl. notări, notarial,-ă (-ri-al) Referitor la notar sau la notariat. adj., pl. notariali,-e.
notariat (-ri-at) Instituţie de stat în care se redactează, se legalizează şi se autentifică acte; activitatea notarului. /Act de - = act autentic sau care urmează să fie legalizat. s.n., pl notariate. „
notaţie (-ţi-e) I. însemnare, notă. 2. Sistem de semne convenţionale pentru reprezentarea datelor dintr-un domeniu; reprezentare grafică a semnelor muzicale.
3.	Apreciere a cunoştinţelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor, [var. notaţiune s.f] s.f, art. notaţia, g.-d. art. notaţiei, pl notaţii, art. notaţiile, notaţiune v. notaţie.
notă 1. Scurtă însemnare scrisă; comentariu. !A lua ~ de ceva = a lua cunoştinţă, a reţine (ceva),, //(la pl.) Notiţe luate la şcoală sau la un curs. //(la pl.) însemnări asupra unei călătorii, a unui eveniment (istoric) etc. 2. (la pl.) Adnotări la un text literar sau ştiinţific, cuprinzând informaţii suplimentare, referinţe bibliografice etc. 3. ~ diplomatică = comunicare scrisă prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unei probleme de intere_s comun. //Adresă, înştiinţare făcută de o instituţie. 4. înscris cuprinzând sumele care trebuie achitate de cineva pentru obiecte cumpărate, un serviciu, o consumaţie etc.; document prin care se dispune livrarea unor bunuri. 5. Calificativ prin care se apreciază cunoştinţele elevilor, studenţilor sau candidaţilor la un examen. 6. Semn prin care se reprezintă convenţional sunetul muzical; (la pl.) caiet cu texte muzicale. /- discordantă = atitudine care nu se potriveşte într-o anumită situaţie. A forţa -a = a întrece măsura. A fi in - = a fi în concordanţa cu situaţia. Ca pe -e - aşa cum trebuie. 7. (fig.) Trăsătură, semn distinctiv, nuanţă, particularitate. s.f, g.-d. art. notei, pl nate. notăreasă (fam.) Soţie de notar, s.f., g.-d. art. notărg; sei, p/.notărgse.
notariţă Funcţionară publică având obligaţia de a autentifica acte, de a elibera copii legalizate, certificate etc. s.f, g.-d. art. notăriţei, pl. notăriţe. notătiţă Gen de păsări din regiunile nordice care seamănă cu nişte raţe mici. s.f, g.-d. art. notătiţei, pl. notătiţe, notătoare (bot.) Broscariţă. s.f, g.-d. art. notâtoarei, pl. notătoare.
ngtes (rar) Carnet de însemnări; blocnotes, s.n., pl natesuri.
notifica tr. A anunţa (în mod oficial); a înştiinţa (în scris), vb. /, ind. prez. 3 notifică, notificare Acţiunea de a notifica. //înştiinţare scrisă adresată unei persoane, de către un organ competent în legătură cu un fapt juridic; notifîcaţie. //Notă diplomatică. s.f., g.-d. art. notificării, pl notificări, notificaţie (-ţi-e) Act, document prin care se notifică ceva; notificare, [var. notificaţiune s.f] s.f., art. notifi-caţia, g.-d. art. notiflcaţiei, pl. notificaţii, art. notificaţi" ile.
notificaţiune v. notificaţie.
notist,-ă (fam.) Cel care ştie să cânte după note. s.m.,
pl. notişti; s.f, g.-d. art. notistei, pl. notiste.
notiţă Diminutiv al lui notă. //Scurtă informaţie, ştire
(de obicei publicată undeva); notă. //(la pl.) însemnări
rezumative după un curs, o lecţie etc. s.f., g.-d. art.
notiţei, pl. notiţe.
805
nu
noţlţle (-ţi-e) (înv.) Ştire, informaţie, s.f, art. notiţia,
g.-d. art. notiţiei, pl. notiţii, art. notiţiile. notocard/notocardă Ax de susţinere la vertebratele inferioare, s.n./s.f, pl. notocQrde. notorietate (-ri-e-) Faptul de a fi notoriu; faimă, s.f,
g.-d. art. notorietăţii.
notariu,-ie Cunoscut de multă lume; renumit, adj., pl. notarii.
noţional.-ă (-ţi-o-) Care exprimă o noţiune, care se referă la o noţiune, adj., pl. noţionali,-e. noţiune (-ţi-u-) 1. Formă logică fundamentală care reflectă însuşirile generale, esenţiale ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoştinţă, idee generală despre valoarea, sensul, unui lucru. 3. (la pl.) Cunoştinţe de bază, principii dintr-un domeniu, s.f, g.-d. art. noţiunii, pl. noţiuni.	...
nou1 Element care apare în procesul dezvoltării unui fenomen şi care este preferat elementelor vechi, s.n., art. nQul.
nou2, nauă A. I. Făcut, realizat de curând; care apare pentru prima dată. /Lumea ~ = America. Lună ~ - faţă a lunii când aceasta este în conjuncţie şi când faţa dinspre Pământ, nefiind luminată, este invizibilă. Crai ~ = nume popular dat Lunii în prima ei fază când are forma unei seceri subţiri. Ce mai (e) ~? = ce s-a mai întâmplat în ultima vreme, //(despre produse agricole sau viticole) Din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 2. Care apare în locul unui lucru mai vechi; actual, contemporan. 3. Care a fost executat sau cumpărat de curând; care a fost puţin sau deloc folosit. 4. Cu aspect şi conţinut schimbat; refăcut. //Evoluat, perfecţionat.
5.	Care a apărut de curând, recent. /Lume ~ă! exclamaţie familiară cu care sunt întâmpinaţi oaspeţii rari.
6.	Care se adaugă la ceva care exista de mai înainte. /Din ~ = iarăşi. B. Lipsit de experienţă din cauza unei practici insuficiente, adj., pl. noi.
nou-algs,-easă Care a fost ales de puţin timp. adj., pl. nou-algşi,-se.
nougr (no-uar) Carte de joc de nouă puncte, s.m., pl. nouari.
nauă Număr situat în numărătoare între opt şi zece. //(adj.) Are ~ ani. //(cu val. de num. ord.) Rândul~. /A avea ~ vieţi = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea ~ băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. Peste ~ mări şi ~ ţări = foarte departe, //(s.) Veneau //(intră în componenţa num. adv.) De ~ ori. //(precedat de „câte”, intră în componenţa num. distributiv) Cumpără câte ~ kilograme, num. card.
nauălea, noua (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optulea şi al zecelea. IA fi în al ~ cer = a fi în culmea fericirii. Pe planul al ~, se spune despre ceva important, num. ord.
nauă-ochi Peşte asemănător cu ţiparul, de formă cilindrică, din apele de munte, s.m., pl. nauă-achi. nauăsprezece Număr situat în numărătoare între optsprezece şi douăzeci, //(adj.) ~ meri. //(s.) Au venit ~. //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num. adv.) De ~ ori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte num. card. nauăsprezecelea,-cea (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optsprezecelea şi al douăzecilea, //(rar) Al ~ cer = culmea fericirii, num. ord. nouăzgci Număr situat în numărătoare între optzeci Şi nouă şi nouăzeci şi unu. //(adj.) Are ~ de ani. //(s.) Sunt ~. //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num. adv.) De ~ de ori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte num. card. nouăzgcilea,-cea (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optzeci şi nouălea şi al nouăzeci şi unulea. num. ord.
nouăzecist (lit.) Scriitor din generaţia ‘90. s.m., pl. nouăzecişti.
Naul Téstamgnt Parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile şi alte scrieri religioase apărute după naşterea lui Isus Hristos. s.prop.n.
nou-născut,-ă 1. (Copil) care s-a născut de curând. 2. (fig.) (Cel) renăscut, adj., s.m. şi f, pl. nou-născuţi,-te. nou-nouţ,-ă (fam.) Foarte nou; abia cumpărat, primit etc, adj., pl. nou-nouţi,-e. nour v. nor.
nouraş Norişor, s.m., pl. nouraşi. nourgl Norişor, s.m., pl. nourei, art. nourgii. nouros,-oasă v. noros.
noutate 1. însuşire de a fi nou. 2. (concr.) Lucru nou, abia descoperit sau pus în circulaţie. 3. Veste, ştire recentă, s.f, g.-d. art. noutăţii, pl. (2, 3) noutăţi. nouţ,-ă (iar) Diminutiv al lui nou. adj., pl. nouţi,-e. nou-venit,-ă (Persoană) care tocmai a venit, adj., s.m. şi f., pl. nou-veniţi,-te.
nova ír.(jur.) A încheia o novaţie. vb. I, ind. prez. 3 novează.
novac Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic şi voinic, s.m., pl. novaci. novatar,-ogre I. adj. înnoitor. II. s.m. şi f. Persoană cu idei şi concepţii noi; (peior.) persoană care vrea să inoveze cu orice preţ. adj., s.m. şi f, pl. novatQri,-oare. novaţie (-ţi-e) 1. Act juridic prin care o obligaţie nouă şi cu alt conţinut înlocuieşte o obligaţie veche. 2. (rar) Inovaţie, s.f, art. novaţia, g.-d. art. novaţiei, pl. novaţii, art. novaţiile.
navă Stea variabilă a cărei strălucire creşte pentru a reveni apoi la strălucirea iniţială, s.f., g.-d. art. navei, pl. nave.
novăcgsc,-ească (pop.) Care se referă la novaci; de
uriaş, de voinic, adj., pl. novăcgşti.
novglă1 (în dreptul roman) Dispoziţie suplimentară
care se adaugă la o lege anterioară, s.f, g.-d. art.
novglei, pl. novgle.
novglă2 v. nuvelă. novelgtă v. nuveletă. novgmbre v. noiembrie.
novice I. adj. Care nu are experienţa vieţii. II. s.m. şi f.
1.	Cel care a început să înveţe ceva sau să activeze de curând într-un domeniu; începător. 2. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 3. (spec.) Marinar care face ucenicie, adj., s.m. şi f, pl. novici,-ce. noviciat (-ci-at) Starea de novicie; timpul cât durează această stare, s.n., pl. noviciate, novita (înv.) Noutate, s.f, art. novitaua, g.-d. art. novitalei, pl. novitale, art. novitalele. novocaină Substanţă chimică sub formă de cristale incolore, solubile în apă, întrebuinţată ca anestezic local. s.f., g.-d. art. novocainei.
novociMnă Antibiotic format dintr-un amestec de penicilină şi novocaină. s.f, g.-d. art. novocilinei. novolac Răşină sintetică întrebuinţată în industria lacurilor, s.n., pl. novolacuri.
naxă Agent cu acţiune dăunătoare asupra organismului, răspândit de obicei în atmosferă în timpul diferitelor procese tehnologice, s.f, g.-d. art. naxei, pl. naxe. nu (în tempo lent)/n- (în tempo rapid + vocală)
A.	(serveşte îa formarea formei negative a verbului, de obicei precedându-1) 1. (neagă predicatul, dând întregii propoziţii un caracter negativ) ~ vine nimeni. 2. (neagă predicatul, fără a modifica logic caracterul pro'poziţiei) ~ încape nicio îndoială. 3. (neagă predicatul în propoziţii cu aspect negativ şi cu înţeles pozitiv, de obicei interogative sau exclamative) ~ făcea şi el parte din organizaţie? B. (neagă altă parte de propoziţie decât predicatul) A plecat urgent, ~ aşa cum sosise.
nuanţa
806
C.	(modifică sensul cuvântului pe care îl precedă, altul decât predicatul) Un lucru ~ lipsit de importanţă. ~ o (singură) dată = de mai multe ori. ~ mai departe - chiar în cazul... ~ altceva sau ~ glumă, formulă care confirmă sau întăreşte cele enunţate anterior. D. (înlocuieşte forma negativă a unui verb enunţat anterior sau dedus, îndeplinind funcţia de predicat) Cine poate oase roade; cine nici carne moale. De (sau dacă) -... = în caz contrar..., altfel... ~ şi ~, formulă care exprimă refuzul categoric. E. (cu valoare de propoziţie) Ai aflat vestea? —/ adv. nuanţa (nu-an-) tr. l.A reda ceva în diverse nuanţe. 2. (fig.) A reliefa ceva prin treceri gradate. //A evidenţia prin mijloace expresive, a colora, vb. I, ind. prez. 3 nuanţează.
nuanţare (nu-an-) Acţiunea de a nuanţa, s.f, g.-d. art. nuanţării, pl. nuanţări.
nuanţat,-ă (nu-an-) 1. Cu multe culori; bogat în nuanţe, //(despre culori) Combinat în mod armonios. 2. (fig.) Care prezintă variaţii marcate prin treceri subtile, gradate, //(despre stil, limbă) Expresiv, colorat. adj., pl. nuanţaţi,-te.
nuanţă (nu-an-) 1. Varietate a unei culori. //(p. gener.) Culoare. //Variaţie de intensitate a unui sunet. 2. (fig.) Diferenţă foarte mică între lucruri de acelaşi fel. //Aspect uşor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. //Caracter; notă particulară, s.f, g.-d. art. nuanţei, pl. nuanţe.
nubil,-ă (livr) Care a atins vârsta la care se poate căsători. //(p. ext., rar, despre unele părţi ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare, adj., pl. nubili,-e. nubilitate (livr.) Perioadă finală a adolescenţei; stare a unei persoane nubile, s.f, g.-d. art. nubilităţii. nubuc v. năbuc.
nuc Pom fructifer cu coroana bogată, cu fructe drupe cu seminţe comestibile. //Lemnul acestui arbore folosit la fabricarea mobilelor, s.m., pl. nuci. nucă 1. Fructul nucului; miezul său comestibil. IA se potrivi ca ~a în perete = a nu se potrivi deloc. 2. Tijă metalică terminată cu un cap sferic, care serveşte la realizarea unor articulaţii la maşini, s.f., g.-d. art. nucii, pl. nuci. nucă-americană Sămânţa comestibilă a unui arbore care creşte în regiunea tropicală din America de Sud. s.f,
g.-d. art. nucii-americane, pl. nuci-americane. nucă-de-cocos Fructul comestibil al cocotierului. s.f,
g.-d. art. nucii-de-cgcos, pl. nuci-de-CQCos. njică-de-stejar Gogoaşă de ristic. s.f., g.-d. art. nucii-de-stejar, pl. nuci-de-stejar.
nucă-galică Nucă-de-stejar. s.f, g.-d. art. nucii-galice, pl. nuci-galice.
nucărie (reg.) Cantitate mare de nuci. s.f, art. nucăria,
g.-d. art. nucăriei, pl. nucării, art. nucâriile. nycă-vemică Nume dat seminţelor unui arbore tropical care conţin stricnină. s.f, g.-d. art. nucii-vomice, pl. nuci-vomice.
nucelă Partea centrală din ovulul unei plante fane-rogame, în care se găseşte sacul embrionar, s.f., g.-d. art. nucglei, pl. nucele.
nucgt Livadă de nuci. s.n., pl. nuceturi.
nucifer,-ă (despre plante) Care produce nuci. adj., pl.
nuciferi,-e.
nucifarm,-ă De forma şi mărimea unei nuci. /Structură ~ = structură a solului care se prezintă sub formă de agregate puţin alungite, cu colţuri şi muchii rotunde. adj., pl. nucifermi,-e.
nuclear,-ă (-cle-ar) 1. Referitor la nucleul atomic. /Fizică ~ = ramură a fizicii care se ocupă cu studiul nucleului atomic şi al fenomenelor în care nucleul are rolul principal. Chimie ~ = ramură a chimiei care se ocupă cu studiul nucleului atomic. Reacţie ~ = fenomen de interacţiune între două sau mai multe nuclee atomice.
în urma căruia se dezvoltă o mare cantitate de energie. Energie ~ = energie obţinută printr-o reacţie nucleară; energie atomică. 2. Care se bazează pe energia nucleară. adj., pl. nucleari,-e.
nucleariza (-cle-a-) tr. (despre state, uzine etc.) A folosi energia nucleară, vb. 1, ind. prez. 3 nuclearizează. nucleaţie (-cle-a-ţi-e) (fiz.) Provocare sau dezvoltare a unei condensări sau a unei cristalizări în gaze ori în lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare, s.f, art. nucleaţia, g.-d. art. nucleaţiei. nuclează (-cle-a-) (biol.) Enzimă care catalizează descompunerea acizilor nucleici, s.f, g.-d. art. nucleazei. nucleic (-cle-ic) (în sintagma) Acid ~ = acid organic complex, cu rol fundamental în sinteza proteinelor şi în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. adj., pl. nucleici.
nuclejnă (-cle-i-) Substanţă organică bogată în fosfor, pe care o conţine nucleul proteinelor, s.f., g.-d. art. nucleinei, pl. nucleine.
nucleinic (-cle-i-) (în sintagma) Acid ~ = acid nucleic. adj., pl. nucleinici.
nucleol (-cle-ol) Corpuscul sferic din interiorul nucleului celular, alcătuit din proteine, enzime şi acizi nucleici. s.m., pl. nucleoli.
nucleon (-cle-on) Denumire generică pentru proton şi neutron, particule elementare ale nucleului atomic, s.m., pl. nucleoni.
nucleonică (-cle-o-) Disciplină care studiază aplicarea energiei nucleare în ştiinţă şi în industrie, s.f, g.-d. art. nucleonicii.
nucleoplasmă (-cle-o-) (biol.) Substanţă fundamentală a nucleului, formată din proteine, enzime şi acizi ribonucle-ici. s.f, g.-d. art. nucleoplasmei, pl. nucleoplasme. nucleoproteidă (-cle-o-) Compus organic alcătuit din acizi nucleici şi din proteine bazice, care intră în structura tuturor celulelor animale şi vegetale, s.f., g.-d. art. nucleoproteidei, pl. nucleoproteide. nucleosinteză (-cle-o-) (astron.) Formare a nucleelor de elemente chimice în urma reacţiilor termonucleare din stadiile iniţiale ale expansiunii universului sau din interiorul stelelor, s.f, g.-d. art. nucleosintezei, pl. nucleosinteze. nucleu I. (fiz.) Partea centrală a unui atom, alcătuită din protoni şi neutroni, care poartă electricitate pozitivă şi în care este concentrată aproape toată masa atomului. I~ cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici, care serveşte ca centru de depunere în cursul cristalizării unei soluţii sau topituri. (astron.) ~ de cometă = porţiune compactă a unei comete, formată dintr-un conglomerat de bucăţi de gheaţă şi materie solidificată. - de galaxie = porţiune centrală a unei galaxii. 2. (chim.) Ciclu de atomi care formează scheletul moleculei unei substanţe şi care rămâne neschimbat la toţi derivaţii substanţei respective. 3. (biol.) Element constitutiv al celulei organice, de formă sferică sau ovoidală, situat în plasmă, care are funcţii însemnate în viaţa celulei. //Grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoşi sau regiunea de origine a unor nervi. 4. (fig.) Element esenţial al unui lucru. //Mic grup de persoane care acţionează foarte solidar. ,v.«./(med.) s.m., art. nucleul, pi n. nuclee/m. nuclei. nucşoară I. Diminutiv al lui nucă. 2. Sămânţă de nucşor. [var. nucuşoarâ s.f] s.f, g.-d. art. nucşoarei, pl-nucşoare.
nucşgr 1. Nuculeţ. 2. Arbore tropical ale cărui seminţe aromate sunt folosite drept condiment, s.m., pl. nucşori.
nuculă Tip de fruct de forma unei nuci mici. s.f, g.-d. art. nuculei, pl. nucule.
nuculeţ (rar) Diminutiv al lui nuc; nucşor, nucuţ. s.m., pl. nucuieţi.
nucuşoară v. nucşoară, nucuţ (rar) Nuculeţ. s.m.. pl. nucuţi. nud1 Corp omenesc complet dezbrăcat. //Statuie, pictură etc. care reprezintă un corp omenesc gol. s.n.. pl. nuduri.
nud2,-ă 1. (despre corpul omenesc) Dezbrăcat, gol.
/Floare ~ = floare fară petale. 2. Fără ornamente; simplu, //(fig.) Fără artificii; simplu, pur. 3. Proprietate ~ = proprietate pe care o stăpâneşte cineva fară a se bucura de uzufructul ei. adj., pl. nuzi,-de. nudism Expunere a corpului gol la soare. //Doctrină care preconizează viaţa în aer liber şi practicarea sporturilor complet dezbrăcat, s.n.
nudist,-ă Persoană care practică nudismul. s.m., pl. nudişti; s.f, g.-d. art. nudistei, pl. nudiste. nuditate 1. Starea unei persoane nude; goliciune, 2. (fig.) Lipsă de artificii, simplitate, s.f, g.-d. art. nudităţii, pl. nudităţi.
nufăr Numele a două specii de plante acvatice, cu flori mari (albe sau galbene), care plutesc la suprafaţa apei. s.m., pl. nuferi.
nufăriş (rar) Loc acoperit cu nuferi, s.n., pl. nufărişuri. nuga Preparat de cofetărie făcut din albuş de ou, zahăr (sau miere) şi nucă, pus între două vafele. s.f, art. nugaua, g.-d. art. nugalei, pl. niigale, art. nugalele. nuia 1. Ramură tânără de copac, flexibilă şi subţire; vargă. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). s.f. art. nuiaua,
g.-d. art. nuielei, pl. nuiele, art. nuielele. nuieluşă Diminutiv al lui nuia; nuieluţă. s.f, art. nuieluşa, g.-d. art. nuieluşei, pl. nuieluşe, nuieluţă Nuieluşă, s.f., g.-d. art. nuieluţei, pi nuieluţe. nul,-ă 1. Care se reduce la nimic; care nu valorează nimic; care nu se manifestă în niciun fel. //(mat.) De valoare egală cu zero. //(despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (despre acte) Fără valoare legală; inexistent. IA declara ~ = a anula. 3. (despre oameni) Fără merite; incapabil. IA fi ~ la... = a nu şti absolut nimic (într-un domeniu), adj., pl. nuli,-e.
nylă 1. (Cifra) zero; semn grafic reprezentând această literă. 2. (rar) Lipsă de orice merit; incapacitate totúlá. s.fi, g.-d. art. nulei, pl. nule.
nuliggstă (Femeie) care nu a fost niciodată gravidă. adj., s.f, pl. nuligeste.
nulipară (Femeie) care nu a născut niciodată un făt viabil. adj., s.f, pl. nulipare.
nulitate 1. Caracterul lucrului nul (1); persoană nulă. 2. însuşirea unui act juridic fară valoare legală. 3. Lipsă totală de valoare, de merit a cuiva, s.f, g.-d. art. nulităţii, Pl. nulităţi, numa v. numai.
numai 1. (indică restricţia sau exclusivitatea) Doar, exclusiv. /~ să... = doar dacă, cu condiţia să. Nu ~ că... “ pe lângă faptul că... //(adesea prin exagerare) In întregime, complet; peşte tot, cât vezi cu ochii. 2. Chiar, tocmai. 3. (adversativ) însă, dar: totuşi; (după construcţii negative) ci; [var. (pop.) numa adv.] adv. numai că Doar (atâta) că... loc. conjcţ. numai ce1 (pop.) Acum. - a venit. loc. adv. numai ce2 (pop.) Imediat ce. ~ a sosit, a început să lucreze, loc. conjcţ.
numaidecât 1. Imediat, fără întârziere. 2. (poartă accentul în frază) Neapărat, negreşit, adv. număr A. 1. Noţiune fundamentală cu care se poate calcula, notată de obicei prin cifre. /~ atomic = număr de ordine acordat elementelor chimice din tabelul lui Mendeleev, care indică numărul de protoni din nucleul atomului respectiv, —record = număr foarte mare. Fără (de) ~~ = nenumărat; (p. ext.) imens. Cu ~ = socotit; (p. ext.) limitat. în~~ complet. A nu (mai) avea ~ = a fi exagerat de numeros. Un ~ de...= câţiva. La ~ sau în ~ de
= în total. //Mulţime. //Grup, ceată. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă diferenţa dintre un exemplar şi două sau mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect.
B.	1. Cifră sau grup de cifre prin care se identifică un obiect dintr-o mulţime de obiecte clasificate după o anumită regulă; cifră sau grup de cifre folosite ca indice de mărime pentru obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.; grup de cifre corespunzând unui post teîefonic. j—verde = linie telefonică specială la care se poate apela gratuit; infoline. //Cifră matricolă. 2. Fiecare dintre exemplarele unui ziar, ale unei publicaţii periodice care fac parte din aceeaşi serie. 3. Parte din programul unui spectacol de varietăţi, al unui concert etc. C. (fam.) ~ul unu = fără pereche; straşnic, excelent, s.n., pl. numere, număra tr. 1. A calcula câte unităţi sau câţi indivizi sunt într-o serie, într-un grup etc.; (p. ext.) a socoti. lA-i ~ (cuiva) îmbucăturile = a da (cuiva) mâncare cu zgârcenie. A ~ pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A înşira numere în ordine crescândă sau descrescândă. /Până numeri la trei = într-o clipă, imediat. 3. A da ceva cu număr, socotind; (p. ext.) a plăti (în bani). 4. A pune ceva sau pe cineva în acelaşi număr, în acelaşi grup. IA nu ~ zile midie = a mai avea puţin de trăit. Hrefl. A face parte din..., a intra în categoria... vb. /, ind. prez. 2 sg. numeri, 3 numără.
numărabil,-ă Care se poate număra, adj., pl. număra: bili,-e.
numărare Acţiunea de a (se) număra; numărat1, numărătură, numărătoare (1); numeraţie. s.f, g.-d. art. numărării, pl. numărări. numărat1 Numărare, s.n.
numărat2,-ă Evaluat tumeric, calculat; (p. ext.) care se află în număr exact. l'Bani ~ = bani gheaţă, numerar. Bob -= exact. //Redus ca număr, limitat, adj., pl. număraţi,-te. numărătoare I. Numărare; socoteală, calcul. /~ inversă = program de operaţii care trebuie să se desfăşoare în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spaţiale sau de debutul unei activităţi (de mare importanţă). 2. Abac. s.f, g.-d. art. numărătorii, pl. numărători.
numărător1 Aparat folosit la numărare, s.n., pl. numărătoare.
numărător2,-oare l. s.m. şi fi (rar) Persoană care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
II.	s.m. Termen al unei fracţii ordinare, scris deasupra liniei de fracţie şi reprezentând deîmpărţitu! operaţiei de împărţire, s.m., pl. numărători; s.f, g.-d. art. numărătoarei, pl. numărătoare, numărătură (pop.) Numărare, s.f, g.-d. art. numără-turii, pl. număraturi.
nu-mă-uita Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roşii sau albe; miozotis; (p. restr.) floarea acestei plante, s.f, pl. nu-mă-uita.
nume I. Cuvânt (sau grup de cuvinte) prin care se arată cum se cheamă o fiinţă, un lucru, o acţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. /~ de botez (sau mic) = prenume. - de familie = nume pe care îl poartă toţi membrii aceleiaşi familii şi care se transmite de la părinţi la copii. Ziua ~lui = ziua onomastică a cuiva. Fără (de) ~ = anonim, care nu este cunoscut. Pe ~ = adresându-se cu numele; direct, răspicat. în ~le = a) în locul cuiva;
b)	invocând autoritatea cuiva sau a ceva. Zi-i pe ~! se spune când nu îţi aminteşti momentan numele unui obiect sau al unei fiinţe. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) in ~le tatălui = a lovi drept în frunte, (fam.) Să nu-mi (mai) -ici pe ~ dacă... = să mă desconsideri dacă... A cunoaşte (pe cineva) numai după ~ sau a auzi de ~le cuiva = a cunoaşte (pe cineva) din auzite, fără a-l fi văzut vreodată. A nu-i (mai) şti (sau auzi) cuiva de ~ = a nu mai şti nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) în ~ de rău =
numen
808
a (nu) interpreta în mod greşit vorbele cuiva, a (nu) se supăra. A lua în ~ de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva). Pentru ~le lui Dumnezeu! formulă exclamativă care exprimă iritare, indignare, nedumerire. Pe ~le (cuiva) = (despre un act, o proprietate) înscris ca proprietate legală (a cuiva). (în imprecaţii) Veni-fi-ar (sau pieri-ţi-ar) ~le sau să nu-fi mai aud de ~, acolo să-ţi rămână ~le, se spune cuiva pe care nu-1 poţi suferi, pe care nu doreşti să-l mai vezi, a cărui moarte o doreşti. 2. Calificativ; poreclă; (p. ext.) titlu, rang. /Cu (sau sub) ~de... = în chip de..., sub pretext că... (Numai) cu ~le = fără a corespunde realităţii, de formă. 3. Reputaţie, faimă. /A scoate (sau a scorni cuiva) ~ rău = a face cuiva o proastă reputaţie, a vorbi de rău despre cineva. A-şi face (uri) ~ = a ajunge cunoscut prin acţiuni pozitive. A-i merge (cuiva) ~le că... = a se spune despre cineva că... 4. (reg.) Motiv, pretext. 5. Denumire pentru părţile de vorbire care se declină; (spec.) substantiv. /- de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb şi care denumeşte pe autorul acţiunii, s.n., art. numele, pl. nume, art. numele, numen (fii.) Lucru în sine, cunoscut numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul, cunoscut senzorial, s.n. numenal,-a Referitor la numen, adi., pl- numenali,-e. numerabil,-ă Care se poate calcula, adj., pl. nume-rabili,-e.
numerabilitate (rar) Capacitatea de a putea fi calculat. s.f, g.-d. art. numerabilitlţii.
numeral1 Parte de vorbire flexibilă care indică numărul unor obiecte sau ordinea lor prin numărare, s.n., pl. numerale.
numeral2,-ă Care se referă la numere, care este indicat prin numere, adj., pl. numerali,-e. numerar Bani în monedă sau în hârtie-monedă cu care se poate face plata direct; bani gheaţă, s.n. numeraţie (-ţi-e) Numărare; (spec.) sistem de simboluri prin care se reprezintă numerele, s.f, art. numeraţia. g.-d. art. numeraţiei, pl. numeraţii, art. numeraţiile. numeric,-ă Referitor la cifre, exprimat prin numere. adj., pl. numerici,-ce.,
numericeşte (înv.) în ceea ce priveşte numărul, adv.. numeros,-oasă Aflat în număr mare; mult. adj., pl. numersşi,-oase.
numerota tr. A însemna o serie de obiecte sau de fiinţe în ordine succesivă, vb. I, ind. prez. 3 numerotează, numerotare Acţiunea de a numerota; numerotat, numerotaţie. s.f, g.-d. art. numerotării, pl. numerotări, numerotat Numerotare, s.n. nume rota tor Aparat care serveşte la numerotare, s.n., pl. numerotatoare.
numerotaţie (-ţi-e) Numerotare, s.f, art. numerotaţia,
g.-d. art. numerotaţiei, pl. numerotaţii, art. numerotaţiile. numi L tr. A da cuiva un nume, o denumire, un calificativ etc.; a denumi, a intitula. Hrefl. A se chema, a primi o denumire. 2. tr. A aduce în discuţie, a aminti de cineva sau de ceva. 3. tr. A menţiona numele cuiva.
4.	tr. A pune pe cineva într-o funcţie; a angaja; a da cuiva
o	însărcinare, un grad. 5. refl. A se considera (sau a fi considerat) drept... vb. IV, înd. prez. I sg. şi 3 pl. numesc, imperf 3 sg. numea; conj. prez. 3 să numească, numire 1. Faptul de a numi sau de a fi numit; nume (1).
2.	Act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcţie, s.f, g.-d. art. numirii, pl. numiri, numismat,-ă Specialist în numismatică; colecţionar de monede şi medalii vechi, s.m., pl. numismaţi; s.f,
g.-d. art. numismatei, pl. numismate, numismatic,-ă Referitor la numismatică, adj., pl. numismatici,-ce.
numismatică Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele şi medaliile vechi, s.f, g.-d. art. numismaticii.
numitar Termen al unei fracţii ordinare, scris sub linia de fracţie, care reprezintă împărţitorul operaţiei de împărţire. /A aduce Ia acelaşi ~ = a face ca două sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere deosebite, s.m., pl. numitQri.
numuMt (la pl.) Gen de foraminifere fosile din terţiar, care cuprinde specii în formă de lentilă, cu cochilie cal-caroasă; (la sg.) animal din acest gen. s.m., pl. numuliţi. numulitic1 (geol.) Paleogen. s.n. numulitic2,-ă (despre terenuri) Care conţine fosile de numuliţi. //Care aparţine numuliticului. adj., pl. numulitici,-ce.
nun,-ă (pop.) Nume dat fiecăruia dintre cele două persoane (bărbat şi femeie) care participă ca părinţi spirituali ai mirilor la căsătoria religioasă, îndeplinind obligaţiile cerute de rituala! creştin; naş. s.m., pl. nuni; s.f,
g.-d. art. nunei, pl. nune. nunciatură v. nunţiatură, nunciu v. nunţiu.
nuneasca Numele unei hore care se joacă la nuntă, după cununie; melodie după care se execută această horă. s.f. art., neart. nunească, g.-d. art. nunsştii. nuntaş,-ă (pop., fam.) Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunţi, //(reg.) Vomicel la nuntă, s.m., pl. nuntaşi; s.f, art. nuntaşa,
g.-d. art. nuntaşei, pl. nuntaşe, nuntă 1. Ceremonial şi petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase); (fig.) zarvă, tămbălău.
2.	Persoanele care iau parte la o nuntă; alaiul de nuntă.
3.	(reg.) Datină de sărbătoarea Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentaţie imitând nunta, s.f, g.-d. art. nunţii, pl. nunţi.
nunti tr., intr. şi refl. recipr. (pop.) 1. A face nuntă, a se căsători. 2. A petrece la nuntă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească.
nuntire (rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit, s.f, g.-d. art. nuntirii, pl. nuntiri. nuntit1 (rar) Nuntire, s.n.
nuntitar,-oare (rar) Nupţial, adj., pl. nuntitori,-oare. nunţial,-ă (-ţi-al) (înv.) Nupţial, adj., pl. nunţiali,-e. nunţiatură (-ţi-a-) Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină, condusă de un nunţiu. //Locul unde funcţionează această reprezentanţă.
2.	Funcţia de nunţiu, [var. nunciatură s./i] s.f, g.-d. art. nunţiaturii, pl. nunţiaturi.
nunţiu Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-o ţară străină, [var. nunciu s.m.] s.m., art. nunţiul, pl. nunţii, art. nunţiii, nuar v. nor.
nupţial,-ă (-ţi-al) Referitor la nuntă, de nuntă; nunţial, nuntitor. //(despre animale) Care se referă la perioada împerecherii, adj., pl. nupţiali,-e. nupţialitate (-ţi-a-) (rar) Actul căsătoriei; numărul de căsătorii dintr-o perioadă dată. s.f, g.-d. art. nupţialităţii. nur (pop.) Aspect atrăgător al unei femei; calitatea de a plăcea; prin farmece, drăgălăşenie, graţie etc. s.m., pl. nuri.
nurcă 1. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare roşcată, foarte preţioasă. //Blana acestui animal. s.f, g.-d. art. nurcii, pl. nurci, nuriţă (pop.) Diminutiv al lui nur. s.f, g.-d. art. nuriţei, pl. nuriţe.
nurliu,-ie (pop.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, adj., pi nurlii.
nursă (înv.) Doică, bonă. s.f, g.-d. art. nursei, pl. nurse, nursing (nu pron. nö) (angl.) Asistenţă medicală, s.n., art. nursingul.
nu ştiu ce Ceva nelămurit, loc. adj. pr., loc. pr., loc. s.
nut 1. Canelură. 2. Scobitură de-a lungul unei piese pentru a putea fi îmbinată cu altă piesă. /- şi feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea proeminenţei de pe faţa primei piese, în şanţul de pe faţa corespunzătoare a celei de-a doua piese, s.n., pl. njjturi.
nutâţie (-ţi-e) 1. Mişcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracţia variabilă exercitată de Soare şi Lună asupra ecuatorului. 2. (fiz.) Mişcare oscilatorie a axei de rotaţie a unui corp aflat în mişcare şi având doar un punct fix. 3. Mişcare laterală şi în spirală a vârfului unor organe ale plantelor, s.f., art. nutaţia, g.-d. art. nutaţiei, pl. nutaţii, art. nutaţiile. nutrgţ Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană pentru animalele domestice erbivore; furaj, //(p. gener., pop.) Hrană pentru animale, s.n., pl. nutreţuri.
nutri 1. tr. şi refl. A (se) hrăni, a (se) alimenta. 2. tr. A procura cuiva hrană (şi alte mijloace de existenţă). 3. tr. (fig.) A întreţine, a cultiva o idee, un sentiment etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nutresc, imperf. 3 sg. nutrea; con/, prez. 3 să nutrească, nutrie (-tri-e) Mamifer rozător acvatic, originar din America de Sud, cu blana brună-cenuşie, foarte apreciată. //Blana acestui animal, s.f, art. nutria, g.-d. art. nutriei, pl. nutrii, art. nutriile. nutriet (-tri-et) Denumire dată blăniţelor de miel prelucrate special pentru a imita blana de nutrie. s.n. nutriment (rar) Hrană, alimentaţie; mijloace de trai. s.n., pl. nutrimente.
nutnre (rar) Acţiunea de a (se) nutri, s.f, g.-d. art. nutririi, pl. nutriri.
nutritiv,-ă 1. Bogat în substanţe hrănitoare. 2. Referitor la nutriţie, adj., pl. nutritivi,-e. nutriţie (-ţi-e) Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură Hrana necesară creşterii şi dezvoltării; (p. ext.) alimentare, hrană, s.f, art. nutriţia, g.-d. art. nutriţiei, pl. nutriţii, art. nutriţiile. nutriţionist,-ă (-ţi-o-) Specialist în alimentaţie, diete tică şi nutriţie, s.m., pl. nutriţionişti; s.f, g.-d. art. nutriţiomstei, pl. nutriţioniste.
nu tui tr. A executa nuturi într-o piesă (de lemn), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nutuiesc, imperf. 3 sg. nutuia; conj. prez. 3 să nutuiască.
nutuire Acţiunea de a nutui. s.f, g.-d. art. nutuirii, pl. nutuiri.
nuvelă 1. Specie literară a genului epic, mai simplă decât romanul, prezentând un episod semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje. 2. (înv.) Noutate. [var. (rar) novelă s./Ţ s.f., g.-d. art. nuvelei, pl. nuvele, nuveletă (rar) Nuvelă (1) de proporţii mai reduse, [var. (rar) noveletă s.f.] s.f., g.-d. art. nuveletei, pl. nuvelete, nuvelică (rar) Diminutiv al lui nuvelă (1). s.f., g.-d. art. nuvelicii, pl. nuvelici.
nuvelist,-ă Autor de nuvele, s.m., pl. nuvehşti; s.f, g.-d. art. nuvelistei, pl. nuveliste, nuvelistic,-ă Referitor la nuvelă, adj., pl. nuvelistici.-ce. nuvelistică Totalitatea nuvelelor unui scriitor, ale unei epoci, ale unei literaturi, s.f, g.-d. art. nuvelisticii, nuvistgr Tub electronic miniatural, din metal şi ceramică, folosit în domeniul frecvenţelor înalte, s.n., pl. nuvistoare.
0,o
01	A optsprezecea literă a alfabetului limbii române.
s.m./s.n., pl. o/o-uri.
02	Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. o.
03	v un1.
04	v. un2.
05	v. un3.
06	Exclamaţie care exprimă mirare, surprindere, mulţumire etc. interj.
oac Cuvânt care imită strigătul broaştelor. [var. ogcaca interj.} interj. oacaca v. oac.
oacăr,-ă (înv., reg., despre oi) Cu pete negre pe bot. adj., pl. oacări,-e.
oacheş,-ă (pop.) 1. (despre oameni) Brunet; (p. ext., despre pielea, părul omului) de culoare închisă; (rar, despre lucruri) care bate în negru. 2. (despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor, adj., pl. oacheşi,-e. oaie 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi came; femela acestei specii; blana sau camea acestui animal. /Ca oile = cu grămada. A suge la două -= a trage foloase din două locuri. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o ~ = a urmări un câştig exagerat. A fi ~ între lupi = a fi bun între oameni răi. A fi deştept (sau şiret) ca ~a, se zice despre un om naiv. A o face de - = a face o prostie, o gafă. 2. (în limbaj bisericesc, mai ales la pl.) Credincios, s.f, art. oaia, g.-d. art. aii, pl. oi. art. ai le.
oală 1. Vas de lut ars, de porţelan, de metal etc., cu gura largă, folosit pentru pregătirea sau păstrarea bucatelor. /Cât o - de praznic - foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din ~ = a prinde pe cineva uşor. A se face (sau a fi) ~le şi ulcele = a fi mort de mult. A fierbe toţi într-o ~ = a fi toţi din aceeaşi categorie. A pune în aceeaşi ~ = a amesteca lucruri diferite, a încurca. A plăti ~ele sparte = a plăti pentru faptele altuia. A trage jar la ~a proprie = a se îngriji de interesele sale, neglijând pe ale altuia. A-i pune (cuiva) ~a = a face (cuiva) farmece. Ajunge un ciomag (sau o bâtă) la un car de (sau cu) ~e = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva. Mustăţi pe ~ = mustăţi cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe ~ = cu părul lung până la gât şi retezat. //Conţinutul vasului descris mai sus. /A se amesteca (sau a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe -a = a interveni nechemat într-o discuţie, acţiune etc. 2. Glastră de flori, ghiveci, //(adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuinţat noaptea pentru necesităţile omeneşti; ţucal. 3. Vas de construcţie specială, asemănător cu oala (1), folosit în diferite operaţii tehnice, industriale etc. 4. (reg.) Ţiglă, olan. s.f., g.-d. art. oalei, pl. oale. oală-minune Oală de fiert sub presiune; kukta, s.f, g.-d. art. oalei-minune, pl. oale-minune. oară1 l. (la' sg., precedat de un num. ord.) Timpul sau momentul când are loc un fapt. 2. (la pl., folosit la formarea num. adv.) De cinci ~. s.f, pl. ori. oară2 (reg.) Orătanie. s.f, g.-d. art. oarei, pl. oare. oară2 v. oră. oardă v. hoardă.
oare (întăreşte valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziţii) ~ va veni? adv. oarecare1 I. Care nu a fost identificat sau precizat îndeaproape; oareşicare. 2. Indiferent care, careva.
3.	Fără importanţă, neînsemnat; care nu iese din comun. adj. nehot. invar.
oarecare
810
oarecare2 (înv., reg.) Cineva, unul; careva, pr. nehot.,
g.-d. oarecăruia, oarecjireia, pl. oarecare, g.-d. oarecărora.
oarecând (înv., reg.) Cândva (în viitor sau în trecut), adv.
oarecât (rar) într-o anumită măsură, adv.
oarece (pop.) Ceva. //(adv.) Puţin, câtva. adj. nehot.
invar.; pr. nehot. invar.
oareceva (înv., reg.) Ceva. pr. nehot. invar.
oarecică (reg.) Un lucru oarecare, s.f.
oarecine (înv., reg.) Cineva, unul. pr. nehot., g.-d. oare-
cui. a
oarecum într-o măsură oarecare; cumva, /(reg.) A-i fî (cuiva) ~ = a-i fi cuiva greu, neplăcut, adv. oareşicare (pop.) Oarecare1, adj. nehot. invar. oareşicând (înv., reg.) Oarecând. adv. oareşice (înv., pop.) Ceva, oarece, adj. nehot. invar.; pr. nehot. invar.
oareşiclne (înv., pop.) Oarecine, pr. nehot., g.-d. oareşi-cui.
oareşicum (pop.) Oarecum, adv.
oareunde (înv., reg.) Oriunde, adv.
oarzăn,-ă (reg.) Care se coace mai de timpuriu decât alt
fruct din aceeaşi specie; văratic, adj., pl. oarzăni,-e.
oaspăt. v. oaspete. oaspe v. oaspete.
oaspete Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă ospitalitate. //Persoană oficială care vizitează o ţară, asistă la o solemnitate etc. IA fi bucuros de ~i = a primi cu plăcere musafiri, [var. oaspe, oaspăt s.m.] s.m., pl. oaspeţi.
oaste 1. Armată; serviciu militar, //(fig.) Mulţime. 2. (înv.) Luptă, bătălie, s.f, g.-d. art. aştii, pl. oşti. oază 1. Loc cu vegetaţie bogată, cu apă, în mijlocul unui pustiu nisipos. 2. (fig.) Ceea ce oferă destindere, repaus într-un mediu ostil. 3. Zonă neacoperită cu gheaţă în interiorul Antarcticii, s.f, g.-d. art. oazei, pl. oaze. obadă (pop.) 1. Partea circulară a unei roţi de lemn (peste care se montează şina). //Partea periferică a roţii unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (la pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu cu care se imobilizau picioarele şi mâinile osândiţilor sau ale robilor; (p. ext.) cătuşe, //(fig.) Robie, subjugare. IA pune (în) obezi = a subjuga, [var. (înv., reg.) obeadă s.f] s.f, g.-d. art. obezii, pl. obezi.
obăda tr. (reg.) A monta spiţele unei roţi în obezi. vb. I, ind. prez. 3 obădează.
obădar (reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi, s.n., pl. obădare.
obârşi refl. (înv.) A proveni, vb. IV, ind. prez. 3 se obârşgşte, imperf. 3 sg. se obârşea; conj. prez. 3 să se obârşească.
obârşie (-şi-e) 1. Punct de plecare; început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva. 3. Izvor (al unui râu). 4. Culme, vârf. s.f, art. obârşia, g.-d. art. obârşiei, pl. obârşii, art. obârşiile.
Qbcină (pop.) Culme muntoasă prelungită care uneşte două piscuri; înălţime acoperită de păduri, s.f, g.-d. art. obcinii, pl. ebcini.
obconic,-ă De forma unui con inversat, adj., pl.
obcanici,-ce.
obeadă v. obadă.
obedignt,-ă (-di-ent) Supus, ascultător, adj., pi obedienţi,-te.
obedienţă (-di-en-) Supunere; dependenţă, s.f, g.-d. art obedienţei, pl. obedienţe.
obelisc Monument comemorativ de forma unui stâlp înalt şi ascuţit la vârf. s.n., pl. obeliscuri.
Sber (e pron. ă) (înv.) Chelner-şef. s.m., pl. oberi, oberchelner (ober pron. obăr) (înv.) Ober. s.m., pl. oberchelneri.
oberec Dans popular polonez, cu caracter vioi, înrudit cu mazurca; melodia acestui dans. s.n., pl. oberecuri. oberliht (e pron. ă) Porţiunea de sus, cu deschidere separată, dintr-o fereastră sau uşă, folosită la aerisire, s.n., pl. oberi ihturi.
obertail (e pron. ă) Tip de supapă care se montează pe
conductele de lichid, s.n., pl. obertaile.
oberţal (e pron. ă) (înv.) Ospătar care făcea încasările
într-un restaurant, s.m., pl. oberţali.
obez,-ă (Persoană) care suferă de obezitate, adj., s.m. şi
f,	pl. obeziv-e.
obezitate îngrăşare anormală, s.f, g.-d. art. obezităţii, obială Bucată de pânză sau postav cu care ţăranii (sau uneori militarii) îşi învelesc piciorul în loc de ciorap; (p. ext.) zdreanţă, cârpă. lA-i curge (cuiva) ~elele sau a curge ~elele de pe (sau după) cineva = afi îmbrăcat în zdrenţe, s.f, g-d. art. obielei, pl. obiele, obicei 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea aceleiaşi acţiuni. IA avea - (sau -ul) = a obişnui. 2. Fel de a se îmbrăca, de a se purta etc. proprii unei colectivităţi umane; datină, tradiţie. 3. (înv.) Lege nescrisă; cutumă. I~ul pământului = denumirea dată cutumei în ţările româneşti în epoca feudală, s.n., pl. obiceiuri, obicnui v. obişnui, obicinuinţă v. obişnuinţă.
obidă 1. (pop.) întristare, durere sufletească; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, umilire, s.f, g.-d. art. obidei, pl. obide.
obidi (înv., pop.) 1. refl. A se lăsa pradă deznădejdii; a se necăji. 2. tr. A jeli. 3. tr. A asupri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. obidgsc, imperf. 3 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească.
obidire (înv., pop.) Acţiunea de a (se) obidi, s.f, g.-d. art. obidirii, pl. obidiri
obidos,-oasă (înv.) îndurerat, amărât, adj., pl. obidaşi,-oase.
obiect I. Corp solid (de obicei prelucrat), având anumite întrebuinţări. I~ al muncii = orice lucru asupra căruia acţionează omul pentru a-1 adapta nevoilor sale.
-	de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Tot ceea ce preocupă gândirea sau activitatea umană. Ha ~ = (despre discursuri, expuneri) fâră divagaţii inutile. 3. Ceea ce formează materia unei discipline; disciplină de studiu. 4. Scop, ţintă. 5. (gram.) Complement (direct sau indirect), s.n., pl. obiecte, obiecta tr. A face o obiecţie; a contesta, vb. I, ind. prez. 3 obiectează.
obiectiv1 1. Lentilă (sau sistem de lentile) care intră în construcţia unui aparat optic (de fotografiat, microscop etc.) şi prin care se priveşte obiectul studiat. 2. Teren, localitate etc. care prezintă interes din punct de vedere militar; ţintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. (fig.) Scop, ţintă. //Loc, construcţie etc. care prezintă interes pentru turişti, //(concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit, s.n., pl. obiective. obiectiv2,-ă 1. (fii.) Care există în afara conştiinţei şi independent de ea. 2. Imparţial, nepărtinitor. 3. (gram.) Referitor la obiect (5). adj., pl. obiectivi,-e. obiectiva 1. refl. A deveni obiectiv2 (2). 2. tr. A considera ceva ca obiectiv2 (1); a transforma în valori obiective. vb. I, ind. prez. 3 obiectivează, obiectivare Faptul de a (se) obiectiva, s.f, g.-d. art. obiectivării, pl. obiectivări.
obiectivism 1. Atitudine de falsă obiectivitate. 2. (ieşit din uz) Obiectivitate (2). s.n.
obiectivist,-ă Referitor la obiectivism, adj., pl. obiectivişti,-ste. a
obiectivitate 1. însuşirea a ceea ce este obiectiv2 (1). 2. Nepărtinire, imparţialitate, s.f, g.-d. art. obiectivităţiî.
obiectiviza refl. A căpăta un caracter obiectiv, vb. I, ind. prez. 3 se obiectivizează.
Obiectivizare Acţiunea de a se obiectiviza, s.f. g.-d. art. obiectivizării, pl. obiectivizări, obiectual,-ă (-tu-al) (livr.) 1. De natura unui obiect; material, obiectiv2 (1). 2. Care aparţine lucrurilor, obiectelor. adj., pi. obiectuali,-e.
obiecţie (-ţi-e) Observaţie făcută împotriva unei propuneri, a unei idei etc. [var. obiecţiune s./i] s.f, art. obiecţia, g.-d. art. obiecţiei, pl. obiecţii, art. obiecţiile, obiecţiune v. obiecţie.
obieluţă (rar) Diminutiv al lui obială. s.f. g.-d. arl. obieluţei, pl. obieluţe.
obijduj tr. (înv.) A asupri, a împila, a nedreptăţi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obijduiesc, imperf. 3 sg. obijduia; conj. prez. 3 să obijduiască.
obijduire (înv.) Faptul de a obijdui. s.f, g.-d. art. obijduirii, pl. obijduiri.
obijduitor,-oare (~-du-i-) (înv.) Asupritor, s.m., pl. obijduitori; s.f., g.-d. art. obijduitoarei, pl. obijduitoare. obişnui 1. refl. şi tr. A (se) deprinde, a (se) familiariza cu... 2. tr. A avea o anumită deprindere. /Se -eşte să... = este obiceiul să... 3. tr. şi refl. A (se) întrebuinţa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl, obişnuiesc, imperf. 3 sg. obişnuia; conj. prez. 3 să obişnuiască, obişnuinţă Faptul de a avea un anumit obicei; deprindere. /Din ~ = în virtutea deprinderii, s.f, g.-d. art. obişnuinţei, pl. obişnuinţe, obişnuit,-ă 1. Caracteristic cuiva. 2. Care se face. se întâmplă în mod regulat. //(s.) Persoană întâlnită frecvent într-un anumit loc. //(adv.) De obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic; de rând, comun, adj., pl. obişnuiţi,-te.
oblanic (reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creştet când poartă greutăţi pe cap, s.n., pl. oblanice.
Oblădui (înv., pop.) 1. tr. şi refl. A (se) conduce, a (se) guverna. 2. tr. A proteja, a ocroti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oblăduiesc, imperf. 3 sg. oblăduia; conj. prez. 3 să oblăduiască.
oblăduire (înv., pop.) Acţiunea de a (se) oblădui, //(concr.) Organ de conducere; autoritate, stăpânire, s.f, g.-d. art. oblăduirii, pl. oblăduiri. oblăduitor,-oare (înv., pop., şi s.) Care guvernează, conduce; protector, adj., pl. oblăduitori.-oare. oblânc Partea de dinainte a şeii, mai ridicată şi încovoiată. s.n., pl. oblâncuri. oblete v. obleţ.
obleţ Peşte mic de apă dulce, de culoare albă-argintie. [var. oblete s.m.] s.m., pl. obleţi. obli tr. (reg.) A îndrepta, a nivela, vb. IV, ind. prez. 3 sg. obleşte. „
ablic,-ă 1. înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, //(despre cilindri şi prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate faţă de bază; (despre conuri şi piramide) cu dreapta care uneşte vârful cu centrul bazei înclinată faţă de bază. //(despre ochi) Cu colţurile exterioare ridicate spre tâmple, //(fig., despre privire) Bănuitor, iscoditor. 2. (gram.) Caz ~ = nume dat uneori cazurilor genitiv şi dativ, ad/., pl. oblici,-ce. Oblica tr. (rar) A ocoli, a coti. vb. I, ind. prez. 3 oblichează. Oblici (înv., pop.) 1. tr. A dibui, a găsi. 2. tr. şi intr. A auzi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oblicesc, imperf. 3 sg. oblicea; conj. prez. 3 să oblicească.
Oblicitate Proprietatea unei linii de a fi oblică faţă de un plan sau de o dreaptă; poziţie oblică, s.f, g.-d. art. oblicităţii.
Obliga l.itA sili, a constrânge pe cineva. 2. refl. A se angaja, a-şi lua o sarcină. 3. tr. şi refl. A (se) îndatora. vb. I, ind. prez. 3 obligă.
obligare Faptul de a obliga, s.f, g.-d. art. obligării, pl. obligări.
obligativitate Caracterul a ceea ce este obligatoriu. s.f., g.-d. art. obligativităţii, obligator,-oare v. obligatoriu, obligatoriu,-ie Care trebuie urmat, îndeplinit întocmai; care nu poate lipsi; indispensabil, [var. obligator,-oare adj.] adj., pl. obligatorii, obligaţie (-ţi-e) 1. Datorie, sarcină. 2. Acţiune prin care cineva se obligă să facă sau să nu facă ceva. s.f., art. obligaţia, g.-d. art. obligaţiei, pl. obligaţii, art. obliga; ţiile.
obligaţiune (-ţi-u-) Hârtie de valoare purtătoare de dobândă, s.f, g.-d. art. obligaţiunii, pl. obligaţiuni, obligă (înv.) Cambie, poliţă, s.f, g.-d. art. Qbligii, pl. obligi.	•
obligeană Plantă erbacee, cu flori galbene cu miros aromatic, folosită în medicină şi în parfumerie. s.f., g.-d. art. obiigenei, pl. obligene. oblitera 1. refl. şi tr. (livr., despre inscripţii, manuscrise etc.) A (se) şterge treptat. 2. tr. (med.) A astupa (o arteră, un canal etc.). 3. tr. A anula o marcă poştală prin aplicarea unei ştampile, vb. I, ind. prez. 3 obliterează. obliterant,-ă (med.) Care obliterează, adj., pl. obliteranţi,-te.
obliterare Acţiunea de a (se) oblitera; obliteraţie. s.f, g.-d. art. obliterării, pl. obliterări, obliteraţie (-ţi-e) 1. Obliterare. 2. (med.) Obstrucţie. s.f., art. obliteraţia, g.-d. art. obliteraţiei, pl. obliteraţii, art. obliteraţiile.
oblojeală (pop.) Cataplasmă, compresă, s.f, g.-d. art. oblojelii, pl. oblojeli.
obloji (pop.) 1. tr. A lecui prin oblojeli, prin mijloace băbeşti; (fig.) a îngriji. 2. tr. şi refl. A (se) înfofoli; a (se) înveli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 5 pl. oblojesc, imperf. 3 sg. oblojea; conj. prez. 3 să oblojească, oblojire (pop.) Acţiunea de a (se) obloji, s.f, g.-d. art. oblojirii, pl. oblojiri.
oblomovism Atitudine de apatie; spirit de stagnare. s.n.
oblon 1. Panou aşezat în faţa unei ferestre sau a unei uşi, servind pentru protecţie. 2. (reg.) Deschizătură în formă de fereastră în peretele podului. 3. (înv.) Uşă la trăsură, s.n., pl. obloane.
oblonaş Diminutiv al lui oblon, s.n, pl. oblonaşe. oblong,-ă Lunguieţ, alungit. adj.,pl. oblongi,-ge. obloni tr. (rar) A închide cu obloane, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oblonesc, imperf 3 sg. oblonea; conj. prez. 3 să oblonească.
oblu, oablă (pop.) 1. Fără cotituri, drept; neted, plan. //(despre înălţimi) Abrupt. 2. (despre mers) încet şi uniform. //(adv.) Drept. adj., pl. obli, oable. obnubila refl. (rar, despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi. vb. I, ind. prez. 3 se obnubilează, obnubilare Pierdere treptată a vederii, a memoriei etc. (ca urmare a anumitor boli); obnubilaţie. s.f, g.-d. art. obnubilării, pl obnubilări.
obnubilaţie (-ţi-e) Obnubilare, s.f, art. obnubilaţia. g.-d. art. obnubilaţiei, pl. obnubilaţii, art. obnubilaţiile. oboi Instrument de suflat în formă de tub, cu găuri şi cu clape, s.n., pl. oboaie.
oboist,-ă Persoană care cântă din oboi. s.m.,pl. oboişti; s.f, g.-d. art. oboistei, pl. oboiste. obol1 Veche monedă grecească, s.m., pl. obali. obsi2 (pop.) Contribuţie materială la o acţiune; contribuţie de orice natură, s.n., pl. oboluri. obor1 (pop.) I. Loc unde se ţine târg de vite, de fân etc. 2. împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol; loc unde se ţin uneltele agricole, nutreţul etc. s.n., pl. oboare.
obor
812
obfir2 împrejmuire de nuiele făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi păstra peştele viu. s.n., pl. oboare. oborean,-ă (rar) Persoană care locuieşte în apropierea oborului1 (1). s.m., pl. oborgni; s.f., g.-d. art. oborenei, pl. oborgne.
obor! tr. (reg.) A doborî, a ucide. vb. IV, ind. prez. 3 oboară, perf. s. 3 sg. oborî, 3 pl. obor|ră; ger. oborând; part. obor|t. oboroc v. obroc.
oboseală Stare de slăbiciune generală provocată de un efort fizic sau intelectual intens, //(tehn.) Scădere a rezistenţei unei fibre, unui material din cauza unei folosiri îndelungate, a defectelor de prelucrare etc. s.f, g.-d. art. oboselii, pl. oboseli, obosi intr. şi refl. A slăbi puterile fizice şi intelectuale în urma unui efort. Hrefl. A depune eforturi mari pentru a face ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. obosesc, imperf. 3 sg. obosea; conf prez. 3 să obosească, obosire Faptul de a (se) obosi; oboseală, s.f, g.-d. art. obosirii.
obositsr,-oare Care oboseşte; istovitor; (p. ext.) plictisitor. adj., pl. obositQri,-oare. abot Lemn care leagă de-a curmezişul botul celor două tălpi ale săniei, s.n., pl. Qbote. oboval,-ă în formă de ou. adj., pl. obovali,-e. obovat,-ă (despre frunze, petale) Care are lăţimea cea mai mare în partea superioară, adj., pl. obovaţi,-te. obraţ (înv., reg.) 1. Veche unitate de lungime egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime nedeterminată, de obicei mică. 2. Suprafaţă de teren, lată de aproximativ o prăjină şi lungă de patru, s.n., pl. obraţe. obraz1 Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei. ISă-ţi fie în ~l sau să-ţi fie ruşine -ului! se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva -ul de ruşine = a-i fi cuiva foarte ruşine. A fi gros de ~ = a fi fără ruşine, îndrăzneţ. A avea - subţire = a fi bine crescut. A fi fără - = a fi neruşinat, s.m., pl. obraji. obraz2 1. Partea anterioară a capului omenesc; faţă, figură, chip. !A ieşi (sau a o scoate) cu - curat = a ieşi cu bine dintr-o situaţie dificilă. A-i spune cuiva (un lucru) de la - = a-i spune cuiva ceva direct, fără ocolişuri. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la - = a-i spune cuiva minciuni vădite. A scoate -ul în lume = a ieşi în societate. A (nu) da - = a (nu) da ochii cu cineva. A da (cuiva) ~ = a îngădui (cuiva) prea multe. 2. Persoană, ins; rang, condiţie socială. //Reputaţie; demnitate. A-şi pune ~ul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, s.n., pl. obraze. obraznic,-ă (şi s.) Lipsit de respect; neruşinat, impertinent; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat, adj., pl. obraznici,-ce.
obrăjgl Obrăjor. s.m., pl. obrăjei, art. obrăjeii. obrăjar Diminutiv al lui obraz; obrăjei. s.m., pl. obră-jfiri.
obrăzar 1. (pop.) Mască. 2. Plasă de sârmă sau de pânză cu care stuparul îşi acoperă faţa pentru a o feri de înţepăturile albinelor, s.n., pl. obrăzare. obrăzat,-ă (reg.) Cu obrajii mari. adj., pl. obrăzaţi,-te. obrăznicătură Fiinţă obraznică, s.f., g.-d. art. obrăznicăturii, pl. obrăznicături, obrăzniceşte (înv.) în mod obraznic, cu obrăznicie. adv.
obrăznici 1. refl. A deveni necuviincios, obraznic. 2. tr. (fam.) A certa pentru o obrăznicie, vb. IV, înd. prez.
1	sg. şi 3 pl. obrăznicesc, imperf. 3 sg. obrăznicea; conj. prez. 3 să obrăznicească, obrăznicie Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr, s.f, art. obrăznicia, g.-d. art. obrăzniciei, pl. obrăznicii, art. obrăzniciile.
obrăznicuţră Diminutiv al lui obraznic, adj., pl. obrăznicii,-e.
obrăzui tr (înv.) A reprezenta, a înfăţişa, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrăzuiesc, imperf 3 obrăzuia; conj. prez. 3 să obrăzuiască. obrânteală v. obrinteală. obrânti v. obrinti.
obrinteală (pop.) Inflamaţie, umflătură a unei răni; obrintitură. [var. obrânteală s./i] s.f, g.-d. art. obrintelii, pl. obrinteli,	~
Obrinti refl. şi intr. (pop.) A se umfla, a se irita (din cauza unei infecţii, a frigului etc.). [var. obrânti vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrin-tea; conj. prez. 3 să obrintească. obrintire (pop.) Acţiunea de a (se) obrinti. s.f, g.-d. art. obrintmi, pl. obrintiri.
obrintitură (pop.) Obrinteală. s.f, g.-d. ari. obrintiturii, pl. obrintituri.
obroc/oboroc (înv., pop.) 1. (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau 22 de ocale, folosită în trecut. 3. Vas mare pentru cereale. IA pune (sau a ascunde etc.) ceva sub - = a ascunde ceva de văzul lumii. 4. Coş de nuiele fără fund, cu care se prind peştii, s.n., pl. obroace/ oboroace.
obroci tr. (rar, în basme) A fermeca, a vrăji. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrocgsc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 să obrocească.
obscen,-ă (despre cuvinte, gesturi, atitudini) Neruşinat, indecent; vulgar, pornografic, adj., pl. obsceni,-e. obscenitate Ceea ce este obscen; neruşinare, vulgaritate, pornografie, s.f., g.-d. art. obscenităţii, pl. obscenităţi.
obscur,-ă 1. Lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) Greu de înţeles. 3. (fig.) Necunoscut, fără merite; mediocru. adj., pl. obscuri,-e.
obscura tr. 1, A face să devină obscur (1); a întuneca.
2.	A face să devină greu de priceput, vb. /, ind. prez. 3 obscurează.
obscurantism Atitudine refractară faţă de învăţătură, de ştiinţă, de progres. //Stare de înapoiere culturală, s.n. obscurantist,-! (Adept) al obscurantismului, adj., s.m. şi f, pl. obscurantişti,-ste. obscuritate 1. întuneric, întunecime. 2. (fig.) Lipsă de claritate în idei, în exprimare etc. 3. (fig.) Lipsă de renume; mediocritate, s.f, g.-d. art. obscurităţii, pl. obscurităţi.
obscuriza tr. şi refl. (rar) A (se) face obscur, vb. /, ind. prez. 3 obscurizează.
obsecraţie (-ţi-e) Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor, [var. obsecra-ţiune s.f] s.f, art. obsecraţia, g.-d. art. obsecraţiei, pl. obsecraţii, art. obsecraţiile. obsecraţiune v. obsecraţie. obsecvent,-ă (despre o vale) Care are o direcţie de curgere contrară faţă de înclinarea stratelor. adj., pl. obsec-venţi,-te.
obsecvios,-oasă (-vi-os) (livr.) Excesiv de politicos, de respectuos; servil, umil. adj.,pl. obsecviQşi,-oase. obsecviozitate (-vi-o-) (livr.) însuşirea de a fi obsecvios; slugărnicie, smerenie, s.f., g.-d. art. obsecviozităţii. obseda tr. (despre imagini, idei etc.) A preocupa intens pe cineva; a stărui în mintea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 obsedează.
obsedant,-ă Care obsedează; obsesiv, adj., pl. obsedanţi,-te.
obsedare Acţiunea de a obseda, s.f, g.-d. art. obse-dării, pl. obsedări.
obsedat,-ă (Om) urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. adj., s.m. şi f, pl. obsedaţi,-te.
observa tr. 1. A băga de seamă, a remarca. //A atrage atenţia, a face o observaţie. 2. A examina cu atenţie, a cerceta. //A supraveghea mişcările cuiva. 3. A spiona, a pândi. 4. (rar) A respecta legile, obiceiurile etc. vi. /, ind. prez. 3 observă.
observabil,-ă Care poate fi observat, adi., pl- observabili,-e.
observare Acţiunea de a observa; cercetare, examinare. s.f, g.-d. art. observării, pl. observări. observater11. Clădire special amenajată pentru observaţii astronomice, meteorologice etc. 2. (mii.) Loc de unde se pot face observaţii asupra inamicului, s.n., pl. observatoare.
observatsr2,-oare 1. adj. 1. Care observă; perspicace. 2. Prin care se atrage atenţia cuiva asupra unei greşeli, a unui abuz etc. II. s.m. şi f. 1. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva; persoană cu spirit de observaţie. 2. Cel care asistă la un eveniment fără a participa la el. III. s.m. 1. Reprezentant al unui stat la lucrările unor organizaţii internaţionale, fără drept de vot şi de semnătură a documentelor întocmite de acestea.
2.	Militar care execută o misiune de observare, adj., s.m. şi f, pl. observatori,-oare,
observaţie (-ţi-e) 1. Observare, cercetare, examinare.
2.	Supraveghere, urmărire; supraveghere medicală a unui bolnav. IFoaie de ~ = formular pe care se notează evoluţia bolii şi tratamentul aplicat unui bolnav.
3.	Constatare, remarcă. 4. Obiecţie critică. //Mustrare, reproş, s.f, art. observaţia, g.-d. art. observaţiei, pl. observaţii, art. observaţiile.
observaţional,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de observaţie. adj., pl. observaţionali,-e.
obsgsie (-si-e) 1. Imagine, idee care revine neîntrerupt în conştiinţa cuiva; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare psihică provocata de o preocupare chinuitoare, [var. (înv.) obsesiune s.f] s.f, art. obsesia, g.-d. art. obsesiei, pl. obsesii, art. obsesiile.
obsesional,-ă (-si-o-) De obsesie; obsesiv, adj., pl.
obsesionali,-e.
obsesiune v. obsesie.
obsesiv.-ă Care ţine de obsesie, //(adv.) Obsedant, adj., pl. obsesivi,-e.
obsldlan (-di-an) Rocă vulcanica sticloasă, de culoare neagră sau brună-cenuşie. s.n., pl. obsidigne, obslgă Planta furajeră asemănătoare cu ovăzul, s.f., g.-d. art. obsigii.
obstacol 1. Piedică, stavilă care închide drumul, opreşte vederea etc.; (fig.) ceea ce împiedică desfăşurarea unei acţiuni. 2. Piedică naturală sau amenajată, peste care trebuie să se treacă la unele întreceri sportive (cros, hi-pism etc.). [var. obstacul ,v,».] s.n., pl. obstacole, obstacul v. obstacol.
obstgtric,-ă De obstetrică; obstetrical. adj., pl. obstg; trici,-ce.
obstetricgl,-ă Obstetric, adj., pl. obstetricali,-e. obstetrică Ramură a medicinei care se ocupă cu fiziologia şi patologia sarcinii şi a naşterii, s.f., g.-d. art. obstetricii.
obstetriclan,-ă (-ci-an) Specialist în obstetrică, s.m., pl. obstetricigni; s.f., g.-d. art. obstetricignei, pl. obste-tricigne.
obstina refl- (livr.) A se încăpăţâna, a se îndârji, vb. I, ind. prez. 3 se obstinează.
Obstinaţie (-ţi-e) (livr.) încăpăţânare, îndărătnicie, s.f, art. obstinaţia, g.-d. art. obstinaţiei, pl. obstinaţii, art. obstinaţiile.
obstrua (-stru-a) tr. (med.) A astupa un canal, un vas de sânge etc. vb. I, ind. prez. 3 obstruează, 1 pl. obstruăm; conj. prez. 3 să obstrueze; ger. obstruând.
obstruant,-ă (-stru-ant) (med.) Care obstruează. adj., pl. obstruanţi,-te.
obstruare (-stru-a-) (med.) Acţiunea de a obstrua. s.f, g.-d. art. obstruării, pl. obstrugri. obstructiv,-ă (med.) Care produce o obstrucţie, adj., pl. obstructivi,-e.
obstrucţie (-ţi-e) 1. (med.) Astupare a unui organ tubu-lar (trahee, bronhie etc.) /~ intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică politică prin care, în unele parlamente, se împiedică desfăşurarea unei dezbateri sau luarea unei decizii, prin discuţii prelungite, artificiale; opoziţie înverşunată. 3. (sport) Acţiune neregulamentară prin care, în unele discipline sportive (fotbal, handbal, box etc.), adversarul este împiedicat să acţioneze, s.f, art. obstrucţia, g.-d. art. obstrucţiei, pl. obstrucţii, art. obstrucţiile, obstrucţiona (-ţi-o-) intr. şi refl. A face sau a suferi o obstrucţie, vb. /, ind. prez. 3 obstrucţionează. obstrucţlonism (-ţi-o-) Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucţia (2). s.n. obstrucţionistă (-ţi-o-) (Adept) al obstrucţionismu-lui. adj., s.m. şi f, pl. obstrucţionişti,-ste.
Qbşte 1. (înv., pop.) Comunitate, colectivitate, popor; (p, ext.) gloată, mulţime, 2. - sătească = veche formă de organizare socială, caracterizată prin munca în comun şi prin îmbinarea proprietăţii private cu cea colectivă.
3.	(înv.) Obştească adunare; (p. ext,) consiliu, adunare.
4.	(înv.) Comunitate a călugărilor de la o mănăstire; chinovie. [var. ebştie s.f] s.f., g.-d. art. sbştii, pl. obşti, obştgsc,-ească Care aparţine poporului; comun, general, public. /A-şi da ~ul sfârşit = a muri. adj., pl. obşteşti.
obştgşte (înv.) Din punct de vedere obştesc; având în vedere interesul comun. adv.
obşti tr. (înv.) A vesti, a înştiinţa, vb. IV, Ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obştgsc, imperf 3 sg. obştea; conj. prez. 3 să obştească, abştle v. obşte.
obştime (înv.)„Obşte, s.f, g.-d. art. obştimii, obştlre (înv.) înştiinţare, s.f., g.-d. art. obştirii, pl. ob-ştiri.
obtura tr. A astupa, a închide (temporar) o deschizătura, un tub, un vas sanguin etc. vb. I, ind. prez. 3 obturează. obturant,-ă Care obturează, adj., pl. obturflnţi,-te, obturare Acţiunea de a obtura; obturaţi©, s. f., g.-d. art obturării, pl. obtur|ri.
obturatgr Dispozitiv folosit pentru reducerea sau închiderea secţiunii unui orificiu prin care trece un fluid, un fascicul de lumină etc. ~ fotografic, s.n., pl. obturatoare.	,
obturgţle (-ţi-e) Obturare, //(med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavităţi. ~ dentală. s.f, art. obtu-raţia, g.-d. art. obturaţiei, pl. obturaţii, art. obturaţiile. obtuz,-ă 1. (în sintagma) Unghi - - unghi mai mare de 90 de grade. 2. (fig.) Prost, redus, mărginit, adj., pl, obtuzi,-e.	,
obtuzitate îngustime de vederi; mărginire spirituală; lipsă de înţelegere; obtuziune. s.f, g.-d. art. obtuzităţii, pl. obtuzităţi.
obtuziune (-zi-u-) (rar) Obtuzitate, s.f, g.-d. art. obtu-ziunii, pl. obtuziuni.
obtuzjjnghlc (în sintagma) Triunghi ~ = triunghi care are un unghi obtuz, adj., pl. obtuzunghice. obţine tr. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a realiza ceva. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obţin, 2 sg. obţii, 1 pl. obţinem, 2 pl. obţineţi; conj. prez. 3 să obţină; ger. obţinând.
obţinere Acţiunea de a obţine, s.f, g.-d. art. obţinerii, pl. obţineri.
obuz Proiectil de artilerie, s.n., pl. obuze.
obuzier
814
obuzigr (-zi-er) Armă de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe, s.n., pl. obuziere.
obversiune (-si-u-) Operaţie logică prin care o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând însă acelaşi, s.f., g.-d. art. obversiunii, pl. obversiuni. oca Veche unitate de măsură pentru capacităţi şi greutăţi, egală cu circa un litru (sau un kilogram) şi un sfert. /~ mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ~ua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, [var. (înv., reg.) ocă s./i] s.f, ari. ocaua, g.-d. art. ocalei, pl. ocale, art. ocalele, ocară (pop.) Vorbă sau faptă care ceartă, ruşinează ori mustră pe cineva; jignire, insultă; ruşine, dezonoare. IDe
-	= ruşinos. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de ■— a ajunge (sau a se face, a rămâne) demn de dispreţ, s.f. g.-d. art. ocării, pl. ocări.
ocannă Mic instrument muzical de suflat, din argilă arsă, de formă ovală şi cu găuri, s.f, g.-d. art. ocarinei, pl. ocarine. _
ocazie (-zi-e) 1. împrejurare, situaţie care provoacă sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. IDe ~ = potrivit pentru o anumită împrejurare; (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare.
2.	Eveniment monden, festivitate. !La ~ = cu prilejul unor evenimente deosebite. A da ~ la...= a prilejui.
3.	Mijloc de locomoţie, vehicul găsit din întâmplare. [var. (înv.) ocaziune s./i] s.f, art. ocazia, g.-d. art. ocaziei, pl. ocazii, art. ocaziile.
ocaziona (-zi-o-) tr. A da prilejul, a cauza ceva. vb. I, ind. prez. 3 ocazionează.
ocazional,-ă (-zi-o-) 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se iveşte întâmplător, //(adv.) A vorbit ~. adj., pl. ocazionali,-e. ocazionalism (-zi-o-) Concepţie idealist-teologică din sec. al XVIl-lea care considera că singura cauză a modificărilor corporale şi sufleteşti este voinţa divină, s.n. ocaziune v. ocazie, ocă v. oca.
ocăi intr. (rar) A măcăi. vb. IV, ind. prez. 3 ocăie; conj. prez. 3 să ocăie. ocăjt (rar) Măcăit. s.n.
ocărâre Acţiunea de a ocări; mustrare, s.f, g.-d. art. ocărârii, pl. ocărâri.
ocărâtor,-oare (înv.) Care jigneşte, insultă, adj., pl.
ocărâtari,-oare.
ocări v. ocărî.
ocări tr. 1. (pop.) A mustra, a certa. 2. (înv., pop.) A vorbi de rău, a defăima, [var (înv., reg.) ocări vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ocărăsc, imperf. 3 sg. ocăra; conj. prez. 3 să ocărască; ger. ocărând; part. ocărât. ocârmuj tr. (înv.) A cârmui, a conduce, a guverna, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ocârmuiesc, imperf. 3 sg. ocâr-muia; conj. prez. 3 să ocârmuiască. ocârmujre (înv.) Cârmuire, conducere; guvern, s.f, g.-d. art. ocârmuirii, pl. ocârmuiri.
0cârmuiter,-0are (-mu-i-) (înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituţie etc. adj., s.m. şi f, pl. ocârmuitori,-oare.
occident (rar) Unul dintre cele patru puncte cardinale; apus, vest. s.n.
Occident Zonă geografică din apusul Europei; nume generic pentru ţările sau popoarele din acest spaţiu. s.prop.n.
occidental,-ă Referitor la apusul Europei (şi al SUA); vestic, apusean. //(s.) Persoană originară dintr-o ţară din apusul Europei; (la pl.) popoarele din Occident, adj., pl. occidentali,-e.
occidentaiiza tr. şi refl. A da sau a căpăta caracter occidental, vb. /, ind. prez. 3 occidentalizează. occidentalizare Acţiunea de a (se) occidentaiiza. s.f. g.-d. art. occidentalizârii.
occipital1 Os lat care formează peretele posterior-infe-
rior al craniului, s.n.. pl. occipitale.
occipital2,-ă Referitor la occipital*, adj., pl. occipitali,-
e.
occiput Proeminenţă osoasă în partea posterioară şi inferioară a craniului, s.n., pl. occiputuri, ocean Vastă întindere de apă de pe suprafaţa Pământului, delimitată de continente, //(fig.) întindere nemărginită, imensitate, noian. s.n.. pl. oceane, oceanic,-ă Referitor la ocean; care trăieşte în ocean. adj., pl. oceanici,-ce.
oceanidă Nimfa a mării la vechii greci, s.f, g.-d. art. oceanidei, pl. oceanide.
oceanograf,-ă Specialist in oceanografie, s.m., pl. oceanografi; (rar) s.f, g.-d. art. oceanografei, pl. ocea-nografe.
oceanografie,-ă Referitor la oceanografie, adj., pl. oceanografiei,-ce.
oceanografie Ştiinţă care se ocupă cu studiul oceanului planetar; oceanologie. s.f, art. oceanografia, g.-d. art. oceanografiei.
oceanolog,-ă Specialist în oceanologie. s.m., pl. oceanologi; (rar) s.f, g.-d. art. oceanologei, pl. oceano-loge.	_
oceanologic,-ă Referitor la oceanologie. adj., pl. ocea-nologici,-ce.
oceanologie Oceanografie, s.f, art. oceanologia, g.-d. art. oceanologiei.
ocel Ochi simplu pe care îl au anumite artropode. s.m., pl. oceli.
ocheadă Privire semnificativă aruncată cuiva pe furiş; semn făcut cu ochiul, s.f, g.-d. art. ocheadei, pl. ochea; de.
ochean1 Nume dat unor instrumente optice portative, care apropie obiectele depărtate, s.n., pl. ocheane. ochean2 v. ocheană.
ocheană Peşte lung de 20-30 cm, cu capul mic şi cu aripioarele roşii; babuşcă. //Roşioară. [var. (reg.) ochean
i.m.] s.f, g.-d. art. ochenei, pl. ochene. ochelari l. Dispozitiv optic format din două lentile fixate într-o ramă, care se pune la ochi pentru a corecta un defect de vedere, a apăra ochii de praf etc. 2. (p. anal.) Dispozitiv format din două bucăţi de piele aşezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să privească lateral. IA avea ~ de cal, se spune despre persoane mărginite, s.m. pl.
ochelarist,-ă (fam.) Persoană care poartă ochelari. s.m., pl. ochelarişti; s.f, g.-d. art. ochelaristei, pl. ochelariste.
ochelariţă Plantă erbacee cu flori galbene şi cu fructul de forma ochelarilor, s.f, g.-d. art. ochelariţei, pl. oche-lariţe.
ochenjţă Diminutiv al lui ocheană. s.f, g.-d. art. oche-niţei, pl. ocheniţe.
0cheşel,-ea/-ică (rar) Diminutiv al lui oacheş, [var. ochişel,-ea,-ică adj.} adj., pl. ocheşgi,-gle. ocheşele (bot.) Crăiţă, s.f. pl, art. ocheşelele. ochet Inel metalic care întăreşte o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma, s.m., pl. ocheţi.
ocheţ/ochete (reg.) I. Laţ făcut la capătul unei sfori, al unei frânghii etc. 2. Ochi de geam. 3. Vârtej de apă; bulboană, s.m., pl. ocheţi.
ochi1 I. Fiecare dintre cele două organe ale vederii aşezate simetric în partea din faţă a capului; globul împreună cu orbita, pleoapele şi genele. /Banul e ~ul
815
ocolaş
dracului = banul e o ispită care împinge la multe rele. Văzând cu ~i = foarte repede. Cât te-ai freca la - = foarte repede. De ~i lumii = ca să vadă oamenii că s-a făcut; de formă, -i lumii = opinia publică. A fi numai -= a fi foarte atent. A dorini numai cu un ~ = a dormi uşor, neliniştit. Cât vezi cu ~i -■ cât cuprinzi cu privirea. A vedea cu ~i lui - a vedea el însuşi. A vedea cu -i altuia = a nu avea păreri proprii. A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca pe ~i din cap (sau ca lumina -lor) = a păzi pe cineva cu foarte mare grijă. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca ~i din cap = a iubi din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ~i după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva. A nu avea ~ să vezi pe cineva - a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu ~ buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ~lor = a fi foarte mânios. A da ~i (sau ~) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neaşteptate). A-şi vedea visul cit ~i = a-şi vedea dorinţa împlinită. E cu ~ şi cu sprâncene = e evident. A lua (pe cineva) la - = a avea bănuieli asupra cuiva. A face_ un lucru cu ~i închişi = a face un lucru foarte uşor. între patru ~ - fără martori, în intimitate (fam.) Cu un ~ la faină şi cu altul la slănină, se spune despre cel care: a) se uită cruciş; b) râvneşte la două lucruri deodată. 2. Facultatea de a vedea; vedere, privire. ICu ~i pierduţi = cu privirea neconcentrată. Sub ~i noştri = sub privirea noastră. A privi cu ~ de piatră = a privi nepăsător, rece. A măsura din ~ = a aprecia examinând cu privirea. A sorbi pe cineva din ~ = a ţine foarte mult la cineva. A mânca cu ~i = a mânca cu poftă. încotro vede cu ~i sau unde îl duc ~i = indiferent unde. 3. (la pl.) Obraz, faţă. IDe la - (sau verde în ~) = cu îndrăzneală.
4.	Mugur apărut pe nod la viţa-de-vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 5. (în sintagma) - magic = (la aparatele de recepţie radiofonică sau radiotelegrafică) indicator de acord pe lungimea de undă dorită, care are forma unui tub electronic cu ecran fluorescent, s.m., pi. ochi, art. ochii.
ochi2 1. Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre, în care se fixează geamul; bucată de sticlă care închide un astfel de spaţiu. 2. întindere de apă în formă circulară; vârtej, bulboană. 3. Fiecare dintre golurile unei împletituri sau unei ţesături; fiecare dinte verigile unui lanţ.
4.	Orificiu în partea superioară a unei maşini de gătit, pe care se aşază vasele la foc. 5. (la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite, astfel ca gălbenuşul să rămână întreg. 6. (fig.) Pată de lumină; punct strălucitor. 7. Pată de grăsime pe suprafaţa unui lichid. 8. Fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului, s.n.. pl. ochiuri. ochi3 1. intr. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta. 2. tr. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; a lovi o ţintă. 3. tr. A remarca pe cineva printre mai multe persoane; a descoperi (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar. HA cerceta cu privirea; a scruta. 4. refl. (reg., despre întinderi de zăpadă) A se acoperi cu pete de verdeaţă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ochesc, imperf. 3 sg. ochea; conj. prez. 3 să ochească, ochi-de-pisică 1. Disc de sticlă sau de material plastic care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui, folosit ca semnalizator. 2. Varietate de minerale, care prin şlefuire capătă o luminozitate neobişnuită, s.m., pl. ochi-de-pisică.
ochii-păsăruicii Plantă erbacee cu flori albastre, albe Şi roşii. s.m. art.
ochios.-oasă (fam.) Cu ochi1 mari, frumoşi, //(reg.) Frumos, chipeş, adj., pl. ochioşi,-oase. ochire Acţiunea de a ochi3; cercetare rapidă, sumară; ochit, s.f, g.-d. art. ochirii, pl. ochiri. ochişei,-ea,-ică v. ocheşei.
ochişor 1. Diminutiv al lui ochi1 (1). 2. (bot.) Scân-teiuţă. s.m., pl. ochişori, ochit Ochire, s.n., pl. ochituri, ochitor I. Persoană care ocheşte; ţintaş. 2. Militar care execută ochirea la armele de artilerie, s.m., pl. ochitori, ochitură 1. Privire, căutătură din ochi1. 2. Ochire cu arma. s.f., g.-d. art. ochiturii, pl. ochituri, ochiul-boului (bot.) Nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor, cu inflorescenţe mari, albe sau viu colorate, s.m. art. ochiuleţ Diminutiv al lui ochi12, s.n., pl. ochiuleţe. ochiul-păunului Fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde colorate, asemănătoare cu cele de pe coada păunului, s.m. art.
ocinaş (înv., reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; (p. gener.) rugăciune, s.n., pl. ocingşe.
ocină (înv., pop.) Bucată de pământ moştenită; moştenire. s.f., g.-d. art. ocinii, pl. ocini, ocitocină Hormon produs de lobul posterior al hipo-fizei, având rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. s.f, g.-d. art. ocitocinei, pl. ocito-tine.
oclusiv,-ă v. ocluziv.
ocluzie (-zi-e) (med.. în sintagma) ~ intestinală = obstrucţie a intestinului subţire, s.f, art. ocluzia, g.-d. art. ocluziei, pl. ocluzii, art. ocluziile, ocluziune (-zi-u-) 1. închidere, astupare a unui canal, a unei conducte etc. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (fon.) Mişcare articulatorie care constă în închiderea canalului fonator, prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc. s.f., g.-d. art. ocluziunii, pl. ocluziuni. ocluziv,-ă 1. adj. Care închide. II. s.f. Consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie, [var oclusiv,-ă adj., .?./!] adj., s.f, pl. ocluziv,-e.
ocngş Condamnat la muncă silnică într-o ocnă; (p. gener.) puşcăriaş, s.m., pl. ocnaşi, ocnă I. Mină de sare; salină, /(adv.) Sărat ~ = foarte sărat. 2. închisoare pentru cei condamnaţi la muncă silnică în saline; (p. gener.) puşcărie, temniţă. //Pedeapsă pe care o are de executat un ocnaş, s.f, g.-d. art. ocnei. pl. ocne.
ocnean,-ă (Locuitor) din Târgu-Ocna. adj., s.m., pl. ocneni,-e.
ocneancă Locuitoare din Târgu-Ocna. s.f, g.-d. art. ocnencei, pl. ocnence.
ocnire Formare accidentală, în timpul săpării unor găuri de sondă, a unei cavităţi neregulate, datorită dezagregării rocilor, s.f., g.-d. art. ocnirii, pl. ocniri. ocniţă (pop.) 1. Diminutiv al lui ocnă (1). 2. Adâncitură, firidă în cuptorul sau în pereţii caselor ţărăneşti.
3.	Groapă adâncă; hrubă. 4. (reg.) Schelet de pari, în formă de prismă triunghiulară, pe care se întind cerealele la uscat, s.f, g.-d. art. ocniţei, pl. ocniţe. ocol1 1. Mişcare în jurul unui punct fix; deplasare care nu este în linie dreaptă; înconjur, ocolire. /Fără ~ = fără ezitare. A da - = a se învârti prin preajma cuiva sau a ceva. 2. (fig.) Divagaţie. 3. Cotitură, cot. s.n.,pl. ocoluri. ocol2 1. (înv.) Linie care delimitează un spaţiu; (p. ext.) spaţiul delimitat, cuprins. //Perimetru, circumferinţă. 2. (concr.) Gard, împrejmuire; îngrăditură unde se ţin vitele, oile etc.; ţarc. 3. (reg.) Curte, ogradă. 4. (rar) Spaţiu. 5. (înv.) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de judeţ sau de ţinut. /~ silvic = unitate silvică administrativă, împărţită pe brigăzi şi cantoane, s.n., pl. ocoale. ocolaş1 (rar) Diminutiv al lui ocol12, s.n., pl. ocolaşe. ocolaş2 (înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol2 (5). s.m., pl. ocolaşi.
ocoleală
816
ocoleală (rar) Ocolire, s.f, g.-d. art. ocolelii, pl. ocoleli. ocoli tr. l.A face un ocol; (fig.) a spune ceva indirect; a lăsa ceva deoparte (în mod intenţionat). 2. A evita să atingi, să întâlneşti pe cineva sau ceva. 3. (înv., pop.) A împrejmui, a îngrădi, //(fig., înv.) A proteja, a ocroti, //(înv., reg.) A încercui din toate părţile; a asedia. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocolesc, imperf. 3 sg. ocolea; conj. prez. 3 să ocolească.
ocolire Acţiunea de a ocoli; ocol, ocoleală. s.f, g.-d. art. ocolirii, pl. ocoliri.
ocoliş Í- Ocol1 (1), înconjur; (fig.) divagaţie. ICu ~uri = cu ocoluri, indirect. Fâră ~uri (sau ~) = direct, pe faţă. 2. (înv.) Perimetru, circumferinţă, s.n., pl. ocolişuri. ocolit1 Faptul de a ocoli. s.n. ocolit2,-ă Care se abate din drumul drept. //Făcut sau spus pe departe. IPe căi ~ = prin subterfugii, adj., pl. ocoliţi,-te.
ocolite (în loc.) Pe ~ = indirect, loc. adv. ocolitor,-oare Care ocoleşte, adj., pl. ocolitori,-oare. ocroti tr A lua sub paza, sub protecţia sa; a ajuta, a sprijini. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 sg. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 să ocrotească, ocrotire Acţiunea de a ocroti; apărare, protejare, -a naturii, s.f., g.-d. art. ocrotirii, ocrotitor,-ogre (şi s.) Care ocroteşte, apără, protejează; protector, adj., pl. ocrotitori,-oare.
Qcru1 De culoare galbenă-brună. adj. invar. ocru2 Argilă de culoare galbenă, brună, roşie etc., utilizată drept colorant; vopsea preparată din această argilă. s.n., art. acrul-
0ctac0rd,-ă (muz.) Care are opt coarde, adj., pl. octa-corzi,-de.
0ctaedric,-ă în formă de octaedru. adj.,pl. octagdrici,-ce. octagdru Poliedru cu opt feţe. s.n., art. octagdrul, pl. octagdre.
octal (în sintagma) Sistem de numeraţie ~ = sistem de numeraţie având ca bază cifra opt. adj. octan Hidrocarbură din seria parafinelor, s.m., pl. octani. octanic,-ă (în sintagma) Cifră ~ = parametru care indică rezistenţa la detonaţie a benzinelor, adj., pl. octâ: nici,-ce.
octant l. Instrument de navigaţie maritimă şi aeriană. 2. A opta parte dintr-un cerc, egală cu 45 de grade, s.n., pl. octante.
OCtalQn Probă combinată de atletism, alcătuită din opt probe de alergări, sărituri şi aruncări, s.n., pl. octaloane. octavă (muz,) Interval dintre două sunete ale gamei la distanţa de opt trepte. //Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, s.f, g.-d. art. octavei, pl. octave, octavin (muz.) Instrument asemănător cu flautul, care emite sunete cu o octavă mai sus decât acesta, s.n.. pl. octavine.
octet1 (inform.) Grup de opt biţi. s.m., pl. octgţi. octet2 1. Formaţie muzicală compusă din opt persoane. 2. (chim.) Ansamblu de opt electroni format pe stratul exterior al unui atom. s.n., pl. octgte, octocoraller (-li-er) (la pl.) Subclasă de celenterate marine cu gura înconjurată de opt tentacule; (la sg.) animal din această subclasă, s.m., pl. octocoralieri. octfidă Tub electronic cu opt electrozi, s.f, g.-d. art. octadei, pl. octade.
octoffir (ant.) Purtător de litieră, s.m., pl. octofari. octogenar,-a (Persoană) care a atins (sau a depăşit) vârsta de optzeci de ani. adj., s.m. şi f, pl. octogenari,-e. octogsn1 Poligon cu opt laturi, s.n., pl. octogoane. octogQn2,-ă (înv.) Octogonal. adj., pl. octogoni,-e. octogona!,-ă (despre poligoane) Care are opt laturi; octogon2, adj., pl. ortogonali,-e. octoih Carte de cult ortodox care cuprinde cântările din fiecare zi a săptămânii, [var. ohtoic s.n.\ s.n.,pl. octoihuri.
octombrie (-bri-e) A zecea lună a anului; brumar, brumărel. [var. octomvrie, (pop.) octamvre s.m.] s.m., g.-d. lui octombrie; abr. oct., X/.10./-10-. octomvrie v. octombrie, octomvre v. octombrie.
octopod1 (la pl.) Ordin de moluşte cefalopode cu opt tentacule în jurul capului; (la sg.) animal din acest ordin. s.n., pl. octopade.
octopod2,-ă (despre animale) Care are opt picioare. adj., pl. octopozi,-de.
octosilab Vers cu opt silabe, s.n., pl. octosilabe. octosilabic,-ă Care are opt silabe, adj., pl. octosilâ: bici,-ce.
OCtUQr (-tu-or) (rar) Octet2 (1). s.n. octuplet Fiecare dintre cei opt gemeni, s.m., pl. octu-plgţi.
octuplu1 Grup din opt unităţi, s.n., pl. octuple. OCtuplu2,-ă De opt ori mai mare sau mai mult în raport cu o cantitate dată. adj., pl. octupli,-e. ocular1 Lentilă sau grup de lentile dintr-un instrument optic, prin care se priveşte imaginea dată de un obiectiv. s.n., pl. oculare.
ocular2,-ă Referitor la ochi, al ochiului. /Martor ~ = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. adj., pl. oculari,-e.
oculaţie (-ţi-e) Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porţiune de lemn şi de coajă, care se introduce sub coaja portaltoiului. s.f., art. oeulaţia, g.-d. art. oculgţiei, p/. oculaţii, art, oculaţiile. oculist,-a Oftalmolog, s.m., pl. oculişti; s.f., g.-d. art. oculistei, pl. oculiste,
oculistic,-ă (rar) De ochi. adj., pl. oculistici,-ce. ocult,-ă 1, Referitor la ocultism. /Ştiinţe ~ = doctrine şi practici secrete (astrologia, alchimia, magia, necro-maţia) care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite. 2.„ Care acţionează în ascuns; tainic, misterios, //(adv.) în taină, adj., pl. oculţi,-te. oculta tr. (livr.) 1. A ascunde vederii. 2. A camufla un lucru sau o situaţie (dându-i o aparenţă înşelătoare); a disimula, vb. I, ind. prez. 3 ocultează. ocultaţie (-ţi-e) 1. Dispariţie temporară a imaginii unui astru ca rezultat al trecerii altui corp ceresc prin faţa lui. 2. (mar) Acoperire a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. /Lumină de ~ = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii etc.). s.f., art. ocultaţia, g.-d. art. ocul-taţiei, pl. ocultaţii, art. ocultaţiile. ocultism Practicarea ştiinţelor oculte; ocultistică. s.n. OCultist,-ă 1. (Persoană) care practică ocultismul, adj., s.m. şi f., pl. ocultişti,-ste.
0cultistlc,-ă (rar) Referitor la ocultism, adj., pl. ocul-tistici,-ce.
ocultistică Ocultism, s.f, g.-d. art. ocultisticii. ocupa A. tr. l.A lua în stăpânire cu forţa armată, a cuceri un teritoriu, un oraş etc. 2. A deţine un imobil, un post etc. 3. A se întinde pe o suprafaţă. //A reţine, a rezerva un loc la teatru, la tren etc. 4. A deţine un post, o funcţie. B. refl. 1. A se îndeletnici cu...; a studia ceva. 2. A se interesa, a urmări îndeaproape. Htr. (înv.) A preocupa. vb. I, ind. prez. 3 ocupă, ocupant,-ă 1. (Stat, armată) care ia în stăpânire un teritoriu străin. 2. (Persoană) care ocupă (temporar) un loc, o masă etc.; ocupator. adj., s.m. şi f, pl. ocupanţi,-te. ocupare Acţiunea de a ocupa, s.f, g.-d. art. ocupării, pl. ocupări.
ocuparisi tr. şi refl. (înv.) A (se) ocupa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocuparisgsc, imperf. 3 sg. ocuparisea; conj. prez. 3 să ocuparisească.
ocupat,-ă 1. Cucerit, stăpânit de o putere străină. 2. Stăpânit, deţinut (temporar) de cineva. 3. (despre persoane) Care au mult de lucru; absorbit, adj., pl. ocupaţi,-te.
I
817
ocupator,-oare (neobişnuit) Ocupant, s.m., pl. ocupa-tori; s.f., g.-d. art. ocupatoarei, pl. ocupatoare. ocupaţie (-ţi-e) 1. îndeletnicire, activitate; profesiune; slujbă, //(jur.) Luare în posesiune; dobândire a unei proprietăţi. 2. Luare în stăpânire (temporară) cu forţa a unui teritoriu de către o putere străină; cucerire. IDe ~ = (despre forţe armate) care ocupă (temporar) un teritoriu străin, [var. (înv.) ocupaţiune s/] s.f, art. ocupaţia, g.-d. art. ocupaţie, pl. ocupaţii, art. ocupaţiile. ocupaţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la ocupaţie (1), generat de ocupaţie. Avantaj adj., pl. ocupaţionali,-e. ocupaţiune v. ocupaţie.
ocurent,-ă 1. Care se întâmplă, care survine. 2. (despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. adj., pl. ocurenţi,-te. _
ocurenţă 1. împrejurare, întâmplare, circumstanţă. 2. (lingv.) Prezenţa unui cuvânt într-un text. 3. Mod în care se prezintă un mineral sau o rocă într-un zăcământ. s.f, g.-d. art. ocurenţei, pl. ocurenţe, ocurge intr. (înv.) A se întâmpla, vb. III, ind. prez. 3 sg. ocurge; part. ocurs.
odagaci I. Plantă erbacee cu flori trandafirii. 2. Numele a doi arbuşti exotici a căror scoarţă aromată se întrebuinţează în medicină, [var. odogaci s.m.] s.m.. pl. (2) odaggci.
Odaie 1. (pop.) Cameră, încăpere. //(înv.) Casă, locuinţa. 2. Adăpost provizoriu pentru ciobani, muncitori agricoli etc. în timpul lucrului, s.f., art. odaia, g.-d. art. odăii, pl. odfli, art. odăile.
odaliscă Femeie din haremul unui sultan, s.f., g.-d. art.
odaliscei, pl. odalisce.
o	dată O singura data. num. adv.
odată 1. într-un timp nedeterminat; cândva. A fost ~.
2. Iii sfârşit, în cele din urmă. Taci ~! //(adj. invar.)
în toata puterea cuvântului; întreg; (p. ext.) foarte bun.
Om ~. adv.
odată ce Din moment ce. loc. conjcţ. odată cu împreună cu. loc. prep. odată şi od§tă Intr-o bună zi; cândva, loc. adv. fidă 1 . Poezie lirică în care se face elogiul unor persoane, unor fapte unice etc. //(în Antichitate) Poem eroic care se recita sau cânta cu acompaniament de liră. 2. Compoziţie muzicala cu caracter eroic. s.f. g.-d. art. fîdei. pl. ade.
odălaş (înv.) 1, Om de serviciu la tribunal, prefectura.
2.	Om care locuieşte afara din sat, într-o odaie, s.m., pl. odăiaşi.
odăiţă Diminutiv al lui odaie, s.f, g.-d. art. odăiţei, pl. odăiţe.
odăjdii Veşminte bisericeşti cu care se îmbracă preoţii la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne; ornat. s.f. pl., art. odăjdiile.
Odelgtă Odă de proporţii mici. s.f, g.-d. art. odelgtei, pl. odelgte.
odegn (-de-on) Edificiu specific Antichităţii greco-latine, destinat manifestărilor culturale. s.n.,pl. odeogne, odgan Funie groasă şi lungă; cablu, parâmă. [var. otgan S'H.J s.n., pl. odgoane, odicolan (înv., pop.) Apă de colonie, s.n. odihnă 1. întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii forţelor; stare sau timp de repaus; pauză. I~ activă = repaus în care se practică o activitate sportivă (uşoară). Fără - = în continuă mişcare. 2. Somn2. IA se da ~ei = a se culca. 3. Calm desăvârşit, linişte sufletească; tihnă. !- de veci (sau veşnică) = moarte.
4.	Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări. [var. (reg.) hodină, odină jt./T] s.f, g.-d. art. odihnei, pl. (4) odihne.
Odihni I. refl. şi (rar) intr. A întrerupe temporar o activitate pentru a se reface; a se afla în repaus. Pe -te -
odor
a)	fără oboseală; comod; b) în linişte. 2. refl. şi (rar) intr. A se reface prin somn; a dormi. 3. intr. şi refl. A fi mort, a zăcea în mormânt. 4. refl. şi intr. (fig.) A-şi avea locul, a fi situat, [var. (reg.) hodini, odini vb.} vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. odihnesc, imperf. 3 sg. odihnea; conj. prez. 3 să odihnească.
odihnjre Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus, s.f, g.-d. art. odihnirii.
odihnitor,-oare Care reface energia, puterile; reconfortant; liniştitor, adj., pl. odihniteri,-oare. odţnă v. odihnă, odini v. odihni.
odinioară (-ni-oa-) 1. Pe vremuri, altădată, odată. 2. (înv.) Cândva (în viitor), odată şi odată. adv. odios,-oasă (-di-os) Care provoacă ură, dezgust; respingător, detestabil, adj., pl. odieşi,-oase. odiozitate (-di-o-) (rar) Faptul de a fi odios, s.f., g.-d art. odiozitiţii.
odisee Călătorie lungă şi aventuroasă; şir de întâmplări neprevăzute; viaţă plină de peripeţii, s.f., art. odisgea, g.-d. art. odiseei.
Sdiu (înv.) Ură, dezgust, s.n., art. Qdiul. odivQi (înv.) Infanterist, s.m., pl. odivQi, art. odivaii. odoare v. odor2, odogaci v. odagaci.
odograf Traseu al unui drum. s.n., pl. odogrgfe. odografie Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. s.f., art. odograi'ia. g.-d. art. odograflei, pl. odo-grafli, art. odografiile.
odolean Nume dat mai multor plante erbacee cu flori trandafirii sau albe, dintre care una serveşte la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăţi seaative; valerianâ. [var. odoleană s.f, hodolean i.m.] s.m., pl. odolgni.
odoleană v. odolean.
odometrie Tehnica a măsurării distanţelor parcurse (pe jos), s.f, g.-d. art. odometriei. odomgtru Podometru. s.n., art. odomgtrul. pl. odomfitfe. odonat (la pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (la sg.) insecta din acest ordin. s.n.. pl. odonate. odontalglc,-a Referitor la durerile de dinţi. adj.. pl. odontalgici,-ce.
odontalgje Durere de dinţi, s.f, art. odontalgia, g.-d art. odontalgiei, pl. odontalgii, art. odontalgiile. odontoblast Celulă conjunctiva care intră în componenţa pulpei dentare, s.n., pl. odontoblaste. odontocje Decalcifiere a dinţilor, care provoacă cari-erea lor. s.f., art. odontocia, g.-d. art. odontociei, pl. odontocii, art. odontociile.
odontogenle (med.) Procesul de dezvoltare a dinţilor. s.f, art. odontogenia, g.-d. art. odontogeniei, pl. odonto-genii.
odontoljt Tartru dentar, s.n., pl. odontolite. odontolag,-ă Specialist în odontologie. s.m., pl. odon-tolsagi; (rar) s.f, g.-d. art. odontolQgei, ţ>l. odontolsge. odontolegic,-ă Referitor la odontologie. adj., pl. odon-tolfigici,-ce.
odontologie Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinţilor şi al bolilor lor. s.f., art. odontologia, g.-d. art. odontologiei.
odontometru Mic instrument din metal, celuloid sau carton, care serveşte la măsurarea dantelurii mărcilor poştale, s.n., art. odontomgtrul, pl. odontomgtre. odontoragie Scurgere de sânge prin alveola unui dinte, s.f, art. odontoragia, g.-d. art. odontoragiei. odontotehnică Arta de a conserva dinţii, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariaţi, s.f, g.-d. art. odontotgh-nicii.
oder1 I. Obiect de (mare) preţ; giuvaer; (la pl.) veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile
odor
818
religioase. 2. (fig.) Fiinţă iubită, preţuită; (spec.) copil. s.n., pl. odoare.
odfir2 (înv.) Miros, mireasmă, parfum, [var. odoare s.f.\ s.n., pl. odoruri.
odorant,-ă Care răspândeşte un miros plăcut, parfumat; odorifer, odoriferant. //(tehn., despre unele substanţe) Care conţine odorizanţi, adj., pl. odoranţi,-te. odoraş (rar) Diminutiv al lui odor', s.n.. pl. odorgşe. odorát (înv.) Miros. s.n. odorifer,-ă Odorant, adj., pl. odoriferi,-e. odoriferant,-ă (rar) Odorant. adj., pl. odoriferanţi,-te. odorific,-ă Mirositor, adj., pl. odorifici,-ce. odoriza tr. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant, vb. I, ind. prez. 3 odorizează.
odorizant Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore), s.m., pl. odorizanţi.
odorizare Acţiunea de a odoriza. s.f, g.-d. ari. odori-zării, pl. odorizări.
odorob (reg.) Coş de nuiele în forma unui trunchi de con fâră fund, care serveşte la pescuit. s.n.,pl. odoroabe. odos (reg.) Numele a două specii de orez sălbatic, s.m. odraslă (înv., pop.) 1. Copil, descendent, urmaş. 2. Ramură tânără; mlădiţă. s.f, g.-d. art. odraslei, pl. odrasle, odrăsl] intr. (înv., pop.) 1. A se naşte, a se ivi, a creşte.
2.	A da mlădiţe, a lăstări. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. odrăslesc, imperf. 3 sg. odrăslea; conj. prez. 3 să odrăs-lească.
odrăsljre (înv., pop.) Faptul de a odrăsli. s.f., g.-d. art. odrăslirii, pl. odrăshri.
odrăslitor,-oare (înv., pop.) Care odrăsleşte. adj.. pl. odrăslitQri,-oare.
odrăsluţă (reg.) Diminutiv al lui odraslă, s.f, art. odră-sluţei, pl. odrăsluţe. oecologie v. ecologie.
oenochoe (enocoe) (fr.) Vas grecesc de ceramică, de dimensiuni mici, cu un singur mâner. s.n. oenolog v. enolog. oenologie v. enologie,
oerstgd (örsted) Unitate de măsură a intensităţii câmpului magnetic, s.m., pl. oerstezi. of1 Exclamaţie care exprimă durere, mâhnire, regret, necaz etc. interj.
of2 Tristeţe, mâhnire, amărăciune, s.n., pl. ofuri. ofensa tr. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni. Hrefl. (fam.) A se supăra; a se ofusca. vb. /, ind. prez. 3 ofensează.
ofensant,-ă (rar) Ofensator, adj., pl. ofensanţi,-te. ofensare Faptul de a (se) ofensa; insulta, s.f., g.-d. art. ofensării.
ofensator,-oare Care ofensează; jignitor, ofensant, adj., pl. ofensatari,-oare.
ofensă Cuvânt sau faptă care jigneşte; insultă, injurie. s.f, g.-d. art. ofensei, pl. ofense, ofensiv,-ă Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă. //Agresiv, adj., pl. ofensivi,-e. ofensivă 1. Formă principală de luptă armată constând în declanşarea unor acţiuni de amploare. 2. Acţiune susţinută a unei echipe sportive împotriva echipei adverse. 3. (fig.) Strădanie, efort pentru lichidarea unei dificultăţi sau pentru realizarea unui scop. s.f, g.-d. art. ofensivei, pl. ofensive.
oferi 1. tr. A da în dar; a pune la dispoziţie. 2. refl. A se pune la dispoziţia cuiva (pentru a-i face un serviciu).
3.	tr. A propune un bun, o marfâ spre cumpărare; a propune un preţ pentru o marfâ. 4. tr. (fig.) A înfăţişa, a arăta, a prezenta ceva. vb. IV, ind. prez. 3 oferă, imperf. 3 sg. oferea; conj. prez. 3 să ofere.
oferire Acţiunea de a (se) oferi, s.f, g.-d. art. oferirii, pl. oferiri.
oferta tr. (rar) A face o ofertă (1). vb. I, ind. prez. 3 ofertează.
ofertant,-ă (Cel) care face o ofertă, adj., s.m. şi f., pl. ofertanţi,-te.
ofertă 1. Propunere de vânzare sau de cumpărare a unor mărfuri, de angajare într-o slujbă, de prestare a unor servicii etc.; document care conţine o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare, s.f., g.-d. art. ofertei, pl. oferte.
off (angl., cinem., despre o voce, un dialog, un zgomot) Din afara scenei, s.n.
off-line/offline (oflain) (angl.) Deconectat de la reţeaua de internet. // Nealimentat; scos din funcţiune, loc. adv. off-shore (ofşor) Referitor la petrolul submarin, adj. invar.
oficia (-ci-a) tr. 1. A celebra o slujbă religioasă. 2. A săvârşi cu solemnitate un act public sau privat (în special o căsătorie), vb. I, ind. prez. 3 oficiază, 1 pl. oficiem; conj. prez. 3 să oficieze; ger oficiind, oficial,-ă (-ci-al) 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate etc. /Buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative; (despre limbă) propriu actelor, documentelor statului sau autorităţilor. 2. Care are caracter de lege. 3. (fig.) Rece, solemn; formal, adj., pl. oficiali,-e. oficialitate (-ci-a-) 1. Caracterul a ceea ce este oficial, /(jur.) Principiul -tűfii = principiu potrivit căruia procurorul, organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 2. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş. s.f, g.-d. art. oficialităţii, pl. oficialităţi.
oficializa (-ci-a-) tr. A da sau a face să aibă caracter oficial. vb. /, ind. prez. 3 oficializează, oficializare (-ci-a-) Acţiunea de a oficializa, s.f, g.-d. art. oficializării.	_
oficialmente (-ci-al-) (rar) în mod oficial, adv. oficiant,-ă (-ci-ant) I. adj. Care oficiază (o slujbă). II. s.m. şi f. (Grad de) funcţionar în unele instituţii de stat; (spec.) funcţionar de poştă, adj., s.m. şi f, pl. oficianţi,-te.
oficiere (-ci-e-) Acţiunea de a oficia, s.f, g.-d. art. oficierii.
oficinal,-ă Din domeniul farmaciei, farmaceutic. /Plante ~ = plante folosite la prepararea unor medicamente, adj., pl. oficinali,-e.
oficină 1. Laborator al unei farmacii. 2. (fig.) Loc unde se pregătesc lucruri dubioase (intrigi, comploturi etc.). s.f, g.-d. art. oficinei, pl. oficine. oficios1 (-ci-os) Publicaţie care prezintă punctul de vedere al unui guvern, al unui partid etc. s.n., pl. oficioase.
oficios2,-oasă (-ci-os) 1. Care provine de la o sursă autorizată, dar a cărei autenticitate nu e garantată. 2. Care prezintă punctul de vedere al unui partid, al unei grupări politice etc. adj., pl. oficioşi,-oase. oficiu 1. Denumire dată unor servicii din instituţii sau întreprinderi. ~ juridic. diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizaţie internaţională. 2. îndatorire, funcţie publică. /Din ~ = prin funcţia deţinută; (fig.) în mod automat. Parchetul s-a sesizat din ~. 3. (la pl.) Ajutor, înlesnire. /Bune ~ = intervenţie diplomatică a unui stat în scopul concilierii unor state aflate în litigiu.
4.	Slujbă religioasă. 5. încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare mesei, s.n., art. oficiul, pl. oficii, art. oficiile.
oficleid Instrument muzical din alamă, care are în orchestră rolul de bas. s.n., pl. oficleide.
819
ogivă
ofidijin (-di-an) (la pl.) Ordin de reptile, care cuprinde şerpii; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. ofldieni. ofidism (med.) Otrăvire cu venin de şarpe. s.n. ofili refl. I. (despre plante) A se veşteji, a se îngălbeni. Iltr. Seceta -eşte recolta. 2. (fig., despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se vlăgui. vb. IV. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 să ofilească.
ofilire Faptul de a (se) ofili, s.f., g.-d. art. ofilirii, pl. ofiliri.
ofiofag.-ă (-fi-o-) (despre păsări, animale etc.) Care se hrăneşte cu şerpi, adj., pl. ofiofagi,-ge. ofiofagje (-fi-o-) Obiceiul de a se hrăni cu şerpi, s.f, art. ofîofagia, g.-d. art. ofiofagiei. ofiolatru,-ă (-fi-o-) Adorator al şerpilor, s.m., pl. ofiolatri; s.f., g.-d. art. ofiolatrei, pl. ofiolatre. ofiolatrje (-fi-o-) Cult al şerpilor (la unele popoare). s.f., art. ofiolatria, g.-d. art. ofiolatriei. ofioUt (-fi-o-) (geol.) Rocă eruptivă care apare în zonele de sinclinal în urma activităţii magmei, s.n., pl. ofîolite. ofiolog,-ă (-fi-o-) Specialist în ofiologie. s.m., pl. ofiologi; (rar) s.f., g.-d. art. ofiologei, pl. ofiologe. ofiologie (-fi-o-) Disciplină care se ocupă cu studiul şerpilor, s.f., art. ofiologia, g.-d. art. ofiologiei. ofit Varietate de marmură de culoare verde-închis cu vinişoare galbene, s.n.
ofitiC,-ă (rar) De natura ofîtului, IStructură ~ = structură a rocilor, caracterizată prin poziţia neregulată a cristalelor, adj., pl. ofitici,-ce.
ofiţer A. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general. 2. Nume dat unor funcţionari cu atribuţii speciale. ~ de presă.I~ al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă şi cu oficierea căsătoriei civile. 3. (ieşit din uz) Grad conferit prin anumite decoraţii, mai mare decât cel de cavaler. B. (pop.) Varietate de crap lung şi subţire, care trăieşte în bălţile din Delta Dunării, s.m., pl. ofiţeri, ofiţeraş (fam.) Diminutiv al lui ofiţer. s.m.,pl. ofiţeraşi, ofiţereasă (fam.) 1. Soţie de ofiţer (1). 2. Femeie care are gradul de ofiţer (1). s.f, g.-d. art. ofiţergsei, pl. ofiţerese.
ofiţeresc,-ească Care aparţine ofiţerilor, referitor la ofiţeri, adj., pl. ofiţereşti, ofiţereşte Ca un ofiţer, în felul ofiţerilor, adv. ofiţerime Corpul ofiţerilor; mulţime de ofiţeri, s.f, g-d. art. ofiţerimii.
ofiţeroi (rar) Augmentativ al lui ofiţer (A.l). s.m., pl. ofiţeroi, art. ofiţeroii. ofiurid v. ofluridă.
ofiurjdă (-fi-u-) (la pl.) Clasă de echinoderme cu corpul în formă de stea, cu cinci braţe; (la sg.) animal din această clasă. [var. ofiurid s.m.) s.f, g.-d. art. ofiuridei, pl. ofiuride.
ofrandă 1. Jertfă adusă unei divinităţi; dar adus bisericii. 2. (fig.) Dar făcut unei persoane în semn de devotament, de recunoştinţă; contribuţie la o operă de binefacere. s.f, g.-d. art. ofrandei, pl. ofrande.
Qfsaid (sport) Situaţie, penalizată de arbitru, în care un jucător, căruia i se trimite mingea, se află înapoia ultimului jucător de câmp al echipei adverse, s.n., pl. ofsaiduri.
afeet (tipogr.) Procedeu de imprimare cu clişee metalice, prin intermediul unui cilindru de cauciuc, s.n. oft (înv.) Oftat, suspin, s.n., pl. ofturi, ofta intr. A scoate un oftat. IA - după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 oftează.
oftâlmic,-ă Referitor la ochi sau la bolile ochiului, adj.. pl. oftalmici,-ce.
oftai mie Denumire generică pentru afecţiunile inflamatorii grave ale globului ocular. //Conjunctivită gravă purulentă, s.f, art. oftalmia, g.-d. art. oftalmiei, pl. oftalmii, art. oftalmiile.
oftalmografie Descriere anatomică a ochiului, s.f., art. oftalmografla, g.-d. art. oftalmografiei, pl. oftalmografii. oftalmologia Medic specialist în oftalmologie; ocul-tist. s.m., pl. oftalmologi; (rar) s.f., g.-d. art. oftalmolch gei, pl. oftalmologe.
oftalmologie,-ă Referitor la oftalmologie, adj., pl. oftalmologiei,-ce.
oftalmologie Ramură a medicinei, care studiază fiziologia şi patologia ochiului, s.f, art. oftalmologia, g.-d. art. oftalmologiei.
oftalmometru Instrument care serveşte la măsurarea razelor de curbură a corneei (pentru determinarea astig-matismului). s.n., art. oftalmometrul, pl. oftalmometre. oftaimoscop Instrument foiosit pentru examinarea interiorului globului ocular, s.n., pl. oftalmoscoape. oftalmoscopic,-ă Referitor la oftalmoscopie. adj., pl. oftalmoscopici,-ce.
oftalmoscopie Examinare a interiorului ochiului cu ajutorul oftalmoscopului. s.f, art. oftalmoscopia, g.-d. art. oftalmoscopiei, pl. oftalmoscopii, art. oftalmosco-piile.
oftalmotomie (med.) Ablaţiune, scoatere a unui ochi bolnav, s.f, art. oftalmotomia, g.-d. art. oftalmotomiei, pl. oftalmotomii, art. oftalmotomnle. oftare Faptul de a ofta; oftat, suspin, s.f, g.-d. art. oftării, pl. oftări.
oftat Respiraţie profundă, prelungită, însoţită în expiraţie de un zgomot caracteristic şi care este cauzată de o durere morală (sau fizică); oftătură. s.n., pl. oftaturi, oftătură (rar) Oftat, s.f., g.-d. art. oftăturii, pl. oftături. oftica (fam.) 1. refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză.
2.	tr. şi refl. (fig.) A (se) supăra, a (se) amărî tare. vb. I, ind. prez. 3 oftică.
ofticare (fam.) Faptul de a (se) oftica, s.f., g.-d. art. ofticării, pl. ofticări.
oftică (pop., fam.) Tuberculoză pulmonară, /(fam.) A avea ~ (pe cineva) = a nu putea suferi (pe cineva), [var. Qftigă í.£] s.f, g.-d. art. ofticii, pl. Qftici. ofticos,-oasă (pop., fam.) 1. (şi s.) Tuberculos, ftizie, //(fig.) Fără putere; slab. 2. Invidios, [var. oftigas,-oasă adj] adj., pl. ofticoşi,-oase. oftigă v. oftică. oftigos,-oasă v. ofticos.
ofusca refl. (fam.) A se simţi jignit; a se supăra, vb. I, ind. prez. 3 se ofuschează.
ogar Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul zvelt, foarte iute la fugă. /Nici câine, nici ~, se spune despre cel care nu aparţine în mod clar unei specii sau unei grupări. (Slab) ca un~ = foarte slab. s.m., pl. ogari, ogarcă (pop.) Femela ogarului, s.f, art. ogarcei, pl. ogarce.
ogamic,-ă (rar) Ca ogarul, sprinten, adj., pl. ogamici,-ce. ogăratic,-ă (rar) Cu trupul zvelt şi subţire ca ogarul. adj., pl. ogăratici,-ce.
ogăreşte (rar) Ca un ogar, foarte iute. adv.
ogărime (rar) (Mulţime de) ogari, s.f, g.-d. art. ogă-
rimii.
ogârji refl. (reg.) A slăbi foarte tare. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ogârjeşte, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească.
ogheal (reg.) Cuvertură, plapumă, s.n., pl. oghealuri. ogival,-ă în formă de ogivă. IStil ~ = stil gotic, adj., pl. ogivali,-e.
ogivă 1. Element arhitectural caracteristic stilului gotic, format din două arcuri de cerc dispuse diagonal şi constituind osatura unei bolţi. 2. Partea anterioară a unui
oglinda
820
proiectil de artilerie, a unei bombe, a unei rachete, s.f, g.-d. art. ogivei, pl. ogive, oglinda v. oglindi.
oglindă 1. Obiect din sticlă sau din metal cu o suprafaţă netedă şi lucioasă, având proprietatea de a reflecta razele de lumină şi de a forma imaginea obiectelor din faţa sa.
2.	(fig.) Ceea ce simbolizează ceva; imagine, tablou.
3.	Suprafaţă netedă şi lucioasă (în special a unei ape). s.f., g.-d. art. ogHnzii, pl. oglinzi.
oglindi 1. refl. A se reflecta pe o suprafaţă lucioasă ca într-o oglindă. 2. refl. (fig., despre stări, fenomene, acţiuni etc.) A se reflecta în..., a se răsfrânge în... 3. tr. A înfăţişa, a reprezenta, [var. (înv., reg.) oglinda vb. | vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oglindesc, imperf. 3 sg. oglindea; conf prez. 3 să oglindească, oglindire (o-glin-) Acţiunea de a (se) oglindi, s.f, g.-d. art. oglindirii, pl. oglindiri.
oglinditor,-oare (rar) Care reprezintă, înfăţişează ceva. adj., pl. oglinditgri,-oare.
oglindfiS,-oasă (rar) (Luciu, neted) ca o oglindă, adj., pl. oglindfişi,-oase.
ogiinduţă Oglinjoară, s.f., g.-d. art. oglinduţei. pl. oglin-duţe.
oglinjoară Diminutiv al lui oglindă; ogiinduţă. s.f, g.-d. art. oglinjoarei, pl. oglinjoare. ogfiM (reg.) Loc de joacă pentru copii, s.n., pl. ogoaie. ogoi2 refl. şi tr. (pop.) A (se) potoli, a (se) domoli. [var. ogoia vé.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ogoigse, imperf. 3 sg. ogoia; conj. prez. 3 să ogoiascâ. ogoia v. ogoi.
ogoire (pop.) Acţiunea de a (se) ogoi. s.f., g.-d. art. ogoirii, pl. ogoiri.
ogfir Teren agricol. //Teren arabil lâsat necultivat timp de un an pentru a deveni mai fertil; bucată de teren cultivată. //Câmp semănat eu acelaşi fel de plante (de obicei cereale); ian. IÁ lâsa - - a nu cultiva intenţionat un câmp. - negru = teren arat, dar nesemănat timp de un an. s.n., pl. ogoare.
ogoraş Diminutiv al lui ogor. s.n., pl. ogoraşe. ogorţt (înv., reg.) Acţiunea de a ogorî; arat. s.n. ogori tr. A pregăti un teren agricol pentru cultivare; a ara (adânc), vi. IV, ind. prez, 1 sg. şi 3 pl. ogorgsc, imperf. 3 sg. ogori; conj. prez. 3 sa ogoraseă; ger. ogo-r|nd; part. ogor|t.
ogradă (reg.) 1. Curte, bătătură. 2, Grădină, s.f, g.-d. art. ogrfizii, pl. ogrfizi.
ogrăda? (înv.) Slujitor în ograda unei curţi boiereşti, s.m., pl. ogrădaşi.
ogrăjoară (rar) Diminutiv al lui ogradă, s.f. g.-d. art. ogrăjoarei, pl. ogrăjoare.
ogrfnjl (pop.) Resturi de paie, de fin etc. nemâneate de vite. s.m. pl.
ogur (înv.) Prevestire, semn. s.n.. pl. ogururi. ogurlju,-ie (înv.) Cu noroc, de bun augur. adj.. pl. ogurlii. oh Of! interj.
ohabă (înv.) 1. Moşie ereditară, scutită de impozite şi de prestaţii. 2. (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Denumire dată imunităţii boiereşti şi mănăstireşti, s.f, g.-d. art. ohabei, pl. ohabe.
ohabnlc,-ă (înv.) 1. (despre moşii) Care nu poate ti înstrăinat; pe veci. 2. (despre proprietari) Care stăpâneşte
o	moşie ohabnică (1). //(despre robi, slugi) Legat pe viaţă de o ohabă (1). adj., pl. ohabnici,-ce. ohm (oh pron. o) Unitate de măsură a rezistenţei electrice, egală cu rezistenţa pe care o opune un conductor când este străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. s.m., pl. ohmi.
Shmic.-ă (oh pron. o) Referitor la ohm, exprimat în ohmi. adj., pl. ohmici,-ce.
ohmmetru (oh pron. o) Instrument pentru măsurarea rezistenţei electrice, s.n., art. ohmmetrul, pl. ohmmetre. oho Exclamaţie care exprimă surprindere, neîncredere etc. faţă de cele spuse de cineva, interj. ohrană Poliţie secretă în Rusia ţaristă, s.f., g.-d. art. ohranei.
ohtoic v. octoih.
oi	(pop.) Ah, vai. of. interj.
oicomm Cuvânt care denumeşte o aşezare omenească. s.n., pl. oicomme.
oiconimie Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de aşezări omeneşti, s.f, art. oiconimia, g.-d. art. oiconi-miei.
oicumena Denumire generică a suprafeţelor populate de pe uscat. s.f.
oidium (-di-um) (biol.) 1. Nume dat unor ciuperci parazite care atacă organele verzi ale plantelor, în special ale viţei-de-vie. 2. Boală a plantelor produsă de această ciupercă. s.n.
oigr Crescător sau proprietar de oi; păstor, cioban, s.m., pl. oieri.
oiene1 (pop.) Stână, adăpost pentru oi. s.f., art. oieria, g.-d. art. oieriei, pl. oierii, art. oieriile. oierje2 (rar) Oierit2. s.f., art. oieria, g.-d. art. oieriei. olerit1 (în Evul Mediu) Impozit plătit pentru păşunatul oilor. s.n.
olerit2 Creşterea oilor; păstorit, oierie. s.n. oigsc,-ască (pop.) Referitor la oi, (ca) de oi. adj., pl. oigşti.
fiină Joc sportiv care se disputa între douâ echipe care lovesc cu un baston de lemn o minge, una dintre echipe aflându-se „la bătaie”, iar cealaltă „la prindere”, s.f, g.-d. art. flinei.
oinist Jucător de oină. s.m., pl. oinişti.
oljotră (o-i-) (pop.) Oiţâ. s.f, g.-d. art. oişoarei, pl.
oişoire.
fiişte (o-iş-) 1. Bară de lemn fixata de crucea carului, trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjuga boii). IA da sau a nimeri (ca Irimia) cu -a in gard m a spune un lucru nepotrivit. 2. Componenta a morii de vânt. s.f. g.-d. art. aiştii, pl. flişti.
oiţă I. Diminutiv al lui oaie; oişoarâ, oiţică. 2. Plantă erbacee eu floarea mare şi cu fructe argintii, păroase, s.f, g.-d. art. oiţei, pl. oiţe.
oiţică (o-i-) (pop.) Oiţă. s.f, g.-d. art. oiţieii, pl. oiţici. fll o
o
ă Lac de unghii, s.f, art. aja, g.-d. art. ojei, pl. gje. ag1 (reg.) Om înalt. s.m.. pl. ojagi. sg2 (reg.) Băţ, coajfi de mesteacăn. s.n.,pl. ojoage. K./r
[./OK (okfii) De acordl (Foarte) binel adj. invar.', adv.
ol	Vas de lut de formă cilindrica, mai strâmt la mijloc. s.n., pl. flluri.
olac1 (înv.) Curier (călare): ştafetă, sol. s.m.. pl. olaci. olac2 (înv.) Căruţă de poşta; poştalion. /Cal de ~ - cal de poşta, s.n., pl. olace.
olan1 Monedă de aur olandeză, care a circulat şi în ţările româneşti până în secolul al XIX-lea. s.m., pl. olani. olan2 I. Piesă de argilă arsă de formă semicilindrică, folosită la acoperirea caselor. 2. Tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgerea apei, coşuri de fum etc. [var. olană s.f] s.n., pl. olane, olană v. olan2.
olandă Ţesătură deasă şi fină din fire de in. s.f, g.-d. art. olandei.
olandez,-ă (Locuitor) din Olanda, adj., s.m. şi s.f, pl. olandgzi,-e.
olandeză 1. Limba vorbită de olandezi. 2. Numele unei figuri de patinaj. 3. Rasă de vaci creată în Olanda, crescută pentru producţia de lapte, s.f, g.-d. art. olandezei.
821
oligozaharidă
olandină Ţesătură de bumbac care imită olanda, s.f, g.-d. art. olandinei.
olar Meşteşugar care face (şi vinde) oale şi alte obiecte de lut ars. s.m., pl. olari.
olfit (înv.) 1. Provincie, regiune, ţinut; (la pl.) împrejurime. 2. Moşie; gospodărie, acareturi, s.n., pl. olaturi. olăcar (înv., reg.) 1. Curier, olac1. //îngrijitor al cailor de poştă. 2. Slujbaş însărcinat cu strângerea cailor de olac. s.m., pl. olăcari.
olărie1 1. Meşteşugul olarului; olărit. 2. Atelierul sau prăvălia olarului, s.f, art. olăria, g.-d. art. olăriei, pl. (2) olării, art. olăriile.
olărie2 (colectiv) Produse ceramice executate de olar. s.f., art. olăria, g.-d. art. olăriei. olărit Olărie1 (1). s.n.
olăriţă (rar) Soţia olarului, s.f, g.-d. art. olăriţei, pl. olăriţe,
olcuţă (reg.) Oliţă, s.f, g.-d. arl. olcuţei, pl. olcuţe. old-boy (angl., sport) Jucător retras din activitatea com-petiţională din cauza vârstei, dar care joacă în meciuri demonstrative, s.m., art. old-boy-ul, pl. old-boy, art. old-boy-i.
olfi1 (hisp.) Expresie folosită pentru a încuraja, interj. olg2 (hisp.) Dans spaniol cu mişcare moderată, executat de o singură persoană, s.n. art. ole-ul, pl. ole-uri. oleacă (pop.) Puţin. /Nici ~ = deloc. ~ de... = puţin, întrucâtva. [var. (înv., reg.) leacă adv.] adv. oleacee (-le-a-) (la pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse; (la sg.) plantă din această familie (frasinul, liliacul etc.). s.f, art. oleaceea, g.-d. art. oleaceei, pl. oleacee.
oleaginos,-oasă (-le-a-) (despre plante şi seminţele lor) Din care se extrage ulei. adj., pl. oleaginQşi,-oase. Oleandra (reg.) Numele unui dans popular şi melodia după care se execută, s.f. art., neart. oleandră, g.-d. art. oleandrei.
oleandru v. leandru.
O leat (-le-at) Sare sau ester al acidului oleic, s.m., pl. oleaţi.
Oleată (-le-a-) Desen pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren şi cadrul secţiunii topografice la care se referă, s.f., g.-d. art. oleatei, pl. oleate.
Olecăj refl. (înv., reg.) A se văieta, vb. IV, ind. prez. 3 sg.
se olecăie/se olecăieşte, imperf. 3 sg. se olecăia; conj.
prez. 3 să se olecăie/să se olecăiască.
olecuşoară (reg.) Olecuţă, adv.
olecuţă (pop.) Diminutiv al lui oleacă; puţin de tot;
olecuţică, olecuşoară. adv.
Olecuţjcă (reg.) Olecuţă, adv.
Olefină Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu legătură dublă, s.f, g.-d. art. olefinei, pl. olefine, oleia v. uleia.
olgic,-ă (-le-ic) (în sintagma) Acid ~ = acid gras care se găseşte în grăsimile naturale şi care este folosit la fabricarea săpunurilor, adj., pl. oleici,-ce.
Oleifer,-ă (-le-i-) Bogat în ulei. adj., pl. oleiferi,-e. oleiforrn.-ă (-le-i-) (rar) Ca uleiul, adj., pl. oleiformi,-e. olemă (chim.) Substanţă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale, s.f, g.-d. art. oleinei, pl. oleine.
oleo v. aoleu.
Oleoduct (-le-o-) Conductă de ţiţei, s.n., pl. oleoducte. oleofM,-ă (-le-o-) Care absoarbe ulei. adj.,pl. oleofili,-e. Oleografie (-le-o-) Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei. s.f, art. oleografia, g.-d. art. oleografiei, pl. oleografii, art. oleografiile.
Oleoleo (pop.) Aoleu, interj.
oleomargarmă (-le-o-) Grăsime animală folosită la fabricarea margarinei animale sau mixte, s.f, g.-d. art. oleomargarinei.
oleometru (-le-o-) Instrument folosit pentru determinarea densităţii uleiurilor grase, s.n., art. oleometrul, pl. oleometre.
oleu (înv., reg.) Varietate de hematite cu luciu metalic.
s.n.
oleum (-le-um) Amestec de acid sulfuric concentrat şi anhidridă sulfurică, s.n.
olfactiv,-ă Referitor la simţul mirosului, la perceperea mirosurilor, adj., pl. olfactivi,-e. olfacţie (-ţi-e) (fiziol.) Miros. [var. olfacţiune s.£] s.f, art. olfacţia, g.-d. art. olfacţiei, pl. olfacţii,art. olfgcţiile. olfacţiune v. olfacţie.
olicică (pop.) Oliţă, s.f, g.-d. art. olicelei, pl. olicele, art. olicelele.
oligant,-ă (bot., despre plante) Care are flori puţine. adj., pl. oliganţi,-te.
oligantropie (livr.) Scădere a populaţiei unei ţări, a unui oraş etc. s.f, art. oligantropia, g.-d. art. oligantropiei. oligarh Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. s.m., pl. oligarhi.
oligarhic,-ă Referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. adj.,pl. oligarhici,-ce.
oligarhie 1. Regim politic în care puterea este deţinută de un număr restrâns de persoane; grup care exercită puterea într-un astfel de regim. 2. ~ financiară = grup restrâns de mari posesori de capital financiar, care domină viaţa economică a unui stat. s.f, art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei, pl. oligarhii, art. oligarhiile, oligist Varietate de hematit cu luciu metalic, s.n. oligocen1 Epocă superioară a paleogenului, caracterizată prin numuliţi, gasteropode, mamifere etc. s.n. oligocen2,-ă Referitor la oligocen1. adj.,pl. oligoceni,-e. oligochet (biol.) (la pl.) Clasă de anelide care trăiesc în număr mare în pământul umed; (la sg.) vierme din această clasă, s.n., pl. oligochete. oligocitemie Scădere a numărului de globule sangvine, caracteristică unor boli de sânge, s.f, art. oligocitemia, g.-d. art. oligocitemiei, pl. oligocitemii, art. oligocite-miile.
oligoelement Element cu rol de catalizator biologic, care se găseşte în organism în cantităţi foarte mici. s.n., pl. oligoelemente.
oligofagie 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (med.) Scădere a poftei de mâncare, s.f, art. oligofa-gia, g.-d. art. oligofagiei, pl. oligofagii, art. oligofagiile. oligofren,-ă Bolnav de oligofrenie. s.m., pl. oligofreni; s.f, g.-d. art. oligofrenei, pl. oligofrene. oligofrenje Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăţilor psihice, s.f, art. oligofrema, g.-d. art. oligofreniei. oligofrenopedagogie Ramură a pedagogiei speciale, care se ocupă cu educarea şi recuperarea socială a copiilor cu deficienţă mintală, s.f, art. oligofrenopedagogia, g.-d. art. oligofrenopedagogiei. oligomenoree Reducere a frecvenţei menstruaţiei, apărută înainte de menopauză, în unele boli endocrine etc. s.f, art. oligomenoreea, g.-d. art. oligomenoreei, pl. oligomenoree.
oligopol Piaţă a mărfurilor dominată de un număr redus de mari producători, s.n., pl. oligopQluri. oiigopot,-ă (livr.) Persoană care bea foarte puţin, s.m., pl. oligopoţi; s.f, g.-d. art. oligopotei, pl. oligopote. oligosperm Fruct care conţine un număr mic de seminţe. s.n., pl. oligospgrme.
oligotrof,-ă (despre soluri) Sărac în substanţe minerale şi nutritive, adj., pl. oligotrofi,-e. oligozaharidă (chim.) Hidrát de carbon cu molecula compusă din două până la şase molecule de monoza-haride. s.f, g.-d. art. oligozaharidei, pl. oligozahaiide.
oligurie
822
oligurie Scădere a cantităţii de urină eliminată în timp de 24 de ore. s.f., art. oliguria, g.-d. art. oliguriei, pl. oligurii, art. oliguiiile.
olimpiadă (-pi-a-) 1. (în Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, servind ca unitate pentru număratul anilor. 2. Competiţie sportivă internaţională care are loc din patru în patru ani. 3. Concurs pe specialităţi organizat anual pentru elevii foarte buni. s.f, g.-d. art. olimpiadei, pl. olimpiade.
olimpian,-ă (-pi-an) 1. Care aparţine zeilor din Antichitatea greacă; din Olimp; (fig.) maiestuos, impunător. 2. (fig., despre oameni) Senin. adj., pl. olimpieni,-e. olimpianism (-pi-a-) Atitudine olimpiană, s.n. olimpic,-ă I. adj. 1. (în sintagma) Jocuri - = jocuri sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică şi reluate în timpurile modeme sub tbrmă de concursuri internaţionale complexe; olimpiadă. 2. Referitor la olimpiadă (2). II. s.m. şi f. Participant la o olimpiadă. adj., s.m. şi f., pl. olimpici,-ce.
oliţă Diminutiv al lui oală; olcuţă, olicică. //(fam.) Oală de noapte, s.f, g.-d. art. oliţei, pl. oliţe. oliv1 Galben-verzui; măsliniu, adj. invar. oHv2 (rar) Culoarea galbenă-verzuie, s.n.
Olivă (înv.) Măslină, s.f, g.-d. art. olivei, pl. olive, olivină Silicat natural de magneziu şi fier, întrebuinţat ca materie primă pentru produse refractare, s.f, g.-d. art. olivinei, pl. olivine.
olm (înv.) Miros, mireasmă, s.n., pl. olmuri.
olmâz (înv.) Diamant de culoare trandafirie, s.n., pl.
olmazuri.
olocaust v. holocaust.
Olog.-oagă I. adj., s.m. şi f. (Cel) căruia îi lipseşte un picior (sau îi lipsesc amândouă); (om) cu picioarele paralizate. II. adj. (despre plante) Care nu are cârcei cu care să se poată agăţa de arac. Fasole ~. adj., s.m. şi f, pl. olQgi,-oage.
ologeâlă (pop.) Faptul de a deveni olog (1); paralizie a picioarelor; ologire, s.f., g.-d. art. ologelii, pl. ologeli. ologi tr., intr. şi refl. (pop.) A face pe cineva să devină (sau a deveni) olog. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ologesc, imperf. 3 sg. ologea; conj. prez. 3 să ologească. ologire (rar) Ologeală. s7fi, g.-d. art. ologirii, pl. ologiri, olograf,-ă (despre testamente) Scris în întregime şi semnat de cel care lasă moştenirea; (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului, adj., pl. olografi,-e. oloi1 (pop., fam.) Oală mare. s.n, pl. oloaie. olgi2 (înv.) Ulei. s.n., pl. oloi uri. oloi3 tr. (reg.) A uleia. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 să oloiască. olQiniţă (reg.) Presă de ulei primitivă, s.f, g.-d. art. olainiţei, pi oleiniţe.
oloios,-oasă (reg.) Uleios, adj., pl. oloisşi,-oase. oloisă (reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori albe sau galbene, s.f, g.-d. art. oloisei, pl. oloise.
olonem,-ă (fiz., despre legăturile sistemelor de puncte) A cărei variaţie în timp nu depinde de viteze şi de acceleraţii. adj., pl. olonomi,-e. oltar (înv., pop.) Altar, s.n., pl. oltare. oltean,-ă I. adj. Referitor la Oltenia sau la populaţia ei; oltenesc. II. s.m. 1. Locuitor din Oltenia. 2. Precupeţ (originar din Oltenia) care face comerţ cu fructe, legume etc. adj., s.m., pl. olteni,-e.
olteancă Locuitoare din Oltenia, s.f, g.-d. art. oltencei, pl. oltence.
oltenesc,-ească Oltean (I). adj., pl. olteneşti, oltengşte Ca în Oltenia, în felul oltenilor, adv. olum (reg.) Adăpost pentru animale, s.n., pl. olumuri, oluţ (înv., pop.)Diminutiv al lui ol; ulcică, s.n., pl. oluţe.
om 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, limbaj articulat, poziţie verticală şi creierul foarte bine dezvoltat. /Nici picior de ~ = nimeni. La mintea -ului- uşor de înţeles, clar, evident. Ca -ul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. ~ bun! = răspuns pe care îl dă cel care bate la uşă, pentru a-1 asigura pe stăpânul casei că nu are intenţii rele. 2. Persoană cu calităţi morale deosebite. lAfiun- şi jumătate = a fi o persoană înzestrată cu însuşiri deosebite. A face pe cineva - = a) a educa, a instrui; b) a crea cuiva o situaţie. A se face - = a se înstări. A fi ~ul lui Dumnezeu = a fi om bun, de treabă. (A fi) -ul dracului (sau al dracului) = a fi om rău, viclean. 3. Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. 4. Persoană de vază, de seamă. /A fi - din oameni = a fi dintr-o familie de oameni cumsecade. 5. Persoană oarecare; cineva. 6. (determinat de „meu”, „tău” etc.) Bărbat, soţ. //(la voc.) Apelativ familiar cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin), s.m., pl. oameni.
omag Gen de plante erbacee otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuinţate în medicină, s.m. omagia (-gi-a) tr. A aduce un omagiu cuiva. vb. I, ind. prez. 3 omagiază, I pl. omagiem; conj. prez. 3 să omagieze; ger. omagiind.
omagial,-ă (-gi-al) Ca omagiu, în semn de omagiu. adj., pl. omagiali,-e.
omagiere (-gi-e-) Acţiunea de a omagia, s.f, g.-d. art. omagierii, pl. omagieri.
omagiu 1. (în Evul Mediu) Jurământ de credinţă şi supunere al unui vasal faţă de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi) a credinţei, respectului sau recunoştinţei faţă de cineva, /-iile mele = formulă de salut respectuos, s.n., art. omagiul, pl. omagii, art. oma; giile. _
omanez,-ă (Locuitor) din Oman. adj., s.m. şi f, pl. omanezi,-e.
omatidie Fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuşi ai insectelor, s.f, art. omatidia, g.-d. art. omatidiei, pl. omatidn, pl. omatidnle. omăt (pop.) Zăpadă, nea. s.n., pl. o mături, omătuţe Numele a două specii de ghiocei cu flori albe, mirositoare, s.f. pl.
ombilic Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la făt; buric, s.n., pl. ombilicuri, ombilical,-ă Referitor la ombilic. /Cordon ~ - cordon anatomic care leagă fetusul anumitor mamifere cu placenta mamei, adj., pl. ombilicali,-e. ombudsman (în ţările scandinave) Personalitate independentă care cercetează plângerile cetăţenilor împotriva administraţiei; avocat al poporului, s.m., pl. ombudsmani. omega Numele ultimei litere a alfabetului grecesc corespunzând sunetului o. s.m., pl. omega, omegatron Spectrometru de masă care funcţionează după principiul ciclotronului. s.n., pl. omegatroane. omenesc,-ească 1. Care aparţine omului sau genului om; referitor la om sau la genul uman. 2. Care aparţine omului de rând. 3. (înv., pop.) Prietenos, binevoitor, //(despre limbaj) Inteligibil, clar. adj., pl. omeneşti, omeneşte 1. Din punct de vedere omenesc; cât poate un om. 2. Cum se cuvine, ca oamenii, adv. omeni tr. (pop.) 1. A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. Hrefl. A se ospăta. 2. A onora, a slăvi. vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. omenesc, imperf. 3 omenea; conj. prez. 3 să omenească, omenie Complex de calităţi deosebite, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. /De ~ = cumsecade, bun; ospitalier; cinstit. Fără - = nemilos, s.f, art. omenia, g.-d. art. omeniei.
823
omologa
omenţme (înv., reg.) Omenire (1). s.f., g.-d. art. ome-nirnii.	,
omenire 1. întreaga populaţie a globului; umanitatea; omenime. //Lume, public. 2. (înv.) Omenie; umanitarism. s.f., g.-d. art. omenirii.
omenit,-ă (înv.) Blând, binevoitor, adj., pl. omeniţi,-te. omengs,-oasă Plin de omenie; bun, cumsecade, adj., pl. omenoşi,-oase.
omeoză (livr.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, în virtutea unei asemănări între fenomene, s.f, g.-d. art. omeozei, pl. omeoze. omgric,-ă v. homeric.
omerta (it.) Lege a tăcerii, caracteristică mafiei siciliene, a cărei încălcare atrage după sine pedepsirea celui vinovat, s.f.
omet (înv., reg.) Lume, popor. s.n. ometiţă (reg.) i. Zăpadă fină (spulberata de vânt). 2. Praf de făină care se ridică în timpul măcinatului; pospai, s.f., g.-d. art. ometiţei.
omeţi (reg.) 1. tr. şi refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. intr. A viscoli, vb. IV, ind. prez. 3 sg. ome-ţgşte, imperf. 3 sg. omeţea; conj. prez. 3 să omeţească. omfalocel Hernie ombilicală, s.n., pl. omfalocele. omfalotomie (med.) Secţionare a cordonului ombilical. s.f, art. omfalotomia, g.-d. art. omfalotomiei, pl. omfalotomii, art. omfalotomnle. omicron Literă a alfabetului grecesc, corespunzând lui
o.	s.m., pl. omicron.
omidă Larvă de fluture, care dăunează pomilor. IA mânca ca -zile = a mânca foarte mult. //Epitet dat unui om lacom, hrăpăreţ, s.f, g.-d. art. omizii, pl. omizi. omiletic,-ă Referitor la elocvenţa bisericească, adj., pl. omiletici,-ce.
omiletică Disciplină teologică referitoare la regulile oratoriei bisericeşti, s.f, g.-d. art. omileticii. omiliar (-li-ar) Carte bisericească care conţine omilii. s.n., pl. omiliare.
omilie Cuvântare bisericească; predică, s.f, ari.
omilia, g.-d. art. omiliei, pl. omilii, art. omiliile.
omisiune (-si-u-) Trecere cu vederea, lăsare de o parte,
neglijare; lipsă, s.f, g.-d. art. omisiunii, pl. omisiuni.
omisiv,-ă Cu omisiuni, adj.. pl. omisivi,-e.
omite tr. A lăsa (intenţionat) la o parte; a neglija; a trece
cu vederea, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. omit; conj.
prez. 3 să omită; ger. omiţând; part. omis.
omitere Acţiunea de a omite. s.f. g.-d. art. omiterii, pl.
omiteri.
Omletă Mâncare din ouă bătute şi prăjite în grăsime. s.f., g.-d. art. omletei, pl. omlete, omneputinţă v. omnipotenţă.
Omni- Element de compunere care înseamnă „a (tot), a (toate)”.
Omnibuz (înv.) 1. Un fel de trăsură, asemănătoare cu diligenţa. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, cu itinerar şi staţii fixe. s.n., pl. omnibuze.
omnidirecţional,-ă (-ţi-o-) (despre surse sau receptoare de radiaţii) Care nu are o direcţie precisă, adj., pl. omnidirecţionali,-e.
omnilateral,-ă (livr.) Care îmbrăţişează toate aspectele, care se face din toate punctele de vedere, adj.. pl. omnilaterali,-e.
omnilateralitate (livr.) Faptul de a fi omnilateral. s.f, g.-d. art. omnilateralităţii.
omnipotent,-ă (livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. adj., pl. omnipotenţi,-te.
Omnipotenţă (livr.) Autoritate absolută, putere nelimitată. [var. (înv.) omneputinţă j./?] s.f, g.-d. art. omnipotenţei.
omniprezent,-ă Prezent pretutindeni; ubicuu, adj., pl. omniprezenţi,-te.
omniprezenţă Facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate. s.f, g.-d. art. omniprezenţei, omniscient,-ă^Atotştiutor. adj.,pl. omniscienţi,-te. omniscienţă însuşirea de a şti totul, s.f, g.-d. art. omniscienţei.
omniv£>r,-ă (Animal) care se hrăneşte atât cu substanţe
vegetale cât şi cu substanţe animale; (animal) care
mănâncă de toate, adj., s.m. şi f, pl. omnivc>ri,-e.
omocentric,-ă v. homocentric. omocgntru v. homocentru.
omofag,-ă Care se hrăneşte cu came crudă. adj.,,pl.
omofâgi,-ge.
omofon,-ă (despre cuvinte, grupuri de cuvinte etc;) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt sau grup de cuvinte etc. fără a se sene idcntic. adj., pl. omofoni,-e. omofonic,-ă Referitor la omofonie. adj., pl. omofet nici,-ce.	.
omofonie 1. însuşirea de a fi omofon. 2. (într-o piesă muzicală) Predominare a unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte, s.f., art. omofonia, g.-d. art. omofoniei, pl. omofomi, art. omofoniile. omofer Veşmânt bisericesc de forma unei eşarfe, pe care arhiereul o poartă pe umeri în timpul slujbei religioase. s.n., pl. omofoare.
omoform,-ă (despre forme ale unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare, adj., pl. omo-formi,-e.
omogen,-ă Care prezintă omogenitate, adj., pl. omogeni,-e.
omogeneitate v. omogenitate, omogeneiza v. omogeniza, omogeneizare v. omogenizare, omogeneizator v. omogenizator. omogenitate însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic etc. de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. //însuşire a unor formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni la cei doi membri ai săi. [var. omogeneitate .?./'] s.f, g.-d. art. omogenităţii, omogeniza tr. A face să fie omogen, [var. omogeneiza vb.\ vb. I, ind. prez. 3 omogenizează, omogenizare Acţiunea de a omogeniza, [var. omogeneizare s.£] s.f., g.-d. art. omogenizării, pl. omogenizări.
omogenizator Aparat folosit pentru obţinerea pe cale mecanică a unei emulsii, [var. omogeneizator s.«.] s.n., pl. omogenizatoare.
omograf1 Cuvânt care se scrie la fel cu alt cuvânt, s.n., pl. omografe.
omografVă (despre cuvinte) Care se scrie la fel cu un alt cuvânt, de care diferă însă fonetic, adj., pl. omo-grafi,-e. a
omografie însuşirea de a fi omograf. s.f, art. omo-grafia, g.-d. art. omografiei.
omoi,-oaie (reg.) Augmentativ al lui om. s.m., pl. omoi, art. omoii; s.f, art. omoaia, g.-d. ari. omoaiei, pl. omoaie.	•
omolog,-oagă/-ogă I. adj. 1. (mat., despre două elemente din două figuri) Care se află în corespondenţă.
2.	(despre o substanţă organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanţe prin prezenţa carbonului aflat în combinaţie cu doi atomi de hidrogen. II. s.m. şi f. Persoană care deţine o funcţie oficială într-un stat, într-o organizaţie privită în raport cu altă persoană care deţine aceeaşi funcţie în alt stat sau în altă organizaţie, adj., s.m., pl. omologi,-oage/-öge. omologa tr. 1. A confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris. 2. A accepta un tip de produs, aprobând fabricarea lui. 3. A recunoaşte oficial o performanţă
omologare
824
sportivă (după o verificare prealabilă), vb. /, ind. prez. 3 omologhează.
omologare Acţiunea de a omologa, s.f., g.-d. art. omologării, pl. omologări.
omologie 1. Calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) Corespondenţă omografică între punctele aceluiaşi plan proiectiv. 3. (biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. s.f, art. omologia, g.-d. art. omologiei, pl. omologii, art. omologiile.
omomorfism v. homomorfism. omonim1 Persoană care poartă acelaşi nume cu altcineva; tiz. s.m., pl. omonimi.
omonim2 Cuvânt care are aceeaşi formă cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens şi ca origine. s.n.,pl. omonime.
omonim3,-ă Care are acelaşi nume. adj., pl. omonimi,-e. omonimie,-ă De omonim sau de omonimie, adj.. pl. omonimiei,-ce.
omonimie Faptul de a fi omonim2; situaţie în care se află două sau mai multe cuvinte omonime, s.f, art. omonimia, g.-d. art. omonimiei, pl. omonimii, art. omonimiile.
omoplat Os pereche, triunghiular, lat, care formează partea posterioară a articulaţiei umărului, s.m., pl. omoplaţi-
omor Faptul de a omori; crimă, asasinat, //(jur.) Infracţiune care constă în uciderea unei persoane. //Măcel. s.n., pl. omQruri.
omorâre Acţiunea de a omorî; ucidere, omor. s.f, g.-d. art. omorârii, pl. omorâri.
omorâtQr,-oare I. adj. Care omoară; ucigător; (fig.) chinuitor. II. s.m. şi f. Ucigaş, asasin, adj., s.m. şi f, pl. omorâtori,-oare.
om-orchestră l. Om care cântă la mai multe instrumente (deodată). 2. Om cu preocupări foarte diverse. s.m., pl. oameni-orchestră.
omorganic,-ă (despre consoane) Emis de aceleaşi organe, având acelaşi mod de articulare, adj., pl. omor-ganici,-ce.
omorî l. tr. A cauza moartea cuiva; a lua viaţa cuiva, a ucide. IA - pe cineva cu zile = a cauza moartea cuiva înainte de vreme. A ~ (pe cineva) în bătaie = a bate (pe cineva) zdravăn. 2. refl. A se sinucide. 3. tr. (fig.) A distruge, a nimici. /A-şi ~ foamea = a-şi potoli foamea. Aşi ~ timpul = a-şi întrebuinţa timpul cu ocupaţii fară importanţă pentru a trece mai repede, (fam.) Nu mă ~! exclamaţie care exprimă uimire, surprindere etc. faţă de spusele cuiva. 4. tr. (fig.) A produce cuiva suferinţe fizice sau morale; a chinui. 5. refl. (fig.) A se epuiza, a se consuma făcând ceva. /A se ~ de râs = a râde foarte tare. A se ~ cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva. vb. IV, ind. prez. 3 omoară, imperf. 3 sg. omora, perf. s. 3 sg omorî, 3 pl. omorâră; conj. prez. 3 să omoare; ger. omorând; part. omorât, omosferă v. homosferă.
omotgtic,-ă Care prezintă omotetie. adj., pl. omotetici,-ce.
omotetie (geom.) Corespondenţă între două figuri asemănătoare, în care dreptele care unesc punctele omoloage se întâlnesc într-un singur punct, s.f, art. orao-tetía, g.-d. art. omotetiei, pl. ometetii, art. omotetiile. om-sandvici/om-sendviş Om care poartă reclame atât pe piept cât şi pe spate, s.m., pl. oameni-sandvici/ oameni-sgndviş.
omudd1 (înv.) Ucigaş, s.m., pl. omucizi. omucid2 (înv.) Asasinat, s.n., pl. omuciduri. omucidere Omor, crimă, asasinat, s.f, g.-d. art. omuciderii, pl. omucideri.
omucigaş,-ă (înv.) Ucigaş, asasin, s.m.. pl. omucigaşi; s.f, g.-d. art. omucigaşei, pl. omucigaşe. omuleţ 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. (fig.) Om neînsemnat, fără merite, s.m., pl. omuleţi. omuşor1 (rar) Omuleţ (1). s.m., pl. omuşeri. omuşer2 Apendice cărnos, mobil, situat în fundul cavităţii bucale; uvulă; mărul lui Adam. s.n., pl. omuşoare. om-zi Om care prestează muncă de o zi. s. f., pl. om-zile. onanie1 (-ni-e) (reg.) Pocitanie, s.f, art. onania, g.-d. art. onaniei, pl. onanii, art. onaniile. onanie2 Producere a plăcerii sexuale prin autoexcitaţie; onanism. s.f., art. onania, g.-d. art. onaniei, onanjsm Onanie2. s.n.
onamst,-ă Persoană care practică onania2. s.m., pl. onanişti, s.f, g.-d. art. onanistei, pl. onamste. onănăi intr. (reg.) A fonfăi. vb. IV, înd. prez. I şi 2 sg. onănăi, 3 onănăie. imperf. 3 sg. onănăia; conj. prez. 3 să onănăie.
oncogen,-ă (med.) Cancerigen, adj., pl. oncogeni,-e. oncograf (med.) Aparat folosit la oncografie. s.n., pl. oncografe.
oncografie (med.) Reprezentare grafică a volumului şi configuraţiei unui organ cu ajutorul oncografului. s.f, art. oncografia, g.-d. art. oncografiei, pl. oncografîi, art. oncografiile.
oncolog,-ă Medic specialist în oncologie, s.m., pl. oncologi; (rar) s.f, g.-d. art. oncologei, pl. oncologe, oncologic,-ă Care se referă la oncologie, adj., pl. oncologici,-ce.
oncologie Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul şi tratarea cancerului, s.f, art. oncologia, g.-d. art. oncologiei.
onctuos,-oasă (-tu-os) (livr.) 1. Unsuros, uleios. 2. (fig.) Mieros, insinuant, adj., pl. onctuoşi,-oase. onctuozitate (-tu-o-) (livr.) 1. Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafeţele a două piese care alunecă una peste alta. 2. (fig.) Comportare mieroasă, insinuantă. s.f, g.-d. art. onctuozităţii.
ondină (livr.) Zână a apelor în mitologia nordică, s.f, g.-d. art. ondinei, pl. ondine.
ondograf Aparat care înregistrează pe o bandă de hârtie curba de variaţie a tensiunii sau a intensităţii unui curent electric la încărcarea sau descărcarea periodică a unui condensator, s.n., pl. ondografe. ondula 1. intr. A se legăna ca undele apei; a descrie un contur sinuos; a şerpui. 2. tr. A bucla, a încreţi părul.
3.	tr. A da unei benzi, unei table formă de valuri, [var. (pop.) unduia vb.] vb. I, ind. prez. 3 ondulează, ondulare Acţiunea de a ondula, [var. (pop.) undulare s./T] s.f, g.-d. art. ondulării, pl. ondulări. ondulator1 Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviaţia unui ac indicator, s.n, pl. ondulatoare. ondulator2,-oare Care ondulează; unduitor, [var. on-dulătQr,-oare adj. j adj., pl. ondulatori,-oare. ondulatoriu,-ie (fiz.) Referitor la unde; care se propagă în formă de unde sau de valuri, adj., pl. ondulatorii, ondulaţie (-ţi-e) 1. Mişcare unduioasă a unei suprafeţe lichide. 2. Alternanţe de proeminenţe şi adâncituri pe o suprafaţă (metalică), //(geol.) Deformare a unor strate sedimentare, cu o rază mare de curbură. 3. Buclă; cută. //Aranjare a părului în bucle; ondulare, s.f, art. ondu-laţia, g.-d. art. ondulaţiei, pl. ondulaţii, art. ondulaţiile. ondulător,-oare v. ondulator2, onduleu Ondulaţie a părului, s.n., art. onduleul, pl. on-duleuri.
ondulograf Aparat pentru recepţionarea şi înregistrarea semnalelor telegrafice după codul Morse, s.n., pl. ondulografe.
ondulor Aparat care serveşte la obţinerea curentului continuu din curent alternativ, s.n., pl. onduloare.
825
ontoiogist
ondulos,-oasă (înv.) Ca undele; sinuos. //Cu ondulaţii. [var. undulos,-oasă adj.] adj., pl. onduloşi,-oase. ondulozitate (rar) Unduire, mlădiere, s.f, g.-d. art. ondulozităţii, pl. ondulozităţi.
one-man show (uanmenşou) (angl.) Spectacol susţinut de un singur artist, s.n., art. one-man show-ul, pl. one-man show-uri.
onerar,-ă (rar) Care exercită în mod real o funcţie, adj., pl. onerari,-e.
oneros,-oasă (despre contracte) Care presupune mari cheltuieli; care e scump. /Act cu titlu - = act juridic prin care o persoană se obligă să presteze o activitate fără a primi ceva în schimb, adj., pl. oneroşi,-oase. onerozitate (rar) Caracterul a ceea ce este oneros, s.f, g.-d. art. onerozităţii.
onest,-ă Cinstit, corect, adj., pl. oneşti,-ste. onestitate Cinste, corectitudine, s.f-, g -d art onestităţii.
ONG (oenge) Organizaţie non-guvernamentală. s.n., art. ONG-ul, pl. ONG-uri.
onichie (med.) Denumire generică pentru afecţiunile unghiilor, s.f, art. onichia, g.-d. art. onichiei, pl. onichii, art. onichiile.
onicofagie (livr.) Obicei de a-şi roade unghiile, s.f, art. onicofagia, g.-d. art. onicofagiei. onicomicoză Boală a unghiilor cauzată de unele ciuperci parazite, s.f, g.-d. art. onicomicozei, pl. onicomi-coze.
oniric,-ă 1. Referitor la vise, la onirism. /Delir - = delir care se manifestă în unele boli psihice şi în care bolnavul se comportă ca un somnambul. //Asemănător cu un vis; delirant, halucinant. 2. (despre creaţii literare) Care are ca temă visul. Poezie adj., pl. onirici,-ce. onirism 1. Delir asemănător cu visul, provocat de obsesii sau de halucinaţii. 2. (lit.) Predispoziţie pentru situaţii sau motive onirice; caracter oniric al unei creaţii, s.n. onirist,-ă (lit.) (Adept) al onirismului, adj., s.m. şi f.,pl. oninşti,-ste.
oniromanţje Prezicere cu ajutorul viselor, s.f, art. oniromanţia, g.-d. art. oniromanţiei. onix Agat de culoare neagră, cu striaţii de diferite culori, folosit ca piatră semipreţioasă. s.n. onixis Inflamaţie a marginii cărnoase laterale a unghiei unui deget de la picior, mai ales a degetului mare. s.n. on-line/online (onlain) (angl., inform.) Care este conectat la reţea, la Internet etc. loc. adj., loc. adv. onoare 1. Integritate morală, corectitudine; demnitate. !Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de - , sau pe ~a mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a garanta adevărul unei afirmaţii sau respectarea unei promisiuni. 2. Reputaţie, prestigiu, faimă. /A face (cuiva) ~a = a onora. De -
-	a) cinstit, onest; b) care angajează demnitatea cuiva;
c)	onorific. 3. Preţuire deosebită, consideraţie. /Cavaler (sau domnişoară) de - = persoană care însoţeşte mirii la cununie. Doamnă (sau damă) de ~ = doamnă ataşată unei regine, unei prinţese. De - = de frunte. 4. Favoare, cinste. /A face (cuiva) ~a să... = a face (cuiva) cinstea să... (fam.) Am ~a (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am ~a = nu cunosc, s.f, g.-d. art. onoarei. onomasiologie, ă (-si-o-) Referitor la onomasiologie. adj., pl. onomasiologici,-ce.
onomasiologie (-si-o-) Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de o limbă pentru a exprima o anumită noţiune, s.f, art. onomasiologia, g.-d. art. ono-masiologiei.
onomastic,-ă Referitor la nume proprii, în special la nume de persoane, adj., pl. onomastici,-ce. onomastică 1. Ramură a lingvisticii, care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o
limbă, dintr-o epocă, dintr-o regiune etc. s.f, g.-d. art. onomasticii, pl. onomastici.
onomasticon (rar) Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane, s.n., pl. onomasticoane. onomatomanie Revenire obsesivă în minte a unui nume, a unui cuvânt, a unei cifre etc. s.f., art. onomato-mania, g.-d. art. onomatomanjei. pl. onomatomanii. onomatopee Cuvânt care imită sunete sau zgomote din natură, s.f, art. onomatopeea, g.-d. art. onomato-peei, pl. onomatopee.
onomatopeic,-ă (-pe-ic) (despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee; imitativ, adj., pl. onomatopeici,-ce.
onomatopoetic,-ă (înv.) Onomatopeic, adj., pl. ono-matopoetici,-ce.
onor 1. Semn de cinstire, de respect pentru cineva sau ceva; (la pl.) ranguri, demnităţi. /A face -urile, casei = a-şi îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepţie. 2. (mii.) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei personalităţi, la parade etc.; semnal de trompetă care însoţeşte de obicei această prezentare. /A da -ul = a prezenta arma. s.n., pl. onoruri, onora tr. 1. A acorda cuiva consideraţie, stimă deosebită; a cinsti. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A plăti (în termen) o datorie bănească. //A re-tribui. vb. I, ind. prez. 3 onorează, onorabil,-ă Demn de cinste, de stimă, de respect, adj., pl. onorabili,-e.
onorabilitate Calitatea de a fi onorabil; cinste, s.f, g.-d. art. onorabilităţii.
onorant,-ă Care onorează, care face cinste, adj., pl. onoranţi,-te. onorar1 v. onorariu.
onorar2,-ă (înv.) Onorific, adj., pl. onorari,-e. onorariu Retribuţie dată persoanelor care exercită o profesie liberă (medic, avocat etc.) [var. onorar s.n.] s.n., art. onorariul, pl. onorarii, art. onorariile, onorific,-ă l. (despre funcţii) Care aduce numai consideraţie (fără avantaje materiale). Consul //(despre titluri, distincţii) Acordat în semn de cinste, de respect. adj.,pl. onorifici,-ce.
ontic,-ă Referitor la domeniul existenţei; ontologic, adj., pl. ontici,-ce.
ontogenetic,-ă Referitor la ontogeneză; ontogenie, adj., pl. ontogenetici,-ce.
ontogeneză Procesul de dezvoltare individuală a organismelor vegetale şi animale, de la stadiul de embrion până la sfârşitul existenţei lor. s.f, g.-d. art. ontogenezei. ontogenie,-ă (rar) Ontogenetic. adj., pl. ontogeniei,-ce.
ontogenie (rar) Ontogeneză. //Ramură a ontogeniei care studiază acest proces, s.f., art. ontogenia, g.-d. art. ontogeniei.
ontogenist,-ă Specialist în probleme de ontogenie. s.m., pl. ontogenişti; s.f, g.-d. art. ontogenistei, pl. onto-geniste.
ontogonie,-ă De ontogonie. adj., pl. ontogeniei,-ce. ontogonie (biol.) Studiu al apariţiei vieţii pe Pământ. s.f, art. ontogonia, g.-d. art. ontogomei, pl. ontogonii, art. ontogoniile.
ontolog,-ă Ontoiogist. s.m., pl. ontologi; (rar) s.f, g.-d. art. ontologei, pl. ontolage.
ontologic,-ă Referitor la ontologie; ontic, adj., pl. ontologici,-ce.
ontologie Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenţei, s.f, art. ontologia, g.-d. art. ontologiei.
ontoiogist,-ă Specialist în ontologie, s.m., pl. ontolo-gişti; s.f, g.-d. art. ontologistei, pl. ontologiste.
oogamie
826
oogamje (biol.) Unirea celulei sexuale femele cu o celulă sexuală masculă la alge şi la ciuperci, s.f., art. oogamia, g.-d. art. oogamiei.
oogeneza (biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. s.f, g.-d. art. oogenezei. oogon Cavitate în care se formează oosfera la talofîte (alge şi ciuperci), s.n., pl. oogogne. oolit Formaţiune sferică sau elipsoidală, de carbonat sau de fosfat de calciu, constituită prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu, s.n., pl. oolite.
OOhtic,-ă Format din oolite. adj., pl. oolkici,-ce. oologie Parte a ornitologiei care studiază ouăle, s.f, art. oologia, g.-d. art. oologiei. oosfgră Celulă reproducătoare femelă a plantelor, s.f, g.-d. art. oosferei, pl. oosfgre.
oospor Spor la alge şi la ciuperci format în oogon după fecundarea oosferei. s.n., pl. oosperi. op (înv., fam.) Lucrare, scriere, carte, s.n., pl. Qpuri. opac1 Cui cu care se prinde vâsla de luntre, s.n., pl. opace.
opac2,-ă 1. Lipsit de transparenţă; care nu pemiite trecerea luminii sau a anumitor radiaţii. 2. (fig.) Îngust la minte; obtuz, adj., pl opaci,-ce. opacă (reg.) Vâslă, lopată, s.f., g.-d. art. opjjcii, pl. opăci.
opacifia (-fi-a) refl. şi tr. A deveni sau a face să devină opac2 (1). vb. I, ind. prez. 3 opacifiază, / pl. opacifigm; conj. prez. 3 să opaci figze; ger. opacifimd. opacifiere (-fi-e-) Faptul de a (se) opacifia. s.f, g.-d. art. opacifierii, pl. opacifigri.
opacimetrie (fiz.) Măsurare a opacităţii unei substanţe. s.f, art. opacimetria, g.-d. art. opacimetriei, pl. opaci-metrii.
opacimetru Aparat folosit în opacimetrie. s.n.. art. opacimgtrul, pl opacimgtre.
opacină (reg.) Vâslă scurtă, s.f., g.-d. art. opăcinii, pl. opăcini.
opacitate 1. Faptul de a fi opac2, lipsă de transparenţă. 2. (fig.) Incapacitate de a înţelege ceva; obtuzitate, s.f, g.-d. art. opacităţii.
opaciza tr. A face ca un corp să devină opac2 (1). vb. I, ind. prez. 3 opacizează.
opacizant,-ă Care opacizează un corp. adj., pl. opa-cizanţi,-te.
opacizare Acţiunea de a opaciza, s.f, g.-d. art. opacizării, pl. opacizări, opaieţ v. opaiţ.
opaiţ (-pa-iţ) 1. Lampă primitivă, care luminează cu ajutorul unui filtru introdus într-un vas umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu frunze ovale şi cu flori albe. [var. opaieţ s.n., opaiţă s.f.] s.n., pl. opaiţe, opaiţă v. opaiţ.
opal 1. Piatră semipreţioasă, opacă sau translucidă, variat colorată. 2. Ţesătură subţire şi străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăşi etc. s.n., pl. opale. opalescgnt,-ă Care prezintă opalescenţă. adj., pl. opa-lescenţi,-te.
opalescenţă Aspect lăptos, tulbure apărut în urma refracţiei luminii în medii care conţin particule fin dispersate. s.f, g.-d. art. opalescenţei, pl. opalescenţe.
o	pa Im,-ă Care are o tentă lăptoasă, albicioasă şi reflexe irizate, adj., pl. opalini,-e.
opalizat,-ă Care are aparenţa opalului, adj., pl. opali-zaţi,-te.
Qp-art (angl.) Curent în arta plastică modernă, care urmăreşte îmbogăţirea expresivităţii imaginii abstracte, prin obţinerea unor efecte optice în funcţie de mişcările privitorului, s.n.
opaxjt Placă de sticlă opacă2 sau opalescenţă, de diferite culori, care înlocuieşte faianţa, [var. opaxită s/] s.n., pl. opaxite. opaxită v. opaxit. .
opăceală (reg.) 1. împiedicare, reţinere. 2. Zăpăceală, tulburare, s.f, g.-d. art. opăcglii, pl. opăcgli. opăci tr. (reg.) 1. A opri, a reţine. 2. A necăji; a buimăci.3. A linişti, a domoli, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 să opăcească. opăcire (reg.) Acţiunea de a opăci. s.f, g.-d. art. opă-drii, pl. opăciri.
opăicifir (-pă-i-) (rar) Diminutiv al lui opaiţ, s.n., pl. opăicioare.
opăreală 1. Opărire. 2. (pop.) Iritaţie a pielii (frecventă mai ales la copiii mici), care apare la încheieturi şi între coapse, provocând usturimi; opăritură. s.f., g.-d. art. opărelii, pi. opăreli.
opări \. tr. A turna peste ceva apă, leşie sau alt lichid fierbinte (pentru a spăla, a curăţa de coajă etc.). Iltr. şi refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid fierbinte. 2. refl. (mai ales despre copii mici) A face iritaţii ale pielii, mai ales la încheieturi. 3. refl. (despre plante) A se ofili (din cauza căldurii); a se veşteji, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opărgsc, imperf. 3 sg. opărea; conj. prez. 3 să opărească, opărire Acţiunea de a (se) opări; opăreală (1). s.f., g.-d. art. opăririi, pl. opăriri.
opărit,-ă 1. Peste care s-a turnat apă fierbinte. 2. Care are iritaţii ale pielii (la încheieturi). 3. (fig.) Fără chef, plouat, adj., pl. opăriţi,-te.
opăritor,-oare (rar, şi s.) Care opăreşte, adj., pl. opări-tQri,-oare.
opăritură Opăreală (2); (parte) iritată a pielii, s.f., g.-d. art. opăriturii, pl. opărituri.
open1 (pron. oupăn) (angl., despre competiţii sportive) Deschis oricărei categorii, adj. invar.
Open2 (pron. oupăn) (angl.) Turneu de tenis la care participă sportivi profesionişti şi amatori, s.n., pl. openuri. opera l. tr. A face, a realiza, a înfăptui. IIintr. A lucra cu..., a face calcule... 2. tr. A face o intervenţie chirurgicală. 3. tr. A înregistra diverse date contabile. 4. intr. A întreprinde o acţiune militară. 5. tr. (arg.) A sparge, a fura; a buzunări. vb. I, ind. prez. 3 operează, operabil,-ă Care poate fi operat (2) (în condiţii bune). adj.,pl. operabili,-e.
operant,-ă Eficace, activ, operativ, adj., pl. operanţi,-te.
operare Acţiunea de a opera, s.f, g.-d. art. operării, pl. operări.
operat1 (livr.) Lucrare, operă; acţiune, s.n., pl. operate. operat2,-ă (Persoană) care a suferit o intervenţie chirurgicală. adj.. s.m. şi f., pl. operaţi,-te. operativ,-ă Care lucrează repede şi cu efect; eficient, eficace, adj., pl. operativi,-e.
operativitate Calitatea de a fi operativ, s.f, g.-d. art. operativităţii.
operator,-oare I. s.m. şi/Tl. Muncitor calificat care supraveghează funcţionarea unui aparat, a unei maşini etc. 2. (spec.) Persoană care mânuieşte aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. I~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care re-alizează coloana sonoră a unui film. 3. Persoană care execută anumite operaţii chirurgicale; chirurg. /(adj.) Bloc ~ = complex în cadrul unei secţii de chirurgie, care cuprinde sala de operaţii, de preanestezie şi sălile aferente. II. s.m. 1. Simbol în operaţiile matematice, indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator, care efectuează operaţii aritmetice şi logice. 3. (fii.) Conectiv. s.m., pl operatori; s.f, g.-d. art. operatoarei, pl. operatoare.
827
opoziţie
operatorie Meseria de operator cinematografic, s.f., art. operatoria, g.-d. art. operatoriei. operatşriu,-ie Chirurgical, adj., pl. operaterii. operaţie (-ţi-e) 1. Activitate efectuată de om, de un aparat, de o maşină etc. în cadrul unei munci specifice. 2. Intervenţie chirurgicală. 3. Tranzacţie financiară sau comercială; înscriere într-un registru a unei tranzacţii efectuate. 4. Acţiune militară de luptă de mare amploare.
5.	(mat.) Executare a unui calcul, [va* operaţiune s./!] s.f., art. operaţia, g.-d. art. operaţiei, pl. operaţii, art. operaţiile.
operaţional,-ă (-ţi-o-) 1. Referitor la operaţii militare.
2.	Folosibil, practic. Contractul a devenit ~. 3. Cercetare ~ = aplicare a metodei matematice în analiza unei probleme administrative, comerciale, industriale etc. adj., pl. operaţionali,-e.
operaţionalitate (-ţi-o-) Caracterul a ceea ce este operaţional. s.f., g.-d. art. operaţionalităţii. operaţiune v. operaţie.
Speră1 1. Acţiune, rezultat al unei operaţii creatoare.
2.	Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc.; (la sg., cu sens colectiv) totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de ştiinţă, s.f, g.-d. art. operei, pl. apere. fflperă2 Compoziţie muzical-dramatică pentru solişti, cor şi orchestră; reprezentare a acestei lucrări. //Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii, s.f, g.-d. art. fiperei, pl. opere.
opgrcul Fiecare dinte plăcile osoase care acoperă cavitatea branhială la unele specii de peşte; căpăcel care acoperă gura cochiliei la unii melci, s.n., pl. opgrcule. operetă Compoziţie muzicală cu conţinut agreabil, scrisă pentru solişti, cor şi orchestră. //Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii, s.f, g.-d. art. operetei, pl. operete.
operetistic,-ă Referitor la operetă, adj., pl. operetis-tici,-ce.
opiaceu1 (-pi-a-) Medicament care conţine opiu. s.n., pl. opiacee.
opiaceu2,-ee (-pi-a-) Care conţine (sau provine din) opiu. adj., pl. opiacee.
opiat (-pi-at) Preparat farmaceutic în care intră şi opiu. s.n., pl. opigte.
opina tr. A exprima o părere; a crede, a considera, vb. I, ind. prez. 3 opinează.
opinare (rar) Faptul de a opina, s.f, g.-d. art. opinării, pl. opinări.
opincar 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, ţăran. 2. Meşter care face opinci, s.m., pl. opincari. opincă I. încălţăminte ţărănească făcută dintr-o bucată de piele, strânsă pe picior cu ajutorul nojiţelor. 2. (fig., la sg.) Ţărănime. IDe la vlădică până la ~ = din toate clasele sociale, s.f., g.-d. art. opincii, pl. opinci, opincărie (rar) Atelier sau magazin în care se confecţionează sau se vând opinci, s.f, art. opincăria, g.-d. an.' opincăriei, pl. opincării, pl. opincăriile. opincuţă Diminutiv al lui opincă; încălţăminte feminină uşoară, cu talpă subţire, s.f, g.-d. an. opincuţei, pl. opincaţe.
opinie (-ni-e) Părere, judecată, idee. I~a publică =
a)	părerile, opţiunile publicului; b) colectivitate, societate care dă naştere la idei, păreri etc. A face ~ separată = a nu se alătura părerii majorităţii, [var. (înv.) opiniune s-í] s.f, art. opinia, g.-d. art. opiniei, pl. opinii, art. opiniile.
opjniyne v. opinie.
opinteală Sforţare mare, efort, s.f., g.-d. art. opintelii, pl. opinteli.
opinti 1. refl. şi tr. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a se sforţa. 2. tr. (fig.) A stimula pe cineva. 3. refl. (rar) A se repezi, a pomi cu
hotărâre, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. opintesc, imperf. 3 sg. opintea; conj. prez. 3 să opintească, opintic 1. Plantă erbacee cu flori galbene, reunite într-o mică inflorescenţă în vârful tulpinii. 2. (bot.) Ghebe, s.m., pl. opintici.
opintire Acţiunea de a (se) opinti; sforţare, s.f, g.-d. art. opintirii, pl. opintiri.
opioman,-ă (-pi-o-) Consumator de opiu. s.m., pl. opiomani; s.f., g.-d. art. opiomanei, pl. opiomane, opiomanie (-pi-o-) Abuz de opiu. s.f, art. opiomania, g.-d. art. opiomaniei, pl. opiomanii, art. opiomanele, gpis Listă de acte, registre, indice, inventar, s.n., pl. fipise.
opistotenus Contracţie a muşchilor spatelui care curbează corpul înapoi, s.n.
fipiu (-piu) Substanţă narcotică toxică, extrasă din capsulele unei specii de mac, folosită în medicină şi ca stupefiant. [var. Qpium $.«.] s.n., art. opiul, opium v. opiu.
oplean Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă şi fixează tălpile săniei, s.n., pl. oplgne. oploşi (pop.) 1. refl. A-şi găsi refugiu, a se adăposti undeva (sau la cineva); a se pripăşi. 2. tr. A găzdui, a adăposti. //A proteja, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. opîo-şesc, imperf. 3 sg. oploşea; conj. prez. 3 să oploşească, oponent,-ă Persoană care se opune (unei hotărâri, unei tendinţe etc.); opozant, s.m., pl. oponenţi, s.f, g.-d. art. oponentei, pl. oponente.
opoponax Plantă erbacee mare din familia umbelife-relor; răşina care se extrage din rădăcina acestei plante folosită în medicină şi în parfiimerie. s.m., pl. opopo-nacşi.
oportun,-ă Care vine, se întâmplă la momentul potrivit; indicat, favorabil, adj., pl. oportuni,-e. oportunism 1. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care adoptă, după împrejurări, păreri şi principii diferite. 2. Curent apărut în mişcarea muncitorească, ce susţinea renunţarea la mijloacele luptei revoluţionare, s.n.
oportunist,-ă (Adept) al oportunismului, adj., s.m. şi pl. oportunişti,-ste.	*
oportunitate 1. Faptul de a fi oportun. 2. Ocazie favorabilă, şansă, s.f, g.-d. art. oportunităţii, pl. (2) oportunităţi.
opQSum Mamifer marsupial de mărimea unei pisici, care trăieşte în America de Nord, a cărui blană cenuşie este foarte căutată, s.m., pl. oposumi. opoterapie Tratament care constă în administrarea de extracte glandulare; organoterapie. s.f., art. opoterapia, g.-d. art. opoterapiei.
opozabil,-ă 1. Care poate fi opus. 2. (despre acte juridice, drepturi etc.) Care trebuie respectat şi de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părţi, adj., pl. opozabili,-e.
opozabilitate Faptul de a fi opozabil (2). s.f, g.-d. art. opozabilităţii.
opozant,-ă I. adj., s.m. (anat.) (Muşchi) care se opune unui deget. II. s.m. şi f. Persoană care face parté dintr-un partid de opoziţie, //(adj.) Ziar ~. III. s.m. şi f. Oponent, adj., s.m. şi f, pl. opozanţi,-te. opozit,-ă (înv.) Opus, contrar, adj., pl. opoziţi,-te. opoziţie (-ţi-e) A. 1. Raport dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; raport de excludere între două noţiuni sau două judecăţi. 2. împotrivire, opunere, rezistenţă. IA face ~ = a se opune. 3. (jur.) Cale de atac împotriva unei hotărâri. 4. Poziţie a două corpuri cereşti care, privite de pe Pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse. 5. (lingv.) Diferenţă fonetică, cu sau fară valoare funcţională, între două unităţi lingvistice. B. Grup politic care se opune partidului aflat
opoziţional
828
la putere; politica practicată de acest grup. [var. (înv.) opziţiune s.£] s.f., art. opoziţia, g.-d. art. opoziţie, pl. opoziţii, art. opoziţiile.
opoziţional,-ă (-ţi-o-) De opoziţie. /Propoziţia circumstanţială - = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei, adj., pl. opoziţionali,-e. opoziţionist,-ă (-ţi-o-) 1. Care face politică de opoziţie. 2. Opus2, contrar, adj., pi opoziţionişti,-ste. opoziţiune v. opoziţie.
opreală (înv., pop.) 1. Piedică, obstacol. 2. Arest, închisoare, detenţiune. IA pune la ~ = a băga la închisoare. s.f, g.-d. art. oprelii, pl. opreli. opreg Piesă din portul popular femeiesc, alcătuită dintr-o bucată de ţesătură dreptunghiulară, cu franjuri colorate, care se poartă peste poalele cămăşii, în faţă şi în spate sau numai în spate, s.n., pl. oprgge. oprelişte Piedică, obstacol în calea unei acţiuni; măsură prin care se interzice ceva. s.f, g.-d. art. opreliştii, pl. oprelişti.
opresig v. opresiune.
opresiune (-si-u-) 1. Asuprire, oprimare. 2. Greutate în respiraţie, //(fig.) Descurajare, deprimare, [var. (înv.) opresie s./C] s.f, g.-d. art. opresiunii, pl. opresiuni, opresiv,-ă Oprimant. adj., pl. opresivi,-e. opresor,-oare (Persoană) care oprimă; asupritor, adj., s.m. şi f, pl opresori,-oare.
opri 1. tr. A face să înceteze (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces. 2. intr. şi refl. A sta pe loc. 3. tr. A reţine pe cineva, a-l determina să rămână. 4. tr. A ţine pentru sine; a rezerva bilete, locuri etc. 5. refl. A se aşeza undeva (temporar); a-şi îndrepta ochii, privirea, atenţia asupra cuiva sau a ceva. 6. tr. A împiedica de la o acţiune, a nu permite. Hrefl. A se stăpâni, a se înfrâna. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. opresc, imperf. 3 sg. oprea; conj. prez. 3 să oprească.
oprima tr. A asupri, a exploata, vb. I, ind. prez. 3 oprimă, oprimant,-ă Care oprimă; asupritor, opresiv, adj., pl. oprimanţi,-te.
oprimare Acţiunea de a oprima, s.f, g.-d. art. oprimării, pl. oprimări.
oprire 1. Acţiunea de a (se) opri; încetare a unei acţiuni, a unei mişcări; oprit. IFără - = neîntrerupt. 2. Staţie, popas. s.f, g.-d. art. opririi, pl. opriri, oprit Oprire, s.n.
opritoare 1. (reg.) Stăvilar, dig. 2. Un fel de plasă folosită la pescuit, s.f, g.-d. art. opritorii, pl. opritori, opritor/opritoare (pop.) A. 1. Curea la ham, care ajută la împingerea înapoi a vehiculului sau la încetinirea vitezei. 2. Frână cu care se împiedică una dintre roţile carului la coborârea unei pante. B. Nume dat unor dispozitive care limitează deplasarea unei piese mobile, a unui aparat etc. s.n./s.f., pl. opritoare/opritori, opritori (pop.) Pari care se pun la gardurile de prins peşte. s.f. pl.
opritură (reg.) Porţiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci, s.f, g.-d. art. opriturii, pl. opri-turi.
oprobriu (livr.) Atitudine de dezaprobare (publică) a unor fapte reprobabile, s.n., art. oprobriul, pl. oprobrii, art. oprobriile.
opsas (reg.) Partea de la spate a încălţămintei, care cuprinde şi tocul, s.n., pl. opsasuri. opsomanie Particularitate morbidă a unor persoane de a nu putea suporta decât anumite alimente, s.f, art. opsomama, g.-d. art. opsomaniei. opt1 Număr situat în numărătoare între şapte şi nouă. //(adj.) El are ~ ani. //(s.) Mănâncă cât //(cu val. de num. ord.) Etajul //(precedat de „câte” formează num. distributiv) Vin câte ~. //(formează num. multiplicativ) De - ori. num. card.
opt2 Semn grafic care reprezintă numărul opt1. //Nota opt. s.n., pl apturi.
opta intr. A alege între două sau mai multe situaţii, soluţii etc. pe cea mai convenabilă, vb. I, ind. prez. 3 optează.
optar Carte de joc marcată cu numărul opt. s.m., pl. optari.
optâre Acţiunea de a opta. s.f, g.-d. art. optării, pl. optări.
optativ1 Mod al verbului care exprimă acţiunea ca dorită, s.n., pl. optative.
optativ2,-ă Care exprimă o dorinţă. /Propoziţie -(şi s.f.) = propoziţie care exprimă o acţiune sau o stare a cărei realizare este dorită, adj., pl. optativi,-e. optic,-ă 1. Referitor la fenomenele luminii; care aparţine opticii (1). /Centru - = punct de pe axa lentilei către care tind punctele principale şi cele nodale ale ei şi prin care raza de lumină trece fâră să-şi schimbe dircţia. Nerv
-	= nerv care transmite senzaţiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv din creier. 2. Referitor la vedere sau la ochi. adj., pl. optici,-ce. optică 1. Ramură a fizicii care studiază lumina, fenomenele luminoase şi vizuale. /~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) Mod particular de a aprecia, de a interpreta ceva; opinie, s.f, g.-d. art. opticii.
optician,-ă (-ci-an) Specialist în optică (1); persoană care face sau repară instrumente optice, s.m., pl. opti-cieni; s.f, g.-d. art. opticienei, pl. opticigne. optim,-ă 1. Cel mai bun, cel mai indicat. 2. Care are eficienţă (economică) maximă, adj., pl. 2ptimi,-e. optimal,-ă Optim, adj., pl. optimali,-e. optimat (înv.) Nobil, aristocrat roman, s.m., pl. opti-maţi.
optime A opta parte dintr-un întreg (împărţit în părţi egale). //Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă, s.f., g.-d. art. optimii, pl. optimi, optimgtru Instrument optic de precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor, s.n., art. optimetrul, pl. opti-metre.
optimism Atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor, s.n.
optimist,-ă (Persoană) care manifestă optimism, adj., s.m. şi f, pl. optimişti,-ste.
optimiza tr. A alege şi a aplica soluţia cea mai bună dintre toate soluţiile posibile. //A îmbunătăţi, vb. I, ind. prez. 3 optimizează.
optimizare îmbunătăţire, ameliorare. //Alegerea soluţiei economice optime (din mai multe posibile), //(mat.) Raţionament, calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcţii, s.f, g.-d. art. optimizării, pl. optimizări, optoemplor (electron.) Cuptor optic, s.n., pl. optocup-toare.
optoelectronică Ramură a electronicii care studiază relaţiile dintre electronică şi radiaţiile luminoase, s.f, g.-d. art. optoelectronicii.
optoizolator (electron.) Cuptor optic, s.n., pl. optoizo-latoare.
optometric,-ă De optometrie. adj., pl. optomgtrici,-ce. optometrie Parte a opticii care se ocupă cu cercetarea defectelor de vedere precum şi cu corectarea lor. s.f, art. optometria, g.-d. art. optometriei. optometru Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului, s.n., art. optomgtrul, pl. optomgtre.
optsprezece Număr situat în numărătoare între şaptesprezece şi nouăsprezece, //(adj.) Are ~ cărţi. //(s.) Scrie
829
oră
un ~. //(cu val. de num. ord.) Volumul //(precedat de „câte” formează num. distributiv) Plătesc câte ~ lei. //(formează num. multiplicativ) De - ori. num. card. optsprezecelea, optsprezecea (precedat de art. „al”, „a”; şi adj.) Care se află între al şaptesprezecelea şi al nouăsprezecelea, num. ord. optul Numele unui dans popular, s.n. art. optulea, epta (precedat de art. „al”, „a”; şi adj.) Care se află între al şaptelea şi al nouălea, num. ord. optzeci Număr situat în numărătoare între şaptezeci şi nouă şi optzeci şi unu. //(s.) Mai are până la ~. //(cu val. de num. ord.) Rândul -. //(precedat de „câte” formează num. distributiv) Primesc câte ~ lei. //(formează num. multiplicativ) De ~ ori. num. card. optzgcilea, optzgcea (precedat de art. „al”, „a”; şi adj.) Care se află între al şaptezeci şi nouălea şi al optzeci şi unulea. num. ord.
optzecîst,-ă 1. adj. Referitor Ia optzecişti (II). Generaţia ~ă. 11. s.m. şi f. Scriitor din generaţia ‘80. adj., s.m. şi f, pl. optzecişti,-ste.
opţional,-ă (-ţi-o-) Cu caracter de opţiune; facultativ. adj., pl. opţionali,-e.
opţiune (-ţi-u-) 1. Alegere din două sau mai multe lucruri, posibilităţi etc.; dreptul, faptul de a putea să alegi ceea ce îţi convine; (jur.) alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situaţii juridice. /Drept de ~ ~ a) drept acordat cuiva de a-şi alege cetăţenia; b) drept acordat cuiva de a accepta o moştenire sau de a renunţa la ea. 2. Condiţie stipulată în unele tranzacţii comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului posibilitatea de a alege între diferitele condiţii ale contractului, putând chiar renunţa la tranzacţie, pe când pentru vânzător obligaţia rămâne fermă, s.f., g.-d. art. opţiunii, pl. opţiuni.
opulent,-ă Bogat, îmbelşugat, abundent; voluminos, adi., pl opulgnţi,-te,
opulgnţă Bogăţie exagerata, s.f, g.-d. art. opulenţei, pl opulgnţe.
opune l,(r,A pune în faţa cuiva sau a ceva. ca împotrivire, un lucru, un argument etc. Hrefl. A se împotrivi.
2.	tr. A pune faţa în faţă, a compara. 3. refl. A fi aşezat în faţa cuiva sau a ceva. Unghiuri opuse. vb. Hl, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. opun, 2 sg. opui, / pl opunem, perf. s. I sg. opusgi, I pl. opuserâm; conj. prez. 3 să opună; ger. opunând; part. opus.
Opunere Acţiunea de a (se) opune, s.f, g.-d. art. opunerii, pl. opuneri.
opunţla (-ţi-a) Gen de plante din familia cactaceelor, cu ramuri cilindrice sau turtite; plantă din aceast gen. s.f., pl. opunţia.
apus (muz.) Indicaţie folosita, împreună cu un număr, pentru a denumi o opera a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. s.n., pl. apusuri; abr. op,
Opuscul Scriere literară sau ştiinţifică de proporţii reduse. s.n., pl. opuscule.
opust (înv., reg.) Stăvilar, zăgaz; iaz. s.n., pl. opusturi, opuşlnă (reg.) Stufîrie deasă, considerată zonă de protecţie, în care iernează peştele şi unde pescuitul este interzis, s.f, g.-d. art. opuşinei, pl. opuşine. or1 Dar, însă. //Deci, aşadar, conjcţ. or* v. ori1, oi* v. ori*.
orac (reg., de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaştelor. interj.
oracol (în Antichitate) Răspuns profetic pe care anumite divinităţi îl dădeau celor veniţi să le consulte pentru a cunoaşte viitorul; prezicere, profeţie. //Loc unde se ftceau aceste profeţii. IA vorbi ca un - = a se exprima sentenţios şi neînţeles, [var. oracul s.n.] s.n., pl. oracole, oracul v. oracol.
oracular,-ă (rar) Cu caracter de oracol, adj., pl. oraculari ,-e.
oral1 Examen care se desfăşoară vorbit (nu scris), s.n., pl. orale.
oral2,-ă 1. Referitor la gură; bucal. //Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal (nu în scris). 3. Stil ~ = fel de exprimare în scris care imită particularităţile exprimării prin viu grai. adj., pl. orali,-e. oralitate 1. Ansamblu de particularităţi specifice limbii vorbite. //Trăsătură a stilului unei opere literare de a părea vorbit, prin spontaneitate, particularităţi ale exprimării personajelor, construcţii tipice etc. 2. (jur.) Principiul ~taţii = principiu conform căruia dezbaterea unui litigiu se face verbal, s.f, g.-d. art. oralităţii, orangutan v. urangutan, oranist v. uranisc.
Graniţă (reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii şi pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. s.f., g.-d. art. oraniţei. pl. oraniţe. oranj1 Portocaliu, adj. invar. oranj2 Culoarea portocalie, s.n. oranjadă Băutură răcoritoare preparată din suc de portocale, zahăr şi sifon sau apă. s.f, g.-d. art. oranjadei, pl. oranjade.
oranjerje Seră de portocale. //Tapiserie care reprezintă o grădină de portocali, s.f., art. oranjerja, g.-d. art. oran-jeriei, pl. oranjerji, art. oranjerjile. oranz (înv.) Portocal, s.m., pl. oranzi. orar1 Haina bisericeasca în formă de fâşie lunga, de lâna, de mătase sau de bumbac, purtata pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase, s.n., pl. orare, orgr2 1. Grafic, tabel care indica programul în ore al unei activităţi; orele de plecare şi de sosire ale unui tren, vapor, autobuz etc. 2. (înv.) Ceasornic. 3. Acul mic ai ceasuiui (care indicâ orele), s.n., pl. orare. orarVă Referitor la ore; care arata orele. /Diferenţă ~ ■ diferenţa de timp indicata de doua ceasornice aflate pe longitudini diferite ale Pământului, adj.. pl. orjri,-e. oraş Aşezare umana complexă, mai mare decât comuna, cu funcţie administrativă, economica, politica şi cui-turala importanta; urbe. IDe ~ H cu caracteristicile, obiceiurile oraşului. Haine de ~ ” haine mai bune decât cele de lucru; haine croite după moda de la oraş. s.n., pl. oraşe.
oratgr,-oare Persoana care rosteşte un discurs. s.m.,pl. oratori; s.f., g.-d. art. oratoarei, pl. oratogre. oratfiric,-ă Referitor la oratorie, adj., pl. oratorici,-ce. oratorie Arta de a compune şi de rosti discursuri; elocvenţă, oratorism, s.f., art. oratoria, g.-d. art. oratoriei, oratorism (rar) Oratorie, s.n. oratfirlu1 l. Lucrare muzicala de mare întindere, pe o tema dramatica, executată de cor şi orchestra. 2. (înv.) Mic edificiu într-o locuinţa particulara, servind drept loc de rugăciune; paraclis, s.n., art. oratoriul, pl. oratorii, art. oratoriile.
oratoriu2,-le (înv.) Oratoric, adj., pl. oratorii, oraţie (-ţi-e) 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii
o	adresează mirilor la nuntă. 2. (livr., înv.) Felicitare, urare. //'Cuvântare, discurs (ocazional). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var. oraţiune i-./T] s.f, art. oraţia, g.-d. art. oraţiei, pl. oraţii, art. oraţiile, oraţiune v. oraţie.
ară 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi. IDe ultimă ~ = foarte actual. La -a actuală = în prezent. ~ de - = mereu. Pe ~ = cât ţine un ceas; la fiecare ceas. Cu ~a = (angajat şi plătit) după un tarif orar. 2. Fiecare dintre cele douăzeci şi patru de ore în care este împărţită o zi. 3. Interval de timp nedeterminat; moment, clipă. 4. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acţiuni. 5. Lecţie, curs.
orăcăi
830
IA lua (sau a da) ~e de... = a lua (sau a da) meditaţii. s.f., g.-d. art. arei, pl. are.
orăcăi intr. (despre broaşte) A scoate strigătul caracteristic speciei, //(fam., despre copii mici) A plânge, vb. IV, ind. prez. 3 orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăia; conf. prez. 3 să orăcăie.
orăcăiâlă Orăcăit, s.f, g.-d. art. orăcăiglii, pl. orăcăigli. orăcăire (rar) Orăcăiâlă. s.f, g.-d. art. orăcăirii, pl. orăcăiri.
orăcăit Strigăt caracteristic broaştei; orăcăiâlă, orăcăire. //(fig.) Gălăgie, //(fam.) Plânset de copil mic. s.n., pl. orăcăituri.
orădean,-ă (Locuitor) din municipiul Oradea, adi., s.m., pl. orădgni,-e.
orădeancă Locuitoare din municipiul Oradea, s.f, g.-d. art. orădgncei, pl. orădgnce. orăstică Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu florii roşii-purpurii la început, apoi albastre, [var. orăş-tică s.£] s.f., g.-d. art. orăsticii, pl. orăstici. orăşean,-ă Locuitor al unui oraş. s.m., pl. orăşgni; s.f, g.-d. ari. orăşgnei, pl. orăşgne.
orăşeancă Orăşeană. s.f, g.-d. art. orăşgncei, pl. oră-şgnce.
orăşel Oraş mic. s.n., pl. orăşgle.
orăşenesc,-ească De oraş. adj., pl. orăşengşti.
orăşeneşte Ca orăşenii, în felul lor. adv.
orăşenje (rar) Orăşenism. s.f, art. orăşema, g.-d. art.
orăşeniei, pl. orăşenii, art. orăşeniile.
orăşenime Mulţime de locuitori ai unui oraş. s.f., g.-d.
art. orăşemmii.
orăşenism Fel de a fi, de a se comporta specific unui orăşean; (p. ext.) comportare manierată, artificială, s.n. orăşeniza refl. A se adapta la viaţa orăşenească; a se urbaniza. vb. I, ind. prez. 3 se orăşenizează, orăştică v. orăstică.
orătanie (-ni-e) Pasăre de curte, [var orătănie, orătenie s/] s.f., art. orătania, g.-d. art. orătaniei,pl. orătănii, art. orătăniile.
orăt|nie v. orătanie. orătgnie v. orătanie.
orândar (înv., reg.) 1. Arendaş. 2. Cârciumar. s.m., pl. orândari.
orândaş (reg.) 1. Arendaş. 2. Cârciumar. s.m.,pl. orân-daşi.
orândă1 (înv., reg.) 1. Cârciumă rurală. 2. Arendă, s.f, g.-d. art. orânzii, pl. orânzi.
orândă2 (pop.) 1. Soartă, ursită, destin. 2. Ursit(ă).
3.	Obicei, datină, s.f, g.-d. art. orgndei, pl. orânde. orândui 1. tr. şi refl. A (se) aşeza într-o anumită ordine.
2.	tr. (înv., pop.) A hotărî, a stabili; a numi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. orânduigsc, imperf. 3 sg. orânduia; conj. prez. 3 să orânduiască.
orânduială 1. Rânduială, organizare, ordine. ICu ~ = în mod organizat. A pune în (bună) - sau a pune - = a orândui. 2. (înv.) Hotărâre, dispoziţie. 3. Orânduire socială. s.f, g.-d. art. orânduiglii, pl. orânduigli. orânduire 1. Acţiunea de a orândui; aranjare. 2. Formaţiune social-economică. 3. ~ de stat = organizare politică şi teritorială a statului, s.f, g.-d. art. orânduirii, pl. orânduiri.
orânduitor,-oare (-du-i-) (înv.) Persoană care orân-duieşte; organizator, s.m., pl. orânduitari; s.f, g.-d. art. orânduitogrei, pl. orânduitoare. orb, oarbă 1. adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care nu vede, care este lipsită de simţul văzului. !A nimerit -ul Brăila, se spune cuiva temător pentru a-1 încuraja să meargă într-un loc necunoscut. A se bate ca ~ii = a se bate foarte tare. II. adj. 1. (fig.) Care nu acceptă alte păreri. 2. (fig.) Care acţionează fără raţiune, dominat de o pasiune.
Dragoste ~. 3. Total, complet. încredere ~. 4. Fereastra ~ (sau geam ~) = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Cameră ~ = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în medicină, fizică). Sobă ~ = sobă cu gura în a doua cameră; motiv ornamental de forma unei sobe. Duşumea ~ = duşumea de scânduri brute peste care se montează parchetul. Cartuş - = cartuş fără proiectil folosit la exerciţii. Puţ ~ = puţ de minp care nu are ieşire directă la suprafaţă, adj., s.m. şi f, pl. orbi, oarbe. orbalţ1 Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina subţire şi cu flori albe-gălbui. s.m., pl. orbalţi. orbalţ2 (înv., pop.) Erizipel, brâncă, s.n., pl. orbalţuri. orbăcăi v. orbecăi.
orbălţi tr. şi refl. (reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ2.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. orbălţgsc, imperf. 3 sg.
orbălţea; conj. prez. 3 să orbălţească.
orbăiţitură (reg.) Infecţie provocată de orbalţ2. s.f,
g.-d. art. orbălţiturii, pl. orbălţituri.
orbeală (reg.) Slăbire a vederii; orbire, s.f, g.-d. art.
orbglii, pl. orbeli.
orbeca intr. (înv., reg.) A orbecăi, vb. I, ind. prez. 3 orbecă.
orbecare (înv.) Orbecăire. s.f, g.-d. art.. orbecării, pl. orbecări.
orbecăi intr. A umbla încoace şi încolo pipăind prin întuneric; a bâjbâi, a orbeca, [var. orbăcăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. orbgcăie/orbecăigşte, imperf. 3 sg. orbe-căia; conj. prez. 3 să orbgcăie/să orbecăiască. orbecăire Faptul de a orbecăi; dibuială. s.f, g.-d. art. orbecăirii, pl. orbecăiri.
orbesc,-ească (rar) 1. De orb. 2. (fig., despre acţiuni şi sentimente) Nechibzuit, necugetat, adj., pl. orbgşti. orbeşte 1. Ca orbii, pe dibuite, la întâmplare. 2. (fig.) Fără chibzuinţă, mecanic. //Inconştient; pătimaş, adv. orbete Mamifer rozător asemănător cu cârtiţa, cu ochii ascunşi sub piele, care trăieşte sub pământ, s.m., pl. orbgţi.
orbeţ, orbeaţă (Fiinţă) care nu vede bine sau nu vede deloc; (p. ext.) cerşetor orb. !A se bate ca -ii = a se bate rău. adj., s.m. şi f., pl. orbgţi,-e. orbi 1. intr A deveni orb, a-şi pierde vederea. 2. tr. A face pe cineva să-şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
3.	tr. (despre viscol, lumină etc.) A tulbura vederea.
4.	tr. (fig.) A face pe cineva să-şi piardă raţiunea; a înşela, a amăgi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. orbgsc, imperf. 3 sg. orbea; conj. prez. 3 să orbească. orbicular,-ă Rotund, globular, //(s.m.) Muşchi situat în jurul pleoapelor şi al buzelor, pe care le pune în mişcare. adj.,pl. orbiculari,-e.
orbie (pop.) Starea celui orb (1). //(fig.) Inconştienţă, orbire, s.f, art. orbia, g.-d. art. orbiei, orbilă (glumeţ) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său. s.m., g.-d. lui orbilă. orbilianism (-li-a-) Folosire a pedepselor corporale în educaţie, s.n.	_
orbire Faptul de a orbi. //(fig.) întunecare a minţii, rătăcire. s.f, g.-d. art. orbirii, orbiş (pop.) Orbeşte, adv.
orbital,-ă Care aparţine orbitei unui corp ceresc; care
parcurge o orbită, adj., pl. orbitali,-e.
orbitor,-ă Care aparţine orbitei oculare, adj., pl. orbi-
tari,-e.
orbită 1. Traiectorie curbă (închisă) parcursă de un corp ceresc sau de un vehicul spaţial.aparentă = drumul aparent al unui corp ceresc pe bolta cerească. 2. Fiecare dintre cele două cavităţi osoase în care se află ochii.
3.	(fig.) Zonă de acţiune sau de influenţă, s.f, g.-d. art. orbitei, pl. orbite.
831
ordovician
orbitor,-ogre Care orbeşte, //(fig.) Care tulbură raţiunea; uluitor, adj., pl. orbitori.-oare.
Qrbul găinilor/găinii (pop.) Boală de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; (p. ext.) miopie. /A avea ~ = a nu vedea un obiect aflat foarte aproape, s.n. orc (rar) Infern, s.m.
orcan 1. Ciclon tropical din sudul Asiei. 2. (înv.) Uragan. s.n., pl. orcane.
orceag (reg.) Arpagic, s.n., pl. orceaguri. orchestra tr. 1. A adapta o bucată muzicală pentru orchestră. 2. (fig.) A organiza o acţiune, o mişcare revendicativă. A ~ o campanie de presă. vb. I, ind, prez. 3 orchestrează.
orchestral,-ă Referitor la orchestră, care se execută de orchestră, adj., pl. orchestrali,-e. orchestrant,-ă (înv.) Persoană care face parte dintr-o orchestră, s.m., pl. orchestranţi; s.f, g.-d. art orches-trantei, pl. orchestrante.
orchestrare Acţiunea de a orchestra, s.f., g.-d. art. orchestrării, pl. orchestrări.
orchestrator Persoană care orchestrează bucăţi muzicale. s.m., pl. orchestratari.
orchestraţie (-ţi-e) 1. Arta de a orchestra. //Mod în care sunt asamblate diferitele instrumente într-o compoziţie. 2. Ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă în poezie expresivitate, s.f, art. orchestraţia, g.-d. art. orchestraţiei, pl. orchestraţii, art. orchestraţiile.
orchestră 1. Ansamblul instrumentelor Ia care se cântă compoziţii muzicale; colectiv de instrumentişti care execută împreună aceste compoziţii. 2. Parte a unei săli de spectacol, între scenă şi sală, în care se află orchestranţii. IFotoliu de~ = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau de spectacol. 3. Spaţiu în teatrul antic, unde se afla corul şi în care se executau dansurile, [var. orhgstră s.f., (înv.) orchgstru s.n.] s.f., g.-d. art. orchestrei, pl. orchestre.
orchestrină (rar) Orchestră mică de muzică uşoară. s.f, g.-d. art. orchestnnei, pl. orchestrine. orchestrjno Instrument muzical cu claviatură şi coarde, s.n.
orchestrion (-tri-on) Instrument muzical în formă de orgă sau de pian, cu două sau mai multe claviaturi, s.n., pl. orchestrioane.
orchestrionet (-tri-o-) Instrument muzical cu manivelă, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate, s.n., pl. orchestriongte. orchestru v.-orchestră.
orcjc Fiecare dintre cele două bucăţi de lemn prinse de crucea căruţei, trăsurii etc., de capetele cărora se agaţă Ştreangurile hamurilor, s.n., pl. orcicuri. orcicar Ochiul sau laţul ştreangului de la ham care se prinde de orcic. s.n., pl. orcicare. ordalie (livr.) (în Evul Mediu) Mod de stabilire a dreptăţii sau vinovăţiei părţilor în litigiu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite etc.). s.f, art. ordalia, g.-d. art. ordaliei, pl. ordalii, art. ordaliile, ordeolum Orgelet. s.n.
ord ie (-di-e)/ordie (înv.) Oaste (turcească sau tătară), hoardă; tabără militară, s.f, art. ardia/ordia, g.-d. art. Qrdiei/ordiei. pl. ardii/ordii, art. ordiile/ordiile. ard in 1. Dispoziţie obligatorie dată de o autoritate sau de o persoană oficială; (pop.) poruncă. /- de plată = dispoziţie dată de o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane (fizice sau juridice). ~ de deplasare - act prin care cineva primeşte o însărcinare oficială. La ~ele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub -ele cuiva = sub comanda cuiva. La ~! = vă stau la dispoziţie. //Act care conţine o dispoziţie cu caracter obligatoriu. /~ de zi = act prin care
comandantul unei mari unităţi militare se adresează întregii unităţi cu diferite ocazii. ~ de chemare = dispoziţie scrisă a unei unităţi militare prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. ~ de serviciu = act prin care cineva primeşte o însărcinare oficială; delegaţie. ~ de plată = dispoziţie dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoraţie superioară medaliei. 3. Categorie sistematică în zoologie şi în botanică. 4. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse şi proporţionate după anumite reguli. 5. Comunitate de călugări catolici cu reguli proprii. 6. Rang, categorie. IDe ~(ul)... = cu caracter (de)... De prim ~ = de cea mai bună calitate, s.n., pl. ordine, ordinal (în sintagma) Numeral ~ = numeral care indică locul, ordinea unui obiect într-o serie. adj., pl. ordinale, ordinar,-ă 1. Obişnuit, comun. /Fracţie ~ = raportul a două numere întregi. Sesiune ~ = sesiune convocată conform regulamentului de funcţionare, (mii., înv.) A trece la ~ = a înscrie în registrul de evidenţă a raţiilor alimentare şi a soldei. 2. Fără valoare; grosolan, vulgar, josnic, adj:, pl. ordinari,-e.
ordinariat (-ri-at) (înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică, s.n., pl. ordinariate. ordinator Computer. ~ familial, s.n., pl. ordinatoare, grdine 1. Mod de succesiune în timp, în spaţiu a unui lucru, a unui fapt etc. /- de zi = totalitatea problemelor care se discută într-o adunare. La ~a zilei = de actualitate. 2. Principiu de cauzalitate a naturii; lege a naturii.
3.	Dispunere, aranjament al unor obiecte conform unor cerinţe de ordin practic şi estetic; rânduială. 4. Orânduire socială, regim. /~a publică - ordine politică, economică şi socială dintr-un stat care se asigură prin măsuri diferite de la o orânduire la alta. A chema la ~ = a soma pe cineva să respecte anumite reguli (de conduită) pe care le-a încălcat, s.f., g.-d. art. ordinii, pl. Qrdini. ordona1 tr. A da un ordin, o poruncă, vb. /, ind. prez. 3 ordonă.
ordona2 tr. A pune în ordine, a aranja, vb. /, ind. prez. 3 ordonează.
ordonanţa tr. A dispune plata unei sume printr-un ordin de plată. vb. I, ind. prez. 3 ordonanţează, ordonanţare Acţiunea de a ordonanţa, s.f., g.-d. art. ordonanţlrii, pl. ordonanţiri.
ordonanţă I. Dispoziţie legislativă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc. /Ofiţer de ~ = ataşat pe lângă marile comandamente. ~ de plată = ordin de plată. ~ prezidenţială = hotărâre judecătorească dată în procedură cu caracter urgent. 2. (înv.) Reţetă medicală. 3. (în trecut) Soldat în serviciul personal al unui ofiţer. 4. Mod de dispunere a elementelor unei construcţii, ale unei opere de artă etc. s.f., g.-d. art. ordonanţei, pi. ordonanţe.
ordonare Acţiunea de a ordona, s.f, g.-d. art. ordonării, pl. ordonări.
ordonat,-ă 1. Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. 2. (despre obiecte) Pus în ordine, aranjat, adj., pl. ordonaţi,-te.
ordonată 1. (mat.) A doua coordonată (cea verticală) a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spaţiu. 2. înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire, s.f, g.-d. art. ordonatei, pl. ordonate.
ordonatQr,-oare (şi în sintagma ~ de credite) Conducător al unei instituţii bugetare, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate, s.m., pl. ordonata»; s.f, g.-d. art. ordonatoarei, pl. ordonatoare. ordovician1 (-ci-an) A doua perioadă a paleozoicuîui. s.n.
ordovician
832
ordovician2,-! (-ci-an) Referitor la ordovician1. adj., pl. ordovicieni,-e.
ordură (livr.) 1. Murdărie. 2. (fig.) Obscenitate, s.f, g.-d. art. ordurii, pl. ordiiri.
ordurier,-ă (-ri-er) (livr.) Murdar, obscen, adj., pl. ordurieri,-e.
oreadă (-re-a-) (mit.) Nimfă a munţilor şi a peşterilor. s.f, g.-d. art. oreadei, pl. oreade. oregv (reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. s.n.,pl. oreave.
oreion (-re-ion) Boală contagioasă şi epidemică, frecventă la copii, care se manifestă prin inflamarea glandelor salivare, s.n., pl. oreioane.
orelist,-ă Otorinolaringolog. s.m., pl. orelişti: s.f, g.-d. art. oreHstei, pl. oreliste.
oreşniţă Plantă erbacee agăţătoare, meliferă, cu flori purpurii frumos mirositoare, s.f., g.-d. art. oreşniţei. pl. oreşniţe. _
oreximanie Poftă de mâncare exagerată, s.f. art. ore-ximanja, g.-d. art. oreximaniei. orfiz1 Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, cultivată pentru seminţele ei bogate în amidon, s.m.
orgz2 Seminţele de orez1 folosite în alimentaţie, s.n., pl. orszuri.
orezar (rar) Persoană care cultivă orez. s.m., pl. orezari, orezărie Loc cultivat cu orez. s.f, art. orezăria, pl. orezăriei, pl. orezârii, art. orezăriile. orfan,-ă (Cel) care şi-a pierdut unul dintre părinţi sau pe amândoi. //(Cel) lipsit de ceva. adj., s.m. şi f, pl. orfani,-e,
orfanotrofie (înv.) Orfelinat, s.f, art. orfanotrofla, g.-d. art. orfanotroflei, pl. orfanotrofii, art. orfanotroflile. orfăurărle v. orfevrărie.
orfelin,-ă (înv.) (Copil) orfan, adj., s.m. şi f, pl. orfelini,-e.
orfelinat Aşezământ de caritate pentru creşterea copiilor orfani; azil, s.n., pl. orfelinate, orfevrărie Meşteşugul de a executa obiecte de arta din metale preţioase. //Obiecte prelucrate prin acest meşteşug, //Comerţ cu obiecte fine de aur şi de argint, [var. orfevrerie, orffiurarie î./C] s.f, art. orfevrăria, g.-d. art. orfevrăriei, pl. orfevrării, art. orfevrăriile, orfevrerie v. orfevrărie,
orfevrlar,-ă (-vri-er) I. adj. Referitor la orfevrărie, II, s.m. Meşter care lucrează orfevrărie. //Aurar, //(fig.) Artist subtil, adj., s.m., pl. orfevrigri,-e. firflc,-ă Referitor la Orfeu, la doctrine, mistere atribuite lui, IPoeme ~ = texte lirice şi filosofice atribuite poetului mitic Orfeu. adj.,pl. arfiei,-ce. firfice (mit.) Sărbători în cinstea lui Dionysos, s.f. pl. orflsm 1. Curent religios în Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp şi credinţa în metempsihoză, 2, Curent în pictură care susţine primatul culorii în crearea impresiei de dinamism şi luminozitate, s.n. organ1 1. Parte a unui organism vegetal sau animal adaptată la îndeplinirea unei funcţii vitale sau utile vieţii. //Gură; (p. ext.) voce, glas. 2. Componentă a unei maşini, a unui mecanism, formată din mai multe piese şi având o anumită funcţie. 3. (fig.) Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare, //Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială etc. /-de stat = formă organizatorică legală, cu anumite competenţe în exercitarea funcţiilor statului. ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. s.n., pl. organe. organ2 (înv.) 1. Harpă. 2. Orgă. s.n., pl. organe, organdi Ţesătură de bumbac sau de in, subţire şi transparentă, din care se confecţionează obiecte de îmbrăcăminte, perdele etc. [var. organdm, organtin j.h.] s.n., art. oragandiul, pl. (sorturi) organdiuri.
organdin v. organdi.
organic,-ă 1. Care ţine de structura, de funcţiile unui organ sau ale unui organism; referitor la organe sau la organisme. 2. Care rezultă din organizarea unui lucru; esenţial, intrinsec. //Fundamental. 3. (despre substanţe) Alcătuit din carbon şi din hidrogen (uneori şi din alte elemente chimice), adj., pl. organici,-ce. organicism Concepţie sociologică după care societatea ar fi un organism asemănător celor biologice, s.n. organicist,-ă (Adept) al organicismului, adj., s.m. şi f, pl. organicişti,-ste.
organicitate (fii.) Caracterul organic al unui sistem. s.f, pl. organicităţii,
organigramă 1. Schemă a structurii organizatorice a unei întreprinderi sau instituţii. 2. (inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 3. (cib.) Diagramă logică. s.f., g.-d. art. organigramei, pl. organigrame, organino Orgă mică. s.n.
organism 1. Totalitatea organelor care constituie o fiinţă vie. 2. (fig.) Ansamblu organizat. - economic. 3. Organizaţie (I)- s.n., pl. organisme. organist,-ă Persoana care cântă la orgă. s.m., pl. orga-nişti; s.f., g.-d. art. organistei, pl. orgamste. organit Fiecare dintre elementele permanente ale celulei. s.n., pl. organite.
organiza 1 ■ tr. A face ca un grup social, o instituţie să funcţioneze în mod organic, eficient. 2. refl. A-şi coordona acţiunile orientându-se după un plan, 3, tr. A pregăti temeinic o acţiune după un plan; a aranja, vb. /, ind. prez. 3 organizează.
organizare Acţiunea de a (se) organiza, /~a producţiei = ansamblu de măsuri luate în vederea desfăşurării producţiei cu maxim de eficienţă economică, s.f, g.-d. art. organizării, pl. organizări.
organizator,-oare (Persoană) care organizează, adj., s.m. şi f, pl. organizatori,-ogre. organizatfiric,-ă Referitor la organizare, adj., pl. organizatorici,-ce.
organizaţie (-ţi-e) 1. Asociaţie de oameni constituită după criterii profesionale, de sex, de vârsta etc, h de bază - (ieşit din uz) unitate organizatorică a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist,
2.	Mod de organizare; aranjare, alcătuire, s.f, art. organizaţia, g.-d. art. organizaţiei, pt. organizaţii, art. organizaţiile.
organizaţionai,-ă (-ţi-o-) Referitor la organizare, adj.,
pt. organizaţionali,-e'
organogen,-ă (despre minerale, roci, formaţii geologice) Care cuprinde urme sau resturi de organisme vegetale sau animale, adj., pl. organog§ni,-e. organogengză Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. s.f, g.-d. art. organogengzei, organogenie (med.) Organogeneza. s.f, art. organo-genia, g.-d. art. organogenie!. organografic,-ă (rar) Referitor la organografîe; structural. adj., pl. organografici.-ce. organografje 1. Parte a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor şi ale vegetalelor. 2. Descriere amănunţită a părţilor care alcătuiesc un instrument muzical şi al felului de funcţionare a acestuia. s.f., art. organografia, s.f, g.-d. art. organografiei. organoleptic,-ă (în sintagma) Examen - - apreciere a calităţii produselor alimentare cu ajutorul organelor de simţ (văz, miros, gust, pipăit), adj., pl. organoleptici,-ce. organolit Mineral sau rocă rezultată din substanţe organice. s.n., pl. organolite.
organon (livr.) Instrument de muncă şi de cercetare ştiinţifică, s.n.
833
orişicare
organopatie Afecţiune cauzată de o leziune organică. s.f., art. organopatia, g.-d. art. organopatiei. organosQl Soluţie coloidală aflată într-un lichid organic. s.m., pl. organosQli.
organoterapie Opoterapie. s.f, art. organoterapia, g.-d. art. organoterapiei, pl. organoterapii, art. organoterapiile. organotrgPi-ă (despre substanţe, medicamente, virusuri) Care prezintă afinitate pentru un anumit ţesut sau organ. adj., pl. organotrspi,-e. organtin v. organdi.
orgánum Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, s.n. organzin Fir de mătase naturală, foarte răsucit, s.n., pl. organzine.
orgasm Punct culminant al excitaţiei sexuale, s.n., pl. orgasme.
firgă 1. Instrument muzical complex, de mari dimensiuni, cu claviatură şi cu tuburi acţionate cu aer. /- de lumini = a) set de becuri colorate diferit, a căror aprindere şi intensitate sunt comandate electronic; b) pupitru, dispozitiv de comandă pentru sursele de lumină din studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere, prin aşezarea stâlpilor unul lângă altul, s.f, g.-d. art. Qrgii, pl. orgi.
orgelgt Mic furuncul situat la marginea pleoapei; ordeolum, urcior. s.n.,pl. orgelgte. orgiac,-ă (-gi-ac) Cu caracter de orgie; orgiastic, adj., pl. orgiaci,-ce.
orgiastic,-! (-gi-as-) Orgiac; (fig.) extraordinar, adj., pl. orgiastici,-ce.
orgie Petrecere desfrânată cu exces de mâncare şi băutură. s.f, art. orgia, g.-d. art. orgiei, pl. orgii, art. orgiile, orgolios,-oasa (-li-os) Plin de orgoliu; mândru, îngâmfat, vanitos, adj., pl. orgolisşi,-oase. orgeliu Părere foarte bună despre sine, adesea exagerată; îngâmfare, trufie, s.n., art. orgaliul, pl. orgolii, art. orgeliile.
orhşstră v. orchestră.
orhidee Plantă erbacee cu trei petale, cu flori divers colorate. s.f, art. orhideea, g.-d. art. orhideei, pl. orhidee, orhiotomie (-hi-o-) Extirpare a glandelor sexuale masculine. s.f, art. orhiotomia, g.-d. art. orhiotomiei. orhită Inflamaţie a testiculelor, s.f, g.-d. art. orhitei, pl. orhite.
orhitic,-ă Referitor la orhită. ad/., pl. orhitici,-ce. orii 1. (cu funcţie disjunctivă) Sau. - tu, ~ el. 2. (leagă două propoziţii subordonate opuse) Nu ştiu dacă vine -nu vine. [var. or conjcţ.] conjcţ.
Ori2 (înv., pop., introduce o propoziţie interogativă) Oare. [var. or adv] adv.
orjbii,-ă Care exprimă oroare, adj., pl. oribili,-e. oricare1 Indiferent care, fiecare, orişicare. ~ iniţiativă, adj. pr.,g.-d. oricăruiloricărei; pl. oricare, g.-d. oricăror, oricare* Indiferent care, fiecare, orişicare, pr. nehot., g -d. oricăruia, oricăreia, pl. oricare, g.-d. pi oricărora, oricând In orice timp, indiferent când. adv. oricât1 (adesea cu val. de conjcţ. concesivă) Indiferent cât, cât de mult, cât de tare; orişicum. adv. oricât2,-ă Indiferent cât, indiferent de număr sau de cantitate. ~ timp ar avea, tot nu este gata. adj. nehot., pl. °ric|ţi,-te, g.-d. oricâtor.
oricâţi,-te Indiferent câţi (câte), pr. nehot., pl. g.-d. oric|tora.
ocicg Indiferent ce, tot ce vrea cineva, //(adj.) Ştie - detaliu. pr. nehot.
oricine Indiferent cai. persoană, pr. nehot., g.-d. oricui.
oricum Indiferent cum, în orice fel. adv.
orj de câte ori Când. loc. adv.
firie (-ri-e) Plasă de prins peşte, în formă de sac. s.f, art.
9ria, g.-d. art. oriei, pl. Qrii, art. Qriile.
orient (-ri-ent) Răsărit, est. s.n.
Orient (-ri-ent) Spaţiu geografic aflat la est de un punct de referinţă (îndeosebi Asia şi estul Africii); ţările sau popoarele din acest spaţiu, s. prop. n. orienta (-ri-en-) l. refl. A recunoaşte, a găsi drumul; a acţiona adecvat, a aprecia corect o situaţie. 2. tr. A aşeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziţie sau direcţie dată de punctele cardinale, //(fig.) A îndruma, a dirija. Hrefl. A se călăuzi după... 3. tr. (mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotaţie în plan, în jurul unui punct. vb. I. ind. prez. 3 orientează. orientabil,-ă (-ri-en-) Care poate fi orientat, condus. adj., pl. orientabili,-e.
oriental,-ă (-ri-en-) I. adj. I. Caracteristic Orientului; răsăritean. II. s.m. şi f. Locuitor al unei ţări din Orient. adj., s.m. şi f, pl. orientali,-e. orientalism (-ri-en-) Ceea ce este specific orientalilor; felul de viaţă, caracterul, moravurile orientalilor, s.n. orientalist,-ă (-ri-en-) Specialist în orientalistică, s.m., pl. orientalişti; s.f, g.-d. art. orientalistei, pl. orientaliste. orientalistică (-ri-en-) Studiul istoric al limbilor şi al culturilor orientale, s.f, g.-d. art. orientalisticii, orientare (-ri-en-) Acţiunea de a (se) orienta; (p. ext.) direcţie, sens. //(fig.) Tendinţă, concepţie, s.f, g.-d. art. orientării, pl. orientări.
orientativ,-ă (-ri-en-) Care serveşte la orientare; informativ. adj., pl. orientativi,-e.
orientator,-oare (-ri-en-) (rar) Care indică direcţia, care orientează, adj., pl. orientatfiri,-oare. orientaţie (-ţi-e) (înv.) Orientare, s.f., art. orientaţia, g.-d. art. orientaţiei, pl. orientaţii, art. orientaţiile. origr (-ri-er) (rar) Pescar care pescuieşte cu oria. s.m., pl. origri.
orificiu Deschizătură prin care o cavitate comunică cu exteriorul sau cu altă cavitate, s.n., art. orificiul, pl. orificii, art. orificiile.
original1 Fiinţă sau obiect care serveşte ca model pentru o operă de artă. s.n., pl. originale. original2,-ă 1. (despre documente, opere literare, fotografii etc.) Care constituie primul exemplar şi care se poate copia, multiplica etc. lîn - = în formă primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. //Autentic, nefalsificat. 2. (despre opere, teorii, idei etc.) Care este personal, neimitat. 3. Ieşit din comun; bizar, excentric. adj., pl. originali,-e.
originalitate 1. însuşire de a fi original2 (2, 3); fel particular de a fi. 2. Faptă originală2 (3); ciudăţenie, s.f, g.-d. art. originalităţii, pl. (2) originalităţi originar,-ă 1. Care este de loc din... 2. în forma de la început, adj., pl. originari,-e. origină v. origine.
origine 1. Punct iniţial în formarea unui fenomen; început, provenienţă, izvor. IDe ~ = a) de provenienţă; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un anumit popor etc. IDe ~ = de baştină, de neam.
3.	Etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) Punct fix în raport cu care se determină celelalte puncte, [var. origină s.f.] s.f, g.-d. art. originii, pl. origini. oriîncotrQ (ori-în-) Indiferent în ce direcţie, încotro vrei. adv.
oripila tr. (livr.) A îngrozi, vb. I, ind. prez. 3 oripilează, oripilant,-ă (livr.) înfiorător, îngrozitor, adj., pl. oripilanţi,-te.
oripilare (livr.) Faptul de a oripila, s.f, g.-d. art. oripi-lării.
oripilaţie (-ţi-e) Şoc, reacţie nervoasă cauzată de frică, de repulsie, s.f., art. oripilaţia, g.-d. art. oripilaţiei. orişicare1 (pop.) Oricare. ~ discuţie trebuie evitată, adj. pr., g.-d. orişicărui, orişicărei, pl. orişicare, g.-d. orişicăror.
orişicare
834
orişicare2 (pop.) Oricare, pr. nehot., g.-d. orişicăruia, orişicăreia, pl. orişicare, g.-d. orişicărora, orişicând (pop.) Oricând, adv. orişicât1 (pop.) Oricât1, adv.
orişicât2,-a (pop.) Oricât2, adj. nehot., pl. orişicâţi, ori-şicâte, ş.-d. orişicâtor.
orişicâţi,-te (pop.) Oricâţi. pr. nehot. pl., g.-d. orişicâ; tora.
orişice (pop.) Orice, //(adj.) ~ problemă se rezolvă, pr nehot. invar.
orişicine (pop.) Oricine, pr. nehot., g.-d. orişicui. orişicum (pop.) Oricum, adv. orişiunde (-şi-un-j (pop.) Oriunde, adv. oriunde (ori-un-) In orice loc, indiferent unde; pretutindeni, orişiunde, adv. orizon v. orizont.
orizQnt 1. Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cerească; limită până ia care ajunge vederea noastră. //Cercul de intersecţie a sferei cereşti cu un plan perpendicular pe verticala locului şi care trece prin centrul Pământului. /Om fară ~ = om cu vederi înguste. 2. (fig.) întindere, sferă a cunoştinţelor, a unei activităţi intelectuale; capacitate de înţelegere. 3. (geol.) Strat distinct din formaţia unui sol.
4.	Totalitatea lucrărilor miniere care se află la acelaşi nivel. 5. Fundal (în artele plastice şi în teatru), [var. (înv.) orizon, orizonte s.«.] s.n., pl. orizonturi, orizontal,-ă (despre o dreaptă sau un plan) Care are poziţia orizontului (1). //(s.f.) Dreaptă care are o astfel de poziţie, adj., pl. orizontali,-e. orizontalitate însuşirea de a fi orizontal, s.f, g.-d. art. orizontalităţii.
orizontaliza tr. A aşeza ceva în poziţie orizontală, vb. /, ind. prez. 3 orizontalizează. orizontalizare Acţiunea de a orizontaliza. s.f, g.-d. art. orizontalizării, pl. orizontalizări. orizonte v. orizont.
orjâd (înv.) Băutură răcoritoare făcută din zeamă de orz fiert cu zahăr. s.n.
ORL/O.R.L. (orele) Otorinolaringologie. s.n. oriişte (reg.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce recolta a fost strânsă), s.f, g.-d. art. orliştii, pl. orlişti. orlon Varietate de fibră textilă sintetică, s.n. orna tr. A împodobi, a decora, vb. I, ind. prez. 3 ornează, ornament I. Element decorativ adăugat unui obiect, pe o clădire etc. IDe ~ = decorativ, //(rar) Decoraţie, însemn. 2. Notă sau grup de note muzicale destinate să sublinieze linia melodică, s.n., pl. ornamente, ornamenta tr. A împodobi, a decora, vb. 1, ind. prez. 3 ornamentează.
ornamental,-ă Care serveşte ca ornament, decorativ. Plante ~. adj., pl. ornamentali,-e. ornamentare Acţiunea de a ornamenta, s.f, g.-d. art. ornamentării, pl. ornamentări, ornamentaţie (-ţi-e) Tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. s.f, art. ornamentaţia, g.-d. art. ornamentaţiei, pl. ornamentaţii, art. ornamentaţiile, ornamentică 1. Mod specific de a dispune ornamentele în arhitectură şi în arta aplicată. 2. Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil etc. 3. (muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică iniţială, s.f, g.-d. art. omamenticii. ornamentist,-ă Artist specializat în lucrări ornamentale. s.m., pl. omamentişti; s.f, g.-d. art. omamentistei, pl. omamentiste.
ornant,-ă (livr.) Care împodobeşte, adj., pl. ornanţi,-te. omare Acţiunea de a orna; împodobire, decorare, s.f, g.-d. art. omării, pl. omări. ornat (înv.) Odăjdii, s.n., pl. ornate.
ornic (înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, s.n., pl. ömice.
omicărie1 (înv.) Meseria ceasornicarului, s.f, art. omi-căria, ş.-d. art. omicăriei, pl. omicării. ornicarie2 (înv.) Ceasornicărie, s.f, art. omicăria, g.-d. art. omicăriei, pl. omicării.
ornitofaună (-fa-u-) Totalitatea păsărilor dintr-o regiune, într-o epocă geologică, s.f, g.-d. art. omito-faunei, pl. omitofaune.
ornitofN,-ă I. adj. I. (despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. 2. De omitofilie. II. s.m. şi
f.	Iubitor de păsări, adj., s.m. şi f, pl. omitofili,-e. ornitofiMe 1. Pasiunea de a creşte păsări exotice şi cân-tătoare. 2. Polenizare prin intermediul păsărilor, s.f, art. omitofîHa, g.-d. art. omitofiHei, pl. omitofîHi, art. omi-tofiHile.
ornitolog,-ă Specialist în ornitologie; omitologist. s.i'n., pl. omitolsgi; (rar) s.f, g.-d. avi. oiTiitölügei, pl. omitologe.
ornitologic,-ă Referitor la ornitologie, adj., pl. ornitologici,-ce.
ornitologie Ştiinţă care studiază pasările, s.f, art. ornitologia, g.-d. art. ornitologiei.
omitologist,-ă (înv.) Omitolog. s.m., pl. omitologişti; s.f, g.-d. art. omitologistei, pl. omitologiste. ornitomanţie (la romani) Prezicerea viitorului după zborul păsărilor, s.f, art. ornitomanţia, g.-d. art. omito-manţiei.
ornitopter Aeronavă cu aripi batante; ortopter. s.n., pl. omitoptere.
ornitormc Mamifer semiacvatic din Australia, cu cioc asemănător celui de raţă şi cu membrane înotătoare între degete, s.m., pl. omitorinci.
ornitoză Boală infecţioasă care apare la păsări, transmisibilă la om, care se manifestă prin tulburări digestive, pneumonii etc. s.f, g.-d. ar.t. omitQzei, pl. omitfize. oroare 1. Dezgust, aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă care inspiră aversiune, dezgust, s.f, g.-d. art. ororii, pl. (2) orori.
orofit,-ă (despre plante) Care este adaptat mediului alpin. adj., pl. orofiţi,-te.
orogen (geol.) Regiune a scoarţei terestre unde s-au produs mişcări tectonice, care au avut ca urmare formarea unui lanţ muntos, s.n., pl. orogene. orogenetic,-ă Orogenic. adj., pl. orogenetici,-ce. orogeneză Ansamblu de procese tectonice care au ca rezultat formarea unui lanţ muntos; orogenie (1). s.f,
g.-d.	art. orogengzei, pl. orogeneze.
orogenic,-ă Referitor la orogeneză; orogenetic. adj., pl. orogenici,-ce.
orogenie 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munţilor, s.f, art. orogenia, g.-d. art. oro-geniei.
orograf,-ă Specialist în orografie. s.m., pl. orografi; s.f, g.-d. art. orografei, pl. orografe. orografie,-ă Referitor la orografie. /Nod ~ = ansamblu de munţi din care pornesc radial culmi încadrate de o reţea hidrografică. adj.,pl. orografici,-ce. orografie Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea formelor de relief, s.f, art. orografia, g.-d-art. orografiei.
orohidrografic,-ă (rar) Referitor la relieful şi la apele unei regiuni, adj., pl. orohidrografici,-ce. orologerie (înv.) 1. Meseria ceasornicarului. 2. Ceasornicărie. s.f, art. orologeria, g.-d. art. orologeriei, pl. (2) orologerii, art. orologeriile.	,
orologier (-gi-er) (înv.) Ceasornicar, s.m., pl. orologieri. orologiu Ceas de dimensiuni mari, fixat pe faţada unei clădiri, pe un turn etc. s.n., art. orologiul, pl. orologii, art. orologiile.
835
ortoman
oronim Oronimics.n., pl. oronime.
oronimic1 Denumire toponimică pentru formele de
relief; oronim. s.n., pl. oronimice.
oronimic2,-ă Care denumeşte o formă de relief, adj.,
pl. oronimici,-ce.
oronimie I. Totalitatea numelor geografice care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază evoluţia denumirilor referitoare la formele de relief, s.f., art. oronimia, g.-d. art. oronimiei. oropsi tr. l.A asupri, a persecuta. 2. (pop.) A alunga, a izgoni. //A părăsi. 3. (înv., reg.) A certa, [vor (reg.) horopsi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oropsesc, imperf. 3 sg. oropsea; conf prez. 3 să oropsească, oropsit,-a (şi s.) Asuprit, prigonit. //Sărman, prăpădit, //(despre copii) Fără familie. //Părăsit, uitat. [var. (reg.) horopsit,-ă adj.] adj., pl. oropsiţi,-te. orotip Maşină de cules asemănătoare cu linotipul, s.n., pl. orotipuri,
orpiment Pigment natural de arsen, de culoare galbenă-strălucitoare, folosit în pictură, s.n. orşovean,-ă (Locuitor) din Orşova, adj., s.m., pl. orşovgni,-e.
orşoveancă Locuitoare din Orşova, s.f., g.-d. art. orşovgncei, pl. orşovgnce.
Ort1 (înv., pop.) Monedă reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi, /(fam.) A da ~ul popii = a muri. s.m., pl. orţi.
ort2 (reg.) Abataj, s.n., pl. orturi, orta (înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment. 2. Trupă, ceată de haiduci, s.f, art. ortaua, g.-d. art. ortalei, pl. ortale, pl. ortalele. ortac (reg.) Tovarăş (de drum, de muncă etc.); asociat, părtaş, s.m., pl. ortaci.
ortăci refl. (reg.) A lega tovărăşie cu cineva, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ortăceşte, imperf. 3 sg. se ortăcea; conj. prez. 3 să se ortăcească.
ortăcie (reg.) Tovărăşie, s.f., art. ortăda, g.-d. art. ortădei, pl. ortăcii, art. ortăciile.
Srtic (în sintagma) Triunghi ~ = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecţie ale înălţimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte, adj., pl. şrtice.
orticon Tub videocaptor mai sensibil decât iconosco-pul; orticonoscop. s.n., pl. orticoane. orticonoscop (tehn.) Orticon. s.n., pl. orticonoscoape. orto- Element de compunere care înseamnă „drept”, „conform cu”.
ortocgntric,-ă (despre tetraedre) Care are un ortocen-tru. adj., pl. ortocentrici,-ce.
ortocgntru Punct de întâlnire a înălţimilor unui triunghi sau ale unui tetraedru. s.n., art. ortocentrul, pl. ortocgntre.
ortoceras Moluscă din mările primare, cu cochilie conică dreaptă şi împărţită în cămăruţe, s.m., pl. ortoceraşi. ortoclaz (min.) Ortoză. s.n.
ortocromatic,-ă (despre emulsii sau materiale fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului, în afară de roşu. adj., pl. ortocromatici,-ce. ortodiagonal,-ă (-di-a-) (despre figuri geometrice) Care are diagonalele perpendiculare, adj., pl. ortodiagonali,-e. ortodiagrafie (-di-a-) Procedeu radioscopic care evidenţiază poziţia şi mărimea organelor, s.f., art. orto-diagrafia, g.-d. art. ortodiagrafiei, pl. ortodiagrafii, art. ortodiagrafiile.
ortodiagramă (-di-a-) Imagine a unui organ obţinută prin ortodiagrafie. s.f., g.-d. art. ortodiagramei, pl. orto-diagrame.
ortodiascopie (-di-a-) Proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat, s.f., art. ortodi-ascopia, g.-d. art. ortodiascopiei.
ortodgntic,-ă Referitor la oriodonţie. Aparat adj., pl. ortodantici.-ce.
ortodontologie Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile dinţilor, s.f, art. ortodontologia, g.-d. art. ortodontologiei.
ortodonţie Metodă de tratament a anomaliilor dinţilor. s.f, art. ortodonţia, g.-d. art. ortodonţiei. ortodox,-ă I. adj. 1. Care ţine de biserica creştină răsăriteană. 2. Conform cu principiile tradiţionale ale unei doctrine; (despre oameni) care urmează cu fermitate asemenea principii. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) de religie creştină răsăriteană, adf, s.m. şi f, pl. ortodacşi,-xe. ortodoxie 1. Confesiune creştină răsăriteană, care a păstrat neschimbate dogmele bisericeşti fixate prin cele şapte sinoade ecumenice; religia ortodoxă. 2. Biserica ortodoxă, s.f, art. ortodoxia, g.-d. art. ortodoxiei, ortodoxism 1. Religia creştină ortodoxă. 2. Calitatea de a fi ortodox (1.2). 3. Doctrină ideologică şi literară românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea motivelor şi temelor religioase ortodoxe, s.n. ortodoxist,-ă (Adept) al ortodoxismului, adj., s.m. şi
f,	pl. ortodoxişti,-ste.
ortodromă Drumul cel mai scurt care leagă două puncte de pe suprafaţa Pământului, s.f., g.-d. art. ortodramei, pl. ortodrome.
ortodromic,-ă De ortodromă. adj., pl. ortodramici,-ce. ortoedric,-ă (despre cristale) Care are feţele intersectate în unghi drept, adj., pl. ortoedrici,-ce. ortoepic,-ă Referitor la ortoepie. adj.,pl. ortoepici,-ce. ortoepie Ansamblu de reguli privitoare la pronunţarea corectă a cuvintelor unei limbi. //Disciplină care studiază aceste reguli, s.f., art. ortoepia, g.-d. art. ortoepiei. ortofonic,-ă (despre transmisiuni radio-electrice) Care nu modifică timbrul sunetului emis. adj., pl. ortofanici,-ce.
ortofonie Pronunţare corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme, s.f, art. ortofonia, g.-d. art. ortofoniei. ortofosforic (în sintagma) Acid ~ = acid fosforic. adj. ortogeneză Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere la generaţiile care se succedă, s.f, g.-d. art. orto-genezei.
ortogenje (med.) Simetrie a arcadelor dentare superioare şi inferioare, care face posibilă întâlnirea dinţilor cap la cap. s.f., art. ortogenia, g.-d. art. ortogemei. ortogonal,-ă (despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte; (despre curbe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctele de intersecţie să fie perpendiculare. adj.,pl. ortogonali,-e. ortogonalitate însuşirea de a fi ortogonal, s.f, g.-d. art. ortogonalităţii.
ortografia tr A scrie după regulile ortografice, vb. I, ind. prez. 3 ortografiază, I pl. ortografiem; conj. prez. 3 să ortografigze; ger. ortografiind. ortografic,-ă Referitor la ortografie, de ortografie, adj., pl. ortografici,-ce.
ortografie Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi. //Disciplină care studiază aceste reguli, s.f., art. ortografia, g.-d. art. ortografiei, pl. ortografii, art. ortografiile.
ortografiere (-fi-e-) Acţiunea de a ortografia, s.f, g.-d. art. ortografierii, pl. ortografieri, ortogramă Model de scriere corectă, s.f, g.-d. art. ortogramei, pl. ortograme.
ortohidrogen Hidrogen cu moleculele alcătuite din doi atomi. s.n.
ortolan Pasăre migratoare cu penele de culoare brună-roşcată şi cu guşa galbenă, s.m., pl. ortolani. ortoman,-ă (în poezia populară) 1. (despre ciobani) Bogat (în turme de oi). 2. (despre haiduci) Chipeş, mândru. 3. (despre cai) Focos, sprinten. adj.,pl. ortomani,-e.
ortomănesc
836
ortomăngsc.-eâscă (în poezia populară) De ortoman. adj.,pl. ortomăngşti.
ortomăngşte (în poezia populară) Cu curaj, voiniceşte. adv.
0rt0măn<2S,-0âSă (în poezia populară) Ortoman (2). adj.,pl. ortomăn2şi,-oase,
ortopancromatic.-ă (despre materiale fotografice) Sensibil la toate culorile spectrului, adj., pl. ortopancro-matici,-ce.
ortopgd,-ă 1. Medic specialist în ortopedie; ortopedist (1). 2. Meseriaş care fabrică aparate ortopedice; ortopedist (2), s.m.,pt. ortopgzi; (rar) s.f., g.-d. art. ortopédéi, pl. ortopédé.
ortopgdic,-ă Referitor la ortopedie, adj., pl. ortopg; dici,-ce.
ortopedie Ramură a chirurgiei care se ocupă cu tratamentul bolilor şi deformaţiilor sistemului osos. s.f, art. ortopédia, g.-d. art. ortopediei. ortopedist,-ă (înv.) 1. Ortoped (1). 2. Ortoped (2), s.m., pl. ortopedişti; s.f, g.-d. art. ortopediste!, pl. ortopediste.
ortopfil Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi, din proiecţiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. s.m., pl. ortopQli.
ortoptgr 1. (la pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase şi cu cele posterioare late şi membranoase; (la sg.) insectă din acest ordin, //(adj.) Care are însuşirile insectei descrise mai sus. 2. (aeron.) Omitopter. s.n., pl. ortoptgre.
ortaptlc,-ă De ortoptică. adj.. pl. ortQptici,-ce. ortgptică Ramură a oftalmologiei care se ocupă cu tratamentul defectelor de vedere, s.f, g.-d. art. ortopticii. ortoradiografie (-di-o-) (fiz.) Ortoradioscopie. s.f, art. ortoradiografia, g.-d. art. ortoradiografiei, pl. ortora-diografii.
ortoradioscopie (-di-o-) (fiz.) Metodă radioscopică pentru obţinerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. s.f, art. ortoradioscopia, g.-d. art. ortoradioscopiei, pl. ortoradioscopii. ortoscapic.-ă (despre un sistem optic) Care formează imagini corecte, fără distorsiuni; rectiliniar. adj., pl. ortoscepici,-ce.
ortoscopie Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni, s.f., art. ortoscopia, g.-d. art. ortoscopiei.
OrtOSimpatic,-ă (med.) Al sistemului nervos vegetativ. adj.,pl. ortosimpatici,-ce.
ortostâtic,-ă (med.) Care se produce (numai) în poziţie verticală, adj., pl. ortostatici,-ce. ortostatism (med.) Menţinere a corpului în poziţie verticală, s.n.
ortotgst (tehn.) Instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie, s.n., pl. ortotgste. ortotanus (med.) Varietate de tetanos, caracterizată prin contracţia musculaturii corpului, trunchiului şi membrelor, care determină o poziţie rigidă, dreaptă, s.n., pl. ortotfinusuri.
ortotrfipic,-ă (fiz., despre corpuri) A cărui strălucire este aceeaşi indiferent de iluminare şi de observaţie. adj., pl. ortotrfipici.-ce.
ortfiză Feldspat de culoare roşie, gălbuie sau albicioasă, cu luciu sticlos, întrebuinţat în industria sticlei şi a ceramicii; ortoclaz. s.f, g.-d. art. ortozei. pl. ortgze. orz1 Gen de plante din familia gramineelor, cu tulpină înaltă şi cu spic lung, format din mai multe rânduri de boabe. s.m.
orz2 1. Boabele de orz' folosite ca hrană pentru animale, în industrie şi în alimentaţia omului. 2. (la pl.) Specii de orz'. 3. Lan de orz1. IA strica ~ul pe gâşte = a dărui
cuiva lucruri bune pe care nu ştie să le preţuiască. s.n., pl. (2) arzuri, (3) oarze.
orzar1 (înv.) Persoană care face negoţ cu orz. s.m., pl. orzari.
orzar2 (rar) Hambar, orzărie. s.n., pl. orzare. orzărie (rar) 1. Câmp semănat cu orz. 2. Orzar2. s.f., art. orzăria, g.-d. art. orzăriei, pl. orzării, art. orzăriile. orzişor 1. (pop.) Diminutiv al lui orz; orzuleţ. 2. Pastă făinoasă în forma şi de mărimea unui bob de orz. s.n. orzoaică Specie de orz cu spicul format din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului şi folosite la fabricarea berii, s.f., g.-d. art. orzoaicei, orzoalcă-de-bâltă Plantă erbacee care creşte în apele stătătoare sau lin-curgătoare. s.f, g.-d, art. orzoaicei-de-baltă.
orzoale (reg.) Orzoaică, s.f. art. orzoaia, g.-d. art. orzoaiei.
orzulgţ (rar) Orzişor. s.n.
OS I. Element de bază al scheletelor vertebratelor, format dintr-o materie organică, dură, solidă şi rezistentă. l(A ft) numai piele şi oase = a fi foarte slab. Până la oase = în tot trupul. A rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate zdravăn pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele pe undeva = a muri departe de casă. A căpăta un ~ de ros = a obţine un profit. 2. Os (1) sau material comos din care se fabrică unele obiecte. 3. (fig.) Neam, familie; viţă. IA ft din - sfânt (sau de domn, domnesc) = a fi din familie domnitoare. 4. (fig., la pl.) Trup, fiinţă. s.n., pl, oase.	-
osana/osana (în imnurile religioase) Laudă! Slavă! interj.	,
osanale (la pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată). s.f. pl., art. osanalele.
osatură 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Structură de rezistenţă a unei construcţii, a unei maşini, a unei nave etc. //(fig.) Structură, alcătuire (a ceva). s.f, g.-d. art. osaturii, pl. osaturi, osărie (rar) Osatură (1). s.f, art. osăria, g.-d. art. osă-riei.
osândă (pop.) 1. Condamnare, pedeapsă, iA-şi face ~a = a executa pedeapsa la care este condamnat. 2. (fig.) Blestem, pacoste, năpastă, s.f, g.-d. art. osândei, pl. osânde.
osândi tr. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi. 2. A sili, a obliga, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osândesc, imperf. 3 sg. osândea; conj. prez. 3 să osândească, osândire (pop.) Acţiunea^ de a osândi; condamnare, //(înv.) Necaz, suferinţă, lîn - = asuprit, chinuit, s.f, g.-d. art. osândirii,/?/, osândiri. osânditsr,-oare (pop.) Care pedepseşte, condamnă,
adj., pl. osánditüri.-oare.
osânză (pop.) 1. Grăsime crudă de porc, din regiunea abdominală. 2. (p. ext,) Grăsime depusă pe diferite părţi ale corpului omenesc, //(fig.) Avere, bogăţie, s.f, g-d. art. osânzei, pl. osânze.
osârdie (-di-e) (înv.) Stăruinţă, zel, sârguinţă în executarea unui lucru, s.f, art. osârdia, g.-d. art. osârdiei. Osârdnic,-ă (înv.) Zelos, sârguincios. adj., pl. osârd-nici,-ce,
osârdul refl. (înv.) A se strădui, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se osârduigşte, imperf. 3 sg. se osârduia; conj. prez. 3 să se osârdu iască.	,
osârdultQr,-oare (-du-i-) (înv.) Osârdnic, zelos, adj., pl. osârduitfiri,-oare.	,,
osc,-ă (Persoană) care aparţinea unei vechi populaţii din Italia centrală, adj., s.m. şi f, pl. osci,-ce. ască Limbă indo-europeană vorbită de osci. s.f, g-d-art. gscei.
oscila intr. 1. A se mişca într-o parte şi în alta; a se balansa, a pendula. 2. (fig.) A ezita între două lucruri, a sta
837
ostatic
în cumpănă. 3. (despre un sistem fizic) A lua succesiv valori pozitive şi negative simetrice, vb. 1, ind. prez. 3 oscilează.
oscilant,-ă Care oscilează, //(fig.) Şovăitor, nehotărât. adi-, pl. oscilanţi,-te.
oscilare Acţiunea de a oscila; mişcare, legănare, //(fig.) Şovăială, ezitare, s.f., g.-d. art. oscilării, pl. oscilări, oscilator 1. Sistem fizic care poate efectua oscilaţii. 2. Aparat care produce oscilaţii electromagnetice. /-pilot = oscilator destinat să producă o oscilaţie de frecvenţă constantă, utilizată cu frecvenţă de referinţă. s.n.,pl. oscilatoare.
OSCilatQriu,-ie Care oscilează, adj, pl. oscilatorii, oscilaţie (-ţi-e) 1. Mişcare periodică alternativă a unui corp, în raport cu o anumită poziţie a sa. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi, care caracterizează un sistem fizic. 3. (fig.) Nehotărâre, şovăială, s.f, art. oscilaţia, g.-d. art. oscilaţiei, pl. oscilaţii, art. oscilaţiile.
oscilă Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în casele vechilor romani pentru a îndepărta relele, s.f, g.-d. art. oscilei, pl. oscile, oscilograf Aparat folosit în oscilografie. s.n., pl. oscilografe. „
oscilografie înregistrare a oscilaţiilor cu ajutorul oscilografului, s.f., art. oscilografia, g.-d. art. oscilogramei, pl. oscilografii, art. oscilografiile. oscilogramă Diagramă obţinută cu ajutorul oscilografului. s f., g.-d. art. oscilogramei, pl. oscilograme, oscilometrie (med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor periferice, s.f, art. osci-lométria, g.-d. art. oscilometriei, pl. oscilometrii, art. oscilometriile.
oscilometru Instrument folosit în oscilometrie. s.n.. art. oscilomgtrul, pl. osciloingtre. osciloscop Aparat de măsură şi de observare a variaţiei unei mărimi fizice, de obicei electrice. s.n.,pl. osciloscoape.
oscifir Diminutiv al lui os; osişor, osuţ. s.n., pl. oscioare, osebl tr. şi refl. (înv., pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi; a (se) despărţi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. osebgsc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 să osebească. osebire (înv., pop.) Deosebire, diferenţa. /Fără - = fâră deosebire. Cu ~ = mai ales. s.f. g.-d. art. osebirii, pl. osebiri.
oselnă Substanţă organică din clasa proteinelor, care se găseşte în oase. s.f., g.-d. art. osemei. oseminte Oasele care rămân dintr-o fiinţă după moarte. s.n. pl.
osianic,-ă (-si-a-) Care aparţine lui Ossian sau seamănă cu poemele atribuite lui. adj., pl. osianici,-ce. asie ( -si-e) Ax pe care se montează roţile unui vehicul rutier, /(fam.) A unge ~a = a mitui. s.f., art. osia, g.-d. wv. asiei, pl. osii, art. osiile.
osifica refl. A căpăta consistenţa osului, vb. I, ind. prez. 3 se osifica.
osificare Faptul de a se osifica; osificaţie. s.f, g.-d. art. osificăriij pl. osificări.
osificaţie (-ţi-e) Osificare. s.f , art. osifîcaţia, g.-d. art. osificaţiei, pl. osificaţii, art. osificaţiile.
OSiŞfir (rar) Oscior, s.n., pl. osişoare.
Osman,-ă (înv.) 1. adj. Turcesc. ILimba ~ = limba turcă. *'■ s.m. şi f. Turc. adj., s.m. şi f, pl. osmani,-e. osmanlâu,-âie/osmanMu,-ie (înv.) 1. adj. Turcesc. "■ s.rn. şi f Turc. adj., s.m. şi~f, pl. osmanlâi/osmanlii. OSmiridiu Aliaj de osmiu cu iridiu, întrebuinţat la fabricarea peniţelor de stilou, a axelor pentru ceasornice etc. s.n., art. osmiridiul.
asmiu Metal alb-cenuşiu, lucios, foarte dur, dar casant. s-n., art. osmiul.
osmologie Studiul mirosurilor şi al parfumurilor. s.f, art. osmologia, g.-d. art. osmologiei. osmometrie,-a De osmometrie. adj., pl. osmometrici,-ce.
osmometrie Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea presiunii osmotice, s.f, art. osmometria, g.-d. art. osmometriei, pl. osmometrii, art. osmometriile. osmometru Instrument folosit în osmometrie. s.n., art. osmometrul, pl. osmomgtre.
osmoreglare Asigurarea unei presiuni osmotice constante a lichidelor din organism, s.f, g.-d. art. osmoreg-llrii, pl. osmoreglfri.
osmotic,-ă Referitor la osmoză. IPresiune - = presiune care apare în soluţii şi care produce fenomenul de osmoză. adj., pl. osmotici,-ce.
osmoză 1. Proces de difuziune a uneia sau a mai multor substanţe (dintr-o soluţie), printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă. 2. (fig.) întrepătrundere şi influenţă reciprocă între două sau mai multe elemente. s.f, g.-d. art. osmozei, pl. osmoze, osos,-oasă 1. Referitor la oase. 2. Cu oase mari, ieşite în relief; (p. ext.) slab. adj., pl. osoşi,-oase. ospăta tr. A oferi unui oaspete mâncare şi băutură.
IIintr., tr. şi refl. (pop.) A mânca; (p. ext.) a petrece, a benchetui, vb. I, ind. prez. 3 ospătează, ospătar 1. Angajat din sectorul comercial care îi serveşte pe consumatori într-un restaurant. 2. (înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaş, hangiu, s.m., pl. ospătari. .
ospătşre Acţiunea de a (se) ospăta, s.f, g.-d. art. ospătării, pl. ospătări.
ospătarnic,-ă (reg.) Ospitalier, adj., pl. ospătamici,-ce. ospătat (rar) Faptul de a se ospăta. IA se aşeza pe ~ = a începe să mănânce cu lăcomie, s.n. ospătăne (înv., pop.) Birt; han. s.f, art. ospătăria, g.-d. art. ospătănei, pl ospătării, ort ospătăriile. ospătăriţă 1. Angajată ain sectorul comercial care îi serveşte pe consumatori într-un restaurant. 2. (înv.) Patroană a unui birt, a unei ospătării; hangiţă, s.f, g.-d. art. ospătăriţei, pl. ospătăriţe.
ospătătar,-oare (înv.) Persoană care dă (sau participă) la un ospăţ, s.m., pl. ospătătari; s.f, g.-d. art. ospătâ-toarei, pl. ospătătoare.
0spătas,-0âsă (înv.) Ospitalier, adj., pl. ospătaşi,-oase. ospăţ Masă mare, îmbelşugată (organizată în împrejurări festive). s.n.,pl. ospeţe, ospecicjr (pop.) Diminutiv al lui oaspete. s.m.,pl. ospe-eiari,
ospeţie (pop.) 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (rar) Ospăţ, s.f, art. ospeţia, g.-d. art. ospeţiei, pl. (2) ospeţii, art. ospeţiile.
ospeţime (pop.) Mulţime de oaspeţi; totalitatea oaspeţilor, s.f., g.-d. art. ospeţimii. ospiciu Spital sau sanatoriu în care sunt îngrijiţi alienaţii mintali, s.n., art. ospiciul, pl. ospicii, art. ospiciile. ospitalier,-ă (-li-er) Binevoitor cu oaspeţii, //(despre o casă, o ţară etc.) în care eşti bine primit, adj., pl. ospitalieri,-e.	„
ospitalitate însuşirea de a fi ospitalier; primire, găzduire bună. s.f, g.-d. art. ospitalităţii, osram Aliaj de osmiu şi wolfram întrebuinţat la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu incadescenţă.
s.n.
ost (înv.) Est, răsărit, s.n., pl. osturi.
ostaş Persoană care face serviciul militar; soldat, s.m.,
pl. ostaşi.
ostatec,-ă v. ostatic.
ostatic,-ă Persoană din rândul populaţiei civile, reţinută (în timp de război) de către o organizaţie, un stat etc. drept garanţie pentru îndeplinirea unor obligaţii asu-
ostăşesc
838
mate de către organizaţia sau statul căruia îi aparţine persoana respectivă, [var. ostatec,-ă s.m. şi /] s.m., pl. ostateci; s.f., g.-d. art. ostaticei, pl. ostatice, ostăşesc,-ească De ostaş; milităresc. adj., pl. ostăşeşti.
ostăşeşte Ca ostaşii, adv.
ostăşi intr. (înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ostăşesc, imperf. 3 sg. ostăşea; conj. prez. 3 să ostăşească, ostăşie (înv.) 1. Militărie. 2. Oştire, armată. 3. Virtute militară; vitejie, s.f, art. ostăşia, g.-d. art. ostăşiei. OStăşime Mulţime de ostaşi, armată, s.f, g.-d. art. ostă-şimii.
ostealgie (-te-al-) Durere de oase. s.f, art. oastealgia, g.-d. art. ostealgiei, pl. ostealgii, art. ostealgiile. osteită Inflamare acută a unui os s.f, g.-d. art. osteitei, pl. osteite.
osteneală 1. Oboseală, istovire. IA fi rupt de ~ = a fi foarte obosit. A-şi da toată -a = a face toate eforturile.
2.	Muncă grea şi obositoare; trudă, s.f, g.-d. art. ostenelii, pl. ostengli.
osteni (înv., pop.) 1. intr. A obosi. 2. refl. şi intr. A depune eforturi, a se strădui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ostenesc, imperf. 3 sg. ostenea; con/, prez. 3 să ostenească.
ostenicios,-oasă (înv.) Ostenitor, obositor, adj., pl. ostenicis2şi,-oase.
ostenitei",-oare (înv., pop.) 1. Obositor. 2. Care munceşte din greu; truditor, adj., pl. osteniteri,-oare. Ostensibil,-ă Vizibil; (p. ext.) evident. adj.,pl. ostensi; bili,-e.
ostentativ,-ă Cu ostentaţie; provocator, adj., pl. ostentativi,-e.
ostentatşriu,-ie (rar) Ostentativ, adj., pl. ostentatorii. ostentaţie (-ţi-e) Etalare în mod excesiv a unei calităţi, a unui avantaj. //Gest, atitudine a cuiva care vrea să se remarce, [var. ostentaţiune s.f'.} s.f, art. ostentaţia, g.-d. art. ostentaţiei, pl. ostentaţii, art. ostentaţiile, ostentaţiune v. ostentaţie, osteoartrită (-te-o-) Inflamaţie care cuprinde o articulaţie şi partea osoasă din jurul ei. s.f., g.-d. art. osteoar-tritei.
osteoblast (-te-o-) Celulă osoasă tânără, s.n., pl. osteo-blaste.
osteocit (-te-o-) Celulă matură a oaselor. s.n.,pl. osteo-cite.
osteoclast (-te-o-) (biol.) Celulă sangvină cu rol în osteoporoză, s.n., pl. osteoclaste. osteoclazie (-te-o-) 1. Operaţie chirurgicală care necesită sfărâmarea anumitor oase. 2. (biol.) Resorbţie osoasă datorită osteoclastelor. s.f, art. osteoclazia, g.-d. art. osteoclaziei.
osteofibroză (-te-o-) Boală la animale care se manifestă prin îngroşarea oaselor capului şi ale membrelor. s.f., g.-d. art. osteofibrozei, pl. osteofibroze. osteofit (-te-o-) Modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor; cioc de papagal, s.n., pl. oste-ofite.
osteoflebită (-te-o-) (med.) Inflamaţie a venelor din interiorul oaselor, s.f, g.-d. art. osteoflebitei, pl. oste-oflebite.
osteofon (-te-o-) Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului, s.n., pl. osteofoane. OSteogen,-ă (-te-o-) Care produce ţesut osos. adj., pl. osteoggni,-e.
osteogeneză (-te-o-) 1. Proces de formare a osului; osiflcare. 2. Parte a embriologiei care studiază formarea ţesutului osos. s.f, g.-d. art. osteogenezei. osteolit (-te-o-) Os fosilizat, s.m., pl. osteoliţi.
OSteolog,-ă (-te-o-) Specialist în osteologie. s.m., pl. osteologi; (rar) s.f, g.-d. art. osteologei, pl. osteologe. osteologic,-ă (-te-o-) Referitor la osteologie. adj., pl. osteologici,-ce.
osteologie (-te-o-) Disciplină care se ocupă cu studiul oaselor, s.f, art. osteologia, g.-d. art. osteologiei. osteom (-te-om) Tumoare benignă a ţesutului osos. s.n., pl. osteoame.
osteomalacie (-te-o-) Decalcifiere a oaselor provocată de tulburări în metabolismul fosforului şi al calciului din substanţa osoasă, s.f, art. osteomalada, g.-d. art. osteo-malaciei.
osteomieNtă (-te-o-mi-e-) Inflamaţie a oaselor şi a măduvei lor. s.f, g.-d. art. osteomielitei, pl. osteomielite. osteonecroză (-te-o-) Necrozare a unui os. s.f, g.-d. art. osteonecrozei, pi. osteonecroze. osteopatie (-te-o-) Boală a unui os sau a sistemului osos. s.f, art. osteopatia, g.-d. art. osteopatiei, pl. osteo-patii, art. osteopatiile.
osteoplastie (-te-o-) Operaţie de înlocuire a unui fragment de os sau a unui os întreg cu alt os sau cu bucăţi de metal ori de material plastic, s.f, art. osteoplastia, g.-d. art. osteoplastiei, pl. osteoplastü, art. osteoplastiile. osteoporoză (-te-o-) Boală caracterizată prin atrofierea masei osoase, s.f, g.-d. art. osteoporozei, pl. osteo-poreze.
osteosarcom (-te-o-) Tumoare malignă a ţesutului osos. s.n., pl. osteosarcoame.
osteosinteză (-te-o-) Operaţie chirurgicală care constă în reunirea fragmentelor unui os fracturat, s.f., g.-d. art. osteosintezei, pl. osteosinteze. osteotomje (-te-o-) (med.) Rezecţie a unui os în scop terapeutic, s.f, art. osteotomia, g.-d. art. osteotomiei, pl. osteotomii, art. osteotomiile.
osteoză (-te-o-) Boală a oaselor de natură distrofică. I~ fibrochistică = boală endocrină datorată unei secreţii exagerate de hormon paratiroidian, caracterizată prin decalcifiere osoasă cu fracturi multiple, s.f., g.-d. art. osteQzei, pl. osteeze.
QStic,-ă (înv.) De răsărit, adj., pl. estici,-ce. ostie1 (-ti-e) Unealtă de pescuit de forma unei furci, s.f, art. ostia, g.-d. art. ostiei, pl. ostii, art. ostiile.
QStie2 (-ti-e) Pâine nedospită, care serveşte la cuminecătură în cultul catolic şi în cel luteran, s.f, art. ostia, g-d. art. QStiei, pl. estii, art. ostiile. ostie3 (anat.) Orificiu al inimii situat între auricule şi ventricule, precum şi între acestea şi arterele mari. s.f, art. ostia, g.-d. art. ostiei, pl. ostii, art. ostiile, ostil,-ă Duşmănos, potrivnic, răuvoitor, adj., pl. ostili,-e. ostilitate 1. Atitudine duşmănoasă, plină de ură. 2. (la pl.) Operaţii militare întreprinse de trupele unui stat împotriva altui stat cu care se află în război, s.f, g.-d. art. ostilităţii, pl. (2) ostilităţi.
ostinato (it.) Procedeu muzical care constă în revenirea obsedantă a unui motiv melodic sau ritmic, adv., s.n. ostiolă (-ti-o-) 1. (bot.) Orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (geol.) Revărsare de materie semilichidă, care formează muşuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheţ peren. s.f, g.-d. art. ostiolei, pl. ostiele. ostişoară Diminutiv al lui oaste, s.f, g.-d. art. ostişoa-rei, pl. ostişoare.
ostoi refl. şi tr. (înv., pop.) A (se) potoli, (se) domoli. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostoiesc, imperf. 3 sg. ostoia; conj. prez. 3 să ostoiască. ostoire (înv., pop.) Acţiunea de a (se) ostoi; alinare, potolire, s.f, g.-d. art. ostoirii.
ostracă (înv.) Scoică, stridie. //Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetăţean din vechea Atenă scria numele
839
otorinolaringologie
celui socotit periculos, pentru a fi îndepărtat temporar din Atica, s.f., g.-d. art. ostracei, pl. ostrace. ostracee (la pl.) Subordin de animale lamelibranhiate, având ca tip stridia; (la sg.) animal din acest subordin. s.f., art. ostraceea, g.-d. art. ostraceei, pl. ostracee. ostracism 1. (în vechea Atenă) Formă de judecată a adunării poporului, prin care un cetăţean, considerat primejdios pentru regim, era exilat temporar. 2. Persecuţie, ostracizare, s.m.
ostracită Stridie fosilă, s.g., g.-d. art. ostradtei, pl. ostracite.
ostraciza tr. A îndepărta pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv etc.; a proscrie, a persecuta, vb. I, ind. prez. 3 ostracizează.
ostracizare Acţiunea de a ostraciza; persecuţie, s.f, g.-d. art. ostracizării, pl. ostracizări, ostracod (la pl.) Ordin de crustacee inferioare cu corpul nesegmentat şi cochilie bivalvă; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. ostracode.
ostracodgrm (la pl.) Subclasă de vertebrate fosile lipsite de maxilarul inferior, cu corpul acoperit cu scuturi osoase; (la sg.) animal din această subclasă, s.m., pl. ostracodermi.
ostree Stridie, s.f, art. ostreea, g.-d. art. ostreei, pl. ostree. ostreicultor (-tre-i-) (rar) Persoană care se ocupă cu ostreicultura. s.m., pl. ostreicultQri. ostreicultyră (-tre-i-) Cultura stridiilor, s.f, g.-d. art. ostreiculturii.
ostreţ (pop.) 1. Fiecare dintre şipcile din care se fac garduri sau alte îngrădituri. 2. Gard de nuiele sau de trestie aşezat de-a curmezişul în apa unui râu, a unei bălţi etc. pentru a opri trecerea peştilor şi a uşura prinderea lor; îngrăditură de nuiele, fixată în apă, pentru păstrarea peştilor vii. s.n., pl. ostreţe. ostrogot,-ă (mai ales la pl.) (Persoană) care aparţinea triburilor germanice medievale ale goţilor de răsărit. adj., s.m. şi f, pl. ostrogQţi,-te. ostrogetic,-ă Ostrogot. adj., pl. ostrogatici,-ce. ostropel Fel de mâncare preparat din came (de pasăre), cu sos de făină, usturoi şi oţet; ostropeţ. s.n., pl. ostropeluri.
ostropeţ (reg.) Ostropel, s.n., pl. ostropeţuri.
OStrQV 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare, s.n., pl. ostrogve. OStrovean,-ă (Locuitor) al unui ostrov (1). adj., s.m. şi
f,	pl. ostrov£ni,-e.
ostroveanca Dans popular şi melodia după care el se execută, s.f. art., neart. ostroveancă, g.-d. art. ostroven-cei.
OStrovgl (rar) Diminutiv al lui ostrov; ostrovuţ. s.n., pl. ostrovele.
ostrovuţ (rar) Ostrovel. s.n.,pl. ostrovuţe. osuar (-su-ar) 1. Loc unde sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ în care se păstrează osemintele ostaşilor căzuţi intr-o bătălie, [var. osuariu s.n.] s.n., pl. osuare, osuariu v. osuar.
OSul-iepurelui Plantă cu miros greu, cu flori trandafirii, îngrămădite la vîrful ramurilor spinoase, s.m. art. osUţ (rar) Oscior, s.n., pl. osuţe.
°Şean,-ă (Locuitor) din Ţara Oaşului, adj. s.m., pl. °Ş£ni,-e.
oşeancă Locuitoare din Ţara Oaşului, s.f., g.-d. art. °ŞSncei, pl. oşence.
oştean (înv., pop.) Soldat, oştaş, militar. s.m.,pl. oşteni, oştengsc,-ească (înv., pop.) Ostăşesc, adj., pl. oşte-neşti.
oşti refl. şi intr. (înv., pop.) A (se) lupta, a (se) război. v°. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. oştesc, imperf. 3 sg. oştea; coni- prez. 3 să oştească.
oştime (înv., pop.) Oştire; mulţime, s.f, g.-d. art. oşt> mii.
oştire (înv., pop.) Armată, oaste, s.f, g.-d. art. oştirii, pl. oştiri.
otac (reg.) 1. Colibă pentru pescari, ciobani sau muncitori agricoli aflaţi la câmp; odaie. 2. Loc împrejmuit, unde stau (noaptea) oile sau vitele, s.n., pl. otace. otaj (înv.) Ostatic; chezaş. s.n., pl. otaje.
0talgic,-ă De otalgie. adj., pl. otalgici,-ce. otaigje Durere localizată la ureche, s.f, art. otalgia, g.-d. art. otalgiei.
otarie (-ri-e) Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca. s.f, art. otaria, g.-d. art. otariei, pl. otarii, art. otariile.
otavă Iarbă crescută în acelaşi an, după ce câmpul a fost cosit sau păşunat. s.f, g.-d. art. otavei, otăvi intr. (pop., despre ierburi) A creşte din nou în acelaşi an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. otăveşte, imperf 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească.
Otăvţre (pop.) Acţiunea de a otăvi. s.f, g.-d. art. otă-virii, pl. otăviri.
Otânji tr. (reg.) A lovi tare pe cineva, vb. IV, irtd. prez.
I	sg. şi 3 pl. otânjssc, imperf. 3 sg. otânjea; conj. prez. 3 să otânjească.
otcup (înv.) Bun al statului dat în arendă, s.n., pl. otcui puri.
otcupcic (înv.) Arendaş; otcupciu. s.m., pl. otcupcici. otcupciu (înv.) Otcupcic. s.m., art. otcupriul, pl. otcup-cii, art. otcupciii.
Otfel (reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică, s.m., pl. otfgli. otgon v. odgon.
otic (pop.) Lopăţică cu care se curăţă de pământ brăzdatul şi cormana plugului, s.n., pl. otice, oticni intr. (pop.) 1. A se sili din răsputeri să respire sau să vomite. 2. A cădea. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. otic-ngsc, imperf. 3 sg. oticneg; conj. prez. 3 să oticnegscă. otinc (reg.) Beţişor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de ţesut, s.m., pl. otincuri. otită Inflamaţie acută sau cronică a urechii, s.f, g.-d. art. otitei, pl. otite.
otnoşenie (-ni-e) (înv.) Raport, comunicat, s.f., art. otnoşenia, g.-d. art. otnoşeniei, pl. otnoşenii, art. otno-şeniile.
otocist (anat.) Organ auditiv al nevertebratelor; stato-cist. s.n., pl. otociste.
otolţt (anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a nevertebratelor, care asigură echilibrul şi determină transmiterea vibraţiilor sonore, s.n., pl. otolite. otologie (med.) Studiul urechii şi al bolilor ei. s.f, art. otologia, g.-d. art. otologiei.
otoman,-ă I. adj. Turcesc. II. s.m. şi f. Turc. adj., s.m. şi f, pl. otomani,-e.
otomană (înv.) 1. Canapea. 2. Un fel de pânză groasă. s.f, g.-d. art. otomanei, pl. otomane, otomicoză Inflamaţie a canalului auditiv extern şi a timpanului, cauzată de paraziţi vegetali, s.f, g.-d. art. otomicezei, pl. otomicoze.
otoplastie Refacere plastică a urechii, s.f, art. otoplas-tia, g.-d. art. otoplastiei, pl. otoplastü, art. otoplastiile. otoragie (med.) Scurgere de sânge din ureche, s.f, art. otoragia, g.-d. art. otoragiei, pl. otoragii, art. otoragnle. otoree (med.) Scurgere de puroi din ureche, s.f, art. otoreea, g.-d. art. otorgei, pl. otoree. otorinolaringolag.-ă Medic specialist în otorinolaringologie. s.m., pl. otorinolaringologi; (rar) s.f, g.-d. art. otorinolaringoiogei, pl. otorinolaringologe. otorinolaringologie Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia şi patologia urechii, nasului şi a
otoscleroză
840
laringelui. s.f., art. otorinolaringologia, g.-d. ari. otori-nolaringologiei; abr. ORL.
otoscleroză (med.) Scleroză a timpanului, s.f, g.-d. art. otosclerozei, pl. otoscleroze. otoscep Instrument folosit în otoscopie. s.n., pl. oto-scoape.
otoscopie Examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului. s.f., art. otoscopia, g.-d. art. oto-scopiei, pl. otoscopii, art. otoscopiile. otova Uniform; neted, egal, drept. adj. invar.-, adv. otpust (înv., pop. în biserica ortodoxă) Formulă de binecuvântare rostită de preot la sfârşitul slujbei; sfârşitul slujbei religioase, s.n., pl. otpysturi.
Otravă 1. Substanţă toxică, care, introdusă în organism, provoacă leziuni grave şi, uneori, moartea. 2. (fig.) Ceea ce provoacă un rău, un necaz, o supărare. 3. Epitet dat unei persoane foarte reie. s.f, g.-d. art. otrăvii, pi. otrăvuri.
otrăţgl Plantă erbacee cu frunze păroase, utilizată în medicina populară; roibă. s.m., pl. otrăţei, art. otrăţeii. otrăţel-de-apă Plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene, s.m., pl. otrăţei-de-apă, art. otrăţeii-de-apă.
otrăţelul-bălţilor Otrăţel-de-apă. s.m. art., pl. otrăţeii-bălţilor.
otrăvi 1. fr: şi refl. A (se) intoxica cu otravă; a ucide sau a fi ucis cu otravă. Htr. A pune otravă în apă, în alimente etc. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) supăra (mult), a (se) învenina. 3. tr. (fig.) A exercita o influenţă vătămătoare; a corupe, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. otrăvesc, imperf. 3 sg. otrăvea; conj. prez. 3 să otrăvească. OtrăviciSS.-OâSă (rar) Otrăvitor, ad/'., pl. Otrăviciaşi,-oase.
otrăvire Acţiunea de a (se) otrăvi; otrăvit, s.f, g.-d. art. otrăvirii, pl. otrăviri, otrăvit Otrăvire, s.n.
otrăvltar,-oare Care otrăveşte, care conţine otravă; (rar) otrăvicios. //(fig.) Dăunător, adj., pl. otrăvitori,-oare.
Otreapă (pop.) 1. Cârpă (de şters), zdreanţă. 2. (fig.) Om de nimic, fără caracter, s.f, g.-d. art. otrgpei, pl. otrgpe. otrocel (reg., în expr.) A face (sau a da) - (după ceva) = a pune pe goană, a fugări, s.n., pl. otrocoale. otuzbir (înv.) 1. Joc de cărţi în care cel care totalizează treizeci şi unu de puncte câştigă partida. 2. Cu ~ul = cu forja. s.n.
o	ţa rá re (pop.) Faptul de a (se) oţârî; supărare mare, oţă-reală (1). [var. oţerire s.f.] s.f, g.-d. art. oţăr|rii, pl. oţărâri.
Oţăreglă (pop.) 1. Supărare, mânie, furie; oţărâre. 2. Strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut), s.f, g.-d. art. oţărelii, pl. oţăreli. oţărî v. oţărî.
Oţărime (înv.) Supărare mare, amărăciune, s.f., g.-d. art. oţârimii.
oţărî refl. (pop.) 1. A se mânia; a se răsti Ia cineva.
2.	A se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust), [var. oţări, oţeri, oţerî vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se oţărăşte, imperf. 3 sg. se oţăra; conj. prez. 3 să se oţărască; ger. oţăr|ndu-se.
Oţel 1. Aliaj de fier şi carbon, caracterizat prin rezistenţă, duritate şi elasticitate. IDe - = la fel ca oţelul (ca rezistenţă, tărie etc.). 2. (la pl.) Sorturi de oţel (1).
3.	(rar, Ia pl.) Ţinte, cuişoare cu capul lat. 4. (înv., la pl.) Mecanism de declanşare a focului la armele vechi; (p. ext.) armă. IA fi iute (sau slab) de ~ = a fi iute (sau slab) din fire. s.n., pl. (2) oţeluri.
Oţelar Muncitor calificat care lucrează într-o oţelărie. s.m., pl. oţelari.
oţelărie1 Meseria oţelarilor. s.f, art. oţelăria, g.-d. art. oţelăriei.
Oţelărie2 Secţie a unei uzine metalurgice, în care se elaborează şarjele de oţel. s.f, art. oţelăria, g.-d. art. oţelăriei, pl. oţelării, art. oţelăriile. oţel -balot Bandă de oţel întrebuinţată la confecţionarea cercurilor de butoaie, a şinelor de roţi de căruţă etc. s.n. oţel-beton Beton (1) turnat peste o armătură de vergele metalice, s.n.
Oţeli 1. tr. A căli (2). 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) întări, a (se) fortifica. 3. refl. (reg.) A se ameţi. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. oţelesc, imperf. 3 sg. oţelea; conj. prez. 3 să oţelească.
oţelire Acţiunea de a (se) oţeli. s.f, g.-d. art. oţelirii, pl. oţeliri.
oţeliu,-ie (rar) Cu aspect, cu strălucire de oţel. adj.,
pl. oţeiii.
oţeri v. oţărî. oţerire v. oţărâre. oţerî v. oţărî.
oţet Lichid cu gust acru, obţinut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc., întrebuinţat în alimentaţie drept condiment sau conservant. /încetul cu încetul se face ~ul = cu răbdare se poate face orice, (fam.) A face pe cineva cu ou şi cu ~ = a batjocori, a ocări pe cineva. s.n., pl. oţeturi.
oţetar1 1. (înv.) Persoană care fabrică sau vinde oţet. 2. Arbust cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii, acrişoare, cultivat în scop decorativ, s.m., pl. oţetari. oţetar2 (rar) Serviciu de masă compus din sticluţe în care se pun oţet şi untdelemn, s.n., pl. oţetare. oţetărie (rar) Instalaţie rudimentară de fabricat oţet. s.f, art. oţetăria, g.-d. art. oţetăriei, pl. oţetării, art. oţetăriile. oţeti refl. 1. (despre vinuri) A se transforma în oţet; a se acri. 2. (fig., rar) A se supăra, a deveni aspru. [var. (pop.) oţeţi vi.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se oţetgşte, imperf. 3 sg, se oţetea; conj. prez. 3 să se oţetească, oţetjre Faptul de a se oţeti, s.f., g.-d. art. oţetirii, pl. oţe-tiri.
oţeţi v. oţeli.
Oţifis.-oasă (-ţi-os) (livr.) Inutil, adj., pl, oţioşi,-oase. oţopină (reg.) Mârţoagă, gloabă, s.f, g.-d. art. oţopinei, pl. oţopine.
ou I. Celulă rezultată în urma fecundării ovulului de către un spermatozoid şi din care se dezvoltă un nou organism. 2. Oul (1) de pasăre, alcătuit din albuş şi gălbenuş, protejat de o coajă calcaroasă, folosit ca aliment. IA ajuns ~l mai deştept decât găina, se zice despre un copil sau un tânăr neexperimentat care dă sfaturi celor mai în vârstă şi mai pricepuţi. A fura ~l de sub cloşcă = a fi foarte abil la furat. A sta pe ouă = a cloci. Ca ~l = fragil. A umbla cu cineva ca cu un ~ (moale) = a menaja prea mult pe cineva. Parcă calcă pe ~ă = merge cu exagerată atenţie. 3. (bot.) Celulă reproducătoare rezultată din fuziunea a doi gameţi. 4. Obiect în formă de ou
(1). /(pop.) ~ul genunchiului = rotulă. ~ul piciorului = os proeminent care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului, s.n., art, quI, pl. ouă, art. ouăle, g.-d. art. ouălor.
oua intr., refl. şi tr. (despre păsări) A face ouă. vb. I, ind. prez. 3 ouă; conj. prez. 3 să suă; ger. ouând, ouabaină (o-ua-) (med.) Glicozită extrasă dintr-o specie de strofant, folosită ca tonic cardiac, s.f. ouat Faptul de a (se) oua. s.n. ouătoare I. adj. (despre păsări) Care face ouă. II. s.f. Găină aflată în perioada ouatului. adj., s.f, pl. ouătoare. ouleţ Ouşor (1). s.n., pl. ouleţe. ouşor I. Diminutiv al lui ou (2); ouleţ, ouţ. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui. s.n., pl. ouşoare.
841
oxidativ
output (pron. autput) (angl.) 1. (electron.) Ieşire (B.3). 2. (inform.) Ieşire (B.4). s.n., pl. outputuri. outsider (pron. autsaidăr) (angl.) 1. Cal care, în mod normal, nu are şanse să câştige într-o competiţie hipică. 2. Concurent sau echipă cu şanse slabe de câştig într-o competiţie sportivă. 3. (ec. pol.) întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizaţii monopoliste, s.m., pl. outsideri.
ouţ Ouşor (1). s.n,, pl. ouţe.
oval1 Curbă convexă închisă imitând elipsa; formă sau contur asemănător cu această figură, s.n., pl. ovale. Oval2,-ă Care are o formă alungită, asemănătoare cu a oului de găină, adj., pl. ovali,-e. ovalbumină Albumina din albuşul de ou. s.f, g.-d. art. ovalbuminei, pl. ovalbumine. ovaliza refl. (despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură; a lua formă ovală. vb. /, ind. prez. 3 se ovalizează. ovalizare Acţiunea de a se ovaliza. s.f, g.-d. art. ova-liz|rii, pl. ovalizări.
ovar 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conţine celule germinative. 2. Organ al florii, în care se formează ovulele şi care, după fecundaţie, se transformă în fruct, s.n., pl. ovare. ovarian,-ă (-ri-an) Referitor la ovare (1). adj., pl. ova-rieni,-e.
ovariectomie (-ri-ec-) Extirpare a unuia sau a ambelor ovare, s.f., art. ovariectomia, g.-d. art. ovariectomiei, pl. ovariectomii, art. ovariectomjjle. ovariopatje (-ri-o-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile ovarului, s.f, art. ovariopatia, g.-d. art. ovari-opatiei, pl. ovariopatii, art. ovariopatiile. ovariotomje (-ri-o-) (med.) Secţionare chirurgicală a ovarului, s.f., art. ovariotomia, g.-d. art. ovariotomiei, pl. ovariotomii, art. ovariotomiile. ovarjtă Inflamare acută sau cronică a ovarelor (1). s.f. g.-d. art. ovaritei, pl. ovante.
OVât,-ă (despre frunze, petale) Care are lăţimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. adj., pl. ovaţi,-te.
ovaţie (-ţi-e) Manifestare publică entuziastă, de admiraţie şi de aprobare, exprimată prin aclamaţii ori aplauze. s.f, art. ovaţia, g.-d. art. ovaţiei, pl. ovaţii, art. ovaţiile, ovaţiona (-ţi-o-) tr. şi intr. A-şi manifesta prin ovaţii admirarea sau aprobarea, vb. /, ind. prez. 3 ovaţionează. Ovaţionase (-ţi-o-) Acţiunea de a ovaţiona, s.f, g.-d. art. ovaţionârii, pl. ovaţionări.
avă Ornament arhitectural în formă de ou. s.f, g.-d. art. avei, pl. ave. ovâs1 v. ovăz1.
OVi$2 v. ovăz2.
OV|z1 Plantă furajeră din familia gramineelor, cu paiul drept şi cu inflorescenţa ramificată, [var. ovăs s.m.] s.m. ov&z2 1. Seminţe de ovăz1. 2. (la pl.) Lanuri de ovăz1. [var. ovăs s.«.] s.n., pl. (2) oveze.
Ovăzcior Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul, cultivată uneori pentru nutreţ. s.n.
OVer (ovăr) (angl.) Stil de înot rapid, cu picioarele în formă de foarfecă şi cu mâinile aduse succesiv din spate deasupra capului, s.n.
Sverlock (ovărloc) (angl.) Maşină de cusut pentru asamblatul şi tivitul tricotajelor, care produce un tighel din două fire. //Cusătură efectuată cu această maşină, s.n. Ovibas (la pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de bou şi de oaie; (la sg.) animal din acest gen. s.m., pl, ovibaşi. ovicid Substanţă chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. s.n., pl. ovicide. Ovidenie v. Vovedenie.
oviduct (anat.) Canal prin care sunt eliminate ovulele din corpul unui animal, s.n., pl. oviducte. ovifarm,-ă De forma unui ou. adj., pl. ovifarmi,-e. Ovm,-ă Din familia oii şi a caprei; de oaie sau de capră. adj.,pl. ovini,-e.
ovină (la pl.) Subfamilie de rumegătoare, având ca genuri principale oaia şi capra; (la sg.) animal din această subfamilie. s.f., g.-d. art. ovinei, pl. ovine. ovipar,-ă (despre animale) Care se înmulţeşte prin ouă. adj.,pl. ovipari,-e.
ovipozitor (zool.) Organ prin care insectele îşi depun ouăle; oviscapt. s.n., pl. ovipozitogre. oviscapt Ovipozitor. s.n., pl. oviscapte. ovogeneză Oogeneză. s.f, g.-d. art. ovogenezei. ovoglobulină (biol.) Globulină din albuşul de ou. s.f, g.-d. art. ovoglobulinei.
ovoid,-ă De forma unui ou; ovoidal. adj., pl ovoizi,-de. ovoidal,-ă (-vo-i-) Ovoid. adj., pl. ovoidali,-e. ovoscop Aparat cu ajutorul căruia se examinează calitatea ouălor. s.n., pl. ovoscoape. ovovivipar,-ă (despre animale) Care se înmulţeşte prin ouă, pe care le cloceşte femela în oviduct. adj., pl. ovo-vivipari,-e.
ovrei (înv., reg.) Evreu, s.m., pl. ovrei.
ovreică (înv., reg.) Evreică, s.f., g.-d. art. ovreicei, pl.
ovreice.
ovreiesc,-ească (-vre-iesc) (înv., reg.) Evreiesc, adj., pl. ovreieşti.	B
ovreieşte (-vre-ieş-) (înv., reg.) Evreieşte. //în limba ebraică, adv.
ovul 1. Celulă femelă destinată fecundaţiei. 2. Element sexual femei al unor plante. 3. Produs solid de forma unui ou, care conţine un medicament şi care se introduce în vagin, s.n., pl. ovjjle. ovular,-ă Al ovulului, adj., pl, ovulari,-e. ovulaţie (-ţi-e) Stadiu în care ovulul, eliminat din ovar, este apt de a fi fecundat, s.f., art. ovulaţia, g.-d. art. ovu-lâţiei, pl. ovulâţii, art. ovulaţiile. oxalat Sare sau ester al acidului oxalic. s.m.,pl. oxalaţi. oxalemje (med.) Prezenţă a oxalaţilor în sânge; cantitate de oxalaţi prezentă în sânge, s.f, art. oxalemia, g.-d. art. oxalemiei, pl. oxalemii, art. oxalemiile. oxalic (în sintagma) Acid ~ = acid organic sub formă de cristale albe, întrebuinţat în vopsitorie, la fabricarea cernelii etc. adj., pl. oxalici.
oxaiurie (med.) Prezenţă a oxalaţilor în urină, s.f, art. oxaluria, g.-d. art. oxaluriei, pl. oxalurii, art. oxaluriile. oxiacetilenă (-xi-a-) (chim.) Combinaţie a acetilenei cu oxigen, s.f, g.-d. art. oxiacetilgnei. oxiacetilenlc,-ă De oxiacetilenă. /Sudură ~ = procedeu de sudură în care flacăra este produsă din combinaţia dintre oxigen şi acetilenă. adj., pl. acetilgnici,-ce. oxiacid (-xi-a-) Acid organic care conţine oxigen, s.m., pl. oxiacizi.
oxicefaHe (med.) Acrocefalie. s.f, art. oxicefalia, g.-d. art. oxicefaliei, pl. oxicefalii, art. oxicefaHile. oxid Compus al oxigenului cu alt element chimic, s.m., pl. oxizi.
oxida tr. şi refl. A (se) combina cu oxigenul; a (se) acoperi cu oxizi; a rugini, vb. I, ind. prez. 3 oxidează, oxidabil,-ă Care se poate oxida, care poate rugini (uşor), adj., pl. oxidabili,-e.
oxidant1 Substanţă care are proprietatea de a oxida. s.m., pl. oxidanţi.
oxidant2,-ă Care are proprietatea de a oxida; oxidativ. adj., pl. oxidanţi,-te.
oxidare Acţiunea de a (se) oxida; oxidaţie. s.f, g.-d.
art. oxidării, pl. oxidări.
oxidativ,-ă Oxidant^. adj., pl. oxidativi,-e.
oxidaţie
842
oxidaţie (-ţi-e) Oxidare. s.f, art. oxidaţia, g.-d. art. oxi-daţiei, pl. oxidaţii, art. oxidaţii le. oxidază Enzimă conţinută în celulele animale şi vegetale, care catalizează oxidările celulare, s.f, g.-d. art. oxidazei, pl. oxidaze.
oxidimetrie,-ă (chim.) De oxidimetrie. adj., pl. oxidi-metrici,-ce.
oxidimetrie Metodă de analiză chimică cantitativă a substanţelor, bazată pe fenomenul de oxidare. s.f, art. oxidimetria, g.-d. art. oxidimetriei. oxidoreducere Acţiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor. s.f, g.-d. art. oxidoreducerii, pl. oxidore-duceri.
oxidrii (chim.) Hidroxil. s.m., pl. oxidrili. oxigen Gaz incolor şi inodor, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic şi este indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii, s.n.; simb. O. oxigena 1. refl. A se încărca cu oxigen. Sângele se ~ează. 2. tr. şi refl. A(-şi) decolora părul. vb. I, ind. prez. 3 oxigenează.
oxigenare Acţiunea de a (se) oxigena, s.f, g.-d. art. oxigenării, pl. oxigenări.
oxigenoterapie Tratament prin inhalaţii sau injecţii cu oxigen, s.f, art. oxigenoterapia, g.-d. art. oxigenotera-plei.
oxihemoglobină Compus format în timpul respiraţiei prin acţiunea oxigenului asupra hemoglobinei, s.f, g.-d. art. oxihemoglobinei, pl. oxihemoglobine. oxiljt Peroxid de sodiu, s.m., pl. oxiliţi. oximoron Figură de stil rezultată din asocierea a doi termeni contradictorii, s.n., pl. oximoroane. oxitfin1 Cuvânt care are accentul pe ultima silabă, s.n., pl. oxitoane.
0xit0n2,-ă Accentuat pe ultima silabă, adj., pl. oxitone. oxiur (-xi-ur) Vierme parazit care trăieşte în intestinele oamenilor (mai ales ale copiilor) şi ale unor animale. s.m., pl. oxiuri.
oxiurigză (-xi-u-ri-a-) Boală cauzată de oxiuri. s.f, g.-d. art. oxiuriazei, pl. oxiuriaze. oxosinteză Procedeu industrial de obţinere a aldehide-lor prin tratarea olefinelor cu un amestec de oxid de carbon şi hidrogen, s.f, g.-d. art. oxosintezei, pl. oxosin-tgze.
ozaNd Hârtie fotosensibilă folosită pentru multiplicarea desenelor executate pe hârtie de calc. s.n. ozenă Inflamaţie cronică a mucoasei nazale, s.f, g.-d. art. ozgnei, pl. ozene. ozeneu v. OZN.
OZN (ozene) Obiect zburător neidentificat, [var. ozeneu s.«.] s.n., art. OZN-ul, pl. OZN-uri. ozocherită Ceară minerală de culoare galbenă-brună, folosită la fabricarea lumânărilor, s.f, g.-d. art. ozoche-ritei, pl. ozocherite.
ozgn Gaz de culoare albăstruie, cu miros caracteristic care se găseşte în natură sau se obţine prin descărcări electrice în aer. s.n.; simb. O,. ozona tr. (rar) A ozoniza. vb. /, ind. prez. 3 ozonează. ozonifica tr. A ozoniza. vb. I, ind. prez. 3 ozonifîcă. ozoniza tr. 1. A steriliza apa cu ajutorul ozonului. 2. A introduce ozon (în aerul din încăpere) pentru a spori cantitatea de oxigen, vb. J, ind. prez. 3 ozonizează. ozonizare Acţiunea de a ozoniza; sterilizare a apei prin tratare cu ozon. s.f, g.-d. art. ozonizării, pl. ozonizări. ozonizater Aparat pentru transformarea aerului în ozon. s.n., pl. ozonizatoare.
ozonizor Aparat pentru prepararea ozonului din oxigen pur sau din oxigenul din aer. s.n., pl. ozonizoare. ozonomgtru Aparat pentru măsurarea proporţiei de ozon din atmosferă, s.n., art. ozonometrul, pl. ozonomgr tre.
0Z0n0SCQp Dispozitiv optic cu care se indică prezenţa ozonului, s.n., pl. ozonoscogpe. ozonosferă Strat al atmosferei bogat în ozon, cuprins între 15 şi 40 km altitudine, s.f, g.-d. art. ozonosfgrei. ozonoterapie Folosire a unui amestec de oxigen cu ozon în scop terapeutic, s.f, art. ozonoterapia, g.-d. art. ozonoterapiei, pl. ozonoterapn, art. ozonoterapiile. OZfir (reg.) Motiv, model, desen de cusătură sau ţesătură. s.n., pl. ozoare.
p.p
p1 (pe/pî) A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. p/p-uri. p2 (pî) Sunetul notat cu litera de mai sus. s.m., pl. p. pa (fam.) La revedere, interj.
pac1/pac-pac 1. Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură, de declanşarea unei arme de foc etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea unei mişcări, interj. pac2 (reg.) Pachet (de tutun), s.n., pl. pacuri, paca-paca Pac', interj.
pace !. Situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state sau populaţii. 2. Tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. Armonie, bună înţelegere. IA face ~ cu cineva = a se împăca cu cineva. A strica ~a cu cineva = a ajunge la conflict cu cineva, a se certa. 4. Linişte sufletească. IA nu mai avea ~ = a fi neliniştit, îngrijorat. Fii pe -/ = nu avea nicio grijă, linişteşte-te. 5. Calm, tăcere, lipsă de zgomot şi de mişcare. IA da (cuiva) ~ (sau bună ~) sau a lăsa (pe cineva) w ~ = a lăsa pe cineva în voia lui, a nu-1 deranja, a nu-1 supăra. Dă-i ~! = nu te mai deranja, nu-ţi mai bate capul. A nu avea ~ (de cineva) = a fi deranjat (de cineva). 6. (în concepţiile religioase) Liniştea veşnică de după moarte, //(adv., pop., fam.) S-a terminat; gata. s.f., g.-d. art. păcii, pl. păci. pacea (înv., reg.) 1. Blana de pe picioarele unui animal, prelucrată pentru a fi folosită. 2. Mâncare făcută din picioare de viţel, de pasăre etc., cu ouă şi cu oţet. s.f. art. paceaua, g.-d. art. pacelei, pl. pacgle, art. pacglele. paceaura (pop., fam.) 1. Cârpă de şters praful, de spălat vasele etc. 2. Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, rele etc. [var. paceavură s/J s.f, g.-d. art. paceaurei, pl. paceaure.
pacemaker (angl.) (peismeicăr) Aparat electric care stimulează activitatea cardiacă; stimulator cardiac, s.n., pl. pacemakere. paceavură v. paceaură. pacfon v. pacfong.
pacfeng Aliaj de cupru, nichel şi zinc, care imită argintul. [var. pacfon s.n.} s.n.
pachebot Navă (mare) care transportă călători şi cole-tărie pe un itinerar fix. s.n., pl. pacheboturi.
PSCher Dispozitiv folosit în sonde pentru izolarea apelor superioare şi a gazelor, s.n., pl. pachere. pacheşcă (reg.) Bretea pentru susţinut pantalonii bărbăteşti. s.f, g.-d. art. pacheştii, pl. pacheşti. pachet 1. Obiect sau grup de obiecte strânse şi învelite împreună în hârtie, în carton etc. IA face - = a aduna şi a lega la un loc mai multe obiecte, (adv.) A trimite pe cineva
-	- a expedia pe cineva. 2. Set de probleme, măsuri, legi etc. asemănătoare. ~ de acţiuni. /A fi - de nervi = a fi foarte nervos. 3. (sport) Pack (2). s.n., pl. pachete, pachetiza tr. A aranja în pachete, vb. I, ind. prez. 3 pachetizegză.
pachetizare Acţiunea de a pachetiza. s.f, g.-d. art. pachetizării, pl. pachetizări.
pacheţel Diminutiv al lui pachet, s.n., pl. pacheţele.
pachiderm v. pahiderm. pachidermje v. pahidermie.
pacignt,-ă1 (-ci-ent) (livr.) Care manifestă răbdare,
calm. adj.,j>l. pacienţi,-te.
pacient,-a2 (-ci-ent) Bolnav care se găseşte în tratamentul unui medic, s.m., pl. pacienţi; s.f, g.-d. art. pacientei, pl. paciente.
pacienţă (-ci-en-) (livr.) Răbdare, s.f, g.-d. art. pacignţei.
pacific,-ă l. (înv.) Paşnic. 2. (ieşit din uz) Locomotivă
-	(şi s.n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracţiunea vagoanelor de călători, adj., pl. pacifici,-ce. pacifica tr. l.A restabili pacea; a pune capăt unui conflict. 2. (rar) A restabili liniştea sufletească, vb. /, ind. prez. 3 pacifică.
pacificare Acţiunea de a pacifica, s.f, g.-d. art. pacificării.
pacificator,-oare (Persoană) care pacifică, adj., s.m. şi
f,	pl. pacificateri,-oare.
pacifism Curent politic care militează pentru pace şi condamnă orice război, indiferent de caracterul lui. s.n. pacifist,-ă (Adept) al pacifismului, adj., s.m. şi f, pl. pacifişti,-ste. pacinic,-ă v. paşnic.
pac ioc (-cioc) Primul strat de var aplicat direct pe tencuială sau pe glet. s.n.
pacişă (pop., mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in rămase în piepteni în timpul operaţiei de pieptănare; câlţi. s.f., art. pacişa, g.-d. art. parişei/pacişii, pl. pacişe /pacişi.
paciuli Plantă din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un uiei cu parfum puternic; (p. ext.) parfum fabricat din acest ulei. [var. paciul ie s./'j s.m. paciulie v. paciuli.
pack (pec) (angl.) I. (geol.) Fragmente din banchiza polară, care plutesc pe apă duse de curenţi şi vânturi. 2. (rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi. s.n., pl. packuri.
pacoste 1. Ceea ce pricinuieşte neplăceri, necazuri mari, suferinţe. 2. Fiinţă care provoacă necazuri, suferinţe, s.f,
g.-d.	art. pacostei, pl. pacoste.
pact 1. Tratat, acord internaţional privind relaţiile politice între state. 2. învoială, înţelegere. ~ cu diavolul = colaborare cu forţele răului, s.n., pl. pacte, pactiza intr. A face un pact, o înţelegere. //A face cauză comună cu adversarul, vb. I, ind. prez. 3 pactizează, pactizare Acţiunea de a pactiza, s.f., g.-d. art. pactizării, pl. pactizări.
padelă Vâslă nefixată cu care se poate vâsli alternativ pe cele două laturi ale bărcii, s.f, g.-d. art. padelei, pl. padeje. padină Loc (aproape) plan pe vârful unui deal sau al unui munte, s.f., g.-d. art. padinii, pl. padini, padişah Titlu purtat în trecut de suveran în unele ţări din Orientul Apropiat, s.m., pl. padişahi. padoc 1. Loc îngrădit într-o păşune sau în apropierea grajdurilor, unde se ţin vara animalele domestice. 2. Loc îngrădit lângă un hipodrom, unde sunt ţinuţi caii înainte de alergări, s.n., pl. padocuri.
paf 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de o pocnitură etc. 2. (fam.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) ~ = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins. A face - (pe cineva) = a uimi, a da gata (pe cineva), interj.
pafta I. Dispozitiv metalic, de obicei bogat ornamentat, cu care se încheie cordoane, haine etc. //Cingătoare alcătuită din plăci metalice legate între ele. 2. Piesă metalică folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. s.f., art. paftaua, g.-d. art. paftalei, pl. paftale. pag,-ă (despre cai) Negru sau roşcat cu pete albe. adj., pl. pagi,-ge.
pagaie Vâslă scurtă cu o singură pală. s.f, g.-d. art. pagaiei, pl. pagaie.
pager (peiger) (angl.) Aparat mobil care recepţionează mesaje scrise de la distanţă, s.n., pl. pagere. pagina tr. 1. A numerota paginile unei cărţi, ale unui manuscris etc. 2. (tipogr.) A aşeza în format de pagini un text cules. //A schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. vb. /, ind. prez. 3 paginează.
paginare
844
paginare Acţiunea de a pagina, s.f., g.-d. art. paginării, pl. paginări.
paginator Muncitor tipograf care aşază în format de pagini textul cules, s.m., pl. paginatari. paginatură (rar) Paginaţie, s.f., g.-d. art. paginaturii. paginaţie (-ţi-e) 1. Paginare; paginatură. 2. Secţie într-o tipografie unde se face paginarea, [var. paginaţiune î.£] s.f., art. paginaţia, g.-d. art. paginaţiei, pl. paginaţii, art. paginaţiile.
paginaţiune v. paginaţie.
pagină 1. Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi dintr-o carte, dintr-un caiet etc. şi cuprinsul unei asemenea feţe. /(tipogr.) A pune în~ = a pagina 2. (fig.) Moment istoric, dată importantă, s.f, g.-d. art. paginii, pl. pagini, pagoda Templu la unele popoare din Orient, în formă de piramide suprapuse, s.f, g.-d. art. pagşdei, pl. pagede. pagubă 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva. IA fluiera a ~ = a-şi manifesta (fluierând) părerea de rău pentru o pierdere suferită sau o nereuşită.
Atâta ~! sau mare -/, nicio
~-n ciuperci!, expresii
exclamative care arată nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de ~, se spune despre cineva ghinionist. 2. (fig.) Ştirbire a calităţilor sau intereselor cuiva; prejudiciu moral, lîn ~a (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu. (reg.) ~ că... (sau de...) sau e ~ să... = păcat că... (sau de...), s.f, g.-d. art. pagubei, pl. pagube, pagur (la pl.) Nume dat unor crustacee marine al căror abdomen este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (la sg.) crustaceu din acest grup. s.m., pl. paguri.
pahar 1. Vas mic de sticlă, de material plastic etc. din care se bea; conţinutul unui asemenea vas. /Bun la ~ = care obişnuieşte să bea; rezistent la băutură. La un ~ de vin = la băutură; (p. ext.) la petrecere. A fi sau a ţine (ceva) (ca un) ~ = a fi sau a ţine foarte curat. 2. (fig.) Suferinţă, necaz. IA (se) umple (cuiva) ~ sau a(-i) fi plin ~ul = a se sătura, a nu mai putea suporta suferinţa, durerea etc. 3. (pop.) Ventuză (pentru bolnavi), [var. (înv., reg.) păhgr i,«.] s.n., pl. pahare, paharnic (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Boier de curte care avea grijă de băutura domnului. //(înv., reg.) Cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii, s.m., pl. paharnici, pahidgrm 1. Denumire dată mamiferelor erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu corpul acoperit cu păr puţin. 2. (fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană masivă, lipsită de bun-simţ. [var. pachiderm s.«.] s.n., pl. pahidgrme.	,
pahidermie (med.) îngroşare anormală a pielii, [var. pachidermie s/] s.f, art. pahidermja, g.-d. art. pahider-mjei, pl. pahidermii, art. pahidermiile, pahlmenmge (anat.) Duramater. s.n. pahimeningită (med.) Inflamaţia cronică a pahimenin-gelui. s.f, g.-d. art. pahimeningjtei, pl. pahimeningite. pahipleurjtă (-ple-u-) (med.) Îngroşare a pleurei ca urmare a unui proces inflamator, s.f., g.-d. art. pahipleu-ritei, pl. pahipleunte.
pahgnţ (pop.) 1. Soldat cărăuş din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru un om grosolan sau murdar, s.m., pl. pahanţi.
pai 1. Tulpină fără ramificaţii, goală în interior, caracteristică unor cereale (grâu, orz etc.); (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. /Om de ~e = om fără personalitate. Foc de ~e = entuziasm sau pasiune trecătoare, 2. Tub subţire din material plastic cu care se sorb unele băuturi, s.n., pl. paie. pa ia Titlu onorific dat, în ierarhia bisericească din Ţările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat. s.f, art. paiaua, g.-d. art. paielei, pl. paiele, art. paielele. paianjen v. păianjen.
paianjenjş v. păianjeniş.
paiantă Sistem de construcţie a pereţilor unei case, care constă dintr-un schelet de lemn, având golurile umplute cu zidărie, chirpici etc. s.f, g.-d. art. paiantei, pl. paiante, paiaţă 1. Personaj comic în spectacolele de circ sau de bâlci; măscărici. 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol. s.f., g.-d. art. paiaţei, pl. paiaţe, paiaţăne (rar) Exhibiţie executată de o paiaţă; (fig.) comportare neserioasă, ridicolă, s.f, art. paiaţăria, g.-d. art. paiaţăriei, pl. paiaţării, art. paiaţăriile. pajc Soldat din garda sultanului sau a domnului român. s.m., pl. pajci.
paideia (pai-) (gr.) Concepţie educativă care urmărea cultivarea spiritului prin filosofie şi ştiinţă, s.f. paigt (nav.) Pânză groasă, impermeabilă, cu care se acoperă din exterior spărturile mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire, s.n., pl. paiete, paietă Disc mic sclipitor, de metal, de sticlă etc. care se coase pe unele haine ca podoabă, s.f, g.-d. art. paietei, pl. paiete.
pajng (înv.) Păianjen, s.m., pl. paingi. pajngăn v. păianjen, paingenjş v. păienjeniş, painginţ v. păienjeni. parn en v. păianjen, pain enj v. păienjeni. pain enjre v. păienjenire. pain enjş v. păienjeniş.
paiQ (pa-iol) (mar.) Pardoseală de lemn care acoperă podeaua încăperilor unei nave. s.n., pl. paioale. paion (pa-ion) (rar) împletitură de paie cu care se protejează obiectele din sticlă, s.n., pl. paioane. pair (per) (fr.) 1. (în Evul Mediu) Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franţa şi în Anglia. 2. Membru al Camerei Lorzilor din Anglia, s.m., pl. pairi, art. pairii, paisprezece Număr situat în numărătoare între treisprezece şi cincisprezece, /(adj.) ~ maşini. //(s.) Au venit //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num.adv.) De ~ ori. //(precedat de “câte” intră în componenţa num. distributiv) Câte ~ lei. [var. patrusprezece num. card.] num. card.
paisprezecelea,-zecea Care se află între al treisprezecelea şi al cincisprezecelea, [var. patrusprezecelea,-zecea num. ord] num. ord.
paj 1. (în Evul Mediu) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege etc.; (p. ext.) copil de casă.
2.	Pieptănătură feminină, în care părul lăsat lung pe umeri şi rulat la capete spre partea dinăuntru imită pieptănătura pajilor (1). s.m., pl. paji. pajeră v. pajură.
pajişte Teren acoperit cu iarbă, folosită ca nutreţ sau pentru păşunat. s.f, g.-d. art. pajiştii, pl. pajişti, pajoră v. pajură.
pajură 1. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul; acvilă; (în basme) pasăre uriaşă, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1), de pe stemele, monedele sau steagurile unor ţări; parte a unei monede pe care apare figura pajurei. /Cap sau ~ = formulă folosită în jocurile de copii, prin care se hotărăşte cine începe un joc, după partea pe care cade o monedă aruncată în sus. [var. (înv,) pajeră, pajoră s.f] s.f, g.-d. art. pajurii, pl. pajuri.
pakistanez,-ă (Locuitor) din Pakistan, adj., s.m. şi f, pl. pakistanezi,-e.
pal1 Material lemnos sub formă de plăci, produs prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi, s.n., pl. paluri.
pal2,-ă Palid; (despre culori) şters; (despre lumină) fără intensitate, adj., pl. pali,-e.
845
paleontolog
paladin (în Evul Mediu) Nobil slujitor la palatul unui rege; (p. ext.) cavaler dornic de aventuri eroice, s.m., pl. paladini.
paiadiu1 Metal alb-argintiu, maleabil, întrebuinţat la fabricarea unor instrumente de precizie, ca înlocuitor al platinei etc. s.n., art. paladiul. paiadiu2 (livr.) Statuie a zeiţei Pallas Atena, socotită în Antichitate ocrotitoare a cetăţilor, //(fig.) Ocrotire, apărare, s.n., art. paladiul, pl. paladii, art. paladiile. paladizare Operaţia de depunere a unui strat de paiadiu1 pe o suprafaţă metalică, s.f, g.-d. art. paladizirii, pl. paladizări.
palafită Locuinţă lacustră preistorică, s.f, g.-d. ari. palafitei, pl. palafite.
palan Macara formată din mai mulţi scripeţi aşezaţi pe două sau mai multe axe. [var. palane $.«.] s.n., pl. palane, palane v palan.
palancă (înv.) întăritură pentru apărare, făcută din pari groşi, înfipţi în pământ. IA face ~ (la pământ) = a doborî la pământ, s. f., g.-d. art. palăncii, pl. palfinci. palanchin Lectică. s.n.,pl. palanchine. palaşcă (înv., reg.) Geantă de piele, care se poartă la şold. //Cartuşieră, s.f, g.-d. art. pălăştii, pl. pălăşti. palat1 Peretele superior al cavităţii bucale, în formă de boltă; cerul-gurii. /~ moale sau vălul ~lui = partea superioară a cavităţii bucale, s.n., pl. palate. palat2 Clădire somptuoasă în care îşi are sediu! o autoritate, o instituţie sau care serveşte ca reşedinţă unui suveran, unei personalităţi etc. s.n., pl. palate. palatal|-a I. (anat.) Referitor la palat1; palatin2. 2. (despre sunete) Care se produce prin atingerea sau apropierea limbii de cerul-gurii. adj., pl. palatali.-e. palatală Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de cerul-gurii. s.f, g.-d. art. palatalei, pl. palatale. palatiza tr. şi refl. A (se) transforma într-o consoană palatală. vb. I, ind. prez. 3 palatalizează. palatalizare Faptul de a (se) palataliza. s.f., g.-d. art. palatalizirii, pl. palatalizări.
palatin1 Mare demnitar la curtea regală sau seniorială în Evul Mediu; guvernator al unei provincii în Germania sau Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală. s.m., pl. palatini.
palatin2,-ă (anat.) Palatal (l). adj., pl. palatini,-e. palatinat l. Demnitate de palatin1. 2. Teritoriu stăpânit de un palatin', s.n., pl. palatinate. palatită (med.) inflamaţie a ceru lui-gurii, s.f, g.-d. art. palatitei, pl. palatite.
palatogramă (fon.) Reprezentare grafică a suprafeţei palatului1 atinse de limbă în timpul pronunţării unui sunet, s.f, g.-d. art. palatogramei, pl. palatograme. palavrageală v. pălăvrăgeală, palavragţ v. pălăvrăgi.
palavragioaică (fam.) Femeie care spune palavre, s.f, g.-d. art. palavragioaicei, pl. palavragioaice, palavragiu (fain.) Om care spune multe; flecar, s.m., art. palavragiul, pl. palavragii, art. palavragiii, palavră (fam., mai ales la pl.) Vorbă goală; fleac, balivernă. s.f., g.-d. art. palavrei, pl. palavre. pală1 î . Cantitate de fân, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca; cantitate de iarbă sau de paie care se taie dintr-o singură tragere cu coasa. 2. (p. ext.) Undă, adiere, suflare. ~ de vânt. s.f, g.-d. art. palei, pl. pale. pală2 Organ al unei elice de avion, de ventilator etc. sau al unui rotor, de forma unei aripi, s.f, g.-d. art. palei, pl. pale. Pâlă3 (înv.) Paloş, s.f., g.-d. art. palei, pl. pale. palcă (reg.) Vargă, nuia. s.f, g.-d. art. palcei, pl. palee. paleantrop (-le-an-) Denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu, s.m., pl paleantropi. palge1 Picior intermediar de susţinere a unui pod de lemn. s.f, g.-d. art. palgei, pl. palge.
palee2 Fiecare dintre cele două frunzişoare care formează învelişul floral al plantelor graminee. s.f, art. pa-leea, g.-d. art. palgei, pl. palge. paieo- Element de compunere care înseamnă „vechi”. paleoantropo!ag,-ă (-le-o-) Specialist în paleoan-tropologie. s.m., pl. paleoantropolagi; (rar) s.f., g.-d. art. paleoantropolsgei, pl. paleoantropolsge. paleoantropologie (-le-o-) Parte a antropologiei care studiază omul preistoric, s.f, art. paleoantropologia, g.-d. art. paleoantropologiei.
paleoarheologie (-le-o-ar-he-o-) Arheologie a preistoriei. s.f, art. paleoarheologia, g.-d. art. paleoarheologiei. paleoastronayt (-le-o-) Fiinţă despre care unele documente străvechi arată că ar fi călătorit în spaţiu cu vehicule asemănătoare cu aeronavele, s.m., pl. paleoastrona-Uţi-
paleoastronaytică (-le-o-) Cercetare a celor mai vechi informaţii despre preocupări astronautice. s.f, g.-d. art. paleoastronauticii.
paleobotanică (-le-o-) Paleofitologie. s.f, g.-d. art. paleobotanicii.
paleocgn (-le-o-) Prima epocă a paleogenului. s.n. paleocllmatologle (-le-o-) Disciplină care se ocupă cu studiul variaţiilor climei în decursul perioadelor geologice. s.f., art. paleoclimatologia, g.-d. art. paleoclima-tologiei.
paleocljmă (-le-o-) Climă din trecutul geologic al Pământului, s.f, g.-d. art. paleoclimei, pl. paleoclime. paleocreştin,-a (-le-o-) Vechi creştin, adj., pl. paleocreştini,-e.
paleoecologie (-le-o-) Ramură a paleontologiei care studiază condiţiile de viaţă ale plantelor şi animalelor din trecut, s.f, art. paleoecologia, g.-d. art. paleoecologiei. paleoetnolog,-ă (-le-o-) Specialist în paleoetnologie. s.m., pl. paleoetnologi; (rar) s.f, g.-d. art. paleoetnolo; gei, pl. paleoetnologe.
paleoetnologie,-ă (-le-o-) Referitor la paleoetnologie. adj.,pl. paleoetnolagici,-ce.
paleoetnologie (-le-o-) Ştiinţă care se ocupă cu studiul popoarelor dispărute, s.f, art. paleoetnologia, g.-d. art. paleoetnologiei.
paleofitologie (-le-o-) Ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleobotanică. s.f, art. paleofi-tologia, g.-d. art. paleofitologiei. paleogen1 (-le-o-) Prima perioadă a neozoicului. s.n. pa!eogen2,-ă (-le-o-) Care aparţine paleogenului'. adj., pl. paleoggni,-e.
paleogeofizică (-le-o-ge-o-) Ştiinţă care studiază legile şi modificările fenomenelor geofizice, s.f, g.-d. art. paleogeofizicii.
paleogeografie (-le-o-ge-o) Ramură a geologiei care se ocupă cu reconstituirea formei continentelor şi a oceanelor de-a lungul istoriei geologice a Pământului, s.f, art. paleogeografia, g.-d. art. paleogeografiei. paleograf,-a (-le-o-) Specialist în paleografie, s.m., pl. paleografi; (rar) s.^, g.-d. art. paleografei,pl. paleografe. paleografie,-ă (-le-o-) Referitor la paleografie, adj., pl. paleografiei,-ce.
paleografie (-le-o-) Ştiinţă care studiază scrierile vechi. s.f, art. paleografia, g.-d. art. paleografiei. paleolitic1 (-le-o-) Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră cioplită, s.n.
paleolitic2,-ă (-le-o-) Care aparţine paleoliticului', adj., pl. paleoMtici,-ce.
paleolsg (-le-o-) Om de ştiinţă care studiază limbile vechi, s.m., pl. paleologi.
paleontolog,-ă (-le-on-) Specialist în paleontologie. s.m., pl. paleontologi; (rar) s.f, g.-d. art. paleontologei, pl. paleontologe.
paleontologic
846
paleontolagic,-ă (-le-on-) Referitor ia paleontologie. adj.,pl. paleontologici,-ce.
paleontologie (-le-on-) Ştiinţă care studiază organismele fosile, vegetale şi animale, s.f., art. paleontologia, g.-d. art. paleontologiei.
paleoslav,-ă (-le-o-) Referitor la limba veche slavă. adj., pl- paleoslgvi,-e.
paleoslgvă (-le-o-) Limba slavă veche, s.f., g.-d. art. paleoslavei.
paleotgriu (-le-o-te-) Mamifer erbivor fosil din paleo-gen, asemănător cu tapirul. s.m., art. paleoteriul, pl. pa-leotgrii, art. paleotgriii.
paleozfiic1 (-le-o-zo-ic) A doua eră geologică, în care au apărut mamiferele, s.n.
paleozaic2,-ă (-le-o-zo-ic) Care aparţine paleozoicu-lui1. adj., pl. paleozoici,-ce.
paleozoologie (-le-o-) Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile, s.f.-, art paleozoologia, g-d. art. paleozoologiei.
palestinian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Palestina, adj., s.m. şi f., pl. palestinigni,-e.
palgstră (în Grecia şi în Roma antică) Loc destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. s.f., g.-d. art. palestrei, pl. palestre.
paletă 1. Plăcuţă de lemn sau de porţelan, de obicei ovală, pe care pictorii îşi amestecă culorile când pictează. //(fig.) Gamă cromatică specifică unui pictor; (p. gener.) măiestrie artistică. 2. Placă de lemn cu care este lovită mingea la tenis de masă. 3. Organ al turbinelor sau al roţilor hidraulice; pală2 mică. 4. Platformă de lemn pe care se stivuiesc mărfuri în porturi, în gări etc. s.f, g.-d. art. paletei, pl. palete, paletiza tr. A manipula şi a transporta mărfuri cu ajutorul paletelor (4). vb. I, ind. prez. 3 paletizează. paletizare Acţiunea de a paletiza. s.f, g.-d. art. pale-tizării, pl. paletizări. paM1 Referitor la pali2, adj. invar. palj2 Limbă înrudită cu sanscrita, în care sunt scrise vechile texte religioase ale budismului, s.f. paliac v. paliag.
paliag (-li-ag) Aliaj din paladiu şi argint, inoxidabil, folosit în stomatologie. [var. paliac s.n. ] s.n. paliativ1 (-li-a-) 1. Medicament sau tratament care ameliorează o boală fără a o vindeca. 2. (fig.) Soluţie sau măsură care rezolvă temporar o situaţie dificilă, s.n., pl. paliative.
paliativ2,-ă (-li-a-) Referitor la paliativ1, adj., pl. paliativi,-e.
palicar Voluntar grec în războiul pentru independenţa Greciei din 1821; (p. ext.) bărbat voinic, viteaz, s.m., pl. palicari.
palici (reg.) Păhărel de vin sau de rachiu de 50 de grame; conţinutul unui asemenea păhărel, s.n., pl. paHciuri. palid,-ă (despre oameni) 1. Galben la faţă, livid. 2. (despre culori) Fără strălucire, şters, spălăcit. 3. (despre lumină) Lipsit de intensitate. 4. (fig.) Lipsit de vigoare; şters, adj., pl. palizi,-de.
paliditate Faptul de a fi palid; paloare, s.f, g.-d. art. palidităţii.
palidgr Aliaj de paladiu şi de aur, folosit la protezele dentare, s.n.
palie (înv.) Carte care conţine Vechiul Testament, s.f, art. palia, g.-d. art. paliei, pl. palii, art. paliile, paligr (-li-er) 1. (tehn.) Lagăr. 2. Platformă orizontală la o scară interioară a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. 3. Ansamblul planşeelor unei construcţii situate la acelaşi nivel. 4. Porţiune orizontală din traseul unui drum rutier sau al unei căi ferate. 5. Zbor orizontal executat de un avion la decolare, imediat după desprinderea de sol. 6. (fig.) Fază de stabilitate în evoluţia unui proces;
etapă stabilă după o creştere a preţurilor, a valorii unor acţiuni etc. s.n., pl. paligre.
palilaMe (med.) Tulburare de vorbire care constă în repetarea involuntară a unor cuvinte sau propoziţii, s.f., art. palilaha, g.-d. art. palilaHei. palimpsest 1. Pergament de pe care a fost ştearsă scrierea iniţială pentru a putea fi utilizat din nou şi pe care se mai văd încă urmele vechiului text. 2. (fig.) Scriere greu lizibilă din cauza ştersăturilor şi a corecturilor, s.n., pl. palimpsgste.
palincă (reg.) Rachiu; ţuică, s.f, g.-d. art. palincii, pl. palinci.
palindrom Cuvânt sau grup de cuvinte care poate fi citit de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga fără a-şi schimba sensul. Bob este un ~. //Joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care, citit şi normal şi invers, să aibă fie acelaşi sens, fie, în al doilea caz, să aibă un alt sens. s.n.., pl. palindromuri, palingeneză 1. Palingenezie. 2. Procesul de formare a magmei prin topirea unor roci. s.f, g.-d. art. palingenezei. palingenezie 1. (în unele concepţii,filosofice) înviere periodică a tuturor fiinţelor. 2. (fig.) înnoire, regenerare (morală). 3. Concepţie conform căreia istoria este alcătuită din perioade de înflorire şi de decădere, s.f, art. palingenezia, g.-d. art. palingeneziei, palinodic,-ă Referitor la palinodie, adj., pl. palinst dici,-ce.
palinodie Operă literară, discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; (p. ext.) schimbare de opinie; retractare, s.f, art. palinodia, g.-d. art. palinodiei, pl. palinodii, art. palinodiile.
paiinologie Ramură a botanicii care are ca obiect studiul polenului şi al sporilor, s.f, art. palinologia, g.-d. art. palinologiei.
palisa ír. A lega ramurile unor pomi fructiferi de un spalier, vb. I, ind. prez. 3 palisează. palisadă 1. Palancă. 2. (bot.) Mod de aşezare a unor celule alungite cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta. 3. Perete metalic mobil, care protejează avioanele pe portavioane de vânturile puternice, s.f., g.-d. art. palisadei, pl. palisade. palisaj Palisare. s.n.
palisandru Arbore exotic cu lemnul tare şi cu miros plăcut, din care se fac mobile fine. s.m., art. palisandrul, pl. palisandri, art. palisandrii.
palisare Acţiunea de a palisa; palisaj. s.f, g.-d. art. pa-lisării, pl. palisări.
paliu,-ie (reg.) Oblic, pieziş, adj., pl. palii, pallium (lat., zool.) Manta. s.n. palm (rar) Palmier, s.m., pl. palmi, palmac Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm. s.n., pl. palmace. palmacee (la pl.) Familie de plante monocotiledonate cunoscute sub numele generic de palmieri; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. palmaceea, g.-d. art. pal-maceei, pl. palmacee.
palma-pământului Plantă fragilă cu tuberculi palmaţi, care creşte prin fâneţe şi poieni, s.f. art., g.-d. art. pal" mei-pământului.
palmar,-ă Referitor la palmă. adj.. pl. palmari,-e. palmares Listă în care se înscriu succesele sau victoriile sportive, artistice etc. obţinute de cineva, s.n., pl. palmaresuri.
palmat,-ă De forma unei palme cu degetele desfăcute. adj., pl. palmaţi,-te.
palmă1 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. /Ca in ~ = cu suprafaţa netedă. (A lucra) cu ~ (sau cu -le) = a lucra numai cu braţele, manual. Bătând (sau cât ai bate) din ~e = foarte repede. A fi în ~ = a fi la îndemână, a fi aproape.
847
panaceu
A ţine ca pe ~e = a îngriji foarte bine pe cineva. A avea (pe cineva) în~ = a avea (pe cineva) la discreţie, în puterea sa. A cădea în ~a cuiva = a ajunge la discreţia cuiva. A iuca (pe cineva) pe ~e = a dispune (de cineva) după bunul plac. Când va creşte păr în ~ = niciodată. A-l mânca pe cineva ~a = a avea chef să bată pe cineva.
2.	Lovitură aplicată cuiva cu palma1 (1). IA lua (pe cineva) la (sau în) ~e = a lua pe cineva la bătaie; a pălmui.
3.	Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 25-28 cm. l~ îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură, mai mare decât palma1 (3) cu aproximativ 3 cm. Un lat de - = lăţimea unei palme1 când degetele sunt lipite între ele. Deo~ = foarte mic. O ~ de loc = o suprafaţă mică de pământ cul-tivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Înotătoare de cauciuc, fixată de picior, folosită la înotul subacvatic, s.f., g.-d. art. palmei, pl. palme.
pâlmă2 (înv.) 1. Ramură de palmier, considerată ca semn al biruinţei. 2. Ornament în formă de frunză de palmier. I~ academice = distincţie în formă de frunză de palmier, acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor, s.f., g.-d. art. palmei, pl. palme, palmer Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese, s.n., pl. palmere, palmetă 1. Motiv ornamental arhitectural de forma unei frunze de palmier. 2. Formă artistică dată unor pomi fructiferi, ale căror ramuri sunt îndreptate şi susţinute cu ajutorul spalierelor, s.f, g.-d. art. palmgtei, pl. palmgte. palmier (-mi-er) Nume dat unor arbori exotici cu trunchiul drept având în vârf o coroană bogată de frunze palmate; palm. s.m., pl. palmieri, palmieră (-mi-e-) 1. Bucată groasă de pânză dreptunghiulară, care protejează mâinile în timpul lucrului. 2. Un fel de mistrie, s.f., g.-d. art. palmierei, pl. palmiere. palmiform,-ă 1. Palmat. 2. (arhit., despre o coloană) Cu capitelul în forma unor frunze de palmier, adj., pl. palmi-farmi,-e.
palmipgd (la pl.) Gen de păsări care au degetele unite printr-o membrană; (la sg.) pasăre din acest gen. s.n., pl. palmipede.
palmitgt Sare a acidului palmidic. s.m., pl. palmitaţi. palmitic (în sintagma) Acid ~ = acid gras care se găseşte în uleiurile şi grăsimile naturale, adj. palmitină Ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituenţii corpurilor grase, s.f., g.-d. art. palmitmei. paloare 1. Paliditate, gălbeneală. 2. (rar) Culoare Ştearsă, estompată, s.f., g.-d. art. pălării, pl. palari. palograf 1. Instrument cu care se înregistrează oscilaţiile verticale ale unei nave. 2. Aparat pentru determinarea pulsaţiilor acvatice, s.n., pl. palogiafe. palogramă Diagramă obţinută la palograf. s.f., g.-d. ort. palogramei, pl. palograme. palonier (-ni-er) Pârghie cu pedale la extremităţi, folosită la dirijarea unui avion sau a unei ambarcaţiuni, s.n., pl. paloniere.
paloş (înv.) Sabie lată cu două tăişuri, încovoiată la vârf. s.n., pl. paloşe.
Palgtie (-ti-e) (reg.) Istorioară hazlie; snoavă, s.f., art. palatia, g.-d. art. palatiei, pl. palatii, art. palatiile. palpa fr 1. A pipăi. //A examina medical un organ, apăsând-1 uşor cu mâna. vb. I, ind. prez. 3 palpează. Palpabil,-ă Care poate fi pipăit, care are o existenţă concretă; (fig.) evident, clar. adj., pl. palpabili,-e. palpabilitate însuşirea de a fi palpabil, s.f., g.-d. art.
palpabilităţii.
palpare Acţiunea de a palpa; palpaţie. s.f, g.-d. art. pal-Pării, pl. palpări.
pal pater Ac cu ajutorul căruia se determină gradul de netezime al unei suprafeţe metalice, s.n., pl. palpatoare.
palpaţie (-ţi-e) (rar) Palpare. s.f, art. palpaţia, g.-d. art. palpaţiei, pl. palpaţii, art. palpaţiile. palpebral,-ă Referitor la pleoapă, adj., pl. palpebrali,-e. palpit (înv.) Palpitare, s.n., pl. palpite, palpita intr. 1. (despre inimă) A bate neregulat din cauza unui efort, a unei emoţii etc. 2. (fig.) A fi foarte impresionat, foarte emoţionat. 3. (fig.) A trăi intens, a se manifesta cu putere, vb. 1, înd. prez. 3 palpită, palpitant,-ă Pasionant, emoţionant. adj.,pl. palpitanţi,-te.
palpitare Faptul de a palpita, s.f, g.-d. art. palpitării, pl. palpitări.
palpitaţie (-ţi-e) 1. Contracţie rapidă sau neregulată a inimii provocată de o boală, de o emoţie etc. 2. (fig.) Tremur uşor, emoţie, s.f., art. palpitaţia, g.-d. art. palpitaţiei, pl. palpitaţii, art. palpitaţiile, palpitătşr.-oare (rar) Tremurător, fremătător, adj., pl. palpitătari,-oare.
palplanşă Element de construcţie din lemn, oţel sau beton, de forma unei grinzi, folosit la executarea unui perete de susţinere, s.f, art. palplanşa, g.-d. art. pal-planşei, pl. palplanşe. palten v. paltin.
paltin Arbore înalt, cu fructele prevăzute cu aripi, cu lemnul alb şi rezistent, [var. (pop.) palten s.m. ] s.m., pl. paltini.
palton Haină groasă de iarnă, lungă până la genunchi, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. s.n., pl. paltoane.
paltonjiş Diminutiv al lui palton, s.n., pl. paltonaşe. paludic,-ă Referitor la paludism. adj., pl. paludici,-ce. paludism Malarie, s.n.
paludos,-oasă (livr.) Mlăştinos, adj., pl. paludoşi,-oase. paludoterapie (med.) Malarioterapie. s.f., art. paludo-terapia, g.-d. art. paludoterapiei. paludrmă Medicament folosit împotriva paludismului. s.f., g.-d. art. paludrinei.
palustra,-ă De baftă. /Locuinţă ~ = locuinţă lacustră. Friguri ~ = malarie, adj., pl. paluştri,-stre. palux Lac incolor care se aplică pe parchet, s.n. pama refl. (rar) A leşina, a se pierde, vb. I, ind. prez. 3 se pamează.
pamblică v. panglică.
pambrki (înv.) Stofă de lână merinos. s.n., art. pambriul, pl. pambriuri.
pamflet Specie literară cu caracter satiric, la adresa unui regim politic, a unei persoane importante etc. s.n., pl. pamflete.
pamfletar,-ă L adj. Cu caracter de pamflet. II. s.m. şi f. Autor de pamflete; pamfletist. adj., s.m. şi f., pl. pamfletari,-e.
pamfletăresc,-ească Specific pamfletarului sau pamfletului. adj., pl. pamfletărgşti. pamfletist,-ă (rar) Pamfletar, s.m., pl. pamfletişti. s.f., g.-d. art. pamfletistei, pl. pamfletiste. pampas/pampa Câmpie vastă cu ierburi şi cu tufişuri, specifică regiunilor cu climă subtropicală şi tropicală din America de Sud. s.n./s.f.
pampers (pempărs) (angl.) Scutec foarte absorbant, s.m., pl. pamperşi.
pan1 Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg”.
pan2 (în Evul Mediu) Nobil polonez; (p. gener.) mare boier român, s.m., pl. pani.
panacagju (rar) Panacodar. s.m., pl. panacagii, art. panacagiii.
panacee v. panaceu.
panaceu Medicament, remediu considerat (odinioară) că vindecă orice boală, orice rău. [var. (înv.) panacee s.f. ] s.n., art. panaceul, pl. panacee.
panachidă
848
panachidă (înv.) Tăbliţă de piatră, de metal sau de lemn, folosită în trecut de şcolari pentru a învăţa să scrie, s.f, g.-d. art. panachidei, pl. panachide. panacfid Scândură pe care se aşază bucăţile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor, s.n., pl. panacoade. panacodgr Brutar care lucrează cu panacodul; panacagiu. s.m., pl. panacodari. panafrican,-ă Referitor la toată Africa, adj., pl. pan-africani,-e.
panafricanism Doctrină care urmăreşte solidaritatea popoarelor africane, s.n.
panaghlar (-ghi-ar) 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal preţios pe care se ţine panaghia (2). s.n., pl. panaghiare.
panaghie 1. Nume dat Fecioarei Maria; (p. ext.) iconiţă cu chipul Fecioarei Maria. 2. Bucată de prescure care se mănâncă în mănăstire în prima săptămână după Paşti. s.f, art. panaghia, g.-d. art. panaghiei, pl. panaghji, art. panaghiile.
panahidă (înv., pop.) Parastas (la 40 de zile de la moartea cuiva). s.f,,e.-d. art. panahidei, pl. panahide. panama1 1. împletitură făcută din paie obţinute din frunzele unei specii de palmier; pălărie dintr-o astfel de împletitură. 2. Ţesătură de bumbac sau de in, care imită panamaua1 (1). s.f, art. panamaua, g.-d. art. panamalei, pl. panamale, art. panamalele. panama2 Afacere frauduloasă de mari proporţii, s.f, art. panamaua, g.-d. art. panamalei, pl. panamale, art. panamalele.
panamerican,-ă Referitor la (toată) America, adi'., pl. panamericani,-e.
panamerlcanism Doctrină care urmăreşte întărirea colaborării între statele americane, s.n. panamgz,-ă (Locuitor) din Panama, adj., s.m. şi f, pl. panamgzi,-e.
panarab,-ă Referitor la ansamblul ţărilor de limbă arabă şi la civilizaţia acestora, adj., pl. panarabi,-e. panariciu v. panariţiu.
panariţiu Infecţie localizată la degete, [var. panariciu s.n.] s.n., art. panariţiul, pl. panariţii, art. panariţiile. panaş Mănunchi de pene (colorate) cu care se împodobea altădată (în unele ţări şi astăzi) coiful sau chipiul militarilor, turbanul unui domnitor etc.; (p. gener.) mănunchi de pene folosit ca podoabă, s.n., pl. panaşe. panaşat,-ă (rar) împodobit cu panaş. adj.,pl. panaşaţi,-te.
panatenaic,-ă Referitor la Panatenee. adj., pl. panate-naici,-ce.
Panatenge Serbări care se celebrau la Atena în cinstea zeiţei Pallas Atena, protectoarea cetăţii, s.prop.f. pl., art. Panatengele.
pană1 A. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lor şi la zbor, alcătuită dintr-un cotor pe care sunt aşezate simetric fire pufoase; (la pl.) firele pufoase desprinse de pe cotoare, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc. IA lua pe cineva în pene = a lua pe cineva la muştru-luială. Uşor în pene = îmbrăcat subţire. A se umfla în pene = a se îngâmfa. 2. Pană1 (A.l) de gâscă ascuţită şi despicată la vârf, întrebuinţată altădată pentru scris cu cerneală; (p. gener.) toc de scris, condei, //(fig.) Stilul unui scriitor; talentul, arta de a scrie. 3. Podoabă din pene1 (A.l), care se poartă la pălărie. 4. Categorie ~ = categorie în care intră boxerii între 54 şi 57 kg şi luptătorii între 57 şi 63 kg. B. 1. Bucată de lemn sau de metal care ajută la despicarea lemnelor, la înţepenirea unor piese etc. 2. Parte a ciocanului opusă capului, prelungită şi subţiată spre vârf. //Partea lată, plană a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. 3. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele unor instrumente muzicale.
4.	~ de somn = camea de pe pântecele sau de la coada somnului. 5. Felioară de slănină cu care se împănează camea, care urmează a fi prăjită, s.f., g.-d. art. pgnei, pl. pgne.
pană2 1. Oprire accidentală a funcţionării unei instalaţii, a unui vehicul etc. /(fam.) A fi (sau a rămâne) în -= a nu putea continua o activitate; a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situaţie în care se află o navă cu vele care are vânt din faţă şi nu poate înainta, s.f, g.-d. art. pgnei, pl. pgne.
pancalism Doctrină care subordonează frumosului toate celelalte categorii filosofice, s.n. pancartă Bucată de carton, de pân^ă etc. pe care este scrisă o lozincă, o înştiinţare etc.; placardă. s.f., g.-d. art. pancartei, pl. pancarte.
pancovă (reg.) Gogoaşă sau minciunea (de mâncat). s.f., g.-d. art. pancovei, pl. pancove. pancreas (-cre-as) Glandă aşezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina şi cu duodenul, s.n., pl. pancreasuri.
pancreatlc,-ă (-cre-a-) Referitor la pancreas, adj., pl. pancreatici,-ce.
pancreatină (-cre-a-) Substanţă extrasă din pancreasul animalelor şi folosită în tratamentul tulburărilor intestinale. s.f, g.-d. art. pancreatinei. pancreatită (-cre-a-) Inflamaţie acută sau cronică a pancreasului, s.f, g.-d. art. pancreatitei, pl. pancreatite. pancromatlc,-ă (despre materiale fotografice) Sensibil la toate culorile spectrului, adj., pl. pancromâ: tici,-ce.
pancrsnic Valabil pentru orice epocă, adj., pl. pancra; nici,-ce.
panda Mamifer carnivor, asemănător cu un ursuleţ, cu blana albă cu pete negre, s.m., pl. panda, pandalie Toană; criză nervoasă, s.f, art. pandalia, g.-d. art. pandaliei, pl. pandalii, art. pandaliile. pandant 1. Obiect, operă de artă, de mobilier etc. care este simetrică cu alta. 2. Persoană sau lucru care se găseşte într-o situaţie asemănătoare cu altă persoană sau cu alt lucru, s.n., pl. pandante. pandantiv Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănţişor sau de o panglică, s.n., pl. pandantive, pandecte Culegere de hotărâri şi decrete ale vechilor jurisconsulţi romani, alcătuită în secolul al VI-lea din ordinul împăratului Justinian. s.f. pl. pandgmic,-ă De pandemie. adj., pl. pandgmici,-ce. pandemie Epidemie care se manifestă pe suprafeţe foarte mari. s.f., art. pandemia, g.-d. art. pandemiei, pl pandemii, art. pandemiile.
pandemoniu (livr.) 1. Presupusă capitală a iadului, unde
are loc sfatul demonilor. 2. (fig.) Loc în care domneşte
dezordinea, discordia, corupţia, s.n., art. pandemaniul.
pandlşpan Prăjitură cu aspect pufos, preparată din
făină, ouă şi zahăr, s.n., pl. pandişpane.
pandit Titlu dat învăţaţilor brahmani din India, s.m., pl-
pândiţi.
pandlică v. panglică.
pandQră Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în secolele XVI-XVII. s.f., g.-d. art. pan-dflrei, pl. pandore.
pandur (în sec. al XIX-lea, în Ţara Românească)
1.	Soldat din oastea neregulată. //Luptător din oastea lui Tudor Vladimirescu. 2. Ostaş în serviciul poliţiei, după desfiinţarea vechii miliţii naţionale, s.m., pl. panduri, pandurgsc,-ească (înv.) Referitor la panduri, adj., pl-pandurgşti.
pandurime (rar) Mulţime, oaste de panduri, s.f, g-d-art. pandurjmii.
pang (despre came, caşcaval etc.) Prăjit în grăsime, după ce a fost dat prin făină, ou şi pesmet, adj. invar.
849
panou
panegiric Discurs, scriere în care se face elogiul unei persoane (de seamă); (p. gener.) laudă (exagerată), elogiu. s.n., pl. panegirice.
panegirist,-ă (rar) Persoană care ţine sau scrie un panegiric; cel care elogiază (excesiv) pe cineva, s.m., pl. panegirişti; s.f., g.-d. art. panegiristei, pl. panegiriste. panel Placă de lemn, alcătuită dintr-un miez de şipci sau de scânduri înguste, acoperită cu furnir, întrebuinţată la fabricarea mobilelor, s.n., pl. panele. panelenic,-ă Referitor la panelenism. adj., pl. pane-lgnici,-ce.
panelgnic,-ă (în sintagma) Serbări ~ = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tinerii veniţi din toate părţile Greciei antice şi la care aveau loc întreceri atletice, muzicale şi poetice, adj., pl. panelgnici,-ce. panelenism Doctrină care preconizează unirea tuturor grecilor într-o singură naţiune, s.n. panelenisiic,-ă Panelenic. adi., pi- paneienistici,-ce. pangr Coş (1) mic. s.n., pl. pangre. paneraş Diminutiv al lui paner, s.n., pl. paneraşe. paneuropean,-ă (-e-u-) Din toate ţările Europei, adj., pl. paneuropgni,-e.
panfobje (med.) Teamă morbida faţă de orice lucru, de ceea ce se petrece în jur, s.f, art. panfbbia, g.-d. art. pan-fobiei.
pangar (rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică. s.n., pl. pangare.
pangengză Teorie evoluţionistă care susţine transmiterea prin ereditate a tuturor însuşirilor dobândite, s.f, g.-d. art. panaengzei.
pangermaniC'-ă Referitor la pangermanism. adj., pl. pangermaniei,-ee.
pangermanism Doctrina care preconizează unirea tuturor populaţiilor germanice într-un singur stat. s.n. panglicar (fam,) Artist (de circ) care face scamatorii; (fig.) şarlatan, escroc, s.m., pl. panglicari, panglică 1. Fâşie îngusta de bumbac, de mătase etc. folosita ca podoaba la îmbrăcămintea feminină. 2, Fâşie îngustă de bumbae sau de mătase, îmbibată eu tuş, folosită la maşina de scris. 3. Banda îngustă de oţel, şradata, utilizata la măsurarea distanţelor, 4. Banda flexibilă de metal sau de alt material. S. (pop.) Tenie, [var. (reg.) pandlicâ s,f.\ s.f., g.-d. art. panglicii, pl. panglici, pangllcărie Scamatorie (cu panglici); (fig., fam.) şarla-tanie. s.f, art. panglicăria.g.-tf. art. panglicarjci.p/, pan-glicării, art. panglicâriile.
pangllcea (reg.) Panglicuţa. s.f, art. pangliceaua, g.-d. art. panglicglei, pl. panglicfile, art. panglicglele. panglicuţă Diminutivul de la panglică; panglicea. [var. pănglicuţă s.f.] s.f., g.-d. art. pangiicuţei, pi panglicuţe. pangoMn Mamifer din regiunile tropicale, având corpul acoperit cu solzi comoşi şi coadă lungă, s.m., pl. pan-golini.
panica (rar) 1. tr. A scoate din minţi, a îngrozi. 2. refl. A-şi pierde capul. vb. /, ind. prez, 3 panicheazâ. panicard,-ă (rar) I. adj. Care denotă panică. II. s.m. şi f Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică, adj., s.m. şi
f,	pl. panicarzi,-de.
panicat,-ă Cuprins de panică, adj., pl. panicaţi,-te. panică Teamă puternică de care este cuprinsă subit o persoană sau o colectivitate, s.f., g.-d. art. panicii, panicss.-oasă (fam.) (Cel) care intră uşor în panică. adj., s.m. şi f, pl. panicoşi,-oase. panicul inflorescenţă în formă de ciorchine, cu axul principal ramificat, [var. paniculă s.f] s.n., pl. panicule. paniculat,-ă în formă de panicul. adj.,pl. paniculaţi,-te. paniculă v. panicul.
panigr (-ni-er) (înv.) Jupon cu balene care ţine fusta înfoiată pe şolduri; (p. ext.) rochie cu un astfel de jupon. s.n., pl. paniere.
panifica tr. A efectua operaţia de panificaţie, vb. I, ind. prez. 3 panifică.
panificabil,-ă (despre făină) Care poate intra în procesul de panificaţie, adj., pl. panificabili,-e. panificare Acţiunea de a panifica. s.f, g.-d. art. panificării.
panificaţie (-ţi-e) Proces de transformare a fainii în pâine, s.f, art. panificaţia, g.-d. art. panificaţiei. panislamic,-ă Referitor la panislamism. adj., pl. panis-lamici,-ce.
panislamism Doctrină politică şi religioasă care preconizează unirea tuturor musulmanilor într-un singur stat. s.n.
panlogism Doctrină conform căreia tot ce este real este şi raţional, logic. s.n.
panmieloftizie (-mi-e-) Distrugere a celulelor măduvei osoase hematopoietice care produc elementele celulare ale sângelui, s.f, art. panmieloftizia, g.-d. art. panmielo-ftiziei.
panoftalmie Infecţie supurativă care cuprinde întregul ochi, s.f, art. panoftalmia, g.-d. art. panoftalmiei. panonian1 (-ni-an) (geol.) Etajul inferior al pliocenului din podişul Transilvaniei şi din depresiunea panonică. s.n. panoniani-ă2 (-ni-an) Referitor la panonian1. adj., pl. panonigni,-e.
panQnlc,-ă Referitor la Panonia. adj., pl. pancnici,-ce. panoplie 1. Panou pe care sunt aranjate arme de colecţie. 2. Ansamblu de accesorii, de instrumente necesare pentru o anumita activitate, 3. (fig.) Serie de mijloace de care se dispune într-o situaţie dată. s.f., art. panoplia, g,-d. art. panopliei, pl. panoplii, art. panopliile, pansptlc/pangptlcum 1. Construcţie al cBrei interior poate fi cuprins dintr-o singura privire. 2. Muzeu cu figuri de ceară, s.n., pl. panaptice/panaptieumuri. panorama tr. 1. A realiza un panoramic1. 2. A descrie pe larg, a relata, vb, /, ind. prez 3 panoramează. panoramare Acţiunea de a panorama, s.f, g.-d. art. panoramlrii.
panoramă 1. Peisaj cu orizont larg, vlzut de departe şi de la înălţime, //(fig.) Expunere amplă consacrata unui domeniu sau unei probleme; frescă. ~-a literaturii române interbelice, 2. Tablou de mari proporţii, desft-şurat pe pereţii unei camere circulare şi iluminat de sus, pentru a da impresia unei imagini reale; (p. ext.) clădire în care se află un astfel de tablou. 3. Spectacol de bâlci cu scamatorii, acrobaţii etc. 4, Panoptic (2). s.f, g.-d. art. panoramei, pl. panorame.
panoramic1 (cin.) Mişcare care constă în rotirea camerei de luat vederi în jurul unui ax fix; cadru larg în film, la televiziune, s.n., pl. panoramice. panoramic2,-ă De panoramă. /Ecran ~ = ecran semicircular, cu lăţimea mult mai mare decât înălţimea. Fotografie - = fotografie care prezintă un peisaj vast, luată de obicei din avion, adj., pl. panoramici,-ce. panortodox,-ă Referitor la toată ortodoxia, adj., pl. panortod2cşi,-xe.
panou 1. Planşă de lemn sau de carton pe care se lipesc afişe, se scriu lozinci etc. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc., pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei instalaţii, ale unei maşini etc. /(ieşit din uz) ~ de onoare = panou cu fotografii ale persoanelor evidenţiate în muncă. 2. Porţiune plană a unui perete, a unui tavan, limitată de rest prin elemente de altă culoare ori de alt material; tablou, decoraţii, ţesătură decorativă etc. fixată pe un perete. 3. Planşă pe care este fixat coşul la jocul de baschet. I~ de tragere = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau figuri, folosită ca ţintă la exerciţiile de tragere cu arma. 4. Element de construcţie, cu grosime
panpsihism
850
mică, întrebuinţat la căptuşirea unor pereţi, la susţinerea unor aparate etc. s.n., art. panoul, pl. panQuri. panpsihism Teorie după care tot ce există în natură are suflet, s.n.
panromanic,-ă Referitor la popoarele sau la limbile romanice şi neolatine, adj., pl. panromanici,-ce. panromânism Concepţie politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. s.n. pansa tr. A aplica un pansament, vb. I, ind. prez. 3 pansează.
pansaj (rar) Ţesălat. s.n., pl. pansaje. pansament Faptul de a pansa; protejare a unei plăgi prin acoperirea ei cu vată şi tifon; material folosit la pansare. s.n., pl. pansamgnte.
pansa re Acţiunea de a pansa, s.f., g.-d. art. pansgrii, pl. pansări.
pansea Numele a două plante decorative cu flori catifelate, variat colorate, s.f, art. panseaua, g.-d. art. pansglei, pl. pansele, art. pansglele. panseiuţă 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea, s.f., g.-d. art. panseluţei, pl. panseluţe. panseu (fam.) Cugetare, maximă, s.n., art. panseul, pl. pansguri.
pansexualism (-xu-a-) Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viaţa psihică, s.n. pansinuzită (med.) Inflamaţie a tuturor sinusurilor oaselor craniene, s.f, art. pansinuzitei, pl. pansinuzke. pansiv,-ă (rar) Gânditor, meditativ, adj., pl. pansivi,-e. panslav,-ă Referitor la toate popoarele slave, adj., pl. panslavi,-e.
panslavism Doctrină care preconizează unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat. s.n. panslavist,-ă (Adept) al panslavismului, adj., s.m. şi f, pl. panslavişti,-ste.
pantagruelic,-ă (-gru-e-) (livr., despre pofta de mâncare) Exagerat de mare. //(despre ospeţe) Cu foarte multă mâncare; îmbelşugat, adj., pl. pantagruelici,-ce. pantahuză (înv.) Listă de subscripţie cu care se strâng bani pentru clădirea sau repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. s.f, g.-d. art. pantahuzei, pl. pantahuze.
pantalon 1. (de obicei la pl.) Obiect de îmbrăcăminte care acoperă corpul de la mijloc în jos, învelind fiecare picior în parte. 2. Piesă de tablă folosită la bifurcarea unei conducte, s.m., pl. pantaloni, pantalonadă (livr.) Comedie burlescă; (p. ext.) bufonerie, s.f, g.-d. art. pantalonadei, pl. pantalonade. pantalonar 1. (pop.) Nume depreciativ dat de ţărani celor îmbrăcaţi orăşeneşte; (spec.) orăşean, târgoveţ. 2. Denumire depreciativă dată în secolul al XIX-lea de către boierii conservatori tinerilor progresişti, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. 3. (rar) Croitor specializat în confecţionarea pantalonilor, s.m., pl. pan-talonari.
pantalonaş (mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon; (spec.) pantalon scurt pentru copii; (spec.) chilot lung până la gleznă, împodobit cu dantelă, pe care îl purtau femeile, s.m., pl. pantalonaşi.
pantă 1. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată, lîn ~ = înclinat. A cădea (sau a aluneca) pe ~a... (sau pe o ~) = a) a se lăsa antrenat de...; b) a se îndrepta către... 2. Unghi ascuţit format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal, s.f, g.-d. art. pantei, pl. pante, panteism Concepţie filosofică potrivit căreia Dumnezeu şi natura sunt identice, s.n. panteist,-ă (Adept) al panteismului, adj., s.m. şi /.. pl. panteişti,-ste.
panteistic,-ă Panteist, adj., pl. panteistici,-ce. panteon (-te-on) 1. (la greci şi la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument naţional în
care sunt depuse rămăşiţele pământeşti ale oamenilor iluştri, //(fig.) Galeria oamenilor iluştri ai unei ţări. s.n., pl. panteonuri.
pantgră Leopard, s.f, g.-d. art. panterei, pl. pantere, pantocrator (în bisericile ortodoxe) Icoană pictată pe bolta naosului, care îl reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii. s.n.
pantof încălţăminte din piele, din materiale sintetice, din pânză etc. care acoperă laba piciorului până la gleznă. s.m., pl. pantofi.
pantofar (rar) Meseriaş care face ori repară pantofi sau orice fel de încălţăminte, s.m., pl. pantofari, pantofăreasă (înv.) Soţia pantofarului, s.f, g.-d. art. pantofărgsei, pl. pantofârese.
pantofăne1 Meseria pantofarului, s.f, art. pantofăna, g.-d. art. pantofănei.
pantofăne2 (înv.) Atelierul în care lucrează pantofarul. 2. (colectiv) Mulţime de pantofi, s.f, art. pantofăna, g.-d. art. pantofăriei, pl. pantofării, art. pantofăriile. pantofior Diminutiv al lui pantof, s.n., pl. pantofiari. pantograf 1. Aparat care serveşte la reproducerea unui desen la aceeaşi scară sau la o scară diferită de cea a modelului. 2. Priză montată pe acoperişul unor vehicule electrice, prin care se face legătura cu o linie electrică aeriană, s.n., pl. pantografe.
pantografic,-ă De pantografie. adj.,pl. pantografici.-ce. pantografie 1. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafaţă activă este unsă cu o cerneală vâscoasă, s.f, art. pantografia, g.-d. art. pantografiei. pantometru Instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor şi a înclinării terenului pe o anumită porţiune. s.n., art. pantometrul, pl. pantometre. pantomim (rar) Actor de pantomimă; mim. s.m., pl. pantomimi.
pantomimă Arta de a expune idei, sentimente prin mimică, dans şi gesturi. //Reprezentaţie teatrală în care acţiunea dramatică este susţinută (numai) prin gesturi şi prin mimică, s.f, g.-d. art. pantomiméi, pl. pantomimé, pantomimic,-ă De pantomimă; exprimat prin gesturi. adj.,pl. pantomimici,-ce.
pantopon Substanţă extrasă din opiu, folosită ca analgezic. s.n.
pantoptoză (med.) Cădere generală a viscerelor datorită unei slăbiri bruşte, s.f, g.-d. art. pantoptozei. pantrop,-ă (despre microbi, virusuri) Care se localizează în toate organele, adj., pl. pantropi,-e. pan turn Poezie lirică cu formă fixă, în care al doilea şi al patrulea vers formează primul şi al treilea vers din catrenul următor şi care dezvoltă paralel două teme distincte şi contrastante, s.n., pl. pantumuri/pantume. panturcism Doctrină care susţine întărirea colaborării între popoarele turcice. s.n.
panţarolă (înv.) Numele unui joc de cărţi care se joacă în trei persoane, s.f, g.-d. art. panţarolei, pl. panţarole. panţir Mercenar dintr-un corp de oaste din trecut, însărcinat cu paza graniţelor şi cu transmiterea ştirilor, s.m., pl. panţiri.
panunional,-ă (-ni-o-) Doctrină care susţine întărirea colaborării între popoarele unei uniuni, adj., pl-panunionali,-e.
panus (med.) 1. Vascularizaţie anormală a unei membrane, însoţită de formarea de ţesut conjunctiv. 2. Ade-nită nesupurantă. s.n.
panzer (-ţer) Tanc german din cel de-al Doilea Război Mondial, s.n., pl. panzere.
panzootie Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe suprafeţe întinse, s.f, art. panzootia, g.-d. art. panzootíei, pl. panzootii, art. panzootiile.
851
papua
paOS (în ritualul creştin, rar) Pomană care se dă pentru cei morţi, constând din vin, pâine şi mâncăruri, s.n. pap Clei folosit în industria încălţămintei; material de lipit preparat în casă din făină şi apă; cocă. s.n. papa (fr.) 1. Tată. 2. Termen familiar folosit de cineva pentru un bărbat mai în vârstă, s.m., g.-d. lui papa. papagal 1. Nume dat unor păsări tropicale, cu pene viu colorate, care pot repeta sunete articulate. IA avea - = a fi bun de gură. 2. (fig.) Epitet dat unei persoane care imită mecanic părerile sau cuvintele altuia, //(fig., peior., fam.) Gura (ca organ a! vorbirii). 3. Cleşte cu dinţi folosit în lucrări de montaj, s.m., pl. papagali. papaga.l-de-brazi (zool.) Forfecuţă. s.m., pl. papagali-de-brazi.
papagalicesc,-ească (rar) De papagal; (fig.) imitat în mod servil, adj., pl. papagaliceşti, papagaliceşte Ca un papagal (1); automat, mecanic. adv.
papagalism Imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva, s.n.
papagaliţă Femela papagalului, s.f. g.-d. art. papagaliţei, pl. papagaliţe.
papagal-ţigănesc (zool.) Stăncuţă. s.m., pl. papagali-ţigăngşti.
papaia Plantă tropicală din care se extrage papaina. s.f. g.-d. art. papaiéi, pl. papaia.
papamă Enzimă extrasă din papaia, întrebuinţată în tratamentul unor afecţiuni digestive, s.f, g.-d. art. papa-inei.
papainog (pop.) Picioroange, catalige. IA vorbi in ~oage = a vorbi cu aroganţă, s.n., pl. papainoage. papal,-ă Care aparţine papei, referitor la papă. adj., pl. papali,-e.
papalitate 1. Instituţie centrală de conducere spirituală şi politică a Bisericii catolice. 2. Puterea, autoritatea papilor; demnitatea de papă2; pontificat, s.f, g.-d. art. papalităţii.
papamobil Autovehicul securizat pentru transportarea papei, s.n., pl. papamobile.
papanaş Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă şi făină sau griş, fiert în apă sau prăjit în tigaie, s.m., pl. papanaşi.
paparazzo (zz pron. ţ) (it.) Fotograf insistent, care urmăreşte obţinerea de fotografii insolite, cu personaje celebre, s.m., pl. paparazzi, art. paparazzii. papară 1. Mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză şi opărite cu apă sau cu lapte, /(fam.) A mânca ~ (sau a se alege cu o ~) = a) a lua bătaie; b) a fi învins (într-o întrecere, în luptă etc.). A face pe cineva ~ = a omorî, a distruge pe cineva. A trage cuiva o - =
a)	a mustra aspru pe cineva; b) a bate pe cineva. 2. (reg.) Omletă (din ouă), s.f., g.-d. art. paparei/papării, pl. papare/papări.
paparudă 1. (la pl.) Dans ritual de invocare a ploii, executat de femei sau de fete cu corpul înfăşurat în verdeaţă; (la sg.) femeie sau fată care execută acest dans. //Personaj mitologic imaginat ca o femeie îmbrăcată în zdrenţe, care aduce ploaia. 2. (fig.) Femeie îmbrăcată ridicol, s.f, g.-d. art. paparudei, pl. paparude, paparugă (entom., reg.) Buburuză, s.f, g.-d. art. paparugei, pl. paparuge.
paparună Plantă erbacee cu flori roşii pătate cu negru şi cu fructul ca o capsulă, s.f, g.-d. art. paparunei, pl. paparune.
papaveracee (la pl.) Familie de plante erbacee, care conţin un suc lăptos cu proprietăţi narcotice; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. papaveraceea, g.-d. art. papaveraceei, pl. papaveracee. papavermă Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, întrebuinţat în medicină, s.f, g.-d. art. papaverinei.
papă1 (în graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copii) Mâncare, s.f., g.-d. art. papei. papă2 Capul Bisericii catolice şi al statului Vatican. s.m., g.-d. art. papei, pl. papi.
papă-lapte Persoană lipsită de energie; bleg, nătăfleţ. s.m. şi f, g.-d. art. lui papă-lapte, pl. papă-lapte. papetar1 (rar) Fabricant sau vânzător de produse de papetărie. s.m., pl. papetari.
papetar2,-ă Folosit la fabricarea hârtiei, adj., pl. papetari,-e.
papetărie Magazin (sau secţie într-o librărie) în care se vând caiete, creioane, hârtie etc.; produsele înseşi, s.f, art. papetăna, g.-d. art. papetăriei,pl. papetării, art. papetăriile. papier mâchg (papig maşe) (fr.) Pastă de hârtie amestecată cu clei, folosită la confecţionarea unor obiecte decorative şi în sculptură, s.n. papilar,-ă Cu papile, adj., pl. papilari,-e. papilă Mică proeminenţă de pe suprafaţa pielii, a unor mucoase, a feţei unui organ etc. s.f, g.-d. art. papilei, pl. papile.
papilionacee (-li-o-) (la pl.) Familie de plante dicotiledonate cu petalele asemănătoare cu aripile unui fluture; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. papilionaceea, g.-d. art. papilionaceei, pl. papilionacee. papilionaceu,-ee (-li-o-) (despre corolă) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. adj.,pl. papilionacei,-ee. papilom Tumoare benignă în formă de papilă, care apare pe piele sau pe mucoase, s.n., pl. papiloame. papilomatos,-oasă Cu aspect de papilom. adj., pl. papilomatQşi,-oase.
papilomatoză (med.) Afecţiune cutanată în care apar papiloame. s.f, g.-d. art. papilomatozei, pl. papilomatQze. papion1 (-pi-on) (rar) Specie de câine pitic, cu urechile lungi, căzute, şi cu părul lung, de diferite culori, s.m., pl. papioni.
papion2 (-pi-on) Cravată bărbătească în forma unor aripi de fluture, s.n., pl. papioane, papiotă (-pi-o-) 1. Mic sul de carton pe care se înfăşoară aţa de cusut. 2. (rar) Mic sul de hârtie pe care femeile îşi răsucesc părul pentru a-1 bucla, s.f, g.-d. art. papiQtei, pl. papiote.
papir (reg.) Hârtie; foaie de hârtie scrisă. s.n.,pl. papire. papirolog Specialist în papirologie. s.m.,pl. papirolsgi. papirologie Disciplină a istoriei care studiază papirusurile. s.f, art. papirologia, g.-d. art. papirologiei. papirus1 Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau nişte foiţe, folosite în Antichitate şi în Evul Mediu pentru a se scrie pe ele. s.m. papirus2 Material pe care se scria în Antichitate, prelucrat din tulpina de papirus1. //Manuscris pe un astfel de material, s.n., pl. papirusuri, papjsm (înv.) Catolicism, s.n. papistaş,-ă (înv., reg.) Catolic, adj., s.m. şi f, pl. papis-taşi,-e.
papistăşesc,-ească (înv., reg.) Catolic, adj., pl. pa-pistăşeşti.
pa pistă şi tr. şi refl. (înv., reg.) A (se) catoliciza, vb. IV,
ind. prez. I sg. şi 3 pl. papistăşesc, imperf. 3 sg. papis-
tăşea; conj. prez. 3 să papistăşească.
paporniţă 1. (pop.) Coş (împletit din papură). 2. (rar)
Sticlă îmbrăcată în papură, s.f, g.-d. art. papamiţei, pl.
papomiţe.
papricaş Un fel de tocană cu găluşte de făină şi multă boia de ardei, s.n., pl. papricaşuri, paprică (reg.) 1. (bot.) Ardei. 2. Boia de ardei, s.f, g.-d. art. papricii, pl. paprici.
papua (-pu-a) (în sintagma) Limbi ~ = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, vorbite de papuaşi. adj., invar
papua-neoguineean
852
papua-neoguineean (-pu-a-ne-o-gu-i-) (Locuitor) din Papua Noua-Guinee. adjs.m. şi f, pl. papua-neogu-ineeni,-e.
papuaş,-ă (-pu-aş) (Locuitor) aparţinând tipului mela-nezian din Papua-Noua Guinee, adj., s.m. şi f, pl. pa-puaşi,-e. „
papuc 1. încălţăminte uşoară, fără călcâi, care se poartă în casă. /(fam.) A o lua (sau a o şterge) la ~ = a fugi. A fi (sau a ţine) sub ~ = a fi (sau a ţine) sub ascultarea cuiva, a se lăsa condus de cineva. A da (cuiva) -ii = a da pe cineva afară. 2. Piesă de lemn care se aşază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafaţa de sprijin. //Piesă de oţel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a-l proteja când este bătut în pământ. 3. Piesă fixată la capătul unui conductor, care serveşte la stabilirea unui contact electric demontabil. [var. (reg.) păpuc s.m.] s.m., pl. papuci.	.
papucflr (înv., reg.) Persoană care repară papuci; (p. gener.) cizmar, [var. (reg.) păpucar s.m.] s.m., pl. papu-cari.
papucaş (rar) Papucel. [vű/; (reg.) păpucaş s.m. j s.m., pl. papucaşi.
papuci (înv.) Bunic, s.m., g.-d. art. papucâi. papucel Diminutiv al lui papuc; papucaş. s.m., pl. pa-pucgi, art. papucgii.
papucul-doamnel Planta erbacee cu tulpina înalta şi ou flori galbene cu purpuriu, s.m. art. papuglu (fam.) Om de nimic, care trftieşte din şiretlicuri, s.m., art. papugiul, pl. papugii, art, papugiii. pipulâ Leziune a pielii sub forma unei proeminente, oare apare în unele boli. s.f., g.-d. art. papulei, pl. papule. papură Grup de plante erbacee acvatice din ale căror frunze se fac coşuri, rogojini etc, s.f, g.-d. art. papurii, pl, papuri.
par1 l, Lemn lung, relativ gros şi ascuţit la un eap&t, folosit mai ales ca element de susţinere (de obicei la garduri). ICu ~ul = cu forţa, silit, A-i da (cuiva) cu ~*ul In mp - a bate foarte tare (pe cineva), Parcă mi-a (sau şi-a, i-a ete.) dat cu ~-ul In mp, se spune când cineva a primit pe neaşteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de - a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia deznodământul. 2, Bâta, ciomag, s.m., pl, pari. par2,-S (despre numere) Divizibil cu numărul doi. adj,, pl. pari,-e.
para-1 Element de compunere care înseamnă ,.apăra", „contra”.
para-2 Element de compunere care înseamnă: a) „foarte”, „tare”, „puternic”; b) (depr.) „mult”, „prea numeros”. pani3 1 • Veche monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (astăzi) ban de valoare mică. IA nu avea nicio -a (chioară) = a nu avea (nici)un ban. Nu face nici o ~a (chioară sau nici două ~) sau nu face -le ~ nu are (nicio) valoare. A face (pe cineva) de două - = a certa (aspru pe cineva). A lua (pe cineva) la trei ~ - a lua (pe cineva) la rost pentru ceea ce a făcut. 2. (fam., la pl.) Bani; (p. ext.) avere, /(fam.) A face ~le = a fi valoros, de preţ. A şti câte
-	face cineva = a fi lămurit în privinţa meritelor sau a caracterului, s.f, art. paraua, g.-d. art. paralei, pl. parale, art. paralele.
pară4 tr. A evita o lovitură printr-o manevră abilă (la duel, la scrimă etc.). //(fig.) A reuşi să evite. vb. /, ind. prez. 3 paregză.
parabal Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanţele, s.n., pl. parabal uri.
parabază Pasaj din comedia greacă în care autorul îşi exprimă, prin glasul corifeului, părerile şi sentimentele în legătură cu faptele înfăţişate, s.f., g.-d. art. parabazei, pl. parabaze.
pargbil,-ă (sport, despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi parat sau evitat, adj,, pl. parabili,-e.
parabolă1 Curbă plană în care fiecare punct este la distanţă egală de un punct fix (numit focar) şi de o dreaptă fixă (numită directoare), s.f., g.-d. art. parabolei, pl. parabole.
parabolă2 Povestire alegorică care conţine o morală, o învăţătură, s.f, g.-d. art. parabolei, pl. parabole. parabolic1,-ă De forma unei parabole1; curbat. /Antenă ~ (şi s.f.) = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid, adj., pl. parabolici,-ce. parabolic2,-ă Cu caracter de parabolă2; alegoric, adj., pl. parabolici,-ce.
paraboloid (mat.) Suprafaţă generată de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne paralel cu el însuşi, iar vârful ei descrie o parabolă fixă. s.m., pl. paraboloizi.	A
paraboloidul,-ă (-lo-i-) în formă de paraboloid, adj., pl. paraboloidgli,-e.
paracazelnă (-ze-i-) Produs obţinut prin coagularea cazeinei din lapte, s.f, ş.-d. art. paracazeinei. paracăzătşr Dispozitiv de siguranţă pentru oprirea în cădere a coliviei ascensorului, în cazul ruperii cablului. s.n., pl. paracâzătoare.
paracentgză (med.) Puncţie efectuata într-o cavitate a corpului în vederea extragerii lichidului patologic pe care îl conţine, s.f, g,-d. art. paraeentfizei, pl. paracentgze. paracetamol Produs farmaceutic cu acţiune analgezică şi antipiretieă, s.n.
parachgmlţă Plantă erbacee medicinala, cu frunze alungite şi ou flori verzi, s.f., g.-d, art. paraehgmiţei, pl. parachfimiţe.
parachlnezie (med.) Tulburare a funcţiei motorii, constând în efectuarea unor mişcări anormale, s.f, art, paraehinezia, g.-d. art. paraeliineziei, pl. paraehinezii, art. parachineziile,
paraclvlllziţie (-ţi-e) (livr.) Stare inferioara civilizaţiei, opusa nivelului de dezvoltare a societăţii modeme, s.f, art, paracivilizaţia, g.-d, art. paracivilizaţiei, pl• paracivilizaţii, art. parapivilizaţiile, paraclinlc,-ă (med,) In afara domeniului clinic, adf, pl. paracliniei,-ce,
paraclis I. Capelă construita alături de o biserica, într-un cimitir sau în interiorul unei clădiri. 2, (în religia ortodoxa) Slujbă religioasa de lauda şi de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfilnt. s.n,. pl, paraclise, paracliser Persoană însărcinată cu îngrijirea unei biserici, îndeplinind şi unele sarcini la oficierea cultului; ţâr-covnic. s.m.,pl. paraclisgri.
paracronism (rar) Greşeala constând în a data un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate, s.n., pl. paracronisme,
paracuzie (med.) Iluzie auditivă, s.f, art. paracuzia,
g.-d. art. paracuziei, pl. paracuzii.
parada intr. (livr.) A face paradă de ceea ce face sau
spune. vb. /, ind. prez. 3 paradează.
paradaisă (reg.) Pătlăgea roşie, s.f, g.-d. art. paradai-
sei, pl. paradaise.
paradă 1. Defilare la care participă trupe sau grupe de sportivi. IDe - = de sărbătoare, festiv. 2. (fig.) Atitudine ostentativă prin care cineva vrea să facă impresie. IA face ~ de ceva = a se făli cu ceva. IDe ~ = de formă, de ochii lumii. 3. (sport) Parare a unei lovituri a adversarului şi încercare de ripostă, s.f, g.-d. art. paradei, pl. parade.
paradentoză v. paradontoză. paradi tr. şi refl. (fam.) A (se) strica, a (se) uza. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paradesc, imperf. 3 sg. paradea; conj. prez. 3 să paradească.
paradiafonie (-di-a-) Percepţie în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit, s.f, art. paradiafonia, g.-d. art. paradiafoniei.
853
paralaxă
paradigmatic,-ă Care face parte dintr-o paradigmă. adj., pl. paradigmatici,-ce.
paradigmă 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. Ansamblu de termeni care aparţin aceleaşi clase (lexicale, semantice etc.). 3. Model raţional. 4. (înv.) învăţătură, exemplu, s.f., g.-d. art. paradigmei, pl. paradigme.
paradis (în concepţiile religioase) Rai. //(fig.) Loc plăcut, minunat; ceea ce încântă privirea, s.n., pl. paradisuri. paradit,-ă (fam.) Stricat, deteriorat, adj., pl. paradiţi,-te. paraditură (fam.) Lucru deteriorat, stricat, s.f. g.-d. art. paraditurii, pl. paradituri.
paradiziac,-ă (-zi-ac) Ca în paradis; splendid, minunat. adj., pl. paradiziaci,-ce.
parados Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranşee. s.n., pl. paradesuri.
paradosi tr. (înv.) A preda o materie de învăţământ, cunoştinţe, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paradosesc, imperf. 3 sg. paradosea; conj. prez. 3 să paradosească. paradox 1. Enunţ, părere care este contrară modului obişnuit de gândire; ciudăţenie. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul că fuziunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de forma şi de dimensiunile vasului respectiv. s.n., pl. paradoxuri.
paradoxal,-ă Care ţine de paradox; ciudat, bizar. adj.. pl. paradoxali,-e.
parafa (r l.A semna prin parafa (1); a-şi pune semnătura pe un tratat internaţional. 2. A aplica o parafa (2) în ceară roşie pe legătura unui registru sau a unui dosar. vb. I, ind. prez. 3 parafează.
parafare Acţiunea de a parafa, s.f, g.-d. art. parafării, pl. paraftri.
parafazie (med.) Tulburare a vorbirii caracterizată prin substituirea şi deformarea cuvintelor, s.f, art. parafazia, g.-d. art. parafaziei.
parafă 1. Semnătură prescurtată pusă pe un act. 2. Ştampilă cu numele cuiva sau cu numele unei instituţii, s.f., g.-d. art. parafei, pl. parafe.
parafernal,-ă (înv.) Referitor la parafemă; extradotal. adj., pl. parafemali,-le.
parafernă (înv.) Avere care aparţine soţiei căsătorite, necuprinsă în dotă, asupra căreia ea îşi păstrează drepturile de folosinţă, s.f., g.-d. art. parafemei, pl. paraferne. parafina tr. A acoperi cu un strat de parafină, vb. I, ind. prez. 3 parafinează.
parafinare Acţiunea de a parafina, s.f, g-d. art. parafmării, pl. parafinări.
parafină Produs alb, translucid, obţinut din ţiţei şi folosit la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei şi a ţesăturilor etc. s.f, g.-d. art. parafinei, pl. parafine. parafinic,-ă Din parafină, adj., pl. parafinici,-ce. parafinos,-oasă Care conţine parafină. adj.,pl. parafinaşi,-oase.
paraflgcără Piesă din metal care protejează tija pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere. s.f., g.-d. art. paraflăcării, pl. paraflăcări. paraflow (ow pron. ou) Paragel. s.n., art. paraflow-ul. parafoc Zid de material refractar care apără de flăcări partea mai expusă a unui cazan de aburi, s.n., pl. para-fQcuri.
parafrastic,-ă (lit.) Cu caracter de parafrază, adj., pl. parafrastici,-ce.
parafraza tr. (lit.) A exprima ceva prin parafrază (1). vb. I, ind. prez. 3 parafrazează, parafrazare Acţiunea de a parafraza, s.f, g.-d. art. parafrazării, pl. parafrazări.
parafrază 1. Explicaţie personală, comentariu al unui text, al unei comunicări verbale etc. 2. Prelucrare liberă a unei teme muzicale cunoscute, s.f, g.-d. art. parafrazei, pl. parafraze.
parafreme (med.) Boală psihică asemănătoare cu paranoia şi cu schizofrenia, s.f, art. parafrenia, g.-d. art. parafremei, pl. parafrenii.
parafulger Dispozitiv de protecţie a unei conducte electrice împotriva descărcărilor electrice din atmosferă. s.n, pl. parafulgere.
parafum Dispozitiv aşezat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată, pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur. s.n., pl. parafumuri.
paragangliom (-gli-om) (med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, s.n., pl paraganglioame. paraganglion (-gli-on) Tip de ganglion conţinând ţesut cromafm. s.m., pl. paraganglioni. paragat Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un şir de cârlige cu nadă, folosită la pescuirea nisetrului, a calcanului etc. s.n, pl. paragate.
paragel Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. s.n. paragenetic,-ă Referitor la parageneză. //(biol., despre modificări ale genelor) Care se produce datorită unui fenomen care are loc în cromozom, fără a schimba structura genei, adj., pl. paragenetici,-ce. parageneză Formare în aceeaşi epocă a mai multor minerale asociate. //Asociaţie de minerale formată în urma unui anumit proces geologic, s.f, g.-d. art. para-genezei, pl. parageneze.
parageuzie (-ge-u-) (med.) Alterare a senzaţiilor gustative. s.f., art. parageuzia, g.-d. art. parageuziei. paragină 1. Teren necultivat, acoperit cu buruieni. 2. Stare de neîngrijire, de părăsire a unui teren, a unei construcţii. [var. (înv.) păragină s/] s.f, g.-d. art. paraginii, pl. paragini.
paraglobină Paraglobulină. s.f, g.-d. art. paraglobinei. paraglobuMnă Substanţă proteică din sânge, care contribuie la formarea fibrinei; paraglobină. s.f, g.-d. art. paraglobulmei.
paragogă (fon., rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârşitul unui cuvânt, s.f, g.-d. art. paragegei, pl. paragage.
paragogic,-ă Care se adaugă prin paragogă. adj., pl. paragogici,-ce.
paragraf 1. Mică diviziune a unui text în proză, despărţită de restul textului printr-un alineat nou (şi printr-un semn special). //Subdiviziune a unui text de lege, a unui statut etc.; prevedere cuprinsă într-o asemenea subdiviziune. 2. Semn grafic special prin care se marchează începutul unui articol, al unui aliniat sau al unui capitol. s.n.,pl. paragrafe.
paragrafie Afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise, s.f, art. paragrafia, g.-d. art. paragrafiei.
paragramă Greşeală de ortografie, care constă în înlocuirea unei litere cu alta. //Joc de cuvinte, s.f, g-d. art. paragramei, pl. paragrame. paraguayan,-ă (-gua-yan) (Locuitor) din Paraguay. adj., s.m. şi f., pl. paraguayeni,-e. parai (arg.) Bani. s.m. pl, art. paraii. paraimunitate (-ra-i-) Rezistenţă redusă care apare în organism paralel cu imunitatea specifică, s.f, g.-d. art. paraimunităţii.
paralactic,-ă Referitor la paralaxă. adj., pl. paralac-tici,-ce.
paralalie (med.) Tulburare a vorbirii constând în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit, s.f, art. paralalia, g.-d. art. paralaljei.
paralaxa 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremităţile bazei de observare.
2.	Modificare a poziţiei aparente a unui corp prin schim-
paralâc
854
barea poziţiei observatorului, s.f., g.-d. art. paralaxei, pl. paralaxe.
paralâc (înv., reg.) Bani mărunţi; mărunţiş. /Cu ~ = cu bani puţini, //(rar) Bănet. s.n. paralel1 (mat.) Cerc situat pe o suprafaţă de rotaţie, rezultat din intersecţia acestei suprafeţe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotaţie, s.n., pi paralele. paralgl2 Instrument utilizat la trasarea pe o piesă a unor linii paralele cu un plan dat. s.n., pl. paralgluri. paralei3,-ă 1. (despre drepte, planuri) Care nu se intersectează oricât s-ar prelungi. 2. Care se produce şi evoluează concomitent cu altceva, //(adv.) în acelaşi timp. adj., pl. paraleli,-e.
paralelă 1. Dreaptă sau plan care are toate punctele la distanţă egală de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se intersectează. 2. Fiecare dintre cercurile imaginare determinate de intersectarea suprafeţei Pământului cu un plan paralel cu ecuatorul. 3. (lit.) Prezentarea simultană a două personaje, a două opere etc. şi compararea lor. IA (ie) pune în ~ (sau n., în paralel) (cu...) = a (se) compara. 4. (la pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale şi paralele aşezate pe stâlpi, s.f. g.-d. art. paralelei, pl. paralele.
paralelipiped Prismă a cărei bază este un paralelogram. s.n., pl. paralelipipede.
paralelipipedic,-ă Care are forma unui paralelipiped. adj., pl. paralelipipedici,-ce.
paralelism 1. Stare a două drepte, planuri, lucruri paralele. 2. Paralelă (3). s.n., pl. paralelisme, paraleliza tr. (rar) A dispune, a aşeza paralel, vb. I, ind. prez. 3 paralelizează.
paralelizare (rar) Acţiunea de a paraleliza, s.f, g.-d. art. paralelizării, pl. paraleliziri. paralelogram Patrulater cu laturile opuse paralele. s.n., pl. paralelograme.
paraleu (mai ales precedat de ,,leu“) Leu foarte puternic; (p. ext.) fiinţă puternică, vitează, s.m., art. paraleul, pl. paralei, art. paraleii.
paralexgm (lingv.) Formaţie lexicală alcătuită din două cuvinte care nu formează un compus, s.n., pl. parale-xeme.
paraliterar,-ă Al paraliteraturii. adj., pl. paraliterari,-e. paraliteratură Scriere considerată la marginea creaţiei literare propriu-zise. s.f, g.-d. art. paraliteraturii, pl. pa-raliteraturi.
paralitic,-ă (Persoană) care suferă de paralizie, adj., s.m. şi f, pl. paralitici,-ce.
paraliza 1- intr. şi refl. A deveni paralitic. 2. tr. (fig.) A împiedica o mişcare, o acţiune; a imobiliza. 3. tr. şi intr. A încremeni (de spaimă, de emoţie etc.). vb. 1, ind. prez. 3 paralizează.
paralizant,-ă Care paralizează (1). //Care împiedică sau stânjeneşte o acţiune, adj., pl. paralizanţi,-te. paralizare Faptul de a (se) paraliza, s.f, g.-d. art. paralizării, pl. paralizări.
paralizie Pierdere totală sau parţială a mobilităţii şi a sensibilităţii corpului; dambla. I~ infantilă = poliomielită. s.f, art. paralizia, g.-d. art. paraliziei, pi paralizii, art. paraliziile.
paralogic,-ă Referitor la paralogie. adj., pl. parale: gici,-ce.
paralogie 1. Tulburare a gândirii, prin deformarea cuvintelor datorită unor raţionamente false. 2. Transformare a formei unui cuvânt datorită asemănării lui cu un alt cuvânt; cuvânt astfel rezultat, s.f, art. paralogia, g.-d. art. paralogiei, pl. paralogii, art. paralogiile. paralogism Raţionament fals, făcut fără intenţia de a induce în eroare, s.n., pl. paralogisme. paramagnetic,-ă Referitor la paramagnetism. adj., pl. paramagn£tici,-ce.
paramagnetism Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza slab, prin introducerea lor într-un câmp magnetic. s.n.
parameci Gen de infuzor microscopic care trăieşte în apele stătătoare dulci, s.m., pl. paramgci. paramgdic Persoană care acordă primele îngrijiri bolnavilor, răniţilor etc., fără a aparţine corpului medical. s.m., pl. paramedici.
paramedical,-ă Referitor la paramedici. adj., pl. para-medicali,-e.
parament Faţa exterioară a unei construcţii acoperite cu piatră, s.n., pl. paramgnte.
parametric,-ă Referitor la parametru, adj., pi parametrici,-ce.
parametrită (med.) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul uterului, s.f., g-d art. parametntei, pi parametrite. parametron Element de circuit folosit pentru înregistrarea informaţiilor sau pentru efectuarea operaţiilor logice în cibernetică sau în telecomunicaţii, s.m., pl. para-metroni.
parametru 1. Element constant într-un calcul. 2. Mărime caracteristică unui obiect, unui sistem etc. s.n., art. parametrul, pi parametri, art. paramgtrii. paramilitar,-ă (despre grupuri, formaţii) Care este organizat după model militar; (despre acţiuni) cu caracter agresiv, adj., pl. paramilitari,-e. paramnezie Boală manifestată prin slăbirea memoriei. s.f, art. paramnezia, g.-d. art. paramneziei, pi param-nezii, art. paramneziile.
paranestezie (med.) Anestezie totală, s.f, art. para-
nestezia, g.-d. art. paranesteziei.
parangheMe (fam.) Chef; distracţie, s.f, art. paranghe-
lia, g.-d. art. parangheliei, pi paranghelii, art. paranghe-
Hile.
parangonaj Aşezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici într-un text cules cu un corp de literă mai mare. s.n., pl. parangonaje.
parammfă (rar) Fată care însoţeşte mireasa la cununie. s.f, g.-d. art. paranimfei, pl. paranimfe. paranoia Denumire dată unor boli psihice care se caracterizează prin idei fixe, susceptibilitate, mania persecuţiei etc. s.f, g.-d. art. paranaiei. paranoic,-ă (-no-ic) (Bolnav) de paranoia, adj., s.m. şi
f,	pl. paranoici,-ce.
paranormal1 Ceea ce se află în afara normalului; ceea ce nu se poate explica în stadiul actual al cunoştinţelor omului, presupunându-se o origine psihică, s.n. paranormal2,-ă (despre fenomene, manifestări) Referitor la paranormal1, adj., pl. paranormali,-e. parantetic,-ă Situat între paranteze, adj., pl. paranter tici,-ce.
paranteză 1. Semn de punctuaţie (în formă de cerc sau de linie frântă în unghi drept la capete) prin care se izolează o explicaţie, un adaos, o precizare; textul pus între aceste semne. 2. (fig.) Digresiune, lîn ~ = în treacăt.
3.	(mat.) Paranteză (1) care cere ca expresia aflată în interiorul ei să fie efectuată înaintea celorlalte, s.f, g.-d art. parantezei, pi paranteze.
parapantă Un fel de paraşută de formă dreptunghiulară pentru planat în zbor, condusă prin mişcări ale coiţ1”.!;:-s.f, g.-d. art. parapantei, pl. parapante. parapantism Sport extrem executat cu parapanta. s.n. parapantist,-ă Sportiv care execută lansări cu parapanta. s.m., pl. parapantişti; s.f, g.-d. art. parapantistei, pi parapantiste.
parapgt 1. Perete scund la marginea teraselor, a podurilor, a şoselelor etc. //Prelungire a bordurilor unei nave pentru a proteja oamenii şi obiectele de pe punte contra valurilor. 2. întăritură de pământ la redute şi la tranşee pentru protejarea luptătorilor, s.n., pl. parapete.
855
parazitar
parapitec Gen de primate fosile reprezentând primul strămoş al omului, s.m., pl. parapiteci. paraplegie,-ă (Persoană) care suferă de paraplegie. adj., s.m. şi f, pl. paraplsgici,-ce.
paraplegie Paralizia membrelor inferioare, s.f., art. paraplegia, g.-d. art. paraplegiei, pl. paraplegii, art. paraplegiile.
parapod (zool.) Apendice locomotor al unor viermi. s.n., pl. parapode.
parapon/parapon (înv., astăzi fam.) Supărare; tristeţe; ciudă. s.n.
paraponiseală (înv.) Supărare, nemulţumire, s.f, g.-d.
art. paraponiselii, pl. paraponiseli.
paraponisi refl. (înv.) A se supăra, vb. IV, ind. prez.
3 sg. se paraponiseşte, imperf. 3 sg. paraponisea; conj. prez. 3 să se paraponisească.
paraponisire (înv.) Acţiunea de a se paraponisi, s.f, g.-d. art. paraponisirii, pl. paraponisiri. parapsihologic,-ă Referitor la parapsihologie. adj., pl. parapsihologici,-ce.
parapsihologie Disciplină care studiază fenomenele psihice paranormale (telepatia, percepţia extrasenzorială etc.); metapsihologie, s.f., art. parapsihologia, g.-d. art. parapsihologiei.
pararocă Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare, s.f, g.-d. art. pararocii, pl. pararoci.
parascântei Dispozitiv montat la coşuri pentru a reţine scânteile şi alte particule solide incandescente, s.n., pl. parascântei, art. parascânteile. parascovenie (-ni-e) (fam.) Năzbâtie, poznă, s.f, art. parascovenia, g.-d. art. parascoveniei, pl. parascovenii, art. parascoveniile.
parasimpatic1 Parte a sistemului nervos vegetativ, care încetineşte ritmul cardiac şi accelerează mişcările tubului digestiv, s.n.
parasimpgtic2 (în sintagma) Sistem (nervos) ~ = parasimpatic1. adj., pl. parasimpatice. parasintetic1 Cuvânt derivat atât cu un prefix cât şi cu un sufix, s.n., pl. parasintetice. parasintetic2,-ă (despre cuvinte) Format atât cu un prefix, cât şi cu un sufix, adj., pl. parasintetici,-ce. parasol (înv., reg.) Umbrelă (de soare), s.n., pl. para-SQluri.
parasolar 1. Apărătoare montată la obiectivul de filmat sau de fotografiat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Placă transparentă sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a apăra pe şofer de lumina directă a soarelui, s.n., pl. parasolare.
parastas Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea morţilor, [var. (reg.) părăstas s.n.] s.n., pl. parastase, parastisi tr. (înv.) A juca un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parastisesc, imperf. 3 sg. parastisea; conj. prez. 3 să parastisească.
paraşoc Garnitură plasată în faţa sau în spatele unui vehicul, destinată în a amortiza şocurile, s.n. paraşuta tr. şi refl. A (se) lansa din avion cu paraşuta. vb. /, ind. prez. 3 paraşutează.
paraşuta re Activitatea de a (se) paraşuta, s.f, g.-d. art. paraşutării, pl. paraşutări.
paraşută 1. Dispozitiv în formă de umbrelă folosit pentru aterizarea lentă a persoanelor sau a obiectelor lansate dintr-un avion în zbor. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarie la ascensoare, s.f, g.-d. art. paraşutei, pl. paraşute.
paraşutism Ramură sportivă care cuprinde lansări cu paraşuta, s.n.
paraşutist,-ă I. adj. Caracteristic paraşutismului şi pa-raşutistului. II. s.m. şi f. Persoană specializată în lansarea cu paraşuta, adj., s.m. şi f, pl. paraşutişti,-ste. paratactic,-ă Exprimat prin parataxă. adj., pl. paratge-tici,-ce.
paratgxă (gram.) Juxtapunere, s.f, g.-d. art. parataxei, pl. parataxe.
parathormon (biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. s.m.
paratific,-ă Referitor la paratifos. adj., pl. paratifici,-ce. paratifoidă (în sintagma) Febră ~ = paratifos. adj., pl. paratifoide.
paratifos Boală infecţioasă asemănătoare cu febra tifoidă. s.n.
paratifoză (med. vet.) Salmoneloză. s.f, g.-d. art. paraţi fozei, pl. pratifoze.
paratirisi tr. (înv.) A băga de seamă, a fi atent. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. paratirisesc, imperf. 3 sg. para-tirisea; conj. prez. 3 să paratirisească. para tiroidă (în sintagma) Glandă - (şi s.f.) = fiecare dintre glandele endocrine situate alături de glanda tiroidă. adj., pl. paratiroide.
paratiroidectomie (med.) Ablaţiune chirurgicală a glandelor paratiroide. s.f, art. paratiroidectomia, g.-d. art. paratiroidectomiei, pl. paratiroidectomü, art. para-tiroidectomüle.
paratoner (înv.) Paratrăsnet, s.n., pl. paratonere. paratrăsnet (-ra-trăs-) Dispozitiv de protecţie a construcţiilor şi a instalaţiilor împotriva loviturilor de trăsnet. s.n., pl. paratrăsnete.
paratuberculoză 1. Totalitatea tulburărilor observate la unii tuberculoşi. 2. Boală infecţioasă la rumegătoare provocată de un microb înrudit cu bacilul tuberculozei. s.f., g.-d. art. paratuberculozei, pl. paratuberculoze. paravalanşă Zid de piatră sau de beton care protejează
o	cale de comunicaţie contra avalanşelor de zăpadă, s.f, art. paravalanşa, g.-d. art. paravalanşei, pl. paravalanşe. paravalisi tr. (înv.) A compara texte, registre etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paravalisesc, imperf. 3 sg. para-valisea; conj. prez. 3 să paravalisească. paravan Perete subţire de lemn folosit pentru a izola un anumit spaţiu dintr-o încăpere, s.n., pl. paravane, paravánt Dispozitiv de protecţie împotriva vântului, alcătuit din panouri sau şiruri de arbori, s.n., pl. para-vânturi.
paravertebral (în sintagma) Ganglion ~ = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părţi ale coloanei vertebrale, adj., pl. paravertebrali. paraxenie (-ni-e) (înv.) Ciudăţenie; toană. s.f., art. paraxenia, g.-d. art. paraxeniei, pl. paraxenii, art. para-xeniile.
paraxial,-ă (-xi-al) (despre raze de lumină, despre puncte) Situat în apropierea axei unui sistem optic, adj., pl. paraxigli,-e.
paraxin,-ă (înv.) Ciudat, curios, adj., pl. paraxini,-e. parazăpadă 1. (la pl.) Sistem de panouri de lemn mobile, care servesc ca mijloc de protecţie a unei căi de comunicaţie sau a unui teren împotriva înzăpezirii. 2. Grilaj montat la marginea streşinii unei clădiri pentru a opri căderea zăpezii de pe acoperiş, s.f, g.-d. art. parazăpgzii, pl. parazăpezi.
parazit,-ă I. adj., s.m. şi f. 1. (Plantă sau animal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism. 2. (fig.) (Persoană) care trăieşte din munca altuia. II. adj. (fig.) Parazitar, adj., s.m. şi f, pl. paraziţi,-te. parazita 1. tr. A infesta un organism (trăind pe el ca parazit). 2. intr. (fig.) A trăi ca un parazit (2). vb. I, ind. prez. 3 parazitează.
parazitar,-ă Care trăieşte ca un parazit, adj., pl. parazitari,-e.
paraziticld
856
paraziticld1 Substanţă care distruge paraziţii vegetali sau animali, s.n., pl. parazititide. paraziticld2,-ă Care distruge paraziţii vegetali şi animali. adj., pl. parazitidzi,-de.
parazitism Formă de viaţă a organismelor parazite (I). (fig.) Faptul de a trăi ca un parazit (II). s.n. parazitolog,-ă Specialist în parazitologie. s.m., pl. parazitologi; (rar) s.f., g.-d. art. parazitologei, pl. parazi-tologe.
parazitologie Disciplină care studiază animalele şi plantele parazite, s.f, art. parazitologia, g.-d. art. parazi-tologiei.
parazitotrop,-ă (despre substanţe) Care acţionează asupra paraziţilor, microbilor din interiorul organismului. adj., pl. parazitotropi,-e.
parazitoză Denumire dată bolilor de origine parazitară. s.f, g.-d. art. parazitozei, pl. parazitoze. paraziţi (tehn.) Perturbaţii într-un sistem de comunicaţii, cauzate de fenomene electrice din unele aparate sau din atmosferă, s.m. pl.
pară1 Flacără, văpaie; (p. ext.) căldură dogoritoare, s.f, g.-d. art. parei.
pară2 1. Fructul părului. 2. Nume dat unor obiecte în
formă de pară2 (1). s.f, g.-d. art. perei, pl. pere.
pa râmă Frânghie, odgon folosit la bordul unei nave.
s.f, g.-d. art. parâmei, pl. parâme.
parbriz Placă transparentă montată în partea din faţă a
unui vehicul pentru a feri pe conducător de praf, de vânt
etc. s.n., pl. parbrize.
parc 1. Teren de utilitate publică, amenajat pentru odihnă şi distracţii. I~ naţional = suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care mediul natural este păstrat neschimbat. ~ de vânătoare = zonă împrejmuită unde este crescut vânatul. ~ sportiv = complex alcătuit din mai multe terenuri şi amenajări, situat într-un parc. //Grădină mare cu arbori situată în jurul unei locuinţe. 2. Loc de staţionare a vehiculelor sau de depozitare a utilajului unei instituţii. //Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi sau instituţii. I~ industrial = complex industrial. s.n., pl. parcuri.
parca tr. A aşeza un vehicul într-un parc (2); a gara. vb. 1, ind. prez. 3 parchează.
parcagiu Paznic al unui parc (2). s.m., art. parcagiul, pl. parcagii, art. parcagiii. parcaj Parcare; loc de parcare, s.n., pl. parcaje, pa rea n 1. îngrăditură de lemn pentru zăgăzuirea apelor. //Bârnă întrebuinţată la construcţia unui dig, a unui pod etc. 2. (în trecut) Fortificaţie din bârne; zid de apărare. [var. (reg.) părean s.«.] s.n., pl. parcane. paregre Acţiunea de a parca; parcaj, s.f, g.-d. art. parcării, pl. parcări.
parcă Se pare că..., s-ar zice că... //Poate. adv.
Pârcă (în mitologia latină) Fiecare dintre cele trei divinităţi ale destinului, imaginate ca nişte femei bătrâne. s.prop.f, g.-d. art. Parcei, pl. Parce, art. Parcele, parcea Cârmac. s.f, art. parceaua, g.-d. art. parcelei, pl. parcele, art. parcelele.
parcela tr. A împărţi un teren în parcele, vb. I, ind. prez. 3 parcelează.
parcelare Acţiunea de a parcela, s.f, g.-d. art. parcelării, pl. parcelări.
parcelator (rar) Specialist în operaţia de parcelare, s.m., pl. parce latori.
parcglă Suprafaţă de teren precis delimitată care face parte dintr-un teren mai întins, s.f., g.-d. art. parcelei, pl. parcgle.
parcheriza tr. A încălzi o piesă de fier sau de fontă într-o soluţie de fosfat de fier şi de mangan spre a o feri de rugină. vb. I, ind. prez. 3 parcherizează.
parcherizare Acţiunea de a parcheriza. s.f., g.-d. art. parcherizării, pl. parcherizări. parchet A. Piesă mică de lemn, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală executată prin îmbinarea unor astfel de piese. B. Fiecare dintre suprafeţele în care este împărţită o pădure în curs de exploatare. C. Instituţie judiciară care are rolul de a începe acţiunea penală şi de a o susţine în faţa instanţei de judecată; localul în care funcţionează această instituţie, s.n., pl. parchete, parcheta tr. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (A). 2. A împărţi o pădure în parchete (B). vb. I, ind. prez. 3 parchetează.
parchetar Meseriaş calificat în montarea şi curăţirea parchetului (A), s.m., pl. parchetari. parchetare Acţiunea de a parcheta, s.f, g.-d. art. par-chetării, pl. parchetări.
parcimonie Economie dusă la extrem, zgârcenie, //(fig.) Măsură, reţinere în manifestări. îl laudă cu ~ . s.f, art. parcimonia, g.-d. art. parcimoniei, pl. parcimonii, art. parcimoniile.
parcimonios,-oasă (-ni-os) Zgârcit, //(fig.) Măsurat, ponderat în manifestări, adj., pl. parcimonioşi,-oase. parcometru Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. s.n., art. parcometrul, pl. parcometre. parc ura v. parcurge.
parcurge tr. 1. (şi fig.) A străbate un drum, o distanţă până la capăt. 2. A trece cu privirea peste ceva; (spec.) a citi în grabă şi superficial. 3. A petrece un interval de timp într-un anumit fel sau loc. [var. (înv.) parcura vb.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. parcurg, / pl. parcurgem, perf s. I parcursei, I pl. parcurserăm; ger. parcurgând, parcurgere Acţiunea de a parcurge, s.f, g.-d. art. parcurgerii, pl. parcurgeri.
parcurs 1. Faptul de a parcurge o distanţă; drumul, traseul (de) străbătut. /Pe ~ = între timp. 2. Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte, s.n., pl. parcursuri.
pardesiaş (-si-aş) Diminutiv al lui pardesiu, s.n., pl. pardesiaşe.
pardesiu Haină lungă, mai subţire decât paltonul, care se poartă primăvara şi toamna, s.n., art. pardesiul, pl. pardesie.
pardon1 Iertaţi-mă! scuzaţi! //(indicând un protest) Ba nu! să avem iertare! interj.
pardon2 (înv.) Scutire de o pedeapsă sau de o obligaţie. s.n.
pardona tr. (înv.) A ierta, a scuza. vb. I, ind. prez. 3 par-donează.
pardos (înv.) Panteră, //(fig.) Om viteaz, s.m., pl. pardoşi.
pardoseală Strat de scânduri, de ciment, de mozaic etc. aşezat pe planşeul unei încăperi, s.f, g.-d. art. pardoselii, pl. pardoseli.
pardosi tr. A acoperi cu pardoseală o încăpere, o curte etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pardosgsc. imperf. 3 sg. pardosea; conj. prez. 3 să pardosească, pardosire Acţiunea de a pardosi, s.f., g.-d. art. par-dosirii, pl. pardosiri.
pardosit,-ă Cu pardoseală, adj., pl. pardosiţi,-te. pare v. părea:
paremioleg,-ă (-mi-o-) Specialist în paremiologie. s.m., pl. paremiolegi; (rar) s.f., g.-d. art. paremiolagei, pl. paremiolQge.
paremiologic,-ă (-mi-o-) Referitor la proverbe sau la studiul lor. adj., pl. paremiolsgici,-ce. paremiologie (-mi-o-) Disciplină care studiază proverbele. s.f, art. paremiologia, g.-d. art. paremiologiei, parenchim 1. Ţesut animal bogat în vase sangvine. 2. Ţesut vegetal fundamental, care formează partea cea
857
parloar
mai mare a organelor moi ale plantelor, s.n., pl. paren-chime.
parenchimatic,-ă (rar) Parenchimatos. adj., pl. paren-chimatici,-ce.
parenchimatos,-oasă Al parenchimului; parenchi-matic. adj., pl. parenchimatoşi,-oase. parenetic,-ă (livr,) Moralizator, adj., pl. parenetici,-ce. parental|-ă Referitor la părinţi; ereditar. Obligaţii adj., pl. parentali,-e.
parenteral,-ă (despre medicamente) Care se administrează în alt mod decât prin înghiţire, adj., pl. parente-rali,-e.
parestezie Stare cu furnicături, ameţeli etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos, s.f., g.-d. art. pares-teziei, pl. parestezii, art. paresteznle. pareză Paralizie uşoară, incompletă, care constă în reducerea amplitudinii şi forţei mişcăm, s.f., g.-d. art. parezei, pl. pareze.
parezie Paralizie uşoară, parţială, s.f, art. parezia, g.-d. art. pareziei, pl. parezii, art. pareziile. parfe îngheţată de ciocolată cu frişca bătută, [var. par-feu í n] s.n., art. parféul, pl. parfeuri. parfeu v. parfe.
parfum 1. Miros plăcut, mireasmă; aromă (a unor alimente). 2. Produs lichid cu miros plăcut, preparat din substanţe aromatice. 3. (fig.) Atmosferă specifică, -ul epocii interbelice, [var. (înv.) profum s.n.] s.n., pl. par-fumuri.
parfuma 1. tr. şi refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A îmbiba cu o mireasmă plăcută, [var. (înv.) profuma vb.] vb. I, ind. prez. 3 parfumează.
parfumare Acţiunea de a (se) parfuma, s.f, g.-d. art. parfumării, pl. parfumări.
parfumat,-ă 1. Care miroase frumos, //(despre unele alimente) Aromat. 2. Impregnat cu parfum (2). 3. (fam.) (Puţin) băut. [var. (înv.) profumat,-ă adj.] adj., pl. parfum aţi,-te.
parfumerie Magazin în care se vând parfumuri (2), cosmetice, articole de toaletă etc. [var. (înv.) parfumărie
1./1]	s.f, art. parfüméria, g.-d. art. parfumeriei, pl. par-fiunerii, art. parfumeriile.
parfumier (-mi-er) Persoană care produce parfumuri
(2)	sau produse de parfumerie. s.m., pl. parfumieri. parhelie,-ă Referitor la parhelie. adj., pl. parhelici,-ce. parhelie Fenomen optic constând în apariţia unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. s.f, art. parhelia, g.-d. art. parheliei, pi. parhelii, art. parhehile.
paria1 (-ri-a) 1. (în India, la brahmani) Persoană care se află în afara castelor şi care este lipsită de orice drepturi.
2.	(fig.) Persoană sau colectivitate dispreţuită, urgisită. s.m., pl. paria.
paria2 (-ri-a) intr. şi tr. A face un pariu. vb. I, ind. prez. 3 pariază, 1 pl. pariem; conj. prez 3 să parieze; ger. pariind.
parian (-ri-an) Porţelan moale, nesmălţuit, folosit ca material în lucrările de sculptură, s.n. paricid1 Crimă care constă în uciderea părinţilor, s.n., pl. paridde.
paricid2,-ă (Persoană) care şi-a ucis tatăl sau mama. adj., s.m. şi f, pl. paricizi,-de. paricopital (la pl. ) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, şi cu două degete mici; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. paricopitate. parietal1 (-ri-e-) Fiecare dintre cele două oase care formează partea de mijloc a cutiei craniene, s.n., pl. parietale. parietal2,-ă (-ri-e-) 1. Referitor la peretele unei cavităţi a organismului. 2. Care se execută pe perete; mural. Pictură adj., pl. parietali,-e.
parietală (-ri-e-) (la pl.) Ordin de plante erbacee cu ovulele fixate pe pereţii ovarului; (la sg.) plantă din acest ordin, s.f., g.-d. art. parietalei, pl. parietale, parigone (înv., reg.) Mângâiere, consolare, s.f, art. pa-rigoria, g.-d. art. parigoriei, pl. parigoni, art. parigoriile. parigorisi tr. (înv., reg.) A consola, a mângâia, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parigorisesc, imperf. 3 sg. parigo-risea; conj. prez. 3 să parigorisească. parimiar (-mi-ar) Carte bisericească în care sunt cuprinse parimii. [var. paremiar s.n.] s.n., pl. parimiare. pari mie (înv.) 1. Proverb, maximă, învăţătură. 2. Pari-mia. [var. paremie s.f.] s.f, art. parimia, g.-d. art. pari-miei, pl. parimii, art. parirmile. parior (-ri-or) (rar) Persoană care pariază, s.m., pl. pari-ori.
parjp (reg.) Cal tânăr şi frumos, s.m., pl. paripi. paripenat,-ă (despre frunze compuse) Care are un număr pereche de foliole. adj., pl. paripenaţi,-te. parisilab,-ă (rar) Parisilabic. adj., pl. parisilabi,-e. parisilabic,-ă (despre substantive sau adjective) Care păstrează acelaşi număr de silabe în cursul declinării; parisilab. adj., pl. parisilabici,-ce. paritate 1. Egalitate numerică, //(mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil. 2. Echivalenţă valorică. /- monetară = raport de echivalentă între unităţile monetare a două ţări pe baza conţinutului lor de metal preţios sau a puterii de cumpărare. ~ valutară = raport între diferite valute, pe baza conţinutului lor în aur, stabilit prin lege. s.f, g.-d. art. parităţii, pl. parităţi, pariu 1. Prinsoare, rămăşag. 2. Joc de noroc la cursele de cai constând dintr-o miză care dă participantului câştigător dreptul la o cotă din sumele jucate, s.n., art. pari; ul, pl. pariuri.
parizer Sortiment de salam preparat din came de vită şi slănină, tocate mărunt, s.n.
parizian,-ă (-zi-an) (Locuitor) din Paris, adj., s.m. şi f, pl. parizieni,-e.
pariziancă (-zi-an-) Pariziană, s.f, g.-d. art. parizien-cei, pl. parizience.
parking (angl.) Loc special amenajat pentru parcarea maşinilor; parcare, s.n., pl. parkinguri. parkinson Boală a sistemului nervos care se manifestă prin tremurături şi prin rigiditate musculară, s.n. parkinsonism (rar) Denumire dată unor sindroame similare cu parkinsonul. s.n.
parlagiu (înv.) Măcelar care taie vitele la abator, s.m., art. parlagiul, pl. parlagii, art. parlagiii. parlamgnt Adunare legislativă în unele ţări, alcătuită din reprezentanţi ai diferitelor partide politice. //Clădire în care au loc şedinţele acestui organ, s.n., pl. parlamente, parlamente intr. A negocia cu un adversar pentru a ajunge la o înţelegere. //A discuta mult timp cu cineva pentru a-l determina să acţioneze într-un anumit fel. vb. I, ind. prez. 3. parlamentează.
parlamentarVă I. adj. 1. Referitor la parlament, care are loc în parlament. 2. (despre o formă de stat) în care guvernul este responsabil în faţa parlamentului. /Imunitate - = drept al parlamentarilor de a nu putea fi urmăriţi, arestaţi sau judecaţi decât cu aprobarea parlamentului. II. s.m. şi f. Membru al unui parlament, adj., s.m. şi f, pl. parlamentari,-e.
parlamentar,2-ă I. adj. Referitor la parlamentare.
II.	s.m. Persoană delegată să ducă tratative (într-o situaţie critică), adj., s.m., pl. parlamentari,-e. parlamentare Acţiunea de a parlamenta, s.f, g.-d. art. parlamentării, pl. parlamentări. parlamentarism Sistem de guvernare specific statelor parlamentare1. (1.2) s.n.
parloar Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-o cazarmă etc. s.n., pl. parloare.
parmac
858
parmac Stâlp folosit la diverse construcţii (prispe, pridvoare etc.). s.m., pl. parmaci.
parmalâc/parmaclâc 1. Balustradă de lemn la un pridvor, la un balcon etc. 2. Gard, grilaj, s.n., pl. parmalJb curi/parmaclâcuri. parmazan v. parmezan.
parmen (în sintagma) Măr ~ (auriu) (şi s.m.) = varietate de măr cu fructele galbene-aurii, cu dungi roşii; (s.n.) fructul acestei varietăţi de măr. adj. invar. parmezan Varietate italienească de caşcaval uscat; (p. ext.) caşcaval ras. [vök (înv.) parmezan s.n.] s.n. parnasian,-ă (-si-an) (Scriitor, poet, adept) al parnasianismului. adj., s.m. şi f, pl. parnasieni,-e. parnasianism (-si-a-) Curent literar apărut în Franţa, în sec. al XIX-lea, care, într-o formă savantă, impersonală, evocă civilizaţiile trecute, natura exotică etc. s.n. parodia (-di-a) tr. Ă imita o operă literară sau stilul unui scriitor, cu intenţii satirice. //A reprezenta într-o manieră grotescă gesturile, mişcările cuiva. vb. /, ind. prez. 3 parodiază, 1 pl. parodiem; conj. prez. 3 să parodieze; ger. parodiind.
parodiant,-ă (-di-ant) (rar) Care parodiază, adj., pl. parodianţi,-te.
par£>dic,-ă Cu caracter de parodie, adj., pl. paradici,-ce. parodie 1. Creaţie umoristică sau satirică în care sunt imitate temele, motivele, stilul unui scriitor. 2. Imitaţie neizbutită, inferioară unui prototip sau originalului. //Bătaie de joc. s.f., art. parodia, g.-d. art. parodiei, pl. parodii, art. parodiile.
parodiere (-di-e-) Acţiunea de a parodia, s.f, g.-d. art. parodierii, pl. parodieri.
parodist (rar)Autor de parodii, s.m., pl. parodişti. parodistic,-ă Specific parodiei, de parodie, adj., pl. parodistici,-ce.
parodontal,-ă (anat.) Al parodonţiului. Ţesut ~. adj., pl. parodontsli,-e.
parodontită (med.) Inflamaţie a parodonţiului. s.f, art. parodontitei, pl. parodontite.
parodontom (med.) Tumoare a ţesutului parodontal. s.n., pl. parodontoame.
parodontopatie (med.) Denumire generică pentru afecţiunile dentare, s.f, art. parodontopatia, g.-d. art. pa-rodontopatiei, pl. parodontopatii, art. parodontopatiile. parodontoză Proces patologic constând în retracţia gingiilor şi în descoperirea pronunţată a dinţilor. [var. paradentoză s/] s.f, g.-d. art. parodontozei, pl. paro-dontoze.
parodQnţiu (anat.) Complex morfologic care asigură fixarea dinţilor în osul maxilar, s.n., art. parodonţiul. parfii1 (pop.) Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, s.n., pl. paroiuri.
paroi2 intr. (pop., despre albine) A roi a doua oară în aceeaşi vară. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. paroiesc, imperf. 3 sg. paroiâ; conj. prez. 3 să paroiâscă. paroh Preot care conduce o parohie, s.m., pl. parohi, parohial,-ă (-hi-al) Referitor la o parohie, adj., pl. parohiali,-e.
parohie Cea mai mică entitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creştină condusă de un paroh. s.f, art. parohia, g.-d. art. parohiei, pl. parohii, art. parohiile.
parol (întăreşte o afirmaţie) Pe cuvântul meu! interj. parola tr. A folosi, a introduce o parolă. ~ un post telefonic. vb. 1, ind. prez. 3 parolează. parolă 1. Cuvânt secret, convenţional, care serveşte ca mijloc de recunoaştere, folosit de militari sau de conspiratori. IA spune (sau a da) ~ - a spune cuvântul secret de recunoaştere. 2. (rar) Angajament; cuvânt de onoare. /A-şi da ~ (de onoare) = a promite. 3. (înv.) Cuvânt, afirmaţie, spusă, s.f, g.-d. art. parolei, pl. parole.
paroli (înv., la unele jocuri de cărţi) Dublare a sumei mizate în jocul precedent, s.n., pl. paroli, parolist,-ă (fam.) (Persoană) care se ţine de cuvânt. adj., s.m. şi (, pl. parolişti,-ste. paronim Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (şi ca origine). s.n., pl. paronime.
paronimic,-ă Referitor la paronimie. /Atracţie ~ = modificare a formei unui cuvânt sub influenţa altui cuvânt asemănător cu el. adj., pl. paronimici,-ce. paronimie Situaţia cuvintelor paronime, s.f, art. paro-nimia, g.-d. art. paronimiei, pl. paronimü, art. paronimiile. paronomasie (rar) Paronomază. [var. paronomazie s.f] s.f, art. paronomasia, g.-d. art. paronomasiei, pl. paronomasii, art. paronomasiile. paronomastic,-ă (rar) Referitor la paronomază. adj., pl. paronomastici,-ce.
paronomază Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. s.f, g.-d. art. paronomazei, pl. paronomaze.
paronomazie v. paronomasie. parorexie (med.) Dorinţă de a ingera substanţe necomestibile. s.f, art. parorexia, g.-d. art. parorexiei. parosmie (med.) Tulburare olfactivă constând în percepţia falsă a unui miros, s.f, art. parosmia, g.-d. art. parosmiei.
parotjdă1 (în sintagma) Glandă ~ = fiecare dintre cele două glande salivare situate dedesubtul urechilor, adj., pl. parofide.
parotjdă2 Glandă parotidă1. s.f, g.-d. art. parotidei, pl. parotide.	_
parotidectomie (med.) Îndepărtarea chirurgicală a glandei parotide. s.f., art. parotidectomia, g.-d. art. paro-tidectomiei, pl. parotidectomii, art. parotidectomiile. parotidian,-ă (-di-an) Al parotidei. adj., pl. parotidi-eni,-e.
parotidită (med.) Oreion. s.f, g.-d. art. parotiditei, pl. parotidite.
paroxism 1. Intensitate maximă a unui sentiment, a unei pasiuni, a unei dureri etc. /Până la ~ = în cel mai înalt grad. 2. Surescitare, tulburare extremă, s.n., pl. paroxisme. paroxistic,-ă Ajuns la paroxism, adj., pl. paroxistici,-ce. paroxiton1 Cuvânt, formă gramaticală care are accentul pe penultima silabă, s.n., pl. paroxitoane. paroxiton2,-ă (despre cuvinte, rime etc.) Care se accentuează pe penultima silabă, adj., pl. paroxitoni,-e. paroxitonie însuşirea de a fi paroxiton. s.f, art. paro-xitonia, g.-d. art. paroxitoniei. par pa lac (fam.) Pardesiu, s.n., pl. parpalace. parpalgc (înv.) Vânzător ambulant de covrigi şi de plăcinte, s.m., pl. parpaleci.
parpian (-pi-an) Mică plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, s.m., pl. parpiani.
parsec Unitate de măsură pentru distanţe folosită în astronomie, egală cu 3,26 ani-lumină. s.m., pl. parseci, parsism Religia popoarelor iraniene, întemeiată de Zoroastru. s.n.
parşi Adepţi ai parsismului. s.m. pl.
parşiv,-ă (pop., fam.) Care are caracter josnic; ordinar,
ticălos, adj., pl. parşivi,-e.
parşivenie (-ni-e) (pop., fam.) Ticăloşie, mârşăvie, s.f, art. parşivenia, g.-d. art. parşiveniei, pl. parşivenii, art. parşiveniile.
part1 Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma), interj. part2,-ă Referitor la parşi. adj., pl. părţi,-te. partaj împărţire a unei averi între persoanele îndreptăţite să o stăpânească; act în care se consemnează o astfel de operaţie, s.n., pl. partaje.
859
partidă
partajâ tr. A face un partaj, vb. /, ind. prez. 3 partajează,
1	pl. partajăm; conj. prez. 3 să partajeze; ger. partajând. partajabil,-ă Care poate fi împărţit, adj., pi. partaja; bili,-e.
partal (pop.) Bucată, parte din ceva. s.n., pl. partale, pârtă Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parşi. s.f., g.-d. art. partéi.
parte A. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un grup; fragment, bucată. 2. Element delimitat precis, din alcătuirea unui organism, a unui mecanism etc. /(gram.) ~ de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental şi după caracteristicile morfologice şi sintactice. - de propoziţie = cuvânt sau grup de cuvinte reprezentând o unitate sintactică cu funcţie specifică în cadrul unei propoziţii. IA face ~ din...(sau dintre...) = a fi component al unui tot A lua ~ la... = a participa. 3. Diviziune a unei opere literare, muzicale etc. //Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală pentru ansambluri. 4. Ceea ce revine cuiva în urma unei împărţiri, a unei moşteniri etc. !~a leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câştig etc. A-şi face ~ {din...) = a-şi însuşi ceva (în mod abuziv) //(pop.) Soartă, destin. IA nu avea - de cineva (sau de ceva) = a nu se bucura de existenţa cuiva sau a ceva. 5. Contribuţie în bani sau în muncă la o activitate comună care dă dreptul la o cotă din beneficiu; cota care revine fiecărui participant. lin ~ = a) care se face în mod proporţional;
b)	(în sistem de arendare a pământului) cu plata unei dijme. B. 1. Regiune, ţinut, loc. /Din (sau de prin) -a locului = care este din (sau de prin) regiunea despre care se vorbeşte. în (sau de prin) toate - = (de) pretutindeni. în nicio ~ = nicăieri. 2. Margine, latură a unui lucru, a corpului unei fiinţe etc. /(fam.) A fi cam într-o - = a fi zăpăcit. 3. Direcţie, sens (în spaţiu). 4. (fig.) Punct de vedere. Din ~a lui... C. 1. Categorie socială sau profesională. /(pop.) - femeiască = (fiinţă) de sex feminin. ~ bărbătească = (fiinţă) de sex masculin. Din (sau dinspre) ~a mamei (sau a tatălui) = din neamul mamei (sau al tatălui). 2. Fiecare dintre persoanele sau grupurile de persoane interesate într-o afacere, într-un proces etc. I-contractantă = fiecare dintre persoanele, grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un acord, s.f, g.-d. art. părţii, pl. părţi.
partener,-ă Fiecare dintre participanţii la o competiţie sportivă, la un joc, la o discuţie etc. Fiecare dintre persoanele care alcătuiesc un grup, o societate, o asociaţie etc. //Interpret, împreună cu altul, al unei scene de teatru, de film etc. s.m., pl. parteneri; s.f, g.-d. art. partenerei, pl. partenere.
parteneriat (-ri-at) Asociere de doi sau mai mulţi parteneri (de afaceri). ~ economic. ~ politic, s.n., pl. parte-neriate.
partenocarpie Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundaţia să fi avut loc şi de transformare a lui în fruct fără seminţe, s.f., art. partenocarpia, g.-d. art. par-tenocarpiei, pl. partenocarpii, art. partenocarpiile. partenogenetic,-ă Referitor la partenogeneză. adj., pl. partenogenetici,-ce.
partenogeneză Reproducere la unele specii de animale inferioare sexuate prin ouă nefecundate, s.f, g.-d. art. partenogenezei.
parter 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului. 2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă şi fundul sălii. //Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Partea unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori, s.n., pl. partere, participa intr. 1. A lua parte la o activitate, la o discuţie, la o întreprindere comună. 2. A împărtăşi starea de spirit, sentimentele cuiva. vb. I, ind. prez. 3 participă.
participant,-ă (Persoană) care ia parte la o acţiune comună, la o dezbatere etc. adj., s.m. şi f, pl. participanţi,-te. participare Acţiunea de a participa, s.f, g.-d. art. participării, pl. participări.
participativ,-ă Care se implică în ceva fără rezerve. //Care manifestă spirit de colaborare, adj., pl. participativi,-e.
participaţie (-ţi-e) Faptul de a lua parte la ceva. //Cotă cu care participă cineva la un capital, s.f, art. partici-paţia, g.-d. art. participaţiei, pl. participaţii, art. partici-paţiile.
participial,-ă (-pi-al) Provenit dintr-un participiu, exprimat printr-un participiu, adj., pl. participiali,-e. participiu Mod verbal nepredicativ cu forme de adjectiv. s.n., art. participiul, pl. participii, ari. participiile. particular1 Categorie filosofică desemnând o treaptă mai înaltă de generalizare a singularului în raport cu el însuşi, s.n.
particular2,-ă I. adj. 1. Propriu, caracteristic cuiva sau a ceva; special, deosebit, lîn ~ = mai ales, în special. 2. Individual. lîn - = de către fiecare individ în jîarte. 3. Care are caracter personal, neoficial, privat. In ~ = confidenţial. //Care este proprietate individuală. //Care nu aparţine statului. Şcoală ~. /Lecţie (sau oră) ~ = lecţie pe care un profesor o predă unui elev în afara şcolii. Profesor ~ = profesor care predă lecţii în afara şcolii. Elev ~ = elev care nu frecventează cursurile unei şcolj, se pregăteşte singur şi se prezintă numai la examene. In ~ = fără a urma cursurile unei şcoli. 4. Care nu aparţine unui anumit loc de muncă. II. s.m. Persoană neoficială. adj., s.m., pl. particulari,-e.
particularism1 Tendinţă a unei provincii, a unei populaţii de a-şi păstra caracterele particulare, autonomia în raport cu ansamblul din care face parte. s.n. particularism2 Caracter intim, specific cuiva sau a ceva. s.n.
particularist,-ă (Adept) al particularismului, adj., s.m. şi f, pl. particularişti,-ste.
particularitate Trăsătură caracteristică, notă distinctivă. s.f., g.-d. art. particularităţii, pl. particularităţi, particulariza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină particular; a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. vb. I, ind. prez. 3 particularizează, particularizant,-ă Care particularizează, adj., pl. particularizanţi,-te.
particularnic,-ă (înv.) Particular, adj., pl. particular-nici,-ce.
particulă 1. Parte foarte mică dintr-o materie, (fiz.) -elementară = cea mai mică particulă constitutivă a materiei; (electron, proton etc.) care se comportă ca o unitate cu însuşiri specifice. 2. (lingv.) Element invariabil care precizează sensul unui cuvânt; denumire pentru diferite cuvinte cu corp fonetic redus (prepoziţii, conjuncţii etc.). //Cuvânt care însoţeşte un nume propriu de familie, indicând rangul de nobleţe, gradul etc. s.f, g.-d. art. particulei, pl. particule.
partid Grupare de oameni formată pe baza concepţiilor politice, ideologice şi sociale comune etc. I~ istorice = nume dat partidelor care s-au succedat la conducerea ţării noastre până la instaurarea regimului democrat-popular. s.n., pl. partide.
partidă 1. Desfăşurare completă a unui joc sportiv sau distractiv, /(sport) —cheie = partidă foarte importantă. ~ maraton = partidă care durează foarte mult. —test = partidă cu rol de test. /Distracţie în grup organizat. ~ de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; persoană vizată pentru un asemenea proiect. 3. Grupare, tabără, partid. 4. (cont.) Cont. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. (muz.) Parte dintr-o compoziţie executată de unul dintre membrii unui ansamblu
partinic
860
sau de un grup, la unison; grup de instrumente din aceeaşi familie, aparţinând unui ansamblu, s.f., g.-d. ari. partidei, pl. partide.
partinic,-ă Care reprezintă şi apără interesele unui partid. adj., pl. partinici,-ce.
partinitate Faptul de a aparţine unui partid, unei ideologii. s.f., g.-d. art. partinităţii.
parti-prjs (partipri) (fr.) Idee preconcepută. IA vorbi cu
-	= a face aprecieri subiective, a fi părtinitor, s.n., art. parti-pris-ul, pl. part-pris-uri.
partit,-ă (bot., despre frunze) Cu crestături adânci, până aproape de peţiol. adj., pl. partiţi,-te. partită (muz.) Serie de variaţii pe aceeaşi temă. //Suită de dansuri sau de mişcări coregrafice, s.f, g.-d. art. partitei, pl. partite, partitiv* s.n.
partitiv2,-ă (gram., despre forme flexionare sau despre construcţii) Care exprimă ideea de parte luată dintr-un întreg, adj., pl. partitivi,-e.
partitură Text muzical cuprinzând toate părţile vocale sau instrumentale, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent, s.f, g.-d. art. partiturii, pl. partituri. partiţie1 v. partiţiune.
partiţie2 (-ţi-e) l. Diviziune, împărţire. 2. (mat.) Descompunere a unei mulţimi într-o clasă de submulţimi disjuncte, două câte două, a căror reuniune este mulţimea dată. 3. (lingv. mat.) Clasificare a cuvintelor după flexiune, s.f, art. partiţia, g.-d. art. partiţiei, pl. partiţii, art. partiţiile.
partiţiune (-ţi-u-) (rar) Partitură, [var. partiţie 5/] s.f. g.-d. art. partiţiunii, pl. partiţiuni. partizan,-ă I. adj. Care sprijină pe cineva sau ceva. Atitudine II. s.m. şi f. 1. Persoană care adoptă şi susţine o idee, o teorie etc.; persoană care luptă pentru o cauză. 2. Membru al unui detaşament de luptători, care acţionează în spatele frontului împotriva ocupanţilor. adj., s.m. şi f, pl. partizani,-e.
partizanat Atitudine partizană, favorizare a cuiva, s.n., pl. partizanate.
parturiţie (-ţi-e) (livr.) Naştere (1). s.f, art. parturiţia, g.-d. art. parturiţiei, pl. parturiţii, art. parturiţiile. party (angl.) Petrecere, serată, s.n., art. party-ul, pl. party-uri.
părţi Veche populaţie de origine iraniană, stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un stat puternic în sec. al Ill-lea î.Hr. s.m. pl.
parţial1,-ă (-ţi-al) Care reprezintă o parte; în parte, adj., pl. parţiali,-e.
parţial2,-ă (-ţi-al) Care părtineşte; părtinitor, adj., pl. parţiali,-e.
parţialitate (-ţi-a-) Atitudine părtinitoare; părtinire, s.f, g.-d. art. parţialităţii.
parură (parürá) (fr.) 1. Podoabă de lămâiţă şi beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de bijuterii asortate (colier, cercei etc.). s.f., g.-d. art. parurii, pl. paruri, parveni intr. 1. A se ridica la o bună situaţie materială sau socială, fără a avea merite deosebite şi folosind mijloace neoneste. 2. (despre ştiri, scrisori) A ajunge la destinaţie. 3. A-şi atinge scopul; a reuşi, //(despre lumină, zgomote) A se face simţit, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. parvin, imperf. 3 sg. parvenea; conj. prez. 3 să parvină; ger. parvenind.
parvenire Acţiunea de a parveni, s.f., g.-d. art. parvenirii, pl. parveniri.
parvenit,-a (Persoană) care parvine (1). adj.. s.m. şi f. pl. parveniţi,-te.
parvenitism Tendinţă de a parveni cu orice preţ. //Situaţie, atitudine de parvenit, s.n. pas1 (la jocul de cărţi) Cuvânt folosit de un jucător pentru a arăta că nu participă la joc, în turul respectiv, interj.
pas2 1. Fiecare dintre mişcările pe care le fac picioarele în mers; (p. gener.) distanţă mică. /- cu - = a) încetul cu încetul; b) mereu. La tot -ul = pretutindeni. A face primul - în lume = a-şi_face apariţia în societate, //(fig.) Stadiu, etapă. 2. (fig.) înaintare, progres. 3. (fig.) Acţiune, faptă. 4. Mod de a umbla pe jos; umblet, călcătură. /- alergător = mers în fugă. - de front (sau de defilare) = mers ostăşesc de paradă, în cadenţă. ~ de marş (sau de voie, de manevră) = mers ostăşesc obişnuit. La - = în mersul liber (al calului). 5. Măsură de lungime egală cu distanţa dintre picioarele depărtate ale omului în cursul mersului. 6. Urmă lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. //Zgomot produs de cel care merge pe jos. IA călca (sau a urma) pe -şii cuiva = a urma exemplul cuiva. 7. Mişcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 8. (biol.) ~ genetic = distanţă creată între un părinte şî unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea ca acesta să primească o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. s.m., pl. paşi. pas3 1. Distanţă care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui şurub. //Distanţă între doi dinţi consecutivi ai unei roţi dinţate. 2. (inform.) Sub-operaţie în executarea unei instrucţiuni, s.n., pl. păsuri. pas4 I. Drum mai coborât între munţi sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (înv.) Paşaport, s.n., pl. păsuri.
pas5 Medicament sub formă de pulbere fină, folosit în tratamentul tuberculozei, s.n.
pasa tr. 1. (sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. A transmite, a face să ajungă în mâna altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, vb. I, ind. prez. 3 pasează.
pasabil,-ă Acceptabil, utilizabil (dintr-un anumit punct de vedere), adj., pl. pasabili,-e. pasager1 Navă de pasageri, s.n., pl. pasagere. pasager2,-ă I. adj. Vremelnic, trecător. II. s.m. şi f. Persoană care călătoreşte folosind un mijloc de transport în comun; persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate, adj., s.m. şi f, pl. pasageri,-e. pasagiu v. pasaj.
pasaj 1. Trecere pentru pietoni dintr-o stradă în alta, amenajată între două rânduri de clădiri, pe sub o arteră de circulaţie etc. //Porţiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. //încrucişare între un drum şi o cale ferată sau între mai multe căi de comunicaţie rutieră. 2. Fragment dintr-un text scris, dintr-o bucată muzicală etc. 3. Migraţie periodică a păsărilor. IDe ~ = care este în trecere printr-o anumită regiune în timpul migraţiei. //Cârd, stol (aflat în migraţie).
4.	Trecere a metalelor, a fibrelor textile printre doi cilindri metalici care se rotesc în sens invers. 5. (echitaţie) Mers al calului, constând într-un trap scurt, mai cadenţat şi mai elevat, [var. (rar) pasagiu s.n.] s.n., pl. pasaje, pasametru Instrument de precizie folosit în măsurarea lungimilor exterioare ale pieselor prin comparare cu un etalon, s.n., art. pasametrul, pl. pasametre. pasant1 1. (în sintagma) Contor ~ = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. 2. (heraldic; despre figuri de animale) Reprezentat în mişcare, adj., pl. pasante.
pasant2 Contor pasant1 (1). s.n., pl. pasante. pasare Acţiunea de a pasa. s.f, g.-d. art. pasării, pl. pasări.
pasarglă I. Pod foarte îngust rezervat pietonilor (peste o cale ferată, peste un canal etc.). 2. Punte îngustă sau galerie acoperită care permite trecerea, la înălţime, între două clădiri. 3. Mic plan înclinat sau scară mobilă pe care se poate ajunge la o navă sau la un avion, s.f, g.-d. art. pasarelei, pl. pasargle.
861
pastă
pasatríce Maşină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude, s.f, g.-d. art. pasatncei, pl. pasatrice. pgsă 1. (sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Sursă de bani pe care o depune un jucător la unele jocuri de cărţi. 3. Mişcare cu mâna făcută de cel care hipnotizează pe cineva. 4. Stare, situaţie (trecătoare). E într-o ~proastă. s.f., g.-d. art. pasei, pl. pase. pasămite (pop.) Pesemne, se pare. adv. pasăre 1. Nume dat vertebratelor ovipare, cu corpul acoperit cu pene şi cu aripi pentru zbor. /(fig.) Avion. IMu da ~ din mână pe cea de pe gard = nu lăsa să-ţi scape un lucru sigur pentru unul nesigur. Toată ~a pe limba ei piere = fiecare plăteşte într-un fel sau altul pentru faptele sale. 2. Nume dat păsărilor (1) domestice crescute pe lângă casa omului; (spec.) găină. //Came de pasăre, [var. (înv., pop.) pasere s.f] s.f, g.-d. art. pisării, pl. păsări, pasărea-cânepii Cânepar. s.f. art, g.-d. an. păsării-cânepii.
pasărea-llră Pasăre australiană al cărei mascul are coada în fonna unei lire viu colorate, s.f art., g.-d. art. păsării-liră, pl. pâsări-liră,
pasarea-muscă Colibri, s.f. art., g.-d, art. plsârii-museâ, pl. pfisâri-muscă.
ptsărea-omâtulul Pasăre mică având penele de diferite culori, în care predomina culoarea albi, s.f. art., g.-d. art. p|sarii-om|tului,
pasărea-paradisulul Pasăre exotică având penele viu colorate, s.f. art., g.-d. art. plslrii-paradisului, pascal1 Unitate de măsură pentru presiune, s.n., pl. pascali.
pascal2,>ă Referitor la Sărbătoarea Paştilor, de Paşti, adj:, pL pascali,-e.
pascalie 1. Calendar special care stabileşte data Paştilor şi a altor sărbători care nu au loe la date fixe, 2. Carte de astrologie populară, s.f, art. pasealia, g.-d. art. pas-caliei,pl. pascalii, art. pasealiile. pasca 1. Cozonac cu brânză care se mănâncă la Paşti de către creştinii ortodocşi, /Anafura pe care preotul o împarte credincioşilor în ziua de Paşti. 2, Preparat alimentar tradiţional pe care îl minând evreii în loc de pâine în timpul Paştilor, s.f., g.-d. art. pascfti, paseism Cult exagerat al trecutului, s.n. paselst,-ă (Admirator, adept) al paseismului, adj., s.m. Şi f, pl. paseişti,-ste. pasanţa v. pasienţă, pasere v. pasăre.
paserlfgrmă (la pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golaşi şi orbi; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, pl. paseri ferme, pasians v. pasienţă.
Paslbll.-ă Care poate fi supus la... - de pedeapsă, adj., pl- pasibili,-e.
pasignţă (-si-en-) Combinare a cărţilor de joc, bazată pe hazard, de reuşita căreia jucătorul leagă împlinirea unei dorinţe, [var. (rar) pasgnţă s.f, (înv.) pasians j.n.] s f, g.-d. art. pasignţei, pl. pasignţe. pasifloral Calmant sub formă de soluţie, preparat din extractul fluid al unei specii de pasifloră. s.n. pasiflgră (Nume dat unor specii de plante tropicale agăţătoare, cu flori albăstrii, s.f, g.-d. art. pasiflQrei, pl. pasiflgre.
Pasigrafje (rar) Sistem de scriere universală, s.f, art. pasigrafia, g.-d. art. pasigrafiei, pl. pasigrafii, art. pasi-grafjile.
pasimetru Instrument folosit pentru măsurarea cavităţilor pieselor, s.n., art. pasimetrul, pi pasimgtre. pasiona (-si-o-) tr. A-i trezi cuiva un interes deosebit, o pasiune. Irefl. A face ceva cu pasiune, vb. I, ind. prez. 3 (se) pasionează.
pasional,-ă (-si-o-) Inspirat de o pasiune. Declaraţie adj., pl. pasionali,-e.
pasionalitate (-si-o-) Caracter pasional, pătimaş, s.f, g.-d. art. pasionalităţii.
pasionant,-ă (-si-o-) Care pasionează; captivant, adj., pl. pasionanţi,-te.
pasiune (-si-u-) 1. Stare afectivă şi intelectuală intensă şi durabilă; afecţiune deosebită pentru cineva sau ceva. ICu ~ = entuziast, înflăcărat. 2. Patimă, viciu. 3. Obiectul, cauza unei pasiuni (1). 4. Compoziţie muzicală inspirată de suferinţele lui Hristos sau ale apostolilor, s.f, g.-d. art. pasiunii, pl. pasiuni. pasjv1 Ansamblul mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc. sub aspectul provenienţei lor. //Parte a bilanţului contabil în care sunt înscrise fondurile unei unităţi economice la un moment dat. s.n., pl. pasive,
pasiv2,-ă I. Lipsit de interes pentru ceea ce face, ce vede etc.; inactiv. / Vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita frecvent în vorbire, Apărare ~ = totalitatea măsurilor luate pentru a apăra un oraş de atacuri aeriene inamice. 2. (gram., despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul suferă acţiunea făcută de altcineva, Diateza ~. adj., pl. pasivi,-e. pasivism Pasivitate, s.n.
pasivlst Persoană stăpânită de pasivism, s.m., pl. pasivişti.
pasivitate l. Lipsi de activitate, de iniţiativă, de interes; starea celui pasiv2 (1), 2, însuşire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentraţi, s.f, g.-d. art. pasivităţii.
paslvlza tr. şi refl. (chim.) A face si capete sau a avea pasivitate (2), vb. /, ind, prez. 3 pasivizeazft, paslvlzare (chim.) Acţiunea de a (se) pasiviza. s.f., g.-d. art. pasivizftrii. pl, pasiviziri, pasmant (înv,, reg.) Ceapraz, firet pentru împodobit fiaine, draperii etc. s.n., pl. pasmanturi. pasmanterie Ramuri a industriei textile care produce panglici, fireturi, şireturi etc. s.f, art. pasmanteria, g.-d. art, pasmanteriei, pl. pasmanterii, art. pasmanterie, paspartu 1. Cheie cu care se poate deschide orice Încuietoare: şperaclu, 2. (fig.) Mijloc abil de a pătrunde într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc, s.n,, art. paspartuul, pl. paspartuuri. paspoal Şiret sau fâşie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusăturii la buzunare etc, //Bandă din piele sau din material plastic, fixată la diferite obiecte de marochinărie, sau la unele feţe de pantofi, pentru a ascunde unele cusături şi a crea un efect decorativ, s.n., pl. paspoaluri, pas poala tr. A împodobi, a tivi cu paspoal. vb. /, ind. prez. 3 paspoalegză.
pas poala re Acţiunea de a paspoala. s.f, g.-d. art. paspoalării, pl. paspoalfiri. pasport v. paşaport.
passacaglla (gli pron. li) Vechi dans spaniol şi italian cu mişcări lente; melodie după care se execută acest dans. s.f., g.-d. an. passacagliei, pl. passacaglii, art. pa-ssacagliile.	a
passim (ss pron. s) (lat.) în diferite locuri dintr-un izvor citat. adv.; abr. pass.
passing-shot (pasing-şot) (angl.) (tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu, s.n., pl. passing-sheturi.
pastă I. Preparat cu o vâscozitate mai mare decât a lichidelor, rezultat din amestecul unor substanţe măcinate cu un lichid. /- făinoase - produse alimentare obţinute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu.
2.	(pict.) Culoare preparată cu ulei. s.f, g.-d. art. pastei, pl. paste.
pastel
862
pastgl1 (despre culori, desene etc.) Cu nuanţe deschise, delicate; pastelat, adj. invar.
pastgl2 1. Creion colorat, moale, pentru desen. //Desen executat cu un astfel de creion. 2. Poezie cu conţinut liric, în care este descris un peisaj, s.n., pl. pasteluri, pastelat,-ă Pastel1. adj.,pl. pastelaţi,-te. pasteHst 1. Pictor de pasteluri. 2. Poet care compune pasteluri, s.m., pl. pastelişti.
pasteliza tr. (rar) 1. A desena în culori pastel. 2. A crea
un pastel, vb. I, ind. prez. 3 pastelizează.
pastelizant,-ă (rar) Ca de pastel, adj., pl. pastelizanţi,-te.
pastgt (înv.) Pateu, s.n., pl. pastete.
pasteureloză (eu pron. ö) Boală microbiană gravă a
animalelor şi a păsărilor, s.f, g.-d. art. pasteurelezei, pl.
pasteureloze.
pasteuriza (eu pron. ö) tr. A distruge microbii dintr-un lichid, prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, vb. /, ind. prez. 3 pasteurizează, pasteurizare (eu pron. ö) Acţiunea de a pasteuriza, s.f, g.-d. art. pasteurizării, pl. pasteurizări. pasteurizator (eu pron. ö) Aparat pentru pasteurizarea alimentelor, s.n., pl. pasteurizatoare. pastică (tehn.) Muflă (2). s.f, g.-d. art. pasticii, pl. pastici. pastilă 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane rotunde. 2. Piesă în formă de disc mic, utilizată la unele maşini sau mecanisme. 3. Mic tub de metal, cu o compoziţie trasoare, înglobat în anumite proiectile pentru marcarea traiectoriei. 4. Loc amenajat, refugiu în mijlocul unei pieţe, al unei intersecţii largi etc. s.f, g.-d. ari. pastilei, pl. pastile, pastişa tr. A realiza o pastişă, a copia. vb. I, ind. prez. 3 pastişegză, / pl. pastişlm; conj. prez. 3 să pastişeze; ger. pastişând.
pastişare Faptul de a pastişa, s.f, g.-d. art. pastişării, pl. pastişări.
pastişă Lucrare literară, muzicală sau plastică în care se imită maniera, stilul unui mare artist; imitaţie fără valoare. s.f, art. pastişa, g.-d. art. pastişei, pl. pastişe, pastişor (rar) Persoană care paştişează. s.m., pl. pasti-ŞQri.
pastor Preot protestant, s.m., pl. pastori, pastoral,-ă 1. Păstoresc; (p. ext.) de la ţară, câmpenesc, rustic. 2. (despre creaţii literare) Care evocă în mod idilic viaţa păstorilor, viaţa de la ţară. adj., pl. pastorali,-e. pastorală 1. Operă literară sau muzicală cu subiect pastoral. 2. Mesaj adresat credincioşilor de către o autoritate bisericească la marile evenimente religioase, s.f, g.-d. art. pastoralei, pl. pastorale, pastoralism Tendinţă artistică, literară care elogiază viaţa pastorală, s.n.
pastramagiu 1. (ieşit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramâ. 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic cu apucături grosolane, s.m., art. pastra-magiul, pl. pastramagii, art. pastramagiii. pastramă Came de oaie, de capră, de porc etc., condimentată, sărata şi afumată. IA face (pe cineva) ~ = a bate foarte tare (pe cineva). [var. (înv., reg.) păstramă s.£] s.f, g.-d. art. pastramei, pi pastrame/pastrămuri. paşa (înv.) Paşă. s.f, art. paşaua, g.-d. art. paşalei, pl. paşale, art. paşalele.
paşalâc Provincie din Imperiul Otoman condusă de un paşă. s.n., pl. paşalâcuri.
paşaport Document oficial care dă dreptul cetăţenilor unui stat să călătorească în alt stat, servindu-le ca act de identitate; pas4 (2). /(fam.) A da (cuiva) ~ul = a se debarasa (de cineva); a da (pe cineva) afară din serviciu. [var. (înv.) paşport, paşport 5./;.] s.n., pl. paşapoarte, paşaportar (rar) Persoană stabilită temporar într-o altă ţară, decât cea al cărei cetăţean este, pe baza unui paşaport. s.m., pl. paşaportari.
paşă Guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman. s.m., art. paşa, g.-d. art. paşei, pl. paşi, art. paşii, paşcă (reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă, s.f, g.-d. art. paştii, pl. păşti.
paşii tr. (reg., fam.) 1. A o ~ = a o lua la sănătoasa.
2.	(fig.) A fura, a şterpeli, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paşlesc, imperf. 3 sg. paşlea; conj. prez. 3 să paşlească. paşnic,-ă 1. Iubitor de pace, potrivnic războiului; care nu tulbură, nu supără pe nimeni. 2. (despre acţiuni, atitudini) Lipsit de agresivitate. 3. (despre locuri, peisaje) Liniştit, tihnit, [var. (înv.) pacinic,-ă adj.] adj., pl. paşnici,-ce.
paşol (reg., fam.) Du-te! marş! interj. paşoptism Ideologia participanţilor la Revoluţia de la 1848 din ţările române, s.n.
paşoptist,-ă 1. adj. Care aparţine paşoptismului sau paşoptiştilor. 11. adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din generaţia participanţilor la Revoluţia de la 1848 din ţările române, adj., s.m. şi f, pl. paşoptişti,-ste. paşport v. paşaport.
paşte1 1. intr. (despre animalele erbivore) A se hrăni rupând cu gura iarbă. 2. tr. (despre oameni) A duce animalele la păşune şi a le păzi. IA-1 - (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A~ pe cineva = a urmări pe cineva pentru a-i face rău. N-am păscut porcii (sau gâştele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenţia că-şi permite prea multe. 3. tr. (despre primejdii, nenorociri etc.) A ameninţa dintr-un moment în altul. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pasc, ! pl. paştem, perf. s. 3 sg păscu; conj. prez. 3 să pască; ger. păscând. pâşte2/paşti Pâine sfinţită care se împarte la biserică în ziua de Paşti. s.f. pl, art. paştele/paştile.
Paşte Sărbătoare la creştini în amintirea învierii lui Hristos, iar la evrei în amintirea ieşirii lor din Egipt. IDin an în Paşti (sau din joi în Paşti) = foarte rar. s.prop.m., pl. Paşti (doi Paşti; dar pl. f. Sfintele Paşti).
Paştele cailor (fam.) La~ = niciodată. Ioc. adv.
paşte-vânt Om fâră căpătâi; pierde-vară. s.m. şi f, g.-d.
art. lui paşte-vânt, pl. paşte-vânt.
paşuş (înv., reg.) 1. Paşaport. 2. Ordin (scris), s.n., pl.
paşuşuri.
pat1 1. Mobila de lemn sau de metal, prevăzută cu somieră sau cu saltea, pe care se doarme; (p. ext.) aşternut, culcuş. IA face ~ul = a pune aşternutul pe pat pentru dormit. A fi pe -ul de moarte = a fi în agonie, în comă. A muri în ~ul său = a muri de moarte bună. A cădea la ~ = a se îmbolnăvi grav. 2. Parte a unei maşini sau a unui sistem tehnic, pe care se sprijină (şi alunecă) anumite părţi ale maşinii sau ale sistemului tehnic respectiv.
3.	Partea de lemn a puştii (sau a pistolului) pe care sunt fixate ţeava şi mecanismele. 4. Strat de material pe care se reazemă de obicei alte material. //Strat din ceva.
5.	(pop) Răsadniţă. 6. Albie, matcă, s.n., pl. paturi. pat2 (la jocul de şah) Situaţie în care un jucător, fară a fi în poziţie de şah, nu mai poate muta, partida fiind declarată remiză, s.n. paturi.
patagon,-ă (înv.) Patagonez, adj., s.m. şi f, pl. pata-goni,-e.
patagonez,-ă (Locuitor) din Patagonia. adj., s.m. şi f, pl. patagonezi,-e.
patalama (fam.) Certificat de studii, diplomă, s.f., art. patalamaua, g.-d. art. patalamalei, pl. patalamale, art. patalamalele.	_
pataramă (pop., fam.) întâmplare neplăcută sau neobişnuită; păţanie, s.f, g.-d. art. pataramei, pl. patarame. pataratină (mar.) Parâmă folosita la fixarea arborilor unei nave cu vele. s.f, g.-d. art. pataraţinei, pl. pataraţine. pataşcă1 (reg.) 1. Numele unor mijloace (rudimentare) de transport. 2. Dric. 3. Taşcă. s.f., g.-d. art. pataştei, pl. pataşte.
863
patogenie
pataşcă2 Veche monedă, cu valoarea de 100 de parale, care a circulat în ţările române, s.f., g.-d. art. pataştei, pl. pataşte.
pată 1. Urmă lăsată pe un obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc. 2. Porţiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare decât restul. //Părticică pe pielea corpului diferit colorată faţă de rest. 3. Porţiune mai întunecată pe discul Soarelui sau al altui corp ceresc. 4. (fig.) Faptă, atitudine etc. care ştirbeşte onoarea cuiva; stigmat. IFără (de) ~ = nevinovat, cast. s.f, g.-d. art. petei, pl. pete. pate Pastă de ficat, de came sau de peşte, s.n., art. pateul, pl. pateuri.
patefon Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon, s.n., pl. patefoane. patent1 Cleşte special pentru apucat şi tăiat sârmă, tablă etc. s-n., pi patgnte.
patent2 Drept excluşi v si unui inventator dc s-şi valorifica invenţia. //Act prin care i se acordă acest drept; brevet de invenţie, //(fig., ir.) Sistem, procedeu propriu cuiva, s.n., pl. patgnte.
patent3,-ă (despre încuietori, lacăte etc.) Care prezintă garanţii de soliditate, de bună funcţionare, adj., pl. patenţi,-te.
patent4,-ă (despre acţiuni sau manifestări omeneşti) De netăgăduit, evident, adj., pl. patgnţi,-te. patenta tr. 1. A acorda cuiva un patent2; a breveta o invenţie. //(înv.) A pune pe cineva la plata unei patente (4). 2. (tehn.) A trata termic o sârmă de oţel pentru a-i da o rezistenţă termică mare. vb. /, ind. prez. 3 patentează, patentare Acţiunea de a patenta, s.f, g.-d. art. patentării, pl. patentări.
patentat,-ă 1. (despre invenţii) Brevetat. 2. (fig.) Cu faimă proastă. Mincinos adj., pl. patentaţi,-te. patgntă 1. Capsă, buton de încheiat. 2. Act, dovadă. /-de sănătate = document care se dă conducerii unui vas, la plecarea dintr-un port, prin care se confirmă starea sanitară a echpajului. 3. Drept de a profesa pe cont propriu o activitate comercială. 4. (în trecut) Impozit anual plătit de negustori şi de liber-profesionişti; licenţă pentru exercitarea comerţului sau a profesiunii libere, s.f, pl. patgnte.
pater Călugăr sau preot catolic, s.m., pl. pateri, patgră 1. Vas asemănător cu o farfurioară folosit în Antichitate la săvârşirea libaţiilor. 2. Cuier, s.f., g.-d. art. patgrei, pl. patere.
pateric Colecţie de povestiri din viaţa vechilor călugări trecuţi de Biserică în rândul sfinţilor, s.n., pl. paterice, paterjţă Toiag arhieresc, împodobit în partea de sus cu două capete în formă de şerpi, între care se află un glob cu o cruce, s.f, g-d. art. pateriţei, pl. pateriţe. patern,-ă De tată; părintesc, adj., pl. patgmi,-e. paternal,-ă (livr.) Patern, adj., pl. paternali,-e. paternalism Sistem social caracterizat prin predominanţa prestigiului celor mai vârstnici sau a unuia care deţine o influenţă personală asupra grupului, s.n. paternitate 1. Calitatea de a fi tată. 2. (fig.) Calitatea de a fi autor al unei opere, al unei metode etc. s.f, g.-d. ort. paternităţii.
paternoster Ascensor cu mai multe cabine şi cu funcţionare neîntreruptă. //Elevator pentru materiale de construcţie, cu cupe fixate pe două benzi continue, s.n. Pâter noster (lat.) Tatăl nostru, s.prop.n. patgtic,-ă 1. Care emoţionează sau încearcă să emoţioneze, să impresioneze; impresionant. 2. (despre nervi) Care inervează muşchii oblici ai ochiului, adj., pl. pate; tici,-ce. a
patetism însuşirea de a emoţiona, de a impresiona puternic. s.n.
patetiza intr. A pune patos în ceva. vb. I, ind. prez. 3 patetizează.
pateu Preparat culinar din aluat cu mult unt, aşezat în foi şi umplut cu brânză, carne tocată etc. s.n., art. patgul, pl. patguri.
patibar Bar cu specific de patiserie, s.n., pl. patibaruri. patibular,-ă (livr.) Care inspiră groază; demn de spânzurat. adj., pl. patibulari,-e.
patimă 1. Sentiment puternic, violent, care întunecă adesea raţiunea; (p. ext.) iubire excesivă pentru ceva; pornire nestăpânită de a face ceva; suferinţă morală. Cu ~ = pătimaş. 2. Părtinire; duşmănie, ură. 3. (înv.) Suferinţă fizică, chin. s.f., g.-d. art. patimii, pl. patimi. patina1 intr. 1. A aluneca pe gheaţă cu patinele; a practica patinajul. 2. (despre vehicule) A nu putea să înainteze, roţile învârtindu-se pe loc, sau a se deplasa prin alunecare; a derapa. 3. (tehn.) A glisa. vb. I, ind. prez. 3 patinează.
patina2 refl. 1. (despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină. //A se uza, a se învechi. 2. tr. A da patină2. vb. I, ind. prez. 3 se patinează, patinaj i. Patinare1; sportul practicat cu patinele. 2. Patinoar. s.n.
patinare1 Acţiunea de a patina1; patinaj, s.f, g.-d. art. patinării, pl. patintri.
patinare2 Acţiunea de a patina2, s.f., g.-d. art. patinării, pl. patinări.
patinat1 Faptul de a patina1, s.n. patinat2,-ă Care are patină2, adj., pl. patinaţi,-te. patinator,-oare Persoană care practică patinajul, s.m., pl. patinatori; s.f, g.-d. art. patinatoarei, pl. patinatoare. patină1 1. (mai ales la pl.) Obiect de metal montat pe talpa ghetei şi care permite alunecarea pe gheaţă. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. s.f, g.-d. art. patinei, pl. patine.
patină2 Strat subţire de culoare verde, care apare pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, a clădirilor etc. sub influenţa agenţilor atmosferici, s.f, g.-d. art. patinei.
patinoar Teren amenajat pentru patinaj, s.n., pl. patinoare.
patinor,-oare (înv.) Patinator, s.m., pl. patincm; s.f., g.-d. 1 art. patinoarei, pl. patinoare.
patinsonare Procedeu de separare a argintului din minereul de plumb argentifer prin topirea minereului, s.f, g.-d. art. patinsonării, pl. patinsonări. patio (-ti-o) Curte interioară, pavată, înconjurată de arcade, specifică locuinţelor spaniole, s.n., art. patioul, pl. patiouri.
patiser Persoană care prepară produse de patiserie. s.m., pl. patiseri.
patiserie 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte din acest aluat.
2. Local în care se consumă şi se vând produse de patiserie (1). s.f., art. patiseria, g.-d. art. patiseriei, pl. (2) patiserii, art. patiseriile.
patofobie Teamă patologică de boli. s.f., art. patofobia, g.-d. art. patofobiei.
patogen,-ă Care provoacă boli; purtător de boli. adj., pl. patogeni,-e.
patogenetic,-ă Referitor la patogenie. adj., pl. patoge-netici,-ce.
patogeneză (med.) Patogenie. s.f, g.-d. art. patoge-nezei.
patogenie,-ă (med.) De patogenie. adj., pl. patoge; nici,-ce.
patogenie Ramură a medicinii care studiază mecanismul producerii şi evoluţiei bolilor, s.f, art. patogema, g.-d. art. patogeniei.
patogeni taté
864
patogenitate Caracterul a ceea ce este patogen; capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală, s.f,
g.-d. art. patogenităţii.
patognomonic,-ă Care este caracteristic unei anumite boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticului unei boli. adj., pl. patognomQnici,-ce. patolog,-ă Medic specialist în patologie, s.m., pl. pato-logi; s.f., g.-d. art. patologei, pl. patologe. patologic,-ă Referitor la patologie; bolnăvicios, morbid, anormal, adj., pl. patologici,-ce. patologie Ramură a medicinei care studiază cauzele şi simptomele bolilor s.f, art. patologia, g.-d. art. patologiei. a
patos 1. însufleţire, pasiune (în declaraţii, într-un discurs). 2. Emfază, stil emfatic; falsă însufleţire, s.n. patrafir Fâşie lungă de stofă, de mătase etc. pe care o poartă preotul în timpul oficierii slujbei religioase, [var. epitrahil, (înv.) patrahil, patrahir s.«.] s.n., pl. patrafire, patrahil v. patrafir, patrahir v. patrafir. patrlarcal,-a v. patriarhal, patriarh (-tri-arh) 1. Cel mai înalt grad în ierarhia unor Biserici ortodoxe autocefale. 2. (în Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; (p, ext.) nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Şef al unei familii în patriarhat, //(fig.) Bătrân venerabil, cu numeroşi descendenţi. s.m., pl. patriarhi,
patriarhală (-tri-ar-) 1. Referitor la patriarh sau la patriarhie. 2. Care aminteşte simplitatea traiului şi a obiceiurilor din vechime; rustic, tradiţional; viaţă ~. [var. (înv.) patriarcal,-a adj ] adj., pl. patriarhali,-e. patrlarhallsm (-tri-ar-) Tendinţa de întoarcere la tradiţiile şi datinile din trecut; tradiţie, obicei etc. care aminteşte de timpurile patriarhale, s.n. patriarhalitate (-tri-ar-) Simplitate, tihna; patriarha-lism. s.f, g.-d, art. patriarhalităţii, patriarhat (-tri-ar-) 1, Forma gentilici de organizare sociala, caracterizata prin rolul predominant al bărbatului, considerat şef al familiei. 2. Demnitatea de patriarh (1); perioada cât conduce un patriarh (1). s.n. patriarhie (-tri-ar-) 1. Organizaţie bisericeasca ortodoxă condusa de un patriarh. 2. Biserica centrala a unei patriarhii (1). s.f., art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei, pl. patriarhii, art. patriarhiile.
patrlclăn,-ă (-ci-an) I. s.m. şi f Aristocrat din Roma antica; (p. gener.) nobil, //(adj.) Care aparţine patricienilor (1); (p. gener.) de origine nobila. 11. s.m. Cârnat preparat din came de vită. s.m. şi f, pl. patricieni; s.f,
g.-d, art. patricignei, pl. patricigne. patriciat (-ci-at) 1. Demnitatea de patrician în Roma antica. 2. Instituţia patricienilor, totalitatea patricienilor. s.n.
patrţcjd1 (rar) Paricid1, s.n., pl. patricizi. patricid2,-ă (rar) Persoană care şi-a ucis tatăl, s.m., pl. patricizi; s.f, g.-d. art. patriddei, pl. patricide. patriciu 1. (în Imperiul Roman) Titlu nobiliar instituit de Constantin cel Mare; persoană care avea acest titlu. 2. (înv.) Patrician; (p. gener.) nobil, aristocrat, s.m., art. patriciul, pl. patricii, art. patriciii, patrie (-tri-e) 1. Mediul politic, social şi cultural în care trăieşte un popor; ţara în care s-a născut cineva; ţara în care locuieşte sau se stabileşte cineva. //Loc de origine a unei idei, a unei ştiinţe etc. l~ mamă (sau ~ mumă) = ţară din care s-a desprins o altă ţară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitatea de limbă, de cultură etc.; ~ adoptivă = ţară în care cineva se stabileşte definitiv, fiind recunoscut cetăţean al ei. 2. Loc, mediu propice dezvoltării cuiva sau a ceva. s.f, art. patria, g.-d. art. patriei, pl. patrii, art. patriile.
patrimonial,-ă (-ni-al) Referitor la un patrimoniu; care se moşteneşte, de familie, /(jur.) Bunuri ~ = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi ~ - raporturi juridice cu caracter economic, adj., pl. patrimoniali,-e. patrimoniu 1. Totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică şi a bunurilor la care se referă acestea, care aparţin unei persoane fizice sau juridice. 2. Totalitatea bunurilor moştenite prin lege de la părinţi; bunuri de familie. //Totalitatea bunurilor care aparţin unei colectivităţi şi sunt administrate de către stat; bun public. //Bunuri spirituale care aparţin unui grup sau întregii omeniri. s.n., art. patrimQniul, pl. patrimanii, art. patrimQniile. patriot,-ă (-tri-ot) Persoană care îsi iubeşte patria şi luptă pentru apărarea şi prosperitatea ei. s.m., pl. patri aţi; s.f, g.-d. art. patriQtei, pl. patriote, patriotard,-a (-tri-o-) Care manifestă un patriotism exagerat, gălăgios, adj., pl. patriotarzi,-de. patrlQtlc,-ă (-tri-o-) Pătruns de patriotism, adj., pl. patristici,-ce.
patriotism (-tri-o-) Sentiment de dragoste, de devotament fată de patrie şi de popor. s.n. patristic,-ă De patristică, adj., pl. patristici,-ce. patristică Disciplină care studiază opera, viaţa şi concepţia părinţilor Bisericii, s.f, g.-d. art. patristicii, patriţa Piesă componenta a unei matriţe care apasă asupra materialului, s.f, ş.-d. art. patriţei, pl. patriţe. patroclin,-ă (biol., despre organisme) Care a moştenit exclusiv caractere paterne, adj., pl. patroclini,-e. patrologle 1. Patristica. 2. Colecţie care cuprinde scrierile părinţilor Bisericii, s.f, art. patrologia, g.-d. art. patrologiei.
patrgn1 l. Cartuş (l). 2, Buşon (2). 3, Desen, model du-pa care se executa o ţesături, s.n., pl, patroane. patrgn2,-oană I. s.m. Patrician roman considerat în ra> port cu liberţii şi cu clienţii sai. II. s.m. ;i f, 1. Proprietar al unei întreprinderi, al unui atelierele. 2. Sfânt considerat ocrotitor al unei persoane, al unei comunităţi care îi poarta numele. 3, Sprijinitor, protector, s.m., pl. patroni; s.f., g.-d. art. patroanei, pl. patroane, patroni tr. A ocroti, a susţine pe cineva sau ceva; (p. ext.) a dirija, a conduce, vi. /, ind. pres. 3 patronepB, patronaj Ocrotire, sprijin şi protecţie acordate cuiva de o persoana importanta sau de o societate de binefacere, //Societate de binefacere, s.n., pl. patronaje, patronali-ă 1, Referitor la patroni, de patroni. 2. Referitor la ziua numelui cuiva, adj., pl, patronali,-e. patronare Acţiunea de a patrona, s.f., g.-d. art. patronării, pl. patronări.
patronat Calitate de patron2 (11.1); totalitatea patronilor. s.n.
patronim Nume de familie, s.n., pl. patronime. patronimic1 Nume ~ = a) nume pe care îl poartă, după tată, toţi membrii familiei; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix social; nume de familie, adj., pl patronimice.
patronimic2 Patronim. s.n., pl. patronimice, patronimie Studiu al numelui de familie după tată. s.f, art. patronimia, g.-d. art. patronimiei. patronit Sulfură naturală de vanadiu, s.n. patrontaş (pop.) Cartuşieră, s.n., pl. patrontaşe. patrontaşcă (reg.) Cartuşieră, s.f, g.-d. art. patron-taştei, pl. patrontaşte.
patru Număr situat în numărătoare între trei şi cinci, //(adj.) ~ cărţi /- clase = (în vechea organizare a învăţământului) a) învăţământul elementar; b) cursul inferior al liceului. IA vorbi (cu cineva) între ~ ochi = a vorbi (cu cineva) fâră martori. A ficu ochii în ~ = a fi cu băgare de seamă. A despica (sau a tăia) firul în - = a cerceta în mod minuţios, exagerat, (fam.) A face pe dracu-n ~ =
865
pazvangiu
a face toate eforturile pentru a reuşi într-o acţiune. Cât ~ = peste limitele obişnuite, //(s.m.) Scrie un //(Cu val. de num. ord.) Volumul num. card. patrula intr. (mii.) A parcurge un anumit traseu pentru a controla, a păzi, a cerceta, vb. I, ind. prez. 3 patrulează, patrulare Acţiunea de a patrula, s.f.. g.-d. art. patrulării, pl. patrulări.
patrulater Poligon cu patru laturi, //(adj.) Care are forma unui poligon cu patru laturi, s.n., pl. patrulatere, patrulaterul,-e (înv.) în formă de patrulater, adj., pl. patrulaterali,-e.
patrulă Subunitate militară care îndeplineşte o misiune de cercetare, de pază sau de control. /- de aviaţie = subunitate formată din 3-4 avioane militare, s.f, g.-d. art. patrulei, pl. patrule.
patrulea, patra Care se află între al treilea şi al cincilea. num. ord.
patrunghiular,-ă (rar) Care are patru unghiuri, adj., pl. patrunghiulari,-e
patruped1 Animal patruped2; tetrapod. s.n., pl. patrupede.
patruped2,-ă Care are patru picioare, adj., pl. patru-pezi,-de.
patrusprezece v paisprezece. patrusprezecelea,-cea v paisprezecelea, patruzeci Număr situat în numărătoare între treizeci şi nouă şi patruzeci şi unu. /(cu valoare adjectivală) ~ de cărţi, //(s.m.) Scrie un ~. //(Cu val. de num. ord.) Volumul num. card.
Patruzeci de Sfinţi Sărbătoare creştină care se sărbătoreşte la 9 martie, s.prop.m.
patruzecilea,-zecea Care se află între al treizeci şi nouălea şi al patruzeci şi unulea. num. ord. patvaggn (înv.) Vagon de bagaje, s.n., pl. patvagoane. paţachină (fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată; epitet pentru o femeie de moravuri uşoare, s.f., g.-d. art. paţachinei, pl. paţachine. paţircă (rar) Femeie uşuratică, s.f., g.-d. art. paţircii, pl. paţirci.
pauliană (pa-u-li-a-) (în sintagama) Acţiune ~ = acţiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanţelor, adj. paupgr,-ă Foarte sărac, adj., pl. pauperi,-e. pauperjsm Stare de sărăcire extremă în care se află cineva; paupertate, s.n. pauperitate v. paupertate, pauperiza (livr.) tr. A aduce la stare de sărăcie extremă. vb. I, ind. prez. 3 pauperizează, pauperizare Acţiunea de a pauperiza, s.f, g.-d. art. pauperizării, pl. pauperizări.
paupertate Pauperism. (ieşit din uz) Act (sau certificat) de ~ = act (sau certificat) care atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [var. pauperitate s/] s.f, g -d. art. paupertăţii.
pauşal1 (pa-u-) Sistem de plată pentru o prestaţie de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximaţie a unei sume globale, s.n. pauşal2,-ă (pa-u-) (în sintagama) Tarif (sau preţ) ~ = tarif (sau preţ) care se plăteşte uniform, stabilit pe baza unei evaluări. Asigurare ~ = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plăţii unei prime de asigurare unice (medii), adj., pl. pauşali.-e.
Pâuză (pa-u-) 1. întrerupere temporară a unei acţiuni, a unei activităţi, //(la şcoală) Recreaţie, //(la spectacole) Antract. IA face o ~ = a se întrerupe (din lucru, din vorbă). 2. Semn muzical care indică întreruperea unei fraze muzicale. 3. Semn de punctuaţie (-) care indică cititorului o oprire la lectură sau care separă două părţi ale unui text. s.f, g.-d. art. pauzei, pl. pauze.
pava tr. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc. vb. I, ind. prez. 3 pavează.
pavaj Faptul de a pava; strat din blocuri de piatră sau de alte materiale, cu care se acoperă un drum, o curte etc. s.n., pl. pavgje.
pavană Vechi dans de origine italiană sau spaniolă, cu caracter ceremonios, lent. s.f, g.-d. art. pavanei, pl. pavane.
pavare Acţiunea de a pava. s.f, g.-d. art. pavării, pl. pavări.
pavat Pavare. s.n.
pavatfir,-oare (rar) Muncitor care execută pavaje, s.m., pl. pavatQri; s.f, g.-d. art. pavatoarei, pl. pavatoare. pavăză 1. Scut. IA sta ~ = a proteja. A-şi pune mâna (drept) - = a-şi pune mâna în dreptul ochilor pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc. 2. (fig.) Ocrotitor, sprijin, s.f, g.-d. art. pavezei, pl. paveze, pavea (înv.) Bucată de piatră, de cărămidă ete, folosită la executarea pavajelor, s.f., art. paveaua, g.-d. art. pavglei, pl. pavele, art. pavelele, pavecerniţă Slujbă scurtă care se face la mănăstiri după vecernie, s.f., g.-d. art. pavecemiţei, pl. pavecemiţe. pavela tr. (înv.) A pava. vb. I, ind. prez. 3 pavelează. pavian (-vi-an) (la pl.) Gen de maimuţe africane, cu botul alungit ca de câine şi cu corpul acoperit cu păr lung; (la sg.) maimuţă din acest gen. s.m., pl. paviani. pavilion (-li-on) 1. Clădire mică (de obicei circulară), situată într-un parc, într-o grădină etc.; corp de clădire dintr-un ansamblu de clădiri. 2. Drapel arborat pe o navă, pentru a-i indica apartenenţa la un anumit stat. //Stindard al unor asociaţii, organizaţii etc., care se înalţă la anumite festivităţi. 3. Partea exterioară a urechii. 4. Cornet acustic. 5. Partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat, s.n., pl. pavilioane, paviment Pavaj decorativ, s.n., pl. pavimente. pavlichian,-ă (-chi-an) Participant la mişcarea socială antifeudală din secolele V1I-IX, din Imperiul Bizantin. s.m., pl. pavlichieni; s.f., g.-d. art. pavlichienei, pl. pav-lichiene.
pavlichiancă (-chi-an-) Pavlichiană. s.f, g.-d. art. pav-iichiencei, pl. pavlichience.
pavlovjsm Teoria lui I.P. Pavlov referitoare la activitatea nervoasă superioară, s.n. pavoaz Ansamblu de drapele sau de lumini arborate de
o	navă cu ocazia unor festivităţi, s.n., pl. pavogze. pavoaza tr. A împodobi o clădire, o sală etc. cu steaguri, cu flori, cu tablouri etc. în semn de sărbătoare. vb. /, ind. prez. 3 pavoazează.
pavoazare Acţiunea de a pavoaza, s.f, g.-d. art. pavoazării, pl. pavoazări.
pazarghidean (înv.) Om de afaceri; samsar, s.m., pl. pazarghideni.
pazarlâc (înv.) Afacere comercială, s.m., pl. pazarlâcuri.
pazarnic Poliţist însărcinat cu paza unui târg. s.m., pl. pazamici.	_
pază Acţiunea de a păzi. IDe - = însărcinat cu paza. în ~a (cuiva) = în grija cuiva. //Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească. I~ de corp = gardă de corp, bodyguard. s.f., g.-d. art. pazei, pl. paze. pazie (-zi-e) Scândură aşezată la streaşina unui acoperiş pentru a ascunde capetele căpriorilor. //Marginea verticală a unui cofraj. //Fâşie de tablă care protejează intersecţia unei învelitori cu un zid. s.f, art. pazia, g.-d. art. paziei, pl. păzii, art. paziile. paznic Cel care păzeşte; gardian, s.m., pl. paznici, pazvangiu (înv.) Ostaş din trupele lui Pazvantoglu, care făceau incursiuni de pradă în Ţara Românească la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XlX-lea;
pazvant
866
(p. ext.) hoţ, tâlhar, s.m., art. pazvangiul, pl. pazvangii, art. pazvangiii.
pazvant (înv.) Pazvangiu. s.m., pl. pazvanţi. pazvantliu (înv.) Pazvangiu. s.m., art. pazvantlául, pl. pazvantl|i, art. pazvantl|ii.
pazvantoglu (înv.) Pazvangiu. s.m., art. pazvantoglul, pl. pazvantogli, art. pazvantoglii. păcală1 Om glumeţ, poznaş care se ţine de farse, s.m.,
g.-d. art. lui păcală, pl. păcală. păcală2 (reg.) Păcăleală, s.f., g.-d. art. păcalei, pl. păcale. păcat 1. Abatere de la o normă (religioasă); (p. gener.) greşeală, vină. I~ul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) = încălcarea interdicţiei divine de a nu gusta din pomul cunoaşterii, fapt care ar fî atras alungarea omului din rai. ~ capital = păcat considerat de biserică fundamental. Cu ~ = greşit, nedrept. Fără (de) ~ = nevinovat, drept. /A-şi face -te cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva. A trage ~ul (~ele) cuiva = a suporta consecinţele greşelii altuia. A intra (sau a cădea) în - = a comite o faptă condamnabilă; a greşi. A vorbi cu ~ = a greşi, a se face vinovat vorbind lucruri neadevărate. Hoţul cu un - şi păgubaşul cu zece = păgubaşul, bănuind pe mai mulţi, cade şi el în greaşeală. (E) - (de Dumnezeu) - nu se cuvine, nu e bine. 2. Cusur, defect; patimă, viciu. 3. Năpastă, necaz. /Din ~e = din nenorocire. A-l împinge (a-l duce) pe cineva -să... = a simţi un imbold spre ceva oprit, a fî îndemnat de un gând rău.
4.	(eufemistic) Diavol, naiba, s.n., pl. păcate, păcăleală Glumă, farsă, s.f., g.-d. art. păcălelii, pl. păcăleli.
păcăli tr. A induce pe cineva în eroare (printr-o minciună sau printr-o viclenie. Hrefl. A se înşela, vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcălesc, imperf. 3 sg. păcălea; conj. prez. 3 să păcălească
păcăHci Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. //Joc de copii care se joacă cu un set de cărţi speciale, s.m., pl. păcălici.
păcăijre Acţiunea de a (se) păcăli; păcălit, păcăleală. s.f, %.-d. art. păcălirii, pl. păcăliri, păcălit Păcălire, s.n.
păcălit,-ă înşelat, tras pe sfoară, adj., pl. păcăliţi,-te. păcălitor,-oare Care păcăleşte, adj., pl. păcălitori,-oare. păcălitură (rar) Păcălire, s.f, g.-d. art. păcăliturii, pl. păcălituri.
păcăneală Păcănire. s.f, g.-d. art. păcănelii, pl. păcă-ngli.
păcăni intr. A produce un zgomot scurt, sacadat, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcănesc, imperf. 3 sg. păcănea; conj. prez. 3 să păcănească.
păcănire Acţiunea de a păcăni; păcănit, păcănitură, păcăneală. s.f, g.-d. art. păcămrii, pl. păcăniri. păcănit Păcănire. s.n., pl. păcănituri. păcănitoare Morişcă (4). s.f., g.-d. art. păcănitorii, pl. păcănitsri.
păcănitură Păcănire. s.f., g.-d. art. păcăniturii, pl. păcănitjjri.
păcătQS,-oasă 1. (Cel) care a comis multe păcate; ticălos, nemernic. 2. (Cel) vrednic de milă; nenorocit, nevoiaş, adj., s.m. şi f, pl. păcătoşi,-oase. păcătoşenie (-ni-e) Faptul de a fi păcătos (1); ticăloşie, nemernicie, păcătoşie. s.f, art. păcătoşenia,
g.-d. art. păcătoşeniei, pl. păcătoşenii, art. păcătoşeniile, păcătoşi refl. (pop., fam.) A se ticăloşi, a se strica. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se păcătoşeşte, imperf. 3 sg. se păcătoşea; conj. prez. 3 să se păcătoşească, păcătoşie (rar) Păcătoşenie, s.f., art. păcătoşia, g.-d. art. păcătoşiei, pl. păcătoşii, art. păcătoşiile. păcătui intr. A comite un păcat; a greşi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păcătuiesc, imperf. 3 sg. păcătuia; conj. prez. 3 să păcătuiască.
păcătuire Acţiunea de a păcătui, s.f, g.-d. art. păcă-tuirii, pl. păcătuiri.
păcorniţă Vas în care se ţine păcura pentru uns roţile carului, s.f, g.-d. art. păcamiţei, pl. păcQmiţe. păcuină (reg.) Oaie. s.f., g.-d. art. păcumii, pl. păcuini. păcurar1 (reg.) Cioban, s.m., pl. păcurari. păcurar2 (reg.) Negustor ambulant care vindea păcură (şi petrol lampant) prin sate. s.m., pl. păcurari, păcură Lichid vâscos, negru sau brun-închis rămas de la distilarea ţiţeiului, care se întrebuinţează drept combustibil şi la fabricarea unor produse industriale, s.f, g.-d. art. păcurii.
păcurăraş (pop.) Diminutiv al lui păcurar1; păcurărel. s.m., pl. păcurăraşi.
păcurărel (pop.) Păcurăraş, s.m., pl. păcurărei, art. păcurăreii.
păcurăresc,-ească (înv., reg.) Ciobănesc, adj., pl. păcurăreşti.
păcurăreşte (înv., reg.) ca păcurarii1, ciobăneşte, adv.
păcurări intr. şi tr. (înv., reg.) A ciobăni, vb. IV, înd.
prez. 1 sg. şi 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea;
conj. prez. 3 să păcurărească.
păcurărie (înv., reg.) Ocupaţia păcurarului1, s.f, art.
păcurăria, g.-d. art.r păcurânei.
păcurărit (reg.) îndeletnicirea păcurarului; ciobănie.
s.n.
păcurănţă (înv., reg.) Soţia păcurarului1; ciobăniţă. s.f, g.-d. art. păcurăriţei, pl. păcurăriţe. păcuriu,-ie (rar) De culoarea păcurii. adj., pl. păcurii. păcurQS.-oasă (rar) Care conţine păcură; care seamănă cu păcura, adj., pl. păcuroşi,-oase. păducel 1. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală. 2. Insectă parazită care trăieşte pe plante sau pe corpul unor mamifere. 3. (pop.) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi ale picioarelor, s.m., pl. păducei, art. păduceii.
păduche Nume dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor, al unor animale sau pe plante, //(fig.) Persoană care trăieşte din munca altuia. s.m., pl. păduchi, art. păduchii, păduchea tr. şi refl. (pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp, de pe haine. [var. păduchi vb.] vb. II, ind. prez. 3 păduchează, 1 pl. păduchem; conj. prez. 3 să păducheze; ger. păduchind.
păduche-de-lemn Ploşniţă, s.m., pl. păduchi-de-lemn.
păduchemiţă 1. (depr.) Locuinţă murdară, sărăcăcioasă.
2.	Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fară petale, s.f., g.-d. art. păduchemiţei, pl. pădu-chemiţe.
păduchi v. păduchea.
păduchios,-oasă Care are păduchi, adj., pl. pădu-chioşi,-oase.
pădurar Paznic de pădure, s.m., pl. pădurari.
pădurat,-ă (rar) împădurit, adj., pl. pădureţi,-te.
păduratic,-ă 1. De pădure; sălbatic. 2. Acoperit cu
păduri, adj., pl. păduratici,-ce.
pădurărie1 Ocupaţia pădurarului; pădurărit (1). s.f,
art. pădurăria, g.-d. art. pădurăriei.
pădurărie2 (înv.) Silvicultură, s.f, art. pădurăria, g.-d.
art. pădurăriei.
pădurărit 1. Pădurărie. 2. (rar) Silvicultură. 3. (înv.) impozit pjătit de proprietarii de pădure, s.n. pădure întindere mare de teren acoperit de arbori, alături de care cresc arbuşti, plante erbacee etc. //(fig.) Grămadă mare de obiecte de acelaşi fel care acoperă o suprafaţă. /Nu e ~ fară uscături = orice colectivitate are şi elemente rele în sânul ei. Din (sau de la) - = fără maniere, necioplit, s.f, g.-d. art. pădurii, pl. păduri.
867
pălămar
pădurean,-ă î. adj. De la pădure, care trăieşte în pădure. II. s.m. şi f. Persoană care trăieşte într-o regiune de pădure sau de munte. adj.. s.m. şi /pl. pădureni,-e. pădureancă Femeie care trăieşte într-o regiune de pădure sau de munte, s.f., g.-d. art. pădurencei, pl. pădu-rgnce.
pădureţ,-eaţă 1. (despre pomi) Nealtoit, sălbatic, //(despre fructe) Produs de un pom nealtoit. 2. (fig., despre oameni) Ursuz, sălbatic, adj., pl. pădurgţi,-e. pădurice Diminutiv al lui pădure; păduriţă. s.f., g.-d. art. păduricii, pl. pădurici.
pădurişte Pădure (rară), s.f, g.-d. art. păduriştii, pl. pădunşti.
pădunţă (rar) Pădurice, s.f, g.-d. art. păduriţei, pl. păduriţe.
păduros,-oasă (despre terenuri, regiuni) Acoperit cu păduri; împădurit, adj., pl. păduroşi,-oase. păftăluţă (pop.) Diminutiv al lui pafta, s.f, g.-d. art. păftăluţei, pl. păftăluţe.
păfuga tr. (reg.) A fugări, a alunga, vb. I, ind. prez. 3 păfugă.
păgân,-ă I. adj. Care aparţine unei religii politeiste sau care se referă la Antichitatea greco-romană; (p. restr.) turcesc. II. s.m. şi f. 1. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; nume dat de creştini celor care sunt de altă religie sau celor care nu au nici o religie; (p. restr.) turc.
2.	Persoană care se abate de la dogmele religiei creştine.
3.	(fig.) Om crud, rău la suflet, adj., s.m. şi f, pl. păgâni,-e. păganătate 1. Păgânism (1). 2. Mulţime de păgâni; păgânime; (p. restr.) turcime. s.f, g.-d. art. păgânătiţii. păgânesc,-ească Referitor la păgâni sau la păgânism; (p. restr.) turcesc, adj., pl. păgângşti.
păgâneşte Ca păgânii; (fig.) fară milă. adv. păgâni tr. şi refl. A (se) converti la păgânism; (p. restr.) a (se) turci. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păgânesc, imperf. 3 sg. păgânea; conj. prez. 3 să păgânească. pagânie (înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire. s.f, art. păgâma, g.-d. art. păgâniei. pl. păgânii, art. păgânii le.
păgânime Mulţime de păgâni; (p. restr.) turcime. s.f,
g.-d. art. păgânimii.
păgânism 1. Credinţă religioasă a păgânilor. 2. Credinţă religioasă a antichităţii greco-latine. //Epocă anterioară creştinismului; păgânătate. s.n. păgubaş,-ă Persoană care a suferit o pagubă. IA lăsa pe cineva ~ = a cauza cuiva o pagubă. A se lăsa - de ceva = a renunţa la ceva. A fi sau a rămâne ~ de ceva = a pierde ceva, a fi în pagubă, s.m., pl. păgubaşi; s.f, art. păgubaşa, g.-d. art. păgubaşei, pl. păgubaşe, păgubi intr. A suferi o pagubă. Itr. A pricinui cuiva o pagubă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păgubesc, imperf. 3 sg. păgubea; conj. prez. 3 să păgubească, păgubire Faptul de a păgubi, s.f, g.-d. art. păgubirii, pl. păgubiri.
păgubitor,-oare Care aduce sau provoacă o pagubă. adj., pl. păgubitori,-oare.
păgubos,-oasă Care suferă mereu pagube; ghinionist. adj., pl. păguboşi,-oase. păharv. pahar.
pahăraş (rar) Păhărel, s.n., pl. păhăraşe.
păhărel Diminutiv al lui pahar; păhăraş, păhăruş,
păhăruţ, s.n., pl. păhărele.
păhămiceasă (înv.) Soţia paharnicului, s.f, g.-d. art. păhămicesei, pl. păhămicese.
păhărnicel (înv.) Boier de rang inferior, subaltern al paharnicului, s.m., pl. păhămicgi, art. păhămiceii. păhărnicie (înv.) Slujba de paharnic, s.f, art. păhămi-da, art. păhămiciei.
păhăruş (pop.) Păhărel, s.n., pl. păhăruşe. păhăruţ Păhărel, s.n., pl. păhăruţe.
păi Cuvânt care exprimă diverse atitudini: rezervă, ezitare, neîncredere, mirare etc. interj. păiajen v. păianjen.
păianjen 1. (la pl.) Grup de animale arahnide, cu patru perechi de picioare şi cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte, prinse într-o pânză subţire ţesută de ele; (la sg.) animal din această clasă. 2. (la pl.) Pânză de păianjen (1). 3. Unealtă cu care se extrag piesele mici căzute într-o sondă petrolieră. 4. (sport) Fiecare dintre colţurile de sus ale porţii la fotbal, handbal sau hochei.
5.	(reg.) Prăjină aşezată pe vârful clăilor sau al acoperişurilor de paie pentru a le apăra de vânt. [var. (reg.) păiajen, paiajen, paingăn, păinjen s.m.] s.m., pl. păianjeni, păienjenel Diminutiv al lui păianjen, s.m., pl. păien-jenei, art. păienjeneii.
păienjeni refl. şi intr. (pop.) A (se) împăienjeni, [var. (reg.) păinjenire, paianjenire î./’] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească. _
păienjenire (pop.) împăienjenire. s.f, g.-d. art. păien-jenirii.
păienjeniş Pânză de păianjen, //(fig.) Desiş, reţea, împletitură. [var. (reg.) painjeniş, păienjeniş, paianjeniş, paingeniş, păingăniş s.n.] s.n., pl. păienjenişuri. păienjenit,-ă Cu păienjeniş, //(fig.) (despre vedere) Neclar, tulbure, [var. (reg.) păinjenat,-ă, păinjimt,-ă, painjemt,-ă s.n.} adj., pl. păienjeniţi,-te. păienjeniţă (rar) Femela păianjenului, s.f, g.-d. art. păienjeniţei, pl. păienjeniţe.
păier1 l. Drug. 2. Parte a batozei unde se strâng paiele.
3.	Muncitor care adună paiele, s.m., pl. păieri. păier2 (reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. s.n., pl. păigre.
păingăniş v. păienjeniş, păinjen v. păianjen. păinjenat,-ă v. păienjenit. păinjeni v. păienjeni. păinjenire v. păienjenire. păinjeniş v. păienjeniş. păinjinLv. păianjeni. păinjinit,-ă v. păienjenit.
păioară (-ioa-) (reg.) Ţesătură fină, văl subţire, s.f, g.-d. art. păioarei, pl. păioare.
păioasă (mai ales la pl. ) Cereală a cărei tulpină este pai. s.f, g.-d. art. păioasei, pl. păioase. păios,-oasă (despre plante) A cărui tulpină este un pai. adj.. pl. păioşi,-oase.
păiş (pop.) 1. Cantitate mare de paie. 2. Nume generic dat mai multor specii de păioase care cresc pe pajişti, s.n., pl. păişuri.
păişiţă (reg.) Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunze lungi, înguste, ţepoase, s.f, g.-d. art. păişiţei, pl. păişiţe.
păişor (reg.) 1. Păiuş (1). 2. Beţişor cu ajutorul căruia se
înnegreau sprâncenele, s.n., pl. păişoare.
păiuş 1. Diminutiv al lui pai; păişor, păiuţ (1). 2. (pop.)
Nume dat mai multor specii de graminee, care cresc prin
pajişti, s.n., pl. păiuşe/păiuşuri.
păiuşcă Plantă erbacee cu florile dispuse în spiculeţe
mici. s.f, g.-d. art. păiuştii.
păiuţ 1. Păiuş (1). 2. (reg.) Băţ de chibrit, s.n., pl. păiaţe. pălăiaie Flacără mare, vâlvătaie. s.f, art. pălălaia, g.-d. art. pălălăii, pl. pălălăi, art. pălălăile. pălălăi 1. intr. (despre foc) A arde cu flacără mare.
2.	intr. şi tr. (fig., pop.) A flutura, a fălfâi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. pălălăieşte, imperf 3 sg. pălălăia; conj. prez. 3 să pălălăiască.
pălămar1 (reg.) Paracliser, s.m., pl. pălămari. pălămar2 (pop.) Odgon, parâmă. s.n., pl. pălămare.
pălămidă
868
pălămidă1 Nume dat unor plante erbacee care cresc ca buruieni prin semănături, s.f., g.-d. art. pălămidei, pl. pălămide.
pălămidă2 Peşte marin răpitor, cu spatele albastru, cu solzi mici şi cu numeroşi dinţi pe fölei, s.f, g.-d. art. pălămidei, pl. pălămide.
pălămidă-de-bâltă Peşte mic cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini, s.f., g.-d. art. pălămidei-de-baltă, pl. pălămide-de-baltă.
pălărja-şârpelui Ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roşie cu pete albe. s.f art., g.-d. art. pălănei-şarpelui. pălărie 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă (de fetru, de paie etc.) cu boruri, /(fam.) A lovi (sau a plesni) pe cineva în ~ = a spune cuiva o vorbă înţepătoare şi neaşteptată. 2. Partea superioară în formă de pălărie (1) a unor ciuperci. //Abajur. //Discul florii-soarelui, în care sunt înfipte seminţele.
3.	Căpăcel de metal, prin care trece fitilul, la o lampă cu petrol, s.f, art. pălăria, g.-d. art. pălăriei, pl. pălării, art. pălăriile.
pălărie de fier (geol.) Zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer, s.f + prep. + s.n. pălărier (-ri-er) Persoană care confecţionează sau vinde pălării, s.m., pl. pălărieri,
pălărioară (-ri-oa-) Diminutiv al lui pălărie; pălăriuţă. s. f.,ş.-d. art. pălărioarei, pl. pălărioare, pălăriuţă (-ri-u-) Pălărioară, s.f, g.-d. art. pălăriuţei, pl. pălăriuţe.
pălăvatic,-ă (reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic,
uşuratic, adj., pl pălăvatici,-ce.
pălăvrăgeală (fam.) Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie,
flecăreală, pălăvrăgit, [var. palavrageală s.f, g.-d.
art. pălăvrăgelii, pl. pălăvrăgeli.
pălăvrăgi intr. (fam.) A spune vorbe fâră importanţă; a
flecări. [var. palavragi vb.\ vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 să
pălăvrăgească.
pălăvrăgit (fam.) Pălăvrăgeală, s.n. păli1 (pop.) 1. tr. şi intr. (despre soare) A arde, a dogori.
2.	intr. şi refl. (despre plante) A se usca, a se ofili. 3. tr. şi refl. A (se) lovi, a (se) ciocni. //(înv.) A (se) ataca (cu armele). 4. tr. (fig., despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neaşteptate, a copleşi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălesc, imperf 3 sg. pălea; conj. prez. 3 să pălească.
păM2 intr 1. A deveni palid, a se îngălbeni. 2. (despre surse luminoase) A-şi pierde strălucirea, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pălesc, imperf. 3 pălea; conj. prez. 3 să pălească.
pălimar 1. Stâlp de pridvor sau de prispă care susţine streaşina. 2. împrejmuire de scânduri la prispa unei case ţărăneşti, la un balcon etc. 3. Pridvor, cerdac, s.n., pl. pălimare.
pălincuţă (reg.) Diminutiv al lui palincă, s.f., g.-d. art. pălincuţei, pl. pălincuţe.
pălire1 Acţiunea de a păli1, s.f, g.-d. art. pălirii. păHre2 Acţiunea de a păli2, s.f, g.-d. art. pălirii. păliş (reg.) Pieziş, din coastă, adv. pălit,-ă (despre plante) Ofilit, veştejit, adj., pl. păliţi,-te. pălitură (înv., pop.) Lovitură, izbitură. //Urmă de lovitură; rană. s.f, g.-d. art. pălitjjrii, pl. pălituri. păliur Arbust spinos, din al cărui lemn greu, dur şi elastic se fac cozi de unelte, s.m., pl. păliuri. pălmar Mănuşă specială folosită pentru protecţia palmei în diverse locuri de muncă, s.n., pl. palmare, pălmgş,-ă (înv.) Ţăran sărac care îşi câştiga existenţa muncind cu braţele la alţii, //(adj.) Ţăran s.m., pl. pălmaşi; s.f, art. pălmaşa, g.-d. art. pălmaşei, pl. pălmaşe.
pălmiţă Pălmuţă. s.f., g.-d. art. pălmiţei, pl. pălmiţe.
pălmui tr. A lovi pe cineva cu palma peste obraz, a da cuiva palme. vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălmuiesc, imperf. 3 sg. pălmuia; conj. prez. 3 să pălmuiască, pălmuire Acţiunea de a pălmui. s.f, g.-d. art. pălmuirii, pl. pălmuiri.
pălmuit,-ă Care a fost lovit cu palma (peste obraz). adj., pl. pălmuiţi,-te.
pălmuţa Diminutiv al lui palmă; pălmiţă. s.f, g.-d. art. pălmuţei, pl. pălmuţe.
păloşgl Diminutiv al lui paloş, s.n., pl. păloşgle. păltinaş (pop.) Diminutiv al lui paltin, păltinel. s.m., pl. păltinaşi.
păltingl (pop.) Păltinaş. s.m., pl. pâltinei, art. păltingii. păltiniş Pădure de paltini, s.n., pl. păltinişuri, păltior (-ti-or) 1. (pop.) Păltiniş. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roşii şi acre. s.m., pl. păltiori. pămătuf Mănunchi făcut din pene, din fire de păr etc. prinse de un mâner şi avânu diferite întrebuinţări, s.n., pl. pămătufuri.
pământ 1. Scoarţa globului terestru; sol. !La ~ = a) întins, culcat; (p. ext., despre oameni) deprimat, învins;
b)	(în comenzi) culcă-te! Cu o falcă în cer şi alta în ~ = gata să distrugă totul în jurul lui, vijelios, furtunos. A da la ~ = a distruge. A lăsa toate la ~ = a lăsa baltă, la voia întâmplării. A intra în - = a se face nevăzut, a dispărea. A-i veni cuiva să intre în ~ = a se simţi foarte ruşinat.
A ieşi ca din ~ = a se ivi deodată, pe neşteptate. A nu fi pe ~ = a nu avea simţul realităţii. Aft cu picioarele pe ~ = a avea simţul realităţii. A nu-l mai încăpea (pe cineva) nici ~ul (de...) = a simţi o emoţie puternică. A nu-l mai încăpea ~ul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi nici ~ul = a fi un mare ticălos. A şterge de pe faţa ~ului = a distruge, a nimici, a ucide. A (se) face una cu ~ul (sau o apă şi-un ~) = a (se) nimici, a (se) distruge. A fi toţi o apă şi-un ~ = a fi toţi de-o seamă, egali. A scoate (sau a aduce) din ~ = a obţine cu orice preţ. A tăcea (sau a fi mut) ca ~ul = a nu scoate nicio vorbă. 2. Materie din care este alcătuită partea solidă a globului terestru. /~ galben = lut. ~ rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare. 3. întindere de uscat; continent. 4. Suprafaţă de teren (cultivabil), /Sărac lipit ~lui = foarte sărac.
5.	Teritoriu, regiune, ţinut; (p. ext.) ţară, patrie. /Obiceiul ~lui = sumă de norme nescrise, stabilite prin practică îndelungată şi transmise din generaţie în generaţie; obicei păstrat din vechime, s.n., pl. (2-5) pământuri. Pământ Planetă a sistemului solar locuită de oameni; (p. ext.) oamenii care locuiesc pe această planetă. Ha capătul (sau marginile) ~lui = foarte departe. A se ruga cu cerul, cu ~ul = a se ruga foarte insistent. A făgădui ( sau a promite) cerul şi ~ul = a făgădui lucruri nerealizabile. Ca de la cer la ~, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. De când (e lumea şi) ~ul sau cât e lumea şi ~ul = a) (de) totdeauna; b) (în construcţii negative) niciodată, s.prop.n. pământeancă I. adj. Specific Pământului, de pe Pământ. II. s.m. 1. Locuitor al Pământului. 2. Autohton, băştinaş. 3. Muritor, adj., s.m., pl. pământeni,-e. pământeancă 1. Locuitoare a Pământului. 2. Autohtonă, băştinaşă. 3. Muritoare, s.f, g.-d. art. pământencei, pl. pământence.
pământengsc,-ească (înv.) Pământean (II.2). adj., pl. pământeneşti.
pământesc,-ească 1. De pe Pământ, specific Pământului. //Propriu omului; trupesc. 2. Autohton. 3. Laic, civil. adj., pl. pământeşti.
pământiu,-ie (despre faţa omului) Palid, livid. adj., pl. pământii.
pământos,-oasă Care conţine pământ; care seamănă cu pământul, adj., pl. pământoşi,-oase.
869
părăginos
pămânţel 1. Diminutivul lui pământ. 2. Argilă colorată folosită la zugrăveli sau în pictură. 3. (geol.) Diatomit; kiselgur. s.n., pl. pămânţele.
pămânzalcă (reg.) Bucată de pânză cu care se strânge la mijloc caierul pus în furcă. s. f.. g.-d. art. pămânzălcii, pl. pămânzălci. pănglicuţă v. panglicuţă.
pan ură (pop.) Aba, dimie; (p. gener.) ţesătură groasă.
s.f, g.-d. art. pănurii, pl. pănuri.
pănuşă Fiecare dintre foile care înfăşoară ştiuletele de
porumb, s.f, art. pănuşa, g.-d. art. pănuşii, pl. pănuşi.
pănuşgr (reg.) Locul unde se păstrează în timpul iernii
pânuşile uscate, s.n., pl. pănuşere.
pănuşiţă (reg.) Năgară. s.f, g.-d. art. pănuşiţei, pl.
pănuşiţe.
păpa tr. 1. (în graiul copiilor) A mânca. 2. (fam.) A irosi,
a toca (bani, averi etc.) vb. I, ind. prez. i sg. pap, 2 sg.
papi, 3 papă; con/', prez. 3 să pape.
păpădie Plantă erbacee din familia compozitelor, cu
frunze crestate şi cu flori galbene grupate în capitule.
s.f., art. păpădia, g.-d. art. păpădiei, pl. păpădii, art.
păpădiile.
păpălâu Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-portocalii. s.m., art. păpălăul, pl. păpălăi, art. păpalăii.
păpăludă Pasăre de culoare cenuşie, cu corpul lunguieţ şi cu aripi lungi, înguste şi ascuţite, s.f, g.-d. art. păpăludei, pl. pâpălude.
papă radă (reg.) Mâncare făcută din ouă bătute şi prăjite în grăsime; jumări, papară, scrob. s.f, g.-d. art. păpăradei, pl. păpărade. păpssc.-easca (înv,) Papal, adj., pl. păpgşti. păpică (fam.) Diminutiv al lui papă'; (p. ext.) hrană, s.f, g.-d. art. pâpicii, pl. păpiei, păpuc v, papuc, păpucir v. papucar. păpucaş v. papucaş.
păpurj tr, (pop,) A asigura etanşeitatea unui butoi, a unui vas de lemn etc,, introducând între doagele lui frunze de papură, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păpurese, imperf. 3 sg. păpurea; conj. prez, 3 să păpureaseă, păpurică (reg.) Numele mai multor plante erbacee care cresc prin locuri umede, s.f, g.-d. ari. pâpuricii, pl, păpurici,
păpuriş Loc acoperit cu papură; păpurişte. s.n., pl. pă-purişuri,
păpurişte Păpuriş. s.f, g.-d. art. pâpuriştii, pl. păpu-rişti,
păpuşar1 1. Fabricant de păpuşi. 2. Artist care manevrează păpuşile în teatrul de păpuşi, //(fig.) Actor lipsit de talent, s.m., pl. păpuşari.
păpuşar2 (pop.) Tipar pentru brânză, s.n., pl. păpuşare. păpuşare Accident tehnic la gaura de sondă, din cauza deformării coloanei de burlane în sens transversal, s.f,
g.-d. art. păpuşlrii.
păpuşă A. 1. Jucărie reprezentând de obicei un copil, confecţionată din carton, din celuloid etc. //Epitet dat unei fetiţe sau unei femei frumoase. 2. Personaj din teatrul de păpuşi, alcătuit dintr-un cap şi două braţe, confecţionat din pânză, lemn etc. /Teatru de ~şi = spectacol în care personajele sunt reprezentate de păpuşi mânuite de păpuşari, //(fig.) Om lipsit de personalitate, de voinţă; marionetă. IA fi -a cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva. B, 1, Legătură de fire, de frunze etc. 2. Bucată de brânză, de caş de diferite forme şi dimensiuni. 3, Fructul porumbului înainte de a se forma mătasea şi boabele.
4.	Nimfa insectelor. 5. Dispozitiv al unor maşini-unelte, care serveşte la susţinerea pieselor de prelucrat. 6. Ciocan cu leafa şănţuită, întrebuinţat în dogărie. s.f, art. păpuşa, g.-d. art. păpuşii, pl. păpuşi.
păpuşăresc,-ească Referitor la (teatrul de) păpuşi (A.2) sau la păpuşari, adj., pl. păpuşăreşti, păpuşărie Spectacol popular cu păpuşi, //(fig.) Maimuţăreală; şarlatanie. s.f, art. păpuşăria, g.-d. art. păpu-şăriei, pl. păpuşării, art. păpuşăriile. păpuşeasca Numele dat unui dans popular şi melodia după care se dansează, s.f, neart. păpuşească, g.-d. art. păpuşeştii.
păpuşică Diminutiv al lui păpuşă (A.l). s.f, g.-d. art. păpuşglei, pl. păpuşele, art. păpuşglele. păpuşoi1 Augmentativ al lui păpuşă (A), [var. (reg.) popuşei s.m.] s.m., pl. păpuşai, art. păpuşaii. păpuşoi2 (reg.) Porumb, [var. (reg.) popuşei s.m.] s.m., pl. păpuşoi, art. păpuşaii-
păpuşoi3 (reg.) Loc plantat cu porumb; porumbişte, IA se face mort (sau a face pe mortul) în - = a tăcea (pre-făcându-se a nu şti nimic despre o problemă a cărei lămurire nu-i convine). A o lăsa moartă în - = a abandona explicarea unei chestiuni, [var. (reg.) popuşei s.m.] s.n., pl. păpuşoaie.
păpuşoişte (reg.) Porumbişte. s.f, g.-d. art. păpuşo-iştii, pl. păpuşoişti.
păr1 Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, cu flori albe sau roz şi fructe comestibile, s.m., pl. peri. păr2 1. Totalitatea firelor subţiri, care cresc pe pielea omului şi pe a multor animale; totalitatea firelor care acoperă capul omului. IA ft toţi în ~ » a fi sau a se afla toţi de faţă. Tras de ~, se spune despre o concluzie forţată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de - (sau a-şi smulge părul din cap), se spune despre cineva cuprins de disperare. A se lua de ~ cu cineva " a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A se da după ~ = a se comporta după cum cere împrejurarea, a se acomoda. Cât ~ în palmă (sau pe broască) - deloc. Când mi-o creşte ~ în palmă
-	niciodată, A avea - pe limbă “ a fi prost, a fi lipsit de educaţie, A i se ridica (sau a i se sui) (tot) ~ul (în cap sau în vârful capului) sau i se face (ori a i se ridica) -ul măciucă ~ a se îngrozi, a-i fi foarte frică, A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de în patru = a cerceta ceva cu minuţiozitate exagerată. In doi peri ~ între două stări, nehotărât, A atârna de-un fír de~*~ a depinde de o nimica toată. A scoate cuiva peri albi - a cauza cuiva supărări, A-i ieşi (cuiva) peri albi ~ a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. 2. (spec,) Fiecare dintre firele care alcătuiesc părul (I), 3, Denumire dată fibrelor naturale de origine animală; ţesătură din aceste fibre, 4. (la pl,) Fire scurte care acoperă suprafaţa unei ţesături de lâna.
5.	(la pl.) Fire scurte care acoperă frunzele sau tulpinile unor plante. 6. Arc în formă de spirală la ceas. s.m., pl. peri. păragină v. paragină.
părangină (bot., reg.) Viţelar, s.f, g.-d. art. păranginii, pl. părangini.
păraş (reg.) Pescar care înfige parul pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul, s.m., pl. păraşi. părădui (reg., fam.) 1. refl. (despre construcţii) A se dărăpăna, a se ruina. 2. tr. (despre bani, averi etc.) A se irosi, a risipi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. părăduigsc, imj>erf 3 sg. părăduia; conj. prez. 3 să părăduiască. parăgeni v. părăgini.
părăgineală (rar) Paragină, s.f., g.-d. art. părăginglii, pl. părăgingli.
părăgini refl. A ajunge în stare de paragină, (despre construcţii) a se ruina. [var. (reg.) părăgeni vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se părăgingşte, imperf. 3 sg. părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească. părăginire Acţiunea de a se părăgini. s.f, g.-d. art. părăginirii, pl. părăgimri.
părăginos,-oasă (reg.) Părăginit. adj., pl. părăginaşi,-oase.
părălet
870
părălet (rar) Cantitate mare de bani; bănet. s.n. părăluţă 1. Diminutiv al lui para3. 2. (bot., reg.) Bănuţ. s.f., ş.-d. art. părăluţei, pl. părăluţe, părăsi tr. 1. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărţi de cineva. //A se depărta de ceva. 2. A înceta. A întrerupe o acţiune, o activitate etc.; a renunţa la... //A lăsa la o parte, a neglija, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. părăsesc, imperf. 3 părăsea; conj. prez. 3 să părăsească, părăsire 1. Acţiunea de a părăsi. 2. Stare a persoanei, a locului părăsit, s.f, g.-d. art. părăsirii, pl. părăsiri, părăsit,-ă 1. (despre oameni) Lăsat singur, abandonat. 2. (despre localităţi, case etc.) Ajuns în stare de ruină; rămas nelocuit, nepopulat. 3. (despre obiecte, obiceiuri etc.) Care nu mai este folosit, adj., pl. părăsiţi,-te. părăsitură (pop.) Ou de găină neajuns la dezvoltarea deplină, mic şi cu coaja moale, s.f., g.-d. art. părăsiturii, pl. părăsituri. parastas v. parastas.
părâng (reg.) Numele a două plante erbacee: a) dughie;
b)	mei. s.m.
păringă Prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri), s.f., g.-d. art. parângii, pl. parângi, părcan v. parcan.
părea 1. intr. şi refl. A da impresia; a avea aparenţa de... /A-i - (cuiva) bine = a se bucura. A-i ~ (cuiva) rău = a regreta, a fi nemulţumit. 2. refl. A-şi închipui, a avea impresia. IPe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înţelege. 3. A se înşela, a i se năzări, [var. (rar) pare v/j.] vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. par, 2 sg. pari, I pl. părem; viit. 3 sg. va părea; conj. prez. 3 să pară: cond. prez. 3 ar părea; ger. părând; part. părut. părglnic,-ă (rar) Aparent; înşelător, adj., pl. părelnici,-ce. părere 1. Opinie, punct de vedere. /Câte capete, atâtea ~ = fiecare gândeşte în felul lui. A fide- = a crede. A fi de aceeaşi ~ (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva).
2.	Iluzie, închipuire, s.f, g.-d. art. părerii, pl. păreri, părgre de bine Bucurie, mulţumire, s.f, g.-d. art. părerii de bine, pl. părgri de bine.
părgre de rău Mâhnire, regret, s.f, g.-d. art. părerii de rău, pl. păreri de rău. păresimi Postul Paştilor, s.f. pl. păretar (pop.) 1. Covor mic, pânză brodată etc. care se pune pe perete în scop decorativ. 2. Poliţă fixată de perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susţin streaşina casei. s.n., pl. păretare. părgte v. perete.
părincior (pop.) Diminutiv al lui părinte, s.m., pl. părinciori.
părinte 1. (la pl.) Tata şi mama. //Fiecare dintre cei doi părinţi, //(la pl. ) Strămoşi, străbuni. 2. (fig.) Fondator, iniţiator al unei ştiinţe, al unei mişcări culturale etc.
3.	(în limbaj bisericesc) Dumnezeu. //înetemeietor sau educator al Bisericii creştine. /(Prea) sfântul ~ = papa.
4.	(fig.) Preot, s.m., pl. părinţi.
părintgsc,-ească I. Care aparţine părintelui sau părinţilor. 2. Referitor la strămoşi, [var. (pop.) părinţesc,-ească adj.] adj., pl. părintgşti. părinteşte Ca un părinte, adv. părinţgl (fam.) Diminutiv al lui părinte, s.m., pl. părinţgi, art. părinţgii.
părinţgnie (-ni-e) (rar) Părinţie. s.f., art. părinţgnia, g.-d. art. părinţgniei.
părinţie (rar) Calitatea de tată, de părinte. /Cu - = părinteşte, s.f, art. părinţia, g.-d. art. părinţiei. părQS,-oasă 1. (despre fiinţe) Acoperit cu (mult) păr2 (1).
2.	(despre ţesături) Acoperit cu un strat pufos. 3. (despre frunze, tulpini etc.) Acoperit cu păr2 (5). adj., pl. păroşi,-oase.
părtaş,-ă 1. Persoană care participă la o activitate, la o acţiune. 2. Persoană care primeşte (ori care foloseşte sau stăpâneşte) o parte dintr-un bun material. 3. Persoană care se bucură de un bun spiritual ori care împărtăşeşte un necaz, o nenorocire, s.m., pl. părtaşi; s.f, art. părtaşa,
g.-d. art. părtaşei, pl. părtaşe, părticica Diminutiv al lui parte, s.f, g.-d. art. părticelei, pl. părticele, art. părticelele, părtini tr. A avantaja pe cineva în dauna altuia, vb. I, ind. prez. / sg. şi 3 pl. părtinesc, imperf. 3 sg. părtinea; conj. prez. 3 să părtinească.
părtinire Faptul de a părtini. IFără ~ = în mod imparţial, obiectiv, s.f, g.-d. art. părtinirii, pl. părtiniri, părtinitor,-oare Care părtineşte, favorizează pe cineva, în dauna cuiva. adj., pl. părtinitori,-oare. părui1 !. tr. şi refl. recipr. (fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr; (p. gener.) a (se) bate. 2. tr. (în tăbăcărie) A îndepărta părul2 de pe pieile crude; a depila, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. păruigsc, imperf. 3 sg. păruia; conj. prez. 3 să păruiască.
părui2 tr. A bate pari1 (pentru a delimita un teren), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păruiesc, imperf. 3 sg. păruia; conj. prez. 3 să păruiască.
păruială (fam.) Bătaie, încăierare, s.f, g.-d. art. păruieln, pl. păruieli.
păruit îndepărtarea părului de pe pieile crude prin procedee chimice, s.n.
părul-Maicii-Domnului Plantă erbacee cu frunze adânc crestate, s.m. art.
pgrul-psrcului Plantă erbacee cu frunze lungi şi cu spiculeţe. s.m. art.
păs (pop.) Durere sufletească; suferinţă; supărare, îngrijorare dificilă, impas, s.n., pl. păsuri. păsa1 intr. unipers. (construit cu dativul) A simţi o nelinişte, a se îngrijora, vb. I, ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez.
3	sg. să pgse.
păsa2 intr. 1. (înv.) A merge, a se duce. 2. (pop., fam., cu val. de interj.) încearcă, îndrăzneşte să... vb. /, ind. prez. (1) 3 pasă; imper. 2 sg. pasă/pas’, păsare (pop.) Faptul de a-i păsa1 cuiva de ceva, grijă de cineva sau de ceva, îngrijorare, s.f, g.-d. art. păsării, păsat Boabe de porumb sau de alte cereale măcinate mare. //Mâncare preparată din aceste boabe. s.n. păsărar 1. Vânzător sau crescător de păsări. //Vânător de păsări. 2. Specie de uliu, de mărimea unui porumbel. s.m.,pl. păsărari.
păsărărje (rar) Prăvălie în care se vând păsări, s.f, art. păsărăria, g.-d. art. păsărănei, pl. păsărăni, art. păsărăriile. păsărească (fam.) Limbaj greu de înţeles, artificial, argotic, s.f, g.-d. art. păsăreştii, păsăresc,-ească Referitor la păsări, pentru păsări. adj., pl. păsăreşti,
păsăreşte (rar) Ca păsările. /A vorbi - = a spune ceva fără înţeles, adv.
păsărgt Mulţime de păsări, s.n.
păsărică Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. /A avea o
~ (sau păsărele) la cap = a fi ţicnit, s.f, g.-d. art. păsă-
ncii/păsărglei, pl. păsărici/păsărele, art. păsăricile
/păsărelele.
păsănme Păsăret, s.f, g.-d. art. păsănmii.
păsăroi Augmentativ al lui pasăre; bărbătuşul unei
păsări, s.m., pl. păsăroi, art. păsăroii.
păsăruică (rar) Păsărică, s.f, g.-d. art. păsăruicii, pl.
păsăruici.
păscare (pop.) 1. Păscut; loc de păscut, păşune. 2. (la oină) Atribuţia celui (sau) celor care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie, s.f., g.-d. art. păscării, art. păscări.
păscătoare (pop.) Păşune, s.f, g.-d. art. păscătorii, art. păscători.
871
pătişor
păscut Faptul de a paşte; păşunat. s.n.
păscuţă 1. Diminutiv al lui pască. 2. (bot.) Bănuţ, s.f,
g.-d. art. păscuţei, pl. păscuţe.
păstaie Fructul plantelor leguminoase, format din două valve în care sunt închise seminţele, s.f, art. păstaia, g.-d. art. păstăii, pl. păstăi, art. păstăile. păs tăioasă Plantă păstăioasă. s.f., g.-d. art. păstăioa^ sei, pl. păstăioase.
păstăios,-oasă (rar) Care are fructul o păstaie, adj., pl. păstăioşi,-ioase. păstărnac v. păstârnac.
păstârnac Plantă leguminoasă din familia umbelife-relor, cultivată pentru rădăcina ei cărnoasă, albă sau gălbuie, bogată în substanţe nutritive, [var. (reg.) păstărnac s.m.] s.m., pl. păstâmaci.
păstţşr 1. Cioban. 2. (fig.) Prsot; (p. ext.) îndrumător
spiritual, s.m., pl. păstQri.
păstoraş (rar) Păstorel, s.m., pl. păstoraşi.
păstorel (rar) Diminutiv al lui păstor (1); păstoraş.
s.m., pl. păstorgi, art. păstorgii.
păstoresc,-ească 1. Care aparţine păstorilor (1),
referitor la viaţa lor. 2. (fig.) Preoţesc. adj.,pl. păstorgşti.
păstori 1. fr: A duce la păşune şi a păzi oile sau vitele;
a se ocupa cu păstoritul. 2. intr. (fig., mai ales despre
preoţi) A îndruma, a conduce, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 să
păstorească.
păstorie 1. Păstorit. 2. (fig.) Conducere, îndrumare religioasă, s.f., art. păstoria, g.-d. art. păstoriei, păstorire Acţiune de a păstori; păstorit, s.f., g.-d. art. păstoririi.
păstorit Ocupaţia de păstor (1). s.n. păstoriţă Ciobăniţă. s.f, g.-d. art. păstoriţei, pl. păstoriţe.
păstQS,-oasă Care are aspectul şi consistenţa unei paste, adj., pl. păstQşi,-oase.
păstra tr. l.A ţine la loc sigur; a ţine în stare bună, a îngriji. //A conserva alimente. 2. A respecta, a nu călca un obicei, o tradiţie etc. 3. A menţine, a face să dureze. /A-şi ~ calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A ~ un secret = a nu destăinui, a nu divulga. A ~ tăcere(a) = a tăcea. 4. A nu destăinui (secrete, taine) etc. 5. A pune ceva deoparte (pentru altă ocazie), vb. I, ind. prez. 3 păstrează.
păstramă v. pas tramă.
păstrare Acţiunea de a păstra. /La ~ = a) la loc sigur; b) (fam.) la închisoare, s.f., g.-d. art. păstrării, pl. păstrări, păstrat Faptul de a păstra, s.n. păstrător,-oare Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu pierde; econom, adf, pl. păstrători,-oare. păstrăv 1. Peşte dulce din apele de munte, cu pete negre şi roşii pe spate. 2. (reg.) Numele unor ciuperci comestibile, de culoare cenuşie, care cresc pe trunchiurile copacilor, s.m., pl. păstrăvi, păstrăvar Crescător de păstrăvi (1). s.m.,pl. păstrăvari. păstrăvărje Crescătorie de păstrăvi (1). s.f, art. păstrăvăria, g.-d. art. păstrăvăriei, pl. păstrăvării, art. păstrăvăriile.
păstrăvior Diminutiv al lui păstrăv, s.m., pl. păstră-viori.
păstrăviţă (rar) Femela păstrăvului (1). s.f, g.-d. art. păstrăviţei, pl. păstrăviţe.
păstru1 (înv., reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva. s.m.^art. păstrul.
păstru2 (pop.) închisoare, păstrare. /La - = la închisoare. s.n., art. păstrul.
păstrugarniţă Plasă specială, compusă din două reţele, utilizată la pescuitul cegii şi păstrugii. s.f, g.-d. art. păstrugamiţei, pl. păstrugarinţe.
păstrugă Peşte marin, cu corpul lung şi subţire, cu botul în formă de spadă. [var. păstrungă s.f.] s.f., g.-d. art. păstrugii, pl. păstrugi. păstrungă v. păstrugă.
păstură/păstură Polen adunat şi depozitat de albine în celulele fagurilor, pentru a le servi ca hrană, s.f, g.-d. art. păsturii/păsturii.
păsui1 tr. A lăsa cuiva timpul necesar pentru a face ceva; a permite să întârzie cu achitarea unei obligaţii (băneşti), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păsuigsc, imperf.
) sg. păsuia; conj. prez. 3 să păsuiască păsui2 tr. A ajusta o piesă pentru a obţine o bună îmbinare cu altă piesă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păsu-igsc, imperf. 3 sg. păsuia; conj. prez. 3 să păsuiască, păsuială Păsuire1, s.f, g.-d. art. păsuiglii, pl. păsuigli. păsuire1 Acţiunea de a păsui1; răgaz acordat cuiva, s.f, g.-d. art. păsuirii, pl. păsuiri.
păsuire* Acţiunea de a păsui2. s.f., g.-d. art. păsuirii, pl. păsuiri.
păşcănean,-ă (Locuitor) din oraşul Paşcani, adj., s.m. şi f, pl. păşcăneni,-e.
păşcăneancă Locuitoare din oraşul Paşcani, s.f, g.-d. art. păşcăngncei, pl. păşcângnce. păşi intr. 1. A face unul sau mai mulţi paşi; a călca, a merge, //(fig.) A înainta, a progresa. IA ~ în vârful picioarelor = a merge încet, fâră zgomot. 2. A intra undeva, //(fig.) A atinge o anumită vârstă. 3. A trece dincolo de ceva, a depăşi. Utr. Păşeşte pragul casei. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. păşgsc, imperf. 3 sg. păşea; conj. prez. 3 să păşească
păşire Acţiunea de a păşi. s.f., g.-d. art. păşirii, pl. păşiri.
păştiţă Mică plantă erbacee cu una sau cu două flori galbene, s.f, g.-d. art. păştiţei, pl. păştiţe. păşuna. 1. intr. (despre vite, oi etc.) A paşte. 2. tr. (despre oameni) A duce şi a păzi oile, vitele la păscut, vb. I, ind. prez. 3 păşunează.
păşunare Acţiunea de a păşuna, s.f., g.-d. art. păşună; rii, pl. păşunări.
păşunat Faptul de a păşuna (1); păscut, păşune, păşu-neală. s.n.
păşună v. păşune.
păşune Loc acoperit cu vegetaţie ierboasă, unde pasc vitele. //Iarbă de pe locul unde pasc vitele, [var (înv., pop.) păşună í/] s.f., g.-d. art. păşunii, pl. păşuni, păşuneală (reg.) Păşune, păşunat. s.f, g.-d. art. păşu-nglii, pl. păşungli.
păta 1. tr. şi refl. A (-şi) face o pată, a (se) murdări cu pete. 2. tr. (fig.) A dezonora, a profana, vb. I, ind. prez. 3 pătează.
pătare Acţiunea de a (se) păta. //Boală a plantelor produsă de ciuperci şi bacterii, care se manifestă prin apariţia unor pete pe zona atacată, s.f., g.-d. art. pătării, pl. pătări.
pătat,-ă 1. Cu pete; murdar, //(despre oameni) Cu pielea pigmentată; (despre animale şi plante) bălţat, pestriţ.
2.	(fig.) Pângărit, profanat; compromis, adj., pl. pătaţi,-te. pă ţăran ie (-ni-e) (pop., fam.) Păţanie, s.f, art. pătăra; nia, g.-d. art. pătăraniei, pl. pătăranii, art. pătăraniile. pătimaş,-ă 1- (şi s.) Stăpânit de o patimă, de o pasiune; (p. ext.) părtinitor. 2. Care exprimă sau trădează patimă, //(adv.) Citeşte ~. adj., pl. pătimaşi,-e. pătimi intr. şi tr. (pop.) A suferi, a îndura, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pătimesc, imperf. 3 sg. pătimea; conj. prez. 3 să pătimească
pătimire (pop.) Suferinţă, chin. s.f, g.-d. art. pătimirii, pl. pătimiri.
pătimitor,-oare (înv., pop.) Care pătimeşte, adj., pl. pătimitQri,-oare.
pătişor (reg.) Pătuţ. s.n., pl. pătişoare.
pătlagină
872
pătlagină Gen de plante erbacee, cu frunzele despicate în rozetă la baza tulpinii, întrebuinţate în medicină pentru calităţile lor expectorante. s.f., g.-d. art. pătlaginii, pl. pătlagini.
pătlăgea/pătlăgică 1. (determinat adesea prin roşie) Plantă legumicolă cu flori galbene şi cu fructe sferice comestibile, bogate în vitamine; roşie, tomată. 2. (determinat adesea prin vânătă) Plantă legumicolă cu flori violete şi cu fructe ovale, comestibile; vânătă, s.f, g.-d. art. pătlăgelei, pl. pătlăgele, art. pătlăgelele, pătlăgea-roşie/pătlăgică-roşie (-şi-e) Pătlăgea (1). s.f, g.-d. art. pătlăgglei-roşii, pl. pătlăgele-roşii, art. pătlăgglele-raşii.
pătlagea-vânătă/pătlăgică-vânătă Pătlăgea (2). s.f, g.-d. art. pătlăgglei-vinete, pl. pătlăgele-vinete, art. pătlăgglele-vinete. pătlăgică v. pătlăgea.
pătiăginiu,-ie (înv., pop.) Violet-închis, vânăt, adj., pl. pătlăginii.
pătrar 1. (înv., pop.) Pătrime, sfert. 2. Fază a Lunii în care partea sa luminată se vede sub forma unui semicerc. s.n., pl. pătrare.
pătrat1 A. 1. Patrulater cu laturile egale şi cu unghiurile drepte. 2. Grup de obiecte, de fiinţe etc. aşezate în formă de pătrat1 (A.l); careu (B), B. I. Produs obţinut prin înmulţirea unui număr cu el însuşi, s.n., pl. pătrate. pătrat2,-ă 1. Care are fonna unui pătrat1 (A.l). Metru (sau decimetru, kilometru etc.) ~ = unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un centimetru, kilometru etc.) /(fam.) Cap ~ om mărginit. 2, Rădăcină (sau rădăcina) - (a unui număr) - număr sau expresie algebrică care, înmulţită cu sine însăşi, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. adj., pl. pătraţi,-te.
pătratic, ■ă Care are formă de patrulater, adj., pl. patra; tici,-ce,
pătrăţgl Diminutiv al lui pătrat1 (A.l); pătrăţică. //Mic obiect în forma de cub sau de paralelipiped, s.n., pl. pătrăţele.
pătrăţică Pătrăţel, s.f, g.-d. art. pâtrâţglei, pl. pătrăţele, art. pătrăţelele.
pătrime A patra parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale, //(muz.) A patra parte dintr-o notă întreagă, s.f, g.-d art. pătrimii, pl. pătrimi.
pătrişar Piesă de metal, cu secţiunea pătrată, folosită în tipografie pentru a acoperi spaţiile dintre cuvinte sau pentru a completa rândurile nescrise până la capăt, s.n., pl. pătrişoare.
pătrunde 1. tr. şi intr. A trece prin..., a străpunge, a străbate, a penetra; a perfora, a găuri, //(despre sunete zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... IA - cu privirea = a scruta cu privirea. 2. intr. A izbuti să ajungă, să intre. 3. tr. A cuprinde, a pune stăpânire pe cineva. Hrefl. (fig.) A se lăsa cuprins, dominat (de o idee, de un sentiment). Htr, (fig.) A emoţiona, a impresiona. 4. tr. (fig.) A înţelege, a pricepe, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătrund, 2 sg. pătrunzi, I pl. pătrundem, perf s. 1 sg. pătrunsgi, / pl. pătrunserăm; conj. prez. 3 să pătrundă; imper. 2 sg. pătrunde; ger. pătrunzând; part. pătruns, pătrundere Acţiunea de a (se) pătrunde, //(fig.) Capacitatea de a înţelege ceva; agerime de minte, s.f., g. -d. art. pătrunderii, pl. pătrunderi.
pătrunjel Plantă erbacee cultivată ca legumă pentru rădăcina albă şi frunzele ei aromate, s.m., pl. pătrunjei, art. pâtrunjgii.
pătrunjel-de-câmp Numele a două plante erbacee, cu flori albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuinţată în medicină, s.m., pl. pătrunjei-de-câmp, art. pă-trunjeii-de-câmp.
pătrunjelul-câinelui Mică plantă erbacee otrăvitoare, cu flori albe. s.m. art.
pătruns,-ă 1. Străpuns; răzbit; copt, fiert foarte bine.
2.	(fig.) Mişcat, emoţionat. 3. (fig.) Convins, încredinţat. adj., pl. pătrunşi,-se.
pătrunzător,-oare 1. Care răzbate, străbate, //(despre ochi) Scrutător, ager. 2. (fig.) Emoţionant, impresionant.
3.	(fig.) Ager la minte, perspicace. adj.,pl. pătrunzători,-oare.
pătuc Pătuţ. s.n., pl. pătucuri.
pătucean (pop.) Pătuţ. [var. pătcean s.n.] s.n., pl. pătu-
cgne.
. pătuiac (pop.) Podea de scânduri aşezată pe furci sau în copaci, pe care se pune nutreţul pentru vite. [var. (reg.) pătuiag s.«] s.n., pl. pătuiace.
pătuiag v, pătuiac.
pătul1 I. Construcţie făcută din şipci sau din nuiele împletite, în care se păstrează ştiuleţii de porumb. 2. (pop.) Coteţ pentru porumbei. 3. (pop.) Culcuş improvizat din frunze, din paie etc. 4. Podeţ de pe care se pescuieşte, aşezat pe pari la suprafaţa apei. 5. Pătuiac. 6. Platformă construita pe stâlpi sau în copaci pentru observarea vânatului, pentru paznici etc. s.n., pl. pătule. pătul2 (în sintagmele) Măr ~ (şi s.m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui. Măr ~ (şi s.n.) = fructul speciei de mai sus, adj., pl. pătuli,-e. pătuli tr. (pop.) A culca la pământ, a călca în picioare, Hrefl. (despre iarbă, sămănături) A se culca la pământ, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pătulgsc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 să pătulească. pătuljre (pop.) Acţiunea de a (se) pătuli. s.f, g.-d. art. pâtulirii, pl. Bâtuliri,
pătură 1. 1 nvelitoare dreptunghiulară confecţionată dintr-o bucată deasă de lână, de bumbac etc, 2, Strat dintr-o materie care acoperă ceva (în mod uniform); flecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot,
3,	(fig.) Categorie sau grup social; oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie sau grup social, s.f, g.-d. art. plturii, pl. pituri,
pături tr. (pop.) A împături, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pliturgsc, imperf. 3 sg. păturea; conj. prez. 3 să păturească, păturică Diminutfv al lui pătură, s.f, g.-d. art. pâtu-rglei, pl. păturgle, art. păturglele. pătuţ Diminutiv al lui pat1; pat de copil; pătişor, pătuc, pătucean. s.n., pl. pătiiţuri.
păţanie (-ni-e) întâmplare (neplăcută), neaşteptată sau neobişnuita; (la pl.) peripeţii, s.f., art. păţania, g.-d. art. păţaniei, pl. păţanii, art. păţaniile, păţeală (rar) Păţanie, aventură, s.f, g.-d, art. păţelii, pl. păţgli.
Păţi tr. A i se întâmpla cuiva ceva neplăcut şi neaşteptat. /Din păţite = din experienţă, A o ~ = a intra într-un bucluc. Ao~cu cineva = a-şi găsi beleaua cu cineva. 2. tr. şi intr. (înv., pop.) A suferi, a îndura, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pi. păţesc, imperf. 3 sg, păţea; conj. prez. 3 să păţească. păţit1 (rar) întâmplare (neplăcută) pe care o trăieşte cineva. s.n.	_
păţit2,-ă (pop.) (Om) încercat, experimentat, care a trăit şi a văzut multe, adj., s.m. şi f., pl. păţiţi,-te. păţire (înv., reg.) Faptul de a păţi; păţit1, s.f., g.-d. art. păţirii, pl. păţiri.
păun Pasăre domestică mare, al cărei mascul are un penaj strălucitor şi o coadă lungă în formă de evantai. IA fi mândru ca un - = a se îngâmfa. A se îmbrăca în pene de ~ = a se lăuda cu meritele altora, s.m., pl. păuni, păunar (pă-u-) (rar) Locul unde se cresc sau se ţin păunii. s.n.. pl. păunare.
păunaş (pă-u-) Diminutiv al lui păun; păunei. /~ ul codrilor = nume dat în literatura populară unui haiduc vestit, s.m., pl. pâunaşi.
873
pângări
păună (rar) Păuniţă. s.f, g.-d. art. păunei, pl. păune, păunărie (pă-u-) (rar) Mulţime de păuni, s.f, art. pău-năria, g.-d. art. păunăriei.
păunei (pă-u-) (rar) Păunaş. s.m., pl. păunei, art. păuneii. păuni (pă-u-) refl. (pop.) A se împăuna, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se păuneşte, imperf. 3 sg. se păunea; conj. prez. 3 să se păunească.
păuniţă 1. Femela păunului; păună. 2. (entom., reg.) Numele unor specii de insecte înrudite cu libelula, s.f, g.-d. art. păuniţei, pl. păuniţe. păzea Fereşte! Dă-te la o parte! interj. păzi 1. tr. A supraveghea pe cineva ca să nu fugă; a sta de pază, a străjui. /Doamne păzeşte! = Dumnezeu să ne ferească! 2. refl. A se feri de o primejdie; a evita să facă un lucru. IA lua pe cineva la trei păzeşte = a lua la zor, a mustra. A o lua la trei păzeşte = a fugi. 3. tr. A supraveghea pe cineva sau ceva. lA-şi ~ gura - a tăcea sau a vorbi cu prudenţă. 4. tr. (înv., pop.) A respecta o normă, un angajament. 5. tr. Ce păzeşti aici? = de ce nu ai grijă? A-şi ~ treaba - a-şi vedea de treabă. A-şi ~ calea =- a-şi vedea de drum. 6. tr. (înv.) A păstra, a întreţine, vb. IV, ind: prez. I sg. şi 3 pl. păzesc, imperf. 3 sg. păzea; imper. 2 sg. păzgşte; conj. prez. 3 să păzească, păzjre Acţiunea de a (se) păzi. s.f, g.-d. art. păzirii, pl. păziri.
păzit (rar) Pază, pândă. s.n.
păziter,-oare (rar) Paznic, s.m., pl. păzitQri; s.f, g.-d. art. păzitoarei, pl. păzitoare, pâc/pâc-pâc Cuvânt care redă sunetul produs de fumători când trag fumul din lulea ori din ţigară sau de ruperea unui fir de aţa, de sfoară etc. interj. pica/pâca-pâca (reg.) Pâc/pâc-pâc. interj. pâcăi v. pâcâi.
pâcâi intr. (pop.) A traşe din lulea producând un zgomot caracteristic; a pufăi, [var. (reg,) pâcăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâia; conj. prez. 3 să pâcâie.
pâclă 1, Ceaţă deasă care apare dimineaţa sau seara. 2, Văl atmosferic albăstrui sau cenuşiu care apare la orizont.
3.	Zăpuşeală (pe timp noros). //(fig.) Strat des de fum, de ploaie etc. s.f, g.-d. art. pielei, pl. piele. pâclişjt,-ă (reg.) Posomorât, morocănos, adj., pl. pâclişiţi,-te.
pâcles,-oasă Cu pâclă (1); neguros, ceţos, adj., pi pâclgşi.-oase.
pâine 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină, dospit şi copt la cuptor. /A mânca ~ şi sare dintr-un taler cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărţi cu cineva binele şi răul, A întâmpina (pe cineva) cu ~ şi sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea -a şi cuţitul în mână -= a avea la îndemână toată puterea. Bun ca ~a (caldă) = foarte bun. A mânca o ~ albă = a o duce bine. Se caută ca ~a caldă, se spune despre o marfă foarte căutată. 2. Hrană necesară pentru trai. I~a cea de toate zilele = minimum de existenţă. A lua (cuiva) -a de la gură - a distruge (cuiva) toate posibilităţile de existenţă. 3. (reg.) Cereale, recoltă de cereale; bucate. 4. (fig.) Funcţie, post. IA pune (sau a băga) în ~ (pe cineva) = a da o funcţie, o slujbă cuiva. Aflîn- sau a mânca o - = a avea o slujbă, s.f, g.-d. art. plinii, pl. pâini.
pâinică Pâinişoară. s.f, g.-d. art. pâinjeii, pl. pâirnei. pâinişoară I. Diminutiv al Iui pâine (I); pâinică. pâiniţă. 2. Ciupercă comestibilă de culoare roşie-viola-cee. s.f, g.-d. art. pâinişoarei, pl. pâinişoare. pâiniţă Pâinişoară. s.f, g.-d. art. pâiniţei, pl. pâiniţe. pâl/pal-pâl Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. interj.
pâlc 1. Grup neorganizat de oameni, de animale, de păsări sau de plante, !În ~uri = în grup. //Grămadă mică de
lucruri. 2. (înv.) Unitate militară din ţările româneşti, corespunzătoare unui regiment de mai târziu, s.n., pl. pâlcuri.
pâlculeţ Pâlcuşor. s.n., pl. pâlculeţe.
pâlcuşor Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeţ. s.n., pl.
pâlcuşoare.
pâlnie (-ni-e) 1. Obiect de metal, de sticlă etc., de forma unui con gol în interior şi prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. /A-şi face palmele - (la gură sau la ureche) = a-şi aşeza mâinile ca o pâlnie în jurul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1). I~a telefonului = receptor telefonic. 3. Locaş mai larg în partea de sus, amenajat pe un sistem tehnic, pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică. //Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Loc unde sunt adunaţi buştenii înainte de a fi coborâţi pe jilip. 6. Tub care serveşte unor animale cefalopode în mişcare, s.f., art. pâlnia, g.-d. art. pâlniei, pl. pâlnii, art. pâlniile.
pâlnioară (ni-oa-) Diminutiv al lui pâlnie, s.f., g.-d. art. pâlnioarei, pl. pâlnioare,
pâlpâi intr. 1, (despre flăcări) A tremura, a creşte şi a descreşte, producând un pocnet uşor, 2. (despre păsări, insecte) A mişca uşor din aripi producând un zgomot. vb. IV, ind. prez. 3 pâlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâia; conj. prez. 3 să pâlpâie; ger. pâlpâind. pâlpâlglă Pâlpâire, s.f, g.-d. art. pâlpâiglii, pl. pâlpâieli, pâlpâire Acţiunea de a pâlpâi; pâlpâială, pâlpâit, pâl-pâitură. //Fâlfâire, s.f, g.-d. art. pâlpâirii, pl. pâlpâiri, pălpâlt Pâlpâire, s.n.
pălpâltşr,-Oâre (-pâ-i-) Care pâlpâie; tremurător, adj., pl, pâlpâitsri,-oare.
pâlpâltyră (-pâ-i-) (rar) Pâlpâire, s.f., g.-d. art. pâlpâi* turii, pl. pâlpâituri,
până A, conjcţ. (introduce propoziţii circumstanţiale de timp sau de loc) Ne plimbăm ~ vine el. A mers - unde a vrut. B. prep. (introduce un complement circumstanţial de timp, de mod sau de loc) Aştept ~ mâine. L-a emoţionat - la lacrimi. A venit - acasă, conjcţ.', prep. până ce Atâta timp cât..câtă vreme., „ cât. loc. conjcţ. pândaci,-ce (rar) Care stă la pândă, adj., pl. pândaci,-ce, pândar Paznic (la o vie, la o livadă etc.). //(mii., pop.) Strajă, santinela, s.m., pl. pândari. pândaş (înv., reg.) Persoană care stă la pândă, s.m., pl. pândaşi.
pânda Faptul de a pândi; pândit. IILoc (ascuns) de unde se poate pândi, s.f, g.-d. art. pândei, pl. pânde, pândărâş Diminutiv al lui pândar. s.m., pl. pândâraşi. pándari tr. A face serviciul de pândar; a păzi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. pândărsşte. pândănt Faptul de a pândări. s.n. pândi 1 ■ tr. şi intr. A urmări cu atenţie (pe ascuns); a observa cu scopul de a prinde sau de a ataca. IA ~ cu urechea = a fi atent la un sunet, la un zgomot. 2. tr. A aştepta un moment, un prilej favorabil. 3. tr. A studia gesturile, manifestările cuiva pentru a-i ghici intenţiile.
4.	tr şi intr. A aştepta cu atenţie încordată, //(tr., înv., reg.) A - vreme (cu prilej) = a aştepta ocazia potrivită, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pândesc, imperf. 3 sg. pândea; conj. prez. 3 să pândească, pândiş (pop.) Pe ascuns, pe furiş. adv. pândit Pândă. s.n.
pânditor,-oare Care pândeşte; iscoditor, adj., pl. pân-ditari,-oare.
pângări tr. 1. A dezonora, a necinsti, a profana. HA viola. 2. A mânji, a murdări, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângăresc, imperf. 3 sg. pângărea; conj. prez. 3 să pângărească.
pângărire
874
pângărire Acţiunea de a pângări, s.f, g.-d. ari. pângăriţii, pl. pângăriri.
pângăritor,-oare (rar) Care pângăreşte; profanator, defăimător, adj., pl. pângăritori,-oare. pântec/pântece (pop.) 1. Parte a corpului dintre torace şi bazin, în care se află stomacul, intestinele etc.; abdomen. lA-i face cuiva ~ul cobză = a bate pe cineva foarte tare. A fi cu ~ul la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ICu ~ul lipit de coaste = foarte flămând. A se închina ~ului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare.
3.	(pop.) Uter. IA purta în ~ = a fi însărcinată. A trăi ca în ~ul maicii sale = a trăi bine şi în belşug. 4. Partea bombată, proeminentă a unor obiecte. 5. (fig.) Partea dinăuntru a unui obiect, a unui vas încăpător etc. s.n., pl. pântece, pântecare (reg.) Diaree, s.f, g.-d. art. pântecării, pl. pântecări.
pântecăraie (reg., fam.) Diaree, s.f., art. pântecăraia, g.-d. art. pântecărăii, pl. pântecărăi, art. pântecărăile. pântecărje (reg.) Pântecăraie. s.f, art. pântecăria, g.-d. art. pântecăriei, pl. pântecării, art. pântecăriile. pântece v. pântec.
pântecel Diminutiv al lui pântec; pântecuţ. s.n., pl. pântecele.
pântecQS,-oasă 1. Cu pântecele mare; burtos. 2. (despre obiecte) Bombat, umflat, adj., pl. pântecQşi,-oase. pântecuţ (rar) Pântecel. s.n., pl. pântecyţe. pântre v. printre.
pânzgr1 (înv.) Ţesător sau negustor de pânzeturi, s.m., pl. pânzari.
pânzar2 Sul la războiul de ţesut, s.n., pl. pânzare. pânzat,-ă (despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a fi mai rezistent, //(despre obiecte) întărit cu pânză, adj., pl. pânzaţi,-te. pânză A. 1. Ţesătură din fire de bumbac, de in, de cânepă etc. din care se confecţionează albituri de pat, de corp etc. /Până în - albe = fără încetare, până la capăt. A zări ca printr-o ~ = a nu vedea limpede. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) ~ de pe ochi = a începe să înţeleagă limpede lucrurile. 2. (la pl.) Bucată mare de ţesătură rezistentă care se fixează pe vergele catargelor unui vas, pentru ca acesta să poată fi împins de vânt. //Giulgiu. 3. Ţesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; (p. ext.) tablou. /~ de cort = foaie de cort. //Ecran (pentru protecţii). 4. Ţesătură pe care o face păianjenul. 5. Ţesătură specială din fire textile sau metalice cu întrebuinţări în industrie, în laboratoare etc. /- de calc = pânză subţire pe care se desenează planuri tehnice.
B.	1. Lama sau tăişul unor instrumente. ~ de ferăstrău.
2.	Strat de grosime foarte mică în raport cu celelalte dimensiuni. ~ de apă = strat subteran de apă. s.f, g.-d. art. plnzei, pl. pânze.
pânzărie (rar) 1. Cantitate mare de pânză (A.l); pânzeturi. 2. Atelier sau fabrică de pânzeturi. //Magazin de pânzeturi, s.f, art. pânzăiia, g.-d. art. pânzăriei, pl. (2) pânzării, art. pânzăriile.
pânză tură (înv., reg.) Bucată de pânză (A.l). //Obiect confecţionat din pânză, //(reg.) Broboadă, năframă, //(înv., reg.) Faţă de masă. s.f, g.-d. art. pânzăturii, pl. pânzături.
pânzeturi Feluri de pânză. //Obiecte confecţionate din pânză; albituri, s.n. pl.
pânzjcă Pânză (A.l) subţire, de calitate inferioară, s.f, g.-d. art. pânzicii.
pânzţs (rar) Văl; ceea ce seamănă cu o pânză. s.n. pânzişoară Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuţă. s.f, g.-d. art. pânzişoarei, pl. pânzişoare. pânzucă (reg.) Pânzişoară. s.f, g.-d. art. pânzucii. pânzui tr. (rar) 1. A acoperi cu un giulgiu faţa sau trupul unui mort. 2. A prinde pânza pe catarg, vb. IV, ind. prez.
3	sg. pânzuieşte.
pânzuliţă Pânzişoară. s.f, g.-d. art. pânzuliţei, pl. pânzuliţe.
pânzuţă (reg.) Pânzişoară. s.f, g.-d. art. pânzuţei, pl. pânzuţe.
pâr1/pârr Cuvânt care imită zgomotul produs de un corp
solid care se despică, de arderea lemnelor etc. interj.
pâr2 (reg.) Cel care pârăşte; reclamant, s.m., pl. pâri.
pâră (pop., fam.) Plângere împotriva cuiva; denunţ, s.f,
g.-d. art. pârei, pl. pâre.
pârăi v. pârâi. pârâiaş v. pârâiaş. pârăitoare v. pârâitoare. pârău v. părău. pârăuaş v. pârâiaş. pârăuţ v. părâuţ.
pârâcios,-oasă (Persoană) care pârăşte. adj., s.m. şi f, pl. pârâciaşi,-oase.
pârăciune (pop.) Pâră. s.f., g.-d. art. pârâciunii, pl. pârâciuni.
pârâi intr. 1. (despre materiale tari) A produce un zgomot surd, prin rupere, tăiere etc. 2. (despre oase) A trosni, a pocni. 3. (despre podele, scânduri etc.) A produce un zgomot caracteristic prin apăsare; a scârţâi. //(despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic, //(despre pepeni) A trosni.
4	(despre foc, despre arme de foc) A produce pocnituri repetate, [var. pârăi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. pârâi, 3 pârâie, imperf. 3 sg. pârâia; conj. prez. 3 să pârâie. pârâiaş Diminutiv al lui pârâu. [var. pârâiaş, pârăuaş, pârâuaş s.n.] s.n., pl. pârâiaşe, pârâjre (rar) Páráit, s.f, g.-d. art. pârâirii. pârâit Faptul de a pârâi; pârâire. s.n., pl. pârâituri. pârâitoare (-râ-i-) 1. Jucărie de lemn care produce pârâituri. 2. Zbâmâitoare la zmeul cu care se joacă copii.
3.	Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, [var. pârăitoare s./] s.f, g.-d. art. pârâitarii, pl. pârâitari. pârâitor,-oare (-râ-i-) Care pârâie. adj., pl. pârâitori,-oare.
pârâitură (-râ-i-) Zgomot caracteristic produs de un corp care se rupe, de lemnele care ard etc. //Răpăit, s.f., g.-d. art. pârâiturii, pl. pârâitari. pârâş (pop.) Cel care pârăşte. s.m., pl. pâr|şi. pârât,-a (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acţiunea; învinuit, acuzat, s.m. şi f., pl. pârâţi,-te. pârâtor,-oare (rar) (Persoană) care pârăşte, care are obiceiul să pârască. adj., s.m. şi f, pl. pârâtari,-oare. pârât ură (înv.) Pâră. s.f., g.-d. art. pârâturii, pl. pârâturi.
pârâu 1. Apă curgătoare mică; râu mic. 2. Cantitate mare (dintr-un lichid), [var. pârău j.w.] s.n., art. pârâul, pl. pârâie.
pârâuaş v. pârâiaş.
pârâuţ (pop.) Diminutiv al lui pârâu. [var. pârăuţ s.n ] s.n.,pl. pârâuţe.
pârcălab 1. (în Evul Mediu) Dregător în ţările româneşti, însărcinat cu conducerea unui judeţ, a unei cetăţi sau a unui ţinut. 2. Administrator al satelor boiereşti şi mănăstireşti, în Evul Mediu; (mai târziu) primar rural. //Perceptor rural. 3. (reg.) Comandant al unei închisori. s.m., pl. pârcălabi.
pârcălăbie 1. Funcţie de pârcălab (1). 2. Instituţia pe care o conducea pârcălabul (1). s.f, art. pârcălăbia, g.-d. art. pârcălăbiei, pl. pârcălăbii, art. pârcălăbiile. pârdalnic,-ă (pop.) Afurisit, blestemat. ÎLasă-l ~ului (sau la ~ul) - lasă-1 încolo! lasă-1 în pace! adj., pl. pârdalnici,-ce. pârg v. pârgă.
pârgar (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Membru în sfatul de conducere al unui oraş sau al unui târg. s.m.,pl. pârgari.
875
pe
pârgav,-ă (reg., despre fructe) Timpuriu, văratic, adj.. pl. pârgavi,-e.
pârgă/pârg (pop.) Fază de început a coacerii fructelor, cerealelor etc. IA da în ~ (sau în pârg) = a începe să se coacă, s.f./s.n.
pârghie (-ghi-e) 1. Bară rigidă care, sprijinită într-un punct fix, serveşte la ridicarea sau la deplasarea unor greutăţi. 2. (fig.) Forţă care dă impuls unei activităţi; punct de sprijin, s.f., art. pârghia, g.-d. art. pârghiei, pl. pârghii, art. pârghiile.
pârgui refl. (despre fructe, legume şi cereale) A începe să se coacă, a da în copt. vb. IV, înd. prez. 3 sg. se pâr-guieşte, imperf. 3 sg. se pârguia; conj. prez. 3 să se pâr-guigscă.
pârguijilă Prima fază de coacere a fructelor. IA da în ~ = a începe să se coacă, s.f, g.-d. art. pârguielii, pl. pârguieli. pârg uit Faptul de a se pârgui. s.n. pârr tr. 1. A se plânge de faptele cuiva; a acuza, a învinui. //A denunţa. 2. (pop.) A da în judecată, vb. IV, înd. prez. I sg. şi 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra, perf. s. 3 sg. pârî, 3 pl. pârâră, m.m.c.p. 1 sg pârâsem, 2 sg. pârâseşi; conj. prez. 3 să pârască; ger. pârând; part. pârât.
pârjoglă (reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar.
2.	Chiftea mare dată prin pesmet şi prăjită în grăsime. s.f., g.-d. art. pârjoalei, pl. pârjoale. pârjQl 1. Foc mare; incendiu mistuitor. IA face ~ = a nimici prin foc. A da ~ = a da foc. A plânge cu foc şi cu ~ = a plânge cu disperare. A se face foc şi - = a-şi ieşi din fire. 2. Căldură mare şi înăbuşitoare. 3. (fig.) Prăpăd, pustiire, s.n., pl. pârjaluri.
pârjoli 1- tr. A incendia, a distruge, a nimici. 2. intr. (despre soare) A arde peste măsură; a dogori. 3. tr. (despre soare) A usca din cauza arşiţei prea mari. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pârjolesc, imperf. 3 sg. pârjolea; conj. prez. 3 să pârjolească.
pârlea (în expr.) Ţine-te (sau întinde-o, tunde-o) păr-leo! = pleacă! şterge-o! s.m., g.-d. art. pârlii, voc. pârleQ. pârleală 1. Arsură uşoară, superficială. 2. (fig., fam.) înşelătorie, păcăleală; pagubă. lA-şi scoate - = a-şi găsi o compensaţie, a se despăgubi, s.f, g.-d. art. pârlelii, pl. pârlgli.
pârleaz Trecătoare îngustă peste un gard, mai ales la ţară. s.n., pl. pârleazuri.
pârli 1. tr. şi refl. A (se) arde uşor, la suprafaţă. INu te juca cu focul că te pârleşte = nu căuta primejdia. A o ~ la fugă = a fugi repede. 2, tr. A trece prin foc un porc tăiat sau o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta (complet) perii sau penele. 3. tr. şi refl. A (se) bronza. 4. tr. şi refl. (fig.) A (se) păcăli, a (se) înşela, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlesc, imperf. 3 sg. pârlea; conj. prez. 3 să pârlească.
pârlire Acţiunea de a (se) pârli, s.f., g.-d. art. pârlirii, pl. pârliri.
pârHt1 Faptul de a (se) pârli. s.n. pârlit2,-ă 1. Ars uşor, la suprafaţă. 2. (despre oameni) Ars de soare, bronzat. 3. (fam. şi s.) Sărac, nevoiaş, adj., pl. pârliţi,-te.
pârlitură (înv., reg.) 1. Pârleală (2). 2. Loc ars de foc; porţiune de pădure cu copaci arşi. IA da (pe cineva) pe (sau prin) ~ = a supăra, a face cuiva zile fripte, s.f, g.-d. art. pârliturii, pl. pârlituri.
pârloagă Teren, loc lăsat necultivat. //Ierburi crescute pe un asemenea teren, s.f, g.-d. art. pârloagei, pl. pârloage.
pârlogi refl. (reg., despre terenuri) A se preface în pârloagă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se pârlogeşte, imperf. 3 sg. se pârlogea; conj. prez. 3 să se pârlogească. pârlogi re (reg., despre terenuri agricole) Părăginire. s.f, g.-d. art. pârlogirii, pl. pârlogiri.
pârnaie 1. (reg.) Oală mare de pământ folosită pentru gătit sau pentru păstrat alimente. 2. (arg.) închisoare, s.f, art. pârnaia, g.-d. art. pâmăii, pl. pâmăi, art. pâmăile. pârpălac (înv.) Frigere a cărnii pe jăratic sau în frigare; came friptă astfel, s.m., pl. pârpălace. pârpăleală/perpeleală (pop.) Acţiunea de a (se) pâr-păli/a (se) perpeli, s.f, g.-d. art. pârpălelii/perpelglii, pl. pârpăleli/perpeleli.
pârpăli/perpelţ 1. tr. A frige puţin, la suprafaţă, un aliment. 2. refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pârpălesc/perpelssc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pâr-pălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit. pârpăNre/perpelire (pop.) Acţiunea de a (se) pârpăli /a (se) perpeli, s.f., g.-d. art. pârpălirii/perpelirii, pl. pâr-păliri/perpeliri.
pârpără (reg.) Foc de paie; (fig.) stare de nebunie, s.f, g.-d. art. pârpărei, pl. pârpare. pârpăriţa 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de moară. 2. (reg.) Cilindru care susţine pietrele morii. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de moară, în care cad seminţele pentru a fi măcinate. 4. (reg.) Teică la moară, s.f, g.-d. art. pârpăriţei, pl. pârpăriţe. pârş Mamifer rozător, cu coadă lungă şi stufoasă, care trăieşte prin păduri, [var. pâş s.m ] s.m., pl. pârşi. pârşcău (reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topeşte repede, s.n. parte v. pârtie.
pârtie (-ti-e) 1. Cărare îngustă prin zăpadă, printr-un desiş de pădure etc. 2. Culoar amenajat prin zăpadă în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). [var pârte s.f] s.f, art. pârtia, g.-d. art. pârtiei, pl. pârtii, art. pârtiile.
pârtioară (-ti-oa-) Diminutiv al lui pârtie, s.f., g.-d. art. pârtioarei, pl. pârtioare.
pârţ1 (pop.) Cuvânt care imită zgomotul făcut de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. interj. pârţ2 (pop.) Gazele care sunt eliminate prin orificiul anal. s.n., pl. pârţuri.
pârţag (pop., fam.) Capriciu, toană; chef de ceartă. 1.4-1 apuca pe cineva ~ul = a se supăra uşor. s.n. pârţâi intr. A elimina cu zgomot gazele din intestinul gros, prin orificiul anal. vb. IV, ind. prez. 3 pârţâie, imperf. 3 sg. pârţâia; conj. prez. 3 să pârţâie. pâs v. pis.
pâslar (mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă, s.m., pl. pâslari.
pâslă Material textil obţinut din fire de lână sau din păr de animale, bătute la piuă. s.f, g.-d. art. pâslei, pl. pâsle. pâsM refl. A se îndesi ca pâslă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mă/se pâslesc, imperf. 3 sg. se pâslea; conj. prez. 3 să se pâslească.
pâs IU,-ă (rar) Pâslos. adj., pl. pâsliţi,-te. pâslos,-oasă Des ca pâslă; îndesat, bătucit, adj., pl.
pâsl£>şi,-oase.
pâş1/pâş-pâş Cuvânt care imită zgomotul produs de mersul în vârful picioarelor, interj. pâş2 v. pis. pâş3 v. pârş.
pâşin,-ă (reg.) Blajin, liniştit, adj., pl. pâşini,-e. pc (pisi) (angl.) Computer personal; microcomputer. s.n., pl. pc-uri.
pe A. (introduce un complement direct, exprimat printr-un substantiv, pronume, numeral sau adjectiv). Am întâlnit-o ~ Maria. Ain văzut-o ~ ea. B. (introduce un complement indirect) în legătură cu..., împotriva, în contra, pentru... ~ seama cuiva = în contul cuiva. C. 1. (introduce un complement circumstanţial de timp, de loc sau de mod) Discutăm ~ înserate. Stă - jos. Explică-mi ~ larg. 2. (formează expresii şi locuţiuni) ~ apucate.
pe acasă
876
~ terminate, loc. 3. (în formule de jurământ) ~ cinstea mea. [var. (înv., pop.) pre prep.] prep. pe acasă (tempo lent)/pe-acasă (tempo „rapid)
1.	Undeva în preajma sau în apropierea casei. 2. In interiorul casei în care locuieşte cineva sau în mijlocul familiei sale. prep. + adv.
pe acolo (tempo lent)/pe-acelo (tempo rapid) Cam în locul acela. prep. + adv.
pe afară (tempo lent)/pe-afară (tempo rapid) Undeva în exterior, prep. + adv.
peaj Drept de a folosi o cale ferată străină, s.n. pean (pe-an-) Imn cântat pentru implorarea unui zeu, de obicei Apollo. s.n., pl. peane. peană v. pană1.
pe aproape (tempo lent)/pe-aproape (tempo rapid) Undeva la o distanţă mică de cineva sau de ceva. prep. + adv.
pe atât/pe atâta//pe-atât/pe-atâta (în corelaţie cu pe cât) în această măsură, cu atâta, într-atâta. prep. + adv. pe atunci/pe atuncea (tempo lent)//pe-atuncl/pe-atjjncea (tempo rapid) Pe vremea aceea. prep. + adv. pebegaz Amestec de gaze lichefiate folosit drept combustibil. s.n., pl. pebegazuri. pebrină Nume dat unei boli a viermilor de mătase, s.f., g.-d. art. pebrinei, pl. pebrine. pecari Porc sălbatic, fM coadă şi bun înotător, care trăieşte în turme în pădurile mlăştinoase din America. s.m., art. pecariul, pl. pecari, art. pecarii, pecarizfire Determinare a culorii unei faini de grâu sau de secară prin compararea cu o ftină-etalon. s.f, g.-d. art. peearizgrii, pl, pecarizlri, peceneg,-ă 1. adj. Referitor la pecenegi. 2. s.m. şi f. (la m. pl.) Populaţie migratoare de origine turcică, atestată prin estul şi sud-estul Europei între secolele IX şi XI; (la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii, adj., s.m. şi f., g-d. art, pecen£gi,-ge. pecenegi Limba vorbită de pecenegi, s.f, g.-d. art. pccenggei.
pecetar1 (înv,) Gravor de peceţi (1), s.m., pl, pecetari, pecetar2 (înv.) Sigiliu, s.n., pl, pecetare. pecfite 1, Placă de metal cu mâner sau montata pe un mei, pe a cărui suprafaţă este gravată o monogramă, o emblema etc. şi care, aplicată eu tuş sau în ceară roşie pe
o	scrisoare, pe un colet sau pe un document, dă acestora caracter de integritate şi de autenticitate; sigiliu; ştampilă. 2. Semn imprimat prin aplicarea unei peceţi (1). /închis (sau ferecat) cu şapte ~ = cu neputinţă de obţinut sau de aflat; de neatins, interzis, 3. (fig,) Trăsătură specifică, urmă, amprentă, [var. pecetie s.f] s.f., g.-d. art. pecgţii, pl. pecgţi. pecgtle v. pecete.
pecetlui 1. fr. A aplica o pecete (1). 2. tr. (fig.) A consfinţi; a confirma. //A decide soarta, destinul etc. cuiva.
3.	refl. şi intr. (fig.) A se fixa în minte, în memorie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pecetluigsc, imperf. 3 sg. pece-tluia; conj. prez. 3 să pecetluiască, pecetluire Faptul de a (se) pecetlui; pecetluit, s.f, g.-d. art. pecetluirii, pl. pecetluiri, pecetluit (rar) Pecetluire, s.n. pgchin v. peching.
pechinez Rasă de câini cu botul mic şi turtit, cu picioarele scurte, cu pârul lung şi mătăsos, s.m., pl. pechinezi, pgching/pgking Ţesătură de mătase naturală, cu dungi. [var. pechin î.«.] s.n.
Pgching/Pgking Rasă de raţe, bune producătoare de came, cu penajul alb. s.prop.n. pecl v. peclu.
pecie (-ci-e) (înv., reg.) Came de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă şira spinării), s.f, art. pgcia, g.-d. art. peciei, pl. pecii, art. peciile.
pecingine 1. (pop.) Boală de piele contagioasă, manifestată prin erupţii de băşicuţe care formează cruste, //(fig.) Rău care se extinde repede şi nestăvilit. /A se întinde, a se răspândi ca ~a = a se propaga nestăvilit, pretutindeni. 2. (fig.) Pată de igrasie, de mucegai pe un zid. s.f, g.-d. art. pecinginii, pl. pecingini. pecinginos,-oasă Cu pecingine, adj., pl. pecingi-noşi,-oase.
peciu/peci (înv., reg.) Act scris, aprobare; ordin, dovadă. s.rt., pl. peciuri.
pectjnă Substanţa organică vegetală, aflată în fructe, care prin amestecare cu apă şi prin fierbere ia forma unei gelatine, s.f, g.-d. art. pectinei, pl. pectine. pectoral1 Muşchi al pieptului, s.m., pl. pectorali. pectoral2 1- Bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii egipteni şi marele preot la evrei. 2. Pieptar de metal, piesă din armura romană, s.n., pl. pectorale. pectoral3,-ă 1. Din regiunea pieptului; pentru piept. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. adj., pl. pectorali,-e.
pectfiză (chim.) Pectină. s.f, g.-d. art. pectozei, pl. pectQze.
pecullu 1. (la romani) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-şi răscumpăra libertatea; gratificaţie acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani cuvenită unui condamnat după ispăşirea pedepsei, pentru munca depusă în timpul detenţiei; (p. gener.) agoniseală. //Sumă neînsemnată economisită prin muncă, 3. Economie realizată de tutorele unui copil minor în folosul acestuia, până la emancipare, s.n.
pecuniar,-ă (-ni-ar) Bănesc; (p, ext.) material, adj., pl. pecuniari,-e,
pedagfişj,-ă I. Specialist care se ocupă cu munca didactică şi educativă; educator. 2. Persoană care supraveghează şi îi ajută pe elevi în anumite şcoli sau în internate, 3. (în Antichitate) Sclav instruit care însoţea pe copiii stăpânului la şcoală şi îi ajuta la lecţii, s.m,, pl. pedagogi; s.f., g.-d. art. pedagflgei, pl, pedagoge. pedagsgic,-a Referitor la pedagogie, //Care corespunde normelor pedagogice, adj., pl. pedagogici,-ce, pedagogie 1. Ştiinţă care se ocupă cu metodele de educaţie, 2, Metodă pedagogică, s.f, art. pedagogia, g.-d, art. pedagogiei, pl, pedagogii, art, pedagogiile, pedagogism (rar) Absolutizare a folosirii metodelor pedagogice; manie pedagogică, s.n.	_
pedala intr. 1. A acţiona pedalele unei biciclete, ale unei bărci, ale unui mecanism etc. 2. A acţiona cu piciorul pedala unui pian. 3. (fig.) A reveni frecvent asupra unui lucru, prin insistenţe repetate, vb. I, ind. prez. 3 pedalează pedală 1. Pârghie acţionată cu piciorul, care antrenează un mecanism (la bicicletă, la maşina de cusut etc.) A pune ~ = a insista asupra unui lucru. 2. Mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu), acţionat cu piciorul, prin care se reduce sau se prelungeşte durata şi intensitatea unui sunet. //Sunet grav, prelungit, care durează mai multe măsuri. 3. Mică presă tipografică acţionată cu piciorul, s.f., g.-d. art. pedalei, pl. pedale, pedaler v. pedalier.
pedaligr (-li-er) Sistem de pedale de la orgă. [var. peda-ler s.«.] s.n., pl. pedaliere.
pedalizare Procedeu de prelungire sau de reducere a timbrului sunetelor la pian, prin folosirea pedalelor acestuia. s.f, g.-d. art. pedalizării, pl. pedalizări. pedant,-ă (Persoană) care face paradă de erudiţia sa. //(Om) deosebit de meticulos, preocupat de amănunte. adj., s.m. şi f, pl. pedanţi,-te. pedanterie 1. Paradă de erudiţie, de competenţă deosebită. //Meticulozitate exagerată. //Exprimare în termeni
877
pegmatită
pretenţioşi. 3. Gravitate în lucruri de mică importanţă. s.f., art. pedanteria, g.-d. art. pedanteriei, pl. pedanterii, art. pedanteriile.
pedant£SC,-ă (livr.) Cu pretenţii de competenţă; excesiv de meticulos, adj., pl. pedanteşti. pedantic,-ă (înv.) Pedant, adj., pl. pedantici,-ce. pedantism Pedanterie, s.n.
pe de altă parte în altă privinţă..., din alt punct de vedere... loc. adv. a
pe de-a-ntregul în întregime, loc. adv. pedeapsă 1. Măsură de represiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; (jur.) măsură de constrângere aplicată cuiva pentru o infracţiune; condamnare. 2. (fig.) Suferinţă (fizică sau morală), s.f, g.-d. art. pedepsei, pl. pedepse.
pedgi (înv.) 1. Aprod la tribunal. 2. Portar sau om de serviciu la o şcoală sau la o universitate, s.m., pl. pedeli, pe de laturi Alături, pe lângă; (fig.) pe ocolite, indirect. loc. adv.
pe de o parte (tempo lent)/pe de-o parte (tempo rapid) Dintr-un punct de vedere, loc. adv. pedepsi I. fr: A aplica cuiva o pedeapsă (1). 2. tr. şi refl. (fig.) (înv., reg.) A (se) chinui, a (se) tortura, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsesc, imperf. 3 sg. pedepsea; conj. prez. 3 să pedepsească.
pedepsibil,-ă (rar) Care poate fi pedepsit (de lege). adj., pl. pedepsibili,-e.
pedepsibilitate (jur.) Faptul de a fi susceptibil de pedeapsă. s.f., g.-d. art. pedepsibi 1 ităţii. pedepsie (pop.) Epilepsie, s.f., art. pedepsia, g.-d. art. pedepsiei.
pedepsire Acţiunea de a pedepsi (1); condamnare, s.f, g.-d. art. pedepsirii, pl. pedepsiri, pedepsitor,-oare (rar) Care pedepseşte, adj., pl. pedepsitori,-oare.
pederast Homosexual, s.m., pl. pederaşti, pederastie Homosexualitate, inversiune sexuală, s.f, art. pederaşti a, g.-d. art. pederastie i. pe de rost Fără un text în faţă, din memorie, loc. adv. pedestraş (înv., pop.) Infanterist, s.m., pl. pedestraşi, pedestri refl. (înv.) A descăleca pentru a merge pe jos. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se pedestreşte, imperf. 3 sg. se pedestrea; conj. prez. 3 să se pedestrească. pedestnme (înv., pop.) Infanterie, s.f, g.-d. art. pedes-trimii, pl. pedestrimi.
pedgstru,-ă I. adj. (rar) Care umblă, care călătoreşte pe jos. //(adv.) Pe jos, cu piciorul, //(despre trupe) Care acţionează (în luptă) pe jos. II. s.m. (înv.) Pieton. //Infanterist, adj., s.m., pl. pedeştri,-stre. pediatric,-ă (-di-a-) Referitor la pediatrie, adj., pl. pediatrici,-ce.
pediatrie (-di-a-) Ramură a medicinei care studiază copilul şi bolile lui. s.f, art. pediatria, g.-d. art. pediatriei, pediatru,-ă (-di-a-) Medic de copii, //(adj.) Medic ~ . s.m., art. pediatrul, pl. pediatri, art. pediatrii; s.f, g.-d. art. pediatrei, pl. pediatre.
pedic£l Mic peduncul care susţine frunza sau floarea. s.n., pl. pedicele.
pediceiat,-ă (despre plante) Cu pedicel. adj., pl. pedi-celaţi,-te.
pedichiură Operaţie de îngrijire a picioarelor (tăierea bătăturilor, curăţirea şi lăcuirea unghiilor etc.). s.f, g.-d. art. pedichiurii, pl. pedichiuri. pedichiurist,-ă Specialist în pedichiură, s.m., pl. pe-dichiurişti; s.f, g.-d. art. pedichiuristei, pl. pedichiuriste, pedicul Formaţie anatomică în formă de cordon, care leagă un organ de restul organismului, s.n., pl. pedicule. pedicular,-ă (med.) Referitor la păduchi; cu păduchi. adj., pl. pediculari,-e.
pediculat,-ă Cu pedicul. adj., pl. pediculaţi,-te.
pedicuioză Boală de piele provocată de păduchi, s.f, g.-d. art. pediculQzei, pl. pediculgze. pedigree v. pedigri, pedigreu v. pedigri.
pedigri Genealogie a unui animal domestic de rasă; document care dovedeşte acest lucru. [var. pedigree, pedigriu, pedigreu s.n.] s.n., art. pedigriul, pl. pedigriuri. pedigriu v. pedigri, pe dinafară Pe de rost. loc. adv. pediometrie (-di-o-) (med.) Măsurare a lungimii şi a greutăţii copiilor mici. s.f, art. pediometria, g.-d. art. pediometriei.
pediometru (-di-o-) Aparat pentru măsurarea lungimii şi greutăţii copiilor mici. s.n., art. pediometrul, pl. pe-diomgtre.
pediplenă Câmpie de eroziune foarte netedă, formată la poalele munţilor prin retragerea versantelor, s.f, g.-d. ari. pediplenei, pi pedipiene. pedoclimatic,-ă Referitor la condiţiile de sol şi de climă, adj., pl. pedoclimatici,-ce. pedofM,-ă Suferind de pedofilie, adj., s.m. şi f, pl. pedofilie.
pedofilie (med.) Atracţie sexuală faţă de copii, s.f., art. pedofilia, g.-d. art. pedofiliei, pl. pedofilii, art. pedofiliile. pedogenetic,-ă Referitor la formarea solului, adj., pl. pedogenetici,-ce.
pedogeneză 1. Formare a solurilor. 2. Disciplină care studiază formarea solurilor, s.f, g.-d. art. pedogenezei. pedoiog,-ă Geolog specialist în pedologie1, s.m., pl. pedolflgi; (rar) s.f, g.-d. art. pedologei, pl. pedolage. pedologie,-ă Referitor la pedologie, adj., pl. pedolct gici,-ce.
pedologie1 Ştiinţă care studiază caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale solurilor, s.f., art. pedologia, g.-d. art. pedologiei.
pedologie2 1. Concepţie pedagogică potrivit căreia dezvoltarea copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate şi de mediul său social, socotit ca invariabil.
2.	(biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factori biologici, de ereditate etc. s.f., art. pedologia, g.-d. art. pedologiei.
pedometru Aparat de înregistrat numărul de paşi. s.n., art. pedometrul, pl. pedometre. pedonosologie (med.) Studiu al bolilor caraceristice copilăriei, s.f, art. pedonosologia, g.-d. art. pedonosolo-giei.
pedopsihiatrje (-hi-a-) Studiul bolilor psihice ale copilului. s.f, art. pedopsihiatria, g.-d. art. pedopsihiatiiei. pedosferă (geol.) Stratul solidificat de la suprafaţa solului care serveşte ca izvor de hrană pentru plante, s.f., g.-d. art. pedosferei.
peduncul 1. Codiţă de floare sau de fruct. 2. (anat.) Pedicul. 3. Cordon de fibre nervoase din creier, s.m., pl. pedunculi.
peduncular,-ă (bot., anat.) De penducul. adj., pl. pe-dunculari,-e
pedunculat,-ă (despre plante sau părţi ale lor) Cu
peduncul. adj., pl. pedunculaţi,-te.
pegamoid Imitaţie de piele dintr-o ţesătură de bumbac
sau de in. [var. pergamoid s.n.] s.n.
pegas/pegas 1. (mit.) Cal năzdrăvan cu aripi, simbol
al inspiraţiei poetice. 2. Specie de peşte din Oceanul
Indian cu înotătoarele în formă de aripi, s.m., pl.
pegaşi/pegaşi.
Pegas/Pegas Numele unei constelaţii din emisfera boreală, s.prop.m.
pegmatit Rocă magmatică, alcătuită de obicei din cuarţ, feldspat şi mică. [var. pegmatită s./i] s.n., pl. peg-matite.
pegmatită v. pegmatit.
pegră
878
pggră (livr.) Lume interlopă; drojdie a societăţii, s.f, g.-d. art. psgrei.
pehblgndă Oxid natural de uraniu, de culoare neagră. s.f, g.-d. art. pehblendei.
pehlivan (înv., fam.) 1. Om glumeţ, mucalit. 2. Şarlatan, escroc. 3. Scamator, acrobat etc. în reprezentaţiile de circ sau la diferite serbări, s.m., pl. pehlivani, pehlivănesc,-ească (înv., fam.) De pehlivan, adj., pl. pehlivăneşti.
pehlivănie (înv., fam.) 1. ştrengărie, ghiduşie. 2. Şarla-tanie, escrocherie, s.f, art. pehlivănia, g.-d. art. pehli-văniei, pl. pehlivănii, art. pehlivăniile. peiorativ,-ă (despre cuvinte, expresii etc.) Care are sens depreciativ, dispreţuitor, [var. pejoratív,-ă adj.] adj., pl. peiorativi,-e.
peisagist,-ă (pe-i-) I. adj. De peisaj, peisagistic. 11. s.m. şi f. 1. Pictor specializat în peisaje. //Decorator de parcuri, grădini etc. 2. Scriitor, compozitor specializat în descrierea naturii, adj., s.m. şi f, pl. peisagişti,-ste. peisagistic,-ă (pe-i-) Referitor la peisaj, de peisaj, //(despre pictură, opere literare sau muzicale) Care îşi propune cu precădere descrierea naturii, adj., pl. peisagistici,-ce.
peisagistică (pe-i-) Ramură a picturii care cuprinde genul peisajului, s.f, g.-d. art. peisagisticii, peisagiu v. peisaj.
peisaj (pe-i-) 1. Parte din natură care formează un ansamblu estetic; privelişte. 2. Gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliştilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj.
3.	Fragment literar, compoziţie muzicală care cuprinde o descriere de natură. 4. Aspect al societăţii, al literaturii etc. [var. peisggiu s.n.] s.n., pl. peisaje. peisajer,-ă (pe-i-) Care dă impresia de peisaj, adj., pl. peisajeri,-e
pe îndelete (tempo lent)/pe-ndelgte (tempo rapid)
Cu încetul, fără grabă. loc. adv.
pgjmă Plantă erbacee cu tulpină ramificată, cu frunze
dinţate şi cu flori violet-purpurii sau albe. s.f, g.-d. art.
pejmei, pl. pejme.
pejoratív v. peiorativ. pgking v. peching. Peking v. Peching.
pelgdă Boală de piele care se manifestă prin căderea părului de pe cap. s.f, g.-d. art. pelgdei, pl. pelade. pelagic,-ă De mare, marin. /Zonă - = zonă aflată în largul mărilor şi al oceanelor, începând de la adâncimea de 200 m până la fundul apei. Organisme - = plante şi animale care înoată liber în zona pelagică. Depuneri ~ -depozite marine formate prin acumularea scheletelor microorganismelor pe fundul oceanelor, adj., pl. pelşt gici,-ce.
pelagoscop Instrument pentru eliminarea fundului apelor marine, s.n., pl. pelagoscogpe. pelagră Boală provocată de o alimentaţie insuficientă şi lipsită de vitamine, s.f, g.-d. art. pelagrei, pl. pelagre. pelagros,-oasă (rar) (Bolnav) de pelagră, adj., s.m. şi
f., pl. pelagroşi.-oase.
pelagrozină Substanţă toxică provenită din porumbul alterat, s.f, g.-d. art. pelagrozinei. pelargonie (-ni-e) Plantă decorativă cu frunze catifelate şi păroase, cu flori albe, roz sau roşii, s.f, art. pelar-gonia, g.-d. pelargoniei, pl. pelargonii, art. pelargoniile. pelasg,-ă I. adj. Referitor la pelasgi (11); pelasgic.
II.	s.m. şi f. Persoană care aparţinea unor triburi care au populat în timpurile străvechi partea sudică a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici şi câteva insule din această regiune; (la m. pl.) populaţia triburilor care locuiau în aceste regiuni, adj., s.m. şi f, pl. pelasgi,-ge. pelasgic,-ă Pelasg (I). adj., pl. pelasgici,-ce.
pe lângă La./'Prin apropierea; de-a lungul. //Alături de, faţă de... //în afară de..., în plus de... prep. pe lângă că în afară de faptul că... loc. conjcţ. pelecgn v. pelican, pelegrin v. peregrin.
pelerin Cel care face un pelerinaj; călător la locurile sfinte, s.m., pl. pelerini.
pelerinaj 1. Călătorie făcută individual sau în grup într-un ioc sfânt. 2. Faptul de a vizita un loc sau o persoană care trezeşte un inters deosebit. 3. Trecere continuă, perindare. s.n., pl. pelerinaje.
pelerină 1. Haină lungă şi largă, fără mâneci, care se poartă"peste altă îmbrăcăminte. 2. Guler mare care acoperă umerii şi care se pune peste palton sau peste rochie. s.f., g.-d. art. pelerinei, pl. pelerine, pelerinuţă Diminutiv al lui pelerină, s.f., g.-d. art. pelerinuţei, pl. pelerinuţe. peletic Pensulă folosită în olărie. s.n., pl. peletice. peletizare Aglomerare mecanică a granulelor unui minereu fm măcinat şi umezit, rostogolit în tobe rotitoare. s.f, g.-d. art. peletizării, pl. peletizări. pelican Pasăre mare, cu ciocul lung şi cu un sac elastic sub maxilarul inferior în care adună peştii care îi servesc drept hrană. [var. (înv.) pelecan s.m.] s.m., pl. pelicani, pelicanol Pastă albă de lipit, preparată pe bază de dextrină şi de glucoză. s.n.
pelicular,-ă Referitor la peliculă, în formă de peliculă. adj., pl. peliculari,-e.
peliculă 1. Membrană foarte subţire. 2. Strat subţire dintr-o substanţă, depus pe suprafaţa altei substanţe, s.f, g.-d. art. peliculei, pl. pelicule. peliculoggn,-ă (despre materiale) Care are proprietatea de a forma pelicule, adj., pl. peliculogeni,-e. pelin1 Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui şi cu flori galbene, s.m. pelin2 Vin cu gust amărui obţinut prin tratarea lui cu pelin1, s.n., pl. pelmuri.
pelinariţă Plantă erbacee înrudită cu pelinul, cu tulpina dreaptă, cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietăţile sale tonice pe care le posedă, s.f, g.-d. art. pelinariţei, pl. pelinariţe. pelinaş1 Diminutiv al lui pelin1, s.m. pelinaş2 (fam.) Diminutiv al lui pelin2, s.n., pl. pelinaşe. pelincă (reg.) Bucată de pânză subţire cu care se înfăşoară copiii mici; scutec. !A ieşi din ~ = a depăşi vârsta alăptării, s.f, g.-d. art. pelincii, pl. pelinci. peMncile-Domnului Turte subţiri şi rotunde, îndulcite cu miere sau cu zahăr şi presărate cu miez de nucă, tradiţionale la creştini în ajunul Crăciunului, s.f. pl. art. pelin-de mături Plantă erbacee cu flori verzi-brune, dispuse în capitule, s.m.,
peliniţă Plantă erbacee măruntă, înrudită cu pelinul. s.f, g.-d. art. peliniţei, pl. peliniţe. pelin-mic Plantă asemănătoare cu pelinul1, cu frunze albe, păroase, s.m.
pelinuţă Mică plantă erbacee cu tulpina şi frunzele păroase. s.f, g.-d. art. pelinuţei, pl. pelinuţe. pelit Rocă sedimentară alcătuită din particule foarte fine. s.n., pl. pelite.
pelotă Joc sportiv care constă în aruncarea unei mingi de cauciuc, cu mâna sau cu o rachetă, într-un perete, s.f, g.-d. art. pelotei, pl. pelote.
peltat,-ă (despre frunze) Cu nervuri care pornesc din mijlocul limbului, adj., pl. peltaţi,-te. peltea Un fel de jeleu fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, //(fig.) Exprimare scrisă sau orală, lungă şi fără consistenţă; vorbărie goală. [var. (reg.) beltea s.f] s.f, art. pelteaua, g.-d. art. peltelei, pl. peltele, art. peltglele. peltic,-ă Care rosteşte defectuos anumite sunete, adj., pl. peltici,-ce.
879
penetrare
pelticiile (rar) Vorbire peltică, s.f.. art. pelticăria, g.-d. art. pelticăriei, pl. pelticării, art. pelticănile. pelticeglă (rar) Pelticie, s.f, g.-d. art. pelticglii, pl. pelticgji.
peltici refl. (rar) A deveni peltic, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se pelticgşte, imperf. 3 sg. se pelticea; conj. prez. 3 să se pe lti ceaşcă.	'
pelticie Defectul omului peltic; pelticeală. s.f, art. pelticia, g.-d. art. pelticiei, pl. peltic», art. pelticiile. peltingrv,-ă (despre frunzele peltate) Cu nervuri ramificate de la centru către margine ca nişte raze. adj., pl. peltingrvi,-e.
pelur1 (în sintagma) Hârtie ~ = hârtie subţire folosită pentru copii la maşina de scris. adj. invar. pelur2 Hârtie pelur1. s.n.
peluză 1. Teren într-o grădină sau într-un parc cu iarbă scurtă şi deasă; gazon. 2. Fiecare din tribunele unui stadion, situate în spatele porţilor de joc. s.f., g.-d. art. peluzei, pl. peluze.
pelvectomie (med.) Extirparea organelor din bazin prin intervenţie chirurgicală, s.f, art. pelvectomia, g.-d. art. pelvectomiei, pl. pelvectomii, art. pelvectomiile. pelvian,-ă (-vi-an) Referitor la pelvis. /Centură ~ = oasele care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. Poziţie - = poziţie anormală a fătului la naştere, cu bazinul înainte, adj., pl. pelvieni,-e. pelvigrafte (med.) Pelvimetrie. s.f, art. pelvigrafia, g.-d. art. pelvigrafiei, pl. pelvigrafii. pelvimetrie (med.) Metodă de obstreticală de măsurare a pelvoului; pelvigrafie. s.f, art. pelvimetria, g.-d. art. pelvimetriei.
pelvimgtru (med.) Instrument folosit în pelvimetrie. s.n., pl. pelvimetre.
pelviperitonită Inflamaţie de origine microbiană a peritoneului. s.f, g.-d. art. pelviperitomtei, pl. pelviperi-tonite.
pglvis (anat.) Bazin (3). s.n., pl. pelvisuri. pelvitomie (med.) Denumire dată operaţiilor chirurgicale practicate pentru lărgirea temporară a bazinului (3). s.f, art. pelvitomia, g.-d. art. pelvitomiei, pl. pelvitomii, art. pelvitomiile.
pe măsură ce Cu cât. loc. conjcţ.
pembe1 (înv.) Roşu-deschis. //(fig., fam.) Extravagant,
excentric, adj. invar.
pembe2 (înv.) Culoare roşu-deschis sau roz. s.n., art. pembgul.
pemfigus Boală de piele care se manifestă prin apariţia pe piele şi pe unele mucoase a unor băşici purulente. s.n., art. pemfigusul.
pempant,-ă (fam.) Care impresionează prin cochetărie Şi eleganţă, adj., pl. pempanţi,-te. pena. tr. (jur., rar) A penaliza (1). vb. I, ind. prez. 3 penează.
penaj 1. Totalitatea penelor unei păsări. 2. Panaş, s.n., pl. pengje.
penal,-ă Referitor la infracţiuni şi la pedepsele care trebuie aplicate.!Drept ~ (şi s.n.) = ramură a ştiinţei juridice care studiază cu normele juridice cu caracter represiv. Cod - = ansamblul normelor juridice care definesc infracţiunile şi stabilesc sancţionarea lor. Proces - (sau acţiune ~) = acţiune în justiţie împotriva unui infractor pentru a obţine pedepsirea lui. Fapt ~ = infracţiune, adj., pl. penali,-e.
penaliceşte Din punct de vedere penal. adv. penaNst,-ă Specialist în dreptul penal. s.m. penalişti; s.f, g.-d. art. penalistei, pl. penaliste. penalitate 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară. //Clauză penală. 2. Despăgubire, amendă. 3. (sport) Sancţiune aplicată de arbitru jucătorului care nu respectă regulamentul de joc. s.f., g.-d. art. penalităţii, pl- penalităţi.
penaliza tr. 1. A aplica o sancţiune penală sau o amendă. 2. A sancţiona un sportiv pentru încălcarea regulamentului de joc. vb. I, irtd. prez. 3 penalizează, penalizare Acţiunea de a penaliza, s.f, g.-d. art. penalizării, pl. penalizări.
penalizatşr.-oare Cu caracter de penalizare, adj., pl. penalizatori,-oare.
penalizaţie (-ţi-e) Penalizare, s.f., art penalizaţia, g.-d. art. penalizaţiei, pl. penalizaţii, art. penalizaţiile. penalmente Din punct de vedere penal. adv. pgnalty (angl.)/penalti (sport) Lovitură de pedeapsă dictată de arbitru împotriva echipei care a comis o greşeală în zona de apărare a propriei porţi, s.n., art. penalty-ul/penaltiul, pl. penalty-uri/penaltiuri. penar Cutie de formă dreptunghiulară în care elevii îşi ţin creioanele, gumele etc. s.n., pl. penare, penat,-ă (despre frunzele compuse) Care are foliolele înşirate perechi, de o parte şi de alta a unui ax comun. adj., pl. penaţi,-te.
penaţi (în mitologia romană) Divinităţi considerate ocrotitoare ale casei şi ale familiei, //(fig., livr.) Casă (părintească), s.m. pl., art. penaţii, pgnă (înv.) Pedeapsă, s.f, g.-d. art. penei, pl. pene. pendinte 1. Care depinde de..., care este subordonat cuiva. 2. (despre litigii) Aflat în curs de soluţionare. adj. invar.
pendul Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism, care reglează prin oscilaţie mişcările unei maşini sau ale unui instrument, s.n., pl. pendule, pendula intr. 1. (despre pendule) A oscila de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru. 2. A se legăna alternativ într-o parte şi în alta. /(fig., despre oameni) A trece uşor de la o stare la alta, a fi instabil, vb. I, ind. prez. 3 pendulează
pendular,-ă Oscilant, oscilatoriu, //(fig.) Care trece periodic de la o stare la alta. adj., pl. pendulari,-e. pendulare 1. Mişcare de oscilaţie a unui pendul. //Variaţie lentă a unei mărimi în jurul unei valori de referinţă. 2. Atitudine nehotărâtă între dojiă sau mai multe posibilităţi, s.f, g.-d. art. pendulării, pl. pendulări, pendularist Muncitor calificat care lucrează la un ferăstrău mecanic, s.m., pl. pendulanşti. pendulă Ceas mare de perete, a cărui mişcare este reglată de un pendul, s.f, g.-d. art. pendulei, pl. pendule, pengi 1. Pensulă mică pentru pictori. 2. (fig.) Talent, măiestrie artistică în pictură, s.n., pl. peneluri, peneplgnă Suprafaţă de teren plană, apărută prin eroziune sau prin transportarea materialului dintr-o regiune. s.f, g.-d. art. peneplenei, pl. peneplene. peneplenizare (geol.) Fenomen de reducere a înălţimilor relative ale unei regiuni, de modelare a reliefului până la aspectul de peneplenă. s.f, g.-d. art. peneple-nizării, pl. peneplenizări. penet (rar) Penaj (1). s.n., pl. peneturi, penetra intr. A pătrunde, vb. I, ind. prez. 3 penetrează. penetrabil,-ă Care poate fi străbătut cu uşurinţă, adj., pl. penetrabili,-e. _
penetrabiliţate însuşirea de a fi penetrabil. s.f, g.-d. art. penetrabilităţii.
penetrant,-ă Care (poate) pătrunde în ceva, stră-pungându-1. //(despre artere de circulaţie) Care merge de la periferie spre centrul unui oraş sau al unei regiuni, //(fig., despre mirosuri) Pătrunzător, intens, //(fig., despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. //Care dă dovadă de inteligenţă, adj., pl. penetranţi,-te. penetranţă Pătrundere; penetraţie, s.f, g.-d. ari. pene-tranţei, pl. penetranţe.
penetrare Acţiunea de a penetra, s.f, g.-d. art. penetrării, pl. penetrări.
penetraţie
880
penetraţie (-ţi-e) 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri. 2. Extindere sau circulaţie în spaţiu. /Arteră de~- arteră de circulaţie prin care se pătrunde într-o localitate, s.f, g.-d. art. penetraţiei, pl. penetraţii, art. penetraţiile, penibil,-ă Care produce o impresie neplăcută, supărătoare. adj., pl. penibili,-e.
penicilic (în sintagma) Acid ~ = substanţă cu acţiune antibiotică şi bacteriostatică puternică, produsă de unele ciuperci, adj.
penicilinază Substanţă produsă de anumiţi microbi cu efect antagonist asupra acţiunii antibiotice a penicilinei. s.f, g.-d. art. penicilinazei, pl. penicilinaze. penicilină Antibiotic cu puternică acţiune bactericidă, extras din unele specii de ciuperci de mucegai, s.f, g.-d. art. penicilinei, pl. peniciline, penicilinorezistenţă (med.) Pierdere a sensibilităţii unor microbi faţă de penicilină, s.f, g.-d. art. penicili-norezistenţei.
penicilinoterapie Tratament medical cu penicilină. s.f., art. penicilinoterapia, g.-d. art. penicilinoterapiei. penicillium (-li-um) (lat.) Specie de ciuperci din care se extrage penicilina, s.m.
penjn Mineral constituent al şisturilor cristaline, s.n., pl. penine.
peninsular,-ă Aflat pe o peninsulă, caracteristic unei peninsule. //(s.) Locuitor al unei peninsule, //(spec.) Caracteristic Peninsulei Italice ori Iberice sau italienilor ori spaniolilor, //(s.m.) Italian, adj., pl. peninsulari,-e. peninsulă întindere de uscat care înaintează adânc în mare, fiind înconjurată din trei părţi de apă. s.f, g.-d. art. peninsulei, pl. peninsule.
pgnis (anat.) Organ masculin de copulaţie şi micţiune. s.n.,pl. penisuri.
penişoară (înv.) Peniţă (1). s.f, g.-d. art. penişoarei, pl. penişoare.	„
penitenciar1 (-ci-ar) închisoare, s.n., pl. penitenciare. penitenciar2,-ă (-ci-ar) Referitor la închisoare. adj.,pl. penitenciari,-e.
penitent,-ă I. adj. De penitent (II). II. s.m. şi f. Persoană credincioasă care se supune penitenţei, adj., s.m. şi f, pl. penitenţi,-te.
penitgnţă 1. (bis.) Pedeapsă dată de preot celui care se spovedeşte, pentru iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) viaţă aspră pe care şi-o impune cineva. 2. (livr.) Pocăinţă. /A face ~ = a suferi privaţiuni pentru a i se ierta păcatele comise, s.f, g.-d. art. penitenţei, pl. penitenţe, peniţă 1. Diminutiv al lui pană’; penişoară. 2. Placă de metal cu vârful despicat, care montată la un toc sau stilou, serveşte pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două plante acvatice cu flori alburii, s.f, g.-d. art. peniţei, pl. peniţe.
penny (angl.) Monedă divizionară engleză, egală cu a douăsprezecea parte dintr-un şiling sau a suta parte dintr-o liră. s.m., art. penny-ul, pl. penny, art. penny-i. pensa tr. 1. A prinde şi a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. vb. I, ind. prez. 3 pensează.
pensare Acţiunea de a pensa, s.f, g.-d. art. pensării, pl. pensări.
pgnsă 1. Mic instrument metalic cu două braţe, folosit în medicină, în tehnică etc. pentru a prinde obiecte mici sau substanţe care nu pot fi luate cu mâna. 2. Cută scurtă, interioară, făcută la un obiect de îmbrăcăminte, s.f, g.-d. art.^pgnsei, pl. pense.
pensetă Pensă (1) mică. s.f, g.-d. art. pensetei, pl. pensete.
pgnsie (-si-e) Sumă de bani (lunară) care se acordă celor care au ieşit din activitatea profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. sau care şi-au
pierdut susţinătorul şi sunt incapabili 4e muncă. IA ieşi (sau a scoate pe cineva) la~ = a deveni (a face pe cineva să devină) pensionar. A fi la - = a fi pensionar. /- alimentară (sau de întreţinere) = sumă de bani pe care cineva trebuie s-o plătească periodic unei persoane pe care justiţia îl obligă s-o întreţină. //(înv.) Subsidiu, s.f, art. pensia, g.-d. art. pensiei, pl. pensii, art. pensiile, pensioară (-si-oa-) (fam.) Diminutiv al lui pensie, s.f, g.-d. art. pensioarei, pl. pensioare. pensiQn (-si-on) (în trecut) Instituţie particulară de învăţământ, s.n., pl. pensioane. pensiona (-si-o-) tr. A scoate pe cineva din activitate, acordându-i pensie. Hrefl. A deveni pensionar, vb. I, ind. prez. 3 pensionează.
pensionar,-ă (-si-o-) 1. Persoană care primeşte pensie. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu, //(glumeţ) Persoană închisă într-o închisoare. 3. Persoană care stă în pensiune la cineva, s.m., pi pensionari; s.f, g.-d. art. pensionarei, pl. pensionare, pensionare (-si-o-) Faptul de a (se) pensiona, s.f, g.-d. art. pensionării, pl. pensionări, pensionat (-si-o-) (rar) Pension. //Timp petrecut de cineva într-un pension, s.n., pl. pensionate, pensiune (-si-u-) 1. întreţinere constând din locuinţă şi masă (sau numai masă) pe care o primeşte cineva cu regularitate în schimbul unei sume de bani. 2. Casă, restaurant în care se oferă cuiva, contra cost, găzduire completă sau numai masă. s.f., g.-d. art. pensiunii, pl. pensiuni.
pensula tr. 1. A întinde vopsea, a colora cu pensula. 2. A badijona cu dezinfectant. 3. (fig.) A descrie ceva prin câteva trăsături, vb. /, ind. prez. 3 pensulează, pensulare Acţiunea de a pensula; pensulaţie. s.f, g.-d. art. pensulării, pl. pensulări.
pensulaţie (-ţi-e) (rar) Pensulare. s.f, art. pensulaţia, g.-d. art. pensulaţiei, pl. pensulaţii, art. pensulaţiile. pensulă Instrument alcătuit dintr-un mănunchi de fire de păr sau sintetice, prins într-un mâner, cu care se vopseşte sau se lăcuieşte o suprafaţă, s.f, g.-d. art. pensulei, pl. pensule.
pentacord 1. Liră cu cinci coarde. 2. (muz.) Grup de cinci sunete consecutive, s.n., pl. pentacorduri. pentadactM1 Animal vertebrat cu cinci degete, s.n., pl. pentadactHe.
pentadactM2,-ă Care are cinci degete, adj., pl. pen-tadactili,-e.
pentadă (met.) Perioadă de cinci zile consecutive, s.f, g.-d. art. pentadei, pl. pentade. pentadecagon (geom.) Poligon cu cincisprezece laturi şi cincisprezece unghiuri, s.n., pl. pentadecagoane. pentaedru (mat.) Poliedru cu cinci feţe. s.n., art. pen-taedrul, pl. pentaedre.
pentagon (mat.) Poligon cu cinci laturi, s.n., pl. pen-tagoane.
Pentagon Sediul Departamentului Apărării al SUA. s.prop.n.
pentagonal,-ă în formă de pentagon, adj., pl. penta-gonali,-e.
pentagramă Figură geometrică în formă de stea în cinci colţuri, considerată ca simbol al perfecţiunii şi folosită ca talisman. s.f, g.-d. art. pentagramei, pl. pentagrame.
pentamgtru Vers alcătuit din cinci picioare, s.m., art. pentametrul, pl. pentametri, art. pentametrii. pentán Hidrocarbură obţinută din gazele de sondă şi folosită ca solvent, s.m., pl. pentani. pentaoxid Oxid a cărui moleculă conţine cinci atomi de oxigen, s.m., pl. pentaoxizi. pentasilâbic,-ă (despre cuvinte) Format din cinci silabe. adj., pl. pentasilabici,-ce.
881
percepere
Pentateuh Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărţi din Vechiul Testament, s.prop.n. pentatlon Probă de atletism combinată alcătuită din cinci probe (cros, călărie, nataţie, scrimă şi tir), s.n., pl. pentatloane.
pentatlonist,-ă Sportiv specializat în pentatlon, s.m.. pl. pentatlonişti; s.f., g.-d. art. pentatlonîstei, pl. penta-tloniste.
pentatgnlc.-ă (muz.) (în sintagma) Gamă ~ = gamă de cinci trepte fără semitonuri, care stă la baza muzicii populare chineze, tătare etc. adj., pl. pentatonici,-ce. pentavalgnt,-ă (despre elemente chimice) Care are valenţa cinci, adj., pl. pentavalgnţi.-te. pentazol Substanţă incolora, cu gust amărui, solubila în apă, folosită ca medicament cu acţiune cardiacă şi respiratorie. s.n.
pentelgu 1. Specialitate de caşcaval preparat din lapte de oaie. 2. (reg.) Băţ cu care se bate lapteie pentru a se alege untul, s.n., ari. pentelgul, pl. (2) pentelgie. pentelică (în sintagma) Marmură ~ = marmură albă, fâră nervuri, adf
penticostal,-! (Adept) al unei secte creştine care a apărut iniţial în Statele Unite ale Americii. adf, s.m. şi f, pl. penticostali,-e.
penticostgr Carte bisericească cuprinzând slujbele dintre Paşti şi prima duminică după Rusalii, s.n., pl. pen-ticostare.
pentQdă Tub electronic cu cinci electrozi, s.f., g.-d. art. pentQdei, pl. pentQde.
pentfiză (chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă, s.f., g.-d. art. pentfizei, pl. pentaze. pgntru A. 1. Din cauza..datorită... /Nu ~ alta, ci... -nu din altă cauză, dar... 2. (introduce un complement indirect) Mulţumesc - a/utor. I~ puţin (~ nimic) = se spune ca răspuns celui care mulţumeşte când i s-a fScut un serviciu. ~ nimic in lume = cu niciun preţ. B. I. (introduce un complement circumstanţial de scop) Scrie ~ glorie. 2. (introduce un atribut) Hârtie - o scrisoare.
C.	(exprimă un raport de relaţie) - el lucrurile au rămas la fel. D. (introduce un complement circumstanţial de timp) Vine ~ trei zile. I~ moment = deocamdată, prep. pgntru că Fiindcă, deoarece, din cauză că. loc. conicţ. pgntru ce Deci, aşadar, din care cauză. prep. + pr. penultim,-ă Care este înaintea celui din urmă. adj., pl. penultimi,-e.
penumbră 1. Zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (în pictură) Zonă de trecere între lumină şi umbră, s.f, g.-d. art. penumbrei, pl. penumbre, penurie/penurie Lipsă a ceea ce este necesar (în afirmaţie, într-o activitate etc.). s.f., art. penuria/penuria, g.-d. art. penuriei/penuriei.
pean1 Muncitor agricol zilier din America Latină, s.m., pl. peoni.
peen2 Picior de vers alcătuit din patru silabe, dintre care una lungă, s.m., pl. peoni.
peonaj (pe-o-) (rar) Formă de exploatare a peonilor1, constând în a le împrumuta bani în contul muncii viitoare. s.n.
pepelea (pop.) Om isteţ, glumeţ şi poznaş, s.m., g.-d. art. lui pepelea.
pepenar Persoană care cultivă pepeni, s.m., pl. pepe-n§ri.
pepenaş Diminutiv al lui pepene, s.m., pl. pepenaşi. pepenărie Loc cultivat cu pepeni, s.f, art. pepenăria, g.-d. art. pepenăriei, pl. pepenării, art. pepenăriile. pgpene 1. Numele a două plante cu tulpină târâtoare şi cu fructe comestibile, de culoare galbenă sau verde. IDoi ~ intr-o mână nu se pot ţine = nu se pot face două lucruri deodată. Gras ca ~le = foarte gras. (fam.) A-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din ~i = a-şi pierde (sau a face pe
cineva să-şi piardă) răbdarea, a (se) enerva, s.m., pl. pepeni.
pepenişte (pop.) Teren cultivat cu pepeni, s.f, g.-d. art. pepeniştii, pl. pepenişti.
pepenogică Specie de pepene verde, de formă lunguiaţă, cu coaja vărgată; pepenoaie. s.f, g.-d. art. pepenoaicei, pl. pepenoaice.
pepenoaie (rar) Pepenoaică. s.f, art. pepenoaia, g.-d. art. pepenoaiei, pl. pepenoaie. pepenii Augmentativ al lui pepene, s.m., pl. pepenfii, art. pepensii.
pepenss,-oasă (rar) Rotund, plin (ca un pepene); dolofan, adj., pl. pepensşi,-oase. peplnigră (-ni-e) 1. Teren unde se sădesc şi cresc arbori tineri în vederea plantării lor ulterioare. 2. (p, anal.) Crescătorie de animale. 3. (fig.) Instituţie, organizaţie etc. care oferă un mare număr de oameni bine pregătiţi într-un anumit domeniu, s.f, g.-d. ari. pepinierei, pl. pepinigre. pepinierie (-ni-e) (rar) Ocupaţia pepinieristului. s.f. art. pepinieria, g.-d. art. pepinieriei, pl. pepinierii, art. pepinieriile.
peplnierist (-ni-e-) (rar) Persoană cu pregătire tehnică de specialitate care conduce lucrările într-o pepinieră. s.m., pl. pepinierişti.
pepit1 (despre ţesături) Cu pătrăţele sau romburi de (două) culori diferite, alternând între ele. [var. pepita, pipit adj. invar.] adj. invar.
pepit2 Ţesătură care prezintă mici desene colorate în formă de pătrăţele, s.n. pepita1 v. pepit.
pepită2 Bucată mare de aur masiv, s.f, g.-d. art. pepitei,
pl. pepite.
pgplu v. peplum.
pgplum (în Antichitatea greco-romană) Mantie scurtă, fără mâneci, purtată de către femei. [var. peplu î.«.] s.n., pl. peplumuri.
pgppermlnt (er pron. ăr) (angl.) Lichior preparat din alcool, zahăr şi esenţă de mentă, s.n., pl. (porţii) pepper-minturi.
pgpsi Pepsi-cola. s.n./s.f, pl. n. pgpsiuri//' pepsi. pgpsic,-a Referitor la pepsină. adj., pl. pepsici,-ce. pepsi-cola Băutură răcoritoare acidulată, care conţine esenţă de cola; pepsi, s.f, g.-d. art. pgpsi-cfilei, pl. pepsi-cole.
pepsină Enzimă secretată de mucoasa digestivă, cu rol important în digestie. //Medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale şi administrat în tratamentul bolilor de stomac, s.f, g.-d. art. pepsinei, pl. pepsine. peptidă Substanţă chimică alcătuită din mai mulţi aminoacizi. s.f, g.-d. art. peptidei, pl. peptide. peptonă Amestec de peptide sub formă de pulbere albă-gălbuie, cu gust amar-sălciu, întrebuinţat ca medicament, s.f, g.-d. art. peptonei, pl. peptone. per (termen comercial) Pentru, de fiecare. 10.000 lei ~ kg. prep.
peracid Derivat al peroxidului de oxigen, s.m., pl. pera-cizi.
percaină Pulbere albă, cristalină, inodoră, solubilă în apă şi cu o puternică acţiune anestezică locală, s.f, g.-d. art. percamei.
percal (înv.) Pânză de bumbac, subţire şi netedă, s.n., pl. percale.
percaMnă (înv.) Varietate de lustrin, folosit pentru căptuşeli, s.f, g.-d. art. percalinei. percgpe tr. l.A sesiza ceva cu ajutorul simţurilor sau al gândurilor. 2. A încasa un impozit, o taxă etc. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. percep, l pl. percepem; conj. prez. 3 să perceapă; ger. percepând; part. perceput, percgpere Acţiunea de a percepe, s.f, g.-d. art. perceperii, pl. perceperi.
perceptibil
882
perceptibil,-ă Care poate fi perceput cu simţurile sau cu mintea, adj., pl. perceptibili,-e. perceptibilitate Faptul de a fi perceptibil, s.f, g.-d. art. perceptibilităţii.
perceptiv,-ă Care poate percepe (1), referitor la percepere. adj., pl. perceptivi,-e.
perceptor (în trecut) Funcţionar însărcinat cu încasarea impozitelor, s.m., pl. perceptori. perceptorial,-ă (-ri-al) (rar) Care intră în atribuţiile perceptorului, adj., pl. perceptoriali,-e. percepţie (-ţi-e) 1. Facultatea de a percepe lucrurile, fenomenele lumii exterioare. 2. „(în trecut) Oficiu care încasa impozitele sau taxele. //încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale, s.f, art. percepţia, g.-d. art. percepţiei, pl. percepţii, art. percepţiile, percheziţie v. perchiziţie.
perchizjţie/perchezjţie (-ţi-e) Cercetare făcută de organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane sau a locuinţei acesteia pentru găsirea probelor referitoare la o infracţiune sau pentru găsirea infractorului. //Scotocire, s.f., art. perchiziţia/percheziţia, g.-d. art. perchiziţiei/percheziţiei, pl. perchiziţii/percheziţii, art. perch iziţi i le/perch eziţi i 1 e. percheziţiona v. perchiziţiona. perchiziţiona/percheziţiona (-ţi-o-) tr. A efectua o perchiziţie. vb. I, ind. prez. 3 perchiziţionează/perche-ziţionează.
percică (reg.) Cârlionţ, s.f, g.-d. art. percelei, pl. percgle, art. percelele. perciun v. perciune.
perciunat,-ă Cu perciuni, adj., pl. perciunaţi,-te. perciune Fiecare dintre cele două şuviţe de păr care se prelungesc pe obraz, de la tâmple în jos. [var. perciun s.m.] s.m., pl. perciuni.
perclorat Sare a acidului percloric. s.m., pl. percloraţi. perclsric (în sintagma) Acid - = acid oxigenat al clorului. adj.
percolare 1. Extragere a unor metale dintr-un minereu prin dizolvarea lor. 2. Străbatere a solului de către apa din precipitaţii, s.f, g.-d. art. percolării, pl. percolări. percusiune (-si-u-) (înv.) Percuţie, s.f, g.-d. art. per-cusiunii, pl. percusiuni.
percuta tr. 1. A lovi capsa unui cartuş, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii de pulbere. 2. A examina un bolnav prin percuţie, vb. I, ind. prez. 3 percutează.
percutant,-ă 1. (despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol. 2. Frapant prin claritate, precizie. 3. Care produce un şoc psihologic, adj., pl. percutanţi,-te.
percutare Acţiunea de a percuta, s.f, g.-d. art. percutării, pl. percutări.
percutfir Piesă la armele de foc, care loveşte capsa cartuşului, s.n., pl. percutoare, percuţie (-ţi-e) 1. Lovire cu percutorul a capsei unui cartuş. 2. Metodă de diagnosticare a unei afecţiuni după sunetul emis de lovirea uşoară, repetată, a unei părţi a corpului. 3. Instrument de ~ = instrument muzical care produce sunete prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame etc. [var. percuţiune j./?] s.f, art. percuţia, g.-d. art. percuţiei, pl. percuţii, art. percuţiile, percuţionist (-ţi-o-) Persoană care acompaniază cu un instrument de percuţie, s.m., pl. percuţionişti. percuţiune v. percuţie.
perdaf 1. Radere de jos în sus, în contra direcţiei în care creşte barba. 2. (înv., fam.) A trage cuiva un ~ = a mustra pe cineva. A da un - = a stropi uşor un obiect cu un lichid, s.n., pl. perdafuri.
perdant,-ă (Persoană) care pierde mereu, adj., s.m. şi
f,	pl. perdanţi,-te.
perdăfui tr. (înv.) A (se) rade cu perdaf, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi ) pl. perdăiuiesc, imperf. 3 sg. perdăfuia: conj. prez. 3 să perdăfuiască.
perdea 1. Obiect confecţionat dintr-un material textil, care se atârnă la uşi, la ferestre etc. pentru a împiedica pătrunderea luminii, în scop decorativ etc. ICu ~ = cu rezervă, discret. Fără ~ = pe faţă; necuviincios. A avea
-	la ochi = a nu pricepe. A pune (cuiva) ~ la ochi = a înşela pe cineva. A-i lua (cuiva) -ua de pe ochi = a face pe cineva să înţeleagă. A se da după ~ = a se ascunde. A ridica -ua = a da lucrurile pe faţă. 2. Şir de arbori destinat protejării culturilor sau căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii. 3. (pop.) Adăpost de iarnă pentru oi. 4. (med., pop.) Cataractă (2). s.f, art. perdeaua, g.-d. art. perdelei, pl, perdele, art. perdelele, perdegiu Slujbaş domnesc însărcinat cu paza de la uşa domnitorului sau a înalţilor demnitari, s.m., art. per-degiul, pl. perdegii, art. perdegiii. perdelegiu (înv.) Fabricant de perdele, s.m., art. perde-legiul, pl. perdelegii, art. perdelegiii. perdeluj tr. şi refl. (rar) A (se) acoperi, a (se) aşeza ca o perdea în faţa unui obiect, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. perdeluiesc, imperf. 3 sg. perdeluia; conj. prez. 3 să per-deluigscă.
perdeluire (rar) Acţiunea de a (se) perdelui. s.f, g.-d. art. perdeluirii, pl. perdeluiri.
perdeluţă Diminutiv al lui perdea, s.f, g.-d. art. perdeluţei, pl. perdeluţe.
perditanţă Conductanţa totală a rezistenţelor izolaţiei unei instalaţii electrice, s.f, g.-d. art. perditgnţei. perdiţie (-ţi-e) Stare de decădere morală. ILoc de ~ = loc de atracţii vicioase, s.f., art. perdiţia, g.-d. art. perdiţiei, pl. perdiţii, art. perdiţiile. pereche 1. Grup de două fiinţe de acelaşi fel. //Cuplu de dansatori. //Două părţi identice şi simetrice ale corpului omenesc. 2. Gnip de două obiecte de acelaşi fel (care se pot folosi numai împreună). //Obiect alcătuit din două părţi identice dispuse simetric. ~ de case. /~ de haine = costum de haine. 3. Grup format din două persoane de sex opus (unite prin căsătorie); grup format din două animale de aceeaşi specie. 4. Fiecare dintre cele două fiinţe (sau animale, obiecte) care formează un grup unitar, considerată în raport cu cealaltă. /Fără ~ = unic în felul său. A fi bună (sau potrivită) ~ cu cineva = a se potrivi cu cineva. A nu-şi avea ~ = a nu avea asemănare. s.f, art. perechea, g.-d. art. perechii, pl. perechi, perechiuşă (reg.) Diminutiv al lui pereche, s.f, art. perechiuşa, g.-d. art. perechiuşei, pl. perechiuşe. peregrin Călător din loc în loc. [var. pelegrin s.m.] s.m., pl. peregrini.
peregrina intr. A călători prin lume, prin locuri îndepărtate. vb. I, ind. prez. 3 peregrinează. peregrinaj (rar) Călătorie lungă, peregrinare, s.n., pl. peregrinaje.
peregrinare Acţiunea de a peregrina, s.f., g.-d. art. peregrinării, pl. peregrinări.
peregrinaţie (-ţi-e) (rar) Peregrinare, [var. peregrinaţi-
une j./!] s.f, art. peregrinaţia, g.-d. art. peregrinaţiei, pl.
peregrinaţii, art. peregrinaţiile.
peregrinaţiune v. peregrinaţie.
peremptoriu,-ie Care nu poate fi combătut, tăgăduit.
Argument adj., pl. peremptorii.
perempţiune (-ţi-u-) Perimarea unei acţiuni juridice
prin depăşirea termenului legal de introducere a acţiunii.
s.f, g.-d. art. perempţiunii, pl. perempţiuni.
peren,-ă (despre plante) Care trăieşte şi rodeşte mai
mulţi ani de-a rândul, //(fig.) Cu caracter stabil; durabil.
adj., pl. pereni,-e.	_
perenitate (şi fig.) însuşirea de a fi peren; durabilitate. s.f, g.-d. art. perenităţii.
perestroika (rus.) Politică iniţiată de M. Gorbaciov de schimbare (limitată) a societăţii sovietice şi de deschidere spre valorile democratice, s.f, g.-d. art. peres-trfiikăi/perestroicii.
perete 1. Element de construcţie din lemn, piatră, cărămidă etc. care separă camerele între ele sau care le izolează de exterior. /- în ~ = cu unul dintre pereţi comun sau lipit de cel al camerei vecine. De~- fixat, prins în perete. Lampă de ~. A da (sau a izbi, a deschide etc.) uşa (sau poarta) de ~ = a deschide la maximum uşa sau poarta. A se da cu capul de ~ţi (sau de toţi ~) = a fi disperat, a regreta o greşeală făcută. între patru ~ = la adăpost; în secret. A bate cu burete piron în - = a munci în zadar. Ca şi cum ai vorbi la ~ţi, se spune atunci când vorbeşti cuiva care nu te ascultă. Casă în doi ~ = căsnicie nereuşită. 2. Element de grosime mică prin care se separă spaţiile unui obiect, ale unui sistem tehnic etc. 3. Masiv pietros care se înalţă vertical. 1. Element anatomic care înconjoară o cavitate a corpului. ~ abdominal, [var. (reg.) părete s.m.} s.m., pl. pereţi, pereu Strat protector de piatră care acoperă un taluz, un şanţ etc. s.n., art. pergul, pl. pereuri. perfect1 Timp al verbului care exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecut, s.n., pl. perfecte. perfect2,-ă 1. Care întruneşte calităţile cerute; desăvârşit. 2. Deplin, absolut, complet, //(adverbial) Foarte bine, de acord. 3. Gaz ~ — gaz ale cărui molecule nu exercită forţă de atracţie asupra altora. Număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi. adj., pl. perfecţi,-te. perfecta tr. A duce la bun sfârşit, a definitiva o înţelegere, o tranzacţie etc. vb. I, ind. prez. 3 perfectează, perfectare Acţiunea de a perfecta, s.f., g.-d. art. perfectării, pl. perfectări.
perfectibil,-ă Care poate fi perfecţionat, adf, pl. perfectibili,-e.	_
perfectibilitate însuşirea de a fi perfectibil, s.f, g.-d. art. perfectibilităţii.
perfect|v,-ă (despre sensul verbelor) Care exprimă acţiunea eliminând noţiunea de durată şi insistând asupra începutului şi sfârşitului ei. adj., pl. perfectivi,-e. perfectiviza tr. (gram.) A face ca un verb să devină per-fectiv. vb. I, ind. prez. 3 perfectivizează. perfectivizare Acţiunea de a perfectiviza. s.f, g.-d. art. perfectivizării, pl. perfectivizări. perfectiza tr. (rar) A perfecţiona, vb. I, ind. prez. 3 per-fectizează.
perfect compus Timp trecut care exprimă acţiunea
fară a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca
un trecut mai îndepărtat, s.n. + adj.
perfect simplu Timp trecut care exprimă acţiunea fără
a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un
trecut mai apropiat, s.n. + adj.
perfecţie (-ţi-e) în mod desăvârşit; fără cusur. La ~.
loc. adv.
perfecţiona (-ţi-o-) tr. şi refl. A (se) îmbunătăţi calitativ, a (se) desăvârşi, vb. I, ind. prez. 3 perfecţionează, perfecţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a (se) perfecţiona. s.f, g.-d. art. perfecţionării, pl. perfecţionări, perfecţionism (-ţi-o-) 1. Dorinţă de perfecţiune. 2. Tendinţă maladivă, care poate deveni obsesie, de a atinge perfecţiunea, s.n.
perfecţionist,-ă (-ţi-o-) 1. (Adept) al perfecţionismu-lui. 2. (Persoană) care suferă de perfecţiortism (2). adj., s.m. şi f, pl. perfecţionişti,-ste. perfecţiune (-ţi-u-) însuşirea de a fi perfect. //Lucru, fiinţă perfectă, s.f., g.-d. art. perfecţiunii, pl. (2) perfecţiuni.
perfid,-ă Viclean, făţarnic, ipocrit, //(despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este periculos, fără să pară astfel, adj., pl. perfizi,-de.
perfidie Trăsătură de caracter care denotă necinste, lipsă de loialitate în ciuda aparenţelor binevoitoare. //Faptă perfidă, s.f., art. perfidia, g.-d. art. perfidiei, pl. perfidii, art. perfidiile.
perfoliat,-ă (-li-at) (despre frunze) Care înfăşoară astfel tulpina încât pare a fi străpunsă de ea. adj., pl. perfo-liaţi,-te.
perfora 1. tr. A face o gaură într-un material. HA străpunge cu un dispozitiv special bilete, tichete etc. 2. refl. (despre organe sau ţesuturi) A se găuri în urma unui proces patologic, vb. /, ind. prez. 3 perforează, perforaj (reg.) Perforare, s.n., pl. perforaje. perforant,-a Care perforează, //(despre tendoane, artere etc.) Care străbate spaţiile interosoase. //(despre procese inflamatorii, boli etc.) Care provoacă perforarea unui ţesut, a unui organ etc. adj., pl. perforanţi,-te. perforare Acţiunea de a (se) perfora, s.f, g.-d. art. perforării, pl. perforări, perforat Perforare, s.n.
perforator1 Maşină, aparat cu care se fac găuri într-un material, s.n., pl. perforatoare. perforator2,-oare Persoană care se ocupă cu perforarea într-o piesă tehnică, în lucrările miniere etc. s.m., pl. perforatori; s.f , g.-d. art. perforatoarei, pl. perforatoare, perforaţie (-ţi-e) Perforare; gaură făcută prin perforare. [var. perforaţiune s.f.] s.f., art. perforaţia, g.-d. art. perforaţiei, pl. perforaţii, art. perforaţiile, perforaţiune v. perforaţie, performant,-ă Care urmăreşte obţinerea de performanţe; care are performanţe deosebite. Calculator adj., pl. performanţi,-te.
performanţă Rezultat excepţional obţinut într-o întrecere sportivă, la un test etc. //Cel mai bun rezultat dat de un motor, de un sistem tehnic etc. //Ispravă, s.f., g.-d. art. performanţei, pl. performanţe.
performer,-ă Echipă, sportiv, animal care a obţinut o performanţă, s.m., pl. performeri; s.f, g.-d. art. performerei, pl. performere.
perfuzie Injectare lentă, picătură cu picătură, în scop terapeutic, a unei soluţii medicamentoase, s.f, art. perfuzia, g.-d. art. perfuziei, pl. perfuzii, art. perfuziile, perfuzfir (med.)Instrument folosit pentru perfuzie, s.n., pl. perfuzoare.
pergament l. Piele (de viţel, de oaie etc.) prelucrată special, pe care se scria în trecut. //Document vechi scris pe o astfel de piele. 2. Hârtie specială care nu lasă să pătrundă grăsimile, folosită mai ales la ambalarea alimentelor. s.n., pl. pergamente.
pergamentos,-oasă Cu aspect de pergament, adj., pl. pergamentoşi,-oase.
pergaminată (în sintagma) Hârtie ~ = pergament (2). adj., pl. pergaminate. pergamoid v. pegamoid.
pergamut,-ă I. adj. Păr ~ = varietate de păr cu fructe
galbene şi zemoase. II. s.f. Pară ~ = fructul părului de
mai sus. adj., s.f., pl. pergamuţi,-te.
perghel (înv., reg.) Cerc, circumferinţă, s.n., pl. per-
gheluri.
pergolă Construcţie uşoară într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o reţea de grinzi de lemn susţinute de şiruri de stâlpi, pe care se ridică plante agăţătoare, s.f, g.-d. art. pergolei, pl. pergole. perhidrol Apă oxigenată în soluţie concentrată, s.n. peri- Element de compunere care înseamnă „în jurul”, peria (-ri-a) 1. tr. şi refl. A (se) curăţa de praf, de nori etc. cu ajutorul periei; a(-şi) netezi părul cu peria de cap. 2. tr. (fig., fam.) A linguşi pe cineva. 3. tr. (fig.) A îmbunătăţi, a stiliza o lucrare literară, ştiinţifică etc. 4. tr. (fig., fam.) A bate, a lovi. 5. tr. A curăţa fiiiorul de in sau de cânepă cu o perie specială, vb. 1, ind. prez. I sg. şi 2 sg.
perial
884
perii, 3 perie, 1 pl. periem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să perii, 3 să perie; ger. periind.
perial (-ri-al) Monedă rusească veche, de aur, în valoare de zece ruble. s.m.
periant (-ri-ant) învelişul floral al plantelor, diferenţiat
în caliciu şi corolă, s.n., pl. periante.
periarterită (-ri-ar-) Inflamaţie a tunicii exterioare a
unei artere, s.f., g.-d. art. peri arteritei, pl. periarterite.
periartrită Inflamaţie a ţesuturilor unei articulaţii, s.f,
g.-d. art. periartritei, pl. periatrite.
periat (-ri-at) (înv., reg.) Faptul de a (se) peria, s.n., pl.
periaturi.
perlbQl 1. Spaţiul sacru din jurul templelor greceşti sau romane, decorat cu statui şi cu monumente votive. 2. Incintă exterioară a unor monumente sacre, s.n., pl. periba: luri.
perlcgrd Membrană care înveleşte inima, s.n., pl. peri-carduri.
pericardic,-ă Al pericardului. adj., pl. pericardici,-ce. pericardjtă Inflamaţie a pericardului. s.f., g.-d. art. pericarditei, pl. pericardite.
perlcarp Strat de ţesuturi care alcătuiesc pereţii unui fruct, s.n., pl. pericarpuri.
perlcarpatic,-ă (geogr., despre forme de relief) Situat în jurul Munţilor Carpaţi. adi., pl. pericaţpatici,-ce. perlcantrlc,-ă Aşezat în jurul centrului, adj., pl. peri-cgntrici,-ce.
perlcjclu Strat exterior al părţii centrale a rădăcinii şi a tulpinii plantelor, s.n., pl. perieicluri. pericistită Inflamaţie a ţesutului din jurul vezicii urinare. s.f, g.-d. art. pericistitei, pl. pericistite. periciune (înv.) 1. Pieire. 2. (fig.) Prăbuşire morală, decădere, s.f, g.-d. art. periciunii, pl. periciuni. periciclaz Oxid natural de magneziu, s.n. periclita tr. A pune în pericol; a primejdui, vb. I, ind. prez. 3 periclitează
periclitant,-ă Primejdios, adj., pl. periclitanţi,-te. periclitare Acţiunea de a periclita, s.f, g.-d. art. periclitării, pl. periclitări.
periclitate Pericol, primejdie, s.f, g.-d. art. periclitlţii. pericol Primejdie, s.n., pl. pericole, pericolecistită (med.) Inflamaţie a membranelor care acoperă vezicula biliară şi a ţesutului care o înconjoară. s.f, g.-d. art. pericolecistitei, pl. pericolecistite. pericolţtă (med.) Inflamaţie a ţesutului din jurul colonului, s.f, g.-d. art. pericolitei, pl. pericolite. pericolpjtă (med.) Inflamaţie a ţesutului vaginului, s.f., g.-d. art. pericolpitei, pl. pericolpite. pericopă 1. Pasaj din Biblie care cuprinde o povestire sau o parabolă. 2. (rar) Definiţie exactă, precisă, s.f, g.-d. art. pericşpei, pl. pericape.
pericranian,-ă (-ni-an) Referitor la pericraniu. adj.. pl. pericramgni,-e.
pericraniu Periost aflat la suprafaţa exterioară a craniului. s.n., art. pericraniul, pl. pericranii, art. pericraniile. periculos,-oasă Primejdios, adj., pl. periculoşi,-oase. periculozitate Faptul de a fi periculos, s.f, g.-d. art. periculozităţii.
peridet Olivină. s.n., pl. peridate.
peridotit Rocă eruptivă cristalină în compoziţia căreia
predomină peridotul. [var. peridotită s.f] s.n., pl. peri-
dotite.
perjdotită v. peridotit.
peridrsm 1. Galerie acoperită care înconjoară un edificiu la nivelul pământului servind ca loc de plimbare.
2.	Spaţiul exterior cuprins între peretele naosului şi colonada unui templu antic, s.n., pl. peridramuri. perie (-ri-e) 1. Obiect făcut dintr-un suport în care sunt fixate fire de păr de animal, fire textile, de sârmă etc. şi care serveşte la frecat şi la curăţat diferite obiecte, //(fig.,
fam. şi depr.) Om linguşitor. 2. Piesă componentă a maşinilor electrice care face contactul electric cu colectorul. s.f, art. peria, g.-d. art. periei, pl. perii, art. periile, perigc (-ri-ec) (în Sparta antică) Om liber, dar lipsit de drepturi civile, s.m., pl. perigei. perieggză (-ri-e-) (livr.) Călătorie, s.f, g.-d. art, peri-eggzei, pl. periegeze.
perigr,-ă (-ri-er) (rar) Persoană care se ocupă cu confecţionarea sau cu vânzarea periilor, a pensulelor, a bidinelelor, s.m., pl. perigri; s.f, g.-d. art. perigrei, pl. perigre.
perigre (-ri-e-) Acţiunea de a (se) peria, s.f, g.-d. art. perigrii, pl. perigri.
perierie (-ri-e-) (rar) Atelier în care se fac perii; magazin de perii, s.f, art. perieria, g.-d. art. perieriei, pl. perierii, art. perieriile.
periesofagită (-ri-e-) (med.) Inflamaţie a ţesutului din jurul esofagului, s.f., g.-d. art. perisofagitei, pl. perisofagite.
perletar,-oare (-ri-e-) (despre unele organe de maşini) Care curăţă, piaptănă, netezeşte, adj., pl. perietari,-oare. perietyră (-ri-e-) Acţiunea de a (se) peria, s.f, g.-d. art. perieturii,pl. peneturi.
perifgric^ Dispozitiv extern folosit pentru introducerea şi extragerea de date în sau din calculator, s.n., pl. periferice.
perifgric2,-ă Referitor la periferie, //(fig.) Secundar, neînsemnat. adj.,pl. perifgrici,-ce. periferie 1. Cartier, zonă situată la marginea unui oraş; (p. ext.) ţinuturile de la marginea unei ţări, IDe - =
a)	specific mahalalei; b) provincial; c) de calitate sau importanţa redusă. 2. Curba închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafaţă; circumferinţă, s.f, art. periferia, g.-d. art. periferiei, pl. periferii, art. periferiile, perifiton (biol.) Biodermă. s.n. periflebită (med.) Inflamaţie a tunicii exterioare a venelor, s.f, g.-d. art. periflebitei, pl. periflebite. perifrastic,-ă (lingv.) Exprimat prin perifrază. /Formă (verbală) ~ = formă verbală compusă cu un verb auxiliar. adj.,pl. perifrastice.
perifrază tr. (rar) A parafraza, vb. I, ind. prez. 3 peri-frazegză
perifrază (lingv.) Grup de cuvinte care exprimă ceea ce, în mod obişnuit, se redă printr-un singur cuvânt, s.f, g.-d. art. perifrgzei, pl. perifrgze. perigeu Punct pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial, cel mai aproape de Pământ, s.n., art. perigeul, pl. perigge.
periglaciar1 (-ci-ar) Nume dat regiunilor de la periferia gheţarilor actuali sau pleistoceni. s.n. periglaciar2,-ă (-ri-gla-ci-ar) Zonă (sau regiune) - = zonă situată la periferia gheţarilor, caracterizată printr-o climă specifică şi prin anumite procese fizico-chimice. ad)., pl- periglaciari,-e.
perigon înveliş floral simplu, nediferenţiat în caliciu şi corolă, s.n., pl. perigoane. perihglie v. periheliu.
periheiiu Punct în care o planetă sau o cometă, aflate în mişcare în jurul Soarelui, sunt cel mai aproape de acesta. //Moment în care planeta sau cometa se află în acest punct. [var. (înv.) perihelie s.f] s.n., art. periheliul, pl. perihelii, art. perihgliile.
perilimfatic,-ă (fiziol.) De perilimfă. adj., pl. perilim-fâtici,-ce.^
perilimfă Lichid care se găseşte între labirintul osos şi cel membrános al urechii, s.f, g.-d. art. periHmfei, pl. perilimfe.
perima refl. (despre idei, teorii) A se învechi, a se demoda. //(jur., despre procese) A se anula din cauza depăşirii termenului legal. vb. I, ind. prez. 3 se perimează.
885
perisistolă
perimare Acţiunea de a se perima, s.f., g.-d. art. perimării, pl. perimări.
perimaritim,-ă De pe malurile mării, adj., pl. perima-ritimi,-e.
perimat Frânghie de care sunt prinse cârligele carma-celor de pescuit, s.n., pl. perimete. perimetrul,-ă Perimetric. adj., pl. perimetrali,-e. perimetric,-ă Referitor la perimetru, adj., pl. perime^ trici,-ce.
perimetru 1. Suma lungimilor laturilor unui poligon.
2.	Linie care delimitează o suprafaţă. //Limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone etc. //Suprafaţă delimitată. s.n., art. perimetrul, pl. perimetre. perimontan,-ă Situat în jurul munţilor, adj., pl. peri-montani,-e.
perină v. pernă.
perinda refl. A trece unul după altul, a se succeda în timp sau în spaţiu, vb. I, ind. prez. 3 se perindă, perindare Acţiunea de a se perinda; succesiune, s.f, g.-d. art. perindării, pl. perindări. perineal,-ă (-ne-al) De perineu. adj., pl. perineali,-e. perinefrită Inflamaţie supurativă a ţesuturilor care înconjoară rinichii, s.f, g.-d. art. perinefritei, pl. perinefrite. perinefrjtic,-ă Situat în jurul unui rinichi; care se găseşte în regiunea rinichilor, adj., pl. perinefritici,-ce. perineografie (-ne-o-) (med.) Radiografie a regiunii perineale. s.f., art. perineografia, g.-d. art. perineogra-fiei, pl. perineografii.
perineorafie (-ne-o-) (med.) Refacere chirurgicală a ruperii de perineu. s.f, art. perineorafia, g.-d. art. peri-neorafiei, pl. perineorafii.
perinerv (anat.) Ţesut conjunctiv care uneşte fasciculele secundare ale fibrelor nervoase, s.n. perineu Regiune anatomică aflată între organele genitale externe şi anus. s.n., art. peringül, pl. perinee. periniţa Numele unui dans popular românesc şi melodia după care se dansează, s.f. art., neart. periniţă, g.-d. art. periniţei. perinjţă v. perniţă.
peringe Bucată de lemn aşezată deasupra osiei carului, pe care se sprijină dricul, s.n., pl. perinoace. perintrol Ulei sulfurat, utilizat la spălarea şi piuarea lânii. s.n.
perinuţă v. pernuţă.
perioadă (-ri-oa-) 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen, un eveniment etc. //Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. (fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen variabil. l/~ de înjumătăţire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de elemente radioactive.
3.	(chim.) ~ de inducţie = interval de timp necesar pentru ca o reacţie să înceapă să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective. 4. Interval de timp în care se repetă un fenomen astronomic. 5. Fiecare dintre cele şapte rânduri în care sunt aşezate elementele chimice din tabloul lui Mendeleev. 6. Frază amplă cu caracter unitar. 7. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, formată din mai multe fraze. 8. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. 9. (mat.) Mulţimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracţie zecimală, s.f, g.-d. art. perioadei, pl. perioade.
period (-ri-od) (înv.) Menstruaţie, s.n. perigdic1 (-ri-o-) Publicaţie care apare regulat, la intervale fixe. s.n., pl. periodice.
periodic2,-ă (-ri-o-) 1. Care se repetă cu regularitate, după intervale de timp egale. /Sistem ~ al elementelor = sistem de clasificare a elementelor chimice după proprietăţile lor fundamentale, (mat.) Funcţie ~ = funcţie care admite o perioadă. Fracţie ~ = fracţie zecimală în care după virgulă aceleaşi cifre se repetă, în aceeaşi ordine, la
infinit. Vânturi ~ = vânturi care îşi schimbă direcţia după un anumit interval de timp sau care bat regulat într-o regiune, în anumite perioade ale anului, //(despre boli şi manifestările lor) Care revine Ia intervale regulate. 2. Care se referă la perioadă, adj., pl. periodici,-ce. periodicitate (-ri-o-) Caracterul a ceva ce revine la intervale fixe; repetare periodică a unui fenomen, a unei acţiuni, a valorilor unei mărimi etc. s.f., g.-d. art. periodicităţii.
periodism (-ri-o-) Proprietate a unor fenomene fiziologice de a se repeta la intervale periodice, s.n. periodiza (-ri-o-) tr. A împărţi pe intervale de timp. vb. /, ind. prez. 3 periodizează.
periodizant,-ă (-ri-o-) (rar, despre stil) Caracterizat
prin perioade, adj., pl. periodizanţi,-te.
periodizare (-ri-o-) Acţiunea de a periodiza. s.f, g.-d.
art. periodizării, pl. periodizări.
peri'odmetru (-ri-od-) Aparat electronic folosit pentru
măsurarea perioadelor semnalelor periodice, s.n., art.
periodmetrul, pl. periodmetre.
periodont (-ri-o-) (anat.) Parodonţiu moale, s.n., pl.
periodanturi.
periodontic,-ă (-ri-o-) Al periodontului. adj., pl. peri-odontici,-ce.
periodontită (-ri-o-) (med.) Inflamaţie a periostului dintelui, s.f, g.-d. art. periodontitei, pl. periodontite. periodonţiu (-ri-o-) Ţesut care înconjoară dintele, s.n., art. periodanţiul.
periost (-ri-ost) Membrană fibroasă care înveleşte osul. s.n., pl. periosturi.
periostită (-ri-os-) Inflamarea periostului. s.f, g.-d. art. periostitei, pl. periostjte.
periostoză (-ri-os-) Tumefiere a periostului în urma unei periostite. s.f, g.-d. art. periostezei, pl. periostQze. peripatetic,-ă I. adj. Referitor la doctrina lui Aristotel (care îşi învaţă discipolii plimbându-se). II. s.m. Peripa-tetician. adj., s.m.,pl. peripatetici,-ce. peripatetician (-ci-an) Adept al peripatetismului; (p. ext.) intelectual căruia îi place să discute plimbându-se. s.m., pl. peripateticieni.
peripatetism Doctrina filosofică a lui Aristotel şi a continuatorilor săi. s.n.
peripatetiza intr. A se plimba discutând probleme de ştiinţă sau de filosofie. vb. 1, ind. prez. 3 peripatetizează, peripeţie întâmplare sau serie de întâmplări neprevăzute, impresionante, s.f, art. peripeţia, g.-d. art. peripeţiei, pl. peripeţii, art. peripeţiile, peripiscă (înv.) Motiv (de neînţelegere); ceartă, s.f, g.-d. art. peripiştii, pl. peripişti.
periplu Călătorie lungă şi anevoioasă pe mări şi pe oceane; (p. ext.) voiaj turistic. ~ literar, s.n., art. peri; plul, pl. periple.
peripter Edificiu înconjurat pe toate părţile de o galerie cu coloane, //(adj.) Templu s.n., pl. periptgre. perisabil Care este supus alterării, stricării, dispariţiei. adj., pl. perisabili,-e.
perisabilitate însuşirea a ceea ce este perisabil. //Scădere cantitativă intervenită în timp la unele mărfuri, s.f, g.-d. art. perisabilităţii.
periscop Instrument optic care serveşte la observarea, dintr-o tranşee, dintr-un submarin etc., a câmpului de operaţii de la suprafaţă, s.n., pl. periscoape. perisfgră înveliş exterior al Pământului, care se întinde de la suprafaţa lui până la 1200 km. s.f., g.-d. art. peris-ferei.
perisip Fâşie de pământ pe malul mării, format din aluviuni, care închide un liman sau o lagună; cordon litoral. s.n., pl. perisipuri.
perisistolă interval între sistolă şi diastolă. s.f., g.-d. art. perisistolei, pl. perisistole.
perisodactil
886
perisodactU Imparicopitat. s.n., pl. perisodactile. perisperm (bot.) Ţesut vegetal care acumulează substanţele nutritive ale plantelor, s.n. perispomen Accent circumflex în limba greacă, s.n., pl. perispomene.
peristaltică (în sintagma) Mişcare - = peristaltism. adj., pl. peristaltice.
peristaltism Contracţie (şi relaxare periodică) a musculaturii stomacului şi a intestinului, ceea ce duce la deplasarea alimentelor din aceste organe; (p. ext.) mişcare ondulatorie a unor structuri anatomice tubul are sau a muşchilor inimii, s.n.
peristH Galerie formată dintr-un şir de coloane, care mărgineşte o clădire, o sală etc. //A doua curte interioară a clădirilor romane, închisă cu porticuri şi rezervată vieţii de familie, s.n., pl. peristiluri. peristeîic,-ă (arhii.) De peristil. adj., pi. peristelici,-ce. periş (reg.) Loc cu mulţi peri (1). s.n., pl. perişuri. perişoara Preparat alimentar de formă sferică, din came tocată amestecată cu orez. s.f., g.-d. art. perişoarei, pl. perişoare.
perişor1 1. Diminutiv al lui păr1. 2. (bot., şi în sintagma ~ absorbanţi) Parte a rădăcinii plantelor cu rol de absorbţie, s.m., pl. perişeri.
perişor2 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă din familia gramineelor, cu frunze ovale. 3. (reg.) Mică plantă erbacee cu flori roşietice. s.m., pl. perişQri. periteag Unealtă de pescuit, constând dintr-o legătură formată din 75-90 de cârlige, s.n., pl. periteaguri. peritgliu (anat.) Ţesut conjunctiv care înconjoară capilarele şi vasele mici. s.n., art. periteliul, pl. peritelii. periterestru,-ă Circumterestru. adj., pl. peritereştri,-stre.
peritifMtă Inflamaţie a peritoneului cecal, s.f, g.-d. art. peritifljtei, pl. peritiflite.
peritoneal,-ă (-ne-al) De peritoneu. adj., pl. peritoneali,-e.
peritoneoscop (-ne-o-) (med.) Laparoscop. s.n., pl. peritoneoscoape.
peritoneoscopţe (-ne-o-) (med.) Examen endoscopic al cavităţii abdominale; laparoscopie. s.f., g.-d. art. peri-toneoscopiei, pl. peritoneoscopii. peritoneu Membrană care căptuşeşte pereţii cavităţii abdominale, s.n., art. peritoneul, pl. peritonee. peritonită Inflamarea peritoneului. s.f, g.-d. art. peri-tonitei, pl. peritonite.
periunghial,-ă (-ri-un-ghi-al) Situat în jurul unei unghii. Inflamaţie	adj., pl. periunghiali,-e.
periuţă (-ri-u-) Diminutiv al lui perie, /(fam.) Om linguşitor, s.f, g.-d. art. periuţei, pl. periuţe. perlvascular,-ă Din jurul unui vas sangvin, adj., pl. perivasculari,-e.
perj (reg.) Varietate de prun. s.m., pl. perji.
perjar (reg.) Prunar. s.m., pl. perjari.
perjă Specie de prună, s.f, art. perja, g.-d. art. perjei,
pl. perje.
perjărie (reg.) Prunărie. s.f, art. perjăria, g.-d. art. per-jăriei, pl. perjării, art. perjăriile. perl Corp de literă cu mărimea de cinci puncte tipografice. s.n.
perla tr. 1. A împodobi cu perle. 2. (poligr.) A acoperi suprafaţa unei tipărituri cu particule globulare de cerneală, vb. I, ind. prez. 3 perlează. perlare Acţiunea de a perla, s.f, g.-d. art. perlării, pl. perlări. a
perlat,-ă 1. împodobit cu perle; care are aspectul perjelor. 2. (despre modul de executare a unei bucăţi muzicale) în care fiecare notă se aude detaşat. 3. Grevă ~ = grevă în care muncitorii dintr-o întreprindere opresc lucrul pe secţii, adj., pl. perlaţi,-te.
perlă 1. Piatră semipreţioasă, de formă sferică, de culoare argintie cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici. 2. (fig.) Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. 3. (ir.) Eroare grosolană, ridicolă. 4. Element decorativ de formă sferică, s.f, g.-d. art. perlei, pl. perle.
perlingual,-ă (-gu-al) (despre administrarea unor medicamente) Pe limbă, adj., pl. perlinguali,-e. perljt Material spongios folosit la executarea unor tencuieli termoizolante. s.n.
perlită Constituent al oţelului, s.f., g.-d. art. perHtei, pl. perlite.
perion Fibră textilă sintetică, s.n. permalloy Aliaj de fier şi nichel cu mare permeabilitate magnetică, s.n., art. permalloy-ul. permanent1 Ondulaţie a părului făcută printr-un procedeu special pentru a se menţine mai multă vreme, s.n., pl. permanente.
permanent2,-ă Care există sau durează mereu. Ondulaţie ~. Păr - = păr cu ondulaţie permanentă. //Care funcţionează neîntrerupt. Comisie ~. //(despre salariaţi) Angajat definitiv. /Armată ~ = armată întreţinută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice, adj., pl. permanenţi,-te.
permanentiza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină permanent; a (se) statornici, vb. /, ind. prez. 3 permanentizează.
permanentizare Acţiunea de a (se) permanentiza, s.f, g.-d. art. permanentizării, pl. permanentizări, permangnţă 1. Calitatea a ceea ce este permanent. 2. Serviciu care funcţionează permanent, s.f, g.-d. art. permanenţei, pl. permanenţe.
permanganat (chim.) Sare a acidului permanganic. I~ de potasiu = substanţă cristalină, de culoare violet, întrebuinţată ca dezinfectant şi oxidant, s.m., pl. permanganaţi. permanganic,-ă (în sintagma) Acid ~ = acid care conţine mangan. adj., pl. permanganici,-ce. permeabil,-ă (-me-a-) Care permite trecerea prin el a unui lichid sau a unui gaz. //(fig.) Care este dispus să accepte o sugestie, un sfat. adj., pl. permeabili,-e. permeabilitate (-me-a-) Calitatea a ceea ce este permeabil. s.f., g.-d. art. permeabilităţii, pl. permeabilităţi, permeabiliza (-me-a-) tr. A face permeabil, vb. I, ind. prez. 3 permeabilizează.
permeabilizare (-me-a-) Acţiunea de a permeabiliza. s.f, g.-d. art. permeabilizării, pl. permeabilizări. permeametru (-me-a-) Instrument pentru măsurarea permeabilităţii magnetice a materialelor feromagnetice. s.n., art. permeamgtrul, pl. permeametre. permeanţă (-me-an-) (fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic şi tensiunea magnetică din lungul circuitului, s.f, g.-d. art. permeanţei. permendur (tehn.) Aliaj de cobalt şi de fier cu mare permeabilitate magnetică, folosit în electrotehnică, s.n. permetivitate v. permitivitate. permian1 (-mi-an) Ultima perioadă a paleozoicului. s.n.
permian2,-ă (-mi-an) Referitor la permian1. adj., pl. permieni,-e.
perminvar Aliaj de nichel şi cobalt cu permeabilitate magnetică mare, întrebuinţat în industria electrotehnică.
s.n.
permis Autorizaţie scrisă, eliberată de un organ competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. ~ de pescuit. s.n., pl. permise.
permisie (-si-e) învoire (acordată mai ales militarilor) de a părăsi serviciul pentru o durată scurtă de timp. s.f, art. permisia, g.-d. art. permisiei, pl. permisii, art. permisiile.
887
perplexitate
permisionar (-si-o-) (livr.) Soldat aflat în permisie. s.m., pl. permisionari. _
permisiune (-si-u-) învoire, aprobare de a face ceva. s.f., g.-d. art. permisiunii, pl. permisiuni. permisiv,-ă Tolerant, adj., pl. permisivi,-e. permisivitate însuşirea de a fi permisiv. s.f, g.-d. art. permisivităţii.
permite tr. l.A da voie, a lăsa să se întâmple. 2. (cu complementul persoanei în dativ) A-şi lua libertatea de a face ceva. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. permit, 1 pl. permitem, 2 pl. permiteţi; conj. prez. 3 să permită; ger. permiţând; part permis.
permitere învoire, îngăduinţă, s.f., g.-d. art. permiterii, pl. permiteri.
permitivitate (fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducţia electrică şi intensitatea câmpului electric dintr-un mediu izotop, [var. (rar) permetivitate .?./■] s.f, g.-d. art. permitivităţii, pl. permitivităţi.
permuta 1. tr. şi refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul. 2. tr. (mat., ling.) A efectua o permutare (2). vb. I, ind. prez. 3 permută.
permutabil,-ă Care poate fi permutat, adj., pl. permutabili,-e.
permutabilitate Caracterul a ceea ce este permutabil. s.f., g.-d. art. permutabilităţii. permutare 1. Acţiunea de a (se) permuta (1); transfer.
2.	(mat., lingv., mai ales la pl.) Schimbare reciprocă a două sau mai multe elemente, s.f, g.-d. art. permutării, pl. permutări.
permutaţie (-ţi-e) Permutare, s.f, art. permutaţia, g.-d. art. permutaţiei, pl. permutaţii, art. permutaţiile. permutaţional,-ă (-ţi-o-) Care ţine de permutaţie. adj.. pl. permutaţionali,-e.
permutit Silicat de aluminiu şi de sodiu hidratat. s.m., pl. permutiţi.
pernă 1. Un fel de sac umplut cu fulgi, lână etc. pe care cineva îşi pune capul când se culcă. IA muri fară ~ la cap
-	a muri în mare sărăcie. - electrică = obiect în formă de pernă1, în care se găsesc rezistenţe electrice izolate, întrebuinţat ca termofor. - de călcat = ustensilă asemănătoare cu perna (1), folosită la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte. 2. Obiect de tapiţerie dintr-un sac umplut cu iarbă de mare, cu păr etc., care se aşază pe scaune, pe băncile unui automobil etc. 3. ~ de aer = strat de aer cu rol de lubrifiant, antrenat între două suprafeţe aflate în mişcare relativă, [var. perină í./i] s.f, g.-d. art. pernei, pl. psme.
perniciQS,-oasă (-ci-os) Care cauzează un rău; vătămător, dăunător. /Anemie - = formă gravă de anemie. adj., pl. pemicioşi,-oase.
perniciozitate (-ci-o-) Caracterul a ceea ce este pernicios. s.f., g.-d. art. pemiciozităţii. pernioară (-ni-oa-) (pop.) Perniţă (1). s.f, g.-d. art. pemioarei, pl. pemioare.
pernion (-ni-on) (med.) Tumefiere cutanată la extremităţi care apare în urma unor degeraturi, s.n., pl. pemi-oţţne.
pernişoară (pop.) Perniţă (1). s.f. g.-d. art. pcmişoa; rei, pl. pemişoare.
perniţa 1. Diminutiv al lui pernă (1); pemuţă (1), pemi-oară, pernişoară; (spec.) puişor. 2. (adesea cu determinarea „de ace”) Săculeţ în care se înfig ace şi bolduri. //Mică pernă (1) confecţionată din vată de croitorie care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte, [var. periniţă s.f] s.f., g.-d. art. perniţei, pl. perniţe, pernuţă 1. Perniţă (1). 2. Perniţă (2). 3. Parte moale a extremităţii labei la feline, [var. perinuţă s.f.] s.f, g.-d. art. pemiiţei, pl. pemuţe.
peron 1. Platformă amenajată într-o staţie de cale ferată, de-a lungul liniilor, pentru a uşura urcarea şi coborârea
călătorilor. 2. Platformă situată în faţa intrării principale a unei clădiri, s.n., pl. peroane, perongu Os lung şi subţire care, împreună cu tibia, formează scheletul gambei, s.n., art. peroneul, pl. peronge. peromnă Narcotic cu acţiune mai puternică decât morfina. s.f., g.-d. art. peromnei.
peronosporă Ciupercă inferioară, parazită pe plante.
s.f, g.-d. art. peronosporei, pl. peronospore.
perora intr. A vorbi mult (cu un ton preţios, emfatic).
vb. I, ind. prez. 3 perorează.
per oral Administrat pe cale bucală; per os. adv.
perorare (rar) Acţiunea de a perora, s.f, g.-d. art. pero-
rării, pl. perorări.
peroraţie (-ţi-e) Parte finală a unui discurs, rostit de vorbitor pe un ton însufleţit; (p. gener.) vorbire însufleţită. s.f., art. peroraţia, g.-d. art. peroraţiei, pl. peroraţii, art. peroraţiile, per os (lat.) Per oral. adv.
peroxid Oxid suprasaturat cu oxigen, s.m., pl. peroxizi. peroxidază (biol.) Enzimă care catalizează desfacerea peroxizilor. s.f, g.-d. art. peroxidazei, pl. peroxidaze. per pgdes (lat.) Pe jos. loc. adv. perpeleală1 Acţiunea de a (se) perpeli, de a se agita (1); agitaţie, s.f, g.-d. art. perpelelii, pl. perpeleli. perpeleală2 v. pârpăleală. perpeli1 refl. I. A se zvârcoli de durere. 2. A se răsuci (în aşternut); a se agita. vb. I, ind. prez. 3 sg. se perpeleşte, imperf. 3 sg. se perpelea; conj. prez. 3 să se perpelească.
perpeli2 v. pârpăli.
perpelire1 Perpeleală, agitaţie, s.f, g.-d. art. perpelirii. perpelire2 v. pârpălire.
perpendicular,-ă (despre drepte sau planuri) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan, încât formează un unghi drept, adj., pl. perpendiculari,-e. perpendiculară Dreaptă perpendiculară pe o altă dreaptă sau pe un plan. s.f, g.-d. art. perpendicularei, pl. perpendiculare.
perpendicularitate Proprietate a unor drepte sau a unor planuri de a fi perpendiculare, s.f, g.-d. art. perpendicularităţii.
perper Monedă bizantină de aur, care a circulat şi în ţările româneşti în secolele XIV-XV. s.m., pl. pgrperi. perpent (în Ţara Românească) Dare pe produsele comercializate, care se plătea domniei, s.n. perpetua (-tu-a) tr. şi refl. A face să dureze sau a dura mult timp sau veşnic; a (se) transmite din generaţie în generaţie, vb. I, ind. prez. 3 perpetuează, / pl. perpetuăm; conj. prez. 3 să perpetueze; ger. perpetuând, perpetuare (-tu-a-) Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul timpului. l~a speciei = continuare a existenţei unei specii prin reproducere, s.f., g.-d. art. perpetuării, pl. perpetuări.
perpetuaţie (-tu-a-ţi-e) (rar) Perpetuare, s.f., art. per-petuaţia, g.-d. perpetuaţii, art. perpetuaţiei. perpetuitate (-tu-i-) (rar) Durată veşnică, s.f, g.-d. art. perpetuităţii.
perpetuu,-uă (-tu-u) Care durează permanent sau veşnic: etern. adj., pl. perpetui,-ue. perpetuum mobile (lat.) 1. Sistem fizic, mecanic etc., imaginat să funcţioneze neîncetat pentru a produce lucru mecanic sau energie. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate alcătuită prin repetarea aceleiaşi teme, dând impresia unei mişcări continue. //Mişcare continuă, loc. s.n.
perplex,-ă Uimit (şi nedumerit); încurcat, uluit, //(despre atitudinea oamenilor) Care arată perplexitate, adj., pl. perplecşi,-xe.
perplexitate Surprindere amestecată cu nedumerire; dezorientare, s.f., g.-d. art. perplexităţii, pl. perplexităţii.
pers
888
pers (mai ales la pl.)Persan (1). s.m., pl. perşi, persan,-ă I. adj. Referitor la Persia sau la persani (1). /Covor - (şi s.n.) covor de calitate superioară ţesut din fire înnodate. II. s.m. şi f. Locuitor din Persia. [var. persian,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. persani,-e. persană Limbă vorbită de persani, s.f, g.-d. art. persanei.
persecuta tr. A urmări pe cineva cu perseverenţă pentru a-i pricinui un rău; a prigoni. IA urmări cu insistenţă, a obseda. Acest gând îl persecută, vb. 1, ind. prez. 3 persecută.
persecutare Acţiunea de a persecuta; persecuţie, s.f., g.-d. art. persecutării, pl. persecutări, persecutor,-oare Persoană care persecută, s.m., pl. persecutori; s.f, g.-d. art. persecutoarei, pl. persecutoare, persecutorii!,-ie (rar) De persecuţie, prigonitor, adj., pl. persecutării.
persecuţie (-ţi-e) Urmărire nedreaptă (şi perseverentă) a cuiva pentru a-i provoca un rău. /Mania -ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea, s.f, art. persecuţia, g.-d. art. persecuţiei, pl. persecuţii, art. persecuţiile, perseide Ploaie periodică de stele care apare la mijlocul lunii august, s.f. pl.
persevera intr. A stărui (cu răbdare) într-o acţiune, într-o convingere, într-o atitudine, vb. I, ind. prez. 3 perseverează.
perseveraţie (-ţi-e) Perseverenţă, [var. perseveraţiune î./'] s.f, art. perseveraţia, g.-d. art. perseveraţiei. perseveraţiune v. perseveraţie. perseverent,-ă (despre oameni) Care perseverează, //(despre acţiunile oamenilor) Care demonstrează perseverenţă, tenacitate, adj., pl. perseverenţi,-te. perseverenţă Stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri; tenacitate, [var. (înv.) perseverinţă j./T] s.f, g.-d. art. perseverenţei, perseverinţă v. perseverenţă, persian,-ă v. persan.
persiană (-si-a-) (înv.) Jaluzea, s.f., g.-d. art. persienei, pl. persiene.
persienesc,-ească (-si-e-) (înv.) Persan, adj., pl. per-sieneşti.
persifla tr. A ironiza pe cineva, punându-1 într-o situaţie penibilă, vb. I, ind. prez. 3 persiflează, persiflaj Persiflare, s.n.
persiflant,-ă Care persiflează; zeflemitor, adj., pl. persiflanţi,-te.
persiflare Acţiunea de a persifla; zeflemisire, persiflaj. s.f, g.-d. art. persiflării, pl. persiflări, persiflator,-oare Care persiflează, adj., pl. persifla-tari,-oare.
persista intr. 1. A continua să existe, a dăinui. 2. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile sau sentimentele sale. vb. /, ind. prez. 3 persistă, persistent,-ă Care continuă să existe multă vreme. Miros /(bot.) Frunze ~ = frunze care rămân verzi în timpul iernii, adj., pl. persistenţi,-te. persistenţă însuşirea de a fi persistent, s.f, g.-d. art. persistenţei.
persoană 1. Fiinţă omenească; ins. lîn - = însuşi; personal. 2. (jur.) Omul (~ fizică) sau o organizaţie (~ juridică) considerate ca subiecte cu drepturi şi cu obligaţii.
3.	Categorie gramaticală specifică verbelor şi unor pronume, indicând pe vorbitor, pe interlocutor sau pe cel despre care se vorbeşte, s.f., g.-d. art. persoanei, pl. persoane.
personagiu v. personaj.
persona grata (lat.) Persoană cu funcţie diplomatică într-o ţară străină, acceptată de guvernul ţării respective. loc. s.f, pl. persanae gratae (ae pron. e).
personaj 1. Erou dintr-o operă literară, muzicală, cinematografică etc. 2. Erou al unei întâmplări. 3. Persoană marcantă în viaţa socială, politică etc.; personalitate. [var. personagiu î.«.] s.n., pl. personaje. personal1 A. Tren de persoane (1) care opreşte în toate staţiile. B. 1. Totalitatea persoanelor care lucrează într-o întreprindere, pe un vehicul de transport în comun etc. //Serviciu într-o instituţie care se ocupă cu angajarea personalului (B.l). 2. Categorie de lucrători dintr-o întreprindere care îndeplinesc o activitate cu acelaşi specific. ~ de întreţinere, s.n., pl. personale. personal2,-ă 1. Care aparţine unei anumite persoane; individual, propriu, //(adverbial) în persoană, direct. /Legături ~ = legături de prietenie. 2. Tren - = personal1 (A), /(gram.) Pronume ~ = pronume care desemnează cele trei persoane. Mod - = mod ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane, adj., pl. personali,-c. personalism 1. Doctrină în filosofia contemporană care pune la baza existenţei o pluralitate de existenţe spirituale, subordonate lui Dumnezeu ca fiinţă supremă. 2. Atitudine subiectivă şi interesată, s.n. personaMst,-ă (Adept) al personalismului, adj., s.m. şi
f., pl. personalişti,-ste.
personalitate 1. Totalitate a trăsăturilor psihice proprii unei persoane; ceea ce este caracteristic fiecărei persoane şi o distinge ca individualitate. 2. Persoană cu aptitudini şi realizări într-un anumit domeniu de activitate. I-juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 3. Persoană
(1)	care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, istorică sau culturală. /Cultul -ăţii = tendinţă de a exagera rolul unei persoane în faurirea istoriei, s.f., g.-d. art. personalităţii, pl. personalităţi, personaliza tr. l.A personifica (1). 2. A individualiza. vb. I, ind. prez. 3 personalizează, persona non grata (lat.) Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul ţării în care îşi exercită misiunea, loc. s.f, pl. persanae non gratae (ae pron. e). personifica tr. l.A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor atribute omeneşti. 2. A întruchipa, a întrupa. vb. I, ind. prez. 3 personifică, personificare 1. Faptul de a personifica. //Figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti. 2. întruchipare. s.f, g.-d. art. personificării, pl. personificări. personificator,-oare Care personifică, adj., pl. per-sonificatari,-oare.
personificaţie (-ţi-e) (înv.) Personificare, s.f, art. per-sonificaţia, g.-d. art. personificaţiei, pl. personificaţii, art. personificaţiile.
persorbţie (-ţi-e) Absorbţie pe un material foarte poros, s.f, art. persarbţia, g.-d. art. persorbţiei, pl. per-sorbţii, art. perscjrbţiile.
perspectival,-ă (rar) De perspectivă, adj., pl. perspec-tivali,-e.
perspectivă 1. Reprezentare tridimensională a unui corp din spaţiu pe o suprafaţă plană, //(fig.) Punct de vedere. 2. Privire generală, din depărtare, asupra unui peisaj, a unei scene, a unui obiect. 3. (fig.) Posibilitate de evoluţie în viitor a ceva sau a cuiva, s.f, g.-d. art. perspectivei, pl. perspective.
perspectivitate Corespondenţă între o figură geometrică şi imaginea ei în perspectivă (1). s.f., g.-d. art. pers-pectivităţii, pl. perspectivităţi.
perspectograf Aparat cu ajutorul căruia se transformă reprezentarea descriptivă a unui obiect în reprezentare concretă, s.n., pl. perspectogrgfe. perspicace înzestrat cu minte ageră, pătrunzătoare. adj. invar.
perspicacitate Calitatea de a fi perspicace; agerime. s.f, g.-d. art. perspicacităţii.
889
pescăriţă
perspirant,-ă Care provoacă o transpiraţie uşoară. Medicament ~. adj., pl. perspiranţi,-te. perspiraţie (-ţi-e) Transpiraţie uşoară, s.f, art. perspi-raţia, g.-d. art. perspiraţiei, pl. perspiraţii, art. perspiraţiile. persuada (-su-a-) tr. A convinge pe cineva să creadă sau să facă un anumit lucru. vb. I, ind. prez. 3 persuadează.
persuasiune (-su-a-si-u-) Darul, puterea de a convinge. s.f, g.-d. art. persuasiunii.
persuasiv,-ă (-su-a-) Care are puterea să convingă. adj., pl. persuasivi,-e.
persulfat (chim.) Sare obţinută prin electroliza unui sulfat, s.m., pl. persulfaţi.	'
perş Prăjină folosită la sărituri acrobatice la înălţime. s.n., pl. perşuri.
pertinax Material electroizolant format din straturi de hârtie impregnată cu răşini sintetice, s.n. pertinent,-ă 1. Care se raportează exact la obiectul despre care este vorba; potrivit, nimerit. //Care denotă precizie, claritate, justeţe2. 2. (despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem bine determinat, //(despre elemente fonetice) Care permite diferenţierea semnificanţilor. 3. (inform., despre o informaţie) Care satisface cerinţele obiective de informare ale unui beneficiar, adj., pl. pertinenţi,-te. pertinenţă însuşirea de a fi pertinent, s.f., g.-d. art. pertinenţei.
pertracta tr. A dezbate îndelung şi amănunţit o problemă (în litigiu), vb. I, ind. prez. 3 pertractează. pertractare Faptul de a pertracta; (la. pl.) dezbateri, tratative, s.f., g.-d. art. pertractării, pl. pertractări, per tu (în expr.) A fi ~ cu cineva = a spune cuiva „tu”, când i te adresezi; a fi prieten apropiat cu cineva, prep. + pr.
pertuizană (-tu-i-) Armă de fier asemănătoare cu o halebardă, folosita în secolele XV-XVIII. s.f., g.-d. art. pertuizanei, pl. pertuizane.
perturba tr. l.A tulbura ordinea, desfăşurarea normală a ceva. 2. A împiedica funcţionarea normală a unui sistem tehnic, vb. I, ind. prez. 3 perturbă, perturbare Deranjament în starea, în mersul unui lucru, a unui fenomen. //Modificare în fucţionarea normală a unui sistem tehnic, s.f, g.-d. art. perturbării, pl. perturbări.
perturbativ,-ă Perturbator, adj., pl. perturbativi,-e. perturbator,-oare Care perturbă, adj., pl. perturba-
t£>ri,-oâre.
perturbâţie (-ţi-e) Perturbare. /~ atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă schimbarea în rău a vremii, [var. (înv.) pertur-baţiune s.f] s.f, art. perturbaţia, g.-d. art. perturbaţiei, pl. perturbaţii, art. perturbaţiile. perturbaţiune v. perturbâţie. peruşn,-a (-ru-an) (Locuitor) din Peru; peruvian. adj., s.m. şi f., pl. peruani,-e.
perucă Obiect din păr fals purtat pe cap peste sau în locul părului natural, s.f, g.-d. art. perucii, pl. peruci, perucăreasă (înv.) Femeie care confecţionează şi vinde peruci, s.f, g.-d. art. perucăresei, pl. perucărese. perucherje (rar) Atelier în care se confecţionează şi se vând peruci, s.f, art. perucheria, g.-d. art. perucheriei, pl. perucherii, art. perucheriile. peruchier,-ă (-chi-er) Persoană care confecţionează şi vinde peruci, s.m., pl. peruchieri; s.f., g.-d. art. peruchi-grei, pl. peruchiere.
peruş Specie de papagal care nu imită sunetele articulate. s.m., pl. peruşi.
peruşcă (reg.) Cartof, s.f, g.-d. art. peruştei, pl. peruş-te. peruvian,-a (-vi-an) Peruan, adj., s.m. şi f, pl. peru-vieni,-e.
peruzea Piatră semipreţioasă de culoare albastră-ver-zuie. [var. (rar) pirozea s./T] s.f, art. peruzeaua, g.-d. art. peruzelei, pl. peruzgle, art. peruzglele. pervaz 1. Cadru de scânduri fixat pe tocul unei uşi sau al unei ferestre. 2. Deschizătură în care este situată o uşă sau o fereastră. 3. Partea de jos a tocului unei ferestre. s.n.,pl. pervazuri.
pervers,-ă (Om) perfid, înclinat spre fapte rele; depravat, corupt. 2. (Om) anormal din punctul de vedere al comportamentului sexual, adj., s.m. şi f, pl. pervgrşi,-se. perversitate 1. Tendinţă patologică de a provoca suferinţă şi de a te bucura de suferinţa altuia. //Imoralitate, depravare. 2. Deviere în comportamentul sexual, s.f, g.-d. art. perversităţii, pl. perversităţi, perversiune (-si-u-) Perversitate, s.f, g.-d. art. perversiunii, pl. perversiuni.
perverti tr. î. A schimba in rău; a incita la dcsfrâu; « corupe. Iltr. şi refl. A (se) deprava; a (se) strica. 2. A denatura funcţia normală a unui organ. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 să pervertească.
pervertire Acţiunea de a (se) perverti, s.f., g.-d. art. pervertirii, pl. pervertiri.
pervertitor,-oare (rar) Corupător, s.m., pl. pervertita»;
s.f, g.-d. art. pervertitoarei, pl. pervertitogre.
pervitină Substanţă organică întrebuinţată ca stimulent
al sistemului nervos, pentru a face să dispară senzaţia de
oboseală, s.f, g.-d. art. pervitinei.
pesadă Mişcare a calului când se ridică pe picioarele
dinapoi, s.f, g.-d. art. pesadei.
pesante (-zan-) (it., muz.) Greoi., apăsat, adv.
pescador Navă specială pentru pescuit în largul mării.
s.n, pl. pescadoare.
pescaj Adâncimea de scufundare în apă a unei nave, măsurată până la linia de plutire, s.n, pl. pescaje, pescar A. Persoană care se ocupă cu pescuitul; persoană care practică pescuitul sportiv; (p. ext.) persoană care vinde peşte. B. Nume dat unor specii de păsări care trăiesc pe lângă apă, în cârduri, şi se hrănesc cu peşte, s.m., pl. pescari, pescăraş (rar) A. Diminutiv al lui pescar (A). B. Păsări de apă cu ciocul conic şi lung, cu penajul colorat în albastru-verzui; pescărel(a) s.m., pl. pescăraşi. pescăreasă Vânzătoare de peşte (1). s.f, g.-d. art. pes-căresei, pl. pescărese.
pescărel Numele a două specii de păsări care trăiesc pe lângă ape şi se hrănesc cu peşte (1); a) pescăruş (B);
b)	pasăre cu penele de pe guşă albe şi brune-negricioase în restul corpului, s.m., pl. pescărgi, art. pescărgii. pescăresc,-ească Care ţine de ocupaţia pescarului; referitor la pescari. /Pantaloni ~ = pantaloni (de damă) strâmţi, lungi până la genunchi. Aţă ~ = fir de bumbac rezistent, alcătuit din mai multe fire răsucite. Ciorbă ~ sau borş ~ = ciorbă preparată din mai multe feluri de peşte, adj., pl. pescărgşti.
pescăreşte (rar) în felul pescarului (A), după obiceiul pescarilor, adv.
pescări intr. (reg.) A pescui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 să pescărească.
pescărie 1. (înv., reg.) Meseria pescarului (A); pescărit.
2.	Loc, piaţă, magazin unde se vinde peşte. 3. Cantitate mare de peşte. //Soiuri de peşte (1). 4. Mâncare preparată din peşte (1). s.f, art. pescăria, g.-d. art. pescăriei, pl. pescării, art. pescăriile.
pescărime (rar) Mulţime de peşti (1), pescărie, s.f, g.-d. art. pescărim», pl. pescărimi. pescărit (reg.) Meseria pescarului (1); pescuit, s.n. pescăriţă 1. Femeie care se ocupă cu pescuitul. 2. Nume dat mai multor specii de pescăruşi, s.f, g.-d. art. pescă-riţei, pl. pescăriţe.
pescăruş
890
pescăruş Nume dat mai multor specii de păsări acvatice, cu picioarele palmate, care se hrănesc de obicei cu peşti; pasăre din aceste specii, s.m., pl. pescăruşi, pescui 1. intr. şi tr. A prinde peşte sau alte animale acvatice; a se îndeletnici cu prinderea peştelui. /A - în ape tulburi = a profita de o situaţie încordată sau confuză, pentru a trage foloase personale. 2. tr. A scoate pe cineva sau ceva din apă. 3. tr. (fig., fam.) A face rost de ceva greu de obţinut, //(arg.) A acosta pe cineva, a agăţa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pescuiesc, imperf. 3 sg. pescuia; conj. prez. 3 să pescuiască, pescuire Acţiunea de a pescui, s.f, g.-d. art. pescuirii, pl. pescuiri, pescuit Pescărit, s.n.
pescuitor,-oare (-cu-i-) 1. Persoană care pescuieşte. ~ de perle. l~ în ape tulburi - persoană care profită de o situaţie confuză pentru a trage foloase personale. 2. (fig., fam.) Persoană care caută cu insistenţă să obţină ceva; vânător, s.m., pl. pescuitori; (înv.) s.f, g.-d. art. pescuitoarei, pl. pescuitoare, pescuţ (reg.) Peştişor (1). s.m., pl. pescuţi. pesemne Se vede (că)..., se pare (că); probabil, adv. pesetă Unitate monetară spaniolă, s.f, g.-d. art. pesetei, pl. pesete.
pesimism 1. Sentiment de neîncredere în viaţă şi în oameni. //Stare sufletească de deprimare. 2. Atitudine filosofică opusă optimismului, potrivit căreia răul, durerea predomină în lume. s.n.
pesimist,-ă I. adj. Care manifestă pesimism. II. s.m. şi
f.	Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic, cidj., s.m. şi f, pl. pesimişti,-ste. pesmecior Diminutiv al lui pesmet, s.m., pl. pesme-ciQri.
pesmet 1. Felie de pâine uscată sau prăjită. //Pâine uscată, pisată sau măcinată mărunt. 2. Preparat alimentar din aluat, tăiat în diferite forme şi copt la cuptor, s.m., pl. pesmeţi.
pgso Unitate monetară principală în mai multe ţări din America Latină, s.m., art. pesoul, pl. peso. pgstă 1. Ciumă. 2. Nume dat mai multor boli provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline şi păsări, s.f, g.-d. art. pestei, pl. peste.
peste 1. (introduce complemente circumstanţiale de loc, de timp şi de mod) Plouă ~ tot. Ne întâlnim - o oră. Efortul este - puterile lui. 2. (introduce complemente indirecte) A ajuns stăpână - toate. prep. pestelcă (pop.) Şorţ; (spec.) fota dinainte; (p. gener.) fotă. s.f, g.-d. art. pestelcii, pl. pestelci, pestelcuţă (pop.) 1. Diminutiv al lui pestelcă. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. s.f, g.-d. art. pestelcuţei, pl. pestelcuţe. pesticid Substanţă care combate dăunătorii culturilor, /(adj.) Substanţă s.n., pl. pesticide. pestifer,-ă (livr.) Pestilenţial, adj., pl. pestiferi,-e. pestiferat,-a (livr.) Contaminat cu pestă. adj., pl. pes-tiferaţi,-te.
pestilent,-ă Referitor la pestă, care are caracteristicile pestei; contagios, adj., pl. pestilenţi,-te. pestilenţă (livr.) 1. Molimă; (spec.) ciumă. 2. (fig.) Învăţătură dăunătoare, s.f, g.-d. art. pestilenţei, pl. pestilgnţe.
pestilenţial,-ă (-ţi-al) 1. Care are caracteristicile pestei; contagios. 2. (fig.) Care are miros urât, dezagreabil. adj.,pl. pestilenţiali,-e.
pestos,-oasă (rar) Care provoacă ciuma. adj., pl. pestfişi,-oase.
pestref (înv.) Compoziţie muzicală uşoară, cântată la petreceri, s.n., pl. pestrefuri.
pestricior,-oară (pop.) Diminutiv al lui pestriţ; pes-trişor. adj., pl. pestriciori,-oare.
pestrişor,-oară (reg.) Pestricior. adj., pl. pestrişori,-oare.
pestriţ,-ă 1. Care are pete mici, stropi de culori diferite.
2.	Amestecat, variat, felurit. /A fi ~ la maţe = a fi rău la inimă; a fi foarte zgârcit, adj., pl. pestriţi,-e. pestriţa tr. (rar) A împestriţa, vb. /, ind. prez. 3 pestri-ţează. _	„
pestriţătură (rar) îmbinare de elemente sau de culori nepotrivite, s.f, g.-d. art. pestriţăturii, pl. pestriţături. pe sub (indică imprecis poziţia unui lucru) Pe ~ fereastră. prep.	_
peş (pop., în loc.) într-un - = pe o coastă, într-o latură. loc. adv.
peşchegiu (înv.) Funcţionar al seraiului însărcinat cu păstrarea tributurilor şi a darurilor făcute sultanului. s.m., art. peşchegiul, pl. peşchegii, art. peşchegiii. peşcheş 1. (înv.) Dar anual, în bani sau în natură, trimis de domnii ţărilor româneşti sultanului. 2. (pop., fam.) Plocon, cadou, s.n., pl. peşcheşuri, peşin (pop., fam.) în numerar; cu plata pe loc. /(adj.) Bani adj. invar.; adv.
peşingiu (înv.) Slujbaş însărcinat cu strângerea banilor din dări. s.m., art. peşingiul, pl. peşingii, art. peşingiii. peşte 1. (la pl. ) Clasă de animale acvatice, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi; (la sg.) animal din această clasă. l~ zburători = specie de peşti care pot să zboare o distanţă oarecare cu ajutorul înotătoarelor pectorale. ~ migratori = peşti care trăiesc periodic în fluvii şi în mare, migrând din mare în fluvii şi invers. Cât ai zice -= foarte repede. A tăcea ca un - = a nu scoate un cuvânt. A trăi ca ~le în apă = a trăi foarte bine. A fi cu borşul la foc şi cu -le în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când
o	prinde mâţa - = niciodată. 2. Came de peşte (1), folosită ca aliment. 3. (la pl., art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. 4. (fig.) Bărbat întreţinut de o femeie. //Proxenet, codoş, s.m., pl. peşti, peşte-auriu Peşte de culoare verde-gălbuie. s.m., pl. peşti-aurii.
peşte-ciocan Rechin din mările calde cu capul în formă de ciocan, s.m., pl. peşti-ciocan. peşte-cu-spadă Peşte de mare cu maxilarul superior alungit în formă de spadă, s.m., pl. peşti-cu-spadă. peşte-de-mare Calcan, s.m., pl. peşti-de-mare. peşte-fierăstrău Peşte de mare cu botul lung şi dinţat. s.m., pl. peşti-fîerăstrău.
peşteră Cavitate subterană naturală, de dimensiuni mari, formată prin dizolvarea unor roci de către apă. //(p. ext.) Vizuină, bârlog, s.f, g.-d. art. peşterii, pl. peşteri, peştiman (înv., pop.) 1. Bucată de pânză întrebuinţată pentru şters corpul; ştergar. 2. Haină femeiască care se înfăşoară ca o fustă în jurul trupului, s.n., pl. peştimane. peştişoară Plantă erbacee care pluteşte la suprafaţa apelor stătătoare sau a celor care curg încet, s.f., g.-d. art. peştişoarei, pl. peştişoare.
peştişor 1. Diminutiv al lui peşte (1); pescuţ. 2. (p. anal., la pl.) Felii lungi şi subţiri de ceapă, de came etc. tăiate pentru gătit. 3. (art.) Numele mai multor dansuri populare; melodiile acestor dansuri, s.m., pl. peştişori, peştoaică (rar) Femela peştelui (1). s.f, g.-d. art. peştoaicei, pl. peştoaice.
petală Fiecare dintre frunzişoarele care alcătuiesc corola unei flori, s.f, g.-d. art. petalei, pl petale. petaloid,-ă Cu aspect de petală, adj., pl. petaloizi,-de. petardă Tub de carton, conţinând o mică încărcătură de exploziv, întrebuinţat la semnalizări, la focuri de artificii etc. s.f., g.-d. art. petardei, pl. petarde, petas (înv.) Pălărie rotundă cu boluri largi pe care o purtau grecii, s.n., pl. petasuri. peteală v. beteală, petec v. petic.
891
petrografic
peteci v. petici, petecit,-ă v. peticit2, petecuţv. peticuţ. petent (livr.) Petiţionar, s.m., pl. petenţi. peteşie (med., la pl.) Pată mică de culoare roşie-vişinie, care apare pe piele în unele boli infectocontagioase, s.f., art. peteşia, g.-d. art. peteşiei, pl. peteşii, art. peteşiile. petetist,-ă (înv.) Persoană care lucrează la poştă, s.m., pl. petetişti; s.f, g.-d. art. petetistei, pl. petetiste. pgtic 1. Bucată ruptă, tăiată sau rămasă dintr-o ţesătură, dintr-o piele etc. cu care se repară obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte. //Bucată ruptă dintr-o hârtie sau dintr-un material oarecare. /Şi-a găsit sacul ~ul sau cum e sacul şi ~ul, se spune despre două persoane care au aceleaşi cusururi. A nu se mai ţine - de ~ = se spune despre haine zdrenţuite. A-şi da în - = a-şi da pe faţă. fâră voie, anumite defecte. 2. Suprafaţă mică de teren. 3. Bucată, porţiune din ceva. [var. petec £.«.] s.n., pl. petice, peticar (înv.) Cel care adună petice, cârpe. //Cizmar care cârpeşte sau repară încălţămintea, s.m., pl. peticari. petică (reg.) Cârpă, zdreanţă, s.f, g.-d. art. peticei, pl. petice.
peticărie (rar) Mulţime de petice, s.f, art. peticăria, g.-d.
art. peticăriei, pl. peticării, art. peticăriile.
peticei Peticuţ. s.n., pl. peticele.
petici tr. l.A pune petice (1); a cârpi, //(fam.) A repara
un aparat, un sistem tehnic în mod provizoriu; a cârpăci.
2.	A astupa gropile unui drum cu material pietros, [var.
peteci vé.] vb. IV, ind. prez. ! sg. şi 3 pl. peticesc, imperf.
3 sg. peticea; conj. prez. 3 să peticească.
peticire Acţiunea de a petici; peticit1, s.f, g.-d. art.
peticirii, pl. peticiri.
peticit1 Peticire, s.n.
peticit2,-ă Cârpit cu petice. //Sfâşiat, zdrenţuit. [var. petedt,-ă adj.] adf, pl. peticiţi,-te. peticos,-oasă (reg.) Peticit, adj., pl. peticaşi,-oase. peticuţ Peticei, [var. petecuţ $.«.] s.n., pl. peticuţe. peticuţă Diminutiv al lui petică, s.f.. g.-d. art. peticuţei, pl. peticuţe.
petilă (reg.) Fiecare din sforile care leagă cârligele de pescuit de o frânghie lungă şi groasă, s.f, g.-d. art. petilei, pl. petile.
petimbroaşă (reg.) Nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciuliţă; b) spălă-cioasă etc. s.f, g.-d. art. petimbroaşei, pl. petimbroaşe. petit Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. s.n., pl. petite.
petit io principii (tio pron. ţio) (lat.) Raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe aceeaşi teză. loc. s.f.
petitoriu,-ie (despre o cerere) Prin care se cere unei instanţe recunoaşterea proprietăţii asupra unui imobil. adj., pl. petitorii.
petiţă Capsă care se folosea la armele vechi, s.f, g.-d. art. petiţei, pl. petiţe.
petiţie (-ţi-e) Cerere înaintată unei instituţii, unei autorităţi etc. [var. (înv.) petiţiune j./Ţ s.f, art. petiţia, g.-d. art. petiţiei, pl. petiţii, art. petiţiile, petiţiona (-ţi-o-) intr. A înainta o petiţie; a revendica printr-o petiţie, vb. I, ind. prez. 3 petiţionează. petiţionar,-ă (-ţi-o-) Persoană care a înaintat o petiţie. s.m., pl. petiţionari; s.f, g.-d. art. petiţionarei, pl. petiţionare.	A
petiţionare (-ţi-o-) (rar) înaintare a unei petiţii, s.f, g.-d. art. petiţionarii, pl. petiţionări. petiţiune v. petiţie.
petliţă (pe-tli-) Bucată de stofă colorată, cusută pe partea din faţă a unui guler de uniformă, s.f, g.-d. art. petliţei, pl. petliţe.
petrarchism Imitare a manierei de a scrie a lui Petrarca, cântând alternanţa de bucurii şi dureri ale dragostei cu ajutorul unei poetici rafinate, s.n. petrarchist,-ă (Poet) care imită maniera lui Petrarca. adj., s.m. şi f, pl. petrarchişti,-ste. petrecanie 1. (-ni-e) (înv.) Moarte, /(fam.) A-i face de
-	= a) a lua (cuiva) viaţa; b) a risipi un bun, a cheltui tot. A i se face (cuiva) de ~ = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie. 2. (înv., reg.) Petrecere, chef. s.f, art. petrecania, g.-d. art. petrecaniei, pl. petrecanii, art. petrecaniile.
petrecăreţ,-eaţă (Persoană) căreia îi plac petrecerile. adj., s.m. şi f, pl. petrecăreţi,-e. petrece A. 1. tr şi intr. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc). /A-şi ~ noaptea (undeva) = a rămâne peste noapte pentru a dormi (undeva), (pop.) A(-şi) ~ ceva în minte sau în amintire = a parcurge cu mintea; a-şi aminti. 2. intr. A se distra, a chefui. 3. refl. unipers. (despre fapte, evenimente) A se întâmpla, a se desfăşura. B. 1. tr. A însoţi pe cineva, a conduce o bucată de drum. IA ~ (pe cineva sau ceva) cu ochii sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă. 2. tr. A trece sau a face să treacă prin..., pe după..., între... IA se - din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. A ~ din mână în mână = a trece ceva de la unul la altul, pe rând.
3.	tr. şi refl. A (se) suprapune marginile unei îmbră-căminţi pentru a (se) încheia, vb. III, înd. prez. / sg. şi 3 pl. petrec, I pl. petrecem; conj. prez. 3 să petreacă; part. petrecut.
petrecere 1. Acţiunea de a (se) petrece. 2. Folosire plăcută a timpului; distracţie. 3. Reuniune (cu mâncare şi băutură), întâlnire între prieteni, rude etc. cu ocazia unei sărbători; chef. IA fi om de ~ = a fi vesel, amuzant, s.f, g.-d. art. petrecerii, pl. petreceri, petrefact (geol., înv.) Corp pietrificat, fosilă, s.n., pl. petrefacte.
petrei Pasăre marină de culoare albă, cu spatele şi aripile cenuşii, s.m., pl. petrei, art. petreii, petrifica v. pietrifica, petrificare v. pietrificare.
petrificaţie (-ţi-e) (înv.) Pietrificare, s.f, art. petrifi-caţia, g.-d. art. petrificaţiei, pl. petrificaţii, art. petrifi-caţiile.
petrochimicei Care ţine de petrochimie; care se fabrică din ţiţei, adj., pl. petrochimici,-ce. petrochimie Ramură a industriei chimice care se ocupă cu transformarea ţiţeiului şi a derivatelor lui în alte produse, s.f, art. petrochimia, g.-d. art. petrochimiei, petrochimist,-ă Specialist în petrochimie, s.m., pl. petrochimişti; s.f, g.-d. art. petrochimistei, pl. petrochimiste.
petrodolar Dolar obţinut prin vânzarea petrolului, s.m.. pl. petrodolari.
petroduroscop Instrument pentru măsurarea durităţii rocilor în zăcământ, s.n., pl. petroduroscoape. petrofM,-ă (bot., despre plante) Care s-a dezvoltat în interiorul pietrelor, adj., pl. petrofili,-e. petrogenetic,-ă Referitor la petrogeneză. adj., pl. pe-trogenetici,-ce.
petrogeneză Ramură a geologiei care studiază originea rocilor, s.f, g.-d. art. petrogenezei. petroglifă Rocă şlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată rudimentar cu mâna. s.f, g.-d. art. petroglifei, pl. petroglife.
petrograf,-ă Specialist în petrografie. s.m., pl. petro-grafi; (rar) s.f, g.-d. art. petrogrgfei, pl. petrografe. petrografic,-ă Referitor la petrografie. adj., pl. petro-grgfici,-ce.
petrografie
892
petrografie Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punct de vedere descriptiv, chimic, genetic etc.; petrologie, s.f., art. petrografia, g.-d. art. petro-grafiei.
petrei 1. Amestec lichid de hidrocarburi şi de alţi compuşi organici, care se extrage din pământ, servind ca materie primă în industria chimică. 2. Derivat lichid al petrolului (1) folosit la încălzit, gătit, iluminat etc. s.n., pl. (sorturi) petrsluri.
petrolatum Amestec de hidrocarburi obţinut din reziduuri de ţiţei. s.n.
petrolier1 (-li-er) Navă pentru transportul petrolului şi al produselor petroliere, s.n., pl. petroliere. petrolier2,-ă (-li-er) Care provine din petrol; (despre instalaţii) care extrage, prelucrează sau transportă petrol. adj., pl. petrolieri,-e.
petrolifer,-ă (despre terenuri) Care conţine petrol, adj., pl. petrolifgri,-e.
petrolist,-ă 1. Persoană care lucrează în industria petrolieră". 2. Proprietar de terenuri petrolifere; om de afaceri în industria petrolului, s.m., pl. petrolişti, s.f, g.-d. art. petrolistei, pl. petroliste.
petrologie Petrografie. s.f., art. petrologia, g.-d. art. petrologiei.
petromax Lampă de iluminat care funcţionează cu petrol (2). s.n., pl. petromaxuri. petrosm Lichid incolor, cu miros caracteristic, obţinut dintr-un amestec de benzine uşoare, folosit în gospodărie. s.n.
petroşenean,-ă (Locuitor) din municipiul Petroşani. adj., s.m., pl. petroşengni,-e.
petroşeneancă Locuitoare din municipiul Petroşani. s.f, g.-d. art. petroşenencei, pl. petroşenence. petulant,-ă (livr.) Care manifestă o exuberanţă greu de oprit; (p. ext.) îndrăzneţ, temerar, adj., pl. petulanţi,-te. petulanţă (livr.) Stare de exuberanţă tumultuoasă; (p. ext.) îndrăzneală, s.f., g.-d. art. petulanţei. petunie (-ni-e) Plantă decorativă cu flori mari, plăcut mirositoare şi cu corola în formă de pâlnie, s.f, art. petunia, g.-d. art. petuniei, pl. petunii, art. petuniile, petzit Minereu de aur şi argint, de culoare cenuşie sau neagră, s.n.
peţi tr. A cere o fată în căsătorie, pentru sine sau pentru altcineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. peţgsc, imperf. 3 sg. peţea; conj. prez. 3 să peţească. peţiol (-ţi-ol) Codiţă a frunzei, s.n., pl. peţişluri. peţiolat,-ă (-ţi-o-) (despre frunze) Cu peţiol. adj., pl. peţiolaţi,-te.
peţîre Acţiunea de a peţi. s.f, g.-d. art. peţirii, pl. peţiri. peţit Faptul de a peţi. ÍA merge (sau a pleca, a veni) în
-	= a peţi. s.n.
peţiter,-oare Persoană care peţeşte. s.m., pl. peţitori; s.f, g.-d. art. peţitoarei, pl. peţitoare, peţitorie (rar) Peţit. s.f, art. peţitoria, g.-d. art. peţito-riei, pl. peţitorii, art. peţitoriile. peţitoriâc (înv.) Peţitorie. s.n., pl. peţitorlâcuri. pe urmă Mai târziu, ulterior, loc. adv. pezevgnehe/pezevenghe (p0p„ fam.) Şmecheră, pungaşă, şarlatană. s.f, g.-d. art. pezevgnchei/pezevgn-ghei, pl. pezevgnche/pezevgnghe. pezevgnehi/pezevenghi (pop., fam.) Şmecher, pungaş, şarlatan, s.m., pl. pezevgnehi/pezevenghi. pezevenclâc/pezevenglâc (înv.) Şarlatanie, escrocherie. s.n., pl. pezevenclicuri/pezevenglâcuri. pfenig Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. s.m.,pl. pfgnigi. pfi/pfii (fam.) Exclamaţie (redând fluieratul omului) care exprimă durere fizică, nemulţumire, mirare etc. interj. pfiu Cuvânt care redă fluieratul sau şuieratul unui om, al unei maşini etc. interj.
PFL (pefele) Material lemnos sub formă de plăci aglomerate. s.n., art. PFL-ul.
pfu Exclamaţie care exprimă un sentiment de neplăcere, de apăsare; uf. interj.
pfui (reg.) Cuvânt care exprimă dezgust sau mirare în faţa unui lucru neaşteptat sau nepotrivit, interj. pfund 1. Unitate de măsură a greutăţii, egală cu circa
0,5 Kg. 2. Veche unitate monetară germană, s.m., pl. pfunzi.
phi/phii (fam.) Exclamaţie care exprimă bucurie, mirare, repulsie, surpriză etc. interj. phiu (fam.) Exclamaţie care exprimă mirare, dispreţ, dezgust, ciudă, durere, bucurie, plăcere, interj. phoenix (főnix) (în sintagma) Pasărea ~ - pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că atunci când îşi simţea sfârşitul aproape se arunca în foc şi renăştea din propria ei cenuşă ca simbol al reînnoirii veşnice. [var. fenix, (înv.) fenice s.m.] s.m.,pl. phoenicşi. phi-ha (reg.) Phi. interj.
pi 1. Literă a alfabetului grecesc (k), corespunzând sunetului p. 2. Simbol matematic (it) egal cu circa 3,14, reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc şi diametrul aceluiaşi cerc. s.m. pl. pi. pia mater (pi-a) Membrană vasculară fină care aderă la suprafaţa creierului şi a măduvei spinării, s.f, g.-d. art. piei mater.
pian 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanţă cu coarde metalice care vibrează la apăsarea unor clape. /- automat (sau electric) = pian care execută automat anumite melodii cu ajutorul curentului electric; ~ cu manivelă = pian automat care funcţionează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziţie muzicală la pian. [var. (1) (rar)pianăi.n.] s.n.,pl. piane.
pianină (pi-a-) Pian mai mic, cu coardele dispuse vertical. s.f, g.-d. art. pianinei, pl. pianine, pianissimo (pia-) (it., muz.) Foarte încet. adv. pianist,-ă (pi-a-) Persoană care cântă la pian, care are ca profesiune cântatul la pian. s.m.,pl. pianişti; s.f, g.-d. art. pianistei, pl. pianiste.
pianistic,-ă (pi-a-) Referitor la pian, caracteristic pianului sau artei interpretative la pian. adj, pl. pianistici,-ce. piano1 (pia-) (it., muz.) Cu intensitate scăzută, încet. adv. piano2 v. pian.
pianofsrte (pia-) (înv.) Pian (1). s.n. piano-forte (pia-) (it., muz.) Cu putere, adv. pianQlă (pi-a-) Pianină care execută automat anumite melodii înregistrate pe suluri speciale de hârtie, s.f, g.-d. art. pianolei, pl. pianole.
piarist (pi-a-) Membru al unei congregaţii clericale ca tolice, care se dedică învăţământului gratuit, s.m., pl. piarişti.
piastru (pi-as-) Monedă turcească de argint care a circulat şi în ţările româneşti, s.m., art. piastrul, pl. piaştri, art. piaştrii.
piatra-iadului (pop.) Azotat de argint, s.f. art, g.-d. art. pietrei-iadului.
piatră A. 1. (la sg.) Nume pentru orice rocă dură şi casantă; (la pl.) fragment dintr-o astfel de rocă. /(la pl.) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele. IDe ~ = a) neclintit; b) greu; c) insensibil, nesimţitor; (p. ext.) rău. A pune cea dintâi ~ = a iniţia o acţiune, o lucrare. A scoate (ceva) şi din ~ (seacă) = a obţine (ceva) cu orice preţ. ~ in (sau din) casă = fată nemăritată considerată ca o povară pentru familie. A călca în ~ seacă = a se osteni degeaba, a nu-i merge cuiva bine. A-şi pune carul în ~e = a lua o hotărâre de neclintit. Fuge de scapără ~le = fuge foarte repede. E ger de crapă ~le = e ger puternic. (A fi) tare (sau sănătos) ca ~a (sau de ~) = (a fi) foarte sănătos. A fi de ~ = a fi fără
893
picheroi
milă. A avea o ~ pe inimă = a avea un mare necaz, o mare nelinişte. A i se lua (cuiva) o ~ de pe inimă = a se elibera de o mare grijă, de o mare teamă. A nu mai rămâne ~ pe ~ - a nu se mai alege nimic din ceva. A nu mai lăsa ~pe~ = a face praf şi pulbere. A număra ~le = a umbla haimana. A arunca cu ~a (în cineva) = a acuza, a învinui (pe cineva). 2. Epoca de~ = prima perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor pe piatră. 3. Bucată de piatră (1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. /~ de talie = piatră cu forme geometrice regulate, care serveşte la executarea unei zidării, ~ de încercare = rocă silicioasă foarte dură, care serveşte la verificarea purităţii aurului şi argintului; (fig.) mijloc de verificare a capacităţii sau sentimentelor cuiva; dovadă. ~ de temelie ~ piatră care intră în construcţia fundaţiei unei clădiri; (fig.) principiu esenţial. ~ de moară = fiecare dintre cele două discuri mari şi grele, întrebuinţate la moară pentru măcinatul grăunţelor.
4.	Piesă de piatră (1), de os sau lemn, folosită la unele jocuri de societate. 5. (pop.) Meteorit. 6. Precipitaţie formată din particule de gheaţă; grindină. 7. (reg.) Greutate (de cântar sau de balanţă). B. 1. Crustă de săruri minerale care se depun pe pereţii unui vas în care se fierbe apa sau se păstrează lichidele. 2. (med.) Tartru. 3. (med.) Calcul; (p. ext.) litiază, s.f., g.-d. art. pietrei, pl. pigtre. piatră-acră (pop.) Alaun (de aluminiu şi de potasiu). s.f, g.-d. art. pigtrei-acre.
piatră de râu Piatră scoasă din albia râurilor, s.f. + prep. + s.n.
piâtră-de-var Calcar din care se fabrică varul, s.f, g.-d. art. pifitrei-de-vgr.
piatră filosofală/filozofaiă Substanţă imaginară despre care alchimiştii credeau că are forţa miraculoasă de a transforma metalele în aur, s.f + adj. piatră-vânătă (pop.) Sulfat de cupru, s.f, g.-d. art. pifitrei-vinete.
piaţă A. 1. Loc special amenajat unde se comercializează mărfuri, mai ales produse agroalimentare. /(ieşit din uz) Trăsură (sau maşină) de ~ = trăsură (sau maşină) care transportă (contra cost) persoane, bagaje etc. A face ~a = a cumpăra alimente pentru hrana zilnică, (fam.) A se certa ca în ~ = a se certa violent. 2. Spaţiu în interiorul unei localităţi, unde se întâlnesc mai multe străzi, adesea amenajat cu spaţii verzi, statui etc. B. (ec. pol.) Cerere şi ofertă de mărfuri. /- mondială = sfera schimbului de mărfuri pe scară internaţională, s.f, g.-d. art. pieţei, pl. pieţe.
piaţeta Piaţă (A.2) mică. s.f, g.-d. art. piaţetei, pl. piaţete.
piază (pop.) (în superstiţii, de obicei determinat prin
„rea” sau „bună”) Semn (fiinţă, lucru) prevestitor de
noroc, s.f, g.-d. art. piezei, pl. pieze.
piază rea Fiinţă sau lucru care aduce nenorocire, s.f. +
adj.
pic1 Cuvânt care imită sunetul produs de căderea picăturilor de lichid pe un obiect tare. interj. pic2 Picătură, strop, s.n., pl. picuri. pic3 Cantitate, durată, măsură (foarte) mică din ceva; strop, fărâmă. /Câte un ~ = puţin, câtva. Nici ~ = deloc. ~ cu ~ = puţin câte puţin. Fără (un sau niciun) - de... -lipsit cu totul de... s.n. pjc4 Ciocan de abataj, s.n., pl. picuri. pic5 Produs chimic pentru scoaterea petelor de cerneală. s.n.
pica1 I. intr. A cădea de la înălţime. /A-i ~ cuiva (ceva) mură în gură = a-i veni cuiva (ceva) de-a gata. A-i ~ cuiva nasul = a se umili. Nu i-a picat încă caşul de la gură - e încă copil nepriceput, fără experienţă. A ~ cerul pe cineva = a) a se supăra rău; b) a rămâne stupefiat;
c)	a se simţi foarte ruşinat. 2. intr. (despre lichide, mai
ales despre ploaie) A cădea în picături. /Să-l pici (sau să-l fi picat) cu ceară (sau cu lumânarea) = să-i faci orice..., cu niciun preţ nu... Hrefl., intr. şi tr. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. intr. A se desprinde din locul său şi a cădea, //(fam., despre îmbrăcăminte) A nu mai ţine pe corp (din cauza dimensiunilor exagerate); (p. ext.) a fi numai zdrenţe, //(despre fiinţe) A se prăbuşi, a se prăvăli, //(despre clădiri) A se nărui, a se surpa, //(fig.) A muri (în luptă), //(fig., fam.) A nu reuşi la un examen, la un concurs. /A - de somn = a fi foarte somnoros. A ~ în genunchi (înaintea cuiva) - a se aşeza în genunchi (înaintea cuiva) spre a-i cere iertare sau ajutor sau spre a-i arăta supunere. 4, tr. (pop.) A face să curgă în picături (un lichid, o materie topită). 5. intr. (fam.) A câştiga ceva întâmplător. 6. intr. (fam.) A sosi pe neaşteptate. 7. intr (despre date, evenimente) A se nimeri, a fi. 8. tr. (pop.) A lovi pe cineva (ţintindu-l cu ceva), vb. I, ind. prez. 3 pică pica2 intr. (despre avioane) A veni în picaj. vb. I, ind. prez. 3 pichează.
picador Luptător într-o coridă, care atacă taurul cu o lance, s.m., pl. picadQri.
picaj Coborâre a unui avion pe o traiectorie (aproape) verticală, s.n., pl. picaje, picamăr v. pickhammer.
picant,-ă l. (despre mâncăruri, băuturi) Iute, pişcător; condimentat. 2. (fig., despre glume, anecdote) Cu aluzii deocheate. 3. (fig., despre persoane) Nostim, atrăgător, seducător, adj., pl. picanţi,-te. picanterie (de obicei la pl.) 1. Mâncare picantă; aliment picant. 2. Vorbă, glumă, aluzie indecentă, s.f, art. picanteria, g.-d. art. picanteriei, pl. picanterii, art. picanteriile, plcare Acţiunea de a (se) pica', s.f, g.-d. art. picării. plcargsc (despre opere literare aparţinând literaturii spaniole din secolele XVI-XVII) Care se referă la moravurile sau limbajul unor aventurieri spanioli plini de spirit. adj., pl. picareşti.
picaro (hisp.) Personaj aventurier din literatura spaniolă din secolele XVI-XVII. s.m., art. picaroul, pl. picaro. picat1 Faptul de a pica1, s.n.
picat2,-ă 1. (în expr.) ~ din cer (sau din soare) = foarte frumos. 2. (înv., pop.) Pătat, murdărit, adj, pl. picaţi,-te. pică1 (pop.) Ură, duşmănie (ascunsă); ciudă, s.f, g.-d. art. picii.
pica2 (la jocul de cărţi) Carte cu figuri în formă de inimă de culoare neagră, s.f, g.-d. art. picii, pl. pici. picătoare (înv., reg.) Pipetă, s.f, g.-d. art. picătarii, pl picători.
picător Picătoare. s.n.
picătură 1. Particulă sferică desprinsă dintr-un lichid; pic, strop; (p. ext.) cantitate mică din ceva. /Printre ~i = din când în când. ~ cu ~ = strop cu strop, puţin câte puţin. /A semăna (cu cineva) ca două ~i de apă = a fi leit cu cineva, a semăna foarte bine cu cineva. Până la ultima ~ de sânge = până la moarte. 2. (la pl.) Medicament care se administrează sub formă de picături (I). s. f, g.-d. art. picăturii, pl. picături.
picăturjcă Diminutiv al lui picătură; pată mică. s.f, g.-d. art. picăturelei, pl. picăturele, art. picăturelele. picaţea/picăţică (pop., fam.) (la pl.) Desen format din puncte dispuse simetric pe o ţesătură de altă culoare, /(despre oameni, fam. sau glumeţ) Nostim şi cu ~le = plin de haz; atrăgător, s.f., art. picăţeaua/picăţica, g.-d. art. picăţglei, pl. picăţele, art. picăţelele. picher1 Persoană care răspunde de întreţinerea unei porţiuni de şosea sau de cale ferată, s.m., pl. picheri. picher2 Piesă la războiul de ţesut, s.n., pl. pichere, pîchere/pichire (reg.) Bibilică, s.f, g.-d. art. picherii/ pichirii, pl. picheri/pichiri.
picherei (reg.) Bărbătuşul picherii, s.m., pl. pichetai, art. picheraii.
pichet
894
plchgt1 Ţăruş care se înfige în pământ pentru a marca un traseu, locul de plantare a unui arbore etc. s.m., pl. pichgţi.
pichet2 Ţesătură de bumbac sau de mătase având pe una din feţe un desen în relief, s.n. pichet3 1. Subunitate însărcinată cu paza trupelor aflate în marş. 2. Denumire dată în trecut unor subunităţi de grăniceri. 3. Grup (mic) cu atribuţii precise, folosit în anumite acţiuni. ~ de incendiu. I- de grevă = grup de grevişti care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă, s.n., pl. pichete.
picheta tr. A marca punctele unui traseu, ale unei măsurători etc. cu picheţi (1) înfipţi în pământ, vb. I, ind. prez. 3 pichetează.
pichetaj Ansamblul picheţilor (1) care marchează un traseu, o aliniere etc. s.n., pl. pichetaje. pichetare Acţiunea de a picheta, s.f, g.-d. art. pichetării, pl. pichetări, pjchire v. pichere.
pichiri (reg., adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii, interj.
pichetaş (înv.) Grănicer de la un pichet de graniţă. s.m., pl. pichetaşi.
pici Copil, puşti, s.m., pl. pici, art. picii.
picioică (reg.) Cartof, s.f, g.-d. art. picioicii, pl.
piciaici.
picier 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale omului şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasare. /Bun (sau iute) de ~ = sprinten. In (sau din) -oare = stând în poziţie verticală. Pe ~ greşit = (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acţiunea adversarului sau (p. gener.) pentru a răspunde unei provocări. A fi pe-de egalitate = a se bucura de aceleaşi drepturi cu altcineva. A sări drept (sau ars) în -oare = a se ridica brusc. A se pune pe -oare = a se însănătoşi după o boală lungă. Are numai (atâţia...) ani pe un - = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturiseşte. A pune ~ul (undeva) = a călca, a păşi; a frecventa pe cineva. A pune pe -oare -a) a organiza, a face să mergă ceva; b) a îngriji de un bolnav şi a-1 însănătoşi. A se topi pe -oare = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe -oare = a fi bolnav uşor. Cu un - în groapă = foarte bătrân, bolnav de moarte. A sta în -oarele cuiva = a împiedica, a deranja pe cineva. A o lua (sau a apuca) la - sau a-şi lua -oarele pe umeri (sau la spinare) sau a întinde - la drum = a iuţi pasul; a o şterge. A cădea la -oarele cuiva sau a săruta -oarele cuiva = a se ruga de cineva; a se umili. A călca pe cineva pe - = a spune ceva supărător. A sta -peste - = a încrucişa picioarele unul peste altul. A lua pe cineva peste - = a lua în râs. A călca în -oare = a distruge, a nimici; (fig.) a dispreţui. A pune la -oarele cuiva = a oferi cuiva ceva în semn de supunere sau omagiu. A-i pune cuiva capul sub -oare = a omorî pe cineva. A pune -ul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune. A trăi pe - mare = a duce o viaţă de belşug. A fi pe- de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A-şi tăia (singur) craca de sub -oare = a pierde din pro-pria-i vină un avantaj. A i se tăia cuiva -oarele = a-şi pierde firea, /(despre lucruri) A face -oare = a dispărea. //Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert pentru a fi mâncat. 2. Proteza unui picior (1). 3. Parte a unor obiecte, instrumente etc. care serveşte ca suport, ca element de susţinere sau de fixare. //Partea de jos a tulpinii unei plante. 4. Element al unei construcţii care serveşte la susţinerea ei. ~ de pod. 5. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc. 6. Veche unitate de măsură pentru lungime având aproximativ o treime dintr-un metru,
folosită şi astăzi în unele ţări. 7. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi şi scurte sau accentuate şi neaccentuate, s.n., pl. picioare, picioraş Picioruş (1). s.n., pl. picioraşe. piciorel Picioruş (1). s.n., pl. piciorele. piciorong 1. (la pl.) Catalige. 2. (la pl.) Nume dat păsărilor cu picioare foarte lungi. 3. Pasăre de apă, de mărimea unui sitar, cu picioarele lungi şi roşii. 4. (depr., fam. sau glumeţ) Picior (1) foarte lung. s.n., pl. picioroange, piciorul-caprei (bot.) Plantă de pădure cu frunze pal-mate. s.m. art.
picioruş 1. Diminutiv al lui picior (1), picioruţ, picioraş, piciorel. 2. Punct de lucrătură la o împletitură cu croşeta. 3. Organ al maşinii de cusut, care fixează materialul în timpul coaserii lui. s.n., pl. picioruşe, picioruţ Picioruş (1). s.n, pl. picioruţe, pickhammer (germ.) (e pron. ă) /picamăr Ciocan de abataj; pic4, s.n., pl. pickiiammere/picamăre. pjcker Maşină de recoltat ştiuleţi de porumb, s.n., pl. pickere.
pjck-up (pic-ap) (angl.) Aparat care redă sunetele înregistrate pe disc. s.n., art. pick-upul, pl. pick-upuri. piclaj Operaţie de tratare a pieilor cu o soluţie acidă, înainte de tăbăcire; piclare. s.n., pl. piclaje. piclare Piclaj. s.f, g.-d. art. pielării, pl. piclări. picni tr (pop., fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine ţintită, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pic-nesc, imperf 3 sg. picnea; conj. prez. 3 să picnească. picnic/picnic Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuţia fiecărui participant, s.n., pl. picnicuri/picnicuri, picnire Acţiunea de a picni. s.f, g.-d. art. picmrii, pl. picniri.
picnometru Instrument folosit pentru măsurarea densităţii corpurilor lichide sau solide prin cântărire, s.n., art. picnometrul, pl. picnometre. picnostii (arliit.) Sistem de intercolonament la care intervalul dintre coloane este egal cu 1" din diametrul coloanei, s.n., pl. picnostiluri. picofarad (fiz.) Unitate de măsură a capacităţii electrice egală cu a bilioana parte dintr-un farad, s.m., pl. picofarazi. pjcol v. picolo.
picoliţă Fată (sau femeie) care serveşte într-un restaurant ca ajutoare a chelnerului, s.f, g.-d. art. picoliţei, pl. picoliţe.
picolo Băiat care serveşte într-un restaurant ca ajutor al chelnerului, [var. picol s.m.] s.m., art. picoloul, pl. picoli. picon Parte a ciocanului de abataj, formată dintr-o bară de oţel cu vârf ascuţit, care serveşte la.dislocarea rocilor. s.n., pl. pi coane.
picosecundă (fiz.) A 10-12 parte dintr-o secundă, s.f, g.-d. art. picosecundei, pl. pieosecunde. picota v. picoti.
picotaj (min.) Consolidarea rocilor din galerii cu ajutorul picoţilor. s.n., pl. picotaje. picoteală Starea celui care picoteşte; moţăială. s.f, g.-d. art. picotelii, pl. picoteli.
picoti intr. A aţipi şezând; a moţăi, a dormita, [var. picota vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. picotesc, imperf. 3 sg. picotea; conj. prez. 3 să picotească, picotire Faptul de a picoti, s.f., g.-d. art. picotirii. picrat Sare a acidului picric. s.m., pl. picraţi. picric (în sintagma) Acid - = substanţă galbenă, cristalină, folosită ca exploziv, la prepararea unor substanţe colorante etc. adj.
pierit (geol.) Rocă magmatică de origine vulcanică de culoare verde închis sau neagră, s.m. picromigdală v. pricomigdală. picta tr. l.A executa o pictură; a practica pictura. //A acoperi cu picturi (2) un obiect, un material etc. Hrefl.
895
pieloplastie
(despre femei, fam. şi depr.) A se farda. 2. (fig.) A descrie sugestiv, într-o operă literară, situaţii, întâmplări etc. vb. I, ind. prez. 3 pictează
pictogijific,-ă (despre scriere) Care redă ideile, lucrurile prin desene sugestive, simbolice, adj., pl. pictografici,-ce. pictografje Sistem primitiv de scriere, în care obiectele, ideile sunt redate prin desen simbolic, s.f., art. pictografia, g.-d. art. pictografiei. pictogramă (în sistemele primitive de scrieri) Desen sau şir de desene care redau simbolic, sugestiv o idee, un lucru etc. s.f., g.-d. art. pictogramei, pl. pictograme. pictor Artist specializat în pictură (1). //(fig.) Scriitor care prezintă sugestiv scene din viaţă, din natură etc. s.m., pl. pictori.
pictorial (-ri-al) Set de fotografii despre un eveniment rar sau neobişnuit, despre viaţa (ascunsă) a vedetelor etc. s.n., pl. pictoriale.
pictoriţă Artistă specializată în pictură, s.f, g.-d. art. pictoriţei, pl. pictoriţe.
pictural,-ă Referitor la pictură; (p. ext.) pitoresc, adj., pl. picturali,-e.
picturalitate (rar) Caracter pictural; plasticitate, s.f, g.-d. art. picturalităţii.
pictură 1. Artă care interpretează realitatea prin imagini vizuale colorate, bidimensionale, prezentate pe o suprafaţă plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor.
3.	Totalitatea lucrărilor unui pictor sau ale pictorilor dintr-o ţară, dintr-o epocă. 4. (fig.) Descriere sugestivă, într-o operă beletristică, a caracterului personajelor, a unor scene din viaţă etc. s.f, g.-d. art. picturii, pl. (2) picturi.
picui intr. (reg.) A picura, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. picuigsc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 să picuişscă. piculgţ (fam.) Diminutiv al lui pic3; picuşor, picuş, picuţ. s.n.
piculjnă Flaut mic, cu registru acut. 5 f., g.-d. art. piculinei, pl. piculine.
picur (reg.) Picătură, strop, s.m., pl. picuri, picurg 1. intr. şi tr. A cădea sau a lăsa să cadă în picături. 2. intr. impers. A ploua uşor, cu stropi mari. vb. I, ind. prez. 3 picură.
picurar (constr.) Lăcrimar la acoperiş, s.n., pl. picurare, picurare Acţiunea de a picura, s.f, g.-d. art. picurării, pl. picurări. t picurat Faptul de a picura, s.n.
’ picurătoare Lăcrimar. s.f, g.-d. art. picurătQrii, pl. pi-curători.
picuriş (rar) Loc unde apa (unui izvor) curge în picături. s.n.
picuruş Diminutiv al lui picur, s.n., pl. picuruşuri. picuş A. (pop.) Băutură alcoolică în cantitate mică. B. (fam.) Câştig mic şi întâmplător (de obicei ilicit), s.n., pl. picuşuri.
picuşor (pop.) Piculeţ. s.n. pjcuţ (pop.) Piculeţ. s.n.
pjdalion (-li-on) (bot.) Edelvais. s.n., pl. pidalioane. pidosnic1 Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase şi cu flori galbene, s.m. pidosnic2,-ă (pop.) Care se comportă, care face totul pe dos; ieşit din comun; ciudat, adj., pl. pidosnici,-ce. piedecă v. piedică.
piedestal Suport pe care se aşază o statuie, un obicet decorativ etc. s.n., pl. piedestaluri/piedestale. piedică 1. Ceea ce împiedică realizarea unei acţiuni; obstacol. 2. Mijloc de a face pe cineva să cadă, împie-dicându-1 cu piciorul. IA(-i) pune (o) ~ = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice şi să cadă.
3.	Dispozitiv care blochează sau încetineşte mişcarea unui mecanism, a unui organ mobil etc. 4. Frânghie cu care se leagă piciorul de dinainte al cailor pentru a-i
împiedica să fugă când sunt lăsaţi să pască. [var. piedecă s.f.} s.f, g.-d. art. piedicii, pl. piedici, piedicuţă Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunzele mici şi dese. s.f, g.-d. art. piedicuţei, pl. piedicuţe. piedin Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze rămase neţesute când pânza este scoasă de pe războiul de ţesut, s.n., pl. piedine, pieire Acţiunea de a pieri. 1. Moarte, ucidere, omor. 2. Distrugere, nimicire, dispariţie, [var. pierire s.f] s.f, g.-d. art. pieirii.
piei-roşii (pop.) Nume dat populaţiei indiene aborigene din America de Nord. s.m. pl, art. pieile-raşii. pieitsr.-oare v. pieritor.
pielar 1. Meseriaş care prelucrează piei. 2. Negustor de piei sau de obiecte confecţionate din piele, s.m., pl. pielari.
pielărie 1. Atelier unde se prelucrează pieile sau se vând obiecte confecţionate din piele. 2. Comerţ cu obiecte de piele, s.f, g.-d. art. pielăriei, pl. (1) pielării, art. pielăriile.
pielănt Meseria de pielar. s.n. pigle 1. Ţesut care acoperă întregul corp la vertebrate şi la unele nevertebrate. In (sau cu) ~ea goală = complet dezbrăcat. {Până) la ~ = în întregime, de tot. A şti cât îi poate ~ea cuiva = a şti de ce e în stare cineva. A nu-şi mai încăpea în ~ = a) a fi bucuros, fericit; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub ~ sau (pe) sub -ea cuiva = a reuşi să câştige încrederea cuiva (prin insistenţe, linguşiri etc.). A i se face (cuiva) ~ea de găină = a i se încreţi (cuiva) pielea de frică, de frig. A-i lua (cuiva) (şi) -ea (de pe el) sau şapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva, a-l jecmăni. A-i frige cuiva ~ea = a se răzbuna pe cineva. A-şi lăsa -ea (pe undeva) = a muri (pe undeva). A-şi pune ~ea în saramură = a) a risca; b) a-şi impune anumite restricţii pentru a realiza ceva. A-şi pune ~ea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva, a-şi pune viaţa în pericol pentru cineva. A simţi pe propria - = a suporta din plin consecinţele unei situaţii. A avea ~ea groasă = a fi lipsit de bun-simţ. A-şi vinde şi ~ea = a vinde tot pentru a scăpa de o datorie, //(fig.) Fiinţă, făptură; (p. ext.) viaţă.
2.	Piele (1) jupuită de pe un animal şi preiucrată; (spec.) blană. /- de drac = ţesătură deasă de bumbac, care imită pielea de antilopă. Nu vinde -ea ursului din pădure = nu te baza pe un lucru pe care nu îl ai încă. Lup în ~ de oaie = om făţarnic şi viclean, s.f, g.-d. art. piglii/(2) pieii, pl. piei.
pielicică/pielicea (pop.) 1. Diminutiv al lui piele.
2.	Blăniţă de miel sau de alt animal (mic), s.f, art. pieli-cica/pieliceaua, g.-d. art. pielicelei, pl. pielicele, art. pielicglele.
pielişoară (rar) Pielicică. s.f, g.-d. art. pielişoarei, pl. pielişoare.
pielită (pi-e-) Inflamaţie a mucoasei bazinetului renal. s.f, g.-d. art. pielitei, pl. pielite, pigliţă 1. Piele (1) subţire şi fină. 2. Nume dat membranelor care căptuşesc şi separă anumite organe ale corpului. 3. Ţesut vegetal subţire care acoperă unele părţi ale plantelor sau fructele. 4. Pojghiţă fină care se formează pe suprafaţa unor lichide. 5. Intestin de animal sau membrană artificială care acoperă mezelurile preparate din tocătură. s.f, g.-d. art. pieliţei, pl. pieliţe, pielm (pop.) Făină de grâu sau de porumb de cea mai bună calitate, s.n., pl. pielmuri. pielonefrită (pi-e-) Boală de natură infecţioasă a bazinetului şi a rinichiului, s.f, g.-d. art. pielonefritei, pl. pielonefrite.
pieloplastie Decorare a obiectelor din piele prin scoaterea în relief a desenului, s.f, art. pieloplastia, g.-d. art. pieloplastiei, pl. pieloplastii, art. pieloplastiiîe.
pielos
896
pie!os,-ojisă (rar) Elastic şi rezistent ca pielea. adj.,pl. piel2Şi,-oase.
pieluşică (reg.) Pielicică. s.f, g.-d. art. pieluşslei, pl. pieluşgle, art. pieluşslele.
piemie (pi-e-) (med.) Septicemie, s.f, art. piemia, g.-d. art. piemiei, pl. piemii, art. piemiile. piement Formă combinată de relief rezultată din aluviuni şi situată la contactul unor munţi cu o câmpie sau o depresiune, s.n., pl. piemsnturi. piemontan,-ă Referitor la piemont, adj., pl. piemon-tani,-e.
piemontgz,-ă (Locuitor) din Piemont, adf., s.m. şi f., pl piemontgzi.-e.
piept1 1. Partea din faţă a îmbrăcămintei care acoperă pieptul2 (1). 2. Came de pe partea anterioară a toracelui unor păsări şi animale, folosita ca aliment; mâncare preparată din această came. 3. Penajul de pe toracele păsărilor, s.m., pl (2, 3) piepţi, piept2 1. Parte superioară (din faţă) a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la animale, lin - = pieptiş. ~ la ~ = (despre lupte) corp la corp, la baionetă. - in-= unul contra celuilalt, faţă în faţă. Coşul ~ului = cutia toracică. Cu capul in ~ - cu capul plecat (de ruşine, de tristeţe). A strânge la - = a îmbrăţişa. A pune mâinile pe
-	= a muri. A da ~ in - cu cineva (sau cu ceva) - a se întâlni pe neaşteptate cu cineva (sau cu ceva). A se lovi in - cu cineva = a se lua la bătaie cu cineva. A lua pe cineva de - - a cere socoteală. A lua in ~ = a înfrunta. A ţine ~ = a se împotrivi. A fi slab la ~ = a fi debil pulmonar. Boală de ~ = tuberculoză pulmonară. 2. Coastă de deal, de munte etc.; povârniş, s.n., pl, piepturi. piept3 (pop.) Sân (al femeii), /(pop.) A avea ~ ~ (despre femeile cu copii mici) A avea lapte, A da ~ = (despre femeile cu copii mici) = a da să sugă. s.n. pieptar (pop,). Cojoc scurt, fără mâneci, din blană de miel. 2, Platoşă de metal, de zale sau de piele groasă, care proteja spatele şi pieptul luptătorilor din vechime.
3.	Bucată de piele groasă cu care scrimerii îşi acoperă pieptul. 4. Curea de ham, care trece pe sub pieptul calului. s.n., pl. pieptare.
pieptăn/pigptene 1. Obiect de toaletă, cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (la pl. ) Unealtă cu dinţi me-talici folosită la pieptănatul fibrelor textile. 3. Nume dat unor unelte sau componente ale acestora, care seamănă ca formă şi ca întrebuinţare cu un pieptăne (1, 2). [var. piepten s.m.] s.m., pl. piepteni, pieptăna 1. tr şi refl. (fig., fam.) A(-şi) aranja cu pieptenele părul sau barba. //A (se) coafa. Iltr. (pop.) A ţesăla. 2. tr. A curăţa anumite fibre textile de impurităţi, trecându-le prin dinţii unor piepteni, //(fig., fam.) Abate zdravăn pe cineva. 3. tr. şi refl. (fig., fam.) A(-şi) cizela stilul, vorbirea etc. vb. I, ind. prez. 1 sg. pieptăn,
2	sg. piepteni, 3 sg. piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene, pieptănar Persoană care face sau vinde piepteni (1). s.m., pl. pieptănari.
pieptănare Acţiunea de a (se) pieptăna; pieptănat, s.f, g.-d. art. pieptănării, pl. pieptănări. pieptănariţă Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă de nutreţ, s.f, g.-d. art. pieptănariţei, pl. pieptănariţe.
pieptanaş Pieptănuş (1). s.m., pl. pieptănaşi. pieptănat Pieptănare. s.n.
pieptănătoare Maşină pentru pieptănat fibrele textile. s.f, g.-d. art. pieptănătarii, pl. pieptănătari. pieptănă tar,-oare Muncitor calificat în pieptănarea fibrelor textile, s.m., pl. pieptănătari; s.f, g.-d. art. piep-tănătoarei, pl. pieptănătoare.
pieptănătorie Secţie într-o fabrică textilă, unde sunt pieptănate fibrele, s.f. art. pieptănătoria, g.-d. art. piep-
tănătoriei, pl. pieptănătorii, art. pieptănătoriile. pieptănătură 1. Fel de aranjare a părului; frizură. 2. Operaţie de înlăturare a impurităţilor din fibrele textile, s.f, g.-d. art. pieptănăturii, pl. pieptănături, pieptănel/pieptengl Pieptănuş (1). s.n., pl. piep-tăngi/pieptengi, art. pieptăngii/pieptengii. pieptănuş (rar) 1. Diminutiv al lui pieptăn; pieptănaş, pieptănel. 2. (la pl.) Pieptăn (2). s.m., pl. pieptănuşi. pieptăraş (pop.) Diminutiv al lui pieptar (1); pieptărel, pieptăruţ. s.n., pl. pieptăraşe. pieptărgl (pop.) Pieptăraş. s.n., pl. pieptărele. pieptăruţ (reg.) Pieptăraş. s.n., pl, pieptăruţe. piepten v. pieptăn, pieptene v. pieptăn, pieptenei v. pieptănel.
pieptiş1 l. De-a dreptul (în sus). 2. Faţă în faţă, direct.
3.	(fig.) Cu curaj, pe faţă. adv.
pieptiş2,-ă I • (despre munţi, dealuri) Abrupt. 2. (despre
0	luptă) Care se dă corp la corp. adj., pl. pieptişi,-e. pieptişQr Diminutiv al lui piept; pieptuţ. s.n., pl. piep-tişoare.
pieptQS,-oasă (fam.) 1. Cu pieptul lat, bine dezvoltat, /(fig.) Mândru, îngâmfat. 2. (despre femei) Cu sânii mari. adj., pl. pieptşşi,-oase. pieptuţ (rar) Pieptişor. s.n., pl. pieptuţuri, pierde A. I. tr. A nu mai avea un lucru, care îi aparţinea, a nu mai şti unde se află. IA(-şi) ~ şirul = a se încurca, a se zăpăci, 2. tr. A nu mai găsi drumul, locul căutat; a greşi direcţia. IA(-i) - (cuiva) urma = a nu mai şti unde poate fi găsit. A ~ teren = a da înapoi. 3. refl. A se rătăci de grupul în care se afla. Hrefl. A se orienta greşit. 4. refl. (fig.) A se lăsa absorbit de ceva. B. tr. l.A rămâne fără,,,, a nu mai avea. IA - din mână ~ a scăpa un prilej favorabil. A - pământul de sub picioare = a) a-şi pierde echilibrul, a face un pas greşit; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi ~ cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni. A-şi ~ cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi ~ viaţa = a muri. A-şi ~ sufletul = a cădea în păcat. HA rămâne fără o parte a corpului, fără o facultate fizică sau intelectuală. IA ~ sânge = a avea hemoragie. A-şi ~ minţile = a înnebuni. A-şi ~ laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le şi înceta secreţia (care trebuia să fie normală). 2. A rămâne (pentru totdeauna) fără o fiinţă dragă; a nu se mai bucura de iubire sau de prietenia cuiva. 3. (pop., despre femei) A avorta.
4.	A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces. 5. A sosi prea târziu, a nu face ceva la timp.
6.	A irosi timpul. /Fără a ~ vremea = imediat. C.l. refl. A ieşi din câmpul vizual al cuiva; a dispărea. Htr. A nu mai vedea. IA nu ~ (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult pe cineva. A ~ (pe cineva) din vedere = a) a nu se mai interesa de cineva; b) a nu mai şti de rostul cuiva. 2. refl. (despre sunete, voci) A deveni din ce în ce mai slab. 3. tr. (pop.) A ucide. Hrefl. A muri. Iltr. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc. 4. tr. (înv., pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări etc.). vb. III, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. pierd, 2 sg. pierzi, I pl. pigrdem; conj. prez. 3 să piardă; ger. pierzând; part. pierdut.
pierdere 1. Faptul de a (se) pierde; pagubă materială, stricăciune, distrugere, //(la pl.) Pagubă de vieţi omeneşti. lin ~ = cu deficit. 2. Diferenţă între cantitatea de material, de forţă etc. introdusă într-un sistem tehnic şi cantitatea întrebuinţată în mod util. 3. înfrângere, insucces în luptă, la jocuri, în competiţii sportive, s.f., g.-d. art. pierderii, pl. pigrderi.
pigrde-vară Persoană care îşi pierde timpul fără rost. s.m. şi f, g.-d. lui pierde-vară, pl. pierde-vară. pierdut,-a 1. (despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea cuiva; despre care nu ştie unde se află.
897
piezoeiectric
2. (despre oameni) Căruia nu i se mai ştie de urmă; rătăcit; aflat într-o situaţie foarte grea. //Care nu se mai află în viaţă. 3. Care abia se vede din cauza depărtării; (despre sunete) Cu intensitate scăzută, //(despre culori) Şters, pal. //(despre ochi, privire) Aţintit în gol. 4. Copleşit de gânduri sau de sentimente; (p. ext.) disperat. ICu ochii ~ = privind în vag, dus pe gânduri. 5. (despre femei) Care a decăzut moral. 6. (despre timp) Risipit în zadar, adj., pl. pierduţi,-te.
pieri intr. 1. A muri (de moarte violentă). /Nu piere lumea (dacă nu...) = nu se întâmplă nicio nenorocire (dacă nu...). 2. A fi distrus, a se ruina, /(despre vegetale) A se ofili. 3. (despre senzaţii, stări etc.) A înceta să se mai producă. HA fi dat uitării, //(despre sunete, zgomote) A dispărea treptat. /A-i ~ (cuiva) glasul = a nu mai putea vorbi de frică, de emoţie. 4. A nu mai putea fi găsit. HA dispărea pc neaşteptate din câmpul vizual al cuiva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pier, 2 sg. pieri, I pl. pierim, imperf. 3 sg. pierea; imper 2 sg. piei, neg. nu pieri,
2	pl. pieriţi; conj. prez. 3 să piară; ger. pierind, pierire v. pieire.
pierit,-ă 1. Care a dispărut, care nu mai există. 2. (despre oameni) Lipsit de vigoare, slab. adi., pl. pieriţi,-te. pieritar.-Ofre 1. Supus pieirii; muritor. /~ de foame = foarte sărac. 2. Trecător, efemer, [var. (înv., reg.) pieitor,-oare adj.} adj., pl. pieriteri.-oare. pleritură (pop.) Om sau animal slab, ftră vlagă, s.f, g.-d. art. pieriturii, pl. pierituri,
plerrfit (ot pron. o) Personaj de pantomimâ, îmbrăcat în alb şi cu faţa foarte machiata, s.m. pigrslc Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe şi cu fructe sferice, (pop., fam.) A o lua (sau a o aduce, a se da etc.) după ~ - a spune (ceva) pe ocolite; a se eschiva, s.m., pl. piersici, piersica tr. (pop.) A bate tare pe cineva; (p. restr.) a urzica. vb. I, ind. prez. 3 piersică, pigrsică Fructul piersicului, sferic, de culoare gălbuie-roşiatică. s.f, g.-d. art. piersicii, pl. piersici, piersicărje Cultură de piersici, s.f, g.-d. art. pier-sicătiei, pl. piersicării.
piersiciu,-ie (rar) De culoarea piersicii, adj., pl. piersicii.
pierzanie (-ni-e) (pop.) 1. Pieire, moarte; dezastru.
2.	Decădere fizică sau morală; desfrâu. s.f, art. pierzi nia, g.-d. art. pierzaniei.
pierzare (pop.) Pierzanie. IA da ~~ a ucide sau a lăsa să fie ucis. s.f, g.-d. art. pierzării, pierzător,-oare (înv., pop.) Care nimiceşte, distruge. adj., pl. pierzători,-oare.
piesă 1. Element al unui mecanism, al unei maşini, al unei instalaţii etc.; fiecare dintre unităţile unui ansamblu. 2. Obiect sau fiinţă care face parte dintr-o serie de obiecte sau de fiinţe identice sau asemănătoare. 3. Fiecare dintre figurile unor jocuri sportive sau de societate.
4.	Fiecare dintre armele de artilerie aflate în dotarea unei unităţi. 5. Monedă metalică. 6. Fiecare dintre actele, documentele cuprinse într-un dosar sau într-o colecţie. 7. Obiect de valoare aflat într-un muzeu sau expus într-
o	colecţie. 8. Operă dramatică sau compoziţie muzicală. //Operă literară, s.f., g.-d. art. piesei, pl. piese, piesetă Piesă de teatru scurtă, s.f, g.-d. art. piesetei, pl. piesgte.
piesuţă (fam.) Diminutiv al lui piesă, s.f, g.-d. art. piesuţei, pl. piesuţe.
pietâ (pie-) (it.) Sculptură sau pictură care o prezintă pe Fecioara Maria ţinându-şi fiul pe genunchi sau în braţe. s.f, pl. pieta.
pietate (pi-e-) 1. Evlavie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund faţă de cineva sau de ceva. s.f, g.-d. art. pietăţii.
pietm (pi-e-) 1. Boală a cerealelor provocată de unele ciuperci, care se manifestă prin pălirea şi căderea plantelor. 2. Boală contagioasă la oi. s.n. pietism (pi-e-) Doctrină a unei secte protestante care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase. s.n.
pietist,-ă (pi-e-) (Adept) al pietismului. adj., s.m. şi f., pl. pietişti,-ste.	_
pieton (pi-e-) Persoană care umblă pe jos într-o localitate. s.m., pl. pietoni.
pietonal,-ă (pi-e-) Al pietonilor. adj.,pl. pietonali,-e. pietes.-oasă (pi-e-) (înv.) Evlavios, cucernic, adj., pl. pietQşi,-oase.
pietrar 1. Muncitor care prelucrează piatră pentru construcţii. //(înv.) Sculptor. //Muncitor care pietruieşte drumul. 2. Peşte răpitor cu corpul în formă de fus, care trăieşte în locurile pietroase din râuri, 3, (omit.) Pietroşel sur. s.m., pl. pietrari.
pietrărie1 1. Grămadă, morman de pietre; loc pietros.
2.	Carieră de piatră, s.f, art. pietrăria, g.-d. art. pietră-riei, pl. pietrării, art. pietrăriile.
pietrărie2 Meseria pietrarului (1). s.f., art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei.
pletrean,-ă (Locuitor) din Piatra-Neamţ. adj., s.m., pl. pietfgni,-e.
pietregncă Locuitoare din Piatra-Neamţ. s.f., g.-d. art. pietrgncei, pl. pietrgnce.
pietricică Diminutiv al lui piatră, s.f., g.-d. art. pietricelei, pl. pietricele, art. pietricelele, pietrifica refl. şi tr. l.A deveni sau a face să devină piatră, mineral; a (se) acoperi cu un strat de piatră. //A încremeni sau a face să încremenească. 2. (In basme) A (se) preface în stana de piatră, [var. petrifica vb.] vb. I, ind. prez. 3 pietrifică.
pietrificare Acţiunea de a (se) pietrifica, [var. petrifi-care s.f.] s.f., g.-d. art. pietrificării, pl. pietrificări, pietriş 1. Rocă sedimentară alcătuită din fragmente mici, rotunjite, de minerale şi de roci. 2. Pietriş (1) mărunt provenit din albiile râurilor, folosit în construcţii.
3.	(înv., pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv. s.n., pl. pietrişuri.
pietrei Augmentativ al lui piatră; bolovan, s.n., pl. pietroaie.
pietros,-oasă 1. (despre locuri, drumuri etc.) Plin de pietre, cu multe pietre, //(despre pământ) Neproductiv, şters. 2. (despre fructe) Tare, cărnos. /Cireşe ~ = varietate de cireşe cu pulpa tare. 3. (despre oameni) Voinic, robust, adj.. pl. pietroşi,-oase. pietroşel 1. (iht.) Porcuşor. 2. Nume dat unor specii de păsări care trăiesc între stânci şi prin locuri pietroase. s.m., pl. pietroşei, art. pietroşeii. pietroşgl-sur Pasăre mică, galbenă pe piept şi cenuşie pe spate; pietrar, s.m., pl. pietroşei-suri, art. pietroşeii-suri.
pietrui tr. A acoperi cu piatră un drum, o şosea etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pietruiesc, imperf. 3 sg. pietru-ia; conj. prez. 3 să pietruiască.
pietruire Acţiunea de a pietrui; pietruit, s.f, g.-d. art. pietruirii, pl. pietruiri, pietruit Pietruire, s.n.
piez (fiz.) Unitate de măsură a presiunii, s.m., pl. piezi, piezi (înv., reg) în - = de-a curmezişul, loc. adv. pieziş,-ă (şi adv., în loc.) 1. Aplecat într-o parte, oblic.
2.	în sau cu pantă repede. 3. (fig.) Ocolit, indirect.
4.	(fig.) Bănuitor, iscoditor. Privire ~. adj., pl. piezişi,-e. piezoceramică (pie-) Ceramică folosită la construcţia filtrelor de calitate, a dozelor de pick-up etc. s.f, g.-d. art. piezoceramicii, pl. piezoceramici. piezoelgctric,-ă (pie-) Referitor la piezoelectricitate. adj., pl piezoelectrici,-ce.
piezoelectricitate
898
piezoelectricitate (pie-) Proprietate a unor cristale de a se polariza electric datorită unor deformări mecanice sau de a-şi modifica dimensiunile sub acţiunea câmpului electric, s.f, g.-d. art. piezoelectricităţii. piezometru (pie-) Instrument pentru măsurarea com-presibilităţii fluidelor, s.n., art. piezomgtrul, pl. piezo-metre.
pifan (fam.) Infanterist, s.m., pl. pifani. pjfă (fam.) Infanterie, s.f, g.-d. art. pifei. piftie Mâncare preparată din came, oase şi cartilaje (de porc) fierte timp îndelungat în zeamă, care după răcire se încheagă şi devine gelatinoasă, /(fam.) A face (pe cineva) ~ = a zdrobi în bătaie (pe cineva), s.f, art. piftia, g.-d. art. piftiei, pl. piftii, art. piftiile, pigment 1. Substanţă produsă de celulele plantelor şi animalelor care colorează ţesuturile acestora. 2. Substanţă întrebuinţată în industrie pentru colorare, s.m., pl. pigmenţi.
pigmenta refl. şi tr. A (se) colora cu pigmenţi; pigmentaţie. vb. I, ind. prez. 3 pigmentează, pigmentare Faptul de a (se) pigmenta, s.f, g.-d. art. pigmentării, pl. pigmentări.
pigmentat,-ă (despre celule, ţesuturi etc.) Colorat cu pigmenţi, adj., pl. pigmentaţi,-te. pigmentaţie (-ţi-e) Pigmentare, s.f., art. pigmentaţia, g.-d. art. pigmentaţiei, pl. pigmentaţii, art. pigmentaţiile. pigmentogen,-ă Care produce pigmenţi, adj., pl. pig-mentoggni,-e.
pigmeu,-ge I. adj. Referitor la pigmei (II). II. s.m. şi f
1.	(mit.) Fiinţă mitologică care fîScea parte dintr-o populaţie de pitici. 2. Persoană aparţinând unor populaţii de rasă neagră din Africa Centrală, cu statură sub 1,5 m.
3.	(fig.) Persoană lipsită total de importanţă, adj., s.m. şi
f,	pl. pigmei,-ee.
piguleală (pop.) Faptul de a piguli. //(p. ext.) Lucru care se face cu migală, s.f., g.-d. art. pigulelii, pl. pigulgli. piguli tr. (pop.) 1. (despre păsări) A ciuguli. 2. A lua (câte puţin) dintr-un aliment. /A migăli, //(fig.) A fura sau a înşela cu încetul, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pigulesc, imperf. 3 sg. pigulea; conj. prez. 3 să pigu-lească.
pihotaş (înv.) Infanterist, pedestraş, s.m., pl. pihotaşi. pihotă (înv.) Infanterie, pedestrime. s.f, g.-d. art. pjho-tei, pl. pihote. pii v. phj.
pijama îmbrăcăminte formată din pantaloni şi bluză, folosită mai ales pentru dormit, s.f, art. pijamaua, g.-d. art. pijamalei, pl. pijamale, art. pijamalele, pil Strigăt cu care vânătorul îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului, interj. pilaci,-ce (fam.) Beţiv. adj.,pl. pilaci,-ce. pilaf Mâncare preparată din orez şi came (de pasăre) sau legume, ciuperci etc. IA face (pe cineva) ~ = a) a bate (pe cineva) foarte tare; b) a ului. s.n., pl. pilafuri, pilafgju (rar) Epitet glumeţ dat unei persoane căreia îi place pilaful. //Epitet dat turcilor, s.m., art. pilafgiul, pl. pilafgii, art. pilafgiii.
pilangiu (fam.) Om beţiv, s.m., art. pilangiul, pl. pilangii, art. pilangiii.
pilâstru Stâlp dreptunghiular cu capitel, care decorează sau consolidează un zid. s.m., art. pilastrul, pl. pilaştri, art. pilaştrii.
pilă1 1. Unealtă de oţel, prevăzută cu dinţi mărunţi şi ascuţiţi, folosită la ajustarea suprafeţelor unor piese dure. 2. Ustensilă metalică în formă de lamă, folosită pentru netezirea unghiilor, s.f, g.-d. art. pilei, pl. pile. pilă2 1. Dispozitiv care transformă diverse forme de energie în energie electrică. 2. - atomică = reactor nuclear. ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 3. Picior de pod. 4. (fam.) Ajutor (ilegal) dat cuiva de o per-
soană influentă; (p. ext.) persoană care acordă acest sprijin. IA pune (sau a băga) o - = a interveni în favoarea cuiva sau pentru sine. A avea ~e = a avea protecţie, s.f, g.-d. art. pilei, pl. pile.
pilc (tipogr.) Val de uns literele cu cerneală, s.n., pl. pilcuri.
pildă 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură; model de urmat. IDe ~ = de exemplu. A lua~ = a imita exemplul cuiva. I~ vie = faptă, întâmplare din care se poate trage o învăţătură. //Dovadă. 2. Pedeapsă sau măsură care poate servi drept avertisment şi pentru alţii.
3.	Povestire cu caracter moralizator; (p. ext.) maximă, sentinţă. //Fabulă, s.f, g.-d. art. pildei, pl. pilde, pildui (înv.) 1. refl. A trage învăţătură din ceva. 2. tr. A aplica cuiva o pedeapsă severă. 3. tr. A ilustra, a exemplifica. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pilduiesc, imperf 3 sg. pilduia; conj. prez. 3 să pilduiască. pilduire (înv.) 1. Acţiunea de a (se) pildui. 2. Pedeapsă (aspră), s.f, g.-d. art. pilduirii, pl. pilduiri. pilduitor,-oare (-du-i-) (înv.) Care serveşte (sau poate servi) drept pildă, adj., pl. pilduitori,-oare. pileală (fam.) 1. Faptul de a (se) pili2. 2. Băutură alcoolică. s.f, g.-d. art. pilglii, pi. pileli. pileat (-le-at) Nume dat de către romani nobililor daci. s.m., pl. pileaţi.
pili1 tr. A finisa un obiect dur cu ajutorul pilei1 (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească.
pili2 (fam.) I. tr. A bea băuturi alcoolice (în exces). 2. refl. A se îmbăta (uşor), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pilesc, imperf 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească. piligr1 (-li-er) (rugbi) Fiecare dintre cei doi înaintaşi din prima linie, s.m., pl. pilieri.
pilier2 (-li-er) Porţiune dintr-un zăcământ aflată între două zone de exploatare, s.n., pl. piliere. piHre Acţiunea de a pili1; pilit, s.f, g.-d. art. piljrii, pl. piliri.
piNt Pilire. s.n.
pilitură Ceea ce se desprinde în urma pilirii. s.f, g.-d. art. piliturii, pl. pilituri.
pilocarp Arbore cu flori mari din America de Sud, ale cărui frunze conţin pilocarpină. s.m. pilocarpină Alcaloid extras din frunzele de pilocarp, care se utilizează ca sudorific şi ca antidot al atropinéi. s.f., g.-d. art. pilocarpinei.
pilon 1. Stâlp rezistent care susţine o construcţie sau o parte a acesteia. 2. Stâlp care susţine o linie electrică aeriană, o antenă de radioemisie etc. 3. Element decorativ în formă de stâlp aşezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziţie etc. 4. Construcţie masivă în formă de poartă la monumente sau la temple (antice). s.m., pl. piloni.
pilona tr. A îndesa (cu maiul sau cu o placă grea) pământul sau un material granular. //A introduce piloni. vb. /, ind. prez. 3 pilonează
pilonare Acţiunea de a pilona, s.f, g.-d. art. pilonării, pl. pilonări.
pilor Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul. s.m., pl. pilori.
piloric,-ă (anat.) Al pilorului. Glandă adj., pl. pila: rici,-ce.
pilorism (med.) Tendinţă la spasm a musculaturii pilorului. s.n.
pilorită Inflamaţie a mucoasei pilorice. s.f, g.-d. art. piloritei, pl. pilorite.
pilos1,-oasă (anat.) Referitor la pâr. //(bot., despre un organ) Acoperit cu păr. adj., pl. piloşi,-oase. pilos2,-oasă (fam.) Care are pile2 (4). adj., pl. pilaşi,-oase.
899
pionieresc
pilQt11. Persoană care conduce o aeronavă. 2. Persoană calificată care conduce o navă în zonele în care navigaţia este dificilă. 3. ~ automat = sistem tehnic care conduce automat o navă sau o aeronavă. /Staţie— = instalaţie în care un produs este probat înainte de fabricarea în serie. Ştiinţă ~ - ştiinţă care orientează alte ştiinţe prin metodele sale. s.m., pl. piloţi.
pilQt2 Stâlp de oţel, de beton armat etc. care se înfige în pământ pentru a susţine o construcţie sau pentru a fixa terenul, s.m., pl. piloţi.
pilota 1. tr. A conduce, în calitate de pilot1, o navă, o aeronavă etc. //(fig.) A conduce, a orienta. 2. intr. (despre nave, aeronave, locomotive etc.) A merge încet, cu precauţie, datorită nesiguranţei drumului; a face manevre. vb. I, ind. prez. 3 pilotează, pilotaj Faptul de a pilota, s.n., pl. pilotaje, pilotare Acţiunea de a pilota, s.f, g.-d. art. pilotării, pl. pilotări.
pilotă/pilotă 1. Un fel de plapumă călduroasă umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (reg.) Bagaj. s.f. g.-d. art. pilotei/pilotei, pl. pilote/pilote.
pilotţnă Ambarcaţiune care transportă piloţii2, ce dirijează navele la ieşirea sau la intrarea într-un port. s.f, g.-d. art. pilotjnei, pl. pilotine.
pilozitate Păr pe faţă, pe corpul şi pe membrele unei persoane, s.f., g.-d. art. pilozităţii, pilyg (reg.) Pisălog1, /(fam.) A tunde (pe cineva) ~ = a tunde până la piele. [var. chilug j.«.] s.n., pl. piluge. pilulă Preparat medicamentos de formă rotundă, care se ia pe cale bucală, s.f, g-d. art. pilulei, pl. pilule. pin1 Arbore din familia pinaceelor, cu frunze în formă de ace lungi şi cu lemnul rezistent, s.m., pl. pini. pin2 (electron.) Terminal al unui circuit integrat, s.m., pl. pini.
pinacee (la pl.) Familie de arbori răşinoşi, cu frunze aciculare şi cu flori grupate în conuri; (la sg.) arbore din această familie, s.f, art. pinaceea, g.-d. art. pinaceei, pl. pinacge.
pinacle (fr.) Joc de cărţi, s.n., art. pinacle-ul, pl. pina-cle-uri.
pinaclu (arhit.) Element de construcţie, în formă de piramidă sau de clopotniţă, situat în partea superioară a unui contrafort, s.n., art. pinaclul, pl. pinacluri. pinacotecă Colecţie mare de tablouri; muzeu în care se află o astfel de colecţie, s.f, g.-d. art. pinacotecii, pl. pinacoteci.
pince-nez (pron. pgsne) (fr.) Ochelari fară braţe, care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. s.n., art. pince-ngz-ul, pl. pince-ngz-uri.
pindaric,-ă (despre poezii, versuri) Scris în genul poetului antic grec Pindar. adj., pl. pindarici,-ce. pineală (-ne-a-) (în sintagma) Glandă ~ = epifiză. adj., pl. pineale.
pingea Bucată de talpă cu care se înlocuieşte partea din faţă uzată a încălţămintei, [var. pingjcă s.f.] s.f, art. pingeaua, g.-d. art. pingglei, pl. pingele, art. pingelele, pingeli tr. A pune pingele la o încălţăminte, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 să pingelească.
pingeMre Acţiunea de a pingeli, s.f, g.-d. art. pingelirii, pl. pingeliri. pingjcă v. pingea.
Ping-pong Tenis de masă. s.n., art. ping-pong-ul. pingpongist,-ă (rar) Jucător de ping-pong. s.m., pl. pingpongişti; s.f, g.-d. art. pingpongistei, pl. pingpongiste. pinguin Nume dat unor specii de păsări marine, palmi-pede, nezburătoare, cu pieptul alb şi spatele negru, care trăiesc în grupuri în regiunile polare, s.m., pl. pinguini, piniţgn (-ni-on) Roată dinţată, cu număr mic de dinţi, care intră în componenţa unui angrenaj, s.n., pl. pinioane.
piniped (la pl.) Ordin de mamifere din regiunile reci, cu membrele transformate în înotătoare; (la sg.) animal din acest ordin (foca, morsa), s.n., pl. pinipgde. pinolă Axul păpuşii mobile de strung, în care se fixează
o	unealtă de prelucrare sau un vârf de susţinere al unuia dintre capetele piesei care se prelucrează, s.f, g.-d. art. pinolei, pl. pinale.
pinot (ot pron. o) Vin (alb sau negru) produs din soiuri de viţă-de-vie superioare, de origine franceză, s.n., art. pinot-ul, pl. pinQt-uri.
pinten l. Obiect de metal, în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă, pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor pentru a îmboldi calul la mers. /A da ~i = a) a îndemna calul cu pintenii; b) a (se) grăbi; (despre militari) A bate din ~i = a lovi călcâiele unul de altul făcând să sune pintenii, pentru a lua poziţia reglementară de drepţi. 2. Formaţie cornoasă situată în partea dinapoi a piciorului, la cocoşi şi la alte păsări. 3. Proeminenţă a unei piese care serveşte ca punct de articulaţie sau pentru a limita cursa altei piese. 4. Construcţie asemănătoare cu un pinten (l), care întăreşte o zidărie, un terasa-ment, un baraj etc. 5. Culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos; vârf muntos. s.m.,pl. pinteni.
pintenaş l. Diminutiv al lui pinten. 2. (bot.) Nemţişor de câmp. s.m., pl. pintenaşi.
pintenat,-ă (despre păsări) Cu pinteni (2). //(s.m.) Cocoş. adj., pl. pintenaţi,-te.
pintenog,-oagă l. (despre animale) Cu pete albe pe partea inferioară a picioarelor. 2. (despre păsări) Pin-tenat. adj., pl. pintenogi,-oage. pintenoagă Plantă din familia compozitelor, cu flori galbene, sj, g.-d. art. pintenoagei, pl. pintenoage. pintre v. printre.
pinţă (zool., reg.) Popândău, s.f., g.-d. art. pinţei, pl. pinţe. pi nulă 1. Placă mică de metal având o deschizătură şi un fir de vizare, servind la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare din frunzuliţele care formează o frunză de ferigă, s.f, g.-d. art. pinulei, pl. pinule.
Pinzgau (z pron. ţ) 1. Rasă de bovine de lapte şi came, de culoare roşie-castanie, cu o dungă albă pe spinare. 2. Rasă de cai masivi, folosiţi la tracţiune, s.prop.n. piodermită (pi-o-) Nume dat inflamaţiilor supurative ale pielii produse de stafilococi şi streptococi, s.f, g.-d. art. piodermitei, pl. piodermite. piogen,-ă (pi-o-) (med., despre răni) Care produce puroi, adj., pl. piogeni,-e.
piolet (pi-o-) Instrument asemănător cu un mic târnăcop, folosit de alpinişti. s.m., pl. piolgţi. pion 1. Fiecare dintre cele şaisprezece piese de şah, aşezate la începutul partidei în faţa celorlalte piese. 2. (fig.) Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă etc. s.m., pl. pioni.
pionefrită (pi-o-) (med.) Infecţie a rinchiului cu infiltraţii purulente difuze, s.f, g.-d. art. pionefritei, pl. pio-nefnte.
pioner,-ă v. pionier, pioneză v. piuneză.
pionier,-ă (pi-o-ni-er) 1. Persoană care face parte dintr-un grup de colonişti sau de emigranţi şi populează ţinuturi nelocuite, ori defrişează regiuni necultivate. 2. Persoană care întreprinde primele cercetări într-un domeniu nou, încă necercetat. 3. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu. 4. (în regimul comunist) Membru al organizaţiei de copii şcolari (între 7 şi 14 ani), [var. (pop.) piongr,-ă s.m. şi f] s.m., pl. pionigri; s.f, g.-d. art. pionigrei, pl. pioniere.
pionierat (pi-o-ni-e-) Activitate de pionier, s.n. pioniergsc,-ească (pi-o-ni-e-) Care aparţine pionierilor (4), referitor la pionieri (4). adj., pl. pioniergşti.
pioree
900
pioree (pi-o-) Scurgere de puroi, s.f., art. pioreea, g.-d. art. pioreei.
piQS, pioasă Evlavios, cucernic, cuvios, adj., pl. pioşi, pioase.
piosepticemie (pi-o-) Boală infecţioasă foarte gravă, care apare la mânji, viţei, miei. s.f., art. piosepticemja, g.-d. art. piosepticemiei, pl. piosepticemii, art. piosep-ticemiile.
pioşgnie (pi-o-, -ni-e) Pietate, s.f, art. pioşenia, g.-d. art. pioşgniei, pl. pioşgnii, art. pioşeniile, piotorax (pi-o-) Acumulare de puroi în cavitatea pleu-rală. s.n.
pipa intr. şi tr. (reg., fam.) A fuma (cu pipa), vb. I, ind. prez. 3 pipează.
plpât (reg.) Faptul de a pipa. s.n. pipă 1. Lulea. 2. Piesă de porţelan folosită pentru protejarea conductelor electrice exterioare !a intrarea lor în pereţii unei clădiri. 3. Piesă care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului, s.f., g.-d. art. pipei, pl. pipe.
pipăi (î l.A atinge uşor cu degetele (pentru a constata fornia, rezistenţa etc.). /Pe -te = atingând cu mâna obiectul în cauză, //A mângâia (o femeie) atingând uşor (şi repetat) cu palma. //(p. anal.) A atinge cu botul, cu laba, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. (med.) A palpa. //A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranţă, fără să vadă bine, folosindu-se de mâini, de baston etc. IPe -~te = pe dibuite. 4. A căuta ceva dibuind cu mâna.
5.	(fig.) A încerca să afle ceva; a tatona, vb. IV, ind. prez.
1	şi 2 sg. pipăi, 3 pipăie, imperf 3 sg. pipăia; conj. prez. 3 să pipăie.
pipăială Pipăire. s.f, g.-d. art. pipăiglii, pl. pipăigli. pipăibil,-ă (fam.) Palpabil, adj., pl. pipăibili,-e. pipăire Acţiunea de a (se) pipăi; pipăială, pipăitură. s.f, g.-d. art. pipăirii, pl. pipăiri.
pipăit 1. Faptul de a (se) pipăi, 2. Unul dintre simţuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile (cu mâna) ne dăm seama de calităţile lor (formă, mărime etc.). s.n. pipăitură (-pă-i-) Pipăire. s.f., g.-d. art. pipăitorii, pl. pipăituri.
pipăra v. pipera, pipărat,-ă v. piperat.
pipărătură Mâncare picantă, s.f, g.-d. art. pipărăturii, pl. pipărături.
pipărcat,-ă (reg., despre mâncăruri) Ardeiat. adj., pl. pipărcaţi,-te.
pipăruş (bot., pop.) Ardei; fructul acestei plante (mai ales ardeiul iute), s.m., pl. pipăruşi. pipeline (pgiplain) (angl.) Conductă pentru transportul la mare distanţă al carburanţilor, al gazelor naturale etc. s.n., art. pipeline-ul, pl. pipeline-uri. piper 1. Plantă tropicală cu tulpina târâtoare sau agăţătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe negre, sunt folosite drept condiment; fructul acestei plante, /(despre glume, anecdote) Cu ~ = indecent; picant. A avea ~ pe limbă = a fi răutăcios. A i se sui ~ul la nas sau ~ în nări = a se supăra. A da (cuiva) cu ~ la nas = a mânia (pe cineva). A face (pe cineva) cu sare şi cu~ = a certa (pe cineva); a face cu ou şi cu oţet. A-i sta (cuiva) ca ~ul în nas = a-i fi cuiva nesuferit. 2. (fig.) Element dinamic, înviorător. 3. (reg.) Ardei; (p. restr.) fructul acestei plante. l~ul-apelor = silnic. ~ roşu = boia de ardei, s.m., pl. (3) pipgri.
piperă tr. A pune piper (1) sau (p. ext.) alte condimente în mâncare. //A pişcă, a ustura (din cauza condimentelor). [var. pipăra vb.] vb. I, ind. prez. 3 piperează. piperacge (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, apetale, cu proprietăţi aromatice foarte pronunţate, având ca tip piperul; (la sg.) plantă din această familie. s.f., art. piperacgea, g.-d. art. piperacgei, pl. piperacge.
piperat,-ă 1. (despre mâncăruri şi băuturi) în care s-a pus (prea mult) piper. 2. (fig., fam., despre preţuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat. 3. (fig., despre glume, anecdote) Indecent, [var. pipărat,-ă adj.] adj., pl. piperaţi,-te. piperazină Substanţă utilizată în medicină în tratamentul gutei, împotriva nisipului din urină etc. s.f., g.-d. art. piperazinei,.p/. piperazine.
pipermă Alcaloid care se găseşte în piper, s.f., g.-d. art. piperinei, pl. piperine.
piperniceală Faptul de a se pipernici; aspect pipernicit. s.f, g.-d. art. pipemicelii. pipernici refl. A se opri din creştere, din dezvoltare; a degenera, vb. I, ind. prez. 3 sg. se pipemicgşte, imperf 3 sg. se pipernicea; conj. prez. 3 să se pipernicească, pipernicie (rar) Aspect pipernicit, s.f, art. pipemicja, g.-d. art. piperniciei.
pipernicii? Piperniceală. s.f, g.-u. art. pipemicirit
pipgrniţă (rar) 1. Cutie în care se ţine piperul (1).
2,	Piuliţă sau râşniţă în care se pisează piperul sau
ardeiul, s.f, g.-d. art. pipgmiţei, pl. pipgmiţe.
pipgrul Dans popular care se joacă la nunţi; melodia
acestui dans. s.n. art., neart. pipgr.
piperuţă Plantă erbacee cu flori albe-albăstrii; negruşcă.
s.f, g.-d. art. piperuţei, pl. piperuţe.
pipgtă Tub mic de sticlă prevăzut cu o pară de cauciuc,
folosit pentru a picura o cantitate mică de lichid; pică-
toare. //Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în
altul, s.f, g.-d. art. pipgtei, pl. pipgte.
pipi (fam.) Urină, s.n., art. pipiul, pl. pipiuri.
pi-pi-pi Exclamaţie cu care se cheamă puii, găinile,
raţele (la mâncare), interj.
pipirig Nume dat unor plante erbacee, cu tulpina cilindrică sau triunghiulară, care cresc prin locuri umede şi mlăştinoase, s.m., pl. pipirigi, pipiriguţ Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor şi cu tulpina cilindrică, s.m., pl. pipiriguţi. pipit v. pepit.
pipotă 1. Stomac la unele păsări. 2. (fam., ir.) Stomac de om. IA i se umfla ~a = a se mânia; b) a fi foarte mândru. s.f, g.-d. art. pipotei, pl. pipote, pir Plantă erbacee din familia gramineelor, care creşte ca buruiană printre plantele de cultură, s.m. piramidal,-ă 1. De forma unei piramide. Celulă ~ = celulă nervoasă a substanţei cenuşii din creier. Os ~ = unul dintre oasele mici care formează corpul. Muşchi ~ = muşchi al abdomenului. 2. Enorm, uriaş, adj., pl. piramidali,-e.
piramidă 1. Corp geometric cu baza poligonală şi cu feţele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun.
2.	Monument funerar în formă de piramidă (1), ridicat în Egiptul antic. 3. Figură geometrică executată de mai mulţi sportivi, aşezaţi în rânduri suprapuse în formă de piramidă (1). 4. îngrămădire de material, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). //Formă de aşezare a armelor, cu talpa pe pământ şi sprijinite una de alta la vârful ţevii.
5.	Formă de coroană de pom cu ax principal. //Sistem de susţinere a viţei-de-vie postaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc sârme legate la fiecare butuc de vie. 6. Formaţie anatomică asemănătoare cu o piramidă (1). /- bulbară = fiecare dintre proeminenţele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. s.f, g.-d. art. piramidei, pl. piramide, piramidon Comprimat farmaceutic, solubil în apă, folosit ca medicament împotriva nevralgiilor, a febrei etc. s.n., pl. piramidoane.
pirandă (pop.) Ţigancă; nevastă de ţigan, s.f., g.-d. art. pirandei, pl. pirande,
piranha (nha pron. nia) (port.) Peşte carnivor, foarte lacom, care trăieşte în apele Amazonului, s.m., pl. pirgnha.
901
pironi
piranometru Instrument pentru măsurarea intensităţii radiaţiei solare difuze, s.n., art. piranometrul, pl. pira-nometre.
pirargirit Minereu de argint de culoare roşu-închis. s.n. pirat Persoană care comite acte de piraterie, //(fig.) Individ fară scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf şi tâlhărie. /(adj.) Staţie — = staţie radiofonică clandestină. Navă — = navă al cărei echipaj săvârşeşte acte de piraterie pe mare. s.m., pl. piraţi, pi rata tr. A face piraterie, vb. /, ind. prez. 3 piratează. pirateresc,-ească Care aparţine piraţilor, adj., pl. piratereşti.
piraterie 1. Prădare, pe mare, a unei nave sau a pasagerilor aflaţi la bord, de către echipajul altei nave.
2.	~ aeriană = infracţiune care constă în deturnarea unui avion. 3. Imitare frauduloasă a unor produse sau tehnologii. s.f, art. pirateria, g.-d. art. pirateriei, pl. piraterii, art. pirateriile.
piraticgsc,-ească (înv.) Pirateresc, adi., pl- piraticeşti. pire v. piure.
pirgtic,-ă Care provoacă febră, adj., pl. piretici.-ce. piretoterapie Metodă de tratament care constă în provocarea unei stări febrile pentru a ridica potenţialul de apărare la boli a organismului, s.f, art. piretotérapia, g.-d. art. piretoterapiei.
piretrjnă Substanţă insecticidă extrasă din piretru. s.f,
g.-d. art. piretrinei, pl. piretrine.
pirgtru (bot.) 1. Vetricea. 2. Pulbere insecticidă obţinută
din florile uscate ale piretrului (1). s.m.
pirgu v. piure.
pţrex Sticlă rezistentă la variaţii bruşte de temperatură. s.n.
pirexie Febră, s.f, art. pirexia, g.-d. art. pirexiei, pl. pirexii, art. pirexiile.
pirheliograf (-li-o-) Pirheliometru înregistrator, s.n., pl. pirheliografe.
pirheliomgtru(-li-o-) Instrument cu care se măsoară cantitatea totală de energie solară care cade într-o unitate de timp asupra unei unităţi de suprafaţă, s.n., art. pirhe-liometrul, pl. pirheliometre.
piridjnă Substanţă toxică, lichidă şi incoloră, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor coloranţi etc. s.f, g.-d. art. piridinei.
piridoxjnă (farm.) Substanţă care se găseşte în drojdia de bere, grâu, ficat etc., având rol esenţial în structura funcţională a unor ţesuturi şi organe; vitamina B6. s.f, g.-d. art. piridoxinei, pl. piridoxme. piriform,-ă Care are formă de pară2, adi., pl- piriformi,-e. pirită Sulfiiră naturală de fier, de culoare galbenă, cristalizată, folosită la fabricarea acidului sulfuric, s.f, g.-d. art. piritei, pl. pirite.
piritos,-oasă (despre substanţe chimice) Cu multă pirită. adj., pl- piritoşi,-oase.
pirobaljstică (mii.) Disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin guri de foc. s.f, g.-d. art. pirobalisticii. pirocatechjnă Compus organic din clasa fenolilor, care este folosit ca revelator în tehnica fotografică, la fabricarea unor coloranţi pentru păr, pentru blănuri etc. s.f, g.-d. art. pirocatechinei.
piroclastic,-ă (despre roci) Referitor la piroclastite. adi., pl• piroclastici,-ce.
piroclastit Rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice, s.n., pl. piroclastite.
piroelectricitgte (fiz.) Apariţia de sarcini electrice pe feţele unor cristale sub acţiunea temperaturii ridicate. s.f, g.-d. art. piroelectricităţii.
pirofob,-ă (med.) (Bolnav) de pirofobie. adj., s.m. şi f, pl. piroföbi,-e.
pirofobie (med.) Teamă patologică de foc. s.f, art. pirofobia, g.-d. art. pirofobiei. pl. pirofobii. pirofor 1. Nume dat corpurilor care produc scântei şi se aprind uşor în contact cu aerul. 2. Insectă coleopteră din America de Sud, care emite lumină fosforescentă, s.m., pl. pirofori.
piroforic,-ă Care are proprietăţile unui pirofor. adj., pl. piroforici,-ce.
pirogaiic (în sintagma) Acid ~ = pirogalol. adj. pirogalol Substanţă chimică în formă de cristale albe, solubile în apă, folosită ca antiseptic, ca revelator fotografic etc. s.m.
pirogă Ambarcaţiune uşoară, lungă şi îngustă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, folosită de amerindieni, de unele populaţii din insulele Oceanului Pacific etc. s.f, g.-d. art. pirogii, pl. piragi.
pirogén,-ă 1. Care este produs de foc. 2. Care provoacă febră, adj., pl. piroggni,-e.
pirogenare Procedeu de realizare a unor reacţii chimice între gaze la temperaturi înalte; piroliză. s.f, g.-d. art. pirogenării.
pirograf Aparat electric folosit în pirogravură, s.n., pl. pirografe.
pirograva tr. A face desene pe lemn sau pe alte materiale cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuţit, înroşit în foc, sau cu un termocauter. vb. I, ind. prez. 3 pirogra-vează.
pirogravare Acţiunea de a pirograva. s.f, g.-d. art. pirogravurii, pl. pirogravări.
pirogravor,-oare Specialist în pirogravură, s.m., pl. pirogravori; s.f, g.-d. art. pirogravoarei, pl. pirogra-voare.
pirogravură 1. Tehnica de a pirograva. 2. Desen, decoraţie executată prin pirogravare; obiect pirogravat. s.f, g.-d. art. pirogravurii, pl. pirogravuri, pirgl Compus organic lichid, cu miros de cloroform, întrebuinţat la fabricarea unor coloranţi, s.m., pl. pirsli. piroiatrie Cult primitiv al focului, s.f, g.-d. art. piroia-triei, pl. pirolatrii.
pirolignos (în sintagma) Acid ~ = amestec acid obţinut prin distilarea uscată a lemnului, adi'. piroliză (chim.) Pirogenare. s.f, g.-d. art. pirolizei. piroluzjt Bioxid natural de mangan. s.n. piroman,-ă Persoană care suferă de piromanie. s.m.,pl. piromani; s.f, g.-d. art. piromanei, pl. piromane, piromanie Formă de tulburare psihică manifestată prin tendinţa de a provoca incendii, s.f, art. piromania, g.-d. art. piromaniei.
piromani,-ă Persoană care practică piromanţia. s.m., pl. piromanţi, s.f, g.-d. art. piromantei, pl. piromante. piromanţie (-ţi-e) Ghicirea viitorului cu ajutorul focului. s.f., art. piromanţia, g.-d. art. piromanţiei. pirometamorfism Totalitatea transformărilor datorate temperaturilor înalte suferite de rocile din apropierea unui corp eruptiv, s.n.
pirometrie,-ă Referitor la pirometrie. adj., pl. piro-metrici,-ce.
pirometrie Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte. //Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor înalte ale corpurilor. s.f, art. pirometria, g.-d. art. pirometriei, pl. pirometrii. pirometru Instrument pentru măsurarea temperaturilor înalte, s.n., art. pirometrul, pl. pirometre. piromorfit Minereu de plumb. s.n. piron Cui de oţel lung şi gros. /(fam.) A face (la) ~oane = a clănţăni din dinţi din cauza frigului, (fam.) A tăia (la) ~oane = a spune minciuni, s.n., pl. piroane, pironi tr. l.A fixa cu piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se mişte; a imobiliza. 3. A-şi fixa privirea într-o anumită direcţie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
pironire
902
pironesc, imperf. 3 sg. pironea; conj. prez. 3 să pironească.	•
pironire Acţiunea de a pironi, s.f., g.-d. art. pironirii, pirop Granat de culoare roşie folosit ca piatră semi-preţioasă. s.n.
piroplasmoză Boală infecţioasă la cai, la vite sau Ia oi, asemănătoare cu malaria, datorată unui parazit care distruge globulele roşii şi provoacă febră mare. s.f, g.-d. art. piroplasmQzei, pl. piroplasmoze. piroscaf (ieşit din uz) Navă acţionată cu aburi, s.n., pl. piroscafe.
piroscop Dispozitiv pentru determinarea aproximativă a temperaturilor înalte, s.n., pl. piroscoape. piroscepic,-ă Referitor la piroscop. adj., pl. pirosca: pici,-ce.
pirosfgrá Zonă din interiorul Pământului, presupusă a fi în stare fluidă, s.f., g.-d. art. pirosferei. pirostat Aparat de supraveghere şi control al temperaturii arderii în cuptoarele industriale, s.n., pl. pirostate. pirostje v. pirostrie.
pirostrie 1. Obiect de gospodărie făcut dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier sprijinit pe trei picioare pe care se aşază ceaunul sau oala pe foc. 2. (pop., la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor la căsătoria religioasă. //(glumeţ) A-şi pune ~iile (în sau pe cap) = a se căsători, [var. (înv., reg.) pirostie i./i] s.f, art. pirostria, g.-d. art. pirostriei, pl. pirostrii, art. pirostriile, pirsşcă (reg.) Un fel de colţunaş umplut cu came, cu cartofi, cu brânză etc. s.f, g.-d. art. pirQştii, pl. piraşti. piroteaiă Somnolenţă, moţăială. s.f, g.-d. art. pirotelii. pirotehnic,-ă Referitor la pirotehnie, adj., pl. pirotehnici,-ce.
pirotehnică Pirotehnie, s.f, g.-d. art. pirotehnicii, pirotehnician (-ci-an) Specialist în pirotehnie. s.m.,pl. pirotehnicieni.
pirotehnie 1. Tehnica fabricării unor dispozitive care servesc la aprinderea muniţiilor, a unor substanţe explozibile etc. 2. Fabrică de muniţii, s.f, art. pirotehnia, g.-d. art. pirotehniei, pl. (2) pirotehnii, art. pirotehniile. pirotgrmic,-ă Care dezvoltă căldură prin ardere, adj., pirotermici,-ce.
piroti intr. 1. A fi copleşit de somn; a moţăi. 2. A lâncezi (de boală, de bătrâneţe); (p. ext.) a boli. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 să pirotească.
pirotmă Sulfură naturală de fier. s.f, g.-d. art. pirotinei. piroxgn Silicat de magneziu, de fier şi de calciu, care se găseşte în anumite'roci. s.m., pl. piroxeni. piroxemt Rocă eruptivă constituită din piroxene. s.n., pl. piroxenite.
piroxiMnă Amestec din esteri nitrici ai celulozei, folosit în industrie la fabricarea explozibililor, a lacurilor etc. s.f, g.-d. art. piroxilmei, pl. piroxiline. piroză (med.) Senzaţie de arsură în piept şi în gât. s.f, g.-d. art. pirozei, pl. piroze. pirozea v. peruzea.	_
pirpiriu,-ie 1. Mic, pipernicit. 2. (despre oameni) îmbrăcat (prea) subţire sau jerpelit; (despre îmbrăcăminte) sărăcăcios. 3. (rar) Lipsit de avere, adj., pl. pirpirii, pirueta (-ru-e-) intr. (rar) A executa piruete, vb. I, ind. prez. 3 piruetează. _
piruetă (-ru-e-) 1. învârtire completă a unui dansator,
executată pe un singur picior. //Rotire rapidă pe vârfuri
sau pe călcâie. 2. (fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de
părere, s.f, g.-d. art. piruetei, pl. piruete.
pirul intr. (rar) (despre păsărele) A cânta în triluri, vb. IV,
ind. prez. 3 piruie, imperf. 3 sg. piruia; conj. prez. 3 să
piruie.
piruit (rar) Faptul de a pirui. s.n.
pis/pis-pis Strigăt cu care se cheamă pisica. IA nu zice nici ~ = a nu scoate nicio vorbă. [var. pâs interj.] interj. pisa tr. l.A zdrobi, a mărunţi (cu ciocanul, cu pisălogul etc.). 2. A bătători pământul, zăpada etc.; (p. ext.) a dansa.
3.	(fig.) A snopi în bătaie. 4. (fig.) A bate la cap, a plictisi. vb. I, ind. prez. 3 pisează, pisanie (-ni-e) (înv.) Inscripţie sculptată sau pictată la intrarea într-o biserică, pe un monument etc. s.f, art. pisania, g.-d. art. pisaniei, pl. pisanii, ari. pisaniile, pisar (înv.) Grămătic, diac. s.m., pl. pisari, pisare Acţiunea de a pisa; pisat, s.f, g.-d. art. pisării, pisat Pisare, s.n.
pisăgeală (rar) Faptul de a pisăgi. //Bătaie zdravănă, //(fig.) Cicăleală, pisălogeală, //(fig.) Toceală, buchiseală. s.f, g.-d. art. pisăgelii, pl. pisăgeli. pisăgi tr. (rar) A pisa. ind. prez. I sg. şi 3 pl. pisăgesc, imperf. 3 sg. pisăgea; conj. prez. 3 să pisăgeaseă. pisăleg1 Unealtă casnică rotunjită ca o măciucă la un capăt, cu care se pisează ceva în piuliţă, s.n., pl. pisăloage. pisălog2,-oagă (fam.) (Persoană) care plictiseşte pe cineva, insistând mereu asupra aceluiaşi lucru, adj., s.m. şi f.,^pl. pisălpgi,-oage.
pisălogeală (fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictiseşte, s.f, g.-d. art. pisălogelii, pl. pisălogeli, pisălogi tr. (fam.) A plictisi pe cineva cu insistenţele. vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. pisălogesc, imperf. 3 sg. pisălogea; conj. prez. 3 să pisălogească. pisc1 (reg.) (repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre, interj. pisc2 1. Vârf ascuţit, stâncos al unui munte. 2. Capătul din faţă, ascuţit, al unei ambarcaţiuni. 3. (pop.) Parte a carului sau a săniei de care se fixează proţapul, s.n., pl. piscuri.
piscan (reg.) Pisc2 (1). s.n, pl. piscane.
piscicol,-ă Referitor la peşti sau la piscicultură. adj.,
pl. piscicoli,-e.
piscicultor Specialist în piscicultură. s.m., pl. piscicul-
tQri.
piscicultură Ramură a zootehnicii care se ocupă cu creşterea peştilor în apele naturale şi în cele amenajate. s.f, g.-d. art. pisciculturii.
piscifQim,-ă în formă de peşte, adj., pl. piscifQrmi,-e. piscină 1. Bazin cu peşti amenajat în scop decorativ sau productiv. 2. Bazin de înot. s.f, g.-d. art. piscinei, pl. piscine.
piscivor,-ă (livr.) Care se hrăneşte cu peşte, adj., pl piscivori,-e.
piscoaie/piscoi1 (pop.) Tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale. //Oboi, //Parte a morii prin care curge f&ina; vramă. s.f./s.m., pl. piscoaie /piscoi.
piscoi2 (reg.) Om scund, s.m., pl. piscoi, art. piscoii. piscui intr. (reg., despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi; a piui. vb. IV, ind. prez. 3 sg. piscuieşte /piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 să piscuiască /să piscuie.
piscuire (reg.) Acţiunea de a piscui. s.f, g.-d. art. pis-cuirii.
piscuit (reg.) Faptul de a piscui. s.n.
pisculeţ Diminutiv al lui pisc2; piscuşor. s.n., pl. pis-
culeţe.
piscuşor Pisculeţ. s.n., pl. piscuşoare. pisic Pisoi, s.m., pl. pisici.
pisică A. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu păr moale de diferite culori, l-a cu clopoţei nu prinde şoareci = cine se laudă prea mult cu ce are de gând să facă, nu realizează mare lucru. Când ~a nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă - în lipsa celor mari, cei mici îşi fac de cap. ~a blândă zgârie rău = nu te încrede în cei blânzi, căci
903
pişcă
adesea sunt primejdioşi. A se înţelege (sau a trăi, a se iubi) ca şoarecele (sau câinele) cu ~a - a se certa tot timpul, a nu se putea suferi. A avea ochi de ~ = a) a avea privirea ageră; b) a fi abil. (fam.) A avea nouă suflete ca ~a = a fi foarte rezistent. A se spăla ca ~a, se spune despre cineva care se spală superficial. 2. Blană de pisică (A.l) prelucrată. B. 1. Nume dat unor instrumente sau dispozitive care prind sau trag ceva. //Cărucior al unei maşini de ridicat. 2. Mănunchi de sârme de oţel folosit pentru curăţarea de noroi a utilajelor de foraj, s.f, g.-d. art. pisicii, pl. pisici.
pisică-de-mare Specie de peşte marin cu corpul turtit. s.f., g.-d. art. pisicii-de-mare, pl. pisici-de-mare. pisică sălbatică Specie de pisică (A) cu blana cenuşie-gălbuie, care trăieşte în pădure, s.f. + adj. pisiceglă (fam.) Alintare, s.f, g.-d. art. pisicglii, pl. pisiceli.
pisicesc,-ească (rar) De pisică (A), adj., pl. pisiceşti.
pisiceşte (rar) Ca pisica (A), adv.
pisici refl. (fam.) A se alinta, vb. IV, ind. prez 3 sg. se
pisiceşte, imperf. 3 sg. se pisicea; conj. prez. 3 să se
pisicească.
pisicos,-oasă (fam.) Cu apucături de pisică (A.l). /(fig.) Căruia îi place să se alinte, adj., pl. pisicoşi,-oase. pisicuţ Diminutiv al lui pisic. s.m., pl. pisicjiţi. pisicuţă 1. Diminutiv al lui pisică (A.l). 2. (rar) Ament (la salcie, stejar, alun), s.f., g.-d. art. pisicuţei, pl. pisi-cuţe.
pisoar Vas de faianţă, montat pe un zid, care serveşte bărbaţilor la urinat; (p. ext.) parte a closetului public unde sunt instalate asemenea vase. s.n., pl. pisoare. pisoi Pui (mai ales mascul) de pisică; cotoi, pisic. s.m., pl. pisai, art. pisüii.
pisoiaş Diminutiv al lui pisoi, s.m., pl. pisoiaşi. pisoMt Agregat de minerale (calcit, minereu de fier etc.) de forma şi de mărimea unui bob de mazăre, s.n., pl. pisolite.
pisoMtic,-ă (despre roci) Format din pisolite. adj., pl. pisolitici,-ce.
pistard Ciclist specializat în concursuri pe pistă, pe velodrom, s.m., pl. pistarzi.
pistă 1. Fâşie de teren amenajată şi rezervată unei circulaţii speciale. ~ pentru biciclişti. //Fâşie de teren amenajată pentru întreceri sportive. //Teren amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor. //Loc pentru dans într-un local public. 2. (fig.) Direcţie. 3. ~ sonoră = margine a peliculei cinematografice pe care s-a făcut înregistrarea sonoră, s.f, g.-d. art. pistei, pl. piste. pistil1 1. Organ femei reproductiv al florii, format din ovar, pistil şi stigmat. 2. Obiect de sticlă sau de porţelan cu care se pulverizează sau se omogenizează în mojar substanţe chimice sau farmaceutice, s.n., pl. pistiluri. pistil2 Pastă de fructe uscate în formă de foaie groasă. s.n., pl. pistiluri.
pistol1 Veche monedă de aur. s.m., pl. pistoli. pistol2 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu
o	singură mână. /Cum e turcul şi ~ul, se spune despre două persoane apropiate care se potrivesc (în rău). Col ~ (sau îmbrăcat ~) = gol de tot... //Focurile trase cu pistolul (1). //Jucărie în formă de pistol (1) care se încarcă cu dopuri speciale de plută. //Jucărie rudimentară cu ţeava de soc. 2. (sport) Probă de tir care se execută cu pistolul2 (1) prin trageri automate asupra unor ţinte.
3.	Aparat portativ, având forma pistolului2 (1), cu care se execută diferite operaţii (vopsit, sudură etc.) ~ de sudură, s.n., pl. (1, 3) pistoale, pistolar 1. Specialist în tragerea cu pistolul2 (1).
2.	(sport) Specialist în proba de tir cu pistolul2 (l).
3.	Scandalagiu care se bate cu pistolul2 (1). s.m., pl. pistolari.
pistolard (rar) Pistolar (3). s.m., pl. pistolarzi. pistolaş Diminutiv al lui pistol2 (1). s.n., pl. pistolaşe. pistolet Armă de foc semiautomată, mică şi uşoară, care permite tragerea cu o singură mână. s.n., pl. pistolete, pistol-mitralieră (-li-e-) Armă automată uşoară, mai scurtă decât puşca-mitralieră. s.n., pl. pistoale-mitraliere. pistol-portbandulă Pistol care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaţilor, s.n., pl. pistoale-portbandulă.
pistol-rachetă Pistol cu ajutorul căruia se trag rachete de semnalizare, s.n., pl. pistoale-rachetă. piston Organ de maşină care efectuează o mişcare rectilinie alternativă într-un cilindru în care se găseşte un fluid sub presiune, s.n., pl. pistoane, pistona. tr. 1. A extrage un lichid cu ajutorul unui piston. 2. (fam.) A stărui pe lângă cineva pentru a obţine ceva. vb. I, ind. prez. 3 pistonează. pistonaj Pistonare. s.n., pl. pistongje. pistonare Acţiunea de a pistona; pistonaj. s.f, g.-d. art. pistonării, pl. pistonări.
pistonfon Dispozitiv de etalonare a microfoanelor în domeniul frecvenţelor joase, s.n., pl. pistonfoane. pistornic (înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn, cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii şi iniţialele rituale. s.n.,pl. pistomice.
plstră (reg.) Un fel de pânză groasă, cu dungi colorate, întrebuinţată la îmbrăcatul saltelelor, s.f, g.-d. art. pis-trei, pl. pistre.
pistrui1 Pată mică, brună sau gălbuie care se formează pe piele (mai ales sub acţiunea soarelui). s.m.,pl. pistrui, art. pistruii.
pistrui2,-ie (rar) Pistruiat, adj., pl. pistrui, pistruia refl. şi tr. A căpăta sau a face să capete pistrui, //(fig.) A (se) păta. vb. I, ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistrumd. pistruială (rar) 1. (colectiv) Pistrui. 2. Calitatea de a fi pestriţ, s.f, g.-d. art. pistruielii.	^
pistruiat,-ă 1. Cu pistrui (pe faţă). 2. împestriţat, adj., pl. pistruiaţi,-te.
pistui intr. (rar) A spune „pst” pentru a atrage atenţia cuiva, încet şi discret, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pis-tuiesc, imperf. 3 sg. pistuia; conj. prez. 3 să pistuiască. piş-piş-pjş1 Cuvânt care imită şoaptele spuse la urechea cuiva. [var. pâş interj.] interj. piş-piş-piş2 (pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează, interj. piş3 (pop.) Urină. s.n.
pişa (pop.) 1. refl. A urina. 2. tr. A stropi cu urină. vb. I, ind. prez. 3 pişă, I pl. pişăm; conj. prez. 3 să pişe; ger. pişând.
pişat (pop.) Urină, s.n., pl. pişaturi. pişcă l.íf A strânge cu vârful degetelor pielea cuiva. 2. tr. A prinde cu degetele coardele unor instrumente muzicale, a le ridica şi a le da drumul pentru a le face să vibreze. 3. tr. A tăia câte puţin din ceva. //(fam.) A fura puţin câte puţin, pe nesimţite. 4. tr. (despre insecte) A muşca, a înţepa. /Ca şi cum te-ar ~ un purice = foarte puţin, aproape deloc. 5. tr. şi intr. (despre vânt, frig etc.) A înţepa; (despre brumă, ger) a vătăma (parţial) frunzele sau fructele plantelor. 6. tr. şi intr. (despre băuturi, condimente, mâncăruri) A ustura. 7. tr. (glumeţ) A atinge uşor; (p. ext.) a bate. //(fig.) A înţepa cu vorba. vb. I, ind. prez. 2 sg. pişti, 3 pişcă; conj. prez 3 să pişte, pişcare Acţiunea de a pişcă; pişcat, s.f, g.-d. art. pişcării.
pişcat Pişcare. s.n.
pişcă Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal, folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunţate ale apei. s.f, g.-d. art. piştii, pl. pişti.
pişcăcios
904
pişcăcios,-oasă (fam) Care înţeapă Ia limbă; iute, picant, adj., pl. pişcăcioşi,-oase. pişcă-n-floare (reg.) Grangur, s.m. pişcător,-oare 1. (despre insecte) Care înţeapă, care pişcă. 2. (fig.) Care conţine o critică ascuţită. 3. (despre alimente) Iute, picant. 4. (despre oameni) Care şterpeleşte. adj., pl. pişcători,-oare.
pişcătură 1. Faptul de a pişcă; ciupitură, muşcătură de insectă. 2. (fig.) Vorbă usturătoare. 3. Bucăţică ruptă din ceva. //Loc din care s-a scos această bucăţică, //(pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale pentru a le însemna, s.f, g.-d. art. pişcăturii, pl. pişcături, pişcot Produs de patiserie din aluat moale făcut din făină, ouă şi zahăr, s.n., pişcoturi. pişicher,-ă (fam.) (Om) şiret, şmecher, adj., s.m. şi f, pl. pişicheri,-e.
pişicherlâc (rar) Şiretenie, şmecherie, s.n., pl. pişi-cherllcuri.
pişleag Cui de lemn care uneşte obezile de la roţile de la car. s.n., pl. pişlege.
pişoarcă (pop.) Persoană care urinează des (în pat). s.f, g.-d. art. pişoarcei, pl. pişoarce. pişpăj intr. (reg.) A şopti la urechea cuiva pentru a cleveti; a face intrigi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. pişpăieşte. pi tac1 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. al XVIII-lea şi la noi; monedă rusească de argint sau de aramă. 2. (p. ext.) Ban, gologan, para. s.m., pl. pitaci. pitâC2 (înv.) I. Decret de ridicare la rang boieresc. 2. Poruncă scrisă. 3. Scrisoare, răvaş, s.n., pl. pitace. pitagoreic,-ă (-re-ic) (Adept) al filosofiei Iui Pitagora şi al şcolii sale. adj., s.m., pl. pitagoreici,-ce. pitagoreism v. pitagorism. pitagoric,-ă (rar) Pitagoreic, adj., pl. pitagorici,-ce. pitagorician (-ci-an) Elev sau adept al doctrinei filosofului Pitagora. s.m., pl. pitagoricieni. pitagorism Doctrină a filosofului grec Pitagora, care considera ca esenţă a tuturor lucrurilor numărul, [var. pitagoreism s.n.] s.n.
pitgr (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Dregător însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti cu pâine. s.m., pl. pitari.
pitarcă (reg.) Numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă, iar cealaltă otrăvitoare, s.f, g.-d. art. pitărcii, pl. pitărci. pjta-vacii Ciupercă comestibilă cu pălăria roşcată, cu carnea albă care devine albastră în contact cu aerul. s.f. art., g.-d. art. pitei-vacii.
pită (reg.) 1. Pâine. ICelui flămând, ~a-i în gând = fiecare se gândeşte la ceea ce îl interesează personal. 2. (fig.) Mijloace de existenţă; (p. ext.) slujbă, s.f, g.-d. art. pitei, pl. pite.
pitărcuţă Ciupercă comestibilă cu pălăria emisferică, roşie-cărămizie, cu piciorul gros şi cu carnea albă. s.f, g.-d. art. pitărcuţei, pl. pitărcuţe. pităreasa (rar) Soţia pitarului, s.f, g.-d. art. pităresei, pl. pitărese.
pitărel (în ţările româneşti) Titlu în ierarhia boierească, mai mic decât acela al pitarului, s.m., pl. pitărei, pl. pită-reii.
pitărie 1. (reg.) Brutărie. 2. (înv.) Dregătoria pitarului. s.f., art. pităria, g.-d. art. pităriei, pl. pităni. pitcoace (reg.) Epitet dat unei fiinţe mici, pitice, s.f, g.-d. art. pitcocii, pl. pitcoci.
pitchpine (pron. picipain) (angl.) Arbore exotic din familia coniferelor, al cărui lemn dur, de culoare galbenă, se foloseşte la confecţionarea mobilelor de lux şi la construirea navelor, s.m.
pitecantrop Nume dat unei fosile cu caracteristici intermediare între maimuţă şi om. s.m., pl. pitecantropi.
piteştean,-ă (Locuitor) din municipiul Piteşti, adj., s.m.,pl. piteşteni,-e.
piteşteancă Locuitoare din municipiul Piteşti, s.f, g.-d. art. piteştencei, pl. piteştence. piti refl- şi tr. (pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pitgsc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 să pitească.
pitiadă (ti-a-) (livr.) Interval de timp de patru ani care se scurgea între serbările pitice, s.f, g.-d. art. pitiadei, pl. pitiade.
pitiatic,-ă (-ti-a-) (Bolnav) de pitiatism. adj., s.m. şi f, pl. pitiatici,-ce.
pitiatism (-ti-a-) (med.) Ansamblu de tulburări nervoase isterice, vindecabile prin sugestie, s.n. pitic,-ă I. adj. De statură foarte mică; scund, //(despre plante) Nedezvoltat, pipernicit, //(despre unele animale sau plante) Care face parte din specii mici. II. s.m. şi f.
1.	Pigmeu (II). 2. Individ de statură foarte mică. adj., s.m. şi f., pl. pitici,-ce.
pitică aibă Stea caracterizată prin luminozitate mică şi scăderea treptată a temperaturii, aflată în stadiul final al evoluţiei sale. s.f. + adj.
pitică roşie (-şi-e) Stea caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte şi prin luminozitate foarte mică, aflată în stadiul absolut, final al evoluţiei sale. s. f. + adj. pitice (în sintagma) Jocuri ~ = jocuri care aveau loc din patru în patru ani în Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apollo. adj. pl.
pitici tr. şi refl. (rar) A (se) micşora, a (se) închirci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. piticesc, imperf. 3 sg. piticea; conj. prez. 3 să piticească.
piticire (rar) Acţiunea de a (se) pitici, s.f, g.-d. art. piti-cirii.
pitire (pop.) Acţiunea de a (se) piti. s.f, g.-d. art. pitirii, pitiriază v. pitiriazis.
pitiriazis (-ri-a-) Nume dat dermatozelor provocate de ciuperci microscopice şi caraterizate prin erupţii de băşicuţe. [var. pitiriază s.f.\ s.n. pitiş (pop., uneori repetat) Tiptil; pe furiş. adv. pitit,-ă (pop.) Ascuns; (fig.) adăpostit, //(s.f.) De-a pitită = numele unui joc de copii în care unul dintre copii trebuie să-i găsească pe ceilalţi care s-au ascuns, adj., pl pitiţi,-te.
pitoaşcă (reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca. s.f, g.-d. art. pitoaştei, pl. pitoaşte. pitoi (reg.) Augmentativ al lui pită. s.n., pl. pitoaie. piton1 Şarpe mare, neveninos, din regiunile tropicale. s.m., pl. pitoni.
piton2 Cui sau şurub care are la capăt un inel, prin care se trece coarda, folosit de alpinişti în timpul escaladărilor. s.n., pl. pitoane. pitoresc1 Ceea ce este pitoresc2, s.n. pitoresc2,-ească Care impresionează prin colorit, aspect, aşezare etc. //(despre stil şi limbă) Bogat în imagini, viu, expresiv, adj., pl. pitoreşti. pitpalac1 Cuvânt care imită strigătul prepeliţei, interj. pitpalac2 (omit.) Prepeliţă, s.m., pl. pitpalaci, pitpalacă (rar) 1. Femela pitpalacului. 2. (fig.) Femeie guralivă, s.f, g.-d. art. pitpalacei, pl. pitpalace. pituitar,-ă (-tu-i-) Referitor la fluxul nazal. /Glandă ~ = hipofiză. adj., pl. pituitari,-e.
pituită ră (-tu-i-) Mucoasa cavităţii nazale, s.f., g.-d. art. pituitarei, pl. pituitare.
pituită (-tu-i-) (med.) Mucus. s.f, g.-d. art. pituitei, pl. pituite.
pituit|v,-ă (-tu-i-) (med.) Pituitar. adj., pl. pituitivi,-e. pituitos,-oasă (-tu-i-) (med.) Format din pituită, care seamănă cu pituită. adj.,pl. pituiteşi,-oase. pituitrmă (-tu-i-) Hormon extras din hipofiză posterioară, cu acţiune antidiuretică. s.f., g.-d. art. pituitrmei.
905
pizmuit
pitula refl. şi tr. (pop.) A (se) piti. vb. I, ind. prez. 3 pitulează.
pitula re (pop.) Acţiunea de a (se) pitula, s.f., g.-d. art. pitulării.
pitulice Mică pasăre călătoare, cu penele brune-verzui pe spate şi cenuşii pe pântece, s.f., g.-d. art. pitulicii, pl. pitulici.
pituljş1 Pitiş. adv. pitullş2 (pop.) Ascunziş, s.n.
pitura tr. (mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcaţiune. vb. I, ind. prez. 3 piturează. pitura re Acţiunea de a pitura. s.f, g.-d. art. piturării. pitură Vopsea specială pentru nave, făcută din ulei de in sau din răşini, s.f, g.-d. art. piturii, pl. pituri, pityţă (rar) Diminutiv ai lui pită. s.f, g.-d. art. pituţei, pl. pituţe.
piţigăj v. piţigăia.
piţigăia tr. A-şi subţia vocea. Î/A vorbi cu glas ascuţit. [var. piţigăi vb.] vb. I, ind. prez. 3 piţigăiază, 1 pl. piţi-găigm; conj. prez. 3 să piţigăieze; ger. piţigăind. piţigăială Faptul de a (se) piţigăia. s.f., g.-d. art. piţigăielii, pl. piţigăieli.
piţigoi Pasăre mică şi vioaie, cu pene albastre-verzui pe spate şi galbene pe pântece; piţiguş. //Epitet dat copiilor. s.m., pl. piţigfii, art. piţigoii.
piţigoi moţat Specie de piţigoi cu moţ şi cu pene negricioase pe ceafă. s.m. + adj. piţiguş (rar) Piţigoi. s.m., pl. piţiguşi. piţulă Monedă austro-ungară care a circulat, până în 1918, şi în Transilvania şi Bucovina; (astăzi, fam.) monedă de valoare mică; para. s.f, g.-d. art. piţulei, pl piţule. piu/piu-piu Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. interj.
piuuu Cuvânt care imită zgomotul făcut de un proiectil. interj.
piua (pi-ua) tr. (pop.) A da o ţesătură de lână la piuă (1). vb. í, ind. prez. 3 piuează, / pl. piuăm; conj. prez. 3 să piueze; ger. piuând.
piuar (pi-uar) (pop.) Persoană care posedă sau conduce
o	piuă (1). s.m., pl. piuari.
piuare (pi-ua-) (pop.) Acţiunea de a piua. s.f, g.-d. art. piuării.
piuă (pi-uă) 1. Instalaţie pentru împâslirea ţesăturilor de lână. 2. Vas cu fundul şi pereţii groşi, în care se pisează diverse substanţe solide. 3. Parte a şteampului în care se mărunţeşte minereul. 4. Scobitură în piesa unei instalaţii, în care se roteşte altă piesă din instalaţia respectivă, s.f, g. -d. art. pivei, pl. pive.
piui (pi-u-) intr. (despre puii de pasăre) A scoate piuituri. //(despre un corp care străbate aerul cu viteză) A şuiera, a ţiui. vb. IV, ind. prez. 3 piuie, imperf. 3 sg. piuia; conj. prez. 3 să piuie.
piuială (pi-u-) Piuitură (2). s.f, g.-d. art. piuielii, pl. piuieli.
piuit (pi-u-) Piukură (1). s.n.
piuitor,-oare (pi-u-i-) (despre păsări) Care piuie. //(despre obiecte) Care scoate sunete ascuţite, adj., pl. piuitori.-oare.
piuitură (pi-u-i-) 1. Strigăt caracteristic scos de puii de pasăre. 2. Sunet subţire, ascuţit; ţiuitură. s.f, g.-d. ari. piuiturii, pl. piuituri.
piuliţă (pi-u-) 1. Vas de metal, de lemn etc. întrebuinţat în gospodărie, în laboratoare ete., în care se pisează diferite substanţe. 2. Piesă de metal prevăzută cu o gaură filetată, care se poate înşuruba pe o tijă cu filet corespunzător. s.f, g.-d. art. piuliţei, pl. piuliţe, piuneză/pioneză Cui mic, eu capul rotund sau plat şi cu vârful ascuţit, folosit pentru fixat hârtii, afişe etc. pe un perete de lemn. s.f, g.-d. art. piunezei/pionezei, pl. piungze/pioneze.
piure Preparat culinar obţinut din legume (în special din
cartofi) sau din fructe fierte şi zdrobite, [var. pireu, pire
s.n.] s.n., art. piureul, pl. piureuri.
piurie (pi-u-) Stare patologică cauzată de infecţia căilor
urinare, s.f, art. piuna, g.-d. art. piunei, pl. piudi, art.
piuriile.
pivnicer Persoană care are în grijă o pivniţă de vinuri, /(în Evul Mediu, în ţările româneşti) Dregător care avea în grijă pivniţele domneşti, s.m., pl. pivniceri. pivnicerit (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Dare plătită de către producătorii de vinuri, s.n. pivnicioară (fam.) Diminutiv al lui pivniţă, s.f., g.-d. art. pivnicioarei, pl. pivnicioare. pivniţă încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri, destinate păstrării unor materiale sau unor produse alimentare, s.f., g.-d. art. pivniţei, pl. pivniţe.
pivet1 l. Militarul în raport cu cârc ss execută mişcarea unei formaţii. 2. (sport) Jucătorul care acţionează ca vârf de atac în unele jocuri cu mingea, s.m., pl. piveţi. pivot2 l. (tehn.) Piesă cilindrică sau conică, care se roteşte sau alunecă într-un lagăr. 2. Rădăcină îngropată, verticală, a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. (fig.) Element central care antrenează alte elemente într-o activitate, s.n., pl. pivQturi.
pivota intr. I. (tehn.) A se roti (ca un pivot). 2. (fig., despre acţiuni) A se desfăşura în jurul a ceva. 3. A-şi răsuci brusc corpul; (sport) a se răsuci pe un singur picior pentru a manevra mingea, vb. I, ind. prez. 3 pivotează. _
pivotant,-ă l. Care pivotează. 2. Rădăcină ~ = rădăcină care pătrunde adânc, vertical, în sol. adj., pl. pivotanţi,-te.
pivotare Acţiunea de a pivota; pivotaţie. s.f, g.-d. art. pivotării, pl. pivotări.
pivotaţie (-ţi-e-) Pivotare, s.f, art. pivotgţia. g.-d. art. pivotaţiei, pl. pivotaţii, art. pivotaţiile. pix Creion cu mină sau cu pastă acţionat printr-un dispozitiv mecanic, s.n., pl. pixuri, pixidă l. Casetă sau cupă care servea în trecut la păstrarea bijuteriilor sau a împărtăşaniei. 2. Tip de fruct sub formă de capsulă, care - după coacere - se deschide printr-un căpăcel sau se rupe în două. s.f, g.-d. art. pixi; dei, pl pixide.
pizdă (vulg.) I. Organ genital feminin (extern). IDă-l (sau dă-o) in ~ măsii = nu-ţi bate capul cu el (sau cu ea); nu-i da atenţie. Du-te în - mătii! = du-te dracului, dispari! Dat în ~ măsii = a) care merită să fie înjurat de mamă; b) demn de admiraţie pentru tupeul care îl conduce spre reuşită. 2. (peior.) Fată, femeie, s.f, g.-d. art. pizdei, pl. pizde.
pizdi tr. (vulg., în expr.) A o ~ = a ajunge în încurcătură, a o încurca, vb. IV, ind. prez. 3 sg. o pizdeşte. pizdos,-oasă (vulg.) Arţăgos; bătăios; cu tupeu, adj., pl. pizdoşi,-oase.
pizdui tr. (vulg.) A înjura, vb. IV, ind. prez. 3 sg. pizdu-ieşte.
pizmaş,-ă (pop.) (Persoană) care poartă cuiva duşmănie; (om) duşmănos, potrivnic, pizmuitor, pizmătareţ, pizmătăreţ, pizmăreţ. adj., s.m. şi f., pl. pizmaşi,-e. pizmă (pop.) Ciudă, necaz; invidie, s.f., g.-d. art. pizmei, pizmăreţ,-eaţă (rar) Pizmaş, adj., pl. pizmăreţi,-e. pizmătareţ,-ă (înv., reg.) Pizmaş, adj., pl. pizmătareţi,-e. pizmătăreţ,-eaţă (rar) Pizmaş, adj., pl. pizmătăreţi,-e. pizmui tr. (pop.) A avea pizmă, a duşmăni pe cineva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pizmuigsc, imperf. 3 sg. pizmuia; conj. prez. 3 să pizmuiască. pizmuire (pop.) Invidie, ură. s.f, g.-d. art. pizmuirii, pl. pizmuiri.
pizmuit,-ă (pop.) Invidiat; duşmănit, adj., pl. pizmuiţi,-te.
pizmuitor
906
pizmuitor,-oare (-mu-i-) (pop.) Pizmaş, adj., pl. piz-muitöri,-oare.
pizza (it.)/pizză (zz pron. ţ) Tartă din aluat, garnisită cu roşii, ciuperci, caşcaval etc. s.f., art. pizza, g.-d. art. plzzei, pl. pizze.
pizzeiie (zz pron. ţ) Local în care se vinde şi se consumă pizza, s.f., art. pizzeria, g.-d. art. pizzeriei, pl. pizzeiii, art. pizzeriile.
pizzicato1 (zz pron. ţ) (it.) Mod de a cânta la un instrument muzical cu coarde, prin ciupirea acestora, fără a folosi arcuşul, adv.
pizzicato2 {zz pron. ţ) (it.) Bucată muzicală executată în maniera pizzicato1, s.n.
plac Plăcere. /Pe (sau după) - (ori -ul cuiva) = după voia (cuiva). După bunul - (al cuiva) = după voia, după gustul (cuiva). A fila bunul - al cuiva = a fi la discreţia, la cheremul cuiva. s.n.
placa tr. 1. A acoperi un obiect, un element de construcţie etc., cu un strat din alt material pentru a-i da un aspect mai frumos sau pentru a-1 proteja. 2. A executa un placaj (3). 3. (livr.) A abandona. 4. (av.) A ateriza pe verticală. vb. /, ind. prez. 3 plachează placaj 1 • Placă de lemn obţinută prin încleierea sub presiunea unui număr de foi de furnir suprapuse. 2. înveliş din plăci de piatră cu care se acoperă un zid pentru a-1 proteja sau a-1 înfrumuseţa. 3. Placare. 4. (la rugbi) Oprire a unui adversar din acţiune prin imobilizarea lui cu mâinile, s.n., pl. placaje.
placarda tr. A pune o placardă. vb. I, ind. prez. 3 pla-cardează
placardare Acţiunea de a placarda. s.f, g.-d. art. pla-cardării, pl. placardiri.
placardă Pancartă, s.f, g.-d. art. placardei, pl. pla-carde.
placare Acţiunea de a placa, s.f, g.-d. art. placării, pl. placări.
placat (înv.) Anunţ, afiş, placardă. s.n., pl. placate, placă 1. Material cu feţele plane şi cu grosimea mult mai mică decât celelalte dimensiuni. //- agomerată = placă (1) obţinută din aşchii de lemn presate cu diferiţi lianţi. ~ fotografică = placă (1) de sticlă acoperită pe una dintre suprafeţe cu o substanţă fotosensibilă. 2. Disc de patefon, /(fam.) A schimba -a = a schimba subiectul unei discuţii care a început să plictisească. 3. ~ turnantă = disc de oţel, prevăzut cu şine, care rotindu-se pe un pivot, permite întoarcerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta; (fig.) intersecţie, încrucişare. 4. (în trecut) Tăbliţă de ardezie pe care învăţau să scrie şcolarii.
5.	(med.) Proteză dentară mobilă. 6. ~ funerară = placă metalică, de marmură etc., fixată pe o piatră funerară. s.f., g.-d. art. plăcii, pl. plăci.
placgbo Preparat care nu are valoare de medicament, administrat unor bolnavi numai pentru efectul lui psihologic. //(adj.) Efect ~. s.n., art. placgboul. placenta r1 (la pl.) Subclasă de animale care au placentă; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. placentare. placentar2,-ă Referitor la placentă, adj., pl. placen-tari,-e.
plancentaţie (-ţi-e) (bot.) Felul în care sunt aşezate ovulele pe placentă, s.f, art. plancentaţia, g.-d. art. pla-centaţiei, pl. placentaţii, art. placentaţiile. placentă 1. Organ musculos, prezent la mamifere, care face legătura între mamă şi embrion, servind la nutriţia şi respiraţia acestuia, eliminându-se la naştere. 2. (bot.) Parte a ovarului pe care se dezvoltă ovulele, s.f, g.-d. art. placentei, pl. placente.
plachetă 1. Volum mic cuprinzând în special versuri.
2.	Medalie pătrată sau dreptunghiulară, care are de obicei o singură faţă cu inscripţii sau basoreliefuri, care se
oferă ca premiu în competiţiile sportive. 3. (biol.) ~ sangvină = trombocită. s.f, g.-d. art. plachetei, pl. plachete, plachgu v. blacheu.
plachie 1. Mâncare de peşte preparată cu multă ceapă şi untdelemn. 2. (reg.) Pilaf preparat din orez sau din păsat, cu came, cu peşte etc. s.f, art. plachia, g.-d. art. plachiei, pl. plachii, art. plachjile. placid,-ă Care este excesiv de indiferent, nepăsător; apatic, adj., pl. placizi,-de.
placiditate Faptul de a fi placid, s.f., g.-d. art. placidităţii.
piacodgrm (la pl.) Subclasă de peşti fosili, având trupul acoperit de plăci osoase şi cornoase; (la sg.) peşte din această subclasă, s.m., pl. placodermi. placodfint (la pl.) Ordin de reptile marine fosile; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. placodsnţi. plafar Magazin în care se vând plante farmaceutice. s.n., pt. plafare.
plafgn 1. Suprafaţa interioară a planşeului de sus al unei încăperi. 2. Limita valorică (maximă) în cadrul unor operaţii financiare. I- de casă = suma limită care se poate păstra în permanenţă într-o casierie pentru plăţi curente. 3. înălţime la care se găseşte suprafaţa inferioară a norilor. 4. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă, s.n., pl. plafoane, plafona 1. tr. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operaţii financiare. 2. refl. (fig.) A rămâne la un anumit nivel de cunoaştere, fără a-1 putea depăşi; a se limita, vb. I, ind. prez. 3 plafonează, plafonare Acţiunea de a (se) plafona, s.f, g.-d. art. plafonării, pl. plafonări.
plafonat,-a 1. Care poate atinge o anumită limită (bănească). 2. (fig.) Mărginit, limitat, adj., pl. plafonaţi,-te. plafonigr (ni-er) Meseriaş care face plafoane, s.m., pl. plafonieri.
plafonigră (-ni-e-) Corp de iluminat care se fixează direct pe plafonul unei încăperi, s.f, g.-d. art. plafo-nierei, pl. plafoniere.
plagă 1. Leziune a ţesuturilor corpului. 2. Calamitate, nenorocire; flagel, s.f, g.-d. art. plăgii, pl. plăgi, plagia (-gi-a) tr. A-şi însuşi idei sau pasaje din scrierile literare, ştiinţifice etc. ale cuiva, prezentându-le drept creaţii proprii, vb. /, ind. prez. 3 plagiază, 1 pl. plagiem; conj. prez. 3 să plagieze; ger plagiind, plagiat (-gi-at) Faptul de a plagia, //(concr.) Operă literară, ştiinţifică, muzicală însuşită de cineva (parţial sau total) şi dată drept creaţie proprie, s.n., pl. plagiate, plagiator,-oare (-gi-a-) Persoană care plagiază, s.m., pl. plagiateri; s.f, g.-d. árt. plagiatoarei, pl. plagiatoare, plagigre (-gi-e-) Acţiunea de a plagia, s.f, g.-d. art. plagişrii, pl. plagieri.
plagioclaz (-gi-o-) Mineral din grupa feldspaţilor, de culoare albă, utilizat în industria ceramicii, s.m., pl. pla-gioclazi.
plagiostem (-gi-os-) (iht., ieşit din uz) Selacian. s.m., pl. plagiostami.
plai 1. Regiune de munte sau de deal, aproape plană, acoperită cu păşuni; versant al unui munte. 2. Drum dea lungul unei culmi sau peste un munte. 3. (în trecut) Subîmpărţire administrativă a judeţelor şi a ţinuturilor (de munte). //Ţinut; (la pl.) meleaguri, s.n., pl. plaiuri, plaivaz (pop., fam.) Creion, s.n., pl. plaivaze, plajă 1. Porţiune de teren de la marginea mării, acoperită cu nisip fin; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. /A face - = a face băi de soare. 2. (fig.) Domeniu de manifestare a unui fenomen. 3. Distanţă, interval între două mărimi, două limite etc. s.f, art. plaja, g.-d. art. plajei, pl. plaje. plan1 1. (geom.) Suprafaţă conţinând orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale acestei suprafeţe.
907
planor
2.	Proiect elaborat cu anticipaţie; program de lucru.
3.	Dispunere a părţilor unei lucrări literare, ştiinţifice etc. 4. Fiecare dintre planurile (1) perpendiculare pe direcţia privirii în care pare că se găseşte sau se găseşte un obiect şi care reprezintă adâncimea în perspectivă. //Apropiere sau depărtare a unui obiect faţă de aparatul de filmat; locul în care în desene sau în picturi se află figurile, la distanţe diferite de ochiul privitorului. 5. (cinem.) Porţiune dintr-o peliculă imprimată în timpul unei singure funcţionări a aparatului de filmat. //Delimitare a mărimii omului într-un cadru filmat. 6. Suprafaţă netedă a unui corp. /~ înclinat = dispozitiv de forma unei rampe înclinate care formează un unghi cu planul orizontal, folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere. 7. Desen tehnic care reprezintă grafic, la o anumită scară, un obiect sau o construcţie. 8. Ansamblu format de două aripi ale unui avion, considerate în prelungire. 9. (ec. pol.) Sistem de indicatori prin care se fixează direcţiile de evoluţie, priorităţile unei activităţi economice într-o perioadă dată. s.n., pl. planuri. plan2,-ă 1. Neted, fără asperităţi. /Geometrie ~ = ramură a matematicii care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu două dimensiuni. Figură ~ - figură care poate fi aşezată cu toate punctele pe acelaşi plan1. Unghi ~ = porţiune dintr-un plan1 (1) cuprinsă între două semi-drepte ale planului. 2. (tipogr.) Maşină ~ = maşină care imprimă coli separate, adj., pl. plani,-e.
plana1 intr. 1. (despre păsări) A pluti în aer. //(despre aeronave) A pluti în aer fără motor. 2. (fig.) A domina prin înălţime sau importanţă. 3. (fig.) A constitui o ameninţare iminentă, vb. I, ind. prez. 3 planează. plana2 tr. A prelucra suprafaţa unui obiect pentru a o face netedă, vb. I, ind. prez. 3 planează. planare1 Acţiunea de a plana'; plutire, s.f., g.-d. art. planirii, pl. planări.
planare2 Acţiunea de a plana2, s.f, g.-d. art. planării, pl. planări.
plangrie (-ri-e) (zool.) Specie de vierme lat, de apă dulce, s.f, art. planaria, g.-d. art. planariei, pl. planarii, art. plangriile.
planat,-ă (în sintagma) Zbor ~ = zbor al unei aeronave cu motorul cu viteză redusă; zborul unui planor, adj., pl. planaţi,-te.
planator Piesă componentă a unei matriţe, în formă de placă sau de inel, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea unor cute în timpul prelucrării ei în matriţă. //Ciocan folosit pentru a face plană suprafaţa unui obiect, s.n., pl. planatoare. planaţie (-ţi-e) (geol.) Netezire a scoarţei terestre ca rezultat al procesului de eroziune, s.f, art. planaţia, g.-d. art. planaţiei, pl. planaţii, art. planaţiile. p&ncă Drum podit cu prăjini pe care se transportă buşteni sau alte lemne prin alunecare, sub acţiunea propriei greutăţi, s.f., g.-d. art. plăncii, pl. plănci. planctologie Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. s.f, art. planctologia, g.-d. art. planctologiei. plancton Totalitatea organismelor vegetale şi animale care trăiesc în apă şi care constituie hrana peştilor şi a altor animale acvatice. /~ atmosferic = ansamblul particulelor solide şi lichide aflate în suspensie în atmosferă. s.n.
planctQnic,-ă De plancton, adj., pl. planctanici,-ce. planctonofag,-ă (despre animale acvatice) Care se hrăneşte cu plancton, adj., pl. planctonofagi,-ge. planctont Microorganism animal sau vegetal din compunerea planctonului, s.n., pl. planctonte. planeitate (-ne-i-) Proprietate a unei suprafeţe de a fi plană; netezime, s.f., g.-d. art. planeităţii, pl. planeităţi. plangt v. planetă.
planetar,-ă 1. Referitor la planete. /Sistem ~ = totalitatea planetelor care se mişcă în jurul Soarelui. Model ~ = model al structurii atomului inspirit din cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) Mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roţi se învârtesc în jurul axelor proprii şi în jurul axei unei alte roţi dinţate. Arbore (sau ax) ~ = organ de maşină care antrenează roata motoare a unui autovehicul, adj., pl. planetari,-e. planetară Arbore sau ax planetar, s.f, g.-d. art. planetarei, pl. planetare.
planetariu Cupolă de mari dimensiuni pe care se proiectează, cu ajutorul unui aparat special, bolta cerească, aştrii şi deplasarea lor aparentă, s.n., art. planetariul, pl. planetarii, art. planetariile.
planată 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui sau al unei stele. 2. Bilet care conţine preziceri naive asupra viitorului, pe care îl vând flaşnetarii, [var. (înv.) plangt s.m.] s.f., g.-d. art. planetei, pl. plangte. planetojd 1. Asteroid. 2. Satelit artificial, s.m., pl. pla-netoizi.
planetologie Ramură a astrofizicii care studiază planetele şi sateliţii, s.f, g.-d. art. planetologiei. plangză (geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste şi adânci de pe povârnişurile conurilor vulcanice, s.f, g.-d. art. planezei, pl. planeze. planic,-ă Conform cu un plan1 (9). adj., pl. planici,-ce. planiedru (-ni-e-) (despre cristale) Care are suprafeţe plane, adj., pl. planiedri,-e.
planifica tr. l.A întocmi un plan1 (9); a programa, a organiza şi a conduce pe bază de plan. 2. A prevedea, a include într-un plan. vb. /, ind. prez. 3 planifică, planificare Acţiunea de a planifica, s. f., g.-d. art. planificării, pl. planificări.
planificator,-oare (Persoană, specialist) care planifică. adj., s.m. şi f, pl. planificatQri,-oare. planiglob Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafaţă plană, s.n., pl. planiglQburi.
pianimetra tr. A efectua o planimetrare. vb. I, ind. prez. 3 planimetrează.
planimetrare Operaţie de măsurare a unei suprafeţe fie
prin calcule, fie cu ajutorul uni planimetru. s.f, g.-d. art.
planimetrării, pl. planimetrări.
planimetrie,-ă Referitor la planimetrie. adj., pl. plani-
mgtrici,-ce.
planimetrie 1. Parte a topografiei care se ocupă cu reprezentarea pe o hartă sau pe un plan a obiectelor de pe teren. 2. (rar) Geometrie plană, s.f, art. planimetria, g.-d. art. planimetriei.
planimetru Instrument care serveşte la măsurarea suprafeţelor cuprinse în interiorul unui contur închis. s.n., art. planimetrul, pl. planimetre. planisferă Planiglob, s.f, g.-d. art. planisferei, pl. planisfgre.
planisferic,-ă Referitor la planisferă. adj., pl. planisfg; rici,-ce.
planisi tr. (înv.) A ademeni, a înşela pe cineva, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. planisesc, imperf. 3 sg. planisea; conj. prez. 3 să planisească.
planitate Proprietate a unei suprafeţe de a fi plană, s.f, g.-d. art. planităţii.
planning (plgning) (angl.) 1. Plan de lucru detaliat.
2.	~ familial = control al naşterilor într-o familie, practicat voluntar, s.n., art. planningul. planografie Procedeu de reproducere tipografică la care se se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. s.f, art. planografia, g.-d. art. planografiei. planor Aparat de zbor fără motor, care se deplasează cu ajutorul curenţilor de aer. s.n., pl. planoare.
planorbis
908
planorbis Moluscă gasteropodă cu cochilie spiralată într-un singur plan, care trăieşte în apele dulci. s.m. planorism 1. Sport practicat cu planorul. 2. Construcţia de planoare, s.n.
planorist,-ă Persoană care practică planorismul, s.m., pl. planorişti; s.f, g.-d. art. planoristei, pl. planoriste. planşă 1. Foaie de hârtie pe care sunt reproduse desene, fotografii etc., folosită ca ilustrată într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii care serveşte ca material didactic. 2. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei şosele. 3. (sport) Placă de lemn, în formă de schi scurt, care permite unei persoane deplasarea pe apă prin mişcarea valurilor sau prin tractare. s.f, art. planşa, g.-d. art. planşei, pl. planşe.
planşetă 1. Placă de lemn folosită ca suport pe care se fixează hârtia pentru desen. 2. ~ topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. Scândura lată pe care se întind foile de aluat, s.f, g.-d art. planşetei, pl. planşete, planşgu Element de construcţie făcut din lemn sau din beton armat care separă două niveluri ale unei clădiri, formează partea carosabilă a unui pod etc. s.n., art. planşeul, pl. planşge.
planta tr. 1. A fixa în pământ puieţi, răsaduri etc. pe locul de cultură. 2. A înfige în pământ un stâlp, un par etc. /(refl.) Ase ~ în faţa cuiva = a se opri în mod inoportun, ostentativ în faţa cuiva. 3. A instala mine pe un teren. vb. I, înd. prez. 3 plantează.
plantaginacge (la pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă şi cu flori hermafrodite; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. plantaginacge, g.-d. art. plantaginacgei, pl. plantaginacge. plantalgie (med.) Durere în regiunea tălpilor, s.f. art. plantalgia, g.-d. art. plantalgiei, pl. plantalgii. plantar,-ă (med.) Referitor la talpa piciorului, adj., pl. plantari,-e.
plantare Acţiunea de a (se) planta; plantat, s.f, g.-d. art. plantării, pl. plantări, plantat Plantare, s.n.
plantatoare Maşină de plantat, s.f, g.-d. art. planta-tQrii, pl. plantatori.
plantator1 Unealtă de forma unui baston scurt, ascuţit la un capăt, folosită la plantarea legumelor, a florilor etc. s.n., pl. plantatoare.
plantator2,-oare 1. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viţei-de-vie etc. 2. Proprietar al unei plantaţii. 3. Maşină de plantat, s.m., pl. plantatori; s.f. g.-d. art. plantatoarei, pl. plantatoare, plantaţie (-ţi-e) 1. Teren cultivat cu arbori, viţă-de-vie etc. /- de protecţie = plantaţie de arbori sau de arbuşti făcută pentru a proteja un teren de cultură împotriva vântului, a secetei etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin cultura unei singure plante tehnice sau alimentare, în condiţii speciale de climă. ~ de portocali, [var. plantaţi-une í./^] s.f, art. plantaţia, g.-d. art. plantaţiei, pl. plantaţii, art. plantaţiile, plantatiune v. plantaţie.
plantă^ Nume dat organismelor vegetale caracterizate prin prezenţa clorofilei şi care îşi extrag hrana prin rădăcini; (p. restr.) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului. s.f, g.-d. art. plantei, pl. plante. plantă2 Talpa piciorului, s.f, g.-d. art. plantei, pl. plante. plantigrad1 Mamifer care calcă cu toată talpa, s.n., pl. plantigrade.
plantigrad2,-ă (despre animale) Care calcă pe toată talpa piciorului, adj., pl. plantigrazi,-de. plantivor,-ă (înv.) Erbivor. adj., pl. plantivori,-e. plantogramă Amprentă a tălpii piciorului, s.f, g.-d. art. plantogramei, pl. plantograme.
planton Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi neînarmaţi. //Ostaş care execută acest serviciu. //Orice persoană care face de pază într-un loc. s.n., pl. plantoane. plantuiă Plantă mică, abia ieşită din sămânţă, s.f, g.-d. art. plantulei, pl. plantule.
planturos,-oasă (mai ales despre femei) Cu forme pline, gras. adj., pl. planturoşi,-oase. plapomă v. plapumă.
plapumă învelitoare pentru dormit, făcută din două foi de pânză între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată. lîntinde-te cât te ţine ~ = nu pretinde mai mult decât te ţin posibilităţile, [var. plapomă s./]] s.f, g.-d. art. plăpumii, pl. plăpumi. plasa l. tr. şi refl. A (se) aşeza într-un anumit loc. 2. tr. A instala pe cineva într-un post. 3. refl. (fig.) A se situa pe o anumită poziţie. 4. tr. A investi bani într-o acţiune.
5.	tr. A vinde mărfuri; a distribui bilete pentru un spectacol. 6. tr. (sport) A trimite mingea într-un anumit loc de pe teren. vb. I, ind. prez. 3 plasează, plasament 1. Investiţie a unei sume de bani într-o afacere, într-o întreprindere etc. cu scopul de a obţine un profit. 2. Locul, postul în care este plasat cineva.
3.	(sport) Aşezare a unui jucător, a unei echipe în locul cel mai potrivit din teren, într-un moment al jocului, s.n., pl. plasamente.
plasare Acţiunea de a (se) plasa, s.f, g.-d. art. plasării, pl. plasări.
plasator,-oare 1. Persoană care îi plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. 2. Persoană care plasează mărfuri, bunuri etc. s.m., pl. plasatori; s.f, g.-d. art. plasatoarei, pl. plasatoare. plasă1 A. I. împletitură cu ochiuri mari din sfoară, fire textile, sârmă etc. din care se confecţionează diferite obiecte; obiect făcut dintr-o astfel de împletitură. IA prinde pe cineva în~ = a înşela pe cineva. 2. împletitură de sfoară care se aşază în spatele porţilor la fotbal, handbal, polo etc. B. I. (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Parte dintr-o moşie care revenea unui proprietar.
2.	Subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă; ocol. C. (rar) Limbă de cuţit; tăiş. s.f, g.-d. art. plasei, pl. plase.
plasă2 (reg.) Fel de mâncare, s.f, g.-d. art. piesei, pl. piese.
plasmagenă (biol.) Genă din citoplasmă, s.f, g.-d. art. plasmagenei.jP/. plasmagene.
plasmalema Peliculă fină, semipermeabilă a citoplas-mei. s.f, g.-d. art. plasmalemei, pl. plasmalgme. plasmatic,-ă Referitor la plasmă (1). adj., pl. plasma; tici,-ce.
plasmatron Generator de plasmă, [var. plasmotron s.n.} s.n., pl. plasmatroane.
plasmă I. Parte lichidă a sângelui sau a limfei, formată din apă, săruri, protide, lipide etc. 2. Substanţă gazoasă alcătuită din electroni, ioni, fotoni etc. s.f, g.-d. art. plasmei, pl. plasme.
plasmochină Medicament de sinteză utilizat în tratamentul malariei, s.f, g.-d. art. plasmochinei. plasmocit (biol.) Celulă cu rol important în mecanismul de apărare a organismului faţă de agenţii nocivi. s.n., pl. plasmotite.
plasmodesme (bot.) Firişoare microscopice de protoplasma. s.f pl.
plasmodie v. plasmodiu.
plasmodiu 1. Masă plasmatică cu mai multe nuclee care are ca înveliş o membrană albuminoidă. 2. Hematozoar al paludismului. [var. plasmodie s.f] s.n., art. plasmodi-ul, pl. (2) plasmodii, art. plasmodiile. plasmoMză (bot.) Micşorare a volumului unei celule prin pierderea apei din ţesutul vegetal viu pus într-o
909
platformă
soluţie concentrată, s.f, g.-d. art. plasmolizei, pl. plas-molize.
plasmgn Particulă fictivă cu ajutorul căreia este descrisă mişcarea de ansamblu a purtătorilor de sarcini dintr-o plasmă, s.m., pl. plasmeni. plasmotron v. plasmatron. plastă (reg.) Claie de fân. s.f, g.-d. art. plastei, pl. plaste. plastbeton Beton în care se folosesc drept lianţi mase plastice, s.n.
plastic1 1. Amestec de cauciuc folosit la fabricarea anvelopelor. 2. Exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic şi un plastifiant. s.n.
plastic2,-ă 1. Care poate fi uşor deformat, căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită. /Masă ~ sau material ~ = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care se poate prelucra uşor în diferite obiecte. //Care este reprodus după un model prin modelarea unor materiale. 2. Referitor la sculptură şi la pictură. /Arte ~ = arte cărora le este proprie exprimarea prin imagini vizuale, //(despre opere literare sau muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. Chirurgie ~ = parte a chirurgiei care se ocupă cu corectarea unor defecte anatomice (mai ales ale feţei), ad/., pl. plastici,-ce.
plastică Tehnica executării unor lucrări de artă prin modelarea unor materiale maleabile. //Parte din studiul unei opere de artă care se ocupa cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului, s.f, g.-d. art. plasticii. plastician,-ă (-ci-an) Artist plastic, s.m., pl. plasticigni; s.f, g.-d. art. plaşticienei, pl. plasticigne. plasticitate 1. însuşire a unui material de a putea fi modelat uşor. 2. Calitate a unor opere literare, a stilului, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod sugestiv, concret. s.f., g.-d. art. plasticităţii, plasticiza tr. I. A aduce un material în stare plastica.
2.	A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, vb. I, ind. prez. 3 plasticizează.
plasticizant,-ă Care plasticizează (2). adj., pl. plasti-cizanţi,-te.
plasticizare Acţiunea de a plasticiza, s.f., g.-d. art. plasticizgrii.
plastjdă Organit existent în protoplasma celulelor vegetale, cu rol foarte însemnat în procesele biochimice şi de sinteză, s.f., g.-d. art. plastidei, pl. plastide. plastidom (bot.) Totalitatea plastidelor din citoplasma celulei, s.n.
plastie Intervenţie chirurgicală prin care se înlocuieşte
0	porţiune de ţesut cu alt ţesut, s.f, art. plastia, g.-d. art. plastiei, pl. plastii, art. plastiile.
plastifia (-fi-a) tr. A trata cu plastifiant. vb. /, ind. prez. 3 plastifîază, / pi. plastifiem; conj. prez. 3 să plastifieze; ger. plastifimd.
plastifiant (-fi-ant) Substanţă care are capacitatea de a mări plasticitatea unui material cu care este amestecată. s.m., pl. plastifianţi.
plastifiere (-fi-e-) Acţiunea de a plastifia. s.f, g.-d. art. plastifierii, pl. plastifieri.
plastilină Material plastic folosit în mici lucrări de modelare, s.f, g.-d. art. plastilinei, pl. plastiline, plastograf,-ă Persoană care falsifică documente sau semnături pe documente; cel care plastografiază. s.m., pl. plastografi; s.f., g.-d. art. plastografei, pl. plastografe, plastografia (-fi-a) tr. A falsifica documente sau semnături pe documente, vb. I, ind. prez. 3 plastografiază,
1	pl. plastografigm; conj. prez. 3 să plastografigze; ger. plastografiind.
plastografie Falsificare a unei semnături sau a unui document. //Document falsificat, s.f, art. plastografia, g.-d. art. plastografiei, pl. plastografii, art. plastografiile, plastografiare Acţiunea de a plastografia, s.f, g.-d. art. plastografigrii, pl. plastografigri.
plastomer (chim.) Produs macromolecular care, în anumite condiţii de temperatură, poate suferi deformaţii permanente, s.m., pl. plastomgri. plastometru Instrument pentru determinarea calităţii glutenului umed. s.n., art. plastometrul, pl. plastomgtre. plastron 1. Obiect detaşabil, apretat, care acoperă partea din faţă a unei cămăşi, a unei bluze sau rochii.
2.	Un fel de cravată lată care acoperă pieptul. 3. Bucată de piele groasă care protejează pieptul la jucătorii de scrimă, s.n., pl. plastroane.
plastur v. plasture.
plasture (farm.) Emplastru. //(pop.) Cataplasmă. [var. plastur s.n.] s.n., pl. plasturi.
plaşcă (reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. s.f., g.-d. art. plăştii, pl. plăşti. plat.-ă 1. Lat; turtit; plan. /Picior ~ = platfus, //(despre terenuri) Întins, şes. 2. (fig.) Lipsit de expresie sau de culoare; plicticos, banal, //(despre modul de viaţă) Mediocru; monoton, //(despre persoane) Fără valoare, fără imaginaţie; şters. 3. (sport, despre alergări de viteză) Care se desfăşoară pe un teren neted, special amenajat, adj., pl. plaţi,-te.
platan1 Nume dat unor arbori exotici cu frunzele pal-mate şi cu trunchiul verde, s.m., pl. platani. platan2 Fiecare dintre cele două talere ale unei balanţe, pe care se aşază obiectele de cântărit sau greutăţile, s.n., pl. platane.
plgtă l, Faptul de a plăti o suma de bani datorată. 2. Suma de bani dată cuiva pentru munca depusă sau drept contravaloare a unui obiect cumpărat, /Cu ~ = cu bani.
3.	Răsplata (morală) dată cuiva pentru faptele sale bune sau rele; pedeapsă dată pentru faptele rele. /A-şi lua -a = a-şi lua pedeapsa cuvenita. A se duce in ~a Domnului (sau a lui Dumnezeu) - a se duce unde vrea, unde ştie. A lăsa in -a Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a lasă în pace. s.f, g-d. art. plăţii; pl- plaţi.
platbandă 1. Semifabricat ae oţel sub formă de fâşie.
2.	Fâşie îngustă de teren, plantată cu flori sau cu arbuşti.
3.	Grindă orizontală din piatră; traversă. 4. Piesă de oţel laminat folosită la întărirea tălpilor grinzilor, s.f, g.-d. art. platbandei, pl. platbande.
plâtcă1 (înv., în expr.) A intra in ~ = a pierde o partidă la jocul de cărţi. A pune (pe cineva) ~ = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărţi. A rămâne ~ = a se face de ruşine, s.f.
platcă2 Partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte, croită separat de rest şi de care se prinde gulerul, s.f, g.-d. art. plătcii, pl. plătci.
platelaj Planşeu al unei şarpante. //Element de construcţie al suprastructurii unui pod. s.n., pl. platelaje. platelmint (la pl.) încrengătură de viermi cu corpul lat nesegmentat; (la sg.) vierme din această încrengătură. s.m., pl. platelminţi.
platformare (nav.) Deplasare pe apă a ambarcaţiunilor fără deplasament, s.f, g.-d. art. platformării, pl. platfor-mări.
platformă A. 1. Suprafaţă orizontală plană, a unui vehicul de transport sau de ridicat, pe care se încarcă sau se aşază mărfuri, vite etc.; (p. ext.) vagon sau camion deschis utilizat pentru transporturi. 2. Parte a unui tramvai, a unui autobuz etc. din dreptul uşilor, pe unde urcă şi coboară pasagerii. 3. Element plan al unei construcţii.
4.	Suprafaţă de teren plană, amenajată, pe care se poate instala un utilaj, pe care se depozitează mărfuri etc. /~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unităţi industriale. ~ petrolieră = construcţie (plutitoare) destinată forajului marin. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor. ~ spaţială = satelit artificial de mari dimensiuni, destinat studiilor spaţiale; bază pentru oprirea sau lansarea navelor interplanetare. 5. Loc de
platfus
910
la bordul unor nave rezervat apuntării avioanelor şi elicopterelor. 6. Teren plan situat la diferite înălţimi.
7.	(sport) Suprafaţă orizontală, acoperită cu strat antiderapant, de pe care se execută sărituri în apă. 8. (geol.) Porţiune a scoarţei terestre cu fundul cutat, acoperit cu depozite sedimentare (aproape) orizontale. /- continentală = zonă a fundului mării, care se înclină uşor de la ţărm spre povârnişul continental. B. (fig.) Ansamblul principiilor care constituie programul unei grupări sau al unui partid politic, s.f, g.-d. art. platformei, pl. platformé.
platfus Malformaţie congenitală a piciorului, în care
talpa este prea puţin scobită, s.n.
platina tr. l.A acoperi un obiect din metal cu un strat
subţire de platină. 2. A decolora părul dându-i o nuanţă
de blond-argintiu. vb. I, ind. prez. 3 platinează.
plaţi nare Acţiunea de a platina, s.f, g.-d. art. platinării,
pl. platinări.
platină1 Metal preţios alb-cenuşiu, inoxidabil, maleabil şi ductil, foarte rezistent la acţiunea acizilor, întrebuinţat la fabricarea unor aparate, a unor instrumente de precizie etc. s.f., g.-d. art. platinei.
platină2 1. Nume dat unor piese de maşini care altădată se fabricau din platină1 sau care au luciul acestui metal. //Piesă prevăzută cu contacte electrice care comandă aprinderea la motoarele cu explozie. 2. Laminat semifabricat cu secţiune dreptunghiulară, folosit ca materie primă la laminarea tablei subţiri, s.f, g.-d. art. platinei, pl. platine.
platinic,-ă (rar) Care conţine platină1; platinifer, plati-nos. adj., pl. platinici,-ce. platinifer,-ă Platinic. adj., pl. platinifgri,-e. piatinjt Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice, s.n. platinoid Aliaj de cupru, zinc, nichel şi tungsten, cu aspect şi duritate de platină, s.n., pl. platinoide. platinos,-oasă Platinic. adj., pl. platinoşi,-oase. platinotipie Procedeu de imprimare tipografică pe baza acţiunii luminii asupra sărurilor de platină, s.f, art. platinotipia, g.-d. art. platinotipiei. platitudine 1. Lipsă de originalitate, banalitate în exprimare, într-o operă literară, în existenţa cuiva etc. 2. (la pl.) Vorbă, idee banală, lipsită de originalitate, s.f, g.-d. art. platitudinii, pl. (2) platitudini.
platnic,-ă (rar) (Persoană) care face o plată. /Bun (sau rău) ~ = persoană care îşi îndeplineşte bine (sau rău) obligaţiile băneşti, adj., s.m. şi f., pl. platnici,-ce. platonian,-ă (-ni-an) Platonic, adj., pl. platonieni,-e. platonic,-ă 1. Care aparţine filosofiei lui Platón. 2. (despre sentimente) Pur, ideal, spiritualizat. 3. Care nu poate fi pus în practică; ideal; abstract, adj., pl. platonici,-ce. platonician,-ă (-ci-an) (Adept) al platonismului, adj., s.m. şi f, pl. platonicigni,-e.
platonism 1. Doctrină filosofică a lui Platón şi a adepţilor lui, care consideră lumea ideilor ca singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă şi schimbătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică, s.n. platonizant,-ă Referitor la platonism, adj., pl. platonizanţi,-te.
platoşa Armură de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, s.f, art. platoşa, g.-d. art. platoşei, pl. platoşe. platQU 1. Podiş. H~ continental = porţiune de teritoriu, în continuarea ţărmului, până la adâncimea de 200 m sub mare. //Câmp pentru instrucţie şi exerciţii militare.
2.	Tavă mare pe care se aduc la masă mâncăruri sau prăjituri. 3. ~ de filmare = loc într-un studiou cinematografic în care se filmează diferite scene în vederea prelucrării. 4. Dispozitiv în care se fixează diferite piese în vederea prelucrării, s.n., art. platQul, pl. platouri.
plaur Vegetaţie acvatică plutitoare, în care predomină rizomii de stuf. s.m., pl. plauri, plauzibil,-ă (pla-u-) Care pare adevărat, verosimil. adj., pl. plauzibilise. _
plauzibilitate (pla-u-) însuşire de a fi plauzibil, s.f, g.-d.
art. plauzibilităţii.
plav (reg.) Plaur. s.n.. pl. plavuri.
plavă Plasă de pescuit, cu ochiuri mari, din aţă subţire.
s.f, g.-d. art. plavei, pl. plave.
plavcă Lotcă folosită la pescuitul scrumbiilor, s.f, g.-d.
art. plavcei, pl. plavce.
plavie (-vi-e) Mică insulă plutitoare formată din rădăcini, ierburi etc. amestecate cu nămol şi intrate în putrefacţie. s.f, art. plavia, g.-d. art. plaviei, pl. plavii, art. plaviile.
play-back (pleibec) (angl.) Redare, reproducere a unei înregistrări. //Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreţ de muzică uşoară etc. s.n., art. play-backul, pl. play-backuri.
playboy (plgiboi) (angl.) Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei şi duce o viaţă uşoară, s.m., art. playboy-ul, pl. playboy, art. playboy-i. player (plgiăr) (angl.) Aparat pentru redarea înregistrărilor play-back. s.n., pl. playere. play-off (pleiof) (angl.) (sport) Joc suplimentar care trebuie să desemneze echipa câştigătoare, în cazul unei serii de partide terminate la egalitate, s.n. . plaz Piesă pe care se târăşte plugul în tipul aratului, asigurându-i stabilitatea, s.n., pl. plazuri. plăcea intr. şi tr. l.A simpatiza sau a fi simpatizat; a admira sau a fi admirat de o persoană de sex opus. /Ştii că-mi placi?, exprimă mirarea, dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei afirmaţii etc. 2. A avea un sentiment de muîţumire, de satisfacţie. 3. A dori, a prefera. /îmi place să cred că... = sper că... vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plac, 1 pl. plăcem, 2 pl. plăceţi, viit. 3 sg. va plăcea; conj. prez. 3 să placă; cond. prez. 3 ar plăcea; port. plăcut, plăcere 1. Acţiunea de a plăcea; sentiment, senzaţie de mulţumire sau de satisfacţie. ICu ~ = cu drag. Fără ~ = cu silă, fără voie. îmi face ~ = mă bucură. A-i face cuiva ~ = a face cuiva o bucurie. Fă-mi ~a = te rog..., fii bun... 2. Distracţie, petrecere; desfătare. 3. Dorinţă, voie, chef. s.f, g.-d. art. plăcgrii, pl. plăceri, plăcintar Persoană care face sau vinde plăcinte, s.m., pl. plăcintari.
plăcintă 1. Preparat culinar făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de came, de brânză, de fructe etc. ILa ~e înainte, la război înapoi = se spune despre cei care se dau înapoi de la muncă, dar se grăbesc la profituri. A-i veni (cuiva) ~a = a-i veni cuiva o surpriză neplăcută. A găsi ~a gata = a se folosi de munca aîtuia. Se vinde ca ~a caldă = se vinde foarte repede. A aştepta (pe cineva) cu ~e calde = a aştepta (pe cineva) cu mare drag. A sta ca o ~ = a fi pasiv, comod. 2. (bot.) porcului = talpa-ursului. s.f, g.-d. art. plăcintei, pl. plăcinte. plăcintărie1 Local în care se vând şi se consumă plăcinte, s.f, art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei, pl-plăcintării, art. plăcintăriile.
plăcintărie2 Plăcinte de tot felul, s.f, art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei.
plăcintioară (rar) Plăcinţică. s.f., g.-d. art. plăcin-tioarei, pl. plăcintioare.
plăcintuţă (fam.) Plăcinţică. s.f., g.-d. art. plăcintuţei, pl. plăcintuţe.
plăcinţică (fam.) Diminutiv al lui plăcintă; plăcintioară, plăcintuţă. s.f, g.-d. art. plăcinţglei, pl. plăcinţgle. plăcuţă Diminutiv al lui placă, s.f, g.-d. art. plăcuţei, pl. plăcuţe.
plăjgş 1. (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Locuitor de la graniţă însărcinat cu paza frontierei în părţile de
911
pleavă
munte; străjer, grănicer. 2. Locuitor de la munte; muntean. s.m., pl. plăieşi.
plăieşie (rar) Corpul, organizaţia plăieşilor. s.f., art. plăieşia, g.-d. art. plăieşiei, pl. plăieşii, art. plăieşiile. plăişor (plă-i-) Diminutiv al lui plai. s.n., pl. plăişoare. plămadă 1. Plămădeală. 2. (fig.) Sămânţă, germen; (p. ext.) alcătuire. 3. (fig.) Progenitură, odraslă, s.f, g.-d. art. plămezii, pl. plămezi.
plămădeală Amestec de faină, apă şi drojdie întrebuinţat la fermentarea aluatului. //Bucată de aluat dospit folosită în Ioc de drojdie la prepararea pâinii, s.f, g.-d. art. plămădelii, pl. plămădeli.
plămădi 1 ■ intr. A pregăti o plămădeală. 2. tr. şi refl. A (se) fâuri; (fig.) a (se) crea, a (se) alcătui, vb. IV, ind. prez l sg. şi 3 pl. plămădesc, imperf 3 sg. plămădea; conj. prez 3 să plămădească.
plămădire Acţiunea de a (se) plămădi; plămădit, s.f, g.-d. art. plămădirii, pl. plămădiri, plămădit Plămădire, s.n.
plămân Fiecare dintre cele două organe cu aspect spongios, aşezate în cavitatea toracică, la om şi la vertebrate superioare, cu ajutorul cărora se face respiraţia; pulmon. /~ de oţel = aparat folosit la respiraţia artificială, s.m., pl. plămâni.
plămânărică/plămânărea Plantă erbacee cu flori roşii, violete sau (rar) albe; plămânăriţă. [var. plumâ-nărică i./i] s.f, g.-d. art. plămânărglei, pl. plămânărgle, art. plămânărglele.
plămânăriţă Plămânărică. s.f, g.-d. art. plămânănţei, pl. plămânăriţe.
plăntuţă Diminutiv al lui plantă; plantă mică tânără. s.f., g-d. art. plăntuţei, pl. plăntuţe. plănui tr. A face planuri pentru viitor; (p. ext.) a pune la cale, a unelti. //A stabili, a hotărî, a preciza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 să plănuiască.
plănuire Acţiunea de a plănui, s.f, g.-d. arl. plănuirii. plăpând,-ă 1. Lipsit de rezistenţă, de vitalitate; firav; delicat, fin. 2. (despre plante) Nedezvoltat; delicat, gin-ga|. 3. (fig.) Sensibil, adj., pl. plăpânzi,-de. plăpumar Persoană care confecţionează şi vinde plă-pumi. s.m., pl. plăpumari.
plăpumăreasă Femeie care confecţionează şi vinde plăpumi. s.f, g.-d. art. plăpumăresei, pl. plăpumărese. plăpumărie Atelierul, prăvălia plăpumarului. s.f, art. plăpumăria, g.-d. art. plăpumăriei, pl. plăpumării, art. plăpumăriile.
plăpumioară Diminutiv al lui plapumă; plăpumiţă. s.f, g.-d. art. plăpumioarei, pl. plăpumioare. plăpumiţă (rar) Plăpumioară. s.f, g.-d. art. plăpumiţei, pl. plăpumiţe.
plăsea 1. Fiecare dintre cele două părţi de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuţit, al unui pumnal etc.; (p. ext.) mâner. 2. (neobişnuit) Şild. [var. prăsea s./\] s.f, g.-d. art. plăselei, pl. plăsele, art. plăser lele.
plăsmui tr. 1. A crea; a înfăptui. 2. A inventa, a născoci. 3. A falsifica, [var. plăzmui vb.] vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 să plăsmuiască
plăsmuire Imagine ireală; născocire; falsificare, [var. plăzmuire i./î] s.f, g.-d. art. plăsmuirii, pl. plăsmuiri. plăsmuitQr,-oare (-mu-i-) (Persoană) care plăsmuieşte. //Inventator. //Falsificator, [var. plăzmuit£>r,-oare adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. plăsmuit£>ri,-oâre. plăti 1. tr. A achita în bani sau în natură contravaloarea unui bun. IA - cu capul (sau cu viaţa) = a fi omorât pentru o greşeală. A - cu vârf. şi îndesat (sau cu dobândă) = a se răzbuna cu vârf şi îndesat pentru o pagubă suferită,
o	umilinţă etc. 2. tr. A achita un impozit, o taxă etc.
3.	refl. A lichida o obligaţie morală. 4. tr. A răsplăti cu bani un serviciu prestat, o muncă efectuată etc. 5. intr. (pop.) A valora, a preţui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plătgsc, imperf. 3 sg. plătea; conj. prez. 3 să plătească. plătibil,-ă Care poate fi plătit; care este de plată, adj., pl. plătibili,-e.
plătică1 Peşte de apă dulce, cu corpul turtit lateral, s.f, g.-d. art. plăticii, pl. plătici.
plătică2 (bot.) Glădiţă. s.f., g.-d. art. plăticii, pl. plătici. plătire (rar) Acţiunea de a (se) plăti, s.f, g.-d. art. plătirii.
plătitor,-ogre (Persoană) care plăteşte, care efectuează
0	plată, adj., s.m. şi f, pl. plătitQri,-oare. plăvai,-aie (pop.) I. (despre animale, mai ales despre oi) Cu părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-cenuşie. 2. Poamă ~aie = (şi s.f.) varietate de struguri cu bobul alb-verzui. adj., pl. plăvăi.
plăvan,-ă (pop., despre vite) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenuşiu. //(s.m.) Bou. adj., pl. plăvani,-e. plăvioară (-vi-oa-) Diminutiv al lui plavie. s.f, g.-d. art. plăvioarei, pl. plăvioare.
plăviţ,-ă (pop.) 1. (despre părul sau lâna animalelor) Alb-gălbui. 2. (despre părul oamenilor) Blond, plăviu. adj., pl. plăviţi,-e.
plăviu,-ie (înv., reg.) Plăviţ (2). adj., pl. plăvii. plăzmui v. plăsmui, plăzmuire v. plăsmuire, plăzmuiter.-oare v. plăsmuitor. plângăcigs,-oasă Plângăreţ, adj., pl. plângăciaşi,-oase. plângăreţ,-eaţă 1. Care plânge uşor, care se vaită mereu; plângăcios, plângător (1). 2. (despre glas, voce etc.) Tânguitor, trist. adj., pl. plângăreţi,-e. plângăter,-oare 1. Plângăreţ. 2. Trist, jalnic. 3. (despre sălcii) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. adj., pl. plângătari,-oare.
plânge 1. intr. A vărsa lacrimi de durere, de bucurie etc.
2.	tr. A jeli o persoană dispărută, un lucru pierdut, o situaţie gravă etc. /A-şi ~ păcatele = a-şi ispăşi o vină. 3. tr. A compătimi, a deplânge pe cineva, /(intr.) A-i ~ (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea altuia.
4.	refl. A-şi arăta nemulţumirea, a se văita; a reclama. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plâng, 1 pl. plângem, perf. s.
1	sg. plânsei, 1 pl. plânserăm; part. plâns, plângere 1. Acţiunea de a (se) plânge; plâns, tânguire. /Valea ~rii = lumea, Pământul, considerate uneori ca loc de suferinţă. 2. Reclamaţie; (pop.) jalbă, cerere, s.f, g.-d. art. plângerii, pl. plângeri.
plâns Faptul de a (se) plânge. /De ~ = vrednic de milă. s.n.,pl. plânsuri.
plânsei Plâns, văicăreală, s.n., pl. planşete, plânsoare (rar) 1. Plâns. 2. (înv., reg.) Cerere, jalbă.
3.	Numele unei boli (de copii) care provoacă insomnia de plâns necontenit, s.f, g.-d. art. plânsorii, pl. plânsori. plean (înv., pop.) Pradă de război. //Jaf. //Grup de prizonieri. s.n., pl. pleanuri.
pleasc Cuvânt care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii (când se mănâncă cu lăcomie), interj.
pleasnă (pop.) 1. Capătul subţire al biciului terminat cu un smoc de fire neîmpletite; şfichi; (p. ext.) bici. //Lovitură de bici. !A lua (pe cineva) în ~ = a ironiza (pe cineva).
2.	(reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (pop.) Iritaţie a mucoasei limbii şi a cerului gurii (mai ales la copiii mici), s.f, g.-d. art. plgsnei, pl. plesne.
pleaşcă 1. (pop., fam.) Câştig neaşteptat, obţinut fără muncă. /De ~ = de pomană. 2. (înv.) Pradă (de război); jaf; rechiziţie. s.f., g.-d. art. pleştii, pl. pleşti. pleavă A. 1. Rămăşiţe de spice rezultate din treieratul cerealelor. 2. (fig.) Ceea ce este fără valoare; oameni de
plebe
912
nimic; drojdia societăţii. B. (iht.) Plevuşcă, s.f., g.-d. art. plgvei.
plebe 1. (în Roma antică) Categorie socială formată din oameni liberi fără activitate permanentă, care trăia din câştiguri întâmplătoare. 2. (în Evul Mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti; populaţie fără drepturi, asuprită şi exploatată; (p. ext.) gloată. 3. (fig.) Pătură socială declasată; drojdia societăţii, s.f., g.-d. art. plebei.
plebeian,-ă (-be-ian) (livr.) Plebeu, adi., s.m. şi f., pl. plebeigni,-e.
plebeianjsm (-be-ia-) (livr.) Comportament de plebeu. s.n.
plebeu,-ge 1. (în Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe. 2. (Persoană) asuprită, exploatată; (om) de rând, vulgar, grosolan, adj., s.m. şi f, pl. plebei,-se. plebiscit Consultare directă a cetăţenilor, care trebuie să se pronunţe prin „da” sau „nu” asupra unor probleme de stat de o importanţă deosebită, s.n., pl. plebiscite, plebiscitar,-a (rar) Referitor la plebiscit, adj., pl. plebiscitari,-e.
pleca A. 1. refl. şi tr. A (se) înclina, a (se) apleca. A (se) îndoi, /(tr.) A-şi ~ capul (sau fruntea, grumazul) - a (se) supune. A nu avea unde să-şi plece capul (sau trupul, oasele) - a nu avea adăpost. A-şi ~ urechea la... -
a)	a asculta cu atenţie; b) a da crezământ vorbelor de nimic. A-şi ~ inima = a) a da ascultare suferinţelor cuiva; b) a arăta smerenie faţă de cineva. //A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. Hrefl. A se înclina în faţa cuiva în semn de respect sau de supunere. 2. refl. (despre aştri) A coborî spre apus. //(înv., fig.) A decădea, B, tr. A supune, a subjuga. Hrefl. A ceda în faţa unei forţe, a se supune. C. intr. 1. A se pune în mişcare, a părăsi locul unde se află. //(sport) A pomi într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a avea ca ipoteză. vb. I, ind. prez. 3 pleacă.
plecare Acţiunea de a (se) pleca; înclinare, deplasare. /Punct de ~ = începutul unei acţiuni. Gata de - = pe punctul de a pomi. ta ~ = în momentul pornirii, //(sport) Start. //(înv.) Predispoziţie, înclinaţie, s.f., g.-d. art. plecării, pl. plecări.
plecat,-ă 1. îndreptat în jos; aplecat. 2. Supus, umil.
3.	Pornit dintr-un loc. //Absent; (fig.) dus pe gânduri. adj., pl. plecaţi,-te. plecate1 (în loc.) Pe ~. loc. adv. plecate2 (pop.) Indigestie, s.n. pl. plecăciune înclinare a corpului în faţa cuiva în semn de respect sau de salut. //(în formule de salut) părinte! s.f, g.-d. art. plecăciunii, pl. plecăciuni, plecopter (la pl.) Ordin de insecte cu aripi membranoase, cu corpul lăţit, terminat cu două filamente lungi; (la sg.) insectă din acest ordin, s.n., pl. plecoptgre. plectru Placă mică de metal, de os, de celuloid etc. cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale, s.n., art. plectrul, pl. plectre. pled Pătură uşoară, s.n., pl. pleduri, pleda intr. şi tr. A apăra o cauză în faţa unei instanţe judecătoreşti. //A susţine o cauză, a apăra o idee, a milita pentru ceva. HA fi în avantajul cuiva sau a ceva. vb. I, ind. prez. 3 pledează.
pledant,-ă Care este autorizat să pledeze o cauză într-un proces. Avocat ~. adj., pl. pledanţi,-te. pledare Acţiunea de a pleda, s.f, g.-d. art. pledării. pledoarie Expunere orală în faţa unei instanţe judecătoreşti, pentru a susţine cauza uneia dintre părţi. //Apărare orală sau scrisă a unei idei, a unei cauze, s.f, art. pledoaria, g.-d. art. pledoariei, pl. pledoarii, art. pledoariile, pleiadă Grup de scriitori, artişti etc., legaţi între ei prin concepţii şi aspiraţii comune, s.f, g.-d. art. pleiadei, pl. pleiade.
Pleiadele Grup de stele din Constelaţia Taurului; Cloşca-cu Pui. s.prop.f pl.
plein-air (plener) (fr.) Pictură executată în exterior, în aer liber, pentru a sugera peisajul natural (spre deosebire de pictura de atelier), s.n.
pleiocaziu (bot.) Inflorescenţă cimoasă la care, de sub floarea terminală, pornesc trei sau mai multe axe florale laterale, s.n., pl. pleiocaziul, pl. pleiocazii, art. pleio-caziile.
pleistocen1 (ple-is-) Prima epocă a cuaternarului, în care a apărut omul. s.n.
pleistocgn2,-ă (ple-is-) Referitor la pleistocen1; diluvian. adj., pl. pleistoceni,-e.
plen Totalitatea membrilor unei organizaţii. //Adunare la care participă toţi membrii organizaţiei, s.n. plenar,-ă 1. (despre şedinţe, adunări) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. 2. (livr.) Total, întreg. Acord adj., pl. plenari,-e.
plenară Şedinţă, adunare la care participă toţi membrii unei organizaţii, ai unui for de conducere. /- lărgită = plenară la care participă şi persoane care nu aparţin organizaţiei respective, s.f, g.-d. art. plenarei, pl. plenare, plenlpotgnt (înv.) Plenipotenţiar, adj., s.m., pl. pleni-potgnţi.
plenlpotenţă (rar) Putere deplină acordată cuiva pentru a acţiona într-o problemă care interesează două state, //Act prin care se dă o asemenea împuternicire, s.f, g.-d. art. plenipotgnţei, pl. plenipotgnţe. plenipotenţiar (-ţi-ar) (despre diplomaţi) Care are puteri depline pentru a reprezenta interesele unui stat pe lângă guvernul altei ţări. adj., pl. plenipotenţiari. plenissn,-ă (despre vocale) Care are caracter silabic, adj., pl. plenisQni,-e.
plenitudlnar,'ă (livr.) Plenar, adj., pl. plenitudinari,-e. plenitudine Dezvoltare deplină, integrală; totalitate, integralitate. Se află in ~a forţelor sale. s.f, g.-d. art. plenitudinii.
plenul tr. (înv,, pop.) A jefui, a prăda. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. plenuigsc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 să plenuiască.
pleoapă 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, care acoperă şi protejează ochiul în partea din faţă. IA-i da ~le în gene = a i se închide cuiva ochii de somn.
2.	(înv., pop.) Capac (la sicriu), s.f, g.-d. art. pleoapei, pl. pleoape.
pleocroism (ple-o-) Modificare a culorii anumitor cristale, când sunt privite prin transparenţă în diferite direcţii; policroism. s.n.
pleonasm (ple-o-) Greşeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte cu acelaşi înţeles, s.n., pl. pleonasme.
pleonast (ple-o-) Mineral de culoare neagră, cu conţinut bogat în fier. s.n.
pleonastic,-ă (ple-o-) Cu pleonasme, adj., pl. pleonastici,-ce.	_
pleosc Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată de un corp moale sau de căderea unui corp în apă. interj.
pleoscăj intr. A plescăi. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. pleQscăi, 3 pleescăie, imperf. 3 sg. pleoscăia; conj. prez. 3 să pleoscăie.
pleoscăit Plescăit, s.n., pl. pleoscăituri. pleoscăitură (-că-i-) Plescăit, s.f., g.-d. art. pleoscăi-turii, pl. jşleoscăitjjri. pleoşcai v. pleoscăi.
pleoşti 1. tr. şi refl. A (se) lăsa în jos într-o parte; a (se) lăbărţa. 2. tr. A lăsa în jos capul sau urechea. 3. refl. (fig,, fam., despre oameni) A deveni abătut; a se dezumfla. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pleoştesc, imperf 3 sg. pleoştea; conj. prez. 3 să pleoştească.
913
plezni
pleoştire Acţiunea de a (se) pleoşti, s.f. g.-d. art. pleo-ştirii, pl. pleoştiri.
plescâviţă (pop.) Spuzeală, erupţie, s.f., g.-d. art. plescaviţei, pl. plescgviţe.
plescăi intr. 1. A desprinde brusc limba de cerul-gurii producând un sunet caracteristic; a mânca cu zgomot.
2.	(despre lichide) A se lovi de un corp tare producând un zgomot caracteristic. //A lovi într-un lichid, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. plescăi, 3 plgscăie, imperf. 3 sg. ples-căia; conj. prez. 3 sâ plescăie.
plescăjre Acţiunea de a plescăi. s.f, g.-d. art. ples-câirii, pl. plescăiri.
plescăit 1. Zgomot produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii; sunet ftcut cu gura când se mănâncă repede şi lacom. 2. Zgomot produs de un lichid când se loveşte de ceva sau când este lovit cu un obiect; plescăitură, plescăit, s.n., pl. plescăituri, plescăitura Plescăit, s.f. g.-d. art. piescâiturii, pl. plescăituri.
pleslozgur (-si-o-za-ur) Reptilă marină din era mezo-zoică, cu gâtul lung şi cu membre în formă de vâsle. [var., pleziozaur s.m.} s.m., pl. plesiozauri. plfisnet Zgomot puternic, de scurtă durată, produs de un obiect care loveşte aerul sau alte corpuri. //Sunet produs de un obiect care se sparge sau crapă. //Lovitură de bici. s.n., pl. plgsnete.
plesni 1. intr. A crăpa, a se despica brusc (şi cu zgomot). //A se desface. 2. intr. A se rupe prin întindere, prin uzare etc. IA ~ de... = a fi (prea) plin de... A-i - (cuiva) obrazul de ruşine = a-i fi (cuiva) foarte ruşine. 3. tr. A izbi un obiect sau aerul cu un coip elastic, în special cu un bici. /Cât ai plesni din bici (sau din palme) = foarte repede. 4. tr. A lovi, a bate, a pocni, //(fig.) A nimeri, a potrivi, /(fam.) A ~ (pe cineva) in pălărie = a ironiza (pe cineva). A o - bine - a spune cuvinte care se potrivesc cu situaţia, cu momentul, [var. plezni vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plesnesc, imperf. 3 sg. plesnea; conj. prez. 3 să plesnească.
plesnire Acţiunea de a plesni, [var. pleznire i./il s.f., g.-d. art. plesnirii, pl. plesniri. plesnit Faptul de a plesni, [var. pleznit î.«.] s.n. plesnîtoare 1. Şfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic.
3.	Plantă erbacee cu flori galbene, al cărei fruct plesneşte la maturitate şi aruncă seminţele la distanţă, [var. plezni-toare s./T] s.f, g.-d. art. plesnitorii, pl. plesnitori. plesnitură Faptul de a plesni; plesnet. //Crăpătură, fisură, [var. pleznitură s./i] s.f, g.-d. art. plesniturii, pl. plesnituri.
pleş, pleaşă (înv., reg.) 1. Chel, pleşuv. 2. (despre munţi) Lipsit de vegetaţie; sterp, adj., pl. pleşi,-e. pleşcar,-ă (fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleşcaş (2). s.m., pl. pleşcari; s.f, g.-d. art. pleşcarei, pl. pleşcare.
pleşcaş (reg.) 1. Jefuitor. 2. Pleşcar, s.m., pl. pleşcaşi. pleşcui intr. (reg.) A umbla după chilipir, după câştig fără muncă. vb. IV, I sg. şi 3 pl. pleşcuiesc, imperf. 3 sg. pleşcuia; conj. prez. 3 să pleşcuiască. pleşcuit (reg.) Faptul de a pleşcui; chilipir, s.n. pleşuv,-ă 1. Chel. 2. (despre munţi, soluri etc.) Lipsit de vegetaţie, //(despre arbori) Desfrunzit, adj., pl. pleşuvi,-e. pleşuvi !• intr. A cheli. 2. refl. (despre munţi, soluri etc.) A rămâne fără vegetaţie, vb. IV, I sg. şi 3 pl. pleşu-vesc, imperf. 3 sg. pleşuvea; conj. prez. 3 să pleşu-vească.
pleşuvie 1. Lipsă a părului de pe cap; boală care produce această cădere; chelie. //Porţiune a capului rămasă fără păr. 2. Porţiune a unui munte lipsită de vegetaţie, s.f, art. pleşuvia, g.-d. art. pleşuviei, pl. pleşuvii, art. pieşuviile.
pleşuvire Acţiunea de a pleşuvi, s.f, g.-d. art. pleşu-virii.
plete Părul capului crescut lung şi lăsat să atârne pe spate; (p. ext.) păr nearanjat, s.f. pl. plgter Gard pescăresc împletit din stuf, din nuiele etc. s.n., pl. pletere.
pletlnă Navă mică remorcată, destinată transportului de mărftiri pe apele puţin adânci, s.f, g.-d. art. pletinei, pl. pletine.
plgtoră 1. Cantitate excesivă de sânge într-un organism sau în anumite părţi ale lui. 2. Abundenţă de obiecte sau de oameni (fără valoare). /~ semantică - aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte, s.f, g.-d. art. plg; torei.
pletaric,-ă 1. (despre oameni) Cu prea mult sânge. 2. Supraabundent. adj.,pl. pletorici.-ce. pletes.-oasă 1. Cu pâr lung şi bogat. 2. (despre plante) Cu ramurile sau cu frunzele lungi şi stufoase, aplecate în jos. adj., pl. pletaşi.-oflse. pleu (reg.) Tinichea, s.n., art. plgul, pl. pleuri. pleural,-ă (ple-u-) Referitor la pleură, adj., pl. pleuraîi.-e. plgură (ple-u-) Membrană seroasâ care înveleşte plămânii şi căptuşeşte cavitatea toracică, s.f., g.-d. art. pleurei, pl. pleure.
pleurezle (ple-u-) Inflamaţie a pleurei, însoţită adesea de o secreţie de lichid seros. s.f, art. pleurezia, g.-d. art. pleureziei, pl. pleurezii, art. pleureziile. pleurită (ple-u-) Inflamaţie a pleurei pulmonare, fără apariţie de lichid, s.f., g.-d. art. pleuritei, pl. pleurite. pleurjtlc,-ă (ple-u-) (Bolnav) de pleurezie. adj., s.m. şi
f,	pl. pleuritici,-ce.
pleurodinţe (ple-u-) Durere acută, de natură inflama-torie, în regiunea intercostalâ. s.f, art. pleurodinia, g.-d. art. pleurodiniei, pl. pleurodinii, art. pleurodiniile. pleuropneumonie (ple-u-) Pneumonie care afectează şi pleura, s.f, art. pleuropneumonia, g.-d. art. pleuro-pneumomei, pl. pleuropneumonii, art. pleuropneumoniile. pleuroscep (ple-u-) Aparat folosit în pleuroscopie. s.n., pl. pleuroscoape.
pleuroscopie (ple-u-) Examinare vizuală a cavităţii pleurale. s.f., art. pleuroscopia, g.-d. art. pleuroscopiei, pl. pleuroscopii, art. pleuroscopiile. pleurotomie (ple-u-) Deschidere a cavităţii pleurale în scopul extragerii puroiului colectat, s.f., art. pleuroto-mia, g.-d. art. pleurotomiei, pl. pleurotomü, art. pleuro-tomiile.
plevaiţă (-va-i-) Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, care cresc în regiunile de stepă şi de silvostepă. s.f., g.-d. art. plevaiţei, pl. plevaiţe. plgvilă (înv., reg.) Plivire, s.f, g.-d. art. plevilei, pl. plevile.
plgviţă (reg.) 1. Placă de fier cu care se îmbracă partea de jos a leucii carului. 2. Bucată de tablă cu care se acoperă o crăpătură la vase, la albii etc. s.f, g.-d. art. pleviţei, pl. pleviţe.
plevuşcă 1. Peştişor din familia crapului; (p. gener.) nume dat peştilor mărunţi de orice specie. 2. (fig.) Grup de oameni fără însemnătate, s.f, g.-d. art. plevuştii, pl. plevuşti.
plex Reţea de nervi sau de vase sangvine aflate în diferite regiuni ale corpului. /- solar = plex care se găseşte în cavitatea abdominală lângă stomac, s.n., pl. plexuri, plgxiglas Material sintetic, transparent şi incasabil, folosit ca înlocuitor al sticlei, la diferite obiecte de uz casnic etc. s.n.
plezanterie (înv.) Glumă; discuţie uşoară, amuzantă. s.f, art. plezanteria, g.-d. art. plezanteriei, pl. plezan-terii, art. plezanteriile. pleziozaur v. plesiozaur. plezni v. plesni.
pleznire
914
pleznire v. plesnire. pleznit v. plesnit, pleznîtoare v. plesnitoare. pleznitură v. plesnitură.
plia 1. tr. A îndoi o hârtie, o ţesătură etc., suprapunând părţile îndoite; a împături. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) supune. S-a ~t în faţa loviturilor adversarului, vb. I, ind. prez. 3 pliază, 1 pl. pliem; conj. prez. 3 să plieze; ger. pli-ind.
pliabil,-ă (pli-a-) Care se poate plia. adj., pl. pliabili,-e. plilj (pli-aj) 1. Pliere (1). 2. împachetare a paraşutei în vederea lansării, s.n.
plignt1 (pli-ant) Tipăritură conţinând informaţii, reclame, fotografii etc. îndoită de mai multe ori. s.n., pl. pliante. pliant2,-ă (pli-ant) Care poate fi pliat. Scaun ~. adj., pl. plianţi,-te.
plic Obiect confecţionat din hârtie, în care se închid scrisori, acte etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, pachetul etc. pe care Ie conţine, s.n., pl. plicuri.
plică Cută a pielii sau a mucoasei pereţilor anatomici. s.f, g.-d. ari. pHcei, pl. plice.
plici1 Cuvânt care imită sunetul produs când se loveşte apa cu un obiect tare, când se aplică o lovitură pe piele etc. interj.
plici2 Obiect de plastic cu care se prind muştele; (p. ext.) nuia, vergea, s.n., art. pHciul, pl. pliciuri. plici3 intr. (rar) A pliciui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plicgsc, imperf. 3 sg. plicea; conj. prez. 3 să plicească. pliciui intr (rar) A face plici1; a plici3, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. pliciuiesc, imperf. 3 sg. pliciuia; conj. prez. 3 să pliciuiască.
pliciujre (rar) Acţiunea de a pliciui; plescăit, s.f, g.-d. art. pliciuirii, pl. pliciuiri.
plicticos,-oasă Plictisitor. adj.,pl. plicticoşi,-oase. plictis Plictiseală, s.n.
plictiseală 1. Stare de uşoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie, de monotonie etc.; plictis 2. Enervare, supărare, s.f., g.-d. art. plictiselii, pl. plictisgli.
plictisi 1. refl. A fi cuprins de plictiseală; a se sătura de ceva sau de cineva. 2. tr. A bate la cap pe cineva, a agasa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plictisesc, imperf 3 sg. plictisea; conj. prez. 3 să plictisească, plictisitor,-oare 1. Care plictiseşte. 2. Supărător, enervant; plicticos, adj., pl. plictisitori,-oare. pliculeţ Diminutiv al lui plic. s.n., pl. pliculeţe, plig (cor.) îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor. s.n., pl. plieuri. pligre (pli-e-) 1. Acţiunea de a (se) plia; îndoire şi aşezare în pliuri a hârtiei sau a materialelor textile; pliaj. 2. îndoire a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe, s.f, g.-d. art. plierii, pl. plieri, plimbg 1- refl. A umbla dintr-un loc în altul pentru a se recrea, a lua aer etc. IA se ~ ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părţile fără nicio piedică, (fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ţi de treabă şi lasă-mă-n pace. 2. tr. A duce şi a însoţi pe cineva la plimbare. 3. tr. A mişca un obiect încoace şi încolo, [var. (reg.) preumbla, primbla vb.] vb. I, ind. prez. 3 plimbă.
plimbare Acţiunea de a (se) plimba; mers în scop recreativ. IA trimite (pe cineva) la ~ = a se descotorosi de cineva. //Drum, umblătură. 2. (înv.) Loc de promenadă. [var. (reg.) preumblare, primblare s./!] s.f, g.-d. art. plimbării, pl. plimbări, plimbat Faptul de a (se) plimba, s.n. plimbăreţ,-eaţă Căruia îi place să se plimbe (mult), să hoinărească. adj.,pl. plimbăreţi,-e. plimbăncă (fam.) Diminutiv al lui plimbare, s.f. g.-d. art. plimbăricii, pl. plimbărici.
plin1 Ceea ce umple un vas, un spaţiu etc.; conţinut, iîn -ul... = în mijlocul... Din ~ = din abundenţă. A-i merge cuiva în ~ = a-i merge cuiva bine, a avea succes. A da o lovitură în ~ = a nimeri bine ţinta. A face ~ul = a umple cu benzină rezervorul unei maşini. A-i ieşi (cuiva) cu -(ui) = a ieşi cuiva în cale cu un vas plin (considerat în credinţa populară ca un semn favorabil), s.n., pl. (spaţii) plinuri.
piin2,-ă 1. (despre vase, recipiente, încăperi etc.) Care este umplut cu ceva până la limită. /- ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi - de sine (sau de el)= a fi încrezut. A-i fi (cuiva) paharul ~, se spune despre cineva care & îndurat prea multe necazuri, //(despre arme de foc) încărcat. 2. întreg, complet, fără goluri. /Profesor ~ = profesor universitar titularm cu toate titlurile prevăzute de lege. Catedră ~ = catedră care are numărul regulamentar de ore. 3. Care cuprinde, conţine, are ceva în cantitate sau în număr mare. 4. Care este acoperit, încărcat cu ceva. 5. (despre fiinţe) Cu forme rotunde; durduliu. 6. Care are amploare, intensitate. Lună ~ = lună rotundă aflată în faza ei maximă. Voce ~ = voce sonoră. tîn ~ă..., în rnijlocul.în toiul... adj.. pl. plini,-e. plinătate însuşire de a fi deplin, întreg. //Stare a unei fiinţe sau a unui lucru care se află la maximum de forţă, de dezvoltare, s.f, g.-d. art. plinătăţii, plini tr. şi refl. (înv., reg.) A (se) îndeplini, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plinesc, imperf. 3 sg. plinea; conj. prez. 3 să plinească.
plinire (înv., reg.) Acţiunea de a (se) plini; realizare, s.f, g.-d. art. plinirii.
plinişor,-oară (rar) Plinuţ. adj., pl. plinişori,-oare. plintă 1. Fâşie de lemn, de piatră, de mozaic etc., aplicată în partea de jos a pereţilor unei încăperi, pentru a-i apăra de lovituri sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 2. Partea de jos a unui zid, a unei sobe etc. ieşită în afară şi formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se sprijină o coloană, s.f, g.-d. art. pHntei, pl. plinte. plinuţ,-ă Diminutiv al lui plin; plinişor. adj., pl. pli-nuţi,-e.
pliocgn1 (pli-o-) A doua etapă a neogenului, reprezentată în vestul Europei prin depozite marine, iar în est prin depozite lacustre, s.n.
pliocgn2,-ă (pli-o-) Referitor la pliocen1. adj., pl. plio-ceni,-e.
pliroforie (înv.) Informaţie, lămurire, s.f., art. plirofo-ria, g.-d. art. pliroforiei, pl. pliroforii, art. pliroforiile. plisa tr. A îndoi o ţesătură, un obiect de îmbrăcăminte etc., în cute regulate, înguste şi dese. vb. I, ind. prez. 3 plisează.
plisaj Pliseu. s.n.
plisare Acţiunea de a plisa; (spec.) călcare cu pliuri. s.f, g.-d. art. plisării.
plisc 1. Cioc. //(fig., peior.) Gură (la om). 2. Capătul în formă de cioc al unui obiect; vârf. s.n., pl. pliscuri, püscul-cocoruiui Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roşii sau albe şi cu fructul ascuţit ca un cioc de barză. s.n. art. pliscuşor (fam.) Diminutiv al lui plisc, s.n., pl. plis-cuşoare.
pliseu Cută sau grup de cute, regulate şi înguste, obţinute prin plisare; plisaj. s.n., art. pliseul, pl. pliseuri. plită Placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotiţe, care reprezintă partea de deasupra a unei maşini de gătit; (p. ext.) maşină de gătit. //încălzitor electric de laborator. s.f, g.-d. art. plitei, pl. plite.
pliu Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte. //Pliseu. s.n., art. pHul, pl. pliuri.	.
pliurd,-ă (reg.) Lipsit de judecată, prost, adj., pl- pl>" urzi,-de.
915
ploşniţă rie
plivi tr. 1 A curăţa de buruieni un teren cultivat. 2. A rupe
lăstarii şi cârceii de prisos de la viţa-de-vie sau de la
pomi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plivesc, imperf. 3 sg.
plivea; conj. prez. 3 să plivească.
plivire Faptul de a plivi; plivit, s.f, g.-d. art. plivirii, pl.
pliviri.
plivit Plivire, s.n., pl. plivituri.
plivitoare Instrument cu care se pliveşte, s.f, g.-d. art.
plivitorii, pl. plivitori.
plivitflr,-oare Persoană care pliveşte, s.m., pl. plivitori; s.f., g.-d. art. plivitoarei, pl. plivitoare. plivitură Grămadă de buruieni plivite şi adunate, s.f. g.-d. art. plivitjţrii, pl. plivituri. ploaie 1. Precipitaţie atmosferică sub formă de picături, provenite din condensarea vaporilor de apă din atmosferă. /(fam.) Apă de ~ = vorbe fără conţinut, (fam.) A(-şi sau a-i) aranja ~ile = a(-şi) pregăti terenul, a(-şi) rezolva treburile. A se lumina a — — (despre cer, văzduh) a căpăta o nuanţă difuză, care anunţă venirea ploii. 2. Ceea ce vine sau cade în cantitate mare. ~ de invitaţi, /(astron.) ~ de stele = mulţime de stele căzătoare venind din aceeaşi parte a cerului, s.f, art. ploaia, g.-d. art. ploii, pl. ploi, art. ploile, plocadă v. pocladă. plocat v. pocladă. plocată v. pocladă.
plocon Dar omagial făcut Porţii Otomane, curţii domneşti sau stăpânului moşiei; (astăzi, fam.) cadou. [var. poclon s./?.] s.n., pl. plocoane, ploconaş Diminutiv al lui plocon, s.n., pl. ploconaşe. ploconeală Linguşire, umilire, s.f, g.-d. art. ploconelii, pl. plăconeli.
ploconi refl. 1. A se pleca respectuos, cu multă umilinţă înaintea cuiva. 2. A se linguşi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ploconeşte, imperf. 3 sg. se ploconea; conj. prez. 3 să se ploconească.
ploconire Acţiunea de a se ploconi, s.f, g.-d. art. ploconirii, pl. ploconiri.
plod1 (pop., fam.) Copil (mic), s.m., pl. plozi. plod2 (pop.) Germen, embrion, rod. s.n., pl. ploduri. plodi tr. (pop.) A naşte (pui mulţi); a procrea, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plodesc, imperf. 3 sg. plodea, conj. prez. 3 să plodească.
ploicică (plo-i-) (fam.) Ploaie puţină şi de scurtă durată; ploiţă, ploişoară. s.f, g.-d. art. ploicelei, pl. ploicele, art. ploicelele.
ploier1 Pasăre călătoare, cu pene variat colorate, care trăieşte la marginea bălţilor, s.m., pl. ploieri. ploier2 (reg.) Umbrelă, s.n., pl. ploiere. ploieştean,-ă (Locuitor) din municipiul Ploieşti, adj., s.m.,pl. ploieşteni,-e.
ploieşteancă Locuitoare din municipiul Ploieşti, s.f,
g.-d. art. ploieştencei, pl. ploieştence.
plointe1 (reg.) Ploios, adj. invar.
plointe2 (reg.) Timp ploios, ploaie multă. s.f.
ploios,-oasă Cu (multă) ploaie, adj., pl. ploioşi,-oase.
ploişoară (rar) Ploicică, s.f., g.-d. art. ploişoarei, pl.
ploişoare.
ploiţă (rar) 1. Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croşeta, s.f, g.-d. art. ploiţei, pl. ploiţe.
plomba tr. l.A astupa o carie dentară cu o plombă. 2. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. 3. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze, vb. I, ind. prez. 3 plombează, plombagină Hârtie acoperită cu grafit, folosită la multiplicarea textelor (cu maşina de scris), s.f, g.-d. art. plombaginei.
plombaj Plombare, s.n., pl. plombaje.
plombare Acţiunea de a plomba; plombaj. s.f., g.-d.
art. plombării, pl. plombări.
plombă I. Lucrare executată de dentist pentru a astupa
o	carie dentară; amalgam, porţelan etc. folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul rămas între alte două clădiri; umplere a unei gropi din asfalt, s.f, g.-d. art. plombei, pl. plombe.
plombină Fir cu plumb folosit la măsurătorile topografice subterane, s.f, g.-d. art. plombmei, pl. plombine. plonja intr. A executa un plonjon, vb. I, ind. prez. 3 plonjează, I pl. plonjăm; conj. prez. 3 să plonjeze; ger, plonjând.
plonjare Acţiunea de a plonja, s.f, g.-d. art. plonjării, pl. plonjări.
plonjgu 1. Săritură în apă de la trambulină; plonjare. 2. Partea superioară a parapetului unei lucrări de fortificaţie. s.n., art. plonjeul, pl. (1) plonjeuri, (2) plonjge. plonjon Formă specială de salt (cu sau fără minge), practicat în unele jocuri sportive (handbal, fotbal etc.); s.n.,pl. plonjoane.
plonjor1 (rar) Scafandru, s.m., pl. plonjsri. plonjor2 Aparat electric care serveşte la încălzirea rapidă a unei cantităţi mici de lichid, prin scufundare în acest lichid, s.n., pl. plonjoare.
plop Nume date mai multor specii de arbori înalţi, cu scoarţa netedă alb-cenuşie. ICănd va face ~ul mere şi răchita micşunele = niciodată. Mătuşă (văr etc.) de - = rudă îndepărtată, s.m., pl. plopi, plop-alb Specie de plop cu scoarţa netedă, albă-cenuşie şi cu frunzele argintii pe partea inferioară, s.m., pl. plopi-albi. plop-de-munte Specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vântului, s.m., pl. plopi-de-munte.
plopar Insectă care trăieşte pe plopi şi pe sălcii şi care produce un ţârâit specific, s.m., pl. plopari. plopărie Plopiş. s.f., art. plopăna, g.-d. art. plopăriei, pl. plopăni, art. plopănile.
plopiş Pădure cu plopi, loc cu plopi; plopărie. s.n., pl. plopişuri.
plopovăţ (reg.) Un fel de mreajă ale cărei ochiuri împletite cu laţuri se strâng când intră peştele înăuntru şi îl imobilizează, s.n.
plopuşor Diminutiv al lui plop; plopuţ. s.m., pl. plopuşeri.
plopuţ Plopuşor. s.m., pl. plopuţi. ploscăr 1. Persoană care lucrează sau vinde ploşti.
2.	(în Evul Mediu, în ţările româneşti) Ajutor de paharnic. 3. (fig.) Flecar, palavragiu, s.m., pl. ploscari. pioscaş (reg.) Ploscar (3). s.m., pl. ploscaşi. ploscă 1. Vas de lemn, de lut ars etc., turtit lateral, în care se ţine băutură şi care se poartă atârnat de o curea. IA umbla cu ~a = a colporta minciuni. 2. (înv.) Vas în care vânătorul îşi ţinea praful de puşcă. 3. Vas din tablă smălţuită, de sticlă etc. în care urinează bolnavii imobilizaţi la pat. s.f, g.-d. art. ploştii, pl. ploşti. ploschiţă (pop.) Ploscuţă. s.f., g.-d. art. ploschiţei, pl. ploschiţe.
ploscuţă Diminutiv al lui ploscă (1); ploschiţă. s.f, g.-d. art. ploscuţei, pl. ploscuţe.
ploşniţa-verzei Insectă dăunătoare care atacă varza şi conopida, s.f. art., g.-d. art. ploşniţei-verzei. ploşniţă Insectă parazită, cu corpul turtit şi cu miros caracteristic, care se hrăneşte cu sângele omului, s.f, g.-d. art. ploşniţei, pl. ploşniţe.
ploşniţă-de-pom Numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, s.f., g.-d. art. ploşnitei-de-pom, pl. ploşniţe-de-pom.
ploşniţă-sură Insectă de culoarea bronzului, cu capul în formă de cub. s.f, g.-d. art. ploşniţei-sure, pl. ploşniţe-sure.
ploşniţărie Mulţime de ploşniţe, s.f, art. ploşniţăria, g.-d. art. ploşniţăriei, pl. ploşniţăni, art. ploşniţănile.
ploşniţoasă
916
ploşniţoâsă (bot., reg.) Specie de poroinic. s.f, g.-d. art. ploşniţoasei, pl. ploşniţoase. plQŞtină (reg.) Teren umed şi mocirlos, s.f., g.-d. art. plfiştinei, pl. plaştine.
plot 1. Piesă de contact electric şi legată la un circuit electric, formată dintr-un corp metalic, fixat pe un material izolant. 2. Placă turnantă la încrucişarea unei căi ferate de mină. s.n., pl. platuri, ploten v. pluton, plotoner v. plutonier, plotonler v. plutoner.
plfitter (plotăr) (angl.) Periferic de minicalculator care
execută desene liniare, s.n., pl. plflttere.
ploua 1. intr. impers. A cădea ploaie. 2. tr. impers.
A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 3. intr.
A cădea în cantitate mare. vb. /, ind. prez. 3 sg. plauă;
conf prez. 3 să plauă; ger. plouând.
plouat,-ă i. Udat de ploaie. 2. (fig.) Abătut, descurajat.
adf, pl. plouaţi,-te,
plug 1. Unealtă agricolă, cu tracţiune animală sau mecanică, folosita pentru arat. /De la coarnele ~ului = de la ţară. 2. - de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curăţirea zăpezii de pe căile de comunicaţie. - de cărbune = maşină prevăzută cu cuţite, folosită la dislocarea şl încărcarea cărbunilor în mină. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Procedeu de frânare la schi, care constă în apropierea vârfurilor schiurilor. 5. (reg.) Pluguşor (2). s.n., pl. pluguri.
plugar 1. Ţăran care se ocupă cu lucrarea pământului;
agricultor. 2. (reg.) Flăcău care umblă cu pluguşorul în
ajunul Anului Nou. s.m., pl. plugari.
plugărgsc,-ească (rar) Referitor la plugar sau la
plugărie. adj., pl. plugărsşti.
plugăraşte (rar) Ca un plugar (1). adv.
plugări intr. (înv.) A lucra pământul cu plugul (1); a se
ocupa cu agricultura, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plu-
gărgsc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 să plugărească
plugărie (rar) Ocupaţia plugarului (1). s.f., art. plugă-
ria, g.-d. art. plugăriei.
plugănme (rar) Mulţimea de plugari; (p. gener.) ţărănime. s.f, g.-d. art. plugănmii. plugărjre (rar) Acţiunea de a plugări; plugărit. s.f, g.-d. art. plugăririi. plugărit Plugărire: s.n.
pluguleţ (rar) Pluguşor (1). s.n.. pl. pluguleţe. pluguşsr 1. Diminutiv al lui plug; pluguleţ, pluguţ.
2.	Plug împodobit cu care umblă flăcăii la urat în ajunul Anului Nou; (p. ext.) datina uratului, precum şi versurile care se rostesc cu acest prilej, s.n., pl. pluguşoare. pluguţ (reg.) Pluguşor (1). s.n., pl. pluguţe. plumânărjcă v. plămânărică. plumb1 1. (mai ales la pl.) Glonţ. 2. Greutate de plumb2 care se pune pe firul undiţei, s.m., pl. plumbi. plumb2 Metal de culoare albă-cenuşie, moale şi greu, folosit la fabricarea literelor tipografice, a plăcilor de acumulator etc. s.n.
plumb3 1. Disc mic de plumb2 cu care se sigilează saci, vagoane etc. 2. (reg.) Condei cu care se scria pe tăbliţele de ardezie. s.n., pl. plumburi. plumbat Sare de plumb, s.m., pl. plumbaţi. pljjmbic,-ă Plumbifer. adj., pl. plumbici,-ce. plumbifgr,-ă Care conţine plumb2; plumbic. adj., pl. plumbifgri,-e.
plumbişQr (rar) Diminutiv al lui plumb1 (1). s.m., pl. plumbişQri.
plumbotipie Tipar folosit pentru obţinerea hârtiilor decorative marmorate, s.f, art. plumbotipia, g.-d. plum-botipii, art. plumbotipiei.
plumbui tr. l.A sigila cu plumb3 (1). A acoperi o piesă de metal cu un strat protector de plumb2. 3. (fig.) A întuneca, a mohorî. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plumbu-igsc, imperf. 3 sg. plumbuia; conj. prez. 3 să plumbu-iască.
plumbuire Acţiunea de a plumbui; plumbuit, s.f, g.-d. art. plumbuirii, pl. plumbuiri. plumbuit Plumbuire. s.n.
plumburiu,-ie De culoarea plumbului; cenuşiu; (despre cer, văzduh) întunecos, adj., pl. plumburii, plumifir v. plumieră
plumlgră (-mi-e-) (livr.) Penar, [von plumigr s.f, g.-d. art. plumigrei, pl. plumigre. plumpox Boală a pomilor fructiferi, vizibila prin apariţia unor pete galbene pe frunze, s.n. piumulă Muguraş al embrionului vegetal, s.f, g.-d. art. plumulei, pl. plumijle.
plunger Piesă de şamotă de la alimentatoarele de sticla topită, care ajută la formarea picăturii de sticlă, s.n., pl plungere.
plural1 Categorie gramaticală care arată că este vorba despre două sau mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. I~ul autorităţii (sau al maiestăţii) = plural folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. ~ul autorului - plural folosit în locul singularului în operele literare, ştiinţifice etc. ~ul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) cu referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. ~ul politeţii = plural folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva, s.n., pl. plurale. plural2,-ă De plural, al pluralului, adj., pl. plurali,-e. plurale tantum (despre substantive) Care are numai formă de plural, loc. adf, pl. pluralia tantum. pluralism 1. Concepţie filosofică potrivit căreia lumea ar fi alcătuită dintr-o pluralitate de realităţi de sine stătătoare. 2. Principiu al democraţiei care admite existenţa mai multor forţe social-politice (organizaţii, partide etc.).
3.	Stare de lucruri caracterizată prin existenţa unei multiplicităţi de factori, de principii etc. s.n. pluralist,-ă (Adept) al pluralismului, adf, s.m. şi f., pt. pluralişti,-ste.
pluralitate 1. Mulţime, diversitate. 2. Majoritate, s.f, g.-d. art. pluralităţii, pl. pluralităţi, pluri- Element de compunere care înseamnă „mai mulţi”, „mai multe”.
pluricarpelar,-ă (bot., despre ovare şi fructe) Format din mai multe cârpele, adj-, pl. pluricarpelari,-e. pluricavitar,-ă Care are mai multe caverne pulmonare. adj., pl. pluricavitari,-e.
pluricelular,-ă (despre organisme) Alcătuit din mai multe celule, adj., pl. pluricelulari,-e. pluridimensional,-ă (-si-o-) Cu multe dimensiuni. adj., pl. pluridimensionali,-e.	.
pluridimensionalitate (-si-o-) însuşirea a de a fi pluridimensional. s.f, g.-d. art. pluridimensionalităţii. pluridisciplinar,-ă Bazat pe mai multe discipline ştiinţifice. adj., pl. pluridiciplinari,-e. pluridisciplinaritate Caracter pluridisciplinar; multi-disciplinaritate.^/, g.-d. art. pluridisciplinarităţii•	.
pluridotat,-ă înzestrat cu multe calităţi, adj, pl. pluri-dotaţi,-te.
pluriflor,-ă (despre plante) Cu mai multe flori, adj., pl-pluriflari,-e.
pluriform,-ă Cu mai multe forme, adj., pl. plurifarmi,-e. pluriglanduljir,-ă Cu mai multe glande, adj., pi-pluriglandulari,-e.
plurilateral,-ă Multilateral, adj., pl. plurilaterali,-e. plurilingvă Exprimat în mai multe limbi, polilingv. adj.,pl. plurilingvi,-e.
917
piutonian
plurimilenar,-ă (rar) Multimilenar, adj.. pl. plurimile-ngri, -e.
plurinaţional,-ă (-ţi-o-) (despre state, oraşe, ţări) Multinaţional. adi-, pl- plurinaţionali,-e. pluripartid,-ă Cu mai multe partide, adi., pl- piuripartide. pluripartidism Existenţă a mai multor partide politice; democraţie parlamentară, s.n. pluripartit,-ă Cu mai multe părţi, adj., pl. pluripartite. pluritate Pluralitate, s.f, g.-d. art. plurităţii, pl. plu-rităţi.
plurivalent,-ă (despre substanţe) Cu mai multe
valenţe. adj,j>l. plurivalenţi,-te.
plurivalenţa (şi fig.) însuşirea de a fi plurivalent, s.f,
g.-d. art. plurivalgnţei, pl. plurivalenţe.
plurivoc,-ă (despre cuvinte sau fraze) Cu mai multe
înţelesuri, adj., pl. plurivoci,-ce.
plus1- Element de compunere care înseamnă „mai
mult”, „în plus”.
plus2 Mai mult, şi încă. adv.
plus3 1. Ceea ce depăşeşte o cantitate dată; prisos.
2.	Semn grafic, în formă de cruce, care indică operaţia de adunare sau mărimile pozitive (dacă se găseşte înaintea acestora), //(cu val. de prep.) Trei ~ doi fac cinci. /-infinit = simbol matematic care arată creşterea nelimitată a numerelor pozitive. //Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată elevilor, îi măreşte valoarea. s.n., pl. plusuri.
plusa intr. A mări miza la un joc de cărţi, //(fig.) A da mai mult decât este necesar, vb. î, ind. prez. 3 plusează plusare Acţiunea de a plusa, s.f., g.-d. art. plusării, plusprodus Produs creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale peste produsul necesar prin cheltuire de muncă suplimentară, s.n.
plusvaloare (în concepţia marxistă) Valoare nou creată de către muncitorii salariaţi în procesul de producţie peste echivalentul forţei lor de muncă şi însuşită de către patroni. //Excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu. /- absolută = plusvaloare obţinută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar. ~ relativă = plusvaloare care rezultă din micşorarea timpului de muncă necesar şi din modificarea corespunzătoare a raportului dintre munca plătită şi cea neplătită. s.f, g.-d. art. plusvalsrii.
pluş Ţesătură de bumbac, de lână etc., asemănătoare cu catifeaua, dar cu părul mai lung decât al acesteia, întrebuinţată mai ales la tapiţerie, s.n., pl. pluşuri, pluşa tr. A executa operaţia de pluşare. vb. /, ind. prez. 3 pluşează, / pl. pluşăm, ger. pluşând, pluşare Operaţie prin care pieile de mănuşi şi de haine sunt frecate cu un pluş (fixat pe un tambur rotativ) pentru a le da un luciu mătăsos, s.f, g.-d. art. pluşării, pl. pluşări.
plutaş1 Muncitor care face plute sau care le conduce pe apă. s.m., pl. plutaşi.
plutaş2 (bot.) Plută2 (1). s.m., pl. plutaşi. plută1 1. Ansamblu plutitor format din trunchiuri de copac prinse împreună, condus pe apele curgătoare spre fabricile de cherestea. IA face ~a = a înota plutind orizontal (pe spate), (rar) A cădea de-a ~a = a cădea întins la pământ. 2. Platformă plutitoare de lemn folosită pentru salvare pe apă. s.f, g.-d. art. plutei, pl. plute. plută2 1. Specie de plop a cărui coroană este de formă piramidală. 2. Material poros şi elastic obţinut din stratul exterior al scoarţei unei specii de stejar, întrebuinţat la fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare etc. //(rar) Dop fabricat din plută2 (2). 3. Bucată de lemn sau de alt material uşor, care serveşte pentru a menţine cârligul undiţei în apă, la adâncimea dorită. //Bucăţică de lemn uşor în care se fixează fitilul candelei, s.f, g.-d. art. plutei.
plută-far Plută1 prevăzută cu o instalaţie de semnalizare pe timp de ceaţă, s.f., g.-d. art. plutei-far, pl. plute-far.
plutări intr. A conduce plute1 pe apă. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 să plutărească.	„
plutărie 1. Plutărit(l). 2. îndeletnicirea plutaşului; plu-tărit (2). 3. (rar) Mulţime de plute1, s.f, art. plutăiia, g.-d. art. plutăriei.
plută rit l. Transportul pe apă al buştenilor legaţi în plute1. 2. îndeletnicirea plutaşului, s.n. plutăşie Plutărie (2). s.f.,art. plutăşia,g.-d. arl plutăşiei. pluti intr. 1. (despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid, fiind parţial cufundat în masa acestuia. 2. A se menţine (mişcându-se uşor) în aer sau în alt fluid. IA - în aer = a) (despre fenomene şi evenimente) a fi iminent;
b)	(despre o situaţie, despre o afirmaţie) a nu se baza pc nimic. 3. (despre sunete şi mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăştia. 4. (şi fig.) A se menţine sau a se mişca într-un spaţiu real sau imaginar, //(fig.) A stărui, a dăinui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plutgsc, imperf. 3 sg. plutea; conj. prez. 3 să plutească. pluţibil,-ă (rar) Navigabil, adj., pl. plutibili,-e. plutică Plantă erbacee acvatică cu flori galbene, s.f, g.-d. art. plutjcii, pl. plutici.
plutind,-ă (rar) 1. Care pluteşte, care se leagănă. 2. (fig.) Oscilant, ad/'., pl- plutinzi,-de. plutire 1. Mişcare sau menţinere a unui corp pe suprafaţa unui lichid sau în masa unui fluid. 2. Trafic pe apă; navigaţie, s.f, g.-d. art. plutirii, pl. plutiri, plutit Faptul de a pluti. s.n.
plutitoare (bot.) Rourică. s.f, g.-d. art. plutitoarei, pl. plutitoare.
plutitoare-dulce (reg.) (bot.) Lemn-dulce. s.f, g.-d. art. plutitfirii-dulci.
plutitor1 l. Dispozitiv care pluteşte la suprafaţa unui lichid dintr-un recipient, indicând (şi uneori reglând) nivelul lichidului; flotor. //Corp alcătuit dintr-un material cu o densitate mai mică decât a apei, care serveşte la măsurarea vitezei unui curs de apă. 2. Construcţie care pluteşte şi poate îndeplini servicii de semnalizare sau de transport, s.n., pl. plutitoare.
plutitor2,-oare Care poate pluti la suprafaţa unui lichid sau în aer. IPod— = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau al lucrurilor de pe un mal al unei ape pe celălalt; lac. Insulă ~ = îngrămădire de pământ, nisip etc. acoperită cu vegetaţie, care formează o insuliţă mai ales pe apele curgătoare, adj., pl. plutitari,-oare. plutocrat,-ă Persoană care, dispunând de avere, face parte din clasa conducătoare, s.m., pl. plutocraţi; s.f., g.-d. art. plutocratei, pl. plutocrate. plutocratic,-ă De plutocrat. adj., pl. plutocratici,-ce. plutocraţie Formă de guvernare în care puterea politică aparţine celor bogaţi. //Totalitatea plutocraţilor. s.f, art. plutocraţia, g.-d. art. plutocraţiei, pl. plutocraţii, art. plutocraţiile.
pluton1 Corp de roci intruzive, de dimensiune foarte mici. s.m., pl. plutoni.
pluton2 1. Subunitate militară mai mică decât compania. /~ de execuţie = unitate de militari care execută prin împuşcare pe cei osândiţi la moarte, //(p. anal.) Grup de persoane cu preocupări sau ocupaţii comune, //(p. ext.) Stol, pâlc. 2. Grup omogen de'sportivi care se află într-o anumită poziţie pe parcursul unei curse de alergări, ciclism etc. [var. (pop.) ploton s.k.] s.n.,pl. plutoane, plutoner v. plutonier.
piutonian,-ă (-ni-an) I. adj., s.m. şi f (Adept) al teoriei plutonismului. II. adj. Referitor la Pluton, zeul grec al războiului, adj., s.m. şi f, plutonieni,-e.
plutonic
918
plutonic,-ă (despre roci) Care s-a format prin acţiunea vulcanilor în adâncul scoarţei terestre, adj., pl. plutonici,-ce.
plutonier (-ni-er) Grad de subofiţer imediat superior sergentului-major. s.m., pl. plutonieri, plutonigr-adjutant (-ni-er-) Cel mai mare grad de subofiţer, imediat superior plutonierului-major. [var. (pop.) plutoner, plotoner, plotonier s.m.} s.m., pl. plu-tonieri-adjutanţi.
plutonier-major (-ni-er-) Grad de subofiţer imediat superior plutonierului, s.m., pl. plutonieri-majori. plutonism l. Totalitatea proceselor de mişcare a magmei la mari adâncimi în scoarţa terestră. 2. Curent în geologie care susţine că formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice, s.n. plutonjt Rocă magmatică consolidată în adâncimile scoarţei terestre, s.n., pl. plutonite plutaniu Element chimic radioactiv, întrebuinţat la obţinerea energiei nucleare, s.n., art. plutaniul. plutui tr. A supune pieile tăbăcite unei operaţii de finisare, pentru a le face moi şi a le da un aspect plăcut. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plu-tuig; conj. prez. 3 să plutuiască. plutuire Acţiunea de a plutui; plutuit. s.f, g.-d. art. plu-tuirii, pl. plutuiri. plutuit Plutuire. s.n.
pluvial1 (-vi-al) Interval de timp din cuaternar, caracterizat printr-o climă cu ploi abundente şi prin extinderea suprafeţelor cu vegetaţie, s.n. pluvial2ră (-vi-al) Care provine din ploaie, adj., pl. pluviali,-e.
pluviodenudare (-vi-o-) Eroziune produsă de apa provenită din precipitaţii, s.f., g.-d. art. pluviodenudării, pl. pluviodenudări.
pluviograf (-vi-o-) Aparat care înregistrează automat cantitatea şi intensitatea precipitaţiilor atmosferice, s.n., pl. pluviografe.
pluviogramă (-vi-o-) (met.) Diagramă obţinută la pluviograf. s.f, g.-d. art. pluviogramei. pl. pluviograme. pluviometric,-ă (-vi-o-) De pluviometru. adj., pl. pluviometrici,-ce.
pluviometrje (-vi-o-) Măsurare a cantităţii de precipitaţii atmosferice căzute într-un interval de timp pe o anumită suprafaţă, s.f, art. pluviometria, g.-d. art. pluvio-metriei.
pluviomgtru (-vi-o-) Aparat folosit în pluviometrie; sidometru. s.n., art. pluviometrul, pl. pluviometre. piuviQS,-oasă (-vi-os) Ploios, adj., pl. pluvioşi,-oase. pluvioscop (-vi-o-) Aparat care înregistrează ora, durata şi cantitatea ploii căzute într-o anumită zonă. s.n., pl. pluvioscoape.
pluviose (plüvioz) (fr.) A cincea lună din calendarul republican francez, s.m.
plymouth (plimăs) (angl.) Rasă de găini cu producţie mixtă, came şi ouă. s.prop.n.
pneu Ansamblu format din anvelopă şi cameră de aer comprimat ale unei roţi de vehicul, s.n., pl. pneuri, pneumatic,-ă (pne-u-) (despre maşini, utilaje etc.) Care funcţionează cu aer comprimat. //Care este folosit la comprimarea aerului, adj., pl. pneumatici,-ce. pneumatică (pne-u-) Parte a fizicii care studiază proprietăţile aerului şi ale altor gaze. s.f, g.-d. art. pneumaticii.
pneumatolit (pne-u-) Rocă magmatică ale cărei minerale sunt formate prin pneumatoliză. s.n., pl. pneumatolite. pneumatolitic,-ă (pne-u-) Referitor la pneumatoliză. adj., pl. pneumatolitici,-ce.
pneumatoliză (pne-u-) Fenomen care are loc prin reacţia dintre emanaţiile gazoase degajate de magmă şi rocile înconjurătoare, s.f, g.-d. art. pneumatoHzei.
pneumatoză (pne-u-) Acumulare de gaze în cavităţile organismului, s.f, g.-d. art. pneumatozei, pl. pneumatoze. pneumococ (pne-u-) Microb care provoacă pneumonia. s.m., pl. pneumococi.
pneumococic,-ă (pne-u-) De pneumococ. adj., pl. pneumocacici,-ce.
pneumoconioză (pne-u-,-ni-o-) Boală pulmonară cu caracter profesional, provocată de inhalarea îndelungată a unor pulberi (de azbest, cărbune etc.). s.f, g.-d. art. pneumoconiozei, pl. pneumoconioze. pneumoententă (pne-u-) Pneumonie contagioasă la porci, s.f, g.-d. art. pneumoenteritei, pl. pneumoenterite. pneumogastric,-a (pne-u-) Care este comun plămânilor şi stomacului, adj., pl. pneumogastrici,-ce. pneumograf (pne-u-) Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează amplitudinea mişcărilor respiratorii ale toracelui. s.n., pl. pneumografe.
pneumografie (pne-u-) (med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. s.f. g.-d. art. penumografiei, pl. pneumografii. pneumolog,-ă (pne-u-) Medic specialist în pneumolo-gie. s.m., pl. pneumologi; (rar) s.f, g-d. art. pneumola: gei, pl. pneumolage.
pneumologie (pne-u-) Ramură a medicinei care studiază bolile plămânului, s.f, art. pneumologia, g.-d. art. pneumologiei.
pneumonie,-ă (pne-u-) Referitor la bolile de plămâni. adj., pl. pneumenici,-ce.
pneumonie (pne-u-) Inflamaţie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată de un pneumococ. s.f., art. pneumonia, g.-d. art. pneumoniei, pl. pneumonii, art. pneumoniile.
pneumopatie (pne-u-) Nume generic dat tuturor afecţiunilor pulmonare, s.f, art. pneumopatia, g.-d. art. pneumopatiei, pl. pneumopatii, art. pneumopatiile, pneumoperitongu (pne-u-) Prezenţă patologică sau introducere terapeutică de aer în peritoneu. s.n., art. pneumoperitoneul, pl. pneumoperitonee. pneumoragie (pne-u-) (med.) Infiltraţie de sânge în ţesutul pulmonar, s.f, art. pneumoragia, g.-d. art. pneu-moragiei, pl. pneumoragii, art. pneumoragiile. pneumosgpt (pne-u-) Medicament dezinfectant al aparatului respirator, s.n.
pneumoterapie (pne-u-) Metodă de tratament în bolile pulmonare, care constă în inspirarea aerului comprimat sau rarefiat, s.f, art. pneumoterapia, g.-d. art. pneu-moterapiei, pl. pneumoterapii, art. pneumoterapiile. pneumotomie (pne-u-) Incizie în plămân în scop terapeutic. s.f, art. pneumotomia, g.-d. art. pneumotomiei, pl. pneumotomii, pl. pneumotomnle. pneumotorax (pne-u-) Metodă "de tratament a tuberculozei pulmonare, prin introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală pentru a comprima şi a imobiliza plămânul bolnav, s.n., pl. pneumotoraxuri. pneumotrop1 (pne-u-) Virus care produce leziuni ale aparatului respirator, la oameni şi la animale, s.m., pl-pneumotropi.
pneumotrop2,-ă (pne-u-) (despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru aparatul respirator. adj., pl. pneumotropi,-e. poala-Maicii-Domnului (bot.) Volbură, s.f. art., g.-d. art. poalei-Maicii-Domnului.
poala-rândunjcii (bot.) Volbură, s.f. art., g.-d. art. poalei-rândunicii.
poala-Sfintei-Mani Plantă erbacee cu tulpină înaltă şi cu frunze mici, aromate, s.f. art., g.-d. art. poalei-Sfintei-Marii.
poală A. 1. Partea de la talie în jos, mai largă, a unor obiecte de îmbrăcăminte. !~le lungi şi minte scurtă, se spune despre unele femei considerate că ar fi lipsite de
919
pocire
judecată. A se ţine de ~a mamei - (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei. A trage (pe cineva) copiii de ~e = a avea greutăţi familiale. A veni (sau a cădea) la ~lele cuiva = a se ploconi (cu dragoste, respect) înaintea cuiva. 2. Partea de jos şi din faţă a unei rochii, a unui şorţ etc., adusă în sus şi ţinută cu mâna sau prinsă la brâu. ICu ~ = în cantitate mare, mult. A duce pe cineva în ~ = a ocroti pe cineva. //Cantitate de lucruri care pot fi duse în poală (A.2). 3. (la pl.) Pânză frumos lucrată cu care se acoperă masa din altar sau se împodobeşte o icoană. 4. Partea de pe margine a unei piei. B. Margine a unei păduri. //Partea de jos a unui deal sau a unui munte. //Partea de jos a coroanei unui copac. s.f., g.-d. art. poalei, pl. poale, poâlă-albă (pop.) Leucoree. s.f. poale-n-brâu Plăcintă făcută din bucăţi pătrate de aluat, ale cărei colţuri se întorc peste umplutură, formând un fel de plic. s.f. pl.
poamă 1. Rodul pomilor fructiferi; fruct. 2. (la pl.) Fructe tăiate felii şi uscate la soare sau la cuptor, pentru a fi păstrate. 3. (reg., la sg.) Struguri. //Stafidă. //Viţă-de-vie. 4. (fig.) Om de nimic. /Femeie imorală, stricată, s.f, g.-d. art. poamei, pl. poame, poame-de-pământ (pop.) Cartof, s.f. pl. poamele-mâţei (pop.) Arăriel. s.f. pl. art. poanson 1. Instrument de oţel folosit în tehnica gravurii. 2. Tijă de oţel cu vârful ascuţit, care serveşte la perforarea sau la marcarea unor obiecte de metal, la baterea medaliilor etc. 3. Unealtă de os ascuţită la vârf, cu care se perforează şi se dă formă rotundă unor puncte de broderie, s.n., pl. poansoane, poansona tr. A perfora sau a marca cu un poanson. vb. I, ind. prez. 3 poansonează. poansonaj Poansonare. s.n., pl. poansonaje. poansona re Acţiunea de a poansona; poansonaj. s.f, g.-d. art. poansonării, pl. poansonări. poansoneză Maşină de poansonat; presă de perforat. s.f, g.-d. art. poansongzei, pl. poansoneze. poanta v. ponta3.
poantă 1. Moment de efect al unei glume, al unei anecdote etc. 2. Extremitatea anterioară a piciorului unei balerine. 3. (la pl. ) Papuci speciali pentru balet, cu vârfuri întărite. 4. Pas de dans sau poziţie pe vârful poantelor (3). s.f, g.-d. art. poantei, pl. poante. poantQu Ac care reglează nivelul combustibilului în carburator, s.n., art. poantoul, pl. poantouri. poară1 (reg.) Ceartă, gâlceavă. s.f. poară2 (reg.) în ~ = împotriva. A se pune în ~ cu cineva = a se contrazice cu cineva, loc. adv. poarcă 1. (pop.) Scroafa. 2. Numele unui joc de copii, în care unul dintre copii, numit porcar, încearcă să introducă într-o groapă o minge, o bilă etc. în timp ce ceilalţi jucători vor să-l oprească. A bate ~a = a juca jocul descris mai sus. s.f, pl. poarcei, pl. (1) poarce, poartă 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. care permite accesul din exterior în interior şi invers; deschizătură împreună cu tăblia care acoperă balamalele etc.; tăblia deschizăturii, l—n— = faţă în faţă. A bate la toate ' = a se adresa tuturor solicitând sprijin, ajutor. A sta ca viţelul la ~a nouă = a sta uimit, dezorientat.
-	de scăpare = mijloc de scăpare dintr-o situaţie dificilă. //Regiune periferică din jurul unui oraş; margine, //(fig.) Cale de acces. 2. Uşă la intrarea principală a unei clădiri; (p. ext.) casă, gospodărie. IDin —n ~ = din casă în casă.
3.	Loc de intrare într-o cetate, într-un oraş. 4. Cadru format din două bare verticale unite în partea de sus printr-o bară orizontală, în care trebuie introdusă mingea la unele jocuri sportive (fotbal, handbal etc). 5. Vale îngustă între două şiruri de munţi, s.f, g.-d. art. porţii, pl. porţi.
Poartă Reşedinţa sultanului; (p. ext.) Imperiul Otoman. s.prop.f, g.-d. art. Porţii.
pobedjt Metal dur folosit pentru încercarea tăişului uneltelor supuse la uzură mare. s.n. poc Cuvânt prin care se redă un sunet înfundat, produs de o izbitură, de descărcarea unei arme etc. interj. pocaianie (-ni-e) (înv., reg.) Pocăinţă. //Una dintre cele şapte taine ale Bisericii creştine. //Pedeapsă, suferinţă. s.f, art. pocaiania, g.-d. art. pocaianiei, pl. pocaianii, art. pocaianiile.
pocal Vas de diferite forme, cu deschizătură largă; de obicei din metal. [var. bocal s.fl.] s.n., pocale, pocăi refl. 1. (în practicile creştine) A-şi mărturisi păcatele şi a căuta să obţină iertare prin post şi rugăciuni. //A avea remuşcări, a se căi. Iltr. fact. A face pe cineva să-şi recunească greşelile, păcatele etc. 2. A deveni adept al anumitor secte religioase creştine, vb. IV, ind. prez.
! sg. şi 3 pl. pocăiesc, imperf. 3 sg. pocăia; conj. prez. 3 să pocăiască.
pocăială (rar) Pocăinţă, s.f, g.-d. art. pocăielii, pl. pocăieli.
pocăinţă (în practicile creştine) Căinţă pentru faptele săvârşite; (p. gener.) regret pentru o faptă rea; pocăială. s.f., g.-d. art. pocăinţei, pl. pocăinţe, pocăire Faptul de a se pocăi, s.f, g.-d. art. pocăirii, pocăit,-ă I. adj. Care se pocăieşte. II. s.m. şi f. Adept al unei secte religioase creştine, care consideră pocăinţa mai presus de orice virtute, adj, s.m şi f, pl. pocăiţi,-te. pocani intr. (reg.) A pocni. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pocănesc, imperf. 3 sg. pocănea; conj. prez. 3 să po-cănească.
pocănire (reg.) Pocnire. s.f., g.-d. art. pocănirii, pl. pocăniri.
pocănit (reg.) Pocnit, s.n.
pocănitoare (reg.) Numele dat unor jucării de copii care produc pocănituri când sunt mişcate, s.f., g.-d. art. pocănitQrii, pl. pocănitQri.
pocănitură (reg.) Pocnitură, s.f., g.-d. art. pocănitjjrii, pl. pocănituri.
pocâltj refl. (înv., reg.) A slăbi foarte mult, a fi istovit de foame. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se pocâlteşte, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească. pocâltire (înv., reg.) Faptul de a se pocâlti. s.f, g.-d. art. pocâltirii.
pocânzeu (reg.) Persoană cu anumite atribuţii în timpul unei nunţi ţărăneşti; vomicel. s.m., art. pocânzeul, pl. pocânzei, art. pocânzeii.
poceală 1. Urâţeală fizică; sluţenie. /(arg.) A lua la -(pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva, desfigurându-1.
2.	(pop.) Boală (care ar fi provocată de duhuri rele); (spec.) epilepsie, s.f, g.-d. art. pocelii, pl. poceli. pocher/poker (e pron. ă) Numele unui joc de cărţi, în care fiecare jucător dispune de cinci cărţi, s.n., pl. pct chere/psjkere.
pocheraş (fam.) Diminutiv al lui pocher, s.n., pl. po-cheraşe.
pocherist,-ă (rar) Jucător de pocher, s.m., pl. po-cherişti; s.f, g.-d. art. pocheristei, pl. pocheriste. poci 1. tr. şi refl. A(-şi) schimba în rău înfăţişarea; a (se) urâţi. 2. tr. (în credinţele populare) A desfigura, a sluţi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pocesc, imperf. 3 sg. pocea; conj. prez. 3 să pocească, pocié (-ci-e) (reg.) 1. Arac. 2. (la pl.) Pari subţiri cu care se împrejmuieşte un loc. s.f, art. pocia, g.-d. art. peciei, pl. pocii, art. pociile. pocinoc v. pocinog.
pocinog Fapt neplăcut, belea; boroboaţă, [var. pocinac s.n.] s.n., pl. pocinoage.
pocire Faptul de a (se) poci. s.f, g.-d. art. pocirii, pl. pociri.
T
pocit
pocit,-ă 1. (despre fiinţe, adesea substantivat) Desfigurat, slut, diform; (despre lucruri) urât, bizar. 2. (în credinţele populare) Rău, cu ghinion, adj., pl. pociţi,-te. pocitanie (-ni-e) 1. Fiinţă diformă; pocitură, monstru.
2.	Lucru ciudat; bazaconie, s.f, art. pocitania, g.-d. art. pocitaniei, pl. pocitanii, art. pocitaniile.
pocitură 1. Schimonosire, poceală. 2. Pocitanie, s.f, g.-d. art. pociturii, pl. pocituri, pociymb (înv., pop.) Ţăruş, stâlp. //Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc, s.m., pl. pociumbi. poclad v. pocladă.
pocladă (reg.) Ţesătură de casă, miţoasă, făcută din lână, întrebuinţată ca pătură, [var. plocadă, plocată s.f, plocat, plocad s.«.] s.f, g.-d. art. poclăzii, pl. poclăzi. pocliu Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, s.n., art. pocidul, pl. poclăie. pociit (reg.) Coşul trăsurii; coviltir (la car, căruţe ctv.) s.n., pl. poclituri. poclon v. plocon.
pocneglă Pocnet, s.f, g.-d. art. pocnelii, pl. pocngli. pocnet Zgomot surd produs de o lovitură, de o împuşcătură etc.; //Zgomot produs de spargere, de crăpare; pocneală. s.n., pl. pacnete.
pocni L intr. A produce un pocnet, //(despre oase, încheieturi, degete) A trosni. /A-i - (cuiva) /aleile -a-i trosni cuiva fălcile. 2. tr. A lovi scurt, cu putere.
3.	intr. A se sparge, a crăpa; a se rupe (prin întindere). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pocnesc, imperf. 3 sg. pocnea; conj. prez. 3 să pocnească.
pocnjre Acţiunea de a pocni; pocănire. s.f, g.-d. art. pocnirii.
pocnit Faptul de a pocni; pocănit. s.n. pocnitoare 1. Numele unor jucării de copii, care pocnesc când sunt lovite, //(fam.) Petardă, 2. Şfichi (la bici).
3.	(bot.) Plesnitoare. s.f., g.-d. art. pocnitarii, pl. pocni tari. pocnitură Pocnet; pocănitură. s.f, g.-d. art. pocniturii, pl. pocnituri.
pocrovăţ (în religia creştină) Bucată de pânză cu care se acoperă unele obiecte de cult. [var. procovăţ s.n.] s.n., pl. pocrovgţe.
pod A. 1, Construcţie de lemn, de piatră, de beton etc. care asigură continuitatea unei căi de comunicaţie peste un obstacol (râu, cale ferată etc.). /- de gheaţă = strat continuu de gheaţă care acoperă în întregime suprafaţa unei ape. - plutitor (sau umblător) = bac. - de vase (sau de pontoane) = pod demontabil, format dintr-un şir de bărci sau de plute ancorate, peste care se aşază o platformă. 2. Punte mobilă, suspendată, la un castel medieval sau la o cetate. 3. Platformă suspendată de pe care se efectuează anumite lucrări. /- rulant = macara mobilă în formă de pod, care se deplasează pe o cale de rulare situată deasupra solului. ~ basculă = basculă prevăzută cu o platformă, pe care se cântăresc, în staţiile de cale ferată, vagoanele încărcate cu marfa. - basculant = pod metalic, mobil, folosit în mine. ~ de siguranţă = platformă montată din loc în loc într-un puţ de mină, pentru a opri căderea unei persoane, desprinderea de roci din pereţi etc. 4. (înv.) Pavaj din scânduri groase de stejar, cu care se acopereau în trecut străzile oraşelor. B Spaţiul dintre acoperiş şi planşeul superior al unei clădiri. /A fi căzut din ~ = a fi buimac, dezorientat. A se uita (ca) din ~ = a se uita cu îngâmfare. C. 1. -ul palmei = partea inferioară a palmei, de la încheietura cu antebraţul până la degete. 2. Lucrare protetică dentară, s.n., pl. poduri, podagră Gută. s.f., g.-d. art. podagrei. podan (înv., reg.) Clăcaş, şerb. s.m., pl. podani, podar Persoană care conduce un pod plutitor; persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (A), s.m., pl. podari.
920
podară (mat.) Curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. s.f, g.-d. art. podarei, pl. podare, podărit (pop.) Taxă care se percepe pentru transportul cu un pod plutitor, s.n., pl. podărituri. podăriţă (rar) Femeie care conduce un pod plutitor, s.f, g.-d. art. podăriţei, pl. podăriţe. podbeal/podbal (reg.) Plantă erbacee cu rizom cărnos şi flori galbene, întrebuinţată în medicină şi în alimentaţie. s.m., pl. podbeli.
podea 1. Pardoseală de scânduri, de parchet, de beton etc. a unei încăperi; fiecare dintre scândurile fixate la pardositul unei încăperi, al unei construcţii etc. 2. (înv., reg.) Tavan (de scânduri). 3. (înv.) Pavaj de scânduri. [var podeală s./]] s.f, art. podeaua, g.-d. art. podelei, pl. podgle, art. podelele, podeală v. podea.
podeaţă (rar) Platformă, podium, s.f, g.-d. art. podeţei, pl. podeţe.
podgţ Diminutiv al lui pod (A.l); poduleţ, podişcă (1), poduţ, podiş (2), podişor, podurel. //Pod mic peste un şanţ; podişcă. s.n., pl. podeţe, podghigz v. poghiaz.
podgorean,-ă I. ad/. Din podgorie. II. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu cultivarea viţei-de-vie; viticultor. adj., s.m. şi f, pl. podgoreni,-e. podgoregncă Podgoreană. s.f, g.-d. art. podgorencei, pl. podgorence.
podgerie (-ri-e) 1. Regiune întinsă cu plantaţii de viţă-
de-vie; regiune viticolă. 2. (înv.) Regiune de la poalele
unui deal sau ale unui munte, s.f, art. podgaria, g.-d. art.
podgariei, pl. podgarii, art. podgariile.
podi tr A pardosi cu scânduri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez, 3 să
podească.
podidi tr. (despre râs, plâns) A cuprinde, a copleşi pe cineva, /(despre lacrimi, sânge) A curge brusc şi cu putere, //(despre somn, dor, griji etc.) A copleşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. podidesc, imperf. 3 sg. podidea; conj. prez. 3 să podidească.
pgdină 1. Podea, //(la pl.) Obligaţie a negustorilor (braşoveni) din Ţara Românească de a întreţine străzile din Bucureşti, pavate cu scânduri, //(la pl., în trecut) Taxă percepută la laşi pe carele care aduceau cherestea pentru întreţinerea străzilor. 2. (pop.) Suport din crengi, lemne etc. pe care se clădeşte claia sau stogul. 3. (reg.) Platformă de scânduri folosită ca loc de observaţie, s.f, g.-d. art. pQdinii, pl. pQdini.
podjre Acţiunea de a podi; podit, s.f., g.-d. art. podirii, pl. podiri.
podiş 1. Formă de relief de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată. 2. (reg.) Podeţ, s.n., pl. podişuri.
podişcă (pop.) 1. Podeţ. //Punte mobilă la o cetate sau la un castel medieval. //Bac. //Platformă de scânduri care serveşte ca loc de lucru sau de observaţie, //(rar) Estradă, //(rar) Palier, s.f, g.-d. art. podiştii, pl. podişti. podişor Podeţ, s.n., pl. podişoare. podit Podire. s.n.
poditură (rar) Podea, pardoseală, s.f, g.-d. art. podi-turii, pl. podituri.
podium (-di-um) Estradă demontabilă, amenajată pentru un spectacol, pentru o conferinţă etc. //Postament pentru diverse obiecte. //Mică platformă cu trepte, pe care stau sportivii când li se înmânează premiile, s.n., pl. padiumuri.
podmet (reg.) Momeală, nadă. s.n., pl. podmeturi. podmol (pop.) 1. Aluviune. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 2. Prispă. //Vatră de lut pe care este ridicat cuptorul în unele gospodării ţărăneşti, s.n., pl. podmoluri.
921
poftori
podnojie (-ji-e) (înv., pop.) Perniţă sau preş pus sub picioare pentru a le feri de frig. s.f, art. podnojia, g.-d. art. podnojiei, pl. podnojii, art. podnojiile. podoabă 1. Obiect care înfrumuseţează; ornament; lucru de preţ; bijuterie, //(fig.) Fală, strălucire, //(fig.) însuşire, calitate. 2. Nume dat unor boli de piele. //Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. s.f, g.-d. art. podoabei, pl. podoabe, podobi tr. şi refl. (înv., reg.) A (se) împodobi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. podobesc, imperf. 3 sg. podobea; conj. prez. 3 să podobească.
podobie (-bi-e) Melodie după care se intonează unele cântări bisericeşti, s.f, art. podobia, g.-d. art. podobiei, pl. podobii, art. podobiile.
podobromhidroză (med.) Transpiraţie rău mirositoare a picioarelor, s.f., g.-d. art. podobromhidrozei, pl. po-dobromhidroze.
podofilină Substanţă răşinoasă extrasă din rizomul unei plante, folosită în medicină ca purgativ, s.f, g.-d. art. podofiUnei.
podolian,-ă (-li-an) (Locuitor) din Podolia. adj., s.m. şi
f,	pl. podolieni,-e.
podologje Parte a medicinii care se ocupă cu studiul piciorului, s.f, art. podologia, g.-d. art. podologiei. podometru Instrument pentru măsurarea distanţei parcurse de un pieton, s.n., art. podometrul, pl. podomgtre. podopunctură Metodă de tratament constând în masarea unor puncte din talpa piciorului, s.f, g.-d. art. podo-puncturii.
podorgjnă (înv.) Ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispoziţie cai de poştă, s.f, g.-d. art. podorojnei, pl. podorjyne.
poduigţ Podeţ, s.n., pl. podulgţe.
podurgi (rar) Podeţ, s.n., pl. podurgle.
poduşcă (înv.) Canal de scurgere a unei ape; canal de
irigaţii, s.f, g.-d. art. poduştii, pl. poduşti.
poduţ1 (iht.) Scobar. s.m., pl. poduţi.
podyţ2 (rar) Podeţ, s.n., pl. poduţuri.
podvgdă (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în
Moldova) Obligaţie (transport, cărăuşie) la care erau
supuşi ţăranii în folosul domniei, s.f, g.-d. art. podvgzii,
pl. podvgzi.
podval Suport de lemn (pe care se aşază butoaiele în pivniţă), s.n., pl. podvale.
podvodar Persoană care organiza o podvadă. s.m., pl. podvodari.
podzol Sol nisipos şi lutos, de culoare cenuşie, cu fertilitate naturală slabă, s.n., pl. podzaluri. podzolic,-ă (despre soluri) Care conţine nisip şi lut. adj., pl. podzolici,-ce.
podzoMre Procesul transformării unui sol în podzol. s.f, g.-d. art. podzoiirii, pl. podzofiri. podzol|t,-ă Cu caracter de podzol. adj., pl. podzoliţi,-te. pogm 1. Specie a poeziei epice, de întindere mare, cu caracter eroic, istoric, filosofic etc. /~ in proză = specie a prozei literare aparţinând genului liric. ~ dramatic = scriere dramatică în versuri. //Piesă muzicală de mici dimensiuni, vocală sau instrumentală, cu caracter liric. 2. ~ simfonic = lucrare muzicală amplă pentru orchestră, având de obicei un caracter programatic, [var. poemă s f.] s.n., pl. pogme.
poematic,-ă Cu caracter de poem. adj.,pl. poematici,-ce. poemă v. poem.
poet,-ă Autor de poezii. //Persoană înzestrată cu sensibilitate de poet. s.m., pl. poeţi; s.f, g.-d. art. poetei, pl. pogte.
poetard (livr.) Poetaş. s.m., pl. poetarzi. poetastru (livr.) Poetaş. s.m., art. poetastrul, pl. poetaştri, art. poetaştrii.
poetaş (rar) Diminutiv al lui poet; (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetastru, poetard. s.m.,pl. poetaşi. poetesă (livr.) Poetă; (depr.) poetă mediocră, lipsită de talent, s.f, g.-d. art. poetgsei, pl. poetgse poetic,-ă 1. Referitor la poezie. /Licenţă ~ = libertate pe care şi-o iau uneori poeţii de a încălca regulile gramaticale pentru necesităţi de ritm sau de rimă. Artă ~ = poem în care un scriitor îşi expune concepţia asupra creaţiei poetice. 2. (fig.) Care poate servi ca motiv de inspiraţie; impresionant, încântător, adj., pl. pogtici,-ce. poetică 1. Lucrare teoretică, text care cuprinde principii referitoare la creaţia poetică. 2. Ansamblu de forme, de principii caracteristice pentru opera unui poet pentru un curent literar etc. s.f, g.-d. art. poeticii, poetiza tr. A prezenta un eveniment, un fapt etc. într-o formă poetică, idealizată, vb. 1, ind. prez. 3 poetizează, poetizării,-ă (rar) Care are trăsături poetice; care poetizează. adj., pl. poetizanţi,-te. poetizare Acţiunea de a poetiza; idealizare, s.f, g.-d. art. poetizării.
poezea (fam.) Poezioară, s.f, art. poezeaua, g.-d. art. poezglei, pl. poezgle, art. poezelele, poezie 1. Modalitate a literaturii de a exprima o emoţie, un sentiment, o idee într-o formă metaforică, prin ritm, rimă etc. 2. Totalitatea compoziţiilor în versuri ale unui poet, ale unui popor etc. 3. (fig.) Aspect, caracter poetic al unui peisaj, al unei opere literare, al unei situaţii, s.f, art. poezia, g.-d. art. poeziei, pl. poezii, art. poeziile, poezioară (-zi-oa-) (fam.) Diminutiv al lui poezie; (depr.) poezie slabă, fără valoare, s.f, g.-d. art. poezioai rei, pl. poezioare. _
pofida (în loc.) In - cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva), loc. prep. pofidă (pop.) Ciudă, necaz; dispreţ, s.f, g.-d. art. pofidei, pl. potide.
pgfil Cureaua de la ham sau de la şa care se trece pe sub coada calului, s.n., pl. pafile.
poftă 1. Dorinţă puternică de a face sau de a obţine ceva. /A-şi (mai) pune ~a în cui = a renunţa la un lucru mult dorit. Pe (sau după) ~ (sau ~a inimii) = pe placul sau pe gustul lui. 2. Senzaţie de foame sau de sete; dorinţa de a bea sau de a mânca un anumit lucru. IDe ~ = numai cât să guste. 3. Patimă, viciu; dorinţă sexuală. [var. (înv., reg.) pQhtâ í./i] s.f, g.-d. art. pşftei, pl. pafte. poftăreţ,-eaţă (reg.) Doritor, pofticios, adj., pl. poftărgţi,-e.
pofteală Poftire. s.f., g.-d. art. poftelii, pl. poftgli. pofti tr. l.A dori, a voi ceva. 2. A invita, a chema pe cineva. Irefl. recipr. A se invita unul pe altul. 3. (înv., pop.) A face cuiva o urare. 4. (uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. A binevoi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poftesc, imperf. 3 sg. poftea; conj. prez. 3 sâ poftească.
pofticios,-oasă Care doreşte mult ceva; lacom, //(despre privire) Care exprimă poftă, dorinţă, adj., pl. pofticioşi,-oase.
poftim Formulă de politeţe care se foloseşte: a) pentru a oferi ceva cuiva; b) pentru a invita pe cineva să vină să se aşeze undeva; c) pentru a exprima indignare, ciudă, nemulţumire, reproş, interj.
poftire Acţiunea de a pofti; pofteală. s.f, g.-d. art. pof-tírii, pl. poftiri.
poftitor,-oare (rar) Care pofteşte, care doreşte ceva. adj.,pl. poftitori,-oare.
poftiţi (în legătură cu pr. „voi“ sau „dumneavoastră") Poftim! interj.
poftori tr. (înv.) l.A repeta, a aminti. 2. A ruga pe cineva ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poftoresc, imperf. 3 sg. poftorea; conj. prez. 3 să poftorească.
pogace
922
pogace (pop.) Turtă de mălai sau de faină de grâu (preparată de obicei cu jumări de porc), s.f, g.-d. art. pogJb cii, pl. pogăci,
pogan,-ă (reg.) 1. (despre fiinţe) Mare, voinic. 2. Urât. //Crud, fără milă. adf, pl. pogani,-e. pogăcga (reg.) Diminutiv al lui pogace. s.f, art. pogă-ceaua, g.-d. art. pogăcelei, pl. pogăcgle, art. pogăcelele. pogăciogră (reg.) Pogăcea. s.f, g.-d. art. pogăcioarei, pl. pogăcioare.
poghiaz/podghiaz (înv., reg.) Unitate militară trimisă într-o ţară străină ca să prade, s.n., pl. poghiazuri /pod-ghiazuri.
poghibală (reg.) Om de nimic; secătură, s.f., g.-d. art. poghibalei, pl. poghibale.
pogon 1. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren agricol, echivalând aproximativ cu o jumătate de hectar.
2.	Bucată de pământ de un pogon (1). //Cantitate de produse conţinute de un pogon (2). s.n., pl. pogoane, pogongş Diminutiv al lui pogon, s.n., pl. pogonaşe. pogonărit (înv.) Impozit care se plătea pentru fiecare pogon cu plantaţie de vie. s.n. pogonici (pop.) Băiat care mână vitele, s.m., pl. pogo-nici, art. pogonicii.
pogonofer (la pl.) Grup de nevertebrate cilindrice, care se hrănesc prin absorbţia hranei capturate la nivelul tentacular; (la sg.) animal din acest grup. s.m., pl. pogo-noffiri.
pogorî intr (înv.) A se coborî, vb. IV, ind. prez. 3 pogoară, imperf. 3 sg. pogora; conj. prez. 3 să pogoare; ger. pogorând; part. pogorât.
pogribgnie (-ni-e) (înv.) Slujba şi ceremonia înmormântării. s.f, art. pogribania, g.-d. art. pogribaniei, pl pogribanii, art. pogribaniile.
pogrgm Masacrare a unui grup naţional, organizată de elemente şovine, s.n., pl. pogrQmuri. pogromist,-ă (rar) (Persoană) care participă la pogromuri. adj., s.m. şi f, pl. pogromişti,-ste. pohfglă (înv.) Pompă, fast, strălucire, s.f.. g.-d. art. pohfalei, pl. pohfale. pohoi v. puhoi.
pohs>ţ,-oaţă (reg.) Persoană ticăloasă, hoaţă, s.m., pl. pohfiţi; s.f, g.-d. art. pohoaţei, pl. pohoaţe. poiană Loc acoperit cu iarbă, fără arbori, în mijlocul unei păduri, s.f, g.-d. art. poignii, pl. poieni, poiată (reg.) 1. Coteţ; staul; grajd. 2. Adăpost pentru oameni la câmp sau la stână, s.f, g.-d. art. poieţii, pl. poieţi.
poichiloterm1 Animal poichiloterm2. s.n., pl. poichi-lotgrme.
poichiloterm2,-ă (despre animale) Cu temperatură variabilă, în funcţie de mediul ambiant, adj., pl. poichi-lotermi,-e.
poichilotermie Proprietate a unor animale de a fi poichiloterme. s.f, art. poichilotermia, g.-d. art. poichi-lotermiei.
poienar,-ă (Locuitor) din Poiana, adj., s.m. şi f, pl. poienari,-e.
poieniţă Diminutiv al lui poiană, s.f, g.-d. art. poieniţei, pl. poieniţe.
poieţică (reg.) Diminutiv al lui poiată, s.f, g.-d. art. poieţicii, pl. jjoieţici.
PQimâine In ziua care urmează celei de mâine. /Ca mâine, ~ = în curând, adv.
pointer (e pron. ă) (angl.) Rasă de câini de vânătoare cu talia înaltă, cu părul scurt şi neted, s.m., pl. pointeri. pointillism (poantiism) (fr.) Procedeu folosit în pictură, care constă în realizarea unui anumit ton coloristic prin juxtapunerea de puncte multicolore, s.n. pointilNst,-ă (poantnst) (fr.) (Adept) al poantilismului. adj., s.m. şi f, pl. poantillişti,-ste.
poise (poaz) (fiz.) Unitate de măsură a viscozităţii dinamice. s.m.
pojar 1. (med.) Rujeolă. 2. (înv., reg.) Incendiu. 3. Căldură mare, arşiţă, s.n., pl. (2) pojaruri, pojarnic (înv., reg.) Pompier, s.m., pl. pojarnici, pojarniţă (bot., pop.) Sunătoare, s.f., g.-d. art. pojamiţei, pl. pojamiţe.
pojărnicie (înv., reg.) Cazarmă, post de pompieri, s.f, art. pojamicia, g.-d. art. pojămidei, pl. pojămicii, art. pojamiciile.
pojghiţă/pojghiţă 1. Strat subţire care se formează la suprafaţa unor lichide; (p. ext.) strat care se depune pe un obiect. 2. Crustă apărută pe o rană. 3. Coajă a unor legume sau fructe; scoarţă a unor copaci, s.f, g.-d. art. pojghiţei/pojghiţei, pl. pojghiţe/pojghiţe, poiijie (-ji-e) (reg.) 1. Totalitatea lucrurilor din gospodăria unei case. //Situaţia celui avut; avere. 2. Familie. s.f., art. pojijia, g.-d. art. pojijiei, pl. pojijii, art. pojijiile. pol1 l. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele (de nord şi de sud) ale axei Pământului; (p. ext.) regiune din jurul acestor puncte. magnetic terestru = punct de pe suprafaţa Pământului în care acul magnetic are poziţia verticală. 2. (mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera.
3.	(fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric. 4. Piesă a unei pile galvanice, care stabileşte contactul cu circuitul exterior. 5. (fig.) Fiecare dintre punctele, situaţiile etc. aflate la două extremităţi opuse. s.m., pl. poli.
pol2 (fam.) Monedă sau bancnotă de douăzeci de lei.
2.	Nume dat unor monede străine (de aur) care au circulat şi la noi în trecut; napoleon, s.m., pl. poli. pol3 (înv.) Jumătate (dintr-un întreg), s.n. polabă (în sintagma) Limbă - (şi s.f.) = limbă slavă occidentala, vorbită până în sec. al XVIII-lea pe teritoriul de pe cursul inferior al Elbei. adj. polachiurie (med.) Nevoia de a urina în mod frecvent. s.f., art. polachiuria, g.-d. art. polachiuriei. polar,-ă 1. referitor la polii (1) Pământului; caracteristic polilor (1); din regiunea polilor (1). /Noapte ~ = noapte de iarnă, care în regiunea polilor poate dura până la o jumătate de an. Cerc ~ = cerc imaginar paralel cu ecuatorul, care delimitează zona temperată de cea de la poli. 2. Referitor la polii1 unui magnet sau ai unei pile electrice. 3. (fiz.) Care prezintă polaritate, adj., pl. polari,-e.
polară Loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte, în care o secantă variabilă, care trece prin punctul dat, intersectează o conică, s.f, g.-d. art. polarei, pl. polare, polarimetiie Metodă de analiză a substanţelor optice active cu ajutorul polarimetrului. s.f, art. polarimetria, g.-d. art. polarimetriei.
polarimetru Instrument pentru măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polaritare a unei radiaţii, s.n., art. polarimetrul, pl. polarimetre. polariscop Instrument pentru constatarea polarizării luminii, s.n., pl. polariscoape. polaritate 1. Proprietate a unui corp, a unui sistem etc. de a avea poli1 (3). 2. Proprietate a unui organism vegetal de a forma două puncte de creştere cu proprietăţi diferite. 3. (fii.) Relaţie între contrarii care se exclud reciproc şi totodată se presupun reciproc, s.f, g.-d. art. polarităţii.
polariza 1. tr. (fiz.)A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracţie etc. 2. refl. (fii.) A da naştere unei polarităţi (3). 3. tr. A aduna, a concentra în jurul său. vb. I, ind. prez. 3 polarizează.
923
poliartrită
polarizabil,-ă (despre medii) Care poate fi (uşor) polarizat. adj., pl. polarizabili.-e.
polarizant,-ă (fiz.) Care (se) polarizează (1). adj., pl. polarizanţi,-te.
polarizare Acţiunea de a (se) polariza, //(fig.) Proces prin care unele corpuri dobândesc proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici, s.f, g.-d. art. polarizării, pl. polarizări.
polarizat,-ă Care a fost supus acţiunii de polarizare. /Lumină - = lumină în care vectorul electric (sau magnetic) posedă o direcţie unică de oscilaţie, adj., pl. polarizaţi,-te.
polarizátor,-oare Care polarizează, adj., pl. polariza-tori,-oare.
polarizaţie (-ţi-e) Starea unui corp sau a unui sistem care prezintă polaritate. I~a luminii - totalitatea fenomenelor legate de producerea şi de efectele luminii polarizate. s.f, art. polarizaţia, g.-d. art. polarizaţiei, pl. polarizaţii, art. polarizaţiile.
polarizgr1 Dispozitiv care serveşte la polarizarea luminii. s.n., pl. polarizoare.
p0larizer2,-0âre Polarizant, adj., pl. polarizori,-oare. polarogrgf Aparat pentru înregistrarea (foto)grafică a intensităţii curentului electric ce străbate o soluţie, s.n., pl. polarografe.
polarografie,-ă Referitor la polarografie. adj., pl. polarografici,-ce.
polarografie Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. s.f, art. polarografia, g.-d. art. polarografiei.
polaroid Aparat fotografic care permite obţinerea automată a fotografiei, imediat după expunere, s.m., pl. polaroizi. _
poiată (reg.) încăpere mică pe lângă o casă ţărănească, servind ca magazie pentru unelte şi obiecte din gospodărie. s.f, g.-d. art. polatei, pl. polate. polc (înv.) Unitate militară din trecut, corespunzătoare regimentului, s.n., pl. pâlcuri.
Pfilcă1 (reg.) Haină femeiască de stofă, obişnuită la ţară, care acoperă partea de sus a corpului, s.f., g.-d. art. polcii, pl. polci.
Pfilcă2 Dans în ritm vioi din sec. al XlX-lea, originar
din Boemia; melodie după care se execută acest dans.
s.f, g.-d. art. palcii, pi. polci.
polcovnic (înv.) Comandant al unui polc. s.m., pl. pol-
CQvnici.
polcovnicesc,-ească (înv.) Referitor la polcovnic. adj., pl. polcovnicgşti.
polcovnicie (înv.) Funcţia de polcovnic, s.f., art. polcovnicia, g.-d. art. polcovniciei, polcuţă (reg.) Diminutiv af lui polcă1. s.f, g.-d. art. polcuţei, pl. polcuţe.
PQlder Zonă de uscat obţinută prin îndiguire şi drenare a unui lac sau a unei porţiuni de mare. s.n., pl. pQldere. poleac,-ă (înv., reg.) Polonez, adj., s.m. şi f, pl. poleaci,-ce
polep 1. Strat subţire de gheaţă care acoperă uneori suprafaţa solului, arborii etc. 2. (fig.) Strălucire, luciu.
3.	(reg.) Chiciură, s.n., art. polgiul, pl. poleiuri. polei2 1 • tr. A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur sau de argint. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. 3. tr. A înfrumuseţa o situaţie,
o	împrejurare etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poleiesc, imperf. 3 sg. poleia; conj. prez. 3 să poleiască, poleială 1. Faptul de a polei2; strat subţire de metal preţios cu care este poleit un obiect. //Foaie subţire de staniol folosită ca ambalaj pentru articole alimentare. 2. (fig.) Strălucire aparentă, spoială. 3. Şlefuire, lustruire a unui obiect sau (fig.) a unei opere literare, ştiinţifice. s.f, g.-d. art. poleielii, pl. poleieli.
poleire Acţiunea de a (se) polei; poleit, s.f, g.-d. art. poleirii, pl. poleiri. poleit Poleire. s.n.
poleitor (-le-i-) (rar) Muncitor care poleieşte2, s.m., pl. poleitori.
polemarh Comandant al armatei (din Grecia antică). s.m.,pl. polemarhi.
polemic,-ă Cu caracter de polemică; critic, combativ. adj., pl. polemici,-ce.
polemică Discuţie în contradictoriu pe o temă ştiinţifică, literară, politică etc. s.f, g.-d. art. polemicii, pl. polemici.
polemism Caracter polemic, s.n. polemist,-ă Persoană care polemizează, s.m., pl. polemişti; s.f, g.-d. art. polemistei, pl. polemiste, polemiza intr. A susţine o polemică, vb. I, ind. prez. 3 polemizează.
polemologie Ramură a ştiinţelor politice care studiază războaiele ca fenomen sociologic, s.f, art. polemologia, g.-d. art. polemologiei.
polen (bot.) Pulbere galbenă produsă de anterele sta-minelor. s.n., pl. polenuri.
polgnic,-ă Referitor la polen, adj., pl. polenici,-ce. polenifgr.-ă Care conţine polen, adj., pl. polenifgri,-e. poleniza tr. A face polenizarea unei flori. vb. I, ind. prez. 3 polenizează.
polenizare Transport al polenului de pe anterele sta-minelor pe stigmatul pistilului; polenizaţie. s.f, g.-d. art. polenizării, pl. polenizări.
polenizatfir Varietate de pom sau de plantă, al cărei polen fecundează florile altor varietăţi din aceeaşi specie sau din alte specii, s.m., pl. polenizatQri. polenizaţie (-ţi-e) Polenizare, s.f, art. polenizgţia, g.-d. art. polenizaţiei, pl. polenizaţii, art. polenizările, pole-position (polpozişn) (angl.) Poziţia de frunte la startul unei curse automobilistice, s.f. poli- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „multiplu”.
poliacetat (-li-a-) (în sintagma) - de vinii = produs obţinut prin jjolimerizarea acetatului de vinii. s.m. poliachena (-li-a-) Fruct compus din mai multe ache-ne. s.f., g.-d. art. poliachenei, pl. poliachene. poliacţd (-li-a-) Corp care posedă mai multe funcţii acide, s.m., pl. poliadzi.
polialcool (-li-al-) Alcool care conţine două sau mai multe grupe oxidril în moleculă, s.m., pl. polialcooli. poliamid v. poliamidă.
poliamidă (-li-a-) Masă plastică obţinută prin condensare sau polimerizare şi întrebuinţată la fabricarea fibrelor sintetice. \yar. poliamid s.n.] s.f, g.-d. art. poliamidei, pl. poliamide.
poliamidic,-ă (-li-a-) Referitor la poliamide. adj., pl. poliamidici,-ce.
poliandră (-li-an-) 1. (Floare) cu mai multe stamine. 2. (Femeie) căsătorită în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi. adj., s.f, pl. poliandre.
poliandrie (-li-an-) 1. Situaţie a unei femei care este căsătorită în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi. //împerechere a mătcii albinelor cu mai mulţi trântori. 2. Situaţia unei flori poliandre. s.f, art. poliandna, g.-d. art. polian-driei.
poliarhie (-li-ar-) Formă de guvernământ în care conducerea statului este asigurată concomitent de mai multe persoane, s.f. art. poliarhia, g.-d. art. poliarhiei, poliarticular,-ă (-li-ar-) Referitor la mai multe articulaţii; care afectează mai multe articulaţii. Reumatism ~ . adj., pl. poliarticulari,-e.
poliartrită (-li-ar-) Inflamaţie simultană a mai multor articulaţii, s.f, g.-d. art. poliartritei, pl. poliartrite.
poliatlon
924
poliatlfin (-li-a-) Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat în sportul de mase. s.n., pl. poli-atloane.
poliatgmic (-li-a-) (despre radicali sau despre molecule) Care conţine mai mulţi atomi, ad/., pl. poliato; mici,-ce.
polibază (chim.) Corp care posedă mai multe funcţii bază. s.f, g.-d. art. polibazei, pl. polibaze. polibazic Referitor la o polibază. adj., pl. polibazici. polibrăzdar Plug cu mai multe brăzdare. s.n., pl. poli-brăzdare.
policalifica refl. A se califica în mai multe domenii, vb. I, ind. prez. 3 se policalifică.
policalificare Calificare în mai multe specialităţi, s.f, g.-d. art. policalificării.
policândru Candelabru cu mai multe braţe, s.n., art. policandrul, pl. policandrc.
policaprolactâmă Fibră sintetică de tip poliamidic, comercializată la noi sub denumirea de relon. s.f., g.-d. art. policaprolactamei.
policar Degetul gros de la mână. s.m., pl. policari, policelulgr.-ă (biol.) Pluricelular. adf, pl. policelulari.-e. polichgt (la pl.) Clasă de anelide marine, prevăzute cu un număr mare de perişori chitinoşi; (la sg.) vierme din această clasă. s.mJs.n., pl. polichgţi/polichgte. polic!clic,-ă (electr.) Care prezintă mai multe fenomene periodice de frecvenţă diferită, //(despre substanţe) Care prezintă mai multe cicluri formate din lanţuri închise de atomi, adj., pl. policiclici,-ce. policigr (polisig) (fr.) Film sau roman poliţist, s.n. policioara Diminutiv al lui poliţă1, s.f, g.-d. art. policioarei, pl. policioare.
pollcitemie (med.) Poliglobulie. s.f., art. policitemia, g.-d. art. policitemiei, pl. policitemjj, art. policitemiile. policlinic,-ă De policlinică, adf, pl. policlinici,-ce. policlinică Instituţie medicală, organizată teritorial şi pe specialităţi în care se efectuează consultaţii şi tratament ambulatoriu, s.f, g.-d. art. policlinicii, pl. policlinici, policlorură (chim., în sintagma) ~ de vinii = clorură de polivinil. s.f, g.-d. art. policlorjjrii. poiicondensare Reacţie chimică de unire a mai multor molecule într-o macromoleculă. s.f, g.-d. art. poli-condensării. policră v. poreclă.
policristaMn.-ă Alcătuit din mai multe cristale, adf, pl. pol i cristalini ,-e.
policroism (:cro-ism) (fiz.) Pleocroism. s.n. policrom,-ă în mai multe culori; policromat. Covor adj., pl. policromi,-e.
policromat,-ă Policrom. adj,,pl. policromaţi,-te. policromie Folosire a mai multor culori în tipărituri, în pictură etc. //Lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori, s.f, art. policromia, g.-d. art. policromiei, polidactilie Malformaţie congenitală constând în prezenţa unui număr mai mare de degete decât cel normal. s.f, art. polidactiHa, g.-d. art. polidactiHei, pl. polidac-tiHi, art. polidactiliile. polidimit Sulfură de nichel naturală, s.n. polidipsie Sete excesivă, caracteristică pentru unele boli. s.f, art. polidipsia, g.-d. art. polidipsiei, pl. polidip-sii, art. polidipsiile.
poiidisc Maşină agricolă prevăzută cu mai multe discuri. s.n., pl. polidiscuri.
polidrupă Fruct format din mai multe drupe. s.f, g.-d. art. polidrupei, pl. polidrupe.
poliedral,-ă (-li-e-) (mat.) Poliedric, adf, pl. polie-drali,-e.
poliedric,-ă (-li-e-) Care are formă de poliedru; polie-dral. adf, pl. poliedrici,-ce.
poliedru (-li-e-) Corp geometric mărginit de mai multe suprafeţe plane poligonale, s.n., art. poliedru!, pl. poliedre.
polieleu (-li-e-) Cântare bisericească la creştinii ortodocşi. s.n., art. polieleul, pl. polieleie/polieleuri. poliembrionie (-li-em-bri-o-) (biol.) Dezvoltare a mai multor embrioni din aceeaşi celulă-ou sau zigot. s.f, art. poliembrionia, g.-d. art. poliembrioniei. poliester (-li-es-) Produs chimic format din mai multe molecule de ester. s.m., pl. poliestgri. poliesteric,-ă De poliester. adf, pl. poliestgrici,-ce. polietilenă (-li-e-) Material plastic din care se fabrică filme, conducte etc. s.f, g.-d. art. polietilgnei. polifag,-ă 1. (rar) Care mănâncă mult; care mănâncă orice. 2. (despre animale) Care foloseşte hrană variată (animală şi vegetală), adf, pl. polifagi,-ge. polifagie 1. Formă de nutriţie în care intră hrană variaţi 2. Sindrom caracteristic diabetului, care se manifestă printr-un consum excesiv de alimente, s.f., art. polifagia, g.-d. art. polifagiei. polifazat,-ă (despre un curent electric) Cu mai multe faze. adf, pl. polifazaţi,-te.
polifenol Compus aromatic cu mai multe funcţii fenol. s.m.,pl. poli fenoli.
polifler,-ă (despre miere, polen) Provenit din mai multe specii de flori. adj.
polifoMculă (bot.) Fruct uscat, format din mai multe folicule. s.f., g.-d. art. polifoliculei, pl. polifolicule. polifonematic,-ă (despre unele consoane) Cu valoarea mai multor foneme, adj., pl. polifonematici,-ce. polifonic,-ă Referitor la polifonie, adj., pl. polifonici,-ce.
polifonie Arta suprapunerii mai multor melodii, fără ca în ansamblu ele să-şi piardă individualitatea, s.f., art. polifonia, g.-d. art. polifoniei, pl. polifonii, art. polifoniile, polifonist Compozitor de lucrări bazate pe polifonie. s.m., pl. polifonişti.
polifonizare (muz.) Realizarea unei polifonii, s.f, g.-d. art. polifonizării, pl. polifonizări. polifonizât,-ă (muz.) Care se prezintă ca o polifonie. adj.,pl. polifonizaţi,-te.
poligală (bot.) Amăreală. s.f, g.-d. art. poligalei, pl-poligale.
poligam,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Bărbat, femeie) care este căsătorit în acelaşi timp cu mai multe persoane, II. adj. (despre plante) Care are atât flori hermafrodite, cât şi fiori unisexuate. adj., s.m. şi f, pl. poligami,-e. poligamie Situaţie, stare de poligam, s.f, art. poligamia, g.-d. art. poligamiei, poligeneză Concepţie conform căreia procesele biologice, sociale, lingvistice etc. au origini multiple, s.f, g.-d. art. poligenezei.
poligenje Poligenism. s.f, art. poligenia, g.-d. art. poligeniei.
poligenism Doctrină conform căreia specia umană a apărut în acelaşi timp în mai multe locuri; poligenie. s.n. poligenist,-ă (Adept) al poligenismului. adj., s.m. şi f-poligenişti,-ste.
poliglas Material flexibil şi transparent, utilizat ca înlocuitor al sticlei, s.n.
poliglicol (chim.) Substanţă chimică, lichidă, incoloră, cu gust dulceag, s.n.
poliglobulie Boală caracterizată prin creşterea anormală a numărului de globule roşii din sânge; policitemie. s.f, art. poliglobulia, g.-d. art. poliglobuHei, pl. poli-globulii, art. poliglobuHile.
poliglot,-ă î. adj., s.m. şi f. (Persoană) care vorbeşte mai multe limbi. II. adj. Scris în mai multe limbi. Dicţionar ~. adj., s.m. şi f, pl. poligloţi,-te.
925
pollsllogism
poligsn 1. (geom.) Suprafaţă plană mărginită de mai multe laturi. 2. (sport) Loc amenajat pentru exerciţii şi probele de tir. //Teren în cuprinsul căruia se execută exerciţii de tragere cu arma. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor, s.n., pl. poligoane, poligonacee (la pl.) Familie de dicotiledonate apetale; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. poligonacgea, g.-d. art. poligonacgei, pl. polişonacge. poligonal,-ă în formă de poligon (1). adj., pl. poligonali,-e.
pollgonaţie (-ţi-e) Metodă de ridicare topografică bazată pe o reţea ae poligoane, s.f, art. poligonaţia, g.-d. art. poligonaţiei.
poligonometrle I. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografica, prin folosirea unor reţele de poligoane închise. s.f, art. poligonometria, g.-d. art. poligonometriei. pollţjraf1 Autor de opere care aparţin unor genuri diferite, s.m., pl. poligrafi.
poligraf2 1. Aparat cu care se reproduce un manuscris în mai multe exemplare. 2. Detector de minciuni, s.m. poligrafic,-ă Referitor la poligrafie, adj, pl. poligrg; fici,-ce.
poligrafie 1. Totalitatea procedeelor de reproducere rafică a unui text. a unei figuri etc.; tehnică grafică.
. Totalitatea întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea şi răspândirea cărţilor, revistelor, ziarelor etc.; industrie poligrafică, s.f, art. poligrafia, g.-d. art. poligrafiei, pl. poligrafii, art. poligrafiile, poiigrafist Persoană specializată în poligrafie (1). s.m., pl. poligrafişti.
polihibridare Hibridare între doi genitori care diferă între ei prin două sau mai multe perechi de caractere, s.f, g.-d. art. polihibridării, pl. polihibridări. polihistor (livr.) Cunoscător al mai multor domenii de activitate. s.m.,pl. polihistori. poiiizoprgn (*fi-i-) Produs sintetic asemănător ca structură şi ca proprietăţi cu cauciucul natural, s.m. poliloghie/(fam.) polologhie Expunere excesiv de amplă şi de prolixă; vorbărie, s.f, art. poliloghia /polo-loşhia, g.-d. art. poliloghiei/polologhiei, pl. polilo-ghii/polologhii, art. poliloghiile/polologhiile. polimgr Substanţă macromoleculară obţinută prin unirea a două sau mai multe molecule de monomer, s.m., pl. polimgri.
polimeriza tr. A face să se unească mai mulţi monomeri într-un polimer, vb. 1, ind. prez. 3 polimerizează. polimerizare Acţiunea de a polimeriza. s.f, g.-d. art. polimerizării, pl. polimerizări. polimetacrilat Plexiglas. /~ de metil = produs care se prezintă ca o masă sticloasă, termoplastică, întrebuinţat la confecţionarea protezelor dentare, în chirurgie etc. s.m., pl. polimetacrilaţi.
polimetalic,-ă (despre minereuri, zăcăminte) Care conţine mai multe metale, adj., pl. polimetalici,-ce. polimetrie Suprapunere a două sau mai multe feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. s.f., art. polimetria, g.-d. art. polimetriei. polimolecular,-ă Format din mai multe molecule. adj., pl. polimoleculari,-e.
polimarfră Care prezintă polimorfism, adj., pl. poli-marfi,-e.
polimorfism Proprietate a unor substanţe, specii etc. de a se prezenta sub forme multiple, s.n. polinevrită Boală a nervilor periferici, caracterizată Prin tulburări de sensibilitate, paralizii etc. s.f., g.-d. art. polinevrjtei, pl. polinevrite.
Polinézián,-ă (-zi-an) (Locuitor) din Polinézia, adj., s.m.' şi f, pl, polinezigni,-e.
polinje1 (bot.) Masă de grăunţe de polen aglomerate, s.f, ort. polima, g.-d. art. poliniei, pl. polinii, ari. poliniile.
polinie2 Canal navigabil printre gheţurile marine, s.f, art. polinia, g.-d. art. poliniei, pl. polinii, art. poliniile. polinifgr,-ă Care conţine polen, adj., pl. polinifgri.-e. polinom Suma algebrică a mai multor monoame. s.n., pl. polinoame.
polinomial,-ă (-mi-al) De polinom. adj., pl. polinomi-âli,-e.
poiinucleară (-cle-a-) (Leucocită) cu mai multe nuclee. adj., s.f, pl, polinucleare. polinuciefiza (-cle-o-) Creştere exagerată a numărului de leucocite polinucleare din sânge, s.f, g.-d. art. poli-nucleszei, pl. polinucleaze.
poiifidă (-li-o-) Tub electronic care conţine un catod, un anod si una sau mai multe grile, s.f, g.-d. art. polifidei, pl. poliflde.
poliomielită (-li-o -mi-e-) Boală infecţioasă provocată de un virus, care produce inflamarea substanţei cenuşii a măduvei spinării, urmată de paralizii; paralizie infantilă. s.f, g.-d. art. poliomielitei, pl. poliomielite. poliomielitlc,-ă (-li-o-mi-e-) Relativ la poliomielită; (spec.) folosit împotriva poliomielitei. Vaccin ~. adj., pl. poliomielitici,-ce.
polioxlmetllană (-li-o-) Polimer al formaldehidéi, s.f, g.-d. art. polioximetilgnei, pl. polioximetilsne. polip/pelip l. Nume dat animalelor celenterate fixate, de forma unui săculeţ şi cu gura înconjurată de tentacule. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. s.m.,p/.polipi/pQlipi.
pollpatie Stare a organismului cuprins în acelaşi timp de mai multe boli. s.f, art. polipatia, ş.-d. art. polipatiei. polipeptjdă (chim.) Substanţă organică formată din mai multe peptide. s.f. g.-d. art. polipeptidei, pl. polipeptide. polipétól,-ă Cu mai multe petale, adj., pl. polipetali,-e. polipigr (-pi-er) Colonie de polipi (1), //Scheletul cal-caros al madreporilor. s.m., pl. poiipigri. poiipioid,-ă Care prezintă poliploidie. adj., pl. poli-ploizi,-de.
poliploidie (-plo-i-) (biol.) Creştere a numărului de cromozomi în nucleul celulelor animale sau vegetale. s.f, art. poliploidia, g.-d. art. poliploidiei. polipnge Creştere a frecvenţei respiraţiei peste limitele normale, s.f, art. polipngea, g.-d. art. polipngei. poiipfid,-ă Care are mai multe picioare, adj., pl. poli-pazi,-de.
polipropilgnă Masă plastică uşoară şi rezistentă obţinută din propilenă. s.f, g.-d. art. polipropilgnei, pl. polipropiléné.
poliptic Pictură alcătuită din mai multe panouri (articulate). s.n., pl. polipticuri.
poliritmie Combinaţie de linii melodice cu ritmuri diferite. s.f, art. poliritmia, g.-d. art. poliritmiei, pl. polirit-mii, art. poliritmnle.
PQlis (în Grecia antică) Formă de organizare statală; oraş-stat. s.n., pl. polisuri.
polisemantic,-ă (despre cuvinte) Cu mai multe sensuri. adj., pl. polisemantici,-ce. polisemantism (lingv.) Polisemie, s.n. polisemie,-ă Referitor la polisemie. adj.,pl. polisgmici,-ce.
polisemie însuşire a unui cuvânt de a fi polisemantic; polisemantism, s.f, art. polisemia, g.-d. art. polisemiei, pl. polisemii, art. polisemiile, polisepal.-ă (despre caliciul florilor) Alcătuit din mai multe sepale; (despre plante) cu caliciul format din mai multe sepale. adj., pl. polisepali,-e. polisllabic,-ă 1. (despre cuvinte) Format din mai multe silabe. 2. (despre limbi) Care are, în general, cuvinte polisilabice (1). adj., pl. polisilabici,-ce. poiţsiiogism înlănţuire de silogisme în care concluzia unui silogism devine una dintre premisele silogismului următor, s.n., pl. polisilogisme.
polisindeton
926
polisindeton/polisindet Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncţii pentru a da mai multă forţă discursului. s.n.
polisintetic,-ă (despre frazele unei limbi) Care se sudează într-un singur cuvânt, adj., pl. polisintetici,-ce. polisintetţsm însuşirea unei limbi de a fi polisintetică. s.n.
polisintgză Folosirea (în limbile polisintetice) de cuvinte lungi şi complexe pentru mai multe cuvinte, s.f., g.-d. art. polisintgzei, pl. polisintgze. polisoar (rar) Instrument de lustruit unghiile. s.n.,,pl. polisoare.
polisportiv,-ă (Sportiv) care practică mai multe sporturi. adj., s.m. şi f, pl. polisportivi,-e. polistN,-ă (despre edificii) Care are un număr mare de coloane, adj., pl. polistile.
polistiren Material plastic solid, transparent, întrebuinţat la fabricarea cablurilor în industria electrotehnică etc. s.m., pl. polistireni.
polisulfură Compus sulfurat care conţine mai mult sulf decât o sulfură normală, s.f., g.-d. art. polisulfurii, pl. polisulfuri.
poliş (fam.) Cârnat polonez, s.m. politehnic,-ă Care cuprinde sau se referă la mai multe ştiinţe tehnice. Institut ~ (sau Politehnică), adj., pl. politehnici,-ce.
Politehnică Instituţie de învăţământ superior, în care se pregătesc specialişti pentru ştiinţele tehnice, s.f., g.-d. art. Politehnicii.
politehnician,-ă (-ci-an) Student la Politehnică, s.m., pl. politehnicieni; s.f., g.-d. art. politehnicienei, pl. politehniciene.
politehnizare Orientarea învăţământului de cultură generală către dezvoltarea cunoştinţelor tehnice, s.f, g-d. art. politehnizirii.
politeism Religie care admite existenţa mai multor divinităţi. s.n.
politeist,-ă (Adept) al politeismului. adj., s.m. şi f, pl.
politeişti,-ste.
politeţă v. politeţe.
politeţe 1. Atitudine amabilă, respectuoasă, comportare binevoitoare. /Pronume de ~ = pronume folosite în vorbirea cu sau despre persoane cărora li se cuvine respect. De ~ = a) care exprimă politeţe; b) protocolar. Din ~ = fiind obligat de anumite cerinţe de conduită. 2. Ansamblu de reguli de comportament în spiritul amabilităţii, al respectului reciproc. 3. (fam., la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politeţea (exagerată) (1). [var. politeţă s./.'] s.f, art. politeţea, g.-d. art. politeţii, pl. (2) politeţi /politeţuri.
politic1 Aspect, element politic2; viaţă politică, s.n. politic2,-ă 1. Care aparţine politicii, referitor la politică. /Drepturi ~ = drepturi de participare a cetăţenilor la conducerea treburilor statului. Nivel ~ = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală. Om ~ = persoană care îşi desfăşoară activitatea în sfera politicii. Deţinut ~ = persoană arestată şi condamnată pentru convingerile sale politice. 2. Care are sau exprimă o comportare abilă; şiret. adj., pl. politici,-ce.
politicele (înv.) 1. Chestiune politică; noutate politică. 2. Stratagemă, s.f. pl., art. politicalele. politicestru (livr.) Om politic fără orizont, preocupat de interese meschine, s.m., art. politcastrul, pl. politi-caştri, art. politicaştrii.
politică 1. Formă de organizare, de conducere a unui stat; activitate a partidelor, a grupurilor sociale etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această activitate. /- internă = activitate socială şi economică. ~ externă = activitate diplomatică. A face ~ = a lua parte activ la viaţa politică.
2. Comportare abilă folosită în atingerea unui scop. s.f, g.-d. art. politicii, pl. politici, politicesc,-ească (înv.) 1. Juridic; civil, cetăţenesc. 2. Laic. adj., pl. politiceşti. politiceşte (rar) Din punct de vedere politic, adv. politichie (înv., fam.) Abilitate, isteţime, s.f, art. politichia, g.-d. art. politichiei.
politician,-ă (-ci-an) 1. Om politic. 2. (peior.) Persoană care activează în plan politic, urmărind realizarea unor interese personale sau de grup. s.m., pl. politicieni; s.f, g.-d. art. politicignei, pl. politiciene, politicianism (-ci-a-) Activitate de politician (2). s.n. politicianist,-ă (-ci-a-) Referitor la politicianism, adj., pl. politicianişti,-ste.
politicos,-oasă Amabil, binevoitor, cuviincios, manierat, adj., pl. politicaşi,-oase. politie (înv.) 1. Activitate, practică politică. 2. Oraş. s.f., art. politia, g.-d. art. politiei, pl. politii, art. politiile, politip (tipogr.) Grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într-o singură bucată, întrebuinţate mai ales în titluri, s.n.
politiza tr A da unui lucru un caracter politic, vb. I, ind. prez. 3 politizează.
politizare Acţiunea de a politiza, s.f, g.-d. art. politizării, pl. politizări.
politolog,-ă Specialist în politologie. s.m., pl. politologi; (rar) s.f., g.-d. art. politologei, pl. politologe. politologie Ştiinţă care studiază politica, s.f, art. politológia, g.-d. art. politologiei. politomie (log., rar) Diviziune în mai multe părţi, a unui subiect, a unei clasificări etc. s.f, art. politomia, g.-d. art. politomiei.
politonaMsm Combinaţie de elemente melodice care aparţin unor tonalităţi diferite; politonalitate. s.n. politonalitate (muz.) Politonalism. s.f, g.-d. art. poli-tonalităţii. a
politruc 1. îndrumător politic în armata sovietică. 2. (fam.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care supraveghează respectarea principiilor şi a intereselor partidului, s.m., pl. politruci, poliţai (înv., fam., în vechea organizare a ţării) Şef al poliţiei dintr-un oraş de provincie sau dintr-o circumscripţie de oraş mai mare; sergent de stradă sau agent de poliţie, s.m., pl. poliţai, art. poliţaii. poliţă1 Scândură fixată orizontal pe un perete, într-un dulap etc. pe care se ţin diferite obiecte, s.f, g.-d. art. poliţei, pl. paliţe.
poliţă2 1. (fin.) Trată. /- în alb = poliţă2 pe care nu apare numele beneficiarului. A plăti (cuiva) o ~ = a se răzbuna (pe cineva). 2. ~ de asigurare = document prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. s.f., g.-d. art. peliţei, pl. poliţe, poliţie 1. Organ de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice şi cu reprimarea infracţiunilor. //Local în care se află o poliţie (1). IA face ~ = a menţine ordinea într-un mod sever. 3. Reprezentanţii poliţiei (1). s.f., art. poliţia, g.-d. art. poliţiei, pl. poliţii, art. poliţiile, poliţienesc,-ească (-ţi-e-) Referitor la poliţie; care se bazează pe poliţie. Stat ~. adj., pl. poliţieneşti. a poliţism (rar) Activitate de poliţie; fel de a acţiona în spirit poliţienesc, brutal, violent, s.n. poliţist,-ă I. adj. 1. Poliţienesc. 2. (despre filme sau romane) A cărui intrigă prezintă fapte criminale. 3. (despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliţie şi pe jandarmerie, exercitându-se puterea prin metode represive. II. s.m. şi f. Agent sau fiincţionar de poliţie. adj., s.m. şi /.. pl. poliţişti,-ste. poliţmaistru (înv.) Poliţai, s.m., art. poliţmaistrul, pl. poliţmaiştri, art. poliţmaiştrii.
927
pomană
poliuretan (-li-u-) (chim.) Produs folosit la fabricarea materialelor plastice, s.m., pl. poliuretani. poliuretanic,-ă (-li-u-) Alcătuit din poliuretan. adj., pl. poliuretanici,-ce.
poliurie (-li-u-) Eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală, s.f., art. poliuiia, g.-d. art. poli-uriei, pl. poliurii, art. poliuriile. polivalent,-ă 1. (chim.) Care poate avea mai multe stări de valenţă. 2. (fig.) Care are valori multiple, adj., pl. polivalenţi.-te.
polivalgnţă însuşirea de a fi polivalent, s.f., g.-d. art. polivalenţei, pl. polivalenţe, poliviml Masă plastică foarte rezistentă, s.n. polivitamină Preparat farmaceutic care conţine mai multe vitamine, s.f, g.-d. art. polivitaminei, pl. polivita-mme.
poliza tr. l.A prelucra suprafaţa unui obiect cu ajutorul polizorului. /Maşină de ~! = polizor. 2. A lamina la rece foile de tablă subţire, vfr. I, ind. prez. 3 polizează.
polizahandă Substanţă din clasa liidraţilor de carbon, obţinută prin policondensarea unor monozaharide. s.f,
g.-d. art. polizahandei, pl. polizaharide. polizare Acţiunea de a poliza; polizat, s.f, g.-d. art. polizării, pl. polizări, polizat Polizare, s.n.
polizor Maşină-unealtă pentni prelucrarea suprafeţelor prin aşchiere, cu ajutorul unei pietre abrazive rotitoare, de diferite forme, s.m., pl. polizoare.
PQlje (geol.) Mare depresiune închisă din regiunile carstice, s.f, g.-d. art. pQljei, pl. polje. polnoglasje Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezenţa unor grupuri de sunete („oro”, „olo”, „ere”) între consoane, s.f, art. polnoglasia, g.-d. art. polnoglasiei.
PQlo 1. (adesea urmat de determinarea „pe apă”) Joc sportiv practicat într-un bazin, jucătorii încercând să introducă mingea - cu mâna - în poarta echipei adverse. 2. Joc sportiv de echipă, practicat călare, în care mingea este lovită cu bastoane lungi, s.n., art. psloul.
polobec 1. (pop.) Butoi. /Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [var. bolobec s.n.] s.n., pl. poloboace.
polobocel (pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaş. s.n., pl. polobocele.
polog1 (pop.) Cantitate de iarbă tăiată dintr-o singură
mişcare de coasă; mănunchi de grâu care urmează să fie
legat în snop. /(adv.) A sta (sau a cădea) ~ = a sta
(a cădea) grămadă, s.n., pl. poloage.
polog2 1. Pânză ţărănească, groasă şi impermeabilă,
folosită ca pătură, cergă etc. 2. Ţesătură fină folosită
pentru draperii; (p. ext.) baldachin, s.n., pl. poloage.
pologar (reg.) Persoană cate întoarce, usucă şi adună
fânul cosit; pologaş. s.m., pl. pologari.
pologaş (reg.) Pologar. s.m., pl. pologaşi.
pologi tr. (pop.) 1. A tăia iarba cu coasa. 2. A culca la
pământ iarba sau alte plante, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. pologesc, imperf. 3 sg. pologea; conj. prez. 3 să
pologeşscă.
pologjt (pop.) Faptul de a pologi. s.n.
poloist Jucător de polo. s.m., pl. poloişti.
polologhie v. poliloghie.
polon,-ă Polonez, adj., pl. poloni,-e.
polonez,-ă I. adj., s.m. şi f (Locuitor) din Polonia.
II.	s.m. Mezel din came de vită şi de porc; (fam.) poliş.
adj., s.m. şi f, pl. polonezi,-e.
poloneză 1. Limbă slavă vorbită de polonezi. 2. Dans
de origine poloneză, cu caracter maiestuos, asemănător
marşului, s.f, g.-d. art. polonezei.
polonic Lingură mare cu coadă lungă, folosită pentru a scoate supa sau ciorba din castron ori din oală. s.n., pl. polonice.
polfiniu Element chimic radioactiv, obţinut prin dezintegrarea uraniului, s.n., art. polsniul. polonizg tr. şi refl. (rar) A (se) asimila modului de viaţă caracteristic polonezilor, vb. I, ind. prez. 3 polonizează. poltinie Veche monedă rusească de argint, care a circulat şi în ţările române, s.m., pl. poltimci. poltrfin,-ă (livr.) (Om) lipsit de curaj; fricos, adj., s.m. şi f., pl. poltrsni,-e.
poltronerie (livr.) Atitudine, faptă de poltron, s.f., art. poltroneria, g.-d. art. poltroneriei, pl. poltronerii, art. poltroneriile.
poltronism (rar) Laşitate, s.n. polturgc Veche monedă poloneză sau austriacă, cu circulaţie şi în ţările române, s.m., pl. polturaci. polua (-lu-a) tr. A răspândi în aer, în apă, în mediul de viaţă etc., materii toxice dăunătoare vieţii. Hrefl. (despre aer, apă, mediul de viaţă) A deveni nociv. vb. I, ind. prez.
3	poluează, I pl. poluăm; conj. prez. 3 să polueze; ger poluind.
poluant,-ă (-lu-ant) Care poluează; poluator, adj., pl. poluanţi,-te.
poluare (-lu-a-) Faptul de a (se) polua, s.f., g.-d. art. poluării, pl. poluări.
poluator,-oare (-lu-a-) Poluant, adj., pl. poluatöri,-oare. Pfilul Nord Regiunea cea mai nordică a globului pământesc, s.prop.m.
Polul Sud Regiunea cea mai sudică a globului pământesc. s.prop.m.
polunoşniţă Slujbă religioasă care se ţine la mănăstiri după miezul nopţii, s.f, g.-d. art. polunoşniţei, pl. polu-noşniţe.
poluşcă Veche monedă rusească de aramă, care a circulat şi în ţările române, s.f, g.-d. art. poluştei, pl. pohjşte.
poluţie Scurgere spontană (mai ales în timpul nopţii) a lichidului seminal la bărbaţi, s.f, art. poluţia, g.-d. art. poluţiei, pl. poluţii, art. poluţiile, pom Nume generic dat arborilor cu fructe comestibile. I~ de iarnă (sau de Crăcim) = brad împodobit cu daruri şi cu ornamente cu prilejul Crăciunului şi al Anului Nou. (fam.) A fl în - = a fi într-o situaţie dificilă, s.m., pl. pomi.
pomaege (la pl.) Subfamilie de arbori şi arbuşti fructiferi, cuprinzând mărul, părul şi alţi pomi din familia rozaceelor; (la sg.) arbore sau arbust din această subfamilie. s.f., art. pomaceea, g.-d. art. pomaceei, pl. pomacee.
pomadă 1. Preparat cosmetic parfumat din substanţe grase, cu care se unge părul, pielea etc. 2. Produs farmaceutic de uz extern, preparat dintr-o materie grasă care conţine substanţe medicamentoase, s.f, g.-d. art. pomezii, pl. pomezi.
pomanagioaică (fam.) Femeie care umblă după pomană, după chilipiruri, s.f, g.-d. art. pomanagioaicei, pl. pomanagioaice.
pomanagiu (fam.) Persoană care umblă după pomană, după avantaje materiale nemeritate, s.m., art. pomana-giul, pl. pomanagii, art. pomanagiii. pomana 1. Dar făcut unui om sărac sau unui cerşetor şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor. IDe - = a) dăruit în amintirea unui mort; b) gratis sau foarte ieflin; c) fără rost, fără temei. A cere de - = a cerşi. A-şi face - (cu cineva) = a ajuta (pe cineva). A umbla după - = a umbla după chilipir. 2. Masă care se dă după înmormântare sau după parastas (şi la care se dăruiesc săracilor diferite obiecte). /Ca la ~ — în număr mare. 3. Parastas, s.f, g.-d. art. pomenii, pl. pomeni.
pomăda
928
pomăda tr. şi refl. A (se) unge cu pomadă; a (se) pomă-dui. vb. I, ind. prez. 3 pomădează, pomădat,-ă Uns cu pomadă. adj., pl. pomădaţi,-te. pomădui tr. şi refl. (rar) A (se) pomăda, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pomăduigsc, imperf. 3 sg. pomăduia; conj. prez. 3 să pomăduiască. pomarit (pop.) Pomicultură, s.n. pomăzui tr. (înv.) l.A investi, a pune în scaun un domnitor. 2. A boteza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pomăzuissc, imperf. 3 sg. pomăzuia; conj. prez. 3 să pomăzuiască.
pomelnic 1. Listă cu numele persoanelor pe care le pomeneşte preotul la slujbe sau la rugăciuni. 2. (fam. sau ir.) înşiruire lungă şi plictisitoare de nume, de vorbe etc. s.n., pl. pomelnice.
pomeneală (în expr.) Nici ~ (de)... = nici urmă, nici vorbă (de)... s.f. pomeneată v. pomneată. pomeni 1. intr. şi tr.. A aminti în treacăt, a aduce în discuţie. Hrefl. impers. A se menţine, a se transmite din generaţie în generaţie. 2. tr şi intr. A ţine minte, a-şi aminti. 3. tr. A trăi în timpul unui eveniment; a apuca să vezi ceva (important). 4. refl. A se găsi pe neaşteptate într-o anumită situaţie, într-un anumit loc. 5. tr. A rosti numele cuiva, în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage darul divin asupra lui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomenesc, imperf. 3 sg. pomenea; conj. prez. 3 să pomenească.
pomenire Acţiunea de a (se) pomeni, s.f, g.-d. art. pomenirii, pl. pomeniri,
pomenit,-ă Amintit, citat, menţionat, adj., pl. pomeniţi,-te.
pomfit1 Livadă, s.n., pl. pomsturi.
pomat2 Mulţime sau varietate de fructe, s.n., pl. pomg;
turi.
pomete v. pomeţi.
pomgţi Partea osoasă a obrajilor; umerii obrajilor, [var. (rar) pomste s.m.] s.m. pl.
pomicol,-ă Referitor la pomicultură, adj., pl. pomi; coli,-e.
pomiculter.-oare Specialist în pomicultură, s.m., pl. pomicultari; s.f, g.-d. art. pomicultoarei, pl. pomicul-toare.
pomicultură Ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor fructiferi; pomărit. s.f, g.-d. art. pomi-culturii.
pomieră (-mi-e-) (livr.) Fructieră, s.f, g.-d. art. pomişrei, pl. pomigri.
pomină Veste, faimă. /(în loc.) De ~ = a) vestit, renumit; b) grozav, extraordinar. A (i) se duce (sau a(-i) merge) ~ = a se răspândi vestea în lume, a se afla ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de ~ = a se face de râs. s.f.
pomişoară (bot., rar) Coacăz. //Coacăză, s.f, g.-d. art. pomişoarei, pl. pomişoare.
pomişor Diminutiv al lui pom; pomuleţ. s.m., pl. pomişQri.
pomişte (rar) Mulţime de pomi. s.f. pomlvlticol,-ă Referitor la pomicultură şi la viticultură. adj. pl. pomiviticoli,-e. pomneată (pop.) 1. Fâşie de pânză albă, având legat la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare care se pune în mâna mortului sau care se dă de pomană după înmormântare. 2. Colac împletit care se împarte la înmormântări. [var. (reg.) pomeneată s.f] s.f, g.-d. art. pomngtei, pl. pomngte.
pomojnic (înv.) Funcţionar care conducea o plasă1 (B.2). s.m., pl. pomojnici.
pomolfig Specialist în pomologie. s.m., pl. pomolagi. pomolegic,-ă De pomologie. adj., pl. pomolagici,-ce.
pomologie Ramură a pomiculturii care studiază speciile şi soiurile de pomi şi de arbuşti fructiferi, s.f, art. pomologia, g.-d. art. pomologiei. porneşte Ridicătură de pământ în regiunile inundabile, pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază. s.f, g.-d. art. pomastei, pl. pomaste. pomosteală 1. (reg.) Pământ bătătorit care umple golul dintre temelie şi parter la construcţii ţărăneşti. 2. Pomoste. s.f., g.-d. art. pomostglii, pl. pomostgli. pomostí tr. (reg.) 1. A nivela cu pământ partea de jos a unei camere. 2. (despre ape) A depune aluviuni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomostgsc, imperf. 3 sg. pomostea; conj. prez. 3 să pomostească. pomastină (reg.) Podul sau fundul carului, format din scânduri alăturate, s.f, g.-d. art pomastinei, pl. pomas-tine.
pompa tr. 1. A deplasa un fluid cu ajutorul unei pompe. 2. (fig., fam.) A ajuta în mod repetat pe cineva cu bani, cu medicamente etc. vb. /, ind. prez. 3 pompează, pompaglu Muncitor care lucrează la o pompă1 sau la o staţie de pompare, s.m., art. pompagiul, pl. pompagii, art. pompagii i.
pompaj Pompare, s.n., pl. pompaje.
pompare Acţiunea de a pompa; pompaj, s.f, g.-d. art.
pompării, pl. pompări.
pfimpă1 Maşină folosită pentru a deplasa sau comprima un fluid, prin manevrarea cu mâna sau prin mijloace mecanice. I~ de apă - aparat de pompare adaptat la puţuri; (p. ext.) cişmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la un aparat de pompare, s.f, g.-d. art. pampei, pt. pQtnpe.
pampă2 1. Alai, cortegiu, suită; (p. ext.) fast, strălucire. 2. - funebre - serviciu care se ocupă cu pregătirea şi efectuarea înmormântărilor, s.f., g.-d. art. pampei, pl. (2) pampe.
pompeian,-ă Din Pompei. //In stilul frescelor din Pompei, adj.. pl. pompeisni,-e. pompigr (-pi-er) Persoană care face parte dintr-un corp special instruit şi dotat pentru stingerea incendiilor, //(înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, s.m., pl. pompigri.
pompiergsc,-ească (-pi-e-) (rar) De pompier, adj., pl pompiersşti.
pompierie (-pi-e-) (rar) Corpul pompierilor; cazarma sau sediul pompierilor. //Serviciul de pompieri, s.f., art. pompieria, g.-d. art. pompieriei. pompierism (-pi-e-) Stil pompieristic, s.n. pompieristic,-ă (-pi-e-) (despre stil, vorbire etc.) Bombastic, plin de emfază, adj., pl. pompieristici,-ce. pompist,-ă Persoană care mânuieşte o pompă1, s.m. pl. pompişti; s.f, g.-d. art. pompistei, pl. pompiste. pompon Ciucure mare folosit ca ornament vestimentar. s.n., pl. pompoane.
pompás,-oasă Plin de pompă2 (1), luxos, fastuos, //(despre stil, cuvinte) încărcat, pretenţios, adj., pl-pompaşi,-oase.
pomuleţ (fam.) Pomişor. s.m., pl. pomuleţi. pomuşoară (reg.) Coacăz. //Coacăză, s.f, g.-d. art. pomuşoarei, pl. pomuşoare.
ponce (pons) (fr.) (în sintagma) Piatră ~ = rocă vulcanică poroasă şi uşoară, întrebuinţată pentru curăţarea pielii, adj., pl. ponce.
poncho (poncio) (hisp.) Pelerină de formă pătrată, cu o deschizătură pentru cap. s.n., art. panchoul, pl. pfln-chouri.
poncif Afirmaţie banală, loc comun. //Lucrare banală, lipsită de originalitate, s.n., pl. poncifuri/poncife. _ ponciş,-ă (reg.) 1. (despre ochi) încrucişat, şaşiu-
2.	(despre terenuri) Foarte înclinat, pieziş, adj., pl-poncişi,-e.
929
popândac
pondera tr. A echilibra două forţe contrare. Iltr. şi refl. A (se) stăpâni; a (se) calma. vb. I, ind. prez. 3 ponderează.
ponderabil,-ă Care are greutate; care poate fi cântărit. adj., pl. ponderabili,-e.
ponderabilitate însuşirea de a fi ponderabil, s.f, g.-d. art. ponderabilităţii.
ponderal,-ă Referitor la greutate. adj.,pl. ponderali,-e.
ponderator,-oare Care menţine echilibrul între două
forţe, adj., pl. ponderat£>ri,-oare.
ponderaţie (-ţi-e) Moderaţie; echilibru, s.f, art. pon-
deraţia, g.-d. art. ponderaţiei.
pendere 1. Greutate. 2. (fig.) Importanţă, valoare, s.f,
g.-d. art. panderii, pl. panderi.
ponderitate (rar) Greutate specifică, s.f, g.-d. art. pon-
derităţii, pl. ponderitiţi.
ponegreală (rar) Ponegrire, s.f, g.-d. art. ponegrglii, pl. ponegrgli.
ponegr] tr. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a calomnia. Hrefl. recipr. Se ponegresc mereu. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească.
ponegrire Acţiunea de a (se) ponegri; ponegreală. s.f,
g.-d, art. ponegririi, pl. ponegriri. ponegritQr,-oare (rar) Care ponegreşte; defăimător. adj., pl. ponegritari,-oare.
panei/pongi Cal de talie mică folosit pentru agrement şi pentru munci uşoare, s.m., pl. pQnei/pongi, art. paneii/pongii.
ponivQS,-oasă 1. (Fiinţa) care nu vede bine, care suferă de miopie. 2. (Om) prost, leneş sau urâcios. adj., s.m. ;i f, pl. ponivoşi.-oflse. ponfir (pop.) Coastă abrupta sau adâncitură formată prin prăbuşirea sau alunecarea unor straturi de teren. s.n., pl. ponoare.
ponorâtură (înv., reg.) Loc ponorât. s.f, g.-d. art. ponorâturii, pl. ponorâturi.
ponor! refl. (reg.) A se prăbuşi, a se surpa. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ponorăşte, imperf 3 sg. se ponora; conj. prez. 3 să se ponorască; ger. ponorându-se, part. ponorât. ponQS (pop.) 1. Consecinţă neplăcută, neajuns. 2. Insultă, calomnie. A-i purta (cuiva) ~ = a avea necaz pe cineva.
3.	Cusur, vină. s.n., pl. ponoase, ponosi tr. şi refl. (pop., despre obiecte de îmbrăcăminte) Ă pierde sau a face să-şi piardă aspectul şi coloritul iniţial; a (se) uza (prin purtare), vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. ponosesc, imperf. 3 sg. ponosea; conj. prez.
3	să ponosească,
ponosire (pop.) Acţiunea de a (se) ponosi, s.f, g.-d. art. ponosi rii.
pont1 (rar) Jucător la jocurile de noroc, s.m., pl. ponţi. pont2 A. 1. (fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie. IA vorbi in ~uri = a da de înţeles. 3. (în limbajul jucătorilor de cărţi) Carte de joc considerată de obicei cu cea mai mare valoare. /(fam.) A vinde (cuiva) un - = a dezvălui (cuiva) un secret prin care se poate obţine un avantaj. B. 1. (înv.) Punct (în spaţiu sau în timp), /(fam.) La ~= la momentul potrivit. 2. Articol dintr-o lege. 3. Problemă; principiu. s.n., pl. ponturi.
ponta1 tr. A-şi înregistra prezenţa la locul de muncă în vederea calculării salariului, vb. I, ind. prez. 3 pontează ponta2 intr. şi tr. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. IA - pe mâna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc. vb. I, ind. prez. 3 pontează. ponta3 intr. (despre câini de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aţinti vânatul. \yar. (rar) poanta vb.] vb. I, ind. prez. 3 pontează, pontaj Faptul de a ponta1, s.n., pl. pontgje. pontare1 Acţiunea de a ponta1; pontaj. s.f, g.-d. art. pontării, pl. pontări.
pontare2 Acţiunea de a ponta2, s.f, g.-d. art. pontării, pl. pontjri.
pontaş (înv) Ţăran clăcaş. s.m., pl. pontaşi, pontat (rar) Pontaj. s.n.
pontator1,-oare Persoană care înregistrează prezenţa muncitorilor la locul de muncă, s.m., pl. pontatori; s.f.,
g.-d. art. pontatoarei, pl. pontatoare. pontatar2 Persoană care pontează2 la jocurile de noroc. s.m., pl. pontatori.
pantă Proces de depunere a icrelor la peşti şi a ouălor la păsări, la insecte etc. s.f, g.-d. art. pantei, pl. pante. pantic,-ă Din regiunea Mării Negre. adj., pl. pantici,-ce.
pontif 1. Preot din colegiul sacerdotal suprem în Roma antică; (astăzi) arhiereu, prelat. /Suveranul ~ = papa. 2. (fig., ir.) Persoană care are pretenţia sau este considerată a fi o autoritate într-un anumit domeniu, s.m., pl. pontifi.
pontifical,-ă Papal. adj., pl. pontificali,-e. pontificat Demnitate de papă. s.n., pl. pontificate, pontifice (rar) Pontif, s.m., pl. pontifici, ponţii (mar.) Stâlp de susţinere în interiorul compartimentelor unei nave. s.n., pl. pontile. pontan 1. Ambarcaţiune, de obicei fixă, care susţine instalaţia unde acostează navele. 2. Pod provizoriu peste o apă, format din bărci fixe legate între ele. 3. Vas fără motor ;i fără punte cu care se transportă mărfurile dintr-un port în altul sau se ancorează bastimentele mai mari. s.n., pl. pontoane.
pontonIgr (-ni-er) 1. Militar din trupele de geniu, specializat în construcţia de pontoane. 2. Persoană care face serviciul la un ponton, s.m., pl. pontonigri. ponţlan1 (-ţi-an) (geol.) Al doilea etaj al pliocenului.
s.n.
ponţlan2,-ă (-ţi-an) Referitor la ponţian1. adj., pl. ponţigni,-e.
pop1 Stâlp de susţinere sau de sprijin la o construcţie. s,m„pl, popi.
pop2 Bucată de muzică uşoară cu linie melodică şi temă inspirată din muzica folclorică, //(adj.) Muzică - = muzică uşoară sau rock. s.n.
pop3 (pop.) Mănunchi de pănură, in etc. aşezat vertical pentru a se usca. s.n., pl. papuri, pap-art (angl.) Curent contemporan în artele plastice, care foloseşte în compoziţii desene tehnice, obiecte de uz cotidian etc. s.n.
popas 1. Oprire pentru odihnă în timpul unei călătorii sau a unui drum lung. /Fără - (sau -uri) = neîncetat. A nu avea - (sau -uri) = a nu avea astâmpăr. 2. Loc în care se opreşte cineva pentru popas (1). s.n., pl. popasuri, popaz Plantă tropicală cu frunze lungi şi înguste, ale cărei seminţe, în formă de seceră, au diverse întrebuinţări în medicină, s.m.
popă 1. Preot. IA plăti ca -a = a plăti sigur, până la ultimul ban. A (;') se duce cuiva vestea (sau buhul) ca de
-	tuns = a strâmi vâlvă cu o faptă neobişnuită. A-şi găsi -a = a găsi pe cineva pe care nu-1 poţi birui, amăgi. A fi -a (cuiva) = a-i veni (cuiva) de hac. 2. Numele uneia dintre cărţile de joc care are imprimată pe una dintre părţi o imagine asemănătoare cu a unui rege. I~a prostul
-	numele unui joc de cărţi în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). (A umbla cu) uite -a, nu e -a, se spune despre o persoană nehotărâtă. 3. Nume dat celei mai mari piese la jocul de popice, s.m., g.-d. art. papii, pl. popi.
popâc (pop.) Exclamaţie de surprindere, care se rosteşte la apariţia neaşteptată a cuiva, interj. popândac (mai ales la pl.) Formaţie vegetală alcătuită din rogoz, care creşte în grupuri în bălţile sau în mocirlele din câmpie, s.m., pl. popândaci.
popândău
930
popândău 1. Mic mamifer cu blana galbenă-cenuşie, care îşi sapă galerii în pământ. 2. (pop.) Sperietoare de pasări; momâie, popândeţ2. s.m., art. popândăul, pl. popândăi, art. popândăii.
popândeţ1 (reg.) Numele a două specii de rozătoare:
a) şoarece de câmp; b) popândău (1). s.m., pl. popândeţi.
popândeţ2 (pop.) Sperietoare de păsări; momâie,
popândău (2). s.n., pl. popândeţe.
popândoc1 1. (reg.) Popândău. 2. (fam.) Epitet glumeţ
pentru un copil mic. 3. (fam.) Om scund. s.m.,pl. popân-
deci.
popândţ>c2,-oacă (fam.) Mic de statură; scund, adj., pl. popând£>ci,-oace.
pop-corn (angl.) Floricele de porumb prăjite, s.n. popenchi Numele a două specii de ciuperci comestibile. s.m., art. popgnchiul, pl. popenchi, art. popenchii. popesc,-ească (pop.) De popă; preoţesc, adj., pl. popeşti.
popeşte (pop.) Ca popii, în felul popilor, adv. popi tr. şi refl. (pop.) A (se) hirotoni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 să popească.
popic 1. (la pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă piese de lemn cilindrice, jucătorii urmărind să doboare cât mai multe dintre ele cu ajutorul unei bile de lemn aruncate pe un jgheab; (la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului, //(la pl. ) Popicărie. 2. Piesă de lemn folosită ca proptea la construcţia tunelurilor, s.m., pl. popice.
popicar Jucător dc popice (1). s.m., pl. popicari, popicăreasă Jucătoare de popice (2). s.f, g.-d. art. popicărgsei, pl. popicărese.
popicărie Teren, local unde se joacă popice (1). s.f, art. popicăria, g.-d. art. popicăriei, pl. popicării, art. popicănile.
popie (pop., fam.) Funcţia de preot, s.f, art. popia,
g.-d. art. popiei.
popMnic Plantă erbacce toxică având floarea roşie-închisă în vârful tulpinii, din al cărei rizomi se prepară un ceai expectorant. s.m., pl. popilnici. popime (pop., fam.) Mulţime de popi. s.f, g.-d. art. popimii.
popincă Numele a două specii de ciuperci comestibile.
s.f, g.-d. popincii, pl. popind.
popistra tr. (reg.) A împestriţa, vb. I, ind. prez. 3
popistrează.
popim Ţesătură cu bumbac mereerizat, din care se fac bluze, cămăşi etc. s.n., pl. poplinuri. pop-music (-miuzic) Muzică din repertoriul varietăţilor, destinată marelui public, s.n. popol v. popor, poponeaţă v. poponeţ3.
poponeţ1 (reg.) Şoarece de câmp şi de pădure cu spinarea roşcată şi cu pântecele alb, care trăieşte în galerii subterane, s.m., pl. poponeţi. poponeţ2 (reg.) 1. Feştilă sau fitil de opaiţ; (p. gener.) opaiţ. 2. Sfeşnic, s.n., pl. poponeţe. poponeţ3 (fam.) Şezut, dos (de copil), [var. poponeaţă j'/j s.n., pl. poponeţe. poponeţ4 (boi., reg.) Volbură, s.m. popor 1. Foimă istorică de comunitate umană superioară tribului şi anterioară naţiunii ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări; cetăţenii unui stat. //(înv.) Populaţia unei cetăţi, a unui oraş etc. 3. Grosul populaţiei; masa muncitoare; (spec.) ţărănime. /Din ~ = care face parte din grosul populaţiei; de origine socială modestă. 4. Număr mare dc persoane; mulţime, public. 5. Totalitatea credincioşilor unui cult. [var. (înv.) popol, popul s.m.] s.n., pl. popoare.
poporal,-ă (înv.) Popular, adj., pl. poporali,-e. poporan,-ă I. adj. Referitor la poporanism. II. s.m. şi f.
1.	(ieşit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populaţiei; (spec.) sătean, ţăran. 2. (înv., reg.) Enoriaş, adj., s.m. şi f., pl. poporani,-e.
poporanism 1. Curent social-politic de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea care considera ţărănimea drept element de bază în societate. //Mişcare literară care prezenta în special viaţa ţărănească şi multiplele ei aspecte. 2. Ataşament faţă de popor. s.n. poporanist,-ă (Adept) al poporanismului, adj., s.m. şi
f,	pl. poporanişti,-ste.
poporaţie (-ţi-e) (înv.) Populaţie. //Popor (4). [var poporaţiune s.f] s.f, art. poporaţia, g.-d. art. poporaţiei, pl. poporaţii, art. poporaţiile. poporaţiune v. poporaţie.
poporime (înv., reg.) Popor, norod, mulţime, s.f, g.-d. art. poporimii.
poporos,-oasă (înv., despre oraşe, cetăţi) Populat. adj., pl. poporoşi,-oase.
poposi intr. 1. A face un popas (scurt). //A rămâne undeva peste noapte. 2. (rar) A se odihni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poposesc, imperf. 3 sg. poposea; conj. prez. 3 să poposească.
poposire Faptul de a poposi (1); popas, s.f., g.-d. art. poposirii.
popotar Militar înzestrat cu administrarea unei popote. s.m.,pl. popotari.
popotă Cantină pentru ofiţeri şi subofiţeri, s.f, g.-d. art. popQtei. pl. popste.
popou (fam.) Şezut, dos. s.n., art. popoul, pl. popouri, popreală 1. (înv., reg.) 1. Piedică, obstacol în calea unei acţiuni. 2. (pop.) Reţinere provizorie a cuiva pe timpul unei cercetări penale. IA pune (pe cineva) la ~ = a aresta, s.f, g.-d. art. poprelii, pl. popreli. popri tr. 1. (pop.) A împiedica, a interzice. 2. (pop.) A aresta. 3. (jur.) A face o poprire, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. popresc, imperf 3 sg. poprea; conj. prez. 3 să poprească poprire Acţiunea de a popri; (jur.) hotărâre judecătorească prin caie un creditor urmăreşte sumele de bani datorate datornicului său de către o a treia persoană; reţinere din salariul cuiva în contul unei datorii, s.f,
g.-d.	art. popririi, pl. popriri.
popritoare Lanţ, frânghie care serveşte pentru a opri sau a reţine ceva. s.f, g.-d. art. popritorii, pl. popri tori, popritor,-oare Care popreşte, care sechestrează, adj., pl. popritori,-oare.
pop-rock (angl.) Stil în muzica modernă care îmbină forme ale muzicii pop şi ale rockului, s.n. popul v. popor.
popula tr. l.A aduce locuitori pe un anumit teritoriu.
2.	A mări numărul de animale şi de plante într-o regiune. vb. /, ind. prez. 3 populează.
populament Arboret de. aceeaşi vârstă sau din aceeaşi specie; arboret din mai multe specii, s.n. popular,-ă 1. Care aparţine poporului, creat de popor.
2.	Accesibil tuturor, //(despre expuneri, lucrări) Care poate fi înţeles de oricine; simplu. 3. Cunoscut de toţi. Actor ~. 4. Prietenos cu toată lumea (mai ales cu oamenii simpli), adj., pl. populari,-e.
populare Acţiunea de a popula, s.f, g.-d. art. populării, pl. populări.
popularitate Calitatea de a fi popular (3); faimă,
renume, s.f, g.-d. art. popularităţii.
populariza tr. A face să fie cunoscută, populară o idee,
o persoană, o ştiinţă etc. vb. I, ind. prez. 3 popularizează
popularizant,-ă Popularizator, adj., pl. popularizanţi,-
te.
popularizare Acţiunea de a populariza, s.f, g.-d. art. popularizării, pl. popularizări.
931
pornografic
popularizat,-ă Răspândit, cunoscut în masele largi; pe înţelesul publicului larg. adj., pl. popularizaţi,-te. popularizator,-oare (Persoană) care popularizează; popularizant. adj., s.m. şi f, pl. popularizatori,-oare. populaţie (-ţi-e) Totalitatea locuitorilor unei ţări, ai unui oraş, ai unui teritoriu etc. /Totalitatea indivizilor vegetali sau animali răspândiţi pe un anumit teritoriu. [var. (înv.) populaţiune .s\/C] s.f., art. populaţia, g.-d. art. populaţiei, pl. populaţii, art. populaţiile, populaţiune v. populaţie.
populism 1. (în Rusia, în sec. al XIX-lea) Ideologie care preconiza mersul spre socialism. 2. Atitudine (politică) axată pe metode demagogice pentru influenţarea maselor, s.n.
populist,-ă (Adept) al populismului. adj., pl. popu-lişti,-ste.
popustă (reg.) Frânghie verticală care ţine cârmacele
în poziţia lor în timpul pescuitului, s.f, g.-d. art.
popustei, pl. popuste.
popuşoi1 v. păpuşoi1. popuşoi2 v. păpuşoi2. popuşoi3 v. păpuşoi3. popuşoişte v. păpuşoişte.
por 1. Mic orificiu pe piele, care constituie canalul excretor al glandelor sudoripare şi sebacee. 2. Orificiu în membrana celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze şi de substanţe nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid, s.m., pl. pori. porc 1. Mamifer domestic omnivor, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, crescut pentru came şi grăsime. INu se îngraşă -ul în ajun, se spune ironic despre cineva care vrea să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. Cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă ~ii = amestecul printre cei cu purtări rele are urmări neplăcute. A mâna ~ii la jir = a sforăi tare. A face (pe cineva) albie de ~i = a insulta foarte tare (pe cineva). N-am păzit (sau păscut) ~ii împreună = n-am crescut împreună, nu suntem de aceeaşi seamă. //(p. restr.) Came de porc (1). 2. Epitet depreciativ dat oricărui om obraznic şi grosolan. j~-de-câine = om netrebnic, de nimic, s.m., pl. porci.
porcar Persoană care păzeşte şi îngrijeşte porcii, [var. (pop.) purcar s.m.] s.m., pl. porcari, porcăi (fam.) 1. tr. şi refl. A (se) insulta în mod grosolan, injurios. 2. refl. A se purta ca un porc (2). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. porcăiesc, imperf. 3 sg. por-căia; conj. prez. 3 să porcăiască. porcărie 1. Crescătorie de porci. 2. (reg., cu sens colectiv) Preparate din came de porc. 3. (fig., fam.) Faptă sau vorbă grosolană, indecentă. //Lucru făcut praf. s.f, art. porcăria, g.-d. art. porcăriei, pl. porcării, art. porcăriile, porc-de-mare Peşte de mare de culoare neagră, având pe corp solzi ascuţiţi care conţin venin, s.m., pl. porci-de-mgre.
porcelan v. porţelan.
porcesc,-ească 1. De porc, al porcului. IA avea noroc ~ = a avea noroc mare, adesea nemeritat. 2. (despre unele specii de legume, fructe etc.). Care este de calitate inferioară. Cartofi ~. adj., pl. porceşti, porc-ghimpos Mamifer rozător sălbatic, de talie mijlocie, cu spatele şi părţile laterale acoperite cu peri lungi şi puternici, s.m., pl. porci-ghimpoşi. porcin,-ă De porc. adj., pl. porcini,-e porcină Nume generic dat porcilor, s.f, g.-d. art. porcinei, pl. porcină.
porc-mistrgţ Mistreţ, s.m., pl. porci-mistreţi. porcoi’ 1. (rar) Augmentativ al lui porc (1). 2. Porcuşor
(2). s.m., pl. porcoi, art. porcoii. porcoi2/purcoi Grămadă d3 fân sau de paie; (p. gener.) grămadă, maldăr, s.n., pl. porcoaie/purcoaie.
porcoiaş1 Diminutiv al lui porcoi’ (2). s.m., pl. por-coiaşi.
porcoiaş2/purcoiaş Grămăjoară (de fân, de paie etc.) s.n., pl. porcoiaşe/purcoiaşe.
porcos,-oasă Necuviincios, grosolan, vulgar, adj., pl. porcoşi,-oase.
porc-sălbatic Mistreţ, s.m., pl. porci-sălbatici. porc-spinos Porc-ghimpos. s.m., pl. porci-spinaşi. porculeţ Porcuşor (1). s.m., pl. porculeţi. porcuşor 1. Diminutiv al lui porc. 2. Specie de peşte mic, cu coipul în formă de fus. s.m., pl. porcuşori, poreclă 1. Supranume dat (de obicei în bătaie de joc) unei persoane. 2. (înv., reg.) Nume de familie, [var. (reg.) policră, porjclă s.f] s.f., g.-d. art. poreclei, pl. porecle, porecli tr. A da cuiva o poreclă, [var. (reg.) porocli vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească, poreclire Faptu! de a porecli, s.f., g.-d. art. poreclirii, pl. porecliri.
porfir Rocă vulcanică, alcătuită din cristale şi colorată mai ales în roşu. [var. (reg.) porfiră s.f.] s.n., pl. porfire. porfiră1 (înv.) Purpură, s.f, g.-d art. porfirei, pl. porfire.
porfiră2 v. porfir.
porfiric,-ă Care conţine porfir; care are structura porfirului. adj., pl. porfirici,-ce.
porfirie Boală caracterizată prin apariţia de vezicule pe pielea expusă la lumină, s.f., art. porfiiia, g.-d. art. por-firiei, pl. porfirii.
porfiriné Substanţă chimică din hemoglobină şi din clorofilă, s.f., g.-d. art. porfirinéi, pl. porfiriné, porfint Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită mai ales la pavaje, s.n., pl. porfirite. porfiriu,-ie Roşu-aprins, purpuriu, adj., pl. porfirii. porfiroblast Mineral din rocile metamorfice cu cristale mai mari decât celelalte minerale asociate, s.n., pl. por-firoblaste.
porfirogengt,-ă (mai ales art.) Titlu atribuit principilor bizantini născuţi în timpul domniei tatălui lor. s.m., pl. porfirogeneţi; s.f, g.-d. art. porfirogenetei, pl. porfiro-genete.
porfiroid,-ă Asemănător cu porfirul, adj., pl. porfi-roizi,-de.
porjclă v. poreclă.
porifer,-ă Care produce porozitatea unui material, adj., pl. poriferi,-e.
porneală (pop.) I. Plecare (la drum). 2. Loc de păşune rezervat oilor cu lapte, s.f, g.-d. art. pomelii, pl. pomcli. porni l. intr. şi refl. (despre fiinţe) A pleca din locul în care se află. Iltr. şi intr. (despre mijloace de locomoţie) A (se) pune în mişcare. 2. intr. (despre acţiuni, manifestări, fenomene ale naturii) A se declanşa. 3. intr. (despre maşini, motoare) A începe să funcţioneze. Htr. A pune în funcţiune. /A ~ pâră (sau judecata) = a da în judecată.
4.	tr. A stimula, a îmboldi; a întărâta, a înverşuna, vb. IV, ind. prez. I sg şi 3 pl. pomgsc, imperf. 3 sg. pornea; conj. prez. 3 să pornească.
pornire 1. Acţiunea de a (se) pomi; plecare. 2. Impuls, imbold; elan, avânt. 3. Predispoziţie, tendinţă. 4. Patimă; înverşunare, s.f, g.-d. art. pornirii, pl. porniri, pornit,-ă 1. Care e pe punctul să... 2. Inedit, predispus (spre...). 3. Mânios, supărat, adj., pl. pomiţi,-te. porni tor (rar) Aparat, dispozitiv care serveşte la pornirea unei maşini, a unui mecanism etc. s.n., pl. por-nitoaie.
porno Pornografic. Revistă ~. adj.
pornograf 1. Autor de opere pornografice. 2. Amator
de obscenităţi, s.m., pl. pornografi.
pornografic,-ă Cu pornografie, obscen, adj., pl.
pornografici,-ce.
pornografie
932
pornografie Scriere, desen, fotografie, vorbă etc. indecentă, obscenă, s.f, art. pornografia, g.-d. art. pornografiei, pl. pornografii, art. pornografiile, pornografomame Preocupare morbidă pentru scrieri şl filme cu caracter obscen, s.f, g.-d. art. pomografo-maniei.
pornomagazjn Magazin unde se vând obiecte porno. s.n., pl. pomomagazme.
pornostar Vedetă a filmelor sau a revistelor porno. s.n., pl. pomostaruri. porocii v. porecli.
porfiinic Denumire dată unor plante erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, care cresc în păduri, s.m., pl. porainici. porencă v. poruncă, poronceală v. porunceală. poroncj v. porunci. poroncitfir,-oare v. poruncitor, poroplest Material poros izolant, folosit în construcţii. s.n., pl. poroplaste.
porfiS,-oasă Cu pori. //(despre pământ) Afânat. adi., pl. porjjşi,-oase.
porozlmfitru Aparat pentru măsurarea porozităţii, s.n.,
art. porozimstrul, pl. porozimgtre.
porozitate Proprietate a unui corp de a fi poros, s.f,
g.-d. art. porozităţii, pl. porozităţi.
pfirridge (perigi) (angl.) Mâncare specific englezească,
preparata dm fulgi de ovaz sau de porumb, s.n.. art.
parridge-ul,
porşfir (reg.) Grămadă de fân. s.m., pl. porşari. port1- Element de compunere care înseamnă „purtător de...”, „susţinător de...”.
port21. Faptul de a purta. 2. îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; îmbrăcăminte folosita în anumite ocazii. 3. (fig.) Atitudine, purtare. lOri te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e ~ul, se spune unui făţarnic care una vorbeşte, alta face. s.n., pl. (2) perturi.
port3 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape, înzestrat cu instalaţiile necesare pentru acostarea, descărcarea şi încărcarea navelor. 2. Oraş care are un port (1). s.n., pl. parturi.
portabil,,-ă Care poate fi transportat uşor cu şine; portativ2. adj., pl. portabili,-e.
porta] Parte a unui fluviu unde navigaţia este imposibilă şi ambarcaţiunile trebuie transportate pe uscat, s.n., pl. portaje.
portal 1. Intrare principală monumentală într-un edificiu. 2. Lucrare de zidărie ridicată la capetele unui tunel pentru a sprijini terenul din jurul acestuia. //Deschidere de piatră sau de metal la intrarea unor poduri de cale ferată. 3. Panou suspendat destinat a indica automobiliştilor, pe drumurile publice, direcţia de mers spre principalele localităţi, înaintea benzilor de selectare. 4. Deschidere a unei scene de teatru. 5. (inform.) Intrare, s.n., pl. portaluri.
portaltoi Plantă pe care se altoieşte. s.n.,pl. portaltoaie. portant,-ă (tehn.) Care susţine, care poartă ceva. Zid~. adf, pl- portanţi,-te.
portanţă Forţă care asigură sustentaţia unui corp în mişcare aflat într-un fluid; forţă portantă, s.f, g.-d. art. portanţei, pl. portanţe.
portar 1. Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, a unei instituţii, a unei case. 2. Jucător care apără spaţiul porţii (la fotbal, handbal, hochei etc.).
3.	(înv.) Boier însărcinat cu paza curţii domneşti, s.m., pl. portari.
portarmă Purtare, deţinere a unei arme de foc. Permis de ~. s.f.
portativ1 Grup de cinci linii orizontale, paralele, pe care şi între care se scriu notele muzicale, s.n., pl. portative.
portativ2,-ă	Portabil. //De dimensiuni reduse.
Dicţionar ~. adj., pl. portativi,-e. portavion (-vi-on) Navă militară de mare tonaj destinată transportului şi lansării avioanelor de luptă, s.n., pl. portavioane.
portavoce Tub acustic prin care se transmit ordine şi comunicări pe o navă, la o tribună etc.; megafon, s.f,
g.-d. art. portavacei, pl. portavace. portă (în sintagma) Venă ~ = venă care colectează sângele de la organele digestive şi îl transportă la ficat, adj., pl. parte.
portăreasă 1. Femeie care păzeşte intrarea unei întreprinderi, a unei case etc. 2. Soţia portarului, s.f, g.-d. art. portăresei, pl. portărese.
portărel 1. Funcţionar însărcinat cu executarea sentinţelor judecătoreşti. 2. Slujbaş domnesc subordonat portarului (3). s.m., pl. portărgi, art. portăreii, portbagaj Dispozitiv (sau spaţiu) într-un vehicul pe (sau în) care se transportă bagajele, s.n., pl. portbagaje, portbalonată (-ba-io-) Dispozitiv de piele ataşat la o centură militară, în care se poartă baioneta, s.f, g.-d. art. portbaiongtei, pl. portbaionete. portbeba Rucsac matlasat în care este pus copilul purtat pe spatele sau pe pieptul persoanei care îl auce. s.n., art. portbebgul, pl. portbebeuri. portbllfit (rar) Portofel în care se ţin banii de hârtie. s.n., pl, portbilete.
portcart Portofel în care se ţin actele de identitate, cărţile de vizita etc. s.n., pl. portcarturi, porte hal Toc de piele cu un inel metalic pe care se ţin cheile, s.n., pl. portchgi.
portcllşfiu Cutie de lemn sau de metal cu un perete
mobil în care se introduce placa pe care se fotografiază.
s.n., art. portclişgul, pl. portclişge.
portcontainer Navă pentru transportul de mărfuri în
containere, s.n., pl. portcontainere.
portereifin (-cre-ion) Mic tub de plastic, metalic etc. în
care se ţine creionul, s.n., pl, portereiogne.
porteuţjt Dispozitiv al unei maşini-unelte pe care se
fixează cuţitele pentru prelucrarea pieselor, s.n., pl.
portcuţite.
portdrapel1 Persoană care poartă drapelul unei unităţi militare, al unei asociaţii sportive etc. s.m. portdrapel2 Toc de piele prins de o curea, în care se introduce coada drapelului, pentru a fi purtat mai uşor. s.n.,pl. portdrapele.
porte-bonheur (port-bonfir) (fr.) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă, s.n., art. porte-bonheurul, pl. porte-bonheururi. portelicopter Navă purtătoare de elicoptere, s.n., pl. portelicoptere.
porter Bere englezească de culoare neagră şi amăruie la gust. s.n.
portfard Mică poşetă pentru farduri, cosmetice etc. s.n., pl. portfarduri.
porthart Geantă pliantă de piele în care se păstrează hărţi (militare), [var. porthartă i.rc.] s.n., pl. portharturi, porthartă v. porthart.
portic Galerie exterioară mărginită de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau al unei pieţe. s.n., pl. porticuri.
portiera (-ţi-e-) 1. Uşă cu geam la un automobil, la o trăsură închisă etc. 2. (rar) Draperie deasupra unei uşi. s.f, g.-d. art. portierei, pl. portiere, portiţă Diminutiv al lui poartă. /- de scăpare = posibilitate de a ieşi dintr-o situaţie dificilă, s.f., g.-d. art. portiţei, pl. portiţe.
933
porumb
portjartigr (-ti-er) Obiect de lenjerie femeiască de care sunt prinse jartierele, s.n., pl. portjartiere. portland Ciment obţinut prin calcinarea unui amestec de calcar şi de argilă, s.n.
portlandian1 (-di-an) Ultimul etaj al jurasicului s.n. portlandian2,-ă (-di-an) Referitor Ia portlandian1. adj., pl. portlandi£ni,-e.
portmantQU Suport pentru atâmarea hainelor, s.n., art.
portmantQul, pl. portmantfluri.
portmongu Obiect de piele, de material plastic etc. în
care se ţin banii mărunţi, s.n., art. portmongul, pl. port-
monfie.
parto1 Taxă plătită pentru o scrisoare, pentru un colet etc., care se trimite prin poştă. s.n.
Pflrto2 Vin tare şi dulce, originar din Portugalia, s.n., art. psrtoul, pl. pertouri.
portocal Pom fructifer din zona subtropicală, înalt de 2-4 m, cu flori albe şi parfumate, cu fructe comestibile. [var (înv.) portocală s.f.] s.m., pl. portocali. portocală1 Fructul de formă sferică, aromat şi zemos, al portocalului, s.f., g.-d. art. portocalei, pl. portocale. portocală2 v. portocal.
portocaliu1 Culoare galbenă-roşiatică. s.n., art. portocaliul.
portocaliu2,-ie De culoarea portocalei; galben-roşiatic. adf, pl. portocalii.
portocnelari Toc de piele, de metal etc. în care se ţin ochelarii, s.m., pl. portochelari. portofel v. portofel.
portofel Obiect din piele, din material plastic etc., de forma unor coperte cu mai multe despărţituri, în care se păstrează bani, acte etc. [var. (înv.) portofel, portofeu s.n.'] s.n., pl. portofele, portofgu v. portofel.
portofoliu 1. Funcţie de ministru. /Ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un guvern ftră a fi titularul unui minister. 2. Totalitatea titlurilor bancare, a efectelor det comerţ etc. aflate la dispoziţia cuiva. 3. (înv.) Portofel. 4. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidenţa unei edituri, urmând a fi publicate, s.n., art. portofeliul, pl. portofelii, art. portofoliile, porto-franc v. porto-franco. porto-franco Port în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale, [var. parto-franc s.n.] s.n.,pl. porto-franco. portor (mar.) Şaland autopropulsat care transportă materialul dragat, s.n., pl. portoare. portolac v. portulacă.
portorican,-ă (Locuitor) din Porto Rico. adj., s.m. şi f, pl. portoricani,-e.
portpagină Suport de hârtie sau de carton pe care se aşază forma tipografică alcătuită din rânduri pentru a putea fi transportată, s.f, g.-d. art. portpaginii, pl. port-pagini.
portpgrie (-ri-e) Suport pe care se ţin periile, s.f, art. portperia, g.-d. art. portperiei, pl. portperii, art. portperiile. portprosop Suport pentru prosoape, s.n., pl. portpro-soape.
portret 1. Desen, pictură sau fotografie care înfăţişează chipul unei persoane, /—cadru = portret schiţat în linii mari pentru identificarea unei persoane. l~-vorbit = procedeu criminalistic de identificare a infractorului pe baza semnalmentelor indicate de victimă sau de către martori. 2. Prezentare, într-o operă literară, a aspectului fizic sau a caracterului cuiva, s.n., pl. portrete, portreta tr. (înv.) A face portrete, a picta. vb. /, ind. prez. 3 portretează.
portré tar (înv.) Portretist, pictor, s.m., pl. portré tari. portretist,-ă 1. Pictor, sculptor specialist în portrete (1). 2. Scriitor specializat în portrete (2). s.m., pl. portretişti; s.f, g.-d. art. portretistei, pl. portretiste.
portretistic,-ă Care aparţine portretisticii, adj., pl. portretistici,-ce.
portretistică 1. Ramură a picturii, a sculpturii etc. care cuprinde genul portretului (1). 2. Creaţie literară care cultivă portretul (2). s.f, g.-d. art. portretisticii, portretiza tr A face portretul cuiva. vb. I, ind. prez. 3 portretizează.
portretizare Acţiunea de a portretiza, s.f, g.-d. art. portretizării, pl. portretizări.
portret-robQt Desen al chipului unei persoane, realizat pe baza descrierilor victimei sau ale martorilor, s.n., pl. portrste-robflt.
portsabie (-bi-e) Obiect din piele, stofă etc., prins de centură, în care se fixează sabia, s.f, art. portsabia, g.-d. art. portsabiei, pl. portsăbii, art. portsăbiile. portsart (mar.) Platformă fixată pe bordajul lateral al unei nave, care serveşte la fixarea şarturilor catargului. s.n., pt. portsarturi.
portscni Dispozitiv pentru transportarea schiurilor. //Suport fixat pe capota autoturismelor în vederea transportării schiurilor. s.n., art. portschiul, pl. portschiuri. portscylă (tehn.) Portunealtă. s.f, g.-d. art. portsculei, pl. portscule.
portsemnal Suport pe un vehicul pentru a susţine felinarele de semnalizare, s.n., pl. portsemnale. portstindard Portdrapel2, s.n., pl. portstindarde. porttabac (rar) Tabacheră, s.n., pl. porttabacuri. portţigargt 1. Tabacheră. 2. Tub mic de lemn, de celuloid etc. în care se fixează ţigara pentru a fi fumată, s.n., pl. portţigarete.
portuar,-ă (-tu-ar) Care aparţine unui port3 (1), care se referă Ia un port. adj., pl. portuari,-e. portughez,-ă (Locuitor) din Portugalia, adj., s.m. şi f, pl. portughezi,-e.
portugheză Limba vorbită în Portugalia şi în Brazilia. s.f., g.-d. art. portughezei, portulac v. portulacă.
portulacă Plantă erbacee decorativă, ale cărei flori galbene, albe, portocalii sau roşii se deschid numai la soare. [var. portolac, portulac í./w.j s.f, g.-d. art. portulacei, pl. portulace.
portulan 1. Publicaţie-ghid a unei regiuni, a unui port3 etc. cuprinzând datele necesare pentru navigaţie. 2. Hartă de navigaţie folosită în Evul Mediu, s.n., pl. portalané, portunealtă Dispozitiv în care se fixează o unealtă în vederea prelucrării unei piese; portsculă. s.f., g.-d. art. portuneltei, pl. portunelte. portvizit Portofel (pentru acte), s.n., pl. portvizite. porţelan 1. Produs ceramic alb, translucid, obţinut prin arderea unui amestec de caolin, feldspat şi cuarţ, folosit la fabricarea izolatoarelor electrice, a vaselor de laborator etc. 2. Obiect fâcut din porţelan (1). [var. (rar) porcelan s.n.] s.n., pl. (2) porţelanuri, porţelănărie Magazin de porţelanuri, s.f, art. porţelănăria, g.-d. art. porţelănăriei, pl. porţelănării, art. porţelăn ăriile.
porţie (-ţi-e) Cantitate determinată dintr-un aliment, dintr-o substanţă etc. destinată a fi utilizată într-un anumit interval de timp. s.f, art. parţia, g.-d. art. parţiei, pl. părţii, art. parţiile.
porţiona (-ţi-o-) tr. A face porţii, a împărţi în porţii. vb. I, ind. prez. 3 porţionegză. porţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a porţiona. s.f, g.-d. art. porţionării, pl. porţionări. porţiune (-ţi-u-) Parte dintr-un tot; fragment, bucată. s.f, g.-d. art. porţiunii, pl. porţiuni. porumb1 A. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă şi groasă, cu frunzele lungi şi ascuţite la vârf, cultivată ca plantă industrială, alimentară şi furajeră. 2. Ştiuletele de porumb (A.l) împreună cu boabele
porumb
934
de pe el; boabele desprinse de pe ştiuletş şi folosite în alimentaţie. ll~-siloz = porumb care se foloseşte în hrana animalelor. B. (pop.) Porumbel, s.m., pl. porumbi. porumb2 Semănătură, lan de porumb (A.l). s.n., pl. porumburi.
porumb3,-ă (pop.) De culoare cenuşie-albăstruie; (despre animale şi păsări) cu părul, lâna, penele de culoare cenuşie-albăstruie; porumbel2, adj., pl. porumbi,-e. porumbac1 Fluture mare de noapte cu aripile din faţă galbene cu dungi cafenii şi cu cele din spate multicolore. s.m., pl. porumbaci.
porumbac2,-ă (despre păsări sau despre penele lor)
Pestriţ, adj., pl. porumbaci,-ce.
porumbar1 Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri
spinoase şi cu fructe sferice de culoare neagră-vineţie,
cu gust acru. s.m., pl. porumbari.
porumbar2 1. Cote ţ pentru porumbei. 2. Coşar, pătul.
s.n., pl. porumbare.
porumbaş (pop.) Porumbel (A.l). s.m., pl. porumbaşi. porumbă1 Fructul porumbarului1, s.f, g.-d. art. porumbei, pl. porumbe.
porumbă2 (pop.) Porumbiţă, s.f, g.-d. art. porumbei, pl. porumbe.
porumbărie 1. (reg.) Porumbar2 (1). 2. (reg.) Porumbar2 (2). 3. Crescătorie de porumbei2 (A.l). s.f, art. porumbăria, g.-d. art. porumbăriei, pl. porumbării, art. porumbăriile.
porumbea (reg.) A. Porumbă2. B. Fructul porumbarului1. s.f, art. porumbeaua, g.-d. art. porumbelei, pl. porumbele, art. porumbelele. porumbel1 A. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mijlocie, cu ciocul scurt şi cu penajul diferit colorat; porumb1 (B); porumbaş. B. Ştiulete de porumb cu boabele încă necoapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. C. 1. Fructul porumbarului (1). 2. (bot.) Porumbar (1). s.m., pl. porumbei; s.f, g.-d. art. porumbelei, pl. porumbele.
porumbel2,-ea (reg.) Porumb3, adj., pl. porumbei,-ele. porumbel călătQr (sau de poştă, voiajgr) Porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor, s.m. + adj. porumbel-râzător Guguştiuc. s.m., pl. porumbei-râză-tori.
porumbişte Lan de porumb, s.f, g.-d. art. porumbiştii, pl. porumbişti.
porumbiţă Femela porumbelului’ (A); hulubiţă. s.f, g.-d. art. porumbiţei, pl. porumbiţe, poruncă 1. Ordin, dispoziţie dată de către o autoritate, //(înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate. //(reg.) Ordin de chemare în armată, /(cu valoare de imperativ) Porunceşte! Porunciţi! /(înv.) (rar) De ~ = prin constrângere. A avea (pe cineva) sub -a sa - a avea (pe cineva) la dispoziţia sa. 2. (în religia creştină) Cele zece ~ = decalogul. 3. (înv.) Lege morală, [var. (reg.) porQncă s.f\ s.f, g.-d. art. poruncii, pl. porunci, porunceală (pop., în loc.) De ~ = făcut sau acceptat din ordin, impus cu forţa; făcut de mântuială. Pe - = după comandă, [var. (reg.) poronceală j./C] s.f., g.-d. art. poruncelii, pl. porunceli.
porunci 1. tr. A da poruncă, a ordona; a comanda. 2. tr, (pop.) A comunica, a vesti. 3. intr. A conduce în calitate de stăpân. [var. (reg.) poronci vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. poruncesc, imperf 3 sg. poruncea; conj, prez. 3 să poruncească.
poruncitor,-oşre Care porunceşte; care exprimă o
poruncă, un ordin; (p. ext.) autoritar, [var. (reg.) poronci-
tQr,-oare adj.} adj., pl. poruncit£>ri,-oare.
posac,-ă Necomunicativ, nesociabil, morocănos.
/(despre vreme) Dezolant, deprimant, adj., pl. posaci,-
ce.
posadă 1. (pop.) Trecătoare în munţi. 2. (pop.) Cură-tură (în pădure). 3. (înv.) Loc întărit care servea ca punct de vamă. //Denumire dată unor dări de vamă. //Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a străjui trecătorile din munţi. 4. Pârghie care reglează poziţia pietrelor morii în timpul măcinatului. 5. (reg.) Moară, s.f, g.-d. art. posadei, pl. posade.
posăceală (rar) Faptul de a fi posac, s.f, g.-d. art. posăcelii, pl. posăceli.
posconiţă Pleavă rămasă de la bătutul sau vânturatul cânepii, s.f, g.-d. art. posconiţei, pl. posconiţe. poseda tr. 1. A avea ceva în stăpânire; a dispune de ceva. 2. A fi stăpânit de... 3. A şti (bine) o limbă străină,
o	disciplină ştiinţifică. 4. A avea anumite însuşiri, caracteristici. 5. A avea raporturi sexuale cu o femeie, vb. I, ind. prez. 3 posedă.
posedant,-ă (rar) Care posedă, adj., pl. posedanţi,-te. posedare Faptul de a poseda, s.f, g.-d. art. posedării, posedat,-ă (Om) stăpânit de obsesii; (p. ext.) nebun. adj., s.m. şi f., pl. posedaţi,-te. posesie (-si-e) Deţinere, stăpânire a unui lucru. IA da în~ = a da în arendă, s.f., art. posesia, g.-d. art. posesiei, posesiune (-si-u-) 1. (înv.) Proprietate, moşie. 2. Colonie1. s.f, g.-d. art. posesiunii, pl. posesiuni, posesiv,-ă 1. (despre unele pronume, adjective) Cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune, de apartenenţă, de dependenţă. 2. Autoritar. Ton adj., pl. posesivi,-e.
posesor,-oare 1. Persoană care posedă un bun. 2. Persoană care posedă anumite însuşiri, caracteristici, s.m., pl. posesori; s.f., g.-d. art. posesoarei, pl. posesoare. posesQriu,-ie (despre acţiuni judiciare) Care are ca obiect apărarea posesiunii, adj., pl. posesorii. posibil1 Ceea ce este cu putinţă. IA face tot ~ul - a face tot ceea ce este cu putinţă, s.n. posibil2,-ă Care se poate întâmpla sau realiza; care este permis să se facă. adj., pl. posibili,-e. posibilitate 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate, lin măsura (sau în limita) ~lor = în măsura în care este posibil. 2. Modalitate de realizare a ceva. //(la pl.) Calităţi de care dispune cineva. s.f., g.-d. art. posibilităţii, pl. (2) posibilităţi, posluşnic (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. s.m., pl. posluşnici.
posmag (reg.) Felie de pâine uscată; pesmet, s.m., pl. posmagi.
posmăgi (reg.) 1. tr. A presăra cu posmag. 2. refl. A se usca ca un posmag, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pos-tnăggsc, imperf. 3 sg. posmăgea; conj. prez. 3 să pos-măgească.
posologie Studiul dozării diferitelor medicamente în funcţie de boală sau de bolnav, s.f, art. posologia, g.-d. art. posologiei.
posomorală v. posomoreală. posomorâre Faptul de a (se) posomori; posomoreală. s.f, g.-d. art. posomorârii, pl. posomorâri. posomoreală 1. Tristeţe, melancolie. 2. (fig., rar) Vreme întunecată (şi ploioasă), [var. posomorală 5./] s.f, g.-d. art. posomorelii, pl. posomoreli. posomori v. posomori.
posomori 1. refl. A se întuneca, a se întrista. HA lua o înfăţişare severă, //(fig., despre cer) A se înnoura; (despre timp) a deveni închis, ploios. 2. tr. A da o notă de tristeţe, [var. (reg.) posomori vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. se posomorăsc, imperf. 3 sg. se posomora; conj. prez. 3 să se posomorască. pospai (pop.) Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului; (p. gener.) pulbere albă, strat subţire
935
postgaranţie
(mai ales de zăpadă) care acoperă ceva. //(fig.) Superficialitate, spoială, s.n.	.
pospăi tr. (înv., reg.) A acoperi un obiect cu un strat subţire, a presăra, //(fig.) A face un lucru superficial. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pospăigsc, imperf. 3 sg. pospăia; conf prez. 3 să pospăiască. pospăială (rar) Pospai; (fig.) lucru înşelător, aparenţă, spoială, s.f, g.-d. art. pospăiglii, pl. pospăigli. pospăit,-ă (rar) Acoperit cu un strat subţire dintr-o materie; (fig.) superficial, adj., pl. pospăiţi,-te. pospolţtă (înv.) Corp de oaste alcătuit din nobili polonezi, s.f., g.-d. art. pospolitei, pl. pospolite. post-1 Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior”.
post2 1. Funcţie. ILa ~ = prezent la datorie, la locul de muncă, —cheie = funcţie foarte importantă. 2. Loc unde stă de pază un pluton sau o santinelă în timpul serviciului de gardă; loc de unde un poliţist supraveghează circulaţia pe străzi. 3. Unitate de poliţie (sau de jandarmi), însărcinată cu menţinerea ordinii într-o localitate rurală.
4.	Instalaţie cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operaţii tehnice. ~ telefonic. /- sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare şi personalul calificat să acorde primele îngrijiri accidentaţilor şi bolnavilor. 5. Categorie în care sunt introduse într-o evidenţă contabilă sume de bani, materiale etc. s.n., pl. pasturi. ■ post3 1. Interdicţie de a mânca anumite alimente, permisă credincioşilor de către biserică în anumite zile sau perioade ale anului. IDe - = (despre mâncăruri) pregătit numai din anumite alimente permise de biserică. A ţine ~ = a posti. 2. Perioadă în care se posteşte. !~u! (cel) mare = postul ce precedă sărbătoarea Paştelui. Martie din ~ nu lipseşte, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc. s.n., pl. posturi.
posta tr. şi refl. A (se) aşeza, a (se) instala într-un anumit loc (pentru a supraveghea), vb. /, ind. prez. 3 postează.
postacut,-ă (med.) Care a depăşit o stare critică, adj., pl. postacuţi,-te.
postament Placă, suport aşezat pe sol, care serveşte ca bază de susţinere sau de fixare a unei maşini, a unei statui etc.; piedestal, soclu, s.n., pl. postamgnte. póstaprindere Autoaprindere. s.f., g.-d. art. postaprin-derii, pl. postaprinderi.
postată/postaţă (reg.) 1. Porţiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulţi lucrători într-un anumit timp. 2. Bucată de drum, distanţă s.f., g.-d. art. postatei/postăţii, pl. postate/postăţi. postav Ţesătură compactă de lână, adesea păroasă, din care se confecţionează obiecte de îmbrăcăminte, pături etc. s.n., pl. postavuri.
postává (pop.) 1. Albie în care se frământă aluatul, se spală rufele etc. 2. Lada în care curge faina la moară, s.f, g.-d. art. postăvii, pl. postăvi. pestă v. poştă.
postăvar Fabricant sau negustor de postavuri, s.m., pl. postăvari.
postăvăreasă (rar) Soţia postăvarului; femeie care face sau vinde postavuri, s.f, g.-d. art. postăvăresei, pl. postăvărgse.
postăvărje Fabrică sau atelier de postavuri, s.f., art. postăvăiia, g.-d. art. postăvăriei, pl. postăvăni, art. postăvăriile.
postăvior (rar) Diminutiv al lui postav; postav mai subţire sau de calitate inferioară, s.n., pl. postăvioare. postbelic,-ă De după război, adj., pl. postbelici,-ce. postcalcul Postcalculaţie. s.n., pl. postcalcule. postcalculaţie Calculare a preţului de cost efectiv după terminarea fabricării produsului; postcalcul. s.f.,
art. postcalculaţia, g.-d. art. postcalculaţiei, pl. postcal-culâţii, art. postcalculaţiile.
postcomunism Perioadă de după căderea comunismului. s.n.
postcomunist,-ă De după căderea comunismului. adj., pl. postcomunişti,-ste.
pos tc ura tiv,-ă De după o cură (balneară), adj., pl. postcurativi,-e.
postcură Tratament care urmează după o cură (balneară). s.f, g.-d. art. postcurei, pl. postcure. postdata tr A pune pe un act, pe o scrisoare etc., o dată mai recentă decât cea a redactării, vb. I, ind. prez. 3 post-datează.
postdatare Acţiunea de a postdata. s.f, g.-d. art. postdatării, pl. postdatări.
postdecembrist,-ă Care s-a petrecut după decembrie 1989. adj., pl. postdecembiişti,-ste. postdiluvian,-ă (-vi-an) De după diluviu. adj., pl. postdiluvieni,-e.
postelectoral,-ă Care urmează alegerilor. Alianţă adj.,pl. postelectorali,-e.
postelnic (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnitorului şi organiza audienţele la domn. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuţii administrative, s.m., pl. postelnici, postelniceasă Soţia postelnicului, s.f., g.-d. art. pos-telnicgsei, pl. postelnicgse.
postelnicel Slujbaş al curţii domneşti, aflat sub ordinele postelnicului. s.m.,pl. postelnicgi, art. postelniceii. postelnicie 1. Demnitatea sau funcţia de postelnic. 2. Instituţie condusă de un postelnic; (mai târziu) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea acestei instituţii, s.f., g.-d. art. postelniciei.
posteminescian,-ă (-ci-an) Referitor la perioada următoare epocii lui Eminescu. adj., pl. posteminescieni,-e. poster (angl.) 1. Mod de prezentare a unei comunicări sub formă de afişe, în cadrul sesiunilor, al congreselor ştiinţifice etc. 2. Afiş decorativ cu imagini; fotografie mare (a unui cântăreţ, actor etc.) sub formă de afiş. s.n., pl. postere.
posterior1 (-ri-or) (fam.) Şezut, s.n., pl. posterioare. posterior2,-oară (-ri-or) 1. Care vine după cineva sau ceva în timp. //(adv.) Mai târziu. 2. Care se află în partea de dinapoi, din spate, //(despre sunete) Al cărui punct de articulaţie se află în partea de dinapoi a cavităţii bucale. adj., pl. posteriQri,-oare.
posterioritate (-ri-o-) Starea, situaţia a ceea ce este posterior, s.f, g.-d. art. posteriorităţii. posteritate Urmaşii, generaţiile viitoare, s.f, g.-d. art. posterităţii.
posteroinferier,-oară (-ro-in-,-ri-o-) (anat.) Aflat în partea de dinapoi şi de jos a unui organ, adj., pl. pos-teroinferiori,-oare.
posterollngual,-ă (-gu-al) (despre sunete) Articulat la rădăcina limbii, adj., pl. posterolinguali,-e. posteucă (pop.) Lemn gros cu care se ridică osia roţii carului în timp ce se unge. s.f, g.-d. art. posteucii, pl. posteuci.
postfaţa tr. A scrie postfaţa unei lucrări, vb. I, ind. prez. 3 postfaţează.
postfaţator,-oare Autor al unei postfeţe, s.m., pl. post-faţateri; s.f, g.-d. art. postfaţatoarei, pl. postfaţatoare. postfaţă Text, cuvânt explicativ adresat cititorilor şi plasat la sfârşitul unei cărţi, s.f, g.-d. art. postfgţei, pl. postfeţe.
post festum (lat.) Prea târziu, loc. adv. postgaranţie Perioadă care urmează după expirarea garanţiei unui produs, s.f, art. postgaranţia, g.-d. art. post-garanţiei.
postglaciar
936
postglaciar,-ă (-ci-ar) Care a urmat perioadei glaciare. adj., pl- postglaciari,-e.
posti intr. l.A ţine post3.2. (fig.) A se abţine de la ceva; a duce lipsă de ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. postgsc, imperf. 3 sg. postea; conj. prez. 3 să postească postllian (-li-on) (înv.) Surugiu care conducea un poştalion, s.m., pl. postilifini.
post[ş,-ă (livr.) 1. adj. (despre păr, barbă, gene etc.) Fals. H. s.f. Meşă de păr artificial, adj., s.f, pl. postişi,-e. postliceal,-ă (-ce-al) Care unuează după liceu. adj.,pl. postliceali,-e.
postludiu Episodul final al unei compoziţii muzicale, care reia teme din cuprinsul ei. s.n., art. postludiul, pl. postludii, art. postludiile.
postmeridian,-ă (-di-an) De după amiază, adj., pl. postmeridiani,-e; abr. p.m.
post meridiem (-di-em) (lat.) Postmeridian. loc. adv.; abr. p.m.
postmesaggr Publicitate făcută prin intermediul unor broşuri, foi volante sau cataloage, care nu au pe ele imprimată adresa destinatarului, s.m. postmodernţsm Curent artistic, literar care urmează după modernism, s.n.
postmodernist,-ă (Adept) al postmodemismului. adj., s.m. şi f, pl. postmodemişti,-ste. post-martem (lat., despre o distincţie) (Acordat cuiva) după moarte, adj. invar.; adv. postnatalră De după naştere, adj., pl. postnatali,-e. postnominal1 Cuvânt postnominal2. Ornamentist este -ul lui ornament, s.n., pl. postnominale. postnominal2,-ă (despre substantive, adjective) Derivat dintr-o formă nominală, adj., pl. postnominali,-e. postnuclear,-ă (-cle-ar) Care urmează după o explozie nucleară. Serviciu medical~. adj., pl. postnucleari,-e. postoperatoriu,-ie Care se face în urma unei intervenţii chirurgicale, adj., pl. postoperatQrii. postoronca (reg.) 1. Funie, lanţ sau curea legate de crucea căruţei şi de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul. 2. (fig.) Om şmecher; lichea, s.f, g.-d. art. postorgncii, pl. postoronci.
postpalatal,-ă (despre sunete) Articulat în partea pos-terioară a vălului palatal. adj., pl. postpalatali,-e. post-partum (lat.) 1. adj. (despre boli) Care apare în urma linei naşteri. II. s.n. Perioadă care urmează imediat naşterii; lăuzie, adj. invar.; s.n. postpaşoptist,-ă (Scriitoi) care aparţine perioadei de după 1848. adj., s.m. şi f, pl. postpaşoptişti,-ste. post-post-scriptum (lat.) Ceea ce se adaugă la o scrisoare după post-scriptum. s.n.; abr. P.P.S. postpoziţie (-ţi-e) Postpunere; situaţie a cuvintelor, a particulelor postpuse. [var. postpoziţiune î.£] s.f, post-poziţia, g.-d. art. postpoziţiei, pl. postpoziţii, art. post-poziţiile.
postpoziţiune v. postpoziţie. postprandial,-ă (-di-al) De după masa de prânz, adj., pl. postprandiali,-e.
postprocesare Procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică, s.f, g.-d. art. postprocesării, pl. postprocesări.
postpune tr. (lingv.) A folosi precedeul postpunerii. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, I pl. postpunerii; conj. prez. 3 să postpună; part. postpus. postpunere Ataşare a unui cuvânt, a unei silabe sau particule (de exemplu, articolul) după cuvântul respectiv; postpoziţie. s.f., g.-d. art. postpunerii, pl. postpuneri, postpus,-ă (lingv., despre anumite părţi de vorbire) Plasat după partea de vorbire pe care o determină. Articol ~. adj., pl. postpuşi,-se.
post-restant Serviciu special care păstrează la poştă corespondenţa pentru a fi ridicată de destinatar
personal; (p. ext.) menţiune pe plic pentru astfel de corespondenţă. s.n.
postrevoluţionar,-ă (-ţi-o-) Care urmează după o revoluţie. adj. pl. postrevoluţionari,-e. postromantic,-ă Care urmează perioadei romantice. adj.,pl. postromantici,-ce.
postscfinium Parte a unui teatru antic, situată în spatele scenei, s.n., art. postscgniumul, pl. postscsniumuri. post-scriptum (lat.) Ceea ce se adaugă la o scrisoare după iscălitură, s.n.; abr. P.S. postsincran înregistrare obţinută prin postsincroni-zare. s.n.
postsincroniza tr. A efectua o postsincronizare. vb. 1, ind. prez. 3 postsincronizeiiză. postsincronizare Operaţie de înregistrare în studio a dialogurilor şi a muzicii unui film deja turnat, s.f, g.-d. art. postsincronizării. pl. postsmcronizări. postşcoifir,-ă Care urmează după absolvirea unei şcoli, adj., pl. postşcolari,-e. posttanlc,-ă (despre silabe, sunete) Aşezat după o silabă accentuată, adj., pl. posttQnici,-ce. posttotalitar,-ă Care urmează după o epocă totalitară. adj., pl. posttotalitari,-e.
posttraumatic.-ă Care este urmarea unui traumatism. adj., pl. posttraumatici,-ce.
postula tr. A pune ca principiu o idee fără demonstraţie. vb. I, ind. prez. 3 postulează.
postulant,-ă (rar) Persoană care solicită un post, o slujbă, s.m., pl. postulanţi; r,.f., g.-d. art. postulantei, pl. postulante.
postulare Faptul de a postula, s.f, g.-d. art. postulării, pl. postulări.
postulat Adevăr fundamental considerat ca evident şi care nu are nevoie de demonstraţie; principiu de bază, normă, s.n., pl. postulate.
postulativ,-â (rar) Referitor la un postulat, adj., pl. pos-tulativi,-e.
postum,-ă 1. (despre opere literare, ştiinţifice etc.) Descoperit, publicat după moartea autorului. /întâmplat după moartea acestuia. 2. (jur., despre copii) Născut după moartea tatălui, adj., pl. postumi,-e. postumă Operă publicată după moartea automlui. ~le lui Eminescu. s.f, g.-d. art. postumei, pl. postume, postumitate (livr.) Perioadă care urmează după moartea cuiva, s.f, g.-d. art. postumităţii, postuniversitar,-ă După absolvirea universităţii. Curs ~. adj., pl. postuniversitari,-e.
postura 1. Situaţie particulară în care se află cineva la un moment dat. 2. (rar) Poziţie a corpului, s.f, g.-d. art. posturii, pl. posturi.
postverbal1 (lingv.) Substantiv postverbal2. s.n., pl. postverbale.
postverbal2,-ă (lingv.) Derivat de la un verb prin suprimarea sufixului verbal, adj., pl. postverbali,-e. poş (înv., reg.) Poştie. s.n., pl. poşuri. poşadă (livr.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scrisă de mântuială, s.f, g.-d. art. poşadei, pl. poşade.
poşetă Geantă mică în care femeile ţin acte, bani şi diferite accesorii de toaletă, s.f, g.-d. art. poşgtei, pl. poşete.
poşidic1 (reg., fam.) Om mic de staturi s.m., pl. po-şidici.
poşidic2 (reg.) Muţime de copii sau de animale mici. s.n., pl. jioşidicuri.
poşirca (pop., fam.) Băutură alcoolică slabă şi de proastă calitate, s.f, g.-d. art. poşjrcii, pl. poşirci. poşogr Placă de carton sau de metal decupată, servind ca şablon, s.n., pl. poşoare.
937
poteră
poşovoaica Dans popular românesc din zona Caransebeşului; melodie după care se execută acest dans. s.f. art., neart. poşovoaică, g.-d. art. poşovoaicii. poştal,-ă Referitor la poştă. /Factor ~. adj.,pl. poştali,-e. poştalion1 (-li-on) (înv.) 1. Surugiu de poştalion. 2. Cal folosit la poştalion2, s.m., pl. poştaliani. poştalion2 (-li-on) (înv.) Diligenţă; (p. ext.) trăsură trasă de mai mulţi cai. s.n., pl. poştalioane. poştgr (rar.) Factor poştal, s.m., pl poştari. poştaş 1. Factor poştal. 2. (înv.) Surugiu la o trăsură de poştă (1), s.m., pl. poştaşi.
poştă A. 1. Instituţie care se ocupă cu transportul şi distribuirea corepondenţei, a telegramelor, a coletelor etc.; local în care se află această instituţie. De ~, poştal. 2. Corespondenţă primiţi sau distribuită în aceeaşi zi. //Factor poştal, /-a rsdacţiei = rubrică într-o revistă sau într-un 7,iar. în care se publică răspunsuri la întrebările cititorilor. Cu prima - = cu primă corespondenţa care urmează să plece, (fam.) A duce (sau a umbla cu) -a = a face intrigi. 3. Serviciu folosit în trecut pentru transportul de călători şi de corespondenţă; vehicul folosit de acest serviciu; diligenţă, poştalion2. /Local de popas amenajat pe parcursul drumului unde se găseau vehicule de transport şi cai de schimb. 4. Unitate de măsură, folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; (fam.) distanţă mare, nedeterminată. B. (pop.) Bucată de hârtie care se lipeşte pe talpa unui om adormit şi apoi se aprinde pentru a-1 speria. C. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [var. (înv.) pastă, (reg.) paştie s/] s.f, g.-d. art. paştei, pl. paşte, poştanţă Femeie care îndeplineşte funcţia de factor poştal, s.f, g.-d. art. poştăriţei, pl. poştăriţe. poştie1 (reg.) Alică mare folosită la vânătoare; poş. s.f., art. poştia, g.-d. art. poştiei, pl. poştji. poştie2 v. poştă.
pot Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărţi, s.n., pl. poturi.
potabil,-ă Care se poate bea; bun de băut. Apă ~. adj., pl. potabili,-e.
potabilitate Calitatea de a fi potabil, s.f, g.-d. art. potabilităţii.
potaie (fam.) 1. Câine slab, jigărit; javră. 2. Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic, s.f, art. potaia, g.-d. art. potăii, pl. potăi, art. potăile. potamolog,-ă Specialist în potamologie. s.m.,pl. pota-mologi; (rar) s.f., g.-d. art. potamologei, pl. potamologe. potamologie Ramură a hidrologiei care studiază apele curgătoare, s.f, art. potamologja, g.-d. art. potamologiei. potasă (înv., reg.) Carbonat de potasiu, s.f, g.-d. art. potasei.
potasic,-ă Care conţine potasiu, adj., pl. potasici,-ce. potasiu Metal alcalin de culoare albă-argintie cu puternice proprietăţi radioactive; radiu. s.n., art. potasiul. potâng Curea groasă care leagă plugul de grindei. s.n., pl. potânguri.
potârmche Pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, albă pe burtă, care trăieşte în stoluri mici prin holde şi prin tufişuri. IA se răspândi (sau a se risipi) ca -le = a fugi repede, s.f, g.-d. art. potâmichii, pl. potâmichi. potcap Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de preoţii şi de călugării ortodocşi. s.n., pl. potcapuri.
potcaş,-ă (pop.) (Om) poznaş, buclucaş, adj., s.m. şi f, pl. potcaşi,-e. ,
PQtcă (pop.) 1. încurcătură; vrajbă, ceartă. IA dade - = a da de belea. 2. (depr.) Epitet pentru un om nedezvoltat din punct de vedere fizic; pocitanie; (p. ext.) om fâră caracter. s.f, g.-d. art. patcei, pl. potce. potcoavă Piesă de oţel care se fixează pe copitele animalelor de tracţiune, pentru a le proteja la mers. //Piesă
de oţel care se fixează pe tocurile bocancilor şi ale cizmelor pentru a le proteja. /Caută (sau umblă după) cai morţi (să le ia -ele) = umblă după lucruri imposibil de obţinut. A-şi lepăda -ele = a fi pe moarte, s.f, g.-d. art. potcoavei, pl. potcoave.
potcovar Meseriaş care face potcoave şi potcoveşte animalele de tracţiune, s.m., pl. potcovari, potcovărie 1. Atelier unde se fac potcoave şi unde se potcovesc animalele de tracţiune. 2. Meseria potcovarului. s.f, art. potcovăria, g.-d. art. potcovăriei, pl. (1) potcovarii, art jjotcovăriile.
potcoveală Potcovit, s.f, g.-d. art. potcovglii, pl. pot-covsli.
potcovi tr, l.A pune potcoave unui animal de tracţiune. 2. (fig., fam.) A înşela, a păcăli; a învăţa minte pe cineva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. potcovesc, imperf. 3 sg. potcovea; conj. prez. 3 să potcovească, potcovire Potcovit, s.f, g.-d. art. potcovirii, pl. potco-viri.
potcovit Acţiunea de a potcovi; potcoveală, potcovire. s.n.
potgcă Drum foarte îngust, pe care se poate merge numai pe jos; cărare. IPe toate ~ = peste tot. A şti toate
-	= a cunoaşte bine un loc. A veni pe drum, nu pe - = a fi sincer, a vorbi deschis, [var. (reg.) potică j/] s.f, g.-d. art. potecii, pl. poteci.
potecea (pop.) Potecuţă, s.f, art. poteceaua, g.-d. art. potecglei, pl. potecgle, art. potecelele. potecuţă Diminutiv al lui potecă; potecea. s.f, g.-d. art. potecuţei, pl. potecuţe. potgnt,-ă Puternic, tare, vital. adj., pl. potenţi,-te. potentat Şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar. //(p. ext.) Om puternic, influent, s.m., pl. potentaţi.
potenţa tr. şi refl. A (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua, vb. /, ind. prez. 3 potenţează, potenţare Acţiunea de a (se) potenţa, s.f, g.-d. art. potenţării, pl. potenţări.
potgnţă Putere, forţă; posibilitate de dezvoltare. //Virilitate. s.f, g.-d. art. potenţei, pl. potenţe. potenţial1 (-ţi-al) 1. Capacitate de muncă, de acţiune, de producţie a unui grup social, a unei ţări etc. ~ economic. ~ de război. 2. Capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic. I-electric = mărime a cărei variaţie caracterizează câmpul electric. 3. (astron.) ~ terestru = geopotenţial. 4. (biol.) ~ de înmulţire - capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice, s.n., pl. potenţiale. potenţial2,-ă (-ţi-al) 1. Care există ca posibilitate, în mod virtual (dar nu în realitate). Adversar ~. /Energie -= energie pe care o poate dezvolta un corp prin mişcarea lui din poziţia în care se află până la un indice de referinţă. 2. (gram., despre moduri, propoziţii etc.) Care prezintă o acţiune ca posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu. adj., pl. potenţiali,-e. potenţialitate (-ţi-a-) însuşirea a ceea ce este potenţial. s.f, g.-d. art. potenţialităţii.
potenţializa (-ţi-a-) tr. A face să crească acţiunea unui medicament prin altul. vb. I, ind. prez. 3 potenţializează. potenţiometrie (-ţi-o) Electrometrie, s.f, art. poten-ţiometria, g.-d. art. potenţiometriei. potenţiomgtru (-ţi-o-) (fiz.) 1. Aparat pentru măsurarea tensiuniii electromotoare. 2. Rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice, s.n., art. potenţiometrul, pl. potenţiometre.
poteraş Persoană care făcea parte dintr-o poteră, s.m., pl. poteraşi.
poteră Ceată de oameni înarmaţi, care aveau misiunea de a urmări şi prinde pe răufăcători şi pe haiduci, //(astăzi, arg.) Grup de poliţişti, s.f, g.-d. art. paterii, pl. pateri.
poterie
938
poterie (livr.) Olărie. s.f., art. poteria, g.-d. art. poteiiei. potjcă1 (reg.) Farmacie, s.f., g.-d. art. poticii, pl. potici. potjcă2 v. potecă.
poticneala Faptul de a se poticni; poticnit, s.f, g.-d. art. poticnelii, pl. poticneli.
poticni 1. refl. şi intr. A se lovi cu piciorul în timpul mersului de ceva; a se împiedica. 2. refl. (fig.) A întâmpina o dificultate într-o acţiune. //A vorbi cu greutate, cu întreruperi. 3. tr. A pune cuiva piedici în mers sau (fig.) într-o acţiune, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poticnesc, imperf 3 sg. poticnea; conj. prez. 3 să poticnească, poticnire Acţiunea de a (se) poticni, s.f, g.-d. art. poticnirii, pl. poticniri, poticnit Poticneală, s.n.
potir 1. Cupă de metal preţios cu gura largă şi cu marginile răsfirate; pahar de metal preţios, cu picior, folosit la împărtăşanie. 2. Parte a unei flori, alcătuită din corolă şi caliciu. s.n., pl. potire.
potiraş 1 • Diminutiv al lui potir. 2. Plantă mică erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase. s.n., pl. potiraşe.
potlag Bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea; petic, s.n., pl. potloage. potlogar (fam.) Pungaş, şarlatan, s.m., pl. potlogari, potlogăresc,-ească (fam.) De potlogar, adj., pl. pot-logăreşti.
potlogărgşte (fam.) Ca potlogarii, adv.
potlogări intr. (fam.) A face potlogării; a escroca, vb. IV,
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. pot-
logărea, conj. prez. 3 să potlogărească.
potlogărie (fam.) Pungăşie, hoţie, s.f, art. potlogăria,
g.-d. arl. potlogăriei, pl. potlogării, art. potlogăriile.
potlogărit (fam.) Acţiunea de a potlogări; pungăşit. s.n.
potnog Fiecare dintre pedalele de la războiul de ţesut.
s.m., pl. potnogi.
potQl (fam.) Potolire, s.n.
potoleală (rar) Potolire, s.f, g.-d. art. potolelii, pl. po-toleli.
potoli 1. tr. şi refl. A pierde sau a face să-şi piardă din tărie, din intensitate; a (se) linişti, a (se) calma. 2. tr. A face să înceteze. 3. refl. (despre foc) A arde mocnit, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. potolesc, imperf. 3 sg. potolea; conj. prez. 3 să potolească
potolire Acţiunea de a (se) potoli; domolire; potoleală, potol. s.f, g.-d. art. potolirii, pl. potoliri. potolitor,-oare (rar) Liniştitor, calmant, adj., pl. poto-
litQri,-oare.
potop 1. (în Biblie) Revărsarea uriaşă de ape în care ar fi pierit toate vieţuitoarele, (în afară de cele de pe arca lui Noe). 2. Ploaie torenţială, inundaţie; (fig.) prăpăd, calamitate. 3. Număr, cantitate mare. ~ de oameni, s.n., pl. potepuri.
potopenie (-ni-e) (pop.) Prăpăd, urgie, s.f, art. poto-pgnia, g.-d. art. potopeniei, pl. potopenii., art. potopeniile. potopi tr. (pop.) 1. A inunda, a îneca, //(fig.) A copleşi, a invada. 2. A distruge, a pustii, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. potopesc, imperf. 3 sg. potopea; conj. prez. 3 să potopească.
potopire (pop.) Acţiunea de a potopi; distrugere, s.f., g.-d. art. potopirii.
potopitor,-oare (pop.) Care potopeşte; (fig.) copleşitor. adj., pl. potopitori,-oare.
potQU Punct de plecare şi de sosire la cursele de cai. s.n., art. potţjul, pl. potQuri. potpuri v. potpuriu.
potpuriu 1. Aranjament muzical format din bucăţi diferite din opere sau din melodii cunoscute, grupate într-un mod armonios. 2. (fig.) Amestecătură, vălmăşag, [vor potpuri s.h.] s.n., art. potpuriul, pl. potpuriuri.
potricală (înv., reg.) Unealtă de oţel cu care se fac găuri la curele, la opinci, la urechile oilor (pentru a fi recunoscute) etc. //Gaură făcută cu acestă unealtă, s.f, g.-d. art. potricalei, pl. potricale.
potricăli (înv., reg.) 1. tr. A face găuri. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) prăpădi, a (se) distruge, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. potricălgsc, imperf. 3 sg. potricălea; conj. prez. 3 să potricălească.
potricălire (înv., reg.) Acţiunea de a (se) potricăli. s.f, g.-d. ar.t. potricălirii, pl. potricăliri. potriva (în loc.) Pe ~ = asemenea, pe măsura, loc. prep. potrivă (înv.) Egalitate, asemănare perfectă (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte perfect cu altcineva sau cu altceva. IDin ~ = din partea opusă, s.f potriveală (pop.) 1. Potrivire, asemănare. 2. Coincidenţă. 3. (pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; împodobire. s.f, g.-d. art. potrivelii, pl. potriveli, potrivi 1 • tr. şi refl. A fi sau a face să fie la fel cu cineva sau cu ceva. 2. tr. A aranja ceva la locul nimerit; a face să stea cum trebuie. 3. tr. A da forma necesară; a adapta. HA doza (sarea, condimentele într-o mâncare), //(pop.) A acorda un instrument muzical. 4. tr. A spune, a ticlui ceva aşa cum trebuie. 5. refl. şi tr. A fi sau a face să fie pe măsură, aşa cum se cere. /(refl.) Ase-ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi deplasat, nepotrivit. 6. refl. A fi în acord, a se armoniza. 7. tr. A chibzui, a cumpăni. 8. refl. (pop., fam.) A-şi pune mintea cu cineva, a se lua după cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. potrivesc, imperf. 3 sg. potrivea; conj. prez. 3 să potrivească.
potrivire Acţiunea de a (se) potrivi, s.f, g.-d. art. potrivirii, pl. potriviri.
potrivit'' Conform cu..., potrivit cu... adv.
potrivit2 Potrivire; aranjare, s.n.
potrivnic,-ă (înv.) I. adj. 1. Duşmănos, //(despre vreme)
Nefavorabil. 2. Opus, contrar. II. s.m. şi/Adversar, rival.
adj., s.m. şi f., pl. potrivnici,-ce.
potrivnicie (înv.) împrejurare nefavorabilă, s.f, art.
potrivnicia, g.-d. art. potrivniciei, pl. potrivnicii, art.
potrivniciile.
potroacă1 (reg.) Ţintaură. s.f, g.-d. art. potroacei, pl. potroace.
potroacă2 Foarte sărat. adv.
potroace Măruntaie de pasăre, s.n. pl.
potrac 1. (înv., pop., la pl.) Ciorbă acră preparată din
potroace. 2. Mâncare foarte sărată, s.n., pl. potroace.
potronic Monedă poloneză de argint, care a circulat şi
în ţările române (în secolele XVII-XVIII). s.m., pl. po-
tronici.
potropop v. protopop. potropopeasă v. protopopeasă.
poturei (înv., pop.) Diminutiv al lui poturi, s.m. pl., art.
poturgii.
poturi (înv., pop.) Pantaloni largi în partea de jos şi strânşi pe pulpe, împodobiţi cu găitane, purtaţi odinioară de haiduci şi de amăuţi, iar astăzi de ţăranii din unele regiuni, s.m. pl.
poţiune (-ţi-u-) Denumire dată medicamentelor lichide care se iau în doze mici pe cale bucală, s.f, g.-d. art. poţiunii, pl. poţiuni.
pound (paund) (angl.) Livră (1). s.n., pl. pounzi. povară 1. Greutate mare; încărcătură. 2. Trudă, chin. //Obligaţie, muncă grea. 3. (fig.) Suferinţă fizică sau morală. 3. Veche unitate de măsură pentru greutate, egală cu 100-125 de ocale, s.f., g.-d. art. poverii, pl. poveri, povarnagiu (reg.) Persoană care lucrează şi îngrijeşte
o	povarnă; proprietar al unui poveme. s.m., art. povar-nagiul, pl. povamagii, art. povamagiii. povarnă (reg.) Instalaţie simplă de fabricat rachiu sau spirt, s.f, g.-d. art. povernei, pl. poveme.
939
practicabilitate
povâţă (pop.) Sfat, îndrumare. IIDe ~ = ca îndrumător. Persoană care îndrumează pe cineva, s.f. g.-d. art. poveţei, pl. poveţe. A
povăros,-oasă (înv.) împovărător, adi., pl- povăroşi,-ogse.
povăţui tr. (pop.) A sfătui, a îndruma, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. povăţuigsc, imperf. 3 sg. povăţuia; conj. prez. 3 să povăţuiască.
povăţuială (înv.) Sfat, îndrumare, s.f, g.-d. art. povă-ţuiglii, pl. povăţuieli.
povăţuire (pop.) Faptul de a povăţui; îndrumare, s.f, g.-d. art. povăţuirii, pl. povăţuiţi povăţui tor,-oare (-ţu-i-) (pop., şi adj.) Persoană care dă sfaturi, care îndrumează. //Ceea ce serveşte ca îndrumător. s.m., pl. povăţuitari; s.f, g.-d. art. povăţuitoarei, pl. povăţuitoare.
povârnj 1. refl. A se înclina, a se apleca (într-o parte). 2. refl. şi tr. A (se) prăbuşi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povâmgsc, imperf. 3 sg. povâmea; conf prez. 3 să povâr-nească.
povâmjre Acţiunea de a (se) povâmi. s.f., g.-d. art. povârnirii.
povârniş Parte înclinată a unui deal sau a unui munte; pantă, s.n., pl. povârnişuri, povestar (reg.) Povestitor, s.m., pl. povestari. povestaş (reg.) Povestitor, s.m., pl. povestaşi, poveste 1. Basm. //Născocire, minciună. /Ca în - = foarte frumos. Nici ~ = nici pomeneală. A sta de -ti = a sta de vorbă îndelung, (pop., fam.) A a/unge de - = a deveni cunoscut printr-un fapt. 2. Relatarea faptelor, a peripeţiilor din viaţa cuiva. 3. întâmplare, fapt (care merită atenţie). ICe (mai) veste-~? = ce (mai) e nou? s.f, g.-d. art. poveştii, pl. poveşti.
povesti 1. tr. şi intr. A spune o poveste (1); a relata; a istorisi. 2. intr. (reg.) A sta de vorbă. vb. IV, înd. prez.
I	sg. şi 3 pl. povestesc, imperf. 3 sg. povestea; conj. prez. 3 să povestească
povestioară (-ti-oa-) Diminutiv al lui poveste, s.f., g.-d. art. povestioarei, pl. povestioare, povestire 1. Acţiunea de a povesti; povestit. 2. Naraţiune literară de dimensiuni relativ reduse, s.f, g.-d. art. povestirii, pl. povestiri, povestit Povestire, s.n.
povestitor,-oare Persoană care povesteşte, care ştie să povestească sau să spună poveşti, s.m., pl. povestitori; s.f, g.-d. art. povestitoarei, pl. povestitoare, povidlă (reg.) Magiun, s.f, g.-d. art. povidlei, pl. povi: dle.
povod 1. (reg., în expr.) A duce (sau a lua) un cal de -= a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (înv.) Cauză, motiv. s.n.
POVQÍ v. puhoi.
poza 1. intr. A lua o anumită atitudine pentru a fi fotografiat ori pentru a servi de model unui pictor sau unui sculptor, //(peior.) A lua o atitudine afectată. 2. tr şi refl. (pop., fam.) A (se) fotografia, vb. I, ind. prez. 3 pozează PSză 1. Ţinută, atitudine pe care cineva şi-o impune. /A-şi lua o - = a adopta o atitudine afectată pentru a impresiona. 2. (pop., fam.) Fotografie: ilustraţie, /—robot = portret-robot. s.f, g.-d. arţ. pazei, pl. paze. pozeur (pozör) (fr., livr.) îngâmfat, afectat, adj., s.m., pl. pozeuri.
pozitiv1 Copie a unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat, s.n., pl. pozitive. pozitiv2,-ă 1. Care se bazează pe fapte; (p. ext.) real, incontestabil, cert. /Ştiinţe ~ = ştiinţe experimentale. 2. (despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. (despre numere sau mărimi scalare) Mai mare decât zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Temperatură ~.
4.	(despre polii unei surse electrice) Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. //(despre sarcina electrică) De acelaşi fel ca sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. 5. (despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui agent patogen. 6. Care exprimă o aprobare, o afirmaţie. 7. Cu calităţi alese; valoros. 8. (gram., s.n.) Grad ~ = formă a adjectivului sau a adverbului, care exprimă însuşirea unui obiect sau a unei acţiuni fără referire la alte obiecte sau acţiuni, adj., pl. pozitivi,-e. pozitivism 1. Atitudine filosofică din secolele XIX-XX, care se bazează numai pe faptele verificabile experimental. 2. Interes exagerat pentru problemele practice, materiale, s.n.
pozitivistáé (Adept) al pozitivismului, adj., s.m. şi f, pl. pozitivişti,-ste.
pozitivitate (livr.) Caracter pozitiv, s.f, g.-d. art. pozi-tivităţii.
pozitron Particulă elementară cu sarcină electrică pozitivă; antielectron. s.m., pl. pozitrani. pozitr&niu (fiz.) Formaţie alcătuită dintr-un electron şi un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun, s.n., art. pozitraniul.
poziţie (-ţi-e) 1. Loc unde se găseşte cineva sau ceva; mod în care este aşezat cineva sau ceva. 2. Loc pe care îl ocupă un sunet într-un cuvânt. //Raport, relaţie între două obiecte, fiinţe sau fenomene. 3. Teren pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de război pe mare. IA lua ~ = a lua o atitudine fermă. A sta pe ~ = a-şi menţine părerile. A se găsi pe ~ opuse - a fi de păreri contrare. 4. Atitudine, ţinută; fel de a sta al cuiva.
5.	Condiţie, situaţie în care se găseşte cineva sau ceva. //Situaţie socială, [var. (înv.) poziţiune ,s\/\] s.f, art. pozi; ţia, g.-d. art. poziţiei, pl. poziţii, art. poziţiile, poziţie-cheie (-ţi-e-) Poziţie strategică foarte importantă. s.f., g.-d. art. poziţiei-cheie, pl. poziţii-chgie, art. poziţiile-chgie.
poziţiona (-ţi-o-) tr. l.A aşeza într-o anumită poziţie. 2. A preciza coordonatele geografice ale unei aeronave, amplasamentul unei maşini, al unei unităţi militare etc. vb. I, înd. prez. 3 poziţionează, poziţional,-ă (-ţi-o-) De poziţie, adj., pl. poziţionali,-e. poziţionare (-ţi-o-) Punere a unui obiect, a unei scule într-o anumită poziţie, s.f, g.-d. art. poziţionării, pl. poziţionări.
poziţiune v. poziţie.
poznaş,-ă (pop., fam.) Care face pozne; amuzant, glumeţ, //(adverbial) Amuzant. 2. Curios, ciudat; buclucaş. adj., pl. poznaşi,-e.
poznă (pop., fam.) 1. Faptă sau vorbă care stârneşte râsul; ciudăţenie. 2. Faptă necugetată (dar lipsită de gravitate); întâmplare neplăcută pentru cineva. 3. Farsă jucată cuiva, s.f, g.-d. art. poznei, pl. pazne. practic,-ă 1. Bazat pe practică; concret, real. 2. Uşor de mânuit; comod, util, economicos. 3. (despre oameni) Cu spirit de acţiune; îndemânatic. //Care urmăreşte un folos, adj., pl. practici,-ce.
practica tr. l.A exercita o meserie, o profesie, un sport.
2.	A pune în aplicare, a se ocupa cu... //A face, a executa. vb. !, ind. prez. 3 practică.
practicabil1 (teatru) Podium mobil folosit ca element de decor, pentru a realiza pe scenă impresia unei diferenţe de nivel (un balcon, un dâmb etc.). //Platformă pe care se instalează utilajele de iluminare şi de filmare, s.n., pl. practicabile.
practicabil2,-ă 1. Care se poate aplica în practică; realizabil; de care te poţi folosi. 2. (despre drumuri) Pe unde se poate umbla (uşor); accesibil, adj., pl. practicabili,-e. practicabiliţate Calitatea de a fi practicabil2, s.f, g.-d. art. practicabi 1 ităţi i.
practicant
940
practicant,-ă Persoană care face un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. //Persoană care practică o profesie, un sport. //Cea mai mică funcţie în vechea ierarhie a funcţionarilor începători; salariat care ajută pe un specialist. s.m., pl. practicanţi; s.f., g.-d. art. practicantei, pl. practicante.
practicare Acţiunea de a practica, s.f., g.-d. art. practicării.
practică 1. Activitate concretă a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre crearea bunurilor materiale şi a valorilor culturale. IA pune în ~ = a aplica. 2. Obicei; deprin-dere, mod de lucru. 3. Aplicare a cunoştinţelor teoretice. -medicală, pedagogică. //Stagiu pe care îl face un elev sau un student într-o întreprindere, într-o instituţie. 4. Exercitare a unei profesii, a unei discipline; profesare a unei ştiinţe, a unei arte. 5. (pl.) Ceremonie, manifestare exterioară a unui cult, a unei credinţe etc. s.f, g.-d. art. practicii, pl. practici.
practician,-ă (-ci-an) Tehnician, medic etc. cu practică îndelungata. //Persoană care are înclinare mai mult spre latura practică (a meseriei sale), s.m., pl. practicieni; s.f, g.-d. art. pracţicignei, pl. practicigne. practicism înclinare (excesivă) spre activitatea practică. //Simţ, spirit practic, s.n. practiclst,-a Referitor la practicism, adj., pl. practi-cişti,-ste.
practicltate (rar) Înclinare spre o activitate practică. s.f, g.-d. art. practicităţii.
pradă 1- Faptul de a prăda; jaf, jefuire. 2. Totalitatea bunurilor materiale (şi în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă. 3. Persoană răpită, ajunsă în puterea cuiva, //(fig.) Persoană stăpânită de un sentiment, de o pasiune.
4.	Vietate care serveşte ca hrană animalelor sălbatice. /Pasăre de ~ = pasăre răpitoare. 5. (reg.) Chel-tuială inutilă, s.f, g.-d. art. prăzii, pl. prăzi, praf 1. Material format din particule foarte fine, provenite din fărâmiţarea unor corpuri solide; pulbere. A face (pe cineva sau ceva) ~ = a) a sfărâma în bucăţi;
b)	(despre bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost;
c)	(fam.) a învinge pe cineva într-o discuţie în contradictoriu. A (se) face ~ şi pulbere = a (se) distruge complet. A arunca (cu) ~ în ochii cuiva = a încerca să înşele pe cineva. 2. Material solid, sub formă de pulbere, utilizat în diferite scopuri. /~ de puşcă = pulbere neagră folosită ca explozibil. ~ de copt = substanţă întrebuinţată în patiserie pentru a face să crească aluatul. Lapte ~ = lapte sub formă de pulbere, obţinut prin eliminarea apei din compoziţia lui. ~ hidrofob = material obţinut din cenuşa de la termocentrale folosit la hidroizolări. 3. Me-dicament sub formă de pulbere, /(arg.) ~ alb = cocaină. 4. (pop.) polen. [var. (înv., reg.) prav s.n.] s.n., pl. (2, 3) prafiiri. praftoriţă (pop.) Pămătuf din zdrenţe, din paie etc. fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropii cărbunii încinşi etc. /(fam.) A(-i) da cu ~a = a) a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare, s.f, g.-d. art. praftoriţei, pl. praftoriţe.
praftură (pop.) Praftoriţă. IA face (pe cineva) ~ = a certa, s.f, g.-d. art. prafturii, pl. prafturi, prag 1. Partea de jos a unui toc de uşă sau de poartă, peste care se trece la intrare şi la ieşire. /Partea de sus, orizintală a tocului uşii. IA se lovi cu capul de ~ul de sus = a trage învăţătură dintr-o păţanie. 2. Uşă, poartă; (p. ext.) casă, cămin. /Din ~ în ~ = din casă în casă. A se pune ~ = a aşeza în calea cuiva. A pune piciorul în ~ = a se opune cu dârzenie. A bate ~le = a umbla pe la mai multe case. 3. (fig.) început al unei situaţii, al unei perioade de timp etc. în ~ul toamnei. 4. Ridicătură pé fundul albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri, treaptă
mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin.
5.	Ridicătură de teren; treaptă de stâncă greu de trecut.
6.	(fig.) Valoare maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen, sub care sau deasupra cărora fenomenul nu se poate produce, //(med.) Valoare minimă a unui factor, necesară pentru a determina apariţia unui fenomen fiziologic. ~ de excitabilitate. 7. Piesă de lemn, de abanos etc. pe care se sprijină coardele la unele instrumente muzicale. 8. Proeminenţă în formă de treaptă pe suprafaţa unei piese (de lemn), s.n., pl. praguri. praghgz,-ă (Locuitor) din Praga. adj., s.m. şi f, pl. pra-ghszi,-e.
pragmatic,-ă 1. Care are în vedere aspectul practic, utilitatea, 2. Bazat pe studierea faptelor. /Istorie ~ = prezentare istorică limitată la fapte, adj., pl. pragmatici,-ce. pragmatică Parte a semioticii care studiază modul în care omul înţelege semnele, ş,f, g,-d art pragmaticii, pragmatism Curent filosofic contemporan, care consideră practica drept criteriu al adevărului. //Atitudinea celui interesat numai de utilitatea practică a unui lucru. s.n. pragmatlst,-ă (Adept) al pragmatismului, adj., s.m. şi
f,	pl. pragmatişti,-ste. prahă v. praxis.
prahovean,-ă (Locuitor) din judeţul Prahova, adj., s.m., pl. prahovgni,-e.
prahoveancă Locuitoare din judeţul Prahova, s.f, g.-d.
art. prahovgncei, pl. prahovgnce.
prairial (ai pron. e) (fr., livr.) A noua lună în calendarul
republican francez, s.m.
praj v. praz.
pralină Bomboană cu miezul de migdală sau de nucă. s.f., g.-d. art. pralinei, pl. praline, pramatie (-ti-e) (fam.) Persoană fără caracter; puşlama, canalie, s.f, art. pramatia, g.-d. art. pramatiei, pl. pramâ: tii, art. pramatiile,
prandial,*ă (-di-al) (rar) Referitor la masa de prânz. adj., pl. prandiali,-e. prapor v. prapur.
prapgrgic/prapsrcic (în vechea armată rusă) Sublocotenent. s.m., pl. prapergici/prapfircici. prapur 1. (înv.) Steag ostăşesc din ţările române. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni. 3. (pop.) Peritoneu. [var. prapor i.m.] s.m., pl. prapuri.
praseodjm (-se-o-) Element din familia pământurilor rare. s.n.
praşă (pop.) Prăşit, s.f, art. praşa, g.-d. art. praşei, pl. praşe.
praşcău (pop.) Haimana. /Om imoral, s.m., pl. praşcăi. praşilă Prăşit, [var, prăsilă •?./!] s.f., g.-d. art. praşilei, pl. praşile.
praştie (-ti-e) 1. Veche armă de luptă, formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie cu care se aruncă pietricele la distanţă. /Ca din - = repede. 2. Aruncătură cu praştia (1); distanţă străbătută de o piatră azvârlită cu praştia. /Ca deo~ sau cât să dai cu ~a = la distanţă relativ mică. 3. Frânghie care se leagă de leucă sau de capătul osiei şi de care se prinde un cal lăturaş. 4. Frânghie de care se ţine un cal pentru a-l dresa. IA da un cal la ~ = a dresa un cal. s.f, art. praştia, g.-d. art. praştiei, pl praştii, art. praştiile, prater Parc (vienez). s.n. prav v. praf.
pravilă (înv.) 1. Lege, dispoziţie. IA pune ~ =a da o dispoziţie. După ~ = conform legii. 2. Obicei, tradiţie; regulă de comportare, s.f, g.-d. art. pravilei, pl. pravile. pravMnic,-a (înv.) în conformitate cu pravila, legal. adj., pl. pravilnici,-ce.
pravilnicgsc,-ească (înv.) Pravilnic. adj., pl. pravil-niceşti.
941
prăpădenie
pravilniceşte (înv.) Legal. adv.
pravoslavie (înv., pop.) Ortodoxie, s.f, art. pravo-
slavia, g.-d. art. pravoslaviei.
pravoslavnic (înv., pop.) I. adj. Ortodox. /Biserică ~ =
Biserica ortodoxă. II. s.m. şi f, adj. (Persoană) care
aderă la credinţa ortodoxă; (om) credincios, smerit, adj.,
s.m. şi f, pl. pravoslavnici,-ce.
pravoslavnice (înv., pop.) Religia creştină ortodoxă;
ortodoxie, s.f, art. pravoslavniria, g.-d. art. pravoslav-
niciei.
praxeologie v. praxiologie. praxiologia (-xi-o-) Ramură a ştiinţei care studiază structura activităţilor umane şi a condiţiilor eficienţei acestora, [var. praxeologie s/] s.f., art. praxiologia, g.-d. art. praxiologiei.
praxis 1. Experienţă, rutină. 2. (înv.) Obicei, datină.
3.	(înv.) Act, document, [var. pra'na s.f.} s.n. praxiu Carte bisericească cuprinzând faptele apostolilor. s.n., art. praxiul, pl. praxiuri. praz Plantă legumicolă, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică şi cu bulb cărnos. IA mânca ~ - a spune neadevăruri. [var, (reg.) praj s.m.] s.m., pl. prăji, praznic 1. Masă mare dată în amintirea unui mort sau cu ocazia hramului unei biserici. 2. Sărbătoare bisericească; zi în care nu se lucrează, s.n., pl. praznice, prSbuşefllă Prăbuşire, s.f, g,-d. art. prăbuşglii, pl. prăbuşgli.
prăbuşi refl. şi tr. l.A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot: a (se) prăvăli. Hrefl. (fig.) A decădea. 2, (fig.) A lua sau a face să ia sfârşit brusc. vb. IV, ind. prez, I sg. şi 3 pl. prăbuşasc, imperf 3 sg. prăbuşea; conj. preş. 3 să prăbuşească.
prăbuşire Acţiunea de a (se) prăbuşi; prăbuşeală. //(fig.) Deprimare, s.f, g.-d, art, prăbuşirii, pl. prăbuşiri, prăbuşitură Loc unde s-a prăbuşit ceva. //Ceea ce s-a prăbuşit, s.f, g.-d. art. prăbuşituri!, pl, prăbuşituri, prăda tr. (pop.) 1. A jefui, a devasta o ţară, un teritoriu etc. 2, A fura cuiva bunuri de preţ, //A sărăci; a ruina prin biruri, impozite copleşitoare, vb. I. ind. prez. I sg. prad,
2	sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 3 să prade, prădalnic,-ă (înv.) 1. Care are caracter de jaf; care jefuieşte. 2. (despre animale) Care trăieşte din pradă; (despre păsări) răpitor, adj., pl. prădalnici,-ce. prădare (pop.) Acţiunea de a prăda; prădat, s.f, g.-d. art. prădării, pl. prădări, prădat Prădare, s.n.
prădăciune (înv., pop.) Jefuire; hoţie, furt. //înşelăciu-ne. s.f, g.-d. art. prădăciunii, pl. prădăciuni. prădător,-oare (rar) Persoană care pradă; jefuitor, s.n., pl. prădători; s.f, g.-d. art. prădătoarei, pl. prădătoare, prădui tr (arg.) A prăda. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prăduiesc, imperf. 3 sg. prăduia, conj. prez. 3 să prădu-iâscă.
prăfăraie Prăfârie. s.f, art. prăfâraia, g.-d. art. prăfâ-raiei.
pră fă ne 1. Cantitate mare de praf (1); prăfârie. 2. (înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de puşcă, s.f, art. prăfâria, g.-d. art. prăfâriei, pl. prăfârii, art. prăfâ-nile.
prăfos,-oasă Plin de praf //Care are formă de praf, de pulbere, adj., pl. prăf(jşi,-oase. prăfui tr. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de praf, a (se) umple de praf. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăfuiesc, imperf. 3 sg. prăfuia; conj. prez. 3 să prăfiiiască. prăfuială Prăfiiire. s.f, g.-d. art. prăfuielii. prăfujre Acţiunea de a (se) prăfui. s.f, g.-d. art. prăfu-irii.
prăfuit,-ă Plin de praf. //(fig.) Vechi, perimat, adj., pl. prăfuiţi,-te.
prăfuleţ Diminutiv al lui praf; prăfiişor. s.n., pl. prăfii-leţe.
prăfurju,-je De culoarea prafului; cenuşiu. adj.,pl. pră-funi.
prăfur$>s,-oasă (rar) Prăfuit, prăfos. adj., pl. prăfu-rQŞi,-oase.
prăfuşor (rar) 1. Părfuleţ. 2. (rar) Medicament sub formă de pulbere, s.n., pl. (2) prăfiişoare. prăgar (reg.) Fiecare dintre grinzile care se aşază de-a curmezişul pe temelia casei şi prin care se despart încăperile, s.n., pl. prăgare.
prăguşor 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se aşază tacâmurile la masă. s.n., pl. prăguşoare. prăjeală Faptul de a (se) prăji. 2. Rântaş; (p. gener.) aliment prăjit în grăsime, s.f, g.-d. art. prăjelii, pl. prăjeli. prăji 1; tr. A pregăti un aliment expunându-l (de obicei în grăsime) ia acţiunea focului. Iltr. şi refl. A (se) arde. 2. refl. (despre oameni, fam.) A se expune la căldura soarelui sau a focului; a se bronza, /(tr., fam.) A-şi ~ burta la soare - a nu face nimic. 3, tr. A încălzi minereurile la
o	temperatură inferioară celei de topire, pentru a le usca şi a le purifica, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 să prăjească, prăjină 1. Bucată de lemn subţire şi lungă folosită pentru a susţine sau a sprijini ceva. IA nu-i (mai) ajunge cuiva cu -a la nas, se spune despre un om mândru şi înfumurat. A paşte (pe cineva) cu-a-a urmări (pe cineva) pentru a face rău. A lua (pe cineva) cu ~a a alunga (pe cineva). //Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă şi slabă. 2. (tehn.) Tijă lungă de metal cu diverse întrebuinţări, ~ de foraj. 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice cu ajutorul căreia atleţii executa sărituri în înălţime. 4. Veche unitate pentru lungimi, egală cu 5-7 metri, sau pentru suprafeţe, egală cu 180210 metri pătraţi, s.f, g,-d. art. prăjinii, pl. prăjini, pră ire Acţiunea de a (se) prăji, s.f, g.-d. art. prăjlrii, pl. praj ri.
pră it1 Faptul de a (se) prăji. s.n.
pră it2,-ă (despre alimente) Preparat prin expunere la
căldura focului (în grăsime), /(glumeţ) Răbdări - = niciun
fel de hrană, adj., pl. prăjiţi,-te.
prăjltoare Instalaţie pentru prăjit minereuri. //încăpere,
secţie unde se prăjesc minereuri, s.f, g.-d. art. prăjiturii,
pl. prăjitQri.
prăjitQr1 Aparat de prăjit pâinea sau boabele de cafea. s.n., pl. prăjitoare.
prăjitQr2,-oare Muncitor calificat care lucrează la cuptoarele de prăjit minereuri, s.m., pl. prăjitQri; s.f., g.-d. art. prăjitoarei, pl. prăjitoare.
prăjitură Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă etc. s.f, g.-d. art. prăjiturii, pl. prăjituri, prăjiturică (fam.) Diminutiv al lui prăjitură, s.f, g.-d. art. prăjiturglei, pl. prăjiturgle. prăpastie (-ti-e) Râpă adâncă şi mare, cu pereţii abrupţi. IA fi pe marginea ~ei = a fi într-un moment critic. A spune ~ii = a spune prostii, bazaconii, //(fig.) Dezastru, primejdie mare. s.f, art. prăpastia, g.-d. art. prăpastiei, pl. prăpăstii, prăpăstiile.
prăpăd 1. Dezlănţuire de forţe provocată de fiinţe sau de elementele naturii care provoacă distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti. I~ul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre ceva copleşitor, despre o nenorocire. 2. Cantitate foarte mare, mulţime, s.n., pl. prăpăduri.
prăpădenie (-ni-e) (pop.) Pagubă, distrugere foarte mare; primejdie, nenorocire. IDe ~ (sau de ~a pământului) = foarte mult, îngrozitor. ~a pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre ceva copleşitor, despre o nenorocire. //Cauză care distruge, s.f, art. prăpădenia, g.-d. art. prăpădeniei.
prăpădi
942
prăpădi 1 ■ tr. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici. 2. tr. A ucide, a omorî. ÍA se ~ de râs (sau de plâns, de ruşine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se ~ de dorul... = a dori foarte mult. 3. tr. (pop.) A irosi, a risipi. Itr. A ~ (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) foarte mult. A se ~ cu firea = a-şi face griji. HA rătăci, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăpădesc, imperf. 3 sg. prăpădea; conj. prez. 3 să prăpădească.
prăpădire Acţiunea de a (se) prăpădi, s.f, g.-d. art. pră-pădirii.
prăpădit,-ă 1. Stricat, deteriorat. 2. (despre oameni) Cu forţele epuizate; vlăguit. //(s.) Om sărac, amărât. adj.,pl. prăpădiţi,-te.
prăpăditşr,-oare (rar) Care prăpădeşte; distrugător, adj., pl. prăpăditori,-oare.
prăpăstgnie (-ni-e) (pop.) 1. Prăpăd. 2. Fiinţă uriaşă. s.f., g.-d. art. prăpăsteniei, pl. prăpăstenii. prăpăstios,-oasă (-ti-os) 1. (despre locuri) Cu prăpăstii; abrupt. 2. (fig.) Năprasnic, vijelios. 3. (fig.) De neînchipuit; ciudat. 4. (fig., despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău. adj., pl. prăpăstioşi,-oase. prăsea v. plăsea.
prăsi 1 • refl. (despre animale) A se înmulţi, a se reproduce; a face pui. 2. tr. A creşte animale, a le face să se înmulţească. 3. tr. A cultiva plante, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăsesc, imperf. 3 sg. prăsea; conj. prez. 3 să prăsească.
prăsjlă I. Reproducţie de animale (de rasă). 2. Animal tânăr, de rasă, bun pentru reproducţie. 3. Descendenţii unui animal de rasă. s.f, g.-d. art. prăsilei, pl. prăsile. prăsire Acţiunea de a (se) prăsi; prăsit, s.f, g.-d. art. prăsirii, pl. prăsiri, prăsit Prăsire, s.n.
prăsitQr,-oare (despre animale) Folosit pentru prăşire. adj., pl. prăsitori,-oare.
prăşi tr. A lucra cu sapa sau cu prăşitoarea locurile cultivate cu porumb, cartofi etc. pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prăşesc, imperf. 3 sg. prăşea; conj. prez. 3 să prăşească, prăşiiă v. praşilă.
prăşire Acţiunea de a prăşi, s.f, g.-d. art. prăşirii. prăşit Faptul de a prăşi; praşilă, prăşitură. s.n., pl. prăşituri.
prăşitoare Unealtă sau maşină agricolă cu care se prăşeşte, s.f, g.-d. art. prăşitorii, pl. prăşitori. prăşitor,-oare 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care prăşeşte. II. adj. Plante ~ = plante agricole (porumb, cartofi etc.) care se prăşesc, adj., s.m. şi f, pl. prăşitQri,-oare. prăşitură (pop.) 1. Prăşit. 2. Teren prăşit. //Buruienile adunate de pe terenul prăşit, s.f, g.-d. art. prăşiturii, pl. prăşituri.
prăştiaş 1. (înv., pop.) Persoană care aruncă cu praştia
(1). 2. (reg.) Cal înhămat alături de cel pe care se încalecă. s.m., pl. prăştiaşi.
prăştină1 (reg.) Prăjină care se pune în vârful clăii de fân, sau pe acoperişul de stuf ori de paie al caselor, pentru a le fixa. s.f., g.-d. art. prăştinii, pl. prăştini. prăştină2 (reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie, s.f, g.-d. art. prăştinii, pl. prăştini.
prăval/privâl (reg.) Depresiune naturală care face legătura între bălţi sau între acestea şi râuri, s.n., pl. prăva^ luri/privaluri.
prăvălatic,-ă (pop.) Povâmit, abrupt, adj., pl. prăvăla^ tici,-ce.
prăvăli l • refl. A se înclina într-o parte; a se rostogoli pe un povârniş. Hrefl. A se repezi, a da buzna. Hrefl. (despre ape) A curge cu repeziciune căzând de la înălţime. 2. tr. A doborî, a trânti la pământ. 3. tr. şi refl. A se răsturna, a se prăbuşi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prăvălesc, imperf. 3 sg. prăvălea; conj. prez. 3 să prăvălească.
prăvăliaş (-li-aş) (rar) Negustor care are o prăvălie. s.m., pl. prăvăliaşi.
prăvălie Local unde se vând diferite mărfuri, /(ieşit din uz) Băiat de - = tânăr care învăţa negustorie servind într-o prăvălie, s.f, art prăvălia, g.-d. art. prăvăliei, pl. prăvălii., art. prăvăliile.
prăvălioară (-li-oa-) Diminutiv al lui prăvălie; prăvăli-uţă. s.f, g.-d. art. prăvălioarei, pl. prăvălioare. prăvăNre Acţiunea de a (se) prăvăli, s.f, g.-d. art. pră-vălirii, pl. prăvăliri.
prăvăliş (pop.) Coastă abruptă; povârniş, s.n., pl. pră-vălişuri.
prăvăliuţă (-li-u-) Prăvălioară, s.f., g.-d. art. prăvăli-uţei, pl. prăvăliuţe.
prăznui tr. (înv., pop.) A celebra un eveniment religios; a sărbători, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 să prăznuiască. prăznuire (înv., pop.) Acţiunea de a prăznui. s.f, g.-d. art. prăznuirii, pl. prăznuiri. prăzuHu,-ie (pop.) Verde-deschis. adj., pl. prăzulii. prânz 1. Masa de la amiază; timpul când se ia această masă; ceea ce se mănâncă la această masă. /(pop.) ~ul (cel) mic = prima masă pe care ţăranii o iau dimineaţa, când lucrează vara la câmp. ~ul (cel) mare = a doua masă pe care o iau ţăranii; masa de la amiază. Înainte de
-	= în prima parte a zilei, s.n., pl. prânzuri, prânzare (pop.) Acţiunea de a prânzi; masă, mâncare (de la prânz), s.f, g.-d. art. prânzării. prânzi intr. A mânca de amiază; a dejuna, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prânzesc, imperf. 3 sg. prânzea; conj. prez. 3 să prânzească.
prânzişor (înv., pop.) 1. Prânzul cel mic; prânzuţ; prân-zuleţ. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzişor (1). s.n., pl. prânzişoare. prânzit Faptul de a prânzi, s.n. prânzitsr (înv., reg.) Sufragerie, s.n., pl. prânzitoare. prânzuleţ (pop.) Prânzişor. s.n., pl. prânzuleţe. prânzuţ (pop.) Prânzişor. s.n., pl. prânzuţuri. prâslea Băiatul cel mai mic dintr-o familie; (p. gener.) copil mic. s.m., g.-d. lui prâslea, pl. prâslea. Prâslea-cel-Voinic Erou din basmele populare româneşti, s.prop.m., g.-d. lui Prâslea-cel-Voinic. prâsnel 1. Titirez, sftrlează. /Sprinten ca ~ul = foarte sprinten. 2. (fig.) Copil mic şi foarte vioi. s.n, pl. prâsngle. pre1- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „anterior”. pre2 v. pe.
prea 1. Peste măsură de..., foarte (mult). 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură”. IA fi ~ din cale-afară = a fi exagerat. Asta e — = asta întrece măsura. Nici —nici foarte-foarte = aşa şi aşa, potrivit. adv.
preabataj (pre-a-) Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului, s.n., pl. preabataje. preabun,-ă (înv.) Foarte bun. adj., pl. preabuni,-e. preacinstit,-ă Foarte cinstit; vrednic de cinste, adj., pi preacinstiţi,-te.
Preacinstita Fecioara Maria. s.prop.f, g.-d. Preacinstitei.
preacurat,-ă Curat, neprihănit, adj., pl. preacuraţi,-te. Preacurata Fecioara Maria. s.prop.f, g.-d. Preacuratei. preacuvios,-oasă (-vi-os) (în titulatura dată unor clerici, şi s.) Foarte cuvios, extrem de cucernic, adj., pl-preacuvioşi,-oase.
Preacuvioşia Sa (Ta, Voastră) (-vi-o-) Termen de reverenţă pentru clerici, loc. pr., g.-d. Preacuvioşiei Sale (Tale, Voastre).
preadaptare (pre-a-) Posibilitate a unui organism de a se adapta la mediul înconjurător datorită unor mutaţii preexistente, s.f, g.-d. art. preadaptării, pl. preadaptări.
943
precât
preaderare (pre-a-) Statut provizoriu care pregăteşte aderarea, s.f, g.-d. art. preaderării. preadolescent,-ă (pre-a-) (Copil) care nu are încă vârsta adolescenţei, adf, s.m. şi f, pl. preadolescenţi,-te. preadolescentă (pre-a-) Perioadă între pubertate şi adolescenţă, s.f, g.-d. art. preadolescgnţei. preafericit,-ă (în titulatura ierarhilor de grad înalt, şi s.) Foarte fericit; (p. ext.) sfânt, adj., pl. preafericiţi,-te. Preafericitul Nume dat Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, s.prop.m., voc. Preafericite, preafrumţ>s,-oasă (înv.) Foarte frumos, minunat, adj., pl. preafrum2şi,-oase.
preaiubit,-ă (înv., pop., şi s.) Foarte iubit; scump, adj., pl. preaiubiţi,-te.
preaînalt,-ă (înv.) 1. (bis.) Dumnezeiesc, divin. 2. Foarte important; distins, ales. adj., pl. preaînalţi,-te. Preaînaltul Dumnezeu, s.prop.m., voc. Preaînalte. preaînăiţat,-ă (înv., în titulatura dată domnilor sau prelaţilor) Preamărit, adj., pl. preaînălţaţi,-te. preaînţelgpt,-eaptă (înv., şi s.) Deosebit de înţelept, de învăţat; (despre acţiuni, cuvinte) plin de înţelepciune. adj., pl. preaînţelepţi,-te.
preaînvăţat,-ă (înv., şi s.) Foarte instruit, deosebit de
cultivat, adj., pl. preaînvăţaţi,-te.
preajma (în sintagma) Prin ~ = prin apropierea... loc.
prep.
preajmă (în loc.) Prin ~ = aproape, loc. adv. prealabil1 (pre-a-) (în loc.) In ~ - mai întâi. loc. adv. prealabil2,-ă (pre-a-) Care trebuie făcut, pregătit, spus înaintea acţiunii propriu-zise. adj., pl. prealabili,-e. prealbire Albire prealabilă, s.f, g.-d. art. prealbirii, pl. prealbiri.
prealuminat,-ă (în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit, adj., pl. prealuminaţi,-te. preamări tr. A elogia, a glorifica, a slăvi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preamăresc, imperf. 3 sg. preamărea; conj. prez. 3 să preamărească, preamărire Acţiunea de a preamări, s.f, g.-d. art. preamăririi, pi preamăriri.
preamărit,-ă (în titulatura dată suveranilor sau prelaţilor) Mărit, slăvit, adj., pl. preamăriţi,-te. preambala (pre-am-) tr. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. vb. I, ind. prez. 3 preambalează. preambalare (pre-am-) Acţiunea de a preambala. s.f, g.-d. art. preambalării, pl. preamballri. preambul (pre-am-) 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri. //Ceea ce anunţă, pregăteşte un anumit lucru. 2. Partea introductivă a unui act important, a unui tratat internaţional, a unei legi etc., în care se face expunerea de motive, s.n., pl. preambuluri. preambular,-ă (pre-am-) Referitor la preambul, adj., pl. preambulâri,-e.
preamilostiv,-ă (înv., de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, adj., pl. preamilostivi,-e. preamplificator (pre-am-) Sistem de amplificare folosit într-un lanţ de transmisiune înaintea unui amplificator principal. s.n., pl. preamplificatoare. preanestezje (pre-a-) Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise prin administrarea de medicamente hipnotice şi analgezice; prenarcoză. s.f, art. preanes-tezia, g.-d. art. preanesteziei, pl. preanestezü, art. prea-nesteznle.
Prea nevinovata Fecioara Maria. s.prop.f., g.-d. Prea-nevinovatei.
preanevinovată (bis., despre Fecioara Maria) Neprihănită, castă. adj.
preaplecat,-ă (înv., mai ales în formule de respect) Foarte supus, ascultător, adj., pl. preaplecaţi,-te. preaplin 1. Ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv pentru evacuarea automată a lichidului dintr-un
rezervor, dintr-o instalaţie etc., atunci când este depăşit un anumit nivel, s.n., pl. preaplinuri, preapreţiQS,-oasă (-ţi-os) (rar) Foarte preţios, foarte valoros, adj., pl. preapreţifişi,-oase. preaprindere (pre-a-) Aprinderea prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, s.f., g.-d. art. preaprinderii, pl. preaprinderi. preaputgrnic,-ă (înv., în titulatura dată suveranilor) Foarte puternic, atotputernic, adj., pl. preaput£mici,-ce. Preaputgrnicul Dumnezeu, s.prop.m. preasfânt,-ă 1. Sfânt. 2. Epitet pentru clerici, mucenici, sfinţi, adj., pl. preasfinţi,-te.
Preasfinţia Sa Titulatură respectuoasă pentru arhierei. loc. pr., g.-d. Preasfinţiei Sale; abr. P.S.S., pl. Preasfinţiile Lor, g.-d. Preasfinţiilor Lor.
Preasfinţia Ta Titulatură respectuoasă pentru arhierei. loc. pr., g.-d. art. Preasfinţiei Tale.
Preasfinţia Voastră Titulatură respectuoasă pentru arhierei, loc. pr., g.-d. Preasfinţiei Voastre, pl. Presfmţiile Voastre.
Preasfinţiile Voastre Titulatură respectuoasă pentru arhierei, loc. pr.
preasfinţit,-ă Sfinţit, adj., pl. preasfinţiţi,-te.
Prea sfinţitul Titulatură respectuoasă pentru arhierei. s.prop.m., voc. Preasfinţite.
preaslăvi tr. (înv.) A preamări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preaslăvgsc, imperf. 3 sg. preaslăvea; conj. prez. 3 să preaslăvească.
preastimat,-ă Foarte stimat, adj., pl. preastimaţi,-te. preastrălucit,-ă (înv., în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit, adj., pl. preastrăluciţi,-te. preaviz (pre-a-) înştiinţare prealabilă făcută unui angajat prin care i se anunţă desfacerea contractului de muncă la expirarea unui anumit termen, s.n., pl. preavize, preaviza (pre-a-) tr. l.A aviza în prealabil. 2. A da cuiva preaviz, vb. I, ind. prez. 3 preavizează. prebiotic,-ă (-bi-o-) Anterior apariţiei vieţii, adj., pl. prebiötici,-ce.
preburghgz,-ă (rar) Anterior apariţiei burgheziei, adj., pl. preburgh£zi,-e.
precalcula tr. A calcula dinainte venituri, cheltuieli etc. vb. I, ind. prez. 3 precalculează. precalculare Acţiunea de a precalcula; precalculaţie. s.f, g.-d. art. precalculării, pl. precalcullri. precalculat,-ă Care este calculat în prealabil, adj., pl. precalculaţi,-te.
precambrian1 (-bri-an) Prima eră din istoria Pământului. s.n.
precambrian2,-ă (-bri-an) Referitor la precambrian1. adj., pl. precambrigni,-e.
precapitalist,-ă Anterior apariţiei capitalismului, adj., pl. precapitalişti,-ste.
precar,-ă Nesigur, dependent de anumite împrejurări. Situaţie ~. //(despre clădiri) Lipsit de rezistenţă; şubred, //(fig.) Lipsit de temei, de valoare, adj., pl. precari,-e. precaria (în Antichitate şi în Evul Mediu, în apusul Europei) Drept de posesie asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligaţii faţă de proprietarul funciar, s.f. art.
precaritate Caracterul, starea a ceea ce este precar, s.f, g.-d. art. precarităţii.
precaut/precaut,-ă (-ca-ut) Care acţionează cu multă atenţie; prevăzător, adj., pl. precauţi/precauţi,-te. precauţie (-ţi-e) Atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă. [var. precauţiune j./'] s.f, art. precauţia, g.-d. art. precauţiei, pl. precauţii, art. precauţiile, precauţiune v. precauţie.
precădgre întâietate, prioritate. ICu ~ = în primul rând.
s.f, g.-d. art. precăderii.
precât (pop.) După cum, după cât, cât. adv.
preceda
944
preceda tr. A se afla înainte de cineva sau de ceva în spaţiu ori în timp. //A merge înaintea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 precedă; conj. prez. 3 să preceadă. precedent1 Fapt, exemplu, acţiune care poate servi ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile asemănătoare. /Fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, s.n., pl. precedente.
precedent2,-ă Care precedă; anterior, premergător, adj., pl. precedenţi,-te.
precedenţă Faptul de a preceda; precedent. /Caz de -= caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii sau a unei hotărâri; caz pe baza căruia se creează alt caz asemănător, s.f, g.-d. art. precedenţei, pl. precedenţe.
precept Principiu, normă, regulă de conduită într-un anumit domeniu. //Sfat, recomandare, s.n., pl. precepte, preceptor Educator particular al unui copii sau al unui tânăr (dintr-o familie bogată), s.m., pl. preceptfiri. precgsie (-si-e) 1. (fiz.) Deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi care are un singur punct fix. 2. (astron.) Deplasare a punctelor echinocţiale pe eliptică, datorită atracţiei exercitate de Lună şi de Soare asupra Pământului, [var. precesiune s/j s.f., art. precesia, g.-d. art. precesiei, pl. precesii, art. precesiile. precesiune v. precesie.
precipita 1 • tr. şi refl. A face să capete sau a căpăta un curs accelerat, rapid; a (se) grăbi. 2. tr. A provoca depunerea unei substanţe dizolvate într-un lichid, cu ajutorul unor reacţii chimice. Hrefl. A se depune sub formă de precipitat, vb. /, ind. prez. 3 precipită; conj. prez. 3 să precipite.
preclpitabil,-ă (despre substanţe) Care se poate precipita. adj., pl. precipitabili,-e. preclpltabllltate Proprietate a unei substanţe de a fi precipitabilă. s.f, g.-d. art. precipitabilitiţii. preclpltant Produs chimic care provoacă precipitarea substanţelor dintr-o soluţie, s.m., pl. precipitanţi. precipitare Acţiunea de a (se) precipita, s.f., g.-d. art. precipitării, pl. precipitări.
precipitat Substanţă solidă care se separă prin precipitaţie. s.n., pl. precipitate.
precipitaţie (-ţi-e) 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensaţi, care cad din atmosferă pe pămâint sub formă de zăpadă, ploaie etc. [var. precipitaţiune s f.\ s.f, art. precipitaţia, g.-d. art. precipitaţiei, pl. precipitaţii, art. precipitaţiile.
precipitaţiune v. precipitaţie, preclpitină Anticorp care produce precipitarea anti-genului care i-a dat naştere, s.f, g.-d. art. precipitinei, pl. precipitine.
precipitrgn Dispozitiv electrostatic care purifică aerul dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul dintre electrozi, s.n., pl. precipitroane. precipiţiu (înv.) Cădere de la înălţime. //Abis. //(fig.) Dezastru, ruină, s.n., art. precipiţiul, pl. precipiţii. preciput (jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj, s.n., pl. pre-cipjjturi.
precis,-ă 1. Limpede, lămurit, clar. 2. Fix, exact, /(despre aparate de măsură) Care funcţionează cu precizie. adj., pl. precişi,-se.
Pcecista Fecioara Maria. s.prop.f., g.-d. Precistei. preciza tr A indica, a determina ceva în mod precis, clar. //A contura, a delimita, vb, l, ind. prez. 3 precizează, precizabil,-ă Care poate fi precizat, adj., pl. preciza; bili,-e.	„
precizamente (rar) In mod precis, adv. precizare Acţiunea de a preciza; lămurire, s.f, g.-d. art. precizării, pl. precizări.
precizie (-zi-e) Faptul de a fi precis; exactitate. /De — = care este foarte exact, s.f, art. precizia, g.-d. art. pred; ziei.
preciziune (-zi-u-) (înv., la pl.) Lămurire, informaţie precisă, precizare. Aşteaptă ~i. s.f, g.-d. art. preciziunii, pl. preciziuni.	.
preclasic,-ă (s.) (Scriitor, creator) din perioada premergătoare clasicismului, adj., s.m. şi f, pl. preclasici,-ce. preclasicism Perioadă din istoria literaturii sau a artei anterioară clasicismului, s.n.
precQce 1. (despre copii) Dezvoltat înainte de vârsta normală. //Care se produce mai devreme decât ar trebui. 2. (despre plante) Care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, adj. invar.
precocitate însuşirea de a fi precoce, s.f, g.-d. art. precocităţii.
preco!umbian,-ă ( -bi-an) (despre artă, civilizaţie) Dezvoltat pe teritoriul Americii înainte de descoperirea ei de către Cristofor Columb. adj., pl. precolumbieni,-e. precomandă Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi pusă în vânzare, s.f, g.-d. an. precomenzii, pl. precomenzi.
precgmă (med.) Sindrom care precedă coma1, s.f, g.-d, art. precamei, pl. precame,
precomprimare (constr.) Procedeu prin care un element de beton armat este supus comprimării, pentru a-i mări rezistenţa, s.f, g.-d. art. precomprimării, pl. pre-comprimări.
precomprimat,-ă (despre betonul armat, şi s.) Care a fost supus operaţiei de precomprimare. adj., pl. precom-primaţi,-te.
preconcentrare (min.) Operaţie de îmbogăţire a unei substanţe minerale prin înlăturarea unei părţi din steril. s.f, g.-d. art. preconcentrării, pl. preconcentrări. preconcepţie (-ţi-e) (rar) Prejudecată, [var. precon-cepţiune j/] s.f, art. preconcepţia, g.-d. art. preconcepţiei, pl. preconcepţii, art. preconcepţiile, preconcepţiune v. preconcepţie, preconceput,-ă (despre judecăţi, idei) Care este formulat fără a fi verificat. Idee adj., pl. preconcepuţi,-te. precondiţle (-ţi-e) Condiţie prealabilă, s.f, art. pre-condiţia, g.-d. art. precondiţiei, pl. precondiţii, art. pre-condiţiile.
preconiza tr. A proiecta, a prevedea; a propune; a recomanda. vb. 1, ind. prez. 3 preconizează, preconizare Acţiunea de a preconiza, s.f, g.-d. art, preconizării, pl. preconizări.
precontract Contract provizoriu. s.n.,pl. precontracte. precontractual,-ă (-tu-al) De dinaintea încheierii unui contract. adj.,pl. precontractuali,-e. precordial,-ă (-di-al) (anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii, adj., pl. precordiali,-e. precorector Persoană care face o precorectură. s.m., pl. precorectori.
precorectură Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar, s.f, g.-d. art. precorecturii, pl. precorectitfi. precovârşi tr. (înv.) A covârşi, a precumpăni; a compensa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precovârşesc, imperf. 3 sg. precovârşea, conj. prez. 3 să precovârşească. precreştin,-ă Anterior apariţiei creştinismului. adj.,pl■ precreştini,-e.
precum I. conjcţ. 1. Aşa cum, după cum. /~ se cade -cum se cuvine. - vezi = asta e situaţia. ~ urmează, formulă prin care este anunţată o enumerare, o completare. 2. Tot astfel, cum, ca şi. II. adv. Ca de exemplu, conjcţ:, adv. precumpăni 1. intr. A avea mai multă influenţă, importanţă, greutate etc. decât altcineva sau altceva. 2. tr. A echilibra; a cumpăni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. precumpănesc, imperf. 3 sg. precumpănea; conj. prez. 3 să precumpănească.
945
predispune
precumpănlre Faptul de a precumpăni; preponderenţă, predominare, s.f,, g.-d. art. precumpănjrii, pl. pre-cumpăniri,
precumpănit&r,-oare Care predomină ca valoare, ca număr etc.; predominant, adj., pl. precumpănitQri,-oare. precum şi Ca şi, cât şi; cum şi. loc. conjcţ. precupeţ,-egţă Persoană care cumpără zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. de la producători, pe care le revinde în piaţă sau pe străzi, //(fam.) Producător individual de legume, fructe etc., care îşi vinde produsele în piaţă, (rar) s.m., pl. precupeţi; s.f, g.-d, art. precupeţei, pl. pre-cupeţe.
precupeţi tr. 1. (rar) A practica meseria de precupeţ. 2. (fig., în propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru cineva sau ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. precupeţesc, imperf. 3 sg. precupeţea; conj. prez. 3 să precupeţească.
precupeţire Acţiunea de a precupeţi, s.f, g.-d. art. pre-cupeţirii, pl. precupeţiri.
precurma tr. (înv.) A întrerupe brusc, a curma. vb. I, ind. prez. 3 precurmă.
p rec urmare (înv.) Acţiunea de a precurma, s.f, g.-d. art. precurmgrii, pl. precurmări. precurmătfir.-oare (înv.) Care curmă, care face să înceteze, adj., pl. precumiătQri.-oare. precurser,-oare Persoană care prin activitatea sa anticipează idei, acţiuni, mişcări care vor urma. s.m., pl. precursQri; s.f, g.-d. art. precursoarei, pl. precursoare, precuvânta tr. (înv.) A face o precuvântare, vb. I, ind. prez. 3 precuvântează.
precuvântare (înv.) Cuvânt introductiv, prefaţă, s.f, g.-d. art. precuvântării, pl. precuvântări, preda 1. tr. A înmâna cuiva un obiect, un bun; a da în primire. 2. refl. A se da învins în mâna duşmanului, a urmăritorului etc. 3. tr. A da pe cineva în mâna cuiva.
4.	tr. A transmite în mod sistematic cunoştinţele unei discipline (prin lecţii, cursuri), vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. predau, I pl. predăm, 2 pl. predaţi, imperf. 3 sg. preda, m.m.c.p. I sg. predasem, 1 pl. predaserăm; conj. prez. 3 să predea; imper neg. 2 sg. nu preda. predabil,-ă (rar) Care poate fi predat, înmânat, adj., pl. predabili,-e.
predare Acţiunea de a (se) preda, s.f, g.-d. art. predării, pl. predări.
predecesor,-oare 1. s.m. şi f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcţie, într-o activitate etc.; înaintaş. 2. s.m. (la pl.) Strămoşi, înaintaşi, s.m., pl. predecesori; s.f, g.-d. art. predecesoarei, pl. predecesoare, predelă Partea inferioară a unui tablou, prezentând scene în legătură cu subiectul principal din acesta, s.f., g.-d. art. predglei, pl. predele. predelean,-ă (Locuitor) din oraşul Predeal, adj., s.m., pl. predelgni,-e.
predeleancă Locuitoare din oraşul Predeal, s.f., g.-d.
art. predelencei, pl. predelence.
predestina tr. (despre divinitate, destin) A hotărî
dinainte soarta cuiva; a predetermina, vb. I, ind. prez. 3
predestinează.
predestinare 1. Destin, soartă. 2. Doctrină teologică potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate, s.f, g.-d. art. predestinării, pl. predestinări.
predestinat,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are un destin excepţional. II. adj. Sortit la un anumit destin. adj., s.m. şi f, pl. predestinaţi,-te. predestinaţie (-ţi-e) (rar) Predestinare, s.f, art. pre-destinaţia, g.-d. art. predestinaţiei, pl. predestinaţii, art. predestinaţiile.
predetermina tr. A predestina, vb. I, ind. prez. 3 predetermină.
predeterminant1 Factor, element predeterminam2. s.m., pl. predeterminanţi.
predeterminant2,-! Care determină dinainte, adj., pl. predeterminanţi,-te.
predeterminare Faptul de a predetermina, s.f, g.-d. art. predeterminării, pl. predeterminări, preaeterminaţie (-ţi-e) (rar) Predeterminare, s.f, art. predeterminaţia, g.-d. art. predeterminaţiei. predetermlnism Concepţie care consideră că totul ar fi determinat dinainte de către puterea divină, s.n. predica intr. 1, A rosti o predică. IA - în deşert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba. 2. tr. A recomanda ceva cu insistenţă; a propaga idei, concepţii etc. vb. /, ind. prez. 3 predică.
predicabil,-ă Care poate fi predicat, propovăduit, adj., pl. predicabili,-e.
predicare Acţiunea de a predica, s.f, g-d art, predi-cării, pl. predicSri.
predicat 1. Parte principală a propoziţiei care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. f~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal. - nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ şi un nume predicativ. 2. (log.) Termen al unei judecăţi care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul, s.n., pl. predicate.
predicativ,-ă 1. (gram.) Care poate forma predicatul (1). IVerb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziţii. Nume ~ = nume care împreună cu un verb copulativ formează predicatul unei propoziţii. Propoziţie ~ = propoziţie care îndeplineşte rolul de nume predicativ. 2. (log.) Care se referă la predicat, adj., pl. predicativi,-e. predicativitate (gram.) însuşire a unui cuvânt de a putea avea funcţie de predicat, s.f, g.-d. art. predicativităţii. predicator,-oare 1. Cel care predică. 2. Conducător al unei comunităţi religioase creştine, s.m., pl. predicatori; s.f, g.-d. art. predicatoarei, pl. predicatoare, predicaţie (-ţi-e) Faptul de a enunţa ceva despre un lucru. [var. predicaţiune í/] s.f, art. predicaţia, g.-d. art. predicaţiei, pl. predicaţii, art. predicaţiile. predicaţiune v. predicaţie.
predică' 1. Cuvântare rostită de un cleric în biserică. 2. (peior.) Expunere, cuvântare cu caracter moralizator; dojană. s.f, g.-d. art. predicii, pl. predici. predicabil,-ă Care poate fi pronosticat pe baza unei generalizări ştiinţifice, adj., pl. predicabili,-e. predicţie (-ţi-e) 1. Prevestire; profeţie. 2. Operaţie logică de anticipare a unui eveniment; previziune, [var. predicţiune .s-./T] s.f., art. predicţia, g.-d. art. predicţiei, pl. predicţii, art. predicţiile.
predictibil,-ă Care poate fi pronosticat pe baza unei generalizări ştiinţifice, adj., pl. predictibi 1 i,-e. predicţiune v. predicţie.
predigestie Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. s.f, art. predigestia, g.-d. art. predigestiei, pl. predigestii, art. predigestiile. predilect,-ă Preferat, favorit, adj., pl. predilecţi,-te. predilecţie (-ţi-e) Preferinţă pentru cineva sau ceva. IDe ~ = preferat, favorit. Cu ~ = de preferinţă, mai ales. s.f, art. predilecţia, g.-d. art. predilecţiei, pl. predilecţii, art. predilecţiile.
predispoziţie (-ţi-e) Dispoziţie înnăscută, talent pentru un anumit lucru. //Sensibilitate la boli. s.f, art. predispoziţia, g.-d. art. predispoziţiei, pl. predispoziţii, art. predispoziţiile.
predispune 1. A crea o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (med.) A determina o sensibilitate deosebită faţă de anumite boli. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 1 pl- predispunem; conj. prez. 3 să predispună; ger. predispunând.
predispunere
946
predispunere (rar) Predispoziţie, înclinare, s.f.. g.-d. art. predispunerii, pl. predispuneri. predispus,-ă Care are înclinaţie înnăscută spre ceva. adj., pl. predispuşi,-se.
predmgt (înv.) Afacere, cauză, chestiune, lîn ~ul (cuiva) = în privinţa..., relativ la... s.n., pl. predmeturi. predomina intr. A se impune prin număr, forţă, valoare etc.; a domina, vb. I, ind. prez. 3 predomină, predominant,-ă Care predomină; dominant, predomi-nator. adj., pl. predominanţi,-te. predominanţă Superioritate, predominare. s.f, g.-d. art. predominanţei, pl. predominanţe, predominare Faptul de a predomina; predominaţie. s.f, g.-d. art. predominării.
predominator,-oare (rar) Predominant, adj., pl. pre-dominatori,-oare.
predominaţie (-ţi-e) Predominare, s.f, art. predomi-naţia, g.-d. art. predominaţiei, pl. predominaţii, art. pre-dominaţiile.
predomn! intr. (înv.) A predomina, vb. IV, ind. prez. ! sg. şi 3 pl. predonmesc. imperf. 3 sg. predomnea; conj. prez. 3 să predomnească.
predomnjre (înv.) Acţiunea de a predomni. s.f, g.-d. art. predomnirii.
predomnitor,-oare (înv.) Predominant, adj., pl. predomnitori,-oare.
predoslovie (înv.) Cuvânt înainte, prefaţă, s.f, art. predoslovia, g.-d. art. predosloviei, pl. predoslovii, art. predosloviile.
preducea (reg.) Potricală. //Gaură făcută cu această unealtă, s.f, art. preduceaua, g.-d. art. preducelei, pl. preducele, art. preducelele.
preelectoral,-ă Care are loc înainte de alegeri, adj.. pl. preelectorali,-e.
preeminent,-ă Superior altora în rang, ca valoare etc. adj.,pl. preeminenţi,-te.
preeminenţă Superioritate a cuiva sau a ceva. s.f, g.-d. art. preeminenţei, pl. preeminenţe. preemţilJne (-em-ţi-u-) (jur., în sintagma) Drept de ~ = drept pe care îl are cineva de a fi, în condiţii egale, cel preferat dintre mai mulţi cumpărăori, la cumpărarea unui lucru, s.f, g.-d. art. preemţiunii, pl. preemţiuni. preexiste (x pron. gz) intr. A exista înainte de... vb. I, ind. prez. 3 preexistă.
preexistent,-ă (x pron. gz) Care preexistă, adj., pl. preexistenţi,-te.
preexistenţi (x pron. gz) Faptul de a preexista, s.f, g.-d. art. preexistenţei, pl. preexistenţe. prefabrica tr. (rar) A executa elemente de construcţie prefabricate, vb. I, ind. prez. 3 prefabrică, prefabricare Acţiunea de a prefabrica; prefabricaţie. s.f, g.-d. art. prefabricării, pl. prefabricări. prefabricat Element de construcţie, executat în prealabil într-o întreprindere şi montat, asamblat pe şantier, s.n., pl. prefabricate.
prefabricaţie (-ţi-e) Prefabricare. s.f, art. prefabri-caţia, g.-d. art. prefabricaţiei, pl. prefabricaţii, art. pre-fabricaţiile.
preface 1. ir şi refl. A da sau a lua o formă nouă; a (se) transforma, a (se) preschimba. 2. refl. A simula ceva pentru a induce în eroare, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prefac, l pl. prefacem, 2 pl. prefaceţi; imper. 2 sg. prefă, neg. nu preface; ger. p re făcând; part. prefăcut, prefacere Acţiunea de a (se) preface; schimbare; evoluţie. s.f, g.-d. art. prefacerii, pl. prefaceri, prefaţa tr. 1. A scrie prefaţa unei cărţi. 2. A se afla la început, a deschide, vb. I, ind. prez. 3 prefaţează, prefaţator,-oare Autor al prefeţei unei cărţi, s.m., pl. prefaţateri; s.f, g.-d. art. prefaţatoarei, pl. prefaţatoare.
prefaţă 1. Text la începutul unei cărţi, în care este prezentată cititorului cartea respectivă. 2. Ceea ce anunţă un eveniment, o schimbare, s.f, g.-d. art. prefeţei, pl. prefeţe.
prefăcător,-oare (rar) 1. Care transformă, înnoieşte. 2. Prefăcut, adj., pl. prefăcători.-oare. prefăcătorie Mod de comportare lipsit de sinceritate; făţărnicie, simulare, s.f, art. prefăcătoria, g.-d. art. prefăcătoriei, pl. prefăcătorii, art. prefăcătoriile, prefăcătură (rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie, s.f, g.-d. art. prefăcăturii, pl. prefăcături. prefăcut,-ă 1. Transformat, modificat. 2. Făţarnic, ipocrit. adj., pl. prefăcuţi,-te.
prefect 1. Titlu dat în Roma antică unor demnitari civili sau militari. 2. Şef administrativ şi politic al unui judeţ, care reprezintă aici puterea centrală. /- de poliţie = şef de poliţie în oraşele mari ale ţării. 3. Persoană care îndruma educaţia într-o şcoală, în vechea organizare a învăţământului din Imperiul Austro-Ungar. s.m., pl. prefecţi. prefectoral,-ă Referitor la prefect sau la prefectură. adj., pl. prefectorali,-e.
prefectură 1. Unitate administrativă, provincie condusă de un prefect (1). 2. Instituţie care reprezintă forul administrativ şi politic sau conducerea poliţiei dintr-un judeţ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care îşi are sediul această instituţie. 3. Funcţia, demnitatea de prefect, s.f, g.-d. art. prefecturii, pl. prefecturi, prefera tr. A da întâietate unui lucru, unei persoane sau unei situaţii, în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. IDe ~t = preferabil, vb. I, ind. prez. 3 preferă.
preferabil,-ă Care merită să fie preferat, adj., pl. preferabili,-e.
preferans (înv.) Joc de cărţi, s.n., pl. preferansuri. preferat,-ă Pentru care cineva are o preferinţă. //(s.) Fiinţă pe care cineva o preferă. [var. (înv.) preferit,-ă adj.] adj.,pl. preferaţi,-te. preferenţă v. preferinţă.
preferenţial,-ă (-ţi-al) Care se acordă cu preferinţă. Regim ~. adj., pl. preferenţiali,-e. preferenţiaţ,-ă (-ţi-at) Preferat, adj., pl. preferenţiaţi,-te. preferinţa întâietate acordată uneia dintre mai multe situaţii, persoane etc. IDe ~ = mai ales. \var. (înv.) preferenţă s./T] s.f, g.-d. art. preferinţei, pl. preferinţe, preferit,-ă v. preferat.
prefeudai,-ă (-fe-u-) Anterior feudalismului, adj., pl. prefeudali,-e.
prefigura tr. A schiţa, a prezenta în linii mari caracteristicile unui lucru, ale unui fenomen viitor, vb. I, ind. prez. 3 prefigurează
prefigurare Acţiunea de a prefigura; prefiguraţie. s.f, g.-d. art. prefigurării, pl. prefigurări, prefiguraţie (-ţi-e) (rar) Prefigurare, s.f, art. prefiguraţia, g.-d. art. prefiguraţiei, pl. prefiguraţii, art. prefiguraţiile. prefiltrare Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. s.f, g.-d. art. prefiltrării, pl. prefiltrări. prefjltru Filtru cu strat filtrant de nisip, cu granulaţie mare, aşezat înaintea filtrului principal al instalaţiei de tratare a apei. s.n., art. prefiltrul, pl. prefiltre. prefira 1. tr. A lăsa să treacă printre degete; a lua în mână rând pe rând pentru a cerceta, a examina. 2. refl. A se perinda prin faţa ochilor sau prin minte. //A se infiltra încetul cu încetul; a se strecura. 3. refl. şi tr. A (se) răspândi, a (se) împrăştia, vb. /, ind. prez. 3 prefiră, prefirare Acţiunea de a (se) prefira, s.f, g.-d. art. pre-firării, pl. prefirări.
prefix 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt pentru a forma un derivat. 2. Număr care indică o anumită localitate sau ţară. s.n., pl. prefixe.
947
prelinge
prefixa tr. A adăuga un prefix unui cuvânt, vb. I, ind. prez. 3 prefixează.
prefixai,-ă (despre cuvinte) Format cu ajutorul unui prefix, adj., pl. prefîxali,-e.
prefixare Acţiunea de a prefixa; prefixaţie. s.f, g.-d. art. prefixării, pl. prefixări.
prefixaţie (-ţi-e) (înv.) Prefixare, s.f, art. prefixaţia, g.-d. art. prefîxâţiei, pl. prefixaţii, art. prefîxaţiile. prefixoţd Pseudoprefix. s.n., pl. prefixoide. prefixoidal,-ă (-xo-i-) Format cu ajutorul unui pre-fixoid. adj, pl. prefixoidali,-e.
prefloraţie (-ţi-e) Mod de aşezare a părţilor componente ale unui flori în mugurul floral, s.f, art. prefloraţia, g.-d. art. prefloraţiei, pl. prefloraţii, art. prefloraţiile. prefoliaţie (-li-a-ţi-e) Mod de dispunere a frunzelor în mugur, s.f, art. prefoliaţia, g.-d. art. prefoliaţiei, pl. pre-foliaţii, art. prefoliaţiile.
preforjare Forjare preliminară aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă, s.f., g.-d. art. prefor-jării, pl. preforjări.
preformaţie (-ţi-e) (înv.) Conformaţie moştenită; predispoziţie. s.f., art. preformaţia, g.-d. art. preformaţiei, pl. preformaţii, art. preformaţiile. preformism Concepţie biologică potrivit căreia toate însuşirile şi caracteristicile organismului matur există deja date într-o formă ultimă în germen, s.n. pregăti tr. l.A face să fie gata; a aranja ceva din timp. IA ~ terenul = a crea condiţii prielnce pentru... Hrefl. A fi pe punctul de a... 2. A instrui, a forma în vederea unei activităţi; a da lecţii, a medita. 3. A învăţa. 4. A preveni pe cineva cu privire la un fapt (neplăcut). 5. A prepara o mâncare; a găti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pregătesc, imperf. 3 sg. pregătea; conj. prez. 3 să pregătească, pregătire Acţiunea de a (se) pregăti. /- de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanşarea atacului trupelor proprii, s.f, g.-d. art. pregătirii, pl. pregătiri. pregătitar,-oare 1. Care pregăteşte ceva. 2. Care serveşte pentru pregătire, adj.. pl. pregătitori,-oare. pregeneric Cadru de film care precedă genericul, s.n., pl. pregenerice.
preget (pop.) Răgaz, tihnă. /Fără - = fară întrerupere; neîntârziat, repede, s.n.
pregeta intr. A sta pe gânduri; a şovăi. vb. I, ind. prez. 3 pregetă.
pregetare Faptul de a pregeta; şovăire, s.f, g.-d. art. pregetării.
preglaciar,-ă Anterior epocii glaciare cuatemare. adj., pl. preglaciari,-e.
pregnant,-ă Care iese în relief; clar, evident, adj., pl. pregnanţi,-te^
pregnanţă însuşirea de a fi pregnant; expresivitate, s.f, g.-d. art. pregnanţei.
pregustă tr. (înv., reg.) A gusta o mâncare, o băutură înainte de consumare, vb. /, ind. prez. 3 pregustă. prehensil,-ă (despre organe) Care are însuşirea de a prinde, adj., pl. prehensili,-e.
preimperiaMst,-ă (-ri-a-) Anterior fazei imperialismului. adj., pl. preimperialişti,-ste.
preindustrializare (-tri-a-) Prelucrare primară a materiilor prime (textile), s.f, g.-d. art. preindustrializării, pl. preindustrializări.
preinfarct Sindrom cu aspecte clinice intermediare între anghina pectorală şi infarctul miocardic propriu-zis. s.n., pl. preinfarcte.	„
preistoric,-ă Care aparţine preistoriei, //(fam.) învechit, perimat, adj., pl. preistQrici,-ce. preistorie (-ri-e) Perioadă din istoria omenirii care precedă apariţia primelor documente scrise. //Ceea ce este foarte vechi, s.f, art. preistoria, g.-d. art. preistoriei.
preîncăizi tr. A încălzi în prealabil un material în scopul ameliorării unui proces termic, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preîncălzesc, imperf. 3 sg. preîncălzea; conj. prez. 3 să preîncălzească.
preîncălzire Acţiunea de a preîncăizi. s.f, g.-d. art. preîncălzirii, pl. preîncălziri.
preîncălzitor Instalaţie care serveşte la preîncălzire. s.n.,pl. preîncălzitoare.
preînnoi (înv.) 1. tr. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. tr. şi refl. A (se) reînnoi, vb. IV, ind. prez.l sg. şi 3 pl. preînnoiesc, imperf. 3 sg. preînnoia; conj. prez. 3 să preînnoiască.
preînnoire (înv.) Acţiunea de a (se) preînnoi. s.f, g.-d. art. preînnoirii, pl. preînnoiri. preînregistrare înregistrare prealabilă în studio a părţii sonore a unui film. s.f, g.-d. art. preînregistrării, pl. preînregistrări.
preîntâmpina ir. A lua rnăsun pentru a evita ccva neplăcut, vb. I, ind. prez. 3 preîntâmpină, preîntâmpinare Acţiunea de a preîntâmpina, s.f, g.-d. art. preîntâmpinării, pl. preîntâmpinări, prejmet (înv.) împrejurime, preajmă, s.n., pl. prejmete. prejos (în loc.) Mai - = în inferioritate faţă de ceva sau de cineva; mai puţin, mai slab. adv. prejudecată Părere, idee preconcepută (şi adesea eronată), s.f, g.-d. art. prejudecăţii, pl. prejudecăţi, prejudeţ (înv.) Prejudecată, s.n., pl. prejudeţe. prejudicia (-ci-a) tr. A cauza cuiva un prejudiciu, vb. I, ind. prez. 3 prejudiciază, I pl. prejudiciem; conj. prez. 3 să prejuducieze; ger. prejudiciind. prejudiciabil,-ă (-ci-a-) Care poate aduce prejudicii. adj., pl. prejudiciabili,-e.
prejudicial,-ă (-ci-al) (jur., despre o cauză) Care precedă o judecată, adj., pl. prejudiciali,-e. prejudiciu Pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. //Ştirbire a onoarei, a reputaţiei etc. s.n., art. prejudiciul, pl. prejudicii, art. prejudiciile, prelarg (înv.) întindere vastă, spaţiu întins, s.n. prelat înalt demnitar bisericesc, s.m., pl. prelaţi, prelată Ţesătură deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, diverse materiale etc. s.f, g.-d. art. prelatei, pl. prelate. prelatjn,-ă Anterior epocii latine. adj.,pl. prelatini,-e. prelecţiune (-ţi-u-) (înv.) Prelegere, s.f, g.-d. art. pre-lecţiunii, pl. prelecţiuni.
prelegere Lecţie în învăţământul universitar; conferinţă publică, s.f, g.-d. art. prelegerii, pl. prelggeri. preleva tr. A extrage, a lua o parte mică dintr-un tot. HA recolta un eşantion de ţesut, de lichid organic etc. spre a fi studiat, vb. I, ind. prez. 3 prelevă, prelevare Acţiunea de a preleva, s.f, g.-d. art. prelevării, pl. prelevări.
prelimina tr. A calcula, a fixa cu anticipaţie, vb. I, ind. prez. 3 preliminează/prelimină. preliminar,-ă Care precede sau pregăteşte ceva; (p. ext.) prealabil, [var. preliminariu,-ie adj. j adj., pl. preliminările.
preliminare (cont.) Includere în mod treptat în cheltuielile curente a unor sume reprezentând cheltuieli viitoare, spre a evita creşterea excesivă a cheltuielilor în perioadele următoare, s.f, g.-d. art. preliminării, pl. preliminări.
preliminarii 1. Acţiuni premergătoare, preparative (care pregătesc o înţelegere, o întâlnire la nivel înalt etc.)
2.	Competiţie în care sunt selecţionaţi participanţii la faza finală a unei întreceri sportive, s.n. pl., art. preliminariile.
preliminariu,-ie v. preliminar.
prelinge refl. 1. (despre lichide) A se scurge încet (de-a
lungul unui obiect), //(despre lumină, mirosuri etc.) A pă-
prelingere
948
trunde încet, 2. (fam.) A se strecura, a se furişa, vb, III, ind. prez. 3 sg. se prelinge, imperf. 3 sg. se prelingea, perf. s. 3 ig. se prelinse; ger. prelingindu-se; part. prelins, prelingere Acţiunea de a se prelinge, s.f, g.-d. art. pre-lingerii, pl. prelingeri.
prelins,-ă (despre păr sau pene) Neted, lipit de corp. adf, pl- prelinşi,-se.
prelâgic,-ă (despre gândirea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoţii, adi, pl. prelflgici,-ce.
prelua (-lu-a) tr. A lua în primire, a lua asupra sa, vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preiau, 2 sg. preigi, 3 sg. preia,
1	pl. preluăm, imperf. 3 sg. prelua, m.m.c.p. 1 sg. preluasem, I pl. preluaserăm; eoni. prez. 3 să preia; imper.
2	sg. preia; ger. preluând.
preluare (-lu-a-) Acţiunea de a prelua, s.f., g.-d. art. preluării, pl, preluări.
prelucra tr. 1. A lucra un material brut pentru a obţine un produs cu anumite calităţi. 2. A reface o lucrare, o operă etc. 3. (fig.) A explica un document, o lege etc. în faţa cuiva. 4. A încerca să convingă pe cineva să acţioneze într-un anumit fel, să recunoască ceva etc. vb. I, ind. prez. 3 prelucrează.
prelucrabil.-ă Care poate fi (uşor) prelucrat, adj., pl. prelucrabili,-e.
prelucrare Acţiunea de a prelucra; operă literară, muzicală etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut, s.f., g.-d. art. prelucrării, pl. prelucrări, prelucrat,-ă (despre materiale) Supus operaţiei de prelucrare. adj., pl. prelucraţi,-te. prelucrat]v,-ă Care poate fi prelucrat, adj., pl. prelucratei,-e.
prelucrătQr,-oare Care prelucrează materiale. Industrie ~. adi., pl. prelucrători,-oare. preluda intr. (livr.) 1. A cânta câteva note înainte de a începe bucata propriu-zisă. 2. (fig.) A începe o acţiune preliminară, vb. I, ind. prez. 3 preludează, preludare (livr.) Acţiunea de a preluda, s.f, g.-d. art. preludării, pl. preludări.
preludiu 1. Partea introductivă a unei compoziţii muzicale. //Piesă muzicală care deschide o suită instrumentală. 2. (fig.) Ceea ce precedă, anunţă începutul unui alt lucru, s.n., art. preludiul, pl. preludii, art. preludiile, prelung,-ă 1. Lung, alungit. 2. Care durează mult; prelungit. adj., pl. prelungi.
prelungi L tr. şi refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. 2. tr. A amâna un termen, o scadenţă etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prelunggsc, imperf. 3 sg. prelungea; eoni. prez. 3 să prelungească, prelungire 1. Acţiunea de a (se) prelungi. //Timp acordat cuiva peste un anumit termen stabilit iniţial. 2. Parte care reprezintă o extindere a unui obiectiv, s.f, g.-d. art. prelungirii, pl. prelungiri.
prelungitor Bucată cu care se poate prelungi un şnur electric, o ţeavă etc. s.n., pl. prelungitoare. premaritai,-ă Care precedă viaţa conjugală, adj., pl. premaritâli,-e.
premarxist.-ă Anterior marxismului, adj.. pl. premar-xişti,-ste.
prematrimonial,-ă (-ni-al) Care precedă căsătoria. adj., pl. prematrimoniali,-e.
prematur,-ă 1. adj. Care apare înainte de vreme. II. adj., s.m. (Copil) născut înainte de termen, adj., s.m., pl. prematuri,-e.
prematuraţie (-ţi-e) (med.) Naştere prematură a unui copil, s.f, art. prematuraţia, g.-d. art. prematuraţiei, pl. prematuraţii, art. prematuraţiile. prematuritate Faptul de a fi prematur, s.f, g.-d. art. prematuritiţii.
premedicaţie (-ţi-e) Administrare de medicamente
înaintea unei intervenţii chirurgicale, în vederea calmării bolnavului, s.f, art. premedicaţia, g.-d. art. premedi-caţiei, pl. premedicaţii, art. premedicaţiile, premedita tr. A reflecta îndelung la pregătirea unei acţiuni (de obicei reprobabile), vb. I, ind. prez. 3 premeditează.
premeditare Acţiunea de a premedita; premeditaţie. ICu ~ = plănuit de mai înainte, s.f, g.-d. art. premeditării, pl. premeditări.
premeaitaţie (-ţi-e) (înv.) Premeditare, s.f. art. preme-ditaţia, g.-d. art. premeditaţiei, pl. premeditaţii, art. pre-meditaţiile.
premeneală v. primeneală. premeni v. primeni, premenire v. primenire, premenjt v. primenit.
premenopauzâ { pci u ) Ansamblu dc tulburări cârc precede menopauza, s.f., g.-d. art. premenopauzei. premenstrual,-ă (-stru-al) Care precedă menstruaţia. adj.,pl. premenstruali,-e.
premergătQr1 (bot.) Plantă care se cultivă pe un teren înaintea alteia, s.n., pl. premergătoare. premergător2,-oare (Cel) care precedă pe cineva sau ceva. adj., s.m. şi f, pl. premergătQri,-oare. premerge intr. A preceda, vb. III, ind. prez. 3 sg. pre-mgrgc, 3 pl. premgrg; conj. prez. 3 să premeargă; part. premgrs.
premia (-mi-a) tr. A acorda un premiu, vb. I, ind. prez. 3 premiază, / pl. premiem; conj. prez. 3 să premieze; ger. premiind.
premial,-ă (-mi-al) Referitor la premii. /Sistem ~ = parte a sistemului de retribuţie care se referă la condiţiile acordării de premii şi prime, adj., pl. premiali,-e. premiant,-ă (-mi-ant) Persoană care a obţinut un premiu. s.m., pl. premianţi; s.f, g.-d. art. premiantei, pl. premiante.
premier (-mi-er) Prim-ministru. s.m., pl. premieri, premieră (-mi-e-) A. 1. Prima reprezentaţie cu public a unei piese de teatru, a unui film etc. 2. Inaugurare a unei activităţi. - tehnică. B. Femeie care execută probele într-un atelier de croitorie, într-o casă de mode etc. s.f, g.-d. art. premierei, pl. premiere.
premiere (-mi-e-) Acţiunea de a premia, s.f, g.-d. art. premierii, pl. premieri.
premilitar,-ă Referitor la premilitărie. //(s.) Tânăr care era încadrat în premilitărie. adj., pl. premilitari,-e. premilitărie (în România interbelică) Pregătire militară a tinerilor între 18 şi 21 de ani. s.f, art. premilităria, g.-d. art. premilităriei.
premisă 1. (log.) Fiecare dintre propoziţiile iniţiale ale unui raţionament, din care se deduce concluzia. 2. Punct de plecare a unei acţiuni, a unei argumentaţii etc.; idee de bază. [var. premiză í.£] s.f, g.-d. art. premisei, pl. premise.
premiu Distincţie sau recompensă acordată cuiva pentru merite deosebite obţinute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. s.n., art. prgmiul, pl. prgmii, art. prgmiile.
premiză v. premisă.
premodern,-ă Care precedă epoca modernă, adj., pl. premoderni,-e.
premolar Fiecare dintre dinţii situaţi între canini şi molari. //(adj.) Dinte ~. s.m., pl. premolari. premonitoriu,-ie 1. Prevestitor. 2. (despre simptome) Care percedă o anumită boală. adj.. pl. premonitarii. premoniţie (-ţi-e) Presimţire, presentiment, s.f, art. premoniţia, g.-d. art. premoniţiei, pl. premoniţii, art. premoniţiile.
premonopolist,-ă Care premerge dezvoltarea monopolurilor. adj., pl. premonopolişti,-ste.
949
prepoziţie
premontaj 1. (constr.) Montaj prealabil. 2. Prima formă de montaj a filmului final, s.n., pl. premontaje. premuniţie (-ţi-e) (med.) Imunitate la altă infecţie a unui organism deja infectat, s.f, art. premuniţia, g.-d. art. premuniţiei, pl. pretiiuniţii. prenadez Substanţă vâscoasă adezivă folosită la lipit. s.n.
prenarcoză (med.) Preanestezie. s.f, g.-d. art. prenar-cozei, pl. prenarcoze.
prenatal,-! Care precedă naşterea. Concediu ad/'.,pl. prenatali,-e.
prenota tr. (rar.) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă pentru a-l lua în evidenţă, vb. I, ind. prez. 3 prenotează. pre nota re (rar) Faptul de a prenota. g.-d. art. prenot|rii, pl. prenotări.
prenotifica tr. A notifica în prealabil, vb. I, ind. prez. 3 prenotifică.
prenoţiune (-ţi-u-) Noţiune preliminară, s.f, g.-d. art. prenoţiunii, pl. prenoţiuni.
prenumăra tr.. şi refl. (rar) A (se) număra printre... vb. I, ind. prez. 3 prenumără; conj. prez. 3 să prenumere. prenumărare (rar) Faptul de a (se) prenumăra, [var. prenumerare s.f] s.f, g.-d. art. prenumărfirii, pl. prenu-mărări,
prenume Nume dat unui om la n^tere; nume de botez. s.n., pl. prenume.
prenumergre v. prenumărare.
prenupţial,-ă (-ţi-al) Dinainte de căsătorie, adj., pl.
prenupţiflli,-e,
Preobrajanie (pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxa ţinută la 6 august; Schimbarea la Faţa. s.f, art. Preobra-jgnia, g.-d, art. Preobr&jgnieî. preocupi (pre-o-) 1, tr. (despre idei, probleme ete.) A obseda. //A îngrijora, a nelinişti, 2. refl, A se gândi în permanenţa la cineva sau la eeva. 3, tr, A deştepta interesul, curiozitatea; a fi în centrul atenţiei, vb. I, ind, prez, 3 preocupa,
preocupant,>ă (pre-o-) Care preocupa, ad/',, pl, preo-cupanţi,-te,
preocupare (pre-o-) Faptul de a (se) preocupa; pre-oeupaţie. s.f, g,-d, art, preocupării, pl. preocupări, preocupaţie (pre-o-,-ţi-e) (înv,) Preocupare, s.f, art. preocupaţia, g.-d, art, preocupaţiei, pl, preoeupiţii, art, preocupaţiile,
preolimpic,-ă (pre-o-) Care are loc înaintea jocurilor olimpice, adi„ pl. preo!impici,-ce. preoperatörlu.-ie (pre-o-) Care preceda o intervenţie chirurgicală, adj., pl. preoperatorii. preoping (pre-o-) intr. (rar) A lua atitudine, a opina înaintea altora, vb. I, ind. prez. 3 preopinează. preopinent,-ă (pre-o-) Persoană care vorbeşte înaintea altora; antevorbitor. //Adversar de opinii, s.m., pl. preopinenţi; s.f., g.-d. art. preopinentei, pl. preopinente, preorăşengsc,-easca (pre-o-) Aflat în jurul oraşului, la intrarea în oraş. adj., pl. preorăşeneşti, prgot 1. Slujitor al unui cult religios, având dreptul de a oficia actele de cult. 2. (fig.) Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură. fMare ~ = conducătorul suprem al cultului (la egipteni, vechii evrei etc.). s.m., pl. preoţi, preoteasă (pre-o-) 1. Soţie de preot. 2. Femeie care îndeplinea în Antichitate ftmcţii sacerdotale, s.f, g.-d. art. preotesei, pl. preotese.
preoţesc,-ească (pre-o-) Referitor la preot, adj., pl. preoţeşti.
preoţeşte (pre-o-) Ca preoţii, adv. preoţi (pre-o-) tr. şi refl. A (se) face preot; a (se) popi; a (se) "hirotoni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preoţesc, imperf. 3 sg. preoţea; conj. prez. 3 să preoţească, preoţie (pre-o-) Calitatea, funcţia de preot, s.f, art. preoţia, g.-d. art. preoţiei.
preoţime (pre-o-) Tagma preoţilor; mulţimea de preoţi. s.f, g.-d. art. preoţimii.
prepalatal,-ă (despre sunete) Care se articulează în partea anterioară a palatului, adf., pl. prepalatali,-e. prepara 1. tr. şi refl. A (se) pregăti în vederea unei activităţi, a unui examen etc. Hrefl. A fi gata să... 2. tr. A pregăti din timp ceva (în vederea unei acţiuni ulterioare).
3.	tr. A găti (o mâncare), vb. /, ind. prez. 3 prepară. preparandial,-ă (-di-al) (înv.) Referitor la preparandie. adf.,pl. preparandiali,-e.
preparandie (-di-e) (înv.) Şcoală pentru pregătirea învăţătorilor, s.f, art. preparandia, g.-d. art. preparandiei, pl. preparandii, art. preparandiile, preparandist (înv.) Elev sau absolvent al preparandiei. s.m., pl. preparandişti.
preparare Acţiunea de a (se) prepara, s.f, g.-d. art. preparării, pl. preparări.
preparat 1. Faptul de a (se) prepara. 2. Produs (mai ales alimentar) fabricat industrial, s.n., pl. preparate, preparative Pregătiri în vederea unei acţiuni, s.f. pl. preparatfir,-oare 1. adf Care prepară. II. s.m, şi f.
1. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obţine un produs. 2, Membru al corpului didactic universitar inferior în grad asistentului. 3. Meditator, adf,, s.m. şi f, pl. preparatQri,-oare. preparaţie (-ţi-e) (înv.) 1. Pregătire, preparare, 2. Meditaţie. [var. preparaţiune s f] s.f, art. preparaţi a, g,-d. art, preparaţiei, pl, preparaţii, art, preparflţiile. preparaţiune v, preparaţie. prepeleac 1. Par cu cracane scurte, înfipt în pământ, pe care se ţin, la ţara, oalele sau se atârnă diferite obiecte, IA ft gol ~ ~ a ft foarte sărac, Cu mustăţile în - ■ eu mustăţile răsucite şi întoarse în sus, 2. Ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpiţele, 3, Scara rudimentara făcuta dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, [var, prepeleag s m] s.n,. pl, prepelgce. prepeleag v prepeleac.
prepelicar Rasa de câini de vânătoare de talie mare, eu urechile lăsate în jos, s,m„ pl, prepelieflri, prgpeliţă Pasare migratoare din subordinul gali-naceelor, de culoare bruna cu dungi pe spate; pitpalac, s.f, g.-d, art, prepeliţei, pl. prepeliţe, prepeliţei (rar) Barbatuşul prepeliţei, s.m., pl. prepeliţei, art. prepeliţa».
prepondera intr. (livr.) A precumpăni, a predomina. vb. I, ind. prez. 3 prepondereaza. preponderant,-ă v. preponderent, preponderanţă v. preponderenţă. prepondergnt,-ă Care întrece în cantitate, în greutate; superior ca număr, valoare, importanţa etc. [var. prepon-derant,-ă adf.] adf.. pl. preponderenţi,-te. preponderenţă însuşirea de a fi preponderent; superioritate. [var. preponderanţă s.fl s.f, g.-d. art. preponderenţei, pl. preponderenţe.
prepotent,-ă (rar) Atotputernic, foarte influent, adf, pl. prepotenţi,-te.
prepotenţă (rar) Putere mare, autoritate, s.f, g.-d. art. prepotenţei, pl. prepotenţe.
prepotrivire Ajustare a formei de tipar înalt înainte de a fi introdusă în maşina de tipar pentru potrivire, s.f, g.-d. art. prepotrivirii, pl. prepotriviri. prepozit Cleric catolic care îndeplineşte o funcţie administrativă. s.m., pl. prepQziţi. prepozitiv,-ă (despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt, ad/., pl. prepozitivi,-e. prepoziţie (-ţi-e) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependenţă între părţile unei propoziţii, [var. prepoziţiune s f.} s.f, art. prepozit ţia, g.-d. art. prepoziţiei, pl. prepoziţii, art. prepoziţiile.
prepoziţional
950
prepoziţional,-ă (-ţi-o-) (despre construcţii gramaticale) Construit cu o prepoziţie, adj., pl. prepoziţionali,-e. prepoziţiune v. prepoziţie.
preprint Text tipărit separat înainte de a apărea într-o publicaţie, s.n., pl. preprinturi. prepyne tr. (pop.) A presupune ceva. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prepun, 2 sg. prepui, I pl. prepunem, perf. s.
1	sg. prepusei, 1 pl. prepuserăm; conj. prez. 3 să prepui nă; ger. prepunând.
prepunere (pop.) Faptul de a prepune. s.f, g.-d. art. prepunerii, pl. prepuneri.
prepus1 (pop.) Bănuială, presupunere, s.n., pl. prepusuri.
prepus2,-ă Bănuit, presupus; suspectat, adj., pl. pre-puşi,-se.
prepuţ Cută a pielii care acoperă extremitatea organului
sexual masculin, [var. prepaţiu s.n.} s.n., pl. prepuţuri.
prepuţiu v. prepuţ. prerafaeljsm v. prerafaelitism.
prerafaelit,-ă (-fa-e-) (Adept) al prerafaelitismului.
adj., s.m. şi f, pl. prerafaeliţi,-te.
prerafaelitism (-fa-e-) Curent artistic apărut în sec. al
XIX-lea în Anglia, care considera operele predecesorilor
lui Rafael ca apogeu al picturii, [var. prerafaelism s.n.}
s.n.
p re repartizare Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior, s.f, g.-d. art. prerepartizării, pl. pre-repartizări.
prerevoluţionar,-ă (-ţi-o-) Dinaintea unei revoluţii. adj.,pl. prerevoluţionari,-e.
prerie Regiune de stepă, din America de Nord, cu ierburi înalte şi subarbuşti. s.f, art. preria, g.-d. art. preriei, pl. prerii, art. preriile.
prerogativă Privilegiu acordat în exclusivitate unui demnitar, unui şef de stat etc. s.f, g.-d. art. prerogativei, pl. prerogative.
p re roman,-ă Anterior venirii romanilor pe un anumit teritoriu, adj., pl. preromani,-e. preromantic,-ă Care aparţine preromantismului. adj., pl. preromantici,-ce.
preromantism Curent literar apărut în sec. al XVIII-lea, care prefigurează principalele direcţii ale romantismului. s.n.
presa tr. I. A apăsa, a comprima un obiect, un material pentru a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. //(despre evenimente, timp) A grăbi. 2. (fig.) A constrânge o persoană să acţioneze într-un anumit fel. vb. I, ind. prez. 3 presează, presaj (rar) Presare, s.n.
presant,-ă Care presează, //(fig.) Care impune o rezolvare urgentă; urgent, adj., pl. presanţi,-te. presare Acţiunea de a presa; presat, s.f, g.-d. art. presirii, pl. presări, presat Presare, s.n.
presatQr,-oare (rar) Muncitor specializat în presarea materialelor, s.m., pl. presatori; s.f, g.-d. art. presatoarei, pl. presatoare.
presă1 1. Dispozitiv, maşină de prelucrare a materialelor prin presare. 2. Maşină simplă de tipărit care apasă hârtia de imprimat pe un zaţ acoperit cu cerneală tipografică. s.f, g.-d. art. presei, pl. prese. presă2 Totalitatea publicaţiilor cotidiene şi periodice (ziare, reviste etc.). //Profesiunea de gazetar; (concr.) gazetari, ziarişti. IA avea ~ bună = a se bucura de apreciere. s.f, g.-d. art. presei.
presădi tr. (pop.) A răsădi plante, a transplanta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. presădesc, imperf. 3 sg. presădea; conj. prez. 3 să presădească.
presădire (pop.) Acţiunea de a presădi. s.f, g.-d. art. presădirii, pl. presădiri.
presăra tr. A împrăştia peste ceva un material mărunt (făină, sare etc.). vb. I, ind. prez. I sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare.
presărare Acţiunea de a presăra, s.f, g.-d. art. presărării, pl. presărări, presărat Faptul de a presăra, s.n. presărătură (rar) Ceea ce se presară peste ceva. s.f, g.-d. art. presărăturii, pl. presărături. preschimba 1. tr. A schimba cu altceva (cam) de aceeaşi valoare. 2. tr. şi refl. A (se) transforma, a (se) schimba. vb. I, ind. prez. 3 preschimbă, preschimbare Faptul de a (se) preschimba, s.f, g.-d. art. preschimbării, pl. preschimbări. prescient,-ă (livr.) Dotat cu capacitatea de a şti dinainte ce urmează, adj., pl. prescienţi,-te. prescrie \. tr. A indica precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a recomanda medicamentele, tratamentul pentru un bolnav. 2. refl. (despre o datorie, o pedeapsă etc.) A înceta prin prescripţie (3). 3. tr. (înv.) A transcrie un text. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prescriu, 2 sg. pre-scrii, I pl. prescriem, 2 pl. prescrieţi; conj. prez. 3 să prescrie; imper. 2 pl. prescrieţi; ger. prescriind; part. prescris.
prescriere Acţiunea de a (se) prescrie, s.f, g.-d. art. prescrierii, pl. prescrieri.
prescript (înv.) Prevedere, dispoziţie cuprinsă într-o lege. s.n., pl. prescripte.
prescriptibil,-ă (jur.) Care se poate prescrie, adj., pl. prescriptibili,-e. a
prescriptibilitate însuşirea de a fi prescriptibil, s.f, g.-d. art. prescriptibilităţii.
prescripţie (-ţi-e) (rar) 1. Obligaţie, prevedere, dispoziţie. 2. Indicaţie, recomandare de tratament dată de un medic unui bolnav, 3. (jur.) Termen de la care, conform legii, încetează aplicarea unei pedepse, plata unei datorii, dobândirea unei proprietăţi etc. s.f, art. pres-cripţia, g.-d. art. prescripţiei, pl. prescripţii, art. prescripţiile, prescurar (rar) Cel care face prescuri. s.m.,pl. prescu-rari.
prescură Pâinişoară folosită în ritualul creştin ortodox, din care se pregăteşte cuminecătura şi se taie anafura. s.f, g.-d. art. prescurii, pl. prescuri, prescurăreasă (rar) Femeie care face prescuri pentru biserică; prescurariţă. s.f, g.-d. art. prescurăresei, pl. prescurărgse.
prescurăriţă Prescurăreasă. s.f, g.-d. art. prescurăriţei, pl. prescurăriţe.
prescurta tr. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc. vb. I, ind. prez. 3 prescurtează, prescurtare Acţiunea de a prescurta; abreviere; cuvânt prescurtat, s.f, g.-d. art. prescurtării, pl. prescurtări. preseismic,-ă (-se-is-) Care precedă mişcările seismice. adj., pl. preseismici,-ce. preselecta tr. A selecta în prealabil, vb. I, ind. prez. 3 preselectează.
preselectare Acţiunea de a preselecta. s.f, g.-d. art. preselectării, pl. preselectări.
preselector 1. Dispozitiv care pregăteşte dinainte schimbarea de viteză. 2. Mecanism din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecţie directă, pentru fiecare abonat, s.n., pl. preselectoare. preselecţie (-ţi-e) 1. Selecţionare prealabilă, printr-un examen, printr-un concurs etc., înainte de selecţia definitivă. 2. Operaţie de căutare a unui selector într-o instalaţie telefonică automată, s.f, art. preselecţia, g.-d. art. preselecţiei, pl. preselecţii, art. preselecţiile. preselecţiona (-ţi-o-) tr. A selecţiona în prealabil, vb. I, ind. prez. 3 preselecţionează.
presemnalizare Semnalizare prealabilă, s.f, g.-d. art. presemnalizării, pl. presemnalizări.
951
preşedinte
presenă (reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului, s.f., g.-d. art. presenei, pl. presene. presentiment Presimţire, s.n., pl. presentimente, preserie (-ri-e) Producţie limitată de bunuri înainte de a se trece la producţia de serie. s.f. art. preseria, g.-d. art. preseriei, pl. preserii, art. preseriile. presesiune (-si-u-) Perioadă de examene care precedă sesiunea propriu-zisă. s.f, g.-d. art. presesiunii, pl. pre-sesiuni.
prese tu pă Presgamitură. s.f, g.-d. art. presetupei, pl. presetupe.
presezan (în turism) Perioada dinaintea sezonului de referinţă, s.n., pl presezoane. presgamitură Garnitură de etanşare a unui organ mobil al unei maşini; presetupă. s.f, g.-d. art. presgarniturii, pl presgamituri.
presimţământ (înv.) Presimţire, s.n.. pl presimţăminte, presimţi tr A simţi dinainte, vag şi instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl presimt, imperf. 3 sg. presimţea; conj. prez. 3 să prestată, presimţire Faptul de a presimţi; sentiment vag pe care îl are cineva faţă de ceea ce ar unna să se întâmple, s.f, g.-d. art. presimţirii, pl. presimţiri, presing (sport) Tactică prin care fiecare jucător al unei echipe îşi supraveghează în permanenţă adversarul direct, pentru a-i anihila acţiunile ofensive, s.n. presistoiă (med.) Fază care precedă sistola ventriculară. s.f, g.-d. art. presistolei, pl presistole. presiune (-si-u-) 1. Forţă exercitată (prin apăsare) asupra unei suprafeţe. 2. ~ arterială = tensiune. ~ atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra Pământului, /(despre motoare) A fi sub ~ = a fi gata de a se pune în mişcare. 3. (fig.) Constrângere (morală, politică etc.). //(rar) Stare de apăsare sufletească. 4. (bot.) ~ radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii, care împinge apa în rădăcină şi în tulpină, s.f, g.-d. art. presiunii, pl. presiuni.
presocialjst,-ă (-ci-a-) Anterior socialismului, adj., pl. presocialişti,-ste.
presocratic,-ă (Filosof grec) dinaintea lui Socrate. adj., s.m., pl. presocratici,-ce. presopunctură Variantă a acupuncturii, care constă în masarea şi presarea anumitor puncte vitale ale organismului. s.f., g.-d. art. presopuncturii. presor1 Tijă metalică la maşina de cusut, care apasă materialul pe placa maşinii, s.n., pl. presoare. presor2,-oare (rar)Presator. s.m., pl presori; s.f, g.-d. art. presoarei, pl. presoare.
presoreceptor (anat.) Terminaţie nervoasă situată în pereţii sinusului carotidian, sensibilă la presiunea sângelui. s.m., pl. presoreceptori.
presortare Sortare prealabilă, s.f., g.-d. art. presortării, pl. presortări.
presostat Aparat pentru controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă, s.n., pl presostate. prespapier (-pi-e-) Obiect greu, de birou, care se aşază peste hârtii pentru a le împiedica să se împrăştie, s.n., pl. prespapieruri.
prespălare Spălare sumară, prealabilă spălării propriu-zise. s.f, g.-d. art. prespălării, pl. prespălări. presşpan Carton fabricat din mai multe straturi de celuloză, folosit ca izolant în electrotehnică, în poligrafie etc. s.n., pl. presşpanuri.
presta tr. A desfăşura o activitate, a îndeplini o muncă (în mod oficial). IA ~ un jurământ = a depune un jurământ în condiţiile prevăzute de lege. vb. I, ind. prez. 3 prestează.
prestabili tr. A stabili, a fixa dinainte, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. prestabilesc, imperf. 3 sg. prestabilea; conj. prez. 3 să prestabilească.
prestanţă Ţinută, atitudine demnă, impunătoare, s.f, g.-d. art. prestanţei.
prestare 1. Acţiune de a presta. 2. ~a jurământului = depunere a jurământului în condiţiile prevăzute de lege. ~ri de servicii = activitate care constă în întreţinerea unor bunuri de folosinţă îndelungată, în efectuarea unor servicii către populaţie etc. s.f, g.-d. art. prestării, pl. prestări.
prestatal,-ă Anterior formării statului, adj., pl. presta-tali,-e.
prestator,-oare (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, un serviciu etc. adj., s.m. şi f., pl presta-t£>ri,-oare.
prestaţie (-ţi-e) 1. Prestare. 2. Muncă depusă gratuit pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc. 3. Tot ceea ce un actor, un sportiv, un creator etc. oferă publicului. [var. prestaţiur.e s.f] s.f, art. prestaţia, g,-d. art. prestaţiei, pl. prestaţii, art. prestaţiile, prestaţiune v. prestaţie.
prestelar,-ă Dinainte de a se fi format stelele, adj., pl. prestelari,-e.
prestidigitator 1. Specialist în prestidigitaţie; scamator. 2. (fig.) Om abil în mişcarea mâinilor, s.m., pl prestidigitatori.
prestidigitaţie (-ţi-e) Arta de a produce iluzii optice (apariţia, dispariţia unor obiecte etc.) prin mişcări îndemânatice şi rapide ale mâinii, prin efecte de lumină etc. s.f., art. prestidigitaţia, g.-d. art. prestidigitaţiei. prestigios,-oasă (-gi-os) Care are prestigiu, adj., pl. prestigisşi,-oase.
prestigiu Autoritate morală deosebită, consideraţie de care se bucură cineva, s.n., art. prestigiul, prestissimo (it., muz.) Foarte repede, adv. prgsto (it., muz.) în tempo rapid. adv. presupoziţie (-ţi-e) Presupunere, s.f., art. presupoziţia, g.-d. art. presupoziţiei,/»/, presupoziţii,art presupoziţiile, presupune tr. l.A crede pentru moment că ceva este posibil sau adevărat. 2. A necesita ceva în prealabil, a fi condiţionat de... vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. presupun,
2	sg. presupui, 1 pl. presupunem; conj. prez. 3 să presupună; ger. presupunând; part. presupus, presupunere Faptul de a presupune; ipoteză, s.f, g.-d. art. presupunerii, pl. presupuneri, presupus (pop., fam.) Presupunere, s.n., pl. presupu; suri.
presură Gen de păsări cântătoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, de formă conică şi cu coada bifurcată. s.f, g.-d. art. presurii, pl. presuri, presuriza tr. A menţine o presiune normală într-o incintă etanşă. A ~ cabina spaţială, vb. I, ind. prez. 3 presurizează.
presurizare Faptul de a presuriza, s.f, g.-d. art. presurizării, pl. presurizări.
presurizator Instalaţie de presurizare, s.n., pl. presu-rizatoare.
presus (în loc.) Mai - de (sau decât)... = mai mult, mai mare, mai important decât... Mai ~ de toate = mai mult decât orice. adv. presviteră v. prezbiteră.
preş Covor lung şi îngust, care se aşterne în încăperi, pe culoare sau pe scările unei clădiri-; covoraş pentru şters talpa încălţămintei la intrare într-o casă. /(fam.) A duce (pe cineva) cu ~ul = a purta (pe cineva) cu vorba, s.n., pl. preşuri.
preşcolar,-ă I. adj., s.m. (Copil) care nu are încă vârsta de şcoală. II. adj. Referitor la educaţia, învăţământul copiilor sub această vârstă, adj., s.m., pl. preşcolari,-e. preşedinte,-ă 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituţie, o organizaţie etc. //Persoană care prezidează
preşedinţial
952
o şedinţă, o comisie etc. 2. Şeful statului în unele republici. s.m., pl. preşedinţi; s.f., g.-d. art. preşedintei, pl. preşedinte.
preşedinţial,-ă (-ţi-al) Prezidenţial, adj., pl. preşedin-ţiali,-e.
preşedinţie Funcţia de preşedinte, durata acesteia;
(p. ext.) localul unde lucrează preşedintele, s.f., art. preşedinţia, g.-d. art. preşedinţiei, preştijnţă Cunoaştere despre ceea ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii, s.f., g.-d. art. pre-ştiinţei.
preta refl. 1. A consimţi la un fapt incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... vb. I, ind. prez. 3 se pretează, pretgbil.-ă Care se pretează (2) la ceva. adj., pl. pre-tabili,-e.
pretcgr (reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dul-gherie. s.n., pl. pretcare.
prgtcă (rar) Fiecare dintre beţişoareie care susţin fagurii în interiorul stupului, s.f., g.-d. art. prgtcei, pl. prgtce. pretendent,-ă 1. s.m. şi f. Persoană care tinde la ceva, care cere ceva. 11. s.m. Bărbat care aspiră la mâna unei femei, s.m., pl. pretendenţi; s.f, g.-d. art. pretendentei, pl, pretendente.
pretensiongre (-si-o-) Operaţie prin care se realizează
o	stare iniţială de tensiune într-un element de construcţie, într-o piesă etc,, înainte de aplicarea sarcinilor funcţionale, s.f, g.-d. art. pretensionflrii, pl, pretension|ri, pretenslonat,-ă (-si-o-) Care a fost supus preten-sionării, adf, pl. pretensionaţi,-te. pretenţie (-ţi-e) 1. Revendicare a unui drept, a unui privilegiu. //Drept pe care îl revendică cineva. 2, Convingere (nejustincata) a cuiva că are mari merite şi cerinţa ca acestea să fie recunoscute; (la pl.) aere de superioritate, /Fără ™il s modest, potrivit (ea valoare, ea importanţă etc.). 3, Exigenţa, s.f, art. pretgnţia, g.-d. art. pretenţiei, pl. pretgnţii. art, pretgnţiile. pretenţios,-oasă (-ţi-os) 1. Cu multe pretenţii. //Exigent, 2. Care vrea să impresioneze; încrezut, 3, Care necesită o grijă deosebita, adj,, pl. pretenţiaşi.-ogse, pretenţiozitate (-ţi-o-) (rar) Faptul de a fi pretenţios. s.f, g.-d. art. pretenţiozitlţii. preterlt Timp verbal în unele limbi, care exprimă o acţiune trecută, s.n., pl, preterite, preterlţlune (-ţi-u-) Figură retorică prin care oratorul declară că nu va vorbi despre un anumit lucru, despre care totuşi vorbeşte, s.f., g.-d. art, preteriţiunii, pl, preteriţiuni,
pretermisie (-si-e) Preteriţiune. s.f, art. pretermisia, g.-d. art. pretermisiei, pl. pretermisii, art. pretermisiile. pretext 1. Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. /Sub ~ul că... = pretinzând că... 2. Impuls, stimulent, s.n., pl. pretgxte. pretexta tr. A invoca, a se folosi de un pretext, vb. I, ind. prez. 3 pretextează, pretextual Ca pretext, adv.
pretimpuriu,-ie Care apare sau se întâmplă înainte de vreme, adj., pl. pretimpurii.
pretinde 1. tr. A cere insistent ceva; a revendica. 2. tr. A susţine, a firma ceva cu tărie. 3. refl. A-şi atribui o calitate, a-şi da aere de... 4. tr. A necesita, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pretind, I pl. pretindem, 2 pl. pretindeţi, imperf. 3 pretindea; conj. prez. 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins, pretins,-ă Fals, exagerat, adj., pl. pretinşi,-se. pretor 1. (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior consulului. 2. (în vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare cu atribuţii în poliţia administrativă şi judiciară în timp de război. 3. Reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuţii administrative şi de poliţie, s.m., pl. pretori.
pretorat (în vechea armată) Autoritate militară deţinută de pretor (2). s.n., pl. pretorate. pretorian,-ă (-ri-an) I. adj. Referitor la pretor (1), al pretorului. /Gardă ~ = unitate militară care forma garda pretorului (mai târziu a împăratului). II. s.m. Soldat din garda pretoriană, adj., s.m., pl. pretorigni,-e. pretorianism (-ri-a-) Situaţie din Roma antică în care pretorii aveau o influenţă predominantă, s.n. pretoriţă Soţia pretorului (3). s.f, g.-d. art. prgtoriţei, pl. prgtoriţe.
pretoriu 1. Reşedinţa pretorului roman. //Loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.
2.	(în Evul Mediu, în Ţara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiaţi ai domnului, s.n., art. pre-tfiriul, pl. pretQrii, art. pretoriile, pretort Semifabricat din lână din care se obţin firele de ţesut stofele, s.n., pl. pretQrturi. pretură (in trecut) Serviciul, funcţia pretorului (3); local unde funcţiona acest serviciu, s.f, g.-d. art. preturii, pl. preturi.
pretutindeni Peste tot, în tot locul, adv. preţ 1. Sumă de bani care se plăteşte pentru o marfă sau pentru un serviciu. /- cu amănuntul = preţ Ia care se vând către populaţie bunurile de consum alimentare şi nealimentare, ~ de livrare ~ preţ la nivelul căruia circulă produsele între unităţile producătoare. ~ de producţie = preţ care include costul produsului si beneficiul. ~ de piaţă ~ preţ format pe piaţă în urma fluctuaţiei cererii şi ofertei, —record = preţ foarte ridicat. De {mare) ~ -(foarte) valoros, Cu orice ~ = cu orice risc, Cu niciun ~ = pentru nimic în lume. A ţine la - « a nu reduce nimic din suma de vânzare, A se învoi din ~ = a încheia un târg, căzând de acord în privinţa preţului. A (nu) avea ~ « a (nu) se vinde eu bani buni; (fig.) a valora foarte mult, A pune ~ pe ceva ~ a face ea ceva să aibă valoare, ~ (ca) de... (sau ca la...) ~ un timp (cam) de.,„ o distanţa (de aproximativ).,. //Sumă încasată dintr-o vânzare, pentru un serviciu făcut etc. //Tarif. 2, (fig,) însemnătate, valoare. s.n., pl. prgţuri,
preţălui tr. (înv,, pop.) A preţui, a evalua, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preţâluisse, imperf 3 sg. preţăluia; conj. prez. 3 să preţăluiasca,	~
preţalulre (înv,, pop,) Faptul de a preţălui; evaluare în bani, s f, g.-d. art. preţăluirii, pl. preţălujri, preţălultfir (înv,, pop.) Preţuitor. s.m., pl. preţăluitflri. preţifis,-oasă (-ţi-os) 1, De mare valoare; scump, important. /Metal - v. metal. Piatră ~ v. piatră. 2. (flg.) Lipsit de naturaleţe, de simplitate; afectat, adj., pl. pre-ţifişij-oase.	:
preţiozitate (-ţi-o-) Lipsă de naturaleţe; afectare, //(la pl.) Vorbe, atitudini afectate, s.f., g.-d. art. preţiozităţii, pl. preţiozităţi.
preţui 1. fr: A stabili preţul unui bun (destinat vânzării); a evalua. 2. intr. A reprezenta o anumită valoare materială; a valora. /A şti cât preţuieşte (cineva sau ceva) = a nu-şi face iluzii (cu privire la cineva sau ceva). 3. tr. A recunoaşte meritul sau valoarea cuiva sau a ceva; a aprecia. //intr A avea valoare sau importanţă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. preţuiesc, imperf. 3 sg. preţuia; conj. prez. 3 să preţuiască.
preţuire Faptul de a preţui, s.f, g.-d. art. preţuirii, preţuit,-ă (despre oameni) Apreciat, stimat, adj., pl. preţuiţi,-te.
preţuitor,-oare (-ţu-i-) Expert care evaluează un bun,
indicând preţul lui aproximativ, s.m., pl. preţuitori; s.f,
g.-d. art. prejuitoarei, pl. preţuitoare.
preuman,-a (pre-u-) Dinainte de apariţia omului pe
Pământ, adj., pl. preumani,-e.
preuniversitar,-ă (despre forme de învăţământ) Care
precedă universitatea, adj., pl. preuniversitari,-e.
953
prezentare
preursj tr. (rar) A predestina, a meni. vb. IV, ind. prez. 3 preurseşte.
preuscare Uscare prealabilă, s.f, g.-d. art. preuscării, pl. preuscări.
prevala 1. intr. A avea preponderenţă, superioritate. 2. refl. A se folosi, a face uz de ceva pentru a trage foloase. vb. I, ind. prez. 3 prevalează, prevalare (rar) Faptul de a (se) prevala, s.f, g.-d. art. prevalării.
prevalent,-ă (livr.) Care prevalează; predominant, adj., pl. prevalenţi,-te.
prevalgnţă (livr.) Prevalare, s.f, g.-d. art. prevalgnţei. prevaricator,-oare (livr.) (Persoană) care comite pre-varicaţiuni. adj., s.m. şi f, pl. prevaricat2ri,-oâre. prevaricaţiyne (-ţi-u-) (.livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu. //Trădare a intereselor cuiva, s.f, g.-d. art. prevaricaţiunii, pl. prevsricaţiuni. prevăzător,-oa.re Care prevede; precaut, adj., pi. pre-văzăt£>ri,-ogre.
prevăzut,-ă 1. Dedus din fapte, date etc, precedente.
2.	Specificat de o lege, de un regulament. 3. înzestrat cu cele necesare, adf, pl. prevăzuţi,-te.
prevedea tr. 1. A deduce evoluţia evenimentelor viitoare; a intui ceea ce s-ar putea întâmpla; a previ-ziona. HA întrezări, 2. A echipa, a înzestra cu cele necesare. 3. (despre legi, regulamente) A stabili, a specifica. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevăd, 1 pl. prevedgm,
2	pl. prevedsţi; conj. prez. 3 să prevadă; ger. prevăzând, prevedşre 1. Faptul de a prevedea, //(la pl.) Masuri, dispoziţii cuprinse într-un act nonnativ, într-un tratat etc, I- sociale - sistem de măsuri privind acordarea de asistenţa socială persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de munca. 2. Prudenţa, precauţie, s.f, g.-d. art. prevederii, pl. prevederi.
preveni tr. 1. A atrage atenţia, a avertiza. 2. A preîntâmpina. 3, (rar) A împlini dinainte dorinţele cuiva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. previn, imperf 3 sg. prevenea; conf prez. 3 să prevină, prevenire Acţiunea de a preveni, s.f, g.-d. art. prevenirii, pl. preveniri.
prevenit,-ă (jur.) Persoană aflată în arest preventiv, s.m.,pl preveniţi; s.f, g.-d. art. prevenitei, pl. prevenite, prevenitor1 (tehn,, în sintagma) - de erupţie ~ dispozitiv care se montează la gura sondei pentru a preveni o eventuală erupţie nedoritft, s.n., pl. prevenitoare. prevenitgr2,-oare îndatoritor, amabil, politicos, //(adverbial) Cu precauţie, adi., pl prevenitori,-oare. preventiv,-a Care preîntâmpină, împiedică un rău, /Arest ~ sau închisoare (ori detenţiune) ~ = deţinere provizorie a unui inculpat pentru cercetări. Medicină ~ - ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor, adf, pl. preventivi,-e.
preventoriu Instituţie medicală în care sunt tratate persoanele predispuse la anumite boli grave (în special tuberculoza), s.n., art. preventoriul, pl. preventerii, art. preventoriile.
prevenţie (-ţi-e) 1. Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariţia unei boli, a unui accident etc.
3.	(livr.) Prejudecată, [var. prevenţiune s.f, art. prevenţia, g. -d. art. prevenţiei, pl. prevenţii, ari. prevenţiile, prevenţiune v. prevenţie.
preverb (lingv.) Prefix care se ataşează la un verb. s.n., pl. preverbe.
preverblaj (-bi-aj) Limbaj spontan, onomatopeic, al copilului, s.n.
prevesti tr. A anunţa, a vesti întâmplări sau evenimente viitoare, vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevestesc, imperf.
3	sg. prevestea; conf. prez. 3 să prevestească, prevestire Acţiunea de a prevesti; prevestit, s.f, g.-d. art. prevestirii, pl. prevestiri.
prevestit (rar) Prevestire, s.n. prevestitor,-oare Care prevesteşte ceva. adj., pl. prevestitori,-oare.
previzibil,-ă Care poate fi prevăzut, adj., pl. previzt bili,-e.
previzlbilitate Caracter previzibil, s.f., g.-d. art. pre-vizibilităţii.
prevlziona (-zi-o-) tr. A prevedea, vb. /, ind. prez. 3 previzionează.
previzional,-ă (-zi-o-) De previziune. Măsuri ~. adj., pl. previzionali,-e.
previzionist,-ă (-zi-o-) Specialist în previziuni economice. s.m., pl. previzionişti; s.f, g.-d. art previzionis-tei, pl. previziomste.
previzionare (-zi-o-) întocmirea de previziuni, s.f, g.-d. art. previzionării, pl. previzionări. previziune (-zi-u-) 1. Anticipare, prevedere a evenimentelor viitoare pe baza datelor cuncscutc în prezent. 2. Enunţare a unei judecăţi, a unei teorii care se bazează pe previziune (1). s.f, g.-d. art. previziunii, pl. previziuni, prezblacuzie (-bi-a-) (med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă, s.f, art. prezbiacuzia, g.-d. art. prezbia-cuziei, pl. prezbiacuzii, art. prezbiacuziile. prezbiople (-bi-o-) Prezbitism. s.f, art. prezbiopia, g.-d. art. prezbiopiei, pl. prezbiopii, art. prezbiopiile. prezbit,-ă (Persoană) care suferă de prezbitism. adj., s.m. şi f, pl prezbiţi,-te.
prezblter,-ă Membru onorofie al cinului bisericesc; (spec.) preot, s.m., pl. prezbiteri; s.f, g.-d. art, prezbite-rei, pl. prezbitere.
prezbiteral,-ă De prezbiter. adj., pl. prezbiterali,-e. prezbjteră Soţia prezbiterului. [var. presvjteră, prez-vitera î,£] s.f, g.-d. art, presbiterei, pl. prezbitere. prezbiterian,-ă (-ri-an) (Adept) al prezbiterianismului. ad/., s.m. şi f, pl. prezbiterigni.-e, prezbiterianjsm (-ri-a-) Confesiune protestantă apa* ruta în Anglia, care nu recunoaşte autoritatea episcopi-lor, ci numai pe cea a preoţilor, s.n. prezbltgriu Locuinţa unui preot paroh (catolic), s.n., art. prezbitgriul, pl. prezbitgni, art. prezbitgriile. prezbitism Defect de vedere care constă în incapacitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prez-biopie, prezbiţie. s.n.
prezbiţie Prezbitism. s.f, art, prezbiţia, g.-d. art. prez-biţiei, pl. prezbiţii, art. prezbiţiile.	,
prezent1 1. Timpul prezent; situaţie actuală, lin ~ - azi, acum, 2. Timp verbal care arată că o acţiune se petrece în momentul vorbirii. /- istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit mai ales în naraţiuni, s.n. prezent2 (înv.) Dar, cadou, s.n., pl, prezenturi. prezent3,-ă 1. Care se petrece în timpul vieţii vorbitorului sau în locul la care el se referă. 2. Actual, contemporan. //Existent; de faţă. //De care eşti conştient, care te preocupă la un moment dat. /(interj.) Formulă de răspuns la un apel nominal, adj., pl. prezenţi,-te. prezenta 1. tr. şi refl. A (se) recomanda. 2. refl. A apărea în faţa cuiva; a se înfăţişa undeva (la un examen, la alegeri etc.). 3. tr. A înfăţişa publicului un program artistic, o operă literară, rezultatele unei cercetări etc. 4. tr. A arăta, a oferi, a da. /(mii.) A ~ arma = a da onorul cu arma. 5. tr. (despre obiecte supuse unei examinări) A avea un anumit aspect, o calitate etc. Hrefl. A se înfâ-ţişa ca... vb. I, ind. prez. I sg. prezint, 3 prezintă, I pl. prezentăm, prezentabil,-ă Cu înfăţişare atrăgătoare, plăcută, adj., pl. prezentabili,-e.
prezentabilitate Aspect prezentabil, s.f, g.-d. art. pre-zentabilităţii.
prezentare Acţiunea de a (se) prezenta. //Scurtă expunere în care este înfăţişat un personaj, un eveniment etc. s.f, g.-d. art. prezentării, pl. prezentări.
prezentator
954
prezentator,-oare Persoană care prezintă (publicului) un spectacol, un concurs, un produs etc. s.m., pl. prezentatori; s.f., g.-d. art. prezentatoarei, pl. prezentatoare, prezentaţie (-ţi-e) (med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naştere. s.f, art. prezentgţia, g.-d. art. prezentaţiei. prezenţă Faptul de a fi prezent undeva într-un timp anumit. /Listă (sau condică, registru, caiet) de ~ = listă (sau condică, registru, caiet) în care semnează cel prezent la serviciu, la un concurs etc. ~ de spirit -însuşirea de a acţiona repede şi la timp în situaţii neprevăzute. în ~a (cuiva) = fiind de faţă (cineva). //Existenţă. s.f, g.-d. art. prezenţei, pl. prezenţe, prezerva tr. şi refl. (livr.) A (se) feri de rău, a (se) proteja. vb. /, ind. prez. î prezervă, prezervare (livr.) Acţiunea de a (se) prezerva; prezer-vaţiune. s.f, g.-d. art. prezervării, pl. prezervări, prezervativ Remediu pentru prevenirea unui rău, a unei boli. //Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbaţi ca mijloc anticoncepţional sau pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin contact sexual, s.n., pl. prezervative, prezervaţie (-ţi-e) (livr.) Prezervare, s.f, art. prezer-vaţia, g.-d. art. prezervaţiei, pl. prezervaţii, art. prezervaţi ile. _
prezicător,-oare Persoană care se îndeletniceşte cu ghicitul viitorului (în cărţi, în cafea, în palmă etc.); ghicitor. s.m., pl. prezicători; s.f, g.-d. art. prezicătoarei, pl. prezicătoare.
prezice tr. A prevesti, vb. III, ind. prez. I sg şi 3 pl. prezic, I pl. prezicem, 2 pl. preziceţi; imper. 2 sg. prezi, neg. nu prezice; part. prezis, prezicere Acţiunea de a prezice, s.f., g.-d. art. prezi; cerii, pl. preziceri.
prezida tr. A conduce ca preşedinte (o adunare, o dezbatere etc.); (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. vb. I, ind. prez. 3 prezidează.
prezidare Acţiunea de a prezida, s.f, g.-d. art. prezi-dării, pl. prezidări.
prezident (înv.) Preşedinte, s.m., pl. prezidgnţi. prezidenţiabil,-ă (-ţi-a-) Care poate fi (ales) preşedinte. adj., pl. prezidenţiabili,-e. prezidenţial,-ă (-ţi-al) Care aparţine unui preşedinte; preşedinţial. adj., pl. prezidenţiali,-e. prezidenţie (înv.) Preşedinţie, s.f, art. prezidenţia, g.-d. art. prezidenţiei, pl. prezidenţii, art. prezidenţiile. prezidiai,-ă (-di-al) (rar) De prezidiu, adj., pl. prezidi-âli,-e.
prezidiu Organ colectiv de conducere a unei adunări, a unei instituţii, a unui stat etc.; persoanele care compun un asemenea organ. {var. prezidium í.«.] s.n., art. prezi; diul, pl. prezidii, art. prezidiile. prezidium v. prezidiu..
preziua (în sintagma) în - = în ajunul...; (p. ext.) cu puţin înainte de... s.f. art., pl. prezilele. prezuma tr. (livr.) A presupune, a estima, vb. I, ind. prez. 3 prezumă.
prezumare (livr.) Presupunere, estimare, s.f, g.-d. art. prezumării.
prezumtiv1 Mod verbal care prezintă acţiunea ca probabilă sau presupusă, s.n., pl. prezumtive. prezumtiv2,-ă Considerat ca probabil; ipotetic. adj.,pl. prezumtivi,-e.
prezumţie (-ţi-e) 1. Părere fondată doar pe elemente probabile; presupunere, ipoteză. 2. (jur.) Recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. ~ de nevinovăţie. 3. Părere exagerat de bună despre sine; aroganţă. s.f, art. prezumţia, g.-d. art. prezumţiei, pl. prezumţii, art. prezumţiile.
prezumţios,-oasă (-ţi-os) (livr.) Arogant, înfumurat. adj.,pl. prezumţioşi,-oase.
prezumţiozitate (-ţi-o-) (livr.) Aroganţă, înfumurare. s.f., g.-d. art. prezumţiozităţii. prezvitgră v. prezbiteră.
prian,-ă (pop., despre vite) Cu una sau mai multe pete sau dungi albe. adj., pl. priani,-e. priapic,-ă (pri-a-) (med.) Referitor la priapism. adj.,pl. priapici,-ce.
priapism (pri-a-) (med.) Stare patologică de erecţie dureroasă a penisului, s.n.
pribeag,-ă I. adj., s.m. şi f (Persoană) care rătăceşte din loc în loc. //Fugar, emigrant. II. adj. Izolat, răzleţ, adj., s.m. şi f, pl. pribegi,-ge.
pribegi intr. 1. A rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A emigra; a se exila. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pt. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 să pribegească, pribegie Faptul de a pribegi, s.f, art. pribegia, g.-d. art. pribegiei, pl. pribegii, art. pribegiile, pribegire Acţiunea de a pribegi, s.f, g.-d. art. pribe-girii, pi. pribegiri.
pribegit (rar) Faptul de a pribegi, s.n. pribegitfir,-oare (rar) Rătăcitor, hoinar, adj., pl. pribe-gitari,-oare.
priboi1 1. Unealtă de oţel care serveşte la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice. 2. Băţ cu o măciulie la capăt, cu care se bat icrele. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii sau albe. s.n.,pl. priboaie.
priboi2 tr. A găuri cu priboiul1 (1). vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. priboigsc, imperf. 3 sg. priboia; conj. prez. 3 să priboiască.
priboiaş Diminutiv al lui priboi1, s.n., pl. priboiaşe. pribojre Acţiunea de a priboi2, s.f, g.-d. art. priboirii. pribolnic Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi dreaptă, cu flori mari, roşii, s.m., pl. pribalnici. pricaz (reg.) Lucru, întâmplare care atrage asupra cuiva necaz, pagubă, nenorocire, s.n., pl. pricazuri. pricăji refl. A se pipernici, a slăbi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se pricăjeşte, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească.
price (înv.) 1. Neînţelegere, ceartă. 2. (în construcţie cu verbul „a face”) Supărare, nenorocire, s.f, g.-d. art. pricii, pl. prici.
pricegsnă Cântare la slujba religioasă ortodoxă, executată în timp ce se împărtăşeşte preotul, s.f, g.-d. art. pricgsnei, pl. pricesne.
pricepe 1. tr. A pătrunde ceva cu mintea, a înţelege.
2.	refl. A avea cunoştinţe într-un domeniu; a dovedi experienţă, îndemânare, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pricep; part. priceput.
pricepere Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înţelege, de a pătrunde (uşor) cu mintea. 2. îndemânare, abilitate, s.f, g.-d. art. priceperii, pl. priceperi, prichici (pop.) 1. Margine îngustă, ieşită în afară, la cuptor sau la vatra ţărănească. 2. Marginea de jos a ferestrei, care are forma unei streşini, s.n., pl. prichiciuri. prichindel (fam.) Om mic de statură. //Copil mic, sprinten şi vioi; pici. s.m.,pl. prichindei, art. prichindeii. prici1 Pat de scânduri, pentru un număr mare de persoane, folosit în unele dormitoare comune, s.n., pl. priciuri. prici2 (înv., reg.) refl. A se certa. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se priceşte, imperf. 3 sg. se pricea; conj. prez. 3 să se pricească.	A
pricinaş,-ă (pop.) I. (Om) certăreţ. 2. împricinat; vinovat. adj., s.m. şi f, pl. pricinaşi,-e. pricină 1. Cauză, motiv. /Fără (nicio) ~ = fără motiv. Din ~ că... = pentru că... 2. Neînţelegere; conflict. IA căuta (cuiva) ~ cu lumânarea = a căuta (cuiva) nod în papură. A găsi (cuiva) ~ = a găsi un pretext pentru a se certa cu cineva. 3. întâmplare neplăcută; chestiune, problemă; supărare, s.f, g.-d. art. pricinii, pl. pricini, '
955
primar
pricinui tr. A cauza, a determina; a prilejui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pricinuiesc, imperf. 3 sg. pricinuia; conj. prez. 3 să pricinuiască.
pricinujre (rar) Acţiunea de a pricinui. s.f.. g.-d. art. pricinuirii.
pricinuitor,-oare (-nu-i-) (rar) (Persoană) care provoacă sau prilejuieşte ceva. adj., s.m. şi f, pl. pricinu-itsri,-oare.
pricire (înv., reg.) Ceartă, s.f, g.-d. art. pritirii, pl. pri-ciri.
pricolici (în superstiţii) Duh rău în care se transformă unii oameni (mai ales după moarte) şi care ia înfăţişarea unor animale. //Strigoi. //Epitet pentru un copil neastâmpărat. s.m., pl. pricolici, art. pricolicii, pricomigdâlă 1. Migdală amară. 2. Prăjitură uscată, preparată din albuş de ou, zahăr şi migdale sau nuci. [var. picromigdală s.f] s.f, g.-d. uri. pricomigdalei, pl. pricomigdale.
pricopseală/procopseală (pop.) 1. Bunăstare, câştig (fără muncă), //(ir.) Ispravă, scofală. 2. Ştiinţă de carte, învăţătură. IA lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) ~ = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, s.f, g.-d. art. pricopsglii/procopselii, pl. pricopseli/procopseli. pricopsi/procopsi (pop.) 1. refl. A se îmbogăţi, a se alege cu un profit. 2. tr. A face pe cineva bogat, fericit.
3.	refl. A se instrui, a învăţa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pricopsgsc/procopsesc, imperf. 3 sg. pricopsea/procopsea; conj. prez. 3 să pricopsească/să procopsească, pricopsire/procopsire (pop.) Acţiunea de a se pricopsi/procopsi; îmbogăţire, s.f, g.-d. art. pricopsirii/pro-copsirii.
prididi tr. (pop., fam.) 1. (mai ales în construcţii negative) A reuşi să îndeplinească un lucru; a răzbi. 2. A copleşi pe cineva cu ceva, a asalta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prididesc, imperf 3 sg. prididea; conj. prez. 3 să prididească.
pridvor 1. Galerie exterioară (deschisă), sprijinită pe stâlpi, situată în partea din faţă alunei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. (bis.) încăpere care percedă pronaosul. 3. Tindă, s.n., pl. pridvoare, prielnic,-ă (pri-el-) Favorabil, avantajos, potrivit, adj., pl. prielnici,-ce.
prier (înv., pop.) Luna aprilie, s.m., g.-d. art. lui prier, prieten,-ă (pri-e-) Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere, stimă reciprocă, idei comune etc. //Amant, iubit. [var. (reg.) prietin,-ă s.m. şi f] s.m., pl. prieteni; s.f, g.-d. art. prier tenei, pl. prietene.
prietenesc,-ească (pri-e-) Referitor la prieteni; cordial, amical, [var. (reg.) prietinesc,-ească adj.] adj., pl. prieteneşti.
prieteneşte (pri-e-) Cu prietenie; cu bunăvoinţă, adv. prietenie (pri-e-) Legătura dintre prieteni, bazată pe simpatie, stimă şi încredere reciprocă. //Bunăvoinţă faţă de cineva. //Legătură între popoare sau grupuri sociale, bazată pe năzuinţe şi interese comune, [var. (reg.) prie-time s.f] s.f, art. prietenia, g.-d. art. prieteniei, pl. prietenii, art. prieteniile.
prietenos,-oasă (pri-e-) Binevoitor, amabil, [var.
(reg.) prietinQS,-oasă adj ] adj., pl. prietenoşi,-oase.
prieteşug (pri-e-) (pop.) Prietenie, s.n., pl. prieteşuguri.
prietin,-ă v. prieten. prietinesc,-ească v. prietenesc. prietinie v. prietenie. prietinos,-oasă v. prietenos.
prigitoare (reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de
ţesătură, petrecută în jurul corpului, s.f, g.-d. art. prigi-
torii, pl. prigitori.
prigoană Asuprire, persecuţie, s.f, g.-d. art. prigoanei, pl. prigoane.
prigoare v. prigorie.
prigoni /r l.A asupri, a persecuta. 2. A izgoni. 3. (fig., despre abstracte) A obseda, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prigonesc, imperf. 3 sg. prigonea; conj. prez. 3 să prigonească.
prigonire Acţiunea de a prigoni, s.f, g.-d. art. prigonirii, pl. prigoniri.
prigonitor,-oare (rar) Asupritor, s.m., pl. prigoni tari; s.f , g.-d. art. prigonitoarei, pl. prigonitoare, prigoii refl. (înv., reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. vb. IV, ind. prez. 3 se prigorgşte, imperf. 3 sg. se prigorea; conj. prez. 3 să se prigorească.
prigorie (-ri-e) Pasăre migratoare, viu colorată, cu ciocul lung şi subţire, [var. prigoare s.f] s.f, art. prigaria, g.-d. art. prigariei, pl. prigarii, art. prigariile. prihană (rar) Necinste; păcat. IFără (de) — curat, nevinovat, s.f, g.-d. art. prihanei, pl. prihane, prii intr. unipers. A-i fi cuiva prielnic, a-i fi de folos. vb. IV, ind. prez. 3 sg. prieşte, imperf. 3 sg. pria; conj. prez. 3 să priască, ger. prund. priincios,-oasă (pri-in-) (pop.) Prielnic, favorabil. adj., pl. priinciaşi,-oase.
priinţă (pop.) 1. Bunăvoinţă, simpatic. lA-i fi (cuiva) cu
-	= a-i fi devotat, credincios (cuiva). 2. Folos, ajutor. IDe (sau cu) ~ = folositor, s.f, g.-d. art. primţei, pl. priinţe. prjjmă v. preajmă.
prilgj 1. Moment oportun, ocazie. /(înv., reg.) Vreme cu
-	= moment potrivit. 2. Pretext, motiv, s.n., pl. prilejuri, prileji tr. şi refl. impers. (înv.) A (se) prilejui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prilejesc, imperf. 3 sg. prilejea; conj. prez. 3 să prilejească.
prilejui tr. A permite, a da ocazia; a cauza, a pricinui.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg.
prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască.
prim1 (reg.) Garnitură de blană neagră de miel. s.n., pl.
primuri.
prim2,-ă 1. (în sintagma) Materie ~ = materie destinată prelucrării în vederea obţinerii unui produs finit. 2. Număr ~ = număr natural care nu poate fi împărţit exact decât prin 1 sau prin el însuşi, adj., pl. primi, prime, art. primii, primele.
prim3,-ă/primul,-a (cu val. adj., numai antepus faţă de s.) 1. Cel dintâi în spaţiu sau în timp; care se află în fruntea unei serii. i~a tinereţe = perioadă care urmează imediat după copilărie. ~a audiţie = executare a unei bucăţi pentru prima oară în faţa publicului. ín ~ul rând = înainte de toate. 2. Care este înaintea tuturor în privinţa rangului, a importanţei etc. De ~ rang. num. ord. prima intr. A avea întâietate, a fi pe primul plan. vb. I, ind. prez. 3 primează.
pnmă-doamnă Soţia preşedintelui ţării, s.f., art. prU ma-dogmnă, g.-d. art. primei-doamne. primadonă Prima solistă a unui teatru de operă sau de operetă, s.f., g.-d. art. primadonei, pl. primadane. prim ajutor Ajutor medical imediat care se dă unui bolnav sau unui accidentat la faţa locului, adj. + s.n. prim-amorez Actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit, s.m.
pjimar,-ă I. adj. 1. Iniţial, originar; primordial, principal. Iînvăţământ - = formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau noţiunile elementare ale principalelor discipline. Şcoală ~ (şi s.f.) = şcoală de învăţământ primar. Clasă ~ (şi s.f.) = clasă din cursul primar. Văr ~ (sau vară ~) = grad de rudenie între copiii unor fraţi sau surori. Eră ~ = paleozoic. Medic ~ - grad în ierarhia cadrelor medicale superior medicului specialist. 2. Simplu, elementar, rudimentar; neevoluat, necivilizat. II. s.m. Reprezentant al conducerii centrale, cu atribuţii administrative în comune şi oraşe, adj., s.m. pl. primari,-e.
prlmariat
956
primariat (-ri-at) 1. Funcţia, titlul de primar. 2. Examen susţinut de un medic pentru obţinerea titlului de medic primar, s.n., pl. primariate.
primat1 1. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bise-riciii ortodoxe şi catolice. 2. (adj.) Mitropolit ~ - (în trecut) primul mitropolit al ţării; patriarh, s.m., pl. primaţi. primat2 Primordialitate, întâietate, s.n. primat3 (la pl.) Ordinul de mamifere superioare, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte maimuţele şi omul; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. primate. primă1 1. Retribuţie suplimentară acordată cuiva pentru calitatea deosebită a muncii depuse. 2. Sumă de bani plătită iniţial sau periodic de o societate de asigurare celui care asigură bunuri sau persoane. 3. ~ de export = sumă de bani sau scutire de taxe acordată de stat producătorilor pentru exportarea anumitor mărfuri. 4. (muz.) Cel mai mic interval între două trepte de aceeaşi înălţime. s.f, g.-d. art. primei, pl. prime. prjmă2 (reg.) Panglică folosită pentru a lega cosiţele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. s.f, g.-d. art. primei, pl. prime.
prlmăreasa (rar) Primăriţă, s.f, g.-d. art. primârgsei, pl. primargse.
primărie Instituţie condusa de un primar (B); clădire în care îşi are sediul aceasta instituţie, s.f, art. primăria, g.-d. art. primăriei, pl. primării, art. primăriile, primăriţă 1. Soţia primarului; primăreasfl. 2. Femeie care îndeplineşte funcţia de primar (II). s.f, g.-d art, primăriţei, pl. primflriţe.
primăriu,-te (reg,, despre fructe) Care se coace devreme. adi,, pl. primarii.
primăvară Anotimp cuprinzând intervalul dintre 21 martie (eehinoeţiul de primăvară) şi 21 iunie (solstiţiul de veră), //(adv., în ferm# primăvara) în eursul acestui anotimp, ha vieţlb tinereţea, s.f, g.-d, art. primăverii, pl. primăveri,
prlmăvărat (reg,) Scoaterea oilor şi a vitelor Ia păşune, primăvara, s.n,
primăvăratec,-ă v, primăvăratic,
primăvăratic,-ă De primăvară, [var. prim5vftratee,-a
adf] adj., pl, primavaratiei,-ee,
prlmăvărjţă (pop.) Ghiocel. s,f, g.-d. art. primftvăriţei,
pl. primavSriţe.
primăvăra8,-0â8ă (rar) Primăvăratic, adi'., pl. prima-varoşi,-oasc.
prlm-balerin,-ă Primul (prima) balerin(ă) al (a) unui balet, s.m., art. prim-balerinul, pl. prim-balerjni, art, rim-balerinii; s.f, art. prim-balerjna, g.-d. art, prim-alerjnei, pl. prim-balerjne.
primejdie (-di-e) Situaţie, împrejurare care ameninţă siguranţa sau existenţa cuiva; pericol. IPaza bună trece ~a rea - prevederea înlătură primejdia. De ~ - care vesteşte un pericol. ~ de moarte = primejdie mare care pune viaţa în pericol, s.f, art. primejdia, g.-d. art. primejdiei, pl, primejdii, art. primejdiile, primejdios (-di-os) Care reprezintă o primejdie, o ameninţare; riscant, adi., pl- primejdiQşi,-oase. primejdui tr. A reprezenta o primejdie; a ameninţa, a periclita. Hrefl. A se expune, a-şi risca libertatea, viaţa etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. primejduiesc, imperf. 3 sg. primejduia; conj. prez. 3 să primejduiască, primejduire Acţiunea de a (se) primejdui, s.f, g.-d. art. primejduirii, pl. primejduiri. , primeneală 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată; (la pl.) rufe, albituri de schimb. 2. (fig.) înviorare, împrospătare, [vor. (reg.) premeneală s.f.] s.f, g.-d. art. primenelii, pl. primeneli. primeni tr. şi refl. 1. A(-şi) schimba lenjeria purtată cu alta curată. 2. A (se) reînnoi, a (se) regenera. Iltr. A împrospăta aerul (dintr-o încăpere), [var. (reg.) premeni vi.]
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. primenesc, imperf. 3 sg. primenea; conj. prez. 3 să primenească, primenire Acţiunea de a (se) primeni, [var. (reg.) pre-menire s.f.] s.f, g.-d. art. primenirii, pl. primeniri, primenit Primenire, [var. (reg.) prememt s.n.] s.n. prime-time (praimtaim) (angl.) Perioadă în care un post de televiziune are cea mai mare audienţă. în ~. s.n. primi tr. l.A lua în posesie; a accepta ceea ce ţi se dă sau ţi se datorează. //A lua cunoştinţă de o ştire, de o dispoziţie etc. //A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. 2. A ieşi în întâmpinarea unui oaspete; a accepta vizita cuiva (în interes personal, profesioanal etc.). 3. A include pe cineva într-o întreprindere, într-o organizaţie etc. 4. A fi de acord cu...; a accepta. //A manifesta o anumită atitudine faţă de cineva sau ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 să primească, primigestă (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. adj.. s.f., pt. primiggste. primipară (Femeie) care a născut pentru prima oară adj., s.f, pl. primipare.
primire Faptul de a primi. IA da (cuiva) (ceva) în~ = a încredinţa (cuiva ceva). A lua (ceva) în~ = a prelua; a recepţiona (ceva), A lua (pe cineva) în ~ » a) a ţine (pe cineva) sub observaţie pentru a-1 îndruma; b) (fam.) a certa (pe cineva). De ~ = a) (despre zile, ore) în care publicul are acces într-un anumit loc; b) (despre încăperi) destinat solicitatorilor, s.f, g,-d. art. primirii, pl. primiri.
primitivă 1. De la începuturile omenirii; străvechi. //Aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării sociale, 2. Necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. Primar, originar. /Cuvânt ~ ■ cuvânt care serveşte ca bază pentru formarea de derivate. //îs.) Denumire dată pictorilor adepţi ai primitivismului (2). adf, pl, primitivi,-e. primitivism 1, Caracter primitiv; primitivitate. 2. Tendinţa de a găsi modele, forme de existenţă într-o cultură din trecut, mai puţin evoluata, //Imitarea cu buna ştiinţa a vieţii simple, a naivităţii etc, în creaţia literar-artistiea. s.n primitivitate Primitivism, s.f, g.-d. art, primitivităţii, prlmltlvlza tr, A aduce în stare de primitivitate, vb. I, înd, prez. 3 primitivează,
primitar.-oare Care (primeşte sau) poate primi ceva, /(s.) distribuitor = cel care primeşte şi distribuie materiale într-un depozit. //Ospitalier, //Care atrage, îmbie. //Receptiv, adj., pl. primitgri,-oare. prim-minlstru Şeful executivului, s.m., art. prim-ministrul, pl. prim-miniştri, art. prim-miniştrii. primo (it,) Mai întâi, în primul rând. adv, prlmogenit,-ă (livr.) (Copil) născut primul (într-o familie princiară, regală etc.) adj., s.m. şi f, pl. primogeniţi,-te.
primogenitură (rar) Prioritate (la drepturi) pe care o are cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi (în familiile nobile şi domnitoare), s.f, g.-d. art. primogeniturii, primoinfecţie (-ţi-e) Prima pătrundere într-un organism a unui germen infecţios. s.f, art. primoinfgcţia, g.-
d.	art. primoinfgcţiei, pl. primoinfecţii, art. primoin-fecţiile.
primordial,-ă (-di-al) 1. De la început, primar, originar. 2. De primă importanţă, esenţial, capital, adj., pl. primordiali,-e.
primordialitate (-di-a-) Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate, s.f, g.-d. art. primordialităţii, primovaccinare (med.) Prima administrare a unui vaccin, s.f, g.-d. art. primovaccinării, pl. primo vaccinări, prim-plan (cin.) Cadru în care interpreţii sunt filmaţi de aproape. IAfiîn~ = a fi în centrul (unei acţiuni, unei discuţii etc.). s.n., pl. prim-planuri. primprejur Prin apropiere, de jur împrejur, adv.
957
prior
prlm-prator (în trecut) Funcţionar mai mare în grad decât pretorul (3). s.m., art. prim-prfitorul, pl. prim-pretori, art. prim-prgtorii.
prlm-procurer Funcţionar mai mare în grad decât procurorul. s.m., art. prim-proourarul, pl. prim-procurari, art. prim-procurQrii.
prim rang (în loc.) De - = a) de rangul, de categoria întâi; b) de calitate superioară, loc. adj. * prlm-secretar (în structura organizatorică a unor partide şi organizaţii) Secretarul cu funcţia cea mai mare. s.m., art. prim-secretarul, pl. prim-secretgri, art. prim-secretarii.
prim-solist,-ă întâiul dintre solişti, s.m., art. prim-solistul, pl. prim-solişti, art. prim-soliştii; s.f., art. prim-solista, g.-d. art. prim-solistei, pl. prim-soliste. primulacge (la pl.) Familie de plante erbacee cu frunze dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (ia sg.) plantă din această familie, s.f.. art. primulacgea, g.-d. art. primulacgei, pl. primulacge.
prlmulă/primulă Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii, s.f, g.-d. art. primulei/primulei, pl. primule /primule.
prlmulină Substanţă coloranta galbenă, folosită la colorarea bumbacului, s.f, g.-d. art. primulinei. primus Lampă de gătit care foloseşte drept combustibil benzina sau petrolul lampant. s.n., pl. primusuri, prlm-vlceprim-ministru Primul dintre viceprim-mi-niştri. s.m., art. prim-viceprim-ministrul, pl. prim-viceprim-miniştri, art. prim-viceprim-miniştrii. prin (introduce complemente circumstanţiale) Se plimbă ~ grădină. Discută ~ intermediari. S-a întâmplat ~ februarie. /Ce se înţelege = cum se explică..., cum se interpretează... ~ urmare = în consecinţă, prep. prince-de-galles (prens dö gal) (fr.) Ţesătură de lână, cu linii întretăiate, care formează un fel de carouri, s.n. princeps I. adj. invar. 1. Ediţie ~ = prima ediţie a operei unui scriitor (clasic). 2. Cel dintâi, principal,
II.	s.m. împărat al Imperiului Roman. adj. invar.-, s.m. princiar,-ă (-ci-ar) 1. Al unui prinţ, de prinţ. 2. (fig.) Somptuos, bogat, măreţ, adj., pl. princiari,-e. principajră Care are importanţă deosebită; cel mai însemnat. lîn ~ = în special, mai ales. (gram.) Propoziţie ~ (şi s.f.) = propoziţie independentă dintr-o frază, de care depind propoziţiile subordonate, adj., pl. principálisé, principalul Ceea ce este esenţial, s.n. art. principat Teritoriu condus de un principe, //(la pl., de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Ţara Românească şi Moldova în perioada dinaintea Unirii, [var. (înv.) prinţipat s.n.] s.n., pl. principate, principe Titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinţ. s.m., pi principi.
principesă Fiică, soţie de principe sau de suveran; femeie care conduce un principat; prinţesă, s.f, g.-d. art. principesei, pl. principese.
principial,-ă (-pi-al) Conform cu anumite principii, //(adv.) în principiu. adj.,jpl. principiali,-e. principialitate (-pi-a-) Însuşirea de a fi principial, s.f., g.-d. art. principialităţii, principie v. principiu.
principiu 1. Teză fundamentală, idee, lege pe care se întemeiază o ştiinţă, un sistem, o normă de conduită etc. 2. Cauză primară sau punct de plecare. /- activ = substanţă care imprimă caracterul specific unui produs de origine animală sau vegetală. 3. Convingere, punct de vedere propriu. /Om de (sau fară) ~ii = om cu (sau fără) convingeri ferme. !n~ = din punct de vedere teoretic, în general. Din ~ = conform unui punct de vedere bine stabilit. [var. (înv.) princip, prinţip s.n., principie s.f.] s.n., art. principiul, pl. principii, art. principiile.
prinde A. 1. tr. A apuca cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.; (despre animale) a apuca cu dinţii, cu ghearele. /Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. 2. tr. (fig.) A percepe cu ochii, cu urechea, cu mintea. /A ~ de veste = a băga de seamă. 3. refl. A-şi încleşta mâinile pe ceva pentru a se sprijini sau pentru a se agăţa; a se lua de mână cu cineva. 4. tr. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu braţele. B. tr. l.A ajunge din urmă pe cineva sau ceva care se mişcă; a captura un fugar, un răufăcător etc. 2. A surprinde pe cineva asupra faptului. //A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să recunoască adevărul. /A ~ (pe cineva) cu minciuna - a descoperi că cineva minte. 3. A junge la timp pentru a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care urmează să plece. IA ~ momentul (sau ocazia, prilejul) = a nu lăsa să scape prilejul. A nu-l ~ pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul. 4. (despre evenimente, fenomene ale naturii) A surprinde. L-a prins noaptea. 5. (fig., despre stări fizice sau sufleteşti) A cuprinde; a copleşi. L-a prins somnul. //A absorbi. C. 1. tr. şi refl. A (se) fixa prin legare sau agăţare. Htr. A fixa prin coasere. 2. tr. A înhăma, a înjuga. 3. refl. A se angaja la ceva. //A se lua cu cineva la întrecere; a face un pariu cu cineva. D. 1. refl. A se lipi de ceva sau de cineva. 2. tr. (despre îmbrăcăminte) A-i şedea cuiva bine; a i se potrivi. E. (tr.) A ~ puteri = a se întrema, a se întări. A ~ rădăcini = a se fixa într-un loc. //(fig.) A învăţa de la altul. F. refl. (fig., fam.) A lua drept valabil. G. refl. (despre lapte) A se închega, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prind, I pl. prindem, 2 pl. prindeţi, perf. s. I sg. prinsei, / pl. prinserăm; conj. prez. 3 să prindă; imper. 2 sg. prinde; ger. prinzând; part. prins, prindere Acţiunea de a (se) prinde; prins, s.f, g.-d. art. prinderii, pl. prinderi.
prinos (înv., livr.) 1. Dar oferit în Antichitate divinităţii; dar oferit unui stăpânitor; ofrandă. 2. (fig.) Omagiu adus cuiva în semn de recunoştinţă sau de admiraţie. 3. (fig.) Contribuţie în slujba unei cauze, s.n., pl. prinosuri. prins1 Prindere, s.n.
prins2,-ă 1. Care a căzut în mâinile cuiva^captiv, arestat. 2. Copleşit de treburi. 3. (despre lapte) închegat; bătut. adj., pl. prinşi,-se.
prinsoare 1. (pop.) Pariu, rămăşag. 2. (înv.) Captivitate; (concr.) închisoare. //Capcană pentru animale, s.f, g.-d. art. prinsorii, pl. prinsori. prinţ (inform.) Listare (program, document etc.) s.n., pl. printuri.
a printa tr. A lista un document, vb. I, ind. prez. 3 prin-tează. a
printre 1. în mijlocul..., între; în spaţiul dintre... IA privi
-	gene = a privi cu ochii aproape închişi. 2. în intervalul dintre două momente, două etape ale unei acţiuni, ale unui fenomen etc. [var. (pop.) pântre, pintre prep.] prep. printru (înv. reg.)/printr (în faţa cuvintelor care încep cu o vocală: printr-o, printr-un etc.) Prin. prep. prinţ Principe. /A trăi ca un ~ - a duce o viaţă îmbelşugată. s.m., pl. prinţi.
prinţesă Principesă, s.f., g.-d. art. prinţesei, pl. prinţese, prinţip v. principiu, prinţipat v. principat.
prinţişor Diminutiv al lui prinţ, s.m., pl. prinţişeri. prin urmare Aşadar, deci. loc. conjcţ. prinzătoare (rar) Cursă de prins păsări, s.f., g.-d. art. prinzătorii, pl. prinzătfiri.
prinzător Maşină sau instalaţie folosită pentru separarea anumitor impurităţi dintr-un material, s.n., pl. prinzătoare.
prior1 (pop., despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. adj., pl. priari.
prior
958
puriu. adj., pl. priQri.
prier2,-ă Conducător al unei mănăstiri catolice, s.m., pl. priQri; s.f., g.-d. art. priţjrei, pl. priare. priorit (pri-o-) Funcţie a unui prior2, s.n. prioritar,-ă (pri-o-) Care are sau trebuie să aibă prioritate. adj., pl. prioritari,-e.
prioritate (pri-o-) întâietate, primordialitate. /- de trecere = întâietate şi ordine de trecere a unui vehicul în raport cu celelalte vehicule, care sosesc în acelaşi timp, din direcţii diferite, într-o intersecţie nedirijată, s.f, g.-d. art. priorităţii, pl. priorităţi.
pripas 1. (înv., reg.) Pui de animal domestic. 2. (pop.) De ~ = (despre animale domestice) fâră stăpân; (despre copii) părăsit, abandonat; (despre oameni) străin, venetic. 3. (reg.) /A lua o vită de ~ = a lua ca zălog o vită rătăcită în semănături, până la răscumpărarea stricăciunii făcute de ea. s.n., pl. pripasuri. pripă1 (pop.) Grabă mare. s.f, g.-d. art. pripei. pripă2 (pop., fam.) în - = în grabă, repede. Fără ~ = fără grabă. loc. adv.
pripăşi 1. refl. A se stabili pe lângă cineva sau undeva; a se aciua. 2. tr. A lua şi a ţine pe lângă sine; a adăposti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pripăşesc, imperf. 3 sg. pripăşea; conj. prez. 3 să pripăşească, pripăşire Acţiunea de a (se) pripăşi, s.f., g.-d. art. pripăşiţii, pl. pripăşiţi. pripăşit Faptul de a pripăşi, s.n. pripeală (pop., fam.) 1. Grabă mare, zor. 2. (înv. şi reg.) Căldură mare; arşiţă, s.f, g.-d. art. pripelii, pl. pripeli, pripi 1. refl. A face un lucru în grabă, fără chibzuială. 2. refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial). 3. tr (pop., despre soare) A dogori, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pripesc, imperf. 3 sg. pripea; conj. prez. 3 să pripească.
pripire Faptul de a (se) pripi, s.f, g.-d. art. pripirii, pl. pripiri.
pripit,-ă 1. Care acţionează repede şi fără chibzuială. /Făcut în grabă. 2. (despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă. /Mămăligă ~ = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită, adj., pl. pripiţi,-te. pripQn 1. Ţăruş de care se leagă vitele la păscut, /(despre animale) A lega în - = a priponi. //Ţăruş de care se leagă o ambarcaţiune la ţărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Şir de cârlige cu nadă pentru pescuit, s.n., pl. pripoane.
priponi tr. l.A lega un animal de un pripon. //A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). 2. A lega o ambarcaţiune de un pripon. 3. A fixa ceva prin legare, //(arg.) A aresta, vb. ÎV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priponesc, imperf. 3 sg. priponea; conj. prez. 3 să priponească.
priponire Acţiunea de a priponi, s.f., g.-d. art. priponirii, pl. priponiri.
pripor (reg.) 1. Pantă abruptă; povârniş. 2. Adăpost de iarnă pentru oi făcut din împletitură de nuiele sau de stuf. s.n., pl. prigoare.
priporos,-oasa (reg., despre terenuri) Abrupt, povâr-nit. adj., pl. priporfişi,-oase.
prisacă Loc unde se cresc albine; stupină, s.f, g.-d. art. prisăcii, pl. prisăci.
prisăcar Persoană care creşte albine; stupar. s.m., pl. prisăcari.
prisăcărje Ocupaţia prisăcarului, stupărit; prisăcărit. s.f., art. prisăcăria, g.-d. art. prisăcăriei. prisăcărit 1. Prisăcărie. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. s.n.
prisăcăriţă (rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăritul.
s.f, g.-d. art. prisăcăriţei, pl. prisăcăriţe.
prislop Trecătoare în munţi sub formă de şa; pas. s.n.,
pl. prisloape. A
prismatic,-ă în formă de prismă, adj., pl. prismatici,-ce. prismatoid (-to-id) Corp cu o formă apropiată de aceea a unei prisme, s.n., pl. prismatoide. prismă 1. (mat.) Poliedru cu două feţe (bazele) paralele şi egale, iar cu celelalte feţe în formă de paralelogram. /~ dreaptă = prismă ale cărei muchii sunt perpendiculare pe bază. ~ oblică = prismă ale cărei muchii sunt oblice pe bază. ~ optică = piesă de sticlă sau de alt material transparent, folosită la aparatele optice pentru descompunerea sau pentru reflecţia luminii într-un spectru. 2. Piesă de sticlă, de cuarţ etc., de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice. /Prin ~a = din punct de vedere... s.f, g.-d. art. prismei, pl. prisme, prisngl v. prâsnel.
prisoase (înv., reg.) Teren agricol care prisosea moşierului şi, de aceea, era arendat ţăranilor, s.n. pl. prisos Ceea ce depăşeşte necesarul sau o anumită limită; prisosire, prisosinţă; surplus, excedent; (p. ext.) belşug, abundenţă. IDe ~ = în plus; (p. ext.) inutil. Cu ~ = în plus; (p. ext.) din plin. s.n., pl. prisssuri. prisoseală (pop.) Prisos, s.f, g.-d. art. prisoselii, pl. prisoseli.
prisose!nic,-ă Care prisoseşte. adj.,pl. prisoselnici,-ce. prisosi intr. A fi în cantitate mai mare decât este necesar. HA fi inutil, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prisosesc, imperf. 3 sg. prisosea; conj. prez. 3 să prisosească, prisosinţă Prisos; belşug. /Cu ~ = din belşug; (fig.) în mod ireproşabil, s.f, g.-d. art. prisosinţei, pl. prisosinţe, prisosire (rar) Prisos, s.f, g.-d. art. prisosirii. prisosi tor,-oare (înv.) De prisos; inutil, adj., pl. priso-sitori,-oare.
prispă 1. Terasă îngustă de-a lungul peretelui din faţă (uneori şi al celor laterali) la casele ţărăneşti. 2. Fâşie de teren dreaptă, situată la diferite altitudini; tăpşan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn. s.f, g.-d. art. prispei, pl. prispe.
prispişoară (pop.) Prispuliţă. s.f, g.-d. art. prispişoa^ rei, pl. prispişoare.
prispuliţă (pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispişoară, prispuşoară. s.f, g.-d. art. prispuliţei, pl. prispuliţe, prispuşoară (pop.) Prispuliţă. s.f, g.-d. art. prispu-şoarei, pl. prispuşoare.
pristandaua (reg.) Dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. s.f. art., neart. pristanda, g.-d. art. pristandalei, pl. pristandale, art. pristandalele.
pristav1 (înv.) 1. Crainic care anunţa ştirile oficiale. 2. Vătaf pe moşia unui boier, s.m., pl. pristăvi. pristav2 (înv.) Comunicare oficială; poruncă, s.n., pl. pristavuri.
pristăvi refl. (înv., reg.) A muri. vb. IV, ind. prez. 3 se pristăveşte, imperf. 3 sg. se pristăvea; conj. prez. 3 să se pristăvească.
pristăvire (înv., reg.) Faptul de a se pristăvi; moarte. s.f, g.-d. art. pristăvirii, pl. pristăviri. pristăvoaie (rar) Soţia pristavului. s.f, g.-d. art. pristăvoaiei, pl. pristăvoaie.
pristol Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se ţin obiectele de cult. s.n., pl. pristoluri, pristoleanca Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. s.f. art., neart. pristoleancă, g.-d. art. pristolencii.
pristfilnic Plantă cu flori galbene şi cu fructul în formă de capsulă, s.m.
prişniţ Compresă. [var. prişniţă j.£] s.n., pl. prişniţe. prişniţă v. prişniţ.
pritaneu Clădire publică la grecii din Antichitate, în care ardea focul sacru şi în care magistraţi luau masa împreună cu trimişii puterilor străine sau cu demnitarii
959
proaspăt
pritoacă (reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc în timpul culesului, s.f., g.-d. art. pritoacei, pl. pritoace.
pritQC (pop.) Pritocire. IA trage la ~ - a pritoci, s.n. pritoceală Pritocire, s.f, g.-d. art. pritocglii. pritoci tr. A turna vinul dintr-un butoi în altul, pentru a-l separa de drojdie. HA scoate şi a turna la loc, de mai multe ori, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră. pentru a dizolva sarea. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pritocesc, imperf. 3 sg. pritocea; eoni. prez. 3 să pritocească.
pritocire Acţiunea de a pritoci; pritoceală, pritoc, pritocit. s.f, g.-d. art. pritocirii, pl. pritociri, pritocit Pritocire, s.n.
priva tr. A lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept care i se cuvine. Hrefl. A renunţa la un bun sau la un drept. vb. I, ind. prez. 3 privează, privai v. prăval.
privare Faptul de a (se) priva, s.f, g.-d. art. privării, pl. privări.
privat,-ă Particular, individual, adj., pl. privaţi,-te. privată (pop.) Closet, s.f, g.-d. art. privatei, pl. private, privativ,-ă 1. Care lipseşte pe cineva de ceva; care exclude ceva. Pedeapsă ~ de libertate. 2. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, adj., pl. privativi,-e. privatiza tr. l.A trece întreprinderi, instituţii, servicii etc. din proprietatea statului în proprietate particulară.
2.	A începe să-şi desfăşoare activitatea pe cont propriu. vb. I, ind. prez. 3 privatizează.
privatizare Acţiunea de a privatiza, s.f, g.-d. art. privatizării, pl. privatizări.
privatizat,-ă Care a trecut din proprietatea statului în proprietate particulară, //(fam., subst.) Persoană care are o întreprindere proprie, adj., pl. privatizaţi,-te. privaţiune (-ţi-u-) Faptul de a (se) priva de ceva; (la pl.) iipsă, sărăcie, s.f, g.-d. ari. privaţiunii, pl. privaţiuni, priveală (înv., reg.) 1. Privit. IA sta in ~ = a privi.
2.	Privelişte, s.f, g.-d. art. privelii, pl. (2) priveli. priveghe v. priveghi.
priveghea (pop.) 1. intr. A păzi; a pândi. 2. tr. A îngriji pe cineva sau ceva. 3. intr. A nu dormi. 4. tr. A sta în priveghi. [var. (reg.) privighea vb.] vb. I, ind. prez. 3 priveghează, I pl. priveghem, 2 pl. privegheaţi; conj. prez. 3 să privegheze; ger. priveghind; part. privegheat, privegheată (pop.) Priveghere, [var. (reg.) privigheală s./Ţ s.f, g.-d. art. priveghelii. priveghere (pop.) Acţiunea de a priveghea, [var (reg.) privigiiere s.f] s.f, g.-d. art. priveghgrii, pl. priveghgri. priveghetor,-oare (pop.) Supraveghetor. //(înv.) Subprefect, [var. (reg.) privighetor,-oare, privighitor,-oare s.m. şi f] s.m., pl. priveghetori; s.f, g.-d. art. privighetoarei, pl. priveghetoare, priveghi (pop.) Veghere Ia un mort noaptea înainte de înmormântare, [var. (reg.) privgghe 5/] s.n., pl. privfc ghiuri.
privelişte 1. Aspect din natură; peisaj. 2. Aspect, fapt neobişnuit care se înfăţişează vederii. 3. (înv.) Faptul de a privi, s.f, g.-d. art. priveliştii, pl. privelişti, privi tr. 1. A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva. IA nu~ cu ochi buni = a dezaproba. 2. A considera, a crede. 3; (la pers. 3) A fi de competenţa cuiva, a se referi la... lin (ceea) ce priveşte... = cu privire la..., în privinţa... vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 să privească, privighea v. priveghea, privigheală v. privegheată, privighere v. priveghere.
privighetoare Gen de păsări călătoare, insectivore, de culoare brună-roşcată care cântă frumos, [var. privighi-toare s./'] s.f, g.-d. art. privighetorii, pl. privighetori.
privighetor1,-oare v. privighetor.
privighetor2 Bărbătuşul privighetorii, s.m., pl. privi-
gheteri.
privighitoare v. privighetoare. privighitar,-oare v. privighetor, privilegia (-gi-a) tr. A acorda cuiva un privilegiu, a favoriza, vb. I, ind. prez. 3 privilegiază, 1 pl. privilegierii; conj. prez. 3 să privilegigze; ger. privilegiind. privilegiat,-a (-gi-at) 1. (Persoană, grup social etc.) care se bucură de privilegii. 2. (fig.) (Cel) înzestrat de la natură cu un talent, adj., s.m. şi f, pl. privilegiaţi,-te. privilegiu 1. Avantaj, drept pe care îl are cineva şi pe care ceilalţi nu-1 au. //Act prin care se acordă cuiva un avantaj, un drept special. 2. împrejurare favorabilă, s.n., art. privilegiul, pl. privilegii, art. privilegiile. _ privinţă Intr-o - = dintr-un anumit punct de vedere. în ~ = în ceea ce priveşte, s.f, g.-d. art. privinţei, pl. privinţe, privire 1. Acţiunea de a privi; văz; căutătură, uitătură; (concr.) ochi. 2. Examinare, cercetare. 3. Cu - Ia... = referitor la... s.f, g.-d. art. privirii, pl. priviri, privtt Faptul de a privi. s.n.
privitor,-oare 1. (Persoană) care priveşte la cineva sau la ceva. I~ la... = cu privire la..., referitor la... 2. Spectator. adj., s.m. şi f, pl. privit£>ri,-oare. priza1 tr. A trage tutun pe nas. vb. I, ind. prez. 3 prizează. priza2 tr. (livr.) A aprecia, a preţui. Nu prizează muzica rock. vb. I, ind. prez. 3 prizează, priză l. Dispozitiv care permite conectarea unui aparat electric la reţeaua electrică respectivă. I~ de pământ = dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează legătura la pământ a unei instalaţii electrice. ~ aeriană de curent = priză în formă de bară, prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană şi un tramvai, o locomotivă electrică etc. 2. (constr.) Trecere în stare solidă a amestecurilor de lianţi aflate în stare plastică. 3. Orificiu pentru aerisire, în peretele exterior al unei construcţii.
4.	Manieră de a prinde (şi de a imobiliza) adversarul la judo, lupte etc. 5 .-de aterizare = ansamblul manevrelor executate de pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit.
6.	(fig., fam.) Trecere, influenţă, simpatie de care se bucură cineva. 7. Mod în care este prinsă mingea la baschet, handbal, rugbi etc.; mod în care atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 8. Asperitate pe care un alpinist o foloseşte când escaladează o stâncă.
9.	Cantitate mică de tutun care se prizează. //Doză (mică) dintr-un medicament. 10. (cinema) ~ directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, pentru a asigura veridicitatea interpretării, s.f, g.-d. art. prizei, pl. prize.
prizări refl. (pop., fam., despre oameni, animale şi plante) A se pipernici, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se priză-rgşte, imperf. 3 sg. se prizărea; conj. prez. 3 să se prizărească.
prizon Tijă metalică filetată la capete, servind la îmbinarea a două piese, s.n., pl. prizoane. prizonier,-ă (-ni-er) 1. Militar căzut în captivitate în timpul unui război. 2. Arestat, întemniţat, //(fig.) Persoană lipsită de libertate. s.m.,pl. prizonieri; s.f., g.-d. art. prizonigrei, pl. prizoniere.
prizonierat (-ni-e-) Situaţia de prizonier; captivitate.
s.n.
pro-1 Element de compunere care înseamnă: „anterior (în timp şi în spaţiu)”; „pentru", „în favoarea”; „în locul cuiva sau a ceva”. pro2 Pentru, în favoarea, prep. proamerican,-ă (pro-a-) Care este favorabil americanilor. adj., pl. proamericani,-e.
proaspăt,-ă 1. (despre alimente) Pregătit sau obţinut de curând; care nu este conservat, //(despre plante) Cules, rupt de curând. 2. Care a fost făcut, creat etc. de
proastă-creştere
960
curând. 3. (fig.) Tânăr, fraged. 4. (despre oameni) Care se află într-o anumită situaţie de curând. //Nou, actual.
5.	(despre aer) Neviciat, //(despre apă) Adus de curând de la sursă; (p. ext.) rece. 6. Cu forţe noi, odihnit. 7. (fig.) Curat, pur, adi., pl• proaspeţi,-te. pro&stă-crsştere Lipsă de educaţie, s.f., g.-d. art. proastei-crsşteri.
proaşcă (pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care iese de undeva şi împroaşcă. 2. A face (sau a da) -a (sau ~) (in, intre sau prin) = a face prăpăd, a da năvală (în, între sau prin), s.f, g.-d. art. proaştei, pl. proaşte. prob,-ă (livr.) Cinstit, integru, loial, adj., pl. probi,-e. proba tr. l.A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă, a verifica; a încerca un obiect de încălţăminte, de îmbrăcăminte etc. vb. I, ind. prez. 3 probează. probabil1 După cât se pare; posibil, adv. probabil2,-ă Care se poate întâmpla, care poate fi adevărat. /Timpul ~ = condiţiile meteorologice care se prevăd pentru următoarele zile. adj., pl. probabili,-e. probabilism Concepţie conform căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunţ este adevărat sau nu. s.n.
probabilist,-ă I. adj. 1. Referitor la probabilism. 2. Care foloseşte calculul probabilităţilor. 11. s.m. şi f. Matematician specialist în calculul probabilităţilor, adj., s.m. şi f, pl. probabilişti,-ste.
probabilistic,-! 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria, la calculul probabilităţilor, adj., pl. probabilistici,-ce.
probabilitate 1. Caracterul a ceea ce este probabil. /După toate ~ = după cât se pare, posibil. 2. Calculul ~lor = capitol al matematicii care studiază şansele de realizare a unui eveniment sau fenomen, s.f. g.-d. art. probabilităţii, pl. probabilităţi.
probant,-ă Care probează, convinge; concludent, adj., pl. probanţi,-te.
probar Prospect cuprinzând modelele de semne tipografice, de litere şi de imprimate care pot fi executate într-o tipografie, s.n., pl. probare, probare Acţiunea de a proba, s.f, g.-d. art. probării, pl. probări.
probator,-oare Probatoriu2, adj., pl. probatori,-oare. probatoriu1 Totalitatea probelor folosite de justiţie într-un litigiu, s.n., art. probatariul, pl. probatarii, art. probatariile.
probateriu2,-ie Care poate servi drept dovadă; probator. adj., pl. probatarii.
probaţiune (-ţi-u-) (jur.) Dovedire; dovadă, s.f, g.-d. art. probaţiunii, pl. probaţiuni.
prfibă l. Dovadă a unui adevăr; confirmare. /~ cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţei de judecată. IA da ~ de... = a dovedi. 2. Verificare a modului cum funcţionează un sistem tehnic, un aparat, o maşină. //încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potriveşte. //Fiecare dintre etapele unui examen, //(sport) întrecere în cadrul unei competiţii. IDe ~ = de încercare. A face ~ = a proba, a încerca. 3. Repetiţie. 4. Verificare a corectitudinii unor operaţii matematice. 5. Mostră dintr-o serie de obiecte sau eşantion dintr-un material, care poate servi la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material. 6. Analiză medicală. //Observare a funcţiei unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. //(fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 7. Exemplu, model. s.f, g.-d. art. prabei, pl. prabe. probălui tr. (înv., reg.) 1. A verifica, a proba (1). 2. A confirma. 3. A chibzui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. probăluigsc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 să pro-băluiască.
probăluire (înv., reg.) Acţiunea de a probălui, s.f., g.-d.
art. probăluirii, pl. probăluiri.
probitate Cinste, integritate, onestitate, s.f, g.-d. art.
probităţii.
problem v. problemă.
problematic,-ă 1. îndoielnic, nesigur; (p. ext.) suspect, dubios. 2. Care pune (sau ridică) o problemă, //(log., despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii, adj., pl■ problematici,-ce. problematică Ansamblu de probleme referitoare la acelaşi subiect sau domeniu; tematică, s.f, g.-d. art. problematicii.
problematiza intr. 1. A sistematiza pe probleme. 2. A complica lucrurile, a face din orice lucru o problemă.
3.	A crea probleme, vb. /, ind. prez. 3 problematizează, problematizare 1. Acţiunea de a problematiza. 2. Metoda in învăţământ constând in folosirea de întrebări-problemă pentru a declanşa activitatea independentă a elevului sau a studentului, s.f, g.-d. art. problematizăm rii, pl. problematizări.
problgmă A. 1. Chestiune cu aspecte neclare, care cere
o	rezolvare, o soluţie, /-cheie = problemă foarte importantă. //(mat.) Chestiune a cărei rezolvare se poate afla prin calcule sau prin raţionamente. 2. Obiect al preocupărilor sau cercetărilor cuiva; temă. B. Lucru greu de înţeles, de rezolvat sau de explicat, dificultate, [var. (înv.) problgm s.n.] s.f., g.-d. art. problgmei, pl. problgme. problemist,-ă Specialist în crearea de probleme în şah, matematică etc. s.m., pl. problemişti; s.f, g.-d. art. pro-blemistei, pl. problemiste.
proboscidă (înv.) Trompa elefantului; trompa insectelor. s.f, g.-d. art. probostidei, pl. probosdde. proboscidian (-di-an) (la pl.) Ordin de mamifere mari, greoaie (din care face parte elefantul), caracterizate prin trompa lor lungă şi mobilă; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. proboscidieni.
probozeală (înv., reg.) Faptul de a probozi; mustrare. s.f., g.-d. art. probozelii, pl. probozgli. probozi tr. (înv., reg.) A mustra, a dojeni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. probozesc, imperf. 3 sg. probozea; conj. prez. 3 să probozească.
probozire (înv., reg.) Acţiunea de a probozi, s.f, g.-d. art. probozirii, pl. proboziri.
procaină (farm.) Substanţă cu proprietăţi asemănătoare novocainei. s.f, g.-d. art. procainei. procator (reg.) Avocat, s.m., pl. procatori. proceda intr. 1. A acţiona într-un anumit fel. 2. A începe să..., a trece la... [var. (înv.) procgde vb.] vb. I, ind. prez. 3 procedează, procede v. proceda.
procedeu 1. Fel, manevră de a proceda pentru a obţine un rezultat; mijloc, mod, modalitate. 2. Soluţie practică, sistematică, de efectuare a unei operaţii, a unei lucrări etc. s.n, art. procedeul, pl. procedee, procedural,-ă Referitor la procedura legală, adj., pl-procedurali,-e.
procedură 1. Ansamblu de reguli, de formalităţi care trebuie îndeplinite într-un proces. 2. Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). 4. (la pl.) Tratament specializat pe anumite tipuri de boli. s.f, g.-d. art. procedurii, pl. proceduri. procedurjst,-ă Specialist în procedura judiciară, s.m., pl. procedurişti; s.f, g.-d. art. proceduristei, pl. procedu-riste.
procent 1. A suta parte dintr-o cantitate dată. 2. Dobândă calculată la o sută de unităţi monetare, [var. (înv.) proţent s.n.] s.n., pl. procgnte. procentaj Procent. //Calcul fâcut pentru stabilirea procentului; cifra obţinută, s.n., pl. procentaje.
961
procuror
procentual,-ă (-tu-al) Calculat, exprimat în procente. adj., pl. procentuali,-e.
proces 1. Desfăşurare a unei acţiuni, a unui eveniment, a unui fenomen etc. //Prefacere, transformare progresivă. ~ de fabricaţie. 2. Dezbatere a unei cauze la o instanţă judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni. IA face (sau a intenta) cuiva ~ = a da pe cineva în judecată. A face ~ul (cuiva sau a ceva) = a critica sever (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva ~ de intenţii = a învinui pe cineva de intenţii reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut. A-şi face ~ de conştiinţă = a-şi reproşa anumite atitudini, a regreta.
3.	Maladie (a unui organ sau a întregului organism). [var (înv.) proţes s.n.] s.n., pl. procese.
procesa tr. A prelucra datele de pe bandă magnetică prin intermediul uni procesor, vb. I, ind. prez. 3 procesează.
procesare 1. Acţiunea de a procesa. 2. ~ de text = introducere a unui text în calculator şi scoatere a corecturilor. s.f., g.-d. art. procesării, pl. procesări, procesie v. procesiune.
procesional,-ă (-si-o-) Relativ la procesiune, adj., pl. procesionali,-e.
procesiune (-si-u-) 1. Alai, convoi, cortegiu. 2. Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioşii merg în convoi, cântând imnuri şi rostind rugăciuni, [var. (înv.) procesie s.f.] s.f, g.-d. art. procesiunii, pl. procesiuni, procesoman,-ă Persoană care are mania de a intenta procese juridice, s.m., pl. procesomani; s.f., g.-d. art. procesomanei, pl. procesomane, procesomarrie Mania de a intenta (nejustificat) procese (2). s.f, art. procesomama, g.-d. art. procesomaniei. procesor (inform.) Aparat electronic sau circuit integrat destinat să interpreteze şi să execute comenzi complexe. /~ de texte = microcomputer destinat exclusiv culegerii şi prelucrării de texte. - video = microcomputer destinat prelucrării imaginilor, s.n., pl. procesoare, procesual,-ă (-su-al) 1. Referitor la proces (1); care se desfăşoară în etape succesive; treptat. 2. Procedural, adj., pl. procesuali,-e.	_
procesualitate (-su-a-) însuşirea de a fi procesual, s.f., g.-d. art. procesualitiţii.
proces-verbal Act oficial prin care se constată un fapt de natură juridică; prezentare scrisă a discuţiilor şi hotărârilor dintr-o şedinţă, s.n., pl. procese-verbale. prochestor Magistrat roman cu funcţii financiare în provincii, s.m., pl. prochestori. prochimen 1. (bis.) Nume dat versetelor din psalmi. 2. (înv.) A veni la - = a reveni la subiect, s.n., pl. prochimene.
proci (sl., înv.) Şi aşa mai departe, adv. procidgnţă (anat.) Deplasare a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ, s.f., g.-d. art. procidenţei, pl. proci-dgnţe.
procitanie (-ni-e) (înv.) Recitire, repetare; examinare (recapitulativă) a elevilor, s.f, art. procitania, g.-d. art. procitaniei, pl. procitanii, art. procitaniile. prociti tr. (înv.) 1. A reciti. 2. A examina un elev. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. procitesc, imperf. 3 sg. procitea; conj. prez. 3 să procitească.
proclama l.icA anunţa ceva în mod solemn. 2. tr. şi refl. A (se) investi în mod oficial cu un titlu, o calitate, un drept etc. 3. tr. A susţine ceva cu tărie, a afirma în public.
4.	tr A institui, a stabili, vb. I, ind. prez. 3 proclamă, proclamare Acţiunea de a (se) proclama, s.f, g.-d. art. proclamării.
proclamativ,-ă Care proclamă ceva. adj., pl. proclamativi,-e.
prociamator,-oare (Persoană) care face o proclamaţie. adj., s.m. şi f., pl. proclamatori,-oare.
proclamaţie (-ţi-e) Comunicare oficială prin care se aduce la cunoştinţa publicului un fapt de mare importanţă. //Apel tipărit cu conţinut agitatoric, [var. (înv.) proclamaţiune s.f.] s.f, art. proclamaţia, g.-d. art. proclamaţiei, pl. proclamaţii, art. proclamaţiile, proclamaţiune v. proclamaţie, proclet,-ă (înv., reg., s.) Ticălos, mişel. adj., pl. procleţi,-te.
proclitic,-ă (despre cuvinte) Aşezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. Articol ~. adj., pl. proclitici,-ce.
procliză Aşezare a unui cuvânt, a unei particule în poziţie proclitică, s.f, g.-d. art. proclizei, pl. proclize. proconsul Magistrat roman însărcinat cu guvernarea unei provincii, s.m., pl. proconsuli. proconsular,-ă Care ţine de proconsul; referitor la funcţia de proconsul. /Provincie - = provincie condusă de un proconsul, adj., pl. procortsulgri,-e. proconsulat Funcţia de proconsul; timpul în care un proconsul îşi exercită funcţia, s.n., pl. proconsulate. procopseală v. pricopseală, procopsi v. pricopsi, procopsire v. pricopsire. procovăţ v. pocrovăţ.
procrea (-cre-a) intr. şi tr. A da viaţă, a concepe, vb. I, ind. prez. 3 procreează, 1 pl. procreăm; conj. prez. 3 să procreeze; ger. procreând; part. procreat, procreare (cre-a-) Acţiunea de a procrea, s.f., g.-d. art. procreării, pl. procreări.
procreativ,-ă (-cre-a-) Procreator, adj., pl. procreativi,-e. procreator,-oare (-cre-a-) (rar) Care procreează, adj., pl. procreatori,-oare.
procreaţie (-cre-a-ţi-e) Procreare, s.f, art. procreaţia, g.-d. art. procreaţiei, pl. procreaţii, art. procreaţiile. proctalgie (med.) Durere a anusului, s.f, art. proctal-gia, g.-d. art. proctalgiei, pl. proctalgii, art. proctalgiile. proctită (med.) Inflamaţie a anusului, s.f, g.-d. art. procthei, pl. proctite.
proctoscopie (med.) Rectoscopie. s.f, art. protos-copia, g.-d. art. proctoscopiei, pl. proctoscopii, art. pro-toscopiile,
procura tr. l.A face rost de ceva, a achiziţiona. 2. A produce, a provoca, vb. I, ind. prez. 3 procură. procurabil,-ă Care se poate procura (uşor), adj., pl. procurabili,-e.
procurare Acţiunea de a procura, s.f, g.-d. art. procurării, pl. procurări.
procurator 1. Magistrat roman care administra o provincie imperială. 2. înalt demnitar în vechile republici italiene Veneţia şi Genova. 3. Persoană care acţionează în numele altcuiva pe baza unei procuri; mandatar. ~ F.I.F.A. s.m., pl. procuratori, procuratură Organ de stat care supraveghează aplicarea şi respectarea legilor, trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judecătoreşti, precum şi reprezentarea intereselor statului în instanţă; clădire în care îşi are sediul această instituţie. s.f, g.-d. art. procuraturii, pl. procuraturi, procură Act legalizat prin care cineva poate acţiona în numele altcuiva; mandat, s.f, g.-d. art. procurii, pl. procuri.
procurist,-ă Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva, s.m., pl. procurişti; s.f, g.-d. art. procuristei, pl. procuriste. procuror 1. Membru al procuraturii care exercită atribuţiile ce revin acestuia. 2. Magistrat, membru al parchetului (C). I—general = a) membru al procuraturii care supraveghează respectarea legilor de către toate organele centrale şi locale ale statului şi care îi numeşte pe procurori; b) (în vechea organizare judecătorească)
procustian
962
şeful parchetului de pe lângă o curte de apel sau de pe lângă Curtea de casaţie, s.m., pl. procurări, procustian,-ă (-ti-an) Referitor la legenda lui Procust. adj., pl. procustigni,-e.
procustiamsm (-ti-an) Confruntare între doi termeni care se măsoară, defmindu-se reciproc, unul prin mărimea celuilalt, s.n.
prodecan Locţiitor al decanului din învăţământul universitar. s.m., pl. prodecani.
prodig,-ă (livr.) Risipitor, cheltuitor, adj., pl. prodigi,-ge. prodiga tr (livr.) A risipi, a da cu generozitate, vb. I, ind. prez. 3 prodigă.
prodigalitate (livr.) Risipă, cheltuială excesivă, s.f., g.-d. art. prodigalităţii, pl. prodigalităţi, prodigios,-oasă (-gi-os) Ieşit din comun (prin bogăţie, cantitate etc.); uimitor, extraordinar, adj., pl. pro-digioşi,-oase.	_
prodigiozitate (-gi-o-) însuşirea de a fi prodigios, s.f., g.-d. art. prodigiozităţii.
pro dQmo/pro domo sua (lat.) Pentru propria cauză. loc. adj.-, loc. adv.
prodrQm (rar) 1. Introducere în studiul unei ştiinţe. 2. Simptom care precedă sau anunţă apariţia unei boli. s.n., pl. prodromuri.
producător,-oare I. adj. Care produce, care dă naştere la ceva. II. s.m. şi f. Persoană care produce bunuri materiale, valori ştiinţifice etc. //Persoană sau societate care finanţează un film cinematografic, /-delegat = delegat al producătorului, care supraveghează realizarea unui film. adj., s.m. şi f, pl. producători,-oare. produce 1. tr. A crea prin muncă valori materiale, artistice etc.; a face, a realiza ceva. 2. tr. A aduce venituri; a rodi. 3. refl. (despre evenimente, fenomene etc.) A se întâmpla, a se petrece. 4. refl. A se prezenta în public cu un program artistic. 5. tr. A provoca, a cauza. vb. Ul, ind. prez. I sg. şi 3 pl. produc, I pl. producem, 2 pl. produceţi; imper. 2 sg. produ, neg. nu produce; part. produs, producere Acţiunea de a (se) produce, s.f, g.-d. art. producerii, pl. produceri, product (înv.) Produs, s.m., pl. producte. productibil,-ă Care poate fi produs, adj., pl. produc-tibili,-e.
productibilitate Capacitate, perspectivă de producţie. s.f, g.-d. art. productibilităţii.
productiv,-ă 1. Care produce (mult). IPămănt ~ = pământ fertil. //Bănos, rentabil, /(despre animale) Rasă ~ = rasă fecundă. 2. (despre afixe, elemente de compunere etc.) Care formează numeroase derivate, //(despre conjugări) Care se îmbogăţeşte mereu, adj., pl. productivi,-e. productivitate 1. Capacitatea de a produce mult; randament, eficienţă a unei activităţi. I~a muncii = eficienţă a muncii măsurată prin raportul dintre cantitatea de produse şi consumul de muncă. 2. Capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi. s.f., g.-d. art. productivităţii. A
productometru înregistrator automat de producţie. s.n., art. productometrul, pl. productomgtre. producţie (-ţi-e) 1. Ansamblul activităţilor în cadrul cărora oamenii produc bunuri şi servicii materiale necesare existenţei. //Compartiment într-o întreprindere care se ocupă cu aspectele economice şi organizatorice ale producţiei (1). IA fi în ~ = a fi în câmpul muncii. 2. Totalitatea produselor agricole, industriale etc. obţinute într-o perioadă de timp. 3. Lucrare, creaţie, operă; ansamblul ope-relor unui scriitor, artist. //Creare a unui film; filmul însuşi. 4. Manifestare artistică organizată la sfârşitul unui an şcolar, în institutele de artă teatrală şi cinematografică, în şcolile de coregrafie etc. [var. (înv.) producţiune s.f!\ s.f, art. producţia, g.-d. art. producţiei, pl. producţii, art. producţiile.
producţiune v. producţie, produf (reg.) Copcă. //Gaură mică făcută lângă vana unui butoi, pentru aerisire sau pentru evacuarea gazelor în timpul fermentaţiei vinului, s.n., pl. produfuri. produs 1. Bun economic realizat în procesul de producţie. I~ brut = semifabricat. ~ finit = produs apt pentru folosire sau consumaţie. ~ de schimb = marfă. ~ intern brut - valoarea tuturor bunurilor şi a serviciilor furnizate de agenţii economici de pe teritoriul unei ţări. ~ naţional brut = indicat macroeconomic, format din produsul intern brut, la care se adaugă producţia finală brută a agenţilor naţionali, ce îşi desfăşoară activitatea în străinătate, din care se scade producţia agenţilor străini realizată în interiorul ţării. 2. Corp, substanţă produsă în laborator sau obţinută pe cale naturală. 3. Urmare a unui fenomen, a unei acţiuni etc.; efect. 4. (mat.) Rezultat al unei înmulţiri. s.n.,pl. produse, proeminent,-ă Ieşit în afară, în relief, //(despre oameni) Ieşit din comun; remarcabil, adj., pl. proeminenţi,-te. proeminenţă însuşirea de a fi proeminent. //Ieşitură (a unui lucru); ridicătură. s.f, g.-d. art. proeminenţei, pl. proeminenţe.
proeresis (gr.)/proeres (înv.) Bunăvoinţă, generozitate. s.n.
proestos/proistos (înv., reg.) Clericul cu gradul cel mai înalt într-o biserică sau într-o mănăstire, s.m., pl. proestoşi/proistoşi.
prof,-ă (arg. elevilor) Profesor, profesoară, s.m., pl. profi; s.f., g.-d. art. proféi, pl. profe. profan,-ă 1. Neştiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu.
2.	Care nu ţine de religie; laic. adj., pl. profani,-e. profana tr. A trata fâră respect lucruri considerate sfinte; a necinsti, vb. 1, ind. prez. 3 profanează, profanare Acţiunea de a profana; profanaţiune. s.f, g.-d. art. profanării, pl. profanări.
profanatQr,-oare (Persoană) care profanează, adj., s.m. şi f. pl. profanatQri,-oare.
profanaţiune (-ţi-u-) (înv.) Profanare, s.f, g.-d. art. profanaţiunii, pl. profanaţujni.
profascist,-ă Favorabil fascismului, care susţine pe fascişti, adj., pl. profascişti,-ste. profază (biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii, s.f, g.-d. art. profazei, pl. profaze. profeminjst,-ă Care susţine drepturile femeilor, adj., pl. profeminişti,-ste.
profera tr. (livr.) A rosti injurii, ameninţări, blesteme. vb. I, înd. prez. 3 proferează.
proferare (livr.) Acţiunea de a profera, s.f, g.-d. art. proferării, pl. proferări.
profesa tr. l.A exercita o profesiune, o meserie. 2. A susţine public o părere, o concepţie, o atitudine, vb. I, ind. prez. 3 profesează.
profesare Acţiunea de a profesa, s.f, g.-d. art. profesării, pl. profesări.
profesie (-si-e) Activitate cu caracter permanent practicată de cineva pe baza unei calificări; meserie, s.f, art. profesia, g.-d. art. profesiei, pl. profesii, art. profesiile, profesiogramă (-si-o-) Reprezentare grafică a caracteristicilor unei activităţi profesionale, sub aspectul solicitărilor fizice şi psihice, s.f, g.-d. art. profesiogramei, pl. profesiograme.
profesional,-ă (-si-o-) Referitor la o profesiune. /Secret ~ = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are voie să o divulge. Şcoală ~ = şcoală care pregăteşte muncitori calificaţi. Boală ~ = boală provocată de o anumită profesiune, //(adv.) Cu obişnuinţa unui profesonist. adj., pl. profesionali,-e. profesionalism (-si-o-) 1. Profesionism. 2. Cuvânt care aparţine unui limbaj profesional, s.n., pl. (2) profesionalisme.
963
prognoza
nalisme.	„
pro fes tonalitate (-si-o-) însuşirea de a fi bun profesionist. //Conştiinţă profesională, s.f., g.-d. art. profesiona-lităţii.
profesionaliza (-si-o-) tr. şi refl. A da sau a căpăta un caracter profesional, vb. I, ind. prez. 3 profesionalizează, profesionalizare (-si-o-) Acţiunea de a (se) profesionaliza. s.f, g.-d. art. profesionalizării, profesionalmgnte (-si-o-) (rar) Din punct de vedere profesional, adv.
profesionism (-si-o-) Practicare a unei îndeletniciri, a unui sport, a unei arte etc., ca profesie, s.n. profesionist,-ă (-si-o-) I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care exercită o profesie, un sport, o artă etc., pe baza unei pregătiri corespunzătoare. //(Om) priceput. II. s.f. Femeie care practică moravurile uşoare, adj., s.m. şi f, pl. profesionişti,-ste.
profesiune (-si-u-) (în sintagma) - de credinţă ~ declaraţie publică făcută de cineva asupra principiilor şi convingerilor sale. s.f., g.-d. art. profesiunii, pl. profesiuni. profesor/profesQn-oarâ Persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învăţământ într-un domeniu al ştiinţei, al artei etc. //Persoană care educă, învaţă pe cineva, s.m., pl. profesori/profesări; s.f, g.-d. art. profesoarei, pl. profesoare.
profesoral,-ă De profesor, referitor la funcţia de profesor. //Alcătuit din profesori, //(depr.) Pretenţios, pedant. adj., pl. profesorali,-e.
profesoraş (fam.) Diminutiv al lui profesor, s.m., pl. profesoraşi.
profesorat Cariera, funcţia de profesor, s.n. profesorime (rar) Totalitatea profesorilor; mulţime de profesori, s.f, g.-d. art. profesorimii, profet 1. Predicator religios considerat ca interpret al voinţei lui Dumnezeu şi ca prezicător al viitorului. INimeni nu este ~ in ţara lui = valoarea cuiva este adesea mai puţin recunoscută în mijlocul concetăţenilor decât între străini. 2. (art.) Titlul dat lui Mahomed de către credincioşii musulmani, s.m., pl. profeţi, profetgsă (livr.) Prezicătoare, s.f., g.-d. art. profetgsei, pl. profetgse.
profetic,-ă De profet; care prevesteşte, adj., pl. profer tici,-ce.
profetism 1. Curent religios bazat pe învăţătura profeţilor. 2. Caracter profetic; profeţie, s.n. profetiza tr. A profeţi, vb. I, ind. prez. 3 profetizează, profeţi tr. A face profeţii (ca profet); a profetiza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. profeţesc, imperf. 3 sg. profeţea; conj. prez. 3 să profeţească.
profeţie Prezicere a viitorului; prezicere, prevestire, s.f, art. profeţia, g.-d. art. profeţiei, pl. profeţii, art. profeţiile, profil 1. Contur al feţei unei persoane privită dintr-o parte, //(fig.) Portret, figură. /Din ~ = dintr-o parte.
2.	Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. I~ geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei părţi din scoarţa terestră. ~ morfologic = reprezentare grafică, în plan vertical, la o anumită scară a reliefului unei regiuni. //Desen care reprezintă o secţiune verticală a unui element de construcţie. 3. Element decorativ în relief la o clădire. 4. Domeniul de specializare a unei întreprinderi, instituţii etc.; specific. 5. Specialitate, materie. 6. Produs laminat de diferite forme din oţel, din alte metale ori din mase plastice, s.n., pl. profiluri, profila 1. refl. A se contura, a ieşi în evidenţă. 2. tr. A stabili profilul (4) unei întreprinderi, al unei instituţii etc.
3.	tr. A lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime, vb. I, ind. prez. 3 profilează, profilactic,-ă Care apără organismul de boli; preventiv. adj., pl. profilactici,-ce.
profilare Acţiunea de a (se) profila, s.f, g.-d. art. pro-
filării, pl. profilări.
profilaxie Ansamblu de măsuri medico-sanitare destinate să prevină apariţia şi răspândirea bolilor, s.f, art. profilaxia, g.-d art. profilaxiei, pl. profilaxii, art. profilaxiile.
profilograf Aparat pentru înregistrarea denivelărilor suprafeţei unui drum, a asperităţilor de pe suprafaţa unei piese etc. s.n., pl profilografe. profilogramă înregistrare grafică obţinută cu profilo-grafiil. s.f, g.-d. art. profilogramei, pl. profilograme. profilometru Instrument care măsoară gradul de netezime a unei piese (prelucrate), s.n., art. profilometrul, pl. profilometre.
profir,-ă (rar) Roşu-deschis; trandafiriu. adj.,pl. profiri,-e. profiról,-ie Profir, //(s.n.) Vin de culoare roşu-deschis. adj., pl. profirii.	_
profit 1. Câştig, folos, lin ~ul (cuiva) = în folosul (cuiva). Un ce - = un oarecare profit. 2. (ec. pol.) Beneficiu reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi totalul cheltuielilor unei întreprinderi, s.n., pl. profituri, profita intr. A trage un profit, un avantaj, un câştig, //(depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, vb. I, ind. prez. 3 profită.
profitabil,-ă Care aduce profit; avantajos, adj., pl. profitabili,-e.
profiterol Prăjitură cu cremă, cu îngheţată şi cu frişcă. s.n., pl. profiteraluri.
profitQr,-oare (Persoană) care caută să profite de orice situaţie; speculant, adj., s.m. şi f., pl. profitQri,-oare. pro forma (lat.) De formă. loc. adj.; loc. adv. profum v. parfum, profuma v. parfuma. profumat,-ă v. parfumat.
profund,-ă 1. Adânc. //Greu de pătruns, de cunoscut, //(despre glas, ton) Grav. 2. Mare, intens. 3. Fundamental, esenţial, radical. 4. (despre oameni) Care judecă lucrurile serios, cu temei, adj., pl. profunzi,-de. profunditate (rar) Profunzime (2). s.f, g.-d. art. pro-fundităţii.
profundQr Partea posterioară, mobilă, a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură echilibrul şi stabilitatea acesteia, s.n., pl. profundogre. profunzime 1. Adâncime. 2. (fig.) Putere de pătrundere în esenţa lucrurilor, s.f, g.-d. art. profunzimii, pl. profunzimi.
profuziune (-zi-u-) (livr.) Cantitate mare de...; bogăţie, abundenţă, s.f., g-d. art. profuziunii, progenie (med.) Prognatism. s.f., art. progenia, g.-d. art. progemei, pl. progenü, art. progeniile. progenitură Vlăstar, odraslă, urmaş; (la animale) pui. s.f., g.-d. art. progeniturii, pl. progenituri, progerie (med.) îmbătrânire prematură a ţesutului cutanat. s.f., art. progeria, g.-d. art. progeriei, pl. progerii, art. progeriile.
progesteren Hormon care se formează în ovar, cu rol esenţial în procesul de reproducere. //Medicament preparat cu acest hormon, s.n. proglst v. proglotă.
proglotă (biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat. [var. proglst s.n.] s.f, g.-d. art. pro-glQtei, pl. proglate.
prognat,-ă Care are maxilarele proeminente, ieşite înainte. adj., pl. prognaţi,-te.
prognatism Ieşire în afară a părţii inferioare a feţei (bărbie, maxilare); progenie. s.n. prognQstic/prognostic (med.) Previziune a evoluţiei unei maladii, s.n., pl. prognasticuri/prognosticuri. prognostica tr. A face un prognostic, vb. I, ind. prez. 3 prognostichează.
prognoza tr. A elabora o prognoză, vb. I, ind. prez. 3
prognozare
964
prognozează.
prognozare Acţiunea de a prognoza, s.f, g-d. art. prognozării, pl. prognozări.
progngză 1. Anticipare a evoluţiei probabile în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe date ştiinţifice. //Text care prezintă evoluţia vremii într-un interval de timp. 2. Parte a ştiinţei conducerii, care constă în determinarea tendinţelor şi perspectivelor de dezvoltare a diferitelor sfere de activitate. 3. (med.) Prognostic, s.f, g.-d. art. prognozei, pl. prognaze. progodie (-di-e) (reg.) Curte a unei biserici folosită ca cimitir. s.f, art. progodia, g.-d. art. progodiei, pl. progodii. progradare (geol.) 1. Proces dé lărgire şi de înălţare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă. 2. Mărire a concentraţiei în carbonaţi şi în alte săruri în orizonturile superioare ale solului, ca urmare a mişcării ascendente a apei. s.f, g.-d. art. progradării, pl. prograd|ri.
program 1. Plan de activitate cuprinzând etapele propuse pentru o anumită perioadă; desfăşurarea activităţii după un anumit plan. //Orar. 2. Foaie de hârtie, broşură care prezintă detalii în legătură cu un spectacol; ordinea după care se desfăşoară o emisiune de radio sau de televiziune. 3. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizaţii politice, culturale etc. 4. (inform.) Ansamblu de instrucţiuni codate necesare unui calculator pentru rezolvarea unei probleme, s.n., pl. programe, programa tr. 1. A stabili, a fixa un program (1). 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (4). 4. A include într-un program, vb. I, ind. prez. 3 programează, programabil,'ă Care poate fi programat, adj., pl. programabili,^,
programare Acţiunea de a programa. //Elaborare a unui program în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic, s.f, g.-d. art. programării, pl. programări.
programat,-ă (inform.) Comandat printr-un program (4), /învăţământ ~ = metodă de învăţământ după un program, care împarte materia în elemente simple, uşor asimilabile, adaptând-o la ritmul receptării fiecărui elev. adj.,pl. programaţi,-te.
programatic,-ă Referitor la un program, care constituie un program. /Muzică ~ = muzică, lucrare care ilustrează o temă dată. adj., pl. programatici,-ce. programatism Caracterul muzicii programatice; curent care promovează muzica programatică, s.n. programator,-oare Specialist în întocmirea programului (4) unui calculator, s.m., pl. programatori; s.f, g.-d. art. programatoarei, pl. programatoare, programă (în sintagma) ~ analitică (sau şcolară) = prezentare în scris a obiectivelor şi a capitolelor unei discipline de învăţământ, s.f, g.-d. art. programei, pl. programe.
program-cadru Program elaborat în linii generale, s.n., pl. programe-cadru.
program-pilot Program model, s.n., pl. programe-pilot. program-tip Program standard, s.n., pl. programe-tip. progres 1. Dezvoltare ascendentă; mers înainte; trecere de la o etapă inferioară la una superioară; propăşire. 2. Dezvoltare, schimbare în bine. s.n., pl. progrese, progresa intr 1. A face progrese, a merge înainte. 2. (despre boli) A lua amploare; a se agrava, vb. I, ind. prez. 3 progresează.
progresie (-si-e) (mat.) Şir finit de numere care derivă unul din altul, după o anumită regulă. I~ aritmetică = şir de numere în care fiecare termen este rezultatul adunării celui precedent cu o anumită raţie. ~ geometrică = şir de numere în care fiecare termen este rezultatul înmulţirii celui precedent cu o anumită constanţă, s.f, art. progres
sia, g.-d. art. progresiei, pl. progresii, art. progresiile, progresism (rar) Atitudine progresistă, s.n. progresist,-ă (Persoană) care promovează progresul. adj., s.m. şi f, pl. progresişti,-ste. progresiv,-ă Care creşte treptat şi continuu. Hmpozit ~ = impozit care creşte procentual pe măsura creşterii venitului. (fon.) Asimilare ~ = asimilare în care sunetul modificat se află după cel care exercită influenţa modificatoare. adj., pl. progresivi,-e, progresivitate Caracter progresiv, s.f, g.-d. art. pro-gresivităţii.
prohab Deschizătura din faţă a pantalonilor; şliţul. s.n., pl. prohaburi.
prohibi tr. A interzice (producerea, vânzarea, importul sau exportul unei mărfi), vb. IV, ind. prez. 3 sg. prohibeşte, imperf 3 sg. prohibea; conj. prez. 3 să prohibească.
prohibire Acţiunea de a prohibi, s.f, g.-d. art. prohibirii, pl. prohibiri.
prohibitiv,-ă Care interzice, care opreşte ceva. /Taxe ~ = taxe vamale mari, fixate pentru a opri concurenţa produselor străine pe piaţa internă, adj., pl. prohibitivi,-e. prohibitşriu,-ie Prohibitiv, adj., pl. prohibitorii. prohibiţie (-ţi-e) Interdicţie. //Măsură prin care statul interzice producerea, vânzarea, importul sau exportul anumitor mărfuri, s.f, art. prohibiţia, g.-d. art. prohibiţiei, pl. prohibiţii, art. prohibiţiile, prohibiţionism (-ţi-o-) Curent social favorabil prohibiţiei (alcoolului), s.n.
prohibiţionist,-ă (-ţi-o-) (Susţinător) al prohibiţionis-mului. adj., s.m. şi f., pl. prohibiţionişti,-ste. prohfid Slujba înmormântării la creştini. //Slujbă religioasă ţinută în vinerea Paştilor în amintirea morţii lui Isus, s.n., pl. prohoduri.
prohodi tr. (pop.) A oficia slujba prohodului, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prohodesc, imperf. 3 sg. prohodea; conj. prez. 3 să prohodească,
prohodire (pop.) Acţiunea de a prohodi; prohod, s.f, g.-d. art. prohodirii, pl. prohodiri. prohodjt (pop.) Prohodire. s.n., pl. prohodituri. prohorisi intr. (înv.) A o duce bine, a prospera, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prohorisesc, imperf. 3 sg. proho-risea; conj. prez. 3 să prohorisească. prohorisire (înv.) Acţiunea de a prohorisi, prosperitate. s.f, g.-d. art. prohorisirii, pl. prohorisiri. proiect 1. Plan de a întreprinde, de a organiza ceva; intenţie. 2. Prima redactare, prima formă a unui plan (economic, politic, a unei legi etc.) /- de lege = text provizoriu al unei legi. 3. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucţiunile etc. necesare pentru executarea unei construcţii, unei maşini etc. I~ de diplomă = lucrare care cuprinde proiectul unei lucrări tehnice şi pe baza căreia studenţii institutelor politehnice, ai institutelor de arhitectură etc. obţin diploma la sfârşitul studiilor. s.n., pl. proiecte.
proiecta 1. tr. A plănui, a întocmi un proiect (1). 2. tr. A elabora un proiect (3). 3. tr. Arealiza o proiecţie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafaţă potrivit anumitor reguli. //A trimite pe un ecran un fascicul de raze sau de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 4. refl. A se profila, a se contura. 5. tr. A arunca (cu forţă) un corp; a împrăştia cu presiune un lichid sau un material pulverizant. vb. I, ind. prez. 3 proiectează.
proiectâbil,-ă Care poate fi proiectat, adj., pl. proiec-tabili,-e.
proiectant,-ă 1. adj. (mat.) Care serveşte la proiecţie, /(s.f.) Dreaptă ~ = dreaptă care uneşte un punct cu proiecţia sa pe un plan. II. s.m. şi f. Persoană care întocmeşte proiecte (3). //(adj.) Inginer ~. adi'., s.m. şi f, pl.
965
promontoriu
proiectare Acţiunea de a (se) proiecta, s.f, g.-d. art. proiectării, pl. proiectări.
proiectil Corp metalic exploziv, lansat dintr-o armă de foc, cu scopul de a distruge o ţintă, s.n., pl. proiectile, proiectjl-rachetă Proiectil prevăzut cu un motor-ra-chetă care îi asigură propulsarea, s.n., pl. proiectile-rachştă.
proiectiv,-ă Referitor la activitatea de proiectare, adf, pl. proiectivi,-e.
proiectivitâte Ansamblu de proprietăţi funcţionale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul, s.f, g.-d. art. proiectiv ităţi i *
proiector Aparat care concentrează razele produse de o sursă de lumină cu ajutorul unei oglinzi, fiind folosit la iluminat, la semnalizări luminoase etc. //Aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic. s.n., pl. proiectoare.
proigcţie (-ţi-e) 1. Reprezentare a unui obiect în spaţiu, a unei figuri etc. pe un plan; imagine, figură obţinută prin această operaţie. /- cartografică = reprezentare pe o hartă a unei regiuni a scoarţei Pământului. 2. Reproducere pe un ecran a imaginilor înregistrate pe un film, cu ajutorul unui fascicul luminos. IAparat de - = aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică, [var. proiecţiune s/] s.f, art. proiecţia, g.-d. art. proiecţiei, pl. proiecţii, art. proiecţiile.
proiecţionist,-ă (-ţi-o-) Tehnician însărcinat cu proiecţia unor filme, diapozitive etc. s.m., pl. proiecţionişti; s.f, g.-d. art. proiecţionistei, pl. proiecţioniste. proiecţiune v. proiecţie, proin (înv.) (în legătură cu o titulatură) Fost. adj. proistos v. proestos.
proiactţnă Hormon produs de hipofiză, cu rol important în lactaţie. s.f, g.-d. art. prolactinei. prolan (biol.) Hormon al placentei din timpul sarcinii femeii, s.m., pl. prolani.
prolaps (med.) Deplasare anormală în jos a unui organ. s.n., pl. prolapsuri.
prolegomene (livr.) Parte introductivă a unei opere (ştiinţifice). //Ansamblu de noţiuni preliminare aparţinând unui domeniu ştiinţific, s.n. pl. prolepsă 1. Evocare în avans a unui eveniment ulterior. 2. Procedeu stilistic prin care se preîntâmpină o posibilă obiecţie a adversarului, s.f., g.-d. art. prolepsei, pl. prolepse.
proleptic,-ă Referitor la prolepsă. adj., pl. proleptici,-ce.
proletar,-ă I. adj. Referitor la proletariat. II. s.m. şi f.
1.	Cetăţean sărac, liber, din Roma antică. 2. Muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producţie. adj., s.m. şi f, pl. proletari,-e. proletariat (-ri-at) 1. (în Roma antică) Masele sărace ale cetăţenilor liberi. 2. Totalitatea proletarilor (II.2). s.n. proletariza tr. şi refl. A aduce sau a ajunge în stare de proletar; a (se) pauperiza, vb. I, ind. prez. 3 proletarizea^ ză.
proletarizare Acţiunea de a (se) proletariza, s.f, g.-d. art. proletarizării.
proletcultism Curent apărut în Uniunea Sovietică şi în fostele ţări comuniste, care respingea moştenirea culturală a trecutului şi susţinea numai ideea unei culturi a proletariatului, s.n.
proletcultist,^ (Adept) al proletcultismului, adj., s.m. şi f, pl. proletcultişti,-ste.
prolifera intr. 1. (despre celule, ţesături) A se înmulţi (în mod anormal). 2. (despre organisme) A se reproduce; a procrea. 3. (fig.) A se multiplica spectaculos, vb. I, ind. prez. 3 proliferează.
proliferare Acţiunea de a prolifera; proliferaţie. s.f, g.-d. art. proliferării, pl. proliferări, proliferaţie (-ţi-e) (rar) Proliferare, s.f, art. prolife-raţia, g.-d. art. proliferaţiei, pl. proliferaţii, art. prolife-raţiile.
prolific,-ă 1. Care se înmulţeşte foarte repede. 2. (despre scriitori, artişti) Care creează foarte mult. Un prozator ~. adj., pl. prolifici,-ce.
prolificgre (bot.) Apariţie a unui lujer cu frunze din floare, s.f, g.-d. art. prolificării, pl. prolificări. prolificitate însuşirea de a fi prolific, s.f, g.-d. art. prolificităţii.
prolix,-ă (despre vorbire, stil) Lipsit de concizie; confuz, neclar, adj., pl. proHcşi,-xe. prolixitate însuşirea de a fi prolix, s.f, g.-d. art. prolixităţii.
proleg1 (la romani) Actor care recita prologul2 (1). s.m., pl. prolfigi.
proleg2 1 • Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice; (p. ext.) introducere, prefaţă. s.n., pl. prolQguri.
prolongaţie (-ţi-e) 1. Prelungire. 2. (muz.) Poziţie a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă şi în acordurile următoare, s.f, art. prolongaţia, g.-d. art. prolongaţiei, pl. prolongaţii, art. prolongaţiile. proluviu Depozit sedimentar detritic format la baza unor pante, sub acţiunea torenţilor. s.n., art. proluviul, pl. proluvii, art. proluviile. pro memaria Pentru memorie, loc. adv. promena refl. (fam.) A se plimba, vb. /, ind. prez. 3 se promenează.
promenadă (fam.) 1. Plimbare. 2. Loc de plimbare. s.f, g.-d. art. promenadei, pl. promenade, prometazină Medicament de sinteză folosit în tratamentul unor alergii, s.f., g.-d. art. prometazinei, pl. pro-metazme.
prometeian,-ă Prometeic, adj., pl. prometeieni,-e. prometeic,-ă (-te-ic) 1. Referitor la mitul lui Prometeu. //(fig.) Uman, generos. 2. (fig.) Măreţ, grandios, adf, pl. prometeici,-ce.
prometeism (livr.) Spirit de revoltă (caracteristic lui Prometeu). s.n.
promeţiu Element chimic din grupul pământurilor rare. s.n., art. promeţiul.
promiscuitate (-cu-i-) Convieţuire în condiţii de mizerie a mai multor persoane de sex diferit. //Convieţuire în imoralitate, s.f., ş.-d. art. promiscuităţii, promiscuu,-ua (-cu-u) Cu caracter de promiscuitate. adj., pl. promiscui,-ue.
promisiune (-si-u-) Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva. //Perspectivă promiţătoare, s.f, g.-d. art. promisiunii, pl. promisiuni. promissriu,-ie Prin care se promite ceva. //(jur., despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. adj., pl. promisQrii.
promite tr. 1. A-şi lua obligaţia de a face ceva. 2. (fig.) A oferi perspective promiţătoare, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. promit, 1 pl. promitem, perf s I sg. promisei,
I	pl. promiserăm; conj. prez. 3 să promită; part. promis, promitere Acţiunea de a promite, s.f, g.-d. art. promis terii, pl. promiteri.
promiţător,-oare Care promite (2). adj., pl. promiţători,-oare.
promo Publicitate, s.n.
promonarhist,-ă (Persoană) care este pentru monarhie. adj., s.m. şi f, pl. promonarhişti,-ste. promontoriu 1. Fâşie de uscat înaltă şi abruptă care înaintează în mare. 2. Proeminenţă osoasă, s.n., art. pro-montariul, pl. promontQrii, art. promontsriile.
promoroacă
966
promoroacă Chiciură, s.f, g.-d. art. promoroacei. promotQr1 (chim.) Substanţă care măreşte eficacitatea unui catalizator, s.n., pl. promotoare. promotor2,-oare Iniţiator, animator al unei acţiuni, al unei mişcări (artistice), s.m., pl. promotori; s.f., g.-d. art. promotoarei, pl. promotoare.
promoţie (-ţi-e) 1. Serie de absolvenţi ai unei şcoli, ai unei facultăţi, ai unei forme de studiu etc.; totalitatea absolvenţilor din acelaşi ah, ai unei forme de învăţământ. 2. Publicitate, s.f, art. promaţia, g.-d. art. promeţiei, pl. promaţii, art. promaţiile.
promoţional,-ă (-ţi-o-) 1. Favorabil creşterii vânzărilor (prin publicitate, expoziţii etc.). Preţ ~. 2. De promovare. Şanse adj., pl. promoţionali,-e. promova tr. 1. (despre elevi) A termina cu succes o clasă sau un an de învăţământ. 2. A avansa pe cineva în grad, în funcţie sau într-o demnitate. 3. A susţine, a propaga o idee, un curent etc. vb. I, ind. prez. 3 promovează. promovabil,-ă Care poate fi promovat, adj., pl. pro-movabili,-e. a
promovabilitâte însuşirea de a fi promovat, s.f., g.-d art. promovabilităţii.
promovare Acţiunea de a promova, s.f, g.-d. art. promovării, pl. promovări.
prompt,-ă Care acţionează repede şi la timp. adj., pl. prompţi,-te.
prompter Aparat pe care se succed textele citite de prezentatori în faţa unei camere de televiziune. //Caracterele afişate pe primele poziţii ale liniei de pe ecranul unui calculator, s.n., pl. premptere. proptitudine Rapiditate, punctualitate în rezolvarea unui lucru, s.f, g.-d. art. promptitudinii, promulga tr. A da publicităţii o lege, prin publicarea ei în monitorul oficial al statului, vb. /, ind. prez. 3 promulgă.
promulgare Acţiunea de a promulga; promulgaţie. s.f, g.-d. art. promulgării, pl. promulgări, promulgaţie (-ţi-e) (jur.) Promulgare, s.f, art. promul-gâţia, g.-d. art. promulgaţiei, pl. promulgaţii, art. promulgările.	_
pronaos 1. Partea de la intrare a unei biserici. 2. încăpere a unui templu situată în faţa sanctuarului, s.n., pl. pronaosuri.
pronaţie (-ţi-e) 1. Mişcare de rotaţie pe care mâna şi antebraţul o execută din afară către interior. 2. (med.) Poziţie aplecată, s.f, art. pronaţia, g.-d. art. pronaţiei, pl. pronaţii, art. pronaţiile.
pronazist,-ă (Simpatizant) al nazismului, adj., s.m. şi
f., pl. pronazişti,-ste.
pronie (-ni-e) (înv., pop.) Dumnezeire; Providenţă, s.f, art. prania, g.-d. art. praniei.
pronominal,-ă Cu valoare de pronume; (despre propoziţii sau părţi de vorbire) introdus sau însoţit de un pronume, construit cu un pronume, adj., pl. pronominal i,-e.
pronosport Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri, s.n. pronostic Ipoteză, previziune referitoare la desfăşurarea unor evenimete, la rezultatul unor acţiuni, al unor întreceri sportive etc. s.n., pl. pronosticuri, pronostica tr. A face un pronostic; a prezice, vb. /, ind. prez. 3 pronostichează.
pronosticare Acţiunea de a pronostica, s.f, g.-d. art. pronosticării, pl. pronosticări.
prontozfl Medicament din clasa sulfamidelor, puţin solubil în apă, cu acţiune directă asupra streptococilor. s.n.
pronume Parte de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv, s.n., art. pronumele, pl. pronume, art. pronumele.
pronunciament (-ci-a-) 1. Lovitură de stat organizată de militari în ţările Americii Latine. 2. Declaraţie, acţiune prin care este exprimat protestul faţă de un sistem politic, social etc. s.n., pl. pronunciamgnte. pronunţa 1. tr. A rosti sunete, silabe, cuvinte; a ţine un discurs. 2. tr. (jur.) A da o hotărâre, o sentinţă. 3. refl. A-şi spune părerea, vb. I, ind. prez. 3 pronunţă. pronunţabil,-ă Care poate fi pronunţat, adj., pl. pro-nunţabili,-e.
pronunţare Acţiunea de a (se) pronunţa, s.f., g.-d. art. pronunţării, pl. pronunţări.
pronunţat,-ă Accentuat, scos în evidenţă, adj., pl. pronunţaţi,-te.
pronunţie (-ţi-e) Pronunţare, s.f., art. pronunţia, g.-d.
art. pronunţiei, pl. pronunţii, art. pronunţiile.
prooroc v. proroc. proorocesc,-ească v. prorocesc. prooroci v. proroci. proorocie v. prorocie. proorocire v. prorocire.
propaga 1 ■ tr. şi refl. A (se) răspândi, a (se) transmite. Hrefl. (despre căldură, unde electromagnetice etc.) A se împrăştia în timp şi în spaţiu. 2. tr. A populariza o idee, o învăţătură etc. vb. I, ind. prez. 3 propagă, propagandă Activitatea de răpândire a unor idei care susţin o teorie, o concepţie, un partid politic etc., cu scopul de a câştiga adepţi, s.f, g.-d. art. propagandei, pl. propagande.
propagandism Tendinţă accentuată de a face propagandă. s.n.
propagandist,-ă 1. Persoană care face propagandă.
2.	(ieşit din uz) Activist care conducea un cerc de învăţământ politic. s.m.,pl. propagandişti; s.f, g.-d. art. propagandistei, pl. propagandiste, propagandistic,-ă De propagandă, adj., pl. propagandistici,-ce.
propagare Acţiunea de a (se) propaga, s.f, g.-d. art. propagării, pl. propagări.
propagator,-oare I. adj. Care se propagă. II. s.m. şi f. Persoană care propagă idei, doctrine etc. adj., s.m. şi f, pl. propagatori,-oare.
propán Gaz incolor, inflamabil, obţinut din gazele de
sondă şi folosit drept combustibil sau ca materie primă
în industria chimică, s.n.
propanol Alcool propilic. s.n.
proparoxiton1 Cuvânt proparoxiton2. s.n., pl.
proparoxitone.
proparoxiton2,-ă Care are accentul pe silaba ante-penultimă. adj., pl. proparoxitQni,-e. propăşi intr. A progresa, a prospera, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. propăşesc, imperf. 3 sg. propăşea; conj. prez. 3 să propăşească.
propăşire Acţiunea de a propăşi. s.f, g.-d. art. propăşirii, pl. propăşiri.
propăşitor,-oare (rar) Care face să progreseze; înaintat. adj., pl. propăşitari,-ogre. propedeutică/propedeutică (rar) învăţământ pregătitor care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. s.f, g.-d. art. propedeuticii/propedeuticii, propenă (chim.) Propilenă. s.f, g.-d. art. propgnei. propensiune (-si-u-) înclinaţie specială, dispoziţie a cuiva către ceva. s.f., g.-d. art. propensiunii, pl. propensiuni.
properdfnă (biol.) Globulă cu acţiune antibacterianâ din plasma sangvină, s.f, g.-d. art. properdinei, pl. properdine. propergol Amestec de substanţe care produc reacţii chimice puternic exoterme, folosit drept combustibil pentru rachete, s.m., pl. propergQli. propice Favorabil, prielnic; potrivit, adj. invar.
967
prorocie
propilee Intrare monumentală a unui edificiu antic, formată din mai multe porţi, legate între ele prin porticuri. s.n. pl.
propilgnă (chim.) Hidrocarbură folosită ca materie primă la fabricarea glicerinéi, a acetonei etc.; propenă. s.f., g.-d. art. propilénéi.
propQliS 1. Substanţă aromată care se colectează de la căpăcelele fagurilor. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1)- s.n.
proporţie (-ţi-e) 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, între acestea şi întreg. //Raport, relaţie între lucruri, noţiuni comparabile. /Procent, lîn ~ cu (sau in -a) = proporţional cu..., potrivit cu... 2. (mat.) Egalitate între două rapoarte, s.f, art. properţia, g.-d. art. pro-parţiei, pl. propsrţii, art. proporţiile, proporţii (la pl.) Dimensiune, amploare, mărime. IA lua- = a se dezvolta foarte mult; (fam.) a se îngrăşa. s.f, pl., art. propsrţiile.
proporţiona (-ţi-o-) tr. A stabili un raport, o proporţie între două lucruri; a face să fie proporţional, vb. 1, ind. prez. 3 proporţionează.
proporţional,-ă (-ţi-o-) Corespunzător unei anumite proporţii. /Impozit ~ = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva, (mat.) Medie ~ = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantităţi; medie geometrică, adj., pl. proporţionali,-e.	_
proporţionalitate (-ţi-o-) însuşirea de a fi proporţional. s.f, g.-d. art. proporţionalităţii. proporţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a proporţiona. s.f, g.-d. art. proporţionării.
proporţionat,-ă (-ţi-o-) Cu proporţii echidistante; armonios. adj., pl. proporţionaţi,-te. propovădui tr. A răspândi idei, concepţii, doctrine (religioase), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 să propovăduiască.
propovăduire Acţiunea de a propovădui, s.f, g.-d. art. propovăduiţii, pl. propăvăduiri. propovăduitor,-oare (-du-i-) (înv.) Persoană care propăvăduieşte; predicator, s.m., pl. propăvăduitari; s.f. g.-d. art. propovăduitoarei, pl. propovăduitoare, propovedanie (-ni-e) (înv.) 1. Oraţie funebră. 2. Pro-păvăduire. s.f, art. propovedania, g.-d. art. propove-daniei, pl. propovedanii, art. propovedaniile. propoziţie (-ţi-e) 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se comunică o idee, o judecată etc. 2. (livr.) Propunere. 3. (mat., log.) Enunţ cu valoare de adevăr.
4.	Cea mai mică unitate muzicală, [var. propoziţiune s.jf ] s.f, art. propoziţia, g.-d. art. propoziţiei, pl. propoziţii, art. propoziţiile, propoziţiune v. propoziţie, proprietar,-ă (-pri-e-) Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; persoană care posedă un imobil (considerat în raport cu chiriaşul ei), s.m., pl. proprietari; s.f, g.-d. art. proprietarei, pl. proprietare, proprietate (-pri-e-) 1. Drept de a avea şi de a folosi exclusiv un bun personal. 2. Bun material stăpânit (pământ, imobil etc.). /- privată = proprietate care aparţine unei persoane particulare. ~ literară (sau artistică) = drept al unui autor de a dispune după voie de operele sale.
3.	însuşire, calitate caracteristică unui lucru, unei fiinţe etc. 4. Calitate a unui cuvânt, a stilului etc. de a reda exact ideea care trebuie exprimată, s.f., g.-d. art. proprietăţii, pl. (2) proprietăţi.
proprietăreasă (-pri-e-) 1. Soţia unui proprietar. 2. Deţinătoare a unui imobil, s.f, g.-d. art. proprietăresei, pl. proprietărgse.
proprietăresc,-ească (pri-e-) De proprietar, adj., pl. proprietărgşti.
proprietărime (-pri-e-) (rar) Totalitatea proprietarilor. s.f, g.-d. art. proprietărimii.
propriu,-ie 1. Care aparţine cuiva în mod exclusiv; personal. /Nume (sau substantiv) ~ = nume dat unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de lucruri sau fiinţe de aceeaşi categorie. 2. Caracteristic, particular. 3. Bun pentru...; potrivit, indicat. 4. (despre cuvinte, stil etc.) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată, //(despre sensuri) De bază, prim. adj., pl. praprii. prspriu-zis,-zisă De fapt, la drept vorbind, adj., pl. prapriu-zişi,-zise.
proptar Frână la războiul de ţesut ţărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestaturi, s.n., pl. proptare.	::
preptă (reg.) Proptea, s.f, g.-d. art. praptei, pl. prapte. proptea Lemn, stâlp, bară etc. cu care se sprijină un gard, un zid etc. //(fig.) Sprijin, protecţie (nemeritată), /(pop.) ~ua gardului = persoană foarte leneşă. A avea -le = a fi protejat, s.f, art. propteaua, g.-d. art. proptelei, pl. proptele, art. proptelele.
propteală Faptul de a (se) propti; proptea, s.f, g.-d. art. proptglei, pl. proptgle.
propti 1 • tr. A pune o proptea. 2. tr şi refl. A (se) rezema de ceva. Hrefl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. proptgsc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 să proptească, proptire Acţiunea de a (se) propti, s.f, g.-d. art. prop-tírii, pl. proptiri.
proptitor,-oare Care sprijină, propteşte, adj., pl. prop-titori,-oare.
propulsa tr. l.A impune unui vehicul, unui obiect etc.
o	mişcare de înaintare. HA arunca departe, cu violenţă. 2. (fig., fam.) A stimula, vb. I, ind. prez. 3 propulsează, propulsant 1. Propulsor. 2. Substanţă în stare gazoasă sau de plasmă, ejectată din motoarele cu reacţie, care asigură forţa de împingere, s.m., pl. propulsanţi. propulsare Acţiunea de a propulsa, s.f, g.-d. art. propulsării, pl. propulsări.
propulsie (-si-e) Forţă exercitată asupra unui vehicul pentru a provoca înaintarea lui. //Sistem tehnic prin care se realizează această acţiune, [var. propulsiune s.£] s.f., art. propulsia, g.-d. art. propulsiei, pl. propulsii, art. propulsiile.
propulsiune v. propulsie, propulsiv,-ă Care produce o propulsie, adj., pl. propulsivi,-e.
propulsor Organ sau aparat care creează propulsia unui vehicul, //(adj.) Aparat -. s.n., pl. propulsoare. propunăter,-oare (rar) (Persoană) care face o propunere. adj., s.m. şi f, pl. propunătari,-oare. propune 1. tr. A supune discuţiei şi aprobării o soluţie, un proiect etc. HA da o sugestie. 2. tr. A recomanda pe cineva pentru o funcţie, o misiune. 3. tr. şi refl. A (se) hotărî să facă ceva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. propun, 2 sg. propui, 1 pl- propunem; conj. prez. 3 să propună; ger. propunând; part. propus, propunere Faptul de a(-şi) propune, s.f, g.-d. art. propunerii, pl. propuneri.
prară/prfivă Partea din faţă a unei nave. s.f, g.-d. art. prarei/pravei, pl. prare/prave. proigctor Locţiitor al unui rector, s.m., pl. prorgctori. prorQC Profet, [var. proorac s.m.] s.m., pl. proraci. prorocesc,-ească (înv.) Care aparţine prorocului, referitor la proroc; profetic, [var. proorocgsc,-ească adj.] adj., pl. prorocgşti.
proroci tr. (în concepţiile religioase) A prezice viitorul, voinţa divină, [var prooroci vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prorocgsc, imperf. 3 sg. prorocea; conj. prez. 3 să prorocească.
prorocie (înv.) Prorocire, [var. proorode s/] s.f, art. prororia, g.-d. art. prorociei, pl. prorocii, art. prorociile.
prorocire
968
prorocire Faptul de a proroci; prezicere, profeţie. [var. proorocire í./’j s.f, g.-d. art. prorocirii, pl. prorociri, prorocitar.-oare (înv.) (Persoană) care proroceşte.' adj., s.m. şi f, pl. prorocitöri,-oare. proroga tr. A amâna din oficiu pentru o dată ulterioară activitatea unei adunări. //A prelungi (în timp) un tratat; (p. ext.) a amâna. vb. I, ind. prez. 3 prorogă; conj. prez. 3 să prorfige.
prorogare 1. Act prin care se suspendă şi se amână activităţile unei adunări; prorogaţie. 2. Extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie, s.f, g.-d. art. prorogării, pl. prorogări.
prorogativ,-a (jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. adj., pl. prorogativi,-e.
prorogaţie (-ţi-e) (rar) Prorogare, s.f, art. prorogaţi a, g.-d. art. prorogaţiei, pl. prorogaţii, art. prorogaţii Ie. proscgniu v. proscenium. proscgnium Partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă, [var. prosceniu s.n.] s.n., art. prosceniu-mul, pl. proscsniumuri.
proscomidj tr. A face o proscomidie (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. proscomidgsc, imperf. 3 sg. prosco-midea; conf prez. 3 să proscomidească. proscomidie (-di-e) 1. Parte a liturghiei în care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru împărtăşanie. 2. Masă pe care se săvârşeşte proscomidia (I). s.f, art. proscomidia, g.-d. art. proscomidiei, pl. proscomidii, art. proscomidiile.
proscrie tr. 1. (în Roma antică) A condamna la moarte, fâră forme judiciare, pentru infracţiuni de ordin politic.
2.	A îndepărta în mod forţat o persoană din patrie; a exila. 3. A interzice (o carte, o idee etc.). vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prescriu, imperf. 3 sg. proscria; conj. prez. 3 să proscrie; ger. prescriind; part. proscris, proscriere Acţiunea de a proscrie, s.f, g.-d. art. proscrierii, pl. proscrieri.
proscriptor (rar) Persoană care hotăra o prescripţie. s.m., pl. proscriptori.
prescripţie (-ţi-e) Proscriere. /Listă de ~ = listă afişată, care cuprinde numele persoanelor declarate în afara legii, s.f, art. prescripţia, g.-d. art. prescripţiei, pl. prescripţii, art. prescripţiile.
proscris,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Cel) care a fost scos de sub apărarea legii; exilat, surghiunit. II. adj. (despre idei, acţiuni etc.) Interzis, oprit. adj., s.m. şi f, pl. proscrişi,-se. prosector (med.) 1. Persoană specializată în efectuarea autopsiilor şi a disecţiilor. 2. Persoană însărcinată cu prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor la facultatea de medicină, s.m., pl. prosectori. prosectură Morgă1. //încăpere unde se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină, s.f, g.-d. art. prosecturii, pl. prosecturi.
presie (-si-e) (pop.) Ogor arat şi semănat pentru prima oară, după ce a fost lăsat nelucrat doi sau trei ani. s.f, art. prosia, g.-d. art. prosiei, pl. prc>sii, art. prosiile. prosilogism Silogism a cărui concluzie este premisa silogismului următor, s.n., pl. prosilogisme. prosimian (-mi-an) (zool.) Lemurian, s.m., pl. prosi-migni.
prosit (s pron. z) (germ.) Urare cu care se închină un pahar de vin (la un toast). Noroc! interj. proslăvi 1. tr. A ridica în slăvi, a glorifica. 2. refl. (înv. reg.) A se simţi, a-i merge. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proslăvesc, impef. 3 sg. proslăvea; conj. prez. 3 să proslăvească.
proslăvire Acţiunea de a (se) proslăvi, s.f, g.-d. art. proslăvirii, pl. proslăviri.
proslăvitor,-oare (rar) Persoană care proslăveşte. s.m., pl. proslăvitQri; s.f, g.-d. art. proslăvitoarei, pl.
proslăvitoare.
prosop Obiect confecţionat dintr-o bucată de ţesătură, folosit la şters după spălare. //Ţesătură de bumbac buclată folosită pentru halate de baie, ştergare etc. s.n., pl. prosoape.
prosopel Diminutiv al lui prosop, s.n., pl. prosopgle. prosopopte v. prozopopee. prosovigtic,-ă (-vi-e-) Favorabil sovieticilor, adj., pl. prosovigtici,-ce.
prospătură (pop.) Aliment, marfâ alimentară proaspătă. s.f, g.-d. art. prospătjirii, pl. prospătMri. prospect Afiş, broşură, pliant cu caracter publicitar, care conţine date informative despre o lucrare în curs de apariţie, un produs pus în vânzare, un serviciu etc. s.n., pl. prospecte.
prospecta tr. l.A cerceta un teren pentru a descoperi bogăţiile minerale. 2. A cerceta cererea şi ofcîta ue mărfuri de pe o piaţă. vb. I, ind. prez. 3 prospectează, prospectare Acţiunea de a prospecta, s.f, g.-d. art. prospectării, pl. prospectări.
prospectiv,-ă Care se referă la viitor. Studiu ~. adj., pl. prospectivi,-e.
prospectivă 1. Cercetare sistematică a viitorului, în funcţie de datele tehnice, economice, ştiinţifice etc. actuale şi de schimbările care pot fi prevăzute. 2. Proiect asupra viitorului, s.f, g.-d. art. prospectivei, pl. (2) prospective.
prospectivist,-ă Specialist în prospectivă, s.m., pl. prospectivişti; s.f, g.-d. art. prospectivistei, pl. prospec-tiviste.
prospectolog Specialist în prospectologie. s.m., pl. prospectologi.
prospectologie Ştiinţă care studiază perspectivele de viitor, s.f, art. prospetcologia, g.-d. art. prospectologiei. prospector,-oare Specialist în prospecţiuni, //(fig.) Cel care caută să descopere, să exploreze, s.m., pl. prospectări; s.f, g.-d. art. prospectoarei, pl. prospectoare. prospecţie (-ţi-e) Cercetare economică, s.f, pros-pecţia, g.-d. art. prospecţiei, pl. prospecţii, art. pros-pgcţiile.
prospecţiune (-ţi-u-) Acţiunea de a prospecta (1); cercetare geologică, s.f, g.-d. art. prospecţiunii, pl. prospecţiuni.
prosper,-ă Care se găseşte într-o stare înfloritoare, căruia îi merge bine. adj., pl. prosperi,-e. prospera intr. A se dezvolta în condiţii favorabile, prielnice; a progresa, vb. I, ind. prez. 3 prosperă, prospera re Acţiunea de a prospera, s.f, g.-d. art. pro-sperării, pl. prosperări.
prosperitate Stare prosperă; bunăstare, belşug, s.f, g.-d. art. prosperităţii.
prospeţel,-ea/-ică (fam.) Diminutiv al lui proaspăt. adj., pl. prospeţei,-ele.
prospeţime Calitatea de a fi proaspăt; nou, fraged, tânăr, s.f, g.-d. art. prospeţimii, prost, proastă I. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă; prostănac, tont, nerod. //(Om) naiv, credul. ÍA da în gropi i/e - = a fi foarte prost. Un - şi jumătate = foarte prost. A face pe -ul = a se preface prost. A-şi găsi ~ul = a-şi găsi omul uşor de înşelat. 2. (înv.) (Om) din popor, de rând. //Ignorant, incult. II. adj. 1. Obişnuit, comun. 2. De calitate inferioară; necorespunzător.
3.	(despre vreme) Nefavorabil. 4. (despre situaţii, ştiri etc.) Neplăcut, nefavorabil. //Nepriceput (într-o meserie, într-o profesiune etc.). 5. Neprielnic; rău. Glumă ~. adj., s.m. şi f, pl. proşti, proaste.
prostaglandină Hormon care se găseşte în lichidul seminal şi în diferite organe, foarte activ din punct de vedere biologic, cu numeroase utilizări în medicină, s.f, g.-d. art. prostaglandinei, pl. prostaglandine.
969
proteidă
prostán,-ă (înv.) Prostănac, adj., s.m. şi f, pl. prostani,-e. prostată Organ musculos-glandular care înconjură porţiunea iniţială a uretrei la bărbaţi, s.f, g.-d. art. prostatei, pl. prostate.
prostatic1,-a (înv.) Prostesc. //Simplu, nevinovat, adj., pl. prostatici,-ce.
prostatic2,-ă (Suferind) de prostată, adj., s.m., pl. pro-statici,-ce.
prostatită Inflamaţie a prostatei, s.f, g.-d. art. prosta-titei, pl. prostatite.
prostatomie Incizie a prostatei, s.f, art. prostatomia, g.-d. ar/.jprostatomiei, pl. prostatomii, art. prostatomiile. p ros tăiau Augmentativ al lui prost, adj., s.m., pl. pro-stălăi, art. prostălăii.
prostănac,-ă (Om) prost, nătâng. //(Fapt) care denotă prostie, adj., s.m. şi f., pl. prostănaci,-ce. prost-urescut,-ă Needucat, adj., pl. prost-cresciiţi,-ie. prosteală Faptul de a (se) prosti, s.f, g.-d. art. prostsr iii, pl. prosteli.
prosterna refl. A se înclina până la pământ în faţa cuiva, în semn de veneraţie, de supunere etc. vb. I, ind. prez. 3 se prosternează.
prosternare Acţiunea de a se prosterna, s.f, g.-d. art. prosternării, pl. prosternări.
prosternaţie (-ţi-e) (înv.) Prosternare, s.f, art. proster-naţia, g.-d. art. prostemaţiei, pl. prosternaţii, art. pro-stemaţiile.
prostesc,-ească Care dovedeşte prostie, adj., pl. prosteşti.
prosteşte Ca un prost. ÍA râde ~ = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie, adv. prosti 1. refl. A-şi pierde inteligenţa, a deveni prost, //(fam.) A se fandosi. /A-şi pierde judecata; a se zăpăci.
2.	tr. (fam.) A induce pe cineva în eroare; a păcăli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prostesc, imperf. 3 sg. prostea; conj. prez. 3 să prostească, prostie,-ă (pop.) Prostuţ. adj., pl. prostiei,-ce. prosticel,-ică (fam.) Prostuţ. adj., pl. prosticei,-ele. prostie 1. Starea omului prost; faptă, comportare, vorbă de om prost. 2. Vorbă, faptă lipsită de importanţă, de seriozitate; fleac, s.f, art. prostia, g.-d. art. prostiei, pl. prostii, art. prostiile.
prostii1 Cu coloane numai pe faţada principală, adj. invar.
prostii2 Edificiu antic prostii1, s.n., pl. prostiluri. prostime Oameni de rând; mulţime, norod, s.f., g.-d. art. prostimii.
prostire1 Faptul de a (se) prosti, s.f, g.-d. art. prostirii, pl. prostiri.
prostire2 (reg.) Cearşaf, s.f, g.-d. art. prostirii, pl. prostiri.
prostitua (-tu-a) refl. şi tr. l.A practica sau a face pe cineva să practice prostituţia. 2. (fig.) A (se) înjosi, a (se) dezonora, vb. I, ind. prez. 3 prostituează, 1 pl. prostituăm; conj. prez. 3 să prostitueze; ger. prostituând, prostituare (-tu-a-) Acţiunea de a (se) prostitua, s.f, g.-d. art. prostituării, pl. prostituări, prostituată (-tu-a-) Femeie care practică prostituţia. s.f, g.-d. art. prostituatei, pl. prostituate, prostituţie (-ţi-e) 1. Ocupaţie a femeii care întreţine relaţii sexuale cu diverse persoane, pentru a-şi procura mijloacele de existenţă. 'Casă de ~ = bordel. 2. (fig.) Folosire degradantă a calităţilor, a talentului; înjosire. s.f, art. prostituţia, g.-d. art. prostituţiei. prostolan,-ă (rar) Prostănac, adj., pl. prostolani,-e. prostovan,-ă (pop., fam.) Prostănac, adj., pl. prostovani,-e.
prostovel Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică prevăzută la margine cu greutăţi de plumb care o trag la fundul apei şi o strâng, s.n., pl. prostovoale.
prostrat.-ă (rar) 1. (despre tulpinile plantelor) Culcat la pământ. 2. (fig.) Lipsit de energie morală, adj., pl. pro-straţi,-te. 1
prostraţie Stare patologică de indiferenţă totală faţă de ceea ce se petrece în jur; apatie, s.f, art. prostraţia, g.-d. art. prostraţiei.
prostulgţ (rar) Prostuţ. adj., pl. prostulgţi. prostuţ,-a Diminutiv al lui prost; prosticel, prostie. adj., pl. prostuţi,-e.
protactiniu Element chimic radioactiv, izotop al uraniului. s.n., art. protactiniul.
protagonist,-ă 1. Interpret al rolului principal într-un film, o piesă de teatru etc.; (p. gener.) erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mişcări, al unei teorii etc. s.m., pl. protagonişti; s.f, g.-d. art. protagonistei, pl. protagoniste.
protal Lamă veruc ue forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare, s.n., pl. protale.
protamţnă Proteină bazică ce conţine în proporţie mare aminoacizi. s.f, g.-d. art. protaminei, pl. protamine. protargol Antiseptic sub formă de pulbere fină de culoare galbenă, s.n.
protază 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. 2. (gram.) Prima parte a unei perioade condiţionale, care cuprinde propoziţiile secundare şi a căror consecinţă este exprimată în partea a doua a perioadei, s.f., g.-d. art. protazei, pl. protaze. protează (-te-a-) (chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. s.f., g.-d. art. proteazei, pl. proteaze.
protector1,-oare 1. Ocrotitor, binevoitor. 2. (despre state) Care deţine protectoratul asupra unui teritoriu. adj., pl. protectori,-oare.
protector2/protector,-oare (Persoană) care protejează sau favorizează pe cineva sau ceva. s.m., pl. protectori/protectori; s.f, g.-d. art. protectoarei, pl. protectoare.
protectorat Formă de dependenţă instituită printr-un tratat, conform căruia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-şi o anumită autonomie internă. //Ţară cu un astfel de sistem, s.n., pl. protectorate.
protecţie (-ţi-e) 1. Ocrotire, pază, apărare. l/~a muncii = totalitatea măsurilor tehnico-sanitare luate împotriva îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă.
2.	Ajutor, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoană care acordă acest sprijin. 3. (înv.) Protectorat, s.f, art. protecţia, g.-d. art. protecţiei, pl. (2) protecţii, art. protecţiile.
protecţionism (-ţi-o-) Sistem care urmăreşte protejarea economiei unei ţări prin impunerea de taxe vamale mari la produsele de import, s.n. protecţiomst,-ă (-ţi-o-) (Adept) al protecţionismului. adj., s.m. şi f., pl. protecţionişti,-ste. protege v. proteja.
protegui tr. (înv.) A proteja, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proteguiesc, imperf. 3 sg. proteguia; conj. prez. 3 să proteguiască.
proteguire (înv.) Acţiunea de a protegui. s.f, g.-d. art. proteguirii.
proteguitor,-oare (-gu-i-) (înv.) Protector, adj., pl. proteguitQri.-oare.
proteic,-ă (-te-ic) 1. Care îşi schimbă mereu forma; schimbător, nestatornic. 2. (biol.) Care se referă la proteine. adj., pl. proteici,-ce.
proteidă Compus organic rezultat din combinarea unei proteine cu o substanţă neproteică, s.f, g.-d. art. protet dei, pl. proteide.
proteină
970
proteină Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen etc., care intră în componenţa celulelor animale şi vegetale îndeplinind funcţii fundamentale. s.f, g.-d. art. proteinei, pl. proteine, proteinemie (-te-i-) (med.) Prezenţă a proteinelor în sânge, s.f, art. proteinemia, g.-d. art. proteinemiei. proteiniC,-ă De proteină, adj., pl. proteinici,-ce. proteinoterapie (-te-i-) Examen de laborator care determină cantitatea de proteine din sânge; buletin care conţine rezultatul acestui examen, s.f, art. proteinote-rapia, g.-d. art. proteinoterapiei. proteinurie (-te-i-) (med.) Prezenţa proteinelor în urină; albiminurie. s.f., art. proteinuria, g.-d. art. pro-teinuriei, pl. proteinurii, art. proteinurjile. proteism (livr.) Comportare de proten. //Tendinţă de a lua forme diferite, s.n.
proteja 1. ir. şi refl- A (se) asigura, a (se) feri de acţiuni dăunătoare, de un pericol etc. 2. tr. A ocroti, a sprijini; a favoriza, vb. I, ind. prez. 3 protejează, I pl. protejăm; conj. prez. 3 să protejgze; ger. protejând, protejare Acţiunea de a (se) proteja, s.f, g.-d. art. protejării, pl. protejări.
protejat,-ă (adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecţia cuiva. 2. (despre sisteme tehnice, instalaţii) Cu sistem de protecţie, adj., pl. protejaţi,-te. proterozoic1 (-zo-ic) Algonkian. s.n. proterozQic2,-ă (-zo-ic) Algonkian2. adj., pl. protero-ZQici,-ce.
protest 1. Faptul de a protesta; opoziţie hotărâtă împotriva unei acţiuni considerate nedrepte; act scris prin care se exprimă o asemenea opoziţie; protestaţie. 2. Notă de ~ = act prin care guvernul unei ţări dezaprobă actele săvârşite de guvernul altui stat, considerându-le încălcări ale normelor de drept internaţional. 3. Act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe, s.n., pl. proteste.
protestă 1 • intr. A opune un protest. //A contesta. 2. tr. A stabili pe cale judiciară că o poliţă n-a fost achitată la scadenţă, vb. I, ind. prez. 3 protestează, protestant,-ă (Adept) al protestantismului, adj., s.m. şi
f,	pl. protestanţi,-te.
protestantism Totalitatea confesiunilor religioase creştine (bisericile luterană, reformată, unitariană etc.) care s-au desprins de catolicism prin mişcarea Reformei din sec. al XVI-lea. s.n.
protestare Acţiunea de a protesta, s.f, g.-d. art. protestării, pl- protestări.
protestatar,-ă (Persoană) care protestează, adj., s.m. şi
f,	pl. protestatari.-e.
protestaţie (-ţi-e) (înv.) Protest (1). //Act scris prin care se exprimă un protest, s.f, art. protestaţia, g.-d. art. protestaţiei, pl. protestaţii, art. protestaţiile. protgtic,-ă 1. Referitor la proteză (1). 2. (fon, despre sunete) Apărut prin proteză (2). adj., pl. protetici,-ce. pro^tică Disciplină medicală care se ocupă cu studiul protezelor (1). s.f, g.-d. art. proteticii, proteu 1. (livr.) Om nestatornic, care îşi schimbă mereu opiniile. 2. Batracian care trăieşte în unele peşteri.
3.	Bacterie polimorfii, care conţine elemente bacilare. s.m., art. proteul, pl. protgi, art. proteii. proteza tr. A înlocui un membru, un organ al corpului cu o proteză (1). vb. I, ind. prez. 3 protezează. protezare Executarea de proteze, s.f, g.-d. art. pro-tezării, pl. protezlri.
proteză 1. Aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau o parte dintr-un organ al corpului. /~ dentară = proteză pe care se fixează o dantură falsă. //Operaţie chirurgicală prin care se pune o proteză (1). 2. (fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fâră ca
înţelesul cuvântului să se schimbe, s.f, g.-d. art. protezei, pl. proteze.
protézist Fabricant de proteze (1). s.m., pl. protezişti. protidă Nume generic dat substanţelor organice azo-toase. s.f., g.-d. art. protidei, pl. protide, protidic,-! De protide, adj., pl. protidici,-ce. protjpenda v. protipendadă, protipendadă Marea boierime feudală care se bucura de privilegii speciale; (p. ext.) vârfurile privilegiate ale unei societăţi, [var. (înv.) protipenda s.f] s.f., g.-d. art. protipendadei.
protipendist (înv.) Persoană care făcea parte din protipendadă. s.m., pl. protipendişti. protist Microorganism unicelular. s.n., pl. protiste. protistologie Studiul protistelor. s.f, art. protistologia, g.-d. art. protistologiei.
proto- Element de compunere care înseamnă „primul”, „întâiul”.
protoamibă (-to-a-) Prima formă de amibă alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fâră nucleu, s.f, g.-d art. protoamibei, pl. protoamibe. protobiologie (-bi-o-) Ramură a biologiei care studiază formele de viaţă mai mici decât bacteriile, s.f, art. protobiologia, g.-d. art. protobiologiei. proto bitumen Bitumen în stadiu de formare, care reprezintă prima fază de transformare a materiei organice în petrol, s.n.
protocol 1. Totalitatea practicilor de ceremonial care se aplică la festivităţile oficiale în relaţiile diplomatice. //Serviciu însărcinat cu organizarea ceremonialului. //(p. gener.) Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. 2. Document în care se consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unor tratative etc.
3.	(înv., reg.) Registru, catastif, s.n., pl. (2) protocoale, protocolar,-ă Conform unui protocol, //(despre oameni) Ceremonios, solemn, adj., pl. protocolari,-e. protocronie Protocronism. s.f, art. protocronia, g.-d. art. protocroniei.
protocronism Teorie care pune în valoare elementele de prioritate, românească la nivel universal, în afirmarea unor idei, în impunerea unei invenţii etc. s.n. protocronist,-ă (Adept) al protocronismului. adj., s.m. şi f., pl. protocronişti,-ste.
protodiacon (-di-a-) Arhidiacon. s.m., pl. protodiaconi. protodQric,-ă (arhit.) Care aparţine doricului primar, din secolele VII-VI î.Hr. adj., pl. protod(jrici,-ce. protogamie Căsătorie între un bărbăt şi o femeie care nu mai contractaseră înainte o altă căsătorie, s.f, g.-d. art. protogamiei, pl. protogamii. proto gin,-ă (bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. adj., pl. protogini,-e. protogină (geol.) Rocă granitică cu structură de şist. s.f, g.-d. art. protoginei, pl. protogine. protoiergu Protopop, s.m., art. protoiereul, pl. proto-ierei, art. protoiereii.
protoierţe Protopopie. s.f, art. protoieria, g.-d. art protoieriei, pl. protoierii, art. proteieriile. protoistorie,-ă (-to-is-) Referitor la protoistorie, adj., pl. protoistgrici,-ce.
protoistorie (-to-is-,-ri-e) Perioadă între preistorie şi istorie, corespunzând epocii fierului, s.f, art. protoistcn ria, g.-d. art. protoistflriei.
protgmă Bust de animal sau de om, care împodobea, în Antichitate, un obiect metalic sau ceramic, s.f, g.-d. art. protamei, pl. protome.
proten Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, s.m., pl. protQni.
protonemă (biol.) Organ filamentos la briofite, licheni şi alge, din care ia naştere corpul vegetativ al plantei. s.f, g.-d. art. protonemei, pl. protoneme.
971
Providenţa
s.f., g.-d. art. protongmei, pl. protongme. protenic1,-ă (despre sunete, silabe) Care precedă silaba accentuată, adj., pl. protonici,-ce. protanic2,-ă De proton, adj., pl. protonici,-ce. protonotgr Prelat de la curtea papală, însărcinat cu înregistrarea şi expedierea actelor pontificale, s.m., pl. protonotari.
protoplangtă (astron.) Planetă în curs de formare, s.f, g.-d. art. protoplangtei, pl. protoplangte. protoplasmatic,-ă Compus din protoplasma, adj., pl. protoplasmatici,-ce.
protoplasmă (biol.) Substanţă albuminoidă complexă cu aspect vâscos, care reprezintă baza celulei vii. s.f, g.-d. art. protoplasmei.
protoplasmic,-ă Protoplasmatic, adj., pl. protoplas-mici,-ce.
protopap Preot care îndeplineşte funcţia de inspector al bisericiilor dintr-un anumit teritoriu; protoiereu, proto-prezbiter. [var. (pop.) potropap s.m.] s.m., pl. protopapi-protopopeasă (rar) Soţia unui protopop; protopo-poaie, protoprezbiteră. [var. (pop.) potropopeasă s/] s.f, g.-d. art. protopopgsei, pl. protopopgse. protopopgse,-ească (înv.) Referitor la prototop. adj., pl. protopopeşti.
protopopiat (-pi-at) Protopopie. s.n., pl. protopopiate, protopopie 1. Rangul, funcţia de protopop. //Reşedinţa unui protopop. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicţia unui protopop; protoierie, protopopiat, s.f, art. protopopia, g.-d. art. protopopiei, pl. protopopii, art. protopopiile. protopopoaie (înv.) Protopopeasă. s.f, art. protopopoaia, g.-d. art. protopopoaiei, pl. protopopoaie. protoprezbiter (înv.) Protopop, s.m., pl. protoprezbU teri.
protoprezbiteră (înv.) Protopopeasă. s.f, g.-d. art. protoprezbiterei, pl. protoprezbitere. protopsalt Prim-cântăreţ la o biserică, s.m., pl. proto-psalţi.
protorace Primul inel al toracelui la insecte, [var. pro-tarax i.n.] s.n. protarax v. protorace.
protoromână (lingv.) Limba română comună, s.f, g.-d. art. protoromânei.
protos (înv., la jocurile de cărţi) Cel care are dreptul să deschidă jocul. s.m.
protosinghel Grad monahal inferior arhimandritului; monah cu acest grad. s.m., pl. protosingheli. protostea (astron.) Stea în curs de formare, s.f, g.-d. art. protostglei, pl. protostgle, art. protostglele. prototip 1. Model care reprezintă tipul original după care se execută ceva. //Primul exemplar dintr-un lot de produse (maşini, aparate etc.) care urmează a fi fabricate în serie. 2. (fig.) Exemplar desăvârşit, model, s.n., pl. prototipuri.
prototipic,-ă (rar) Caracteristic pentru ceva sau pentru cineva, adj., pl. prototipici,-ce. protoxid Oxidul cel mai puţin oxigenat al unui element. s.m., pl. protoxizi. _ protozoar (-zo-ar) (la pl.) încrengătură de animale microscopice unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. protozoare.
protrombină Substanţă inactivă din sânge, care se transformă în trombină. s.f, g.-d. art. protrombinei, pl. protrombine.
protuberant,-ă Care reprezintă o protuberanţă. adj., pl, protuberanţi,-te.
protuberanţă 1. Parte ieşită în relief a unui obiect, a unui organ etc. 2. Nor de gaz incandescent care se observă la marginea discului solar în forma unor limbi de
foc. s.f, g.-d. art. protuberanţei, pl. protuberanţe. pretură (la pl.) Ordin de insecte fără aripi, antene şi ochi; (la sg.) insectă din acest ordin, s.f, g.-d. art. pro-tjirei, pl. proture.
proţap 1- Prăjină groasă de lemn care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul. 2. Prăjină în care se înfigea în trecut o reclamaţie, prezentată domnitorului pe deasupra capetelor mulţimii. IA umbla cu jalba in ~ = a cere cu insistenţă ceva. 3. Prăjină despicată la capăt, cu care se culeg fructele, se prind racii etc. //Fiecare dintre cele două beţe despicate la un capăt şi înfipte în pământ, între care se pune la fript peşte, came ete. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână, s.n., pl. proţapuri, proţăpeală (fam.) Faptul de a (se) proţăpi. s.f, g.-d. art. proţăpelii, pl. proţăpgli.
proţăpgl Lanţ cu care se leagă tânjala la proţap. s.n.,pl. proţăpgle.
proţapi 1- tr. şi refl. A (se) ţine cu putere; a (se) propti.
2.	refl. (fam.) A se opri (provocator) în faţa cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. proţăpgsc, imperf. 3 sg. proţăpea; conj. prez. 3 să proţăpească.
proţăpire Acţiunea de a (se) proţăpi. s.f, g.-d. art. proţăpirii, pl. proţăpiri. proţgnt v. procent, proţgs v. proces.
proudhonism (oudh pron. ud) Doctrina economistului Proudhon, care cerea întărirea micii proprietăţi private. s.n.
proudhonist,-ă (oudh pron. ud) (Adept) al proudho-nismului. s.m. şi s.f, pl. proudhonişti,-ste. prour (pop.) Timpul zilei când pleacă oile la păşune, s.n. proustian,-ă (prus-ti-an) Propriu operei lui Marcel Proust. adj., pl. proustigni,-e.
proustianism (prus-ti-a-) Imitare a metodei narative a lui Marcel Proust prin analiza psihologică, reconstituirea trecutului pe baza memoriei afective, subiectivitatea narării etc. s.n. pravă v. proră.
provedeg tr. (înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare, vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. provid, 1 pl. prevedem, 2 pl. provedgţi; conj. prez. 3 să provadă; ger. pro-voz|nd; part. prevăzut.
proveditor Funcţionar public al vechii republici vene-ţiene, însărcinat cu comanda unei flote, cu guvernarea u-nei provincii etc. s.m., pl. proveditari. proveni intr. A se trage, a rezulta (din), vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. provin, imperf. 3 sg. provenea; conj. prez. 3 să provină.
provenienţă (-ni-en-) Loc de unde provine ceva; origine; prevenire, [var. (înv.) proveninţă s.£] s.f, g.-d. art. provenignţei, pl. provenignţe. proveninţă v. provenienţă, prevenire (rar) Provenienţă, s.f, g.-d. art. prevenirii, pl. preveniri.
provensal,-ă (Locuitor) din Provence. [var. (înv.) provenţal,-ăadj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f., pl. provensali,-e. provenţal,-ă v. provensal, provensală Limbă romanică vorbită în Provence (sudul Franţei), s.f, g.-d. art. provensalei, provgrb 1. învăţătură populară exprimată într-o formă eliptică şi sugestivă; zicătoare. 2. Mică piesă de salon având ca temă ilustrarea unui proverb (1). s.n., pl. pro-vgrbe.
proverbial,-ă (-bi-al) 1. Referitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Despre care s-a dus vestea; de pomină. adj.,pl. proverbiâli,-e.
proviant (-vi-ant) (înv.) Provizii (pentru armată), s.n., pl. provianturi.
Providenţa Dumnezeu, Divinitatea, s.prop.f, g.-d.
providenţă
972
Providenţei.
providenţă (în concepţiile religioase) 1. Putere a divinităţii de a predetermina evenimentele în favoarea oamenilor. 2. Persoană sau împrejurare miraculoasă care ajută, salvează pe cineva, s.f., g.-d. art. providenţei, providenţial,-ă (-ţi-al) Care aparţine providenţei. //Care vine la momentul potrivit; salvator, adj., pl. providenţiali,-e.
providenţialism (-ţi-a-) Credinţă în providenţă, s.n. providenţialist,-ă (-ţi-a-) (Adept) al providenţialismu-lui. adj., s.m. şi f, pl. providenţialişti,-ste. provider (provaidăr) (angl.) Furnizor, s.m., pl. provi-deri.
provincial,-ă (-ci-al) I. adj. Caracteristic provinciei şi locuitorilor ei. II. s.m. şi f. Locuitor din provincie; (p. ext.) persoană naivă, stângace, [var. (înv.) provinţial,-ă adi., s.m. şi f] adj., s.m., pl. provinciali; s.f., g.-d. art. provincialei^, pl. provinciale, provincialism (-ci-a-) 1. Regionalism. 2. Atitudine, fel de a gândi specific unei provincii. 3. Comportare de provincial. [vor. (înv.) provinţialism s.n.] s.n., pl. provin-cialisme.
provincialist,-ă (-ci-a-) (rar) Provincial, adj., pl. pro-vincialişti,-ste.
provincializa (-ci-a-) tr. şi refl. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor, vb. I, înd. prez. 3 se provincializează.
provincializare (-ci-a-) Acţiunea de a (se) provincializa. s.f., g.-d. art. provincializării, pl. provincializări. provincie (-ci-e) 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară, regiune. 2. Teritoriu dintr-o ţară situat în afara capitalei. 3. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane, [var. (înv.) provinţie s.f] s.f., art. provincia, g.-d. art. provinciei, pl. provincii, art. provinciile.
provincioara (-ci-oa-) (rar) Diminutiv al lui provincie. s.f, g.-d. art.jirovincioarei, pl. provincioare. provinţial,-a v. provincial, provinţialism v. provincialism, provinţie v. provincie.
provitamină Substanţă inactivă din alimente pe care organismul o transformă în vitamină, s.f., g.-d. art. pro-vitaminei, pl. provitamine.
provizie (-zi-e) Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare întreţinerii unei gospodării, unui oraş, unor armate etc. pentru un anumit timp. s.f, art. provizia, g.-d. art. proviziei, pl. provizii, art. proviziile, provizisn (-zi-on) (înv.) Comision, remiză, s.n., pl. provizioane.
provizorat Stare a ceea ce este provizoriu, s.n., pl. provizorate.
provizQriu1 Provizorat, s.n., art. provizfiriul. provizoriu2,-ie Care durează un timp limitat; temporar, vremelnic, adj., pl. provizQrii. provoca ft l.A îndemna, a instiga pe cineva (sfidân-du-1). 2. A determină, a cauza. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuţie. A ~ la duel. vb. I, ind. prez. 3 provoacă.
provocant,-ă (rar) Provocator, adj., pl. provocanţi,-te. provocare Acţiunea de a provoca; provocaţie. s.f, g.-d. art. provocării, pl. provocări. provocaţQr,-oare 1. Care provoacă; care atrage atenţia prin ţinută extravagantă, obraznică etc. 2. Instigator. [var. (pop.) provocătar,-oare adj.] adj., pl. provocatori,-oare.
provocaţie (-ţi-e) (înv.) Provocare, s.f., art. provocaţia, g.-d. art. provocaţiei, pl. provocaţii, art. provocaţiile. provocătfir,-oare v. provocator, proxenet,-ă Persoană care mijloceşte prostituţia, s.m., pl. proxeneţi; s.f., g.-d. art. proxenetei, pl. proxenete.
proxenetism Activitate de proxenet, s.n. prQxim,-ă Cel mai aproape (în timp sau în spaţiu). /Gen ~ = primul termen al unei definiţii, referitor la sfera în care intră termenul de definit, adi., pl- prfiximi,-e. proximitate Apropiere imediată (în timp sau în spaţiu); vecinătate. Poliţist de ~. s.f, g.-d. art. proximităţii, prozaic,*ă (-za-ic) 1. Specific prozei. 2. (prin gener.) Lipsit de calităţi artistice, de valoare; (p. ext.) banal, comun. Preocupări ~. ad/., pl. prozaici,-ce. prozaicitate (-za-i-) (rar) Prozaism, s.f, g.-d. art. prozaicităţii.
prozaism Caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) banalitate, platitudine, s.n. prozaist (rar) Prozator, s.m., pl. prozaişti. prozaiza (-za-i-) tr. (rar) A face să devină prozaic, vb. I, irtd. prez. 3 prozaizează.
prozaizare (-za-i-) Acţiunea de a prozaiza. s.f, g.-d. art. prozaizării, pl. prozaizări. prozatar.-oare Scriitor în proză, s.m., pl. prozatari; s.f, g.-d. art. prozatoarei, pl. prozatoare, prozaurian (-za-u-ri-an) (la pl.) Ordin de reptile primitive mici, terestre şi acvatice; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. prozaurieni.
prQză 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; scriere în acest mod. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unei epoci etc.
3.	(fig.) Lucruri comune, banale; platitudine, s.f, g.-d. art. prazei, pl. (2) praze.
prozelit,-ă Persoană convertită de curând la o opinie, la
o	credinţă etc.; adept nou şi entuziast, s.m., pl. prozeliţi; s.f, g.-d. art. prozelitei, pl. prozelite. prozelitic,-ă Caracteristic prozeliţilor, adj., pl. proze-Htici,-ce.
prozelitism 1. Strădania de a face prozeliţi. 2. Devotament, fanatism faţă de o credinţă, de o doctrină etc. s.n. prozodam (lit.) Element prozodic cu rol distinctiv, s.n., pl. prozodeme.
prozodic,-ă Referitor la prozodie. adj.,pl. prozadici,-ce. prozodie Parte a poeticii care se ocupă cu tehnica versificaţiei sub raportul structurii versurilor; versificaţie. s.f, art. prozodia, g.-d. art. prozodiei. prozodist,-ă (rar) Cunoscător al prozodiei, s.m. şi f, pl. prozodişti,-ste.
prozopopee Figură de stil prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric, [var. prosopopee s.f] s.f, art. prozopopeea, g.-d. art. prozopopeii, p/. prozopopei, art. prozopopeile. prr Cuvânt cu care sunt opriţi caii din mers. interj. prud,-ă (rar) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră, adj., pl. pruzi,-de.
prud£nt,-ă Prevăzător, precaut, circumspect, ad/., pl. prudenţi,-tev
prudenţă însuşirea de a fi prudent; prevedere, precauţie. s.f, g.-d. art. prudenţei, prufni intr. (reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prufhesc, imperf. 3 sg. prufnea; conj. prez. 3 să prufnească. pruină Strat fin care acoperă ca o brumă suprafaţa unor fructe, s.f, g.-d. art. pruinei.
prujă (reg.) Glumă, şagă. s.f., art. pnjja, g.-d. art. pnt jii, pl. pruji.
pruji intr. (reg.) A glumi, a spune anecdote, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească.
prujityră (reg.) Glumă, snoavă, s.f, g.-d. art. prujiturii, pl. prujituri.
prun Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui şi cu fructe comestibile, s.m., pl. pruni. prunar1 Insectă de culoare cafenie, care atacă prunele
973
pseudocreaţie
prunar2 Cultivator de pruni, s.m., pl. prunari. prună Fructul prunului, de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie. /Parcă are ~e în gură, se spune despre cineva care vorbeşte neclar, s.f., g.-d. art. prunei, pl. prune.
prunărie (pop.) Livadă sau grădină de pruni, s.f., art. prunăria, g.-d. art. prunăriei, pl. prunării, art. primăriile, prunc (înv., pop.) Copil în primele luni de viaţă; (p. ext.) orice copil, s.m., pl. prunci, pruncă (înv., pop.) Copil (mic) de sex feminin, s.f, g.-d. art. pruncei, pl. prunce.
pruncesc,-ească (înv.) Referitor la prunc, adj., pl. prunceşti.
prunci intr. (reg.) A copilări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pruncesc, imperf. 3 sg. pruncea; conj. prez. 3 să prun-cească.
pruncie (înv., pop.) Copilărie, s.f, urt. pi uncia, g.-u. art. prunciei.
pruncucidere Ucidere a copilului nou-născut (de către mamă), s.f, g.-d. art. pruncuciderii, pl. pruncucideri. pruncucigaş,-ă (Persoană) care îşi ucide copilul (nou-născut). adj., s.m. şi f, pl. pruncucigaşi. prunculeţ (pop.) Diminutiv al lui prunc; pruncuţ, prun-cuşor. s.m., pl. prunculsţi.
prunculiţă (reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuţă. s.f, g.-d. art. prunculiţei, pl. prunculiţe. pruncuşor (pop.) Diminutiv al lui prunc, s.m., pl. pruncuşeri.
pruncuţ (înv., reg.) Pruncuşor. s.m., pl. pruncuţi, pruncuţă (reg.) Prunculiţă. s.f., g.-d. art. pruncuţei, pl. pruncuţe.
prund 1. Pietriş mărunt amestecat cu nisip. //Pietriş mărunt care se aşterne pe drumuri sau pe şosele. 2. Mal, teren acoperit cu pietriş. 3. Insulă mică, formată sin aluviuni, pe cursul unui râu. s.n., pl. prunduri, prundar 1. (rar) Persoană care scoate şi transportă prund. 2, Numele mai multor păsări mici, care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraş; b) codobatură; c) lăstun, s.m., pl. prundari.
prundaş (omit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură, s.m., pl. prundaşi.
prundăraş Gen de păsări călătoare care trăiesc pe malul apelor; a) pasăre cu penele de culoare brună-roşcată pe spate şi albă pe pântec; b) ploier1. s.m.,pl. prundăraşi. prundărie Loc de unde se scoate prund, s.f, art. prun-dăria, g.-d art. prundăriei, pl. prundării, art. prundăriile, prund] (reg.) A prundui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. prundesc, imperf. 3 sg. prundea; conj. prez. 3 să prun-dească.
prundiş Prund (2). //îngrămădire de pietriş şi de nisip în albia unei ape; prundărie. s.n., pl. prundişuri. prundişor Prunduleţ. s.n., pl. prundişoare. prundui Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură şi rădăcini, s.n., pl. prundoaie. prundes.-oasă (despre terenuri) Acoperit cu prund. adj., pl. prundaşi,-oase.
prundui tr. (rar) A acoperi un drum, o alee etc. cu prund; a prundi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prundu-igsc, imperf. 3 sg. prunduia; conj. prez. 3 să prunduiască. prunduiaş (rar) Prunduleţ. s.n., pl. prunduiaşe. prunduleţ (rar) Diminutiv al lui prund; prunduiaş, prundişor, prunduţ. s.n., pl. prunduleţe. prundurel (rar) Prunduleţ. s.n., pl. prundurele. prunduţ (rar) Prunduleţ. s.n., pl. prunduţe. prunet Livadă, grădină cu pruni; pruniş. s.n., pl. prune; turi.
pruniş Prunet. s.n., pl. prunişuri.
prunişor Diminutiv al lui prun; prunuţ. s.m., pl. pruni-
şori.
prunjşte Livadă de pruni, s.f, g.-d. art. pruniştii, pl. prunişti.
prunuţ (rar) Prunişor. s.m., pl. prunuţi. pruriginos,-oasă (med.) Caracterizat prin mâncărime a pielii, adj., pl. pruriginoşi,-oase. prurigo Boală de piele caracterizată prin erupţie de băşicuţe şi mâncărime. s.n., art. prurigoul. prurit Mâncărime intensă a pielii, care apare în unele boli (de piele), s.n., pl. prurituri. prusac,-ă (Locuitor) din Prusia, adj., s.m. şi f., pl. prusaci,-ce.
prusăcesc,-ească (înv.) Prusac, adj., pl. prusăceşti. prusian,-ă (-si-an) Pnisac. s.m. şi f., adj., pl. prusieni,-e. prusie (în sintagma) Acid ~ = acid cianhidric. adj. prusienesc,-ească (-si-e-) (înv.) Prusac, adj., pl. pru-sieneşti.
psalm 1. Imn religios biblic, la vechii evrei, //(la pl.) Totalitatea psalmilor din Vechiul Testament, care alcătuiesc Psaltirea. 2. Cântec de factură religioasă; poezie (lirică), s.m., pl. psalmi.
psalmic,-ă Referitor la psalmi; psaltic. adj., pl. psalmici,-ce.
psalmist Autor, cântăreţ de psalmi, s.m., pl. psalmişti.
psalmodia (-di-a) tr. A cânta, a recita psalmi sau alte
cântări religioase; (p. ext.) a cânta, a citi monoton, vi?. I,
ind. prez. 3 psalmodiază, / pl. psalmodiem; conj. prez. 3
să psalmodigze; ger. psalmodimd.
psalmodie,-ă Referitor la psalmodie, adj, pl. psalmi
dici,-ce.
psalmodie Melodie bisericească monotonă; (p. ext.) cântare, declaraţie monotonă, s.f., art. psalmodia, g.-d. art. psalmodiei, pl. psalmodii, art. psalmodiile, psalmodiere (-di-e-) Acţiunea de a psalmodia, s.f, g.-d. art. psalmodierii, pl. psalmodieri. psalt Cântăreţ de strană în biserică, s.m., pl. psalţi. psalterion (-ri-on) Vechi instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, s.n., pl. psalterioane. psaltic,-ă Psalmic, adj., pl. psaltiri,-ce. psaltichie Muzică vocală bisericească, specifică cultului ortodox, s.f., art. psaltichia, g.-d. art. psaltichiei. psaltire Carte de cult care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiţi regelui David. [var saltire s.f] s.f., g.-d. art. psaltirii, pl. psaltiri.
psamit (geol.) 1. Material detritic care alcătuieşte unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. s.n., pl. psamite.
psamom (med.) Tumoare la nivelul sistemului nervos, care are forma unor depozite asemănătoare cu nisipul. s.n., pl. psamoame.
psamoterapie Tratamet medical cu ajutorul băilor sau al săculeţilor cu nisip nîncălzit. s.f., art. psamoterapia, g.-d. art. psamoretapiei, pl. psamoterapii, art. psamo-terapiile.
pse uda rtroză (pse-u-) Articulaţie falsă apărută din cauza unei fracturi neconsolidate, s.f., g.-d. art. pseu-dartrazei, pl. pseudartroze.
pse udo- (pse-u-) Element de compunere care înseamnă „fals”.
pseudoafix (pse-u-) Afixoid. s.n., pl. pseudoafixe. pseudoanacreentic,-ă (pse-u-do-a-na-cre-) Cu aparenţă anacreontică, adj, pl. pseudoanacreantici,-ce. pseudoartă (pse-u-) Falsă artă. s.f., g.-d. ari. pseudo-artei, pl. pseudoarte.
pseudoartist,-ă (pse-u-do-ar-) Fals, pretins artist, s.m., pl. pseudoartişti; s.f , g.-d. art. pseudoartistei, pl. pseu-doartiste.
pseudocreaţie (pse-u-do-cre-a-ţi-e) Creaţie falsă, fără valoare, s.f., art. pseudocreaţia, g.-d. art. pseudocreaţiei, pl. pseudocreaţii, art. pseudocreaţiile.
pseudocultură
974
pseudocultură (pse-u-) Cultură falsă; aparentă, s.f, g.-d. art. pseudoculturii, pl. pseudoculturi, pseudodemocraţie (pse-u-) Falsă democraţie, s.f, art. pseudodemocraţia, g.-d. art. pseudodemocraţiei, pl. pseudodemocraţii, art. pseudodemocraţiile. pseudodipter Templu antic în care distanţa între colonadă şi pereţii cellei era egală cu distanţa a două intercolonamente plus o grosime de coloană, s.n., pl. pseudodiptere.
pseudoliterat,-ă (pse-u-) Fals literat, s.m., pl. pseudo-literaţi; s.f., g.-d. art. pseudoliteratei, pl. pseudoliterate. pseudoliteratură (pse-u-) Literatură fără valoare, s.f, g.-d. art. pseudoliteraturii, pl. pseudoliteraturi. pseudomembrană (pse-u-) (med.) Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii şi în nas, în cazuri de anghină difterică. s.f., g.-d. art. pseudomembranei, pl. pseudomembrane.
pseudometaforă (pse-u-) Falsă metaforă, s.f, g.-d. art. pseudometaforei, pl. pseudometafore. pseudomnezie (pse-u-) Memorie falsă, s.f, pseudo-mnezia, g.-d. art. pseudomneziei. pseudomorfoză (pse-u-) Transformare fizică sau chimică a unui mineral, care îşi păstrează totuşi forma iniţială exterioară a cristalelor, s.f., g.-d. art. pseudomor-fozei, pl. pseudormorfeze.
pseudonevroptgr (la pl.) Subordin de insecte orto-ptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin, s.n., pl. pseudonevroptere. pseudonim (pse-u-) Nume fictiv pe care îl adoptă mai ales scriitorii şi artiştii pentru a-şi ascunde identitatea. s.n., pl. pseudonime.
pseudopatriot,-ă (pse-u-do-pa-tri-) Fals patriot, s.m., pl. pseudopatrieţi; s.f, g.-d. art. pseudopatriotei, pl. pseudopatriQte.
pseudopod (pse-u-) Prelungire provizorie a protoplas-mei unor organisme monocelulare (ca amibele) sau a unor celule din corp (ca leucocitele), cu ajutorul căreia ele se pot mişca sau pot apuca hrană, s.n., pl. pseudopode, pseudopoezie (pse-u-) Falsă, pretinsă poezie, s.f, art. pseudopoezia, g.-d. art. pseudopoeziei, pl. pseudo-poezii, art. pseudopoeziile.
pseudoprefix (pse-u-) Cuvânt folosit ca prefix în compunerea savantă de termeni ştiinţifici şi tehnici; pre-fixoid. s.n., pl. pseudoprefixe. pseudoprefixa (pse-u-) tr A forma un cuvânt nou cu ajutorul unui pseudoprefix. vb. 7, ind. prez. 3 pseudopre-fixează.
pseudoproblemă (pse-u-) Falsă problemă, s.f, g.-d. art. pseudoproblemei, pl. pseudoproblgme. pseudostereofonje (pse-u-) Producere a unui efect stereofonic prin prelucrarea unui semnal monofonie. s.f, art. pseudostereofonia, g.-d. art. pseudostereofoniei. pseudosufix (pse-u-) Cuvânt folosit ca sufix în compunerea savantă de termeni ştiinţifici şi tehnici, s.n., pl. pseudosufixe.
pseudoştiinţă (pse-u-) Falsă, pretinsă ştiinţă, s.f, g.-d. art. pseudoştiinţei.
pseudoştiinţjfic,-ă (pse-u-, -şti-in-) Lipsit de bază ştiinţifică, adj., pl. pseudoştiinţifici,-ce. pseudotalgnt (pse-u-) Fals, pretins talent, s.n., pl. pseudotalente.
pseudovaloare (pse-u-) Falsă, pretinsă valoare, s.f, g.-d. art. pseudovalerii, pl. pseudovalori. psi A douăzeci şi treia literă a alfabetului grecesc (lF), corespunzând unei consoane duble (ps). s.m., pl. psi. psihagogie Ramură a psihopedagogiei şi a psihote-rapiei, care se ocupă cu recuperarea personalităţilor deformate, potrivit exigenţelor sociomorale. s.f, art. psi-hagogia, g.-d. art. psihogogiei.
psihanalist,-ă Specialist în psihanaliză; adept al psihanalizei. s.m., pl. psihanalişti; s.f, g.-d. art. psihanalis-tei, pl. psihanaliste.
psihanalitic,-ă Referitor la psihanaliză, adj., pl. psihanalitici,-ce.
psihanaliză Concepţia lui S. Freud şi a adepţilor săi privind viaţa psihică şi raportul dintre conştient şi subconştient. //Metodă de tratament a bolilor neuropsihice bazată pe această concepţie, s.f, g.-d. art. psihanalizei, psihastenie,-ă Persoană care suferă de psihastenie. s.m., pl. psihasteniei; s.f, g.-d. art. psihastenicei, pl. psi-hastgnice.
psihastenie Formă de nevroză caracterizată prin obsesii, nesiguranţă de sine, fobii etc.. s.f, art. psihastenia, g.-d. art. psihasteniei, pl. psihastenii, art. psihasteniile.
psihedelic,-ă 1. Referitor la psihedelism. 2. (despre muzică, pictură) inspirat de efecte de lumină, sonorităţi etc., produse asupra omului de droguri, adj., pl. psi-hedelici,-ce.
psihedelism Stare de visare trează, de halucinaţii provocată de unele halucinogene, s.n. psihiatric,-ă (-hi-a-) Referitor la psihiatrie, adj., pl. psihiatrici,-ce.
psihiatrie (-hi-a-) Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea bolilor psihice, s.f, art. psihiatria, g.-d. art. psihiatriei.
psihigtru,-ă (-hi-a-) Medic specialist în psihiatrie, s.m., art. psihiatrul, pl. psihiatri, art. psihiatrii; s.f, g.-d. art. psihiatrei, pl. psihiatre.
psihic1 Formă de reflectare a realităţii, proprie omului şi animalelor superioare, produsă de activitatea sistemului nervos; totalitatea fenomenelor şi proceselor proprii acestei reflectări. //Structură sufletească proprie cuiva.
s.n.
psihic2,-ă Care aparţine psihicului1, referitor la psihic. adj., pl. psihici,-ce.
psihism Totalitatea fenomenelor psihice proprii unui individ, unei colectivităţi etc. s.n. psihoanaleptic (farm.) Substanţă care produce o stare de euforie, s.n., pl. psihoanaleptice. psihoanalgezie (med.) Calmare a senzaţiilor dureroase prin psihoterapie, s.f, art. psihoanalgezia, g.-d. art. psihoanalgeziei, pl. psihoanalgezn. psihodiagnoză (-di-a-) (med.) Investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice, s.f, g.-d. art. psihodiagnozei, pl. psihodiagnoze. psihodramă 1. Metodă psihoterapeutică modernă, care constă în improvizarea unui joc dramatic pe o temă dată, astfel încât bolnavul să-şi exteriorizeze gândurile şi trăirile. 2. Test de selecţie a candidaţilor pentru anumite posturi care cer dezinvoltură în relaţiile cu publicul, s.f, g.-d. art. psihodramei.
psihofarmacologie Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanţelor psihotrope, s.f, art. psiho-farmacologia, g.-d. art. psihofarmacologiei. psihofizic,-ă Referitor la psihofizică. adj., pl. psi-hofizici,-ce.
psihofizică Disciplină care studiază raporturile dintre fenomenele psihice şi fizice pe bază de observaţie şi de experiment, s.f, g.-d. art. psihofizicii. psihofiziologic,-ă (-zi-o-) Care se referă la psi-hofiziologie. adj., pl. psihofiziologici,-ce. psihofiziologie (-zi-o-) Ramură a psihologiei care studiază procesele psihologice în raport cu cele fiziologice din organism, s.f, art. psihofiziologia, g.-d. art. psi-hofiziologiei.
psihogen,-ă Care are cauze psihice, adj., pl. psihogeni,-e. psihogeneză Naşterea şi dezvoltarea vieţii psihice la om. s.f, g.-d. art. psihogenezei.
975
pteridofită
om. s.f, g.-d. art. psihogenezei. psihogramă Caracterizare psihologică a structurii şi dezvoltării unui individ, s.f, g.-d. art. psihogramei, pl. psihograme.
psiholgptic Medicament cu acţiune hipnotică, seda-tivă. s.n., pl. psiholeptice.
psiholingvlst,-ă Specialist în psiholingvistică, s.m., pl. psiholingvişti; s.f, g.-d. art. psiholingvistei, pl. psi-holingviste.
psiholingvistic,-ă Referitor la psiholingvistică, adi., pl. psiholingvistici,-ce.
psiholingvistică Studiul psihologic al limbajului, s.f., g.-d. art. psiholingvisticii.
psiholog,-ă 1. Specialist în psihologie. 2. Observator fin, bun cunoscător al sufletului uman. s.m., pl. psihologi; (rar) s.f., g.-d. art. psihologei, pl. psiholfige. psihologic.-a Referitor la psihologie; sufletesc. /Moment ~ = moment potrivit pentru a influenţa pe cineva, pentru a solicita ceva etc. adi., pl■ psihologici,-ce. psihologiceşte (înv.) Din punct de vedere psihologic. adv.
psihologie 1. Ştiinţă care studiază procesele şi particularităţile psihice. 2. Ansamblul sentimentelor şi al modului de gândire specifice unui individ, unei colectivităţi etc.; mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiţionează o activitate. ~a muncii, s.f, art. psihologia, g.-d. art. psihologiei, psihoigism Concepţie care exagerează importanţa elementului psihologic în diferite domenii de activitate; exagerare a rolului elementului psihologic în literatură, s.n. psihologist,-ă (Adept) al psihologismului, adj., s.m. ;i
f., pl. psihologişti,-ste.
psihologiza tr. A da o importanţă exagerată fenomenelor psihice, vb. I, ind. prez. 3 psihologizează. psihologizant,-ă Care psihologizează. adj., pl. psihologizanţi,-te.
psihomanţie Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea sufletelor celor morţi, s.f., art. psihomanţia, g.-d. art. psihomanţiei.
psihometne Măsurare a fenomenelor psihice, s.f., art. psihometria, g.-d. art. psihometriei. psihomotor,-oare Referitor la funcţiile motrice care implică activitatea nervoasă superioară. /Centru - = regiune a scoarţei cerebrale care intră în acţiune sub influenţa unei excitaţii cerebrale fizice, adj., pl. psiho-motQri,-oare.
psihonevreză (med.) Nevroză, s.f, g.-d. art. psihone-vrfizei, pl. psihonevrQze.
psihopat,-ă Persoană care suferă de psihopatie, s.m., pl. psihopaţi; s.f, g.-d. art. psihopatei, pl. psihopate, psihopatie,-ă Referitor la psihopatie, adj., pl. psihopatiei,-ce.
psihopatie Boală psihică. //Stare morbidă caracterizată prin tulburări de comportament, de afectivitate sau de caracter, s.f, art. psihopatia, g.-d. art. psihopatiei, pl. psihopatii, art. psihopatiile.
psihopatol£g,-ă Specialist în psihopatologie, s.m., pl. psihopatologii (rar) s.f, g.-d. art. psihopatologei, pl. psi-hopatolsge.
psihopatologic,-ă Referitor la psihopatologie, adj., pl. psihopatologici,-ce.
psihopatologie Disciplină care studiază tulburările activităţilor psihice, s.f, art. psihopatologia, g.-d. art. psihopatologiei.
psihopedagog,-ă Specialist în psihopedagogie, s.m., Pl. psihopedagogi; (rar) s.f, g.-d. art. psihopedagsgei, pl. psihopedagoge.
psihopedagogie Aplicare a metodelor psihologiei experimentale în pedagogie, s.f, art. psihopedagogia, g.-d. ort. psihopedagogie!.
psihosexologie Psihologie a sexelor, s.f, art. psiho-sexologia, g.-d. art. psihosexologiei. psihosocial,-ă (-ci-al) Referitor la psihologia socială. adj.,pl. psihosociali,-e.
psihosociolog,-ă (-ci-o-) Specialist în psihosociologie. s.m., pl. psihosociologi; s.f., g.-d. art. psihosocioljh gei, pl. psihosociologe.
psihosociologie (-ci-o-) Studiu psihologic al fenomenelor sociale, s.f., art. psihosociologia, g.-d. art. psihosociologici.
psihosomatic,-ă Referitor la psihosomatică, adj., pl. psihosomatici,-ce.
psihosomatică Disciplină medicală care studiază cauzele psihice ale unor boli. s.f, g.-d. art. psihosomaticii, psihotghnică Ramură a psihologiei care studiază problemele activităţii oamenilor sub aspect practic, utilizând metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). s.f, g.-d. art. psihotghnicii.
psihoterapeut,-ă Medic specialist în psihoterapeutică. s.m., pl. psihoterapeuţi; s.f., g.-d. art. psihoterapejitei, pl. psihoterapeute.
psihoterapeutic,-ă Psihoterapie, adj., pl. psihotera-peutici,-ce.
psihoterapeutică Psihoterapie, s.f., g.-d. art. psihote-rapeuticii.
psihoterapie,-ă Referitor la psihoterapie, adj., pl. psi-hoterapici,-ce.
psihoterapie Terapie bazată pe influenţarea psihicului, utilizând-se hipnoza, sugestia etc. s.f, art. psihoterapia, g.-d. art. psihoterapiei, pl. psihoterapii, art. psihoterapiile. psihotonic1 Medicament psihotonic2. s.n., pl. psihotţj; nice.
psihotsnic2,-ă Cu acţiune stimulatoare asupra psihicului. adj., pl. psihotonici,-ce.
psihotronică Disciplină biofizică ce studiază interacţiunile psihice la distanţă între subiecţi sensitivi. s.f., g.-d. art. psihotronicii.
psihotrop Medicament care acţionează asupra psihicului. s.n.,pl. psihotrope.
psihgza 1. Boală psihică manifestată prin tulburări de comportament, gândire şi afectivitate, de care bolnavul nu este conştient. 2. Idee fixă, obsesie, s.f, g.-d. art. psihozei, pl. psihoze.
psihroalgie (med.) Senzaţie dureroasă la rece. s.f., art. psihroalgia, g.-d. art. psihroalgiei, pl. psihroalgii. psihrofţl,-ă (biol.) (Animal sau plantă) care se dezvoltă la temperaturi scăzute, adj., s.m. şi f, pl. psihrofili,-e. psihromgtru Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, s.n., art. psihrometrul, pl. psihromstre. psihroterapie Tratament pentru aplicaţiile reci. s.f, art. psihroterapia, g.-d. art. psihroterapiei, pl. psihrote-rapii, art. psihroterapiile.
psilofită Plantă criptogamă cu tulpinile ramificate, s.f, g.-d. art. psilofitei, pl. psilofite. psilofiton Psilofită. s.m., pl. psilofitoni. psilomelan Oxid natural hidratat de mangan. s.n. psgas Fiecare dintre cei doi muşchi pereche, inseraţi pe faţa anterioară a vertebrelor lombare şi la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei, s.m. pl. psoaşi. psoriazis (-ri-a-) Boală de piele caracterizată prin des-cuamări abundente, localizate în diverse zone ale corpului. s.n.
pst Cuvânt prin care se atrage atenţia cuiva să tacă. interj.
pteranodan Reptilă zburătoare fosilă cu aripi enorme şi lipsită de dinţi, având înapoia capului o creastă foarte lungă, s.m., pl. pteranodoni.
pteridofită (la pl.) încrengătură de plante superioare care se înmulţesc prin spori; (la sg.) plantă din această încrengătură, s.f., g.-d. art. pteridofitei, pl. pteridofite.
pterigotă
976
pterigotă (la pl.) Subclasă de insecte cu aripi; (la sg.) insectă din această subclasă, s.f, g.-d. art. pterigotei, pl. pterigote.
pterodactil Reptilă zburătoare fosilă, de mărimea unei vrăbii, s.m., pl. pterodactili.
pterozaurian (-za-u-ri-an) (la pl.) Ordin de reptile fosile zburătoare; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. pterozaurigni.
ptialagog,-ă (pti-a-) (biol.) Care activează salivaţia. adj., pl. ptialagogi,-ge.
ptiaimă (pti-a-) Enzimă prezentă în salivă, care transformă amidonul din alimente în glucoză şi maltoză. s.f, g.-d. art. ptialmei.
ptialism (pti-a-) Prezenţa ptialinei în cantitate neobişnuită în salivă; salivaţie excesivă, s.n. ptiu (pop.) Cuvânt care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare, interj.
ptomaină Substanţă toxică rezultată din descompunerea proteinelor animale, s.f., g.-d. art. ptomainei, pl. ptomaine.
ptoză Deplasare patologică în jos a unui organ ca urmare a slăbirii ligamentelor de susţinere, s.f, g.-d. art. ptozei, pl. ptoze.
ptru (pop.) Cuvânt cu care se opresc caii din mers. interj.
pub (pab) (angl.) (în Anglia şi în unele ţări anglo-saxone) Tavernă, cârciumă, s.n., pl. puburi. pubglă Recipient portabil pentru resturi menajere, s.f, g.-d. art. pubelei, pl. pubele.
pyber/pubgr,-ă (Individ) ajuns la pubertate, adj., s.m. şi f., pl. puberi/puberi,-e.
puberai,-ă Referitor la pubertate, adj., pl. puberali,-e. pubertate Perioadă între copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin maturaţia sexuală, s.f, g.-d. art. pubertăţii.
pubescent,-ă (despre frunze, tulpini) Acoperit cu peri mici ca un puf, adj., pl. pubescenţi,-te. pubian,-ă (-bi-an) Referitor la pubis. adj., pl. pubieni,-e. pubis 1. Os pereche care formează partea anterioară a bazinului la oameni. 2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). s.n., pl. pubisuri/(l) pjjbise. public1 Ansamblul persoanelor care frecventează un loc; mulţime, lume. //Totalitatea persoanelor care asistă la o conferinţa, la un spectacol,etc.; asistenţă. IMarele ~ = masele largi ale populaţiei. în ~ = în văzul lumii. s.n. public2,-ă 1. Care aparţine tuturor, care priveşte pe toţi; care provine de la o colectivitate. /Opinie ~ = părere a colectivităţii. Viaţă ~ = viaţa politico-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcţiile de stat pe care le ocupă. 2. Care se petrece în faţa unui mare număr de oameni. 3. De stat, al statului; care este permis tuturor, //(despre persoane) Care ocupă o funcţie de stat. /Forţă ~ = poliţie. Datorie ~ = datorie a statului, care rezultă din împrumuturi interne şi externe, adj., pl. puz blici,-ce.
publica tr. A tipări o carte, un articol etc. //A difuza, vb. I, ind. prez. 3 publică.
publicabil,-! Care se poate publica, adj., pl. publica: bili,-e.
publican Persoană care strângea impozitele publice la romani, s.m., pl. publicam.
publicare Acţiunea de a publica, s.f, g.-d. art. publicării, pl. publicări.
publicaţie (-ţi-e) Ceea ce se publică, se afişează; tipăritură (periodică), s.f., art. publicaţia, g.-d. art. publicaţiei, pl. publicaţii, art. publicaţiile, publicist,-ă Persoană care publică articole, recenzii etc. în ziare şi reviste, s.m., pl. publicişti; s.f, g.-d. art. publicistei. pl. publiciste.
publicistic,-ă Referitor la publicistică sau la publicişti. adj., pl. publicişti ci,-ce.
publicistică 1. Profesiunea, activitatea de publicist.
2.	Totalitatea publicaţiilor periodice (dintr-o ţară, dintr-o epocă etc.); presă, s.f, g.-d. art. publicisticii, publicitar,-ă Referitor la publicitate. Anunţ ~. adj., pl. publictari,-e.
publicitate Faptul de a face un lucru cunoscut publicului. IA da ~ii = a publica. //Mijloc de a face cunoscut un produs, un serviciu etc. prin informarea cumpărătorului în legătură cu preţul, calitatea lui etc. /Agenţie (sau birou) de ~ - birou unde pot fi date spre difuzare anunţuri (cu caracter particular). Mică ~ = rubrică sau pagină într-un ziar, în care se publică diferite anunţuri. Agent de ~ = angajat al unei firme comerciale care face reclamă produselor ei. s.f, g.-d. art. publicităţii, puc Disc de cauciuc tare folosit la jocul de hochei pe gheaţă, s.n., pl. pucuri.
puchi (reg.) Puchină. s.m., pl. puchi, art. puchii. puchină (reg.) Urdoare; puchin. s.f, g.-d. art. puchmii, pl. puchmi.
puchinos,-oasă (reg., fam.) Urduros, murdar, pu-chios. adj., pl. puchinoşi,-oase. puchios,-oasă (reg.) Puchinos. adj., pl. puchij>şi,-oase. puchiţel (pop.) Picăţea. s.m.,pl. puchiţei, art. puchiţeii. puci încercare de răsturnare a unui regim politic prin acţiunea violentă a unui grup militar, s.n., pl. puciuri, pucioasă (pop.) Sulf. /Apă de ~ = apă minerală care conţine sulf. s.f, g.-d. art. pucioasei, pucigs,-oasă (înv., pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. /Apă ~ = apă sulfuroasă, adj., pl. pucioşi,-oase. pucist Participant la un puci. s.m., pl. pucişti. pud Unitate (rusească) de măsură pentru greutăţi egală cu 16,38 kg. s.n., pl. puduri.
pudel Rasă de câini cu părul foarte lung şi lăţos. [var. (rar) pudl s.m.] s.m., pl. pudeli. pudibond,-ă (livr.) Care este de o pudoare exagerată (şi ipocrită), adj., pl. pudibonzi,-de, pudibonderje (livr.) Pudoare exagerată (şi ipocrită). [var. pudibunderie s.f] s.f, art. pudibonderia, g.-d. art. pudibonderiei, pl. pudibonderii, art. pudibonderiile. pudibunderie v. pudibonderie. pudic,-ă Ruşinos, sfios, candid, adj., pl. pudici,-ce. pudicitate Pudoare, s.f., g.-d. art. pudicităţii. puding1 Budincă englezească din faină, ouă, grăsime de vacă, rom etc. s.n., pl. pudinguri. puding2 (geol.) Varietate de conglomerate foarte compacte. s.n., pl. pudinguri. pudl v. pudel.
pudlaj Procedeu de îndepărtare a impurităţilor din oţel în cursul elaborării acestuia, s.n. pudoare Sentiment de sfială, de ruşine, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală. //Castitate. /Atentat la ~ = încercare de violare a unei femei, s.f., g.-d. art. pudflrii, pl. pudori.
pudra l. tr. şi refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A acoperi cu un strat de pulbere (de făină, de zahăr etc.). vb. I, ind. prez. 3 pudrează.
pudrare Acţiunea de a (se) pudra, s.f, g.-d. art. pu-drării,jpl. pudriri.
pudră 1. Pulbere fină, parfumată, folosită ca fard. //Substanţă medicamentoasă sub formă de pulbere, folosită contra iritaţiilor pielii. /Zahăr - = zahăr în formă de pulbere foarte fină. 2. Material solid prefăcut în pulbere. s.f., g.-d. art. pudrei, pl. pudre, pudrigră (-dri-e-) Cutioară în care se ţine pudra de fardat. s.f, g.-d. art. pudrierei, pl. pudrigre. pudruj tr. şi refl. (înv.) A (se) pudra. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pudruiesc, imperf. 3 sg. pudruia; conj. prez. 3 să pudruiască.
977
puierniţă
puericultura (pu-e-) Ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele şi tehnicile necesare dezvoltării armonioase şi ocrotirii copilului mic. s.f, g.-d. art. puericul-turii.
puerM,-ă (pu-e-) De copil, copilăresc; (p. ext.) naiv, neserios, adf, pl. puerili,-e.
puerilism (pu-e-) Stare patologică în care adultul se află la nivelul psihic al unui copil. s.n. puerilitate (pu-e-) Caracter pueril; atitudine puerilă; naivitate, s.f, g.-d. art. puerilităţii. puerperal,-ă (pu-er-) Referitor la naştere, la femeile lăuze./Febră ~ = boală infecţioasă la lăuze, cauzată de pătrunderea în uter a unui agent patogen, adj., pl. puer-perali,-e.
puerperalitate (pu-er-) (med.) Stare a femeii de la fecundaţie până la sfârşitul lăuziei. s.f, g.-d. art. puer-peralităţii.
pufi Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă a aerului, de căderea unui corp pe o suprafaţă moale etc. interj.
puf2 (bot., reg.) Gogoaşă. 2. (la pl.) Gogoşi ale viermilor de mătase, s.m., pl. pufi.
puf3 1. (cu sens colectiv) Pene mici şi moi care acoperă corpul puilor şi, în unele părţi, al păsărilor adulte. IA creşte în ~ = a creşte în confort. 2. (cu sens colectiv) Peri fini şi moi care cresc pe obraz. 3. (cu sens colectiv) Părul mărunt din blana unor animale. 4. (cu sens colectiv) Perii mici ai unor seminţe, fructe etc. 5. (adj.) Bumbac-~ = bumbac brut obţinut la cules. 6. Minge de badmington. s.n.
puf4 Obiect de toaletă care serveşte la pudrat, s.n., pl. pufuri.
puf5 Scaun scund, fără spătar, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. s.n., pl. pufuri, pufăi intr. 1. A sufla greu şi cu zgomot pe nări, 2. A expira fumul de ţigară cu mici întreruperi zgomotoase, //(despre lulea) A scoate fum. 3. (despre locomotive) A evacua aburul cu întreruperi ritmice, zgomotoase, vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. pufăi, 3 pufăie, imperf. 3 sg. pufăia; conj. prez. 3 să pufăie, pufăiâlă Pufăit, s.f, g.-d. art. pufăislii, pl. pufăisli. pufăjre Acţiunea de a pufăi, s.f., g.-d. art. pufăirii, pl. pufâiri,
pufăit Faptul de a pufăi; pufăiâlă, pufăitură. s.n. pufăitură (-fă-i-) Pufăit, s.f., g.-d. art. pufăiturii, pl. pufăituri.
pufăne Mulţime de puf2 (1). s.f, art. pufăria, g.-d. art. pufărjei.
pufnet Pufnitură. s.n., pl. pufnete.
pufni intr. 1. (despre fiinţe) A sufla pe nări cu zgomot şi
sacadat. IA ~ în (sau de) râs sau (tr.) a-l - pe cineva râsul
= a începe să râdă brusc şi zgomotos. 2. (despre maşini)
A da afară cu zgomot scurt şi sacadat, gaze, fum, aburi.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pufnesc, imperf. 3 sg.
pufnea; conj. prez. 3 să pufnească.
pufnire Acţiunea de a pufni, s.f., g.-d. art. pufnirii, pl.
pufniri,
pufnityră Faptul de a pufiii; pufhet. s.f., g.-d. art. pufni-turii, pl. pufnituri.
pufoaică Haină scurtă, matlasată. s.f., g.-d. art. pufoaicei, pl. pufoaice.
puffis,-09să Acoperit cu puf2; asemănător cu puful2;
moale, uşor. adj., pl. pufsşi,-oase.
pufulgte (bot, reg.) 1. Gogoaşă. 2.Păpălău. s.m., pl.
pufulgţi.
pufuleţ1 l. (la pl.) Plantă erbacee ornamentală cu frunzele ovale şi cu florile albastre sau albe. 2. (la pl.) Produs alimentar, de forma unor tubuleţe, preparat din mălai cu adaos de caşcaval, s.n., pl. pufuleţi.
pufuleţ2 Diminutiv al lui puf2; pufuşor2, s.n. pufuleţ3 Diminutiv al lui puf4, s.n., pl. pufuleţe. pufuleţ4 Diminutiv al lui puf5, s.n., pl. pufuleţe. puf uliţa Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu flori roşii-purpurii. s.f, g.-d. art. pufliliţei, pl. pufuliţe. pufuşor1 Diminutiv al lui puf2, s.m., pl. pufuşori. pufuşor2 Pufuleţ2. s.n., pl. pufuşoare. pufuşor3 Diminutiv al lui puf4, s.n., pl. pufuşoare. pufuşor4 Diminutiv al lui puf5, s.n., pl. pufuşoare. pugilat 1. (în Antichitate) Luptă cu pumnii goi, practicată ca sport. 2. Bătaie, încăierare cu pumnii, s.n., pl. pugilat*.
pugiMsm (sport) Box. s.n.
pugiHst Boxer, s.m., pl. pugilişti.
pugilistic,-ă Referitor la pugilism. adj.,pl. pugilistici,-ce.
pugiMstică Box. s.f., g.-d. art. pugilisticii.
puhaVs-ă 1. (despre oameni) Cu came moale şi umflată;
buhăit. 2. Afănat, moale, adj., pl. puhavi,-e.
puhăvi refl. A deveni puhav; a se buhăi. vb. IV, ind.
prez. 3 sg. se puhăveşte, imperf. 3 sg. se puhăvea; conj.
prez. 3 să se puhăvească.
puhoi1 l. Apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forţă; torent, şuvoi. 2. (fig.) Mulţime de oameni (sau de alte fiinţe) care se deplasează în aceeaşi direcţie, //(adv.) în cantitate mare. {var. (reg.) pohoi, povQi s.n.] s.n., pl. puhoaie.
puhoi2 (despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare şi cu forţă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. pu-hoieşte, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 să puhoiască. puhoigr (pop.) Gaie. s.m., pl. puhoigri. puhoire Acţiunea de a puhoi2, //(fig.) Forfotealâ, fierbere. s.f, g.-d. art. puhoirii, pl. puhom. pui1/pui-pui Strigăt cu care se cheamă puii sau alte păsări de curte, interj.
pui2 1. Pasăre de la ieşirea din ou până la maturitate. /Pui2 (1) de găină; camea gătită a acestei păsări. /- de bogdaproste = copil mic, prăpădit; bastard. ~ de cuc = bastard. A muri ca un ~ de găină = a muri repede, fără chinuri. 2. Orice animal de la naştere până la maturitate. ~ de viperă (sau de năpârcă) = om viclean, primejdios.
3.	Ou, larvă de insectă, 4. Copil. /~ de lele = a) copil din flori, bastard; (p. ext.) derbedeu; b) bărbat afemeiat;
c)	femeie imorală, //(fam., la voc.) Termen de dezmierdare folosit când se vorbeşte despre un copil sau despre bărbatul iubit. 5. ~ de pernă = puişor. ~ de mămăligă = mămăligă mică. ~ de somn = somn de scurtă durată. ~ de ger = ger straşnic. - de bătaie = bătaie zdravănă. ~ de om= om vrednic, de ispravă. 6. Lăstar, mlădiţă. //Vlăstar. 7. Ambarcaţiune mică, cu vâsle, folosita pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. s.m., pl, pui. pui3 (la pl.) Cusătură decorativă măruntă pe pieptul şi mânecile cămăşilor ţărăneşti, s.m. pl,, art. puii. pui4 tr. (reg., despre păsări) A scoate pui. vb. IV, ind, prez. 3 sg. puieşte, imperf 3 sg, puia; conj, prez. 3 să puiască, puiandră (rar) 1. Puică mai mare. 2. Fetişcană, s.f, g.-d. art. puiandrei, pl. puiandre. puiandru Augmentativ al lui pui2, s.m., art. puiandrul, pl. puiandri, art. puiandrii.
puică (pop.) 1. Pui de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită), s.f., g.-d. art. puicii, pl, puici, puiculeană (pop.) Puicuţă, s.f., g.-d. art. puiculgnei,pl. puiculgne.
puiculiţă (pop.) Puicuţă, s.f., g.-d. art. puiculiţei, pl. puiculiţe.
puicuţă (pop.) Diminutiv al lui puică; puiculiţă, puiculeană. s.f., g.-d. art. puicuţei, pl. puicuţe, puigrniţă 1. Instalaţie specială în care se cresc puii unor păsări de curte. 2, Vas de lemn cu un dispozitiv pentru
puiet
978
alimentarea cu apă, utilizat în crescătoriile piscicole pentru creşterea puilor de păstrăv, s.f, g.-d. art. puiemiţei, pl. puiemiţe.
puiet1 Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte, s.m., pl. puigţi.
puiet2 (cu sens colectiv) 1. Mulţime de pui2. //Peşti mici care servesc la repopularea apelor naturale. 2. Larve (de albine), s.n.
puios,-oasă (rar) Prolific, adj., pl. puioşi.-oase. puţre Acţiunea de a pui4, s.f, g.-d. an. puirii, pl. puiri. puişQr1 (pu-i-) Diminutiv al lui pui2; puiuţ, puiuleţ. s.m., pl. puişori.
puişor2 (pu-i-) (reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române, s.m., pl. puişori. puişor3 (pu-i-) 1. Pernă mică de pus sub cap. 2. (reg.) Doniţă mică. s.n., pl. puişoare.
puitor1 (pu-i-) (în sintagma) ~ de mine = navă militară amenajată pentru plantarea minelor marine, s.n., pl. puitoare.
puitQr2,-oare (pu-i-) Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat, s.m., pl. puitori; s.f, g.-d. art. puitoarei, pl. puitoare, puiulgţ (fam.) Puişor1, s.m., pl. puiulgţi. puiuţ (fam.) 1. Puişor1. 2. Puişor2, s.m., pl. puiuţi, pul Fiecare dintre piesele rotunde de lemn de la jocul de table, s.n., pl. puluri.
pulan (arg.) Baston de poliţist; lovitură dată cu acest baston, l-a tras câteva s.n.
pulă (vulg.) 1. Penis. 2. (înv.) Nuia. 3. (înv.) Coadă.
4.	(iht.) ~a ciobanului = a) specie de biban; b) peşte care trăieşte pe fundul mlăştinos al bălţilor şi se hrăneşte cu puii de peşte. ~a calului = burete pucios. s.f, g.-d. art. pulei, pl. puie.
pulărău (vulg.) 1. Bărbat viril, superdotat sexual.
2.	Persoană (matură) de sex masculin, s.m., pl. pulărăi. pulberărie (înv.) Fabrică sau depozit de muniţii, s.f, art. pulberăria, g.-d. art. pulberăriei, pl. pulberării, art. pulberăriile.
pulbere 1. Praf (1). 2. (înv.) Praf de puşcă. IA se face {praf şi) ~ sau a se alege (din cineva sau ceva) {praful şi) ~a = a se distruge, a se nimici. A ridica pe cineva din ~ = a înălţa pe cineva dintr-o situaţie foarte proastă în una bună. 3. Substanţă explozivă sub formă de firişoare sau de granule, s.f, g.-d. art. pulberii, pl. pulberi. pulberos,-oasa (rar) Ca praful; prăfos. adj., pl. pul-beroşi,-oase.
pulje Roată de transmisiune, cu şanţ la exterior, pe care se montează o curea pentru a se asigura o mişcare circulară. s.f., art. pulia, g.-d. art. puliéi, pl. pulii, art. puliile. pulmsn Plămân (la om), s.m., pl. pulmoni. pulmonar,-ă Referitor la plămâni, localizat la plămâni. adj.,pl. pulmonari,-e. pulQvăr v. pulover.
pulover Obiect de îmbrăcăminte tricotat, care acoperă partea superioară a corpului, [var. pulovăr i.«.j s.n., pl. pulavere.
pulpgnă Fiecare dintre cele două părţi de jos ale unei haine lungi, s.f, g.-d. art. pulpanei, pl. pulpane, pulpar 1. Apărătoare metalică sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călăreţului, s.n., pl. pulpare. pulpă 1. Partea musculară a piciorului, dintre genunchi şi gleznă. 2. Partea cărnoasă a unor fructe. 3. Ţesut conjunctiv bogat în vase şi în nervi. ~ dentară. 4. Reziduu obţinut în industria zahărului, folosit ca hrană pentru vite. s.f, g.-d. art. pulpei, pl. pulpe, pulpişoară Diminutiv al lui pulpă, s.f, g.-d. art. pulpi-şoarei, pl. pulpişoare.
pulpită Inflamaţie a pulpei dentare, s.f, pl. pulpite.
pulpitum (lat.) Parte a unui teatru roman în care actorii îşi desfăşurau jocul. s.n.
pulpos,-oasă (fam.) 1. Cu pulpe (1) mari, groase. 2. Cu multă pulpă (2). adj., pl. pulpoşi,-oase. puls 1. Dilatare fiziologică ritmică a pereţilor arterelor, datorită pompării sângelui de către inimă. IA lua (cuiva) ~ul = a număra (cuiva) bătăile inimii. 2. Ritm. //(fig.) Stare de spirit. IA lua ~ul (unei situaţii) = a tatona terenul. A prinde (sau a simţi) ~ul (unei situaţii) = a-şi da seama de o situaţie, s.n., pl. pulsuri, pulsa intr. 1. (despre sânge) A circula prin vasele sangvine. 2. (fig., despre procese) A se desfăşura într-un ritm viu, regulat, vb. /, ind. prez. 3. pulsează, pulsar (astron.) Obiect galactic care emite radiaţii electromagnetice foarte scurte şi regulate, s.m., pl. pulsari. pulsare Acţiunea de a pulsa, s.f., g.-d. art. pulsării, pl. pulsări.
puisatH,-ă Referitor la puls. IDurere ~ = durere care se accentuează la intervale regulate, adj., pl. pulsatili,-e. pulsativ,-ă Pulsatil, adj., pl. pulsativi,-e. pulsator,-oare Alcătuit dintr-o succesiune de pulsaţii
(2)	identice. 2. (despre curentul electric) Format numai din alternanţe de un singur sens. adj., pl. pulsatori.-oare. pulsaţie (-ţi-e) 1. Zvâcnire, mişcare a pulsului, //(fig.) Desfăşurare ritmică vie, a unui proces, a unui fenomen. 2. (fiz.) Mărime caracteristică proceselor periodice desfăşurate într-o unitate de timp. s.f, art. pulsaţia, g.-d. art. pulsaţiei, pl. pulsaţii, art. pulsaţiile, pulsiune (-si-u-) Impuls, s.f, g.d. art. pulsiunii, pl. pul-siuni.
pulsometru Pompă pentru apă în care deplasarea lichidului se face prin presiunea aburului, s.n., art. pulsome^ trul, pl. pulsometre.
pulsoreactor (-re-ac-) Reactor pentru supersonice, care funcţionează prin combustie discontinuă, s.n., pl. pul-soreactoare.
pultaceu,-cee (med.) Păstos. lAnghină ~ = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un strat de exudat alb. adj., pl. pultacei,-cee. a
pululaţie (-ţi-e) (med.) 1. înmulţire rapidă şi abundentă.
2.	Apariţie de ţesuturi morbide, s.f, art. pululaţia, g.-d. art. pululaţiei, pl. pululaţii, art. pululaţiile. pulverină Pulbere neagră cu granule fine, folosită ca exploziv şi la fabricarea artificiilor, s.f, g.-d. art. pulve-rinei.
pulveriza 1. tr A transforma un material solid în pulbere. 2. tr. şi refl. (fig.) A face să dispară sau a dispărea.
3.	tr. A împrăştia particule fine dintr-un material (lichid sau solid) cu ajutorul unui pulverizator. vb. /, ind. prez. 3 pulverizează.
pulverizabil,-ă Care poate fi pulverizat. adj.,pl. pulve-rizabili,-e.
pulverizare Acţiunea de a (se) pulveriza; pulverizaţie. s.f, g.-d. art. pulverizării, pl. pulverizări, pulverizator Aparat pentru pulverizare, s.n., pl. pulve-rizatoare.
pulverizaţie (-ţi-e) Pulverizare, s.f, art. pulverizaţia, g.-d. art. pulverizaţiei, pl. pulverizaţii, art. pulverizaţiile. pulverulent,-ă (despre corpuri solide) Sub formă de pulbere, adj., pl. pulverulenţi,-te. pulverulenţă Stare a unui corp pulverulent, s.f, g.-d. art. pulverulenţei.
puma/pumă Mamifer carnivor felin, cu blana galbenă-roşcată, care trăieşte în America, s.f., g.-d. art. pumei, pl. pume.
pumn 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite şi strânse. //Lovitură dată cu pumnul. IA râde în ~i = a râde pe ascuns. Un ~ de... = ceva mic, firav. A strânge -ii = a lua o atitudine ameninţătoare. 2. Palma sau palmele strânse şi adâncite în formă de cupă (pentru a putea
979
pune
reţine un lichid). 3. Unitate de măsură, întrebuinţată de pescari, egală cu două treimi de palmă, s.m., pl. pumni, pumnal Armă cu o lamă scurtă, cu două tăişuri şi cu vârful ascuţit, s.n., pl. pumnale, pumnaş (pop.) Manşetă împodobită cu cusătură de la mânecile cămăşilor ţărăneşti, s.m., pl. puninaşi. pumnicel (reg.) Pumnişor. s.m., pl. pumnicei, art. pum-nicgii
pumnism (lingv.) Ciunism. s.n.
pumnist,-ă (Adept) al sistemului lingvistic creat de
Aron Pumnul; ciunist. adj., s.m. şi f, pl. pumnişti,-ste.
pumnişor Diminutiv al lui pumn; pumnicel. s.m., pl.
pumnişori.
pun (la pl.) Nume dat cartaginezilor de către romani. s.m., pl. puni.
puncer Boxer cu o lovitură foarte puternică, s.m., pl. punceri.
punci1 Băutură preparată dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie etc. şi zahăr, cu rom sau alte băuturi alcoolice, s.n., pl. punciuri.
punci2 (box) Lovitură de pumn puternică, s.n., pl. punciuri.
punct A. 1. Semn de punctuaţie mic şi rotund, care indică sfârşitul unei propoziţii, prescurtarea unui cuvânt etc. IA pune ~ul pe i = a preciza ceea ce este esenţial într-
o	chestiune. —cheie = element foarte important (într-un plan, într-o acţiune etc.) //(fig., cu val. de interj.) Gata! destul! 2. Semn convenţional care indică pe hartă localităţile, care marchează zarurile, piesele de domino etc. //Semn care prelungeşte durata unei note muzicale.
3.	Pată mică rotundă pe un fond de altă culoare. //Model de cusătură sau de broderie. 4. Punct folosit în matematică, indicând efectuarea unei mulţimi. B. 1. Figură geometrică reprezentată de intersecţia a două linii. 2. Loc determinat în spaţiu. /~ medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat în şcoli, întreprinderi etc. 3. Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un fenomen. C. 1. Parte determinată a unei acţiuni, a unei discuţii, a unei probleme; fază. /- de onoare = lucru care angajează prestigiul cuiva. ~ de plecare (sau de pornire) = începutul unei acţiuni. ~ critic = stare critică. ~ mort =
a)	momentul în care un mecanism îşi încetează mişcarea;
b)	moment în care se întrerupe, se suspendă o activitate,
o	discuţie etc. A fi pe -ul de a... = a fi pregătit de... A pune la ~ = a regla. A fi pus la ~ = a fi aranjat, bine îmbrăcat. A pune pe cineva la ~ = a da cuiva o lecţie. 2. Moment, stadiu. /Până la un ~ = până la o anumită limită. D. 1. Unitate de măsură luată ca bază de clasificare în diferite sporturi; măsură a situaţiei participanţilor la unele jocuri de noroc (cărţi, biliard etc.). //Unitate de măsură pentru cursul valorilor mobiliare negociate prin bursă. //Unitate de măsură folosită în tipografie pentru litere, linii etc. //Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raţionalizarea unor produse industriale. IPe ~e = a) raţi-onalizat; b) (fig.) fără a avea pregătirea necesară funcţiei pe care o deţine, s.n., pl. puncte.
punct şi virgulă Semn de punctuaţie constând dintr-un punct aşezat deasupra unei virgule folosit pentru a despărţi părţile unei perioade, s.n. puncte (c l.A însemna cu puncte, //(fig.) A scoate în evidenţă, a sublinia, a marca. 2. A obţine puncte într-o competiţie sportivă. //A înregistra puncte dintr-o competiţie. 3 A asambla provizoriu două piese prin puncte de sudură, vb. I, ind. prez. 3 punctează, punctaj 1. Notaţie în puncte a rezultatelor obţinute la o întrecere (sportivă), la un examen etc., în vederea stabilirii unui clasament. 2. însemnare a punctelor mai importante ale unui plan de acţiune, ale unei expuneri etc. s.n., pl. punctaje.
punctgre Acţiunea de a puncta, s.f., g.-d. art. punctării, pl. punctări. _
punctat,-ă 1. însemnat, marcat. 2. Alcătuit din puncte. adj., pl. punctaţi,-te.
punctator Unealtă de oţel cu vârf ascuţit, cu ajutorul căreia se marchează piesele, s.n., pl. punctatoare, punctaveraj (sport) Raportul dintre punctele marcate şi cele primite, s.n., pl. punctaveraje. punctbal Minge în formă de pară, suspendată de o frânghie, care serveşte pentru antrenament la box. s.n., pl. punctbale. „
punctiform,-ă 1. în formă de de punct (A.l). 2. Care acţionează intermitent. 3. (fiz., despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) De dimensiuni neglijabile. adj., pl. punctiformi,-e.
punctişor Diminutiv al lui punct; punctuleţ. s.n., pl. punctişoare.
punctual,-ă (-tu-al) 1. Care respectă termenul fixat. //Exact, precis, //(adv.) La timp. 2. (despre verbe) Care arată că acţiunea se petrece într-un singur moment, adj., pl. punctuali,-e.	A
punctualitate (-tu-a-) însuşirea de a fî punctual, s.f, g.-d. art. punctualităţii.
punctuaţie (-tu-a-ţi-e) Sistem de semne grafice care au rolul de a marca propoziţiile, frazele, întreruperea şirului comunicării etc.; parte a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [var. (înv.) punctuaţiune s./f] s.f, art. punctuaţia, g.-d. art. punctuaţiei, pl. punctuaţii, art. punctuaţiile, punctuaţiune v. punctuaţie, punctuleţ (rar) Punctişor. s.n., pl. punctuleţe. puncţie (-ţi-e) Intervenţie chirurgicală care constă în înţeparea cu un ac special a unui vas sau a peretelui unei cavităţi, pentru a recolta un lichid, a introduce un medicament etc. s.f, art. puncţia, g.-d. art. puncţiei, pl. pjinc-ţii, art. pjincţiile.
puncţiona (-ţi-o-) tr. A face o puncţie. vb. /, ind. prez. 3 puncţionează.
puncţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a puncţiona. s.f, g.-d. art. puncţionării, pl. puncţionări. pune 1. tr. şi refl. A (se) aşeza, a (se) plasa într-un loc. IA ~ pe note (sau, rar, pe muzică) = a transpune o melodie pe note muzicale. A ~ la picioare = a oferi. A ~ gura (pe ceva) = a mânca. A ~ ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva). A ~ ochii (sau nasul, capul, privirea) in pământ = a avea o atitudine modestă, (fam.) A ~ osul = a munci din greu. A ~ umărul = a ajuta pe cineva. A(-şi) ~ (ceva) in gând (sau in cap, în minte) = a avea intenţia de a..., a plănui. A ~ piciorul în prag = a se împotrivi cu energie. A ~ coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exagerate; b) a-şi înşela soţul. A-(o chestiune, un subiect) pe tapet = a aduce în discuţie. A ~ paie pe foc = a aţâţa. A ~ în vedere = a atrage atenţia. A ~ capul pentru cineva (sau ceva) = a-şi primejdui viaţa pentru cineva (sau ceva). A ~ (pe cineva) la zid = a împuşca; (fig.) a osândi. A se - bine cu cineva = a intra în voia cuiva. 2. refl. A se depune, a se aşterne. 3. tr. A aşeza pe cineva într-o situaţie nouă, neaşteptată; a numi într-un post, într-o demnitate; a fixa locul cuiva într-o ierarhie. 4. tr. A aşeza la locul său, în poziţia în care trebuie să stea; a aranja. IA ~ caii = a înhăma. A ~ în scenă = a regiza. 5. tr. şi refl. A(-şi) aşeza pe corp un obiect de îmbrăcăminte; a (se) îmbrăca, a (se) încălţa. 6. tr. A fixa, a stabili. A ~ taxe. 7. tr. A depune valori băneşti (în păstrare); a investi. 8. refl. A se împotrivi. 9. refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura.
10.	tr. A îndemna, a sili pe cineva să facă un lucru.
11.	refl. A începe o acţiune. IA se ~ cu gura pe cineva = a cicăli. 12. tr. A ~ stăpânire = a se face stăpân (pe ceva, pe cineva). A ~ în valoare = a valorifica. A ~ aprobarea
punere
980
= a aproba, (fam.) A ~ pe liber = a concedia, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pun, 2 sg. pui, I pl. punem, perf. s. I sg. pusgi, I pl. puserăm; conj. prez. 3 să pună; ger. punând; part. pus.
punere Acţiunea de a (se) pune. s.f, g.-d. art. punerii, pl. puneri.
pungaş (fam.) Hoţ de buzunare; borfaş. /Om şmecher, viclean, s.m., pl. pungaşi.
pungă 1. Săculeţ de piele, de pânză etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin banii şi alte obiecte mici. IA strânge buzele - = a ţine buzele strânse în semn de nemulţumire. A-şi dezlega ~a = a fi darnic. A fi gros la ~ = a fi foarte bogat. 2. Săculeţ făcut din hârtie sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. 3. Umflătură a pielii (mai ales la ochi). 4. Cavitate naturală în scoarţa pământului, s.f, g.-d. art. pungii, pl. pungi.
pungăleală (pop., fam.) Pungălitură. s.f, g.-d. art. pungălelii, pl. pungăleli.
pungălj tr. (pop., fam.) A coase neglijent, de mântuială. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pungălgsc, imperf. 3 sg. pungăleş; conj. prez. 3 să pungălească. pungălitură (pop.) Cusătură neîngrijită; pungăleală. s.f, g.-d. art. pungăliturii, pl. pungălituri. pungăşeală (fam.) Faptul de a (se) pungăşi. s.f, g.-d. art. pungăşelii, pl. pungăşeli. pungăşgsc,-ească (fam.) De pungaş; hoţesc, fraudulos. adj., pl. pungăşeşti. pungăşeşte (fam.) Ca pungaşii, adv. pungăşi tr. şi refl. recipr. (fam.) A (se) fura (mai ales bani de buzunar); a (se) escroca, a (se) înşela, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pungăşesc, imperf 3 sg. pungăşea; conj. prez. 3 să pungăşească.
pungăşie (fam.) Furt, hoţie; înşelătorie, escrocherie. s.f, art. pungăşia, g.-d. art. pungăşiei, pl. pungăşii, art. pungăşiile.
pungăşoaică (fam.) Hoaţă de buzunare. //Femeie vicleană, escroacă, s.f, g.-d. art. pungăşoaicei, pl. pun-găşoaice.
pungi tr. /(în expr., înv.) A ~ gura (sau buzele) - a-şi strânge şi a-şi ţuguia buzele, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 să pun-gească.
pungsci (pop.) Pungă mare. s.n., pl. pungoace. pungfli Augmentativ al lui pungă, s.n., pl. pungoaie. punguliţă Diminutiv al lui pungă; punguţă, s.f, g.-d. art. punguliţei, pl. punguliţe.
punguţă Punguliţă. s.f, g.-d. art. punguţei, pl. punguţe. punibil,~ă (jur.) Pasibil de pedeapsă. adj.,pl. punibili,-e. pynlc.-ă Referitor la Cartagina sau la locuitorii ei. Război adj., pl. punici,-ce. punisabil,-ă Punibil. adj., pl, punisabili,-e. punitiv,-ă Care pedepseşte. Măsură ~. adj., pl. punitivi,-e.
punk (u pron. a) (angl., în sintagma) Modă ~ = modă tinerească extravagantă, adj. invar. punkism (u pron. a) Atitudine contestatară a tineretului din ţările vestice, manifestată prin agresivitate, îmbrăcăminte şi machiaje extravagante, viaţă boemă etc. s.n. punkist,-ă (u pron. a) (fam.) Adept al punkismului. s.m., pl. punkişti; s.f., g.-d. art. punkistei, pl. punkiste. puntgt,-ă (despre nave şi ambarcaţii) Cu punte, adj., pl. pun taţi,-te.
punte 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură), care poate fi trecut numai cu piciorul. /- de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate. IA se face luntre şi v. luntre, ~ de comunicaţie = placă metalică de legătură între două vagoane de cale ferată. 2. Scândură groasă sau panou aşezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălţime. 3. Planşeu care împarte o
navă în etaje sau acoperă partea ei superioară. 4. Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. s.f., g.-d. art. punţii, pl. punţi.
punticjcă (rar) Puntişoară. s.f., g.-d. art. punticelei, pl. punticele, art. punticelele.
puntişoară (rar) Diminutiv al lui punte; punticică, pun-tiţă. s.f., g.-d. art. puntişoarei, pl. puntişoare. puntiţă 1. Puntişoară. 2. Interval aflat între găurile ţevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi, s.f, g.-d. art. puntiţei, pl. puntiţe. pup (fam. şi în limajul copiilor) Sărut, s.m., pl. pupi. pupa tr. şi refl. recipr. (fam.) 1. A (se) săruta, /(tr.) A ~ în bot (pe cineva) = a linguşi (pe cineva). A (se) ~ în bot cu cineva = a se înţelege bine cu cineva. 2. tr. (în construcţii negative) A dobândi, a obţine ceva râvnit. Nu mai pupi tu excursie, vb. I, ind. prez. 3 pupă. pupat (fam.) Sărut, s.n,, pl pupaturi. pupă1 Partea de dinapoi a unei nave. s.f, g.-d. art. pui pei, pl. pupe.
pupă2 (zool.) Nimfa (2). s.f, g.-d. art. pupei, pl. pupe. pupăcios,-oasă (fam.) Căruia îi place să (se) sărute. adj.,pl. pupăcioşi,-oase.
pupăi intr. (rar) 1. (despre pupeze) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (fig., despre oameni) A flecări. vb. IV, ind. prez. 3 sg. pupăieşte, imperf. 3 sg. pupăia; conj. prez. 3 să pupăiască.
pupătură (fam.) Sărutare, s.f., g.-d. art. pupăturii, pl. pupături.
pupăză Pasăre migratoare cu ciocul lung şi curbat şi cu un moţ de pene portocalii în vârful capului, s.f, g.-d. art. pupezei, pl. pupeze.
pupejoară (reg.) Diminutiv al lui pupăză, s.f., g.-d. art. pupejoarei, pl. pupejogre.
pupezga/pupezică Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii şi apoi albastre, s.f, art. pupezeaua/pupezica, g.-d. art. pupezelei, pl. pupe-zele, art. pupezelele.
pupezoi (rar) Bărbătuşul pupezei. s.m., pl. pupezoi, pupic (fam. şi în limbajul copiilor) Diminutiv al lui pup. s.m., pl. pupici.
pupil, -ă Minor aflat sub tutela cuiva (altul decât părinţii). s.m., pl. pupili; s.f, g.-d. art. pupilei, pl. pupile. pupilarVa Referitor la pupilă, adf, pl. pupilari,-e. pupilar2,-ă (livr.) Referitor la pupil. adj., pl. pupilari,-e. pupilă 1. Deschizătură din mijlocul irisului, prin care pătrunde lumina în ochi. 2, Deschizătură care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un sistem optic. s.f., g.-d. art. pupilei, pl, pupile, pupilometrie (med.) Măsurare a diametrului pupilei. s.f, g.-d. art. pupilometriei.
pupilometru (med.) Aparat pentru măsurarea reacţiilor pupilelor la excitaţiile exterioare, s.n., art. pupilometrul, pl. pupilometre.
pupiloscopje (med.) Măsurare a refracţiei ochiului prin examenul umbrei pupilare. s.f., art. pupiloscopia, g.-d. art. pupiloscopiei, pl. pupiloscopii, art. pupiloscopiile. pupitru 1, Masă cu suprafaţa înclinată pe care se poate scrie, citi, desena etc.; (spec.) bancă de şcoală; (p. restr.) partea de deasupra a unei astfel de bănci. //Cutie cu capac înclinat care se aşază pe o catedră, pe o masă etc. //Suport pentru partiturile muzicale. !La ~ = la conducerea unei orchestre ca dirijor, 2. ~ de comandă - instalaţie (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda şi controlul unui proces tehnologic. s.n., pl. pupitre.
pu-pup-pup Cuvânt care imită strigătul pupezei. interj. pur1 Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste şi cu flori purpurii, dispuse în umbele. s.m., pl. puri. pur2,-ă 1. Fără elemente străine; neamestecat, curat. //Nealterat, neviciat, nestricat. //Fără pete; limpede.
981
purpurină
/(fig.) Nevinovat, neprihănit. 2. Veritabil, autentic. /- şi simplu = nimic altceva decât... 3. (despre voce) Clar, cristalin, adj., pl. puri,-e.
puradgl (arg.) Copil de ţigan; (p. gener.) copil. s.m.,pl. puradei, art. puradeii, purcar v. porcar.
purcea/purcică Puiul de sex feminin al scroafei, //(fam.) A lua ~ua de coadă = a se îmbăta, s.f, art. purceaua/pur-cica, g.-d. art. purcelei, pl. purcele, art. purcelele, purcede intr. (pop.) I. Apleca la drum, a pomi; a începe o acţiune. 2. A izvorî, a proveni din... IA ~ grea = a rămâne însărcinată, vb. ÍII, ind. prez. I sg. şi 3 pl. purced, perf. s. I sg. purcesei, I pl. purceserăm; conj. prez. 3 să purceadă; ger. purcezând, part. purces, purcgdere (pop.) Acţiunea de a purcede, s.f, g.-d. art. purcederii, pl. purcederi.
purcel Puiul (ue sex masculin) al scroafei, /(fam.) A veni cu căţel, cu ~ = a veni cu tot avutul, s.m., pl. purcei, art. purceii.
purcelaş (rar) Purceluş. s.m., pl. purcelaşi. purceluş,-ă Diminutiv al lui purcel; purcelaş. s.m., pl. purcelaşi; s.f., g.-d. art. purceluşei, pl. purceluşe. purces (înv., pop.) Plecare la drum. //începere, s.n., pl. purcesuri.
purcică v. purcea, purcoi v. porcoi2, purcoiâş v. porcoiaş2. purec v. purice, pureca v. purica, purecărie v. puricărie. purece v. purice.
purga refl. (rar) A-şi provoca purgaţie (cu un purgativ). vb. 1, ind. prez. 3 se purghează. purgare (rar) Acţiunea de a se purga, s.f, g.-d. art. pur-glrii, pl. purgări.
purgativ1 Medicament purgativ2; laxativ1. s.n., pl. purgative.
purgativ2,-ă (despre substanţe, medicamente) Care provoacă evacuarea intestinală; laxativ2. adj., pl. purgativi,-e.
purgatoriu 1. (în religia catolică) Loc unde sufletele celor mai puţin păcătoşi se pot curăţa de păcate înainte de a intra în paradis. 2. (fig.) Loc sau perioadă de suferinţă (trecătoare), s.n., art. purgatoriul, purgaţie (-ţi-e) Eliminare (regulată) a materiilor intestinale. s.f, art. purgaţia, g.-d. art. purgaţiei, pl. purgaţii, art. purgaţiile.
puriaz (-ri-az) (rar) Vânt dinspre nord-vest. s.n. purica 1. tr. şi refl. (pop., fam.) A (se) curăţa de purici. 2. tr. (fig., fam.) A examina ceva cu de-amănuntul. [var. pureca vb.] vb. I, ind. prez. 3 purică, puricare (pop., fam.) Acţiunea de a (se) purica, s.f, g-d. art. puricării, pl. puricări.
puricariţă Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în capitule şi având miros neplăcut, s.f, g.-d. art. puricat riţei, pl. puricariţe.
puricaş 1. Puricei. 2. Insectă asemănătoare cu puricele. s.m., pl. puricaşi.
puricat (pop., fam.) Faptul de a (se) purica, s.n., pl. pu-ricaturi.
puricărie (rar) Mulţime mare de purici, [var purecărie s./?] s.f, art. puricăria, g.-d. art. puricăriei. puricătură (rar, pop., fam.) Puricat, s.f, g.-d. art. puricăturii, pl. puricături.
Purice 1. Insectă mică, fâră aripi, care trăieşte ca parazit pe om sau pe unele animale. IA i se face cuiva inima cât un se spune când cineva este foarte speriat. A nu face (mulţi) ~ci (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). 2. Numele a două specii de insecte mici, care trăiesc pe plante. 3. (la pl.) Impurităţi, de
forma unor punctişoare, care apar pe ţesăturile de bumbac nesupuse albirii, [var. purece, purec s.m.] s.m., pl. purici.
puricească Specie de lichen, s.f, g.-d. art. puricgştii.
purice-de-apă Gen de crustaceu de apă dulce, lung de
1-4 mm. s.m., pl. purici-de-apă.
puricei Diminutiv al lui purice, s.m., pl. puricei, pl.
puricgii.
puricos,-oasă (rar) Plin de purici, adj., pl. puricaşi,-oase.
purifica 1. tr. A face să fie pur, îndepărtând impurităţile, //(tehn.) A epura. 2. refl. A deveni pur, nevinovat, vb. I, ind. prez. 3 purifică.
purificare Acţiunea de a (se) purifica, s.f, g.-d. art. purificării, pl. purificări, purificat Faptul de a (se) purifica, s.n. purificator1 Aparat, utilaj etc. care serveşte la purificat. s.n., pl. purificatoare.
purificator2,-oare Care purifică, adj., pl. purificatari,-oare.
purificaţie (-ţi-e) 1. Purificare. 2. Ceremonie religioasă consacrată ispăşirii păcatelor, curăţeniei morale, sf., art. purificaţia, g.-d. art. purificaţiei, pl. purificaţii, art. puri-ficaţiile.
Purim Sărbătoare religioasă mozaică, celebrată la începutul primăverii, s.prop.n.
punnă Compus organic din acidul uric. sf, g.-d. art. purinei, pl. purine.
purism Tendinţă de păstrare a purităţii unei limbi prin eliminarea elementelor socotite străine, s.n. purist,-ă (Adept) al purismului, adj., s.m. şi f, pl. purişti,-ste.
puritan,-ă (Adept) al puritanismului; (p. ext.) (persoană) care practică o morală foarte rigidă, adj., s.m. şi s.f, pl. puritani,-e.
puritanism Doctrină a unei secte prezbiteriene engleze, bazată numai pe textul Bibliei. //(p. ext.) Rigurozitate exagerată în respectarea normelor moralei religioase.
s.n.
puritate 1. Faptul de a fi pur; curăţenie. 2. (fig.) Curăţenie morală, nevinovăţie, s.f, g.-d. art. purităţii, purja tr. (tehn.) A curăţa o instalaţie de impurităţi cu ajutorul unui curent de apă sub presiune, vb. I, ind. prez. 3 purjează; conj. prez. 3 să purjeze; ger. purjând. purja re Acţiunea de a purja. s.f, g.-d. art. purjării, pl. purjări.
purjă (tehn.) Evacuare a unui fluid (apă, gaz) dintr-un recipient presurizat, s.f, g.-d. art. purjei, pl. purje. purjor Dispozitiv pentru putjare. s.n., pl. purjoare. puroi Materie lichidă vâscoasă, de culoare galbenă-verzuie, formată în răni, în leziuni, în diverse organe etc. în urma unei infecţii, s.n., pl. puroaie, puroia intr. (despre ţesuturi animale) A elimina puroi. vb. I, ind. prez. 3 puroiază; conj. prez. 3 să puroieze; ger. puroind.
puroios,-oasă (pop.) Purulent, supurent. adj., pl. pu-
roiQşi,-oase.
purpur v. purpură1.
purpurat,-ă (înv.) Purpuriu, adj., pl. purpuraţi,-te. purpură1 l. Culoare roşu-închis. 2. Materie colorată roşu-închis, extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică. 3. Stofă scumpă vopsită cu purpură (2); haină (domnească) din astfel de stofă. [var. (înv.) purpur s.«.] s.f, g.-d. art. purpurii, pl. pur-puri.
purpură2 Boală sub forma unei erupţii de pete roşii, hemoragice, pe piele, s.f, g.-d. art. purpurei, pl. purpure, purpurină Materie colorată roşie-purpurie folosită la prepararea coloranţilor, s.f, g.-d. art. purpurinei.
purpuriu
982
purpuriu1 Culoare roşu-închis. s.n.. art. purpuriul. purpuriu2,-ie De culoare roşu-închis, ca a purpurei; purpuros. adj., pl. purpurii.
purpuros,-oasă (rar) Purpuriu, adj., pl. purpuroşi, oase.
pursânge1 De rasă pură. adj. invar. pursânge2 Cal (animal) pursânge1. s.m., pl. pursânge. purta 1. tr. A ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. şi a-l transporta în altă parte. HA conduce, a călăuzi pe cineva, //(despre vehicule) A transporta, a căra. IA ~ pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită. A ~ vorbe = a cleveti. A ~ de nas = a supune pe cineva voinţei sale. A - (pe cineva) cu vorba = a tărăgăna. A ~ grijă cuiva = a avea grijă de cineva. 2. tr. (despre gravide) A-şi duce sarcina. 3. tr. A avea, a poseda, a moşteni un nume. HA avea anumite sentimente sau atitudini, IA ~ duşmănie = a duşmăni, (reg.) A ~ frică de... = a se teme de... 4. tr. A fi îmbrăcat, încălţat sau împodobit cu... IDe purtat - care serveşte ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). HA avea ceva pe sine datorită obiceiului, modei etc. /(refl. impers.) Se poartă = e la modă. 5. refl. A se comporta, a se manifesta (din punctul de vedere al conduitei). IA ~ doliu = a umbla îmbrăcat în negru sau a aplica o fâşie neagră pe haine ca semn al doliului în urma morţii unei persoane apropiate, (fam.) A ~ coarne = (despre bărbaţi) a fi înşelat. A ~ de grijă = a îngriji. A- de grijă cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 6. tr. A deţine o funcţie, un post, un titlu etc. IA ~ răspunderea = a fi răspunzător. 7. tr. A întreţine, a duce. A ~ (o) discuţie = a discuta. A ~ lupte (sau război) = a se lupta. 8. tr. A avea gravat, imprimat un semn distinctiv, vb. /, ind. prez. 1 sg. port, 3 poartă, purtabil,-ă (fam., despre obiecte de îmbrăcăminte) Comod de purtat; rezistent la murdărie. adj.,pl. purtabili,-e. purtare 1. Acţiunea de a (se) purta. IDe - = care serveşte ca îmbrăcăminte (sau încălţăminte) de fiecare zi. A lua (un lucru) la ~ = a începe să utilizezi (un lucru) zilnic. A-şi lua nasul la ~ = a deveni obraznic. 2. Fel de a se comporta; conduită, atitudine în societate, s.f., g-d. art. purtării, pl. purtări.
purtat (pop.) 1. Fel de a se îmbrăca. 2. Conduită, purtare. s.n.
purtata Dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans. s.f. art., neart. purtată, g.-d. art. purtatei.
purtăreţ,-eaţă (fam., despre îmbrăcăminte, încălţăminte) Durabil, care este pentru fiecare zi. //(înv.) De purtat cu sine. Dicţionar adj., pl. purtăreţi,-e. purtător,-oare (Persoană) care poartă, duce ceva. /- de cuvânt = persoană împuternicită să difuzeze ştiri şi documente oficiale sau ale unor partide, organizaţii etc. /(fin.) Obligaţie la ~ = obligaţie care nu poartă numele proprietarului, adj., s.m. şi f, pl. purtători,-oare. purulent,-ă Care puroiază; supurant. adj.. pl. purulenţi,-te.
purulenţă Starea a ceea ce este purulent, s.f, g.-d. art.
purulenţei, pl. purulenţe.
pururi/pururea Totdeauna, veşnic, adv.
pus Faptul de a pune. //(pop.) Semănare, plantare, s.n.
puseu 1. Manifestare bruscă şi puternică a unei stări
patologice; acces. 2. (fig.) Izbucnire, avânt spontan.
s.m., art. puseul, pl. puseuri.
pusilanim,-ă (livr.) Fricos. adj.,pl. pusilanimi,-e.
pusnic v. pustnic. pus nici v. pustnici. pusnicle v. pustnicie. pusnicire v. pustnicire.
pustă Câmpie întinsă acoperită cu ierburi; stepă, s.f, g.-d. art. pustei, pl. puste.
pustie (înv., pop.) Pustiu1, s.f, art. pustia, g.-d. art.
pustiei, pl. pustii, art. pustiile.
pustietate (-ti-e-) 1. Regiune lipsită de vegetaţie şi
nepopulată. //Loc puţin umblat. 2. Singurătate, s.f, g.-d.
art. pustietăţii, pl. (1) pustietăţi.
pustii 1 ■ tr. A preface în pustiu; a devasta, a distruge.
2. refl. (pop.) A se refugia; a pribegi, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. pustiesc, imperf. 3 sg. pustia; conj. prez. 3
să puşti ască.
pustiire Acţiunea de a (se) pustii; distrugere, nimicire. s.f, g.-d. art. pustiiri, pl. pustiiri, pustiitor,-oare (-ti-i-) Care pustieşte; nimicitor, adj., pl. pustiitori,-oare.
pustiu1 1. Ţinut vast, lipsit de vegetaţie şi nepopulat, acoperit cu nisip. IA fluiera a ~ = a fluiera în semn de neizbândă; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustii = lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul. 2. (fig.) Singurătate apăsătoare. s.n., pl. pustiuri.
pustiu2,-ie 1. (despre locuri) Lipsit de vegetaţie şi nelocuit. //Aflat în paragină, în ruină. //(înv., pop.) Blestemat, afurisit. 2. în care nu se află nimeni. 3. (fig.) Singur, izolat, adf., pl. pustii, pustnic,-ă Călugăr izolat de lume, care duce o viaţă aspră, //(fig.) Persoană care duce o viaţă aspră în izolare. [var. pusnic,-ă s.m. şi f] s.m., pl. pustnici; s.f., g.-d. art. pustnicei, pl. pustnice.
pustnicesc,-ească (înv.) Referitor la pustnicie, adj., pl. pustniceşti.
pustniceşte Ca pustnicii, adv. pustnici (înv.) 1. intr. A duce o viaţă de pustnic. 2. refl. A se face pustnic, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 să pustnicească, pustnicie (înv.) Viaţă de pustnic; sihăstrie, //(fig.) Singurătate. [var. pusnicie s./'] s.f, art. pustnicia, g.-d. art. pustniciei.
pustnicire (înv.) Acţiunea de a (se) pustnici, [var. pusnicire s.f.} s.f, g.-d. art. pustnicirii. pustulaţie (-ţi-e) (med.) Acoperire cu pustule. s.f, art. pustulaţia, g.-d. art. pustulaţiei, pl. pustulaţii, art. pustu-laţiile.
pustulă 1. Veziculă cu puroi pe piele. I- malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. (bot.) Veziculă care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor, provocată de ciuperci parazite, s.f, g.-d. art. pustulei, pl. pustule.
pustulos,joasă Plin de pustule. adj., pl. pustuloşi,-oase. pustuloză Afecţiune caracterizată prin leziuni pustu-loase. s.f.. g.-d. art. pustulfizei, pl. pustuloze. puşca tr. şi intr. A împuşca. Hintr. A produce sfărâmarea rocilor cu un exploziv, vb. I, ind. prez. 2 sg. puşti,
3	puşcă; conj. prez. 3 să puşte. puşcare Acţiunea de a puşca, s.f, g.-d. art. puşcării, pl. puşcâri.
puşcaş 1 • Soldat înarmat cu puşcă. 2. Vânător. 3. (înv.) Artilerist. s.m., pl. puşcaşi.
puşcă 1. Arma de foc individuală, portativă, cu ţeavă lungă, /(adv.) Gol ~ = a) în pielea goală; b) sărac lipit. A se duce ~ = a se duce imediat. 2. (înv.) Tun. s.f. g.-d. art. puştii, pl. puşti.
puşcă-mitraiieră (-li-e-) Puşcă în care încărcarea şi descărcarea se execută automat, s.f, g.-d. art. puştii-mitraliere, pl. puşti-mitraliere.
puşcări tr. (înv.) A trage focuri de armă, dese şi multe. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. puşcăresc, imperf. 3 puşcăreg; conj. prez. 3 să puşcărească. puşcăriaş,-ă (-ri-aş) Persoană care este (sau a fost) deţinută într-o puşcărie, s.m., pl. puşcăriaşi; s.f, art. puşcăriaşa,g.-d. art. puşcăriaşei, pl. puşcăriaşe, puşcărie închisoare, penitenciar, temniţă, s.f, art. puşcăria, g.-d. art. puşcăriei, pl. puşcării, art. puşcăriile.
983
putregăi
puşcărire Acţiunea de a puşcări. s.f., g.-d. art. puş-căririi, pl. puşcănri. a
puşcătură (înv., pop.) împuşcătură, s.f., g.-d. art. puş-căturii, pl. puşcături.
puşchea (pop.) Umflătură mică, formată pe limbă; puşchineaţă. /(fam.) ~ pe limbă, se spune aceluia care anunţă ceva neplăcut, pentru ca prevestirea să nu se împlinească, s.f, art. puşcheaua, g.-d. art. puşchelei, pl. puşchele, art. puşchelele.
puşcbineaţă (pop.) Puşchea. s.f, g.-d. art. puşchineţei, pl. puşchineţe.
puşcoaie (pop.) Puşcoci, s.f, art. puşcoaia, g.-d. art. puşcoaiei, pl. puşcoaie.
puşcoci 1. Jucărie făcută dintr-o ţeavă de lemn de soc, cu care copiii împuşcă cu gloanţe de câlţi. 2. (depr.) Puşcă veche, de proastă calitate, s.n., pl. puşcoace. puşculiţă 1. Diminutiv al lui puşcă; puşcuţă. 2. Cutie sau vas mic, prevăzut cu o deschizătură îngustă, în care se introduc, pentru păstrare, banii economisiţi, s.f, g.-d. art. puşculiţei, pl. puşculiţe.
puşcuţă Puşculiţă. s.f.,_g.-d. art. puşcuţei, pl. puşcuţe. puşkinian,-ă (-ni-an) în maniera lui Puşkin. adj., pl. puşkinieni,-e.
puşlama Om fără caracter, om de nimic; lichea, secătură. s.f., art. puşlamaua, g.-d. art. puşlamalei, pl. puşla-male, art. puşlamalele.
puşlamalâc Faptă sau viaţă de puşlama. s.n., pl. puşla-malâcuri.
puştan (fam.) Băieţandru. s.m., pl. puştani, puştan că (fam.) Fetişcană, puştoaică, s.f., g.-d. art. puştancei, pl. puştance.
puştesc,-ească Caracteristic copiilor; de puşti. adj., pl. puşteşti.
puşti (fam.) Băiat tănăr, băieţaş; copil, ştrengar. s.m.,pl. PUŞti.
puştism (fam.) Comportament de puşti, s.n., pl. puştisme.
puştiuMcă (fam.) Diminutiv al lui puşti, s.m., g.-d. lui puştiulică, pl. puştiulici.
puştoaică (fam.) Fetişcană, puştancă. s.f, g.-d. art. puştoaicei, pl. puştoaice.
putatjvă (jur., în sintagma) Căsătorie ~ = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoaşterea de către soţi a unor cauze care împiedică validitatea ei. adj., pl. putative.
putea tr. 1. A fi în stare de a face un lucru; a avea posibilitatea, condiţiile de a înfăptui ceva. /Cât ii poate capul = cât e în stare să facă ceva. A nu mai ~ de...= a fi copleşit de un sentiment sau de o senzaţie puternică. A nu mai - fără... = a avea absolută nevoie de... 2. A fi posibil ca un lucru să se întâmple, /refl. impers. Se poate = e posibil. Se prea poate = e (foarte) posibil. Peste poate = cu neputinţă. Fără doar şi poate = sigur. 3. A avea voie, dreptul de a face ceva. Hrefl. impers. A fi permis sau îngăduit. 4. A avea motive să creadă, să facă, să spună ceva. 5. A fi bine să...; a se cădea. vb. II, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. I sg. putui, I pl. puturăm; conj. prez. 3 să poată; ger. putând; part. putut, putere A. 1. Faptul de a putea; capacitate, forţă fizică, morală de a realiza ceva; vigoare, tărie, lîn - = puternic, sănătos. Din toate ~ = cu toate forţele. A sta in ~a cuiva = a fi de competenţa cuiva. In ~a vârstei = în plină vigoare. 2. Intensitate. 3. Eficacitate, tărie; grad de concentraţie. 4. Valoare, valabilitate. //Putere de circulaţie a banilor. I~a de circulaţie a unei monede = însuşirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. B. 1. Autoritate, stăpânire, dominaţie; (p. ext.) influenţă. /A fi in ~a cuiva = a depinde de voinţa cuiva. 2. Conducere de stat, guvernare. /- de stat = atribut al clasei dominante care, folosind statul ca instrument ai său, înfăptuieşte condu-
cerea societăţii. - executivă = autoritate compusă din guvern şi din aparatul administrativ, însărcinată cu aplicarea legilor. - legislativă = autoritate care se ocupă cu elaborarea şi promulgarea legilor. ~ judecătorească = autoritate care are atribuţia de a face dreptate pe cale legală. 3. Drept, împuternicire legală de a face ceva.
4.	Capacitate, potenţial. /- de muncă = capacitatea unui om de a lucra, de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (pop.) Bani, avere. 6. (pop.) Punct culminant. in ~a nopţii. C. 1. (mat.) Rezultatul înmulţirii unui număr cu el însuşi de un număr de ori, indicat printr-un exponent. 2. (fiz.) Energie primită sau cedată de un sistem tehnic în unitatea de timp. I~ nominală - putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. ~ instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor unei instalaţii producătoare de energie, s.f, g.-d. art. puterii, pl. puteri, puternic,-ă 1. înzestrat cu o mare putere fizică; tare, voinic. 2. Care posedă forţă mecanică sau motrice mare; care acţionează cu putere şi cu efect. 3. (despre voce) Tare intens, //(despre lumină) Intens, //(despre sentimente) Adânc, profund. 4. (fig.) Cu influenţă, autoritate, /(s.m.) Persoană cu o poziţie influentă în societate.
5.	Important prin valoare, prin conţinut, adj., pl. puternici,-ce.
puternicie (înv.) Forţă fizică, tărie, s.f, art. puternicia, g.-d. art. puterniciei.
putinar (rar) Meseriaş care face şi vinde putini, s.m., pl. putinari.
putină Vas de forma unui trunchi de con, făcut din doage de lemn, în care se păstrează brânzeturi, murături etc. s.f., g.-d. art. putinii, pl. putini. putincios,-oasă (înv.) Posibil, cu putinţă. //Care are putere, eficacitate, adj., pl. putincieşi.-oase. putinei Putină înaltă şi strâmtă, în care se bate smântână pentru a se alege untul, s.n., pl. putineie. putinjcă Diminutiv al lui putină, s.f. g.-d. art. puţine^ lei, pl. putinele, art. putinelele. putinţă 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. !Peste ~ = imposibil de realizat. După ~ = potrivit cu mijloacele cuiva. A face tot ce-i stă în - = a face tot posibilul. Fără - de... = fără a putea să... 2. (fiz., înv.) Putere, s.f, g.-d. art. putinţei, pl. putinţe, putoare 1. Miros urât, greu; duhoare. 2. Epitet dat unei persoane murdare, leneşe; (p. ext.) epitet dat unei femei de moravuri uşoare, s.f, g.-d. art. puterii, pl. putQri. putorişcă (fam.) Diminutiv al lui putoare; epitet dat unei femei uşuratice, s.f, g.-d. art. putoriştii, pl. putorişti.
putred,-ă 1. Care a intrat în putrefacţie; stricat. /- de bogat = foarte bogat, (pop.) Ploaie ~ = ploaie deasă şi măruntă, de lungă durată. 2. (fig.) Decăzut, corupt. IE ceva ~ la mijloc (sau în Danemarcă), se spune când există ceva suspect, adj. pl. putrezi,-de. putrefacţie (-ţi-e) 1. Descompunere a substanţelor organice sub acţiunea unor bacterii. 2. (fig.) Descompunere morală, s.f., art. putrefacţia, g.-d. art. putrefacţiei, pl. putrefacţii, art. putrefacţiile, putrefia (-fi-a) refl. A putrezi (1). vb. /, înd. prez. 3 se pu-trefiază; conj. prez. 3 să se putrefieze; ger. putrefimdu-se. putrefiabil,-ă (-fi-a-) Putrescibil. adj., pl. putrefiabili,-e. putrefiere (-fi-e-) Faptul de a se putrefia. s.f, g.-d. art. putrefierii, pl. putrefieri.
putregai 1. Lemn sau plantă putredă; (p. ext.) masă de materie vegetală descompusă, //(fig.) Epitet depreciativ pentru un om bătrân şi neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. (fig.) Ceea ce este dăunător societăţii, s.n., pl. putregaiuri, putregăi intr. (rar) A putrezi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. putregăigşte, imperf. 3 sg. putregăig; conj. prez. 3 să putregăiască.
putregăios
984
putregăios,-oasă (pop.) Putred (1). adj., pl. putregă-ioşi,-oase.
putregăire (rar) Acţiunea de a putregăi. s.f, g.-d. art. putregăiţii, pl. putregăiri. putregăit,-ă (rar) Putrezit, adj., pl. putregăiţi,-te. putrejune (înv.) Putregai (1), putreziciune, s.f, g.-d. art. putrejjjnii, pl. putrejuni.
putrescent,-ă (livr.) Care a intrat în putrefacţie, adj., pl. putrescenţi,-te.
putrescibil,-ă (livr.) Care poate putrezi (uşor); putrefi-abil. adj., pl. putrestibili,-e.
putrezeală Putrezire, s.f, g.-d. art. putrezelii, pl. putrezeli.
putrezi 1. intr. şi refl. A se descompune treptat; a se altera, a se putrefia. //(despre ţesuturi ale corpului) A se cangrena, //(despre construcţii de lemn) A se ruina din cauza umezelii. 2. intr. (fig.) A sta mult într-un loc, într-un post, fără posibilitatea unei schimbări, vb. IV, ind. prez.
3	sg. putrezeşte, imperf. 3 sg. putrezea: conj prez. 3 să putrezească.
putreziciune 1. Materie intrată în putrefacţie; putregai; putrezitură, putrejune, putrezime, putriditate. 2. (fig.) Descompunere morală, decădere, s.f, g.-d. art. putreziciunii, pl. putreziciuni.
putrezime (rar) Putreziciune, s.f, g.-d. art. putrezimii, pl. putrezimi.
putrezire Faptul de a (se) putrezi; putrezeală. s.f, g.-d. art. putrezirii, pl. putreziri.
putrezitură (rar) Putreziciune, s.f. g.-d. art. putrezi-turii, pl. putrezituri.
putrid,-ă (livr.) Putred, adj., pl. putrizi,-de. putriditate (livr.) Putreziciune, s.f, g.-d. art. putridi-tlţii.
puturos,-oasă (pop., fam.) I. adj., s.m. şi f. (Om) leneş, trândav. II. adj. Care miroase urât; (p. ext.) murdar.
III.	s.f. Plantă din familia cruciferelor cu inflorescenţă deasă, adj., s.m. şi f, pl. puturoşi,-oase. puturoşenie (-ni-e) (pop., fam.) 1. Ceea ce răspândeşte miros neplăcut. 2. Lenevie. 3. Epitet dat unui om leneş, murdar, s.f., art. puturoşenia, g.-d. art. puturo-şeniei, pl. puturoşenii, art. puturoşeniile. puturoşie (pop., fam.) Puturoşenie (2). s.f, art. putu-roşia, g.-d. art. puturoşiei, pl. puturoşii, art. puturoşiile. puţ Fântână. I~ absorbant = groapă pentru scurgerea apelor uzate, făcută în locuri fără canalizare. 2. Săpătură într-o mină, care leagă zăcământul cu suprafaţa şi care serveşte la aeraj, la transportul minerilor şi al materialelor etc. //Gaură în pământ pentru extragerea petrolului. s.n., pl. puţuri.
puţar 1. (pop.) Fântânar. 2. Muncitor care sapă puţuri de petrol, s.m., pl. puţari.
puţă 1. (pop.) Penis la copii şi la unele animale mici. 2. (arg., ir.) Termen de adresare către un băiat (mic) sau
o	persoană tânără de sex masculin, s.f, g.-d. art. puţei, pl. puţe.
Puţi intr. (pop.) A degaja un miros greu, neplăcut. IA -locul sub cineva sau a-i - cuiva şi urma, se spune despre cineva foarte leneş. A - a pustiu = a fi gol. Parcă ii tot pute ceva, se spune despre cineva care este mereu nemulţumit, //(fig., fam.) A fi plin de... Put magazinele de produse, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. put, imperf
3	sg. puţea; conj. prez. 3 să pută. puţini 1. In cantitate sau în măsură mică; oarecum, cam. ICel ~ = a) măcar, barem; b) minim. Mai mult sau mai ~ = într-o oarecare măsură. 2. Pentru scurt timp. adv. puţin2 Cantitate mică, număr mic din ceva. s.n. puţin3,-ă 1. Care este în cantitate (prea) mică; insuficient. /Pentru ~ = formulă politicoasă de răspuns la o mulţumire. ~ la minte = prostuţ. ~ a lipsit să... = era pe
punctul de a... 2. De dimensiuni reduse; mic; (fig.) neînsemnat. /(Om) ~ Ia trup = (om) mic şi firav. 3. De durată sau intensitate mică; scurt, //(cu val. de num. nehotărât) Puţini cunosc acest lucru, adj., pl. puţini,-e, g.-d. pl. (numai antepus) puţinor.
puţinătate Faptul de a fi puţin; cantitate sau număr mic; puţintime. s.f, g.-d. art. puţinătăţii, puţinei,-ică (pop.) Puţintel. /- şi... = aproape că... adj.,pl. puţingi,-ele.
puţintel,-ică Diminutiv al lui puţin; puţinei, puţineluş. I~ la trup şi la făptură = scund şi subţirel, adj., pl. puţintei,-ele.
puţjnteluş,-ă (rar) Puţintel, adj., pl. puţinteluşi,-e. puţintime (rar) Puţinătate, s.f., g.-d. art. puţintimii. puţoi (pop., fam. şi depreciativ) Copil sau tânăr care dovedeşte lipsă de respect faţă de adulţi sau pretenţii nefondate de emancipare, s.n., pl. puţoaie. puzderie (-ri-e) 1. Resturi din tulpinile de cânepă sau de in care cad în timpul meliţatului. IA se face ~ = a (se) sfărâma, a (se) face praf. 2. Mulţime, număr mare (de). //Mulţime de fulgi, de stropi de ploaie etc. s.f, art. puzderia, g.-d. art. puzderiei, pl. puzderii, art. puzderiile, puzzle (pazăl) (angl.) 1. Joc de perspicacitate care constă în reconstituirea unui întreg din fragmente decupate.
2.	(fig.) Amestec de elemente eterogene, s.n., art. puz-zle-ul, pl. puzzle-uri.
puzzolană (zz pron. ţ) 1. Material de construcţie, conţinând bioxid de siliciu, întrebuinţat la fabricarea cimentului. 2. Tuf rezultat din sedimentarea cenuşii vulcanice. s.f, g.-d. art. puzzalanei.
PVC (pevece) Tip de material plastic, s.n., art. PVC-ul.
Q,q
R.r
q (kü) A douăzecea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. q/q-uri.
qatarian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Qatar, adj., s.m. şi f, pl. qatarisni,-e.
quadrivium (qua pron. cva) (lat.) Treaptă imediat următoare după învăţământul elementar medieval, în care se predau aritmetica, geometria, muzica şi astronomia. s.n.
quaestor (cvestor) (lat.) Magistrat cu atribuţii fiscale în Roma antică, s.m., pl. quaestori. quaker (cueicăr) (angl) Membru al unei secte protestante pacifiste şi austere, apărută în sec. al XVIl-lea, răspândită în Anglia şi în SUA. s.m., pl. quakeri. quakerism (cueică-) Doctrina austeră a quakerilor, bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. s.n. quarc (fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi alcătuite particulele elementare, s.n., pl. quarcuri. quasag (qua pron. cua) (astron.) Obiect cosmic cu dimensiuni unghi'ilare reduse, dar cu strălucire foarte puternică, s.m., pl. quasagi.
quasar (qua pron. cua) (astron.) Obiect cosmic care emite puternice radiaţii luminoase şi electromagnetice. s.m., pl. quasari.
quattrocentist,-ă (cua-tro-) (it.) (Artist, om de cultură) din quattrocento. adj., s.m. şi f, pl. quattrocentişti, -ste.
quattrocento (qua pron. cua) (it.) Cultura şi arta italiană din sec. al XV-lea; Renaşterea timpurie, s.n., art. quattrocentoul.
quebracho (chebracio) (hisp.) 1. Arbore tropical din America de Sud, cu lemnul foarte dur şi bogat în tanin; lemnul acestui arbore. 2. Material tanant extras din scoarţa şi lemnul de quebracho (1). s.m., art. quebrar choul, pl. quebracho.
qugchua1 (chgciua) (hisp.) I. adj. invar. Referitor la populaţia quechua (II). II. s.m. şi f. (Populaţie amerindi-ană) din Peru şi din Bolivia, adj. invar.-, s.m. şi f, sg. şi pl.
qugchua2 (checiua) (hisp.) Limba vorbită de populaţia quechua1. s. f.
quetzal (cheţal) (hisp.) 1. Pasăre frumoasă, de mărimea mierlei, din America Centrală. 2. Unitate monetară de bază a Guatemalei. s.m. quick (cuic) Quick-cola. s.n. quick-cola (cuic-) Băutură răcoritoare; quick. s.f. quiproquQ (cviprocvo) 1. (livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri. 2. (teatru) Situaţie comică rezultată din faptul că un personaj este luat drept altul, s.n., art. quiproquoul, pl. quiproquouri.
quipu (chipu) (hisp.) Sistem de scriere incaş, care folosea sfori de diverse culori şi noduri; instrumentul folosit pentru acest tip de scriere, s.n., pl. quipu. qulsling (quis pron. cvis/chis) (livr.) Colaboraţionist (cu hitleriştii); trădător de patrie, s.m., pl. quislingi. quolibet (quo pron. cvo) (livr.) Joc de cuvinte glumeţ sau răutăcios, s.n.
quruch Veche monedă divizionară în Arabia Saudită. s.n.
r1 (er/re/rî) A douăzecea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. r/r-uri. r2 (rî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. r. rabană Ţesătură impermeabilă din rafie şi bumbac, s.f, g.-d. art. rabanei.
rabat Reducere a preţului de vânzare cu amănuntul al unei mărfi acordate de vânzător cumpărătorului. I~ comercial = parte din preţul cu amănuntul, destinată să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure beneficii; adaos comercial, s.n., pl. rabaturi, rabata/rabate tr. l.A lăsa în jos, a plia, a îndoi. 2. (mat.) A roti o figură în jurul unei drepte situate în planul figurii. vb. VIU, ind. prez. 3 sg. rabatează/rabate. rabatabil,-ă (despre piese de mobilier, elemente de construcţie etc.) Care poate fi rotit, deplasat în jurul unei axe (orizontale). Masă ~. Fotoliu ~. adj., pl. rabatabili,-e. rabatare/rabatere 1. Pliere, îndoire. 2. (mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei axe din planul ei. s.f, g.-d. art. rabatării/rabaterii, pl. rabatări/rabateri. rabator Dispozitiv al unei maşini agricole care apleacă plantele spre platforma maşinii în timpul tăierii lor. s.n., pl. rabatogre.
rabdomanţie Pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unei baghete magice, s.f, art. rabdomanţia, g.-d. art. rabdo-manţiei.
rabiat,-ă (-bi-at) (rar) Turbat, furios, adj., pl. rabiaţi,-te. rabie,-ă Referitor la rabie. adj., pl. rabici,-ce. rabie (-bi-e) Turbare, s.f, art. rabia, g.-d. art. rabiéi, rabin Conducător religios al unei comunităţi mozaice. s.m., pl. rabini.
rabinat Calitatea de rabin. //Perioadă în care o persoană este rabin. s.n.
rabinic,-ă De rabin, adj., pl. rabinici,-ce. rabinism învăţătura, doctrina rabinilor, s.n. rabinist Cel care studiază scrierile rabinilor, s.m., pl. rabinişti.
rabiţ Plasă de sârmă galvanizată, folosită pentru fixarea tencuielii sau la executarea unor ornamente, s.n. rablagi refl. (fam.) A se deteriora, a se uza (prin folosire); (fig., despre persoane) a-şi pierde puterile, a se ramoli, [var. răblăgi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rablageşte, imperf. 3 sg. se rablagea; conj. prez. 3 să se rablagească.
rablagiu,-ie (rar) (Persoană) care s-a ramolit, adj., s.m. şi f, pl. rablagii.
rablă (fam.) 1. Lucru vechi, deteriorat sau de calitate
proastă. 2. Animal bătrân şi slab. 3. Om îmbătrânit,
ramolit, s.f., g.-d. art. rablei, pl. rable.
rabota tr. A netezi, a prelucra prin aşchiere suprafaţa
unei piese metalice cu o raboteză. /Maşină de ~t =
raboteză. vb. I, ind. prez. 3 rabotează.
rabotaj Rabotare. s.n., pl. rabotaje.
rabota re Acţiunea de a rabota; rabotaj, rabotat. s.f,
g.-d. art. rabotării, pl. rabotări.
rabotat Rabotare. s.n.
rabotgză Maşină-unealtă folosită la prelucrarea prin aşchiere a metalului; maşină de rabotat. s.f, g.-d. art. rabotgzei, pl. rabotgze.
raboter Lucrător la raboteză. s.m., pl. rabotari. rac I. Crustaceu comestibil decapod, cu carapacea nea-gră-verzuie, cu prima pereche de picioare în formă de cleşte, care trăieşte în râuri şi lacuri. IA da înapoi (sau îndărăt) ca -ul = a nu progresa. Roşu ca -ul (sau ca un ~ fiert), se spune despre cineva foarte roşu la faţă.
racem
986
2.	(art.) Numele unei constelaţii în dreptul căreia Soarele ajunge la solstiţiul de vară. /Zodia (sau semnul) ~uluî = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului.
3.	Nume dat unor unelte care prind sau agaţă ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit la fixarea ţevilor de pompare în coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv pentru aducerea la suprafaţă a unor piese rămase accidental în gaura de sondă. //Tirbuşon.
4.	(med., pop.) Cancer, s.m., pl. raci.
racgm (bot.) Inflorescenţă în formă de ciorchine. /-
compus = panicul. s.n., pl. racgme.
racemază Enzimă care catalizează reacţiile de race-
mizare. s.f, g.-d. art. racemazei, pl. racemaze.
racemic1 Substanţă optic inactivă, s.n.
racemic2,-ă (despre substanţe organice) Care este optic
inactivă, adf, pl. racemici,-ce.	_
racemifţjrnvă (bot., despre inflorescenţe) în formă de
racem. adj., pl. racemiformi,-e.
racemizare Transformare (parţială) a unei substanţe
optic active în racemic. s.f., g.-d. art. racemizării, pl.
racemizări.
rachetă1 1. Aparat de zbor sau proiectil propulsat de un motor cu reacţie. /~ cosmică = rachetă1 (1) de dimensiuni mari, care serveşte la plasarea pe orbită a sateliţilor artificiali şi a navelor cosmice. ~ meteorologică = rachetă1 (1) recuperabilă, dotată cu aparate necesare investigării atmosferei până la altitudinea de 150 km. (mii.) ~ de croazieră = proiectil care zboară la mică înălţime şi poate lovi ţinte aflate la distanţe mari. ~ sol-aer = proiectil care este lansat de pe pământ pentru a lovi
o	ţintă aflată în aer. 2. Cartuş special, conţinând materii explozive, folosit la semnalizări şi la focuri de artificii. s.f, g.-d. art. rachetei, pl. rachete. rachetă2 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în bad-minton, format dintr-o reţea de coarde prinse de un cadru oval cu mâner. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălţămintei pentru a se evita afundarea în zăpadă, s.f, g.-d. art. rachetei, pl. rachete, rachetist Militar care face parte dintr-o unitate de rachete1 (1). s.m., pl. rachefişti.
rachetodrom Teren amenajat pentru lansarea şi aterizarea rachetelor şi pentru dirijarea zborului acestora. s.n., pl. rachetodromuri.
rachetomodel Model de rachetă1 (1) de dimensiuni reduse, s.n., pl. rachetomodele. rachetomodelism Sport care constă în construirea şi lansarea de rachetomodele. s.n. rachetomodelist,-ă Specialist în rachetomodelism. s.m., pl. rachetomodelişti; s.f, g.-d. art. rachetomodelis-tei, pl. rachetomodeliste.
rachiaş (-chi-aş) (rar) Diminutiv al lui rachiu, s.n., pl. rachiaşe.
rachier (-chi-er) (înv.) Producător şi vânzător de rachiu. s.m., pl. rachieri.
rachierie1 (-chi-e-) (înv.) Ocupaţia rachierului. s.f., art.
rachieria, g.-d. art. rachienei.
rachierie2 (-chi-e-) (înv.) Fabrică sau depozit de rachiu.
s.f, art. rachieria, g.-d. art. rachienei, pl. rachierii, art.
rachieriile.
rachiu l. Băutură alcoolică tare, obţinută prin distilarea vinului, a fructelor, a unor sucuri fermentate etc.
2.	Cantitate de rachiu (l) conţinută de un pahar, de o sticlă. s.n., art. rachiul, pl. rachiuri, racilă 1. Boală cronică, //(fig.) Defect, meteahnă.
2.	(fig.) Duşmănie, s.f, g.-d. art. racilei, pl. racile, rack (elt.) Cadru metalic pe care se pot fixa aparate, componente ale unui sistem, s.n., pl. rackuri. racket Hoţ care stoarce bani prin violenţă, s.m., pl. rackeţi.
racla tr. A răzui. //A face un raclaj. vb. I, ind. prez. 3 raclează.
raclaj Curăţire a unui ţesut bolnav cu chiureta. //(spec.) Chiuretaj, s.n., pl. raclaje.
radare Acţiunea de a racla, s.f, g.-d. art. raclării, pl. raclări.
rgclă (pop.) 1. Coşciug, sicriu. 2. Ladă mare şi ornamentată. //Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează alimente. 3. Despărţitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 4. Bucată de pământ; parcelă.
5.	Pânză urzită cu două feluri de bumbac, [var. lacră s./?] s.f, g.-d. art. raclei, pl. racle.
racletă Lamă subţire de metal, folosită la răzuirea unor
suprafeţe, s.f., g.-d. art. rgcletei, pl. raclete.
raclor 1. Dispozitiv mobil pentru curăţarea nămolurilor
de pe fundul decantoarelor. 2. Instrument folosit pentru
răzuire; răzuitor. s.n., pl. racloare.
racola tr. A recruta, a atrage pe cineva (într-o acţiune)
prin promisiuni, presiuni etc. vb. I, ind. prez. 3 racolează.
racolaj Racolare, s.n., pl. racolaje.
racolare Acţiunea de a racola; racolaj. s.f, g.-d. art.
racolării, pl. racolări.
racoler Persoană care racolează, s.m., pl. racoleri. racerd 1. Legătură, contact între două părţi ale unei lucrări, între două elemente ale unui întreg etc. 2. Element de legătură, tub flexibil etc. între două conducte.
3.	Porţiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat,
0	instalaţie etc. la reţeaua de distribuţie. 4. Legătură între două secvenţe de film, două benzi de sunet care asigură continuitatea ideii cinematografice, s.n., pl. racorduri, racorda tr. A stabili un contact, o legătură; a face un racord (1). //(geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre ele. vb. I, ind. prez. 3 racordează.
racordare Acţiunea de a racorda, //(concr.) Porţiune dintr-o ţeavă care face legătura între două conducte, între două elemente ale unui sistem tehnic, s.f, g.-d. art. racordării, pl. racordări.
racursi Prescurtare. //Procedeu de redare a unui subiect în artele plastice şi în cinematografie, constând în reducerea dimensiunilor obiectului prezentat, prin efectul perspectivei, s.n., art. racursiul, pl. racursiuri. rad (fiz.) Unitate de măsură a radiaţiei absorbite de un corp. s.m., pl. razi.
radar Aparat de detectare şi de localizare a obiectelor cu ajutorul undelor electromagnetice, care sunt reflectate de obiectul respectiv. /~ auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. s.n., pl. radare, radarist Specialist în probleme de radar, s.m., pl. rada-rişti.
radă1 Zonă de apă din apropierea unei coaste, apărată de valuri şi de curenţi, mai ales prin diguri; adăpost pentru nave în zona portuară, s.f, g.-d. art. radei, pl. rade. radă2 Adunare legislativă (la unele popoare slave), s.f, g.-d. art. radei, pl. rade.
rade 1. tr. şi refl. A(-şi) tăia de la rădăcină părul, mustăţile sau barba; a (se) bărbieri, /(tr., fam., ir.) A ~ pe cineva fară săpun = a critica aspru pe cineva, (fam.) Să-mi razi (sau să-mi radă, să-mi radeţî) mustaţa (dacă nu...), se spune pentru a arăta că eşti foarte sigur de ceea ce afirmi. 2. tr. A curăţa părul de pe pielea unui animal, solzii de pe un peşte etc. 3. tr. A răzui; a da pe răzătoare. HA elimina (cu guma, cu lama etc.) ceva scris. 4. tr. (fig.) A distruge, a zdrobi, a şterge de pe suprafaţa pământului, /(fam.) A ~ cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. vb. 111, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rad, 1 pl. radem, perf s. 1 sg. răsei,
1	pl. raserăm; conj. prez. 3 să radă; ger. răz£nd; part. ras. radere Acţiunea de a (se) rade. s.f, g.-d. art. raderii, pl. raderi.
987
radioascuttător
radia1 (-di-a) 1. intr. şi tr. A împrăştia raze de lumină, de căldură etc. 2. intr. (fig.) A avea o înfăţişare care reflectă bucurie, fericire etc. vb. I, ind. prez. 3 radiază,
1	pl. radigm; conj. prez. 3 să radieze; ger. radiind. radia2 (-di-a) tr. A şterge dintr-un registru, dintr-o evidenţă. vb. /, ind. prez. 3 radiază, 1 pl. radigm; conj. prez. 3 să radieze; ger radiind.
radial,-ă (-di-al) (şi adv.) Aşezat în formă de raze; care pleacă dintr-un punct asemenea razelor; radiar, radiat2. adj., pl. radiâli,-e.
rad ián (-di-an) Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu un unghi la centrul unui cerc, cuprinzând un arc de cerc cu lungimea egală cu raza cercului, s.m., pl. radiani. radiant,-ă (-di-ant) 1. (despre corpuri) Care radiază.
2.	(despre energie) Care se răspândeşte prin radiaţii, adj., pl. radianţi,-te.
radianţă (-di-an-) (fiz.) Mărime care exprimă raportul dintre fluxul de lumină produs de un corp şi suprafaţa corpului respectiv, s.f., g.-d. art. radianţei, pl. radianţe, radiar,-ă (-di-ar) Radial. adj., pl. radiari,-e. radiat1 (-di-at) (la pl.) Clasă de animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse în formă de raze; (la sg.) animal din această clasă, //(la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt dispuse radial; (la sg.) plantă din acest grup. i.n., pl. radiate. radigt2,-ă (di-at) (despre organele unor plante) Radial. adj, pl. radiaţi,-te.	a
rad ia tiv,-ă (-di-a-) 1. Referitor la radiaţii. //însoţit de emisia unei radiaţii. 2. Care priveşte raportul dintre cantitatea de căldură primită şi cedată de pământ într-o perioadă determinată, adj., pl. radiativi,-e. radiator (-di-a-) 1. Aparat, dispozitiv care produce radiaţii. 2. Corp de încălzire format din tuburi sau din coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit; calorifer. t~ electric = aparat electric de încălzire.
3.	Instalaţie de răcire a apei în motoarele cu ardere internă. 4. Antenă care emite unde acustice sau electromagnetice. s.n., pl. radiatoare.
radiaţie (-di-a-ţi-e) Emisie, răspândire de unde acustice, calorice etc. sau de particule propagate sub formă de raze; radiere, s.f., art. radiaţia, g.-d. art. radiaţiei, pl. radiaţii, art. radiaţiile.
radical1 1. (mat.) Simbol care indică o extragere de rădăcină. /Axă ~ - locul geometric al punctelor care au aceeaşi putere faţă de două cercuri date, reprezentate printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care uneşte centrele cercurilor. Plan ~ = locul geometric al punctelor din spaţiu, având aceeaşi putere faţă de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (chim.) Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacţie chimică. 3. (lingv.) Element care conţine sensul lexical al unui cuvânt, comun tuturor cuvintelor dintr-o familie lexicală; rădăcină, s.m., pl. radicali.
radical2,-ă 1 • De bază, fundamental, //(adv.) Complet, //(despre tratamente) Care vindecă în întregime.
2.	(despre oameni, concepţii) Care cere acţiuni hotărâtoare, schimbări fundamentale, adj., pl. radicali,-e. radicalism Tendinţă de folosire a metodelor radicale în rezolvarea unor situaţii; fermitate; inflexibilitate, s.n. radicalist,-ă (Adept) al radicalismului, adj., s.m. şi f, pl. radicalişti,-ste.
radicaliza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină radical. vb. I, ind. prez, 3 radicalizează, radicalizare Acţiunea de a (se) radicaliza, s.f, g.-d. art. radicalizării, pl. radicalizări. radicant,-ă (despre tulpini) Care emite rădăcini; (despre plante) care se agaţă prin rădăcini, adj., pl. radi-canţi,-te.
radicaţie (-ţi-e) Dispunere a rădăcinilor unei plante. s.f, art. radicâţia, g.-d. art. radicaţiei.
radicelă Ramificaţie secundară a rădăcinii, s.f, g.-d. art. radicelei, pl. radicgle.
radicicol,-ă Care creşte pe rădăcina plantelor, adj., pl. raditicoli,-e.	a
radiciform,-ă (bot.) în formă de rădăcină, adj., pl. radi-cifarmi,-e.
radicivgr,-ă Care se hrăneşte cu rădăcini, adj., pl. radi-civori,-e.
radicular,-ă Referitor la rădăcină, adi., pl■ radiculari,-
e.
radiculă Parte a embrionului care se tranformă în rădăcină, s.f, g.-d. art. radiculei, pl. radicule. radier (-di-er) 1. Fundaţie de beton armat întinsă de obicei sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod, pentru a împiedica eroziunea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră construită la baza unui tunel, s.n., pl. radigre. radieră (-di-e-) Gumă de şters, s.f., g.-d. art. radierei, pl. radigre.
radiere1 (-di-e-) Acţiunea de a radia1; radiaţie, s.f, g.-d. art. radierii, pl. radigri.
radiere2 (-di-e-) (jur.) Acţiunea de a radia2; ştergere dintr-un registru a inscripţiei referitoare la anumite acte sau drepturi, s.f., g.-d. art. radigrii, pl. radieri. radifer,-ă Care conţine radiu. adj., pl. radiferi,-e. radină (reg.) 1. Amestec de rădăcini şi de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă. 2. Loc scobit sub un mal unde se adună peştii. 3. Reţea cu ochiuri mari, montată la setcile de prins peşte, s.f, g.-d. art. radinei, pl. radine.
radio1- (-di-o) Element de formare a cuvintelor, care indică referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiaţia electromagnetică.
radio2 (-di-o) I. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio3 (1). 3. De radiaţie electromagnetică, adj. invar.
radio3 (-di-o) 1. Instalaţie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice. //Radioreceptor. 2. Sistem de difuzare a unor emisiuni prin radio3 (1). 3. Instituţie care coordonează problemele referitoare la radio3 (1, 2). s.n., art. radioul, pl. radiauri. radioactiv,-ă (-di-o-) 1. Care prezintă radioactivitate.
2.	Referitor la radioactivitate, adj., pl. radioactivi,-e. radioactivitate (-di-o-) 1. Proprietate a unor elemente ca radiu, uraniu etc. de a emite radiaţii prin dezintegrare spontană. 2. Disciplină care studiază această proprietate (1). s.f., g.-d. art. radioactivităţii, radioactualitate (-di-o-ac-tu-a-) Emisiune radiofonică în care se transmit actualităţi, s.f, g.-d. art. radioactuali-tăţii, pl. radioactualitiţi.
radioaitimetru (-di-o-) Instrument de bord care indică înălţimea la care se află un aparat de zbor. s.n., art. radioaltimgtrul, pl. radioaltimgtre. radioamator (-di-o-) Persoană care manifestă interes pentru radiotehnică şi încearcă să stabilească legături între staţia radio personală şi o staţie radio străină, s.m.. pl. radioamatori.
radioamatorism (-di-o-) Practicare a radiocomunica-ţiilor de către amatori, s.n.
radioamplificare (-di-o-) Recepţia, amplificarea şi difuzarea programelor de radio prin instalaţii speciale. s.f., g.-d. art. radioamplificării, radioascultare (-di-o-) 1. Ascultare a emisiunilor de radio3. 2. Serviciu, post care se ocupă cu ascultarea emisiunilor de radio3. 3. Timp rezervat ascultării în emisiunile radioamatorilor, s.f, g.-d. art. radioascultării. radioascultător,-oare (-di-o-) Ascultător al programelor de radio3, s.m., pl. radioascultătQri; s.f, g.-d. art. radioascultătoarei, pl. radioascultătogre.
radioastronomie
988
radioastronomie (-di-o-) Ramură a astronomiei care studiază undele electromagnetice emise din cosmos şi undele electromagnetice emise de pe Pământ şi reflectate de corpurile cosmice, s.f, art. radioastronomia. g.-d. art. radioastronomiei.
radioaterizgre (-di-o-) Aterizare fără vizibilitate, în care dirijarea avionului se face de la sol. s.f, g.-d. art. radioaterizării, pl. radioaterizări. radiobaliza (-di-o-) tr. A marca un traseu cu radioba-lize. vb. I, ind. prez. 3 radiobalizează. radiobalizaj (-di-o-) Radiobalizare. //Instalaţie radio-electrică pentru semnalizarea unei căi aeriene sau maritime. s.n.
radiobalizare (-di-o-) Acţiunea de a radiobaliza; radiobalizaj. s.f, g.-d. art. radiobalizării, pl. radiobalizări. radiobaliză (-di-o-) Aparat terestru de radionavigaţie care indică trecerea unei aeronave pe deasupra unui anumit punct geografic; radiofar. s.f., g.-d. art. radiobalizei, pl. radiobalize.
radiobiolog,-ă (-di-o-bi-o-) Specialist în radiobiologie. s.m., pl. radiobiologi; s.f, g.-d. art. radiobiologei, pl. radiobiolage.
radiobiologie (-di-o-bi-o-) Disciplină care studiază acţiunea radiaţiilor ionizante asupra organismelor vii. s.f., art. radiobiologia, g.-d. art. radiobiologiei. radiobiotic,-ă (-di-o-bi-o-) Referitor la efectele radiaţiilor asupra organismelor vii. adf, pl. radiobiotici,-ce. radiocarbon (-di-o-) Izotopul carbon-14, folosit la cercetări în arheologie, chimie, biologie etc. s.n. radiocasetofen (-di-o-) Aparat muzical compus dintr-un radioreceptor şi un casetofon. s.n., pl. radiocasetofoane. radiochimie (-di-o-) Disciplină care studiază efectele chimice produse de radiaţiile ionizante, s.f., art. radio-chimia, g.-d. art. radiochimiei. radiocinematografie (-di-o-) Metodă de diagnostic care constă în înregistrarea imaginilor radiografice ale unui organ în funcţiune pe un film cinematografic, s.f, art. radiocinematografia, g.-d. art. radiocinematografiei. radioclub (-di-o-) Club al radioamatorilor, s.n., pl. radiocluburi.
radiocobait (-di-o-) Izotop radioactiv al cobaltului, s.n. radiocomandă (-di-o-) Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice, s.f, g.-d. art. radio-comgnzii, pl. radiocomenzi.
radiocombină (-di-o-) Combină muzicală formată dintr-un aparat de radio, un magnetofon, un electrofon şi un loc de depozitare a discurilor, s.f, g.-d. art. radio-combinei, pl. radiocombine.
radiocomentator,-oare (-di-o-) Comentator al unui post de radio, s.m., pl. radiocomentatori; s.f, g.-d. art. radiocomentatoarei, pl. radiocomentatoare. radiocompas (-di-o-) Aparat de bord care permite menţinerea avioanelor pe direcţia unui post terestru de radioemisie. s.n., pl. radiocompasuri. radiocomunicaţie (-di-o-, -ţi-e) Transmiterea şi receptarea de sunete, imagini, semne prin unde electromagnetice. s.f, art. radiocomunicaţia, g.-d. art. radioco-municaţiei, pl. radiocomunicaţii, art. radiocomunicaţi-ile.
radioconductQr (-di-o-) Corp care, sub influenţa undelor electromagnetice, devine conducător de electricitate. s.n., pl. radioconductoare. radiodermită (-di-o-) Dermită cauzată de iradieri cu substanţe radioactive sau cu raze X. s.f, g.-d. art. radio-dermitei, pl. radiodermite.
radiodetecţie (-di-o-, -ţi-e) (fiz.) Radiolocaţie. s.f, art. radiodetgcţia, g.-d. art. radiodetgcţiei, pl. radiodetgcţii, art. radiodetecţii le.
radiodiagnostic (-di-o-) Diagnostic bazat pe examinare radiologică. s.n., pl. radiodiagnastice.
radiodifuza (-di-o-) tr. A transmite prin radio (ştiri, muzică etc.). vb. 1, ind. prez. 3 radiodifuzează, radiodifuziune (-di-o-, -zi-u-) Transmitere radiofonică sistematică de programe de ştiri, emisiuni etc. adresate publicului. //Instituţie care realizează aceste programe şi le difuzează; radio, s.f, g.-d. art. radiodifuzat nii, pl. radiodifuziuni.
radiodistribuţie (-di-o-, -ţi-e) Distribuire publică a programelor de radiodifuziune prin linii speciale de telecomunicaţii; radioficaţie. s.f, art. radiodistribuţia, g.-d. art. radiodistribuţiei.
radioecologie (-di-o-) Parte a geneticii care studiază influenţa radiaţiilor asupra plantelor, s.f, art. radioe-cologia, g.-d. art. radioecologiei. radioelgctric,-ă (-di-o-) Referitor la radioelectricitate. adj., pl. radioelgctrici,-ce.
radioeiectriciiate (-di-o-) Disciplină care se ocupă cu studiul şi aplicarea undelor electromagnetice în diferite domenii, s.f, g.-d. art. radi oelectrici tăţii. radioelement (-di-o-) Element chimic radioactiv, s.n., pl. radioelemente.
radioemisie (-di-o-, -si-e) Producere de unde electromagnetice. s.f., art. radioenúsia, g.-d. art. radioemisiei, pl. radioemisii, art. radioemisiile. radioemisiune (-di-o-, -si-u-) Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit ştiri, programe culturale etc. s.f, g.-d. art. radioemisiunii, pl. radioemisiuni. radioemiţător (-di-o-) Instalaţie care produce unde electromagnetice folosite în radiocomunicaţii; emiţător radio, s.n., pl. radioemiţătoare. radioestezţe (-di-o-) Capacitate de percepere a radiaţiilor electromagnetice, s.f, art. radioestezia, g.-d. art. radioesteziei.
radiofar (-di-o-) Post fix de radioemisiune, folosit la dirijarea navigaţiei aeriene şi maritime. //Radiobaliză. s.n., pl. radiofaruri.
radiofica (-di-o-) tr. A dota cu instalaţii de radiorecep-ţie. vb. 1 (numai la timpuri compuse, ger., part., supin). radioficare (-di-o-) Acţiunea de a radiofica; instalare de aparate de radiorecepţie în oraşe, în sate etc. s.f, g.-d. art. radioficării, pl. radioficări. radioficaţie (-di-o-, -ţi-e) Radiodistribuţie. s.f, art. radioficaţia, g.-d. art. radioficaţiei, pl. radioficaţii, art. radioficaţiile.
radiofizică (-di-o-) Disciplină care studiază producerea şi propagarea undelor electromagnetice, oscilaţiile electromagnetice de înaltă frecvenţă etc. s.f, g.-d. art. radiofizicii.
radiofonic,-ă (-di-o-) Referitor la radiofonie, adj., pl. radiofanici,-ce.
radiofonie (-di-o-) Transmitere şi recepţionare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice, s.f, art. radiofonia, g.-d. art. radiofoniei. radiofonist,-ă (-di-o-) Specialist în radiofonie, s.m., pl. radiofonişti; s.f, g.-d. art. radiofonistei, pl. radiofomste. radiofotografie (-di-o-) Imagine radiologică obţinută pe un clişeu fotografic, s. f., art. radiofotografia, g.-d. art. radiofotografîei, pl. radiofotografii. radiofrecvenţă (-di-o-) Frecvenţă a undelor electromagnetice folosite în radiocomunicaţii. s.f, g.-d. art. radiofrecvgnţei, pl. radiofrecvenţe. radiogazetă (-di-o-) (rar) Emisiune radio de ştiri şi comentarii, s.f.^g.-d. art. radiogazgtei, pl. radiogazgte. radiogenştică (-di-o-) Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării organismelor vii cu ajutorul radiaţiilor ionizante, s.f, g.-d. art. radiogengticii. radiogeologie (-di-o-ge-o-) Parte a geologiei care foloseşte tehnica radioactivităţii, s.f., art. radiogeologia, g.-d. art. radiogeologiei.
989
radiosimpozion
radioghida (-di-o-) tr. A pilota, a conduce (de) la distanţă folosind undele radio. vb. I, ind. prez. 3 radio-ghidează.
radioghidaj (-di-o-) Folosirea undelor radio pentru a conduce un vehicul în mişcare, s.n., pl. radioghidaje. radiogoniometra (-di-o-, -ni-o-) tr. A stabili direcţia în care se află un emiţător prin radiogoniometrie. vb. I, ind. prez. 3 radiogoniometrează. radiogoniometrie (-di-o-, -ni-o-) Metodă de determinare a direcţiei unui emiţător cu ajutorul undelor electromagnetice. s.f., art. radiogoniometria, g.-d. art. radio-goniometriei.
radiogoniometra (-di-o-, -ni-o-) Instalaţie de radiore-cepţie, folosită pentru determinarea direcţiei din care provine o radioemisiune. s.n., art. radiogoniometrul, pl. radiogoniometre.
radiografia (-di-o-, -fi-a) tr. A face o radiografie, vb. /, ind. prez. 3 radiografiază, l pl. radiografiem; conj. prez. 3 să radiografieze; ger. radiografimd. radiografie,-ă (-di-o-) Referitor la radiografie, adj., pl. radiografiei,-ce.
radiografie (-di-o-) Obţinerea imaginilor unui corp opac, în special a unei părţi din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul razelor X. //(concr.) Imagine, fotografie obţinută în acest mod. s.f., art. radiografia, g.-d. art. radiografiei, pl. radiografii, art. radiografiile, radiogramă (-di-o-) 1. Telegramă transmisă prin radio; radiotelegramă. 2. (rar) Radiografie, s.f, g.-d. art. radiogramei, pl. radiograme.
radioizotop (-di-o-i-) Izotop radioactiv, s.m., pl. radio-izotapi.
radiojurnal (-di-o-) Emisiune radiofonică cuprinzând cele mai importante ştiri (ale zilei), s.n., pl. radiojurnale, radiolgr (-di-o-) (la pl.) Clasă de protozoare marine, acoperite de o cochilie silicioasă, cu prelungiri subţiri, dispuse ca nişte raze; (la sg.) animal din această clasă. s.m., pl. radiolari.
radiolant (-di-o-) Rocă silicioasă marină, formată prin sedimentarea cochiliilor de radiolari. s.n. radiolocator (-di-o-) Instalaţie radar, s.n., pl. radiolocatoare.
radiolocaţie (-di-o-, -ţi-e) Detectarea şi stabilirea poziţiei unui obiect cu ajutorul undelor electromagnetice reflectate de către acesta; radiodetecţie. s.f., art. radiolo-caţia, g.-d. art. radiolocaţiei, pl. radiolocaţii, art. radi-olocaţiile.
radiolog,-ă (-di-o-) Medic specialist în radiologie. s.m., pl. radiologi; (rar) s.f, g.-d. art. radiolfigei, pl. radi-ologe.
radiologie,-ă (-di-o-) Referitor la radiologie, adj., pl. radiologiei,-ce.
radiologie (-di-o-) Ramură a medicinei care studiază corpul uman cu ajutorul razelor X, în vederea stabilirii diagnosticului, s.f., art. radiologia, g.-d. art. radiologiei, radiomagazin (-di-o-) Emisiune radio cu caracter cultural, distractiv, informativ etc. s.n., pl. radiomagazine. radiometrie (-di-o-) Măsurare a fluxului de energie al unei radiaţii, s.n., art. radiometria, pl. radiometriei. radiomgtru (-di-o-) Aparat care determină fluxul de energie al unei radiaţii, s.n., art. radiomgtrul, pl. radiomgtre.
radiomicrofon (-di-o-) (rar) Radioemiţător mic, portabil, dotat cu microfon, s.n., pl. radiomicrofoane. radiomicromgtru (-di-o-) Instrument de precizie pentru măsurarea intensităţilor de radiaţie foarte mici. s.n., art. radiomicromgtrul, pl. radiomicromgtre. radionavigaţie (-di-o-, -ţi-e) Conducere a (aero) navelor cu mijloace radioelectrice. s.f, art. radionavi-gâţia, g.-d. art. radionavigaţiei.
radionecroză (-di-o-) (med.) Necroză a unui ţesut din cauza acţiunii radiaţiilor X. s.f., g.-d. art. radionecrozei, pl. radionecroze.
radionevrită (-di-o-) (med.) Nevrită cauzată de acţiunea razelor radioactive asupra unui nerv. s.f., g.-d. art. radionevritei, pl. radionevrite. radionuclgu (-di-o-) (fiz.) Nucleu (1) radioactiv, s.n., art. radionuclgul, pl. radionuclee. radioopac,-ă (-di-o-) (fiz., despre unele substanţe) Care nu permite trecerea radiaţiilor, adj., pl. radioopaci,-ce. radiooperator,-oare (-di-o-) Operator (1) de radio3. s.m., pl. radiooperatari; s.f., g.-d. art. radiooperatoarei, pl. radiooperatoare.
radiopatologie (-di-o-) Disciplină care studiază bolile produse de radiaţii, s.f, art. radiopatologia, g.-d. art. radiopatologiei.
radiopirat (-di-o-) Post de radio3 (!) clandestin, s.n. radioprogram (-di-o-) Program de emisiuni transmise prin radio, s.n., pl. radioprograme. radioproiector (-di-o-pro-iec-) Instalaţie cuprinzând un radiolocator şi un proiector, destinată să lumineze ţintele aeriene pe timpul nopţii, s.n., pl. radioproiectoare. radioprotector,-oare (-di-o-) I. adj. Care protejează de acţiunea nocivă a unor radiaţii. II. s.f. ~ chimică = substanţă care, în anumite limite, neutralizează efectele radiaţiilor asupra organismului, adj., s.f., pl. radioprotec-tari,-oare.
radioreceptor (-di-o-) Aparat folosit pentru recep-ţionarea undelor radio şi transformarea lor în unde sonore; radio3.1~ de trafic = radioreceptor profesional care poate recepta semnale cu caracter special (date ştiinţifice, informaţii de presă etc.). s.n., pl. radioreceptoare.
radiorecgpţie (-di-o-, -ţi-e) Recepţie a unei radioco-municaţii. s.f., art. radiorecgpţia, g.-d. art. radiore-cgpţiei, pl. radiorecgpţii, art. radiorecgpţiile. radiorelgu (-di-o-) Instalaţie care permite realizarea unei comunicaţii fâră fir cu ajutorul unor instalaţii de emisie-recepţie intermediare, s.n., art. radiorelgul, pl. radiorelge.
radioreperaj (-di-o-) Radiolocaţie. s.n., pl. radio-reperaje.
radioreportaj (-di-o-) Reportaj transmis prin radio, s.n., pl. radioreportaje.
radioreporter (-di-o-) Reporter pentru emisiuni de radio, s.m., pl. radioreporteri. radiorezistgnţă (-di-o-) Rezistenţă la acţiunea radiaţiilor ionizante, s.f, g.-d. art. radiorezistgnţei, pl. radio-rezistgnţe.
radios,-oasă (-di-os) 1. Care răspândeşte lumină; luminos, strălucitor. 2. (fig., despre figura omenească, despre oameni) Care exprimă seninătate; bucuros, fericit. adj.,pl. radioşi,-oase.
radioscepic,-ă ("-di-o-) Referitor la radioscopie. /Imagine ~ ~ imagine obţinută cu ajutorul razelor X. adj., pl. radioscopici,-ce.
radioscopie (-di-o-) Examinare medicală a unui corp (mai ales a celui uman) cu ajutorul razelor X; (concr.) imagine astfel obţinută, s.f, art, radioscopia, g.-d. art. radioscopiei, pl. radioscopii, art. radioscopiile. radiosensibilitate (-di-o-) (med.) Sensibilitate faţă de radiaţiile ionizante, manifestată de un ţesut, de un organism etc. s.f, g.-d. art. radiosensibilităţii. radioservice (-di-o-ser-vis) Service pentru aparatura de radiocomunicaţii. s.n.
radiosextant (-di-o-) Aparat cu care se stabileşte pe hartă poziţia unei (aero)nave, folosind emisiunile radio ale aştrilor, s.n., pl. radiosextante. radiosimpozion (-di-o-, -zi-on) Simpozion (2) prezentat la radio, s.n., pl. radiosimpozioane.
radiosondaj
990
radiosondaj (-di-o-) Studiere a stratelor superioare ale atmosferei cu ajutorul unei sonde speciale, s.n., pl. radiosondaje.
radiosgndă (-di-o-) Instrument utilizat la măsurarea parametrilor meteorologici din păturile superioare ale atmosferei prin semnale radio, s.f., g.-d. art. radiosondei, pl. radiosonde.
radiostaţiune (-di-o-, -ţi-u-) Instalaţie destinată radio-emisiunilor. s.f, g.-d. art. radiostaţiunii, pl. radiostaţiuni. radiostea (-di-o-) Sursă de unde radio de dimensiuni foarte mici. s.f, art. radiosteaua, g.-d. art. radiostelei, pl. radiostgle.
radiostereografie (-di-o-, -re-o-) Radiografie obţinută în relief cu ajutorul razelor X. s.f, art. radiostereografia, g.-d. art. radiostereografiei, pl. radiostereografii, art. radiostereografiile.
radiostereoscopie (-di-o-, -re-o-) Examinare a unui corp cu ajutorul a două surse de radiaţii care dau impresia unei imagini în relief, s.f, art. radiostereoscopia, g.-d. art. radiostereoscopiei, pl. radiostereoscopii, art. radio-stereoscopiile.
radiostimulare (-di-o-) (biol.) Procedeu de stimulare a creşterii plantelor prin tratarea seminţelor cu radiaţii. s.f, g.-d. art. radiostimulării, pl. radiostimulări. radios ursă (-di-o-) Sursă cosmică de unde radio, s.f, g.-d. art. radiosursei, pl. radiosurse. radiotghnic,-ă (-di-o-) Referitor la radiotehnică. adj., pl. radiotghnici,-ce.
radiotehnică (-di-o-) Ramură a tehnicii care utilizează undele electromagnetice de înaltă frecvenţă. //Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicaţii. s.f, g.-d. art. radiotghnicii.
radiotelefon (-di-o-) Aparat portabil de emisie-recep-ţie, folosit în radiocomunicaţii, pe distanţe relativ mici. s.n., pl. radiotelefoane.
radiotelefonie (-di-o-) Comunicaţie telefonică radio între două posturi dotate cu radiotelefoane, s.f, art. radiotelefoma, g.-d. art. radiotelefoniei. radioteleghidat,-ă (-di-o-) Teleghidat prin unde radio, adj., pl. radioteleghidaţi,-te.
radiotelegrafia (-di-o-) tr. A transmite prin radiotelegrafiei a telegrafia, vb. /, ind. prez. 3 radiotelegrafiază,
1	pl. radiotelegrafiem; conj. prez. 3 să radiotelegra-figze; ger. radiotelegrafiind.
radiotelegrafie,-ă (-di-o-) Referitor la radiotele-grafie. adj., pl. radiotelegrafiei,-ce. radiotelegrafie (-di-o-) Telegrafie prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. s.f., art. radiotelegrafia, g.-d. art. radiotelegrafiei.
radiotelegrafist,-ă (-di-o-) Operator specializat în radiotelegrafie. s.m., pl. radiotelegrafişti; s.f., g.-d. art. radiotelegrafistei, pl. radiotelegrafiste, rad iote leg ramă (-di-o-) Radiogramă (1). s.f, g.-d. art. radiotelegramei, pl. radiotelegrame. radiotelemecanică (-di-o-) Utilizare a undelor electromagnetice pentru a dirija un mecanism mobil, s.f, g.-d. art. radiotelemecanicii.
radiotelemetrie (-di-o-) Măsurare a distanţei dintre două obiecte prin unde radio, s.f., art. radiotelemetria, g.-d. art. radiotelemetriei.
radiotelemetru (-di-o-) Instrument folosit în radiotelemetrie. s.n., art. radiotelemgtrul, pl. radiotelemetre. radiotelescop (-di-o-) Instalaţie utilizată pentru recep-ţionarea, studierea, măsurarea undelor radio emise de corpurile cereşti, s.n., pl. radiotelescoape. radiotelevizat,-ă (-di-o-) Transmis simultan la radio şi la televiziune, adf, pl. radiotelevizaţi,-te. radioteodolit (-di-o-te-o-) Radiogoniometru folosit la reperarea în înălţime, s.n., pl. radioteodoHte.
radioterapie (-di-o-) Metodă de tratare a unor boli cu ajutorul razelor ionizante, s.f, art. radioterapia, g.-d. art. radioterapiei.
radiotransmisiomst,-ă (-di-o-, -si-o-) Specialist în radiotransmisiuni. s.m., pl. radiotransmisionişti; s.f, g.-d. art. radiotransmisionistei, pl. radiotransmisioniste. radiotransmisiune/radiotransmisie (-di-o-, -si-u /-di-o-, -si-e) 1. Transmitere la distanţă a sunetelor sau a imaginilor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2. Programul transmis printr-un sistem de radiodifuziune, s.f, g.-d. art. radiotransmisiunii/radiotransmisiei, pl. radio-transmisiuni/radiotransmisii.
radioundă (-di-o-) Undă radio, s.f, g.-d. art. radio-undei, pl. radiounde.
radiovacanţă (-di-o-) Post de radio sezonier, cu emisiuni adresate celor aflaţi în vacanţă, s.f, g.-d. art. radio-vacanţei.
radist Militar specializat în emisiuni şi recepţii radio2. s.m., pl. radişti.
radiu Element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în medicină şi în fizică, s.n., art. radiul.
radiumterapie (-di-um-) Tratare a unor tumori maligne cu ajutorul radiului. s.f, art. radiumterapia, g.-d. art. radiumterapiei.
radius (-di-us) Osul lung şi subţire al antebraţului, s.n. rad om Dispozitiv de protejare a antenelor de emisie-recepţie împotriva intemperiilor sau a lovirilor, s.n., pl. rademuri.
radsn (chim.) Gaz radioactiv format prin dezintegrarea radiului. s.n.
radou (înv.) Plută pentru transportul pe apă. s.n., art. radoul, pl. radouri.
radulă Lamă chitinoasă cu dinţişori aşezaţi pe mai multe rânduri, situată la baza limbii unor moluşte, s.f, g.-d. art. radulei, pl. radule.
raf (reg.) Cerc, şină de fier aplicată pe o roată de lemn. s.n., pl. rafuri.
raf agi ic,-ă (-fa-e-) De Rafael, în maniera lui Rafael, rafaelit. //Serafic. adj.,pl. rafaglici,-ce. rafaelit,-ă (-fa-e-) Rafaelic. adf, pl. rafaeliţi,-te. rafală 1. Pală, dezlănţuire scurtă şi bruscă de vânt, de ploaie etc. 2. Serie de focuri trase de o armă automată. s.f, g.-d. art. rafalei, pl. rafale, rafie (-fi-e) Denumire a mai multor specii de plante din familia palmierilor, ale căror frunze au nervuri foarte rezistente, //(p. restr.) Fibre obţinute din nervurile frunzelor acestor plante (sau din coajă de tei), folosite în horticultura, la confecţionarea unor obiecte împletite etc. s.f, art. rafia, g.-d. art. rafiei, pl. (plante) rafii, art. rafiile, rafina L tr. A curăţa (un produs, o substanţă etc.) de impurităţi. 2. tr. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) face mai delicat, mai subtil, vb. 1, ind. prez. 3 rafinează, rafinaj Rafinare, s.n., pl. rafmaje. rafinament 1. Fineţe, subtilitate a gustului sau a simţirii. 2. (fig.) Perfidie, viclenie, s.n., pl. rafinamente, rafinare Acţiunea de a (se) rafina; rafinaj. //Acţiunea de defibrare fină a pastei din fibrele de lemn pentru hârtie. s.f., g.-d. art. rafinării, pl. rafinări, rafinat,-ă 1. (despre produse, substanţe etc.) Obţinut în urma unui proces de rafinare; curăţat de impurităţi. 2. (fig.) Delicat, subtil. 3. (fig.) Perfid, viclean, adj., pl. rafinaţi,-te. rafinator1 Rafinor1, s.m., pl. rafinatori. rafinator2 Rafinor2, s.n., pl. rafmatoare. rafinărie Instalaţie în care se face rafinarea unor produse. //Unitate industrială de prelucrare a ţiţeiului, s.f, art. rafinăria, g.-d. art. rafinăriei, pl. rafinării, art. rafinăriile. rafinor1 Muncitor specializat în operaţii de rafinare; rafinator1. s.m., pl. rafinări.
991
rambleia
rafinor2 Instalaţie pentru măcinarea semifabricatelor fibroase sau a pastei de hârtie; rafinator2. s.n., pl. rafi-noare.
rafinoză Trizaharoză prezentă în sfecla de zahăr, folosită în medicină şi în bacteriologie. s.f., g.-d. art. rafmozei.
raft1 Poliţă fixată într-un dulap, la o etajeră etc. s.n., pl. rafturi.
raft2 (înv., mai ales la pl.) Hamaşament de lux. s.n., pl. rafturi.
ragaci Unealtă de pescuit în formă de cleşte, s.n., pl. ragace.^
ragadă Rană superficială formată pe piele, pe mamelon sau în zona anală, s.f, g.-d. art. ragadei, pl. ragade. rage intr. (despre unele animale) A scoate răgete; a mugi, a zbiera, //(fig., despre oameni) A urla, a ţipa. [var. răgi vb.] vb. III, ind. prez. 3 sg. rage, imperf. 3 sg. răgea (nu se foloseşte ia part., supin şi la timpurile compuse cu part.).
raghilă v. ragilă.
ragilă Instrument alcătuit dintr-o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat. //Scândură mică în care sunt înfipte cuie, fixată pe botul viţeilor ca să nu poată suge. //Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti pentru a-i apăra de muşcătura lupului, [var. (reg.) raghilă s.£] s.f, g.-d. art. ragilei, pl. ragile.
raglan Croială a unor obiecte de îmbrăcăminte la care mâneca porneşte de sub răscroiala gulerului. //Haină cu asemenea croială, s.n., pl. raglane, ragtime (regtaim) (angl.) 1. Muzică sincopată şi rapidă a negrilor americani. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (1). s.n., art. ragtime-ul, pl. ragtime-uri. rahagju (înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat2, s.m., art. rahagiul, pl. rahagii, art. rahagiii. rahat1 (fam.) Excrement, s.m., pl. rahaţi. rahat2 1. Produs de cofetărie de forma unor cuburi mici gelatinoase, obţinut din sirop de zahăr, amidon şi arome.
2.	(fig., fam.) Lucru fără importanţă, s.n., pl. (2) rahaturi, rahialgie (-hi-al-) Durere localizată în zona coloanei vertebrale, s.f, art. rahialgja, g.-d. art. rahialgiei, pl. rahialgji, art. rahialgiile.
rahianestezic,-ă (-hi-a-) (despre medicamente) Cu efect anestezic; care se administrează în canalul rahidian. adj., pl. rahianestezici,-ce.
rahianestezie (-hi-a-) Anestezie obţinută printr-o injecţie în canalul rahidian. s.f. art. rahianestezia, g.-d. art. rahianesteziei.
rahicenteză Puncţie rahidiană cu scop terapeutic, anestezic etc. s.f, g.-d. art. rahicentezei, pl. rahicentgze. rahidian,-ă (-di-an) Referitor la coloana vertebrală sau la măduva spinării. /Canal ~ = canalul format din vertebre şi în care se află măduva spinării. Anestezie ~ = rahianestezie. adj., pl. rahidieni,-e. rahis 1. (anat.) Măduva spinării. 2. (bot.) Ax principal în jurul căruia sunt dispuse florile şi spicele gramineelor. s.n. rahisinteză Intervenţie chirurgicală prin care sunt solidarizate mai multe vertebre, s.f, g.-d. art. rahisintezei, pl. rahisinteze.
rahitic,-! (şi s.) Care suferă de rahitism, adj., pl. rahiz tici,-ce.
rahitism Boală a copiilor mici provocată de lipsa vitaminei D, caracterizată prin deformări osoase, întârzieri în apariţia dinţilor etc. s.n.
rai1 (în credinţele religioase) Loc plin de încântare şi de fericire unde ajung după moarte sufletele celor care respectă preceptele religioase; paradis, eden. //(fig.) Loc unde cineva se simte deplin fericit, s.n., pl. raiuri. rai2 (mar.) Roată cu caneluri, prin care poate fi rulată o parâmă. s.n., pl. raiuri.
raia (înv.) 1. Teritoriu ocupat şi administrat direct de autorităţile militare turceşti. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Ţara Românească şi Moldova datori să plătească tribut, s.f., art. raiaua, g.-d. art. raialei, pl. raiale, art. raialele.
raid 1. Incursiune rapidă de nave sau de avioane, executată în scopuri militare pe teritoriul unei ţări străine.
2.	Deplasare de nave, avioane sau (înv.) de trupe în scop de recunoaştere sau de cercetare, s.n., pl. raiduri, raid-anchetă Anchetă pe o anumită temă, efectuată în instituţii, întreprinderi, localităţi etc. s.n., pl. raiduri-anchgtă.
raigras Plantă erbacee graminee, însămânţată pentru peluze, păşuni etc. s.n.
raion (-ion) 1. Suprafaţă, teritoriu, sector limitat de o anumită rază, în raport cu un centru. 2. Unitate admini-strativ-teritorială în România între 1950 şi 1968.
3.	Sector într-un magazin unde se găsesc mărfuri de acelaşi fel. s.n., pl. raioane.
raiona (-io-) tr. l.A împărţi în raioane (1). 2. A repartiza pe raioane (3). vb. I, ind. prez. 3 raionează. raional,-ă (-io-) Referitor la raion (1). adj., pl. raionali,-e.
raionare (-io-) Acţiunea de a raiona. s.f, g.-d. art. raionării, pl. raionări.
raită (fam.) Trecere în grabă pe undeva; vizită rapidă. A da o ~. s.f., g.-d. art. raitei, pl. raite, rajah Prinţ indian. //Titlu purtat de şeful statului în India antică şi feudală, s.m., pl. rajahi. ral Zgomotul specific al respiraţiei în afecţiunile pulmonare sau ale bronhiilor, s.n., pl. raluri, ralanti 1. Mers încetinit al unui motor cu ardere internă.
2.	Trucaj cinematografic datorită căruia mişcările sunt redate mai încet decât în realitate, s.n., art. ralantiul, pl. ralantiuri.
ralia (-li-a) refl. şi tr. A (se) aduna, a (se) strânge în jurul cuiva sau a ceva. Hrefl. A adera la o părere, la o acţiune. vb. /, ind. prez. 3 raliază, I pl. raliem; conj. prez. 3 să ralieze; ger. ralimd.
ralid (la pl.) Familie de păsări terestre sau semiacvatice de talie mijlocie sau mică; (la sg.) pasăre din această familie, s.n., pl. ralidé.
raliere (-li-e-) Acţiunea de a (se) ralia, s.f., g.-d. art. ralierii, pl. ralieri, raliţă v. rariţă.
raliu Competiţie automobilistică de regularitate, desfăşurată pe distanţe mari, adesea cu probe speciale, s.n., art. raliul, pl. raliuri. _ rallentando (it., muz.) încetinind mişcarea, adv. ram Ramură, s.n., pl. ramuri, rama intr. (rar) A vâsli. vb. I, ind. prez. 3 ramează. Ramadan A noua lună a anului musulman; postul cel mare, cu o durată de o lună, în timpul căruia musulmanii nu mănâncă de la răsăritul până la apusul soarelui; (p. gener.) post. s.prop.n.
ramare (mar.) Acţiunea de a rama; vâslire, s.f, g.-d. art. ramării.
ramazan (fam.) Stomac. /A-l tăia (pe cineva) la ~ = a-i fi (cuiva) foame. s.n.
ramă1 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc. //Schelet, cadru de forme şi mărimi diferite în care se fixează ceva. 2. Şir de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. s.f., g.-d. art. ramei, pl. rame.
ramă2 Vâslă, s.f, g.-d. art. ramei, pl. rame. rambleia tr. l.A face un rambleu (1) pentru o şosea, o cale ferată etc. 2. A umple golurile unei excavaţii subterane cu rambleu (2). vb. I, ind. prez. 3 rambleiază,
1	pl. rambleiem; conj. prez. 3 să rambleieze; ger. ram-blemd.
rambleiaj
992
rambleiaj Rambleiere. s.n., pl. rambleiaje. rambleiator (-ble-ia-) Muncitor specializat în operaţii de rambleiere. s.m., pl. rambleiatori. rambleiere Acţiunea de a rambleia; rambleiaj. s.f., g.-d. art. rambleierii, pl. rambleieri. rambleu 1. Lucrare de terasanient prin care un teren este ridicat la nivelul necesar construirii unei şosele, unei căi ferate etc. 2. Material solid care serveşte ca umplutură pentru golurile unei excavaţii, ale unei mine etc. s.n., art. rambleul, pl. rambleuri. ramburs Sistem de expediere a unei scrisori, a unei mărfi etc., în care plata transportului sau a mărfii este făcută de destinatar la primirea coletului. //Contravaloarea plătită de destinatar expeditorului, s.n., pl. ram-bjjrsuri.
rambursa tr. A înapoia, a restitui o sumă de bani. //A trimite (prin ramburs). vb. /, irtd. prez. 3 rambursează, rambursabil,-ă Care poate fi rambursat, adi., pl. rambursabili,-e.
rambursare Acţiunea de a rambursa, s.f, g.-d. art. rambursării, pl. rambursări.
ramcă (tipogr.) Ramă de fier care încadrează forma pentru o maşină de tipar, s.f, g.-d. art. ramcei, pl. ramce. ramer,-ă Persoană (mai ales sportiv) care ramează; vâslaş, s.m., pl. rameri; s.f, g.-d. art. ramerei, pl. ramere. rameză Instalaţie pe care se întind şi se usucă ţesăturile. s.f, g.-d. art. ramezei, pl. rameze. ram ie (-mi-e) Plantă textilă, originară din Extremul Orient, cu fibre lungi, fine şi elastice; fibra acestei plante din care se fabrică ţesături, dantele etc. s.f, art. ramia, g.-d. art. ramiei.
ramifica refl. (despre arbori, căi de comunicaţie etc.) A se despărţi în două sau mai multe ramuri, vb. I, ind. prez. 3 se ramifică.
ramificare Faptul de a se ramifica; ramificaţie, s.f, g.-d. art. ramificării, pl. ramificări, ramificaţie (-ţi-e) Ramificare. //Loc unde se ramifică un drum, un curs de apă, o conductă etc. //Parte ramificată. //Ramură, despărţitură. s.f, art. ramificaţia, g.-d. art. ramificaţiei, pl. ramificaţii, art. ramificaţiile, ramoleală Starea celui ramolit; ramolire; ramolisment. s.f, g.-d. art. ramolglii.
ramoli refl. A-şi pierde vioiciunea minţii şi a trupului în urma îmbătrânirii; (p. ext.) a îmbătrâni, vb. IV, ind. prez.
3	sg. se ramoleşte, imperf. 3 sg. se ramolea; conj. prez. 3 să se ramolească.
ramolire Faptul de a se ramoli; ramolisment, s.f, g.-d. art. ramolirii,
ramolisment Ramolire; pierderea facultăţilor intelectuale din cauza îmbătrânirii. /- cerebral = necroză a unei porţiuni din creier, determinată de leziuni vasculare, s.n. ramolit,-ă (Persoană) care şi-a pierdut vigoarea spiritului (şi a trupului) din cauza îmbătrânirii, adj., s.m. şi f., pl. ramoliţi,-te,
ramoliţie (-ţi-e) (rar) Ramolire. s.f, art. ramoliţia, g.-d. art. ramoliţiei,	_
rampant,-ă (despre suprafeţe) Înclinat; dispus în rampă. adf, pl. rampanţi,-te.
rampă I. Platformă la nivelul pardoselii unor vehicule, care permite încărcarea şi descărcarea mărfurilor; loc pentru încărcarea sau descărcarea mărfurilor din vagoanele de cale ferată. 2. Balustradă a unei scări.
3.	Partea din faţă a unei scene. IA chema la ~ = a aplauda pentru ca artiştii să revină pe scenă. A vedea lumina ~ei = (despre piese de teatru) a fi jucat în faţa publicului.
4.	Teren înclinat, privit din sensul în care urcă. //Porţiune în pantă urcătoare din traseul unui drum sau al unei căi ferate. I~ de acces = platformă înclinată care permite urcarea sau coborârea unui cărucior, a unei biciclete etc.
5.	Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de extracţie şi cea de transport. 6. ~ de lansare = platformă de pe care se lansează vehicule spaţiale, s.f, g.-d. art. rampei, pl. rampe.
ramplasa tr. A înlocui, a substitui, vb. 1, ind. prez. 3 ramplasează.
ramură 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini; ram, creangă. 2. Diviziune a unui curs de apă, a unui masiv muntos etc. //Diviziune a unei artere, a unui nerv etc.
3.	Sector al unei ştiinţe, al unei activităţi practice etc. //(fig.) Ramificaţie a unei familii, a unui popor, s.f, g.-d. art. ramurii, pl. ramuri.
rană 1. Ruptură internă sau externă a ţesutului unei fiinţe vii, cauzată de un agent distrugător; leziune, plagă. IBun de pus la se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe ~ = a stârni lucrurile, a agrava situaţia. A pune degetul pe ~ = a arăta clar motivul unei stări de lucruri supărătoare. 2. Suferinţă, durere morală, chin. s.f., g.-d. art. rănii, pl. răni.
ranch (renci) (angl.) Fermă de mari dimensiuni pentru creşterea vitelor, în vestul Statelor Unite ale Americii şi în Mexic, s.n., art. ranch-ul, pl. ranch-uri. ranchiună Duşmănie ascunsă şi dorinţă de răzbunare; pizmă, pică. s.f, g.-d. art. ranchiunei, pl. ranchiune, ranchiunos,-oasă Care poartă ranchiună; pizmaş, răzbunător, adi., pl- ranchiunoşi,-oase. randalina tr. A imprima, prin deformare plastică, zimţi, desene etc. pe suprafaţa laterală a unei piese (cilindrice sau conice); a moleta. vb. /, ind. prez. 3 randalinează. randalinare Acţiunea de a randalina. s.f, g.-d. art. ran-dalinării, pl. randalinări.
randahnă Moletă. s.f, g.-d. art. randalinei, pl. randa-line.
randamgnt 1. Raportul dintre efortul depus într-o activitate; eficienţă. //Capacitatea de producţie într-o perioadă dată a unui muncitor, a unei întreprinderi, a unui utilaj etc, 2. Raportul dintre energia consumată de un sistem tehnic şi lucrul mecanic produs, s.n., pl. randamente.
randă Pânză de forma unui trapez, arborată pe catargul de la pupa unei corăbii, s.f, g.-d. art. randei, pl. rande. ranflua (-flu-a) tr. A ridica o navă scufundată şi a o repune pe linia de plutire, vb. /, ind. prez. 3 ranfluează. ranfluare (-flu-a-) Acţiunea de a ranflua. s.f, g.-d. art. ranfluării, pl. ranfluări.
ranforsa tr. l.A întări cu ranforturi; a consolida. 2. A suplimenta numărul vehiculelor de transport în comun în perioada orelor de vârf. vb. 1, ind. prez. 3 ranforsează. ranforsaj Ranforsare; (spec.) consolidare a suspensiei la automobile, s.n., pl. ranforsaje, ranforsare Acţiunea de a ranforsa; ranforsaj. s.f, g.-d. art. ranforsării.
ranforsat,-ă întărit cu ranforturi. /Suspensie ~ = suspensie mai rezistentă la caroseriile de automobile, adi-, pl. ranforsaţi,-te.
ranfort Sistem de bare, grinzi etc. care asigură consolidarea unei construcţii sau a unei părţi a acesteia, s.n., pl. ranforturi.
rang Loc ocupat într-o ierarhie de o persoană sau de o instituţie; treaptă socială. IDe ~ul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria întâi (sau a doua etc.). Funcţionar de ~ înalt = funcţionar care ocupă un loc important într-un guvern, //(mat.) Loc ocupat de un termen într-un şir. //(înv.) Şir de persoane, s.n., pl. ranguri, rangă Unealtă de forma unei bare de oţel, folosită ca o pârghie pentru deplasarea unor obiecte grele, s.f, g.-d. art. răngii, pl. răngi.
ranger (reingeăr) (angl.) Jandarm, s.m., pl. rangeri. ranicultură Cultura broaştelor de baltă comestibile. s.f., g.-d. art. raniculturii.
993
rarişte
raniţă Sac de pânză, de piele sau de plastic, purtat în spate de militari, de turişti etc. şi servind la transportul hranei şi al altor obiecte necesare la drum; rucsac, s.f.,
g.-d. art. raniţei, pl. raniţe.
rantie (-ti-e) Haină lungă şi largă, purtată de preoţi şi de călugări peste îmbrăcăminte, s.f, art. rantia, g.-d. art. rantiei, pl. rantii, art. rantiile. ranunculacee (la pl.) Familie de plante erbacee dicotile-donate, cu frunze alterne şi cu flori bisexuate, având ca tip piciorul-cocoşului; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. ranunculaceea, g.-d. art. ranun-culacgei, pl. ra-nunculacge.
ranversa tr. (rar) A da peste cap; a răsturna, vb. I, ind. prez. 3 ranversează.
ranversare (rar) Acţiunea de a ranversa; răsturnare, //(spec.) Figură acrobatică executată de un avion care se roteşte cu 180° în plan vertical; întoarcere pe aripă, s.f,
g.-d. art. ranversării, pl. ranversări. rap (rep) (angl.) Gen de muzică specific negrilor, cu pasaje vorbite ritmat; dans executat pe această muzică. //Stil în muzica uşoară, s.n., art. rapul. rapace Hrăpăreţ, lacom. adj., pl. rapaci,-ce. rapacitate (livr.) însuşirea de a fi rapace; lăcomie, s.f,
g.-d. art. rapacităţii.
rapakţwi Varietate de granit roşu cu structură porfirică. s.n., pl. rapakiwiul.
rapanghel (pop., în expr.) A lua (pe cineva) la ~ (sau -ele) = a certa, a bate (pe cineva), s.n., pl. rapanghele. rapăn (pop.) 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, întâlnită la cai, catâri, porci şi, uneori, la oameni. 2. Boală a merilor şi a perilor care se manifestă prin apariţia unor cruste pe frunze, pe fructe etc. s.n., pl. rapăne, rapel 1. Readucere a unui sistem tehnic sau a unei piese în poziţia iniţială. 2. (med.) Revaccinare în scopul prelungirii imunităţii. //Repetare a unei intervenţii.
3.	Coborâre în ~ = coborâre în alpinism a unui perete abrupt, printr-un sistem de coardă dublă, s.n., pl. rapeluri.
rapid1 1. Canal cu pantă mare, care racordează două cursuri de apă aflate la înălţimi diferite. //Sector al unui curs de apă cu pantă accentuată. 2. (geogr.) Cataractă (1). s.n., pl. rapide.
rapid2,-ă (şi adv.) Care se petrece sau se execută cu repeziciune; iute, fulgerător. ITren ~ (şi s.n.) = tren care circulă cu viteză mare şi care opreşte numai în staţiile importante, adj., pl. rapizi,-de. rapidist,-ă (Fan) al clubului Rapid, adj., s.m. şi f, pl. rapidişti ,-ste_.
rapiditate însuşirea de a fi rapid; iuţeală, repeziciune. s.f, g.-d. art. rapidităţii.
rapieră (-pi-e-) (rar) Spadă cu lama lungă, folosită în dueluri, s.f, g.-d. art. rapierei, pl. rapiere. raport1 l. Comunicare orală sau scrisă, făcută de cineva în faţa unei adunări, a unei autorităţi etc. 2. Scurtă prezentare orală asupra situaţiei unei unităţi militare, făcută de un subaltern unui comandant. IA se prezenta (sau a ieşi) la - = a se prezenta în faţa unui superior pentru a solicita ceva. 3. (mat.) Câtul dintre două mărimi de acelaşi fel. s.n., pl. rapoarte.
rapfirt2 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene etc.; relaţie, lîn ~ cu... = faţă de..., în comparaţie cu... Sub ~ul (sau sub acest ~, sub diverse ~, sub toate ~ile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte de vedere, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (la pl.) Legătură între două sau mai multe persoane, instituţii etc.; relaţie. 3. Relaţie între două valori, s.n., pl. rapsjrturi. rapfirt3 (în sintagma) Casă (sau imobil) de ~ = casă (sau imobil) cumpărat ori construit în vederea obţinerii de beneficii, s.n.
raporta1 tr. A. 1. A stabili un raport2 între două sau mai multe noţiuni, lucruri, fapte etc. Hrefl. A face aluzie la ceva. 2. (mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime dată, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
3.	A reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. B. A prezenta (în scris sau oral) un raport oficial. HA relata ceva în mod indiscret şi cu răutate, vb. /, ind. prez. 3 raportează. raporta2 tr. A aduce beneficii, vb. I, ind. prez. 3 raportează/rapQrtă.
raportare Faptul de a (se) raporta1. /Prin ~ la... = cu referire la... s.f, g.-d. art. raportării, pl. raportări. raportfir1 Instrument gradat, în formă de semicerc sau de cerc, cu care se măsoară unghiurile, s.n., pl. raportoare. raportQr2,-oare Persoană care prezintă un raport1 (1). s.m., pl. raportori; s.f, g.-d. art. raportoarei, pl. raportoş-e. rapper (repăr) (angl.) Cântăreţ sau ascultător de muzică rap. s.m., pl. rapperi.
rapsod 1. (în Grecia antică) Cântăreţ şi recitator care colinda oraşele; aed. 2. Autor de poeme epice inspirate din folclor; poet epic. s.m., pl. rapsozi, rapsodia (-di-a) intr. (rar) A compune şi a recita poeme epice. vb. I, ind. prez. 3 rapsodigză, / pl. rapsodigm; conj. prez. 3 să rapsodigze; ger. rapsodimd. rapsodic,-ă Cu caracter de rapsodie, adj., pl. rapsa; dici,-ce.
rapsodie 1. (în Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic. 2. Compoziţie muzicală de formă liberă, alcătuită din fragmente de melodii de inspiraţie folclorică, s.f, art. rapsodia, g.-d. art. rapsodiei, pl. rapsodii, art. rapsodiile.
rapsodiere (-di-e-) (rar) Acţiunea de a rapsodia, s.f,
g.-d. art. rapsodigrii.
rapt 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârşit prin violenţă. s.n., pl. rapturi.
raptus (psih.) Tulburare mintală constând în trecerea bruscă la acte violente şi grave. s.n. rar,-ă 1. Care se află unul faţă de altul la o distanţă mai mare decât cea obişnuită, //(şi adv.) Care se desfăşoară într-un ritm lent. 2. (şi adv.) Care se găseşte numai în puţine locuri sau apare la intervale depărtate. 3. Neobişnuit, excepţional. 4. Distins, ales, superior. /Piatră ~ = piatră preţioasă. Pământuri ~ = grup de oxizi metalici ai unor elemente care au proprietăţi chimice foarte asemănătoare între ele şi numerele atomice cuprinse între 57 şi 71. adj., pl. rari,-e. rara/rara-rara (pop.) Pe îndelete, lent. adv. rara avis Raritate; om scump la vedere, loc. s. rară (reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară. s.f, g.-d. art. rarei, pl. rare. rarefacţie (-ţi-e) (rar) Rarefiere, s.f, art. rarefacţia, g.-d. art. rarefacţiei, pl. rarefacţii, art. rarefacţiile. rarefia (-fi-a) tr. şi refl. (despre gaze) A(-şi) micşora densitatea, vb. 1, ind. prez. 3 rarefiază, I pl. rarefigm; conj. prez. 3 să rarefieze; ger. rarefiind. rarefiant,-ă (-fi-ant) Care rarefiază, răreşte, adj., pl. rarefianţi,-te.
rarefiere (-fi-e-) Acţiunea de a (se) rarefia; rarefacţie.
//Rărire patologică a unui ţesut organic, s.f, g.-d. art.
rarefigrii, pl. rare fi gri.
rareori Câteodată, uneori, adv.
rarescent,-ă (rar) Care se rarefiază, adj., pl. rares-
cgnţi,-te.
rarifica tr. (rar) A rarefia. vb. !, ind. prez. 3 rarifică. rarifica re (rar) Acţiunea de a rarifica. s.f., g.-d. art. rarificării.
rarisim,-ă Foarte rar. adj., pl. rarisimi,-e.
rarişte Pădure unde copacii sunt foarte rari. s.f, g.-d.
art. rariştii, pl. rarişti.
raritate
994
raritate 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru, fiinţă, fenomen rar; (p. ext.) ceea ce este neobişnuit, excepţional. s.f, g.-d. art. rarităţii, pl. (2) rarităţi.
Rgriţa Numele stelei Sirius, s.prop.f. rariţa Unealtă agricolă, ataşată la tractor, asemănătoare unei săpăligi cu colţi, folosită pentru răritul plantelor. s.f., g.-d. art. rariţei, pl. rariţe.
Rariţele Şir de trei stele din constelaţia Orion, s.prop.f. pl. ras1 Faptul de a (se) rade; bărbierit, s.n., pl. rasuri. ras2,-ă 1. (despre barbă, mustăţi, păr) Tăiat scurt, până la piele, //(despre persoane) Bărbierit sau cu părul tăiat până la piele, /(fam.) C-o fi tunsă, c-o fi ~ = în sfârşit, după multă vorbă. 2. (despre alimente) Curăţat prin răzuire. //Dat pe râzătoare. 3. (despre zbor) Razant, lin (sau la) -ul pământului = foarte aproape de pământ.
4.	(despre recipiente) Plin - = plin până la marginea superioară, adi., pl- raşi,-se.
rasgt,-ă 1. De rasă. Cal ~. 2. Bine educat, cultivat; manierat, adj., pl. rasaţi,-te.
rasă1 Grup de indivizi aparţinând aceleiaşi specii de animale, plante sau microorganisme, cu caractere comune, transmise ereditar, care se deosebesc de alte varietăţi din aceeaşi specie prin anumite caractere specifice. IDe - = de soi bun; select. //Fiecare dintre grupurile biologice de populaţii, caracterizate prin culoarea pielii, a părului şi prin alte particularităţi exterioare, s.f, g.-d. art. rasei, pl. rase. rasă2 Haină de postav, lungă până la călcâie, purtată de preoţi şi călugări; sutană, sf, g.-d. art. rasei, pl. rase. rascolnic,-a Adept al unei secte religioase, apărute în Rusia, în sec. al XVIl-lea. s.m., pl. rascalnici; sf, g.-d. art. rascolnicei, pl. rascolnice. raseologje (-se-o-) (rar) Ramură a antropologiei care se ocupă cu studierea raselor umane, s.f, art. raseologia,
g.-d. art. raseologiei.
rasial,-ă (-si-al) Referitor la rasism; rasist, adj., pl. rasiali,-e.
rasism Concepţie social-politică ce susţine ideea inegalităţii biologice şi intelectuale a raselor omeneşti, s.n. rasist,-ă (Adept) al rasismului, adj., s.m. şi f, pl. rasişti,-ste.
rasol 1. Sortiment de came de bovine sau de porcine obţinut din zona gambei. 2. Fel de mâncare preparat din acest fel de came (1). /(fam.) A da - = a lucra în grabă, de mântuială, s.n., pl. rasoluri, rasoleală (fam.) Faptul de a rasoli; lucru făcut de mântuială, în grabă, s.f, g.-d. art. rasolglii, pl. rasoleli. rasoli tr. (fam.) A lucra de mântuială, superficial, vb. IV. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rasolgsc, imperf. 3 sg. rasolea; conj. prez. 3 să rasolească. rast (pop.) Inflamaţie a splinei, s.n. rastel 1. Suport compartimentat pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unei maşini de filetat, s.n., pl. rastgle. raster 1. Placă specială de sticlă, folosită în tipografie pentru reproducerea unor imagini. 2. Instrument pentru linierea portativelor. 3. Rastru, s.n., pl. rastere, rastru Ansamblul liniilor formate din puncte de lumină în care este descompusă o imagine de televiziune; raster
(3). s.n., art. rastrul.
raşcă Unealtă de pescuit asemănătoare cu o prăjină, folosită la împingerea năvodului de la o copcă la alta, pe sub gheaţă, s.f, g.-d. art. răşcii, pl. răşci. raşcheta tr. l.A curăţa, a rade cu raşcheta (1) o piesă metalică, parchetul etc. 2. A netezi cu raşcheta (2) tencuiala. vb. I, ind. prez. 3 raşchetează. raşchetare Acţiunea de a raşcheta. s.f., g.-d. art. raş-chetării, pl. raşchetări.
raşchetator,-oare Muncitor specializat în raşchetarea parchetului, s.m., pl. raşchetatQri; s.f, g.-d. art. raşche-tatoarei, pl. raşchetatoare.
raşchetă 1. Daltă încovoiată cu care se răzuieşte rugina şi vopseaua de pe metale, de pe vase. 2. Unealtă asemănătoare cu o perie, folosită pentru a raşcheta tencuiala. 3. Perie folosită la curăţarea punţii. 4. Răzuitor pentru parchet, s.f, g.-d. art. raşchgtei, pl. raşchgte. raşel Maşină rectilinie de tricotat. /Tricot - = model de tricot obţinut cu această maşină, s.n., pl. raşele. raşpă v. raşpel. raşpăi v. raşpel.
raşpel Pilă de oţel cu dinţi rari, folosită la prelucrarea lemnului sau a pieselor metalice cu duritate mică. [var. raşpă, raşpilă s.f, raşpăi, rgşpil s.n.] s.n., pl. raşpele. raşpil v. raşpel. raşpilă v. raşpel.
rata 1. tr. A eşua, a da greş. //A scăpa o ocazie. Hrefl. A nu se realiza pe măsura posibilităţilor. 2. intr. (despre arme) A nu lua foc (la declanşare), vb. I, ind. prez. 3 ratează.
ratare Acţiunea de a (se) rata; eşec. s.f, g.-d. art. ratării, pl. ratări.
ratat,-ă 1. adj. Nereuşit, neizbutit. II. adj., s.m. şi f. (Persoană) care n-a reuşit să se afirme, adj., s.m. şi f., pl. rataţi,-te.
ratatina tr. şi refl. (med., despre ţesuturi) A (se) încreţi (din cauza pierderii lichidelor), vb. I, ind. prez. 3 rata-tinează.
ratatinare Acţiunea de a (se) ratatina. s.f, g.-d. art. ratatinării.
rată 1. Parte a unei sume de bani sau a altei obligaţii care se achită eşalonat, l/n ~e = cu plata eşalonată în tranşe (egale). 2. (ec. pol.) ~ a dobânzii = raportul procentual dintre dobândă şi suma împrumutată. ~ a profitului = raportul dintre plusvaloare şi întregul capital avansat, s.f, g.-d. art. ratei, pl. rate. rateş (înv.) Han, popas la un drum principal, s.n., pl. rateşe.
rateu 1. Defect în funcţionarea unui motor cu explozie din cauza căruia arderea combustibilului se face incomplet. 2. încercare nereuşită de a trage un foc de armă sau de a aprinde un explozibil. 3. (fam.) Gafa. s.n., art. ratgul, pl. rateuri.
raticid1 Substanţă care stârpeşte şoarecii, şobolanii etc. s.n., pl. ratidde.
raticid2,-ă (despre substanţe) Care stârpeşte şoarecii, şobolanii etc. adj., pl. raticizi,-de. ratieră (-ti-e-) Dispozitiv care ridică şi coboară iţele la războiul de ţesut, s.f, g.-d. art. ratigrei, pl. ratiere. ratifica tr. A confirma un act sau un tratat; a da valabilitate, a aproba, vb. I, ind. prez. 3 ratifică, ratificare Acţiunea de a ratifica; ratificaţie. /Instrument de - = document în care se consemnează însuşirea prevederilor unui document internaţional de către un stat. s.f, g.-d. art. ratificării, pl. ratificări, ratificaţie (-ţi-e) Ratificare, s.f., art. ratificaţia, g.-d. art. ratifîcaţiei, pl. ratificaţii, art. ratificaţiile. ratina tr. (text.) A da aspect buclat feţei unei ţesături. vb. I, ind. prez. 3 ratinează.
ratina re (text.) Finisare a unei ţesături de lână prin strângerea fibrelor scămoşate sau prin ordonarea lor în valuri, s.f, g.-d. art. rafinării, pl. ratinări. rating (reiting) (angl.) 1. Evaluare a unei bănci în funcţie de creditul pe care-1 poate acorda. /~ul (riscului) de ţară = indice prin care se apreciază capacitatea unei ţări de a disponibiliza valuta necesară serviciului datoriei externe. 2. Apreciere, evaluare, s.n., pl. ratinguri. ratite (zool.) Acarinate. s.f. pl. raţă 1. Nume dat mai multor specii de păsări înotătoare, cu ciocul lat şi turtit şi cu picioarele scurte. i{A merge, a se mişca, a umblă) ca o - = (a merge etc.) cu mersul greoi, legănat. 2. Urinai. 3. (art.) Numele unui dans popu-
995
răbufnire
Iar; melodie după care se execută acest dans. s.f., g.-d. art. raţei, pl. raţe.
raţă sălbatică Strămoşul celor mai multe raţe domestice, care seamănă cu acestea şi are o came foarte gustoasă. s.f. + adj.
raţcă 1. Oaie ţurcană cu coamele răsucite. 2. Lâna acestei oi. s.f , g.-d. art. raţcei, pl. (1) raţce. raţie (-ţi-e) 1. Cantitate de hrană necesară pentru un timp limitat; porţie. 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulţeşte un termen al unei progresii geometrice pentru a obţine termenul următor, s.f., art. raţia, g.-d. art. raţiei, pl. raţii, art. raţiile.
raţiona1 (-ţi-o-) intr. A gândi raţional, a judeca, vb. I, ind. prez. 3 raţionează.
raţiona2 (-ţi-o-) tr. A raţionaliza (2). vb. I, ind. prez. 3 raţionează.
raţionabil,-ă (-ţi-o-) Care are o judecată sau o comportare raţională, adj., pl. raţionabili,-e. raţional,-ă (-ti-o-) l. Conform raţiunii; dedus prin raţiune; logic. 2. înzestrat cu raţiune, cu judecată, chibzuit. 3. (şi adv.) Făcut cu judecată, metodic. 4:(mat.) Număr ~ = număr egal cu raportul a două numere întregi. Expresie ~ = expresie algebrică ce nu conţine extrageri de radical asupra necunoscutei, adj., pl. raţionali,-e. raţionalism (-ţi-o-) Concepţie în teoria cunoaşterii care consideră raţiunea singura modalitate de a cunoaşte; încredere în capacităţile raţiunii de a cunoaşte realitatea, s.n. raţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al raţionalismului, adj., s.m. şi f, pl. raţionalişti,-ste.
raţionalitate (-ţi-o-) însuşirea a ceea ce este raţional; logică, s.f, g.-d. art. raţionalităţii, raţionaliza (-ţi-o-) tr. l.A organiza o activitate după principii raţionale (3); a mări randamentul. 2. A limita consumul unui produs de primă necesitate. 3. (mat.) A transforma o expresie algebrică cu un radical în altă expresie algebrică echivalentă şi fără radical, vb. I, ind. prez. 3 raţionalizează.
raţionalizare (-ţi-o-) Acţiunea de a raţionaliza, s.f, g.-d. art. raţionalizării, pl. raţionalizări. raţionalizator,-oare (-ţi-o-) Specialist în procedee de raţionalizare a muncii, s.m., pl. raţionalizatori; s.f., g.-d. art. raţionalizatoarei, pl. raţionalizatoare. raţionament (-ţi-o-) înlănţuire logică de judecăţi care determină o concluzie. //(p. ext.) Sucesiune de argumente de care se foloseşte cineva pentru a-şi susţine opiniile, s.n., pl. raţionamente. raţionare1 (-ţi-o-) Acţiunea de a raţiona1, s.f, g.-d. art. raţionării, pl. raţionări.
raţionare2 (-ţi-o-) Acţiunea de a raţiona2, s.f, g.-d. art. raţionării, pl. raţionări.
raţiyne (-ţi-u-) 1. Caracteristica omului de a cunoaşte, de a înţelege şi de a judeca; inteligenţă, gândire, judecată. 2. Motiv, justificare. !Din ~i de stat = din motive care ţin de ordinea de stat, de politica internă sau externă. -a de a fi (a unui lucru) = ceea ce motivează, ce justifică existenţa acelui lucru, s.f., g.-d. art. raţiunii, pl. (2) raţiuni, ravac 1. Must scurs din boabele de struguri înainte de a fi puse la teasc. //Vin obţinut din acest must. 2. Miere care se scurge din fagurii expuşi la soare. s.n. ravagiu (mai ales la pl.) Distrugere, pagubă provocată de fenomene ale naturii, de o boală etc. s.n., art. ravct giul, pl. ravagii, art. ravagiile.
ravgnă Vale strâmtă, cu versanţi abrupţi, formată de torenţi. s.f, g.-d. art. ravenei, pl. ravene. ravinare (geol.) Fenomen de formare a ravenelor. s.f, g.-d. art. ravinării.
ravioli (-vi-o-) (it.) Mâncare italienească, constând din colţunaşi umpluţi cu carne, cu brânză etc., serviţi cu sos. s.m. pl.
raz 1. Rangă. 2. Unealtă sub formă de bară scurtă de oţel, ascuţită, folosită de dulgheri, tâmplari etc. s.n., pl. razuri.
razachie Varietate de viţă-de-vie care produce struguri cu boabe mari, cărnoase, s.f., art. razachia, g.-d. art. razachiei.
razant,-ă Care trece pe lângă o suprafaţă, aproape atingând-o. adj., pl. razanţi,-te.
razanţă Caracteristica a ceea ce e razant; (spec.) caracteristică a traiectoriei descrise de un proiectil de a avea curbură mică. s.f, g.-d. art. razanţei, pl. razanţe. rază 1. Traiectorie luminoasă; radiaţie. 2. (fig.) Licărire, semn slab de... ~ de speranţă. 3. (mat.) Distanţă de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferinţă. 4. Distanţă până la care se poate exercita o acţiune, o influenţă etc. /- de acţiune = loc până la care se poate întinde puterea sau influenţa cuiva. 5. (reg.) Ramificaţie a coamelor cerbului, s.f, g.-d. art. razei, pl. raze. razăm v. reazem.
razie (-zi-e) Control inopinat al populaţiei dintr-un anumit teritoriu, făcut de organele de poliţie, în scopul descoperirii unor infractori, a unor contravenienţi etc. s.f, art. razia, g.-d. art. raziei, pl. razii, art. raziile, razmot Zbor orizontal, la o înălţime foarte mică, al unei aeronave, s.n.
razna 1. La întâmplare. LA o lua-= a) a pleca la întâmplare; b) (fig.) a apuca pe o cale greşită. 2. Departe, adv. raznă (rar) Abatere, îndepărtare, //(fig.) Digresiune, s.f, g.-d. art. raznei, pl. razne.
raznocinţi Nume dat în Rusia, începând din sec. al XVIIl-lea, intelectualilor ieşiţi din rândurile funcţionarilor, micii burghezii, negustorimii şi ţărănimii, s.m. pl. răbda 1. tr. şi intr. A suporta, a îndura greutăţi, neplăceri etc. 2. tr. şi intr. A permite, a îngădui. IA (nu)-l ~ (pe cineva) inima (să...) = a nu se putea stăpâni (să nu...). 3. intr. A-şi păstra calmul, a avea răbdare, vb. I, ind. prez. I sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 rabdă, răbdare I. Faptul de a răbda; capacitatea de a îndura (dificultăţi fizice sau morale); calm. /A-şi pierde -a sau a-şi ieşi din ~i = a-şi pierde calmul. A scoate (pe cineva) din ~i = a supăra peste măsură, (glumeţ) A mânca ~ prăjite = a răbda de foame. ~ şi tutun, se spune cuiva care are de aşteptat mult. //(cu val. de imper.) Aşteaptă!
2.	(la pl., rar) Lipsuri. 3. Stăruinţă, s.f, g.-d. art. răbdării, pl. răbdări.
răbdător,-oare 1. Care rabdă; calm. 2. Perseverent, stăruitor, adj., pl. răbdători,-oare. răblăgi v. rablagi.
răblărit,-ă (fam.) Uzat, deteriorat, adj., pl. răblăriţi,-te. răboj 1. Bucată de lemn pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, numărători etc. /A trece la~ = a nota; a ţine minte. A şterge depe~ = a da uitării; a exclude. 2. (pop.) Socoteală, calcul. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [var. răbuş s.n.} s.n., pl. răbojuri.
răboji tr. (înv.) A trece pe răboj; a nota. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răbojesc, imperf. 3 sg. răbojea; conj. prez. 3 să răboj ească.
răbojire (rar) Acţiunea de a răboji. s.f, g.-d. art. răbo-jirii, pl. răbojiri.
răbufneală Zgomot surd, dar puternic, //(fig.) Izbucnire, ieşire nervoasă, s.f, g.-d. art. răbufnelii, pl. râbufneli. răbufni 1. intr. şi tr. A produce un zgomot puternic, surd (prin cădere sau prin izbire). 2. intr. A ţâşni, a izbucni cu putere; a năvăli. Htr. A da dramul la...
3.	intr. A-şi exprima nemulţumirea brusc şi în mod violent. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răbufhgsc, imperf. 3 sg. răbufnea; conj. prez. 3 să răbufnească, răbufnire Faptul de a răbufni; zgomot surd şi puternic. s.f, g.-d. or;, răbufnirii, pl. răbufniri.
răbufnitură
996
răbufnitură (rar) Zgomot puternic şi surd; răbufnire. s.f., g.-d. art. răbufniturii, pl. răbufnituri. răbui tr. (reg.) A unge cu răbuială. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răbuigsc, imperf. 3 sg. răbuia; conj. prez. 3 să răbuiască.
răbuială (reg.) 1. Răbuire. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung obiectele din piele ca să se înmoaie. s.f, g.-d. art. răbuielii, pl. răbuieli. răbuire (reg.) Acţiunea de a răbui. s.f, g.-d. art. răbuirii, pl. răbuiri. răbuş v. răboj.
răcan (fam.) Recrut (în armată), s.m., pl. răcani, răcar (rar) Bărbat care prinde şi vinde raci. s.m., pl. răcari.
răcădujre (reg.)Ameninţare, apostrofare, s.f, g.-d. art. răcăduirii, pl. răcăduiri.
răcăng! (zool., reg.) Brotăcel. s.m., pl. răcănei, ari. răcăngii.
răcănj intr. A orăcăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. răcăneşte, imperf. 3 sg. răcănea; conj. prez. 3 să răcănească. răceală 1. Temperatură scăzută; frig, senzaţie de frig.
2.	(fig.) Indiferenţă, nepăsare. 3. Nume dat unor boli contagioase localizate în căile respiratorii, caracterizate prin guturai, tuse etc. s.f, g.-d. art. răcelii, pl. (3) răceli, răchitan Numele a două plante erbacee, cu flori albe sau roşietice, aşezate în vârful ramurilor, care cresc în locuri umede, s.m., pl. răchitani. răchitar Fluture mare, de noapte, de culoare brumărie, a cărui larvă găureşte tulpinile arborilor, s.m., pl. răchitari. răchită Nume dat mai multor specii de salcie, cu ramuri elastice, folosite la împletit, s.f., g.-d. art. răchitei, pl. răchite.
răchitiş Tufăriş, desiş de răchite, s.n., pl. răchitişuri. răchiţică 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (la pl.) Arbust permanent verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roşii, acrişoare şi comestibile. 3. Arbust cu frunze ascuţite, acoperite cu solzi argintii şi cu flori mici, galbene, s.f., g.jd. art. răchiţglei, pl. răchiţele, art. răchiţglele. răci 1 • refl- Şi tr. A deveni sau a face să devină (mai) rece. /(tr.) A-şi - gura degeaba (sau in zadar, de pomană) = a vorbi fără folos. HA îngheţa, a încremeni de spaimă, de emoţie etc. 2. intr. A contracta o răceală (3). 3. refl. (fig.) A-şi pierde interesul pentru cineva sau pentru ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcesc, imperf. 3 sg. răcea; conj. prez. 3 să răcească.
răcjiă Unealtă folosită pentru prinderea racilor, s.f, g.-d. art. răcilei, pl. răcile.
răcire Acţiunea de a (se) răci. s.f., g.-d. art. răcirii, pl. răciri.
răcit1 Faptul de a (se) răci. s.n.
răcit2,-ă 1. Care a devenit (mai) rece. 2. Bolnav de
răceală (3). adj., pl. răciţi,-te.
răcitar1 Instalaţie folosită pentru răcirea unui spaţiu
închis (cu ajutorul unui agent refrigerator), s.n., pl. răci-
toare.
răcitar2,-ogre Care răceşte (l). adj.. pl. răcit2ri,-oare. răcityră (mai ales la pl.) Piftie (l). s.f, g.-d. art. răci-turii, pl. răcituri.
răcnet 1. Urlet, zbieret de animal. 2. Ţipăt puternic, strigăt (de om), s.n., pl. răcnete, răcni intr. A ţipa puternic; a urla. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răcnesc, imperf. 3 sg. răcnea; conj. prez. 3 să răcnească.
răcnjre (rar) Răcnet (2). s.f, g.-d. art. răcnirii. răcoare 1. Frig moderat; răcoreală. /{De) la ~ = (de) la un loc răcoros. Pe ~ = pe vreme răcoroasă, (fam.) La ~ = la închisoare. 2. (la pi.) Senzaţie de frig; fior. IA băga (pe cineva) în ~i (sau în toate ~ile) = a speria tare. s.f, g.-d. art. răcarii, pl. răcari. răcoină v. răcovină.
răcoreală Acţiunea de a (se) răcori; răcoare, s.f., g.-d. art. răcorelii, pl. răcoreli.
răcori 1. refl. A deveni, a se face (mai) rece. 2. tr. şi refl. A(-şi) astâmpăra căldura sau setea. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) linişti, a (se) calma. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răcoresc, imperf. 3 sg. răcorea; conj. prez. 3 să răcorească.
răcoritoare Băutură care astâmpără setea, care răcoreşte. s.f., g.-d. art. răcoritoarei, pl. răcoritoare, răcoritor,-oare Care răcoreşte; răcoros, adj., pl. răcoritori,-oare.
răcoros,-oasă A cărui temperatură este uşor scăzută; care răcoreşte, //(fig.) înviorător, proaspăt, adj., pl. răco-roşi,-oase.
răcovină Mică plantă erbacee târâtoare, folosită în medicina populară, [var. răcoină, răcuină s./l] s.f, g.-d. art. răcovinei, pl. râcovine. răcuină v. răcovină.
răculeţ 1. (zool.) Răcuşor. 2. Plantă erbacee târâtoare, cu rizom gros, care are proprietăţi diuretice şi depurative. s.m., pl. răculeţi.
răcuşcă (reg.) Mulţime de crustacee mici. s.f, g.-d. art. răcuştii.
răcuşor 1. (zool.) Diminutiv al lui rac. 2. Specie de insectă a cărei primă pereche de picioare e asemănătoare cu cleştii unui rac. s.m., pl. răcuşori. rădaşcă Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul având mandibulele asemănătoare cu coamele de cerb; răgace. s.f, g.-d. art. rădaştei, pl. rădaşte.
rădăcină 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol. /A tăia răul de la ~ = a desfiinţa un rău definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într-un ţesut; partea profundă a unei tumori. 3. (fig.) Origine, cauză. 4. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac. 5. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc. //Partea de la baza anumitor organe. ~a nasului. 6. Limita de adâncime a anumitor obiecte. 7. (mat.) Radical. I~a pătrată = număr care înmulţit cu sine însuşi dă numărul respectiv. ~a cubică = numărul care înmulţit de două ori cu sine însuşi dă numărul respectiv. 8. (lingv.) Element care conţine sensul lexical al cuvântului, comun tuturor termenilor unei familii lexicale; radical, s.f., g.-d. art. rădăcinii, pl. rădăcini, rădăcină-dulce Numele a două plante ai căror rizomi se folosesc în medicina populară, s.f, g.-d. art. rădăcinii-dulci, pl. rădăcmi-dulci. rădăciniş Mulţime de rădăcini, s.n. rădăcinoasă (la pl.) Grup de plante a căror rădăcină este folosită în alimentaţia omului, în industrie sau ca furaj; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d. art. rădăci-noasei, pl. rădăcinoase.
rădăcinos,-oasă Care are rădăcini (mari sau multe). adj.,jpl. rădăcin2şi,-oase.
rădăuţean,-ă (-dă-u-) (Locuitor) din Rădăuţi, adj., s.m., pl. rădăuţeni,-e.
rădăuţeancă ]-dă-u-) Locuitoare din Rădăuţi, s.f, g.-d. art. rădăuţgncei, pl. rădăuţgnce.
rădica v ridica.
rădvan Veche trăsură de lux, închisă, cu arcuri, trasă de mai mulţi cai. s.n., pl. rădvane. răftulgţ Diminutiv al lui raft1, s.n., pl. răftulsţe. răfui refl. recipr. A cere cuiva socoteală pentru o anumită situaţie; a se certa. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se răfuieşte, imperf 3 sg. se răfuia; conj. prez. 3 să se răfuiască.
răfuială Faptul de a se răfui. s.f, g.-d. art. răfuielii, pl. răfuieli.
răgace (entom., pop.) Rădaşcă, s.f, g.-d. art. răgacei, pl. răgace.
997
răposat
răgaz Timp liber, disponibil pentru ceva; moment de întrerupere a unei activităţi pentru odihnă; repaus. /Fără (de) ~ = imediat; neîncetat. //Linişte, pace. s.n., pl. răgazuri.
răgăMe (reg.) Buturugă mare, cu rădăcini; mulţime de rădăcini (pe malul unei ape curgătoare); (p. ext.) mulţime de buşteni, crengi, lemne etc. aduse de apă şi formând un fel de stăvilar la cotitura unei ape curgătoare. s.f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei, pl. răgălii, art. răgăHile. răget Strigăt, zbieret, urlet scos de unele animale; (p. ext.) strigăt, ţipăt puternic al omului, s.n., pl. răgete, ragi v. rage.
răgila tr. (reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. vb. /, ind. prez. 3 ragilă. răgilat (reg.) Faptul de a răgila. s.n. răgoz v. rogoz.
răguşeală Ingroşare şi slăbire a vocii, provocată mai ales de o răceală (3). s.f, g.-d. art. raguşgiii, pi. răguşgii. răguşi intr. A i se îngroşa şi a-i slăbi cuiva vocea. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răguşesc, imperf. 3 sg. răguşea; conj. prez. 3 să răguşească.
rămas 1. Faptul de a rămâne. 2. (reg.) Rămăşag. 3. (înv.) Moştenire, s.n., pl. (2, 3) rămasuri, rămas-byn Formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-şi lua ~. s.n. rămăşag înţelegere între două persoane, care susţin idei diferite, că cel care are dreptate va fi răsplătit de celălalt; pariu, prinsoare, rămăşeală. s.n., pl. rămăşaguri, rămăşeâlă (reg.) Rămăşag, s.f, g.-d. art. rămăşelii, pl. rămăjgli.
rămaşi refl. recipr. (reg.) A pune rămăşag; a paria. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rămăşgşte, imperf. 3 sg. se rămăşea; conj. prez. 3 să se rămăşească. rămăşiţă 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot, dintr-o cantitate după ce a fost utilizată cea mai mare parte; rest. !~ele pământeşti = corpul neînsufleţit al unei persoane; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neachitat dintr-o datorie sau de îndeplinit dintr-o obligaţie. 3. Ceea ce lipseşte până la limita sau la cantitatea prevăzută. 4. (înv.) Ceea ce prisoseşte. 5. (înv.) Rest rămas în urma unei scăderi, s.f, g.-d. art. rămăşiţei, pl. rămăşiţe, rămâne intr. 1. (despre fiinţe) A sta pe loc, a nu părăsi locul unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc. /Rămâi cu bine (sau sănătos, in pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i ~ (cuiva) inima (sau ochit) la ceva (sau la cineva) sau a-i ~ (cuiva) ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. //A lăsa în urmă. /(pop.) A ~ de ceva (sau de cineva) = a se răzleţi de o tovărăşie. //A muri (pe un câmp de luptă), /(fam.) A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) undeva = a muri. //A sta mereu într-un loc. IA ~ pe drumuri = a sărăci. 2. A se menţine sub un anumit aspect. IA ~ pe gânduri = a medita, a reflecta. A ~ baltă = a fi neterminat, nerezolvat. A ~ pe mâna cuiva = a fi la cheremul cuiva. A ~de ruşine = a se face de râs. A ~ grea = a fî însărcinată. 3. A continua să existe, a dăinui. II.A se menţine în conştiinţa oamenilor. //A supravieţui. 4. A prisosi, a se păstra ca rest de la ceva. IMult a fost, puţin a rămas, se spune când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. Nu mai ~ (nicio) îndoială că = există siguranţa că... A ~ pentru altădată = a se amâna. Nu mai ~ vorbă sau mai ~ vorbă? = nu mai e de discutat. Iltr. (reg.) A întrece, a învinge pe cineva. [var. rămânea vb.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rămân, 1 pl. rămânem, perf. s. I sg. rămăsgi, / pl. rămaserăm; conf. prez. 3 să rămână; ger. rămâ-nând; part, rămas, rămânea v. rămâne.
rămânere Faptul de a rămâne; rămas. /~ în urmă = întârziere, stagnare. ~ pe loc - rămas, oprire, s.f. g.-d. art. rămânerii, pl. rămâneri.
rămurat,-ă Care are ramuri (multe); ramificat, adj., pl. rămuraţi,-te.
rămurea/rămurică 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (la pl.) Numele unor ciuperci comestibile, cu tulpina groasă şi cu ramificaţii cărnoase, s.f, g.-d. art. rămurglei, pl. rămurele, art. rămurglele.
ramuri (pop.) refl. 1. A se ramifica. 2. tr. A împărţi. vb. IV, înd. prez. 3 sg. rămureşte, imperf. 3 sg. rămurea; conj. prez. 3 să rămurească. rămurjcă v. rămurea.
rămuriş Totalitatea ramurilor unui copac; rămurişte. s.n., pl. rămurişuri.
rămurişte (rar) Rămuriş, s.f, g.-d. art. rămuriştii, pl. rămurişti.
rămuros,-oasă Cu ramuri multe; rămurat. s.f, g.-d. art. rămuroşi,-oase.
răni 1. tr. şi refl. A(-şi) face o rană. 2. tr. (fig.) A întrista, a ofensa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 să rănească, rănire Acţiunea de a (se) răni. s.f., g.-d. art. rănirii, pl. răniri.
răpăi intr. (despre ploaie, grindină etc.) A cădea izbin-du-se cu zgomote dese şi ritmice, //(despre oameni) A lovi în ceva producând zgomote ritmice, dese. //(despre gloanţe sau despre arme automate) A ţăcăni sacadat, ritmic. vb. IV, înd. prez. 3 răpăie, imperf. 3 sg. răpăia; conj. prez. 3 să răpăie.
răpăială Răpăit2; ploaie zgomotoasă, dar de scurtă durată, s.f., g.-d. art. răpăiglii, pl. răpăigli. răpăit1 (rar) Cu zgomot specific, sacadat, adv. răpăit2 Faptul de a răpăi; succesiune de lovituri ritmice, scurte şi dese; zgomotul produs de ploaie, de grindină, de o armă automată etc. s.n.
răpăitor,-oare (-pă-i-) (rar) Care răpăie, adj., pl. răpă-it£>ri,-oare.
răpăitură (-pă-i-) Răpăit2, s.f, g.-d. art. răpăiturii, pl. răpăituri.
rapănos,-oasă Care are rapăn, //(fig.) Murdar, zdrenţăros. adf, pl. răpănsşi,-oase. răpciugă l. Boală contagioasă a cabalinelor, manifestată prin ulceraţii ale mucoasei nazale, respiraţie dificilă etc.; morvă. 2. (fig.) Animal slab, neîngrijit, s.f, g.-d. art. răpciugii.
răpciugos,-oasă (despre animale) Bolnav de răpciuşă (1). //(fig.) Slab, neîngrijit; pricăjit, adj., pl. răpciugaşi,-oase.
răpciyne Numele popular al lunii septembrie, s.m., g.-d. lui răpciune.
răpi tr. l.A lua cu sila pe cineva şi a*l duce cu sine. //A curma viaţa. 2. A lua ceva prin abuz; a jefui. //A lipsi pe cineva de.,. //A cotropi un teritoriu, o ţară etc.
3.	(fig.) A fermeca, a vrăji. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răpgsc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 să răpească, răpire Acţiunea de a răpi; rapt, răpitură. s.f, g.-d. art. răpirii, pl. răpiri.
răpitoare (la pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă, bune zburătoare, cu gheare puternice; (la sg.) pasăre dintr-unul din aceste ordine, s.f, g.-d. art. răpitoarei, pl. răpitoare.
răpitar,-oare 1. (şi s., despre oameni) Care răpeşte pe cineva. 2. (despre animale) Care consumă hrană de origine animală, de obicei vie. //(fig.) Uzuipator, hrăpăreţ.
3.	(fig.) Care încântă; fermecător, adj., pl. răpitori,-oare. răpitură (rar) Răpire, s.f, ş.-d. art. răpitarii, pl. râpituri. răposa intr. (înv.) A muri, a deceda, vb. I, ind. prez. 3 răposează.
raposşre (rar) Faptul de a răposa; moarte, s.f, g.-d. art. răposării.
răposat1 (rar) Răposare. s.n.
răposat2,-ă (Persoană) care a murit; mort, decedat.
adj., s.m. şi f, pl. răposaţi,-te.
răpşti
998
răpşti (reg.) 1. intr. A şopti, a cârâi. 2. refl. A se răsti, a ocărî. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpştesc, imperf. 3 sg. răpştea; conj. prez. 3 să răpştească. răpuitor,-oare (-pu-i-) (pop.) Persoană care încântă, care farmecă; cuceritor, s.m., pl. răpuitori; s.f, g.-d. art. răpuitogrei, pl. răpuitoare.
răpune (pop.) 1. tr. A ucide, a omorî. 2. refl. A-şi pierde viaţa, a se sinucide. Iltr. A înfrânge, a învinge un adversar.
3.	tr. (fig.) A învinge, a depăşi (pe cineva) într-o luptă de idei. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răpun, 2 sg. răpui, 1 pl. răpunem, perf. s. I sg. răpusei, I pl. răpuserăm; conj. prez. 3 să răpună; ger. răpunând; part. răpus, răpunere (pop.) Acţiunea de a (se) răpune, s.f, g.-d. art. răpunerii.
răpus,-ă (pop.) Ucis, asasinat, adj., pl. răpuşi,-se. rări 1. refl. (despre obiecte) A fi, a deveni (mai) rar unul faţă de altul; (despre oameni) a deveni mai puţini la număr (într-o colectivitate). 2. tr. şi refl. A deveni sau a face să devină mai puţin des, mai puţin compact. 3. tr. A încetini ritmul unei activităţi. IA (o) mai - cu ceva = a o lăsa mai domol. A (o) mai ~ de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce (tot) mai rar undeva sau la cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rărgsc, imperf. 3 sg. rărea; conj. prez. 3 să rărească.
răricel,-ea/-ică (şi adv.) Rărişor. adj., pl. răricei,-ele. rărire Acţiunea de a (se) rări; rărit, s.f, g.-d. art. răririi, rănş Loc într-o pădure unde arborii sunt (mai) rari. //(la pl.) Ochiuri de apă în stufărişul din Delta Dunării; rarişte. s.n., pl. rărişuri.
rărişor,-oară (şi adv.) Diminutiv al lui rar; răricel. adj., pl. rărişori,-oare. rărit Rărire, s.n.
răritură Loc într-o pădure unde unii arbori au fost tăiaţi. IILoc rămas între obiecte aşezate (mai) rar. //Porţiune unde o ţesătură s-a rărit, s.f, g.-d. art. rări-turii, pl. rărituri.
rărită tr. A lucra pământul cu rariţa. vb. I, ind. prez. 3 răriţează.
răriţare Acţiunea de a răriţa; răriţat. s.f, g.-d. art. răriţării, pl. răriţări. răriţat Răriţare. s.n.
rărunchi (pop.) 1. Rinichi. IA ofta din ~ = a ofta din tot sufletul, a ofta cu putere. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalităţii), s.m., pl. rărunchi, art. rărunchii.
râs- (înaintea vocalelor şi a consoanelor sonore, în forma răz-) Element de compunere care formează derivate de la substantive, verbe, adjective, adverbe, răsad Plantă tânără, cultivată în răsadniţă, în seră etc. care urmează să fie replantată (în spaţiu neacoperit), //(fig.) Neam. s.n., pl. răsaduri, răsadniţă Construcţie simplă, de lemn, acoperită cu geamuri şi aşezată pe un strat de pământ gras, în care se cultivă răsadurile, s.f, g.-d. art. răsadniţei, pl. răsadniţe, răsalaităieri Ziua care a precedat-o pe cea de alaltăieri; cu trei zile în urmă. adv.
răsădi tr. A transplanta un răsad din seră sau din răsadniţă în câmp, în grădină etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsădesc, imperf. 3 sg. răsădea; conj. prez. 3 să răsădească.
răsădire Acţiunea de a răsădi, s.f, g.-d. art. răsădirii, pl. răsădiri.
răsări intr. 1. (despre aştri) A se ivi la orizont. 2. (despre plante, la pers. 3) A încolţi şi a ieşi din pământ, /(glumeţ) Seamănă, dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmaţia cuiva că două persoane sau două lucruri se aseamănă. A ~ ca ciupercile după ploaie = a apărea în număr mare. 3. A apărea pe neaşteptate (din depărtare), /(tr.) A-i ~ (cuiva ceva) in minte = a i se năzări. 4. A se ridica deasupra celor dimprejur, //(despre
copii) A creşte. 5. (fig.) A interveni brusc într-o discuţie. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsar, 2 sg. răsări, imperf. 3 sg. răsărea; conj. prez. 3 să răsară, răsărire Acţiunea de a răsări, s.f, g.-d. art. răsăririi, răsărit 1. Faptul de a răsări; apariţie a unui astru (în special a Soarelui) la orizont, //(spec.) Moment al zilei când răsare Soarele. 2. Punct cardinal situat în partea de unde răsare Soarele; est. s.n., pl. răsărituri.
Răsărit Zonă geografică, ţară situată în direcţia răsăritului (2). I- ul şi Apusul = lumea întreagă, s.prop.n. răsăritean,-ă (Locuitor) al unei ţări din Răsărit. /Biserica ~ = Biserica ortodoxă, adj., s.m., pl. răsăriteni,-e. răsăriteancă Locuitoare a unei ţări din Răsărit, s.f., g.-d. art. răsăritencei, pl. răsăritence. răsărit£)r,-oare (rar, despre aştri) Care tocmai răsare. adj., pl. răsărituri,-oare.
răsătură1 Acţiunea de a rade; locul ras. s.f, g.-d. art.
răsăturii, pl. răsături.
răsătură2 v. răzătură. răscăcăra v. răscrăcâra. răschiat,-ă v. răşchiat. răschira v. răşchira. răschitor v. răşchitor.
răsciti tr. A citi ceva de mai multe ori. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscitesc, imperf. 3 sg. răscitea; conj. prez. 3 să răscitească.
răscloci tr. (despre păsări) A cloci mai mult decât trebuie. vb. IV, ind. prez. 3 sg. răsclocgşte, imperf 3 sg. răs-clocea; conj. prez. 3 să răsclocească. răscoace refl. şi tr. (şi fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răscoc, 1 pl. răs-coacem, imperf. 3 sg. răscocea, perf. s. I sg. răscopsei, / pl. răscoapserăm; conj. prez. 3 să răscoacă; ger. răs-cocând; part. răscQpt.
răscoacere Acţiunea de a (se) răscoace. s.f., g.-d. art. răscoacerii, pl. răscoaceri.
răscoage (reg.) Plantă erbacee, cu frunze lanceolate şi flori roşii sau albe. s.f, g.-d. art. răscoagei, răscoală 1. Revoltă spontană, neorganizată a ţărănimii împotriva exploatării; răzmeriţă, //(fig.) Protest. 2. (fig.) Zarvă, s.f, g.-d. art. răscoalei, pl. răscoale, răscol A. 1. Bară de lemn prevăzută cu găuri, în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. IA lega pe cineva in~~a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. B. (pop.) Desfacerea stânii, toamna, şi separarea oilor pentru a fi luate de către proprietari. //Dispozitiv de scânduri folosit pentru separarea oilor, s.n., pl. răscoale, răscoli A. 1. tr. şi intr, A face dezordine căutând ceva; a scotoci. 2. tr. A scormoni focul pentru a-l înviora. 3. tr. A mişca puternic, a agita. HA stârni praful, valurile etc.
4.	tr. (fig.) A tulbura, a agita, a face să se revolte. B. tr. (pop.) A desface toamna stâna. vb. IV, ind. prez. I sg. şi i pl. răscolesc, imperf. 3 sg. răscolea; conj. prez. 3 să răscolească.
răscolire Acţiunea de a răscoli, s.f, g.-d. art. răscoli; rii, pl. răscoliri.
răscolitor,-oare Emoţionant, tulburător, adj., pl. răs-colitari,-oare.
răscrăcăra/răscrăcăna tr. şi refl. (pop.) A-şi îndepărta, în mod dizgraţios, indecent, picioarele; a (se) crăci. [var. răscăcăra vî.] vb. I, ind. prez. 3 răscracără /răscracănă. răscroi tr. A tăia un material (textil) după măsură; a croi un material urmând linia gâtului sau a braţelor. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răscroigsc, imperf. 3 sg. răscroia; conj. prez. 3 să răscroiască. răscroială Tăietură adâncită în croiala unui obiect de îmbrăcăminte; răscroitură. //Bucată de material căzută când se răscroieşte. s.f., g.-d. art. răscroielii, pl. răscroieli. răscroitură (-cro-i-) Răscroială. s.f., g.-d. art. răscro-iturii, pl. răscroituri.
999
răspunde
răscruce 1. Locul unde se întâlnesc mai multe drumuri; răspântie, lin ~ = (care este) în formă de cruce, (pop.) ~ile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază. 2. (fig.) Moment decisiv în viaţa cuiva; cotitură. 3. Parte a carului în care se prind şleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărţituri. 5. Parte a vârtelniţei formată din două stinghii încrucişate, s.f., g.-d. art. răscrucii, pl. răscruci.
răscula tr. şi refl. A pomi sau a face să pornească o răscoală; a (se) răzvrăti, //(fig.) A (se) revolta, vb. I, ind. prez. 3 răscoală.
răsculare (rar) Revoltă; răscoală, s.f, g.-d. art. răs-culării.
răsculător (înv.) Persoană care îndeamnă la revoltă; răzvrătit, s.m., pl. răsculători.
răscumpăra tr. 1. A plăti pentru a reintra în posesia unui obiect (vândut sau amanetat). 2. A plăti pentru eliberarea cuiva. 3. A compensa (material sau prin fapte) o acţiune (dăunătoare), //(fig.) A ispăşi (o greşeală), vb. I, ind. prez. 3 răscumpără.
răscumpărabll,-ă (rar) Care poate fi răscumpărat. adj., pl. răscumpărabili,-e.
răscumpărare Faptul de a răscumpăra, s.f, g.-d. art.
răscumpărării, pl. răscumpărări.
răscunoscut,-ă (Foarte) cunoscut (de toată lumea);
notoriu, adf, pl. răscunoscuţi,-te.
răsfăţ 1- Faptul de a (se) răsfăţa; alint, mângâiere, //(depr.)
Râzgâială. 2. Plăcere, desfătare. 3. Belşug; (depr.) risipă.
s.n., pl. răsfăţuri.
răsfăţa 1. ír. A alinta (exagerat) pe cineva; a satisface capriciile cuiva; a râzgâia. Hrefl. A se purta ca un copil alintat, mofturos; a se răzgâia. 2. tr. şi refl. A (se) delecta, a (se) desfăta. 3. refl. A trăi în belşug, în voie; a se lăfăi.
4.	refl. A se întinde în voie. vb. /, ind. prez. 3 răsfaţă, răsfăţare Acţiunea de a (se) răsfăţa, s.f, g.-d. art. răs-fâţării, pl. răsfâţari.
răsfăţătură (rar) Alintare, s.f., g.-d. art. răsfăţăturii, pl. răsfăţaturi.
răsfierbe tr. A fierbe mai mult decât e necesar, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răsfierb, perf. s. I sg. răsfiersei, I pl. răsfierserăm; conj. prez. 3 să răsfiarbă; part. răsfiert. răsfira tr. şi refl. A (se) desface fir cu fir. HA (se) împrăştia în direcţii diferite; a (se) risipi, [var. resfira vb.] vb. I, ind. prez. 3 răsfiră.
răsfirare Acţiunea de a (se) răsfira, [var. resfirare s.f] s.f, g.-d. art. răsfirării, pl. răsfirări, răsfoi tr. A întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc.; a citi în fugă (şi pe sărite), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răsfoiesc, imperf. 3 sg. răsfoia; conj. prez. 3 să răsfoiască.
răsfoială Faptul de a răsfoi; răsfoire; frunzăreaiă. s.f, g.-d. art. răsfoielii, pl. răsfoieli. răsfoire Răsfoială. s.f, g.-d. art. răsfoirii, pl. răsfoiri, răsfoit Frunzăreaiă, răsfoire, s.n. răsfrânge A. 1. tr. şi refl. A(-şi) răspândi lumina asupra unui obiect, facând-o să se reflecte. HA (se) refracta. Hrefl. (despre sunete) A se repeta; a se întoarce sub formă de ecou. 2. refl. A-şi face simţită influenţa, determinând... 3. refl. şi tr. A (se) oglindi. B. tr şi refl. (despre obiecte, ţesături etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) plia. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răsfrâng, imperf. 3 sg. răs-frângea, perf. s. I sg. răsfrânsei, I pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt.
răsfrângere Acţiunea de a (se) răsfrânge, s.f, g.-d. art. răsfrângerii, pl. răsfrângeri.
răsfug1 Plantă erbacee cu rămurele subţiri, aproape lipsite de frunze şi cu flori galbene, folosită ca medicament împotriva răsfugului2 (1). s.m.
răsfug2 1. (pop., şi în sintagma ~ alb) Boală contagioasă a oilor şi a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreţiei lactate. 2. Antrax, s.n. răsînţelege tr. A înţelege foarte bine; a desluşi clar. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răsînţeleg, l pl. răsînţele^ gem, perf. s. I sg. răsînţelesei, I pl. răsînţeleserăm; part. răsînţeles.
răspas (pop.) Pauză, răgaz._ s.n., pl. răspasuri. răspăr 1. (în loc. şi expr.) în ~ = a) contrar direcţiei în care creşte părul; b) (fig.) contrar; ostil. în ~ul... = în pofida... A lua (pe"cineva, ceva) în ~ = a) a ironiza, a lua în râs; b) a brusca. 2. (rar) Răfuială, s.n. răspândac (fam.) Persoană care răspândeşte zvonuri. s.m.,pl. răspândaci.
răspândi 1. refl. (despre lumină, căldură etc.) A se împrăştia, a se propaga. 2. refl. şi tr. (despre ştiri, publicaţii etc.) A (se) difuza, //(despre lichide) A (se) întinde pe o suprafaţă mare. 3. refl. şi tr. (despre fiinţe) A (se) răzleţi, a (se) împrăştia, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răspândgsc, imperf. 3 sg. răspândea; conj. prez. 3 să răspândească.
răspândire Acţiunea de a (se) răspândi, s.f., g.-d. art. răspândirii, pl. răspândiri.
răspândit,-ă 1. împrăştiat, întins. 2. Cunoscut; frecvent. adj., pl. răspândiţi,-te.
răspânditQr1 Maşină care serveşte la împrăştierea materialelor necesare construcţiilor rutiere, s.n., pl. răs-pânditoare.
răspânditor2,-oare Persoană care răspândeşte ceva; propagandist, s.m., pl. răspânditori; s.f, g.-d. art. răs-pânditoarei, pl. răspânditoare. răspântie (-ti-e) I. Intersecţie, răscruce. 2. (fig.) Moment hotărâtor în viaţa cuiva. [var. (reg.) răspintene s./i] s.f, art. răspântia, g.-d. art. răspântiei, pl. răspântii, art. răspântiile.
răspica tr. (înv.) 1. A pronunţa clar, lămurit (silabisind). //A explica desluşit, //(fig.) A analiza, a lămuri. 2. (rar) A străbate, a despica, vb. I, înd. prez. 3 răspică, răspicare (rar) Acţiunea de a răspica; desluşire, s.f, g.-d. art. răspicării, pl. răspicări. răspicat1 Clar, lămurit, desluşit, adv. răspicat2,-ă (despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis; hotărât, adj., pl. răspicaţi,-te. răspintene v. răspântie.
răsplată Ceea ce se face sau se dă pentru a recompensa pe cineva; recompensă, //(rar) Acţiune prin care se pedepseşte o faptă, s.f, g.-d. art. răsplăţii, pl. răsplăţi, răsplămădi tr. A plămădi din nou. vb. IV, înd. prez. I sg. şi 3 pl. răsplămădesc, imperf. 3 sg. răsplămădea; conj. prez. 3 să răsplămădească. răsplăti tr. l.A recompensa (material sau moral) pe cineva. HA despăgubi. 2. A plăti (moral sau material) pentru altul. vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 să răsplătească, răsplătire Acţiunea de a răsplăti; recompensă, s.f., g.-d. art. răsplătirii, pl. răsplătiri, răspoimâine In ziua care urmează după poimâine. adv.
răspopi tr. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 să răspopească, răspunde 1. intr. şi tr. A da un răspuns la o întrebare. Hintr. A da răspunsuri unui examinator. 2. intr. A reacţiona prin vorbe, prin gesturi la o solicitare, la o provocare; a replica, a riposta. HA interveni într-o discuţie (publică), combătând afirmaţia cuiva. 3. intr. A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 4. intr. A da urmare unui apel, unei chemări. 5. intr. A da socoteală pentru faptele sale sau ale altcuiva; a garanta pentru cineva. 6. intr. (fig.) A satisface. 7. intr. A străbate până
răspundere
1000
la..., a avea comunicaţie cu... 8. fr. (înv.) A plăti o sumă de bani. vb. III, ind. prez. I sg. şi J pl. răspund, perf. s.
I	sg. răspunsgi, 1 pl. răspunserăm; conj. prez. 3 să răspundă; part. răspuns.
răspundere Faptul de a răspunde; responsabilitate în îndeplinirea unei sarcini. IA trage (pe cineva) la ~ = a cere cuiva să-şi asume responsabilitatea unui fapt, a-i cere socoteală. A avea simţ de ~ sau simţul ~ii = a avea sentimentul responsabilităţii pentru sarcinile asumate. s.f, g.-d. art. răspunderii, pl. răspunderi, răspuns 1. Ceea ce se spune sau se scrie celui care întreabă ceva. 2. Expunere a cunoştinţelor în faţa unui examinator. 3. Ripostă, replică. 4. Informaţie, ştire. 5. Soluţie, dezlegare, s.n.. pl. răspunsuri, răspunzător,-oare 1. Care răspunde pentru ceva; responsabil. 2. (înv.) Corespunzător, adj., pl. răspunzători,-oare.
răsputere (în loc.) Din ~i sau (rar) din ~ - din toate puterile, cu toată forţa, s.f, g.-d. art. răsputerii, pl. răsputeri.
răsşti tr. (fam.) A şti foarte bine. vb. IV, ind. prez. 3 sg. răsştie.
răstav A. 1. (reg.) Fâşie de pământ cultivată sau lăsată necultivată între două tarlale; răzor. 2. Fâşie de pământ între două rânduri de semănături. B. Şină de fier care serveşte la fixarea formelor tipografice în rame. [vai: ris-tav s.n.] s.n., pl. răstavuri.
răstălmăci tr. l.A explica sau a interpreta ceva greşit; a denatura în mod voit înţelesul. 2. (fig.) A transpune; a gândi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răstălmăcesc, imperf. 3 sg. răstălmăcea; conj. prez. 3 să răstălmăcească, răstălmăcire Faptul de a răstălmăci; interpretare (în mod voit) falsă; denaturare, s.f, g.-d. art. răstălmăcirii, pl. răstălmăciri, răsteu v. resteu.
răsteglă (pop.) Adresare pe un ton ridicat, aspru; ameninţare. s.f, g.-d. art. răstglii, pl. răstgli. răsti refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat; a ameninţa, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se răstgşte, imperf. 3 sg. se răstea; conj. prez. 3 să se răstească, răstigni 1 • tr. A ucide pe cineva pironindu-1 pe cruce; a crucifica, //(p. ext.) A chinui. //A imobiliza pe cineva cu braţele desfăcute. 2. refl. A se întinde cu braţele (şi picioarele) desfăcute, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răstignesc, imperf. 3 sg. răstignea; conf. prez. 3 să răstignească.
răstignire 1. Faptul de a (se) răstigni; crucificare.
2.	(reg.) Cruce mare ridicată la marginea unui drum. s.f, g.-d. art. răstignirii, pl. răstigniri, răstimp Perioadă între două momente; interval, timp. lîn - = între timp. Din - în ~ sau în - = uneori, din când în când. s.n., pl. răstimpuri.
răstoacă (pop.) Loc unde o apă curgătoare este puţin adâncă. //Braţ al unui râu abătut din albia sa şi secat pentru a prinde peşte, s.f, g.-d. art. răstoacei, pl. răstoace, răstoarce tr. (reg.) A înapoia în cantitate mai mare (cele primite), vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răstarc, perf. s. I sg. răstorsgi, I pl. răstoarserăm; part. răstars. răstoci tr. (pop.) A seca sau a abate cursul unei ape pentru a prinde peşti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răstocgsc, imperf. 3 sg. răstocea; conj. prez. 3 să răstocească. răstocire (pop.) Acţiunea de a răstoci. s.f, g.-d. art. răstocirii, pl. răstociri.
răsturna 1. fr. A deplasa un corp din poziţia lui normală, fâcându-l să cadă într-o parte sau întorcându-1 cu partea de deasupra în jos. 2. fr. A întoarce un recipient cu gura în jos pentru a-l goli. IA ~ pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 3. fr. A culca la pământ, a prăvăli. Iltr. (fig.) A înlătura pe cineva dintr-un post de conducere sau de la putere. //A desfiinţa o stare de lucruri; a dis-
truge o poziţie, o concepţie etc. 4. refl. A se aşeza într-o poziţie comodă, cu spatele sprijinit de ceva. Iltr. şi refl. (despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. vb. I, ind. prez. 3 răstoarnă, răsturnare Acţiunea de a (se) răsturna; prăvălire, cădere, //(fig.) înlăturare, s.f, g.-d. art. răsturnării, pl. răsturnări.
răsturnat,-ă Doborât, prăvălit; ajuns într-o poziţie anormală, adj., pl. răsturnaţi,-te. răsturnătoare (reg.) Cormană. s.f, g.-d. art. răsturnătorii, pl. răsturnători.
răsturnător1 1. Dispozitiv folosit pentru răsturnarea blocurilor sau a lingourilor în laminoare. 2. Dispozitiv cu care se răstoarnă vagonetele din mină pentru a fi golite. s.n., pl. răsturnătoare.
răsturnător2,-oare (înv.) (Persoană) care răstoarnă (o situaţie, o stare de lucruri), adj., s.m. şi /.. pl. răsturnători,-oare.
răsturniş (reg.) Pantă abruptă, povârniş, s.n., pl. răs-tumişuri.
răsuc Unealtă de lemn, asemănătoare cu un fus, folosită pentru a răsuci firul de lână. s.n., pl. răsucuri. răsuceală Răsucire; rezultatul răsucirii, s.f, g.-d. art. răsucelii, pl. răsuceli.
răsuci 1. fr şi intr. A deforma un corp prin rotirea extremităţilor în sensuri opuse; (spec.) a învârti un fir textil în jurul lui însuşi pentru a-l face mai rezistent. //A reuni două sau mai multe fire înfâşurându-le unele în jurul altora. 2. fr. A-şi învârti capetele mustăţilor. 3. fr şi refl. A(-şi) imprima o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) întoarce. Iltr. A mânui sabia, paloşul etc. pentru a lovi. 4. tr. şi refl. A(-şi) mişca o parte a corpului, schimbându-i poziţia, /(tr.) A suci şi a ~ (pe cineva) = a hărţui (pe cineva) cu întrebări. Iltr. A-şi luxa o mână, un picior. Iltr. A întoarce gâtul unei păsări cu o mişcare violentă. 5. fr. A învârti un obiect, dându-i forma unui sul. //A înfăşură cu mâna foiţa în care s-a pus tutun pentru a face o ţigară. 6. fr. A înfăşură pe un suport, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răsucgsc, imperf. 3 sg. răsucea; conj. prez. 3 să răsucească.
răsucire 1. Acţiunea de a (se) răsuci; răsuceală. 2. Defect al cherestelei constând în deformarea suprafeţelor.
3.	(bot.) ~a frunzelor = boală virotică a cartofului, a pătlăgelelor roşii şi a tutunului, care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor şi oprirea din dezvoltare a plantelor, s.f, g.-d. art. răsucirii, pl. răsuciri. răsucitar,-oare Muncitor care se ocupă cu răsucirea firelor în fabricile de textile, s.m., pl. răsucitari; s.f, g.-d. art. răsucitoarei, pl. răsucitoare. răsucitură 1. Fiecare din întorsăturile pe care le ia un fir prin răsucire. //Fel de a răsuci un fir. 2. Cotitură (a unui drum), s.f, g.-d. art. răsuciturii, pl. răsucitjjri. răsufla 1 • intr. (pop.) A respira. 2. intr. A sta să se odihnească. //A-şi reveni după o emoţie, după un efort etc.
3.	intr. (despre recipiente, locuri închise etc.) A comunica cu exteriorul, a lăsa să se scurgă (încet) conţinutul.
4.	refl. (despre unele alimente sau băuturi) A se altera (prin pătrunderea aerului), a-şi pierde din tărie. 5. intr. şi fr. (despre gânduri, planuri ascunse) A se afla, a se răspândi. vb. I, ind. prez. 3 răsuflă.
răsuflare 1. Acţiunea de a (se) răsufla; respiraţie. IDintr-o - = repede, fără pauză. Fără ~ = leşinat; mort. A-şi ţine ~a = a sta atent fără a face zgomot. //Aerul răsuflat din plămâni. 2. (fig.) Adiere uşoară, s.f, g.-d. art. răsuflării, pl. răsuflări.
răsuflat,-ă 1. (despre băuturi) Care şi-a pierdut tăria sau gustul. 2. (fig., fam., despre ştiri, glume) învechit, banal, adj., pl. răsuflaţi,-te.
răsuflătoare 1. Deschizătură prin care un spaţiu închis comunică cu exteriorul. 2. Canal de evacuare a aerului şi
1001
rău
a gazelor, la turnarea materialului lichid în forme, s.f,
g.-d. art. răsuflătorii, pl. răsuflători.
răsuflător1 Tub de evacuare a gazelor la un motor cu
ardere internă, s.n., pl. răsuflătoare.
răsuflător2,-oare (rar) Care înlesneşte respiraţia, adj.,
pl. răsuflători,-oare.
răsuflătură (rar) Fiecare respiraţie, s.f, g.-d. art. răsu-flăturii, pl. răsuflături.
răsuflet (pop.) Răsuflare, respiraţie. //Repaus scurt. s.n., pl. răsuflete.
răsuflu (pop.) Răsuflare. //Scurt repaus; răgaz. s.n.. art. răsuflul, pl. răsufluri.
răsuna intr. 1. A produce un zgomot, a suna până departe. 2. (despre un loc, o încăpere) A se umple de sunete puternice; a vui. 3. (fig.) A avea ecou, răsunet în suflete. vb. I, ind. prez. 3 răsună.
răsunare (rar) Acţiunea de a răsuna; răsunet, ecou. s.f, g.-d. art. răsunării, pl. răsunări. răsunător,-oare 1. Care se aude până departe. 2. (despre spaţii) în care se concentrează sunete. 3. (fig.) Care impresionează, adj., pl. răsunători,-oare. răsunet 1. Sunet prelung, puternic. //Ecou. //Rezonanţă. 2. (fig.) Impresie puternică, s.n., pl. răsunete. răsură1 (rar) Răzătură. s.f, g.-d. art. răsurii, pl. răsuri. răsură2 1. (bot.) Măceş. 2. (entom.) Larvă de efemeridă. s.f., g.-d. art. răsurii, pl. răsuri. răsură3 (în ţările româneşti) Cotă adiţională la dări, în secolele XVIII-XIX. s.f, g.-d. art. răsurii, pl. răsuri, răsurei (reg.) Flori cusute pe o pânză în rânduri şerpuitoare, s.m. pl., art. răsurgii. răsuriu,-ie (rar) Trandafiriu, adj., pl. răsurii, răszice intr. (rar) A repeta (de multe ori), a insista. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răszjc, 1 pl. răszicem,
2	pl. răsziceţi, perf. s. 1 sg. răszisgi, I pl. răsziserăm; part. răszis.
răşchia (-chi-a) ir. A trece firele de pe un ghem sau de pe un fus pe răşchitor. vb. I, ind. prez. 3 răşchiază, l pl. răşchiem; conj. prez. 3 să răşchieze; ger. răşchimd. răşchiat1 (-chi-at) Răşchiere. s.n., pl. răşchiaturi. răşchiât2,-ă (-chi-at) 1. (despre fire) Dat pe răşchitor.
2.	împrăştiat, risipit, [var. răşchiat,-ă adj.] adj., pl. răşchiaţi,-te.
răşchi&re (-chi-e-) Acţiunea de a răşchia; răşchiat1. s.f., g.-d. art. răşchigrii, pl. răşchigri. răşchira 1. tr. şi refl. A (se) întinde în lături. //A (se) împrăştia. 2. tr. A răşchia. [var. răschira vb.] vb. I, ind. prez. 3 răşchiră/răşchirează.
răşchlrare Acţiunea de a (se) răşchira, s.f., g.-d. art. râşchirării, pl. răşchirgri.
răşchltsr Unealtă pe care se întind firele de pe fus sau de pe un ghem pentru a le face scul. [var. răschitjjr s.n.] s.n., pl. răşchitoare.
răşinar (reg.) Persoană care extrage (şi vinde) răşină. s.m., pl. răşinari.
răşină Nume dat unor substanţe lipicioase, inflamabile, de culoare galbenă-maronie, secretate mai ales de conifere sau produse pe cale sintetică, s.f, g.-d. art. răşinii, pl. răşini, răşinărje (rar) Loc unde se produce sau se prelucrează răşină, s.f., art. răşinâria, g.-d. art. răşinăriei, pl. răşi-nării, art. răşinăriile.
răşinogse Denumire generică dată arborilor sau arbuştilor care conţin răşină; conifere, s. f. pl. răşinQS,-oasă 1. (despre arbori) Care produce răşină.
2.	Cu aspectul şi proprietăţile răşinii; lipicios, cleios. adj., pl. răşinQşi.-oase.
răşlui tr. l.A desprinde aşchii din ceva. //A decoji grăunţe, seminţe etc. 2. (fig.) A fura, a lua (abuziv) din proprietatea cuiva. 3. (fig.) A distruge, a nimici, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răşluigsc, imperf. 3 sg. răşluia; conj. prez. 3 să răşluiască.
răşluire (rar) Acţiunea de a răşlui. s.f, g.-d. art. răşluirii, pl. răşluiri.
răşpălui tr. A prelucra o suprafaţă metalică sau nemetalică cu raşpelul; a pili, a răzui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răşpăluigsc, imperf. 3 sg. răşpăluia; conj. prez. 3 să răşpăluiască.
rătăci 1. refl. A pierde drumul; a nu mai şti unde se află; a se război. 2. intr. A pribegi, a hoinări. 3. tr. A pierde ceva. 4. refl. A ajunge, a se afla unde nu se aştepta nimeni să se afle. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rătăcgsc, imperf. 3 sg. rătăcea; conj. prez. 3 să rătăcească, rătăcire 1. Faptul de a (se) rătăci. 2. (fig.) Pierdere a minţilor; nebunie. 3. (fig.) Eroare, greşeală, s.f, g.-d. art. rătăcirii, pl. rătăciri. rătăcit1 Rătăcire, s.n.
rătăcit2,-ă 1. Care a pierdut drumul; dezorientat, //(despre ochi, privire) Care se uită în gol; tulbure. 2. (fig.) înstrăinat de ai săi; pierdut, adj., pl. rătăciţi,-te. rătăcitor,-oare Care rătăceşte; hoinar, adj., pl. rătăcitori,-oare. ratează v. ratez.
rătez (pop.) închizătoare simplă de lemn sau de metal, în formă de limbă; zăvor. [var. rătează î./!] s.n., pl. răteze.
rătund,-ă v. rotund2, rătunji v. rotunji. rătunzit,-ă v. rotunjit.
rătuti refl. (reg., fam.) A se zăpăci, a-şi pierde capul. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rătutgşte, imperf. 3 sg. se rătutea; conj. prez. 3 să se rătutească. rătutire (reg., fam.) Acţiunea de a se rătuti. s.f, g.-d. art. rătutirii.
rătutiş (reg.) De jur împrejur, adv.
răţişoară 1. Diminutiv al lui raţă. 2. (entom.) Gen de
insecte coleoptere, care atacă porumbul, sfecla etc.
3.	(la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom, cu flori mari, albe, galbene sau violacee, s.f., g.-d. art. răţişoarei, pl. răţişoare.
răţai1 Bărbătuşul raţei, s.m., pl. răţai, art. răţaii. răţoi2 refl. (fam.) A se răsti la cineva, vb. IV, irtd. prez. 3 sg. se răţoigşte, imperf. 3 sg. se răţoia; conj. prez. 3 să se răţoiascâ.
răţoială (fam.) Faptul de a se răţoi. //Vorbă răstită; ameninţare, s.f., g.-d. art. răţoiglii, pl. răţoigli. răţoiaş (rar) Diminutiv al lui răţoi1. s.m., pl. răţoiaşi. răţucă (rar) Răţuşcâ. s.f, g.-d. art. răţucii, pl. răţuci. răţuşcă (rar) 1. Diminutiv al lui raţă; răţucă. 2. Joc de copii care constă în aruncarea unei pietricele în apă în aşa fel încât aceasta să facă cât mai multe sărituri pe suprafaţa apei. s.f, g.-d. art. răţuştei, pl. răţuşte. rău1 l. Greşit, nepotrivit; incorect, inexact. 2, Neplăcut, dezagreabil. IA-i fî (sau a-i merge) cuiva ~ = a trece prin momente grele. A sta - = a nu avea cele necesare. A-şi şedea - (cuiva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etc. A-i fi (cuiva) ~ sau a se simţi - = a fi sau a se simţi bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ = a simţi deodată dureri, ameţeală etc. 3. Incomod, neconfortabil.
4.	Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva. 5. Puternic, tare; foarte, adv.
rău2 1. Ceea ce provoacă neplăceri; neajuns, necaz. ICu părere de ~ = cu regret. A ~ = a nenorocire. A dori (cuiva) ~ul = a dori să se întâmple cuiva lucruri neplăcute. Uita-te-ar -lele! formulă glumeaţă prin care se urează cuiva noroc şi fericire. //Boală, suferinţă. I- de mare = indispoziţie generală, care se manifestă la unii călători pe mare. ~ de altitudine = indispoziţie generală cauzată de rarefierea aerului de pe înălţimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. 3. (Ia pl.) Pozne copilăreşti, s.n., art. răul, pl. rgle.
rău
1002
rău3, rea 1. Care are însuşiri negative; cu defecte. //Care exprimă răutate; care face neplăceri altora. IPoamă ~ sau soi ~ = persoană cu deprinderi urâte. ~ de mama focului = foarte rău. 2. Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle, //(despre copii) Neascultător. 3. în dezacord cu regulile moralei, //(despre vorbe, expresii) Care jigneşte. 4. (despre viaţă, trai etc.) Greu, chinuit.
5.	(despre veşti) Care anunţă un necaz. 6. Care nu corespunde destinaţiei, scopului, care nu îndeplineşte calităţile cerute, /(fiz.) Corp ~ conducător de căldură (sau de electricitate) = corp prin care nu se transmite căldura (sau electricitatea). 7. (despre organele corpului) Care nu funcţionează normal; bolnav. 8. (despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) Uzat, rupt. 9. Nepriceput, neîndemânatic (într-o meserie, într-o îndeletnicire). 10. Nesatisfăcător; dăunător. IA lua (cuiva ceva) în nume de ~ = a atribui cuiva o intenţie răuvoitoare. 11. (despre vreme) Urât, nefavorabil. 12. (în superstiţii) Nenorocos. adj., pl. răi, rele. răufăcător,-oare (Persoană) care vrea (şi face) răul cuiva; (jur.) făptaş; infractor, adj., s.m. şi f, pl. răufacă-tari,-oare.
rău-platnic,-ă (Persoană) care îşi achită greu datoriile
băneşti, adj., s.m. şi f, pl. rău-platnici,-ce.
răutate (ră-u-) 1. înclinare spre a face rău altora.
2.	Faptă rea, cruzime. 3. Om rău. 4. (pop.) Slăbiciune, defect, s.f, g.-d. art. răutăţii, pl. răutăţi, răutăcios,-oasă (ră-u-) (şi s.) Plin de răutate; supărător, jignitor, adj., pl. răutăciaşi,-oase.
răuvoitor,-oare (rău-vo-i-) Care vrea răul cuiva; răutăcios. adj., pl. răuvoitQri.-ogre. răvar (reg.) 1. Băţ cu care se frământă la stână urda sau caşul. 2. Strecurătoare de lut folosită în bucătărie.
3.	Ghiveci cu flori, s.n., pl. răvare.
răvaş (pop.) Bilet, scrisoare, s.n., pl. răvaşe, răvăşeală Răvăşire; răvăşit, s.f, g.-d. art. răvăşelii, pl. răvăşgli.
răvăşgl (pop.) Diminutiv al lui răvaş, s.n., pl. răvăşgle. răvăşi tr. l.A face dezordine; a răscoli, a împrăştia. HA scormoni focul, cenuşa etc. 2. (fig.) A tulbura, a dezorienta (sufleteşte). 3. (reg.) A răscoli (B). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răvăşgsc, imperf. 3 sg. răvăşea; conj. prez. 3 să răvăşească.
răvăşire Acţiunea de a răvăşi; răvăşeală, s.f, g.-d. art. răvăşirii, pl. răvăşiri.
răvăşit (reg.) Coborâtul oilor de la munte, toamna, separarea lor şi împărţirea produselor obţinute către proprietari; răscol (B). s.n. răvineală v. reveneală. răz v. răs.
răzălău (reg.) Râzătoare, s.n., art. răzălăul, pl. răzălaie. răzălul tr. (reg.) A răzui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzăluigsc, imperf 3 sg. răzăluia; conj. prez. 3 să răză-luiască.
răzăluială (reg.) Răzuire. s.f, g.-d. art. răzăluielii, pl. răzăluigli.
răzăluire (reg.) Acţiunea de a răzălui. s.f, g.-d. art. răzăluirii, pl. răzăluiri.
râzătoare 1. Obiect casnic pentru ras legume, fructe etc. 2. Obiect de lemn sau de fier, aşezat la intrarea unei case, pe care se rade noroiul de pe încălţăminte, s.f, g.-d. art. răzătarii, pl. răzătari.
răzătură/răsătură 1. Bucăţele rase dintr-un obiect. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ştersătură făcută cu guma pe hârtie, s.f, g.-d. art. răzăturii/răsă-turii, pl. răzături/răsături.
răzbate 1. intr. A-şi face drum, a înainta cu greu; a răzbi
(1). 2. intr. A colinda, a umbla (mult). 3. tr. (despre stări, sentimente) A copleşi, a învinge, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzbat, I pl. răzbatem, 2 pl. răzbateţi, imperf. 3 sg. răzbătea; conj. prez. 3 să răzbată; part. răzbătut.
răzbatere Acţiunea de a răzbate, s.f., g.-d. art. răzbaterii. răzbătător,-oare Care nu se dă bătut; perseverent, tenace, adj., pl. răzbătători,-oare. răzbel (înv.) Război, s.n., pl. răzbele, răzbi 1. intr. A-şi face drum; a reuşi, //(despre sunete) A se auzi la... //(despre mirosuri) A se răspândi, a ajunge la... 2. tr. A învinge, a termina. IA ~ (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) bine. //(despre stări fizice sau sufleteşti) A cuprinde, a copleşi. 3. tr. şi intr. A termina, a isprăvi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbgsc, imperf. 3 sg. răzbea; conj. prez. 3 să răzbească
răzbici1 (reg.) Cui folosit pentru a scoate un lemn sau un cui înţepenit într-un obiect, s.n., pl. răzbice. răzbici2 tr. (reg.) A scoate ceva bătând. HA găuri. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să râzbicească. răzbjre Acţiunea de a răzbi, s.f, g.-d. art. răzbirii. răzbitor.-oare (rar) Care răzbeşte; pătrunzător; răzbătător. adj., pl. răzbitori,-oare.
război1 1. Conflict armat de durată între două sau mai multe grupuri sociale sau state. //Luptă, iStare de ~ = be-ligeranţă. ~ civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice din interiorul aceluiaşi stat. ~ rece = stare de tensiune, de încordare în relaţiile internaţionale, provocată de politica de ostilitate a unor state faţă de altele. ~ psihologic = stare de tensiune, de hărţuială psihică, iniţiată cu scopul de a demoraliza forţele adverse.
2.	(fig.) Ceartă, neînţelegere, s.n., pl. războaie. război2 1. Maşină folosită pentru confecţionarea ţesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de ţesut; argea. s.n., pl. războaie.
război2 refl. recipr. (şi fig.) A purta război1 (1); a se lupta. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se războieşte, imperf. 3 sg. se războia; conj. prez. 3 să se războiască, război-fulger Conflict armat încheiat repede, s.n., pl. războaie-fulger.
Război Mondial (-di-al) (Primul/al Doilea ~) Război la care participă multe state, care are un caracter internaţional, s.prop.n.
războinic,-ă I. adj. 1. Referitor la război1 (1). 2. Bătăios, agresiv. II. s.m. şi f Participant, luptător într-un război1, adj., s.m. şi f.,pl. răzbainici,-ce. războinicesc,-easca (înv.) Războinic (1.1). adj., pl. războinicgşti.
războire Acţiunea de a se război; conflict, s.f, g.-d. art. războirii, pl. războiri.
Războiul de Independenţă Război balcanic dintre anii 1877-1878, în urma căruia România şi-a dobândit independenţa, s.prop.n.
Războiul de Secesiune Război civil care a avut loc între statele sudice şi cele nordice ale SUA (1861-1865) şi a dus la abolirea sclaviei, s.prop.n. război! refl. (pop.) A se îmbolnăvi; a boli. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se războlgşte, imperf 3 sg. se războlea; conj. prez. 3 să se războlească
războlire (pop.) Acţiunea de a se războli. s.f., g.-d. art. războlirii.
răzbubui intr. (despre surse de zgomot) A bubui; a detuna, vb. IV, ind. prez. 3 sg. răzbubuie, imperf. 3 sg. răzbubuia; conj. prez. 3 să răzbubuie. răzbubujre Acţiunea de a răzbubui; răzbubuit. s.f, g.-d. art. răzbubuirii, pl. răzbubuiri. răzbubuit Răzbubuire. s.n., pl. răzbubuituri. răzbucuros,-oasă (rar) Foarte bucuros, exuberant. adj., pl. răzbucuroşi,-oase.
răzbuna A. 1. refl. şi intr. A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău sau o nedreptate. 2. tr. A da cuiva satisfacţie, pedepsind pe cel care i-a făcut un rău. B. (pop.) 1. refl. A se face vreme bună; a se însenina; (despre nori) a se împrăştia. 2. refl. A i se
1003
râde
~ (cuiva) inima sau (tr.) a ~ (pe cineva) de inimă = a (se) înveseli, vb. I, ind. prez. 3 răzbună, răzbunare Acţiunea de a (se) răzbuna, s.f., g.-d. art. răzbunării, pl. răzbunări.
răzbunător,-oare (şi s.) Care se răzbună; vindicativ. adj., pl. răzbunătfiri,-oare. răzbumc (pop.) Străbunic, s.m., pl. răzbunici. răzbunică (pop.) Străbunică, s.f, g.-d. art. răzbunicii, pl. răzbunici.
răzda tr. (rar) A da în mod repetat, vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzdau, I pl. răzdăm, 2 pl. răzdaţi, imperf 3 sg. răzdădea, perf. s. 1 sg. răzdădui, I pl. răzdădurăm, m.m.c.p. I sg. răzdădusem; conj. prez. 3 să răzdea. răzeş (în Evul Mediu, în Moldova) Ţăran liber, membru al unei obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, s.m., pl. răzeşi, răzeşesc,-ească (înv.) P^eferitor la răzeşi, adj., pl. răzeşeşti.
răzeşie (înv.) 1. Stare socială a răzeşului. 2. Proprietate a unui răzeş, s.f, art. răzeşia, g.-d. art. răzeşiei, pl. (2) răzeşii, art. răzeşiile.
răzeşime (reg.) Mulţime de răzeşi; totalitatea răzeşilor. s.f, g.-d. art. răzeşimii.
răzeşiţă (în Evul Mediu, în Moldova) Ţărancă liberă, proprietară de pământ; soţie de răzeş, s.f, g.-d. art. răze-şiţei, pl. răzeşiţe.
răzgâia tr. A alinta peste măsură; a răsfăţa, [var. râzgâia vi.] vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. răzgâi, 3 răzggie, 1 pl. răzgâigm, 2 pl. răzgâiaţi; ger. răzgâind; part. răzgâiat, răzgâială Alintare excesivă; răsfăţ, [var. râzgăialăs./i] s.f, g.-d. art. răzgâielii, pl. răzgâieli. răzgâiere Acţiunea de a răzgâia. [var. râzgâiere s./i] s.f, g.-d. art. răzgâigrii, pl. răzgâigri. răzgândi refl. 1. A-şi schimba ideile, a reveni asupra unei decizii, a unei atitudini. 2. (în legătură cu „a gândi”) A se gândi mult, a chibzui. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se răzgândeşte, imperf. 3 sg. se răzgândea; conj. prez. 3 să se răzgândească.
răzgândire Faptul de a se răzgândi, s.f, g.-d. art. răzgândirii, pl. răzgândiri.
răzghina refl. (reg., despre animale) A-şi rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de celălalt, vb. /, ind. prez. 3 se răzghină.
răzghina re (reg.) Acţiunea de a se răzghina. s.f, g.-d.
art. răzghinării, pl. răzghinări.
răzima v. rezema. răzimătoare v. rezemătoare.
răzişoară (rar) Diminutiv al lui rază. s.f, g.-d. art.
răzişoarei, pl. răzişoare.
răzjudeca tr. A judeca în mod repetat; a reflecta asupra unei probleme, vb. /, ind. prez. 3 răzjudecă. răzlgţ,-eaţă 1. (despre fiinţe) Rămas singur, //(despre sunete) Izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din loc în Ioc; hoinar. 3. (despre ochi, privire) Rătăcit, pierdut, adj., pl. răzleţi,-e.
răzleţi 1 ■ refl. A se desprinde dintr-un grup şi a se îndepărta. 2. refl. şi tr. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) rătăci, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzleţgsc, imperf 3 sg. răzleţea; conj. prez. 3 să răzleţească, răzleţire Faptul de a (se) răzleţi, s.f, g-d. art. răzleţirii, pl. răzleţiri.
răzieg (reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, folosită la facerea gardurilor, s.m., pl. răzlagi. răzmeri tr. (pop.) A îndepărta, a risipi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzmergsc, imperf. 3 sg. răzmerea; conj. prez. 3 să răzmerească.
răzmeriţă (pop.) Răscoală, răzvrătire. //Tulburare, agitaţie. [var. răzmiriţă, rezmeriţă s.f.} s.f., g.-d. art. răzmeriţei, pl. răzmeriţe, răzmiriţă v. răzmeriţă.
răznepot (pop.) Strănepot, s.m., pl. răznepoţi. răzni refl. (pop., despre fiinţe) A se izola de ai săi, a se pierde; a se răzleţi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se răzngşte, imperf. 3 sg. se răznea; conj. prez. 3 să se răznească. răzor1 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat între două ogoare. 2. Loc arat; ogor; hotar, hat. 3. Strat de flori, de legume etc.; brazdă, s.n., pl. răzoare. răzor2 1. Drug de metal folosit pentru spargerea gheţii în vederea pescuitului. 2. Arc la trăsură, s.n., pl. răzoare, răzori tr. şi refl. (rar) A (se) învecina, a (se) mărgini. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzoresc, imperf. 3 sg. răzorea; conj. prez. 3 să răzoreascâ. răzui tr. l.A curăţa suprafaţa unui obiect (cu o unealtă asemănătoare unei lame de cuţit). 2. A rade uşor un corp cu o unealtă pentru a obţine un material mărunţit. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzuigsc, imperf. 3 sg. răzuia; conj. prez. 3 să răzuiască.
răzuiâiă Răzuire. s.f, g.-d. art. răzuiglii, pl. răzuigli. răzuire Acţiunea de a răzui; răzuială. s.f, g.-d. art. răzuirii, pl. răzuiri.
răzuitoare (-zu-i-) 1. Răzătoare. 2. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte pentru a le curăţa. //Unealtă cu care se curăţă noroiul, gheaţa etc. adunate între şinele şi contraşinele unui pasaj de nivel. //Maşină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolţit, s.f, g.-d. art. răzuitorii, pl. răzuitori. răzuitor (-zu-i-) Unealtă folosită la răzuirea lemnului, a unor obiecte de metal etc. s.n., pl. răzuitoare. răzuitură (-zu-i-) Ceea ce rămâne în urma răzuirii. s.f, g.-d. art. răzuiturii, pl. răzuituri, răzuş 1. Unealtă cu care se rade ceea ce s-a lipit pe un obiect. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie etc.
3.	Unealtă de plivit, formată dintr-un băţ cu vârful de oţel. s.n., pl. răzuşuri.
răzvidi tr. (înv.) A lămuri (pe cineva), a explica, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzvidgsc, imperf. 3 sg. răzvidea; conj. prez. 3 să răzvidejiscă.
răzvrăti 1- tr. şi refl. A (se) revolta, a (se) răscula. 2. intr. (rar) A unelti, a complota, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. răzvrătesc, imperf. 3 sg. răzvrătea; conj. prez. 3 să răzvrătească.
răzvrătire Acţiunea de a (se) răzvrăti; revoltă, s.f, g.-d. art. răzvrătirii, pl. răzvrătiri.
răzvrătitor,-oare (rar) (Persoană) care îndeamnă la revoltă; instigator, adj., s.m. şi f, pl. răzvrătitori,-oare. râbar (omit.) Pescăruş, s.m., pl râbari. râcă (fam.) Ceartă, sfadă. IA căuta (cuiva) ~ = a căuta motiv de ceartă. A purta (cuiva) ~ = a duşmăni (pe cineva). s.f, g.-d. art. racii.
râcâi tr. 1. (despre păsări sau animale) A scurma pământul cu ghearele sau cu labele; (p. ext., despre oameni) a zgâria cu unghiile sau cu un instrument. IA(-l) - (pe cineva) la inimă = a(-l) chinui un gând. 2. A îndepărta prin zgâriere un strat. vb. IV, ind. prez. 3 râcâie, imperf. 3 sg. râcâia; conj. prez. 3 să râcâie. râcâială (-câ-ia-) Râcâire; râcâit. s.f, g.-d. art. râcâ-ielii, pl. râcâieli.
râcâire Acţiunea de a râcâi; râcâială, râcâit, râcâitură. s.f, g.-d. art. râcâirii, pl. râcâiri. râcâit Râcâire. s.n.
râcâitură (-câ-i-) Râcâire. s.f., g.-d. art. râcâiturii, pl. râcâituri.
râde intr. 1. A-şi manifesta bucuria printr-o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoţită de sunete nearti culate, specifice. IA ~ (sau, rar, a-şi ~) în barbă (sau pe sub mustaţă) = a râde reţinut, pe ascuns. A — (cuiva) în nas (sau în faţă) = a sfida pe cineva. 2. A se distra, a se amuza. //A fi vesel, mulţumit, //(despre soartă, noroc) A-i fi prielnic. 3. A-şi bate joc de ceva sau de cineva. /Rád (sau ar râde) şi câinii (sau şi curcile, ciorile) de
ragai
1004
cineva, se spune despre cineva care s-a compromis.
4.	A nu ţine seama de ceva; a dispreţui, a nesocoti, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. râd, I pl. râdem, perf. s. I sg. râsgi, I pl. râserăm; conj. prez. 3 să râdă; ger. râzând; part. râs.
râgâi intr. A produce pe gât un zgomot specific, provocat de eliminarea gazelor din stomac; a eructa. vb. IV, ind. prez. 3 râgâie, imperf. 3 sg. râgâia; conj. prez. 3 să r|gâie.
râgâială (-gâ-ia-) Faptul de a râgâi. s.f, g.-d. art. râgâ-ielii, pl. râgâigli.
râie 1. (pop.) Boală de piele la oameni şi la animale, caracterizată prin apariţia unor bubuliţe (mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ISe ţine ca ~a de om, se spune despre cineva de care nu mai poţi scăpa. 2. (fig., depr.) Epitet pentru oameni şi animale rele; năpastă, pacoste. 3. ~a neagră a cartofului = boală care se manifestă prin apariţia unor excrescenţe negre-brune pe părţile subterane ale plantei, s.f, art. raia, g.-d. art. râiei.
râi@s,-0asă (şi s.) Bolnav de râie. /(fam.) A fi ~ = a fi înfumurat; a fi lăudăros (fără motiv), adj., pl. râioşi,-oase.
râma intr. (despre porci) A scurma, a scormoni pământul
cu râtul. vb. I, ind. prez. 3 râmă.
rimă Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roşcată,
care trăieşte în pământ, s.f, g.-d. art. râmei, pl. râme.
râmătQr (pop.) Porc. s.m., pl. râmăteri.
râmătură Pământ râmat, scormonit de un porc. s.f, g.-d.
art. râmăturii, pl. râmături.
râmlean (înv.) Roman2, s.m., pl. râmlgni.
râmnj v. râvni.
râmnic (reg.) Heleşteu, iaz. s.n., pl. râmnice, râmnitQr,-oare v. râvnitor. râmnicean,-ă (Locuitor) din Râmnicul Sărat. adj., s.m., pl. râmnicgni.-e.
râmniceancă Locuitoare din Râmnicul Sărat, s.f, g.-d. art. râmnicgncei, pl. râmnicgnce. rână Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului uman. ilntr-o (sau pe-o) ~ = (culcat sau aplecat) pe o parte a corpului; (despre obiecte) strâmb, înclinat într-o parte. s.f.
râncă 1. (pop.) Vână de bou; (p. ext.) cravaşă, bici. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al Ioitrei unui car. s.f, g.-d. art. r|ncii, pl. rânci.
rânced,-ă (despre materii grase) Cu gust şi miros neplăcut din cauza vechimii; alterat, stricat, //(despre miros, gust) Caracteristic grăsimilor alterate, adf, pl. râncezi,-de.
râncezeflă Gust, miros de substanţe râncede, s.f, g.-d.
art. râncezglii, pl. râncezgli.
râncezi intr. şi refl. (despre materii grase) A deveni
rânced, vb. IV, ind. prez. 3 sg. râncezgşte, imperf. 3 sg.
râncezea; conj. prez. 3 să râncezească.
râncezire Faptul de a (se) râncezi, s.f, g.-d. art. rân-
cezirii, pl. rânceziri.
rânchgz (rar) Rânchezat. s.n., pl. rânchezuri. râncheza intr. (despre cai) A necheza, vb. I, ind. prez. 3 rânchează.
rânchezare Acţiunea de a râncheza; nechezat, s.f, g.-d. art. rânchez|rii, pl. rânchezări. rânchezat Faptul de a râncheza; nechezat, rânchez. s.n. rând 1. Şir de lucruri sau de fiinţe aşezate într-o anumită ordine. /Pe ~ = a) unul după altul; b) de la unul la altul. Pe - sau pe un ~, -uri, ~uri = treptat. ín primul -= înainte de toate. A ft în primele ~ = a) a fi în fruntea unei activităţi; b) a ocupa un loc de frunte într-un şir.
2.	Fiecare dintre şirurile orizontale de cuvinte dintr-un text scris sau tipărit. !A citi printre ~ = a înţelege ceea ce
nu se spune clar într-un text scris. 3. Şir de obiecte pus peste alt şir. 4. Loc ocupat de cineva într-un şir sau într-o activitate; moment când începe o activitate. /La -= unul după altul. Cu ~ul - alternativ. A ţine (sau a păstra) ~ul - a respecta locul, ordinea stabilită. A nu-şi da -= a lucra de zor. A da~ la... = a ţine seama de... 5. Grup care urmează după altul de acelaşi fel; număr de obiecte care formează un tot. 6. Obicei, rânduială. IA şti -ul = a cunoaşte mersul lucrurilor, (reg.) Cum e -ul? = cum stau lucrurile? //Dată, oară. 7. (înv.) Categorie socială. IDe - - a) din popor, fără rang; b) comun, obişnuit, s.n., pl. rânduri.
rândaş Om de serviciu într-o gospodărie; servitor, slugă, s.m., pl. rândaşi. rândea v rindea.
rândui tr. l.A aşeza într-o anumită ordine, într-un şir. Hrefl. A se aşeza unul după altul; a se înşirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza.
3.	A decide. //A destina; a stabili. 4. (înv.) A numi pe cineva într-o slujbă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânduiesc, imperf. 3 sg. rânduia; conj. prez. 3 să rânduiască, rânduială 1. Faptul de a rândui; aşezare în ordine. 2. Fel de desfăşurare a unei activităţi. 3. Regulă; obicei, datină, s.f, g.-d. art. rânduielii, pl. rânduieli, rânduire Acţiunea de a (se) rândui. s.f., g.-d. ari. rânduirii, pl. rânduiri.
rândulgţ Diminutiv al lui rând. s.n., pl. rândulgţe. rândunea Rândunică, s.f, art. rânduneaua, g.-d. art. rândunelei, pl. rândunele, art. rândunelele. rândungi Bărbătuşul rândunicii. s.m., pl. rândungi, art. rânduneii.
rândunica Domnului (reg.) Codobatură, s.f. art., g.-d. art. rândunicii-Demnului.
rândunică 1. Pasăre călătoare insectivoră, cu pene albe-gălbui pe pântece şi negre pe spate şi cu coada bifurcată. 2. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, s.f, g.-d. art. rândunicii, pl. rândumci. rândunică-de-mare Peşte marin care înoată pe fundul apei. s.f, g.-d. art. rândunicii-de-mare, pl. rândunici-de-mare.
râni tr. A curăţa un loc (în special un grajd), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rângsc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 să rănească.
rânjeală Rânjire. s.f, g.-d. art. rânjglii, pl. rânjgli. rânjet Râs, strâmbătură a feţei care dezveleşte dinţii şi exprimă ironie, răutate sau prostie. //Manifestare a furiei Ia unele animale care constă mai ales din arătarea dinţilor. s.n., pl. rânjete.
rânji intr. şi refl. I. (despre animale) A-şi arăta colţii, a mârâi. 2. (despre oameni) A zâmbi fără veselie, arătân-du-şi dinţii (în mod ironic, răutăcios sau prostesc); a râde forţat, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rânjgsc, imperf. 3 sg. rânjea; conj. prez. 3 să rânjească rânjjre Faptul de a (se) rânji; rânjet, s.f, g.-d. art. rân-jirii, pl. rânjiri.
rânjitQr,-oare Care rânjeşte (2); batjocoritor, adj., pl. rânj itari,-oare.
rânjitjjră Rânjet, s.f, g.-d. art. rânjiturii, pl. rânjitjjri. rânţaş Sos preparat din făină (cu ceapă) prăjită în grăsime care se adaugă la unele mâncăruri, s.n., pl. rântaşuri.
rânză 1. (reg.) Pipotă. 2. (pop., fam.) Stomac. 3. (reg.) Nume dat unor boli de stomac, s.f, g.-d. art. rânzei, pl. rânze.
rânzQS.-oasă (pop.) Iute Ia mânie, arţăgos, adj., pl. rânzeşi,-oase.
râpă Surpătură de pământ făcută de torente sau de şuvoaie; coastă abrupta. IA (se) da (sau a merge) de - = a (se) distruge, a pieri, s.f, g.-d. art. râpei/râpii, pl. râpe/râpi.
1005
reactor
râpos,-ogsă (despre terenuri) Cu coaste abrupte, repezi; prăpăstios, adf, pf■ râpoşi,-oase. râs1 Mamifer sălbatic carnivor, cu blana galbenă-roşcată; linx. s.m., pl. râşi.
râs2 Acţiunea de a râde; manifestare a veseliei concretizată într-o mişcare specifică a feţei şi a gurii, însoţită de sunete caracteristice; râset. IDe ~ (sau de ~ul lumii) = ridicol, de batjocură. A face (pe cineva) de ~ sau a lua (pe cineva) în ~ = a ridiculiza (pe cineva). A se face de ~ = a eşua într-o acţiune. //Sunet în cascadă caracteristic, scos de unele păsări, s.n., pl. râsuri, râset Râs2, s.n., pl. râsete.
râsoaică (rar) Femela râsului1, s.f, g.-d. ari. râsoaicei, pl. râsoaice.
râşcov Specie de ciupercă comestibilă, de culoare por-tocalie-cărămizie, care creşte prin pădurile de brad şi de fag. s.m., pl. rlşcovi.
râşni tr. A mărunţi, cu ajutorul râşniţei, cafea, piper etc.; a măcina. //(fig.) A zdrobi, a fărâma, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. râşngsc, imperf. 3 sg. râşnea; conj. prez. 3 să Ţâşnească.
râşnicioară Diminutiv al lui râşniţă. s.f, g.-d. art. râşnicioarei, pl. râşnicioare. râşnit Acţiunea de a râşni. s.n. râşniţgr (rar) Persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râşniţa. s.m., pl. râşniţari. râşniţă 1. Maşină simplă de măcinat cereale, sare etc., formată din două pietre suprapuse, din care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner. IA-i umbla (cuiva) gura ca o ~ = a nu mai tăcea din gură. //Moară primitivă mişcată cu ajutorul animalelor de tracţiune. 2. Maşină mică de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. s.f, g.-d. art. râşniţei, pl. râşniţe. râşnovean.-a (Locuitor) din Râşnov, adj., s.m., pl. râşnovgni,-e.
râşnovegncă Locuitoare din Râşnov, s.f., g.-d. art.
râşnovgncei, pl. râşnovence.
rât1 Botul porcului, s.n., pl. râturi.
rât2 (reg.) Şes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care
creşte iarbă, s.n., pl. rituri.
râtgn (pop.) Porc. //Epitet depreciativ pentru o persoană prost-crescută. s.m., pl. râtani. râu 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie care se varsă în alt râu, într-un lac etc.
2.	Cantitate mare dintr-un lichid care curge, //(fig.) Şir, coloană, mulţime de oameni, I~uri, -uri = în număr mare. 3. (la pl.) Cusătură ornamentală în linii şerpuitoare. s.n., pl. râuri.
râulgţ (râ-u-) Diminutiv al lui râu (1); râuşor. s.n., pl. râulgţe.
râura (râ-u-) (rar) 1. intr. A curge (ca un râu), //(fig., despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. tr. (rar) A străbate un loc (alimentându-1 cu apă). 3. tr. A împodobi (o cusătură populară) cu râuri (3). vb. I, ind. prez. 3 râuregză.
râuşor (râ-u-) Râuleţ, s.n., pl. râuşoare. râvnă 1. Pornire lăuntrică spre ceva; sârguinţă, zel. 2; Dorinţă puternică; poftă, s.f, g.-d. art. râvnei, pl. râvne, râvni intr. şi tr. A dori (puternic) ceva; a aspira. //A invidia. //A pofti. [var. (reg.) râmni vb.] vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. râvnesc, imperf. 3 sg. râvnea; eoni. prez. 3 să râvnească.
râvnitar,-oare Care doreşte (intens) ceva; zelos, plin de râvnă. [var. (reg.) râmniter.-oare adj.] adj., pl. râvni-tfiri,-oare.
râzărgţi-eaţă (rar) Care râde mereu; zâmbăreţ, adf, pl. râzârgţi ,-e.
râzătgr,-oare Care râde mereu; vesel, //(fam.) Ironic, batjocoritor, adj., pl. râzătfiri,-oare. râzgâig v. răzgâia.
răzgâiată v. răzgâială. râzgâiere v. răzgâiere.
râznar (reg.) Muncitor care lucrează la râznă. s.m., pl. râznari.
râznă (reg.) Vagonét care transportă piatra şi minereul de la locul de extracţie, s.f, g.-d. art. r|znei, pl. râzne. re- Element de compunere cu sens iterativ, re A doua treaptă din gama majoră tip; sunetul şi nota corespunzătoare, s.m., pl. re.
reabilita (re-a-) 1. tr. şi refl. A face să-şi recapete sau a recăpăta bunul nume, buna reputaţie. 2. tr. (jur.) A repune pe cineva în drepturile pierdute (ca urmare a unei condamnări), //(med.) A repune în funcţiune organisme sau organe temporar inactive (ca urmare a unei boli).
3.	refl. (arg., despre elevi) A-şi ameliora situaţia şcolară, obţinând o notă bună după o notă slabă. vb. I, ind. prez. 3 reabilitează.
reabilitare (re-a-) Acţiunea de a (se) reabilita, //(jur.) Act prin care cineva îşi redobândeşte drepturile pierdute. //(p. ext.) Refacere, reconstruire, s.f, g.-d. art. reabilitării, pl. reabilitări.
reabona (re-a-) refl. A se abona din nou. vb. I, înd. prez. 3 se reabonează.
reaclimatiza (re-a-) refl. şi tr. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiţii (de mediu), vb. I, ind. prez. 3 rea-climatizează.
reacorda1 (re-a-) tr. A da din nou. vb. I, ind. prez. 3 re-acordă.
reacorda2 (re-a-) tr. A regla din nou un aparat, un instrument muzical etc. vb. I, ind. prez. 3 reacordează. rea-credmţă Atitudine incorectă, necinstită, //(jur.) Viclenie, s.f, art. reaua-credmţă, g.-d. art. rglei-credinţe. reactant (re-ac-) Fiecare dintre substanţele care iau parte la o reacţie chimică, s.m., pl. reactanţi. reactanţă (re-ac-) Mărime specifică circuitelor electrice de curent alternativ, care conţine elemente reactive. s.f., g.-d. art. reactanţei, pl. reactanţe. reactiv1 (re-ac-) Substanţă care reacţionează într-un fel specific într-o reacţie chimică, s.m., pl. reactivi. reactiv2,-ă (re-ac-) Referitor la reactanţă; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, adj., pl. reactivi,-e. reactiva (re-ac-) tr. 1. (rar) A repune în funcţiune. Ilintr. (despre boli) A recidiva. Hrefl. A redeveni cadru activ în armată. 2. (chim., fiz.) A face ca o substanţă, un fenomen să devină din nou activ. vb. I, ind. prez. 3 reactivează.
reactivant1 (re-ac-) Substanţă chimică folosită în flo-taţia unor minereuri, s.m., pl. reactivanţi. reactivant2,-ă (re-ac-) Care reactivează, adj., pl. reac-tivanţi,-te.
reactivare (re-ac-) Acţiunea de a (se) reactiva; revenire, repunere în funcţiune, s.f., g.-d. art. reactivării, pl. reactivări.
reactivitate (re-ac-) 1. Capacitatea de a reacţiona, de a răspunde unei acţiuni din afară. 2. (fiz.) Mărime specifică funcţionării unui reactor nuclear. 3. (chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radi cal de a participa la o reacţie chimică. 4. Capacitate a organismului de a reacţiona la un stimul oarecare, s.f., g.-d. art. reactivităţii.
reactopropulsQr (re-ac-) Motor termic care foloseşte ca organ propulsor o elice activată de gazele evacuate din camera de ardere, s.n., pl. reactopropulsoare. reactar (re-ac-) 1. Motor care foloseşte forţa de reacţie a gazelor de ardere pentru propulsarea unui vehicul. 2. - nuclear = instalaţie în care se produce o reacţie nucleară controlată pentru a obţine energie; pilă atomică. 3. Aparat sau instalaţie în care se produce o reacţie
reactualiza
1006
chimică. 4. Bobină sau condensator electric care prezintă reactanţă într-un circuit electric, s.n., pl. reactoare, reactualiza (re-ac-tu-a-) tr. A readuce în actualitate; a face să fie din nou actual, vb. I, ind. prez. 3 reactualizează.
reactualizare (re-ac-tu-a-) Acţiunea de a reactualiza. s.f., g.-d. art. reactualizării, pl. reactualizări, reacţie (re-ac-ţi-e) 1. Răspuns la un stimul, la o acţiune. 2. Proces de transformare a unei substanţe chimice într-o substanţă nouă sub influenţa altor substanţe sau a unor factori fizici, cu proprietăţi diferite de ale substanţei iniţiale. 3. (fiz.) Forţă care se opune acţiunii unei forţe contrare. /~ nucleară = totalitatea transformărilor suferite de nucleul atomic în urma bombardării cu o particulă grea, cu un alt nucleu sau cu un foton. ~ în lanţ = proces care se poate reînnoi continuu prin el însuşi, (astron.) ~ gravitaţională = modificare a direcţiei şi a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spaţiale care trece prin apropierea unui corp ceresc datorită câmpului gravitaţional al acestuia, s.f, art. reacţia, g.-d. art. reacţiei, pl. reacţii, art. reacţiile, reacţiona (re-ac-ţi-o-) intr. 1. A răspunde unui stimul sau unei acţiuni exterioare. 2. A riposta, a lua atitudine. vb. I, ind. prez. 3 reacţionează, reacţionai,-ă (re-ac-ţi-o-) Care ţine de natura reacţiei; referitor la o reacţie, adj., pl. reacţionali,-e. reacţionar,-ă (re-ac-ţi-o-) Care se opune progresului; retrograd, //(şi s.) Care aparţine reacţiunii politice, adj., pl. reacţionari,-e.
reacţionarism (re-ac-ţi-o-) Concepţie politică opusă progresului; caracter retrograd, reacţionar, s.n. reacţiune (re-ac-ţi-u-) 1. Atitudine de împotrivire politică şi economică faţă de progres. //Totalitatea forţelor care se opun progresului. 2. (cib.) Conexiune inversă. s.f., g.-d. art. reacţiunii, pl. (2) reacţiuni. readapta (re-a-) tr. şi refl. A (se) adapta din nou. vb. /, ind. prez. 3 readaptează.
readaptare Faptul de a (se) readapta, s.f, g.-d. art. readaptării, pl. readaptări.
readjudeca (re-ad-) tr. A adjudeca din nou. vb. I, ind. prez. 3 readjudecă.
readjudecare (re-ad-) Acţiunea de a readjudeca. s.f, g.-d. art. readjudecării, pl. readjudecări. readmisie (re-ad-, -si-e) Nouă admitere; readmitere. s.f, art. readmisia, g.-d. art. readmisiei, pl. readmisii, art. readmisiile.
readmjte (re-ad-) tr. A admite din nou. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. readmit, imperf. 3 sg. readmitea; conj. prez. 3 să readmită; ger. readmiţând; part. readmis. readmitere (re-ad-) Acţiunea de a readmite. s.f, g.-d. art. readmiterii, pl. readmiteri. readmonesta (re-ad-) tr. A admonesta pentru noi abateri. vb. I, ind. prez. 1 sg. readmonestez. readormi (re-a-) intr. A dormi din nou. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. readorm, imperf. 3 sg. readormea; conj. prez. 3 să readoarmă.
readucător (re-a-) Dispozitiv capabil să readucă în situaţia iniţială un sistem tehnic sau o mărime, s.n., pl. readucătoare.
readuce (re-a-) tr. A aduce din nou în locul sau la starea anterioară, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. readuc, imperf. 3 sg. readucea; imper. 2 sg. readu, neg. nu readuce; part. readus.
readucere (re-a-) Acţiunea de a readuce, s.f, g.-d. art. readucerii, pl. readuceri.
readuna (re-a-) tr. şi refl. A (se) aduna, a (se) strânge din nou. vb. I, ind. prez. 3 readună, reafirma (re-a-) 1. tr. A afirma ceva din nou. 2. refl. A se face din nou cunoscut, remarcat, vb. /, ind. prez. 3 reafirmă.
reafirmare (re-a-) Acţiunea de a (se) reafirma, s.f, g.-d art. reafirmării.
reafla (re-a-) tr. (rar) A afla, a găsi ceva din nou. vb. I, ind. prez. 3 reaflă.
reagrava (re-a-) refl. A se agrava din nou. vb. I, ind. prez. 3 se reagravează.
reagravgre (re-a-) Faptul de a se reagrava. s.f., g.-d. art. reagravării, pl. reagravări.
reajusta (re-a-) tr. A potrivi, a adapta unei noi situaţii. vb. I, ind. prez. 3 reajustează, reajustare (re-a-) Acţiunea de a reajusta, s.f, g.-d. art. reajustării, pl. reajustări. real1 Monedă spaniolă de argint, s.m., pl. reali. real2 Ceea ce există; realitate, s.n. real3,-ă l. Care există în realitate, independent de conştiinţă sau de voinţă; obiectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, veritabil. 3. (ec. pol.) Valoare ~~ = echivalentul în aur al unei monede, (fiz.) Imagine ~ = imagine a unui obiect prinsă de un instrument optic şi care poate fi transpusă pe o peliculă. Număr ~ = număr care poate fi exprimat ca limită a unui şir convergent de numere raţionale, (jur.) Drept ~ = drept pe care o persoană îl are imediat, în mod real, asupra unui obiect, adj., pl. reali,-e. realege (re-a-) tr. A alege din nou. vb. III, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. realeg, / pl. realegem, perf. s. 1 sg. realesei,
/ pl. realeserăm; part. reales.
realegere (re-a-) Acţiunea de a realege, s.f, g.-d. art. realegerii, pl. realegeri.
realeza (re-a-) tr. A şlefui din nou un cilindru sau un orificiu, pentru a-l aduce la dimensiunile cerute; a prelucra în mod repetat, prin aşchiere, un cilindru, vb. I, ind. prez. 3 realezează.
realgar (re-al-) Sulfură naturală de arsen, de culoare portocalie, folosită în industria sticlei, în pirotehnie etc. s.n.
realimenta (re-a-) tr. A alimenta din nou, a reînnoi provizia (de alimente, de muniţii, de combustibil), vb. I, ind. prez. 3 realimentează.
realimentare (re-a-) Acţiunea de a realimenta, s.f, g.-d. art. realimentării, pl. realimentări, realinia (re-a-, -ni-a) tr. şi refl. A (se) alinia din nou. vb. I, ind. prez. 3 realiniază, 1 pl. realiniem; conj. prez. 3 să realinieze; ger. realinimd.
realiniere (re-a-, -ni-e-) Acţiunea de a (se) realinia. s.f, g.-d. art. realinierii, pl. realinieri. realipi (re-a-) tr. A alipi la loc; a lipi din nou. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. realipesc, imperf. 3 sg. realipea; conj. prez. 3 să realipească.
realipjre (re-a-) Acţiunea de a realipi. s.f, g.-d. art. realipirii, pl. realipiri.
realism (re-a-) 1. Curent literar şi artistic, care promovează redarea realităţii prin trăsăturile ei esenţiale, obiective. /~ critic = curent în filosofia contemporană, care interpune între subiect şi obiect un al treilea element de natură spirituală denumit „dat” sau „esenţă”. ~ socialist = teorie conform căreia arta este „o formă a conştiinţei sociale”. ~ naiv = termen prin care este desemnat, uneori, materialismul spontan al vieţii cotidiene. Noul ~ = tehnică artistică ce se bazează, în realizarea tabloului, pe folosirea obiectelor aflate în preajma artistului (fotografii, afişe etc.). 2. Spirit practic, realist. 3. (fii.) Concepţie care afirmă existenţa lumii exterioare, independent de subiectul cunoscător, s.n. realist,-ă (re-a-) I. adj. 1. Care se referă la realism (1), specific realismului. 2. Care are spirit practic; cu simţul realităţii. II. adf, s.m. şi f. (Adept) al realismului; (scriitor, artist) care aderă la realism, adj., s.m. şi f, pl. realişti,-ste.
reaNstic,-ă (re-a-) (rar) Conform cu realitatea, adj., pl. realistici,-ce.
1007
rebandajare
realitate (re-a-) 1. Existenţă efectivă, obiectivă; fapt, lucru real. lin ~ = de fapt, efectiv. 2. (fii.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. s.f., g.-d. art. realităţii, pl. (1) realităţi, realiza 1. tr. A îndeplini ceva, a face să devină real. //(spec.) A executa, a crea o operă de artă; a întruchipa.
2.	refl. A se dezvolta; a-şi valorifica însuşirile, posibilităţile. 3.tr.A obţine ceva; a încasa preţurile (la mărfurile vândute). 4. tr. A reuşi să înţeleagă; a sesiza, vb. I, ind prez. 3 realizează.
realizabil,-ă (re-a-) Care poate fi realizat, adj., pl. realizabili,-e.
realizant (re-a-) (mat.) Discriminant (2). s.m., pl. rea-lizanţi.
realizare (re-a-) 1. Acţiunea de a (se) realiza; înfăptuire. 2. Lucru realizat; creaţie, operă, s.f, g.-d. art. realizării, pl. realizări.
realizator,-oare (re-a-) (Persoană) care realizează ceva. adj., s.m. şi f.,pl. realizatori,-oare. realmente (re-al-) In mod real; de fapt. adv. reambala (re-am-) tr. A ambala din nou. vb. I, ind. prez. 3 reambalează.
reambalare (re-am-) Acţiunea de a reambala. s.f., g.-d. art. reambalării, pl. reambalări. reambulare (re-am-) Operaţia de actualizare a planurilor topografice, prin punerea acestora în concordanţă cu realitatea din teren, s.f., g.-d. art. reambulării, pl. reambulări.
reamenaja (re-a-) tr. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătăţită, vb. I, ind. prez. 3 reamenajează, l pl. rea-menajăm; conj. prez. 3 să reamenajeze. reaminti (re-a-) tr. şi refl. A(-şi) aminti din nou. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reamintesc, imperf. 3 sg. reamintea; conj. prez. 3 să reamintească, reamintire (re-a-) Acţiunea de a(-şi) reaminti, s.f, g.-d. art. reamintirii, pl. reamintiri, reamplasa (re-am-) tr. A amplasa, în condiţii modificate. vb. I, ind. prez. reamplasează. reamplasare (re-am-) Acţiunea de a reamplasa. s.f, g.-d. art. reamplasării, pl. reamplasări. reanaliza (re-a-) tr. A analiza, a studia din nou. vb. I, ind. prez. 3 reanalizează.
reanalizare (re-a-) Acţiunea de a reanaliza. s.f., g.-d. art. reanalizării, pl. reanalizări. reanclanşa (re-an-) tr. A realiza o reanclanşare automată, rapidă, vb. /, ind. prez. 3 reanclanşează, 1 pl. rean-clanşăm; ger. reanclanşând.
reanclanşare (re-an-) (în sintagma) ~ automata rapidă = restabilire automată a alimentării unui circuit electric întrerupt în urma unui scurtcircuit, s.f., g.-d. art. reanclanşării, pl. reanclanşări. reangaja (re-an-) tr. şi refl. A (se) angaja din nou. vb. I, ind. prez. 3 reangajează.
reangajare (re-an-) Acţiunea de a (se) reangaja, s.f,
g.-d. art. reangajării, pl. reangajări.
reanima (re-a-) tr. (med.) A readuce la viaţă; (fig.) a
reînsufleţi, a reînviora. vb. /, ind. prez. 3 reanimă /rea-
nimează.
reanimare (re-a-) Acţiunea de a reanima, //(med.) Procedeu terapeutic folosit pentru restabilirea funcţiilor vitale ale unui bolnav; resuscitare, s.f, g.-d. art. reanimării, pl. reanimări.
reanimator (re-a-) Medic specializat în reanimare. s.m., pl. reanimatori.
reapariţie (re-a-, -ţi-e) Faptul de a reapărea, s.f, art. reapariţia, g.-d. art. reapariţiei, pl. reapariţii, art. reapariţiile.
reapărea (re-a-) tr. A apărea din nou. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reapar, 2 sg. reapari, I pl. reapărem; conj. prez. 3 să reapară; ger. reapărând; part. reapărut.
reaprinde (re-a-) tr. A aprinde din nou. vb. III, I sg. şi 3 pl. reaprind; 1 pl. reaprindem, 2 pl. reapiindeţi, perf. s.
1 sg. reaprinsgi, I pl. reaprinserăm; conj. prez. 3 să reaprindă; ger. reaprinzând; part. reaprins, reaprindere (re-a-) Acţiunea de a reaprinde, s.f., g.-d. art. reaprinderii, pl. reaprinderi. reaproviziona (re-a-) tr. şi refl. A (se) aproviziona din nou. vb. I, ind. prez. 3 reaprovizionează. reaprovizionare (re-a-) Acţiunea de a (se) reaproviziona. s.f., g.-d. art. reaprovizionării, pl. reaprovizionări. rearanja (re-a-) tr. şi refl. A (se) aranja din nou, după alte criterii, vb. I, ind. prez. 3 rearanjează. rearanjgre (re-a-) Acţiunea de a (se) rearanja. s.f., g.-d. art. rearanjirii, pl. rearanjări. rearbitra (re-ar-) tr. (jur.) A soluţiona din nou un litigiu după ce prima hotărâre pronunţată a fost declarată netemeinică sau nelegală, vb. /, ind. prez. 3 rearbitrează. rearbitrare (re-ar-) Acţiunea de a rearbitra. s.f., g.-d. art. rearbitrării, pl. rearbitrări. rearenda (re-a-) tr. A arenda din nou. vb. I, ind. prez. 3 re arendează.
rearma (re-ar-) tr. A arma din nou. vb. I, ind. prez. 3 rearmează.
rearmare (re-ar-) Acţiunea de a rearma. s.f, g.-d. art. rearmării, pl. rearmări.
reasigura (re-a-) tr. şi refl. A reînnoi o asigurare; a (se) asigura din nou. vb. I, ind. prez. 3 reasigură, reasigurare (re-a-) Acţiunea de a (se) reasigura. //Procedeu prin care o societate de asigurări se asigură pe ea însăşi la o altă societate de asigurări (pentru a obţine acoperire la o parte din riscuri), s.f, g.-d. art. reasigurării, pl. resigurări.
reasocia (re-a-, -ci-a) tr. şi refl. A (se) asocia cu aceeaşi parteneri la o nouă acţiune, vb. /, ind. prez. 3 reasociază. reasociere (re-a-, -ci-e-) Acţiunea de a (se) reasocia. s.f, g.-d. art. reasocierii, pl. reasocigri. reaşeza (re-a-) 1. tr. şi refl. A (se) aşeza din nou. 2. tr. A pune pe baze noi o relaţie, o convenţie, vb. I, ind. prez. I sg. reaşez, 3 reaşază, l pl. reaşezăm; conj. prez. 3 să reaşgze; ger. reaşezând.
reaşezare (re-a-) Acţiunea de a (se) reaşeza, s.f., g.-d. art. reaşezării, pl. reaşezări.
reatribuj (re-a-) tr. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte, vb. IV, ind. prez. 3 reatribuie, imperf. 3 sg. reatribuia; conj. prez. 3 să reatribuie. reaudia (re-a-u-di-a) tr. (jur.) A supune unui nou interogatoriu; a asculta din nou o depoziţie, vb. I, ind. prez. 3 reaudiază, I pl. reaudigm; conj. prez. 3 să reau-digze; ger. reaudiind.
reaudiere (re-a-u-) (jur.) Faptul de a reaudia. s.f, g.-d. art. reaudigrii, pl. reaudigri.
reavăn,-ă 1. (despre pământ) Umed, jilav. 2. (despre aer) Răcoros, proaspăt, adj., pl. rgveni,-e. rea-voinţă Lipsă de bunăvoinţă, atitudine neprietenoasă, ostilă, s.f, art. reaua-voinţă, g.-d. art. rglei-voinţe. reazăm v. reazem.
reazem 1. Ceea ce serveşte pentru a sprijini ceva; obiect de care se sprijină cineva; rezemătoare. /(mec.) Punct de ~ = punct fix în jurul căruia forţa şi rezistenţa tind să ajungă în echilibru, //(rar) Balustradă. 2. (fig.) Sprijin, ajutor; (pop.) proptea. 3. (fig.) Motiv, temei al unei acţiuni. [var. razăm, reazăm, reazim s.n.] s.n., pl. reazeme, reazim v. reazem.
rebab Instrument muzical cu două coarde, asemănător cu vioara, s.n., pl. rebaburi.
rebandaja tr. A bandaja din nou. vb. I, ind. prez. 3 rebandajeşză, 1 pl. rebandajăm; ger. rebandajând. rebandajare Acţiunea de a rebandaja. s.f, g.-d. art. rebandajării, pl. rebandajări.
rebarbativ
1008
rebarbativ,-ă 1. Cu aspect aspru, urât, respingător. /Cuvânt - = cuvânt neintegrabil într-o limbă. 2. (fig.) Care se împotriveşte la ceva; refractar, adj., pl. rebarbativi,-e.
rebgc Veche lăută cu trei coarde, folosită de menestrelii medievali, s.n., pl. rebgcuri.
rebegeală Starea persoanei rebegite, s.f, g.-d. art. rebegglii.
rebegi intr. A amorţi, a îngheţa de frig. Hrefl. (astăzi) A arăta rău; a decădea. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rebegesc, imperf. 3 sg. rebegea; conj. prez. 3 să rebegească.
rebgl,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care îndeamnă sau ia parte la o rebeliune. //(Om) nesupus, recalcitrant.
II.	adj. 1. (fig., despre boli) Care se vindecă greu, care are aspect acut. 2. (despre păr) Care nu stă aşezat, pieptănat. adj., s.m. şi f., pl. rebeli,-e. rebeliune (-li-u-) Nesupunere, răzvrătire faţă de puterea de stat; revoltă, s.f, g.-d. art. rebeliunii, pl. rebeliuni.
rebfi Rebus având soluţia un cuvânt rezultat din citirea unor desene, s.n., art. rebeul, pl. rebouri. rebobina tr. A bobina din nou. vb. /, ind. prez. 3 robota ine ază.
rebobinare Acţiunea de a rebobina. s.f, g.-d. art. rebo-binării, pl. rebobin|ri.
rebonifica tr. A restitui cuiva suma avansată în contul unei mărfi sau al unui serviciu, vb. I, ind. prez. 3 re-bomfică.
reberd (tehn.) Margine ieşită în afară. s.n.,pl. reborduri. re boteza tr. şi refl. A (se) boteza încă o dată (în altă religie sau cu alt nume), vb. I, ind. prez. 3 rebotează. rebotezare Acţiunea de a (se) reboteza. s.f., g.-d. art. rebotezării, pl. rebotezări.
rebrusmgnt Schimbare a direcţiei de deplasare a unui tren, prin întoarcerea locomotivei şi aşezarea ei la capătul opus al şirului de vagoane, s.n., pl. rebrusmente. rgbus 1. Joc în care o combinaţie de semne, figuri, litere etc. exprimă un cuvânt sau o propoziţie etc. 2. (fig.) Enigmă, şaradă, s.n., pl. rebusuri. rebusist,-ă I. adj. (rar) Rebusistic. II. s.m. şi f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. adj.. s.m. şi f, pl. rebusişti,-ste.
rebusistic,-ă De rebus; (rar) rebusist (I). adj., pl. rebu-sistici,-ce.
rebut Produs necorespunzător din punct de vedere calitativ, care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut, s.n., pl. rebuturi.
rebuta tr. A respinge un produs ca necorespunzător; a da la rebut. vb. I, ind. prez. 3 rebutează. rebutare Acţiunea de a rebuta. s.f, g.-d. art. rebutării, pl. rebutări.
rec Bară fixă pentru exerciţii de gimnastică, s.n., pl. recuri.	_
recalcitrant,-ă Care se opune, care nu se lasă convins; nesupus, adj., pl. recalcitranţi,-te. recalcitranţă Faptul de a fi recalcitrant; nesupunere, încăpăţânare, s.f, g.-d. art. recalcitranţei, pl. recalcitranţe, recalcula tr. A calcula, a socoti ceva din nou. vb. I, ind. prez. 3 recalculează.
recalculare Acţiunea de a recalcula, s.f, g.-d. art. recalculării, pl. recalculări.
recalescgnţă Creştere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, s.f, g.-d. art. recalescgnţei. recalibra tr. A calibra din nou o armă, o piesă, o ţeavă etc. vb. I, ind. prez. 3 recalibrează, recalibrare Acţiunea de a recalibra; operaţie de readucere a diametrului interior al unei piese la dimensiunile cerute, s.f., g.-d. art. reealibrării, pl. recalibrări.
recalifica tr. şi refl. A (se) pregăti pentru o nouă profesie; a da sau a obţine o nouă calificare, vb. I, ind. prez. 3 recalifică.
recalificare 1. Instruire pentru o nouă calificare, pentru
o	nouă profesie; calificarea dobândită. 2. Probă suplimentară susţinută de o echipă, de un sportiv (care nu s-a calificat iniţial), pentru a participa mai departe într-o competiţie, s.f, g.-d. art. recalificării, pl. recalificări, recamier (-mi-er) Canapea care poate fi transformată în pat; canapea extensibilă, s.n., pl. recamiere. recapitula tr. A repeta, a citi din nou o lecţie, o lucrare,
o	expunere etc. HA enumera, a revedea punctele principale ale unei lucrări; a sintetiza, vb. !. ind. prez. 3 recapitulează.
recapitulare Acţiunea de a recapitula; revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învăţare, s.f, g.-d. art. recapitulării, pl. recapitulări, recapitulativ,-ă Care recapitulează, care sintetizează. adj., pl. recapitulativi,-e.
recarbura tr. A reface procentul de carbon pe care un oţel l-a pierdut în timpul fabricării, vb. /, ind. prez. 3 recarburează.
recarburare Acţiunea de a recarbura. s.f, g.-d. art. recarburării, pl. recarburări.
recădea intr. 1. A cădea din nou. 2. A se lăsa din nou în jos; a cădea la loc. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. recad, / pl. recădem, 2 pl. recădgţi; conj. prez. 3 să recadă; part. recăzut.
recădgre Acţiunea de a recădea; (med., înv.) recidivă. s.f, ş.-d. art. recădgrii, pl. recădgri. recapătă tr. A obţine din nou; a redobândi, vb. I, ind. prez. 1 sg. recapăt, 2 sg. recapeţi, 3 sg. recapătă, 1 pl. recăpătăm; conj. prez. 3 să recapete, recăpătare Acţiunea de a recăpăta, s.f., g.-d. art. recăpătării, pl. recăpătări.
recăsători refl. A se căsători din nou. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se recăsătorgşte, imperf. 3 sg. se recăsătorea; conj. prez. 3 să se recăsătorească.
recăsătorire Faptul de a se recăsători, s.f, g.-d. art. recăsătoririi, pl. recăsătoriri.
recântări tr. şi refl. A (se) cântări din nou. vi. IV, ind.
prez. I sg. şi 3 pl. recântăresc, imperf. 3 sg. recântărea;
conj. prez. 3 să recântărească.
recântărire Acţiunea de a (se) recântări. s.f, g.-d. art.
«cântăririi.
recâştiga tr. A câştiga (ceva) din nou; a redobândi, vb. I, ind. prez. 3 recâştigă.
recâştigare Acţiunea de a recâştiga; redobândire, s.f, g.-d. art. recâştigării.
rece 1. Care are o temperatură mai scăzută faţă de o limită dată; lipsit de căldură: care dă senzaţia de frig. /Climă ~ = climă polară; clima regiunilor unde temperatura nu depăşeşte de obicei 10° C. 2. (s.n., sg.) Temperatură scăzută, frig. /La - = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0° C; b) (fig.) neinfluenţat de sentimente; obiectiv, //(fig.) Care înfrigurează. /(s.) A-i trece (cuiva) - prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora, //(despre prelucrarea unor metale) La temperatura normală, fără a încălzi. 3. (despre hrană) Care şi-a pierdut căldura; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit, //(despre produse de panificaţie) Care nu e proaspăt; uscat, //(despre îmbră-căminte) Care nu ţine de cald.
4.	(despre oameni) Cu temperatura corpului scăzută sub nivelul normal; inert, neînsufleţit. 5. (fig., despre oameni) Lipsit de afectivitate; nepăsător. ICu sânge ~~ cu calm. //(despre gândire, idei) Cu caracter obiectiv, //(despre un spaţiu) Neprietenos, străin, adj., pl. reci. recela tr. (livr.) A păstra şi a ascunde un obiect furat de altul. //A sustrage pe cineva de la cercetările justiţiei. Hrefl. A se ascunde, vb. I, ind. prez. 3 recelează.
1009
reciclare
recelare (livr.) Acţiunea de a (se) recela. s.f., g.-d. art. recelării, pl. recelări.
recensământ Operaţie de înregistrare statistică a populaţiei, a animalelor etc. dintr-o ţară sau dintr-un teritoriu. s.n., pl. recensăminte.
recgnt,-ă Care s-a petrecut sau a apărut de curând; nou. adi-, pl- recgnţi,-te.
recenza1 tr. A analiza, a prezenta critic o lucrare literară, ştiinţifică, un spectacol etc.; a face o recenzie. vb. I, ind. prez. 3 recenzează. recenza2 A face un recensământ, vb. 1, ind. prez. 3 recenzează.
recenzare1 Acţiunea de a recenza', s.f., g.-d. art. recenzării, pl. recenzări.
recenzare2 Acţiunea de a recenza2, s.f, g.-d. art. recenzării, pl. recenzări.
recenzent,-ă Autor al unei recenzii, s.m., pl. recenzenţi; s.f, g.-d. art. recenzentei, pl. recenzente, recenzie (-zi-e) Prezentare succintă, cu aprecieri critice, a unei lucrări literare, ştiinţifice, a unui spectacol etc. s.f, art. recenzia, g.-d. art. recenziei, pl. recenzii, art. recenziile.
recenz<jr,-oare Persoană care participă la lucrările unui recensământ, s.m., pl. recenzări; s.f, g.-d. art. re-cenzoarei, pl. recenzoare. recepaj (silv.) Recepare. s.n., pl. receptje, recepare (silv.) Tăiere a tulpinilor arborilor de jos, de la suprafaţa solului, pentru a determina formarea lăstarilor; recepaj. s.f, g.-d. art. recepării, pl. recepări. recepta tr. A prinde, a capta unde luminoase, sonore etc. vb. I, ind. prez. 3 receptează, receptacol v. receptacul, receptacul 1. Porţiunea superioară, mai îngroşată de obicei, a axului floral, care formează pedunculul şi susţine floarea. 2. (fig.) Loc unde se înmagazinează ceva. [var. receptacol s.n.\ s.n., pl. receptacule, receptare Acţiunea de a recepta; înregistrare, receptare. s.f, g.-d. art. receptării, pl. receptări. receptlv,-ă 1. Capabil de a primi impresii exterioare. 2. Care învaţă, asimilează uşor. 3. (med.) Care se îmbolnăveşte uşor; predispus la boli, adj., pl. receptivi,-e. receptivitate însuşirea de a fi receptiv, //(med,) Predispoziţie a organismului de a contracta (uşor) anumite boli. s.f, g.-d. art. receptivităţii. receptsr1 l. Organ de simţ care înregistrează oscilaţiile mediului intem sau extern şi le transmite centrilor nervoşi. 2. (lingv.) Persoană care primeşte (şi decodează) un mesaj; interlocutor. 3. Persoană care primeşte sânge de la un donator, s.m., pl. receptări. receptor2 I. Sistem tehnic destinat să primească un anumit material. 2. Aparat, dispozitiv care primeşte o anumită formă de energie şi o transformă în energie utilă. I~ telefonic = aparat care primeşte oscilaţiile curentului produs de un microfon telefonic şi le transformă în vibraţii sonore, s.n., pl. receptoare. receptfir3,-oare Care primeşte, care receptează un curent, o undă etc. adj., pl. receptări,-oare. receptjjră 1. Preparare a medicamentelor după reţetă. 2. Loc într-o farmacie unde sunt preparate reţetele, s.f, g.-d. art. recepturii, pl. recepturi. recepţie (-ţi-e) 1. Preluare a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări cantitative şi calitative.
2.	Serviciu într-un hotel care asigură evidenţa persoanelor cazate şi face repartizarea în camere a turiştilor.
3.	(tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a fi transformată în altă formă de energie.
4.	Reuniune, banchet cu caracter festiv, oficial. /- diplomatică = reuniune organizată de o misiune diplomatică în ţara de reşedinţă, cu ocazia zilei naţionale. 5. Primire cu caracter ceremonios a unui oaspete; primire a unui
membru într-o societate (academică). /Discurs de ~ = discurs rostit de un membru nou ales al unei academii. s.f, art. recepţia, g.-d. art. recepţiei, pl. recepţii, art. recepţiile.
recepţiona (-ţi-o-) tr. l.A lua în primire, verificându-i calitatea şi cantitatea, o marfă, o lucrare etc. 2. (în radiodifuziune) A recepta, vb. /, ind. prez. 3 recepţionează, recepţlonare (-ţi-o-) Acţiunea de a recepţiona, s.f, g.-d. art. recepţionării, pl. recepţionări. recepţiongr,-ă (-ţi-o-) 1. Persoană care recepţionează un produs, un material etc. 2. Angajat al unui hotel, însărcinat cu primirea şi cazarea turiştilor, s.m., pl. recep-ţioneri; s.f, g.-d. art. recepţiongrei, pl. recepţionere. recerceta tr. A cerceta din nou. vb. I, ind. prez. 3 re cercetează.
recerceta re Acţiunea de a recerceta. s.f, g.-d. art. re-cercetării, pl. recercetări. recesie v. recesiune.
recesional,-ă (-si-o-) Care se referă la recesiune, adj., pl. recesionalL-e.	„
recesiune (-si-u-) 1. Retragere, //(astron.) îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. 2. Situaţie asemănătoare cu o criză economică, prin scăderea producţiei, reducerea investiţiilor etc.; (p. ext.) criză. [var. recesie s.£] s.f, g.-d. art. recesiunii, pl. recesiuni. recesiv,-ă Care se retrage; pe cale de a dispărea. /Genă ~ = caracter ereditar sau genă care se manifestă numai în absenţa genei contrare, dominante, adj., pl. recesivi,-e. rechema tr. 1. A chema înapoi, a chema din nou. 2. (fig.) A evoca o imagine, o întâmplare etc. 2. (fig., rar) A dezmetici, a aduce la realitate, vb. 1, ind. prez. 3 recheamă.
rechemare Acţiunea de a rechema; chemare înapoi. s.f, g.-d. art. rechemării, pl. rechemări, rgchle (-chi-e) Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată, cu flori mici, galbene-verzui. s.f., art. rechia, g.-d. art. rgchiei, pl. rgchii, art. rgchiile. rechin 1. Peşte marin răpitor, cu corp fusiform, acoperit cu solzi mărunţi, cu botul ascuţit, având mai multe şiruri de dinţi. i~ albastru - specie de rechin lung de 3-5 m, care trăieşte în marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic. 2. (fig.) Persoană lacomă, lipsită de scrupule, s.m., pl. rechini.
rechizite Materiale pentru scris (cerneală, creioane, radiere etc.) necesare elevilor, într-un birou etc. s.f. pl. rechlzltar v. rechizitoriu, rechlzitorlali-ă (-ri-al) Care ţine de rechizitoriu; acuzator. ad/.,pl. rechizitoriali,-e. rechizltariu 1. Act prin care procurorul deschide acţiunea penală împotriva acuzatului şi dispune trimiterea lui în judecată. //Expunere a procurorului în faţa instanţei de judecată, care conţine punctele acuzării.
2.	(fig.) Acuzare violentă, gravă. [var. rechizitar î.«.] s.n., art. rechizitariul, pl. rechizitarii, art. rechizitariile. rechiziţie (-ţi-e) Măsură excepţională prin care un organ al administraţiei de stat obligă cetăţenii la cedarea unor bunuri pentru nevoile armatei sau ale statului (cu obligaţia de a le restitui sau contra plată), s.f, art. rechi-ziţia, g.-d. art. rechiziţiei, pl. rechiziţii, art. rechiziţiile. rechiziţiona (-ţi-o-) tr. A lua prin rechiziţie. vb. /, ind. prez. 3 rechiziţionează.
rechiziţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a rechiziţiona, s.f, g.-d. art. rechiziţionării, pl. rechiziţionări, recicla tr. şi refl. 1. A prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor. 2. A(-şi) perfecţiona cunoştinţele prin însuşirea noutăţilor în domeniu; a(-şi) schimba orientarea profesională, vb. I, ind. prez. 3 reciclează, reciclare Acţiunea de a (se) recicla, s.f, g.-d. art. reciclării, pl. reciclări.
recidiva
1010
recidiva intr. 1. (jur.) A săvârşi un nou delict, o nouă infracţiune; (p. ext.) a repeta o greşeală. 2. (med., despre
o	boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare; a reapărea, vb. I, ind. prez. 3 recidivează. recidivjmt,-ă Care recidivează, adi., pl- recidivanţi,-te. recidivare Acţiunea de a recidiva, s.f, g.-d. art. recidi-vării, pl. recidivări.
recidivă 1. Repetare de către aceeaşi persoană a unei infracţiuni. 2. (med.) Revenire a unei boli, după ce aceasta s-a vindecat clinic, s.f, g.-d. art. recidivei, pl. recidive, recidivist,-ă (Persoană) care comite o recidivă. //(Persoană) care repetă aceeaşi greşeală, adj., s.m. şi f, pl. recidivişti,-ste.
recidivitate (rar) Tendinţă spre recidivă, s.f., g.-d. art. recidivităţii.
recjf (geol.) Formaţiune de stânci submarine calca-roase, clădite de diferite organisme (alge, corali etc.). s.n., pl. recife.
recipe Termen folosit în medicină (abr. rp.) pentru a indica necesitatea respectării compoziţiei farmaceutice şi a dozei specificate, s.n.
recipiendar,-ă (-pi-en-) (înv.) Persoană care urma să fie primită în mod solemn într-o societate, într-un club etc.; (p. ext.) persoană desemnată pentru un titlu, o funcţie etc. s.m., pl. recipiendari; s.f, g.-d. art. recipien-darei, pl. recipiendare.
recipient (-pi-ent) Vas pentru colectarea, transportul sau păstrarea unui fluid, a unui gaz ori a unui material sub formă de granule sau de pulbere, s.n., pl. recipiente, recipisă înscris oficial prin care se confirmă primirea unor colete, scrisori, acte etc. care se expediază, s.f, g.-d. art. recipisei, pl. recipise.
reciproc,-ă 1. (despre sentimente, fenomene, acţiuni etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt; mutual, /(log.) Propoziţii (sau judecăţi) - = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia şi invers, (gram.) Verb reflexiv - = verb care arată că acţiunea este făcută de două subiecte în acelaşi timp, fiecare suportând efectele acţiunii celuilalt, (mat.) Teoremă - = teoremă care are ca ipoteză concluziile altei teoreme, iar drept concluzii, ipoteza celei dintâi, (mat.) Ecuaţie ~ = ecuaţie care admite o soluţie şi valoarea inversă a acesteia drept soluţie. 2. (despre tratate, convenţii etc.) Care angajează în mod egal părţile contractante. adj., pl. reciproci,-ce.
reciprocitate 1. însuşirea de a fi reciproc. //Tratament acordat de un stat altui stat, egal cu acela pe care cel de al doilea stat îl acordă celui dintâi. 2. (mat.) Relaţia prin care două numere, două ecuaţii, două teoreme sunt reciproce una alteia, s.f, g.-d. art. reciprocităţii, recircula tr. A introduce într-un proces de recirculare. vb. /, ind. prez. 3 recirculă.
recirculare 1. Reintroducere a unui material în procesul de fabricaţie pentru a îmbunătăţi parametrii de producţie. 2. Recirculaţie. s.f, g.-d. art. recirculării. recirculaţie (-ţi-e) Reintroducere a agentului caloric sau frigorific într-o instalaţie de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalaţie în care se produce o reacţie chimică; recirculare. s.f, art. recircu-laţia, g.-d. art. recirculaţiei.
recişor,-oară (fam.) Diminutiv al lui rece; cam rece. adj., pl. recişori,-oare.
recita tr. A spune cu voce tare un text (memorat);
a declama, vb. I, ind. prez. 3 recită.
recital Concert, program artistic, susţinut de un singur
inteipret. s.n., pl. recitaluri.
reciţando (it., muz.) Recitând; povestind, adv.
recitant1 Persoană care interpretează recitative, s.m.,
pl. recitanţi.
recitant2,-ă (despre voci sau despre instrumente) Care interpretează singur partea principală a unei bucăţi muzicale. adj., pl. recitanţi,-te.
recitare Acţiunea de a recita, //(concr.) Text, poezie
recitată, s.f, g.-d. art. recitării, pl. recitări.
recitativ Pasaj muzical interpretat ca o recitare care
face legătura între arii. s.n., pl. recitative.
recitator,-oare Persoană care recită, s.m., pl. recitatori;
s.f, g.-d. art. recitatoarei, pl. recitatoare.
reciti tr. A citi din nou un text. vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. recitesc, imperf. 3 sg. recitea; conj. prez. 3 să
recitească.
recitire Acţiunea de a reciti, s.f, g.-d. art. recitirii, reclama tr- l.A pretinde ceva pe baza unui drept. 2. (fig.) A face necesar, a impune. 3. A face o reclamaţie; a denunţa, vb. /, ind. prez. 3 reclamă. reclamagiu1 (fam.) Persoană căreia îi place să facă denunţuri, reclamaţii, s.m., art. reclamagiul, pl. reclamagii, art. reclamagiii.
reclamagiu2 (fam.) Persoană care îşi face singur reclamă, care se laudă; lăudăros, s.m., art. reclamagiul, pl. reclamagii, art. reclamagiii, reclamant,-ă l. Persoană care face o reclamaţie. 2. Persoană care se adresează justiţiei pentru a i se recunoaşte un drept, s.m., pl. reclamanţi; s.f, g.-d. art. reclamantei, pl. reclamante.
reclamare (înv.) Reclamaţie. s.f, g.-d. art. reclamării, reclamaţie (-ţi-e) Faptul de a reclama; (concr.) plângere, sesizare, [va/: (înv.) reclamaţiune, (pop.) lăcăr-maţie s.f] s.f, art. reclamaţia, g.-d. art. reclamaţiei, pl. reclamaţii, art. reclamaţiile.
reclamă l. Prezentare prin tipărituri, radio, televiziune etc. a unui produs, a unui serviciu etc. 2. Articol, afiş, panou etc. prin care se face reclamă (1). 3. Popularitate care se face cuiva prin răspândirea de informaţii elogioase despre el. s.f., g.-d. art. reclamei, pl. reclame, reclasa tr. l.A face noi clasificări. 2. A reeduca un delincvent pentru a-l reabilita, vb. I, ind. prez. 3 reclasează. reclasare Acţiunea de a reclasa. s.f, g.-d. art. reclasării, pl. reclasări.
reclasifica tr. A face o nouă clasificare, vb. I, ind. prez. 3 reclasifică.
reclasificare Acţiunea de a reclasifica. s.f., g.-d. art. reclasificării, pl. reclasific|ri. reclădi tr. A construi, a zidi din nou; a reface din temelii, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reclădesc, imperf. 3 ig.jeclădea; conj. prez. 3 să reclădească, reclădire Acţiunea de a reclădi, s.f, g.-d. art. reclădirii, pl. reclădiri.	_
reclinat,-ă (bot., despre organe) înclinat spre sol. adj., pl. reclinaţi,-te.
recluziona (-zi-o-) refl. (rar) A se retrage din lume. vb. /, ind. prez. 3 se recluzionează. recluziune (-zi-u-) (rar, ieşit din uz) 1. Pedeapsă privativă de libertate. 2. Izolare, solitudine, s.f., g.-d. art. recluziunii, pl. recluziuni.
recoace tr. A trata termic un material solid şi a-l răci încet pentru a-i îmbunătăţi proprietăţile, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. recoc, 1 pl. recoacem, imperf. 3 sg. recocea, perf s. 1 sg. recopsei, / pl. recoapserăm; conj. prez. 3 să recoacă; imper. 2 sg. recoace; ger. recocând; part. recapt.
recoacere Acţiunea de a recoace. s.f, g.-d. art. recoa^ cerii, pl. recoaceri.
recognitiv,-ă (despre un act) Prin care se recunoaşte o obligaţie, adj., pl. recognitivi,-e. recogniţiune (-ţi-u-) (livr.) Recunoaştere, s.f, g.-d. art. recogniţiunii, pl. recogniţiuni. recognoscibil,-ă Care poate fi recunoscut, adj., pl. re cognoscibili,-e.
1011
reconstituire
recolmgnt (silv.) Verificare a legalităţii tăierii unei păduri, s.n., pl. recolmgnte.
recoloniza tr. A întări procesul de colonizare a unei ţări, a unei zone etc. cu noi grupuri de populaţie, vb. I, ind. prez. 3 recolonizează.
recolonizare Acţiunea de a recoloniza. s.f, g.-d. art.
recolonizării, pl. recolonizări.
recolora tr. A colora din nou. vb. I, ind. prez. 3 recolo-
rează.
recolorare Acţiunea de a recolora. s.f, g.-d. art. reco-lorării, pl. recolorări.
recolta tr. 1. A aduna, a culege, a strânge recolta.
! Maşină de ~t = maşină pentru recoltarea produselor agricole cultivate, //(fig.) A aduna rezultatele muncii, ale unei acţiuni etc. 2. (med.) A lua probe de sânge, de urină, de ţesut etc. în vederea analizării lor în laborator, vb. I, ind. prez. 3 recoltează.
recoitabii,-ă Care poate fi recoltat. adj.,pl. recoltabili,-
e.
recoltare Acţiunea de a recolta; recoltat, s.f, g.-d. art. recoltării, pl. recoltări, recoltat Recoltare, s.n.
recoltă 1. Recoltare. 2. Produsele (cereale, fructe etc.) adunate (într-un an). //Timpul recoltării. 3. Rod al unei munci, al unei activităţi, s.f., g.-d. art. art. recoltei, pl. recelte.
recomanda 1. tr. A sfătui pe cineva să facă un anumit lucru. 2. tr. A prezenta (pe cineva sau ceva) elogios cuiva; a propune pe cineva pentru o anumită activitate.
3.	refl. A se prezenta (cuiva), a face cunoştinţă (cu cineva). //A se da drept..., a trece drept... vb. 1, ind. prez. 3 recomandă.
recomandabil,-ă Care poate fi recomandat; indicat, bun. adj., pl. recomandabili,-e. recomandare Acţiunea de a (se) recomanda; sfat. s.f, g.-d. art. recomandării, pl. recomandări, recomandat,-ă 1. Prezentat; indicat ca bun, util. //(med.) Eficace. 2. (despre colete, scrisori) Pentru care este perceput un tarif special şi care se înmânează destinatarului pe bază de semnătură, //(s.f.) Scrisoare recomandată (2). adj., pl. recomandaţi,-te. recomandaţie (-ţi-e) Recomandare. //Prescripţie medicală. s.f, art. recomandaţia, g.-d. art. recomandaţiei, pl. recomandaţii, art. recomandaţiile. recombina tr. A combina din nou. Hrefl. recipr. A realiza o recombinare, vb. I, ind. prez. 3 recombină, recombinare (fiz.) Neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică opusă, s.f, g.-d. art. recombinării, pl. recombinări.
recompensa tr. A da, a oferi o recompensă; a răsplăti. vb. I, ind. prez. 3 recompensează, recompensare Acţiunea de a recompensa, s.f, g.-d. art. recompensării, pl. recompensări. recompensator,-oare (rar) Care recompensează. adj., pl. recompensatori,-oare. recompensaţie (-ţi-e) Recompensă, s.f, art. recom-pensaţia, g.-d. art. recompensaţiei, pl. recompensaţii, art. recompensaţiile.
recompensă 1. Răsplată, gratificaţie. //Despăgubire. 2. Sumă de bani cuvenită inovatorului sau inventatorului care cedează statului inovaţia sau invenţia sa. s.f, g.-d. art. recompensei, pl. recompense, recompoziţie (-ţi-e) Reconstituire, refacere a unui lucru, s.f., art. recompoziţia, g.-d. art. recompoziţiei, pl. recompoziţii, art. recompoziţiile, recomprima tr. A realiza procesul de recomprimare. vb. I, ind. prez. 3 recomprima.
recomprimare Ridicare a presiunii gazelor, realizată din loc în loc într-o conductă de alimentare cu gaze, pen-
tru a învinge rezistenţa de curgere, s.f, g.-d. art. recom-primării, pl. recomprimări.
recompune tr. A compune din nou, a reface (un obiect dezmembrat), vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. recompun; conj. prez. 3 să recompună; ger. recompunând. recompunere Acţiunea de a recompune, s.f, g.-d. art. recompunerii, pl. recompuneri, reconcilia (-li-a) tr. şi refl. A (se) împăca din nou, a (se) pune din nou de acord. vb. I, ind. prez. 3 reconciligză,
I pl. reconciliem; conj. prez. 3 să reconcilieze; ger. recon-ciliind.
reconciliabil,-ă (-li-a-) Care poate fi reconciliat, împăcat. adj., pl. reconciliabili,-e. reconciliere (-li-e-) Acţiunea de a (se) reconcilia; împăcare, punere de acord, s.f., g.-d. art. reconcilierii, pl. reconcilieri.
recondamna tr. A condamna din nou. vb. I, ind. prez.
3 recondamnă.
recondiţiona (-ţi-o-) tr. A reface, a readuce în stare bună de funcţionare; a repara, vb. /, ind. prez. 3 recondiţionează.
recondiţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a recondiţiona. s.f, g.-d. art. recondiţionării, pl. recondiţionări. reconducţie (-ţi-e) Reînnoire a unui contract de arendă sau de închiriere, s.f., art. reconducţia, g.-d. art. recon-ducţiei.
reconfigura tr. (rar) A da o nouă formă. vb. I, irtd. prez.
3 reconfigurează.
reconfigurare Acţiunea de a reconfigura. s.f, g.-d. art.
reconfigurării, pl. reconfigurări.
reconfirma tr. A confirma; a întări din nou o numire,
un fapt. vb. I, ind. prez. 3 reconfirmă.
reconfirmare Acţiunea de a reconfirma, s.f, g.-d. art.
reconfirmării, pl. reconfirmări.
reconfort (rar) Reconfortare. s.n.
reconforta 1- tr. şi refl. A (se) reface fizic sau moral;
a (se) întări. 2. tr. (fig.) A îmbărbăta, a încuraja, vb. I,
ind. prez. 3 reconfortează.
reconfortant1 Substanţă, medicament care reconfortează; întăritor, s.n.
reconfortant2,-ă Care reconfortează fizic sau moral; întăritor, adj., pl. reconfortanţi,-te. reconfortare Acţiunea de a reconforta; reconfort, s.f, g.-d. art. reconfortării, pl. reconfortări. reconsidera tr. A interpreta o întâmplare, o operă etc. dintr-un punct de vedere nou. vb. 1, ind. prez. 3 reconsideră.
reconsiderare Acţiunea de a reconsidera, s.f, g.-d.
art. reconsiderării, pl. reconsiderări.
reconsolida tr. A consolida din nou. vb. I, ind. prez. 3
reconsolidează.
reconsolidare Acţiunea de a reconsolida. s.f, g.-d. art. reconsolidării, pl. reconsolidări. reconstituant1 (-tu-ant) întăritor, reconfortant, s.n. reconstituant2,-ă (-tu-ant) (rar) Care întăreşte; reconfortant2. adj., pl. reconstituanţi,-te. reconstitui tr. l.A reface, a recompune, //(fig.) A reface din memorie; a evoca. 2. (lingv.) A reconstrui forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparaţiei dintre formele existente în limbile înrudite. 3. (jur.) A stabili la faţa locului condiţiile în care a fost înfăptuită o infracţiune. 4. A reface un edificiu, o operă de artă păstrând structura şi aspectul original. vb. IV, ind. prez. 3 reconstituie, imperf. 3 sg. reconstitu-iă; conj. prez. 3 să reconstituie, reconstituire Acţiunea de a reconstitui. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute sau distruse. 3. (jur.) Restabilire a condiţiilor în care s-a comis o infracţiune. 4. (lingv.) Reconstrucţie, s.f, g.-d. art. reconstituirii, pl. reconstituiri.
reconstructiv
1012
reconstructiv,-ă Cu caracter de reconstrucţie, adj., pl. reconstructivi,-e.
reconstrucţie (-ţi-e) Faptul de a reconstrui; reconstituire. //(lingv.) Refacere a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă prin comparaţia formelor existente în limbile înrudite cu aceasta, s.f., art. reconstrucţia, g.-d. art. reconstrucţiei, pl. reconstrucţii, art. reconstrucţiile, reconstrui tr. A construi din nou; a reclădi; a reface pe baze noi. //(fig.) A reconstitui (2). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reconstruiesc, imperf. 3 sg. reconstruia; conj. prez. 3 să reconstruiască.
reconstruire Acţiunea de a reconstrui, s.f, g.-d. art. reconstruirii, pl. reconstruiri. reconvenţional,-ă (-ţi-o-) (jur., în sintagma) Cerere ~ = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenţii împotriva reclamantului, în legătură cu litigiul respectiv; reconvenţiune. adj., pl. reconvenţinnali,-e reconvenţiyne (-ţi-u-) Cerere reconvenţională. s.f, g.-d. art. reconvenţiunii, pl. reconvenţiuni. reconversie (-si-e) Schimbare profesională; recalificare (1). ~a forţei de muncă, s.f., art. reconversia, g.-d. art. reconversiei, pl. reconvgrsii, art. reconversiile. reconversiyne (-si-u-) Schimbare a obiectului activităţii unor întreprinderi sau a unor întregi ramuri de activitate. s.f., g.-d. art. reconversiunii, pl. reconversiuni. reconverti 1. tr. A supune reconversiunii. 2. refl. A se converti din nou. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. recon-vertgsc, imperf. 3 sg. reconvertea; conj. prez. 3 să recon-vertească.
recopia (-pi-a) tr. A copia din nou. vb. I, ind. prez. 3 recopiază, 1 pi. recopigm; conj. prez. 3 să recopieze; ger, re copiind.
recopifire (-pi-e-) Acţiunea de a recopia, s.f, g.-d. art. recopierii, pl. recopieri.
recfird Cea mai bună performanţă, constatată oficial, obţinută într-o competiţie sportivă; (p. gener.) performanţă, realizare deosebită într-un domeniu. /A bate ~ul -a atinge nivelul cel mai de sus (în ceva). A deţine ~ul ~ a fi neîntrecut în domeniul respectiv, s.n., pl. recarduri. recfirder (ricardăr) (angl.) Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau pe disc, s.n., pl. recQrdere. recfirdlng (ri card ing) (angl.) înregistrare electromagnetică a sunetelor şi a imaginilor, s.n. recfirdmen,-ă Sportiv care a stabilit un (nou) record. s.m., pl. recardmeni; s.f, g.-d. art. recardmenei, pl. recQrdmene,
recorela tr. A corela din nou. vb, I, ind. prez. 3 recore-lează.
recorelgre Acţiunea de a recorela. s.f, g.-d. art. reco-relării, pl. recorelSri.
recrea1 (-cre-a) tr. şi refl. A (se) reface, a (se) destinde, a (se) relaxa (după un efort), vb. II, ind. prez, 3 recreează,
I	pl. recreăm; conj. prez. 3 să recregze; ger. recreând; part. recreat
recrea2 (-cre-a) tr. A crea din nou. vb. II, ind. prez. 3 recreează, I pl. recreăm; conj. prez. 3 să recreeze; ger. recreind; part. recreat.
recreanţă (-cre-an-) (jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu, s.f, g.-d. art. recreanţei, pl. recreanţe. recreare (-cre-a-) Acţiunea de a recrea2; creare din nou. s.f, g.-d. art. recreării, pl. recreări, recreativ,-ă (-cre-a-) Care recreează1; care destinde; recreator, adj., pl. recreativi,-e. recreator,-oare (-cre-a-) Recreativ, adj., pl. recreatori, -oare.
recreaţie1 (-cre-a-ţi-e) Faptul de a (se) recrea1; odihnă. //(Scurtă) pauză între orele de curs; pauză. [var. (înv.) recreaţiune 5./!] s.f, art. recreaţia, g.-d. art. recreaţiei, pl. recreaţii, art. recreaţiile.
recreaţie2 (-cre-a-ţi-e) (rar) Recreare, s.f, art. recreaţia, g.-d. art. recreaţiei, pl. recreaţii, art. recreaţiile, recreaţional,-ă (-cre-a-ţi-o-) Care este destinat recreaţiei1, adj., pl. recreaţionali,-e. recreaţiune v. recreaţie1.
recregre Acţiunea de a (se) recrea1, s.f., g,-d. art. re-cregrii, pl. recreeri.
recrimina tr. (livr.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a riposta, vb. I, ind. prez. 3 recriminează.
recriminare (livr.) Acţiunea de a recrimina; acuzaţie. s.f, g.-d. art. recriminării, pl. recriminări, recristalizare Modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire, s.f., g.-d. art. recris-talizării, pl. recristalizări.
recroma tr. A supune operaţiei de recromare. vb. I, ind. prez. 3 recromează,
recromare Tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite, în vederea îmbunătăţirii calităţilor pieilor finite, s.f, g.-d. art. recromării, pl. recromări. recrudescent,-ă (med., şi fig.) Care îşi reia intensitatea. adj., pl. recrudescenţi,-te. recrudescenţă Revenire a unei boli într-o formă acută, //(fig.) Reluare într-un ritm mai intens, mai viu a unei activităţi, a unui proces etc. s.f, g.-d. art. recrudescenţei, pl. recrudescenţe.
recrut Soldat încorporat de curând, //(fig., fam.) Debutant, începător (într-o activitate), s.m., pl. recruţi, recruta tr. l.A înrola tineri pentru efectuarea stagiului militar. Ilintr. A se prezenta pentru încorporare. 2. (fig.) A primi, a atrage pe cineva într-o activitate, vb. I, ind. prez. 3 recrutează.
recrutare Acţiunea de a recruta, s.f, g.-d. art. recrutării, pl. recrutări.
recrutgr 1. Persoană care făcea recrutări pentru armată.
2,	Persoană care recrutează membri pentru un partid, pentru o mişcare etc. s.m., pl. recrutări, rect Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. s.n., pl. rgcturi. rectâl,-ă Referitor la rect. adj., pl. rectflli,-e. rectangular,-ă în formă de dreptunghi. /Coordonate ~
-	coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte, adj., pl. rectangulari,-e. rgcte Adică, anume; cu adevărat, adv. rectifica tr. I, A îndrepta, a corecta; a retuşa. 2, (tehn.) A netezi o suprafaţă metalică. 3. (chim.) A separa, prin distilare componentele volatile dintr-un amestec lichid. vb. I, ind. prez. 3 rectifica.
rectlflcabll,-ă 1. Care poate fi rectificat, îndreptat,
2,	(mat.) Curbă ~ = curbă a cărei lungime poate fi calculată. adj., pl. rectificabili,-e.
rectificare Acţiunea de a rectifica. //Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. s.f, g.-d. art. rectificării, pl. rectificări.
rectificat Rectificare. /Maşină de ~ = maşină care îndreaptă suprafeţele metalice cu o unealtă abrazivă, s.n. rectificator1 Dispozitiv care separă vaporii de apă de cei de amoniac, folosit în anumite instalaţii frigorifice. s.n., pl. rectificatoare.
rectificator2,-oare I. adj. Care rectifică. II. s.m. şi f Muncitor care lucrează cu o maşină de rectificat, adj., s.m. şi f, pl. rectificatari,-oare. rectiliniar,-ă (-ni-ar) Ortoscopic. adj., pl. rectiliniari,-e. rectiliniaritate (-ni-a-) (fiz.) Caracteristica unui sistem optic de a forma imagini corecte, nedistorsionate, s.f, g.-d. art. recti lini ari tăţii.
rectiliniu,-ie l. (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă. 2. (despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. /Unghi ~ = unghi de nouăzeci de grade, adj., pl. rectilinii.
1013
recuzită
rectitudine (livr.) 1. Calitate a unei linii drepte. 2. (fig.) Spirit de dreptate; corectitudine, moralitate, s.f., g.-d. art. rectitudinii.
recto Prima pagină a unei foi scrise sau tipărite; pagina din dreapta unei cărţi (a unui manuscris etc.). s.n., art. rgctoul.
rgctor Persoană care conduce o instituţie de învăţământ superior. //(în unele ţări din Apus) Superior al unei şcoli medii, s.m., pl. rectori. rectoral,-ă (rar) De rector, adi., pl• rectorali,-e. rectorat Funcţia de rector; perioada cât o persoană este rector; (concr.) biroul, serviciile administrative care aparţin rectorului, s.n., pl. rectorate, rectoscop (med.) Endoscop pentru examenul medical al rectului, s.n., pl. rectoscoape. rectoscopie (med.) Examinare a rectului cu rectosco-pul. s.f, art. rectoscopia, g.-d. art. rectoscopiei, pl. rec-toscopii, art. rectoscopiile.
rectrice (omit.) Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, s.f., g.-d. art. rectricei, pl. rectrice. recţiune (-ţi-u-) (gram.) însuşire a unui cuvânt de a primi un anumit determinant; legătură între un cuvânt şi determinantul său; regim, s.f., g.-d. art. recţiunii, pl. recţiuni.
recuceri tr. A cuceri din nou; a redobândi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. recuceresc, imperf. 3 sg. recucerea; conj. prez. 3 să recucerească.
recucerire Acţiunea de a recuceri, s.f, g.-d. art. recuceririi, pl. recuceriri.
recul Í- Mişcarea înapoi a unui corp solid ca reacţie la mişcarea înainte a altui corp. //Mişcare pe care o descrie o armă de foc în momentul când iese glonţul pe ţeavă. //Distanţa parcursă de un corp în timpul acestei mişcări. 2. (fig.) Mişcare opusă progresului; regres, s.n., pl. reculuri, reculâ intr. A efectua mişcarea de recul, a da înapoi, a se retrage, vb. I, ind. prez. 3 reculegză. reculant,-ă (despre un mecanism) Care reculează. adj., pl. reculgnţi,-te.
reculgre Faptul de a recula. s.f, g.-d. art. reculirii, pl. reculări.
reculgge refl. A-şi redobândi calmul (după o emoţie, după un şoc); a se regăsi. //A medita (profund) vb. III, ind. prez. 3 sg. se reculgge, 1 pl. ne rcculggem; part. reculgs.
reculegere Acţiunea de a se reculege. IMoment de ~ = moment în care se păstrează tăcere în memoria unei persoane decedate, s.f, g.-d. art. reculegerii, pl. reculegeri, recunoaşte tr. l.A identifica o persoană, un lucru etc. cunoscute mai înainte; a distinge ceva după anumite caracteristici. Hrefl. A-şi descoperi la altul trăsăturile caracteristice. 2. A admite ceva ca valabil; a mărturisi. //A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
3.	A accepta o situaţie juridică nou creată pe plan internaţional. 4. A declara un copil natural ca legitim. 5. (mii.) A cerceta poziţiile inamice. //A examina drumul pe unde urmează să treacă o unitate. 6. A se arăta recunoscător faţă de cineva, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. recunasc, 3 sg. recunoaşte, imperf. 3 sg. recunoştea; ger. recunoscând; part. recunoscut.
recunoaştere Acţiunea de a (se) recunoaşte, s.f, g.-d. art. recunoaşterii, pl. recunoaşteri, recunoscător,-oare Care recunoaşte un bine, un serviciu făcut; care poartă recunoştinţă, adj., pl. recunoscă-tari,-oare.
recunoscut,-ă 1. Identificat, cunoscut. 2. (despre un guvern, un stat) Acceptat să întreţină relaţii diplomatice cu alte state. 3. (despre un copil natural) Declarat legitim.
4.	Considerat o autoritate într-un domeniu; celebru, adj., pl. recunoscuţi,-te.
recunoştinţă Sentiment al obligaţiei morale faţă de un binefăcător; gratitudine, s.f, g.-d. art. recunoştinţei, pl. recunoştinţe.
recupera ír. 1. A dobândi din nou, a recâştiga. 2. (spec.) A folosi din nou deşeuri, energie etc. vb. I, ind. prez. 3 recuperează.
recuperabil,-ă Care poate fi recuperat, adj., pl. recuperabili,-e.
recuperare Acţiunea de a recupera, //(med.) Refacere (parţială sau totală) a capacităţii fizice sau psihice, //(tehn.) Refolosire a unor materiale considerate pierdute, inutile, s.f, g.-d. art. recuperării, pl. recuperări. recuperator1 1. (la romani) Judecător însărcinat cu probleme de despăgubire, de restituire etc. 2. (p. gener.) Persoană însărcinată cu recuperarea împrumuturilor, a unor datorii etc. s.m., pl. recuperatori. recuperator2 1. Instalaţie folosită pentru recuperarea energiei, a deşeurilor de materiale etc. 2. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale, s.n., pl. recuperatoare, recura intr. (jur.) A face recurs (1). vb. I, ind. prez. 3 recurează.
recurba tr. A curba, a îndoi din nou. vb. I, ind. prez. 3 recurbează.
recurbgre Acţiunea de a recurba, s.f, g.-d. art. recur-bării, pl. recurbări.
recurent,-ă I. adj. 1. Care revine la punctul de pornire.
2.	(despre o boală) Care recidivează. /Febră ~ = boală infecţioasă în care perioadele febrile alternează cu cele nefebrile. 3. (lit.) Motiv - = motiv care se repetă.
4.	(mat.) Serie ~ = serie în care fiecare termen este calculat cu ajutorul termenilor precedenţi. II. s.m. şi f. (jur.) Persoană care face un recurs (1). adj., s.m. şi f, pl. recurenţi,-te.
recurgnţă 1. însuşirea de a fi recurent; repetiţie, //(spec.) Reacţia unui efect asupra cauzei care l-a produs.
2.	(mat.) Formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un şir în funcţie de termenii precedenţi, s.f, g.-d, art. recurenţei, pl. recurenţe, recurge intr. A apela la cineva sau la ceva, a face uz de... vb. III, ind. prez. 3 sg. recurge; ger. recurgând; part. recurs.
recurgere Acţiunea de a recurge, s.f, g.-d. art. recucerii, recurs 1. Solicitare către o instanţă superioară, privind anularea hotărârii unei instanţe inferioare. 2. (rar) Recurgere, referire, s.n., pl. recursuri, recursie (-si-e) (fon.) Moment în care organele articulatorii părăsesc poziţia de articulare şi revin la poziţia normală; destindere, [var. recursiune s.f.] s.f, art. recur-sia, g.-d. art. recursiei, pl. recursii, art. recursiile, recursiune v. recursie.
recursiv,-ă Care poate fi repetat (la nefârşit). adj., pl. recursivi,-e.
recurslvitate însuşirea de a fi recursiv. s.f., g.-d. art. recursivităţii.
recursQriu,-ie Prin care se foloseşte dreptul de recurs. adj., pl. recursorii.
recuza tr. (jur.) A nu recunoaşte competenţa unui judecător, a unui martor etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 recuză, recuzabil,-ă Care poate fi recuzat, adj., pl. recuzabili,-e. recuzare Acţiunea de a recuza; recuzaţie. s.f, g.-d. art. recuzării, pl. recuzări.
recuzat,>ă (Cel) căruia nu i-a fost recunoscută competenţa. adj., s.m. şi f., pl. recuzaţi,-te. recuzaţie (-ţi-e) Recuzare, s.f, art. recuzaţia, g.-d. art. recuzaţiei, pl. recuzaţii, art. recuzaţiile. recuzită l. Totalitatea obiectelor necesare montării unei piese de teatru, unui film etc. 2. Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate, unei acţiuni etc. s.f, g.-d. art. recuzitei, pl. recuzite.
recuzitor
1014
recuzitor,-oare Persoană care procură şi păstrează recuzita, s.m., pl. recuzitori; s.f, g.-d. art. recuzitoarei, pl. recuzitoare.
recviem (-vi-em) (în Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. //Compoziţie muzicală amplă scrisă pentru această slujbă. s.n., pl. recviemuri.
redâ1 tr. A da din nou (cuiva ceva), a restitui, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. redau, 1 pl. redăm, 2 pl. redaţi, imperf. 3 sg. redădea, m.m.c.p. 1 sg. redădusem, 1 pl. redă-duserăm; conj. prez. 3 să redea; imper. neg. 2 sg. nu reda. reda2 tr. A exprima prin cuvinte sau prin mijloace artistice; a descrie; a reproduce, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. redau, l pl. redăm, 2 pl. redaţi, imperf. 3 sg. reda, m.m.c.p. 1 sg. redasem, 1 pl. redaserăm; conj. prez. 3 să redea; imper. neg. 2 sg. nu reda. redacta tr. l.A formula în scris un act, un studiu etc.
2.	A da formă finală unui manuscris destinat publicării.
3.	A organiza conţinutul unei publicaţii (periodice), vb. /, ind. prez. 3 redactează.
redactare Acţiunea de a redacta; formulare în scris. s.f, g.-d. art. redactării, pl. redactări, redactor,-oare 1. Persoană care scrie un studiu, o lucrare. 2. Persoană care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). s.m., pl. redactori; (rar) s.f, g.-d. art. redactoarei, pl. redactoare, redactor-şgf Conducătorul unei redacţii; cel care răspunde (oficial) pentru ceea ce se publică, s.m., pl. redactori-şgfi.
redactor-şef adjunct Adjunct al unui redactor-şef. s.m. + adj.
redacţie (-ţi-e) 1. Colectiv de redactori la o editură, la un ziar etc. //Local unde sunt instalate birourile redactorilor. 2. Redactare, [var. (înv.) redacţiune î./T] s.f, art. redacţia, g.-d. art. redacţiei, pl. redacţii art. redacţiile, redacţional,-ă (-ţi-o-) Al redacţiei, de redacţie, adj., pl. redacţionali,-e. redacţiune v. redacţie.
redan 1. Lucrare de fortificaţie, alcătuită în trecut dintr-un zid în formă de unghi. 2. Fiecare dintre treptele de pe suprafaţa superioară a unui zid construit pe un teren în pantă. 3. Motiv decorativ în forma unor dinţi sculptaţi, folosit în arhitectura Evului Mediu. 4. Aliniere oblică a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colţ al lor să iasă mai mult în stradă. 5. Proeminenţă pe fundul cocii unei ambarcaţiuni sau al unui hidroavion, care facilitează înaintarea acestora pe apă. s.n., pl. redane. redare Acţiunea de a reda, exprimare, reprezentare, s.f, g.-d. art. redării, pl. redări.
redempţiune (-ţi-u-) Izbăvire, mântuire, s.f, g.-d. art. redempţiunii, pl. redempţiuni, redeschide tr. şi refl. A (se) deschide din nou. Hrefl. (fig., despre instituţii) A-şi relua activitatea, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. redeschid, I pl. redeschidem, perf s.
I	sg. redeschisgi, I pl. redeschiserăm; conj. prez. 3 să redeschidă; ger. redeschizând; part. redeschis, redeschidere Acţiunea de a (se) redeschide, s.f, g.-d. art. redeschiderii, pl. redeschideri, redescoperi tr. A descoperi din nou. vb. IV, ind. prez.
1	sg. redescapăr, 3 redescoperă, imperf. 3 sg. redescoperea; conj. prez. 3 să redescopere, redescoperire Acţiunea de a redescoperi, s.f, g.-d. art. redescoperirii, pl. redescoperiri, redeştepte 1 .tr. şi refl. A (se) deştepta din nou; a face să-şi revină sau a-şi reveni în fire. //(fig.) A izbucni sau a face să izbucnească din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. vb. /, ind. prez. 3 redeşteaptă. redeşteptare Acţiunea de a (se) redeştepta, s.f, g.-d. art. redeşteptării, pl. redeşteptări.
redeveni intr. A fi din nou ca înainte; a-şi reveni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. redevin, 2 sg. redevii, imperf. 3 sg. redevenea; conj. prez. 3 să redevină, redevenire Acţiunea de a redeveni, s.f, g.-d. art. rede-vemrii, pl. redevemri.
redevenţă (fin.) Sumă în cotă fixă, plătită periodic, acţionarilor unei firme; rentă, s.f., g.-d. art. redevgnţei, pl. redevgnţe.
redhibitoriu,-ie (jur.) Care determină anularea unei vânzări, adj., pl. redhibitQrii.
redhibiţiune (-ţi-u-) (jur.) Anulare a unei vânzări, ca urmare a existenţei unui viciu în actul de vânzare, s.f, g.-d. art. redhibiţiunii, pl. redhibiţiuni. redie (-di-e) (zool.) Stadiu larvar în dezvoltarea unor viermi paraziţi, s.f., art. rgdia, g.-d. art. rgdiei, pl. rgdii, art. rediile.
redija tr. (înv.) A redacta; a compune, vb. I, ind. prez. 3 redijează, I pl. redijăm; conj. prez. 3 să redijgze; ger. redijând.
redijare (înv.) Acţiunea de a redija. s.f, g.-d. art. redi-jării, pl. redijări.
redimensiona (-si-o-) tr. A recalcula dimensiunile unei construcţii, ale unei maşini etc. //(fig.) A aborda dintr-o nouă perspectivă, vb. I, ind. prez. 3 redimensionează. redimensionare (-si-o-) Acţiunea de a redimensiona. s.f, g.-d. art. redimensionării, pl. redimensionări. redingotă Haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi, până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi, s.f, g.-d. art. redingotei, pl. redingate. rediscute tr. A discuta din nou, a repune (ceva) în discuţie. vb. I, ind. prez. 3 rediscută, rediscutare Acţiunea de a rediscuta, s.f., g.-d. art. rediscutării, pl. rediscutări.
redispărea intr. (rar) A dispărea din nou. vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. redispar, I pl. redispărgm; conj. prez. 3 să redispară; ger. redispărând; part. redispărut. redistila tr. A distila din nou pentru a obţine un produs superior, vb. /, ind. prez. 3 redistilează. redistilare Acţiunea de a redistila. s.f, g.-d. art. redis-tilării, pl. redistilări.
redistribui tr. A repartiza din nou. vb. IV, ind. prez. 1 şi
2	sg. redistribui, 3 redistribuie, imperf. 3 sg. redistribuia; conj. prez. 3 să redistribuie.
redistribuire Acţiunea de a redistribui, s.f, g.-d. art.
redistribuirii, pl. redistribuiri.
rediu (reg.) Pădure mică, tânără, s.n., art. rgdiul, pl. rg;
diuri.
rediviza tr. A face o nouă împărţire, o nouă diviziune. vb. /, ind. prez. 3 redivizează. redoare 1. Lipsă de agilitate, de supleţe. 2. (med.) Rigiditate a unei articulaţii, s.f, g.-d. art. redării, pl. redări, redobândi tr. A obţine din nou un lucru pierdut, o situaţie etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. redobândgsc, imperf. 3 sg. redobândea; conj. prez. 3 să redobândească, redobândire Acţiunea de a redobândi, s.f, g.-d. art. redobândirii, pl. redobândiri. redondant,-ă v. redundant, redondanţă v. redundanţă, redresa 1 ■ tr şi refl. A readuce sau a reveni în poziţie normală. //(fig.) A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) reface. 2. tr. A readuce o aeronavă aflată în coborâre în poziţie orizontală cu ajutorul comenzilor. 3. tr. A transforma un curent electric alternativ în curent continuu. vb. /, ind. prez. 3 redresează.
redresare Acţiunea de a (se) redresa. //Revenire, readucere în poziţie normală. //Transformare a energiei electromagnetice produse de curentul alternativ în energie electromagnetică de curent continuu, s.f, g.-d. art. redresării, pl. redresări.
1015
reface
redresor1 1. Dispozitiv care transformă curentul alternativ în curent continuu. 2. Sistem de lentile sau de prisme care redresează imaginea răsturnată redată de un instrument optic. 3. (med.) Aparat pentru corectarea malformaţiilor osteoarticulare. 4. Dispozitiv care readuce pe calea iniţială un fluid abătut de un obstacol, s.n., pl. re-dresoare.
redresor2,-oare Care redresează, adj., pl. redresQri,-oare.
reduce tr. l.A micşora, a diminua (ca proporţii, ca intensiţate etc.). //(spec.) A micşora dimensiunile unei hărţi, ale unei piese etc., păstrând proporţiile dintre elemente. 2. A simplifica o fracţie sau o expresie algebrică.
3.	A restrânge, a limita. 4. A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate. IA ~ pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai zică nimic. 5. (chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinaţie. 6. (înv.) A cuceri, a cotropi, vb. Ul, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reduc, 1 pl. reducem, 2 pl. reduceţi; imper. 2 sg. redu, neg. nu reduce; part. redus, reducere 1. Acţiunea de a reduce. //Micşorare, scădere a preţurilor. 2. (med.) Reducţie (3). 3. (mat.) Simplificare a unei fracţii sau a unei expresii algebrice. la absurd = demonstrare a corectitudinii unei afirmaţii arătând că ideea contrară este falsă, s.f, g.-d. art. reducerii, pl. reduceri.
reductibil,-ă Care poate fi redus, care poate fi simplificat. adj., pl. reductibili,-e.
reductibilitate însuşirea de a fi reductibil, s.f, g.-d. art. reductibilităţii, pl. reductibi 1 ităţi. reductor1 (chim.) Substanţă care, în prezenţa altei substanţe, cedează electroni, oxidându-se. s.m., pl. reductori. reductfir2 Dispozitiv, mecanism folosit pentru micşorarea unei mărimi (viteză, presiune etc.). s.n., pl. reductoare.
reducţie (-ţi-e) I. Acţiunea de a reduce, //(concr.) Copie micşorată a unui obiect. 2. Piesă de legătură între două ţevi cu diametre diferite. 3. (med.) Operaţie prin care sunt fixate la loc oasele fracturate. 4. (biol.) Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, s.f, art. reducţia, g.-d. art. reducţiei, pl. reducţii, art. reducţiile.
reducţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la reducţie. Diviziune ~ = meioză. adj., pl. reducţionali,-e. reducţionjsm (-ţi-o-) Metodă de cunoaştere a unui fenomen complex prin reducerea lui la fenomene mai simple. //Simplificare excesivă, s.n. reducţiune (-ţi-u-) (jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după decesul unei persoane, a donaţiilor făcute de aceasta în detrimentul moştenitorilor legali. s.f., g.-d. art. reducţiunii.
redundant,-ă Referitor la redundanţă, //(despre stil) încărcat excesiv; plin de emfază, [var. redondant,-ă adj.) adj., pl. redundanţi,-te.
redundanţă 1. Surplus de informaţie transmis faţă de strictul necesar. 2. Abundenţă inutilă de expresii sau de imagini în formularea unei idei. [var. redondanţă .s./\] s.f, g.-d. art. redundanţei, pl. redundanţe, reduplica tr. l.A dubla. 2. (fon.) A repeta într-un cuvânt o literă sau o silabă pentru a da cuvântului altă valoare stilistică sau pentru a forma alt cuvânt, vb. I, ind. prez. 3 reduplică.
reduplicare Acţiunea de a reduplica; reduplicaţie. s.f, g.-d. art. reduplicării, pl. reduplicări. reduplicativ,-ă Care arată repetarea, reduplicarea. adj., pl. reduplicativi,-e.
reduplicaţie (-ţi-e) Reduplicare. s.f, art. reduplicaţia, g.-d. art. reduplicaţiei, pl. reduplicaţii, art. reduplicaţiile. redus,-ă 1. Diminuat, micşorat. 2. (fig.) Mărginit, prost.
3.	(chim., despre substanţe) Din care a fost eliminat oxigenul. adj., pl. reduşi,-se.
redutabil,-ă De temut; puternic; valoros, adj., pl. redutabili,-e.
redută Mic fort de apărare, de formă poligonală sau circulară, înconjurat adesea de şanţuri, s.f, g.-d. art. redutei, pl. redute.
reechilibra tr şi refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru, de normal, vb. /, ind. prez. 3 reechilibrează, reechilibrare Acţiunea de a (se) reechilibra, s.f, g.-d. art. reechilibrării, pl. reechilibrări, reedifica tr. A edifica din nou, a reconstrui, vb. I, irtd. prez. 3 reedifică.
reedita tr. l.A publica o carte într-o nouă ediţie; a retipări. 2. (fig.) A reface un succes; a repune în circulaţie o concepţie, o idee (greşită) etc. vb. I, ind. prez. 3 reeditează.
reeditare Acţiunea de a reedita; retipărire, s.f, g.-d. art. reeditării, pi. reeditări.
reeduca tr. l.A educa din nou pe cineva; a-i da cuiva o educaţie nouă (în locul celei greşite). 2. A deprinde un organ, o parte a corpului să funcţioneze din nou. 3. A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situaţiei sale), vb. I, ind. prez. 3 reeducă, reeducare Acţiunea de a reeduca. /Centru de ~ = instituţie în care tinerii delincvenţi primesc o nouă educaţie, conformă cu morala, //(fig.) Educaţie nouă, capabilă să
o	corecteze pe cea greşită, s.f., g.-d. art. reeducării, pl. reeducări.
reeligibil,-ă Care poate fi ales din nou. adj.,pl. reeligi; bili,-e.
reeligibilitate Calitatea de a fi reeligibil. s.f., g.-d. art. reeligibilităţii.
reescont (fin.) Operaţie bancară prin care o bancă cumpără de la altă bancă o cambie, o trată etc., scontată deja de această bancă, s.n., pl. reesconturi. reesconta tr. (fin.) A efectua un reescont. vb. I, ind. prez. 3 reescontează.
reescontare (fin.) Acţiunea de a reesconta. s.f, g.-d. art. reescontării, pl. reescontări. reeşalona tr. A eşalona din nou o datorie stabilind pentru plată noi termene, vb. I, ind. prez. 3 reeşalonează. reeşalonare Acţiunea de a reeşalona. s.f, g.-d. art. reeşalonării, pl. reeşalonări.
reevalua tr. A evalua din nou. vb. I, ind. prez. 3 reevaluează, 1 pl. reevaluăm; conj. prez. 3 să reevalueze; ger. reevaluând.
reevaluare Acţiunea de a reevalua, s.f, g.-d. art. reevaluării, pl. reevaluări.
reexamina (x pron. gz) tr. l.A examina din nou pe cineva. 2. A lua din nou în discuţie o problemă, o lucrare etc. vb. I, ind. prez. 3 reexaminează, reexaminare (x pron. gz) Acţiunea de a reexamina. s.f., g.-d. art. reexaminării, pl. reexaminări, reexpedia (-di-a) tr. A trimite, a expedia din nou; a retrimite, vb. I, ind. prez. 3 reexpediază, 1 pl. reexpe-diem; conj. prez. 3 să reexpedieze; ger. reexpediind. reexpediere Acţiunea de a reexpedia. s.f, g.-d. art. reexpedierii, pl. reexpedieri.
reexport Exportare a unor mărfuri importate fără a le supune altor prelucrări, s.n., pl. reexporturi, reexporta tr. A exporta în altă ţară mărfuri importate. vb. I, ind. prez. 3 reexportă.
reexpoziţie (-ţi-e) (muz.) Fragment dintr-o sonată, dintr-o fugă etc., care se repetă; repriză, s.f, art. reexpoziţia, g.-d. art. reexpoziţiei, pl. reexpoziţii, art. reexpoziţiile. reface 1. tr. A face din nou ceva rău făcut; a repara, a transforma; a aduce în starea de mai înainte. HA reconstrui. 2. refl. A se restabili (după o boală); (despre un ţesut) a se regenera, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. refac, / pl. refacem, 2 pl. refaceţi; imper. 2 sg. refă, neg. nu reface.
refacere
1016
refacere Acţiunea de a (se) reface. //Retragere a unei unităţi militare în spatele frontului pentru odihnă şi pentru completarea efectivului, s.f., g.-d. art. refacerii, pl. refaceri.
refecţie (-ţi-e) 1. Reducere a preţului sau a taxelor vamale pentru o marfă necorespunzătoare calitativ. 2. Reconstruire, refacere a unei căi ferate din cauza uzării excesive a componentelor, s.f, art. refacţia, g.-d. art. refacţiei, pl. refacţii, art. refacţiile. refec Tip de cusătură care îmbină două bucăţi de material textil, ale căror margini se îndoaie pentru a nu se destrăma; refecătură. IA lua (pe cineva) la ~ sau (rar) a trage (cuiva) un ~ = a lua la întrebări; a certa, s.n., pl. refecuri.
refeca tr. l.A coase un refec. 2. A tăia cu fierăstrăul marginile, capetele cu coajă sau teşite ale unor scânduri. vb. I, ind. prez. 3 refecă.
refecare Acţiunea de a refeca, s.f, g.-d. art. refecării, pl. refecări.
refecătură (pop.) Refec, s.f., g.-d. art. refecăturii, pl. refecături.
refector v. refectoriu.
refectoriu Sală de mese într-o mănăstire sau într-un internat, [var. refectori.«.] s.n., art. refectoriul, pl. refec-torii, art. refectoriile. refera v. referi1.
referat 1. Dare de seamă asupra unei activităţi, asupra
unei cărţi etc. 2. Scurt raport făcut pe marginea unui act,
a unei cereri etc. s.n., pl. referate.
referativ,-ă (livr.) Referitor la un referat, adf, pl. refe-
rativi,-e.
referendar 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea cererilor relative la titlurile de nobleţe, la dispensele de vârstă etc. 2. (înv.) Referent2, s.m., pl. re-ferendari.
referendum Vot prin care cetăţenii unei ţări se pronunţa cu „da” sau „nu” asupra unei probleme de interes general; consultare cetăţenească, s.n., pl. refergndumuri. referent1 Obiect la care se referă semnul lingvistic într-o comunicare, s.m., pl. referenţi. referent2,-ă l. Specialist al unei instituţii care dă îndrumări şi informaţii în domeniul său. ~ agricol. //Consilier. 2. Persoană care întocmeşte un referat, s.m., pl. refergnţi; s.f, g.-d. art. refergntei, pl. refergnte, referenţial,-! (-ţi-al) De referinţă, adj., pl. referenţiali,-
e.
referi1 Intr. A face un referat; a raporta, [var. refera vi.] vb. IV, ind. prez. 3 referă, imperf. 3 sg. referea; eoni. prez. 3 să se refgre.
referi2 refl. A se raporta la..., a ii în legătură cu... vb. IV, ind. prez. 3 se refgră, imperf. 3 sg. se referea; conj. prez. 3 să se refgre.
referinţă l. Informaţie asupra unei persoane. //Lămurire, explicaţie. 2. (mat., fiz.) Sistem de - = sistem de coordonate la care se raportează poziţia unui corp; reper.
2.	Raportare a unui lucru la altul. IDe - = la care te poţi referi2; important, s.f., g.-d. art. referinţei, pl. referinţe, referire Acţiunea de a (se) referi. ICu ~ la... = în legătură cu..., referitor la... s.f, g.-d. art. referirii, pl. referiri, referiter.-oare Care se referă la cineva sau la ceva. /~ la... = în legătură cu..., despre, adj., pl. referitari,-oare. refigrbe tr. A fierbe ceva din nou. vb. III, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. refigrb, perf. s. I refiersgi, / pl. refierserăm; conj. prez. 3 să refiarbă; part. refiert. refierbătar Schimbător de căldură tubular pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului, s.n., pl. refierbă-toare.
reflect1 (înv.) Reflex, s.n., pl. reflecte.
reflect2,-ă (despre ramuri, frunze etc.) Orientat în afară
şi în jos. adj., pl. reflecţi,-te.
reflecta1 intr. A gândi profund; a cugeta, a medita la... vb. I, ind. prez. 3 reflectează.
reflecta2 tr. şi refl. 1. (despre lumină, sunete etc.) A (se) răsfrânge. 2. (fig.) A (se) oglindi, vb. I, ind. prez. 3 re-flgctă.
reflectant,-ă (despre corpuri) A cărui suprafaţă reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant, adj., pl. reflectanţi,-te.
reflectare Acţiunea de a (se) reflecta, //(arte) Oglindire, redare transfigurată a realităţii. //Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice care se referă la raportul dintre conştiinţă şi lumea exterioară, s.f, g.-d. art. reflectării, pl. reflectări.
reflectător,-oare Referitor la reflexie, adj., pl. reflec-tători.-oare.
reflectivitate (biol.) Capacitatea ţesuturilor vii de a determina răspunsuri reflexe, s.f, g.-d. art. reflectivi-tăţii.
reflectometru 1. (fiz.) Dispozitiv cu care se determină calitatea luciului unei suprafeţe. 2. Dispozitiv care măsoară raportul dintre unda incidenţă şi unda reflectată. s.n., art. reflectometrul, pl. reflectometre. reflector1 Personaj literar, reprezentant al autorului. s.m., pl. reflectori.
reflector2 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat care dirijează fluxul luminos într-o anumită direcţie. 2. Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie dorită; (p. ext.) proiector, //(astron.) Telescop al cărui obiectiv este alcătuit dintr-o oglindă concavă. 3. (elt.) Element component al unor antene, cărora le măreşte directivi-tatea. s.n., pl. reflectoare. reflectariu,-ie Care reflectă, adj., pl. reflectării, reflectorizant,-ă Reflectant. /Placă ~ = strat de material plastic transparent şi colorat, conţinând bile mici de sticlă, care reflectă lumina incidenţă, utilizat în semnalizarea rutieră, adj., pl. reflectorizanţi,-te. reflecţie (-ţi-e) Cugetare, meditaţie, gândire, [var. reflecţiane s.f.] s.f., art. reflgcţia, g.-d. art. reflecţiei, pl. reflecţii, art. reflecţiile, reflecţiune v. reflecţie.
reflex1 1. Rază reflectată; sclipire. 2. (fig.) Oglindire, reflectare a unei situaţii, a unei stări sufleteşti etc. 3. Reacţie a organismului faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei. /- condiţionat = reflex determinat de legătura realizată temporar, în scoarţa cerebrală, între doi stimuli diferiţi, care acţionează în acelaşi timp. ~ necondiţionat = reflex înnăscut, s.n., pl. reflgxe. reflex2,-ă (fiziol., despre acte ale organismului) Produs independent de voinţă; spontan, adj., pl. reflgcşi,-xe. reflexibil,-ă Care se poate reflecta, adj., pl. reflexibili,-e. reflexie (-xi-e) Fenomen de întoarcere parţială a luminii, a undelor, a radiaţiilor în mediul din care au venit, atunci când întâlnesc o suprafaţă de separare a celor două medii. [var. reflexiune s.f.] s.f., art. reflgxia, g.-d. art. reflexiei, pl. reflexii, art. reflexiile, reflexiune v. reflexie.
reflexiv,-ă 1. (despre oameni) Gânditor, meditativ. 2. Care se răsfrânge. 3. Pronume - = pronume care reprezintă aceeaşi persoană cu subiectul şi indică obiectul asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Verb - = verb însoţit de un pronume reflexiv. Diateză ~ = diateză care arată că acţiunea verbului se răsfrânge asupra subiectului gramatical, adj., pl. reflexivi,-e. reflexivjsm Caracter reflexiv; reflexivitate, s.n. reflexivitate 1. Caracter reflexiv; predispoziţie spre meditaţie. 2. Proprietate a unei relaţii logice sau matematice de a fl reflexivă, s.f, g.-d. art. reflexivităţii. reflexogen,-ă Care poate produce reflexe1 (3). adj., pl. reflexogeni,-e.
1017
refula
reflexologie Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor1 (3). s.f., art. reflexologia, g.-d. art. reflexologiei. reflexoterapie Metodă terapeutică bazată pe folosirea reflexelor în vindecarea unor boli. s.f., art. reflexotera-pia, g.-d. art. reflexoterapiei.
réflua intr. (despre ape, lichide) A reveni, a se întoarce. vb. I, ind. prez. 3 refluează.
reflux 1. Fază de coborâre a nivelului mărilor şi oceanelor în timpul mareelor. 2. (fig.) Descreştere; regres. s.n., pl. refluxuri.
refolosj tr. 1. A da o nouă întrebuinţare unor materiale sau obiecte, după o întrebuinţare prealabilă. 2. A folosi din nou un procedeu, o metodă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. refolosesc, imperf. 3 sg. refolosea; conj. prez. 3 să refolosească.
refolosibil,-ă Care poate fi refolosit după o prealabilă prelucrare, adj., pl. refolosibi1i,-e. refolosire Acţiunea de a refolosi. s.f, g.-d. art. refo-losirii, pl. refolosiri.
reforma tr. l.A îmbunătăţi, a înnoi (o stare de lucruri); a face o reformă. 2. A scoate din uz un lucru depăşit. 3. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar, vb. I, ind. prez. 3 reformează.
Referma Mişcare social-politică şi religioasă, apărută în apusul Europei, în secolele XV-XVI, împotriva feudalismului şi a catolicismului, s.prop.f., g.-d. Reformei. reformabil,-ă Care poate fi reformat, refăcut, îmbunătăţit. adj., pl. reformabili,-e. reformare Acţiunea de a reforma, s.f, g.-d. art. reformării, pl. reformări.
reformat,-ă 1. (despre materiale, maşini, unelte etc.) Scos din uz ca inutilizabil. 2. (mii.) Scos din evidenţele armatei (ca inapt). 3. Care ţine de cultul religios protestant. //(s.) Persoană de confesiune protestantă; calvin. adj., pl. reformaţi,-te.
reformatflr.-oare (Persoană) care face reforme, care recomandă reformele; înnoitor, adj., s.m. şi f, pl. refor-matari,-oare.
refarmă 1. Transformare, schimbare economică, politică, socială, care urmăreşte îmbunătăţirea stării de lucruri. /- monetară (sau bănească) = operaţie financiară prin care o monedă este înlocuită cu alta cu un curs diferit. ~ agrară = acţiune prin care ţăranii săraci şi veteranii au primit pământ. 2. Scoatere din uz a unor materiale, efecte etc. considerate inutilizabile; (concr.) totalitatea materialelor scoase din uz. 3. Declararea cuiva ca inapt pentru serviciul militar, s.f, g.-d. art. refarmei, pl. referme. reformism Atitudine politică bazată pe promovarea reformelor, s.n.
reformist,-ă (Adept) al reformismului, adj., s.m. şi f, pl. reformişti,-ste.
reformula tr. A formula din nou, în alţi termeni, vb. I, ind. prez, 3 reformulează.
reformulare Acţiunea de a reformula. s.f.. g.-d. art. reformulării, pl. reformulări.
refracta refl. (despre unde, raze de lumină) A suferi fenomenul refracţiei. Iltr. (despre corpuri) A produce fenomenul de refracţie, vb. I, ind. prez. 3 refractă, refractabilitate Calitatea unui material de a fi refractar; refractaritate (1). s.f., g.-d. art. refractabilităţii. refractar,-ă 1. (despre materiale) Rezistent la temperaturi înalte; termorezistent. /Cărămidă ~ = cărămidă rezistentă la temperaturi mari, fabricată dintr-un material special. 2. (fig., despre oameni) Nesupus, rebel; care se împotriveşte la ceva. adj., pl. refractari,-e. refractarism (rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere, s.n.
refractaritate 1. (rar) Refractabilitate. 2. Temperatură maximă la care rezistă un material refractar, s.f., g.-d. art. refractarităţii.
refractometrie Ramură a opticii care cercetează metodele de determinare a indicilor de refracţie ai unor substanţe. s.f., art. refractometria, g.-d. art. refractometriei. refractometru Instrument folosit în refractometrie. s.n., art. refractometrul, pl. refractomgtre. refractor 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcţia unui fascicul de lumină. 3. Telescop al cărui obiectiv are mai multe lentile, s.n., pl. refractoare. refracţie (-ţi-e) Deviere a direcţiei de propagare a unei unde, a unei radiaţii, a unui corpuscul, când se întâlneşte suprafaţa de separare dintre două medii. /Indice de ~ = număr care reprezintă raportul dintre viteza de propagare a unei unde în vid şi viteza de propagare în mediul în care aceasta pătrunde, [var. refracţiune ,?./]] s.f, art. refracţia, g.-d. art. refracţiei, pl. refracţii, art. refracţiile, refracţiune v. refracţie.
refrangibil,-ă (rar) Care se poate refracta, adj., pl. refrangibili,-e.	^
refrangibilitate (rar) însuşirea de a fi refrangibil. s.f, g.-d. art. refrangibilităţii, pl. refrangibilităţi. refren 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după fiecare strofă a unei poezii. 2. Frază muzicală reluată în cadrul unui cântec. IITemă de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip, s.n., pl. refrene, refrigera tr. şi intr. A răci un produs până aproape de punctul de îngheţ; a îngheţa, vb. I, ind. prez. 3 refrigerează.
refrigerare Acţiunea de a refrigera; răcire, îngheţare. s.f, g.-d. art. refrigerării, pl. refrigerări, refrigerator Parte a unei instalaţii de răcire, în care temperatura ajunge aproape de 0° C; (p. ext.) congelator. s.n., pl. refrigeratoare.
refrigeraţie (-ţi-e) 1. Refrigerare. 2. (med.) Metodă de anestezie sau de tratament cu ajutorul pungilor de gheaţă sau al aparatelor refrigerente, s.f, art. refrigeraţia, g.-d. art. refrigergţiei, pl. refrigeraţii, art. refrigeraţiile. refrigergnt1 Aparat, parte a unei instalaţii de distilare care răceşte şi condensează vaporii produşi prin fierbere. s.n., pl. refrigerente.
refrigerent2,-ă Care răceşte, care îngheaţă, adj., pl. refrigerenţi,-te.
refringent,-ă (despre un mediu) Care refractă razele de
lumină, adj., pl. refring§nţi,-te.
refringenţă (fiz.) Proprietate a unor medii de a refracta
lumina. //Indicele de refracţie al unui mediu, s.f, g.-d.
art. refringgnţei, pl. refringgnţe,
refrişa tr. şi refl. (rar) A (se) împrospăta, vb. I, ind. prez.
3 refrişegză.
refugia (-gi-a) refl. A se pune la adăpost de un pericol, de o urmărire etc.; a fugi. //(fig.) A se retrage într-un loc liniştit, vb. I, ind. prez. 3 se refiigiază, I pl. ne refugigm; conj. prez. 3 să se refugieze; ger. refugiindu-se. refugiat,-ă (-gi-at) (Persoană) care a fugit din faţa unui pericol sau care s-a retras dintr-un teritoriu ocupat. /-politic = persoană care cere azil politic, adj., s.m. şi f, pl. refugiaţi,-te.
refugigre (-gi-e-) Acţiunea de a se refugia, s.f, g.-d. art. refugierii, pl. refugieri.
refugiu l. Faptul de a se refugia. //Timpul petrecut ca refugiat. 2. Loc de scăpare în faţa unui pericol; adăpost, azil; (fig.) consolare, mângâiere. //Platformă amenajată, ca un trotuar pe partea carosabilă a unei căi de circulaţie, în mijlocul unei pieţe etc., pentru a facilita traversarea şoselei de către pietoni sau accesul la mijloacele de transport în comun, s.n., art. refugiul, pl. refugii, art. refugiile.
refula tr. l.A împinge în subconştient anumite dorinţe, imagini, tendinţe etc. neîmplinite. 2. A împinge un fluid
refulare
1018
într-un recipient, într-o conductă cu ajutorul unei pompe.
3.	A schimba, parţial sau total, forma unei piese metalice prin prelucrare la cald sau la rece. vb. I, ind. prez. 3 refulează.
refulare Acţiunea de a refula, s.f., g.-d. art. refulării, pl. refulări.
refulat,-ă I. adj. (despre imagini, impulsuri etc.) Respins în subconştient. II. s.m. şi f. Persoană care îşi refulează dorinţele, instinctele etc. adj., s.m. şi f, pl. refulaţi,-te.
refutá tr. (livr.) A combate cu argumente puternice o afirmaţie, o teorie etc. vb. I, ind. prez. 3 refutează. refutabil,-ă (livr.) Care poate fi combătut, adj., pl. refutabili,-e.
refutare (livr.) Acţiunea de a refuta; refutaţie. s.f, g.-d. art. refutării, pl. refutări.
refutaţie (-ţi-e) (înv.) Refutare; combatere, respingere. s.f, art. refutaţia, g.-d. art. refutaţiei, pl. refutaţii, art. refiitaţiile.
refuz 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. /Până la ~ = până la limita maximă. 2. (tehn.) Material rămas în urma sortării sau cernerii. 3. (tehn.) Defect de turnare a unei piese, care rămâne cu goluri, din cauza umplerii incomplete a formei cu material topit, s.n., pl. refuzuri.
refuza tr. A respinge, a nu accepta ceva sau pe cineva. //A nu da ceva (ce ţi s-a cerut), //(cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva. vb. I, ind. prez. 3 refuză, refuzare Acţiunea de a refuza, s.f, g.-d. art. refuzării. regal1 Dulăpior într-o tipografie în care se păstrează casetele cu litere, s.n., pl. regale. regal2 1. Banchet, petrecere. 2. Dar plăcut; cadou.
3.	(fig.) Plăcere deosebită, încântare, s.n., pl. regale. regal3,-ă Referitor la rege; regesc; (p. ext.) maiestuos, bogat, adj, pl. regali,-e.
regala 1. tr. A dărui. 2. tr. şi refl. A (se) ospăta (bine); a(-şi) face o plăcere, vb. I, ind. prez. 3 regalează. regalare 1. Acţiunea de a (se) regala. 2. (fig.) Plăcere, desfătare, s.f, g.-d. art. regalării, pl. regalări. regală1 (ieşit din uz) Pahar de bere mai mic decât ţapul; cantitatea de bere din acest pahar, s.f, g.-d. art. regalei, pl. regale.
regală2 Mic instrument de suflat asemănător cu orga. //Unul dintre registrele orgii, s.f, g.-d. art. regalei, pl. regale.
regalism Concepţie politică ce preconizează ca formă de guvernământ regalitatea; monarhism, s.n. regalist,-ă (Adept) al regalităţii; monarhist, adj., s.m. şi
f,	pl. regalişti,-ste.
regalitate Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie, s.f, g.-d. art. regalităţii, pl. regalităţi.
regat Stat guvernat de un rege; monarhie. /Vechiul ~ = nume dat, după Primul Război Mondial, până la proclamarea republicii, teritoriului României de dinaintea acestui război, s.n., pl. regate, regată 1. întrecere sportivă între ambarcaţiuni cu vele, cu rame sau cu motor. //Probă în competiţiile de iahting. 2. Cravată care se înnoadă şi cade vertical de-a lungul plastronului cămăşii, s.f, g.-d. art. regatei, pl. regate, regazona tr. A planta din nou gazon. vb. I, ind. prez. 3 regazonează.
regăsi 1. tr. A găsi din nou pe cineva sau ceva. 2. refl. A se afla din nou în acelaşi loc. 3. refl. (fig.) A-şi redobândi echilibrul sufletesc (după o perioadă de zbucium). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. regăsesc, imperf. 3 sg. regăsea; conj. prez. 3 să regăsească, regăsire Faptul de a (se) regăsi, s.f, g.-d. art. regăsirii, pl. regăsiri.
regăţean,-ă Denumire dată după Primul Război Mondial locuitorilor din Vechiul regat, s.m., pl. regăţeni; s.f, g.-d. art. regăţenei, pl. regăţene. regăţeancă Regăţeană. s.f, g.-d. art. regăţencei, pl. regăţence.
regândi tr. A concepe din nou (şi în alt fel); a redimensiona. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. regândesc, imperf. 3 sg. regândea; conj. prez. 3 să regândească. regândire Acţiunea de a regândi. s.f., g.-d. art. regân-dirii, pl. regândiri.
rege 1. Suveranul unui regat. 2. (fig.) Persoană care are cea mai însemnată poziţie într-un domeniu oarecare, prin competenţa sau reputaţia sa. 3. Piesa principală la jocul de şah. //Popă, rigă la jocul de cărţi, s.m., pl. regi. regea (înv.) Cerere, rugăminte, s.f, art. regeaua, g.-d. art. regelei, pl. regele, art. regelele. regeai (înv.) 1. Ministru al Porţii otomane. 2. Mare demnitar, s.m., pl. regeali-
regenera 1 • refl. (despre organe, ţesuturi) A se reface.
2.	tr. şi refl. (fig.) A (se) înnoi; a (se) înviora. 3. tr. (despre materiale uzate) A readuce în stare de folosire; a recondiţiona, vb. I, ind. prez. 3 regenerează, regenerabil,-ă Care se poate regenera; regeneratív. adj., pl. regenerabili,-e.
regenerare Acţiunea de a (se) regenera, s.f., g.-d. art. regenerării, pl. regenerări.
regeneratív,-ă Regenerabil, adj., pl. regenerativi,-e. regenerator1 Sistem tehnic cu ajutorul căruia se regenerează un material, s.n., pl. regeneratoare. regenerator2,-oare Care regenerează; înnoitor, adj., pl. regeneratori,-oare.
regent,-ă I. adj., s.f. (Propoziţie) căreia i se subordonează altă propoziţie. II. s.m. şi f. Persoană care conduce provizoriu o monarhie în timpul unei regenţe, adj., s.m. şi f., pl. regenţi,-te.
regenţă 1. Guvernare a unui regat, exercitată în timpul minoratului sau al absenţei regelui, de una sau mai multe persoane; persoanele care asigură guvernarea; perioada acestei guvernări. 2. Stil în arhitectură şi în artele decorative din sec. al XVIII-lea, caracterizat prin supleţea, graţia şi delicateţea formelor, s.f, g.-d. art. regenţei, pl. regenţe.
regesc,-ească Referitor la rege; (p. ext.) bogat, maiestuos; regal. adj., pl. regeşti.
regeşte Nume dat în Evul Mediu documentelor emise în ordine cronologică de aceeaşi cancelarie, s.f. pl. regeşte Ca un rege. adv.
reggae (reghe) (angl.) Muzică ritmată de origine jamaicană; dansul respectiv, s.n., art. reggae-ul. reghiment v. regiment. regicid1 Asasinarea unui rege. s.n., pl. regicide. regicid2,-ă (Persoană) care a asasinat un rege. adj., s.m. şi f, pl. regicizi,-de.
regie 1. Concepţie despre interpretarea scenică a unui text dramatic, a unui libret etc.; îndrumarea jocului actorilor. tehnică = conducerea tehnică a realizării unui spectacol. 2. Executare a unei lucrări sau exploatare a unui bun de către un administrator care va justifica proprietarului cheltuielile făcute. /Cheltuieli de ~ = cheltuieli de întreţinere a unei instituţii, întreprinderi etc.; cheltuieli efectuate pentru o lucrare (inclusiv materialele). In
-	proprie = (despre construcţii, reparaţii capitale) executat de beneficiar cu mijloace proprii. 3. Formă de organizare a unor întreprinderi care exploatează bunuri ale statului sau drepturi ale acestuia; (p. ext.) administraţia, sediul unei asemenea întreprin-deri. 4. Debit, tutungerie. s.f, art. regia, g.-d. art. regiei, pl. regii, art. regiile, regifugiu Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. s.n., art. regi-fugiul, pl. regifugii, art. regifugiile.
regim 1. Sistem de organizare a vieţii sociale, politice şi economice a unui stat; formă de guvernământ. /~ parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deţinută de parlament. ~ preferenţial = acordarea de avantaje, în relaţiile comerciale, de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. 2. Perioadă de guvernare a unui partid politic, a unui rege etc. 3. Ansamblu de reglementări referitoare la funcţionarea unei întreprinderi, a unei instituţii etc. 4. Totalitatea regulilor privind modul de viaţă şi de alimentaţie al unei persoane. /~ alimentar = folosire a alimentelor şi a băuturilor în conformitate cu anumite norme impuse de starea de sănătate a unei persoane. 5. (tehn.) Ansamblul condiţiilor de funcţionare a unui sistem tehnic la un moment dat. I~ hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. ~ hidric = ansamblul fenomenelor de mişcare şi de reţinere a apei în sol. ~ de economii = sistem de măsuri privind folosirea cât mai raţională a resurselor financiare şi de muncă. 6. Raport gramatical între două cuvinte dependente unul de altul, s.n., pl. regimuri, regiment Unitate militară alcătuită din mai multe batalioane sau escadrile, divizioane etc. [var. (înv.) reghi-mgnt s.n.] s.n., pl. regimente, regimentar,-ă Referitor la regiment. /Tren - - convoi de căruţe sau de camioane care transportă pe front proviziile sau muniţiile unei unităţi militare, adj., pl. regimentari,-e.
regina-nopţii Nume dat unor plante de grădină, cu flori albe, roşietice sau violete, care se deschid seara şi răspândesc un miros plăcut, s.f. art., g.-d. art. reginei-nQPţii.
regină 1. Suverana unui regat. 2. Soţie de rege. 3. (fig.) Persoană, lucru cu o poziţie importantă, dominantă.
4.	Matcă de albine. 5. Piesa cea mai importantă la jocul de şah după rege; damă. s.f, g.-d. art. reginei, pl. regine, regional,-ă (-gi-o-) Care aparţine sau este caracteristic unei regiuni, //(s.f.) Unitate organizatorică a unei organizaţii politice, economice sau de masă, corespunzătoare unei regiuni administrative. ~ de căi ferate, adj., pl. regionali,-e.
regionalism (-gi-o-) 1. Cuvânt, expresie folosită numai într-o regiune a ţării. 2. Concepţie care promovează o descentralizare a activităţilor în anumite regiuni sau zone, independentă de capitală; patriotism local, s.n., pl. regionalisme.
regionalist,-ă (-gi-o-) (Adept) al regionalismului (2). adj., s.m. şi f, pl. regionalişti,-ste. regionare (-gi-o-) împărţire a unui teritoriu în regiuni, în zone, cu anumite condiţii (climaterice, hidrologice etc.) oarecum omogene, s.f, g-d. art. regionării, pl. regionări. registrator,-oare Persoană care înregistrează actele intrate şi ieşite dintr-o instituţie, s.m., pl. registratori; s.f, g.-d. art. registratoarei, pl. registratoare, registratură Serviciu dintr-o instituţie care înregistrează actele intrate şi ieşite; birou unde funcţionează acest serviciu, s.f, g.-d. art. registraturii, pl. registraturi, registraţie (-ţi-e) Arta de a folosi posibilităţile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, s.f., art. registraţia, g.-d. art. registraţiei.
registru 1. Caiet, condică în care se înscriu diferite date şi acte oficiale. /- de stare civilă = condică în care sunt înregistrate naşterile, căsătoriile, decesele etc. ~ de bord = jurnal de bord pe o navă. ~ de casă = caiet în care se înscriu, zilnic, încasările şi plăţile făcute de o casierie.
2.	(tehn.) Placă, dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unei conducte, a unui canal etc.
3.	(arhit.) Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe lungimea unei faţade; fiecare dintre zonele decorate. 4. ~ul navelor = instituţie care urmă-
reşte normele tehnice de construcţie şi de exploatare a navelor comerciale. 5. întinderea scării muzicale a unei voci sau a unui instrument. 6. Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului abonatului chemat. 7. (inform.) Dispozitiv la calculatoarele electronice destinat stocării temporare a informaţiei, s.n., art. registrul, pl. registre, regiune (-gi-u-) 1. întindere mare de pământ cu anumite caracteristici; ţinut, zonă, teritoriu. 2. Unitate administrativă şi teritorială în România între 1950 şi 1968, alcătuită din raioane. 3. Porţiune determinată a corpului unui om sau al unui animal, s.f, g.-d. art. regiunii, pl. regiuni, regiza tr. l.A îndruma jocul actorilor şi montarea unui spectacol; a face regia unui spectacol, //(fig.) A conduce, a dirija. 2. (fig., peior.) A pune la cale, a organiza (din umbră) o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 regizează, regizare Faptul de a regiza, s.f, g.-d. art. regizării, pl. regizări.
regizor,-oare 1. Specialist care se ocupă cu regia spectacolelor, a filmelor etc. 2. (rar) Administrator al unei moşii; vechil, s.m., pl. regizori; s.f, g.-d. art. regizoarei, pl. regizoare.
regizoral,-ă Referitor la regizor, adj., pl. regizorali,-e. regizorat Faptul de a regiza; regie. //Birou, loc unde lucrează un regizor, s.n.
regla tr. l.A reface starea de funcţionare a unui sistem tehnic. 2. (med.) A reglementa funcţionarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu. 3. (mii.) A potrivi tirul unei arme de foc. 4. (fig.) A aranja, a orândui. IA ~ o datorie (cu cineva) = a plăti o datorie. A ~ o afacere (sau o problemă cu cineva) = a stabili (cu cineva) modul de rezolvare a unei afaceri (sau a unei probleme), vb. I, ind. prez. 3 reglează.
reglabil,-ă Care poate fi reglat, adj., pl. reglabili,-e.
reglabilitate (tehn.) însuşirea de a fi reglabil, s.f, g.-d.
art. reglabilităţii.
reglaj Reglare, s.n., pl. reglaje.
reglare Acţiunea de a regla; reglaj, s.f, g.-d. art.
reglării, pl. reglări.
reglement (înv.) Regulament, s.n., pl. reglemente, reglementa tr. A stabili norme sau reguli; a supune unor regulamente; a aranja, a pune în ordine, vb. I, ind. prez. 3 reglementează.
reglementar,-ă Conform unor reguli sau norme; regulamentar. adj., pl. reglementările, reglementare Acţiunea de a reglementa. //Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. s.f, g.-d. art. reglementării, pl. reglementări, reglet Piesă metalică folosită în tipografii la umplerea spaţiilor dintre rânduri sau a spaţiilor dintre formă şi ramă. [var. reglete s.n.] s.n., pl. reglete. reglgta Element din material izolant, pe care sunt fixate piese de contact folosite în telecomunicaţii, s.f, g.-d. art. regletei, pl. reglete. reglete v. reglet.
reglor Specialist în reglarea dispozitivelor, a maşinilor-unelte, a pieselor unui aparat etc. s.m., pl. reglări, regn Fiecare din cele trei mari grupuri sistematice în care se clasifică corpurile din natură: animal, vegetal şi mineral, s.n., pl. regnuri.
regosQl Tip de sol tânăr, format pe depozite slab consolidate (nisip, argilă, loes). s.n., pl. rego sfii uri. regradâ tr. A face o gradaţie (2). vb. I, ind. prez. 3 re-gradează.
reg rad a re Acţiunea de a regrada. s.f, g.-d. art. regradării, pl. regradări.
regres 1. întoarcere de la o stare superioară la una inferioară; decădere, declin, regresiune. 2. (jur.) Drept al unei persoane, care a plătit o daună din culpa altuia, de a solicita recuperarea sumei de la cel vinovat, s.n., pl. regrese.
regresa
1020
regresa intr. A da înapoi, a decădea. vb. I, ind. prez. 3 regresează.
regresiune (-si-u-) 1. Retragere a apei mărilor sau oceanelor, determinată de ridicarea uscatului. //(înv.) Regres. 2. (ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate, //(lingv.) Restrângere a ariei de manifestare a unui fenomen (fonetic, morfologic etc.). 3. (med.) Pierdere progresivă a memoriei. //Proces prin care se revine la o fază anterioară de evoluţie a unui comportament, a unui proces psihic etc. s.f., g.-d. art. regresiunii, pl. regresiuni, regresiv,-ă Care dă înapoi, care regresează. /Mişcare ~ = mişcare în direcţie contrară celei considerate normale; mişcare înapoi, (lingv.) Derivare ~ = formare a unui nou cuvânt prin suprimarea unui afîx de la un cuvânt existent. Formaţie ~ = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare ~ = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influenţa modificatoare. adf, pl. regresivi,-e. regret Părere de rău; remuşcare. s.n., pl. regrete, regreta tr. A simţi un regret, a se căi. vb. I, ind. prez. 3 regretă.
regretabil,-ă (despre fapte, situaţii etc.) Care provoacă părere de rău; de regretat, adj., pl. regretabili,-e. regretat,-ă (despre o persoană decedată) De care îţi pare rău că nu mai există; (despre o situaţie, o întâmplare) de care îţi pare rău că s-a întâmplat, adj., pl. regretaţi,-te.
regrupa tr. şi refl. A (se) grupa din nou. vb. I, ind. prez. 3 regrupează.
regrupare Acţiunea de a se regrupa, s.f, g.-d. art. regrupării, pl. regrupări.
regula tr l.A pune în ordine, a aranja, //(spec.) A regla, a potrivi un mecanism. 2. (fam.) A pune la punct (pe cineva), a-l învăţa minte. vb. I, ind. prez. 3 regulează, regulament 1. Totalitatea normelor şi dispoziţiilor referitoare la bunul mers al unei întreprinderi, al unei organizaţii etc.; reglement, /(ieşit din uz) ~ de ordine interioară = regulament prin care se stabilesc norme referitoare la disciplina muncii într-o instituţie. 2. -organic = constituţie a Principatelor Române între 1832 şi 1858. ?. Norme stabilite de puterea executivă referitoare la aplicarea dispoziţiilor unei legi. 4. Totalitatea normelor după care se desfăşoară o competiţie sportivă, un joc, un concurs etc. s.n., pl. regulamente, regulamentar,-ă 1. Conform cu regulamentul; reglementar. 2. Referitor la Regulamentul organic. /Domn ~ = domn al Principalelor Române care a domnit pe baza Regulamentului organic, adj., pl. regulamentari,-e. regular,-ă (înv.) După regulă; reglementar, adj., pl. regulari ,-e.
regulare Acţiunea de a regula, s.f, g.-d. art. regulării, pl. regulări.
regularisj tr (înv.) A regula, //(fig.) A pune la punct (pe cineva), a-i da o lecţie, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. re-gularisgsc, imperf. 3 sg. rcgularisea; conj. prez. 3 să re-gularisească.
regularisire (înv.) Acţiunea de a regularisi. s.f, g.-d. art. regularisirii, pl. regulárisai, regularitate însuşirea a ceea ce este regulat, conform cu
o	ordine, cu un regulament. //Uniformitate. //Simetrie. /Cm ~ = în mod regulat. //Proprietate a unui sistem sau a evoluţiei unui fenomen de a reflecta o anumită regulă. s.f., g.-d. art. regularităţii, pl. regularităţi, regulariza tr. l.A supune unor norme, unor reguli. //A pune în ordine evidenţe, balanţe etc. //A pune de acord datele evidenţei contabile cu realitatea constatată prin inventariere. 2. A da o formă regulată conturului unui obiect. 3. A amenaja un curs de apă. vb. I, ind. prez. 3 regularizează.
regularizare Acţiunea de a regulariza, s.f, g.-d. art. regularizării, pl. regularizări.
regulat,-ă 1. Conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă. //Care se desfăşoară cu regularitate. /Verb ~ = verb care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. 2. Organizat legal, pe baze permanente. 3. (despre corpuri) Care permite descompunerea în părţi identice. /Poligon ~ = poligon care are toate laturile şi toate unghiurile egale.
4.	(despre trăsături, forme) Armonios, frumos, adj., pl. regulaţi,-te.
regulatsr1 1. Instalaţie, dispozitiv care reglează automat un sistem tehnic. 2. (jur.) ~ de competenţă = act prin care un organ de jurisdicţie superior rezolvă un conflict de competenţă apărut între două instanţe, s.n., pl. regulatoare.
regulator2,-oare Care stabileşte regularitatea unei acţiuni, a unei mişcări; care conduce, adj., pl. regulatori,-oare.
regulă 1. Normă, lege, precept după care se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen. 2. (mat.) Mod de a rezolva o serie de probleme care au caracteristici comune. //Rânduială, ordine. /- de trei = metodă de aflare a celei de a patra proporţionale a trei numere date. ~ de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporţionale. ~ de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporţională se referă la numere care sunt şi elé deduse printr-o regulă de trei. 3. Principiu, linie de conduită. /De ~ = de obicei. în (bună) - = aşa cum se cuvine. 4. (pop.) Menstruaţie, s.f, g.-d. art. regulii, pl. reguli, regurgita intr. A-i reveni cuiva alimentele în gură prin regurgitaţie. vb. I, ind. prez. 3 regurgitează, regurgitaţie (-ţi-e) întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau din esofag, fără efort de vomă. s.f., art. re-gurgitaţia, g.-d. art. regurgitaţiei, pl. regurgitaţii, art. re-gurşitaţiile.
rehidratare Reechilibrarea substanţelor lichide într-un organism deshidratat, s.f., g.-d. art. rehidratgrii, pl. rehi-dratgri.
reiat;-ă (despre stofe) Cu dungi în relief; dungat, adj., pl. reiâţi,-te.
Reichstag (raihstag) (germ.) Denumire dată Parlamentului german între 1867 şi 1945. s.prop.n. reieşi intr. A apărea ca o consecinţă logică; a rezulta. vb. IV, ind. prez. 3 sg. reiese, imperf. 3 sg. reieşea; conj. prez. 3 să reiasă.
reificare (re-i-) (fii.) Concretizare a unei idei; materializare. s.f, g.-d. art. reificării, pl. reificări, reimporta tr. A importa din nou. vb. /, ind. prez. 3 re-impQrtă.
reimprima tr. A imprima din nou; a retipări, vb. I, ind. prez. 3 reimprimă.
reimprimare Acţiunea de a reimprima. s.f, g.-d. art. reimprimării, pl. reimprimări. reincarna/reîncarna tr. şi refl. A (se) incarna/încarna din nou. Hrefl. (în unele concepţii mistice, despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt coip. vb. /, ind. prez. 3 reincarnează/reîncarnează, reincarnare/reîncarnare Faptul de a (se) reincama-/reîncama; reincamaţie. s.f., g.-d. art. reincarnării/reîncarnării, pl. reincarnări/reîncarnări, reincarnaţie (-ţi-e) (rar) Reincarnare/reîncarnare, s.f, art. reincarnaţia, g.-d. art. reincamaţiei, pl. reincarnaţii, art. reincamaţiile.
reinfecta tr. şi refl. A (se) infecta din nou (cu acelaşi agent patogen), vb. I, ind. prez. 3 reinfectează. reinfectare Acţiunea de a (se) reinfecta; reinfecţie. s.f, g.-d. art. reinfectării, pl. reinfectări. reinfecţie (-ţi-e) Reinfectare. s.f, art. reinfecţia, g.-d. art. reinfecţiei, pl. reinfecţii, art. reinfecţiile.
1021
reîncolţire
reinfestâ tr. A infesta din nou cu acelaşi parazit, vb. I, ind. prez. 3 reinfestează.
reinfestâ re Acţiunea de a reinfestâ; reinfestaţie. s.f., g.-d. art, «infestării, pl. «infestări, reinfestaţie (-ţi-e) Reinfestare. s.f, art. reinfestaţia, g.-d. art. reinfestaţiei, pl. reinfestaţii, art. reinfestaţiile. reinsera tr. A insera din nou. vb. /, ind. prez. 3 rein-serează.
reinsgrţie (-ţi-e) l. Fixare în acelaşi loc a unui ţesut, a unui muşchi, a unui organ etc. 2. Reintegrare a unui deţinut, a unui prizonier, a unui delincvent în societate, într-o activitate productivă, s.f., art. reinsgrţia, g.-d. art. «inserţiei.
reinstala l. tr. şi refl. A (se) instala din nou. 2. tr. A amenaja din nou. vb. I, ind. prez. 3 reinstalează, reinstalare Acţiunea de a (se) reinstala, s.f, g.-d. art. reinstalării, pl. reinstalări.
reinstaura (-sta-u-) tr. A instaura din nou. vb. I, ind. prez. 3 «instaurează.
reintegra l. tr. A repune pe cineva în drepturi; a reaşeza pe cineva într-o funcţie. 2. refl. A se contopi, a se include (în ceva), vb. I, ind, prez. 3 reintegrează. relntegrabil,-ă Care poate fi reintegrat, adi., pl- reinte-grabili,-e.
reintegrare Acţiunea de a (se) reintegra; reintegraţie. s.f, g.-d. art. reintegrării, pl. reintegrări, reintegraţie (-ţi-e) Reintegrare, [var. reintegraţiune s.f] s.f, art. reintegraţia, g.-d. art. reintegrgţici, pl. «integraţii, art. reintegraţiile. reintegraţiune v. reintegrare, relnteroga tr. A supune pe cineva unui nou interogatoriu. vb. /, ind. prez. 3 «interoghează, relnterogare Acţiunea de a reinteroga. s.f, g.-d. art. reinterogării, pl. «interogări, relnterpreta tr. A da o nouă interpretare (unui text, unei melodii etc.); a interpreta din nou. vb. I, irtd. prez. 3 «interpretează.
reinterpretare Acţiunea de a reinterpreta. s.f, g.-d. art. «interpretării, pl. «interpretări, reintra tr. A intra din nou (în acelaşi loc), vb. I, ind. prez. 3 reintră.
reintrare Acţiunea de a reintra, s.f., g.-d. art. reintrării, pl. reintrări.
reintroduce tr. A face să intre din nou. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reintroduc, 1 pl. reintroducem, 2 pl. reintroduceţi; imper. 2 sg. «introdu, neg. nu reintroduce; part. reintrodus.
reintroducere Acţiunea de a reintroduce, s.f, g.-d. art, reintroducerii, pl. reintroduceri, reinventaria (-ri-a) tr. A inventaria din nou. vb. 1, ind. prez. 3 «inventariază, 1 pl. «inventariem; conj. prez. 3 să «inventarieze; ger. «inventariind, relnventarigre (-ri-e-) Acţiunea de a reinventaria. s.f, g.-d. art. «inventarierii, pl. «inventarieri, reinvesti tr. A face o nouă investiţie, pentru un alt obiectiv, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. «investesc, imperf. 3 sg. «investea; conj. prez. 3 să «investească, reinvestire Acţiunea de a reinvesti. s.f, g.-d. art. «investirii, pl. re investiri.
reinvita tr. A invita din nou. vb. I, ind. prez. 3 reinvită. reionant,-ă Construit în formă de raze; cu motive în formă de raze. adj., pl. reionanţi,-te. reitcord (rait-) Nume dat unei ţesături de bumbac utilizată pentru canadiene, balonzaide etc. s.n. reitera (re-i-) tr. A repeta, vb. I, ind. prez. 3 reiterează, reiterare (re-i-) Acţiunea de a reitera; repetare, s.f, g.-d. art. reiterării, pl. reiterări. reiterativ,-ă (re-i-) Repetat, adj., pl. «iterativi,-e. reiteraţie (re-i-, -ţi-e) 1. Reiterare. 2. Metodă folosită în topografie, constând în măsurarea repetată, din unghiuri
diferite, pentru eliminarea erorilor, s.f, art. «iteraţia, g.-d. art. «iteraţiei, pl. reiteraţii, art. «iteraţiile, reîmbărbăta tr. A încuraja, a insufla cuiva din nou încredere, vb. 1, ind. prez. 3 «îmbărbătează, reîmpăduri tr. A planta din nou o pădure, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. «împăduresc, imperf. 3 sg. «împădurea; conj. prez. 3 să «împădurească, reîmpădurjre Acţiunea de a reîmpăduri. s.f, g.-d. art. «împăduririi, pl. «împăduriri, reîmpărţi tr. A împărţi din nou. vb, IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. «împart, imperf. 3 sg. «împărţea; conj. prez. 3 să «împartă.
reîmpărţire Acţiunea de a reîmpărţi. s.f, g.-d. art. «împărţirii, pl. reîmpărţiri.
reîmprospăta tr. A împrospăta din nou; (fig.) a readuce în memorie, a reaminti cuiva ceva. vb. I, ind. prez, 3 reîmprospătează.
reînarma ® şi refl. A (se) înarma (din nou), a(-şi) reface potenţialul de luptă. vb. I, ind. prez. 3 «înarmează, reînarmgre Acţiunea de a (se) «înarma, s.f, g.-d. art. «înarmării, pl. «înarmări.
reînălţa tr. şi refl. A (se) înălţa, a (se) ridica din nou. vb. I, ind. prez. 3 «înalţă.
reînălţare Acţiunea de a (se) reînălţa. s.f, g.-d. art. reînălţării, pl. reînălţări.
reîncadra tr. A încadra pe cineva într-un post pe care
l-a ocupat anterior, vb. I, ind. prez. 3 reîncadrează.
reîncadrare Acţiunea de a (se) reîncadra, s.f, g.-d. art.
«încadrării, pl. reîncadrări.
reîncarna v. reincarna. reîncarnare v. reincarnare.
reîncălzi tr, A încălzi din nou; (spec.) a încălzi din nou
un aliaj, un material etc., a cărui temperatură a scăzut
sub limita necesară prelucrării, vb. IV, ind, prez. 1 sg. şi
3 pl. reîncălzesc, imperf. 3 sg. reîncălzea; conj, prez. 3 să
reîncălzească.
reîncălzlre Acţiunea de a reîncălzi, s.f,, g,-d. art. reîncălzirii, pl. «încălziri.
reîncărca tr. A încărca din nou. vb. I, ind. prez, 3 «încarcă.
reîncărcabll,-ă Care poate fi reîncârcat. adj., pl. «încărcabili,-©.
relncărcare Acţiunea de a reîncărca. s.f, g.-d. art. reîncărcării, pl. reîncărciri.
reîncepe tr. şi intr. A începe din nou; a relua. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reîncep, imperf. 3 sg. reîncepea; part. reînceput.
reincşpere Acţiunea de a «începe, s.f, g.-d. art. reînceperii.
reînchega tr. A închega din nou; (fig.) a reface, vb. I, ind. prez. 3 «încheagă.
reînchegare Acţiunea de a reînchega, s.f., g.-d. art.
«închegării, pl. reînchegări.
reînchide tr. A închide din nou. vb. III, ind. prez. I sg.
şi 3 pl. «închid, perf. s. I sg. «închisei, 1 pl. reîncht
serăm; conj. prez. 3 să «închidă; ger. «închizând; part.
«închis.
reînchidere Acţiunea de a reînchide. s.f., g.-d. art. reînchiderii, pl. reînchideri.
reînchiria (-ri-a) tr. A închiria din nou. vb. I, ind. prez. 3 «închiriază, 1 pl. reînchiriem; conj. prez. 3 să «închirieze; ger. reînchiriind. reînchirigre (-ri-e-)Acţiunea de a reînchiria. s.f, g.-d. art. «închirierii, pl. «închirieri, reîncolţi tr. A da din nou colţ, a germina din nou; (fig.) a lua din nou viaţă. vb. IV, ind. prez. 3 sg. «încolţeşte, imperf. 3 sg. «încolţea; conj. prez. 3 să «încolţească, reîncolţire Acţiunea de a reîncolţi. s.f, g.-d. art. reîn-colţirii, pl. reîncolţiri.
reîncorpora
1022
reîncorpora tr. A încorpora din nou; a îngloba din nou. vb. I, ind. prez. 3 reîncorporează. reîncorporgre Acţiunea de a reîncorpora. s.f, g.-d. art. reîncorporării, pl. reîncorporări. reînfăşura tr. A înfăşură din nou. vb. I, ind. prez. 1 sg. reînftşQr, 3 reînfâşoară; conj. prez. 3 să reînfăşoare. reînfaşurare Acţiunea de a reînfăşura. s.f, g.-d. art. reînfâşurării, pl. reînfăşurări.
reînfiinţa (-fî-in-) tr. A înfiinţa din nou, a reface; a întemeia din nou. vb. I, ind. prez. 3 reînfiinţează, reînfiinţare (-fi-in-) Acţiunea de a reînfiinţa, s.f, g.-d. art. reînfiinţării, pl. reînfiinţări, reînflori tr. A înflori din nou. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reînflorgsc, imperf. 3 sg. reînflorea; conj. prez. 3 să reînflorească.
reînflorire Acţiunea de a reînfiori. s.f, g.-d. art. reîn-floririi, pl. reînfloriri.
reînmatricula tr. şi refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare), vb. I, ind. prez. 3 re-înmatriculează.
reînmatriculare Acţiunea de a (se) reînmatricula. s.f, g.-d. art. reînmatriculării, pl. reînmatriculări. reînnoda 1. tr. şi refl. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. tr. (fig.) A reface o prietenie, vb. I, ind. prez. 3 reînnoadă.
reînnodare Acţiunea de a (se) reînnoda. s.f, g.-d. art. reînnodării, pl. reînnodări.
reînnoi 1. tr. A înnoi încă o dată, a schimba din nou. //(spec.) A prelungi valabilitatea unei înţelegeri sau a unui document. 2. refl. (despre acţiuni) A se repeta, a se produce din nou. 3. tr. A relua; a reîncepe, //(despre suferinţe) A face să reapară. 4. tr. şi refl. (fig.) A (se) împrospăta, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. reînnoiesc, imperf. 3 sg. reînnoia; conj. prez. 3 să reînnoiască, reînnoire Acţiunea de a (se) reînnoi, s.f, g.-d. art. reînnoirii, pl. reînnoiri.
reînsănătoşi refl. A deveni din nou sănătos, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se reînsănătoşgşte, imperf. 3 sg. se reîn-sănătoşea; conj. prez. 3 să se reînsănătoşească. reînsănătoşire Faptul de a se reînsănătoşi. s.f., g.-d. art. reînsănătoşirii, pl. reînsănătoşiri. reînscăuna (-scă-u-) refl. şi tr. (înv.) A (se) înscăuna din nou. vb. I, ind. prez. 3 reînscăunează. reînscăunare (-scă-u-) (înv.) Acţiunea de a (se) reînscăuna. s.f, g.-d. art. reînscăunării, pl. reînscăunări. reînscrie tr. şi refl. A (se) înscrie din nou. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reînscrm, 2 sg. reînscrii, 3 sg. reînscrie, I pl. reînscriem, 2 pl. reînscneţi, perf. s. I sg. reîn-scrisei, I pl. reînscriserăm; conj. prez. 3 să reînscrie; ger. reînscriind.
reînscriere Acţiunea de a (se) reînscrie. s.f, g.-d. art. reînscrierii, pl. reînscrieri.
reînsufleţi tr. şi refl. A (se) însufleţi din nou; a prinde sau a face să prindă iarăşi viaţă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reînsufleţesc, imperf. 3 sg. reînsufleţea; conj. prez. 3 să reînsufleţească.
reînsufletire Acţiunea de a (se) reînsufleţi, s.f, g.-d.
art. reînsufieţirii, pl. reînsufleţiri.
reînşuruba tr. A strânge din nou un şurub, un capac
etc. vb. I, ind. prez. 3 reînşurubează.
reînşurubare Acţiunea de a reînşuruba. s.f, g.-d. art.
reînşurubării, pl. reînşurubări.
reîntâlni tr. şi refl. recipr. (şi fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reîntâlnesc, imperf. 3 sg. reîntâlnea; conj. prez. 3 să reîntâlnească.
reîntâlnire Acţiunea de a (se) reîntâlni, s.f, g.-d. art. reîntâlnirii, pl. reîntâlniri.
reîntineri intr. şi tr. A deveni sau a face să devină din nou tânăr; a se simţi tânăr sau a face să se simtă din nou
tânăr; a căpăta sau a face să capete o înfăţişare tinerească. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reîntinergsc, imperf. 3 sg. reîntinerea; conj. prez. 3 să reîntinerească. reîntinerire Faptul de a reîntineri. s.f, g.-d. art. reîntineririi.
reîntoarce tr. şi refl. A (se) întoarce din nou la locul de plecare; a (se) înapoia, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reîntorc; perf. s. 1 sg. reîntorsei, I pl. reîntoarserăm; part. reîntors.
reîntoarcere Faptul de a (se) reîntoarce; revenire, s.f, g.-d. art. reîntoarcerii, pl. reîntoarceri, reîntregi tr. A întregi din nou; a completa un întreg. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reîntregesc, imperf. 3 sg. reîntregea; conj. prez. 3 să reîntregească, reîntregire Acţiunea de a reîntregi, s.f., g.-d. art. reîntregirii, pl. reîntregiri.
reîntrema refl. A-şi recăpăta sănătatea, puterile etc.; se întrema din nou. vb. I, ind. prez. 3 se reîntremează. reîntremare Faptul de a se reîntrema; însănătoşire, în-zdrăvenire. s.f, g.-d. art. reîntremării. reîntrupa tr. şi refl. (şi fig.) A da sau a lua din nou formă concretă, vb. I, ind. prez. 3 reîntrupează, reînturna (pop.) 1. refl. A se înapoia, a reveni. 2. tr. A da înapoi, vb. I, ind. prez. 3 reîntoamă. reînturnare (pop.) Acţiunea de a (se) reînturna. s.f, g.-d. art. reîntumării, pl. reîntumări. reînverzi intr. (despre vegetaţie) A înverzi din nou. vb. IV, ind. prez. 3 sg. reînverzeşte, imperf. 3 sg. reînverzea; conj. prez. 3 să reînverzească, reînverzire Acţiunea de a reînverzi, s.f, g.-d. art. reîn-verzirii.
reînvesti tr. A reacorda oficial un drept. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reînvestesc, imperf. 3 sg. reînvestea; conj. prez. 3 să reînvestească. reînvia (-vi-a) 1. intr. A reveni la viaţă (după ce a murit); a învia. Iltr. (med.) A repune în funcţie inima, respiraţia, //(fig.) A deveni din nou activ; a căpăta din nou viaţă, putere; a renaşte. 2. tr. şi intr. (fig.) A reveni în amintirea cuiva. 3. tr. (fig.) A face să fie din nou folosit; a readuce la viaţă. A ~ arhaismele, vb. I, ind. prez. I sg. reînvii/reînviez, 2 sg. reînvii/reînviezi, 3 reînvie/reînvi-azâ, I pl. reînviem; conj. prez. I sg. să reînvii/să reîn-vigz, 2 sg. să reînvii/să reînvigzi, 3 să reînvie/să reîn-vieze; ger. reînviind.
reînviere (-vi-e-) Faptul de a reînvia, s.f, g.-d. art. reînvierii, pl. reînvigri.
reînvietor,-oare (-vi-e-) (rar) Care reînvie; care reînsufleţeşte. adj., pl. reînvietori,-oare. rejansă Panglică specială, rezistentă, folosită în croitorie. s.f, g.-d. art. rejansei, pl. rejanse. rejecţie (-ţi-e) 1. Dare înapoi, respingere; (spec.) readucere a hranei în cavitatea bucală de către animalele rumegătoare. 2. (med.) Respingere a unui transplant, a unei grefe etc. s.f., art. rejecţia, g.-d. art. rejecţiei, pl. rejgcţii, art. rejecţiile.
rejet (livr.) 1. Respingere. 2. (geol.) Denivelare cauzată de o falie, s.n., pl. rejeturi.
rejuca intr. A juca din nou. vb. I, ind. prez. 3 rejoacă. rejucare Faptul de a rejuca. s.f, g.-d. art. rejucării, pl. rejucări.
rejudeca tr. 1. (jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a înlătura erorile, vb. I, ind. prez. 3 rejudecă.
rejudecare Acţiunea de a rejudeca. s.f, g.-d. art. reju-decării, pl. rejudecări.
relaior Fiecare dintre participanţii la o cursă de ştafetă. s.m., pl. relaiflri.
relans (la jocul de cărţi) Miză netă mai mare decât a adversarului, s.n.
1023
relicvariu
relansa 1. tr. A lansa din nou; a pune din nou în circulaţie. 2. intr. (la jocul de cărţi) A mări miza. 3. tr. (la tenis) A trimite mingea înapoi. 4. tr. A da din nou avânt. vb. I, ind. prez. 3 relansează.
relansare Acţiunea de a relansa, s.f., g.-d. art. relansării, pl. relansări.
relascop (silv.) Aparat pentru determinarea înălţimii arborilor, a unor elemente topografice dintr-un arboret etc. s.n., pl. relascoape.
relaş Suspendare temporară a reprezentaţiilor de teatru, de film etc. //Interval de repaus, s.n., pl. relaşuri, reiate tr. A povesti (amănunţit); a expune, a istorisi, vb. /, ind. prez. 3 relatează.
relatare Acţiunea de a relata; (concr.) ceea ce este relatat; povestire, expunere, s.f., g.-d. art. relatării, pl. relatări, relativ,-ă 1. Care are legătură cu..., care se referă la... /(gram.) Pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care face legătura între o propoziţie subordonată şi cuvântul din propoziţia regentă pe care îl determină. Propoziţie ~ (şi s.f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. (loc. prep.) ~ la... = referitor la..., în legătură cu... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii; determinat cu aproximaţie; limitat, condiţionat, variabil. /Mişcare ~ = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. Cronologie ~ = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înainte sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. //Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fâră sens. //(adv.) Aproximativ, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termenii consideraţi independenţi de această relaţie. //Care nu există decât în relaţie cu altceva, adj., pl. relativi,-e.
relativism Doctrină care afirmă relativitatea cunoştinţelor omeneşti în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ. //Relativitate, s.n. relativist,-a I. adj. Referitor la teoria relativităţii; care ţine de relativism. II. adj., s.m. şi f. (Adept) al relativismului. adj., s.m. şi f, pl. relativişti,-ste. relativitate 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condiţiile concrete în care se face măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. /Teoria ~ăţii = teorie fizică a interdependenţei dintre timp, spaţiu şi materia în mişcare. s.f, g.-d. art. relativităţii.
relativiza refl. şi tr. A căpăta sau a imprima un caracter relativ, vb. I, ind. prez. 3 relativizează, relativizare Acţiunea de a (se) relativiza, s.f, g.-d. art. relativizării, pl. relativizări.
relaţie (-ţi-e) 1. Legătură, raport între obiecte, fenomene, fapte etc. precum şi între însuşirile acestora. //(în logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni. /Complement circumstanţial de ~ = complement care indică obiectul la care se limitează o acţiune. Propoziţie de ~ = propoziţie circumstanţială corespunzătoare complementului circumstanţial de relaţie. 2. (la pl.) Legătură între persoane, popoare, state etc. I~ii de producţie = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul producerii bunurilor materiale, -ii diplomatice = relaţii politice între state, stabilite prin misiunile diplomatice. //Legături de prietenie (cu oameni influenţi), /(fam.) A avea ~ii = a cunoaşte persoane influente. 3. Legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte. 4. Informaţie, expunere, relatare. IA da ~ii = a informa, a relata, [var. (înv.) relaţi-une j.£] s.f, art. relaţia, g.-d. art. relaţiei, pl. relaţii, art. relaţiile.
relaţiona (-ţi-o-) tr. A pune în relaţie (1) fenomene, evenimente etc. vb. /, ind. prez. 3 relaţionează.
relaţional,-ă (-ţi-o-) Care stabileşte o relaţie; de relaţie. adj., pl. relaţionali,-e.
reiaţionare (-ţi-o-) (rar) Acţiunea de a relaţiona. s.f., g.-d. art. relaţionării, pl. relaţionări. relaţionism (-ţi-o-) (fii.) Concepţie potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relaţii (logice), s.n. relaţiune v. relaţie.
relaxa 1 • tr. A pune un sistem fizic, scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc., în stare de libertate, acesta revenind lent la starea anterioară sau la o nouă stare de echilibru. 2. refl. (despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea. 3. refl. şi tr. (fig.) A (se) linişti, a (se) destinde după un efort; a deveni sau a face să devină mai puţin încordat, vb. I, ind. prez. 3 relaxează.
relaxant1 Medicament, substanţă care relaxează, s.n., pl. relaxante.
relaxant2,-ă Care relaxează, adj., pl. relaxanţi,-te. relaxare Faptul de a (se) relaxa, s.f, g.-d. art. relaxării, pl. relaxări.
re laxă Tip de saltea confecţionată din burete de material plastic, s.f, g.-d. art. relaxei, pl. relaxe. relectură (rar) Recitire, s.f, g.-d. art. relecturii, pl. relecturi.
relega tr. (înv.) A izgoni, a expulza, vb. I, ind. prez. 3 re-lggă.
relegare (înv.) Acţiunea de a relega; relegaţie. s.f, g.-d. art. relegării, pl. relegări.
relegaţie (-ţi-e) (înv.) Relegare, [var. relegaţiune 5./?] s.f., art. relegaţia, g.-d. art. relegaţiei, pl. relegaţii, art. relegaţiile.
relegaţiune v. relegaţie. relege (înv.) Religie, s.f, g.-d. art. relegii, pl. relegi, reigu 1. Dispozitiv, aparat folosit în instalaţiile automate pentru a executa anumite comenzi atunci când mărimea de intrare atinge anumite valori. 2. Staţie intermediară de recepţie şi retransmisie în radiodifuziune şi televiziune. I~ de scară = automat de scară. 3. înlocuire a cailor în cursul drumului, a câinilor în timpul vânătorii, a ştafetelor în timpul unei curse; locul unde se face schimbul; animalul sau ştafeta de schimb, s.n., art. re-leul, pl. relge. releva tr. A scoate în evidenţă; a remarca, a evidenţia, a sublinia, vb. 1, ind. prez. 3 relgvă. relevabil,-ă Care merită să fie relevat, adj., pl. releva bili,-e.
relevant,-ă Care relevă, care evidenţiază, adj., pl. relevanţi,-te. _
relevanţă Calitatea de a fi relevant, s.f, g.-d. art. relevanţei, pl. relevanţe.
relevare Acţiunea de a releva; relevaţie, s.f, g.-d. art. relevării, pl. relevări.
relevaţie (-ţi-e) (rar) Relevare, s.f, art. relevaţia, g.-d. art. relevaţiei, pl. relevaţii, art. relevaţiile, relevgu 1. Măsurare şi reprezentare la scară a elementelor unei construcţii sau ale unui detaliu constructiv. //Schiţă în care sunt reprezentate la scară aceste elemente. 2. Copie a unei opere de artă. s.n., art. releveul, pl. relevee.
relevmgnt Unghi în plan orizontal format de o direcţie de referinţă cu direcţia unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. //Unghi format de o direcţie de referinţă cu direcţia aparentă a unui emiţător de unde electromagnetice, s.n., pl. relevmente.
relict,-ă (biol.) Care a supravieţuit dispariţiei unei faune sau unei flore din erele geologice, adj., pl. relicte. relictă Specie relictă. s.f, g.-d. art. relictei, pl. relicte. relicvariu Cutie, casetă în care se păstrează rămăşiţe din trupul sau din obiectele unui sfânt, s.n., art. relicva; riul, pl. relicvarii, art. relicvariile.
rellcvat
1024
rellcvat (fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. s.n., pl. relicv§te.
relicvă 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire valoroasă; vestigiu. 2. (la pl.) Moaşte, s.f., g.-d. art. relicvei, pl. relicve.
relief (’-li-ef) 1. Configuraţie a suprafeţei terestre, considerată faţă de un plan de referinţă. 2. Ridicătură proeminentă pe o suprafaţă. //« ~ = ieşit în afară, proeminent; tridimensional. A scoate în - = a sublinia, a accentua.
3.	(fig.) Contur; forţă, strălucire. 4. Sculptură fixată pe o suprafaţă plană; basorelief, s.n., pl. reliefuri, reliefa (-li-e-) tr. A scoate în relief; a sublinia, vb. /, ind. prez. 3 reliefează.
reliefare (-li-e-) Acţiunea de a reliefa, s.f, g.-d. art. reliefării, pl. reliefări.
religie (-gi-e) 1. Sistem de credinţe şi practici privind divinitatea; totalitatea instituţiilor corespunzătoare; credinţă, confesiune. 2. (fig.) Crez, cult. 3. Disciplină de învăţământ care are ca scop instruirea elevilor în spiritul religiei (1). s.f, art. religia, g.-d. art. religiei, pl. religii, art. religiile.
religios,-oasă (-gi-os) Referitor la religie; bisericesc. //Evlavios, pios. adj., pl. religioşi,-oase. religigso (-zo) (it., muz.) Cu evlavie, adv. religiozitate (-gi-o-) (şi fig.) 1. Sentiment religios profund; pietate, evlavie. 2. Reculegere, s.f., g.-d. art. religiozităţii.
relfin Fibră textilă sintetică, obţinută prin polimeri-zarea caprolactamei, utilizată la fabricarea ţesăturilor, tricotajelor etc. s.n.
relua (-lu-a) tr. 1. A reîncepe; a continua (după o întrerupere). 2. A lua înapoi, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roiau, 2 sg. reigi, 3 sg. reia, I pl. reluăm, m.m.c.p. I sg. reluasem, / pl. reluaserăm; conf prez. 3 să reia; imper.
2	sg. reia, neg. nu relua; ger. reluând, reluare (-lu-a-) Acţiunea de a relua, s.f, g.-d. art. reluării, pi reluări.
reluctanţă (fiz.) Mărime egala cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit şi fluxul magnetic care străbate circuitul. l~ specifică - reluctivitate. s.f, g.-d. art. reluctanţei, pl. reluctanţe. reluctivitate (fiz.) Reluctanţă a unor substanţe omogene şi izotrope; reluctanţă specifică, s.f, g.-d. art. reluctivităţii, pl. reluctivitlţi.
rém (fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiaţii raportate la efectul lor biologic, s.m., pl. remi. remaia tr. A repara ciorapi sau un tricot, prinzând ochiurile sau firele deşirate cu un instrument special, vb. I, ind. prez. 3 remaiază, / pl. remaigm; conj. prez. 3 să remaieze; ger. remaind; part. remaiat, remaiaj Remaiere. s.n., pl. remaiaje. remaiat Remaiere. s.n.
remaiere Acţiunea de a remaia; remaiaj, remaiat, s.f., g.-d. art. remaigrii, pl. remaigri. remaleuză (remaifizâ) Lucrătoare care se ocupă cu remaiatul ciorapilor, s.f, g.-d. art. remaieuzei, pl. rema-ieuze.
remake (rimgic) (angl., cin.) Ecranizare nouă a unui film turnat mai demult, s.n., art. remake-ul, pl. remake-uri. remanent,-ă 1. Care prezintă remanenţă (I). 2. Care nu se degradează; persistent, adf, pl. remanenţi,-te. remanenţă 1. (în sintagmele) ~ electrică = stare de polarizare a unui câmp electric păstrată de acesta şi după anularea câmpului electric exterior. ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta şi după anularea câmpului de magnetizare exterior. 2. Proprietate a unor senzaţii sau imagini de a exista după încetarea excitaţiei care le-a produs, s.f, g.-d. art, remanenţei. pl. reinanenţe.
remania (-ni-a) tr. l.A face modificări în structura unei instituţii, a unui guvern etc. 2. A readuce în starea de funcţionare o instalaţie, o maşină etc. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse, care nu corespund prescripţiilor tehnice. vb. I, ind. prez. 3 remaniază, 1 pl. remanigm; conj. prez. 3 să remanigze; ger. remaniind. remaniabil,-ă (-ni-a-) Care se poate remania, adj., pi remaniabili,-e.
remaniere (-ni-e-) Acţiunea de a remania, s.f, g.-d. art. remanigrii, pl. remanieri.
remarca 1. tr. A observa, a băga în seamă; a releva.
2.	refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenţia, vb, I, ind. prez. 3 remarcă.
remarcabil,-ă Demn de a fi remarcat; însemnat, ales. adj., pl. remarcabili,-e,
remarcare Acţiunea de a (se) remarca, s.f. g.-d. art. remarcării, pl. remarcări.
remarcă Observaţie, constatare; însemnare, notft. s.f.
g.-d. art. remarcii, pl. remarci.
remărita refl. şi tr. A (se) recăsători; a (se) mărita din
nou. vb. I, ind. prez. 3 remărită.
remedia (-di-a) tr. A îndrepta, a îmbunătăţi o stare, o
situaţie, vb. 1, ind. prez. 3 remediază, l pl. remediem;
conj. prez. 3 să remedigze; ger. remediind.
remediabil,-ă (-di-a-) Care poate fi remediat, corectat.
adj., pl. remediabili,-e.
remediere (-di-e-) Acţiunea de a remedia, s.f, g.-d.
art. remedigrii, pl. remedieri.
remediu 1. Mijloc de îmbunătăţire a unei situaţii, a unei
stări etc.; soluţie. 2. Leac, medicament, s.n., art. remgdi-
ul, pl. îemgdii, art. remgdiile.
remember (rimgmbăr) (angl.) Amintire. ~ afectiv, s.n.,
art. remgmberul.	_
rememora tr. A-şi aduce din nou în memorie, a-şi
reaminti, vb. I, ind. prez. 3 rememorează.
rememorare Acţiunea de a rememora, s.f., g.-d. art.
rememorării.
rernemorativ,-ă De amintire; comemorativ, adf, pl. rememoraţivi,-e, .
remf Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsula în formă de para. s.m,	,
remige Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei pftsări. care servesc la baterea aerului în timpul zborului. s.f, g.-d. art. remigei, pl. remige.	_
remllitariza tr. A reorganiza armata, a reface industria unei ţări pentru război, vb. I, ind. prez. 3 remilitarizează. remilitarizare Acţiunea de a remilitariza. s.f, g.-d. art. remilitariz|rii, pl. remilitarizări. reminiscenţa I. Amintire vagă a unor fapte sau imagini din trecut. 2. Rămăşiţă, urmă (abia perceptibilă). s.f, g.-d. art. reminiscenţei, pl. reminiscenţe. remlsibil,-ă (livr.) Care poate fi iertat; scuzabil, adj., pl. remisibili,-e.
remisiune (-si-u-) 1. (livr.) Iertare. 2. Ameliorare progresivă, până la dispariţie, a manifestărilor unei boli. s.f, g.-d. art. remisiunii, pl. remisijţni. remite tr. I. A preda, a încredinţa, a da. 2. A renunţa la
o	sumă de bani datorată de un debitor, fără să se stingă
o	datorie. 3. (rar) A amâna. vb. Ili, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. remit; conj. prez. 3 să remită; ger. remiţând; part. remis. remitent1 1. Posesorul unei poliţe. 2. Girant, s.m., pl-remitenţi.
remitent2,-ă (despre boli) Care prezintă remisiune (2). adj., pl. remitenţi,'-te.	_
remitenţă 1. (livr.) Remisiune (1). 2. (med.) Remi-siune (2). s.f, g.-d. art. remitenţei, pl. remitenţe. remitere Acţiunea de a remite. I~ de datorie = iertare de datorie a unui debitor, s.f, g.-d. art. remiterii, pl. remiteri.
1025
renitenţă
remixare Mixare din nou. s.f., g.-d. art. remixării, pl. remixări.
remiza intr. A termina o partidă de şah la egalitate, vb. /, ind. prez. 3 remizează.
remizare Acţiunea de a remiza, s.f., g.-d. art. remi-zării, pl. remizări.
remiză A. 1. Partidă de şah în care cei doi jucători consimt reciproc la un rezultat de egalitate. 2. Formă de retribuţie în comerţ, pentru munca prestată, care constă într-o cotă calculată din volumul vânzărilor; comision. B.
1.	Construcţie destinată adăpostirii vehiculelor auto, maşinilor agricole etc. 2. Pădurice care serveşte ca adăpost pentru vânatul mic. s.f, g.-d. art. remizei, pl. remize, remizier,-ă (-zi-er) Lucrător comercial plătit prin remiză (A.2). s.m., pl. remizieri; s.f, g.-d. art. remizierei, pl. remiziere.
remobila tr. A mobila din nou, a schimba mobila, vb. I, ind. prez. 3 remobilează.
remobilare Acţiunea de a remobila, s.f., g.-d. art. remobilării, pl. remobilări.
remonta 1 • tr. A monta din nou o fabrică, o instalaţie etc. 2. refl. şi tr. (fig.) A se reface sau a face să-şi revină, să se refacă. 3. tr. A procura cai pentru armată, vb. /, ind. prez. 3 remontează.
remontant,-ă 1. Care întăreşte, înviorează. 2. (despre plante) Care înfloreşte de mai multe ori în perioada de vegetaţie, adj., pl. remontanţi,-te. remontare Acţiunea de a (se) remonta, s.f, g.-d. art. remontjjrii, pl. remontări,
remfintă Serviciu militar însftrcinat cu procurarea cailor pentru armata. /Cal de~~ cal de tracţiune folosit în armată, s.f, g.-d. art. remontei, pl. remante. remonto&r Mecanism de întoarcere a arcului de ceas, s.n.,pl. remontogre.
remara Peşte având un disc pe cap, cu care se fixează de barei, de corăbii sau de corpul unor peşti mari, pentru a se deplasa, s.f.
remorca tr. l.A trage dupa sine un vehicul, un vagon, un vapor etc. 2. (fig.) A ataşa pe cineva unui grup, a lua cu sine. vb. /, ind. prez. 3 remorchează. remorcabil,-ă Care poate fi remorcat, adj., pl. remor-cabili.-e.
remorcaj Remorcare. s.n., pl. remorcaje, remorc&re Acţiunea de a remorca; remorcaj, s.f, g.-d. art. remorcării, pl. remorcări. remarcă 1. Vehicul fâra autopropulsare, tras de un vehicul motor, destinat transportului de persoane sau de mărfuri. !La ~ = remorcat, A fi la ~a cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva); a fi condus de cineva (sau de ceva). 2. Cablu, odgon servind la remorcare. s.f, g.-d. art. remarcii, pl. remarci, remorchgr Navă autopropulsată destinată remorcării altor nave sau ambarcaţiuni, s.n., pl. remorchere, remu 1 • Contracurent de-a lungul malurilor unui curs de apă. 2. (met.) ~ de aer = zonă instabilă unde apar curenţi ascendenţi şi descendenţi, [var. remuu s.n.} s.n., art. remuul, pl. remuuri.
remunera tr. A retribui, a plăti. vb. I, ind. prez. 3 remunerează.
remunerare Acţiunea de a remunera; remuneraţie, s.f., g.-d. art. remunerării, pl. remunerări, remunerativ,-ă Care serveşte pentru remunerare. //Profitabil, adj., pl. remunerativi,-e. remuneratoriu,-ie Care remunerează; care aduce câştig; rentabil, adj., pl. remuneratarii. remuneraţie (-ţi-e) Retribuţie, remunerare, plată, s.f, art. remuneraţia, g.-d. art. remuneraţiei, pl. remuneraţii, art. remuneraţiile.
remuşcare Mustrare de cuget; părere de rău; regret, căinţă, s.f, g.-d. art. remuşcării, pl. remuşcări.
remuşcător,-oare (rar) Care provoacă remuşcare. adj., pl. remuşcăteri,-oare. remuu v. remu.
ren Mamifer rumegător, asemănător cu cerbul, care trăieşte în regiunile polare, s.m., pl. reni. renai,-ă Referitor la rinichi; nefritic. /(anat.) Hil ~ = porţiunea de la suprafaţa rinichiului prin care pătrund vasele sangvine şi nervii, adj., pl. renali,-e. renan,-ă Din regiunea Rinului, adj., pl. renani,-e. renascentist,-ă Care aparţine Renaşterii; în spiritul Renaşterii, adj., pl. renascentişti,-ste. renaşte intr. A se naşte din nou; a lua fiinţă. HA se arăta, a reapărea. HA se trezi la viaţă; a se înnoi, a se înviora, a înflori. //A se forma; a se reface, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. renasc, I pl. renaştem; ger. renăscând; part. renăscut, renaştere Trezire la viaţă; reviriment, refacere, avânt, înflorire, s.f., g.-d. art. renaşterii, pl. renaşteri. Renaşterea Mişcare social-politică şi culturală din secolele XIV-XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin interesul pentru cultura antică, înflorirea ştiinţelor şi a artelor etc.; epoca în care s-a manifestat această mişcare, s.prop.f, g.-d. Renaşterii. renăscătar,-oare Care renaşte; care face să renască. adj., pl. renăscătfiri,-oare.
renci (rar) Stofă în fâşii de culori şi desene diferite, produsă pentru colectarea mostrelor şi lansarea lor în producţie în urma unui sondaj, s.n. rencladă v. renglotă.
rendez-vous (randevú) (fr.) întâlnire fixata dinainte între două sau mai multe persoane, s.n., art. rendez-vous-ul, pl. rendez-vous-uri, rendzlnă Sol calcaros format într-un climat umed sau semiuscat, s.f, g.-d, art. rendzjnei, pl. rendzine. renega tr. A contesta ceva, a dezminţi; a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura, vb. I, ind. prez. 3 reneagă. renegare Faptul de a renega, s,f„ g.-d, art. renegării, pl. renegări'
renegat,-ă (Persoana) care s-a înstrăinat de patria sau de credinţa sa. //(Persoană) care a renunţat la convingerile sale, care şi-a trădat grupul sau partidul căruia l-a aparţinut, adj., s.m, şi f, pl. renegaţi,-te. renegocia (-ci-a) tr. A negocia din nou. vb. I, ind. prez, 3 renegociazB, I pl. renegocigm; conj. prez. 3 sa renego-cigze; ger, renegociind.
renegoclgre (-ci-e-) Acţiunea de a renegocia. s.f, g.-d.
art. renegocigrii, pl. renegocigri.
renfit Soi de mere de mărime mijlocie, cu formă conica,
de culoare galbenă-portocalie. //(adj.) Mere s.n., pl.
rengte.
rgnghi (în expr.) A juca (cuiva) ~ul (sau un ~) = a face cuiva o farsă, a păcăli (pe cineva), s.n., pl. rgnghiuri. renglată Varietate de prun cu fructe mari, sferice, gal-bene-verzui sau roşcate; (p. restr.) fructul acestui prun. [var. rencladă, ringlată s.f] s.f., g.-d. art. renglQtei, pl. renglote.
rgnie (-ni-e) Porţiune din meandrul unui râu, acoperită cu nisip şi prundiş, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor, s.f, art. renia, g.-d. art. reniei, pl. rgnii, art. reniile. _
renifarm.-ă în formă de rinichi, adj., pl. renifarmi,-e. rerrină Enzimă cu efect hipertensiv şi vasoconstrictor, eliberată de celulele renale, s.f, g.-d. art. reninei, pl. renme.
reniş (reg.) 1. Mulţime de seminţe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare, s.n., pl. renişuri.
renitent,-ă (med.) Care prezintă renitenţă. adj., pl. reni-tenţi,-te.
renitenţă (med.) Rezistenţă la apăsare, s.f, g.-d. art. renitenţei, pl. renitenţe.
reni u
1026
reniu Metal rar, asemănător cu platina, s.n,, art. reniul. renova tr. A reînnoi, a reface o clădire, un mobilier etc. vb. I, ind. prez. 3 renovează.
renovare Acţiunea de a renova; reparare a unui sistem tehnic, a unei clădiri etc., fără modificări ale caracteristicilor funcţionale; renovaţie. //(fig.) Schimbare, înnoire. s.f., g.-d. arl. renovării, pl. renovări. renovator,-oare (Persoană) care renovează, reînnoieşte. //(Persoană) care militează pentru schimbări, pentru progres; înnoitor, adj., s.m. şi f, pl. renovatori,-oare. renovaţie (-ţi-e) Renovare, s.f, art. renovaţia, g.-d. art. renovaţiei, pl. renovaţii, art. renovaţiile. renta intr. A aduce câştiguri, a fi profitabil, //(fam.)
A merita osteneala; a fi util. vb. I, ind. prez. 3 rentează, rentabil,-ă Care rentează; avantajos, profitabil, adj., pl. rentabili,-e.
rentabilitate 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câştig. 2. Rata ~ă(ii = raport între profitul realizat şi preţul de cost al producţiei, s.f., g.-d. art. rentabilităţii, pl. rentabilităţi.
rentabiliza tr. A face rentabil, vb. I, ind. prez. 3 rentabilizează.
rentabilizare Acţiunea de a rentabiliza, s.f, g.-d. art. rentabilizării, pl. rentabilizări.
rgntă 1. Venit pe care un proprietar îl obţine în mod regulat prin cedarea dreptului de proprietate asupra unui teren, a unui capital etc.; dobândă produsă de o obligaţiune. /~ viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieţii acesteia. 2. (şi în sintagma ~ feudală) Plată (în muncă; în produse sau în bani) la care iobagul era obligat faţă de stăpânul său. s.f, g.-d. art. rentei, pl. rente, rentier,-ă (-ti-er) Persoană care beneficiază de o rentă, fără să desfăşoare o activitate productivă, s.m., pl. rentieri; s.f, g.-d. art. rentierei, pl. rentiere, renume Nume bun; celebritate, faimă, reputaţie, s.n., art. renumele.
renumit,-ă Cu renume; vestit, celebru, faimos, ilustru. adj., pl. renumiţi,-te.
renunţa intr. A se lăsa de ceva; a părăsi de bunăvoie pe cineva sau ceva; a întrerupe, vb. I, ind. prez. 3 renunţă, renunţare Acţiunea de a renunţa, s.f, g.-d. art. renunţării, pl. renunţări.
renură (tehn.) Canelură. s.f, g.-d. art. renurii, pl. renuri.
reo- (re-o-) Element de compunere care înseamnă „curgător”.
reobază (re-o-) Intensitate minimă a unui stimul natural sau artificial, necesară pentru a provoca excitaţia unui ţesut viu etc. s.f., g.-d. art. reobazei. reocupa (re-o-) tr. A ocupa din nou; a recuceri, vb. I, ind. prez. 3 reocupă.
reocupare (re-o-) Acţiunea de a reocupa, s.f, g.-d. art. reocupării, pl. reocupări.
reofil,-ă (re-o-) (despre vieţuitoare) Adaptat la mediul din apele curgătoare, adj., pl. reofili,-e. re of or (re-o-) Fir al unei pile electrice, s.m., pl. reofori. reografje (re-o-) (med.) Explorare a modului cum circulă sângele în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variaţiilor electrice ale acestora, s.f, art. reo-grafia, g.-d. art. reografiei, pl. reografii, art. reografiile. reologie,-ă (re-o-) Referitor la reologie; care aparţine reologiei. adj., pl. reologiei,-ce. reologie (re-o-) Ramură a mecanicii care studiază deformarea şi curgerea corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor. s.f, art. reologia, g.-d. art. reologiei. reometrie (re-o-) Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăţi reologice. s.f, art. reometria, g.-d. art. reometriei.
reomgtru (re-o-) Instrument folosit în reometrie. s.n., art. reometrul, pl. reometre.
reomorfism (re-o-) (geol.) Proces prin care un sediment, o rocă se transformă într-o masă fluidă, s.n. reorândui (re-o-) tr. şi refl. A reface o orânduială stricată sau a orândui după alte criterii, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reorânduiesc, imperf. 3 sg. reorânduia; conj. prez. 3 să reorânduiască.
reorânduire (re-o-) Acţiunea de a (se) reorândui. s.f, g.-d. art. reorânduirii, pl. reorânduiri. reorchestra (re-or-) tr. A orchestra din nou o bucată muzicală, vb. I, ind. prez. 3 reorchestrează. reorchestrare (re-or-) Acţiunea de a reorchestra. s.f, g.-d. art. reorchestrării, pl. reorchestrări. reordona (re-or-) tr. A repune în ordine, a ordona după alte criterii, vb. I, ind. prez. 3 reordonează. reordonanţa (re-or-) A ordonanţa din nou. vb. I, ind. prez. 3 reordonar>ţează.
reordonanţare (re-or-) Acţiunea de a reordonanţa. s.f, g.-d. art. reordonanţării, pl. reordonanţări. reordonare (re-or-) Acţiunea de a reordona. s.f, g.-d. art. reordonării, pl. reordonări. reorganiza (re-or-) tr. A organiza pe baze noi; a restructura, vb. I, ind. prez. 3 reorganizează, reorganizare (re-or-) Acţiunea de a reorganiza; reor-ganizaţie. s.f, g.-d. art. reorganizării, pl. reorganizări.
reorganizator,-oare (re-or-) Persoană care reorganizează. s.m., pl. reorganizatori; s.f, g.-d. art. reorganizatoarei, pl. reorganizatoare.
reorganizaţie (re-o-, -ţi-e) (înv.) Reorganizare, s.f, art. reorganizaţia, g.-d. art. reorganizaţiei, pl. reorganizaţii, art. reorganizaţiile.
reorienta (re-o-ri-en-) tr. şi refl. A (se) orienta într-o nouă direcţie, vb. I, ind. prez. 3 reorientează. reorientare (re-o-ri-en-) Acţiunea de a (se) reorienta. s.f, g.-d. art. reorientării, pl. reorientări. reoscop (re-o-) Instrument cu care se constată prezenţa unui curent electric, s.n., pl. reoscoape. reoscopic,-ă (re-o-) De reoscop. adj., pl. reoscopici,-ce. reospălător (re-o-) Jgheab înclinat (confecţionat din tablă şi căptuşit cu faianţă), utilizat la spălarea cărbunilor. s.n., pl. reospălătoare. reostat (re-o-) Aparat care serveşte la reglarea intensităţii curentului electric din circuite, s.n., pl. reostate. reostatic,-ă (re-o-) De reostat. adj., pl. reostatici,-ce. reostricţiune (re-o-, -ţi-u-) Contracţie transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică datorită câmpului magnetic propriu, s.f., g.-d. art. reostricţiunii, pl. reostricţiuni.
reotropism (re-o-) Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziţie anume în raport cu curentul apei. s.n., pl. reotropisme. repagina tr. A pagina din nou. vb. /, ind. prez. 3 repa-ginează.
repaginare Acţiunea de a repagina. s.f, g.-d. art. repaginării, pl. repaginări. repaos v. repaus.
repara tr. l.A repune în stare de funcţionare; a reface, a drege. //A cârpi. 2. (fig.) A îndrepta, a corecta, //(rar) A înlocui, a compensa. 3. (jur.) A acoperi o pagubă; a plăti daune. vb. /, ind. prez. 3 repară. reparabil,-ă 1. Care poate fi reparat, dres. 2. (fig.) Care poate fi corectat, îndreptat, adj., pl. reparabili,-e. reparare Acţiunea de a repara; reparat, s.f., g.-d. art. reparării, pl. reparări, reparat Reparare, s.n.
reparator1 1. Persoană care repară. 2. Persoană care acoperă o pagubă, s.m., pl. reparatQri.
1027
repetabilitate
reparatar2,-oire 1. Care repară, reparatoriu; (p. ext.) care înviorează. 2. (jur.) Care acoperă o pagubă, adj., pl. reparatori,-oare.
reparatsriu,-ie Reparator, adj., pl. reparatarii. reparaţie (-ţi-e) 1. Ansamblu de operaţii efectuate asupra unui lucru stricat sau uzat pentru a-1 menţine sau a-1 readuce în stare de funcţionare. /~ capitale = refacerea completă a unor elemente principale ale clădirilor, utilajelor etc.; (fig.) restabilire a sănătăţii organismului prin analize şi tratamente generale. 2. (jur.) Despăgubire a unei pagube, //(fig.) Satisfacţie pentru o ofensă, [var. reparaţiune s./T] s.f., art. reparaţia, g.-d. art. reparaţiei, pl. reparaţii, art. reparaţiile, reparaţiune v. reparaţie.
repartiter 1. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice la schimbarea legăturilor dintre liniile interioare şi cele exterioare. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate regla cantitatea de căldură emisă de o centrală termică într-un anumit spaţiu, s.n., pl. repartitoare, repartiţie (-ţi-e) împărţire, distribuire, repartizare, //(ec.) Repartizare a bunurilor materiale şi a oamenilor în societate; redistribuire a produselor muncii, s.f, art. repartiţia, g.-d. art. repartiţiei, pl. repartiţii, art. repartiţiile, repartiza tr. A împărţi, a distribui ceva (după anumite criterii), vb. I, ind. prez. 3 repartizează, repartizare 1. Acţiunea de a repartiza. 2. ~ a sarcinilor = împărţire a obligaţiilor profesionale pe persoane, secţii, sectoare etc. ~ a cheltuielilor - distribuire a cheltuielilor de producţie asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate şi a serviciilor, s.f, g.-d. art. repartizării, pl. repartizări.
repartizatQr (tehn.) Distribuitor (2). s.n., pl. repartiza-toare.
repartizor (tehn.) Distribuitor, s.n., pl. repartizoare. repasa tr. (text.) A executa o repasare. vb. I, ind. prez. 3 repasează.
repasare Revizuire şi retuşare a ţesăturilor sau a tricoturilor cu ajutorul unei maşini speciale, s.f, g.-d. art. repasării, pl. repasări.
repasatoare Muncitoare care efectuează lucrări de repasare. s.f., g.-d. art. repasatoarei, pl. repasatoare. repatria (-tri-a) refl. şi tr. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absenţă îndelungată (voită sau silită), vb. I, ind. prez. 3 repatriază, I pl. repatriem; conj. prez. 3 să repatrieze; ger. repatriind. repatriere (-tri-e-) Acţiunea de a (se) repatria, s.f, g.-d. art. repatrierii, pl. repatrieri.
repaus (-pa-us) 1. Suspendare temporară a unei activităţi; întrerupere temporară a unor activităţi sau funcţii ale organismului în scopul refacerii capacităţii sale de muncă; odihnă. 2. (fiz.) Stare a unui corp în raport cu un sistem de referinţă, în care distanţele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referinţă nu variază cu timpul.
3.	(fii.) Moment integrant al mişcării, având în raport cu aceasta un caracter relativ şi condiţionând stabilitatea relativă a lucrurilor. 4. (biol.) ~ mamar = perioada dintre încheierea unei lactaţii şi următoarea fatare, specifică unor animale, [var. repaos s.n.} s.n., pl. repausuri, repauza (-pa-u-) 1. refl. A se odihni. 2. intr. (livr.) A muri. vb. I, ind. prez. 3 repauzează. repauzare (-pa-u-) Acţiunea de a (se) repauza. s.f., g.-d. art. repauzării, pl. repauzări.
repărţi tr. (înv.) A distribui, a repartiza, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. repărţesc, imperf. 3 sg. repărţea; conj. prez. 3 să repărţească.
repărţjre (înv.) Distribuire, repartiţie, s.f, g.-d. art. repărţirii, pl. repărţiri.
repede1 1. Iute, în grabă. //Deodată, brusc; imediat. /~-repejor = îndată, ffiră întârziere. 2. Devreme, prea curând, adv.
repede2 1. (despre mişcări) Care se produce fără întreruperi; iute, rapid; (despre lucruri în mişcare) care se deplasează cu repeziciune; (despre ape) care curge rapid; (despre picături, stropi) care cade iute. //(despre timp) Care trece cu repeziciune, //(despre oameni şi manifestările lor) Iute în mişcări; ager, sprinten, vioi; pripit, grăbit. ICu paşi ~ = în ritm alert. 2. (despre dealuri, planuri) Foarte înclinat; în pantă, abrupt. 3. (despre drumuri) Care duce la ţintă în cel mai scurt timp. 4. (despre agenţi fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult. adj., pl. repezi.
repede3 Gândăcel de culoare arămie, s.f, g.-d. art. repezii, pl. repezi, repegior v. repejor.
repejor Diminutiv al lui repede1, [var. repegiQr adv.] adv.
repejune (înv.) Repeziciune, iuţeală, s.f, g.-d. art. repejunii, pl. repejuni.
repent,-ă (despre tulpinile plantelor) Târâtor, adj., pl. repsnţi,-te.
reper 1. Obiect sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp fix sau mobil. /Punct de ~ = semn care serveşte la recunoaşterea unui loc, la orientare. 2. Semn trasat pe un obiect, pe o piesă pentru a cunoaşte poziţia pe care acel obiect, acea piesă trebuie s-o ocupe într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie asamblate. 3. Indicator de nivel pentru calcularea sau verificarea altitudinii unui punct de pe teren.
4.	(tehn.) Mecanism, aparat de orientare, s.n., pl. repgre. repera tr. A determina o poziţie exactă printr-un punct de reper; a marca puncte de reper. vb. I, ind. prez. 3 reperează.
reperaj Reperare, s.n., pl. reperaje.
reperare Acţiunea de a repera; reperaj, s.f, g.-d. art.
reperării, pl. reperări.
repercusiune (-si-u-) Urmare, consecinţă, s.f, g.-d.
art. repercusiunii, pi. repercusiuni.
repercuta refl. 1. (despre unde sonore sau luminoase)
A se răsfrânge, a se întoarce. 2. (fig.) A avea urmări,
a-şi manifesta indirect efectele, vb. /, ind. prez. 3 se
repercutează.
repercutare Acţiunea de a se repercuta, s.f, g.-d. art. repercutării, pl. repercutări. repertoar v. repertoriu, repertor v. repertoriu.
repertoria (-ri-a) tr. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. vb. I, ind. prez. 3 repertoriază, I pl. reper-toriem; conj. prez. 3 să repertorieze; ger. repertorund. repertorial,-ă (-ri-al) De repertoriu (2). adj., pl. repertorial i,-e.
repertoriu 1. Caiet, registru în care se înscriu, în ordine alfabetică, nume, date etc. pentru a fi găsite mai uşor. 2. Totalitatea pieselor teatrale care se joacă într-un teatru în timpul unei stagiuni. 3. Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 4. Colecţie de texte, de cântece etc. [var. repertoar, repertor .?.«.) s.n., art. repertariul, pl. repertorii, art. repertoriile.
repertoriza tr. A repertoria. vb. I, ind. prez. 3 reperto-rizează.
repeta 1 • tr. A spune, a face, a produce încă o dată ceea ce a mai spus, făcut sau produs. HA citi încă o dată un rol, o lecţie pentru a le memora; (despre artişti) a face repetiţia unui rol, a unei piese de teatru etc. 2. tr. (despre elevi, studenţi) A urma din nou cursurile clasei sau anului în care a rămas repetent. 3. refl. A se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), [var. (înv.) repeţi vb.] vb. I, ind. prez. 3 repetă.
repetabil,-ă Care se poate repeta, adj., pl. repetabili,-e. repetabilitate însuşirea de a fi repetabil, s.f, g.-d. art. repetabilităţii.
repetare
1028
repetare Acţiunea de a (se) repeta; repetiţie, s.f., g.-d. art. repetării, pl. repetări.
repetent,-ă (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii, pentru că nu a obţinut o notă de trecere. adj., s.m. şi f., pl. repetenţi,-te. repetenţje Faptul de a rămâne repetent; situaţia de repetent, s.f, art. repetenţia, g.-d. art. repetenţiei, pl. repetenţii, art. repetenţiile.
repetitor1 Sală de meditaţie într-un internat, s.n., pl. repetitoare.
repetitor2,-oare 1. (ieşit din uz) Pedagog, meditator.
2.	Pianist care acompaniază un cântăreţ sau un instrumentist la repetiţii sau la recitaluri; corepetitor, s.m., pl. repetitori; s.f, g.-d. art. repetitoarei, pl. repetitoare. repetiţie (-ţi-e) 1. Repetarea aceloraşi vorbe, idei, acţiuni etc. /Armă cu~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri pentru că se reîncarcă automat. 2. Activitate depusă de interpreţi pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. /~ generală = ultima repetiţie înaintea unui spectacol. //Lecţie specială în care elevii reiau materia deja parcursă. 3. Figură de stil prin care un grup de cuvinte (sau acelaşi cuvânt) este întrebuinţat de mai multe ori pentru a sublinia o idee. s.f., art. repetiţia, g.-d. art. repetiţiei, pl. repetiţii, art. repetiţiile. repetQr Aparat care amplifică semnalele în telefonie. s.n., pl. repetoare, repeţi v. repeta.
repezeală 1. Repeziciune, graba mare. /La ~ = foarte repede, în mare grabă. 2. (rar) Goana, fuga. s.f., g.-d. art. repezelii, pl. repezeli,
repezi 1. refl. A pomi în graba, a se duce repede spre... //A se abate pe la..,, a da o fuga, Htr. A trimite pe cineva în grabă. 2. refl. A se năpusti, a năvăli. 3, refl. (fam., despre oameni) A face un lucru în grabă şi adesea Ară chibzuială; a se pripi (1). 4. tr. A arunca, a azvârli; a izbi, a trânti. //A da o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. tr. A-i vorbi cuiva aspru, a se răsti la cineva; a brusca. vb. IV, ind. prez, I sg. şi 3 pl. reped, / pl. repezim, imperf 3 sg. repezea; conj. prez. 3 sa repeadă, repeziciune 1. însuşirea de a fi repede; grabă mare, rapiditate. 2. (rar) înclinare a unei pante, s.f, g.-d. art. repeziciunii, pl. repeziciuni.
repezlş 1. Mişcare violentă; navală, //(fig.) Precipitare, izbucnire. 2. Panta abruptă; povârniş, 3. Porţiune din cursul unui râu unde apa are viteza cea mai mare. s.n., pl. repezişuri.
repezltură (rar) Mişcare precipitată; fugă, goană, s.f,
g.-d. art. repeziturii, pl. repezituri.
replca tr. A răsădi plantele tinere la distanţe mai mari
pentru a le asigura condiţii favorabile de dezvoltare;
a replanta. vb. I, ind. prez. 3 repichegză.
replcaj Repicare. s.n., pl. repicaje.
repicare Acţiunea de a repica; repicaj, repicat. s.f, g.-d.
art. repicării, pl. repicări.
repicat (agron.) Repicare. s.n., pl. repicaturi.
replanta tr. A planta din nou. vb. I, ind. prez. 3 replan-
tează.
replantare Acţiunea de a replanta. s.f., g.-d. art. re-plantării, pl. replantiri.
replay (riplgi) (angl., sport) Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie directă de televiziune, s.n., art. replay-ul.
replia (-pli-a) 1. refl. (mii.) A se retrage în ordine. 2. tr. A strânge (după ce a fost desfăşurat) prin suprapunerea unei părţi peste alta. vb. I, ind. prez. 3 repliază, I pl. repliem; conj. prez. 3 să replieze; ger. repliind. replica tr. A da o replică (1); a riposta, vb. /, ind. prez. 3 replică.
rgplică 1. Răspuns prompt, ripostă la afirmaţiile cuiva. /Fără ~ = fără comentarii, definitiv. A avea ~ =
a răspunde prompt. A fl tare în ~i = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuţie, (jur.) A vorbi în ~ = a combate, în cursul unei dezbateri, afirmaţiile şi atacurile părţii adverse. 2. Parte din rolul unui actor, care constituie răspunsul la cele spuse de partener. //Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenţia interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă originale, executată de autor sau sub supravegherea lui. 4. (fiz.) Mulaj al suprafeţei unui corp. s.f., g.-d. art. replicii, pl. replici.
repliere (-pli-e-) Acţiunea de a (se) replia, s.f., g.-d. art. replierii, pl. replieri.
repopula tr. A popula din nou un teritoriu. HA reface un teren forestier despădurit. vb. I, ind. prez. 3 repopulează.
repopulare Acţiunea de a repopula, s.f, g.-d. art. repopulării, pl. repopulări.
repgrt Trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare pentru a fi adunată în continuare. //(p. ext.) Suma rămasă dintr-un calcul anterior. s.n., pl. reparturi.
reporta tr, A face un report, vb. I, ind. prez. 3 reportează.
reportaj Specie publicistică (utilizând adesea modalităţi literare de expresie), care informează prompt asupra unor situaţii, evenimente, realizări etc., pe baza documentarii la faţa locului. /Car de ~ = autovehicul dotat special pentru transmisiuni de radiodifuziune sau televiziune din afara studioului, s.n., pl. reportaje, reportară Acţiunea de a reporta, s.f., g.-d. art. repor-t|rii, pl. reportlri.
repsrter,-ă Ziarist specializat în reportaje. I- cinematografic - operator de film care realizează filme documentare. //Autor de reportaje. s.m.,pl. repQrteri; s.f., g.-d. art. repQrterei, pl. reportere, reporterşş (depr.) Diminutiv al lui reporter, s.m., pl. reporteraşi.
reportericesc,«ească De reporter, adj., pl, reportericeşti.
reportofon Magnetofon special pentru reportaje şi interviuri. s.n., pl. reportofoane, repovesti tr. A povesti încă o dată ceva deja povestit. vb. IV, ind. prez l sg. şi 3 pl repovestesc, imperf 3 sg. repovestea; conj. prez. 3 să repovestească, repovestire Acţiunea de a repovesti, s.f, g.-d. art. repovestirii, pl. repovestiri.
reprehensibil.-ă (livr.) Condamnabil, blamabil, adj., pl. reprehensibili.-e.
reprehenslyne (-si-u-) (livr.) Mustrare, reproş; blam. s.f, g.-d. art. reprehensiunii, pl. reprehensiuni. represalii 1. Măsuri de pedepsire luate de un organ de stat împotriva unor grupuri sociale răzvrătite. 2. Mijloace de constrângere luate de un stat împotriva cetăţenilor altui stat, ca urmare a luării unor măsuri similare de către acel stat. s.f. pl., art. represaliile. represibil,-ă (rar) Care poate (sau trebuie) să fie reprimat. adj., pl. represibili,-e.
represiune (-si-u-) 1. Reprimare violenta a unei acţiuni de protest, a unei greve etc. 2. Măsură cu caracter penal, care constă în arestarea şi pedepsirea infractorilor, s.f, g.-d. art. represiunii, pl. represijjni. represiv,-a Care reprimă. Regim ~. //Referitor la represiune. adj., pl. represivi,-e.
reprezenta tr. l.A avea forma sau înfăţişarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un anumit obiect. //A înfăţişa ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o piesă de teatru. 3. A acţiona în numele unei persoane, al unei colectivităţi, pe baza unei împuterniciri; a avea un împuternicit sau un mandatar. 4. A fi exponentul unei şcoli, al unui curent etc.
1029
republicanism
5,	A constitui, a însemna, a fi, 6. A-şi readuce în memorie imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; a-şi imagina. 7. (mat.) A exprima o legătură între mai multe mărimi, vb, I, ind, prez. I sg, reprezint, 3 reprezintă, / pl. reprezentăm, reprezentabil'-ă (despre piese de teatru) Care se poate reprezenta, adj,, pi. reprezentabili.-e. reprezentant,-a 1. Persoana împuternicita sa reprezinte pe cineva sau ceva. /■> diplomatic - persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire internaţionala etc. 2. Exponent al unei şcoli, al unui curent etc. s,m„ pl. reprezentanţi; s.f., g.-d, art, reprezentantei, pl. reprezentante,
reprezentanţă 1. Organ care reprezintă în alta ţara interesele ţării sale în domeniul economic, politic etc.
2.	~ comercială = organ al unui stat care îl reprezintă în relaţiile comerciale cu alte state. ~ naţionalii = organ de stat constituit din totalitatea deputaţilor, s.f., g.-d. art. reprezentanţei, pl. reprezentanţe.
reprezentare 1. Acţiunea de a reprezenta. 2. înfăţişare, redare a unui lucru (prin mijloace plastice), /~ topografică = înscriere pe o hartă, pe un plan a detaliilor de pe teren cu ajutorul simbolurilor topografice (1).
3.	Imagine senzorială a obiectelor şi fenomenelor realităţii, evocată mintal, pe baza percepţiilor anterioare.
4.	Reprezentaţie teatrală. 5. Cheltuieli de ~ = cheltuieli provenite din îndeplinirea funcţiilor oficiale pe care le are
o	persoană, s.f, g.-d. art. reprezentării, pl. reprezentări, reprezentativ,-ă 1. (despre o adunare) Ai cărei membri aleşi reprezintă o colectivitate şi acţionează în numele ei. 2. Care ilustrează o epocă, un mediu, un curent literar etc. adi., pl- reprezentativi,-e.
reprezentativă Echipă care reprezintă o asociaţie sportivă, o ţară etc. într-o competiţie, s.f, g.-d. art. reprezentativei, pl. reprezentative.
reprezentativitate Caracter reprezentativ, s.f, g.-d. art. reprezentativităţii.
reprezentaţie (-ţi-e) Prezentare pe scenă a unei opere dramatice, a unui program artistic etc.; spectacol, [var. reprezentaţiune s.f] s.f, art. reprezentaţia, g.-d. art. reprezentaţiei, pl. reprezentaţii, art. reprezentaţiile, reprezentaţiune v. reprezentaţie, reprima tr.' A împiedica, prin mijloace violente, desfăşurarea unei acţiuni, un act de revoltă etc. //A-şi înăbuşi un sentiment, o dorinţă etc. vb. I, ind. prez. 3 reprimă.
reprimare Acţiunea de a reprima, s.f, g.-d. art. reprimirii, pl. reprimări.
reprimi tr. A primi înapoi. //A reangaja o persoană care a fost concediată, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reprimesc, imperf. 3 sg. reprimea; conj. prez. 3 să reprimească, reprimire Acţiunea de a reprimi, s.f, g.-d. art. reprimN rii, pl. reprimiri.
reprint (riprint) (angl.) Retipărire, s.n., pl. reprmturi. reprivatiza tr. A face o reprivatizare. vb. I, ind. prez. 3 reprivatizează.
reprivatizare Trecere din nou a unei întreprinderi de stat sau a unor bunuri naţionalizate în proprietate privată. s.f., g.-d. art. reprivatizării, pl. reprivatizări. repriză 1. Fiecare dintre părţile sau etapele succesive ale unei activităţi. /'/Fiecare dintre fazele unei întreceri sportive între care se interpun pauze variabile. 2. Etapă de lucru într-o operaţie tehnică. //« ~e = pe rând, în etape. 3. Accelerare a turaţiei unui motor, în scopul obţinerii unei forţe suplimentare într-un timp scurt.
4.	Reluare a unei operaţii tehnice întrerupte. 5. Defect sub forma unor şanţuri la suprafaţa pieselor turnate, s.f, g.-d. art. reprizei, pl. reprize, reproba tr. A respinge, a condamna, a dezaproba un act, o acţiune, vb. /, ind. prez. 3 reprobă.
reprobabil,-ă Care trebuie reprobat; condamnabil. adj,, pl. reprobabili,-e,
reprobare Acţiunea de a reproba; reprobaţiune. s.f,, g.-d, art. reprobflrii, pl, reprobări, reprobatQr,-oare Care reproba, adj., pl, reprobatari,-oare,
reprobaţiyne (-ţi-u-) (rar) Reprobare, s.f., g.-d. art. reprobaţiunii, pl. reprobaţiuni. reproducătfir1 Animal domestic selectat pentru reproducere. s.m,, pl. reproducători, reproducătfir2,-oare Care se reproduce (5), se înmulţeşte (uşor), ad/., pl. reproducători,-oare, reproduce 1. tr. A reda în scris sau oral ceea ce s-a întâmplat sau există în realitate. //A imita mimica sau gesturile cuiva. 2. tr. (despre memorie) A readuce în conştiinţă reprezentări fixate anterior. 3. refi. A se arăta din nou; a se repeta, //(ec. pol.) A relua procesul de producţie. 4. tr. A reda prin mijloace artistice. 5. refl. (biol.) A se înmulţi. 6. tr. A produce în serie; a multiplica, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reproduc, I pl. reproducem, 2 pl. reproduceţi; imper. 2 sg. reprodu, neg. nu reproduce; ger. reproducând; part. reprodus, reproducere 1. Acţiunea de a (se) reproduce. 2. Imitaţie după o lucrare de artă originală. 3. (psih.) Proces al memoriei prin care se evocă mental figuri, imagini, idei etc. 4. (biol.) Reproducţie, înmulţire, s.f, g.-d. art. reproducerii, pl. reproduceri.
reproductibil,-ă Care poate fi reprodus, adj., pl. re-productibili,-e.
reproductiv,-ă 1. Care reproduce. //Care reprezintă o reproducere. 2. Care are ca scop reproducţia, adj., pl. reproductivi,-e.
reproductivitate (livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. s.f, g.-d. art. reproductivităţii. reproducţie (-ţi-e) 1. (ec. pol.) Reluare, reînnoire continuă a procesului de producţie. 2. (biol.) înmulţire, reproducere, s.f, art. reproducţia, g.-d. art. reproducţiei, pl. reproducţii, art. reproducţiile, reprofila tr. A schimba profilul, a reorganiza o întreprindere, o instituţie etc. vb. /, ind. prez. 3 reprofilează, reprofilare Acţiunea de a reprofila, s.f., g.-d. art. reprofilării, pl. reprofilări.
reprografie Procedeu tehnic care permite multiplicarea textelor, s.f., art. reprográfia, g.-d. art. reprografiei. reprograma tr. A programa din nou. vb. I, ind. prez. 3 reprogramează.
reprogramabil,-ă Care poate fi reprogramat. adj., pl. reprogramabili,-e.
reprogramare Acţiunea de a reprograma. s.f, g.-d. art. reprogramării, pl. reprogramjiri. reproş învinuire, mustrare; imputare, s.n., pl. repraşuri. reproşa tr. A(-şi) face reproşuri, vb. I, ind. prez. 3 reproşează, I pl. reproşăm; conj. prez. 3 să reproşeze; ger. reproşând.
reproşabil,-ă De reproşat, adj., pl. reproşabili,-e. reptilă (la pl.) Clasă de vertebrate terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit cu solzi; (la sg.) animal din această clasă, s.f, g.-d. art. reptilei, pl. reptile.
reptilian,-ă (-li-an) De reptilă, adj., pl. reptilisni,-e. republica tr. A publica din nou; a retipări, vi. I, ind. prez. 3 republică.
republicabil,-ă Care se poate republica, adj., pl. repu-blicabili,-e.	s
republican,-ă 1. adj. Referitor la republică. II. s.m. şi f. Adept al republicii ca formă de guvernământ, adj., s.m. şi f., pl. republicani,-e.
republicanism Concepţie care susţine republica drept formă de guvernământ; atitudine în favoarea republicii. s.n.
republicare
1030
republicare Acţiunea de a republica, s.f., g.-d. art. republicării, pl. republicări.
republică Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe timp determinat; stat, ţară cu o astfel de formă de guvernământ, //(rar) Populaţia unei astfel de ţări. s.f, g.-d. art. republicii, pl. republici.
repudia tr. l.A renega, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera. 2. (jur.) A renunţa la o moştenire sau la un legat. vb. 1, ind. prez. 3 repudiază, 1 pl. repudiem; conj. prez. 3 să repudieze; ger. repudiind, repudiere (-di-e-) Acţiunea de a repudia; renegare, //(spec.) Alungare a soţiei sau a soţului. f~a mei moşteniri sau a unui legat = renunţare la drepturile de moştenire sau la un legat, s.f, g.-d. art. repudierii, pl. repudieri, repugna intr. (livr.) A-i produce cuiva dezgust; a-i displăcea profund, vb. I, ind. prez. 3 repugnă, repugnant,-ă (livr.) Care produce silă, dezgust; respingător. adj., pl. repugnanţi,-te. repugnanţă (livr.) Aversiune, dezgust, repulsie, s.f, g.-d. art. repugnanţei.
repulsie (-si-e) 1. Aversiune instinctivă; dezgust. 2. (fiz.) Respingere (2). [var. repulsiune s./!] s.f, art. repulsia, g.-d. art. repulsiei, pl. repulsii, art. repulsiile, repulsiune v. repulsie.
repulsiv,-ă (rar) Care provoacă repulsie; respingător. adj., pl. repulsivi,-e.
repune tr. A pune din nou. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. repun, 2 sg. repui, 1 pl. repunem, perf. s. I sg. repusei,
I	pl. repuserăm; conj. prez. 3 să repună; ger. repunând; part. repus.
repunere Acţiunea de a repune, s.f, g.-d. art. repunerii, pl. repuneri.
repurta1 tr. şi refl. (rar) A-şi îndrepta gândurile asupra unor fapte, oameni, idei din trecut, vb. /, ind. prez. 3 repoartă.
repurta2 tr. A obţine un succes, o victorie, vb. I, ind. prez. 3 repurtează.
reputat,-ă Care are o bună reputaţie; faimos, vestit, cunoscut; renumit, adj., pl. reputaţi,-te. reputaţie (-ţi-e) Opinie publică (favorabilă sau negativă) despre cineva sau ceva. //Renume, celebritate, [var. (înv.) reputaţiune s.f] s.f, art. reputaţia, g-d. art. reputaţiei, pl. reputaţii, art. reputaţiile, reputaţiune v. reputaţie.
resabota tr. A rectifica înclinarea şinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare), vb. I, ind. prez. 3 resabotează.
resabotare Acţiunea de a resabota. s.f, g.-d. art. resa-botirii, pl. resabotări.
resac Val marin sau oceanic produs prin rostogolirea apei spre ţărm când aceasta întâlneşte un obstacol, s.n, pl. resacuri.
resciziune (-zi-u-) (jur.) Anulare a unui act, a unui contract etc. din cauza unui viciu de fond. s.f, g.-d. art. res-ciziunii, pl. resciziuni.
rescizoriu,-ie (jur.) Care provoacă o resciziune. adi., pl. rescizorii.
rescrie tr. l.A copia. 2. A da o altă formă artistică unui subiect, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rescriu, 2 sg. resciii, I pl. rescriem, 2 pl. rescrieţi, perf. s. 1 sg. rescri-sgi, I pl. rescriserăm; conj. prez. 3 să rescrie; imper. 2 pl. rescrieţi; ger. rescriind; part. rescris. rescriere Acţiunea de a rescrie. s.f, g.-d. art. res-crierii, pl. rescrieri.
rescript Răspuns pe care-1 dădeau împăraţii romani chestiunilor de drept puse de magistraţi sau de guvernatori unor provincii; (p. ext.) hotărâre care provine de la un suveran într-o problemă particulară, s.n., pl. rescripte.
resemna refl. A se împăca cu o situaţie dificilă, neplăcută; a accepta un rău fără împotrivire, [var. (înv.) resigna vb.] vb. I, ind. prez. 3 se resemnează, resemnare Faptul de a se resemna. [var. (înv.) resignare s/] s.f, g.-d. art. resemnării, pl. resemnări, resentiment Sentiment ostil (faţă de ceva sau de cineva) provocat de o nemulţumire mai veche; duşmănie, s.n., pl. resentimente.
resentimentar,-ă Cu caracter de resentiment, adj., pl. resentimentari,-e.
reseta tr A anula un program la computer, când acesta
conţine erori. vb. I, ind. prez. 3 resetează.
resfira v. răsfira. resfirare v. răsfirare. resigna v. resemna. resignare v. resemnare.
resignaţie (-ţi-e) (înv.) Resemnare, s.f, art. resignaţia, g.-d. art resignaţiei, pl. resignaţii, art. resignaţiile. resimţământ (înv.) Resentiment, s.n., pl. resimţăminte. resimţi \.tr. A simţi. 2. refl. A simţi consecinţele unor întâmplări, unor împrejurări anterioare; a avea repercusiuni, urmări. HA se face simţit, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. resimt, imperf. 3 sg. resimţea; conj. prez. 3 să resimtă.
resimţire Faptul de a (se) resimţi, s.f, g.-d. art. resim-ţirii, pl. resimţiri.
resintetiza tr. A sintetiza din nou. vb. I, ind. prez. 3 resintetizează.
resolubil,-ă 1. (astron., despre nebuloase) Căreia i se pot observa stelele componente (cu ajutorul aparatelor). 2. (med.) Care se poate resorbi, adi., pl. resolubili,-e. resorbi refl. (med.) A dispărea prin resorbţie, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se resoarbe, imperf. 3 sg. se resorbea; conj. prez. 3 să se resoarbă.
resQrbţie (-ţi-e) 1. (med.) Dispariţie lentă a unui lichid (patologic), a unui ţesut sau organ (străin organismului), prin absorbţia lui de către ţesuturile învecinate. //Proces de atrofiere a unui ţesut sau a unui organ, de obicei din cauza fagocitozei. /~ osoasă = diminuare a consistenţei osului, cauzată de pierderea mineralelor. 2. (fiz.) Absorbţie sau adsorbţie a gazelor sau a vaporilor proveniţi din corpul absorbantului sau adsorbantului. s.f, art. resarbţia, g.-d. art. resorbţiei, pl. resarbţii, art. resarbţiile. resfirt1 1. Piesă dintr-un material elastic, care, sub acţiunea unei forţe exterioare, se deformează, revenind la forma iniţială după încetarea acesteia; arc de maşină, de ceas etc. 2. (fig.) Suport moral, imbold; sursă, izvor de energie fizică sau morală, s.n., pl. resarturi. resQrt2 Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care îl reprezintă. !A fi de ~ul cuiva = a fi de competenţa cuiva; a intra în atribuţiile cuiva. Autoritate de - = autoritate în competenţa căreia intră rezolvarea unei probleme, s.n., pl. resoarte. resorta tr. A sorta din nou. vb. I, ind. prez. 3 resor-tegză.
resortare Acţiunea de a resorta. s.f, g.-d. art. resor-tării, pl. resortări.
resortisant Persoană fizică sau juridică aparţinând unui stat, unui teritoriu aflat sub protecţia altui stat. s.m., pl. resortisanţi.
respect Atitudine de stimă, de preţuire pentru cineva sau ceva; veneraţie, deferenţă. /-ele mele, formulă respectuoasă de salut. A fine (pe cineva) la (sau in) ~ = a ţine pe cineva la distanţă. A pune (pe cineva) la~ = a impune cuiva o atitudine respectuoasă, s.n., pl. respecte, respecta 1. tr. A manifesta respect pentru cineva sau ceva; a stima, a cinsti, HA ţine seama de, a nu neglija. 2. tr. A nu se abate de la o lege, un principiu etc. 3. refl. A-şi păstra demnitatea. 4. tr. A nu păgubi, a cruţa. 5. tr.
1031
restrânge
A nu se abate de la o lege, de la un contract, de la un angajament, vb. I, ind. prez. 3 respectă, respectabil,-ă 1. Demn de respect; preţuit. 2. (fig., fam.) Considerabil, mare; impresionant, adj., pl. respectabili,-e. respectabilitate însuşirea de a fi respectabil; onorabilitate. s.f., g.-d. art. respectabilităţii, respectare Faptul de a (se) respecta, s.f, g.-d. art. respectării, pl. respectări.
respectiv,-ă Care priveşte persoana, obiectul sau împrejurarea despre care este vorba; care se referă la fiecare, //(s. art., fam.) Soţul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soţia sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). //Corespunzător, adi., pl. respectivi,-e. respectes,-oasă v. respectuos. respectuQS,-oasă (-tu-os) Plin de respect; cuviincios. [var. respectos,-oasă adj.] adj., pl. respectuoşi,-oase. respingător,-oare Care respinge; care inspiră aversiune, dezgust, silă. adj., pl. respingători,-oare. respinge tr. l.A refuza, a nu admite. //A îndepărta de la sine, a da la o parte, //(fig.) A înăbuşi un sentiment. 2. A sili pe duşman să se retragă; a face faţă unui atac armat. 3. A arunca înapoi, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. resping, I pl. respingem, perf. s. 1 sg. respinsei, I pl. respinserăm; part. respins.
respingere 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). s.f, g.-d. art. respingerii, pl. respingeri, respir (rar) Respiraţie, s.n.
respira 1. intr. A inspira aer din afară şi a-1 expira din plămâni; a răsufla. 2. tr. (fig.) A răspândi, a degaja, vb. I, ind. prez. 3 respiră.
respirabil,-ă Care poate fi respirat, adj., pl. respirabili,-e. respirare (rar) Respiraţie. //Aerul respirat; adiere, boare, s.f, g.-d. art. respirării, pl. respirări, respirator,-oare Referitor la respiraţie, /(anat.) Aparat ~=sistem de organe care asigură respiraţia, având o structură adaptată modului de viaţă al animalului respectiv. [var. respirat£>riu,-ie adj.] adj., pl. respiratori,-oare. respiratorie Respiratoare. Mişcare ~. adj., pl. respira-tarii.
respiratoriu,-ie v. respirator, respiraţie (-ţi-e) 1. Act fiziologic prin care organismele vii iau oxigen din mediul exterior şi elimină bioxid de carbon; răsuflare. /- artificială = mijloc de reanimare constând în efectuarea unor mişcări asupra corpului unui asfixiat, înecat etc. pentru a determina reluarea respiraţiei normale. //Aerul respirat; suflare. //Pauză scurtă folosită în tehnica frazării. 2. (fig.) Răspândire a unor idei, sentimente etc. /Lucrare (sau studiu, operă) de largă ~ = lucrare (sau studiu, operă) complexă, de amploare. s.f., art. respiraţia, g.-d. art. respiraţiei, pl. respiraţii, art. respiraţiile.
respiro Moment de relaxare, de repaus; răgaz, s.n., art. respiroul.
respiromgtru (med.) Aparat care permite modificarea artificală a presiunii atmosferice, pentru adaptarea organismului la altitudini mari. s.n., art. respirometrul, pl. respirometre.
responsabil,-ă I. adj. Care poartă răspunderea unui lucru; răspunzător. II. s.m. şi f. Persoană care are o responsabilitate, o funcţie de conducere; şef. adj., s.m. şi
f,	pl. responsabili,-e.
responsabilitate 1. Obligaţia de a răspunde, de a accepta consecinţele faptelor sale; răspundere. 2. Sarcină pe care şi-o asumă cineva, obligaţia unui responsabil. s.f, g.-d. art. responsabilităţii, pl. responsabilităţi, responsabilizi tr. A face responsabil pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 responsabilizează.
rest 1. Ceea ce rămâne din ceva; rămăşiţă, deşeu. 2. Sumă de bani care se înapoiază celui care a plătit mai mult decât trebuia. 3. (mat.) Rezultatul unei scăderi; diferenţă. //Parte indivizibilă care rămâne în urma unei împărţiri. s.n., pl. (1) resturi.
restabili 1. tr. A aduce în starea de mai înainte; a stabili din nou. //A reconstitui (un cuvânt, un text etc.) în forma originală. 2. refl. A se însănătoşi, a se înzdrăveni. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. restabilesc, imperf. 3 sg. restabilea; conj. prez. 3 să restabilească, restabilire Acţiunea de a (se) restabili, s.f, g.-d. art. restabilirii, pl. restabiliri.	:	;
restant,-ă Rămas în urmă, întârziat. //Neachitat, adj., pl. restanţi,-te.	;
restanţă 1. Lucrare neefectuată la timp. //Examen care nu a fost promovat (la termen). 2. Datorie neachitatâ (la timp), s.f., g.-d. art. restanţei, pl. restanţe. restanţigr,-ă (-ţi-er) (Cel) care	a	rămas	în	urmă	(cu	o
lucrare, cu plata unei datorii,	cu	un	examen),	adj.,	s.m	şi
f., pl. restanţieri,-e.
restatornici tr. şi refl. A (se) statornici din nou. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. restatomicesc, imperf. 3 sg. resta-tomicea; conj. prez. 3 să restatomicească. restatornicire Acţiunea de a (se) restatornici. s.f, g.-d. art. restatomicirii, pl. restatomidri. restaura (-sta-u-) 1. tr. A aduce aproape de starea iniţială o clădire, o pictură etc.; a reface. 2. tr. A instaura din nou o dinastie, o formă de guvernământ abolită etc. vb. I, ind. prez. 3 restaurează, restaurant (-sta-u-) Unitate de alimentaţie publică, unde se servesc, contra cost, mâncăruri şi băuturi; local. s.n.,pl. restaurante.
restaurare (-sta-u-) Acţiunea de a restaura, s.f, g.-d. art. restaurării, pl. restaurări.
restaurator,-oare (-sta-u-) 1. Persoană care restaurează opere de artă. 2. (rar) Proprietar sau administrator de restaurant, s.m., pl. restauratQri; s.f, g.-d. art. restauratoarei, pl. restauratoare.
restauraţie (-ta-u-, -ţi-e) 1. Restaurare; (spec.) perioadă din istoria unor state, când la conducere au fost readuse dinastii detronate în urma unor lovituri de stat sau revoluţii. 2. Stil în arta franceză, caracterizat prin forme rotunjite, ornamente pline de graţie etc. s.f, art. restauraţia, g.-d. art. restauraţiei, pl. restauraţii, art. restauraţiile, restgi v. resteu.
restgu Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, cu care se închide jugul după înjugarea animalelor. /A lua (pe cineva) cu ~ul = a se purta aspru (cu cineva), [var. (reg.) răsteu, restéi s.«.] s.n., art. resteu!, pl. resteie. restitui tr. A înapoia, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. resti; tui, 3 restituie, imperf. 3 sg. restituia; conj. prez. 3 să restituie.
restituibil,-ă (despre împrumuturi) Care trebuie restituit. adj., pl. restituibili,-e.
restituire Acţiunea de a restitui; restituţie, înapoiere. s.f., g.-d. art. restituirii, pl. restituiri, restitutio in integrum (ti pron. ţi) (lat.) Principiu de drept care obligă la restituirea în întregime a unui bun confiscat abuziv; restabilire totală a situaţiei iniţiale, loc. s.f. restitutfír,-oare (rar) Persoană care restituie ceva. s.m., pl. restitutari; s.f, g.-d. art. restitutoarei, pl. restitu-toare.
restitutoriu,-ie (jur.) Prin care se cere o restituire, adj., pl. restitutari i.
restituţie (-ţi-e) Restituire, //(spec.) înapoiere de către un stat a unor bunuri acaparate ilegal în timpul războiului de la alt stat. s.f, art. restituţia, g.-d. art. restituţiei, pl. restituţii, art. restituţiile.
restrânge 1. tr. A micşora, a mărgini, a reduce, a limita. 2. refl. (fam.) A-şi limita cheltuielile, vb. III, irtd. prez. I
restrângere
1032
sg. şi 3 pl. restrâng, imperf. 3 sg. restringei, perf. s, 1 sg. restrânsgi» 1 pl. restrânserăm; conj. prez. 3 sB restrângă; part. restrâns.
restrângere Acţiunea de a (se) restrânge, s.f, g.-d. art. restrângerii,pl. restrângeri,
restrictiv,-a Care creează restricţii; limitativ, adj, pl. restrictivi,-e,
restricţie (-ţi-e) Măsură care limitează un drept, o libertate etc. /Fără ~ - nelimitat; pe deplin, [vor restricţiune A'./T] s.f., art. restricţia, g.-d. art. restricţiei, pl. restricţii, art. restricţiile, restricţiune v. restricţie.
restringgnt1 Substanţa care restrânge ţesuturile animale. s.n.
restringgnt2,-ă Care restrânge ţesuturile animale, adj., pl. restringgnţi,-te.
restrişte (pop.) Situaţie grea, primejdie în care se află cineva; nenorocire; durere sufletească, s.f., g.-d. art. restriştii, pl. restrişti.
restructura tr. A schimba structura, organizarea;
a organiza pe baze noi. vb. I, ind. prez. 3 restructurează.
restructurare Acţiunea de a restructura, s.f., g.-d. art.
restructurării, pl. restructurări.
resurecţie (-ţi-e) Reînviere; redeşteptare; trezire, s.f.,
art. resurecţia, g.-d. art. resurecţiei, pl. resurgcţii, art.
resurecţiile.
resurgenţă (geol.) Reapariţie la suprafaţă, sub formă de izvor, a unei ape curgătoare subterane; izvor carstic intermitent; izbuc. s.f, g.-d. art. resurgenţei, pl. resur-ggnţe.
resursă 1. Rezervă, sursă de mijloace care pot fi valorificate; (la pl.) posibilităţi. /~ naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale şi de minereuri, a terenurilor, a apelor şi a pădurilor de care dispune o ţară. ~e de (forţe de) muncă = totalitatea persoanelor apte de muncă, care pot fi sau sunt ocupate într-o ramură a economiei.
2.	Durată, în ore de zbor, admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparaţii generale sau între două revizii, s.f,, g.-d. art. resursei, pl. resurse, resuscita tr. 1. (med.) A restabili funcţiile vitale ale organismului; a reanima; a face să-şi revină. 2, A suscita din nou. vb. I, ind. prez. 3 resuscitează, resuscitare Acţiunea de a resuscita, s.f., g.-d. art. resuscitării, pl. resuscitări.
reşapa tr. A reface banda de rulare a unei anvelope uzate, prin adăugarea unui strat nou de cauciuc pe pânză. vb. I, ind. prez. 3 reşapează.
reşapabil,-ă (despre anvelope) Care poate ti reşapat. adj., pl. reşapabili,-e.
reşapare Acţiunea de a reşapa. s.f, g.-d. art. reşapării, pl. reşapări.
reşarja tr. (tehn.) A reîncărca cu o nouă şarjă cuptorul unei oţelării. vb. I, ind. prez. 3 reşarjează. reşarjare Acţiunea de a reşarja. s.f., g.-d. art. reşarjării, pl. reşarjări.
reşcă Plasă de pescuit pentru mari adâncimi, manipulată din două bărci, s.f, g.-d. art. reşcei, pl. reşce, reşedinţă Sediul unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; clădire, localitate unde se află acest sediu; rezidenţă; (p. ext.) domiciliu. /De ~ = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane, s.f, g.-d. art. reşedinţei, pl. reşedinţe.
reşiţean,-& (Locuitor) din municipiul Reşiţa, adj., s.m., pl. reşiţeni,-e.
reşiţeancă Locuitoare din municipiul Reşiţa, s.f., g.-d. art. reşiţgncei, pl. reşiţence.
reşiefui tr. A şlefui din nou pentru a da o formă mai bună, pentru a netezi mai bine. vb. IV, ind. prez. 3 sg. re-şlefuieşte.
reşiefujre Acţiunea de a reşiefui. s.f,, g.-d. art. reşle-fuirii, pl, reşleftiiri,
reşgu Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuinţat la bucătărie sau în laborator, s.n., art. reşaul, pl. reşfiuri,
reşytă 1, (med,) Revenire a simptomelor unei boli în timpul convalescenţei; recidiva, 2. (fig.) Recădere (în aceeaşi greşeală), s.f, g.-d. art. reşutei, pl, reşute, retard1 (despre medicamente) Care se absoarbe lent în organism şi are efect prelungit, adj. invar, retard21. întârziere. //Stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puţin evoluată decât a altora. 2. Medicament care se absoarbe lent în organism, s.n. retardat,-ă (Persoană) care a rămas în urmă din punct de vedere mintal, adj., s.m. şi f, pl. retardgţi,-te. retasură Defect sub formă de goluri în piesele turnate, care apare în urma contracţiei metalului în timpul solidi-ficării. s.f., g.-d. art. retasurii, pl. retasuri. retăbăcjre Operaţie efectuată după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, s.f, g.-d. art. retăbăcirii, pl. retăbăciri.
retălmăci tr. A tălmăci din nou. //A răstălmăci, vb. IV, ind. prez. 3 sg. retălmăceşte.
retălmăcire Acţiunea de a retălmăci. s.f, g.-d. art. retălmăcirii, pl. retălmăciri. retenţiv,-ă (rar) De retenţie. adj., pl. retentivi,-e. retenţie (-ţi-e) 1. Oprire, reţinere, /(jur.) Drept de ~ = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe cursul său, în bazine special amenajate.
3.	(chim.) Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate. 4. (med.) Reţinere în organism a lichidelor sau a gazelor care în mod obişnuit sunt eliminate, [var. retenţnme s/j s.f., art. retenţia, g.-d. art. retenţiei, pl. retgnţii, art. retenţiile. retenţiune v. retenţie.
retevei (pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură, s.n., pl. reteveie. „
reteveiat,-ă (rar) în formă de retevei, adj., pl. reteve-iâţi,-te.
retez 1. (pop., în expr.) La ~ul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (înv.) Diametru, s.n., pl. retgze. reteza tr. l.A tăia transversal şi complet un obiect sau
o	parte a corpului unei fiinţe. /A-i ~ (cuiva) unghiile = a pune (pe cineva) la punct; a face (pe cineva) inofensiv. A i-o ~ (cuiva) (scurt) = a pune brusc capăt discuţiei; a-i limita (cuiva) pretenţiile. 2. A o lua de-a curmezişul pentru a scurta drumul. 3. (fig.) A face să înceteze brusc; a întrerupe, vb. I, ind. prez. 3 retează, retezare Acţiunea de a reteza; retezat1, s.f., g.-d. art. retezării, pl. retezări. retezat1 Retezare, s.n.
retezat2,-ă Tăiat, scurtat, //(despre stupi) Din care au fost scoşi fagurii cu miere, adj., pl. retezaţi,-te. retezătură (rar) Retezare, tăiere; locul unde ceva a fost tăiat, retezat. //Bucată retezată din ceva; parte care se taie dintr-un lucru, s.f, g.-d. art. retezăturii, pl. retezături. retiar Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal şi o plasă în care încerca să-şi prindă adversarul, s.m., pl. re ti ari.
reticent,-ă (despre persoane şi gesturile lor) Care manifestă reticenţă; reţinut; (fig.) ezitant, adj., pl. reticenţi,-te.
reticgnţă l. Omisiune voită a unui lucru care trebuie spus; reţinere, rezervă în privinţa unui lucru. 2. Figură retorică, prin care vorbitorul îşi întrerupe şirul gândirii, trecând brusc la altă idee, lăsând numai să se înţeleagă ceea ce voia să spună; trecere sub tăcere, s.f., g.-d. art. reticenţei, pl. reticenţe.
1033
retras
reticul 1, (fiz,) Desen sau structuri formata din fire subţiri, dispuse vertical şi orizontal, care intră în structura unui instrument optic şi ajuta la vizarea precisă a obiectelor, 2. (anat.) Formaţiune anatomica asemănătoare cu o reţea, s.n,, pl, reticule, reticulşr,-ă în forma de reţea, //(anat) Care aparţine unui reticul, adj., pl. reticulflri,-e, reticul&t,-ă Reticular, adj., pl. retieulgţi,-te, retlculină Substanţa organica albuminoida, care conţine fosfor şi care se găseşte în ţesutul conjunctiv reticu-lat. s.f, g.-d art. reticulinei.
reticulită (med.) Inflamaţie a ţesutului reticular. s.f., g.-d. art. reticulitei, pl. reticulite. reticulocit (biol.) Globulă roşie tânără, fâră nucleu. s.n., pl. reticulocite.
reticulopatie (med.) Reticuloză. s.f, art. reticulopatia, g.-d. art. reticulopatiei, pl. reticulopatii, art. reticulo-patiile.
reticuloză (med.) Boală produsă de creşterea numărului reticulocitelor din sânge; reticulopatie. s.f, g.-d. art. reticulozei, pl. reticuloze.
retină Membrană internă a ochiului, pe care se formează imaginea vizuală, s.f, g.-d. art. retinei, pl. retine, retinian,-! (-ni-an) (anat.) Referitor la retină, adj., pl. retinieni,-e.
retinită Inflamaţie a retinei, care duce la scăderea progresivă a vederii, până la pierderea ei şi care constituie adesea un simptom al unei afecţiuni generale, s.f, g.-d. art. retinitei, pl. retimte.
retinopatie (med.) Denumire generică pentru toate
bolile retinei, s.f, art. retinopatia. g.-d. art. retinopatiei,
pl. retinopatn, art. retinopatiile.
retipări tr. A tipări din nou. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3
pl. retipăresc, imperf. 3 sg. retipărea; conj. prez. 3 să
retipărească.
retipărire Acţiunea de a retipări, s.f, g.-d. art. retipăririi, pl. retipăriri.
retiv,-ă (livr.) Greu de stăpânit; îndărătnic, adj., pl. re-tivi,-e.
retivitate (livr.) îndărătnicie, încăpăţânare, s.f, g.-d. art. retivităţii.
retopi tr. A topi din nou. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retopesc, imperf. 3 sg. retopea; conj. prez. 3 să retopească.
retopire Acţiunea de a retopi, s.f, g.-d. art. retopirii, pl. retopiri.
rgtor 1. (în Antichitatea greco-romană) Profesor de retorică. 2. Orator, [var. (înv.) ritor s.m.} s.m., pl. retori, retoric,-ă Referitor la retorică, //(despre stil, peior.) Afectat, emfatic, adj., pl. retorici,-ce. retorică Arta de a vorbi frumos, convingător; oratorie, elocvenţă; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea acestei arte. /Figură de ~ = formă de exprimare care înfrumuseţează stilul, //(peior.) Exprimare pompoasă, emfatică, lipsită de conţinut, [var. (înv,) ritorică î./T] s.f, g.-d. art. retQricii.
retorism Abuz de figuri retorice; vorbărie goală, elocvenţă lipsită de conţinut, s.n. retoroman,-ă (Persoană) aparţinând unei populaţii care trăieşte în sud-estul Elveţiei, în nord-estul Italiei şi în unele zone ale Alpilor Dolomitici. adj., s.m. şi f, pl. retoromani,-e.
retoromană Limbă romanică vorbită de retoromani; ladină. s.f, g.-d. art. retoromanei, retorsiune (-si-u-) 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. Acţiune coercitivă a unui stat împotriva altui stat, cu măsuri asemănătoare celor luate de cel de-al doilea împotriva primului, s.f., g.-d. art. retorsiunii, pl. retorsiuni.
retartă Vas din sticlă, de metal, de lut etc., asemănător eu un balon cu vârful lung şi curbat, folosit pentru distilări în laboratoare sau în industrie, /Cărbune dt~- cărbune dur, bun conducător de electricitate, folosit pentru captuşirea retortelor industriale, s.f., g.-d, art. retartei, pl. retsrte.
retract (jur.) Luare înapoi, recuperare a unui bun înstrăinat. s.n.
retracta 1. tr. A retrage o afirmaţie, o atitudine, un cuvânt; a renunţa la o atitudine din trecut. 2. refl. (despre corpuri, tegumente etc.) A se contracta, a se zgârci, //(despre materiale) A-şi micşora volumul, vb. I, ind. prez. 3 retractează.
retractabil,-ă (rar) Care poate fi retractat, adj., pl. retractâbili,-e.
retractare Acţiunea de a (se) retracta, s.f, g.-d. art. retractării, pl. retractări.
retractil,-ă (despre organe sau despre părţi ale corpului) Care se poate strânge, care se poate trage spre interior. adj., pl. retractili,-e.
retractilitate însuşirea de a fi retractil, s.f, g.-d. art. retractilităţii.
retracţie (-ţi-e) Micşorare a dimensiunilor unui organ sau ale unui ţesut, s.f, art. retracţia, g.-d. art. retracţiei, pl. retracţii, art. refracţiile.
retraduce tr. A traduce din nou. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retraduc; imper. 2 sg. retradu, neg. nu retraduce; part. retradus.
retraducere Acţiunea de a retraduce, s.f, g.-d. art. retraducerii, pl. retraduceri.
retrage l. tr. A trage înapoi. HA scoate, a lua înapoi un lucru. 2. refl. A renunţa la..., a ieşi de bunăvoie dintr-o organizaţie, dintr-o funcţie etc. 3. refl. A se îndepărta; a merge, a pleca (înapoi). //A da înapoi din faţa duşmanului. HA părăsi un loc sau o încăpere. HA se izola. HA se da deoparte. 4. tr. (fig.) A retracta. 5. refl. (despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retrag, imperf. 3 sg. retrăgea, perf. s.
I	sg. retrăsei, I pl. retraserăm; part. retras, retragere Acţiunea de a (se) retrage. I~ cu torţe = paradă, manifestaţie făcută seara, cu făclii aprinse. Ofiţer în ~ = ofiţer pensionat, ieşit din cadrele active. //Refugiu. //Acţiune de luptă care constă în cedarea unei porţiuni de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situaţie nefavorabilă şi a le plasa într-o poziţie avantajoasă. IA bate in ~ = a) a se retrage, a se replia (din faţa duşmanului); b) (fig.) a ceda. s.f., g.-d. art. retragerii, pl. retrageri.
retranscne tr. A transcrie din nou. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retranscriu, 2 sg. retranscni, 1 pl. retran-scriem, 2 pl. retranscrieţi, imperf. 3 sg. retranscria; conj. prez. 3 să retranscne; ger. retranscriind; part. retranscris. retranscrjere Acţiunea de a retranscrie. s.f, g.-d. art. retranscrierii, pl. retranscrieri. retransmisie (-si-e) Recepţie şi transmisie simultană a unor programe de radio sau de televiziune, primite de la alt post. [var. re transmisiune j./!] s.f, art. retransmisia, g.-d. art. retransmisiei, pl. retransmisii, art. retransmisiile.
retransmisiune v. retransmisie, retransmite tr. A transmite din nou; a efectua o retransmisie. vb. HI, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retransmit, l pl. retransmitem, perf. s. 1 sg. retransmisei, I pl. retrans-miserăm; conj. prez. 3 să retransmită; part. retransmis, retransmitere Acţiunea de a retransmite, s.f, g.-d. art. retransmiterii, pl. retransmiteri, retras,-ă (despre oameni) Izolat, singuratic, singur, //(despre locuri, clădiri) Situat la o parte; lăturalnic; liniştit, solitar, adj., pl. retraşi,-se.
retrata
1034
retrata tr. A trata din nou. HA trata un material textil cu anumite soluţii pentru a mări rezistenţa culorii la spălare. vb. I, ind. prez. 3 retratează.
retratare Acţiunea de a retrata. s.f., g.-d. art. retratării, pl. re tratări.
retrăi tr. A simţi din nou emoţii care au mai fost simţite, trăite; a-şi reaminti. //A avea impresia că simte ceea ce a simţit şi altcineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retrăiesc, imperf. 3 sg. retrăig; conj. prez. 3 să retrăiască, retrăire Faptul de a retrăi, s.f., g.-d. art. retrăirii, pl. retrăiri.
retribui tr. A plăti pe cineva cu bani pentru munca prestată; a remunera, vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. retribui, 3 retnbuie, imperf. 3 sg. retribuia; conj. prez. 3 să re-tribuie.
retribuire Acţiunea de a retribui. s.f, g.-d. art. retribuirii, pl. retribuiri.
retribuţie (-ţi-e) Salariu, s.f, art. retribuţia, g.-d. art. retribuţiei, pl. retribuţii, art. retribuţiile, retrimite tr. A trimite din nou; a trimite înapoi, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. retrimit, perf. s. I sg. retrimisgi,
1	pl. retrimiserăm; conj. prez. ~3 să retrimită; ger. retrimi-ţând; part. retrimis.
retrimitere Acţiunea de a retrimite, s.f, g.-d. art. retrimiterii, pl. retrimiteri.
retro (despre modă, muzică etc.) Care se inspiră din trecut, care reia sau imită un stil mai vechi. adj. invar. retroactiv,-ă (-tro-ac-) Care se aplică unor fapte trecute. adj., pl. retroactivi,-e.
retroactivitate (-tro-ac-) Caracter retroactiv, s.f., g.-d.
art. retroactivităţii, pl. retroactivităţi.
retroacţiune (-tro-ac-, -ţi-u-) 1. Acţiune de răspuns la
o	altă acţiune. 2. Efect retroactiv. 3. Feed-back. s.f., g.-d.
art. retroacţiunii, pl. retroacţiuni.
retrobulbar,-ă Aflat în spatele globului ocular, adj., pl.
retrobulbari,-e.
retroceda tr. A ceda, a da înapoi un bun, un teritoriu etc. deţinătorului; a restitui, vb. I, ind. prez. 3 retrocedează. retrocedant,-ă (Persoană) care retrocedează, adj., s.m. şi f, pl. retrocedanţi,-te.
retrocedare Acţiunea de a retroceda, s.f., g.-d. art. retrocedării, pl. retrocedări.
retrocesiune (-si-u-) Act prin care se retrocedează ceva; restituire. //Restituire a unui teritoriu cedat, s.f., g.-d. art. retrocesiunii, pl. retrocesiuni. retrocesiv,-ă (jur.) Care comportă o retrocesiune. adj., pl. retrocesivi,-e.
retrocompatibiliţate (tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele din acest sistem să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem de televiziune în alb-negru. s.f., g.-d. art. retrocompatibilităţii.
retroflexiune îndoire spre înapoi a unui organ, s.f., g.-d.
art. retroflexiunii, pl. retroflexiuni.
retrofuzge Motor al unui vehicul spaţial cu rol în
frânarea mişcării vehiculului, s.f., art. retrofuzeea, g.-d.
art. retrofuzgei, pl. retrofuzge.
retrognatism Insuficientă dezvoltare a maxilarului
inferior, s.n.
retrograd,-ă 1. (despre oameni) Care se opune progresului; reacţionar, //(despre idei, concepţii) învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel iniţial. 3. (despre aştri sau mişcarea lor) Care merge în direcţia opusă mişcării Soarelui, adj., pl. retrograzi,-de. retrograda 1. ír. A trece pe cineva într-o funcţie, post, categorie inferioară celei avute mai înainte. 2. intr. (despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obţinute, vb. I, ind. prez. 3 retrogradează.
retrogradare 1. Acţiunea de a retrograda. 2. Proces de îngustare a plajelor din cauza eroziunii valurilor, s.f, g.-d. art. retrogradării, pl. retrogradări, retrogradaţie (-ţi-e) Mişcare aparentă a aştrilor de la răsărit la apus. s.f., art. retrogradaţia, g.-d. art. re-trogradaţiei, pl. retrogradaţii, art. retrogradaţiile. retrogresiune (-si-u-) 1. Mişcare în sens invers celui normal sau general. 2. (psih.) Revenire la comportamente sau atitudini ce ţin de o perioadă depăşită a dezvoltării individuale, s.f, g.-d. art. retrogresiunii, pl. retro-gresiuni.
retrogresiv,-ă De retrogresiune. adj., pl. retrogresivi,-e. retroproiector Aparat pentru retroproiecţie. s.n., pl. retroproiectoare.
retroproiecţie (-ţi-e) 1. Proiecţie cinematografică în care aparatul de proiecţie se află în spatele unui ecran translucid. 2. (fig.) Proiectare înapoi în timp. s.f, art. retroproiecţia, g.-d. art. retroproiecţiei, pl. retropro-iecţii, art. retroproiecţiile.
retrospectiv,-ă Care priveşte în urmă, în trecut. /Expoziţie ~ (şi s.f.) = expoziţie cu lucrări din trecut (ale unui artist, ale unei epoci etc.). adj., pl. retrospectivi,-e. retrospecţie (-ţi-e) Faptul de a privi în trecut, [var. re-trospecţiune j.£] s.f, art. retrospecţia, g.-d. art. retros-pecţiei, pl. retrospecţii, art. retrospgcţiile. retrospecţiune v. retrospecţie. retrosternal,-ă Care se află în spatele sternului, adj., pl. retrosternâli,-e.
retrovers (în sintagma) Uter ~ = uter întors, adj., pl. retroverse.
retrovers ie Plasare aunui organ anatomic înapoia poziţiei sale anterioare. //înclinare a uterului posterior către sacru. [var. retroversiune í./]] s.f, art. retrovgrsia, g.-d. art. retroversiei, pl. retroversii, art. retrovgrsiile. retroversiune1 (-si-u-) 1. Retraducere a unui text în limba din care a fost tradus. 2. Traducere a unui text din limba maternă într-o altă limbă, s.f, g.-d. art. retroversiunii, pl. retroversiuni. retroversiune2 v. retroversie. retrovizor Oglindă mobilă datorită căreia conducătorul unui (auto)vehicul poate vedea ce se petrece în spate. s.n., pl. retrovizoare.
retur 1. întoarcere la locul de plecare; revenire. //Indicaţie pe scrisori sau pe colete care arată că obiectul trebuie trimis expeditorului. 2. A doua parte a unei competiţii sportive, la care echipele participante se întâlnesc încă o dată, în revanşă. //întâlnire sportivă revanşă între două echipe. 3. (tehn.) Conductă de întoarcere a agentului frigorifier sau calorifer dintr-o instalaţie de răcire, respectiv de încălzire, s.n., pl. retururi. retuma1 tr. A turna din nou o formă, o piesă, un lichid etc. vb. I, ind. prez. 3 retoamă. ret urna2 tr. A turna din nou un film. vb. I, ind. prez. 3 retumează.
returna3 tr. A trimite înapoi; a înapoia, vb. I, ind. prez. 3 retumegză.
returna re1 Acţiunea de a retuma1. s.f, g.-d. art. re-tumării, pl. retumări.
returnare2 Acţiunea de a retuma2. s.f., g.-d. art. re-tumârii, pl. retumări.
returnare3 Acţiunea de a retuma3; înapoiere, s.f, g.-d. art. retumării, pl. retum|ri.
reţuş îndreptare, corectare a unui desen, a unei fotografii, a unei piese tehnice etc.; retuşare. s.n., pl. retuşuri, retuşa tr. A face un retuş; (p. gener.) a corecta, a rectifica. vb. I, ind. prez. 3 retuşează, I pl. retuşăm; conj. prez. 3 să retuşeze; ger. retuşând, retuşare Acţiunea de a retuşa, s.f, g.-d. art. retuşării, pl. retuşări.
1035
revanşard
retuşor,-oare 1. Persoană care retuşează fotografiile dintr-un atelier. 2. Persoană care face retuşuri la confecţii. s.m., pl. retuşori; s.f., g.-d. art. retuşoarei, pl. re-tuşoare. a
reţea 1. împletitură din sfoară, sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; (p. ext.) ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. //Obiect făcut dintr-o astfel de împletitură. //(înv.) Dantelă. 2. Obstacol în faţa tranşe-elor, format din sârmă ghimpată întinsă pe pari. 3. (fiz.) Ansamblu format din sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme. /~ de difracţie = placă transparentă care are imprimate pe suprafaţa ei linii foarte fine, la distanţe egale, folosită în locul prismei, pentru dispersarea luminii şi producerea unui spectru. 4. Sistem de conducte, galerii, drumuri etc. cu multe ramificaţii. /'- de distribuţie = totalitatea ramificaţiilor prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraş apa, gazele, electricitatea etc. ~ de radiodifuziune = ansamblu de instalaţii care asigură radiodifuziunea programelor de radio. ~ de telecomunicaţii = ansamblul liniilor, staţiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicaţiile pe un anumit teritoriu. 5. Ansamblu de instituţii, şcoli etc., răspândite într-o localitate sau într-o zonă. //Grup, organizaţie ai cărei membri sunt răspândiţi în diferite locuri. ~ de spioni. 6. Sistem de telecomunicaţie prin computer. ~a Internet. 7. ~ hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu. 8. (zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, în care sunt depozitate şi fărâmiţate furajele; ciur. s.f, art. reţeaua, g.-d. art. reţelei, pl. reţele, art. reţelele.
reţetar 1. Listă a componentelor unui produs alimentar.
2.	Carnet cu formulare pentru prescrierea unor medicamente. 3. Normativ care cuprinde raţiile şi alimentele necesare echipajului unei nave comerciale, s.n., pl. reţetare.
reţetă 1. Formular în care sunt prescrise medicamente necesare unui bolnav; (p. ext.) hârtia pe care medicul a scris această prescripţie medicală. 2. (fig.) Soluţie practică pentru rezolvarea unei situaţii. 3. Indicaţie pentru pregătirea unei băuturi, a unei mâncări etc. 4. Sumă de bani încasată din vânzarea biletelor la un spectacol, s.f., g.-d. art. reţgtei, pl. reţete.
reţinător Totalitatea conductelor şi a dispozitivelor care asigură circulaţia fluidului dintr-o instalaţie într-un singur sens. //Casetă cu organe de reţinere care comandă aspiraţia sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston, s.n., pl. reţinătoare. reţine 1. tr. A ţine în loc; a opri, a împiedica. //A ţine pe cineva închis, arestat; a-1 priva de libertate. 2. tr. şi refl. (fig.) A (se) stăpâni; a (se) abţine. 3. tr. A opri o parte din drepturile băneşti ale cuiva; a popri. 4. tr. A rezerva un loc în tren, la un spectacol etc. 5. tr. A ţine minte; a nu uita. 6. tr. A nu restitui; a păstra, vb. HI, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reţin, 2 sg. reţii, I pl. reţinem, 2 pl. reţineţi; conj. prez. 3 să reţină; ger. reţinând; part. reţinut, reţinere Acţiunea de a (se) reţine; rezervare, oprire. //Măsură temporară, luată de organul de cercetare penală, de lipsire de libertate a unei persoane înainte de a o pune sub urmărire. IIRetenţie (3). s.f, g.-d. art. reţinerii, pl. reţineri.
reţinut,-ă (despre oameni) Moderat, sobru; rezervat, cumpătat, adj., pl. reţinuţi,-te. reumatic,-ă (re-u-) Provocat de reumatism, //(şi s.) Bolnav de reumatism, adj., pl. reumatici,-ce. reumatism (re-u-) 1. Denumire generică pentru o serie de afecţiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulaţiilor), care se manifestă prin dureri, cauzate în general de infecţii şi influenţate de factorii climatici; reumă. 2. (la pl.) Durere reumatică, s.n., pl. reumatisme.
reumatismal,-ă (re-u-) De natură reumatică; reumatic. adj., pl. reumatismali,-e.
reumatolog,-ă (re-u-) Medic specialist în reumatologie. s.m., pl. reumatologi; (rar) s.f, g.-d. art. reumatolog gei, pl. reumatologe.
reumatologie,-ă (re-u-) De reumatologie, adj., pl. reumatologiei,-ce.
reumatologie (re-u-) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul afecţiunilor reumatice, s.f, art. reumatologia, g.-d. art. reumatologiei.
reumă/reumă (reg.) Reumatism, s.f, g.-d. art. reumei /reumei.
reumple tr. şi refl. A (se) umple din nou. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reumplu, 2 sg. reumpli, 1 pl. reţjm-plem, 2 pl. reumpleţi; part. reumplut. reunş (re-u-) tr. şi refl. A (se) aduna, a (se) întruni, vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. reunesc, imperf. 3 sg. reunea; conj. prez. 3 să reunească.
reunifica (re-u-) tr. A unifica din nou. vb. /, ind. prez. 3 reunifică.
re unific a re (re-u-) Acţiunea de a reunifica. s.f, g.-d. art. reunificării, pl. reunificări. reunire (re-u-) Acţiunea de a (se) reuni, s.f., g.-d. art. reunirii, pl. reuniri.
reuniune (re-u-ni-u-) 1. Adunare, întâlnire a unui grup de persoane. //Competiţie sportivă. 2. (mat.) Operaţie prin care elementele comune şi necomune a două mulţimi formează o singură mulţime. 3. (înv.) Societate, asociaţie. s.f, g.-d. art. reuniunii, pl. reuniuni, reuşi (re-u-) intr. şi tr. l.A ajunge la rezultatul dorit; a izbândi. 2. A avea succes (într-o acţiune, la un examen etc.). //A face ceva cu pricepere şi îndemânare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. reuşesc, imperf. 3 sg. reuşea; conj. prez. 3 să reuşească; ger. reuşind, reuşire (re-u-) (rar) Acţiunea de a reuşi, s.f, g.-d. art. reuşirii, pl. reuşiri.
reuşit,-ă (re-u-) Bine realizat; izbutit; bun. //(despre oameni) Frumos, drăguţ, adj., pl. reuşiţi,-te. reuşită (re-u-) Izbândă, realizare, succes, s.f., g.-d. art. reuşitei, pl. reuşite.
reutila (re-u-) tr. A dota cu utilaje noi; a utila din nou. vb. I, ind. prez. 3 reutilează.
reutilare (re-u-) Acţiunea de a reutila. s.f, g.-d. art. reutilării, pl. reutilări.
revaccina tr. A vaccina din nou pentru a prelungi efectul primei vaccinări, vb. I, ind. prez. 3 revaccinează. revaccinare Acţiunea de a revaccina. s.f., g.-d. art. revaccinării, pl. revaccinări.
revalida tr. A valida din nou. vb. I, ind. prez. 3 revalidează.
revalidare Acţiunea de a revalida, s.f., g.-d. art. reva-lidării, pl. revalidări.
revalorifici tr. A repune în valoare, a valorifica din nou. HA reconsidera un autor, o operă etc, //(tehn.) A readuce în stare de folosire piese uzate, deşeuri etc. vb. /, ind. prez. 3 revalorifică.
revalorificare Acţiunea de a revalorifica, s.f., g.-d. art. revalorificării, pl. revalorificări, revaloriza tr. A aduce la valoarea iniţială, //(fin.) A mări valoarea unei unităţi monetare în raport cu aurul sau cu o valută forte. vb. /, ind. prez. 3 revalorizează, revalorizare Acţiunea de a revaloriza, s.f, g.-d. art. revalorizării, pl. revalorizări.
revanşa refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-şi lua revanşa, //(sport) A-şi învinge adversarul după ce în meciul anterior fusese învins de el. vb. I, ind. prez. 3 se revanşează, 1 pl. ne revanşăm; conj. prez. 3 să se revanşgze; ger. revanşându-se. revanşard,-ă (Persoană) care doreşte să se răzbune, să-şi ia revanşa; răzbunător, adj., s.m. şi f, pl. revanşarzi,-de.
revanşare
1036
revanşţre (rar) Acţiunea de a se revanşa, s.f,, g.-d. art. revsnşlrii, pl. revanşjri,
revanşă Acţiunea prin care cineva se revanşează; (concr.) rfabunare sau răsplata, /Spirit de ~ = dorinjft de răzbunare; revanşiim, //(sport) Partida prin care un jucător iau o echipa învinsa anterior încearcă să obţină victoria în faţa aceluiaşi adversar, s.f, g.-d. art. revanşei, pl. revanşe,
revanşţsm Spirit, dorinţa de revanşă; politica revanşardă, s.n.
revanşl8t,-ă (Adept) al revanşismului, adj., s.m. şi f„ pl. revanşişti,-ste,
revărsa 1. refl. (despre ape) A trece peste maluri, a inunda. //A curge din belşug, //(fig., fam., despre corpul omului) A atârna de prea multă grăsime. 2. refl. (despre oameni, vehicule etc.) A se împrăştia, a împânzi. 3. refl. (despre lumină, căldură, mirosuri etc.) A se răspândi, a se difuza. /A se ~ de ziuă sau a se ~ zorile (sau zori de ziuă) = a se lumina, a se ivi zorile. 4. tr. (pop.) A arunca, a împrăştia mult, din belşug, vb. I, ind. prez. 3 revarsă; conj. prez. 3 să reverse.
revărsare Acţiunea de a (se) revărsa, s.f., g.-d. art. revărsării, pl. revărsări.
revărsat (în sintagma) ~ de zori (sau de ziuă) sau -ul zorilor (sau zilei) = perioada când se luminează de ziuă; zori de zi. s.n.
revăzut,-ă (despre un text, o operă) Cercetat, studiat din nou; revizuit, adi., pl. revăzuţi,-te. revedea 1. tr. şi refl. A (se) vedea din nou. //(fig.) A-şi evoca trecutul. 2. tr. A revizui, a verifica un text scris. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revăd, / pl. revedem, 2 pl. revedgţi, viit. 3 sg. va revedea; conj. prez. 3 să revadă; ger. revăzând; part. revăzut.
revedgre Faptul de a (se) revedea. /La ~! = formulă de salut la despărţire, s.f, g.-d. art. revederii, pl. revederi, reveién v. revelion.
revela 1. ir şi refl. A (se) face cunoscut; a (se) descoperi; a (se) destăinui. 2. tr. A face vizibilă o imagine fotografică, a developa un rolfîlm. vb. I, ind. prez. 3 revelează.
revelare Acţiunea de a (se) revela, s.f., g.-d. art. revelării, pl. revelări.
revelatar1 Soluţie folosită la developat, s.n., pl. revelatoare.
revelatfirVoare Care duce la descoperirea unui adevăr ascuns; care face cunoscut, [var. revelatQriu,-ie adj.] adj., pl. reveiatfiri,-oare. revelatoriu,-ie v. revelator, revelaţie (-ţi-e) 1. Dezvăluire (neaşteptată) a unui fenomen ascuns, neobservat; (p. ext.) lucru revelat. IA fio
-	= a depăşi aşteptările, a surprinde în mod plăcut. 2. (în concepţiile religioase) Fel în care Dumnezeu îşi dezvăluie voinţa sa anumitor persoane, [var. revelaţiune •î./C] s.f, art. revelaţia, g.-d. art. revelaţiei, pl. revelaţii, art. revelaţiile, revelaţiune v. revelaţie.
revelifin (-li-on) Noaptea dintre 31 decembrie şi 1 ianuarie, în care se sărbătoreşte Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte, [var. reveÎQti s.n.] s.n., pl. re-velioane.
revendica tr. A pretinde un bun sau un drept care i se cuvine. //A cere. //A asuma. vb. 1, ind. prez. 3 revendică. revendicant,-ă (jur.) Persoană care revendică ceva. s.m., pl. revendicanţi; s.f, g.-d. art. revendicantei, pl. revendicgnte.
revendicare Acţiunea de a revendica; (concr.) ceea ce se revendică; revendicaţie. s.f, g.-d. art. revendicării, pl. revendicări.
revendicativ,-ă Care cuprinde o revendicare, adj., pl. revendicativi,-e.
revendicgţle (-ţi-e) Revendicare, s.f, art, revendieaţis, g.’d, art. revendieaţiei, pl, revendicaţii, art. revendicaţi-ile,
reveneilă 1. Jilăveală, umezeală (din pământ sau din atmosferă). 2. (reg,) Răcoare, 3, (reg.) Miros, mireasmă, aroma, [var. răvineilă s.f, g.-d. art. revenglii, pl. revengli.
reveni1 intr. 1, A veni, a apărea din nou. 2, A se întoarce la starea (sufletească) normală; a-şî recăpăta forţa, echilibrul sufletesc, /A - la viaţă = a scăpa cu viaţă dintr-o boală grea. A-şi ~ în fire - a-şi căpăta cunoştinţa în urma unui leşin, a unei emoţii etc. 3. A relua o preocupare, o idee etc, //A rectifica, a revoca. 4, A i se atribui un bun cuiva. //A fi de competenţa, de datoria cuiva. //A i se cuveni. 5. A renunţa la cele spuse sau promise; a revoca.
6.	A costa. vb. IV, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. revin, 2 sg. revji, 1 pl. revenim, imperf. 3 sg. revenea; conj. prez. 3 să revină; imper. 2 sg. revino. reveni2 refl. (reg.) 1. (despre pământ, aer, atmosferă etc.) A se umezi, a se jilăvi. 2. (despre timp) A se răcori. vb. IV, ind. prez. 3 se reveneşte, imperf. 3 sg. se revenea; con/, prez. 3 să se revenească, revenire Acţiunea de a reveni1; întoarcere, s.f, g.-d. art. revenirii, pl. reveniri.
revent Plantă erbacee, cu flori mici, verzui, cu rădăcina şi rizomul amare, întrebuinţate în medicină ca purgativ; rubarbă. //Purgativ obţinut din rădăcina şi rizomul acestei plante, s.m.
revgr 1. Partea răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului. 2. (tenis) Lovitură executată cu partea exterioară a paletei sau a rachetei, s.n, pl. revere, reverber Oglindă montată la o lampă pentru a dirija lumina într-o anumită direcţie, s.n., pl. reverbere, reverbera tr. A produce reverberaţii, vb. /, ind. prez. 3 reverberează.
reverberant,-ă Care reverberează, adj., pl. reverberanţi,-te.
reverberare Acţiunea de a reverbera, s.f., g.-d. art. reverberării, pl. reverberări.
reverberatsr Aparat care produce o reverberaţie artificială de durată variabilă, s.n., pl. reverberatoare. reverberaţie (-ţi-e) 1. Persistenţă a unui sunet într-un loc închis după ce sursa sonoră s-a oprit. /~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice etc. a unor efecte asemănătoare cu cele produse de reverberaţia (1) naturală. 2. Reflexie a luminii sau a căldurii. /Cuptor cu~ = cuptor căptuşit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere şi prin radiere din acoperişul boltit, s.f, art. reverberaţia, g.-d. art. reverberaţiei, pl. reverberaţii, art. reverberaţiile.
reverberomgtru Aparat pentru măsurarea timpului de reverberaţie, s.n, art. reverberometrul, pl. reverberomei tre.
reverend Titlu purtat de membrii clerului catolic sau reformat; cuvios, //(spec.) Titlu dat pastorilor anglicani; persoană cu acest titlu, s.m., pl. reverenzi, revergndă Haină preoţească (catolică) lungă şi neagră; anteriu, s.f, g.-d. art. reverendei, pl. reverende, revergnţiă 1. Salut ceremonios, plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, stimă, consideraţie. /Pronume de - = pronume de politeţe, s.f, g.-d. art. reverenţei, pl. reverenţe.
reverenţiss,-Oâsă (-ţi-os) Ceremonios, politicos, adj., pl. reverenţieşi,-oase.
reverie 1. Stare de visare cu ochii deschişi. 2. Piesă muzicală redusă ca dimensiuni, cu caracter visător, s.f., art. reveria, g.-d. art. reveriei, pl. reverii, art. reveriile, reverifica tr. A verifica, a controla din nou. vb. I, ind. prez. 3 reverifică.
1037
revoluţie
reverificare Acţiunea de a reverifica. s.f, g.-d. art. reverificării, pi reverificări.
revers 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. t~ul medaliei = partea neplăcută a unei situaţii. 2. (fig.) Partea nevăzută, ascunsă şi în contrast cu aspectul cunoscut al unei situaţii, al unui lucru etc. s.n., pl. re versuri.
reversibil,-ă 1. Care se poate întoarce, care poate reveni. 2. (jur., despre un bun, despre un drept) Care poate reveni fostului proprietar, //(despre pensii, rente etc.) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (îndreptăţite). 3. (fiz., despre transformări) Care se poate produce atât într-un sens, cât şi în sens invers, //(chim., despre reacţii) în care substanţele rezultate pot să se recombine pentru a forma din nou o anumită cantitate din substanţele iniţiale. 4. (mec.) Care poate acţiona în două sensuri opuse. /Plug ~ = plug alcătuit din două trupiţe simetrice, care poate răsturna brazda la dus şi la întors, adj., pl. reversibili,-e.
reversibilitate însuşirea de a fi reversibil, s.f, g.-d. art. reversibilităţii, revgrsie v. reversiune.
reversiune (-si-u-) 1. întoarcere a unei populaţii, a unui individ la o stare anterioară mai puţin evoluată; atavism. 2. (jur.) Revenire a unui bun donat la primul proprietar, când persoana căreia i-a fost donat moare ÍS-ră a avea copii. 3. Tratament termic aplicat unor aliaje în vederea eălirii. 4, (fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. \var. revgrsie s.f.] s.f, g.-d. ari. reversi-unii, pl. reversijjni.
reverslv,-ă (despre un sistem tehnic, un proces etc.) Care revine spontan la starea iniţiala, după încetarea acţiunii modificatoare, adi'., pl. reversivi,-e, reverssr Dispozitiv oare încearcă materialele, efectuând compresiuni şi traeţiuni, s.n., pl. reversoare, revlgorg tr. A înviora, vb. 1. ind. preş. 3 revigorează, revigorare Acţiunea de a revigora; înviorare, s.f, g.-d. art. rsvigor|rii, pl. revigorări, revlgoratpr.-oare înviorător, adi.. pl- revigoratari,-oare.
revinde tr, A vinde un obiect cumpărat, vb, III, ind. prez. / sg. şi 3 pi rev|nd, 2 sg. revjnzi; conj. prez. 3 să rev|ndă; ger. revânzând; part. revândat. revindere Acţiunea de a revinde, s.f., g.-d. art. revin-derii, pi re vinderi,
reviriment Schimbare bruscă în bine a atitudinii, a părerilor, a sentimentelor cuiva; înviorare. /~ de fonduri = achitare a unei datorii prin transferul unei creanţe echivalente cu suma datorată, s.n., pi revirimente, revistă 1. Publicaţie care apare periodic şi cuprinde studii, articole dintr-o anumită specialitate sau din domenii variate. 2. A trece in - = a face inspecţia trupelor; (fig.) a cerceta pe rând anumite fapte. 3. Gen de spectacol care cuprinde dansuri, cântece vesele, scenete pe teme actuale etc.; spectacol de varietăţi, s.f, g.-d. art. revistei, pi reviste.
revitaliza tr. Ă reda putere, vigoare; a înviora, vb. /, ind. prez. 3 revitalizează.
revitalizare Acţiunea de a revitaliza; revigorare, s.f, g.-d. art. revitalizării, pi revitalizări. reviviscent,-ă (rar) Care poate reînvia sau reveni la viaţă, adi., pl. reviviscenţi,-te. reviviscenţă 1. Revenire la viaţă, însufleţire. 2. (biol.) Proprietate a unor plante şi animale acvatice inferioare de a reveni la viaţă după ce s-au uscat. 3. (fig.) Reapariţie a unor stări de conştiinţă uitate, s.f, g.-d. art. revi-viscenţei.
revizie (-zi-e) 1. Control, verificare, revizuire, //(spec.) Corectură a unui text ce urmează a fi tipărit. //Inspecţie.
//Formă de control, întreprinsă de organe speciale, care constă în reverificarea documentelor de evidenţă contabilă. 2. Reglare a pieselor şi aparatelor unei instalaţii, unei maşini etc. [var. reviziune s.f] s.f, art. revizia, g.-d. art. reviziei, pl. revizii, art. reviziile, revizionism (-zi-o-) Atitudine care urmăreşte revizuirea şi modificarea unei doctrine, a unei legi, a unui tratat etc. s.n.
revizionist,-ă (-zi-o-) (Adept) al revizionismului, adj., s.m. şi f, pi revizionişti,-ste. reviziune v. revizie.
revizor,-oare 1. Persoană care face revizii, care controlează ceva; (spec.) persoană care are funcţia de a face revizii contabile. 2. (în trecut) ~ şcolar = inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ, s.m., pi revizori; s.f., g.-d. art. revizoarei, pi revizogre.
revizorát 1. Funcţia revizorului; perioada în care o persoană este revizor. 2. (în trecut) Inspectorat şcolar judeţean, s.n.
revizui tr, A cerceta din nou, a controla o activitate, o lucrare etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revizuiesc, imperf. 3 sg. revizuia; conj. prez. 3 să revizuiască, revizuire 1. Acţiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) Formă de atac a unei hotărâri judecătoreşti definitive, pe baza unor noi probe, s.f, g.-d. art. revizuirii, pi revizuiri.
revoca tr. A anula, a contramanda un ordin, un decret, o dispoziţie. //A scoate pe cineva dintr-o funcţie publică, vb. /, ind. prez. 3 revscă,
revocabil,-ă Care poate fi revocat, adi-, pi revocabili,-e, revocabilltate însuşirea a ceea ce este revocabil, s.f, g.-d. art. revocabilitjţii.
revocare 1. Acţiunea de a revoca; retragere (a unei funcţii); revocaţie. 2. Act prin care organul de stat competent hotărăşte încetarea calităţii sale ae membru într-un organ ales. //Retragere de către alegatori a mandatului încredinţat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. 3. (jur.) Desfacere unilaterala a unui act prin voinţa persoanei care l-a ffleut. //Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. s.f., g.-d. art. revocării, pi revocări.
revocaţie (-ţi-e) Revocare, s.f, art. revocaţia, g.-d. art. revocaţiei.
revolta !• refl- A fi cuprins de indignare, de revolta.
2.	refl. şi tr. A (se) râscula, a (se) răzvrăti, vb. I, ind. prez. 3 re vaită.
revoltant,-ă (înv.) Revoltător. adf.,pl. revoltanţi,-te. revoltare Faptul de a (se) revolta, s.f, g-d, art. revoltfirii, pi revoltări.
revoltă 1. Indignare, răzvrătire. 2. Răscoală spontană; rebeliune, răzvrătire, s.f, g.-d. art. revoltei, pl. revfllte. revoltător,-oare Care provoacă revoltă, indignare; scandalos, adi., pl. revoltătsri,-oare. revolut,-ă 1. Care şi-a încheiat cursul; trecut. 2. (despre părţi ale plantelor) întors în afară, în jos; răsfrânt, adj., pi revoluţi,-te.
revolutiv,-ă Referitor la mişcarea corpurilor cereşti. adj., pi revolutivi.-e.
revoluţie (-ţi-e) A. 1. (fii.) Transformare calitativă structurală profundă, care cuprinde un sistem sau un domeniu al său. 2. Acţiune violentă care duce la schimbarea sistemului economic, politic şi social al unui stat.
3.	(pop.) Revoltă, răscoală. 4. (fig.) Schimbare radicală într-un anumit domeniu. /- industrială = procesul înlocuirii radicale a producţiei manufacturiere (manuale) cu producţia bazată pe maşini. B.l. Mişcare periodică continuă a unui corp care are ca traiectorie o curbă închisă. /Perioadă de ~ = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (fiz.) Mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. //(mec.) Mişcare de ro-
revoluţiona
1038
taţie a unei roţi în jurul osiei sale. [var. (înv.) revoluţiune s.f.] s.f., art. revoluţia, g.-d. art. revoluţiei, pl. revoluţii, art. revoluţiile.
revoluţiona (-ţi-o-) tr. A transforma radical; a schimba în mod esenţial, vb. I, ind. prez. 3 revoluţionează, revoluţionar,-ă (-ţi-o-) I. adj. 1. Referitor la revoluţie; care aderă la revoluţie sau propagă revoluţia. 2. (fig.) înnoitor, transformator. II. s.m. şi f. Adept al revoluţiei (A) într-un anumit domeniu; participant la o revoluţie. adj., s.m. şi f, pl. revoluţionari,-e. revoluţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a revoluţiona, s.f., g.-d. art. revoluţionirii, pl. revoluţionari, revoluţionarism (-ţi-o-) Spirit revoluţionar; ideologie, atitudine revoluţionară, s.n.
revoluţionariza (-ţi-o-) tr. l.A insufla sentimente revoluţionare. 2. (fig.) A produce o revoluţie, vb. I, ind. prez. 3 revoluţionarizegză. revoluţiune v. revoluţie.
revolver 1. Armă de foc portabilă, de dimensiuni mici; pistol. 2. (mec.) Ciocan pneumatic. /Strung ~ = strung universal care prelucrează succesiv piese de formă complexă. s.n., pl. revolvere.
revopsi tr. A vopsi din nou (în altă culoare), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. revopsgsc, imperf. 3 sg. revopsea; conj. prez. 3 să revopsească.
revopsire Acţiunea de a revopsi. s.f., g.-d. art. revopsirii. revuist Creator de spectacole de revistă, s.m., pl. re-vuişti.
revuistic,-ă Referitor la un spectacol de revistă, adj., pl. revuistici,-ce.
revuistică Arta realizării spectacolelor de revistă, s.f., g.-d. art. revuisticii.
revulsie (-si-e) Metodă de tratament care constă în aplicarea pe piele a unor substanţe pentru a determina deplasarea spre piele a sângelui stagnat într-o regiune inflamată a organismului, s.f, art. revulsia, g.-d. art. revulsiei, pl. revulsii, art. revulsiile. revulsiv’i Medicament care provoacă revulsie. s.n., pl. revulsive.
revulsiv2,-ă (despre substanţe, medicamente) Care provoacă revulsie. adj., pl. revulsivi,-e. rezaMt Porţiune de zid ieşită din linia faţadei unei construcţii. s.n., pl. rezalite. rezbgl v. răzbel.
rezbfşlnic,-ă (înv.) De război, adj., pl. rezbglnici,-ce. rezeca tr. A face o rezecţie. vb. I, ind. prez. 3 rezgcă. rezgcţie (-ţi-e) îndepărtare pe cale chirurgicală a unui organ sau a unui ţesut, s.f., art. rezecţia, g.-d. art. rezgcţiei, pl. rezgcţii, art. rezgcţiile. rezedă Plantă erbacee, cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; (pop.) rozetă. s.f, g.-d. art. rezgdei, pl. rezgde.
rezema 1. tr. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. Itr. (fam.) A ~ pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la joc; a nu face nimic. 2. refl. (fig.) A se întemeia, a se baza. [var. (reg.) răzima vi».] vb. I, ind. prez. I sg. reazem, 2 sg. rezemi, 3 sg. reazemă; conj. prez. 3 să rezeme; imper. 2 sg. rea; zemă.
rezemare 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide (în plan sau în spaţiu), s.f, g.-d. art. rezemirii, pl. rezemiri. rezemătogre 1. Fiecare dintre părţile unui scaun sau ale unui fotoliu pe care se reazemă spatele sau braţele; spătar, spetează (de scaun). 2. Balustradă, parapet, [var. (reg.) răzimătoare j/] s.f, g.-d. art. rezemătorii, pl. rezemătsri.
rezerpină Alcaloid cu acţiune sedativă şi hipotensivă, extras dintr-o plantă exotică, s.f, g.-d. art. rezerpinei.
rezerva l. tr. A pune de o parte; a reţine pentru cineva sau ceva. //(fig.) A destina. 2. refl. A se reţine, a-şi păstra dreptul de a... vb. I, ind. prez. 3 rezervă, rezervare Acţiunea de a (se) rezerva, s.f, g.-d. art. rezervării, pl. rezervfiri.
rezervat,-ă 1. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) Stăpânit, sobru; discret; distant, //(adv.) Cu prudenţă. 2. Păstrat pentru cineva; reţinut, pus deoparte. adj., pl. rezervaţi,-te.
rezervatar,-ă I. adj. (despre state) Care formulează anumite rezerve la încheierea unui tratat. II. adj., s.m. şi
f.	(Moştenitor) care are drept la rezerva succesorală. adj., s.m. şi f, pl. rezervatari,-e. rezervaţie (-ţi-e) 1. Teritoriu ocrotit prin lege, pe care se găsesc plante, animale, minerale etc. rare, importante din punct de vedere ştiinţific. 2. Teritoriu limitat în care în unele state sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băştinaşi, s.f, art. rezervaţia, g.-d. art. rezervaţiei, pl. rezervaţii, art. rezervaţiile.
rezervă 1. Cantitate de alimente, de bani, de materiale etc. pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. /- de stat = stocuri de bunuri materiale care se constituie la dispoziţia statului pentru a fi folosite în cazuri de forţă majoră, (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte a unei moşteniri, a unei averi rezervată de drept anumitor moştenitori, (fin.) ~-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanţie pentru biletele de bancă puse în circulaţie şi pentru lichidarea datoriilor către alte ţări, în cazul în care acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obişnuite. ~ bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute sau în căzui nere-alizării integrale a veniturilor. ~ lichidă = a) totalitatea mijloacelor băneşti, existente sub orice formă, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul, valutele şi devizele liber convertibile în aur, destinate operaţiilor internaţionale, (fiziol.) ~ alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, //(fig., la pl.) Posibilităţi. I~ interne = resurse existente într-o întreprindere, capabile să determine creşterea productivităţii muncii. 2. Cantitate de substanţe minerale dintr-un zăcământ. 3. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav. 4. Parte a armatei care nu se află sub arme decât în timp de război, formată din persoane care au satisfăcut stagiul militar. /Ofiţer de~ = ofiţer care nu face parte din cadrele active ale armatei. 5. Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinat să ia locul altora în anumite împrejurări. IDe ~ = care poate înlocui la nevoie o persoană, un obiect etc. //(sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre titulari. 6. Neîncredere, obiecţie, îndoială. /Fără ~e = cu totul, în întregime. Cu multă ~ = cu îndoială. Sub toate ~le = fără nicio garanţie. Sub ~a... = cu condiţia... //(jur.) Formă prin care un stat, devenit parte la un tratat, limitează aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat ori le atribuie un anume înţeles, //(fig.) Discreţie, prudenţă, circumspecţie; (p. ext.) reţinere, indiferenţă, jenă. s.f, g.-d. art. rezervei, pl. rezerve, rezervist Soldat, ofiţer care a trecut în rezervă (4). s.m., pl. rezervişti.
rezerver 1. Bazin, recipient în care poate fi depozitat un fluid. /Toc ~ = stilou. 2. Depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele dintr-o zonă, pentru a fi utilizate în diferite scopuri, s.n., pl. rezervoare, rezida intr. A se afla, a consta, vb. I, ind. prez. 3 rezidă, rezident,-ă I. adj. (despre cetăţenii stabiliţi în alt stat) Care locuieşte în... II. s.m. 1. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotenţiar sau unui ambasador. 2. Persoană stabilită temporar în altă ţară.
III.	s.m. şi f. Absolvent de medicină care îşi specializează practica într-un spital, adj., s.m. şi f, pl. rezidenţi,-te.
1039
rezonanţă
rezidenţă 1. Reşedinţă, domiciliu, sediu. 2. Starea persoanei care îşi stabileşte, ca rezident, domiciliul într-o ţară străină, s.f, g.-d. art. rezidenţei, pl. rezidenţe, rezidenţial,-ă (-ţi-al) Referitor la rezidenţă sau la rezidentul diplomatic; al reşedinţei, al rezidentului, adj., pl. rezidenţiali,-e.
rezidenţiat (-ţi-at) Specializare ca rezident (III), s.n. rezidi tr. A zidi din nou; a reclădi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rezidesc, imperf. 3 sg. rezidea; con/, prez. 3 să rezidească.
rezidire Acţiunea de a rezidi, s.f., g.-d. art. rezidirii, pl. rezidiri.
rezidiu v. reziduu.
rezidual,-ă (-du-al) Care rămâne (ca reziduu), adi., pl. reziduali,-e.
reziduar,-ă (-du-ar) Care formează reziduuri, adj., pl. reziduali,-e.
reziduu (-du-u) I. Ceea ce rămâne în urma prelucrării (fizice sau chimice) a unui material brut; rest.furajere = deşeuri din industria alimentară care pot fi valorificate ca hrană pentru animale. 2. Depunere pe pereţii recipientelor în care se păstrează lichide, [var. rezidiu s.n.] s.n., art. reziduul, pl. reziduuri, rezjl (înv.) Fileu, s.n., pl. rezile. rezilia (-li-a) tr. A anula, a desface un contract sau o convenţie, vb. I, ind. prez. 3 reziliază, I pl. reziliem; conj. prez. 3 să rezilieze; ger. rezilimd. reziliabil,-ă (-li-a-) Care poate fi reziliat, anulat, adj., pl. reziliabili,-e. reziliare v. reziliere.
rezilignţă (-li-en-) Rezistenţă a unui material sau a unui aliaj la solicitare prin şoc. s.f, g.-d. art. rezilignţei. reziliere (-li-e-)Acţiunea de a rezilia; anulare; desfiinţare a unui contract în cazul în care una dintre obligaţiile reciproce n-a fost executată, menţinându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [var. (înv.) reziliare s.f.] s.f, g.-d. art. rezilierii, pl. rezilieri.
rezing tr. A extrage răşina din arborii răşinoşi. vb. I, ind. prez. 3 rezinează.
rezinaj Rezinare. s.n., pl. rezinaje.
rezingre Acţiunea de a rezina; rezinaj. s.f, g.-d. art.
rezinării, pl. rezinări.
rezinat Substanţă întrebuinţată în industria lacurilor, obţinută prin combinarea dintre o răşină şi un metal. s.m., pl. rezinaţi.
rezinifer,-ă Care conţine răşină; care produce răşină. adi■, pl- rezinifgri,-e.
rezinifică tr. A da aspect de răşină unei substanţe, vb. I, ind. prez. 3 rezinifică.
rezinificare Acţiunea de a rezinifică. s.f, g.-d. art. rezinificării, pl. rezinificări. rezinit Răşină conţinută în cărbunii fosili, s.n. rezinol Răşină sintetică obţinută din petrol, s.n. rezista intr. A se împotrivi, a opune rezistenţă; a se ţine tare, a nu se lăsa învins, vb. I, ind. prez. 3 rezistă. rezistgnt,-ă 1. (despre lucruri) Care rezistă; solid, //(despre materiale) Care nu-şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico-chimic. 2. (despre fiinţe) Care suportă bine oboseala, lipsurile etc.; puternic; dârz. adj., pl. rezistenţi,-te.
rezistenţă A. 1. Faptul de a rezista; opoziţie, apărare împotriva unui atac. //Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii. 2. Mişcare populară de eliberare în ţările ocupate de fascişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. //Formă de luptă împotriva regimurilor totalitare. B. 1. Calitatea de a fi rezistent; însuşirea unui organism de a înfrunta boala, oboseala etc. 2. Proprietate a unui corp de a suporta, fără deformări, acţiunea unei forţe străine. I~a materialelor =
disciplină care studiază comportarea corpurilor solide când asupra lor acţionează sarcini mecanice. 3. Forţă de opunere a unui mediu la o acţiune din afară. //Forţă opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. (tehn.) Rezistor. s.f, g.-d. art. rezistenţei, pl. rezistenţe.
rezistenţial,-ă (-ţi-al) Referitor la rezistenţă, adj., pl. rezistenţiali,-e.
rezistibil,-ă (rar) Căruia i se poate rezista, adj., pl. rezistibili,-e.
rezistibiiitşte (rar) însuşirea de a fi rezistibil. s.f, g.-d. art. rezistibilităţii.
rezistivimgtru Instrument pentru măsurarea rezistivi-tăţii. s.n., art. rezistivimetrul, pl. rezistivimetre. rezistivitate (fiz.) Rezistenţă electrică specifică fiecărui material, s.f, g.-d. art. rezistivităţii, pl. rezistivităţi. rezistor Element de circuit electric care prezintă rezistenţă electrică: rezistenţă (B.4). s.n., pl. rezistoare, rezită Răşină sintetică obţinută din formaldehidă cu fenoli, s.f, g.-d. art. rezitei, pl. rezite. rgzmeriţă v. răzmeriţă.
rezQl Masă plastică obţinută prin condensarea formaldehidéi cu fenoli, în prezenţa unui catalizator bazic, s.m., pl. rezQli.
rezolut,-ă îndrăzneţ, hotărât, decis, ferm. adj., pl. rezoluţi,-te.
rezolutiv,-ă (despre medicamente) Care micşorează inflamaţia; antiinflamator. adj., pl. rezolutivi,-e. rezolut£>riu,-ie (jur.) Care are ca efect anularea unui act. /Condiţie ~ = condiţie a cărei împlinire determină anularea retroactivă a efectelor unui act juridic, adj., pl. rezolutQrii.
rezoluţie (-ţi-e) 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri; decizie. 2. Rezolvare dată unei cereri, unui act etc. 3. (med.) Dispariţie treptată a unui proces patologic. 4. (jur.) Anulare retroactivă a unui contract în urma nerespectării condiţiilor impuse, [var. rezoluţiune s.f.] s.f, art. rezoluţia, g.-d. art. rezoluţiei, pl. rezoluţii, art. rezoluţiile.
rezoluţiune v. rezoluţie.	*
rezolva tr. l.A găsi soluţia unei probleme, //(jur.) A soluţiona un litigiu. 2. (despre instrumente optice) A distinge amănunte fine ale obiectelor observate, vb. I, ind. prez. 3 rezolvă.
rezolvabil,-ă Care poate fi rezolvat, adi., pl■ rezolvabili,-e.
rezolvantă (mat.) (A doua ecuaţie) care facilitează rezolvarea primei ecuaţii, adj., s.f, pl. rezolvante. rezolvare Acţiunea de a rezolva, s.f, g.-d. art. rezolvării, pl. rezolvări.
rezQn (înv.) Raţiune; temei, judecată. IA pune (pe cineva) la~ = a pune la respect, a învăţa minte (pe cineva), //(cu val. de interj.) Ai dreptate! Desigur! Just! s.n., pl. rezoane.
rezong1 intr. (înv.) A judeca, a raţiona, vb. I, ind. prez. 3 rezonează.
rezong2 intr. A intra, a se afla în rezonanţă, vb. I, ind. prez. 3 rezonează.
rezonabil,-ă 1. Cu judecată, cuminte, cumpănit. 2. (despre acţiuni, fapte) Fără exagerări; cumpătat. 3. (despre preţuri) Potrivit, acceptabil; (p. ext.) accesibil, adj., pl. rezonabili,-e.
rezonant,-ă 1. (fiz.) Capabil să intre în rezonanţă. 2. Răsunător, adj., pl. rezonanţi,-te. rezonanţă 1. Vibraţie a unui corp sau a unui sistem fizic sub influenţa altui sistem, care vibrează cu o frecvenţă egală sau apropiată de a celui dintâi. 2. Proprietate a unor încăperi sau a unor corpuri de a prelungi sunetele; răsunet. /Cutie de ~ = cutie care asigură rezonanţa unui instrument cu coarde. 3. (med.) Tulburare de gândire la
rezonator
1040
schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acţiunilor prin relaţii verbale, făcute după aso-nanţă, rimă etc. /- magnetică = metodă de diagnosticare în medicină, bazată pe ultrasunete. 4. (fig.) Impresie produsă asupra cuiva de o operă literară, artistică etc. s.f., g.-d. art. rezonanţei, pl. rezonanţe, rezonator 1. Sistem fizic sau corp care vibrează prin rezonanţă. //Dispozitiv care indică existenţa fenomenului de rezonanţă. 2. Parte a cavităţii bucale sau nazale care participă la producerea sunetelor, s.n., pl. rezonatoare, rezoner (-nör) (livr.) 1. Personaj dintr-o operă literară, în special dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film, care judecă şi justifică acţiunile celorlalte personaje. 2. Cel care face obiecţii în orice împrejurare, s.m., pl. rezongri. rezorcină Derivat al benzenului folosit în industria coloranţilor, în medicină, ca revelator fotografic etc. s.f, g.-d. art. rezorcmei.
rezulta intr. l.A proveni, a decurge, a reieşi. 2. (mat.) A avea drept rezultat; a da. vb. /, ind. prez. 3 rezultă, rezultant,-ă Care rezultă. //Referitor la o rezultantă. adi., pl- rezultanţi,-te.
rezultantă 1. (mec.) Forţă egală cu efectul mai multor forţe aplicate simultan asupra aceluiaşi punct. 2. (fig.) Efect combinat al unor cauze multiple, s.f., g.-d. art. rezultantei, pl. rezultante.
rezultat Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un calcul etc.; consecinţă, efect. /Fără ~ = inutil. Âda~e- a da roade, a produce efectul dorit. //Număr obţinut în urma unei operaţii aritmetice, s.n., pl. rezultate, rezultatjv.-ă Care rezultă, adj., pl. rezultativi.-e. rezumi i.lr. A reda, a povesti pe scurt esenţialul unei expuneri, al unei naraţiuni etc,; a sintetiza. 2. refl. A se limita la..., a se mulţumi cu... 3. tr. A cuprinde în sine; a însuma, a sintetiza, vb. I, ind. prez. 3 rezumă, rezumare Acţiunea de a (se) rezuma, s.f, g.-d. art. rezumjrii, pl. rezum|ri.
rezumat Prezentare, redare pe scurt, în scris sau oral, a conţinutului unei expuneri; recapitulare succinta, lín ~ -cu alte cuvinte, pe scurt, s.n., pl. rezumate. rezumaţlv,-ă în rezumat; succint, adj., pl. rezumativi,-e. rezumătşr.-oare (rar) Care rezumi; pe scurt, adj., pl. rezumătari.-oare.
Rh (erhaş) Factor important din compoziţia sângelui uman, care este pus în evidenţă prin teste, prezenţa lui numindu-se Rh pozitiv, iar absenţa lui, Rh negativ, s.n., art. Rh-ul.
rhodeslfln.-ă (ro-de-zi-an) (Locuitor) din Rhodesia. ad/'., s.m. şi f, pl. rhodesigni,-e. rhytfin (ri-) Vas asemănător cu un corn de animal, folosit de grecii antici pentru libaţii, s.n. rial (ri-al) Unitate monetară în Iran şi în Arabia Saudită. s.m.,pl. riali.
rlboflavină Vitamina B2. s.f, g.-d. art. riboflavinei. ribonuclează (-cle-a-) Enzimă prezentă in sucurile digestive intestinale, care acţionează asupra acidului ribonucleic. s.f, g.-d. art. ribonucleazei. ribonucleic (în sintagma) Acid ~ = acid care se găseşte în nucleul celulei, cu rol important în procesele biologice. adj., pl. ribonuclgici.
ribovirus (biol.) Virus la care materialul ereditar este reprezentat de acidul ribonucleic. s.n., pl. ribovirusuri. riboză (biol.) Monozaharidă existentă în acidul ribonucleic. s.f, g.-d. art. ribQzei.
ribozom (biol.) Particulă citoplasmatică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine şi acizi ribonucleici. s.m., pl. ribozomi.
ricana intr. (livr.) A rânji, a râde batjocoritor, vb. /, ind. prez. 3 ricanează.
ricanare (livr.) Faptul de a ricana; rânjet, s.f, g.-d. art. ricanlrii, pl• ricanări.
ricercar Compoziţie muzicală polifonică, alcătuită din mai multe secţiuni cu temă proprie, cântate fară întrerupere; fantezie, capriciu, s.n.
ricin Plantă oleaginoasă din seminţele căreia se obţine un ulei cu proprietăţi purgative, folosit şi ca lubrifiant la motoarele de avion, în industria pielăriei etc. s.m., pl. ricini.
ricină 1. Toxină care se găseşte în seminţele de ricin, având proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (pop.) Ulei de ricin, s.f, g.-d. art. ricinei, pl. ricine, rickettsia (richeţia) (biol.) Parazit microscopic (cu caractere comune bacteriilor şi virusurilor) care provoacă epidemii grave la oameni şi la animale, s.f, art. rickett-siei, pl. rickettsii, art. rickettsiile. rickettsioză (richeţioză) Denumire generică pentru o serie de boli provocate de rickettsii. s.f, g.-d. art. rickettsifizei, pl. rickettsioze.
ricoşa intr. (despre un corp mobil, un proiectil) A-şi schimba direcţia în urma ciocnirii de un obstacol, vb. I, ind. prez. 3 ricoşează; conj. prez. 3 să ricoşgze; ger. ricoşând.	.
ricoşet v. ricoşeu.
rlcoşgu 1. Faptul de a ricoşa. //Schimbare a direcţiei unui proiectil în urma ciocnirii cu un obstacol; proiectil care a suferit o asemenea deviere. 2. (fig.) Efect invers, indirect. /Tragere prin ~ = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoşat, [var. ricoşgt í.«.] s.n., art, ricoşaul, pl. ricoşeuri, rlcşă Trăsurică pe două roţi, trasă de om, folosită în unele ţari din Orient, s.f, art. ricşa, g.-d, art. ricşei, pl. ricşe.
rictus Contracţie a muşchilor feţei, care da figurii expresia de râs crispat. //Strâmbătură a gurii, provocată de această contracţie, care apare în unele boli ale sistemului nervos, s.n,, pl. rictusuri, rid încreţitura, cută a pielii (obrazului); zbârcitură, s.n,, pl. riduri.
rida refl. A dobândi riduri, vb. I, ind. prez. 3 se ridează, rldare Faptul de a se rida. s.f., g.-d. art. ridfirii, pl. ridări. rldger (ngar) (angl.) Utilaj folosit pentru executarea digurilor mici, a unor lucrări pentru irigaţii etc. s.n. ridica A, tr. 1, A lua de jos şi a duce în sus; a saltă. IA ~ mănuşa ~ a primi o provocare. A ~ paharul (sau cupa)
-	a închina în cinstea cuiva. //A duce sau a trage în sus; a înhăţa. 2. A desprinde din locul unde a fost fixat şi a trage în sus. IA ~ armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva). A - ancora = (despre vapoare) a pomi în larg; (despre persoane) a pleca, a pomi (pe mare). 3. A lua de pe ceva; a înlătura, a îndepărta. IA ~ (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare. A-şi ~ pălăria = a-şi scoate pălăria în semn de respect; a saluta, (refl.) întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă, se spune despre cei care duc o viaţă lipsită de griji, cu petreceri continue. A ~ masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. //A sufleca mânecile sau poalele hainei. 4. (fig.) A suspenda, a face să înceteze, a anula, a desfiinţa; a îndepărta. IA ~ şedinţa = a declara încheiată o şedinţă. HA lua cuiva ceva; a răpi, a smulge. IA ~ (cuiva) viaţa (sau zilele) -a omorî (pe cineva). 5. A muta din loc, a duce în altă parte. IA ~ stâna = a coborî toamna, de la munte, cu turmele şi cu toate uneltele păstoreşti. Hrefl. (înv.) A se muta. HA strânge de pe jos; a culege. 6. A încasa o sumă de bani. 7. A lua pe cineva cu forţa; a aresta. 8. A aşeza un obiect în poziţie dreaptă. 9. A ~ un plan = a reprezenta pe o hartă poziţia punctelor dintr-o regiune. B. 1. refl. (despre fiinţe) A se scula de jos. /A se ~ in capul oaselor = a se scula şi a sta în picioare sau aşezat pe locul unde mai înainte fusese culcat. A se ~ în scări = a se înălţa în
1041
rigiditate
scările şeii. Iltr. A susţine pe cineva, ajutându-1 să se scoale în picioare. /(înv.) A ~ din scaun = a detrona, //(despre oameni) A se însănătoşi, a se pune pe picioare.
2.	refl. (despre construcţii, copaci etc.) A se înălţa. 3. tr. A duce în sus braţele, capul, sprâncenele etc. IA(-şi) ~ capul = a) a se arăta plin de curaj; (p. ext.) a se răzvrăti, b) a-şi reveni dintr-o situaţie proastă; a se redresa, (refl.) A (i) se ~ părul (măciucă) = a se speria foarte tare. (intr.) A ~ {mirat, surprins) din sprâncene = a privi mirat, surprins. A (-şi) ~ ochii (sau privirea) = a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi. A(-şi) ~ nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut; a deveni obraznic, (intr.) A ~ (sau a da) din umeri = a-şi arăta nedumerirea sau indiferenţa faţă de ceva sau de cineva. A ~ mâna (sau degetul) = a cere cuvântul. A ~ mâinile (către cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. A ~ mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva).
4.	refl. (despre păsări) A-şi lua zborul, //(despre praf, nori, fum etc.) A se îndrepta în sus. //(despre ceaţă, negură) A se risipi, a se împrăştia, //(despre aştri, p. ext., despre lumină, zori etc.) A se înălţa pe bolta cerească; a răsări, a se ivi. //(despre obiecte scufundate într-un lichid) A ieşi la suprafaţă. 5. tr. A face să răsune cu putere. IA ~ glasul (sau tonul) = a vorbi tare, cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; (p. ext.) a protesta. Hrefl. (despre sunete) A se auzi clar şi puternic; a răsuna.
6.	refl. (despre mulţimi, popoare) A protesta vehement; a se răzvrăti, /(tr.) A-i (sau a-şi) ~ pe cineva în cap = a proceda astfel încât să-şi facă duşmani. 7. tr. (fig.) A pune în mişcare o mulţime; a mobiliza. /(înv.) A ~ trupe (sau oaste, oştire) = a recruta soldaţi pentru a pomi la luptâ. 8. refl. A se stârni, a se isca. HA se arăta, a apărea. 9. tr. şi refl. A (se) urca (undeva, pe ceva etc.). 10. tr, (fig., livr., înv.) A scoate în evidenţă, a releva. C. 1. refl. şi tr. (despre copii, p. ext., despre pui de animale) A creşte, a (se) face mare; a (se) face mai înalt. HA (se) forma, a (se) dezvolta. 2. tr. (fig.) A face să progreseze. IA ~ moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). A ~ din cenuşă (sau din ruine) = a reconstitui, a reface. HA pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punct de vedere al respectului, al aprecierii; a înălţa în grad, în rang. IA ~ (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (înv,) A ~ în scaun = a înălţa pe tronul ţării, a face domn. Hrefl. (despre oameni) A-şi face o situaţie mai bună; a progresa. IA se - prin cineva sau a se ~ pe umerii cuiva = a ajunge la o situaţie cu ajutorul cuiva, 3. tr. A mări, a spori, a face să crească. IA - preţul - a scumpi marfa, (mat,) A - un număr la putere = a înmulţi un număr cu el însuşi de atâtea ori de câte ori arată exponentul, A ~ un număr la pătrat - a înmulţi un număr eu el însuşi, A ~ un număr la cub * a înmulţi pătratul unui număr cu numărul simplu. 4, refl, A atinge o anumită valoare, o anumita sumă; a se cifra la„, 5. tr. A construi, a clădi; (fig.) a crea, a întemeia, 6. tr. A da naştere, a provoca, a cauza. IA ~ o acuzaţie (sau o învinuire) * a formula o acuzaţie, A ~ pretenţii 1 a revendica, A - o obiecţie = a obiecta, a nu ti de acord, A ~ o problemă = a pune în discuţie o problemă, [var. (înv.) aridicg, (reg.) rădica vi.] vi, I, ina. prez. 3 ridică.
ridicare 1. Acţiunea de a (se) ridica; ridicat'. 2. Reprezentare grafica a configuraţiei terestre pe o hartă sau pe un plan. s.f, g.-d. art. ridicării, pl. ridicări. ridicat1 Ridicare, s.n.	.
ridicat2,-ă 1. (despre perdele, storuri etc.) Înălţat, dus mai sus. 2. (despre capace, învelitori) Dat la o parte, tras. //(despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Suflecat, sumes. 3. Aşezat în poziţie verticală, îndreptat în sus. //înalt. 4. (despre oameni) Sculat în picioare; (fig.) însănătoşit. 5. (fig., despre preţuri) Mărit,
sporit; crescut. 6. (despre voce) Tare, intens. /Ton ~ = ton răstit, poruncitor. 7. (despre oameni şi felul lor de viaţă) Cu un nivel înalt, superior, [var. (înv.) aridicat,-ă adf.] adj., pl. ridicaţi,-te.
ridicata (în loc.) Cu ~ = în cantităţi mari, angro; (fig.) cu grămada. Comerţ cu ~ = comerţ cu mărfuri vândute în cantităţi mari. Comerciant cu ~ = angrosist, toptangiu. Preţ cu~ = preţ pentru mărfuri vândute în cantităţi mari. loc. adj.', loc. adv.
ridicător Dispozitiv folosit la combinele de cereale, pentru ridicarea şi adunarea plantelor căzute sau tăiate. s.n., pl. ridicătoare.
ridicătură 1. Loc ridicat; înălţime, dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele), s.f., g.-d. art. ridicătjjrii, pl. ridi-cături.
ridiche Plantă legumicolă din familia cruciferelor a cărei rădăcină alungită sau sferică este comestibilă; (p. restr.) rădăcina comestibilă a piantei. ~ de lună. ~ neagră. I~ sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, (fam.) A freca (cuiva) ~a = a) a certa aspru (pe cineva); b) a bate tare (pe cineva), s.f, art. ridichea, g.-d. art. ridichii, pl. ridichi, art. ridichile, ridichioară Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene, s.f, g.-d. art. ridichioarei, pl. ridichioare. ridicol,-ă 1. Care stârneşte râsul sau batjocura; caraghios. //(s.n.) Ceea ce este vrednic de râs; aspect caraghios, absurd. 2. (despre valori) Neînsemnat, derizoriu. [var. ridicul,-ă adj.] adj., pl. ridicoli,-e. ridţcul,-ă v. ridicol.
ridiculiza tr. A-şi bate joc de cineva sau de ceva; a ironiza, vb. I, ind. prez. 3 ridiculizează, ridiculizare Acţiunea de a ridiculiza, s.f, g.-d. art. ridiculizării, pl. ridiculizări.
riesling (risling) Varietate de struguri cu boabe de culoare galbenă-verzuie; (p. ext.) vin din astfel de struguri. s.n., pl. rieslinguri. riflu Şanţ de riflură. s.n., art. riflul, pl. rifluri. rîflui tr. A săpa rifluri pe suprafaţa valţurilor de moară. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rifluigsc, imperf. 3 sg. rifluia; conj. prez. 3 să rifluiască, rifluire Acţiunea de a riflui; executare de şanţuri pe suprafaţa valţurilor de moară cu ajutorul unei maşini de rifluit. s.f, g.-d. art. rifluirii, pl, rifluiri. riflultar (-nu-i-) Muncitor care execută lucrări de rifluire. s.m,, pl, rifluitQri.
riflură Fiecare dintre şanţurile elicoidale executate pe suprafaţa valţurilor de moară, pentru a le mări eficacitatea, s.f,, ş.-d, art. riflyrii, pl. rifluri, rift (peol.) Ruptură a scoarţei terestre ftcutft de un râu sau şir de rupturi ale scoarţei terestre suboeeanice, s.n., pl, rifturi,
rigă 1, (înv.) Rege, 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai, s,m„ g,-d. art. rjgăi, pl. rigi. rigid,-ă 1, (despre corpuri) Care nu-şi schimbă fonna sub acţiunea unei forţe exterioare, //Lipsit de flexibilitate,
2,	(despre piese, legături) Ţeapăn; fix, imobil, 2, (fig,, despre oameni) Care nu permite abateri; sever, neînduplecat, //(despre trăsături ale feţei) Care trădează asprime, severitate. adj„pl rişizi,"de,
rigiditate 1. însuşirea de a fi rigid (1); proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acţiunea unor forţe exterioare. /~ dielectrică ~ proprietate a unui mediu rau conducător de electricitate de a nu fi penetrat sub acţiu-nea unui câmp electric. 2. Lipsă de flexibilitate. I~ musculară = lipsă de supleţe musculara cauzată de anumite boli ale sistemului nervos. ~ cadaverică = fenomen general de întărire musculară, apărut în primele ore după moarte, ca urmare a coagulării proteinelor musculare,
3.	(fig.) Severitate excesivă, duritate; intransigenţă, s.f, g.~d. art. rigidităţii, pl. rigidităţi.
rigidiza
1042
rigidiza tr. A întări un element de construcţie, o piesă etc. cu ajutorul unor traverse sau al unor nervuri, vb. I, ind. prez. 3 rigidizează.
rigidizare Acţiunea de a rigidiza, s.f., g.-d. art. rigidi-zlrii, pl. rigidizări.
rigiât.-ă 1. (despre suprafeţe) Obţinut prin mişcarea unei linii drepte. 2. (rar) Liniat, adj., pl. riglaţi,-te. riglă 1. Bară de metal, de lemn, de celuloid etc., de obicei gradată, folosită pentru trasarea liniilor drepte, pentru măsurarea unei lungimi etc.; linie. /~ de calcul = instrument pentru calcule rapide, alcătuit dintr-o riglă fixă şi una mobilă. 2. Unealtă pentru îndepărtarea surplusului de material din cutia de formare. 3. Piesă de lemn lată, folosită în construcţii, s.f, g.-d. art. riglei, pl. rigle, riglgtă 1. Riglă de 2-5 m folosită pentru măsurări topografice. 2. Partea mobilă a unei rigle de calcul, s.f, g.-d. art. rigletei, pl. riglete.
rigoare 1. Asprime, severitate, stricteţe. /De ~ = potrivit împrejurării; obligatoriu. Ţinută de ~. La ~ = în caz de nevoie, //(la pl.) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie, s.f, g.-d. art. rigorii, pl. rigori, rigolă 1. Şanţ mic făcut de-a lungul străzilor, pentru scurgerea apei. 2. Canal destinat dirijării apei în sistemele de irigaţii. 3. Formă de eroziune a solului din cauza acţiunii şuvoaielor de apă. s.f, g.-d. art. rigolei, pl. rigole, rigorism 1. Severitate, austeritate. //Caracteristica a ceea ce este riguros. 2. Concepţie etică ce opune normele morale necesităţilor fizice şi spirituale ale omului, s.n. rigorist,-ă (Adept) al rigorismului, adj., s.m. şi f, pl. rigorişti,-ste.
riguros,-oasă 1. Făcut cu exigenţă; strict, sever. //Care nu admite abateri; inflexibil. 2. (despre demonstraţii) în care fiecare afirmaţie este consecinţa clară a afirmaţiilor demonstrate anterior, adj., pl. riguroşi,-oase. rigurozitate Asprime, stricteţe, severitate; rigoare, s.f, g.-d. art. rigurozităţii.
rihtui tr. A croi şi a îmbina prin cusături bucăţile de piele care alcătuiesc un obiect de încălţăminte; a pune căptuşeala unei piese croite, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rih-tuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 să rihtuiască. rihtujre Acţiunea de a rihtui. s.f, g.-d. art. rihtuirii, pl. rihtuiri.
rihtuit Faptul de a rihtui. s.n. rihtuitQr,-oâre (-tu-i-) Muncitor care rihtuieşte. s.m., pl. rihtuitari; s.f, g.-d. art. rihtuitogrei, pl. rihtuitoare. ril 1. Şanţ pe un disc (4). 2. Şanţ făcut cu o maşină de îndoire a unui carton, astfel încât cartonul să nu se rupă la îndoire, [var. rilă .s./H s.n., pl. riluri. rjlă v. ril.
rima intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) A avea acelaşi grup de sunete în silabele finale. 2. (fig.) A face versuri (cu rimă). 3. (fig., despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens, vb. /, ind. prez. 3 rimează.
rimă 1. Potrivire a sunetelor finale ale versurilor începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. 3. Vers. s.f, g.-d. art. rimei, pl. rime. rimei Produs cosmetic asemănător cu un tuş, folosit pentru vopsirea genelor, s.n., pl. rimeluri. rimela tr. şi refl. A(-şi) da cu rimei pe gene. vb. I, ind. prez. 3 rimelează.
rimelare Acţiunea de a (se) rimela. s.f, g.-d. art.
rimelării, pl. rimelări.
rimelat Faptul de a (se) rimela. s.n.
rinalgie Durere de nas. s.f, art. rinalgia, g.-d. art. rinal-
Şe\;
rină Jgheab prin care metalele topite se scurg din cuptoare în formele de turnare, s.f, g.-d. art. rinei, pl. rine.
rincocefal (la pl.) Ordin de reptile fosile care au coardă dorsală; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. rincoce-fali.
rindea Unealtă formată, cu ajutorul unei pene, dintr-un cuţit fixat într-un corp de lemn, folosită la fasonarea lemnului. /A da la~ = a prelucra cu rindeaua; a rindelui. //Unealtă cu care se netezesc piese făcute dintr-un metal moale. [var. (reg.) rândea s.f.] s.f, art. rindeaua, g.-d. art. rindelei, pl. rindele, art. rindelele, rindela tr. A rindelui. vb. I, ind. prez. 3 rindelează. rindelare Rindeluire. s.f, g.-d. art. rindelării, pl. rindelări.
rindelui tr. A da la rindea; a fasona cu rindeaua; a rindela. /Maşină de ~t = maşină care efectuează în mod mecanic operaţii cu rindeaua, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rindeluiesc, imperf. 3 sg. rindeluia; conj. prez. 3 să rindeluiască.
rintieiuire Acţiunea de a rindelui; rindeluit. s.f, g.-d. art. rindelumi, pl. rindeluiri. rindeluit Rindeluire. s.n.
rinencefal Zonă a creierului situată pe suprafaţa lui mediană şi bazală, care cuprinde formaţiunile anatomice olfactive, s.n., pl. rinencefale. rinforzando/rinforzato (z pron. ţ) (it., muz.) Cu sonoritate crescândă; cu tărie. adv. ring 1. Platformă pătrată, înconjurată de corzi, unde se dispută meciuri de box. //(p. ext.) Platformă, estradă într-un local unde se dansează. 2. Inel metalic fixat pe peretele cheiului, servind la acostarea navelor. 3. Maşină folosită în industria textilă pentru întinderea tortului1 (1).
4.	Şosea circulară în jurul unui oraş sau al unei părţi a lui. s.n., pl. ringuri, ringlotă v. renglotă.
rinichi Fiecare dintre cele două organe situate în regiunea lombară, care secretă şi excretează urina; rărunchi, /(med.) ~ artificial = aparat care serveşte la înlocuirea temporară a funcţiilor rinichiului, s.m., pl. rinichi, art. rinichii.
rinită Inflamaţie a mucoasei nazale; coriză, guturai, s.f, g.-d. art. rimtei, pl. rinite.
rinocer Mamifer pahfderm imparicopitat, erbivor, care trăieşte în Africa şi Asia, cu unul sau două coame pe nas. s.m., pl. rinoceri.
rinocerid (la pl.) Familie de mamifere având ca tip rinocerul; (la sg.) animal din această familie, s.n., pl. rinoceride.
rinocerizare Termen care denumeşte (după piesa lui Eugen lonesco) depersonalizarea şi dezindividualizarea, spiritul gregar, pasiv, s.f, g.-d. art. rinocerizării. rinofaringe (anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale, s.n., pl. rinofaringe. rinofaringită (med.) Inflamaţie a rinofaringelui. s.f, g.-d. art. rinofaringitei, pl. rinofaringite. rinolalie Tulburare a vocii din cauza modificării rezonanţei nazale, s.f, art. rinolalia, g.-d. art. rinolaliei. rinolog,-ă Medic specialist în afecţiuni ale nasului. s.m., pl. rinolegi; s.f, g.-d. art. rinolsgei, pl. rinologe. rinologie,-ă (med.) Referitor la rinologie; de rinologie. adj., pl. rinologici,-ce.	,
rinologie (med.) Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia şi bolile nasului, s.f., art. rinologia, g.-d. art. rinologiei.
rinoplastie,-ă (med.) Referitor la rinoplastie. adj., pl■ rinoplastici,-ce.
rinoplastie (med.) Operaţie chirurgicală pentru refacerea unui nas deformat sau distrus, prin grefarea sau transplantarea unei porţiuni de piele din altă parte a corpului. s.f, art. rinoplastia, g.-d. art. rinoplastiei, pl- rino-plastii, art. rinoplastnle.
1043
rinoragie (med.) Hemoragie nazală; epistaxis. s.f., art.
rinoragia, g.-d. art. rinoragiei, pl. rinoragii.
rinoscop Instrument prevăzut cu o oglindă, folosit în
rinoscopie. s.n., pl. rinoscoape.
rinoscopje (med.) Examinare a foselor nazale, s.f, art.
rinoscopia, g.-d. art. rinoscopiei, pl. rinoscopii, art. rino-
scopiile.
rinsou Motiv decorativ de formă curbată (reprezentând mai ales frunze, fructe sau ramuri), s.n., art. rinsoul, pl. rinsouri.
riolit (ri-o-) Rocă vulcanică, asemănătoare cu granitul, alcătuită din cuarţ şi feldspaţi; liparit. s.n., pl. riolite. ripa tr. (constr.) A deplasa transversal o porţiune dintr-o linie de cale ferată, tăblierul unui pod etc. vb. 1, ind. prez.
3 ripează.
ripa re Acţiunea de a ripa. s.f, g.-d. art. ripării. ripeag (reg.) Şir de cârlige folosit pentru prinderea sturionilor. s.n., pl. ripeaguri.
rip|col,-ă Care trăieşte pe malul apelor curgătoare, adj., pl. ripicoli,-e.
ripjdă (în Biserica creştină) Obiect de cult în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim, folosit în cadrul unor ceremonii, s.f, g.-d. art. ripidei, pl. ripide. ripoMn (rar) Email special, fabricat în diferite culori, s.n. riposta intr. 1. A replica (energic şi prompt): a răspunde în contradictoriu. 2. A răspunde, într-o luptă sau într-o întrecere sportivă, unui atac al adversarului, vb. /, ind. prez. 3 ripostează.
ripostă Răspuns prompt şi energic; replică; acţiune hotărâtă de respingere a unui atac. s.f, g.-d. art. ripostei, pl. riposte.
rips Ţesătură cu dungi în relief, folosită mai ales în industria mobilei, s.n., pl. ripsuri. ripsat,-ă Care are dungi dese, în relief; care imită ripsul. adj., pl. ripsaţi,-te. risc Pericol posibil, s.n., pl. riscuri, risca 1. tr. şi intr. A (se) expune unui pericol posibil; a(-şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc. 2. intr. A participa la o acţiune nesigură; a acţiona la noroc. 3. refl. (înv.) A îndrăzni, a cuteza, vb. I, ind. prez. 3 riscă, riscant,-ă Plin de riscuri; nesigur, primejdios, adj., pl. riscanţi,-te.
riscat,-ă Hazardat, nesigur, adj., pl. riscaţi,-te. risipă 1. Cheltuială fără măsură; irosire a unor bunuri, //(fig.) Abundenţă, prisos. 2. (înv., pop.) Distrugere; prăbuşire, lîn - = care este în ruină. //Răspândire, îm-prăştiere; risipire, lin ~ - în dezordine, s.f., g.-d. art. risipei, pl. risipe.
ris;p£lnic,'ă (rar) Risipitor. adj.,pl. risipglnici,-ce. risipi tr. şi refl. 1. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tr. A irosi bani, averi etc. 3. refl. (despre oameni) A se răspândi în toate părţile. Iltr. A respinge o armată, pe vrăjmaşi etc. Iltr. şi refl. A (se) răspândi o ştire, un zvon. 4. refl. (despre ceaţă, nori, ftim etc.) A se destrăma, a dispărea. 5. refl. şi tr. A (se) dărâma, a (se) prăbuşi. HA (se) distruge, a (se) prăpădi. 6. tr. A face să dispară o durere, un gând etc. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. risipesc, imperf. 3 sg. risipea; conj. prez. 3 să risipească.
risipire Acţiunea de a (se) risipi, s.f, g.-d. art. risipirii, pl. risipiri.
risipitor,-oare 1. Care risipeşte bunurile, averea; cheltuitor. 2. (înv.) Distrugător, nimicitor, adj., pl. risipitori,-oare.
risoljJto (s pron. z) (it., muz.) Decis; cu fermitate, adv. Risorgimento (s pron. z) (it.) Curent politic şi cultural italian, din sec. al XIX-lea, care promova unitatea politică şi culturală a Italiei, egalitatea şi libertatea, s.prop.n., art. Risorgimentoul.
ristav v. răstav.
ristic (în sintagma) Gogoaşă de ~ = protuberanţă bogată în tanin, apărută pe frunzele şi ramurile tinere ale unor stejari în urma înţepăturii făcute de o specie de viespi, care este întrebuinţată în industrie sau în medicină. s.n.
rişcar Jucător de rişcă1. s.m., pl. rişcari. rjşcă1 (pop.) Joc de noroc în care trebuie ghicită partea pe care va cădea o monedă aruncată în sus. s.f. rişcă2 (reg.) Cârciumă, s.f., g.-d. art. riştei, pl. rişte, rit I. Ritual, //(p. gener.) Rânduială, tipic. 2. Veche credinţă religioasă; confesiune, s.n., pl. rituri, ritardando (it., muz.) Rărind treptat ritmul, adv. ritenuto (it., muz.) Cu reţinere, (mai) moderat, adv. ritidom Strat exterior, alcătuit din ţesut mort, care se formează pe scoarţa copacilor bătrâni, s.n., pl. ritid<> muri.
ritm i. Desfăşurare treptată, gradată a unei acţiuni, a unei activităţi, a unui proces etc. //Periodicitate a unei mişcări, a unui proces, a unei activităţi. 2. Efect obţinut prin succesiunea periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers sau dintr-o frază muzicală; tact; (p. ext.) efect obţinut prin această aşezare. //Vers. //Mişcare regulată; cadenţă. 3. Repetare periodică a unor elemente în arhitectură, decoraţie etc. s.n., pl. ritmuri, ritma tr. A imprima un anumit ritm (unei melodii); a accentua silabele unui vers, ale unei fraze etc. vb. I, ind. prez. 3 ritmează.
ritmat,-ă Cu ritm; cadenţat; ritmic, adj., pl. ritmaţi,-te. ritmic,-ă Care are ritm; cadenţat, regulat, ritmat. /Gimnastică ~ = gimnastică în care exerciţiile se execută în ritmul unei muzici. //Referitor la ritm. adj., pl. ritmici,-ce.
ritmică Studiul regulilor privind folosirea ritmului în poezie, în muzică; ritm. //Totalitatea ritmurilor; utilizarea ritmului, //(muz.) Ştiinţă care studiază simetria timpilor accentuaţi şi slabi, precum şi a diferitelor valori de note într-o compoziţie muzicală, s.f, g.-d. art. ritmicii, ritmicitate Desfăşurare uniformă, fără întreruperi, a unei activităţi, s.f., g.-d. art. ritmicităţii, ritmoterapie Terapie psihică şi fiziologică pentru refacerea ritmului ftmcţional perturbat patologic, s.f, art. ritmoterapia, g.-d. art. ritmoterapiei. ritologie Ramură a mitologiei şi religiei care studiază riturile, s.f, art. ritologia, g.-d. art. ritologiei. ritor v. retor, ritorică v. retorică.
ritornelă l. Fragment de muzică instrumentală, cu caracter de refren, care încadrează dansurile, o arie sau un grup de versuri repetate în mod regulat într-o poezie. //Poezie din trei versuri, în care ultimul rimează cu primul. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale fixe. [var. ritumglă s.£] s.f, g.-d. art. ritomelei, pl. ritomele. ritos Categoric, holărât, ferm; decis. adv. ritual1 (-tu-al) Ceremonial de natură religioasă; ordine a unei slujbe religioase. //Ceremonial laic, tradiţional, practicat cu prilejul naşterii, căsătoriei etc.; rit. s.n., pl. ritualuri.
ritual2,-ă (-tu-al) Care ţine de rituri; ritualic, adj., pl. rituali,-e.
ritualic,-ă (-tu-a-) (rar) Ritual2, adj., pl. ritualici,-ce. ritualism (-tu-a-) (rar) Exagerare a importanţei ceremoniilor bisericeşti; formalism religios, s.n. rituálist,-ă (-tu-a-) (Adept) al ritualismului. adj., s.m. şi
f., pl. ritualişti,-ste. riturnelă v. ritornelă.
riţ Crestătură liniară făcută pe locul unde o foaie de carton sau de mucava va fi îndoită; ril (2). s.n., pl. riţuri.
riţui
1044
riţui tr. A face un riţ pe o foaie de carton, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. riţuigsc, imperf. 3 sg. riţuia; conj. prez. 3 să riţuiască.
riţuţre Acţiunea de a riţui; riţuit, crestare. s.f., g.-d. art. riţumi, pl. riţuiri. riţuit Riţuire. s.n.
rival,-ă Cel care aspiră la aceeaşi funcţie, la aceeaşi situaţie cu altcineva; adversar, potrivnic. //Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleaşi persoane de sex opus. //Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. /Fără ~ = cu care nu se poate măsura nimeni; inegalabil, s.m., pl. rivali; s.f., g.-d. art. rivalei, pl. rivale, rivalitate Concurenţă, întrecere între două sau mai multe persoane care aspiră la acelaşi lucru, s.f, g.-d. art. rivalităţii, pl. rivalităţi.
rivaliza intr. 1. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva; a concura. 2. A sta alături de..., a egala. vb. I, ind. prez. 3 rivalizează.
rivallzare Faptul de a rivaliza, s.f, g.-d. art. rivalizării, pl. rivalizări.
rivaltă Şir de becuri care luminează scena, s.f., g.-d. art. rivaltei, pl. rivalte.
rlvanşl Produs farmaceutic de culoare galbenă, folosit ca antiseptic, s.n.
riveran,-ă (despre ţări, regiuni etc.) Aşezat pe malul unei ape. /Proprietar - = proprietar al unui loc situat pe malul unui râu. ad!., pl. riverani,-e. rlvlgră (-vi-e-) 1. Curs de apă care se varsă în alt curs de apă mai mare. 2. Şirag de pietre preţioase. 3. Obstacol constând dintr-o groapă cu apă, pe care trebuie să-l sară un atlet sau un cal de curse, s.f, g,-d. art. rivierei, pl. riviere.
riz 1. Fisură fină apărută pe suprafaţa unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. //Zgârietură făcută cu un vârf ascuţit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. 2. Şanţ pe talpa încălţămintei, prin care se face cusătura, s.n., pl. rizuri.
riza tr. şi refl. A (se) forma rizuri. vb. I, ind. prez. 3 rizează.
rlzacă (reg.) 1. Un fel de crosă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele crescute într-o baltă. 2. Unealtă folosită de pescari pentru a tăia frânghiile cu care sunt fixate carmacele deja ari. s.f, g.-d. art. rizacei, pl. rizace. rizafcă v. rlzeafcă.
rlZftre Defect de funcţionare al unei maşini, ca urmare a apariţiei rizurilor pe suprafeţele a două piese aflate în contact, s.f, g,-d, art. rizlrii, pl. rizfiri, rlzat,-ă (despre piese) Care are rizuri. adj., pl. rizgţi,-te. rlzeafcă/rlzafcd Specie de scrumbie care trăieşte în Maree Neagră şi care migrează în Dunăre pentru reproducere şi hrană, s.f, g.-d. art. rizeafeei/rizafeei, pl. rizeflfce/rizafce.
rizibil,-ă De râs; caraghios, ridicol, adj., pl. rizibili,-e, rtac (înv., reg.) Risc, s.n., pl. rizieuri, rizicultfir.-o&re Cultivator de orez. s.m., pl. rizieultori; s.f., g.-d, art. rizicultoarei, pl, rizicultoare. rlzlcultyră Cultura orezului. //Loc cultivat eu orez; orezlrie, s.f, g.-d. art, riziculturii, pl, rizieultjjri, rizifflrm.-ă De forma bobului de orez, adj., pl. rizi-fflrmi.-e.
rlzoctonlfiză (-ni-o-) Boala a plantelor provocată de o ciuperca, manifestata prin muierea părţilor aeriene ale plantei, s.f, g,-d, art. nzoctoniazei, pl. rizoctoniaze. rlzodgrmă (bot.) Strat extern de celule de pe rădăcinile tinere, din care iau naştere perii absorbanţi, s.f, g.-d. art. rizodgrmei, pl. rizodgrme.
rizofag.-ă (biol.) Care se hrăneşte cu rădăcini, adj., pl. rizofagi,-şe.
rizofar.-ă (biol.) Care are rădăcină, adj,, pl. rizofari,-e.
rizojd Organ de fixare şi de absorbţie al unor plante inferioare (muşchi, alge, licheni), s.m., pl. rizoizi. . rizfim Tulpină subterană, lipsită de clorofilă, a unor plante, s.m., pl. rizomi.
rizopod (la pl.) Clasă de animale unicelulare care se deplasează cu ajutorul unor prelungiri protoplasmatice; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. rizopade. rizosferă Strat de pământ în care se găsesc rădăcinile plantelor, s.f, g.-d. art. rizosfgrei. rizoto Fel de mâncare pregătit din orez, caşcaval, unt şi roşii, s.n., art. rizotoul.
ro Literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului r. s.m., pl. ro.
roabă 1. Vehicul folosit la transportul materialelor, format dintr-o ladă sau o platformă cu o roată şi cu două braţe de care împinge omul; tărăboanţâ. 2. Cantitate de material care se poate căra odată cu roaba (1). s.f, g.-d. art. roabei, pl. roabe, roadă v. rod.
roade 1. tr. şi intr. A fărâmiţa ceva cu dinţii (pentru a mânca), /(tr.) A - (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult (păgubind pe cineva); b) a plictisi (pe cineva) repetând mereu acelaşi lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. tr. (fig., despre gânduri) A chinui, a tortura (permanent). 3. tr. şi refl. A (se) uza, a (se) toci printr-o folosire îndelungată, /(tr.) A - cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des. 4. tr. (despre corpuri tari care vin în contact cu pielea) A freca pielea provocând râni. 5. refl. (fig.) A se civiliza, a căpăta maniere. 6. tr. (reg.) A morfoli ceva în gură. vb. III, ind. prez. 1 sg, şi 3 pl. rod, perf. s. I sg. rosgi, 1 pl. roaserăm; conj. prez. 3 să roadă; ger. rozând; part. ros.
roadere Acţiunea de a (se) roade, s.f, g.-d. art. roade-rii, pl. roaderi.
roaming (răuming) (angl.) Serviciu în telefonia mobilă care permite convorbiri dintr-o ţară în alta. s.n. roata1 1. Cerc de metal sau de lemn, plin, sau cu spiţe, care, montat pe o osie, deplasează un vehicul. /A pune (ceva) pe ~e sau a merge (ca) pe ~e - a organiza ceva, a face să meargă, să funcţioneze perfect. A fi cu trei ~e la car ~ a ii nebun. Caii (sau boii) de la-= caii (sau boii) rotaşi. 2. (tehn.) Organ de maşina care se poate roti în jurul unei axe proprii, 3. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare cu roata (1), având diferite întrebuinţări, l-a olarului ~ disc orizontal, fixat pe un ax rotitor vertical, pe care olarul dă formă lutului, -a norocului ~ cerc mare, cu sectoare numerotate, folosit în jocuri de noroc, -a lumii.(sau a vremii) = succesiunea evenimentelor, S-a întors -a ■ s-a schimbat situaţia (în favoarea cuiva), 4, Obiect fabricat, împachetat etc, în formă de roata (1). - de caşcaval, //Desen sau contur rotund, ea un cere; disc, 5, Instrument de tortura şi de execuţie folosit în Evul Mediu, 6, Mişcare circulară; răsucire, IA da ~ = & înconjura, a merge de jur împrejur. //Fişură acrobaţiei care consta în rotirea corpului cu sprijinire succesiva pe mâini şi pe picioare, ha morţii = acrobaţie care constă în alergarea în cerc, eu un vehicul, pe pereţii aproape verticali ai unei construcţii special amenajate, A (se) duce de-a -a * a (se) rostogoli, 7, Figura formata de obiecte sau de persoane aşezate în cerc, s.f, g.-d. art. raţii, pl, roţi/(în expr. şi) roate. rogtă2 Veche denumire dată unei companii militare, s.f, g.-d. art. roatei, pl. roate.
rob, roabă 1, (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Persoană dependenta de stăpânul feudal. //(p. ext.) Persoană care munceşte din greu. //(fig.) Persoană supusă, devotată cuiva. //(în limbaj bisericesc) Credincios. 2. Persoană luată în captivitate şi folosită la munci grele; prizonier, captiv, //(pop.) Deţinut, întemniţat. 3. Om aflat în relaţii social-politice de aservire. 4. (fig.) Persoană
1045
rod
dominată de o pasiune sau de o preocupare, s.m., pl. robi; s.f., g.-d. art. roabei, pl. roabe. robaci/robâce,-ce (reg.) Muncitor, harnic; rezistent (la muncă). /Cal ~ = cal care trage bine la ham. adf., pl. robaci,-ce.
robanc (reg.) Rindea (mare); gealău. s.n., pl. robancuri. robă 1. Haină de ceremonie, lungă (şi neagră), cu mâneci largi, purtată de magistraţi în şedinţe sau de profesorii universitari la anumite solemnităţi. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularităţile lui de culoare. s.f., g.-d. art. robei, pl. robe.
robi 1- tr. A lua libertatea cuiva; a aduce pe cineva în situaţia de rob; a exploata pe cineva. 2. intr. A fi rob. //A munci din greu. 3. tr. (fig.) A subjuga (prin farmecul exercitat). 4. refl. A fi dominat de ceva sau de cineva, a fi robul unei pasiuni. 5. tr. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială; a aservi o ţară, un popor. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. robesc, imperf 3 sg. robea; conj. prez. 3 să robească.
robie 1. Condiţia, starea de rob (1). 2. Stare de dependenţă politică, socială faţă de cineva sau de ceva. 3. (pop.) Menţinerea unei persoane în temniţă; (p. ext.) închisoare, temniţă, s.f, art. robia, g.-d. art. robiei, pl. robn, art. robiile.
robinet Dispozitiv care, montat pe o conductă, poate deschide sau închide circulaţia unui fluid ori poate regla debitul acestuia, s.n./s.m., pl. robinşte/robinsţi. robinsfin Persoană care duce o viaţă aspră, izolată de civilizaţie, s.m., pl. robinsani. robinsona intr. (livr., rar) A se izola (refugiindu-se în natură), vb. I, ind. prez. 3 sg. robinsonează. robinsonadă 1. Povestire despre naufragiaţi; fantezie în care eroul trăieşte izolat, în afara societăţii, 2. Săritură acrobatică executată de un jucător de fotbal, s.f, g.-d. art. robinsonadei, pl. robinsonade, robire Acţiunea de a (se) robi; stare de rob. s.f, g.-d. art. robirii, pl. robiri.
robitsr,-oare Care cucereşte; fermecător, adf, pl. robitari,-oare.
robet1 1. Aparat automat, care acţionează pe baza unui program sau a unor comenzi exterioare. 2. (fig.) Persoană care munceşte mult, mecanic, fără să gândească s.m., pl. robsţi-robet2 v. robotă.
rgbotă/robotă 1. (în Evul Mediu) Muncă pe care iobagii şi jelerii din Transilvania o efectuau în folosul stăpânului feudal; obligaţie în muncă a ţăranilor săraci, din ţările române, în folosul boierilor; clacă, boieresc.
2.	Muncă grea; trudă. //Muncă gratuită pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc, [var (înv.) robot s.«.] s.f, g.-d. art. robotei/robotei.
roboteală Faptul de a roboti; (spec.) treburi multe şi mărunte în gospodărie, s.f, g.-d. art. robotelii, pl. robo-teli.
robotehnică Domeniu al tehnicii care se ocupă cu construirea sistemelor mecanice, informatice sau mixte şi a roboţilor, s.f, g.-d. art. robotehnicii. robot] intr. l.A munci mult, din greu. 2. A face treburi multe şi mărunte în gospodărie; a trebălui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robotesc, imperf. 3 sg. robotea; conj. prez. 3 să robotească.
robQtică Domeniu pluridisciplinar care se ocupă cu proiectarea şi realizarea sistemelor mecanice, informatice sau mixte şi a roboţilor; (rar) robotologie. s.f, g.-d. art. robfiticii.
robotit Acţiunea de a roboti, s.n. robotiza 1. tr. A înzestra producţia cu sisteme automate, informatice şi cu roboţi pentru a înlocui omul în operaţii repetabile sau vătămătoare. 2. refl. A deveni un
robot, a acţiona ca un robot. vb. I, ind. prez. 3 robotizează.
robotizare Acţiunea de a robotiza, s.f, g.-d. art. robotizării, pl. robotizări.
robotologie (rar) Robotică, s.f, art. robotologia, g.-d. art. robotologiei.
roburit Substanţă explozivă care conţine silitră, folosită în lucrările miniere, s.n.
robust,-ă Puternic, rezistent (la muncă, la boli etc.); viguros, adj., pl. robuşti,-ste.
robusteţe Faptul de a fi robust; rezistenţă, vigoare, s.f, art. robusteţea, g.-d. art. robusteţii. roc (înv., reg.) Un fel de palton scurt, s.n., pl. recuri, rocadă 1. Mutare la jocul de şah, prin care o tură este adusă lângă rege, iar regele este trecut peste ea. 2. Inversare reciprocă a poziţiei ocupate de două elemente.
3.	(mii.) Traseu parale! cu linia frontului, folosit pentru manevrarea şi regruparea trupelor. /Arteră de ~ = arteră rutieră destinată circulaţiei de tranzit, amenajată în afara unei localităţi; şosea de centură. Linie de - = linie pe care se mişcă rezervele unei armate în spatele frontului. s.f, g.-d. art. rocadei, pl. rocade, rocaille (rocai) (fr.) Gen de ornamentaţie apărut în arta franceză în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin contururi răsucite şi imitarea unor elemente naturale (stânci, grote etc.). s.n. rocambolesc,-ă (livr.) Extravagant; ciudat, adj., pl. rocamboleşti.
rocarniţă Cerc de oţel sau de parâmă cu ajutorul căruia se ridică pânzele de-a lungul catargului, s.f., g.-d. art. rocamiţei, pl. rocamiţe.
racă Asociaţie de minerale, cu o compoziţie aproape uniformă, care formează scoarţa Pământului, s.f., g.-d. art. meii, pl. roci.
rocărie (geol.) Teren plin de pietre; teren stâncos, s.f, art. rocăria, g.-d. art. rocăriei, pl. rocării, art. rocăriile. rache v. rochie.
rechie (-chi-e) îmbrăcăminte femeiască în care fusta şi bluza (din acelaşi material) formează o singură piesă. [var. (reg.) rache í./i] s.f, art. rQchia, g.-d. art. rQchiei, pl. rochii, art. rochiile.
rochioară (-chi-oa-) Rochiţă, s.f, g.-d. art. rochioarei, pl. rochioare.
rochiţa-rândunicii Volbură, s.f. art., g.-d. art. rochiţei-rândunicii.
rochiţă Diminutiv al lui rochie; rochioară. s.f, g.-d. art. rochiţei, pl. rochiţe.
rock (roc) (angl.) Dans modem cu mişcări dinamice; melodia acestui dans. //Stil în muzica uşoară, s.n., art. rockul, pl. rflckuri.
rock-and-roll/rock’n-rall (rocănrel) (angl.) Dans modem cu răsuciri, piruete; melodia acestui dans. //Stil în muzica uşoară, s.n., art. rock-and-rollul/rock’n-rollul, pl. rock-and-rolluri/rock’n-rolluri. rocker (rQcăr) (angl.) 1. Cântăreţ de rock. 2. Tânăr pasionat de rock. s.m., pl. rockeri. rococa1 Ieşit din comun, extravagant, adj. invar. rococa2 Stil în arhitectura şi în arta plastică franceză din sec. al XVIII-lea, caracterizat prin decorul complicat, prin asimetrii etc. s.n., art. rococeul. rocoşi refl. (înv.) A se răscula, a se răzvrăti, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rocoşeşte, imperf. 3 sg. se rocoşea; conj. prez. 3 să se rocoşească; ger. rocoşindu-se. rocoţea Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori albe şi frunze liniare, opuse, s.f, art. rocoţeaua, g.-d. art. roco-ţglei, pl. rocoţgle, art. rocoţglele. rod 1. Denumire dată produselor vegetale ale plantelor cultivate; fruct. ICu ~ = roditor, fructifer. 2. (fig.) Efect al unei acţiuni; urmare. //Avantaj, folos. 3. (pop.) Copil, vlăstar, [var. (rar) roadă s.f] s.n., pl. roade.
roda
1046
roda 1. tr. A efectua un rodaj. 2. refl. (fig.) A se obişnui cu o activitate; a acumula o anumită experienţă. 3. tr. A netezi suprafaţa unui obiect metalic cu ajutorul unei paste abrazive, vb. I, ind. prez. 3 rodează, rodaj Funcţionare a unui motor nou fără a-l forţa, pentru ajustarea suprafeţelor de contact ale pieselor; perioadă în care un motor funcţionează astfel, s.n., pl. rodaje, rodamină Substanţă colorantă roşie, s.f, g.-d. art. rodaminei.
rodan (reg.) Unealtă cu ajutorul căreia firele de pe scul sunt depănate pe mosoare; sucală, s.n., pl. rodane. rodanţă Inel metalic special pe care se înfăşoară capătul unei parâme. s.f, g.-d. art. rodanţei, pl. rodanţe. rodare Acţiunea de a (se) roda. s.f, g.-d. art. rodării, pl. rodări.
rodat,-ă (despre motoare) Care a trecut prin operaţia de rodaj, //(fig.) Care s-a obişnuit (cu o muncă), care a dobândit experienţă, adj., pl. rodaţi,-te. rod-de-zahăr v. rodozahar. rodenticid Substanţă toxică folosită pentru distrugerea rozătoarelor, s.n., pl. rodentidde. rodeo 1. Serbare organizată în unele regiuni din America cu ocazia marcării vitelor. 2. întrecere sportivă în care călăreţii trebuie să încalece un cal sau un taur nedomesticit. s.n., art. rodeoul.
rodi intr. A produce roade. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rodesc, imperf 3 sg. rodea; conj. prez. 3 să rodească, rodie (-di-e) Fructul comestibil al rodiului1, asemănător cu un măr, cu coaja roşie, groasă şi cu multe seminţe, s.f, art. rodia, g.-d. art. rodiei, pl. rodii, art. rodiile, radier (-di-er) (bot., rar) Rodiu1, s.m., pl. rodieri. rodin v. rodină.
rodină (pop.) Dar adus femeii care a născut, [var. (rar) rodin j.n.] s.f, g.-d. art. rodinii, pl. rodini, rodioară (-di-oa-) Diminutiv al lui rodie, s.f, g.-d. art. rodioarei, pl. rodioare.
rodire Acţiunea de a rodi. s.f, g.-d. art. rodirii, pl. rodiri.
roditor,-oare (despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) fertil, bogat; (despre arbori) fructifer, adj., pl. roditori,-oare.
rodiu1 Arbust mediteraneean, cu frunze lanceolate, cu flori roşii şi fructe comestibile; rodier. s.m., art. rodiul, pl. rodii, art. rodiii.
rodiu2 Metal alb-argintiu din familia platinei, folosit la confecţionarea unor instrumente de laborator, s.n., art. rodiul.
rodnic,-ă (şi fig.) Care rodeşte; fertil, adj., pl. rodnici,-ce.
rodnici tr. (rar) A face să fie rodnic, fertil, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rodnicesc, imperf 3 sg. rodnicea; conj. prez. 3 să rodnicească.
rodnicie (şi fig.) Însuşirea de a fi rodnic; fertilitate, s.f., art. rodnicia, g.-d. art. rodniciei, pl. rodnicii, art. rodniciile.
rodocrozit (min.) Carbonat natural de mangan de culoare roz, cristalizat în sistemul romboedric. s.n. rododendron (bot.) Smirdar. [var. rododendru s.m.\ s.m., pl. rododendroni, rododendru v. rododendron, rodomontâdă (rar) Lăudăroşenie, s.f, g.-d. art. rodo-montadei, pl. rodomontade.
rodonit Silicat natural de mangan de culoare roz-cenuşie, folosit pentru confecţionarea unor obiecte decorative. s.n.
rodopsin v. rodopsină.
rodopsină (biol.) Albumină prezentă în retina ochiului. [var. rodopsin .s.n.] s.f, g.-d. art. rodopsinei. rodor Unealtă de rodare. s.n., pl. rodoare.
rodos,-ogsa (rar) Roditor, adj., pl. rodoşi,-oase. rodozahar/rod-de-zahăr (înv.) Dulceaţă de trandafiri. s.n.
rodul-pământului Plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului, s.m. art. roentgen1 v. röntgen1. roentgen2 v. röntgen2, roentgenterapie v. röntgenterapie. rofii Denumire populară dată unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe faţă, imediat după naştere, s.f pl.
rogatorie (-ri-e) (în sintagma) Comisie ~ = mandat încredinţat de o instanţă judiciară unei instanţe din altă localitate sau din altă ţară, pentru a-i procura dovezi necesare rezolvării unui litigiu, adj., pl. rogatsrii, rogaţiune (-ţi-u-) Proiect de lege în dreptul roman, prezentat poporului spre aprobare, s.f., g.-d. art. rogaţiit nii, pl. rogaţiuni.
rogodele (pop.) Fructe mărunte de tot felul; poame, s.f pl., art. rogodelele.
rogojinar Persoană care confecţionează (şi vinde) rogojini, s.m., pl. rogojinari.
rogojină împletitură de rogoz sau de papură, folosită ca element decorativ ori pentru protejarea unor elemente de construcţie, s.f, g.-d. art. rogojinii, pl. rogojini, rogoz Denumire dată unor plante erbacee, cu tulpina în trei muchii şi cu frunze lungi, care cresc în locuri umede, mlăştinoase, [var. (reg.) răgoz s.n.] s.n., pl. rogozuri. rogoziş (rar) Loc unde creşte (mult) rogoz, s.n., pl. rogozişuri.
rogozos,-oasă (rar) Cu (mult) rogoz, adj., pl. rogo-zoşi,-oase.
rohatcă (reg.) Barieră, s.f, g.-d. art. rohătcii, pl. rohătci. roi1 Roit, roire. Epoca ~ilor. s.m., pl. roi, art. roii. roi2 1. Grup compact de albine ieşit împreună cu matca să caute un adăpost nou. 2. Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară. //Mulţime de oameni în mişcare; mulţime de lucruri de acelaşi fel în mişcare. 3. Grup de corpuri cereşti, relativ concentrate în spaţiu, s.n., pl. roiuri.
roi3 (despre albine, la pers. 3) A ieşi din stup zburând în roiuri2 (1), pentru a crea un stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. //(despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din acelaşi loc; a forfoti, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 să roiască. roib, roaibă (despre cai) (Cal) cu părul roşcat sau brun. adj., s.m., pl. roibi, roaibe.
roibă Plantă erbacee, cu frunze lanceolate şi cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină este folosită pentru vopsitul fibrelor textile; otrăţel. s.f., g.-d. art. roibei, pl. roibe. roibuleţ Diminutiv al lui roib. adj., s.m., pl. roibuleţi. roinic,-ă (rar, despre grupuri) Care roieşte, care este în mişcare, adj., pl. roinici,-ce.
roiniţă1 (pop.) Stup mic, portabil, cu care se prinde un roi2 nou. s.f, g.-d. art. roiniţei, pl. roiniţe. roiniţă2 Plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii plăcut mirositoare, ale cărei frunze sunt întrebuinţate în medicină; melisă, mătăciună. s.f, g.-d. art. roiniţei, pl. roiniţe. roire Acţiunea de a roi3; (p. ext.) zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roit, roişte. s.f, g.-d. art. roirii, pl. roiri.
roişte (ro-iş-) Roire. s.f, g.-d. art. rfiiştii. roit Roire. s.n.
roitor,-oare (ro-i-) Care roieşte, adj., pl. roitari,-oare. rojdanic (înv.) Carte de literatură populară care conţine preziceri asupra destinului oamenilor în funcţie de zodia în care s-au născut; zodiac, s.n., pl. rojdanice.
1047
românesc
rol A. 1. Parte dintr-o piesă de teatru, dintr-o operă, dintr-un film etc., care revine unui actor pentru interpretare. //Personaj interpretat de un actor; partitură scenică. 2. Sarcină care-i revine unei persoane într-o acţiune; misiune. B. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de o instanţă într-o anumită zi. /Repunere pe ~ = fixare a unui termen de judecată la un proces care a fost suspendat. Scoatere de pe ~ = măsură prin care o instanţă dispune întreruperea unui proces. 2. Registru în care sunt înscrişi contribuabilii şi impozitele pe care trebuie să le plătească. 3. (mar.) Listă nominală a echipajului unei nave, document fară de care nu se poate naviga legal, s.n, pl. roluri.
rolan Fibră sintetică asemănătoare cu lâna. s.n. rolare 1. Operaţie de netezire a suprafeţei unui material prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. Finisare cu ajutorul unei role (2). s.f., g.-d. art. roiării, pl. rolări. rglă 1. Rotiţă sau cilindru care se învârteşte în jurul unui ax, servind la rulare, la transmiterea unei mişcări etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, folosită la lucrări de finisare în construcţii (zugrăvit, tencuit etc.). 3. Piesă cilindrică cu ax interior, care antrenează filmul la aparatul de filmat sau de fotografiat. 4. Piesă de contact la unele trolee. 5. Corp în formă de cilindru care se poate utiliza ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 6. (reg.) Cuptor al maşinii de gătit, s.f, g.-d. art. rolei, pl. role. rolfilm/rolfilm Peliculă fotografică în formă de bandă înfăşurată pe un mosor, folosită la aparatele fotografice de format mic. s.n., pl. rolfilme/ralfilme. rolgang (tehn.) Transportor cu rulouri folosit în industrie. s.n., pl. rolganguri.
rolişor Diminutiv al lui rol (A), s.n., pl. rolişoare. roller (rolăr) (angl.) Persoană care se deplasează cu ajutorul patinelor pe role. s.m., pl. ralieri. rom1 1. Băutură alcoolică fabricată prin fermentarea sucului de trestie de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esenţe. 2. Cantitate de rom1 (1) servită într-un păhărel sau într-un ţoi. [var. (reg.) rum s.n.] s.n., pl. (2) romuri. rom2,-ă/rrom,-ă 1. adj. Ţigănesc. II. s.m. Ţigan. III. s.f. Ţigancă, adj., s.m. şi f, pl. romi,-e/rromi,-e. roman1 Specie a genului epic, de mare întindere, cu acţiune complexă, cu personaje bine conturate. //Operă narativă în proză sau în versuri, scrisă în Evul Mediu într-o limbă romanică, //(fig.) Succesiune de întâmplări cu multe episoade, care par ireale, [var. (înv.) romanţ s.n.] s.n., pl. romane.
roman2,-ă I. adj. Referitor la Roma sau la Imperiul roman. ICifre ~ - cifre redate prin litere din alfabetul latin. Biserica ~ = Biserica catolică; catolicism. Balanţă ~ = balanţă cu braţe inegale, pe cel mai lung, gradat, depla-sându-se greutatea. II. s.m. şi f. 1. Persoană din Imperiul Roman. 2. Locuitor al Romei. adj., s.m. şi /.', pl. romani,-e. romancgro (romansero) (hisp.) Culegere de poeme spaniole medievale, s.n., art. romanceroul, pl. roman-cerouri.
romancier,-ă (-ci-er) Autor de romane1, [var. (înv.) romanţier,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. romancieri; s.f, g.-d. art. romancierei, pl. romanciere.
romanesc,-ă (livr.) 1. Cu caracter de roman1; specific romanului1. 2. Care este asemănător unui roman1; imaginar, fantezist, adj., pl. romaneşti, romanic,-ă Referitor la romani2 (1). /Limbă ~ = limbă care are la bază limba latină. //Care se ocupă cu limbile derivate din latină. Studii ~. adj., pl. romanici,-ce. romanist,-ă 1. Specialist în limbile romanice. 2. Specialist în dreptul roman2, s.m., pl. romanişti; s.f., g.-d. art. romamstei, pl. romaniste.
romanistică Studiu comparativ al limbilor romanice; lingvistică romanică, s.f., g.-d. art. romanisticii.
romanitate 1. Totalitatea popoarelor romanice. 2. Caracter roman2 sau romanic al unui popor sau al unei culturi. //Origine, descendenţă romanică, s.f., g.-d. art. romanităţii.
romaniţă (bot., reg.) Muşeţel, [var. romăniţă s.f] s.f, g.-d. art. romaniţei, pl. romaniţe. romaniza 1 • tr. A impune unei civilizaţii limba, cultura, caracterul roman2. 2. refl. A deveni roman2 sau romanic. vb. I, ind. prez. 3 romanizează, romanizare Acţiunea de a (se) romaniza, s.f, g.-d. art. romanizării.
romanizator,-oare Care romanizează, adj., pl. roma* nizatari,-oare.	*
romano-catolic,-ă Referitor la Biserica catolică, la catolicism, adj., pl. romano-catolici,-ce. romanş,-ă (Locuitor) din cantonul Grisons (Elveţia). adj., s.m. şi f, pl. romanşi,-e.
romanşă Ramura vestică a limbii retoromane, s.f, g.-d. art. romanşei.
romantic,-ă I. adj. Referitor la romantism; care conţine aspecte ale acestui curent. II. s.m. şi f. Scriitor care aparţine romantismului. III. adj., s.m. şi f (Om) visător, melancolic, adj., s.m. şi f, pl. romantici.-ce. romantism 1. Curent artistic şi literar, apărut la începutul sec. al XIX-lea ca o reacţie împotriva clasicismului, caracterizat prin interesul pentru istorie şi pentru natură, lirism şi sensibilitate, libertate de exprimare etc.
2.	Ansamblu de aspecte caracteristice curentului romantic; predispoziţie spre visare, melancolie, lirism şi individualism. 3. ~ filosofic = curent idealist care consideră intuiţia drept mijloc de cunoaştere. ~ economic = curent utopic apărut în economia politică în secolul al XIX-lea. s.n., pl. (2) romantisme. romanţ v. roman1.
romanţa tr. A prezenta viaţa unui om celebru cu adaosuri imaginate de autor. vb. I, ind. prez. 3 romanţează. romanţare Faptul de a romanţa, s.f., g.-d. art. romanţării, pl. romanţări.
romanţă 1. Poezie lirică sentimentală, de inspiraţie erotică. 2. Compoziţie muzicală vocală, cu acompaniament instrumental şi cu conţinut sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător, s.f., g.-d. art. romanţei, pl. romanţe. romanţier,-ă v. romancier, romanţios,-oasă (-ţi-os) Predispus la visare, la melancolie; romantic (III), //(despre opere literare) Care tratează subiecte sentimentale, adj., pl. romanţioşi,-oase. romanţiozitate (-ţi-o-) înclinare spre visare, spre melancolie; romantism, s.f, g.-d. art. romanţiozităţii. romaşcan,-ă (Locuitor) din oraşul Roman, adj., s.m., pl. romaşcani,-e.
romaşcancă Locuitoare din oraşul Roman, s.f, g.-d. art. romaşcancei, pl. romaşcance. romăniţă v. romaniţă.
român,-ă I. adj. Referitor la România sau la români; românesc. II. s.m. 1. Locuitor din România. 2. (pop.) Ţăran. //Bărbat, soţ. //Om (în general), adj., s.m., pl. români,-e.
românaş Diminutiv al lui român (II.1). [vor. rumângş s.m.] s.m., pl. românaşi.
română Limbă vorbită de români. /~ comună (sau primitiva) = stadiu în evoluţia limbii anterior diferenţierii dialectale; străromână. s.f, g.-d. art. românei, româncă 1. Locuitoare din România. 2. (pop.) Ţărancă. s.f, g.-d. art. româncei, pl. românce, româncjiţă Diminutiv al lui româncă, s.f., g.-d. art. româncuţei, pl. româncuţe.
românesc,-ească Care aparţine României sau populaţiei ei. //(s.f.) Limba română, [vor. rumângsc,-ească adj.] adj., pl. româneşti.
româneşte
1048
româneşte Ca românii; în felul românilor; în limba română, adv.
românj (înv.) 1. refl. şi tr. A adopta sau a face să adopte limba, caracterul sau obiceiurile românilor. 2.. tr. A traduce în româneşte, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. românesc, imperf. 3 sg. românea; conj. prez. 3 să românească, românie (înv.) Limba română. /Pe ~ = în româneşte. [var. rumânie s.f.} s.f, art. românia, g.-d. art. româniei, românime Totalitatea românilor; număr mare de români. s'f., g.-d. art. românimii. românism 1. Spirit românesc; sentiment naţional al românilor. 2. Cuvânt, expresie specifică limbii române. s.n., pl. (2) românisme.
românist,-ă Specialist în limba română sau în cultura şi civilizaţia românilor, s.m., pl. românişti; s.f, g.-d. art. românistei, pl. româniste.
românistică Studiul limbii, culturii şi literaturii române. s.f, g.-d. art. românisticii. româniza 1. ír. A adapta un cuvânt sau o expresie străină la spiritul limbii române. 2. refl. A se adapta la civilizaţia românească, vb. I, ind. prez. 3 românizează, românizare Acţiunea de a româniza, s.f., g.-d. art. românizării, pl. românizări.
românofil,-ă Simpatizant al românilor sau a ceea ce este românesc, s.m., pl. românofili; s.f, g.-d. art. româ-nofilei, pl. românofile.
românofilje Simpatie faţă de români, faţă de cultura românească, s.f, g.-d. art. românofiliei. romb Paralelogram cu laturile egale şi cu unghiurile opuse egale, s.n., pl. ramburi. rembic,-ă Ca un romb; romboidal. /Sistem ~ = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi, adj., pl. rambici,-ce. romboedric,-ă Ca un romboedru. /Sistem ~ = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele triunghiuri, adj., pl. romboedrici,-ce. romboedru 1. Poliedru cu toate feţele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la şase feţe cu contur rombic. s.n., art. rombogdrul, pl. rombo-gdre.
romboid,-ă Cu formă de romb. /Muşchi - = muşchi al spatelui aşezat sub muşchiul trapez, //(s.n.) Figură în formă de romb. adj., pl. romboizi,-de. romboidal,-ă (-bo-i-) Rombic. adj., pl. romboidali,-e. romergan Medicament cu efect calmant, folosit mai ales în afecţiuni alergice, s.n.
romeu Grec din Imperiul roman de răsărit, s.m., art. roméul, pl. romei, art. romgii.
rond1 1. Strat de flori circular, înălţat deasupra pământului. 2. Piaţetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulaţie. 3. Inspecţie de noapte făcută la posturile de pază ale unei unităţi militare. //Patrulă care face acest control. //Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. /Ofiţer de ~ = ofiţer însărcinat să conducă patrula de control. A fi de - sau a face -ul = a fi însărcinat cu inspecţia (santinelelor) sau a face inspecţie. 4. (cor.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. s.n., pl. randuri/(4) ronde. rond2,-ă (în sintagma) Scriere (sau literă) - = scriere cu litere rotunde, drepte şi groase; literă astfel scrisă. Peniţă
-	= peniţă cu vârful lat cu care se pot scrie litere ronde. adj., pl. rande.
ronda intr. (nav.) A executa un rondou (2). vb. I, ind. prez. 3 rondează.
rondfire Acţiunea de a ronda; executarea unui rondou
(2). s.f., g.-d. art. rondării, pl. rondări.
rondea v. rondelă.
rondel Mic poem cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri dispuse în trei strofe, în care primul vers este iden-
tic cu al şaptelea şi al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea şi cu ultimul, s.n., pl. rondeluri, rondglă 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc., de formă circulară, cu diverse întrebuinţări. //Căpă-cel în formă de disc de carton care acoperă alicele din-tr-un cartuş de vânătoare. //Disc metalic utilizat la baterea monedelor, a medaliilor. 2. Porţiune din trunchiul unui arbore de formă cilindrică, folosită la analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâţi etc. [var. rondea s.f] s.f, g.-d. art. rondelei, pl. rondele.
rondino (it., muz.) Rondo de factură mai simplă şi cu dimensiuni reduse, s.n.
rondQ Piesă muzicală instrumentală vioaie, cu o temă
principală, care revine periodic, alternând cu alte teme.
s.n., art. rondoul, pl. rondouri.
rondau 1. Loc circular amenajat în grădini, în pieţe etc.
2.	Manevră de schimbare a direcţiei unei nave cu 180°.
s.n., art. rondául, pl. rondauri.
rongalit Substanţă chimică folosită în vopsitorie şi în
industria farmaceutică, [var. rongalită j.£] s.n.
rongalită v. rongalit.
ronja tr. A coroda (3). vb. /, ind. prez. 3 ronjează. ronjant Reactiv folosit la imprimarea ţesăturilor prin ronjare. s.m., pl. ronjanţi.
ronjgre Procedeu de imprimare a desenelor pe ţesături, folosind reactivi care decolorează materialul, s.f, g.-d. art. ronjgrii, pl. ronjări.
röntgen1 (ge pron. ghe) (germ.) Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. //Radiaţii X sau Y. [var. raent-gen s.m.] s.m., pl. rüntgeni.
röntgen2 (ge pron. ghe) (germ.) Aparat cu care se produc raze X. [var. raentgen s.n.] s.n. röntgenterapie (ge pron. ghe) (germ., med.) Radioterapie. [var. roentgenterapie s.f.] s.f., art. röntgente-rapia, g.-d. art. röntgenterapiei. ronţ Cuvânt care reproduce zgomotul făcut de cel care roade un aliment tare. interj.
ronţăi tr. A mânca sfărâmând câte puţin cu dinţii (dintr-un aliment tare); a roade cu dinţii un obiect, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. ranţăi, 3 ronţăie; conj. prez. 3 să ranţăie.
ronţăială Faptul de a ronţăi; zgomot produs prin roa-
derea cu dinţii a unui obiect tare; ronţăire, ronţăit, s.f,
g-d. art. ronţăielii, pi ronţăigli.
ronţăire Acţiunea de a ronţăi; ronţăială, ronţăit, s.f., g.-d.
art. ronţăirii, pl. ronţăiri.
ronţăit Ronţăială. s.n. 1
room-service (rum-servis) (angl.) Facilitate oferită de unele hoteluri, care servesc, la comandă, micul dejun, băuturi etc. în cameră, s.n., art. room-service-ul. ropot 1. Zgomot produs de copitele unui cal care aleargă. //Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea grindinei sau a ploii; ploaie torenţială de scurtă durată. //Curgere rapidă (şi zgomotoasă) a unui torent sau a valurilor în mişcare. 3. Izbucnire de aplauze. 4. Mişcare zgomotoasă, săltăreaţă, făcută de picioarele dansatorilor la unele dansuri populare. s.n., pl. ropote.
ropoti intr. A produce zgomote repezi şi cadenţate, prin lovituri ritmice în ceva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ropotesc, imperf. 3 sg. ropoteg; conj. prez. 3 să ropoteas-că.
ro potire Faptul de a ropoti. s.f, g.-d. art. ropotirii, pl. ropotiri.
ropotitQr,-oare Care ropoteşte. adj., pl. ropotitari,-oare.
ros, rogsă 1. Distrus la suprafaţă în urma acţiunii unui agent extern; uzat, subţiat, măcinat, //(fig.) Care e plic-
1049
roşior
tisit de..., care e consumat de... 2. (fig.) Chinuit, consumat de... adj., pl. roşi,-oase.
rosătură 1. Rană superficială provenită dintr-o roadere; (med.) eroziune. 2. Loc tocit, găurit, [var. rozătură s.f.] s.f., g.-d. art. rosăturii, pl. rosături. resbif/(angl.) roast beef (răustbif) Friptură de muşchi de vacă, foarte puţin friptă, aproape crudă la mijloc, s.n., pl. rasbifuri/roast beefuri.
rsţsbrat (reg.) Came de vită friptă înăbuşit, cu multă ceapă, s.n., pl. rasbraturi.
roshar Păr provenit din coama sau din coada cailor şi folosit în anumite ţesături; (p. ext.) ţesătură cu bătătură din păr de cal, întrebuinţată mai ales ca furnitură la hainele bărbăteşti, s.n.
rospiscă (înv.) Chitanţă, recipisă. s.f., g.-d. art. rospis-căi. A
rost 1. înţeles, sens; scop, justificare- IA (nu) avea ~ = a (nu) avea sens, motivaţie. //Rol, sarcină, misiune.
2.	Situaţie socială, materială, familială; (p. ext.) gospodărie. /A-şi face un ~ = a-şi face o situaţie; a se gospodări; (p. ext.) a se căsători. A face ~ de ceva = a procura ceva (greu de găsit). A (nu) şti de ~ul cuiva = a (nu) şti cu ce se ocupă, ce mai face cineva. A fi ~ de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. 3. Mod de organizare a unei activităţi; plan, ordine. IA face lucrurile la ~ul lor = a face lucrurile la timp, în ordine. A-şi pierde ~ul = a-şi pierde cumpătul. A nu-şi afla ~ = a nu-şi găsi locul; a nu avea astâmpăr. A fi in ~ul lui = a fi acolo unde îi este locul. 4. Spaţiu între firele de urzeală prin care se trece suveica cu firul de bătătură. //Spaţiu îngust între două construcţii sau între elemen-tele unei construcţii (cărămizi, duşumele, gresie etc.) pentru a permite mişcarea lor relativă sub acţiunea for-ţelor interioare sau a variaţiilor de temperatură. //Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o fereastră, o uşă, un capac. 5. (înv.) Gură; vorbire. IPe de ~ = pe dinafară, din memorie. A lua (pe cineva) la ~ = a certa (pe cineva), a-i cere socoteală, //(înv., arh.) Facultatea de a vorbi, s.n., pl. rosturi, rosti 1. tr. A articula sunete, cuvinte. 2. tr. (şi fig.) A spune, a vorbi. //A comunica o sentinţă, un ordin. 3. intr. A înfăşură pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ros-tgsc, imperf. 3 sg. rostea; conj. prez. 3 să rostească, rostire Faptul de a rosti, s.f, g.-d. art. rostirii, pl. rostiri, rostitor,-oare (rar) 1. (şi s.) Care spune ceva. 2. Spus, exprimat, adj., pl. rostitori,-oare. rostogol1 Plantă erbacere meliferă, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate şi cu flori albe. s.m. rostogol2 1. Mişcare de rostogolire. 2. Pantă cu înclinare mare în lucrările miniere, care serveşte la transportul materialelor prin alunecare sau rostogolire, s.n., pl. rostogoluri.
rostogoli refl. şi tr. A înainta sau a face să înainteze ro-tindu-se în jurul lui însuşi; a (se) da de-a dura; (p. ext.) a (se) prăvăli, a (se; prăbuşi, /(tr.) A ~ ochii = a mişca ochii cu vioiciune încoace şi încolo. Hrefl. (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. Iltr. (fig.) A împinge înainte dând impresia unei mişcări de rotire, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostogolesc, imperf. 3 sg. rostogolea; conj. prez. 3 să rostogolească.
rostogolire Acţiunea de a (se) rostogoli; rostogolit. s.f, g.-d. art. rostogolirii, pl. rostogoliri, rostogolit Rostogolire; zgomot produs de un obiect care se rostogoleşte, s.n.
rostogolitor Lucrător în metalurgie, care roteşte materialul pe vatra cuptorului, s.m., pl. rostogoliteri. rostopască Plantă erbacee, cu flori galbene, a cărei tul-pină conţine un suc galben-portocaliu, otrăvitor, întrebuinţat în medicină; negelariţă. s.f, g.-d. art. ros-topascăi.
rostral,-ă (despre elemente arhitectonice şi despre obiecte de artă) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentând prore de corăbii. IColoană ~ = coloană ornată cu prore sculptate în relief în piatră, simbolizând victoriile navale, adj., pl. rostrali,-e. rastru 1. Pinten care se punea în vechime la prora corăbiilor. 2. Formaţiune anatomică în formă de cioc. //Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor şi altor animale. //Trompă la unele insecte. 3. Ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. s.n., art. rostrul, pl. restruri. rostui tr. l.A aranja, a aşeza în ordine. //A aranja pe cineva într-un post, într-o situaţie favorabilă. 2. A procura, a face rost de ceva. 3. A etanşa şi a netezi rosturile dintre elementele unei construcţii, dintre pavelele unei şosele etc., pentru a împiedica pătrunderea apei. 4. A bate vârful dinţilor unei pânze de fierăstrău de o parte şi de alta. 5. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de ţesut. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rostuiesc, imperf. 3 sg. rostuia; conj. prez. 3 să rostuiască, rostuire Acţiunea de a rostui, s.f, g.-d. art. rostuirii, pl. rostuiri.
rostuitor (-tu-i-) Lamă de oţel cu care se bat dinţii pânzelor de fierăstrău, s.n., pl. rostuitoare. roş1 v. roşu2. roş2,-ă v. roşu3. roşatec,-ă v. roşiatic. roşatic,-ă v. roşiatic.
roşăţejş Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, dreaptă, cu flori dispuse în umbelă. s.f., g.-d. art. roşăţglei, pl. roşăţgle.
roşcat,-ă Cu nuanţe roşietice. //(s.) Persoană cu păr blond sau castaniu cu reflexe roşietice. //(s.n.) Culoare care bate în roşu. adj,, pl. roşcaţi,-te. roşcă (rar) Persoană cu părul roşcat şi obrajii roşcovani. s.m.
roşcodan,-ă v. roşcovan.
roşcov Arbore din familia leguminoaselor, cultivat în zona mediteraneeană, cu fructele ca nişte păstăi lungi şi comestibile, /--sălbatic = plătică. s.m., pl. raşcovi. roşcovan,-ă (şi s.) Roşu la faţă; cu reflexe roşietice. [var. (reg.) roşcodan,-ă adj.] adj., pl. roşcovani,-e. rsţşcova Fructul dulce şi comestibil, de culoare cafenie, al roşcovului, s.f, g.-d. art. roşcovei, pl. roşcove, roşeală (pop.) 1. Substanţă de culoare roşie cu care se vopsesc pânzeturile. //Cerneală roşie. 2. (la pl.) Fard roşu; suliman. s.f, g.-d. art roşelii, pl. roşeli. roşeaţă Culoare roşie. //împurpurare, îmbujorate a feţei, a pielii, s.f , g.-d. art. roşgţii. roşi tr., intr. şi refl. A deveni sau a face să devină roşu; a (se) înroşi. Ilintr. şi refl. A se îmbujora, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roşesc, imperf. 3 sg. roşea; conj. prez.
3	să roşească. roşiatec,-ă v. roşiatic.
roşiatic,-ă (-şi-a-) Care bate în roşu; roşcat, [var. roşa: tec,-ă, roşatic,-ă, roşiatec,-ă, roşietic,-ă adj.] adj., pl. roşietici,-ce.
roşie (-şi-e) A. Pătlăgică roşie. B. ~ daneză = rasă de taurine crescută pentru producţia de lapte. ~ de stepă = rasă de taurine adaptată la condiţiile de stepă, s.f., art. raşia, g.-d. art. raşiei, pl. raşii, art. raşiile. roşietic,-ă v. roşiatic.
roşioară (-şi-oa-) 1. Soi de viţă-de-vie cu struguri mici de culoare roşiatică. 2. Peşte cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mari, cu înotătoarele roşietice. s.f, g.-d. art. roşioarei, pl. roşioare.
roş iar1 (-şi-or) (la pl.) Corp de elită al cavaleriei în vechea organizare a armatei române; (la sg.) ostaş din acest corp de cavalerie, s.m., pl. roşiari. roşiQr2,-oară (-şi-or) Diminutiv al lui roşu. /Pere ~ = soi de pere care se păstrează bine toată iama. Prune ~ =
roşiorean
1050
soi de prune care se coc de timpuriu, adj., pl. roşiori,-oare.
roşiorean,-ă (-şi-o-) (Locuitor) din oraşul Roşiorii de Vede. adj., s.m., pl. roşiorgni,-e. roşioreancă (-şi-o-) Locuitoare din oraşul Roşiorii de Vede. s.f., g.-d. art. roşiorgncei, pl. roşiorgnce. roşit,-ă (pop.) Colorat în roşu; înroşit, adj., pl. roşiţi,-te. roştei (reg.) 1. Apărătoare pentru uşi sau ferestre, alcătuită dintr-un cadru pe care sunt fixate vergele de lemn sau de metal; (p. restr.) zăbrea, gratie. 2. Grătarul pentru cenuşă de la sobă. s.n., pl. roşteie. roşu1 1. Adept al comunismului. 2. Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. 3. (înv., la pl.) Corp de călăreţi sau de pedestraşi din vechea armată a Moldovei, compus din boierii de ţară (cu uniformă de culoare roşie); (la sg.) ostaş din acest corp de armată, s.m., art. roşul, pl. roşii, art. reşiii. roşu2 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii; culoarea sângelui. IA vedea (sau a i se face cuiva) ~ (înaintea ochilor) = a se enerva foarte tare. Până la ~ - (despre metale) până la starea de incandescenţă. //(concr.) Vopsea roşie, /(chim.) - de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roşie3 (1.1), foarte uşor solubil în apă, întrebuinţat în vopsitorie şi ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roşie3; ruj. 3. Ţesătură, bandă de culoare roşie3 (1.1). 4. Una dintre culorile cărţilor de joc, în formă de inimă roşie. [var. (reg.) roş1 s.n.\ s.n., art. roşul. roşu3,-ie 1.1. De culoarea sângelui. /Ouă ~ = ouă vopsite (cu roşu sau, p. gener., cu altă culoare), tradiţionale de Paşti, la creştini. Pământ ~ = pământ de culoare roşiatică (întâlnit mai ales în ţinuturile mediteraneene).
2.	Roşcovan, roşcat, arămiu. //De culoare rumenă. //îmbujorat la faţă; (despre ochi) injectat. 3. (despre metale) înroşit în foc; incandescent. IFier ~ = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (în trecut şi sclavii, ocnaşii etc.). II. (fig.) Comunist. /Gărzile - = detaşamente de muncitori şi ţărani, din timpul Revoluţiei din 1917, din Rusia. [var. (reg.) roş2,-ă aci/.] adj., pl. roşii, rota v. roti.
rotacism 1. Fenomen fonetic care constă în trecerea
unei consoane intervocalice în „r”. 2. Trecerea lui „n”
intervocalic în „r” în cuvintele româneşti moştenite din
limba latină, s.n., pl. (2) rotacisme.
rotaciza 1. intr. A vorbi cu rotacisme. 2. refl. (despre
consoane) A se transforma în „r”. vb. I, ind. prez. 3 rota-
cizează.
rotacizant,-ă Cu rotacism. Text adj., pl. rotaci-zanţi,-te.
rotacizare Faptul de a (se) rotaciza; rotacism. s.f, g.-d. art. rotacizării, pl. rotacizări.
rotalit Element de construcţie din sticlă rezistentă, translucidă, în formă de cilindru, utilizat la executarea luminatoarelor, a pereţilor care trebuie să permită trecerea luminii etc. s.n., pl. rotalite. rotamgtru Instrument care măsoară debitul unui fluid într-o conductă, s.n., art. rotametrul, pl. rotametre. rotaprint Maşină de imprimat de format mic, folosită mai ales pentru circulare, formulare etc. //Procedeu de tipărire cu o astfel de maşină, s.n. rotar 1. Meseriaş care lucrează roţi, căruţe etc. 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare şi care întreţine presa, s.m., pl. rotari, rotare Mişcare circulară de 360° a corpului, la gimnastică, la patinaj, sărituri în apă etc. s.f, g.-d. art. ratării, pl. rotări.
rfitary (ary pron. ări) (angl.) 1. Sistem mecanic de foraj petrolier, cu rotirea garniturii de foraj. 2. Sistem de tele-
fonie automată, în care anumite dispozitive sunt acţionate de o mişcare continuă de rotaţie, s.n. rotaş1 Vizitiu care conduce caii rotaşi2, s.m., pl. rotaşi. rotaş2,-ă (despre cai) înhămat lângă roata şi oiştea carului sau a căruţei (în spatele cailor înaintaşi), adj., pl. rotaşi,-e.
rotat,-ă 1. Care are formă de roată, rotund; înfoiat.
2.	(despre cai) Cu pete de altă culoare faţă de restul părului; pătat, adj., pl. rotaţi,-te.
rotativ,-ă 1. (despre sisteme tehnice) Care poate efectua o mişcare de rotaţie; care are părţi rotitoare. 2. (despre mişcări) Circular, adj., pl. rotativi,-e. rotativă Maşină pentru tipărirea publicaţiilor de mare tiraj, la care suportul clişeului şi organul de presiune sunt cilindrice, s.f., g.-d. art. rotativei, pl. rotative. rotatoriu,-ie (rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotaţie, adj., pl. rotatarii.
rotaţie (-ţi-e) 1. Mişcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. //Mişcare a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. /Perioadă de ~ = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotaţie completă în jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activităţi. /Prin - = cu schimbul.
3.	Alternare a culturilor agricole pe acelaşi teren pentru a obţine recolte mai mari şi a menţine fertilitatea solului.
4.	~a mijloacelor circulante = proces de schimbare succesivă, continuă a formelor funcţionale ale mijloacelor circulante. ~a capitalului = circuitul capitalului industrial. s.f, art. rotaţia, g.-d. art. rotaţiei, pl. rotaţii, art. rotaţiile.
rotăreasă Soţie de rotar; rotăriţă. s.f., g.-d. art. rotăre^ sei, pl. rotărese.
rotărie1 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelierul în care se confecţionează şi se repară roţi sau alte obiecte de rotărie2. 3. Atelier în care se confecţionează şi se repară osiile vehiculelor de cale ferată, s.f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei, pl. (2, 3) rotării, art. rotăriile. rotărie2 Obiecte făcute de rotar, s.f, art. rotăria, g.-d. art. rotăriei, pl. ratării, art. rotăriile. rotărit Rotărie1. s.n.
rotăriţă Rotăreasă. s.f, g.-d. art. rotăriţei, pl. rotăriţe. rotenonă Produs toxic extras din anumite plante şi folosit ca insecticid, s.f, g.-d. art. rotenonei. roti 1- refl. A se mişca în cerc; a efectua o rotaţie, //(pop.) A dansa mişcându-se în cerc. //(despre ape) A forma vârtejuri, ochiuri. 2. refl. (fig.) A sta în preajma cuiva (căutând să-i câştige simpatia, bunăvoinţa). 3. tr. A-şi plimba privirea de jur împrejur. 4. tr. A învârti o armă, un baston etc. în aer. 5. refl. şi tr. (despre păsări) A(-şi) înfoia coada (şi aripile), [var. (rar) rota vb.\ vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rotgsc, imperf. 3 sg. rotea; con/, prez. 3 să rotească.
roticică (rar) Rotiţă, s.f., g.-d. art. roticelei, pl. roticele. rotifer (la pl.) Clasă de viermi acvatici microscopici, cu corpul prevăzut cu cili care se învârtesc ca o roată; (la sg.) vierme din această clasă, s.n., pl. rotifere. a rotilat,-ă (pop.) 1. în formă de roată; circular. 2. încovoiat, îndoit. Paloş adf., pl. rotilaţi,-te. rotilă 1. Roată mică. 2. Fiecare dintre roţile cotigii plugului; (p. gener., la pl.) cotiga plugului, s.f, g.-d. art. rotilei,j>l. rotile.
rotiliţa (pop.) Rotiţă, s.f, g.-d. art. rotiliţei, pl. rotiliţe. rotire Acţiunea de a (se) roti; învârtire. //Mişcare de rotaţie, s.f, g.-d. art. rotirii, pl. rotiri, rotiserie Local în care se prepară şi se servesc fripturi la rotisor. s.f, art. rotiseria, g.-d. art. rotiseriei, pl. rotiseră, art. rotiseriile.
rotisor Aparat (electric sau cu raze infraroşii) la care camea se frige prin rotire, s.n., pl. rotisoare.
1051
rovinietă
rotiş (pop.) în formă de roată; circular, adv.
rotit 1. Rotire. 2. Cântecul şi dansul de împerechere al
cocoşului-de-munte. s.n.
rotitsr,-oare Care se roteşte, adj., pl. rotitori,-oare. rotitură (pop.) Rotire, ocol; urmă, dâră a unui obiect care s-a rotit, s.f, g.-d. art. rotitorii, pl. roti túri. rotiţă Diminutiv al lui roată; rotiliţă, roticică, rotilă (1). s.f., g.-d. art. rotiţei, pl. rotiţe. rotocal1 1. Imagine, figură sau corp în formă de cerc sau de disc. //n ~ = în spirală. 2. Mişcare circulară; învârtire, rotit. IA da ~ale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a da târcoale, [var. rotogal1 s.n.] s.n., pl. rotocoale.
rotocgl2,-oală (pop.) Care are forma unui cerc; rotund, [vor. rotogol2,-oală adj.] adj., pl. rotocoli,-oale. rotocoli refl. (rar) A se roti; a forma rotocoale, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rotocoleşte, imperf. 3 sg. se rotocolea; conj. prez. 3 să se rotocolească. rotofei,-eie 1. Dolofan, durduliu, gras. 2. (fig., despre lucruri) Umflat, rotund, adj., pl. rotofei,-eie. rotofţlm Peliculă fotografică folosită la executarea formelor cilindrice de tipar, s.n., pl. rotofilme. rotofoto Instalaţie pentru culegerea fotografică în sistem monotip, s.n.
rotoghilă (rar) Glob, sferă, s.f, g.-d. art. rotoghilei, pl. rotoghUe.
rotogol1 v. rotocol1. rotogol2,-oală v. rotocol2, rotogravură Rotoheliografie. s.f., g.-d. art. rotogra-vjirii, pl. rotogravuri.
rotoheliografie (-li-o-) Tipar care foloseşte forme de tipar curbe, cu suprafaţa gravată, prin procedee foto-chimice; rotogravură, rotoheliogravură. s.f, art. rotohe-liografia, g.-d. art. rotoheliografiei. rotoheliogravură (-li-o-) Rotoheliografie. s.f., g.-d. art. rotoheliogravurii, pl. rotoheliogravjjri. rotondă Construcţie sau sală mare, circulară, cu acoperişul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziţie, ca sală de sport etc. s.f, g.-d. art. rotondei, pl. rotQnde.
rotoplan Aparat de zbor la care forţa portantă apare pe un sistem de aripi rotitoare, s.n., pl. rotoplane. rotfir Parte a unei maşini (motor sau generator de energie), care se roteşte, în timpul funcţionării, în jurul axei pe care este montată, s.n., pl. rotoare, rototecă Catalog mecanic, cu fişele puse pe plăci, aşezate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate iară a fi scoase de la locul lor. s.f, g.-d. art. rototecii, pl. rototeci. rototranslâţie (-ţi-e-) Mişcare complexă executată de un corp, constând în rotaţia sa şi translaţie în jurul aceleiaşi axe. s.f, art. rototranslaţia, g.-d. art. rototrans-laţiei, pl. rototranslaţii, art. rototranslaţiile. rotoţele 1. (bot., reg.) Bănuţ (3). 2. Rotoţele-albe. s.f. pl., art. rotoţelele.
rotoţele-albe Plantă erbacee, cu frunze dinţate şi cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule, s.f. pl., art. roto-ţelele-albe.
rotring Instrument de scris, de desen (peniţă, pix etc.) de marcă, s.n., pl. rotringuri.
rottweiler (rotvailăr) (germ.) Rasă de câini de provenienţă germană, cu trupul masiv şi capul mare. s.m. rotulă 1. Os mic, rotunjit, aflat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) Nucă (3). s.f, g.-d. art. rotulei, pl. rotule.
rotuli£m,-ă (-li-an) Al rotulei; referitor la rotulă. adj., pl. rotuligni,-e.
rotund1 Suprafaţă, obiect în formă de cerc sau de disc. s.n., pl. rotunduri.
rotund2,-ă 1. De forma unui cerc, a unei sfere sau a unui disc; circular, //(mat., despre o suprafaţă sau o curbă
plană) în formă de cerc. //(despre dealuri) Cu creasta fără muchii sau colţuri. 2. (despre fiinţe) Corpolent, rotofei. 3. (despre cifre, sume, cantităţi) Fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg. 4. încheiat, desăvârşit, [var. (înv., reg.) rătund,-ă adj.] adj., pl. rotunzi,-de. rotunda-puturoasă Mic arbust cu flori roşii şi cu frunze încreţite pe margini, cultivat ca plantă ornamentală. s.f. art., g.-d. art. rotundei-puturoase. rotungiar,-oară v. rotunjor. rotunjeală Rotunjire; întregire; împlinire, s.f, g.-d. art. rotunjglii, pl. rotunjgli.
rotunjel,-ică/-ea Rotunjor. [var. rotunzgl,-ea adj.] adj., pl. rotunjgi,-gle.
rotunji 1. tr. A da unui lucru formă rotundă. //A prelucra muchiile şi colţurile unui corp, pentru a obţine suprafeţe cât mai rotunde. //A fixa hotarul unei regiuni în aşa fel încât linia hotarului să fie cât mai puţin sinuoasă.
2.	refl. A se împlini, a se îngrăşa. 3. tr. (şi fig.) A întregi, a completa. //A face întreg, eliminând subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a aproxima, [vor. (reg.) rătunji, rotunzi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rotun-jgsc, imperf. 3 şg. rotunjea; conj. prez. 3 să rotunjească, rotunjime 1. însuşirea a ceea ce este rotund; (p. ext.) formă rotundă. 2. (la pl.) Formă rotundă, plină a corpului. [var. (reg.) rotunzkne s./!] s.f., art. rotunjimii, pl. rotunjimi.
rotunjire Acţiunea de a (se) rotunji; completare, s.f, g.-d. art. rotunjirii, pl. rotunjiri, rotunjit,-ă 1. (şi adv.) Cu o formă rotundă. /Consoană ~ = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulaţie suplimentară prin rotunjirea buzelor. Vocală ~ = vocală rostită cu participarea buzelor. 2. Mărit, întregit, [var. (reg.) rătunzit,-ă, rotunzit,-ă ad/.] adj., pl. rotunjiţi,-te. rotunjitQr Unealtă folosită pentru fasonarea şi îndreptarea pieselor circulare, s.n., pl. rotunjitoare. rotunjoare Denumire dată unor plante sălbatice, erbacee, din zona alpină şi subalpină, cu frunze lungi, lucioase şi cu flori roşii-purpurii. s.f. pl. rotunjor,-oară Diminutiv al lui rotund; rotunjel. [vor. rotungior,-oară adj.] adj., pl. rotunjori.-oare. rotunzel,-ea v. rotunjel. rotunzi v. rotunji, rotunzime v. rotunjime. rotunzit,-ă v. rotunjit.
roua-cgrului Mică plantă erbacee insectivoră, cu frunze păroase şi cu flori mici, albe. s.f. art., g.-d. art. rouăi-cerului.
rouă Picături de apă care se formează dimineaţa la suprafaţa pământului prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă, /(fiz.) Temperatură de ~ = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori şi de gaze. Ca ~a = fraged, delicat; pur, curat. Pe
-	(nescuturată) = dis-de-dimineaţă. s.f, g.-d. art. rauăi. roura (ro-u-) 1. intr. A cădea rouă. 2. tr. şi refl. A (se) umezi cu stropi de rouă. vb. I, ind. prez. 3 rourează. roura re (ro-u-) Acţiunea de a (se) roura. s.f., g.-d. art. rourgrii, pl. rourări.
rourat,-ă (ro-u-) Acoperit cu rouă; rouros. adj., pl. rouraţi,-te.
rouncă (ro-u-) (rar) Plantă erbacee acvatică, cu inflorescenţe în formă de spic şi cu fructe dulci, comestibile. s.f, g.-d. art. rourglei, pl. rourgle, art. rourglele. roures,-oasă (ro-u-) (rar) Rourat. adj., pl. rouraşi,-oase.
rouşoară (ro-u-) (rar) Diminutiv al lui rouă. s.f, g.-d. art. rouşoarei.
rovină 1. Adâncitură, râpă; surpare de teren. 2. Mlaştină; loc mocirlos, s.f, g.-d. art. rovinei, pl. rovine, rovinigtă Taxă care se plăteşte pentru ca un autovehicul să poată circula pe drumurile naţionale; înscris şi abţi-
roxolan
1052
bild care dovedesc acest drept, s.f., g-d. art. rovinietei, pl. rovinigte.
roxolan,-ă (Persoană) care aparţinea unor triburi sar-matice aflate la răsărit de Prut la începutul sec. I. adj., s.m. şi f, pl. roxolani,-e.
roylon Polimer sintetic poliamidic cu fibre asemănătoare celor de nailon, s.n. roz1 Roşu foarte deschis; trandafiriu, adj. invar. roz2 Culoare roz. IA vedea (sau a privi ceva) în ~ = a spera, a fi optimist, s.n.
rozacge (la pl.) Familie de plante lemnoase şi erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, din care fac parte: trandafirul, mărul, cireşul etc.; (la sg.) plantă din această familie, s.f., art. rozaceea, g.-d. art. rozacgei, pl. rozacee.
rozâlb,-ă (ro-) Trandaflriu-deschis care bate în alb. adj., pl. rozalbi,-e.
Rozalii Sărbători romane de celebrare a morţilor, care aveau loc la sfârşitul primăverii şi în timpul cărora se presărau flori pe morminte, s.prop.f. pl., art. Rozaliile. rozariu1 (în Biserica catolică) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. 2. Şirag de mărgele având în capăt o cruciuliţă, folosit de credincioşi pentru numărarea rugăciunilor rostite, s.n., art. rozariul, pl. rozarii, art. rozariile.
rozariu2 (rar) Loc în care se plantează trandafiri, s.n., art. rozariul, pl. rozarii, art. rozariile. rozasă (arhit.) Rozetă (3). s.f, g.-d. art. rozasei, pl. rozase.
rozatic,-ă (rar) De nuanţă trandafirie, adj., pl. roza; tici,-ce.
rfiza-v|nturilor Reprezentare grafică a direcţiei şi vitezei vânturilor dintr-o anumită zonă. //Reprezentare grafică sub formă de stea a direcţiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole, pentru a indica direcţia acului magnetic al busolei, s.f. art., g.-d. art. rfizei-vânturilor.
rază 1 . Trandafir. IA sta pe ~e = a fi într-o situaţie bună, favorabilă. 2. Modalitate de şlefuire a diamantelor.
3.	Fereastră circulară mare, decorată cu vitralii, existentă mai ales pe faţadele catedralelor gotice; rozasă.
4.	(geol.) ~a fisurilor = reprezentare grafică folosită pentru determinarea direcţiilor principale pe care le urmează fisurile de separaţie într-un masiv de roci. s.f., g.-d. art. razei, pl. raze.
rozăter (la pl.) Ordin de mamifere dăunătoare, fără canini, dar cu incisivi foarte puternici cu care rod; (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. rozătoare, rozătură v. rosătură.
rozg1 (despre vinuri, şampanie etc.) Care are culoarea roz. adj. invar.
rozg2 Vin roze1, s.n., art. rozgul. rozeolă (-ze-o-) Pată mică, roşiatică, apărută pe piele în erupţiile cutanate provocate de anumite boli infecţioase (rubeolă, rujeolă, febră tifoidă etc.) şi de intoxicaţii. I~ sifilitică (sau de sifilitic) = erupţie cutanată, de culoare roz, care apare în cazul sifilisului cutanat, s.f, g.-d. art. rozealei, pl. rozeQle.
rozetă 1. (bot.) Rezedă. 2. Motiv decorativ circular, având aspectul unui trandafir, prezent adeasea în arta populară românească. 3. (arhit.) Fereastră circulară împodobită cu vitralii, proprie catedralelor gotice; rozasă.
4.	(tehn.) Armătură a unei tije, folosită ca element de legătură, de suspensie sau de protecţie; disc sau triunghi cu ajutorul căruia se închide un robinet. 5. Disc de formă rotundă care se aplică pe faţa diferitelor elemente de construcţie pentru a le masca sau a le decora. 6. Nasture de alamă purtEţt în trecut, pe cizme sau la tunică, de ostaşii din trupele de roşiori. 7. Cusătură în formă de tri-
unghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumuseţare. s.f, g.-d. art, rozgtei, pl. rozgte. roziu,-ie (rar) Trandafiriu, adj., pl. rozii, rozmarin Mic arbust, întotdeauna verde, cu miros plăcut, cu flori albastre sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. s.m., pl. rozmarini.
roznovean,-ă (Locuitor) din oraşul Roznov. adj., s.m., pl. roznoveni,-e.
roznoveancă Locuitoare din oraşul Roznov. s.f, g.-d.
art. roznovencei, pl. roznovence.
rrom v. rom2.	.
ruaj (ru-aj) 1. Totalitatea roţilor unei maşini. 2. (fig.)
Mecanism, sistem într-o activitate administrativă, s.n.,
pl. ruaje.
ruandgz,-ă(ru-an-) (Locuitor) din Rwanda. adj., s.m. şi
f,	pl. ruandezi,-e. rubgi v. rubaiat.
rubaiat (-ba-iat) Catren persan care exprimă mai ales o idee filosofică sau mistică. [var. rubai s.n!] s.n., pl. rubaiate. rubanat,-ă (geol., despre structurile scoarţei terestre) în care alternează culorile deschise cu cele închise, adj., pl. rubanaţi,-te.
rubanată (geol.) Textură cu aspect de dungi a unei roci eruptive, datorită alternanţei diferitelor minerale, s.f,
g.-d.	art. rubanatei, pl. rubanate.
rubarbă (bot.) Revent, s.f, g.-d. art. rubarbei, pl. rubarbe.
rubaşcă Cămaşă bărbătească încheiată pe umăr, purtată de obicei peste pantaloni, s.f, g.-d. art. rubSştii, pl. rubăşti.
rubato (it., muz.) Liber din punct de vedere ritmic; în concordanţa cu textul, adv.
rubedgnie (-ni-e) (pop.) Rudă1, neam. s.f, art. rubedfc nia, g.-d. art. rubedeniei, pl. rubedgnii, art. rubedgniile. rubefgcţie (-ţi-e) (med.) înroşire a pielii în urma contactului cu un rubefiant. s.f, art. rubefacţia, g.-d. art. rubefacţiei, pl. rubefacţii, art. rubefacţiile. rubefiant (-fi-ant) Substanţa care provoacă o uşoară irita-ţie în contact cu pielea, s.m./s.n., pl. rubefianţi/rubefiante. rubeMt Piatră semipreţioasă, varietate de turmalină de culoare roz. s.n., pl. rubefite.
rubefilă (-be-o-) Maladie contagioasă eruptivă, însoţită de febră, tuse etc. s.f, g.-d. art. rubealei, pl. rubeale. rubeelic,-ă (-be-o-) De rubeolă; specific rubeolei. adj., pl. rubealici,-ce.
ruber Cauciuc obţinut din latexul unor plante tropicale.
s.n.	i
ruberoid Carton asfaltat, neinflamabil, folosit ca izo-lant. s.n.
rubiâ Veche monedă turcească din aur, care a circulat şi în ţările române în prima jumătate a sec. al XIX-lea. s.f, art. rubiaua, g.-d. art. rubielei, pl. rubiele, art. rubielele. rubiacee (-bi-a-) (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu frunze înguste şi cu flori mici, grupate în inflorescenţe; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. rubi-aceea, g.-d. art. rubiacgei, pl. rubiacge. rubicel (min.) Varietate de cuarţ de culoare roşie-violetă. s.m., pl. rubiceli.
rubicond,-ă Cu faţa rotundă şi îmbujorată; rumen (la faţă), adj., pl. rubicanzi,-de.
rubidiu Metal alcalin, alb-strălucitor, uşor oxidabil, asemănător cu sodiul. s.n., art. rubidiul. rubin Varietate a oxidului de aluminiu, de culoare roşie, foarte dură, folosită ca piatră preţioasă şi în industria ceasurilor, s.n., pl. rubine.
rubiniu1 Vin roşu de culoarea rubinului, s.n., art. rubiniul. _
rubiniu2,-ie De culoarea rubinului; roşu-închis. adj., pl. rubinii.
1053
ruginire
rubinos,-oasă (înv.) Rubiniu, adj., pl. rubinoşi,-oase. rubinspinel Minereu de magneziu de culoare roşu-închis. s.m., pl. rubinspingli.
rublă 1. Unitate monetară principală în Rusia. 2. Nume dat în trecut unor monede străine de argint, s.f., g.-d. art. rublei, pl. ruble.
rubricatură împărţire a unui formular, a unui registru etc. în rubrici; liniatură. s.f., g.-d. art. rubricaturii. rubrică 1. Despărţitură într-un formular, într-un registru etc. 2. Spaţiu dintr-o publicaţie periodică rezervat pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (înv.) Titlu de pagină sau de capitol care în vechile cărţi se scria cu roşu. s.f., g.-d. art. rubricii, pl. rubrici, rubyljth (electron.) Material special destinat fotografierii, prin transparenţă, a planurilor circuitelor integrate. s.n.
rucsac Sac purtat (de turişti) în spate; raniţă, s.n., pl. rucsacuri.
rudacge Nume generic pentru rocile sedimentare de tipul pietrişurilor, s.f. pl.
rudj|r 1. Lucrător (ţigan) care extrăgea aur din nisipul râurilor. 2. Meşter ţigan care lucrează din lemn albii, linguri etc. s.m., pl. rudari.
rudă1 1. Persoană care împreună cu alte persoane face parte din aceeaşi familie (prin legături de sânge sau prin alianţă); neam, rudenie (2), rubedenie. IA avea ~e la Ierusalim = a fi sprijinit de persoane influente. Pe ~ (şi) pe sămânţă = a) pe toţi, fără excepţie; b) peste tot. //Neam, familie; viţă. 2. (pop.) Soi de animale sau de plante. IDe ~ - de prăsilâ. Berbec de ~. s.f, g.-d. art. rudei, pl. ryde.
rudă2 (reg.) 1. Prăjină, par. 2. Oişte, proţap, s.f, g.-d. űrt. radei, pl. rude.
rudărosc,-ească De rudar; ţigănesc, adj., pl. rudăreşti. rudărje Meseria rudarului, s f, art. rudăria, g.-d. art. rudâriei.
rudenie (-ni-e) 1. Legătură de sânge sau prin alianţă între persoane; înrudire. 2, Rudă1 (1), s.f, art. rudgnia,
g.-d. art. rudgniei, pl. rudgnii, art. rudgniile. rudi refl. (înv.) A se înrudi, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se rudgşte, imperf. 3 sg. se rudea; conj. prez. 3 să se ru-dească.
rudiment 1, (la pl.) Noţiuni ale unui domeniu, ale unei ştiinţe etc. 2. (biol.) Organ rudimentar, s.n., pl. rudimgnte. rudlmentar,-ă Care este la începutul dezvoltării; neevoluat, primitiv, grosolan, /(biol.) Organ - => organ atrofiat la unele specii actuale, dar oare a fost dezvoltat normal la speciile anterioare, adj., pl, rudimentari,-e. rudlmentarism Faptul de a fi rudimentar; primitivism. s.n.
rudimentari tate însuşirea a ceea ce este rudimentar, //Lipsă de fineţe (1), s.f, g.-d. art. rudimentarităţii. rudjre (înv.) înrudire, s.f, g.-d. art. rudirii, pl. rudiri. rudlşogră (rar) Diminutiv al lui rudă1, s.f, g.-d art. rudişojrei, pl, rudişogre.
rudjştl Grup de lamelibrarthiate din jurasic, eu valvele modificate, s.m. pl,
rudiţă (reg.) Huluba, s.f, g.-d. art. rudiţei, pl. rudiţe. ruf Construcţie deasupra punţii superioare a unei nave, în care se află, de obicei, locuinţele echipajului, s.n., pl, rufuri,
rufă 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp. 2. (la pl.) Cearşafuri, feţe de masă etc.; albituri, schimburi, /-e/e (murdare) se spală în familie ~ neînţelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv.
3.	(reg.) Zdreanţă, cârpă, s.f, g.-d. art. rufei, pl. rufe. rufăr]e Totalitatea rufelor, mulţime de rufe (de pat, de coro); lenjerie, s.f, art. rufăria, g.-d. art. ruftnei. rufes.-oasă (fam.) Zdrenţăros, adj., pl. rufaşi,-oase.
rufşoară v. rufuşoară.
rufuşoară Diminutiv al lui rufă. [var. rufşoară s.f] s.f,
g.-d. art. rufuşoarei, pl. rufuşoare. rug1 1. Tulpină (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1.
3.	Măceş, s.m., pl. rugi.
rug2 Grămadă de lemne pe care se ardeau în Antichitate animalele aduse ca jertfi, iar, în Evul Mediu, ereticii. s.n, pl. ruguri.
ruga i. tr. A cere cuiva stăruitor un serviciu, o favoare etc.; a implora. IA ~ (pe cineva) de toţi dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent ceva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politeţe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-şi ~ moartea = a-şi dori moartea. A-i ~ (cuiva) moartea = a dori (cuiva) moartea. 2. tr. A pofti, a invita. 3. refl. (în practicile religioase) A face o rugăciune. 4. refl. A cere permisiunea de a face ceva. IMă rog, formulă incidentală, iară legătură cu restul frazei, însemnând „dacă vrei, cum vrei”, vb. I, ind. prez. 3 roagă.
rug a re (înv.) Acţiunea de a (se) ruga. //(pop.) Rugăminte, rugă, rugăciune. //(înv., reg.) Cerere, petiţie, s.f,
g.-d. art. rugării, pl. rugări.
rugă 1. Rugăminte, cerere; implorare. 2. Rugăciune.
3.	(reg.) Troiţă, cruce, s.f, g.-d. art. rugii, pl. rugi. rugăciune Cerere, laudă sau mulţumire adresată unei divinităţi; rugă (2). //(rar) Insistenţă, rugăminte, rugă (1). s.f., g.-d. art. rugăciunii, pl. rugăciuni, rugăminte Cerere stăruitoare adresată cuiva pentru a obţine un ajutor, o favoare etc.; rugă (1), doleanţă, solicitare. s.f, g.-d, art. rugăminţii, pl. rugăminţi, rugător,-oare (şi adv.) Care cere cu insistenţă, care exprimă o rugăminte, adj., pl. rugătsri,-Oare. rugbi/(angl.) rugby (ragbi) Joc sportiv între două echipe de câte 15 jucători, în care mingea, de formă ovală, poate fi jucată atât cu mâna, cât şi cu piciorul, s.n., art. rugbiul/rugby-ul.
rugbist Jucător de rugbi, s.m., pl. rugbişti. rugbistic,-ă De rugbi; referitor la rugbi. adj., pl. rug-bistici,-ce. rugby v. rugbi.
rug-de-munte Zmeur. s.m,, pl. rugi-de-munte. ruggt v. rujet.
rugi intr, (rar) A răcni, a striga ca leul. vb. IV, ind. prez.
3	sg. rugsşte, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez, 3 să rugeascft.
rugi nare Mic arbust otrăvitor, cu frunze lunguieţe, lucioase, cu flori albe sau roşietice. s.f., g,-d. art, rugi-nării, pl. ruginjjri.	t
rugină A, 1. Substanţa brună-roşcată, formată, prin oxidare, pe obiectele de fier, //Pojghiţa bruna care acoperi uneori pietrele şi care se produee prin oxidarea minereurilor de fier din ele, 2, Obiect (de fier) vechi, deteriorat; ruginitură, vechitura, rablă, 3, (fig’,) Idee, teorie învechita; mentalitate înapoiata, //Om cu idei învechite, retrograde, B, 1, Boala infeeţioasft a plantelor, cauzatft de ciuperci microscopice, caracterizată prin prezenţa unor pete brune-ruginii pe frunze. 2, Plant# erbacee, cu frunze ţepoase, având în vârf o inflorescenţă cu flori brune; pipirig, s.f, g.-d. art, ruginii, pl, rugini, rugină-de-baită Planta erbacee, cu frunze cu ţepi pe margini şi cu flori gălbui, s.f., g.-d. art, ruginii-de-baltâ. rugini 1 • intr. (despre obiecte) A se acoperi cu rugină (A.l); a oxida. 2. intr. (fig,, despre plante, frunze etc.) A căpăta o culoare asemănătoare cu a ruginii, 3. refl. (fig.) A nu mai fi actual, a se perima, vi, IV, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. rugingsc, imperf. } sg. ruginea; conj. prez. 3 să ruginească.
ruginire Faptul de a (se) rugini, s.f, g.-d. art. ruginjrii, pl. ruginiri.
ruginitură
1054
ruginitură Obiect acoperit de rugină; (p. ext.) obiect vechi, fără valoare; rugină (A.2). s.f., g.-d. art. rugini-turii, pl. ruginitjjri.
ruginiţă 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee, cu frunze dinţate la vârf; b) straşnic2. 2. Ciupercă parazită care atacă frunzele plantelor, s.f, g.-d. art. ruginiţei, pl. ruginiţe.
ruginiu1 Culoare ruginie, s.n., art. ruginiul. ruginiu2,-ie De culoarea ruginii, adj., pl. ruginii. rugss,-oasă Cu rugozităţi; aspru, adj., pl. rugoşi,-oase.
rugozimgtru Aparat pentru determinarea rugozităţii unei suprafeţe, s.n., art. rugozimetrul, pl. rugozimetre. rugozitate 1. Particularitate a suprafeţei unui corp solid de a avea mici neregularităţi; asprime. 2. Asperitate pe suprafaţa unui corp. s.f, g.-d. art. rugozităţii, pl. (2) rugozităţi.
ruguigţ Diminutiv al lui rug!. s.m.. pl. rugulsţi. ruin Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, cu flori liliachii, roşietice sau albe, dispuse în capitule sferice, s.m. ruina (ru-i-) tr. şi refl. 1. A (se) transforma în ruină; a (se) degrada. 2. (fig.) A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea sau sănătatea; a (se) distruge, vb. I, ind. prez. 3 ruinează.
ruinare (ru-i-) Acţiunea de a (se) ruina, s.f, g.-d. art. ruinării, pl. ruinări.
ruină (ru-i-) 1. (rar) Faptul de a (se) ruina. 2. (şi fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcţie dărâmată; dărâmătură, dărăpănătură, lin ~ (sau ~e) = ruinat, dărăpănat, //(fig.) Rămăşiţă a trecutului. 3. (fig.) Pierdere a averii, a sănătăţii; dezastru. //Persoană distrusă din punct de vedere fizic şi moral, ca urmare a unei sănătăţi precare sau a unor necazuri, s.f, g.-d. art. ruinei, pl. ruine, ruinător,-oare (ru-i-) Care ruinează; distrugător, adj., pl. ruinăteri,-oare.
ruj 1. Produs cosmetic în diferite nuanţe de roşu, folosit pentru colorarea buzelor. 2. Pastă din oxid de fier şi oxid de crom, încorporată într-un liant, folosită în tehnica dentară, s.n., pl. rujuri.
ruja refl. şi tr. A(-şi) da cu ruj. vb. 1, ind. prez. 3 rujează, rujalţnă (bot.) Nalbă, s.f, g.-d. art. rujalinei, pl. ruja-line.
rujar Lucrător în port specializat în rujare. s.m., pl. rujari. rujare Operaţie de nivelare a cerealelor încărcate în vrac, pentru umplerea golurilor, astfel încât încărcătura să fie stabilă pe timpul navigaţiei, s.f., g.-d. art. rujării, pl. rujări.
rujă1 1. (reg.) Trandafir. //Măceş. 2. (fig.) Roşeaţă în obraz. 3. (fig., pop.) Nume dat unei femei frumoase.
4.	Plantă erbacee alpină, cu frunze cărnoase şi cu flori galbene-purpurii grupate în buchet, s.f.. g.-d. art. rujei /rujii, pl. nye/ruji.
rujă2 (fam.) Pânză, stofă plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. s.f, art. ruj a, g.-d. art. rujei/rijjii, pl. ruje/ruji. rujă-de-toamnă (bot.) 1. Crizantemă. 2. Brânduşă-de-toamnă. s.f, g.-d. art. rujii-de-toamnă, pl. ruji-de-toamnă. rujă-gaibenă Plantă erbacee, cu frunze ovale şi cu flori galbene; mărită-mă-mamă. s.f., g.-d. art. rujii-galbene, pl. ruji-galbene.
rujeolă (-je-o-) Boală infecţioasă, specifică vârstei copilăriei, caracterizată printr-o erupţie roşie generalizată; (pop.) pojar, s.f, g.-d. art. rujeolei, pl. rujeole. rujet Boală infecţioasă a porcilor, caracterizată prin febră şi apariţia unor pete roşii pe piele; (pop.) brâncă. [var. ruget s.n.} s.n.
rujioara (-ji-oa-) (bot., reg.) Bujor, s.f, g.-d. art. rujioarei, pl. ruj ioare.
rula 1. tr. A înfăşură ceva în formă de sul. 2. intr. (despre filme) A fi proiectat pe ecran. 3. tr. A face să cir-
cule fonduri, capital. 4. intr. (despre vehicule) A se deplasa prin rostogolirea foţilor sau a rolelor. HA parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul.
5.	tr. A întinde o su-prafaţă cu un obiect în rostogolire. vb. /, ind. prez. 3 rule-ază.
ruladă 1. Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat umplută cu dulceaţă, cremă etc. şi înfăşurată în formă de sul.
2.	Mâncare din muşchi de porc sau de vită, umplut cu tocătură, ouă etc. ori din came tocată amestecată cu ouă, verdeaţă etc. care este rulată şi coaptă. 3. (muz.) Ornament muzical de coloratură, bazat pe un şir de acorduri, cântate pe una şi aceeaşi silabă, s.f, g.-d. art. ruladei, pl. rulade.
rulaj 1- Circulaţie a banilor, a mărfurilor etc. 2. Deplasare a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul cât acesta este în circulaţie. //Deplasare a unui avion pe pistă.
3.	Timpul scurs între două încărcări succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată, s.n., pl. rulaje, rulant,-ă Care se mişcă, se deplasează cu ajutorul unor elemente de rostogolire. /Pod ~ = macara mobilă cu pod care se poate deplasa în toate direcţiile. Material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe căile ferate, adj., pl. rulanţi,-te.
rulare Acţiunea de a rula. s.f, g.-d. art. rulării, pl. rulări.
ruletă 1. Instrument format dintr-o panglică împărţită în centimetri, care se strânge prin rulare, utilizat pentru măsurarea distanţelor. 2. Instalaţie folosită la unele jocuri de noroc, formată dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi o bilă care se învârteşte odată cu discul, indicând, la oprire, numărul câştigător; (p. ext.) jocul practicat la această instalaţie. /~ rusească = joc de noroc, cu implicaţii psihopatologice, la care partenerii mizează pe viaţa lor, îndreptând spre tâmplă un pistol cu un singur glonţ, a cărui poziţie în încărcător este necunoscută. 3. Instrument folosit pentru desenarea tiparelor pe stofa, pentru tăierea aluatului etc. s.f, g.-d. art. rulgtei, pl. rulgte.
ruliu Balans al unei nave (avion, vapor) în jurul axei sale longitudinale, din cauza unei forţe perturbatoare. s.n., art. rulml, pl. ruliuri.
rulment 1. Organ de maşină alcătuit din două inele concentrice, separate prin bile sau role egale, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire, micşorând astfel rezistenţa de frecare. 2. Fond de ~ = totalitatea resurselor băneşti şi materiale folosite de întreprinderi şi de organizaţii economice în activitatea lor; mijloace circulante, s.m., pl. rulmgnţi. rulotă Vehicul sau remorcă amenajată ca o cameră de locuit, s.f, g.-d. art. rulQtei, pl. rulate, rulfiu 1. Obiect în formă de sul. 2. Organ de maşină de formă cilindrică; piesă cilindrică folosită la transportoare; tăvălug de compresor. //Sul subţire pe care se înfăşoară un transperant, o perdea. 3. Jaluzea. 4. Pieptănătură femeiască cu părul înfăşurat în formă de sul.
5.	Produs de patiserie făcut dintr-un aluat rulat, umplut cu cremă, cu dulceaţă etc. s.n., art. ruleul, pl. rulşuri. rulură Defect de creştere al arborilor, constând în apariţia unor crăpături de formă inelară în stratul lemnos. s.f, g.-d. art. rulurii, pl. ruluri. rum v. rom1.	.
rumân1 Denumire dată, în Evul Mediu, ţăranilor iobagi din Ţara Românescă; iobag, vecin, s.m., pl. rumâni-rumân2 v. român, rumânaş v. românaş. rumânesc,-ească v. românesc. rumânie1 Stare de dependenţă a ţăranului iobag; iobăgie, s.f, art. rumâma, g.-d. art. româniei. rumânie2 v. românie.
1055
ruptaş
rumb 1. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. 2. Gură de aerisire a magaziilor unui şlep. s.n., pl. rumburi.
rumbatren Dispozitiv folosit pentru obţinerea curenţilor de foarte înaltă frecvenţă, s.n., pl. rumbatroane. rumbă Dans de origine cubaneză, cu mişcare rapidă şi ritm sincopat; melodia acestui dans. s.f., g.-d. art. rumbei, pl. rumbe.
rumega 1. intr. (despre rumegătoare) A mesteca a doua oară hrana întoarsă din stomac. 2. tr. A mesteca ceva în gură; (despre oameni) a mânca încet, pe îndelete. 3. tr. (fig.) A medita îndelung asupra unui lucru. vb. /, ind. prez. 3 rumegă.
rumegare Acţiunea de a rumega, s.f., g.-d. art. rume-gării, pl. rumegări.
rumegător1 (ia pl.) Subordin de mamifere erbivore care au conformaţia dinţilor şi stomacul adaptate pentru rumegare; (la sg.) animal din acest subordin, s.n., pl. rumegătoare.
rumegător2,-oare (despre animale) Care rumegă, adj., pl. rumegători,-oare.
rumegătură 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguş, s.f., g.-d.
art. rumegăturii, pl. rumegături.
rumeguş Deşeuri mărunte de lemn, asemănătoare cu
tărâţele, rezultate în urma tăierii lemnului cu fierăstrăul.
s.n.
rumeioară (-me-ioa-) (bot.) Cârmâz. s.f, g.-d. art. rumeioarei, pl. rumeioare.
rumeior,-oară (-me-ior) Diminutiv al lui rumen2, [var rume£>r,-oară adj.] adj., pl. rumeiari,-oare. rumeliot,-ă (-li-ot) Referitor la Rumelia. adj.,pl. rume-lieţi,-te.
rumen1 Prima încăpere a stomacului rumegătoarelor, în care se înmagazinează şi se macerează hrana; ierbar2. s.n., pl. rumene.
rumen2,-ă 1. (despre obraz sau buze) Care bate în roşu. //(despre persoane) Cu faţa îmbujorată, //(despre fructe şi preparate alimentare) Care a căpătat o culoare roşiatică sub acţiunea focului sau a soarelui; bine copt.
2.	Trandafiriu, adj., pl. rumeni,-e. rumeneală 1. Culoare rumenă. 2. (pop.) Fard, dresuri, suliman. 3. Plantă din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ şi cu flori galbene, s.f., g.-d. art. rumenelii/rumenelei, pl. (2, 3) rumenei i/rumenele, rumeni 1- refl. şi tr. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roşu; a (se) coace. 2. refl. (pop.) A se farda. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. rumengsc, imperf. 3 sg. rumenea; conj. prez. 3 să rumenească, rumenire Acţiunea de a (se) rumeni, s.f., g.-d. art. rumenirii.
rumeniu,-ie Rumen, roşiatic, adj., pl. rumenii. rumeer,-oară v. rumeior.
ruminaţie (-ţi-e) (rar) Rumegare. s.f, art. ruminaţia, g -d. art. ruminaţiei, pl. ruminaţii, art. ruminaţiile. rummy (rami/römi) (angl.) Joc de societate cu plăcuţe de lemn, de material plastic etc., marcate cu cifre de diferite culori; pietre, s.n., art. rummy-ul. rumoare Zgomot confuz de voci; murmur, s.f, g.-d. ort. rumerii, pl. rumori, rumpe v. rupe.
rUna Caracter grafic al celor mai vechi alfabete germanice şi scandinave, s.f, g.-d. art. runei, pl. rune. runc Loc despădurit, folosit ca păşune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). s.n., pl. runcuri. runculeţ (reg.) Diminutiv al lui runc. s.n., pl. runculeţe. rund v. rundă.
rundă 1. Fiecare dintre reprizele unei competiţii sportive de box, de lupte etc.; repriză. 2. Fiecare dintre seriile de partide în cadrul unui turneu de şah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată. 3. Parte dintr-un
şir de manifestări, acţiuni etc. de acelaşi fel. ~ de convorbiri. [var. (1) rund s.n.] s.f, g.-d. art. rundei, pl. runde.
runic,-ă Referitor la rune. adj., pl. mnici,-ce. runolog,-ă Specialist în runologie. s.m., pl. runolsgi; (rar) s.f, g.-d. art. runologei, pl. runologe. runologie Cercetarea runelor. s.f., art. runologia, g.-d. art. runologiei.
rupe 1. tr. şi refl. A (se) despărţi în bucăţi, a (se) fragmenta; a-(şi) fractura o mână, un picior etc. IA ~ (sau refl.) a i se ~ (cuiva) inima (sau sufletul) = a produce (cuiva) sau a simţi o mare durere. A-şi - picioarele = a umbla mult şi fără folos. A-şi ~ gâtul = a-şi pierde viaţa, averea, cinstea. A-şi ~ pieptul = a-şi obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). //A întrerupe relaţiile cu cineva; a curma tăcerea. IA o ~ cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unei legături, unor atitudini, unui sistem. A - preţul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. Hrefl. (despre colectivităţi) A se împrăştia, /(tr.) A o -la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. A - rândurile = a fugi, stricând ordinea unui şir aliniat. 2. tr. A distruge un lucru prin întrebuinţare, //(şi fig.) A distruge un lucru prin spargere, prin sfărâmare etc. IA ~ frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 3. tr. A sfâşia un lucru, un animal sau un om. //A strivi, a zdrobi. 4. tr. A smulge. IA ~ cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-şi ~ de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. //A culege flori, fructe etc. //A obţine (cu greu) o sumă de bani. 5. refl. şi tr. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva. Iltr. A-şi face (cu greu) drum de trecere. 6. tr. (fig.) A se exprima cu greu într-o limbă străină, [var. (reg.) rumpe vb.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm; part. rupt. rupelian1 (-li-an) Etajul mijlociu al oligocenului. s.n. rupelian2,-ă (-li-an) Care aparţine rupelianului1. adj., pl. rupelieni,-e.
rupere Acţiunea de a (se) rupe. /- de nori = ploaie torenţială cu descărcări electrice. Cu ~ de inimă = cu mare durere. //Desfacere, descompunere, /(mat.) Teorii de ~ = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice, (tehn.) ~ de pantă = construcţie de beton sau de piatră între două porţiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor, (pop.) -a preţului = fixarea preţului unei vânzări. ~a emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componente, s.f, g.-d. art. ruperii, pl. ruperi.
rupgstru,-ă 1, (despre plante) Care creşte pe stânci.
2.	(despre desene, picturi etc.) Executat pe pereţii peşterilor sau pe stânci. 3. (despre locuinţe, temple, morminte) Săpat în stâncă, adj., pl. rupgştri,-stre. rupicol,-ă (despre plante) Care creşte pe stânci sau bolovănişuri. adj., pl. rupicoli,-e. rupie (-pi-e) 1. Unitate monetara în unele ţări asiatice (India, Indonezia, Nepal etc.). 2. Veche monedă turcească de aur. s.f, art. rúpia, g.-d. art. rupiei, pl. rupii, art. rupiile.
rupt1 l. Faptul de a (se) rupe. 2. în ~ul capului = cu niciun preţ; niciodată. Cu ~ul (sau cu ~a) = cu ridicata; angro; în total. s.n.
rupt2,-ă 1. Făcut bucăţi; lipsit de continuitate, //(despre haine) Uzat, ros. //(despre părţi ale corpului) Fracturat; sfărâmat, //(fig., despre relaţii prieteneşti, diplomatice) întrerupt, //(fig.) Copleşit, zdrobit, sleit. 2. Smuls, desprins cu forţa dintr-un loc. 3. înstrăinat de..., îndepărtat, izolat, adj., pl- rupţi,-te.
ruptaş Contribuabil din Evul Mediu care plătea rupta, fiind scutit astfel de orice bir. s.m., pl. ruptaşi.
ruptă
1056
ruptă înţelegere între contribuabil şi visterie, în Evul Mediu, în ţările române, prin care se plătea anual o sumă globală pentru toate dările; ruptoare. s.f., g.-d. art. ruptei, pl. rupte.
rupte (în loc.) Pe ~ sau pe ~elea = din toate puterile; cu mare intensitate, loc. adv.
ruptogre (înv., reg.) 1. Ruptă. 2. Primul pas; început.
3.	~a preţului = ruperea preţului, s.f., g.-d. art. ruptorii, pl. ruptori.
ruptor întrerupător electric comandat de la distanţă. s.n., pl. ruptoare.
ruptură 1. Faptul de a (se) rupe; întrerupere a continuităţii materiei sau a relaţiilor. 2. Loc unde un obiect este rupt. /~ de pantă = loc de unde porneşte brusc panta unui deai sau a unui munte. 3. Bucată ruptă, desprinsă de ceva. //Cârpă, zdreanţă, s.f., g.-d. art. rupturii, pl. rupturi.
rupturi tr. (reg.) A pronunţa cu dificultate; a se bâlbâi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; eoni. prez. 3 să rupturească. rural,-! De ia sat; sătesc, ţărănesc. /(în vechea organizare administrativă) Comună ~ = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar, adi., pl. rurali,-e. ruralism Caracter rural. s.n.
ruralîzâ tr. (livr.) A da aspect de sat. vb. I, ind. prez. 3 ruralizează.
rus,-ă (Locuitor) din Rusia, ad/'., s.m., pl. ruşi,-se. rusalca Duh al apelor, pădurilor şi câmpiilor, în mitologia slavă, care îi atrage pe tineri în ape şi îi îneacă, s.f,
g.-d. art. rusalcei, pl. rusglce. rusalie (-li-e) 1. (în mitologia populară) Fiinţă fantastică asemănătoare cu ielele, care dezlănţuie furtuni, schilodeşte oameni sau le ia minţile. 2. Larvă acvatică a unei efemeride, care se găseşte mai ales în Dunăre; (p. ext.) efemeră, s.f, art. rusalia, g.-d. art. rusaliei, pl. rusalii, art. rusaliile.
Rusalii Sărbătoare religioasă creştină, care se celebrează la 50 de zile după Paşti, s.prop.f pl., art. Rusaliile, rusă Limba vorbită de ruşi. s.f, g.-d. art. rusei, ruscă (reg.) Rusoaică, s.f, g,-d. art. ruştei, pl. ruşte. ruscuţă 1. (reg.) Diminutiv ai lui ruscă. 2. Plantă erbacee, cu flori cărămizii; cocoşel-de-câmp. s.f., g.-d. art. ruscuţei, pl. ruscuţe.
ruscyţă-de-primăvară Planta otrăvitoare specifică stepei, s.f,, g.-d. art. ruscuţei-de-primăvară, pl. ruscuţe-de-primăvară.
rusgsc,-ească Specific ruşilor; rusienese. adj., pl. ruseşti,
rutfişts Ca ruşii; în limba rusa, adv. ruslengsc,-ească (pop.) Rusesc, adj., pl, nisiengşti, rusIfIca 1. tr. şi refl. A (se) asimila cu populaţia de limba rusă. 2. tr. A modifica un cuvânt, o expresie etc, dupa structura limbii ruse, vb. I, ind, pm. 3 rusifica, ruslflcare Acţiunea de a (se) rusifica, s.f, g.-d. art. rusificării,
rusism Cuvânt, expresie împrumutata din limba rusa (şi neasimilată), s.n., pl. rusisme, rusoaică Locuitoare din Rusia; rusca, s.f., g.-d. art. rusoaicei, pl. rusoaice,
rusofll,-ă (Cel) care simpatizează poporul rus şi cultura rusă, adj., s.m. şi f, pl. rusofili,-®, rusofllle Prietenie faţa de ruşi. s.f, g.-d. art. rusoftliei. rustamul Dans popular românesc vioi, din sudul Olteniei (şi al Munteniei); melodia acestui dans, s.n. art., mart. rustgm.
rustic,-ă 1. De la ţară, imitând aspecte ale vieţii de la ţară; câmpenesc. 2. Cu suprafaţa nefmisată, brută, 3. (fig.) Simplu, grosolan, necioplit, adj., pl. rustici,-ce. rustican,-ă (rar) Rustic, adj., pl. rusticani,-e.
rusticitate 1. Caracterul a ceea ce este rustic; (fig.) grosolănie. 2. Capacitate a unei plante de a se adapta la intemperii, s.f., g.-d. art. rusticităţii, rusticiza tr. şi refl. A da sau a căpăta un aspect rustic; a face să pară sau a părea brut, neprelucrat, vb. I, ind. prez.
3	rusticizează.
rusticizare Acţiunea de a (se) rusticiza. s.f, g.-d. art. rusticizării, pl. rusticizări.
ruşală Bir pe care îl plăteau, în Evul Mediu, curtenii din Ţara Românească, s.f.
ruşfet (înv.) 1. Mită, ciubuc. 2. Obligaţie suplimentară în muncă sau în natură, pe care ţăranii trebuiau să o presteze în trecut pentru moşieri, s.n., pl. ruşfgturi. ruşina 1. refl. A se jena, a se sfii; a-i fi ruşine; a se simţi stingherit. 2. tr. A face ca cineva să se simtă ruşinat, jenat; a dezonora, vb. I, ind. prez. 3 ruşinează, ruşinare Faptul de a (se) ruşina, s.f, g.-d. art. ruşinării. ruşine 1. Sentiment de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. /Fără ~ = fără jenă. A muri de ~ sau a-i plesni cuiva obrazul de ~, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ~ sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ~ (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic. 2. Rezervă, modestie; timiditate; reţinere.
3.	Batjocură, ofensă, ocară. IA fi (sau a rămâne, a se face sau a da pe cineva) de ~ = a se face de râs.
4.	Dezonoare, umilinţă, necinste. IA păţi (o sau vreo) ~ = a suferi o umilinţă; a ajunge de ocară sau de batjocură. E ~ sau (e) mai mare -a = (e) ruşinos. A fi ~a cuiva = a fi om de nimic, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale, s.f,
g.-d. art. ruşinii.
ruşinea-fgtelor Numele a două plante erbacee umbe-lifere, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în umbele; morcov sălbatic, s.f. art., g.-d. art. ruşinii-fgtelor. ruşinos,-oasă 1. Care se ruşinează uşor; timid, sfios.
2.	Care aduce ruşine; dezonorant, blamabil, reprobabil. adj., pl. ruşinoşi,-oase.
ruşuMţă Plantă erbacee din zona alpină, cu flori portocalii sau roşii, dispuse în capitule; struguraş (3). s.f, g.-d. art. ruşuliţei, pl. ruşuliţe.
rut Stare fiziologică a unor animale în perioada de activitate sexuală; perioada împreunării animalelor, s.n. rutacge (la pl.) Familie de plante erbacee dicotiledo-nate, din care fac parte lămâiul, portocalul, grepfrutul; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. rutacgea, g.-d. art, rutacgei, pl. rutacge.
rută1 Drum, traseu urmat de un vehicul; direcţie, s.f, g-d, art, rutei, pl. rute. : rută2 (bot,) Vimanţ. s.f, g.-d. art. rutei, pl. rute, rută-sălbatică (bot.) Tămâiţa-de-eâmp. s.f, art. ruta-şaibgtică.jg.-fi?. art. rutei-sălbatice, pl. rute-sâlb<jtice, rutean,-a I, adj. Referitor la ruteni (II), II. s,m, şi f Nume care se dădea ucrainenilor din Áustro-Ungaria, adj,, s.m. şi fi, pl. nitgni,-e,
ruteină Limba vorbita de ruteni, s.f, g.-d, art, rutanei, ruteancă Femeie care aparţinea populaţiei rutene, s.f,
g.-d. art. rutsneei, pl rutgnce. rutenism Cuvânt, expresie adoptata din limba ucraineana (şi neasimilata), s.n., pl. rutenisme. rutgnlu Metal cenuşiu asemănător cu platina, foarte dur, greu fazibil, întrebuinţat pentru fabricarea filamentelor pentru becuri, s.n., art. rutgniul, rutherford (raz&rford) (fiz.) Unitate de măsură a activităţii unei surse radioactive, s.m., pl. rutherforzi, rutigr,-ă (-ti-er) Referitor la drumuri, la şosele şi la transportul pe drumuri şi şosele. /Transport ~ = transport care se face pe şosele. Tractor ~ ~ tractor cu remorcă, prevăzut cu roţi cu cauciuc şi servind la transporturi. Maşină ~ = (şi s.n.) maşină folosită la construirea şoselelor adj., pl. rutigri,-e.
rutierist (-ti-e-) Tractorist cu drept de conducere pe şosele."s.m.,pl. rutienşti.
rutil Oxid natural de titan întâlnit mai ales în rocile
metamorfice sau în aluviuni, s.n.
rutina refl. A dobândi rutină, vb. /, ind. prez. 3 se ruti-
neazăT
ru!inar,-ă I. adj. Care lucrează numai din rutină; rutinier, şablonizat. II. s.m. şi f. Persoană care lucrează numai din rutină; rutinier, adj., s.m. şi f.,pl. rutinari,-e. rutinat,-ă Priceput; experimentat, versat, adj., pl. rutinaţi,-ti.
rutină1 Experienţă, abilitate obţinută printr-o practică îndelungată; (depr.) deprindere de a lucra mecanic, totdeauna în acelaşi fel. //Totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor privite ca obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului, s.f, g.-d. art. rutinei. rutină2 Substanţă de origine vegetală, folosită în farmacie "ca antihemoragic, diuretic etc. sf, ş.-d. art. rutinei, rutinier,-ă (-ni-er) Rutinar, adj., s.m. şi/, pl. rutinieiye. rutişor Nume dat unor plante erbacee din familia ranuriculacee. s.m.
rutişor-galben Plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene,^"micCdispuse în umbele. s.m.,pl. rutişori-galbeni. ruxandră Mic arbust, cu ghimpi numeroşi şî inegali, cu flori"mari, purpurii, s.f, g.-d. art. ruxandrei, pl. ruxan-dre.	"	”
S,s
s1 (es/se/sî) A douăzeci şi doua literă a alfabetului limbii române. s.mJs.n., pl. s/s-uri.
S2 (sî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. s. sarat 1. Ziua de sâmbătă, considerată ultima zi a săptămânii, consacrată odihnei şi ceremoniilor religioase la evrei şi la unii sectanţi creştini. 2. (în credinţele medievale) Adunare de vrăjitoare care avea loc sâmbăta, la miezul nopţii, //(fig.) Gălăgie mare produsă de mulţime. s.n., pl. sabaturi.
sabatic,-ă"be sabat. /An ~ = an de studiu acordat universitarilor din anumite state, când aceştia nu au obligaţii didactice, adj., pl. sabatici,-ce. sabie (-bi-e) 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă de oţel, ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într*un mâner. I~a lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) ~ (pe cineva) = a ucide. A pune mâna pe ~ = a pomi la luptă. A scoate (sau a trage) ~a (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a pomi război. A-şi pune capul (teafăr sau sănătos) sub ~ = a-şi cauza singur un necaz. ~ cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, şi avantaje şi dezavantaje. 2. Armă sportivă, formată dintr-o lamă elastică de oţel, folosită la scrimă. //Probă de scrimă cu această armă. 3. Peşte de apă dulce, cu corpul turtit lateral; săbioară, sabiţă. s.f.. art. sabia, g.-d. art. săbiei, pl. săbii, art, săbiile.	”	”	”
sabin,-ă (Persoană) care făcea parte din populaţia latină din centrul Italiei antice, adj,, s,m, şi/, pl. sabini,-e. sabină (bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale, sf., g.-d. art. sabjnei, pl. sabine, sabinism Intoxicaţie cu ulei de sabină, s.n, sabir Limbă care se vorbeşte în porturile Marii Medite-rane’ compusa din elemente franceze, italiene, arabe etc. s.n.,pl, saoiruri.
sabiţă (iht) Sabie (3), sf., g.-d. art. sabiţei, pl. sabiţe.
Şăbla tr. A curăţa suprafeţele metalice cu ajutorul unui
jet dl"nisip. vb. I, ind, prez. 3 sablează,
sabla| Sablare, s.n.	~
sablant Jet de nisip folosit la sablare, s,m„pl. sablanţi.
sabllre Acţiunea de a sabla; sablaj. sf., g.-d.~art.
sablării.p/, sablări,
sabTator,-oare" Muncitor calificat în sablare. s.m., pl. sablaton; (rar) sf. g.-d. art. sablatoarei, pl. sablatoare, sablezi Aparat de sablat, sf., g.-d. art. sablezei", pl, sableze.	“
sabord Deschizătură în pereţii laterali ai unei nave, pentru aerisire, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc. s.n., pl. saborduri.
saborda tr. 1, A scufunda intenţionat propria navă pentru a nu Ti capturată de duşman sau pentru a nu se zdrobi de stânci, 2. A găuri corpul unei nave scufundate pentru a scoate încărcătura la suprafaţă, vb. /, ind. prez. 3 sabordează.
sabordaj Sabordare. s.n., pl. sabordaje. sabordare Acţiunea de a saborda; sabordaj. sf, g.-d. art. saboTdării, pl. sabordâri. sabot 1. (mai ales la plj încălţăminte făcută din leiyin (scoBît) sau dintr-o talpă ae lemn cu feţe de piele. 2. înveliş metalic la capătul unui pilon care trebuie înfipt în pământ. 3. Organ al frânei care serveşte la micşorarea vitezei sau la oprirea unei maşini. 4. Dispozitiv care se
sabota
1058
aşază pe o şină de cale ferată pentru a frâna sau a opri vagoanele, s.m., pl. saboţi.
sabote tr. A împiedicalntenţionat desfăşurarea normală a unei acţiuni, a unui proces de producţie etc. vb. I, ind. prez. 3 sabotează.
sabotaj Sabotare, s.n., pl. sabotaje.
sabotare Acţiunea de a sabota; sabotaj, s.f., g.-d. art.
sabotării, pl. sabotări.
sabotor,-oare Persoană care sabotează, s.m.. pl. sabotoff; s.f.Ţg.-d. art. sabotoarei, pl. sabotoare, sabrer Scrimer specializat în probele de sabie, s.m., pl. sabreri.
sabretaş Un fel de geantă de piele care se purta odinioară la unele uniforme de cavalerie, s.n., pl. sabretaşe. sabur Substanţă cu gust amar, extrasă din frunzele"unei specii de aloe, întrebuinţată în farmacie, s.n. sac 1. Obiect confecţionat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit pentru a păstra sau a transporta produse. l~ de dormit = sac special, prevăzut cu un fermoar, folosit mai ales de excursionişti pentru a dormi, (rar) ~ de spate = raniţă, rucsac. ~ fară fund = a) om lacom; b) om care ştie şi povesteşte multe snoave, glume etc. A prinde (pe cineva) cu mâţa (sau cu mâna) în - = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârşeşte ceva. A da de fundul ~ului = a sărăci. A-şi dezlega ~ul = a se destăinui, //(fig., cu prep. „cu” sau „de” care arată felul) Cantitate mare, grămadă. 2. Pânză rezistentă din care se fac sacii (1). 3. Geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie. 4. Unealtă de pescuit în formă de sac (1).
5.	~ aerian = (la păsări) organ în formă de sac (1), care menţine ritmuî de respiraţie în timpul zborului. ~ poli-nic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei în care se formează polenul. ~ embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme. s.m., pl. saci. saca Butoi aşezat pe un cadru cu două sau cu patru roţi, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. s.f, art. sacaua, g.-d. art. sacalei, pl. sacale, art. sacalele.	"	”	"
sacada intr. (livr.) A vorbi, a acţiona sacadat, vb. I, ind. prez. 3 sacadează. „
sacadare (livr.) întrerupere bruscă, care se repetă regulat, la intervale mici. s.f, g.-d. art. sacadării, pl. sacadări.
sacadat,-ă (despre vorbire, mişcări etc.) Cu întreruperi dese şi scurte; intermitent, adj., pl. sacadaţi,-te. sacadă (livr.) Mişcare sacadată, s.f, g.~d. art. sacadei, pl. sacade.	-
sacagiu Persoană care transporta apa cu sacaua. IA vinde apă la~ = a încerca să dai cuiva un lucru pe care-1 are din belşug; a încerca să înveţi (sau să înşeli) pe cineva mai instruit (sau mai abil) decât tine. s.m., art. sacagiul, pl. sacagii, art. sacagiii, sacaz (chim.) Colofoniu. s.n. sacerdot (livr.) Preot, s.m., pl. sacerdoţi, sacerdotal,-ă (livr.) Preoţesc, //(p. ext.) Sacru, solemn. adj., pl. sacerdotali,-e.
sacerdoţiu (livr.) 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoţime, 's.n., art. sacerdoţiul, sacnelar (înv.) Grad onorific în ierarhia preoţească. s.m., «/."sachejari.
sacirorm,-ă In formă de sac. adj., pl. saciformi,-e. sacnăsiu (înv.) încăpere mai mică la etajul de sus al caselor domneşti şi boiereşti. //Cameră de aşteptare în casele boiereşti, s.n., art. sacnasiul,pl. sacnasie. sacos Veşmânt arhieresc de mătase, care "se poartă peste stihar, s.n., pl. sacose.
sacoşă Mic sac de mână, folosit la cumpărături, s.f, art. sacoşa, g.-d. art. sacoşei, pl. sacoşe.
sacou Componentă a costumului, care acoperă partea superioară a corpului, s.n., art. sacoul,/)/, sacouri. sacovişte (reg.) Unealtă de pescuit cu care se pes-cuieşte ae pe mal în locurile unde apa curge repede, s.f, g.-d. art. sacoxiştii, pl. sacovişti. sacoviţă (rég.) Sicaiţă. ~sf, g.-d. art. sacoviţei, pl. sacoviţe.	~
sacral1,-ă (anat.) Referitor la sacrum. adj.,pl. sacrali,-e. sacral2,-ă (livr.) Sacru, adj., pl. sacrali,-e.	”
sacral itate Caracter sacru, s.f, g.-d~art. sacralităţii. sacraliza tr. A atribui caracter sacru unui lucru profan. vb. I, incCprez. 3 sacralizează, sacralizare Acţiunea de a sacraliza, s.f, g.-d. art. sacralizării, pl. sacralizări.
sacrament (la catolici) Fiecare dintre cele şapte taine bisericeşti, s.n., pl. sacramente, sacramental,-ă Referitor la sacrament. //(p. ext.) Solemn. adj~pl. sacramentali,-e. sacrat1,-a (livr.) Sfânt, sfinţit. adj.,pl. sacraţi,-te. sacrăt2,-ă (anat.) Sacral1, adf., pi. sacraţi,-te. sacrifica 1. tr. şi refl. A renunţa la cineva sau la ceva. Hrefl. A se jertfi, a se devota. 2. tr. A ucide un animal pentru consum sau în scop ştiinţific. //(în Antichitate) A jertfi, a aduce prinos divinităţii animale sau oameni. vb. 1, ind. prez. 3 sacrifică; conj. prez. 3 să sacrifice. sacrificabil,-ă Care poate fi sacrificat, adj., pl. sacrifi-cabili,-e.
sacrificare Acţiunea de a (se) sacrifica, s.f, g.-d. art. sacrificării, pl. sacrificări.
sacrificator (în Antichitate) Preot care oficia sacrificiile. s.m., pl. sacrificatori.
sacrificial,-ă (-cT-al) Cu caracter de sacrificiu, adj., pl. sacrificiaíí.-e.
sacrificiu 1. Renunţare de bună voie la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui anumit scop. 3. Jertfa adusă unei divinităţi, s.n., art. sacrii> ciul, pl. sacrificii, art. sacrificiile, sacrileg,-ă (livr.) Care "săvârşeşte un sacrilegiu; (p. ext.) nelegiuit, adj., pl. sacri legi,-ge. sacrilegiu Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt său care trebuie respectat, [var. (înv.) sacrilej s.n] s.n., art. sacrilegiul, pl. sacrilegii, art. sacrilegiile, sacrilej v. sacrilegiu. ~ sacristan Persoană care are în grija sa sacristia unei biserici, s.m., pl. sacristani.
sacristie (la catolici) încăpere, clădire, loc în care se păstrează obiectele şi veşmintele de cult. s.f, art. sacristia, g.-d. art. sacristiei, pl. sacristii, art. sacristiile, sacrosanct,-ă (livr.) Sacru, sfânt. //(p. ext.) Intangibil, inviolabil, [var. sacrosant-ă adj.] adj., pl. sacrosancţi,-te. sacrosant,-ă v. sacrosanct	”
sacru1 v. sacrum.
sacru2 Ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. s.n.
sacru3,-ă 1. Cu caracter religios; sfânt. /Foc ~ = talent; vocaţie. 2. (fig.) Scump, venerat, adj., pl. sacri,-e. sacrum Os triunghiular de la baza coloanei vertebrale, care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul. [var. sacru s.n.] s.n. sacufv. sacuiă.
sacuiă (anat.) 1. Unul dintre compartimentele urechii interne. 2. Formaţiune saciformă de dimensiuni mici. [var. sacul s.n.] s.f, g.-d. art. saculei,p/. sacule. sad (înv.) Plantaţie de pomi fructiferi, s.n., pl. saduri, sadă (reg.) Butaş de salcie, s.f, g.-d. art. sadei, pl. sade. sadea 1. De un singur fel, neamestecat; pur, curat, //(adv^ Cu totul, în întregime, complet. 2. Autentic, veritabil. adj. invar.
sadic,-ă Care simte plăcere să-i chinuiască pe alţii; crud. adj., pl. sadici,-ce.
1059
salată
sadină Plantă erbacee din familia gramineelor, înaltă până la 1 m, cu spiculeţe violacee sau gălbui, s.f, g.-d. art. sadinei, pl. sadine.
sadism Tendinţă anormală spre cruzime. //Perversiune sexuală constând în plăcerea de a provoca partenerului suferinţe fizice, s.n.
sadomasochism Sadism combinat cu masochism. s.n.
saducheţsm (în Antichitate) Doctrina saducheilor. s.n. saducheü (în Antichitate) Membru al unei secte religioase mozaice, care nega nemurirea sufletului şi viaţa viitoare, s.m., art. saducheul, pl. saduchei, art. saducheii. safari 1. Expediţie de vânătoare în Africa. 2. Raliu automobilistic desfăşurat pe drumuri din Africa, în condiţii dificile, s.n., pl. safariuri. safe v. seif. “ safeu v. seif. safian v. saftian.
safic,-ă Care aparţine poetei Safo. / Vers ~ = vers alcătuit din 11 silabe, folosit în poezia lirică clasică. Strofă ~ = strofa din trei versuri safice şi unul adonic. adj., pl. şafici,-ce.
safir 1. Varietate albastră, transparentă, de corindon, folosită ca piatră preţioasă. 2. Blană de nurcă de culoare albastră, s.n., pl. safire.
safism (med.) Homosexualitate feminină; lesbianism. s.n.
safran (mar.) Parte a cârmei care lucrează asupra apei. s.n., ~pl. safrane.
saftea (pop., fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfa nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămâni etc. //(fig.) Prima întrebuinţare a unui lucru, s.f, art. safteaua.
safterea Plantă erbacee cu flori purpurii şi fruct globu-los. [var. (reg.) seftereas/] s.f, art. saftereaua, g.-d. art. safterelei, pl. safterele, art. safterelele. saftian (-ti-an) PieTe fină de oaieŢ de viţel sau de capră, din care se fac articole de marochinărie şi de galanterie. [var. safian, (reg.) săftian, seftian s.n.] s.n., pl. saftianuri. saga Povestire cu caracter istoric sau mitologic, specifică vechii literaturi scandinave. //Istorie legendară a unui neam, a unei familii etc. s.f. sagace Ager la minte; pătrunzător, perspicace, adj., pl. sagaci,-ce.
sagacitate Perspicacitate, agerime, s.f, g.-d. art. sagacităţii. ”
sagiţal.-ă (anat.) Situat în plan vertical de simetrie. /Sutură ~ = sutură care uneşte cele două oase parietale. adj., pl. sagitali,-e.
sagitar (înv.) Arcaş în armata romană, s.m., pl. sagitari. sagitlt,-ă (despre frunze) în formă de săgeată, adj., pl. sagitaţi,-te.
sagnă Rană pe spinarea calului, produsă de şa sau de ham. //Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea cu fierul roşu. s.f, g.-d. art. sagnei, pl. sagne. sagotier (-ti-er) Specie de palmier s.m., pl. sagotieri. sagu Produs alimentar sub formă de praf sau granule, preparat din trunchiul sagotierului, care se consumă fiert în supă sau în lapte. s.n.
sagum Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau
romanii şi galii, s.n., pl. sagumuri.
sahan (înv., reg.) Vas metalic în care se serveşte sau se
găteşte mâncarea, s.n., pl. sahane.
saharian,-ă (-ri-an) Referitor la Sahara, adj., pl.
saharienî,-e.
sahanană (-ri-a-) Bluză sport cu mâneci scurte şi cu multe buzunare, s.f, g.-d. art. saharienei, pl. sahariene. sahel Zonă de la marginea Saharei, cu vegetaţie de savană şi de stepă. s.n.
sahelian1 (-li-an) Primul etaj al pliocenului inferior din nordul Ăfricii, de facies marin. s.n. sahelian2,-ă (-li-an) 1. Din sahel. 2. Referitor la sahelian1. adj.,pl. sahelieni,-e.
sahib (în limbajur colonial britanic) Stăpân, domn; (p. ext.) om alb. s.m.
saia1 (înv., reg.) Aţă pentru însăilat; cusătură provizorie
cu împunsături rare. s.f, art. saiaua, g.-d. art. saielei, pl.
saiele, art. saielele.	”
saía2 (reg.) Saivan, s.f, art. saiaua, g.-d. art. saielei, pl.
saieTe, art. saielele.	“	-
saia3 (înv., pop.) Ţesătură de lână. s.f, art. saiaua, g.-d.
arf."saielei,pl. saiele, art. saielele.
saidecar (înv.) ftleşter care lucra odoare bisericeşti.
s.m.,/?/."saidecari.
saigiu Slujbaş"al Porţii Otomane care strângea în ţările români darea plătită în oi. s.m., art. saigiul, pl. saigii, art. saigiii.
saigonez,-ă (Locuitor) din Saigon, adj., s.m. şi f.,pl. saişonezi,-e.
Samt-"Bernard (san bemar) (fr., zool.) Bernardin. s.prop.m.
saintlucian,-ă (ai pron. ă, -ci-an) (Locuitor) din Saint Lucia, adj'., s.m. şi f.,pl. saintlucieni,-e. saivan Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite. [var. săivan s.rc.] s.n., pl. saivane.
sake Băutură alcoolică de origine japoneză, obţinută din orez fermentat, s.n., art. sake-ul. sal (rar) Plută mare. s.n.,pl. saíüri. salahor Muncitor necalificaC plătit cu ziua, care lucrează mai ales în construcţii, [var. (pop.) salaor s.m.] s.m.,pl. salahori.
salahori intr. A munci ca salahor, a munci din greu.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. salahoresc, imperf. 3 sg.
salahorea; conj. prez. 3 să salahoreascî
salahone Muncă de salahor, muncă grea; salahorit. s.f,
art. salaHoria, g.-d. art. salahoriei.
salahorit (rar) Salahorie. s.n."
salam Produs alimentar din came tocată, afumat şi
uscat, s.n., pl. salamuri.
salamalec Formulă de salut la popoarele de religie musulmană; închinăciune, temenea (care însoţeşte rostirea acestei formule), s.n., pl. (temenele) salamalecuri. salamandră Mic batracian asemănător cu şopârla, cu pielea 3e culoare neagră, pătată cu galben, s.f, g.-d. art. salamandrei, pl. salamandre, salamuri v. saramură, salaor v. salahor, salar v. salariu.
saliria (-ri-a) tr. (rar) A salariza, vb. I, ind. prez. 3 sala-riază, Fpl. salariem; conj. prez. 3 să salarieze; ger salariind. silarial,-ă (-ri-ăl) Referitor la salariu, adj., pl. salarialî,-e. salariat,-ă (-ri-at) I. adj., s.m. şi f. (Persoană)-care primeşte un salariu. II. adj. (despre muncă) Plătit cu un salariu, adj., s.m. şi f, pl. salariaţi,-te. salariere (-ri-e-) Salarizare, sf, g.-d. art. salarierii. salariu Sumă de bani primită regulat de cineva"pentru munca depusă; leafa. [var. (pop.) salar í.«.] s.n., art. salariul, pl. salarii, art. salariile, saíariza tr. A plăti cuiva un salariu; a salaria. vb. I, ind. prez. 3 salarizează.
salarizare Acţiunea de a salariza; salariere. s.f, g.-d. art. salarizării, pl. salarizări, salata-iepurelui Plantă-erbacee cu flori roşii sau violete. s.f. art., g.-d. art. salatei-iepurelui. salata 1. Plantă leguminoasă-cu frunze mari, comestibile. 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oţet şi untdelemn, care se serveşte ca aperitiv sau ca garnitură, s.f, g.-d. art. salatei, pl. salate.	”
salată-creaţă
1060
salată-creaţă Plantă leguminoasă cu frunze încreţite, comestibile-.?/, g.-d. art. salatei-creţe, pl. salate-creţe, salată de boeuf (oeu pron. Ö) Preparat culinar flcut dinTegume fierte şi came fiartă, tocate mărunt şi amestecate cu maioneză, s.f., g.-d. art. salatei de boeuf, pl. salate de boeuf.	”
salată de fmcte Desert preparat din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr şi stropite cu rom, coniac sau vin. s.f. + prep. + s.n.
salatieră (-ti-e-) Vas în care se serveşte salata, s.f, g.-d. art. salaţierei, pl. salatiere.
sală 1. încăpere spaţioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive etc. //Totalitatea persoanelor dintr-o sală. l~-studio = sală de teatru, de proporţii mici, care serveşte ca atelier pentru diferite experimente regizorale. 2. Coridor. //Antreu, vestibul, s.f, g.-d. art. sălii, pl. săli. sal bandă (geol.) Zona de contact dintre un Filon şi roca pe care acesta o străbate, s.f, g.-d. art. salbandei, pl. sal-pande.	"
salbă 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul său din mai multe şiraguri de monede, mărgele etc. 2. (zool.) Fanon, s.f, g.-d. art. salbei, pl. salbe, salbă-moale Arbust înalt până la 6 m, cu flori verzi-gălbui. s.f~g.-d. art. salbei-moi. salbă-raioasă Arbust cu flori mici, brune, care conţine gutapercă în scoarţa rădăcinilor, s.f, g.-d. art. sal-bei-râioase.	”
salbie v. salvie.
sllcă Varietate de salcie1 cu ramuri foarte flexibile, s.f, g~d. art. sălcii, pl. sălci.
salcâm Arbore înalt, cu ramuri prevăzute cu spini şi cu flori albe, plăcut mirositoare, s.m., pl. salc|mi. salce1 Plantă erbacee exotică, cu tulpina agăţătoare; (p! restr.) rădăcina acestei plante, cu utilizări în medicină, [var. salcie s.f] s.f, g.-d. art. salcei. salce2 v. silele1,	~
sălcie1 (-ci-e) Numele mai multor specii de arbori şi de ar&uşti cu flori galbene-verzui care cresc la marginea apelor, [var. salce sf] s.f, art. salcia, g.-d, art, sălciei, pl. sălcii, art. sălciile.	“	"
salcie2 v. salce1.
sglcie-plângătoare (-ci-e-) Varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile şi plecate în jos. s.f, g.-d. art, salciei-plângătoare, pl. sălcii-plângătoare, saleduct Conductă pentru transportul licFidelor sărate. s.n., pT. saleducte.
salep 1. Nume dat tuberculilor uscaţi ai unor specii de orhidee; amidon extras din aceşti tuberculi, care, fiert în lapte sau în apă, se dă ca întăritor copiilor. 2. Băutură preparată din salep (1), miere şi apă. [var. (reg.) salip s,«.j s.n., pl. salepuri.	"
salepclu v. saTepglu.
salepjjlu Persoană care prepară sau vinde salep. [var. salepciu, salipgiu î.m.] s,m,, art. salepgjul, pl. salepgii, art. salepgjii.
saleu Produs de patiserie în formă de bastonaşe, prepari din aluat sărat; sărâţea. s.n., art. saleul, pl. saleuri. salian (-li-an) (ant.) Fiecare dintre cei 1? preoţi romani cari se ocupau de cultul zeului Marte, s.m..pl. salieni. sallc,-ă (în sintagma) Legea ~ - culegere de norme de drept medievale, aparţinând francilor, conform căreia femeile erau excluse de la succesiunea pământului şi de la tronul Franţei, adj., pl. saliei,-ce. salicacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate cu inflorescenţe în formă de amenţi, care cuprinde arbori şi arbuşti ca plopul si salcia; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. salicaceea, g.-d. art. salicaceei, pl. salicacee.	“	~
salicilat Sare sau ester al acidului salicilic. s.m., pl. sali-cilaţi. "
salicilic (în sintagma) Acid~=preparat chimic pe bază de fenol, utilizat în medicină, în industria alimentară etc. adj.
salicilină Substanţă medicamentoasă extrasă din scoarţă’de salcie, cu însuşiri febrifuge şi antireumatice. s.f, g.-d. art. salicilinei.
salifer,-ă Care conţine sare (1). adj.,pl. saliferi,-e. salifîca tr. (chim.) A combina o bază cu un acid pentru a obţine o sare. vb. /, ind. prez. 3 salifică. salificare Acţiunea de a salifîca; salificaţie. s.f, g.-d. art. salîîicării, pl. salificări.
salificaţie (chim.) SaliTicare. s.f, art. salificaţia, g.-d. art. salîîîcaţiei.	"
salin,-ă 17 Care conţine sare. Soluţie ~. 2. (chim.) Care are caracter de sare. adj., pl. salini,-e. salină Mină din care se extrage sare. s.f, g.-d. art. salinei, pl, saline
salinitate Conţinutul în săruri al unei ape sau al unui sol. s.f~g.-d. art. salinităţii.
saliniza tr. şi refl. A face să devină sau a deveni salin. vb. I, ind. prez. 3 salinizează. salinizare Acţiunea de "a (se) saliniza. s.f, g.-d. art. salinizării, pl. salinizări.
salinometru Instrument folosit pentru determinarea
concentraţiei soluţiilor de sare. s.n., art. salinometrul,/;/.
salinometre.
salip v.'salep. salîppiu v. salepgiu.
salipirină Salicilat de antipirină cu proprietăţi antinevralgice, întrebuinţat ca antireumatic. s.f, g.-d. art. salipirmei, pl. salipirine.
salivă intr. A secreta (multă) salivă, vb. /, ind. prez. 3 salivează.
salivar,-ă Referitor la salivă. /Glande ~ = glande care
secret! saliva, adj,, pl, salivari,-e.
salivare Acţiunea de a saliva, sf, g.-d. art. salivării, pl.
salivări,	”
salivat Faptul de a saliva; salivaţi©, s.n.
salivaţie Secreţie salivară (exagerată), s.f, art. sali-
vaţia, art. salivaţiei.
sllivă Lichid vâscos secretat de glandele salivare, cu rol !n masticaţie, în înghiţirea bolului alimentar ete, s.f, g.-d. art. salivei, pl. salîve.
salmastru.-ă (în sintagma) Apă - ~ apă cu salinitate
redusE adj., pl. salmastre,
salmiac (-mi-ac) (clîiin., rar) Ţipirig, s.n.
8almonelă Gen de bacterii patogene care provoacă infecţii alimentare, febră tifoidă etc. s.f, g.-d. art. salmo-nelei,
8almoneloză Boală infecţioasă provocată de salmonelă E animale şi la păsări, transmisibilă la om, s.f, g.-d. art. salmonelozei, pl. salmoneloze. salmonid (la pl.) Familie de peşti răpitori, cu corpul fusiform’ din care fac parte păstrăvul, lipanul etc.; (la sg,) peşte din această familie, s.n., pl. salmonide.
8alol Salicilat de fenil întrebuinţat ca antiseptic şi antipiretic, #.«.
salon 1, încăpere într-o locuinţă, destinată primirii musafirilor, 2. Sală în care au loc festivităţi, baluri etc. //Sală în care se organizează expoziţii de pictură, de sculptură etc,; expoziţie organizată aici. //Reuniune eu caracter cultural, artistic etc. 3, Cameră cu mai multe paturi pentru bolnavi într-un spital, s.n., pl. saloane, salonard,-ă (rar) 1, adj. De salon. II. s.m. şi /"(peior.) Om delume, monden, care frecventează saloanele, adj., s.m. şi /, pl. salonarzi,-de. salonaş Diminutiv al lui salon, s.n., pl. salonaşe, saloon (sălun) (angl.) Cârciumă, bar (în filmele western). s.n. ~
1061
samariteancă
salopetă Haină de protecţie care se poartă în timpul lucrului peste hainele obişnuite, s.f., g.-d. art. salopetei, pl. salopete.	"
salpetru Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiţi ca îngrăşăminte agricole, la fabricarea acidului azotic etc. s.n., art. salpetrul.
salpingectomie (med.) Ablaţiune a trompelor ute-rine. s.f, art. sarpingectomia, g.-d. art. salpingectomiei, pl. salpingectormi, art. salpingectomiile.	’
salpingjtă Inflamaţie a trompelor uterine. s.f, g.-d. art. salpingitei, pl. salpingite.
salpingoscop (med.) Aparat folosit în salpingoscopie. s.n.,pl. salpingoscoape.
salpingoscopie (med.) Explorare vizuală a orificiului intern al trompe'i lui Eustache cu ajutorul salpingosco-pului. s.f, art. salpingoscopia, g.-d. art. salpingoscopiei, pl. salpingoscopii, art. salpingoscopiile. salpinx (anat.)" 1. Trompă uterină. 2. Conduct care uneşte urechea medie cu cavităţile nazale; trompa lui Eustache. s.n.
salsa Tip de muzică şi dans ritmic, bazat pe sonorităţi cubaneze, portoricane etc. sf, g.-d. art. salsei, pl. salse. salt 1. Desprindere bruscă a corpului de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. Cădere în vid (cu paraşuta). 3. Trecere bruscă de la o situaţie la alta. /- calitativ = moment, stadiu în evoluţia unui proces, a unui fenomen, când se constată o transformare calitativă determinată de schimbări cantitative, s.n., pl. salturi, saltanat (înv.) Alai, suită, s.n., pl. saltanaturi. salţanclo (it., muz.) în felul procedeului”staccato, prin lansarea uşoară a arcuşului pe coarde şi revenirea lui naturală. adv. saltar v. sertar.
saltaţie (-ţi-e) Deplasare în salturi a particulelor mişcatele un curent de apă sau de aer. s.f, art. saltaţia, g.-d. art. salţaţiei.	-
saltea Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză sau de material plastic, în care se introduce un strat gros de lână, paie, vată etc. şi care se aşază pe pat (pentru a forma un aşternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). /-de apă = strat de apă la piciorul unui baraj, care are rolul de a amortiza şocul produs de căderea apei. ~ de protecţie = înveliş al unui cablu electric. ~ de beton = construcţie din plăci de beton care protejează albia râurilor. ~ de piatră = strat de piatră care are rolul de a prelua infiltraţiile de apă din galeriile de tunel, s.f, art. saltea; ua, g.-d. art. saltelei, pl. saltele, art. saltelele, salfeluţă Diminutiv al Tui saltea, s.f, g.-d. art. salteluţei, pl. salteluţe.
saltimbanc 1. Actor de circ care execută figuri uşoare de acrobaţie şi provoacă râsul prin înfăţişare, glume etc. 2. (fig.) Óm fară caracter care îşi schimbă uşor atitudinea. s.m., pl. saltimbanci, saltire v. psaltire. ~
salţa1 (înv.) Zeamă acrişoară cu care se ungeau anumite fripturi. s.f, g.-d. art. salţei, pl. salţe. salţă2 Vulcan nproios. s.f, g.-d.~art. salţei, pl. salţe. silubriţate 1. însuşirea de a fi salubru. //Stare"a unui loc care prezintă condiţii igienice pentru sănătate.
2.	Serviciu public care are în grijă curăţenia unui oraş. s.f, g.-d. art. salubrităţii.
salubriza tr. A face "salubru locul de viaţă sau de munci vb. I, Tnd. prez. 3 salubrizează, salubrizare Acţiunea de a salubriza, s.f, g.-d. art. salubrizării, pl. salubrizări.
salubru,-ă Favorabil sănătăţii; igienic. adj.,pl. salubri,-e. salut Cuvânt cu care se salută. //Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. s.n.,pl. saluturi.
saluta 1. tr. şi refl. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de simpatie la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. 2. tr. A întâmpina (ceva) cu bucurie. 3. tr. (fig.) A primi cu entuziasm o idee, o acţiune, vb. I, ind. prez. 3 salută.
salutar,-! Folositor sănătăţii, vieţii etc.; salvator. //Potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare, adj., pl. salutari,-e.
salutare Faptul de a saluta. //(Formulă de) salut, //(la pl.) Expresie de politeţe transmisă unei persoane absente prin intermediul cuiva sau în scris, s.f, g.-d. art. salutării, pl. salutări.
saluTier (-ti-er) T4avă mică de pescuit, folosită în special în mările nordice, s.n., pl. salutiere. salva tr. şi refl. A scăpa pe cineva său a izbuti să scape singur dintr-o încurcătură, vb. I, ind. prez. 3 salvează. salvadorian,-ă (Locuitor) din Salvador, adj., s.m. şif, pl. salvadoneni,-e.
salvamar1 "Persoană calificată care face parte din sal-vamar2; (rar) salvamarist. s.m., pl. salvamari. salvamar2 Serviciu specializat (la mare) pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca. s.n. salvamarjst (rar) Salvamar1. s.m., pl. salvamarişti. salvamont Asociaţie care se ocupă cu salvarea celor rătăciţi său accidentaţi pe munte. s.n. salvamontist (Persoană calificată) din cadrul salva-montului. s.m., pl. salvamontişti. salvare 1. Acţiunea de a (se) salva; fiinţă, circumstanţă salvatoare. 2. Serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentaţi sau bolnavilor. //Vehicul amenajat pentru transportul bolnavilor sau accidentaţilor la serviciul de urgenţă, s.f, g.-d. art. salvării, pl. salvări, salvarsan Derivat al arsennilui, folositln tratamentul sifilisului s.n.
salvat,-ă Care a fost scos dintr-o primejdie, adj., pl. salvafi,-te.
salvator,-oare (Cel) care salvează sau poate salva. adj., s.m. şi Ţ., pl. salvatori,-oare. salvă Serie de loviturilrase simultan cu două sau mai multe arme de foc. s.f, g.-d. art. salvei, pl. salve, salvconduct Document care acorda cuiva liberă trecere pe un-teritoriu sau într-o zonă de război, s.n., pl. salvconducte.
salve (far) Formulă de salut folosită (mai ales) la despărţire, interj.
salvgarda tr. (livr.) A apăra, a lua sub ocrotirea sa. vb. /, ind. prez. 3 salvgardează, salvgardare (livr.) Acţiunea de a salvgarda, s.f, g.-d. art. salvgardării.
salvie (-vi-e) Plantă erbacee ornamentală, cu flori roşii săli violacee, [var. salbie s/] s.f, art. salvia, g.-d. art. salviei, pl. salvii, art~salviile.	”
sama Produs bogat în enzime, s.f, g.-d. art. samalei ,pl. samaTe.	""
samaniu,-ie (înv.) Galben-deschis. adj., pl. şamanii, samar ’l. Şa mare, fără scări, care se pune, pentru poveri, pe măgari sau pe catâri; (p, ext.) încărcătură care se aşază pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură, având pe una din feţe o mică platformă care serveşte la transportarea cărămizilor pe schele, s.n., pl. samare, samară Tip de fruct uscat, cu o singură sămânţă, s.f, g.-d. art. samarei, pl. samare, samarjnearil-ă v. samaritean, samaritean,-ă I. adj., s.m. şi f (Locuitor) din Samara (Palestina)? II. s.m. şi f Om milos, binefăcător, [var. samarinean,-ă adj., s.m. şi /] adj., s.m. şi f, pl. samaritenî,-e.
samariteancă (rar) 1. Locuitoare din Samara (Palestina). 2. Femeie miloasă, binefăcătoare, s.f, g.-d. art. samaritencei, pl. samaritence.
samariu
1062
samariu Element care face parte din grupul pământurilor rare. s.n., art. samariul. samavolnic,-ă Care nesocoteşte voinţa şi drepturile altora, procedând după bunul său plac; arbitrar, adj., pl. samavolnici,-ce.
samavolnicje Purtare sau acţiune samavolnică; abuz. s.f., art. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei, pl. samavolnicii, art. samavolniciile, samă (în ţările români) 1. Recensământ făcut de domnie pentru fixarea birului. 2. Dare în bani care cuprindea toate obligaţiile financiare ale bimicilor. sf, g.-d. art. şamei.
sambă Dans popular brazilian cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. s.f, g.-d. art. sambei,/?/, sambe.
sâmbo Descendent provenit din căsătoria unui amerindian cu un negroid sau cu un mulatru, s.m. samcă (în superstiţii) Fiinţă imaginară rea, care omoară"oameni sau le provoacă acestora boli. s.f, g.-d. art. samcei, pl. samce.
sâmeş 1. "(în trecut) Funcţionar administrativ care în3eplinea funcţia de contabil; casier şi strângător de biruri pe judeţ. 2. (reg.) Administrator de moşie. s.m.,pl. şameşi.
samizdat 1. Totalitatea mijloacelor folosite în ţările comuniste pentru difuzarea operelor literare şi ştiinţifice interzise de cenzură. 2. Lucrările difuzate prin samizdat (1). s.n., pl. (2) samizdaturi.
samnit,-ă (Locuitor) din Antichitate din centrul Peninsulei Italice, adj., s.m. şi /, pl. samniţi,-te. samoan,-ă (Locuitor) din Samoa. adj., s.m. şi f, pl. samoarn,-e.
samoană Limba vorbită de samoani. s.f, g.-d. art. samoanei.
sam6ed,-ă (Persoană) care face parte dintr-o populaţie de origine mongolă din Siberia de Nord. adj., s.m. şi f, pl. samoezi,-de.
samovar Vas de metal în care se fierbe apă pentru ceai. s.n., pl. samovare.
sampan Mici navă cu vele întrebuinţată în Extremul Orient-.?.??., pl. sampane.
samsar Mijlocitor” în afaceri negustoreşti, //(fig.) Persoană fâră scrupule, capabilă să vândă orice, s.m., pl. samsari.
samsara Doctrină brahmanică şi budistă referitoare la transmigrâţia sufletujui. s.f.
samsarlâc (înv.) îndeletnicirea samsarului, s.n., pl. samsarlâcuri.
samur7 Mamifer carnivor cu blana preţioasă, de culoare sură, cu o pată albă pe piept, s.m., pl. samuri. samur2 Blană de samur1 prelucrată, s.n., pl. samururi. samurai Membru al castei privilegiate feudalo-mili-tare dinlaponia, înainte de revoluţia ain 1867. s.m.. art. samuraiul, pl. samurai, art. samuraii, samiirasla (pop.) Plantă răsărită""de la sine, din seminţele scuturate ale recoltei anterioare sau din bulbii, tuberculii etc. rămaşi nescoşi din pământ, s.f, g.-d. art. samuraslei.
sanafbrial,-ă (-ri-al) Referitor la sanatoriu, adj., pl. sanatorialiŢ-e.
sanatoriu Instituţie medicală pentru tratamentul bolilor cronice, în special al tuberculozei, s.n., art. sanatoriul, pl. sanatorii, art. sanatoriile, sanchi (fam.) Vorbă să fie! aşa să crezi! adv. sanchiu,-ie (pop.) Tăcut, posac; îndărătnic, adj., pl. sanchif "
sanctifica tr. (bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor. vb. I, ind. prez. 3 sanctifică; conj. prez. 3 să sanctifice, sanctificare (bis.) Faptul de a sanctifica, s.f, g.-d. art. sanctificării.
sanctitate Sfinţenie, sf, g.-d. art. sanctităţii. Sanctitatea Ta (Sa, Voastră) Titlu dat papilor şi patriarhilor. loc. pr., g.-d. Sanctităţii Tale, (Sale, Voastre), sanctuar (-tu-ar) Altar; Toc sTânt. 7/Lăcaş de cult. //(fig.) Loc inviolabil, s.n., pl. sanctuare, sancţiona (-ţi-o-) tr. l.A confirma o lege, o dispoziţie printr-o semnătură autorizată. 2. A aplica o sancţiune. vb. Z, ind. prez. 3 sancţionează, sancţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a sancţiona, s.f, g.-d. art. sancţionării, pl. sancţionări, sancţiune (-ţi-u-) 1. Confirmare, aprobare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. //Aprobare, întărire. 2. Măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unor obligaţii asumate; (p. ext.) orice fel de pedeapsă. //Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părţii care nu-şi respectă obligaţiile asumate într-o convenţie, s.f, g.-d. art. sancţiunii, pl. sancţiuni.
sanculot (u pron. îl) (fr., rar) Revoluţionar din cadrul mişcării populare în timpul Revoluţiei Franceze de la sfârşitul sec. al XVIII-lea. s.m., pl. sanculoţi. sanda încălţăminte uşoară de vară, cu" feţele foarte decupate sau făcute din bentiţe, [var. sandală s.f] s.f, g.-d. art. sandalei,/?/, sandale, art. sandalele! sandal1 v. sânta!. "	-
sandal2 Numele unei ţesături de mătase, s.n. sandală v. sanda.
sandărac Răşină naturală extrasă dintr-o specie de tuia, folosită la prepararea lacurilor şi a vopselelor, s.n. sandinţst,-ă (Luptător) din Frontul pentru eliberarea Nicaragüei. adj., s.m. ş\f.,pl. sandinişti,-ste. sandou Cablu elastic format din fire de cauciuc paralele, înfăşurate în fire de in sau de bumbac, s.n., pl. sandoul. sandra Câmpie formată prin depunerea de nisipuri şi de pietriş la periferia gheţarilor continentali, s.f, g.-d. art. sandrei, pl. sandre.
sandvici/sendviş Felie de pâine (unsă cu unt) cu sálam, caşcaval etc. peste care se poate aşeza o altă felie de pâine. [var. sandviş, sanviş s.n.] s.n., pl. sandviciuri /sendvişuri. "	~
sandviş v. sandvici.	.	.
sanepid Instituţie sanitară care se ocupă cu diferite domenii de igienă publică şi de combatere a bolilor contagioase. s.n.
sangeac1 (înv.) Guvernator al unui sangeac2 (2). s.m., pl. sangeaci.	'
sangeac2 (înv.) 1. Steag turcesc trimis de Poarta Otomană noului domn ales în ţările români. 2. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman. s.n.,pl. sangeacuri. sanghin,-ă v. sangvin. sanghînoţent,-ă v. sangvinolent. sanguin,-a"v. sangvin, sanguinar,-ă v. sangvinar. sanguina 1. Oxid de fier de culoare roşie-brună dm care se fabrică creioane colorate. 2. Creion făcut din sanguină (1). 3. Desen executat cu un creion a cărui nuna este făcută din sanguină (1); litografie care imită un asemenea desen, sf, g.-d. art. sanguinei, pl. (2, 3) sanguine.	"
sa‘nguinic,-ă v. sangvinic. sanguînolent,-ă v. sangvinolent sangulţe (înv., pop.) Ţesătură foarte fină. s.f, art. san-gulia, g.-d. art. sanguliei, pl. sangulii, art. sanguliile.^ sangvin,-ă 1. Referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) Cu o circulaţie a sângelui foarte activă. /Temperament ~ = temperament vioi, impulsiv. [var. sanghin,-ă, sanguin,-ă adj.] adj., pl. sangvini,-e. sangvinar,-ă Crud, însetat de sânge, //(fig-) Sângeros, [var. sanguinar,-ă adj.] adj., pl. sangvinari,-e.
1063
saramură
sangvinic,-ă Sangvin (2). [var. sanguinic,-ă adj.] adj., pl. sangvinici,-ce.
sangvinolenţ-ă 1. Amestecat cu sânge. 2. De culoarea sângelui, [var. sanghinolent,-ă, sanguinolent,-ă adj.] adj., pl. sangvinolenţi,-te. sanhedrin Tribunal lă vechii evrei, //(fig.) Grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenţia de a da sentinţe infailibile într-un anumit domeniu, s.n. sanidin v. sanidină.
sanidină Feldspat potasic incolor, alb, roz ori cenuşiu, [var. sanidin s.n.] s.f., g.-d. art. sanidinei. sanidinit'Rocă magmatică formată în cea mai mare parte din"sanidină şi minerale rare. s.n. sanie 1. Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de fier, cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă. 2. Suport ia unele maşini-unelte, care poate aluneca de-a lungul unor ghidaje spre a deplasa o altă piesă, s.f, art. sania, g.-d. art. săniei, pl. sănii, art. săniile. sanitar1 Soldat instruit pentru a da primul ajutor răniţilor şi"a se îngriji de ridicarea şi transportarea lor de pe câmpul de luptă, s.m., pl. sanitari. sanitar2,-ă 1. Referitor la sănătate; (despre legi, servicii) destinat sănătăţii publice. /Punct ~ = mică unitate de asistenţă medicală. Agent ~ (şi s.) = persoană din cadrul personalului medical mediu, care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (din mediul rural). 2. (despre instalaţii) Care serveşte la igiena unei locuinţe, adj., pl. sanitari,-e. sanmarinez,-ă (Locuitor) din San Marino, adj., s.m. şi
f,	pl. sanmarinezi,-e.
sanscrit, -ă Referitor la limba sanscrită. //Scris în limba
sanscrită, adj., pl. sanscriţi,-te.
sanscrită Veche limbă indo-europeană din India, în
care esté scrisă cea mai mare parte din literatura clasică
indiană, s.f, g.-d. art. sanscritei.
sanscritolog Specialist în limba şi literatura sanscrită.
s.m., pl. sanscritologi.
sansevieră (-vi-e-) Plantă tropicală decorativă, cu frunze lungi, cărnoase, din ale căror fibre rezistente se fac sfori, pânză etc. s.f.
santal Arbore tropical cu lemn dens şi parfumat, din care se extrage un ulei întrebuinţat în parfumerie şi în medicină. //Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. s.m., pl. santali. santină Spaţiu pe fundul unei nave unde se adună apele de condensare, de infiltraţie etc. s.f, g.-d. art. santinei, pi santine.	"
santinelă Militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar, [var. sentinelă s.f.T] s.f, g.-d. art. santinelei, pl. santinele.	”
santiiiier (-ni-er) îvtecanic la santina navei, s.m., pl. santiniefî.
santonian1 (-ni-an) Al doilea subetaj al cretacicului superior. s.«.
santonian2,-ă (-ni-an) Referitor la santonian1. adj.,pl. santoniem,-e.
santonină Substanţă toxică extrasă din mugurii unor plante, utilizată în medicină ca vermifiig. s.f, g.-d. art. santoninei.
sanviş v. sandvici.
sapă1 1. Unealtă agricolă alcătuită dintr-o lamă de oţel fixată într-o coadă de lemn, folosită pentru prăşit şi săpat. !A ajunge (sau a aduce, a lăsa) în ~ de lemn = a (se) ruina, —foraj = unealtă montată la capătul inferior al garniturii prăjinii de foraj, cu ajutorul căreia se sapă gaura de sondă, —rotativă = maşină agricolă prevăzută cu discuri, cu ajutorul căreia se sfărâmă crusta formată la suprafaţa pământului înainte de a răsări plantele. 2- Piesă metalică de la partea posterioară a afetului de tun, care se înfige în pământ pentru a fixa tunul.
3.	Fiecare dintre cei patru căpriori de la colţurile unei case jărăneşti. s.f, g.-d. art. sapei, pl. sape. sapa2 (pop.) Faptul de a săpa” săpat, s.f, g.-d. art. sapei, pT. sape.
sapa3 (înv., pop.) Crupa calului, s.f, g.-d. art. sapei, pl. sape.
sapient,-ă (-pi-ent) (livr.) (Om) înţelept, învăţat, doct. adj., "s.m. şi f.,pl. sapienţi,-t„e. sapienţă (-pi-en-) (fivr.) înţelepciune; ştiinţă, învăţătură s.f'. g.-d. art. sapienţei. sapienţial,-ă (-pi-en-) (livr.) Care denotă sapienţă. adj., pl. 'sapienţiali,-e.
saponifica tr~ şi refl. (despre grăsimi) 1. A (se) descompune prin hidroliză în acizi organici şi alcool. 2. A (se) transforma în săpun. vb. I, ind. prez. 3 sapomfică; coiy. prez. 3 să saponificc. saponificare Acţiunea de a (se) saponifica; saponifi-caţie. s.f, g.-d. art. saponificării, pl. saponificări. saponificaţie (-ţi-e) Saponificare. s.f, art. saponifi-caţia, g.-d.~art. saponificaţiei. saponlnă Substanţă de origine vegetală care, în contact cu apa,"face spumă abundentă, s.f, g.-d. art. saponinei, pl. saponine.
saporific,-ă (livr.) Care dă gust, savoare, adj., pl. saporifici,-ce.
sapotier (-ti-er) Arbore din Antile cu fructe foarte dulci, s.m., pl. sapotieri.
saprofag,-ă (despre organisme) Care se hrăneşte cu materii organice în descompunere, adj., pl. saprofagi,-ge. saprofit1,-ă (despre microorganisme) Care creşte pe substanţe organice în descompunere, adj., pl. saprofiţi,-te. saprofit2/saprofită Organism vegetal sau microorganism care îşi procură hrana din substanţe organice în descompunere, s.n.lsf, pl. saprofite. saprofitjsm (biol.) Mod de viaţă caracteristic sapro-fitelor. s.n.
saprogen,-ă (despre microorganisme) Care provoacă putrefacţia, adj., pl. saprogeni.-e. sapropel Mâl cu efecte terapeutice, bogat în substanţe organice în curs de descompunere, s.n.. pl. sapropeluri. sapropelic,-ă Care are compoziţia, natura sapröpelu-lui. adj., pl. sapropelici,-ce.
sarabandă l. Vechi dans popular spaniol. 2. (fig.) Mişcare tumultuoasă, ameţitoare; frământare; (p. ext.) mulţime tumultuoasă, s.f. g.-d. art. sarabandei, pl. sarabande.	"
sarafan Rochie decoltată, fără mâneci, care se poartă peste Eluză. s.n., pl. sarafane, saragea 1. Călăreţ din vechea cavalerie turcească
2.	Soldat din cavaleria neregulată a ţărilor româneşti. s.f, art. sarageaua, g.-d. art. saragelei, pl. saragele, art. saragelele. " sarai v. serai.
sariilie Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, umplute cu nuci sau cu migdale şi îmbibate cu sirop de zahăr sau cu miere. [var. (înv.) seralie s.f] s.f, art. sarailia, g.-d. art. sarailiei, pl. sarailii, art. sarailiile. saramura tr. l.A introduce în saramură produse alimentare pentru a le conserva. 2. A ţine la saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide seminţele de cereale, înainte de semănare. vb. I, ind. prez. 3 saramurează.
saramurâre Acţiunea de a saramura s.f, g.-d. art. saramurărn.
saramură 1. Apă în care s-a diluat sare, folosită în gospodărie la conservarea unor alimente, în industria tăbăcăriei etc. //Apă naturală care conţine sare. 2. Zeamă sărată, condimentată cu usturoi, oţet etc. cu care se servesc unele mâncăruri. ~ de peşte. [var. (pop.) sala-mură í/j s.f, g.-d. art. saramurii, pl. saramuri.
sarazin
1064
sarazin,-ă (în Evul Mediu) I. adj. Caracteristic sarazinului. Ii. s.m. şi f. Nume dat musulmanilor din vestul Europei, adj., s.m. şi f.,pl. sarazini,-e. sarazină Poartă suplimentară’la cetăţile medievale, armată în partea inferioară cu colţi de oţel. s.f., g.-d. art. sarazinei, pl. sarazine.
sarbacană 1. Tu6 lung şi drept cu ajutorul căruia se pot arunca, "suflând în el, proiectile de mici dimensiuni.
2.	Armă cu care musulmanii aruncau materii incendiare
asupra trupelor inamice, s.f., g.-d. art. sarbacanei, pl. sarbacane.	-
sarcasm 1. Ironie aspră, batjocoritoare. 2. Vorbă, expresie- sarcastică, s.n., pl. (2) sarcasme.
sarcastic,-ă Batjocoritor, usturător. adj.,pl. sarcastici,-ce.	„
sarcină 1. încărcătură, greutate pe care o duce un om sau un animal. //Legătură de lemne, de paie etc. care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 2. Obligaţie, răspundere (morală sau materială). IA lăsa pe cineva în ~a cuiva = a lăsa pe cineva în grijă cuiva. A pune (ceva) în ~a cuiva = a face pe cineva răspunzător (de ceva).
3.	Misiune. 4. Starea femeii gravide. 5. Mărime fizică ce produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil ori într-un sistem fizic. 6. Putere luată sau dată de un sistem tehnic. 7. ~ electrică = cantitate de electricitate pe care o poate produce sau înmagazina un corp. s.f, g.-d. art. sarcinii, pl. sarcini.
sarcocel (med.) Tumoare a testiculelor, s.n., pl. sarco-cele.
sarcofag Sicriu antic din piatră, bronz etc., bogat ornamentat. //Monument funerar în formă de sicriu, [var. (rar) sarcofagiu s.n.] s.n.,pl. sarcofage, sarcofagiü v. sarcofag.
sarcolemă (anat.) Membrană care înveleşte fibra musculară. s.f, g.-d. art. sarcolemei, pl. sarcoleme. sarcologie Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea muşchilor, s.f, art. sarcologia, g.-d. art. sarcologiei. sarcom Tumoare malignă formată prin proliferarea celulelor ţesutului conjunctiv, s.n., pl. sarcoame. sarcomatos,-oasă (med.) Referitor la sarcom, adj., pl. sarcomâtoşi,-0âse.
sarcomatoză (med.) Afecţiune caracterizată prin apariţia de "sarcoame multiple, s.f, g.-d. art. sarcoma-tozei, pl. sarcomatoze.
sarcoplasmă Protoplasma celulelor musculare, s.f, g.-d. ari."sarcoplasmei.
sarcopt Parazit microscopic care produce scabia, s.m., pl. sarcopţi.
sarcosporidioză (-di-o-) Boală a mamiferelor şi a păsărilor, carele manifestă prin slăbire, provocată de paraziţi dezvoltaţi în ţesutul muscular, s.f, g.-d. art. sar-cosporidiozei, pl. sarcosporidioze. sard,-ă (Locuitor) din Sardinia; sardinian. adj., s.m. şi
f,	pl. sarzi,-de.
sardanapalic,-ă (livr., despre viaţă, ospeţe) Exagerat de îmbelşugat, de luxos; (p. ext.) decăzut, adj., pl. sardanapalici,-ce.
sardanapaljsm (livr.) Trai îmbelşugat, luxos şi decadent. s.n. "
sardă Limbă romanică vorbită în Sardinia, s.f, g.-d. art. sardei.
sardea Numele mai multor specii de peşti marini, lungi de 10-B cm, care se consumă proaspeţi sau conservaţi. /Ca ~lele = foarte înghesuiţi, s.f, art. sardeaua, g.-d. art. sardelei, pl. sardele, art. sardelele. -sardeluţă Diminutiv al lui sardea, s.f, g.-d. art. sardeluţei, pl. sardeluţe.
sardină 1. Peşte marin din familia clupeidelor, vorace, asemănător cu scrumbia. 2. Sardea, s.f, g.-d. art. sar-dinei, pl. sardine.
sardinian,-ă (-ni-an) Sard. adj., s.m. şi /, pl. sardi-nieni,-e”
sârdiu Piatră semipreţioasă transparentă, de culoare roşie sau brună, s.n., art. sardiul. sardonic,-ă (livr., despre râs, zâmbet etc.) Care ex-prirnărăutate, satisfacţie diabolică. adj.,pl. sardonici,-ce. sardonix Piatră semipreţioasă cu dungi reguTate roşii sau brune. s.n.
sare 1. Compus chimic rezultat din reacţia dintre un acid şi o bază. 2. Denumire uzuală pentru clorura de sodiu; sare de bucătărie.!Marea cu ~a = ceva exagerat. A-i fi (cuiva) drag ca ~a în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit.
3.	(fig.) Spirit; farmec, haz. 4. ~ amară = substanţă chimică, sub formă de praf alb, întrebuinţată în medicină ca purgativ. 5. ~ de lămâie = acid citric, s.f, g.-d. art. sării, pl. (1) săruri.
sargasă Algă de culoare brună, care creşte în mările tropicale, s.f, g.-d. art. sárgáséi, pl. sargase. sari îmbrăcăminte femeiascâ indiană, mngă, care lasă dezgolit un umăr şi îl acoperă pe celălalt, s.n., art. sariul, pl. sariuri.	"
saric (înv.) Văl care se înfăşură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc, s.n., pl. saricuri. salică Manta ţărănească lungă şi miţoasă" ţesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. s.f, g.-d. art. saricii,^»/, sarici, sarjn Substanţă toxică de luptă cu efect neuroparalitic. s.n.
sarma Preparat culinar din came tocată, amestecată cu orez, învelită în foaie de varză sau de viţă-de-vie. [var. sarmală s./] s.f, art. sarmaua, g.-d. art. sarmalei, pl. sarmale, art. sarmalele. -	"
sarmală v. sarma.
sarmat,-ă (Persoană) care aparţinea unei populaţii indo-europene, înrudite cu sciţii, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre, adj., s.m. şi f,pl. sarmaţi,-te. sarmaţian1 (-ţi-an) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, s.n.
sarmaţian2,-ă (-ţi-an) Referitor la sarmaţian1. adj., pl. sarmaţieni,-e.
sarmentos,-oasă (bot.) Cu tulpina lungă şi agăţătoare. adj~pl. sărmentoşi,-oase. sargng îmbrăcăminte maiâieză, de forma unei fuste lungi şi strâmte, purtată de bărbaţi şi de femei, s.n., pl. saronguri.
saros Perioadă de 18 ani, 11 zile şi 8 ore, după care eclipsele de Soare, de Lună şi mareele se repetă în aceleaşi condiţii, s.n.
Sarsailă Unul dintre numele populare ale diavolului. s.prop'm.
sarsana/saxana (pop., fam.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal), sf , art. sarsanaua/saxanaua, g.-d. art. sarsanalei/saxanalei, pl. sarsanăle/saxanaTe, art. sarsa-nalele/saxanalele.	~	“
sărt (mar.) Odgon care serveşte la fixarea catargelor de bordurilor navei, s.n., pl. şarturi. sas1 Persoană care aparţine populaţiei germanice colonizate în unele părţi ale Transilvaniei, în secolele XII şi XIII. s.m., pl. saşi.
sas2 Compartiment dintr-un sistem tehnic sau dmtr-o instalaţie, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul, s.n., pl. sasuri.	.
saschiu Numele a două plante erbacee, cu tulpina întinsă pe pământ şi cu frunze persistente, lucioase, s.m., art. saschiul, /?/. saschii.	.
sastiseală (înv., fam.) Plictiseală, s.f, g.-d. art. sasti-stelii, /3/.—sasisteli.	.
sastisi refl. şi fr-, (înv.) A (se) tulbura. //A (se) zăpăci. //A (se) plictisi, a (se) sătura vb. ÍV, ind. prez. I sg. şi 3pl. sastisesc, imperf. 3 sg. sastisea; conj. prez. 3 să sastisească.
1065
saturnism
sastisire (înv.) Acţiunea de a (se) sastisi, s.f, g.-cl. art. sastisim,pl. sastisiri.
saşeu (rar) Pungă mica în care se păstrează batiste, ciorapi etc, sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare. s.n., art. saşeul, pl. saşeuri. saşiu,-ie Care seliită cruciş” încrucişat. adj.,pl. saşii, sat'1. Aşezare rurală ai cărei locuitori se ocupă în general cu agricultura. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii.
L4 se supăra ca văcarul pe ~, se spune despre cineva care se supără fără motiv pe altul. 3. Ţărănimea cu specificul ei. 4. —pilot = sat model, s.n., pl. sate.
Satan v. Satana.	~
satăn v. satană.
Satana Numele biblic al diavolului, [var. Satan s.prop.m.] s.prop.m., g.-d. lui Satana/Satanei, satană (rar) întruchipare, unealtă a răului. //Termen injurios pentru oameni şi animale. \var. satan s.m.j s.f, g.-d. art. satanei, pl. satane, satanesc,-ească (rarf Satanic, adj., pl. sataneşti. satanic,-ă De satană; diavolesc, drăcesc; (p. ext.) perfid, crud; satanesc, satanicesc. adj., pl. satanici,-ce. satanicesc,-ească (rar) Satanic, adj., pl. sataniceşti. satanism 1. Caracter, atitudine satanică. 2. Cult consacrat lui Satana şi răului. 3. Tendinţă în literatura romantică de a lua ca motiv de inspiraţie diavolul, s.n. satanist,-ă (Adept) al satanismului, adj., s.m. şi f, pl. satanişti,-ste.
sataniza tr. A da un caracter satanic; a acuza, a afurisi. vb. I, incf. prez. 3 satanizează.
satara (înv.) Dare excepţională percepută în ţările ro-mâne.”s/, art. sataraua, g.-d. art. sataralei, pl. satarale, art. sataralele.
satâr Cuţit mare de bucătărie, lat şi negru, s.n., pl. satâre, satargiu (înv.) Soldat mercenar, înarmat cu satâr7 în vechea armată a ţărilor români, s.m., art. satârgiul, pl. satâreii, art. satârgiii.
sateiît 1. Corp ceresc care se roteşte în jurul altui corp ceresc. 2. ~ artificial = corp metalic de diferite forme, prevăzut cu aparate ştiinţifice, care se roteşte în jurul Pământului, fiind lansat în spaţiul interplanetar cu ajutorul unei rachete. ~ de radioamatori = satelit artificial, dotat cu echipament special, care permite comunicaţiile între radioamatori. ~ meteorologic = satelit artificial echipat pentru operaţii de cercetare a atmosferei terestre, în zonele mai puţin accesibile. 3. (fig.) Persoană, stat etc. care execută orbeşte ordinele cuiva, //(adj.) Ţară ~.
4.	(mec.) Roată dinţată a unui mecanism planetar care se roteşte liber în jurul unui ax. s.m., pl. sateliţi, sateloid Aparat de zbor orbital, cu motor-rachetă de mică tracţiune, constituind un intermediar între un avion şi un satelit artificial, s.m., pl. sateloizi. sate liza tr. 1. A transforma în satelit. 2. (fig.) A pune sub influenţa cuiva. vb. I, ind. prez. 3 satelizează. satem (în sintagma) Limbă ~ = limbă indo-europeană căre a păstrat în evoluţia ei sunetul „s” înaintea vocalelor „e” şi „i”. s.n. şaten v. satin.
satin Ţesătură deasă de mătase, de bumbac etc. cu una
dintre feţe lucioasă. [var. şaten s.n ] s.n.
satina tr. A da luciu hârtiei sau ţesăturilor cu ajutorul
calanJrului. vb. I, ind. prez. 3 satinează.
satinare Acţiunea de a satina, s.f, g.-d. art. satinării, pl.
satinări.	~
satinet Satin subţire, s.n.
satir T. Divinitate din mitologia greacă, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. 2. (fig.) Om desfrânat, libidinos, s.m., pl. satiri, satira/satiră Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate cTefecte omeneşti sau aspecte negative ale societăţii. s.f, g.-d. art. satirei/satirei, pl. satire/satire.
satiric1 Conţinut, caracter specific satirei, s.n. satiric2 (rar) Autor de opere satirice; persoană care satirizează. s.m., pl. satirici.
satiric3,-ă Specific satirei; înclinat spre satiră, adj., pl. satirici,-ce.
satiriza tr. A biciui, a ridiculiza prin satiră, vb. 1, ind prez. 3 "satirizează.
satirizare Faptul de a satiriza, s.f, g.-d. art. satirizării, pl. satirizări.
satisface tr. l.A mulţumi pe cineva îndeplinindu-i o dorinţC o necesitate, o solicitare. 2. A fi conform cu anumite exigenţe, criterii, dorinţe, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. satisfac, 1 pl. satisfacem, 2 pl. satisfaceţi; imper.
2	sg. satisfa, neg. nu satisface; part. satisfăcut, satisfacere Faptul de a satisface, s.f, g.-d.. art. satisfaceri Cp/. satisfaceri.
satisfacţie (-ţi-e) i. Sentiment de mulţumire. //Ceea ce produce mulţumire. 2. Act prin care cineva repară o ofensă, o nedreptate. IA cere (sau a da) ~ = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. \yar. (înv.) satisfacţiune s./] s.f, art. satisfacţia, g.-d. art. satisfacţiei, pl. satisfacţii, art. satisfacţiile, satisfacţiune v. satisfacţie, satisfăcător,-oare Mulţumitor, acceptabil, adj., pl. satisfacâtorîŢ-oare.
satrap f. Guvernator al unei satrapii. 2. (fig.) Conducător despotic, rău. s.m., pl. satrapi, satrapie,-a Al satrapului; referitor la satrap, adj., pl. satrapiei,-ce.
satrapie 1. Provincie în vechea Persie. 2. (fig.) Guvernare despotică, s.f. art. satrapia, g.-d. art. satrapiei, pl. satrapii, art. satrapiile.
satulîingean,-ă (Locuitor) din Satulung, adj., s.m.,pl. satul ungeni,-e.
satulungeancă Locuitoare din Satulung, s.f, g.-d. art.
satulungencei, pl. satulungence.
satura tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de
saturaţie, vb. I, ind. prez. 3 saturează.
saturabil,-ă Care poate fi saturat adj.,pl. saturabili,-e.
saturabilitate (chim., fiz.) Capacitatea de a fi"saturat.
s.f, g.-d. art. saturabilităţii.
saturant,-ă 1. (despre Factori fizici) Care se află în contact cu lichidul care l-a produs. 2. Care are proprietatea de a satura adj., pl. saturanţi,-te. saturare Faptul de a satura, s.f, g.-d. art. saturării, pl. saturări.
saturat,-ă (chim.) Care se află în stare de saturaţie, //(fig.)-Care a atins punctul de intensitate, de valoare maximă, adj., pl. saturaţi,-te. saturator Aparat folosit pentru concentrarea unei soluţii până ia saturaţie, s.n., pl. saturatoare. saturaţie (-ţi-e) 1. Stare a unei soluţii în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate de substanţă; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dmtr-un lichid. /Până la ~ = până la completarea tuturor valenţelor libere; (fig.) atât cât poate suporta cineva. 2. (fig.) Satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) plictiseală, oboseală care decurge dintr-o asemenea stare, s.f, art. saturaţia, g.-d. art. saturaţiei, saturn (înv.) Numele plumbului în alchimie, s.n. Safünale v. Satumalii.
Saturnalii Sărbători la romani în cinstea zeului Saturn. \var. Satiimale s.prop.f] s.prop.f. pl. saturnian,(-ni-an) (rar) 1. Referitor la planeta Saturn. 2. (despre oameni) Trist, melancolic, adj., pl. sa-tumieni,-e.
satu?nm,-ă 1. Saturnian. 2. Referitor la plumb. adj.,pl. satumim,-e.
saturnism Intoxicaţie cronică cu plumb. s.n.
saţ
1066
saţ (pop.) Senzaţia de a fi sătul. /Fără ~ = lacom, nesăţios; (fig.) nepotolit. A-i ţine (sau a-i ţine, a-i fi cuiva) (de) ~ = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A nu avea ~ = a fi nesăţios, //(fig.) Dezgust, lehamite. //Belşug, abundenţă, [var. saţiu s.n.] s.n. saţietate (-ţi-e-) Saţ, saturaţie. A mânca până la	s fi,
g.-d. ári. saţietăţii, saţiu v. saţ. ~
sau 1. (cil funcţie disjunctivă) Ori. 2. (cu funcţie explicativă) Cu alte cuvinte, adică. 3. (cu funcţie copulativă) Precum şi. 4. Nu cumva, conjcţ. saudit,-ă (sa-u-) (Locuitor) din Arabia Saudită. adj., s.m. şi fi, pl. saudiţi,-te.
saulă (sa-u-) Parâmă folosită pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave. s.f., g.-d. art. saulei, pl. saule. saună (sa-u-) Baie de aburi fierbinţi, produsă prin stropirea unor pietre încinse, urmată de duşuri reci. s.f, g.-d. art. saunei, pl. saune.
saurian (la pl.) Orîin de reptile (şopârle, cameleoni etc.), cii corpul acoperit cu solzi comoşi şi cu coada de obicei lungă; (la sg.) reptilă din acest ordin, s.m., pl. saurieni.
sauvignon (sovinion) (fr.) Soi de viţă-de-vie având struguri cu boabele verzui, îndesate. //Vin din acest soi de struguri, s.n.
savană Câmpie din zona tropicală, acoperită cu ierburi înalte şi cu arbuşti rezistenţi la secetă, s.f, g.-d. art. savanei, pl. savane.
savant,-ă I. adj., s.m. şi f. (Om de ştiinţă) care are cunoştinţe vaste şi profunde. „II. adj. 1. Care denotă erudiţie. 2. (despre cuvinte) împrumutat (recent) din greacă sau din latină, adj., s.m. şi /, pl. savanţi,-te. savantlâc (fam.) Erudiţie; (depr.) pedanterie, preţiozitate. s.n., pl. savantlâcuri. savar v. savart. “
savarină Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, îmbibat cu sirop şi umplut cu frişci s.f, g.-d. art. savarinei, pl. savarine, savart Unitate de măsură pentru intervale muzicale, de 301 ori mai mică decât o octavă, [var. savar s.m.] s.m., pl. savarţi.	~
savoare 1. Gust plăcut, aromă. 2. (fig.) Stare de încântare, farmec, s.f, g.-d. art. savoarei/savorii. savoiard,-ă (Locuitor) din Savoia'a^'., slin. şi f, pl. savoiarci,-de.
savonieră (-ni-e-) Cutie în care se ţine săpunul de toaletă; săpîinieră. s.f, g.-d. art. savonierei, pl. savoniere. savura tr. l.A mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) A se bucura de ceva, a se delecta cu ceva care se adresează simţurilor (vizual, auditiv), vb. I, ind. prez. 3 savurează.
savurare Acţiunea de a savura, s.f, g.-d. art. savurării, savura 1. Material pietros granulat, folosit la prepararea asfalturilor şi la construirea macadamurilor.
2.	(mar.) Lest. s.f., g.-d. art. savurii, pl. savuri. savuros,-oasa Cu gust plăcut, delicios, adj., pl. savuroşî,-oase. saxana v.~sarsana.
saxatiH-ă (despre plante sau animale) Care creşte sau trăieşte în locuri pietroase, adj., pl. saxatili,-e. saxhorn Instrument muzical de suflat din alamă, întrebuinţat în fanfare şi orchestre. s.n.,pl. saxhomuri. saxifragă Plantă erbacee care creşte printre stânci, s.f, g.-d. art. saxifragii, pl. saxifragi. saxofon Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit, s.n., pl. saxofoane. saxofonist Cântăreţ la saxofon, s.m., pl. saxofonişti, saxon,-ă (Locuitor) din Saxonia. adj., s.m. şi f.,pl. sa-xoni^e.
saxotrombă Instrument de suflat mai mare decât cornul, confecţionat din piele, s.f, g.-d. art. saxotrombei, pi saxotrombe.	~
să 1. (marcă a conjunctivului) ~ scriem. 2. (introduce propoziţii subiective, predicative, atributive etc.) E bine ~ vii. El pare-fie de acord. 3. (în loc. conjcţ.) Până ~, fără ~. coiycţ.
săbărelul Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. s.n. art., neart. săbărel. săbia (-bi-a) tr. şi refl. (înv.) A (se) tăia cu sabía. vb. I, ind. prez. 3 săbiază, 1 pl. săbiem; conj. prez. 3 să săbi-eze; ger. săbiind.	"
săbier (-bi-er) (înv.) Fabricant de săbii. s.m.,pl. săbieri. săbioară (-bi-oa-) 1. Săbiuţă (1). 2. (iht.) Sabie (3).
3.	(bot.) Gladioli s.f, g.-d. art. săbioarei, pl. săbioare. săbiei ( bi oi) Augmentativ al lui" sabie, s.n.,~ ari. săbioiul, pl. săbioaie.
săbiuţă (-bi-u-) 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu frunzele în formă de sabie şi flori purpurii, s.f, g.-d. art. săbiuţei, pl. săbiuţe, săcăluş (înv., reg.) Tun "primitiv, cu~tragere direcţi s.n.,pT. săcăluşe/săcăluşuri.
săceală (reg.) Ţesală pentru animale, s.f, g.-d. art. săcelîi, pl. săceli.
săcela tr. (rég.) A ţesăla un animal, vb. I, ind. prez. 3 săcelează.
săcelean,-ă (Locuitor) din Săcele. adj., s.m., pl. săce-leni,-e~
saceleancă Locuitoare din Săcele. s.f, g.-d. art. săce-lencei, pl. săcelence.
sacoi Augmentativ al lui sac. s.n., art. săcoiul, pl. săcoăie.	-
săcriu v. sicriu.
săcui (reg.) 1. Săculeţ care se poartă atârnat de gât; trăistuţă. 2. Săculeţ în care se pun la stors fagurii sau caşul, s.n., pl. săcuie.
săculeţ Diminutiv al lui sac; săculteţ, săcuşor. s.n., pl. săculeţe.
săculteţ (reg.) Săculeţ. s.n.,pl. săculteţe.
săcuşor 1. Săculeţ. 2. (reg.) Larvădefumică. s.m.,pl.
săcuşorT.
sădi Ir. A planta. //A semăna, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sădesc, imperf. 3 sg. sădea; conj. prez. 3 să sădească, sadjlă (pop.) Săculeţ din pânză rară, în care se pune brânza la scurs. [var. sedilă, sidilă s.f] s.f, g.-d. art. sădilei, pl. sădile.	"	"
sădire Acţiunea de a sădi; sădit, s.f, g.-d. art. sădirii, pl. sădiri.	"
sădit Sădire, s.n.
sădjtor1 Instrument cu care se sădeşte, s.n., pl. săditori. săditor2,-oare I. adj., s.m. şi fi (Persoană) care sădeşte. II. adj. (despre plante) Bun pentru a fi sădit, adj., s.m. şi fj)l. săditori,-oare.
sădiţură Loc sădit; plantaţie, s.f, g.-d. art. săditurii, pA săditurî.	~
săftiin v. saftian.
săgeata-apei/săgeata-apeior Plantă erbacee acvatică, având frunze în formă de săgeată şi flori albe, cu mijlocul purpuriu, s.f, g.-d. art. săgeţii-apei/săgeţii-agelor.	”
sageată 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit, folosită ca armă de luptă sau de vânătoare, prin aruncare dintr-un arc încordat, //(adv.) Foarte repede. 2. Indicator de direcţie în formă de săgeată (1). 3. (fig.) Vorbă ironică; înţepături 4. (mat.) Distanţa maximă dintre un arc de curbă şi coarda care uneşte extremităţile lui. 5. Fiecare dintre stâlpii caselor şi pătulelor de la ţară, care face legătura între grinzile temeliei şi grinzile acoperişului.
6.	Prăjină prinsă de cumpăna fântânii, având la capătul
1067
sămănătorism
de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. //Aripă la moara de vânt. s.f, g.-d. art. săgeţii, pl. săgeţi, săgeta tr. l.A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. Hintr. A arunca săgeţi cu arcul. 2. (fig.) A produce sau a simţi o durere ascuţită sau o emoţie puternică. //A face aluzii sau observaţii ironice la adresa cuiva, //A străpunge cu privirea, vb. I, ind. prez. 3 săgetează, săgetar (înv.) Arcaş. s.m., pl. săgetari. săgetare Acţiunea de a săgeta. s.f~g.-d. art. săgetării, pl. săgetări.
săgetaş (înv.) Arcaş, s.m., pl. săgetaşi, săgetător,-oare I. adj. 1. Care"săgetează. //(fig., despre ochi, pnvire) Pătrunzător, //(fig.) Ironic, satiric. 2. (fig., despre mişcări) Iute, repede. II. s.m. şi f
1.	Persoană care trage cu arcul; arcaş. 2. (în superstiţii) Duh rău care provoacă boala numită săgetătură. adj., s.m. şi f,pl. săgetători,-oare.
Săgetătorul Numele popular al unei constelaţii; al nouălea semn al zodiacului reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul, s.prop.m. săgetătură 1. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. "2. (fig.) Durere vie, pătrunzătoare. 3. (pop.) Nume dat mai multor boli, care se manifestă brusc şi violent, prin dureri de cap, de ochi etc. //(pop.) Congestie cerebrală, s.f , g.-d. art. săgetăturii, pl. săgetături. săgeţică Diminutiv al lui săgeată. /7Plantă erbacee cu tulpina ramificată şi cu flori mari, albastre, liliachii sau albe. s.f, g.-d. art. săgeţelei, pl. săgeţele, art. săgeţelele. săgni (reg.) 1. refl. (despre cai) A căpăta o rană de Ta şa.
2.	tr. A însemna un animal cu fierul roşu. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. săgnesc, imperf. 3 sg. săgnea; conj. prez. 3 să săgnească.
săgnire (reg.) Acţiunea de a (se) săgni. sf, g.-d. art. săgnini, pl. săgniri.
sanăidac (înv.) 1. Tolbă pentru săgeţi. 2. Leagăn de pânză purtat în spate, în care ţărăncile îşi duceau copiii la câmp. s.n., pl. săhăidace.
săhăiaăcar (înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeţi, hamuri, şei. s.n.,pl. săhăidăcari. săhăstrie v. sihăstrie.	~
saivan v. saivan.
sălaş (pop.) 1. Adăpost, loc unde găseşte cineva găzduire. 2. Locuinţă, casă, cămin. 3. Mică aşezare de ţigani (nomazi). 4. Staul, grajd, s.n., pl. sălaşe. sălăjean,-ă (Locuitor) din judeţul Sălaj, adj., s.m., pl. sălăjenv-e.
sălajeancă Locuitoare din judeţul Sălaj, s.f, g.-d. art. sălăjencei, pl. sălăjence.
sălaşel (rar) Diminutiv al lui sălaş, s.n., pl. sălăşele. Sălăşlui (pop.) 1. intr. A-şi avea sălaşul într-un anumit loc. //A se adăposti. 2. tr. A da cuiva adăpost. 3. refl. A se stabili într-un loc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sălăşluiesc, imperf. 3 sg. sălăşluia; conj. prez. 3 să sălă-şluiăscă.
sălaşluinţă (reg.) Locuinţă, s.f., g.-d. art. sălăşluinţei, pl. sălăşfuinţe.
sălăşluire (pop.) Faptul de a (se) sălăşlui, sf, g.-d. art. sălăşluini, pl. sălăşluiri. sălate’a v. sălăţică?
sălăţica 1. Diminutiv al lui salată. 2. (bot., reg.) Untişor. [var. sălăţea s./] s.f, g.-d. art. sălăţelei, pl. sălăţele, art. sălăţelele. sălbatec,-ă v. sălbatic.
sălbatic,-ă I. adj. 1. (despre animale) Care nu este domesticit; (p. ext.) greu de stăpânit, de domolit, //(despre ochi, privire) Care exprimă nelinişte sau violenţă. 2. (despre plante) Care creşte de la sine; (despre terenuri) necultivat, nelocuit; pustiu. 3. Rudimentar, neevoluat. 4. (despre oameni) Impulsiv, brutal. II. adj., s.m. şi/ 1. (Persoană) care aparţine unor populaţii aflate
în prima perioadă de dezvoltare a societăţii omeneşti. 2. (Om) necivilizat, înapoiat, grosolan. 3. (Om) nesociabil, care trăieşte singur, izolat, [var. sălbatec,-ă adj., s.m. şi /] adf, s.m. şi f,pl- sălbatici,-ce. sălbătaci v. sălbatici. ~ sălbătăcîe v. sălbăticie, săibătăcîme v. săibăticime. sălbătăcîune v. sălbăticiune, sălbătic] ~refl. 1. (despre animale) A deveni sălbatic. 2. (despre locuri) A deveni sălbatic, pustiu. 3. (despre oameni) A cădea în primitivism. HA deveni nesociabil, retras. [var. (pop.) sălbătăci vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sălbăticeşte, imperf. 3 sg. se sălbăticea; conj. prez. 3 să se sălbăticească.
sălbăticie 1 "Stare în care se află animalele sălbatice.
2.	(fig.) Faptă de om crud, brutal. ICu~ = fioros, sălbatic.
3.	Izolare de lume, singurătate. 4. Teritoriu unde n-a pătruns civilizaţia; loc pustiu, neumblat. 5. Prima perioadă din istoria societăţii primitive. 6. Stare de înapoiere; primitivism, [var. (pop.) sălbătăcîe s.f] s.f , art. sălbăticia, g.-d. art. sălbăticiei, pl. (2, 4) sălbăticii, art. sălbăticiile.
săibăticime 1. Mulţime de animale sălbatice. 2. Loc sălbatic, iielocuit. [var. (pop.) săibătăcîme s.f] s.f, g.-d. art. sălbăticimii,^/. sălbăticimi. sălbăticire Acţiunea de a se sălbătici, s.f, g.-d. art. sălbăticirii, pl. sălbăticiri.
sălbăticiune 1. Animal sălbatic. //Epitet dat unei persoane care"fuge de lume. 2. Loc sau ţinut sălbatic, [vor. (pop.) sălbătăciune í./j sf, g.-d. art. sălbăticiunii, pl. sălbăticiuni.
săibăţie Plantă erbacee cu fructe otrăvitoare, s.f, art. sălbăţi£ g.-d. art. sălbăţiei, pl. sălbăţii, art. sălbăţiile. săibuiiţa (rar) Diminutiv al lui salbă, s.f, g.-d. art. săl-buliţei, pl. sălbuliţe.
săfcioară (-ci-öa-) 1. Diminutiv al lui salcie1. 2. Arbore spinos cultivat ca plantă ornamentală, s.f, g.-d. art. sălcioarei, pl. sălcioare.
sălciii,-ie Care are-un gust fad, leşios, adj., pl. sălcii, săiiţa Diminutiv al lui sală. s.f, g.-d. art. săliţei, pl. săliţe.
sălta A. 1. intr. şi refl. A face un salt, a sări; a se mişca, a se deplasa în salturi. 2. intr. (despre lucruri) A se mişca (repetat) de jos în sus, împins de o forţă, exterioară, //(despre ape, valuri) A fi agitat. B. tr. A mişca, a deplasa din loc, ridicând uşor în sus. Iltr., refl. şi intr. (fig.) A(-şi) îmbunâtăţi situaţia materială sau socială. Hrefl. (fig., despre copii şi plante) A creşte în înălţime, vb. I, ind. prez. 3 saltă.
săltare Acţiunea de a (se) sălta, s.f, g.-d. art. săltării, pl. săltări.
săiţat,~-ă 1. Care se află (mai) sus. 2. (şi adv.) Sprinten, vioCadj., pl. săltaţi,-te.
săltăreţ,-eaţă lT Care se deplasează sărind, făcând salturi; săltăton'(despre paşi, mers) săltat. //Care se mişcă repede; vioi, sprinten. 2. (despre dans, muzică, versuri) în ritm vioi. adj., pl. săltăreţi,-e. săitătoare (înv.) Sac de plasă folosit la prinderea crapului. s.J., g.-d. art. săltătorii, pl. săltători. săltător,-oare (rar) Săltăreţ, adj., pl. săltători,-oare. săitătură Salt; săritură, sf, g.-a. art. săltătuni, pl. săltăturî.	“
sămadău (reg.) Contabil. //Supraveghetor peste porcari. s.m., art. sămădăul, pl. sămădăi, art. sămădăii. sămăluire Operaţie"de tratare a pielii cu sama,"înainte de tăbăcire. sf, g.-d. art. sămăluirii, pl. sămăluiri. sămănătorism Curent literar "şi ideologic apărut la începutul sec. al XX-lea în România, care considera ţărănimea drept singura depozitară a valorilor naţionale
sămănătorist
1068
şi cultivă o literatură de inspiraţie rurală şi istorică, [var. semănăiorism s.nj s.n.
sămănătorist,-ă (Adept) al sămănătorismului, [var. semănătoriştT.-ste adj., s.m. şi /] adj., s.m. şi fi, pl. sămănătorişti,-ste. sămâncioară v. semincioară. sămânţă T. Parte a plantelor cu flori care conţine embrionul şi din care, prin însămânţare, se dezvoltă o nouă plantă. IDe ~ = păstrat pentru semănat. Nici de ~ = deloc, //(fig.) Cantitate mică din ceva; fărâmă. 2. (la pl.) Grăunţe sau boabe folosite în alimentaţie, în medicină etc. 3. (pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor şi oamenilor. IDe ~ = pentru prăsilă. Bun de~ = prolific. 4. (înv.) Urmaş, descendent. 5. Specie, gen, fel.
6.	Viţă, neam, seminţie. 7. (fig.) Element din care se dezvoltă ceva. //Cauză, motiv. /- de vorbă = subiect de discuţie, de ceartă. A avea - de vorbă = a avea chef de discuţii, de flecăreală, s.f., g.-d. art. seminţei, pl. seminţe, sămânţoasă (la pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructe cărnoase, care conţin mai multe seminţe; (la sg.) pom din acest grup. sfi, g.-d. art. sămanţoasei,p/. sămânţoase. sămantos,-oasă (despre fructe) Care are mülte seminţe. adj., pl. sămânţoşi,-oase. sămeşie (înv.) Funcţia sameşului; instituţie care strângea dările în trecut, sfi, art. sămeşia, g.-d. art. sămeşiei.
sămeşoaie (înv.) Soţie de sameş. sfi, art. sămeşoaia, g.-d. art. sămeşoaiei, pl. sămeşoaie. sămincioară v.~semincioară7 sănătate ~1. Stare a unui organism în care toate organele funcţionează normal. /Casă de ~ = sanatoriu. în ~a (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva. ~ (bună)! = a) formulă de urare la despărţire; b) s-a sfârşit, nu mai e nimic de făcut; puţin îmi pasă! 2. Robusteţe, vitalitate, sfi, g.-d. art. sănătăţii, sănătos,-oasă 1. Care nu suferă de nicio boală "sau infirmitate, căre se bucură de sănătate deplină. IA nu fi ~ (la minte) = a fi (cam) nebun, (fam.) A nu fi ~ dacă... = a nu se putea abţine de la ceva (rău), (adv.) A râde ~ = a râde cu poftă. Săfii ~ = a) formulă de urare; b) nu ai decât, treaba ta! Să-l (sau s-o) porţi ~, -oasă, urare adresată cuiva care poartă o haină sau o îmbrăcăminte nouă. 2. (despre plante, fructe etc.) Neatacat de vreo boală. 3. Prielnic sănătăţii. 4. (despre obiecte) Intact, solid, //(fig.) Nealterat moraliceşte; cinstit, corect. 5. (fig.) Bun, înţelept; de bun-simţ. //(despre acţiuni) Temeinic, /(s.f.) A o lua (sau a o rupe, a o şterge) Ia ~oasa = a o lua la fugi adj., pl. sănătoşi,-oase. sănătoşel,-ică (rar) Diminutiv al luT sănătos, adj., pl. sănătoşelele.
sănia (rarj 1. refl. A se da cu săniuţa. 2. tr. A transporta ceva,-lăsând să alunece pe un plan înclinat, vb. 1, ind. prez. 3 săniazi 1 pl. săniem; conj. prez. 3 să sănieze; ger. săniind-	-	~
săniat Ăcţjunea de a (se) sănia. s.n. sănicioara v. sănişoară. săniiş Săniuş. s.n.,pl. săniişuri. sănioară (-ni-oa-) Sanie, sfi, g.-d. art. sănioarei, pl. sănioare.	”
sănişoară Plantă erbacee, cu frunze mari şi flori mici, reunite iii capitule globuloase. [var. sănicioară s.f] sfi, g.-d. art. sănişoarei, pl. sănişoare.	”
săniuş (-ni-uşf 1. Faptul de a se da cu săniuţa. /De-a ~ul “lunecând cu sania. 2. Derdeluş. s.n.,pl. săniuşuri. săniuţă (-ni-u-) Diminutiv al lui sanie. //Sanie mică cu care sé dau copiii pe derdeluş. sfi, g.-d. art. săniuţei, pl. săniuţe.	~
Săpa tr. l.A fărâmiţa pământul cu sapa sau cu cazmaua pentru a semăna plante, pentru a prăşi etc. 2. A face un
şanţ sau o groapă în pământ; a scoate cu sapa ceva din pământ. 3. A tăia, a grava în piatră sau în lemn. Htr. şi refl. (fig.) A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări. 4. (despre ape. ploi) A măcina, a surpa. 5. (fig.) A unelti împotriva cuiva. vb. I, ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sapă; conj. prez. 3 să sape. sapare”Acţiunea de a (se) săpa; săpat, săpătură, sfi, g.-d~art. săpării, pl. săpări.
Săpat Săpare, săpăturăfpraşili s.n. săpaligă Sapă cu lama mică, folosită în lucrările de grădinărit, de legumicultura etc.; săpălugă. sfi, g.-d. art. săpăligii, pl. săpăligi.
sapăluga (rar) Săpăligi sfi, g.-d. art. săpălugii, pl. săpălugi.
sapăloare Maşină de săpat, s.f, g.-d. art. săpătorii, pl. săpători-	”
săpător,-oare Persoană care lucrează cu sapa. s.m.,pl. săpători; s.f.~g.-d. art. săpătoarei, pl. săpătoare, săpătură 1. Săpat. 2. Groapă, adâncitură făcută în pământ"(cu sapa sau cu alte unelte de săpat). 3. (la pl.) Lucrări de excavare a pământului; lucrări arheologice. sfi, g.-d. art. săpăturii, pl. săpători. săptămânal1 PuElicaţie care-apare o dată pe săptămâni s.n., pl. săptămânale. săptămânal2,-ă (şi adv.) Care are loc o dată pe săptămâni adj., pl. săptămânali,-e. săptămână Perioadă de şapte zile consecutive, care se socoteşte" (la noi) de luni dimineaţa până dumnică noaptea; (p. gener.) orice perioadă de şapte zile consecutive. //Interval de şapte zile consacrat în mod oficial unor activităţi, -a muzicii. //Timp nedeterminat. /— record = săptămână foarte importantă dintr-un anumit punct de vedere. (în cultul religiei creştine) ~a Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paşti. ~a luminată (sau albă) = săptămâna care începe din duminica Paştilor. ~a brânzei = prima săptămână din postul Paştilor în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte şi derivatele lui. A fi (sau a intra) în ~a oarbă (sau chioară) = a acţiona pe negândite, sfi, g.-d. art. săptămânii, pl. săptămâni, săpun Produs care serveşte la spălat, obţinut prin saponificarea acizilor graşi sau a grăsimilor cu hidroxid de sodiu sau de potasiu; bucată din acest produs. //Clăbuc din acest produs, //(la pl.) Sorturi din acest produs. IA rade (pe cineva) fară - = a trata (pe cineva) fără menajamente, s.n, pl. săpunuri, săpunar I. adj. Cartofi ~ = soi de cartofi de calitate superioară cu miezul alb-roz. II. s.m. Persoană care se ocupă cu prepararea săpunului, adj., s.m.,pl. săpunari,-e. Săpunarită (bot.) Odagaci. sf, g.-d. art. săpuriâriţei, pl. săpunariţe.	“
săpunăne (rar) Fabrică de săpun sau magazin unde se vinde săpun, s.f, art. săpunăria, g.-d. art. săpunăriei, pl. săpunăni, art. săpunăriile. "	’
sapunărit (în Evul Mediu) Dare percepută în ţările români de la cei care fabricau săpun. s.n. săpuneală l. Acţiunea de a (se) săpuni; săpunit, //(fig., fam.) Mustrare, dojană. 2. Spumă de săpun, sfi, g.-d. art. săpunelii, pl. săpuneli.
săpunel 1. Diminutiv âl lui săpun. 2. Supozitor pentru copii. s~m., pl. săpunele.
săpuni 1. tr. şi refl?A (se) freca cu săpun; a(-şi) muia barba cu săpun înainte de a se rade. 2. tr. (fig., fam.) A mustra, a certa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. săpunesc, impetf. 3 sg. săpunea; conj. prez. 3 să săpunească sapuniera (-ni-e-) Savomeră. sfi, g.-d. art. săpunîerei, pi săpuiiîere.	”
săpunire Acţiunea de a (se) săpuni; săpunit, săpuneală. sf., g.-d. art. săpunirii, pl. săpuniri. săpunit Săpunire. s.n. "	"
1069
săpuşoară (rar) Diminutiv al lui sapă, sf, g.-d. art. săpuşoarei, pl. săpuşoare.
săra tr. A pune sare m alimente sau în mâncăruri (pentru a le da gust sau pentru a le conserva). Hrefl. A căpăta un gust (mai) sărat. vb. I, ind. prez. 3 sărează, sărac,-a 1. (şi s.) Lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, //(s.) Cerşetor. 2. (despre lucruri) Sărăcăcios; (despre ţări, oraşe) lipsit de bunuri materiale. //(despre pământ]) Neroditor. 3. Fără..., lipsit de... /~ cu duhul = prost, lipsit de spirit. //Puţin, insuficient.
4.	(despre plante, vegetaţie) Lipsit de vigoare, firav, //(despre limbă) Cu vocabular redus, //(fig.) Inexpresiv.
5.	Fără fast; modest, simplu, [var. (pop.) sireac,-ă adj.]
adj., pl. săraci,-ce.	”
sarad (reg.) Şnur împletit cu care se împodobesc sumanele, s.n., pl. săraduri.
sărar1 (înv.) Negustor ambulant de sare. s.m..pl. sărari. sărlr2 (rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea, s.n., pl. sărare.
sărare Acţiunea-de a săra; sărat, s.f, g.-d. art. sărării. sărat,-ă 1. Care conţine sare; căruia i s-a adăugat (prea mulfâ) sare. 2. (fig., despre vorbe, glume) Caustic, usturător. 3. (fig., fam.) Scump, exagerat, adj., pl. săraţi,-te. sărăcan,-ă (pop.) (Om) sărac, adj., s.m. şi f, pf. sără-cani,-e-
sa răcăc i os, -oasă Care dovedeşte sărăcie; de om sărac, //(despre pământ) Neroditor, neproductiv. adj.,pl. sărăcăcioşi,-oase.
sărăci T. intr şi tr. A deveni sau a face pe cineva să devină sărac (1). 2. intr. A deveni neroditor. 3. tr. A lipsi
Îie cineva) de un bun material, vb. IV, ind. prez. I sg. şi pl. sărăcesc, imperf. 3 sg. sărăcea; conj. prez. 3 să sătească. “	"
Sărfcje 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei.’//!-^' veclea de ~ = a-şi vedea de treaba. 2, Starea, viaţa celui sărac; aspect sărăcăcios, 3. Starea unui loc sărac, //(fam.) Epitet depreciativ dat unui lucru sau unei fiinţe neînsemnate, s.f.. art. sărăcia, g.-d. art. sărăciei,/?/, .sărăcii, art. sărăciile.	’	’
sărăcită (pop., fam.) Om sărac, s.m. şi f, g.-d. lui sară-cUă,pl săracilă.
Siracime Totalitatea oamenilor săraci, s.f. g.-d. art. sirăeimii.
sărăcire Faptul de a sărăci, s.f, g.-d. ari. sărăcirii, sărăcuţ,-ă Diminutiv al Iui sărac, /(adv.) Imbracat cam adj~pl. sărăcuţi,-®, sáridul tr. (înv?, reg.) A împodobi cu săraduri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl sărăduiesc, imperf 3 sg. sărăduia; conj. prez. 3 sâ sărăduiască. ”	”
sărăntoc,-oacă Om sărac, s.m., pl. sărăntoci; s.f, g.-d, art. sărăhtoaeei, pl. sărăntoaee.	“
sărărie 1, Depozit de sare.1 (reg.) Ocnă, salină. 3, Loc într-o pădure unde se pun bulgări de sare pentru animale. s.f, art. sărăria, g.-d. art. sărănei, o/. sărării. art. sârăriile, Sărăriţă I, (fam,) Solniţa. 2, Dispozitiv care împrăştie sare pl drumurile publice pentru topirea zăpezii, sf, g.-d. art. sărlriţei, pl. slrăriţe.
săritor,-oare Persoană care sărează alimentele într-o fabricide conserve. s,m.,pl. sărători; s.f, g.-d. art. săritoarei, pl. sărâtoare.
sarăturat,-ă (c fespre soluri) îmbibat cu săruri dăunătoare pentru plante; săraturos. adj., pl. saraturaţi,-te. sărătură I. Faptul de a fi sărat; sare conţinut! de ceva.
2.	Teren bogat in săruri minerale. 3. Mâncare preparată cu prea multă sare. s.f, g.-d. art. sărăturii, pl. sărături. sărăturos,-oasă Sărăturat. adj., pl. sărăturoşi-oase. sărăţea- (fam!) Saleu. s.f, g.-d. art. sârăţelei, pl. sărăţele, art. sărăţelele.	”
sărbătoare 1. Zfîn care se comemorează sau se sărbătoreşte uneveniment important şi care (de obicei) este zi
săritor
de odihnă. I~a muncii - 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. - naţională = zi (de odihnă) în care se sărbătoreşte un eveniment important din istoria ţării. De ~ = festiv, sărbătoresc. 2. Zi în care se comemorează un eveniment religios. 3. Serbare, festivitate, petrecere, s.f, g.-d. art. sărbătorii, pl. sărbători, sărbătoresc,-ească De sărbătoare; festiv, solemn. ad/.,pl. sărbătoreşti, sărbătoreşte Ca de sărbătoare, adv. sărbători" tr. A cinsti o persoană sau un eveniment important’printr-o festivitate sau printr-o petrecere. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 să sărbătorească, sărbătorire Faptul de a sărbători, s.f, g.-d. art. sărbătoririi, pl. "sărbătoriri.
sărbătorit,-ă (Cél) căruia i se fac, cu o anumită ocazie, manifestări de simpatie, de preţuire, adj., s.m. şi /, pl. sărbătoriţi,-te.
sărbezeală (pop.) Faptul de a fi searbăd, s.f, g.-d. art. sărbezelif"
sărbezi refl. (pop.) 1. (despre lapte) A se altera, a-şi pierde gustul. 2. (fig., despre oameni) A deveni palia. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sărbezeşte, imperf. 3 sg. se săr-bezea; conj. prez. 3 să se sărbezeascâ. sărciner Prepeleac de care ciobănii îşi atârnă hainele. s.n., pl. sârcinere.
sărdac (regj Suman scurt până la brâu. s.n., pl. săr-dace."
slri intr. A. 1. (despre fiinţe) A se desprinde brusc de la pământ, ridicându-se, şi a reveni în acelaşi loc; a se deplasa prin salturi. 2. A se ridica brusc de undeva (şi a pomi). //A se grăbi să facă ceva; a interveni în ajutorul cuiva. //A se repezi cu duşmănie, a ataca pe cineva. //A interveni brusc într-o discuţie. 3. A trece peste ceva dintr-o săritură; a escalada. IA ~ peste cal ~ a depăşi limita admisă. Iltr. (fig.) A omite, a trece eu vederea,
4,	A se ivi pe neaşteptate, IA - în ochi ■ a fi evident. B, 1. (despre lucruri) A se deplasa brusc în sus (sub impulsul unei forţe venite din afara). IA - în aer - a se face bucăţi, a se distruge (în urma unei explozii), 2. A se desprinde brusc din iocul în care a fost fixat, IA-i ~ (cuiva) inima din loc - a se speria foarte tare, A-i ~ (cuiva) ţandăra (sau muştarul, ţâfna) - a se înfuria. A-şi ~ din ţâţâni (sau din fire, din balamale) ~ a se enerva foarte tare, 3, A ţâşni, a împuşca, vb, IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sar, 2 sg. sari, imperf 3 sg. sărea; conj. prez. 3 să sară; ger. sărind,
săricică 1, Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic; şoricioacă,
3.	Sare de lămâie. 4, Plantă erbacee cu frunze spinoase. s.f, g.-d. art. săricelei,pl. (4) sftricele, art. săricelele. sarirnan,-ă v, sărman.	"
sărin,-a v. senin,
sărindar Rugăciune făcuta de preoţii ortodocşi, timp de patruzeci de zile în şir, pentru morţi, pentru bolnavi etc, IA da sau a plăti ~ - a plăti preotului să facă un sărindar, s.n„pl. sărindare. sărit1 Acţiunea de a sări, s.n. sănt*,-ă (fam.) 1. Smintit, ţicnit. 2, Cu inima ~ ® emoţionat, adj., pl. săriţi,-te, sărită 1, (în expr.) A-şi pierde -a sau a-şi ieşi din ~e -a se"enerva peste măsură, A scoate (pe cineva) din ~e -a înfuria pe cineva. De-a ~ = cu sărituri. 2. (pop.) Săritură; salt. s.f, g.-d. art. săritei, pl. sărite, sărite (în loc.) Pe'~ = a) din loc în loc; b") omiţând anumite părţi dintr-un text. loc. adv. săritoare 1, (înv.) Cascadă. 2. Obstacol; pârleaz, s.f, g.-d. art. săritorii, pl. săritori, săritor,-oare I. adj. 1.I'are sare; (despre ape) care ţâşneşte, /(pop.) Fântână ~ = fântână arteziană. 2. Care este gata oricând să ajute pe cineva; care intervine într-o
săritură
1070
acţiune. II. s.m. şi f Sportiv care participă la probe de sărituri, adj., s.m. şi f., pl. săritori,-oare. săritură 1. Salt. //Nume dafunor"probe sportive (în atletism, nataţie, schi etc.). 2. (fiz.) Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă la alta etc. 3. Omisiune (de litere, de pagini), s.f., g.-d. art. săriturii, pl. sărituri, sărman,-ă 1. (şi s.) Sărac. //(înv.,"reg.) Orfan.-2. (exprimând compătimire) Biet, nenorocit, [var. (reg.) sări-man,-ă, siriman,-ă, sărman,-ă adj.] adj., pl. sărmani,-e. sărmăluţă Diminutiv ăl lui sarma, s.f, g.-d. art. sărmăluţei,"^/. sărmăluţe.
sărfirtănel,-ică Diminutiv al lui sărman; sărmănuţ. adj., pl. sărmănei,^le.
sărmănuţ-â"(pop.) Sărmănel. adj., pl. sărmănuţi,-e. săruri Cichid volatil conţinând substanţe puternic mirositoare (camfor, fenol), întrebuinţat în trecut pentru trezirea din leşin. s.f. pl. sărut Sărutare, s.n., pl. săruturi, sărute tr. şi refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de dragoste, de prietenie, de respect, de umilinţă; a (se) pupa. /(tr., înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoţilor, domnitorilor, boierilor şi, mai rar, femeilor. vb. I, ind. prez. 3 sărută.
sărutare Acţiunea 3e a (se) săruta; sărut, sărutat, s.f., g.-d. art. sărutării, pl. sărutări, sărutat Sărutare, s.n.
sărutmâna (în expr.) A umbla cu~ = a cerşi. s.n. Sărut mâna Formulă de salut sau de mulţumire adresată uneFfemei sau unei persoane mai în vârstă, vb. + s.f. săsesc,-ească Care aparţine saşilor; referitor la saşi. ad/.,pl. săseşti.
săseşte înfelul saşilor; în limba saşilor, adv. săsjme Populaţie săsească, s.f, g.-d. art. săsimii. săsîsm Particularitate, termen etc. propriii graiului saşilor, împrumutat de alt grai şi neadaptat la sistemul acestuia, s.n., pl. săsime.
săsoaică Femeie care face parte din populaţia săsească, s.f, g.-d. art. săsoaicei, pl. săsoaice, sătean Persoană care locuieşte într-un sat (având îndeletniciri specifice mediului rural), s.m., pl. săteni, săteancă Femeie care locuieşte într-un sat. s.f~ g.-d. art. sătencei, pl. sătence, sătesc,-ească De (la) sat. adj., pl. săteşti, sătîcei (pop.) Sătuleţ, s.n., pl. săticele. sătişor (rar) Sătuleţ, s.n., pl. sătişoăre. sătmlrean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Satu Mare. adj., s.m.,pl. sătmăreni,-e. sătmăreancă Locuitoare din "municipiul sau judeţul Satu Mare. s.f, g.-d. art. sătmărencei, pl. sătmărence. sătuc Sătuleţ, s.n., pl. sătucuri.	""
sătucean (pop.) Sătuleţ, s.n., pl. sătucene. să tul,-a" 1. Care şi-a potolit foamea sau setea; săturat. 2. (Hg.) Satisfăcut de ceva; mulţumit. 3. (fig.) Dezgustat, pfictisit. adj., pl. săţui,-le. sătuleţ Diminutiv al lui sat; sătuc, sătişor, săticel, sătucean. s.n., pl. sătuleţe.
sătura refl. şi tr. 1. Âţ-şi) potoli pe deplin foamea sau setea; a (se) îndestula 2. (fig.) A fi sau a face să fie pe deplin mulţumit. 3. (fig.) A fi sau a face să fie plictisit, dezgustat de ceva sau de cineva vb. I, ind. prez. 3 satură, sătuiare Faptul de a (se) sătura s.f, g.-d. art. săturării, pL săturări.	”
săturate (în loc.) Pe - = până la potolirea deplină a foamei"sau a setei. loc. adv.
săţios,-oasă (-ţi-os) (despre alimente) Care satură, care ţine de foame, adj., pl. săţioşi,-oase. său1, sa (precedat de art. „al”,""„a”, lai’', „ale”). I. (înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Intenţia mea nu
se potriveşte cu a ~. 2. (la m. pl.) Familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte; (la f. pl.) treburile, preocupările, spusele acestuia Au venit ai ~. L-am lăsat cu ale ~. pr. pos., pl. ai săi, ale sale, g.-d. pl. alor săi, alor sale.	”	”	“
său^/al sau, sa/a sa Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte, arătând dependenţa, posesiunea sau înrudirea. Fratele Casa ~. adj. pos., pl. săi/ ai săi, pl. sale/ale sale.
săvârşii, tr. A face, a înfăptui, a comite. 2. tr. (înv.) A duce la bun sfârşit, a termina 3. refl. (înv.) A muri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. săvârşesc, imperf. 3 sg. săvârşea; conj. prez. 3 să săvârşească. "" săvârşire Acţiunea de a (se) săvârşi, s.f, g.-d. art. săvârşirii.
sâcret,-eată v. secret
sâc Cuvfnt prin care cineva îşi exprimă satisfacţia răutăcioasă pentru necazul altuia, [var. sic interj.] interj. sâcâi tr. A necăji mereu pe cineva, a nu-i da pace. vb. IV, ind prez. 1 şi 2 sg. sâcâi, 3 s|câie, imperf. 3 sg. sâcâia; conj. prez. 3 să sâcâie. ” sâcâială Faptul de a slcâi. s.f, g.-d. art. sâcâielii, pl. sâcâieîl.	~
sâcaietor,-oare v. sâcâitor, sâcâit,-a Greu de mulţumit; cicălitor. adj., pl. sâcâiţi,-te. sâcâltor.-oare (-câ-i-) Care sâcâie; enervant."[var. (rar) sâcâietor,-oare adj.] adj., pl. sâcâitori,-oare. sâcret,-eaS v. "secret.	”	"
sâiala v. sfială.
sâmbăta în sâmbăta imediat precedentă sau următoare, //în fiecare sâmbătă, adv.
Sâmbăta Mare (sau Sâmbăta Paştilor) Sâmbăta din ajunul duminicii Paştilor s.prop.f. sâmbătă A şasea zi a săptămânii, l-a morţilor (sau a moşilor) = nume dat sâmbetei din an când se fac slujbe de pomenire pentru morţi. A se duce pe apa ~ei = a se pierde, a dispărea. A purta (sau a ţine cuiva) ~ele = a duşmăni pe cineva s.f, g.-d. art. sâmbetei, pl. sâmbete. sâmbovin v. sâmbovină. ”	“
sâmbovînă Arbore înalt până la 20 m, cu fructe comestibile de forma unor cireşe, [vor. sâmbovin s.m.] s.f, g.-d. art. sâmbovinei, pl. sâmbovine. ’ sâmbraş (înv., reg.) Persoană care se întovărăşeşte cu alta pentru arat, pentru alcătuirea unei stâne etc. s.m.,pl. sâmbraşi.	a
sámlira (înv., reg.) întovărăşire pentru arat, pentru alcătuirea unei stâne etc. s.f, g.-d. art. sâmbrei, pl. sâmbre. sâmbur v. sâmbure.	”	”
sâmbure 1. Partea cu înveliş lemnos din interiorul unor fructe, care conţine sămânţa; partea moale a seminţei, în care se află substanţa germinativă. 2. (fig.) Parte esenţială a unui lucru; miez; (p. ext.) germen. 3. (fig.) Părticică, fărâmă, [var. (rar) sâmbur s.m] s.m., art. sâmburele, pl. sâmburi.	~	”
sâmburel Diminutiv al lui sâmbure, s.m., pl. sâmburei, art. sâmbureii.	”
sâmburoasă Pom care face fructe cu sâmburi, s.f, g.-d. art. simburoasei, pl. sâmburoase. sâmburos,-oasă (despre fructe)" Cu mulţi sâmburi. adj., pl. sâmburoşi,-oase. samzâiană v. sânzTană. sâmziană v. sânziană.
sân1 Fiecare dintre cele două mamele ale femeii, [var. (înv., reg.) sin s.m.] s.m., pl. sâni. sân2 l. Partea din faţă a coipului omenesc; piept.
2.	Parte a cămăşii sau a bluzei care acoperă pieptul; spaţiul dintre piept şi cămaşă (în care se pot ţine lucruri ca într-o pungă). IA creşte şarpele în (sau la)~ = a ajuta pe un nerecunoscător. A umbla cu crucea-n — = a fi evlavios. A trăi ca în -ul lui Avram = a trăi bine. A-şi
1071
scablos
scuipa în ~, gest prin care superstiţioşii cred că se pot feri de o primejdie. 3. (pop.) Loc din corpul femeii în care se formează fătul. 4. (fig.) Mijloc, miez, centru.
5.	Piept, inimă; suflet, //(reg.) Fundul năvodului sau al plasei, în care se adună peştele. 6. (fig., înv.) Golf2, [var. (înv., reg.) sin s.n.] s.n., pl. sânuri. sâneaţa (înv.) Puşcă primitivă cu cremene, s.f., g.-d. art. sâneţei, pl. sâneţe.
sânge!. Lichid de culoare roşie, compus din plasmă, globule roşii şi globule albe, care circulă prin vene şi artere, asigurând nutriţia şi oxigenarea organismului la animalele superioare.)Fraţi de ~ = fraţi având acelaşi tată şi aceeaşi mamă. Leşături de ~ = rudenie. A scuipa (cu) ~ = a avea hemoptizie. A-i îngheţa (cuiva) -Ie în vine - a fi cuprins de groază. A fierbe (sau a clocoti) -le (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei. A-şi face ~ rău = a (se) supăra foarte tare. A umple de ~ (pe cineva) = a bate foarte tare. Vărsare de ~ = măcel. A avea mâinile pătate de ~ = a fi vinovat de o crimă. Cu ~ iute = impulsiv. Cu (sau de) ~ albastru = de neam nobil. La ~ = drastic. 2. (fig.) Obârşie; (p. ext.) neam, familie.
3.	(fig.) Rasă, soi (ae animale). 4. (înv.) Crimă. 5. (pop.) Nume dat unei boli a vitelor, s.n. sângeapă (reg.) Cinzeacă, s.f, g.-d. art. sângepei, pl. sângepă
sânge-de-nouă-frati Produs vegetal răşinos, de cuioare roşie, TecoltaFdin fructele unui arbore din familia palmierilor, care, arzând, răspândeşte un miros plăcut. s.m.
sângele-voinicului 1. Numele a două specii de plante dîn familia orhideelor, cu flori roşii-purpurii parfumate. 2. Plantă agăţătoare din familia leguminoaselor, cu flori roşii. s.m. art.
sânger Arbust cu ramuri roşii toamna şi iama, cu frunzele ovale, s.m., pl. sângeri.
sângera 1. intr. A pierde sânge; a fi rănit; (despre răni) a lăsa să curgă sânge. /A-i ~ (cuiva) inima = a fi îndurerat. 2. intr. (fig., despre cer) A se înroşi. 3. intr. şi refl. (pop., despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (5). vb. I, ina. prez. 3 sângerează.
sângerare Faptul "ăe a sângera; sângerat, sângerătură. s.f, g.-cTart. sângerării, pl. sângerări. sângerat1 Sângerare. s.n.
sângerat2,-ă Care sângerează, //(despre ochi) Injectat, congestionat, adj., pl. sângeraţi,-te. şângeratic,-ă (înv.) Sângeros, //(despre evenimente) însoţit de vărsări de sânge, adj., pl. sângeratici,-ce. sângerător,-oare (rar) Care sângerează, adj., pl. sângerătoriŢ-oare.
sângeratura" Sângerare. s.f, g.-d. art. sângerăturii, pl. sângerături?
sângerând,-ă Care sângerează, din care curge sânge. adj., pl. sângerânzi,-de.
sânge rece Calm, echilibru. /Cu ~ = cu calm, fară emoţie, s.n. + adj.
sângerete (reg.) Preparat alimentar sub formă de cârnat umplut şi cu sânge, s.m., pl. sângereţi. sângeriu,-ie De culoarea sângelui; roşu. adj., pl. sângerii. ‘ '
sângeros,-oasă 1. Crud, nemilos, //(despre evenimente) Plin de cruzime, însoţit de vărsare de sânge. 2. Care are mult sânge, //(despre ochi) Injectat, congestionat. adj., pl. sângeroşi,-oase. sângios,-oasă (-gi-os) (Siv., reg.) 1. Plin de sânge. 2. (fig.) Care se înfurie repede, adj., pl. sângioşi,-oase. sânişor Diminutiv al lui sân1. s.m., pl. sânişori. sânnicolean,-ă (Locuitor) din Sânnicolaul Mare. adj., s.m., pl. sârinicoleni,-e.
sânnicoleancă’Locuitoare din Sânnicolaul Mare. s.f, g.-d. art. sâiînicolencei, pl. sânnicolence.
sânt,-ă (pop.) Sfânt, adj., s.m. şi f, pl. sânţi,-te. sântuleţjpop.) Diminutiv al lui sânt. s.m.,pl. sântuleţi. sânziana (-zi-a-) A. (bot.) 1. Drăgaică. 2. Plantă erbacee cu frunzele dispuse în formă de rozetă. 3. Mică plantă erbacee cu flori albe. B. (la pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor, [var. (reg.) sâmziană, sâmzâiană s.f] s.f, g.-d. art. sânzienei, pl. sânziene.-Sânziene (-zi-e-) Numele popule? al sărbătorii creştine celebrate la 24 iunie; Drăgaică. s.prop.f. pl. sârb1,-ă (Locuitor) din Serbia, adj., s.m.,pl. sârbi,-e. sârbă1 Numele unui dans popular românesc cu ritm foarte vioi; melodie după care se execută acest dans. s.f, g.-d. art. sârbei, pl. sárlbe.
sârbă2 Limba vorbifă de sârbi, s.f, g.-d. art. sârbei, sârbesc,-ească Referitor la sârbi; propriu sârbilor. adj., pl. sârbeşti, sarbeşte Că sârbii, adv.
sârblsm Cuvânt sau expresie împrumutată de o limbă din limba sârbă (şi neasimilată), s.n., pl. sârbisme. sârboaică Locuitoare din Serbia, s.f, g.-cl. art. sâr-boaiceCpl. sârboaice.
sârbo-croat,-ă "Dintre sârbi şi croaţi, adj., pl. sârbo-croaţi,-te.
sârg (pop., în loc.) Cu ~ = repede, în grabă. s.n. sârghie (reg.) Tarabă, s.f, art. sârghia, g.-d. art. sârghiei, pl. sârghii, art. sârghiile. " sârgui refl. (pop.) A-şi dă silinţa, a se strădui, vb. IV, irtd. prez. 3 sg. se sârguieşte, imperf. 3 sg. se sârguia; conj. prez. 3 să se sârguiască. sârguincios,-oasă (-gu-in-) Sârguitor. adj., pl. sârgu-incioşi,-oase.
sârguinţa Silinţă, străduinţă; hărnicie, s.f, g.-d. art. sârguinţei.
sârguitor,-oare (-gu-i-) Harnic, silitor; sârguincios. adj., pl. sârguitori,-oare. sarman,-ă v. iărman.
sârml A. Fir subţire de metal, a cărui secţiune transversală are dimensiunile mai mici de 16 mm. I~ de parchet = ghemotoc de sârmă de oţel cu care se curăţă parchetul. //(înv.) Fir de metal preţios. B. (iht.) Plevuşcă. s.f, g.-d. art. s|rmei, pl. sârme. sârmos,-oasa (rar) Care seamănă cu sârma; aspru, ţeapăn. /Fox- = câine cu părul aspru, din clasa foxteri-érilor. adj., pl. sârmoşi,-oase. sârmuliţă 1. Diminutiv al lui sârmă (A); sârmă mică; sârmuşoară. 2. (bot.) Orzoaică-de-baltă. s.f, g.-d. art. sârmuliţei, pl. sârmuliţe.
sârmuşoară (reg.) Sârmuliţă, s.f, g.-d. art. sârmu-şoarei, pl. sârmuşoare.
sâsâi intr. 1. (despre gâşte, şerpi) A scoate sunete asemănătoare cu un „s” prelungit. 2. (despre oameni) A vorbi defectuos, pronunţând „s” în loc de „ş”. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. sâsâi, 3 sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâia; conj.jrez. 3 să sâsâie.
sâsâiac (reg.) flambar pentru păstrat cereale, construit din scânduri sau din nuiele, s.n., pl. sâsâiace. sâsâială (rar) Sâsâire. s.f, g.-d. art. sâsâielii, pl. sâsâieli. sâsâire Faptul de a sâsâi; sâsâială. "s.f, g.-d. ărt. sâsâini, pl. sâsâiri.
sásait Sâsâire; sunet asemănător cu un „s” prelungit pe care îî scot unele animale sau păsări; sâsâitură. s.n. sâsâitură (-sâ-i-) 1. Sâsâit. 2. Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecţiei „ss”. s.f, g.-d. art. sâsâiţurii, pl. sâsâituri.	-
scabie (-bi-e) Boală contagioasă de piele, produsă de un parazit acarian, care se manifestă prin mâncărime, iritaţii etc.; râie. s.f, art. scabia, g.-d. art. scabiei. scabios,-oasă (-bi-osf (rar) (Persoană) bolnavă de scabie, adj., s.m. şi f, pl. scabioşi,-oase.
scabros
scabros, -oasă Necuviincios; neruşinat, murdar, adj., pl. sca6roşi,-0ase. „
scabrozitate (livr.) însuşirea a ceea ce este scabros; vorbă, faptl scabroasă, s.f., g.-d. art. scabroziţăţii, pl. scabrozităţi.	"
scadent-ă (despre datorii, obligaţii) Ajuns la scadenţă. adj.,pl. scadenţi,-te.
scaaenţar "Registru în care se ţine evidenţa scadenţelor. "s.n., pl. scadenţare. scadenţă Termen de plată; dată la care trebuie onorată o datorie; (p. gener.) termen până la care cineva trebuie să facă ceva. s.f, g.-d. art. scadenţei, pl. scadenţe, scadron v. escadron. "	"
scafandrier,-ă (-dri-er) (rar) Scafandru, s.m., pl. sca-fandrieri; sf., g.-d. art. scafandrierei, pl. scafandriere. scafandru1 Persoană specializată în lucrări suff apă. s.m.,"art. scafandrul, pl. scafandri, art. scafandrii. scafandru2 "Costum special, etanş, prevăzut cu un aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii', când coboară sub apă; costum pentru aviatorii care zboară la altitudini mari şi pentru cosmonauţi, s.n., pl. scafandre. scafă l. Căuş. 2. Strachină de lemn. 3. (arhit.) "Suprafaţă concavă care face racordarea între pereţii şi tavanul unei încăperi sau între pereţi şi podea. 4. Piesă (de ceramică, de beton etc.) cu care se execută scafele (2). s.f, g.-d. art. scafei, pl. scafe, scafoid (anat.)" Unul dintre cele şapte oase ale labei piciorului. s.n.,pl. scafoide.
scafoidită Inflamaţie ă osului scafoid. s.f. g.-d. art. scafoiditéi, pl. scafoidjte.
scai1 fíume dat mai multor plante cu frunze şi fructe prevăzute cu ghimpi, care se agaţă de haine, de lâna oilor etc. !A se fine ~ (de cineva) sau a se fine (de cineva) ca ~ul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace. s.m., art. scaiul, pl. scai, art. scaii.
scăi2 Material sinteticTcare imită scaiul1, s.n., art. scaiul. Scaiete Nume dat mai multor plante erbacee cu Frunzele său eapitulele ghimpoase. s.m., pl. scaieţi, scal-mărunt (botO Turiţă, s.m„ pl. scai-mlrunţi, scaiul-dracului Plantă erbacee cu frunzele spinoase şi cu flori al6âstre-verzui, s.m. art. scai-vânăt Plantă erbacee cu frunzele dinţate şi cu flori violacee, s.m., pl. scai-vineţi. scalar1 Peşte de acvariu, originar din America de Sud, cu crapul brăzdat de dungi transversale negre sau gri. s.m,, pl. scalari.
scalar2,-ă (3espre mărimi) Care are o valoare determinată printr-o unitate de măsură şi printr-un număr real. adj.,pl. scalari,'-e*
scalariform,-ă In formă de scară (A. 1). adj., pl. sca-lariformi^e.
scală Placă gradata la aparatele de radio, pe care sunt indicate lungimile de undă sau posturile pe care funcţionează aparatul. //Parte a unui instrument de măsură, pe care sunt indicate valori ale unei mărimi măsurate. s.f, ş.-d. art. scalei, pl. scale, scald Nume dat vechilor poeţi nordici, s.m., pl. scalzi, scaldă (pop.) Loc de scăldat, //Cadă de baie, sf, g.-d. art. scaldei, pl. scalde.
scalen,-ă (în sintagma) Triunghi ~ = triunghi cu laturile neegale, adj., pl. scaleni,-e. scaliola (-li-o-) (constrj Placă uşoară întrebuinţată la fabricarea pereţilor interiori în construcţiile prefabricate. s.f, ş.-d. art. scaliolei, pl. scaliole. scalogramă Reprezentare grafică cu ajutorul căreia se măsoară "şi se ilustrează intensitatea opiniilor publice. s.f, ş.-d. art. scalogramei, pl. scalograme. scalp 1. Pielea capului uman, desprinsă de pe craniu împreună cu părul. 2. Scalpare. s.n., pl. scalpuri.
1072
scalpa tr. A îndepărta pielea capului uman, a lua scalpul. vb. I, ind. prez. 3 scalpează. scalpare Acţiunea de a scalpa; scalp (2). sf, g.-d. art. scalpării, pl. scalpări.
scalpel Bisturiu "cu tăişul convex, folosit la disecţie. s.n.,pT. scalpele.
scamator Actor de circ care face scamatorii, s.m., pl. scamatori.
scamatorie 1. Faptă, acţiune aparent miraculoasă, bazată pe dibăcia celui care o execută; arta scamatorului. 2. (fig.) înşelătorie, potlogărie, s.f, art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei, pl. scamatorii, art. scamatoriile" scamă 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr-o ţesătură; (colectiv) fibre scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filatură şi întrebuinţate ca izolant, ca material de umplutură etc. 2. (înv., colectiv) Fire dintr-o pânză uzată, scămoşate. folosite ca pansament. 3. (la pl.) Puf al unor plante, s.f, g.-d. art. scamei, pl. scame.	~
scamonee 1. Plantă din Asia Mică, cu frunze triunghiulare şi cu flori galbene. 2. Suc răşinos, extras din rădăcina acestei plante, folosit în medicină, s.f, art. sca-moneea, g.-d. art. scamoneei, pl. scamonee. scamota v. escamota. ~	"
scampölo (rar) Bluză de damă din tricot, cu o deschizătură la gât, prevăzută cu nasturi sau fermoar, s.n., art. scampoloul, pl. scampolouri. scana tr. 1. (tehn., med.) A explora cu ajutorul unui scaneF(l). 2. A reproduce un text sau o imagine cu un scaner (3). vb. I, ind. prez. 3 scanează, scanare Acţiunea de a scana. sf~g.-d. art. scanării, pl. scanări.	~
scanda tr. A recita versuri (greceşti sau latineşti), marcând unităţile metrice sau silabice; (p. gener.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă, vb. I, ind. prez. 3 scandează.
scandal 1. Vâlvă"produsă de o faptă nedemnă, reprobabilă. 7/Zgomot mare, gălăgie. 2. Faptă care provoacă indignare, /(fam,) A face cuiva = a certa pe cineva eu vorbe aspre. //Situaţie ruşinoasă; ruşine, s.n., pl. scanda; luri.
scandalagioaică Femeie care obişnuieşte să facă scandal, sfi, g.-d. art. scandalagioaicei, pl. scandala-gioaice.	”
scandalagiu Bărbat care obişnuieşte să facă scandal. s.m,, art. scandalagiul, pl. scandalagii, art. scandalagiii, scandaliza refl. şi tr. A (se) revolta în faţa unor fapte reprobabile7a unor abuzuri etc. vb. /, ind. prez. 3 scandalizează.	_
scadiiizare Faptul de a (se) scandaliza; indignare, revolta provocată de o faptă scandaloasă, s fi, g.-a. art. scandalizării.
scandalos,-oasă Care provoacă indignare: revoltător, ruşinos, âctj., pT. scandabşi,-ogse. scandare 1. Acţiunea de a scinda. 2, Tulburare a vorbirii consTând In disocierea cuvintelor în silabe, s.f, g.-d. art. scandării, pl. scandări,	,
scandinav,-ă (Locuitor) din Scandinavia. adj., s.m, şi /, pl. scandinavi,-»,	,
scandinavic,-ă Din Scandinavia, adj., pl. scandina; viei,-ce, ”	_
scandiu Element chimic din grupa pământurilor rare. s.n~, art. scandiul.	,
scaner 1. Aparat de radiografie cu raze X, folosit pentru” explorare amănunţită în tehnică, medicină etc. 2. Sistem de antenă rotitoare. 3. Aparat, care reproduce documente, fotografii în culori etc. s.n., pl. scanere. _ scap (bot.) Tijă florală lipsită de frunze, s.m., pl. scapi, scapăt (rar) Âpus, asfinţit (al soarelui), s.n.
1073
scădere
scapet Bărbat care a fost castrat, //(spec.) Membru al unei secte creştine din sec. al XVlII-lea, care practica asceza şi castrarea. s.m.,pl. scapeţi. scapoftt Mineral amorf, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, aflat în unele roci vulcanice. s.m., pl. scapolite.
8capul (bot.) Tip de" tulpina aeriană, tetminată cu o inflorescenţă în formă de rozetă. s.n.. pl. scapule. scapuiar,-ă Referitor la umăr. adj., pl. scapulari,-e. scapuiă Omoplat, s.f., g.-d. art. scapulei, pl. scapule. scarabeu 1. Insectă din ordinul coleopterelor,“de culoare neagra, cu corpul lat şi turtit. 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfăţişează un scarabeu (1). s.m., art. scarabeul, pl. scarabei, art. scarabeii. scara-Domnulul Plantă erbacee din regiunea muntoasă, cuTIori albastre sau albe. s.f. art., g.-a. art. scării-Qgmnului,	”
Scaraoţchi (pop., fam.) Căpetenia dracilor. s.prop.m. scară "A. 1. Dispozitiv mobil, format din două bare paralele, unite prin piese aşezate transversal, care serveşte pentru a cocori sau a urca de la un nivel la altul.
2.	Element de construcţie alcătuit dintr-un şir de trepte, servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire şi exterior etc. /~ rulantă - scară cu trepte mobile, montate pe o bandă rulantă; escalator. 3. Treaptă la un vehicul, servind la urcare sau la coborâre. //Fiecare dintre cele două inele ale şeii, în care călăreţul îşi sprijină picioarele. B. 1. Succesiune ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.), aşezate în ordine crescândă, descres-cândă sau cronologică. !~a fiinţelor (sau a vieţuitoarelor) = şirul neîntrerupt al fiinţelor, pornind de la cele mai simple până la cele mai evoluate. ~a durităţii (sau de duritate) = succesiunea progresivă a durităţii celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului ae duritate. ~ muzicală = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzând aproximativ opt octave. //Ierarhia valorilor morale şi spirituale. //Ierarhia stărilor şi rangurilor sociale. 2. Succesiune gradată de diviziuni la unele aparate şi instrumente, care ajută la determinarea valorilor numerice ale unei mărimi. 3. Raportul dintre lungimea unei linii pe un plan sau pe o hartă şi lungimea reală a acelei linii, care se exprimă printr-o fracţie sau printr-un segment de dreaptă gradată, //(fig.) Măsură, proporţie. ILa~ = într-un anumit raport faţă de realitate. A reduce la ~ = a reprezenta un obiect la dimensiuni reduse, dar aflate într-un raport constant faţă de cele din realitate. 4. Pe (o) ~ întinsă (sau lai-gă) = în măsură mare, la proporţii mari. 5. (înv.) Tablă de materii, sfi, g.-d. art. scării, pl. scări.
scară-de-pisică Scară flexibilă, formată din două parâme care susţin trepte de lemn, folosită în navigaţie. s.f, art. scara-de-pisică, g.-d. art. scării-de-pisică, pl. scări-de-pisŢcă. '	’
scarifica tr. l.A scormoni suprafaţa unei şosele pentru a uşura refacerea ei. //A afâna pământul cu scarifica-torul. 2. (med.) A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o uşoară sângerare, în scop terapeutic sau pentru a putea introduce un medicament, un vaccin etc. vb. I, ind. prez. 3 scarifică; conj. prez. 3 să scarifice. scarificare Acţiunea de a scarifica; scarificăţie, s.f, g.-d. art."scarificării, pl. scarificări. scarificator 1. "Maşină rutieră cu colţi de oţel, pentru scarificarea şoselelor. 2. Maşină agricolă folosită la afâ-narea pământului, a păşunilor etc. 3. Instrument medical pentru incizii superficiale în piele, în scop terapeutic. s.n., pl. scarificatoare.
scarificatie (-ţi-ej Scarificare. sfi, art. scarificaţia, g.-d. art. scariîicaţiei, pl, scarificaţii, art. scarificaţiiTe. scarlatinăBoală infectocontagioasă (lacopii), care se manifestă prin febră, dureri de gât şi o erupţie roşie pe
tot corpul, urmată de deseuamare, sfi, g.-d. art. scar-latinei, pl, scarlatine.
scariatinos,-oasă (rar) (Persoană) bolnavă de scarla-tină. adj., ~m. şFfi,pl. scarlatinoşi,-oase. scarp (înv.) Pantof de casă, s.m., p/“searpi. scatiu Pasăre mică, de culoare verde-gălbuie, cu două dung! negre pe aripi, s.m., art. scatiul, pl, scatii, art, scatiii,	’	"
scatoalcă (fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; (p. gener,) bătaie, sfi, g.-d. art. scatoalcei, pl. scatoalce.
scatofag,-â (med.) Coprofag, adj., s.m. şi fi, pl. sea-
tofaei,-ge.
scatofagle (med.) Coprofagie. sfi, art. scatofagja. g.-d. art. scatofagiei.
scatol Substanţă produsă în intestinul gros prin descompunerea proteinelor, s.n. scatologic,-â Referitor la scatoigie; scabros, adj., pl. scatologici,-ce.
scatölogle 1. Glumă, afirmaţie sau scriere scabroasă (în care se" fac aluzii la excremente). 2. (med.) Tendinţă patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase, sfi, art. scatologia, g.-d. art. scatologiei, pl. scatologii, art. scatologiile.
scaun A. 1. Mobilă cu sau fără spetează, pe care poate şedea o singură persoană. /- electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaţilor la moarte (în Statele Unite ale Americii). ~ de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun, pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. —balansoar = scaun funcţionând ca un balansoar. etalon = scaun folosit ca etalon, —fotoliu = scaun confortabil în formă de fotoliu, (tehn. med.) ~ rulant = cărucior cu rotile, în formă de scaun, pentru transportul handicapaţilor.
2.	(fig.) Locul, funcţia deţinută de cinema ca membru al unei adunări (elective). 3. Funcţia monarhului sau a domnitorului; tron; domnie. //Reşedinţa monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. 4. Circumscripţie terito-rial-administrativă a saşilor şi a secuilor din Transilvania în cadrul organizaţiei ae stat austro-ungare. /~ de judecată = instanţă judecătorească. B. 1. (pop.) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă la care lucrează unii meseriaşi (dulgheri, rotari etc.). 2. Placă de lemn pe care se sprijină coardele la instrumentele muzicale.
3.	Suport, postament la unele maşini sau organe de maşini. C. Eliminarea materiilor fecale; materiile eliminate de cineva s.n., pl. scaune.
Scaunul Apostolic Reşedinţa papei; (p. ext.) papalitatea s.prop.n.
scaunul-lui-Dumnezeu Constelaţia Casiopeea. s.prop.n.
Scaunul Pontifical Scaun Apostolic, s.prop.n. scadea 1. intr. A se micşora, a (se) reduce, a descreşte.
2.	tr. (mat.) A efectua operaţia de scădere. 3. tr. A reţine
o	parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 4. intr. (despre obiecte) A-şi micşora volumul. 5. intr. (despre râuri, mări) A-şi coborî nivelul, //(despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-şi pierde apa prin fierbere; a deveni mai dens. 6. intr. (despre procese în desfăşurare) A slăbi în intensitate, //(despre foc) A se potoli, //(despre voce) A deveni mai slabă. 7. intr. (despre intervale de timp) A se scurta. 8. intr. (despre soare, lună) A coborî spre apus. vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scad, 1 pl. scădem,
2	pl. scădeţi; conj. prez. 3 să scadă; imper. 2 sg. scade; ger scăzând; part. scăzut. ”	“
scădere 1. Acţiunea de a scădea; reducere, micşorare, descreştere. 2. Una dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale, prin care se calculează diferenţa dintre două mărimi. 3. Lipsă, cusur, imperfecţiune. 4. (înv.) Diminuare a valorii, s.f, g.-d. art. scăderii, pl. scăderi.
scăfârlie
1074
scăfârlie (pop., fam.) Ţeasta capului; craniu. //Cap. s.f., art. scălfârna, g.-d. art. scăfârliei, pl. scăfârlii, art. scăfârliile. ’	"	’
scăfiţa Diminutiv al lui scafă, s.f, g.-d. art. scăfiţei, pl. scăfiţe.	’
scaiecior (rar) Sticlete. s.m.,pl. scăieciori. scăiuş "Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu ţepi, cu flori ilbe-gălbui. s.m., pl. scăiuşi, scăiămbaia v. scălâmbăiaT scălămbăillă v. scălâmbăială. scălâmbăiere v. scălâmbăiere. scălâmb,-â"(pop., fam.) Strâmb, sucit, deformat, adj., pl. scălâmbi,-e. scălâmba v. scălâmbăia. scălâmbăre v. scăiâmbăiere. scălâmbiia refl. (pop., fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [va~. scălămbăia, scălâmba vb.} vb. I, ind. prez. 3 se scălâmbăiază; conjTprez. 3 să se scălâmbăieze; ger. scălâmbăindu-se.	”
scălâmbăială (pop., fam.) Scălâmbăiere. [var. scă-lămbăială s.J] s.f, g.-d. art. scălâmbăielii, pl. scălâm-băieli. ”	-
scălâmbăiere (pop., fam.) Acţiunea de a se scălâmbăia; scălâmbăială, scălâmbătură. [var. scălămbăiere, scălâmbăre s.f] s.f, g.-d. art. scălâmbăierii, pl. scălSm-băigri. ~	“
scălâmbătură (înv.) Scălâmbăiere. s.f, g.-d. art. scălâmbăturiu pl. scălâmbături. scălda \~tr. şi refl. A face-baie; a (se) îmbăia 2. refl. (fig.) Ă se reflecta, a se oglindi. 3. tr. A uda, a muia.
4.	refl. (despre păsări şi alte animale) A se tăvăli în nisip, în praf etc. 5. (tr.) (fam.) A o~ = a răspunde evaziv, vb. I, ind. prez. 3 scaldă.
scăldare (rar) Acţiunea de a (se) scălda, s.f, g.-d. art. scăldării, pl. scăldări.
scăldat Faptul de a (se) scălda; loc într-o apă curgătoare imde se face baie. s.n., pl. scăldaturi, scăldătoare (pop.) 1. Cadă, albie în care se face baie.
2.	Baie, scăldat. 3. (fig., rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului, s.f, g.-d. art. scăldălorii, pl. scăldători. scărnos,-oasă Cu scame; cu aspect pufos, adf, pl. scămoşî,-oase.
SCămoşa~l. refl. A se destrăma, a se face scame. 2. tr. A face ca o ţesătură să capete un aspect pufos. vb. I, ind. prez. 3 scămoşează, 1 pl. scămoşăm; conj. prez. 3 să scă-mojeze; ger. scămoşând. " scamoşare Faptul de a (se) scămoşa; scămoşat. s.n. scămoşat Scămoşare. s.n.
scăpa 1 ~intr. A se desprinde din...; a se elibera dintr-o strânsoare, dintr-o cursă. //A ieşi dintr-o încurcătură, dintr-o situaţie grea. 2. intr. şi tr. A se descotorosi (de cineva sau de ceva supărător, neplăcut). IA ~ din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde prilejul de a obţine ceva
3.	intr. (rar, despre soare) A cobori spre asfinţit. 4. refl. A spune, a face ceva din greşeală, /(tr.) A ~ o vorbă = a comite o indiscreţie. 5. tr. A lăsa (din neatenţie) un animal să se desprindă din legăturile care îl ţin. 6. tr. A lăsa să cadă din mână un obiect (din cauza neatenţiei, a greutăţii prea mari etc.). IA ~ (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a nu observa, a omite. 7. tr. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a sosi prea târziu. 8. intr. A nu reuşi momentan să-şi amintească de... 9. refl. A simţi imperios nevoia de a defeca sau de a urina. vb. 1, ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 3 să scape.
scăpare Acţiunea de a (se) scăpa; eliberare, salvare. /-din vedere = uitare involuntară. A avea o portiţă de ~ = a-şi păstra un mijloc onorabil de a ieşi dintr-o situaţie neplăcută, s.f, g.-d. art. scăpării, pl. scăpări.
scăpăra 1. intr. A produce scântei, lovind cremenea cu amnarul; (p. gener.) a scoate scântei prin ciocnire. /Cât ai ~ din amnar = foarte repede. A-i ~ (cuiva) călcâiele sau picioarele = a fugi foarte repede. 2. tr. A aprinde un chibrit. 3. tr. şi intr. (despre foc, flăcări) A împrăştia scântei, //(despre fulgere) A se ivi, a izbucni. /A-i ~ (cuiva)prin minte = a-i veni (cuiva) brusc o idee. 4. intr. A scânteia, a sclipi, //(despre ochi) A arunca priviri scânteietoare. lA-i ~ (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simţi o durere foarte puternică. vb. 1, irtd. prez. 1 sg. scapăr, 3 scapără; conj. prez. 3 să scapere.	“	-
scăpărare Acţiunea de a scăpăra s.f, g.-d. art. scăpărării, pl. scăpărări, scăpărat Faptufde a scăpăra. s.n. scăpărătoare Obiect (cremene, amnar) cu care se scapără pentru a produce scântei, s.f, g.-d. art. scăpărătorii, pl. scăpărători.
scăpărător,-oare Scânteietor, sclipitor, //(fig.) Ager la minte, extrem de inteligent, adj., pl. scăpărători,-oare. scăpăţa intr. 1. (pop., despre Soare, Lună şî alţfaştri) A apuneTa asfinţi. 2. (despre ochi, privire) A se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 3. A sărăci, vb. /, ind. prez. 3 scapătă; conj. prez. 3 să scapete, scăpătare (pop.) Acţiunea de a scăpăta. s.f, g.-d. art. scăpătărn.
scapătat (pop.) Apus, asfinţit, s.n. scăricică Scăriţă, s.f, g.-d. art. scăricelei, pl. scă-ricele, art. scăricelele.	“
scărişoară Scăriţă, s.f, g.-d. art. scărişoarei, pl. scărişoare. ~	”
scăriţă 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărişoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii, s.f, g.-d. art. scăriţei, pl. scăriţe.
scărmăna tr. l.A desface, a răsfira lâna brută pentru a
o	curăţa de impurităţi şi a o înfoia. 2. (fig., fam.) A bate sau a certa pe cineva, vb. I, ind. prez. 1 sg. scar-măn, 3 scarmănă; conj. prez. 3 să scarmene. scărmănare Acţiunea de a scărmăna; scărmănat, s.f, g.-d. art. scărmănării, pl. scărmănări. scărmănat Scărmănare. s.n. ~ scărmănatoare (rar) Darac. s.f, g.-d. art. scărmănă-torii, pl. scărmănători.
scărmănător,-oare (rar) Persoană care se îndeletniceşte cu scărmănatul, s.m., pl. scărmănători; s.f, g.-d. art. scărmănătoarei, pl. scărmănatoare. ~ scărmănătura 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. (fig., fam.) Scărmăneală. s.f, g.-d. art. scărmănaturii,^/. scărmănături. scărmăneala (fam.) Bătaie, păruială; ceartă, s.f, g.-d. art.^scărmănelii, pl. scărmăneli. scărpina 1. refl. şi tr. A (se) freca cu unghiile sau cu un obiect tare în locul unde simte o mâncărime a pielii. 2. tr. (fig., fam.) A bate pe cineva, vb. /, ind. prez. 3 scarpină.
scărpinare Acţiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinaturi s.f, g.-d. art. scărpinării, pl. scărpinări, scărpinat Scărpinare, s.n. ~	~
scărpinltoare 1. Dispozitiv cu care sunt scărpinate unele animale domestice. 2. Obiect în formă de lopăţică, folosit odinioară de oameni pentru a se scărpina sf, g.-d. art. scărpinătorii, pl. scărpinători. scărpinătura Scărpinare, s.f, g.-cl. art. scărpinăturii, pl. scărpinăţuri.	-
scăuieş v. scăunaş2.
scăunaş1 (scă-u-) (înv.) Negustor de vite sau de cereale~colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor), s.m., pl. scăunaşi. scăunaş2 (scă-u-) Scăunel, [var. (reg.) scăuieş s.n.] s.n., pl. scăunaşe.	-
1075
scârţâi
scăunar (scă-u-) (ir.) Persoană care se agaţă de funcţia sa. s.m~pl. scăunari.
scăunel (scă-u-)""Diminutiv al lui scaun; scăunaş. s.n., pl. scăunele.
scăunoăie (scă-u-) Bancă la care lucrează dulgherul sau dogárül, prevăzută cu un dispozitiv pentru prinderea lemnului de cioplit, s.f, art. scăunoaia, g.-d. art. scău-noaiei, pl. scăunoăie.
scăzământ Pierdere (în greutate, în valoare etc.); scădere. 7.n.. pl. scăzăminte.
scăzător (mat.) Număr"care se scade din altul. s.m.,pl. scăzătoff.
scăzut1 Faptul de a scădea, s.n. scăzut2,-ă Micşorat, diminuat, //(despre ape) Cu nivel coborât, //(despre mâncăruri) Cu sos puţin şi dens. //(despre voce) Cu intensitate slabă, //(despre temperatură) Cu valori coborâte, adj., pl. scăzuţi,-te. scăzute (în loc.) Pe ~ = în curs de scăJere. loc. adv. scâicia (-ci-a) 1. refl. (despre încălţăminte) A se deforma (întF-o parte). 2. tr. (fig.) A pronunţa incorect cuvintele. vb. I, ind. prez. 3 scâlciază, 1 pl. scâlciem; conj. prez. 3 să scâlcieze; ger. scâlcTind. scâlcietură (-ci-e-) Faptul de a (se) scâicia; parte deformată a unui obiect (în special a încălţămintei), sf, g.-d. art. scâlcieturii, pl. scâlcieţuri. scânceală Scâncet, sf, g.-d. art scâncelii, pl. scânceli. scâncet Plâns înăbuşit; geamăt slab (mai ales al copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. //Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. s.n., pl. scâncete, scânci intr. A plânge înăbuşit, slaB şi întretăiat, //(despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scâncesc, imperf. 3 sg. scâncea; conj. prez. 3 să scâncească, scâncit Scâncet, s.n.
scâncîtor,-oare Care scânceşte, adj., pl. scâncitori,-oare. -	~
scâncitură Scâncet, s.f, g.-d. art. scânciturii. pl. scân-cituri.
scândură Placă dreptunghiulară de cherestea, obţinută prin tăierea unui trunchi de copac de-a lungul. IA fi (sau a se usca, a rămâne) ca~a = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva ~ (sau ca ~ă) = a lăsa pe cineva sărac. //Podele, duşumea, sf, g.-d. art. scândurii,/?/, scânduri, scândurăne Depozit de scânduri; mulţime de scânduri. s.f, art. scândurăria, g.-d. art. scândurăriei. scândurică Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriţă. s.f, g.-d. art. scândurelei, pl. scândurele. scândurice (rar) Scândurică. s.f, g.-d. art. scânduricii, pl. scândurici.	"
scânduriţă (rar) Scândurică. s.f, g.-d. art. scânduriţei, pl. scândimţe.
scânteia 'intr. 1. A sclipi, a străluci. 2. (despre ochi) A arunca priviri vii, pătrunzătoare, vb. I, ind. prez. 3 scânteiază, l pl. scânteiem; conj. prez. 3 să scânteieze; ger. scânteind.	”
scânteie "1. Particulă incandescentă care sare dintr-un corp aprins, din foc, din ciocnirea unor corpuri dure sau care însoţeşte o descărcare electrică şi se stinge foarte repede. IA vedea ~i pe dinaintea ochilor, se spune când cineva primeşte o lovitură puternică. //Lumină slabă, licărire. 2. (fig.) Fapt, în aparenţă neînsemnat, care declanşează o acţiune, un sentiment etc. 3. (fig.) Părticică neînsemnată din ceva 0~ de talent, [var. (înv.) schinteie s.f] s.f, art. scânteia g-d. art. scânteii, pl. scântei, art. scânteile.
scânteiere 1. Faptul de a scânteia. 2. Variaţie a strălucirii şi a"culorii stelelor, s.f, g.-d. art. scânteierii, pl. scânteieri.
scânteietor,-oare Care scânteiază; strălucitor, viu. //(fig.) Extrem de inteligent, adj., pl. scânteietori,-oare.
scânteioară 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuţă. 2. (bot.) Scânteiuţă (B. 1). s.f. g.-d. art. scânteioarei, pl. scânteioare.
scânteios,-oasă (înv.) Scânteietor, adj., pl. scânte-ioşi,-oase.
scânteiuţă A. Scânteioară. B. 1. Mică plantă erbacee cu tulpinaramificată la bază, cu flori roşii, roz sau albastre; scânteioară (2); ochişor (2). 2. Plantă erbacee mică, din familia liliaceelor, cu frunze liniare şi cu flori galbene. s.f, g.-d. art. scânteiuţei, pl. scânteiuţe. scânteiuţe (bot., la pl.) Bramărea s.f. pT. scârbaviiic,-ă (înv.) Scârbos, dezgustător, adj., pl. scârbavnici,-ce.
scârBă 1. Aversiune faţă de cineva sau ceva; dezgust, silă. !A-i fi (sau a i se face) cuiva ~ sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva ~a (sau o ~) = a se scârbi. 2. (fam.) Epitet pentru o fiinţă murdară, dezgustătoare sau neînsemnată. 3. Faptă urâtă, nedemnă. 4. (reg.) Mâhnire. //'Grijă, necaz. //(înv.) Furie; duşmănie, s.f, g.-d. art. scârbei, pl. (2) scârbe, scârbe (înv.) Vorbe urâte,"triviale, s.f. pl. scarbelnic,-ă (înv.) Scârbos, dezgustător. adj.,pl. scâr-belnici~ce.
scârbi refl. şi tr. 1. A simţi sau a produce scârbă; a (se) dezguste. 2. (reg.) A (se) întrista, a (se) supăra vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 să scârbească.	,
scârbit,-ă Plin de scârbă; dezgustat, //(reg.) întristat, supărat, adj., pl. scârbiţi,-te.
scârbos,-oasă 1. Care provoacă scârbă, greaţă. 2. Care inspiră diipreţ. IAfl~la gură sau a avea gura ~ = a întrebuinţa vorbe urâte, triviale. 3. (fam., despre oameni) Greu de mulţumit; nesuferit, adj., pl. scârboşi,-oase.	,
scârboşenie (-ni-e) însuşirea de a fi scârbos; lucru scârbos; îaptă, vorbă, scârboasă, s.f, art. scârboşenia, g.-d. art. scârboşeniei, pl. scârboşemi, art. scârboşeiTiile. scârnav,-ă (pop.) 1. Murdar, scârbos. 2. (fig.) Infam, ticălos, adj., pl. scâmavi,-e. scârnă (pop.) Excremente, s.f, g.-d. art. scârnei, scarnăvenie (-ni-e) (rar) Scârnăvie, s.f, art. scâmăve; nia, g.-d. art. scâmăveniei.
scârnăv] refl. (rar) Ase murdări, vb. IV, ind.prez. 3sg. se scâmăveşte, imperf. 3 sg. se scâraăvea; conj. prez. 3 să se scâmăvească.
scârnăvie 1” Lucru scâmav; murdărie; scâmăvenie. 2. (fig.) Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic, s.f, art. scârnăvia, g.-d. art. scârnăviei, pl. scârnăvii, art. scârnăviile.	"
scârţ1 "1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, de roţi, de încălţăminte etc. în timpul mersului. 2. (fam.) Exclamaţie de dezaprobare sau de dispreţ faţă de vorbele cuiva [var. scârţ a, scârţâi interj.] interj. scârţ2 Adaos (din piele) la încălţăminte pentru a o face să scârţâie în timpul mersului, s.n. scârţa-scârţa/scârţa-scârţa-pe-hârtie (depr.) Funcţionar, conţopist. l.m. şi g.-d. lui "scârţa-scârţa/lui scârţa-scârţa-pe-hârtie, pl. scârţa- scârţa/scâîţa-scârţa-pe-hâitie. ”	-	-	-	-
scâ'rta v. scârţ1. scariai v. scârţ1.
scarţar (fam.) ’(Om) meschin, zgârcit, adj., s.m., pl. scârţân.
scârlăi v. scârţâi.
scârţâî intr. 1. X produce un zgomot strident, caracteristic. IA unge osia ca să nu ~e (carul) = a mitui. (tr.) A ~ uşa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistenţă. 2. A cânta prost dintr-un instrument. //A scrie greu, anevoie. 3. (fig., fam., despre acţiuni) A nu se desfăşura cum trebuie. //A o duce rău cu sănătatea, [var. scârţăi,
scârţâiala
1076
scârţii vb.} vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. scârţâi, 3 scârţâie, imperf. 3 se. scârţâia; conj. prez. 3 să scârţâie. ~ scârţâiala Scârţlit. s.f, g.-d. art. scârţâielii, pl. scârţâieir	~
scârţii re (rar) Acţiunea de a scârţâi. s.f, g.-d. art. scârţâirii, pl. scârţâiri.
scârţâit Faptul de a scârţâi; zgomot strident produs prin frecare;" scârţâiala, scârtâitură. s.n.
8Cârţâitor,-ogre (-ţâ-i-) Care scârţâie, {var. scârţiitor,-oare adjXadj.Ţpt. scârţâitori,-oare.	“
scârţâitoare (-ţâ-i-) 1. Obiect din lemn prevăzut cu aripioare, care, mişcate de vânt, produc un zgomot strident. 2, Jucărie cu care se produce un zgomot specific, dogit. 3. Planta erbacee cu frunzele înţepătoare şi cu flori verzui, s.f, g.-d. art. scârţâitorii, pl. scârţâitori, scârţăitura (-Jâ-i-) Scârţâit \var. scârţiiturfi, s,/] s.f, g.-d. ari ."scârţâi tu r i î. ul. scârţâitori, “ scârţii v. scârţii. '	“
scârţlltor.-oare v. scârţâitor, scârţiltură v“ scârţâltură. sceleraT,-ă (livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri sau crime; ticălos, s.m., pl. sceleraţi; s.f,g.-d. art. sceleratei,»/, scelerate, scelerafeţe (rar)Manieră de a acţiona ca un scelerat. sf ~
scenarist,-ă Autor de scenarii. s.m.,pl. scenarişti; s.f, g.-d. art. scenaristei, pl. scenariste.	"
scenaristic,-ă"Referitor la scenarii, adj., pl. scenaristici,-ce. "	"
scenaristică Arta de scrie scenarii, s.f, g.-d. art. scenaristicii.
scenariu 1. Text succint al unei piese de teatrul, al unui spectacol sau al unui film, împreună cu indicaţii tehnice şi de regie, /--document = scenariu cu valoare documentară. 2. (fig.) Plan după care se desfăşoară o acţiune, s.n., art. scenariul, pl. scenarii, art. scenariile, scenariza tr. A transpune~o lucrare, un"fapt etc. în scenariu de teatru, de film etc. vb. I, ind. prez. 3 scena-rizează.
scenarizare Acţiunea de a scenariza. s.f, g.-d. art. sce-narizării, pl. scenarizări.
scena 1. Parte mai ridicată şi amenajată cu decoruri într-o sală sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţii; (p. ext.) teatru. /A părăsi ~a = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate.
2.	Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unui personaj, /—cheie = scenă de mare importanţă într-un spectacol. 3. (fig.) întâmplare care atrage atenţia; loc, cadru în care se petrec evenimente, fenomene etc. //Compoziţie plastică în care apar de obicei mai multe personaje. 4. (fig.) Ceartă, /(fam.) A-i face cuiva o ~ = a-i aduce cuiva imputări violente, s.f, g.-d. art. scenei, pl. scene, scenetă Piesă de teatru într-un act cu personaje puţine. s.f, g.-d. art. scenetei, pl. scenete, scenic,-ă Referitor la scenă sau la teatru. /Spaţiu ~ = parte a scenei expusă vederii publicului. Perspectivă - = vedere de ansamblu a unui decor, adj., pl. scenici,-ce. scenograf,-ă Persoană care creează decorurile (uneori şi costumele) la teatru, la operă sau în cinematografie, //(adj.) Pictor ~. s.m., pl. scenografi; s.f, g.-d. art. scenografei, pl. scenografe.	”
scenografic,-ă Referitor la scenografie, adj., pl. scenografici,^.
scenografie Arta de a organiza cadrul unui spectacol prin decoruri, costume, lumini etc. s.f, art. scenografia, g.-d. art. scenografiei.	"
scenotehnlc,-ă Referitor la scenotehnică. adj., pl. scenoteimici,-ce.
scenotehnică Tehnica folosirii trucajelor şi a aparaturii de scenă în teatru, s.f, g.-d. art. scenotelinicii. sceptic,-ă 1, (Persoană) care nu crede în nimic, care se îndoieşte de orice. 2, (Adept) al scepticismului, adj., s.m. şi f,pl. sceptici,-ce,
scepticism 1. Concepţie care pune la îndoială posibilitatea cunoaşterii adevărului de către om. 2. Atitudine de neîncredere de îndoială, s.n. scepţicojd.-a (peior.) Plin de scepticism. adj.,pl. seep-ticoizi,-de.
sceptru Baston împodobit, purtat de suverani ca simbol al puterii lor. //(fig.) Demnitate, putere, mărire, domnie. s.n., art. sceptrul, pl. sceptre, scheaun (rar) Sunet"caracteristic prin care câinele anunţă apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. s.n., pl. scheaune.
scheci Scenetă cu caracter vesel, satiric şi, de obicei, cu
temă actuala, s.n., pl. schgciuri.
scheellt (schee pron. şe) Wolframat natural de calciu,
din care se obţine wolframul, s.n.
schelă 1. Eşafodaj. 2. Punte care face legătura între o
navă şi ţărm sau chei. 3. Unitate industrială destinată
exploatării unui zăcământ de ţiţei. 4. (înv.) Debarcader;
punct vamal situat lângă o apă. 5. (înv., reg.) Târg; piaţă
de mărfuri, s.f, g.-d. art. schelei, pl. schele.
schelălăi intr. A chelălăi. vb. IV, ina. prez. 3 sche-
lălăie, imperf. 3 sg. schelălăia; conj. prez. 3 să sche-
lălăie.	"
schelălăială Acţiunea de a schelălăi. s.f, g.-d. art.
schelălăielîî, pl. schelălăieli.	”
schelăliit Chelălăit. s.nT
schelărie 1. Scheletul unei construcţii, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la o construcţie. s.f, art. schelăria, g.-d. art. schelăriei, pl. schelării, art. schelăriile. "	"	’
schelet 1." Totalitatea oaselor unui vertebrat; sistemul osos. 2. Ansamblul pieselor iegate între ele, care reprezintă partea de rezistenţă a unei construcţii sau a unui sistem tehnic. 3. (fig.) Planul unei opere literare, ştiinţifice etc.; schemă. s.n.,pl. schelete, scheletic,-ă (despre fiinţe) Foarte slab; uscat, adj., pl. scheletici,-ce.
schéleton 1. Sanie de metal foarte joasă pe care se stă culcat pe burtă. 2. Sport de iarnă practicat cu scheletonul (1). s.n.,pl. (1) scheletoane.
schematic,-ă AlcătuiCprezentat în linii generale, fără detalii, //(depr.) Făcut după anumite şabloane; dogmatic, rigid, adj., pl. schematici,-ce. schematism Prezentare simplistă, lipsită de adâncime. //Preluarea rigidă a unor formule fixe. s.n. schematiza tr. A prezenta ceva în mod schematic; a simplifica în mod exagerat, vb. I, ind. prez. 3 schematizează.
schematizant,-ă Care schematizează, adj., pl. sche-matizanţi,-te.
schematizare Acţiunea de a schematiza s.f, g.-d. art. schematizării, pl. schematizări.	,
schemă!. Plan cuprinzând ideile principale ale unei lucrări, care permite o vedere de ansamblu asupra ei.
2.	Reprezentarea grafică simplificată a unei construcţii, a unei maşini, a unui aparat etc. /(tehn.) ~ bloc = reprezentare schematică a unui aparat, a unei instalaţii etc., prin blocuri funcţionale. ~ logică = organigramă.
3.	Tabel cuprinzând denumirea posturilor dintr-o instituţie sau dintr-o întreprindere, s.f, g.-d. art. schemei, pl. scheme.
scfîepsis (fam.) Minte, pricepere, perspicacitate. /Cu~ = cusocoteală, cu chibzuinţă; cu un anumit scop (nemărturisit). s.n
1077
schimnicie
scherzando (z pron. ţ) (it„ muz.) Glumeţ, jucăuş, vesel. adv.
scherzo (z pron. ţ) (it) Piesă muzicală (sau parte dintr-o piesă) scrisă într-un tempo vioi, însufleţit, s.n., art. scherzoul, pl. scherzouri.
scReting Patină pe rotile. //Sport practicat cu patine pe rotile! s.n.,pl. schetinguri.
scheuna (sche-u-) intr. (despre câini) Achelălăi. //(fig., fam., despre oameni) A se văita, a se plânge, vb. I, ind. prez. 3 scheaună; conj. prez. 3 să scheaune. scheunare (sche-u-) Acţiunea de a scheuna; (p. ext.) scheunătură. s.f., g.-d. art. scheunării, pl. scheunări. scheunat (sche-u-) Scheunare, cTielălăit. s.n. scheunltură (sche-u-) Sunete ascuţite şi repetate (de durere sau ete bucurie) scoase de un animal (mai ales de un câine); scheunare. s.f., g.-d. art. scheunăţurii, pl. scheunături.
schi 1. On fel de patină lungă şi îngustă, care, prinsă de talpa ghetelor, permite alunecarea rapidă pe zăpadă.
2.	Sport practicat cu schiurile (1). /- nautic = sport nautic în care sportivul, remorcat de o ambarcaţiune cu motor, alunecă pe suprafaţa apei pe nişte schiuri speciale. s.n.,pl. (1) schiuri.
schia (schi-a) intr. ~A aluneca pe zăpadă cu schiurile. vb. iŢind. prez. 3 schiază, 1 pl. sehiem; conj. prez. 3 să schieze; ger. schijnd.
schia biî,-ă (despre un teren) Pe care se poate schia.
adj., pl. schiabili,-e.
schiaun (rar) Scheunătură s.n.
SChiEob Un fel de sanie pe schiuri, prevăzută cu o şa şi didjatăcu ajutorul unui ghidon, s.n.,pl. schiboburi. senif 1. Ambarcaţiune sportivă uşoară, foarte lungă şi îngustă, cu rame lungi şi cu scaune mobile. 2. Probă sportivă practicată cu schiful (1). s.n., pl. (1) schifuri. schifjsi-ă Sportiv care practică schiful. s.m., pl. schi-fişti; sf., g.-d. art. schifistei, pl. schifiste. schija1 (rar) Fontă, s.f', g.-a. art. sclîijei. schijă2 Sfarâmătură de proiectil, de bombă sau de grenadă, rezultată prin explozie, s.f, g.-d. art. schijei,/?/, schije.
schilav,-ă (înv., pop.) Schilod, adj., pl. schilavi,-e. schîlăv] tr. şi refl. (înv., pop.) A (se) schilodi, vb. IV, ind, prez. I sg. şi 3pl. schilăvesc, imperf 3 sg. schilăvea; eoni. prez. 3 să schilăvească. scnifăvos.-oasă (înv.3 Schilod, adj., pl. schilăvoşi,-oase. -	”	“
schiler (în Evul Mediu, în ţările române) Dregător domnesc care conducea un punct vamal (din preajma unei ape), s.m., pl. schileri.
schilift Instalaţie pentru transportul schiorilor pe vârful unei pante, s.n., pl. schilifturi. schilod,-oadă (despre'fiinţe) Cu unul sau mai multe membre mutilate, deformate sau anchilozate; (despre membre) mutilat, deformat, adj., pl. schilozi,-oade. schilodeală Starea celui schilod; mutilare, s.f, g.-d. art. schiloHelii, pl. schilodeli. schilod] ir. şi refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3pl. schilodesc, imperf. 3 sg. schilodea; conj. prez. 3să schilodească."	"
schilodire Acţiunea de a (se) schilodi; schilodeală; mutilare.",?./, g.-d. art. schilodirii, pl. schilodiri, schimă A. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă.
2.	Haină călugărească. B. Gest, mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură.^/, g.-d. art. schimei, pl. schime. schimb 1. înlocuire a cuiva cu altcineva "sau a ceva cu altceva /(tehn.) Piesă de ~ - piesă fabricată pentru a înlocui altă piesă uzată dintr-un mecanism, (fiziol.) ~ de materii = totalitatea proceselor care se petrec în organism cu ocazia asimilării hranei. ~ respiratorii = totali-
tatea proceselor prin care se introduce în sânge oxigenul şi se elimină bioxidul de carbon. Cu ~ul = pe rând, când unul, când altul. Trupă cu ~ul = trupă în care soldaţii erau chemaţi să facă serviciul în mod periodic şi pe rând (în intervale fiind lăsaţi la vatră). ~ de cuvinte = discuţie aprinsă, ceartă. 2. Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul în locul lui; circulaţia mărfurilor ca formă de repartizare a bunurilor produse de societate, lîn ~ = drept compensaţie. //Transformare a unei sume de bani în alta de aceeaşi valoare, dar constând din alte monede. ICasă de ~ - întreprindere comercială care se ocupă cu schimbarea banilor. Scrisoare de ~ = act prin care semnatarul cere altei persoane să plătească o sumă de bani celui indicat în act. Agent de ~ = persoană care negociază în mod oficial obligaţiunile de stat şi alte efecte.
3.	Echipa sau totalitatea lucrătorilor care se găsesc în acelaşi timp la lucru într-o unitate, într-o secţie etc., în care lucrează mai multe rânduri de lucrători; echipă sau persoană care înlocuieşte altă echipă sau altă persoană; interval de timp dintr-o zi în care lucrează o echipă sau
o	persoană. 4. (fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice etc. de la un sistem fizic la altul.
5.	(mai ales la pl.) Primeneli. s.n., pl. schimburi, schimba 1. tr. A înlocui un lucru cu altül sau pe cineva cu altcineva. IA ~ scrisori = a coresponda. A ~ o vorbă (sau câteva vorbe, câteva cuvinte) (cu cineva) = a sta (puţin) de vorbă (cu cineva). A ~ prefixul = a împlini
o	cifră rotundă şi a schimba cifra zecilor. 2. tr. A ceda un lucru pentru alt lucru. 3. tr. A modifica, a transforma un lucru, dându-i altă formă. IA ~ vorba = a abate conversaţia în altă parte. Hrefl. (despre oameni) A-şi modifica firea, purtarea. Hrefl. (despre vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. refl. şi tr. A (se) îmbrăca cu rufe curate; a(-şi) pune alte haine. //(înv.) A (se) travesti.
5.	tr. A muta (in alt loc, în altă parte), vb. I, ind. prez. 3 schimbă.
schimbare Acţiunea de a (se) schimba; modificare, transformare; schimbat, s.f, g.-d. art. schimbării, pl. schimbări.	”
Schimbarea la Faţă Sărbătoare bisericească ortodoxă care se prăznuieşte la 6 august, s.prop.f, g.-d. Schimbării la Faţă.
schimbăş (înv.) Soldat care făcea parte din trupele cu schimbul”s.m., pl. schimbaşi, schimbat Schimbare, s.n.
schimbacios,-oasă (fam.) Schimbător, adj., pl.
schimbăcioşiroase-	.
schimbător1 1. Dispozitiv tehnic care permite modificarea valorilor caracteristice ale unui sistem tehnic, direcţia mersului unui vehicul etc. ~ de viteză. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic) care permite schimbul de energie, de căldură între două medii de căldură. 3. ~ de cale = instalaţie care leagă între ele mai multe linii de cale ferată, permiţând trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. s.n., pl. schimbătoare. schimbător2,-oare Care”se schimbă uşor; nestatornic, variabil. aJj., pl. schimbători,-oare. schimbea (înv.) Ciorbă de burtă, s.f, art. schimbeaua, g.-d. art. schimbelei, pl. schimbele, art. schimbeleleT schjmnic/schivnic,-ă (rar) Pustnic, sihastru, s.m., pl. schimnici/schivnici; s.f, g.-d. art. schimnicei/schivnicei, pl. schimnice/schivnice.	*	"
schirrinicesc./schivnicesc,-ească (rar) Care aparţine schimnicului, adj., p/."schimnîceşti/schivniceşti. schimnici/schivnic] refl. (rar) Á se face scRimnic. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se schimniceşte/se schivniceşte, imperf. 3 sg. se schimnicea/se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească. " schimnicie/schivnicie (rar) Starea, viaţa de schimnic. s.f, art. schimnicia/schivnicia, g.-d. art. schimniciei/
schimonoseală
1078
schivniciei, pl. schimnicii/schivnicii, art. schimniciile/ schivniciile.
schimonoseală Faptul de a (se) schimonosi, [var. (reg.) schimoseală s.f] s.f, g.-d. art. schimonoselii, pl. schimonoseli. "	”
schimonosi 1. tr. A deforma, a strica aspectul. 2. refl. (despre oameni) A se strâmba, a face grimase; a face nazuri, [var. (reg.) schimosi vb.} vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. schimonosesc, imperf 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 să schimonosească.	“
schimonosjre Acţiunea de a (se) schimonosi, [var. (reg.) schimösire s.f] s.f., g.-d. art. schimonosirii, pl. schimonosiri. '	'
schimonositură 1. Strâmbătură a feţei; grimasă. 2. Lucru deformat. Pocitanie, monstru, [var. (reg.) schimosi-tură s./] s.f, g.-d. ari. schimonositurii, pl. schimonosi-türi.	~
schimoseală v. schimonoseală, schimosi v. schimonosi, schimoslre v. schimonosire, schimositură v. schimonositură. schinduc "Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu fructe ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu, s.m.
schinduf (bot.) 1. Cimbrişor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, folosită ca nutreţ sau întrebuinţată în bucătărie şi în medicină, s.m. schinel Mică plantă erbacee, cu flori galbene, întrebuinţată ca plantă medicinală, s.m., pl. sehinei. schingi (înv.) Tortură, s.n., pl. schingiuit ~ schingiui tr. A chinui, a tortura //A deforma, a stâlci. A ~ cuvintele, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. schingiu-iesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 să schin-giuiască.	“
schingiuire Acţiunea de a schingiui; tortură, caznă. s.f, g.-d. art. schingiuirii, pl. schingiuiri, schingiuit Faptul de’a schingiui. s.n. schinteie v. scânteie.
schinuţă Plantă erbacee cu flori albastre sau albe, care creşte în regiunile montane, s.f, g.-d. art. schinuţei, pl. schinuţe.	~
schior,-oare Persoană care schiază, care practică schiul. s.m., pü schiori; s.f, g.-d. art. schioarei, pl. schioare, schip Vas mare’de metal, care rulează pe o cale ghidată şi care se descarcă automat, fiind folosit la transportul materialelor în mine, în fabrici etc. s.n., pl. schipuri. schjper 1. Cârmaci al unei ambarcaţiuni cu vele. 2. (arg.) Comandant al unei nave comerciale, s.m., pl. schiperi. schipetar Denumire autohtonă pe care şi-o dau albanezii, s.m., pl. schipetari.
schiptru (înv.) Sceptru, s.n., art. schiptrul, pl. schiptre. schismatic,-ă (Persoană) care s-a separat de comunitatea uneTbiserici, adj., s.m şi f, pl. schismatici,-ce. schismă 1. Separare formală a unui grup de credincioşi de comunitatea din care făceau parte. 2. (fig.) Dezbinare provocată de deosebirea de păreri; sciziune, s.f, g.-d. art. schismei, pl. schisme.
schit Mănăstire mică sau aşezare călugărească izolată s.n.,pl. schituri.
schituleţ Diminutiv al lui schit, s.n., pl. schituleţe. schiţa tr. l.A desena ceva schematic; a face o schiţă
2.	(fig!) A descrie, a reda ceva prin câteva trăsături caracteristice. 3. (fig.) A face un gest incomplet, o mişcare uşoară. 4. A fixa punctele principale ale unui plan; a concepe, vb. I, ind. prez. 3 schiţează, schiţare Acţiunea de a schiţa, s.f, g.-d. art. schiţării, pl. schiţări.	~
schlîă 1. Desen sumar reprezentând conturul şi trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unei construcţii etc. //Prima formă, sumară, a unei lucrări; schemă.
//Lucrare care cuprinde o privire generală asupra unui anumit subiect. 2. Specie a genului epic, de dimensiuni reduse, care prezintă un singur episod din viaţa personajelor. s.f,g.-d. art. schiţei, pl. schiţe, schivnic,-a v. schimnic.	'
schîvnicesc,-ească v. schimnicesc. schivnicFv. scffimnici.
schizofazie (med.) Tulburare patologică (în schizofrenie) care sé manifestă prin vorbire confuză, s.f, art. schizofazia, g.-d. art. schizofaziei, pl. schizofazii, art. schizofazîile.	’	‘
schizofiiă Vegetală unicelulară care se reproduce prin diviziune simpli s.f, g.-d. art. schizofitei, pl. schizofite. schizofrenic,-ă (Persoană) care suferă de schizofrenie. adj., s.m. şi f, pl. schizofrenici,-ce. schizofrenie Boală mintaiă cronică, caracterizată prin slăbirea funcţiilor psihice şi prin pierderea contactului cu realitatea, sf, art. schizofrenia, g.-d. art. schizofreniei,^/. schizofrenii, art. schizofreniile, schizoid,-ă (med.) (Om) predispus la schizofrenie. adj., s.m. şi f, pl. schizoizi,-de. schizoidie Predispoziţie a unei constituţii psihice pentru schizo’frenie; (rar) schizotimie. s.f, art. schizoidia, g.-d. art. schizoidiei.	"
schizopod (la pl.) Ordin de crustacee terestre sau marine rmci, cu picioarele bifurcate; (la sg.) crustaceu din acest ordin, s.n., pl. schizopode. schizotimie (med., rar) Schizoidie. s.f, art. schizo-timia, g.-d. 'art. schizotimiei. scfinauzer (şna-u-ţer) (germ.) Câine de pază robust. s.m., pl. schnauzeri.
schooner (scunăr) (angl.) Navă cu vele cu două catarge înclinat^ folosită pentru pescuit şi cabotaj, s.n., pl. schoonere.
schopenhauerian,-ă (şo-pen-ha-u-e-ri-an) (Adept) al schopenhauerismülui. adj., s.m. şi f, pl. schopenha-uerieni,-e.
schopenhauerism (şo-pen-ha-u-e-) Concepţia filosofică a lui A. Schopenhauer, care afirmă că esenţa lumii este voinţa universală, oarbă şi iraţională, s.n. schuss (şus) (germ.) Coborâre directă a unei pante pe schiuri, s.n., pl. schussuri.
schwyz (şviţ) (germ.) Rasă superioară de taurine, de culoare brună, crescută pentru lapte şi came. s.n. sciatic,-ă (sci-a-) 1. (în sintagma) Nerv ~ = nerv rahi-dian" care inervează membrele inferioare. 2. Referitor la nervul sciatic (1). adj., pl. sciatici,-ce. sciatică (sci-a-) Boală care sé manifestă prin dureri de-a lungul nervului sciatic, s.f, g.-d. art. sciaticii, pl. sciatici, science-fiction (saiăns ficşăn) (angl.) Literatură, film cu caracter ştiinţifico-fantastic. //(adj.) Literatură ~. s.n. scientică (sci-en-) Disciplină care studiază ştiinţa ca fenomen social; scientologie. s.f, g.-d. art. scienticii. scientism (sci-en-) Doctrină potrivit căreia "nu există adevăr în afara ştiinţelor pozitive, singurele în măsură să rezolve toate problemele cunoaşterii, s.n. scientist,-ă (sci-en-) (Adept) al scientismului, adj-, s.m. şi/, pl. scientişti,-ste.	,
scientiza (sci-en-) tr. A introduce în anumite domenii metode proprii altor ştiinţe (în special ale matematicii). vb. I, ina. prez. 3 sg. scientizează, scientizare (sci-en-) Acţiunea de a scientiza s.f, g.-d. art. scientizării, pl. scientizări, scientizat,-ă (sci-en-) In care s-au introdus metodele altor ştiinţe. adj.,pl. scientizaţi,-te. scientolog,-a (sci-en-) Specialist în scientologie. s.m., pl. scientologi; (rar) sf, g.-d. art. scientologei, pl. scien-tologe.
scientologic,-ă (sci-en-) Referitor la scientologie. adj., pl. scîentologici,-ce.
1079
sclipire
scientologţe (sci-en-) Scientică. s.f., art. scientologia, g.-d. art. scientologiei.
scifozoar (-zo-ar) (la pl.) Clasă de celenterate care cuprinde’unii polipi şi unele meduze; (la sg.) animal din această clasă, s.n., pl. scifozoare. scinda tr. şi refl. A (se) despărţi în părţile componente; a (se) frăcţiona, a (se) divide, vb. I, ind. prez. 3 scindează, scindare Faptul de a (se) scinda, s.f, g.-cT art. scindării, pl. scindări.
scinfigraf Aparat"folosit în scintigrafie. s.n., pl. scinti-grafe.
scintigrafic,-ă (med.) Obţinut prin scintigrafie. adj., pl. scintigrafici,-ce.
scintigrafie (med.) Metodă de explorare a unui ţesut, a unui organ intern prin introducerea unei substanţe radioactive; (concr.) imagine astfel obţinută, s.f, ari. scintigrafia, g.-d. art. scintigrafiei, pl. scintigrafii, art. scintigrafîile.	A
scintigrâmă (med.) înregistrare grafică a radioactivităţii unui ţesut după introducerea unei substanţe radioactive. s.f, g.-d. art. scintigramei, pl. scintigrame. scintilator (fiz.) Substanţă în masa căreia apar scintilaţii sub acţiunea razelor radioactive, s.n., pl. scintila-toare.
scintilaţie (-ţi-e) 1. Scânteiere, sclipire. //Modificare a intensităţii şi coloraţiei luminii stelare, datorită refracţiei sale în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanţă fosforescentă sub influenţa ionizării. s.f, art. scintilaţia, g.-d. art. scintilaţiei, pl. scintilaţii, art. scintilaţiile. ” scintilograma (med., rar) Scintigrâmă. s.f~, g.-d art. scintilogramei, pl. scintilograme. scintiscinograf Aparat cu ajutorul căruia se pot determina cu precizie regiunile bolnave ale glandei tiroide, s.n., pl. scintiscanografe. scit,-ă (Locuitor) care făcea parte dintr-o populaţie indo-europeană stabilită, prin sec. al VlII-lea î.Hr., în regiunile din nordul Măni Negre, adj., s.m. şi f, pl. sciţi,-te.
scitic,-ă Referitor la Sciţia sau la populaţia ei. adj., pl. scitici,-ce.
sciziona (-zi-o-) tr. şi refl. A (se) desprinde dintr-un întreg, a"(se) separa vb. I, ind. prez. 3 scizioneazâ. Scizionar,-ă (-zi-o-) (rar) Scizionist, adj., pl. scizio-nari,-e.
scizionare (-zi-o-) Acţiunea de a (se) sciziona s.f, g.-d. artTscizionárii, pl. scizionări. scizionist,-ă (-zi-o-) (Persoană) care aparţine unei fracţiuni' care urmăreşte să provoace o sciziune, adj., s.m. şif, pl. scizionişti,-ste.
scizipar,-ă Care sé înmulţeşte prin sciziparitate. adj., pl. scizTpari,-e.
sciziparitate Formă de înmulţire la unele organisme unicelulare, constând în diviziunea organismului în două părţi aproximativ egale, s.f, g.-d. art. sciziparităţii. sciziune (-zi-u-) Despărţire bazată pe deosebiri de convingeri, intervenită între persoane sau grupuri, s.f, g.-d. art. sciziunii, pl. sciziuni, scizură (anat.) Fisură pe suprafaţa unui organ, s.f, g.-d. art. scizurii, pl. scizuri.
scizurita (med.) Inflamaţie a unei scizuri pulmonare. s.f, g.-d. art. scizuritei, pl. scizurjte. sclai (reg.) Parte a joagărului care poartă buşteanul după ce a trecut de fierăstrău, s.n., pl. sclaiuri. sclav,-ă 1. Persoană lipsită de drepturi, aflată în proprietatea unui stăpân pentru care munceşte. 2. (fig.) Persoană care satisface servil voinţa altuia, //(fig.) Persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu etc. s.m., pl. sclavi; s.f, g.-d. art. sclavei, pl. sclave, sclavagism Sistem social bazat pe proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra sclavilor, s.n.
sclavagist,-ă Referitor la sclavagism, adj., pl. scla-vagişti,-ste.
sclavaj (rar) Sclavie, s.n.
sclavie 1. Stare, condiţie de sclav; robie; sclavaj. 2. (fig.) Starea’ de dependenţă politică, economică, socială în care este ţinută o ţară, o categorie socială, un individ. s.f, art. sclavia, g.-d. art. sclaviei, sclereidă Celulă moartă, îngroşată şi lignifială, care formează ţestul dur al cojilor şi al sâmburilor, s.f, g.-d. art. sclereidei, pl. sclereide.
scierenchim Ţesut al'unei plante, alcătuit din celule moarte cu membrane îngroşate, s.n., pl. sclerenchimuri. sclerodermie Boală caracterizată prin îngroşarea pielii şi a ţesutului celular subcutanat, s.f, art. sclero-dermia, g.-d. art. sclerodermiei, pl. sclerodermii, art. scierödermiile.
scleroftalmie Scleroza ţesutului conjunctiv al ochilor. s.f, art. scleroftalmia, g.-d. art. scleroftalmiei. sclerometru Instrument pentru determinarea durităţii unui corp metalic, prin măsurarea rezistenţei lui la zgâriere. s.n., art. sclerometrul, pl. sclerometre. scleroproteină (biol.) Proteină fibroasă "foarte rezistentă. s.f, g.-d. art. scleroproteineijp/. scleroproteine. scleros,-oasă (despre ţesuturi) îngroşat, fibros? adj., pl. scieroşi,<>ase.
scieroscop "Aparat pentru măsurarea durităţii unui material, prin ricoşeul unui percutor în cădere liberă pe materialul respectiv. s.n.,pl. scleroscoape. sclerot (biol.) Organ de rezistenţă fa unele ciuperci. s.m., pl. scleroţi.
sclerotică învelişul exterior al globului ocular, care constă"dintr-o membrană fibroasă de culoare albă. s.f, g.-d. art. scleroticei, pl. sclerotice. scleroza refT. A se îmbolnăvi de scleroză, vb. I, ind. prez. 3 se sclerozează.
sclerozant-ă Care provoacă scleroză, adj., pl. scle-rozanţi,-te.
sclero2are Acţiunea de a se scleroza, s.f, g.-d. art. sclerozării.
sclerozat,-ă Atins de scleroză, //(fig.) Incapabil de a gândi corect, raţional, adj., pl. sclerozaţi,-te. scleroză Boală care constă în modificarea structurii normáé a unui organ, în urma unor procese inflamatorii sau degenerative. /- în plăci = boală caracterizată prin apariţia unor focare de demielinizare în sistemul nervos central, care determină tulburări neurologice diverse. s.f, g.-d. art. sclerozei, pl. scleroze, sclifoseală (fam.) Faptul de a se sclifosi; mofturi, fasoane; sclifosire. s.f, g.-d. art. sclifoselii, pl. sclifoseli, sclifosi refl. (fam.) 1. A face mofturi, Fasoane; a se fandosi. 2. Ă se preface că plânge; a se smiorcăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sclifoseşte, imperf. 3 sg. se sclifosea; conj. prez. 3 să se sclifosească.
sclifosire (fam.) Sclifoseală, s.f, g.-d. art. sclifosirii, pl. sclifösiri. sclinti v. scrânti.
sclipeală (rar) Sclipire, s.f, g.-d. art. sclipelii, pl. sclipeli.
sclipeţ (bot., rar) Plantă erbacee cu tulpina noduroasă şi cu flori galbene, întrebuinţată în medicină, s.m., pl. sclipeţi.
sclipi intr. A luci (cu o lumină intermitentă); a străluci, //(despre ochi) A avea o strălucire deosebită; a scânteia vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sclipesc, imperf. 3 sg. sclipea; conj. prez. 3 să sclipească. scIipicios,-oasă (reg., fân.) Sclipitor. adj.,pl. sclipi-cioşi.-oase.
sclipjre Faptul de a sclipi; lucire, scânteiere; sclipit. s.f, g.-d. art. sclipirii, pl. sclipiri.
sclipit
1080
sclipit Sclipire, s.n.
sclipitor,-oare Care sclipeşte, strălucitor, sclipicios. //(fig.) Deosebit de inteligent, adj., pl. sclipitori,-oare. sclipitură Lucire momentană, trecătoare, s.f., g.-d.. art. sclipitorii,/?/, sclipitori.
sclipuţ tr. (reg.) A agonisi, a procura, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 să sclipuiască. ""	~
SClipuire (reg.) Faptul de a sclipui. s.f, g.-d. art. scli-puirii. "
scliviseală 1. (înv., fam.) Sclivisire. 2. (concr.) Strat subţire de tencuială bine netezită, s.f, g.-d. art. scli-viselii, pl. scliviseli.
scfivis] 1. refl. (înv., fam.) Ase dichisi. 2. tr. (înv., fam.) A aplică un strat de scliviseală (2). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sclivisesc, imperf. 3 sg. sclivisea; conj. prez. 3 să sclivisească. -	"
sclivisire (înv., fam.) Acţiunea de a (se) sclivisi. s.f, g.-d. art. schvisirii, pl.	sclivisiri.	■»
scoabă 1. Piesă de	oţel formată	dintr-o	vergea	cu
capetele îndoite în unghi drept, folosită la îmbinarea provizorie a pieselor de lemn. //(pop., fam.) Epitet depreciativ pentru o femeie foarte slabă (şi rea). 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare cu scoaba (1), folosite la lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (rar) Scobitură în zid. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peşti, s.f, g.-d. art. scoabei, pl. scoabe.	”	A
scoarţă 1. Coajă. /Obraz de ~ =	om necioplit.	2.	Inve-
lişuiexterior şi solid al globului pământesc. 3. (anat.) ~a cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, alcătuită din substanţă nervoasă cenuşie. 4. Copertă rigidă a unei cărţi, a unui registru etc. /Din ~ în ~ = de la prima până la ultima pagină, 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grâne. 6. Covor din lână, care se aşterne pe pat, pe pereţi etc. s.f, g.-d. art. scoarţei, pl. scoarţe, scoate tr. A. 1. A lüa ceva dintr-o cantitate mai mare sau 3in locul unde se află. 2. A extrage ceva dintr-un spaţiu, dintr-un înveliş etc. IA ~ sabia (din teacă) = a pomi războiul. 3. A lua ceva de undeva şi a pune la vedere. /A ~ la vânzare (sau la mezat, la licitaţie) = a pune la vânzare. A ~ în evidenţă (sau în relief) = a sublinia, a accentua ceva A ~ la iveală (sau în vileag) = a dezvălui. 4. A-şi dajos de pe sine un obiect de podoabă, de îmbrăcăminte etc. /Pe unde scot (sau scoţi etc.) cămaşa? = cum aş putea să scap (să scapi etc.) din încurcătura în care mă aflu (sau te afli)? 5. A smulge, a extrage. /A ~ (cuiva) sufletul = a necăji. A-şi ~ sufletul = a se obosi prea mult. A-i ~ (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu pe care i l-ai făcut. A-şi ~ ochii unul altuia = a se certa; a se bate.
6.	A izgoni pe cineva dintr-un loc; a destitui dintr-o funcţie, dintr-o slujbă. /A ~ (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol etc. //A elimina dintr-o serie, dintr-o listă etc. IA ~ din circuit = a) a face să nu mai funcţioneze întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulaţie. 7. A schimba starea cuiva. 8. A mobiliza pentru o acţiune. 9. A conduce pe cineva într-un anumit loc. IA o ~ la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti. 10. A deshăma sau a dejuga un animal de tracţiune. 11. A dobândi, a obţine ceva de undeva sau de la cineva. 12. A ridica pe cineva la o situaţie mai bună. 13. A face o copie, o reproducere. IA ~ om din cineva = a face pe cineva să ajungă om valoros. //A tipări, a publica. B. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară. A ~ capul pe geam. /Fuge de-şi ~ ochii = fuge foarte tare. 2. A rosti sunete, a pronunţa cuvinte, a vorbi, a spune, a zice. 3. A născoci, a inventa
//(înv.) A institui. 4. (despre păsări) A cloci ouăle şi a face să iasă pui. 5. (despre plante) A face să crească, să răsară, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scot, imperf. 3 sg. scotea, perf. s. 1 sg. scosei, I pl. scoaserăm; conj. prez. 3 să scoată; ger. scoţând; part. scos. ” scoatere Acţiunea 3e a scoate, s.f, g.-d. art. scoaterii, pl. scoateri.	”
scobai (iht., reg.) Scobar. s.m., pl. scobai, art. scobaii. scobar Peşte de apă dulce, lung de 25~30 cm, verde-cenuşiu pe spate şi argintiu pe laturi şi pe burtă; scobai. s.m., pl. scobari.
scobi 1. tr. şT intr. A face o gaură în ceva, scoţând materialul din interior. //A grava a cizela; a ciopli, a sculpta
2.	refl. (fig., fam.) A se scotoci în buzunare, în portofel
etc. 3. tr. şi refl. A(-şi) vârî degetele în nas, între dinţi pentru a (se) curăţa vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scobesc, imperf. 3 sg. scobea; conj. prez. 3 să scobească. scoBjre Acţiunea de a (se) "scobi, s.f, g.-d. art. scoBirii, pl. scobiţi.	"
scobit Faptul de a (se) scobi. s.n.
scobitoare Beţişor foarte subţire de lemn, ascuţit la un capăt, cu care se scot rămăşiţele de alimente dintre dinţi. s.f, g.-d. art. scobitorii, pl. scobitori, scobitură 1. Parté scobită a unui obiect sau a unei suprafeţe; gaură, cavitate, adâncitură. //Văgăună. 2. Lucrare în formă de şanţ, executată într-un zăcământ minier, pentru a extrage mai uşor materialul, s.f, g.-d. art. scobitorii, pl. scobituri, scoborâfe v. coborâre, scoboraş v. coborâş. scoboritor,-oare v. coborâtor, scoborî \T coborî.
scoc 1.'Canal prin care se aduce apa la roata morii sau ajoagărului. //(p. gener.) Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. //Adâncitură făcută de apa care curge din scoc (1). 2. Jgheab pe care alunecă buştenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab metalic folosit în mine la transportul, prin alunecare, al materialului excavat. s.n.,pl. scocuri, scociorj v. scociorî. "
scociorî intr. (pop., fam.) 1. A scormoni, a râcâi. 2. (fig.) A scotoci, a cotrobăi. 3. A săpa făcând o adâncitură în ceva. Iltr. A cerceta, a scruta (ceva). Iltr. A irita, a aţâţa pe cineva [var. scociorî vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scociorăsc, imperf.'3 sg. scociora, penf. s. 1 sg. sco-ciorâi, 1 pl. scociorârăm, m.m.c.p. 3 sg. scociorâse, 3 pl. scociorâseră; conj. prez. 3 să scociorască; ger. sco-ciorând; part. scociorât.’
scofală (fam.) Folos” pricopseală, ispravă. //Ceea ce e de folos, util. s.f, g.-d. art. scofalei. scofâlc] refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnaţi. 2. (fig., despre obiecte) A se încovoia a se deforma; a se scoroji, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se scofâlceşte, imperf. 3 sg. se scofâlcea; conj. prez. 3 să se scofâlcească. scofalcire Acţiunea 3e a se scofâlci. s.f, g.-d. art. scofălcirii, pl. scofâlciri.
scofâlcitură (pop.) "l. Cută, adâncitură pe obrajii persoanelor foarte slabe. 2. Făgaş; văgăună, s.f, g.-d. art. scofălciturii, pl. scofâlcituri.
scoică 1. Nume dat măi multor specii de moluşte cu corpul adăpostit între două valve calcaroase. 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. //Cochilie de melc.
3.	Acoperiş în forma unei cochilii de scoică (1) sau m formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
4.	Excrescenţă osoasă care se formează uneori pe chişiţa sau pe coroana copitei calului şi care face ca animalul să şchiopăteze. 5. (la armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului în care este înşurubat percutorul, s.f, g-d-art. scoicii, pl. scoici.
1081
scornitură
scoică-de-mărgăritar Scoică din Oceanul Indian şi din Pacific, care produce perle, s.f., g.-d. art. scoicii-de-mărgăritar. pl. scoici-de-mărgăritar.	~
scoică-cle-râu Gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub malurile adânci ale râurilor; moluscă din acest gen. s.f., g.-d. art. scoicii-de-râu, pl. scoici-de-râu. scoicuta Diminutiv al lui scoică, s.f, g.-d. ărt. scoi-cuţei, pl'. scoicuţe.
scolast (rar) Adept al scolasticii. //Cărturar care judecă rigidTignorând practica, s.m., pl. scolaşti. scolastic,-ă Referitor la scolastică” (p. ext.) rupt de realitate, de practică, adj., pl. scolastici,-ce. scolastică 1. Sistem filosofic medieval care se baza pe dogmele bisericii catolice. //Nume dat învăţământului (filosofic) din ţările Euiopei medievale, dominate de catolicism. 2. Mod de gândire şi de activitate rupt de realitate, de practică. s.f, g.-d. art. scolasticii, scolasticism Concepţie specifică scolasticii, s.n. scolex Extremitatea anterioară a teniei, pe care se află organele de fixare, s.n., pl. scolexuri. scoliast (-li-ast) (livr.) Autor "ele scolii, s.m., pl. scoliaşti. scolie (-li-e) 1. (în Grecia antică) Cântec bisericesc cu acompaniament muzical. 2. (livr.) Comentariu pentru înţelegerea unui text antic. //Remarcă referitoare la o teoremă, s.f, art. scolia, g.-d. art. scoliei, pl. scolii, art. scoliile.
Scbliotic,-ă (-li-o-) (med.) (Persoană) care suferă de scolioză, adj., s.m. şi f.,pl. scoliotici,-ce. scolioză (-li-o-) Deviere laterală a coloanei vertebrale (în regiunea dorsală), s.f, g.-d. art. scoliozei, pl. scolioze, scolopendră Mic miriapod insectivor, care trăieşte în locuri umede şi întunecoase, s.f, g.-d. art. scolopendrei, pl. scolopendre.
sconcs1 "Mc mamifer carnivor din America, asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă, de diferite culori, s.m., pl. sconcşi.
sconcs2 Blana prelucrată a sconcsului1. s.n., pl. sconc-suri.
scondru Prăjină cilindrică lungă, folosită pe o navă în diferite scopuri, s.m., art. scondrul, pl. scondri, art. scondrii.	"
scont 1. Reducere făcută unui debitor pentru achitarea datoriei înainte de scadenţă. 2. (rar) Operaţie financiară prin care o bancă cumpără efecte de comerţ (cambii, trate etc.), achitându-se înainte de scadenţă valoarea lor, cu reţinerea unei dobânzi şi a unui comision. 3. Dobândă cuvenită pentru un împrumut, reţinută de bancă în momentul acordării împrumutului. s.n.,pl. sconturi, sconta tr. l.A efectua un scont. 2. (fig.) K conta pe cineva,-a-şi face planuri dinainte, vb. I, ina. prez. 3 scontează.
SContabil,-ă (despre poliţe şi alte efecte de comerţ) Care poate fi scontat, adj., pl. scontabili,-e. sconţare Acţiunea de a sconta, s.f, g.-d. art. scontării, pl. scontări. '	”
SContator,-oare (Persoană, instituţie) care face operaţii de scont, adj., s.m. şi/, pl. scontatori,-oare. scop Obiectiv, ţintă către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască, lîn ~ul... = în vederea..., pentru... [var. (înv.) scopos .?.«.] s.n.,pl. scopuri, scop] tr. (pop.) A castra un animal, vb. IV, ind. prez. ! sg. şi ~3 pl. scopesc, imperf. 3 sg. scopea; conj. prez. 3 să scopească. ~	~
scopire (pop.) Acţiunea de a scopi. s.f, g.-d. art. scopirii, pl. scopiri.
scopft1 (înv., pop.) Membru al unei secte religioase ai cărei adepţi se supun castrării; scapet. s.m., pl. scopiţi. scopjt2,-ă (înv., pop.) Castrat, adj., pl. scopiţi,-te. scopocrom (cin.) Procedeu prin care filmele vechi în alb-negru pot fi colorizate. s.n.
scopolamină Alcaloid înrudit cu atropina, extras din mandragoră! folosit în farmacie, s.f, g.-d. art. scopo-laminei.
scopos v. scop.
scor Raport dintre punctele sau golurile înscrise şi cele primite la o întrecere sportivă. I~ alb = meci nul. —fluviu = scor foarte mare. —limită = scor foarte mic. s.n., pl. scoruri.
scorBoros,-oasă v. scorburos. scorboroşi refl. (înv., reg., despre copaci) A deveni scorburos. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se scorboroşeşte, imperf. 3 sg. se scorboroşea; conj. prez. 3 să se scor-boroşească.
scorbură 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru. 2. Adâncitură, gaură într-un mal, într-o stâncă etc. s.f, g.-d. art. scorburii, pl. scorburi, scorburos,-oasa Cu scorburi. Ivar. (reg.) scorboros,-oasă adj.Ţadj., pl. scorburoşi,-oase. scorbut Boală datorată lipsei vitaminei C din alimentaţie, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinţilor etc. s.n., pl. scorbuturi. scorbutic,-ă (Persoană) bolnavă de scorbut. adj., s.m. şi f, pC scorbutici,-ce.
scordolea Preparat culinar compus din miez de pâine şi nuci pisate, frecate cu usturoi, oţet şi untdelemn, s.f, art. scordoleaua, g.-d art. scordolelei, pl. scordolele, art. scordolelele.
scorer1 Persoană însărcinată cu evidenţa şi afişarea scorului într-o competiţie sportivă, s.m., pl. scoreri. scorer2 Panou pe care se afişează scorul într-o competiţie sportivă, s.n., pl. scorere. scoriaceu,-ee (geol., despre roci) Care are aspectul unei scorii vulcanice, adj., pl. scoriacei,-ee. scorie (-ri-e) 1. Zgură. 2. Strat de oxid negru, format la suprafaţa unor piese de oţel, încălzite la temperaturi înalte. s.f, art. scoria, g.-d. art. scoriei, pl. scorii, art. scoriile, scormolfv. scormoni.”	”	”
scormon] 1. intr. A răscoli (căutând ceva); a scotoci. Hrefl. Se ~eşte în buzunare. Iltr. (fig.) A scruta cu privirea. 2. tr. A stârni (din adăpost, din ascunzătoare).
3.	tr. A răscoli focul, jarul, cenuşa. //A săpa. //(despre păsări) A scurma. 4’. tr. (fig.) A aprinde o stare sufletească, un sentiment. IA ~ la inimă = a tulbura (pe cineva), a nelinişti, [var. (reg.) scormoli vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scormonesc, imperf. 3 sg. scormonea; conj. prez. 3 să scormonească. scormon]re Acţiunea de a (se) scormoni; scormonit. sf, g.-d. art. scormonirii, pl. scormomri. scormonit Scormonire, s.n. scormonitor1 Piesă metalică în formă de gheară, aplicată la unele pluguri pentru a scormoni pământul, s.n., pl. scormonitoare.
scormonitor5,-oare Care scormoneşte; (fig.) care caută să cerceteze pentru a afla ceva. adj., pl. scormonitori,-oare.
scorneală Scornitură, s.f, g.-d. art. scornelii, pl. scorneli.	”
scorn] \.tr. A inventa, a concepe. 2. tr. A lansa (cu rea credinţă) un zvon, o minciună. 3. refl. A se isca, a se stârni. 4. tr. (pop.) A stârni vânatul; a face să iasă din adăpost, să se mişte. [var. (reg.) zgomi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scornesc, imperf. 3 sg. scornea; conj. prez. 3 să scornească. -	”
scornire Acţiunea de a (se) scorni, [var. (reg.) zgomire s.f] s.f.', g.-d. art. scornirii, pl. scorniri.	"
scornitor,-oare (rar) "Creator; care scorneşte, inventează. a^.,p/-scomitori,-oare. scornitura (rar) 1. "Afirmaţie falsă; minciună; zvon; scorneală. 2. (pop.) Ceea ce inventează cineva, s.f, g.-d. art. scorniturii, pl. scornituri.
scoroambă
1082
scoroambă (bot., reg.) Porumbă1, s.f, g.-d. art. sco-roambeî, pl. scoroambe.
scorojeală Faptul de a se scoroji; tencuială sau vopsea cojită, sj?, g.-d. art. scorojelii, pl. scorojeli, scoroji refl. 1. (despre tencuieli, vopsele) A se umfla şi a se coji. 2. (despre lemn, piele etc.) A se usca foarte tare, deformându-se. 3. (despre pielea corpului unor fiinţe) A şe crăpa din cauza uscăciunii, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se scorojeşte, imperf. 3 sg. se scorojea; conj. prez. 3 să se scorojească.	"
scorojjre Faptul de a se scoroji, s.f, g.-d. art. scorojirii, pl. scorojiri.	’
scorompar (bot., reg.) Porumbar1. s.m.,pl. scorombari. scorpie Tpi-e) 1. (pop.) Scorpion (1). 2. (în basme) Fiinţă fantastică, închipuită ca un monstru feminin cu multe capete. //Epitet dat unei femei rele. 3. (astron., pop.) Scorpion (2). s.f, art. scorpia, g.-d. art. scorpiei, pl. scorpii, art. scorpiile. " scorpie-de-mare (-pi-e) Peşte marin cu ţepii înotătoarelor foarte veninoşi, s.f, g.-d. art. scorpiei-de-mare, pl. scorpii-de-mare.	~	""
scorpion (-pi-ön) 1. Specie de arahnidă care are la partea posterioară glande veninoase care se deschid în vârful unui ac. 2. (art.) Numele unei constelaţii din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; scorpie (2). s.n., pl. scorpioni, scorpionul-de-cărţi (-pi-o-) S"corpion mic, neveni-nos, care trăieşte printre foile cărţilor vechi. s.m. art., pl. scorpionii-de-cărţi.
scortăr1 Pasăre mică, insectivoră şi migratoare, cu gâtul alGTs.m., pl. scorţari.
scorţar2 (reg.) Covor (ţărănesc); scoarţă, s.n., pl. scor-ţare. ”
scortăraş Scorţărel. s.m., pl. scorţăraşi. scortăref Mică pasăre insectivoră, cu spinarea cenuşie, pkată cu alb. s.m., pl. scorţărei, art. scorţăreii. scorţişoară 1. Scoarţă aromatici a unor arbori" exotici, folosită drept condiment şi în medicină. 2. (reg.) Vopsea roşie, s.f, g.-d. art. scoiţişoarei. scorţişor Numele mai multor specii de arbori exotici din scoarţa cărora se face scorţişoara, s.m., pl. scorţi-şori.
SCOrţişoriu,-je (rar) De culoarea scorţişoarei, roşcată-cenuşîe. aăj.,pl. scorţişorii.
scortoneră Plantă erbacee de culoare brună, cultivată în diferite zone pentru rădăcinile sale comestibile, s.f, g.-d. art. scorţonerei, pl. scorţonere. scorţos,-oasă 1. Tare, aspru (ca scoarţa), //(despre piele,’rnâini’Tîngroşat, bătătorit, //(despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă, cu scoarţă. /Pepene ~ = pepene galben cu miezul tare. Mere ~ = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-argintie. 2. (fig., despre oameni) Rigid, distant, adj., pl. scorţoşi,-oase. scoruş Arbore din familia rozaceelor, cu flori alEe şi cu fructe comestibile, al cărui lemn, foarte dens şi dur, este folosit în industria mobilei, s.m., pl. sconişi. scoruşă Fructul comestibil al scoruşului, s.f, g.-d. art. scoruşei, pl. scoruşe.
scoruş-ae-munte Arbore mic din familia rozaceelor, cu fructe de mărimea unui bob de mazăre, roşii şi astrin-gente. s.m., pl. sconjşi-de-munte. scotă Parâmă cu ajutorul căreia se fixează colţul de jos al unei vele. s.f, g.-d. art. scotei, pl. scote. scotch1 (scoci) (angl.) Fâşie transparentă care serveşte pentru lipirea unor materiale, mai ales a hârtiei, s.n., art. scotch-ul, pl. scotch-uri.
scotch2 (scoc!) (angl.) 1. Whisky scoţian. 2. Sticlă, pahar cu scotch (1). s.n., art. scotch-ul, pl. scotch-uri. scotoceală Scotocire, s.f, g.-d. art. scotocelii, pl. scotoceli.	”
scotoci tr., intr. şi refl. A (se) căuta cu de-amănuntul peste tot pentru a găsi ceva; a cotrobăi, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. scotocesc, imperf. 3 sg. scotocea; conj. prez. 3 să scotocească. ~	~
scotocţre Acţiunea de a (se) scotoci; căutare amănunţită; scotoceală, s.f, g.-d. art. scotocirii, pl. scotociri, scotocit Faptul de a (se) scotoci, s'n.	"
scotocitor,-oare Care scotoceşte, iscodeşte (fără încetare). adj., p£ scotocitori,-oare. scotom (med.) Pată iinobiil care acoperă o parte a câmpului vizual, s.n., pl. scotoame. scoţi Triburi celtice care în secolele V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice, s.m. pl. scoţian,-ă (-ţi-an) (Locuitor) din Scoţia adj., s.m şif, pl. scoţieni,-e.
scoveiţjă/scovardă 1, (mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluatTdospit), prăjită în grăsime (şi umplută cu brânză, cu urdă etc.). 2. Epitet pentru o persoană foartf slabă şi scofălcită. s.f, g.-d. art. scovergii/sco-verzii, d/. scovergi/scoverzi.	-
scrabble (screbăl) (angl.) Joc distractiv care constă în formarea de cuvinte încrucişate pe o tablă, s.n., art. scrabble-ul, pl. scrabble-uri.
scratch (screci) (angl.) Eliminare a unui sportiv din competiţie prin ştergerea lui de pe listele de participanţi. s.n., art. scratch-ul.
scrădiş Depunere de nisip sau de pietriş (mărunt) pe fundul albiei unui râu, al unui fluviu sau al unor bălţi etc. s.n.,pl. scrădişuri.
scrânciob î. Leagăn de lemn care se balansează sau construcţTe de leagăne care se învârtesc în cerc, servind ca mijloc de distracţie. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport gros, pe ale căţei capete se aşază două persoane pentru a se legăna, s.n., pl. scrâncioburi, scrânciobar (reg.) Om care se învârteşte cu scrânciobul. s.m., pCscrânciobari.
scrânteală 1. Scrântîtură. 2. (fig.) Nebunie, ţicneală. s.f, g.-d. art. scrântelii, pl. scrânteli. scranti 1. tr. A luxa. IA o ~ = a face o gafă. Hrefl. (despre membre, articulaţii etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. refl. (fig.) A-şi pierde dreapta judecată; a se ţicni. [var. serinti, (reg.) sclinti vb.] vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. scrântesc, imperf 3 sg. scrântea; conj. prez. 3 să scrântească. "	”
scrântire Faptul de a (se) scrânti. s.f, g.-d. art. scrân-ţirii, pl. scrântiri.
scrântitoare Nume dat mai multor specii de plante din familia roăceelor, cu tulpina târâtoare şi cu flori galbene. s.f, g.-d. art. scrântitorii, pl. scrântitori. scrântîtură Deplasare a unui os din articulaţia lui; lu-xaţie, entorsă; scrânteală. s.f, g.-d. art. scrântiturii, pl scrântituri.	'	~
scrâşnet Zgomot caracteristic provocat de încleştarea dinţilor (în momente de mânie, de suferinţă etc.). //Zgomot strident; scârţâit. s.n., pl. scrâşnete, scrâşni 1. intr. A-şi strânge fălcile şi ă-şi freca dinţii de jos cu cei de sus, producând un zgomot caracteristic.
2.	tr. (fig.) A rosti ceva printre dinţi, cu ură, cu mânie etc.
3.	intr. A scârţâi. [var. (reg.) crâşni vb.] vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. scrâşnesc, imperf. 3 sg. scrâşnea; conj. prez. 3 să scrâşnească.	-
scrâşnire "Acţiunea de a scrâşni; (p. ext.) scrâşnet; scrâşnit, s.f, g.-d. art. scrâşnirii, pl. scrâşniri. scrâşnit Scrâşnire. s.n., pl. scrâşnituri. ’ scrâşnîtor,-oare Care scrâşneşte, adj., pl. scrâşnitori,-oare.
şereamăt Faptul de a se screme; încordare a organismului \yar. seremet s.«. | s.n.,pl. scremete. screme refl. 1. A face un efort (pentru a evacua excrementele). 2. (fig., fam.) A se strădui (zadarnic). IA se -
1083
scrisoare
să... = a fi pe punctul să... vb. III, ind. prez. 3 sg. se screme, imperf. 3 sg. se scremea; conj. prez. 3 să se screamă.
seremet v. screamăt.
scr£per Maşină folosită în lucrări rutiere, în construcţii de canale etc. pentru săparea şi transportul pământului săpat, s.n., pl. screpere. seri v. scrie.
scrib 1. (la vechii egipteni) Funcţionar inferior; copist. 2. (la vechii evrei) Cărturar care tălmăcea cărţile lui Moise şi interpreta poporului normele de drept. 3. (depr.) Scriitor, gazetar fără valoare (de obicei aservit unui partid politic). s.m., pl. scribi.
scribărgţ (rar) Scriitor prost, lipsit de talent, s.m., pl. scribărsti.
scriboffin Aparat electronic care permite scrierea prin telefon, s.n.
SCriboman,-ă Persoană care are mania scrisului; scrip-toman. s.m., pl. scribomani; s.f., g.-d. art. scribomanei, pl. scribomane.
scribomanje Mania de a scrie mult; scriptomanie. s.f, art. scribomania, g.-d. art. scribomaniei. scrie 1. intr. şi tr. A reprezenta prin semne convenţionale sunetele sau cuvintele vorbirii, /(intr., în basme) De (sau pe) când ~a (sau, refl., se ~a) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. A-i ~ (sau a-i fi ~s) cuiva pe faţă (sau în obraz) = a se putea citi pe faţa cuiva starea lui sufletească. A ~ ouă = a încondeia ouă. (refl.) A se ~ în partea cuiva = a semăna cu cineva.
2.	tr. impers. A se afla scris. Iltr. A acoperi ceva cu semne grafice, cu figuri. Iltr. A completa un formular (cu textul necesar). 3. intr. şi tr. A redacta, a compune o lucrare (literară, ştiinţifică). //A aşterne pe hârtie un text, o scrisoare. Iltr. A povesti ceva în scris. 4. tr. şi intr. A trimite (cuiva) o scrisoare; a comunica în scris. 5. tr. A înregistra, a nota; a trece numele cuiva pe o listă, într-
o	evidenţă etc. /(pop.) A ~ ceva pe numele cuiva - a-i face cuiva acte de proprietate pentru ceva. A(-şi) ~ (ceva) în frunte = a reţine. 6. tr. (pop.) A prescrie unui bolnav tratamentul necesar. IA-i fi ~s cuiva (sau pentru cineva) de la naştere = a-i fi sortit cuiva. {var. seri vii.] vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scriu, 2 sg. scrii, 1 pl. scriem, 2 pl. scrieţi, perf. s. 1 sg. scrisei, 1 pl. scriserăm; conj. prez. 3 să scrie; imper. 2 pl. scrieţi; ger. scriind; part. scris.
scr]ere 1. Acţiunea de a scrie. 2. Text scris, redactat. //Operă literară sau ştiinţifică. 3. Sistem de semne grafice. //(înv.) Ortografie. 4. Fel, mod particular de a scrie. s.f, g.-d. art. scrierii, pl. (2, 4) scrieri. scriitfir1 (scri-i-) (înv.) Masă de scris. s.n.,pl. scriitoare. SCriitS»r2,-oare (scri-i-) I. s.m. şi f. Autor de opere literare. II. s.m. Funcţionar de cancelarie care copia sau redacta acte oficiale. //Persoană în slujba domnitorului sau a unui înalt demnitar, care îndeplinea funcţia de secretar. s.m.,pl. scriitsri; s.f, g.-d. art. scriitoarei, pl. scriitoare.
scriitoraş (scri-i-) 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor neînsemnat, fără talent, 2. Funcţionar neînsemnat; con-ţopist. s.m.,pl. scriitoraşi.
seri itoric£SC,-ească (scri-i-) Referitor la scriitori sau
la opera lor. adj.,pl. scriitoriceşti.
scriitorime (scri-i-) Totalitatea scriitorilor; mulţime de
scriitori, s.f, g.-d. art. scriitorimii.
scriitură (scri-i-) 1. Fel de a scrie; scriere. 2. Aspect
tehnic al unei compoziţii muzicale în raport cu adaptarea
ei la instrumentul muzical, s.f, g.-d. art. scriiturii, pl.
scriituri.
scrijela v. scrijeli, scrijelare v. scrijelire.
scrijeleală Scrijelire; scrijelitură. sf, g.-d. art. scrije-lelii, pl. scrijeleli.
scrijeli tr. A face, pe o suprafaţă tare, zgârieturi sau tăieturi superficiale, [var. scrijela vi.] vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. scrijelesc, imperf. 3 sg. scrijelea; conj. prez. 3 să scrijelească.
scrijelire Acţiunea de a scrijeli, [var. scrijelare.?./] s.f, g.-d. art. scrijelirii, pl. scrijeliri. scrijeliţură Crestătură uşoară, zgârietură, tăietură, s.f, g.-d. art. scrijelitorii, pl. scrijelituri, scrimă Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă şi de spadă, s.f, g.-d. art. scrimei, scrimar.-ă Sportiv care practică scrima. s.m., pl. scri-meri; s.f, g.-d. art. scrimerei, pl. scrimere. scrin 1. Mobilă cu mai multe sertare suprapuse, în care se ţine mai ales lenjerie; comodă. 2. Cutie, lădiţă (căptuşită cu catifea) în care se păstrează bijuterii. s.n., pl. scrinuri.
scrinti v. scrânti.
scripcar (reg.) 1. Lăutar care cântă din scripcă. 2. Nume dat unui tip de gândac gălbui cu pete negre, care produce un bâzâit asemănător cu un scârţâit. s.m.,pl. scrip-cari.
scripcă (reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3.
3.	Arta de scripcar. s.f, g.-d. art. scripcii, pl. scripci. scrţpet v. scripete.
seripete 1. Roată prevăzută cu un şanţ periferic, pe care rulează un cablu sau un lanţ, servind în special la ridicarea unor greutăţi. 2. Dispozitiv la războiul de ţesut care serveşte la ridicarea şi coborârea alternativă a iţelor. [var. (reg.) scripet i.m.] s.m.,pl. scripeţi, scripte (livr.) 1. Condici, registre de evidenţă, de contabilitate etc. 2. Documente istorice, hrisoave, sf. pl. scriptic,-ă 1. Care este înregistrat în scripte, care rezultă din scripte. IFond ~ — fond destinat pentru plata personalului din schema unei întreprinderi sau instituţii. Personal ~ = personal angajat în schemă. 2. (rar) Scris. adj., pi. scriptici,-ce.
scriptolfig (rar) Birocrat. s.m.,pl. scriptologi. scriptologie (depr.) Formalism exagerat în rezolvarea hârtiilor oficiale; birocraţie, s.f, art. scriptologia, g.-d. art. scriptologiei.
scriptoman,-ă (rar) Scriboman. s.m., pl. scriptomani; s.f, g.-d. art. scriptomanei, pl. scriptomane. scriptomanie (rar) Scribomanie. s.f, art. scriptoma-ma, g.-d. art. scriptomaniei.
scriptură (înv.) Relatare scrisă; operă literară, ştiinţifică etc. s.f, g.-d. art. scripturii,/»/, scripturi.
Scriptură Biblie, s.prop.f, g.-d. Scripturii. scris1 1. Faptul de a scrie (1). /Maşină de ~ = maşină folosită pentru dactilografierea textelor. 2. Fel propriu de a scrie al cuiva. 3. Acţiunea de a compune, de a redacta ceva. //Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce relatează, ce spune cineva într-o scriere. //Totalitatea operelor aparţinând unei naţiuni, unui popor, unui scriitor. s.n.,pl. (4) scrise/(2) scrisuri.
scris2,-ă I. adj. Consemnat în scris; scriptic. II. s.m. şi
f.	(pop.) Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva, adj., s.m. şi f,pl. scrişi,-se. scrisa (pop.) Ursită, soartă, s.f. art. scris-citit Noţiuni elementare de scriere şi de citire. s.n., art. scris-cititul.
scrisoare 1. Comunicare scrisă, trimisă cuiva prin poştă (sau prin intermediul unei persoane). I~ de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziţia purtătorului o sumă de bani. 2. (la pl.) Culegere de scrisori având valoare istorică sau literară. //Specie a prozei literare sub formă de scrisori. 3. (pop.) Scris; document. i~ de acreditare = document oficial prin care se atestă calitatea
scrisorică
1084
unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relaţiile cu alt stat. ~ de trăsură = fraht. 4. (înv.) Scriere, s.f., g.-d. art. scrisorii, pl. scrisori, scrisorică Öíminutiv al lui scrisoare, s.f, g.-d. art. scrisorelei, pl. scrisorele, art. scrisorelele. scroafă 1. Femelă porcului (său a mistreţului). /S-a suit ~a în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. //Epitet injurios la adresa unei femei nesimţite.
2.	(la biliard) Lovitură executată rău, dar care, din întâmplare, nimereşte bine. s.f, g.-d. art. scroafei, pl. scroafe, scroafă-de-baltă (reg.) Pasăre din ordinul picioroân-gelorj" cu pene-roşii, pe alocuri negre, s.f, g.-d. art. scroafei-de-baltă, pl. scroafe-de-baltă. scroambă (reg., mai ales la pl”) încălţăminte foarte uzată-sf, g.-d. art. scroambei ,pl. scroambe. scrob (reg.) Jumări de ouă. s.n., pl. scroburi. scrobeală 1. Amidon cu care se scrobeşte; apret. 2. ~ albastră"-albăstreală. s.f,g.-d. art. scrobelii,pl. scrobeli. scrobi tr. A impregna rufele sau produsele textile cu scrobeală; a apreta. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 să scrobească, scrobire Acţiunea de a scrobi; apretare. s.f, g.-3. art. scrobiţii.
scrobit1 Faptul de a scrobi, s.n. scrobît2,-ă (despre materiale textile) Apretat. //(fig., despre oameni) Rigid, distant, adj., pl. scrobiţi,-te. scrofulariacee (-ri-a-) (la pl.) Familie’de plante dicotiledonate care cuprinde ierburi, arbori şi arbuşti; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. scrofulariaceeâ, g.-d. art. scrofulariaceei, pl. scrofulariacee. ~ scrofulă Ganglion limfatic atins de scrofuloză s.f, g.-d. ari."5crofulei, pl. scrofiile.
scrofuIos,-oasă (Persoană) care are scrofuloză. adj., s.m. şi fŢpl. scrofuloşi,-oase. scrofuloză Afecţiune de natură tuberculoasă, caracterizată pffn inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. s.f, g.-d. art. scro'fulozei, pl. scro-fuloze.	~
scroll (scroul) (angl.) 1. Bandă pe care sunt scrise informaţii, care se rulează în partea ae jos a ecranului televizorului, 2. (inform.) Mic dispozitiv al mouse-ului, cu ajutorul căruia un document este rulat pe ecranul calculatorului. s.n.
scrombăi tr. (reg.) A strica încălţămintea, vb. IV, ind. prez. I sg'şi 3pl. scrombăiesc, imperf. 3sg. scrombăia; conj. prez. 3 să scrombăiască.	"
scrot înveliş cutanat al testiculelor, s.n., pl. scroturi, scruber Epurator de gaz cu ajutorul unui jet-de apă. s.n.Ţpl. scrabere,
scrum 1. Materie neagră-cenuşie care rămâne după arderea unui corp. ÍA se alege ~ul (şi fumul sau şi cenuşa) (din ceva sau din cineva) = a se distruge complet.
2.	Coajă arsă (dintr-o mâncare) care se prinde pe fundul unui vas. s.n.
scrumbie Nume dat unor peşti marini migratori, cu corpul lunguieţ, s.f, art. scrumbia, g.-d. art. scrumbiei, pl. scrumbii, art. scrumbiile. "	"
scrumbie’-albastră Peşte de culoare albastră-verzuie, lung de 20-30 cm, acoperit cu solzi mărunţi, s.f, g.-d. art. scrumbiei-albastre, pl. scumbii-albastre. scrumbiende-Dunăre Peşte de’ maré, lung de 40-50 cm, cu solzi mar 17 albi-argintii, care primăvara intră în Dunăre, unde îşi depune icrele, s.f, g.-d. art. scrumbiei-de-Dunăre, pl. scrumbii-de-Dunăre.	"
scrumbioară (-bi-oa-) Diminutiv al lui scrumbie, s.f, g.-d. art. scrumbioarei, pl. scrumbioare. scrumbiţă Varietate mică de scrumbie, s.f, g.-d. art. scrumbiţei,_p/. scrumbiţe.
scrumelmţă (rar) Scrumieră, s.f, g.-d. art. scrumel-niţei, pf. scrumelniţe.	”
scrumieră (-mi-e-) Obiect mic de diferite forme, în care se scutură scrumul de ţigară şi se aruncă mucurile şi chibriturile arse; scrumelniţă. sf, g.-d. art. scrumierei, pl. scrumiere.	"
scrupul Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. /Fără (sau lipsit de) ~ (sau ~e) = fără a ţine seama de moralitate. A-şi face ~e = a se frământa, a-şi pune probleme de conştiinţă în faţa unei dificultăţi. s.n.,pl. scrupule.
scrupulos,-oasă l.Care are scrupule. 2. Făcut în mod conştiincios, metişulos. adj., pl. scrupuloşi,-oase. scrupulozitate însuşirea de a fi scrupulos;-corectitudine; meticulozitate (la lucru), s.f, g.-d. art. scrupulo-zităţii.
scruta tr. 1. A examina cu privirea atent, în amănunt.
2.	(fig!) A pătrunde cu mintea, a analiza, vb. I, ind. prez. 3 scrutează.
scrutare Acţiunea de a scruta, s.f, g.-d. art. scrutării, pl. scrutări.	”
scrutător,-oare Care priveşte atent, //(fig.) Care analizează cu minuţiozitate, adj., pl. scrutători,-oare. scrutin Mod de alegere pentru parlament.de listă = alegerea întregii liste de candidaţi de pe un buletin. ~ uninominal (sau individual) = votare în care pe fiecare buletin este trecut numele unui singur candidat. ~ public = votare care se face prin aprobări orale sau ridicarea de mâini. //Ansamblul operaţiilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. s.n., pl. scrutine, scuamă (med.) Strat epidermic care’se descuamează în anumite boli de piele sau în unele boli eruptive, s.f, g.-d. art. scuamei, pl. scuame. scuam0s,-0asă (rar) Cu scuame. adj., pl. scuamoşi,-oase. -	”	'	-
scuar Mică grădină publică la o intersecţie sau în mijlocul unei pieţe. //Zonă verde care separă cele două sensuri de circulaţie ale unei autostrăzi, s.n., pl. scuaruri. scud Veche monedă de argint sau de aur, care a circulat în unele ţări din apusul Europei. s.m„ pl. scuzi, scufă Scufie, s.f, g.-d. art. scufei, pl. scufe, scufie 1. Bonetă de pânză său de stofifcare se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului. 2. Căciuliţă legată sub bărbie, purtată de sugari. 3. Căciuliţă rotundă pe care o poartă călugăriţele, s.f, art. scufia, g.-d. art. scufiei, pl. scufii, art. scufiile.	’	"
scufiţă Diminutiv al lui scufă, sf, g.-d. art. scufiţei,/?/, scufiţe.	’
scufunda 1. refl. şi tr. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda, //(spec.) A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei, în urma unei avarii. 2. refl. A intra (adânc) în ceva. //(despre pământ) A se prăbuşi. /N-are să se ~e pământul ~ nu va fi prea mare paguba. 3. tr. şi refl. (fig.) A se lăsa absorbit de o activitate, de gânduri, vb. I, ina. prez, 3 scufundă, scufundare Acţiunea de a (se) scufunda, sf., g.-d. art. scufundăm, pl. scufundări.
scufundător,-oare 1 .~adj. Care (se) scufundă. II. s.m. şi f. Lucrător specializat în scufundarea sub apă (fără costum de scafandru), adj., s.m. şi f, pl. scufundători,-oare.	-
scufundătură Faptul de a (se) scufunda; porţiune de teren scufun3at; scufundiş. s.f, g.-d. art. scufundătorii, pl. scufundaturi.	”
scufundiş (rar) Scufundătură. /De-a ~ul = afundân-du-se de tot (în apă), s.n., pl. scufiindişuri. scuipa 1. intr. A elimina brusc salivă din gură. Iltr. A arunca scuipat asupra cuiva sau a ceva (ori a face numai gestul respectiv) în semn de dispreţ; (fig.) a-şi manifesta dispreţul faţă de cineva prin cuvinte, atitudini etc. /(fam.) A-şi ~plămânii - a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care expectorează des; b) se spune pentru
1085
scurta
a arăta că cineva face eforturi deosebite pentru ceva. A ~ sânge - a avea hemoptizie. 2. tr. A elimina un corp străin aflat în gură. 3. intr. şi tr. (fig.) A arunca ceva cu forţă. vb. I, ina. prez. 3 scuipă, scuipare Acţiunea de a scuipa, s.f., g.-d. art. scuipării. scuipat1 Salivă eliminată din gură. s.m.. pl. scuipaţi scuipat2 Faptul de a scuipa, s.n.	~
scuipătoare Vas special in care se scuipa, s.f, g.-d. art. scuipători Cpl. scuipători.
scuipătura Scuipare; (concr.) scuipat, s.f, g.-d. art. scuipătufn, pl. scuipături.
scul Cegătură de fire textile înfăşurate în formă de colac, s.n., pl. sculuri.
scula X.refl. şi tr. A (se) trezi din somn. /(refl.) Ase- din morţT- a învia. 2. refl. şi tr. A (se) ridica în picioare (de pe scaun, de jos etc.). 3. tr. (fig.) A mobiliza în vederea unei acţiuni, Iltr, şi refl. A (se) răscula, 4. refl. (înv.) A pomi ia război împotriva cuiva. vb. 1, ind. prez. 3 scoală, sculament (med., pop.) Blenoragie, s.n., pl. scüla-mente. “
sculare Acţiunea de a (se) scula, s.f, g.-d. art. sculării, pl. sculări.
sculatT’aptul de a (se) scula. s.n.
SCUlI 1. Unealtă, instrument; piesă activă a unei unelte, care acţionează asupra materialului de prelucrat. 2. (fig.) Persoană de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (înv., la pl.) Obiecte de preţ, bijuterii, s.f, g.-d. art. sculei, pl. scule.
sculărie IT Atelier Tn care se repară şi se întreţin sculele."2. Totalitatea sculelor (1) care se găsesc într-un anumit loc. s.f, art. sculâria, g.-d. art. sculâriei, pl. (1) sculării, art. sculăriile. "	’
sculer Muncitor care face sau repară scule, l—matriţer = sciiTer care este şi matriţer. s.m.,pl. sculeri, sculişoară Diminutiv al lui sculă, s.f, g.-d. art. scu-lişoarei, pl. sculişoare.
sciîlişor Diminutiv al lui scul. s.n.,pl. sculişoare. sculpta tr. A reproduce în trei dimensiuni o figură, o imagine^ o idee etc., cioplind un material dur sau modelând o substanţă plastică, vb. I, ind. prez. 3 sculptează, sculptare Acţiunea de a sculpta; sculptat, s.f, g.-d.~art. sculptării.
sculptat Sculptare, s.n.
sculptor Artist care se ocupă cu sculptura, s.m., pl. sculptori.
sculptoriţă Femeie care se ocupă cu sculptura, s.f. g.-cl. art. sculptoriţei, pl. sculptoriţe. sculptural-a Referitor la-sculptură, care sugerează o sculptură. //Demn de a fi sculptat pentru perfecţiunea formelor, //(despre opere de artă) Lucrat cu migală, cizelat. adj., pl. sculptyrali,-e.
sculpturalitate însuşirea de a fi sculptural, s.f, g.-d. art. sculpturaîîtăţii.
sculptură 1. Ramură a artelor plastice care se ocupă cu crearea-de opere artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. //Fel de a sculpta caracteristic unui sculptor, unei epoci etc. 2. Operă aparţinând sculpturii (1). s.f, g.-d. art. sculpturii, pl. (1) sculpturi.	-
scump,-ă 1. Care costă mult; (despre preţuri) ridicat, //(despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (despre lucruri) Preţios, valoros, //(despre fiinţe) Drag, iubit.
3.	(înv., pop.) Zgârcit. I~ la vorbă = tăcut. A fi ~ la vedere = a se arăta rar în societate. A fi ~ la râs = a râde rar. adj.,j>l. scumpi,-e.
scumpatate (rar) 1. Scumpete. 2. (la pl.) Lucruri scumpe, de preţ. 3. Cu ~ = cu măsură, cu grijă, s.f, g.-d. art. scumpătăţii, pl. (2) scumpătăţi. scumpenie (-ni-e) (rar) Scumpete (1). s.f, art. scumpeiiTa, g.-d. art. scumpeniei.
scumpete 1. Creştere mare a preţurilor; perioadă în care preţurile sunt foarte ridicate. 2. (mai ales la pl.) Lucru preţios, de valoare. //Epitet dat unei fiinţe dragi.
3.	(înv., pop.) Zgârcenie, avariţie, s.f, g.-d. art. scum-petei, pl. (2) scumpgturi.
scumpi 1. ír. A mări preţul unei mărfi; a vinde mai scump. 1 refl. (despre oameni) A se tocmi mult asupra preţului; a se zgârci, vb. IV, ind. prez, I sg, şi 3 pl. scumpesc, imperf. 3 sg. scumpea; conj. prez, 3 să scumpească?
scumple Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă şi ale cărui frunze se folosesc în vopsitorie şi în tâbăcărie. sf, art. scumpia, g.-d. art. scumpiei, pl. scumpii, art. scumpiile. "
scumpjre Faptul de a (se) scumpi, sf, g.-d. art. scumpirii, p/.’scumpiri.	»
scumpişor.-ogră (fam.) Diminutiv al lui scump; scum-puşor, 'aJj~pl, scumpişori,-oare.	*
scumpuşor,-oară (fam.) Scumpişor. adj., pl, scum-puşori,-oare! “
scuna tfavă cu vele, cu două catarge înclinate, folosită pentru pescuit şi cabotaj, s.f., g.-d. art. scunei,pl. scune. scuncf,-ă De statură mică; scurt, márunt, //(despre lucruri) Puţin înalt; jos. adj., pl. scunzi,-de. scurge 1. refl. şi tr. A curge sau a face să curgă pre-linşându-se în cantităţi mici. Iltr. A scoate ultimele picături de lichid dintr-un recipient. 2, tr. A separa partea lichidă dintr-un amestec. 3. tr. A seca apa dintr-un teren prin drenaj. Hrefl. (despre ape) A curge dintr-un loc (lăsându-1 uscat). 4. refl. (despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda în aceeaşi direcţie. 5. refl. (fig., despre unităţi de timp) A se desfăşura, a trece. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi'3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgea, perf s. I sg. scursei, I pl. scurserăm; part. scurs, scurgere 1. Acţiunea_de a (se) scurge; loc pe unde se scurge apa de prisos. 2. (pop.) Nume dat unor secreţii patologice ale corpului omenesc, s.f, g.-d. art. scurgerii, pl. scurgeri.	-
scurma tr. şi intr. (pop.) A răscoli pământul (cu ghearele, cu botul, cu o unealtă). Iltr. (fig.) A preocupa (chinuind sufleteşte), vb. I, ind. prez. 3 scurmă, scurmare Acţiunea de a scurma, s.f, g.-d. art. scur-mării, pl. scurmări.
scurmător,-oâre Care scurmă, adj., pl. scurmători,-oare.	~	-
scurmătură Faptul de a scurma //Loc unde s-a scurmat. s.f, g.-d. art. scurmăturii, pl. scurmături. scursoare (rar) 1. Lichid (murdar) care"sé scurge de undeva. 7/(pop.) Scurgere (2). 3. (rar) Faptul de a scurge; loc de scurgere. 4. Epitet pentru un om de nimic; lepădătură. s.f, g.-d. art. scursorii, pl. scursori. scursură (pop.) 1. Apă (sau alt lichid) care se scurge.
2.	Loc"pe unde se scurge o apă. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut, s.f, g.-d. art. scursurii,]?/, scursuri, scurt,-ă I. adj. 1. De lungime redusă.7/(despre distanţe) Care se parcurge în timp scurt. HA lua (sau a ţine pe cineva) din ~ = a trata pe cineva cu asprime. Illnjinitiv ~ = formă de infinitiv, în limba română, care poartă caracteristica conjugării, //(despre expuneri, lucrări) De proporţii reduse, //(loc. adv.) Pe ~ = în puţine cuvinte. A fi ~ la vorbă = a fi concis. 2. (despre oameni) Mic de statură. / Vedere ~ = miopie. A avea mână ~ = a fi zgârcit.
3.	(despre intervale de timp) Care durează puţin. /Silabă (sau vocală) ~ = silabă (sau vocală) cu durata mai mică decât durata medie. In ~ timp (sau în ~ vreme) = în curând. II. adv. Brusc, repede. //Fără multă vorbă; energic. //(De) la distanţă mică; (p. ext.) strâns. IA lega ~ = a lega foarte strâns, adj., pl. scurţi,-te; adv.
scurta îk. 1. A micşora lun^imcă sâu înălţimea unui obiect" a face mai scurt. !A ~ vorba - a vorbi concis.
scurtare
1086
A - cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitatea de a face rău. A - cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitatea de a bârfi. //(înv.) A executa prin tăierea capului. 2. A alege drumul cel mai scurt; a evita ocolurile. Iltr. şi refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puţin. vb. I, ind. prez. 3 scurtează.
scurtare Acţiunea de a (se) scurta, s.f.. g.-d. art. scurtării, pl. scurtări.
scurtă 1. Haină-groasă, lungă până deasupra genunchilor. 2. (pop.) Inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală, sf, g.-d. art. scurtei, pl. scurte, scurtătura 1. Bucată scurtă de lemn. 2. Cărare care urmează-drumul cel mai scurt între două puncte, s.f, g.-d. art. scurtăturii, pl. scurtături, scurtcircuit 1 ."Legătură electrică cu rezistenţă aproape nulă între două puncte ale unei reţele sau instalaţii.
2.	întrerupere accidentală a curentului electric într-o reţea sau instalaţie, prin stabilirea unui scurtcircuit (1). s.n., pl. scurtcircuite.
scurtcircuita (-cu-i-) 1. tr. şi refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). 2. tr. (fig.) A opri o activitate, o acţiune; a submina, vb. I, ind. prez. 3 scurtcircuitează, scurtcircuitare (-cu-i-) Acţiunea de a (ie) scurtcircuita s.f, g.-d. art. scurtcircuitării, pl. scurtcircuitări, scurteică Haină de stofă (îmblănită), lungă până la genunchi purtată mai ales la ţară. s.f, g.-d. art. scurteicii, pl. scurţeici.
scurteicuţă (reg.) Diminutiv al lui scurteică. s.f, g.-d. art. scurteîcuţei, pl. scurteicuţe. scurţi cel,-ea/-ică Diminutiv al lui scurt; scurtuţ. adj., pl. scurtîcei,-ele.
scurtime" însuşirea de a fi scurt, s.f, g.-d. art. scurtimii, pl. scurtimi.
scurtmetraj Film care nu depăşeşte 30 de minute ca durată, s.n., pl. scurtmetraje. scurtuţ,-ă Scurticel. adf, pl. scurtuţi,-e. scut T.’Armă defensivă de metal, de piele etc., cu care luptătorii din Antichitate şi din Evul Mediu se apărau de lovituri. //Blazon în formă de scut (1). 2. (fig.) Apărare, ocrotire. 3. Construcţie mobilă de metal sau de lemn folosită la protejarea pereţilor unei galerii de mină, a unui tunel etc. 4. Mască folosită de sudori. 5. (geol.) Porţiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafaţă fundamentul cristalin al acesteia. 6. Parte chitinoasă care alcătuieşte epiderma sau scheletul unor vieţuitoare, s.n., pl. scuturi.
scutec Bucată de pânză, de flanelă etc. cu care se înfa-şă sugarii. s.n., pl. scutece.
scuteinic (înv.) Ţătin scutit de plata birului, în schimbul linor obligaţii suplimentare faţă de domn sau de stăpânul de moşie, s.m., pl. scutelnici. scuter Motocicletă uşoară, cu roţi mici, cu motorul aşezat sub şaua conducătorului, s.n., pl. scutere, scuti tr. l.A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri sau sarcini. Hrefl. A cere să fie dispensat de o obligaţie. S-a ~t de ora de educaţie fizică. 2. A feri pe cineva de ceva neplăcut; a menaja. //A nu plictisi pe cineva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scutesc, imperf 3 sg. scutea; conj. prez. 3 să scutească, scutier (-ti-er) 1. (în Evul "Mediu, în apusul Europei) Tânăr"clin clasa nobililor vasali, care purta scutul (1) şi celelalte arme ale seniorului său. 2. (înv.) Ostaş (echipat cu scut). 3. Poliţist, militar prevăzut cu un scut. s.m., pl. scutieri.
scufîre Acţiunea de a scuti. //Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care atestă acest lucru, s.f, g.-d. art. scutirii, pl. scutiri.
scutur (rar) Faptul de a (se) scutura s.n. scutura A. 1. ír. A clătina, a agăţa sau a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva din el. /(fam.) A -(pe cineva) de bani ori a~ buzunarele (sau punga) cuiva = a stoarce (pe cineva) de bani. Hrefl. A se curăţa de praf, de noroi etc. 2. intr. A face curăţenie în casă.
3.	refl. (fig.) A se elibera de ceva supărător, neplăcut.
4.	refl. şi tr. A cădea sau a face să cadă; a (se) împrăştia B. 1. tr. şi intr. A mişca puternic încoace şi încolo; a agita /(tr.) A - mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. 2. refl. A se cutremura din tot corpul, /(tr.) A-l - frigurile = a avea un acces de friguri. Aise~ cuiva carnea (sau oasele, inima)- a se înfiora (de frică, de scârbă etc). 3. tr. (fig., fam.) A critica sau a certa aspru. vb. I, ind. prez. 3 scutură.
scuturare Acţiunea de a (se) scutura; scuturat1, s.f, g.-d. arT. scuturării, pl. scuturări. scuturat1 Scuturare, s.n. ~	,
scuturat2,-ă (fam., despre oameni) îngrijit, aranjat. adj., pl. scuturaţi,-te.
scuturătoare Măturică de pene cu care se scutură praful. s.f.,g.-l. art. scuturătorii, pl. scuturători. scuturator l. Batoză care sortează materialul treierat şi elimină palele lungi. 2. Maşină care serveşte la eliminarea impurităţilor dintr-un material fibros. s.n.,pl. scuturătoare.
scuturătură Faptul de a (se) scutura; clătinare, zgâl-ţâire; zdruncinare, s.f, g.-d. art. scuturăturii, pl. scutură-ţuri.	”
scuza 1. refl. A cere scuze (2) pentru o greşeală făcută; a se dezvinovăţi, a se justifica, /(tr. absot.) Scuzaţi! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, o stângăcie etc. 3. tr. A accepta scuzele cuiva, a ierta. vb. I, ind. prez. 3 scuză, scuzabil,-ă Care poate fi scuzat, iertat, adj., pl. scu-zabili~e.
scuză 1. Motiv sau pretext prin care se dezvinovăţeşte cineva. 2. Exprimare a regretului pentru o greşeală făcută sau pentru o jignire adusă cuiva IA cere (sau a prezenta) ~e = a cere iertare. ~ele mele, formulă prin care cineva îşi cere iertare. A primi (de la cineva) ~e (sau -ele cuiva) = a ierta greşelile (cuiva), s.f., g.-d. art. scuzei, pl. scuze.
scvamă (bot.) Frunzişoară care protejează mugurii, receptacolul. s.f, g.-d. art. scvamei, pl. scvame. se 1. (arată că persoana care face lucrarea este şi aceea care o suferă) ~ ascunse în casă. 2. (intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) ~ ceartă. 3. (intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice) ~ luptă cu valurile.
4.	(intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) ~ îngălbeni de ciudă. 5. (intrăîn alcătuirea verbelor reflexive pasive şi impersonale) Să ~ hotărască, pr. refl. seamă 1. (în loc.; exprimă o judecată, o observaţie, o constatare) Mai cu ~ = mai ales. De bună ~ = desigur. A-şi da~a = a se lămuri. A lua -a (sau ~) = a) a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa, a remarca; d) a se lămuri, (pop.) A-şi lua -a = a se răzgândi. 2. (exprimă ideea de interes, de grijă) Pe ~a (cuiva) = a) în folosul, în interesul (cuiva): b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) -a cuiva sau a da pe (sau în) ~ (sau în -a etuva) = a da în grija cuiva. A lua pe cineva pe ~ = a lua pe cineva în grijă. A lua -a (de cineva) = a se ocupa (de cineva). A ţine ~a (sau, rar, ~) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie pe cineva (sau ceva).
3.	Importanţă, vază. IDe ~ = important, valoros. 4. Fel, soi. IDe-o - (cu cineva) sau de ~a cuiva=în aceeaşi categorie socială sau situaţie cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. IA şti ~a = a cunoaşte situaţia; a se pricepe. A şti de -a cuiva = a avea ştiri despre cineva. A-i face (cuiva) ~a = a omorî (pe cineva). A-şi face
1087
sechestru
{singur) ~a = a se sinucide. 6. Număr, cantitate. O ~ de specialişti. /Fără număr şi fără ~ = în număr mare. Peste ~ = peste măsură, s.f. seamăn (în loc.) Fără {de) ~ = fără asemănare. (în expr.) A nu (mai) avea ~ (pe lume) = a fi unic. loc. adj., loc. adv.
seanţă (se-an-) (înv.) Şedinţă, s.f, g.-d. art. seanţei, pl. seanţe.
seară Interval de timp cuprins între sfârşitul zilei şi începutul nopţii. /Către ~ = când se lasă seara Bună ~a\ formulă de salut, la întâlnire sau la despărţire, în timpul serii. A da (cuiva) bună ~a sau a-şi lua (de la cineva) bună ~a (sau ~a bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii, //(adv., în forma seara) în timpul de la sfârşitul zilei când începe să se întunece, sf, g.-d. art. serii, pl. seri. searbăd,-ă 1. (despre alimente) Fără gust, Fad. 2. (fig.) Plictisitor, monoton. 3. (despre oameni) Fără vlagă, adj., pl. serbezi,-de.
sebiceu,-ee Care se referă la sebum. /Glandă ~ = glandă "care" se află la rădăcina firelor de păr şi care secretă sebumul. Chist ~ - chist produs prin hipertrofia glandelor sebacee, adj., pl. sebacee. sebeşean,-ă (Locuitor) din Sel5eş. adj., s.m., pl. sebe-şeni,-e. ”
sebeşeancă Locuitoare din Sebeş, sf, g.-d. art. sebe-şencei, pl. sebeşence.
seboree Boală”de piele provocată de secreţia excesivă a glandelor sebacee, s.f, art. seboreea, g.-d. art. se-boreei, pl. seboree.
se6oreic,-ă (-re-ic) De seboree. adj., pl. seboreici,-ce. sebum Substanţă grasă secretată de glandele sebacee. s.n.
sec, seacă 1. Lipsit de apă sau de umezeală; (p. ext.) arid, neproductiv. /Tuse ~ - tuse fără expectoraţie. Ger ~ = ger fară zăpadă. Timbru (sau sigiliu) ~ = ştampilă în relief, fără tuş, care se imprimă pe anumite acte. A scoate ceva din piatră ~ = a obţine ceva cu orice preţ. 2. Gol, deşert. Nucă ~. /Lovitură ~ = lovitură scurtă. Sunet ~ = sunet scurt. Ochi ~ = orbită goală a ochiului, (s.) A înghiţi în ~ = a) a înghiţi fără a avea ceva în gură; b) a trebui să-ţi înfrânezi o dorinţă. 3. De ~ = de post.
4.	(fig.) Lipsit de conţinut, lîn ~ = în zadar. 5. (fig., despre oameni) Lipsit de sensibilitate, de căldură, //(şi s.) Fără minte, prost. 7. (fig., rar) Puternic; tare. adj., pl. seci. seca A. 1. tr. A scoate apa dintr-un râu, dintr-un teren etc. IIintr. (despre fântâni, izvoare) A dispărea. 2. tr. (fig.) A stoarce de puteri, a istovi. 3. intr. (despre plante, seminţe) A-şi pierde seva. //(pop., despre membre ale corpului, ochi) A se atrofia B. tr. (fig.) 1. A cauza o emoţie puternică. 2. (înv.) A ucide. vb. I, ind. prez. 3 seacă.
secant,-ă (despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. /Plan ~ = plan care intersectează una sau mai multe suprafeţe, adj., pl. secante, secanta 1. Dreaptă care intersectează o curbă în două sau mai multe puncte. 2. Funcţie trigonometrică care, înmulţită cu funcţia cosinus, este egală cu funcţia unitate. s.f, g.-d. art. secantei, pl. secante, secară Plantă din familia graîhineelor, cu tulpina înaltă, cultivată ca plantă alimentară şi furajeră, s.f. g.-d. art. secarei.
secară-cornută Comul-secarei. s.f, g.-d. art. secarei-cornute.
secare Acţiunea de a seca s.f, g.-d. art. secării, pl. secări.
secator Foarfecă cu cuţite scurte şi braţe lungi, folosită la grădinărit. s.n.,pl. secatoare. secăciune (rar) Uscăciune; secetă, s.f, g.-d. art. secă-ciunii. -
secărea Plantă erbacee asemănătoare cu ovăzul, sf, g.-d. art. secărelei,p/. secărele, art. secărelele. secărică 1. Rachiu prepaiit din secară.-2. (bot, reg.) Chimen. s.f, g.-d. art. secăricii. secătui 1. tr. A stoarce pe cineva de bani, de puteri etc.; a epuiza. 2. tr. A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive. 3. intr. (despre rezervele de substanţe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. secătuiesc, imperf. 3 sg. secătuia; conj. prez. 3 să secătuiască. secătuire Acţiunea de a secătui. s.f, g.-d. art. secătuirii,»/! secătuiri.
sécáturá 1. Oin de nimic, netrebnic. 2. (la pl.) Lucruri lipsite"3e valoare, s.f, g.-d. art. secăturii, pl. secături, secera tr. l.A reteza de la bază, cu secera sau cumaşi-na, cerealele păioase, pentru a strânge recolta. 2. (fig.) A ucide un număr mare de oameni sau de animale, vb. I, ind. prez. 3 seceră, secerar (pop.) Luna august, s.m. secerat Acţiunea de a secera, s.n. secera 1. Unealtă agricolă manuală cu care se recoltează păioasele, formată dintr-o lamă îngustă şi curbă de oţel. ha şi ciocanul = (în comunism), simbol al înfrăţirii muncitorilor cu ţăranii. A intra în ~ cu cineva = a se întovărăşi cu cineva la munca secerişului. 2. Seceriş (1). [var. (pop.) secere s./] s.f, g.-d. art. secerii, pl. seceri, seceratoaré Maşină agricolă de secerat, s.f, g.-d. art. secerători i7p/. secerători.
seceratoare-legătoare Maşină care seceră şi leagă snopii, s/7g-d. art. secerătorii-legători,pl. secerători-legători.	~	~	”
secerătoare-treierătoare Combină, sf, g.-d. art. secerătorii-treierătorii, pr secerători-treierători. secerător, -oare 7 Persoană) care seceră, adj., s.m. şi f, pl. secerători,-oare.
secerătură Recoltă secerată (sau de secerat), s f, g.-d. art. seceüturii, pl. secerături. secere v. seceră. ~
seceriş 1. Acţiunea de a secera; secerat. //Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată), s.n., pl. secerişuri.
secesionist,-ă (-si-o-) (Persoană) care susţine secesiunea. //(Partizan) al Confederaţiei Sudului în timpul războiului civil din America de Nord. adj., s.m. şi/, pl. secesionişti,-ste.
secesiune (-si-u-) Acţiunea unui grup organizat de a ieşi dintr-o colectivitate, dintr-un stat, dintr-o federaţie etc. (v. Războiul de ~). s.f, g.-d. art. secesiunii, pl. secesiuni, secetă Lipsă îndelungată de precipitaţii atmosferice, având ca urmare uscarea solului şi a vegetaţiei. //Vreme uscată, secetoasă, s.f, g.-d. art. secetei, pl. secete, secetos,-oasă Fără ploi; bântuit de secetă, //(despre terenuri, zone) Lipsit de surse de apă. adj., pl. secetoşi,-oase.	~
secfestra v. sechestra, secfestrare v. sechestrare, sechelă Tulburare funcţională sau organică durabilă, rezultată după o boală sau după o intervenţie chirurgicală. //(fig.) Urmare, consecinţă nedorită a ceva considerat dispărut, s.f, g.-d. art. sechelei, pl. sechele, sechestra tr. l.A pune un sechestru. 2. A reţine cu forţa o persoană, [var. (înv.) secfestra vb.) vb. I, ind. prez. 3 sechestrează.	"
sechestrare Acţiunea de a sechestra, [var. (înv.) secfestrareTs./] sf, g.-d. art. sechestrării,/?/, sechestrări, sechestru Sigilarea unor bunuri aflate în litigiu sau în posesia unui datornic care nu-şi achită obligaţiile până la rezolvarea juridică a cazului, //(jur.) Procedură care constă în încredinţarea unei terţe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluţionarea aces-
secol
tuia. //Reţinere şi supraveghere a unui bun al unui stat (avion, navă etc.) de către alt stat, când bunul respectiv reprezintă obiect de litigiu, [var. (înv.) secvestru s.n.) s.n., art. sechestrul, pl. sechestre.	~
secol 1. Interval de timp de o sută de ani, socotit de la uiutate până la completarea sutei inclusiv; răstimp de o sutâ de ani (socotit de la orice dată). //Perioadă îndelungata de timp. 2, Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepţională. 3. (înv.) ~~ut de mijloc
-	Evul Mediu. [var. (înv.) secul s.m.) s.rt., pl. secole, seconda tr. l.A sprijini, â ajuta pe cineva. 27 (muz.) A acompania. \var. secunda vb'.} vb. I, ind. prez. 3 secondează.	~
secondant,-ă v. secundant, second^hand (secândhend) (angl.) 1. Folosit sau purtat de un posesor”anterior, //Cumpărat după ce a fost folosit de altcineva. 2, (s.) Magazin în care se vând mărfuri de acest fel. adj. invar. ~ secret1 1. Ceea ce nu se ştie, nu se cunoaşte: ceea ce nu trebuie divulgat. /~ de stat = documente referitoare oare la viaţa politică, economică şi apărarea unui stat, a căror difuzare este interzisă prin lege. 2, Procedeu special, eficient pentru a obţine ceva. 3. Ceea ce reprezintă condiţia proprie a unei ştiinţe, a unei arte. 4. (ieşit din uz) Celulă izolată într-o închisoare, s.n., pl. secrete. secret2,-ă 1. Ascuns, tainic; nemărturisit; confidenţial. /Asociaţie (sau organizaţie) - - organizaţie cu caracter conspirativ. 2. (despre sentimente) Tăinuit. 3. Ascuns vederii, mascat. /Agent ~ = detectiv, [var. sâcret,-e§tă adj.) adj., pl. secreţi,-te.	"	“
secreta tr. (despre glande) A produce o secreţie, vb. /, ind. préz. 3 secretă. secretar1 v. secreter.
secretar2,-ă 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituţie. //Cel care redactează procesul-verbal al lucrărilor unei şedinţe. !~ de redacţie - persoană care centralizează şi coordonează materialul pregătit pentru publicare într-un ziar sau într-o revistă. //Persoană care rezolvă lucrările curente şi corespondenţa particulară a cuiva. 2. (în structura unor partide şi organizaţii) Denumire a unor funcţii eligibile de conducere. /- general = înalt funcţionar care conduce un congres, o conferinţă etc. 3. Funcţionar sau demnitar care duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administraţiei de stat. i~ de stat = înalt funcţionar care conduce un departament ministerial; (în unele ţări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu afacerile externe aie Vaticanului, s.m., pl. secretari; s.f., g.-d. art. secretarei, pl. secretare, secretariat (-ri-at) 1. Serviciu care rezolvă problemele curente ale conducerii unei instituţii, unei întreprinderi etc. //Birou unde funcţionează acest serviciu. 2. Organ ai unei organizaţii internaţionale, având atribuţii administrative şi executive. 3. Organ care coordonează activitatea unui partid. 4. Grup de persoane care consemnează dezbaterile unei şedinţe într-un proces-verbal. s.n., pl. secretariate.
secreter Mobilă prevăzută cu sertare, în care se ţin documente, acte etc. [var. secretar î./j.] s.n., pl. secretere. secretină Hormon produs de mucoasa duodenali, cu acţiune stimulatoare asupra secreţiei pancreatice. s.f, g.-d. art. secreţinei.
secretiza tr. Ă da un caracter secret; a insera elemente care împiedică falsificarea unor date sau documente, a banilor etc. vb. I, irtd. prez. 3 secretizează. secretizare Acţiune de a secretiza. "sf, g.-d. art. se-cretizării,/?/. secretizări.
secretolitic Medicament care fluidizează secreţiile bronşitice". s.n., pl. secretolitice.
1088
secretomanie Mania de a considera (şi de a ţine) totul secret, sf, art. secretomania, g.-d. art. secretomaniei. secretor,-oare (fiziol.) Care secretă. Organ /Ţesut ~
-	ţesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi, care produce secreţii, adj,, pl. secretori,-oare. secretos,-oasă (fam.) (Persoană) care ştie"să păstreze un secret; (persoană) care nu se destăinuie. adj., s.m. şi
f,	pl. secretoşi,-oase.
secreţie (-"ţi-e) (fiziol.) Produs semilichid rezultat din activitatea celulelor glandulare, eliminat direct în sânge (secreţie internă) sau în exteriorul organismului (secreţie externă). 2. Proces de formare şi de eliminare a pro-duşilor de secreţie (1). \var. secreţlune s.f] s.f., art. secreţia, g.-d. art. secreţiei, pl. secreţiC art. secreţiile, secreţiune v. secreţie. “	”
secriu v. sicriu.
MGtgntj-d Adept al unei secte religioase, //(adj.) Caracteristic sectanţilor; (p. ext.) exclusivist, intolerant. s.m,, pl. sectanţi; s.f, ş.-d. art. sectantei, pl. sectante. sectar1 Adept al unei secte, doctrine. s.m., pl. sectari. sectăr2,-ă De secta sau de sectar1; (fig.) intolerant, exclusivist, adj,, pl. sectari,-e. sectarism Atitudine sectară; limitare la interesele mărunte, de grup; (fig,) exclusivism, intoleranţă, s.n. sectă 1. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o biserică oficială. 2. Grup format din adepţi ai unei doctrine filosofice, politice etc. //Grup de persoane care s-au închis în cercul unor preocupări proprii, mărunte, s.f,
g.-d.	art. sectei, pl. secte.
sector l.""(mat.) Porţiune dintr-un plan mărginită de două~drepte concurente. 2. Porţiune limitată dintr-o suprafaţă. //Porţiune dintr-un drum, dintr-o cale ferată sau maritimă etc. care intră în raza de supraveghere sau de întreţinere a unei unităţi administrativ-teritoriale. //Zonă de acţiune a unei unităţi militare. /~ mort = suprafaţă care nu intră în raza proiectilelor. 3. Domeniu, ramură de activitate. //Subîmpărţire administrativă într-un oraş mai mare. 4. (tehn.) Organ de maşină în formă de cerc. s.n., pl. sectoare.
sectorial,-ă Referitor la un sector, adj., pl. sectoriali,-e. sectorist (Sub)ofiţer de poliţie care supraveghează un sector, s.m., pl. şectorişti.
sectorizat,-ă împărţit pe sectoare, adj., pl. sectorizaţi,-te.
secţie (-ţi-e) 1. Subunitate organizatorică pe ramuri de activitate, în cadrul unei întreprinderi sau instituţii; localul acestei subunităţi. 2. Compartiment cu destinaţie specială într-un magazin, într-un muzeu, spital etc.; raion. 3. Subdiviziune în cadrul administraţiei sau al poliţiei unui oraş; localul acestei subdiviziuni. /~ de votare = fiecare dintre subdiviziunile unei circumscripţii electorale, s.f, art. secţia, g.-d. art. secţiei, pl. secţii, art. secţiile.	”	-	”
secţiona (-ţi-o-) tr. A împărţi, a tăia în secţiuni, vb. I, ind. 'prez. 3 secţionează.
secţionabil,-ă (-ţi-o-) Care poate fi secţionat, adj., pl. secţi’onabîli,-e.
secţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a secţiona, s.f, g.-d. art. secţionării, pl. secţionări, secţiune f-ţi-u-) 1. Faptul de a secţiona; (concr.) tăietură într-un obiect. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă plană sau curbă. //Aria unei secţiuni. 3. (tehn.) Desen reprezentând suprafaţa intersecţiei unei piese sau a unui sistem tehnic 'cu un plan. 4. (mat.) Intersecţie a două mulţimi, s.f, g.-d. art. secţiunii, pl. secţiuni.
secui Persoană "care face parte dintr-o populaţie de limbă turcică, asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoţit în migraţiunile lor spre Europa şi care s-a aşezat
1089
sedimentologie
alături de populaţia românească în partea sud-estică a Transilvaniei, s.m., pl. secui, art. secuii, secuiesc,-iască Referitor la secui."a#., pl. secuieşti, secuime Populaţie secuiască; ţinut locuit de secuiT s.f, g.-d. art. secuimii, secui v. secol.
secular,-ă l. De secole; (p. ext.) străvechi. 2. Care are loc o dată la un secol. 3. (rar) Laic. IPreot ~ = preot de mir. adj., pl. seculari,-e.
seculariza tr. A trece averile mănăstireşti sau bisericeşti în proprietatea statului, vb. I, ind. prez. 3 secularizează.
secularizare Acţiunea de a seculariza, s.f, g.-d, art. secularizării, pl. secularizări, secund? 1. Ofiţer adjunct al comandantului unui vas. 2. del care ajută pe cineva în muncă, în afaceri etc.
/Arbitru (şi s.m.) = arbitra care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii sportive. s.m.,pl. secunzi.
secund21. Voce care acompaniază o voce primă. 2. Titlu interior al cărţilor şi al broşurilor, s.n. secund3,-ă Care vine imediat după primul; al doilea. adj.Ţpl. secunzi,-de. secunda \T seconda.
secundânt,-ă Persoană care secundează pe cineva. //Arbitrusecund. //Persoană care asistă un participant la anumite întreceri sportive (box, şah etc.). //(înv.) Martor la un duel. [var. secondant,-ă s.m. şi f] s.m., pl. secundanţi; sf, g.-d. art. secundantei, pl. secundante. secundar1 Acul ceasornicului care indică secundele. s.n., pl. secundare.
secundar2,-ă~l. Qare ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. /învăţământ ~ = ciclu de învăţământ care urmează după cel primar. Era - = era mezozoică. (ieşit din uz) Profesor ~ = profesor care predă în cursul secundar. 2. Care se situează pe planul al doilea ca importanţă, /(gram.) Propoziţie ~ = propoziţie care depinde de o propoziţie principală. Medic ~ (şi s.m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică. Fenomen ~ = fenomen puţin important care apare în cursul unei boli. 3. (fig.) Neimportant. Rol ~. adj., pl. secundari,-e. secundariat Perioadă de timp în care îşi face stagiul un medic secunăar. //Concurs pentru obţinerea acestui grad. s.n.
secundă 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintinin minut; (p. ext.) timp foarte scurt; clipă. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 60-a parte dintr-un minut. 3. (muz.) Interval dintre două sunete ale gamei, la distanţă de două trepte. 4. A doua poziţie de apărare la scrimă, s.f, g.-d. art. secundei, pl. secunde, secundo în al doilea rând. adv. ~	~
secure Unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş, fixatpe o coadă de lemn, folosită la doborâtul copacilor, la cioplit etc. /Cât ai arunca cu ~a = aproape, sf, g.-d. art. securii, pl. securi.
securice Diminutiv al lui secure, s.f, g.-d. art. securicîi, pl. securici.
securit Sticlă de siguranţă foarte rezistentă, care la lovire nu formează cioburi, s.n. securitate 1. Absenţa oricărui pericol; siguranţă. 2. Protecţie, apărare. /~ colectivă = luarea unor măsuri comune de către mai multe state împotriva unei agresiuni. Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, care are ca sarcină menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale. sf, g.-d. art. securităţii.
Securitatea Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcină apărarea sistemului economic, social şi politic al statului comunist, s.prop.f, g.-d. art. Securităţii.
securjst,-ă Angajat sau colaborator al Securităţii, s.m.. pl. secîirişti; sjl, g.-d. art. securistei, pl. securiste. securistic,-a Referitor la Securitate sau la’ securişti. adj., pl securistici,-ce.
securiza1 tr. A trata termic o sticlă în vederea obţinerii securitului, vb. I, ind. prez. 3 securizează. securiza2 tr. A insufla încredere; a asigura paza, securitatea. vE. I, ind. prez. 3 securizează. securizare1 Acţiunea de a securiza1, s.f, g.-d. art. securizării, pl. securizări.
securizare2 Acţiunea de a securiza2, s.f, g.-d. art. securizării, pl. securizări.
secvenţă 1. Succesiune de fenomene; (fig.) serie de fapte,"stări, evenimente etc. care se succedă într-o anumită ordine formând un tot. 2. Şir de imagini sau de scene dintr-un film. 3. (muz.) Repetare pe trqpte diferite a unei formule melodica sau a unei succesiuni de acorduri. //Imn religios în proză care se cântă la anumite sărbători catolice, sf, g.-d. art. secvenţei, pl. secvenţe, secvenţial,-ă Care se împarte în secvenţe; referitor la secvenţă, adj., pl. secvenţiali,-e. secvestru v. sechestra
seda”fr. şi refl. A(-şi) administra sedative pentru a (se) calmă. vb. I, ind. prez. 3 sedează, sedare Acţiunea de a (se) seda; sedaţie. s.f, g.-d. art. sedăni, pl. sedări.
sedativ1 Medicament care calmează stările de excitaţie psihică, s.n., pl. sedative. sedativ2,-ă Calmant", adj., pl. sedativi,*e. sedaţie (-ţi-e) (med.) Sedare. s.f, art. sedaţia, g.-d. art. sedaţiei, pl. sedaţii, art. sedaţiile.	“
sedentar,-ă (despre oameni) Care preferă să stea mai mult în casă, să nu facă mişcare în aer liber, //(despre îndeletnicirile oamenilor) Care se desfăşoară în interior, care nu necesită deplasări, mişcare, //(despre populaţii) Stabil. /Păsări ~ = păsări care nu migrează in timpul iernii, (mii.) Parte ~~ = partea unităţilor militare care rămâne în garnizoană în timp de război, adj., pl. sedentari,-e.
sedentarism Viaţă sedentară, lipsită de mişcare, s.n. sedentarltate (rar) Sedentarism, s.f, g.-d. art. seden-tarităţii. ~
sedjlă1 Semn grafic în formă de virgulă, care se pune sub'anumite consoane pentru a le da valoarea altor sunete, s.f, g.-d. art. sedilei, pl. sedile. sedilă2 v. sădilă. '	’
sediment 1. Strat format prin depunerea corpusculelor solide 3într-o suspensie. 2. Acumulare (stratificată) de minerale şi de resturi organice rezultate din procesele fizice, chimice sau biologice de la suprafaţa solului, s.n., pl. sedimente.
sedimenta refl. A se depune, a forma sedimente, vb. I, ind. prez. Tse sedimentează, sedimentar,-ă Cu caracter de sediment. /Rocă ~=rocă rezultată piTn depunerea materialului provenit din dezagregarea altor roci, transportat de ape, vânturi ori gheţari, adj., pl. sedimentările, sedimentare Acţiunea<fe ase sedimenta //Depunere a unor particule sau fragmente de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare, /(med.) Viteză de~ = interval de timp în care se depun globulele roşii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite descoperirea unor infecţii, s.f, g.-d. art. sedimentării, pl. sedimentări. sedimentaţFe (-ţi-e) Sedimentare, sf, art. sedimen-taţia, g.-d. art. sedimentaţiei, pl. sedimentaţii, art. sedi-mentaţiile.	“	”
sedimentologie Ramură a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor, s.f, art. sedimentolo-gia, g.-d. art. sedimentologiei.
sedimentometrie
1090
sedimentometrie (fiz.) Determinare a dimensiunilor particulelor dintr-ün amestec prin măsurarea vitezei de sedimentare, s.f, art. sedimentometria, g.-d. art. sedi-mentometriei, pl. sedimentometrii, or/.’sedimentometriile. sediţios.-oasă (-ţi-os) (livr.) Care se revoltă împotriva unei autorităţi; care îndeamnă la răzvrătire, adj., pl. sediţioşi,-oase.
sedifFune”(-ţi-u-) (livr.) Răzvrătire, revoltă, s.f, g.-d. art. se3îţiunii, pl. sediţiuni.
sediu 1. Clădire, loc în"care îşi desfăşoară activitatea o instituţie, o organizaţie etc. 2. (fig.) Centru, focar, s.n., art. sediul, pl. sedii, art. sediile, seducător,-oare I. adj~s.m. şi f. (Persoană) care seduce, care"captivează; (persoană) fermecătoare. II. s.m. Bărbat care săvârşeşte infracţiunea de seducţie, adj., s.m. şi f, pl. seducători,-oare.
seduce tr. l.~X captiva, a cuceri prin purtare, prin farmecul vorbelor etc. 2. (despre bărbaţi) A ademeni o femeie, a săvârşi o seducţie, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. seduc, 1 pl. seducem, 2 pl. seduceţi, perf. s. 1 sg. sedusei, 7 pl. seduserăm; imper. 2 sg. sedu, neg. nu seduce; part. sedus.
seducere Faptul de a seduce; seducţie, s.f, g.-d. art. seducerii, pl. seduceri.
seducţie (-ţi-e)-î. Atracţie deosebită exercitată asupra cuiva Í. (jur.) Fapta unui bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă relaţii sexuale cu el. s.f, art. seducţia g-d. art. seducţiei, pl. seducţii, art. seducţiile. ~	-
sedus,-ă 1. Care este cucerit prin frumuseţea prin vor-bele7faptele cuiva etc. 2. (despre femei) Care este ademenit, înşelat, adj., pl. seduşi,-se. sef v. seif.	-
sefard,-ă (Persoană) de origine evreiască, care a emigrat din Spania în nordul Africii, în Orientul Apropiat şi în unele ţări europene, adj., s.m. şi f, pl. sefarzi,-de. sefardit,-ă Sefard, adj., pl. sefardiţi,-te. -sefteréa v. safterea.	"
seftian v. saftian.
segment1 Garnitură metalică a unui piston, care serveşte la etanşarea spaţiului liber dintre acesta şi cilindru. s.m.,pl. segmenţi.
segment2 1. Porţiune dintr-un întreg, dintr-o figură. /- de dreaptă = porţiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte ale ei. ~ de cerc = porţiune cuprinsă între un arc de cerc şi coarda care trece prin extremităţile arcului.
2.	Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor vieţuitoare. s.n.,pl. segmente, segmenta tr. A împărţi "în segmente, vb. I, ind. prez. 3 segmentează.
segmentai,-ă Care aparţine unui segment, adj., pl. segmentalC-e.
segmenţar,-ă Compus, provenit din segmente. adj.,pl. segmenţarij-e.
segmentare 1. Faptul de a segmenta (biol.) proces de divizare succesivă a oului fecundat. 2. (fon.) Izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul auditiv în afara contextului, s.f, g.-d. art. segmentării, pl. segmentări.	“
segmentaFor (fon.) Aparat electronic folosit pentru segmentare, s.n., pl. segmentatoare. segmentaţie (-ţi-e) Segmentare, s.f, art. segmentaţia, g.-d. art. segmentaţiei, pl. segmentaţii, art. segmentaţîile. segrega tr. şi refl. A efectua sau a suporta operaţia de segregare; a (se) separa, vb. I, ind. prez. 3 segregă. segregare 1. Separare a impurităţilor dintr-un aliaj prin răcire selectivă a aliajului. 2. Izolare a minereului din masa rocilor înconjurătoare. 3. (la plante) Separare a caracterelor materne ae cele paterne în anumite celule diferenţiate. 4. Segregaţie rasială. 5. (constr.) Separare în
straturi de consistenţa diferită a materialelor granulare din beton sau mortar, în timpul depozitării sau transportării acestora, s.f, g.-d. art. segregării, pl. segregări, segregaţie (-ţi-e) 1. Segregare (2). 2. ~ rasială = separare a populaţiei de culoare de cea albă în privinţa şcolilor, a cartierelor de locuit, a mijloacelor de transport etc.; discriminare rasială, [var. segregaţiune s.f] s.f, art. segregaţia, g.-d. art. segregaţiei, pl. segregaţii, art. segregaţiile.
segregaţionism (-ţi-o-) Politică de segregaţie rasială. s.n.
segreagaţiune v. segragaţie. seguidilla (seghidilia) (hisp.) Dans popular spaniol, cu mişcare vioaie, s.f, g.-d. art. seguidillei, pl. seguidilla. sehastru,-ă v. sihastru. '	"
sehastrie v. sihăstrie.
seif 1. Casă de bani. 2. încăpere specială în care se păstrează documente sau alte obiecte de valoare. \var. safe, safeu, sef s.n.] s.n., pl. seifuri, seîgă Aparat de recoltare a stufului, s.f, g.-d. art. sei; geC pl. seige.	~
seignettoelectricitate (seigne pron. senie) Feroelec-tricitate. s.f, g.-d. art. seignettoelectricităţii. seim Denumire dată parlamentului în Polonia şi în Finlanda. s.n.,pl. seimuri.
seimă Crăpătură care apare uneori la copitele cailor şi ale vitelor, s.f, g.-d. art. seimei, pl. seime, seimen (în secolele XVII-XVIII, în Ţara Românească şi în Moldova) Soldat din corpul de ostaşi mercenari pe-deştri, însărcinat cu paza curţii domneşti, s.m., pl. seimeni.
séimenesc,-ească (înv.) Care aparţine seimenilor. adj., pl. seimeneşti.
sein,-ă (reg., 3espre lână, blană) De culoare cenuşie-roşcată. adj., pl. seini,-e.
seină Plasă de pescuit triunghiulară, s.f, g.-d. art. seinei, pl. seine.	”
seiner Navă pentru pescuitul cu seine, s.n., pl. seinere. seism Cutremur de pământ, s.n., pl. seisme. "" seismic,-ă Referitor la seisme. /Zonă ~ = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente şi puternice. Staţie ~ = staţie cu aparatură pentru înregistrarea seismelor. //Care serveşte la înregistrarea şi studierea oscilaţiilor scoarţei terestre. Aparat adj., pl. seismici,-ce.	"
seismicitate (se-is-) Grad de frecvenţă şi de intensitate a oscilaţiilor seismice dintr-o anumită zonă. s.f, g.-d. art. seismicităţii.	>
seismogenic,-ă (se-is-) Care determină apariţia unui
cutremur, adj., pl. seismogenici,-ce.
seismograf (se-is-) Aparat care înregistrează durata
intensitatea şi momentul mişcărilor seismice; seis-
mometru. s.n., pl. seismografe.
seismografic,-ă (se-is-)-Referitor la seismografie.
adj., pl. seismografici,-ce.
seismografie (se-is-) Parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea şi interpretarea undelor seismice. s.f, art. seismojrafia, g.-d. art. seismografiei. seismograma (se-is-) Grafic al oscilaţiilor seismice înregistrate-de un seismograf, s.f, g.-d. art. seismo-gramei, pl. seismograme.
seismolog (se-is-) Specialist în seismologie, s.m., pl. seismologi.
seismologie,-ă (se-is-) Referitor la seismologie, adj., pl. seismologiei,-ce.
seismologie (se-is-) Ştiinţă care studiază cutremurele de pământ, s.f, art. seismologia g-d■ art. seismologiei. seismometric,-ă (se-is-) Referitor la seismometrie. adj., pl. seîimometrici,-ce.
1091
self-control
seismometrie (se-is-) Ramură a geofîzicii care studiază modul şi viteza de propagare a undelor seismice din scoarţa terestră, provocate prin explozii artificiale, s.f.. art. seismometria. g.-d. art. seismometriei. seismometru’(se-is-) Seismograf, s'n., art. seismo-metrul, pl. seismometre.
séismonastie (se-1s-) Mişcare de reacţie a organelor vegetale provocată de loviri sau de contracţii, sf. art. seismonastia, g.-d. art. seismonastiei, pl. seismonastii. art. seismonastiile.
seismoscop (se-is-) Instrument care pune în evidenţă seismele. sm„ pi seismoscoape. seismoterapie (se-is-) (meci.) Procedeu terapeutic constând în vibraţii regulate, rapide şi de mică intensitate, [var. sismoterapie s./'] s.f art. seismoterapia, g.-d. art. seismoterapiei. pl. seismoterapii, art. seismoterapiile. seiş Mişcare verticală ritmică a apei lacurilor, "datorită unör factori naturali, s.n.. pl. sejşuri. seiz Grăjdar la curtea domnească, s.m.. pl. seizi. sejur Vacanţă pe care cineva o petrece într-o staţiune, pe un itinerar turistic etc. s.n.. pl. sejururi, selacian (-ci-an) (la pl.) Subclasâ"cle peşti marini cu corpul "acoperit cu solzi şi cu ţepi; (la sg.) peşte din această subclasă, s.m.. pl. selacient. selamlâc (înv.) Parte a caselor turceşti rezervată bărbaţilor şi musafirilor; încăperi destinate domnului şi slugilor sale. s.n.,pl. selamlâcuri. seiandră Navă de transport din timpul cruciadelor, s.f. g.-â' art. selandrei, pi selandre. selbă (rar) Pădure tânără şi deasă, s.f, g.-d. art. selbei. pT. selbe.
seleâm-ceauş (înv.) Reprezentant al domnului, care mergea înainte şi anunţa tuturor venirea acestuia, s.m.. pl. seleam-ceauşi.
select7-ă Ales, deosebit, distins, adj., pl. selecţi.-te. selecta 1. tr. A separa după anumite criterifsau preferinţe. If distinge dintre mai mulţi. 2. tr. A separa dintr-o mulţime o mărime sau o serie cu anumite caracteristici.
3.	intr. (despre sisteme receptoare) A recepţiona clar diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv, vb. /, ind. prez. 3 selectează.
selectare Acţiunea de a selecta, s.f. g.-d. art. selectării, pF selectări.
selectat,-ă Ales dintr-un grup de fiinţe, de obiecte etc. după anumite criterii; (p. ext.) de calitate superioară. adj., pl. selectaţi.-te.
selectiv,-ă 1. (despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între elemente de acelaşi fel. 2. Bazat pe selecţie./(stat.) Cercetare - = cercetare a unei colectivităţi pe baza unui eşantion, adj., pi selectivi,-e.	.
selectivitate 1. însuşirea de a fi selectiv. //Capacitatea de selecţie a unui sistem tehnic sau fîzico-chimic. 2. însuşire a plantelor şi animalelor de a face selecţie naturală în procesele biologice şi în comportarea faţă de condiţiile de mediu, s.f, g.-d. art. selectivităţii, selector 1. Dispozitiv mecanic sau electric care permite alegerea unui obiect sau a unei direcţii dintr-o mulţime de obiecte sau de direcţii accesibile dispozitivului. 2. Maşină agricolă de selectare şi sortare a seminţelor pe calităţi, s.n., pl. selectoare.
selectron Tub electronic din prima generaţie de calculatoare. s.n., pl. selectroane.
selecţie (-ţi-e) 1. Alegere de persoane sau de lucruri, efectuată după un anumit criteriu. 2. Proces care favorizează supravieţuirea preferenţială a anumitor indivizi. I- naturală = fenomen natural constând în evoluţia speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu şi dispariţia celor mai puţin adaptate. ~ artijieială = metodă de ameliorare a speciilor vegetale şi animale.
constând în selecţionarea, în vederea reproducţiei, a indivizilor cu cele mai multe calităţi biologice. ~ sexuală = selecţie naturală şi artificială care se face în urma eliminării de la actul reproducător a indivizilor slabi şi puţin înzestraţi. 3. (stat.) Parte dintr-o colectivitate, care serveşte la cercetarea diferitelor caracteristici ale întregii colectivităţi, [va/-. (înv.) selecţiune s.f\ s.f, art. selecţia, g.-d. art. selecţiei, pl. selecţii, art. selecţiile, selecţiona (-ţi-o-) tr. Ă face o selecţie, a alege după anumite criterii. Hrefl. A se supune procesului de selecţie naturală, vb. I, ind. prez. 3 selecţionează. selecţionabil,-ă (-ţi-o-) Care poate fi selecţionat; apt de a fi selecţionat, adj., pl. selecţionabili.-e. selecţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a selecţiona, sf, g.-d. art. selecţionării, pl. selecţionări. selecţionat7-ă (-ţi-o-) 1. Ales dintre mai mulţi (după anumite criterii), //(s.) Persoană sau echipă aleasă în vederea participării la competiţii sportive, artistice etc. 2. (despre plante şi animale) Cu însuşiri îmbunătăţite prin selecţie, adj., pl. selecţionaţi.-te. selecţionator,-oare (-ţi-o-) Persoană care lucrează în domeniul ameliorării speciilor, s.m., pl. selecţionatori; s.f, g.-d. art. selecţionatoarei. pl. selecţionatoare. selecţioner,-ă (-ţi-o-) Persoană care face ö selecţie. //Persoană autorizată care selecţionează sportivii cei mai valoroşi în vederea participării la competiţii, s.m., pl. selecţioneri; s.f, g.-d. art. selecţionerei, pl. selec-ţionere. selecţionism (-ţi-o-) Teorie care "admite selecţia naturală în biologie, s.n.
selecţionist,-ă (-ţi-o-) Adept al teoriei selecţiei naturale. s.m.. pl. selecţionişti: s.f, g.-d. art. selecţionistei, pl. selecţioniste. selectiune'v selecţie.
selecţiuni Bucăţi alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. s.f. pl.
selemet (înv.. în expr.) A scoate (pe cineva) la ~ = a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, s.n. selenar,-ă Referitor la Lună; lunar, adj., pl. selenari,-e. selenaut Astronaut care călătoreşte spre Lună. s.m.,pl. selenauţT.
seleriiat (-ni-at) Sare a acidului selenic. s.m., pl. seleni-aţi.
ielenic,-ă Care conţine seleniu, adj., pl. selenici,-ce. selenifer,-ă Care conţine seleniu, adj., pl seleniferi.-e. seienifT Varietate de ghips, de culoare galbenă-iurie, din care se fac obiecte decorative, s.m.. pl. seleniţi. selenit2 (livr.) Locuitor imaginar al Lunii, s.m., pl. seleniţi.
seleniu Metaloid negru-cenuşiu, cu proprietăţi tehnice asemănătoare cu ale sulfului, [var. selenium s.n.\ s.n., art. seleniul. selenium v. seleniu.
selenodezie Disciplină care studiază forma şi dimensiunile Lunii. s.f. art. selenodezia, g.-d. art. seleno-deziei.
selénografie Ştiinţă care studiază suprafaţa lunară, structura ei etc. s.f, art. selenografia, g.-d. art. seleno-grafiei.
selenologic,-ă De selenologie. adj., pl. selenologici,-ce.
selenologie Ştiinţă care studiază materia componentă a scoarţei lunare şi evoluţia acesteia în timp. s.f, art. selenolojda, g.-d. art. selenologiei. selenostat Instrument care urmăreşte automat mişcările Lunii cu ajutorul unui sistem de oglinzi, s.n.. pl. selenostate.
selenotropism Tropism provocat de lumina Lunii. s.n. selfactor Maşină de tors. folosită în filatura de lână, de bumbac etc. s.n., pl. selfactoare. self-control (-trol)(angl.) Autocontrol, s.n.
selfinducţie
1092
selfinducţie (-ţi-e) Autoinducţie. s.f., art. selfinducţia, g.-d. art. se’lfinducţiei, pl. selfinducţii, art. selfinducţiile. self-made-man (selfineidmenj (angl.) Persoană care s-a realizat prin forţe proprii, s.m., pl. self-made-men. self-service (ce pron. s) (angl.) Magazin, restaurant etc. cuautoservire. s.n., art. self-service-ul,pl. self-ser-vice-uri.	”	”
selnic Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa. s.n., pT. selnice.
selsîn Maşină electrică de putere mică, folosită ca tra-ductör şi transmiţător la distanţă a deplasărilor unghiulare ale unor organe de maşină, s.n., pl. selsinuri. selvă Pădure ecuatorială din bazinul Amazonului, s.f, g~d. art. selvei,pl. selve.
sem (lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. s.n., pl. seme. semafor 1= Dispozitiv de semnalizare optică folosit pe căile ferate, în navigaţie etc. 2. Indicator cu lumini colorate folosit pentru dirijarea circulaţiei în oraşe, s.n., pl. semafoare.
semaf0rţst,-ă Persoană care întreţine (sau mânuieşte) un semafor. s.m. pl. semaforişti; s.f, g.-d. art. semafo-ristei, pl. semaforiste, ’ semaforiza tr. A prevedea cu semafoare o cale de rulare, o intersecţie etc. vb. I, ind. prez. 3 semaforizează, semaforizare Acţiunea de a semaforiza, s.f, g.-d.~art. semaforizării, pl. semaforizări, semantem (lingv.) Unitate de bază a cuvântului, identificată di obicei cu rădăcina cuvântului, considerată ca purtătoare a sensului lexical, s.n., pl. semanteme. semantic,-ă Referitor la semantică; semosiologic. /Câmp - = ansamblu de cuvinte aflate într-o corelaţie de sens strânsă, adj., pl. semantici,-ce. semantică 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensul cuvintelor; semasiologie, semantism, 2. (log.) Teoria inteipretării unui sistem formalizat prin alt sistem formalizat. s.f, g.-d. art. semanticii, semantician,-ă (-ci-an) Semasioloe. s.m., pl. semanti-cieni; s.f, g!-d. art. semanticienei, pl. semanticiene. semanticism Curent în lingvistica contemporană care susţine că principala problemă a filosofiei ar fi limba s.n. semanticist,-a (Adept) al semanticismului, adj., s.m. şi/, pl. semanticişti,-ste.
semantism Semantică (1); (p. ext.) înţelesul unui cuvânt, s.n.
semasiolog,-ă (-si-o-) (rar) Lingvist specializat în semasiologie; semantician. s.m.,pl. semasiologi; s.f, g.-d. art. semasiologei.j?/. semasiologe. “ semasiologie,-a (-si-o-) Semantic, adj., pl. semasilo; gici,-ce._ “
semasiologie (-si-o-) Semantică (1). s.f, art. semasi-logia, ş.-d. ari. semasiologiei. semălui tr. şi refl. (reg.) A (se) asemăna, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. semălui, 3 semăluie, imperf. 3 sg. semă-luia: conj. prez. 3 să semăluie.-semăna1 tr. l.A introciuce în pământ seminţele unei plante pentru a le face să încolţească. /Cine seamănă vânt culege furtună = cine face rău, rău păţeşte. //(înv.) A vârî în pământ, a îngropa. 2. (pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane etc. în direcţia unei persoane la nuntă sau de Anul Nou, însoţind gestul de o urare. 3. A împrăştia, a risipi. 4. (fig.) A răspândi idei, vrajbă etc. vb. /, ind. prez. I sg. semăn, 2 semeni, 3 seamănă; conj. prez. 3 să semene. "	”	"
semăna2 Intr. 1. A avea trăsături, defecte, calităţi comune cu altcineva sau cu altceva. IA ~ cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a~ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva. 2. A părea, a face impresia de... vb. I, ind. prez. 1 sg. semăn, 3 seah mănă; conj. prez. 3 să semene.	“
semănare1 Acţiunea de a semăna'; semnânat. s.f, g.-d. art. seniinării.
semănare2 (înv.) Asemănare, s.f, g.-d. art. semănării. semănat însămânţare, semănare1. s.n.,pl. semănaturi, semănătoare Maşină agricolă cu care se seamănă, s.f, g.-d. art. semănătorii, pl. semănători, semănător,-oare Muncitor agricol care seamănă, //(fig.) Propovăcîiiitor. s.m.,pl. semănători; s.f, g.-d. art. semănătoarei, pl. semănătoare. “ semănăforism v. sămănătorism. semănătorlst,-ă v. sămănătorist, semănături 1. Loc, teren însămânţat. 2. (la pl.) Plante ieşite din sămânţa semănată. 3. însămânţare. s.f, g.-d. art. semănăturii, pl. semănături, semem (lingv.) Unitate de- semnificaţie a cuvântului alcătuită din mai multe seme. s.n., pl. sememe. semen1 Persoană care este la fel cu afta; aproapele cuiva, s.m., pl, semeni.
semen2 Drug 3e fier cu vârf ascuţit şi cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheţii. s.m., pl. semeni,
semestrial,-ă (-tri-al) (şi adv.) Care ţine un semestru; care se petrece în flecare semestru, adj., pl. semestriali,-
e.	"
semestru l. Perioada de şase luni consecutive. 2.0 jumătate de an şcolar sau universitar, s.n., art. semestrul, pl. semestre.	"
semeţ7-eaţă 1. (şi s.) Mândru, falnic; sfidător. 2. îndrăzneţ, curajos, plin de avânt. [var. (reg.) sumeţ,-eaţă adj.] adj„pí. semeţii-e.	” "
semeţi refl. 1. Ă se făli, a se îngâmfa. 2. A deveni îndrăzneţ, a prinde curaj. [var. (reg.) sumeţi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 pl. se semeţesc, imperf. 3 sg."se semeţea; conj. prez. 3 să se semeţească, semeţie (-ţi-e) 1. Mândrie, fală, îngâmfare, 2. Curaj, îndrăzneală, [var. (reg.) sumeţie .?./] s.f, art. semeţia, g.-d. art. semeţiei.	’
semi- Element de compunere care înseamnă Jumătate de”, „pe jumătate”.
semiaderent,-ă (-mi-a-) Care nu aderă, nu se prinde bine de cerâ. adj., pl. semiaderenţi,-te. semiagnostic,-ă Care are, Tn parte, caracteristicile agnosticismului, adj., pl. semiagnostici,-ce. semianalfabet,-ă (-mi-a-) (Persoană) care reuşeşte cu greu să scrie şl"să citească, adj., s.m. şi/, pl. semianalfabeţi,-te.
semianarhist,-ă (-mi-a-) Care are parţial caracteristicile anarhismului, adj., pi. semianarhişti,-ste. semiarbust (-mi-ar-) Plantă cu partea de jos lemnoasă şi cu cea superioară ierboasă, s.m., pl. semiarbuşti. semiarhaic,-ă (-mi-ar-) Cu caractere, în parte, arhaice. adj., pl. semiarhaici,-ce.
semiaria,-ă (-mi-a-") (despre ţinuturi) Subdeşertic. adj., pl. semiârizi,-de.
semiarticulaţie (-mi-ar-, -ţi-e) Articulaţie între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. s.f, art. semiarticulaţia, g.-d. art. semiar-ticulaţiei, pl. semiarticulaţii, art. semiarticulaţiile. serriiartizanat (-mi-ar-") Sistem de muncălndustrială, care se desfăşoară în proporţie de cincizeci la sută cu meseriaşi, s.n., pl. semiartizanate.	.
semiautomat,-ă (-mi-a-u-) (tehn.) Automatizat numai în parte; semîăutomatic. adj., pl. semiautomaţi,-te. semiautomatic,-ă (-mi-a-u-) (rar) Semiautomat, adj., pl. semiautomatici,-ce.
semiauxiiiar"1 (-mi-a-u-gzi-li-ar) (x pron. gz) Verb semiauxiliar”. s.n., pl. semiauxiliare. semiauxiliar2 (-mi-a-u-gzi-li-ar) (x pron. gz) (despre verbe) Avâtxl rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar dând acţiunii verbului „ajutat” o nuanţă
1093
semiinternat
modală, rezultată din înţelesul său lexical, adf.pl. semi-auxiliare.
semiăxă (-mi-a-) l. Porţiune dintr-o axă. considerată din origine şi orientată într-unul din cele două sensuri ale ei. 2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluţie, generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv, -a sferei, s.f.. g.-d. art. seiniaxei, pl. semiaxe. sem i bari era (-ri-e-) Barieră care închide numai jumătate din lăţimea unei căi de acces peste calea lerată. sf. g.-d. art. sevnibarierei,/;/. semibariere. semibursier,-ă"(-si-er) (Elev"sau student) care primeşte doar jumătate din cuantumul unei burse integrale. adj., s.m. şi/, pl. semibursieri.-e. semic,-ă (lingv.) Referitor la senie. adj., pl. semici.-ee. semicalc (lingv.) Cuvânt sau expresie în care o parte reprezintă un împrumut, iar cealaltă parte o formă existenta deja în limbă. s.n.. pl. setnicalcuri. semicârbonizare Descompunere a cărbunilor la tem-eraturi joase, in absenţa aerului, sf. g.-d. ari. semicar-onizării. pl. setnicarbonizări.
semicentenar Jumătatea”unui centenar: împlinirea a cincizeci de ani de la producerea unui eveniment: celebrarea acestui eveniment, s.n.. pl. semicentenare. semicentral,-ă Situat în apropierea centrului unei localităţi, adj., pi semicentrali.-e. semicerc l. Segment de cerc a cărui coardă este un diametru: figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. 2. Şir de fiinţe sau de lucruri aşezate în formă de semicerc (l). 3. (sport) Linie care limitează o suprafaţă semicirculară (la handbal, baschet etc.). pentru care se aplică o regulă specială de joc. Un - = în formă de semicerc (l). s.n..pi semicercuri.
semicilindric,-ă în Formă de semicilindm. adj., pi semicilindrici,-ce.
semicilindru Cilindru secţionat pe jumătate, s.m.. pi semieilindri, art. semicilindrii. semicircular,-ă în formă de semicerc. /Canale = cele trei canale care alcătuiesc partea superioară a urechii. adj., pi semicirculari.-e.
semicivilizatj-ă Cu un nivel insuficient de civilizaţie. adj., pi semicivilizaţi.-te.
semicivilizaţie Civilizaţie parţială, insuficientă, s.f. art. semieivilizaţia g.-d. art. semicivilizaţiei. pi semi-civilizaţii. art. semicivilizaţiile. semiclandestin,-ă (rar) în parte clandestin, adj., pi setniclandestini.-e.
semiclandéstinitate (rar) Situaţia de semiclandestin. s.f, g.-d. art. semielandestinităţii. semicocs Produs solid obţinut prin semicarbonizarea huilei sau a cărbunilor inferiori, s.n., pi semicoesuri. semicocsificare Semicarbonizare. sf.g.-d. art. semi-cocsificării. pi semieocsificări. semicoloană (arhit.) Coloană care are jumătate din diametru îngropat în zid. sf. g.-d. art. semicoloanei. pi semicoloane.	.
semicolonial,-ă (-ni-al) ín stare de semicolonie, adj., pi semicoloniali.-e.
semicolonie”Ţară formal independentă, dar care din punct de vedere economic şi politic depinde de alt stat. sf, art. semicolonia g.-d. art. semicolonjei, pi semicolonii. art. semicoloniile.
semicomandat,-ă (despre un apartament) Compus dintr-o cameră cu intrare separată şi o alta prin care se trece. adj., pl. semicomandaţi.-te. semiconductor1 Material cu conductibilitate între cea a metalelor şi cea a izolatorilor. //Component electronic activ, s.n., pi semiconductoare. semiconductor2,-oare Care are o rezistenţă electrică mare în raport eu aceea a metalelor, dar mai mică în
raport cu aceea a materialelor izolante. //(despre dispozitive) Bazat pe utilizarea semiconductoarelor, adj., pl. semiconductori.-oare.
semiconservă "Produs alimentar conservat parţial, pentru un timp limitat, sf. g.-d. art. semiconservei, pl. semiconserve.	”
semiconsoană Sunet intermediar între vocală şi consoană: semiccTnsonantă. s.f. g.-d. art. semiconsoanei, pi semi consoane.
semiconsonantă (înv.) Semiconsoană. sf, g.-d. art. semiconsonantei, pl. semieonsonante. semicretin,-ă Deficient mintal” prost, adj., pl. semi-cretini.-e."
semicristal Cristal de calitate inferioară. s.n.,pl. semi-cristaluri. "
semicultură Cultură superficială, s.f, g.-d. art. setni-culturii. ~	'
semicumpănă Cumpănă parţială, sf.. g.-d. art. semi-cumpenéi, pi semicumpene. semidecomandaf-ă (despre apartamente) Parţial decomandat, adj., pl. semidecomandale. semideponent,-ă (în sintagma) Verb - = verb activ ca sens. care are unele forme ce se conjugă după diateza activă, iar altele după diateza pasivă, adj., pi semidepo-nenţi.-te.
semideşert Regiune de tranziţie între stepă şi deşert. s.n.. pl. semideşerturi.
semidiurn,-ă ”(-di-urn) (despre fenomene) Care durează (aproximativ ) 12 ore. adj., pi semidiumi.-e. semidoct,-ă (Om) cu o cultură superficială, puţin instruit, adj., s.m. şif. pi semidocţi.-te. semidoctism Stare de cultură superficială, s.n. semidreaptă (geom.) Segment de dreaptă mărginit la un singur capăt, sf.g.-d. art. semidreptei. pi semidrepte. semifabricat Produs industrial prelucrat parţial, care necesită alte operaţii tehnologice pentru a deveni produs finit: seminrodus. s.n., pi semifabricate, semifeudal,-ă (-fe-u-) Care are o parte din trăsăturile feudalismului, adj., pl. semifeudali.-e. semifin,-ă C'are este de fineţe mijlocie, adj., pl. setni-fini.-e.
semifinală Fază a unui concurs sportiv care precedă finala, s.f. g.-d. art. semifinalei, pi semifinale. semifinalist,-ă Sportiv participant la o semifinală. s.m., pi semifinaMşti: s.f. g.-d. art. semifinalistei. pl. semifinaliste.
semifinisat,-ă Aflat încă în stadiul de finisare, adj., pi semifinisaţi.-te.
semifinit,-ă C'are este în curs de prelucare definitivă pentru aii comercializat, adj., pi semifiniţi,-te. semifluid,-ă Parţial fluid. adj., pi semifluizi.-de. semiforid Probă sportivă (ciclism, alergare etc.) care se dispută pe distanţe medii. s.n. semifond]st,-ă Participant la o probă de semifond. s.m.. pi semifondişti: sf. g.-d. art. semifondistei. pi semifondiste.
semigrea (în sintagma) Categorie - (şi s.f.) = categorie în care intră boxeri eu greutatea între 70 şi 81 kg, halterofili cu greutatea între 90 şi 100 kg şi luptători cu greutatea între 90 şi 100 kg. adj. semigreu Sportiv care aparţine categoriei semigrele. s.m.. pi semigrei.
semiindustriăliza (-stri-a-) tr. A transforma parţial în produs industrial, vfi. I. ind. prez. 3 semi industrializează, semiindustrializare (-stri-a-) Acţiunea de a seniîin-dustrializa. sf.g.-d. art. semiindustrializării,/?/. semiin-dustrializări.
semiinternat (-mi-in-) Instituţie anexă a unei şcoli, care asigură masa de prânz şi pentru elevii externi, s.n., pl. semiinternate.
semiînălţime
1094
semiînăltime înălţime mijlocie, s.f., g.-d. art. semi-
înălţimii. ”	'
seniiînchis,-ă (despre spaţii) Parţial închis, adj., pl.
semiînchişT,-se.
semiîntuneric Lumină slabă, semiobscuritate, s.n. semilamiriât,-ă Laminat parţial, adj., pl. semilami-naţi,-te. ”
semilegal,-ă Conform parţial cu prevederile legilor. adj., pl. semilegali,-e.
semiliber,-ă (în orânduirea sclavagistă, despre ţărani) Care avea libertate parţială. adj.,pl. semiliberi,-e. semilichid,-ă Pe jumătate lichid; \âscos.'adj.,pl. semi-lichizi,-de’
semilucid,-ă Parţial lucid. adj.,pl. semilucizi,-de. semilunar,-ă în formă de semilună, adj., 'pl. semilu-nari,-e.
semilună 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc. T. Semn simbolic al islamismului, reprezentând Luna în faza primului şi a ultimului pătrar, //(fig.) Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul, sf, g.-d. art. semilunii, pl. (2) semiluni. semimaC-ă între transparent şi mat. adj., pl. semi-maţi,-ter
semimetal Element chimic cu proprietăţi caracteristice atât metalelor cât şi nemetalelor, s.n., pl. semimetale. semimetalic,-ă De semimetal. adj., pl. semimetalici,-ce.	”
semimijlocie (în sintagma) Categorie ~ (şi s.f.) = categorie în care intră boxeri cu greutatea între 63,5 şi 70 kg, halterofili cu greutatea între 81 şi 100 kg şi luptători între 74 şi 82 kg. adj.
semimijlociu Sportiv care aparţine categoriei semi-mijlocii. s.m'.,pl. semimijlocii. semimilenar,-ă Care datează de o jumătate de mileniu. adj., pl. semTmilenari,-e.
semimuscă (în sintagma) Categorie ~ (şi s.f.) = categorie sportivă în care intră boxeri cu greutatea între 45 şi 48 kg. adj. invar.
seminal,-ă (anat.) Referitor la spermă. //Referitor la sămânţă plantelor, adj., pl. seminali,-e. seminar 1. Formă de actvitate didactică în învăţământul superior, în care studenţii îşi completează cunoştinţele prin referate şi discuţii. I~ pedagogic = stagiu practic pentru viitoarele cadre didactice. 2. Instituţie de grad mediu pentru pregătirea teologilor. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o instituţie sau o organizaţie de masă, pentru pregătirea membrilor săi. s.n., pl. seminare. seminarial,-ă De seminar; seminaristic. adj.,pl. semi-nariali,-e. ~
seminarist Elev al unui seminar, s.m., pl. seminarişti, seminaristic,-ă Seminarial. adj., pl. seminaristici’-ce. seminariza tr. A prelucra, în cadrul unui seminar, materia predată la curs. vb. /, ind. prez. 3 seminarizează, seminarizare Acţiunea de a seminariza, s.f, g.-d.~art. seminarizării, pl. seminarizări, semincér 1. Arbore lăsat pentru sămânţă într-o pădure.
2.	Lot de plante neculese, care servesc ca plante de sămânţă. 3. Ştiulete de porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânţă, s.m., pl. seminceri. semincioara Diminutiv al lui”sămânţa, [var. sămân-cioară, sămîncioară s./] s.f, g.-d. art. semmcioarei, pl. semincioare. -	"
seminifir (anat., în sintagma) Canal ~ = fiecare dintre micile canale glandulare situate în testicul şi care transportă sperma adj.,pl. seminifere. seminomad,-a (Persoană) care se află în stare de seminomadîstn. adj., s.m. şi f,pl. seminomazi,-de. seminomadism Mod de existenţă în care se îmbină agricultura ocazională cu creşterea vitelor, întâlnit mai ales la marginea deşerturilor. s.n.
semintenie (-ni-e) (înv.) Seminţie, neam. s.f., art. se-minţenia^ g.-d. art. seminţeniei, pl. seminţenii, art. se-minţeniile.	”	-
seminţe rie (rar) Prăvălie unde se vând seminţe de flori şi de legume, s.f, art. seminţeria, g.-d. art. seminţeriei, pl. seminţerii, art. seminţenile."	"
semintie (-ţi-e) 1. Neam, naţionalitate, popor. 2. Totalitatea urmaşilor care au acelaşi străbun; familie, trib.
3.	(rar) Rasă, specie de animale, s.f, art. seminţia, g.-d. art. seminţiei, pl. seminţii, art. seminţiile. ’ seminţjş (rar) Loc acoperit cu puieţi răsăriţi din seminţe în mod natural. s.n.,pl. seminţişuri. semiobscur,-ă (-mi-ob-) Pe jumătate obscur; insuficient luminat, adj., pl. semiobscuri,-e. semiobscuritate (-mi-ob-) 1."Semiîntuneric. 2. (fiz.) Lipsă de publicitate, de glorie, s.f, g.-d. art. semiobscurităţii.
semioclusivă (-mi-o-) (în sintagma) Consoană ~ = consoană africată. v. africată. adj., s.f, pl. semioclusive. semioficial,-ă (-mi-o-, -ci-al) Care provine din surse oficiale, dâr nu are caracter oficial, adj., pl. semioficiali,^.
semiolog,-ă (-mi-o-) Specialist în semiologie. s.m.,pl. semiologi; (rar) s.f, g.-d. art. semiologei, pl. semiologe.
semiologic,-ă (-mi-o-) Referitor la semiologie, adj., pl. semiologici,-ce.
semiologie (-mi-o-) 1. Ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării lor. 2. Ştiinţă care studiază semnele întrebuinţate în cadrul veţii sociale; semiotică, s.f, art. semiologia, g.-d. art. semiologiei.
semiopac,-ă (-mi-o-) Parţial opac; semitransparent. adj., pl. semiopaci,-ce.
semiopaciţate (-mi-o-) Calitatea de a fi parţial opac. s.f, g.-d. art. semiopacităţii, pl. semiopacităţi. semioptic,-ă (-mi-o-) Care ajută parţial la”vedere. adj., pl. semioptici,-ce.
semiotic,-ă (-mi-o-) Referitor la semiotică, adj., pl. semiotici,-ce.
semiotică (-mi-o-) 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor, s.f, g.-d. art. semioticii, pl. semiotici, semiparazit Organism vegetal care"îşi procură o parte din hrană din altă plantă vie. s.m., pl. semiparaziţi. semiparazitjsm Mod de viaţă al organismelor semi-parazite. s.n.'
semiperioadă Jumătate de perioadă, s.f, g.-d. art. se-miperioadei7p/. semiperioade. semipermeab]l,-ă (-me-~a-) (despre pereţi, membrane etc.) Cu permeabilitate redusă, adj., pl. semipermea; bili,-e.	„
semipermeabilitate (-me-a-) însuşirea de a fi semi-permeabil. s.f, g.-d. art. semipermeabilităţii. semiplan (geom.) Mulţimea punctelor clin plan situate de aceeaşi parte a unei drepte, s.n., pl. semiplane. semiportelan Produs ceramic intermediar între gresie, ceramică fină şi porţelan, s.n. semipreparat Produs alimentar în parte pregătit, cáré trebuie preparat în continuare acasă, s.n., pl. semipre-parate.
semipreţios,-oasă (în sintagma) Piatră ~ = mineral cristalizat’transparent, cu duritate mare, folosit la bijuterii de mai mică valoare, adj., pl. semipreţioşi,-oase. semiprodus Semifabricat, s.n., pl. semipröduse7 semiproletar,-ă Proleţar numai în parte, s.m., pl. semi-proleţaii; s.f, g.-d. art. semiproleţarei, pl. semiproleţare. semírelief (-li-ef) Figură, motiv sculptat care se desprinde numai pe jumătate de fond; basorelief, s.n., pl. semireliefuri.
1095
semiremorcă
semiremorcă Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se" sprijină pe partea din spate a vehiculului motor, s.f, g.-d. art. semiremorcii, pl. semiremorci. semirigid,-ă (despre ansambluri) Format din piese care se pot mişca sau depărta din poziţia iniţială, ad/., pl. semiririzi,-de. „
semisferic,-ă In forma unei jumătăţi de sferă, adj., pl. semisferici,-ce.
semisimfonic,-ă (despre orchestre) Care cuprinde şi instrumente" specifice orchestrelor de estradă; (despre concerte) care cuprinde pe lângă piese simfonice şi piese de estradă. adj.,pl. semisimfonici,-ce. semisolid,-! Parţial solid. adj., pl. semisolizi,-de. semi sori,-ă (despre vocale) Care nu are valoare silabică. adj., pFsemisoni,-e.
semispaţiu (mat.) Mulţimea punctelor din spaţiu situate de aceeaşi Darte a unui plan. s.n., pl. semispaţii. semistabulaţie (-ţi-e) Mod de creştere şi de întreţinere a vitelor prinmenţinerea lor aproape tot timpul în grajd. s.f., art. semistabulaţia, ş.-d. art. semista-bulaţiei. semisumă Jumătate dintr-o sumă. s.f, g.-<£ art. semi-sumei, pl. semisume.
sémit,-ă (Persoană) care aparţine grupului de popoare, apropiate între ele prin limbă şi prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei şi noid-estul Africii, căruia îi aparţin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. adj., s.m. şi f,pl. semiţi,-te. semitârâtor,-oare Cu tulpina întinsă parţial pe pământ, adj., pl. semitârâtori,-oare. semitic,-a Semit, adj., pF semitici,-ce. semitism Expresie alcătuită după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă, sji., pl. semitisme.
şemitolbq.-ă Specialist în semitologie. s.m., pl. semi-tologi; (rar) s.f, g.-d. art. semitologei, pl. semitologe. semitologie,-ă Referitor la semitologie. adj.,pl. semi-tologjci,-ce.
semitologie Ştiinţă care studiază cultura şi limbile semitice, s.f., art. semitologia, g.-d. art. semitologei. semiton 1. (muz.) Interval de o jumătate de ton. 2. Nuanţă de culoare intermediară între un ton închis şi unul dekhis. s.n., pl. semitonuri.
semitort Produs intermediar obţinut în filaturi, format dintr-oTiandă fibroasă. s.n.,pl. semitorturi. semitransparent-ă Parţial transparent. adj.,pl. semi-transparenţi,-te.
semiurîcial.-ă (-mi-un-) Referitor la semiuncială. adj., pl. semiuncîali,-e.
semiunciala (-mi-un-) Literă de tipar reprezentând jumătate din mărimea unei unciale. sf, g.-d. art. semi-uncialei.p/. semiunciale.
seniiurbân.-ă Parţial urbanizat, adj., pl. semiurbani,-e. semi uscat,-ă Parţial uscat, adj., pl. semiuscaţi,-te. semiuşoără (-mi-u-) (în sintagma) Categorie - (şi s.f.) = categorie în care intră boxeri a căror greutate este între 57 şi 60 kg şi halterofili a căror greutate este între 57 şi 62 kg. adj.
semiuşor Sportiv care aparţine categoriei semiuşoare. s.m., pl. Semiuşori.
semivelin,-ă (despre hârtie, coli) Parţial velin, adj., pl. semivelini,-e.
semi vocală Sunet intermediar între vocală şi consoană. sfTg.-d. art. semivocalei, pl. semivocale. semivocalic.-ă De semivocaiă. adj., pl. "semivoca; lici,-ce. -
semivoltă Jumătate de voltă, s.f., g.-d. art. semivoltei, pl. semîvolte.
semizeiT(mit.) Erou născut dintr-un zeu şi o muritoare sau dintr-o zeiţă şi un muritor, s.m., pl. semizei, semn 1. Tot ceea ce indică, arată, comunică sau simbolizează ceva //Manifestare a unui fenomen, care per-
mite să se presupună originea lui. /~ bun (sau rău) = fapt căruia i se atribuie însuşirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A da- (sau ~e) de viaţă = a face să se audă noutăţi despre sine. A avea ~e - a avea indicii referitoare la o întâmplare viitoare. //Fenomen luminos care apare uneori pe cer, interpretat de superstiţioşi drept prevestire. //Fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii ale zodiacului. //Probă, dovadă, l/n (sau ca) - de... = ca probă de... 2. Gest, mişcare care exprimă un gând, o intenţie, o stare sufletească. //(înv.) Semnal. 3. Trăsătură distinctivă după care se recunoaşte un lucru sau o fiinţă; însemnare făcută pe uii obiect sau pe un animal pentru a fi recunoscut; pată de altă culoare pe corpul unui animal.
4.	Obiect cu care se marchează sau se desparte ceva. I- de hotar = piatră, stâlp etc. care delimitează un hotar. ~ de carte = fâşie de carton, de mătase etc. cu care se marchează într-o carte pagina la care s-a întrerupt lectura. 5. Ţintă pentru tras cu arma 6. Urmă, pată pe ceva; cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovitură etc.
7.	Unitatea dintre un sens şi o indicaţie grafică, t-e de punctuaţie = semne (punct, virgulă, două puncte etc.) folosite în scriere (pentru a despărţi părţile unei propoziţii sau ale unei fraze). ~ grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuaţie etc. folosite în scriere. -matematice = semne care servesc la indicarea operaţiilor matematice. ~ convenţionale = figuri simbolice prin care se reprezintă pe hărţi, planşe etc. diferite obiecte sau forme de relief. ~ diacritic = semn adăugat unei litere, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. ~ lingvistic = unitatea dintre un sens şi un complex sonor. ~ monetar - tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă. 8. Simbol, emblemă. /Sub -ul (cuiva sau a ceva) = sub egida sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 9. Tot ceea ce evocă o persoană, un fapt; amintire, s.n., pl. semne.
semna tr. şi refl. A (se) iscăli, vb. I, ind. prez. 3 semnează.
semnai 1. Semn convenţional (acustic, vizual) prin care se transmite la distanţă o comandă, un avertisment etc. /- topografic = construcţie de lemn, de metal sau de piatră, care fixează poziţia unui punct pe teren. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de la trenurile de călători, care poate fi acţionat, în caz de primejdie, de orice călător. ~ de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite o comandă pentru circulaţia pe căile ferate. ~ rutier = indicator de circulaţie. - verde = a) permisiunea de trecere; b) (fig.) aprobare. //Exemplar dintr-o carte, dintr-o publicaţie, pe care redactorul dă bunul de difuzare 2. Semnal convenţional de recunoaştere a diferitelor posturi de radio sau emisiuni ale unui post. I~ orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie. 3. (fig.) Tot ceea ce anunţă sau determină începerea unei acţiuni. IA da -ul = a lua iniţiativa.
4.	(psih.) Excitant, stimul senzorial care determină un reflex condiţionat. s.n..pl. semnale, semnala tr. A anunţa ceva printr-un semnal sau prin semne. /TA avertiza HA scoate în evidenţă, a menţiona. vb. /, ind. prez. 3 semnalează, semnalare Acţiunea de â semnala s.f, g.-d. art. semnalării, p[. semnalări.
semnaliza tr. A transmite semnale la distanţă; a comunica prin semnale, vb. I, ind. prez. 3 semnalizează, semnalizare 1. Acţiunea de a semnaliza //Indicare a parcursului unui drum prin panouri indicatoare. 2. (psih.) Punere a organismului în legătură cu mediul, prin anumite semnale. /Sistem de - - totalitatea semnalelor prin care organismul se pune în legătură cu mediul înconjurător, prin intermediul emisferelor cerebrale. Primul sistem de - - activitatea de semnalizare legată de însuşirile acustice, olfactive etc. ale obiectelor. Al doilea
semnalizator
1096
sistem de~ = limbajul. 3. Instalaţie pe un aeroport, la o cale ferată, la intersecţiile străzilor etc. cu ajutorul căreia se fac comunicaţii prin semnale la distanţă, s.f., g.-d. art. semnalizării, pl. semnalizări. semnalizator1 Indicator luminos folosit la autovehicule pentru" a marca schimbarea direcţiei de mers a acestora, s.n., pl. semnalizatoare. semnalizator2,-oare (Persoană) care semnalizează. adj., s.m. şi f,pl. semnalizatori,-oare. semnalment Caracteristică exterioară, însuşire după care o persoană poate fi identificată, s.n., pl. semnalmente.
semnare Acţiunea de a (se) semna; semnat, sf, g.-d. art. semnării,/?/, semnări, semnat Semnare, s.m!"
semnaţar.-ă Persoană care semnează un act, un tratat etc. s,m~ pl, semnatari; sf, g.-d, art, semnatarei, pl, semnatare.	”	""
semnătură Iscălitură, sf, g.-d. art. semnăturii, pl. semnături".	-
semnifica tr. A avea înţelesul de..., a însemna, vb. I, ind. prez. 1 semnifică; conj. prez. 3 să semnifice, semnificant Complex sonor care reprezintă latura materială ăsemnului lingvistic. s.m.,pl. semnificanţi. semnificare Acţiunea de a semnifica, s.f, g.-d. art. semnificării.
semnificat Conţinut, semnificaţie a semnului lingvistic. s.n.,pl. semnificate.
semnificaţiv,-ă l.~Care scoate în evidenţă, care exprimă ceva cu claritate. 2. Care are o semnificaţie; care face aluzie la ceva; expresiv. 3. însemnat, important. adj., pl. semnificativi.-ev
semnificaţie (-ţi-e) 1. înţeles; conţinut al unui cuvânt, al ^unui semn, tâlc. //Valoare simbolică a unui lucru. 2. însemnătate, importanţă, [var. semnificaţiune s.f] s.f, art. semnificaţia, g.-d. art. semnificaţiei, pl. semnificaţii, art. semnificaţiile, semnificaţiune v. semnificaţie. sempervirescent,-ă (livr., despre organele plantelor) Care este totdeauna verde. adj.,pl. sempervirescenţi,-te. sempitern,-ă (livr.) Veşnic, nepieritor, adj., pl. sem-pitemi,-e.
sen Monedă divizionară japoneză, care valorează a suta parte dintr-un yen. s.m., pl. seni. senar (în sintagma) Vers ~ = vers latin din şase picioare. adj., pl. senare.
senat 1. (în Roma antică) Organul suprem de conducere a statului în timpul republicii. 2. Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliű profesoral al unei instituţii de învăţământ superior, s.n., pl. senate.
Senat Camera superioară a Parlamentului unui stat. s.prop.n.
senator,-oare Membru al unui senat, s.m., pl. senatori; s.f, g.-d. art. senatoarei, pl. senatoare.	~
senatorial,-ă (-ri-al) Referitor lalenat sau la senatori. adj.,pl. senatoriali,-e.
sena Frunze uscate de seminichie întrebuinţate ca purgativ şi ca diuretic, s.f, g.-d. art. senei, sendviş v. sandvici.	",
senectute (livr.) Bătrâneţe, s.f, g.-d. art. senectuţii. senegâTez,-ă (Locuitor) din Senegal, adj., s.m. şi f,pl. senegalezT,-e. „
senescenţă (med.) îmbătrânire a ţesuturilor şi a organismului- s.f, g.-d. art. senescenţei. senil,-ă Caracteristic bătrâneţii, de bătrâni, adj., pl. senifi.-e.
senilitate Stare caracterizată prin involuţia funcţiilor fizice şi psihice provocată de îmbătrânire, s.f, g.-d. art. senilităţii.
seniliza refl. A deveni senil. vb. /, ind. prez. 3 se senilizeăză.
senilizare Acţiunea de a se seniliza. s.f, g.-d. art. senilizării.
seninT Claritate a cerului; seninătate. IDin (chiar) ~ = dintr-o dată. s.n.
senin2,-ă 1. (despre cer) Fără nori, limpede. 2. (fig., despre oameni, despre figura lor) Care exprimă linişte sufletească; luminos, [vor (înv., reg.) sărin,-ă adj.] adj., pl. senini,-e.	’
seninătate 1. Starea cerului senin. 2. (fig.) Expresie liniştită ă"chipului; linişte sufletească, s.f, g.-d. art. seninătăţii.
senineţe (rar) Seninătate, sf, art. senineţea, g.-d. art. senineţei.	~
senior1 (-ni-or) (în Evul Mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu, asupra căruia avea şi unele atribuţii ale puterii de stat; (p. ext.) nobil, s.m., pl. seniori. senior2 (-ni-or) (pe lângă un nume propriu de persoană) Tatăl considerat în raport cu fiul. s.m.; abr. sr/Sr. senior3,-oară (-ni-or) (Sportiv) care a depăşit vârsta junionlor. adj., s.m. şi f, pl. seniori,-oare. seniorat (-ni-o-) Vârstă a unui sportiv senior3; perioadă în care cineva practică sportul ca senior, s.n. seniorial,-ă (-ni-o-ri-al) Al seniorului1. adj.,pl. senio-rali,-e. ~
seniorie (-ni-o-) 1. Demnitate de senior1. 2. Domeniu al unui senior1. 3. Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franţei şi membrilor Camerei Lorzilor din Anglia, sf, art. senioria, g.-d. art. senioriei, pl. seniorii, art. senioriile. ’	’	'
senonian1 (-ni-an) Etaj al cretacicului superior, caracterizat prin faună de amoniţi, echinide, gasteropode, corali etc. s.n.
senonian2,-ă (-ni-an) Referitor la senonian1. adj., pl. senoniemA-e.
sens 1. înţeles, semnificaţie a unui cuvânt, a unei expresii etc. //Conţinut noţional sau logic. 2. Temelie, logică, raţiune; rost, scop. /Fără ~ = fără rost. într-un anumit ~ = privind lucrurile într-un anumit mod. în ~ul cuiva = potrivit părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. /- unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie, pe arterele cu mare afluenţă. ~ giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie să-l urmeze autoturismele în jurul unui rond situat într-o intersecţie, într-o piaţă etc.
4.	(mat., fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune, s.n., pl. sensuri, sensei (jap.) Maestru de arte marţiale tradiţionale, s.m., pl. sensei.
sensibil1 Domeniul lucrurilor sensibile2 (2). s.n. sensibil2,-ă 1. Cu sensibilitate; care poate fi uşor impresionat; emotiv. //Predispus Ia anumite boli. 2. (despre lucruri, fenomene etc.). Care poate fi cunoscut prin simţuri. 3. (despre aparate, instrumente) Care reacţionează la cele mai mici schimbări exterioare.
4.	(despre materiale fotografice) Care are capacitatea de a înregistra acţiunea luminii sub forma unor imagini vizibile prin developare, adj., pl. sensibili,-e. sensibilă Treapta a şaptea a modurilor major şi minor, situată la o septimă superioară faţă de tonică, s.f, g.-d. art. sensibilei, pl. sensibile, sensibile (it., muz.) Cu simţire, cu înduioşare, adv. sensibilitate 1. însuşirea de a simţi, de „a reacţiona la excitaţii. 2. Afectivitate, emotivitate. 3. însuşirea unui aparat sau a unui instrument de a fi sensibil (3).
4.	Putere de a produce sau de a simţi emoţie artistică.
5.	Predispoziţie a organismelor la anumite boli. 6. (chim.) Mărime a concentraţiei unei soluţii în substanţa de analizat, care produce în timpul reacţiei de recu-
1097
sepie
noaştere un efect la pragul percepţiei senzoriale.
7.	Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). s.f., g.-d. art. sensibilităţii.
sensibiliza refl, şi tr~\. A deveni sensibil sau a mări sensibilitatea unui organ al corpului, a unui ţesut organic etc.; (p. ext., tr.) a face mai sensibil pe cineva sau ceva. 2. A (se) mări sensibilitatea unui sistem fizico-chimic. //(despre un material fotografic) A (se) face sensibil la acţiunea luminii. 3. (rar) A (se) concretiza, a (se) materializa, vb. I, ind. prez. 3 sensibilizează, sensibilizare Acţiunea de a (se) sensibiliza. //Scădere a pragului 3e reactivitate a unei structuri vii faţă de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică, a organismului faţă de un agent (chimic, biologic sau fizic). //Mărire a sensibilităţii unui instrument sau aparat de măsură, a emulsiilor fotografice etc. s.f, g.-d. art. sensibilizării, pl. sensibilizări, sensibiiíkator Substanţă care adăugată la emulsiile fotografice măreşte sensibilitatea stratului fotosensibil la anumite culori. s.m.,pl. sensibilizatori. sensitometrie,-ă Referitor la sensitometrie. adj., pl. sensitometrici,-ce.
sensitometrie Ansamblu de procedee folosite pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice, în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata expunerii, precum şi cu modul de prelucrare a materialului, s.f, art. sensitometrja, g.-d. art. sensitometriei, pl. sensitometrii, art. sensitometriile. sensitometru'Instrument folosifîn sensitometrie. s.n., art. sensitometrul,p/. sensitometre. sentenţios,-oasa (-ţi-os) 1. (despre stil, vorbire etc.) Asemănător cu o sentinţă; care conţine sentinţe, maxime. 2. (despre oameni) Care foloseşte un ton afectat, grav, pretenţios, adj., pl. sentenţioşi.-oase. sentenţiozitate (-ţi-o-) (rar) însuşirea "de a fi sentenţios. s.f, g.-d. art. sentenţiozităţii. sentiment 1. Proces afectiv maicomplex decât emoţia, exprimând atitudinea omului faţă de realitate; simţire. //Afecţiune. 2. Credinţă, impresie intimă; convingere. [var. (înv.) sintiment s.n.] s.n.,pl. sentimente, sentimental,-ă ”1. Care exprimă sau trezeşte sentimente duioase; (peior.) plin de sentimentalism, dulceag. 2. (despre oameni, şi s.) Care se lasă uşor stăpânit de sentimente puternice, adj., pl. sentimentali,-e. sentimentalism 1. Sensibilitate excesivă; tendinţă de a exagera latura sentimentală a lucrurilor. 2. Comportament, gest de om sentimental. 3. Curent preromantic, apărut în sec. al XVIII-lea ca o reacţie împotriva clasicismului. s.n., pl. (2) sentimentalisme, sentimentalitate Sentimentalism (1). sf, g.-d. art. sentimentalităţii
sentimentaliza tr. A prezenta (ceva) în mod sentimental. vb. /, ind. prez. 3 sentimentalizează, sentimentaliza re Acţiunea de a "sentimentaliza, s.f, g.-d. art. sentimentalizării. sentinelă v. santinela.
sentinţa 1. Hotărâre a unui tribunal (pronunţată în primă Instanţă) sau a comisiei de arbitraj, //(fig.) Oprobiu, blam. 2. Maximă, aforism. //Deviză, s.f, g.-d. art. sentinţei, pl. sentinţe.
senzaţie (-ţi-e) 1. Reflectare nemijlocită a unor însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor din realitate, care acţionează asupra organelor de simţ. IA avea ~a că... = a i se părea că..., a avea impresia că... 2. Ceea ce are caracter senzaţional; ceea ce impresionează puternic simţurile. IDe ~ = senzaţional. A face ~ = a trezi interes deosebit, a face vâlvă. [var. senzaţiune s.f]s.f, art. senzaţia, g.-d. art. senzaţiei, pl. senzaţii, art. senzaţiile, senzaţional,-ă (-ţl-o-) Care impresionează puternic, emoţionează; care interesează foarte mult. adj., pl. senzaţionali,-e.
senzaţiune v. senzaţie. .
senzitivv-ă 1. Senzorial (2). 2. înzestrat cu sensibilitate.
adj., pţ. senzitivi,-e.
senzitivă (bot.) Specie de mimoză, s.f, g.-d. art. senzitivei, 'pl. senzitive.
senzor (fiz.) Dispozitiv ultrasensibil care sesizează un anumit fenomen sau modificări ale parametrilor unui fenomen. ~ de căldură, s.m., pl. senzori, senzorial,-ă (-ri-al) 1. Referitor" la organele de simţ. 2. (fiziol” psih.) Referitor la producerea senzaţiilor sau la receptarea stimulilor; senzitiv (1). adj.,pl. senzoriali,-e. senzual,-ă (-zu-al) 1. Referitor la simţuri, //(despre oamenij Atras de plăcerile trupeşti. 2. (şi adv.) Care dovedeşte senzualitate, adj., pl. senzuali,-e. senzualjsm (-zu-a-) 1. Concepţie potrivit căreia toate cunoştinţele noastre provin din senzaţii. 2. Senzualitate
(')• . . . senzuaiist,-ă (-zu-a-) (Adept) al senzualismului, adj.,
s.m. şif.'pl. senzualişti,-ste. senzualitate (-zu-a-) 1. înclinare spre plăcerile trupeşti; erotism. 2. Sensibilitate senzorială, s.f, g.-d. art. senzualităţii.
sepală Fiecare dintre frunzele care alcătuiesc caliciul uneiTlori. s.f^g.-d. art. sepalei, pl. sepale. sepaloid,-a In formă de sepală. adj., pl. sepaloizi,-de. separa" 1. tr. A face să nu mai fie împreună; a despărţi. Hrefl. (despre persoane) A se despărţi. 2. refl. şi intr. (despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat, vb. I, ind. prez. 3 separă.
separabii,-ă Care poate fi separat. adj.,pl. separabili,-e. separare Acţiunea de a (se) separa; despărţire, s.f, g.-d. art. separării, pl. separări, separat,-ă Căire se găseşte izolat, care a fost izolat; deosebit. IPace ~ = pace realizată izolat de către un stat, fără aliaţii săi. adj.,pl. separaţi,-te. separatism Tendinţă ae ă se separa dintr-un grup social sau etnic, de majoritate; izolare, s.n. separatist,-ă (Adept) al separatismului, adj., s.m. şif, pl. separatişti,-ste.
separator1 1. Aparat, dispozitiv, maşină pentru separarea anumitor componenţi dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care conectează sau deconectează un circuit electric. s.n., pl. separatoare.
separator2,-oare Care separă, adj., pl. separatori,-oare. separaţie (-ţi-e) Despărţire, separare. I~a puterilor -principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească trebuie să acţioneze independent una de alta, cu drept de control reciproc. ~ de bunuri = regim matrimonial (în unele state), caracterizat prin aceea că femeia dispune liber de bunurile sale aduse în căsătorie. ~ de domiciliu = dispensă premergătoare divorţului, prin care se acordă soţilor dreptul de a avea domicilii diferite. s.f, art. separaţia, g.-d. art. separaţiei, pl. separaţii, art. separaţiile. ""	-
separe v. separeu.
separeu Cameră, despărţitură într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [var. separe s.n.] s.n., art. separeul, pl. separeuri.	~
sepedon Insectă dipteră care trăieşte pe unele plante acvatice! s.m., pl. sepedoni.
sepia (-pi-a) I. adj. invar. Vopsea cafenie-închisă produsă din lichidul secretat de sepie sau fabricată pe cale artificială. II. Desen realizat cu sepia (I). adj. invar.; s.f, pl. (II) sepia.
sepie (-pi-e) Moluscă marină, cu corpul prevăzut cu braţe, care, atunci când este atacată, emană o secreţie negricioasă, tulburând apa din jur. s.f., art. sepia, g.-d. art. sepiei, pl. sepii, art. sepiile.	~
sepion
1098
sepion (-pi-on) Cochilia internă a sepiei; os de sepie. s.m.,"pl. sepioni.
sept (anat.)- Perete despărţitor între două cavităţi. ~ nazal. s.n.,pl. septuri.
septembrie (ín-e) A noua lună a anului; răpciune. [var. septemvrie s.w.] s.m., g.-d. art. lui septembrie, septemw (la romani) Fiecare dintre cei şapte preoţi însărcinaţi' cu oi]ganizarea serbărilor în cinstea zeilor. s.m.,pl. septemviri. septemvrie v. septembrie. septenal,-ă Care durează şapte ani; la fiecare şapte ani. adj.,pl. septenali,-e.
septenar,-ă (rar) Referitor la o perioadă de şapte zile,
şapte ani //(despre versuri) Compus din şapte picioare şi
jumătate. adj.,pl. septenari,-e.
septenarie (-ri-e) Strofl alcătuită din şapte versuri, s.f,
art. septenaria, g.-d. art. septenariei, pl. septenarii, art.
septenariilé.	”
septenat Mandat politic, funcţie de şapte ani. s.n., pl.
septenate.
septentrion (-tri-on) (livr.) Nord. s.n. septentrional,-ă (-tri-o-) Nordic, boreal, adj., pl. septentrionali^.
septet Ansamblu format din şapte voci sau din şapte instrumente care execută împreună o piesă muzicală s.n.,pl. septete.
septic,-ă Infectat cu microbi, adj., pl. septici,-ce. septicemic,-ă (med.) De septicemie. ~adj., pl. septicemiei,-ce.
septicemie Infecţie generalizată a sângelui provocată de microbi? s/, art. septicemia, g.-d. art. septicemiei, pl. septicemii, art. septicemiile.’	’
septicităte Toxicitate â microbilor, s.f, g.-d. art. sep-ticităţii. _
sepfamă1 (muz.) Interval cuprinzând şapte note; treap-taa şaptea de la o treaptă dată. s.f, g.-d. art. septimei, pl. septime.
septimă2 A şaptea poziţie de apărare la scrimă s.f, g.-d. art. septimei,jo/. septime.
septogen,-a (despre bacterii) Care produce putrefacţie. ă3.j.,pl. septogeni,-e.
septolet (muz.) Grup de şapte note de durată egală cu aceea a"patru note obişnuite, s.n., pl. septolete. septuagenar,-ă (-tu-a-) (Persoană) care ă împlinit 70 de ani. adj., J.m. şi f.,pl. septuagenari,-e. septuor (-tu-or) Bucată muzicală pentru şapte voci sau instrumente, s.n.
sepulcral,-ă (livr.) 1. Referitor la mormânt; funerar.
2.	Ca de mort. adj.,pl. sepulcrali,-e.
sepulcru (livr.) Mormânt. s.n~ art. sepulcrul, pl. sepul-
cre.	”	“
sepultură (rar) Loc de înmormântare; mormânt, s.f,
g.-d. art. sepulturii, pl. sepulturi.
sequoia (qu pron. cv) Arbore gigant din California,
care poate atinge 150 m înălţime şi vârsta de 5.000 de
ani. s.m., pl. sequoia
ser Partea lichidă a sângelui. //Lichid extras din sânge sau preparat artifical, care conţine un anumit anticorp sau o secreţie glandulară, folosit în scop terapeutic. I~ fiziologic = soluţie diluată, apropiată de compoziţia serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichid sau de sânge, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. s.n., pl. seruri.
seradela Plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina
înaltă şi cu frunzele compuse, folosită ca plantă fura]eră.
s.f, g.-d. arty seradelei, pl. seradele.
serafic,-ă îngeresc, serafimic” (fig.) pur, nevinovat.
adj~pl. serafici,-ce.	_
serafim 1. (în religia creştină) înger de rang superior,
situat Ierarhic între, arhangheli şi heruvimi. 2. Prapur pe
care sunt reprezentate chipuri de îngeri, purtat la diferite
procesiuni. s.m.,pl. serafimi.
serafimic,-ă (rar) Serafic, adj., pl. serafimici,-ce.
serafîsm Atitudine, comportare serafici s.n,pl. sera-
fisme.’
serai 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci //Partea destinată femeilor într-un palat turcesc, //(p. gener.) Palat. 2. (reg.) Şură. //Hambar, [var. sarai s.n.] s.n.,pl. seraiuri.	”
seral,-ă De seară; (despre forme de învăţământ) care are îoc seara. adj.,pl. serali,-e. seralie v. sarailie. ~
seral]st,-ă (Elev, student) care urmează un curs seral. adj., s.m. şi f.,pl. seralişti,-ste. seraschier Comandant al armatei şi ministru de război în Imperiul Otoman, s.m., pl. seraschieri. serasir (înv.) Brocart, s.n.	~
serat,’-ă (despre frunze şi alte organe ale plantelor) Cu dinţiascuţiţi îndreptaţi spre vârf. adj.,pl. seraţi,-te. serată Reuniune cu caracter muzical, literar etc. //Petrecere de seară cu dans. s.f, g.-d. ari. seratei, pl. serate.	“
seră Construcţie cu acoperiş şi pereţi de sticlă, pentru acTăpostirea şi cultivarea plantelor care nu rezistă la frig. s.f, g.-d. art. serei, pl. sere.
serba tr. A sărbători un fapt sau un eveniment important; ~fig.) a cinsti, a omagia. //A nu lucra. vb. I, ind. prez. 5 serbează.	‘
serbare 1. Faptul de a serba; sărbătorire; (p. ext.) festivitate, petrecere. 2. (rar) Sărbătoare (1). s.f, g.-d. art. serbării, pl. serbări.
serclaj (med.) T. încercuire. 2. Metodă chirurgicală de reducere a calibrului uterin. s.n., pl. serclaje. serdar (în secolele XVII-XVIII, în Ţara Românească şi în Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. s.m.,pl. serdari.
serdareasa" Soţie de serdar. s.f, g.-d. art. serdăresei, pl. serdărese.	.	-
serdăresc,-ească De serdar. adj., pl. serdăreşti. serdărie Funcţia de serdar. s.f, art. serdăriaTg.-i/. art. serdăriel, pl. serdării, art. serdăriile. ’ serenada Compoziţie muzicală, vocală sau intrumen-tală cu caracter liric, executată seara sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste, [var. serenată s.f] s.f, g.-d. art. serenadei,jd/. serenade.	-
serenată v. serenada. ~ serenisim,-ă (epitet care se adăuga la unele titluri nobiliare sau bisericeşti, din Europa apuseană) Prealuminat, mărit, adj., pl. serenisimi,-e. sereniţate (poetic) Seninătate, linişte, s.f, g.-d. art. serenităţn.
sergent Grad inferior în armată sau în poliţie, imediat supenor celui de caporal. s.m.,pl. serggnţi. sergent-major Grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, s.m., pl. sergenţi-majori, serhat (înv.) Cetate turcească ae la graniţa ţărilor români, s.n., pl. serhaturi.
seria (-ri-a) tr. A aşeza, a clasa pe serii. vb. I, ind. prez. 3 seriază, 1 pl. seriem; cory. prez. 3 să serieze; ger. seriind. serial1 (-ri-al) Roman sau film care apare în fragmente succesive. s.n.,pl. şeriale.
serial2,-ă (-ri-al) în serie. /Muzică ~ = serialism. adj., pl. seriali,-e.
serialism (-ri-a-) Tehnică de compoziţie care are drept element ordonator seria de 12 sunete, s.n.	_
serialitate (-ri-a-) însuşirea a ceea ce are caracter serial. s.f, g.-d!art. serialităţii.
senator,-oare (-ri-ă-) (rar) Persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii, s.m., pl. senatori; s.f, g.-d. art. senatoarei, pl. seriatoare.	-
1099
sertăraş
seric,-ă Referitor la ser. adj., pl. serici.-ce. s£riceu,-cee (bot., despre unele "organe) Acoperit cu peri mătăsoşi şi moi. adj..pl. sericei.-cee. sericicol,-a Referitor la sericicultură” adj., pl. serici; coli,-e.	~
sericicultor.-oare Persoană care se ocupă cu sericicultura. s.m.. pCsericicultori: s.f.. g.-d. art. sericicul-toarei. pl. sericicultoare. ~
sericicultură Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase, s.f. g.-d. art. sericiculturii, pl. sericiculturi.
sbricină Materie”cleioasă, alcătuită din proteine, care acoperă firele de mătase naturală, s.f. g.-d. art. serici nei, pl. serici ne.
sericit Varietate solzoasă de mică albă, care se găseşte frecvent în şisturile cristaline şi în rocile eruptive, s.n. serie (-ri-e) 1. înşiruire de termeni care se succed după anumite legi: succesiune de lucruri, de fiinţe, de fapte etc.. de acelaşi fel. care formează un tot; şir. mulţime. //Grup, categorie într-o clasificare. IDe ~ ~ (despre^mărfuri) tabricat după acelaşi tip: (fig. ) comun, banal. In~ = în multe exemplare după acelaşi tip. 2. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate în număr mare. după acelaşi model: număr de fabricaţie. /- :ero = primele exemplare dintr-un produs nou. create în timpul asimilării în fabricaţie a produsului respectiv. 3. (mat.) Şir infinit de termeni legaţi intre ei prin semnul plus sau minus. 4. (chim.) Grup de compuşi organici caracterizaţi prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon şi doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 5. (geol.) Ansamblu de strate care corespunde în timp unei epoci. 6. Succesiune de numere dintr-o colecţie sau dintr-o publicaţie periodică. care pot apărea sub un titlu diferit de cel general.
7.	Totalitatea mărcilor poştale care formează o emisiune.
8.	Grup de sunete sau de fenomene caracterizate printr-o trăsătură comună, s.f. art. seria. g.-d. art. seriei, pl. serii. art. seriile.
seriere (-ri-e-) (rar) Acţiunea de a seria. s.f. g.-d. art. scrierii .pl. serieri.
serîgrafie Procedeu de imprimare printr-un ecran de mătase, s.f, art. serigrafia, g.-d. art. serigrafiei. seringă Instrument medical, format dintr-un cilindru cu piston, la care se adaptează un ac, folosit pentru injecţii, pentru a lua probe de sânge etc. f var. siringă s.f] s.f, g.-d. art. seringii, pl. seringi, seriograf (-ri-o-) Accesoriu al aparatului radiografie, pentru executarea de racliografii în serie. s.n.. pl. seriografe. seriografîe (-ri-o) înregistrare a unei serii de clişee"cu ajutorul seriografului. //Imagine astfel obţinută, s.f. art. seriografia, g.-d. art. seriograflei. pl. seriografii. art. seriogratîile.
serios1'(-ri-os) (înv.) Seriozitate. ICu (tot) ~itl = cu toată-seriozitatea. A lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenţia, s.n. serios2,-oasă (-ri-os) I. adj. I. Cu caracter sobru: aşezat, ponderat. //Care are o înfăţişare gravă şi severă //Lipsit de veselie, //(despre îmbrăcăminte) Sobru, //(despre acţiuni, realizări) Făcut temeinic, conştiincios. 2. Care trebuie privit cu seriozitate: care poate avea urmări grave. 3. De seamă, important. II. adv. I. Fără intenţie de glumă: adevărat. 2. Temeinic; stăruitor, adj., pl. serioşi.-oase: adv. ,
seriozTtate~(-ri-o-) l. Însuşirea de a fi serios: comportare, ţinută care denotă această însuşire. //Expresie a figurii lipsită de veselie. ICu - - a) cu atenţie; b) (în constricţie cu verbe ca ..a zice", ,.a spune’") cu un ton grav.
2.	însuşire a ceea ce necesită multă grijă, multă atenţie.
3.	Parte gravă, importantă a unui lucru. sf. g.-d. art. seriozităţii.
serj Ţesătură de mătase, cu firul în diagonală. întrebuinţată pentru căptuşeli, s.n.. pl. serjuri, sermaia (înv.) Capital, fond de bani. sf. art. senna-iaua, g.-d. art. sermaialei. pl. sermaiale, art. sermaialele. seroaiagnostic (-dnig-) Stabilire ă diagnosticuluf unei boli infecţiciăse. prin determinarea anticorpilor specifici produşi de microbii respectivi, s.n., pl. serodiagnostice. serologic,-ă Referitor la serul sangvin sau la serölogie. Examen ~. adj., pl. serologici.-ce. serologje l. Ramură almunologiei care studiază proprietăţile" anticorpilor din serul sangvin în timpul diferitelor reacţii. 2. Studiu de laborator prin care se evidenţiază modificările de natură serică în cursul diferitelor boli. sf. art. serologia. g.-d. art. serologiei. seropozitiv,-ă (Persoană) care prezintă un serocliag-nostic pozitiv (mai ales pentru virusul bolii SIDA), adj.. s.m. şif.pl. seropozitivi,-e.
seroprofilaxie Seroterapie profilactică, s.f. art. sero-proli laxui. g.-cl. art. seroprofilax|ei. seroreâcţie (-re-ac-ţi-e) Reacţie serologică. sf. art. seroreacţia. g.-d. art. seroreacţiei. pl. seroreacţii, art. seroreăcţiile.
seros"-oasă I. De natura serului, a serozităţii. iSânge
-	^ sânge în compoziţia căruia predomină serul.
2.	(despre ţesuturi) Care secretă serozitate. /Membrană -= membrană care căptuşeşte unele organe, alcătuită din două foiţe subţiri între care se găseşte o serozitate; membrană care protejează articulaţiile osoase, adj., pl. seroşi.-oase.
seroterapie Tratament (preventiv) al unei boli infec-ţioase prin administrarea serului luat de la un animal imunizat contra acestor boli. s.f. art. seroterapia. g.-d. art. seroterajjjei.
serotonina (fiziol.) Substanţă cu acţiune vasoconstric-toare, afîată în celulele tractului gastro-intestinal, în creier şi în plachetele sangvine ale unor mamifere, s.f. g.-d. art. serotonjnei.
serovaccinare (med.) Vaccinare cu adaos de ser specific vaccinului, sf. g.-d. arl. serovaccinării. seroziom Sol de semideşert. cu un conţinut redus de humus, bogat în carbonat de calciu, s.n. serozitate I. Lichid alb-gălbui pe care îl secretă membranele Iernase. 2. Lichid purulent sau seros, care se formează în unele afecţiuni, s.f. g.-d. arl. serozităţii, pl. serozităţi.
serpaiil (farm.) Alcaloid vegetal cu acţiune sedativă şi hipotensivă. s.n.
serpentariu Loc într-o grădină zoologică amenajat pentru şerpi. s.n.. ari. serpentariul. pl. serpentarii. serpentin Silicat natural hidratat de magneziu, [var. serpentină sj.j s.n.
serpentina1 I. Cotitură, traseu şerpuit al unui drum în pantă. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, care se desfăşoară în spirală, fiind folosită ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub îndoit în formă de spirală, folosit ca schimbător de căldură, s.f, g.-d. art. serpentinei. pl. serpentine. serpentina2 v. "serpentin.
serpetă" Cuţit special, cu vârful în formă de pană îndoită, folosit pentru altoirea arborilor, s.f, g.-d. art. serpetei. pl. serpete.
sertă-ferta (înv-) De colo până colo, fără rost. adv. sertar I. Cutie care face parte dintr-o mobilă, putând fi trasă afară. 2. Organ de maşină care, printr-o mişcare de alunecare, asigură distribuţia unui fluid în cilindrul unei maşini cu piston. 3. Element în formă de placă, folosit la construcţia unor robinete, pe care le închide şi le deschide: vană. [var. saltar s.m.] s.n., pl. sertare, sertăraş Diminutiv al fiii sertar (l); sertărel. s.n., pl. sertăraşe.
sertărel
1100
sertărel Sertăraş, s.n., pl. sertărele. sertisăj Sertizare. s.n.	~
sertiza tr. 1. A fixa o piatră preţioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla două piese tubulare prin deformarea plastică a capătului uneia dintre ele. vb. I, ind. prez. 3 sertizează.
sertizare Acţiunea de a sertiza; sertisaj. s.f., g.-d. art. sertizărîi, pl. sertizări.
serumalbumina" Albumină specifică din plasma
sangvină, s.f, g.-d. art. serumalbuminei, pl. serumalbu-
mine.	"
serumglobulină Globulină care se găseşte în plasma
sangvină, s.f, g.-d. art. serumglobulinei, pl. serumglo-
buline.	"
serv,-ă 1. (în Evul Mediu) Şerb. 2. (înv.) Servitor, s.m.,
pl. servi; s.f, g.-d. art. servei, pl. serve.
servaj (în Evul Mediu)~Starea de serv (1); iobăgie, şer-
bie. s.n.
servant 1. Militar care deserveşte o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (rar) Om de serviciu cu atribuţii speciale în anumite instituţii. s.n.,pl. servanţi, servantă 1. (livr.) Servitoare. 2. Masă, bufet pe care se pun vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. s.f, g.-d. art. servantei, pl. servante, server (inform.) Sistem al unui calculator, care permite unui solicitant aflat la distanţă utilizarea directă a unei bănci de date. s.n., pl. servere, servi 1. tr. A îndeplinfanumite însărcinări, funcţii faţă de cineva; a fi de folos cuiva. 2. intr. A sluji. 3. intr. (despre lucruri) A folosi la... 4. refl. (despre oameni) A se folosi, a face uz de... 5. tr. A oferi solicitanţilor cele cerute. //A aduce la masă mâncare sau băutură. Hrefl. A lua să mănânce sau să bea 6. tr. (la unele jocuri sportive şi la jocul de cărţi) A pune mingea sau cărţile în joc. //(fig.) A da, a transmite, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. servesc, imperf. 3 sg. servea; conj. prez. 3 să servească, serviabil,-ă (-vi-a-) Care face cu plăcere ceva în interesul altcuiva; îndatoritor, amabjl. adj., pl. serviabili,-e. serviabilitate (-vi-a-) (rar) însuşirea de a fTserviabil. s.f, g.-d. art. serviabilităţii.
service (servis) (angl.) Serviciu oferit de producător cumpărătorului unui produs (autoturism, televizor etc.), pentru a asigura funcţionarea produsului respectiv; atelier de întreţinere a autoturismelor sau a diverselor aparate, s.n., art. service-ul, pl. service-uri. serviciu 1. Acţiunea faptul de aservi, de a sluji; muncă prestată în folosul cuiva; post, slujbă, funcţie. IA fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi cuiva sau unei idei. A-i face un rău (sau un prost) ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. Scară de ~ = scară secundară într-un imobil. 2. ~ militar = stagiu militar. ~ comandat = misiune specială încredinţată cuiva spre executare. ~ divin = slujbă religioasă. (A fi)de~ = a avea o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în ~ = a deveni salariat. //Funcţie.
3.	Subdiviziune în administraţia unor întreprinderi sau instituţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. ~ de ceai. 5. Succesiunea ordonată în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic.
6.	(sport) Punere în joc a mingii, s.n., art. serviciul, pl. servicii, art. serviciile.	"
servietă (-vi-e-) Geantă de piele, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, s.f, g.-d. art. servietei, pl. serviete.
servil,-ă (livr.) 1. Slugarnic. //Supus. //Linguşitor. 2. Care se'conformează riguros originalului; lipsit de originalitate. //(despre traduceri) Care neglijează conţinutul, respectând în mod formal originalul; literal, adj., pl. semli.-e.
servilism (livr.) Atitudine servilă; slugărnicie, s.n servillţate (rar) Servilism, s.f, g.-d. art. servilităţii. servi reHAcţiunea de a (se) servi; servit, s.f, g.-d. art. servirii.
servit Servire, s.n.
servitor,-oare Angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice? (p.-ext.) persoană care munceşte la stăpân; slugă, s.m., pl. servitori; s.f, g.-d. art. servitoarei, pl. servitoare.	-	“
servitudine (rar) Servitute, s.f, g.-d. art. servitudinii, pl. servitudini.	~
servitute 1. (în Evul Mediu) Stare de dependenţă, de supunere; servitudine. //Obligaţie, constrângere. 2. (jur.) Sarcină care grevează un imobil în favoarea altuia şi care ia naştere dintr-o convenţie a proprietarilor celor două imobile, s.f, g.-d. art. servituţii, pl. servituţi. servo- Element de compunere care intră"în denumirea unor sisteme tehnice sau a unor mărimi caracteristice acestora.
servocomandă Comandă care amplifică forţa musculară a omului necesară funcţionării unui ansamblu, s.f, g.-d. art. servocomenzii, pl. servocomenzi. servodirecţie (-ţi-e) Dispozitiv de manevră a direcţiei la autovefncule, care are scopul de a micşora efortul şoferului, s.f, art. servodirecţia, g.-d. art. servodirecţiei, pl. servodirecţii, art. servoHirecţiile.	"
servoeiement Element al unui mecanism de reglare dintr-un sistem tehnic, cu ajutorul căruia se variază o anumită mărime, s.n., pl. servoelemente. servofrână Mecanism care are rölul de a amplifica forţa de Trânare á unui sistem tehnic, s.f, g.-d. art. ser-vofrânei, pl. servofirâne.
servomecanism "Mecanism al unui regulator, care acţionează asupra mărimii sau a parametrului de reglat. s.n., pl. servomecanisme.
servomotor Motor auxiliar al unei instalaţii cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o reglare, putând fi acţionat electric, pneumatic etc. s.n., pl. servomotoare, servoreglare Reglare automată prin intermediul unui servomotor, s.f, g.-d. art. servoreglării, pl. servoreglări. servus (reg.) Formulă familiară de salut, interj. sesam (bot.) Susan. s.m.
sesamoid,-a Care seamănă cu sămânţa de susan. lOase ~ = oase mici, rotunjite, care se dezvoltă în dreptul articulaţiilor carpiene şi tarsiene. adj., pl. sesamoizi,-de. sescviplan Avion cu două planuri inegale, s.n., pl. sescviplane.
sesie (-si-e) (în Transilvania în Evul Mediu) Lot de pământ asupra căruia ţăranul dependent avea drept de posesie în schimbul unei rente către stăpânul feudal, s.f, art. sesiag-d. art. sesiei,pl. sesii, art. sesiile. sesjl?-ă (despre frunze) Lipsit”de peţiof sau de peduncul. adj., pl. sesili,-e.
sesiune (-si-u-) Perioadă în care se întrunesc membrii unui organ reprezentativ, ai unui for ştiinţific etc. //Şedinţele care se ţin în această perioadă. I~ ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcţionare. ~ extraordinară = sesiune care se convoacă la altă dată decât sesiunea ordinară. ~ de examene = perioadă în care au loc examenele universitare, s.f, g.-d. art. sesiunii, pl. sesiuni.
sesiza ~tr. 1. A pricepe, a înţelege. //(p. ext.) A observa a descoperi. Hrefl. A lua cunoştinţă de ceva 2. Aînştiinţa
o	autoritate despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa justiţiei, vb. I, ind. prez. 3 sesizează, sesizabil,-ă Care poate fi sesizat. adj.~pl. sesizabili,-e. sesizant,-ă Surprinzător, impresionant, frapant, adj., pl. sesizanţi,-te.
sesizare Acţiunea de a (se) sesiza; (concr.) încunoştin-ţare, aviz. s.f, g.-d. art. sesizării, pl. sesizări.
1101
sfadnic
sesizor Element al unui regulator sau aparat de măsură care sesizează o anumită mărime, s.n.. pi sesizoare. sesterţ Monedă romană (de argint), care valora aproximativ’un sfert de dinar. s.m.. pl. sesterţi, set l. Parte a unui meci de tenis, de voTei etc.. limitată în timp de realizarea unui scor convenţional. 2. Garniturii de piese, de instrumente etc. care se vând Împreună. 3. Ansamblu de obiecte de îmbrăcăminte confecţionate din acelaşi material, care se poartă împreună, s.n.. pi seturi, seta tr. (inform.) A stabili programul de lucru-la calculator. vb. I. inel. pre:. 3 sg. setează, setaveraj (la tenis, volei etc.fRaportul dintre numărul seturilor (l) câştigate şi cele pierdute, s.n.. pl setaveraje. setă (bot.) Axă verticală care susţine capsula cu spori la muşchiul de pământ, sf.g.-d. art. setei .pl sete. setbol Minpe la jocul de tenis, volei etc.."servită la sfârşitul setului, care asigură victoria în setul respectiv, dacă este câştigată, s.n.
setcar Pescar care pescuieşte cu setea. s.m.. pl. setcari, setei Plasă de pescuit fixată în apă cu ajutorul a două oclgoane. cel superior susţinut de plute, cél de jos întins prin greutăţi, s.f.. g.-d. art. seteii. pl. setei, ’ sete Senzaţie' fiziologică pe care o au oamenii, animalele şi păsările când simt nevoia să bea apă datorită deshidratării organismului. ICu - ■■ eu nesaţ, //(fig.) Poftă, dorinţă şrzătoarc. s.f,. g.-d, art. setei, setos,-oasă însetat, //(fig.) Avid. lacom de ceva. adj., pl. setoşi.-oase.
setter (epron. â) (angl.) Câine de vânătoare si de pază. ciTurechi mari. eu păr lung şi ondulat, s.m.. pl. setteri. seu Grăsime obţinută din ţesuturile grase ale ovinelor ^i bovinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar. în alimentaţie. //(fig.) Avere, bogăţie. IA trăi din -I său a trăi din ce a agonisit. A face ~ ^ a se îmbogăţi. A avea -la rărunchi - a fi bogat: a-i merge bine. s.n.. art. seul. sevai (înv.) Ţesătură de mătase cu fire de aur şi de argint, s.n., art. sevaiul .pl. sevai uri. sevă 1. Lichid bogat în sărurilninerale, care circulă în vasele plantelor şi le hrăneşte. 2. (fig.) Putere, vigoare, vlagă. sf. g.-d. art. sevei, pl seve. sever,-a 1. Lipsit de blândeţe, aspru. //Exigent, riguros.!. Rigid, solemn. 3. Fără multe ornamente, sobru. adj., pl. severi,-e.
severinean,-ă (Locuitor) din municipiul Drobeta-Tumu Sevérin sau din judeţul Caraş-Severin. adj., s.m.. pl. severineni,-e.
severinelncă Locuitoare din municipiul Drobeta Tumu Sevérin sau din judeţul Caraş-Severin. s.f, g.-d. art. severinencei, pl. severinence. severitate’Asprime. //Austeritate. //Exigenţă, s.f, g.-d. art. severităţii.
sevilian (îî pron. li) (Locuitor) din Sevilla, adj., s.m. şi
f,	pl. seviîlani,-e.
sevraj 1. înţărcare a unui copil sau a unui pui de animal. 2. Reaucere progresivă a consumului de droguri sau de băutură în timpul unei cure de dezintoxicare, s.n. sex 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice şi fiziologice care diferenţiază animalele şi plantele în două categorii distincte: masculi şi femele. //Fiecare dintre cele două categorii de vieţuitoare deosebite după rolul lor în procreare: masculi (bărbaţi) şi femele (femei). 2. (fam.) Sexualitate. I~ul tare (sau viril) = bărbaţii. ~al slab (sau frumos) = femeile, s.n., pl. sexe. sexagenar,-ă (Persoană) care a împlinit 60 de ani. adj., s.m. şlf,pl. sexagenari,-e. sexacjesimal,-ă Care are la bază raportul dintre unu şi şaizeci; care împarte un întreg în şaizeci de părţi egale. adj., pi sexagesimali,-e.
sex-appeal (sexăpil) (angl.) Atracţie, farmec deosebit asupra sexului opus. s.n.
sex-club Club erotic, s.n.. pi sex-eluburi. sexist,-ă Care are prejudecăţi referitoare la deosebirile dintre sexe. adj., pl. sexişti.-ste. sex-magazin Magazin specializat în vânzarea de produse erotice: sex-shop. s.n..pl. sex-magazine. sexolog,-ă Specialist în sexologie, s.m., pl. sexologi: s.f. g.~d. art. sexologei. pl sexologe.	”
sexologie Disciplină care studiază sexualitatea şi problemele psihofi/iologice. s.f. art. sexologia. g.-d. art. sexologiei.
sex-shop (sli pron. ş) (angl.) Sex-magazin. s.n.. pl. sex-shoptiri.
sex-simbol Persoană (mai ales femeie) care reprezintă modelul de"frumuseţe fizică al unei ţări. al unei epoci etc. s.n.. pl. sex-simboluri.
sextant Instrument ""optic pentru măsurarea distanţei unghiulare dintre două puncte, folosit în astronomie, navigaţie şi aviaţie, s.n.. pl. sextante. sextă Interval dintre două sunéie ale gamei la distanta de şase trepte: treapta a şasea de la o treaptă dată. sf, g.-d. art. sextei. pl. sexte.
sextet I.“Formaţie"vocală sau instrumentală din şase interpreţi, 2. Compoziţie muzicală pentru şase voci sau şase instrumente, 3. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din şase jucători (sau jucătoare), s.n.. pl. sextete, sextilion (-li-on) Număr egal cu zece la puterea douăzeci. s.n..pl sextilioane. sextină Poezie cu formă" fixă. alcătuita din şase strofe şi jumătate. //Strofă de şase versuri, s.f. g.-d. art, sextinei. pl. sextine,
sextolet Grîip de şase note provenite din două triolete
reunite.”.n..pl sextolete.
sextuor (-tu-or) Sextet (2). s.n.. pl. sextuoruri.
sextuplu,-ă De şase ori mai mare; înşesit. adj..pl sex-
tupli,~c.
sexual,-ă (-xu-al) Referitor la sex. la raportul dintre sexe său la viaţa sexuală, adj., pl. sexuali.-e. sexualism (-xu-a-) (rar) Senzualitate”v.«. sexualitate (-xu-a-) 'Totalitatea trăsăturilor anatomo-fiziologice care caracterizează sexele şi fenomenul sexual. s.f. i;.-d. art. sexualităţii. sexuat,-â (-xu-at) Care are unul dintre cele două sexe, /Reproducere - = reproducere a organismelor prin organe sexuale, adj., pl. sexuaţi.-te. sexy (fam., despre oameni) Cu sex-appeal. //(despre filme, publicaţii etc.) Cu caracter erotic, adj. invar. seychellez,-ă (seişelez) (Locuitor) din Insulele Seyehelles. adj., s.m. şi/! pl. seychellezi,-e. sezinar,-ă (în sintagma) Moştenitor ~ = moştenitor care se’bucurâde sezină. adj..pl. sezinari,-e. sezină (jur.) Procedeu de luare în"posesie a unei moşteniri legale încă de la deschiderea succesiunii, s.f, g.-d. art. sezinei, pl. sezine.
sezon 1. Anotimp. /~ul alb = iarna. 2. Perioadă a anului caracterizată prin apariţia anumitor fenomene, printr-o activitate specifică etc. IDe ~ = potrivit unui anumit sezon: (fig.) de actualitate. s.n.,pl. sezoane. sezonal,-ă Sezonier, adj., pl. sezonali,-e. sezonier,-ă (-ni-er) Care durează”un anumit sezon; referitor la un anumit sezon. //(s.) Lucrător angajat pentru un sezon, adj., pl. sezonieri,-e. sezonist,-ă Persoană care Tace cură la o staţiune balneoclimaterică: vilegiaturist, s.m., pl. sezonişti; s.f, g.-d. art. sezonistei, pl sezoniste.
sfacel (med.) Porţiune ele ţesut mortificat, care se detaşează"^ ţesuturile sănătoase din jur. s.n.,pl sfacele. sfadă (pop.) Ceartă; conflict, neînţelegere. [var"svadă *-.n '>■.!]■ g-~d. art. sfezii, pl. sfezi.	"
sfadnic,-ă (reg.) Certăreţ, arţăgos, adj., pl. sfadnici,-ce,
sfalerit
1102
sfaierit (min.) Blendă. s.n., pl. sfalerite. sfanţ Veche monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut şi la noi. //Monedă de valoare mică. IA nu avea niciun ~ = a nu avea bani. [var. (înv.) sfanţih s.m.] s.m., pl. sfanţi.	"
sfanţih v. sfanţ
sfarâ (pop.) Fum şi miros greu rezultate din topirea grlsimilor. fA da ~ în ţară (sau, mai rar, în sat, în mahala etc.) = a da de ştire. [var. şfară s.f] s.f, g.-d. art. sfarei, pl. stare.
SFarmă-Piătră Numele unui personaj din basme. s.prop.m.
sfarog (pop.) Lucru întărit, uscat din cauza căldurii şi a vechimii, s.n., pl. sfaroguri.
sfarog] refl. (pop.) A se face sfarog, a se scoroji, vb. IV.\ înd. prez. 3 sg. se sfaroggşte, imperf. 3 sg. se sfarogea; conj. prgz. 3 să se sfarogeascâ, sfat 1. Îndrumare, îndemn dat cuiva pentru a-I convinge să procedeze într-un anumit fel. 2. Adunare de oameni întruniţi pentru a delibera şi a lua hotărâri sau (în trecut) pentru a ajuta la conducerea ţării. ~ domnesc. //Consfătuire, consiliu. /(în trecut) ~ popular = organ local al puterii de stat. 3. (pop.) Conversaţie, taifas, [var. ţînv.) svat s.n.] s.n., pl. sfaturi, sfădalie (reg.) Sfadă mare, discuţie aprinsă, sf, art. sfâdălia, g.-d. art. sfâdăliei, pl. sfădălii, art. sfădăliile. sfădauş,-ă (reg.) Certăreţ, adj., pl. sradăuşi,-e. sfădi TI refl. recipr. şi tr. (pop.) A (se) certă Hrefl. recipr. A se’hărţui, a se tachina. 2. intr. (fig.) A face zgomot, zarvă. 3. tr. (înv.) A înfrunta vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3pl. sfădesc, imperf. 3 sg. sfădea; conj. prez. 3 să sfădească, sfăntişor Diminutiv al luT sfanţ, s.m., pl. sfânţişori. sfănţoâîcă (înv.) Monedă care valora jumătate de sfanţ.’i.J, g.-d art. sfânţoaicei, pl. sfânţoaice. sfănţuj tr. (fam.) 1. A mitui. 2. A stoarce bani de la cineva, a lua mită. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sfânţu-iesc, imperf. 3 sg. sfânţuia; conj. prez. 3 să sfănţuiască. sfănţuiala (fam.) Dare său luare de mită. s.f, g.-d. art. sfânţuielîi, pl. sfănţuieli.
sfănţuitor,-oare (-ţu-i-) (fam.) Cel care dă mită; mitu-itor. s.m.Ţpl. sT&nţuitori; s.f, g.-d art. sfănţuitoarei, pl. sfănţuitoare.	"	”
sfărâmă 1. tr. şi refl. A (se) sparge în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, /(tr.) A ~ lanţurile robiei = a cuceri libertatea A-şi ~ capul (sau mintea) = a se zbate pentru ceva //(fig.) A (se) destrăma 2. tr. A omorî, a distruge. 3. refl. A se chinui, a se strădui să... [var. sfârma vb] vb. I, ind. prez. I sg. sfărâm, 3 sfărâmă, I pl. sTărâmăm; conj. prez. 3 să sfărâme.	”
sfărâmare Acţiune de a (se) sfărâma; sfărâmat, [var. sfărmares./] s.f,g.-d. art. sfărâmării,pl. sfărâmări, sfărâmat Sfărâmare, [var. sfârmăt s.n] s.n. ~ sfărâmitor Maşină sau unealtăfolosită pentru sfărâmarea unor materiale, s.n., pl. sfârâmătoare. sfărâmătură Obiect spart în bucăţi mici; fragment dintr-un astfel de obiect, [var. sfârmătură s.f] s.f, g.-d. art. sfârâmăturii,/?/. sfarâmături. ” sfărâmicios,-oasă Care se sfărâmă uşor. [var. sfârmi-cios,-oasă adj] adj., pl. sfărâmicioşi,-oase. sfarmă v. sfărâmă.	~	“
sfărmlre v. sfărâmare, sfărmat v. sfărâmat, sfărmltură v. sfărâmătură. sfărmicios.-oasă v. sfărâmicios. sfătos,-pasă îşi adv.) Căruia îi place să povestească; bun povăţmtor; vorbăreţ, adj., pl. sfătoşi,-oase. sfătoşenie (-ni-e) însuşirea ae a fi s7atos.”y/, art. sfa-toşenia, g.-d. art. sfâtoşeniei.
sfătui 1. tr. A da cuiva"sfaturi (1); a povăţui. 2. refl. A cere un sfat. 3. intr. (pop.) A sta de vorbă. vb. IV, irtd.
prez. 1 sg. şi 3 pl. sfătuiesc, imperf. 3 sg. sfătuia: conj. prez. 3 să sfătuiască.
sfătuiaiă (pop.) Sfâtuire. sf, g.-d. art. sfâtuielii, pl. sfătuielî.
sfătulre (rar) Acţiunea de a (se) sfătui; sfătuiaiă. s.f, g.-d. ărt. sfătuirii, pl. sfătuiri. sfătuitor,-oare (-tu-i-) Persoană care dă sfaturi, s.m., pl. sfătuitori;”./, g.-d. art. sfătuitoarei,pl. sfătuitoare, sfânt,-ă T. adj. 1. Epitet dat divinităţii şi celor sanctificaţi de biserică. 2. Care ţine de divinitate sau de religie. /~a slujbă - liturghia. Locurile ~ = locuri menţionate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit şi a propovăduit Isus Hristos. Război ~ = război aprobat de religie, corespunzător idealului religios. 3. Care reprezintă un obiect de cult, de veneraţie. 4. (pop.) Epitet dat unor elemente ale naturii. ~a Lună. //Epitet dat zilelor săptămânii. //(s.) Straşnic, zdravăn. O ~ de bătaie.
5.	Perfect, desăvârşit. IÎ. s.m. sg. art. (pop.) Dumnezeu. /A-l vedea (pe cineva) ~ul = a) a o păţi; b) a da de un noroc neaşteptat. A-l uita (pe cineva) ~ul, se spune despre cineva care stă undeva prea mult. Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii = până să ajungi la cel mai mare, suporţi multe de la slujbaşii mai mici. Ferească sau Ferit-a) ~ul! = nicidecum. A-l fura (pe cineva) sfinţii = a aţipi; a muri. Parcă ţi-a ieşit un ~ din gură — ai vorbit foarte drept şi înţelept. A sta (ca uri) ~ = a sta nemişcat. La~u-aşteaptă = niciodată. III. s.m. şif. 1. Persoană care duce o viaţă curată şi cucernică. 2. Persoană sanctificată după moarte. IV. s.f pl. art. (în credinţele populare) Ielele. V. s.m. pl. Mucenici (2). adj., s.m. şif,pl. sfinţi,-te.
Sfânta Fecioară Maica Domnului, s.prop.f, g.-d Sfintei Fecioare.
Sfânta Scriptură Biblia s.propf, g.-d. Sfintei Scripturi.
Sfânta Tre]me Uniunea spirituală a celor trei ipostaze divine: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. s.prop.f, g.-d. Sfintei Treimi.
Sfântul Duh Una dintre ipostazele trinităţii divine. s.prop.n.
Sfântul Mormânt Mormântul lui Isus. s.prop.n. Sfanţul Păririîe Titlu dat papei de către catolici. s.prop.n.
Sfântul Scaun Reşedinţa papei. s.prop.n.
sfihtuleţ (pop.) Sfinţişor. s.m., pl. sfântuleţi.
sfâr 1. Cuvânt care imită zgomotul produsde un obiect
care se învârteşte foarte repede. 2. Cuvânt care imită
zgomotul produs de încingerea pe foc a unei grăsimi sau
dejirăjirea alimentelor, interj.
sfarâi intr. 1. (despre obiecte) A produce un zgomot
caracteristic provocat de viteza mişcării, //(despre
păsări) A zbura bătând foarte repede din aripi, //(despre
insecte) A ţârâi. 2. (despre grăsimi sau alimente care se
prăjesc) A produce un zgomot şuierător caracteristic.
vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. sfârâi, 3 sfârâie, imperf. 3 sg.
sfarâia; conj. prez. 3 să sfârâie.
sfârâ’ac 1. Sfârâitoare, "zbâmâitoare. 2. (reg.) Lucru
fără însemnătate. 3. (reg.) Zgomot produs de un fier
încins cufundat în apă. s.n., pl. sfârâiace.
sfârâială Sfârâit, s.f, g.-d. art. starâielii, pl. sfărâieli.
sfârâire Acţiunea de a sfârâi. s.f, g.-2. art. sfârâi rii, pl.
sfârâiri.
sfârâit Faptul de a sfârâi; zgomot produs de obiecte care siârâie; sfârâiaiâ, sfârâitură. s.n.	a
sfârâitoare (-râ-i-) Jucărie de copii, care, prin învârtire, produce un sfârâit, s.f, g.-d. art. sfârâi tori i, pl. sfârâitori.
sfârâitor,-oare (-râ-i-) Care sfârâie. adj.,pl. sfârâitori,-oare. ~
1103
sfeterisi
sfârâituri (-râ-i-) Sfârâit, s.f, g.-d. art. sfârâiţurii, pl. sfârâituri.	-
sfârc"l. Vârful moale (cartilaginos) şi elastic al unor orcane; (spec.) mamelon. 2. Vârful mustăţilor, al cozii animalelor, al biciului etc. s.n., pl. sfârcuri, sfârcâi tr. (reg.) A trage cu putere (şi cu zgomot) aerul pe nas. vb. IV, ind. prez. 3 sfârcâie, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 să sfârcâie.
sfarcuj tr. (reg.) Ă plesni cu sfârcul biciului, vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. sfărcui, 3 sfarcuie, imperf. 3 sg. sfărcuia; conj. prez. 3 să sŞţrcuie.
sfarcuire (reg.) "Acţiunea de a sfărcui. s.f, g.-d. art. sfărcujrii,pl. sfârcuiri.
sfârlă (reg.) 1. Bo&âmac. 2. Bot, rât. s.f., g.-d. art. sfâr-leî7pl. sfârle.	”
sfârleaza 1. Titirez (pentru copii), //(fig.) Persoană harnică, vioaie, care se mişcă repede. 2. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se aşază pe acoperişul caselor de la ţară pentru a arăta direcţia vântului, s.f, g.-d. art. sfârlezeija/. sfărleze. sfârloagă (rég.) încălţăminte proastă, ruptă, sf, g.-d. art. sfârloagei, pl. sfârloage. sfârlogi refl. (reg.) A-şf pierde vlaga, a se usca. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sfârlogeşte, imperf. 3 sg. se sfârlogea; conj. prez. 3 să se sfârlogească.	"
sfarnar (rar) Negustor ae"vite. s.m., pl. sfâmari. sfârşeala Senzaţie de slăbiciune, de leşin. s.f. g.-d. art. sfârşelii! pl. sfârşeli.
sfârşi 1. tr. A duce un lucru la capăt. //A termina vorba, /(intr.)’A ~ cu ceva = a nu se mai ocupa de ceva. A~cu cineva = a rupe relaţiile cu cineva. 2. refl. A ajunge la capăt, a lua sfârşit. 3. intr. (despre oameni) A ajunge într-
o	anumită situaţie. 4. refl. A fi istovit. HA se prăpădi, a muri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sfârşesc, imperf. 3 sg. sfârşea; conj. prez. 3 să sfârşească. ” sfarşire Acţiunea de a (se) sfârşi, /(rar) Fără ~ = necontenit, mereu, s.f, g.-d. art. sfârşirii. sfârşit 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea, locul unde se sfârşeşte ceva; final. IFără ~ = care nu se mai termină. In ~ = în cele din urmă. La ~ = la urmă. A lua ~ = a se termina. A pune (sau a face) ~ - a face să înceteze.
2.	Moarte. /A-şi da ~ul (sau obştescul ~)= a muri. Aici mi-e ~ul = aici voi muri. 3. (înv.) Scop, ţintă. [var. (reg.) fârşit s.n.] s.n., pl. sfârşituri, sfarşjte (în loc.) Pe ~ = aproape gata loc. adv. sfârteca tr. A sfâşia, a rupe în bucăţi, [var. sfârtica vb.] vb.J, ind. prez. 3 sfârtecă.
sfârtecare Acţiunea de a sfârteca, s.f, g.-d. art. sfârtecăm, pl. sfârtecări. sfârtica v. sfârtecă!
sfâşia 7-şi-a) tr. l.A rupe în fâşii, în bucăţi, //(despre animâie) A rupe pe cineva sau ceva cu colţii, cu ghearele. /A ~ (sau, refl., a i se ~) cuiva inima = a produce (sau a simţi) o mare durere. 2. (fig.) A chinui, a îndurera pe cineva. 3. A ataca pe cineva cu îndârjire; a defăima. vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. sfăşii, 3 sfâşie, 1 pl. sfăşiem; conj. prez. 3 să sfâşie; ger. sraşiind.	"
sfâşiere (-şi-e-) Acţiunea de a sfâşia, s.f, g.-d. art. sfâşierii, pl. sfâşieri.
sfâşietor,-oare-(-şi-e-) Care sfâşie, //(fig.) Dureros, jalnic, [văr. sfaşiitor,-oare adj.] adj., pl. sfâşietori,-oare. sfâşietură (-şi-e-) Locul unde s-a sfâşiat ceva!" ruptură. sf, g.-(Tart. sfâşieturii, pl. sfâşietori. sfâşiitor,-oare v. sfâşietor. “ sfeclă"Specie de plante erbacee cu frunze lucioase şi cu rădăcina cărnoasă. /- de zahăr = plantă cu rădăcina cilindrică sau conică alungită, care conţine zahăr, fiind utilizată în industria zahărului şi a alcoolului. ~ furajeră ~ plantă cu rădăcina voluminoasă, cultivată pentru hrana animalelor, s.f, g.-d. art. sfeclei, pl. sfecle.
sfecli tr. (pop., fam., în expr.) A o ~ = a o păţi, a intra în bucluc, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. o sfeclesc, imperf. 3 sg. o sfeclea; conj. prez. 3 să o sfeclească. sfecliu,-ie (pop.) De culoarea rădăcinii de sfeclă, adj., pl. sfeclii?
sfen Silicat natural de titan şi de calciu. s.n,pl. sfenuri. sfenoid Os nepereche situat la baza craniului. /7(adj.) Os s.n.,pl. sfenoide.
sfenoidal,-ă (-nchi-) Referitor la sfenoid. adj., pl. sfenoidalî!-e.
sferă "l. Suprafaţă formată de locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de un punct numit centru. 2. Obiect de forma sferei (1). //(rar) Glob terestru. /~ cerească boltă cerească. 3. (fig.) Domeniu de activitate, de preocupări etc. /~ de influenţa = spaţiu în care se exercită o influenţă a cuiva sau a ceva. //Mediu (social). 4. (log.) Capacitatea de referinţă a noţiunii la ansamblul de indivizi care posedă însuşirile reflectate în conţinutul ei. I~a noţiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esenţiale ale unei noţiuni. 5. (ec. pol.) ~a producţiei materiale = totalitatea activităţilor, a ramurilor economiei naţionale, în care se produc bunuri materiale. ~a neproductivă = totalitatea activităţilor din cadrul economiei naţionale care consumă muncă fără a crea bunuri materiale, s.f, g.-d. art. sferei, pl. sfere, sferdecel (reg.) Fiecare dintre cei Joi carâmBi de la scaunul căruţei. s.m.,pl. sferdecei, art. sferdeceii. sferic,-ă De forma unei sfere (1); rotund, adf, pl. sfe; ricT,-ce. „
sfericitate însuşirea de a fi sferic, s.f, g.-d. art. sferi-cităţii. "
sferoid Corp asemănător cu o sferă. s.n.,pl. sferoide. sferoîdal,-a (-ro-i-) în formă de sferoid. adj., pl. sfero-idali,-e. ~
sféroidizare (-ro-i-) Tratament aplicat fontei pentru a obţine carEuri în forme globulare, s.f, g.-d. art. sfero-idizării, pl. sferoidizări.
sferollt1 Formaţiune cristalină de formă sferică, s.m., pl. sferoliţi.
sferolit^ Mineral de formă sferică, având diferite culori. s.h.,pl. sferolite.
sferometru Instrument pentru măsurarea razei suprafeţelor sferice şi a grosimilor mici. s.n., art. sferometrul, pl. sferometre.	-
sferoplast Celulă de formă sferică, s.n., pl. sferoplaste. sfert 1 ."Ă patra parte dintr-un întreg. /Pe ~ (sau pe trei ~) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părţi) din întreg. Trei ~ = poziţie a capului intermediară între poziţia din faţă şi cea din profil. 2. (înv.) Dare în bani, reprezentând apaira parte din bir. [var. (reg.) şfert s.n.] s.n., pl. sferturi, sfertişor Diminutiv al lui sfert; sfertuleţ. s.n., p/7sfer-tişoare.-
sfertuleţ Sfertişor. s.n., pl. sfertuleţe. sfeşnic Suport pentru lumânări cu unul sau mai multe brăţe. [var. (reg.) şfeşnic, feşnic s.n.] s.n., pl. sfeşnice, sfeşnicar Masă, suport pentru sfeşnice, s.n., pi. sfeşni-care. ~
sTeşnicel Diminutiv al lui sfeşnic. s.n., pl. sfeşnicele, sfeştanie (-ni-e) Slujbă religioasă oficiată la începerea unei activităţi, la darea în folosinţă a unei case etc. sau la diferite cerinţe ale credincioşilor, [var. (reg.) feştanie s.n.] s.f, art. sfeştania, g.-d. art. sfeştaniei, pl. sfeştanii, art. sfeştaniile. ~	-	~
sfeştocMănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apăsfmţită. s.n.,pl. sfeştoace. sfeteriseală (înv.) Faptul de a sfeterisi, s.f, g.-d. art. sfeteriselii7p/. sfeteriseli.
sfeterisj tr. (înv., fam!5 A-şi însuşi ceva în mod necinstit vb. IV, ind. prez. I sg. şi J pl. sfeterisesc, imperf. 3 sg. sfeterisea; conj. prez. 3 să sfeterisească!
sfeterisire
1104
s^erisjre (fam.) Acţiunea de a sfeterisi, s.f, g.-d. art. sfeterisim, pl. sfeterisiri.
sfeti (înv.) 1. refl. şi 'tr. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. refl. (despre acţiuni) A se lămuri, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 să sfetească. sfetire (înv.) Acţiunea de a”se sfeti. s.f, g.-d. art sfe-tirii,~pl. sfetiri. „
sfetnic (înv.) înalt dregător cu care se sfătuia domnul ţăiTi; (astăzi) consilier, sfătuitor, [var (reg.) şfară, şfoară î./] s.m., pl. sfetnici.
sfială (-fi-a-) Atitudine sau comportare sfioasă; lipsă de îndrăzneală, timiditate; sfiire. [var. svetnic s.m.] s.f, g.-d. art. sfielii, pl. sfieli, sfic (reg.) $"fichiuială-s.«.
sfida tr. A înfrunta pe cineva cu îndrăzneală, cu dispreţ. vb. r, ind. prez. 3 sfidează.
sfidare Acţiunea de ă sfida, sf, g.-d. art. sfidării, pl. sfidări.
sfidător,-oare Care sfidează, adi., pl. sfidători,-oare. sfielnic,-ăjsfi-el-) Sfios, adj., pi. sfielnici,-ce. ” sfieţ, sfiaţa (înv.) Sfios, adj., pl. sfieţi,-e, sflgmograf Aparat care înregistrează bătăile pulsului. s.n., pl. sfigmografe.
sfigmogramă înregistrare grafică a pulsului cu ajutorul sfigmografului. s.f, g.-d. art. sfigmogramei, pl. sfigmograme.
sfigmomanometru Aparat pentru măsurarea presiunii arteriale; sfigmötensiometru. s.n., art. sfigmomano-metrul, pl. sfigmomanometre. sfîgmometrie (med.) Măsurarea pulsului, s.f, art. sfigmometria,"g.-ö. art. sfigmometriei, pl. sfigmometrii, art. sfigmometriile.	"	’
sfigmometru "(med.) Tensiometru (2). s.n., art. sfig-mometrul,"/?/. sfigmometre.
sfigmotensiometru ”(-si-o-) Sfigmomanometru. s.n., art. sfigmotensiometrul, pl. sfigmotensiometre. sfii refl. A fi reţinut de timiditate, a se jenă să... vb. IV, inâ. prez. 3 sg. se sfieşte, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se. sfiicios.-oasă (sfi-i-)'(rar) Sfios. adj.,pl. sfiicioşi,-oase. sfiiciune (sfi-i-) (rar) Fel de a fi timid; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală, s.f, g.-d. art. sfiiciunii, pl. sfiiciuni.
Sfiire (sfi-i-) (rar) Sfială, s.f, g.-d. art. sfiirii, pl. şfiiri, sfincter Muşchi inelar care reglează deschiderea şi închiderea unui orificiu natural, s.n., pl. sfinctere. sfincteralgje Durere la nivelul unui sfincter. s.f, art. sfmcteralgia,"g.-d. art. sfincteralgiei. sfincterectomie Ablaţiune chirurgicală a unui sfincter. s.f, art. sfincteréctomia, g.-d. art. sfincterectomiei. sfinghe (entom.) Sfinx (B), s.m., pl. sfinghi. ’ sfinţenie (-ni-e) Calitatea a ceea ce este sfânt. ICu ~ = cu evlavie, s.f., art. sfinţenia, g.-d. art. sfinţeniei, sfinti 1- tr- (bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sanctifica 2. tr. (bis.) A face ritualul menit să confere unor obiecte un caracter sacru. 3. tr. A tâmosi (o biserică). 4. tr. (pop.) A hirotonisi un preot. 5. ti: A venera, a slăvi. 6. refl. (reg.) A face ce vrea. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. sfinţesc, imperf. 3 sg. sfinţea; conj. prez. 3 să sfinţească. -	"
Sfinţia "Sa (Ta, Voastră) Titlu de respect care se dă clericilor, sfinţilor şi”rar) lui Dumnezeu, loc. pr., g.-d. Sfinţiei Sale (Tale, Voastre).
Sfinţiile Voasîre TitTu de respect care se dă clericilor. loc. pr.
sfinţjre Acţiunea de a sfinţi, s.f, g.-d. art. sfinţirii, pl. sfinţiri.	"
sfinţişor 1. (ir.) Diminutiv al lui sfânt (B.l). 2. (reg., la pl.) Mucenici (2). s.m., pl. sfinţişori.
sfinţit,-ă 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pantrii a-i da un caracter sacru. 2. Titlu de onoare dat clericilor, adj., pl. sfinţiţi,-te.
sfinţitură (rar) Faptul de a sfinţi; obiect sfinţit, s.f, g.-d. art. sfinţiturii, pl. sfinţituri.
sfinx A. Monstru fabulos din mitologia antică, cu corp de leu, cu cap de om şi aripi de vultur. //Monument de piatră care reprezintă acest monstru, //(fig.) Personaj enigmatic, greu de înţeles. B. Nume dat mai multor specii de fluturi care zboară noaptea, s.m., pl. sfincşi. sfios,-oasă Lipsit de îndrăzneală, timid; (despre gesturi) care-denotă timiditate. adj.,pl. sfioşi,-oase. sflta Veşmânt preoţesc, larg şi fără "mâneci, care se poartă în timpul slujbei peste celelalte haine, s.f, g.-d. art. sfitei, pl. sfite,
sfoară 1. Mănunchi de fire textile (de in, cânepă, bumbac etc.) răsucite, folosit mai ales la legat, IA întinde ~a (prea tare sau prea mult) - a forţa lucrurile. A trage pe cineva pe--a. înşela pe cineva (la socoteli). A trage ~le
-	a unelti pe ascuns. A da ~ în ţară “a da sfară în ţară. v. sfară. Tras cu ~~a = drept, aliniat. 2. Unitate de măsură pentru suprafeţe folosită în trecut. /- de moşie = moşie mică. 3. Figură de gimnastică executată şezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte şi altul înapoi. [var. (reg.) şfară, şfoară sf] s.f, g.-d. art. sforii, pl, sfori.	-	-	-
sfoiag1 l. Larvă a unei specii de gândac care trăieşte în fâinaae grâu. 2. Un fel ele vierme asemănător cu râma. s.m.} pl. sfoiegi. sfoiag2 (reg,) Mucegai, s.n. sfoiegi refl. (reg.) A mucegăi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sfoieggşte, imperf. 3 sg. se sfoiegea; conj. prez. 3 să se sfoiegească.	~
sfor* Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului, interj. sfor2 (reg.) Curent în mijlocul unei ape curgătoare, s.n. sforac (reg.) Loc mocirios. s.n. sforăci Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leagă sacufde pescuit, s.n., pl. sforace.	_
sforar 1. Meseriaş care face sfori. 2. (fig.) Persoană pricepută la uneltiri şi aranjamente ascunse, s.m., pl. sforari.	’	a
sfoFăi intr. 1. (despre oameni) A respira cu zgomot în timpuf somnului. 2. (despre cai) Aforăi. vb. IV, ind. prez.
1	şi 2 sg. sforăi, 3 sforăie, imperf. 3 sg. sforăia; conj. prez. 3 să sforăie. "
sforăială l-Acţiunea de a sforăi; zgomot produs de cel care sforăie; sforăire, sforăit, siorăitură. 2. (fig.) Vorbărie goală şi plină de ifose, s.f, g.-d. art. sforăielii, pl. sforăieli.
sforăire""Sforăială (1). s.f, g.-d. art. sforăirii. „ sforăit 1. Sforăială (1). 2. Zgomot pe care-1 fac caii suflând neliniştiţi pe nări. s.n. sforăitor,-oare (-ră-i-) 1. Care sforăie. 2. (fig., despre felul de’exprimare al cuiva) Gol de conţinut; declamator, ad'., p/. sforăitori,-oare.	,
sforaitură (-ră-i-) "Sforăială. s.f, g.-d. art. sforăiturii, pl. sforăituri.
sforărieŢfam.) Uneltire, intrigă, s.f, art. sforăria, g-d. art. sforăriei, pl. sforării, art. sforăriile, sforicică Diminutiv ăl lui sfoară;"sforişoară. s.f, g-d■ art. sforicelei, pl. sforicele, art. sforicelele. , sforişoara Sforicică. ~sf, g.-d. art. sforişoarei, pl-sforişoare.
sforţa"refl. A face un efort (fizic sau intelectual); a se strădui, vb. I, ind. prez. 3 se sforţează, sforţare Acţiunea de a se sforţa” efort, sf, g.-d- art-sforţării, pl. sforţări.
sforzando (zpron. ţ) (it., muz.) Accentuând cu putere un anumit sunet; apăsat, adv.
1105
sicativitate
sfragistic,-ă De sfragistică. adj., pl. sfragistici,-ce. sfragistică Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studierea sigiliilor, s.f, g.-d. art. sfragisticii. sfrancioc v. sfrâncioc.
sfrâncioc (la pl.) Gen de păsări răpitoare, călătoare şi insectivöre, mai mari decât vrăbiile, cu cioc încovoiat; (la sg.) pasăre din acest gen. /~ mare = pasăre cenuşie pe spate, cu pete negre pe coadă, pe aripi şi în dreptul ochilor. \yar. sfrancioc s.m.] s.m.,pl. sfrâncioci. sfredel 1. Burghiu"pentru lemn. 2. Unealtă de formă specială folosită la executarea manuală a găurilor.
3.	(art.) Numele popular al unei constelaţii formate din trei stele, s.n., pl. sfredele.
sfredeleac (reg.) Diminutiv al lui sfredel. s.n.,pl. sfre-deleacuri."
sfrecleli 1. tr. A găuri (cu sfredelul). 2. tr. (fig., despre priviri, despre senzaţii dureroase etc.) A străbate; a scormoni. //A străpunge facându-şi drum. 3. refl. (fig.) A se mişca în spirale, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sfredelesc, imperf. 3 sg. sfredelea; conj. prez. 3 să sfredelească.” sfredelire Acţiunea"de a (se) sfredeli, s.f, g.-d. art. sfredelirii, pl. sfredeliri.
sfredelit Faptul de ă (se) sfredeli; perforare, s.n. sfredelitor,-oare 1. Care sfredeleşte. 2. (fig., despre ochi, privire) Atent, iscoditor; (despre idei, sentimente) care roade, chinuieşte, adj., pl. sfredelitori,-oare. sfredelitură Gaură făcută cu sfredelul. s.f7, g.-d. art. sfredelituiTi, pl. sfredelituri.
sfredeluş A. Diminutiv al lui sfredel, B. 1. (ornit.) Pitulice.~2. (entom.) Larva răchitarului. s.m., pl. sfre-deluşi.
sfredeluş] tr. (reg.) A sfredeli (1); (fig.) a rezolva o problemă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sfredeluşesc, inmerf. 3 sg. sfredeluşea; conj. prez. 3 să sfredeluşească. sfriji' refl. A-şi pierde vlaga; a slăbi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. sé sfrijeşte, imperf. 3 sg. se sfrijea; conj. prez. 3 să se sfrijească."	' ~
sfrijii,-ă (şi s.) Slab, pipernicit, adj., pl. sfrijiţi,-te. sfrunta tr. (rar) A înfrunta (cu ostentaţie)."v6. I, ind. prez. 3"sfruntează.
sfruntare (răr) Acţiunea de a sfrunta; neruşinare, obrăznicie, s.f, g.-d. art. sfruntării, pl. sfruntări. sfruntat,-ă (rar) Neruşinat, obraznic, adj., pT. sfruntaţi,-te. -	”
sfumato (it.) Mod de a estompa conturul unei figuri, astfel încât imaginea să pară văzută printr-un văl de fum. s.n., art. sfumatoul.
sgrafflto (it J Procedeu de obţinere a unui desen prin zgârierea contururilor dorite pe un strat de culoare, s.n., art. sgraffitoul.
shaker (şeicăr) (angl.) Recipient în care se agită cocteilul, s.n., pl. shakere.	,
shakespearian,-! (şek-spi-ri-an) In maniera lui W. Shakespeare! adj., pl. shakespeărieni,-e. shaping (şei-) (angl., tehn.) Maşină de rabotat transversală. s.n. ”
shetland (şetlănd) (angl.) Lână de calitate superioară cu fire foartelungi; stofă sau haină din acest fel de lână, s.n.
shimmy (şimi) Dans modern nord-american cu un ritm asemănător "cu foxtrotul; melodie după care se execută acest dans. s.n.
shocking (sh pron. ş) (angl.) Şocant, supărător, adj. invar.
shoddy (sh pron. ş) (angl.) Material fibros folosit ca amestec în filatura de lână cardată. s.n. shogun (şosun) Şef militar sau civil din vechea Japonie. s.m., pl. snoguni.
shop (shpron. ş) (angl.) Magazin (mic) în care se vând mărfuri (de lux) cu plata în valută, s.n., pl. shopuri.
shopping (sh pron. ş) (angl.) Mersul la cumpărături, s.n. shöpping center (şoping sentăr) (angl.) Centru comercial. s.n. -	-	-
shortening (şortning) (angl.) Specie de grăsimi animale sau vegetale folosite în industria alimentară, s.n. show (angl!) 1. Recital de muzică uşoară. 2. Spectacol muzical-distractiv în care locul principal îl deţine recitalul unui actor, s.n., art. show-ul, pl. show-uri. showbiz (şou-) (angl.) Afacere în lumea spectacolului. s.n., art.’showbiz-ul.
showman (şoiimen) (angl.) 1. Artist care organizează showuri. 2. Muzician care cântă pe scenă sau în orchestră ca solist sau acompaniator, s.m., pl. showmani. showroom (şourum) (angl.) Spaţiu de expunere a unor bunuri pentru vlnzare. ~ auto. s.n., art. showroom-ul,p/. showroom-uri.
si Treapta a şaptea din gama majoră tip; sunetul şi nota
corespunzătoare, s.m., pl. si.
siaj Dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. /A fi în
~ul cuiva = a urma un maestru, s.n., pl. siaje,
sial învelişul extern al pământului, alcătuit din roci
bogate în silicaţi de aluminiu, s.n.
sialadenită (si-a-) Inflamaţie a unei glande salivare.
sf, g.-d. ârt. sialadenitei.
s'ialagog,-ă (si-a-) (despre medicamente) Care măreşte salivaţiă. adf, pl. sialaeogi.-ge. sialoree (si-a-) Secreţie exagerată de salivă, care apare mai ales în timpul gravidităţii şi al unor boli nervoase. s.f, art. sialoreea, g.-d. art. sialoreei. siamez,-ă (sF-a-)! adj. Referitor la Siam (Thailanda). IFraţf~ sau surori ~ = gemeni care s-au născut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespărţiţi. Pisică ~ = rasă de pisică din Extremul Orient, cu ochii albaştri, cu părul cafeniu, mătăsos şi cu coada scurtă. II. s.m. şi f Locuitor din Siam. adj., s.m. şi f,pl. siamezi,-e. sibarit,-ă (livr.) (Persoană) care"trăieşte în lux, lene şi desfrâu. adj., s.m. şi f, pl. sibariţi,-te. sibaritism (livr.) Lux excesiv şi desfrâu. s.n. siberian,-! (-ri-an) (Locuitor) din Siberia, adj., s.m. şi
f.,pl. slberieni,-e.
sibian,-ă (-bi-an) (Locuitor) din municipiul sau judeţul Sibiu! adj., s.m., pl. sibieni,-e. sibiancă (-bi-an-) Locuitoare din municipiul sau judeţul Sibiu, s.f, g.-d. art. sibiencei, pl. sibience, sibiaş (-bi-aş) Aţă groasă (folosită în cizmărie), s.n. sibi1ănt,-ă (în sintagma) Consoană ~ sau sunet ~ = consoană şuierătoare sau siflantă. adj., pl. sibilanţi,-te. sibilantă Consoană sibilantă; siflantă. s.f, g.-d. art. sibilăntei, pl. sibilante.
si bila (ant.) Femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul, s.f, g.-d. art. sibilei, pl. sibile. sibilic,-ă (şi adv.) De sibilă; profetic; (p. ext.) enigmatic, neclar, vag; sibilin, adj., pl. sibilici,-ce, sibilin,-ă (rar) Sibilic. aaj., pl. sibilini,-e. sibilinic,-! (rar) Sibilic. adj.,pl. sibilinici,-ce. si bir" Ţesătură groasă de bumbac, asemănătoare cu moftonul. s.n.
sic1 (lat.) Cuvânt care înseamnă „aşa”, folosit (între paranteze) ca indicaţie într-un text reprodus pentru a arăta că o anumită greşeală aparţine originalului, ad». sic2 v. sâc.
sicaiţă (-ca-i-) (reg.) Instrument lung de fier, subţire şi ascuţit la vârf, cu care se descarcă plasa în timpul scoaterii năvodului; sacoviţă. s.f, g.-d. art. sicaiţei, pl. sicaiţe. sicar (rart Asasin, ucigaş tocmit, s.m., pl. sicari. " sicătiv1 Substanţă care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce mai repede, s.m., pl. sicativi. sicativ2,-ă (despre uleiuri) Care se usucă repede, adj., pL sicativi,-e.
sicativitate Calitatea de a fi sicativ2. s.f, g.-d. art. sica-tivităţii. “
sică
1106
sică Plantă erbacee cu flori mici-albăstrui sau roşietice, în formă de spiculeţe. s.f., g.-d. art. sicii, pl. sici. sichiraş (reg.) Slugă, servitor, fecior, s.m., pl. sichiraşi. sici Partea ovală şi fără adâncitură a arşicului, s.m “pisici.
sicilian1 (-li-an) (geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane! s.n. sicilian2,-ă (-li-an) I. adj. Referitor la sicilieni sau la Sicilia. IApărare ~ = sistem de apărare la jocul de şah. II. s.m. şi f. Locuitor din Sicilia. III. s.f. Vechi dans italian cu mişcare moderată; melodia acestui dans. adj., s.m. şi/, pl. sicilieni,-e.
sjcitate (livr.) Uscăciune; secetă, s.f, g.-d. art. sicităţii. sicoFant1 (livr.) Denunţător, s.m., pl. sicofanţi. sicofant2 Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc,"care trăieşte în pădurile de conifere din Europa centrală şi sudică, s.m., pl. sicofanţi. sicomor Arbore gigant, cu iemnui tare şi cu fructe asemănătoare cu smochinele, s.m., pl. sicomori, siconă Fruct compus în forma unui receptacul cărnos, care conţine numeroase achene. s.f, g.-d. art. siconei,/;/. sicone.	-
sicriaş (-cri-aş) Diminutiv al lui sicriu. s.n.,pl. sicriaşe, sicrin v. sicriu.	“
sicrînel (rar) Sicriaş, s.n., pl. sicrinele. sicriu 1. Obiect de lemn sau de metal, de forma unei lăzi, în care se aşază mortul pentru a fi înmormântat. 2. (reg.) Ladă, cutie. [var. săcriu, secriu, sicrin i.rc.] s.n., art. sicriul, pl. sicrie.	’
sictir1 (arg., fam., în expr.) Hai ~! = pleacă! şterge-o! interj.
sictir2 (arg., fam., în expr.) Adacu~ = a sictiri, s.n., pl. sieti ruri.
sictirjtr- (fam.) A alunga pe cineva înjurându-1; a înjura. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 să sictirească. ”
SIDA Boală infecţioasă gravă, datorată unui virus, care se transmite pe cale sexuală şi prin transfuzii sangvine, ducând la scăderea imunităţii organismului, s.f. sidef 1. Materie dură, albă, lucioasă şi cu irizaţii, care formează stratul interior al cochiliilor unor scoici şi din care se fac nasturi, ornamente etc. 2. Ornament, obiect de sidef (1). s.n., pl. (2) sidefuri, sidefat,-ă Ca de sidef, adj., pl. sidefaţi,-te. sjdefiuVie De culoarea sidefului, adj., pl. sidefii. sidefiu2 Culoare sidefie, s.n., pl. sidefiul. " sidelcă (reg.) Perniţă fixată sub cureaua hamului pentru a proteja spinarea calului împotriva rosăturilor. s.f, g.-d. art. sidelcii, pl. sidelci. sidera tr. Ă încremenC a stupefia, vb. I, ind. prez. 3 si_derează._
sideral,-ă Referitor la aştri; astral. /An ~ = interval de timp în care Pământul efectuează o revoluţie în jurul Soarelui. Zi ~ = timp scurs între două treceri succesive ale unei stele la acealaşi meridian. Oră ~ = a 24-a parte dintr-o zi siderală, adj., pl. siderali,-e. sideraţie (-ţi-e) (rar) 1. Pretinsă influenţă a aştrilor asupra" vieţii sau sănătăţii unei persoane. 2. Scădere bruscă a forţelor vitale. //Şoc nervos rezultat dintr-o variaţie bruscă a potenţialului electric, s.f, art. sideraţia, g.-d. art. sideraţiei.	”
sideremie Prezenţa fierului în sânge, s.f, art. side-remia, g.-d. art. sideremiei. sidérism Cult al aştrilor, s.n. sjderît1 Sideroză(l). s.n,pl. siderite. siderît2 Meteorit alcătuit aproape în întregime din fier. s.n., pl. siderite.
siderofil,-ă (despre elemente chimice) Din zona centrală a globului pământesc, adj., pl. siderofili,-e.
siderofilie (med.) Afinitate pentru fier. s.f, art. sidero-fijia, g.-d. art. siderofiliei.
siclerofilină Proteină din plasma sangvină care fixează fierul şi îl transportă la diferite organe, s.f, g.-d. art. siderofilinei.
siderografie Arta gravării în fier. s.f, art. siderografia, g.-d. art. siderografiei.	"
sjderolit Meteorit "de fier. s.m., pl. sideroliţi. siderostat Aparat destinat să anuleze pentru observator mişcarea aparentă a aştrilor, s.n., pl. siderostate. sideroză 1. Carbonat natural de fier. 2. Pneumoco-nioză produsă prin inhalarea de pulberi de fier. s.f, g.-d. art. siderozei,p/. sideroze.
siderurgic,-a Referitor la siderurgie, adj-, pl. siderar-gici,-ce.	-
siderurgie 1. Tehnica extragerii fierului şi a aliajelor lui, precum şi a prelucrării acestora. 2. Ramură a metalurgiei care studiază proprietăţile fizice şi chimice ale fierului şi ale aliajelor lui. s.f, art. siderurgia, g.-d. art. siderurgiei.
siderurgjst Lucrător în siderurgie, s.m., pl. siderur-gişti. " sidilă v. sădită.
s]e7sieşi (formă acc. de d., pers. 3) Lui însuşi, ei însăşi. pr. refl.
siemens (zimăns) (fiz.) Unitate de măsură egală cu conductanţa unui conductor a cărui rezistenţă electrică este de un ohm. s.m., pl. siemenşi. sienit (si-e-) Rocă eruptivă folosită la construcţia de drumuri, s.n., pl. sienite.
sieptru (si-ep-) (reg.) Şerpar. s.n., art. sieptrul, pl. siep-tre.	""	-
sierraleonez,-ă (si-er-, -le-o-) (Locuitor) din Sierra Leone, adj., s.m. şi f, pl. sierraleonezi,-e. siestă (si-es-) Odihna de după prânz, s.f, g.-d. art. siestei, pl. sieste, sieşi v. sie7
sifilidă Erupţie pe piele şi pe mucoase, care apare în faza a doua a sifilisului, s.f, g.-d. art. sifiljdei, pl. sifi-lide.	'
sifilis Boală venerică provocată de un spirochet şi transmisă prin contaminare sau ereditar, s.n., pl. sifilisuri, sifilitic,-ă I. adj., s.m. şi f (Persoană) bolnavă de sifilis.
II.	adj. (arg.) Nereuşit, nepotrivit, adj., s.m. şi/, pl. sifilitici,-ce.
sjfilom Tumoare de natură sifilitică, s.n., pl. sifiloame. siflant,-ă (despre respiraţie) Şuierător. /Consoană ~ sau sunet ~ = consoană formată prin atingerea vârfului limbii cu dinţii, adj., pl. siflânţi,-te. siflantă Consoană siflântă. s.f, g.-d. art. siflantei, pl. siflănte.	“
siffee Fluier cu care se dau comenzi la bordul unei nave. [var. siflie í/] s.f, art. sifleea, g.-d. art. sifleei, /?/. siflee. "	-
siflie v. siflee.
sifon 1. Tub în formă de U răsturnat, folosit pentru a face un lichid să treacă de la un nivel la altul pe deasupra unui obstacol. 2. Piesă în formă de S, montată pe o ţeavă de canalizare pentru a împiedica trecerea gazelor din canal în instalaţie. 3. Butelie de sticlă, de material plastic etc. în care se păstrează apă gazoasă; (p. ext.) apă gazoasă obţinută prin saturarea apei potabile cu bioxid de carbon. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavităţi ale organismului (stomac, nas etc.).
5.	Aparat de locomoţie la unele animale acvatice inferioare. s.n., pl. sifoane.
sifona tr. l.A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. Atuma un material într-o formă cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon, vb. I, ind. prez. 3 sifonează.
1107
silabisire
sifonar Persoană care încarcă sifoane (3). s.m., pl. sifonări.
sifonare Acţiunea de a sifona, s.f., g.-d. art. sifonării, pl. sifonări.
sifonărîe Magazin în care se încarcă sifoane. s.f, art. sifonării g.-d. art. sifonăriei, pl. sifonării, art. sifonări; ile. "	-	-	-
sifonofor (la pl.) Ordin de animale celenterate, care au ca mijloc de locomoţie un sifon (5); (la sg.) animal din acest ordin, s.n., pl. sifonofore. sigă Mineral alb sau roşu folosit la zugrăveli şi în tăbăcărie. s.f, g.-d. art. sigii.
sighişorean,-ă (Locuitor) din municipiul Sighişoara. adj., s.m., pl. sighişoreni,-e.
sighişoreanca Locuitoare din municipiul Sighişoara. s.f, g.-d. art. sighişorencei, pl. sighişorence. sigil v. sigiliu. ~	~
sigila tr. A aplica un sigiliu, vb. I, ind. prez. 3 sigilează, sigilare Acţiunea de a sigila; sigilat, s.f, g.-d. art. sigilării,/?/. sigilări, sigilat Sigilare, s.n.
sigillon (-li-on) (înv.) Act prevăzut cu sigiliu, s.n., pl. sigilioâne.
Sigiliu 1. Obiect alcătuit dintr-o placă, pe care este gravată o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial pentru a-i da valabilitate. //Semn imprimat pe ceva prin aplicarea unui sigiliu (1). /- sec = urmă în relief pe care o Iasă pe hârtie aplicarea unui sigiliu special. 2. (fig.) Semn caracteristic, marcă. 3. Ceară roşie pe care s-a imprimat, prin apăsare, o ştampilă şi care serveşte la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. [var. sigil s.nj s.n., art. sigiliul, pl. sigilii, art. sigiliile, sigillaria (-ri-a) Arbore fosil de mărimea lepidoden-dronului, cu trunchiul neramificat, s.f, g.-d. art. sigi-llariei.
sigilografic,-ă Referitor la sigilografie. adj., pl. sigilografici ~ce.
sigiTografie Disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile, s.f, art. sigilografia, g.-d. art. sigilografiei. Siglă Literă sau grup de litere reprezentând abrevierea unor termeni utilizaţi frecvent (în texte, în inscripţii etc.). s.f,g.-d. art. siglei,/?/, sigle, sigma A optsprezecea literă "a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „s”. s.m., pl. sigma. sigmatic,-ă Caracterizat prin prezenţa unui sigma. ad/., pl. sigmatici,-ce.
sigmatism T. Defect de vorbire care constă în imposibilitatea pronunţării corecte a sunetului „s”. 2. Repetiţie greşită a siflantelor. s.n.
sigmoid,-ă De forma literei sigma. /Valvulă ~ = fiecare dintre cutele membranoase situate la originea arterei aorte şi a arterei pulmonare, adj., pl. sigmoizi,-de. signal (rar) 1. Semnal dat de un fluier, de’ o sirenă etc.
2.	Fluier metalic mic. s.n., pl. signale. signaletic,-ă (despre publicaţii) Care semnalează succint lucrări, articole etc. adj., pl. signaletici,-ce. signalment (înv.) Semnalment, s.n., pl. signalmente. signatar”ă (înv.) Semnatar. s.m.,pl. signatari; s.f, g.-d. art. signatarei, pl. signatare.
Signatura (rar) 1. Semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de-tipar, care facilitează legătorului numerotarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere, care înlesneşte zeţarului recunoaşterea poziţiei ei. s.f, g.-d. art. signaturii, pl. signaturi.
signatoaiie Clapă de metal care serveşte pentru a fixa coala deliârtie, când este introdusă în maşina de tipar. s.f, g.-d. art. signătorii, pl. signători.
Signet Panglică subţire ataşată la cotorul unei cărţi pentru a servi ca semn de carte, s.n., pl. signete.
signorie (gn pron. ni) (în Evul Mediu) Organ de conducere în unele oraşe-republici italiene, s.f, art. signo-na, g.-d. art. signoriei, pl. signorii, art. signoriile. sigur,-ă A. adj. 1. De a cărui existenţă sau realizare nu se poate îndoi nimeni; pe care te poţi bizui, în care poţi avea încredere. IA fi ~ (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva). A se simţi ~ = a se simţi în siguranţă. 2. Convins, încredinţat. /Afi-de sine (sau de el) = a acţiona în mod neşovăielnic, a fi conştient de propria valoare, (fam.) A lua (pe cineva) la ~ = a ataca (pe cineva) direct, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la - = a merge direct la ţintă; a nu da greş. A pune (ceva sau pe cineva) laloc~ = a ascunde, a feri (ceva sau pe cineva). 3. Care nu dă greş. //Hotărât, ferm. //Eficace. Metodă ~. B. adv.
1.	Da. 2. Negreşit, adj., pl. siguri,-e; adv. siguranţă 1. Lipsă de primejdie. 2. Lipsă de îndoială; convingere. iCu ~ = a) fară îndoială, sigur; b) cu încredere. 3. Precizie; pricepere, îndemânare. 4. Dispozitiv la armele de foc care împiedică descărcarea întâmplătoare a armei. //Aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic. /- în funcţionare = fiabilitate. //Dispozitiv care întrerupe un circuit electric la trecerea unui curent prea intens.automată - siguranţă electrică care este repusă în funcţiune prin simpla apăsare a unui buton. 5. Ac de ~ = ac prevăzut cu o închizătoare pentru a evita desprinderea de locul unde este înfipt. 6. Dispozitiv care se introduce în broasca unei uşi, pentru ca uşa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 7. (în trecut) Nume dat poliţiei secrete, s.f, g.-d. art. siguranţei, pl. (4, 6) siguranţe, siguripsl tr. (înv.) A asigura împotriva unui pericol; a pune la aciăpost. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sigu-ripsesc, imperf. 3 sg. siguripsea; conj. prez. 3 să sigu-ripsească.
sigurisim,-ă (rar) Foarte sigur, adj., pl. sigurisimi,-e. siguriţate (înv.) Siguranţă, sf, g.-d. art. sigurităţii. sihastru,-ă 1. Pustnic. 2. (fig.) Persoană care trăieşte izolată de societate. //Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur, [var. sehastru,-ă s.m. şi fi] s.m., pl. sihaştri; s.f, g.-d. art. sihastrei, pl. sihastre. sihăstri refl. şi intr. A deveni sihastru; (fig.) a se izola de lume.’v/j. IV, ind. prez. I sg. şi 3pl. sihăstresc, imperf. 3 sg. sihăstrea; conj. prez. 3 să sihăstrească. sihăstrie 1. Viaţă de sihastru; (fig.) singurătate. 2. Loc, schit unde trăieşte un sihastru (1). [var. sehăstrie s.f] s.f, art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei, pl. sihăstrii, art. sihăstriile. '	'
sihăsfrire Acţiunea de a (se) sihăstri. s.f, g.-d. art. sihăstrini.
sihlă Pădure deasă de copaci tineri, [var. silhă, ţahlăs/] sf, g.-d. art. sihlei, pl. sihle.
silabaţie (-ţi-e) Descompunere a cuvintelor în silabe. s.f, art. silabaţia, g.-d. art. silabaţiei, pl. silabaţii, art. silabaţiile. "	“
silabă Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau mai multe foneme rostite într-un singur efort respirator. /- închisă = silabă care se termină într-o consoană. ~ deschisă =silabă care se termină într-o vocală, s.f, g.-d. art. silabei, pl. silabe.
silabic,-ă Referitor la silabe; alcătuit din silabe. /Scriere ~ = scriere în care semnele reprezintă silabe. Versificaţie ~ = versificaţie bazată pe numărul silabelor, indpendent de accent, adj., pl. silabici,-ce. silabisi tr. A citi rar, despărţind cuvintele în silabe; (fig.) a descifra cu greutate un text. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. silabisesc, imperf. 3 sg. silabisea; conj. prez. 3 să silabisească. ”	"
silabisŢre Acţiunea de a silabisi, s.f, g.-d. art. sila-bisirii, pl. silabisiri.
silabisit
1108
sjlabisjt Faptul de a silabisi, s.n. silabotonică (în sintagma) Versificaţie ~ = versificaţie bazată pe numărul silabelor dintr-un vers şi pe repartizarea accentelor, adj.
silan Compus al hidrogenului cu siliciul, s.m., pl. silani. sili 1. Sentiment de dezgust, de/epulsie faţă de cineva sau de ceva. 2. Constrângere. /în (sau de, cu) ~ = cu forţa, cu de-a sila De ~, de milă = vrând-nevrând. sf, g.-d. art. silei, pl. (2) sile.
silcă Sfoară cu care "se leagă bucăţelele de plută în frânghia carmacelor. sf, g.-d. art. silcei, pl. silce. sileaf (înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. s.n., pl. sileafuri.
sjlen1 (mit.) Nume dat satirilor bătrâni. s.m.,pl. sileni. sjlen2 Specie de macac din India. s.m.	~
sjlgnic,-ă (rar) De silen*. adj.,pl. silenici,-ce. silenţiar (ant.) Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniştea şi ordinea într-o casă romană. s.m.,pl. sile’nţiari, silenţiator (-ţi-a-) (la motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot, s.n., pl. silenţiatoare. silenţios,-oasă (-ţi-os) (livr.) Tăcut, liniştit. //Care nu face zgomot. Tren ~. adj., pl. silenţioşi,-oase, silenţiozitate (-ţi-o-) Proprietate ă"unufaparat tehnic, a unui vehicul etc, de a nu face zgomot, s.f, g.-d. art. silenţiozităţii.
si lenţi u (înv.) Tăcere, linişte, s.n., art. silenţiul. silepsă 1. Construcţie sintactică în care acordul se face după logică şi nu după regulile gramaticale. 2. Figură de stil în care un cuvânt este luat atât în sens propriu cât şi în cel figurat, s.f, g.-d. art. silgpsei, pl. silepse. sjleptic,-ă Referitor la.silepsă. adj.,pl. sileptici,-ce. silex 1. Rocă silicioasă foarte dură. 2. Obiect de silex (f) din epoca de piatră, s.n., pl. (2) silexuri, silezian.-ă (-zi-an) (Locuitor) din Silezia. adj., s.m. şi
f.,pl.	silezieni,-e.
silf,-ă (mit, germ.) Duh aerian, s.m., pl. silfi;(rar) s.f,
g.-d,	art. silfei, pl. silfe.
silfic,-ă (rar) Referitor la silfi, adj., pl. silfici,-ce. silfidă 1. (mit. germ.) Duh aerian feminin, foarte uşor şi agil. 2. (fig.) Femeie zveltă, graţioasă. 3. (la pl.) Familie de insecte coleoptere ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu plante leguminoase; (la sg.) insectă din această familie, s.f, g.-d. art. silfidei, pl. silfide, silhă v. sihlă.	'	'
sllhui,-ie (despre locuri) Acoperit cu sihle; (p. ext.) neumblat, sălbatic, adj., pl. silhui,-ie. sili 1. tr. A obliga pe cineva să facă un anumit lucru.
2.	refl. şi tr. A da zor, a se grăbi. //A se strădui, vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. silesc, imperf. 3 sg. silea; conj. prez. 3 să silească. -	“
siiicagel Gel de silică folosit ca absorbant. s.n.,pl. sili-cageluri.
silicat Sare a acidului silicic. s.m., pl. silicaţi. silicatare Impregnare a unui lemn, a unei fundaţii, a galeriilor etc. cu o soluţie de silicaţi în vederea consolidării şi a impermeabilizării. s.f, g.-d. art. silicatării, p/.silicatări.	”
silică 1.'Material refractar pe bază de bioxid de siliciu.
2,	Cărămidă refractară din acest material (1). s.f, g.-d. art, silicei, pl. silice.
sj I ice "Öioxid de "siliciu, s.f, g.-d. art. silicei, silicic (în sintagma) Acid-- acid oxigenat al siliciului. adj. _
silicicol,-ă (despre plante) Care creşte pe soluri sili-cioase. adj., pl. silicicoli,-e.
siliciere (-ci-e-) Tratament termochimic superficial cu siliciu al unor piese de oţel sau de fontă, pentru a le face rezistente la coroziune; silicizare. s.f, g.-d. art. silicierii, pl. silicieri,	”
siiicifiat,-ă (-fi-at) Care a suferit procesul de silicifi-ere. adf, pl. silicifiaţi,-te.
silicifîcare (rar) Silicifiere. s.f, g.-d. art. silicificării, p/. siiicificări.	"
silicifiere”"(-fi-e-) Proces natural de îmbogăţire în siliciu a unei roci, a unei plante etc.; silicifîcare. s.f, g.-d. art. silicifierii, pl. siliciîieri.
silicios.-oasă Care conţine siliciu, [var. (înv.) silicos,-oasă adj.} adj., pl. silicioşi,-oase.	“
siliciu Metaloid de culoare cenuşie, care se găseşte în natură sub formă de silice şi silicaţi, fiind întrebuinţat în metajurgie, la unele tranzistoare etc. s.n., art. siliciul, siliciura Combinaţie a siliciului cu un metal, s'.f, g.-d. art. siTiciurii, pl. sihciuri.
silicizare (rar) Siliciere. s.f, g.-d, art. silicizării, pl. sil ici zări.	”
silicon Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în care siliciul înlocuieşte carbonul. s.m.,pl. siliconi, silicos,-oasa v. silicios.
silicötermie Reducere a unor oxizi metalici cu ajutorul siliciului. s.f, art. silicotermia, g.-d. art. silicotermiei, pl. silicotermii, art. silicotemiiile.	'
silicoză Boală pulmonară "profesională cauzată de inhalarea prelungită a pulberilor de bioxid de siliciu, s.f, g.-d. art. silicozei, pl, silicoze, sjlicuă v. sificvă. ~
sillculă Fruct uscat asemănător cu silicva, dar mai scurt, sf, g.-d. art. siliculei, pl. silicule. silicvă Fruct în formă elé păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărţit printr-o membrană pe care sunt prinse seminţele, [var. (rar) silicuă 5./] s.f, g.-d. art. silicvei, pl. silicve.	"
silimanit Silicat natural de aluminiu, s.n. silimarfnă (farm.) Substanţă care intră în componenţa medicamentelor antihepatice. s.f, g.-d. art. silimarinei. silinţă Efort susţinut, străduinţă în muncă sau la învăţătură. /A-şi da ~a (sau toată ~a oti toate ~) = a se sili. s.f, g.-d. art. silinţei, pl. silinţe, sjljre Acţiunea de a (sé) sili. s.f., g.-d. art. silirii. silişte 1. (în Evul Mediu, în ţările române) Vatra satului său locul unde a fost vatra satului. 2. (reg.) Loc de casă.
3.	(pop.) Loc necultivat, //(reg.) Păşune, s.f, g.-d. art. siliştii, pi. silişti.
silit1 Material termorezistent pe bază de carbură de siliciu" h>ar. silită s/] s.n.
silit2,-ă 1. Constrâns, forţat. 2. Lipsit de sinceritate; nenatural. 3. (despre acţiuni, mişcări etc.) Zorit, grăbit. adi pl. siliţi -te. silita v. silit1.
silitor,-oare Care îşi dă silinţa; sârguincios, harnic. adj., pl. silitori,-oare.
siljtră (pop-) Azotat de potasiu. //(înv.) Praf de puşcă s.f, g.-d. art. silitrei.
silitros,-oasă '(rar) Care conţine silitră, care este de naturăsilitrei. adj., pl. silitroşi,-oase, sjll Zăcământ de roci magmatice-.?./?. s|lnic1 (pop.) Nume dat unor plante erbacee melifere, cü tulpini târâtoare şi cu flori albastre, s.m., pl. silnici. silnic2,-ă 1. Care se face în silă; forţat, tMuncă ~ = pedeapsă judiciară grea, constând din muncă forţată (în ocnele de sare). //Ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător.
3.	Care este nenatural. 4. Greoi, anevoios. //Silit2 (3). adL pl. silnici,-ce.
silnici tr. (rar) A constrânge pe cineva să facă ceva. //(fig.) A stâlci, a poci. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3pl. sil-nicesc, imperf. 3 sg. silnicea; conj. prez. 3 să silnicească. silnicie 1. Constrângere, oprimare; abuz. 2. (înv.) Putere, forţă, s.f, art. silnicia, g.-d. art. silniciei,/?/, silnicii, art. silniciile.	’	"
1109
simbolism
silogjsm Raţionament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia judecăţi. s.n.,pl. silogisme, silogistic,-ă Referitor la silogism. adj.,pl. si logistici,-ce. silogistică Ramură a logicii formale care studiază silogismele. s.f, g.-d. art. silogisticii, sifon Fibră textilă sintetică, s.n., pl. siloane. siloxid Varietate de sticlă de cuarţ din "care se fabrică vase de laborator, s.m.
siloz 1. Construcţie prevăzută cu instalaţii de uscare în care se păstrează mari cantităţi de cereale, cărbuni etc.
2.	Depozit pentru păstrarea fructelor, a furajelor etc.
3.	Instalaţie subterană pentru lansarea rachetelor teleghidate. s.n., pl. silozuri.
siluetă (-lu-e-)-1. Imagine a unei fiinţe, a unui lucru etc.,"care se proiectează ca o umbră pe un fond mai luminos. //Desen reprezentând contururile unei fiinţe, sie unui lucru pe un fond de altă culoare. //Personaj abia schiţat într-o operă literară. 2. Talie zveltă, bine pro-orţionată. /(fam.) A face ~ = a deveni zvelt, a slăbi.
. Desen din placaj sau carton, reprezentând o siluetă (1), pe care sunt fixate ţintele latir. s.f., g.-d. art. siluetei, pl. siluete.	”
silui tr. 1. (rar) A face uz de forţă faţă de cineva sau de ceva; a constrânge. 2. (spec.) A necinsti, a viola o femeie. 3. (fig.) A încălca, a nesocoti; a denatura, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. siluiesc, impetf. 3 sg. siluia; conj. prez. 3 să siluiască.
siluire 1. Constrângere; (spec.) violare (a unei femei, a unei" fete). 2. (fig.) Folosire abuzivă; falsificare, s.f, g.-d. art. siluirii, pl. siluiri.
silumin Aliaj de aluminiu cu siliciu, din care se toarnă piese rezistente la coroziune, s.n. siluminjt Material izolant fabricat din aluminiu şi siliciu. s.n. '
silur1 Numele a două plante erbacee, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis, cu linii violete, iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete, s.m., pl. siluri. silur2 Tip de material sintetic, s.n.	~
silurian^ (-ri-an) 1. A treia perioadă a erei paleozoice, în care s-au dezvoltat animalele nevertebrate marine.
2.	Succesiune de strate geologice din silurian' (1). s.n. silurian2,-ă (-ri-an-) Referitor la silurian1; siluric. adj., pl silurieni,-e.
siluric,^ Silurian2. adj., pl. silurici,-ce.
silurid (la pl.) Familie de peşti osoşi, din zonele calde;
(la sg") peşte din această familie, s.n., pl. siluride.
silvan Fiecare dintre divinităţile romane considerate ca
protectoare ale pădurilor, s.m., pl. silvani.
silvaner Soi de viţă-de-vie cu ciorchini de mărime
mijlocie, cu boabe albe. s.m.
silvan|t Minereu de aur şi de argint, de culoare argintie-cenuşie". s.n.
Silva (rar) Pădure, s.f, g.-d. art. silvei, pl. silve, silvestru,-ă (livr.) De pădure. adj.,pl. silveştrL-stre. sjlvic,-ă Referitor la pădure sau la silvicultură; forestier. adi., pl. silvici,-ce.
silvicol,-ă 1. Referitor la silvicultură. 2. (despre plante) Care creşte (de obicei) în pădure, adj., pl. siIvicoîi,-e. silvicultor,-oare Specialist în silvicultură. s."m.,pl. silvicultori;!./, g.-d. art. silvicultoarei, pl. silvicultoare, silvicultură 1. Ştiinţă care se~ocupă cu studiul cultivării şi exploatării pădurilor. 2. Ramură a economiei forestiere, sf, g.-d. art. silviculturii, sjlvie (-vi-e) Nume dat mai multor păsări cu cioc scurt şi turtit şi cu coada retezată, s.f, art. silvia, g.-d. art. silviei, pl. silvii, art. silviile.	"	"
sjlvin v.silvină. "
silvînă Clorură naturală de potasiu, [var. silvin s.n.] s.f., g.-d. art. silvinei.
silvinit Amestec natural de silvină şi sare gemă întrebuinţat ca îngrăşământ agricol, s.n. silvo- Element de compunere care înseamnă „de pădure”.
silvoamelioraţii (-vo-a-, -li-o-) Ansamblu de lucrări menite să combată degradarea terenurilor forestiere, s.f. pl., art. silvoamelioraţiile.
silvobiologic,-ă (~bi-o-) Referitor la silvobiologie. adi., pl. silvobiologici,-ce.
silvobiologie (^bi-o-) Ramură a silviculturii care studiază procesele şi legile de viaţă ale pădurii, s.f, art. sil-vobiologia, g.-d. art. silvobiologiei. silvologie Domeniu care studiază pădurile ca fenomen natural, sf. art. silvologia, g.-d. art. silvologiei. silvomecanizare Tennica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice, s.f, g.-d. art. silvomecanizării. slivosţgpă Zonă de tranziţie între pădure şi stepă, sf, g.-d. ar~silvostepei, pl. silvostepe.	’
silvotehnică Tehnica creării şî a creşterii arboreturilor în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. sf, g.-d. art. silvotehnicii.
silvoterapie Acţiunea profilactic-curativă binefăcătoare a arborilor şi arbuştilor asupra oamenilor bolnavi sau obosiţi, sf, art. silvoterapia, g.-d. art. silvoterapiei. silvotundră Regiune în care tundra altemează’cu insule 3e pădure, sf, g.-d. art. silvotundrei, pl. silvotun-dre. „	""	“
sima înveliş intern al Pământului, alcătuit mai ales din compuşi ai siliciului şi ai magneziului. sf, g.-d. art. simei. simandicos,-oasă 1. (despre oameni, astăzi fam. şi adesea peiör.) De vază (1); respectabil, ilustru. 2. (despre atitudini, lucruri) Care corespunde unor pretenţii deosebite, rafinate. 3. (înv., despre sume, cantităţi etc.) Mare, considerabil. adj.,pl. simandicoşi,-oase. simandră (înv.) Placă de metal sau ae lemn atârnată la intrarea unei biserici în care se loveşte cu un ciocan pentru a se anunţa începerea suljbei. s.f, g.-d. art. siman-drei, pl. simandre.	"
simbiont (-bi-ont) Organism care trăieşte în simbioză; simbiot. s.m., pl. simbionţi.
simbiot (-bi-ot) (biol.fPlantă sau animal care trăieşte în simbioza. s.m.,pl. simbioţi.
simbiotic,-ă (-bi-o-) Referitor la simbioză; simbiotrof. adj., pŢ. simbiotici,-ce.
simbiotrof,-a (-bi-o-) Simbiotic, adj., pl. simbiotrofi,-e. simbioza (-bi-o-) Convieţuire reciproc avantajoasă între două organisme din specii diferite, s.f, g.-a. art. simbiozei, pl. simbioze.
simbol 1. Semn, imagine, emblemă care evocă o idee, o noţiune, un sentiment. //Procedeu expresiv în literatură şi artă prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească. 2. Semn convenţional folosit în ştiinţă sau tehnică pentru notarea anumitor operaţii, cantităţi, noţiuni etc. /- matematic = semn care reprezintă noţiuni, obiecte sau operaţii matematice. 3. (bis.) ~ul credinţei = crezul, s.n., pl. simboluri.
simbolic,-a Care are caracterul unui simbol (1); care serveşte ca simbol. adj.,pl. simbolici,-ce. simbolică 1. Exprimare a unor Idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor; simbolistică. 2. Ştiinţă care studiază şi explică simbolurile. 3. Teorie a simbolurilor în care noţiunile logice şi raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenţionale. 4. Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credinţă ale diferitelor confesiuni, s.f, g.-d. art. simbolicii, simbolism 1. Sistem ae simboluri (1). 2". Reprezentare a dogmelor, a perceptelor religioase prin simboluri (1).
3.	Curent în literatură şi artă, apărut în Franţa la sfârşitul sec. al XlX-lea, potrivit căruia lumea înconjurătoare poate fi descifrată cu ajutorul simbolurilor.fonetic =
simbolist
1110
capacitate a structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera noţiunea pe care o desemnează, s.n. simbolist,-ă (Poet, artist) care aparţine simbolismului. adj., s.m. şi f, pl. simbolişti,-ste. simbolistică Simbolică (1). s.f., g.-d. art. simbolisticii. simboliza tr. A exprima printr-un simbol (1); a fi simbol a.. vb~I, ind. prez. 3 simbolizează, simbolizare Acţiunea de a simboliza; reprezentare în literatură şi artă a unei noţiuni, a unei idei printr-un simbol. //(în ştiinţă) Reprezentare printr-un semn sau printr-o cifră, s.f, g.-d. art. simbolizării, pl. simbolizări. simbolizator,-oare Care simbolizează, aclj., pl. sim-bolizatori,-oire. -
simbölogié Disciplină care studiază simbolurile, s.f, art. simbolőgia, g.-d. art. simbologiei. simbriaş,-a (pop., fam.) Salariat, s.m., pl. simbriaşi; (rar) s.f\, g.-d. art. simbriaşei, pl. simbriaşe.	"
simbrie (pop.) 1. Răsplată în bani sau în natură care se dădea unei persoane angajate pentru un anumit timp în serviciul cuiva. IA ţine (pe cineva) cu ~ = a avea (pe cineva) în serviciul său. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fară ~ = a munci (din greu) pentru cineva fără niciun profit material. //Recompensă (materială sau morală). 2. Soldă pe care o primeau mercenarii. 3. (reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 4. (înv., reg.) Arendă, chirie, s.f, art. simbria, g.-d. art. simbriei, pl. simbrii, art. simbriile.
simbrioară (-bri-oa-) (pop.) Diminutiv al lui simbrie (1). s.f, g.-d. art. simbrioarei, pl. simbrioare. simediană (-di-a-) Dreaptă care trece prîntr-un vârf al unui triunghi şi este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin acelaşi vârf al triunghiului. s.f, g.-d. art. simedianei, pl. simediane. si meri ng (tehn.) Garnitură (3) elastică~de etanşare care se montează pe diferite organe cu ajutorul unui resort în formă de inel. s.n., pl. simeringuri. simetric,-ă Care prezintă simetrie. /Funcţie ~ = funcţie a măi multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile, adj., pl. simetrici,-ce. simetrie 1. Proprietate a unui ansamblu de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente şi de a prezenta pe această bază regularitate, ordine şi armonie. 2. Proprietate a două puncte care aparţin aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite, de a fi aşezate la distanţă egală de un punct, de o dreaptă etc. //Proprietate a două figuri (geometrice) de a se suprapune exact. /Centru de ~ = punct situat în centrul unui cristal, faţă de care două puncte corespunzătoare ale cristalului, situate la aceeaşi distanţă faţă de acest punct, sunt simetrice. Suprafaţă de ~ = suprafaţă faţă de care o jumătate a unui cristal este simetrică cu celalată jumătate. s.f, art. simetria, g.-d. art. simetriei, pl. simetrii, art. simetriile, simefrizare Stabilire de simetrii, sf, g.-d. art. sime-trizării. ~
sirrîeză 1. Panou pe care se aşază tabloul într-o galerie de pictură. 2. (arhit.) Mulură în partea de sus a unei cornişe, s.f, g.-d. art. simezei, pl. simeze. simfiza refl. (med.) A produce o simFiză (2). vb. I, ind. prez. 3 se simfizează.
simfiză 1. (anat.) Articulaţie cu mobilitate redusă. 2. (med.) Alipire, prin aderenţe, a două membrane seroase. s.f, g.-d. art. simfizei, pl. simfize. simfonic,-ă 1. Referitor fa simfonie. 7/(despre orchestre) dâre execută simfonii (1). 2. (fig.) Armonios, melodios. adj., pl. simfonici,-ce.
simfonie 1. Compoziţie muzicală amplă, alcătuită de obicei cfin patru părţi. 2. (fig.) Ansamblu armonios de elemente care produc un anumit efect; îmbinare armonioasă de culori, s.f, art. simfonia g.-d. art. simfoniei, pl. simfonji, art. simfoniile.	"
simfonietă (-ni-e-) Simfonie de proporţii reduse, s.f. g.-d. art. simfonietei, pl. simfoniete. simfonjsm Totalitatea principiilor care stau la baza muzicii simfonice şi a muzicii instrumentale în general. s.n.
simfonist,-ă Compozitor de muzică simfonică, s.m., pl. simfonişti; s.f, g.-d. art. simfonistei, pl. simfoniste. simian,-á (-mi-an) I. adj. Referitor’la maimuţe; simiesc.
II.	s.m. (la pl.) Subordin de mamifere primate cu ence-falul foarte dezvoltat; (la sg.) mamifer din acest subordin. adj., s.m., pl. simieni,-e. simiesc,-ească (-mi-esc) Simian (I). adj.,pl. simieşti. simigerie "Local în care se fac şi se vând covrigi, plăcinte étc. s.f, art. simigeria, g.-d. art. simigeriei, pl. simigerii, art. simigeriile. ’	’
si mi gi îi Persoană care face sau vinde covrigi, plăcinte etc. s.m., art. simigiui, pl. simigii, art. simigiii. similar,-ă De acelaşi fel; asemănător, analog, adj., pl. similări,-e.
similaritate Faptul de a fi similar, s.f, g.-d. art. similarităţii. ~
sjmiile (it., muz.) Cu aceeaşi intensitate sau nuanţă ca mai înainte, adv.
simili- Element de compunere care înseamnă „asemănător”, „la fel”.
similidiamant (-di-a-) Sticlă sintetică folosită la imitarea diamantelor. s.n.,pl. similidiamante. similiaravură Procedeu de gravură foto prin care se obţin clişee împărţite în puncte; clişeu obţinut prin acest procedeu, s.f, g.-d. art. similigravurii, pl. similigravuri. similipiatră Tencuială executată"cu un material artificial care"capătă aspectul pietrei naturale, s.f, g.-d. art. similipietrei.
similitudine 1. Potrivire, asemănare. 2. (tehn., fiz.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într-o corespondenţă parţială sau totală, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obţinute, printr-un calcul simplu, din valori caracteristice celuilalt fenomen. 3. (mat.) Asemănare, s.f, g.-d. art. similitudinii, pl. similitudini, siminic v~siminoc. "
siminichie Arbust mic cu flori galbene, ale cărui frunze sunt întrebuinţate în medicină ca purgativ şi ca diuretic. s.f, art. siminichia, g.-d. art. siminichiei. siminoc Plantă erbacee din familia compozitelor cu flori galbene dispuse în capitule, [var. siminic s.m.} s.m., pl. siminoci.
simjt Un fel de covrig turtit presărat cu seminţe de susan, s.m., pl. simiţi.
Simmental (zimăntal) (germ.) Rasă de taurine originară din Elveţia, cunoscută pentru producţia mare de lapte, s.prop.n.	_
simoniac,-ă (-ni-ac) (Persoană) vinovată de simonie. adj., s.m. şi f,pl. simoniaci,-ce. simonie Trafic cu lucruri sau odoare bisericeşti sfinte, care se pedepseşte cu caterisirea şi cu excomunicarea s.f, art. simonia, g.-d. art. simoniei. simpatectomie (med.) Ablaţiune a ganglionilor sau a fibrelor nervoase ale sistemului simpatic, s.f, art. sim-patectomia, g.-d. art. simpatectomiei, pl. simpatectomii, art. simpătectomiile.	’	,
simpatetic,-ă Care provoacă stări sufleteşti tainice; sugestiv, adj., pl. simpatetici,-ce. simpatic1 (anat., în sintagma) Marele ~ (sau adj. sistem nervos ~) = parte a sistemului nervos care reglează funcţiile glandelor şi ale organelor interne, s.n. simpatic2,-ă 1. Care provoacă simpatie; plăcut, //(rar) Favorabil, avantajos. 2. Cerneală ~ = cerneală întrebuinţată la scrierea secretă care devine vizibilă numai la căldură sau după developare chimică. 3. Ganglioni (sau
1111
simtit
nervi) ~ = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic, adj., pl. simpatici,-ce. simpaticoljtic1 Medicament simpaticolitic2. s.n., pl. simpaticolitfce.
simpaticolitic2,-ă Care paralizează sistemul nervos simpatic, adj., pl. simpaticolitici,-ce. simpaticomimetic1 Medicament simpaticomimetic2. s.n., pl. simpaticomimetice.
simpaticomimetic2,~ă Care excită sistemul nervos simpatic, adj., p!7simpaticomimetici,-ce. simpaticotomie Secţionare şî îndepărtare pe cale chirurgicală a unei părţi din lanţul ganglionar simpatic. s.f., art. simpaticotomia, g.-d. art. simpaticotomiei, pl. simpaticotomii, art. simpaticotomiile.	’
simpaticotonie Stare ae dezechilibru a sistemului nervos vegetativ, sf, art. simpaticotonia, g.-d. art. simpati-coloniei.
simpatie 1. Atracţie, afinitate faţă de o persoană, o cauză etc.; afecţiune; (p. ext.) obiectul acestui sentiment. 2. (med.) Raport între două organe simetrice, datorită căruia, atunci când unul este afectat, suferă şi celălalt. s.f, art. simpatia, g.-d. art. simpatiei, pl. simpatii, art. simpatiile. "	'
simpatină Substanţă secretată de terminaţiile nervoase ale sistemului nervos simpatic, s.f, g.-d. art. simpatinei. simpatiza tr. A avea sentimente de simpatie faţă de cineva sau"de ceva. Ilintr. A împărtăşi ideile, aspiraţiile cuiva. vb. I, ind. prez. 3 simpatizează, simpatizant,-ă Persoană care împărtăşeşte ideile, aspiraţiile unei grupări politice, artistice, sportive etc. fără a fi membrul ei. s.m., pl. simpatizanţi; s.f, g.-d. art. simpatizantei,^/. simpatizante.
simpatoliză (med.) Distrugere a elementelor nervoase ale sistemului simpatic, sf, g.-d. art. simpatolizei. simpatologic,-ă (med.) Referitor la simpatolögie. adj., pl. simpatoiogici,-ce.
simpatologie (med.) Studiu al reacţiilor simpatice2, fiziologice său patologice, s.f, art. simpatologia, g.-d. art. simpatologiei.
simpatriot (-tri-ot) (înv.) Compatriot, s.m., pl. simpa-trioţi.
simpetală (bot., despre flori) Care are corola cu petale unite între ele. adj., pl. simpetale. simplamente (rar) Pur şi simplu; propriu-zis. adv. simplex T. Sistem de telecomunicaţii care asigură legătura bilaterală simultană între două posturi. 2. Tricot cu ambele părţi lucrate pe faţă. s.n. simplicitate Simplitate, s.f, g.-d. art. simplicităţii, simplifici tr. A face (mai) simplu. //A reduce o ecuaţie sau o fracţie printr-un divizor comun. vb. I, ind. prez. 3 simplifică, imperf. 3 sg. simplifica; conj. prez. 3 să simplifice.
simplificare Acţiunea de a simplifica; simplificaţie. s.f, g.-d. art. simplificării, pl. simplificări, simplificator,-oare Care simplifică, adj., pl. simplificatori,-oare.
simplificaţie (-ţi-e) Simplificare, s.f, art. simplifîca-ţia, g.-d. ărt. simplificaţiei, pl. simplificaţii, art. simpla ficaţiile.	-	-
simplism Tendinţă de a simplifica, de a privi superficial lucrurile. //Nivel intelectual scăzut, s.n. simplist,-ă Care consideră lucrurile în mod superficial, unilateral. adj.,pl. simplişti,-ste. simplitate 1. însuşirea "de a fi simplu (1, 3). //(p. ext.) Lipsă de afectare, de rafinament; simplicitate. 2. Credulitate, naivitate. //Naturaleţe, s.f, g.-d. art. simplităţii, simplocă Peocedeu retoric, constând din reunirea aiiaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive, cuvântul de la început şi, respectiv, cel de la sfârşit rămân aceleaşi, s.f, g.-d. art. sjmplocii.
simplon Numele unui tren rapid internaţional, s.n., pl. simploane.
simplu,-ă 1. Format dintr-un singur element sau din efemente omogene; care nu este amestecat sau complicat. /(gram.) Timp ~ = timp verbal alcătuit fără verb auxiliar. Floare ~ = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. 2. (despre oameni) Sincer, cinstit. 3. Uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 4. (despre probe sportive; şi s.) Care are loc numai între doi adversari. 5. Lipsit de podoabe; modest. //Lipsit de cultură, de rafinament. 6. (precedând numele, înlocuieşte un adv.) Numai, doar; nimic mai mult. I~ muritor = om obişnuit. ~ ca bună ziua = foarte simplu, adj., pl. simpli,-e.
simpodiu Tip de ramificaţie a tulpinii prin creşterea mugurilor axiali, s.n., art. simpodiul, pl. simpodii, art. simpodiiie.
simpotic,-ă (rar) Cu caracter de orgie, adj., pl. sim-potici~ce.
simpozion (-zi-on) 1. (ant.) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri şi discuţii Variate. 2. Discuţie organizată asupra unei teme literare, ştiinţifice etc. ţinută de specialişti în faţa unui public. //Reuniune, congres, s.n., pl. simpozioane.
simptom 1 "Tulburare fucţională sau senzaţie anormală
resimţită de cineva, care poate indica prezenţa unei boli.
2. (fig.) Indiciu, semn al unei stări anormale, individuale
sau sociale. s.n.,pl. simptome.
simptomatic,-a 1. Care constituie simptomul unei
boli. 2. (fig.) Care indică existenţa unei stări de lucruri;
semnificativ. adj.,pl. simptomatici,-ce.
simptomatologie,-ă Referitor la simptomatologie.
adj., pl. simptomatologiei,-ce.
simptomatologie 1. Totalitatea manifestărilor unei
boli. 2. Semiologie, s.f, art. simptomatologia, g.-d. art.
simptomatologiei.
sintiment v. sentiment
simţ 17 Funcţie a organismului de a percepe anumiţi stimiili externi sau interni. 2. (fig.) înţelegere, apreciere a realităţii. /- practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor probleme concrete. ~ moral = facultatea de a deosebi binele de rău. s.n., pl. simţuri, simţământ Sentiment, [var. (înv.) simţimânt s.n.] s.n., pl. simţăminte.
simţi 1. tr. A percepe ceva cu ajutorul organelor de simţfa prezenta sensibilitate. 2. refl. A-şi da seama de propria stare fizică. !A ~ lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipseşte. A ~ nevoia să... = a dori să... 3. tr. A fi mişcat, impresio-nat, tulburat de ceva 4. refl. A da dovadă de bun-simţ. 5. tr. A avea impresia că... /(refl.) A se ~ în (sau la) largul lui (sau ca acasă la el) = a se simţi bine. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. simt, imperf. 3 sg. simţea; conj. prez. 3 să simtă.
slmtibilitate (înv.) Sensibilitate, s.f, g.-d. art. simţibi-lităţiî.
simtimânt v. simtământ.
simticiune (înv.) Sensibilitate, sentiment, s.f, g.-d. art. simţiciunii.
simtimântalism (înv.) Sentimentalism, s.n. simţire 1. Făptui de a simţi. (înv., pop.) ~ de sine = bun-simţ. 2. Trăire afectivă; sentiment. 3. Starea omului care este conştient de ceea ce se petrece în jurul său. /Fără ~ = fără cunoştinţă. A-şi pierde ~a (sau ~ile) = a leşina A-şi veni în ~ (sau în ~i) = a-şi reveni din leşin; a-şi veni în fire. 4. (rar) Simţ (1). s.f, g.-d. art. simţirii, pl. simţiri.
simţit,-ă 1. Cu multă sensibilitate. 2. Cu bun-simţ, cuviincios, adj., pl. simţiţi,-te.
simţitor
1112
simţitor,-oare 1. Care se impresionează uşor; plin de sensibilitate. 2. (şi adv.) Apreciabil, considerabil. Reducerea a fost adj., pl. simţitori,-oare. simţivară (reg.) Specie de pifigoi."í./, g.-d. art. simţiverîi, pl. simţiveri.
simţual,-a (-ţu-al) (înv.) Senzual. adj.,pl. simţuali,-e. simula tr. A face să pară adevărat ceva inexistent; a da o impresie falsă. HA se preface (bolnav, beat, nebun etc.). vb. I, ind. prez. 3 simulează, simulacru Aparenţă înşelătoare; acţiune, obiect care simulează ceva. s.n., art. simulacrul, pl. simulacre, simulant,-ă Persoană care simulează ceva (ö boală, o nebunie etc.). s.m., pl. simulanţi; s.f, g-d. art. simulantei, pl. simulante.	~
simulare Faptul de a simula; prefăcătorie; simulaţie. s.f, g.~d. art. simulării,»/, simulări, simulator 1. Sistem tehnic destinat rezolvării ecuaţiilor care caracterizează un anumit obiect sau fenomen. 2. Ansamblu tehnic care simulează situaţiile posibile într-o activitate complexă (aplicaţie militară, zbor cosmic etc.), folosit pentru antrenament şi verificarea operaţiilor. //Dispozitiv pentru simularea condiţiilor de pilotare a unui avion, a unui automobil etc. 3. Program care prezintă, cu ajutorul unui ordinator, funcţionarea unei maşini, a unui sistem tehnic etc. s.n., pl. simulatoare, simulaţie (-ţi-e) Simulare, //(jur.) Folosire de- către cineva’a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operaţii reale. [var. simulaţiune s/] s.f, art. simulaţia, g.-d. art. simulaţiei, pl. simulaţii, art. simulaţiile. ”	-	-
simuTaţiune v. simulaţie. simultál? Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară, care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari. s.n.,pl. simultane. simultan2,-ă (şi adv.) "In acelaşi timp; concomitent. [var. (înv.) simultaneu,-ee adj.] adf, pl. simultani,-e. simultaneitate (”ne-l-) însuşire a unor-acţiuni, fenomene etc~de a fî simultane2; sincronism, s.f, g.-d. art. simultaneităţii. simultaneu,-ee v. simultan, simun Vânt puternic şi uscat care bate în Sahara şi în A rabla. s.n.
sin1 (slav., înv., reg., particulă care precedă numele tatălui şi intră în componenţa numelui de familie al copiilor). Fiul lui... s.m. sin2 v. sân1. sin3 v. sân2.
sinafje Fenomen care se produce atunci când două versuri sünt strâns unite, atfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau acelaşi cuvânt termină un vers şi îl începe pe celălalt, s.f, art. sinafia, g.-d. art. sinafiei, pl. sinani, art. sinaflile.
sinagogă 1. Casă de rugăciuni sau templu mozaic.
2.	Organizaţie religioasă la mozaici asemănătoare cu parohiile creştine, sf, g.-d. art. sinagogii, pl. sinagogi. sinaiot,-ă (Locuitor) din peninsula Sinai. adj., s.m. şif, pl. siriăioţi,-te. _
sinalagmatic,-ă (jur., despre contracte) Care impune obligaţii reciproce pentru părţile interesate chiar din momentul semnării lor. adj., pl. sinalagmatici,-ce. sinalefă Fuziune în timpul pronunţării a două silabe într-una singură prin contracţie, eliziune sau sinereză. s.f, g.-d. art. sinalefei, pl. sinalefe. sinalepsă Reducere a unui diffong la o singură vocală. s.f, g.-d. art. sinalepsei, pl. sinalepse. si nai g ie Durere resimţită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos, s.f, art. sinalgia, g.-d. art. sinalgiei, pl. sinalgii, art. sinalgiile.
si nan trop Om fosil descoperit în China, mai evoluat decât pitecantropul, s.m., pl. sinantropi.
sinapism Cataplasmă cu faină de muştar, s.n., pl. sinapisme.
sinapsă (anat.) Zonă de contact între doi neuroni, s.f, g.-d art. sinapsei, pl. sinapse. sinaptic,-ă-(anat.) De sinapsă, adj., pl. sinaptici,-ce. sinărh|e Guvernare simultană a mai multor căpetenii, care conduc fiecare câte o parte a unui stat. s.f, art. sinarhia, g.-d. art. sinarhiei, pl. sinarhii, art. sinarhiile. sinarmonism Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt," specifică limbilor turco-tătare; armonie vocalică, s.n.
sinartroză Articulaţie fixă între două oase. s.f, g.-d.
art. sinartrozei, pl. sinartroze.
sinaxar TCarte care cuprinde pe scurt vieţile sfinţilor.
2.	Calendar creştin în care apar înregistrate (pe zile) numele sfinţilor, s.n., pl. sinaxare.
sinaxă Nume dat adunărilor primilor creştini, s.f, g.-d. art. sinaxei.
sinăiaivă (Locuitor) din Sinaia, adj., s.m., pl. si_năieni,-e.
sinâiancă Locuitoare din Sinaia, s.f, g.-d. art. sinăien-
cei, pT. sinăience.	"
sinalău (reg.) Cuţit gros, puţin încovoiat, prevăzut cu
două mânere, cu care tăbăcarii curăţă părul de pe piei.
s.n., art. sinălăul, pl. sinălaie.
sincarpă (bot., despre flori) Cu carpelele unite. adj.,pl.
sincarpe.
sjncer,-ă 1. Care exprimă adevărul; nepreţuit, cinstit; corect. 2. Conform cu anumite principii sau legi; corect.
3.	(rar, despre culori) furat, pur. adj.,pl. sinceri,-e. sinceramente (rar) în moa sincer, adv. " sincerică~(reg.) Plantă erbacee cu flori albe-verzui, fără petale, s.f. „
sinceritate 1. însuşirea de a fi sincer. ICu ~ = în mod sincer (1~ 2. (rar) Confidenţă, s.f, g.-d. art. sincerităţii, pl. (2) sincerităţi.	-
sinchiseală "(fam., mai ales în construcţii negative) Grijă, atenţie faţă de cineva sau de ceva. s.f, g.-d. art. sinchiselii.
sinchisi1 refl. (mai ales în construcţii negative) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se sinchiseşte, imperf. 3 sg. se sinchisea; conj. prez. 3 să se sinchisească.
sinchisi2 Ir. (înv.) A incomoda, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sinchisesc, imperf. 3 sg. sinchisea; conj. prez. 3 să sinchisească?	~
sincipiţal7-ă (anat.) Care ţine de sinciput. adj., pl. sin-cipitali,-e7	'
Sinciput Os al craniului care corespunde creştetului capului, s.n., pl. sincipute.
sinciţiu Masă de protoplasma cu mai multe nuclee, s.n., art. smciţiul, pl. sinciţii, art. sinciţiile. sinclinăl (geol.) Pitea concavă a unei cute a scoarţei terestre.”.».,pl. sinclinale.	.
sinclinoriu (geol.) Structură de cute în formă de sinclinăl. s.n., art. sinclinoriul, pl. sinclinorii, art. sinclinoriile. sincopa tr. şi refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. vb. /, ind. prez. 3 sincopează.	_
sincopare Faptul de a (se) sincopa, sf, g.-d. art. sin-copării, pl. sincopări.	a
sincopa 1. Pierdere bruscă a cunoştinţei, datorită întreruperii activităţii inimii. 2. (muz.) Efect rimic, dinamic, obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Dispariţia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (rar) Pauză, întrerupere, s.f, g.-d. art. sincopei, pl. sincope.	.	.
sincretic,-ă Referitor la sincretism. adj.,pl. sincretici,-ce.
1113
sinestalgie
sincretism 1. îmbinare de elemente aparţinând unor arte diferite (literatură, muzică, dans), specifică folclorului sau unor faze primitive de dezvoltare a culturii.
2.	(pl.) Amestec de doctrine filosofice şi religii diferite. s.n.,pl. sincretisme.
sincreţjst,-ă "(Adept) al sincretismului, adj., s.m. şi f, pl. sincretişti,-ste.
sincrociclotron (fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică; fazotron. s.n., pl. sincoci-clotroane.
sincrofazotron (fiz.) Accelerator ciclic de particule grele cu sarcină electrică, mai puternic decât ciclotro-nul. s.n., pl. sincrofazotroane. sincron,-ă Sincronic (1)7/Maşină ~ - maşină electrică de curent alternativ a cărei turaţie de regim este constantă şi proporţională cu frecvenţa tensiunii la borne, adj., pl. sincroni,-e.
sincronic,-ă 1. (despre fapte, evenimente, fenomene) Care Scistă sau se produce în acelaşi timp; simultan, concomitent. /Tabele ~ = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în acelaşi timp. 2. Care este considerat independent de evoluţia istorică; static, adj., pl. sincronici,-ce.
sincroniciţate (rar) Sincronie, s.f., g.-d. art. sincro-nicităţii. ""
sincronie Caracter sincronic. //Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. s.f, art. sincronia, g.-d. art. sincroniei, sincro'njsm 1. Desfăşurarea simultană a unor fapte, evenimente sau fenomene. //Concordanţă a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie şi în televiziune. 2. (lit.) Principiu formulat de E. Lovi-nescu, conform căruia, în epoca modernă, cultura unui popor se dezvoltă prin imitaţie şi adaptare, în strânsă interdependenţă cu celelalte culturi. s.n.,pl. sincronisme. sincronistic,-ă (despre scrieri cu caracter istoric)"Care studiază evenimentele sincronic. adj.,pl. sincronistici,-ce. sincroniza tr. 1. A face ca două acţiuni, mişcări etc. să se desfăşoare în acelaşi timp. 2. A realiza într-un film concordanţa dintre imagine şi sunet. vb. I, ind. prez. 3 sincronizează.
sincronizare Acţiunea de a sincroniza, s.f, g.-d. art. sincronizării, pl. sincronizări, sincronizator 1. Aparat îolosit în cinematografie pentru a pune în concordanţă imaginea cu banda sonoră.
2.	Ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a maşinilor sincrone, s.n., pl. sincronizatoare. sincronizor (biol.) Factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. s.n., pl. sin-cronizoare.
sincronoscop Aparat care indică dacă două fenomene periodice sunt sincrone, s.n., pl. sincronoscoape. Sincrotron (fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, s.n., pl. sincrotroane. sindactilie Malformaţie congenitală constând în lipirea a două sau mai multe degete de la mâini sau de la picioare, s.f, art. sindactilia, g.-d. art. sindactiliei. sindic Persoană însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituţii, corporaţii, societăţi etc. (de bursa) = conducător al agenţilor de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care face parte din conducerea bursei. s.m., pl. sjndici.
sindical,’-ă Referitor la sindicat, adj., pl. sindicali,-e. sindiciljsm 1. Curent în mişcarea muncitorească, apărut la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, care considera sindicatele cea mai puternică formă de organizare a muncitorilor. 2. Sistem ae organizare în sindicate; mişcare sindicală, s.n. sindicalist,-ă Membru al unui sindicat, s.m., pl. sindicalişti; sf., g.-d. art. sindicalistei, pl. sindicaliste.
sindicaliza 1. tr. A organiza viaţa sindicală. 2. refl. A intra într-un sindicat, vb. I, ind. prez. 3 sindicalizează, sindicalizare Acţiunea de a (se) sindicaliza, s.f, g.-d. art. sindicalizării.
sindicat 1. Organizaţie de masă a salariaţilor, grupaţi e profesii, care are ca scop apărarea intereselor lor.
. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). 3. Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile membre sunt independente în organizarea producţiei, dar dependente unele de altele în problemele comerciale, s.n., pl. sindicate.
sindrofie (fam.) Petrecere (în familie), s.f, art. sindrofia, g.-d. art. sindrofiei, pl. sindrofii, art. sindrofiile, sindrom Grup de semne şi simptöme care caracterizează o anumită boală, s.n., pl. sindroame. sine 1. (la pers. 3, pentru toate genurile şi numerele, având funcţie de complement direct al unui verb reflexiv) Nu se cunoaşte pe ~. 2. (are funcţie de atribut, de complement indirect sau circumstanţial) Va fi păstrat pentru ~. /De la~ = fără ajutorul nimănui; din proprie iniţiativă. pr. refl.	„
sinea (în expr.) In ~ mea (a ta etc.) = în propria conştiinţă, în j>ând. s.f. art.
sineaia (pop.) Vopsea albastră pentru rufe şi var. s.f, g.-d.'art. smelii.
sinecdocă/sinecdocă Figură de stil constând în lărgirea sau restrângerea"sensului unui cuvânt, folosindu-se întregul pentru parte (şi invers), particularul pentru general (şi invers), materia din care este făcut un lucru pentru lucru însuşi etc. s.f, g.-d. art. sinecdocei/sinecdocei, pl. sinecdoce/sinecdoce.	”
sinecTiie (med.) ABerenţă patologică între formaţiuni anatomice vecine. //Lipire a irisului de comee sau de cristalin, s.f., art. sinecnia, g.-d. art. sinechiei. sinecologie Ramură "a ecologiei care le ocupă cu studiul asociaţiilor organismelor vegetale sau animale. s.f., art. sinccologia, g.-d. art. sinecologiei. sinectică Metodă de rezolvare creatoare a unor probleme prin stimularea fanteziei, a intuiţiei etc. unor indivizi sau grupuri de indivizi, sf, g.-d. art. sinecticii. sinecura Slujbă, funcţie bine retribuită care necesită muncă minimă sau nu necesită niciun fel de muncă, s.f, g.-d. art. sinecurii, pl. sinecuri. sinecurist,-ă~(rar) Beneficiar al unei sinecuri. s.m.,pl. sinecurişti; s.f., g.-d. art. sinecuristei, pl. sinecuriste. sine die (di-e) (lat.) Fără o dată precisă, loc. adv. sinedriu (înv.) Sfat, consiliu bisericesc, s.n., art. sine; driul, pl. sinedrii, art. sinedriile. sjnele (fil.)~Lucrul în sine. s.n. art. sinelui tr. (reg.) A curăţa cu sinălăul părul de pe piei, în tăbăcărîe. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sineluiesc, imperf. 3 sg. sineluia; conj. prez. 3 să sineluiască. sineluit (reg.) Acţiunea ae a sinelui, s.n. sine q’ua non (lat.) Fără care nu se poate. Condiţie ~. loc. adj.
sinereză Fuziune a două vocale într-un diftong ascendent, prin transformarea primei vocale într-o semivo-cală. s.f, g.-d. art. sinerezei, pl. sinereze. sinergida (bot.) Fiecare dintre cele două celule ale sacului embrionar, aşezate de o parte şi de alta a oosferei. s.f, g.-d. art. sinergidei, pl. sinergide. sinergie 1. Asociere a mai multor organe, sisteme, factori, care desfăşoară acţiuni simultane; sinergism. 2. Coordonare a mai multor acţiuni în vederea unui rezultat comun, cu economie de mijloace, s.f, art. sinergia, g.-d. art. sinergiei. sinergism Sinergie (1). s.n. sinestalgie (med.) Durere care apare la atingerea unei zone îndepărtate de punctul dureros, s.f. art. sinestalgia, g.-d. art. sinestalgiei, pl. sinestalgii, art. sinestalgiile.
sinestezic
1114
sinestezic,-ă Cu caracter de sinestezie, adj., pl. sinestezici,-ce.
sinestezie Asociere spontană între senzaţii de natură diferită (muzicale, coloristice, olfactive), care dau impresia că îşi corespund în plan afectiv, s.f., art. sinestezia, g.-d. art. sinesteziei, pl. sinestezii, art. sinesteziile, sirieşi (înv.) Sine. îşi spuse în ~. pr. refl.	"
sinet (înv.) 1. Act, document. 2. Chitanţă; poliţă, s.n., pl. sineturi.
sinettiht., reg.) Plătică1. s.m.,pl. sineţi. sineţel (reg.) Diminutiv al lui sinet. s.n.,pl. sineţele. sinfâzic,-a (despre procese periodice) Care au aceeaşi fază.-/Antenă ~ antenă alimentată în fază cu celelalte antene ale unui sistem radiant, adj., pl. sinfazici,-ce. singenetic,-ă (despre minerale) Format înacelaşi timp cu roca în care se găseşte. adj.,pl. sing£netici,-ce. singeneză Stadiu în evoluţia rocilor sedimentare, care corespunde timpului de formare a sedimentelor, s.f, g.-d. art. smgenezei.
singhalez,-ă (gh pron. g) (Locuitor) din Ceylon, adj., s.m. şi/, pl. singhalezi,-e.
singhaleză (gh pron. g) Limbă indo-europeană vorbită de singhălezi. s.f, g.-d. art. singhalezei. singhel Grad în ierarhia bisericească inferior protosin-gFielului. s.m., pl. singheli.
singjr (înv.) Lanţ cu care se încătuşau robii pemtru a fi transportaţi în convoi, s.n., pl. singiruri. singie1 (singl) (angl., turism; despre o cameră, un compartiment, o cabină) Ocupat de o singură persoană, adj. invar.
single2 (singl) (angl.) 1. (muz.) Disc care conţine câte o singură melodie pe fiecare faţă. //(adj.) Disc ~.
2.	(tenis) Simplu, s.n., art. single-ul, pl. single-uri. singleton Singura carte de un anumit semn pe care o are un jucător la bridge, s.n.
singspiel (zingşpil) (germ.) Operă germană de tip popular, în care muzica alternează cu dialogul, s.n. singular,-ă 1. (în sintagma) Număr ~ (şi s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de fiinţe, de obiecte etc. Persoana întâi (sau a doua, a treia) ~ = persoană gramaticală care indică numărul singular (1). 2. Care este unicul cu o anumită însuşire sau într-o anumită situaţie, /(log.) Judecată ~ = judecată al cărei obiect este un nume individual. 3. Deosebit, aparte, neobişnuit; ciudat, bizar, //(fii., s.n., art.) Categorie care desemnează ceea ce aparţine unui singur obiect sau proces; individual, adj., pl. singulari,-e. singulare tantum (despre un substantiv) Defectiv de plural. Toc. ââj.,pl. singularia tantum. singularitate (rar) Calitatea de a fi singular; (p. ext.) ciudăţenie, bizarerie, s.f, g.-d. art. singularităţii, singulariza tr. şi refl. A (se) deosebi, a (se)aistinge de alţii. vb. I, ind. prez. 3 singularizează, singularizare Faptul de a (se) "singulariza, s.f, g.-d. art. singularizării.
singulativ (gram., în sintagma) Sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, s.n.
singur,-ă 1. Neînsoţit de nimeni. //Singuratic (1); izolat, retras. IDe unul ~ = neînsoţit de nimeni. 2. Prin forţele sale, din proprie iniţiativă. IIDe la sine. 3. (precedând substantivul) Numai unul; (în construcţii negative) niciun. N-a spus un ~ cuvânt. 4. Eu (sau tu, el etc.) însumi (însuţi, însuşi etc.); chiar eu (tu, el etc.) în persoană, adj., pl. singuri,-e.
singuratec,-ă v. singuratic. singuritic,-ă 1. (despre oameni) Care trăieşte izolat, retras. 7/Caracteristic pentru un om singuratic (1).
2.	(despre lucruri, aşezări omeneşti) Izolat, solitar; (p.
ext.) liniştit. 3. (gram., înv.; şi s.n.) Singular (1). [var. singuratec,-ă adj] adj., pl. singuratici,-ce. singurătate 1. Faptul de a fi singur; starea celui care trăieşte singuratic. 2. Loc retras; pustietate, s.f, g.-d. art. singurătăţii, pl. (2) singurătăţi, singurel,-ică/-ea Diminutiv al lui singur, adj., pl. singurei,-ele.	~
sirigur-singurel, singură-singurică Foarte singură). adj., pl. sTnguri-singurei, singure-singurele. sinie (pop.) Tavă rotundă de metal, întrebuinţată mai ales" pentru copt plăcinte şi prăjituri, s.f, art. sinia, g.-d. art. siniei, pl. sinii, art. siniile.	"
sinigrfnă Sare de potasiu'extrasă din seminţe de muştar negru, hrean şi ridichi, s.f, g.-d. art. sinigrinei. si ni ii tr. (reg.) A clăti rufele în scrobeală" albastră; a albăstri. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sinilesc, imperf.
3	sg. sinilea; conj. prez. 3 să smilească. ” siniliu,-ie"(pop.) Albăstrui, adj., pl. sinilii. sinistrat,-a (Persoană, regiune) care a "suferit pagube însemnate în urma unor calamităţi, adj., s.m. şi /, pl. sinistraţi,-te.
sinistru1 Calamitate, dezastru, s.n., art. sinistrul, pl. sinistre.	’
sinistru2,-ă l. Care îngrozeşte; înspăimântător. //Oribil. 2. Primejdios, adj., pl. siniştri,-stre. sinod 1. Adunare de ierarhi care reprezintă forul supe-rior"suprem al Bisericii ortodoxe. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua hotărâri în probleme de dogmă, de morală etc. s.n.,pl. sinoade. si nodal ,-ă Referitor la sinod; care emană de la sinod. adj., pT. sinodali,-e.
sinodic,-ă l7Referitor la intervalul de timp după care se repetă aceeaşi poziţie relativă a Pământului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. /Perioadă ~ = interval în care se face rotirea completă a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. Lună ~ = interval în care Luna, aflată în una dintre fazele sale, face o mişcare de rotaţie completă în jurul Pământului şi revine în faza de unde a pornit. 2. Sinodal, sinodicesc. adj.,pl. sinodici,-ce. sinodicesc,-ească (înv.) Sinodal, adj., pl. sinodi-ceşti. ~~	~
sinolog,-ă Specialist în sinologie. s.m., pl. sinologi; (rar) sf, g.-d. art. sinologei, pl. sinologe, sinologie,-ă Referitor la sinologie. adj., pl. sinologici,-ce. ""	~
sinologje Ştiinţă care studiază limba şi cultura chineză. s.f, art. sinologia, g.-d. art. sinologiei. sinonim1 Cuvânt, afix etc. care are (aproape) acelaşi înţeles'cu altcuvânt, cu alt afix etc. s.n.,pl. sinonime. sinonim2,-ă (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) Care are acelaşi înţeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix. adj., pl. sinonimi,-e.
sinonjmic,-ă Referitor la sinonimie sau la sinonime. /Derivaţie ~ = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte, cu sensuri apropiate, ajung să desemneze, în sens figurat, acelaşi lucru. adj., pl. sinonimici,-ce. sinonimică 1. Ramură a lingvisticii care "studiază sinonimele. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi, s.f, g.-d. art. sinqnimicii.
sinonimie însuşire a unor cuvinte, expresii etc. de a avea acelaşi înţeles cu altele; situaţie în care se află două sau mai multe sinonime. //Asemănare, identitate, sf, art. sinonimia, g.-d. art. sinonimiei, pl. sinonimii, art. sinonimiije. ’	"	’
sinonimitate (rar) Sinonimie, s.f, g.-d. art. sinoni-mităţii. ~
sinopsie Contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală, s.f, art. sinopsia, g.-d. art. sinopsiei, pl. sinopsii, art. sinopsiile. "
1115
sirenă
sinopsis 1. Privire generală asupra unei ştiinţe, a unui obiect de învăţământ etc. 2. Rezumat concentrat al subiectului (unui film). 3. Rezumat făcut de autorul unui studiu, al unui articol etc. s.n., pl. sinopsisuri. sinoptic,-ă (despre tabele, date etc) Care permite o privire generală asupra tuturor părţilor componente.
/Hartă ~ = hartă cu date meteorologice culese simultan în diferite localităţi, care serveşte la prognozarea timpului pentru următoarele ore sau zile. adj., pl. sinoptici,-ce. sinoptică Metodă de lucru a meteorologiei-constând din analiza sinoptică a vremii, s.f, g.-d. art. sinopticii, sinostoză Sutură a oaselor craniene, s.f, g.-d. art. sinostozéi.
sinovial,-ă (-vi-al) Referitor la sinovie. adj., pl. sino-viali,-e.
sinovie Lichid seros, galben, secretat de membranele sinoviâle, care asigură buna funcţionare a articulaţiilor. s.f, art. sinovia, g.-d. art. sinoviei. sinovită Inflamaţie a unei membrane sinoviâle. s.f, g.-d. art. sinovitei, pl. sinovite.
sintactic,-ă Referitor'la sintaxă. adj.,pl. sintactici,-ce. sintagmatic,-ă De sintagmă. adj.,pl. sintagmatici,-ce. sintagmi Unitate semantico-sintactică stabilă,”formată din 3ouă sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; locuţiune, expresie, s.f, g.-d. art. sintagmei, pl. sintagme.
sinlaiitate Totalitatea particularităţilor esenţiale care alcătuieSc profilul unui grup social, s.f, g.-d. art. sinta-liţăţii.
sintaxă 1. Parte a gramaticii care studiază regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. /- poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziţiei şi a frazei, dau expresivitate limbii literare. 2. Parte a logicii simbolice, s.f, g.-d. art. sintaxei, pl. sintaxe.
sinteaze (-te-ă-) Clase de enzime care catalizează uneleTeacţii de sinteză din organism, s.f. pl. sinteriza tr. A efectua operaţia de sinterizare. vb. 1, ind. prez. 3 sînterizează.
sinterizare 1. Procedeu de lipire fâră liant a pulberilor metalice sau ceramice, numai prin încălzirea şi presarea lor. 2. Operaţie de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi şi presarea lor în forme speciale, s.f, g.-d. art. sinterizării.
sintetic,-ă"De sinteză; obţinut prin sinteză. ILimbă ~ = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvântului. Spirit ~ = spirit care face uşor sinteza lucrurilor, //(despre compuşi chimici) Obţinut pe cale artificială. adj.,pl. sintetici,-ce. sintetism Faptul, însuşirea de a fi sintetic, s.n. sintetiza tr. A face o sinteză; a uni prin sinteză, vb. I, ind. prez. 3 sintetizează.
sintetizare Acţiunea de a sintetiza; generalizare, s.f,
g.-d. ari ."sintetizării, pl. sintetizări. sintetizator1 Instrument electric cu claviatură, având o largă paletă de timbre şi sonorităţi, care este folosit în muzica uşoară, de jazz etc. s.n., pl. sintetizatoare. sintetizator2,-oare Care sintetizează, adj., pl. sintetizatori,-oare.
sintetizör 1. Instrument electronic complex, care permite obţinerea de efecte sonore diverse. 2. ~ de vorbire = a) aparat electronic care imită vocea umană; b) procesor electronic care reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane în scopul utilizării lor cu maximă eficienţă în diferite sisteme, s.n., pl. sintetizoare. sinteză 1. Metodă de cunoaştere constând în recompunerea unui tot din părţile sale componente. //Lucrare, operă care abordează datele esenţiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. //(mii.) Document întocmit pentru eşalonul superior la sfârşitul zilei de luptă sau al unei
activităţi. 2. Operaţie prin care se obţine un compus chimic din elementele lui sau din compuşi mai simpli.
3.	(fiz.) Combinare a culorilor rezultată din suprapunerea sau din amestecul a două sau mai multe culori. //Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea la distanţă. /~ a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor; b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane, s.f, g.-d. art. sintezei,/?/, sinteze, sintonie 1. Acord (4). 2. Caracteristică temperamentală care constă în uşurinţă de acomodare afectivă cu mediul ambiant, s.f, art. sintonia, g.-d. art. sintoniei. sintoniza tr. A realiza o sintonie, vb. I, iţii. prez. 3 sin-tonizeazăT
sintonizare Acţiunea de a sintoniza. s.f, g.-d. art. sintonizării, ~pl. sintonizări.
Sinucide refl. A-şi lua singur viaţa, a se omorî. vb. III, ind. prez. 3 sg. se sinucide.
sinucidere Acţiunea de a se sinucide; suprimarea propriei vieţi; suicid, s.f,g.-d. art. sinuciderii,/?/, sinucideri, sinucigaş,-ă Persoană care şi-a luat (sau a încercat să-şi ia) singur viaţa, s.m., pl. sinucigaşi; s.f, g.-d. art. sinucigaşei, pl. sinucigaşe.
sinuos,-oasă (-nu-os) 1. Cu sinuozităţi; cotit. 2. (fig., despre caracterul oamenilor) Schimbător, şovăielnic. adj., pl. sinuoşi,-oase.
sinuozitate* (-nu-o-) Cotitură, curbură, s.f, g.-d. art. sinuozităţii, pl. sinuozităţi.
sinus1!. Cavitate neregulată în interiorul unui os cranian. 2. Porţiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic, s.n., pl. sinusuri. sinus2 Funcţie trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv şi lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. s.n., pl. sinusuri.
sinusoidal,-â (-so-i-) Referitor la sinusoidă; în formă de sinusoiîă. adj., pl. sinusoidali,-e. sinusoidă Curbă care reprezintă valorile sinusului2 în funcţie ele valorile unghiului respectiv, s.f, g.-d. art. sinusojdei, pl. sinusoide.
sinuzai,-ă Referitor’la sinus1. adj.,pl. sinuzali,-e. sinuzţiă Inflamaţie a mucoasei sinusului1 nazal, s.f,
g.-d. art. sinuzitei, pl. sinuzite. sionism (si-o-) Mişcare apărută la sfârşitul sec. al XIX-lea, lă baza căreia stă ideea întemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei, s.n.
sionist-ă (si-o-) (Adept) al sionismului, adj., s.m. şi f, pl. sionişti,-ste.
sjpet Cufăr de lemn cu capac boltit (uneori vopsit şi ferecat cu fier), în care se păstrează haine sau obiecte de valoare, s.n., pl. sipete.
sipeţel Diminutiv al lui sipet, s.n., pl. sipeţele. si pi ca Numele a două plante erbacee, una cu flori albe-albăstrui, cealaltă cu flori gălbui-roşietice, întrebuinţată în medicină, s.f, g.-d. art. sipicii, pl. sipici. sir (sör) (angl.) 1. Titlu care precedă prenumele cavalerilor şi al baronilor. 2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule”, s.m.
Sire Titlu cu care se adresează cineva unui rege sau unui împărat, s.m. voc. sireac,-ă v. sărac.
sireap,-ă l.(rar, despre cai) Iute, greu de stăpânit.
2.	(reg.) Floare ~ = semn alb pe care îl au unii cai în frunte, adj., pl. sirepi,-e.
si rec (reg.) Reţea cu ochiuri largi care se adaugă volocului obişnuit, pentru a prinde mai uşor peştele, s.n., pl. sirecuri.
sirena A. 1. Aparat care produce sunete de mare intensitate, folosit pentru semnalizări în fabrici, în navigaţie etc. 2. Aparat pentru măsurarea înălţimii sunetelor.
sirenian
1116
B. 1. Fiinţă mitologică având aspect de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre sau cu coadă de peşte, care atrăgea cu cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase. 2. (fig.) Femeie seducătoare, s.f., g.-d. art. sirenei, pl. sirene.
sirenian (-ni-an) (la pl.) Ordin de mamifere acvatice cu corpul în formă de torpilă; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. sirenieni.
sirian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Siria, adj., s.m. şi f.,pl. sirieni,-e.
siriană (-ri-an) Limba vorbită de sirieni, s.f, g.-d. art. sirienei.
sirimajvă v. sărman, siringa v. seringă.
sjrînx Organ de producere a sunetelor la păsări, s.n., pl. sfrinxuri.
siroco Vânt uscat şi fierbinte care bate pe coastele mediteraneene, s.n., art. sirocoul.	’
sirolog,-ă Specialist în sirölogie. s.m., pl. sirologi; s.f,
g.-d. ârt. sirologei, pl. sirologe.	~
sirologje Studiu al limbii şi culturii siriene, s.f, art. sirologiâ g.-d. art. sirologiei. sirop Soluţie densă din zahăr şi apă ori din suc de fructe său de plante, folosită ca băutură răcoritoare, la pregătirea unor dulciuri, în farmacie etc. s.n., pl. siropuri, siropa tr. A îmbiba cu sirop. vb. I, ind. prez.~3 siro-pează.-
siropare Acţiunea de a siropa. s.f, g.-d. art. siropării, pl. siropări.	”
siroposT-oasă 1. Cu gustul sau aspectul siropului. 2. (fig., peior.TŢDulceag, sentimental, adj., pl. siropoşi,-oase. sirtaki Dans ae origine greacă, s.n. ~	”
sisal Plantă textilă tropicală cu fibre foarte rezistente, din care se fac sfori, saci etc. s.m., pl. sisali. sisjfiCj-ă Care cere eforturi îndelungi,” istovitoare şi zadarnice, adj., pl. sisifici,-ce. sisinel 1. (în sintagma) ~ de munte = plantă erbacee cu o floare albă. 2. Dediţel. s.m.,pl. sisinei, art. sisineii. sistmoterapie v. seismoterapie. ”	~
sista tr. A înceta, a suspenda o activitate, vb. I, ind. prez. 3 sistează.
sistare Acţiunea de a sista, s.f, g.-d. art. sistării, pl. sistări.	”
sistem 1. Ansamblu de elemente aflate într-o relaţie de interdependenţă, care funcţionează ca un întreg organizat. I~ solar = ansamblu format din Soare împreună cu toate planetele care gravitează în jurul lui. ~ economic = ansamblu de principii şi de măsuri practice după care se organizează producţia socială şi se repartizează bunurile materiale, //(geol.) Succcesiune de strate care corespund unei perioade geologice. 2. (anat.) Grupare morfologică şi funcţională unitară de organe sau de structuri.
3.	Metodă de lucru, mod de organizare a unui proces; normă. /- Braille = metodă de scriere pentru orbi, cu litere în relief, care pot fi pipăite. 4. Model, tipar; marcă (de fabrică). 5. ~ auditiv = combină muzicală. 6. ~ informaţional = ansamblu de procedee şi mijloace de adunare, prelucrare şi transmitere a datelor necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituţiilor etc. s.n., pl. sisteme.
sistematic,-ă 1. Alcătuit după un anumit sistem. 2. (şi adv.) Efectuat după un plan, după o metodă: (p. ext.) care se execută cu perseverenţă, cu stăruinţă, adj., pl. sistematici,-ce.	’
sistematică (biol.) Ştiinţa identificării şi clasificării organismelor vii. s.f, g.-d. art. sistematicii, sistematician (-ci-an) Specialist în”sistematică, s.m., pl. sistematicîeni.
sistematiza ~7r. 1. A aranja ceva după un sistem. //A organiza elementele unei expuneri, ale unei ştiinţe
etc. după un plan. 2. A moderniza un oraş prin lucrări edilitare, vb. I, ind. prez. 3 sistematizează, sistematizare 1. Acţiune de a sistematiza 2. Ordonare, clasare după un sistem. //Ramură a urbanisticii care se ocupă cu amenajarea ştiinţifică a teritoriului şi a localităţilor. s.f,g.-d. art. sistematizării, pl. sistematizări. sistemic,-a 1. Cu caracter de sistem. 2. Care”are în vedere elementele în ansamblu. adj.,pl. sistemici,-ce. sistolă Contracţie periodică, ritmică a muşchiului inimii, însoţită de împingerea sângelui din inimă în artere. s.f, g.-d. art. sistolei, pl. sistole. sistolic,-ă Referitor la sistolă. adj.,pl. sistolici,-ce. sistFu Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o bară curbată prevăzută la capetele unite cu un mâner şi având lamele metalice mobile, care, produceau sunete prin agitarea instrumentului, s.n., art. sistrul, pl. sistre.
sít 1. Peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. Configuraţie proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. /~ arheologic = loc în care se efectuează săpături, s.n., pl. situri. sitar1 Pasăre călătoare de mărimea "unui porumbel, vânătă pentru carnea ei gustoasă, s.m., pl. sitari. sitar2 Meseriaş care face (şi vinde) site. s.m., pl. sitari, siti-zânelor Plantă erbacee cu flori albe şi cu ţepi la extremităţi, s.f. art., g.-d. art. sitei-zânelor, sită 1. Obiect de uz casnic, format" dintr-o ţesătură de fire textile sau metalice, fixată pe un cadru şi servind la cernut făină sau mălai, la pasat legume ori fructe etc. /Plouă ca prin ~ = plouă mărunt şi des. A vedea (sau a zări) ca prin ~ = a vedea ca printr-o pânză, neclar. A trece (pe cineva sau ceva) prin ~ = a examina amănunţit şi critic (pe cineva sau ceva). 2. Ţesătură de fire textile ori metalice folosită pentru separarea materialelor granuloase sau pulverulente. 3. Pânză deasă de sârmă, aşezată ca protecţie la ferestre, la dulapuri etc. //Manşon care se aplică deasupra flăcării la lămpile cu gaz aerian. //Grilă j^la lămpile de radio). 4. - fotografică = dispozitiv optic care se aşază în faţa peliculei sau a plăcii fotografice pentru divizarea imaginii, s.f, g.-d. art. sitei, pl. site.
sităruş Diminutiv al lui sitar1, adj., pl. sitănişi. site (sait) (angl.) Spaţiu în care sunt situate informaţii pe reţeaua de internet, s.n., art. site-ul, pl. site-uri. siteav,-ă (reg.) Răguşit, adj., pl. siteavi,-e." sitiotobie v. sitofobie.	~
sitiomanie v. sitomanie.
sitişcă (rég.) 1. Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, servind la strecurarea laptelui. 2. Mică ustensilă de metal prin care se strecoară ceaiul, s.f, g.-d. art. sitiştii, pl. sitişti.
sitişoâră Diminutiv al lui sită; sitiţă. s.f, g.-d. art. siti-şoarei, pl. sitişoare.
sitîţă (rar) Sitişoâră. s.f, g.-d. art. sitiţei, pl. sitiţe. sitofobie Teamă patologică de mâncare, stare care apare în unele boli mintale, [var. sitiofobie s/] s.f, art. sitofo-bia, g.-d. art. sitofobiei, pl. sitofobií, art. sitofobiile. sltoTogie Ştiinţă care se ocupă cu studiul alimentelor. s.f, art. sitologia, g.-d. art. sitologiei. sitomanie Manie patologică de a mânca mereu. [var. sitiomanie s./] s.f, art. sitomania, g.-d. art. sitomaniei, pl. sitomănii, art. sitomaniile. sitronadă'v. citronadă."
situa (~tu-a) 1. refl. A ocupa un anumit loc într-o ierarhie, într-o ordine; (p. ext.) a lua o anumită atitudine.
2.	tr. A aşeza într-un anumit loc. vb. I, ind. prez. 3 situează, l pl. situăm; conj. prez. 3 să situeze; ger. situând, situare (-tu-a-) Acţiunea de a (se) situa, s.f, g.-d. art. situării, p/. situări.
1117
slăbănogi
situaţie (-tu-a-ţi-e) 1. Totalitatea împrejurărilor, condiţiilor în care se află la un moment dat o persoană,
o	colectivitate etc., din punct de vedere social, economic, politic etc. IA fi la înălţimea ~ei = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. A se pune în ~a cuiva = a încerca să înţelegi împrejurările în care se află altcineva, pentru a înţelege modul acestuia de gândire. A fi călare (sau stăpân) pe~- a domina o situaţie în momente critice. 2. Poziţie socială, materială sau morală în care se află cineva. //Avere. IA-i face cuiva o~ = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziţie socială bună. 3. (fig.) Dispoziţie sufletească. 4. Raport, dare de seamă în care se prezintă
o	stare de lucruri, mersul unor lucrări etc, 5. (rar) Aşezare, poziţie a unui teren, a unei localităţi etc, sf, art. situaţia, g.-d. art. situaţiei, pl. situaţii, art. situaţiile, situaţii-limită (-tu-a-ţî-e-) Situaţie excepţională, extremă, câre impune măsuri radicale, s.f, art. situaţia-Hmită, g.-d. art. situaţiei-limită, pl. situaţii-limită,"art. sîtuaţiile-limită. ~	"	”	"
situaţional,-ă (-tu-a-ţi-o-) Referitor la o anumită situaţie. adj., pl. situaţionali,-e.
situlă (rar) Vas cu toartă pentru scos apa, sf, g.-d. art. sitülei, pl. situle.
siv,-ă (reg.) De culoare cenuşie, sură, adj., pl. sivi,-e. sjxtă A şasea poziţie de apărare la scrimă, s.f, g.-d. art. sfxtei, pl. sixte.
slzigie (astron.) Conjuncţie sau opoziţie a Lunii cu
Soarele, corespunzând fazelor de Lună nouă sau plină.
sf, art. sizigia, g.-d. art. sizigiei,
skate (scheit) (angl.) Patină (1). s.n., art. skate-ul, pl.
skate-uri.
skateboard (scheitbord) Sport care constă în deplasarea cu o placă fixată pe patru rotile. s.n.,pl. skateboarduri. skating (scheiting) (angl.) 1. Patinaj, 2. (la pl.) Obiecte pentru patinafT s.n., pl. (2) skatinguri. skeet (schit) (angl., sport) Probă de tir constând în ochirea unor talere2 aruncate din şanţ. s.n. skinhead (eapron. e) (angl., mai ales la pl.) Tineri violenţi, raşi pe cap, organizaţi în grupuri, //(adj.) Curentul, moda ~. s.m., pl. skinhead. skleron Aliaj uşor’şi dur pe bază de aluminiu, s.n. slab,li 1. Care nu are (multă) grăsime, //(despre mâncăruri) Gătit cu puţină grăsime. 2. Lipsit de vlagă, de putere, //(despre organe ale corpului) Care nu funcţionează bine. Vedere ~. //(fig.) Lipsit de tărie morală, de energie. /~ de fire (sau, rar, de inimă, de caracter, de duh) = fără voinţă, uşor influenţabil. ~ de înger = fricos.
3.	(despre obiecte) Fără rezistenţă. /~ nădejde! = puţin probabil, //(despre soluţii, amestecuri) Diluat.
4.	(despre opere artistice, ştiinţifice) Lipsit de valoare; mediocru, //(despre oameni) Puţin înzestrat pentru... ~ la matematică. 5. (despre pământ) Neroditor, adj., pl. slabi,-e.
slad (înv., reg.) Malţ. s.n.
siadniţă (înv., reg.) Loc adăpostit, pivniţă unde se păstrează sau se usucă sladul. s.f g.-d. art. sladniţei, pl. sladniţe.	~
slăi (reg.) 1. Oplean. 2. Fiecare dintre scândurile care formează părţile laterale ale unei ambarcaţiuni. 3. Poliţă în perete pe care se ţin lucruri de gospodărie, s.n., pl. slaitiri.
slalom 1. Coborâre pe schiuri într-o succesiune de viraje. 2. Probă din schiul alpin, care constă în coborârea, în două manşe, a unei pante cu trecere obli-gatorie prin anumite puncte (denumite porţi). /~ nautic - sport nautic care constă în coborârea cu caiacul sau cu canoea pe apele repezi de munte, prevăzute cu obstacole naturale.
3.	Probă de conducere auto pe un parcurs sinuos. s.n.,pl, slalomuri.
slalomjst,-ă Schior specializat în slalom, s.m., pl. sla-lomişti;'s.f, g.-d. art. slalomistei, pl. slalomiste. slană (reg.) Slănină, s.f, g.-d. art. slanei, pl. slane, slang (sleng) (angl.) Nume dat argoului în Anglia, s.n., pl. slanguri.
slap (şlep) (angl., muz.) Efect sonor obţinut la contrabas prin lovirea gâtului instrumentului, s.n. slash (sleş) (angl.) Bară oblică. //Tastă pe care este imprimat acest semn. s.n., art. slash-ul, pl. slash-uri. slatină Izvor de apă (minerală) sărată. //Teren mlăştinos şi sărat, s.f, g.-d. art. slatinei, pl. slatine. slav,-ă (Persoană) care aparţine "unor populaţii din marea familie a popoarelor de limbă indo-europeană, răspândite în prezent în Europa centrală şi în Asia. adj., s.m. şifpl. slavi,-e,
slava'' 1. Limba slavonă. 2. Fiecare dintre limbile popoarelor slave. / a veche (sau bisericească) — limba textelor slave religioase (secolele IX-XI). sf, g.-d. art. slavei. slavă2 1. Glorie, faimă; laudă, preamărire, /~ Domnului sau ~ (ie, Doamne! exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru, 2. înaltul cerului; văzduh. IA ridica casa în - = a face zgomot.
3.	(bis.) Măreţie, grandoare a divinităţii. 4. (învj Graţie.,., datorită... s.f, g.-d. art. slăvii, pl. slăvi, slavic,-ă finv.) Slav. adj., pl. sTavici,-ce. slavism Element (cuvânt, expresie etc.) împrumutat dintr-o limbă slavă şi neasimilat, s.n.,pl. slavisme, slavist,-ă Specialist în slavistică, s.m., pl. sfavişti; s.f
g.-d.'art. slavistei, pl. slaviste,	"
slavjstică Totalitatea disciplinelor care studiază limba, istoria şi cultura popoarelor slave, s.f, g.-d. art. slavisticii. slaviza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină slav, prin limbă sau obiceiuri, vb. /, ind. prez. 3 slavizează. slavizare Acţiunea de a (se) slaviza. s.f, g.-d. art. slavizării.”
slavofil,-ă I. adj. Favorabil apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave. II. s.m. şi/1 Simpatizant al culturii şi civilizaţiei popoarelor slave, adj., s.m. şi fi, pl. slavofili,-e.
slavofob,-ă f. adj. Care este potrivnic slavilor. II. s.m. şi f Adversar al culturii şi civilizaţiei popoarelor slave. adj., s.m. |i fi, pl. slavofobi,-e. slavon,-a Referitor la slavi, care aparţine slavilor; slavic, sfavonesc, slavonicesc. //(despre caractere grafice) Chirilic.pl. slavoni,-e.
slavonă Limbă literară care s-a dezvoltat din slava veche (bisericească), sfi, g.-d. art. slavonei, slavonesc,-şasea (înv.) Slavon. adj~,pl. slavoneşti. slavoneşte In limba slavonă, adv.	~
slavonicesc,-ească (înv.) Slavon, adj., pl. slavo-niceşti. ~	~
slavonie (înv., în expr.) Pe ~ = pe limba slavonă, s.f, art. slavonia, pl. slavoniei.
slavonism 1. Element lingvistic de origine slavonă pătruns In altă limbă şi neasimilat de aceasta. 2. Influenţă slavonă asupra limbii, literaturii şi culturii unui popor. s.n.,pl. (1) slavonisme. slavoslovţ tr. (bis., înv.) A slăvi pe Dumnezeu, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slavoslovesc, imperf. 3 sg. slavoslovea; conj. prez. 3 să slavoslovească. slăbăciune v. slăbiciune.	“
slăbănog,-oagă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are o constituţie firavă, slabă; (om) lipsit de putere, de vlagă. (I. s.m. Plantă erbacee din regiunile muntoase, înaltă, cu floricele punctate cu roşu. adj., s.m. şi/, pl. slăbănogi,-oage. _	“
slăbănogi intr. şi rejl. (înv.) A-şi pierde puterea, vigoarea; â slăbi (1). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slăbănogesc, imperf 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 să slăbănogească. ’	“
slăbătură
1118
slăbătură (fam.) Om (sau animal) foarte slab. s.f., g.-d. art. slăSăturii, pl. slăbături.
slăbi 1. Intr. (despre Tiinţe) A deveni (mai) slab; a pierde din greutate; a-şi pierde vlaga, puterea 2. intr. (despre organe ale corpului, despre facultăţi etc.) A nu mai funcţiona normal, //(despre abstracte) A pierde din intensitate; (despre acţiuni, procese) a-şi încetini ritmul.
3.	tr. A da drumul dintr-o strânsoare; a face să fie mai puţin strâns. IA nu ~ pe cineva — a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slăbesc, imperf 3 sg. slăbea; conj. prez. 3 să slăbească. slăSiciune 1. Lipsă de îorţă fizică; senzaţie (trecătoare) de pierdere a puterilor. 2. (fig.) Lipsă de energie, de fermitate. 3. (la pl.) Defect, cusur. 4. (fig.) Afecţiune; înclinaţie pentru cineva sau pentru ceva. 5. Lipsă de valoare, de merite, de pregătire, [var. slăbăciune s.f.} s.f,
g.-d. art. slăbiciunii, pl. (3, 4) slăbiciuni, slăbire Faptul 3e a slăbi; pierdere a"greutăţii sau a pu-teriifslăbit. s.f, g.-d. art. slăbirii, pl. slăbiri, slăbit Slăbire, s.n.	"	"
slăbuţ,-ă Diminutiv al lui slab. adj., pl. slăbuţi,-e. slădarie (reg.) Clădire special amenajată fn care se preapară sladul. sf, art. slădăria, g.-d. art. slădăriei, pl. slădării, art. slădăriile. "	"
slănină Strat de grăsime între pielea şi camea porcului; parte din această grăsime folosită ca aliment, s.f, g.-d. art. slăninii, pl. slănini.
slăninuţă Diminutiv al lui slănină, sf, g.-d. art. slăni-nuţei, pl. slăninuţe.
slatinean,-ă (Locuitor) din municipiul Slatina, adj., s.m., p/."slătineni,-e.
slătineancă Locuitoare din municipiul Slatina, s.f, g.-d. art. slătmencei, pl. slătinence. slăvi tr. 1. A glorifica, "ă preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a adora. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slăvesc, imperf. 3 sg. slăvea; conj. prez. 3 să slăvească, slăvjre Faptul de a slăvi! s.f, g.-d. art. slăvirn, pl. slăviri.	*
slăvit,-ă 1. Preamărit, glorificat, //(ca formulă de reverenţă) ~e stăpâne. 2. Renumit, adj., pl. slăviţi,-te. slăvitor,-oare (rar) Care slăveşte, adj., pl. slăvitori,-oare. _	~	~
sTeding Maşină de recoltat bumbacul, s.n. siej 1. refl. (despre substanţe grase) A se închega, a se solidifica prin răcire. 2. tr. A seca o fântână (pentru a o curăţa). 3. tr. (fig.) A secătui pe cineva de ceva; a epuiza. L-a ~t de bani. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sleiesc, imperf. 3 sg. sleia; conj. prez. 3 să sleiască, sleire Faptul de"a (se) slei; (fig.) istovire, epuizare, s.f,
g.-d. art. sleirii, pl. sleiri.
sleit Scoatere a apei din fântână (pentru a o curăţa), s.n. slide (slaid) (angl., inform.) Funcţie a calculatorului, care constă în succesiunea de imagini pe monitor, la un interval de timp stabilit de utilizator, s.n. slimui tr. (înv.) A pune la cale, a întocmi, vb. IV, ind. prez. Ísg. şi 3 pl. slimuiesc, imperf. 3 sg. slimuia; conj. prez. 3 să slimuiască.	"
slimuire (înv.) Acţiunea de a slimui. s.f, g.-d. art. slimuirii, pl. slimuiri. slin (reg.) Jeg. s.n.,pl. slinuri, slinos,-oasa Murdar, jegos, adj., pl. slinoşi,-oase. slip 1. Chiloţi de baie foarte subţiri. 2. Planlnclinat de pe care sunt coborâte pe apă hidroavioanele. s.m.. pl. slipuri, slipmetru Sistem folosit la măsurarea mecanică a alunecării motoarelor asincrone, s.n., art. slipmetrul, pl. slipmetre.	”
slobod,-ă 1. Liber, //(despre popoare, state) Independent, neatâmat. 2. Care poate acţiona după dorinţa sau voinţa sa IE ~ = e permis, //(adv.) In voie, nestingherit.
3.	(despre oameni) Indecent, licenţios. A fi ~ la (sau de)
gură = a depăşi limitele bunei-cuvinţe. 4. (despre drumuri) Pe care nu sunt obstacole, //(despre locuri, scaune) Pe care nu le-a ocupat nimeni; gol. 5. (despre timp) De care se poate dispune. A avea mână ~ = a fi darnic, generos. Cu inima ~ = liniştit, împăcat. A rămâne pe voia ~ a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziţia cuiva sau a ceva A da (cuiva) frâu ~ = a da (cuiva) libertate, (s.f., în loc.) Cu ~a = fără bagaj sau încărcătură). 6. (despre legături) Care permite mişcări, care nu strânge prea tare. adj., pl. slobozi,-de.
s(obozean,-ă (Locuitor) din Slobozia, adj., s.m., pl. slobozenC-e.
slobozeancă Locuitoare din Slobozia, s.f, g.-d. art. slobozencei, pl. slobozence.
slobozenie (-ni-e) (pop.) 1. Libertate. /Cu ~ = cu sinceritate."^. Permisiune, voie. s.f, art. slobozenia, g.-d. art. slobozeniei.	""
siobozj tr. (pop.) Í. A pune în libertate. //A lăsa în libertate ün animal. 2. A permite cuiva să plece, //(rar) A concedia. 3. A elibera dintr-o strânsoare. 4. A lăsa să cadă (din mână). 5. A descărca o armă de foc. //A emana, a degaja //A emite un strigăt, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slobod, 3 sg. sloboade, imperf 3 sg. slobozea; conj. prez. 3 să sloboadă; imper. 2 sg. sloboade. " slobozie (înv.) Sat Întemeiat pe un loc pustiu, care se bucura de anumite privilegii domneşti, s.f, art. slobozia,
g.-d. art. sloboziei, pl. slobozii, art. sloboziile, slobozire (pop.) Acţiunea de a (se) slobozi, s.f, g.-d. art. slobozirii, pl. sloboziri.
slobozitor (pop.) Parte" a războiului de ţesut formată dintr-un băţ lung care fixează sulul din spate, s.n., pl. slobozitoare.
slogan Formulă succintă care exprimă ţeluri economice,"politice etc.; lozincă. s.n.,pl. sloganuri/slogane. sloi 1. Bloc de gheaţă care pluteşte pe o apă. //(fig.) Om lipsit de căldură sufletească. /A-i trece (cuiva) un ~ (de gheaţă) prin inimă (sau pe spinare, rar, peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiorii. A fi ~ = a fi îngheţat de frig.
2.	(rar) Ţurţur de gheaţă. s.n.,pl. sloiuri, slomn] (înv., reg.) 1. tr. A rosti "vorbele cu oarecare greutate. 2. intr. (despre lumini, culori) A se ivi încet, a miji. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slomnesc, imperf.
3	sg. slomnea; conj. prez. 3 să slomnească. slomnire (înv,, reg.) Acţiunea de a"slomni. s.f, g.-d. art. slomnirii, pl. slomniri.
slops Produs petrolier" de calitate inferioară, s.n., pl. slopsuri.
slovac,-ă (Locuitor) din Slovacia adj., s.m. şi f, pl. slovaci,-ce.
slovacă Limbă slavă vorbită de slovaci, sf, g.-d. art. slovacei.
slova (pop.) 1. Literă (chirilică); scriere, alfabet. 2. Scrisul" cuiva, cu caracteristicile lui. 3. învăţătură, ştiinţă de carte. s.f.,^.-d. art. slovei, pl. slove, sloven,-a (Locuitor)" din Slovenia adj., s.m. şi f, pl. sloveni,-e.
slovenă Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. s.f, g.-d. art. slovenei.
sloveneşte Ca slovenii; în limba slovenă, adv. sloveni"tr. (înv.) A citi cu greu, a silabisi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 să slovenească. ”
slovenie (înv.) Limba slavonă, s.f, art. slovenia, g-d. art. sloveniei.
slovenire (înv.) Acţiunea de a sloveni, sf, g.-d. art. slovenirii, pl. sloveniri.
slow (slău) (angl.) Mumele unui dans modem cu mişcări lente, s.n., art. slow-ul, pl. slow-uri.	_
slow-fox (slăufox) (angl.) Dans modem mai lent decât foxtrotul. s.n~pl. slow-foxuri.
1119
smântânică
slugarnic,-ă Care are o atitudine umilă faţă de cei pe care îT slujeşte; servil, adj., pl. slugarnici,-ce. slugă A. 1. Persoană angajată să muncească în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia. /(înv.) ~a dumitale (sau dumneavoastră), formulă de răspuns la salut. //Slujitor înarmat de pe lângă casa (sau suita) unui boier. 2. (fig.) Persoană care se supune orbeşte voinţei altuia. B. (rar) Trăgătoare (de cizme), s.f, g.-d. art. slugii,/?/, slugi.
sfugăreală (rar) Faptul de a slugări; slugărit. IDe ~ = bun pentru a deveni slugă, s.f, g.-d. art. slugărelii. slugăresc,-ească (rar) De slugă, adj., pl. slugăreşti, slugăreşte (rar) în chip josnic; servil, adv. ~ slugării. intr. A munci ca slugă la stăpân. 2. tr. A sta în preajma cuiva, executându-i ordinele, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. slugăresc, imperf. 3 sg. slugărea; conj. prez. 3 să slugărească.
slugărie 1. Condiţie de slugă. 2. (fig.) Servilism, slugărnicie, s.f, art. slugăna, g.-d. art. slugăriei. slugă rime (rar) Mulţime de slugi, s.f, g.-d. art. slugă-rlmii. "
slugărire Acţiunea de a slugări, s.f, g.-d. art. slugănrii. slugărit Slugăreală. s.n.
slugăr'nici tr. (reg.) A slugări, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slugărnicesc, imperf. 3 sg. slugămicea; conj. prez. 3 să slugămicească.
slugărnicie Atitudinea persoanei slugarnice; servilism. s.f, art. slugărnicia, g.-d. art. slugărniciei, pl. slugărnicii, art. slugărniciile, slugămlcire (rar) Acţiunea de a slugămici. s.f, g.-d. art. slugămicirii, pl. slugămiciri. sluger Dregător în Ţara Românească şi în Moldova, însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti şi a armatei. \var. sulger s.m.] s.m.,pl. slugeri. slugerie (înv.) Demnitate de sluger. sf, art. slugeria, g.-d. art. slugeriei.
Slugoi Augmentativ al lui slugă, s.m., pl. slugoi, art. slugoii.
sluguljţă (pop.) Diminutiv al lui slugă; sluguţă. s.f, g.-d. art. sluguliţei, pl. sluguliţe.
sluguţa (reg.) Sluguliţă. s.f, g.-d. art. sluguţei, pl. slu-guţe-’
sluis Jgheab de lemn folosit la spălarea nisipurilor care conţin aur, platină etc. s.n., pl. sluisuri. sluj (în expr.) A face (sau a sta) ~ = a) (despre câini) a se ridica în două labe; b) (fig., despre oameni) a fi slugarnic, a se umili. s.n.
slujbaş,-ă Funcţionar, s.m., pl. slujbaşi; (rar) s.f, g.-d. art. slujbaşei, pl. slujbaşe.	”
slujbă A. 1. Ocupaţie, serviciu la o întreprindere de stat sau particulară. IA fi (sau a se pune) în ~a cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziţia cuiva sau a susţine o anumită cauză. (înv.) A-i fi cuiva de - = a-i fi cuiva de folos, //(pop.) Stagiu militar. //(înv.) Serviciu făcut cuiva. 2. (rar) Misiune, sarcină. B. Serviciu religios. s.f , g.-d. art. slujbei, /?/, slujbe, slujbuliţa Diminutiv al lui slujbă; slujbuşoară. s.f, g.-d. art. slujbuliţei, pl. slujbuliţe.
slujbuşoară (rar) Slujbuliţă. s.f, g.-d. art. sluj-buşoarei, pl. slujbuşoare.
slujfA. 1. intr. A munci în gospodăria cuiva, a fi în serviciul unui stăpân; (înv.) a ocupa o funcţie politică. 2. refl. Ase servi de cineva sau de ceva. 3. intr. (despre obiecte) A servi la ceva. B. intr. A oficia o slujbă religioasă, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. slujesc, imperf. 3 sg. slujea; conj. prez. 3 să slujească.
slujire (rar) Faptul 3e a sluji, sf, g.-d. art. slujirii, slujitor,-oare 1. (astăzi rar) Servitor, slugă. 1. (înv.) Oştean în slujba domnitorului sau a unui boier.
//Jandarm, poteraş. s.m., pl. slujitori; s.f, g.-d. art. slujitoarei,/?/. slujitoare.	”
sfîiiitonme (rar) Mulţime de slujitori; totalitate a slujitorilor. s.f, g.-d. art. slujitonmii. slujnicar (înv.) Bărbat care se lasă întreţinut de slujnice; amant al slujnicelor. s.m.,pl. slujnicari, slujnică (înv.) Servitoare, s.f, g.-d. art~ slujnicei, pl. slujnice.
slujnicută Diminutiv al lui slujnică, s.f, g.-d. art. sluj-nicuţei, ~pl. slujnicuţe.
sllip Velier rriic cu un singur arbore, fără bompres. s.n., pl. slupuri.
slut,-a (Om) mutilat, infirm, pocit; (p. ext.) (om) foarte urât. adj., s.m. şi/, pl. sluţi,-te. slutenie v. sluţenie. slutfv. sluţi. ’
slutIşor,-oară (pop.) Diminutiv al lui slut. adj.,pl. slu-tişori,-oare.
Slutenie (-ni-e) Faptul de a fi slut; sluţie; fiinţă schiloadă sau foarte urâtă. {var. (înv.) slutenie s./] s.f, art. sluţenia, g.-d. art. sluţeniei, pl. sluţenii, ârt. sluţeniile. ~ Sluţi tr. şi réfl. A (se) mutila, a (se)"poci, a (se) urâţi. [var', (reg.) sluti vb.] vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. sluţesc, imperf 3 sg. sluţea; conj. prez. 3 să sluţească, slufie (înv.) Sluţenie. s.f.Ţart. sluţia, g.-d. art. sluţiei. sluţjre Acţiunea de a (se) sluţi, s.f, g.-d. art. sluţirii,/?/. slujiri.	"
sluîitură (rar) Fiinţă diformă sau foarte urâtă, s.f, g.-d. art. ’sluţiţurii, pl. sluţituri.
smac Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare precipitată, interj. smal v. smalţ.
smaltină Minereu de cobalt de culoare albă-argintie. s.f, g.-d. art. smaltinei.
smalţ 1. Email. 2' Material sticlos sau obiect fabricat dintr-un astfel de material. 3. Substanţă albă şi lucioasă care acoperă suprafaţa vizibilă a dinţilor, [var. (înv.) smalţ s.n] s.n., pl. smalţuri, smaragd v. smarald.
smarald Piatră preţioasă de culoare verde, foarte transparentă (var. smaragd, (reg.) smarand s.n.] s.n.,pl. smaralde, smarand v. smarald. "	"
smancl Peşte marin, lung până la 20 cm, cu corpul uşor turtit, s.m., pl. smarizi. smash v. smeş. ' smăltui v. smalţui.
smălţaV. (rar) A’împodobi cu diferite culori; a smălţui. vb. I, md. prez. 3 smălţează.
smălţuj tr. l.A emaila- 2. (fig.) A smălţa [var. (înv.) smăltui vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. smălţuiesc, imperf. 3 sg. smălţuia; conj. prez. 3 să smălţuiască. ~ smălţui re Acţiunea de a smălţui; emailare.-?/, g.-d. art. srhălţuirii, pl. smălţuiri.
smălţuitor,-oare (-ţu-I-) Persoană care se îndeletniceşte cu smălţuirea obiectelor; emailor. s.m., pl. smălţuitori; s.f, g.-d. art. smălţuitoarei, pl. smălţuitoare. smâci v. smuci.	“	"
smânceală v. smuceală. smânci v. smuci. smânc]t,-ă v. smucit.
smântână 1. Strat gros, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafaţa laptelui nefiert, lăsat câtva timp să stea ori care se separă din lapte cu o centrifugă specială. //(reg.) Caimac. 2. (fig.) Partea cea mai valoroasă dintr-un lucru, s.f, g.-d. art. smântânii, smântânjtr- A aduna smântână de pe lapte. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smântânesc, imperf. 3 sg. smântânea; conj. prez. 3 să smântânească.	"
smântânjeă 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cű flori galbene, plăcut mirositoare, s.f, g.-d. art. smântânicii, pl. (2) smântânici.
smântânire
1120
smântânjre Acţiunea de a smântâni, s.f., g.-d. art. smântânim, pl. smântâniri. smântânit Faptul de a smântâni, s.n. smântânos,-oasă Ca smântână; cu multă smântână. adj., pl. smântânoşi,-oase.
smârc 1. Loc mocirlos, acoperit (de obicei) cu vegetaţie; ochi de apă cu un astfel de loc. 2. (la pl., în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde izvorăşte marea.
3.	(reg.) Un fel de tigvă cu care se scoate lichidul dintr-un butoi. //Pompă de fântână, s.n., pl. smârcuri, smârcâi intr. (reg.) A smiorcăi. vb. IV, ind. prez. 1 şi
2	sg. smlrcâi, 3 smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâia; conj. prez. 3 să smârcâie."	”
smârcâială_(reg.) Smiorcăit. s.f, g.-d. art. smârcâielii, pl. smârcaieli,	~
smârcâit (reg.) Smiorcăit. s.n. smârcosj-oasă Mlăştinos. adj.,pl. smârcoşi,-oase. smârdT-ă (rég.) Murdar, scârbos. adj.,pl. smârzu-de. smârdoare (reg.) Fiinţă murdară şi urâtă, s.f, g.-d. art. smârdoril?pl. smârdori. smeacl1 Nadă pentru peşti. s.n. smead2,-ă (despre oameni) Cu faţa negricioasă adj., pl. smezi,-de. smeci v. smeş.
smectic,-ă (despre substanţe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile, adj., pl. smectici,-ce. smedior,-ă (-di-or) (reg.) diminutiv al lui smead2; smedişor. adj., pl. semdiori,-oare. smedişor,-oară (rar) Smedior. adj., pl. smedişori,-oare. smerenie (”ni-e) Atitudine respectuoasă, ""supusă, umilă;7bis.) evlavie, cucernicie, s.f, art. smerenia, g.-d. art. smereniei.	”
smeri refl, A avea o atitudine umilă, plină de respect; (bis.) "a se arăta plin de evlavie. Iltr, (înv.) A umili. vb, IV, ind. prez, 3 sg. se smereşte, imperf. 3 sg. se smerea; conj. prez. 3 să se smerească, smerfre (înv.) Atitudine umilă, supusă, pioasă, s.f, g.-d. art. smeririi.
smerit,-a Umil, supus, modest, //(bis.) Cucernic, evlavios, adj., pl. smeriţi,-te. smernic,-a (pop.) Cuvios, smerit, adj., pl. smernici,-ce. smiş/(angl.) smash (smeş) Lovitură la tenis sau volei, prin care o minge înaltă, primită, este expediată cu putere în terenul adversarului, [var. smeci s.n.] s.n., art. smeşul/smash-ul, pl. smeşuri/smash-uri. smicea Mlădiţă, ramură dintr-o plantă sau dintr-un arbore."s/, art. smiceaua, g.-d. art. smicelei, pl. smice; le, art. smicelele. smid v. smldă.
smidar Loc cu smidă. s.n., pl. smidare. smidl Desiş format din arbori tineri sau din tufe. [var. (reg’.) smid s. n.] s.f, g.-d. art. smidei, pl. smide. sminteală 1. Tulburare a minţii; scrânteală; (p. ext.) greşealăTabatere. 2. (înv., pop.) Pierdere, pagubă. IFără ~ = negreşit. A da pe cineva de ~ = a face pe cineva de râs. s.f, g.-d. art. smintelii, pl. sminteli, sminti 1. refl. A-şi pierde dreapta judecată; a înnebuni. IA ~ (pé cineva) în bătaie = a bate foarte tare pe cineva.
2.	tr. (pop.) A mişca din loc; a deplasa. //A împiedica pe cineva să facă ceva. //A răstălmăci' spusele cuiva. 3. intr, (reg.) A greşi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smintesc, imperf 3 sg. smintea; conj. prez. 3 să smintească. ” smintire Tînv.) Faptul de a (se) sminti, s.f, g.-d. art. smintirii, pl. smintiri.
smintit,-a 1. (şi s.) Ieşit din minţi, nebun, //(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată; nechibzuit. 2. Mişcat din loc, clintit, adj., pl. smintiţi,-te. smiorcăi (pop., fam.) 1. intr. Atrage in mod repetat, cu zgomot, aerul pe nas. 2. intr. şi refl. A se preface că
plânge; a scânci, vb. IV, ind. prez. J şi 2 sg. smiorcăi, 3 smiorcăie, imperf. 3 sg. smiorcăia; conj. prez 3 să smiorcăie.	"
smîorcăială Smiorcăit. s.f, g.-d. art. smiorcăielii, pl. smiorcăiell	"
smiorcăire Acţiunea de a (se) smiorcăi. s.f, g.-d. art. smiorcăjni, pl. smiorcăiri.
smiorcăit Zgomot produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit. s.n., pl. smiorcăituri. smirdar Arbust din zona alpină cu flori lucioase şl flori roşietice, plăcut mirositoare, s.m., pl. smirdari. smirna v.„ smirnă1.	"
smirnă1 în poziţie de drepţi; ţeapăn (de frică, de respect). [var. smirna adv.] aav. smirnă2 Răşină extrasă din coaja unui arbore exotic, care arde răspândind un miros caracteristic şi este folosită în parfumerie, în medicină etc. s.f, g.-d. art. smirnei, smithsonit (th pron. t) Carbonafde zinc natural sub formă de cristale, folosit ca minereu de zinc sau pentru obiecte de podoabă, s.n.
smoală Produs vâscos de culoare neagră, rămas de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni, folosit la pavaje, în industria chimică etc. s.f, g.-d. art. smoalei. smóc l. Mănunchi de păr sau de pene pe carele au unele animale la urechi, pe cap etc. 2. Cantitate de fire de păr, de lână, de iarbă etc., care se poate prinde sau smulge dintr-o dată. s.n,, pl, smocuri, smochin Arbore mediteraneeni cu flori închise într-un receptacul, care la maturitate devine un fruct comestibil, cărnos şi dulce, s.m., pl. smochini, smochină Fructul smochinului, s.f, g.-d. art. smochinei, pl. smochine.
smoching Haină bărbătească de gală, foarte deschisă
în faţă şi cu revere de mătase, s.n., pl. smochinguri.
smochini refl. (fam.) A se zbârci1 (ca"o smochină).
vb. IV, ină. prez. 3 sg, se smochineşte, imperf. 3 sg. se
smochinea; conj. prez. 3 să se smochinească,
smochirîlre (fam.) Faptul de a se smochini, s.f, g.-d.
art. smocliinirii, pl. smochiniri.
smochinuţă Diminutiv al lui smochină, s.f, g.-d. art.
smochinuţei’ pl. smochinuţe.
smoculeţ Diminutiv aflui smoc; smocuşor. s.n., pl.
smoculeţe.'
smocuşor Smoculeţ. s.n.,pl. smocuşoare.
smog Ceaţă deasă amestecată cu fum şi praf industrial.
s.n.
smoli tr. A unge sau a acoperi cu smoală topită, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smolesc, imperf. 3 sg. smolea; conj. prez. 3 să smolească.
smolire Acţiunea de"a smoli, s.f, g.-d. art. smolirii,p/. smoliri.
smolit,-ă 1. Uns cu smoală. 2. Negricios; brunet, adj., pl. smoliţi,-te.
smomi tr. (înv., reg.) A ademeni, a înşela, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. smomesc, imperf. 3 sg. smomea; conj. prez. 3 să smomească. ”
smorzando (zpron. ţ) (it., muz.) Atenuând intensitatea şi încetinind mişcarea, adv.
smotoceală (pop.) Păruială, chelfSneală. s.f, g.-d. art. smotocelii, pl. smotoceli.
smotoci tr. (pop.) A părui, a chelfăni. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. smotocesc, imperf. 3 sg. smotocea; conj. prez. 3 să smotocească.
smotocire (pop.fAcţiunea de a smotoci, s.f, g.-d. art. smotocirîi, pi. smotociri.
sms (esemes/semese) Mesaj trimis prin telefonul mobil, s.rü, pl. sms-üri. ‘ smredui refl. şi tr. (înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. vb'IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. smreduiesc, imperf. 3 sg. smreduia; conj. prez. 3 să smreduiască.
1121
soc
smreduire (înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire. s.f., g.-d.'art. smreduirii, pl. smreduiri. smreduitor,-oare (-du-i-) (înv.) Care molipseşte, adj., pl. smreduitori,-oare.
smuceală "Smucire. [var. smânceală, smunceală s.f] s.f, g.-cC art. smucelii, pl. smuceli. " smuci 1. ír. A trage brusc şi cu putere pentru a scoate, a smulge sau a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se afla. 2. refl. A se zbate pentru a scăpa din locul unde este prins sau legat. [var. (pop.) smâci, smânci, smunci vb.] vb. IV, irtd. prez. I sg. şi 3pl. smucesc, imperf 3 sg. smucea; conj. prez. 3 să smucească. smucŢre Acţiunea de a (se) smuci; smuceală. s.f, g.-d. art. smucirii,p/. smuciri.
sm ucit,-ă 1. (în sintagma) Vorbă ~ = vorbă spusă grăbit,"pe un ton aspru. 2. (fam.) Trăsnit, ţicnit. la vorbă = care vorbeşte repezit, [var. (pop.) smâncit,-ă, smuncit,-ă adj] adj., pl. smuciţi,-te.	’
smucîtură Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă, [var. (pop.) smuncitură s.f] s.f, g.-d. art. smuciturii, pl. smucituri. "
smulge 1. ír. A scoate din locul unde se află, trăgând cu putere. 2. tr. şi refl. A (se) desprinde brusc din locul unde se află. /A-şi ~ părul din cap (sau barba) = a-şi manifesta puternic o stare de disperare. 3. tr. (fig.) A obţine ceva cu mari eforturi sau luând cu forţa. /A ~ (pe cineva) din ghearele morţii = a salva (pe cineva) de la moarte. 4. refl. A se despărţi de cineva, a se depărta brusc (cu forţa), vb. III, ina. prez. 1 sg. şi 3 pl. smulg, imperf. 3 se. smulgea, perf. s. I sg. smulsei, / smulserăm; part. smuls. ”
smulgere Acţiunea de a (se) smulge; smuls, s.f, g.-d.
art. smulgerii, pl. smulgeri.
smuls_Smulgere. s.n.
smunceală v. smuceală. smunci v. smuci smuncit,-ă v. smucit. smuncitură v. smucitură.
snack (snec) (angl.) Gustare (la ora 10). s.n., pl. snack-uri.
snack-bar (snecbar) (angl.) Mic restaurant, deschis permanent, unde se servesc gustări, aperitive etc. s.n.,pl. snack-baruri.
snacjă (reg.) 1. Putere, vlagă. 2. Fire, caracter, s.f. snaip Ambarcaţiune de sport cu vele, având construcţia corpului netedă, s.n., pl. snaipuri. snamenie (-ni-e) (reg.) Fiinţă imaginară, urâtă şi rea. s.f, art. snamenia, g.-d. art. snameniei,p/. snamenii, art. snameniile. "	~
snoavă Scurtă povestire populară cu conţinut anecdotic. sf, g.-d. art. snoavei, pl. snoave, snob, snoabă (Persoană) care "admiră şi acceptă fără rezervă tot ce este la modă sau aparţine protipendadei. adj., s.m. şi f.,pl. snobi, snoabe, snobism Atitudine de snoiî s.n.
Snop’l. Legătură făcută din mai multe mănunchiuri de grâu sau de alte plante (secerate). 2. Grup de lucruri de acelaşi fel care formează un mănunchi, //(fig.) Fascicul de raze luminoase. //Schije, alice sau gloanţe trase o dată cu o armă. s.m., pl. snopi.
snopeală Bătaie; chelfaneală. s.f, g.-d. art. snopelii, pl. snopeli.
snopi tr. 1. (reg.) A face snopi (1). 2. (fig., fam.) A bate straşnic pe cineva. Hrefl. (rar) A se istovi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. snopesc, imperf. 3 sg. snopea; conj. prez. 3 să snopească.
snopire Acţiunea de a (se) snopi, s.f, g.-d. art. snopirii, pl. snöpiri.
snopufeţ Diminutiv al lui snop; snopuşor. s.m., pl. snopuleţT
snopuşor Snopuleţ. s.m., pl. snopuşori. snow-board (snăubord) (angl.) Sport care constă în alunecarea pe zăpadă cu ajutorul unei planşe, s.n., pl. snow-boarduri.
snowmobjl (snăumobil) (angl.) Mic vehicul cu motor care se poate deplasa pe zăpadă sau pe gheaţă, s.n., pl. snowmobile.
soacră Mama unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. s.f~g.-d. art. soacrei, pl. soacre, soacră-mare Mama mirelui, s.f, art. soacra-mare, g.-d. art soacre nnari, pl. soacre-mari. soacra-mică Mama miresei, s.f, g.-d. art. soacrei-micî, pl. soâcre-mici.	”
soarbă (rég.) Fructul sorbului1, de mărimea unei cireşe şi cii gust acrişor, s.f, g.-d. art. soarbei, pl. soarbe, soare 1. Nume dat aştrilor care iu lumină proprie, ca Soarele. /Sub (sau pe sub) ~ = pe pământ, (fam.) (A fi) ~ cu dinţi = (a fi) frig pe vreme senină. (A fi) rupt din ~ = (a fi) foarte frumos. (în basme) La ~ te poţi uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumuseţe excepţională. A se uita (la cineva) ca la ~ = a privi (pe cineva) cu multă dragoste. A i se pune (cuiva) ~le drept inimă = a i se face (cuiva) foame. A dori câte-n lună şi în ~ = a exprima dorinţe irealizabile. //Lumină şi căldură care vine de la Soare. 2. (fig.) Fericire, bucurie. s.m.,pl. (1) sori.
Soare (astron.) Astrul principal al sistemului nostru planetar, în jurul căruia se învârt Pământul şi celelalte planete, s.prop.m.
soarea (înv.) Serată, s.f, art. soareaua, g.-d. art. soarelei, pl. soarele, art. soarelele, soare-apune (pop.) Apus, vest; (p. ext.) vremea când apune soarele, s.m.
soare-răsare (pop.) Răsărit, est; (p. ext.) vremea când răsare soarele, s.m.
soartă 1. Forţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte tot ce i se întâmplă omului în viaţă; destin, fatalitate. 2. Condiţie de viaţă, situaţie în care se află cineva 3. Evoluţie, deznodământ al unei acţiuni, s.f, g.-d. art. sorţii (în expr. şi „soartei”), pl. sorţi, soaţa 1. (rar) Soţie, nevastă. 2. (înv.) Tovarăşă; cola boratoare; prietenă. 3. (înv.) Persoană, obiect asemănător altuia; pereche, s.f, g.-d. art. soaţei, pl. soaţe, sobar Meseriaş care construieşte sau repară sobe. s.m., pl. sobari.
SObă1_Instalaţie de cărămidă, de teracotă, de fontă etc.
în care se face foc pentru încălzit încăperile sau pentru
gătitei/, g.-d. art. sobei, pl. sobe.
sobă2 (reg.) Cameră de locuit, s.f, g.-d. art. sobei, pl.
sobe.
sobiţă Diminutiv al lui sobă1; sobuşoară. s.f, g.-d. art. sobiţei, pl. sobiţe.
sobol (zool.) f Cârtiţă. 2. (înv.) Samur; (p. restr.) blană de samur, s.m., pl. soboli.
sobor 1. Adunare,"ifat. 2. (bis.) Sinod; slujbă religioasă ortodoxă ţinută de un număr mare de clerici, s.n., pl. soboare.
sobornic.-ă (înv.) Ecumenic; sinodal. adj.,pl. sobor-nici,<e.
sobornicesc,-ească (înv.) Ecumenic, sinodal, adj., pl. soborniceşti. „
sobrietate (-bri-e-) însuşire de a fi sobru; simplitate; cumpătare, moderaţie, s.f, g.-d. art. sobrietăţii, sobru,-ă 1. Fără ornamente inutile; simplu. 2. Care nu face excese; cumpătat. 3. Serios, grav. adj., pl. sobri,-e. sobuşoară (rar) Sobiţă. s.f, g.-d. art. sobuşoărei, pl. sobuşoare.	-
soc Nume dat unor specii de arbuşti cu flori albe, care au proprietăţi sudorifice, şi cu fructe negre, scoarţă şi rădăcini cu proprietăţi laxative şi diuretice. s.m.,pl. soci.
şocată
1122
şocată Băutură preparată din flori de soc. s.f, g.-d. art. şocatei, pl. şocate.
soccer (socăr) (angl.) Variantă a jocului de fotbal, s.n., art. soccerül.
sociabil,-ă (-ci-a-) Care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, prietenos,, adj., pl. sociabili,-e. sociabilitate (-ci-a-) însuşirea de aii sociabil, s.f, g.-d. art. sociabilităţii.
social,-ă (-cial) 1. Creat de societate, propriu societăţii.
2.	Care este produsul unei activităţi desfăşurate în comun.
3.	Propriu unui anumit tip de societate, adj., pl. sociali,-e. social-democrat,-ă (-ci-al-) (Adept) al social-demo-craţieT. adj., s.m."şi f.,pl. social-democraţi,-te. social-democratism (-ci-al-) Ideologia şi tactica social-democraţiei. s.n., art. social-democratismul. social-democraţie (-ci-al-) Curent politic de stânga, care susţine structura democratică a statului, considerând reforma ca singura caie a schimbărilor sociaie. s.f, art. social-democraţia, g.-d. art. social-democraţiei. socialism (”ci-a-) Doctrină care urmăreşte desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi de schimb şi punerea acestora sub controlul statului. /~ ştiinţific = concepţia marxist-leninistă referitoare la procesul trecerii de la capitalism la comunism. ~ utopic = ansamblul concepţiilor care concepeau instaurarea orânduirii socialiste ca o cerinţă raţională şi morală. 2. Formaţiune social-economică bazată pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, s.n. socialist,-ă (-ci-a-) (Adept) al socialismului; (membru) al unui partid socialist, adj., s.m. şi f,pl. socialişti,-ste. socializa (-ci-a-) 1. tr. A trece mijloacele de producţie din proprietatea privată în proprietatea colectivă. 2. refl. (despre muncă şi producţie) A dobândi caracter social, //(despre oameni) A se integra în societate, vb. I, ind. prez. 3 socializează.
socializant,-ă (-ci-a-) Care socializează, adj., pl. socializanţi,-te.
socializare (-ci-a-) 1. Faptul de a (se) socializa. 2. Integrare socială a unui individ într-o societate, s.f, g.-d. art. socializării, pl. socializări, socialmente (-ci-al-) Din punct de vedere social, adv. SOciativ,-ă (-ci-a-) (despre complemente circumstanţiale) Care arată fiinţa sau lucrul care însoţeşte subiectul sau complementul direct la săvârşirea unei acţiuni, adj., pl. sociativi,-e.
sociatrié (-ci-a-) Psihiatrie socială, s.f, art. sociatria, g.-d. art. sociatriei.	"
societar,-ă (-ci-e-) 1. Membru al unei societăţi literare, muzicale, teatrale; actor care primeşte o cotă-parte din veniturile teatrului. /~ de onoare = actor care primeşte salariu pe tot timpul vieţii de la teatrul la care joacă. 2. Acţionar. s.m.,pl. societari; s.f, g.-d. art. societarei, pl. societare.	~
societate (-ci-e-) 1. Tip de sistem social, istoriceşte determinat, bazat pe relaţii economice şi de schimb; totalitatea oamenilor consideraţi sub raportul acestor relaţii.civilă = sistem social în care se pun în prim-plan drepturile individuale ale omului. 2. Asociaţie de persoane constituită într-un anumit scop (literar, sportiv etc.). 3. Categorie socială; cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziţie socială, situaţie materială etc.). //Anturaj; companie, lîn ~ = între oameni. 4. Asociaţie între oameni de afaceri, alcătuită pe baza unor investiţii de capital. I~ (anonimă) pe acţiuni = formă de organizare capitalistă a unei întreprinderi, prin asocierea mai multor acţionari. 5. Organizaţie cu caracter naţional sau internaţional, care are ca scop promovarea unor idei sau acţiuni de interes general, s.f. g.-d. art. societăţii, pl. societăţi.	""
socinian,-ă (-ni-an) (Adept) al socinianismului. adj., s.m. şi J., pl. socinieni,-e.
socinianism (-ni-a-) Doctrină protestantă din secolul al XVIII-lea, care nega trinitatea şi divinitatea lui Hristos. s.n.
socioafectiv,-ă (-ci-o-a-) Referitor la motivaţiile afective ale relaţiilor interpersonale şi sociale, adj., pl. socioafectivi,-e.
socialmente (-ci-al-) Din punct de vedere social, adv. SOCiativ,-ă (-ci-a-) (despre complemente circumstanţiale) Care arată fiinţa sau lucrul care însoţeşte subiectul sau complementul direct la săvârşirea unei acţiuni, adj., pl. sociativi,-e.
sociatrié (-ci-a-) Psihiatrie socială, s.f. art. sociatria, g.-d. art. sociatriei.	"
societar,-ă (-cl-e-) 1. Membru al unei societăţi literare, muzicale, teatrale; actor care primeşte o cotă-parte din veniturile teatrului. i~ de onoare = actor care primeşte salariu pe tot timpul vieţii de la teatrul la care joacă. 2. Acţionar. s.m.,pl. societari; s.f. g.-d. art. societarei, pl. societare.	""
societate f-cF-e-) 1. Tip de sistem social, istoriceşte determinat, bazat pe relaţii economice şi de schimb; totalitatea oamenilor consideraţi sub raportul acestor relaţii. I~ civilă = sistem social în care se pun în prim-plan drepturile individuale ale omului. 2. Asociaţie de persoane constituită într-un anumit scop (literar, sportiv etc.). 3. Categorie socială; cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziţie socială, situaţie materială etc.). //Anturaj; companie, lîn - = între oameni. 4. Asociaţie între oameni de afaceri, alcătuită pe baza unor investiţii de capital. I~ (anonimă) pe acţiuni = formă de organizare capitalistă a unei întreprinderi, prin asocierea mai multor acţionari. 5. Organizaţie cu caracter naţional’sau internaţional, care are ca scop promovarea unor idei sau acţiuni de interes general, s.f, g.-d. art. societăţii, pl. societăţi.	-
SOCirîian,-ă (-ni-an) (Adept) al socinianismului. adj., s.m. şif., pl. socinieni,-e.
socinianism (-ni-a-) Doctrină protestantă din secolul al XVIII-lea, care nega trinitatea şi divinitatea lui Hristos. s.n.
socioafectiv,-ă (-ci-o-a-) Referitor la motivaţiile afective ale relaţiilor interpersonale şi sociale, adj., pl. socioafectivi,-e.
sociocognitiv,-ă (-ci-o-) Referitor la aspectul social al procesului cognitiv, adj., pl. sociocognitivi,-e. sociocultural,-ă (-ci-o-) Referitor la"raportul djntre cadrul social şi particularităţile culturale (tradiţii, moravuri etc.). adj.,pl. socioculturali,-e. sociodramatic,-ă (-ci-o-) De sociodramă. adj., pl. sociodramatici,-ce.
sociodramă (-ci-o-) Test sociometric bazat pe improvizarea unui scenariu pe o temă dată, în care fiecare subiect primeşte un anumit rol. s.f, g.-d. art. socio-dramei, pl. sociodrame.
SÖcioeducativ,-a' (-ci-o-) Referitor la educaţia colectivă, ac#., pl. söcioeducativi,-e. sociogonic.-ă (-ci-o-) 1. Referitor la sociogonie. 2. Referitor la originea şi evoluţia societăţii, adj., pl. sociogonici,-ce.
sociogonie (-ci-o-) Totalitatea miturilor, teoriilor etc. referitoare la apariţia societăţilor umane, s.f, art. socio-gonia, g.-d. art. sociogonjei, pl. sociogonii, art. sociogo-niilé.	"	"
sociografie (-ci-o-) 1. Observare, înregistrare şi descriere a societăţilor ca formaţiuni istorice concrete. 2. Curent care susţine că sociologia trebuie să se limiteze la simpla descriere a faptelor, fară interpretarea lor teoretică. sf, art. sociografla, g.-d. art. sociografiei.
1123
soft
sociogramă (-ci-o-) Reprezentare grafică a unui fenomen social, s.f., g.-d. art. sociogramei, pl. sociograme. sociolingvist,-ă (-ci-o-) Specialist în sociolingvistică. s.m., pl. sociolingvişti; s.f, g.-d. art. sociolingvjstei, pl. sociolingviste.
sociolingvistic,-! (-ci-o-) De sociolingvistică, adj., pl. sociolingvistici,-ce.
sociolingvistică (-ci-o-) Domeniu al lingvisticii care studiază relaţiile dintre limbă, cultură şi societate, s.f, g.-d. art. sociolingvisticii.
sociolog,-ă (-ci-o-) Specialist în sociologie, s.m., pl. sociologi; (rar] s.f, g.-d. art. sociologei, pl. sociologe, sociologic,-a (-ci-o-) Referitor la sociologie, alj., pl. sociologici,-ce.
sociólogje (-ci-o-) Ştiinţă care studiază societatea omenească şi legile dezvoltării ei. /-a artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social, s.f, art. sociologia, g.-d. ari. sociologiei.
sociologism (-ci-o-) Orientare care exagerează rolul sociologiei, căreia îi subordonează celelalte ştiinţe sociale. s.n.
sociologist,-ă (-ci-o-) (Adept) al sociologismului. adj., s.m. şi /, pl. sociologişti,-ste. sociologizant,-ă (-ci-o-) Care exagerează importanţa sociologiei, adj., pl. sociologizanţi,-te.
S0ci0metric,-ă (-ci-o-) De sociometrie. adj., pl. so-ciometricî,-ce.
sociometrie (-ci-o-) Metodă de studiere cantitativă a relaţiilor umane, în cadrul unor grupuri sociale mici. s.f, art. sociometria, g.-d. art. sociometriei. sociopsihiatrie (-ci-o-, -hi-a-) Domeniu al psihiatriei care studiază acţiunea patogenă a mediului asupra vieţii psihice, s.f, art. sociopsihiatria, g.-d. art. sociopsihiatriei. soclu 1. Postament care susţine o coloană, o statuie etc. 2. Partea de jos, mai proeminentă, a unui edificiu, a unui grilaj etc. 3. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. 4. (geogr.) ~ continental = parte a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 m. s.n., art. soclul, pl. socluri, socoteală 1. Calcul numeric. TA face (sau a da cuiva) ~a — a plăti (cuiva) ceea ce are de primit. Pe ~a mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi ~ile = a-i eşua planurile. A ieşi la ~ (cu ceva sau cu cineva) = a o scoate la capăt (cu ceva sau cu cineva). A pune la ~ = a ţine cont. //Situaţie de venituri şi cheltuieli, //(fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritme-tice fundamentale. 2. Notă de plată. //Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 3. Proiect, plan. /A-i veni (cuiva) la ~ = a-i fi (cuiva) pe plac. 4. Raţiune, rost; măsură.
5.	(fam.) Treabă, afacere, s.f, g.-d. art. socotelii, pl. socoteli.
socoti 1. tr. A face o socoteală; a calcula, a număra 2. refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii etc. 3. tr. A plănui, a intenţiona. 4. tr. A crede, a presupune; a fi de părere. 5. tr. A aprecia. Utr. şi refl. A (se) considera, a (se) privi ca... vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. socotesc, imperf. 3 sg. socotea; conj. prez. 3 să socotească.
socotinţă (înv.,"pop.) 1. Judecată; chibzuinţă. 2. Opinie, părere!"s'f, g.-d. art. socotinţei, pl. socotinţe, socotire Acţiunea de a (se) socoti, 's.f, g.-d. art. socotirii, pl. socotiri.
socotit1 Faptul de a se socoti; calcul, s.n. socotit2,-ă Chibzuit, cumpătat, adj., pl. socotiţi,-te. socotitor,-oare Calculator, //(ieşit din uz)'Contabil (într-o Cooperativă Agricolă de Producţie), s.m., pl. socotitori; sj'., g.-d. art. socotitoarei, pl. socotitoare. socratjc,-a Care aparţine doctrinei lui Socrate. adj.,pl. socratici,-ce.
socri tr. (fam., reg.) A bate la cap, a cicăli. vb. IV, ind. prez.I sg. şi 3 pl. socresc, imperf. 3 sg. socrea; conj. prez. 3 să socrească.
socru Tatăl sau (la pl.) părinţii unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. s.m., art. socrul, pl. socri, art. socrii, socru-mare Tatăl mirelui. ~.m., art. socrul-mare, pl. söcri-maríTart. socrii-mari.	~	-
socru-rhic Tatăl miresei, s.m., art. socrul-mic, pl. socri-mici, art. socrii-mici.
sodalit Silicat natural de sodiu şi aluminiu, s.n., pl. sodalité.
sodar Aparat de tipul radarului, folosit pentru sondarea troposferei joase cu ajutorul undelor de audiofrecvenţă. s.n., pl. sodare.
soda Carbonat de sodiu, folosit la spălarea rufelor, a vaselor etc. I~ caustică = hidroxid de sodiu, s.f, g.-d. art. sodei.
sodic,-ă Care conţine sodiu. adj.,pl. sodici,-ce. sodiu Metal moale, alb-argintiu, foarte’reactiv. s.n., art. sodiul; simb. Na.
sodom (pop.) 1. Mulţime de oameni, de animale; can-titate"mare. 2. Prăpăd, nenorocire, s.n. sodomi tr. şi refl. (înv., pop., reg.) A (se) nimici, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sodomesc, imperf. 3 sg. sodomea; conj. prez. 3 să sodomească.
sodomie,-ă De sodomie; (p. ext.) desfrânat, adj., pl. sodomici,-ce.
sodomie (înv.) Relaţii sexuale anormale (între parteneri de acelaşi sex, între oameni şi animale etc.). s.f, art. sodomia, g.-d. art. sodomiei, pl. sodomii, art. sodomiile. Sodom|st,-ă (rar) Sodomit, s.m., pl. sodomişti; 's.f, g.-d. art. sodomi stei, pi sodomiste. sodomit,-ă Cel care practică sodomia; (rar) sodomist. s.m., p/. sodomiţi; s.f, g.-d. art. sodomitei, pi sodomite, sodomiza tr. A practica sodomia, vb. I, ind. prez. 3 sodomizează.
sofa Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. s.f, art. sofaua g.-d. art. sofalei, pl. sofale, art. sofalele, soffioni (-Ti-oni) (it., geol.) Izvoare termale şi vapori fierbinţi,jirovenind din magmă. s.m. pl.
S0fi0t,-a (-fi-ot) (Locuitor) din Sofia, adj., s.m. şi f.,pl. sofioţi,-te.
SofTsm Raţionament în aparenţă corect, în realitate însă incorect, care urmăreşte să inducă în eroare, s.n., pl. sofisme.
sofist,-ă 1. (în Grecia antică) Profesor de filosofie şi retorică, adept al explicării raţionale a fenomenelor naturii. 2. Persoană care foloseşte sofismele, s.m., pl. sofişti; s.f, g.-d. art. sofistei ,pl. sofiste, sofistic,-ă (despre judecăţi) Bazat pe un sofism; (p. gener.) fals, eronat. adj.,pl. sofistici,-ce. sofistica tr. l.A face sofisme. 2. X da un caracter artificial, complicat sau preţios, vb. I, ind. prez. 3 sofisti-chează.
sofisticare Acţiunea de a sofistica, s.f, g.-d. art. sofisticării, pr sofisticări.
sofistică Denaturare (intenţionată) a unui raţionament cu scopul de a înşela. //Argumentaţie falsă, s.f, g.-d. art. sofisticii.
sofisticărie (fam.) Abuz de sofisme, s.f, art. sofisticăria g.-d. art. sofisticăriei, pl. sofisticării, art. sofisticăriile. " sofită Lampă electrică în formă’de tub. [var. sufită s/] s.f, g.-d. art. sofitei, pl. sofite.	’
sofra (înv.) Mescioară scundă, la care se mănâncă stând pe divan, s.f, art. sofraua g.-d. art. sofralei, pl. sofrale, art. sofralele.	~
sofragérie v. sufragerie.
soft1 Fire de bumbac sau de celofibră, puţin răsucite, folosite ca bătătură pentru unele ţesături scămoşate. s.n. soft2 (inform.) Software, s.n., pl. softuri.
software
1124
software (-uer) (angl.) Sistem de programe pentru computere; soft. s.n.
soharici (înv.) Un fel de pesmet. s.m.,pl. soharici. sohodol (reg.) Vale seacă în regiunile calcaroase. s.n., pl. sohodoale.
soi1 (pop.JStrat de murdărie depus pe obiecte; slin. s.n., pl. soaie.
soi2 Specie, varietate de plante, de animale, //(fam.) Fel, categorie de oameni sau de obiecte. IDe ~ = de calitate. s.n., pl. soiuri.
soj3 tr. şt refl. (rar) A (se) umple cu soi1, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 să soiască.	”	”
soia Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu fructul în formă de păstaie, din ale cărei seminţe se extrage un ulei sau se prepară diferiţi înlocuitori alimentari, sf, g.-d. art. soiei.
soios,-oasă Murdar (de grăsime); slinos, adj., pl. so-ioşi~oase~
soitarîu Fiecare dintre măscăricii domnilor (fanarioţi) din ţările româneşti, s.m., art. soitariul, pl. soitarii, art. soitariii.	"	’
sol1 '(muz.) 1. Treapta a cincea din gama majoră-tip; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. Nume dat uneia dintre chei. s.m., pl. sol.
sol2 (în Evul Mediu) Persoană însărcinată să ducă tratative în numele unei ţări sau al unui suveran. //Vestitor, //(la nunţile ţărăneşti) Trimis al mirelui la casa miresei ca să-i vestească sosirea, s.m., pl. soli. sol3 Unitate monetară principală în Peru. s.m., pl. soli. sol4 (chim.) Soluţie coloidală. s.n. sol5 1. Strat afănat de la suprafaţa scoarţei pământului, care, împreună cu atmosfera din jur, constituie mediul de viaţă al plantelor; (p. ext.) pământ. 2. Exerciţiu de ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. s.n.,pl. soluri.
solanacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee, 3in care fac parte: cartoful, roşiile etc.; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. solanaceea, g.-d. art. solanaceei, pl. solanacee.
solanee (bot.) Solanacee. s.f, art. solaneea, g.-d. art. solaneei,p/. solanee.	"
solanina Substanţă toxică extrasă din unele plante solanacee, care are utilizări în medicină, sf, g.-d. art. so-laninei.
solar1 Seră. s.n., pl. solare.
solar2,-ă Referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. Casă ~. /An ~ = timp în care se efectuează o rotaţie completă a Pământului în jurul Soarelui, adj., pl. solari,-e.
soiarigraf Aparat pentru măsurarea radiaţiilor solare; solarimetru. s.n., pl. solarigrafe. solarimetru Soiarigraf. s.n., art. solarimetrul, pl. solarimetre.	~
sol ari u Loc amenajat unde se fac băi de soare, s.n., art. solâriul, pl. solarii, art. solariile. solărizare Supraexpunere puternică a unei plăci sau a unui film fotografic, s.f, g.-d. art. solarizării, pl. solarizări. solă1 Porţiune de teren cultivată cu aceeaşi plantă,”în cadrul unui asolament. s.f, g.-d. art. solei, pl. sole. solă2 Nume dat unor specii de peşFi marini,“plaţi şi ovali, care trăiesc la mică adâncime, s.f., g.-d. art. solei, pl. sole.	-
sol Banc Element de construcţie executat deasupra părţii exterioare a parapetelor ferestrelor sau a uşilor pentru a le proteja de apa provenită din precipitaţii, s.n., pl. sol-bancuri."
sol bă Arşic de capră, s.f, g.-d. art. solbei, pl. solbe. sold 1. Diferenţă între suma înregistrată în debitul şi cea înregistrată în creditul unui cont. 2. Rest de plată la
închiderea unor obligaţii. 3. Marfă rămasă nevândută şi care se desface cu preţ redus, s.n., pl. solduri, solda 1. tr. A calcula soldul unui cont. 2. refl. (fig., despre tratative, întreceri sportive, acţiuni etc.) A avea drept rezultat, a se încheia cu... 3. ír. A lichida o datorie. //A vinde un rest de marfă cu reducere de preţ. vb. I, ind. prez. 3 soldează.
soldare Acţiunea de a (se) solda, s.f, g.-d. art. soldării, pl. soldări.	-
soldat 1. Militar care nu are niciun grad; (p. gener.) militar care îşi execută stagiul. 2. (fig.) Luptător, militant. s.m., pl. soldaţi.
soldă I. Salariu plătit militarilor şi personalului civil dîn armată. 2. Afl în -a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru, s.f, g.-d. art. soldei, pl. solde.	”	""
soldăţel Diminutiv al lui soldat, s.m.. pl. soldăţei, art. soldăţeii.	*	~
soldăţesc,-ească Referitor la soldat; de soldat, adj., pl. soldăţeşti. ~
soldăteşte Ca soldaţii; milităreşte. adv. soldăţîe (rar) Viaţă de soldat, s.f, art. soldăţia, g.-d. art. solSăţiei.	"
soidăţime Mulţime de soldaţi, s.f, g.-d. art. soldăţi; mii. ”
soldăţoi (fam.) Augmentativ al lui soldat, s.m., art. sol-dăţoiul'"p/. soldăţoi, art. soldăţoii. solbiu Veche monedă italienească de mică valoare, care a circulat şi în ţările române, s.m., art. soldiul, pl. soldii, art. soldiii.	""	-
soleăr (-le-ar) Muşchi situat în partea posterioară a gambei. s.m.,pl. soleari.
solecism Greşeală de sintaxă. s.n.,pl. sole.cisme. soleil' (solei) (fr., despre obiecte plisate) în formă de raze. //(adj.) Fustă ~. adv.
solemn,-ă (şi adv.) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Grav, serios. //Sfânt, sacru. //Grandios, măreţ. 3. (despre acte juridice) încheiat în anumite forme cerute de lege. adj., pl. solemni,-e.	„	""
solemnitate 1. însuşirea de a fi solemn; măreţie. //Gravitate, sobrietate. 2. Sărbătorire publică, fastuoasă, sobră a unui eveniment ori a unei persoane. 3. îndeplinire a unor forme care dau valabilitate actelor juridice. s.f, g.-d. art. solemnităţii, pl. (2) solemnităţi, solenaţie (-ţi-e) Mărime egală cu sumă algebrică a curenţilor electrici de conducţie din conductoarele care îmbrăţişează o curbă închisă, s.f, art. solenaţia, g.-d. art. solenaţiei, pl. solenaţii, art. solenaţiile. -solenojd Bobină electrică de îormă cilindrică, fără miez feromagnetic. s.m., pl. solenoizi. sol fa tară (înv.) Emanaţie vulcanică gazoasă, conţinând vapori de apă, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc. s.f, g.-d. art. solfatarei, pl. solfatare. solfegia (-gi-a) intr. A executa un solfegiu (2). vb. I, ind. prez. 3 solfegiază, 1 pl. solfegiem; conj. prez. 3 să solfegieze; ger. solFegiind.	~
solfegiere (-gi-e-) Acţiunea de a solfegia. s.f, g.-d. art. solfegierîi, pl. solfegieri.
solfegiu 1. Mică piesă muzicală, fără cuvinte, compusă în vederea exerciţiilor. 2. Exerciţiu vocal constând în intonarea notelor, menit să dezvolte auzul şi simţul melodic, s.n., art. solfegiul, pl. solfegii, art. solfegiile. soli intr. (înv., rar) A trimite cuiva"o solie. vb. ÍV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 să solească.	”	"
solicita tr. l.A se adresa cu o cerere. 2. A invita să... 3. A provoca, a atrage atenţia, mila etc. cuiva. 4. A su-pune un corp unei acţiuni fizice (torsiune, apăsare etc.). vb. I, ind. prez. 3 solicită; conj. prez. 3 să solicite.
1125
soluţie
solicitant,-ă Persoană care solicită (1) ceva; solicitator. s.m.,prsolicitanţi; s.f, g.-d. art solicitantei, pl. solicitante.	~
solicitare Acţiunea de a solicita; cerere (stăruitoare). //Proces fizic prin care se produc tensiuni şi deformaţii în interiorul unui corp solid, s.f, g.-d. art. solicitării, pl. solicitări.	-
SOliciîator,-oare Solicitant, s.m., pl. solicitatori; s.f, g.-d. art. solicitatoarei, pl. solicitatoare, solicitudine Atitudine de atenţie, ie grijă, de prietenie faţă de cineva sau de ceva. s.f, g.-d. art. solicitudinii. solid1 Monedă de aur care a circulat în Imperiul Român si în Imperiul Bizantin, s.m., pl. solizi. solid2 Corp care are însuşirea de a-şiTnenţine forma şi dimensiunile; (p. ext.) corp tare, dur. s.n., pl. solide. solid3,-ă 1. Consistent; tare, dur. /Stare ~ - una dintre cele trei stări de agregare ale materiei. 2. Durabil, trainic, rezistent. 3. (fig.) Temeinic, serios; (p. ext.) sigur.
4.	Mare; (fam., despre oameni) voinic, robust. 5. (fig.) Care înfruntă cu tărie greutăţile; dârz. adj.,pl. solizi,-de. solidar,-ă 1. Legat de cineva sau de ceva prin idei sau interese comune. 2. Care participă împreună cu alţii la o acţiune. //Care leagă între ei într-un raport de obligaţii mai mulţi creditori şi un debitor sau mai mulţi debitori şi un creditor. 3. Care este legat prin construcţie de altă piesă, formând împreună un tot. adj., pl. solidari,-e. solidarism Concepţie social-politică potrivit căreia principiül fundamental al existenţei societăţii este solidaritatea tuturor membrilor ei. s.n. solidaritate Faptul de a fi solidar; sentiment care îi determină"pe oameni să se ajute reciproc, s.f, g.-d. art. solidarităţii.
solidarfej 1. refl. A se declara solidar (1) cu cineva sau cu ceva. 2Ttr. A lega strâns între ele două sau mai multe piese sau obiecte, vb. I, ind. prez. 3 solidarizează, solidarizare Acţiunea de a (se) solidariza.""s/, g.-d. art. solidarizării, pl. solidarizări, solidifica refl. şi tr. (despre substanţe) A trece sau a face să treacă din stare lichidă în stare solidă. Hrefl. A se întări. Hrefl. (despre grăsimi) A se slei. vb. /, ind. prez. 3 solidifică; conj. prez. 3 să solidifice, solidificare Faptul de a (se)'solidifica, s.f, g.-d. art. solidificăni, pl. solidificări.
soliditate 1. Stare a corpurilor solide; tărie, duritate, rezistenţă. 2. (fig.) Temeinicie, seriozitate, s.f, g.-d. art. solidităţii.
solidűs (fiz.) Loc geometric al punctelor dintr-o diagramă care reprezintă terminarea solidificării. s.n. solie (înv.) 1. însărcinare dată unui sol2; veste, mesaj adus de un sol2. /A-şi da ~a = a expune obiectul misiunii sale. 2. Grup de persoane trimise ca soli. s.f, art. solia, g.-d. art. soHei,_p/. solii, art. soliile. soTiflucţiune v. sohfluxiune. ' solifluxijne (-xi-u-) Alunecare lentă a solului ca urmare aTmbibării cu apă. [var. soliflucţiune s.f] s.f, g.-d. art. solifluxiunii.
sol ilocvi u/soli loc (livr.) Monolog, s.n., pl. solilocvii /soli locuri.
soliped1 Animal soliped2. s.n.,pl. solipede. soliped2,-ă (despre animale) Care are iă picior un singur deget (terminat cu o copită), adj., pl. solipezi,-de. solipsism Doctrină conform căreia singura realitate ar fi omul"şi conştiinţa lui. s.n. solipsist,-ă (Adept) al solipsismului, adj., s.m. şi f, pl. solipsişti,-ste.
solişi,-ă 1. Cântăreţ sau instrumentist care execută un solo2. 2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deţine rolul principal într-un ansamblu coregrafic, s.m., pl. solişti; s.f, g.-d. art. solistei, pl. soliste.	’	"
solistic,-ă Care se execută de un solist, adj., pl. solistici,’-ce.	'
solitar1 Piatră preţioasă (de obicei diamant) montată singură la o bijuterie, s.n., pl. solitare. solitar2,-ă l. Singur, izolat. 2. (despre locuri) Pustiu, neumblat, //(despre fiinţe, şi s.) Căruia îi place singurătatea. adj., pl. solitari,-e.
solitarism (livr.) Tendinţă de a trăi în izolare, s.n. solitudine (livr.) Singurătate, izolare, s.f, g.-d. art. solitudinii.
solmizaţie (-ţi-e) 1. Sistem medieval de intonare sila-bică a notelor. 2. Citire ritmică a notelor, fără intonarea lor. s.f, art. solmizaţia, g.-d. art. solmizaţiei. solniţă 1. Vas mic în care se serveşte sărea (şi piperul) la masă. 2. (pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea de bucătărie. 3. (pop.) Cavitate situată deasupra ochilor Ia cai. s.f, g.-d. art. solniţei, pl. solniţe. solo1 Fără acompaniament, adj. invar. solo2 1. Compoziţie muzicală (sau parte dintr-o compoziţie) scrisă pentru un singur instrument ori pentru o singură voce. 2. Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singură persoană, s.n., art soloul, pl. solouri. solodiu Sol evoluat prin dezalcalizare. s.n., art. solodi-ul, pl. solodii, art. solodiile.
solomonar (pop.) Persoană care pretinde că ştie să citească în stele, să prevestească mersul vremii, să împiedice ploile etc.; (p. ext.) vrăjitor, [var. (reg.) şolomănar, şolomonar s.m.] s.m., pl. solomonari, solomoni tr. (pop.)"A vrăji. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. solomonesc, imperf. 3 sg. solomonea; conj. prez. 3 să solomonească.	"
solomonian,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Insulele Solomon. adj., s.m. şi f, solomonieni,-e. solomonie (pop.) 1. Vrăjitorie,"farmec. 2. Vicleşug, şiretlic, s.f, art. solomonia, g.-d. art. solomoniei, pl. solomonii, art. solomoniilé.
solomo'nire (pop.) Acţiunea de a solomoni. s.f, g.-d.
art. solomönirii, pl. solomoniri.
solonceac (geol.) Sol salin (ie suprafaţă. s.n.,pl. solon-
ceacuri.
soloneţ Grup de soluri cu conţinut bogat de sodiu şi cu
o	fertilitate scăzută. s.n.,pl. soloneţuri. solstiţial,-ă (-ţi-al) Referitor la solstiţiu. adj., pl. sol-stiţiali,’-e!
solstiţiu Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 iunie şi 22 decembrie), când Pământul se află la cea mai mare distanţă de Soare, marcând ziua cea mai lungă, respectiv cea mai scurtă din an. s.n., art. solstiţiul, pl. solstiţii, art. solstiţiile.
solubil,-ă 1. {despre substanţe, elemente chimice etc.) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. (fig.) Care se poate rezolva, adj., pl. solubili,-e. solubilitate 1. Proprietate a unor substanţe de a fi solubile. 2. "Cantitate maximă dintr-o substanţă dizolvată într-o anumită cantitate de solvent, s.f, g.-d. art. solubi-lităţii, pl. solubilităţi.
SŐlubiliza tr. şi refl. A face să devină sau a deveni solubil. vb. I, ind. prez. 3 solubilizează. solubilizare Transformare a unei substanţe greu solubile într-una uşor solubilă, în urma unui proces fizic sau chimic, s.f, g.-d. art. solubilizării, pl. solubilizări. SOiunar,-ă Referitor simultarTla Soare şi la Lună. lOre ~ = ore favorabile pescuitului, stabilite în funcţie de poziţia Soarelui şi a Lunii, adj., pl. solunari,-e. solutreean1 (-tre-ean) Subetajul mediu al paleoliticului superior, s.n.
solutreean2,-ă (-tre-ean) Referitor la solutreean1. adj., pl. solutreeni,-e.
soluţie (-ţi-e) l. (chim.) Amestec omogen, cuprinzând două sau mai multe substanţe încorporate. 2. Modalitate
soluţiona
1126
de a rezolva o situaţie, o dificultate etc. //(mat.) Răspuns la o problemă, la o ecuaţie etc. 3. ~ de continuitate = separare a părţilor care mai înainte erau legate între ele; întrerupere a continuităţii, [var. (înv.) soluţiune sf] s.f., art. soluţia, g.-d. art. soluţiei, pl. soluţii, art. soluţiile, soluţiona (-ţi-o-) tr. A da o soluţie (2); a rezolvă, vb. /, ind. prez. 3 soluţionează.
soluţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a soluţiona; rezolvare, dezlegare, s.f, g.-d. art. soluţionării, pl. soluţionări, solunune v. soluţie.	~	~
solvâ6il,-ă (despre’ un debitor) Care are cu ce plăti; solvent2” adj., pl. solvabili,-e.
solvabilitate însuşirea de a fi solvabil; solvenţă. sf, g.-d. art. solvabilităţii, solvat (chim.) Dizolvat (2). s.m., pl. solvaţi. solvite intr. (chim.) A produce o solvatăre. vb. I, ind. prez. 3 lolvatează.
solvatare Stabilirea unor legături între moleculele substanţei dizolvate şi moleculele dizolvantului, s.f, g.-d. art. solvatării.
solvent1 Substanţă care are proprietatea de a dizolva alte substanţe; dizolvant, s.m., pl. solvenţi. solvent2,-a 1. (despre elevi şi studenţi, şi s.) Care plăteşte taxe, care nu este bursier. 2. Solvabil, adj., pl. solvenţi,-te.
solvenţă Solvabilitate, s.f, g.-d. art. solvenţei, pl. solvenţi ’
solv} tr. şi refl. (înv.) A (se) dizolva, vb. IV, ind. prez. 3 sg. solvă/solveşte, imperf. 3 sg. solvea; conj. prez. 3 să solve/să solveăscă.	-
SOlvire Acţiunea de a (se) solvi; izolvare. s.f, g.-d. art. solvirii, pl. solviri.
solz 1. Fiecare dintre plăcile mici, dure şi lucioase care acoperă corpul celor mai mulţi peşti, al celor mai multe reptile, picioarele păsărilor etc. 2. Fiecare dintre plăcile de metal din care sunt făcute armurile sau anumite podoabe. 3. Fiecare dintre frunzuliţele care protejează bulbii, mugurii sau alte organe ale plantelor. 4. ~ de peşte = un fel de instrument popular format dintr-un solz de peşte maleabil. 5. (fig., pop.) Murdărie care se depune pe piele în formă de mici cruste, s.m., pl. solzi, solzăne (rar) Totalitatea solzilor care acoperă corpul unui animal, s.f, art. solzăria, g.-d. art. solzăriei. solzişor Diminutiv al lui solz. s.m., pl. solzişori. solzos^-oasă Acoperit cu solzi. //In formă-de solzi. adj.,~pl. so!zoşi,-oase.
soma1 Totălitateă celulelor diploide ale organismului viii. s.f.
soma2 Băutură alcoolică preparată din sucul unei lănte exotice, considerata în vechea religie indiană ca ăutură a nemuririi, s.f, g.-d. art. somei. soma3 tr. 1. A cere cuiva în mod hotărât (şi sub ameninţare) să îndeplinească ceva. 2. (jur.) A face o somaţie (1). vb. I, ind. prez. 3 somează, somalez,-ă (Locuitor) din Somaliă adj., s.m. şi f, pl. somalezi,-e.
somâli Limbă afro-asiatică oficială în Somalia, s.f. somare Acţiunea de a soma3 (1). s.f, g.-d. art. somării, pl. somări.
somatic,-ă Referitor la corp. /Celule ~ = celulele corpului (cu excepţia celor sexuale), adj., pl. somatici,-ce. somatologie Ştiinţă care se ocupă cu studiul anatomic şi fizioiogic'al corpului vieţuitoarelor, sf, art. soma-tologia, g.-d. art. somatologiei. somatometrie Determinare a formei şi dimensiunilor corpului (animalelor), s.f, art. somatometria, g.-d. art. somatometriei.
somatotrop,-ă Care acţionează asupra corpului. /Hormon ~ = hormon care stimulează creşterea corpului. adj., pl. somatotropi,-e.
somaţie (-ţi-e) 1. Faptul de a soma; ordin scris prin care se cere cuiva să execute (sau să înceteze) o acţiune.
2.	Rugăminte imperativă. //Solicitare scrisă prin care unui debitor i se cere să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de creditorul său. [var. (înv.) somaţiune sf] sf, art. somaţia, g.-d. art. somaţiei, pl. somaţii, art. somaţiile, somaţiune v. somaţie.	""	"
sombrero Pălărie cu boruri mari, purtată mai ales în Spania şi în America Latină, s.n., art. sombreroul, pl. sombrero.	~
someşean,-ă (Locuitor) din regiunea Someşului, adj., s.m., pl. someşeni,-e.
someşeana Numele unui dans popular din zona Năsăudului; melodoie după care se execută acest dans. s.f. art., neart. someşeană, g.-d. art. someşenei. someşeancă Locuitoare din regiunea Someşului, s.f, g.-d. art. someşencei, pl. someşence. somieră (-mi-e-) 1. Reţea elastică de sârmă fixată pe cadrufpatului, peste care se aşază salteaua. 2. Bloc de piatră care susţine o boltă. //Grindă principală pe care sunt rezemate grinzile secundare ale unui planşeu. s.f, g.-d. art. somierei, pl. somiere, somitate Persoană cu merite deosebite într-un domeniu al ştiinţei; persoană de renume, s.f, g.-d. art. somităţii, pl. somităţi.	”
somn1 Peşte răpitor cu corpul lung şi fără solzi, cu capul turtit, s.m., pl. somni.
somn2 1. Stare fiziologică, normală şi periodică, necesară refacerii forţelor, caracterizată prin inactivitate somatică, încetinirea respiraţiei etc. //(fig.) Stare de inerţie, de toropeală. IA dormi ~ul iepurelui = a dormi uşor, iepureşte. A trage un {púi de) ~ = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) ~ul = a aţipi. A-l păli ~ul sau a pica de - = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ~ de iarnă = stare de amorţire în care petrec unele animale iama. -ul plantelor = aplecare a frunzelor sau închidere a florilor în timpul nopţii. 2. Senzaţie provocată de necesitatea de a dormi. 3. ~ul de veci (sau cel lung, veşnic) = moartea, s.n.
somnambul,-ă Persoană care suferă de somnambu-lism. //(adj.) Fiinţă ~. s.m., pl. somnambuli; s.f, g.-d. art. somnambulei,j?/. somnambule, somnambulic,-a De somnambul. adj.,pl. somnambu; lici,-ce. -
somnambulţsm 1. Stare patologică manifestată prin diferite acţiuni inconştiente în timpul somnului; noc-tambulism. 2. Executare automată a unor acte de către o persoană hipnotizată, s.n.
somnje (rar) Somnolenţă, s.f, art. somnia, g.-d. art. somniei.	_
somnifer1 Medicament somnifer2; narcotic, hipnotic, soporific, s.n., pl. somnifere.
somnifer2,-ă Care provoacă somn. adj., pl. somniferi,-e. somnişor1 Diminutiv al lui somn1; somnuleţ1. s.m.,pl. somnişor!	,
somnişor2 (bot.) Mac de grădină, s.m., pl. somnişori. somnişor3 Diminutiv al lui somn2; somnuleţ2. s.n. somnola intr. A dormita, a picoti, vb. I, ind. prez. 3 somnolează.
somnolare (rar) Acţiunea de a somnola, s.f, g.-d art. somnolării.	.
somnolent,-ă Care este în stare de somnolenţă; toropit (de somn). adf.,pl. somnolenţi,-te. somnolenţa Stare intermediară între veghe şi somn; somnie, sonînoroşie. s.f, g.-d. art. somnolenţei, somnora intr. (rar) A dormi uşor. vb. I, ind. prez. 3 somnorează.
somnoroasă 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu frunzele şi fructele acoperite cu peri aspri. 2. Pidonic. s.f, g.-d. art. somnoroasei, pl. somnoroase.
1127
sopran
somnoros,-oasă 1. Căruia îi este somn; adormit, toropit de somn. //(şi s.) Căruia îi place să doarmă mult. 2. (fig.) Lipsit de vioiciune, de vigoare; fară viaţă, şters, [vor. (reg.) somnuros,-oasă adj. ] adj.,pl. somnoroşi,-oase. somnoroşie (înv.) Somnolenţă, s.f., art. somnoroşia, g.-d. art. somnoroşiei.
somnoterapie Tratament al unor boli prin somn prelungit. s.f., art. somnoterapia, g.-d. art. somnoterapiei. somnulet1 Somnişor'. s.m.,pl. somnuleţi. somnuleţ2 Somnişor3. s.n. somnuros,-oasă v. somnoros, somoiag (reg7 iht.) Pui de somn1. s.m.,pl. somoiegi. somon Peşte răpitor marin, care intră vara în fluvii pentru reproducere, s.m., pl. somoni, somotei Pui de somn1 (pânăla 1 kg). s.m.,pl. somotei, art. somoteii.
somptuar,-ă (-tu-ar) 1. Referitor la cheltuieli. ILegi ~ = legi care, în vechea Romă, aveau ca scop reducerea cheltuielilor exagerate. 2. Arte ~ = arte de lux (mozaicul, orfevrăria etc.). adj., pl. somptuari,-e. somptuos,-oasa (-tu-os) Luxos, fastuos, bogat; de o eleganţă impunătoare, adj[., pl. somptuoşi,-oase. somptuozitate (-tu-o-) însuşirea ae a fi somptuos; lux, splendoare, sf.. g.-d. art. somptuozităţii. son1 Unitate de măsură a intensităţifsunetelor. s.m.,pl. soni.
son2 (livr., înv.) Sunet, ton. s.n., pl. sonuri. sona refl. (fam., despre oameni) A-şi"pierde judecata, a se ţicni. vb. I, ind. prez. 3 se sonează. sonagraf (rar) Aparat pentru înregistrarea sunetelor cu mare fidelitate, s.n., pl. sonagrafe. sonagramă Reprezentare grafică, la sonagraf, a semnalelor sonore, s.f, g.-d. art. sonagramei, pl. sonagrame. sonant,-ă (despre consoane) A "cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor şi care poate fi centru de silabă. adi., pl. sonante.
sonantă Consoană sonantă. s.f, g.-d. art. sonantei, pl. sonante.
sorîar Detector sonic pentru reperarea obiectelor subacvatice. s.n., pl. sonare.
sonată Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părţi, deosebite între ele ca structură, tonalitate etc. s.f. g.-d. art. sonatei, pl. sonate.
sonatină "Sonată de proporţii mici. s.f, g.-d. art. sonatinei, pl. sonatine.
sonda tr. 1. Â explora cu o sondă un teren, fundul unei ape etc. //A cerceta o cavitate a organismului cu o sondă. 2. (fig.) A încerca să afle gândurile, intenţiile cuiva; a tatona, vb. /, ind. prez. 3 sondează. sondabil,-ă Care poate fi sondat. adj.,pl. sondabili,-e. sondaj 1. Cercetare făcută cu o sondă în sol, pe"fundul unei ape etc.; prospecţiune. //Luare de probe dintr-un material compact. 2. Introducere a unei sonde într-o cavitate a organismului pentru evacuarea substanţelor nocive sau în vederea recoltării de probe pentru analiză etc. 3. (fig.) Cercetare, investigaţie. I~ de opinie = anchetă pnn care se urmăreşte cunoaşterea opiniilor populaţiei în diferite probleme (economice, politice, culturale etc.). s.n., pl. sondaje.
sondare Acţiunea de a sonda; sondaj, investigaţie, s.f. g.-d. art. sondării, pl. sondări, sondă 1. Gaiiră forată în interiorul scoarţei pământului, în vederea extragerii unui zăcământ de hidrocarburi fluide. //Instalaţie situată deasupra unei sonde (1).
2.	Instrument pentru determinarea adâncimii apei.
3.	Aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular (ciment, nisip etc.). 4. Instrument chirurgical pentru explorarea sau evacuarea unor canale sau cavităţi ale organismului. 5. ~ spaţială = rachetă
spaţială cu ajutorul căreia se explorează straiele superioare ale atmosferei terestre. Balon— = balon prevăzut cu aparate de observaţie meteorologice. 6. Pahar înalt şi subţire, mai îngust în partea de jos. s.f, g.-d. art. sondei, pl. sonde.
sondeză Instalaţie de foraj la mică adâncime, s.f, g.-d. art. sondezei, pl. sondeze, sondor Muncitor la o sondă (1). s.m., pl. sondori, sonerie 1. Dispozitiv care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot lovit de un ciocănel special. /- electrică = sonerie în care ciocănelul este acţionat de un electromagnet. 2. Buton care declanşează funcţionarea unei sonerii (1). s.f, art. soneria g.-d. art. soneriei, pl. sonerii, art. soneriile, sonet Poezie cu formă "fixă, alcătuită din 14 versuri, împărţite în două catrene şi două terţine, s.n., pl. sonete, sonetă Dispozitiv pentru baterea piloţilor în sol 7de obicei pe fundul unei ape), s.f, g.-d. art. sonetei, pl. sonete.
sonetist,-ă Persoană care scrie sonete, s.m., pl. sone-tişti; sf, g.-d. art. sonetistei, pl. sonetiste. song (angl.) Cântec, melodie, s.n., pî. songuri. sonic,-ă Referitor la sunete. //Care se "manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului, adj., pl. sonici,-ce. sonicitate Ramură a mecanicii care studiază transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibraţii elastice propagate în masa acestora, s.f, g.-d. art. sonicităţii. sonogramă înregistrare a profilului vocii, s.f., g.-d. art. sonogramei, pl. sonograme. sonolocaîie (-ţi-e) Determinare a poziţiei unui obiect faţă de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, s.f, art. sonolocaţia, g.-d. art. sonolocaţiei. sonoluminescenţă/sonolumihiscentă Emisiune slabă de lumină care însoţeşte fenomenul de formare a bulelor de gaze într-un lichid supus acţiunii ultrasunetelor. s.f, g.-d. art. sonoluminescenţei/sonoluminis-cenţei.
sonometrie (fon.) Măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrulüi. s.f, art. sonometria, g.-d. art. sonome-triei.	"
sonometru 1. Aparat pentru studierea coardelor vibrante şî"determinarea frecvenţei unui sunet. 2. Instrument electronic pentru măsurarea intensităţii zgomotelor. s.n., art. sonometrul, pl. sonometre. sonor1 Partea sonoră (5) a unui film. s~n. sonor2,-ă 1. Care produce sunete; care răsună. 2. Care amplifică sunetele. 3. Care are sunet plăcut, armonios.
4.	(despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 5. (despre filme) însoţit de vorbire şi de muzică. 6. (fig.) Renumit, important, adj., pl. sonori,-e. sonoritate 1. însuşirea de a fi sonor. //Muzicalitate.
2.	Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă, s.f, g.-d. art. sonorităţii, pl. sonorităţi.	”
sonoriza 1. ír. A face (să fie) sonor. //A face sonor un film mut. 2. tr. şi refl. (despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră, vb. I, ind. prez. 3 sonorizează.
sonorizare Acţiunea de a (se) sonoriza s.f, g.-d. art. sonorizăm, pl. sonorizări.
sonosferă Mică incintă acustică de formă sferică, folosită în special în autoturisme, s.f, g.-d. art. sono-sferei, pl. sonosfere.
söpör (med.) Stare de somnolenţă patologică, s.n. soporifer1 (înv.) Somnifer1. s.n.,pl. soporifere. soporifer2,-ă (înv.) Somnifer2, adj., pl. sopöriferi,-e. soporific1 Somnifer1. s.n.,pl. soporifice. soporific2,-ă Somnifer2, adj., pl. soporifici,-ce. sopran1 (în sintagma) Saxofon ~ = instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran3, adj. invar.
sopran
1128
sopran2 Copil cu voce de sopran3, s.m., pl. soprani.
sopran3 Cea mai înaltă dintre voci (de femeie sau de
copil)- [var. soprano s.n.] s.n.
soprană Femeie cu voce de sopran3, sf, g.-d. art.
sopranei, pl. soprane.
soprano v. sopran3. sor1 v. soră.
sor2 (bot.) Grup de sporangi pe dosul frunzelor la ferigi. s.m., pl. sori.
sora-soarelui Floarea-soarelui. s.f, g.-d. art. sorei-soarelui.-	"
soră 1. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu" altă persoană născută din aceiaşi părinţi sau având numai aceeaşi mamă ori acelaşi tată. /~ bună = soră care are părinţii comuni cu ai fraţilor săi. ~ de lapte = fată care a supt odată cu alt copil de la aceeaşi femeie, considerată în raport cu acel copii. ~ vitregă = sora care are doar unul dintre părinţi comun cu fraţii săi. (reg.) ~ de scoarţă = fiică din altă căsătorie a unuia dintre soţii recăsătoriţi, considerată în raport cu copilul (copiii) celuilalt soţ. (loc. adj.) ~ cu moartea = grozav, foarte mare. 2. (fam., voc.) Termen cu care se adresează cineva unei fete sau unei femei, în semn de prietenie.
3.	(fig.) Tovarăşă, prietenă. 4. Limbă, ţară etc. de aceeaşi origine cu alta. 5. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească a mănăstirilor de femei. 6. Infirmieră. ~ de caritate, [var. (pop.) suroră, sor s.f.} s.f, g.-d. art. (1-5) surorii, (6) sorei, pl. surori.
sora-şefa Şefa surorilor medicale, s.f, art. sora-şefă, g.-d. art. sorei-şefe, pl. surori-şefe. sorb1 Arbore dîn familia rozaceelor, înalt până la 15 m, cu flori albe şi fructe cărnoase, s.m., pl. sorbi. sorb2 1. Loc unde o apă curgătoare dispare de la suprafaţă, continuând printr-un curs subteran. 2. Vârtej de apă cu centru adânc. 3. Piesă metalică prevăzută cu o sită, care se montează la capătul unei conducte, al unei pompe etc. pentru a împiedica aspirarea unor corpuri străine, s.n., pl. sorburi.
sorbestrea Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze crestate pe margini, cu flori lipsite de corolă, s.f, art. sorbestreaua, g.-d. art. sorbe-strelei, pl. sorbestrele, art. sorbestrelele. sorbet (înv.) Băutură răcoritoare "preparată din suc de fructe şi lichior sau apă. s.n., pl. sorbeturi. sorbi tr. l.A bea dintr-un lichid trăgând în gură puţin câte puţin. //A bea repede şi cu lăcomie. IA ~ (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva nu poate suferi pe altcineva; b) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva. A ~ cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare interes pe cineva. 2. A înghiţi, //(fig.) A captiva, a preocupa. 3. A inspira adânc aer, miresme etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sorb, imperf. 3 sg. sorbea; conj. prez. 3 să soarbă.
sorbire Acţiuneâ"de a sorbi; sorbit, s.f, g.-d. art. sorbirii, 'pl. sorbiri, sorbit Sorbire, s.n.
sorbită Constituent al oţelului, moale şi maleabil, care dă acestuia calităţi superioare, s.f, g.-d. art. sorbitei. sorbitor.-oare Care soarbe sau absoarbe, adj., pl. sor-bitori,-öare.-
sorbitură 1. Sorbire; cantitate de lichid care se poate sorbi dîntr-0 dată. 2. (reg.) Mâncare lichidă; zeamă, ciorbă. s.f, g.-d. art. sorbiturii, pl. sorbituri, sorboza Substanţă chimică asemănătoare cu fructoza. s.f, g.-d. art. sorbozei.
sorbţie (-ţi-e) Termen comun pentru absorbţie şi ad-sorbţie. s.f, art. sorbţia, g.-d. art. sorbţiei, pl. sorbţii, art. sorbţiile.
sorcovă 1. Beţişor sau rămurică împodobită cu flori artificiale, cu care umblă copiii la urat în dimineaţa de Anul Nou. IA fi îmbrăcat ca o ~ = a fi îmbrăcat caraghios, împopoţonat. 2. Colind spus de cel care urează cu sorcova (1). s.f, g.-d. art. sorcovei, pl. sorcove, sorcoveală Faptul de a sorcovifsorcovit. s.f~g.-d. art. sorcoveiiCp/. sorcoveli.
sorcovi tr. A umbla"şi a ura cu sorcova //(fig.) A bate. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 să sorcovească, sorcovit Sorcoveala, s.n. ~ sor-cu-TFrate Numele a două plante erbacee cu flori galbene-aurii, cu fructul în formă de capsulă, s.m. Sordfd,-ă Murdar; dezgustător, //(fig.) Meschin, adj., pl. sordizi,-de.
soreari (iht., pop.) Obleţ. s.m.,pl. soreni. soreuie (-di-e) Parte a talului unui licîien, care se detaşează de el şi poate reproduce planta, s.f, art. soredia, g.-d. art. sorediei, pl. soredii, art. sorediile. ” sorescian,-ă (-ci-an) Specific creaţiei scriitorului Marin Sorescu. adj.,pl. sorescieni,-e. sorete (reg.) Peşte răpitor verde~albăstrui. s.m.,pl. soreţi. sorg Plantă furajeră din familia gramineelor, cu frunze lungi şi mari, rezistentă la secetă, s.m. sorginte 1. (livr.) Izvor, sursă; origine. 2. (înv.) Izvor de apă. s.f, g.-d. art. sorginţii, pl. sorginţi. sori 1. refl. (despre fiinţe) A se încălzi la soare. 2. tr. A usca, a coace ceva prin expunere la soare. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. soresc, imperf. 3 sg. sorea; conj. prez. 3 să sorească.	-	-
sorit (log.) Raţionament compus dintr-o serie de silogisme, aşezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, s.n., pl. sorite, sormait Aliaj al fierului cu crom, nichel, carbon, mangan şi siliciu, folosit la acoperirea pieselor supuse la uzură mare. s.n., pl. sormaite. soroc (înv., pop.) 1. Termen fixat pentru efectuarea unuf lucru, pentru săvârşirea unei acţiuni; scadenţă. IA sfinţi ~w/ = a respecta cu stricteţe un termen de plată. A i se împlini ~ul = a ajunge la sfârşitul existenţei, a muri. (Pe) la ~oace = din când în când, la zile mari.
2.	Dată când se întâmplă ceva. //Perioadă a anului când se strân-ge recolta; (concr) recolta culeasă în această perioadă. //Menstruaţie. 3. Dată fixată în tradiţia creştină când se pomenesc morţii; slujbă religioasă ţinută cu acest prilej, 4. Margine, limită. 5. Rost, socoteală, //(reg.) Ursită; prevestire. s.n.,pl. soroace. soroceală (înv., pop.) Sorocire. sf, g.-d. art. sorocelii, pl. soroceli.
soroci tr. (înv., pop.) 1. A fixa un termen pentru efectuarea unui lucru. 2. (în superstiţii) A ursi, a meni. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sorocesc, imperf. 3 sg. sorocea; conj. prez. 3 să sorocească.
sorocire (înv., pop.)-Acţiunea de a soroci; soroceală.
s.f, g.-d. art. sorocirvi, pl. sorociri.
sorocovăţ Veche monedă de argint, s.m., pl. sorocoveţi.
soroză Fruct compus din bace pe jumătate sudate între
ele. s.f, g.-d. art. sorozei, pl. soroze.
sort Tip, fel, categorie de mărfuri, de produse, s.n., pl.
sorturi.
sorta tr. A alege, a repartiza pe categorii. //A separa minereurile, cărbunii de steril, vb. I, ind. prez. 3 sortează.
sortare Acţiunea de a soita; sortat, sf, g.-d. art. sortării,/’/. sortări.
sortat Sortare, s.n.	.
sortator1 Maşină, aparat care sortează diferite materiale sauproduse. s.n.,pl. sortatoare. sortator2,-oare Persoană care lucrează la sortarea
1129
spancă
materialelor, a pieselor etc. s.m., pl. sortatori; s.f., g.-d. art. sortatoarei, pl. sortatoare. sorti tr. (în superstiţii) Aietermina soarta cuiva; a predestina. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 să sortească, sortilegiű (în superstiţii) Ansamblu de vrăji, farmece. s.n., art. sortilegiul, pl. sortilegii, art. sortilegiile. sortiment Ansamblu de mărfuri sau de produse de acelaşi fel,"de aceeaşi mărime; (p. ext.) sort. s.n., pl. sortimente.
sorti mental,-ă Referitor la sortiment, adj., pl. sortimentali,-e.
sortire Acţiunea de a sorti, s.f, g.-d. art. sortirii. sorţ" (pop., de obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, prin aruncaic de zaruri, prin tragerea unor bilete etc., lăsând să decidă întâmplarea. I~i de izbândă = posibilităţi de reuşită, şansă. A trage îa ~i - a) a hotărî, prin sorţi, un câştig; b) (în vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorţilor. A cădea la ~i = a fi desemnat prin sorţi. A se alege ~ii = a se ajunge la un rezultat. s.m.,pl. sorţi, sorţar (pop.) Tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorţi pentru a fi repartizat la o anumită armă. s.m.,pl. sorţari.
SOS Preparat cuknar, lichid sau vâscos (de obicei condimentat), cu care se pregătesc sau cu care se servesc anumite mâncăruri. s.n.,pl. sosuri.
SOS (esoes) 1. Apel radiografie transmis de o navă în pericol de scufundare. 2. Semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol, s.n., art. SOS-ul, pl. SOS-uri. sosi 1. intr. A ajunge undeva. /A-i ~ (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. intr. (despre termene, anotimpuri) A veni, a începe să se desfăşoare. 3. tr. (pop.) A surprinde, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sosesc, imperf. 3 sg. sosea; conj. prez. 3 să sosească. "
sosîe Persoană care seamănă perfect cu alta, încât nu pot fi deosebite fizic, s.f, art. sosia, g.-d. art. sosiei, pl. sosii, art. sosiile.
sosieră (-si-e-) Vas pentru servit sosul1 la masă. sf, g.-d.'ârt. sosierei,pl. sosiere.
sosire Faptul de a sosi; venire. //Linie care marchează sfârşitul unei curse sportive, s.f, g.-d. art. sosirii, pl. sosiri.
SOSjt (în expr.) Bun ~ = formulă de salut cu care este întâmpinat cel care soseşte undeva Pe ~e = pe drum. s.n. sositor,-oare (pop.) Care soseşte, adj., pl. sositori,-oare. ~
sösma (reg.) Copcă mare care serveşte pentru întinderea năvodului sub gheaţă, s.f, art. sosmaua, g.-d. art. sosmalei, pl. sosmale, art. sosmalele. sosténuto (it., muz.) Susţinut,"rar şi uniform, adv. sote Mâncare din zarzavat fiert peste care se toarnă unt. //(a5j.) Morcovi ~. s.n., art. soteul, pl. soteuri. soteriologic,-ă (-ri-o-) Referitor la sotériologie. adj., pl. soteriologici,-ce.
soteriologie (-ri-o-) Capitol al dogmaticii creştine care susţine mântuirea prin jertfe voluntare, sf, art. soteri-ologia, g.-d. art. soteriologjei. sotnic Comandantul unei sotnii. s.m., pl. sotnici. sötnie (-ni-e) Veche unitate de cavalerie~căzăcească, cuprinzând o sută de oameni, s.f, art. sotnia, g.-d. art. sotniei, pl. sotnii, art. sotniiîe.
S0tt0-V0ce~(it., muz.)ln surdină, cu voce scăzută, adv. soţ 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; (la pl.) cele două persoane unite prin căsătorie. 2. (pop.) Tovarăş, asociat. 3. Obiect care împreună cu altul similar formează o pereche. IA nu avea ~ = a fi unic în felul său. s.m., pl. soţi.
soţie 1. Femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei. //(pop.) Perechea unui animal. 2. (pop.) Tovarăş, însoţitor. 3. (pop.) Soţ (3). s.f, art. soţia, g.-d. art. soţiei, pl. soţii, art. soţiile.
soţioară (-ţi-oa-) (pop., fam.) Diminutiv al lui soţie. s.f, g.-d. art. soţioarei, pl. soţioare, soţior (-ţi-or) (pop!) Diminutiv ăl lui soţ. s.m.,pl. soţiori. SoÎiT (săul) (angl.) Stil de interpretare liberă a bluesului. adj. invar.
sovârr Plantă erbacee aromată, cu flori roşii-purpurii, folosită ca plantă medicinală, [var. sovârv, şovârf s.m.] s.m.,pl. sovârfi. sovarv v. sovârf.
sovlrvariţă Plantă erbacee cu flori galbene, s.f. g.-d. art. sovârvâriţei, pl. sovârvariţe. sovhoz (în fosta URSS) Gospodărie agricolă de stat. s.n., pl. sovhozuri.
soviet (-vi-et) (în fosta URSS) Organ al puterii centrale şi locale de stat. s.n., pl. soviete, sovietic,-ă (-vi-e-) 1. adj. "Referitor la fosta Uniune Sovietică, la soviete. II. s.m. şi f. Locuitor din fosta Uniune Sovietică, adj., s.m. şi/, pl. sovietici,-ce. sovietiza (-vi-e-) tr. A supune regimului sovietic, vb. I, ind. prez. 3 sovietizează.
sovon (înv., reg.) 17 Văl purtat de femei ca podoabă; (spec.) văl de mireasă. 2. Pânză albă. s.n., pl. sovoane. sovpren Neopren. s.n.
spadasin 1. Luptător cu spada; (p. ext.) ucigaş. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). s.m., pl. spadasini.
spada 1. Armă formată dintr-o lamă triunghiulară de oţeîfixată într-un mâner. 2. (sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). s.f, g.-d. art. spadei, pl. spade, spadice/spaaice Inflorescenţă în formă de spic. (var. spadix s.n.] s.n., pl. spadice/spadice. spadicifloră (la pl.) Ordin de plante perene care au inflorescenţă în formă de spic; (la sg.) plantă din acest ordin, s.f, g.-d. art. spadiciflorei, pl. spadiciflore. spadix v. spadice. ~	“
spagăt v. şpagat.
spagüete Paste făinoase subţiri şi lungi, s.f pl. spahiu1 Soldat dintr-un corp de cavalerie al armatei otomane, s.m., art. spahiul, pl. spahii, art. spahiii. spahiu2 Militar din vechea cavalerie indigenă "a coloniilor franceze din nordul Africii, s.m., art. spahiul, pl. spahii, art. spahiii.
spaimă 1. Emoţie puternică provocată de ceva neprevăzut şi primejdios. IDe ~ = înfricoşător, înfiorător. A intra ~a în cineva, se spune când cineva se sperie uşor. A trăi cu ~a-n sân = a fi mereu stăpânit de frică. A trage
o	~ = a trece printr-o sperietură mare. Ada~a în cineva = a se speria. A lua ~a cuiva = a fi terorizat de cineva.
2.	Fiinţă, lucru care înfricoşează. 3. (pop.) Frică bolnăvicioasă; nevroză, s.f, g.-d. art. spaimei, pl. spaime, spalier (-li-er) 1. Sistem de susţinere a viţei-de-vie şi a unor pomi fructiferi, format din stâlpi între care sunt întinse fire de sârmă. 2. Şir de tufe cu ramurile tunse, formând un perete de verdeaţă de-a lungul unei alei. //Alee mărginită de un asemenea perete de verdeaţă.
3.	Aparat de gimnastică în formă de scară, fixat pe perete, s.n., pl. spaliere.
spanac 1. Plantă legumicolă cultivată pentru frunzele sale, folosite ca aliment. 2. (fam.) Lucru neimportant; fleac, s.n., pl. (2) spanacuri. spanac-englezesc (bot.) Ştevie. s.m. spanicul-ciobanilor Plantă erbacee cu frunze triunghiulare. s.m. art.
spancă I. adj., s.f. (Varietate de oaie) cu lână albă şi deasă, obţinută din încrucişarea rasei ţigaie cu rasa
spangă
1130
merinos. II. adj. (despre lână) Care se obţine de la oaia spancă (I). adj., s.f., pl. spance. spangă (înv.) Baionetă. /7Spadă. s.f, g.-d. art. spăngii, pl. spăngi.	"
spaniol,-ă (-ni-ol) (Locuitor) din Spania, adj., s.m. şi f, pl. spanioli,-e.
spaniola (-ni-o-) Limba romanică vorbită în Spania şi în ţăriie Americii Centrale şi de Sud, cu excepţia Braziliei. s.f, g.-d. art. spaniolei. spaniolesc,-easca (-n>o-) Referitor la Spania sau la spanioli.pl spanioleşti.	„
spanioleşte (-ni-o-) Ca spaniolii, în felul lor. //In limba spaniolă, adv.
spanioloaică (-ni-o-) (fam.) Spaniolă, s.f, g.-d. art. spanioloaicei, pl. spanioloaice, sparanghel Plantă legumicolă cu rădăcini cărnoase, cultivată pentru lăstarii ei comestibili, s.m. sparceta Plantă legumicolă cu fructul în formă de păstaie. [văr. sparchetă s.f] s.f, g.-d. art. sparcetei, pl. spar-cete.
sparchetă v. sparcetă.
spardec Punte uşoară deasupra cabinelor şi saloanelor de sus- ale vapoarelor. //Punte continuă pe velierele vechi. s.n., pl. spardecuri.
sparge 1. tr. şi refl. A (se) preface în bucăţi sau în cioBuri; a (se) crăpa /(refl.) A-şi - capul (cu ceva) = a-şi frământa mintea pentru a rezolva o problemă. A sein capul cuiva, se spune despre cineva care suportă pe nedrept consecinţele neplăcute ale unui lucru. HA (se) lovi la cap, provocând o rană. 2. tr. A tăia, a despica lemne, butuci etc. 3. tr. A sfărâma învelişul unui lucru pentru a extrage conţinutul. 4. intr. (despre abcese) A se deschide. 5. tr. A distruge, a nimici. SA ~ norma = a depăşi norma. A -frontul - a pătrunde forţat în liniile inamicului. Htr. şi refl. (pop.) A (se) găuri, a (se) uza.
6.	tr. A deschide prin forţare o uşă, o încuietoare; (p. ext.) a jefui, //(inform.) A intra ilegal într-o reţea de calculatoare. 7. refl. (fig., despre concentrări de oameni) A se termina. Htr. A dezbina. /A ~ cuiva casa = a contribui la desfacerea unei căsătorii. 8. tr. (fig., înv.) A împrăştia o oaste. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sparg, I pl. spargem, 2 pl. spargeţi, perf. s. I sg. spărsei, I pl. sparserăm;part. spart.”
spargere 1. Acţiunea de a (se) sparge. 2. Furt prin efracţie, s.f, g.-d. art. spargerii, pl. spargeri, sparge-val Platoşă de~ oţel care protejează diferite veliîcule militare când se deplasează pe apă. s.n., pl. sparge-valuri.
spârgheţ Construcţie în formă de pinten, aşezată în amonte 3e picioarele unui pod, pentru a le feri de loviturile sloiurilor aduse de apă. s.n., pl. spargheţuri. sparringpartner (e pron. ă) (angl.) Sportiv”sau echipă care serveşte ca partener de antrenament altui sportiv sau altei echipe, s.m., pl. sparringpartneri. spart1 Spargere. /A ajunge la -ul târgului = a ajunge undeva prea târziu, s.n.
spart2,-ă 1. Prefăcut în cioburi; plesnit; găurit. /(A fi) mână ~ = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi - -a mânca mult şi cu lăcomie. 2. (despre lemne) Tăiat în bucăţi potrivite pentru foc. 3. (despre pământ) Plin de gropi, //(despre butoaie) Desfundat. 4. (fig., despre sunete) Răguşit, dogit, //(despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) Rupt, uzat. adj., pl. sparţi,-te. spartachiadă (-chi-a-) (înv.) Competiţie sportivă de amploare care cuprindea mai multe ramuri, s.f, g.-d. art. spartachiadei, pl. spartachiade. spartan7-ă I. adj., s.m. ”şi fi (Locuitor) din Sparta, //(fig.) (Persoană) cu concepţii şi moravuri austere. 11. adj. 1. Propriu spartanilor. 2. (fig.) Aspru, sever, adj., s.m. şi fi, pl. spartani,-e.
spartemă Alcaloid extras dintr-o plantă exotică având acţiune analeptică cardiaci s.f, g.-d. art. sparteinei. spartiat,-ă (-ti-at) (rar) Nume dat cetăţenilor cu drepturi depline din vechea Spartă, spre deosebire de iloţi; spartan, adj., s.m. şi f,pl. spartiaţi,-te. spasm Contracţie bruscă, involuntară a unui muşchi sau a unui grup de muşchi; convulsie. //Grimasă, s.n., pl. spasme.
spasmodic,-ă Cu spasme; spastic, adj., pl. spasm<> dici,-ce.
spasmofilic,-ă (med.) (Persoană) care suferă de spas-mofilie. ad/., s.m. şi fi, pl. spasmofilici,-ce. spasmofilie (med.) Predispoziţie la convulsii din cauza unei hiperexcitabilităţi a sistemului muscular, s.f, art. spasmofilia, g.-d. art. spasmofiliei. spasmogen,-ă Care provoacă spasme, adj., pl. spas-mogeni,-e.
spasmolitic1 Medicament spasmolitic2. s.n., pl. spas-molitice.
spasmol]tic2,-ă Care suprimă spasmele, adj., pl. spas-molitici,-ce.
spastic,-ă (med.) Spasmodic, adj., pl. spastici,-ce. spat (în sintagma) ~ de Islanda = varietate de calcit utilizată în industria optică, s.n., pl. spaturi. spată1 A. Parte a războiului de ţesut cu care se bat firele de Bătătură pentru a le îndesa. //Beţişor peste care se trec ochiurile când se împleteşte o reţea sau o plasă. B. (înv.) Sabie cu două tăişuri, s.f, g.-d. art. spatei, pl. spate. spată2 1. Os lat care susţine articulaţiaTimărului; (p. ext.) partea corespunzătoare a corpului. /Lat în -ete = cu umerii largi, voinic. 2. Os lat care susţine articulaţia membrelor la patrupede; (p. ext.) regiunea corespunzătoare a corpului, s.f., g.-d. art. spetei, pl. spete, spate 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la şale; partea superioară a,corpului animalelor, de-a lungul coloanei vertebrale. /In (sau pe)~ = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe ~ = a) culcat cu faţa în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) - = în (sau din) urmă. (Pe) la ~ sau (pe) la ~le cuiva = pe ascuns. A întoarce (cuiva) ~le = a nu mai vrea să ştie de cineva sau ceva. A nu şti nici cu ~le = a nu şti nimic despre ceva. A avea - (tare) = a avea protecţie. A da (un pahar cu băutură) pe - = a bea repede. A arunca ceva pe -le cuiva = a arunca vina pe cineva (fam.) Mă doare în - = puţin îmi pasă. 2. Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă care foloseşte acest procedeu. 3. Partea dinapoi a unor obiecte. //Parte a unei haine care acoperă spatele (1). //Ceea ce se află în spatele (2) unei aşezări, al unui obiect etc. /A veni puternic din - = a fi în ascensiune (valorică). 4. Spătarul scaunului; rezemătoare. s.n.
spatie (la jocul de cărţi) Treflă, s.f, art. spatia, g.-d. art. spatiei, pl. spatii, art. spatiile. spahiiat,-a (livr.) în formă de spatulă, de lopăţică. adj., pl. spatulaţi,-te.
spatulă Mică unealtă în formă de lopăţică, folosită mai ales în farmacie, pentru a întinde sau a amesteca diferite paste, s.f, g.-d. art. spatulei, pl. spaţule. spaţ Spaţiu dintre sulufdinainte şi spată la războiul de ţesut, s.n., pl. spaţuri.
spatia (-ţi-a) tr~A despărţi prin spaţii mai mari (cuvinte, obiecte etc.). vb. I, ini. prez. 3 spaţiază, / pl. spaţiem; conj. prez. 3 să spaţieze; ger. spaţiind.” spaţial,-ă (-ţi-al) Referitor la spaţiu, din spaţiu; referitor lâ spaţiul cosmic. /Cabină ~ = capsulă cosmică, adj., pl. spaţiali,-e.
spaţialilate (-ţi-a-) Lărgime; spaţiu deschis, s.f, g.-d. art. spaţialităţii.
spaţial iza (-ţi-a-) tr. A reprezenta în spaţiu, vb. I, ind. prez. 3 spaţializează.
1131
spânz
spaţializare (-ţi-a-) Acţiunea de a spaţializa; spaţiere. s.f, g.-d. art. spaţializării, pl. spaţializări. spaţiere (-ţi-e-) Spaţializare. s.f, g.-d. art. spaţierii, pl. spaţieri.
spaűona (-ţi-o-) tr. (tipogr., rar) A spaţia. vb. I, ind. prez. 3 spaţionează.
spaţionare (-ţî-o-) Acţiunea de a spaţiona; spaţiere. s.f, g.-d7art. spaţionării, pl. spaţionări. spaţios,-oasa (-ţi-os) Larg, încăpător, vast. adj., pl. spaţioşî,-oase.
spaţiu 1. (fii.) Formă fundamentală a existenţei material care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele şi procesele lumii reale, poziţia, distanţa, mărimea lor etc. 2. întindere nesfârşită care cuprinde corpurile cereşti; văzduh. /~ aerian = zonă din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat şi în care acesta îşi exercită suveranitatea ~ cosmic = spaţiul din afara limitelor atmosferei terestre. //Perspectivă vastă; orizont larg. 3. întindere limitată; interval de la un punct la altul. /- verde = suprafaţă acoperită cu vegetaţie, în perimetrul unei aşezări. 4. Loc liber între două obiecte, //(tipogr.) Interval alb lăsat între cuvinte sau între rânduri, //(muz.) Interval între liniile unui portativ.
5.	Interval de timp. s.n., art. spaţiul, pl. spaţii, art. spaţiile, spavan Tumoare osoasă carese formează la încheietura piciorului din spate la cai sau la boi. s.n., pl. spavane. spăimânţa refl. şi tr. (înv., pop.) A (se) înspăimânta. vb. I, ind. prez. 3 spăimântă.
spăimântare (înv.) Inspăimântare. s.f, g.-d. art. spăimântăriT, pl. spăimântări. „ spăimântător,-oare (înv., pop.) înspăimântător, adj., pl. spăimântători.-oare.
spăimântos,-oasa (înv.) înspăimântător, adj., pl. spăimântoşl^-oase.
spăimoi,-oaiă (pop.) Sperios, fricos, adj., pl. spăi-moşi,-oase.
spăla T. tr. şi refl. A (se) curăţa folosind apă, săpun, detergenţi etc. /(tr.) A ~pe cineva (pe cap) = a mustra pe cineva A-şi ~ obrazul = a scăpa de ruşine, (refl.) Spală-te sau să se spele pe cap = descurcă-te sau să se descurce cu propriile puteri, (fam.) Iese la ~t, se spune ca o consolare glumeaţă celui care are o supărare măruntă. Nici apa Dunării nu-l mai spală, se spune despre cineva care nu poate fi iertat pentru o faptă. Iltr. (fig.) A face să se şteargă o insultă, o greşeală. 2. tr. (despre ape) A uda un ţărm; (despre ploaie, râuri etc.) a produce o eroziune.
3.	tr. A separa un component dintr-un minereu cu ajutorul unui curent de apă, vb. 1, ind. prez. 3 spală; conj. prez. 3 să spele.
spălare Acţiunea de a (se) spăla s.f, g.-d. art. spălării, pl. spălări.
spălat7 Faptul de a (se) spăla, s.n., pl. spălaturi. spălat2,-ă 1. Curăţat cu apă, cu săpun etc. 2. (despre oameni) îngrijit, dichisit. 3. (fig.) Cu maniere alese, binecrescut, adj., pl. spălaţi,-te. spălăci refl. A-şi pierde culoarea iniţială, a se decolora vb. IV, ind. prez. 3 sg. se spălăceşte, imperf. 3 sg. se spălăcea; conj. prez. 3 să se spălăcească, spălăcîoasa Mică plantă erbacee cu flori galbene, s.f, g.-d. art. spălăcioasei, pl. spălăcioase. spălăcire Faptul de a se spălăci; decolorare. s.f, g.-d. art. spălăcirii, pl. spălăciri.
spălăcit,-a Decolorat, şters, //(fig.) Palid, searbăd, fad. adj.,pl. spălăciţi,-te.
spălaciţură (rar) Obiect spălăcit, s.f, g.-d. art. spălă-citurii, pl. spălăcituri.
spălător1 Muncitor într-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale, s.m., pl. spălători.
spălător2 1. Instalaţie sanitară care serveşte la spălatul oamenilor. 2. Chiuvetă pentru spălatul veselei şi al tacâmurilor. 3. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu care se spală vasele. 4. Instalaţie specială în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. s.n, pl. spălătoare.
spălătoreasă Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor. s.f, g.-d. art. spŞlătoresei, pl. spălătorese, spălătorie 1. încăpere sau clădire special amenajată pentru spălatul rufelor. 2. Instalaţie pentru spălare şi înnobilare a unor substanţe minerale, s.f, art. spălătoria, g.-d. art. spălătoriei, pl. spălătorii, art. spălătoriile. ' spălătura 1. Spălat. //Apa în care s-a spălat ceva 2. Curăţire sau dezinfectare a unei cavităţi a organismului cu ajutorul unui lichid (medicamentos). 3. Eroziune a pământului cauzată de şuvoaie; loc unde s-a produs eroziunea //Pietriş adus de ape. s.f, g.-d. art. spălăturii, pl. spălături.	„
spălătei7-ică (fam.) îmbrăcat curat; prezentabil, adj., pl. spălăţei,-ele.
spărgăt0r1~lnstrument folosit pentru a sparge anumite materiale, coaja unor fructe etc. s.n, pl. spărgătoare. spărgător2,-oare I. adj. Care sparge, care sflrâmă. II. s.m. şff 1. floţ care pătrunde undeva cu forţa pentru a jefui. 2. ~ de grevă = cel care vine să lucreze în locul muncitorilor grevişti pentru a zădărnici o grevă, adj., s.m. şi f, pl. spărgători,-oare. spărgător de gneăţă Navă special construită pentru a sparge gheaţa dintr-o apă navigabilă, s.n. + prep.+sf spărtură 1. Crăpătură; gaură produsă prin spargere. 2. CioE, aşchie. 3. (fig.) Dezbinare, ruptură, s.f, g.-d. art. spărturii, pl. spărturi.
spăsenie (-ni-e) (înv!, pop.) Pocăinţă; smerenie; atitudine de modestie şi de nevinovăţie (prefăcută), s.f, art. spăsenia, g.-d. art. spăseniei. spăsi refl. (fam.) A se pocăi; (p. ext.) a se căi. [van spăşi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. se spăseşte, imperf. 3 sg. se spăsea; conj. prez. 3 să se spăseascăT spăsit,3 (înv., fam.) Care se arătă pocăit, smerit sau nevinovat, adj., pl. spăsiţi,-te. spăşi v. spasi. *
spătar1 (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător la curtea domnească, care avea sarcina de a purta sabia şi buzduganul domnului la ceremonii. s.m., pl. spătari.
spătar2 Spetează a"unui scaun, s.n., pl. spătare, spătareasă Soţie de spătar1, s.f, g.-d art. spălăresei, pl. spătărese.	-
spătărer (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldovă) Boier de rang mic, care păzea ordinea la sate în timp de pace şi avea atribuţii militare în timp de război, s.m., pl. spătărei, art. spătăreii. spătărese,-ească Care aparţine”spătarului. adj., pl. spătăreşti.
spătărie 1. Demnitate de (mare) spătar1; instituţie condusă de (marele) spătar1.2. Sală din palatul domnesc unde era aşezat tronul şi unde aveau loc unele ceremonii, sf, art. spătăria, g.-d. art. spătăriei, pl. spătării, art. spătăriile, spătos,-oasă (despre oameni) Lat îii spete; robust, voinic, adj., pl. spătoşi,-oase.
spân,-ă (Persoană)-care este lipsită (biologic) de barbă şi de mustăţi, adj., s.m. şi f,pl. spâni,-e. spânatec,-ă v. spânatic.
spânatic,-ă (despre bărbaţi sau despre faţa lor) Cu barba şi cu mustaţa rară. [var spânatec,-ă adj.] adj., pl. spânatici,-ce.	~
spânţ v. spânz.
spânz Plantă erbacee cu flori verzui-purpurii, al cărei rizom se foloseşte în medicină, [var. (reg.) spânţ s.m.] s.m., pl. spânzi.
spânzui
1132
spânzui tr. (reg.) A trata o vită bolnavă cu rădăcină de spânz. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spânzuiesc, imperf, 3 sgânzuia; conj. prez. 3 să spânzuiască. spânzură 1. tr. A executa prin strangulare (1) un condamnat !a-moarte. /(absol.) A tăia şi a ~, se spune despre cel care abuzează în mod nelimitat de puterea sa. //refl. A se sinucide, strangulându-se. 2. tr. A agăţa un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos. /(fam.) A ~ (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da de mâncare celui întârziat la masă. Hrefl. A se agăţa de cineva sau de ceva. //intr. A atârna în jos, fiind prins sau agăţat de ceva. 3. intr. (înv., pop.) A ~ de... = a depinde de... 4. tr. (fig., fam.) A cheltui bani fără rost. vb. I, ind. prez. 3 spânzură.
spânzurare Acţiunea de a (se) spânzura; spânzurat1. s.f, g.-d. art. spânzurării, pl. spânzurări. spânzurat1 Spânzurare. s.n. spânzurat2,-a 1. (şi s.) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. //(fam., s.) Epitet dat unui copil nestâmpărat. 2. Agăţat, atârnat, adj., pl. spânzuraţi,-te. spânzurătoare 1. Spânzurare. 2. Stâlp de care-se atârnă o funie prevăzută cu un laţ, în care se introduce capul celui condamnat la moarte, s.f, g.-d. art. spânzurătorii, pl. (2) spânzurători.	~
spârc1 (fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil, s.m., pil. spârci.
spârc2 (pop.) Bucată mică şi nefolositoare din ceva. s.n.,pl. spârcuri. spârcacfv. spurcaci.
spârcui tr. (înv., reg.) A rupe în bucăţi, a sfâşia; a distruge, a nimici. Hrefl. (despre fiinţe, mai ales despre păsări) A elimina excremente mai ales sub formă lichidă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spârcuiesc, imperf. 3 sg. spârcuia; conj. prez. 3 să spârcuiască. spârcuire (înv., reg.) Acţiunea”de a (se) spârcui. s.f, -d. art. spârcuirii, pl. spârcuiri. peaker (spicăr) (angl.) (în Anglia) Preşedintele Camerei Comunelor. //(în Statele Unite ale Americii) Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, s.m., pl. Spea-keri.
special,-ă (-ci-al) 1. Cu particularităţi proprii, care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (şi adv.) făcut, destinat pentru un anumit scop; (p. ext.) desosebit de bun, de valoros. /în ~ = mai ales, îndeosebi. Ediţie ~ = număr dintr-un ziar publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. 2. Care aparţine unei stricte specialităţi (1). adj.,pl. speciali,-e. specialist,-a (-ci-a-) Persoană care cunoaşte temeinic
o	disciplină sau o problemă. /Medic ~ = prima treaptă în ierarhia medicală, s.m., pl. specialişti; s.f, g.-d. art. specialistei, pl. specialiste.	'
specialitate (-ci-â-) 1. Ramură a ştiinţei, a tehnicii, a artei etc~din studiul căreia cineva îşi face o profesiune. /De ~ = care aparţine unui domeniu special; (despre persoane) competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs, preparat obţinut după o reţetă deosebită, s.f, g.-d. art. specialităţii, pl. specialităţi, specializa (-ci-í) 1. refl. A deveni specialist într-un domeniu dé activitate. 2. tr. A face să capete trăsături specifice. 3. tr. şi refl. A (se) limita la fabricarea anumitor produse, vb. I, ind. prez. 3 specializează, specializare (-ci-a-) Acţiunea de a (sef specializa, s.f, g.-d. art. specializării, pl. specializări, speciaţie (-ci-a-ţT-e) (biol.) Apariţie a unei specii noi. s.f, art. speciaţia, g.-d. art. speciaţiei. specie (-ci-e) 1. Categorie biologică fundamentală, sulxirdonată genului, care cuprinde plante şi animale. /~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii tematice şi formale, subordonată genului. 2. Soi,
fel, varietate, categorie (de fiinţe sau de lucruri). 3. (log.) Noţiune care desemnează o clasă de obiecte cu însuşiri esenţiale comune şi care se subordonează genului, s.f, art. specia, g.-d. art. speciei, pl. specii, art. speciile. specific1 Caracter propriu, particular al cuiva sau a ceva; specificitate, s.n.
specific2,-ă Propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen. //Care se raportează la o unitate. adj., pl. specifici,-ce.
specifica tr. A indica, a menţiona ceva în mod precis. vb. I, ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice, specificare Acţiunea de a specifica; menţiune; specificaţie. sf.Ţg.-d. art. specificării,/?/, specificări. specincativ,-ă (rar) Care specifică; specificator, adj., pl. specificătivi,-e.
specificator,-oare (rar) Specificativ. adj., pl. specifi-catori,-oare.
specificaţie (-ţi-e) Specificare, s.f, art. specificaţia, g.-d. art. specificaţiei, pl. specificaţii, art. specificaţiile, specificitate Specific1, s.f, g.-d. art. specificităţii, specimen Exemplar, model care ilustrează un gen, o specie etc. /~ de semnătură = model al semnăturii cuiva. s.n., pl. specimene.
specios,-oasa (-ci-os) (livr.) Care are doar aparenţe favoraFile; înşelător, adj., pl. specioşi,-oase. spectacol 1. Reprezentaţie teatrală, cinematografică etc. 2. întâmplare sau ansamblu de elemente, de fapte care impresionează şi provoacă reacţii. /A se da în ~ = a se face de râs. s.n., pl. spectacole, specţacol-coupe (ou pron. u) (fr.) Spectacol alcătuit din fragmente sau lin piese diverse, s.n., pl. spectacole-coupé.
spectacular,-ă (livr.) Spectaculos. //Referitor la spectacol (1). c3j.,pl. spectaculari,-e. spectaculos,-oasă Care atrage privirile, care impresionează în mod plăcut; spectacular, adj., pl. speetacu-loşi,-oase.	„
spectaculozitate însuşirea de a fi spectaculos, sf, g.-d. art. spectaculozităţii.
spectator,-oare (Persoană) care asistă la un spectacol, la o competiţie sportivă, la o întâmplare etc. adj., s.m. şi fi, pl. spectatori,-oare.
spectral,-ă-l. Referitor la spectru (1), ca de spectru. /Analiză ~ = metodă de identificare a compoziţiei unui corp prin analiza spectrului luminii emise de acel corp.
2.	Fantomatic, adj., pl. spectrali,-e. spectrofotometne Rairiură"a opticii care se ocupă cu determinarea intensităţii componentelor monocromati-ce ale unui spectru, s.f, art. spectrofotometria, g.-d. art. spectrofotometriei.	"
spectrofotometru Aparat folosit în spectrofotometrie. s.n., pl. spectrofotometre.
spectrograf 1. Aparat pentru analiza spectrală a semnalelor complexe. 2. Instrument pentru înregistrarea, prin fotografiere, a spectrului luminii. /- de masă = instrument pentru determinarea izotopilor unei substanţe. s.n., pl. spectrografe.	_
spectrografie (Tiz.) Studiere a unui spectru cu ajutorul spectrografului. s.f, art. spectrografia, g.-d. art. spectro-grafiei.	"
spectrogramă Fotografie a unui spectru, s.f, g.-d. art. spectrogramei, pl. spectrograme. spectroReliograf (-li-o-) Aparat folosit pentru fotografierea soarelui~s.«., p/. spectroheliografe. spectrohelioscop (-li-o-) Aparat pentru observarea Soarelui în lumină monocromatică. s.n., pl. spectrohe-lioscoape.
specfrometric,-ă Referitor la spectrometru. adj., pl. spectrometrici,-ce.
1133
speteală
spectrometrie 1. Ansamblul procedeelor de folosire a spectrometrelo’r. 2. Comparare a intensităţii luminoase a două radiaţii monocromatice. s.f., art. spectrometria, g.-d. art. spectrometriei.
spectrometru'Instrument folosit în spectrometrie. s.n., pl. spectrometre.
spectroscöp Instrument optic cu care se studiază spectrul luminii, s.n., pl. spectroscoape. spectroscopic,-ă Referitor la spectroscop. adj., pl. spectroscopiei,-ce.
spectroscopie Ramură a opticii care studiază spectrele
(1). s.f, art. spectroscopia, g.-d. art. spectroscopiei, spectru 1. Mulţimea valorilor pe care le poate lua o anumită mărime în condiţii determinate. //Ansamblul imaginilor obţinute prin descompunerea radiaţiei electromagnetice complexe. 2. Totalitatea radiaţiilor electromagnetice emise de un corp ceresc, dispuse în funcţie de lungimea lor de undă sau de frecvenţă. 3. Fantomă, //(fig.) Ceea ce provoacă spaimă; pericol iminent, s.n., art. spectrul, pl. spectre.
specul Instrument chirurgical cu care se examinează înti^o oglindă anumite cavităţi ale organismului uman. [var. speculum i.rc.] s.n., pl. specule, speculă tr. A trage foloase"dintr-o situaţie; a înşela pe cineva profitând de anumite împrejurări. 2. tr. A face speculă. 3. tr. A face tranzacţii de valori. 4. intr. şi tr. A face speculaţii (1). vb. I, ind. prez. 3 speculează, speculant,-ă Persoană care face speculări), //(adj.) Vânzător ~. s.m., pl. speculanţi; s.f, g.-d. art. speculantei, pl. speculante.
speculativ,-ă 1. Bazat pe speculaţie (1); abstract.
2.	Referitor la speculaţii financiare sau comerciale, adj., pl. speculativi,-e.
speculaţie (-ţi-e) 1. Teoretizare abstractă, fară legătură cu practica. 2. Afacere bazată pe înşelătorie; speculă.
3.	Tranzacţie bursieră de valori prin care se obţine profit. [var. speculaţiune î/] s.f, art. speculaţia, g.-d. art. speculaţiei, pl. speculaţii, art. speculaţiile, speculaţiune v. speculaţie. ""
speculă’ 1. Comerţ ilicit’constând în vinderea sau revlnderea unor mărfuri cu preţuri exagerate. 2. Speculaţie (3). s.f, g.-d. art. speculei, pl. specule, speculum v. specul. ~	”
speech (spici) (angl.) Alocuţiune, s.n., art. speech-ul, pl. speech-uri.
spelb,-ă (pop.) 1. Fără sânge în obraji; palid. 2. (despre ochi) Lipsit de expresie, de culoare; spălăcit. 3. (despre băuturi) Fără gust; fad. adj., pl. spelbi,-e. spelcă (reg.) Ac de păr. s.f, g.-d. art. spelcii,p/. spelci. spelcuta (reg.) Diminutiv al lui spelcă. s.f, g.-d. art. spelcuţeî,p/. spelcuţe.
spelunca 1. Loc public rău famat; bombă. 2. (înv.) Peşteră, s.f, g.-d. art. speluncii, pl. spelunci, spenţer (reg.) 1. Haină scurtă (ca o vestă). 2. Surtuc fară pulpane, s.n., pl. spenţere. speolog,-ă (spe-o-) Specialist în speologie, s.m., pl. speologi; (rar) s.f, g.-d. art. speologei, pl. speologe. speologic,-ă (spe-o-) Referitor Ta speologie, adj., pl. speologici,-ce.
speologie (spe-o-) Ştiinţă care se ocupă cu studiul complex al peşterilor, s.f, art. speologia, g.-d. art. speologiei.
spera tr. şi intr. A avea speranţă, a nădăjdui, vb. I, ind. prez. 3 speră.
speranţa Sentiment de încredere în realizarea unei acţiuni, in îndeplinirea unei dorinţe. /în~acă... = nădăjduind că... //Persoană tânără, capabilă, de la care se aşteaptă realizări mari. s.f, g.-d. art. speranţei, pl. speranţe.	”
speria (-ri-a) 1. tr. şi refl. A (se) umple de frică; a (se) înspăimânta, /(refl.) Se ~e şi de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos, (tr.) A-şi ~ (sau a-i ~ cuiva) somnul = a face să rămână treaz. 2. tr. A face ca o fiinţă sau un grup de fiinţe să se înfricoşeze şi să fugă; (p. restr.) a stârni un animal din culcuşul lui. 3. tr. (fam.) A uimi prin calităţi, splendoare etc. IDe ~t = ieşit din comun; uimitor, vb. I, ind. prez. 1 şi 2 sg. sperii, 3 sperie, I pl. speriem; conj. prez. 3 să sperie, speriat (-ri-at) 1. faptul de a (se) speria;"sperietură (1). 2. (în superstiţii) Sperietură (2). s.n. sperietoare (-ri-e-) Persoană, lucru care sperie; (spec.) momâie, morişcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare din culturi, sf, g.-d. art. sperietorii, pl. sperietori, sperietură (-n-e-) 1. Speriat (î); spaimă. /A~trage o ~ = a fi cuprins de spaimă. 2. (în superstiţii) Boală provenită dintr-o spaimă; speriat (2). s.f, g.-d. art. sperieturii. pl. sperieturi* ‘	*	”
sperieţi Gri-eţi) (în expr.) A băga (pe cineva) în ~ (sau în toţi~~i) = a speria foarte tare (pe cineva), s.m. pl. sperios,-oasa (-ri-os) (despre fiinţe) Care se sperie uşor; fricos;-(despre oameni) timid, sfios. //Care exprimă frică, adj., pl. sperioşi,-oase. sperjur1 Jurământ fals făcut în faţa justiţiei, s.n., pl. sperjururi.
sperjur2,-ă Persoană care jură fals sau care îşi încalcă jurămlntul. s.m., pl. sperjuri; s.f, g.-d. art. sperjurei, pl. sperjure.
speritianţet Substanţă de culoare albă, cu aspect de ceară, extrasă din craniul cetaceelor şi folosită la fabricarea lumânărilor, în cosmetică etc. [var. spermanţetă s/] s.n.	~
spermanţetă v. spermanţet. spermatecă (biol.) Organ al insectei femele care înmagazinează spermatozoizi, s.f. g.-d. art. spermatecii, pl. spermateci.	""
spermatic,-ă Referitor la spermă, adj., pl. spermatici,-ce.	~
spermatidă (bot.) Celulă germinală masculină, produsă prin "diviziunea spermatocitului. s.f, g.-d. art. sper-matidei, pl. spermatide.
spérmatie (bot.) Gamet masculin cu un singur nucleu. s.f, art. spermatia, g.-d. art. spermatiei, pl. spermatii, art. spermatiile.	"	"
spermatocit (biol.) Celulă de reproducere masculină provenită din spermatogonii. s.n., pl. spermatocite. spermatofită (la pl.) Grup de plante superioare cu rădăcină, tulpină, frunze şi flori, care produc seminţe; (la sg.) plantă din acest grup. s.f, g.-d art. spermatofltei,/?/. spermatofite.	’
spermatogeneză Proces de formare a spermatozoizilor. s.f, g.-d. art. spermatogenezei. spermatogonie (biol.) Celulă"germinală producătoare de spermatii. s.f., art. spermatogonia, g.-d. art. spermato-goniei, pl. spermatogonii, art. spermatogoniile. spermatoree (med.) ÎSliminare de spermă prin uretră în afara actului sexual, s.f, art. spennatoreea, g.-d. art. spermatoreei,/>/. spermatoree.	”
spermatozoid Celulă sexuală masculină a organismului animal |i vegetal, s.m., pl. spermatozoizi, sperma Lichid secretat de glandele sexuale masculine, care conţine spermatozoizi, s.f, g.-d. art. spermei, spermicid Substanţă care omoară spermatozoizii aflaţi în spermă’. s.n.,pl. spermicide. spermograma (med.) Examen de laborator al spermei. s.f, g.-d. art. spermogramei, pl. spermograme. spese v. speze. ”	“
speteală (pop., la oameni şi la animale) Durere acută în regiunea lombară, din cauza unui efort prea mare. s.f, g.-d. art. spetelii, pl. speteli.
spetează
1134
spetează 1. Partea mai înaltă a unui scaun, a unui fotoliu etc. de care îşi reazămă spatele cel care şade. 2. Scândură care serveşte ca element de legătură între diferite părţi ale unei construcţii sau ale unui obiect:
a)	fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care uneşte coamele plugului; e) fiecare dintre cele două braţe ale vatalelor la războiul de ţesut; f) fiecare dintre scândurelele care formează scheletul zmeului cu care se joacă copiii; g) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care se colindă, s.f., g.-d. art. spetezei,/?/. speteze. speti 1. refl. şi tr. A (se) îmbolnăvi de speteală. /TA (se) istovf din cauza eforturilor depuse. 2. refl. A se sili să facă faţă unor cheltuieli foarte mari. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spetesc, imperf. 3 sg. spetea; conj. prez. 3 să spetească. ”
speţa 1. Specie. 2. Cauză adusă spre rezolvare înaintea unul organ de jurisdicţie, lin ~ = în cazul de care este vorba, s.f, g.-d. art. speţei, pl. speţe, speze Cheltuieli pe care le suporta cineva pentru o deplasare, pentru anumite servicii etc. IA trăi pe ~le cuiva
-	a trăi pe spinarea altuia [var. spese sf pl.] sf. pl. spic 1. Inflorescenţă caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici, dispuse pe o axă centrală /A da în - sau a face ~ = a se apropia de maturitate. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1) în arta populară. 3. Vârful firelor de păr mai lungi. 4. ~ de zăpadă -fulgi mari de zăpadă amestecaţi cu stropi de ploaie.
5.	(pop.) Vârf de munte. //Partea mai înaltă a acoperişului casei, s.n., pl. spice.	,
spiccato (it., muz.’ la instrumentele cu coarde) în mod sacadat, ridicând arcuşul după fiecare notă. adv. spicher Crainic la o staţie de radio sau de televiziune, [var. şpicher s.m.] s.m., pl. spicheri. spicheriţă Crainică la o staţie de radio sau de televiziune. [var.’ şpicheriţă s.f] sf, g.-d. art. spicheriţei, pl. spicheriţe.	'
spiciform,-ă în formă de spic (1). adj.,pl. spiciformi,-e. spicuT tr. 1. A culege spicele rămase după secerat. 2. (fig.) A culege, selectând, informaţii sau materiale din diferite izvoare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. spicuiesc, imperf 3 sg. spicuia; conj. prez. 3 să spicuiască. spicuială (rar) Spicuire, s.f, g.-d. art. spicuielii, pl. spicuieîî.	”
spicuire Acţiunea de a spicui; spicuială. s.f, g.-d. art. spicuirii, pl. spicuiri.
spicîiitor,-oare (-cu-i-) (rar) Persoană care spicuieşte. s.m., pl. spicuîtori; s.f, g.-d. art. spicuitoarei, pl. spicu-itoare.	~	”
splculeţ 1. Diminutiv al lui spic; spicuşor, spicuţ.
2.	Fiecare dintre florile care alcătuiesc spicul (1) gramineelor. s.n., pl. spiculeţe. spicuşor (rar) Spiciileţ. s.n., pl. spicuşoare. spicuţ (rar) Spiculeţ. s.n.,pl. spicuţuri. ” spilcu'i refl. (fam.) A se găti în niod exagerat, a se dichisi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se spilcuieşte, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască. spin1 A. 1. Formaţie tare, ascuţită, de pe tulpina, ramurile, frunzele sau fructele unor plante; ghimpe. IA sta (sau a şedea) pe (sau ca pe) ~i = a fi neliniştit. A fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în coasta, în inima) cuiva - a nu fi pe placul cuiva; a incomoda pe cineva
2.	Nume dat mai multor plante cu spini1 (A.1). //(spec.) Plantă erbacee cu tulpina spinoasă şi ramificată, cu frunze dinţate şi cu flori roşii. B. 1. Parte în formă de spin1 (A.1) a cârligului de undiţă. 2. Ştift. s.m.,pl. spini. spin2 (fiz.) Moment cinetic propriu unei particule elementare. s.m., pl. spini.
spinal,-ă Care aparţine coloanei vertebrale sau spinării ~adj.,pl. spinal i,-e.
spinalgie (med.) Durere localizată în coloana vertebrală. sfi, art. spinalgia, g.-d. art. spinalgiei, pl. spinal-gii, art. spinalgjile.	_
spinare 1. (anat.) Spate (1). lîn (sau pe) ~ = ţinând o povară în spate, pe o parte. A cădea în ~a cuiva = a cădea în grija cuiva. A trăi pe ~a cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia A arunca (ceva) în ~a cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină. 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului.
3.	Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal; creastă, coamă. 4. Creasta unui val de apă. sf, g.-d. art. spinării, pl. spinări.
spină (med.) Proeminenţă ascuţită a unui os. I~a bifidă = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, caracterizată prin lipsa de sudură a vertebrelor din zona lombară. s.f, g.-d. art. spinéi, pl. spine. spinărie Loc cu mulţi spini;'spinét, spiniş. s.f, art. spinării g -d. art. spinăriei, pl. spinării, art. spinănile. spinăruşă (rar) Diminutiv al lui spinare; spinăruţă. s.f, g.-d. art. spinănişei, pl. spinăruşe. spinăruţă (rarj Spinăruşă. sf., g.-d. art. spinăruţei, pl. spinăruţe.	-
spineT Minereu de magneziu cristalizat, divers colorat, cu varietăţi folosite ca pietre preţioase, s.m., pl. spineli. spinét (înv., reg.) Spinărie. s.n.,pl. spineturi. -spinetă Vechi instrument muzical cu cTape şi coarde. s.f, g.-d. art. spinetei, pl. spinete. spiniş Spinărie. s.n., pl. spinişuri. spinîşor Diminutiv al lui spin1. s.m.,pl. spinişori. spin-muscălesc Cătină, s.m.	~
spinobulbar~ă (med.) Care aparţine măduvei spinării şi bulbului.~/Ca/<? ~ = traiect al axonilor care străbat măduva spinării şi bulbul rahidian. adj., pl. spinobul-bari,-e.
spinocerebelos,-oasă Care aparţine coloanei vertebrale şi creieruíüi. ICale ~ = traiect al nervilor care străbat măduva spinării şi a trunchiului cerebral, adj., pl. spinocerebeloşi,-oase.
spinor Mărime de calcul pentru operaţii matematice având"ca bază spinul2, s.m., pl. spinori. spinorial,-ă (-ri-al) Referitor la spTnor. adj.,pl. spino-riali,-e.
spinos,-oasă 1. (despre plante) Cu spini1; (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini1. 2. (fig.) Care prezintă dificultăţi; greu de efectuat; complicat. adj., pl. spinoşi,-oase.
spinotalarrilc,-ă (anat.) Care aparţine măduvei spinării şi talamusului. /Calea ~ = traiect al fibrelor nervoase care străbat măduva spinării, bulbul, puntea şi pedun-culii cerebrali, ajungând la talamus. adj., pl. spinotala-mici,-ce.
spintariscop (fiz.) Instrument folosit la observarea scânteilor emise de anumite particule, s.n., pl. spinta-riscoape.
spinteca tr. 1.A despica (cu un instrument ascuţit) trupul unei fiinţe, //tr. şi refl. recipr. A (se) ucide. //A despica un material fibros, metalic etc. 2. (fig.) A străbate cu iuţeală aerul. 3. A sfâşia (haine, stofe), vb. I, ind. prez. 3 spintecă.
spintecare Acţiunea de a (se) spinteca s.f, g.-d. art. spintecăm, pl. spintecări.
spintecător,-oare Care spintecă, adj., pl. spintecători,-oare.
spintecătură Tăietură lungă şi adâncă; despicătură. sfi, g.-d. árt. spintecăţurii, pl. spintecături. spinterometru Instrument cu care se măsoară valorile tensiunilor electrice înalte, s.n., art. spinterometrul, pl. spinterometre.	”
1135
spiţerie
spinuţă Plantă erbacee cu flori dispuse în capitule globulóase. s.f., g.-d. art. spinuţei, pl. spinuţe. spion,-oană (spi-on) I. s.m. şi/ 1. Persoană care face spionaj. 2. Persoană care urmăreşte pe alta, pentru a furniza cuiva informaţii. II. s.m. Lamă de oţel folosită la determinarea distanţei dintre două piese asamblate, s.m., pl. spioni; s.f., g.-d. art. spioanei, pl. spioane. spionă (spi-o-) 1. intr. A Tace spionaj. 2. tr. şi refl. recipr. A (se) iscodi; a (se) urmări pe furiş. vb. I, ind. prez. 3 spionează.,
spiona) (spi-ö-) îndeletnicirea spionului (1.1). //Pândă, urmărire, s.n.
spionare (spi-o-) Acţiunea de a spiona s.f, g.-d. art. spionării, pl. spionări.
spiral Capac cu geamuri construit în puntea unei nave, servind la iluminat şi la aerisit, s.n., pl. spiraiuri. spiral,-ă Care are forma unei spirale; spiralat, adj., pl. spirali,-e.	_
spiralat,-ă în formă de spirală; spiral, spiralic, spiroidal. adj., pl. spiralaţi,-te.
spirală Curbă plană deschisă, care se roteşte în jurul unui punct fix. lin ~ = în formă de spirală, s.f, g.-d. art. spiralei, pl. spirale.
spiralic,-ă Spiralat. adj.,pl. spiralici,-ce. spirilizare Deformare a unui material metalic, care ia forma unei spirale sau a unei elice, s.f, g.-d. art. spirali-zării, pl. spiralizări.
spirant,-a (în sintagma) Sunet ~ sau consoană ~ = consoană constrictivă. adj., pl. spirante. spirantă Consoană spirantă. sf, g.-d. art. spirantei, pl. spirante.
spiră 1. Porţiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele unei înfăşurări electrice. 3. Bobină formată din spire (2). s.f, g.-d. art. spirei, pl. spire.
spirea Arbust ornamental cu flori albe, dispuse pe toată lungimea ramurilor, s.f, g.-d. art. spireei, pl. spiree. spiriduş (în basme şi în superstiţii) Drac mic, vioi şi poznaş, care ajută pe vrăjitori, //(fig.) Copil vioi, neastâmpărat. [var. (rar) spiriţuş s.m.] s.m., pl. spiriduşi. spirifer (la pl.) Gen de brahiopode articulate, din era primară, cu cochilia alungită transversal; (la sg.) animal din acest gen. s.n., pl. spirifere. spiriform,-ă în formă de spiră, adj., pl. spiriformi,-e. spini Bacterie în formă de spirală, s.m., pl. spinii, spirit A. 1. Element ideal al existenţei; conştiinţă, intelect; raţiune. 2. Persoană considerată sub raportul capacităţii sale intelectuale, al însuşirilor morale etc. I~ universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoştinţe în foarte multe domenii. (Om) de (sau cu) ~ = (om) cu minte ageră; (om) spiritual, cu umor. 3. Inteligenţă, imaginaţie. 4. (în concepţiile religioase) Fiinţă imaterială, duh; (în superstiţii) strigoi, fantomă. 5. (la pl.) Oamenii în general, consideraţi ca purtători ai unor idei. 6. Vorbă de duh, glumă. //Ironie. 7. Mod de a gândi sau de a se manifesta, lîn ~ul... = în concordanţă cu... 8. Caracter specific a ceva. I~ de clasă = conştiinţa apartenenţei la o anumită clasă. ~ de grup (sau de castă) = tendinţa de a acţiona în grup restrâns, în afara intereselor colectivităţii. B. Semn grafic în scrierea greacă. s.n., pl. spirite.
spirit]sm’Concepţie şi practică mistică conform căreia s-ar pütea comunica cu spiritele celor morţi. s.n. spiritist,-ă (Persoană) care practică spiritismul, adj., s.m. şff ,pl. spiritişti,-ste.
spiritual1 (-tu-al) (şi în negro ~) Cântec religios, sincopat al negrilor americani, s.n. spiritual2,-ă (-tu-al) 1. Care aparţine spiritului; ideal; sufletesc; intelectual. 2. Inteligent, deştept. 3. înzestrat
cu (mult) umor. 4. Religios, bisericesc, //(s.m.) Duhovnic. adj.,pl. spirituálisé.
spiritualiceşte (-tu-a-) Din punct de vedere spiritual. adv.
spiritualism (-tu-a-) Concepţie potrivit căreia spiritul este factorul primordial al Universului, independent de materie, s.n.
spiritualist,-ă (-tu-a-) (Adept) al spiritualismului, adj., s.m. şi/, pl. spiritualişti,-ste. spiritualitate (-tu-a-) 1. Caracterul a ceea ce este spiritual. 2. Ansamblu de idei, de sentimente care caracterizează o colectivitate din punct de vedere al vieţii spirituale, al specificului culturii sale. s.f, g.-d. art. spiritualităţii.
spiritualiza (-tu-a-) 1. tr. A da un caracter spiritual, elevat. 2. refl. A căpăta adâncime spirituală, vb. I, ind. prez. 3 spiritualizează.
spiritualizare (-tu-a-) Faptul de a spiritualiza, sf, g.-d. art. spiritualizării, pl. spiritualizări, spirituş v. spiriduş. ~ spirochet Nume dat bacteriilor care se prezintă sub formă deTilament spiralat. s.m.,pl. spirocheţi. spirochetoză Boală infecţioasă produsă de un spirochet. s.f, g.-d. art. spirochetozei, pl. spirochetoze. spirograf Spirometru înregistrator. s.n.,pl. spirografe. spirografie (med.) înregistrare grafică a ventilaţiei pulmonare, s.f, art. spirograf]a, g.-d. art. spirografiei, pl. spirografii, art. spirografiile.	"
spirograma (med.) Diagramă obţinută la spirograf. s.f, g.-d~art. spirogramei, pl. spirograme. spiroidal,-ă (-ro-i-)""Spiralat. adj., pj. spiroidali,-e. spirometrie Măsurare a capacităţii respiratorii a plămânilor cu ajutorul spirometrului. s.f, art. spirometria, g.-d. art. spirometriei, pl. spirometrii, art. spirometriiîe. spirometru Instrument folosit în spirometiie. s.n.,~art. spirometrul, pl. spirometre.
spirt L Alcool etilic;-(p. ext.) băutură alcoolică tare. /- denaturat = alcool etilic denaturat. ~ de lemn = produs obţinut la distilarea uscată a lemnului. ~ medicinal = spirt folosit în medicină. ~ industrial = alcool etilic nerafinat. 2. (fig., adj.) Iute, ager, vioi. s.n., pl. ( 1) spirturi. spirtieră (-ti-e-) Mică lampă de gătit care funcţionează cu spirt, s.f, g.-d. art. spirtierei, pl. spirtiere. spirtos,-oasă (despre băuturi) Care ""conţine spirt; alcoolic. IBomboane ~ = bomboane cu esenţă de mentă. //(s.f. pl.) Băuturi alcoolice, adj., pl. spirtoşi,-oase. spital Instituţie medicală în care sunt trataţi bolnavii şi accidentaţii. s.n., pl. spitale.
spitalicesc,-ească Referitor la spital, adj., pl. spitaliceşti. "*
spitaliza tr. A interna şi a trata un bolnav într-un spital. IA ~ la domiciliu = a îngriji un bolnav la domiciliu. vb. I, ind. prez. 3 spitalizează, spitalizare Acţiunea de a spitaliza, s.f, g.-d. art. spitalizării, pT. spitalizări.
spiţă I. Fiecare 3intre barele care leagă obada sau cercul" unei roţi de centrul ei. 2. (fig.) Grad de rudenie; neam; totalitatea celor care descind din aceeaşi persoană. I~a neamului = arbore genealogic. 3. Fuscei. 4. Unitate biologică formată din lanţuri de specii, s.f, g.-d. art. spiţei, pl. spiţe. A
spiţărat,-a (reg.) împodobit cu dantele, adj., pl. spiţă-raţi,-te.
spiţeinic Sfredel cu care se fac găuri pentru a se monta
spiţele, s.n., pl. spiţelnice.
spiţer (înv., pop.) Farmacist, s.m., pl. spiţeri.
spiţereasă (înv., pop.) 1. Farmacistă. 2. Soţie de spiţer.
sf, g.-cCart. spiţeresei, pl. spiţerese.
spiţerie (înv., pop.) Farmacie. ~s.f, art. spiţeria, g.-d.
art. spiţeriei, pl. spiţerii, art. spiţeriile.	"
spiţuri
1136
spiţuri (reg.) Dantelă lucrată cu igliţa. s.n. pl. splai Mal înalt al unei ape, pietruit sau pavat; (p. ext.) stradă amenajată pe acest mal. s.n., pl. splaiuri. splanhnologie Parte a anatomiei care studiază organele interne, s.f., art. splanhnologia, g.-d. art. splan-hnologiei.
splannnoptoză Visceroptoză. s.f, g.-d. art. splan-hnoptozei. ~
splau Extremitate a unei punţi, aşezată pe piloţi, care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei şi pe care stă pescarul, s.n., art. splaul, pl. splauri. spleen (splin) (angl.) Dezgust, plictiseală faţă de orice. s.n., art. spleenül.
splendid,-ă Foarte frumos, minunat; măreţ, adj., pl. splendizi,-de.
splendoare 1. Frumuseţe fără seamăn; strălucire.
2.	Lucru, fiinţă, fenomen splendid, sf, g.-d. art. splendorii, pl. splendori.
splenectomie"Extirpare a splinei, s.f, art. splenecto-mia, g.-d. ort.'splenectomiei. splenic,-ă Referitor la splină, adj., pl. splenici,-ce. splină 1. Organ anatomic intern, de culoare roşie-vio-leţC aşezat în partea superioară stângă a cavităţii abdominale, care produce limfocite, anticorpi etc. /Fără ~ = (despre animale) care este rezistent la fugă; (despre oameni) care munceşte mult fară să obosească. A i se pune cuiva ~a = a simţi dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1). s.f, g.-d. art. splinei, pl. spline, splint (tehn.) Cui de siguranţă, s.n., p/.’splinturi. splinuţă (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă mefiferă cu flori galbene’, s.f, g.-d. art. splinuţei, pl. splinuţe. split Piatră spartă mărunt, întrebuinţată în construcţia de drumuri, s.n.
spodumen Silicat natural de litiu şi de aluminiu, folosit ca piatră semipreţioasă. s.n. spo] 1. ír. A vămi. 2. tr. A acoperi un vas de metal cu un strat metalic protector. 3. refl. (fig.) A-şi însuşi în mod superficial maniere civilizate, noţiuni de cultură etc. 4. tr. şi refl. (peior.) A (se) farda. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. spoiesc, imperf. 3 sg. spoia; conj. prez. 3 să spoiască. “	~
spoială 1. Văruire. 2. Strat protector cu care se acoperă suprafaţa unui obiect. 3. (fig.) Elemente superficiale de civilizaţie, de cultură etc. 4. (peior.) Fard. s.f, g.-d. art. spoielii, pl. spoieli.
spoiler Volet (2) pentru frânarea aerodinamică (la avioane, automobile etc.). s.n., pl. spoilere, spoire Acţiunea de a (se) spoi. sf, g.-d. art. spoirii, pl. spoiri.	’
spöit Faptul de a (se) spoi. s.n. spoitor1 (spo-i-) (reg.) Bidinea, s.n., pl. spoitoare. spoitor2,-oare (spo-i-) Meşter care se ocupă cu spoitul (vaselor cfe bucătărie), s.m., pl. spoitori; s.f, g.-d. art. spoitoarei, pl. spoitoare.	-
spoitoreasă (spo-i-) Femeie care se ocupă cu spoitul caselor. s.J., g.-d. art. spoitoresei, pl. spoitorese. spoitorje (spo-i-) Meseria spoitorului, s.f, art. spoitoria, g.-d. art. spoitoriei.
spolia (-Ii-a) ír."(livr.) A lipsi pe cineva (în mod abuziv) de avere, de drepturi etc. vb. I, ind. prez. 3 spoliază,
I	pl. spoliem; conj. prez. 3 să spolieze; ger. spoliind. spoiiariiT(-li-a-) (livr.) Loc în care erau despuiaţi gladiatorii ucişi în arenă, s.n., art. spoliariul, pl. spoliarii. spoliator,-oare (-li-a-) (livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. s.m.,pl. spoliatori; s.f, g.-d. art. spoliatoarei, pl. spoliatoare.
spoliaţle (-li-a-ţi-e) (livr.) Spoliere, s.f, art. spoliaţia, g.-d. ărt. spoliaţiei, pl. spoliaţii, art. spoliaţiile. ”
spoi ie (-li-e) (livr., în Antichitate) Pradă de război, s.f, art. spolia, g.-d. art. spoliei, pl. spolii, art. spoliile. spoliere (-li-e-) (livr.) Acţiunea de a spolia? spoliaţie. sf, g~d. art. spolierii, pl. spolieri. spoTocanie (-ni-e) (pop.) Prima zi din postul Paştelui. sf, art. spolocania, g.-d. art. spolocaniei. sponcă (reg.) Copcă (la haină); agrafă, cataramă, //(pop., fam.) Pe ~i = în cantitate mică; puţin, s.f, g.-d. art. sponcii, pl. sponci.
spondaic (-da-ic) (în sintagma) Vers - = hexametru în care al cincilea picior este un spondeu. adj., pl. spondaice.
spondeu Picior de vers greco-latin, compus din două silabe Tungi. s.m.ls.n., art. spondeul, pl. spondei /spondee.	~	~
spondll (la pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia din două valve inegale; (la sg.) animal din acest ger.. s.m.,pl. spondili.
spon'dilită Inflamaţie a vertebrelor, de natură tuberculoasă, infecţioasă etc. s.f, g.-d. art. spondilitei, pl. spon-dilite.
spondiloză Boală de natură reumatică, localizată la unele segmente ale coloanei vertebrale, care se manifestă prin dureri şi limitarea mobilităţii acesteia, s.f, g.-d. art. spondilozei, pl. spondiloze, spongie (-gi-e) (zool.) Burete, s.f, art. spongia, g.-d. art. spongiei, pl. spongii, art. spongiile. spongier (-gi-er) (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, având ca reprezentant buretele; (la sg.) animal din această încrengătură, s.m., pl. spongieri. spongios,-oasă (-gi-os) Poros ca un Eurete. adj., pl. spongioşi,-oase.
spongîozităte (-gi-o-) Calitatea de a fi spongios, sf, g.-d. art. spongiozităţii.
spongjtă Piatră plină de porozităţi care imită buretele.
s.f, g.-d. art. spongitei, pl. spongite.
sponsor Persoană, firmă etc. care sponsorizează pe
cineva sau ceva. s.m., pl. sponsori.
sponsoriza tr. A susţine financiar o persoană sau o
acţiune cu caracter cultural, sportiv, umanitar etc. vb. I,
ind. prez. 3 sponsorizează.
sponsorizare Acţiunea de a sponsoriza, s.f, g.-d. art. sponsorizării, pl. sponsorizări, spontan,-ă (şi adv.) Care"se face sau se produce de la sine; care apare brusc. //Cu promptitudine. //Care nu este conştient, [var. spontaneu,-ee adj.] adj., pl. spontani,-e. spontaneitate (-ne-i-) însuşirea a ceea ce este spontan. //Promptitudine în atitudini, în comportări etc. s.f, g.-d. art. spontaneităţii. spontaneu,-ee v. spontan. spor1 1. Organ microscopic de înmulţire şi răspândire caracteristic organismelor vegetale. 2. (zool.) Organ reproducător la protozoare. s.m., pl. spori. spor2 1. Randament în muncă; progres. /Cu ~ = cu randament. Fără ~ = fară randament; încet; puţin. A avea ~ = a realiza mult în timp scurt. 2. Abundenţă, belşug; câştig.
3.	Creştere, mărire; supliment. s.n.,pl. (3) sporuri. _ sporadic,-ă (şi adv.) Care apare ici şi coloTdin când în când; întâmplător, adf, pl. sporadici,-ce. sporadiciţate (rar) însuşirea de a fi sporadic, s.f, g.-d. art. sporadicîtăţii.	_
sporange Organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii"'" Ia criptogame. s.m., pl. sporangi. sporangifor Suport care poartă sporangele. s.m., pl. sporangifori.
spori 1. Tr., intr. şi refl. Acreşte sau a face să crească; a (se) mări; a (se) înmulţi. 2. intr. A progresa, a avea spor2.
3.	intr. (înv.) A-şi da silinţa; a se zori. Iltr. A îmboldi.
4.	tr. (reg.) A povesti (exagerând); a flecări. vb. IV, ind.
1137
spulber
prez. 1 sg. şi 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 să sporească. ""	"
sporifer,-a Care poartă spori1, adj., pl. sporiferi,-e. sporire Acţiunea de a (se) spori, s.f, g.-d. art. sporirii, pl. sporiri.
sporitor,-oare (rar) Care sporeşte, care progresează. adj., pisporitori, ;oare.
spornic,-ă T. îmbelşugat, bogat, mult; productiv. 2. (despre alimente) Care nu se consumă repede; economic. 3. Care are spor2 la treabă; harnic. //Care se face cu spor2, adj., pl. spornici,-ce. sporocist 1. Stadiu larvar în evoluţia unei trematode. 2. Spor închistat la unele plante inferioare, s.m., pl. spo-rocişti.
sporofilă Frunză pe care se formează sporangele. s.f,
g.-d. art. sporofflei, pl. sporolile.
sporofit Organism vegeta! care poartă spori1, s.m., pl.
sporofiţî.
sporogen,-ă (biol.) Care produce spori. adj.,pl. sporo-geni,-e. "
sporogeneză (biol.) Proces de formare a sporilor1, s.f, g.-d. art. sporogenezei, pl. sporogeneze. sporogon Sporofit al muşchilor, s.m., pl. sporoşoni. sporovăi intr. (pop., fam.) A flecari, a trăncăni. [var. sporovoi vb. ] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sporovâiesc, imperf. 3 sg. sporovăia; conj. prez. 3 să sporovăiască, sporovăială (pop.. Fam.) Flecăreală, trăncăneală, s,f, g.-d. art. sporovăielii, pl. sporovăieli, sporovoi v, sporovai. ” sporozoâr (-zo-ar) (la ţ>l.) Clasă de protozoára parazite carele înmulţesc prin spori1; (la sg.) animal din aceastft clasa, s.n., pl, sporozoare. sport Complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic, pentru întărirea corpului, educarea voinţei, a curajului etc. //Fiecare dintre exerciţiile şi jocurile acestei activităţi. /De ~ »sportiv, //(adj.) Specific unui sportiv, Pantaloni s.n., pl. sporturi, ’ sportiv,-ă 1. adj. Referitor la sport, care apartine sportului; care respecta regulile sportului, lîntâlnm (sau întrecere) ~ sau concurs - = competiţie sportiva la care participanţii se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii, //Care denotă practicarea unui sport, Alură II, adj., s.m, şifi (Persoană) care practică sportul, adj., s.m. şi f,pl. sportivi,-e,
sportlvltgte însuşirea de a fi sportiv; spirit sportiv, s.f, g.-d. art. sportivitttii.
sportsmen(rarfisportiv(II).s.m.,pl. sportsmeni, spörulat,-á (despre plante) Care se înmulţeşte prin spori1, ădi., pl. sporulaţi,-te,
sporulaţle (-ţi-e) Proces de formare a sporilor1, s.f, art. sporulaţia, g.-d. art. sporulaţiei. spot 1. (fiz.) Pata luminoasă produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumină reflectata pe oglinda unui instrument de măsură şi servind ca indicator.
2.	Fascicul luminos concentrat; proiector care produce acest fascicul. 3, Scurt anunţ sau reclamă comercială prezentată la radio sau la televiziune, s.n., pl. spoturi, spovedanie (-ni-e) Faptul de a (se) spovedi, s.f., art. spovedania, g.-d. art. spovedaniei, pl. spovedanii, art. spovedaniile.	"
spovecli 1. refl. (bis.) A mărturisi unui duhovnic greşelile pentru a obţine iertarea lor. Htr. (despre duhovnici) A asculta mărturisirea unui credincios. 2. refl. şi tr. A (se) destăinui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spovedesc, imperf 3 sg. spovedea; conj. prez. 3 să spovedească, spovedţre Acţiuneaae a (se) spovedi; mărturisire, s.f, g.-d. arf.'spovedirii, pl. spovediri. sprafcă (înv.) Cercetare, anchetă, s.f, g.-d. art. spraf-cei, ~pl. sprafce.
spray (sprei) (angl.) Substanţa (parfumată, insecticidă etc.) care se pulverizează cu un atomizor. s.n., art. spray-ul, pl. spray-uri.
sprânceană 1. Fire de păr scurte şi dese crescute deasupra orbitei ochiului. /A ridica ~le (sau din ~e)-a privi mirat. A încreţi (sau a încrunta) -le = a fi posomorât sau nemulţumit. A se uita (sau a pândi) pe sub ~e = a se uita pe furiş. A alege pe (sau după) ~ = a alege ce-i mai bun. A fi cu ochi şi cu ~e = a fi prea bătător la ochi. 2. (fig.) Muchie sau creastă (de deal). 3. (fig.) Margine, fâşie (de lumină), [var. sprinceană s./] s.f, g.-d. art. sprâncenei, pl. sprâncene.
sprâncenat,-ă 1. Cu sprâncene mari şi dese. /(ir.) Călătorie ~! urare care arată lipsa de regret la plecarea cuiva. 2. (fig.) Decorat (cu un chenar), adj., pl. sprâncenaţi,-te.
sprâncenută (rar) Diminutiv al lui sprânceană, s.f. g.-d. art. şprâncenuţei, pl. sprâncenuţe.	’
spre 1. înspre, cltre, în direcţia. "Merg ~ casă. 2. (în numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..„ peste. „Doisprezece. 3. Aproape de..„ pe la..., către. -ziuă. 4. în vederea..., pentru... /-pildă = de exemplu. 5. (introduce un complement circumstanţial de mod) (In aşa fel) încât (sa cauzeze cuiva ceva). A plecat ~ marele (or regret. 6. (înv., reg., introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept ca. ~ răsplată pretind... prep.
sprijin 1. Ceea ce serveşte spre a susţine sau a sprijini ceva, /A veni In -ul cuiva (sau a ceva) ■» a ajuta pe cineva (sau ceva), 2, (fig.) Ajutor, asistenţă, ocrotire, 3. Susţinător, ocrotitor, s.n.,pi sprijine, sprijini 1. tr. şi refl. A (se) rezema ca să nu cadl. //(fig.) A (se) întemeia pe„. 2, tr, (fig,) A qjuta pe cineva; a-şi da concursul la ceva, 3, tr. (înv.,'reg.) Aţine piept unui atac; a rezista, vb. IV, ind, prez, 3 splină, imperf, 3 sg, sprijinea; conj, prez, 3 sl sprijine, sprijinire Acţiunea de a (se) spijini. s.f, g,-d, art, sprijinirii, pl. sprijiniri,
sprijinitoare Element de construcţie care susţine ceva, sf, g.-d. ărt. sprijinitorii,/)/, sprijinitori, sprijlnltor.-oâre (Persoană) care susţine, ocroteşte pe cineva sau îşi dă concursul la ceva. adj,, s.m, şi fi, pl, sprijinitori.-o§re,	'
sprinceană v. sprânceană, sprlnkler Instalaţie pentru stingerea incendiilor în hale industriale, s,«„ pi. sprinklere, sprint 1. Mărire a vitezei de către un concurent pe ultima fazfl a unei întreceri sportive de alergare, de ciclism etc. 2, Categorie de probe sportive pe distanţe scurte, s.n., pl, sprinturi,
sprlnta intr. A-şi mări viteza de alergare, de pedalare etc. întw) întrecere sportiva (de obicei în finalul ei), vb. I, ind, prez. 3 sprintează,
sprintelor.-oară Sprintenel. adj.,pl. sprinteiori,-oare. sprinteivă (Sespre fiinţe, şi adv,) Care se mişcă repede, cu uşurinţă; iute. vioi. Ia minte - ager, deştept, adj.,pl. sprinteni,-e. _	,	,,,
sprinteneală însuşirea de a fi sprinten; vioiciune, s.f, g.-d. art. sprintenelii.
sprintenel,-ea/»îcă Diminutiv al lui sprinten; sprin-teior. adj.ŢpI. sprintenei,-ele. sprinter,-a Sportiv specializat în proba de sprint, s.m., pl. sprinteri; s.f, g.-d. art. sprinterei, pl. sprintere, sprinţar.-ă (pop., fam.) Sprinten, iute; zglobiu, //(fig.) HoinarThestatornic. //(despre oameni) Uşuratic. adj.,pl. sprinţari,-e.
spririţăroi,-oaie (reg.) Augmentativ al lui sprinţar. adj.,pl. sprinţăroi,-oaie.
spulber Ninsoare "spulberată; vânt puternic, //(fig.) Prăpăd, s.n., pl. spulbere.
spulbera
1138
spulbera tr. şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej; a (se) risipi; a (se) împrăştia departe. 2. (fig.) A (se) distruge. vb. 1, ind. prez. 3 spulberă.
spulberare Acţiunea de a (se) spulbera, s.f, g.-d. art. spulberăm, pl. spulberări.	.
spulberat,-ă 1. (despre zăpadă, frunze, flori etc.) împrăştiat de vânt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vânt. 2. (fig., despre oameni) Zăpăcit, neserios, //(fig.) Furios, mânios, adj., pl. spulberaţi,-te. spulberatic,-ă (despre comportamentul oamenilor) Uşuratic,"nestatornic, adj., pl. spulberatici,-ce. spulberător,-oare (rar) Care spulberă; care este spulberat. adj., pl. spulberători,-oare. spulberă tură (rar) Zăpadă," frunze etc. spulberate de vânt. s.f, g~d. art. spulberăturii, pl. spulberături. spuma 1. intr. şi refl. (despre ape, valuri) A face spumă.
2.	intr. (despre cai) A se umple de spumă; a spumega, /(despre oameni) A ~ de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios, vb. 1, irtd. prez. 3 spumează. spumant1 1. Substanţă care, dizolvată într-un lichid, face spumă. ~ de baie. 2. Şampanie, s.m., pl. spumanţi. spumant2,-ă Care produce spumă, adj., pl. spumanţi,-te. spumare Acţiunea de a (se) spuma, s.f, g.-d. art. spumăni, pl. spumări.
spumă 1. Strat albicios care se formează la suprafaţa unui lichid agitat; (tehn.) sistem dispers obţinut cu ajutorul spumanţilor. 2. (fig.) Ceea ce este mai ales, mai bun, mai de preţ. 3. Strat care se ridică deasupra unor alimente în timpul fierberii sau al fermentaţiei. 4. Clăbuci de săpun, de sudoare, de salivă. IA face ~ (sau ~e) la gură = a se înfuria foarte tare. s.f, g.-d. art. spumei, pl. spume.	-
spumă-de-mare Piatră ponce, s.f, g.-d. art. spumei-de-mare. ”	~
spumega intr. 1. (despre lichide) A face spumă. 2. (despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă (4). IA ~ de furie = a fi foarte furios. 3. (fig.) A fi exuberant, a clocoti de viaţă. vb. I, ind. prez. 3 spumegă, spumegai (rar) Spumă urâtă. s.n. ~ spumegăre Acţiunea de a spumega, sf, g.-d. art. spumegării, pl. spumegări.
spumegător,-oare (rar, despre valuri, puhoaie) Care spumegă, alj., pCspumegăton,'-oare. spumegos,-oasă (pop., desprelichide) Spumos, adj., pl. spumegoşi,-oase.
spumiera (-mi-e-) Lingură mare prevăzută cu găuri, cu care se iă spuma de pe mâncărurile care fierb, s.f, g.-d. art. spumierei, pl. spumiere.
spumogen Substanţă care produce o spumă specială, utilizată la stingjitorul de incendiu, s.n., pl. spumogene, spumos,-oasa 1. Cu spumă, plin de spumă, //(despre vin) Căre face spume când este turnat în pahare. 2. (fig.) Fin, vaporos. 3. (fig., despre vorbire) Plin de vervă, viu, colorat, adj., pl. spumoşi,-oase. spumozifate Calitatea a ceea ce este spumos, s.f, g.-d. art. spumozităţii.
spune tr. l.A exprima prin viu grai o idee, un gând; a declara IA-i ~ cuiva inima = a avea o intuiţie. 2. A povesti, a relata a prezenta; a istorisi, a nara. //(fig., pop.) A cânta. IA ~ verzi şi uscate v. verde. 3. (despre texte) A consemna a scrie. 4. A destăinui, a mărturisi. //A pâri, a denunţa pe cineva 5. A lămuri pe cineva. 6. A rosti numele cuiva; a numi, a porecli. Hrefl. impers. A se zice într-un anumit fel. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. spun, 1 pl. spunem, 2 pl. spuneţi; conj. prez. 3 să spună; ger. spunâncE part. spus. ~	”
spunere (rar) Faptul de a spune; (pop.) zicală, s.f, g.-d. art. spunerii, pl. spuneri.
spurca (pop.) 1. tr. şi refl. A (se) murdări; a (se) pângări. Htr. (fig.) A înjura 2. refl. A mânca de dulce în tim-
pul postului, //(fig.) A se deprinde la ceva rău (sau prea bun), vb. I, ind. prez. 3 spurcă, spurcaci Pasăre migratoare înrudită cu dropia de mărimea unei găini. \yar. spârcaci s.m.] s.m., pl. spurcaci, art. spurcării.	""
spurcare Acţiunea de a (se) spurca, s.f, g.-d. art. spurcării.
spurcat1 Faptul de a (se) spurca, s.n.
spurcat2,-ă 1. Murdar, //(fig., despre vorbe) Trivial,
vulgar. I~ la gură = care spune vorbe triviale, vulgare.
2.	(despre vase) Folosit pentru lucruri murdare. 3. (fig., şi s.) Mârşav, ticălos. 4. (fig., şi s.) Eretic, păgân. //(s.m. art.) Dracul, adj., pl. spurcaţi,-te.
spurcăciune 1. Lucru murdar, greţos, //(fig.) Faptă sau vorbă trivială. 2. Termen de dispreţ pentru o fiinţă respingătoare. s.f, g.-d. art. spurcăciunii, pl. spurcăciuni, spusă (mai ales la pl.) Ceea ce s-a spus; vorbe, s.f, g.-d. art. spusei, pl. spuse.
spută (livr.) Mucozitate expectorată de cineva s.f, g.-d. art. sputei, pl. spute.
sputnic Satelit artificial al Pământului (lansat în URSS). s.m., pl. sputnici.
spuză 1. Cenuşă fierbinte amestecată cu jăratic. IA trage ~a pe turta sa = a căuta să tragă tot folosul pentru sine. 2. (fig.) Număr mare, mulţime, s.f, g.-d. art. spuzei, pl. spuze.
spuzeală (pop.) Erupţie care apare pe piele, s.f, g.-d. art. spuzei ii, pl. spuzşli.
spuzi 1. refl. şi tr. A (se) umple de bubiţe. 2. intr. (fig.) A apărea în număr mare. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spuzesc, imperf. 3 sg. spuzea; conj. prez, 3 să spuzească. srilankez,-ă (Locuitor) din Sri Lanka, adj., s.m. "şi f, pl. srilankezi,-e.
ss/sst Cuvânt prin care se cere cuiva să păstreze linişte. interj.
sta intr. A. 1. (despre oameni şi animale) Ase opri din mers, a rămâne pe loc; a se opri dintr-o acţiune, dintr-o mişcare; (despre aparate, mecanisme) a nu mai funcţiona. !Minte de stă soarele în loc = minte cu neruşinare. A ~ ţintuit (sau nemişcat) (pe loc) = a nu face nicio mişcare. A nu-i mai ~ (cuiva) gura = a vorbi întruna //(la imperativ, având şi valoare de inteij.) Opreşte! aşteaptă! 2. (despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta.
3.	A rămâne nemişcat în locul unde se află; (despre vehicule) a staţiona IA nu (putea) ~ locului (sau pe loc) = a nu avea astâmpăr. A ~ pe loc = a nu progresa. A ~ la (sau pe) locul său = a) a nu-şi părăsi locul; b) (fig.) a fi modest. 4. A rămâne un timp undeva sau cu cineva
B.	1. A fi, a se afla într-un anumit loc. IA ~ în preajma cuiva = a sta în apropierea cuiva A-i ~ cuiva în cale (sau în drum) ori a ~ în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieşi în calea cuiva; b) a împiedica pe cineva să facă ceva. A ~ de faţă = a asista A ~ în umbră = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi retras. A ~ deoparte = a) a se ţine în rezervă; b) a fi la oarecare distanţă de... A ~ în mâna cuiva = a depinde de cineva A-i ~ (cuiva) ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a constitui o ameninţare permanentă (pentru cineva), (fam.) A-i ~ (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva. A~ pe capul cuiva sau a-i ~ (cuiva) pe cap = a incomoda (pe cineva). A-i ~ (cuiva) pe limbă, se spune când cineva este gata să spună un lucru pe care n-ar trebui să-l spună sau când nu găseşte cuvântul căutat, deşi are impresia că şi-l poate aminti. A-i ~ (cuiva) capul unde-i ~w picioarele = a fi decapitat. 2. A trăi, a locui. C. 1. A avea o anumită poziţie sau atitudine; a fi aşezat într-un anumit fel. IA ~ cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A ~ în pat = a fi bolnav. A ~ (ca) pe ace (sau pe ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniştit. A ~ la masă = a mânca. A ~ ca o stană
1139
stagiu
de piatră = a se ţine drept şi nemişcat. A ~cu capul în pământ = a sta cu capul aplecat în semn de căinţă. A ~ cu mâinile în sân = a nu face nimic. A~cu dinţii la stele
-	a răbda de foame. A ~ cot la cot cu... = a fi alături de... A ~ grămadă (sau roi) = a se înghesui. A ~ ca o găină (sau curcă) plouată = a fi foarte necăjit. A-i ~ cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva. 2. A fi fixat, atârnat de ceva. IA ~ în firea cuiva = a ţine de felul de a fi al cuiva. A-i ~ (cuiva) în putinţă = a-i fi cuiva (ceva) posibil. 3. Afi într-un anumit fel. 4. A pluti la suprafaţa unui lichid. D. A-i ~ cuiva bine (sau rău) = a (nu) i se potrivi cuiva un lucru. A şti cum ~î = a şti la ce să te aştepţi. A ~ bine cu cineva = a se afla în relaţii bune cu cineva. E. A fi gata să... Stă să cadă. F. (în locuţiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată) Stă la îndoială. Stă şi se gândeşte. !A ~ de vorbă (cu cineva) = a vorbi cu cineva A ~ la tocmeală = a se târgui. A ~ în cumpănă = a ezita. A ~ la taifas (sau la taclale) = a pierde vremea vorbind. A~pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, vb. I, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. stau, imperf. 3 sg. stătea, perf. s. 3 sg. stătu, m.m.c.p. 2 sg. stă-ţuseşi, 3 sg. stătuse; conj. prez. 3 să stea; imper. 2 sg. stai, neg. 2 sg. nu sta; ger. stând; part. stat.
Slabii,-a 1. Bine aşezat sau fixat. 2. Care nu se schimbă; statornic, //(despre populaţii) Care locuieşte mereu în acelaşi loc. //(despre substanţe) Care nu se descompune de la sine. adj., pl. stabili,-e.
Stabili 1. fr. A hotărî, a decide; a preciza 2. tr. A demonstra; (p. ext.) a descoperi. 3. tr. A înfăptui, a realiza, a institui. IA ~ legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. tr. şi refl. A (se) aşeza în mod statornic undeva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 să stabilească, stabiliment (rar)"Aşezământ, instituţie comercială, industrială, de sănătate; locul acestui aşezământ, s.n., pl. stabilimente.
stabilire Acţiunea de a (se) stabili; determinare; aşezare, instalare././, g.-d. art. stabilirii, stabilitate 1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. (fig.) Proprietate a unui corp de a-şi menţine poziţia sau de a reveni la poziţia iniţială. 3. Situaţie fermă. //Durabilitate, s.f, g.-d. art. stabilităţii, stabili volt Tub electronic cu descărcare în gaze. [var. stabilovöTt s.m.] s.m.,pl. stabilivolţi.
Stabiliza refl. şi tr. A deveni sau a face să devină stabil; a (se) consolida, a (se) întări, vb. I, ind. prez. 3 stabilizează.
staBilizant Stabilizator1. s.m.,pl. stabilizanţi. stabilizare Acţiunea de a (se) stabiliza. 7/Fixare a valorii monedei naţionale la un anumit curs. s.f, g.-d. art. stabilizării, pl. stabilizări.
stabilizator1 Substanţă care se adaugă unei soluţii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. s.m.,pl. stabilizatori. stabilizator2 1. Dispozitiv care asigură stabilitatea unui sisteintehnic. 2. Aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică.
3.	Partea fixă a ampenajului orizontal al unui avion.
4.	Legătură elastică între capetele osiei unui autovehicul. s.n., pl. stabilizatoare.
Stabilizator3,-oare Care face stabil, adj., pl. stabilizatori,-oare.
stabilopod Bloc de beton, cu picioare, care este inclus în ansambluri pentru a proteja ţărmul de forţa apei. s.m., pl. stabilopozi. stabilovolt v. stabilivolt.
stabor Sfat ţigănesc tradiţional, în care sunt judecate cauzele apărute în cadrul etniei. s.n., pl. staboruri. stabulafie (-ţi-e) întreţinere şi hrănire a animalelor prin menţinerea lor în grajduri pe întreaga perioadă de
creştere, de îngrăşare, de mulgere etc. s.f, art. stabulaţia g.-d. art. stabulaţiei.
stacană (pop "fam.) Cană sau ceaşcă mare. s.f, g.-d. art. stacanei, pl. stacane.
staccafo (it„ muz!) Sacadat, separând fiecare notă. adv.
ştachetă v. ştachetă.
Stacoj"(înv., reg.) Homar; (p. ext.) rac. s.m., pl. stacoji. Stacojiu1 Culoare stacojie2, s.n., art. stacojiul. stacojiu2,-ie Roşu-aprins. [var. stacoşiu,-ie adj.] adj., pl. stacojii.
stacoşiu,-ie v. stacojiu.
stadial (-di-al) Interval de scurtă durată în timpul unei glaciaţîi, când gheţarii au atins o extindere maximă, s.n. stadial2,-ă (-di-al) l. Care se dezvoltă în etape. 2. (biol.) Referitor la stadiile de dezvoltare a organismului, adj., pl. stadiali,-e.
Stadie (-di-e) Miră gradată care serveşte în tipografie ia măsurarea indirectă a distanţelor, s.f, art. stadia g-d. art. stadiei, pl. stadii, art. stadiile. stadimetric,-ă Referitor lă stadimetrie. adj., pl. stadi-metrici,-ce.
stădimetrie Operaţie topografică de întocmire a hărţilor şi a pianurilor, în care distanţele terestre se determină pe cale optică, s.f, art. stadimetna, g.-d. art. stadimetriei.
stadimetru Instrument topografic pentru măsurarea indirectă a distanţei dintre două puncte terestre, s.n., art. stadimetrul, pl. stadimetre.
stadion (-di-on) Teren cu tribune pentru spectatori, amenajat pentru competiţii sportive. s.n.,pl. stadioane, stadiu l. Fază, etapă în evoluţia unui fenomen social, politic etc. 2. (la greci) Veche unitate de măsură pentru lungime, care varia între 147 şi 192 m. s.n., art. stadiul, pl. stadii, art. stadiile.	~
stafF(angl.) Grup de persoane cu o anumită misiune (de conducere), sub direcţia unui şef; stat-major. s.n., pl. ştaifuri.
stafidă Boabă uscată, fără seminţe, a anumitor specii de struguri, folosită la prepararea unor prăjituri, dulciuri etc. [var. strafidă sf] s.f, g.-d. art. stafidei, pl. stafide, stafidj refl. (despre struguri) A se usca. //(fig., despre oameni şi părţi ale corpului lor) A se zbârci, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se stafideşte, imperf. 3 sg. se stafidea; conj. prez. 3 să se stafideâscă.
stafie Fantomă, năiucă, strigoi, //(fig., fam.) Persoană urâtă (şi slabă), s.f, art. stafia, g.-d. art. stafiei, pl. stafii, art. stafiile.	’	"	’
stafilococ Bacterie sferică purulentă, ai cărei indivizi sunt grupaţi sub formă de ciorchini. s.m., pl. stafilococi. Stafiîococic,-ă (med.) Cu stafilococi; provocat de stafilococi. adj.,pl. stafilococici,-ce. stafiiococie Denumire generică pentru infecţiile cu stafilococi. 's.f. art. stafilococi a g.-d. art. stafilocociei, pl. stafilococii, art. stafilocociîle. stagflaţie (-ţi-e) Situaţie economică a unei ţări, caracterizată prin stagnarea producţiei şi continuarea procesului inflaţionist, s.f, art. stagflaţia g.-d. art. stagflaţiei. stagiar,-ă (-gi-ar) I. adj., s.m. şi / (Persoană) care îşi face stagiul într-un domeniu. II. adj. Referitor la stagiu. adj., s.m. şi/, pl. stagiari,-e.
stagiatură (-gi-a-) Stagiu (1). s.f, g.-d. art. stagiaturii, pl. stagiaturi.
stagiu 1. Perioadă în cursul căreia un începător se iniţiază în meseria sau profesia sa. /A-şi face ~l — a lucra în calitate de stagiar. 2. Vechime în muncă, în producţie.
3.	~ militar = perioadă în care cineva îşi face serviciul militar. 4. Etapă în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces. s.n., art. stagiul, pl. stagii, art. stagiile.
stagiune
1140
stagiune (-gi-u-) Perioadă în cursul fiecărui an în care teatrele, filarmonicile etc. susţin regulat reprezentaţii. s.f., g.-d. art. stagiunii, pl. stagiuni, stagna intr. 1. (despre acţiuniŢactivităţi) A nu progresa, a nu se dezvolta. 2. (despre ape) A sta pe loc. vb. I, ind. prez. 3 stagnează.
stagnant,-ă 1. (despre acţiuni, activităţi) Care nu progresează, nu evoluează. 2. (despre ape) Care nu curge; stătător, adj., pl. stagnanţi,-te. stagnare Faptul de a stagna; oprire, s.f, g.-d. art. stagnării, pi. stagnări.
stal Scaun numerotat, situat în spatele fotoliilor, la parterul unei săli de spectacol, s.n., pl. staluri, stalactită Coloană calcaroasă care atârnă de tavanul peşterilor. //Element decorativ de această formă, s.f, g.-d. art. stalactitei, pl. stalactite. stalactitic,-ă De stalactită. adj.,pl. stalacţitici,-ce. stalagmită Coloană calcaroasă fixată pe'solul peşterilor. s.f.'g.-d. art. stalagmitei,/?/, stalagmite, stalagmometru Instrument folosit pentru determinarea tensiunii superficiale a unui lichid, pe baza numărului de picături din acel lichid, care se scurg printr-un tub capilar, s.n., art. stalagmometrul, pl. stalagmometre. stalinlsm Nume dat politicii impuse de I.V. Stalin.'î.n. stalinTst.'â (Adept) al politicii lui Stalin. adj., s.m. şi fi, pl. stafmişti,-ste.
stambă l. Ţesătură simpli de bumbac cu desene imprimate în eulori, folosita la confecţionarea îmbrăcămintei de varft pentru femei, /(fam.) A se da în ~ - a se face de râs. 2, (la pl.) Varietăţi de stamba (1). //Obiect de îmbrăcăminte din stamba (1). sf, g.-d. art, stambei, pl.
(2)	stâmburi,	"
stamboalö (reg.) Baniţa, s.f, g.-d. art. stamboglei, pl. stamboali,
stambol Monedft turceasca de aur, care a circulat şi la noi în sec, a! XVIII-lea, s.m., pl. stambgli.
8taminal,"ă Referitor lastamine, adj., pl. staminali.-e, stamina Organ bărbătesc al florilor, eare conţine polenul, s.f, ş.-d. art. stamjnei, pl. stamjne, stamlnlfer-ă Purtător de stamine. adj., pl. staminiferi.-e, Staminoclfu Stamina modificata, devenita sterilfiT s.n., art. stammodiul, pl. staminodii, art. staminodiile, stampa tr. A imprima un aesen pe o moneda, o medalie etc,, cu ajutorul unei matriţe speciale, vb. /, ind. prez. 3 stampe§zft.
stampare Acţiunea de a stampa, s.f, g.-d. art. stam-pârii, pl. stampări,
sîgmpă Imagine imprimată dupa o placi gravată, s.f, g.-d. art. stampei, pl. stampe, stamplanf (-pi-an) Subdiviziunea mijlocie a ologi-cenului. s.n.
8tamplan2,-ă (-pi-an) Referitor la stampian1. adj., pl.
stampiem,-e.
stampila v. ştampila. stampllare v. ştampilare. stamplll v. ştampilă. stan v.'stana.
stanat Sare a acidului stanic, întrebuinţată în industria materiilor colorate şi la efectuarea unor analize chimice. s.m., pl. stanaţi,
stană Bloc,"bolovan mare de piatra, IA rămâne (sau a stă, a fi etc.) ca o-de piatră = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, [var. (reg.) stan, stean «.«.] s.f, g.-d. art. stanei, pl. stane.
Stâncă (ornit., pop.) Stăncuţă. sf, g.-d. art. stâncii, pl. stânci.	-
sfând 1. Spaţiu amenajat într-o expoziţie, într-un magazin etc. pentru prezentarea exponatelor. 2. Loc pentru încercarea maşinilor noi, ieşite de la montaj. 3. Loc ame-
najat pentru trageri la ţintă şi pentru exerciţii de gimnastică. [var. ştand s.n.] s.n., pl. standuri, standard 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează forma, mărimea, calitatea etc. unui produs; document care conţine aceste norme. //Produs realizat pe baza unui standard (1). //(fig., adj.) Lipsit de originalitate, făcut după şablon. 2. ~ de viaţă = nivel de trai. Limbă ~ = limba comună curentă, s.n., pl. standarde. Standardiza tr. l.A stabili un standard (1)7 2. A menţine nivelul "calitativ la o cotă înaltă. 3. (fig.) A uniformiza. vb. I, ind. prez. 3 standardizează, standardizare Acţiunea de a standardiza, s.f, g.-d. art. standardizării, pl. standardizări, standby/itand-by (stendbai/stendbai) (angl.) 1. (fin.) Acord ~ = acord care "dă dreptul beneficiarului de a obţine împrumuturi succesive, după nevoi, într-o perioadă convenită (de obicei de la 3 la 5 ani). 2. (la aparatele electronice) Indicaţie de poziţie intermediară între închis şi deschis, adj. invar. standing (stending) (angl.) Poziţie socială, nivel de viaţă, de confort, //(sport) Poziţie înaltă într-un clasament. s.n., art. standingül.
standoală (reg.) Hambar în care se păstrează grânele. s.fi.g.-cTart. standoalei, pl. standoale. stanic,-ă (despre compuşi ai stăniului) Care conţine staniu. //Referitor la staniu, adj., pl. stanici,-ce, stanifer,-ă (despre minereuri, roci) Care conţine staniu, adj., pL staniferi.-e,
slănină Suliurl de staniu, fler şi cupru, sfi, g.-d. art. staninei.
staniol (-ni-ol) Foaie subţire de staniu, de plumb sau de
aluminiu, folosit! la împachetarea unor alimente sau
produse industriale, s,n„pl, stanioluri.
stgnlşt® 1, (reg.) Loc umbros unde se odihnesc vara
animalele, 2. (ir.T Loc de întâlnire, 3. (mil„ înv.) Tabără.
s.f.,g.-d, art, staniştii, pl. stanişti.
staniu Metal âlb-argintiu, maleabil şi ductil, folosit în
aliaje şi la acoperirea unor metale, s.n., art. staniul.
stanos.-oasă Care conţine staniu, adj., pt stangşi,-
oase,
Stan Păţitul Personaj din basmele româneşti, s.prop.m. stanţa v. ştanţa, stanfgre v. ştanţare.
stanţă1 Stroffi alcătuită din opt versuri, cu înţeles deplin, //(la pl.) Poezie, s.f, g.-d. art. stanţei, pl. stpţe. stanţă^ v, ştanţă,
star’ Ambarcaţiune sportiva cu vele şi cu echipajul format din doua persoane. s.n„ pl. staruri. star2 l, Vedeta de cinematograf"^. Personalitate marcanta (în cinema, muzică etc.), s.n., pl. staruri, stere 1. Situaţie sau mod în care se află, se prezintă cineva sau ceva. //Dispoziţie (fizica, morală) în care se află cineva, /(pop.) A nu avea ~ - a nu avea astâmpăr. A ft m - (să...) - a fi capabil (să...), 2, Stare materiali (bună); avere. ICu ~ = înstărit, 3. (fiz.) Situaţie a unui corp la un moment dat. 4. (înv.) Categorie sociali, //Grad. s.f, g.-d. art. stării, pi stări, stareţ,-ă dilu găr (sau" călugăriţa) care conduce o mănăstire. [var. (reg.) stariţ,-ăi.m, şi/] s.m.,pl. stareţi; s.f, g.-d. art. stareţei, pl. stareţe.	"
stariţ,-ă v.'stareţ, "
starletă Debutantă în cinematografie; vedetă în devenire. s.f, g.-d. art. starletei, pl, starlete, staroste 1. Conducător al unei bresle. 2. (în Moldova, în Trecut) Conducător al unui ţinut de margine. 3. (reg.) Persoană care conduce ceremonia nunţii, s.m., pi. starosti.
siărt Loc de plecare într-o cursă sportivă. IA se prezenta la ~ sau a lua ~ul = a participa la o întrecere sportivă. //Momentul începerii unei curse sportive. s.n.,pl. starturi.
1141
staţiograf
starter1 Persoană care dă startul într-o cursă sportivă. s.m.,pl. starteri.
starter2 T. Carburator auxiliar folosit la pornirea (la recé) a unui motor cu ardere internă. 2. Dispozitiv care serveşte la aprinderea lămpilor fluorescente. 3. Pistol special cu care se dă startul într-o cursă sportivă, s.n., pl. startere.
sfâs (ec. pol.) Standard de stat. s.n., pl. stasuri,
Stat1 1. Formă de organizare administrativi şi teritorială a unei ţări; populaţia unei ţări. IDe ~ = a) care emană de la stat (1); b) condus şi controlat de stat (1); c) referitor la stat. Om (sau bărbat) de ~ = persoană cu rol important în conducerea statului. Lovitură de ~ = acţiune în forţă care urmăreşte răsturnarea regimului politic existent şi preluarea puterii de către un grup de persoane; puci.
2.	(la pl., în Evul Mediu) Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. s.n., pl. state. stat2 1. Listă, tabel. /- de plată =~ tabel în care sunt înscrise drepturile băneşti ale unui angajat. ~ defuncţii = document (în formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile dintr-o întreprindere sau instituţie. ~ personal = dosar cu specificarea mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [var. ştat s.n] s.n., pl. state. stat3 Faptul de a sta; şeîere. s.n. stat4 înălţime a corpului omenesc; statură, s.n., pl. sta; turi.
statal,-ă Referitor la stat1; de stat'. adj.,pl. statali,-e. stater Monedă de argint sau de aur la vechii greci şi la macedoneni, s.m., pl. stateri.
stathuder Titlu dat guvernatorilor de provincii şi comandanţilor militari din Ţările de Jos (în timpul stăpânirii spaniole), s.m., pl. stathuderi. static,-ă 1. Nemişcat, fix. 2. (fiz.)"Referitor la echilibrul forţelor, la statică. IElectricitate ~ = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura din cauza stării sale electrice. Presiune ~ = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mişcă cu aceeaşi viteză ca şi fluidul. (fiziol.) Simţ ~ = simţ care orientează asupra poziţiei corpului şi a părţilor lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la muşchi, tendoane şi articulaţii, adj., pl. statici,-ce.
statică Ramură a mecanicii care studiază echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor. I~a lichidelor = hidrostatică. ~a gazelor = aerostatică. ~a grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică. ~a construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţijlor sistemelor de bare. s.f, g.-d. art. staticii, statism însuşirea de a fi static, s.n.	~
statistic,-ă Referitor la statistică, bazat pe statistică. adj.'pl. statistici,-ce.
statistică ’l. Evidenţă numerică a unor fenomene din natură sau din societate. 2. Disciplină care studiază şi interpretează fenomenele de masă, folosind metode proprii. I~ matematică = ramură a matematicii care elaborează metodele folosite în statistică (I). s.f, g.-d. art. statisticii, pl. (1) statistici.
statistician,-ă (-ci-an) Specialist în statistică, s.m., pl. statisticieni; s.f., g.-d. art. statisticienei, pl. statisticiene. Stativ Dispozitiv folosit la susţinerea unor piese şi aparate (de laborator), s.n., pl. stative.
Sţativă (pop.) 1. Război de ţesut manual. IA pune pânza în~~e cu cineva = a lucra cu cineva. 2. Instrument de tăbăcărie cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, pentru a fi curăţată de păr. s.f., g.-d. art. stativei,pl. stative, stat-major Grup de ofiţeri care funcţionează pe iângă comandamentul unei mari unităţi, s.n., art. statul-major, pl. state-majore.
statocist Organ auditiv al nevertebratelor, s.n., pl. sta-tociste."
stator Partea fixă a unui motor sau a unui generator de energie, solidarizată cu carcasa maşinii. s.n.,pl. statoare, statoreactor (-re-ac-) Propulsor cu reacţie pentru aerovehicul”supersonice. s.n„pl. statoreactoare. statornic,-ă 1. (despre oameni şi reacţiile lor) Ferm, constant, neclintit. //Neschimbător, definitiv. 2. (despre aşezări omeneşti, populaţii etc.) Care nu-şi schimbă locul; stabil. aaj.,jn. statornici,-ce. statornic] 1. refl. şi tr. ~k (se) aşeza într-un loc pentru un anumit’timp (sau permanent). 2. tr. A fixa, a stabili. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. statornicesc, imperf. 3 sg. statornicea; conj. prez. 3 să statornicească, statornicie Fermitate, stabilitate, constanţă (în păreri, în idei etc"). //Fidelitate, s.f, art. statornicia, g.-d. art. statorniciei.	"
statornicire Acţiunea de a (se) statornici, sf, g.-d. art. statornicirii, pl. statorniciri.
statoscop Aparat care indică variaţiile mici de altitudine ale "unui avion faţă de altitudinea de zbor aleasă. s.n.,pl. statoscoape.
statua (-tu-a) Ir. (livr.) A hotărî, a decide printr-un statut,"printr-o lege etc. vb. I, ind. prez. 3 statuează, 1 pl. statuăm; conj. prez. 3 să statueze; ger. statuând!" statuar,-ă (-tu-ar) Referitor Ta statui; ca o statuie, adj., pl. statuari,-e.
statuara (-tu-a-) Arta de a face statui. /Marmură ~ = marmură albă, folosită la sculptură, sf, g.-d. art. statuarei, statuă v. statuie.	~
statuetă (-tu-e-) Statuie mică. s.f, g.-d. art. statuetei, pl. statuete.
statuie"Sculptură care reprezintă în întregime o fiinţă, o figură alegorică etc. IA ridica (cuiva) o ~ = a) a-şi arăta recunoştinţa faţă de cineva; b) a aduce cuiva laude exagerate, [var. (înv.) statuă s./] s.f, art. statuia, g.-d. art. statuii, pl. statui, art. statuile. Statu-Palmă-Barbă-Cot Pitic din basmele româneşti. s.prop.m.
statu-quo (-cvo) (lat.) Situaţie existentă sau care a existat la uri moment dat şi în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenţii etc. s.n., art. statu-quoul. „	A
statură înălţime a corpului unei persoane. //Iniaţişare, conformaţie a corpului, s.f, g.-d. art. staturii, pl. staturi, status (în sociologie) Statut, s.n., pl. statusuri. stătut 1. Document care cuprinde principiile de organizare,"structura şi modul de funcţionare al unei organizaţii, societăţi, asociaţii etc.; (p. gener.) regulament. 2. ~ social = loc pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat şi la un moment dat. (jur.) ~ personal = totalitatea legilor care se aplică cetăţenilor unui stat. ~ real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. s.n., pl. statute, statutar,-ă Conform unui statut; bazat pe un statut. adj.,pT. statutari,-e.
staţie (-ţi-e) T. Punct de oprire pe traseul unor vehicule publice pentru a permite urcarea şi coborârea călătorilor, a mărfurilor etc. 2. Loc (în oraş) unde staţionează unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a aştepta călătorii. /~ pilot = staţie model, etalon, -—pirat = staţie radiofonică clandestină, —releu = instalaţie care preia şi difuzează în teritoriu programele studioului central de televiziune. 3. ~ spaţială (sau cosmică) = vehicul spaţial destinat observaţiilor extraatmosferice sau lansărilor spre alte planete, s.f, art. staţia, g.-d. art. staţiei, pl. staţii, art. staţiile.	"	~
sfâţiograf""(-ţi-o-) (nav.) Instrument pentru determinarea pe o hartă a poziţiei unei nave. s.n., pl. staţio-grafe.
staţiona
1142
staţiona (-ţi-o-) intr. (despre vehicule) A sta câtva timp pe loc aşteptând urcarea sau coborârea pasagerilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc.; (p. ext., despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. vb. I, ind. prez. 3 staţionează.
staţionar1 (-ţi-o-) 1. Dispensar în care bolnavii sunt internaţi" (scurt timp) pentru diagnostic şi tratament.
2.	(înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul navelor dintr-un port. s.n., pl. staţionare. staţionar2,-ă (-ţi-o-) 1. Care nu variază, care rămâne mult tirrip constant, //(despre boli) Care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (despre fluide) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp. adj., pl. staţionari,-e.
staţionare (-ţi-o-) Faptul de a staţiona; oprire, s.f., g.-d. art. staţionării, pl. staţionări, stationat (-ţi-o-) Staţionare, s.n. staţiune (-ţi-u-) A. 1. Localitate în care se găsesc condiţii climaterice sau ape minerale prielnice sănătăţii.
2.	Ansamblu de clădiri, laboratoare, instalaţii amenajate pentru operaţii tehnice, cercetări ştiinţifice etc. ~ de cercetări pomicole. B. Poziţie caracteristică a corpului (la om şi la animale), s.f, g.-d. art. staţiunii, pl. staţiuni. Staul Grajd sau adăpost (pentru oi), s.n., pl. staule. ~ Stăurolit (sta-u-) Silicat natural de aluminiu şi de fier hidratat.’s.K.
Stavă (reg.) Herghelie, s.f, g.-d. art. stavei, pl. stave. Stavilă 1. Element de construcţie care serveşte la reglarea debitului unei ape, la îndreptarea ei spre alt curs etc. într-o lucrare hidrotehnică. //îngrămădire de buşteni, de crengi etc. care împiedică cursul unei ape. //Piedică materială (barieră). /Fără ~ = întruna, necontenit. A pune ~ gurii = a-şi impune tăcere. 2. (fig.) Obstacol, dificultate. s.f, g.-d. art. stavilei, pl. stavile, stavrid Peşte marin răpitor, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunţi, s.m., pl. stavrizi, stavrofor (în Biserica ortodoxă) Preot care poartă ca distincţie ecleziastică o cruce (de aur) pe piept, s.m., pl. stavrofori.
stavropigiac,-ă (-gi-ac) (despre mănăstiri) Care depinde direct de patriarhie, adj., pl. stavropigiaci,-ce. stază Oprire sau încetinire a circulaţiei sângelui ori a secreţiilor interne într-o parte a organismului, s.f, g.-d. art. stazei, pl. staze.
stămBar (rar) Cel care face negoţ cu stambă, s.m., pl. stămban.
stămBărie1 (rar) 1. Cantitate mare de stambă. 2. Obiecte (de îmbrăcăminte) confecţionate din stambă, s.f, art. stămbăna, g.-d. art. stămbăriei, pl. stămbării, art. stămbărjile. ’	"	"
stămbarie2 (rar) Magazin de stâmburi. s.f, art. stam-băria, g.-d. art. stămbăriei, pl. stămbării, art. stămbăriile. stancuţă Pasăre de culoare neagră-cenuşie, mai mică decât cioara, s.f, g.-d. art. stăncuţei, pl. stăncuţe. Stănoagă 1. (tipogr.) Raft în formă de pupitrupe care se aşază casetele de litere când se culege un text. 2. (reg.) Bară de lemn la o poartă, la o podişcă etc.; balustradă. s.f, g.-d. art. stănoagei, pl. stănoage. stănog 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Pripon. s.n., pl. stănoage. stăpân,-ă 1. Persoană care posedă un bun material, considerată în raport cu acel bun; persoană în a cărei proprietate se afla un sclav; proprietar. 2. Persoană în serviciul căreia se află angajat cineva, considerată în raport cu acesta; (spec.) patron. !A intra la~ = a se angaja slugă la cineva. (A fi) fară ~ = a) (a fi) liber, de capul său; (a acţiona) după bunul plac; b) (a fi) fară rost.
3.	Persoană sub a cărei putere, dominaţie, autoritate se găseşte cineva; stăpânitor, domnitor.IA fi-pe situaţie = a domina o situaţie. A fi ~ pe sine = a nu-şi pierde
cumpătul. A fi ~pe soarta (sau pe viaţa) sa = a-şi face singur soarta. 4. Gazdă în raport cu oaspeţii săi. s.m.,pl. stăpâni; s.f, g.-d. art. stăpânei, pl. stăpâne, stăpânesc,-ească (înv-) Care aparţine stăpânului. adf, pl. stăpâneşti.
stapânj l.tr.Ă deţine ceva în calitate de proprietar. 2. tr. A avea "cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. IA- o limbă (străină) = a vorbi corect o limbă (străină).
3.	refl. (fig.) A se reţine de la ceva, a se înfrâna. 4. tr. (fig., despre gânduri, sentimente) Aţine sub influenţa sa; a domina. 5. intr. A conduce o ţară. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. stăpânesc, imperf. 3 sg. stăpânea; conj. prez. 3 să stăpânească.	“
stăpânire T. Acţiunea de a (se) stăpâni. /- de sine = calm, sânge rece. 2. Proprietate, posesiune. 3. Domnie, guvernare. //Autoritate de stat. ÍA avea ~ asupra cuiva = a avea autoritate asupra cuiva; a conduce, s.f, g.-d. art. stăpânirii, pl. stăpâniri.
stăpânitor,-oare I. adj. Care stăpâneşte, care domină. II. s.m. şi f. 1. Persoană care stăpâneşte într-o ţară; domnitor. 2. Posesor, proprietar, adj., s.m. şi fi, pl. stăpâni-tori,-oare.
stăretj intr. A conduce o mănăstire ca stareţ, vb. IV, ind. prez. ] sg. şi 3 pl. stăreţesc, imperf. 3 se. stăreţea; eoni. prez. 3 să stăreţească. -	”
stăreţie 1. Funcţia de stareţ. 2. Locuinţa sau cancelaria stareţului, s.f, art. stăreţia, g.-d. art. stăreţiei, pl. stă-reţii, art. stăreţiile. "	’
starosti intr. şi tr. (pop.) A peţi o fată în numele altcuiva. HA conduce ceremonia nunţii, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârostesc, imperf. 3 sg. stărostea; conj. prez. 3 să stărostească.	~
stărosţţe (rar) 1. Calitatea de staroste al unei bresle.
2.	(pop.) Peţit. sfi, art. stârostia, g.-d. art. stărostiei, pl. stărostii, art. stărostiile. stărostit (pop.) Faptul de a stărosti. s.n. stăruj intr. 1. A ruga cu insistenţă pe cineva pentru ceva.
2.	A lucra cu perseverenţă. 3. A rămâne statornic, neclintit (într-un sentiment, într-o acţiune etc.). 4. A continua să existe; a dăinui, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. stărui, 3 stăruie, imperf. 3 sg. stăruia; conj. prez. 3 să stăruie, stăruială (înv.) Stăruinţă, ~s.fi., g.-d. art. stâruielii, pl. stăruieîî.	”
stărulntă 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte repetată şi insistenta; stăruire, stăruială. ICu ~ = în mod insistent.
2.	Perseverenţă într-o acţiune; silinţă, sfi, g.-d. art. stăruinţei, pl. stăruinţe. , stăruire Stăruinţă, s.f, g.-d. art. stârnirii, stăruitor,-oare (-ru-i-) (şi adv.) Care stăruie, care insistă; tenace, adj., pl. stăruitori,-oare. stătător,-oare 1. Care stă pe loc; (despre ape) care nu curge. 2. (înv., despre oameni) Cu locuinţa statornică; stabil. adj.,pl. stătători,-oare.
Stătuleţ^Diminutivăl lui’stat1. s.n.,pl. stătuleţe. stătut~a 1. Care nu mai este proaspăt; (despre aer) închis, viciat. 2. (fig., despre oameni) înaintat în vârstă (şi rămas necăsătorit), adj., pl. stătuţi,-te. stăvar (reg.) Păzitor de cai la păşune. s.m.,pl. stăvari. Stăvi"re//, (reg.) 1. A se stabili într-un loc. 2. A se alege cu ceva. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se stăveşte, imperf 3 sg. se stăvea; conj. prez. 3 să se stăveascăT stăvilaF 1. Construcţie de lemn sau de beton, aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea cursului din amonte al apei. 2. Fiecare dintre obloanele verticale, mobile, ale stăvilarului (1). 3. Intă-ritură de protecţie în apropierea unui pod. 4. (fig., rar) Piedică, obstacol, s.n., pl. stăvilare. stăvili tr. l.A bara cursul unei ape. 2. (fig.) A atenua, a împiedica o mişcare, o acţiune etc. vb. IV, ind. prez. I sg.
1143
stârpitură
şi 3 pl. stăvilesc, imperf. 3 sg. stăvilea; conj. prez. 3 să stăvilească.
stăvilire Acţiunea de a stăvili, s.f, g.-d. art. stăvilirii, pl. stăviliri.
stálceafö Faptul de a stâlci; bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. stâlcelii, pl. stâlceli.
stâlci tr~ 1. A strivi, a zdrobi prin lovire; (p. ext.) a bate tare pé cineva. Hrefl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva).
2.	(fig.) A pronunţa rău un cuvânt, deformându-1; a vorbi prost o limbă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 să stâlcească. stalcire Faptul dea (se) stâlci. s.f, g.-d. art. stâlcirii, pl. stâlcir’i.
stâlcitură Ceea ce este stâlcit. s.f, g.-d. art. stâlciturii, pl. stâlcîturi.
stâlp 1. "Element de construcţie cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secţiunii, confecţionat din letnn. din metal, din beton armat etc., care serveşte la susţinerea unei clădiri, a unei instalaţii, a liniilor electrice aeriene etc. /~ de cafenea = persoană care îşi petrece tot timpul prin cafenele. Asta~ = a sta neclintit. 2. Indicator de frontieră sau de hotar. 3. (fig.) Persoană care constituie un sprijin pentru cineva. I~ul casei = capul familiei, s.m., pl. stâlpi.
stâlpar Veche monedă austriacă de argint, s.m., pl. stâl-pari. ""
sîâlpare (pop.) Ramură verde, înflorită (care se dă în biserică în Duminica Floriilor), s.f, g.-d. art. stâlpării, pl. stâlpări.
Stâlpişor Diminutiv al lui stâlp; stâipuleţ, stâlpuşor. [var. (rég.) stâlpşor s.m.] s.m., pl. stâlpişori. stâlpşor v. stâlpişor.	~
stâipuleţ Stâlpişor. s.m., pl. stâlpuleţi. stâlpuşor Stâlpişor. s.m., pl. stâlpuşori. stâmpăr v. astâmpăr.	~
stampăra v. astâmpăra, stâmpărire v. astâmpărare.
Stâna Aşezare păstorească de vară, în afara satului, de obicei la munte. ÍA închide lupul în ~ = a-şi aduce duşmanii în casă. A veni la spartul ~ii = a veni prea târziu. s.f, g.-d. art. stânei, pl. stâne, stâncă 1. Bloc mare dc piatră (în munţi). 2. (fig.) Dificultate mare. s.f, g.-d. art. stâncii, pl. stânci. Stâncărje îngrămădire de stânci, s.f, art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei, pl. stâncării, art. stâncăriile. stâncos,-oasă Format "din stânci; cu stânci, adj., pl. stâncop,-oase.
Stâng,-ă "l. (despre părţi sau organe ale corpului) Aşezat în partea corpului în care se află inima. /'/(s.)
a)	(la m. sg. art.) Piciorul stâng (1); b) (s.f., sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află în direcţia sau în partea mâinii stângi (1). //(s. f., sg. art.) Direcţia sau partea stângă (2). !A ţine ~a = a merge pe partea stângă a unui drum. (fam.) A trage (sau a da, a face) la ~a = a fura.
3.	Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei organizaţii politice, //(s.f., art.) Aripa radicală a unui partid, a unei grupări. IDe ~a = partizan al unei politici radicale. adj., pl. stângi.
stângaci,-ce 1. (şi s.) Care lucrează sau scrie mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. (fig.) Lipsit de îndemânare, de siguranţă în mişcări, în comportare, în exprimare etc. //(despre manifestări ale oamenilor) Care arată stângăcie, adj., pl. stângaci,-ce.
Stângăcie 1. Lipsă de îndemânare în comportare, în
exprimare etc. ICu ~ = neîndemânatic. 2. Faptă, purtare
neîndemânatică, s.f, art. stângăcia, g.-d. art. stângăciei,
pl. (2) stângăcii, art. stângăciile.
stângen v. stânjen. "
stângism Aplicare rigidă, exclusivistă, a unor principii
în politica unui partid de stânga, s.n.
stângist,-ă (Adept) al stângismului, adj., s.m. şi /, pl. stângişti,-ste.
stânişoară Diminutiv al lui stână, s.f, g.-d. art. stânişoarei, pl. stânişoare.
stânjen A. 1. Unitate de măsură pentru lungime, folosită în trecut, variind de la 1,96 la 2,23 m. 2. Unitate de măsură pentru volumul lemnelor stivuite. B. (bot.) Stânjenel. [var. (reg.) stângen s.m.] s.m.,pl. stânjeni, stânjeneală Acţiunea "de a (se) stânjeni. s.f~g.-d. art. stânjenelii!"/?/. stânjeneli.
stânjenească (înv., In sintagma) Prăjină ~ = măsură de lungime egală cu un stânjen. adj., pl. stânjeneşti, stânjenel Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze în formă de sabie. [var. (pop.) stân-jinel s.m.) s.m., pl. stânjenei, art. stânjeneii. stânjeni 1. tr. şi refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. refl. (reg.) A se ruşina, a ezita. [var. (pop.) stânjini vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stânjenesc, imperf 3'sg. stânjenea; conj. prez. 3 să stânjenească.
stânjerijre Faptul de a (se) stânjeni; sfială, jenă. [var. (pop.) stânjinire s.f] s.f, g.-d. art. stânjenirii,/?/. stânjeniri. stânjenitor’-oare Care deranjează, adj., pl. stânjenitori,-oare.
Stânjeniu,-ie (rar) Liliachiu, violet-închis. [var. (pop.)
stânjiniu,-ie adj.) adj.,pl. stânjenii.
stânjinel'v. stânjenel. " stânjini"v. stânjeni. stânjinire v. stânjeni re. stânjiniu,-ie v. stanjeniu.
stârc Nume dat mai multor specii de păsări de baltă, cu ciocul, gâtul şi picioarele lungi, care se hrănesc cu peşte. s.m., pl. stârci.
stârc-cenuşiu (zool.) Bâtlan s.m.,pl. stârci-cenuşii. stârc-de-noăpte Pasăre de mărimea unui corb’ cu ceafa şi spatele negre. s.m.,pl. stârci-de-noapte.
Stârci' (pop.) 1. refl. A se ghemui, a se strânge (de frig); a se zgârci. 2. intr. A înţepeni stând undeva. 3. tr. A strivi un fruct. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească, starculeţ Diminutiv al lui stârc. sin., pl. stârculeţi. stârni 1. 'tr. A face ca un animal (sălbatic) să iasă din culcuş" sau din ascunzătoare. 2. tr. A face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. tr. A îndemna, a aţâţa pe cineva la ceva. 4. refl. (despre conflicte, războaie) A se isca, a izbucni. 5. tr. A provoca, a cauza. 6. tr. (reg.) A inventa, a scorni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârnesc, imperf. 3 sg. stârnea; conj. prez. 3 să stârnească. " stârnire Acţiunea de a (se) stârni, s.f, g.-d. art. stârnirii, pj. stârniri.
stârnitoare Prăjină cu care se bate apa pentru a goni peştele spre plase, s.f, g.-d. art. stârnitorii, pl. stârnitori, stârnitor,-oare Care stârneşte (ceva)! adj., pl. stârnitori,-oare. ~
stârpi" 1. tr. A nimici cu desăvârşire animale şi plante dăunătoare. 2. tr. A face să dispară pentru totdeauna un rău, un flagel. 3. intr. (pop., despre animalele femele, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril, //(despre animale) A înceta să mai producă lapte. vb. IV, înd. prez. I sg. şi 3 pl. stârpesc, imperf. 3 sg. stârpea; conj. prez. 3 să stârpească. ~
stârpTciune 1. (pop.) Animal sterp. 2. (pop.) Stârpitură (1). 3. (înv.) Sterilitate, s.f, g.-d. art. stârpiciunii, pl. stârpiciuni.	"
stârpire Acţiunea de a stârpi; stârpit, s.f, g.-d. art. stâr-pirii.
stârpit Stârpire. s.n.
stârpitură 1. Fiinţă nedezvoltată, pipernicită. 2. (pop.) Femeie stearpă; animal sterp, s.f, g.-d. art. stârpiturii,p/. stârpituri.	~
stârv
1144
stârv Cadavru (de animal); hoit. s.n., pl. stârvuri, stea A. 1. Corp ceresc cu lumină proprie. /”w« dimineţii = luceafărul de dimineaţă. ~ cu coadă = cometă. ~ căzătoare = meteor (2). ~ călăuzitoare = idee după care se orientează o activitate. //Epitet dat femeii iubite. IA vedea ~ verzi, se spune când cineva primeşte o lovitură puternică. A crede în ~ua sa = a crede într-o soartă bună. A se naşte sub o ~ norocoasă = a avea no-roc. 2. (fig.) Vedetă de teatru, de cinema etc. B. 1. Obi-ect, desen care are o formă asemănătoare cu cea prin care este reprezentată convenţional o stea (A.l). /(ieşit din uz) S~ua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, economic, politic. //Obiect făcut din lemn, carton etc., simbolizând o stea (A.l), frumos împodobit, cu care umblă colindătorii. /Cântec de ~ = colind, //(tipogr.) Asterisc, steluţă. 2. Pată albă pe fruntea unui animal. IA fi cu ~ în frunte = (despre oameni) a se crede mai grozav ca alţii.
3.	Rotocol mic de grăsime care pluteşte pe mâncare sau pe laptele fierbinte, [var. (pop.) steauă s./] s.f, art. steaua, g.-d. art. stelei, pl. stele, art. stelele, stea-de-mare (lâ pl.) Clasă de echTnoderme marine răpitoare, cu corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă, sfi, g.-d. art. stelei-de-mare, pl. stele-de-mare.	-	-	-
stéag 1. Drapel; fanion. I~ de domnie = baston având la capătul de sus un glob de argint şi o semilună, pe care, în perioada suzeranităţii turceşti, domnii din ţările româneşti îl primeau de la sultan, ca semn al domniei. A duce ~ul = a fi la comandă. A ţine sus (sau a înălţa) ~ul = a lupta cu dârzenie. A coborî ~ul = a renunţa la luptă. A ridica (sau a scoate) ~ alb = a cere pace.
2.	(fig.) Doctrină, concepţie care antrenează o colectivitate într-o acţiune de amploare. 3. (înv.) Mică unitate militară, cu steag propriu, s.n., pl. steaguri, steajăr (pop.) Parul din mijlocul unei arii de treierat cu cai. s.n.,pl. steajăre. stean v. stana.
steapsină (ste-ap-) Enzimă secretată de pancreas, sfi, g.-d. art. steapsinei.
stearat (ste-a-) Sare sau ester al acidului stearic. s.m., pl. stearaţi.
stearic (ste-a-) (în sintagma) Acid ~ = acid gras, solid, care se găseşte în grăsimi, întrebuinţat la fabricarea lumânărilor, adj., pl. stearici.
stearjnă (ste-a-) 1. Acid stearic amestecat cu acid pal-mitic, întrebuinţat la fabricarea lumânărilor, în industria textilă etc. 2. Ester al acidului stearic. s.f, g.-d. art. stearinei.
steatit (ste-a-) Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenuşie, s.n.
steatolitic,-ă (ste-a-) (farm., despre substanţe) Care dizolvă grăsimile. adj.,pl. steatolitici,-ce.
Steatoliză (ste-a-) (med.) Dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale, s.f., g.-d. art. steatolizei, pl. steatolize.	’
steatonecroză (ste-a-) (med.) Necroză a unui ţesut gras. sfi, g.-d. art. steatonecrozei, pl. steatonecroze. steatoză (ste-a-) Degenerare a unui ţesut sau"a unui organ"provocată de grăsimi, s.f, g.-d. art. steatozei, pl. steatoze.	""
steaua-pământului Ciupercă de pământ de culoare brună. s.f. art~, g.-d. art. stelei-pământului.
Steaua Polară Steaua” principală din constelaţia Carului-Mic, după care se poate stabili direcţia nordului. s.prop.f, g.-d. Stelei Polare, steaua v. stea." “
SteBlă (pop.) Tulpină, lujer; mănunchi (de flori), s.f., g.-d. art. steblei, pl. steble.
stebluţă (pop.) Diminutiv al lui steblă. sfi, g.-d. art.
steblutei, pl. stebluţe.
steclă v. sticlă." stecli v. sticli. steclît,-ă v. sticlit. stecliiţă v. sticluţă.
steeplechase (stipălceis) (angl.) Cursă hipică cu obstacole, s.n., art. steeplecnase-ul.
Stefánián1 (-ni-an) Etajul superior al carboniferului de facies continental, s.n.
Stefánián2,-ă (-ni-an) Referitor la Stefánián1, adj., pl. stefaniem,-e.
stefarilt Sulfură dublă naturală de stibiu şi argint, s.n. stegar" 1. Persoană care poartă steagul (la nuntă, în armată etc.). 2. (fig.) Cel care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză, s.m., pl. stegari, stegocefal (Ja pl.) Ordin de amfibieni fosili, având corpul acoperit cu plăci osoase groase; (la sg.) animal din acest ordin, s.m., pl. stegocefali. stegozaur (-za-ur) (la pl.) Gen"de reptile fosile, cu o creastă ele plăci osoase pe spinare; (la sg.) reptilă din acest gen. s.m., pl. stegozauri. steguleţ Diminutiv al lm steag (1); steag mic. s.n.,pl. steguleţe.
stei fColţ de stâncă. 2. (rar) Bolovan de piatră, de sare etc. s.n., pl. steiuri.
stejar Gen de arbore înalt, cu tulpina dreaptă, cu frunzele adânc crestate, al cărui fruct este ghinda, s.m., pl. stejari.
stejăraş (rar) Stejărel. s.m.,pl. stejâraşi.
stejărel Diminutiv al lui stejar; stejăraş. [var. stejerel
s.m.'jj.m., pl. stejărei, art. stejăreii.	”
stejăriş Pădurice de stejari; stejărişte. [var. stejeriş s.n.)
s.n., pi stejărişuri.	"
stejărişte (pop.) Stejăriş. [var. stejerişte î./] s.f, g.-d.
art. stejâriştii.	'
stejerel v. stejărel. stejeriş v. stejăriş. stejerişte v. stejărişte.
stei (b'ot.) Cilindru (4) central. s.n., pl. steiuri.
stelaj 1. Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră.
2.	Schelet metalic care susţine aparate, instrumente etc.
s.n., pl. stelaje.
stelar1 (rar) Colindător cu steaua s.m., pl. stelari. stelar2,-ă Referitor la stele. IHartă - = hartă care reprezintă constelaţiile de pe bolta cerească. //De stea. //înstelat, adj., pl. stelari,-e.
stelat,-ă în formă de" stea; (p. ext.) cu formă regulată. adj. "pl. stelaţi,-te.
stela Mic monument comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, specific Antichităţii, s.f, g.-d. art. stelei, pl. stele.
stelişoară~(reg.) 1. Steluţă (I). 2. (bot.) Steliţă. s.f, g.-d. art. stelîşoarei, pl. stelişoare.
stelit Aliaj de cobalt, crom, molibden şi fier, dur şi inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale, unelte aşchietoare etc. s.n.
stehţă Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina şi frunzele păroase, sfi, g.-d. art. steliţei, pl. steliţe. _	"
stşlniţă (reg.) Ploşniţă, s.f, g.-d art. stclniţei, pl. stelniţe. steluţa A. Diminuiv al lui stea (A. l);"stelişoară. /7(fig.) Scânteie. B. I. Obiect, desen în formă de stea (mică). //Asterisc. 2. (la pl.) Pastă făinoasă în formă de stea, care se fierbe în supă. 3. Cusătură în formă de stea.
4.	Pată albă pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă.
C.	Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori albe. s.f, g.-d. art. steluţei, pl. steluţe.
stemă 1. Semn distinctiv, cu caracter simbolic, al unui stát, al unei ţări, al unui oraş, al unei dinastii etc. IA fi cu
1145
stereogramă
~ în frunte = a fi un om deosebit, 2. Coroană, diademă.
3.	(înv.) Piatră preţioasă. 4, (înv.) Pată de altă culoare pe fruntea unor animale, s.f, g.-d, art. stemei, pl. steme, sten Unitate de măsură a forţei, egală cu forţa care imprimă o acceleraţie de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. s.m., pl. steni, stenahorie (înv.) 1. Greutate în respiraţie. 2. (fig.) Stare de nelinişte, de plictiseală, s.f, art. stenahoria, g.-d. art. stenahoriei. „
stenic,-ă (1'vr.) întăritor, reconfortant. adj.,pl. stenici,-ce7
stenobiont,-ă (-bi-ont) (despre unele animale) Care suportă doar variaţii limitate ale factorilor de mediu. adj.,pl. stenobionţi,-te.
stenodactilografia Persoană care practică stenodactilografia. s.m., pl. stenodactilografi; s.f, g.-d. art. stenodactilografei, pl. stenodactilografe, stenodactilografia (-fi-a) tr. A "înregistra vorbele cuiva cu ajutorul stenodactilografiei, vb. I, ind. prez. 3 ste-nodactilografîază, 1 pl. stenodactilografiem; conj. prez. 3 să steno"3actilografieze; ger. stenodactiTografiind. stenodactilografie Stenografiere a vorbirii cuiva,'urmată de dactilografierea directă a textului, s.f, art. stenodactilografia, g.-d. art. stenodactilografiei, stenograf,-â Persoană care practică stenografia, s.m., pl. stenografi; s.f, g.-d. art. stenografei, pl. stenografe, stenografia (-fi-a) tr. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei, vb. I, ind. prez. 3 stenografiază, 1 pl. stenografiem; conj. prez. 3 să stenografieze; ger. steno-grafiind.
stenografie,-ă Referitor la stenografie, adj., pl. stenografiei,-ce.
stenografie Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne speciale, s.f, art. stenografia, g.-d. art. stenografiei.
stenografiere (-fi-e-) Acţiunea de a stenografia, s.f, g.-d. art. stenografierii, pl. stenografieri. stenogramă Text înregistrat prim stenografie, s.f, g.-d. art. stenogramei, pl. stenograme. stenohalin,-ă (biol., despre organisme marine) Care suportă döar variaţii limitate ale salinităţii mediului. adj., pl. stenohalini,-e. stenos (înv.) Astm. s.n.
Stenoterm,-ă (despre organisme) Care suportă doar variaţii limitate ale temperaturii mediului înconjurător. adj., pl. stenotermi,-e.
Stenotip Maşină de stenografiat, s.n., pl. stenotipuri. Stenotlpie Stenografiere cu ajutorul stenotipuîui. s.f, art. stenotipia, g.-d. art. stenotipiei. stenotipjst-ă Persoană care practică stenotipia s.m., pl. stenotipişti; s.f, g.-d. art. stenotipistei, pl. stenotipiste. stenoză refl. (med.) A face o stenoză, vb. I, ind. prez. 3 stenozează. „
stenoza (med.) îngustare a unui canal sau a unui orificiu dm organism în urma unei inflamaţii, a unei cicatrizări etc. s.f, g.-d. art. stenozei, pl. stenoze.
Stentor 1. Om cu voce foarte puternică! 2. Specie de maimuţă urlătoare. s.m., pl. stentori.
Step Stil de execuţie a unor "dansuri de origine negro-americană, bazat pe bătăi ritmice ale vârfului şi tocului pantofilor, s.n.
Stepa intr. (rar) A executa un dans bătând stepul, vb. I, ind. prez. 3 stepează.
Stepă întindere "Ee loc arid, de obicei şes, acoperit cu vegetaţie ierboasă, s.f, g.-d. art. stepei, pl. stepe, stepenă (înv.) Treaptă, rang. s.f, g.-d. art. stepenei, pl. stepene.
sfer Unitate de măsură pentru volume, egală cu un metru cub, utilizată pentru măsurarea lemnelor aşezate în stive, s.m., pl. sten.
steradian (-di-an) Unitate de măsură pentru unghiurile corpurilor solide, s.m., pl. steradieni. stercoraI,-ă Referitor la excremente, adj., pl. sterco-rali,-e. -
siercoremie Intoxicaţie provocată de o constipaţie prelungită, s.f, art. stercoremia, g.-d. art. stercoremiei, pl. stercoremii, art. stercoremfile. stereo (-re-ö) Referitor la stereofonie; cu proprietăţi stereofonice, adj. invar.
stereoacustică (-re-o-a-) Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcţiei din care vin sunetele. s.f, g.-d. art. stereoacusticii. stereobat (-re-o-) Masiv de zidărie care formează soclul unei construcţii. s.n.,pl. stereobate. stereocartograf (-re-o-) Aparat Folosit la obţinerea automată a unui plan topografic pe bază de stereograme. s.n., pl. stereocartografe. a stereocartografie (-re-o-) întocmire a hărtilor cu ajutorul stereogramelor, sf, art. stereocartografia, g.-d. art. stereocartografiei.
stereochimic,-ă (-re-o-) Referitor la stereochimie. adj., pl. stereochimici,-ce.
stereochimie (-re-o-) Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul aşezării în spaţiu a atomilor unei molecule. s.f, art. stereochimia, g.-d. art. stereochimiei. stereocinematografje (-re-o-) Cinematografie care redă imaginile în relief, s.f, art. stereocinematografia, g.-d. art. stereocinematografiei.	'
stereocomparator (-re-o-) Aparat pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor. s.n.,pl. stereocomparatoare. stereocromie (-re-o-) Tehnică de a efectua zugrăveli în relief, folosind un mortar special preparat, sf, art. stereocromia, g.-d. art. stereocromiei. stereodinămic,-ă (-re-o-) De stereodinamică. adj.,pl. stereodinamici,-ce.
stereodinamică (-re-o-) Dinamica solidelor, s.f, g.-d. art. stereodinamicii.
stereofonic7-ă (-re-o-) Bazat pe stereofonie. adj., pl. stereofonici,-ce.
stereofonie (-re-o-) Procedeu de redare a sunetelor (înregistrate) care dă ascultătorului impresia că se află chiar în apropierea sursei; stereo, s.f, art. stereofonia, g.-d. art. stereofoniei.
stereofotografie" (-re-o-) 1. Tehnică fotografică prin care se Obţin perechi de fotografii luate sub unghiuri diferite. 2. Imagine dublă realizată prin această tehnică
(1). s.f, art. stereofotografia, g.-d. art. stereofotografiei. stereofotogramă (-re-o") Stereogramă, s.f, g.-d. ârt. stereofotogramei, pl. stereofotograme. stereofotogrammetrie (-re-o-J Ramură a fotogram-metriei bazată pe proceăeul fotog'afiilor duble, s.f, art. stereofotogrammetria, g.-d. art. stereofotogrammetriei. stereognozie (-re-o-) (med.) Facultatea de a identifica obiectele prin simţul tactil, pe baza reliefului acestora. s.f, art. stereognozia, g.-d. art. stereognoziei. stereograf1 (-re-5-) Instrument cu ajutorul căruia se trasează rapid planul unui teren, s.n., pl. stereografe. stereograf2,-a (-re-o-) Persoană care se ocupă cu stereografîâ. s.m., pl. stereografi; s.f, g.-d. art. stereo-grafei, pl. stereografe. ” stereografic,-a (”re-o-) Referitor la stereografie; executat prin stereografie. adj.,pl. stereografici,-ce. stereografie (-re-o-) Reprezentare a corpurilor solide prin proiectarea lor pe o suprafaţă plană, s.f, art. stere-ografîa, g.-d. art. stereografiei. stereogramă (-re-o-) Grup de două fotografii ale aceluiaşi obiect, care, privite la stereoscop, prezintă imaginea în spaţiu a obiectului; stereofotogramă. s.f, g.-d. art. stereogramei, pl. stereograme.
stereoizomer
1146
stereoizomer (-re-o-i-) Substanţă care are în moleculă acelaşi număr"de atomi ca şi altă substanţă, dar care diferă ae aceasta prin modul lor de aşezare, s.m., pl. stereoizomeri. .
stereoizomerie (-re-o-i-) Proprietate specifică stereo-izomerilor. s.f.'art. stereoizomeria, g.-d. art. stereoi-zomeriei.	"
stereometric,-ă (-re-o-) Referitor la stereometrie. adj., pl. stereometrici,-ce.
stereomeirje (-re-o-) Ramură a geometriei care se ocupă cu măsurarea volumului corpurilor solide, s.f., art. stereometria, g.-d. art. stereometriei. stereometru (-re-o-) Instrument folosit în stereometrie. s.n., art. stereometrul, pl. stereometre. stereomicroscop "{-re-o-) Microscop binocular în care imaginea esté redată stereoscopic, s.n., pl. stereo-microscoape.
stereopîanigraf (-re-o-) Aparat care serveşte la întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice, s.n., pl. stereoplanigrafe.
stereoramă" (-re-o-) Hartă topografică în relief, s.f, g.-d. art. stereoramei, pl. stereorame. stereoscop (-ré-o-) Dispozitiv”optic folosit în stereoscopie. s.r~ pl. stereoscoape. stereoscopic,-ă (-re-ö-) Referitor la stereoscopie, bazat pe stereoscopie, adj., pl. stereoscopici,-ce. stereoscopie (-re-o-) Ramură a opticii care se ocupă cu studiul procedeelor de realizare a imaginilor în relief. s.f, art. stereoscopia, g.-d. art. stereoscopiei. stereostatic,-ă (-re-o-) De stereostatică" adj., pl. ste-reostatici,~ce.
stereostatică (-re-o-) Ramură a fizicii care studiază echilibrul "corpurilor solide, s.f, g.-d. art. stereostaticii. stereotahigraf (-re-o-) (top.) Aparat tahimetric pentru măsurarea distanţei de la punctul de staţie la punctul din teren, s.n., pl. stereotahigrafe. stereotaxie (-re-o-) (med.) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase, s.f, art. stereota-xia, g.-d. art. stereotaxiei.
stereotip1 (-ie-o-) 1. Copia unui zaţ sau a unui clişeu care serveşte la tipărirea ediţiilor de mare tiraj. 2. ~ dinamic = complex de reflexe condiţionate care se formează prin repetarea condiţiilor de mediu în aceleaşi succesiuni. s.n.,pl. stereotipuri. stereotip2,-ă (-re-o-) 1. Tipărit după un stereotip1 (1).
2.	(fig.) Care se repetă în formă neschimbată. 3. Lipsit de originalitate; obişnuit, banal, adj., pl. stereotipice, stereotipa (-re-o-) tr. A reproduce cu ajutorul unui stereotip1 (1). vb. I, ind. prez. 3 stereotipează. stereotipar,-ă (-re-o-) (rar) Stereotipîst. s.m., pl. stereotipanŢ sf, g.-d. art. stereotiparei, pl. stereotipare. stereotipare (-re-o-) Acţiunea de ă stereotipa, s.f, g.-d. art. stereotîpării, pl. stereotipări. stereotipiCră (-re-o-) (rar)”Stereotip2 (2, 3). adj., pl. stereotipici,-ce.
stereotipie (-re-o-) 1. Instalaţie sau procedeu de multiplicare a unei forme de tipar, prin turnarea în metal a unei copii după această formă. //Formă de tipar obţinută prin acest procedeu. 2. Faptul de a se repeta, de a fi mereu acelaşi. 3. Simptom al unei boli mintale, care constă în repetarea automată a aceloraşi cuvinte sau mişcări. s.f, art. stereotipia, g.-d. art. stereotipiei, stereotipism (-re-o-) Stereotipie, s.n. stereotipîst,-ă (-re-o-) Lucrător specializat în stereotipie (1); stereotipar. s.m.,pl. stereotipişti; s.f, g.-d. art. stereotipistei, pl. stereotipiste.	’
Stereot6mic,-ă (-re-o-) De stereotomie. adj.,pl. stereo-tomici,-ce.
stereotomje (-re-o-) Tehnică de tăiere, de fasonare şi de îmbinare a elementelor unei construcţii, s.f, art.
stereotomia, g.-d. art. stereotomiei. steril1 Partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un minereu, s.n., pl. sterile. steril2,-ă 1. (despre fiinţe) Câre nu poate procrea; (despre plante) care nu produce roade sau seminţe; (despre pământ) neroditor. 2. (fig.) Care nu produce nimic, care nu duce la nimic. 3. Care a fost sterilizat, care nu are microbi, adj., pl. sterili,-e.
sterilét Dispozitiv anticoncepţional fixat permanent în cavitatea uterină. s.n., pl. sterilete. sterilitate 1. Starea a ceea”ce este steril. 2. (fig.) Incapacitate de a produce ceva din punct de vedere spiritual. 3. Stare caracterizată prin absenţa germenilor microbieni. s.f, g.-d. art. sterilităţii, steriliza tr. l.A distruge microbii dintr-un mediu sau de pe unobiect. 2. A face ca un om sau un animal să devină steril, vb. I, ind. prez. 3 sterilizează, sterilizare Acţiunea de a steriliza, sf'., g.-d. art. sterilizării, jp/Tsteri 1 izăr i.
sterilizator1 Aparat pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale, s.n., pl. sterilizatoare. sterilizator2,-oare Persoană specializată în operaţia de sterilizare, s.m., pl. sterilizatori; s.f, g.-d. art. sterilizatoarei, pl. sterilizatoare. -sterînăjchim.) Steror s.f, g.-d. art. sterinei, pl. sterine. sterlină (în sintagma) Liră ~ = unitate monetară principală în Marea Britanie. adj.,pl. sterline, stern Os plat situat în partea anterioară a pieptului, de care sunt prinse coastele şi cele două clavicule, s.n., pl. sternuri.
sternal,-ă Referitor la stern. adj.,pl. stemali,-e. sternocleidomastoidian (-cle-i-, -to-i-dT-an) (în sintagma) Muşchi ~ = muşchi pereche care se fixează de stern, de claviculă şi de apofiza mastoidă. adj., pl. ster-nocleidomastoidieni.
steroid (biochim.) Substanţă organică naturală, prezentă în unii hormoni şi în acizi biliari, cu rol biologic important, s.m., pl. steroizi.
sterol (la pl.) Clasă de alcooli cu o structură complexă, care au un rol important în metabolismul organismului; (la sg.) alcool din această clasă, s.m., pl. steroli. sterofic,-ă Referitor la steroli. adj., pl. sterolici,-ce. sterp, stearpă 1. (despre terenuri) Care "nu rodeşte; neproductiv. 2. (pop., despre animale şi plante) Steril2
(1). //(despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii.
3.	(fig.) Fără conţinut; gol, steril, adj., pl. sterpi,-e. Sterpatură (pop.) 1. Oaie stearpă (2). 2. Femeie stearpă (2). sf, g.-d. art. sterpăturii, pl. sterpături. sterpez] v. strepezi. ”	”
Stetograf Instrument care înregistrează mişcările toracelui în timpul respiraţiei, s.n., pl. stetografe. stetografia (-fi-a) tr. A înregistra cu stetograful mişcările toracelui, vb. 1, ind. prez. 3 stetografiază, 1 pl. ste-tografiem; conj. prez. 3 să stetografîeze; ger. stetografi-ind. ”	”
stetometru (med.) Aparat pentru măsurarea conturului toracic, s.n., art. stetometrul, pl. stetometre. stetoscop Instrument medical cu ajutorul căruia sunt perceput? zgomotele produse de diferite organe interne. s.n., pl. stetoscoape.
stetoscopic,-a Referitor la stetoscopie. adj., pl. steto-scopici,-ce.
stetoscopie Examen medical cu ajutorul stetoscopului. s.f, art. steîoscopia, g.-d. art. stetoscopiei. steward (stiuard) (angl.) Bărbat din "personalul unei (aero)nave care serveşte pasagerii sau echipajul. s.m.,pl. stewarzi.
stewardesă (stiuardesă) (angl.) Femeie din personalul de bord al unui avion câre are sarcina de a îndruma şi de a servi călătorii, s.f, g.-d. art. stewardesei, pl. stewardese.
1147
stilistică
stibină Sulfură de stibiu. s.f, g.-d. art. stibinei.
Stiblu (chim.) Antimoniu, s.n., art. stibiul." stîcks (angl.) Produs alimentar din paste făinoase sub formă de beţişoare crocante. s.n.,pl. sticksuri.
Sticlar Muncitor specializat în fabricarea sticlei, s.m., pl. sticlari.
Sticlă A. Substanţă solidă, transparentă, casantă, formată dintr-un amestec de silicaţi şi obţinută prin topire. /~ de cuarţ = sticlă rezistentă la variaţiile de temperatură, obţinută prin topirea cuarţului. ~ optică = sticlă cu proprietăţi speciale, folosită la fabricarea lentilelor şi a aparatelor optice. ~ vulcanică = rocă provenită în urma topirii bruşte a lavei. B. Obiect sau piesă din sticlă (A). /~ de lampă = glob de sticlă care protejează flacăra lămpii cu petrol. ~de ochelari = lentilă. //Geam. //Vas de formă cilindrică pentru păstrat lichide, [var. (înv., reg.) steclă s.f.\ s.f, g.-d. art. sticlei,/)/. (B) sticle, sticlărie I. Obiecte fabricate din sticlă’(A). 2. Fabrică de sticlă (A). //Magazin sau secţie într-un magazin unde se vând obiecte de sticlă (A), s.f, art. sticlăria, g.-d. art. sticlăriei, pl. (2) sticlării, art. sticlăriile, sticlarit (rar) Operaţia de fabricare şi de prelucrare a sticlei, s.n.
sticlete 1. Mică pasăre cântâtoare cu penele viu colorate. lA avea (sau a fi cu) ~ţi (în cap) ori a-i cânta (cuiva) ~ţii (în cap) = a avea idei ciudate; a fi ţicnit. A-i scoate (cuiva) -ţii din cap = a lecui pe cineva de capricii. 2. (arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, [var. (pop.) stiglete, stigleţ s.m.] s.m., pl. sticleţi. Sticleţel Diminutiv al Tui sticlete. [var. (pop.) stigleţel s.m. 1 s'.m., pl. sticleţei, art. sticleţeii. sticli 1. intr. A sclipi, a scânteia. IA-i ~ cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a trăi (undeva). 2. tr. A aţinti, a fixa ochii.
[var. (înv., reg.) stecli vb.] vb. IV, înd. prez. 1 sg. şi 3 pl. sticlesc, imperf. 3 sg. sticlea; conj. prez. 3 să sticlească, sticlire Lumină vie, scânteietoare; lucire, s.f, g.-d. art. sticlirii, pl. sticliri.
sticlişoară (rar) Sticluţă, s.f, g.-d. art. sticlişoarei, pl. sticlişoare.	"
sticlit,-ă (despre ochi) Cu privirea fixă (şi strălucitoare). [var. (înv., reg.) steclit,-ă adj.] adj.,pl. sticliţi,-te. sticlitor,-oare (rar) Sclipitor. adj.,pl. sticlitori,-oare. sticlos,-oasă Lucios ca sticla /Umoare ~ = masă gelatinoasă transparentă, care se găseşte între cristalin şi fundul ochiului, //(despre ochi, privire) Pironit, aţintit, //(despre ger) Care face să îngheţe tare; lipsit de umezeală. adj., p>l% sticloşi,-oase.
Sticlozitate însuşirea de a fi sticlos. //Aspect translucid pe care îlău în secţiune boabele de cereale bogate în proteine. s.f, g.-d. art. sticlozităţii.
Sticlullţă (rar) Sticluţă, s.f", g.-d. art. sticluliţei, pl. sti-cluliţe."’
sticluţă Diminutiv al lui sticlă (B); sticluliţă, sti-clişoăra. [var. (reg.) stecluţă .s./] s.f, g.-d. art. sticluţei, pl. sticluţe.
Stifos,HDasă (înv.) Cu gust înţepător, adj., pl. stifoşi,-oase.
siiglete v. sticlete. stiglet v. sticlete. stigleţel v. sticletel.
stigmái 1. Urmă lăsată de o rană, de o lovitură etc.; cicatrice, //(fig.) Semn ruşinos, dezonorant. 2. (înv.) Semn care se aplica cu fierul roşu pe coipul sclavilor sau al delincvenţilor. 3. (bot.) Partea superioară a pistilului pe care se prinde şi încolţeşte polenul. 4. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheelor la insecte, miriapode etc., aşezate pe părţile laterale ale corpului, s.n., pl. stigmate.
stîgmatic.-ă (despre un sistem optic) Care prezintă stigmatîsm. adj., pl. stigmatici,-ce.
stigmatism Proprietate a unui sistem optic de a da pentru fiecare punct al unui obiect o imagine clară, nedeformată. s.n.
stigmatiza tr. l.A condamna sever, a supune dispreţului publicpe cineva; a înfiera. 2. (înv.) A aplica un stigmat (2). vb. I, ind. prez. 3 stigmatizează, stigmatizant,-ă Care stigmatizează, adj., pl. stigmatizanţi,-te. ~
stigmatizare Acţiunea de a stigmatiza; înfierare, s.f, g.-a. art. stigmatizării, pl. stigmatizări, stjgmă (biol.) Organ fotosensibil_al flagelatelor. s.f, g.-d. art. stigmei, pl. stigme. stih 1. (înv., pop., poetic) Vers; (la pl.) poezie. 2. Verset dintr-o cântare religioasă, s.n., pl. stihuri. stihar1 (rar) Poet, versificator, s.m., pl. stihari. stihar2 Veşmânt lung şi larg pe care îl poartă preoţii ortodocşi în timpul slujbei religioase, s.n., pl. stihare, stihie 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu ö forţă distrugătoare. //Element (3). 2. (în superstiţii) Duh rău; nălucă, himeră. 3. (poetic) Pustietate, s.f, art. stihia, g.-d. art. stihiei, pl. stihii, art. stihiile, stihiră'lmn bisericesc ortocfox cântat în timpul slujbei de dimineaţă, s.f, g.-d. art. stihirii, pl. stihiri. stihoavnă Cântare bisericească ortodoxă de la sfârşitul vecerniei, s.f, g.-d. art. stihoavnei, pl. stihoavne. stihui intr. şi tr. (înv., rar) Ă face versuri, vb. IV, ind. prez. "I sg. şi 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 să stihuiascâ.
stihuire (înv., rar) Faptul de a stihui; versificaţie, s.f,
g.-d. art. stihuirii, pl. stihuiri.
stihuitor (-hu-i-) (rar) Versificator, poet. s.m.. pl. stihu-
itori.
stil A. I. Mod de exprimare specific unei arte, unui artist, unei epoci etc.; ansamblul procedeelor lingvistice folosite de un scriitor pentru a obţine efecte artistice. /- funcţional = varietate a limbii literare utilizată într-un anumit domeniu de activitate. Greşeală de ~ = greşeală de exprimare. //Limbaj. 2. Totalitatea particularităţilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivităţi sau unui individ. IDe ~ = executat după moda unei anumite epoci din trecut. 3. Mod, fel de a acţiona, de a se comporta, lîn ~ mare = realizat cu mijloace deosebit de mari, cu amploare. 4. Fiecare dintre cele două sisteme de calculare a timpului calendaristic (~ nou şi ~ vechi), între care există o diferenţă de 13 zile. B. Instrument ascuţit, de metal sau de os, cu care se scria în Antichitate pe tăbliţele de ceară. C. (bot.) Parte a pistilului care poartă stigmatul, s.n., pl. stiluri.
stila refl. şi tr. A (se) forma, a (se) educa. vb. I, ind prez. 3 stilează.
stilat,-ă Care are o comportare, o ţinută aleasă; civilizat, manierat, adj., pl. stilaţi,-te. stilaţi© (-ţi-e) Scuigere a unui lichid picătură cu picătură. s.f, art. stilaţia g.-d. art. stilaţiei, /?/. stilaţii, art. sti-laţiile.	"	~	~
stilet 1. Pumnal mic, cu lamă fină, triunghiulară. 2. Cilindrii metalic, fin şi subţire, cu care se explorează o rană, o cavitate etc. s.n., pl. stilete, stilism Grijă deosebită pentru "stil, pentru formă. s.n. stilist,-ă 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului său. 2. Nume dat credincioşilor unei biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. 3. Specialist în estetică industrială. 4. Specialist în tehnica aranjării părului. s.m., pl. stilişti; s.f, g.-d. art. stilistei, pl. stiliste, stilistic,-ă Referitor la stil (A. 1)* la mijloacele de exprimare afectivă, adj., pl. stilistici,~ce. stilistică Disciplină care’studiază mijloacele de exprimare ale unui scriitor, ale unei colectivităţi etc. s.f, g.-d. art. stilisticii.
stilistician
1148
stilistician,-ă (-ci-an) Specialist în stilistică, s.m., pl. stilisticiem; s.f., g.-d. art. stilisticienei, pl. stilisticiene. stiliza tr. Í. A da o formă corectăTîngrijită unei lucrări, unui text. 2. (în artele plastice) A reprezenta un obiect prin trăsăturile lui esenţiale, dându-i un caracter decorativ. //A prelucra un motiv de artă populară într-o creaţie personală, păstrând elementele originare esenţiale, vb. /, ind. prez. 3 stilizează.
stilizare Acţiunea de a stiliza, s.f, g.-d. art. stilizării, pl. stilizări.	”
stilizat,-ă 1. (despre texte) Definitivat din punct de vedere stilistic. 2. (despre motive ornamentale) Realizat după un model din natură, adj., pl. stilizaţi,-te. stilizator,-oare 1. Specialist în stilizarea textelor.
2.	Desenator ta producţia filmelor de animaţie, s.m., pl. stilizatori; sf, g.-d. art. stilizatoarei, pl. stilizatoare. Stiiobat Postament care susţine un şir de coloane, s.m., pl. stilobaţi.
stilodozimetru Dozimetru de radiaţie, de forma unui stilou, s.n., art. stilodozimetrul, pl. stilodozimetre. stilograf Instrument cu câre se efectuează punctele care redau alfabetul orbilor, s.n., pl. stilografe. stilografie Procedeu tehnic prin care se obţin, cu ajutorul electrolizei, imitaţii de desene în peniţă, gravuri în acvaforte etc. s.f, art. stilografia, g.-d. art. stilografiei. stiloidă (—lo—i-) (anat.) Apofiză situată în partea mas-toidiână a osului temporal, //(adj.) Apofiză s.f, g.-d. art. stiloidei, pl. stiloide.	.
stilou Toc ae scris prevăzut cu rezervor propriu de cerneală, s.n., art. stiloul, pl. stilouri, stima tr. şi refl. recipr. A avea stimă pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti, vb. 1, ind. prez. 3 stimează.
stimabil,-ă (azi fam. sau ir.) Vrednic de stimă, de respect, adj., pl. stimabili,-e.
stimă Sentiment de preţuire, de respect pentru calităţile saü meritele cuiva. ICu toată ~a (sau cu ~), formulă de respect folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. s.f, g.-d. art. stimei.
stimul1 Factor care declanşează o reacţie specifică a
organismului; excitant, s.m., pl. stimuli.
stimul2 (rar) Stimulent, imbold, s.n., pl. stimuluri.
stimula tr. A face să sporească energia, randamentul
unei persoane; a impulsiona //A excita un organ, o
funcţie, vb. I, ind. prez. 3 stimulează.
stimulant,-ă (rar) Stimulator3, adj., pl. stimulanţi,-te.
stimulare Acţiunea de a stimula; impulsionare, s.f,
g.-d. art. stimulării, pl. stimulări.
stimulativ,-ă Care stimulează, adj., pl. stimulativi,-e.
stimulator1 Substanţă organică care accelerează
creşterea plantelor. s.m.,pl. stimulatori.
stimulator2 Aparat care stimulează o funcţie organică.
I~ cardiac = proteză cardiacă electronică; pacemaker.
s.n.,pl. stimulatoare.
stimulator3,-oare Care stimulează, adj., pl. stimulatori,-oare."	“
stimulent 1. Ceea ce stimulează; impuls, îndemn.
2.	Medicament, substanţă care excită activitatea unui organism sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. s.n., pl. stimulente.
stindard 1. Steag,"drapel. IA ridica ~ul revoltei (sau lupteietc.) = a pomi o revoltă (sau o luptă etc.). 2. (fig.) Simbol de luptă, de înfrăţire. //Tabără, front, s.n., pl. stindarde.
stingătoare Apărătoare pusă deasupra coşurilor de fam. I~ de lumânări = instrument cu coada lungă, având în vârf o foarfecă specială cu care se sting mucurile lumânărilor în biserică, s.f, g.-d. art. stingătorii, pl. stingători.	~
stingător Dispozitiv, aparat etc. care serveşte la stingerea unei flăcări, a unui foc, a unor scântei etc.; extinctor. s.n., pl. stingătoare.
stinge 1. tr. A oprFdin ardere focul sau obiectele care ara. TiA întrerupe o sursă de lumină, /(absol.) Bea de-~ e foarte beţiv. 2. refl. (despre foc sau despre obiecte care ard) A înceta de a arde; a se consuma, //(despre aştri, şi fig.) A-şi pierde lumina şi strălucirea. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) potoli, a (se) linişti. Hrefl. (fig.) A deveni lipsit de puteri; a slăbi. 4. refl. şi tr. (despre sunete, zgomote) A slăbi în intensitate. 5. tr. A distruge, a nimici. Hrefl. A înceta din viaţă; a muri. 6. tr. A pune capăt unei obligaţii, unei acţiuni penale, unui împrumut etc. 7. tr. A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse, lăsând apoi compoziţia să fiarbă, //(chim.) A amesteca două substanţe al căror contact produce efervescenţă, cu dezvoltare de căldură. IÁ ~ var = a turna apă peste piatra-de-var arsă pentru a obţine var stins, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sting, 1 pl. stingem, perf. s. 1 sg. stinsei, I pl. stinserăm; part. stins. " stingere 1. Faptül de a (se) stinge. 2. Semnal prin care se’anunţă într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte, s.f, g.-d. art. stingerii, pl. stingeri, stingher,-a Izolat, răzleţ, singur. //Desperecheat, //(despre oameni) Singur, străin; stânjenit, adj., pl. stingherise.
stinghereală Faptul de a stingheri sau de a se simţi stânjenit, incomodat; deranj, s.f, g.-d. art. stingherelii, pl. stinghereli.
stingher] Ir. A împiedica pe cineva în mişcări, în acţiuni; a incomoda, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stingheresc, imperf. 3 sg. stingherea; conj. prez. 3 să stingherească.	”
stingTierjre Acţiunea de a stingheri, s.f g.-d. art. stingherim, pl. stingheriri.
stinghie (-ghi-e) 1. Bucată de lemn, lungă şi îngustă, cu care se unesc sau se întăresc două elemente ale unei construcţii de lemn. 2. (pop.) Parte a corpului unde se îmbină piciorul cu trunchiul, s.f, art. stinghia g-d. art. stinghiei, pl. stinghii, art. stinghiile. " stinghiuţă (-ghi-u-) Diminutiv al lui stinghie, s.f, g.-d. art. stingriiuţei, pl. stinghiuţe. stins1 Stingere, s.n. "
stins2,-ă 1. Care nu mai arde. //Dispărut, mort. 2. (despre ochi, privire) Lipsit de strălucire, de vioiciune.
3.	(despre sunete) Lipsit de sonoritate, slab. 4. (despre culori) Palid, şters. 5. (jur,, despre acţiuni penale) Care a încetat, care şi-a pierdut puterea juridică. 6. (despre reflexe condiţionate) Care a dispărut treptat. 7. Var ~ = pastă vâscoasă, albă, obţinută prin reacţia dintre piatra de var arsă şi apă. adj., pl. stinşi,-se. stipelă Fiecare dintre frunzişoarele situate la baza peţi-olulüí sau a limbului frunzelor, s.f, g.-d. art. stipelei, pl. stipele.	”
stipendia (-di-a) tr. (livr.) A subvenţiona, a finanţa o persoană, un grup etc. vb. I, ind. prez. 3 stipendiază, 1 pl. stipendiem; conj. prez. 3 să stipendieze; ger. stipen-diind. ”	"
stipendjst,-ă (înv.) Persoană care beneficia de un stipendiu, s.m., pl. stipendişti; s.f, g.-d. art. stipendistei, pl. stipendiste.	"
stipendiu (înv.) Ajutor în bani acordat cuiva; subvenţie. s.n., art. stipendiul, pl. stipendii, art. stipendiile, stiplex (chim.) Plexiglas, s.n.	~	~
stipula tr. (jur.) A prevedea o clauză într-un act, într-un contract etc. vb. I, ind. prez. 3 stipulează, stipulaţie (-ţi-e) (jur.) Clauză într-un act, într-un contract etc. s.f, art. stipulaţia g.-d. art. stipulaţiei, pl. stipulaţii, art. stipulaţiile."	-
1149
stomalgle
stirax Denumire dată unor specii de arbori tropicali, dintre care una produce răşina numită smirnă, s.m. stiren Hidrocarbură lichidă, incoloră, folosită la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. s.m., pi. stireni.
stirigoaie Nume dat la două plante erbacee otrăvitoare, dintre câre una cu flori albe, iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-închis. [var. ştirigoaie s.f.} sf, art. stirigoaia, g.-d. art. stirigoii, pl. stirigol stirpe"(livr.) Neam, familie; origine, s.f, g.-d. art. stirpe], pl. stirpe.
Stiva tr. (rar) A stivui, vb. I, ind. prez. 3 stivează, stivaj (rar) Aşezare în stive a mărfurilor în magazia unei nave. s.n., pl. stivaje.
stivare (rar) Stivuire. s.f, g.-d. art. stivării, pl. stivări. stivitor (rar) Stivuitor. s.m.,pl. stivatorî.	"
stivă Mulţime de obiecte de acelaşi fef(îernne, cărămizi etc.) aşezate ordonat unele peste altele, s.f, g.-d. art. stivei, pl. stive.
sfivui tr. Â aranja în stive; a stiva. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. stivuiesc, imperf. 3 sg. stivuia; conj. prez. 3 să stivuiască. ”	”
stivuire Acţiunea de a stivui, s.f, g.-d. art. stivuirii, pl. stivuiri.	'
stivuitor,-oare (-vu-i-) Muncitor care se ocupa cu stivuireâ; stivator. s.m., pl. stivuitori; s.f, g.-d. art. stivuitoarei, pl. stivuitoare.	”
stoarce tr. 1, A apăsa sau a strânge tare un lucru pentru a scoate lichidul pe eare îl conţine; a rtsuei un material textil pentru a face să iasă apa din el, / A - (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) ~ a istovi de puteri (pe cineva), (fam.) A-şi ~ mierii ~ a se frlmlnta pentru a gfei o soluţie. 2, A scoate sucul, lichidul care îmbibi unlueru. IA - lacrimi ® a face §! plângi, 3, (fig.) A obţine un profit; a lua un bun prin constrângere, 4, (fig.) A obţine ceva eu mare efort, vb, UI, ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storsei, I pl. stojrserftm; part. stors, stoarcere Acţiunea de a stoarce; stors1, sf, g.-d. art, stoarcerii,/?/, stoarceri.
stohor1 (tnv., reg,) Par îngust, scândura din eare se face garduî; ulucă, s.m„pl, stobgri,
Stobor* (înv,, pop.) Gard, împrejmuire de uluci, s.n., pl. stoboFuri.
stQDorf tr, (reg,) A imprejimti cu stobori1, vb. IV, ind, prez. I sg. şi 3 pl. stoborgsc, imperf. 3 sg, stobora; eonj, prez. 3 si stoborască; ger. stoborând; part. stoboiţt, stoc Cantitate d"e bunuri materiale aflate la un moment dat într-un magazin, într-un depozit etc,, servind la continuarea producţiei sau a desfacerii. //Cantitate mare de date, de informaţii etc, s.n.,pl. stocuri, stoca tr, A crea un stoc. vb. I, ind. prez. 3 stochează, stocăj Stocare, s.n., pl, stocaje.	"
stocare Acţiunea de a stoca; stocăj. s.f, g,-d. art. stoc|ni. p/. stocări,
stocasticră (despre fenomene) întâmplător, [var. sto-hasticT-ă adj.) adj.,pl, stoeastici,-ce. sîocastlca Aplicare a calculului probabilităţilor la rezultatele statistice, [var. stohasticâ sf) s.f, g.-d. art. stocasticii.	"
stocher (tehn.) Dispozitiv de încărcare automată a combustibilului solid în focarul locomotivei cu aburi, s.n., ţ>l. stochere.
Stoci tr. (reg.) A stoarce (1). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 să stocească. stoichiometric,-! v. stoichiometric. " stoechiometrie v. stoichiometrie. stofă 1. Ţesătură groasă de lână sau de fibre sintetice, întrebuinţată la confecţionarea îmbrăcămintei, la tapi-sarea mobilei etc. 2. (fig.) Talent, aptitudine. IA avea ~ =
a avea calităţi deosebite, [var. ştofă s.f.) s.f, g.-d. art. stofei, pl. stofe.	~
siog Grămadă mare de fân, de snopi etc. aşezată în formă cilindrică şi terminată printr-un vârf conic, s.n., pl. stoguri.
stogoş,-ă (despre oi) Care aparţine unei varietăţi rezultate din încrucişarea raselor ţigaie şi ţurcană; (despre lână) cu firul lung şi gros. adj., pl. stogoşi,-e. stogoşat,-ă (reg.) 1. (despre oi sau despre lâna lor) Stogoş. 2. (fig., despre căciuli) De formă ţuguiată şi cu vârful răsfrânt, adj., pl. stogoşaţi,-te. stoguşor (pop.) Diminutiv ăl lui stog. s.n., pl. stogu-şoare.
stohastic,-ă v. stocastic. stohăstică v. stocastică.
stoicT-ă 1. adj. 1. Referitor la stoicism (1). 2. Ferm, neclintit. II. s.m. şi f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om cu mare tărie sufletească, adj., s.m. şi fi, pl. stoici,-ce. stoichiometric,-ă Referitor la stoichiometrie. [var. stoechiomet7ic,-ă adj.} adj.,pl. stoichiometrici,-ce. stoichiometrie Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinaţii sau în reacţii, [var. stoechiometrie •?/.] s.f, art. stoichiometria, g.-d. art. stoichiometriei."	"
stoicism (sto-i-) 1. Curent filosofic în Grecia şi Roma antică" conform căruia omul trebuie să se conducă după raţiune. 2. Tărie, fermitate morală, s.n. stokes (staucs) (fiz.) Unitate de măsură a vâscozităţii cinematice în sistemul COS, s.m., pl. stokes, stol 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de acelaşi fel.
2,	Grup (mare) de fiinţe omeneşti; ceată, 3. (înv,) Coloana de soldaţi, 4. (rar) Mulţime de lucruri de acelaşi fel. //(reg,) Mănunchi, $.n„pl. stgluri. stolă 1 .Rochie lunga şi larga, eare se strânge pe corp eu două eordoane, purtata de matroanele romane. 2. Un fel de fâşie lungft, purtata de preoţii catolici ca ornament în timpul slujbei religioase, sf. g.-d, art, stelei, ţ>l, stole, stolgr (reg.) Tâmplar, dulgher, s.m,, pl. stolfri, stolerle (reg,) Tâmplărie, dulgherie. sf. art. stoleria, g-d. ah. stoHriei,
itolişgr Diminutiv al lui stol, s.n.,pl. stolişogre. stol na Excavaţie orizontali sau puţin înclinată într-o mînft, având ieşire directă la suprafaţa, sf, g.-d. art. stol-m'upl. stolne.
stolnic T, (în Evul Mediu, în Jara Româneasca şi în Moldova) Dregător eare avea grijă de masa domnească, //Şef bucătar boieresc. 2, (pop.) Persoană eare conduce nunta şi serveşte nuntaşii la masă, s.m., pl. stolnici, stolniceasă 1. Soţie de stolnic (1). 2. (pop.) Femeie eare serveşte nuntaşii la masă. s.f, g.-d. art. stolnicesei, pl. stolnicese.	"
stoInlcefSubaltem al stolnicului (1). s.m.. pl. stolnicgi, art. stolniceii,	"
stolnicle Slujba, funcţia stolnicului (1). sfi, art. stolni-cia,g.-a. art. stoinieiei, pl. stolnicii, art. stolniciile. stolon Tulpina saü ramură târâtoare care, prin înrădăcinare, dă naştere unei plante noi. s.m., pl. stoloni. stolonifer,-ă (despre plante) Care are stoloni. adj., pl. stolonifen,-e,
stomac Parte a aparatului digestiv, la om şi la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag şi duoden, în care se face digestia alimentelor, /(fam.) A nu avea (pe cineva) la ~ = a nu putea suferi pe cineva. (fam.) A-şi pune ~ul la cale = a mânca. [var. (înv,) stomah s.n.] s.n., pl. stomacuri, stomacal,-ă Referitor la"stomac. adj.,pl. stomacali,-e. stomah""y. stomac.	~
stomalgie Durere de gură. sfi, art. stomalgia, g.-d. art. stomalgiel, pl. stomalgii, art. stomalgiile.
stomată
1150
stomată Mică deschizătură în epiderma frunzelor, prin care sé reactivează schimbul de gaze dintre plantă şi mediu şi se elimină apa din plantă, s.f., g.-d. art. stomar tei, pl. stomate.
stomatită Inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale, s.f, g.-d. art. stomaţitei, pl. stomatite.
Stomatolog,-a Medic specialist în stomatologie. s.m., pl. stomatologi; (rar) s.f, g.-d. art. stomatologei, pl. stomatologe!”
Stomatologic,-ă Referitor la stomatologie, adj., pl. stomatologicij-ce.
stomatologie Parte a medicinei care studiază anatomia, fiziologia şi bolile cavităţii bucale, în special ale dinţilor, s.f, art. stomatologia g-d. art. stomatologiei, stomatoscop (med.) Instrument folosit la stomato-scopie. s.n., pl. stomatoscoape. stomatoscopie (med.) Examinare a mucoasei cavităţii bucale cu aiutorui stomatoscopului. sf, art. stoma-toscopia, g.-d. art. stomatoscopiei, pl. stomatoscopii, art. stömatoscopiile.	"
stop1 Stai! Opreşte. //(în telegrame, marcând sfârşitul unei fraze) Punct! interj.
stop2 1. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 2. Semafor care reglează circulaţia în intersecţii. 3. Lampă din spate a unui autovehicul, care se aprinde când autovehiculul frânează. 4. (cin.) —camera = procedeu de filmare combinat constând în oprirea bruscă a aparatului de filmare şi a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice şi reluarea filmării, s.n., pl. stopuri.
stopa1 intr. (despre vehicule) A se opri. Iltr. A opri din mersTin vehicul, vb. I, ind. prez. 3 stopează. stopa2 tr. A repara o stofă ruptă sau "rărită refăcând ţesătura, vb. I, im. prez. 3 stopează, stopaj (rar) Faptul de a stopa2, s.n., pl. stopaje. Stopare1 Faptul de a stopa', s.f, g.-d. art. stopării, pi stopări.	”
stopare2 Acţiunea de a stopa2; stopat, s.f, g.-d. art. stopării,/?/, stopări, stopat Stopare2! s.n.
stop-cadru Efect folosit în cinematografie şi în televiziune, căre constă în oprirea mişcării şi menţinerea unei imagini staţionare, s.n., art. stop-cadrul,pl. stop-cadre. stoper1 Fundaş situat în centrul liniei de apărare ă unei ecKipe de fotbal, s.m., pl. stoperi.
Stoper2 Ciocan perforator" folosit la forarea găurilor verticale de jos în sus. s.n., pl. stopere. stor Perdea de ţesătură, de împletitură sau din scân-durele subţiri, orizontale şi mobile, care se montează la ferestre pentru a feri încăperea de razele soarelui, s.n., pl. storuri.
storăx Răşină mirositoare, utilizată în parfumerie şi în medicină, s.n.
storcătoare (pop.) Instalaţie de stors sau de tescuit. s.f, g.-d. ărt. storcătorii, pl. storcători, storcător 1. Teasc.~2. Mustuitor. s.n., pl. storcătoare. Storci tr. (reg.) 1. A stoarce (1). 2. A strivi, vb. IV, ind. prez. 7 sg. şi 3 pl. storcesc, imperf. 3 sg. storcea; conj. prez. 3 să storcească.
storcitor,-oare (reg.) Care stoarce, care serveşte la stors, alj., pCstoreitori.-oare. storcoşi tr. (reg.) A strivi, a terciui fructe, vb. IV, ind. prez. 3 sg. storcoşeşte.
stoma tr. A rectîîica o înregistrare contabilă efectuată greşit, vb. /, ind. prez. 3 stomează. stomare Acţiunea de a storna; stomo. s.f, g.-d. art. stomăni, pl. stomări.
storno (it.) Stomare. //Sumă stomată. s.n., art. stomoul.
stors1 Stoarcere. //Timpul când se stoarce mustul, s.n.
stors2, stoarsă 1. Din care s-a extras lichidul pe care îl conţinea 3! (fig.) Obosit peste măsură; vlăguit, adj., pl. storşi, stoarse.
story (angl.) Povestire (ecranizată), s.n., art. story-ul, p/.—story-uri.	”
stos Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. stosuri. stosişor (rar) Diminutiv al lui stos. s.n.,~pl. stosişoare. Stovajnă Pulbere albă, amară, utilizată ca anestezic local, s.f, g.-d. art. stovainei. strabic,-a (Persoană) care suferă de strabism, adj., s.m. şi f, pl. strabici,-ce.
strabism Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având ca urmare privirea crucişă s.n. strabometru Instrument cu care se măsoară gradul de deviaţie a ochiului în strabism, s.n., art. strabometrul, pl. strabometre.	”
strabofomie Operaţie la muşchiul ochiului pentru corectarea strabismului, s.f, art. strabotomia, g.-d. art. strabotormei, pl. strabotomii, art. strabotomjile. strachina Vas de lut ars, uşor adâncit, întrebuinţat în loc"cle farfurie. //Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. s.f, g.-d. art. străchinii, pl. străchini, stradal,-ă Referitor la stradă, la drumuri, adj., pl. stradali,-e.
stradă Cale de comunicaţie (pavată sau asfaltată) în interiorul unei localităţi, pentru circulaţia pietonilor şi a vehiculelor. /Omul de pe ~ = un anonim (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în ~ = a da (pe cineva) afară din casă. s.f, g.-d. art. străzii, pl. străzi, stradelă (rar) Străduţă, s.f, g.-d. art. stradelei, pl. stradele.	-
Stradivarius (-ri-us) Vioară, violă sau violoncel fabricate de Antonio Stradivarius, s.prop.n. strafidă v. stafidă.
strai1 (pop.) Haină, îmbrăcăminte, s.n., pl. straie. strai2 Parâmă care susţine un arbore de nav£ s.n., pl. straiuri.
strâiţă (reg.) Traistă, s.f, g.-d. art. straiţei, pl. straiţe. straja 1. Pază, apărare. IA face (sau aline) ~ = a sta de pază. A-şi pune ~ gurii (sau, rar, ochilor) = a-şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a privi). 2. (azi, rar) Paznic, străjer, santinelă. //Post de veghe. //(înv.) Fiecare dintre cele patru unităţi de timp în care se împărţea noaptea //Gardă, escortă. 3. Foaie de ~ = prima foaie a unei cărţi, înaintea paginii de titlu. 4. Fiecare dintre cei patru stâlpi de la colţurile unei case de bârne. 5. Apărătoare la mânerul unei săbii. 6. Vamă prin care, după religia creştină, trece sufletul mortului, înaintea judecăţii.
7.	Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de pescuit, [var. (reg.) streajă s.f.) s.f, art. straja g-d. art. străjii,£A străji.
strama (înv., reg.) Fir destrămat dintr-o ţesătură, s.f, g.-d. art. stramei, pl. strame. strană 1. Fiecare dintre scaunele aşezate în biserica ortodoxă de-a lungul pereţilor naosului, pe care stau credincioşii în timpul slujbei. 2. Loc destinat cântăreţilor în biserică s.f, g.-d. art. stranei, pl. strane, strangula 1. tr. şi refl. A (se) strângere gât, a (se) sugruma. 2. tr. A sufoca a înăbuşi. 3. tr. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [var. ştrangula vb.} vb. I, ind. prez. 3 strangulează	~
strangulare 1. Acţiunea de a (se) strangula; strangu-laţie. 2. (med., pop.) Ocluzie intestinală [var. ştrangulare s.f. ] s.f, g.-d. art. strangulării, pl. strangulări, slrangulat,-a Mort prin strangulare; gâtuit, "a*#., pl-strangulaC-te.
strangGlaţie (-ţi-e) Strangulare, s.f, art. strangulaţia g.-d. art. strangulaţiei, pl. strangulaţii, art. strangulaţTile. straniu,-ie Neobişnuit, ciudat, bizar, adj., pl. stranii.
1151
străin
Strapaţ (reg.) Arşiţă, s.n., pl. strapaţuri.
strapăzan Cui de lemn de care se leagă vâsla, s.n., pl.
strapazane.
strapontin v. strapontină, strapontină Scaun rabatabil, fără spătar, folosit într-o sală de spectacol, pe culoarul unui tren, în autobuz etc. [var. strapontin s.n.] s.f, g.-d. art. strapontinei, pl. strapontine.
stras/ştras Sticlă cu oxid de plumb din care se fac imitaţii de pietre preţioase, s.n., pl. strasuri/ştrasuri. st răşină v. streaşină.	~	”
straşnic1 Plantă erbacee din familia ferigilor, s.m., pl. straşnici.
straşnic2,-ă 1. (exprimă ideea de superlativ) Foarte bun, foarte frumos; extraordinar, nemaipomenit. 2. îngrozitor, înfiorător, puternic. //Foarte aspru, adj., pl. straşnici,-ce. strat 1. Material, substanţă întinsă uniform pe o suprafaţă de altă natură sau între două suprafeţe. 2. Depozit de roci sedimentare, cu compoziţia relativ omogenă aflat între alte depozite. 3. Influenţă exercitată asupra unei limbi date. 4. (fig.) Pătură socială. 5. Fâşie îngustă de pământ pe care se seamănă legume sau flori. 6. (pop.) Aşternut pentru animale. 7. (pop.) Aşternut pentru oameni. 8. Postament. //Patul puştii, s.n., pl. straturi/(geol.) strate.
stratagemă 1. Procedeu întrebuinţat în război pentru a înşela pe inamic. 2. Şiretlic, tertip, s.f, g.-d. art. stratagemei, pl. stratageme.
sirata metru Instrument cu care se măsoară direcţia şi înclinarea straielor geologice în dreptul unei sonde petroliere, s.n., art. stratametrul, pl. stratametre. strateg 1. (în Grecia antici) Comandant militar al unei cetăţi~?iecare dintre cei zece magistraţi supremi ai Atenei. 2. Comandant de oşti, bun cunoscător al strategiei. s.m., pl. strategi.
strategic,-a" De strategie, //(despre locuri, drumuri, poziţii) Important pentru desfăşurarea unor operaţii militare. //Foarte important (pentru realizarea unui proiect). adj., pl. strategici,-ce.
strategje 1. Parte”a artei militare care se ocupă cu pregătirea, planificarea şi desfăşurarea operaţiilor militare. //Stabilirea planului pentru atingerea acestui scop. 2. (fig.) Arta de a folosi toate mijloacele disponibile pentru asigurarea succesului într-o luptă într-o activitate, s.f, art. strategia, g.-d. art. strategiei, pl. strategii, art. strategiile. Stratifica refl. şi tr. A (se) aşeza în mai multe straturi. vb. I, ind. prez. 3 stratifică
Stratificare Acţiunea de a (se) stratifica; aşezare în straturi suprapuse; stratificaţie. s.f, g.-d. art. stratificării, pl. stratificări.
stratificaţie (-ţî-e) Stratificare, s.f, art. stratificaţia, g.-d. art."stratificaţiei, pl. stratificaţii, art. stratificaţîile. stratigrafie,-ă Referitor la stratigrafie, adj., pl. "strati-grafici,-ce.
stratigrafie 1. Ramură a geologiei care studiază evoluţia scoarţei terestre. 2. Procedeu de cercetare arheologică prin studiul succesiv al stratelor unui sit. 3. Dispunere cronologică, pe o axă verticală a unor elemente sociale, lingvistice etc. s.f, art. stratigrafia, g.-d. art. stratigrafiei.	’
stratocumulus Formaţie de nori având aspectul unor valuri, s.m.
stratosfera Stratul superior al atmosferei, care începe la înălţimea de aproximativ 11 km de suprafaţa Pământului, s.f, g.-d. art. stratosferei. stratosferic,-ă Referitor la stratosferă. adj.,pl. stratos-ferici,-ce~
stratosţat Aerostat cu o nacelă ermetic închisă destinat zborurilor în stratosferă. s.n., pl. stratostate.
stratus Formaţie de nori care arată ca un strat uniform de culoare gri. s.m.
straţă Registru în care se înscriu toate operaţiile economice’ale unei întreprinderi într-o formă nesistematizată din punct de vedere contabil, s.f, g.-d. art. straţei, pl. straţe.	”
stra- Element de compunere care arată originea îndepărtată, vechimea etc.
străbate 1. tr. şi intr. A trece printr-un corp dintr-o parte în alta. 2. tr. A parcurge o suprafaţă întinsă de la un capăt la altul. 3. intr. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole, //(fig.) A izbuti, a reuşi. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străbat, 1 pl. străbatem, 2 pl. străbateţi, imperf. 3 sg. străbătea; conj. prez. 3 să străbată; imper.
2	sg. străbate, 2 pl7 străbateţi; ger. străbătând; part. străbătut. ”
străbatere Acţiunea de a străbate, s.f, g.-d. art. străbaterii, pl. străbateri.
străbătător,^oare 1. Care străbate, care pătrunde prin ceva. //(fig.) Răzbătător. 2. Care parcurge un loc, o suprafaţă adj., pl. străbătători,-oare. străbun,-ă I. adj. Strămoşesc, fî. s.m. şi f. 1. Tatăl sau mama"Bunicului ori a bunicii, în raport cu strănepoţii lor.
2.	Strămoş (1). adj., s.m. şi fi, pl. străbuni,-e. străbunesc,-ească (înv.) Strămoşesc, străvechi, adj., pl. străbimeşti. "
străbunicT-ă Străbun (II. 1). s.m.,pl. străbunici; s.f, g.-d. art. străbunicii, pl. străbunici.	"
străchinar Meseriaş care face străchini, s.m., pl. străchinarl?
străchinea (pop.) Străchinuţă. s.f, art. străchineaua, g.-d. art. străcninelei, pl. străchinele, art. străchinelele. străchinoaie (pop.) Augmentativ al lui strachină, s.f, g.-d. art. străchinoaiei.. pl. străchinoaie. străchinuţă Diminutiv al lui strachină; străchioară. s.f, g.-d. art. străchinuţei, pl. străchinuţe. străchioară (-cffi-oa-) (pop.) Străchinuţă. s.f, g.-d. art. străchioarei, pl. străchioare.
străda(nic,-ă (înv., reg!) Harnic, sârguincios. adj., pl. strădaînici,-ce.
strădanie (-ni-e) (înv.) Silinţă îndelungată, efort pentru a realiza ceva; străduinţă străduială sf, art. strădania, g.-d. art. strădaniei, pl. strădanii, art. strădaniile. ” strădui refl. Ă depune multe eforturi pentru a realiza ceva; a se sili. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se străduieşte/se străduie, imperf. 3 sg. se străduia; cortj. prez. 3 să ie stră-dulască/să se străduie.	”
striduială (rar) Strădanie, s.f, g.-d. art. străduielii, pl. străduiefT.	”
strădGlnţă Strădanie, s.f, g.-d. art. străduinţei, pl. străduinţe. ’ ’	’
străduire (rar) Acţiunea de a se strădui, s.f, g.-d. art. străduim, pl. străduiri.
străduitor,-oare (-du-i-) (rar) Care se străduieşte; silitor. adj.,pl. străduitori,-oare.
străduta Diminutiv al Tui stradă s.f, g.-d. art. străduţei, pl. străduţe.
sTrăfulgera í! intr. A sclipi, a luci, a fulgera. 2. intr. (fig., despre un gând, o idee) A trece repede prin minte.
3.	tr. A lovi pe cineva sau ceva pe neaşteptate. 4. tr. (fig.) A străbate cu mare viteză, vb. I, ind. prez. 3 străfulgeră. străfulgerare Faptul de a străfulgera, s.f, g.~d. art. străfulgerăm, pl. străfulgerări.
străfund”Adânc, adâncimi, s.n., pl. străfunduri, străgjaiie (pop.) 1. Disc de oţel găurit, care se montează e osia roţii unui car pentru a împiedica frecarea roţii. . (la pl.) Podoabe adăugate la hamuri, s.f, art. stră-gălia, g.-d. art. străgăliei, pl. străgălii, art. străgăliile. strain,-ă I. adj., s.m."şi/ 1. (Persoană) care race parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau
străinătate
1152
trăieşte; (persoană) din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află ori trăieşte. 2. (Persoană) care nu se află în relaţii apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva ori care este înstrăinată sufleteşte de cineva sau de ceva. //(Om) care se simte sau este stingher. IPrin (sau printre, în) ~i = departe de casă, între oameni nepri-etenoşi. II. adj. 1. (despre ţări, locuri) Altul decât cel de origine al cuiva /Propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 2. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. 3. (despre obiecte) Care nu este proprietatea cuiva. IA folosi muncă ~ = a exploata munca altuia. 4. Care are alte particularităţi decât mediul în care se află. 5. Neobişnuit, bizar. [var. (pop.) strein,-ă adj., s.m. şi/] adj., s.m. şi/, pl. străini,-e. străinătate (stră-i-) 1. Ţară sau loc în raport cü ţara proprie a"cuiva. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie, de cunoscuţi, [var. (pop.) streinătate s./l s.f, g.-d. art. străinătăţii, pl. străinătăţi.	"
străinism (stră-i-) (rar) Element lexicafde jargon, s.n., pl. străinisme.	'
Străjac (reg.) Saltea de paie. s.n., pl. străjace. străjer,-a I. s.m. Persoană care, în schimBîil unor scutiri fiscali, avea obligaţia să păzească graniţele (muntoase), //(înv., pop.) Paznic, strajă. II. s.m. şi f. Tânăr care aparţinea străjeriei. III. s.m. Construcţie din stâlpi de lemn, montat! la piciorul unui pod de lemn pentru a-l proteja, [var. (înv,) strejar s.m'\ s.m.. pl. strljeri; s.f. g;d. art. strâjcrei,/)/. strifere.	'	"
străjerie (înv,) Organizaţie pentru tineret creaţi de Carol af II-lea, s.f, art. străjeria, g.-d. art. străjeriei, străjul tr. (pop.) 1. A păzi, a" aplra, IIintr. (fig.) A veghea. 1 (fig.) A mărgini ceva. [var, (reg.) strejui vb.) vb. IV, ind. prés, 1 sg. şi 3 pl. străjuiesc» imperf. 3 sg. străjuia; com, prez, 3 sl străjuiască, strajulre (fnv,, pop,) Faptul di a străjui; paza, sf, g.-d art. strljuirii, pl. străjuia
străjulror.-oare f-ju-i-) (rar) Care păzeşte, //(s.)
Paznic, aaj., pT. străjuitori,-Qfţre.
străljmpede (rar) Foarte limpede. adj„pl, strălimpezi.
străluc Insectă din ordinul eoleopterelor, de culoare
verde”sau roşcată, eu luciu metalic specific, s.m., pl,
străluci.
străluci intr. 1. A luci puternic; a scânteia, a sclipi, //(p. anâl.) A părea cS răspândeşte lumină (datorită albeţii, curăţeniei etc,). 2. (fig,, despre oameni) A se distinge prin calităţile sale; a se remarca, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. strălucesc, imperf 3 sg. strălucea; conj. prez. 3 să strălucească.
strălucire 1, Faptul de a străluci; lumină vie reflectată; sclipire. \ (fig.) Fast, splendoare; mărire, glorie. 3, (fiz.) Mărime care caracterizează intensitatea luminoasă a unei surse de lumină, sf., g.-d. art. strălucirii, pl. străluciri. Strălucit,-ă 1. Care străluceşte; sclipitor. 2. (fig., despre oameni) Distins, remarcabil, //(despre abstracte) Glorios. 3. Fastuos, bogat, adj., pl. străluciţi,-te. Strălucitor,-oare Care străluceşte; lucitor, "//(despre ochi, privire, faţă) Expresiv, luminos. adj.,pl. strălucitori,-oare. strălumina intr. şi tr. (rar) A lumina puternic, vb. I, Tnd. prez. 3 străluminează.
Străluminare (rar) Acţiunea de a strălumina, s.f, g.-d. art. strălumlnării, pl. străluminări.
Strămătură (înv., pop.) 1. Lână toarsă, de diferite culori, folosită la ţară la ţesut, brodat etc. 2. Destrămătură. s.f,g.-d. art. strămăturii, pl. strămături. strămoş,-oaşă 1. Persoană care a trăit cu câteva generaţii înălntea"cuiva şi care aparţine aceleiaşi familii; (la m. pl.) generaţiile anterioare; înaintaşii dintr-o epocă îndepărtată; străbun (II.2). 2. Străbun (II.1). s.m., pl. strămoşi; s.f, art. strămoaşa, g.-d. art. strâmoaşei, pl. strămoaşe.	-	"
strămoşesc,-ească Referitor la strămoşi, moştenit de la strămoşi. adj.,~pl. strămoşeşti, strămoşeşte Ca strămoşii, adv. strămurare (pop.) Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariţă. //Nuia lungă şi subţire, s.f, g.-d. art. strămurării, pl. strămurări, strămurariţă (p"op.) Strămurare! s.f, g.-d. art. strămu-rariţei, pl. strămurariţe.
strămuta 1. refCşi tr. A (se) muta în altă parte; a-şi schimba domiciliul, reşedinţa. Irefl. A se ~ de aici (sau din viaţă) = a muri. (tr.) (fam.) A-i ~ (cuiva) fălcile = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. 2. tr. (pop.) A preface, a transforma. 3. tr. (înv.) A-şi schimba gândurile, hotărârile, vb. I, ind. prez. 3 strămută, strămutare Acţiunea de a (se) strămuta. //Trimitere a unui proces de la o instanţă la alta de acelaşi grad sau de la un organ ue urmărire penală la altul, s.f, g.-d. art. strămutării, pl. strămutări.
strănepot,-oată \. s.m. şi f. Copil al nepotului sau al nepoatei "ae fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunicii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinţii unchilor şi mătuşilor lui. II. s.m. (la pl.) Urmaşi, descendenţi. s.m.,pl. strănepoţi; s.f, g.-d. art. strănepoatei, pl. strănepoate.	~
strănut Strănutat, s,n.,pl. strănuturi. “ strănuta intr. A elimina cu zgomot, pe nas şi pe gură, aerul din~plămâni, printr-o mişcare bruscă, involuntară a muşchilor expiratori. IPraf de ~t = substanţa medicamentoasă iritantă care provoacă strănutul, vb, I, ind. prez. 3 strănută,
etrinut are Strănutat, s.f, g.-d, art. strănuţgrii, pl, strănutărl	”
strănutat Zgomot produs de cel eare strlnutl; strănut, strBnutare. s.n,
străpungător,-o§r@ Care străpunge (sau da impresia că străpungeJT adj7.pl. străpungători,-oare, străpunge tr. 1. A împunge ceva cu vin obiect eu vârf aseuţitlfăcându"! să răzbată în partea cealaltă); (p. ext,) a ucide cu o armă ascuţită, 2, A perfora, a găuri. 3, (fig.) A străbate, a trece prin ceva, IA ~ frontul m a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului, 4, A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane, vb. III, Ind. prez, I sg. şi 3 pl, străpung, perf. s, l sg. străpunsei, / pl. străpunserăm; part, străpuns, străpungere Acţiunea de a străpunge; perforare, s.f., g.-d. ârt, strteungerii, pl. străpungeri, străromână Ţlingv.) Stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; româna comună, s.f, g.-d. art. strâromânei.
străşnicj ir. (înv.) A trata pe cineva cu asprime, vb. IV, ind. prez"l sg. şi 3 pl. străşnicesc, imperf, 3 sg. străş-nicea; con/, prez. 3 sl straşmceaicâ. străşnicie 1. Tratament sever; asprime. 2. Forţă, putere,
3.	Grozăvie, s.f, art. strâşnicia, g.-d. art. străşniciei. strătăia tr. (pop.) A întretăia, vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. strâtai, 1 strâtaie, 1 pl. strătăiem, 2 pl. strătăiaţi; conj. prez~3 să strâtaie; ger. str&tăinB; part. strătăiat." străvechi,-e “Care datează de foarte multă vreme, //(prinexagerare sau glumeţ) Vechi, uzat. //Care aparţine Antichităţii sau preistoriei. adj.,pl. străvechi, străvedea refl. A se vedea neclar (prin ceaţă, printr-un corp străveziu etc.). [var. (reg.) strevedea vb.) vb. II, ind. prez. 3 sg. se străvede, I pl. ne străvedem; conj. prez. 3 să se străvadă; ge(Ţstrăvâzându-se; part. străvăzut. străvezime (rar) însuşirea de a fi străveziu (lj; transparenţă. "s.f, g.-d. art. străvezimii. străveziu,-ie 1. Transparent."2. Clar, limpede, luminos.
3.	(despre oameni) Cu pielea obrajilor subţire, palidă. //Foarte slab. 4. (fig., şi adv.) Evident. adj.,pl. străvezii.
1153
streaşină
strâmb,-ă I. adj. 1. (despre lucruri) Care crezintă abateri de la forma normală, //(despre drumuri) întortocheat.
2.	Lăsat într-o parte; înclinat, //(despre oameni sau părţi ale corpului) îndoit, gârbovit; (p. ext.) deformat. 3. (fig.) Nedrept; necinstit. //Făcut pentru a înşela. II. adv. 1. Cu corpul sucit sau cu spatele încovoiat. IA sta (sau a şgdea) ~ şi a judeca drept = a recunoaşte adevărul. 2. într-o parte; pieziş; (p. ext.) în dezordine. IA râde (sau a zâmbi) ~ = a râde (sau a zâmbi) nesincer, foiţat. A călca ~ = a fi imoral. A privi ~ = a privi cu duşmănie, (fam.) A băga ~e = a face afirmaţii defavorabile unei persoane, adj., pl. strâmbi,-e; adv.
strâmba 1. tr. A face să nu mai fie drept; a încovoia, a curba. /(Fam.) A ~ (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul.
2.	tr. A devia de la poziţia normală; a apleca într-o parte. lA-şi ~ gâtul sau (refl.) ai se - cuiva gâtul = a ţine gâtul sau capul într-o poziţie forţată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcţie. 3. refl. şi tr. A (se) schimonosi (la faţă), ca expresie de durere sau de dispreţ, de nemulţumire etc. /(intr.) A - din nas = a-şi arăta nemulţumirea, (refl.) A se ~ de râs = a râde cu poftă.
4.	tr. A imita în bătaie de joc fizionomia cuiva. Hrefl. (fig.) A face mofturi, vb. I, ind. prez. 3 strâmbă. Strambă-Lemne Voinic din basmele populare româneşti. s.prop~m.
strâmbătate (înv., pop.) Nedreptate; (p. ext.) neadevăr. s.f., g.-d. art. strâmbâtăţii, pl. strâmbătăţi. strâmbătură 1. Faptul de a (se) strâmBa; grimasă, schimonoseala^ fejei; strâmbet. 2. (fig.) Fandoseală, schimonoseală; imitare (în batjocură) a cuiva. 3. Obiect strâmb, sf, g.-d. art. strâmbăturii, pl. strâmbături, strâmbet (rar) Strâmbătură. s.n., pl. strâmbele! strimt1 (pop.) A fi la largul său ţi lă -ul altuia, se spune ironic despre cineva care îşi ia anumite libertăţi, incomodând pe altcineva, s.n. strâmt2,-ă l. Care nu este (destul de) larg. 2. Care nu poate cuprinde mult. 3. (fig.) Mărginit, meschin; lipsit de orizont, /(fam.) A fi ~ la minte = a fi lipsit de inteligenţă. [var. strimt,-ă adj.] adj., pl. strâmţi,-te. strâmta tr. şi refl. A (se) face (mai) strâmt; a (se) îngusta. vb. I, inti. prez. 3 strâmtează. strâmtare Acţiunea de“a (se) strâmta, s.f., g.-d. art. strâmtării, pl. strâmt|ri.
strârrilicel,-ică Diminutiv al lui strâmt; strâmtuţ. adj., pl. strâmticei,"-ele.
strâmţţme (rar) Loc strâmt, s.f, g.-d. art. strâmtimii, pl. strâmtimi.	"
strâmtoare 1. Loc îngust; defileu, trecătoare. 2. Fâşie îngustă de apă care leagă două mări sau două oceane.
3.	Faptul de a fi strâmt. 4. (fig.) Situaţie grea, lipsă de
bani; încurcătură, s.f, g.-d. art. strâmtorii, pl. (1, 2) strâmtori.	“
strârrilora 1. tr. A băga la strâmtoare; a înghesui, //(fig.) AoEliga, a constrânge. 2. refl. A se mulţumi cu o viaţă mai modestă, a-şi restrânge cheltuielile. \yar. (înv.) strâmtori vb.] vb. 1, irtd. prez. 3 strâmtorează. strâmtorare Faptul de a (se) strâmtora~ (fig.) situaţie grea; lipsăde bani. [var. (înv.) strâmtorire s.f] s.f, g.-d. art. strâmtorării, pl. strâmtorări. ’ strâmtori v” strâmtora. “
strâmtorire v. strâmtorare. strâmtut!-ă (rar) Strâmticel. adj., pl. strâmtuţi,-e. strângafor,-oare I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care strânge, căre agoniseşte. II. s.m. şi fi (înv.) Persoană care adună ceva. aaj., s.m. şi fi.,pl. strângători,-oare. strânge A. 1. ír. A trage de capetele unei sfori, unei curele etc. înfăşurate pentru a lega un obiect; a face ca o legătură să fie mai strânsă. IA ~ frâul = a trage de frâu pentru a îndemna calul. A ~ cureaua = a răbda (de foame). (refl.) A i se ~ funia la par = a ajunge într-o situaţie
dificilă, când nu mai poate face cum vrea 2. tr. (fig.) A întări legăturile de prietenie, relaţiile etc. cu cineva.
3.	ír. A prinde cu mâna, cu braţele. IA(-i) ~ (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva). A ~ (pe cineva) de gât=a gâtui (pe cineva). 4. tr. A presa din două părţi pentru a apropia, a comprima. IA ~ (pe cineva) cu uşa (sau în cleşte, în balamale) = a sili (pe cineva) să facă ceva sau să recunoască ceva. //(despre îmbrăcăminte) A apăsa asupra corpului (deoarece este prea strâmt). IA ~ (pe cineva) în spate ide frig, de frica) = a produce (cuiva) o senzaţie neplăcută (de frig, ae frică). IIA fixa (mai bine) un şurub, o piesă. IA ~ şurubul = a constrânge (prin mijloace abuzive). //A înghesui, a îngrămădi, //(fig.) A sili, a constrânge. 5. tr. A închide o parte a corpului prin apropierea părţilor componente. /A-şi ~ gura = a tăcea din gură. A-şi ~ buzele (pungă) sau (intr.) a ~ din buze = a-şi încleşta buzele în semn de nemulţumire, de dispreţ etc. A-şi ~ pumnii = a-şi încleşta pumnii în semn de mânie (reţinută). A-şi ~ fruntea (sau sprâncenele) sau (intr.) a ~ din sprâncene = a se încrunta; a se posomori, (intr.) A ~ din ochi = a împreuna cu putere pleoapele, în semn de ciudă, de necaz etc. Cât ai ~ din ochi = într-o clipă, imediat. A - din umeri = a ridica din umeri în semn de dispreţ, de nepăsare etc. 6. tr. A înfăşură, a îndoi, a împături. 7. refl. şi tr. A (se) ghemui, a (se) contracta. IA i se ~ (sau a strânge cuiva) inima a simţi (sau a face pe cineva să simtă) o emoţie puternică, o supărare,
o	întristare, (refl.) A se ~ în sine - a se închide în sine. Hrefl. (despre lapte) A se închega. Hrefl. (despre lichide sau despre corpuri care conţin lichide) A îngheţa. B. 1. tr. A aduna la un loc lucruri risipite. //A culege cereale, fructe. //A face provizii. 2. tr. A colecta; a pune bani de
o	parte. 3. refl. A se aduna laolaltă. IA se ~ (acasă) de pe drumuri=a nu mai fi hoinar. //A se îmbulzi. 4. tr. Apune bine, a aşeza în ordine, /(intr.) A ~ prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica, vb. HI, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânsei, I pl. strânserăm; part. strâns.	”	""
strângere Faptul de a (se) strânge. ICu ~ de inimă = cu teamă, cu regret, s.fi, g.-d. art. strângerii,/?/, strângeri. strâns1 Strângere; adunatul recoltei; cules, s.n7 strâns2,-ă I. adj. I. Legat, înfăşurat, //(despre haine) Ajustat pe talie, strâmt, //(fig.) îndârjit, //(despre felul de a gândi) Coerent. 2. Prins, apucat. IA fii ~ la mână sau a fi cu mâna ~ = a fi zgârcit. 3. Presat, înghesuit. ICu inima ~ = stăpânit de emoţie; cu teamă. II. adj. 1. (despre lucruri) Adunat la un loc. 2. (despre bani) Agonisit, economisit. III. adv. 1. (indică gradul cel mai înalt al unei acţiuni) a) Foarte tare. b) Foarte mult. 2. Cu stricteţe, întocmai. adj.,pl. strânşi,-se; adv. strânsă (pop.) Avere; provizie, recoltă, s.fi stransătura (reg.) 1. Strângere. 2. Strânsură (A.l). s.fi, g.-d. art. strânsăturii, pl. strânsături. strânsoare A. î! Senzaţie de apăsare, de presiune; încleştare. 1. (fig.) Constrângere. //(înv.) Caznă, suferinţă.
3.	Loc îngust, strâmt; îngustime. B. 1. (pop.) Recoltă. //Bogăţie. 2. (înv.) Colecţie, s.fi, g.-d. art. strânsorii, pl. strânsori.	“
strânsură (rar) A. 1. (peior.) Adunare de oameni; strân-sătură (?). IDe ~ = de tot felul. Oaste de ~ = (în Moldova medievală) oaste formată din ţărani, târgoveţi, boieri şi slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante adunate de pe câmp; recoltă, nutreţ. B. Apăsare, presiune. Sjf., g.-d. art. strânsurii, pl. strânsuri, streaja v. strajă. “	-
streaşină 1. Marginea de jos a acoperişului unei construcţii, care iese în afara zidurilor, apărând pereţii şi fundaţiile de ploaie. lA(-şi') pune mâna (sau palma) ~ (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) = a(-şi) pune, a duce etc. mâna la frunte pentru a vedea mai bine sau pentru a
streche
1154
se apăra de soare. //Jgheab montat la marginea acoperişului pentru scurgerea apei de ploaie. 2. Acoperiş (de şindrilă) cu care se acoperă la ţară unele garduri sau porţi. //Ramurile copacilor de la marginea unei păduri. //Partea ieşită în afară la o claie sau la o şiră. //Marginea de jos a caierului. [var. (reg.) straşină, streşină s./] s.f., g.-d. art. streşinii, pl. streşini. ”	~
streche 1. Nume dat mai multor specii de insecte care atacă animalele domestice: a) (şi în ~a vitelor) insectă mare, neagră, ale cărei larve trăiesc ca paraziţi sub pielea vitelor comute mari; b) (şi în ~a oilor) insectă de culoare brună-cenuşie, care îşi depune larvele în nările oilor; c) (şi în ~a cailor) insectă du culoare galbenă-brună, care îşi depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor; d) insectă care îşi depune ouăle pe părul căprioarelor şi al cerbilor. 2. Nelinişte, spaimă provocată animalelor de streche (1 )./Ada~aîn cineva ori a-l lovi (sau a-l apuca) pe cineva ~a = a) (despre animale) a fugi orbeşte, fără motiv aparent; b) (despre oameni) a se purta ciudat. //Furie subită, acces de nebunie, s.f., g.-d. art. strechei, pl. streche.
strechea intr. (înv., pop., despre animale) A pomi în goană, ca speriat de streche; (fig., despre oameni) a da semne de alienaţie, a se purta ciudat, vb. 11, ind. prez. 3 strechează.
strecuTa 1. tr. A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o ţesătură etc. pentru a-l separa de impurităţi. 2. refl. (despre lichide) A curge câte puţin printr-o crăpătură.
3.	refl. A pătrunde (cu greu) printr-un loc strâmt. HA intra sau a ieşi pe furiş; a se deplasa fară să fie observat. Iltr. A introduce pe nesimţite un lucru într-un loc strâmt. Iltr. (fig.) A spune cuiva ceva în mod discret; a arunca o privire furişă. 4. refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (cu intenţii duşmănoase). 5. refl. A se perinda; (fig., despre unităţi de timp) a trece. vb. I, ind. prez. 1 sg. strecor, 3 strecoară, I pl. strecurăm; conj. prez. 3 să strecoare, sîrecurare- Acţiunea de a”(se) strecura; strecurat, s.f, g.-d. art.-strecurării, pl. strecurări, strecurat Strecurare, s.n.
strecurătoare 1. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. 2. Pânză sau săculeţ de pânză rară în care se pune caşul la scurs, s.f, g.-d. art. strecurătorii, pl. strecurători.	"
strefRasă de porci autohtoni, de culoare neagră, s.n. strein,-ă v. străin, strelnătate v. străinătate, strejar v. străjer, strejui v. străjui.
streier Dispozitiv pentru filetare. s.n., pl. strelere. streliţ Pedestraş dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, s.m., pl. streliţi. stremtos,-oasă v. zdrerîţos. stremţu ros,-oasă v. zdrenţăros. strenţurost-oasă v. zdrenţăros, strepezeală Intaţie neplăcută a dinţilor şi a mucoasei bucale, produsă când se mănâncă fructe sau alimente acre. s.f, g.-d. art. strepezelii, pl. strepezeli. strepezi refl. şi tr. A (se) produce o senzaţie de iritare a dinţilor şi a mucoasei bucale din cauza consumului de fructe sau alimente acre. [var. sterpezi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 să strepezească.	~
streptococ Bacterie de formă sferică sau ovală, agent patogen aFunor infecţii grave, s.m.,pl. streptococi. streptococic,-ă Cu streptococi, provocat de"strepto-coci. adj., pl. streptococici,-ce. streptococie Infecţie produsă de streptococi, s.f , art. streptococia, g.-d. art. streptococi ei,/?/, streptococii, art. streptococîile.	'	’
streptomicjnă Antibiotic în formă de pulbere albă, cristalină, folosit în tratamentul unor boli infecţioase. s.f, g.-d. art. streptomicinei. stres 1. Stare de tensiune psihică prelungită. 2. Reacţie negativă asupra organismului uman produsă de un factor de mediu. 3. (geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale şi determină formarea cutelor muntoase, s.n., pl. stresuri.
stresă tr. A produce stres (1). vb. I, ind. prez. 3 stre-sează.
stresant,-ă Care provoacă stres (1). adj.,pl. stresanţi,-te. streşină v. streaşină.	~
streşini tr. (rar) A face streaşină (la garduri, la porţi etc.). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. streşinesc, imperf. 3 sg. streşinea; conj. prez. 3 să streşinească.-Stretenie (-ni-e) (înv., pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă, celebrată la 2 februarie, s.prop.f, art. Şiretenia, g.-d. art. StretenieL
stretto (it., müz.) In mod vioi, accelerat, adv. strevedea v. străvedea.
stria (strPa) tr. A produce striaţii pe suprafaţa unui corp. vb. I, ind. prez. 3 striază, I pl. striem; conj. prez. 3 să strieze; ger striind. ~	"
striat,-ă (stri-at) Care prezintă striaţii. /Muşchi ~ = muşchii scheletului, constituiţi din fibre lungi, adj., pl. striaţi,-te.
strîaţie (stri-a-ţi-e) Fiecare dintre dungile fine, paralele, de pe’suprafaţa unor corpuri; sistem format din astfel de dungi. [var. striaţiune s.f.] s.f, art. striaţia, g.-d. art. stri-aţiei, pl. striaţii, art. striaţiile.	”
striaţiune v. striatie. ~
strica 1. tr. şi refl. A (se) deteriora, a (se) defecta, /(refl.) A se ~ căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina obstacole când mai este încă mult până la finalizare.
2.	tr. A sparge o uşă, o încuietoare etc. pentru a intra
3.	refl. (despre vreme) A se schimba în rău; (despre aer) a se vicia; (despre materii organice) a se altera. 4. tr. şi intr. A produce daune, lipsuri, stricăciuni. 5. tr. A împiedica buna desfăşurare a unei acţiuni, a unei stări; a zădărnici. 6. tr. A influenţa pe cineva în rău; a corupe. /A ~ dosarul (cuiva) = (în socialism) a face ca dosarul de cadre (al cuiva) să devină „negativ”. Hrefl. A decădea din punct de vedere moral. 7. tr. A face ceva greşit, cum nu trebuie. 8. tr. şi refl. A (se) dărâma, a (se) nărui. Htr. (înv.) A mutila, a ucide, /(refl.) Bea de se ~ă = bea foarte mult. Ase- de râs = a râde peste măsură. Iltr. (în superstiţii) A desface farmece, blesteme. 9. tr. (fig.) A anula o învoială, o convenţie; a rupe legăturile de prietenie sau de dragoste cu cineva. 10. tr. A cheltui în mod inutil. 11. refl. (despre adunări, petreceri) A lua sfârşit (prin împrăştierea participanţilor), vb. I, ind. prez. 3 strică.
stricare Acţiunea de a (se) strica, s.f, g.-d. art. stricării, pl. stricări.	-
stricat1" Faptul de a (se) strica, s.n. stricat2,-ă 1. (despre obiecte, unelte) Defect, deteriorat.
2.	(despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) viciat, greu respirabil.
3.	(despre construcţii) Dărâmat. 4. (pop., despre oameni şi părţi ale corpului lor) Bolnav. I~ de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (despre relaţii de dragoste, de prietenie etc.) Desfăcut, rupt. 6. (despre oameni) Certat, supărat (cu cineva). //Desfrânat, corupt, adj., pl. stricaţi,-te.
stricâcios,-oasă Dăunător, vătămător, adj., pl. strică-cioşi,-oase. -
stricăciune 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat. 2. Depravare, corupţie, s.f, g.-d. art. stricăciunii, pl. stricăciuni.	-
1155
stroc
stricător,-oare 1. Care provoacă sau poate provoca stricăciuni; dăunător. 2. Care corupe, adj., pl. stricători,-oare.
sîricăţel,-ică Diminutiv al lui stricat; (cam) depravat,
corupt.7/(pop.) Cu obrazul acoperit de cicatrice (în urma
vărsatului), adj., pl. stricăţei,-ele.
stricnea (reg.) Cuţit cu o TimBă specială, cu care se lasă
sânge animalelor bolnave, s.f, art. stricneaua, g.-d. art.
stricnelei, pl. stricnele, art. stricnelele.
stricni tr. (reg.) lT A înţepa un”animal pentru a-i lua
sânge. "//A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
2. (fig.) A spinteca peştele pentru a-1 curăţa, vb. IV, ind.
prez. 1 sg. şi 3 pl. stricnesc, imperf. 3 sg. stricnea; conj.
prez. 3 să stricnească.
stricnină Substanţă toxică extrasă din seminţele unei plante tropicale, folosită ca tonic cardiac şi respirator. s.f, g.-d. art. stricnjnei.
strict,-ă (şi adv.) 1. Care trebuie respectat, executat, aplicat întocmai; fară excepţie. 2. Aspru, sever, /(adv.) (A fi) ~ necesar = (a fi) obligatoriu. //Precis, exact, adj., pl. stricţi,-ţe,
stricteţe însuşirea de a fi strict; severitate, rigurozitate. s.f, art.’stricteţea, g.-d. art. stricteţei. strictura tr. A micşora diametrul unei conducte pe o porţiune "Sin lungimea ei. vb. I, ind. prez. 3 stricturează. stricturare Acţiunea de a strictura. s.f, g.-d. art. stric-turării, /?/. stricturări.
stnctură (med.)"îngustare a unui canal din organism din cauza unei leziuni, unei cicatrice etc. sf, g.-d. art. stricturii, pl. stricturi.
stricîiune (-ţi-u-J (fiz.) Contracţie, sf., g.-d. art. stric-ţiunii’p/. stricţiuni.
strident,-ă 1. (3espre sunete) Pătrunzător, tăios, lipsit de armonie, //(despre culori) Prea viu; ţipător. 2. Neplăcut; şocant, izbiton adj.,pl. stridenţi,-te. stridenţă 1. însuşirea de fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident, sf, g.-d. art. stridenţei, pl. (2) stridenţe, stridie (-di-e) Moluscă lamelibraiihiată comestibili, cu valve inegale, care trăieşte în mările calde, s.f, art. stridia, g.-d. art. stridiei, pl. stridii, art. stridiile, stridor (med.) Respiraţie zgomotoasă, şuierătoare, care apare în cazurile de spasm sau de obstrucţie a laringelui. s.n.
stridulant,-ă (despre insecte) Care produce un zgomot ascuţit, strident, adj., pl. stridulanţi,-te. striere (stri-e-) Acţiunea de a stria. s.f, g.-d. art. strierii, pl. strieri.
striga A. intr. 1. A scoate ţipete; a răcni; a semnaliza ceva prin ţipete, a cere ajutor. 2. (despre animale, păsări) A scoate sunete, zgomote caracteristice speciei. B. 1. tr. A enunţa ceva cu glas puternic. 2. intr. A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-şi vorbi cu duşmănie. 3. intr. A se văicări. //A pretinde. 4. tr. A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. /A ~ catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenţilor.//(înv.) A chema la armată; a mobiliza. 5. tr. A se adresa cuiva cu un epitet; a porecli. Iltr. impers. A se chema, a se numi. 6. intr. A spune strigături la joc. vb. I, ind. prez. 3 strigă.
strigare Acţiunea 3e a striga. A. Strigăt, răcnet, ţipăt. B. l.~Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. //Zgomot vociferare. 2. Tânguire, văicăreală. 3. Cerere, reclamaţie. 4. Reproş. 5. înştiinţare. 6. Chemare (la ajutor, la luptă etc.). s.f, g.-d. art. strigării, pl. strigări, strigat Faptul de a striga. !~ul catalogului = apel nominal aTelevilor, studenţilor etc. //Rostire de strigături la jocurile ţărăneşti, s.n.
strigă 1. (în superstiţii) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vaci etc.
2. Fluture cu pete albe pe spate, care zboară numai în amurg. 3. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare gal-benă-roşcată, care se hrăneşte mai ales cu şoareci, s.f, g.-d. art. strigii, pl. strigi.
strigăt 1. Exclamaţie cu voce ridicată; ţipăt. 2. Zgomot, larmă, vociferare. 3. Semnalizare (cu voce puternică); comandă. 4. Exclamaţie de protest. 5. Sunet caracteristic scos de animale. 6. Strigătură. s.n.,pl. strigăte, strigător,-oare I. adj. Care strigă; (fig.) evident. I~ la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă. II. s.m. (înv., pop.) Crainic, vestitor, adj., s.m., pl. strigători,-oare.
strigătura Clituitură, strigăt (în timpul dansurilor po-pulare)7s.f.,g.-d. art. strigături!, pl. strigături, strigiformă (la pl.) Ordin <Te păsări nocturne de pradă, cu ciocul puternic şi ascuţit; (la sg.) pasăre din acest ordin, s.f, g.-d. art. strigiformei, pl. strigiforme. strigoaica Strigoaie. //Epitet dat unei femei bătrâne şi rele. s.f, g.-d. art. strigoaicei, pl. strigoaice. strigoi,-oaie (în superstiţii) Sufletul imui mort care se transformă în timpul nopţii într-un animal sau într-o fantomă, cauzând neajunsuri celor pe care îi întâlneşte. //Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate, s.m., pl. strigoi, art. strigoii; (pop.) s.f, art. strigoaia, g.-d. art. strigoaiei, pl. strigoaie. strigoiaş"(reg.) Nume dat imor fluturi de noapte mici. s.m., p/~strigoiaşi.
strigoime (rar) Mulţime de strigoi, s.f, g.-d. art. stri-goimii.
strimer Canal de gaz ionizat care se formează în intervalul dintre doi electrozi sub tensiune, s.n., pl. strimere. strimt,-ă v. strâmt.	’
stringent,-ă Care se impune în mod imperios; care cere o rezolvare imediată, adj., pl. stringenţi,-te. stringenţă însuşirea de a fi stringent, s.f, g.-d. art. stringgnţei.
st ripa tr. (tehn.) A realiza operaţia de stripare. vb. I, ind. prez. 3 stripează.
stripaj (tehn-) Stripare. s.n., pl. stripaje. stripare (tehn.) Operaţia de scoatere a lingourilor din lingofTeră după solidificare; stripaj. s.f, g.-d. art. stri-păni, pl. stripări.
striper (tehn.) Dispozitiv pentru scoaterea lingourilor
din lingotieră. s.n., pl. stripere.
stripper (e pron. ă) (angl.) Bărbat care execută un
număr de striptease. s.m., pl. stripperi.
striptease (ease pron. iz) (angl.) Spectacol de cabaret
în care femei sau bărbaţi se dezbracă treptat în cursul
executării unui dans. s.n., art. striptease-ul.
striu Fiecare dintre şanţurile mici şi paralele de pe
suprafaţa unui obiect, a unei roci etc. s.n., art. striul, pl.
striuri.
strivi 1. tr. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, //(fig.) A nimici, a distruge. 2. tr. şi refl. A (se) înghesui, a (se) îngrămădi, //(fig.) A copleşi sau a fi copleşit de griji, de probleme, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 să strivească, stnvire Acţiunea de a (se) strivi, s.f, g.-d. art. strivirii, strivitor,-oare Care striveşte; (fig.) covârşitor, copleşitor; nimicitor, adj., pl. strivitori,-oare. stroboscop Aparat optic folosit în stroboscopie. s.n., pl. stroboscoape.
stroboscopic,-ă De stroboscopie. adj., pl. strobosc<> . pici,-ce.
stroboscopie (fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mişcare, s.f, art. stroboscopia, g.-d. art. strobo-scopiei.	’
stróc (în sporturile cu vâsle) Cadenţa cu care sunt introduse vâslele în apă. IA ridica ~ul = a mări cadenţa s.n.
strofant
1156
strofant Arbust tropical din ale cărui seminţe se extrage strofantina. s.m.,pl. strofanţi. strofantină Substanţă toxică"extrasă din seminţele de strofant, utilizată ca tonic cardiac, s.f., g.-d. art. strofan-tinei.
strofă 1. Ansamblu unitar dintr-o poezie, format din mai multe versuri. 2. (în tragedia greacă antică) Parte cântată de cor. s.f, g.-d. art. strofei, pl. strofe, strofic,-ă Referitor la strofă. adj.Ţpl. strofici,-ce. ströh (reg.) 1. Rămăşiţă de fân care se "adună din şopron şi cu care se fac, la ţară, inhalaţii pentru bolnavii de piept. 2. Strat de paie care serveşte drept culcuş pentru animale, s.n.
Stroi (înv., reg.) 1. Şir de soldaţi. 2. A bate la ~ sau a purta în ~ = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldaţi care îl lovesc cu vergi. s.n.
stromă (bot.) 1. Grup de lamele între care se găseşte clorofila unor plante. 2. Organ la unele ciuperci în care se află elementele de înmulţire, s.f, g.-d. art. stromei, pl. strome. _	~
Strongil Vierme parazit care trăieşte în intestinul unor animale] s.m.,pl. strongili.
strongiloză Boală a animalelor provocată de strongili, caracterizată prin tulburări digestive, respiratorii etc. sf, g.-d. art. strongilozei, pl. strongiloze. stronţiană (-ţi“a-) Oxid sau Tiidroxid de stronţiu, folosit lă rafinarea zahărului, la prepararea sărurilor de stronţiu etc. s.f, g.-d. art. stronţianei. stronţianit (-ţi-a-) Carbonat natural de stronţiu din care se obţine stronţiana. s.m.
stronţiu Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, ai cărui compuşi sunt folosiţi în medicină, în fizica nucleară etc. s.n., art. stronţiul.
strop 1. Particulă globulară dintr-un lichid; (spec.) picătură de ploaie. /- cu (sau de) ~ picătură cu picătură. Până laun~- până nu mai rămâne nimic. Niciun ~ - nimic. //Lacrimă. 2. (fig.) Fărâma, s.m., pl. stropi, stropeală Faptul de a (se) stropi; ploaie uşoară şi de scurtă durată, //(fam.) Băutură, s.f, g.-d. art. stropelii,/;/. stropeli.	“
stropi 1. tr., intr. şi refl. A (se) uda puţin, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid), /(tr.) A ~ (ceva) cu sudoare = a munci din greu. 2. refl. (fig.) A se acoperi cu pete mici. vb. IV, ind. pmz. I sg. şi 3 pl. stropesc, imperf 3 sg. stropea; conj. prez. 3 să stropească. “
Stropire Acţiunea de a (se) stropi; stropit; stropitură. s.f,g.-d. art. stropirii,/?/, stropiri, stropit Stropire; udare (a unui"teren), s.n. stropitoare 1. Vas de tablă, de plastic etc., prevăzut cu
o	ţeavă terminată cu o sită, care serveşte la stropitul culturilor din grădină. //Recipient cilindric montat pe roţi, folosit la stropitul străzilor. //(înv.) Pulverizator. 2. Pă-mătuf cu care fierarul stropeşte cu apă cărbunii din vatra fierăriei, s.f, g.-d. art. stropitorii, pl. stropitori. Stropitură Stropire; picături strop, s.f, g~d. art. stropitorii, pl. stropituri.
strbpoleaiă (reg.) Faptul de a stropoli. s.f, g.-d. art. stropoleliiŢpl. stropoleli.
stropoli intr. şi tr. (înv., reg.) A roboti, atrebâlui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3pl. stropolesc, imperf. 3 sg. stropolea; conj. prez. 3 să stropolească.-	”
stropşeală (pot., fam!) Faptul de a (se) stropşi; vorbă răstită, aspră, s.f., g.-d. art. stropşelii, p/. stropşeli. stropşi (pop.) î. refl. A se răsti la cineva (încruntându-se).
2.	tr. Ă'zdrobi, a sfărâma //A stâlci pe cineva în bătaie, //(fig., fam.) A deforma, a stâlci cuvintele. 3. tr. (despre boli) A cuprinde pe cineva pe neaşteptate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stropşesc, imperf. 3 sg. stropşea; conj. prez. 3 să stropşească. ~	~
stropşire (pop., fam.) Acţiunea de a (se) stropşi, sf,
g.-d. art. stropşirii, pl. stropşiri.
stropşitură (pop.) Stâlceală, schimonoseală; ceea ce a
fost stropşit, s.f, g.-d. art. stropşiturii, pl. stropşiţuri.
stropuleţ Diminutiv al lui strop; stropuşor. s.m., pl.
stropuleţ!
stropuşor Stropuleţ. s.m., pl. stropuşori.
Structuri tr. A organiza ceva; a da ö structură, vb. I, ind. prez. 3 structurează.
structurai,-ă Referitor la structură; care aparţine structurii. adj.Ţpl. structurali,-e.
structuralism 1. Curent lingvistic contemporan, care consideră limba un sistem autonom, o structură în care diferitele părţi se condiţionează reciproc. 2. Orientare în domeniul unor ştiinţe umaniste, care îşi propune să descrie sistemele de relaţii din ştiinţa dată. s.n. structural ist, -s (Adept) al structuralismului, adj., s.m. şi /, pl. structuralişti,-ste.
structurare Acţiunea de a structura, s.f, g.-d. art. structurăm, pl. structurări.
structură A. 1. Alcătuire internă a unui corp, a unui sistem fizic etc., caracterizată prin forma şi dimensiunile fiecărui element. //Dispunere a atomilor în molecula unei substanţe. 2. Mod de aşezare a părţilor corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale ţesuturilor lor. //Alcătuire psihică, factură. 3. Fel de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.; mod specific de alcătuire a elementelor unei limbi. 4. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc. B. 1. Organizare a societăţii din punct de vedere social, economic, politic şi cultural. 2. Mod do organizare a unei ramuri de producţie, a unei instituţii, a unui domeniu de activitate etc. sf, g.-d. art. structurii, pl. structuri, strugar v! strungar' strugür v. strugure.
struguraş 1. Strugurel (1). 2. (bot., reg., la pl.) Coacăze. 3. (bot., reg.) Ruşuliţă. s,m.,pl. struguraşi, strugure Fructul viţei-de-vie în formă de ciorchine; poamă. [var. (pop.) strugur s.m.] s.m., art. strugurele, pl. stmguri.	"	“
strugurel 1. Diminutiv al lui strugure; struguraş. 2. (bot., reg., lapl) Coacăze. s.m.,pl. strugurei, art. strugureii, strugurii-ursului Plantă târâtoare cu flori trandafirii sauaTbe.s~m. art.
strujan Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ şi s-au cules ştiuleţii. s.m., pl. strujeni.
strüji tr. (reg.) 1. A smulge pene, frunze etc. 2. A ciopli cu cuţitul, cu dalta, cu rindeaua; a strunji. vb. IV, ind prez. I sg. şi 3 pl. strujesc, imperf. 3 sg. strujea; conj. prez. 3 să struj ească.	' "
strujire (reg.) Acţiunea de a struji; strujit. s.f, g.-d. art. strujirii, pl. strujjri. striijit (reg.) Strujire. s.n,
strujîtură (pop.) Aşchie de lemn care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua etc. s.f, g.-d. art. strujiturii,/?/. strujituri. strună 1. (muz!) Coardă (1). IA cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) = a-i ţine cuiva partea, a linguşi. 2. Sfoară făcută din fire elastice răsucite, destinată să ţină întinsă pânza fierăstrăului. /(adv.) A merge - = a merge foarte bine. 3. Parte a frâului care se prinde de cele două capete ale zăbalei. IA ţine (pe cineva) în~ = a înfrâna, a ţine din scurt (pe cineva). 4. Fir de care se leagă cârligul undiţei. sfi g.-d. c,rt. strunei,/?/, strune, strung Maşină-unealtă pentru prelucrarea prin aşchiere a unei piese, s.n.,pl. strunguri. strungar1 Muncitor care lucrează la strung. \var. (reg.) strugar s.m.] s.m., pl. strungari.
1157
stupă
strungar2 Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse. ~m.,pl, strungari.
strungă 1. Loc îngrădit la stână unde se închid oile care urmează a fi mulse. 2. (pop.) Trecătoare îngustă între munţi. 3. (pop.) Strungăreaţă (1). s.f., g.-d. art. strungii, pl. strungi.	~
strungăreaţă 1. Spaţiu mai mare între dinţi (mai ales între cei din faţă). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână), sf, g.-d. art. strungăreţei, pl. strungăreţe. strungari tr. (pop.) A strunjl. vb. IV, ind. pivz. I sg. şi
3	pl. strurigăresc, imperf. 3 sg. strungărea; conj. prez. 3 să strungărească.	""
strungarieT 1. Meseria strungarului1; strungărit. 2. Atelier unde lucrează strungarul1, s.f, art. strungăria, g.-d. art. strungăriei, pl. (2) strungării, art. strungăriile. strungărie2 Ocupaţia strungarului2, s.f, art. strungăria, g.-d. ărt. strungăriei. strungărit Strungărie1 (1). s.n. strungărîţă1 Muncitoare care lucrează la strung, s.f, g.-d. art. strungăriţei, pl. strungăriţe. strungărîţă2 Ciobăniţă care mână oile la strungă pentru a fi mulse, s.f, g.-d. art. strungăriţei, pl. strungăriţe. strunghil Guvid de culoare galbenă-brună. s.m."pl. strunghilf.
strunguliţă (pop.) Diminutiv al lui strungă; strunguţă. sf, g.-d. art. strunguliţei, pl. strunguliţe. strunguţă (pop.) Strunguliţă. s.f, g.-d. art. strunguţei, pl. strunguţe.
Struni tr. l.A ţine un cal în frâu; a stăpâni un cal cu ajutorul frâul ui. 2. (fig.) A ţine din scurt pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. strunesc, imperf. 3 sg. strunea; conj. prez. 3 să strunească.
strunire Acţiunea de a struni, s.f, g.-d. art. strunirii, pl. strunir’i.
strunji tr. A prelucra un material cu ajutorul strungului. vb. IV'ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strunjesc, imperf. 3 sg. strunjea; conj. prez. 3 să strunjească. strunjŢre Acţiunea de a strunji. s.f, g.-d. art. strunjirii, pl. strunjiri.	'
strup (rég.) Curea la ham care se aşază în partea posterioară a calului, sub coadă, s.n., pl. strupuri. struţ1 Pasăre mare din zona tropicală a Africii, cu picioare lungi şi puternice şi cu pene foarte frumoase, întrebuinţate ca podoabă. I(A avea) stomac de ~ -(a avea) stomac mare. s.m.,pl. struţi. struţ2 (reg.) Buchet de flori. s.n., pl. struţuri, struţişor (reg.) Diminutiv al lui struţ2; struţuşor. s.n., pl, struţişoare.
struţuşor”(reg.) Struţişor. s.n.,pl. struţuşoare. stuc Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei, coloranţi minerali etc., folosit în arhitectură pentru decoraţii, [var. (înv.) ştuc s.n.] s.n. stucat,-ă (rar) Lucrat din stuc, împodobit cu stucaturi. [var.Ţînv.) ştucat,-&adj,] adj.,pl. stucaţi,-te. stucator Meseriaş care execută lucrări de stucatură, [var. (înv.) ştucator s.m.] s.m.,pl. stucatori. stucatura Ornament în relief pentru interiorul clădirilor, executat"din stuc. sf, g.-d. art. stucaturii, pl. stucaturi, studeniţă (pop.)' I. Planta erbacee" cu flori albe şi cu fructul o capsulă. 2. Plantă erbacee cu flori verzui, s.f, g.-d. art. studeniţei, pl. studeniţe, student,-C Persoană care urmează cursurile unei universităţi sau ale unui institui de învăţământ superior. s.m.,pl. studenţi; s.f, g.-d. art. studentei, pl. studente. stucfenţesc~-ească De student; Teferilor la student, adj.,pl. studenţeşti, studenţeşte Ca studenţii, adv. studenţie Stare, viaţă de student; timp cât cineva este student, s.f, art. studenţia, g.-d. art. studenţiei,
studenţime Totalitatea studenţilor; mulţime de studenţi. s.fi, g.-d. art. studenţimii. studia (-di-a) l. tr. A depune o muncă intelectuală sistematică pentru a-şi însuşi cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. 2. tr., refl. şi refl. recipr. A (se) observa cu atenţie, a (se) examina. 3. refl. A-şi impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi. vb. /, ind. prez. 3 studiază,
1	pl. studiem; conj.prez. 3 să studieze; ger. studiind! studiat,-! (-di-at) învăţat, cercetat" (fig.) calculat, afectat. adj., pl. studiaţi,-te.
studiere (-di-e-j Acţiunea de a studia, s.f, g.-d. art. studierii.
studio (-di-o) A. 1. Atelier în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri şi de instalaţii pentru producţia de filme cinematografice.
3.	încăpere specială, destinată captării unor programe, înregistrărilor sau transmisiilor de radio şi de televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, destinat prezentării unor spectacole experimentale. B. Divan prevăzut cu o ladă în care se păstrează aşternutul, s.n., art. studioul, pl. studiouri.
studios,-oasă (-di-os) Care învaţă cu stăruinţă, înclinat spre studiu, adj., pl. studioşi,-oase. studiu 1. Acţiunea de a stuHia (f). /(teatru) A pune o piesă în ~ = a începe repetiţiile la o piesă de teatru. //Muncă depusă pentru însuşirea de cunoştinţe într-un domeniu; învăţătură. /(înv.) ~ aprofundate = masterat. 2. Materie de învăţământ. 3. Activitate de cercetare ştiinţifică. //Lucrare ştiinţifică. 4. (în artele plastice) Schiţă parţială a unei picturi, a unei sculpturi, executată înaintea lucrării definitive. 5. Compoziţie muzicală destinată mai ales exerciţiilor. s.n., art. studiul, pl. studii, art. studiile.
sfuf Plantă erbacee din familia gramineelor, înaltă, cu frunzele lanceolate, folosită la acoperirea caselor, la fabricarea celulozei etc. //(rar) Desiş, tufiş. [var. (reg.) stuh s.H.] s.n., pl. stufuri.
stufat Mâncare scăzută, preparată din came (de miel) cu fire de ceapă şi de usturoi verde, s.n., pl. stufaturi. Stufăraie (pop.) Stufârie, stufăriş, [var. (reg.) stuhăraie s.fi] SjfiJ art. stufâraia.
stufarie Stufăriş," [var. (reg.) stuhărie s./] s.f, art. stufăriâ, g.-d. art. stufariei, pl. stufârii, 'art. stufSriile. stufăriş 1. Loc în care creşte mult stuf; stufârie, stufăraie. 2. Desiş, tufiş. [var. (reg.) stuhăriş s.«.] s.n.,pl. stufărişuri.	"
stuficol,-ă De stuf. adj., pl. stuficoli,-e. stuficultură Cultura şi exploatarea stufului, s.f, g.-d. art. stuficülturii.
stufiş TufişTdesiş, s.n., pl. stufişuri.
Stuflt Material termoizolant, confecţionat din tulpini de stuf Bresate. s.n.
stufos,-oasă 1. (despre arbori) Cu frunze multe şi dese"^. (fig., despre barbă şi mustăţi) Cu păr mult şi des. adj., pl. stufoşi,-oase.
stufoziţate încărcătura inutilă într-un text. s.fi, g.-d.
art. stufozităţii, pl. stufozităţi.
stuh v, stur.	"
stuhăraie v. stufăraie. stuhărie v. stufărie. stuhăriş v. stufăriş.
stuhuif,-ă (reg,) Cu acoperiş de stuf. adj.,pl. stuhuiţi,-te, stup f. Adăpost pentru albine, în care acestea formează fagurii şi depun mierea; (p. ext.) adăpostul împreună cu albinele. IA fi (bogat) ca un - ~ a fi foarte bogat. 2. Familie de albine, s.m., pl. stupi, stupar Apicultor, pnsăear. s.m., pl. stupari.
Stupi1 (pop.) Nume dat firelor de cânepă rămase între dinţii daracului după scoaterea fuiorului; câlţi de cânepă sau de bumbac, s.f, g.-d. art. stuptii, pl. stupe.
stupă
1158
stupă2 Monument funerar indian, destinat comemorări fünei căpetenii budiste, s.f., g.-d. art. stupei, pl. stupe, stupărie Ocupaţia stuparului. s.f, art. "stupăria, g.-d. art. stupăriei, pl. stupării, art. stupăriile. " Stupărit Âpicultură. /- pastoral - transportare succesivă a stupilor în regiuni cu bază meliferă. s.n. stupefactie (-ţi-e) Uimire, stupoare, s.f, art. stupefacţia, g.-â. art. stupefacţiei, pl. stupefacţii, art. stupefacţiile.	"	“
stupefia (-fi-a) tr. (livr.) A produce uimire, a ului. vb. I, ind. prez. 3 stupefiază, 1 pl. stupefiem; conj. prez. 3 să stupefieze; ger. stupefiind.	"
stupefiant1 (-fi-ant) Substanţă (opiu, cocaină etc.) care inhibă centrii nervoşi producând o stare de euforie trecătoare, s.n., pl. stupefiante. stupefiant2,-ă (-fi-ant) Uimitor, uluitor, adj., pl. stupefianţi,-te~
sfupefiere (-fi-e-) (livr.) Acţiunea de a stupefia; uimire. s.f, g.-d! art. stupefierii.
Stupi intr. şi tr. (pop-) A scuipa. lA-şi ~ sufletul (cu cineva) == a se chinui mult cu un om nepriceput, //(despre pisici) A-şi încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoţit de un pufăit specific, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stupesc, imperf 3 sg. stupea; conj. prez. 3 să stu-pească. ”	"
stupid,-ă 1. (şi adv.) Lipsit de sens, de raţiune; absurd. 2. («fespre oameni) Lipsit de inteligenţă; mărginit, nătâng, adj., pl. stupizi,-de.
stupiditate 1. însuşirea de a fi stupid; lipsă de raţiune, prostie. 2. Faptă, vorbă de om stupid s.f, g.-d. art. stupidităţii, pl. (2) stupidităţi.
stupjlă Amorsă specială, întrebuinţată la tunurile vechi pentru aprinderea încărcăturii de pulbere, s.f, g.-d. art. stupileijo/. stupile.
stupina Loc uiide cresc albinele, unde sunt amplasaţi stupif; prisacă. sf, g.-d. art. stupinei, pl. stupine, stupiniţă (rar) 1. Diminutiv al’lui stupină." 2. Plantă erbacee ’din familia orhideelor, cu flori albe, cu miros puternic de garoafe, s.f, g.-d. art. stupiniţei, pl. stu-piniţe.	’
stupit (reg.) Scuipat, s.n., pl. stupituri. stupîtul-cucului Plantă erbacee cu frunze în formă de rozetă. s.m. art.
stupitură (reg.) Scuipătură, s.f, g.-d. art. stupiturii, pl. stupituri.	""
stupizenie (-ni-e) (fam.) Stupiditate (2). sf, art. stupizenia, g.-d. art. stupizeniei, p/. stupizenii, art. stupizeniile, slupoare Stare de uluire, provocată de o surpriză sau de o emoţie puternică, s.f, g.-d. art. stuporii. sturion (-ri-on) (la pl.) Ordin de peşti răpitori marini de talie mare, cu corpul acoperit cu cinci şiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiţi pentru came şi icre negre; (la sg.) peşte din acest ordin, s.m., pl. sturioni, stunoncultură (-ri-o-) Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creşterea sturionilor, s.f, g.-d. art. sturioncul-turii.
slurlubatic/şturlubatic,-ă (pop.) Nebunatic, neastâmpărat- adj., pl. sturlubatici,-ce/şturlubatici,-ce. sturluiba intr. (reg.) A sezăpăci, a-şi pierde capul. vb. I, ind. prez~3 sturluibează.
stunuibare (reg.) Acţiunea de a sturluiba, s.f, g.-d. art. sturluibăffi.
Sturz îTume dat mai multor specii de păsări mici de pădure, cu cioc conic, cu pene albe-gălbui pe piept şi brune pe spate, s.m.,pl. sturzi.
sturz-cântător Specie de sturz care îşi petrece vara în ţara noastră, iar iama în Africa de Nord. s.m., pl. sturzi-cântători. _	_
sturz-de-iarnă Specie de sturz care iernează la noi şi îşi petrece vâra în ţările nordice, s.m., pl. sturzi-de-iamă.
sturzişor Diminutiv al lui sturz; sturzuleţ s.m., pl. sturzi şori.
sturzoaică (rar) Femela sturzului, s.f, g.-d. art. stur-
zoaicei, pl. sturzoaice.
sturzuleţ Sturzişor. s.m., pl. sturzuleţi.
styroflex Material izolant obţinut din polistiren. s.n.
suav,-!"Delicat, fiji, gingaş. adj.,pl. suavi,-e.
suavitate (su-a-) însuşirea de a fi suav" delicateţe, sf,
g.-d. art. suavităţii.
sub1- Element”de compunere care indică o poziţie, o cantitate, o calitate etc. inferioară faţă de alta sub2 A. (introduce un complement circumstanţial de loc) 1. Dedesubt. ~ masă. IA se afla (sau a fi, a se pomeni) ~ soare = a exista în lume. A muri ~ cuţit = a muri în timpul unei operaţii chirurgicale. 2. (împreună cu prep. „pe” arată poziţia sau mişcarea unui lucru) Se plimba pe ~ iei. IA trece ~ tăcere = a păstra secret. 3. La marginea, la poalele; jos. ~ deal.„ B. (introduce un complement circumstanţial de timp) în timpul, pe vremea ~ domnia lui Mihai Viteazul. C. (introduce un complement circumstanţial de mod) 1. (exprimă un raport de supunere, de dependenţa faţă de cineva) ~ supravegherea şefului. 2. ~ ochii (cuiva) = în prezenţa (cuiva). A ţine (sau a păstra) ~ cheie = a tăinui (ceva). ~ pretext (sau cuvânt, motiv) că... = invocând un motiv (fals). ~ niciun cuvânt (sau chip) = cu niciun preţ, niciodată. ~ semnătură = cu numele semnat. ~ lozinca... - cu deviza... 3. (înaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate exprimă inferioritatea cantitativă) Mai puţin cu... D. (introduce nume predicative şi atribute) O expoziţie ~ aşteptări. E. (introduce un complement circumstanţial de relaţie) ~ raportul... (sau ~ acest raport) = din punct de vedere al... [var. (pop.) supt, subt prep.] prep.
subacvatic,-ă Care este, se petrece sub apă. adj., pl. subacvatici,-ce.
subadministrator Persoană care îndeplinea funcţia de ajutor al unui administrator. s.m.,pl. subadministratori. subalimenta tr. şi refl. A (se) alimenta (sistematic) insuficient. vR I, ind. prez. 3 subalimentează. subalimentare Acţiunea de a (se) subalimenta; suba-limentaţie. s.Ţ., g.-d. art. subalimentării. subalimentaţie (-ţi-e) Subalimentare. s.f, art. subali-mentaţia, g.-J. art. subalimentaţiei. subâlpin,-ă Aflat în regiunea imediat inferioară celei alpine, fa poalele unor munţi înalţi. lEtaj ~ - vegetaţie alcătuită din tufişuri de jneapăn, ienupăr, smirdar etc. adj., pl. subalpini,-e.
subaltern,-a "(Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o muncă), adj., s.m. şi fi, pl. subalterni,-e. subaltemare (log.) Raport după care din adevărul judecăţii universale reiese adevărul judecăţii particulare, iar din falsitatea judecăţii particulare rezultă falsitatea judecăţii universale, sf, g.-d. art. subaltemării, pl. sub-altemări.	"
subansamblu Grup de piese care reprezintă o unitate funcţională într-un ansamblu, s.n., pl. subansambluri /subansamble.	"
subanfreprenor Ajutor de antreprenor, s.m., pl. sub-antreprenori. ~
subaprecia (-ci-a) tr. A aprecia pe cineva sau ceva sub valoarea reală; a subestima Hrefl. El se ~ază. vb. I, ind. prez. 3 subapreciază, / pl. subapreciem; conj. prez. 3 să subaprecieze; ger. subapreciind. ” subapreciere (-ci-e-) Faptul de a (se) subaprecia; subestimare, sfi, g.-d. art. subaprecierii, pl. subaprecieri, subarbă Frânghie care susţine bompresul. sfi, g~-d. art. subarbei, pl. subarbe.
subartSoret Grup de arbuşti dintr-un arboret, s.n., pl. subarborete!
1159
subiect
subarbust Arbust a cărui înălţime nu depăşeşte 1 m. s.m., pl. subarbuşti.
subarenda tr. A da sau a lua în arendă exploatarea unui bun deţinut în arendă, vb. I, ind. prez. 3 subarendează.
subarendare Acţiunea de a subarenda s.f., g.-d. art. subarendării, pl. subarendări, subarendaş Persoană care ia în arendă un bun de la arendaş, s.in., pl. subarendaşi, subarmonica (fiz.) Componentă armonică a unei mărimi periodice, s.f, g.-d. art. subarmonicii, pl. subarmo; nice.
subasment (arhit.) Partea inferioară a unei construcţii (care formează fundaţia). //Soclu, s.n., pl. subasmente. subatomic,-ă Mai mic decât atomul, adj., p/.~suba-tomici,-ce.
subcapjtol Diviziune a unui capitol:s.n.,pl. subcapitole, subcarpatic,-ă Situat în regiunea imediat inferioară celei carpatice, adj., pl. subcarpatici,-ce. subcelular,-ă (biol.) Mai mic decât celula adj., pl. subcelularu-e.
subchinaş,-ă (-ri-aş) Persoană care închiriază o locuinţă de Ta chiriaşul principal; sublocatar. s.m.,pl. sub-chiriasi; s.f, g.-d. art. subchiriaşei, pl. subchiriaşe. subcnirurg (înv.) Persoană cu studii medicale medii, fâcând parte din personalul medical ajutător, s.m., pl. subchimrgi.
subclasa (biol.) Categorie sistematică inferioară clasei. s.f!g.-d. art. subclasei,/?/, subclase, subclasificare Clasificare secundară, s.f, g.-d. art. subclasificăril, pl. subclasificâri. subclavicular,-ă Situat suB claviculă, adj., pl. sub-claviculari,-e.
subcomisar Funcţionar de poliţie inferior în grad comisarului-.?.»?., pl. subcomisari, subcomisie (-si-e) Subdiviziune a unei comisii, s.f, art. subcomisia, g.-d. art. subcomisiei, pl. subcomisii, art. subcomisiile.
subcomitet Subdiviziune a unui comitet, s.n., pl. subcomitete.
subconştient (-şti-ent) Parte a vieţii psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei, fenomenele ei putând să fi fost sau să devină conştiente, s.n. subcontract Contract secundar, s.n., pl. subcontracte. subcontrarietate (-ri-e-) (log. ) Raport între o judecată particular-afirmâtivă şi una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate, s.f, g.-d. art. subcontrarietăţii, pl. subcontrarietăţi.	”
subcortica^-ă Situat sub scoarţa cerebrală, adj., pl. subcorticaliT-e.
subcultîiră 1. Tendinţă de manifestare sub nivelul unei culturi elementare. 2. Subdiviziune a culturii naţionale, caracterizată prin existenţa unor factori specifici unui grup social, s.f, g.-d. art. subculturii, pl. subculturi. subcutanat,-ă Situat sau efectuat sub piele; sübcuta-neu. adj., pl. subcutanaţi,-te. subcutaneu,-ee (livr.) Subcutanat, adj., pl. subcu-tanei,-ee. - "
subdezvoltare Stare a ceea ce este subdezvoltat. //Fenomen sociaPeconomic specific unui grup de ţări din contemporaneitate, care constă în insuficienta dezvoltare a forţelor de producţie, în predominarea agriculturii şi a industriei extractive etc. s.f., g.-d. art. subdezvoltării,»/. subdezvoltări.
subdezvoltat,-ă "(despre persoane) Insuficient dezvoltat psihic sau fizic; (despre ţări) caracterizat prin subdezvoltare. adj., pl. subdezvoltaţi,-te. subdialect (-di-a-) Ramificaţie teritorială a unei limbi, subordonată dialectului, s.n., pl. subdialecte.
subdimensiona (-si-o-) tr. A dimensiona (greşit) sub normele obişnuite, vb. I, ind. prez. 3 subdimensionează. subdirector,-oare (înv.) Director adjunct. s.m.~pl. subdirectori; s.f~g.-d. art. subdirectoarei, pl. subdirectoare.
SÜbdivjde tr. (rar) A subîmpărţi. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. subdivia (nu se foloseşte la timpurile trecute), subdiviza tr'. A subdivide, a subîmpărţi. vb. I, ind. prez.
3	subdivizează.
subdivizare Acţiunea de a subdiviza s.f, g.-d. art. subdivizării, pl. subdivizări.
subdivizionar,-ă (-zi-ö-) Obţinut printr-o subdiviziune. adj., pl. subdivizionari,-e. subdiviziune (-zi-u-) Parte obţinută prin împărţirea unei părţi din ceva deja divizat, s.f, g.-d. art. subdiviziunii, pl. subdiviziuni.
subaominantâ (muz.) Treapta a patra a modurilor major şi minor; acord construit pe treapta a patra a modurilor major şi minor, s.f, g.-d. art. subdominantei, pl. subdominante.
subecuatorial,-ă (-cu-a-, -ri-al) Situat în apropierea ecuatorului; specific acestei zone. adj., pl. subecuato-riali,-e.
süber (bot.) Ţesut vegetal de protecţie, care este constituentul jirincipal al scoarţei, s.n. suberina Substanţă organică existentă în suber. s.f, g.-d. art. suberinei.
subestima tr. A subaprecia, vb. I, ind. prez. 3 subestimează.
subestimare Faptul de a subestima; subapreciere, s.f, g.-d. art. subestimării.
subetaj (geol.) Subdiviziune a unui etaj. s.n., pl. sub-etaje.
subevalua (-lu-a) tr. şi refl. A (se) subaprecia vb. I, ind. prez. 3 subevaluează, I pl. subevaluăm; conj. prez. 3 să subevalueze; ger. subevaluând, subevaluare (-lu-a-) Făptuire a (se) subevalua; subapreciere. sj., g.-d. art. subevaluării, pl. subevaluări, subexpune tr. A expune insuficient la lumină materialele fotosensibile. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. subex-pun, 2 sg. subexpui, / pl. subexpunem; conj. prez. 3 să subexpună; ger. siîbexpunând; pcirt, subexpus. subexpunere Expunere Insuficientă la lumină a materialelor fotosensibile. s.f, g.-d. art. subexpunerii. subfebril,-ă în stare de febră uşoară, adj., pl. sub-febrili,-e.
subfebrilitate Stare subfebrilă. s.f, g.-d. art. subfe-brilitătii. ""
subfilială (-li-a-) Secţie a unei întreprinderi sau instituţii mâi mică decât filiala, s.f, g.-d. art. subfilialei, pl. subfiliale.	”
subgnndă Grindă de lemn aşezată, ca sprijin, sub o grindă "principală a unei construcţii, s.f, g.-d. art. sub-grinzii, pl. subgrinzi.
subgrup Subdiviziune a unui grup. s.n.,pl. subgrupuri. subgrupă Subdiviziune a unei grupe, sf, g.-a art. subgrupei, pl. subgrupe,
subiacent,-ă (-bi-ă-) Imediat dedesubt, adj., pl. subiacenţi,-te-
subicter Formă uşoară de icter, s.n., pl. subictere. subiect1 1. Omul ca fiinţă conştientă şi activă. 2. Persoană" care constituie obiectul unui studiu, al unei anchete etc. /~ impozabil = persoană fizică sau juridică supusă unui anumit impozit, s.m., pl. subiecţi. subiect2 I. Succesiunea întâmplărilor dintr-o operă literară, cinematografică etc. //Chestiune despre care scrie sau vorbeşte cineva. //Cauză, motiv. 2. Partea principală de propoziţie care arată cine săvârşeşte ori suportă acţiunea exprimată de predicat. 3. (log.) Termen al unor judecăţi reprezentând noţiunea despre care se afirmă sau
subiectiv
1160
se neagă însuşirea exprimată de predicatul logic, s.n,. pl. subiecte.
subiectiv,-ă 1. (fii.) Care are loc în conştiinţa individuală. 2.”Cu caracter personal; părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. Propoziţie ~ (şi s.f.) = propoziţie subordonată care are funcţia de subiect al regentei, adj., pl. subiectivi,^-e.
subiectiva tr. A prezenta ceva în felul său personal. vb. /j ind. prez. 3 subiecţi veazi subiectivjsm 1. Concepţie'în filosofie care neagă existenţa lumii exterioare, reducând realitatea la conştiinţa pe care subiectul o are despre aceasta. 2. Subiectivitate, s.n. subiectivist,-ă I. adj. 1. Referitor la subiectivism (1); subiectiv (2). 2. (arte) Cu caracter personal. II. s.m. şi/ Adept al subiectivismului, adj., s.m. şi fi, pl. subiecti-vişti,-ste. „
subiectivitate însuşirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare; subiectivism (2). s.fi, g.-d. art. subiectivităţii.
subinginer,-ă Persoană cu o pregătire inferioară inginerului. s.m., pl. subingineri; s.fi, g.-d. art. subinginerei, pl. subinginere.	”	"
subintitula tr. A da un titlu secundar unei scrieri, vb. I, ind. prez. 3 subintitulează.
subinvoluţie (-ţi-e) (med.) Regresiune înceată (a unui organ). /- uterină = regresiune a uterului în lăuzie, s.fi, art. subinvoluţia, g.-d. art. subinvoluţiei, pl. subinvo-luţii, art. subinvoluţiile.	~
subit,-ă (şi adv.) Care se produce brusc, pe neaşteptate. adj.'pl. subiţi,-te.
subimpărfj tr. A împărţi o parte dintr-un tot în părţi mai mici. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. subîmpart, imperf. 3 sg. subîmpărţea; conj. prez. 3 să subîmpartă. subîmpărţi re Acţiunea de a subîmpărţi; subdiviziune. s.fi, g.-d. ari. subîmpărţirii, pl. subîmpăitiri. subinchiria (-ri-a) tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat de la altcineva; a lua cu chirie de la chiriaşul principal o parte dintr-un imobil. vb. 1, ind. prez. 3 subînchiriază, 1 pl. subînchiriem; conj. prez. 3 să subînchirieze; ger. subînchiriind. ~ subînchiriere (-ri~e-) Acţiunea de a’subînchiria. s.fi, g.-d. art. suEînchirierii, pl. subînchirieri. subîncrengătură" Subdiviziune a "unei încrengături. s.f, g.-d. art. suEîncrengăturii, pl. subîncrengăţuri. subîntinde tr. (despre coarde şi unghiuri) A_delimita un arc de cerc. vb. III, ind. prez. 3 sg. subîntinde; conj. prez.J să subîntindă; ger. subîntinzând; part.’subîntins. subîntjndere Acţiunea de a subîntinde, s.fi, g.-d. "art. subîntinderii, pl. subîntinderi. subînţelege refl. şi tr. A (se) înţelege (dintr-un context, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. Hrefl. A fi de la sine înţeles; a rezulta, vb. III, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. subînţeleg, 1 pl. subînţelegem, perf. s. 1 sg. subînţelesei, 1 pl. suEînţeleserăm; part. subînţeles, subînţeles Ceea ce se înţelege în mod indirect" aluzie. !A vorbi cit ~ (sau cu -uri) - a face anumite aluzii, s.n., pl. subînţelesuri.
subjonctiv (gram.) Conjunctiv, s.n., pl. subjonctive, subjuga tr. l.A supune prin forţa armelor (o ţâra, un popor). ?.A pune în dependenţă economia, politica etc, faţă de cineva; a răpi independenta cuiva. 3, (fig.) A fermeca, a cuceri, vb. I, ind. prez. 3 subjugă, subjugare Acţiunea de a subjuga. S-d- <xrt- subjugării, pl. subjugări.	‘
subjugător,-oare (rar) Care subjugă, //(fig.) Fermecător. adj.Ţpl. siibjugători,-oare. sublim1 (în estetică, în"arta)Torma cea mai înaltă a perfecţiunii. s.n.
sublim2,-ă Care atinge perfecţiunea; desăvârşit, minunat. adj., pl. sublimi,-e.
sublima 1. intr. A trece direct din starea solidă în starea gazoUsă. //A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori şi apoi din nou în stare de cristale. 2. refl., tr. şi intr. A (se) orienta către ceva superior; (fig.) a (se) purifica. Si-a ~t o pasiune, vb. I, ina. prez. 3 suolimează. Sublima Poartă Poarta Otomană, s.prop.fi?, g.-d. Sublimei Porţi”
sublimare Faptul de a (se) sublima, s.fi, g.-d. art. sublimării^/. sublimări.
sublimat Corp solid obţinut prin condensarea directă a vaporilor săi. /~ corosiv = clorură de mercur solubilă în apă, întrebuinţată ca dezinfectant extern, s.m., pl. sublimaţi.
subliminal,-ă (psih.) Inferior pragului conştiinţei.
IImagini ~"= imagini proiectate cu o viteză mai mare decât poate percepe spectatorul, dar care se pot fixa în subconştientul său. adj., pl. subliminali,-e. sublimitate Perfecţiune, desăvârşire, s.fi, g.-d. art. sublimităţii, pl. sublimităţi.
sublingual,-ă (-gu-al) (anat.) Situat sub limbă. adj.,pl. sublinguali^-e.
sublinia (-ni-a) tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris, pentru a-1 pune în evidenţă. 2. (fig.) A evidenţia, a accentua, vb. I, ind. prez. 3 subliniază, 1 pl. subliniem; conj. prez. 3 să sublinieze; ger. subliniind. subliniat1 (-ni-at) Faptul de a suElinia. s.n. ' subliniat2,-ă (-ni-at) 1. (despre texte scrise) Scos în evidenţă printr-o linie trasată dedesubt. 2. (despre fraze rostite) Scos în evidenţă printr-o accentuare specială sau printr-un gest expresiv, adj., pl. subliniaţi,-te. subliniere (-ni-e-) Acţiunea de a suBlinia; linie trasă sub un text scris, s.fi, g.-d. art. sublinierii, pl. sublinieri. subliterar,-ă Situat valoric sub nivelul unei bune lecturi. adj., pl. subliterari,-e.
subliteratură Literatură de calitate inferioară, s.fi, g.-d. art. subliteraţurii.
sublocatar,^» (rar) Subchiriaş. s.m., pl. sublocatari; s.fi, g.-d. art. sublocatarei, pl. sublocatare.	"
sublocotenent Cel mai mic grad de"ofiţer în armată. s.m., pl. sublocotenenţi.
sublunar,-ă Situatîntre Pământ şi orbita Lunii. adj.,pl. sublunari,-e.
subluxaţie (-ţi-e) Luxaţie uşoară, s.fi, art. subluxaţia, g.-d. art subluxaţiei, pl. subluxaţii, art. subluxaţiile” submandibulâr,-ă (anat., despre glande salivare şi ganglioni) Sub mandibulă, adj., pl. suDmandibulari,-e. submarin1 Navă special construită pentru a naviga sub apă; submersibil1. s.n.,pl. submarine. submarin2,-ă Care se găseşte "sau se produce sub suprafaţa" mării sau oceanului ori pe fundul acestora. aaj., pl. submarini,-e,
submediantă'(-di-an-) Treapta a doua a unei game minore sau majore, s.fi, g.-d. art. sumediantei, pl. sub-mediante.	“
submedie (-di-e) Proporţie de cifre mai mică decât media.”./,', art. suomedia, g.-d. art. submediei,pl. sub-medii, art. submediilé!	”
submediocru,^ (despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică, //(despre manifestări umane) Care denotă lipsă de calităţi, aai., pl. submediocri,-e. submersibil1 Submarin". s.n.,pl. submersibile, submersibil2,-ă Adaptat pentru a se scufunda şi a pluti sub apă, ad/., pl. submersibili,-e. submersiune (-si-u-) l! Cufundare totală a unui corp într-un lichid. 2. Adâncime la care se află cufundat un corp sub nivelul suprafeţei unui lichid, //(geol.) Scufundare a unei regiuni sub nivelul mării. 3. Metodă de irigaţie a culturilor de orez, care constă în acoperirea solului cu un strat de apă. sf, g.-d. art. submersiunii,/;/. submersiuni.	”
1161
subsemnat
submilimetric,-ă (despre unde) Cu lungimi sub un milimetru, "adj., pl. submilimetrici,-ce. submina tr. A ataca, a sabota pe ascuns o acţiune sau pe cineva vb. I, ind. prez. 3 subminează, subminare Acţiunea de a submina. 7/Acţiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale şi politice oficiale; subversiune, s.f.,g.-d. art. subminării,/)/, subminări, submultiplu Mărime care intră de "un număr de "ori într-o mănme de aceeaşi natură; unitate de măsură derivată care reprezintă o asemenea mărime, s.m., art. submultiplul, pl. submultipli, art. submultiplii, submulţime (mat.) Mulţime de elemente care aparţin unei mulţimi date. sf, g.-d. art. submulţimii, pl. sub-mulţimi.	’
subhormal,-ă Insuficient dezvoltat din punct de vedere fizic sau psihic, adj., pl. subnormali,-e. subnuclear,-ă (-cle-ar) (fiz.) Care intră în componenţa nucleului atomic, adj., pi. subnucleari,-e. subnutrit,-ă Hrănit (sistematic) Insuficient, adj., pl. subnutriţi,-te.
subnutriţie (-ţi-e) 1. Şubalimentaţie. 2. Stare patologică cronică datorată alimentaţiei insuficiente sau unor tulburări ale organismului, sf, art. subnutriţia, g.-d. art. subnutriţiei.	’
subofiţer Fiecare dintre gradele superioare sergentului şi inferioare sublocotenentului. s.m.,pl. subofiţeri. suborbital,-ă Care se află sau are loc sub orbita cerească. adf., pl. suborbitali,-e.
Suborbitar,-ă (anat.) Situat sub orbită, adj., pl. subor-bitari,-e.
subordin (biol.) Subdiviziune a unui ordin, s.n., pl. subordine.	„
subordine Subordonare, lîn ~ sau în ~ile cuiva = (aflat) într-un rapoit de subordonare faţă de cineva sau de ceva. s.f, g.-d. art. subordinii, pl. subordini. subordona tr. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, vb. I, ind. prez. 3 subordonează, subordonare 1. Acţiunea de a subordona; dependenţă. 2. (gram.) Raport sintactic de dependenţă între un element subordonat şi un element regent. 3. (log.) Raport de concordanţă între două noţiuni, de la noţiunea subordonată speciei la noţiunea gen. 4. Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între organele administraţiei de stat, conform căruia organul superior îndrumă şi controlează activitatea organului inferior, s.f, g.-d. art. subordonării, pl. subordonări.
subordonat,-ă Dependent de cineva sau de ceva. /Propoziţie ~ (şi s.f.) = propoziţie care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie. //(s.) Subaltern. adj,, pl. subordonaţi,-te.
Subordonator,-oare Care subordonează. /Conjuncţie ~ = conjuncţie care leagă o propoziţie subordonată de propoziţia regentă, adj., pl. suWdonatori.-oare. subpat v. supat.	~	"
subplmântean, -â Care se află în pământ; subteran. adj., pl. subpământeni,-e.
subpolar,-ă Aflafîn zona unuia dintre cele două cercuri polare; specific acestei zone. adj., pl. subpolari.-e, subponderal,-ă Sub greutatea normală, adj., pl. subponderali,-e.”
subpdpulat,-ă Cu prea puţina populaţie faţă de întinderea şi de"condiţiile de viaţă ale teritoriului respectiv, adj., pl. subpopulaţi.-te,
subprefect Ajutor al prefectului, s.m., pl. subprefecţi. subprefectura 1, Funcţia de subprefect. // Loca! unde este instalat Sediul subprefectului. 2. (în vechea organizare administrativă) Plasa administrată de un subprefect. s.f, g.-d. art. subprefecturii, pl. subprefecturi, subpresiune (-si-u-) Presiune mai joasă™decât o anumita presiune de referinţă, s.f, g.-d. ârt. subpresiunii,
subproducţie (-ţi-e) Producţie inferioară cerinţelor consumatorilor, sf, art. subproducţia, g.-d. art. subpro-ducţiei, pl. subproducţii, art. subproducţiile. subprodus Produs rezultat dintr-un produs principal. //Produs de calitate inferioară, s.n., pl. subproduse, subra (rar) Bucată de pânză cauciucată aplicată la subsuoară hainelor pentru a le feri de transpiraţie, s.n., pl. subrauri.
subramură Sector de activitate subordonat unei ramuri, s.f, g.-d. art. subramurii,^/. subramuri. subraţ 1. Subsuoară (l).-2. Linie care marchează răs-croitürá mânecilor la subsuoara obiectelor de îmbrăcăminte. s.n., pl. subraţe.
subrăcire (fiz.) Fenomen de rămânere în stare lichidă a unei substanţe care se află sub temperatura de solidifi-care. s.f, g.-d. art. subrăcirii. subrăcit,-ă (fiz., despre "lichide) Care a rămas în stare de subrăcire. adj., pi. subrăciţi,-te. subredacţie (-ţi-e) Redacţie locală a unui ziar, a unui post de televiziune etc., subordonată unei redacţii principale. s.f, art. subredacţia, g.-d. art. subredacţiei, pl. subredacţii, art. subredăcţiile. subregn (biol.) Subdiviziune a unui regn. s.n., pl. sub-regnuri.
subretă Cameristă într-o casă particulară, s.f, g.-d. art. subretei, pl. subrete.
subroga tr. (jur") A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligaţii, vb. I, ind. prez. 3 subrogă, subrogare (jur.) Faptul de a subroga; subrogaţie. s.f, g.-d. arfTsubrogării, pl. subrogări. subrogatoriu,-ie Care substituie, adj., pl. subrogatorii. subrogaţie (-ţi-e) Subrogare. [var. subrogaţiune’s/j s.f, art. siibrogaţia, g.-d. art. subrogaţiei, pl. subrogaţii, art. subrogaţiile. subroqatiune v. subrogaţie. subrutina”inform.) Secvenţă independentă, plasată în diferite locuri ale unui program, s.f, g.-d. art. subrutinei, pl. subrutine.	"
subscrie 1. tr. A-şi pune semnătura sub un text sau pe un act, ca aîitor al acestuia sau ca unul care îşi însuşeşte cele scrise. 2. intr. (fig.) A se alia părerii cuiva. 3. tr. şi intr. A se angaja, prin semnătură, la o contribuţie bănească în interes public sau particular, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3pl. subscriu, 2 sg. subscrii, / pl. subscriem, 2pl. subscrieţi; eoni. prez. 3 să subscrie; ger. subscriind; part. subscris, subscriere 1. Acţiunea de a subscrie; semnare. 2. (răr) Subscripţie, s.f, g.-d. art. subscrierii, pl. subscrieri, subscripţie (-ţi-e) (înv.) Faptul 3e a subscrie (3^. /Listă de~ = document pe care semnează cei care contribuie la adunarea de fonduri, în interes public sau particular, s.f, art. subscripţia, g.-d. art. subscripţiei, pl. subscripţii, art. subscripţiile.	"	"
subscris,-ă (înv.) Subsemnat, s.m,, pl. subscrişi; s.f, g.-d. art'. subscrisei, pl. subscrise.	’
subsecretar (în sintagma) de stat = înalt funcţionar de stat, care~conduee un departament; ajutor al unui ministru. s.m.,pl. subsecretari.
subsecretariat (-ri-at) "Funcţia de subsecretar de stat. s.n., pl. subsecretariate.
subsecţie (-ţi-e) Subdiviziune a unei secţii într-o întreprindere. s.f, art. subsecţia, g.-d. art. subsecţiei, pl. sub-secţii, art. subsecţiile. ~
subsecvent,-! Care urmează după ceva; care rezultă din.,. adj.Ţpl. subsecvenţi,-te. subsemna tr. (rar) Ă subscrie, vb. I, ind. prez. 3 subsemnează. ~
subsemnat,-ă Semnatarul unei cereri care îşi indică numele la Începutul cererii sale. //(fam., art., in exprimări orale) Eu. s.m., pl. subsemnaţi; s.f, g.-d. art. subsemnatei, pl. subsemnate. "
subsidenţă
1162
subsidenţă 1. (met.) Mişcare de coborâre a unor mase de aer în’atmosferă, însoţită de încălzirea aerului.
2.	(geol.) Coborâre lentă a scoarţei terestre, care are loc în bazinele de sedimentare, s.fi, g.-d. art. subsidenţei, pl. subsidenţe.	”
subsidiar,-ă (-di-ar) Care se adaugă ca element secundar în susţinerea unei argumentări; complementar, lin ~ = în al doilea rând. adj., pl. subsidiari,-e. subsidiariţate (-di-a-) însuşirea 3e a fi subsidiar, s.f, g.-d. art. sublidiarităţii.
subsidiu Ajutor acordat de stat. s.n., art. subsidiul, pl. subsidii, art. subsidiile, subsioară v. subsuoară, subsistem Parte dintr-un sistem, s.n., pl. subsisteme, subsol T. Partea de pământ aflată sub suprafaţa soiului; totalitatea rocilor aflate sub nivelului solului. 2. Parte dintr-o clădire situată sub nivelul solului. 3. Loc destinat notelor explicative, situat în partea de jos a paginilor unei cărţi, unui periodic etc. //Partea de jos a unui ziar, a unui periodic, unde se publică, pe întreaga lungime a foii, recenzii, articole literare sau ştiinţifice etc. s.n., pl. subsoluri.
subsolaj Afănare a pământului în timpul aratului, care se execută sub adâncimea la care pătrunde plugul, s.n., pl. subsolaje.
subsonic,-ă (despre vehicule) Care se deplasează cu o vitezăTnferioară vitezei sunetului. adj.,pl. subsonici,-ce. subspecie (-ci-e) Subdiviziune a unei specii, s.f, art. subspecia, g.-d. art. subspeciei, pl. subspecii, art. subspeciile.	""	”
substantiv1 (în sintagma) Colorant ~ = colorant care vopseşte fibrele fără ajutorul mordanţilor, adj., pl. sub-stantivi.
substantiv2 Parte de vorbire flexibilă care denumeşte lucruri, fiinţe sau noţiuni abstracte, s.n., pl. substantive, substantiva tr. A întrebuinţa cu valoare de substantiv un cuvânt căre aparţine altei clase gramaticale; a substantiviza. vb. I, ind. prez. 3 substantivează. substantival,-ă Care ţine de substantiv, //(adv.) Ca substantiv, adj., pl. substantivali,-e. substantivare Faptul de a substantiva; substantivizare. s.f, g.-d. art. substantivării, pl. substantivări. substantiviza tr. A substantivă vb. I, ind. prez. Jsubstantivizează. ~
substantivizare Substantivare. s.f, g.-d. art. substantivizării, pl. substantivizări.
substanţă 1. Corp alcătuit din atomi şi molecule, care posedă”o anumită formă, culoare, miros, gust etc. I- de contrast = substanţă chimică utilizată în examenele radi-ologice, opacă la razele Röentgen. 2. (anat.) ~ albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. ~ cenuşie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. (fii.) Categorie care desemnează esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, precum şi ceea ce există de sine stătător. 4. Partea esenţială, principală a unui lucru, //(fig.) piezul, conţinutul unui text, al unui discurs etc. /(rar) In ~ = pe scurt, în rezumat, s.f, g.-d. art. substanţei, pl. substanţe.	~
substanţial,-ă (-ţi-al) 1. Principal, esenţial; important, însemnat,’mare. Amendă	2. (despre alimente) Bogat în
substanţe hrănitoare; consistent, adj., pl. substanţiali,-e. substanţialjsm (-ţi-a-) Denumire dată teoriilor care susţin existenţa substanţei (3) ca esenţă a tuturor lucrurilor. s.n.	A
substanţialitate (-ţi-a-) însuşirea a ceea ce este substanţial. s.f, g.~d. art. substanţialităţii, substaţie (-ţi-e) Staţie auxiliară ~(de pompare, de distribuţie étc.). s.f, art. substaţia, g.-d. art. substaţiei, pl. substaţii, art. substaţiile. "
substitua v. substitui.
substituent (-tu-ent) 1. Substanţă care poate înlocui altă substanţă cu proprietăţi asemănătoare. 2. Substitut2
(2). s.m., pl. substituenţi.
substitui 1. tr. şi réfl. A (se) situa în locul altuia, //(jur.) A comite Infracţiunea de substituire de persoană. 2. tr. A înlocui într-o expresie matematică un element cu altul. [var. (înv.) substitua vb] vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. substitui, 3 substituie, imperf. 3 sg. substituia; conj. prez. 3 să substituie."	~
substituibil,-ă Care poate fi substituit, adj., pl. substituibili,-e. "
substituire Acţiunea de a (se) substitui; înlocuire, /(jur.) ~ de persoane = infracţiune constând în a se prezenta sub o identitate falsă sau în a atribui o asemenea identitate altei persoane, s.f, g.-d. art. substituirii, pl. substituiri.	’
substitut1 (înv.) Persoană care înlocuia temporar pe titularul unei funcţii. /- de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului, s.m., pl. substituţi. substitut2 1. Produs industrial care înlocuieşte un"pro-dus mai vechi. 2. Element lingvistic care poate înlocui alt element lingvistic, în aceleaşi condiţii gramaticale. s.n., pl. substitute.
şubstituţie Ţ-ţi-e) Substituire, înlocuire, //(chim.) înlocuire a unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau alt radical, //(mat.) înlocuire, într-
o	expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. /Metoda ~i = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuaţii, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuaţii cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuaţie, //(lingv.) înlocuire a unui sunet prin altul. //Dispoziţie prin care o moştenire revine unei terţe persoane, dacă beneficiarul ei direct nu
o	poate primi, dintr-un motiv oarecare, [var. (înv.) sub-stituţiune s.f] sfi, art. substituţia, g.-d. art. substituţiei, pl. substituţii, art. substituţiile!"	“
substituţiune v. substituţie, substrat’1. Bază materială’a diferitelor proprietăţi ale unui obiect; (p. ext.) conţinut. 2. Strat peste care s-a aşezat alt strat. 3. Totalitatea elementelor pătrunse într-o limbă din limba populaţiei autohtone, dispărută în urma unei cuceriri, a unei colonizări etc. 4. Substanţă chimică asupra căreia acţionează un ferment. 5. (fig.) Motiv, cauză ascunsă (dar adevărată) a unei acţiuni. s.n.,pl. substraturi, substructură Subîmpărţire a unei structuri. sf.,~g.-d. art. substructurii, pl. substructuri. subsuma t~. A include o noţiune mai restrânsă în sfera alteia mal" largi; a subordona, vb. I, irtd. prez. 3 subsumează.
subsumare Acţiunea de a subsuma; subordonare, s.fi, g.-d. art. subsumării, pl. subsumări, subsuoară (-su'oa-) 1. Partea"de dedesubt a încheieturii braţului cu umărul. ILa~ = sub braţ. Din tălpi până în ~ori - în tot corpul. A (se) ţine sau a (se) prinde de ~ (sau de ~ori) = a (se) ţine de braţ. 2. (adv.) Sub braţ. IA sta (sau a şedea) cu mâinile ~ = a sta degeaba.
3.	Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător, [var. (pop.) subsioară, subţioară s.f. ] s.f, g.-d. art. subsuorii, pl. subsuori. " subşef Persoanăsituatăierarhicdupăşef. s.m.,pl. sub-şefi.
subt v. sub2.
subtangentă (mat.) Segment determinat de proiecţia ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană şi intersecţia tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor, s.fi, g.-d. art. subtangentei, pl. subtan-gente.
subtemă Temă subordonată unei teme principale, s.fi, g.-d. "art. subtemei, pl. subteme.
1163
sucăli
subtensiune (-si-u-) 1. Tensiune electrică mai joasă decât o tensiune dată. 2. (med.) Hipotensiune. s.f., g.-d. art. subtensiunii, pl. subtensiuni. subtensiv,^a (med.) Hipotensiv. adj., pl. subtensivi,-e. subteran1 Mină. s.n.,pl. subterane.	"
subteran2,-ă Aflat sub nivelul solului; care se execută sub pământ, //(fig.) Ilegal; secret. Organizaţie ~. adj., pl. subterani,-e.	„
subterană (rar) încăpere, construcţie aflată în întregime suE pământ, s.f, g.-d. art. subteranei, pl. subterane, subterfugiu Mijloc abil de a ieşi dîntr-o încurcătură. s.n., ari."subterfugiul, pl. subterfugii, art. subterfugiile, subtext Substrat psihologic şi—de idei sugeratae un text. ~.n., pl. subtexte.
subtil,-ă 1. (şi a3v., despre oameni) Care sesizează cele mal mici amănunte; ager, pătrunzător. 2. Greu de distins, de sesizat. //Care tratează despre probleme grele, abstracte. 3. (rar) Foarte subţire; fin. adj., pl. subtili,-e. subtilitate 1. însuşirea de a fi subtil. 2. Judecată," enunţ subtil, sj., g.-d. art. subtilităţii, pl. (2) subtilităţi, subtiliza tr. l.A face subtil, a da rafinament gândirii, gustului "etc. 2. (fam.) A lua ceva pe furiş. vb. I, ind. prez. 3 subtilizează.
subtilizare Acţiunea de a subtiliza, s.f., g.-d. art. sub-tilizării, p/. subtilizări.
subtitlu 1. Al doilea titlu al unei lucrări (scris de obicei cu litere mai mici sub titlul principal). 2. Text imprimat la baza unei imagini cinematografice, care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore, s.n., pl. subtitluri, subtitra tr. A pune subtitlu la un film, la un articol de ziar etc ~vb. I, ind. prez. 3 subtitrează, subtitrare Acţiunea de a subtitra, s.f, g.-d. art. subtitrării, pl. subtitluri.
suBton (muz.) Ton suplimentar, mai jos decât cel fundamental. s.n., pl. subtonuri. subtraversa tr. A tFaversa pe dedesubt, vb. I, ind. prez. 3 subtrâversează.
subtraversare Acţiunea de a subtraversa. s.f, g.-d. art. subtraversării, pl. subtraversări. subtropical,3 Aflat în apropierea tropicelor; specific acestor zone. /Climă ~ = climă caldă, de tranziţie, cu două anotimpuri: unul secetos (vara) şi altul, ploios (iama), adj., pl. subtropicali,-e. subţia (-ţi-a) 1. tr. şi refi A face să devină sau a deveni mai subţire, /(tr.) A-şi ~ glasul - a vorbi cu un timbru mai subţire. 2. tr. (despre îmbrăcăminte) A face ca acela care o poartă să pară mai subţire, mai zvelt. 3. tr. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puţin concentrat, mai puţin dens. 4. refl. (fig., despre oameni) A deveni mai rafinat, mai civilizat, vb. /, ind. prez. 3 subţiază,
1	pl. subţiem; conj. prez. 3 să subţieze; ger. subţiind. subţiereT-ţi-e-) Acţiunea de a (se) subţia //(fig/) Rafinare a"mintii, a gustului etc. [var. (reg.) supţiare s.f] sf, g.-d. art. subţierii, pl. subţjeri.	”
subţioară v. subsuoara? subţiratic,-ă Subţire (A.l). //(despre oameni) Slab; zvelt. /7(despre voce) (Cam) subţire (A.3). adj., pl. subţiratici,-ce.
Sllbţire A. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni, //(despre oameni) Slab, zvelt; (adv.) fin, delicat, //(despre litere şi despre scriere) Cu linii înguste, fine. //(despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă, //(despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material uşor. /~ la pungă = sărac. A zâmbi ~ = a zâmbi forţat. 2. (despre corpuri lichide şi gazoase) Cu concentraţie sau densitate mică; diluat. 3. (despre glas, voce etc.) Ascuţit. 4. (fig., despre vânt) Pătrunzător. B. (fig., despre oameni) Cu purtări şi gusturi alese; distins. //Pretenţios. //Iscusit, şiret. /Obraz ~ = domn. Cu un plan ~ = pe ocolite, cu viclenie, adj., pl. subţiri.
subţirel,-ică Diminutiv al lui subţire. adj.,pl. subţirei,-ele. ’ A	~
subţirime însuşirea de a fi subţire, s.f, g.-d. art. subţi-rimii’. ’
subuman,-ă Necorespunzător condiţiei umane; animalic. adj., pl. subumani,-e.
subunitar,-ă (despre numere, fracţii) Care are o valoare maHnică decât unitatea, adj., pl. subunitari,-e. subunitate Subdiviziune a unei unităţi militare, economice, administrative etc. sf, g.-d. art. subunităţii, pl. subunităţi.	-
suburban,-ă Care se află în suburbie; de suburbie. /Comuna- = comună situată în apropierea unui oraş de care depinde administrativ, //(despre mijloace de transport) Care face legătura între oraş şi suburbii, //(fig., despre limbaj, comportare) Necivilizat, vulgar, adj., pl. suburbani,-e.
suburbie/suburbie (-bi-e) Cartier mărginaş al unui oraş. //Aşezare ele la marginea oraşului, sfi, art. suburbia/suburbia, g.-d. art. suburbiei/suburbiei, pl. suburbii/suburbii, art. suburbiile/suburbiile, suburs (constr.) Grindă de lemn care se aşază sub urşii unufpod de lemn. s.m.,pl. suburşi. subvenţie (-ţi-e) Ajutor bănesc acordat de stat unei persoane,’ unei instituţii etc. [var. subvenţiune s.f] sfi, art. subvenţia, g.-d. art. subvenţiei, pl. subvenţii, art. subvenţiile.
subvenţiona (-ţi-o-) tr. A da o subvenţie, vb. 1, ind. prez. 3 subvenţionează.
subvenţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a subvenţiona, sf, g.-d. art. subvenţionării, pl. subvenţionări, subvenţiune v. subvenţie. ~ subversiune (-si-u-) Subminare, sfi, g.-d. art. subversiunii, pl. subversiuni.
sübvers]v,-á Care primejduieşte ordinea de stat. //Care este împotriva ideilor, a valorilor general recunoscute. adj.,pl. subversivi,-e.
sub voce (lat.* indicaţie pentru trimiteri la articole de dicţionare, glosare etc. unde nu sunt folosite indicaţiile de pagini) Sub cuvânt, loc. adv.; abr. s.v. subvulcanic,-ă Care se află în zonele superficiale ale scoarţei terestre, adj., pl. subvulcanici,-ce. subzidi tr. A executa un zid nou sîib o zidărie veche pentru a o consolida vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3pl. subzidesc, imperf. 3 sg. subzidea; conj. prez. 3 să subzidească. subzidire Acţiunea de a subzidi. sfi, g.-t£ art. sub-zidirii, pl. subzidiri.
subzista tr. 1. Â rămâne în vigoare; a dăinui. 2. A avea mijloacele existenţă; a trăi. vb. I, ind. prez. 3 subzistă, subzistare (rar) Acţiunea de a subzista, sfi, g.-cf. art. subzisfârn, pl. subzistări.
subzistent,-ă Care subzistă, care se menţine, adj., pl. subzistenţi,-te.
subzistenţă Faptul de a subzista. //Ceea ce serveşte la întreţinerea vieţii; hrană. /(înv.) Serviciu de ~ = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente şi cu mijloace de întreţinere a unei unităţi militare, s.f, g.-d. art. subzistenţei.
suc 1. LicTiid obţinut prin presarea fructelor. //Băutură răcoritoare preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanţe sintetice. //Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. 2. Lichid secretat în corpurile animalelor şi având diferite funcţii. /~ digestive = secreţii digestive care ajută la digestia alimentelor. 3. (reg.) Usuc. s.n., pl. sucuri.
sucală Unealtă cu ajutoml căreia se deapănă pe ţevi firufpentru războiul de ţesut manual. /A merge cum e ~a = a merge uşor, repede, sfi, g.-d. art. sucalei, pl. sucale. sucăH tr- (pop., fam.) 1. A cicăli, a sta 3e capul cuiva. 2. A învârti, a răsuci, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
sucălire
1164
sucălesc, imperf, 3 sg. sucălea; conj. prez. 3 să sucălească.	"
sucălTre (pop.) Acţiunea de a sucăli. s.f, g.-d. art. sucălirli, pl. sucăliri.
succeda 1, intr. A urma imediat după altcineva sau altceva. Hrefl. A urma unul după altul. 2. intr. şi tr. (jur.) A avea calitatea de succesor; a moşteni, [var. (rar) succede vi.] vb. I, ind. prez. 3 succedă; conj. prez. 3 să suc-ceadă.	"
succedaneu 1. Subordonată, produs etc. care poate înlocui (la nevoie) o altă substanţă, un alt produs cu proprietăţi asemănătoare. 2, înlocuitor, s.n., art. succedaneul, pl. succedanee.
succedare Faptul de a (se) succeda. \var. (rar) suc-cedere s7.~\ s.f, g.-d. art. succedării, pl. succedări, succede v. succeda.	”	“
succedere v. succedare, succes 1. Rezultat bun; reuşită. ICu ~ = foarte bine. A dori sau a ura (cuiva) ~ = a-i dori (cuiva) noroc.
2.	Primire bună, favorabilă pe care publicul o face unei opere literare, unui spectacol etc. s.n., pl. succese. succesjbil,-ă (despre un grad de rudenie)"Care dă dreptul lă moştenire, adj., pl. succesibili,-e. succesibilitate Drept de a moşteni. //Ordine de succesiune. s.f, g.-ct. art. succe sibi 1 ităţi i. succesiune (-si-u-) 1. Faptul de a (se) succeda; şir de persoane,"de lucruri etc. care se succedă. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva, //(jur.) Moştenire. IA (se) deschide o ~ = a (se) începe formalităţile pentru obţinerea unei moşteniri, sf, g.-d. art. succesiunii, pl. succesiuni.
succeiiv,-ă (şi adv.) 1. Care urmează unul după altul (neîntrerupt). 2. Treptat, progresiv, adj., pl. succesivi,-e. succesor,-oare 1. Persoană care urmează în "locul alteia (într-o Tiincţie, într-o demnitate etc.). 2. (jur.) Moştenitor, s.m., pl. succesori; s.f, g.-d. art. succesoarei, pl. succesoare.
succesoral,-a Referitor la o succesiune (2). adj., pl. succesoral i~e.
succin (rar) Chihlimbar, s.n. succinic (rar, în sintagma) Acid - = acid extras din răşina" de chihlimbar şi folosit la prepararea unor medicamente. adj.
succint,-ă (şi adv.) Exprimat pe scurt, în cuvinte puţine. âdi., pl. succinţi,-te.
suceală Faptul ele a (se) suci; faptul de a fi sucit la minte"fire, apucătură de om sucit, s.f, g.-d. art. sucelii, pl. suceli.	-
sucevean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul SuceavaTa#., s.m., pl. suceveni,-e. suceveancă Locuitoare drn municipiul sau judeţul Suceava-^./, g.-d. art. sucevencei, pl. sucevence. suci 1. ír. A răsuci un fir pentru a-i da o rezistenţă mai maré; a înfăşură. 2. tr. A da unui obiect o mişcare de rotaţie; a întoarce, //(fig.) A hârţui pe cineva cu întrebările. 3. refl. (fig.) A se zbuciuma pentru a ieşi dintr-o încurcătură. 4. tr. şi refl. A face să-şi schimbe sau a-şi schimba brusc poziţia corpului; a (se) strâmba. Iltr. A schimba poziţia unei părţi a corpului; a-şi luxa o parte a corpului. /A-i - (cuiva) capul (sau minţile) - a face (pe cineva) să-şi piardă raţiunea; a zăpăci. A ~ vorba sau a o ~ - a ocoli adevărul. 5. tr. A răsuci cu o mişcare violentă gâtul unei fiinţe pentru a o ucide. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. sucesc, imperf. 3 sg. sucea; conj. prez. 3 să sucească. ”	"
suedă (fam.) Om sucit2 (3). s.m. şi/, g.-d. lui sucjlâ, pl. suciră.	'
sucire Acţiunea de a (se) suci; răsucire; sucit1, s.f, g.-d. art. sucirii, pl. suciri. sucit1 Sucire, s.n'
sucit2,-ă 1. Răsucit în jurul lui însuşi sau în jurul a ceva. JCă-i ~ă, că-nvărtită, se spune despre cineva care încearcă să se eschiveze de la ceva. 2. Cu corpul sau cu
o	parte a lui întoarsă într-o parte; strâmb, //(despre drumuri) Cu multe cotituri, //(rar) în formă de spirală. 3. (fig., despre oameni) Nefiresc, ciudat. adj., pl. suciţi,-te. sucitor 1. Sul de lemn cu care se întinde foaia de aluat; vergea 2. Dispozitiv la fierăstrău, la războiul de ţesut etc., care, prin învârtire, slăbeşte sau strânge o legătură. s.n.,pl. sucitoare.
sucitură Faptul de a (se) suci. //Cotitură (a unui drum). s.f, g7d. art. suciturii, pi. sucituri. sucman v. suman. ~ sucomba intr. A muri. vb. I, ind. prez. 3 sucombă, sucombare Faptul de a sucomba, s.f, g.-cl. art. sucombării, p/. sucombări.
sucrăză (chim.) ZaKaroză. s.f, g.-d. art. sucrazei, pl. sucraze.
suculent,-ă 1. Cu mult suc, zemos; (p. gener.) bun, gustos-2. (fig.) Plin de conţinut, bogat în idei. 3. (s.f, la pl.) Nutreţuri provenite din plante cu tuberculi şi din rădăcinoase. aqj., pl. suculenţi,-te. suculentă 1. însuşirea de ă fi suculent; savoare. 2. (fig.) Bogăţie efe idei. 3. (fig.) Semnificaţie, farmec deosebit. s.f, g.-d. art. suculenţei.
sucursală întreprindere comercială sau bancară dependentă de altă unitate mai mare. s.f, g.-d. art. sucursalei, pl. sucursale.
sucusiune (-swi-) (med.) Metodă de punere în evidenţă a unui lichid amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului, s.f, g.-d. art. sucusiunii. sud Punct cardinal opus nordului; miazăzi- IDe ~ = sudic. s.n.
Sud Ţară, regiune situată în sud. //Popoare, populaţii care locuiesc în Sud. s.prop.n. suda 1. tr. A îmbina două piese de metal prin încălzire sau presare. 2. refl. (fig.) A se uni, a se închega. 3. refl. (despre oase, ligamente) A se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate). 4. refl. (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt, vb. I, ind. prez. 3 sudează.
sudăbil,-ă Care poate fi sudat, adj.,pl. sudabili,-e. sudlbiliţate însuşire a unui metal ae a se"suda cu un alt metal. Ifi, g.-d. art. sudabilităţii. sud-african,-ă (Locuitor) din Africa de Sud. adj., s.m. şi f, pl. sucT-africani,-e.
sud-africancă Sud-africană. s.f. g.-d. art. sud-african-cei,pl. sucPafricance. ,	"
sudai (înv.) SucTare. s.n., pl. sudaje. sudalmă (pop,) înjurătură, s.f, g.-d, art. sudălmii, pl. sudăTmi.	"
sucT-american,-ă (Locuitor) din America de Sud. adj., s.m. şi/, pl. sud-americani,-e. sud-americancă Sud-americană. s.f, g.-d. art. sud-americancei, pl. sud-americance, sudamjnă Erupţie cutanată de vezicule mici pline cu lichid, care apare după transpiraţii abundente, s.f, g.-d. art. sudamineî.
sudanez,«ă (Locuitor) din Sudan, adj., s.m. şi /, pl. sudanezi,-e.
sudare Acţiunea de a (se) suda; sudaj, sudat, sudură. s.f, g.-d. art. sudării, pl. sudgri, sudat Sudare. sTn.	”
sudăţie (-ţi-e) 1. Transpiraţie abundentă provocată în scoplerapeutic, 2. Separare a două sau mai multe substanţe dintr-un amestec, bazată pe diferenţa punctelor de topire, s.f, art. sudaţia, g.-d. art. sudaţiei ,pl. sudaţii, art. sudaţiile.	”
sua-coreean,-ă (Locuitor) din Coreea de Sud. adj., s.m. şi/, pl. sud-coreeni,-e.
1165
sud-coreeancă Sud-coreeană. s.f., g.-d. art. sud-coreencei.pl sud-coreence,
sucFdunărean.-ă Dm sudul Dunării, adj., pl. sud-dunăreni,-e. -
sud-est Punct cardinal secundar, situat între sud şi est. s.n.
sud-§stic,-ă De la sau dinspre sud-est. adj., pl. sud-estici~ce.
sudic,-ă De la sau dinspre sud. adj., pl. sudici,-ce. sudist,-ă (Adept) al politicii statelor din Sudul Statelor Unité ale Americii, în timpul Războiului de secesiune (1862-1865). adj., s.m. şif,pl. sudişti,-ste. sudit Locuitor din ţările române" aflat sub protecţia unei’puteri străine, care se bucura de anumite privilegii. s.m., pl. sudiţi.
sudoare Secreţie a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanţelor rezultate din metabolism. //Transpiraţie provocată de o emoţie, de o spaimă sau de
o	oboseală foarte mare. //(fig.) Muncă, osteneală, s.f., g.-d. art. sudorii, pl. sudori.
sudor Muncitor specializat în lucrări de sudură, s.m., pl. sudori.
sudorii,-ă Sudorifîc. adj., pl. sudorali,-e.
Sudorîîic,-ă Care provoacă sudoare, adj., pl. sudori; fici,-ce!	~
sudori pară (în sintagma) Glandă ~ = glandă care secretă sudoarea adj., pl. sudoripare. sudorjţă Muncitoare specializată în lucrări de sudură. s.f., g.-a. art. sudoriţei, pl. sudoriţe. sucfui tr. şi intr. (pop.) A înjura! //(înv., reg.) A certa, a mustră, vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. sudui, 3 suduie, imperf. 3 sg. suduia; conj. prez. 3 să suduie. ” suduitura (-du-i-) (pop.) înjurătura.!:/, g.-d. art. suduituri^/. suduituri.
sudură 1. Operaţie de sudare; locul îmbinării prin sudare. 2. (fig.) Legătură, unire (strânsă), s.f, g.-d. art. sudurii, pl. suduri.
8U<J-vest Punct cardinal secundar, situat între sud şi vest. s.n.
sud-vestic,-ă De la sau dinspre sud-vest. adj., pl. sud-vestici~ce.
sud-vietnamez,-ă (-vi-et-) (Locuitor) din sudul Vietnamului, adj., s.m. şi fi, pl. sud-vietnamezi,-e. suedez,-ă (su-e-) ([Locuitor) din Suedia. /Gimnastică ~ = sistem de exerciţii fizice bazat pe mişcări pentru dezvoltarea musculaturii şi agilităţii, adj., s.m. şi fi, pl. suedezi,-e.
suedeză (su-e-) Limbă germanică vorbită de suedezi, sfi, g~d. art. suedezei,
suferi 1. intr. A"simţi o durere fizică sau morală; a suportă consecinţele neplăcute ale unui fapt. 2. tr. şi intr. A suporta, a răbda 3. tr. A tolera prezenţa cuiva sau a ceva. 4. tr. A îngădui, a consimţi, vb. IV. ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 să sufere. ~	”
suferind,-ă (şi s.) Care suferă de o boală; bolnav, adj., pl. suferinzi,-de.
suferinţă Durere fizică sau morală; starea celui care suferă" IA fi în ~ = a duce lipsă de ceva s.f, g.-d. art. suferinţei, pl. suferinţe.
suferjre (înv.) Faptul de a suferi; suferinţă, sfi, g.-d. art. suferirii, pl. suferiri.
suferitor,-oare (rar) Care suferă. adj.,pl. suferitori,-oare. sufertâş Ansamblu alcătuit din câteva vase- aşezate unul peste altul pe un dispozitiv cu mâner în care se transportă mâncare (caldă), s.n., pl. sufertaşe. suficient,-ă (-ci-ent) 1. (şi adv.) Destul, de ajuns, //(s.m.5”Calificativ cu care se notează uneori probele la examene sau răspunsurile la lecţii. 2. (despre oameni) Plin de sine, îngâmfat, adj., pl. suficienţi,-te.
sufleca
suficienţă (-ci-en-) 1. Faptul de a fi suficient. 2. Vanitate îngâmfare, s.f, g.-d. art. suficienţei, sufjsm Curent în mistica musulmană, cu caracter anti-clerical şi ascetic, s.n.
suflt Ornament din var şi nisip făcut special pe tavan; tavan astfel ornamentat, s.n., pl. sufituri. sufită1 Partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) element care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. s/.,g.-d. art. sufitei,pl. sufite. sufită2 v. sofita.	’	'
sufix Particulă care se adaugă la rădăcina sau la tema unuî cuvânt pentru a forma cuvinte sau forme gramaticale noi. ~ lexical. ~ gramatical, s.n., pl. sufixe, sufixa tr. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. vb. I, Tnd. prez. 3 sufixează.
sufixare Acţiunea de a sufixa; sufixaţie. sfi, g.-d. art. sufixării, pl. sufixări.
sufixaţie (-ţi-e) Sufixare, sfi, art. sufixaţia, g.-d. art. sufixaţîei, pl. sufixaţii, art. sufixaţiile. ~ sufixoid (lingv.) "Element de compunere sau cuvânt folosit ca sufix în formarea unor termeni ştiinţifici sau tehnici; pseudosufix. s.n., pl. sufixoide. sufla 1. intr. A elimina (cu putere)"aer din gură sau din plămâni. ÍA ~ în lampă (sau în lumânare) = a stinge lampa (sau lumânarea). A ~ în foc- a înteţi focul. Cine s-a fript cu ciorbă, ~ă şi în iaurt = o experienţă neplăcută te face mai prudent. 2. tr. A face ca ceva să se împrăştie sub acţiunea aerului expirat cu putere. /A-i ~ cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = a-şi însuşi cu îndrăzneala ceea ce se cuvine altuia; a fura. 3. intr. A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente muzicale pentru a produce sunete. 4. intr. A respira greu, cu efort. /A nu (mai) ~ = a) a fi mort; b) a sta nemişcat; (fig.) a nu mai protesta. 5. tr. A fabrica obiecte de sticlă introducând aer într-o mică masă de sticlă topită. 6. tr. A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de metal preţios. 7. intr. (despre vânt) A bate. 8. tr. A vorbi încet (şi în secret); a informa pe ascuns. //A şopti actorilor rolul în timpul reprezentaţiei. //A şopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare. /A nu ~ un cuvânt = a nu spune nimic. vb. I, ind. prez. 3 suflă, suflal 1. Ţeavă puţin curbată prin care se suflă ames-tecurde gaz combustibil şi oxigen la un aparat de sudură. 2. Instalaţie formată din burlane, folosită la aerisirea puţurilor de exploatare, s.n., pl. suflaiuri, suflaj 1. Structură exterioară montată în"borduriie unei nave în scopul îmbunătăţirii stabilităţii. 2. Metodă de corectare a deformaţiilor unei linii de cale ferată prin introducerea de balast sub traverse, s.n., pl. suflaje. suflantă Compresor de aer sau de alte gaze, folosit la alimentarea furnalelor înalte, sfi, g.-d. art. suflantei, pl. suflante.	”
suflare 1. Acţiunea de a sufla; aerul respirat; (fig.) faptul de a trăi. /Intr-o ~ = într-o clipă. Fără (de) ~ = a) cu respiraţia oprită (din cauza unei emoţii); d) fără viaţi A-şi da ~a (de pe urmă) = a muri. 2. Fiinţă omenească
3.	Adiere de vânt. sf, g.-d. art. suflării, pl. suflări. suflător1 1. (la pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. Persoană care cântă la instrumente de suflat, s.m., pl. suflători.
suflafor2 1. Ţeavă prin care se suflă într-o masă de sticlă topită pentru a-i da diverse forme. 2. Dispozitiv pentru suflare folosit la locomotive. //Suflai. s.n., pl. suflătoare.
süfleca tr. A răsuci marginile unui obiect de îmbră-căminte"(de obicei mânecile sau poalele unei haine) pentru a nu le uda ori pentru a fi mai liber în mişcări; (pop.) a sumeca, a sumete. Hrefl. Se ~ă la mâneci, vb. I, ind. prez. 3 suflecă.
sufleca re
1166
suflecare Acţiunea de a (se) sufleca, s.f., g.-d. art. suflecăni, pl. suflecări.
sufleor Persoană căre suflă actorilor replicile în timpul reprezentaţiilor, s.m., pl. sufleori, sufleiie (rar)Totalitatea tuburilor unei orgi. /~ aerodinamică = tunel amenajat pentru studiul forţelor aerodinamice. s.fi, art. sufleria, g.-d. art. sufleriei, pl suflerii, art. suflenile.	"	’
suflet 1. Totalitatea proceselor intelectuale, afective şi voliţionale ale omului; psihic. IDin ~ (sau din tot ~ul, din adâncul ~ului) = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fară) ~ = cu (sau fără) elan. //Trăsătură de caracter (bună sau rea). //Persoană, om. //Bunătate, omenie. //Curaj. 2. Element esenţial al unei acţiuni, al unui lucru. 3. (în filosofia idealistă şi în concepţia religioasă) Substanţă spirituală care dă omului viaţă, considerată de origine divină şi cu existenţă veşnică, /(fam.) A nu avea (pe cineva) la ~ = a nu simpatiza (pe cineva). A-şi încărca ~ul cu... = a comite o faptă rea. A avea (ceva) pe - = a fi preocupat (de ceva). A(-i) scoate (cuiva) ~ul = a sâcâi, a enerva (pe cineva). Cu -ul pe buze = în agonie. A-şi stupi ~ul = a se chinui cu ceva. A fi trup şi ~ (cu cineva) = a fi devotat (cuiva). A-şi vinde ~ul = a păcătui foarte tare. 4. Viaţă. IA (mai) prinde (sau a căpăta) ~ = a se întrema (după o boală). A lua (cuiva) -ul = a omorî (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) ~ul său = a stăpâni ceva. //Inimă. IA i se rupe -ul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru necazul cuiva. A-i merge (cuiva ceva) la~ = a-i plăcea foarte mult. 5. (pop.) Suflu, respiraţie. lîntr-un ~ = foarte repede. A-şi trage ~ul = a respira Ai veni ~ul la loc = a se linişti. 6. Copil de ~ = copil adoptat. A lua de ~ = a adopta un copil. Adade~ = a-şi ceda copilul unei persoane care îl adoptă. s.n.,pl. suflete, sufletesc,-ească Referitor la suflet; (p. ext.) moral, spiritual, adj., pl. sufleteşti, sufleteşte Din punct ele vedere sufletesc, adv. sufletlsm (fam.) Atitudine plină de generozitate, de solicitudine, s.n.
sufletist,-ă (fam.) Care este plin de generozitate, de solicitudine, adj., pl. sufletişti,-ste. sufleţel Diminutiv al lui suflet, s.n., pl. sufleţele. sufleu Preparat culinar în formă de budincă foarte ufoăsă, făcut din legume, brânză sau fructe cu albuş ătut spumă, s.n., art. sufleul, pl. sufleuri. sufloi (înv., reg.) 1. Ţeavă"de trestie său de soc prin care se suîlă în foc, pentru a-1 aprinde. 2. Jucărie din scoarţă de copac cu care fluieră copiii, s.n., pl. sufloaie. suflu 1. Respiraţie; capacitate respiratorie (mare); (p? ext.) rezistenţă fizică. 2. Nume dat sunetelor care se produc în aparatul respirator sau în aparatul circulator în cursul unor boli. 3. Adiere de vânt. 4. Masă de aer deplasată cu violenţă de o explozie. 5. (fig.) Avânt, însufleţire. s.n., art. suflul, pl. sufluri, suflură Defect-la turnare a unor piese metalice, constând din mici goluri datorate gazelor degajate în timpul solidificării metalului, s.fi, g.-d. art. suflurii, pl. sufluri.
sufoca refl. şi tr. (şi fig.) A (se) asfixia vb. I, ind. prez. 3 sufocă!"
sufocant,-ă (şi fig.) Care sufocă; înăbuşitor, adj., pl. sufocanţi,-te.
sufocare Acţiunea de a (se) sufoca; sufocaţie. s.f, g.-d. art. sufocării, pl. sufocări.
sufocaţii (-ţi-e) (rar) Sufocare, s.f, art. sufocaţia, g.-d. art. suiocaţiei, pl. sufocaţii, art. sufocaţiile. sufoziurie v. sufuziune.	”
sufragerie Cameră în care se serveşte masa; mobilierul pentru această cameră, [var. sofragerie s.f] s.f, art. sufrageria, g.-d. art. sufrageriei, pl. sufragerii, art. sufrageriile."
sufragetă Partizană a mişcării femeilor din Anglia pentru obţinerea de drepturi politice, de la începutul sec. al XX-lea. s.fi, g.-d. art. sufragetei, pl. sufragete. sufragiu1 (înv.) Om de serviciu care servea la masă. s.m., art. sufragiul, pl. sufragii, art. sufragiii. sufragiu2 1. Drept de vot. 2. Sistem de votare. /- universal = drept de vot acordat tuturor cetăţenilor majoritari ai unei ţări. 3. Aprobare, asentiment. [var. sufraj s.n.] s.n., art. sufragiul, pl. sufragii, art. sufragiile, sufraj v. sufragiu2.	"
sufuziune (-zi-u-) 1. Răspândire sub piele a unei umori. I~ sangvină = hemoragie de proporţii reduse, care se produce între straturile unui organ sau ale unui ţesut.
2.	(geol.) Proces de spălare a rocilor de către apele subterane. [var. sufoziune s/] s.f, g.-d. art. sufuziunii, pl. sufuziuni.
sugaci,-ce (şi s.) Care se hrăneşte sugând; care nu a depăşit vârsta alimentării cu laptele matern; sugar; sugător. adf, pl. sugaci,-ce. sugar,-a (Copil) sugaci, adj., s.m.,pl. sugari,-e. sugativă1 (în sintagma) Hârtie - = hârtie poroasă făcută pentru a suge cerneala. adj.,pl. sugative. sugativă2 Hârtie sugativă1. s.fi, g.-d. art. sugativei, pl. sugative.
sugarei,-ea (pop.) Diminutiv al lui sugar, adj., pl. su-gărei,-ele.
sugătoare 1. Hârtie sugativă. 2. Plantă din zona sub-alpină, cu flori albe-gălbui. s.f, g.-d. art. sugătorii, pl. sugători.
sugător,-oare (înv.) Sugaci. //(s., fam.) Beţiv, adj., pl. sugători,-oare.
suge- tr. 17 A trage cu gura sau cu botul laptele din sân, dîn ţâţă. IA ~ (ceva) odată cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie. A-şi - de sub unghii = a fi foarte zgârcit. 2. A sorbi un lichid, un suc etc. 3. A dizolva ceva încet în gură şi a înghiţi. //A trage în piept, //(intr.) A ~ din ţigară. 4. (depr.) A bea //(fam.) A fi beţiv. 5. (despre corpuri poroase) A absorbi lichide, //(fig.) A stoarce de avere, de putere; a secătui. /A ~ (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sug,
I	pl. sugem, peifi s. I sg. supsei, I pl. supserâm; part. supt.	"	"
suge-bute (pop.) Beţiv înrăit, s.m. şi fi, g.-d. art. lui suge-bute, pl. suge-bute.
sugell Micăplantăerbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe. 2. (pop.) Panariţiu. s.m.,pl. sugei, art. sugeii.
sugel-galben (reg.) Plantă erbacee cu frunze peţiolate şi cu flon galbene-aurii. s.m., pl. sugei-galbeni, art. su-geii-galbeni.
sugera tr. A face să se nască în mintea cuiva un gând,
o	idee etc. vb. /, ind. prez. 3 sugerează, sugerare Acţiunea de a sugera, s.f, g.-d. art. sugerării, pl. sugerări.	”
sugere 1. Acţiunea de a suge. 2. Atracţie a unei nave spre mal sau spre o altă navă mai mare, care trece prin apropierea, ei datorită variaţiilor de presiune create în apropierea bordurilor, s.fi, g.-d. art. sugerii, pl. sugeri. sugestibil,-ă (despre persoane) Care poate fi influenţat prin sugestii. adj.,pl. sugestibiii,-e. sugestibilitate însuşirea de a fi sugestibil; grad de reacţie la sugestie, s.fi, g.-d. art. sugestibilităţii. sugestie (-ti-e) 1. Influenţă exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. //Tratament al unor tulburări neuropsihice prin această metodă (1). 2. Propunere, idee sugerată, [var. sugestiune sf] s.f, art. sugestia, g.-d. art. sugestiei, pl. sugestii, art. sugestiile, sugestiona (-ti-o-) tr. şi refl. A (se) influenţa prin sugestie. vb. I, ind. prez. 3 sugestionează.
1167
sulfiza
sugestlune v, sugestie.
sugestiv,-ă (şi adv.) Care sugerează, care te face să te gândeşti la ceva. adj.,pl. sugestivi,-e. sugestivitate Calitatea de a fT sugestiv, sf, g.-d. art. sugestivităţii.
sugh]t Contracţie bruscă, involuntară a diafragmei, însoţită "de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. //Hohot de râs, de plâns. s.n.,pl. sughiţuri, sughiţa intr. A scoate sughiţuri, vb. I, ind. prez. 1 sg. sughiţ,’i sughiţă.
SugFiitare Acţiunea de a sughiţa; sughiţat, s.f, g.-d. art. sughiţâTi.
sughiţat Sughiţare. s.n.
sugiuc 1. Produs de cofetărie, făcut din nuci muiate în mustliert cu făină. //Bigi-bigi. 2. (înv.) Ghiuden. s.n. sugruma 1. tr. A strânge pe cineva de gât pentru a-l omorî; a sufoca, //(fig., despre haine) A strânge prea tare corpul. 2. tr. (fig.) A înăbuşi cu violenţă o acţiune, o manifestare. 3. refl. (despre ape, drumuri) A se îngusta brusc. vb. I, ind. prez. 3 sugmmă. sugrumare Acţiunea de a (se) sugruma, sf, g.-d. art. sugrumării, pl. sugrumări.
sugrumat,-ă 1. Strâns de gât; ucis prin sufocare. 2. (fig., despre glas) înăbuşit, surd. 3. (fig.) Frământat de o stare sufletească. adj.,pl. sugrumaţi,-te. sugrumător,-oare Care sugrumă; (fig.) care apasă; sufocant. aJj.,j}Csugrumători,-oare. sugrumătura (rar) Parte îngustă sau subţire a unui lucru, s.f, g.-d. art. sugrumătorii, pl. sugrumători, suguşa tr. (înv., reg.) A sugruma, vb. I, ind. prez. 3 su-guşă, Ipl. suguşăm; conj. prez. 3 să suguşe; ger. sugu-şând.
suhat (înv., reg.) 1. Păşune, izlaz. 2. Apă puţin adâncă. s.n.,pl. suhatun.
suhaţje (reg.) Suhat (1). s.f, art. suhăţia, g.-d art. suhăţieî, pl. suhăţii, art. suhăţiile. su] Í refl. şi intr. A se îndrepta spre un punct mai ridicat; a merge în sus, la deal. Hrefl., tr. şi intr. A (se) urca undeva sau pe ceva. ÍA (se) ~ călare (pe cal sau în şa) = a încăleca. A (se) ~ sau a (se) urca pe tron (sau pe scaun) = (despre împăraţi, regi, domnitori) a prelua sau a da cuiva domnia, (refl.) A (i) se ~ (cuiva) în cap = a pune stăpânire pe cineva. 2. refl. A se ridica în văzduh. /A i se ~ (cuiva) sângele în obraz = a se înroşi la faţă de mânie, de ruşine etc. A ise ~ la cap = a fi plin de sine. A i se ~ (cuiva) vinul la cap = a se îmbăta. A i se ~ părul în vârful capului = a se speria. 3. refl. (despre numere, preţuri) A creşte. 4. tr. A face să crească, să sporească.
5.	intr. (fig., despre glas, p. ext., despre cântăreţi) A intona note din ce în ce mai înalte, vb. IV, ind. prez. I şi
2	sg. sui, 3 suie, imperf. 3 sg. suia; conj. prez. 3 să suie. suicid (su-i-) (livr.) Sinucidere, s.n.	~
suicîdar,-ă (su-i-) (livr.) Referitor la sinucidere, adj., pl. suiciciari,-e.
sui-generis (su-i-) (lat.) Special; unic în felul său. adj. invar.
suină (la pl.) Subfamilie de paricopitate, care cuprinde mai multe specii de porci sălbatici; (la sg.) animal din această subfamilie. s.f, g.-d. art. suinei, pl. suine, suire Acţiunea de a (se) sui. /- pe tron = preluare a domniei (de către un monarh), s.f, g.-d. art. suirii, pl. suiri.
suiş 1. Urcare. 2. Loc pieziş; povârniş. //Porţiune dintr-un drum care urcă. s.n.. pl. suişuri, suit 1. Faptul de a (se) sui. 2. Acţiunea de a transporta un obiect într-un loc mai ridicat, s.n. suită 1. Alai care însoţeşte o persoană importantă.
2.	Ciclu de piese muzicale scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi mişcare. //Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.).
3.	Serie, şir de episoade, de idei etc. //Continuitate, înlănţuire, s.f, g.-d. art. suitei, pl. suite, suitoare (su-i-) Trecere verticală sau'înclinată între două nivele"dintr-o mină s.f, g.-d. art. suitorii, pl. suitori. suitor1 (înv.) Rudă în linie ascendentă, s.m., /?/—suitori. suitor2,-oare (su-i-) (rar) Care suie; ascendent. adj.Ţpl. suitori,-oare.
sujet (înv.) Temă subiect. //Motiv, s.n., pl. sujeturi, sul 1. Cilindru de lemn, de metal etc. care se poate roti în jurul axei sale, servind la presarea sau fasonarea unui material. //Cilindru pe care se înfăşoară urzeala sau ţesătura la războiul de ţesut. 2. Bară folosită la gimnastică.
3.	Pernă de formă cilindrică care se pune la căpătâiul canapelei sau al patului. 4. Bucată dintr-un material flexibil, înfăşurată în formă de cilindru. IA face (sau a strânge) ~ = a înfăşură în formă de cilindru. 5. Coloană de fum, de praf. //Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. //Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. s.n.,pl. suluri.
sulă 1. Unealtă formată dintr-un ac lung fixat într-un mâner, care se foloseşte de cizmari şi de cojocari pentru găurit pielea. 2. (reg.) Peşte mic, cu corpul lung şi foarte subţire, sf, g.-d. art. sulei, pl. sule. sulcjnă v. sulfină. “	-
suleget,-ă (înv., reg.) Zvelt, delicat, adj., pl. sulegeţi,-te. suletic,-ă (reg., despre fiinţe) Lung şi subţire; zvelt. adj., pl. suletici,-ce.
sulf Metaloid de culoare gălbuie, cu miros pătrunzător. IFloare de~= sulf sub formă de pulbere fină. s.n. sulfamidă Medicament sub formă de pastile, injecţii sau praf, cu acţiune antiinfecţioasă. s.f, g.-d. art. sul-famidei, pl. sulfamide.
sulfanilamidă Substanţă de culoare albă, folosită în tratamentul plăgilor infectate, s.f, g.-d. art. sulfani-lamidei, pl. sulfanilamide.
sulfat Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un ra-dicai7 /- de cupru = sare a acidului sulfuric, de culoare albastră, solubilă în apă. - de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, întrebuinţată în industrie şi în medicină. s.m.,pl. sulfaţi.
sulfate 1. refl. (despre plăcile acumulatoarelor electrice) Ase acoperi cu sulfat de plumb. 2. tr. A muia un material într-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva mai bine. //A trata plantele sau seminţele cu soluţie de sulfat de cupru pentru a combate paraziţii, vb. I, ind. prez. 3 sulfatează.
sulfaţaj Sulfătare. s.n., pl. sulfataje.
sulfatare Acţiunea de a (se) sulfata; sulfataj. s.f, g.-d.
art. sulfatării, pl. sulfaţări.
sulfataza Enzimă care se află în toate organele cornului animalelor, mai ales în rinichi, s.f, g.-d. art. sulfa-tazei, pl. sulfataze.
sulfatiazol (-ti-a-) Sulfamidă (lichidă) cu acţiune antimicrobiană. s.n.
sulfhidric (în sintagma) Acid ~ = hidrogen sulfurat. adj.,pl. sulfhidrici.
sulfină Numele unor plante erbacee, melifere şi medicinale," cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare, [var. sulcină s.f] sf, g.-d. art. sulfinei, pl. sulfine. sulfit Sare a acidului sulfuros, s.m., pl. sdlfiţi. sulfita tr. l.A dezinfecta cu bioxid de sulf unele produse alimentare, unele vase etc. 2. A trata cu sulfit de sodiu unele extracte tanante vegetale, vb. /, ind. prez. 3 sulfitează.
sulfitire Acţiunea de a sulfita. s.f, g.-d. art. sulfitării, pl. sulîitări.	”
sulfiza ~tr. A trata termochimic piesele de oţel sau de fontă pentru a le mări rezistenţa la uzură. vb. 1, ind. prez. 3 sulfizează.
sulfizare
1168
sulfizare Acţiunea de a sulfiza. s.f, g.-d. art. sulfizgrii, pl. sulfízári.
sulfura Ír. 1. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre7de fasole, cerealele etc. pentru a distruge gărgăriţele. //A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva fâinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon împotriva dăunătorilor, vb. I, irtd. prez. 3 sulfurează, sulfuraj Sulfiirare. s.n.,pl. sulfuraje." sulfurare Acţiunea de a sulfura; sulfuraj. s.f, g.-d. art. sulfurărîi. pl. sulfurări.
sulfurat,-ă Combinat cu sulf. /Hidrogen ~ = gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate, folosit în chimie. adj., pl. sulfuraţi,-te.
sulfură Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cil un radical organic, sf, g.-d. art. sulfurii, pl. sul-fliri.
sulfuric,-ă Referitor la sulf. /Acid ~ = acid oxigenat al sulfiiiui, sub formă de lichid uleios, incolor, fără miros şi foarte corosiv, folosit în industrie. adj.,pl. sulfurici,-ce. sulfuriza tr. A supune unei sulfurizări. vb. I,~ind. prez.
3	sulfurizează.
sulfurizare Dezinfectare, dezinsecţie sau deratizare cu ajutorul Bioxidului de sulf. s.f, g.-d. art. sulfurizgrii, pl. sulfurizări.
sulfur0s,-0asă Care conţine sulf. /Acid ~ = acid oxigenat ăT sulfului, întrebuinţat ca decolorant, conservant etc. adj., pl. su!fiiroşi,-oase. sulger v. sluger." “
sulgfu (în Evul Mediu, în ţările române) Dare percepută pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. s.n., art. sulgiul, al sulgiuri. sulicloari Diminutiv al lui suliţă, s.f, g.-d. art. suli-cioarei, pl sulicioare.
suliman 1. (înv.,“pop.) Fard. 2. Plantă erbacee cu flori albastre, roz sau albe. s.n., pl. (1) sulimanuri. sullmeneală (pop.) 1. Suliman (1). 2. Sulimenire, s.f, g.-d. art. sulimenelii, p/. sulimeneli,
SUlimeni tr. şi refl. (înv., pop.fA(-şi) da cu suliman. vb. IV, Irtd. prez. I sg. şi 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 să sulimenească. sulimenire (pop.) Acţiunea de a suTimeni; sulimeneală
(2). s.f, g.-d. art. sulimenirii, pl. sulimeniri, suliţar Suliţaş. s.m., pl suliţari. ' suliţgş Ostaş care purta suhţă; suliţar. s.m.,pl. suliţaşi. sul iţi 1. Lance. 2. (fig.) Ironie, înţepătură îndreptată împotriva cuiva. 3. (sport) Instrument întrebuinţat la probele de aruncări la atletism, format dintr-o prăjină lungă de lemn sau de metal, cu un vârf metalic ascuţit.
4.	(pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu aproximativ o oră şi jumătate, calculată după distanţa parcursă de un astru pe cer. s.f, g.-d. art. suliţei, pl suliţe, suliţică (rar) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în capitule bogate, s.f, g.-d. art. suliţelei, pl. suliţele, art. suliţelele. sulky (saicni) (angT.) Trăsură uşoară, cu două roţi, folosită încursele de trap. s.n., art. sulky-ul. sultan Titlu dat suveranului din Imperiul Otoman şi din alte ţări musulmane, s.m., pl. sultani, sulţan-mezat (înv.) Licitaţie specială care avea loc în divanul ţării."s.n.
sultanat Stat monarhic condus de un sultan, s.n., pl. sultanate.
sultană Soţie sau fiică de sultan, s.f, g.-d. art. sultanei, pl. sultane,	”
sultariln1 Veche monedă turcească de aur. s.m., pl. sul-tanini."
suitanin2,-ă (despre fructe, legume) De soi. adj., pl. sultanini,-e.
sultanină Soi de viţă-de-vie care produce stafide, s.f, g.-d. art. sultaninei.
sultă Sumă de bani care, într-un partaj sau într-un scRimb, compensează diferenţa de valoare a părţii cuvenite din moştenire sau a lucrurilor schimbate între ele. s.f, g.-d. art. sultei, pl. sulte. sultanesc,-eăsca Referitor la sultan, adj., pl. sultăneşTi. ”
sultănica Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. s.f art., neart. sultănică, g.-d. art. sultămcii.
sulumina (bot., pop.) Filimică. s.f, g.-d. art. sulu-minei, pl. sulumine.
süma tr. (înv.)"A efectua o operaţie de adunare sau a calcula serii convergente, vb. I, ind. prez. 3 sumează, sumabilă (mat., despre o funcţie) Integrabilă; (despre o seriefconvergentă. adj.,pl. sumabile. sumac Arbust din zona mediteraneeană, cu frunze bogate în tananţi. s.m.
suman 1. Haină ţărănească lungă. 2. Ţesătură groasă de lână, lucrată în casă, din care se fac sumane (1). \var. sucman s.n.] s.n., pl. sumane. sumar1 1. Conţinut pe scurt al unei scrieri, al unor dezbateţi"etc. 2. Cuprins, tablă de materii a unei cărţi, a unei reviste etc. s.n., pl. sumare.
sumar2,-ă Redat în puţine cuvinte, pe scurt; succint. //Făcut în pripă; superficial, //(despre îmbrăcăminte) Redus la strictul necesar, adj., pl. sumari,-e. sumare (livr.) Acţiunea de a suma. sf, g.-d. art. sumjffii,/?/. sumări.
sumariza tr. (râr) A avea în sumar. vb. I, ind. prez. 3 sumarizeazâ.
sumator Dispozitiv al calculatoarelor care poate efectua adunarea sau scăderea, s.n., pl. sumatoare. sumaţie (-ţi-e) (biol.) Adiţie latentă, s.f. “art. sumaţia, g,-d. art. sumaţiei, pl. sumaţii, art. sumaţiile. ” sumă 1. Rezultatul adunării unor numere sau calităţi de acelaşi fel; total. 2. Cantitate de bani. IA-şi face ~a = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. 3. Mulţime, număr mare. l-record - sumă foarte mare. sf, g.-d. art. sumei, pl. sume.	-
sumaleş (reg.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt şfmai uşor; sumânel. s.n.,pl. sumăieşe. sumanar Persoană care face sau vinde"sumane. s.m., pl sumănari.
sumănăne 1. Meseria sumânarului. 2. Atelier sau prăvălie de sumane, s.f, art. sumănăria, g.-d. art. sumă-năriei,pl. (2) sumănării, art. sumănăriile. sumănel (reg.) Sumăieş. s.n., pl. sumănele. sumbru,-ă 1. întunecat, întunecos. 2. (fig.) Posomorât, trîst; chinuit de gânduri. adj.,pl. sumbri,-e. sumeca tr. (pop.) A sufleca, a sumete. vb. I, ind. prez. 3 sumecăT
sumedenie (-ni-e) Mulţime mare, puzderie, s.f, art. sumedenia, g.-d. art. sumedeniei, pl. sumedenii, art. sumedeniile.	"
sumerian,-ă (-ri-an) (Locuitor) din Sumer, adj., s.m. şi fi, pl sumerieni,-e.
sumeriană”(-ri-a-) Limba vorbită de sumerieni, s.f, g.-d. arí7sumerienei.
sumete tr. şi refl. (pop.) A (se) sufleca, vb. III, ind. prez.'1 sg. şi 3 pl. sumet, 1 pl. sumetem, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm; conj.prez~3 să sumeată;part. sumes7	”	”
sumet,-eaţă v. semeţ, sumeti v.~semeţi. ’ sumeţle v. semeţie.
sumisiune (-si-u-) (livr.) Supunere, ascultare, s.f, g.-d. art. sumisiunii.
summa cum laude (Iau-) (lat.) Cel mai înalt titlu dat studenţilor din universităţile sau colegiile americane la terminarea studiilor, loc. adj.; loc. adv.
1169
superfiniţie
summit (samit) (angl.) întâlnire (politică) la cel mai înalt nivel. /7(fig.) Primul eşalon, s.n., pl. summituri. summum (lat.) Gradul sau punctul cel mai înalt la care sepoate ajunge; culme. s.n.
sumo Luptă de tip japonez, care se practică pe un ring special, s.n.
sumuliţă Diminutiv al lui sumă; sumuşoară. s.f., g.-d. art. sumuliţei, pl. sumuliţe.
sumuşoară (pop.) Sumuliţă. s.f, g.-d. art. sumuşoa-rei, jol. sumuşoare.
sumuţa 1. tr. Ipop.) A îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuţi, //refl. (reg.) Aînfunta pe cineva cu vorba. 2. intr. (reg.) A scoate sunete specifice, ţuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească, vb. /, ind. prez. 3 sumuţă.
sumuţare (pop.) Acţiunea de a (se) sumuţa. s.f, g.-d. art. sumuţăriii pl. sumuţări.
suna 1. intr. A scoate, íemite, a produce sunete. /A-a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conţine nimic, //(despre ceas) A marca timpul prin bătăi mecanice. /A-i ~ (cuiva) ceasul (morţii) - a-i veni cuiva timpul să moară, //(despre anumite obiecte) A foşni, a trosni, //(despre ape) A murmura, //(despre vânt) A vâjâi, 2. intr. (despre cuvinte) A răsuna, a se face auzit, //(despre urechi) A ţiui. //(fig.) A-i stărui în minte. IA nu-i ~ (cuiva) bine la ureche - a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude. 3. intr, A vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument. 4, tr. A anunţa, a chema pe cineva prin sonerie, telefon etc. 5. intr. A fi formulat, exprimat. 6. refl. impers. (rar) A se zvoni. vb. 1, ind. prez. 3 sună.
sunare”Acţiunea de a suna; sunat. sf. g.-d. art. su-nfri upl. sunări, sunat Sunare, s.n.
sunltoare Nume dat mai multor plante erbacee din familii 3îferite, dintre care unele sunt folosite pentru ceaiuri medicinale: a) plantă cu flori galbene, cu miros neplăcut, din familia compozeelor; b) pojarniţâ; c) măselariţă; d) suliţică. sf, g.-d. art. sunătorii, sunător,-oare 1. Care produce sunete. IBanT~ - a) bani de metal; b)T>ani gheaţă. 2. Care sună puternic şi prelungit. //Care foşneşte, //(despre vânt) Şuierător. 3. (fig., despre cuvinte, fraze) Bombastic. adj.,pl. sunători,-oare. sunduc (reg.) Ladă, cufăr, sipet, s.n., pl. sundüce. ” sundücel (reg.) Diminutiv al lui sunduc. s.n~pl, sun-ducele. *"
sunet 1. Vibraţie a particulelor unui mediu, care poate fnnregistrată de ureche. I~ complex = sunet compus din mai multe sunete pure. ~ reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră a încetat să emită. 2. Vibraţie muzicală. 3. Semnal. //Răsunet; vâlvă, gălăgie. 4. (lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer care trece printre coardele vocale, s.n., pl. sunete, sunetist Tehnician care se ocupă cu sonorizarea emisiunilor de televiziune, s.m., pl. sunetişti. sunna Una dintre cărţile sfinte ale islamului ortodox, câre explică şi completează Coranul, conţinând povestiri şi aforisme atribuite profetului Mahomed. s.f. sunnism Curent ortodox al islamului, care se bazează pe recunoaşterea sunnei. s.n. sunnit,-ă (Adept) al sunnismului. adj., s.m. şi f, pl. sunniţi,-te.
supă tr. A lua masa seara târziu (după un spectacol). vb. Cind. prez. 3 supează.
supapă 1. Organ ae maşină folosit pentru întreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu. /~ electrică = redresor. 2. Ventil. 3. Dispozitiv pentru evacuarea parţială a gazului din interiorul aerostatelor. 4. (fig.) Mijloc de a scăpa de ceva supărător, obositor, s.f, g.-d. art. supapei, pl. supape.
supat (pop.) 1. Locul de sub pat. 2. Gaură săpată într-un mal 3e pământ, [var. subpat s.n.] s.n.,pl. supaturi. supă Fiertură de came sau de legume (cu adaos de paste făinoase), s.f, g.-d. art. supei, pl. supe. supăra 1. refl. şi tr. A avea" sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) necăji. /S-a ~t ca văcarul pe sat, se spune despre cineva care se supără fără motiv şi în dauna lui. 2. refl. şi tr. A (se) mânia, a (se) întărâta. 3. tr. A incomoda, a stânjeni. HA provoca o durere (fizică uşoară). vb. I, ind. prez. 3 supără.
supărare Faptul Be a (se) supăra. //Neplăcere, necaz. /Fără ~! formulă prin care cineva arată că nu se simte jignit ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). //întristare, amărăciune. //Furie, mânie, sf, g.-a. art. supărării, pl. supărări, supărat,-ă 1. Necăjit, amărât. 2. Mânios, înfuriat. /A fi ~ (foc) pe cineva = a fi foarte nemulţumit de cineva A fi ~ cu cineva = a nu mai avea relaţii de prietenie cu cineva, adj., pl. supăraţi,-te.
supărăcios,-oasă Care se supără uşor; irascibil, adj., pl. supărăcioşi,-0ase.
supărător,"oare Care supără, deranjează; neplăcut. //Plictisitor. aJj., pl. supărători,-ogre. supco Supă praf în phc. s.n. süper1- Element de compunere care înseamnă „peste”; „deasupra”, „foarte”, super* Extraordinar, adj. invar:, adv. süperangular (în sintagma) Obiectiv ~ ~ obiectiv cu un un|hi de deschidere mai mare, utilizat pentru a încadra peisaje vaste, interioare etc. adj.,pl. superangulare. superarbltru Persoană delegata pentru a rezolva litigiile ivite în timpul unei competiţii rară a se substitui arbitrului principal, s.m.. pl. superarbitri. superb.-ă Măreţ, impresionant. //Foarte frumos, foarte reuşit. //îngâmfat, adj., pl, superbi,-e. superbie (livr,) Mândrie, orgotiu. sfi, art. superbia, g.-d. art. superbiei.
supercalculator Calculator de capacitate foarte mare. s.n., pl. supercafculatoare.
supercamplon,-oariâ (-pi-on) Campion cu performanţe ieşite din comun, s.m., pl. supercampioni; sf, g.-d. art. supercampioanei, pl. supercampioane, supercarburanl Carburant de calitate deosebită. s.m., pl. supercarbufânţi.
supercImenfCiment care, după ce a fost amestecat cu apă, se întăreşte foarte repede. s.n.,pl. supercimenturi. supercupă (sport) Competiţie care uneşte pe câştigătorii unör mari cupe naţionale sau continentale, sfi, g.-d. art. supercupei, pl. supercupe. superexpres Tren extrem de"rapid. s.n., pl. superex-prese. ~
superficial,-ă (-ci-al) 1. Care apare, se produce, rămâne la suprafaţa unui lucru; (fig.) care nu atinge esenţa lucrurilor. 2. (fig., despre oameni) Care tratează problemele cu uşurinţă, fără să le adâncească, adj., pl. superficiali,-e.
süperficialitate (-ci-a-) Caracterul a ceea ce este superficial. //Lucru superficial, s.f , g.-d. art. superficialităţii, superficie (-ci-e) (rar, în sintagma) Drept de ~ = 3rept de proprietate asupra clădirii construite sau plantaţiei aflate pe terenul altei persoane şi drept de folosinţă asupra acelui teren, sf, art. superficia, g.-d. art. superficiei. superfin,-ă De cea mai bună calitate, foarte fin; sűpra-fin. adj!, pf superfini,-e.
superfmisa tr. A finisa foarte fin asperităţile unei suprafeţe. vF. I, ind. prez. 3 superfinisează. supemnisare Acţiunea de a superfinisa; superfiniţie. s.f, g.-d. artT superfinisării, p/. superfmisări. superfiniţie (-ţi-e) Supemnisare. sfi, art. superfiniţia, g.-d. art. supertiniţiei, pl. superfiniţii, art. superfmiţlile.
superfl uitate
1170
superfluitate (-flu-i-) (rar) 1. însuşire a ceea ce este superfluu. 2. Lucru superfluu, s.f, g.-d. art. super-fluităţii, pl. (2) superfluităţi. superfluu,-uă (-flu-u) (livr.) De prisos, inutil, adj., pl. superflui,-ue. ,
superfosfat îngrăşământ chimic pe bază de fosfor şi sulfat de calciu. s.m.,pl. superfosfaţi. superaalaxie Formaţie cosmică-în care sunt grupate roiuri ae galaxii, s.f., art. supergalaxia, g.-d. art. super-galaxiei, pl. supergalaxii, art. supergălaxiile. supe"rgreu,-grea (fiz.) Neobişnuit de greu. adj., pl. supergrei~ele.
superfieterodjnă Radioreceptor în care oscilaţiile produse de unda recepţionată sunt amplificate de undele unui oscilator local, s.f, g.-d. art. superheterodinei, pl superheterodine.	’
superhormon (biol.) Hormon deosebit de activ biologic. s.m., pT. superhormoni. supericonoscop Tub "electronic mult mai sensibil decât iconoscopul. s.n., pl. supericonoscoape. superinfecţie (-ţi-e) (med.) Infecţie nouă, contractată de cineva"cieja infectat; suprainfecţie. s.f, art. superin-fecţia, g.-d. art. superinfecţiei, pl. superinfecţii, art. superinrecţiile.	“
superintendent (în Biserica evanghelică) 1. Preot care supraveghează o eforie. 2. Episcop, s.m., pl. superin-tendcnţi.
superior,-oară (-ri-or) 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia, //(despre cursul apelor) Care sc află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care ocupă un rang, o demnitate mai mare decât altul. IOfiţer ~ = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal ~ = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Studii - -- studii universitare. învăţământ ~ = treaptă a mvăţSinitniului care urmează după cel liceal. (în vechea organizare ;; învăţământului) Curs ~ = ultimele trei (sau patrii) clase din cursul de şapte (sau de opt) uni ai liceului. //(s.) Calificativ pentru o persoană aflată într-o ierarhie, în r.iport cu cci pe care îi arc în subordine. 3. Care este de o calitate mai bună decât altul. IMatematici ~ = parte a matematicii care foloseşte metode de cercetare foarte complexe şi dă generalizări din cele mai largi. adj., pl. superiori,-oare.
superioritate (-ri-o ) Starea a ceea ce este superior; atitudine a celui care se crede superior, s.f, g.-d. art. superiorităţii.
superlativ1 Grad dc comparaţie al adjectivelor şi ü adverbelor care arată că o însuşire este la cel mai' înalt nivel, //(adj.) Gradul ~. s.n., pl. superlative. superlativ2,-ă (despre calificative) Care are sau exprimă o calitate în gradul cel mai înalt, adj., pl superlativi.-e.
superlöng (<wgl., despre ţigări) Extrem de lung. adj. invar. *
cupermagazin Magazin (universal) foarte mare. s.n.. pl. supermagaijne.
superman (apron. e) (angl.) Persoană cu calităţi ieşite dîn comun, s.m., pl. supermeni. supermaraton (spoit) Maraton cu multe dificultăţi. s.n., pl. supermaratoane.
supermarket (angl?) Supermagazin. s.n.,pl. supermar-keturi. ,	-
siipermicrosccp Ultramicroscop. s.n., pl. supermi-croscoape. .
supemavă Navă de tonaj foarte mare. s.f, g.-d. art. sir'ernavei,j>l. superr^ve.
uittomova Novă de ö strălucire extraordinară, s.f g.-d. art. supernovei, pl. supernove.
superoferiă Ofena neobişnuită, s.f, g.-d. art. supero-frtei, pl si’perofcrîe.
superorticon Tub electronic videocaptor. s.n., pl. su-perorticoane.
superpetrolier (-li-er) Petrolier gigant, s.n., pl. super-petroliere.
superpozabil,-ă (rar) Care se poate suprapune, adj., pl. superpozabili,-e.
superproducţie (-ţi-e) Film realizat cu mijloace şi efecte de mare spectaculozitate, s.f, art. superproducţia, g.-d. art. superproducţiei, pl. superproducţii, art. superproducţiile.	~	~
superproteic,-ă (-te-ic) (despre alimente) Foarte bogat în proteine, adj., pl. superproteici,-ce. superpune tr. (înv.) A suprapune, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. superpun, 2 sg. superpui, / pl. superpunem; conj. prez. 3 să superpună; ger. superpunând; part superpus. superrefractar,-ă (despre materiale) Care rezistă" la temperaturi foarte mari; suprarefractar. adj., pl. super-refracţari,-e.
supersistem (lingv.) Diasistem. s.n.,pl. supersisteme. supersonic,-ă Care are o viteză mai mare decât viteza sunetului Avion ~. adj., pl. supersonici,-ce. superstar Vedetă de cinema de primă mărime, s.n, pl superstaruri.
superstiţie (-ţi-e) Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece, vrăji, semne prevestitoare, numere fatidice etc.; practică superstiţioasă. s.f, art. superstiţia, g.-d. art. superstiţiei, pl superstiţii, art. superstiţiile.	’
superstiţios,-oasă (-ţi-os) (despre oameni) Care crede în superstiţii; bazat pe superstiţii, adj., pl. superstiţioşi,-oase.
superstrat (lingv.) Suprastrat. s.n, pl. superstraturi, supertanc Petrolier de mare capacitate, s.n., pî. super-ţancuri,
supertrauler Trauier de mare capacitate, s.n., pl. su-pertraulere.
supertrăsnet Trăsnet foarte violent, s.n., pl. super-trăsnete.
süpertren (rar) Tren extrem de rapid, s.n., pl. super-trenuri.
süpertrust Trust care cuprinde întreprinderi ale unei ramuri de producţie din mai multe ţări. s.n., pl. super-tmsturi.
sGpervedetă Vedetă dc cinema de primă mărime, s.f, g.-d. art. supervedetsi, pl. super\'edete. superviza tr. A vedea un film, un spectacol, a citi un text etc. pentru a recomanda achiziţionarea, reprezentarea, publicarea lor etc.; (p. gener.) a controla, a supraveghea. vb. /, ind. prez. Ş supervizează, supervizare Acţiunea dc a superviza, s.f, g.-d. art. supervizăm, pl. supervizări.
supervizor1 Perjoanâ însărcinată cu supervizarea. s.m., pl. supervizori.
supervizor2 (tel) Ansamblu de programe ale unui monitor2 (2). s.n., pl. supervizoare. supeu Masă care se ia seară târziu (după un spectacol). s.n., art. supeul, pl. supeuri. supie v. supieu. ~
supieră (-pi-e-) Castron din care se serveşte supa la masă. s.f, g.-d. art. supierei, pl. supiere. supieu (-pi-eu) (rar) Baretă elastică’prinsă de partea de jos a pantalonilor şi trecută pe sub talpă pentiii a ţine pantalonii întinşi, [var. supie s.n.] s.n., art. supbul, pl supieuri.
supŢn Mod nepersonal al unui verb, precedat de prepoziţia „de” sau „la”, având aceeaşi formă cu participiul, dar invariabilă, s.n.pl. supine. supinaţie (-ţi-e) l. Mişcare de rotaţie a antebraţului, care apropie mâna de axul- median al corpului. 2. Poziţie a antebraţului şi a .mâinii rezultând din mişcarea
1171
supradeveiopa
descrisă (1). s.f., art. supinaţia, g.-d. art. supinaţiei, pl. supinaţii, art. supinaţiile.
suplea (-ple-a) «-."(livr.) A suplini, vb. II, ind. prez. 3 supleează, 1 pl. supleăm; conj. prez. 3 să supleeze; ger. supleând.	”
supleant,-ă (-ple-ant) I. adj. (ieşit din uz) Membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care putea înlocui pe titular şi care avea drept de vot consultativ. II. s.m. şi fi Suplinitor. //(în trecut) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură, adj., s.m. şi fi,pl. supleanţi,-te. supletiv,-ă 1. (despre forme gramaticale) Căre completează ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părţile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ, adj., pl. supletivi,-e. supletivism (gram.) Calitatea de a fi supletiv (1). s.n. supleţe însuşirea de a fi suplu; mlădiere, elasticitate. sfi., art. supleţea, g.-d. art. supleţei, suplica intr. (înv.) A se ruga 3e cineva cu stăruinţă şi umilinţă, vb. I, ind. prez. 3 suplică, suplicant,-ă (înv.) Persoană care suplică, s.m., pl. suplicanţi; sfi, g.-d. art. suplicantei, pl. suplicante, suplicaţie (-ţi-e) (livr.) Rugăminte umilă, sfi, art. supli-caţia, g.-'d. art. suplicaţiei, pl. suplicaţii, art. suplicaţiile. supljcă (înv., reg.) Cerere, jalbă, sfi., g.-d. art. suplicii, pl. suplici.
supliciu (livr.) Caznă, tortură, //(fig.) Suferinţă morală, durere sufletească mare. s.n., art. supliciul, pl. suplicii, art. supliciile.
supliment 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a suplini
o	lipsă. 1. Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°). s.n., pl. suplimente, suplimenta tr. A adăuga, a completa printr-un supliment. vb. I,lnd.j>rez. 3 suplimentează, suplimentar,-a Care se adugă, câre completează; care este în plus. /Ore ~ = ore de muncă efectuate peste norma obişnuită. Unghiuri ~ = unghiuri care formează împreună 180°. adj., pl. suplimentari,-e. suplimentare Acţiunea de a suplimenta, sfi, g.-d. art. suplimentării, pl. suplimentări, suplin] tr. l.A înlocui pe cineva (temporar) într-o funcţie. HĂ ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suplinesc, imperf. 3 sg. suplinea; conj. prez. 3 să suplinească, suplinire 1. Acţiunea de a suplini; înlocuire, completare. 2. Funcţia de suplinitor (la o catedră), s.f., g.-d. art. suplinirii,/?/, supliniri.
suplinitor,-oare I. adj., s.m. şi fi (Persoană) care înlocuieşte pe cineva într-o funcţie, în muncă II. s.m. şi fi Cadru didactic care nu e titularizat, adj., s.m. şi f, pl. suplinitori,-oare.
suplu,3i 1. "(despre fiinţe) Mlădios, //(despre lucruri) Flexibil, //(despre ţesături) Moale, fin. //(despre mers, mişcări) Elegant, graţios. 2. (fig., despre oameni) Care cedează uşor; adaptabil, acomodabil. adj., pl. supli,-e. suport 1. Ceea ce serveşte la susţinerea unui obiect sau a urnii sistem tehnic. 2. (fig.) Ajutor, sprijin, s.n., pl. suporturi.
suporta tr. l.A răbda, a îndura, a suferi. HA admite, a tolera. T. A susţine o greutate. HA avea în sarcina sa o obligaţie bănească vb. I, ind. prez. 3 suportă; conj. prez. 3 să suporte.	”
suportabil,-ă Care poate fi suportat, adj., pl. suporta; bili,-e. ~
suporter,-ă Susţinător, simpatizant al unui sportiv sau al unei echipe, s.m., pl. suporteri; sfi, g.-d. art. supor-terei, pl. suportere.
supozitor Preparat farmaceutic care se administrează pe cale anală, s.n., pl. supozitoare.
supoziţie (-ţi-e) 1. Presupunere, ipoteză. 2. (log.) Capacitate’ a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziţie, sfi, art. supoziţia, g.-d. art. supoziţiei, pl. supoziţii, art. supoziţiile. '
supră1- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ. supra2 (lat., în notaţia bibliografică) Deasupra, mai sus.
a3v.
supraabundent,-ă (-pra-a-) Foarte abundent, adj., pl. supraabundenţi,-te.
supraabundenţă (-pra-a-) Abundenţă foarte mare, neobişnuită, sj., -g.-d. art. supraabundenţei, supraadăuga (-pra-a-) tr. A adăuga peste altceva, vb. I, ind. prez. 3 supraadaugă.
supraadăugare (-pra-a-) Acţiunea de a supraadăuga. sfi, g.-d. art. supraadăugării, pl. supraadăugări. supraaglomera (-pra-a-) tr. şi refl. A (se) încărca peste măsură. vb~I, ind. prez. 3 supraaglomerează, supraaglomerare (-pra-a-) Acţiunea de a (se) supraaglomera; supraaglomeraţie. sf, g.-d. art. supraaglomerării, pl. supraaglomerări.
supraaglomeraţie (-pra-a-, -ţi-e) Supraaglomerare. sfi, art. supraaglomeraţia, g.-d. art. supraaglomeratei, pl. supraaglomeraţii, art. supraaglomeraţiile. supraalbi (-pra”a-) tr.fact. A race săBevină de un alb strălucitor, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supraalbesc, imperf. 3 sg. supraalbea; conj. prez. 3 să supraalbească supraalimenta (-pra-a-) refl. şi tr. A (se) hrăni mai substanţial, vb. I, ind. prez. 3 supraalimentează. supraalimentare (-pra-a-) Faptul de a (se) supraalimenta; supraalimentaţie. //(tehn.) Alimentare a unui motor cu ardere internă cu o cantitate mai mare de combustibil decât de obicei, s.f, g.-d. art. supraalimentării, pl. supraalimentări.
supraalimentaţie (-pra-a-, -ţi-e) Alimentaţie mai bogată şi mai consistentă decât cea normală, s.f, art. supraalimentaţia, g.-d. art. supraalimentaţiei, pl. supra-alimentaţii, art. supraalimenţaţiile. supraaprecia (-pra-a-, -ci-ă) tr. şi refl. A (se) aprecia peste valoarea adevărată; a (se) supraestima, vb. I, ind. prez. 3 supraapreciază, 1 pl. supraapreciem; conj. prez. 3 să supraaprecieze; "ger. supraapreciind. supraapreciere (-pra-a-, -ci-e-) 'Faptul de a (se) supraaprecia. s.f. g.-d. art. supraaprecierii, pl. supraaprecieri.
suprăarbţtru (-pra-ar-) Superarbitru. s.m., pl. supraar-bitri.
suprabugetar,-ă Care nu este prevăzut în buget; extrabugetar. adj., pl. suprabugetari,-e. supraconductibilitate (fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje de a-şi pierde rezistenţa electrică la temperaturi foarte joase, s.f, g.-d. art. supraconductibilităţii. supraconductiv,-a Referitor la supraconductibilitate. adj., pl. supraconductivi,-e.
supraconductor,-oare (Material) care prezintă supraconductibilitate. adj., s.m.,pl. supraconductori,-oare. supraconsum Consum exagerat (de medicamente). s.n., pl. supraconsumuri.
supracopertă învelitoare suplimentară pusă peste coperta unei cărţi, sfi, g.-d. art. supracoperţii/supraco-pertei, pl. supracoperţi/supracoperte. sîipracotă Cotă suplimentară (Tn bani, în produse etc.) care se reţine cuiva, sf, g.-d. art. supracotei, pl. supra-cote.
supracurent Curent electric de intensitate mai mare decât cea normal prevăzută pentru un circuit, s.m., pl. supracurenţi.
supradeveiopa tr. A ţine prea mult timp în developator un material fotografic, vb. I, ind. prez. 3 supradeve-lopează.
supradevelopare
1172
supradevelopare Acţiunea de a supradevelopa. s.fi, g.-d. art. supradevelopării, pl. supradevelopări. supradimensiona (-"si-o-) tr. A dimensiona peste cotele obişnuite. //(Rg.) A prezenta în mod exagerat mărimea, importanţa reală a lucrurilor, vb. í, ind. prez. 3 supradimensionează.
supradimensionare (-si-o-) Acţiunea de a supradimensiona s.f, g.-I art. supradimensionării, pl. supradimensionări.	”
supradominantă (muz.) Treapta a şasea a modului major şi minor, s.f, g.-d. art. supradominantei, pl. su-prâdominante.	”
supradoiatj-ă (despre copii) Cu calităţi intelectuale ieşite din comun, adj., pl. supradotaţi,-te, supradozaj Supradoză. s.n., pl. supradozaje. supradoza Doză exagerată (de droguri)” supradozaj. sf. g.-cTart. supradozei, pl. supradoze. supraestima tr. şfrefi. A (se) supraaprecia. vb. I, ind. prez. 3 supraestimează.
supraestimam Făptui de a (se) supraestima, s.f, g.-d. art. supraestimării, pl. supraestimări, supraetaja t". A adăuga un etaj la o construcţie mai veche. vb. ţind. prez. 3 supraetajează, 1 pl. supraetajăm; conj. prez. 3 să supraetajeze; ger. supraetajând. " supraetajare Acţiunea de a supraetaja, 's.f, g.-d. art. supraetajării, pl. supraetajări, supraeu Parte a personalităţii considerată ca un cenzor al întregului comportament social al individului. s.n.. art. supraeul, pl. supraeuri,
supraevalua (-lu-a) Ir. A evalua ceva peste valoarea reali. vb. /, ind. prez. 3 supraevaluează, / pl. supraevaluăm; conj. prez. 3 să supraevalueze; ger. supraeva-
supraevaluare (-lu-a-) Acţiunea de a supraevalua, s.f, g.-d. art. supraevaluării, pl. supraevaluări, supraexclta tr. A excita (un organ, un ţesut etc.) foarte tare. vb. I, inci. prez. 3 supraexcitâ, supraexcltare Acţiunea de a' supraexcita; supraexci-taţie. s.f, g.-d. art. supraexcitârii, e/. supraexcitări. supraexciţaţie (-ţi-e) (fiziol.) Supraexcitare, "s.f, art. supraexcitaţii, g.-d. art. supraexciteţiei, supraexploatare Exploatare exagerat de mare. s.f, g.-d. art. suprae’xploatării, pl. supracxploatări. supraexpune tr. A expune prea mult o emulsie fotografică. vbhll, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supraexpun, 2 sg. supraexpui, 1 pl. supraexpunem; conj. prez. 3 să supra-expună; ger. supraexpunânB; part. supraexpus, supraexpunere Expunere îndelungată lă lumină a materialelor fotografice, s.f, g.-d. art. supraexpunerii, pl. supraexpuneri.	”
supraexpus,-ă (despre materiale fotografice) Supus unei suprae"xpuneri. adj., pl. supraexpuşi,-se. suprafaţa tr. 1. (tehn.) A acoperi o piesă, o construcţie cu un strat superficial (decorativ). 2. A finisa o îmbrăcăminte rutieră, vb. I, ind. prez. 3 suprafaţează. suprafaţare Acţiunea de a suprafaţa, s.f, g.-d. art. su-prafaţării’p/. suprafaţări.
suprafaţa 1. Partea exterioară a unui corp. //(fig.) Exterior^ aparenţă. ILa ~ = în mod superficial. De ~ = care nu are profunzime; superficial. 2. întindere delimitată (de pădure, de teren etc.). 3. (geom.) Arie delimitată de o linie închisă, sf, g.-d. art. suprafeţei, pl. suprafeţe. suprafin,-ă Superfin. adj., pl. supraffni,-e. ~ suprafiresc,-ească (rar) Supranatural, adj., pl. suprafireşti.- "	„
SuprSfluid,-ă (-flu-id) (fiz., despre heliu) în stare de suprafludTtate. adj., pl. suprafluizi,-de. suprafluiditate (-flu-i-) (fiz.)"Proprietate a heliului de a-şi reduce vlicozitatea la temperaturi foarte joase şi la presiuni foarte mari. s.f, g.-d. art. suprafluidităţii.
suprafortăreaţă Avion de bombardament blindat, de mare tonaj, s.f,’g.-d. art. suprafortâreţei, pl. suprafor-tăreţe.
suprafuziune (-zi-u-) Rămânere în stare lichidă a unor substanţe aflate sub temperatura de solidificare. s.f, g.-d. art. suprafuziunii.
supragenerator-Generator cu randament superior. s.n., pl. suprageneratoare.
supraimpresiune ('-si-u-) Suprapunere pe aceeaşi peliculă cinematografică a două imagini filmate separat. s.f, g.-d. art. supraimpresiunii, pl. supraimpresium. supraimprima tr. A imprima peste un text deja imprimat. vb. I, ind. "prez. 3 supraimprimă.	'
supraimpunere Fenomen prin care un curs de apă, după ce s-ă"scufundat în roci friabile, continuă să taie structuri geologice, păstrându-şi direcţia iniţială sf, g.-d. art. supraimpuneri i, pl. supraj mnuneri, suprainfecţie (-ţi-e) Superinfecţie. s.f., art. suprain-fecţia,g.-2. art. suprainfecţiei, pl. suprainfecţii, art. su-prainfecţiile.	"	"
suprâînăiţare Amenajare a unei şosele sau a unei căi ferate astfelTncât să se asigure stabilitatea vehiculelor în curbe, s.f, g.-d. art. supraînălţarii, pl, supraînălţări, supraîncălzi tr, A încălzi ceva peste masuri //(fiz.) A încălzi un lichid peste temperatura de fierbere, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supraîncălzesc, imperf 3 sg. supraîncălzea; conj. prez, 3 să supraîncălzească, supraîncălzire Acţiunea de a supraîncălzi, s.f,, g.-d. art. supraîncălzirii, pl. supraîncălziri, supraincălzitor Dispozitiv al unui cazan de abur în care vaporii produşi sunt încălziţi la o temperaturi mai înaltâ decât cea de saturaţie, s.n.. pl, supraîncâlzitoare, supraîncărca tr. A încSrca peste măsură, vb. C ind, prez. 3 supraîncarcă.
supraîncărcare Acţiunea de a supraîncărca. s.fi, g.-d. art. supraîncărcării, pl. supraîncărcări, suprainsămânţare însămânţare suplimentară, s.fi, g.-d. art. supraînslmânţării, pl. supraînsămânţări. supralărgire Lărgire apărţii carosabile aunuTdrum (în porţiunea curbelor), s.fi, g.-d. art. supralărgirii, pl. supralărgiri.
supralicita intr, 1. A oferi la o licitaţie un preţ mai mare decât preţul oferit anterior de cineva. 2. (fig.) A insista prea mult. vb, I, ind, prez. 3 supralicitează, supralicitare Acţiunea ae a supralicita, sj„ g.-d. art. supralicitării, pl. supralicitări. supralicitator,-oare Persoană care supralicitează. s.m., pl. suprălicitâtori; s.fi, g.-d. art. supralicitatoarei, pl. supralicitatoare. "	“
supralicitaţie-(-ţi-e) Licitaţie publică suplimentară, în vederea obţinerii unui preţ mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul la licitaţia iniţială, s.fi, art. supralici-taţia, g.-d. art. supralicitaţiei, pl. supralicitaţii, art. su-pralicitaţiile.
suprafumjnă (rar) Oberliht. s.f, g.-d. art. supralu-minii, pl. süpralumini.
süpramaturatie "(-ţi-e) Stadiu al seminţelor şi fructelor după ce aú ajuns la maturaţie. s.fi, art. supramatu-raţia, g.-d. art. siipramaturaţiei, pl. supramaturaţii, art. supramaturaţiile.	"	”
supramodulaţie (-ţi-e) Modulaţie a unui semnal purtător cu un" semnal modulator de amplitudine mai mare. s.fi, art. supramodulaţia, g.-d. art. supramodula; ţiei, pl. supramodulaţii, art“supramodulaţiile. supramuncă (ec.""pol.) Muncă prestată de lucrători peste munca necesară, prin care se creează plusprodusul. s.fi, g.-d. art. supramuncii.
supranatural,-ă Care pare mai presus de forţele şi legile naturii său în contradicţie cu ele; atribuit unor forţe miraculoase; fantastic. //Extraordinar, excepţional.
1173
supratară
//(s.n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. adj.,pl. supranaturali,-e. supranaturalism Credinţă în supranatural, s.n. supranaţional,-ă (-ti-o-) Plasat deasupra guvernului unei naţiuni; suprastatal, adj., pl. supranaţionali,-e. supranormativ,-ă Care depăşeşte un normativ, din punct de vedere calitativ, adj., pl. supranormativi,-e. supranume Nume adăugat la numele propriu al unei persoanéln semn de cinste sau pentru a-l deosebi de altă persoană cu acelaşi nume. //Poreclă, s.n., art. supranu; mele, pl. supranume.
supranumerai>ă Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar, adj., pl. supranumerari,-e. supranum| tr. A da cuiva un supranume, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şl 3 pl. supranumesc, imperf. 3 sg. supranumea; conj. prez. 3 să supranumească, supranutrşt.-ă (rar) Supraalimentat. adj., pl. supranu-triţi,-te. "
supraofertă Ofetă mai avantajoasă făcută după încheierea unei licitaţii, s.f., g.-d. art. supraofertei, pl. supraoferte.
supraom Om desăvârşit cu calităţi excepţionale, //(la Fr. Nietzsche) Om superior care, faţă de omul actual, ar trebui să se afle în acelaşi raport ca omul actual faţă de maimuţă, s.m., pl. supraoameni, supraomenesc,-easca Care întrece puterea omenească; mai presus ele firea omenească, adj., pl. supraomeneşti.
suprăordonare (log.) Cuprindere în sfera unor noţiuni a altor noţiunfeu sferă mai mică. s.f, g.-d. art. supraor-donării.
supraordonat,-ă (log.) Care ocupă un loc superior într-o clasificare sau într-o ierarhie. /Fracţie ~ = fracţie ordinară mai mare decât un întreg. Propoziţie ~ = propoziţie regenţă, adj., pl. supraordonaţi,-te. suprapământesc,-ească Care pare să depăşească limitele a ceea ce este pământesc; (ca) din altă lume. adj., pl. suprapământeşti.
suprapoluat,-ă (-lu-at) (despre oraşe, regiuni) Foarte poluat, adj., pl. suprapoluaţi,-te. supraponderabilitate (fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai" mare datorită unei forţe gravitaţionale sporite, s.f, g.-d. art. supraponderabilităţii. supraponderal,-ă (Persoană) cu greutate peste media normală, adj., s.m. şi f.,pl. supraponderali,-e. suprapopula refl. (despre oraşe, ţări etc.) A-şi spori populaţia peste limitele normale, //(despre ape) A se popula în exces cu peşte. vb. I, ind. prez. 3 se suprapopulează.
suprapopulare Faptul de a se suprapopula, s.f, g.-d. art. suprapopulării, pl. suprapopulări, suprapopulafie (-ţi-e) 1. Mare concentrare de populaţie într-un oraş, într-o ţară etc. 2. (biol.) Densitate excesivă de organisme pe o anumită arie. s.f, art. suprapopulata, g.-d. art. suprapopulatei, pl. suprapopulaţii, art. suprapopulările.
supraprefixare (lingv.) Derivare cu prefixe multiple sau de la teme"anterior prefixate, s.f, g.-d. art. suprapre-fixării, pl. supraprefixări.
suprapresiune (-sini-) Presiune care depăşeşte presiunea normală admisă, s.f, g.-d. art. suprapresiunii, pl. suprapresiuni.
suprapreţ Preţ mai mare decât cel obişnuit; preţ de speculă. sT«., pl. suprapreţuri. supraproblemă Supratemă, s.f, g.-d. art. suprapro-blemei, pl. supraprobleme.
supraproducţie (-ţî-e) Producţie de mărfuri care depăşeşte necesităţile pieţei, s.f, art. supraproducţia, g.-d. art. supraproducţiei, pl. supraproducţii, art. supraproducţiile.
supraprofit Profit care reprezintă o depăşire a profitului mijlociu" s.n., pl. supraprofituri. suprapune 1. ír. A pune un lucru deasupra altuia. //(geom.jA pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. 2. refl. A se afla deasupra altui lucru; (p. ext.) a avea loc în acelaşi timp; a coincide, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suprapun, 2 sg. suprapui, 1 pl. suprapunem; conj. prez. 3 să""suprapună; ger? supra-punâncE part. suprapus.	~
suprapunere Acţiunea de a (se) suprapune, s.f, g.-d. art. suprapunerii,»/, suprapuneri, supraputere Mare putere mondială, s.f, g.-d. art. supraputeriî, pl. supraputeri. suprarafinare Rafinare defectuoasă a unui produs petrolier prin depăşirea cantităţii de reactiv, a temperaturii etc. s.f, g.-d. art. suprarafinării, pl. suprarafinări. suprareal1 (-re-al) Ceea ce depăşeşte realul, s.n, suprareal2,-ă (-re-al) Care depăşeşte realitatea, adj., pl. suprareali,-e.
suprareallsm (-re-a-) Curent literar şi artistic, apărut în prima jumătate a sec. al XX-lea, care preconiza o totală libertate de expresie, cu accent pe iraţional, subconştient, automatism etc. s.n. suprarealist,-ă (-re-a-) (Adept) al suprarealismului. adj., s.m.şi.f, pl. suprarealişti,-ste. suprarefractar,-ă Superréfractar. adj., pl. suprarefrac-tari,-e.
suprarenal,-ă Situat deasupra rinichilor. /Glandă ~ (şi s.f.) = fiecare dintre cele două glande endocrine. adj.,pl. suprarenali,-e.
suprarenină (biol.) Adrenalină s.f, g.-d. art. suprare-ninei.
suprarezistent,-ă Extrem de rezistent, adj., pl. supra-rezistenţi,-te.
suprasarcină Sarcină suplimentară faţă de sarcina nominală pe care o are de suportat un sistem tehnic, s.f, g.-d. art. suprasarcinii, pl. suprasarcini, suprasaturat,^ 1. (despre soluţii şi gaze) Aflat în stare de suprasaturaţie. 2. (fig., fam.) Sătul peste măsură. adj., pl. suprasaturaţi,-te.
suprasaturaţie f-ţi-e) 1. Stare a unei soluţii în care concentrarea substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei. 2. (fig., fam.) Starea celui prea sătul, s.f, art. suprasaturaţia, g.-d. art. suprasaturaţiei. suprasensibii,-ă 1. Foarte sensibil. 2. (despre sunete, unde etc.) Care depăşeşte posibilitatea de percepţie a simţurilor, adj., pl. suprasensibili,-e. suprasenzorial,-ă (-ri-al)" Care poate fi cunoscut numai prin raţiune, adj., pl. suprasenzoriali,-e. suprasolicita tr. A solicita peste măsură, vb. I, ind. prez. 3 suprasolicită; conj. prez. 3 să suprasolicite, suprasolicitare Acţiunea de a suprasolicită s.f, g.-d. art. suprasolicitării, pl. suprasolicitări, suprastatal,-ă"Supranaţional. adf,pl. suprastatali,-e. suprastraT (lingv.) Influenţă exercitată de urfidiom asupra altuia, în urma unui contact îndelungat, înainte ca acesta din urmă să devină un idiom nou; superstrat, s.n., pl. suprastraturi.
suprastructural,-ă Referitor la suprastructură, adj., pl. suprastructurali,-e.
suprastructura 1. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcţii. //Construcţie situată deasupra punţii superioare a unei nave. 2. Totalitatea ideilor şi instituţiilor (politice, juridice, religioase, artistice etc.) dintr-o anumită formaţiune social-economică, generate de baza ei economică, s.f, g.-d. art. suprastructurii, pl. suprastructuri.
suprătara Tara celui de~al doilea ambalaj al unei mărfi. s.f, g.-d. art. supratarei, pl. supratare.
suprataxa
1174
suprataxa tr. A impune o suprataxă, vb. I, ind. prez. 3 suprataxează.
suprataxă Taxă suplimentară adăugată taxei iniţiale. s.f., g.-J. art. suprataxei, pl. suprataxe, supratemă Ideea Hominantă, principală a unei lucrări ştiinţifice, a unui spectacol etc.; supraproblemă. s.f, g.-d. art. supratemei, pl. suprateme, supratensiune (-si-u-)"Tensiune electrică mai mare decât cea normală, care poate apărea într-un circuit electric. s.f, g.-d. art. supratensiunii,/?/, supratensiuni, supratipar Desen sau text tipărit pe o marcă poştală ulterior emisiunii sale, cu scopul de a-i schimba valoarea iniţială sau de a marca un eveniment, s.n., pl. supratipare. supratonică (muz.) Treapta a doua a modului major şi minor, sf., g.-d. art. supratonicii. supratraversa tr. A traversa (un drum, o cale ferată etc.) pe deasupra, vb. I, ind. prez. 3 supratraversează. suprauman,-ă Supraomenesc, adj., pl. supraumani,-e. supraunitar,-ă (despre numere) Mai mare decât unitatea. adj.,pl. supraunitari,-e. supraveghea tr. A păzi cu grijă, cu autoritate; a urmări cu atenţie. vF. II, ind. prez. 3 supraveghează, 1 pl. supraveghem, 2 pl. supravegheaţi; conj. prez. 3 să supravegheze; ger. supraveghind;"/wi. supravegheat, supraveghere Acţiunea de’ a supraveghea; urmărire atentă; pază."sf, g.-d. art. supravegherii,/?/, supravegheri, supraveghetor (în sintagma) ~ de flacără = apărat electronic destinat supravegherii prezenţei flăcării în timpul funcţionării arzătoarelor, s.n., pl. supraveghetoare. supraveghetor2,-oare Persoană însărcinată să supravegheze pe cineva saiTceva. s.m.,pl. supraveghetori; s.f, g.-d. art. supraveghetoarei, pl. supraveghetoare, supravieţui intr. 1. Ă rămâne în viaţă diipă moartea cuiva sau după un cataclism. 2. A continua să dăinuiască în memoria cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. supravieţuiesc, imperf. 3 sg. supravieţuia; conj. prez. 3 să supravieţuiască.
supravieţuire Faptul de a supravieţui, s.f, g.-d. art. supravieţuirii.
supravieţuitor,-oare (-ţu-i-) Persoană care supravieţuieşte alteia, s.m., pl. supravieţuitori; s.f, g.-d. art. supravieţuitoarei, pl. supravieţuitoare. supravizită"(med.) Contravizită.”s./, g.-d. art. supra-vizitei, pl. supravizite.
supravoltaj Mărire a potenţialului voltajului unui curent electric, s.n., pl. supravoltaje, supravoltor Sursă de energie electrică legată în serie cu altă sursă de energie electrică, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune, s.n., pl. supravoltoare. suprem,-ă Care există în cel mai înalt grad; cel mai bun; (p. ext.) extrem, ultim. //Care are rangul, gradul cel mai mare. /Moment - = moment decisiv pentru reuşita . unei acţiuni. adj.,pl. supremi,-e.
suprematism Grupare abstracţionistă rusă în pictura de ia începutul sec. al XX-lea. s.n. supremaţie Poziţie dominantă, superioritate bazată pe autoritate, "pe putere, s.f, art. supremaţia, g.-d. art. supremaţiei, pl. supremaţii, art. supremaţiile, supresiune (-si-u-) (înv.) Suprimare, s.f, g.-d. art. supresiumi, pl. supresiuni.
Supresor,-oare Care"suprimă. //(despre un element al unui aparat) Care împiedică producerea unui fenomen nedorit, adj., pl. supresori,-oare. suprima tr. l.A face să dispară, a elimina. //A omorî. 2. A scoate ceva din funcţie. 3. A renunţa la ceva. //A desfiinţa un post. vb. I, ind. prez. 3 suprimă. suprimabil,-ă Care poate fi suprimat, adj., pl. supri-mabili,-ă
suprimare Acţiunea de a suprima, s.f, g.-d. art. suprimării, pfi suprimări.
supt1 Faptul de a suge; alimentarea copilului nou-născut; suptură. //Laptele care se suge la o masă de către sugar, /(fam.) Darul -ului = deprinderea de a consuma băuturi alcoolice în cantităţi mari. s.n., pl. supturi. supt2 v. sub2.	”
supt3,-ă Slab, uscat; (despre obraji) scofălcit. adj., pl. supţi,-te.
suptură (pop.) Supt1, s.f, g.-d. art. supturii, pl. supturi, supţiâre v. subţiere.	"	-
supune tr. 1. A’lua sub stăpânirea sa; a subjuga. //A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa. 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situaţie. Hrefl. A se expune de bunăvoie la ceva. 3. A expune o substanţă, un material unui anumit tratament. 4. A prezenta cuiva un lucru spre cunoştinţă, apreciere sau hotărâre.
5.	(înv, reg,) A pune dedesubt. îl A. forţa pe cineva să îngenuncheze, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supun, 2 sg. supui, l pl. supunem, perf. s. 7 sg. supusei, 1 pl. supuserăm; conj. prez. 3 să supună; ger. supunând; part. supus.	~	"
supunere Acţiunea de a (se) supune. ICu ~ = cu respect, s.f, g.-d. art. supunerii, supura intr. (despre răni) A produce şi a elimina puroi. vb. I, ind. prez. 3 supurează. supurant,-ă (despre răni, ţesuturi) Care supurează. adj., pH supuranţi,-te.
supuraţie (-Ţi-e) Formare şi eliminare de puroi, s.f, art. supîiraţia, g.-d. art. supuraţiei, pl. supuraţii, art. supuraţiileT	~	”
supus,-ă I. adj. Ascultător, plecat, smerit; umilit, servil. II. s.m. şi/ Persoană aparţinând prin cetăţenie unui anumit stat. adj., s.m. şi f, pl. supuşi,-se. supuşenie (-ni-e) (înv.) 1. Supunere, ascultare. 2. Cetăţenie. sfi, art. supuşenia, g.-d. art. supuşeniei. supuşime (pop.) Totalitatea supuşilor-.?/, g.-d. art. supuşimii.
sur,-ă 1. De culoare intermediară între alb şi negru; cenuşiu; (despre animale şi păsări) care are părul, lâna sau penele de culoare cenuşie, //(s.m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). //(s.f.) ~ă de stepă=rasă de taurine indigenă, de culoare cenuşie sau vânătă. 2. (despre părul oamenilor, p. ext., despre oameni) Cărunt, //(fig., rar) Bătrân, străvechi. 3. (despre cer, nori, văzduh) Tulbure, înceţoşat, mohorât, adj., pl. suri,-e. surata (pop.) Termen cu care se adresează, la ţară, femeile între ele; prietenă. IA se prinde ~e = (despre femei) a lega între ele o prietenie strânsă, sfi, g.-d. art. suratei, pl. surate.
suraţică (pop.) Diminutiv al lui surată, s.f, g.-d. art. surăţeTei, pl. surăţele, art. surăţelele. suralie (pop.) Legătură de pnetenie între femei, s.f, art. sîirăţia, g.-d. art. surăţiei, pl. surăţii, art. surăţiile. surâde Intr. 1. A zâmbi. 2. (fig., despre abstracte) A-i fi cuiva pe plac; a-i conveni, a-l atrage, vb. III, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. surâd, I pl. surâdem, perf. s. I sg. surâsei,
I	pl. surâserăm; conj. prez. ~3 să surâdă; ger. surâzând, part. surâs.	”	”
surâs Acţiunea de a surâde; zâmbet, s.n., pl. surâsuri, surâzător,-oare Care surâde; zâmbitor; vesel, prietenos. TF(fig.) Favorabil, convenabil, adj., pl. surâzători,-oare.
surâzând,-ă (rar) Surâzător, adj., pl. surâzânzi,-de. surcea/surcică Aşchie care sare când se ciopleşte un lemn; surcel; (p. ext.) vreasc, s.f, g.-d. art. surcelei, pl. surcele, art. surcelele.	”
surcel (reg.) Surcea. s.n.,pl. surcele, surceluţă Diminutiv al lui surcea, sfi, g.-d. art. sur-celuţei,p'/. surceluţe.
surchiaeală (pop.) Faptul de a surchidi; sâcâială, hărţuire. sf, g.-d. art. surchidelii, pl. surchideli.
1175
surplombă
surchid! tr. (pop.) 1. A sâcâi, a hărţui; (p. ext.) a chinui.
2.	A arunca zarurile la jocul de arşice, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. surchidesc, imperf. 3 sg. surchidea; conj. prez. 3 să surchidească.	"
surcică v. surcea.
surclasa tr. (sport) A întrece un adversar, dovedind o superioritate netă. vb. I, ind. prez. 3 surclasează, surclasare Acţiunea de a surclasa, s.f., g.-d. art. sur-clasării, pl. surclasări.
sur3,-ă 1. (şi s.) Lipsit (total sau parţial) de auz. //(fig.) Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat. IA rămâne ~ la ceva = a nu da ascultare. 2. (fon., despre consoane, şi s.f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (despre sunete, zgomote) Slab, înăbuşit, //(fig., despre sentimente, conflicte etc.) Ascuns, mocnit, //(fig., despre senzaţii, dureri etc.) înăbuşit; nedefinit, vag. adj., pl. surzi,-de.
surdină Dispozitiv de lemn sau de metal folosit la unele"instrumente muzicale pentru a, atenua intensitatea sunetelor. //Amortizor de zgomot. Un ~ = fără zgomot. s.f., g.-d. art surdmei, pl. surdme. surditate 1. Infirâiitate congenitală sau dobândită care constă în imposibilitatea de a percepe sunete. /~ verbală = neînţelegerea semnificaţiei cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. s.f, g.-d. art. surdităţii, pl. surdităţi.
surdomut,-ă (Om) lipsit de auz şi de grai. adj., s.m. şi fi, pl. surdomuţi,-te.
surdomutism Deficienţă audio-verbală complexă, datorită absenţei sau pierderii auzului; surdomutitate. s.n.
surdomutilate Surdomutism. s.fi, g.-d. art. surdomu-tităţii.
surdopedagogie Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de educarea celor cu deficienţe de auz. s.fi, art. surdopedagogia, g.-d. art. surdopedagogiei. surescite tr. A excita pe cineva peste măsură; a aduce într-o stare de nervozitate extremă, [var. surexcita vi.] vb. I, ind. prez. 3 surescită.
surescitabil,-ă Care poate fi uşor surescitat; iritabil, [var. surexcitabil,-ă adj.] adj., pl. surescitabili,-e. surescitabifîtate Predispoziţie spre surescitare, [var. surexcitabilitaté"s./] s.fi, g.-d. art. surescitabi 1 ităţii. surescitantă Care provoacă surescitare, [vor. surex-citant,-ă adj) adj., pl. surescitanţi,-te. surescitare Acţiunea de a surescita; surescitaţie. [var. surexcitare s.fi] sf, g.-d. art. surescitării, pl. surescitări, surescitaţie (-ţi-e) Surescitare, [văr. surexcitaţie s.f ] s.fi, art. surescitaţia, g.-d. art. surescitaţiei, pl. suresci-taţii, art. surescitaţiile.
suret (în Evul Mediu, în ţările române) Copie (a unui act, a unei scrisori), s.n., pl. sureturi. surexcita v. surescita. ~ surexcitlbil,-ă v. surescitabil. surexcităbilitate v. surescitabilitate. surexcitant.-a v. surescitant, surexcitare v. surescitare, surexcitaţie v. surescitatie. surf (u pron. ă) (angl.) Placă plutitoare, care serveşte la alunecarea pe suprafaţa apei a celui care practică surfingül. s.n., art. suriul.
surfila tr. Aîntări marginile unui material textil printr-o cusătură rară. vb. I, ind. prez. 3 surfilează. surfilare Acţiunea de a surfila. s.fi, g.-d. art. surfilării, pl. surTilări.
surfing"(upron. ă) (angl.) Sport practicat cu surful, s.n., art. sunmgul.
surfist (upron. ă) Cel care practică surful, s.m., pl. sur-fişti.
surghiun1 (înv.) Exilat, s.m., pl. surghiuni.
surghiun2 (înv.) Stare, situaţie de exilat; exil, deportare. s.rT, pl. surghiunuri.
surghiuni tr. (învj A exila, a deporta, //(fig.) A alunga, a izgoni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. surghiunesc, imperf. 3 sg. surghiunea; conj. prez. 3 să surghiunească, surghiunire Acţiunea de a surghiuni; exil. s.fi, ~g.-d. art. surghiunirii, pl. surghiuniri. surguci1 Plantă erbacee cu frunzele divizate şi cu flori diverscolorate, cultivată ca plantă ornamentală. s.m.,pl. surguei.
surguci2 Panaş împodobit cu pietre scumpe, purtat la turban sau la işlic de sultan, de înalţi demnitari turci sau de unii domni români. s.n.,pl. surguciuri. suri intr. (rar) A încărunţi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suresc, imperf. 3 sg. surea; conj. prez. 3 să surească. sunnamez.-ă (Locuitor) din Surinam. adj., s.m. şi fi, pl. surinamezi,-e.
surioară (-ri-oa-) Diminutiv al lui soră. //Termen familiar cucare cineva se adresează unei fete sau unei femei. s.fi, g.-d. art. surioarei, pl. surioare. suriu,-je (pop.) Care bate în cenuşiu-deschis. adj., pl. surii. "
surlar Surlaş. s.m., pl. surlari. surlaş Cântăreţ din surlă; surlar. s.m., pl. surlaşi. surii 1. Instrument muzical de suflat, înformăaefluier, cu mai multe orificii, întrebuinţat în trecut, mai ales în armată. ICu ~e = cu zgomot, cu scandal. 2. Colibă (în câmp) construită pe pari şi acoperită cu paie. 3. (reg.) Râtul porcului; (p. ext.) porc. s fi, g.-d. art. surlei,pl. surle, surlişoară (rar) Diminutiv al lui surlă, s.fi, g.-d. art. surlişoarei, pl. surlişoare.
surhţa (reg.) Diminutiv al lui surlă (1). s.fi, g.-d. art. surHţei, pl. surHţe.
surmena refl'şi tr. A (se) obosi peste măsură; a (se) extenua, vb. I, ind. prez. 3 surmenează, surmenaj Stare de oboseală extremă, cauzată de un efort fizic sau psihic prelungit; surmenare. s.n., pl. surmenajuri.
surmenare Surmenaj, sf, g.-d. art. surmenării,p/. sur-menări.
surmonţa tr. l.A trece peste un obstacol, peste o greutate; (fig.) a învinge, a depăşi. 2. A fi situat deasupra. vb. I, ind. prez. 3 surmontează. surmontabil,-ă Care poate fi depăşit, învins, adj., pl. surmontabîli,-e.
sumatural,-ă (înv.) Supranatural. adj.,pl. sumaturali,-e. surnumifr (înv.) A supranumi, vb. IV, ind. prez7l sg. şi 3 pl. siîmumesc; conj. prez. 3 să sumumească. surogat Produs sau preparat cu proprietăţi apropiate de ale altuia, pe care îl poate înlocui, //(fig.) Falsificare, contrafacere, s.n., pl. surogate, suroră v. soră.
surpa 1. refl. (despre maluri, povârnişuri etc.) A se desprinde şi a cădea; a se prăbuşi, //(despre ziduri, clădiri) A se dărâma. 2. tr. (fig.) A submina, a săpa; a nimici, a lichida. 3. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. vb. /, ind. prez. 3 surpă.
surpare Acţiunea"de a (se) surpa, s.fi, g.-d. art. surpării, pl. surpări.
surpacios, -oasă (rar) Care se surpă uşor. adj.,pl. sur-păcioşi,-oase.
surpator7-oare (rar) Care surpă; (p. ext.) distrugător. adj., p/.’surpătoivoare.
surpătură 1. "Faptul de a (se) surpa, 2. Loc prăpăstios, în curs de surpare; (p. ext.) porţiune de teren surpată.
3.	Ruină, dărâmătură, 4. (pop.) Hernie, sf, g.-d. art. sur-păturii, pl. surpături.
surplombă Porţiune dintr-o stâncă suspendată deasupra unui gol; parte a unei construcţii ieşită în afară în raport cu baza. s.fi, g.-d. art. surplombei, pl. surplombe.
surplus
1176
surplus Ceea ce este în plus; prisos, excedent, s.n., pl. surplusuri.
surprinde tr. l.A prinde pe cineva pe neaşteptate asu-ra unui fapt. 2. A aa peste cineva, a-l găsi nepregătit. . A uimi, a ului. 4. A descoperi ceva pe neaşteptate; a sesiza, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3pl. surprind, 1 pl. surprindem, 2 pl. surprindeţi; conj. prez. 3 să surprindă; part. surprins. ’	'
surprindere 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins)." /Prin ~ = pe neaşteptate. 2. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan), s.f., g.-d. art. surprinderii.
surprinzător,-oare Care provoacă uimire; impresionant, extraor3inar-adj., pl. surprinzători,-oare. surpriză I. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere; ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut. 2. Plăcere, bucurie produsă pe neaşteptate. //Dar, cadou. s.f, g.-d. art. surprizei, pl. surprize, sursă 1. Loc unde se produce," unde se găseşte ori de unde pleacă ceva. //Corp, sistem etc. care emite sunete, radiaţii etc. /~ de energie electrică (sau electromagnetica) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). 2. (fig.) Posibilitate de câştig. 3. (fig.) Loc de unde emană o informaţie; obârşie, izvor. I~ de inspiraţie = domeniu, fapt din care se inspiră un scriitor, s.f, g.-d. art. sursei, pl. surse.
surtuc (înv., pop.) Haină bărbătească de postav sau de stofă care acoperă partea de sus a corpului, s.n., pl. surtuce.
surtucar (pop.) Orăşean; (p. ext.) intelectual, s.m., pl. surtucaff.
surtucaş (reg.) Surtucel. s.n., pl. surtucaşe. surtucel Diminutiv al lui surtuc; surtucăş, s.n., pl. surtucele.
suFugiu 1. (înv.) Vizitiu care conducea odinioară dili-genţele" poştalioanele sau trăsurile boiereşti. 2. (pop., art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală, s.m., art. surugiul, pl. surugii, art. surugiii, surveni intr. A se întâmpla, a se produce (pe neaşteptate). vb. IV, ind. prez. 3 sg. survine, imperf. 3 sg. survenea; conj. prez. 3 să survină; ger. survenind. survenire Faptul de a surveni, s.f, g.-d. art. survenirii, survol Zbor cu avionul efectuat deasupra unui teritoriu determinat, s.n., pl. survoluri, survola tr. A zbura cu-avionul deasupra unui anumit teritoriu, vb. I, ind. prez. 3 survolează, surzeală Surditate (1). s.f, g.-d. ărt. surzelii. surzenie (-ni-e) Surditate (1). s.f, art. surzenia, g.-d. art. surzeniei.	”
surzi 1 .Intr. A deveni surd. 2. tr. A face ca cineva să-şi piardă auzul; (p. ext.) a zăpăci, a ameţi. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. surzesc, imperf. 3 sg. surzea; conj. prez. 3 să surzească.	""
surzilă"(fam.) Nume dat unui om care nu aude (bine). s.m. şi fi, g.-d. lui surzilă, pl. surzilă. surzire Faptul de a surzi, s.f, g.-d. art. surzjrii. sus î. într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul). /De ~ = a) din partea mai ridicată a unui teren; din nord;
b)	care vine de la un organ de conducere; c) care face parte din clasele privilegiate, (s.) în ~ul apei = în sensul contrar curentului. De ~ în jos = pe verticală. De ~ până jos = în întregime. în ~ şi în jos = încoace şi încolo. Cu faţa în ~ = (despre oameni) culcat pe spate. Cu gura în ~ = (despre obiecte care au o deschizătură) cu deschizătura în partea de deasupra. Cu fundul în ~ = întors pe dos; în dezordine; (fig.) morocănos. A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe ~ = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forţa. A se tine (sau a umbla, a fi) cu nasul pe ~ = a fi înfumurat. A lua (sau a privi pe cineva) de ~ = a trata (pe cineva) ca pe un inferior.
A vorbi (cuiva sau cu cineva) de ~ = a vorbi (cu cineva) obraznic, arogant. 2. La înălţime, în aer, în văzduh, //(cu val. de inteij.) Ridică-te! ridicaţi-vă!; strigăt de încurajare, de simpatie. 3. (la comparativ, indică o pagină, un capitol etc.) In cele precedente. 4. (la comparativ, urmat de prep. „de”, indică o limită în raport cu o vârstă, o valoare etc.) Peste, mai mult de. 5. In registrul ridicat al vocii sau al unui instrument. /~ şi tare = a) feijn, categoric; b) în auzul tuturor. 6. (în mistica creştină) In cer, în rai. /De ~ = de la Dumnezeu, adv. susai Nume dat unor specii de plante erbacee din familia compozitelor, a căror tulpină conţine un suc lăptos. s.m., pl. susai, art. susaii.
susan 1. Plantă erbacee din ţările calde, cu seminţe oleaginoase. //Seminţele acestei plante folosite în alimentaţie şi în medicină. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere şi seminţe de susan (1). s.m. susceptjbil,-ă 1. Supărăcios, sensibil. 2. Capabil să..., care poate să... 3. Care poate fi supus unei modificări, unei prelucrări, adj., pl. susceptibili,-e. susceptibilitate 1. Faptul de "a fi susceptibil; creştere bolnăvicioasă ă sensibilităţii psihice. 2. Predispoziţie a organismului de a reacţiona la anumiţi agenţi interni sau externi. 3. Capacitate a unui corp, a unui sistem de a suferi modificări sub acţiunea influenţelor exterioare. s.f, g.-d. art. susceptibilităţii,/)/, susceptibilităţi, şuscita tr. A provoca, a produce, vb. I, ind. prez. 3 suscită, suscifăre Acţiunea de a suscita, s.f, g.-d. art. siis-citării,pl. suscitări.
suscitat,-ă Provocat, adj., pl. suscitaţi,-te. sus-citât,-ă Citat mai înainte; sus-riümit. adj., pl. suscitaţi,-te-
susean,-ă (înv.) Locuitor din partea de sus a unei ţări, a unui ţinut, a unui sat etc. //Locuitor al Ţării de Sus (jumătatea de nord a Moldovei, după o veche împărţire administrativă), s.m., pl. suseni; sfi, g.-d. art. susenei, pl. susene.	-
sushi (jap.) Preparat alimentar japonez, din orez fiert, legume, icre de Manciuria, felii de peşte crud, fructe de mare etc. s.n.
SUS-menţionat,-ă (-ţi-o-) Menţionat, pomenit mai înainte, adj., pl. sus-menţionaţi,-te. sus-numit,-ă Sus-citat. adj.,pl. sus-numiţi,-te. suspans Moment de maximă tensiune, de emoţie dintr-un film sau dintr-un roman, când acţiunea se întrerupe momentan, în aşteptarea deznodământului, s.n., pl. suspansuri.
suspantă Fiecare dintre corzile care leagă pânza de hamur prins de corpul paraşutistului. //Fiecare dintre corzile care fixează nacela unui balon. [var. suspentă .y./] s.f, g.-d. art. suspantei, pl. suspante.	""
suspect,-ă (şi s.) Care inspiră neîncredere, care dă de bănuit; îndoielnic, adj., pl. suspecţi,-te. suspecta tr. A bănui pe cineva de ceva; a pune la îndoială ceva. vb. I, ind. prez. 3 suspectează, suspectare Acţiune de a suspecta. s.f~ g.-d. art. sus-pectării.
suspenda tr. l.A atârna. 2. (fig.) A întrerupe (temporar) o activitate, //(jur.) A întrerupe o acţiune judiciară, a amâna executarea unei pedepse. 3. A destitui provizoriu dintr-o funcţie. HA interzice apariţia unei publicaţii peri-dice. IA-plăţile = a înceta plăţile, vb. I, ind. prez. 3 suspendă.
suspendare Acţiunea de a suspenda s.f, g.-d. art. suspendării, pl suspendări.
suspendat,-ă 1. Atârnat în aer. IPod ~ = pod ale cărui tăblii sunt agăţate de cabluri metalice, de grinzi etc. Grădini (sau terase) ~ = a) grădini construite în terasă;
b)	grădini cu solul sprijinit pe stâlpi. 2. (fig.) Interzis; oprit, adj., pl. suspendaţi,-te.
1177
suveranitate
suspensie (-si-e) 1. întrerupere (intenţionată) a şirului ândini, a exprimării. /în ~ = amânat, oprit (temporar).
. (chim.) Sistem format dintr-o substanţă solidă dispersată într-un fluid. 3. Legătură elastică între un sistem tehnic şi elementele pe care se sprijină. //Fel de susţinere a părţii mobile a unui instrument, [var. suspensiune s.fi, art. suspensia, g.-d. art. suspensiei, pl. suspensii, art. suspensiile.	”	"
suspensiune v. suspensie, suspensjv,-ă (jur.) Care suspendă o dispoziţie, o prevedere etc. / Veto ~ = drept pe care îl are şeful statului de a refuza sancţionarea unei legi votate de parlament. adj.,pl. suspensivi,-e. suspensoid (chim.) Soluţie coloidală. s.m., pl. suspen-soizi. ’
suspensor1 Muşchi care reglează mişcarea înainte şi înapoi a copitei calului, s.m , pi, suspensori. suspensor2 Bandă cu care se susţine {in organ căzut. s.n., pl. suspensoare.
suspensor3,-oare (despre muşchi, ligamente) Care
susţine. aŞ., pl. suspensori,-oare.
suspenta v. suspantC ~
susplciona (-ci-o-) tr. A suspecta, vb. I, ind. prez. 3
suspicionează.
suspicios,-oasă (-ci-os) Bănuitor, neîncrezător, adj., pl. suspicîoşi,-oase.
suspiciune (-ci-u-) Lipsă de încredere, îndoială în privinţa corectitudinii, legalităţii faptelor sau intenţiilor cuiva, s.f., g.-d. art. suspiciunii, pl. suspiciuni, suspin 1. Oftat, suspinară /(rar) A-şi da ultimul ~ = a muri. 2. Sughiţ (de plâns); suspinare. 3. (reg.) Astm (la cai), s.n., pl. suspine.
suspina tr. 1. A’scoate suspine. //A plânge cu suspine. 2. A tânji după ceva. vb. I, ind. prez. 3 suspină, suspinare Faptul de a suspina; suspin (1,2), suspinat. s.f, g.-d. art. suspinârii, pl. suspinări. suspinat Suspinare. s.n.,pl. suspmaturi. suspinator,-oare (rar) Care suspină (des), adj., pl. suspinători,-oare.
sus-pul,-ă Ăflat într-o situaţie socială înaltă, adj., pl. sus-puşi,-se.
sustentaţie (-ţi-e) 1. Proprietate a unui corp de a se menţine la un anumit nivel în masa unui fluid. 2. Forţă verticală care împinge în sus o aeronavă, s.f, art. sus-tentaţia, g.-d. art. sustentaţiei,p/. sustentaţii, art. susten-taţiile.
sustracţiune (-ţi-u-) (rar) Sustragere, flirt, s.f, g.-d. art. sustracfiunii,/?/. sustracţiuni. sustrage 1 ~tr. A-şi însuşi prin fraudă sau înşelătorie un lucru care aparţine altei persoane. 2. tr. A abate, a împiedica de la ceva. 3. refl. A se eschiva de la ceva. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sustrag, imperf. 3 sg. sus-trăgea; part. sustras.
sustragere Acţiunea de a (se) sustrage, s.f, g.-d. art. sustragerii,/)/, sustrageri.
susţinător,-oare f adj. Care susţine o greutate. II. s.m. şi f. ’(fig.) Persoană care ajută, care susţine cu mijloace materiale ceva sau pe cineva, adj., s.m. şi fi, pl. susţinători,-oare.
susţine 1. ír. A servi drept suport unui lucru; (fig.) a sprijini o cauză, o acţiune. 2. tr. (fig.) A afirma cu tărie o idee, un principiu etc. 3. tr. A se prezenta la un examen sau la un concurs. 4. tr. A ajuta cu mijloace materiale o instituţie, o persoană etc. 5. refl. A se întreţine singur. 6. refl. A se ţine în picioare; (fig.) a rezista, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. susţin, 2 sg. susţii, 1 pl. susţinem,
2	pl. susţineţi; conj. prez. 3 să susţină; ger. susţinând; part. susţinut.
SUSţinere~Acţiunea de a (se) susţine; apărare; sprijinire! s.fi, g.-d. art. susţinerii, pl. susţineri.
susţinut,-ă (despre modul de desfăşurare a unei activităţi) Constant, neîntrerupt, viu. //(despre stilul, natura unei lucrări literare, muzicale etc.) Menţinut la un nivel înalt, adj., pl. susţinuţi,-te.
susur Zgomot continuu, uşor şi plăcut, produs de o apă care curge, de frunzele mişcate de vânt etc. s.n., pl. susure.
sTisura intr. (despre ape, frunze, vânt etc.) A produce un zgomot continuu, lin; a murmura, vb. I, ind. prez. 3 susură.
susurare (rar) Faptul de a susura, s.fi, g.-d. art. susurării, pŢ. susurări.
sus-zis,-ă Sus-citat, sus-menţionat. adj.,pl. sus-zişi,-se. suşă ’l. (livr.) Origine, sursă. 2. (med.) Provenienţă a unei culturi de microbi, s.f, g.-d. art. suşei ,pl. suşe. sutană Haină preoţească lungă până la pământ, sf., g.-d. art. sutanei, pl. sutane.
suţar (înv., fam.)”Bancnotă de o sută de lei. s.n., pl. sutare.
sutaş 1. (în Antichitate) Comandant peste o sută de ostaşi. 2. (în sec. al XVIl-lea, în Ţara Românească) Membru al unei bresle fiscale, s.m., pl. şutaşi. sută1 Număr situat în numărătoare între nouăzeci şi nouă şi o sută unu. /La ~ = (despre dobânzi, procente) Corespunzător unei cantităţi de o sută de unităţi. ~ la -= complet, deplin; (p. ext.) sigur, fără îndoială. ~e şi mii sau mii şi ~e sau o ~ şi o mie sau ~e (şi ~e)... = număr mare, nedeterminat, //(cu val. de num. ord.) Rândul o ~. mm. card.
sută2 Cifră care indică numărul dintre nouăzeci şi nouă şi o sută unu. //Bancnotă de o sută de lei. sf, g.-d. art. sutei, pl. sute.
sutălea, iuta (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouăzeci şi nouălea şi al o sută unulea. num. ord. sutelea, suta (precedat de art. „al”, „a”) Referitor la sute. Al trei A trei num. ord. sutien (-ti-en) Piesă de lenjerie feminină care susţine sânii, s.n., pl. sutiene.
sutime A suta parte dintr-un întreg, s.fi, g.-d. art. sutimii, pl. sutimi.
sutişoară Diminutiv al lui sută2, sf, g.-d. art. suti-şoarei, pl. sutişoare.
sutura tr. (med.) A face o sutură (2). vb. I, ind. prez. 3 suturează.
suturii,-ă Referitor la suturi (2). adj.,pl. suturali,-e. suturi 1. (anat.) Articulaţie în care oasele sünt fixe.
2.	Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, fragmentele unui os fracturat etc. sf, g.-d. art. suturii, pl. suturi, suvac Sulă (1) lungă, s.n., pl. suvace. suveică 1. Organ al războiului de ţesut care serveşte la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii. 2. Organ al maşinii de cusut în care se introduce un mosorel cu aţă. s.f, g.-d. art. suveicii, pl. suveici, suveicuţă Diminutiv aT lui suveică! s.f, g.-d. art. su-veicuţei, pl. suveicuţe.
suvelniţă (pop.) Suveică (1). sf, g.-d. art. suvelniţei, pl. suvelniţe.
suvenir Obiect, dar, semn care evocă o amintire. \var. suvenire s./] s.n., pl. suvenire, suvehjre v. suvenir. "
suveran,-ă I. adj. Care este deasupra tuturor; care are autoritatea supremă; (fig.) absolut, total; care se bucură de suveranitate. II. s.m. şi fi Monarh, //(fig.) Persoană, colectivitate care dispune liber de soarta sa, de acţiunile sale. adj., s.m. şi fi, pl. suverani,-e. suveranitate Caracterul a ceea ce este suveran; putere supremă. /~ naţională = independenţa unui stat faţă de alt stat. /- de stat = supremaţie a puterii de stat în
interiorul ţării şi independenţă faţă de puterea altor state. s.f., g.-d. art. suveranităţii, pl. suveranităţi, suzeran,-ă I. adj. (despre state) Care "exercită suzeranitate asupra altui stat. II. s.m. (în Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alţi seniori, adj., s.m., pl. suzerani,-e. _
suzeranitate 1. Dreptul suzeranului asupra vasalilor
săi. 2. Dreptul unui stat asupra altui stat. care are guvern
propriu, dar nu are autonomie completă, s.f, g.-d. art.
suzeranităţii, pl. suzeranităţi.
suzetă Tetină de cauciuc dată copiilor să o sugă. s.f,
g.-cTart. suzetei, pl. suzete.
svadă v. sfădă. ~
svistică 1. Obiect în formă de cruce, cu braţe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale. 2. Emblemă folosită de nazişti. \yar. zvastică î/] s.f, g.-d. art. svasticii,p/. svastici. svat v. sfat	“	"
sveter Flanelă tricotată care se încheie în faţă cu nasturi. s.n.,pl. svetere, svetnic v. sfetnic.
swâhili (swapron. sua) (Persoană) care aparţine populaţiei 6antu din Zanzibar. adj. invar., s.m. şi /., pl. swa-hili.
swazi (swa pron. sua) (Persoană) care aparţine populaţiei bantu din Swaziland. adj. invar., s.m. şi fi, pl. swazi.
swing (w prón. u) (angl.) 1. Lovitură laterală la box, dată cu braţul uşor arcuit. 2. Dans modem cu ritm şi mişcări rapide, s.n., pl. swinguri.
Ş,ş
ş (şe/şî) A douăzeci şi doua literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n.,pl. ş/ş-uri. ş (şî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. ş/ş-uri. ş/şşş Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă. interj. şa 1. Piesă de hamaşament, confecţionată din piele (sau din lemn), care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. /A pune ~wa (pe cineva) = a constrânge (pe cineva) să facă ceva A vorbi din ~ = a vorbi de sus. 2. Suport din piele, din cauciuc, din material plastic montat la biciclete, motociclete etc. pe care stă conducătorul. 3. Os din spinarea găinii. I~ua turcească = scobitură în osul sferoid, în care se află glanda hipofiză.
4.	Depresiune cuprinsă între două părţi de teren mai ridicate. [var. şea s.fi) sfi, art. şaua, g.-d. art. şeii, pl. şei. şabacă/şabac (reg.) Broderie în ajur ficută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă etc. sfii s.n., pl. şabace. şabana Haină lungă pe care o purtau aprozii şi pajii la curţile aomneşti. \var. şavana s.f] sfi, art. şabanaua, g-d. art. şabanalei, pl. şabanâle, art. şabanalele. -şabăr Instrument de răzuit Folosit în industria petrolului, în metalurgie etc. s.n.,pl. şabăre. şablon 1. Model, tipar în mărime naturală al unei piese. //Instrument cu care se măsoară dimensiunile unei piese în curs de fabricaţie. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. //Tip de personaj, acţiune sau procedeu artistic repetat în mai multe texte, compoziţii muzicale etc. Basmul este alcătuit din ~oane.
3.	(fig.) Formulă stereotipă; clişeu verbal, s.n., pl. şabloane.
şablona tr. A trasa cu şablonul (1) contururile unei piese. vF. I, ind. prez. 3 şablonează. şablonar Muncitor care foloseşte şablonul (1). s.m., pl. şablonaff. _
şablonard,-ă Lipsit de originalitate, de spirit inventiv; cu şabloane (3). adj., pl. şablonarzi,-de. şablonare Acţiunea de a ş”ablona s.fi, g.-d art. şablonăru,pl. şablonări.	■
şablohjsm (rar) Conformare la anumite şabloane (3); folosirea de formule stereotipe. s.n. şabloniza tr. A aplica mecanic o manieră de lucru, o idee eţc. vb. I, ina. prez. 3 şablonizează. şabloniza re Faptul de a şabloniza s.j., g.-d art. şablo-nizării,j>l. şablonizări.
şa Bota Piesă grea""de metal care susţine nicovala la un ciocan de foijat. s.fi, g-d art. şabotei,pl. şabote. şabracă (înv.) Pătură înflorată câre se aşază sub şaua calului, s.fi, g.-d. şabracei,pl. şabrace. şacal 1. Mamifer carnivor sălSatic, asemănător cu lupul cu botul ascuţit, care trăieşte în nordul Africii, în sudul Asiei şi în sudul Europei. 2. Epitet pentru o persoană hrăpăreaţă, rapace. s.m.,pl. şacali, şafar (reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). s.m.,j)l. şafari. „
şaga (pop.) Glumă, lîn ~ = fără seriozitate, într-o doară. A face ~ = a glumi. A se întrece cu ~a = a exagera; Nu-i vreme de ~ - nu-i momentul potrivit pentru glumit. A lăsa ~ (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) ~a (sau de ~) = a termina cu gluma (în construcţii negative sau interogative) A-i fi (sau a-i părea cuiva) (de) ~ (sau lucru de ~) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fară importanţă, s.fi, g.-d. art. şăgii,pl. şăgi. şagrin Instrument cu un model în relief, care se imprimă pe o piele şi care imită altă piele. //Piele cu astfel de model, s.n., pl. şagrinuri.
1179
şampanie
şagring tr. A imprima cu ajutorul şagrinului. vb. 1, ind. prez. 3 şagrinează,
şagrinare Acţiunea de a şagrina. s.f., g.-d. art. şagrinării, pl. şagriniri.
şah1 Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător celui de împărat, s.m. pl. şahi. şah2 1. Joc care se dispută între două persoane, pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele, cu 32 de piese; (p. ext.) tabla şi piesele care servesc la joc. IA ţine (pe cineva) in ~ = a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) (fig.) a ţine pe cineva în tensiune. 2. Situaţie în cursul jocului, în care regele unuia dintre jucători este atacat de o piesă a adversarului, s.n., pl. şahuri.
şâhăr-mahăr (arg., fam., în expr.) A face sau a umbla
cu ~ (sau -uri) = a înşela, a escroca pe cineva, s.n.,
pl. şahăr-mahăruri.
şahinşah Şah1, s.m., pl. şahinşahi.
şahist,-ă I. adj. Referitor la jocul de şah; şahistic.
II. s.m. şi f. Jucător de şah. adj., s.m. şi f, pl. şahişti,-ste.
şahistic,-ă Şahist (I). adj., pl. şahistici,-ce.
şahzadea (înv.) Fiu de sultan sau de împărat, s.f, art.
şahzadeaua, g.-d. art. şahzadelei, pl. şahzadele, art.
şahzadelele.
şai (reg.) Un fel de postav alb, fin, din care se făceau veşminte boiereşti şi din care se mai fac pantaloni în unele regiuni ale ţării. s.n.
şaibă 1. Disc de metal, de material plastic etc. găurit, care se montează între şurub şi obiectul respectiv sau între şurub şi piuliţă pentru a preveni deşurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se trece
o	curea de transmisie, s.f, g.-d. art. şaibei, pl. şaibe, şaică (înv., reg.) 1. Mică ambarcaţiune fluvială, cu pânze şi cu fundul plat, folosită la transportul mărfurilor şi al persoanelor. 2. Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, care serveşte la pescuit. s.f, g.-d. art. şeicii, pl. şeici.
şaidaj (şa-i-) Sortare manuală şi triere a minereurilor prin spargerea lor cu ciocanul de mână. s.n., pl. şaidaje. şaisprezece Număr situat în numărătoare între cinciprezece şi şaptesprezece, //(adj.) Are ~ ani. //(s.) ~ este un număr, //(cu val. de num. ord.) Locul ~. //(intră în componenţa num. adv.) Scrie de ~ ori. //(intră în componenţa num. multipl.) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte ~ oameni, [var. (rar) şasesprezece num. card.] num. card. şaisprezecelea,-zecea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al cincisprezecelea şi al şapte-sprezecelea. num. ord.
şaisprezecime 1. A şaisprezecea parte dintr-un întreg, împărţit în părţi egale. 2. (muz.) A şaisprezecea parte dintr-o notă întreagă, s.f., g.-d. art. şaisprezecimii, pl. şaisprezedmi.
şaizeci Număr Jituat în numărătoare între cincizeci şi nouă şi şaizeci şi unu. //(adj.) Are ~ de ani. //(s.) ~ este un număr, //(cu val. de num. ord ). /Pagina ~. //(în componenţa num. adv. corespunzător) Scrie de ~ de ori. //(intră în componenţa num. multipl.) De ~ de ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Le dă câte - de lei. num. card. şaizecilea,-zecea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al cincizeci şi nouălea şi al şaizeci şi unulea. num. ord.
şal 1. Ţesătură de lână, mătase etc. împodobită cu desene, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. 2. Fular. 3. (înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. //Fâşie lungă de şal (3) purtată de bărbaţi, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearşaf (2). s.n., pl. şaluri.
şaland Navă specială, folosită la construcţii hidrotehnice, la transportul unor materiale etc. [var. şalandă s.f] s.n., pl. şalande. şalandă v. şaland.
şalgnder Remorcher pentru şalande. s.n., pl. şalandere. şalău1 Peşte răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm, cu corpul fusiform, s.m. art. şalăul, pl. şalăi, art. şalăii. şalău2 Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, valorând (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. s.m. art. şalăul, pl. şalăi, ari. şalăii, şgle 1. (la om) Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale. 2. (la animale) Partea din mijlocul spinării, s.f. pl., art. şalele.
şalgău 1. (înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (reg.) Condamnat la muncă în ocnă; ocnaş, s.m., art. şalgăul, pl. şalgăi, art. şalgăii.
şalju (rar) Stofă de lână vărgată, s.n., art. şalml, pl. şaliuri.
şaltăr întrerupător electric; comutator, s.n., pl. şaltăre. şalupgr Persoană care conduce o şalupă; şalupist. s.m., pl. şalupari.
şalupă Mică ambarcaţiune cu motor, care serveşte la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. s.f, g.-d. art. şalupei, pl. şalupe.
şalupist (rar) Şalupar. s.m., pl. şalupişti. şalutier (-ti-er) Ambarcaţiune uşoară, destinată pescuitului în largul mării, s.n., pl. şalutiere. şalvaragiu (înv.) Persoană care făcea sau vindea şalvari, s.m., art. şalvaragiul, pl. şalvaragii, art. şal-varagiii.
şalvari Pantaloni lungi şi foarte largi, strânşi în jurul gleznei, purtaţi mai ales în Orientul Mijlociu, //(depr.) Pantaloni prea largi. s.m. pl.
şalvir (reg.) Pungaş, şarlatan, escroc, s.m., pl. şalviri. şam (înv.) Damasc, s.n.
şaman Slujitor al şamanismului. //Vrăjitor, s.m., pl. şamani.
şamanesc,-ă De şaman, adj., pl. şamaneşti. şamanism Ansamblu de credinţe şi practici magice (dansuri, extaz religios etc.), practicate ca forme de religie primitivă de unele populaţii din Asia şi de unele triburi din Indonezia, Oceania, America şi Africa, s.n. şambelan (în statele monarhice din apusul Europei) Mare demnitar care are în grija sa camera suveranului. s.m., pl. şambelani.
şambrană Cadru (sculptat) care mărgineşte şi decorează o uşă sau o fereastră, s.f, g.-d. art. şambranei, pl. şambrane.
şambrat,-ă (livr., despre vinuri) Care se serveşte la
temperatura camerei, adj., pl. şambraţi,-te.
şamiza tr. A tăbăci pieile de animale cu untură de peşte.
vb. I, ind. prez. 3 şamizează.
şamot v. şamotă.
şamota tr. A căptuşi un cuptor cu şamotă. vb. I, ind. prez. 3 şamotează.
şamotar Muncitor care prepară şamota sau care căptuşeşte cuptoarele cu şamotă; şamotier, şamotor. s.m., pl. şamotari.
şamotare Acţiunea de a şamota. s.f, g.-d. art. şamo-tării, pl. şamotări.
şamotă Material refractar obţinut din argilă arsă şi măcinată. //Cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă, [var. şamot s.«.] s.f, g.-d. art. şamotei, pl. şamote.
şamotier (-ti-er) Şamotar. s.m., pl. şamotigri. şamotor Şamotar. s.m., pl. şamotari. şampanie (-ni-e) Vin spumos, obţinut prin refer-mentarea vinurilor de masă în sticle închise ermetic. s.f, art. şampania, g.-d. art. şampaniei, pl. şampanii, art. şampaniile.
şampaniza
1180
şampaniza 1. intr. (despre vinuri) A prezenta procesul de fermentaţie caracteristic şampanizării. 2. tr. A supune vinul şampanizării. vb. I, ind. prez. 3 şampanizează. şampanizare Acţiunea de a şampaniza; fază în procesul de fabricaţie al şampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor şi ambalarea, s.f., g.-d. art. şampanizării, pl. şampanizŞri. şampcn Produs cosmetic care conţine săpun sau detergenţi, uleiuri, parfumuri etc., întrebuinţat la spălatul (sau la coloratul) părului, s.n., pl. şampoane. şampona tr. şi refl, A (se) spăla pe cap cu şampon. vb. I, ind prez. 3 şamponează. şamponare Acţiunea de a (se) şampona. s.f, g.-d art. şampongrii, pl. şamponări.
şan Calapod folosit pentru păstrarea formei încălţămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. s.n., pl. şanuri, şanal v. şenal.
şancroid (med.) Şancru de altă natură decât cea sifilitică. s.n., pl. şancroide.
şancru Ulceraţie a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infec-ţioşi. s.n., art. şgncrul, pl. şancre. şandelă Zbor în linie dreaptă al avionului, cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj. s.f, g.-d. art. şandelei, pl. şandele. şandrama 1. Construcţie primitivă de scânduri; (p. ext.) clădire veche, dărăpănată. 2. (reg.) Adăpost de scânduri pentru păstrarea uneltelor, pentru vite etc. s.f, art. şandramaua, g.-d. art. şandramalei, pl. şandramale, art. şandramalele.
şanfren (tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice, s.n., pl. şanfrenuri.
şanfrena tr. l.A executa o faţetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafeţe plane a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuţite.
2.	A tăia oblic muchiile unei piese metalice, unei pietre etc.; a teşi. vb. I, ind. prez. 3 şanfrenează. şanfrenare Acţiunea de a şanfrena. s.f, g.-d. art. şanfrenării, pl. şanfrenări.
şanjabil,-ă Care se poate schimba, adj., pl. şanjabili,-e. şanjant,-ă (despre culori) A cărui nuanţă se schimbă în funcţie de lumină, //(despre ţesături) Care face ape. adj., pl. şanjanţi,-te.
şansă Posibilitate de reuşită; circumstanţă favorabilă; noroc, //(la pl.) Sorţi, s.f, g.-d. art. şansei, pl. şanse, şansonetă Scurtă compoziţie muzicală pentru voce, de origine populară, proprie muzicii franceze, s.f, g.-d. art. şansonetei, pl. şansongte.
şansonetist.-ă Compozitor sau interpret de şanso-nete. s.m., pl. şansonetişti; s.f, g.-d. art. şansonedstei, pl. şansonetiste.
şantagjst,-ă v. şantajlst.
şantaj Constrângere exercitată asupra cuiva prin ameninţare sau intimidare cu scopul de a dobândi un folos material, un serviciu etc.; mijloc întrebuinţat în acest scop. s.n., pl. şantaje.
şantaja tr. A supune unui şantaj, vb. I, ind. prez. 3 şantajează, 1 pl. şantajăm, imperf. 3 şantaja; ger. şantajând, şantajare Acţiunea de a şantaja. s7f, g.-d. art. şanta-jlrii, pl. şantajări.
şantaj ist,-ă Persoană care practică şantajul. [var. şantagist,-ă s.m. şi /?] s.m., pl. şantajişti; s.f, g.-d. art. şantajistei, pl. şantajiste.
şantan (înv.) Local de petrecere, în care se prezintă spectacole de varietăţi, s.n., pl. şantane/şantanuri. şanteză (înv.) Cântăreaţă într-un şantan, s.f, g.-d. art. şantezei, pl. şanteze.
şantigr (-ti-er) 1, Loc pe care se construieşte (sau se repară) o clădire, o şosea, un obiectiv industrial etc. împreună cu instalaţiile necesare acestei activităţi. /~ naval = întreprindere pentru construirea sau repararea navelor, situată pe malul unei ape. 2. (fig.) Perioadă, proces de vastă activitate literară, artistică sau ştiinţifică. s.n., pl. şantigre.
şantierist,-! (-ti-e-) Lucrător pe un şantier, s.m., pl. şantieiişti; s.f, g.-d. art. şantieristei, pl. şantieiiste, şantung Ţesătură de in sau de mătase (naturală), cu fire în relief, mai groase şi neuniforme, s.n., pl. şantunguri. şanţ 1. Săpătură lungă şi îngusta făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru delimitarea a două suprafeţe de teren etc, //(rar) A se duce tn ~ = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranşee.
3.	Fortificaţie medievală de forma unui canal adânc şi lat (plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate.
4.	Crestătură în formă de şanţ (1) la diferite piese de maşini, pe scoarţa unor arbori, în pielea unor animale etc. s.n., pl. şanţuri.
şapă Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se aşterne pe suprafaţa unui element de construcţie pentru a-l imper-meabiliza. s.f, g.-d. art. şapei, pl. şape. şapcalju (fam.) I. adj., s.m. (Om) prost. II. s.m. Persoană care poartă şapcă, adj., s.m., pl. şapcalii. şapcă Acoperământ de cap (pentru bărbaţi), confecţionat din pânză, postav etc., cu o calotă şi cu cozoroc, s.f, g.-d. art. şepcii, pl. şepci.
şapirograf Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau desenul care trebuie reprodus, s.n., pl. şapirografe. şapirografia (-fi-a) tr. A multiplica (un text, un desen) la şapirograf; hectograf, vb. L ind. prez. 3 şapirografiază,
I	pl. şapirografiem; conj. prez. 3 să şapirografleze; şapirografiind.
şapirografiere (-fi-e-) Acţiunea de a şapirografia. s.f., g.-d. art. şapirografierii, pl. şapirografieri. şapou (rar) Scurtă introducere aşezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă, s.n. şapte Număr situat în numărătoare între şase şi opt. //(adj.) Au trecut ~ ani. //(s.) Scrie un ~. //(cu val. de num. ord.) Volumul ~. //(intră în componenţa num. adv.) Repetă de ~ ori. //(intră în componenţa num. multipl.) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Vin câte ~ oameni, {var. (reg.) şepte num. card.] num. card.
şapte-dggete Plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu flori purpurii, s.m.
şaptelea, şaptea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al şaselea şi al optulea, num. ord. şaptesprezece Număr situat în numărătoare între şaisprezece şi optsprezece, //(adj.) ~ cărţi, //(s.) ~ este un număr mic. //(cu valoare de num. ord.) Rândul //(intră în componenţa num. adv.) Scrie de ~ ori. //(intră în componenţa num. multipl.) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distribu-tiv) Vin câte
-	oameni, [var. (fam.) şapteşpe num. card.] num. card. şaptesprezecelea,-zecea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al şaisprezecelea şi al optsprezecelea. [var. şapteşpelea,-pea num. ord.] num. ord. şapteşpe v. şaptesprezece. şapteşpelea,-pea v. şaptesprezecelea. şaptezeci Număr situat în numărătoare între şaizeci şi nouă şi şaptezeci şi unu. //(adj.) Documentul are ~ de pagini. //(s.) Pe casă este scris un ~. //(cu val. de num. ord.) Rândul ~. //(intră în componenţa num. adv.) Merge de ~ de ori. //(intră în componenţa num. multipl.) De ~ de ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Le dă câte ~ de lei. num. card.
1181
şănţişor
şaptezecilea,-zecea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al şaizeci şi nouălea şi al şaptezeci şi unulea. num. ord.
şarabană (reg.) Căruţă mare. s.f., g.-d. art. şarabanei, pl. şarabane.
şaradă 1. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene etc., care propune aflarea unui cuvânt cu ajutorul părţilor sau silabelor lui. IA vorbi în ~e = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puţin inteligibil.2. (fig.) Lucru greu de înţeles, neclar, s.f., g.-d. art. şaradei, pl. şarade, şarampsi (reg.) Par lung şi gros folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. s.m., pl. şarampsi, art. şarampsi i.
şaran (reg.) Crap mic. s.m., pl. şarani. şarbă v. şerb.
şa rată Trasurică uşoară, cu două roţi, trasă de un singur cal. s.f, g.-d. art. şaretei, pl. şargte. şarg,-ă I. adj. (despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă şi extremităţile picioarelor de culoare neagră. II. s.m. şi f Cal şarg (1). adj., s.m. şi f, pl. şargi,-ge. şarlfij (-ri-aj) Fenomen tectonic care constă în transportul pietrişului, al nisipului şi al pământului la mare distanţă şi la suprapunerea lor cu alte roci, s.n., pl. şariaje.
şarja l. intr. A înftţişa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2, tr. (despre trupe de cavalerie) A efectua o şarjă (B.l), vb. I, ind. prez. 3 şarjează, / pl. şarjăm, imperf. 3 sg. şarja; ger. şarjând. şarjibll,>i (despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal, adj., pl. şarjabili,-e. şarjare Acţiunea de a şarja, s.f., g.-d. art. şarjlrii, pl. şarjlri.
şarjă A, încărcătura normală a unui cuptor metalurgic, //Cantitate de metal lichid obţinută într-un cuptor metalurgic, la o singură elaborare, B, 1. Atac impetuos al cavaleriei, în goana cailor, asupra inamicului, 2, (sport) Atac plin de elan asupra adversarului, C, 1, Text de dimensiuni reduse, literar, muzical etc,, în care sunt prezentate trăsăturile negative, caricaturale, ale unei persoane sau ale unei situaţii, 2, (teatru) Interpretare voit exagerată a unui rol. s.f, g.-d. art. şarjei, pl. şarje, şarlatan Persoană care profită de buna-credinţă, de naivitatea cuiva; escroc, s.m., pl. şarlatani, şarlatancă Escroacă, s.f, g.-d. art. şarlatgncei, pl. şarlatan ce.
şarlatangsc,-ească (rar) De şarlatan, adj., pl. şarla-tangşti.
şarlatanie Faptă de şarlatan; escrocherie; şarlatanism. s.f, art. şarlatama, g.-d. art. şarlataniei, pl. şarlatanii, art. şarlataniile.
şarlatanism (rar) Şarlatanie. s.m., pl. şarlatanisme. şarlă (pop.) Javră, potaie, s.f, g.-d. art. şarlei, pl. şarle. şarlotă Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frişcă şi gelatină, s.f, g.-d. art. şarlotei, pl. şarlote. şarm (livr.) Farmec, graţie, s.n., pl. şarmuri. şarmant,-ă (livr.) Fermecător, încântător, adj., pl. şarmanţi,-te.
şarnigră (-ni-e-) 1. Balama, ţâţână. 2. Dispozitiv format din două piese aşezate de o parte şi de alta a unui cilindru, fixate cu butoane, care permit suspendarea întregului ansamblu. 3. (geol.) Loc în care se îmbină cele două flancuri ale cutei unui strat geologic. 4. Articulaţia celor două valve care formează cochilia unui lameli-branhiat. 5. Hârtie gumată cu care se fixează mărcile poştale în albume, s.f, g.-d. art. şamigrei, pl. şarnigre. şarpantă Schelet de lemn, de metal etc. care susţine învelitoarea unui acoperiş, s.f., g.-d. art., şarpantei, pl. şarpante.
şarpe 1. (la pl.) Ordin de reptile lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre; (la sg.) reptilă din acest ordin. /~ de casă = specie de şarpe neveninos. ~ cu clopoţei = specie de şarpe veninos din America de Nord, având coada acoperită cu solzi comoşi care produc un zgomot caracteristic. ~ de alun = şarpe neveninos, lung de circa 1 metru, cu o bandă neagră pe laturile capului. ~ cu ochelari = cobră. A ţipa ca din gură de ~ = a ţipa foarte tare. A sări ca muşcat de ~ - a-şi ieşi din fire. A încălzi (sau a creşte) ~le la (sau în) sân = a arăta dragoste şi bunăvoinţă unui om nerecunoscător. A-l muşca pe cineva -le de inimă = se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l muşca (pe cineva) -le invidiei (ori al vanităţii) ~ a fi cuprins de invidie, de vanitate, A călca -le pe coadă = a supăra pe un om rău, iute la mânie. In gaură de~~ într-un loc ascuns, 2, (fig.) Persoană rea, perfidă, 3, (ec., pol,, fin.)
-	monetar = fluctuaţia cursului unui ansamblu de monede, între limite socotite normale, [var. şgrpe s.m.] s.m., pl. şerpi,
şarpe-de-apă Peşte migrator cu coada turtită lateral. s.m., pl. şerpi-de-apă,
şarpe-orb Specie de şopârlâ. s.m.,pl. şerpi-orbi. şarple (-pi-e) (înv., rar) Material din scame destrămate, întrebuinţat odinioară la pansamente, s.f, art. şarpia, g.-d. art. şarpiei.
şart1 Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitura dată cu palma, interj,
şart2 (înv,) 1. Datină, tradiţie. 2, Rost, IPe ~ ■ în ordine, pe rând. s.n., pl, şarturi,
şase 1. Număr situat în numărătoare între cinci şi şapte, //(adj,) ~ bărbaţi. //($.) Scrie un *». //(cu val, de num, ord,) Locul //(intră în componenţa num, adv,) Repetă de ~ ori. //(intra în componenţa num, multipl.) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” intră în componenţa num, distributiv) Vin câte ~ oameni. 2. (arg,, cu val. de interj,) Cuvânt folosit pentru a semnala apropierea unei (sau unor) persoane faţa de care se cere precauţie. [var. şgse num. card.] num, card.
şaselea, şasea (precedat de art. „al”, „a”, şi adj.) Care se află între al cincilea şi al şaptelea, num. ord. şasesprezece v. şaisprezece, şasiu 1. Cadru rigid care se montează pe osiile unui vehicul cu tracţiune mecanică pentru a susţine caroseria. 2. Nume dat unor rame sau cadre întrebuinţate în industrie, în tipografie etc, s.n., art. şasiul, pl. şasiuri. şasla/ceasla 1. Varietate de viţă-de-vie care produce struguri de masă, cu boabe de culoare galbenă-aurie sau roz. s.f, art. şaslgua/ceaslaua; g.-d. art. şaslglei/ceaslalei. şaslâc (rar) Friptură (din came de berbec), s.n., pl. şaslâcuri.
şaten,-ă (despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu, adj., pl. şateni,-e. şatrange (înv.) Şah2, lin ~ = în carouri, cadrilat, s.f. pl. şatră 1. Cort (sau grup de corturi) în care se adăpostesc ţiganii nomazi; comunitate de ţigani nomazi. IDe ~ = ţigănesc; nomad, (fam.) A umbla cu ~ = a se muta deseori dintr-un loc în altul. 2. (înv.) Cort de tabără. 3. (pop.) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. //Baracă de scânduri, acoperită de pânză, în care negustorii îşi vând mărfurile la târg. s.f., g.-d. art. şatrei, pl. şatre.
şavana v. şabana.
şăgalnic,-a (pop.) Glumeţ, hazliu; poznaş, adj., pl. şăgalnici,-ce.
şaluţ (rar) Diminutiv al lui şal. s.n., pl. şăluţe şălvirie (înv.) înşelătorie, pungăşie, escrocherie, s.f, art. şălviria, g.-d. art. şălviriei, pl. şălvirii, art. şălviriile. şănţlşsr Şănţuleţ, s.n., pl. şănţişogre,
şănţui
1182
şănţui 1. tr. A săpa un şanţ, a înconjura (un loc) cu un şanţ. 2. refl. A lua forma unui şanţ. //(despre piele, obraz) A se zbârci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şănţuiesc, imperf. 3 sg. şănţuia; conj. prez. 3 să şănţuiască. şănţuleţ Diminutiv al lui şanţ; şănţişor, şănţurel. s.n., pl. şănţuleţe.
şătrar 1. Ţigan nomad. 2. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război. 3. (reg.) Negustor ambulant (care vinde în bâlciuri), s.m., pl. şătrari.
şătrăreasă Soţia şătrarului (2). s.f, g.-d. art. şătrăresei, pl. şătrărgse.
şătruţă Diminutiv al lui şatră. [var. şetruţă 5/] s.f, g.-d. art. şătruţei, pl. şătruţe.
şâşâi/şişăi 1. tr. (pop.) A repeta în mod prelungit sunetul „ş” pentru a linişti pe cineva. 2. intr. A foşni uşor, a fâşâi. vb. IV, ind. prez. 3 şâşâie/şişăie, imperf. 3 sg. şâşâia/şişăia; eoni. prez. 3 să şâşâie/să şişăie. şâşâire/şişăire (pop.) Acţiunea de a şâşâi/a şişăi. s.f, g.-d. art. şâşâirii/şişăirii, pl. şâşâiri/şişăiri. şâşâit/şişăjt (pop.) Faptul de a şâşâi/a şişăi. s.n., pl. şâşâituri/şişăituri.
şchioapă Măsură populară de lungime, egală cu distanţa de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt bine îndepărtate unul de altul. IDe-o (sau cât o) ~ = mult mai mic decât normal, s.f, g.-d. art. şchiogpei, pl. şchioape, şchiop,-Oâpă I. adj., s.m. şi f. (Cel) care şchiopătează când merge; care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte) sau căruia îi lipseşte un picior; infirm sau bolnav de un picior. II. adj. 1. (despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. 2. (fig., despre versuri) Cu unităţile metrice incomplete; cu imperfecţiuni de ritm sau rimă. adj., s.m. şi f, pl. şchiopi,-ogpe.
şchiopa intr. (pop.) 1. A deveni şchiop. 2. A şchiopăta
(1). vb. I, ind. prez. 3 şchiopează. şchiopăta intr. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte). 2. (fig., fam.) A nu se desfSşura în mod normal, a se poticni, vb. I, ind. prez. 3 şchioapătă/şchiopătează; conj. prez. 3 să şchiop pete/să şchiopăteze.
şchiopătară Faptul de a şchiopăta, s.f., g.-d. art. şchiopăturii, pl. şchiopături.
şchiopenie (-ni-e) (rar) Starea celui şchiop, s.f, art. şchiopenia, g.-d. art. şchiopeniei. şcoală 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau cunoştinţele de bază ale principalelor discipline; (p. ext.) activitate legată de această instituţie; învăţământ, învăţătură. //Localul, clădirea în care funcţionează această instituţie. //Totalitatea elevilor, a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituţie. 2. (fig.) Izvor, sursă de cunoştinţe, de învăţătură; sistem de instruire într-un anumit domeniu; (p. ext.) învăţătură, experienţă dobândită pe această cale. 3. (fig.) Curent, mişcare artistică, ştiinţifică sau literară, cu numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări. IA face - = a avea adepţi, s.f, g.-d. art. şcfilii, pl. şcoli.
şcolar1 Elev al unei şcoli (1). s.m., pl. şcolari. şcolar2,-ă Referitor la şcoală sau la şcolari, adj., pl. şcolari,-e.
şcolaritate Timpul când cineva este şcolar, s.f, g.-d. art. şcolarităţii.
şcolariza tr. A încadra în activitatea de şcolar; a instrui într-o şcoală (1). vb. I, ind. prez. 3 şcolarizează, şcolarizare Acţiunea de a şcolariza, s.f., g.-d. art. şcolarizării.
şcolăresc,-ească De şcoală (1) sau de şcolar, //(fig.)
Naiv, copilăresc, adj., pl. şcolăreşti.
şcolăreşte Ca un şcolar1, //(fig.) Naiv, copilăreşte, adv.
şcolări intr. (rar) A fi şcolar'- împreună sau în acelaşi timp cu altcineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şcolăresc, imperf. 3 sg. şcolărea; conj. prez. 3 să şcolă-rească. şcolărime Totalitatea şcolarilor, s.f, g.-d. art. şcolărim».
şcolăriţă Elevă a unei şcoli (1). s.f., g.-d. art. şcolăriţei, pl. şcolăriţe.
şcoli tr. şi refl. A (se) instrui într-o şcoală, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şcolesc, imperf. 3 sg. şcolea; conj. prez. 3 să şcolească.
şcoMre Acţiunea de a (se) şcoli; instruire, s.f, g.-d. art. şcolirii, pl. şcoliri. şea v. şa.
şedea intr. 1. A se afla aşezat pe ceva; a sta jos. IA -(ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător şi îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ~ pe comoară = a fi foarte bogat şi zgârcit. 2. A lua loc, a se aşeza; a se opri din mers aşezându-se. //(la imperativ) A fi 'liniştit. Şezi locului] 3. A rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situaţie sau poziţie; a nu se mişca din locul sau din poziţia ocupată. IA ~ la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ~ cuiva ceva la inimă = a fi preocupat de ceva, a dori ceva foarte mult. A~pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezenţa sau cu insistenţele. A - cu mâinile în sân (sau încrucişate) = a nu face nimic. A ~ strâmb şi a judeca drept = a recunoaşte adevărul. 4. A avea locuinţa, domiciliul undeva. 5. A se afla într-o anumită situaţie în raport cu cineva sau cu ceva. 6. A(-i) ~ (cuiva) bine (sau rău, frumos) = a (nu) i se potrivi. 7. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupaţie, vb. II, ind. prez 1 sg. şi 3 pl. şed, 3 sg. şade, l pl. şedem; conj. prez. 3 să şadă; ger. şezând; part. şezut şedere 1. Faptul de a şedea; inactivitate. 2. Popas făcut într-un loc, pentru un anumit timp. s.f, g.-d. art. şederii, pl. şederi.
şedinţă 1. Adunare organizată a unui colectiv pentru a dezbate şi a hotărî ceva. 2. Dezbatere a unei cauze în faţa instanţei judecătoreşti. 3. Fiecare perioadă de timp în care se execută o activitate, se aplică un tratament medical unui bolnav etc. s.f, g.-d. art. şedinţei, pl. şedinţe. şedinţoman,-ă Persoană căreia îi plac şedinţele, care discută mult în cadrul acestora, s.m., pl. şedinţomani; s.f, g.-d. art. şedinţomanei, pl. şedinţomane. şedinţomanie Practică de a convoca multe şedinţe. s.f, art. şedinţomama, g.-d. art. şedinţomaniei. şedită Exploziv detonant pe bază de clorat de potasiu sau de sodiu şi de dinitrotoluen. s.f., g.-d. art. şeditei, pl. şedite.
şef,-ă 1. Persoană care conduce o instituţie, o organizaţie etc.; persoană superioară în grad sau funcţie altei persoane, considerată în raport cu aceasta. I~ de orchestră = dirijor, //(fam., la voc.) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară).
2.	~ de lucrări = grad didactic în învăţământul superior tehnic, intermediar între cel de asistent şi cel de conferenţiar; lector, s.m., pl. şefi; s.f, g.-d. art. şefei, pl. şefe. şefie Funcţie de şef (1); conducere, s.f, art. şefia, g.-d. art. şefiei, pl. şefii.
şeic1 1. (în ţările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formaţii statale. 2. (la musulmani) Şef al unei comunităţi religioase, [var. şeih s.m.~\ s.m., pl. şeici. şeje2 Dans modem cu mişcări vioaie, s.n., pl. şeicuri. şeih v. şeic1.
şelac/şerlac 1. Răşină naturală (de origine animală) sau sintetică folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roşii etc. 2. Lac preparat din şelac (1), folosit în lustruire, grunduire etc. s.n.
şelar Persoană care confecţionează (şi vinde) şei sau alte obiecte de hamaşament. s.m., pl. şelari.
1183
şeruitor
şelărie1 Meseria şelarului, s.f., art. şelăria, g.-d. art. şelăriei.
şelărie2 Locul unde se confecţionează (sau se vând) şei sau alte obiecte de hamaşament. s.f, art. şelăria, g.-d. art. şelăriei, pl. şelării, art. şelăriile. şelf Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia ţărmului şi povârnişul continental, s.n., pl. şglfuri.
şeluţă (rar) Diminutiv al lui şa; şeuliţă. s.f, g.-d. art. şeluţei, pl. şelijţe.
şemineu Cămin (pentru foc), s.n., art. şemineul, pl. şeminguri.	a
şemizare (tehn.) îmbrăcare într-un înveliş, într-o cămaşă, s.f, g.-d. art. şemizării, pl. şemizări. şemizetă (înv.) Bluză femeiască având croiala asemănătoare cu cea a cămăşilor bărbăteşti, s.f, art. şemizetei, pl. şemizete.
şena! I. Porţiune navigabilă în lungul unui râu, al unui canal sau al unui lac. 2. Canal prin care trec navele la intrarea într-un port. [var. şanal s.n.) s.n., pl. şenale. şenilat,-ă (despre autovehicule) Cu şenile, adj.. pl. şenilaţi,-te.
şenilă Bandă continuă, alcătuită din plăci metalice şi înfăşurată peste roţile vehiculului, situate de aceeaşi parte, pentru a obţine o tracţiune mai bună. s.f, g.-d. art. şenilei, pl. şenile.
şeniletă Vehicul militar blindat pe şenile, s.f, g.-d. art. şeniletei, pl. şenilete.
şepcar Persoană care confecţionează (şi vinde) şepci. s.m., pl. şepcari.
şepcărie Atelier unde se confecţionează (şi se vând) şepci, s.f, art. şepcăna, g.-d. art. şepcăriei, pl. şepcării, art. şepcăriile.
şepcuţă Diminutiv al lui şapcă, s.f, g.-d. art. şepcuţei, pl. şepcuţe.
Şfiping Maşină de rabotat în care mişcarea principală este efectuată perpendicular, s.n., pl. şgpinguri. şeptar Carte de joc marcată cu numărul şapte, s.m., pl. şeptari.
şepte v. şapte.
şeptei Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, într-o ţară etc. s.n., pl. şepteluri. şeptic (fam.) 1. Diminutiv al lui şapte. 2. Joc de cărţi în care cartea marcată cu numărul şapte are cea mai mare valoare, s.m., pl. şeptici.
şeptjme A şaptea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale, s.f, g.-d. art. şeptimii, pl. şeptimi. şerardizare Acoperire a pieselor de oţel cu un strat protector de zinc. s.f., g.-d. art. şerardizării, pl. şerar-dizări.
şerb, şarbă 1. (în Evul Mediu) Ţăran legat de pământul moşierului, depinzând cu persoana şi cu bunurile lui de acesta. 2. (înv.) Rob, sclav, s.m., pl. şerbi; s.f, g.-d. art. şerbei, pl. şerbe.
şerbet Preparat alimentar din sirop de zahăr bine legat, aromat cu diferite esenţe sau sucuri de fructe, s.n., pl. şerbeturi.
şerbetelniţă Vas în care se fierbe şerbetul, s.f., g.-d. art. şerbetelniţei, pl. şerbetelniţe. şerbetieră (-ti-e-) Chisea pentru şerbet, s.f, g.-d. art. şerbetigrei, pl. şerbetigre.
şerbi intr. (înv.) A servi ca şerb. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şerbesc, imperf. 3 sg. şerbea; conj. prez. 3 să şerbească
şerbie Starea de şerb; iobăgie, s.f, art. şerbia, g.-d. art. şerbiei.
şerbire (înv.) 1. Faptul de a şerbi. 2. Servitute, //(fig.) Obligaţie, s.f, g.-d. art. şerbirii, pl. şerbiri. şerfui tr. A subţia marginea pieilor în timpul confecţionării, pentru ca acestea să poată fi cusute, vb. IV,
ind. prez. I sg. şi 3 pl. şerfuiesc, imperf 3 sg. şerfuig; conj. prez. 3 să şerfuiască.
şerfuire Acţiunea de a şerfui. s.f, g.-d. art. şerfiiirii, pl şerfuiri.
şerif1 prinţ arab socotit urmaş al lui Mahomed. s.m., pl. şerifi.
şerif2 Funcţionar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menţinerea ordinii într-un district sau un comitat, s.m., pl. şerifi, şerlac v. şelac.
şeriai (reg.) Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina şi cu frunzele lânos-păroase. s.m./s.n., pl. şerlâi/şerlaie, art. şerlai i/şerlaiele. şerpar1 Pasăre răpitoare asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenuşie. s.m., pl. şerpari. şerpar2 (reg.) Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare), pe care îl poartă ţăranii; chimir, s.n., pl. şerpare. şerpariţă Plantă erbacee, cu gust amar şi cu flori divers colorate, folosită în medicină, s.f, g.-d. art. şerpariţei, pl. şerpariţe.
şerpaş Persoană aparţinând unor triburi din Nepal sau
din nordul Indiei, care însoţeşte expediţiile din Himalaia
purtând poverile, s.m., pl. şerpaşi.
şerpăraş (reg.) Diminutiv al lui şerpaş. s.n., pl
şerpărgşe.
şerpărie Loc unde se găsesc şerpi în număr mare. s.f, art. şerpăria, g.-d. art. şerpăriei, pl. şerpării, art. şerpăriile, şgrpe v. şarpe.
şerpesc,-ească 1. Referitor la şarpe, în formă de şarpe. 2. (fig., despre ochi sau privire) Ager, pătrunzător; (p. ext.) lipsit de sinceritate. 3. (fig.) Rău, perfid, adj., pl. şerpgşti.
şerpgşte Ca şarpele, adv.
şerpişor Diminutiv al lui şarpe; şerpurel. //(fig.) Om zglobiu, neastâmpărat, s.m., pl. şerpişQri. şerpiu,-ie Şerpesc, adj., pl. serpn. şerpoaică 1. Femela şarpelui; şerpoaie. 2. Epitet pentru o femeie vioaie, seducătoare şi perfidă, s.f, g.-d. art. şerpoaicei, pl. şerpoaice.
şerpoaie (rar) Şerpoaică, s.f, art. şerpoaia, g.-d. art. şerpoaiei, pl. şerpoaie.
şerpoi Augmentativ al lui şarpe, s.m., pl. şerpoi, art. şerpoii.
şerpui intr. A forma în mişcare o linie unduitoare ca mersul şarpelui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şerpuigsc, imperf. 3 sg. şerpuia; conj. prez. 3 să şerpuiască. şerpuială Şerpuire. s.f., g.-d. art. şerpuiglii, pl. şerpuigli.
şerpuire Faptul de a şerpui; sinuozitate, şerpuială. s.f, g.-d. art. şerpuirii, pl. şerpuiri. şerpuitQr,-oare (-pu-i-) Care şerpuieşte; sinuos, adj., pl. şerpuitori,-oare.
şerpuityră (-pu-i-) Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, s.f, g.-d. art. şerpuiturii, pl. şerpuituri.
şerpurşl (pop.) Şerpişor. s.m., pl. şerpurgi, art. şerpurgii.
şerpuşor Plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu frunzele dispuse în formă de evantai, s.m., pl. şerpuşşri, şerui tr. A curăţa resturile de came de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şeruigsc, imperf. 3 sg. şeruia; conj. prez. 3 să şeru-iască.
şerujre Acţiunea de a şerui. s.f, g.-d. art. şeruirii, pl. şeruiri.
şeruitQr1 (-ru-i-) Persoană care face operaţia de şeruire. s.m., pl. şeruitori.
şeruitQr2 (-ru-i-) Cuţit folosit la operaţia de şeruire. s.n., pl. şeruitoare.
şervet
1184
şervet 1. Bucată de pânză, de in, de bumbac etc. întrebuinţată la masă pentru ştersul gurii; bucată de pânză, de in, de bumbac folosită în bucătărie pentru ştersul veselei, al tacâmurilor etc. 2. (pop.) Prosop, ştergar, s.n., pl. şervgte.
şerveţel Diminutiv al lui şervet; bucată de hârtie subţire care serveşte la ştersul gurii, s.n., pl. şerveţele. şes1 1. Câmpie, suprafaţă plană de pământ situată într-o depresiune. 2. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului, s.n., pl. şesuri. şes2, şasă (despre pământuri, regiuni) Neted, întins. adj., pl- Ş£se.
şesar Carte de joc marcată cu numărul şase. s.m., pl. şesari.
şgse v. şase,
şesenal1 (despre planuri economice) De şase ani. adj., pl. şesenale.
şesenal2 Plan şesenal'. s.n., pl. şesenale.
şesime A şasea parte dintr-un întreg împărţit în părţi
egale, s.f., g.-d. art. şesimii, pl. şesimi.
şest1 (înv.) Cuvânt folosit pentru a semnala apropierea
unor persoane faţă de care se cere precauţie; (arg.) şase
(2). interj.
şest2 (fam,, în loc.) Pe - ~ pe furiş; în mod fraudulos. loc. adv.
şest3 (înv,) Răufăcător care stă la pândă pentru a-şi avertiza tovarăşii în caz de pericol, s.m. şfistlnă (reg.) Loc neted de pe vârful unui munte, s.f, g.-d. art. şgstinei, pl. şgstine. şetruţă v. şătruţă.
şeullţâ (şe-u-) (pop,) Şeluţa. s.f, g.-d. art. şeuliţei, pl şeuliţe.
şevalfit Suport de lemn pe care pictorul fixează tabloul când pictează. /Pictură de - = pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton, s.n., pl. şevalgte. şeva Ilară (-li-e-) Inel gros pe care sunt gravate embleme, iniţiale etc, s.f., g.-d. art. şevaligrei, pl. şeva-ligre.
şfiver Unealtă aşchietoare din oţel aliat, folosită pentru şeveruire. s.n., pl. şgvere,
şeverui tr. A netezi flancurile roţilor dinţate necălite. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şeveruigsc, imperf. 3 sg. şeveruia; conj. prez. 3 să şeveruiască. şeveruire Acţiunea de a şeverui. s.f, g.-d. art. şeveruirii, pl. şeveruiri.
şeviat (-vi-ot) Rasă de oi originară din Anglia, cu lâna albă şi cu firul lung. //Stofă ţesută din lâna acestor oi sau din amestec de lână cu fibre sintetice, s.n. şevrgtă Piele de ovine tăbăcită, caracterizată prin fineţe, elasticitate etc., servind la confecţionarea feţelor de încălţăminte pentru femei şi copii, s.f., g.-d. art. şevretei, pl. şevrete.
şevro Piele prelucrată (de capră, de oaie etc.) din care se confecţionează încălţăminte, mănuşi, genţi etc. [var. şevrou s.h.] s.n., art. şevroul, pl. şevrouri. şevrou v. şevro.
şezătoare 1. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanţii lucrează şi spun poveşti, glume etc. 2. Reuniune literară, s.f., g.-d. art. şezătorii, pl. şezători.
şezător,-oare (înv.) Care locuieşte în... adj., pl. şezători,-oare.
şezlong Scaun pliabil al cărui spătar mobil se poate
înclina după preferinţă, s.n., pl. şezlenguri.
şezut1 Faptul de a şedea. s.n.
şezut2 Partea dorsală a trunchiului omenesc pe care se
sprijină corpul în timpul şederii; dos, fund. //(p. restr.)
Anus. s.n.,pl. şezuturi.
şfanţ v. sfanţ. şfară1 v. sfară.
şfară2 v. sfoară.
şfăiţuire Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt mai întâi încălzite în forjă sau în cuptor, s.f, g.-d. art. şfâiţuirii, pl. şfaiţuiri.
şfărui tr. (reg.) A lega cu sfoară, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfăruiesc, imperf 3 sg. şfaruia; conj. prez. 3 să şfăruiască.
şfei (iht.) Boarţă. s.m., pl. şfei, art. şfgii. şfert v. sfert, şfgşnic v. sfeşnic.
şfichi1 Cuvânt care imită şuieratul biciului, interj. şfichi2 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului, //Lovitură dată cu vârftil biciului, 2, (fig.) Vorbă răutăcioasă; împunsătură. 3. Mănunchi de fire de păr. s.n., pl. şfjchiuri.
şfichluj tr. 1. A atinge cu şflchiul2 (1); (p. ext.) a biciui.
2.	(fig.) A înţepa cu vorba, a ironiza, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfichiuigsc, imperf. 3 sg. şfichiuia; conj. prez. 3 să şfichiuiască.
şflchiuire Acţiunea de a şfichiui. s.f, g.-d. art. şfl-chiuirii, pl. şfichiujri.
şfichlulten-oare (-chiu-i-) Care loveşte cu şflchiul //(fig.) Ironic, caustic, adj., pl. şfichiuitfiri,-oare. şficnluitură ( -chiu-i-) Lovitură dată cu şflchiul2 (I). //(fig.) înţepătura, ironie, s.f, g.-d. art. şfichiuiturii, pl. şfichiuituri. şfoară v. sfoară.
şi I, adv. 1. (cu sens modal) Chiar, în adevăr; întocmai, exact. După plecarea ei, el a~ sosit. 2. Pe deasupra, în plus; pe lângă acestea. /~ mai - - mai grozav.
3,	(cu sens temporal) Imediat, îndată, pe loc. Cum 11 întâlni, îi - spuse. 4, Deja. II. conjcţ. 1. (leagă două părţi de acelaşi fel ale unei propoziţii) Este talentat ~ harnic. 2. (împreuna cu prep. „cu” exprima relaţia de adunare matematică) Doi ~ cu cinci fac şapte, 3. (intră în compunerea numerelor de la 21 la 99). douăzeci ~ doi
4,	(indică adăugarea unei cantităţi) Doi ~ jumătate.
5.	(ajută la formarea numeralelor care exprima numere zecimale) Patru ~ cincisprezece. 6. (leagă două substantive între care există o corespondenţă, o echivalenţă) Tata ~ mama. 7. (în enumerări) l-a dat mâncare - adăpost. 8. (în repetiţii) ~ merse ~ merse. 9. (leagă două propoziţii de acelaşi fel) Citeşte - vorbeşte. 10. (în stilul epic şi popular se aşază la începutul frazei) ~ a plecat feciorul de crai. 11. (în propoziţii interogative) Ei ~? = ce-i cu asta? ce importanţă are? 12. (precedat de adverbul „ca” întăreşte funcţia comparativă a acestuia) ca ~ el, ca - ea. 13. Dar, iar. Vedea ~ nu credea. 14. Deci, prin urmare. Aşa ne-a spus ~ aşa facem, adv.-, conjcţ.
şiâC Postav de lână de culoare închisă, ţesut de obicei în casă, din care se fac haine ţărăneşti şi rase pentru călugări, s.n., pl. şiace/şiacuri. şiboi1 (bot., reg.) Micşunea. s.m. şiboi2 (reg.) Ciorchine de flori, s.n., pl. şiboaie/şiboiuri. şic1 1. Cu gust, rafinat; extrem de elegant. Rochie
2.	Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. adj. invar.
şic2 Distincţie, eleganţă, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudine). 2. Rafinament spiritual. //Lucru amuzant, s.n. şic3 (reg.) Fiecare dintre foiţele de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeieşti; paietă. s.n., pl. şicuri.
şicana tr. A face şicane, a sâcâi pe cineva, vb. /, ind. prez. 3 şicanează
şicanare Acţiunea de a şicana, s.f, g.-d. art. şicanării, pl. şicaniri.
şicanator,-oare Care şicanează; sâcâitor, adj, pl. şicanatQri,-oare.
şicană 1. Acţiune prin care cineva agasează, supără pe altcineva; sâcâialâ fără motiv. 2. Obstacol montat pe
1185
şiretenie
circuitul unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-i uniformiza debitul etc. s.f., g.-d. art. şicanei, pl. şicane, şicui tr. şi refl. (reg., înv.) A (se) împodobi cu şic3, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şicuigsc, imperf. 3 sg. şicuia; conj. prez. 3 să şicuiască.
şicujre (înv.) Acţiunea de a (se) şicui. s.f, g.-d art.
şicuirii, pl. şicuiri.
şif (tipogr.) Gálion, s.n., pl. şifiiri.
şifon Pânză de bumbac albă, folosită pentru lenjerie.
s.n., pl. şifoane.
şifona tr. şi refl. 1. A face să-şi piardă sau a-şi pierde netezimea; a (se) mototoli. 2. (fig., fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. vb. I, ind. prez. 3 şifonează şifonabii,-ă 1. (despre ţesături, hârtie etc.) Care se şifonează uşor. 2. (fig., fam.) Care se supără uşor, care nu ştie de glumă, adj., pl. şifonabili,-e. şifonabihtate (rar) Proprietate a unor materiale de a se şifona, s.f, g.-d. art. şifonabilităţii. şifonare Acţiunea de a (se) şifona, s.f, g.-d art. şifonării, pl. şifonări. şifonat1 Faptul de a (se) şifona, s.n. şifonat2,-ă (despre ţesături, hârtie, materiale plastice etc.) Care şi-a pierdut aspectul neted; boţit, mototolit, //(fig., fam.) Supărat, bosumflat, adj., pl. şifonaţi,-te. şifonier (-ni-er) Dulap în care se păstrează hainele şi lenjeria. [var. şifonieră j./T] s.n., pl. şifoniere, şifoni&ră v. şifonier.
şiism Curent islamic care nu recunoaşte completările aduse Coranului în sec. al IX-lea. s.n. şMt,-ă (Adept) al şiismului. adj., s.m. şi f, pl. şiiţi,-te. şild Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor şi broaştelor la uşi, la ferestre etc. pentru a proteja gaura cheii, s.n., pl. şilduri. şiling 1. Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină. 2. Unitate monetară a Austriei, s.m., pl. şilingi.
şimi Numele unui dans modem, asemănător cu foxtro-tul; melodia acestui dans. s.n. şinar (pop.) Cui de fier în care se fixează şina pe roţile unui vehicul, s.n., pl. şi nare.
şină 1. Fiecare dintre barele de oţel folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai etc.) sau de ghidare pentru piesele mobile dintr-o instalaţie tehnică. 2. (p. ext.) Cale ferată. 3. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. 4. Bandă metalică fixată pe unele obiecte de lemn (lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură, s.f, g.-d art. şinei, pl. şine. şindilar v. şindrilar. şindMă v. şindrilă, şindili v. şindrili, şindilit v. şindrilit.
şindră (reg.) Şindrilă, s.f, g.-d. art. şindrei, pl. şindre. şindrilar Meseriaş care fabrică (sau vinde) şindrilă; meseriaş care bate şindrila pe acoperiş. [var. (reg.) şindi-lâr s.m.] s.m., pl. şindrilari.
şindrilă Scândurică de brad, îngustă şi subţire, folosită la acoperişul caselor; şiţă, şindră. [var. (reg.) şindilă s.f.) s.f, g.-d. art. şindrilei, pl. şindrile, şindrili tr. A acoperi o clădire cu şindrilă; a şindrui. [var. (reg.) şindili vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şindri-lgsc, imperf. 3 sg. şindrilea; conj. prez. 3 să şindrilească. şindrilire Acţiunea de a şindrili, s.f, g.-d. art. şindri-lirii, pl. şindriliri.
şindrilit Faptul de a şindrili, [var. (reg.) şindilk.v.n.] s.n. şindrui tr. (reg.) A şindrili, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şindruigsc, imperf. 3 sg. şindruig; conj. prez. 3 să şin-druiască.
şindruire (reg.) Acţiunea de a şindrui. s.f, g.-d art. şindrujrii, pl. şindruiri.
şinor (reg.) Şnur, şiret, găitan, s.n., pl. şinoare. şinşilă/cincHa Mamifer rozător din America de Sud, cu blana cenuşie, foarte preţioasă, s.f, g.-d. art. şinşilei/cincilei, pl. şinşile/cincile. şintoism Religie naţională a Japoniei, caracterizată prin animism, venerarea unor divinităţi ale naturii, cultul strămoşilor, al împăratului etc. s.n. şintoist,-ă (Adept) al şintoismului. adj., s.m. şi f, pl. şintoişti,-ste.
şinui tr. A pune şine la un vehicul; a fereca, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şinuiesc, imperf. 3 sg. şinuia; conj. prez. 3 să şinuiască.
şinuire Acţiunea de a şinui; şinuit. s.f, g.-d. art. şinuirii, pl. şinuiri. şinuit (rar) Şinuire. s.n.
şip1 Specie de peşte din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul. s.m., pl. şipi.
şip2 (reg.) Sticlă pentru lichide. //Conţinutul unei sticle. s.n., pl. şipuri.
şipcă Fiecare dintre bucăţile de lemn subţiri şi lungi, folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. s.f, g.-d art. şipcii, pl. şipci.
şipculiţă Diminutiv al lui şipcă. s.f, g.-d. art. şip-culiţei, pl. şipculiţe.
şipot 1. Izvor a cărui apă ţâşneşte cu putere (şi care este captată printr-un jgheab sau printr-o ţeavă). //Ţeavă de scurgere; burlan. 2. Loc unde o apă curge repede; vârtej. s.n., pl. şipote.
şipoţal Diminutiv al lui şipot. s.n., pl. şipoţgle. şipurel (reg.) Şipuşor. s.n., pl. şipurgle. şipuşor (reg.) Diminutiv al lui şip2; şipurel. s.n., pl. şipuşoare.
şir 1. Grup de fiinţe sau de lucruri aşezate succesiv în linie dreaptă; rând, şirag (1). /în ~ = unul după altul. //Şirag (2). //(înv.) Rând scris sau tipărit. //Lanţ de munţi; masiv muntos. //Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, unităţi de timp etc. ~ de întâmplări. //înlănţuire logică, continuă, a faptelor, a ideilor într-o expunere, într-o operă literară.
3.	(mat.) Succesiune infinită ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondenţă cu mulţimea numerelor naturale, s.n., pl. şiruri.
şirag 1. Şir (1). /în ~ = unul după altul. //Grup de soldaţi aşezaţi în linie de bătaie. 2. Mulţime de mărgele înşirate pe un fir care se poartă ca podoabă la gât. //Mulţime de obiecte de acelaşi fel înşirate (ca mărgelele) pe un fir (de sfoară sau de sârmă), [var. şireag s.n.] s.n., pl. şiraguri, şiră 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă; claie. 2. ~a spinării = coloana vertebrală. [var. şură 5./?] s.f, g.-d. art. şirei, pl. şire. şireag v. şirag.
şirgglă (reg.) Codârlă (la car sau la căruţă), s.f, g.-d. art. şirgglei, pl. şirggle.
şirgt1 l. Bentiţă îngustă de bumbac cu care se încheie încălţămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. //Fâşie îngustă de ţesătură folosită la întărirea unor cusături în croitorie sau la ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac răsucită, întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandem-burg; şnur. s.n., pl. şireturi.
şiret2,-eată Care ştie să profite de naivitatea celor din jur; perfid, viclean. //Plin de subtilitate, de fineţe; rafinat; descurcăreţ, abil. //Care arată prefăcătorie, perfidie; care denotă umor. Privire adj., pl. şirgţi.-te. şiretenie1 (-ni-e) însuşirea de fi şiret2; faptă sau vorbă şireată; şireţie, viclenie, s.f, art. şiretenia, g.-d. art. şireteniei, pl. şiretenii, <Jrt.,şiretgniile. şiretenie2 (-ni-e) (pop.) întâmplare, situaţie, istorisire cu peripeţii; tărăşenie, [var. şiritgnie s.fl s.f, art. şiretenia, g.-d. art. şiretgniei, pl. şiretenii art. şireteniile.
şiretlic
1186
şiretlic Truc folosit pentru a înşela buna-credinţă a cuiva; şmecherie, s.n., pl. şiretlicuri, şireţgi Diminutiv al Iui şiret1, s.n., pl. şireţele. şireţie (rar) Şiretenie1, s.f. art. şireţia, g.-d. art. şireţiei, pl. şireţii, pl. şireţiile.
şinncă (reg.) Fâşie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor, s.f, g.-d. art. şinncii, pl. şinnci. şiritenie v. şiretenie2.
şiroi1 1. Şuviţă bogată de lichid care curge sau se prelinge de undeva. IA curge ~oaie (sau ~) = a curge din abundenţă. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune pe un loc înclinat (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); şuvoi, s.n., pl. şiroaie. şiroi2 intr. 1. (despre lichide) A curge în şiroaie. 2. (despre lucruri îmbibate cu un lichid) A lăsa să se scurgă lichidul conţinut. 3. (despre ape curgătoare) A curge repede şi abundent, vb. IV, ind. prez. 3 sg. şiroigşte, imperf. 3 sg. şiroia; conj. prez. 3 să şiroiască. şiroire 1. Acţiunea de a şiroi2. 2. (geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de precipitaţiile atmosferice. s.f, g.-d. art. şiroirii, pl. şiroiri. şiruleţ Diminutiv al lui şir. s.n., pi şiruleţe. şist Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface uşor în foi sau în plăci cu suprafeţe paralele. /- cristalin = rocă formată în procesul de metamorfism al altor roci sub acţiunea presiunii. s.n., pl. şisturi.
şistificare Pulverizare a unui material în interiorul unei mine grizutoase pentru a face ca amestecul de grizu şi praf de cărbune să devină mai puţin sensibil la aprindere şi la explozie, s.f, g.-d. art. şistificării, pl. şistificări. şistos,-oasă (despre roci sedimentare şi metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de şist. adj., pl. şistoşi,-oase.
şistozitate Proprietate a unor sedimente (argiloase) şi a unor roci de a se desface în plăci subţiri sau în foi cu suprafeţe paralele, [var. şistuozitate s.f.] s.f, g.-d. art. şistozităţii.
şistuozitate v. şistozitate.
şiş Pumnal cu lama lungă, ascunsă într-un baston, care
îi serveşte ca teacă; (p. gener.) orice fel de pumnal.
//(rar) Cuţit, s.n., pl. şişuri.
şişăi v. şâşâi. şişăire v. şâşâire. şişăit v. şâşâit.
şişcă (reg.) Tocătură de paie sau de coceni pentru hrana vitelor, s.f, g.-d. art. şiştii.
şişcorniţă (reg.) Maşină de tocat paie sau coceni, s.f., g.-d. art. şişcorniţei, pl. şişcomiţe. şiştar Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura largă, în care se mulge laptele, s.n., pl. şiştare. şiştav,-ă (pop., despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec. //(despre oameni şi animale) Plăpând; pipernicit. adj., pl. şiştavi,-e.
şiştărel Diminutiv al lui şiştar. s.n, pl. şiştărele. şiş tăvi refl. (pop., despre boabele de cereale) A se zbârci. //(despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se şiştăveşte, imperf. 3 sg. se şiştăvea; conj. prez. 3 să se şiştăvească. şiştăvire (pop.) Faptul de a se şiştăvi. s.f., g.-d. art. şiştăvirii, pl. şiştăviri.
şiş tor (pop.) 1. Par ascuţit care se pune în vârful caselor ţărăneşti. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinşi la capete în târcoalele prâsnelului morii, s.m., pl. şistori. şiţar (reg.) Şindrilar. s.m., pl. şiţari. şiţă (reg.) Bucată subţire de lemn, asemănătoare cu şindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită la acoperirea caselor ţărăneşti, a cabanelor etc. s.f., g.-d. art. şiţei, pl. Şiţe.	'
şiţui tr. (reg.) A acoperi cu şiţă o casă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şiţuiesc, imperf. 3 sg. şiţuia; conj. prez. 3 să şiţuiască. şi voi v. şuvoi.
şlagăr Melodie de mare succes; cântec la modă. s.n., pl. şlagăre.
şlam Amestec de apă cu particule fine de substanţe minerale în suspensie, provenind din instalaţiile de preparare a minereurilor sau a cărbunilor, s.n. şlampăt,-ă v. şleampăt.
şlap Papuc (1) pentru plajă, iară toc şi cu feţe din una sau mai multe bentiţe, s.m., pl. şlapi. şleah v. şleau1.
şleahtă 1. (peior.) Bandă, clică; ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi, s.f, g.-d. art. şlehtei, pl. (1) şlehte. şleahtic Persoană care facea parte dintr-o şleahtă (2). s.m., pl. şleahtici.
şleampăt,-ă (fam., despre oameni, mai ales femei) Neglijent, dezordonat în îmbrăcăminte, [var. şlampăt,-ă adj.] adj., pl. şleampeţi,-te.
şleapcă (înv., reg.) Pălărie în trei colţuri; tricorn; (p. ext.) şapcă, s.f., g.-d. art. şlepcii, pl. şlepci. şleau1 1. Drum de ţară, neamenajat, bătătorit de căruţe. IA vorbi pe ~ = a vorbi deschis, iară înconjur. 2. (rar) Firul unei ape curgătoare, [var. şleah s.rc.] s.n., art. şleaul, pl. şleauri.
şleau2 Fiecare dintre cele două curele groase, funii care se prind pe pieptul hamului şi se leagă de crucea căruţei sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ştreang, s.n., art. şleaul, pl. şleauri.
şleau3 Pădure cu arbori de specii diverse, s.n., art. şleaul, pl. şleauri.
şlefui tr. l.A netezi fin o suprafaţă dură, prin pilire, frecare etc. 2. (fig.) A cizela, a retuşa un text, o operă de artă. Hrefl. (fig., despre oameni) A se civiliza. 3. A tăia suprafaţa unei pietre preţioase în faţete fine (pentru a-i mări valoarea), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şlefuiesc, imperf. 3 sg. şlefuia; conj. prez. 3 să şlefuiască, şlefuire Acţiunea de a şlefui; şlefuit, s.f, g.-d. art. şlefuirii, pl. şlefuiri. şlefuit1 Şlefuire, s.n.
şlefuit2,-ă 1. Cizelat, lustruit, //(fig.) Manierat, rafinat.
2.	(despre pietre preţioase, cristale) Cu suprafaţa tăiată în faţete fine care se întretaie între ele. adj., pl. şlefuiţi,-te. şlefuitor,-oare (-fu-i-) I. adj. Cu care se şlefuieşte. II. s.m. şi f Persoană specializată în şlefuire, adj., s.m. şi
f,	pl. şlefuitori,-oare.
şlem 1. (la tarot, bridge etc.) Reunire a tuturor levatelor dintr-un campionat. 2. (la tenis) Marele ~ = situaţie în care un tenisman câştigă în cursul aceluiaşi an cele patru mari concursuri internaţionale de tenis. s.n. şlep Navă fâră propulsie proprie, folosită pentru transportul de mărfuri pe fluvii şi pe lacuri, s.n., pl. şlepuri, şlepar Persoană care conduce un şlep. s.m., pl. şlepari. şliboviţă Rachiu tare de prune, s.f, g.-d. art. şliboviţei, pl. şliboviţe.
şlif 1. (tehn.) Porţiune şlefuită a unei piese, a unui aparat etc. 2. (fig.) Fineţe, rafinament, s.n., pl. şlifuri. şMre Concentrare de minerale în masivele eruptive, care apare în timpul procesului de cristalizare magmatică. s.f, g.-d. art. şlirii, pl. şliri.
şliţ 1. Scobitură în formă de şanţ executată într-o piesă sau într-un element de construcţie. 2. Despicătură fâcută la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine, la partea din faţă a pantalonilor etc. s.n, pl. şliţuri. şluc (reg.) înghiţitură, s.n., pl. şlucuri. şlus (reg.) Gata! s-a terminat! interj. şmag (reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. s.n.
1187
şofat
şmal Literă tipografică îngustă şi subţire. s.n.,pl. şmale. şmecher,-ă (Persoană) care ştie să iasă din încurcături; descurcăreţ, abil; şarlatan, adj., s.m. şi f, pl. şmecheri,-e. şmecheraş (fam.) Diminutiv al lui şmecher, s.m., pl. şmecheraşi.
şmechereală (fam.) Şmecherie (2). s.f., g.-d art. şmecherelii, pl. şmechereli.
şmecheresc,-ească De şmecher, ca şmecherii, adj., pl. şmechereşti. A
şmechereşte în felul şmecherilor, adv. şmecheri 1. tr. A înşela (printr-o şmecherie). 2. tr. şi refl. (fam.) A face să devină sau a deveni şmecher.
3.	tr. (arg.) A regla, a pune la punct. vb. IV, ind. prez.
1 sg. şi 3 pl. şmecheresc, imperf. 3 sg. şmecherea; conj. prez. 3 să şmecherească.
şmecherie 1. Faptul de a fi şmecher; abilitate de şmecher. 2. Vorbă sau faptă de şmecher; şiretlic, fraudă; şmecherlâc. s.f, art. şmecheria, g.-d. art. şmecheriei, pl. şmecherii, art. şmecheriile.
şmecherire Acţiunea de a (se) şmecheri, s.f, g.-d. art. şmecheririi, pl. şmecheriri.
şmecherlâc (rar) Şmecherie, s.n., pl. şmecherlâcuri. şmecheros,-oasă (fam.) Şmecher, adj., pl. şme-
cherc>şi,-oâse.
şmen (arg.) 1. Operaţie de substituire frauduloasă a unui original (bani, bijuterii, tablouri) cu un fals. 2. Pachet de bancnote false plasat celui care schimbă valută în mod ilegal, s.n.
şmenar Persoană care înşală la schimbarea ilegală a banilor, s.m., pl. şmenari.
şmirghel 1. Rocă metamorfică formată dintr-o masă de granule fine de corindon alternând cu magnetit.
2.	Hârtie sau pânză acoperită cu granule de şmirghel (1), folosită la curăţirea şi lustruirea lemnului, a metalului etc. s.n.
şmotri tr. (reg., fam.) A mustra, a dojeni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şmotresc, imperf. 3 sg. şmotrea; conj. prez. 3 să şmotreaseă.
şmotrire (fam.) Acţiunea de a şmotri. s.f, g.-d. art. şmotririi, pl. şmotriri.
şmotru (înv.) Instrucţie militară, //(fam.) Mustrare, dojană; bătaie. IA face - = a face curăţenie, s.n., art. şmotrul, pl. şmotruri.
şnapan (fam.) Pungaş, şarlatan, escroc, s.m., pl. şnapani.
şnaps (fam.) Rachiu (tare), s.n., pl. şnapsuri. şnec Transportor pentru materiale pulverulente sau în formă de pastă, la care antrenarea materialului se face cu ajutorul unei palete elicoidale, fixate pe un arbore rotitor. s.n., pl. şnecuri.
şnit 1. Suprafaţă formată din marginile tăiate ale unei cărţi. 2. Marginea liberă a tălpii la încălţăminte, s.n., pl. şnituri.
şniţel Preparat culinar făcut dintr-o felie subţire de came, bătută cu un ciocan special, trecută prin faină, ou şi pesmet şi prăjită în grăsime, s.n., pl. şniţele, şnur 1. Sfoară răsucită din mai multe fire groase, îmbrăcată în mătase colorată; şiret’ (1). 2. Ansamblu de fire electrice strânse într-un înveliş protector, folosit pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile (radio, fier de călcat etc.). s.n., pl. şnururi, şnurceramică Procedeu de ornamentare a vaselor de lut, constând în imprimarea unui şnur de fire vegetale în pasta încă moale, s.f, g.-d. art. şnurceramicii. şnurui tr. A lega foile unui registru, ale unui dosar etc. cu ajutorul unui şnur. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şnuruiesc, imperf. 3 sg. şnuruia; conj. prez. 3 să şnu-ruiască.
şnuruire Acţiunea de a şnurui; şnuruit1. s.f, g.-d. art. şnuruirii, pl. şnuruiri.
şnuruit1 Şnuruire. s.n.
şnuruit2,-ă 1. (despre registre, dosare) Cu foile prinse (la o margine) cu şnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (despre haine) împodobit cu şnur (1). adj.,pl. şnuruiţi,-te.
şnuruleţ Diminutiv al lui şnur. s.n., pl. şnuruleţe.
şo Strigăt cu care se asmut câinii, interj.
şoacăţ (reg., fam.) Calificativ injurios dat străinilor, în
special nemţilor, s.m., pl. şoacăţi.
şoaldă (fam.) 1. (în expr.) A umbla cu ~a = a umbla cu
şmecherii, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru
peşti, s.f., g.-d. art. şoaldei, pl. şoglde.
şoaldjnă Mică plantă erbacee cu flori galbene-aurii,
dispuse în inflorescenţe, s.f., g.-d. art. şoaldinei, pl. şoal-
drne.
şoaptă 1. Vorbire cu voce înceată; murmur de glasuri care şoptesc; lîn - = încet; //(fig.) freamăt, susur. 2. (la pl.) Calomnii, bârfe, s.f, g.-d. art. şoaptei, pl. şoapte, şoarec v. şoarece.
şoarece Animal rozător de talie mică, având botul ascuţit, iar coada lungă şi subţire. IA trăi (sau a se avea) ca mâţa (sau ca pisica) cu -le, se spune despre două persoane care nu se pot suferi. A se juca (cu cineva) ca mâţa (sau ca pisica) cu -le = a-şi bate joc de cineva, ţinându-1 într-o situaţie incertă. In gaură de (sau bortă) - = în cea mai ferită ascunzătoare, [var. şoarec s.m.) s.m., pl. şoareci, şoarece de bibliotecă Persoană care îşi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind şi studiind. s.m., pl. şoareci de bibliotecă, şoarece de birou Birocrat, s.m., pl. şoareci de birou, şoarece-de-câmp Mic rozător de câmp, care face pagube în culturi, s.m., pl. şoareci-de-câmp. şoarece-de-pădure Animal rozător care trăieşte în pădure, s.m., pl. şoareci-de-pădure. şobolan Mamifer rozător, de talie mijlocie, cu coadă lungă acoperită cu solzi în formă de inele, s.m., pl. şobolani.
şoc 1. Ciocnire bruscă şi puternică între două corpuri. IDe - = (despre unităţi militare) specializat în îndeplinirea unor misiuni dificile de îuptă. ~ termic = procedeu tehnologic în procesul de fabricaţie a unor vase de laborator, a unor produse etc. care constă în răcirea bruscă a pieselor. 2. Tulburare gravă a funcţiilor organismului, determinată de un traumatism, o intoxicaţie etc. I- nervos = dezechilibru al unor funcţii psihice, cauzat de o emoţie puternică. Tratament de - = metodă terapeutică prin care se urmăreşte crearea unei reacţii puternice a organismului bolnav. Terapie de - = ansamblu de măsuri hotărâte, luate în domeniile economic, social, politic, în trecerea la economia de piaţă.
3.	Emoţie puternică; stres, s.n., pl. şacuri. şoca tr. A impresiona neplăcut; a contraria prin vorbe, gesturi, comportament etc. //A tulbura din punct de vedere psihic, vb. I, ind. prez. 3 şochează, şocant,-ă Care şochează, adj., pl. şocanţi,-te. şocat,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană) care a suferit un şoc (2). II. adj. Contrariat, impresionat în mod neplăcut. adj., s.m. şi f, pl. şocaţi,-te. şocolată v. ciocolată.
şod, şoadă (înv., reg.) Ciudat, bizar. //Hazliu, adj., pl. şozi, şoade. şodo v. şodou.
şodou Băutură preparată din gălbenuş de ou crud, zahăr şi lapte fierbinte, [var. şodo s.n.\ s.n., art. şodoul, pl. şodauri. şodron v. şotron.
şofa intr. A conduce un automobil, vb. I, ind. prez. 3 şofează.
şofaj Acţiunea şi tehnica de a şofa. s.n. şofat Faptul de a şofa. s.n.
şofer
1188
şofer Conducător de automobil, de camion, de autobuz etc. s.m., pl. şoferi.
şoferie Meseria de şofer, s.f, art. şoferia, g.-d. art. şoferiei.
şoferjţă Femeie care conduce un automobil, un autobuz etc. s.f, g.-d. art. şoferiţei, pl. şofenţe. şofran 1. Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste, cu flori violete din care se extrage o substanţă aromatică folosită drept condiment. //Substanţă colorantă extrasă din această plantă. 2. (bot.) Şofrănel (1). s.m., pl. şofrani. şofrănaş Plantă oleaginoasă cu flori galbene-portocalii, din care se extrage o substanţă colorantă; şofrănel (2). s.m., pl. şofrănaşi.
şofrăngl 1. Plantă erbacee cu flori albastre-liliachii. 2. (bot.) Şofrănaş. s.m., pl. şofrănei, art. şofrăneii. şofrăniu,-ie (rar) De culoare galbenă. adj.,pl. şofrănii. şogor (reg.) Cumnat; rudă prin alianţă, s.m., pl. şogori. şoim 1. Gen de păsări răpitoare de zi, cu ciocul scurt şi curbat, care se hrănesc cu pradă vie. 2. Epitet dat unui om curajos, viteaz. 3. (pop.) Şoiman (3). 4. Copil preşcolar, care făcea parte din organizaţia Şoimii Patriei, până în decembrie 1989. s.m., pl. şoimi, şoiman,-ă I ad/'. (pop.) Straşnic, minunat. II s.m.
1.	(omit.) Şoim (1). 2. Şoim (2). 3. (pop.) Cal sprinten, aprig, adj., s.m., pl. şoimani,-e.
şoimane (mit. pop.) Iele. s.f. pl.
şoimar Crescător sau dresor de şoimi (1) pentru
vânătoare, s.m., pl. şoimari.
şoimănesc,-ească De şoim; (fig.) viteaz, adj., pl. şoimănsşti.
şoimări tr. (pop.) A desfigura, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi } pl. şoimăresc, imperf. 3 sg. şoimărea; conj. prez. 3 să şoimărească.
şoimărjt Vânătoare cu ajutorul şoimilor (I). s.n. şoimgşte Ca şoimul; ager, sprinten, adv. şoimişQr Şoimuleţ. s.m., pl. şoimişari. şoimulean (pop.) Şoimuleţ. s.m.,pl. şoimuleni, şoimulgţ Diminutiv al lui şoim; şoimuşor, şoimişor, şoimulean. s.m., pl. şoimuleţi, şoimuşor Şoimuleţ. s.m., pl. şoimuşori. şold 1. Parte a corpului omenesc situată între mijloc şi coapsă; regiune corespunzătoare articulaţiei membrelor inferioare cu trunchiul. IIntr-un ~ = (aplecat) într-o parte, strâmb. IA sta cu mâinile în ~uri = a nu face nimic, (fam.) A-şi pune mâinile în ~ (sau în ~uri) = a se certa.
2.	Parte a corpului animalelor corespunzând articulaţiei picioarelor cu trunchiul. 3. (fig.) Coastă; povârniş, s.n., pl. şelduri.
şoldan 1. Pui de iepure (până la un an). 2. (fig., ir.) Epitet pentru un copil sau un tânăr, s.m., pl. şoldani. şoldar Curea de ham care se trece peste şoldul calului. s.n., pl. şoldare.
şoldeală (pop.) Luxaţie sau fractură a şoldului, s.f., g.-d. art. şoidslii, pl. şoldgli.
şoldi (pop.) 1. tr. A vătăma un animal la şolduri. 2. refl. (fig., despre lucruri) A se lăsa într-o parte. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şoldesc, imperf. 3 sg. şoldea; conj. prez. 3 să şoldească.
şoldire (pop.) Acţiunea de a (se) şoldi. s.f, g.-d. art. şoldirii, pl. şoldiri.
şoldiş (pop.) Şchiop. //Pieziş, oblic. adv. şoldiu,-ie (pop., despre animale) Cu şoldul vătămat, ieşit în afară, fracturat, //(despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb, adj., pl. şoldii.
şolduros.-oasă Cu şolduri mari. adj., pl. şolduroşi,-oase.
şolomăngr v. solomonar. şolomongr v. solomonar.
şoltic,-ă (reg., şi s.) Care recurge la tertipuri. //Şmecher,
poznaş, adj., pl. şoltici,-ce.
şolticărie (reg.) Escrocherie, tertip. Ştrengărie, ghi-duşie. s.f, art. şolticăna, g.-d. art. şolticăriei, pl. şolti-căni, art. şolticănile.
şoltuz (în Evul Mediu, în Moldova) Cânnuitorul unui oraş. s.m., pl. şoltuzi.
şoma intr. A nu avea de lucru; a fi şomer. vb. /, ind. prez. 3 şomează.
şomaj Fenomen economic caracteristic economiei de piaţă, care constă în aceea că o parte dintre salariaţi rămân fară lucru; situaţia aceluia care nu găseşte un loc de muncă. s.n.
şomgr,-ă Persoană aptă de muncă, dar care nu-şi găseşte de lucru, s.m., pl. şomeri; s.f., g.-d. art. şomerei, pl. şomere.
şomoiog Mănunchi de paie sau de câlţi cu care se spală sau se şterge un obiect, se aprinde focul etc.; şomoltoc. .//Smoc (de păr sau de lână), s.n., pl. şcmoioagc. şomoiogel Diminutiv al lui şomoiog s.n., pl. şomo-iogele.
şomoltoc Şomoiog. s.n., pl. şomoltoace.
şont, şoantă (reg., şi s.) Şchiop, schilod, adj., pl. şonţi,
şoante.
şontâc/şontâc-şontâc Cuvânt care imită mersul greoi, şchiopătat al cuiva, interj.
şontâcăi intr (fam.) A umbla greu, şchiopătând. vb. IV, ind. prez. 3 sg. şontâcăie, imperf. 3 sg. şontâcăi a; conj. prez. 3 să şontâcăie.
şontâcălre (rar) Acţiunea de a şontâcăi. s.f, g.-d. art. şontâcăirii, pl. şontâcăiri.
şontorog,-oagă (fam.) Şchiop, //(s.) Epitet depreciativ dat unui om slăbănog, lipsit de putere, adj., pl. şontorogi,-oage.
şontorogeală (fam.) Faptul de a (se) şontorogi; olo-geală. s.f, g.-d. art. şontorogelii, pl. şontorogeli. şontorogi intr. şi refl. A (se) ologi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şontorogesc, imperf. 3 sg, şontorogea; conj. prez. 3 să şontorogească.
şontorogire (rar) Acţiunea de a (se) şontorogi, s.f, g.-d. art. şontorogirii, pl. şontorogiri. şopa-şopa/şopa, şopa Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbeşte în şoaptă, interj. şopăcăi intr. (pop.) A şopti (1). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şopăcăiesc, imperf. 3 sg. şopăcăia; conj. prez, 3 să şopăcăiască.
şopăi intr. (fam.) A vorbi în şoaptă; a şuşoti; a şopăcăi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şopăiesc, imperf. 3 sg. şopăia; conj. prez. 3 să şopăiască. şopăială (fam.) Faptul de a şopăi; şoaptă, s.f, g.-d. art. şopăielii, pl. şopăieli.
şopăjre (fam.) Acţiunea de a şopăi; şopăit. s.f, g.-d. art. şopăirii, pl. şopăiri. şopăit Şopăire. s.n.
şopăite (în loc.) Pe - = în şoaptă, loc. adv. şopârlaiţă (-la-i-) (pop.) 1. Anghină difterică. 2. Numele a două plante erbacee: a) plantă meliferă cu flori albastre, rar roz, folosită în medicina populară; b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roşietice, şi cu fructul o capsulă. s.f, g.-d. art. şopârlaiţei, pl. şopârlaiţe. şopârlă Gen de reptile, cu pielea verde-cenuşie, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, s.f, g.-d. art. şopâr-lei, pl. şopârle.
şopârliţă 1. Diminutiv al lui şopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee, cu flori azurii sau albastre, întrebuinţate în medicină. 3. (bot.) Amăreală (2). s.f, g.-d. art. şopârliţei, pl. şopârliţe.
şopot I. Zgomot uşor produs de curgerea apei, de bătaia vântului etc. 2. Zgomot de glasuri care vorbesc în şoaptă, s.n., pl. şQpote.
1189
şovăitor
şopoti intr. 1. (despre apă, vânt, frunze) A murmura, a susura. 2. A vorbi în şoaptă; a şopti. vb. IV, ind. prez.
I sg. şi 3 pl. şopotesc, imperf. 3 sg. şopotea; conj. prez. 3 să şopotească.
şopotire Acţiunea de a şopoti. s.f, g.-d. art. şopotjrii, pl. şopotiri.
şopotitor,-oare Care şopoteşte. adj., pl. şopotitori,-oare.
şopron Adăpost din scânduri în care se ţin unelte agricole, nutreţ şi vite. [var. şopru s.n.] s.n., pl. şoproane. şoproneaţă (reg.) Şopron, s.f,g.-d. art. şoproneţei, pl. şoprongţe.
şopru v. şopron.
şopruţ (reg.) Diminutiv al lui şopru. s.n., pl. şopruţuri/ şopruţe.
şopteală Faptul de a şopti; şuşoteală, s.f, g.-d. art. şoptglii, pl. şoptgli.
şopti 1 • tr. şi intr. A vorbi încet, în taină. 2. tr. A sufla cuiva la lecţie, la examen etc. //(fig.) A murmura, a fremăta, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şoptesc, imperf 3 sg. şoptea; conj. prez. 3 să şoptească, şoptire Acţiunea de a şopti; şoptit, s.f, g.-d. art. şoptirii, pl. şoptiri. şoptit Şoptire. s.n.
şoptite (în loc.) /Pe - = cu glas scăzut, loc. adv. şoptit<jr,-oare Care vorbeşte în şoaptă, care şopteşte. adj., pl. şoptitQri,-oare.
şorecar Specie de păsări răpitoare de zi care se hrănesc
mai ales cu şoareci, s.m., pl. şorecari.
şorecje1 (reg.) Şoricioaică2. s.f., art. şorecia, g.-d. art.
şoreciei.
şorecie2 (bot.) Coada-şoricelului. s.f., art. şorecia, g.-d. art. şoreciei, pl. şorecii, art. şoreriile. şoreciu,-ie (pop., despre părul cailor) Cenuşiu, adj., pl. şorecii.
şorecuţ v. şoricuţ. şoric v. şorici.
şoricar Rasă de câini de talie mică, de culoare maro-roşcat. s.m., pl. şoricari.
şorlcări intr. (despre unele animale) A vâna şoareci. vb. IV, ind. prez. 3 sg. şoricăreşte, imperf. 3 sg. şori-cărea; conj. prez. 3 să şoricărească. şorlcărje Mulţime ae şoareci; şoricărime, şoricime. s.f, art. şoricăria, g.-d. art. şoricăriei. şoricărime Şoricărie, s.f, g.-d. art. şoricărimii. şorlcegsă (pop.) Şoricioaică2. s.f, g.-d. art. şoricgsei. şorlcgl 1. Diminutiv al lui şoarece; şoricuţ. 2. (pop.) Boala a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele, s.m., pl. şoricgi, art. şoriceii, şorlcgsc,-ească (rar) Referitor la şoareci, adj., pl. şoricgşti.
şorlcgşte Ca şoarecii; (p. ext.) pe furiş, tiptil, adv. şorici Piele de porc pârlita sau opărită, curăţata de păr, pentru a deveni comestibila, [var. şoric s.n.] s.n. şoricime Şoricărie. s.f, g.-d. art. şoricimii. şoricioaică1 Femela şoarecelui, s.f, g.-d. art. şori-cioaicei, pl. şoricioaice,
şoricioaică2 (pop.) Compus al arsenicului, folosit ca otravă, mai ales contra şoarecilor, s.f., g.-d. art. şori-cioaicei.
şoricuţ Şoricel. [vök şorecuţ s.m.] s.m., pl. şoricuţi. şort Pantaloni scurţi de sport sau de plajă, s.n., pl. şarturi.
şorţ 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poarta dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2. Obiect de îmbrăcăminte care face parte din uniforma şcolarilor şi care se poartă peste haine. 3. (în portul popular femeiesc) Ţesătură dreptunghiulară de lână sau de bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă, s.n., pl. şarţuri.
şorţuleţ Diminutiv al lui şorţ. s.n., pl. şorţuleţe. şosea 1. Cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată; (p. restr.) stradă largă, frumos amenajată. I-naţională = şosea care leagă între ele centrele importante ale ţării. ~ comunală = şosea care leagă între ele mai multe comune. 2. Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare, s.f, art. şoseaua, g.-d. art. şosgr lei, pl. şosele, art. şoselele.
şoseia tr. (rar). A şoselui. vb. I, ind. prez. 3 şoselează. şoselare Şoseluire. s.f., g.-d. art. şoselării, pl. şoselări. şoselui tr. A transforma un drum în şosea prin pietruire sau asfaltare; a şoseia. HA înzestra o regiune cu o reţea de şosele, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şoseluigsc, imperf. 3 sg. şoseluia; conj. prez. 3 să şoseluiască şoseluire Acţiunea de a şoselui; şoselare. s.f, g.-d. art. şoseluirii, pl. şoseluiri.
şoseluţă Diminutiv al lui şosea, s.f, g.-d. art. şcseljiţei, pl. şoseluţe.
şosetă Ciorap scurt care acoperă piciorul până deasupra gleznei, s.f, g.-d. art. şosetei, pl. şosete, şoş (reg.) Stâlp, bârnă, grindă, s.m., pl. şoşi. şoşele (fam., în expr.) (A umbla) cu ~ şi (sau cu) momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu amăgeli, s.f. pl.
şoşoi (rar) 1. intr. şi tr. A vorbi în şoaptă. 2. tr. A spune, a comunica ceva încet. vb. IV, ind. prez. 3 şsşoie, imperf. 3 sg. şoşoia; conj. prez. 3 să şaşoie. şoşoire (rar) Acţiunea de a şoşoi. s.f., g.-d. art. şoşoirii, pl. şoşoiri.
şoşoit Faptul de a şoşoi. s.n., pl. şoşoituri.
şoşon încălţăminte de iarnă, din pâslă sau din cauciuc,
care se poartă peste pantofi, s.m., pl. şoşoni.
şoşoşo Cuvânt care imită zgomotul făcut când se
vorbeşte mult şi în şoaptă, interj.
şoşoteală v. şuşoteală. şoşoti v. şuşoti. şoşotire v. şuşotire. şoşotit v. şuşotit.
şot Lac sărat din zonele de stepă şi de semistepă, care seacă în perioadele secetoase, lăsând depozite de săruri. s.n., pl. ŞQturi.
şatle (-ti-e) (pop., fam.) 1. Poznă, farsă; boroboaţă. 2. Şiretlic, s.f. art. şQtia, g.-d. art. ŞQtiei, pl. şatii, art. şatiile.
şotran Joc de copii, în care jucătorii lovesc cu piciorul
o	pietricica, facând-o să treacă printr-o serie de pătrate desenate pe pământ, [var. şodran s.n.] s.n., pl. şotroane. şovar 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare şi ou fructe în formă de măciucă; b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subţire, cu flori mici, verzi; c) papură; d) rogoz. 2, Fân cu mult rogoz, [var. şuvgr s.m.] s.m. şovăi intr. 1. A merge cu paşi nesiguri, împleticindu-se. 2. (fig.) A fi nehotărât, a ezita. HA se eschiva, a căuta pretexte. 3. A oscila, a fluctua, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şQvăi, imperf 3 sg. şovâia; conj. prez. 3 să şavâie. şovăiala Nesişuranţă în mers, în mişcări, //(fig.) Ezitare în mişcări, în atitudini. /Fără (nici) o ~ - hotărât, ferm. s.f, g.-d. art. şovăiglii, pl. şovăigli, şovălglnic,-ă 1. (despre mişcări, mers) Lipsit de fermitate; nesigur, şovăitor. 2. (fig., despre oameni) Lipsit de convingere; schimbător, adj., pl. şovăielnici,-ce. şovăind,-ă (rar) Şovăielnic, adj., pl. şovăinzi,-de. şovăire Faptul de a şovăi. /Fără ~ = fără ezitare, hotărât, s.f, g.-d. art. şovăirii, pl. şovăiri, şovăit,-ă (rar) 1. Plin de ezitări, nehotărât. 2. Cotit, sinuos, întortocheat, adj., pl. şovăiţi,-te. şovăitQr,-oare (-vă-i-) Şovăielnic, adj., pl. şovăitari,-ogre.
şovâlc
1190
şovâlc/şovâlc-şovâlc Cuvânt care imită mersul
şovăitor, şchiopătat al cuiva, interj.
şovâlcăi intr. (reg.) A şchiopăta, vb. IV, ind. prez. 3
şovâlcăie, imperf. 3 sg. şovâlcăia; conj. prez. 3 să şovâl-
căie.
şovâlcăire (rar) Faptul de a şovâlcăi. s.f, g.-d. art. şovâlcăirii, pl. şovâlcăiri. şovârf v. sovârf.
şovin,-ă (Adept) al şovinismului; şovinist. adj., s.m. şi
f,	pl. şovini,-e.
şovinism Concepţie politică retrogradă, care susţine superioritatea unei naţiuni faţă de altele şi întreţine intoleranţa naţională, s.n.
şovinist,-ă (înv.) Şovin, adj., s.m. şi f., pl. şovinişti,-ste. şpaclu Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oţel cu mâner de lemn, folosită la răzuit tencuiala, chi-tuit etc. s.n.., art. şpaclul, pl. şpacluri. şpagat 1. Sfoară groasă cu o împletitură specială. 2. Poziţie acrobatică în gimnastică, în care picioarele se deplasează până la 180° în prelungire, pe sol sau în aer. [var şpagat î.n.] s.n., pl. şpagate, şpagă (fam.) Bacşiş, mită. s.f., g.-d. art. şpăgii, pl. şpăgi. şpais Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conţine combinaţii ale arseniului şi ale anti-moniului cu diferite metale, s.n., pl. şpaisuri. şpalt1 (tipogr.) 1. Zaţ aşezat în formă de coloană. //Probă de tipăritură luată de pe acest zaţ, pe care se fac corecturile. 2. (p. ext.) Planşetă folosită pentru strângerea, păstrarea şi transportul materialului cules, înainte de a fi paginat, s.n., pl. şpalturi. şpalt2 Piele subţire, de calitate inferioară, obţinută prin şpăltuire şi folosită pentru căptuşeli şi feţe de încălţăminte. s.n., pl. şpalturi.
şpan1 (în Evul Mediu, în Transilvania) Titlu nobiliar, corespunzător vicontelui sau contelui din Apus; stăpâni-tor sau (mai târziu) şef administrativ al unui ţinut.
2.	(înv., reg.) Intendent, administrator, s.m., pl. şpani. şpan2 1. Aşchie provenită din prelucrarea la strung sau la freză a metalelor, a lemnului etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac şindrile sau doage. s.n., pl. şpanuri. şpanch]u,-ie v. zbanghiu.
şparii tr. (fam.) A fiira, a şterpeli. !A o ~ = a pleca pe neaşteptate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şparlesc, imperf. 3 sg. şparlea; conj. prez. 3 să şparlească. şparljre (rar) Acţiunea de a şparli. s.f, g.-d. art. şpar-Hrii, pl. şparHri.
şpăciui tr. Ărăzui, a netezi cu şpaclul. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şpăcluiesc, imperf. 3 sg. şpăcluia; conj. prez. 3 să şpăcluiască.
şpăcluială Faptul de a şpăciui. //Strat de ipsos sau de chit aplicat pe tencuială sau pe lemnărie cu şpaclul. s.f.,
g.-d.	art. şpăcluielii, pl. şpăcluieli.
şpăcluire Acţiunea de a şpăciui. s.f, g.-d. art. şpăcluirii, pl. şpăcluiri.
ş păi tui tr. A despica în grosime pieile de tăbâcărie. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şpăltuiesc, imperf. 3 sg. şpăltuia; conj. prez. 3 să şpăltuiască. şpăltuire Acţiunea de a şpăltui; şpăltuit. s.f, g.-d. art. şpăltuirii, pl. şpăltuiri. şpăltuit Şpăltuire. s.n.
şperaciu Un fel de cui cu vârful ascuţit puţin întors şi lăţit la un capăt, care se poate folosi în loc de cheie, s.n., art. şperaclul, pl. şperacle.
şpgrlă (reg.) Cenuşă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză. IA o da prin ~ = a o păţi. s.f, g.-d. art. şpgrlei. şperţ (fam.) Bacşiş, mită, şperţuială. s.n., pl. şperţuri. şperţar,-ă (fam.) Persoană care primeşte sau pretinde şperţ. s.m., pl. şperţari; (rar) s.f sg., g.-d. art. şperţarei, pl. şperţare.
şperţui tr. (fam.) A da şperţ; a mitui. vb. IV, irtd. prez.
I	sg. şi 3 pl. şperţuiesc, imperf. 3 sg. şperţuia; conj. prez. 3 să şperţuiască.
şperţuială (fam.) Faptul de a da sau de a primi şperţ; miţuială. s.f., g.-d. art. şperţuielii, pl. şperţuieli. şpicher v. spicher. şpicheriţă v. spicheriţă.
şpighel Fontă cu adaos de siliciu şi mangan, folosită la fabricarea oţelurilor dure. s.n.
şpil (arg., fam.) Aranjament necinstit, incorect; şmecherie. IA prinde ~ul = a se lămuri, s.n., pl. şpiluri. şpilhozen/şpilhozen Pantalonaşi cu bretele pentru copii. s.m./s.n., pl. şpilhozeni/şpilhozene. şpls Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. s.n.,pl. şpisuri.
ŞPiţ1 Rasă de câini de talie mică, cu părul pufos şi cu urechi drepte, s.m., pl. şpiţi.
şplţ2 1. (tehn.) Bară de oţel cu vârful ascuţit, folosită la prelucrarea pietrelor. 2. Vârf ascuţit al unui obiect.
3.	(reg.) Ţigaret scurt. 4. (tipogr.) Linie simplă înflorată, care se pune ca ornament la sfârşitul unui capitol, al unui articol etc. s.n., pl. şpiţuri.
şplint Cui despicat în două braţe egale, folosit ca element de blocare sau de siguranţă a piuliţelor împotriva deşurubării. s.n.
ŞPlit Piatră dură spartă folosită la pietruirea drumurilor
său la prepararea betoanelor. s.n.
şpor (reg.) Pinten (la cizmă), s.m., pl. şpori.
şpraiţ (reg.) Proptea de lemn sau de metal cu care se
execută o şprăiţuire. s.n., pl. şpraiţuri.
şpraiţui tr. (reg.) A sprijini temporal- cu şpraiţuri
malurile unei săpături sau o construcţie, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. şpraiţuiesc, imperf. 3 sg. şpraiţuia; conj.
prez. 3 să şpraiţuiască.
şprăiţuire (reg.) Acţiunea de a şpraiţui. s.f, g.-d. art. şpraiţuirii, pl. şpraiţuiri.
şpring Parâmă folosită pentru a ancora o navă. s.n., pl. şpringuri.
şpringuire Operaţie de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii, s.f, g.-d. art. şpringuirii, pl. şpringuiri.
şpriţ1 Băutură obţinută din vin cu sifon sau cu apă minerală. s.n., pl. şpriţuri.
şpriţ2 Aparat folosit la omarea prăjiturilor, s.n., pl. şpriţuri.
şpriţui1 refl. (fam.) A consuma şpriţ1 sau alte băuturi alcoolice; (p. ext.) a se ameţi, a se îmbăta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se şpriţuieşte, imperf. 3 sg. se şpriţuia; conj. prez. 3 să se şpriţuiască.
şpriţui2 tr. A stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpriţuiesc, imperf. 3 sg. şpriţuia; conj. prez. 3 să şpriţuiască.
şpriţuire1 Acţiunea de a se şpriţui1. s.f, g.-d. art. şpriţuirii, pl. şpriţuiri.
şpriţuire2 Acţiunea de a şpriţui2. s.f, g.-d. art. şpriţuirii, pl. şpriţuiri.
şpriţuitor1 (-ţu-i-) Persoană care face acţiunea de şpriţuire2. s.m.,pl. şpriţuitori.
şpriţuitor2 (-ţu-i-) Dispozitiv pentru aplicarea pe suprafaţa unor piese a vopselei sau a unor materiale adezive, s.n., pl. şpriţuitoare.
Şpul 1. Mosor de metal aflat în suveica maşinii de cusut, pe care este înfăşurată aţa. 2. (p. gener.) Mosor, bobină pe care sunt înfăşurate fire. s.n., pl. şpuluri. şput Aparat care concentrează razele luminoase într-un singur punct; proiector în teatru şi în cinematografie, s.n. şrapnel Proiectil de artilerie încărcat cu gloanţe care sunt împrăştiate, prin explozie, într-un anumit punct al traiectoriei, s.n., pl. şrapngle.
1191
şterge
şrot 1. Primul produs rezultat de la măcinarea grâului. 2. Furaj obţinut din resturile de seminţe oleaginoase rămase după extragerea uleiului, s.n., pl. şroturi. şrotujre Operaţie de zdrobire şi de cernere a cerealelor prin site din ce în ce mai dese. s.f., g.-d. art. şrotuirii, pl. şrotuiri.
şt/şsst Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă linişte, interj.
ştab1 1. (înv.) Ofiţer care făcea parte dintr-un ştab2. 2. (fam.) Persoană importantă, şef, conducător, s.m., pl. ştabi.
ştab2 (înv.) Stat-major. s.n., pl. ştaburi.
ştab-ofiţer (înv.) Ofiţer de stat-major. s.m., pl. ştab-
ofiţeri.
ştachetă 1. (reg.) Ulucă, leat. 2. Bară subţire, aşezată orizontal, peste care se execută sărituri la înălţime, //(fig.) Nivel de calitate a ceva. [vai: ştachetă s.f., ştachete s.m.] s.f, g.-d. art. ştachetei, pl. ştachete, ştachete v. ştachetă, ştafetar (înv.) Ştafetă (1). s.m., pl. ştafetari. ştafetă 1. (înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. Scrisoare, mesaj urgent adus de un curier special; (p. ext.) veste, /(fam.) A umbla cu ~a sau a duce ~a = a bârfi, a cleveti. 3. Probă sportivă pe echipe, la alergări, schi, înot etc., în care concurenţii transmit echipierului următor, după parcurgerea unei etape, un obiect convenţional care trebuie dus la punctul final; obiectul astfel transmis. 4. Sportiv care ia parte la o ştafetă (3). s.f, g.-d. art. ştafetei, pl. ştafete, ştaier (şta-ier) (înv.) Numele unui dans la modă în secolul al XlX-lea. [var. ştair s.n.} s.n., pl. ştaiere. ştaif 1. întăritură de piele, de carton etc. care se pune la încălţăminte în jurul călcâiului. 2. Pânză specială, care se pune în interiorul gulerelor pentru a le menţine forma, /(fam.) A se pune la ~ = a se găti, a se dichisi, s.n., pl. ştaifuri.
ştair v. ştaier.
ştampila tr. A aplica o ştampilă, [var. stampila vb.] vb. I, ind. prez. 3 ştampilează.
ştampiiare Acţiunea de a ştampila, [var. stampilare s.f] s.f, g.-d. art. ştampilării, pl. ştampilări. ştampilat,-ă Care poartă o ştampilă (2). adj., pl. ştampilaţi,-te.
ştampilă 1. Placă de cauciuc sau de metal, fixată pe un mâner, având gravată pe ea o inscripţie, un semn, o emblemă, cu care se ştampilează acte, pentru a le da valabilitate. 2. Semn pus pe mărfuri, pe obiecte, pe corpul animalelor etc. pentru a le arăta provenienţa, apartenenţa etc.; marcă, sigiliu, [var. stampilă s.f] s.f, g.-d. art. ştampilei, pl. ştampile, ştand v. stand.
ştangă (pop.) Bară de fier; drug, rangă, s.f, g.-d. art. ştăngii, pl. ştăngi.
ştanţa tr. l.A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui. 2. A grava prin presiune o marcă sau
o	cifră cu ajutorul unei ştanţe (2). [var. stanţa vb.] vb. I, ind. prez. 3 ştanţează.
ştanţare Acţiunea de a ştanţa; ştănţuire. [var. ştanţare s.f.] s.f, g.-d. art. ştanţării, pl. ştanţări. ştanţator,-oare Muncitor care execută ştanţări. s.m., pl. ştanţatori; s.f., g.-d. art. ştanţatoarei, pl. ştanţatoare. ştanţă 1. Placă montată într-o piesă, folosită la tăierea pieselor din tablă, din mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea unui semn, a unei mărci etc. pe suprafaţa unei piese. [var. stanţă s.f] s.f, g.-d. art. ştan-ţei, pl. ştanţe. ştat v. stat.
ştaufer Gresor cu presiune, s.n., pl. ştaufere.
ştănţar Muncitor care croieşte talpa încălţămintei
tăind-o cu ştanţa (1). s.m., pl. ştănţari.
ştănţui tr. (rar) A ştanţa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
ştănţuiesc, imperf. 3 ştănţuia; conj. prez. 3 să ştănţu-
iâscâ.
ştănţuire (rar) Ştanţare. s.f, g.-d. art. ştănţuirii, pl. ştănţuiri.
şteamp (reg., înv.) Dispozitiv folosit pentru sfărâmarea minereurilor aurifere, s.n., pl. şteampuri. şteand (reg.) Putinică (cu capac) în care se păstrează produse lactate, s.n., pl. şteanduri. şteap (reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. //Mărăcine ascuţit; ţepuşă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură, s.m., pl. ştepi. ştează (reg.) 1. Piuă de bătut postav. 2. Instalaţie rudimentară formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, alte ţesături etc. s.f, g.-d. art. ştşzei, pl. şteze. ştecăr Piesă la capătul unui şnur, care face legătura între un aparat electric şi o priză de curent, [var. ştecher s.h.] s.n., pl. ştecăre. ştecher v. ştecăr.
ştempar (reg.) Muncitor care lucrează la şteamp. s.m., pl. ştempari.
ştempari tr. (reg.) A sfărâma cu şteampul minereul. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştempăresc, imperf. 3 sg. ştempărea; conj. prez. 3 să ştempărească. ştempăriţă (reg.) Soţia ştemparului. s.f, g.-d. art. ştempăriţei, pl. ştempăriţe.
ştempel 1. (tipogr.) Vârf de oţel gravat, cu care turnătorul de litere bate matriţa în ramă. 2. (înv., reg.) Pecete, ştampilă, s.n., pl. ştempele.
ştemplui tr. (înv., reg.) A pecetlui, a ştampila, vb. IV,
ind. prez. I sg. şi 3 pl. ştempluiesc, imperf. 3 sg. ştem-
pluig; conj. prez. 3 să ştempluiască.
ştempluire (înv., reg.) Acţiunea de a ştemplui. s.f,
g.-d. art. ştemplumi, pl. ştempluiri.
ştemui tr. A etanşa marginile tablelor nituite cu ajutorul
unei unelte speciale, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
ştemuiesc, imperf. 3 sg. ştemuia; conj. prez. 3 să şte-
muiască.
ştemuire Acţiunea de a ştemui. s.f, g.-d. art. ştemu-irii, pl. ştemuni.
ştemuitor1 (-mu-i-) Daltă cu vârful bont folosită pentru
ştemuire. s.n., pl. ştemuitoare.
ştemuitor2,-oare (-mu-i-) Muncitor care ştemuieşte.
s.m., pl. ştemuitori; s.f, g.-d. art. ştemuitoarei, pl.
ştemuitoare.
ştergar 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, folosită ca prosop sau ca podoabă în casele ţărăneşti; ştergător3 (2), ştergură. 2. Maramă, s.n., pl. ştergare.
ştergărel (rar) Diminutiv al lui ştergar, s.n., pl. ştergărele.
ştergătoare Bucată de covor sau de împletitură, de sfoară, de papură etc., pe care se şterg picioarele la intrarea în casă. s.f, g.-d. art. ştergătorii, pl. ştergători. ştergător1 1. Dispozitiv format dintr-una sau două palete de cauciuc, care, acţionate de un motoraş, şterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 2. Perie cilindrică cu care se curăţă ţeava tunului, s.n., pl. ştergătoare. ştergătQr2,-oare (rar) Persoană care se ocupă cu curăţatul hainelor, s.m., pl. ştergătsri; s.f, g.-d. art. ştergătoarei, pl. ştergătoare.
ştergător3/ştergătoare (înv., reg.) 1. Cârpă de şters. 2. Prosop, s.n.ls.f, pl. ştergătogre/ştergăteri. şterge 1. tr. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară o substanţă străină care îl acoperă, //(fam.) A ~ putina sau a o ~ = a pleca repede şi pe neobservate, (refl., fam.) A se ~ pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit
ştergere
1192
să renunţe la ceva. 2. tr. A face să nu se mai vadă un text scris, un desen, frecând cu o gumă, trăgând linii deasupra lui etc. IA ~ cu buretele = a da uitării o greşeală a cuiva; a anula. //A anula o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, de pe CD etc. 3. refl. A-şi pierde strălucirea, culoarea, relieful; a se estompa. 4. tr. şi refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe; a (se) pierde, (tr.) A ~ de pe faţa pământului = a distruge, a omorî. 5. refl. şi tr. A trece foarte aproape de cineva sau de ceva, atingându-1 uşor. /(fam.) A - (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. tr. (fig., fam.) A fura, a şterpeli, vb. III, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. şterg, perf. s. I ştersei, / pl. şter-serăm.
ştergere Acţiunea de a şterge, s.f. g.-d. art. ştergerii, pl. ştergeri.
şterg ură (reg.) Ştergar (1). s.f, g.-d. art. ştgrgurii, pl. ştgrguri.	_
şterpeieaiă (fam.) 1-aptul de a şterpeli; furt. s.f, g.-d. art. şterpelirii, pl. şterpeliri.
şterpeli tr. (fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. A o - - a pleca repede, pe furiş. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şterpelesc, imperf. 3 sg. şterpelea; conj. prez. 3 să şterpelească.
şterpelire (fam.) Acţiunea de a şterpeli, s.f, g.-d. art. şterpelirii, pl. şterpeliri. şters1 Faptul de a şterge, s.n. şters2, ştearsă l. (despre cuvinte, părţi dintr-un text scris etc.) Care nu se mai vede, care a fost tăiat sau suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, //(fig., despre oameni) Fără calităţi; mediocru, //(fig., despre glas) Lipsit de rezonanţă, stins. 3. Care şi-a pierdut forma, aspectul; tocit. //Estompat, vag. adj., pl. şterşi,-se.
ştersătură Faptul de a şterge; loc într-un text scris din care s-a şters ceva; pasajul astfel suprimat; (înv,) şter-sură. s.f, g.-d. art. ştersăturii, pl. ştersături, ştersură (înv.) Ştersătură, s.f, g.-d. art. ştersurii, pl. ştersuri.
şterţ (reg.) 1. Băţ mai gros la un capăt cu care se amestecă zerul, laptele în care s-a pus cheag etc. 2. Fitil pentru opaiţ făcut din cârpă; (p. ext.) opaiţ. 3. Lampă de mână portativă, asemănătoare cu un opaiţ, folosită în trecut. s.n., pl. ştgrţuri.
ştgvle (-vi-e) Plantă erbacee cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină are proprietăţi astringente şi depu-rative. s.f, art. ştsvia, g.-d. art. ştfiviei, pl ştfivii, art. ştsviile.
ştfivle-de-munte Plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu flori mici, albe-roz. s.f, art. şt£via-de-munte, g.-d. art. şteviei-de-munte, pl. ştgvii-de-munte, art. ştsviile-de-munte. ştezar (reg.) Persoană care construieşte şteze sau care supraveghează funcţionarea unei şteze. s.m., pl. ştezflri, şti A. 1. tr. şi intr, A avea cunoştinţă (de...), IPe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute - fără a-şi da seama; pe furiş. (Numai) Dumnezeu ştie sau ştie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmaţie sau o negaţie, Dumnezeu (mai) ştie sau dracul (mai) ştie, se spune pentru a exprima o nedumerire, o nesiguranţa. După cât (sau pe cât) ştiu = după informaţiile pe care le am.
2,	tr. A lua cunoştinţă de.,.; a afla, a auzi. 3. tr. A cunoaşte pe cineva din toate punctele de vedere, /refl. recipr. A avea relaţii de prietenie, Hrefl. A se cunoaşte pe sine.
4.	intr. A ţine seamă de ceva; a avea teamă sau respect de cineva. B. tr. l.A poseda cunoştinţe sistematice într-un domeniu ştiinţific, artistic etc, IA ~ carte = a şti să scrie şi să citească; (p. ext.) a fi învăţat, A - pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce exact, din memorie. //A vorbi şi a înţelege o limbă.
2.	A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea abilitatea
necesară. /A nu (mai) ~ ce să se (mai) facă = a nu şti cum să iasă dintr-o încurcătură. A nu mai şti ce să facă de... = a fi copleşit de... (absol.) Ştiu eu? exprimă o îndoială, o nesiguranţă. 3. A ţine minte, a-şi aminti. 4. A-şi da seama, a pricepe, (s.) Un nu ştiu cum sau un nu ştiu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, (intr.) A nu ~ de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea; a bănui. 6. A fi sigur de ceva. Hrefl. impers. A fi lucru bine cunoscut, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ştiu, 2 sg. ştii, 3 sg. ştie, imperf. 3 sg. ştia; conj. prez. 3 să ştie.
ştift 1. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie.
2.	Tijă metalică folosită la îmbinarea a două piese de metal, s.n., pl. ştifturi.
ştiftui tr. A pune ştifturi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştiftuiesc, imperf. 3 sg. ştiftuia; conj. prez. 3 să ştiftuiască ştiftulre Acţiunea de a ştiftui. s.f, g.-d. art. ştiftuirii, pl. ştiftuiri.
ştiinţă A. 1. Faptul de a avea cunoştinţă de ceva, de a fi informat. ICu (sau fară) ~ = cu (sau fără) voie. Cu bună
-	- conştient. Cu (sau fără) ~a cuiva = cu (sau fără) aprobarea cuiva. 2. Conştiinţă. B. 1. Pregătire intelectuală; învăţătură, erudiţie. /- de carte = cunoştinţe de scriere şi de citire. 2. Ansamblu de cunoştinţe într-un domeniu. IOm de ~ = savant, s.f., g.-d. art. ştiinţei, pl. ştiinţe.
ştiinţific,-ă (şti-in-) Referitor la ştiinţă, bazat pe principiile ştiinţei, adj., pl. ştiinţifici,-ce. ştiinţificeşte (şti-in-) (rar) Din punct de vedere ştiinţific. adv.
ştiinţifico-fantâstic,-ă (şti-in-) (despre literatură, film etc.) In care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte ştiinţifice; science-fiction. adj., pl. ştiinţifico-fan-tastici,-ce.
ştim (pop.) Fire de lână (de proastă calitate) care rămân după dărăcit în colţii daracului. s.m., pl. ştimi. ştimă1 (mit. pop.) Zână care protejează apele, pădurile, comorile etc. s.f, g.-d. art. ştimei, pl. ştime. ştimă2 Parte din partitura generală care revine separat fiecărui instrument sau fiecărei voci. s.f, g.-d. art. şti; mei, pl. ştime.
ştioalfă/ştoarfă (arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri uşoare, s.f, g.-d. art. ştioalfei/ştoarfei, pl. ştioalfe/ştoarfe.
ştioalnă (reg.) Bulboană, s.f, g.-d. art. ştioalnei, pl. ştioalne.
ştlob (reg.) Vas de lemn (de diferite forme şi dimensiuni) în care se varsă lăturile, s.n., pl. ştiaburi. ştiobâlc (reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâldâbâc. interj. ştlobâlcăi tr. şi refl. (reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci, vb. IV, ind. prés. I sg. şi 3 pl. ştiobâl-căigsc, imperf. 3 sg. ştiobâlcăia; conj. prez. 3 să ştiobâl-căiască.
ştir Nume dat unor plante erbacee, dintre care una are flori verzi şi frunze comestibile, iar alta are frunze roşii şi flori purpurii, s.m.
ştirb,-ă l. Care a rămas fără unul sau fără mai mulţi dinţi. 2. (despre vase) Cu marginea spartă, ciocnită.
3.	(despre instrumente de tăiat) Cu tăişul tocit, adj., pl. ştirbi,-e.
ştlrba-bgba-cloanţa Vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele. s.f, g.-d. art. ştirbei-baba-cloanţa.
Ştirbgnie (-ni-e) (rar) Ştirbiturâ (1). s.f., art. ştirbsnia, g.-d. art. ştirbfiniei, pl. ştirbgnii, art. ştirbsniile. ştirbi 1. intr. A-şi pierde dinţii, a deveni ştirb. 2. refl. (despre vase de gospodărie, obiecte) A pierde o bucăţică din margine, a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a se toci, 3. tr. (fig.) A diminua valoarea sau prestigiul cuiva;
1193
şubrezi
a încălca o lege, un drept etc.; a prejudicia pe cineva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştirbesc, imperf. 3 sg. ştirbea; conj. prez. 3 să ştirbească ştirbire Acţiunea de a (se) ştirbi, s.f., g.-d. art. ştirbirii, pl. ştirbiri.
ştirbitură 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinţi; ştirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită. 2. (fig.) Diminuare a valorii, a însemnătăţii etc. (cuiva sau a ceva); încălcare a unei legi, a unui drept etc. s.f, g.-d. art. ştirbiturii, pl. ştirbituri. ştire 1. Informaţie, veste; noutate. //Document, sursă de informaţie. 2. Cunoaştere, cunoştinţă. ICu (sau fară) ~a cuiva = cu (sau fără) învoirea cuiva. A da (cuiva) de ~ = a anunţa, a vesti, s.f, g.-d. art. ştirii, pl. ştiri, ştirici tr. (reg., fam.) 1. A căuta să afle ceva (cu şiretenie); a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de ştire. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ştiricesc, imperf. 3 sg. ştiricea; conj. prez. 3 să ştiricească. ştirist,-ă (rar, ir.) Crainic la radio sau televiziune, //(fam.) Persoană care răspândeşte ştiri, s.m., pl. ştirişti; s.f, g.-d. art. ştiristei, pl. ştiriste. ştirigoaie v. stirigoaie.
ştiu bei (reg.) 1. Stup primitiv. 2. Vas făcut dintr-un trunchi scobit. 3. (reg.) Ghizd la o fântână mică; (p. ext.) fântână mică. s.n., pl. ştiubeie.
ştiubeiaş (reg.) Diminutiv al lui ştiubei. s.n., pl. ştiu-beiaşe.
ştiucă Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul aproape cilindric şi cu botul turtit ca ciocul de raţă. s.f, g.-d. art. ştiucii, pl. ştiuci.
ştiucă-de-mare Peşte de 50-80 cm, cu spinarea verzuie şi pântecele alb. s.f, g.-d. art. ştiucii-de-mare, pl. ştiuci-de-mare.
ştiucuMţă Diminutiv al lui ştiucă. s.f, g.-d. art. ştiu-culiţei, pl. ştiuculiţe.
ştiulete Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănuşele care îl învelesc, s.m., pl. ştiuleţi. ştiutor,-oare (şti-u-) Care ştie, care este bine informat; care posedă cunoştinţe (într-un domeniu oarecare). /(s.) ~ de carte = persoană care ştie să scrie şi să citească, adj., pl. ştiutgrij-oâre. ştfifă v. stofă, ştoarfă v. ştioalfă.
ştolui tr. A supune operaţiei de ştoluire. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştoluiesc, imperf. 3 sg. ştoluia; conj. prez. 3 să ştoluiascâ.
ştoluire Operaţie prin care pieile fine sunt întinse în
diferite direcţii, pentru a căpăta supleţe şi moliciune, s.f,
g.-d. art. ştoluirii, pl. ştoluiri.
ştraf (înv.) Amendă, s.n., pl. ştrgfuri.
ştraif 1. Bandă de carton sau de material textil folosita
în legâtorie. 2. Linie, dunga, s.n., pl. ştrgifuri.
ştrand Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau
prevăzut cu bazin de apă, amenajat (spre a ti folosit
vara) pentru plajă, baie sau sporturi nautice, s.n., pl.
ştranduri.
ştrangula v. strangula, ştrangulare v. strangulare, ştras v. stras.
ştreang 1. Frânghie (de cânepa); funie cu care sunt spânzuraţi cei osândiţi la moarte. /A-şi pune -ul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ~ul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Şleau2, s.n., pl. ştreanguri, ştrecui tr. (în industria textilă) A scoate carnea, grăsimile etc. de pe pielea crudă, în vederea prelucrării ei, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ştrecuigsc, imperf. 3 sg. ştrecuia; conj. prez. 3 să ştrecuiască. ştreculre Acţiunea de a ştrecui; ştrecuit. s.f, g.-d. art. ştrecuirii, pl. ştrecuiri. ştrecuit Ştrecuire. s.n.
ştrengar (şi adj.) 1. Tânăr, copil zburdalnic care se ţine de pozne. 2. Bărbat uşuratic, afemeiat, s.m, pl. ştrengari, ştrengăresc,-ească De ştrengar, adj., pl. ştrengăreşti.
ştrengăreşte Ca un ştrengar, în felul ştrengarilor, adv. ştrengări intr. (înv.) A se ţine de pozne, de ştrengării. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştrengăresc, imperf 3 sg. ştrengărea; conj. prez. 3 să ştrengărească, ştrengăne Faptă de ştrengar; poznă, şotie, s.f, art. ştrengăria, g.-d. art. ştrengăriei, pl. ştrengării, art. ştren-găriile.
ştrengăriţă Fată sau femeie tânără vioaie, care se poartă ca un ştrengar, s.f, g.-d. art. ştrengăriţei, pl. ştrengâriţe. ştrudel Plăcintă din foi subţiri de aluat umplute cu mere, nuci etc. şi rulate în formă de sul. s.n., pl. ştrudele. ştuc v. stuc. ştucat,-ă v. stucat. ştucator v. stucator. şturlubatic v. sturlubatic.
ştupui tr. A ornamenta cu zimţi partea superioară a ramei încălţămintei, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştupu-iesc, imperf. 3 sg. ştupuia; conj. prez. 3 să ştupuiască. ştupujre Acţiunea de a ştupui. s.f, g.-d. art. ştupuirii, pl. ştupuiri.
şturţ (reg.) Loc unde se depozitează minereul (care urmează să fie prelucrat) sau deşeurile; (p. ext.) materiale depozitate în acest loc. s.n., pl. şturţuri. ştuţ Bucată scurtă de ţeavă care face legătura între un recipient şi o conductă, s.n., pl. ştuţuri. ştuţui tr. A îndepărta partea de deşeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuţitelor, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ştuţuiesc, imperf. 3 sg. ştuţuia; conj. prez. 3 să ştuţu-iască
ştuţuire Acţiunea de a ştuţui. s.f., g.-d. art. ştuţuirii, pl. ştuţuiri.
şu/şu-şu-şu Cuvânt care imită murmurul vorbelor şoptite sau foşnetul frunzelor, interj. şubă Haină groasă şi lungă, cu guler, căptuşită cu blană şi purtată mai ales de bărbaţi; (p. ext.) haină groasă căptuşită cu blană, s.f, g.-d. art. şubei, pl. şube. şubgică (reg.) Şubă scurtă pe care o poartă femeile, s.f, g.-d. art. şubfiicii, pl. şubfiici. şuber 1. (tehn.) Dispozitiv cu care se deschide sau se închide un orificiu de trecere pentru lichide sau pentru gaze. 2. (min.) Organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagoane. s.n., pl. şubere. şuberec (reg.) Specialitate dobrogeană de plăcintă, asemănătoare cu scovarda, făcută din aluat nedospit, umplut cu brânză sau cu came, şi prăjită în grăsime, s.n., pl. şuberece.
şubjţă (reg.) Şubuliţă. s.f., g.-d. art. şubiţei, pl. şubiţe. şubler (tehn.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două braţe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată, s.n., pl. şilblere.
şubred,-ă 1. (despre oameni) Nerezistent la eforturi, firav, plăpând. 2. (despre lucruri) Lipsit de trăinicie, de rezistenţă; şubrezit, //(fig., despre teorii, argumente etc.) Care nu rezistă la o analiză serioasă; discutabil. 3. (p. ext.) Precar, nesigur, adj., pl. şubrezi,-de. şubrezenie (-ni-e) 1. Starea a ceea ce este şubred; slăbiciune. //Lipsă de soliditate a unui obiect. //Construcţie sau element de construcţie şubred, s.f., art. şubrezenia, g.-d. art. şubrezgniei, pl. şubrezenii, art. şubrezeniile, şubrezi tr. şi refl. 1. (despre fiinţe) A face să devină sau a deveni şubred; a slăbi. 2. (despre construcţii sau obiecte) A face să-şi piardă sau a-şi pierde soliditatea, trăinicia, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şubrezesc, imperf. 3 sg. şubrezea; conj. prez. 3 să şubrezească.
şubrezire
1194
şubrezjre Faptul de a (se) şubrezi, s.f, g.-d. art. şubre-zirii, pl. şubreziţi
şubuliţă Diminutiv al lui şubă; şubiţă. s.f., g.-d. art. şubuliţei, pl. şubuliţe.
şuc (reg.) Unitate de măsură a lungimii, egală cu a şasea parte dintr-un stânjen. s.n., pl. şucuri. şucar,-ă (arg., despre oameni) Frumos, bine. adj., pl. şucari,-e.
şucăr (arg.) Scandal, supărare, s.n./s.m. şucăreală (arg.) Supărare (3). s.f, g.-d. art. şucărglii, pl. şucăreli.
şucări tr. şi refl. (arg.) A (se ) supăra, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. şucăresc, imperf. 3 sg. şucărea; con/, prez. 3 să şucărească.
şucheat,-ă (reg.) Deşucheat, adj., pl. şucheaţi,-te. şuco (în sintagma) Priză ~ = priză (1) cu contact la pământ, adj. invar.
şugtă (şu-e-) Conversaţie uşoară, spirituală şi distractivă între prieteni, s.f., g.-d. art. şuetei, pl. şugte. şufan (reg.) Fiecare dintre cei doi pari groşi şi lungi, ascuţiţi la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei. s.n., pl. şufane.
şugar,-ă (reg.) Zvelt, suplu, subţire, adj., pl. şugari,-e. şugărgl (reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină, s.m., pl. şugărei, art. şugăreii.	_
şugubăţ,-eaţă 1. Glumeţ, hazliu. 2. (înv.) înşelător, amăgitor, [vor. şugubeţ,-eaţă adj.] adj., pl. şugubeţi,-e. şugubeţ,-eaţă v. şugubăţ.
şugubinar (înv.) (în vechea organizare administrativă a ţărilor româneşti) Persoană care cerceta şi judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter şi încasa de la vinovaţi amenzile la care aceştia erau supuşi, s.m., pl. şugu-binari.
şugubjnă (înv., reg.) 1. Păcat grav. 2. (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Amendă percepută pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. Necaz, nenorocire, s.f, g.-d. art. şugubinei, pl. şugubme.
şuguj intr. (reg.) A glumi. Iltr. A duce cu vorba. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şuguiesc, imperf. 3 sg. şuguia; conj. prez. 3 să şuguiască.
şuguială (reg.) Şuguire. s.f, g.-d. art. şuguielii, pl. şuguieli.
şuguire (reg.) Faptul de a şugui; şuguială. s.f, g.-d. art. şuguirii, pl. şuguiri.
şuguitor,-oare (-gu-i-) (reg.) Care şuguieşte. adj., pl. şuguitori,-oare.
şui1, şuie (reg.) Zvelt, mlădios, adj., pl. şui, şuie. şui2, şuie (fam.) 1. Strâmt, diform. 2. Ţicnit, zănatic, nătâng, adj., pl. şui, şuie.
şjjier 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi continuu, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia sau anumite corpuri când străbat aerul cu viteză. 2. Sunet ascuţit, strident, produs de anumite instrumente (sirenă, signal etc.) sau de o persoană care fluieră. 3. Sunet sau ţipăt scos de unele animale sau păsări, s.n., pl. şuiere, şuiera intr. 1. (despre vânt, furtună, vijelie) A produce un şuier (1); a fluiera. 2. (despre obiecte) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează sau spintecă aerul cu viteză. 3. (despre oameni) A scoate un sunet ascuţit, strident, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. Iltr. (rar) A-şi exprima nemulţumirea, dezaprobarea faţă de ceva sau de cineva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. l/intr. şi tr. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (despre unele animale, păsări sau insecte) A scoate un ţipăt ascuţit, specific, vb. I, ind. prez. 3 şuieră.
şuierare (rar) Acţiunea de a şuiera, s.f, g.-d. art. şuierării, pl. şuierjiri.
şuierat Faptul de a şuiera; fluierat, şuierătură, s.n., pl. şuieraturi.
şuierătoare (reg.) Fluier, s.f, g.-d. art. şuierătorii, pl. şuierători.
şuierător,-oare 1. (şi adv.) Cu un sunet strident, ascuţit. IConsoană - (şi s.f.) = consoană sibilantă. 2. (despre unele animale, păsări) Care scoate un sunet specific.
3.	(despre vânt) Care produce un zgomot puternic, vibrant, adj., pl. şuierăteri,-Oâre. şuierătură Şuierat, s.f., g.-d. art. şuierăturii, pl. şuierături.
şuiet (pop.) Vuiet, freamăt produs de bătaia vântului, de curgerea apei, de foşnetul frunzelor etc. s.n., pl. şuiete. şuleţ,-aţă (reg.) Subţire, zvelt, adj., pl. şuieţi,-e. şuiţă (reg.) Mamifer rozător, înrudit cu marmota; ţâncul-pământului. s.f, g.-d. art. şuiţei, pl. şuiţe. şular (reg.) Cusătură provizorie; însăilătură; aţă cu care se face această însăilătură. s.n., pl. şulare/şularuri. şuier (înv., reg.) Trişor, şarlatan, s.m., pl. şuieri, şulerie (înv., reg.) înşelătorie la jocul de cărţi; trişare. s.f, art. şuleria, g.-d. art. şuleriei, pl. şulerii, pl. şuleriile. şumar (reg.) Pădurar, s.m., pl. şumari. şumen,-ă (reg.) Ameţit de băutură; cherchelit. adj., pl. şumeni,-e.
şumeneală (reg.) Stare de ameţeală din cauza băuturii; beţie, s.f, g.-d. art. şumenelii, pl. şumeneli. şumenj refl. (reg.) A se ameţi de băutură; a se cher-cheli. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se şumeneşte, imperf. 3 sg. se şumenea; conj. prez. 3 să se şumenească. şuncă Produs alimentar din pulpă de porc sărată şi afumată; jambon, s.f, g.-d. art. şuncii, pl. şunci, şunt 1. Dispozitiv montat între două puncte ale unui circuit electric, pentru a reduce intensitatea curentului care îl traversează. 2. Deviere patologică sau chirurgicală a circuitului sangvin, s.n., pl. şunturi. şunta tr. A devia. //A scurtcircuita, vb. I, ind. prez. 3 şuntează.
şuntare Acţiunea de a şunta. s.f., g.-d. art. şuntării, pl. şuntări.
şupuri refl. (reg.) A se furişa, a se strecura, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se şupureşte, imperf. 3 sg. se şupurea; conj. prez. 3 să se şupurească.
şupurire (reg.) Acţiunea de a se şupuri. s.f.. g.-d. art. şupuririi, pl. şupuriri.
şură1 Construcţie pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele, se păştrează uneltele etc. s.f, g.-d. art. şurii, pl. şuri. şură2 v. şiră.
şurub 1. Tijă cilindrică de metal, filetată, care serveşte la asamblarea unor piese, la transmiterea unor forţe etc. lin ~ = în formă de spirală. /A-i face (cuiva) un ~ prin cap = a-i prinde (cuiva) şuviţe de păr din cap, răsucindu-le şi trăgând de ele. A strânge -ul = a folosi mijloace de constrângere faţă de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un şurub, //(fig.) Vârtej de apă. [var. şurup s.«.] s.n., pl. şuruburi, şurubar (reg.) 1. Meseriaş care face canele. // Persoană care supraveghează funcţionarea alambicului. 2. Persoană care foloseşte şiretlicuri, şmecherii etc.; sforar. s.m., pl. şurubari.
şurubărie1 Totalitatea şuruburilor unui mecanism, s.f, art. şurubăria, g.-d. art. şurubăriei. şurubărie2 (fam.) Şmecherie, şiretlic, s.f, g.-d. art. şurubăriei, pl. şurubării, art. şurubăriile. şurubel Diminutiv al lui şurub, s.n., pl. şurubele. şurubelniţă Unealtă de metal cu vârftil lăţit, folosită la înşurubat şi deşurubat. [var. şurupelniţă s.f.] s.f, g.-d. art. şurubelniţei, pl. şurubelniţe.
1195
şvezesc
şurubui tr. (pop.) A înşuruba. IAo~ = a o suci; a umbla
cu şiretlicuri, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şurubuiesc,
imperf. 3 sg. şurubuia; conj. prez. 3 să şurubuiască.
şurubuire (reg.) Acţiunea de a şurubui. sf, g.-d. art.
şurubuirii, pl. şurubuiri.
şurup v. şurub. şurupglniţă v. şurubelniţă.
şusta (fam.) Aranjament, învoială (necinstită) între
două sau mai multe persoane, s.f, g.-d. art. şustei, pl.
şuste.
şustăr/şuştăr (reg.) Cizmar, s.m., pl. şustări/şuştări. şuşanea1 (înv.) Puşcă lungă arnăuţească, s.f, art. şu-şaneaua, g.-d. art. şuşanelei, pl. şuşanele, pl. şuşanelele. şuşanea2 (fam.) Spectacol de varietăţi cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privinţa conţinutului cât şi a interpretării, s.f, art. şuşaneaua, g.-d. art. şuşanelei, pl. şuşanele, pl. art. şuşanelele. şjjşăniţă (reg.) Fâşie lungă şi îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. s.f., g.-d. art. şuşăniţei, pl. şuşăniţe. şuşlete (reg.) Codârlă (la căruţă), s.m., pl. şuşleţi. şuşoteală Faptul de a şuşoti; zgomot produs de cel care şuşoteşte; şuşotit, [var. şoşoteală s.f] s.f, g.-d. art. şuşotelii, pl. şuşoteli.
şuşoti intr. 1. A vorbi în şoaptă, în taină. 2. (despre ape, frunze etc.) A produce un zgomot uşor şi uniform, [var şoşoti vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şuşotesc, imperf. 3 sg. şuşotea; conj. prez. 3 să şuşotească, şuşotire Acţiunea de a şuşoti, [var. şoşotire s/] s.f, g.-d. art. şuşotirii, pl. şuşotiri. şuşotit Şuşoteală, [var. şoşoth s.n.] s.n. şuştac Monedă poloneză (de argint), care a circulat în trecut şi în ţările româneşti, s.m., pl. şuştaci. şuştăr v. şustăr.
şuşui 1. intr. A foşni. 2. intr. A adormi un copil prin repetarea sunetului „ş”. 3. tr. A spune ceva în şoaptă, vb. IV, ind. prez. 3 şuşuie, imperf. 3 sg. şuşuia; conj. prez. 3 să şuşuie.
şuşuială Şuşuit. s.f, g.-d. art. şuşuielii, pl. şuşuieli. şuşui re Acţiunea de a şuşui. s.f, g.-d. art. şuşuirii, pl. şuşuiri.
şuşuit Faptul de a şuşui; zgomot produs de cineva care şuşuie; şuşuială, şuşuitură. s.n.
şuşuitor,-oare (-şu-i-) Care şuşuie; foşnitor, adj., pl. şuşuitori,-oare.
şuşuitură (-şu-i-) Şuşuit. s.f., g.-d. art. şuşuiturii, pl. şuşuituri.
şut1 (arg.) Hoţ de buzunare, s.m., pl. şuţi.
şut2 Durata zilei de muncă în mină; schimb. //Norma
unui miner (într-un schimb), s.n., pl. şuturi.
şut3 Lovitură puternică dată cu piciorul, cu mâna, cu
capul sau cu un instrument special în minge (la anumite
jocuri sportive), s.n., pl. şuturi.
şut4,-ă v. ciut.
şuta tr. A lovi sau a arunca mingea cu putere; a trage un
şut3, vb. I, ind. prez. 3 şutează.
şuta re Acţiunea de a şuta. s.f, g.-d. art. şutării, pl.
şutări.
şutat Faptul de a şuta. s.n. şuter v. şutor.
şuti tr. (arg.) A fura (l). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. şutgsc, imperf. 3 sg. şutea; conj. prez. 3 să şutească. şutitor,-oare (arg.) Hoţ (1). s.m., pl. şutitari; s.f, g.-d. art. şutitoarei, pl. şutitoare.
şuter Sportiv care şutează. [var. şuter s.m ] s.m., pl. şutari.
şuvşr v. şovar.
şuviţă 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâşie lungă şi îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafaţă etc. 3. Fir de apă, de lichid, s.f, g.-d. art. şuviţei, pl. şuviţe.
şuvoi 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate; (p. ext.) curs de apă cu debit rapid. //Ploaie abundentă şi repede. 2. (fig.) Mulţime de oameni în mişcare. 3. (fig.) Flux verbal, [var. şivai s.n.] s.n., pl. şuvoaie.
şvab1 Numele a două insecte, care trăiesc în locuri mlăştinoase şi se hrănesc cu resturi alimentare; a) insectă de culoare neagră-cafenie; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru; b) insectă de culoare galbenă-roşcată. s.m., pl. şvabi.
şvab2,-ă i. adj. Referitor la şvabi1. II. s.m. şi f. Denumire dată coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi bulgari, aşezaţi succesiv, în sec. al XVIII-lea, în unele regiuni din Banat şi Transilvania; persoană care face parte dintre urmaşii acestor colonişti, adj., s.m. şi f., pl. şvabi,-e. şvaiţer Varietate de brânză, asemănătoare cu caşcavalul, având goluri mari în masa ei. s.n. şvarţ (înv.) Băutură fierbinte preparată din boabe de cafea prăjită şi râşnită, trecută prin filtru, s.n. şvăbesc,-ească Care aparţine şvabilor2, referitor la şvabi. adj., pl. şvăbgşti.
şvăbeşte Ca şvabii2, în dialectul şvăbesc. adv. şvăboaică Femeie care face parte din populaţia şvăbească. s.f, g.-d. art. şvăboaicei, pl. şvăboşice. şved,-ă (înv.) Suedez, adj., s.m. şi f, pl. şvezi,-de. şvemer Bucată cilindrică de lemn, ancorată orizontal în apa unui fluviu, pentru a indica zonele cu navigaţie interzisă, s.n., pl. şvemere. şvezesc,-ească (înv.) Suedez, adj., pl. şvezeşti.
T,t
t1 (te/tî) A douăzeci şi patra literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. t/t-uri. t2 (tî) Sunetul notat cu litera de mai sus. s.m., pl. t. ta (repetat) Exclamaţie care imită vorbăria multă şi inutilă a cuiva, exprimând în acelaşi timp nerăbdarea interlocutorului, interj.
TAB Transportor auto blindat, s.n., pl. TAB-uri. tabac1 Tăbăcar. s.m., pl. tabaci. tabac2 1. (înv.) Tutun (măcinat) care se aspiră pe nas. 2. (reg.) Tutun de fumat; duhan. 3. (bot.) Tutun, //(adj.) Cafeniu-roşcat, de culoarea tutunului, s.n., pl. tabacuri. tabacheră 1. Cutiuţă în care se păstrează tutunul sau ţigările. 2. (arhit.) Ferestruică situată pe panta acoperişului unei construcţii. [var. tabachgre í./?] s.f, art. tabachera, g.-d. art. tabacherei, pl. tabachere, tabachgre v. tabacheră, tabacisc (reg.) Tutun. s.n.
tabagic,-ă Cauzat de tabagism; specific unui fumător vechi, //(şi s.) Intoxicat cu nicotină din tutun, adj., pl. tabagici,-ce.
tabagism Intoxicaţie cronică cu nicotină din tutun; nicotinism. s.n.
ta ban1 (înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor, s.n.
taban2 (reg.) 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ.
2.	Talpă a plugului; plaz. 3. Scândură subţire folosită la scheletul acoperişului, s.n., pl. tabane/tabanuri.
tabar (înv.) Haină lungă care se purta peste armură, s.n., pl. tabare.
tabără 1. Loc pe teren unde trupele fac exerciţii un timp mai îndelungat. 2. Aşezare temporară în corturi.
3.	Aşezare în aer liber pentru elevii şi studenţii aflaţi la odihnă. 4. (sport) Cantonament. 5. (pop.) Grup de care în mers sau în popas. 6. (înv.) Oaste; (p. ext.) ceată. 7. Grupare (politică) opusă altei grupări, s.f., g.-d art. taberei, pl. tabere.
tabgl 1. Foaie cu rubrici în care sunt introduse nume, cifre, date etc.; tablă1 (4), tablou (A.5), planşă. 2. (mat., tehn.) Serie de valori numerice, aşezate în şiruri şi coloane, într-o anumită ordine, pentru uşurarea anumitor calcule sau obţinerea unor clasificări. 3. (înv.) tablou (A.l); planşă, //(fig.) Privelişte, s.n., pl. tabfile. tabela tr. A realiza o tabelă, vb. I, ind prez. 3 tabelează. tabelar,-ă în formă de tabel (1). /Tipărire - = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile), cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care era gravat textul. adj., pl. tabelari,-e.
tabglă 1. Grupuri de cuvinte, numere şi simboluri aşezate în linii şi coloane, executat în cadrul unei tipărituri; (p. ext.) tabel (1). /- de logaritmi = tabela matematică în care sunt cuprinse valorile funcţiilor exponenţiale elementare. 2, (reg.) Tablă1 (3). s.f, g.-d. art. tabelei, pl. tabele.
tabernflcul 1. Cort portativ în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserica), în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. s.n., pl. tabemacule. tabes Boală cronică a sistemului nervos (de origine sifilitica), care se manifesta prin tulburări de mers, dureri viscerale etc. s.n.
tabgtic,-ă (Bolnav) de tabes. adj., s.m. şi f, pl tabgtici,-ce, tgble (-bi-e) (înv.) 1. Pământ ridicat în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. 2. Tabără (1); redută, s.f, art. tgbia, g.-d. art. tabiei, pl. tăbii/tabii, art. tăbiile/tabiile.
tabiet (-bi-et) 1. Obicei minor, obişnuinţă pe care cineva şi-o satisface cu regularitate; (p. ext.) manie. ICu ~uri = cu deprinderi precise şi fixe. A-şi face ~ul = a-şi satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) ~ul = a strica (cuiva) cheful, pofta. 2. Viaţă confortabilă; comoditate. ICu ~ = comod, confortabil, s.n., pl. tabieturi. tabietlju,-ie (-bi-e-) (rar) Care are tabieturi; (p. ext.) pedant, maniac, adj., pl. tabietlii. tabinet Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. tabinete, tabia (înv.) 1. Tablă sau măsuţă pe care îşi purtau marfa plăcintării. 2. Tavă de servit, s.f, art. tablaua, g.-d. art. táblaiéi, pl. táblaié, art. tablalele. tabla-başa (înv.) Cal de paradă primit în dar de la sultan de către un domnitor român, la numirea acestuia, //(adv., fig.) Comod, confortabil, s.m. tablagiu Jucător pasionat de table2, s.m., art. tablagiul, pl. tablagii, art. tablagiii.
tablatură Vechi sistem de notaţie muzicală cu ajutorul literelor alfabetului sau al altor semne, aşezate pe linii paralele, s.f, g.-d. art. tablaturii. tablă1 1. Foaie metalică de grosimi diferite, întrebuinţată în tehnică, în industrie etc. 2. Placă pe care se scrie sau se gravează o indicaţie, o firmă etc. I~cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în Antichitate prin zgâriere cu stilul, (bis.) ~ele legii (sau -ele lui Moise) = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie (cu creta) la şcoală. IA scoate (sau a chema etc.) la ~ = a chema un elev la lecţie (în faţa tablei). 4. Tabel (1). I~ lui Pitagora = tabla înmulţirii. ~ trigonometrice = tabele care cuprind funcţii trigonometrice. 5. Sumar, cuprins. ~ de materii. 6. (reg.) Bucată de pământ semănată. //Strat de legume. s.f., g.-d. art. tablei, pl. table.
tablă2 (mai ales la pl.) Joc de noroc, cu două zaruri şi cu câte cincisprezece piese pentru fiecare dintre cei doi jucători, /(fam.) A face pe cineva o ~ = a juca cu cineva
o	partidă de table2, s.f., g.-d. art. tablei, pl. table, tableta tr A face dintr-o substanţă medicamentoasă tablete, comprimate etc. vb. 1, ind. prez. 3 tabletează, tabletare Acţiunea de a tableta, s.f, g.-d. art. tabletirii, pl. tabieturi.
tablgtă 1. Preparat farmaceutic de formă rotundă.
2.	Preparat alimentar dulce, solid, de formă dreptunghieâ.
3.	(rar) Caiet de însemnări. 4. Articol publicistic de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate, s.f, g.-d. art. tabletei, pl. tablete. ,
tabllgr (-bli-er) Totalitatea grinzilor care susţin calea de circulaţie a unui pod. s.n., pl. tabliere. tabloid Cotidian care are jumătate din formatul tradiţional al unui ziar. s.n., pl. tabloide, tablgu A. 1, Pictură, desen sau gravură executată pe o pânză, pe un carton etc.; (p.ext.) pictura, desen, fotografie etc., care se aşază de obicei (pe perete) într-o încăpere, l-viu (sau vivant) ~ grup de persoane care stau nemişcate într-o anumitâ atitudine pentru a evoca o scena simbolică, (fam., adv.) A rămâne - = a rămâne surprins. 2. Privelişte din natura, care impresionează prin frumuseţe. 3. Diviziune a unui act dintr-o piesă de teatru. 4. (fig.) Evocare, descriere făcută verbal sau în scris. 5. Tabel (1). B. 1. Placă pe care sunt fixate anumite aparate folosite la controlul unui sistem tehnic. I- de bord = panou pe care sunt fixate instrumentele necesare funcţionării şi controlului vehiculului respectiv.
2.	Panou prevăzut cu cârlige de care se agaţă fişele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel etc. s.n., art. tablflul, pl. tablQuri. táborit Nume dat, în mişcarea husită, reprezentanţilor aripii revoluţionare, s.m., pl. taboriţi.
1197
tahimetric
tabs Imagine sau inscripţie care însoţeşte unele mărci poştale, s.n., pl. tabsuri
tabu 1. Interdicţie cu caracter religios (în societăţile primitive) referitoare la ceea ce era considerat sacru.
2.	(fig.) Persoană, lucru despre care nu se discută; ceea ce nu poate fi modificat. 3. Interdicţie de vocabular determinată de superstiţii sau de pudoare, care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, s.n., art. tabuul, pl. tabuuri.
tabuţsm Interdicţie bazată pe tabu. s.n. tabuţstic,-ă (livr.) Care ţine de tabu. adj., pl. tabuistici,-ce. tabuizare (-bu-i-) Acţiunea de a transforma în tabu. s.f., g.-d. art. tabuizării.
tabular,-ă 1. înscris într-o coloană (de pe o listă, dintr-un registru etc.). /Diferenţă ~ = diferenţă între doi termeni consecutivi ai unei tabele matematice. 2. Prezent ~ = prezentul verbului folosit în memorii şi în însemnări.
3.	(tehn., despre materiale) Care se găseşte sub formă de plăci. 4. (despre relief, corpuri) Neted, plat. adj., pi tabulari,-e.
tabula rasa (lat.) Expresie folosită pentru a caracteriza starea primară a psihicului copilului, fără idei sau principii înnăscute. IA face ~ = a şterge tot (din memorie), a renunţa la anumite idei pentru a adopta altele, s.f. tabulariu (în Roma antică) Arhivă publică sau particulară. s.n., art. tabulariul, pl. tabularii, art tabulariile. tabulat (la pl.) Subclasă de celenterate antozoare fosile; (la sg.) celenterat din această subclasă, s.n., pl. tabulate. tabulator Dispozitiv la maşinile de scris, care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie, s.n., pl. tabulatoare.
tabulatură Vechi sistem de notaţie muzicală, cu ajutorul cifrelor sau literelor, s.f, g.-d. art. tabulaturii, pl. tabulaturi. tabulhana (înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele, s.f, art. tabulhanaua, g.-d. art. tabul-hanalei, pl. tabulhanale, art. tabulhanalele. tabun 1. Herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă.
2.	Cireadă de vite ; turmă de oi. 3. (reg.) Păşune, imaş. s.n., pl. tabunuri.
taburet 1. Scaun fâră spătar. 2. Scaun rotund, fară spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre pe care stă cel care cântă la pian. 3, Scăunel foarte scund pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun, s.n., pl. taburete.
tac1/tac-tac Cuvânt care imită zgomotul produs prin
lovirea unui obiect (de lemn), interj.
tac2 Baston special, de lemn, cu care jucătorii lovesc
bilele la biliard, s.n., pl. tacuri.
tacâm A. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în
dreptul fiecărui mesean. 2. Ansamblu de obiecte sau de
unelte necesare unei anumite operaţii sau îndeletniciri.
//Hamaşament. 3. Acaret. 4. (la pl.) Aripi, gâturi,
gheare de pasăre. B. 1. (înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1).
3.	(fig.) Fel, soi (de om) s.n., pl. tacâmuri, tachelaj Totalitatea parâmelor folosite pe o navă. s.n., pl. tachelaje.
tachet 1. Piesă de metal care mişcă supapa de distribuţie la un motor cu ardere internă. 2. Element folosit la îmbinarea altor două piese pentru a mări suprafaţa de transmitere a forţelor, s.m., pl. tachgţi, tachina tr. A necăji pe cineva în glumă şi fâră răutate. vb. I, ind. prez. 3 tachinează.
tachina re Acţiunea de a tachina, s.f., g.-d. art. ta-chinSrii, pl. tachinări.
tachinărje (rar) Vorbă care tachinează, s.f, art. ta-chinăria, g.-d. art. tachinăriei, pl. tachinării, art tachinăiiile. tacjt,-ă (despre acorduri, tratate etc.) Care nu este exprimat formal, dar este subînţeles, adj., pl. taciţi,-te. taciturn,-ă Care vorbeşte puţin; nesociabil, posac, adj., pl. taciturni,-e.
taciturnitate (rar) însuşirea de a fi taciturn, s.f, g.-d. art. taciturnităţii.
tacla (fam.) Conversaţie (lipsită de importanţă); pălăvrăgeală, taifas, s.f, g.-d. art. taclalei, pl. taclale, art. taclalele.
taclit (înv.) Bucată de stofa sau de mătase vărgată, cu care boierii se legau la cap sau peste mijloc, s.n., pl. tacHturi.
tacrir (înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. s.n., pl. tacriruri.
tact1 1. Simţ care se realizează prin receptorii pielii sau ai mucoaselor; pipăit. 2. Comportare corectă, echilibrată a cuiva. s.n.
tact2 Ritm, măsură în muzică, s.n., pl. tacturi, tactic,-ă Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. adj., pl. tactici,-ce.
tactică 1. Arta conducerii trupelor într-o luptă.
2.	Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune. 3. Determinare a liniei de conduită a unei mişcări sociale, a unui partid etc. s.f, g.-d. art. tacticii, pl. tactici, tactician,-ă (-ci-an) Specialist în probleme de tactică, //(fig.) Persoană care ştie să procedeze cu abilitate în probleme politice, în viaţă etc. s.m., pl. tacticieni; s.f, g.-d. art. tacticignei, pl. tacticigne. tacticos,-oasă (despre oameni şi manifestările lor) Echilibrat, măsurat; cu mişcări calme; cumpănit, adj., pl. tacticoşi,-oase.
tactil,-ă Referitor la simţul pipăitului; care se percepe prin pipăit. adj.vpl. tactili,-e.
tactism (biol.) însuşire a organismelor vii de a se orienta sub influenţa unor factori externi (lumină, căldură etc.). s.n. tadjic,-ă (Locuitor) din Tadjikistan. adj., s.m. şi f, pl. tadjici,-ce.
tafta Ţesătură de mătase lucioasă, care produce în mişcare un foşnet caracteristic [var. (înv.) tafiă s/] s.f, art. taftaua, g.-d. art. taftalei, pl. taftale, art. taftalele, taftă v. tafta.
taftur Chingă cu care se strânge pătura sau şaua pe cal, cu care se acoperă scările la şa etc. s.n., pl. tafturi, tagă (înv.) Tăgăduială, negare; contestare. /Fără {de) ~ = fâră îndoială, s.f, g.-d. art. tăgii. tagmă 1, Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii sociale sau profesionale. 2. (peior.) Gaşcă, s.f., g.-d. art. tagmei, pl. tagme.
tahân 1. Făină sau seminţe uleioase de susan, floarea-soarelui, migdale etc. din care se prepară halvaua.
2	Mâncare pregătită cu făină din susan, s.n., pl. tahânuri. tahiaritmie (-hi-a-) (med.) Aritmie cu frecvenţă cardiacă mare. s.f, art. tahiaritmia, g.-d. art. tahiaritmiei, pl. tahiaritmii, art. tahiaritmiile. tahicardie Accelerare anormală a bătăilor inimii, s.f, art. tahicardia, g.-d. art. tahicardiei, pl. tahicardii, art. tahicardiile.
tahifagie Faptul de a mânca repede, s.f, art. tahifagia, g.-d. art. tahifagiei.
tahifrazie Vorbire foarte rapidă, s.f, art. tahifrazia, g.-d. art. tahifraziei.
tahigraf1 (înv.) Stenograf, s.m., pl. tahigrafî. tahigraf2 Aparat topografic folosit la întocmirea planurilor. s.n., pl. tahigrafe.
tahigrafie (înv.) Stenografie, s.f, art. tahigrafia, g.-d. art. tahigrafíei, pl. tahigrafii, art. tahigrafiile. tahilaiie (med.) Vorbire precipitată cu debit mare de cuvinte, s.f., art. tahilalia, g.-d. art. tahilaliei, pl. tahi-lalii, art. tahilaliile.
tahimetrje Metodă de măsurare a distanţelor, a unghiurilor etc. cu ajutorul tahimetrului. s.f, art. tahimetria, g.-d. art. tahimetriei.
tahimgtric,-ă Referitor la tahimetrie. adj., pl. tahi-rngtrici,-ce.
tahimetru
1198
tahimgtru Instrument topografic prin care se determină optic distanţa până la un punct vizat, s.n., ari. tahimetrul, pl. tahimetre.
tahisn (-hi-on) (fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară vitezei luminii, s.m., pl. tahioni. tahipnge (med.) Accelerare a ritmului respiraţiei din cauza unor boli respiratorii, cardiace etc. s.f., art. tahip-neea, g.-d. art. tahipneei, pl. tahipnee. tahiscop Aparat pentru studierea pieselor în mişcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parţiale, s.n., pl. tahiscoape.
tahistoscQp Aparat pentru testarea atenţiei, percepţiei etc. unei persoane, prin prezentarea, pentru scurt timp, a unor desene, cuvinte, litere etc. s.n, pl. tahistoscoape. tahistoscopic,-ă De tahistoscop. adj., pl. tahistosco; pici,-ce.
tahmm (înv.) Socoteală, deviz aproximativ; (p. ext.) aproximaţie, s.n., pl. tahminuri. tahogenerator Tahometru electric, s.n., pl. tahogene-ratoare.
tahograf/tahigraf Aparat care înregistrează sub formă de diagrame date privind conducerea maşinii, s.n., pl. tahografe/tahigrafe.
tahomgtru 1. Instrument cu care se măsoară viteza unghiulară şi turaţiile unei piese rotitoare. //- electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator şi dintr-un voltmetru electric, a cărui scală este gradată în unităţi de viteză unghiulară sau de turaţie; tahogenerator. s.n., art. tahometrul, pl. tahomgtre.
taht (înv.) 1. Tron împărătesc; scaun domnesc. 2. Sediu al unei instituţii. 3. Staţie de poştă; poştă, s.n., pl. tahturi. tai/tai-tai (reg., în vorbirea copiilor sau în vorbirea cu copiii) Termen de salut folosit la despărţire; pa. IA face ~ cu mâna = a flutura mâna, în semn de rămas-bun. interj. taică (pop.) 1. Tată. 2. Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă sau un om mai în vârstă unuia mai tânăr, un părinte copilului său etc.
3.	(determinat prin „părinte” sau „popă”) Termen de adresare către un preot, s.m., art. taica, g.-d. art. taichii/lui tgica. voc. taică.
taie-fugă (pop.) Persoană fricoasă, s.m. şi f, g.-d. lui taie-fugă, pl. taie-fugă.
taier/taier (reg.) Taler, farfurie întinsă, s.n., pl. taiere/ tăiere.
taifas Conversaţie familiară; flecăreală, pălăvrăgeală,
taifet. s.n., pl. taifasuri.
taifgt (înv.) Taifas, s.n., pl. taifeturi.
taifun Vânt foarte puternic cu furtună şi cu vârtejuri,
specific regiunilor tropicale; ciclon tropical, s.n., pl.
taifunuri.
taiga Pădure de conifere din Siberia şi din partea europeană a Rusiei; (p. ext.) nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. s.f, art. taigaua, g.-d. art. taigalei, pl. taigale, art. taigalele.
tain 1. Raţie de alimente sau de băutură care se dă cuiva în schimbul unor servicii prestate. //(înv.) Raţie zilnică de alimente ce se dădea ostaşilor; raţie zilnică dată de către domnitor sau boieri subalternilor. //Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor. 2. Raţie de nutreţ care se dă animalelor într-o unitate de timp. 3. Parte care revine cuiva în urma unei împărţeli, s.n., pl. tainuri, taină 1. Ceea ce este de neînţeles: mister. 2. Secret, /(înv.) De ~ - intim, particular. A sta de ~ = a întreţine o conversaţie cu caracter intim. In ~ = pe ascuns, discret.
3.	(fig.) Loc ascuns. 4. (bis.) Sfintele ~ sau cele şapte ~ = cele şapte ritualuri din religia creştină (botezul, căsătoria, spovedania etc.) prin care credincioşii cred că li se transmite harul divin. Cina cea de ~ = cina luată de Hristos cu apostolii săi în seara dinaintea răstignirii, s.f, g.-d. art. tainei, pl. taine.
tainic,-ă 1. Plin de taină, de mister. 2. Ţinut secret. //Ascuns, //(adv) Pe furiş. //Intim. 3. (despre locuri) Ferit, izolat. 4. (despre oameni) Singuratic. 5. Tăcut, retras, adj., pl. tainici,-ce.
tainiţă (rar) Groapă săpată în pământ; ascunzătoare, s.f, g.-d. art. tainiţei, pl. tainiţe.
taior Costum femeiesc compus din fustă şi jachetă. //Jachetă (căptuşită) de stofă, s.n., pl. taioare. tai (bot.) Organ vegetativ rudimentar al unor plante inferioare. s.n., pl. taluri.
talabă Grapă; tăvălug cu colţi de oţel pentru sfărâmat bulgării de pământ, s.f, g.-d. art. talabei, pl. talabe. talaj v. talaş.
talamic,-ă (anat.) Care ţine de talamus. adj., pl. talamici,-ce. talamus Parte a encefalului situată la baza creierului, cu rol esenţial în integrarea excitaţiilor senzitive şi senzoriale care merg la scoarţa cerebrală, s.n. talan1 (pop.) Cal bătrân şi slab. s.m., pl. talani. talan2 (med.) Dalac. s.n. talancă v. talangă.
talangă Clopot care atârnă la gâtul vitelor şi al oilor. [var. talancă s./.j s.f., g.-d. art. tălăngii, pl. tălăngi, talant 1. Unitate de măsură pentru greutăţi folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint folosită în Grecia antică, s.m., pl. talanţi.
talar (înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de membrii unor asociaţii sau corpuri profesionale şi de unele unităţi militare, s.n., pl. talare, talasemie (med.) Boală ereditară gravă, caracterizată printr-o anemie progresivă, s.f, art. talasemia, g.-d. art. talasemiei, pl. talaserrni, art. talasemiile. talasocraţje (rar) Putere întemeiată pe supremaţia maritimă; stăpânire asupra mărilor, s.f, art. talasocraţia, g.-d. art. talasocraţiei.
talasofobje Teamă patologică faţă de mare. s.f, art. talasofobia, g.-d. art. talasofobiei. talasogengză Proces de formare a mărilor şi oceanelor. s.f, g.-d. art. talasogenezei. talasografie Studiul mărilor, s.f., art. talasografia, g.-d. art. talasografiei.
talasoterapie Tratament al reumatismului, al bolilor respiratorii etc. prin băi de mare şi aer marin. \var tala-zoterapie s.£] s.f, art. talasoterapia, g.-d. art. talasote-rapiei.
talaş (colectiv) 1. Aşchii lungi şi răsucite care rezultă din prelucrarea lemnului cu rindeaua sau cu unelte cu tăiş lat. 2. Totalitatea uneltelor de care au nevoie unii meseriaşi (cizmari, dulgheri), [var. talaj s n-] s.n. talaşcă (reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare, s.f, g.-d. art. tălăştii, pl. tălăşti.
tala-tala (reg.) Cuvânt care redă zgomotul (surd) produs de vorbărie, //(adv.) Incet-încet. interj. talaz Val mare (stârnit de furtună) pe mări şi oceane; (p. gener.) val. s.n., pl. talazuri, talazoterapie v. talasoterapie. taiă (reg.) 1. Adunare gălăgioasă de oameni. 2. Taifas. A sta de ~. 3. Gălăgie, s.f., g.-d. art. talei, pl. tale. taiâm v. talim.
talc Silicat hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, folosit în industria textilă, în farmacie etc. s.n. talcioc Piaţă de vechituri, s.n., pl. talciocuri, talcoză (med.) Boală profesională datorată inhalării pulberii de talc. s.f, g.-d. art. talccizei, pl. talcoze. talcşist Talc în stare naturală, dispus în formă de straturi lamelare în roci. s.n., pl. talcşisturi. tale quale (qu pron. cv) (lat.) Aşa cum este; ca atare. loc. adv.
talent 1. Capacitate, aptitudine deosebită într-un anumit domeniu, într-o activitate creatoare. IDe ~ = talentat. 2. Persoană cu aptitudini remarcabile, s.n., pl. talente.
1199
talpină
talentat,-á Care are talent; înzestrat, adj., pl. talentaţi,-te. taler1 Monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române. /~ cu două feţe = om ipocrit, fals. s.m., pl. taleri.
taler2 1. Vas plat de lemn, de pământ sau de metal, din care se mănâncă; talger. 2. Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă folosite în fanfară sau în orchestră pentru a marca ritmul sau cadenţa. 4. Piesă subţire de metal, de lemn etc. de formă plată şi aproximativ rotundă, cu diverse utilizări în tehnică. 5. Disc care serveşte ca ţintă mobilă în tirul sportiv, //(la pl.) Probă sportivă care constă în tragerea cu arme de vânătoare în talere2 (5). s.n., pl. talere.
talenst,-ă Sportiv care practică sportul cu talere2, s.m., pl. talerişti; s.f, g-d. art. taleristei, pl. taleriste. talger Taler2, s.n., pl. talgere, talgeraş Diminutiv al lui talger, s.n., pl. talgeraşe. talhâş (înv.) 1. Raport al marelui vizir către sultan, pentru numirea sau mazilirea unui domn din ţările vasale. 2. Firman, s.n., pl. talhâşuri.
talhâşcju (înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului rapoartele marelui vizir şi care transmitea firmanele împărăteşti, s.m., art. talhâşdul, pl. tal-hâşdi, art. talhâşciii.
tal ian (-li-an) (reg.) Năvod de pescuit fixat cu ancore şi cu piloni, s.n., pl. taliane.
ta li ban Persoană aparţinând unei populaţii afgane care urmează foarte strict legile Islamului, îndeosebi în privinţa situaţiei femeii, s.m., pl. talibani. talie (-li-e) 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, deasupra şoldurilor; mijloc. 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă mijlocul. IPe - = strâmtat în dreptul mijlocului, in ~ = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau pardesiu). Fără ~ = care cade drept fără să marcheze talia. //Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri şi şolduri; trunchi. 3. înălţime a unei persoane; statură. 4. (fig.) Nivel, calitate, valoare. IDe ~ = de valoare, de talent. Afi de -a cuiva = a avea aceeaşi valoare, pricepere, talent etc. ca...
5.	Mărime, grosime, conformaţie a corpului, după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte. 6. (rar) Timpul cât durează împărţirea tuturor cărţilor la o partidă de bacara, s.f, art. talia, g.-d. art. taliei, pl. talii, art. taliile.
talim/talâm (înv.) 1. Plecăciune, reverenţă. 2. Deprindere; gest. s.n., pl. talimuri/talâmuri. talion1 (-li-on) (reg.) Ban vechi, s.m., pl. talioni. talion2 (-li-on) (reg., înv.) 1. Plantă erbacee cu frunze late, folosită în medicina populară. 2. Plasture făcut din ceară galbenă amestecată cu terebentină, s.m. talion3 (-li-on) Pedeapsă, răzbunare echivalentă cu ofensa. ILegea ~ului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care pedepsirea unui vinovat se făcea în acelaşi fel în care procedase şi el cu victima sa. s.n. talionic,-ă (-li-o-) (rar) Potrivit legii talionului, adj., pl. talionici,-ce.
talisman Amuletă, s.n., pl. talismane.
taliu Metal rar de culoare albă-albăstruie asemănător cu
plumbul, s.n., art. taliul.
talk-show (tocşou) (angl.) Conversaţie între un moderator şi mai mulţi invitaţi pe o anumită temă, transmisă la radio sau la televiziune, s.n., art. talk-show-ul, pl. talk-show-uri.
talkie-walkie (teki-woki) (angl., tehn.) Walkie-talkie. s.n. talmeş-balmeş (fam.) Amestecătură, dezordine; încâl-ceală. s.n.
Talmud Carte religioasă la evrei, care conţine interpretarea Vechiului Testament, s.prop.n.
talmudic,-ă Referitor la Talmud, la prescripţiile acestuia. adj., pl. talmudici,-ce.
talmudism 1 Studiul Talmudului. 2. (fig.) Tendinţă de a privi lucrurile rigid, dogmatic. //Interpretare speculativă a unei probleme, s.n.
talmudist,-ă 1. Persoană care cunoaşte şi interpretează Talmudul; adept al învăţăturii Talmudului. 2. (fig.) Persoană dogmatică sau care face exces de subtilităţi şi de exprimări artificiale, s.m., pl. talmudişti; s.f., g.-d. art. talmudistei, pl. talmudiste.
talofită (la pl.) încrengătură de plante inferioare, al căror corp vegetativ este un tal; (la sg.) plantă din această încrengătură, s.f, g.-d. art. talofitei, pl. talofite. talon 1. Parte care rămâne la cotorul unui chitanţier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt filele detaşabile. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul. 3. Fiecare dintre cele două margini îngroşate şi întărite ale unei anvelope. 4. Partidă la unele jocuri de cărţi, s.n., pl. taloane.
talona tr. 1. (sport) A urmări îndeaproape pe adversar.
2.	(fam.) A urmări pe cineva de aproape, a se ţine scai de cineva. 3. (la rugbi) A trage cu piciorul balonul din grămadă. vb. I, ind. prez. 3 talonează. talongj (la jocul de rugbi) Talonare. s.n. talonare (mai ales la jocul de rugbi) Acţiunea de a talona; talonaj. s.f, g.-d. art. tatonării, pl. talonări. taloner Jucător de rugbi care are sarcina de a talona mingea, s.m., pl. talongri. talonét v. talonetă.
talongtă 1. Bucată de carton, prinsă în dreptul călcâiului la un obiect de încălţăminte pentru a asigura rezistenţa îmbinării. //Branţ. 2. Bucată de stofă cusută la marginea de jos a pantalonilor, în interior, pentru a evita uzura în acel loc. [var. talonét ,î.n.] s.f, art. talonetei, pl. talongte. talpa-gâştei 1. Ridurile de la coada ochiului (la persoanele vârstnice). 2. (fam.) Scris dezordonat. 3. Plantă erbacee cu tulpină puternică şi cu flori mici, roz. 4. Loc unde se încrucişează mai multe drumuri, s.f. art., g.-d. art. tălpii-gâştei.
talpa-stâncii Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu flori albe. s.f. art., g.-d. art. tălpii-stâncii. talpă A. 1. Partea inferioară a labei piciorului la om şi la unele animale, de la degete până la călcâi. IA o apuca la ~ sau a-şi lua ~ile la spinare = a pleca, a o şterge. A-l frige pământul sub ~i = a fi nerăbdător (să facă ceva sau să plece undeva). 2. Partea de dedesubt a încălţămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (A.l). 3. Piele groasă, tăbăcită, din care se confecţionează pingele şi tocuri la încălţăminte. /~ artificială = material fabricat din înlocuitori, folosit la branţuri, bombeuri etc. B. 1. Grindă care se aşază la baza unei construcţii. I~a casei = bărbatul, capul familiei, -a ţării = ţărănimea (considerată ca temelie a ţării), -a iadului =a) (în basme) temelia iadului, mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos. 2. Fiecare dintre cele două lemne orizontale care alcătuiesc scheletul războiului de ţesut. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale pe care alunecă sania.
4.	(fig.) Bază, sprijin. 5. Partea de dedesubt a unei piese, a unei construcţii prin care aceasta se sprijină pe teren, pe un suport etc. //Suport pe care se clădeşte o claie, un stog. //Plaz (la plug). //Partea care formează fondul unui scoc de moară, de joagăr etc. //Partea de dedesubt a corăbiei. //Partea de jos, lăţită, a unei şine. //Extremitate a unui pat de puşcă, pe care se sprijină arma când stă vertical. //Bază a unei excavaţii miniere sau a unei găuri de sondă. //Partea inferioară, mai lăţită, a unei litere tipografice. s.f, g.-d. art. tălpii, pl. tălpi, talpină Material folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte, obţinut pe cale sintetică, s.f, g.-d. art. talpjnei, pl. talpjne.
talus
1200
talus (anat.) Călcâi, s.n., pl. talusuri. taluz Teren în pantă care mărgineşte lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă, s.n., pl. taluzuri. taluza tr. A construi un taluz. vb. I, ind. prez. 3 taluzează, taluzare Acţiunea de a taluza, s.f., g.-d. art. taluzării, pl. taluzlri.
talveg (geogr.) Linie care uneşte punctele cele mai adânci din lungul unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate, s.n., pl. talveguri.
taman (pop.) 1. Tocmai, exact. 2. Mai ales, în special.
3.	De-abia. adv.
tamar Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos, care se poartă în spate, legată cu nişte frânghii, s.n., pl. tamare.
tamarin Arbore tropical cu flori galbene, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, s.m., pl. tamarini, tamariscă Nume dat mai multor specii de arbuşti ornamentali, cu flori albe sau roz. //Cătină, [var. tamarix s.m.] s.f.
tamarix v. tamariscă.
tamazlâc (înv.) Cireadă de vite. s.n., pl. tamazlâcuri. tamâş Proptea care se aşază sub un butoi pentru a-l împiedica să se rostogolească, s.n., pl. tamişuri. tambuchi Deschizătură în puntea unei nave, care permite accesul în încăperile de sub punte, s.n., pl. tam-buchiuri.
tambur1 1. (înv.) Toboşar. 2. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă, cu diferite întrebuinţări în tehnică; tobă. s.m., pl. tamburi.
tambur2 1. (arhit.) Porţiune cilindrică sau prismatică între o cupolă şi arcurile sau zidurile care limitează un spaţiu boltit. 2. Vestibul cuprins între două rânduri de uşi. //Spaţiu în care se roteşte o uşă pi votantă, s.n., pl. tambure.
tambură Vechi instrument muzical, asemănător cu mandolina, s.f., g.-d art. tambijrei, pl. tambure, tamburin v. tamburină.
tamburina intr. (livr.) A bate (cu degetele) uşor şi ritmic în ceva. vb. /, ind. prez. 3 tamburinează. tamburinare Acţiunea de a tamburina, s.f, g.-d. art. tamburinării, pl. tamburinlri.
tamburină Instrument muzical, asemănător cu toba, cu zurgălăi pe margine, care este lovit cu mâna. [var. tamburin i.«.] s.f., g.-d. art. tamburinei, pl. tamburine, tambur-majsr (înv.) Subofiţer care conduce o fanfară militară; (p. ext) plutonier (într-o fanfară militară), s.m., pl. tamburi-majari. tam-nesam v. tam-nlsam.
tam-nisam (pop, fam.) Nitam-nisam. [var. tam-nesam adv.] adv.
tampon 1. Bucată mare de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană. 2. (tehn.) Disc de oţel, prevăzut cu un resort puternic, montat la vagoanele de cale ferată, la tramvaie etc. pentru a amortiza şocurile dintre vehicule în timpul mersului. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placă curbată, pe care se pune hârtie sugativă. 4. Substanţă care împiedică un proces chimic, s.n., pl. tampoane.
tampona 1. refl. recipr. (despre vehicule) A se lovi, a se ciocni. 2. tr. A atinge uşor şi repetat o suprafaţă a corpului cu un tampon pentru a absorbi transpiraţia sau secreţiile unei răni. vb. I, ind. prez. 3 tamponează, tamponamgnt (rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. s.n., pl. tampona-msnte.
tamponare Acţiunea de a (se) tampona, s.f, g.-d. art. tampongrii, pl. tamponări.
tam-tâm 1. Instrumentul muzical de percuţie alcătuit dintr-un disc de metal, care, lovit cu un ciocănel, produce
sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzica executată cu acest instrument. 3. (fig.) Zgomot mare, zarvă, s.n., pl. tam-tamuri. tanagra Statuetă de pământ ars găsită în necropolele de la Tanagra (Grecia), s.f. g.-d. art. tanagrei, pl. tanagre. tanaj (rar) Tăbăcire. s.n., pl. tanaje. tanana (reg.) Numele unui dans ţigănesc; melodie după care el se execută; tananica. s.f, art. tananana. tananica (reg.) Tanana. s.f. art., neart. tananică, g.-d. art. tananicii.
tanant Substanţă chimică folosită la tăbăcirea pieilor crude, //(adj.) Materials.m., pl. tananţi. ta nat Sare sau ester al acidului tanic, s.m., pl. tanaţi. tanatofobie Teamă morbidă de moarte, s.f, art. tanato-fobia, g.-d. art. tanatofobiei.
tanatogengză (biol.) Studiu al cauzelor şi mecanismelor care provoacă moartea, s.f, g.-d. art. tanato-genezei.
tanatologie Ştiinţa care studiază semnele, condiţiile şi natura morţii, s.f, art. tanatologia, g.-d. art. tanatologiei. tanăt (reg.) Grizu. s.m.
tanc 1. Autovehicul de luptă blindat, înarmat cu tunuri şi mitraliere, având roţile montate pe şenile. 2. Rezervor din tablă de oţel pentru diferite lichide. /- petrolier = navă destinată transportului produselor petroliere. 3. Vagonét metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. s.n.,pl. tancuri.
tanchgtă Tanc uşor cu blindaj subţire, s.f, g.-d. art. tanchetei, pl. tanchete.
tanchist,-ă Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri, s.m., pl. tanchişti; s.f, g.-d. art. tanchistei, pl. tanchiste.
tancodrom Teren amenajat pentru instruirea militarilor în conducerea maşinilor de luptă, s.n., pl. tancodrsmuri. tandalic,-ă (reg., şi s.) Care umblă fară rost; aiurit, adj., pl. tandalici,-ce.
tandaiuţă Scândurică, având cuie la capete, fixată la războiul de ţesut ca să nu se strângă pânza, s.f, g.-d. art. tandaluţei, pl. tandaluţe.
tandem 1. Bicicletă pentru două persoane, acţionată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic, cu doi tăvălugi. 3. Sistem tehnic alcătuit din mai multe sisteme care lucrează împreună, astfel încât axele lor longitudinale să fie în prelungire. 4. Maşină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operaţii succesive de prelucrare a aceloraşi piese. 5. (fig.) Grup de două persoane nedespărţite, s.n., pl. tandemuri, tandreţă v. tandreţe.
tandreţe Afecţiune, dragoste plină de duioşie, de delicateţe. [var. tandreţă s.£] s.f, g.-d. art. tandreţei, tandru,-ă Plin de tandreţe, de sensibilitate; drăgăstos. adj., pl. tandri,-e.
tandur (înv.) 1. Masă acoperită cu covoare, sub care se aşeza un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care şedeau. 2. (fig.) Lene. s.m., pl. (1) tandure. tandurm.-ie (înv.) Leneş. adj., pl. tanduni. ta nea (înv.) Bucată de blană sau de piele de animal, s.f, art. tangaua, g.-d. art. tanglei, pl. tangle, art. tanglele. tanga intr. (despre nave, despre avioane) A avea tangaj, a se balansa, vb. I, ind. prez. 3 tanghează. tangaj Oscilare, balansare a unei nave, a unei aeronave, în jurul axei transversale, s.n., pl. tangaje, tangara (înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde. s.f, art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei, pl. tangarale, art. tangaralele.
tangent,-ă (despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o figură geometrică, o suprafaţă etc. adj., pl. tangenţi,-te.
tangentă 1. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct, lin (sau prin) ~ = tangenţial. A scăpa prin ~ = a se
1201
taragot
eschiva dintr-o situaţie dificilă, prinzând momentul potrivit. 2. Funcţie trigonometrică egală cu câtul dintre funcţia sinus şi funcţia cosinus, s.f, g-d art. tangentei, pl. tangente.
tangenţă 1. Poziţia a două figuri geometrice tangente; atingere. 2. (fig.) Legătură trecătoare, s.f, g.-d. art. tangenţei,/?/, tangenţe.
tangenţial,-ă (-ţi-al) 1. Referitor la tangentă. 2. (fig., adv.) Atins în treacăt; (p. ext.) indirect, printre altele. adj.,pl. tangenţiali,-e.
tanghir Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o faţă, în relief, puncte sau linii de diferite fonne, folosită la obţinerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. s.n.,pl. tanghire. tangibil,-ă Care poate fi atins, pipăit; (fig.) real. adj., pl. tangibili,-e.
tangón (mar.) 1. Drug de lemn întrebuinţat la legarea unei bărci aflate pe apă de bordajul navei. 2. Catarg orizontal mobil, cu funii şi scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea şi urcarea oamenilor în şi din barcă. s.n.,pl. tangoane.
tangQU Dans de perechi cu ritmul lent, în doi timpi; melodia după care se dansează, s.n., art. tangóul, p/. tan-gfiuri.
tanic.-ă Taninos. /Acid ~ = tanin. adj,,pl. tanici,-ce. tanjn Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, folosit pentru tăbăcitul pieilor. s.n.,pl. taninuri. taninfis,-oasă Care conţine tanin. adj.,pl. taninoşi,-oase. tanlza tr A adăuga tanin în vin sau în must pentru a-l îmbunătăţi, vb. I, ind. prez. 3 taninează. tanizşre Acţiunea de a taniza. sf, g.-d. art. tanizării, pl. tanizări.
tanţgl Metal rar, lucios, ductil, maleabil şi foarte dur. s.n. tantalic,-ă (despre dorinţe, nevoi, aspiraţii) Care nu poate fi împlinit; zadarnic. adj.,pl. tantalici,-ce, tantalit Minereu cristalizat de fier şi mangan, din care se extrage tárnáiul. s.n.,pl tantalituri. tanti (fam.) Mătuşă. //Termen cu care copiii se adresează unei femei, sf, g.-d. art, lui tanti, tantlşmă (-ti-e-) 1. Indemnizaţie specială acordată unor funcţionari superiori şi membrilor consiliilor de administraţie ale societăţilor comerciale pentru participare la conducerea lor. 2. Comision procentual acordat intermediarilor de afaceri. 3. (în trecut) Onorariu cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport eu încasările unui teatru la reprezentaţiile pieselor sale. sf., g.-d. art. tantiemei, pl. tantieme.
tantrlsm Denumire dată mai multor curente religioase din India, din secolele IX-XllI, opuse brahmanismului, s.n. tanzanlan,-ă (-ni-an) (Locuitor) din Tanzania, adj., s.m. şi f,pl. tanzanişni.-e.
taoism/dao|sm Direcţie în filosofia antică chineză, care avea la bază noţiunea de „tao", suflu divin. s.n. tafiiă (reg.) Cot al unui râu. sf, g.-d. art. taolci, pl. tafile. tapa 1. tr. (fam.) A lua bani de la cineva sub formă de împrumut (dar fără intenţia de a-i înapoia). 2. tr. şi refl. A (se) pieptăna în aşa fel încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. 3. intr. (rar) A bate la maşina de scris, a Iovi clapele la pian etc. vb. I, ind, prez. 3 tapează, tapaj Zgomot violent şi confuz; gălăgie, scandal, s.n. tapangga (înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, s.f, art. tapangeaua, g.-d. art. tapangslei, pl. tapanggle, art. tapangglele.
ta pare Acţiunea de a (se) tapa. s.f, g.-d. art. tapării, pl. taplri.
tapă 1. Scobitură, tăietură făcută la capetele lemnelor de construcţie pentru a le putea îmbina unele cu altele. 2. Tăietură făcută la baza unui arbore, când se loveşte cu toporul o dată pieziş şi altă dată orizontal, s.f, g.-d. art. tapei, pl. tape.
tapgt 1. Hârtie, pânză etc. imprimată cu desene care se aplică pe pereţii camerelor în loc de zugrăveală. 2. A pune (sau a aduce, rar, a veni) pe~ = a aduce în discuţie. Aflpe~= a fi subiectul convorbirii. 3. (înv.) Covor mic. s.n.,pl. tapete.
tapeta tr. 1. A acoperi cu tapet (1) pereţii unei încăperi. 2. A unge cu ulei şi a presăra cu făină o formă pentru prăjituri, vb. I, ind. prez. 3 tapetează. tapetare Acţiunea de a tapeta, s.f, g.-d. art. tapetării, pl. tapetări.
tapeur (tapör) (fr.) Persoană care împrumută bani fără intenţia de a-i restitui. s.m.,pl. tapeuri. tapinQS (înv., pop.) Cu umilinţă, adv. tapl£că (-pi-o-) Făină extrasă din tuberculii manio-cului. s.f, art. tapioca.
tapir Mamifer erbivor din zona tropicală, imparicopitat, având nasul prelungit cu o trompă scurtă. s.m.,pl. tapiri. tapisa tr. l.A îmbrăca scheletul unei mobile cu stofă, cu pânză etc., peste materialul de umplutură, elementele elastice şi pânza de rezistenţă; a capitona. 2. A tapeta (1). vb. I, ind. prez. 3 tapisează.
tapisare Acţiunea de a tapisa, s.f, g. -d. art. tapisirii, pl. tapisări.
taplsgr Specialist în lucrări de tapiserie, s.m., pl. tapisaţi.
tapiserie 1. Ţesătură decorativă de lână sau de mătase, folosită la împodobirea pereţilor sau a unor mobile. 2. Lucru de mână făcut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 3. Hârtie pictată sau mătase cu care se acoperă pereţii, s.f, art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei, pl. tapiserii, art. tapiseriile.
taplţa tr. A îmbrăca o mobilă cu ţesătură, piele etc. vb, I, ind. prez. 3 tapiţează.
taplţgr Meşter specialist în lucrări de tapiţerie. s.m,,pl. tapitgri.
tapiţerie 1. Meseria tapiţerului. 2. Atelier unde se lucrează obiecte făcute de tapiţer, 3. Partea tapiţată a unei mobile, s.f, árt. tapiţeria, g.-d. art. tapiţeriei, pl. (2, 3) tapiţerii, art. tapiţeriile, tapaşnlc Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu tulpina ramificată acoperită cu peri moi. s.m.,pl, tapaşnici.
tapota tr, A bate uşor ţesuturile cu palma pentru masaj. vb, /, ind, prez, 3 tapoteazl
tapotare Acţiunea de a tapota. s.f, g.-d. art. tapotirii, pl. tapotări.
tapyră (tehn.) Fisuri în interiorul unei piese metalice, produsă, de obicei, în timpul turnării, s.f, g.-d. art, tapurii, pl. tapuri,
tar (înv.) Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal. s.n.,pl. taruri,
tara v. tară1.
tarabagiu Negustor ambulant care vinde la o tarabă, s.m., art. tarabagiul,/?/, tarabagii, art. tarabagiii, tarabă Masă pe care negustorii îşi vând marfa în pieţe sau în târguri. IDe ~ = de calitate proastă, s.f, g.-d. art. tarabei, pl. tarabe.
tarabfistes (lat.) Denumire dată (de latini) aristocraţilor geto-daci. s.m. pl.
tarabuljjs (înv.) Şal care se înfăşură în jurul capului sau se purta la cingătoare, s.n., pl. tarabuljţse. tarac Stâlp bătut în pământ, servind ca element de susţinere pentru un pod, un gard etc, [var. taraş s.m.] s.m.,pl. taraci.
taracan (reg.) Gândac de bucătărie. s.m.,pl. taracani.
taraf 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari); bandă1 (3).
2.	(înv.) Gaşcă. s.n.,pl. tarafuri.
taraggt Instrument muzical popular de suflat, format
dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă, s.n., pl.
taragsturi.
tarama
1202
tarama Icre de calitate inferioară, s.f., art. taramaua, g.-d. art. taramalei.
ţărancă (iht., reg.) Ocheană; babuşcă. s.f, g.-d art. tărăncii, pl. tărănci.
tarantglă Dans popular napolitan cu un ritm vioi; melodia acestui dans. s.f., g.-d. art. tarantelei, pl. tarantele. tarantism (med.) Convulsie produsă de muşcătura de tarantulă, s.n.
tarantulă Specie de păianjen mare, veninos, care trăieşte în zonele meridionale, cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mici. s.f, g.-d. art. tarantulei, pl. tarantule, tarapana (în Evul Mediu în Moldova şi în Ţara Româ-nescă) Monetăria statului, s.f, ari. tarapanaua, g.-d. art. tarapanalei, pl. tarapanale, art. tarapanalele, tarapangele (reg.) Legume, zarzavaturi, s.f. pl., art. tarapangglele.
tarapangiu (înv.) Meşter care lucra într-o tarapana. s.m., art. tarapangiul, pl. tarapangii, art. tarapangiii. tarar Maşină folosită în industria morăritului pentru separarea cerealelor de impurităţi, s.n., pl. tarare, tárára (rar) Melodie îndelungată, lentă, s.f, art. tara-raua, g.-d. art. tararalei. taraş v. tarac.
tarat,-ă Plin de vicii, cu tare. adj., pl. taraţi,-te. tară1 1. Dara. 2. Greutate nemarcată folosită în laborator (pentru a compensa greutatea recipientului sau a ambalajului. [var. tara s/] s.f, g.-d. art. tarei, pl. tare. tară2 Defect fizic sau moral (ereditar); deficienţă, s.f, g.-d. art. tarei, pl. tare.
tardigrad1 (la pl.) Grup de animale mici, cu patru picioare, care se deplasează foarte încet; (la sg.) animal din acest grup. s.n. pl. tardigrade. tardigrad2,-ă (despre animale) Care merge încet, adj., pl. tardigrazi,-de.
tardjv,-ă Care apare, se petrece (mai) târziu, adj., pl. tardivi,-e.
tardivitate (rar) Faptul de a fi tardiv; întârziere, s.f., g.-d. art. tardivităţii.
tare A. adj. 1. Care este rezistent, solid şi nu poate fi uşor străpuns, desfăcut sau despicat; (p. ext.) trainic, durabil. 2. Care este mai consistent decât în mod obişnuit; vârtos; (despre ouă) răscopt; (despre pâine) uscat, vechi. 3. Fără supleţe; (despre pânză sau obiecte din pânză) apretat, scrobit. /Pânză ~ = pânză cu ţesătură rară, folosită în croitorie. 4. (despre fiinţe) Cu rezistenţă fizică (şi psihică); viguros; energic. /Afi - de (o) ureche sau de urechi = a fi surd. 5. Energic, dârz, neclintit. IA fi ~ de fire (sau de inimă) = a fi curajos. 6. Care dispune de putere, de autoritate. 7. Care posedă cunoştinţe temeinice; priceput. 8. (despre argumente) Convingător.
9.	(despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violenţă. 10. (despre aer) Răcoros, rece. 11. Care produce o impresie puternică asupra simţurilor; pătrunzător, puternic. //(p. restr.) Picant. 12. (despre unele substanţe alimentare, medicamentoase sau chimice) Cu o concentraţie mare; (despre băuturi alcoolice) cu o concentraţie mare de alcool. 13. (despre culori) Viu, puternic. B. adv.
1.	Cu forţă, intens. 2. Foarte, mult. 3. Cu glas ridicat.
4.	Iute, grabnic, adj., pl. tari; adv. targă 1. Pat portabil cu care se transportă răniţii şi bolnavii. 2. Mică platformă portabilă cu care se transportă diferite materiale. 3. A trage -a pe uscat = a fi strâm-torat băneşte, a o duce greu. s.f, g.-d. art. tărgii, pl. tărgi. tarhan (entom., reg.) Şvab1, s.m., pl. tarhani. tarhon Plantă erbacee aromatică cu frunze bogate în uleiuri eterice, s.m.
tarif 1. Preţ fixat pentru anumite prestaţii de servicii, pentru vânzarea anumitor articole etc. 2. Listă cuprinzând preţurile unor servicii, materiale etc. 3. ~ vamal =
tabel cuprinzând produsele asupra cărora statul stabileşte taxe vamale. 4. Retribuţie oficială stabilită pentru
o	anumită muncă, s.n., pl. tarife, tarifa tr. (rar) A stabili un tarif; a taxa. vb. I, ind. prez. 3 tarifează.
tarifar,-ă Referitor la tarif; (despre preţuri, salarii, taxe) stabilit prin tarif, adj., pl. tarifari,-e. tarifare Acţiunea de a tarifa, s.f., g.-d. art. tarifarii, pl. tarifări.
tarisfat (reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunţii ţărăneşti; staroste, s.m., pl. tarisfaţi.
tarla 1. Suprafaţă de teren agricol; cultura de pe o astfel de suprafaţă. 2. (reg.) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile, s.f, art. tarlaua g. -d. art. tarlalei, pl. tarlale, art. tarlalele.
tarlaliza tr. (rar) A împărţi o suprafaţă de teren sau o păşune în tarlale (1). vb. i, ind. prez. 3 tarlalizează. tarlalizare (rar) Acţiunea de a tarlaliza s.f, g.-d. art. tarlalizării, pl. tarlalizări.
tarlatan (înv.) Muselină de bumbac, foarte subţire, de culoare deschisă, s.n.
tarniţă (pop.) 1. Şa de lemn sau (rar) de piele folosită la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme; coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. s.f, g.-d. art. tainiţei, pl. tainiţe.
taro Denumire a unor plante tropicale cu tuberculi comestibili. s.m.
taroc Numele unui joc de cărţi. s.n. tarod (tehn.) Burghiu de filetat, s.m., pl. tarozi. taroda tr. (tehn.) A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un şurub. vb. I, ind. prez. 3 tarodează. ta rodare Acţiunea de a taroda. s.f. g.-d. art. tarod|rii, pl. tarodări.
tarot Joc de cărţi (mai lungi şi cu alte desene decât cele obişnuite), folosit în cartomanţie. s.n. tarpan Cal sălbatic din stepele Asiei, de culoare brună, cu capul scurt şi gros. s.m., pl. tarpgni. társ 1. Partea posterioară a scheletului labei piciorului, formată din şapte oase. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente şi terminată de obicei cu una sau cu două gheare. 3. Scheletul fibrocarti-laginos al pleoapelor, s.n., pl. tarsuri. tarsalgie (med.) Durere a articulaţiei tarsului. s.f, art. tarsalgia, g.-d. art. tarsalgiei, pl. tarsalgii, art. tarsalgiile. tarsectorme (med.) Rezecţie a oaselor tarsului. s.f, art. tarsectomia, g.-d. art. tarsectomiei, pl. tarsectomii, art. tarsectomiile. '
tarsian,-ă (-si-an) Al tarsului. adj., pl. tarsieni,-e. tarsioidge (-si-o-i-) (la pl.) Subordin de mamifere nocturne, arboricole, insectivore, de mărimea unor şobolani, cu picioarele din spate foarte lungi; (la sg.) mamifer din acest subordin, s.f, art. tarsioideea, g.-d. art. tarsioideei, pl. tarsioidee.
tartaj/trătaj (înv., reg.) 1. Fiecare dintre cele două co-perţi ale unei cărţi; scoarţă. 2. Carte scrisă de mână, care servea ca abecedar, s.n.. pl. tartaje/trătaje. tartan 1. Ţesătură de lână sau de bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoţia. 2. Şal sau pled din tartan (1). 3. Material sintetic folosit pentru amenajarea pistelor de atletism şi a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării şi a măririi rezistenţei lor la intemperii. s.n., pl. tartane.
tartaná Navă mică de transport şi de pescuit, cu o singură pânză triunghiulară, folosită în Marea Mediterană. s.f, g.-d. art. tartanéi, pl. tartane. tartar1 1. (mit.) Infern în care erau chinuiţi cei care păcătuiau faţă de zei. 2. (în credinţa creştină) Iad, infern. s.n.
1203
taumaturg
tartar2 (în sintagma) Sos ~ = sos foarte picant preparat din maioneză, ceapă şi muştar, adj. invar tartă Prăjitură făcută dintr-un strat subţire de aluat fraged, acoperit cu cremă sau cu fructe, s.f., g.-d. art. tartei, pl. tarte.
tartina Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, mezeluri etc.; (p. ext.) sandviş, s.f, g.-d. art. tartinei, pl. tartine.
tartor 1. Căpetenie a dracilor; (p. ext) drac. 2. (fig.) Om fără scrupule, care comite, conduce sau iniţiază fapte reprobabile, nelegiuiri, s.m., pl. tartori, tartoriţă 1. Drăcoaică, diavoliţă. 2. Femeie rea, afurisită. s.f, g.-d. art. tartoriţei, pl. tartoriţe. tartraj Adăugare de acid tartric în mustul de struguri pentru a-i mări aciditatea, s.n.
tartrat Sare sau ester al acidului tartric. s.m., pl. tartraţi. tartric (în sintagma) Acid ~ = acid organic cu gust acru, întrebuinţat în industria alimentară, în medicină etc.; sare de lămâie, adj., pl. tartrici. tgrtru 1. Sediment depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul; tirighie. 2. (şi în - dentar) Substanţă calcaroasă de culoare gălbuie sau neagră care se depune pe suprafaţa dinţilor, s.n., art. tartrul, pl. tartruri. tartufism/tartuffism (u pron. ii) Ipocrizie, făţărnicie, fariseism, s.n.
tas 1. Vas plat; tipsie, taler1; (astăzi) taler1 la cântar. /A umbla cu ~ul = a face chetă, a cerşi. 2. (înv.) Cupă, ceaşcă (de lut). 3. Lighenaş de care se serveşte bărbierul când bărbiereşte. 4. Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. 5. Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion, [var. teas s.n.\ s.n, pl. tasuri, tasa 1. tr. A reduce volumul unui material; a comprima prin lovire, apăsare, strângere. 2. refl. (despre materiale, terenuri) A se aşeza în straturi mai compacte; a deveni mai puţin afânat. vb. I, ind. prez. 3 tasează. tasare Faptul de a (se) tasa; îndesare; cufundare, s.f. g.-d. art. tasirii, pl. tasgri.
tasgu Nicovală mică folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla, s.n., art. taseul, pl. taseuri. tasichinezie (med.) Tendinţă irezistibilă de a merge, de a alerga, observată la psihopaţi, s.f, art. tasichinezia, g.-d. ari. tasichineziei, pl. tasichinezii, art. tasichineziiîe. tasma (reg.) Fir sau panglică de mătase, de piele, adesea cu cusături, s.f, art. tasmaua, g.-d. art. tasmalei, pl. tasmale, art. tasmalele.
tasgn Punct unde se concentrează materialul lemnos într-o exploatare forestieră (de obicei în apropierea unei căi de transport), s.n., pl. tasoane. tasta tr. (tipogr.). A culege la taster. //A apăsa tastele telefonului, computerului etc. vb. 1, ind. prez. 3 tastează, tastatură (tehn.) Claviatură (la maşina de scris, la calculator etc.). s.f, g.-d. art. tastaturii, pl. tastaturi, tastă (tehn.) Clapă (1). s.f , g.-d. art. tastei, pl. taste, taster Dispozitiv al maşinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforaţii diferit combinate, s.n., pl. tastere.
tastieră (-ti-e-) 1. Mecanism care declanşează sunetele unui tub de orgă sau coardele unui instrument cu claviatură. 2. Plăcuţă de lemn tare, deasupra căreia se întind coardele unor instrumente muzicale, s.f, g.-d. art. tastigrei, pl. tastigre.
taşcă 1. Geantă de piele, sau de pânză în care se ţin diferite obiecte. 2. Pungă de piele în care se ţin banii, tutunul etc. s.f, g.-d. art. tăştii, pl. tăşti. tasist,-ă (despre picturi) Realizat în pete de culoare. adj., pl. tasişti,-e.
tataie (fam.) 1. Termen folosit de copii pentru a vorbi cu (sau despre) tatăl lor. 2. Bunic, s.m., art. tataia, g.-d. art. lui tataia/tataiei.
tatami (jap.) 1. Rogojină tradiţională japoneză, care serveşte drept pat. 2. Spaţiu delimitat pe care se practică unele sporturi tradiţionale japoneze (judo, karate etc.).
3.	Aşternut din pai pentru plajă. s.n. tata-moşul (pop.) Bunicul, s.m. art., g.-d. art. lui tata-moşul.
tata-socru (fam.) Nume dat de ginere sau de noră socrului, s.m. art., tata-socrul, g.-d. art. lui tata-socrul. ta-ta-ta Exclamaţie care imită vorbăria lungă şi inutilă a cuiva, exprimând în acelaşi timp nerăbdarea interlocutorului. interj.
tată 1. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; nume pe care i-1 dau copiii lui când i se adresează sau când vorbesc despre el şi pe care şi-l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi; taică, părinte. /- de familie = bărbat care are copii pe care îi creşte; cap de familie. ~ bun = tată adevărat. ~ vitreg = al doilea soţ al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Din ~ in fiu = din generaţie în generaţie. Calcă pe urmele lui — său, se spune despre cineva care seamănă cu tatăl său la apucături şi obiceiuri (rele). Bucăţică-ruptă —său sau ~-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă leit cu tatăl său. Se leapădă şi de —său sau vinde şi pe —său, se spune despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă ~a, creşte carnea, se spune când părintele îşi pedepseşte copiii pentru binele lor. Măi ~! exclamaţie de uimire sau de satisfacţie. 2. (la vocativ) Termen cu care un bărbat se adresează copiilor săi sau unei alte persoane mai tinere pentru a marca un raport de familiaritate sau de simpatie. 3. (fam.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. 4. (urmat de un nume de persoană) Fondator al unui neam, al unei dinastii; strămoş. 5. (fig., fam.) Fondator, creator.
6.	(fig.) (glumeţ) Cel care întruneşte anumite trăsături într-o măsură mai mare decât alţii. ~l hoţilor, s.m., art. tata/(+ atribut) tatăl, g.-d. art. tatei/lui tata/(+ atribut) tatălui, pl. taţi.
Tată (în credinţa creştină) Dumnezeu, creatorul lumii. s.prop.m., art. Tatăl, g.-d. art. Tatălui, tată-mare (pop.) Bunic, s.m., art. tata-mare, g.-d. art. lui tata-mare.
Tatăl nQStru Numele unei rugăciuni creştine. /(A şti) ca {pe) ~= (a şti) foarte bine, pe de rost. s.prop.n. tatona tr. A face încercări în mai multe direcţii pentru a cunoaşte o situaţie, pentru a găsi o soluţie; a sonda. IA ~ terenul = a cerceta cu atenţie posibilităţile de reuşită înainte de a întreprinde ceva. vb. 1, ind. prez. 3 tatonează. tatonant,-ă (livr.) Care tatonează, adj., pl. tatonanţi,-te. tatonare Acţiunea de a tatona, s.f, g.-d. art. tatonării, pl. tatonări.
tatu Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne, fără dinţi, cu corpul acoperit de plăci osoase, care trăiesc în America Centrală, de Sud şi în Mexic; animal aparţinând unuia dintre aceste genuri, s.m., art. tatuul, pl. tatu. tatua (-tu-a) refl. şi tr. A(-şi) imprima pe pielea corpului diferite inscripţii sau desene cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se şterg. vb. I, ind. prez. 3 tatuează, I pl. tatuăm; conj. prez. 3 să tatugze; ger. tatuând.
tatuaj (-tu-aj) 1. Tatuare; desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor, cu semne imprimate în piele, pentru recunoaştere şi identificare. s.n.,pl. tatuaje.
tatuare (-tu-a-) Acţiunea de a (se) tatua, s.f., g.-d. art. tatuării.
taulă (ta-u-) Numele mai multor arbuşti din familia rozaceelor, cultivaţi ca plante decorative, s.f, g.-d. art. taulei.
taumaturg (în concepţiile religioase) Persoană care ar poseda însuşirea de a face minuni, s.m., pl. taumaturgi.
taumaturgie
1204
taumaturgie Putere de a face minuni; magie, s.f, art. taumaturgia, g.-d. art. taumaturgiei. taur 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare şi pielea groasă; buhai. IA lua (sau a prinde) ~ul de coarne = a înfrunta cu curaj o situaţie dificilă.
2.	(entom.) Rădaşcă. 3. (art.) Constelaţie boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie şi 21 mai. //Al doilea semn al zodiacului, s.m., pl. tauri, taurin,-ă (ta-u-) Referitor la taur, din familia taurului. adj., pl. taurini,-e.
taurină1 (ta-u-) Acid organic rezultat din descompunerea acidului taurocolic, prezent în ţesutul pulmonar, în muşchi şi în bilă. s.f, g.-d. art. taurinei. taurină2 (ta-u-) (la pl.) Specie de bovine care are ca reprezentant boul; (la sg.) animal din această specie, s.f. g.-d. art. taurinei, pl. taurine.
taurocefal (ta-u-) Monstru mitic care avea cap de taur
(l). s.m., pl. taurocefali.
taurocşlic (ta-u-) (în sintagma) Acid - = acid biliar din acid colic şi taurină, prezent în sânge în stări patologice. adj.
tauromahţe (ta-u-) Arta de a lupta cu taurii în arenă. s.f., art. tauromahia, g.-d. art. tauromahiei. tautocrşnă (ta-u-) (şi în sintagma curbă ~) Curbă în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai jos în acelaşi interval de timp, din orice poziţie ar pomi fără viteză iniţială, s.f, g.-d. art. tautocrsnei, pl. tautocrene. tautocronjsm (ta-u-) 1. Egalitate de durată. 2. Proprietate a unei curbe tautocrone. s.n. tautofonie (ta-u-) (lingv.) Repetiţie excesivă a aceloraşi sunete, cu efect neplăcut, s.f, art. tautofonia, g.-d. art. tautofoniei, pl. tautofonii, art. tautofoniile, tautolegic,-ă (ta-u-) Referitor la tautologie, adj., pl. tautogici,-ce.
tautologie (ta-u-) 1. Greşeală de limbă, care constă în repetare inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens dar cu funcţiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonaţie sau de formă, 3. (log.) Judecată în care subiectul şi predicatul sunt exact aceeaşi noţiune, 4, Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare, s.f, art. tautologia, g.-d. art. tautologiei, pl. tautologii, art. tautologiile.
tautomerie (ta-u-) Formă de izomerie care se caracterizează prin uşurinţa cu care izomerii trec unul în celălalt. s.f, art. tautomerja, g.-d. art. tautomeriei, tava v. tavă.
tavan 1. Plafon al unei încăperi, IA sta cu ochii in - = a nu face nimic, a lenevi. 2, Partea superioară a unei peşteri sau a unei excavaţii miniere, 3, (reş.) Scândură de brad, subţire şi lungă, folosita la construirea podului casei. 4. (reg.) Fiecare dintre cele două extremităţi ale unei corăbii unde sunt încăperile corăbierilor, s.n., pl. tavane, tavă 1. Obiect plat cu marginile puţin ridicate, din metal, plastic etc., pe care se aduc la masă tacâmurile, mâncarea etc. 2. Vas de tablă sau de fier smălţuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri şi prăjituri. ILa - = gătit în tava pusă la cuptor. A-l servi ca pe ~ sau a-i duce (ori a-i da) cuiva (ca) pe ~ = a servi pe cineva foarte bine, a-i duce cuiva totul de-a gata. 3. (reg.) Şerveţel brodat care se aşază pe o tavă
(1)	sau ca ornament pe o mobilă, [var. (reg.) tava î./’| s.f., g.-d. art. tăvii, pl. tăvi.
tavsmă Cârciumă sărăcăcioasă, s.f, g.-d. art. tavernei, pl. tavgme.
taxa tr l.A fixa o anumită sumă (ca taxă, impozite, preţ). 2. (fig.) A califica drept... 3. (fig.) A acuza de... vb. I, ind. prez. 3 taxează.
taxacee (la pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze aciculare, persistente, şi cu sămânţa acoperită cu un înveliş cărnos; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. taxaceea, g.-d. art. taxaceei, pl. taxacee. taxare Acţiunea de a taxa. s.f, g.-d. art. taxării, pl. taxări.
taxator,-oare Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; (p. gener.) încasator, s.m., pl. taxatori; s.f, g.-d. art. taxatoarei, pl. taxatoare, taxaţie (-ţi-e) (înv., în sintagma) ~ forestieră = den-drometrie. s.f, art. taxaţia, g.-d. art. taxaţiei, pl. taxaţii, art. taxaţiile.
taxă 1. Sumă de bani plătită statului sau unei instituţii în schimbul unor servicii sau drepturi. 2. Sumă de bani care se percepe pe anumite mărfuri ca impozit. /~ pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producţie al produsului final; TVA. ~ vamală = impozit procentual aplicat mărfurilor care trec graniţa unei ţări. s.f, g.-d. art. taxei, pl. taxe.
taxi Taximetru, s.n., art. taxiul, pl. taxiuri, taxicamign (-mi-on) Autocamion care funcţionează după sistemul taximetrelor. s.n., pl. taxicamiogne. taxid (înv.) 1. Călătorie pe care o făceau negustorii în străinătate pentru a aduce marfă. 2. Marfă adusă din străinătate, s.n., pl. taxiduri.
taxidar (înv.) Persoană care strânge dările, s.m., pl. taxidari.
taxidărle (înv.) Strângere a dărilor, s.f, art. taxidăria, g.-d. art. taxidăriei.
taxidermie Arta împâierii animalelor în vederea expunerii lor în muzee, s.f, art. taxidermia, g.-d. art. taxi-dermiei.
taxifurgongt v. taxifurgonetă. taxifurgonştă Autofurgonetă care funcţionează după sistemul taximetrelor. [var. taxifurgongt s.n.] s.f., g.-d. art. taxifurgongtei, pl. taxifurgongte. taxim (înv,) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă, s.n., pl. taximuri, taximetrist,-ă Şofer de taximetru. s.m.,pl. taximetrişti; s.f, g.-d. art. taximetristei, pl. taximetriste. taximgtru Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane şi de mărfuri şi care este prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea distanţei parcurse şi fixarea costului; taxi. s.n., art, taximetrul, pl, taximetre, taxinomle v. taxonomle.
taxiolagicră Referitor la taxiologie, adj,, pl, taxioltw gici,-ee,	,
taxiologie Disciplină care urmăreşte optimizarea acţiunilor umane prin aplicarea ciberneticii şi a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om, s.f, art. taxiologia, g.-d, art. taxiologiei. taxodiacae (-di-a) (la pl,) Familie de plante gim-nosperme, lemnoase şi răşmoase, cu fructe sub formă de conuri cu solzi; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. taxodiaegea, g,-d, art. taxodiaegei, pl. taxodiaege. taxonsmlCj-ă Cu caracter de clasificare, de taxono-mie; categorial, adj., pl. taxonomici,-ce. taxonomle 1. Ştiinţa legilor de clasificare. 2. (biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale sub aspectul clasificării şi descrierii speciilor, [var. taxinomie s.f.] s.f, art. taxonomia, g.-d. art. taxonomiei, taylorism (ay pron. ei) Metodă de organizare a muncii, în cadrul căreia normele se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai înalt randament, ceea ce determină creşterea producţiei, s.n.
tăbăcar Meseriaş care se ocupă cu tăbăcitul pieilor; argăsitor. s.m., pl. tăbăcgri.
tăbăcăreasca Numele unui joc de cărţi. s.f. art., neart. tăbăcărească, g.-d. art. tăbăcărgştii.
1205
tăia
tăbăcăresc,-ească Care aparţine tăbăcarilor, referitor
la tăbăcari. adj., pl. tăbăcăreşti.
tăbăcărie 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelier în care se
atrăsese pieile, s.f, art. tăbăcăria, g.-d. art. tăbăcăriei,
pl. (2) tăbăcării, art. tăbăcăriile.
tăbăceală Tăbăcire. s.f., g.-d. art. tăbăcelii, pl. tăbăceli.
tăbăci tr. 1. A prelucra pielea brută cu ajutorul
tananţilor transformând-o într-un produs moale, suplu şi
impermeabil; a argăsi. 2. (fig., fam.) A bate foarte tare pe
cineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăbăcesc, imperf.
3 sg. tăbăcea; conj. prez. 3 să tăbăcească.
tăbăcire Acţiunea de a tăbăci; tăbăceală, tăbăcit, s.f,
g.-d. art. tăbădrii, pl. tăbăciri.
tăbăcit Tăbăcire. s.n.
tăbăcitor1 Butoi, vas în care se ţine argăseala. s.n., pl. tăbăcitoare.
tăbăcitor2,-oare Care are proprietatea de a argăsi; argăsitor. adj., pl. tăbăcitori,-oare. tăbănaş (reg.) Cireadă mică, cârd. s.n., pl. tăbănaşe. tăbăraş (rar) Ostaş care face parte dintr-o tabără, s.m., pl. tăbăraşi.
tăbărî intr. 1. A se repezi la cineva (pentru a-1 lovi, a-1 imobiliza etc.); a se năpusti, a da năvală asupra cuiva. 2. (fig.) A sări cu gura la cineva. 3. (înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi, vb. IV, ind. prez. 3 tabără, imperf. 3 sg. tăbăra; conj. prez. 3 să tabere; ger. tăbărând; part. tăbărât. tăbâltoc1 (reg.) Om scund şi îndesat, s.m., pl. tăbâltoci. tăbâltoc2 (reg.) Săculeţ, s.n., pl. tăbâltoace. tăbârcă (reg.) 1. Par, drug cu care se ridică greutăţi. 2. Sarcină, greutate, s.f, g.-d. art. tăbârcii, pl. tăbârci. tăbârci (reg.) 1. tr. A ridica ceva (greu) de jos; a târî după sine; a purta în braţe sau în spinare o greutate.
2.	refl. A se căţăra, a se urca cu greutate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăbârcesc, imperf. 3 sg. tăbârcea; conj. prez. 3 să tăbârcească.
tăblăci tr. A da lustru şi flexibilitate pieii argăsite întin-zând-o în toate direcţiile, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăblăcesc; imperf. 3 sg. tăblăcea; conj. prez. 3 tăblăcească. tăblăluţă (rar) Diminutiv al lui tablă1, s.f, g.-d. art. tăblăluţei, pl. tăblăluţe.
tăblie 1. Panou de lemn, de metal, de faianţă etc., care se fixează pe scheletul unei mobile, al unei uşi. 2. Tablă1
(2). s f, art. tăblia, g.-d. art. tăbliei, pl. tăblii, art. tăbliile, tăbliţă Diminutiv al lui tablă1. 1. Placă (mică) de piatră sau de metal pe care se scrie sau se gravează. 2. Placă dreptunghiulară de ardezie pe care scriau cu condei de piatră şcolarii începători. 3. (la romani) Placă mică acoperită cu ceară pe care se scria cu un stilet. 4. Placă de lemn, de metal etc. pe care se imprimă anumite desene, indicaţii, date etc. ~ indicatoare. 5. (înv.) Carneţel de însemnări, s.f, g.-d. art. tăbliţei, pl. tăbliţe, tăbluj tr. A acoperi o casă cu tablă1, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. tăbluiesc, imperf. 3 sg. tăbluia; conj. prez. 3 să tăblu igscă.
tăbluit Acţiunea de a tăblui. s.n. tăcăi intr. 1. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecţia „tac”. 2. A ciocăni, a ţăcăni.
3.	(despre inimă) A zvâcni, a palpita, [var tâcăi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăcăiesc, imperf. 3 sg. tăcăia; conj. prez. 3 să tăcăiască.
tăcea intr. 1. A nu vorbi, a se abţine să vorbească. IA ~ chitic (sau molcom, mâlc, ca peştele, ca pământul, ca melcul)= a nu spune nimic. A - ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz)= a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care îşi vede liniştit de treabă sau despre cineva care unelteşte pe ascuns. Tace şi coace, se spune despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. 2. (fig.) (despre elementele naturii, despre lucruri personificate) A nu se face auzit. 3. A nu răspunde la o întrebare, a nu
riposta. 4. A se întrerupe din vorbă; (p. ext.) a se opri din plâns, din cântat etc. Ha (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în spusele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! 5. A tăinui, a fi discret. 6. A nu-şi exprima făţiş opinia, vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tac,
1	pl. tăcem, 2 pl. tăceţi; conj. prez. 3 să tacă; imper. 2 pl. tăceţi; ger. tăcând; part. tăcut, tăcere 1. Faptul de a tăcea; (p. ext.) linişte, calm; tăcut. lîn (sau, înv., întru) ~ = a) fără a vorbi; b) în linişte, încet. A trece (ceva) sub - = a ascunde (ceva), a omite (în mod intenţionat). 2. Pauză mai lungă. 3. (fig.) Lipsit de manifestare; apatie. //Indiferenţă, s.f, g.-d. art. tăcerii, pl. tăceri.
tăciuna (rar) 1. tr. A arde ceva până devine tăciune. 2. refl. (despre unele cereale) A fi atacat de tăciune. vb. I, ind. prez. 3 tăciunează. tăciunaş Diminutiv al lui tăciune, s.m., pl. tăciunaşi. tăciune 1. Rămăşiţă dintr-un lemn ars incomplet; cărbune care arde fară flacără. IA nu avea nici ~ în vatră = a fi foarte sărac. 2. Boală a cerealelor, provocată de o ciupercă parazită, care se manifestă prin distrugerea ţesutului vegetal şi apariţia unei pulberi negre în locul lui. s.m., pl. tăciuni.
tăciunos,-oasă (despre unele cereale) Atacat de tăciune (2). adj., pl. tăciunoşi,-oase. tăcut,-ă 1. Care tace, care nu face zgomot; liniştit.
2.	Taciturn; (p. ext.) timid, adj., pl. tăcuţi,-te. tăcute (în loc.) Pe ~ = discret, în ascuns, loc adv. tăfălog,-oagă (reg., despre oameni) Cu mişcări încete; molâu. adj., pl. tăfălogi,-oage.
tăfâlcă (reg.) Traistă, săculeţ, s.f., g.-d. art. tăfllcii, pl. tăfâlci.
tăgadă Făgăduială. IFără (putinţă de) ~ = sigur, neîndoios. s.f, g.-d. art. tăgadei, pl. tăgade. tăgadnic,-ă (înv.) Care tăgăduieşte; mincinos, adj., pl. tăgadnici,-ce.
tăgădui tr. l.A pune la îndoială, a contesta; a dezminţi.
2.	(rar) A refuza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăgăduiesc, imperf. 3 sg. tăgăduia; conj. prez. 3 să tăgăduiască, tăgăduială Faptul de a tăgădui; contestare negare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. s.f, g.-d. art. făgăduielii, pl. tăgăduieli.
tăgăduinţă (înv.) Tăgăduială. s.f, g.-d. art. tăgăduinţei, pl. tăgăduinţe.
tăgăduire Tăgăduială. s.f, g.-d. art. tăgăduirii, pl. tăgăduiri.
tăgârţa refl. (reg.) A se agăţa de cineva, vb. I ind. prez. 3 se tăgârţează.
tăgârţă (reg.) 1. Sac, traistă 2. Epitet dat unei persoane mici şi îndesate, s.f., g.-d. art. tăgârţei, pl. tăglrţe. tăia A. \ .tr.A desprinde, a separa o parte dintr-un întreg cu ajutorul unui obiect tăios sau prin procedee tehnice. /Poţi să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme adânc. A-şi ~ (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-şi primejdui situaţia printr-o acţiune negândită. A ~ nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele. 2. tr. (spec.) A desface, a desprinde filele unei cărţi unite la margini. 3. tr. A suprima un text sau o parte a lui. IA ~ răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a îndepărta un rău. 4. tr. A despica, a trece prin.../^-.yi ~ drum (sau cale) - a-şi face loc, îndepărtând piedicile din cale. 5. tr. A săpa, a sculpta (în piatră, în lemn). 6. tr. A croi un obiect de îmbrăcăminte. 7. tr. (înv.) A bate monedă, /(fam.) A ~ (la) piroane = a spune minciuni. 8. tr. (despre drumuri, râuri etc.) A străbate, a traversa. //A apuca pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. IA (o) ~ la fugă = a fugi. 9. refl. recipr A se întretăia. 10. refl. (despre ţesături) A se destrăma.
11. refl. (despre lapte) A se brânzi, a se strica. Iltr. A opri fermentarea mustului. B. 1. tr. şi refl. A (se) spinteca, a
tăiat
1206
(se) ucide (cu un obiect tăios). IA - şi a spânzura - a se purta arbitrar, abuziv. 2. tr. A provoca o durere fizică. IIA înjunghia un animal (în scopul valorificării). C. 1. tr. şi refl. A (se) opri, a (se) întrerupe, /(tr.) A - drumul (sau calea) cuiva = a opri din drum pe cineva. 2. tr. A face să slăbească sau să înceteze; a atenua. IA-i - (sau refl., a i se~) cuiva (toată) pofta = a face să-şi piardă sau a-şi pierde cheful de a (mai) face ceva. A-i -(cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva), (refl.) A i se - cuiva (mâinile şi) picioarele - a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele, //(la jocul de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi.
3.	(tr.) A-l - pe cineva capul = a înţelege să facă un lucru, (fam.) A spune ce-l taie capul = a vorbi fară rost.
4.	tr. (fam.) A - pe cineva = a întrece pe cineva, a-l învinge, vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. tai, l pl. tăiem, 2 pl tăiaţi; conj. prez. 3 să taie; ger. tăind; part. tăiat.
tăiat Faptul de a (se) tăia. s.n.
tăiculean (pop.) Tăiculiţă. s.m.
tăiculiţă (pop.) Diminutiv al lui taică; tăicuşor, tăicuţă,
tăiculean. s.m.
tăicuşor (pop.) Tăiculiţă. s.m. tăicuţă/tăicuţ (pop.) Tăiculiţă. s.m., pl. tăicuţi. tăier v. taier.
tăiere Acţiunea de a (se) tăia. s.f, g.-d. art. tăierii, pl. tăieri, tăietoare Plantă erbacee cu frunze păroase şi cu flori galbene, folosită în medicina populară, s.f, g.-d. art. tăietarii, pl. tăieteri.
tăietor1 Muncitor care se ocupă cu sacrificarea animalelor la abator, s.m., pl. tăietori. tăietor2 1. Buştean pe care se despică lemnele de foc. //(în trecut) Trunchi de lemn care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. 2. Bucată de lemn pe care se taie camea, zarzavatul etc. s.n., pl. tăietoare. tăietor3,-oare (înv., pop.) Care taie; tăios, ascuţit, adj., pl. tăietori,-oare.
tăietură 1. Acţiunea de a tăia; loc, porţiune unde s-a produs o tăiere. //Rană rezultată prin tăiere. //Suprafaţă rezultată într-un corp după ce a fost tăiat. //Mod, fel de a tăia. //Text suprimat din ceva; ştersătură. 2. Drum săpat de o apă curgătoare. //Perete stâncos; povârniş prăpăstios. 3. Croiala unei haine. 4. (fig.) Contur, formă a unui lucru. 5. Teren despădurit pe care se văd încă butucii.
6.	(fig., la pl.) Durere ascuţită; junghi, s.f, g.-d. art. tăieturii, pl. tăieturi.
tăieţgi/tăiţei Aluat nedospit, tăiat în şuviţe lungi şi subţiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. s.m. pl.
tăifăsu] intr. A sta la taifas, a pălăvrăgi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăifâsuiesc, imperf. 3 sg. tăifasuia; conj. prez. 3 să tăifâsuiască.
tăifăsuiâiă Faptul de a tăifasui s.f, g.-d. art. tăifa-suielii, pl. tăifasuieli.
tăinicie (pop.) Taină, secret, s.f, art. tăinicia, g.-d. art. tăiniriei, pl. tăinicii, art. tăiniciile. tăinui \. tr A păstra, a ţine o taină; a ascunde. 2. tr. şi refl. A (se) ascunde. 3. intr. (pop.) A sta de vorbă, a discuta (în intimitate). vb.IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăinu-igsc, imperf. 3 sg. tăinuia; conj. prez. 3 să tăinuiască. tăinuire Acţiunea de a tăinui; înţelegere ascunsă; secret. //Infracţiune care constă în primirea şi valorificarea unui bun, despre care se ştie că provine dintr-o acţiune ilicită, s.f, g.-d. art. tăinuirii, pl. tăinuiri. tăinuitor,-oare (-nu-i-) I. adj. Care tăinuieşte, ascunde ceva. II. s.m. şi /.' 1. Personă care ascunde ceva sau pe cineva; (jur.) persoană care comite o tăinuire. 2. (înv.) Sfetnic apropiat, om de încredere, adj., s.m. şi f, pl. tăinuitori,-oare. tăios,-oasă A. (despre obiecte) Care taie; bine ascuţit. B. (fig.) 1. (despre vânt, ger etc.) Care dă senzaţia că taie; pătrunzător. 2. (despre privire, glas ) Aspru, ascuţit.
3.	(despre vorbe) Muşcător, caustic, adj., pl. tăiaşi,-oase.
tăiş 1 • Partea ascuţită, tăioasă a unui instrument de tăiat, a unei unelte sau a unei ustensile. /Cuţit cu două -uri = situaţie care implică avantaje şi dezavantaje la fel de importante. A trece sub -ul săbiei = a omorî, a distruge. s.n., pl. tăişuri, tăiţgi v. tăieţei.
tălaniţă (înv.) Femeie de moravuri uşoare, s.f. g.-d. art. tălaniţei, pl. tălaniţe.
tălălăi intr. (reg.) 1. A pălăvrăgi, a flecări. 2. A umbla fără rost; a hoinări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tălălă-iesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 să tălălăiască. tălălău (reg.) Zgomot mare, tărăboi, s.n., art. tălălăul. tălăncăni intr. (reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni, vb. IV, ind. prez. 3 sg. tălăncăngşte, imperf. 3 sg. tălăncănea; conj. prez. 3 să tălăncănească. tălăncuţă (pop.) Diminutiv al lui talancă. s.f, g.-d. art. tălăncuţei, pl. tălăncuţe.
tăiăzui refl. şi intr. 1. A se ridica în talazuri; a face valuri mari. 2. (fig.) A undui. vb. IV, ind. prez. 3 sg. tălăzuieşte, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 să tălăzuiască. tălăzuire Acţiunea de a (se) tăiăzui; tălăzuit. s.f, g.-d. art. tălăzuirii, pl. tălăzuiri. tălăzuit Tălăzuire. s.n.
tălâmb,-ă (reg., despre oameni) Neîndemânatic, tembel. adj., pl. tălâmbi,-e.
tălgerel (rar) Diminutiv al lui talger, tălgior. s.n., pl. tălgerele. tălgior (-gi-or) (pop.) Tălgerel. s.n., pl. tălgioare. tăi har v. tâlhar.
tălhărăşug (înv.) Tâlhărie, s.n., pl. tălhărăşuguri. tăMcă v. mătălică.
tălmaci,-ce (înv.) Traducător, interpret. //Comentator, tâlcuitor. [var. tâlmaci,-ce s.m. şi f.\ s.m., pl. tălmaci; (rar) s.f, g.-d. art. tălmacei, pl. tălmace. tălmăci tr. l.A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A lămuri, a explica; a desluşi
o	întrebare, o problemă. Hrefl. recipr. (pop.) A se lămuri, a se înţelege cu cineva. 4. A manifesta, a exterioriza, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălmăcesc, imperf. 3 sg. tălmăcea; conj. prez. 3 să tălmăcească.
tălmăcire Acţiunea de a (se) tălmăci; operă tradusă. s.f, g.-d. art. tălmăcirii, pl. tălmăciri, tălmăcitor,-oare Interpret, traducător. //Comentator, tâlcuitor. s.m., pl. tălmăcitori; s.f, g.-d. art. tălmăcitoarei, pl. tălmăcitoare.
tălmăşag (reg.) Vorbă hazlie, glumă, s.n., pl. tălmă-Şâguri.
tălpaş (înv.) Pedestraş, infanterist, s.m., pl. tălpaşi. tălpălui tr. (reg.) A tălpuî. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tălpăluiesc, imperf 3 sg. tălpăluia; conj. prez. 3 să tăl-păluiască.
tălpăşiţă (în expr.) A-şi lua -a = a o şterge, a pleca repede dintr-un loc (de frică, de ruşine etc.). s.f, g.-d. art. tălpăşiţei.
tălpic Şosetă (de damă) care acoperă numai laba piciorului, s.m., pl. tălpici, tălpică y. tălpig.
tălpig1 încălţăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn şi o baretă de piele petrecută peste laba piciorului. s.m., pl. tălpigi.
tălpig21 . Fiecare dintre pedalele de la războiul de ţesut cu ajutorul cărora se schimbă iţele. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, curbate, cu care sunt prevăzute unele scaune. 4. Bucată de lemn sau de piatră, care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină. [var. tălpică s.f] s.n., pl. tălpige. tălpiţă (rar) Diminutiv al lui talpă; tălpuţă. s.f, g.-d. art. tălpiţei, pl. tălpiţe.
tălpoi Augmentativ al lui talpă (B). 1. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. 2. Grindă groasă folosită drept temelie pentru unele construcţii, s.n., pl. tălpoaie.
1207
tărâţă
tăipos,-oasă (despre pământ) Argilos; clisos, adj., pl. tălpoşi,-oase.
tălpui tr. l.A pune talpă la încălţăminte; a pingeli. //A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune şină de fier la tălpile unei sănii, la talpa plugului etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tălpuiesc, imperf. 3 sg. tălpuia; conj. prez. 3 să tălpuiască.
tălpuire Acţiunea de a tălpui. s.f, g.-d. art. tălpuirii, pl. tălpuiri.
tălpuit Faptul de a tălpui. s.n.
tălpuitor (-pu-i-) Muncitor care lucrează la tălpuirea încălţămintei, s.m., pl. tălpuitori. tălpuţă Tălpiţă. s.f., g.-d. art. tălpuţei, pl. tălpuţe. tămădui tr. şi refl. (pop.) A (se) vindeca, a (se) însănătoşi, a (se) lecui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tămăduiesc, imperf. 3 sg. tămăduia; conj. prez. 3 să tămăduiască. tămăduială (pop.) Tămăduire, vindecare, s.f, g.-d. art. tămăduiglii, pl. tămăduigli.
tămăduire (pop.) Acţiunea de a (se) tămădui; tămăduială. /Izvorul ~ii = a) sărbătoare creştină ţinută în prima vineri după Paşti; b) loc cu apă de scăldat sau de băut, care are proprietatea de a vindeca anumite boli. s.f, g.-d. art. tămăduirii, pl. tămăduiri, tămăduitor,-ogre (-du-i-) (pop.) Care tămăduieşte, care lecuieşte, care vindecă, adj., pl. tămăduitori,-oare. tămâia 1. tr. şi intr. (bis.) A afuma cu tămâie. 2. tr. (fig.) A linguşi, a măguli peste măsură. 3. refl. (rar) A se cher-cheli, a se îmbăta, vb. I, ind. prez. 3 tămâiază; conj. prez. 3 să tămâieze; ger. tămâind; part. tămâiat. tămâie 1. Substanţă răşinoasă de culoare roşiatică sau gălbuie, obţinută din scoarţa unor arbuşti exotici, care prin ardere produce un miros pătrunzător şi aromat, fiind folosită în practicile religioase. IA fugi (de cineva sau de ceva) ca dracul de ~ = a se feri cu foarte mare grijă de ceva. 2. (fam.) A fi ~ = a fi ignorant, a nu şti nimic, s.f, art. tămâia, g.-d. art. tăm|ii. tămâier1 (bot.) Ienupăr, s.m., pl. tămâieri. tămâier2 Tămâiemiţă. s.n., pl. tămâiere, tămâiere Acţiunea de a (se) tămâia, s.f, g.-d. art. tămâierii, pl. tămâieri.
tămâiemiţă Vas pentru tămâiere; tămâier, tămâietoare. s.f, g.-d. art. tămâiemiţei, pl. tămâiemiţe. tămâietoare Tămâiemiţă. s.f, g.-d. art. tămâietorii, pl. tămâietori.
tă mâi oară Numele a două plante din familia violaceelor: a) plantă mică, având flori mari cu pete purpurii; b) toporaş. s.f, g.-d. art. tămâioarei, pl. tămâioare. tămâioasă 1. Varietate de viţă-de-vie care produce struguri cămoşi, de culoare violetă, puternic aromaţi. 2. Vin făcut din tămâioasă (1). s.f., g.-d. art. tămâioasei. tămâios1 Tămâioasă (2). s.n.
tămâios2,-oasă (despre unele fructe, în special despre struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat, adj., pl. tămâioşi,-oase. tămâiţă Numele dat unor plante erbacee cu miros pătrunzător: a) plantă cu flori verzui, dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii; b) plantă cu flori verzi-gălbui. s.f., g.-d. art. tămâiţei, pl. tămâiţe. tămâiţă-de-câmp Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene. s.f, g.-d. art. tămâiţei-de-câmp, pl. tămâiţe-de-câmp. tămânjer (reg.) Lopăţică sau băţ ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare, când se fierbe pentru a se face urdă. s.n., pl. tămânjere. tă mânji tr. (reg.) A murdări, a mânji, //(ir.) A picta, a mâzgăli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tămânjesc, imperf 3 sg. tămânjea; conj. prez. 3 să tămânjească. tămbălău (fam.) Zarvă, gălăgie, zgomot (mare); (p. ext.) petrecere zgomotoasă, s.n., art. tămbălăul. tapălagă (reg.) 1. încălţăminte mare şi grosolană. 2. Picior mare, deformat. 3. Legătură cu care hoţii înfă-
şoară picioarele vitelor furate, pentru ca paşii să nu lase urme. s.f, g.-d. art. tăpălăgii, pl. tăpălăgi. tăpălăgos,-oasă (reg.) 1. (despre oameni şi animale) Care are picioare mari şi un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (despre plante) Cu frunze mari, late. adj., pl. tăpălă-goşi,-oase.
tăpălăj intr. (reg.) A merge greoi, lovind pământul cu talpa. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăpălăiesc, imperf 3 sg. tăpălăia; conj. prez. 3 să tăpălăiască. tăpălog,-oagă (reg.) Tăpălăgos (1). adj. pl. tăpălogi,-oage.
tăpănos,-oasă (reg.) Tăpălăgos (1). adj., pl. tăpănoşi,-oase.
tăpşan 1. Loc neted, uşor înclinat, pe versantul unui munte sau al unui deal; coastă a unui deal sau a unui munte; povârniş, pantă. 2. Loc viran, mai ridicat, situat de obicei în mijlocul unui sat sau al unei curţi. 3. Loc neted, necultivat, s.n., pl. tăpşane, tăpşi tr. (reg.) 1. A bătători. 2. (fig.) A lovi uşor pe cineva pe obraz, în semn de simpatie; a mângâia, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăpşesc, imperf. 3 sg. tăpşea; conj. prez. 3 să tăpşească.
tărăboanţa (pop.) Roabă, s.f, g.-d. art. tărăboanţei, pl. tărăboanţe.
tărăboi Gălăgie mare, zarvă, larmă, scandal, s.n. tărăbuţă (reg.) Bagaj, catrafiise. s.f, g.-d. art. tărăbuţei, pl. tărăbuţe.
tărăgăia v. tărăgăna, tărăgăială v. tărăgăneală.
tărăgăna 1. tr. A amâna de la o zi la alta rezolvarea unei probleme sau începerea unei acţiuni; a face să se prelungească, să se întârzie o acţiune. 2. tr. A vorbi rar, lungind silabele. 3. tr. A merge încet târându-şi picioarele. 4. refl. impers. (despre timp, vreme) A se prelungi, a dura.
5.	intr. (reg.) A cânta cu jale, a doini, //(despre vânt) A adia. [var. tărăgăia, trăgăna; tărăgăni vi.] vb. I, ind. prez. 3 tărăgănează.
tărăgănare Acţiunea de a (se) tărăgăna, [var. tărăgămre s.f.] s.f, g.-d. art. tărăgănării, pl. tărăgănări, tărăgănat,-ă 1. (despre o acţiune) Realizat încet, cu multe amânări. 2. (despre voce, felul de a vorbi) Rar şi prelungit; domol. 3. (despre o melodie) Cu note sau modulaţii prelungite. 4. (reg., despre un teren) în pantă lină. [var. trăgănat,-ă adj.] adj., pl. tărăgănaţi,-te. tărăgăneală Faptul de a (se) tărăgăna; amânare, tărăgănare, [var. tărăgăială s./f] s.f, g.-d. art. tărăgânelii, pl. tărăgăneli. tărăgăni v. tărăgăna, tărăgănire v. tărăgănare.
tărăşenie (-ni-e) (fam.) Păţanie, poznă, încurcătură. s.f., art. tărăşenia, g.-d. art. tărăşeniei, pl. tărăşenii, art. tărăşeniile.
tărâcioară Diminutiv al lui tărâţă. s.f, g.-d. art. tărâ-cioarei, pl. tărâcioare.
tărâm 1. Ţinut, regiune; meleag. /(în basme) Celălalt ~ = regiune îndepărtată (subpământeană), populată de fiinţe mitice; lumea cealaltă, //(rar) întindere de teren.
2.	Domeniu, sferă de activitate, s.n., pl. tărâmuri, tărânc (reg.) Fiecare dintre cele două frânghii sau lanţuri cu care se leagă chilna de coşul căruţei, s.m., pl. tărânci.
tărâţa refl. (pop.) A se jupui, a se coji. vb. I, ind. prez. 3 se tărâţează.
tărâţa re (pop.) Acţiunea de a se tărâţa; jupuire, cojire. s.f, g.-d. art. tărâţării, pl. tărâţări. tărâţă (mai ales la pl.) 1. Coaja grăunţelor de cereale rezultată prin măcinare şi separată de făină la cernut. /Scump la ~e şi ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte şi risipitor atunci când nu trebuie, (reg.) A face (pe cineva) ~e = a rupe în bucăţi, a omorî (pe
tărâţos
1208
cineva), (reg.) A se dedulci precum calul la ~e = a se obişnui cu binele. 2. Rumeguş (de lemn). 3. (reg.) Mătreaţă (a pielii), s.f., g.-d. art. tărâţei, pl. tărâţe. tărâţss,-Oâsă Care conţine tărâţe (1); care are aspectul tărâţei. adf, pl. tărâţoşi,-oase. tărbacă (fam., în expr.) A da (sau a lua) în a bate zdravăn; (fig.) a-şi bate joc de cineva, a da în tărbăceală. s.f. tărbăceaiă (reg.) Faptul de a tărbăci. IA da (sau a lua) la (sau în, prin) - = a da în tărbacă, s.f, g.-d. art. tărbăcglii, pl. tărbăcgli.
tărbăcj (reg.) 1. tr. A bate bine, a snopi în bătaie, //(fig.) A-şi bate joc de cineva. 2. tr. A frământa noroiul în timpul mersului. 3. refl. A se murdări cu noroi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tărbăcesc, imperf. 3 sg. tărbăcea; conj. prez. 3 să tărbăcească.
tărbăcjre (reg.) Acţiunea de a (se) tărbăci. s.f, g.-d. art. tărbădrii, pl. tărbăciri.
tárca tr. (reg.) A vopsi cu diferite culori (care nu se potrivesc); a dunga; a vărga; a bălţa. vb. I, ind. prez. 3 tărchează.
tărcat,-ă Cu pete de culori diferite; bălţat, pestriţ; vărgat. adj., pl. tărcaţi,-te.
tărcătură (reg.) Combinaţie nereuşită de culori; împes-triţătură; (concr.) obiect tărcat, s.f. g.-d. art. tărcăturii, pl. tărcături.
tărcăuan,-ă (Locuitor) din zona Tarcăului. adj., s.m., pl. tărcăuani,-e.
tărcăuancă Locuitoare din zona Tarcăului. s.f, g.-d. art. tărcăuancei, pl. tărcăuance. tárhat (pop.) Povară, sarcină; bagaj, s.n., pl. tărhaturi. tăricel,-ică Tărişor, adj., pl. tăricei,-ele. tărie 1. Forţă fizică, vigoare, robusteţe. 2. Forţă morală; fermitate; putere de luptă, capacitate de afirmare.
3.	Soliditate, trăinicie; duritate. 4. (fig.) Legalitate, valabilitate. 5. Stăpânire; autoritate. 6. Punct, moment culminant. 7. (înv., concr.) Fortificaţie. 8. (fig.) Boltă cerească, văzduh; înălţime, altitudine; (concr.) pisc, vârf.
9.	Grad (mare) de concentraţie de alcool, de aromă etc.
10.	Intensitate a unui sunet, s.f, art. tăria, g.-d. art. tăriei, pl. tării, art. tăriile.
tărişor,-oară Diminutiv al lui tare; tăricel. //(adv.)
Repejor, adj., pl. tărişQri,-oare.
tărtăcuţă 1. Plantă târâtoare sau agăţătoare din familia
cucurbitaceelor cu flori albe şi cu fructe comestibile;
(p. restr.) fructul acestei plante. 2. (fig., glumeţ) Cap.
//Fiinţă mică, bondoacă. s.f, g.-d. art. tărtăcuţei, pl.
tărtăcjiţe.
tărtănaş (rar) Diminutiv al lui tartan; şal mic de lână. s.n.,pl. tărtănaşe.
tărtaneţ,-eaţă (pop., despre corpul omenesc) Gros, scurt şi îndesat, (despre cap) rotund, adj., pl. tărtăneţi,-e. tăsmăluţă (reg.) Diminutiv al lui tasma. s.f., g.-d. art. tăsmăluţei, pl. tăsmăluţe.
tăşculiţă Tăşcuţă. s.f, g.-d. art. tăşculiţei, pl. tăşculiţe. tăşcuţă Diminutiv al lui taşcă; tăşculiţă. s.f, g.-d. art. tăşcjjţei, pl. tăşcuţe.
tăşulă (reg.) Taşcă. s.f., g.-d. art. tăşiilei, pl. tăşule. tătar,-ă I adj. Care aparţine tătarilor (II), caracteristică tătarilor; tătărăsc. II s.m. şi f. Persoană din Republica Tătară sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populaţie), stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Europa şi Asia. //Persoană care aparţinea triburilor de origine mongolă, care în sec. al XIII-lea au întemeiat statul Hoarda de Aur, întins din Asia până în Europa răsăriteană şi centrală. /Doar nu dau -ii, se spune când cineva se grăbeşte foarte tare. adj., s.m. şi f, pl. tătari,-e.
tătară Limba vorbită de tătari, s.f, g.-d. art. tătarei, tăţarcă (înv., pop.) 1. Tătăroaică. 2. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 3. Iapă de soi tătăresc. 4. Dovleac,
golit de conţinut, uscat, întrebuinţat ca ploscă sau ca felinar. s.f., g.-d. art. tătarcei/tătărcii, pl. tătarce/tătărci. făţarnică Plantă ebacee, spinoasă, din familia compozitelor. s.f, g.-d. art. tătamicei, pl. tătamice. tătăişă1 (înv., pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliţă, s.f., art. tătăişa, g.-d. art. tătăişei, pl. tătăişe. tătăişă2/tătăiş (pop.) Plantă erbacee din familia com-pozeelor, cu frunze păroase şi cu flori galbene-aurii. s.f./s.m., art. tătăişa/tătăişul, pl. tătăişe/tătăişi. tătă[t,-ă (reg.) Care vorbeşte peltic, adj., pl. tătăiţi,-te. tătăneasă Plantă erbacee cu flori roşii-violacee, a cărei rădăcină se întrebuinţează în medicină, s.f., g.-d. art. tătănesei, pl. tătănese.
tătăraş Diminutiv al lui tătar (II). s.m., pl. tătăraşi. tătăresc,-ească 1.Tătar (I). 2. (fig.) Aspru, rău. adj., pl. tătăreşti.
tătărcşte In felul tătarilor (II), ca tătai ú; ifi liuiba tătară. adv.
tătărime Mulţime de tătari (II); neamul tătarilor, s.f, g.-d. art. tătărimii.
tătăriţă (rar) Tătăroaică. s.f., g.-d. art. tătăriţei, pl. tătăriţe.
tătări tr. (reg.) A certa, a mustra; a blestema, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătăra; conj. prez. 3 să tătărască.
tătăroaică Femeie din neamul tătarilor (II); tătarcă (1). s.f, g.-d. art. tătăroaicei, pl. tătăroaice. tătăroi Augmentativ al lui tătar (II). s.m., pl. tătăroi, art. tătăraii.
tătâne (pop.) Tată (1). s.m., pl. tătâni.
tătic Diminutiv al lui tată (1); tăicuţ, tătişor, tătucă,
tătuţă, s.m., pl. tătici.
tăticuţ (fam.) Tătic, s.m., pl. tăticuţi.
tătişor (reg.) Tătic, s.m., pl. tătişori.
tătiţă (reg.) Tătic. s.m.
tătucă/tătuc (pop.) Tătic, s.m., g.-d. art. tătucăi/lui tătuca//tătucului/lui tătucul.
tătucjjţă (pop.) Diminutiv al lui tătucă. s.m., g.-d. art.
tătucuţei/lui tătucuţa.
tătuţă/tătuţ (pop.) Tătic. s.m.
tău1 (reg.) 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. 2. Lac
glaciar, iezer. 3. (înv.) Prăpastie, abis. s.n., art. tăul, pl.
tăuri.
tău2/al tău, ta/a ta Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, arătând dependenţa, posesiunea sau înrudirea. Casa ~. Fratele -. //(cu valoare subiectivă) Călătoria -va fi grea. //(cu valoare obiectivă) Grija ~ n-o poartă nimeni, //(precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) împotriva -. adj. pos. tău3 , ta (al a ~) 1. (înlocuieşte numele obiectului posedat precum şi numele celui căruia i se adresează vorbitorul). A - este alegerea. 2. (la m. pl.) Familia, rudele, prietenii celui căruia i se adresează vorbitorul; (la f pl.) lucrurile personale, preocupările acestuia. Au venit ai ~. Am vorbit de ale ~. //(la pl.) Preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul. /Rămâne (sau să fie) pe-a - = aşa cum vrei tu, aşa cum îţi doreşti, //(pop., la m. sau f.) Soţul sau soţia persoanei cărei i se adresează vorbitorul, pr. pos., pl. ai tăi, ale tale, g.-d. pl. alor tăi, alor tale. tăui refl. (reg., despre ape curgătoare) A se opri din curs, devenind apă stătătoare, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se tău-ieşte, imperf. 3 sg. se tăuia; conj. prez. 3 să se tăuiască. tăun Nume generic dat unor insecte diptere asemănătoare cu muştele, ale căror femele înţeapă vitele şi oamenii pentru a se hrăni cu sângele lor. /A fugi ca -ul cu paiul = a fugi foarte repede. [var. tăune s.m.] s.m., pl. tăuni.
tăune v. tăun.
1209
tângui
tăuraş (tă-u-) Diminutiv al lui taur; tăureanc. s.m., pl. tăuraşi.
tău rean (tă-u-) Taur tânăr; bou voinic ca un taur. s.m., pl. tăureni.
tăureanc (tă-u-) (reg.) Tăuraş. s.m., pl. tăurenci. tăuşi (tă-u-) tr. (reg.) A tăinui, a ascunde. Ilintr A depune mărturie mincinoasă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăuşesc, imperf. 3 sg. tăuşea; conj. prez. 3 să tăuşească. tăvală (reg.) Tăvălug, s. f., g.-d. art. tăvalei, pl. tăvale. tăvăleală 1. Faptul de a (se) tăvăli; rostogolire; bătaie, trânteală. 2. A (o) duce (sau ţine) la ~ = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica uşor. s.f, g.-d. art. tăvălelii, pl. tăvăleli, tăvăli 1. refl. şi tr. A (se) rostogoli pe pământ, în iarbă etc. IA se ~ de râs = a se prăpădi de râs, a râde cu poftă. 2. tr. A bate pe cineva târându-1 pe jos. 3. tr. şi refl. A (se) păta, a (se) murdări. 4. tr. A culca la pământ iarba, florile etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăvălesc, imperf. 3 sg. tăvălea; conj. prez. 3 să tăvălească. tăvăHre Acţiunea de a (se) tăvăli, s.f, g.-d art. tăvăfirii, pl. tăvăliri.
tăvălitură Loc unde s-a tăvălit un animal şi unde iarba, florile sau cerealele sunt culcate la pământ, s.f., g.-d. art. tăvăliturii, pl. tăvălituri. tăvăluc v. tăvălug.
tăvălug 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri cu care se sfărâmă bulgării de pământ şi se nivelează solul înainte şi după însămânţare; cilindru greu, utilizat la anumite maşini pentru sfărâmare, îndesare, nivelare etc. IA se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a ~ul (sau, adv., ~) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [var. tăvăluc s.m.] s.n., pl. tăvăluguri. tăvălugi tr. (rar) A trece cu tăvălugul peste o arătură sau peste pietrişul unui drum. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tăvăluggsc, imperf. 3 sg. tăvălugea; conj. prez. 3 să tăvă-lugească.
tăvălugire (rar) Acţiunea de a tăvălugi, s.f., g.-d. art. tăvălugirii, pl. tăvălugiri.
tăvjţă Diminutiv al lui tavă. s.f, g.-d. art. tăviţei, pl. tăviţe.
tăzlăuan,-ă (Locuitor) din zona Tazlăului. adj., s.m., pl. tăzlăuani,-e.
tăzlăuancă Locuitoare din zona Tazlăului. s.f, g.-d. art. tăzlăuancei, pl. tăzlăuance. tâcâi v. tăcăi.
tâlc (pop.) 1. înţeles, sens, semnificaţie. ICu ~ = cu subînţeles; cu socoteală, cu rost. 2. Explicaţie, interpretare a unui text, al unei pilde. 3. Glumă alegorică, pildă, fabulă. IA vorbi in -uri = a vorbi alegoric, figurat, s.n., pl. tâlcuri, tâlcui tr. (pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte sau vorbe; a tălmăci. 2. A traduce, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. tâlcuiesc, imperf. 3 sg. tâlcuia; conj. prez. 3 să tâlcuiască.
tâlcujre (pop.) Acţiunea de a tâlcui. s.f., g.-d. art. tâl-cuirii, pl. tâlcuiri.
tâFcuitor,-oare (-cu-i-) (pop.) 1. Persoană care explică, interpretează fapte, vorbe etc.; tălmaci. 2. Traducător. s.m., pl. tâlcuitori; s.f., g.-d. art. tâlcuitoarei, pl. tâlcu-itoare.
tâlhar 1. Persoană care comite tâlhării; bandit. 2. Epitet atribuit unui om nemernic, ticălos. 3. (fam.) Ştrengar, şmecher, hoţoman, [var. (reg.) tâlhar s.m.\ s.m., pl. tâlhari.
tâlhărea (bot.) 1. Plantă ebacee din familia compozee-lor, cu florile de culoare galbenă, dispuse în capitule. 2. Salata-iepurelui. 3. Susai, s.f, art. tâlhăreaua, g.-d. art. tâlhărelei, pl. tâlhărele, art. tâlhărelele. tâlhăresc,-ească Referitor la tâlhari; comis de tâlhari; banditesc, adj., pl. tâlhăreşti.
tâlhăreşte Ca tâlharii; banditeşte. //Pe furiş. adv. tâlhări intr. A duce o viaţă de tâlhar, comiţând fapte de tâlhar; a prăda, a jefui, a fura. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conf. prez. 3 să tâlhărească.
tâlhărie Furt însoţit de ameninţări sau violenţă; (p. gener.) hoţie, furt. s.f, art. tâlhăria, g.-d. art. tâlhăriei, pl. tâlhării, art. tâlhăriile.
tâlhăroaică 1. Femeie care comite o tâlhărie. 2. (fam.) Femeie şmecheră; ştrengăriţă, hoţomancă. s.f., g.-d. art. tâlhăroaicei, pl. tâlhăroaice.
tâihăroi Augmentativ al lui tâlhar, s.m., pl. tâlhării, art. tâhăroii.
tâlmaci,-ce v. tălmaci.
tâlv1 (bot.) Tigvă (2). s.m., pl. tâlvi.
tâlv2 Fructul tâlvului (1), utilizat de obicei la scoaterea,
prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; (p. ext.) obiect de
forma unei pâlnii, care se foloseşte în acelaşi scop. s.n.,
pl. tâlvuri.
tâmp,-ă 1. (pop., fam. şi s.) Tâmpit, idiot. 2. (reg.) Cu tăişul sau cu vârful tocit, ştirbit, adj., pl. tâmpi,-e. tâmpănă/tâmpină (înv.) Dairea; (impr.) darabană, tobă. s.f., g.-d. art. tâmpenei/tâmpinei, pl. tâmpene/tâmpine. tâmpeală (rar) Tâmpenie, s.f, g.-d. art. tâmpelii, pl. tâmpeli.
tâmpenie (-ni-e) Lipsă de inteligenţă; neghiobie, prostie, idioţenie, tâmpeală. s.f, art. tâmpenia, g.-d. art. tâmpeniei, pl. tâmpenii, art. tâmpeniile, tâmpi refl. şi tr. 1. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă inteligenţa; a (se) prosti; a deveni sau a face să devină tâmpit. 2. (reg.) A deveni sau a face să devină tâmp
(2); a (se) ştirbi, a (se) toci. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tâmpesc, imperf. 3 sg. tâmpea; conj. prez. 3 să tâm-pească.
tâmpină v. tâmpănă.
tâmpire Faptul de a (se) tâmpi; faptă, vorbă prostească; tâmpenie, s.f, g.-d. art. tâmpirii. tâmpit,-ă 1. (şi s.) Prost, idiot, tâmp (1), stupid, nerod. 2. Năucit, ameţit, buimăcit, zăpăcit. 3. (înv.) Tâmp (2). adj., pl. tâmpiţi,-te.
tâmplar Meseriaş care face mobilă şi alte obiecte din lemn; stoler, s.m., pl. tâmplari.
tâmplă1 Parte laterală a capului cuprinsă între ochi, urechi, obraz şi frunte. //Părul care acoperă aceste părţi. ~ cărunte, s.f., g.-d. art. tâmplei, pl. tâmple. tâmplă2 Catapeteasmă, s.f, g.-d. art. tâmplei, pl. tâmple.
tâmplăreasă Soţia tâmplarului, s.f., g.-d. art. tâm-plăresei, pl. tâmplărese.
tâmplărie 1. Meseria tâmplarului. 2. Obiecte lucrate de tâmplar. 3. Atelierul tâmplarului, s.f, art. tâmplăria, g.-d. art. tâmplăriei, pl. (3) tâmplării, art. tâmplăriile. tânăr,-ă I. adj., s.m. şi f. (Persoană, p. gener. fiinţă) care este ca vârstă între copilărie şi maturitate. IDe ~ = de timpuriu, de la o vârstă fragedă. II. adj. 1. Caracteristic unui om sau unui animal neajuns încă la maturitate. 2. Care a fost plantat sau a răsărit de puţină vreme; care este format din plante neajunse la maturitate. Pădure ~. adj., s.m. şi f, pl. tmeri-e.
tândală1 Om care nu este bun de nimic, care îşi pierde vremea fără rost. s.m. şi f, g.-d. lui tândală, pl. tândală. Tândală2 Personaj din snoave, s.prop.m. tândăli intr. (fam.) A-şi pierde vremea fără rost; a lucra încet, fără spor. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tândălesc, imperf. 3 sg. tândălea; conj. prez. 3 să tândălească. tândălitură (pop.) Faptul de a tândăli; pierdere de vreme, s.f., g.-d. art. tândăliturii, pl. tândălituri. tângui1 refl. 1. A plânge jeluindu-se; a se văicări, //(fig.) A scoate sunete plângătoare, jalnice. 2. (înv.) A reclama; a se plânge de cineva, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se tângu-
tângui
1210
ieşte/se tânguie, imperf. 3 sg. se tânguia; conj. prez. 3 să se tânguiască/să se tânguie.
tângui2 tr. (înv.) A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. tânguigsc/tângui, imperf 3 sg. tânguia; conj. prez. 3 să tânguiască/să tânguie. tânguială Sunete jalnice, triste; glas tânguitor, s.f, g.-d. art. tânguielii, pl. tânguigli. tânguios,-oasă (şi adv.) Tânguitor, //(rar) Trist, adj., pl. tângui<jşi,-oase.
tânguire 1. Exprimare prin cuvinte a durerii, a suferinţei; tânguit. 2. (înv.) Jale, necaz, supărare, mâhnire. 3. Glas tânguitor, sunete tânguitoare. 4. (înv.) Reclamaţie; plângere făcută împotriva cuiva, s.f, g.-d art. tânguirii, pl. tânguiri.
tânguit Tânguire (1). s.n.
tânguitgr,-oâre (-gu-i-) 1. (despre sunete, glas) Plin de durere, tânguios, plângător. 2. Trist. adj., pl. tânguitori,-oare.
tânjală Proţap utilizat pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală, pentru a prinde a doua pereche de vite la jug sau pentru a transporta greutăţi mari. IA se lăsa pe - = a) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a amâna lucrul; b) (despre animale) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală). s.f, g.-d. art. tânjelii, pl. tânjeli. tânji intr. 1. A fi slăbit fizic, a fi bolnăvicios; a lâncezi.
2.	(despre plante) A se ofili, a se veşteji. 3. (fig.) A stagna, a lâncezi. 4. (fig.) A se topi de dorul cuiva; a dori mult ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tânjesc, imperf. 3 sg. tânjea; conj. prez. 3 să tânjească, tânjire Faptul de a tânji; lâncezire. s.f, g.-d. art. tânjirii. tânjitor,-oare 1. Care tânjeşte (1); bolnav, slab. 2. Plin de dor, galeş, duios. //Plin de tristeţe, de jale; tânguitor. adj., pl. tânjitQri,-oare.
târâi tr. şi refl. (pop.) A (se) târî. vb. IV, ind. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâia; conj. prez. 3 să târâie, târâială (pop.) Faptul de a (se) târâi, s.f., g.-d. art. târâ-iglii, pl. târâigli.
târâle-brâu (fam.) Om care nu face nimic, care pierde vremea degeaba; pierde-vară. s.m. şi f., g.-d. lui târâie-brâu, pl. târâie-br|u.
târâire (rar) Acţiunea de a (se) târâi, s.f, g.-d. art. târâirii.
ţârâitoare (-râ-i-) (reg.) Târşitoare. s.f., g.-d. art. târâi-tarii, pl. ţârâitori.
târâre Acţiunea de a (se) târî; târâş2, târât, s.f, g.-d. art. târârii, pl. târâri.
târâş1 l. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mişcând picioarele de slăbiciune, de oboseală etc. 3. (fig.) Cu greu, cu dificultate. adv.
târâş2 Târâre, s.n., pl. târâşuri, târâş-grăpiş Cu mare greutate; anevoie, adv. târât Târâre, s.n.
târâtoare Animal care se târăşte, s.f, g.-d. art. târâtoarei, pl. târâtoare.
târâtor,-oare I. Care se târăşte. /Plantă - = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ, adj., pl. târâtori,-oare. târât ură Om lipsit de caracter, om de nimic; femeie de moravuri uşoare, prostituată, târfa, s.f, g.-d. art. târâ-turii, pl. târâturi.
târboc (reg.) Plasă de pescuit în formă de sac. //Sac pentru pescuit scoici, s.n., pl. târbacuri/târboace. târcol (în expr.) A da -oale (sau ~) = a umbla de jur împrejur, a se învârti în preajma cuiva sau a ceva. s.n., pl. târcoale.
târcoli intr (rar) A da târcoale, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târcolgsc, imperf. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 să târ-colească.
târfă Femeie de moravuri uşoare; prostituată, s.f, g.-d. art. târfei, pl. târfe.
târg 1. Loc într-un oraş (sau la marginea unui oraş) unde se vând (la anumite date) vite, cereale, alimente etc. I~ul de fete = serbare populară anuală, tradiţională, care are loc în Ţara Moţilor, pe muntele Găina. 2. Operaţie de vânzare-cumpărare; tocmeală, târguială. Ha spartul
-ului = târziu, la sfârşit de tot. A face (sau a încheia) —(ul) cu cineva — a încheia o tranzacţie comercială cu cineva. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu -ul = a cădea de acord asupra preţului, a se învoi la preţ, a cădea la învoială. 3. (pop.) înţelegere, învoială, acord.
4.	Oraş mic. 5. (pop.) Centru comercial al unui oraş. s.n., pl. târguri.
târgoveţ,-eaţă (rar) Persoană care locuieşte într-un târg (4); orăşean, citadin, s.m., pl. târgoveţi; s.f, g.-d. art. târgovgţei, pl. târgoveţe.
târgoveţime (rar) Mulţime de târgoveţi; orăşenime. s.f, g.-d. art. târgoveţimii.
târgoviştean,-ă (Locuitor) din municipiul Târgovişte. adj., s.m., pl. târgoviştgni,-e.
târgovişteancă Locuitoare din municipiul Târgovişte. s.f, g.-d. art. târgoviştencei, pl. târgoviştgnce. târgui 1. tr. A face cumpărături. 2. refl. recipr. A se tocmi (1); (p. ext.) a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înţelegere, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târ-guigsc, imperf. 3 sg. târguia; conj. prez. 3 să târguiască, târguială 1. Târguire, tocmeală; (p. ext.) ciorovăială, dispută. 2. (concr., la pl.) Cumpărături, s.f, g.-d. art. târguielii, pl. târguieli.
târguire Acţiunea de a (se) târgui, s.f, g.-d. art. târguirii. târgulgţTârguşor. s.n., pl. târguleţe. târgumureşean,-ă (Locuitor) din municipiul Târgu-Mureş. adj., s.m., pl. târgumureşeni,-e. târgumureşeancă Locuitoare din municipiul Târgu-Mureş. s.f, g.-d. art. târgumureşencei, pl. târgumure-şence.
târguşsr Diminutiv al lui târg (4); târguleţ. s.n., pl. târguşoare.
târî 1. &: A mişca cu greu un obiect dintr-un loc în altul, trăgându-1 pe jos; a trage un om sau un animal, obligân-du-1 să meargă după sine. IA - barca pe uscat = a o duce greu. //A duce cu sine. 2. tr. (fig.) A îndemna, a antrena spre ceva (reprobabil). 3. refl. A înainta atingând pământul cu genunchii şi cu coatele; (despre anumite animale) a înainta cu mişcări specifice ale trupului lipit de pământ, //(fig.) A se umili, a se înjosi (înaintea cuiva).
4.	refl. A merge greu, trăgându-şi picioarele. 5. refl. (despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu capătul de jos. vb. IV, ind. prez: I sg. şi 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târa; conj. prez. 3 să târască, ger. târând; part. târât, târlaş Stăpânul sau îngrijitorul unei târle, s.m., pl. târlaşi.
târlă 1. Loc neîmprejmuit şi neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul păşunatului; (p. ext.) stâna cu toate dependinţele ei. 2. Turmă de oi. //(glumeţ) Număr mare de copii ai unei familii, s.f, g.-d. art. târlei, pl. târle.
târli tr. (reg.) A îngrăşa pământul prin aşezarea târlei (2) pe o porţiune de teren, vb IV, ind. prez. 3 sg. târleşte, târlici Papuci de casă (fără tocuri) făcuţi din postav sau din lână. //(înv.) Un fel de pantofi căptuşiţi cu postav. [var. (pop.) târligi s.m. pl. ] s.m. pl. târlie (reg.) Sanie mică, ţărănească, s.f, art. târha, g.-d. art. târliei, pl. târlii, art. târliile. târligi v. târlici.
târn1 1. Mătură mare din nuiele sau din mărăcini, folosită la măturatul curţilor sau străzilor. 2. (bot.) Porumbar1. s.n., pl. tâmuri. târn2 v. târna.
târnaţ (pop.) Prispă (închisă cu scânduri), s.n., pl. târ-naţuri.
1211
teasc
târnă (pop.) A. 1. Coş mare de nuiele, mai larg în partea de sus şi prevăzut cu două toarte; coşarcă, tâmog. 2. (reg.) Stup de albine făcut din nuiele împletite. 3. Unealtă de pescuit peşti mici, împletită din nuiele. 4. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. B. art. Numele unui dans popular; melodia acestui dans. [var. tâm s.n.] s.f, g.-d. art. târnei, pl. târne, târnăcop Unealtă formată dintr-o bară de oţel, ascuţită la un capăt, pusă într-o coadă de lemn şi folosită la săpat pământuri tari, la spart pietre etc. s.n., pl. târnăcoape. târnăvean,-ă (Locuitor) din zona Tâmavei. adj., s.m. pl. tâmăveni,-e.
târnăveancă Locuitoare din zona Tâmavei. s.f., g.-d. art. tâmăvencei, pl. tâmăvence. târnag (reg.) Târnă (A.l). s.n.. pl. tâmoage. târnomata (reg.) Resturi de paie sau de spice rămase de la treierat, care se folosesc ca aşternut sau ca nutreţ pentru vite; resturi de paie (amestecate cu bălegar) care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor, s.f, g.-d. art. tâmomatei.
târnoseală 1. Tâmosire. 2. Tămâie sau altă substanţă aromată folosită în ritualul religios, s.f. g.-d. art. tâmo-selii, pl. tâmoseli.
târnosi tr. A sfinţi o biserică, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tâmosesc, imperf. 3 sg. tâmosea; conj. prez. 3 să tâmosească.
târnosire Acţiunea de a târnosi; tâmoseală (1). s.f, g.-d. art. tâmosirii, pl. tâmosiri. târnui tr. l.A mătura cu tâmul1. 2. (fig., fam.) A bate pe cineva, a părui. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâmuiesc, imperf. 3 sg. tâmuia; conj. prez. 5 să tâmuiască. târnuială Tâmuire. s.f., g.-d. art. tâmuielii, pl. tâmuieli. tâmuire Acţiunea de a târnui; tânuit, târnuială. s.f, g.-d. art. tâmuirii, pl. tâmu|ri. tânuit Tâmuire. s.n.
târpan Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului şi al cânepii, s.n.. pl. târpane. târsă (bot., reg.) Papură mică. s.f, g.-d. art. târsei, pl. târse. a
târsână 1. împletitură din păr de cal sau de capră din care se fac frânghii, nojiţe etc. 2. (înv.) Ţesătură aspră de păr de capră, purtată de asceţi sau de călugări direct pe piele, s.f, g.-d. art. târsânei, pl. târsâne. târsoacă (bot) (reg.) Troscot, s.f, g.-d. art. târsoacei, pl. târsoace.
târsoagă (reg.) Barbă mare şi neîngrijită, s.f, g.-d. art. târsoagei, pl. târsoage.
târş1 (pop., reg.) 1. Copac mic, pipernicit; (p. ext.) pădure cu astfel de copaci. 2. Cracă stufoasă folosită pentru îngrădituri sau ca par pentru clăiţele de fân. s.m., pl. târşi.
târş2 (pop.) Mătură, s.n., pl. târşuri. târşâi 1. tr. A târî picioarele sau încălţămintea în mers, producând un zgomot caracteristic.2. refl.K trage după sine târând pe pământ, [var. târşi, târşii vé.] vb. IV, ind. prez. 3 târşâi e, imperf. 3 sg. târşâia; conj. prez. 3 să târşâie; ger. târşâind.
târşâială Târşâit. [var. târşială s.f, g.-d. art. târşâ-ielii, pl. târşâieli.
târşâit Faptul de a (se) târşâi; zgomotul produs de ceva care se târşâie sau este târşâit; târşâială, târşâitură. [var. târşiit s./î.] s.n.
târşâitură (-şâ-i-) Târşâit. [var. târşiitură j.£] s.f, g.-d.
art. târşâiturii, pl. târşâituri.
târşi v. târşâi. târşială v. târşâială. târşii v. târşâi. târşiit v. târşâit. târşiitură v. târşâitură.
târşitoare (reg.) Grapă formată din mai multe bare paralele legate între ele cu lanţuri; ţârâitoare, s.f, g.-d. art. târşitorii, pl. târşitori.
târşuţ Diminutiv al lui târş1 (1); (spec.) brad mic. s.m., pl. târşuţi.
târtan1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu
tulpina ramificată, cu flori albe. s.m., pl. târtani.
târtan2 (depr.) Evreu, s.m., pl. târtani.
târtiţă Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări
(de unde cresc penele cozii), s.f, g.-d. art. târtiţei, pl.
târtiţe.
târzi£lnic,-ă (-zi-el-) (rar şi s.) Care întârzie; (fig.) încet, leneş, greoi, adj., pl. târzielnici,-ce. târzior,-oară (-zi-or) (şi adv.) Diminutiv al lui târziu. adj., pl. târziori.-oare.
târziu,-ie I. adj. 1. Care se face, se întâmplă după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit, /(înv., pop.) Nu (după) ~ vreme = curând. într-un ~ sau într-o ~ vreme = după mult timp, după multă aşteptare.
2.	(despre anotimpuri sau alte unităţi de timp) Care s-a prelungit mult; care se apropie de sfârşit. 3. (despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obişnuit, //(despre animale cu viaţă efemeră) Care şi-a prelungit viaţa peste termenul obişnuit. Fluturi
4.	(fig.) (despre oameni şi mintea lor) încet (la minte), care pricepe greu. II. adv. După ce a trecut momentul potrivit sau cel dinainte prevăzut. /Mai ~ = după câtva timp. Cel (mai) - = având ultimul termen. Mai devreme sau mai ~ = la o dată neprecizată; odată şi odată, adj., pl. târzii; adv.
tâţoaie (bot., reg.) Smântânică (2). s.f, g.-d. art. tâţaii, pl. tâţoi.
TBC (tebecg) Tuberculoză, s.n., art. TBC-ul. tea (fam.) Cuvânt prin care se exprimă surprinderea, uimirea, necazul, supărarea, interj. teacă 1. Apărătoare din metal, din piele etc., în care se ţin obiecte tăioase, anumite instrumente etc.; toc, apărătoare. /(reg.) A rămâne ~ = a rămâne gol. (Ba) că(-i) ~, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codeşte să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. A se face ~ de pământ = a se face nevăzut. 2. Parte a unei unelte manuale în care se fixează mânerul sau coada, //(rar) Pulpar. 3. Păstaie, s.f, g.-d. art. tecii, pl. teci. teafăr,-ă 1. întreg, nevătămat, sănătos; zdravăn. 2. Sănătos la minte. adj., pl. teferi,-e.
team (tim) (angl.) Echipă sportivă. //Colectiv, echipă. s.n., art. teamül.
teamă Stare de nelinişte şi de tulburare, provocată de
un pericol sau de o ameninţare; frică. s.f.
teamăt (înv., pop.) Teamă. s.n.
teanc Mulţime de obiecte de acelaşi fel aşezate unele
peste altele, s.n., pl. teancuri.
teandrie (te-an-) (în concepţia creştină) Natură divină şi umană a lui Hristos. s.f, art. teandria, g.-d. art. tean-driei.
teapă 1. Fel, soi, fire, caracter. 2. (de obicei depr.) Condiţie socială, stare, treaptă, rang social, s.f, g.-d. art. tepei.
teară (reg.) 1. Natră, urzeală. 2. Război de ţesut, s.f., g.-d. art. terii, pl. teri.
tearfă (reg.) 1. Otreapă, zdreanţă. 2. Obiecte casnice şi vestimentare care alcătuiesc zestrea miresei, s.f, g.-d. art. terfei, pl. terfe. teas v. tas.
teasc 1. Presă manuală cu care se strivesc strugurii sau seminţele plantelor oleaginoase pentru a se obţine mustul, uleiul etc. 2. (înv.) Maşină de imprimat; (p. ext.) tipar, tipărire. 3. (reg.) Capcană pentru anumite animale.
4.	(înv.) Numele unui instrument de tortură, s.n., pl. teascuri.
teatral
1212
teatral,-ă 1. Referitor la teatru, care aparţine teatrului. 2. Afectat, artificial, nesincer, emfatic, adj., pl. teatrali,-e. teatralism 1. Interpretare emfatică a unui rol (1.1).
2.	Atitudine teatrală (2); teatralitate. //Caracter teatral.
3.	(med.) Tendinţă către manifestări emotive spectaculoase. s.n.
teatral[st,-ă 1 Teatral (1). 2. Teatral (2). adj., pl. teatralişti,-ste.
teatralitate Teatralism. s.f, g.-d art. teatralităţii. teatraliza intr. (rar) A face ceva în mod teatral (2); a da un caracter teatral (2), emfatic, vb. I, ind. prez. 3 teatralizează.
teatralizare Acţiunea de a teatraliza s.f., g.-d. art. teatralizării, pl. teatralizări.
teatrolog,-ă Specialist în teatrologie, s.m., pl. teatrologi; (rar) s.f, g.-d. art. teatrologei, pl. teatrologe. teafrologic,-ă Referitor la teatru; de teatrologie, adj., pl. teatrolagici,-ce.
teatrologie Disciplină care studiază istoria, teoria şi critica teatrală, s.f, art. teatrologia, g.-d. art. teatrologiei, teatru A. 1. Clădire amenajată pentru spectacole; (p. ext.) instituţie de cultură care organizează spectacole.
2.	Spectacol dramatic. IDe ~ = care se reprezintă la teatru (A.l). A juca (sau a face) ~ = a se preface.
3.	(fam.) Ceartă între mai multe persoane, care atrage pe curioşi. 4. Arta spectacolului scenic. //Profesiunea de actor, de regizor. 5. Culegere de piese; literatură dramatică. //Ansamblul operelor dramatice care au caractere comune sau o origine comună. B. Loc unde se petrec evenimente, acţiuni importante. I~ de operaţii (sau ~ de război) = câmp de luptă; loc unde se desfăşoară ample acţiuni militare în timp de război, s.n., art. teatrul, pl. teatre.
tebaină Alcaloid foarte toxic extras din opiu. s.f., g.-d. art. tebainei.
tebaism (med.) Intoxicaţie cu opiu. s.n.
tebecist,-ă (fam.) Tuberculos, adj., s.m. şi f., pl.
tebecişti,-ste.
tec1 Arbore exotic originar din sudul Asiei, cu lemnul foarte tare, utilizat mai ales pentru construcţii navale. s.m., pl. teci.
tec2 Dozator de sucuri, s.n.
tecalemit Pompă manuală cu piston folosită pentru gresarea motoarelor cu unsori consistente, s.n., pl. tecalemite.
techgr-mecher (înv.) Imediat, în mare grabă; pe sus, cu sila. adv.
techngţiu (teh-) Element chimic radioactiv rezultat în urma unor reacţii nucleare, s.n. tecnetron Triodă semiconductoare folosită ca amplificator de tensiune la frecvenţe foarte înalte, s.n., pl. tecnetroane.
tecs Cui mic de metal cu formă specială, utilizat în cizmărie, s.n., pl. tgcsuri. tecsui v. ticsi.
tecşilă (reg.) Taşcă. s.f, g.-d. art. tecşilei, pl. tecşile. tectită Meteorit sticlos, alcătuit în cea mai mare parte din dioxid de siliciu, s.f, g.-d. art. tectitei. tectogeneză (geol.) Procesul de formare a scoarţei terestre. s.f, g.-d. art. tectogenezei. tectonic,-a Referitor la tectonică. adj.,pl. tectonici,-ce. tectonică 1 .Ramură a geologiei care studiază structura, modificările şi mişcările scoarţei terestre. 2. Structură geologică, s.f, g.-d. art. tectonicii, tectrice Fiecare dintre penele mari ale aripii unei păsări, s.f, g.-d. art. tectricei, pl. tectrice. tecucean,-ă (Locuitor) din municipiul Tecuci, adj., s.m., pl. tecuceni,-e.
tecuceancă Locuitoare din municipiul Tecuci, s.f, g.-d. art. tecucencei, pl. tecucence.
tedeum Slujbă religioasă scurtă, oficiată în împrejurări solemne, s.n., pl. tedeumuri.
Te Deum (lat.) Vechi imn latin, sub forma unor psalmi, în care era preamărit Dumnezeu, s.prop.n. tefal Articol de menaj (cratiţă, tigaie etc.) cu înveliş antiadeziv. s.n.
tefelug Tăvălug, s.n., pl. tefeluge. teflon 1. Material plastic rezistent la coroziune, la foc etc. 2. Vas de bucătărie izolat cu teflon (1). s.n. teflonat,-ă (despre vase metalice) Acoperit cu teflon
(1). adj., pl. teflonaţi,-te.
tegljci Unealtă folosită de cizmari şi de cojocari pentru întinsul pielii înainte de prelucrare, s.n., pl. tegljce. tegument 1. Ţesut care acoperă corpul la om şi la animale. 2v(bot.) Membrană care acoperă şi protejează un organ. //înveliş protector al seminţelor plantelor, s.n., pl. tegumente.
tegumentar,-ă Referitor la tegument; care aparţine tegumentului, adj., pl. tegumentari,-e. tehnic,-ă 1. Referitor la tehnică. /Desen ~ = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen ~ = termen de specialitate, folosit într-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. 2. Propriu unei meserii, unei ştiinţe etc. //Referitor la funcţionarea unui aparat, a unei instalaţii etc. adj., pl. tehnici,-ce. tehnică 1. Totalitatea uneltelor şi practicilor cu ajutorul cărora se obţin bunuri materiale. 2. Ansamblul procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (mii.) ~ de luptă = ansamblul mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt dotate forţele armate. s.f, g.-d. art. tehnicii, pl. tehnici, tehniceşte (rar) Conform tehnicii, ca în tehnică, adv. tehnician,-ă (-ci-an) Specialist în domeniul tehnicii, având o pregătire medie. //Persoană care dispune de o tehnică înaltă într-o meserie, într-o profesie, s.m., pl. tehnicieni; s.f, g.-d. art. tehnicienei, pl. tehniciene. tehnicism Tendinţa de a folosi în mod exagerat şi mecanic procedeele specifice unui domeniu de activitate în defavoarea principiilor teoretice, s.n. tehnicist,-ă Caracterizat prin tehnicism; de tehnicism. adj., pl. tehnicişti,-ste.
tehnicitate (rar) Caracterul a ceea ce este tehnic. /Spor de ~ = sumă adăugată la retribuţia anumitor angajaţi care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic, s.f, g.-d. art. tehnicităţii,
tehniciza tr. A da caracter (exclusiv) tehnic, vb. I, ind. prez. 3 tehnicizează.
tehnicizare Acţiunea de a tehniciza, s.f, g.-d. art. tehnicizării, pl. tehnicizări.
tehnicolor,-ă (despre filme) Realizat în culori, adj., pl. tehnicolori,-e.
tghno1-Element de compunere care înseamnă „tehnic”, „referitor la tehnică”.
tehno2 (în sintagma) Muzică ~ = muzică de dans electronică. adj. invar.
tehnocrat,-ă Adept al tehnocraţiei, s.m., pl. tehnocraţi; s.f., g.-d. art. tehnocratei, pl. tehnocrate, tehnocratic,-ă Referitor la tehnocraţie, adj., pl. tehnocratici,-ce.
tehnocratism Orientare sociologică şi politologică potrivit căreia societatea contemporană ar trebui condusă de oameni de ştiinţă, de tehnicieni; tehnocraţie, s.n. tehnocraţie 1. Tehnocratism. 2. Sistem de guvernare în care rolul conducător ar reveni tehnocraţilor. 3. Intelectualitate tehnică (cu rol conducător), s.f, art. tehnocraţia, g.-d. art. tehnocraţiei.
tehnofobţe Fobie faţă de tehnică, s.f, art. tehnofobia, g.-d. art. tehnofobiei.
1213
telecameră
tehnografie,-ă De tehnografie; referitor la tehnografie. adj., pl. tehnografici,-ce.
tehnografie Descriere a diferitelor meserii şi a procedeelor de lucru, s.f, art. tehnografia, g.-d. ari. tehno-grafiei.
tehnolog Specialist în tehnologie, s.m., pl. tehnologi, tehnologic,-ă Referitor la tehnologie, adj., pl. tehnologici,-ce.
tehnologie 1. Ştiinţă a metodelor şi mijloacelor de producere şi de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor etc., folosite în scopul obţinerii unui produs, s.f., art. tehnologia, g.-d. art. tehnologiei, pl. tehnologii, art. tehnologiile.
tehnologism Orientare sociologică care subaprecia personalitatea umană, cunoaşterea şi creaţia de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. s.n.
tehnologiza tr. A da (artei, producţiei etc.) caracter tehnologic, vb. I, ind. prez. 3 tehnologizează, tehnopatie (med.) Denumire generică pentru bolile profesionale, s.f, art. tehnopatia, g.-d. art. tehnopatiei, pl. tehnopatii, art. tehnopatiile, tehnopsihologie,-ă De tehnopsihologie, adj., pl. tehnopsiholfigici,-ce.
tehnopsihologie Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. s.f, art. tehnopsihologia, g.-d. art. tehnopsihologiei. tehnoredacta tr. A pregăti din punct de vedere grafic şi tehnic un manuscris pentru tipar. vb. I, ind. prez. 3 tehnoredactează.
tehnoredactare Acţiunea de a tehnoredacta; tehnoredacţie. s.f., g.-d. art. tehnoredactării, pl. tehnoredactări.
tehnoredactor Specialist în tehnoredactare, s.m., pl. tehnoredactori.
tehnoredacţie (-ţi-e) 1. Tehnoredactare. 2. Serviciu într-o editură care se ocupă eu tehnoredactarea, s.f., art, tehnoredacţia, g.-d. art. tehnoredflcţiei. pl. tehnoredflcţii, art. tehnoredacţiile,
tehnoredacţlonfll.-ă (-ţi-o-) Referitor la tehnoredactare; care ţine de tehnoredactare, adj., pl. tehno-redacţionali.-e,
tehnosfgră Domeniu al vieţii umane care cuprinde cultura şi civilizaţia, s.f, g.~d. art, tehnosfgrei, tehnostructyră Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialişti în domeniul organizării şi conducerii. s,f, g,-d, art, tehnostructiirii. tehui1 tr, şi refl. (reg.) A (se) buimăci, a (se) zăpăci. vb. IV, ind. prés, 1 sg. şi 3 pl, tehuigsc, imperf 3 sg. tehuia; conj, prez. 3 sft tehu iască, tehuii, -le (reg.) Buimac, năuc; zăpăcit. adj.,pl, tehui,-ie. tel1 Arbore cu frunze mari, eu flori albe-gălbui sau albe, puternic parfumate, melifere, întrebuinţate în farmacie. /-* alb = arbore cu lemnul alb-roşiatic, uşor. ~ pucios -arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori sunt utilizate în farmacie, s.m., pl. tei, art, tgii. tel2 Fibră din coajă de tei1, din care se împletesc frânghii, rogojini etc. IA lega două-n ~ = a reuşi să adune ceva avere. A găsi ~ de curmei = a găsi pretexte, s.n., pl. tgie. teică 1. Cutie mobilă în care cad grăunţele puse în coşul morii, înainte de a ajunge între pietre. 2. Jgheab în care se pune apa sau mâncarea păsărilor şi a vitelor. 3. (reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-o fântână, [var. teucă j./T] s.f, g.-d. art. teicii, pl. teici.
telcuţă Diminutiv al lui teică, s.f, g.-d. art. teicuţei, pl. teicuţe.
teiar Prăjină lungă, având în vârf teie, folosită pentru a speria peştii de pe fundul apei şi a-i îndrepta spre plasele de pescuit, s.n., pl. teigre.
temă Alcaloid cu gust amărui, extras din frunzele de ceai, întrebuinţat în medicină, s.f, g.-d. art. temei. teios,-oasă (despre unele plante sau fructe) Ăţos; tare, fibros. adj., pl. teioşi,-oase.
teism1 Concepţie filosofică ce admite existenţa lui Dumnezeu ca fiinţă absolută, care a creat şi conduce lumea. s.n.
teism2 (med.) Intoxicaţie produsă de consumul exagerat de ceai. s.n.
teist,-ă Adept al teismului1. s.m.,pl. teişti; s.f, g.-d. art. teistei, pl. teiste.
teişor 1. Diminutiv al lui tei; teiuleţ. 2. Arbust ornamental din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii; trandafir galben. 3. (bot.) Pristolnic. s.m.,pl. teişQri. teiuleţ Teişor (1). s.m., pl. teiulgţi. tejghea 1. Masă lungă pe care vânzătorul îşi expune marfa şi îi serveşte pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaş, s.f, art. tejgheaua, g.-d. art. tejghelei, pl. tejghele, art. tejghelele.
tejgheluţă Diminutiv al lui tejghea, s.f, g.-d. art. tejgheluţei, pl. tejgheluţe.
tejghetar Persoană care vinde la tejghea; vânzător. s.m., pl. tejghetari.
tel 1. Instrument de sârmă, folosit în bucătărie, pentru bătut frişca, albuşul de ou etc. 2. Arc de sârmă pentru canapele, fotolii etc.; drot. 3. (rar) Sârmă care susţine şi întăreşte forma unui corset. 4. Coardă mică de metal ia un instrument muzical, s.n., pl. teluri, telal 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat, s.m., pl. te lai i. telalgie (med.) Durere care apare în altă parte, la distanţă de locul leziunii, s.f, art. telalgia, g.-d. art. telal-giei.
telangiectazje (-gi-ec-) (med.) Dilataţie a vaselor mici sau terminale care apare mai ales pe pomeţii obrajilor şi pe nas. s.f., art. telangiectazia, g.-d. art. telangiectaziei, pl. telangiectazii, art. telangiectaziile. telăllţă (înv,, reg.) Femeie care face comerţ ambulant (cu haine vechi), s.f, g.-d. art. telâliţei, pl. telăliţe. tele- 1. Element de compunere care înseamnă „departe", „de departe”, „la distanţă”. 2. Forma abreviată pentru „televiziune" şi „televizor”, teleafişaj Afişare a informaţiilor pe monitoare !n cadrul unui sistem de televiziune cu circuit închis, s.n. teleagă 1. Căruţă mică, cu două roţi utilizată la transportul persoanelor sau al unor poveri uşoare, 2. Cotigă (la plug), s.f, g.-d. art, telggii, pl. telsgi, teleanchfită (-le-an-) Ancheta a televiziunii, s.f, g.-d. iîrt.teleanchgtei, pl, tefeanchgte. telegp/teleap-teleap Cuvânt care imita zgomotul produs de mersul greoi al omului, interj, tele&st (-le-ast) 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate), s.m., pl. teleaşti. teleautograf (-le-a-u-) Aparat care transmite la distanţă scrisul sau desenele, s.n., pl. teleautografe. teleblomgtrlc,-ă (-bi-o-) (biol.) De telebiometrie. adj., pl. telebiomfitrici,-ce.
telebiometrie (-bi-o-) (biol.) Studiu de la distanţă al fenomenelor biologice, s.f, art. telebiometria, g.-d. art. telebiometiiei.
telebusglă Busolă ale cărei indicaţii sunt transmise la distanţă unor instrumente indicatoare de la bordul unei nave aeriene (sau maritime), s.f, g.-d. art. telebusfilei, pl. telebusale.
telecabină Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. //Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. s.f, g.-d. art. telecabinei, pl. telecabine.
telecameră Cameră de luat vederi pentru televiziune. s.f, g.-d. art. telecamerei, pl. telecamere.
telecasetă
1214
telecasgtă Casetă care conţine un film înregistrat pe bandă magnetică, videocasetă. s.f., g.-d. ori.telecasetei, pl. telecasete.
telecgntru Centru de televiziune, s.n., art. telecentrul, pl. telecentre.
telechinezie (psih.) Capacitate a unor persoane de a deplasa obiecte fără a le atinge, s.f, art. telechinezia, g.-d. art. telechineziei.
telecineast,-ă (-ne-ast) 1. Specialist în realizarea filmelor de televiziune. 2. Scenarist pentru filme de televiziune. s.m., pl. telecineaşti; s.f, g.-d. art. telecineastei, pl. telecinegste.
telecinema Emisiune de filme transmise prin televiziune. s.n.
telecinematecă 1. Arhivă de filme pentru televiziune. 2. Emisiune de televiziune în care sunt prezentate filme de telecinematecă (1). s.f, g.-d. art. telecinematecii. telecinematograf Aparat cu care se transmite un film cinematografic prin procedee de televiziune, s.n., pl. telecinematografe.
telecinematografic,-ă (rar) De (sau din) telecine-matografie. adf, pl. telecinematografici,-ce. telecinematografie (rar) Producţie de filme pentru televiziune, s.f., art. telecinematografia, g.-d. art. tele-cinematografiei, pl. telecinematografii, art. telecinema-tografiile.
telecomanda tr. A transmite o comandă la distanţă; a teledirija. vb. I, ind. prez. 3 telecomandă. telecomandabil,-ă (despre instalaţii, mecanisme) Care poate fi telecomandat, adj., pl. telecomandabili,-e. telecomandase Acţiunea de a telecomanda, s.f, g.-d. art. telecomandării.
telecomandă Transmitere a unei comenzi la distanţă prin mijloace de telecomunicaţie. //Mic dispozitiv care transmite de Iá distanţă comenzi pentru aparatul de televiziune, pentru sistemele antifurt etc. s.f, g.-d. art. telecomenzii, pl. telecomgnzi.
telecomunicaţie (-ţi-e) 1. Transmitere şi recepţie la distanţă a unor semnale, cuvinte sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicaţia (1). ISistem de ~ţii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicaţii, care formează o unitate, s.f, art. telecomunicaţia, g.-d. art. telecomunicaţiei, pl. telecomunicaţii, art. telecomunicaţiile, teleconcjjrs Concurs transmis prin televiziune, s.n., pl. teleconcursuri.
teleconferinţă Conferinţă transmisă prin diferite mijloace de telecomunicaţie, s.f. g.-d. art. teleconfe-rinţei, pl. teleconferinţe.
telecontrol Control efectuat de la distanţă, s.n., pl. telecontroale.
telecoptgr Elicopter mic, telecomandat, care transportă o telecameră de luat vederi, s.n., pl. telecoptgre. telecronicar,-ă Cronicar al emisiunilor de televiziune. s.m., pl. telecronicari; s.f, g.-d. art. telecronicarei, pl. telecronicare.
telecronică Cronică de televiziune (3). s.f, art. tele-crenicii, pl. telecrsnici.
telecursant Persoană care urmăreşte un curs prin televiziune. s.m., pl. telecursanţi.
teledetecţie (-ţi-e) Tehnică prin care sunt prelucrate date despre obiecte aflate la distanţă. ~ hidrologică, s.f, art. teledetecţia, g.-d. art. teledetecţiei, pl. teledetecţii, art. teledetgcţiile.
telediafonie (-di-a-) Fenomen de interceptare involuntară a unei convorbiri telefonice de pe un alt circuit. s.f, art. telediafoma, g.-d. art. telediafoniei. teledialog (-di-a-) Dialog realizat prin intermediul televiziunii. s.n., pl. teledialoguri.
teledifuza tr. A difuza prin intermediul televiziunii. vb. I, ind. prez. 3 teledifiizează. teledifuzare Acţiunea de a teledifuza. s.f, g.-d. art. teledifuzării.
teledinamic,-ă De teledinamică. adj., pl. teledinai mici,-ce.
teledinamică Ramură a ştiinţei care studiază procesul de transmitere prin pământ cu ajutorul ultrasunetelor, a unor şocuri puternice, pentru a determina distrugeri la mare distanţă, s.f., g.-d. art. teledinamicii. teledirija tr. A telecomanda, vb. I, ind. prez. 3 telediri-jează.
teledirijare Acţiunea de a teledirija. s.f, g.-d. art. teledirijării, pl. teledirijări.
teledivertisment Emisiune distractivă la televiziune. s.n., pl. teledivertismente.
teledon Emisiune televizată în timpul căreia se fac donaţii prin telefon, s.n.
teleecran Ecranul televizorului, s.n., pl. teleecrane. teleecraniza tr. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. vb. /, ind. prez. 3 teleecranizează. teleecranizare Acţiunea de a teleecraniza. s.f, g.-d. art. teleecranizării, pl. teleecranizări. teleeducaţie (-ţi-e) Educaţie făcută prin intermediul telviziunii. s.f, art. teleeducaţia, g.-d. art. teleeducaţiei. teleemisiune Emisiune de televiziune, s.f, g.-d. art. ţeleemisiunii, pl. teleemisijini. teleenciclopedje Emisiune cu caracter enciclopedic realizată de televiziune, s.f, art. teleenciclopedia, g.-d. art. teleenciclopediei.
telefagie Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune, s.f, art. telefagja, g.-d. art. telefagjei. telefax 1. Aparat care transmite şi recepţionează documente prin reţeaua telefonică; fax. 2. Document transmis sau recepţionat prin telefax (1). 3. Număr de telefon la care se pot transmite faxuri, s.n., pl. telefaxuri. teleferic Funicular care transportă persoane, s.n., pl. teleferice.
telefica tr. (rar, folosit doar la pl.) A introduce televi ziunea în difeite domenii de activitate, vb. I, ind. prez. 3 pl. telefică.
teleficare Acţiunea de a telefica. s.f, g.-d. art. teleficării, pl. teleficări.
telefilm Film documentar produs pentru televiziune. s.n., pl. telefilme.
telefiimotecă Filmotecă a televiziunii, s.f., g.-d. art. telefilmotgcii, pl. telefilmoteci. telefoiletsn (-fo-i-) Foileton de televiziune, s.n., pl. telefoiletoane.	'
telefon 1. Telecomunicaţie prin care se realizează convorbiri la distanţă cu ajutorul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor necesare pentru aceasta. 2. Aparat prevăzut cu receptor şi transmiţător folosit pentru convorbiri la distanţă. !~mobil= telefon portativ, celular, —televizor = telefon dublat de un televizor. —teleimprimator = telefon cu teleimprimator. 3. Convorbire telefonică. 4. Număr pe care îl are telefonul unui abonat, s.n., pl. telefoane, telefona tr. şi intr. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. //A da un telefon, a vorbi la telefon. vb. I, ind. prez. 3 telefonează, telefonare Acţiunea de a telefona, s.f, g.-d. art. tele-fonării.
telefonat Faptul de a telefona, s.n. telefonic,-ă Referitor la telefon sau la telefonie; care aparţine telefonului sau telefoniei, //(despre o convorbire) Făcut prin telefon. /Aviz ~ = aviz prin care cineva este înştiinţat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică), pentru o convorbire interurbană, adj., pl. telefonici,-ce.
1215
telemetrie
telefonie Transmitere bilaterală la distanţă a sunetelor cu ajutorul aparatelor telefonice, s.f, art. telefonia, g.-d. art. telefoniei.
telefonist,-ă Persoană care stabileşte legăturile telefonice la o centrală telefonică neautomată, s.m., pl. tele-fonişti; s.f, g.-d. art. telefonistei, pl. telefoniste, telefonometrie Procedeu prin care se determină calitatea aparatelor şi a transmisiunilor telefonice, s.f, art. telefonometria, g.-d. art. telefonometriei. telefonometru Aparat care indică numărul şi durata convorbirilor telefonice, s.n., pl. telefonometre. telefoto Aparat care transmite la distanţă o imagine luminoasă; imagine astfel obţinută, s.n. telefotografia (-fi-a) tr. A efectua o telefotografie. vb. I, ind. prez. 3 telefotografiază, 1 pl. telefotografigm; conj. prez. 3 să telefotografieze; ger. telefotografiind. telefotografie,-ă De (sau din) telefotografie. adj., pl. telefotogrgfici,-ce.
telefotografie 1. Transmitere pe cale electrică, la distanţă, a fotografiilor, textelor etc.; fotografie, text astfel transmis. 2. Tehnica fotografierii de la mare distanţă cu teleobiectivul; fotografia astfel obţinută, s.f, art. telefotografia, g.-d. art. telefotografiei, pl. telefotografii, art. telefotografiile.
telefotografiere (-fi-e-) Faptul de a telefotografia. s.f, g.-d. art. telefotografierii, pl. telefotografigri. telegar Cal tânăr, iute, voinic (folosit la trăsură), s.m., pl. telegari.
telegea (rar) Teleguţă. s.f, art. telegeaua, g.-d. art. telegglei, pl. teleggle, art. telegglele. telegenic,-ă Care are expresivitate, care arată bine pe ecranul televizorului, adj., pl. telegenici,-ce. telegenie însuşirea de a fi telegenic, s.f, art. telegenia, g.-d. art. telegeniei.
teleghida tr. A dirija de la distanţă un vehicul, un avion, un proiectil etc. vb. I, ind. prez. 3 teleghidează, teleghidaj Acţiunea de a teleghida; teleghidare, s.n., pl. teleghidaje.
teleghidare Teleghidaj. s.f, g.-d. art. teleghidării, pl. teleghidări.
telegnozis (psih.) Cunoaştere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca timp sau spaţiu) pe alte căi decât cele perceptive şi intelectuale, s.n. telegondslă Barcă cu două locuri, amenajată pentru transportul pe cablu al persoanelor, s.f., g.-d. art. telegondolei, pl. telegondole.
telegraf1 Nume dat unor plante erbacee ornamentale, cu flori albe şi cu tulpina agăţătoare sau cu flori roz-pur-purii. s.m.
telegraf2 1. Telecomunicaţie prin care se transmit la distanţă semne grafice (litere şi cifre) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalaţiilor necesare în acest scop. 2. Aparat pentru transmiterea şi recepţionarea telegramelor. 3. (înv.) Aparat (situat pe înălţimi sau în turnuri de semnalizare), folosit pentru transmiterea la distanţă a unor semnale optice, s.n., pl. telegrafe, telegrafia (-fi-a) intr. şi tr. A transmite un mesaj cu ajutorul telegrafului2, vb. I, ind. prez. 3 telegrafiază, 1 pl. telegrafiem; conj. prez. 3 să telegrafieze; ger. telegrafnnd. telegrafic,-ă 1. Referitor la telegraf2; care aparţine telegrafului sau telegrafiei. //Transmis prin telegraf. 2. (fig.) Concis, scurt, laconic. //Rapid. Scris ~. adj., pl. telegrafici,-ce.
telegrafie Transmitere la distanţă a unor semne grafice (prin intermediul unor semnale electromangnetice, optice etc.) şi înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. I~ fară fir = radiotelegrafie. s.f, art. telegrafia, g.-d. art. telegrafiei, pl. telegrafii, art. telegrafiile, telegrafiere (-fi-e-) Acţiunea de a telegrafia, s.f, g.-d. art. telegrafigrii, pl. telegrafieri.
telegrafist,-ă Persoană care lucrează la un telegraf; persoană specializată în transmiterea şi recepţionarea mesajelor telegrafice, s.m., pl. telegrafişti; s.f, g.-d. art. telegrafistei, pl. telegrafiste.
telegramă Comunicare transmisă prin telegraf; formularul pe care este scrisă această comunicare, s.f, g.-d. art. telegramei, pl. telegrame.
teleguţă Diminutiv al lui teleagă; telegea. s.f, g.-d. art. teleguţei, pl. teleguţe.
teleimprima tr. A efectua o teleimprimare. vb. I, ind. prez. 3 teleimprimă.
teleimprimare Transmitere a unui text la distanţă cu ajutorul teleimprimatorului, s.f, g.-d. art. teleim-primării, pl. teleimprimări.
teleimprimator Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit şi se recepţionează pe o bandă de hârtie texte dactilografiate; telescriptor. s.n., pl. teleimprimatoare, teieindicator Aparat care măsoară şi transmite la distanţă valorile caracteristice funcţionării unui sistem tehnic, s.n., pl. teleindicatoare. teleinformatic,-ă De teleinformatică. adj., pl. telein-formatici,-ce.
teleinformatică Ramură a informaticii care se ocupă
cu transmiterea la distanţă a datelor prelucrate, s.f, g.-d.
art. teleinformaticii, pl. teleinformatici.
teleinterviu Interviu transmis la televiziune, s.n., art.
teleinterviul, pl. teleintervmri.
teleînregistrare înregistrare de la distanţă, s.f, g.-d.
art. teleînregistrării, pl. teleînregistrări.
telejurnal Emisiune de ştiri la televiziune, s.n., pl.
telejurnale.
telelecţie (-ţi-e) Emisiune televizată sub formă de lecţie. s.f, art. telelecţia, g.-d. art. telelecţiei, pl. telelgcţii, art. telelgcţiile.
teleleică (pop.) Femeie care umblă de colo-colo (vorbind fără rost); femeie neserioasă, uşuratică; haimana. s.f., g.-d. art. teleleicii, pl. teleleici. teleleu,-ea Om fără căpătâi, care umblă de colo-colo. /(adv.) A umbla ~ (Tănase) = a umbla fără rost, de colo-colo. A fi ~ Tănase = a fi aiurit, zăpăcit, năuc. s.m., art. telelgul, pl. telelgi, art. telelgii; s.f. teleleaua, g.-d. art. telelglei, pl. telelgle, art. telelglele. teieloaică (înv.) Soţia telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi), s.f, g.-d. art. telelogicei, pl. teleloaice. telemagazm Emisiune de televiziune cuprinzând materiale din diverse domenii, s.n., pl. telemagazine. telemanie (peior.) Mania de a urmări cu orice preţ (şi în orice condiţii) emisiunile de televiziune, s.f, art. telemarna, g.-d. art. telemamei. telemarc (sport) Salt cu schiurile pentru a schimba direcţia de înaintare, s.n.
telematic,-ă Care foloseşte reţelele de telematică. adj., pl. telematici,-ce.
telematică Transmitere şi prelucrare a informaţiilor la mare distanţă cu ajutorul sateliţilor şi al altor mijloace modeme de comunicaţie, s.f, g.-d. art. telematicii. telemăsură Transmitere la distanţă a rezultatelor unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepţie urmând să fie făcută traducerea inversă, s.f, g.-d. art. telemăsurii, pl. telemăsuri. telemea Brânză preparată din caş stors şi tăiat în bucăţi, păstrată în saramură, s.f, art. telemeaua, g.-d. art. tele-mglei.
telemecanic,-ă Care controlează şi comandă de la distanţă funcţionarea mecanismelor. adj.,pl. telemecanici,-ce. telemecanică Tehnica dirijării mecanismelor de la distanţă prin dispozitive electronice, s.f, g.-d. art. telemecanicii.
telemetrie,-ă Referitor la telemetru sau la telemetrie. adj., pl. telemetrici,-ce.
telemetrie
1216
telemetrie Tehnica măsurării distanţelor cu ajutorul telemetrului. s.f, art. telemetria, g.-d. art. telemetriei. telemetror Tehnician care lucrează cu telemetrul. s.m., pl. telemetrori.
telemetru 1. Instrument optic utilizat la măsurarea distanţei dintre locul unde este instalat instrumentul şi un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv al unui aparat fotografic cu care se reglează distanţa până la obiectul vizat, s.n., art. telemetrul, pl. telemetre. telemobM Telefon mobil, s.n., pl. telemobile. telencefal Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar, s.n., pl. telencefale. telenovelă Serial de televiziune cu acţiune melodramatică, de obicei de provenienţă latino-americană. s.f, g.-d. art. telenovelei, pl. telenovele. teleobiectiv (-le-o-) Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, folosit pentru fotografierea obiectelor aflate la distanţe mari. s.n., pl. teleobiective, teleobserva (-le-ob-) tr. A observa de la distanţă, cu mijloace speciale, vb. I, ind. prez. 3 teleobservă. teleobservare (-le-ob-) Acţiunea de a teleobserva. s.f., g.-d. art. teleobservării, pl. teleobserv|ri. teleobservator (-le-ob-) Persoană care teleobservă. s.m., pl. teleobservatari.
teleologic,-ă (-le-o-) Referitor la teleologic, adj., pl. teleologici,-ce.
teleologie (-le-o-) I. Studiul scopurilor; teoria finalităţii. 2. Teorie filosofică potrivit căreia fenomenele din univers, societatea etc. evoluează cu un anumit scop. s.f., art. teleologia, g.-d. art. teleologici, teleonomîe (-le-o-) 1. (fii.) Teleologie. 2. (biol.) Determinare obiectiva a mecanismelor de reglare celulară. s.f., art. teleonomia, g.-d. art. teleonomiei. teleoperater (-le-o-) Robot dirijat printr-un sistem de telecomunicaţii de către un operator uman. s.m., pl. teleoperatjjri.
teleormănean,-ă (-le-or-) (Locuitor) din judeţul Teleorman, adi., s.m., pl. teleormăneni,-e. teleormăneancă (-le-or-) Locuitoare din iude ţul Teleorman, s.f., g.-d. art. teleormănsneei, pl. teleor-măngnee.
teleosteean (-le-os-te-ean) (la pl,) Subclasă de peşti cu scheletul osificat, cu corpul acoperit cu solzi osoşi şi cu coada împărţită în două părţi egale; (la sg.) peşte din această subclasă, s.m.. pl. teleostegni. telepit Persoană care practică telepatia; médium, s.m., pl. telepiţi.
telepatic,-ă Referitor la telepatie, adj., pl. telepatici,-ce.
telepatie Facultate psihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simţurilor, precum şi de a transmite gândul la distanţi; percepere a gândurilor şi a fenomenelor de la mare distanţă, s.f, art. telepatia, g.-d. art. telepatiei,
teleportanţă Purtare la distanţă, s.f., g.-d. art. teleportanţei.
telepubllcitate Publicitate prin televiziune (2). s.f, g.-d. art. telepublicităţii.
teleradiografje (-di-o-) Radiografie executată de un aparat cu raze X, aflat la distanţă de persoana investigată. s.f., art. teleradiografia, g.-d. art. teleradiografjei. telerecitál Recital susţinut în cadrul unei emisiuni de televiziune, s.n,, pl. telerecitaluri. telereceptar (biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv, care permite percepţia stimulilor de la distanţă. s.m., pl. telereceptori.
telerecQrding înregistrare pe peliculă cinematografică a unei emisiuni de televiziune; instalaţie folosită pentru o astfel de înregistrare. //Film pe care s-a făcut înregistrarea. s.n.
teleredactor,-oare Redactor al emisiunilor de televiziune. s.m., pl. teleredactori; s.f, g.-d. art. teleredac-toarei, pl. teleredactoare.
teleredacţie (-ţi-e) Redacţie a emisiunilor de televiziune. s.f, art. teleredacţia, g.-d. art. teleredacţiei, pl. teleredacţii, pl. teleredacţiile.
telereglaj Reglare de la distanţă a unui sistem tehnic cu ajutorul unui semnal electromagnetic; telereglare. s.n., pl. telereglaje.
telereglare Telereglaj. s.f., g.-d. art. telereglării, pl. te-lereglări.
telereportaj Reportaj transmis la televiziune, s.n., pl. telereportaje.
telereporter,-ă Reporter pentru televiziune, s.m., pl. telereporteri; s.f. g.-d. art. telereporterei, pl. telere-partere.
telescaun Teleferic prevăzut cu scaune pentru transportul persoanelor. //Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu, la intervale egale, s.n., pl. telescaune. teleschi Instalaţie de teleferic pentru schiori care sunt purtaţi pe schiuri la urcuş cu ajutorul unui cablu, s.n., pl. teleschiuri.
telescop Instrument optic folosit în astronomie pentru observarea aştrilor, s.n., pl. telescoape. telescopic,-ă 1. Referitor la telescop; bazat pe utilizarea telescopului. 2. (despre tuburi) Care intră unul în altul fftră joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea sau scurtarea. Undiţă ~. adj., pl. telescapici,-ce. telescriptcjr Teleimprimator, s.n., pl. telescriptoare. telesemnallza tr. (despre agregate, instalaţii etc.) A transmite la distanţă informaţii de control referitoare la starea lor. vb. I, ind. prez. 3 telesemnalizează. telesemnallzare Acţiunea de a telesemnaliza, s.f, g.-d. art. telesemnalizlrii, pl. telesemnalizări. teleshapplng (sh pron. ş) (angl.) Emisiune de televiziune care cuprinde sfaturi pentru cumpărături, s.n., art. teleshappingul.
teleshow (show pron. şou) (angl.) Show la televiziune.
s.n.
telespectator,-oare Persoană care urmăreşte un program la televizor, s.m., pl. telespectatori; s.f, g.-d. art. telespectatoarei, pl. telespectatoare, telespicher1 Crainic la televiziune, [v(w teleşpicher s.m.} s.m., pl. teiespicheri.
telespicher2 Aparat pentru comunicaţii bilaterale la distanţe mici, [var. teleşpicher s.n.] s.n., pl. telespichere, telespart Emisiune de ţeleviziune cu caracter sportiv, s.n.
telestereograf (-re-o-) Aparat pentru a transmite la distanţă fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special, s.n., pl. telestereografe, teleşcoaiă Lecţie transmisă prin intermediul televiziunii. s.f, g.-d, art. teleşcfllii. teleşpicher v. telespicher1. teleşpicher v. telespicher?. telefax Contor care taxează o convorbire telefonică în funcţie de durata acesteia, s.n. teletgcă Colecţie de filme de televiziune, s.f., g.-d. art. teletgcii, pl. teleteci.
teletermomgtru Termometru care poate fi citit de la distanţă, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv, s.n., art. teleter-momgtrul, pl, teletermomgtre. teleţgx Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală printr-un telex perfecţionat. s.n.,pl. tele-tgxuri.
teletext Transmiterea de informaţii scrise prin televiziune, pe care telespectatorul le poate citi, după dorinţă, pe micul ecran; videotext. s.n.
1217
temeritate
teletin (reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale, s.n., pl. teletmuri. teletip Aparat telegrafic care redă semnalele recepţionate prin caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezenţa unui operator, s.n., pl. teletipuri. teletipseter Instalaţie folosită pentru culegerea simultană a aceluiaşi text la mai multe maşini şi în tipografii diferite, s.n., pl. teletipsetere.
teletop1 Aparat topografic, format dintr-o busolă şi un telemetru optic cu bază variabilă, utilizat la ridicări geografice, geologice sau forestiere, s.n., pl. teletopuri. teietop2 Emisiune de televiziune în care se prezintă topurile2, s.n.
teletransport Transport cu telefericul, s.n. televiza tr. A transmite imagini prin televiziune, vb. I, ind. prez. 3 televizează.
televizare Acţiunea de a televiza, s.f., g.-d art. televizării, pl. televizări.
televiziune (-zi-u-) l. Tehnică a transmiterii la distanţă a imaginilor în mişcare, prin intermediul undelor vizuale. 2. Instituţie care se ocupă cu elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune (l). s.f., g.-d. art. televiziunii; abr. TV.
televizQr Aparat care recepţionează imagini transmise prin televiziune, s.n., pl. televizoare, televizorist Depanator de televiziune, s.m., pl. televi-zorişti.
televizugl,-ă (-zu-al) De televiziune; referitor la emisiuni de televiziune, adj., pl. televizuali,-e. televorbitfir Instalaţie telefonică datorită căreia vocea celui care vorbeşte este recepţionată simultan de mai multe posturi, s.n., pl. televorbitoare. tglex 1. Sistem mixt de telefonie şi telegrafie în teleimprimator, care foloseşte prin comutare acelaşi circuit de transmisiune. //Serviciu care asigură acest tip de transmitere. //Text recepţionat în acest sistem. 2. Serviciu de dactilografiere la distanţă cu ajutorul teleimprimatorului. s.n., pl. telexuri.
telmatolj>gic,-ă De telmatologie. adj., pl. telmatolsh gici,-ce.
telmatologie Ramură a hidrologiei care studiază mlaştinile, s.f., art. telmatologia, g.-d. art. telmatologiei. telofgză (biol.) A patra fază a diviziunii mitotice a celulei, când fosta celulă se împarte în două celule distincte. s.f, g.-d. art. telofazei. telpiz,-ă (înv.) Prefăcut, viclean, şiret, adj., pl. telpizi,-e. telson 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Ultimul segment al cozii unui scorpion, care poartă acul veninos, s.n., pl. telsoane. telur Element chimic alb-albăstrui, cu caracter nemetalic şi proprietăţi asemănătoare cu cele ale sulfului, s.n. teluric,-ă (livr.) Referitor la pământ; care aparţine Pământului; pământesc. /Curent ~ = curent electric care circulă prin sol. adj., pl. telurici,-ce. telurometru Instrument electronic utilizat la măsurarea distanţelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil, s.n., art. teluromgtrul, pl. telurometre. telurură (chim.) Sare a hidrogenului telurat. s.f, g.-d. art. telururii, pl. telururi.
tematic,-ă 1. Referitor la o anumită temă. 2. Vocală ~ = vocală care, împreună cu rădăcina unui cuvânt, formează o temă. 3. Alcătuit din anumite teme. adj., pl. tematici,-ce.
tematică Totalitatea temelor sau tema esenţială a unei lucrări ştiinţifice sau literare, a unui curent literar, a unei epoci etc. s.f, g.-d. art. tematicii, pl. tematici, tematologic,-ă De tematologie. adj., pl. tematologici,-ce.
tematologie (rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulaţia temelor (1). s.f, art. tematologia, g.-d. art. tematologiei.
temă 1. Idee principală, subiect care se dezvoltă într-o operă sau într-o expunere; aspect al vieţii reflectat într-o operă artistică. IPe ~a = despre problema..., în jurul problemei... 2. Motiv melodic într-o compoziţie muzicală. /~ cu variaţiuni — compoziţie muzicală care constă în enunţarea unei teme şi în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Lucrare scrisă dată elevilor, studenţilor etc. pentru aplicarea cunoştinţelor dobândite. 4. (lingv.) Parte a unui cuvânt care este comună tuturor formelor sale şi este alcătuită din rădăcină, sufixe şi prefixe, s.f, g.-d. art. temei, pl. teme. temător,-oare Care se teme; neîncrezător, bănuitor. adj., pl. temători,-oare.
tembel,-ă 1. Indiferent, nepăsător; indolent. 2. Idiot, tâmpit, adj., pl. tembeli,-e.
tembelism Starea celui tembel; indolenţă; nepăsare, indiferenţă, s.n., pl. tembelisme, tembeliza tr. şi refl. (fam.) A (se) face nepăsător, indolent. vb. /, ind. prez. 3 tembel izează. tembelizant,-ă (fam.) Care tembelizează. adj.,pl. tembelizanţi,-te.
teme refl. 1. A fi cuprins de frică, a simţi teamă. /Mă tem că... = mi se pare că..., am sentimentul (neplăcut) că..., socotesc că... Cine e muşcat de şarpe se ~ şi de şopârlă = cel păţit este prevăzător, fricos. 2. A-şi face griji, a fi îngrijorat. Htr. (pop.) A fi gelos. îşi ~ nevasta, vb. III, ind. prez. 3 sg. se teme, imperf 3 sg. se temea, perf. s. I sg mă temui; conj. prez. 3 să se teamă; ger. tem|ndu-se; part. temut.
temei 1. Partea cea mai importantă din ceva; temelie, bază, fundament. /Fără (sau lipsit) de ~ = fără bază reală; fictiv, neîntemeiat. De ~~ solid, serios, de bază; însemnat, important. Cu ~ = a) întemeiat, solid; b) temeinic. 2. Motiv principal, cauză; prilej. 3. (pop.) Mijloc, miez al unei acţiuni, al unui interval de timp etc. ~ulnopţii. 4. (înv.) Grosul unei armate, s.n., pl. temeiuri, temeinic,-ă 1. (şi adv.) Rezistent, solid, serios. 2. (fig.) Bazat pe argumente serioase; profund, adj., pl. temeinici,-ce.
temeinici tr. (rar) A face să devină temeinic, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. temeinicesc, imperf. 3 sg. temei-nicea; conj. prez. 3 să temeinicească. temeinicie 1. însuşire a ceea ce este temeinic; soliditate, trăinicie, tărie, statornicie. ICu ~ = serios, temeinic. 2. (jur.) însuşire a hotărârii unui organ de jurisdicţie de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluţionarea unui litigiu, s.f, art. temeinicia, g.-d. art. temeiniciei.
temelie Partea inferioară a unei construcţii cu care aceasta se sprijină pe pământ; bază, fundaţie, fundament. /Din (sau până în) ~ii (sau ~) = de la (sau până la) bază; cu totul; radical. A pune ~ = a pune bazele, a întemeia, a fonda, s.f, art. temelia, g.-d. art. temeliei, pl. temelii, art. temeliile.
temenea Salut făcut după obiceiul musulman printr-o plecăciune adâncă; închinăciune, ploconeală. /A face ~ele - a se ploconi, a fi slugarnic, s.f, art. temeneaua, g.-d. art. temenelei, pl. temengle, art. temenelele, temeni refl. (rar) A face o plecăciune pentru a saluta pe cineva; a se închina, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se temeneşte, imperf. 3 sg. se temenea; conj. prez. 3 să se temenească, temerar,-ă îndrăzneţ peste măsură; cutezător, adj., pl. temerari,-e.
temere 1. Faptul de a se teme; teamă, frică, temut1 (1). 2. (pop.) Gelozie, s.f, g.-d. art. tgmerii, pl. temeri, temeritate îndrăzneală mare, cutezanţă, s.f, g.-d. art. temerităţii, pl. temerităţi.
temeteu
1218
temeţgu (reg.) Cimitir, s.n., art. temeteul, pl. temeteie. temnic (reg.) 1. Adăpost în pământ, în care sunt păstraţi stupii iama. 2. Adăpost săpat în pământ pentru apărarea soldaţilor (în timp de război). 3. (înv.) închisoare, s.n., pl. temnicuri/tgmnice.
temnicer Gardian, paznic, supraveghetor la o închisoare, s.m., pl. temniceri, temnicioară Diminutiv al lui temniţă, s.f., g.-d. art. temnicioarei, pl. temnicioare.
temniţă închisoare, puşcărie. /~ grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplică pentru unele infracţiuni calificate drept crime şi se execută în penitenciare cu regim sever, s.f., g.-d. art. temniţei, pl. temniţe. tempera1 1.Vopsea obţinută prin amestecarea culorii cu lianţi pe bază de substanţe gelatinoase sau albu-minoide. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuinţează tempera1 (1). //3. Pictură realizată prin acest procedeu1 (2). s.f.
tempera2 tr. A domoli, a potoli, a modera (un sentiment, o acţiune, o dorinţă etc.). Hrefl. Vântul s-a mai ~t. vb. /, ind. prez. 3 temperează, temperament 1. Totalitatea particularităţilor psi-hofiziologice ale unei persoane, care determină comportamentul acelei persoane; fire. 2. Energie vitală, elan, avânt, impetuozitate; vioiciune, s.n., pl. temperamente, temperamental,-ă 1. Referitor la temperament, care aparţine temperamentului. 2. Plin de energie, de pasiune, de elan. adj., pl. temperamentali,-e. temperamentfis,-oasă (rar) Plin de temperament; impetuos, adj., pl. temperamenteşi,-oase. temperanţă (rar) Cumpătare, moderaţie; sobrietate (mai ales în privinţa consumului de băuturi alcoolice şi de mâncare), s.f, g.-d. art. temperanţei. temperare Acţiunea de a tempera2, s.f., g.-d. art. temperării.
temperat,-ă I. Moderat, potolit. IClimă ~ = climă caracterizată prin existenţa a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase şi cu ierni nu prea reci. Zonă ~ = fiecare fiecare dintre cele două zone de pe suprafaţa Pământului cuprinse între tropice şi cercurile polare. 2. (muz.) Sistem - = sistemul împărţirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. adj.,pl. temperaţi,-te.
temperatură 1. Starea, gradul de căldură a unui mediu, a unui corp etc. /- absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. 2. Grad de căldură anormală a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; febră, fierbinţeală. 3. Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă şi cea pierdută, s.f, g.-d. art. temperaturii, pl. temperaturi.
tempestă (înv.) Furtună, uragan, s.f, g.-d. art. tempestei, pl. tempeste.
tempestiv,-ă (rar) Produs la momentul potrivit; oportun. adj., pl. tempestivi,-e.
tempestuos,-oasă (-tu-os) (livr.) Furtunos, vijelios. adj., pl. tempestuoşi,-oase.
templier (-pli-er) (la pl.) Ordin de călugări militari din
Evul Mediu, care participau la cruciade; (la sg.) membru
al acestui ordin, s.m., pl. templieri.
templu Edificiu destinat practicării unui cult religios
(mozaic, budist etc.) s.n., art. templul, pl. temple.
tempo 1. Grad de rapiditate cu care se execută o piesă
muzicală. //Ritm, cadenţă. 2. (lingv.) Ritm al vorbirii.
s.n., art. tempóul, pl. tempouri.
tempoffin Aparat utilizat pentru modificarea duratei
unei înregistrări cu sau fară schimbarea frecvenţei, s.n.,
pl. tempofoane.
temporal1 Os pereche situat de o parte şi de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între
occipital, parietal şi sffenoid. //(adj.) Os ~ . //(adj.) De la tâmple, s.n., pl. temporale.
tempóiul2,-ă 1. Care indică timpul, referitor la timp, care depinde de timp. /Propoziţie (circumstanţială) ~ = temporală. Conjuncţie - = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală, adj., pl. temporali,-e. temporală Propoziţie circumstanţială care arată timpul când se petrece acţiunea din regentă, s.f, g.-d. art. temporalei, pl. temporale.
temporalitate Caracterul a ceea ce există în timp. s.f, g.-d. art. temporalităţii.
temporar,-ă 1. Trecător, provizoriu, vremelnic. 2. Care desfăşoară o activitate doar pentru un anumit timp. adj., pl. temporari,-e.
temporiza tr. l.A amâna, a tergiversa, a tărăgăna. 2. A face să se producă cu intermitenţă, vb. /, ind. prez. 3 temporizează.
temporizare Acţiunea de a temporiza; tărăgănare, tergiversare, amânare, s.f., g.-d. art. temporizării, pl. temporizări.
temporizator,-oare Care temporizează, adj., pl. temporizatori,-oare.
temut1 1. (rar) Temere. 2. (înv.) Gelozie, s.n. temut2,-ă Care inspiră teamă, adj., pl. temuţi,-te. ten Culoarea şi calitatea pielii obrazului; (p. ext.) pielea obrazului. IFond de ~ = produs cosmetic colorat folosit ca fard. s.n., pl. tenuri.
tenace 1. Insistent, perseverent, stăruitor; dârz. 2. (despre materiale solide) Care prezintă tenacitate (2); rezistent, dur. adj., pl. tenaci,-ce.
tenacitate 1. însuşirea de a fi tenace (1); perseverenţă. 2. Caracteristică a unui material de a fi rezistent la rupere, deformându-se relativ mult sub acţiunea unor solicitări exterioare. 3. Mărime caracteristică a unui material solid, egală cu deformaţia lui specifică la rupere. s.f, g.-d. art. tenacităţii.
tenalgie Durere la tendoanele muşchilor, s.f, art. tenal-gia, g.-d. art. tenalgjei, pl. tenalgii, art. tenalgiile. tencui tr. A acoperi un perete, un zid etc. cu tencuială. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. ten-cuia; conj. prez. 3 să tencuiască, tencuială 1. Strat de mortar care se aplică pe pereţii şi pe tavanele construcţiilor pentru a le proteja şi pentru a obţine suprafeţe netede. 2. Tencuire, tencuit. s.f, g.-d. art. tencuielii, pl. tencuieli.
tencuire Acţiunea de a tencui; tencuit. s.f, g.-d. art. tencuirii, pl. tencuiri. tencuit Tencuire. s.n.
tencuitor (-cu-i-) Meseriaş care tencuieşte. s.m., pl. tencuitori.
tenculeţ Diminutiv al Iui teanc, s.n., pl. tenculeţe. tendalet (mar.) Tendă mică. [var. tendaletă s.f.] s.n., pl. tendalete.
tendaletă v. tendalet.
tendar (mar.) 1. Bară, bârnă pe care se sprijină partea de mijloc a unei tende. 2. Grindă utilizată la susţinerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. s.n., pl. tendare.
tendă Acoperiş de pânză (la o corabie, la o terasă etc.). s.f, g.-d. art. tendei, pl. tende. tendenţional,-ă (-ţi-o-) Care are o anumită tendinţă. adj.,pl. tendenţionali,-e. tendenţionism (-ţi-o-) Tendenţiozitate, s.n. tendenţios,-oasă (-ţi-os) Cu o anumită tendinţă; care insinuează ceva; părtinitor ii//., pl. tendenţioşi,-oase. tendenţiozitate (-ţi-o-) însuşirea de a fi tendenţios; tendenţionism, s.f, g.-d. art. tendenţiozităţii, tender Vagon ataşat la o locomotivă cu aburi în care se transportă apa şi combustibilul locomotivei, s.n., pl. tendere.
1219
teocratic
tendinită (med.) Inflamaţie a unui tendon. s.f., g.-d. art. tendinitei, pl. tendinite.
tendinos,-oasă Referitor la tendon; cu multe tendoane. adj., pl. tendinsşi,-oase. tendinţă 1. Dispoziţie firească, înclinare, pornire spre ceva. //Evoluţie a cuiva într-un anumit sens. 2. Reflectare în opera de artă a concepţiei despre lume a artistului. 3. Forţă care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare.
4.	(fig.) Orientare, direcţie, s.f, g.-d. art. tendinţei, pl. tendinţe.
tendon (anat.) Ţesut conjunctiv subţire, fibros, de culoare albă, care ajută la fixarea muşchilor pe oase. s.n., pl. tendoane.
tendor Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, format din două tije filetate în sens invers şi un manşon, s.n., pl. tendoare.
tenebră (livr.) întunecime, beznă; obscuritate, s.f, g.-d. art. tenebrei, pl. tenebre, tenebros,-oasă (livr.) 1. întunecos, obscur, sumbru; mohorât, //(s.m., la pl.) Grup de pictori italieni din sec. al XVII-lea, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată şi prin treceri bruşte de la lumină la umbră, cu efecte puternice de clarobscur. 2. (fig., despre oameni) Posomorât, închis. 3. (fig.) Ascuns şi perfid. adj., pl. tenebroşi,-oase.
tenesme (med.) Contracturi spastice, dureroase, ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare, s.n. pl. teniază (-ni-a-) Boală parazitară provocată de prezenţa teniei în organism, s.f, g.-d. art. teniazei. tenicid1 Substanţă cu efect tenicid2; tenifug1. s.n. tenicid2,-ă Care distruge viermii plaţi; tenifug2. adj., pl. tenicizi,-de.
tenie (-ni-e) Vierme parazit, care trăieşte în intestinul
subţire al omului sau al animalelor carnivore; panglică.
s.f, art. tgnia, g.-d. art. teniei, pl. tenii, art. teniile.
tenifug1 Tenicid1. s.n.
tenifug2,-ă Tenicid2. adj., pl. tenifugi,-ge.
tenis1 (mai ales la pl.) încălţăminte pentru tenis2, s.m.,
pl. tenişi.
tgnis2 (şi în sintagma ~ de câmp) Joc sportiv practicat de doi jucători sau de două perechi, care lovesc o minge cu rachetele pe un teren special amenajat, despărţit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ~ de masă = joc practicat de doi jucători sau de două perechi cu mingi de celuloid şi cu palete pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărţită în două părţi egale de un fileu; ping-pong. s.n.
ten)sist)c,-ă Referitor la tenis2, adj., pl. tenisistici,-ce. tenismen,-ă Sportiv care practică tenisul, s.m., pl. tenismgni; s.f, g.-d. art. tenismenei, pl. tenismene. tenoplastie Operaţie plastică pentru refacerea unui tendon. s.f, art. tenoplastia, g.-d. art. tenoplastiei, pl. tenoplastii, art. tenoplastule.
tensr 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreţ care are astfel de voce. /~ dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreţ care are această voce. 2. Categorie de instrumente muzicale de suflat având registrul cel mai înalt, s.m., pl. tenori, tenorino Tenor care cântă în falset, s.m. tenosinovită Inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. s.f, g.-d. art. tenosinovitei, pl. tenosino-vite.
tenotomie Operaţie care constă în secţionarea unui tendon. s.f., art. tenotomia, g.-d. art. tenotomiei, pl. tenotomii, art. tenotomiile.
tensioactiv,-ă (-si-o-) (chim., despre unele substanţe) Care modifică tensiunea superficială a unui lichid, adj., pl. tensioactivi,-e.
tensioactivitate (-si-o-) (chim.) Proprietate a unui corp introdus într-o soluţie de a modifica tensiunea superficială a solventului, s.f, g.-d. art. tensioactivităţii. tensiometru (-si-o-) 1. Aparat cu care se înregistrează tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale, s.n., art. tensiometrul, pl. tensiometre.
tensiona (-si-o-) tr. l.A întinde fibre sau coarde elastice. 2. (fig.) A produce încordare psihică, vb. /, ind. prez. 3 tensionează.
tensional,-ă (-si-o-) 1. (med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. 2. Referitor la tensiune (3). 3. De încordare psihică, adj., pl. tensionali,-e. tensionare (-si-o-) Acţiunea de a tensiona, s.f, g.-d. art. tensionării, pl. tensionări.
tensiune (-si-u-) 1. Stare a ceea ce este întins; încordare 2. (fig.) Situaţie încordată, zbucium sufletesc, nervozitate. 3. (fiziol.) ~ arterială = presiune pe cave sângele o exercită asupra pereţilor arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. ~ oculară = tensiune a arterelor oculare. 4. Diferenţă de potenţial între două puncte ale unui câmp electric.
5.	Foi^ă care ia naştere în interiorul unui corp supus unui efort. 6. Presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis, s.f, g.-d. art. tensiunii, pl. tensiuni, tensometrie Ansamblul metodelor utilizate la măsurarea tensiunilor din piesele supuse solicitărilor exterioare, s.f, art. tensometria, g.-d. art. tensometriei. tensometru Instrument mecanic, pneumatic sau electric, folosit în tensometrie. s.n., art. tensomgtrul, pl. tensomgtre. tensor Mărime matematică (utilizată şi în fizică), reprezentând o generalizare a noţiunii de vector. s.m.,pl. tensori.
tensorial,-ă (-ri-al) Referitor la tensori. adj., pl. tensoriali,-e. tenta tr. 1. A ademeni, a ispiti, a momi. 2. A încerca. vb. I, ind. prez. 3 tentează.
tentacul Fiecare dintre organele mobile, nearticulate, musculoase, ale unor animale (acvatice), care serveşte la pipăit, la apucat prada sau la deplasare, s.n., pl. tentat cule.
tentacular,-ă 1. Cu tentacule; ca un tentacul. 2. (fig.) Care se dezvoltă în toate direcţiile, adj., pl. tentaculari,-e. tentaculat (la pl.) încrengătură de animale acvatice, nevertebrate, dotate cu tentacule dispuse în jurul gurii; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. tentacu-lâte.
tentant,-ă Care tentează; ademenitor, ispititor, adj., pl. tentanţi,-te.
tentativă 1. Acţiune întreprinsă pentru a realiza ceva, fară a avea garanţia reuşitei; încercare (nereuşită).
2.	(jur.) încercare de a săvârşi o infracţiune, s.f, g.-d. art. tentativei, pl. tentative.
tentaţie (-ţi-e) Ademenire, atracţie, ispită, dorinţă, [var. tentaţiune .s./T] s.f, art. tentaţia, g.-d. art. tentaţiei, pl. tentaţii, art. tentaţiile, tentaţiune v. tentaţie.
tentă Amestec de culoare cu un solvent sau cu o altă culoare, folosit pentru redarea unei nuanţe; nuanţă a unei culori, s.f, g.-d. art. tentei, pl. tente, tenuto (it., muz.) Respectând valorile notelor, adv. teobromină (te-o-) Alcaloid sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros, folosit ca diuretic şi ca stimulent cardiac, extras din seminţele arborelui de cacao. s.f, g.-d. art. teobrominei, pl. teobromine. teocentrism (te-o-) (fii.) Concepţie filosofică potrivit căreia Dumnezeu este în centrul experienţei religioase, s.n. teocrat (te-o-) (rar) Membru al unei teocraţii; persoană care exercită o putere teocratică, s.m., pl. teocraţi. teocratic,-ă (te-o-) Referitor la teocraţie; de natură teocratică. adj., pl. teocratici,-ce.
teocraţie
1220
teocraţie (te-o-) Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care puterea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de cler; stat cu o astfel de guvernare, s.f., art. teocraţia, g.-d. art. teocraţiei, pl. teocraţii, art. teocraţiile.
teodicge (te-o-) Concepţie filosofico-religioasă care consideră că existenţa răului în lume nu infirmă dreptatea şi bunătatea divină, s.f., art. teodiceea, g.-d. art. teodiceei.
teodoMt (te-o-) Instrument optic folosit la măsurarea unghiurilor verticale şi orizontale, în lucrările geodezice şi topografice, s.n., pl. teodolite. teofanie (te-o-) (livr.) Manifestare sau apariţie a divinităţii, s.f, art. teofania, g.-d. art. teofamei, pl. teo-fami, art. teofamile.
teofiljnă (te-o-) Alcaloid cu acţiune diuretică şi vasodi-latatoare, extras din frunzele de ceai. s.f., g.-d. art. teofi-Unei.	_
teogamie (te-o-) (mit.) împerechere a unui zeu cu o muritoare, în general cu o regină (ceea ce acredita ideea eredităţii divine a copilului regal), s.f, art. teogamia, g.-d. art. teogamiei.
teogşnic,-ă (te-o-) Referitor la teogonie. adj., pl. teo-gfinici,-ce.
teogonje (te-o-) 1. Totalitatea miturilor despre originea zeilor şi genealogia lor. 2. Ansamblul divinităţilor unui popor, s.f., art. teogonia, g.-d. art. teogomei, pl. teogonii, art. teogoniile.
teolfig (te-o-) Specialist în teologie; persoană care se ocupă cu probleme de teologie, s.m., pl. teologi, teologal,-ă (te-o-) (rar) Teologic, adi., pl- teologali,-e. teolfiglc,-ă (te-o-) Referitor la teologie; teologal, adj., pl. teolagici,-ce.
teologie (te-o-) 1. Disciplina care se ocupă cu justificarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii.
2.	Doctrină religioasă a unei personalităţi, a unei şcoli etc. 3. Studii teologice, s.f., art. teologia, g.-d. art. teologiei.
teologizâ (te-o-) tr. A da caracter teologic, vb. I, ind. prez. 3 teologizează.
teomahie (te-o-) (mit.) Luptă între zei. s.f, art. teo-mahia, g.-d. art. teomahjei.
teomanţie (te-o-) Artă a ghicitului în care prezicătorii consideră că sunt inspiraţi de divinitate, s.f, art. teomanţia, g.-d. art. teomanţiei. teorbă (te-or-) Instrument muzical, mai mare ca lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave, s.f, g.-d. art. tearbei, pl. teorbe.
teorgmă (te-o-) (mat.) Enunţ al cărui adevăr se stabileşte prin demonstraţie, s.f, g.-d. art. teoremei, pl. teoreme.
teoretic.-ă (te-o-) 1. Bazat pe teorie; referitor la teorie, la conţinutul de idei. //Care are natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. 2. Abstract, conceptual, noţional, speculativ, adj., pl. teoretici,-ce. teoreticeşte (te-o-) (rar) Din punct de vedere teoretic. adv.
teoretician,-ă (te-o-, -ci-an) Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al cunoaşterii. s.m., pl. teoreticieni; s.f, g.-d. art. teoreticienei, pl. teoreticiene.
teoretiza (te-o-) tr. A sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii, vb. I, ind. prez. 3 teoretizează.
teoretizare (te-o-) Acţiunea de a teoretiza, s.f, g.-d. art. teoretizării, pl. teoretizări, teorie (te-o-) 1. Formă superioară de reflectare a realităţii cu ajutorul abstractizărilor. 2. Sistem de idei, concepte, ipoteze care explică fapte sau evenimente din anumite domenii, lin ~ = făcând abstracţie de realitate. 3. -a
relativităţii = teorie a relaţiilor dintre spaţiu, timp şi mişcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fi-zice sunt enunţate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât şi pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. ~a literaturii = ramură a ştiinţei literaturii care studiază genurile, speciile literare, curentele şi metodele artistice etc. ~a informaţiei = teorie matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie, ale posibilităţilor de păstrare şi de transmitere a informaţiilor etc. 4. Partea teoretică a instrucţiei militare, s.f, art. teoria, g.-d. art. teoriei, pl. teorii, art. teoriile, teozof (te-o-) Adept al teozofîei. s.m., pl. teozofi. teozofic,-ă (te-o-) Referitor la teozofie. adj., pl. teozofici,-ce.
teozofie (-te-o-) Teorie filosofico-religioasă de origine orientală, care susţine cunoaşterea nemijlocită a divinităţii, prin legături cu lumea transcendentală, s.f., art. teozofia, g.-d. art. teozofîei. teptjl v. tiptil.
ter (lat.) 1. De trei ori. 2. Pentru a treia oară. adv. teracfit1 De culoarea argilei arse; roşiatic, adj. invar. teracgt2 Culoare teracot1. s.n. teracată 1. Produs ceramic obţinut prin arderea (şi lă-cuirea) argilei, din care se obţin plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă (1).
3.	Sculptură realizată în tehnica teracotei (1). s.f, g.-d. art. teracQtei, pl. teracate.
teracotist Muncitor specializat în aplicarea teracotelor pe suprafaţa sobelor, s.m., pl. teracotişti, terapeut,-ă Medic specialist în terapeutică, s.m., pl. terapeuţi; s.f, g.-d. art. terapeutei, pl. terapeute. terapeutic,-! Referitor la terapeutică, adj., pl. terapeutici,-ce.
terapeutică (-pe-u-) Ramură a medicinei care studiază mijloacele şi metodele de tratament ale bolilor; ştiinţa vindecării bolilor; terapie, s.f, g.-d. art. terapeuticii, pl. terapeutici.
terapie Terapeutică. I- intensivă ~ terapie prin care bolnavii abia operaţi sau aflaţi în stare foarte gravă sunt permanent asistaţi de personal medical în saloane speciale; reanimare. ~ tisulară = histoterapie. s.f., art. terapia, g.-d. art. terapiei, pl. terapii, art. terapiile, terariu 1. Spaţiu în care sunt crescute animale terestre (şopârle, şerpi, broaşte ţestoase etc.) pentru a fi studiate.
2.	Teren pietros amenajat pentru cultivarea unor plante.
3.	(rar) Stâncărie. s.n., art. terariul, pl. terarii, art. terariile. teras v. teraz.
terasa tr. A amenaja un terasament pe un teren. vb. I, ind. prez. 3 terasează.
terasament 1. Lucrare de săpare şi realizare a unor umpluturi din pământ pentru nivelarea unui teren, pentru realizarea unei şosele, a unei căi ferate etc. 2. Lucrare executată în scopul realizării unei construcţii sau al extragerii unor materiale necesare şantierelor de construcţii. 3. Ansamblul construcţiilor, de obicei din pământ şi roci, care constituie infrastructura unei şosele, a unei căi ferate, a unui canal etc. s.n., pl. terasamgnte. terasare Acţiunea de a terasa. //Metodă de combatere a eroziunii solului produse de apele de scurgere, prin realizarea de terase pe un teren înclinat, s.f, g.-d. art. terasării, pl. terasări.
terasă1 1. Platformă deschisă, anexă a unei clădiri, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiş, amenajată ca loc de odihnă sau de agrement. 2. Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri, în grădini etc. 3. Porţiune de trotuar din faţa unei cafenele, a unui bar, a unui restaurant etc., unde sunt aşezate mese pentru consumatori. 4. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarţei
1221
termen
pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare, s.f., g.-d. art. terasei, pl. terase. terasa2 v. teraz.
terasigr,-ă (-si-er) I. adj. (Care ţine) de terasament.
II.	s.m. Lucrător la terasamente. adj., s.m., pl. terasieri,-e. teratoggn,-ă (med.) Care produce malformaţii, anomalii. adj., pl. teratogeni,-e.
teratologic,-ă Referitor la teratologie. adj., pl. teratolagici,-ce.
teratologie Ramură a biologiei, care studiază malformaţiile şi anomaliile de structură ale organismelor, s.f, art. teratologia, g.-d. art. teratologiei. teratom Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite ţesuturi, fără legătură cu organele în care a apărut, s.n., pl. teratoame. teratran Emiţător de unde a căror lungime depăşeşte lungimile de undă ale luminii, s.n. teraz Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici şi negre. //Vin obţinut din aceşti struguri. [var. teras s.n, terasă î./’] s.n. terbentmă v. terebentină.
tgrbiu Element chimic din grupa lantanidelor. s.n., art. tgrbiul.
tgrchea-bgrchea Calificativ pentru un om neserios, care nu e bun de nimic. s.m. fi f, g.-d. lui terchea-berchea, pl. terchea-berchea
terci Mâncare preparată din mălai fiert cu apă; mămăligă foarte moale. IA face pe cineva (sau ceva) ~ = a distruge, a nimici, s.n., pl. terciuri. terciui tr. A strivi, a zdrobi, a transforma într-o pastă moale; a face terci; (fig.) a nimici, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. terciuiesc, imperf. 3 sg. terciuia; conj. prez. 3 să terciuiască.
terciuială Terciuire. s.f, g.-d. art. terciuielii, pl. terciuieli. terciuire Acţiunea de a terciui; terciuială. s.f, g.-d. art. terciuirii, pl. terciuiri.
tercot Material textil din amestec de fibre naturale şi sintetice, s.n., pl. tercoturi.
terebentină Lichid incolor, cu miros pătrunzător obţinut din răşina coniferelor, întrebuinţat în industrie şi în medicină, [var. terbentmă, terpentmă .v./T] s.f, g.-d. art. terebentinei, pl. terebentine.
terebint Arbore răşinos mediteranean, din care se extrag terebentina şi alţi tananţi. s.m., pl. terebinţi. tergn 1. Suprafaţă de pământ (delimitată). IA câştiga ~ = a progresa într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A pierde ~ = a pierde şansele de succes. A sonda (sau a pipăi, a tatona) ~ul = a se informa, a cerceta situaţia, împrejurările. A părăsi ~ul = a ceda, a se da bătut. 2. Solul din punct de vedere geografic, geologic etc. ~uri paleozoice. 3. Loc, regiune (din punct de vedere al calităţilor sale). ~ fertil. 4. (fig.) Domeniu, sferă de activitate. IPe ~ = la faţa locului. 5. Spaţiu amenajat pentru o anumită activitate: sport, vânătoare etc. s.n., pl. terenuri. tergstru,-a Referitor la Pământ; de pe Pământ; pământesc. adj., pl. tereştri,-stre.
terezie Cântar format dintr-o pârghie mobilă cu braţe egale de care atârnă câte un taler (pentru greutăţi şi pentru obiecte), s.f., art. terezia, g.-d. art. tereziei, pl. terezii, art. tereziile.
terfeli tr. l.A murdări, a păta, a mânji. 2. (fig.) A insulta, a înjosi, a compromite, vb. IV, ind. prez. hsg. şi 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 să terfelească, terfelire Acţiunea de a terfeli, s.f., g.-d. art. terfelirii, pl. terfeliri.
terfeloagă v. terfelog.
terfelfig Registru, catastif; carte (veche, zdrenţuită şi murdară), [var. terfeloagă s/] s.n., pl. terfeloage. terfelogit,-ă (despre hârtii, dosare etc.) Vechi, zdrenţuit, murdar, adj., pl. tefelogiţi,-te.
tergşl Fibră textilă obţinută prin procedee chimice din răşini sintetice poliesterice; (p. ext.) ţesătură din astfel de fibre, s.n., pl. tergaluri.
tergiman (înv.) Interpret, translator, traducător, s.m., pl. tergimani.
tergiversa tr. A amâna rezolvarea unei situaţii, luarea unei decizii etc.; a tărăgăna, vb. I, ind. prez. 3 tergiversează.
tergiversare Acţiunea de a tergiversa; tărăgăneală, trenare, amânare; tergiversaţiune. s.f., g.-d. art. tergiversării, pl. tergiversări.
tergiversaţiune (-ţi-u-) (înv.) Tergiversare, s.f, g.-d. art. tergiversaţiunii, pl. tergiversaţiuni. teriac (-ri-ac) (rar) Remediu împotriva otrăvurilor, s.n., pl. teriacuri.
teribil,-ă 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (fam.) Extraordinar, grozav, formidabil, colosal. 3. (adv.) Foarte, extrem de... adj., pl. teribili,-e. teribilism 1. Atitudine, vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă. 2. Manifestare, atitudine neobişnuită, bizară; excentricitate, bizarerie, s.n., pl. (1) teribilisme.
teribilist,-ă (Om) care vrea să pară teribil; (om) extravagant, excentric, adj., s.m. şi f, pl. teribilişti,-ste. teribilitate (rar) însuşirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe, fapte teribile; teribilisme, s.f, g.-d. art. teribilităţii, pl. teribilităţi.
tericol,-ă (rar despre animale) Care trăieşte pe pământ. adj., pl. tericoli,-e.
terigr (-ri-er) Rasă de câini de talie mică, cu botul pătrat, folosiţi la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. s.m., pl. terieri. terifiant,-ă (-fi-ant) (livr.) înspăimântător, îngrozitor; terific. adj., pl. terifianţi,-te. terifjc,-ă (livr.) Terfiant. adj., pl. terifici,-ce. terigen,-ă (despre depozite marine) Format din materiale aduse de fluvii de pe uscat, adj., pl. terigeni,-e. terilen v. terilenă.
terilenă Fibră textilă sintetică obţinută dintr-un subprodus al huilei, [var. terilen í.rc.] s.f., g.-d. art. terilenei. terină (livr.) Vas de pământ, smălţuit, utilizat pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor, s.f, g.-d. art. termei, pl. terme.
tenst Soldat care beneficiază de reducerea duratei serviciului militar, s.m., pl. terişti. teritorial,-ă (-ri-al) Referitor la un teritoriu; care aparţine unui teritoriu. /Ape ~ = porţiune de mare sau de ocean asupra căreia îşi exercită suveranitatea statul riveran. Armată ~ = (în vechea organizare militară) armată alcătuită din soldaţi rezervişti, destinată apărării interne a unui teritoriu în caz de război. adj.,pl. teritoriali,-e. teritorialitate (-ri-a-) Caracteristica de a aparţine unui stat. I~a legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepţii, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său sau infracţiunilor săvârşite pe aceste teritoriu. s.f., g.-d. art. teritorialităţii, teritoriu 1. întindere de pământ cuprinsă între frontierele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă autorităţii acelui stat. 2. (fig.) Sferă de activitate, domeniu, s.n., art. teritoriul, pl. teritorii, art. teritoriile. termal,-ă (despre izvoare minerale) Care izvorăşte cald din pământ şi are, de obicei, proprietăţi terapeutice; (despre localităţi, staţiuni) cu izvoare calde de ape minerale. /Apă ~ = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât temperatura medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni, adj., pl. termali,-e. tgrme (la romani) Băi publice cu ape termale, s.f. pl. tgrmen1 1. Cuvânt, expresie care denumeşte ceva. 2. A fi în ~i buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 3. Cuvânt sau grup de cuvinte cu o
termen
1222
accepţie specifică într-o sferă de activitate. 4. Fiecare dintre elementele unei comparaţii. 5. Element primar al unui enunţ sau sistem logic. //Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport, s.m., pl. termeni. termen2 1. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie şă se înfăptuiască, să se întâmple ceva; (pop.) soroc, lîn ~ de... = în timp de... 2. Eveniment viitor şi sigur în ceea ce priveşte producerea lui, dar incert în privinţa datei la care se va produce. 3. Dată fixă la care, conform unui angajament sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie bănească; scadenţă, lîn (sau la) ~ = la data prevăzută, fixată. ~-limită = ultimul termen. 4. în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar. A fi în ~ = a-şi face stagiul militar. 5. (înv.) Limită, hotar, sfârşit, s.n., pl. termene.
termenvox Aparat muzical electronic, la care execuţia se face prin mişcarea mâinii în apropierea unei antene. s.n., pl. termenvQxuri.
termic,-ă Referitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. /Centrală ~ = centrală în care se produce căldura care este distribuită prin intermediul unui agent termic. Agent ~ = apă caldă, abur etc. care transferă căldură într-o instalaţie termică, adj., pl. termici,-ce. termician (-ci-an) Specialist în folosirea energiei termice. s.m., pl. termicieni.
termicitate Caracteristică a unui sistem fizico-chimie de a schimba căldura cu mediul înconjurător, s.f, g.-d. art. termicităţii.
termidor A unsprezecea lună din calendarul republican francez (20 iulie-18 august), s.m. termidorian,-ă (-ri-an) I. adj. Referitor la evenimentele din 9 termidor. II. s.m. şi f. (la pl.) Nume dat în timpul Revoluţiei burgheze din Franţa participanţilor la lovitura de stat din 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). adj., s.m. şi f, pl. termidorieni,-e. termie (fiz.) Unitatea de măsură a cantităţii de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unităţi de lucru mecanic, s.f., art. termia, g.-d. art. termiei, pl. termü, art. termnle. termifica v. termofica. termificare v. termoficare.
termina 1. tr. A duce o acţiune până la capăt; a sfârşi, a isprăvi. 2. refl. A se încheia, a lua sfârşit. 3. refl. A avea ca terminaţie, a se sfârşi în .. ./(fam.) Ase ~ cu cineva, se spune când cineva nu mai are nicio şansă de scăpare. vb. /, ind. prez. 1 sg. termin, 3 termină; conj. prez. 3 să termine; imper. 2 sg. termină. terminal1 1. Partea de sfârşit a unui organ, a unei instalaţii etc. 2. (inform.) Dispozitiv care permite introducerea datelor şi citirea rezultatelor într-un calculator (2); display video, imprimator. 3. Punct de plecare sau de sosire a pasagerilor pe un aeroport; aerogară urbană.
4.	(transp.) Staţie finală pentru încărcarea şi descărcarea conteinerelor. 5. (transp.) Ansamblul instalaţiilor pentru încărcarea sau descărcarea petrolierelor la capătul unui pipeline. 6. Element de conectare al componentelor electronice. 7. Staţie de radioreleu, componentă a unei reţele de radiorelee. s.n., pl. terminale. terminal2,-ă Aflat la extremitate, la vârf, la capăt, adj., pl. terminali,-e.
terminare 1. Faptul de a (se) termina; sfârşit; terminat. 2. (înv.) Terminaţie (2). s.f, g.-d. art. terminării, pl. terminări.
terminat1 Terminare, s.n.
terminat2,-ă 1. (despre acţiuni) Dus până la capăt; sfârşit. 2. (fam., despre oameni) Sfârşit din punct de vedere fizic, moral, material; pentru care nu mai există
şanse de revenire la situaţia mai bună dinainte, adj., pl. terminaţi,-te.
terminate (în loc.) Pe ~ = aproape de a se termina, pe sfârşite, loc. adv.
terminaţie (-ţi-e) 1. Partea de sfârşit, terminală a unui lucru. 2. (lingv.) Sunet sau grup de sunete care se află la sfârşitul unui cuvânt; terminare (2). //(rar) Desinenţă. s.f, art. terminaţia, g.-d. art. terminaţiei, pl. terminaţii, art. terminaţiile.
terminolog Specialist în terminologie, s.m., pl. termi-noiagi.
terminologic,-ă De terminologie, adj., pl. terminologici,-ce.
terminologie Ansamblul termenilor de specialitate utilizaţi într-o disciplină ştiinţifică, într-un domeniu de activitate etc. s.f, art. terminologia, g.-d. art. terminologiei, pl. terminologii, art. terminologiile, terminus Capătul unei linii de transport în comun. s.n. termion (fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă, s.m., pl. termiani. termionică (-mi-o-) Capitol al fizicii care studiază emisia de ioni sau de electroni de către substanţele ajunse la temperaturi ridicate, s.f, g.-d. art. termianicii. termjst Specialist în întreţinerea şi repararea centralelor termice, s.m., pl. termişti.
termistor Semiconductor a cărui rezistenţă electrică variază în funcţie de temperatură, s.n.. pl. termistoare. termit Amestec din pulbere de aluminiu şi un oxid de alt metal, care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată, fiind întrebuinţat în sudură, în metalurgie etc. s.n., pl. termituri.
termită (la pl.) Ordin de insecte tropicale dăunătoare, asemănătoare cu furnica; (la sg.) insectă din acest ordin. s.f, g.-d. art. termitei, pl. termite, termo- Element de compunere care înseamnă „căldură”.
termoacustic,-ă (-mo-a-) De termoacustică. //Referitor la căldură şi la sunete, adj., pl. termoacastici,-ce. termoacustică (-mo-a-) Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră, s.f, g.-d. art. termoacusticii.
termoanalgezie (-mo-a-) (med.) Lipsă de durere la excitanţi termici, care în mod normal produc durere, s.f, art. termoanalgezia, g.-d. art. termoanalgeziei. termoanemometru (-mo-a-) Aparat care determină viteza vântului, măsurând rezistenţa electrică a unui filament încălzit, s.n., art. termoanemometrul, pl. termo-anemometre.
termoaprindere (-mo-a-) Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere, s.f., g.-d. art. termoaprinderii. termobarograf Instrument pentru măsurarea presiunii şi a temperaturii, s.n., pl. termobarografe. termobarometru Instrument cu care se măsoară temperatura şi presiunea atmosferică, s.n., art. termo-barometrul, pl. termobarometre. termocarst Formă joasă de relief (depresiune, pâlnie etc.) produsă în urma topirii unui gheţar, s.n., pl. termo-carsturi.
termocauter (-ca-u-) Aparat de cauterizare care acţionează cu ajutorul căldurii, s.n., pl. termocautere. termoceas Ceas care funcţionează prin convertirea căldurii corpului uman în energie electrică, s.n., pl. ter-moceasuri.
termocentrală Centrală electrică în care se foloseşte energia termică produsă de cărbuni, păcură etc. s.f, g.-d. art. termocentralei, pl. termocentrale. termochimic,-ă Referitor la termochimie. adj., pl. termochimici,-ce.
1223
termometrie
termochimie Ramură a chimiei fizice care studiază efectele termice din unele reacţii chimice şi din unele procese fizico-chimice. s.f., g.-d. art. termochimiei. termocinetică Ramură a fizicii moleculare care studiază transferul de căldură, s.f., g.-d. art. termocineticii. termocoagulare (-co-a-) Metodă chirurgicală folosită pentru a coagula sângele cu ajutorul unui termocauter. s.f., g.-d. art. termocoagulării, pl. termocoagulări. termocolare Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii, s.f, g.-d. art. termocolării, pl. termocolări. termocompresor Compresor cu un schimbător de căldură, care utilizează căldura vaporilor rezultaţi în timpul procesului de distilare, concemtrare etc. s.n., pl. termo-compresoare.
termoconductibilitate Caracteristică a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură, s.f, g.-d. art. ter-moconductibilităţii. '
termoconducţie (-ţi-e) (fiz.) Conducţie termică, s.f, art. termoconducţia, g.-d. art. termoconducţiei, pl. ter-moconducţii, art. termoconducţiile. termocontractabil,-ă (despre materiale plastice) Care se contractă la căldură, adj., pl. termocontractabili,-e. termoconvecţie (-ţi-e) Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid determinată de diferenţa de temperatură dintre anumite zone ale acestuia, s.f, art. termo-convecţia, g.-d. art. termoconvecţiei, pl. termoconvecţii, art. termoconvecţiile.
termocopiere (-pi-e-) Reproducere a unei planşe, a unui act etc. folosind hârtie acoperită cu un strat subţire de substanţă sensibilă la căldură, s.f, g.-d. art. termo-copierii, pl. termocopieri.
termocuplu Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite, având capetele sudate, şi dintr-un instrument electric de măsură, intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii, s.n., art. termocuplul, pl. termocupluri. termodifuzie (-zi-e) Răspândire a moleculelor unei substanţe între două regiuni cu temperaturi diferite, trecerea fScându-se dinspre regiunea mai caldă către cea mai rece. [var. termodifuziune s.f.} s.f, art. termodifazia, g.-d. art. tennodifuziei, pl. termodifuzii. art. termodifuziile. termodifuziune v. termodifuzie. termodinamic,-ă De termodinamică, adj., pl. termo dinamici,-ce.
termodinamică Ramură a fizicii care studiază legile generale ale proceselor ce determină transformarea căldurii în lucru mecanic şi invers s.f, g.-d. art. termodinamicii.
termodispersie (-si-e) (biol.) Termoliză. s.f, art. ter-modispersia, g.-d. art. termodispersiei. termoelasticitate Capitol al fizicii care studiază deformaţiile corpurilor solide datorate acţiunii unui câmp termic, s.f, g.-d. art. termoelasticităţii. termoelectric,-ă Referitor la termoelectricitate. /Centrală ~ = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. adj., pl. termoelgctrici,-ce.
termoelectricitate Parte a fizicii care studiază relaţiile dintre fenomenele electrice şi cele termice apărute în conductoare şi în semiconductoare, s.f, g.-d. art. termo-electricităţii.
termoelement (tehn.) Termocuplu. s.n., pl. termoele-mente.
termoenergetic,-ă Referitor la termoenergetică. adj., pl. termoenergetici,-ce.
termoenergetică Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea şi utilizarea căldurii, s.f, g.-d. art. termoenergeticii.
termoenergetician,-ă (ci-an) Specialist în termoenergetică. s.m., pl. termoenergeticieni; s.f, g.-d. art. termoenergeticienei, pl. termoenergeticigne.
termoestezje Sensibilitate (nervoasă) la variaţiile de temperatură, s.f, art. termoestezia, g.-d. art. termoes-teziei.
termofica tr. A alimenta un consumator casnic sau industrial cu căldura produsă într-o instalaţie specială. [var. termifica vb.] vb. I (numai la timpuri compuse, ger., part., supin).
termoficare Sistem de alimentare cu căldură a unor locuinţe, întreprinderi etc. printr-o reţea de distribuţie, conectată la un centru de producere, [var. termificare s.f] s.f., g.-d. art. termoficării, pl. termoficări. termofil,-ă 1. (despre bacterii, plante) Iubitor de căldură. 2. (despre microbi) Care este prezent în apele termale. adj., pl. termofili,-e.
termofixare Stabilizare a caracteristicilor unui produs textil (formă, culoare, dimensiuni etc.) prin tratare la cald într-un mediu uscat, s.f, g.-d. art. termofixării, pl. termofixări.
termofor Recipient de cauciuc sau de metal umplut cu apă caldă ori pernă electrică folosită în scop terapeutic, prin aplicare pe o parte bolnavă a corpului, s.n., pl. termofoare. termofosfat îngrăşământ chimic obţinut prin încălzirea puternică a fosfaţilor naturali, s.m., pl. termofosfaţi. termogen1 Substanţă care, prin aplicarea pe piele, produce o reacţie terapeutică locală, de natură termică, s.n. termogen2,-ă Care produce căldură, adj., pl. termo-geni,-e.
termogeneză Capacitate a organismului de a produce
căldură, s.f., g.-d. art. termogenezei.
termograf Aparat care înregistrează grafic variaţiile de
temperatură, s.n., pl. termografe.
termografie,-ă Referitor la termografie. adj., pl. ter-
mografici,-ce.
termografie (med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezenţa tumorilor, s.f, art. termografia, g.-d. art. termo-grafiei.
termogramă Diagramă a temperaturii obţinută pe termograf. s.f, g.-d. art. termogramei, pl. termograme. termoizola (-mo-i-) tr. A izola (ceva) termic, vb. I, ind. prez. 3 termoizolează.
termoizolant (-mo-i-) (despre materiale) Care izolează termic, împiedicând transmiterea căldurii; izolant termic, termoizolator. adj., pl. termoizolanţi,-te. termoizolare (-mo-i-) Izolare termică; termoizolaţie. s.f., g.-d. art. termoizolării, pl. termoizollri. termoizolator,-oare (-mo-i-) Termoizolant. adj., pl. termoizolatari,-oare.
termoizolaţie (-mo-i-, -ţi-e) Termoizolare. s.f, art. ter-moizolâţia, g.-d. art. termoizolaţiei, pl. termoizolaţii, art. termoizolaţiile.
termolabil,-ă (despre materiale, substanţe etc.) Sensibil la căldură; care îşi modifică însuşirile în urma variaţiei de temperatură, adj., pl. termolabili,-e. termo Uză (biol.) Proces fiziologic prin care un organism pierde surplusul de căldură; termodispersie. s.f, g.-d. art. termolizei.
termologie Ramură a fizicii care studiază căldura, s.f, art. termologia, g.-d. art. termologjei. termoluminescenţă/termoluminiscenţă Emisiune de radiaţii luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp. s.f, g.-d. art. termoluminescenţei/ termoluminis-cenţei.
termoluminiscenţă v. termoluminescenţă. termometrie,-ă Referitor la termometru, adj., pl. termometrici,-ce.
termometrie Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor, s.f, art. termometria, g.-d. art. termome-triei.
termometru
1224
termometru Instrument utilizat pentru măsurarea temperaturilor, alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat şi terminat cu un rezervor care conţine un lichid dilatabil (alcool, mercur etc.). s.n., art. termometrul, pl. termometre,
termomineral,-ă (despre apă, izvoare) Termal şi cu săruri minerale, adj., pl. termominerali,-e. termonastie Mişcare de deschidere sau de închidere, provocată, la unele flori, de variaţiile de temperatură, s.f, art. termonastia, g.-d. art. termonastiei, pl. termonastii, art. termonastiile.
termonuclear,-ă (-cle-ar-) (despre energia nucleară) Obţinut prin fuziunea nucleelor de atomi uşori. /Reacţie ~ = reacţie de fuziune a nucleelor elementelor uşoare, produsă prin realizarea unor temperaturi foarte mari. //Care se bazează sau se referă la reacţia termonucleară. /Armă ~ = bombă cu hidrogen, adj., pl. termonucleari,-e. termopan Geam special care asigură o bună izolare termică, fonică etc. //(adj.) Uşă ~. s.n. termopauză Strat al atmosferei înalte, care separă ter-mosfera de exosferă şi în care temperatura rămâne constantă. s.f., g.-d. art. termopauzei. termopilă Pilă termoelectrică, s.f, g.-d. art. termopilei. termoplast Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. s.n., pl. termoplaste.
termoplastic,-ă (despre materiale solide) Care nu-şi modifică structura când este încălzit şi apoi răcit, adj., pl. termoplastici,-ce.
termopropulsare Propulsare prin energie termică, s.f, g.-d. art. termopropulsării, pl. termopropulsări. termoprotector,-oare Care asigură termoprotecţie. adj., pl. termoprotectori,-oare. termoprotecţie (-ţi-e) Ansamblu de operaţii şi mijloace tehnice, care protejează de efectele încălzirii excesive, s.f, art. termoprotecţia, g.-d. art. termopro-tgcţiei, pl. termoprotgcţii, art. termoprotgcţiile. termoradiant,-ă (-di-ant) (fiz., despre corpuri) Care radiază căldură, adj., pl. termoradianţi,-te. termoreactiv,-ă (-re-ac-) (despre substanţe) Care poate fi prelucrat sub influenţa căldurii (devenind apoi solid), adj., pl. termoreactivi,-e. termoreceptor Organ de simţ situat în dermă, care este sensibil la variaţiile de temperatură ale mediului. s.m., pl. termoreceptori.
termoregla tr. A realiza acţiunea de termoreglare. vb. I, ind. prez. 3 termoreglează.
termoreglare 1. Menţinere constantă a temperaturii într-un sistem tehnic sau într-o incintă. 2. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menţinută constantă, indiferent de variaţiile temperaturii din mediul ambiant, s.f., g.-d. art. termoreglării. termoregulator Termostat (1). s.n., pl. termoregula-toare.
termorelgu Releu comandat de modificarea temperaturii mediului sau de căldura produsă la trecerea curentului electric prin elementul sensibil, s.n., pl. termorelge. termorezistgnt,-ă (despre unele materiale) Rezistent la căldură, adj., pl. termorezistenţi,-te. termorezistenţă 1. însuşire a unor materiale de a nu-şi modifica proprietăţile sub acţiunea căldurii. 2. Rezistenţă electrică folosită pentru măsurarea temperaturii. s.f, g.-d. art. termorezistgnţei, pl. (2) termorezistgnţe. termorlgid,-ă (despre unele materiale) Care sub influenţa căldurii îşi modifică definitiv structura, adj., pl. termorigizi,-de.
termos Vas de sticlă cu pereţi dubli, argintaţi, protejaţi de o cutie metalică, folosit pentru păstrarea unui lichid la
o	temperatură constantă, s.n., pl. termosuri, termoscop Instrument folosit pentru punere în evidenţă a unor diferenţe de temperatură, s.n., pl. termoscoape.
termoscopje Măsurare a temperaturii, s.f, art. termo-scopia, g.-d. art. termoscopiei. termosensibil,-ă Sensibil la căldură, adj., pl. termo-sensibili,-e.
termosenslbllltşte Sensibilitate la căldură, s.f, g.-d. art. termosensibilităţii, pl. termosensibilitlţi. termosfgră lonosferă. s.f, g.-d. art. termosfgrei. termosifen Sistem de conducte într-o instalaţie de încălzire centrală, în care circulaţia fluidului se face în circuit închis, datorită diferenţei dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare şi greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură, s.n., termosifoane. termosolubil,-a Solubil la cald. adj., pl. termosoljibili,-e. termostabil,-ă (despre materiale, substanţe etc.) Care nu îşi modifică însuşirile în urma variaţiilor de temperatură. adj., pl. termostabili,-e. termostabilitate însuşirea de a fi termostabil. s.f, g.-d. art. termostabilităţii.
termostat 1. Aparat automat care menţine o temperatură constantă într-un circuit sau într-o incintă; termoregulator. //Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul lichidului de răcire. 2. Incintă în care se menţine o temperatură constantă în vederea efectuării unor operaţii tehnologice, a unor procese chimice, biologice etc. s.n., pl. termostate. te rm os ta ta re Operaţie de menţinere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient, s.f., g.-d. art. termostatării.
termostatic,-ă Referitor la termostat. //Care poate menţine o anumită temperatură (stabilă şi echilibrată). adj., pl. termostatici,-ce.
termosterilizare Sterilizare cu ajutorul căldurii, s.f., g.-d. art. termosterilizării, pl. termosterilizări. termosudabil,-ă Care se poate suda prin căldură, adj., pl. termosudâbili,-e.
termotactism (biol.) Reacţie a microorganismelor la variaţiile de temperatură, s.n.
termotehnică 1. Ramură a tehnicii care studiază folosirea căldurii în scopuri casnice sau industriale. 2. Ramură a fizicii care studiază problemele de căldură şi de termodinamică, s.f, g.-d. art. termotghnicii. termoterapje Tratament al unei boli cu ajutorul căldurii. s.f, art. termoterapia, g.-d. art. termoterapiei. termotropism Caracteristică a unor organisme de a se orienta spre o sursă de căldură, s.n. termovizigră Instalaţie de încălzire care se poate aplica pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. s.f, g.-d. art. termovizierei, pl. termovizigre. termoviziune (tehn.) înregistrare de la distanţă a variaţiilor de temperatură, cu ajutorul unei camere de televiziune. //Procedeu de detectare rapidă a incendiilor, s.f, g.-d. art. termoviziunii.
termovizer (med.) Aparat folosit la diagnosticarea bolilor vaselor sangvine, s.n., pl. termovizoare. tern,-ă (livr.) 1. Şters, spălăcit, lipsit de luciu. 2. (fig.) Mediocru, neînsemnat. Viaţă ~. 3. (fig., despre opere literare) Lipsit de originalitate, de imaginaţie; banal, adj., pl. temi,-e.
ternar,-ă 1. Alcătuit din trei elemente. //De ordinul al treilea. 2. (despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, fiecare având câte o silabă accentuată. 3. (muz., despre o succesiune ritmică, o măsură) Care se divizează în trei. adj., pl. ternari,-e.
ternat,-ă (biol., despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind din acelaşi loc. adj., pl. temaţi.-te. tgrna Combinaţie de trei elemente, s.f, g.-d. art. tgmei, pl. tgme.
terniQn (-ni-on) Dulap metalic, cu despărţituri mici în care se ţin biletele de tren. s.n.,pl. temioane.
1225
testator
teroare 1. Frică, spaimă (puternică), groază provocată intenţionat prin diverse mijloace de intimidare. 2. Asuprire bazată pe intimidare, pe ameninţare, s.f., g.-d. art. terQrii.
terofită Plantă erbacee anuală, care se înmulţeşte prin seminţe sau prin spori, s.f., art. terofitei, pl. teroflte. teromsrfă (la pl.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre având trăsături comune cu mamiferele şi cu ste-gocefalii; (la sg.) reptilă din această specie, s.f., g.-d. art. teromprfei, pl. teromorfe.
terorism 1. Sistem de acţiuni violente, de ameninţări, comise de un grup sau de o organizaţie, care produc neîncredere şi insecuritate, cu scopul de a determina schimbări politice. 2. Atitudine, manifestare teroristă, s.n. terorist,-a (Adept) al terorismului; (persoană) care terorizează, adj., s.m. şi f, pl. terorişti,-ste. teroriza tr. A ţine sub teroare; a înspăimânta, a îngrozi. vb. I, ind. prez. 3 terorizează.
terorizare Acţiunea de a teroriza, s.f, g.-d. art. terorizării, pl. terorizări.
terosona tr. A aplica un strat protector, anticoroziv, pe suprafaţa inferioară a caroseriei unui autovehicul, vb. I, ind. prez. 3 terosonează.
terosonare Acţiunea de a terosona. s.f, g.-d. art. terosonării, pl. terosonări.
terotehnlc,-ă Referitor la terotehnică. adj., pl. tero-tehnici,-ce.
terotehnică Domeniu interdisciplinar care are implicaţii în proiectarea, construirea, exploatarea, întreţinerea şi repararea pieselor şi organelor de maşini în scopul rentabilizării lor optime, s.f, g.-d. art. terotehnicii. terpgnă (la pl.) Clasă de hidrocarburi de origine vegetală, incolore, cu miros plăcut, extrase din uleiuri eterice; (la sg.) hidrocarbură din această clasă, s.f, g.-d. art. ter-penei, pl. terpene. terpentină v. terebentină.
terpjn Substanţă sub formă de pulbere albă sau de cristale, cu miros specific, obţinută din hidratarea esenţei de terebentină. /Hidrát de ~ = substanţă chimică folosită ca medicament expectorant. [var. terpină s.f.} s.n. terpină v. terpin.
terpinol Substanţă chimică întrebuinţată în parfumerie. s.n.
Terra Pământul, s.prop.f., g.-d. Terrei. terraforming (-for-) (angl.) Preocupare pentru remo-delarea condiţiilor existente pe o planetă, pentru a fi asemănătoare celor de pe Pământ, s.n. tertgl (înv.) Şnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur s.n., pl. terteluri.
tertip Şiretlic, viclenie, truc, stratagemă, s.n., pl. tertipuri.
terţ1 1. (jur.) Persoană care nu este parte într-o convenţie sau într-un litigiu şi faţă de care hotărârea în cauză nu produce efecte. 2. (log.) ~ul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, o a treia posibilitate fiind exclusă, s.m., pl. terţi.	.
terţ2 A treia posibilitate, s.n. terţ3,-ă Al treilea, adj., pl. terţi,-e. terţarolare Reducere a suprafeţei unei vele atunci când vântul depăşeşte o anumită forţă, s.f, g.-d. art. terţarolării, pl. terţarol|ri.
terţarglă Porţiune dintr-o velă care poate fi strânsă prin înfăşurare pentru a reduce suprafaţa pânzei expusă vântului, atunci când acesta se intensifică prea tare. s.f, g.-d. art. terţaralei, pl. terţarale. tgrţă 1. (muz.) Interval dintre două sunete ale gamei aflate la distanţă de trei trepte. 2. Figură la scrimă. 3. (fam.) A ft în ~ cu cineva = a flirta, s.f, g.-d. art. terţei, pl. terţe.
terţgt 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente, care execută împreună o bucată muzicală; trio. 2. Terţină, s.n., pl. terţgte. tgrţia (-ţi-a) Corp de literă de 16 puncte tipografice, s.f. terţiar1 (-ţi-ar) (şi în sintagma eră ~) Eră geologică din evoluţia Pământului, caracterizată prin mari prăbuşiri ale scoarţei terestre, care au dat naştere mărilor de azi şi unor lanţuri întregi de munţi; neozoic. s.n. terţiar2,-ă (-ţi-ar) Care reprezintă faza a treia în evoluţia unui lucru. /Sector ~ (şi s.n.) = sector cuprinzând activităţile care nu sunt direct producătoare de bunuri de consum (servicii, comerţ, administraţie), adj., pl. terţiari,-e.
terţină Poezie cu formă fixă alcătuită din strofe formate din trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul şi cu al treilea din strofa următoare; terţet (2). s.f., g.-d. art. terţinei, pl. terţine, tgrţio (-ţi-o) în al treilea rând. adv. tesgc Sabie scurtă şi lată, purtată în trecut de infanterişti şi de sergenţii de stradă; (p. restr.) teacă de sabie. s.n., pl. tesace.
tesalic,-ă Din Tesalia. adj., pl. tesalici,-ce, tescovină Ceea ce rămâne după storsul strugurilor, al fructelor etc.; boştină; băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri, s.f, g.-d. art. tescovinei, pl. tescovine.
tescuj tr. \.k stoarce la teasc. 2. (fig.) A îndesa, a ticsi, a strânge, a apăsa. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tescu-iesc, imperf. 3 sg. tescuia; conj. prez. 3 să tescuiască. tescuire Acţiunea de a tescui. s.f, g.-d. art. tescuirii, pl. tescuiri.
tgsla (fiz.) Unitate de măsură pentru inducţia magnetică. s.f.
teslşr 1. (reg.) Dulgher; lucrător în lemn. 2. (în Evul Mediu, în ţările române, la pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri, care aveau obligaţia de a le repara, s.m., pl. teslari.
tgslă Unealtă cu coada scurtă, cu tăiş metalic lat şi curbat, folosită de dulgheri, rotari şi dogari, s.f, g.-d. art. teslei, pl. tesle.
teslărie (reg.) Meseria de teslar; dulgherie. s.f, art. tes-lăria, g.-d. art. teslăriei, pl. teslării, art. teslăriile. test1 1. Metodă (psihologică) "de investigare sau de evaluare a unor aptitudini psihice şi fizice. 2. (p. ext.) Materialul (fişe, scheme etc.) utilizat în vederea evaluării, a investigării, s.n., pl. teste. test2 înveliş calcaros sau chitinos al corpului unor crustacee, moluşte etc. s.n., pl. teste. testa1 tr. A supune ceva sau pe cineva unui test1, vb. I, ind. prez. 3 testează.
testa2 tr. (jur.) A lăsa ceva prin testament, vb. I, ind. prez. 3 testează.
testacgu (la pl.) Subordin de moluşte al căror corp este
acoperit de un test2; (la sg.) moluscă din acest subordin.
s.n., art. testaceul, pl. testacee.
testament 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp
testatorul este în viaţă, prin care o persoană dispune de
bunurile sale pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.
I~ olograf - testament scris, datat şi semnat de testator.
-	autentic = testament întocmit de un funcţionar de stat,
conform legilor. 2. Operă tardivă a unui scriitor sau artist
considerată ca expresie a concepţiilor sale literare sau
artistice, s.n., pl. testamente.
testamentar,-ă Stabilit prin testament; referitor la un
testament, adj., pl. testamentari,-e.
testare Acţiunea de a testa1, s.f., g.-d. art. testării, pl.
testări.
testatar.-oare Persoană care a făcut un testament, s.m., pl. testatori; s.f, g.-d. art. testatoarei, pl. testatoare.
testea
1226
testea Pachet care conţine un număr fix (de obicei 10,
12	sau 24) de obiecte de acelaşi fel (mai ales ace), ambalate la un loc. //Ambalaj al acestor obiecte, s.f., art. testeaua, g.-d. art. testelei, pl. testele, art. testelele. testeméi (pop.) Basma, năframă, tulpan, s.n., pl. testemgle.
tester (e pron. ă) (angl.) Orice aparat sau dispozitiv folosit pentru testări. //Aparat care se introduce în gaura unei sonde pentru recoltarea unor probe de fluid, în vederea efectuării de analize, s.n., pl. testere, test-gnlă Tip de test1 la care răspunsurile corecte sunt bifate pe o grilă special concepută, s.n., pl. tgste-grilă. testicul Glandă sexuală masculină, pereche, care produce spermatozoizii şi hormonii masculini, s.n., pl. testicule.
testicular,-ă Referitor la testicul; care aparţine testiculului. adj., pl. testiculari,-e. testimonial,-ă (-ni-al) (rar) Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturisire, adj., pl. testimoniali,-e. testimoniu (înv.) Dovadă, mărturie; (concr.) document doveditor; certificat, adeverinţă, s.n., art. testimoniul, pl. testimonii, art. testimoniile.
testosteron Hormon sexual masculin care menţine caracterele sexuale secundare masculine, utilizat şi în terapeutică, [var. testosteronă s./!] s.m., pl. testosteroni, testosteronă v. testosteron, teşcherea 1. (fam.) Pungă pentru bani; bani. 2. (înv.) Certificat, adeverinţă, chitanţă. 3. (înv.) Permis de călătorie, paşaport, s.f, art. teşchereaua, g.-d. art. teşcherelei, pl, teşcherele, art. teşcherglele.
teşi tr. l.A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. 2. A netezi, a rotunji, a nivela partea ascuţită a unui obiect. 3. A turti (cu o lovitură) un lucru, strâmbându-1 sau făcându-1 să se aplece într-o parte. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. teşesc, imperf. 3 sg. teşea; conj. prez. 3 să teşească.
teşire 1. Acţiunea de a teşi. 2. (tehn.) Formare a unei suprafeţe oblice la muchia unui obiect. 3. (tehn.) Operaţie de formare a unei porţiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice, s.f, g.-d. art. teşirii, pl. teşiri. teşitor Unealtă formată dintr-o tijă de metal cu ambele extremităţi tronconice, utilizată pentru a teşi găurile cilindrice, s.n., pl. teşitoare.
ieşitură 1. Suprafaţă teşită a unui obiect. 2. (tehn.) Suprafaţă conică obţinută prin operaţia de teşire. 3. Tăietură oblică făcută într-un arbore (pentu a-1 doborî).
4.	Partea rămasă în pământ dintr-un trunchi tăiat; ciot, buturugă, s.f, g.-d. art. ieşiturii, pl. teşituri, teşmeni tr. şi refl. (reg.) A (se) zăpăci, a (se) încurca. vb. IV, ind. prez. 3 sg. teşmeneşte, imperf. 3 sg. teşmenea; conj. prez. 3 să teşmenească. teşmemre (reg.) Faptul de a (se) teşmeni. s.f, g.-d. art. teşmenirii, pl. teşmeniri.
teşmenjt,-ă (reg.), 1. Zăpăcit, încurcat, buimăcit. 2. Dezmăţat, netrebnic, adj., pl. teşmeniţi,-te. teta A opta literă a alfabetului grecesc, s.m., pl. tgta. tetanie,-ă Referitor la tetanos sau la tetanie. adj., pl. tetanici,-ce.
tetanie Stare patologică manifestată prin contracţii musculare spasmodice şi înţepenirea membrelor ca urmare a unor boli sau a unor stări fizice excepţionale. s.f, art. tetania, g.-d. art. tetamei. tetamsm (med., impr.) Tetanie. s.n. tetaniza tr. A provoca contracţii musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. vb. I, ind. prez. 3 tetanizează.
tetanos Boală infecţioasă gravă, caracterizată prin spasme musculare violente, foarte dureroase; fâlcariţă. s.n. tgtă (înv., reg.) îngrijitoare de copii mici; guvernantă. s.f, g.-d. art. tetei, pl. tete.
tetea (pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care şi-l dau aceştia vorbind cu copii, cu nepoţii etc. s.m., g.-d. tgtei/lui tetea.
tâte-â-tgte (tetatet) (fr.) Convorbire intimă, între patru ochi. s.n., art. téte-á-téte-ul, pl. téte-a-téte-uri. teterist (rar) Soldat în termen care, în urma absolvirii unei şcoli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar, s.m., pl. teterişti. tetieră (-ti-e-) Accesoriu al unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul, s.f., g.-d. art. tetierei, pl. tetiere. tetină Biberon, s.f, g.-d. art. tetmei, pl. tetine. tetra1- Element de compunere care înseamnă „patru”, „format din patru”, „de patru ori”. tgtra2 Ţesătură textilă cu aspect de tricot, în care două ochiuri pe faţă alternează cu două ochiuri pe dos; (p. ext.) obiect realizat din acest material, adj. invar., s.f. tetrachgnă Fruct alcătuit din patru achene care se desfac doar la maturitate, s.f, g.-d. art. tetrachenei, pl. tetrachene. tetraciclină Antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor cu colibacili, virusuri etc. s.f, g.-d. art. tetraciclmei. tetraclormetan (chim.) Tetraclorură de carbon, s.n. tetraclorură Combinaţie a clorului cu un corp simplu tetravalent. /- de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut, utilizat ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc. s.f, g.-d. art. tetraclorurii, pl. tetracloruri. tetracord 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Şir de patru sunete dintr-o scarăjnuzicală. s.n., pl. tetracorduri. tetracromatic,-ă în patru culori, adj., pl. tetracroma; tici,-ce.
tetradactil,-ă (biol.) Care are câte patru degete la fiecare membru, adj., pl. tetradactili,-e. tetradă Grup de patru elemente (înrudite sau similare). s.f, g.-d. art. tetradei, pl. tetrade. tetradrahmă (în Grecia antică) Monedă de argint cu valoarea a patru drahme, s.f, g.-d. art. tetradrahmei, pl. tetradrahme.
tetragdric,-ă Ca tetraedrul, referitor la tetraedru. adj., pl. tetragdrici,-ce.
tetraedrit Minereu de argint şi cupru. s.n. tetraedru Poliedru care are patru feţe triunghiulare, patru vârfuri şi şase muchii, s.n., art. tetraedrul, pl. tetraedre. tetraevanghel Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar, [var. tetravanghel î.h.] s.n., pl. tetra-evanghele.
tetragon (rar) Patrulater, s.n., pl. tetragoane. tetragonal,-ă în formă formă de tetragon. adj., pl. tetragonali,-e.
tetragramă (livr.) Nume format din patru litere; (p. ext.) grup de patru litere, s.f, g.-d. art. tetragramei, pl. tetra-grame.
tetrahidrobenzgn (chim.) Cicloalchenă cu şase atomi de carbon în moleculă, s.m.
tetrahidronaftalină (chim.) Tetralină. s.f, g.-d. art. tetrahidronaftaHnei.
tetralină Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obţinut din naftalină şi utilizat ca dizolvant; tetrahidronaftalină. s.f, g.-d. art. tetralmei. tetralogie Serie de patru piese de teatru (trei tragedii şi o dramă satirică), pe care poeţii greci o prezentau la concursuri. //(p. ext.) Serie de patru opere literare sau muzicale, unite printr-o temă comună, s.f, art. tetralogia, g.-d. art. tetralogiei, pl. tetralogii, art. tetralogiile. tetramgr,-ă Alcătuit din patru părţi; care poate fi împărţit în patru părţi, adj., pl. tetramgri,-e. tetramgtru Vers clasic format din patru grupe de câte două picioare metrice, s.m., art. tetrametrul, pl. tetra-metri, art. tetrametrii.
tetraonidă (la pl.) Familie de păsări galinacee reprezentantă prin ieruncă; (la sg.) pasăre din această familie. s.f, g.-d. art. tetraonidei, pl. tetraonide.
1227
teză
tetraplegie (med.) Paralizie care atinge cele patru membre, s.f., art. tetraplegia, g.-d. art. tetraplegiei. tetrapod1 Animal vertebrat cu patru picioare, s.n., pl. tetrapode.
tetrapod2 1. Piedestal cu patru picioare pe care se aşază evanghelia sau alte obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat (cu patru proeminenţe tronconice), folosit pentru protecţia digurilor, a plajelor etc. s.n., pl. tetrapoduri. tetrapod3,-ă (despre animale) Cu patru picioare; patruped, adj., pl. tetrapozi,-de. tetrapodje (lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (6). s.f., art. tetrapodia, g.-d. art. tetrapodiei, pl. tetrapodü, art. tetrapodiile.
tetrapter.-ă (despre insecte) Cu două perechi de aripi. adj., pl. tetrapteri,-e.
tetrarh 1. Guvernator al unei tetrarhii. 2. Titlu acordat de romani unor principi tributari din zonele de răsărit ale imperiului, s.m., pl. tetrarhi.
tetrarhat (ist.) Demnitate de tetrarh. //Tetrarhie. s.n., pl. tetrarhate.
tetrarhie Formă de conducere (instaurată de Diocleţian) prin care Imperiul Roman era împărţit în patru zone conduse de patru guvernatori, puterea supremă apar-ţinând împăratului. //Timpul cât guverna un tetrarh. s.f, art. tetrarhia, g.-d. art. tetrarhiei, pl. tetrarhii, art. tetrarhiile. tetrasilab Cuvânt sau (mai rar) vers alcătuit din patru silabe, s.n., pl. tetrasilabe.
tetrasilabic,-ă (despre cuvinte sau versuri) Alcătuit din patru silabe, adj., pl. tetrasilabici,-ce. tetrastM Edificiu cu patru coloane la faţadă, s.n., pl. tetrastüuri.
tetratlon Concurs atletic combinat în care sunt reunite patru probe (alese de organizatori), s.n., pl. tetratloane. tetrat)onist,-ă Sportiv care participă la un tetratlon. s.m., pl. tetratlonişti; s.f, g.-d. art. tetratlonistei, pl. tetratloniste. tetravaccin Vaccin care cuprinde patru componente diferite ale altor vaccinuri, s.n., pl. tetravaccinuri. tetravalent,-ă (despre elementele chimice) Care are patru valenţe, adj., pl. tetravalenţi,-te. tetravanghel v. tetraevanghel. tetrea (înv.) Dulceaţă (de chitră). s.f., art. tetreaua, g.-d. art. tetrglei, pl. tetrgle, art. tetrglele. tetrodă Tub electronic care are patru electrozi aşezaţi într-un balon cu vid. s.f, g.-d. art. tetrodei, pl. tetrode. teu 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică perpendiculară pe prima. 2. Obiect sau piesă în forma literei T. 3. Dispozitiv indicator de forma literei T, utilizat pe un aeroport pentu a arăta direcţia şi sensul vântului, s.n., art. teul, pl. teuri. tgucă v. teică.
tgugă (te-u-) Parte acoperită la prora unei nave, în interiorul căreia sunt cabine, magazii etc. s.f, g.-d. art. tgugei, pl. teuge.
teurgie (te-ur-) (livr.) Ceremonie magică, specifică elenismului, prin care se urmărea stabilirea legăturii cu forţele divine sau cu cele demonice; magie albă. s.f, art. teurgia, g.-d. art. teurgiei.
teuton,-ă (te-u-) I. adj. Care aparţine teutonilor; (p. gener., depr.) german, nemţesc; teutonic. 11. s.m. şi f Membru al unui ordin monaho-cavaleresc german, înfiinţat în sec. al XII-lea. adj., s.m. şi f, pl. teutoni,-e. teutonic,-ă (te-u-) Referitor la teutoni; (p. gener., depr.) german, nemţesc; teuton, adj., pl. teutonici,-ce. tevatură 1. Gălăgie, scandal, zarvă. 2. Bucluc, neplăcere. 3. Tulburare, încăierare, răzmeriţă, răscoală. s.f., g.-d. art. tevaturii.
tex Unitate de măsură pentru fineţea fibrelor textile. s.n., pl. tgxuri.
texoprmt Procedeu de obţinere a unui dispozitiv prin fotografierea directă a formei de tipar înalt. s.n.
text 1. Ceea ce este exprimat în scris; operă literară sau ştiinţifică, lucrare, scriere. //Fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziţii muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice, s.n., pl. texte, textier (-ti-er) Autor de texte pentru muzica uşoară. s.m., pl. textieri.
textil,-ă 1. (despre plante) Din care se pot extrage fibre pentru ţesături. 2. (despre un material) Care poate fi folosit pentru ţesături. //Ţesut, lucrat din fire. 3. (despre fibre, maşini etc.) Care este utilizat la ţesut sau la tricotat; care poate fi utilizat în ţesătorie. 4. Referitor la ţesături sau la ţesătorie. Industrie ~. adj., pl. textili,-e. textile Denumire generică pentru ţesături (stofe, pânzeturi etc.). s.f. pl.
text)ljst,-ă (Persoană) care se ocupă cu ţesătoria, specializat în industria textilă, adj., s.m. şi f, pl. textilişti,-ste. textolit Materiai electroizolant in formă de plăci, alcătuit din straturi de ţesături impregnate cu răşini sintetice, folosit ca material electroizolant în electrotehnică şi radiotehnică, în construcţia de maşini etc. s.n. textolog,-ă Specialist în textologie. s.n., pl. textologi; s.f., g.-d. art. textolegei, pl. textolfige. textologie,-ă Referitor la textologie. adj., pl. textologici,-ce. textologie Disciplină a filologiei care se ocupă cu stabilirea versiunii autentice a unei opere, în vederea republicării ei în ediţii postume, s.f, art. textológia, g.-d. art. textologiei.
textual,-ă (-tu-al) Reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original, adj., pl. textuali,-e. textura tr. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile pentru îmbunătăţirea calităţii termoizolante, extensibile etc. vb. I, ind. prez. 3 texturează. textură 1. Structură a unei roci, a unui aliaj etc., sub aspectul dispunerii în spaţiu a elementelor componente. 2. Aspectul unei ţesături, al unei urzeli etc. 3. Modul în care sunt aranjate componentele unei opere. 4. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâşie, lipit într-o lucrare tipărită pentru a acoperi pasajele care trebuie rectificate. s.f, g.-d. art. texturii, pl. texturi, tezaur (-za-ur) 1. Cantitate mare de bani, de bijuterii, de pietre preţioase etc., strânse şi păstrate la loc sigur; (p. ext.) avere, bogăţie. IILoc unde se păstrează această bogăţie.
2.	Bani sau obiecte preţioase ascunse de multă vreme în pământ, care sunt descoperite întâmplător după o perioadă de timp; comoară. 3. Totalitatea aurului, a metalelor preţioase, a efectelor etc., aflate în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. 4. Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. 5. Loc unde se păstrează depozitele de metale preţioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; vistierie. 6. (fig.) Ceea ce este foarte preţios, iubit; odor. 7. Patrimoniul spiritual al unei societăţi, al unei epoci etc. s.n., pl. tezaure, tezaurar (-za-u-) (înv.) Custodele unui tezaur; casier, vistiernic, s.m., pl. tezaurari.
tezauriza (-za-u-) tr. A acumula bani pentru a-i păstra, fără a-i investi sau a-i pune în circulaţie; (p. gener.) a strânge, a aduna bani, obiecte preţioase etc. vb. I, ind. prez. 3 tezaurizează.
tezaurizare (-za-u-) Acţiunea de a tezauriza, s.f., g.-d. art. tezaurizării, pl. tezaurizări, tezauriza tar (-za-u-) (rar) Persoană care tezaurizează. s.m., pl. tezaurizate».
teză 1. Afirmaţie susţinută într-o discuţie, într-o lucrare etc.; idee principală dezvoltată şi demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. 2. Idee, concepţie prestabilită în care artistul încadrează forţat elementele realităţii. /(înv.) în ~ generală = în general. 3. (fii.) Propoziţie, idee care formează primul termen al unei antonimii (în filosofiile raţionaliste de tip kantian) sau al unei contradicţii de tip
tezism
1228
dialectic (în filosofia hegeliană şi în cea marxistă).
4.	Lucrare scrisă (semestrială, trimestrială) redactată de elevi în clasă în prezenţa profesorului. l~ de licenţă (sau de doctorat) = lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de licenţiat (sau de doctor în ştiinţe), s.f., g.-d. art. tgzei, pl. teze. tezism 1. Afirmare, susţinere a anumitor teze. 2. Limitare a conţinutului unor opere la demonstrarea unei teze prestabilite; (p. ext.) didacticism, schematism, s.n. tezist,-ă (Adept) al tezismului, adj., s.m. şi f, pl. tezişti,-ste. thailandgz,-a (thai pron. tai-) (Locuitor) din Thailanda. adj., s.m. şi f, pl. thailandgzi,-e. thalidomidă (farm.) Tranchilizant şi antivomitiv cu acţiune nocivă asupra fătului, dacă este administrat femeilor gravide, s.f, g.-d. art. thalidomidei. thriller (stilăr) (angl.) Roman sau film poliţist de groază. s.n., pl. thrillere,
tiamină (ti-a-) (farm.) Vitamina B,. s.f, g.-d. art. tia-minei.
tiară (ti-a-) 1. Coroană purtată de unii regi ai vechilor popoare orientale. 2. Mitră papală reunind trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate, s.f, g.-d. art. tiarei, pl. tiare.
tibet (înv.) Numele unei ţesături din lână. s.n., pl. tibgturi. tibetan,-ă (Locuitor) din Tibet, adi., s.m. şi f., pl. tibetani,-e.
tibetană Limba vorbită de tibetani. s.f, g.-d. art. tibetanei.
tibia (-bi-a) Os lung şi gros, situat între genunchi şi gleznă, care, împreună cu peroneul, formează scheletul gambei, s.f, g.-d. art. tibiei, pl. tjbii, art. tibiile. tibial,-ă (-bi-al) Referitor la tibia. adj., pl. tibiali,-e. tibişir (înv., reg.) Cretă (pentru scris pe tablă), s.n., pl. tibişire. tic1/tic-tic Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. interj. tic2 1. Mişcare convulsivă, bruscă, repetată şi spasmodică, provocată de contractarea involuntară a unor muşchi. 2. Deprindere (neplăcută, ridicolă etc.) dobândită de cineva în mod inconştient. ~ verbal, s.n., pl. ticuri. ticăi1 intr. 1. (despre ceasornice) A emite un sunet specific în timpul funcţionării, a face tic-tac. 2. (despre inimă) A bate tare (în urma unei emoţii puternice); a palpita, a zvâcni, vb. IV, ind. prez. 3 ticăie, imperf. 3 sg. ticăia; conj. prez. 3 să ticăie.
ticăi2 refl. şi intr. (pop.) A lucra încet; a se mocăi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăiesc, imperf. 3 sg. ticăia; conj. prez. 3 să ticăiască.
ticăială (rar) Muncă făcută încet, fâră spor; mocăială. s.f, g.-d. art. ticăiglii, pl. ticăieli. ticăit1 Zgomot ritmic al ceasornicului; bătaie a inimii. s.n., pl. ticăituri.
ticăit2,-ă 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit.
2.	(pop.) Necăjit, nenorocit; sărman, năpăstuit, adj., pl. ticăiţi,-te.
ticălss.-oasă 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se află într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, adj., s.m. şi
f,	pl. ticălş>şi,-Oâse.
ticăloşenie (-ni-e) (rar) Ticăloşie (1). s.f, art. ticăloşenia,
g.-d.	art. ticăloşgniei. p/. ticăloşenii, art. ticăloşeniile. ticăloşeşte (înv.) In mod mârşav, josnic, adv. ticăloşi refl. şi tr. A decădea sau a face pe cineva să decadă din punct de vedere moral sau material, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ticăloşesc, imperf. 3 sg. ticăloşea; conj. prez. 3 să ticăloşească.
ticăloşie 1. Starea de decădere morală; (p. ext.) faptă josnică, de om ticălos; mârşăvie, nemernicie; ticăloşenie. 2. (înv.) Sărăcie, mizerie; nefericire, nenorocire. s.f, art. ticăloşia, g.-d. art. ticăloşiei, pl. ticăloşii, art. ticăloşiile.
tichgt Bucată de hârtie sau de carton imprimat, care asigură posesorului anumite drepturi, s.n., pl. tichgte. tichie 1. Obiect de îmbrăcăminte (din pânză, din stofă etc.) de forma unei calote sferice, care acoperă numai creştetul capului. ICe-i lipseşte chelului? ~ de mărgăritar , se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, vrea să aibă altele, mai puţin utile sau inutile. 2. Bonetă, scufiţă. 3. (pop.) Membrană care acoperă capul unor copii nou-născuţi; căiţă. IA se naşte cu ~ in (sau pe) cap = (în superstiţii) a fi norocos, s.f. art. tichia, g.-d. art. tichiei, pl. tichii, art. tichiile, tichiuţă (-chi-u-) Diminutiv al lui tichie. /(în basme) ~a dracului = pălărioară care are puterea de a-1 face nevăzut pe cel care o poartă, s.f., g.-d. art. tichiuţei, pl. tichiuţe. ticlui tr. (pop., fam.) 1. A aranja, a potrivi; a înjgheba, a întocmi. 2. (fig.) A pune la cale (inventând,născocind). IA o ~ (bine) = a da unei afirmaţii mincinoase aparenţa de adevăr. 3. A redacta, a compune (repede şi uşor). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ticluiesc, imperf. 3 sg. ticluia; conj. prez. 3 să ticluiască, ticluire Acţiunea de a ticlui, s.f, g.-d. art. ticluirii, pl. ticluiri.
ticnă v. tihnă, ticni v. tihni.
ticsi 1 • tr. A umple până la refuz un spaţiu (înghesuind, îngrămădind ceva); a înţesa, a îndesa; (p. ext.) a îmbâcsi. 2. tr. şi refl. (înv.) A (se) înghesui, [var. (reg.) tecsui vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească, ticsire Acţiunea de a ticsi; îndesare, înghesuire, îngrămădire. s.f, g.-d. art. ticsirii, pl. ticsiri. tic-tac1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un ceas, bătăile inimii etc. interj.
tic-tac2 Sunetul ritmic produs de ceasornic, de bătăile inimii etc. -ul ceasului, s.n., pl. tic-tacuri. tie-break (taibrec) (angl.) 1. (la tenis) Joc suplimentar, decisiv, pentru a departaja doi jucători care au câştigat în acelaşi set câte şase jocuri, s.n., pl. tie-breakuri. tifan Năvod mic utilizat pentru a pescui în bălţi, iazuri, canale, s.n., pl. tifane.
tifdruc 1. Metodă de tipărire în care forma de tipar este gravată în adâncime. 2. Maşină de tipar cu care se imprimă după această metodă (1). s.n., pl. (2) tifdrucuri. tific,-ă (Bolnav de) tifos, adj., s.m. şi f, pl. tiflei,-ce. tiflă Gest batjocoritor la adresa cuiva făcut cu degetul cel mare apropiat de vârful nasului, iar cu celelalte desfăcute şi agitate. IA da (cuiva) cu ~a sau a da (sau a arunca cuiva) o ~ = a) a face gestul descris mai sus; b) (fig.) a dispreţui, a desconsidera, s.f., g.-d. art. tiflei, pl. tifle. tifHtă (med.) Inflamaţie acută sau cronică a cecului2, manifestată prin dureri abdominale, s.f, g.-d. art. tiflitei, pl. tiflite.
tiflocoHtă (med.) Colită localizată în cec2, s.f, g.-d. art. tiflocoHtei, pl. tiflocolite.
tiflograf Instrument cu care scriu nevăzătorii, s.n., pl. tiflografe.
tiflografic,-ă Referitor la tiflografie. adj., pl. tiflografici,-ce. tiflog rafie Sistem de scriere în relief pentru nevăzători. s.f, art. tiflografia, g.-d. art. tiflografîei. tiflologie Ramură a defectologiei care studiază deficienţele vizuale, compensarea acestora, educarea, instruirea şi calificarea nevăzătorilor, s.f, art. tiflologia, g.-d. art. tiflologiei.
tiflomegalie (med.) Hipertrofie a cecului2, care apare în urma unei alimentaţii vegetale abundente, s.f., art. tiflomegalia, g.-d. art. tiflomegaliei. tiflopedagogie Ramură a tiflologiei care urmăreşte educarea şi instruirea copiilor nevăzători, s.f, art. tiflo-pedagogia, g.-d. art. tiflopedagogiei. tifobaciloza (med.) Granulie. s.f., g.-d. art. tifobacilazei.
1229
timbru
tifoidă (în sintagma) Febră ~ = boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică provocată de bacilul tific, care se manifestă prin febră mare, tulburări digestive, stare de toropeală etc., transmisă prin apa de băut, prin fructe şi legume nespălate etc.; lingoare, tifos, boală lungă, adj., pl. tifoide.
tifoidic,-ă (med.) De febră tifoidă. adj.,pl. tifoidici,-ce. tifon1 Pânză subţire cu ţesătură rară, folosită mai ales pentru pansamente; (spec.) fâşie din această pânză utilizată la pansamente, s.n., pl. tifoane. tifon2 Aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul aerului comprimat sau al vaporilor, s.n. tifos Nume dat mai multor boli febrile, infecţioase şi epidemice (febră tifoidă, tifos exantematic, pestă bovină). s.n., pl. tifosuri.
tifoso (tifozo) (it., sport) Microbist, s.m., pl. tifosi tifoză (med. vet., în sintagma) ~ aviară — boală contagioasă a puilor de găină, produsă de un virus din grupul bacteriilor paratifice. s.f, g.-d. art. tifgzei. tigaie 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă şi cu coadă lungă, întrebuinţat la prăjit. 2. (reg.) Cratiţă. 3. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă, s.f, art. tigaia, g.-d. art. tigăii, pl. tigăi, art. tigăile.
tigăfţă 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (reg.) Vas special în formă de farfurie, în care se fixează lumânarea aprinsă, s.f, g.-d. art. tigăiţei, pl. tigăiţe. tighel Cusătură vizibilă, foarte măruntă, făcută cu mâna sau cu maşina, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente, /(pop., fam.) A trage (cuiva) un ~ = a mustra, a dojeni (pe cineva), s.n., pl. tighgle.
tighel! tr. A face un tighel, a coase un material cu tighel. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tighelgsc, imperf. 5 sg. tighelea; eoni. prez. 3 să tighelească. tigheMre Acţiunea de a tigheli; tighelit. s.f, g.-d. art. tighelirii, pl. tigheliri. tighelit Tighelire. s.n.
tignafes (pop.) Emfizem pulmonar (la animale), s.n., pl. tignafgsuri.
tigoare (pop.) Om de nimic, ticălos; leneş, slab sau puturos, prăpădit, s.f, g.-d. art. tigorii, pl. tigari. tigrat,- a Cu dungi (ca ale tigrului), ad/,, pl. tigraţi,-te. tigresă (rar) Tigroaică. s.f, g.-d. art. tigresei, pl. tigrese. tigroaică 1. Femela tigrului; tigresă. 2. (fig.) Epitet dat unei femei energice, impulsive, crude, s.f, g.-d. art. tigroaicei, pl. tigroaice.
tigru 1. Mamifer carnivor mare din familia felidelor, cu blana de culoare galben-roşcată cu dungi transversale de culoare neagră, care trăieşte în Asia de sud-est şi în insulele Australiei. 2. (fig.) Epitet dat unui om energic impulsiv, crud. s.m., art, tigrul, pl. tigri, art. tigrii, tigvă 1. (pop.) Craniu, ţeastă; (depr.) cap; (p. ext.) ins, individ. 2. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe gălbui şi lemnoase; tâlv; (p. restr.) fructul acestei plante. 3. Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). /Cap de~ = om prost. [var. (reg.) tivgă s.f] s.f., g.-d. art. tigvei, pl. tigve, tihăraie (reg.) Povârniş pe coasta unui munte; râpă acoperită cu vegetaţie deasă; tihărie. s.f, art. tihăraia, g.-d, art. tihărăii, pl. tihărăi, art. tihărăile. tihărie (reg.) Tihăraie. s.f., art. tihăria, g.-d. art. tihăriei, pl. tihării, art. tihăriile.
tihnă Linişte, pace, odihnă, repaus; viaţă lipsită de griji, //(înv.) Satisfacţie, mulţumire, [var. (pop.) ticnă j./T] s.f, g.-d. art. tihnei, pl. tihne.
tihneală (înv., pop.) Faptul de a avea tihnă, de a-i tihni. s.f, g.-d. art. tihnelii, pl. tihneli, tihni intr. A se bucura (în linişte) de ceva; a-i prii, a-i cădea bine (ceva), [var. (pop.) ticni vb. IV] vb. IV, ind.
prez. 3 sg. tihneşte, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească.
tihnire (înv., reg.) Tihnă, s.f, g.-d. art. tihnirii. tii/tiii Exclamaţie care exprimă mirare, admiraţie, ciudă etc. interj.
tij (înv.) De asemenea, adv.
tijă 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal subţire, folosită ca element de legătură sau de ghidare. s.f, g.-d. art. tijei, pl. tije. tildă 1. Semn grafic (~) care indică în unele lucrări un cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic (~) pus deasupra unor litere pentru a indica palatalizarea sunetului respectiv. s.f, g.-d. art. tildei, pl. tilde, tiliacee (la pl.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee, al căror tip este teiul; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. tiliaceea, g.-d. art. tiliaceei, pl. tiliacee, art. tiliaceele.
ti lin c/ti Ijn c-ti line Cuvânt care imită sunetul unui clopoţel. interj.
tiHncă Instrument popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarţă de paltin, răchită, tei etc. [var. tilingăs.f.]. s.f., g.-d. art. tilincii, pl, tiljnci.
tilincuţă Diminutiv al lui tilincă. s.f, g.-d. art. tilin-CMţei, pl. tilincuţe. tilingă v. tilincă.
tilişcă Plantă erbacee târâtoare, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine şi cu tulpina acoperită de perişori moi. s.f, g.-d. art. tiliştii, pl. tilişti. ti leza 1. Boală criptogamică a plopului, cauzată de formaţiuni microscopice care astupă vasele olanelor vegetale.
2.	(med.) Cheratoză palmo-plantară, s.f, g.-d, art. tilflzei.
timar1 (reg.) Tăbăcar. s.m,, pl. timari.
timar2 (în Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Lot de
pământ oferit temporar oştenilor, în schimbul obligaţiei
de a presta serviciul militar, s.n., pl. timaruri,
timarifit (-ri-ot) (înv.) Proprietar al unui timar2, s.m., pl.
timariQţi.
timbra tr. l.A lipi un timbru1 pe o scrisoare, pe un act etc.; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru, 2. (despre cântăreţi) A-şi exersa vocea în vederea obţinerii unui timbru2 plăcut, vb. I, ind. prez. 3 timbrează, timbral,-ă (muz.) Specific timbrului2, adj., pl timbrali,-e. timbrare Acţiunea de a timbra, s.f, g.-d. art. timbrării, pl. timbrări.
timbrat,-ă 1. (despre scrisori, acte etc.) Pe care a fost aplicat un timbru legal. 2. (despre voce) Cu timbru2 plăcut şi bine marcat, adj., pl timbraţi,-te. timbrologie (rar) Filatelie, s.f, art. timbrologia, g.-d. art. timbrologiei.
timbru1 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte pe scrisori sau pe acte oficiale. 2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru1 (1), care se plăteşte direct unei administraţii publice. /- fiscal = timbru utilizat pentru încasarea unor taxe fiscale. ~ sec - imagine imprimată în relief pe hârtie cu ajutorul unui dispozitiv metalic, pentru a întări valoarea unui act. ~ comemorativ = timbru ocazional, folosit în locul timbrelor obişnuite pentru a comemora un eveniment. 3. Ştampilă aplicată de oficiile poştale, pentru a indica locul şi data plecării sau a sosirii unei scrisori.
4.	(med.) Bucăţică de hârtie, de plastic etc., care se lipeşte pe piele, servind ca suport pentru o substanţă cu rol terapeutic, s.n,, art. timbrul, pl. timbre. timbru2 1. Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeşte de alte sunete de aceeaşi înălţime şi intensitate provenite de la surse diferite. //Particularitate a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălţimea, intensitatea şi durata lui. 2. (înv.) Clopoţel, clopot, s.n., art. timbrul, pl. timbruri.
time-out
1230
time>out (taimaut) (angl.) 1. (în unele sporturi) Scurtă întrerupere a jocului acordată de arbitru. 2. Scurtă întrerupere (de orice fel), s.n., pl. time-outuri. timf (înv.) Veche monedă rusească sau poloneză care a circulat şi în Moldova, s.m., pl. timfi. timid,-ă (despre oameni) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; ruşinos, sfios; (fig.) delicat; (despre însuşirile sau acţiunile oamenilor) care trădează o astfel de fire. adj.,j>l. timizi,-de.
timiditate însuşirea persoanei timide; lipsă de îndrăzneală; sfială, s.f., g.-d. art. timidităţii, pl. timidităţi, timie (psih.) Stare afectivă obişnuită a unui individ, s.f, g.-d. art. timiei.
timin (înv.) Veche monedă turcească, din care se făceau salbe, ce se purtau pe cap. s.m., pl. timini. timing (taiming) (angl.) Cadenţă, ritm potrivit în desfăşurarea unei acţiuni, a unui ioc sportiv etc. s.n., pl. timinguri.
timişean,-ă (Locuitor) din judeţul Timiş, adj., s.m., pl. timişgni,-e.
timişeancă Locuitoare din judeţul Timiş, s.f, g.-d. art. timişencei, pl. timişgnce.
timişorean,-ă (Locuitor) din municipiul Timişoara. adj., s.m., pl. timişoreni,-e.
timişoreancă Locuitoare din municipiul Timişoara. s.f, g.-d. art. timişorencei, pl. timişorence. timleac Unealtă pentru pescuitul peştilor mari, formată dintr-o vargă metalică groasă având la un capăt un cârlig ascuţit, s.n., pl. timleacuri.
timoftică Plantă erbacee din familia gramineelor cu spiculeţe uniflore, cultivată ca plantă furajeră, s.f, g.-d. art. timofticii, pl. timoftici.
timol 1. Substanţă cu miros aromatic, prezentă în unele uleiuri eterice, folosită ca emolient al căilor respiratorii.
2.	(med.) Probă de laborator care verifică funcţiile ficatului. s.n., pl. (2) timaluri.
timonă Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se acţionează cârma unei nave; (p. ext.) cârmă, s.f, g.-d. art. timenei, pl. timone.
timonerie 1. încăpere cu vizibilitate bună de pe puntea unei nave, în care se găsesc timona şi instrumentele necesare manevrării unei nave. 2. ~ de frână = ansamblu de piese (pârghii, bare şi tije) care acţionează frâna unui automobil, a unei locomotive etc. s.f., art. timoneria, g.-d. art. timoneriei, pl. timonerii, art. timoneriile, timonier (-ni-er)"Marinar însărcinat cu manevrarea timonei. s.m., pl. timonieri.
timora tr. A speria, a intimida, vb. I, ind. prez. 3 timorează, imperf. 3 sg. timora; conj. prez. 3 să timoreze, timorare Acţiunea de a timora; intimidare, s.f., g.-d. art. timorării, pl. timorări.
timorat,-ă Stăpânit de teamă sau de emoţie; speriat, temător, adj., pl. timoraţi,-te.
timp1 1. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mişcări, unei acţiuni etc. 2. Fiecare dintre fazele unui motor termic cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. 3. (muz.) Fiecare dintre părţile egale care alcătuiesc o măsură; bătaie, s.m., pl. timpi. timp2 1. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. 2. Stare a atmosferei dintr-o regiune, dintr-o anumită perioadă, determinată de ansamblul factorilor meteorologici; vreme. s.n. timp3 A 1. Durată, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui eveniment, unui fenomen; interval, perioadă, răgaz, răstimp. ILa (sau din) -= la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Cât -...= în toată perioada în care... Cu ~ul = treptat, pe măsură ce trece vremea. De la un - sau (rar) dintr-un - - începând de la un moment dat. Din - în - = din când în când, uneori, câteodată. în acelaşi ~ = simultan; de asemenea.
(în) tot -ul - mereu, întruna. E ~ul (să..) = a venit momentul (să...). (Toate) la -ul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) -ul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (şi aşteptat), —record = timp foarte scurt.
2.	(înv.) Anotimp. 3. Perioadă determinată istoric; epocă. IPe ~uri = demult, odinioară. 4. (la pl.) împrejurări. ~ potrivnice. B Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă momentul petrecerii unei acţiuni. //Fiecare dintre formele verbale care corespund acestei categorii, s.n., pl. timpuri.
timpan 1. (anat.) Membrană elastică ce desparte partea externă a urechii de cea medie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuţie, acordabil, asemănător cu toba; pauză.
3.	(arhit.) Suprafaţă de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală şi un arc de deasupra golului unei uşi sau al unei ferestre, s.n.. pl. timpane, timpamsm (rar) Balonare a abdomenului, din cauza gazelor aflate în intestin; timpanită. s.n. timpanist,-ă Membru al unei orchestre care bate timpanul (2). s.m., pl. timpanişti; s.f, g.-d. art. timpanistei, pl. timpaniste.
timpanită (med.) Timpanism. s.f, g.-d. art. timpanitei, pl. timpanite.
timpanon Instrument muzical folosit în secolele XVI-XVIII, format dintr-o cutie de rezonanţă deasupra căreia erau întinse coarde de metal ce produceau vibraţii prin lovire cu două ciocănele, s.n., pl. timpanoane. timpanoplastie (med.) Operaţie prin care se încearcă refacerea timpanului perforat, s.f, art. timpanoplastia, g.-d. art. timpanoplastiei, pl. timpanoplastü, art. timpa-noplastiile.
timpanotomie (med.) Paracenteză a timpanului, s.f, art. timpanotomia, g.-d. art. timpanotomiei, pl. timpa-notomii, art. timpanotomiile.
timpuriu,-ie 1. Care se petrece, apare sau se face înainte de timpul obişnuit sau prevăzut. IDe - = înainte de data sau momentul obişnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (despre legume, fructe) Care se coace devreme; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înfloreşte sau înverzeşte mai repede decât în timpul obişnuit, adj., pl. timpurii, timus Glandă cu secreţie internă, situată în partea superioară a toracelui care funcţionează numai în copilărie, influenţând creşterea organismului, şi atrofiindu-se mai târziu, s.n.
tină (reg.) Noroi. //Pământ, praf; lut. s.f, g.-d. art. tinei. tinctoriai,-ă (-ri-al) (despre plante sau produse chimice) Din care se pot extrage coloranţi; (despre substanţe) obţinut din plante şi folosit la colorarea textilelor sau a produselor din piele, adj., pl. tinctoriali,-e. tinctura tr. A da culoare unui produs (stofă, fibră textilă etc.) cu ajutorul unor coloranţi vegetali, vb. I, ind. prez. 3 tincturează.
tinctură Medicament obţinut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active din diferite plante, din minerale etc. s.f, g.-d. art. tincturii, pl. tincturi. tindaiizare Metodă de sterilizare prin încălziri la temperaturi între 60-80°C şi răciri succesive, s.f, g.-d. art. tindalizăriij pl. tindalizări.
tindă 1. încăpere mică situată la intrarea în casele ţărăneşti. IA face o treabă până în ~ = a începe un lucru fără a-1 termina. //(înv.) Galerie, coridor. 2. Prispă, pridvor, cerdac. 3. Pronaos, s.f, g.-d. art. tindei, pl. tinde, tinde intr. I. A năzui, a aspira către ceva. 2. (despre obiecte) A avea tendinţa să..., a evolua într-o anumită direcţie şi de o anumită manieră, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 să tindă; ger. tinzând; part. tins.
1231
tipizat
tindgche 1. Piesă la războiul de ţesut, cu dinţi la ambele capete, cu ajutorul căreia se ţine întinsă pânza când se ţese manual. 2. Mecanism bazat pe o serie de rotiţe, cu care se întinde pânza în lăţime la războaiele de ţesut mecanice, s.f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii, pl. tindgchi.
tinduţă Diminutiv al lui tindă, s.f, g.-d art. tinduţei, pl. tinduţe.
tinerel,-ea/-|că Diminutiv al lui tânăr. adj., s.m. şi f, pl. tinergi,-ele.
tineresc,-ească Referitor la tineri sau la tinereţe, adj., pl. tinereşti.
tinereşte Ca tinerii, în felul tinerilor, adv. tineret 1. Mulţime de tineri, totalitatea tinerilor; tinerime, tinereţe (3). /(sport) —rezerve = lot cuprinzând echipa a doua. 2. Animale tinere din aceeaşi specie, s.n. tinereţe 1. Perioadă din viaţa omului cuprinsă între copilărie şi maturitate. 2. Perioada de început a exis-» tenţei unui animal sau a unui copac. 3. Starea persoanei tinere (caracterizată prin vigoare fizică şi psihică).
4.	Oameni tineri; tineret, s.f, art. tinereţea, g.-d. art.
tinereţii, pl. tinereţi, art. tinereţile.
tinerime Tineret, s.f, g.-d. art. tinerimii.
tingtă Putină, hârdău care serveşte (în închisori) la
transportul materialelor fecale, s.f, g.-d. art. tinetei, pl.
tinete.
ting (repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoţeilor sau al tălăngii, interj.
tingire Vas adânc (de aramă, de fontă etc.) în care se găteşte mâncarea, s.f, g.-d. art. tingirii, pl. tingiri, tinichea 1. Placă, foaie subţire de tablă de oţel cu diferite întrebuinţări. 2. (depr.) Metal de calitate inferioară. IA fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) ~ = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 3. Cutie, vas făcut din tablă. lA-i pune (sau a-i lega cuiva) ~ua de coadă = a-i cauza (cuiva) un prejudiciu moral care îl va urmări continuu.
4.	(depr.) Medalie, decoraţie. 5. (reg.) Scândură subţire (de brad), s.f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei, pl. tinichele, art. tinichelele.
tinicheluţă Diminutiv al lui tinichea, s.f., g.-d. art. tini-cheluţei, pl. tinicheluţe.
tinichigerie 1. Meseria tinichigiului. 2. Atelierul sau prăvălia tinichigiului, s.f, art. tinichigeria, g.-d. art. tinichigeriei, pl. (2) tinichigerii, art. tinichigeriile. tinichigiu Meseriaş care confecţionează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. s.m., art. tinichigiul, pl. tinichigii, art. tinichigiii. tinos,-oasă (înv., reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. adj., pl. tinoşi,-oase.
tintometru Colorimetru în care culoarea (concentraţia) unei soluţii se determină prin compararea ei cu o serie de sticle etalon (diferit colorate), s.n., art. tintomgtrul, pl. tintometre.
tio (reg.) Strigăt cu care se goneşte un animal, interj. tioalcool (ti-o-) (chim.) Mercaptan. s.m., pl. tioalcooli. tiocarbamidă (ti-o-) (chim.) Tiouree. s.f., g.-d. art. tio-carbamidei.
tiocianat (ti-o-ci-a-) Sulfocianură. s.m., pl. tiocianaţi. tiocol (ti-o-) Produs sintetic, substituent al cauciucului. s.m., pl. tiocoli.
tiohăj tr. şi intr. (reg.) A izgoni un animal cu strigătul „tio”, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tiohăiesc, imperf.
3 sg. tiohăia; conj. prez. 3 să tiohăiască. tiol Mercaptan. s.m., pl. tio li.
tiosulfat (ti-o-) Hiposulfit. /- de sodiu = sare cristalizată, albă, folosit ca fixator în fotografie, s.m., pl. tiosulfaţi. tiouree (ti-o-u-) Substanţă organică, cristalină, incoloră, solubilă în apă, folosită în industria farmaceutică şi a maselor plastice, s.f, art. tioureea, g.-d. art. tioureei.
tip1 1. Obiect care foloseşte ca model pentru producerea unor obiecte de acelaşi tip; prototip. 2. Individ, exemplar care are trăsături reprezentative pentru un grup de indivizi sau de exemplare de acelaşi fel. 3. Personaj reprezentativ din literatură sau artă, care întruneşte trăsăturile esenţiale ale indivizilor din categoria socială sau psihologică pe care o reprezintă. 4. Totalitatea caracterelor distinctive, fundamentale, ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
5.	Particularitate, caracter distinctiv. 6. Soi3, fel, gen, categorie, clasă, s.n., pl. tipuri.
tip2,-ă (fam.) Persoană; individ, ins. s.m., pl. tipi; s.f, g.-d. art. tipei, pl. tipe.
tipa/tipa-tipa Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculţ sau păşeşte (foarte) uşor. interj. tipar 1. Ansamblul mijloacelor prin care se imprimă un text; tehnica de a tipări. IA da (ceva) la ~ = a preda o lucrare pentru a fi publicată. (A fi sau a se afla) sub ~ = (a fi sau a se afla) în curs de tipărire, (a fi sau a se afla) în curs de apariţie. ~ adânc = calcografie (1). ~ înalt = procedeu de tipărire cu forme de tipar în relief. 2. Model, prototip după care se execută anumite obiecte. 3. (fig.) Clişeu, şablon. 4. Ştanţă pentru baterea monedelor.
5.	Cofraj. 6. (înv.) Urmă, întipărire. s.n., pl. tipare, tiparniţă (înv.) Tipografie (rudimentară), s.f, g.-d. art. tiparniţei, pl. tiparniţe, tiparoasă v. chiparoasă
tipări tr. l.A reproduce pe un material texte, imagini etc., cu ajutorul tiparului; (p. ext.) a publica, a edita.
2.	(pop.) A da o anumită formă unui lucru moale, apăsându-1 sau frământându-1 cu mâna ori cu un obiect.
3.	(înv.) A lăsa o urmă; a întipări, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 să tipărească.
tipărire Acţiunea de a tipări; (p. ext.) editare, publicare; tipărit, s.f, g.-d. art. tipăririi, pl. tipăriri, tipărit Tipărire, s.n.
tipări tor (înv.) Muncitor care lucrează la tipare (2). s.m., pl. tipăriteri.
tipăritura (rar) Lucrare tipărită; publicaţie, s.f, g.-d. art. tipăriturii, pl. tipărituri.
tipgsă (fam., adesea peior.) Femeie, individă (cu relaţii şi comportări dubioase), s.f, g.-d. art. tipesei, pl. tipese. tipic1 1. Formulă obişnuită; obicei, regulă, normă, uzanţă, tradiţie. 2. Carte care conţine ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; (p. ext.) normă pentru oficierea serviciului divin, s.n., pl. tipicuri. tipic2,-ă Care caracterizează o fiinţă, un obiect etc.; specific, //(s.n.) Ceea ce reprezintă specificul cuiva sau a ceva; (p. restr.) totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esenţa realităţii, adj., pl. tipici,-ce. tipicar,-ă (Persoană) care dă prea multă importanţă lucrurilor mărunte, aspectelor exterioare; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) pedant, fomalist. //(spec.) (Persoană) care respectă strict tipicul1 bisericesc, adj., s.m. şi f, pl. tipicari,-e. tipicitate Caracterul a ceea ce este tipic2, s.f., g.-d. art. tipicităţii.
tipie (reg.) Colină cu vârful teşit, de forma unui trunchi de con. s.f, art. tipia, g.-d. art. tipiei, pl. tipii, art. tipiile, tipiza tr. A realiza o tipizare, vb. I, ind. prez. 3 tipizează, tipizare 1. Proces artistic complex, prin care realitatea, esenţa relaţiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice etc. ia forma unor imagini concrete semnificative şi a unor caractere pertinente. 2. Reducere a numărului de variante ale aceluiaşi produs la tipurile cele mai utile scopului, care sunt reproduse ulterior pe scară largă; standardizare. s.f, g.-d. art. tipizării, pl. tipizări, tipizat,-ă Cu particularităţi proprii unui tip1 (2). adj., pl. tipizaţi,-te.
tiroidian
1232
tipizate Formulare tipărite, s.n. pl.
tipo (fam.) Tipografic, adj. invar.
tipodimensiune (-si-u-) Dimensiune standardizată.
s.f, g.-d. art. tipodimensiunii, pl. tipodimensiuni.
tipograf Maşină de cules şi de turnat litere sub formă
de rânduri întregi, s.n., pl. tipografe.
tipograf2,-ă Muncitor specializat în lucrări de tipărire.
s.m., pl. tipografi; s.f., g.-d. art. tipografei, pl. tipografe.
tipografic,-ă Referitor la tipografie, adj., pl. tipograz
fici,-ce. ,
tipografie 1. întreprindere sau atelier în care se tipăresc ziare, cărţi etc.; imprimerie, tiparniţă. 2. Meşteşug, procedeu de a tipări un text, un desen etc. s.f, art. tipografia, g.-d. art. tipografiei, pl. (1) tipografii, art. tipografiile.
tipolitografje Metodă de imprimare a unor texte, imagini etc., culese mai întâi pe hârtie şi apoi imprimate pe piatră litografică sau pe placă metalică, s.f, art. tipolitografia, g.-d. art. tipolitografiei, pl. tipolitografii, art. tipolitografiile.
tipologic,-a Care ţine de tipologie, adj., pl. tipologici,-ce. tipologie 1. Studiu ştiinţific al tipurilor în care se pot clasifica diferitele clase de obiecte, fenomene etc. //Clasificare a tipurilor literare. 2. Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice ale tipurilor umane.
3.	Studiere a caracteristicilor structurale ale uneia sau mai multor limbi, s.f, art. tipologia, g.-d. art. tipologiei, pl. tipologii, art. tipologiile.
tipometrie Procedeu de reproducere de hărţi şi figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice şi clişee, s.f. art. tipometria, g.-d. art. tipometiiei. tipomfitru 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă de metal cu care se controlează dimensiunile machetei, textelor etc. s.n., art. tipomstrul, pl. tipomgtre.
tipotgcă Colecţie completă a seturilor de caractere şi litere din toate scrierile lumii, s.f, g.-d. art. tipotgcii, pl. tipotgci.
tipsie 1. (şi fig.) Tavă mare, de metal, cu diferite ornamente. 2. (muz., la pl.) Chimval, s.f, art. tipsia, g. -d. art. tipsiei, pl. tipsii, art. tipsiile.
tlpsioară (-si-oa-) (rar) Diminutiv al lui tipsie, s.f, g.-d. art. tipsioarei, pl. tipsiogre. tiptil 1. Pe furiş, fâră zgomot, uşor; pe nesimţite, pe ascuns. 2. (înv.) A se îmbrăca ~ = a se deghiza, a se travesti. [var. (înv.) teptil adv.] adv. tip-top (fam.) Elegant, pus la punct. adj. invar. tir1 1. Sportul tragerii la ţintă cu arcul, cu pistolul, cu armă cu aer comprimat etc. 2. Felul în care o armă de foc trimite proiectile spre ţintă. 3. Tragere la ţintă în procesul instrucţiei militare, s.n., pl. tiruri. tir2 Autocamion de mare tonaj pentru transportul internaţional de mărfuri, s.n., pl. tiruri. tira (în expr.) A ţine ~ = a ţine hangul, interj. tiradă 1. (şi fig.) Parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg şi cu emfază o teză, o idee. 2. Fragment dintr-o operă dramatică spus fară întrerupere, cu intensitate afectivă, de către un personaj. 3. Expunere plină de banalităţi spuse pe un ton grav. s.f, g.-d. art. tiradei, pl. tirade.
tiraj 1. Numărul de exemplare în care se tipăreşte o carte sau o publicaţie periodică. ICu (sau de) (mare) ~ = care apare într-un număr mare de exemplare. 2. Circulaţia aerului şi a gazelor de ardere într-o instalaţie de încălzire cu focar. 3. Multiplicarea, prin copiere, a unui film pentru a asigura numărul necesar de copii. 4. Operaţie de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea şampaniei, s.n., pl. tiraje.
tiraliQr (-li-or) (înv.) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare, s.m., pl. tiraligri.
tiramisu (it.) Desert specific italienesc, s.n., pl. tiramisu. tiran,-ă. I. adj., s.m. şi f (Persoană) care abuzează de puterea sa, excesiv de autoritară; (om) crud, nemilos.
II.	s.m. (în Antichitate) Stăpân absolut (şi crud) al unui stat sau al unei cetăţi; (p. gener.) conducător de stat foarte aspru; despot, adj., s.m. şi f, pl. tirani,-e. tiranic,-ă 1. Care tiranizează; despotic, arbitrar, tirani-cesc, tirănesc. 2. (fig.) Obsedant, chinuitor, adj., pl. tira; nici,-ce.
tiranicesc,-ească (înv.) Tiranic, adj., pl. tiraniceşti. tiranicid1 (livr.) Ucigaş al unui tiran. s.m. tiranicjd2 (livr.) Ucidere a unui tiran. s.n. tiranie 1. Formă de conducere politică în unele cetăţi antice greceşti. 2. (p. ext.) Guvernare autoritară, despotică. 3. Caracteruî a ceea ce este tiranic. //Comportament, faptă de tiran, s.f, art. tirania, g.-d. art. tiraniei, pi. tiranii, art. tiraniile.
tiraniza tr. 1. A trata pe cineva în mod tiranic; a asupri, a teroriza. 2. (fig.) A obseda, a chinui, vb. I, ind. prez. 3 tiranizează.
tiranizare Acţiunea de a tiraniza, s.f, g.-d. art. tiranizării, tiranozaur Reptilă feroce, carnivoră, din era mezo-zoică. s.m., pl. tiranozauri.
tirant Element de construcţie alcătuit din bare, lanţuri etc., destinat să preia forţe de întindere, s.m., pl. tiranţi. tira tron (fiz.) Triodă cu descărcare în gaz. s.n., pl. tira-ţroane.
tirăngsc,-ească (înv.) Tiranic, adj., pl. tirăngşti. tirbuşen Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, cu care se pot scoate dopurile de plută de la sticle; rac2, s.n., pl. tirbuşogne. tireghie v. tirighie.
tireoglobuljnă (-re-o-) Proteină bogată în iod, din glanda tiroidă, s.f, g.-d. art. tireoglobulinei. tireopatie (-re-o-) (med.) Denumire generică pentru afecţiunile glandei tiroide, s.f, art. tireopatia, g.-d. art. tireopatiei, pl. tireopatii, art. tireopatiile. tireotoxicfiză (-re-o-) (med,) Boală provocată de intoxicarea organismului cu hormoni tiroidieni în exces; hipertiroidism; bazedov. s.f, g.-d. art. tireotoxicfízei. tireotrop1 (-re-o-) Hormon secretat de hipofiză, având rolul de a stimula şi controla funcţiile hipofizei. s.n. tireotrop2,-ă (-re-o-) (despre substanţe, hormoni) Care stimulează secreţia glandei tiroide, adj., pl. tireotropi,-e. tirfgn Şurub de oţel, cu capul pe jumătate rotund, folosit pentru fixarea şinelor de cale ferată pe traverse, s.n., pl. tirfoane.
tiriac (-ri-ac) (înv., pop.) Anestezic pe bază de opiu utilizat în trecut, s.n. '
tiriachiu,-ie (-ri-a-) (înv., reg.) Ameţit de băutură sau de substanţe narcotice, adj., pl. tiriachii. tirighie (pop.) Substanţă sedimentară cu aspect sticlos şi gust acru, rămasă pe pereţii butoaielor după scoaterea vinului, utilizată în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [var. (pop.) tireghie, tirigie s.f] s.f, art. tirighia, g.-d. art. tirighiei. tirigie v. tirighie.
tiristor (electron.) Dispozitiv semiconductor alcătuit din patru regiuni de conductibilităţi alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducţie şi invers, s.n., pl. tiristoare.
tiroid,-ă Tiroidian. /Glandă ~ = tiroidă, adj., pl. tiroide, tiroidă Glandă cu secreţie internă, situată în partea anterioară a gâtului, în faţa traheii, ai cărei hormoni stimulează metabolismul, creşterea organismului etc. s.f, g.-d. art. tiroidei, pl. tiroide.
tiroidectomţe (-ro-i-) Extirpare a tirodei. s.f, art. tiroidectomia, g.-d. art. tiroidectomiei, pl. tiroidectomii, art. tiroidectomiile.
tiroidian,-ă (-ro-i-di-an) Referitor la tiroidă; de natura tiroidei; tiroid, adj., pl. tiroidigni,-e.
1233
tivilichie
tiroidism (-ro-i-) (med.) Denumire generică pentru bolile glandei tiroide, s.n.
tiroidită (-ro-i-) (med.) Boală manifestată prin infla-maţia tiroidei, s.f., g.-d. art. tiroiditei, pl. tiroidfte. tirolez,-ă (Locuitor) din Tirol, adj., s.m. şi f, pl. tirolezi,-e. tirolgză s.f Model de îmbrăcăminte femeiască, alcătuit dintr-o bluză albă, un sarafan imprimat şi un şort alb. s.f, g.-d. art. tirolezei, pl. tirolgze.
tiroxmă Hormon bogat în iod care se găseşte în tiroidă. s.f, g.-d art. tiroxinei, pl. tiroxine. tirozmă Acid aflat în mai multe protide, a cărui oxidare duce la formarea pigmenţilor negri, s.f, g.-d. art. tirozinei, pl. tirozine.
tirs 1. Toiag simbolic, împodobit cu viţă-de-vie, cu care era înfăţişat zeul Dionysos. 2. Inflorescenţă în formă de con de brad. s.n., pl. tirsuri. tis v. tisă.
tisă Arbore sau arbust răşinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze aciculare, cu lemn tare, foarte preţios; (p. restr.) lemnul acestui arbore, [var. (rar) tis î.w.] s.f., g.-d art. tisei, pl. tise. tjst (înv., reg.) Ofiţer, comandant, căpetenie, s.m./s.n., pl. tişti/tisturi.
tisular,-ă (anat.) Referitor la ţesuturi, care aparţine ţesuturilor, adj., pl. tisulari,-e. tişlgifăr (reg.) Milieu, s.n., pl. tişlgifâre. titan1 (mit.) Copil al lui Uranus; (p.ext.) uriaş, gigant.
2.	Om cu calităţi extraordinare, cu o putere de muncă ieşită din comun, s.m., pl. titani. titan2 Element chimic, metal alb-argintiu, foarte dur şi casant, răspândit în natură sub formă de compuşi şi folosit la fabricarea oţelurilor speciale, s.n. titangsc.-ă (rar) Titanic, adj., pl. m. titaneşti. titanic,-ă Referitor la titani'; care are puteri sau proporţii extraordinare; gigantic, adj., pl. titanici,-ce. titanism 1. Spirit de revoltă. //Atitudine, specific romantică, de revoltă împotriva dominaţiei răului.
2.	Ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu. s.n. titanjt Silicat natural de calciu şi de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, utilizat ca piatră semi-preţioasă. s.n., pl. titanituri.
titanomahie (mit.) Lupta titanilor, s.f, art. titano-mahia, g.-d. art. titanomahiei. titirez1 1. Jucărie din lemn, din os sau din metal, în formă de con cu vârf ascuţit, care se poate roti pe o suprafaţă plană; sfârlează. 2. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care face ca fusul să se învârtă uşor şi uniform. 3. Băţul de sub coşul morii, care loveşte teica pentru a face să treacă grăunţele între pietrele morii; hădărag. s.m. /s.n., pl. titirezi/titirgzuri. titirgz2 (reg.) Bibilică, s.m., pl. titirezi, titiri refl. şi tr. (fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. titirssc, imperf. 3 sg. titirea; conj. prez. 3 să titirească. titirjre (fam.) Acţiunea de a (se) titiri. s.f, g.-d. art. titiririi, pl. titiriri.
titlu 1. Calificare obţinută de cineva în urma unor studii de specialitate sau în urma unor performanţe sportive. /~ de glorie = merit, fală, renume. 2. Demnitate, funcţie, titulatură deţinută de cineva sau acordată cuiva. //Rang nobiliar. 3. Calificativ care exprimă o relaţie socială. ~ de tată. 4. Cuvânt sau text aşezat în fruntea unei lucrări pentru a indica sugestiv sau rezumativ cuprinsul ei; (p. gener.) orice lucrare editată. 5. Partea scrisă de la înce-putul unui film, unde se indică numele filmului, realizatorii şi studioul care l-a produs; generic. 6. (la pl.) Tra-ducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ICu -de ... = cu caracter de ... 7. Capitol sau subdiviziune într-un regulament, într-un text de lege etc. 8. Act sau document juridic care stabileşte un drept.
/~ de proprietate = document care stabileşte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun. ~ de valoare = document de valoare care face obiectul unei tranzacţii financiare. 9. (fig.) Drept, justificare, bază legală. 10. Cantitate de metal preţios dintr-un aliaj; titru (3). 11. (text.) Număr care indică fineţea firului de mătase sau a firelor sintetice, s.n., art. titlul, pl. titluri, titra ic 1, A acorda un titlu (1,4). //(despre ziare) A pune un titlu. 2. (chim.) A determina concentraţia unei soluţii.
3.	A determina proporţia de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 4. A transpune (pe peliculă) traducerea dialogurilor din ver-siunea originală a unui film. vb. I, ind. prez. 3 titrează.
titraj Titrare. s.n.
titra re Acţiunea de a titra; titraj. s.f., g.-d. art. titrării, pl. titrări.
titrat,-ă 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care a obţinut un titlu în urma absolvirii anei instituţii de învăţământ superior. II. adj. 1. (despre filme) Tradus. 2. (despre soluţii) A cărei concentraţie a fost determinată prin analiză. adj., s.m. şi f, pl. titraţi,-te. titratQr,-oare Persoană care titrează soluţiile, s.m., pl. titratari; s.f, g.-d. art. titratoarei, pl. titratoare. titrimetrie (chim.) Volumetrie. s.f, art. titrimetria, g.-d. art. titrimetriei.
títru 1. Cantitate de substanţă activă, exprimată în grame, dizolvată într-un mililitru de soluţie. 2. Număr de grame dintr-o substanţă cu care aceasta reacţionează într-un anumit sens sau care sunt puse în libertate de un centimetru cub de soluţie. 3. Titlu (10). 4. Titlu (11). s.n., art. titrul, pl. titre.
tltubant,-ă (livr.) Nesigur (pe picioare); tremurător. adj., pl. titubanţi,-te.
titubaţie (-ţi-e) (livr.) Nesiguranţă în mers şi în mişcări, s.f, art. titubaţia, g.-d. arl titubaţiei, pl. titubaţii, art. titubaţiile.
titular,-ă 1. (Persoană) care ocupă o funcţie sau un post, cu caracter de permanenţă (pe baza unei numiri legale).
2.	(Persoană) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (Persoană) care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal într-o piesă de teatru, într-un film etc. adj., s.m. şi f, pl. titulari,-e. titulariza tr. A numi pe cineva ca titular al unui post (pe care îl ocupă în mod provizoriu), vb. /, ind. prez. 3 titularizează.
titularizare Acţiunea de a titulariza, s.f, g.-d. art. titularizării, pl. titularizări.
titulatură 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care le poartă o persoană, o instituţie, o operă literară etc. s.f., g.-d. art. titulaturii, pl. titulaturi, tiu (reg.) Exclamaţie care exprimă regretul, mirarea etc. interj.
tiuf (ti-u-) tr şi intr. (reg.) A izgoni un animal (cu strigătul „tio”), vb. IV, ind prez. 1 sg. şi 3 pl. tiuigsc, imperf 3 sg. tiuia; conj. prez. 3 să tiuiască. tiv Margine, îndoită şi cusută, a unui obiect din pânză sau din stofă, făcută pentru a împiedica destrămarea ţesăturii, s.n., pl. tivuri.
tiva (reg.) Hai! fuga! fugi! şterge-o! /- băiete! = pe-aici
ţi-e drumul! pleacă în grabă! interj.
tiveală Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit, s.f,
g.-d. art. tivelii, pl. tivgli.
tivgă v. tigvă.
tivi tr. 1. A face, a coase un tiv. 2. (fig.) A înconjura ceva cu un tiv, cu un chenar, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tivesc, imperf 3 sg. tivea; conj. prez. 3 să tivească, tivilchie v. tivilichie.
tivilichie (pop.) Pieptar din piele, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la ţară. [var. tivilchie s.£] s.f, art. tivi-lichia, g.-d. art. tivilichiei, pl. tivilichii, art. tivilichrile.
tivi re
1234
tivire Acţiunea de a tivi; tivitură. s.f., g.-d. art. tivirii, pl. tiviri.
tivjt Faptul de a tivi; tivire. s.n. tivitură 1. Tiv, tivire; loc tivit. 2. Fâşie îngustă de pânză cusută pe marginea unei ţesături (de altă culoare); chenar, s.f., g.-d. art. tiviturii, pl. tivituri. tiz,-ă Persoană care are acelaşi nume cu alta; omonim. s.m., pl. tizi; s.f, g.-d. art. tízei, pl. tize. tizană 1. (rar) Băutură obţinută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (înv.) Şampanie cu un procent scăzut de alcool, s.f, g.-d. art. tizanei, pl. tizane. tizjc Amestec de baligă şi paie folosit la ţară drept combustibil sau ca material de construcţie, s.n., pl. tizicuri. tmeză (lingv.) Intercalare a unui cuvânt între părţile unei unităţi frazeologice sau ale unui cuvânt compus. s.f., g.-d. art. tmezei, pl. tmeze. toacă 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau două ciocănele pentru a anunţa un serviciu religios la biserică sau la mănăstire; (p. ext.) sunetul produs de această bătaie. IA bate ~a = a se lăuda. Uscat (ca o) ~ (sau ca ~a) = foarte slab. A şti şi ~a în (sau din) cer = a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul. 2. Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere etc. 3. (pop.) Timp al zilei, la răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază utrenia, respectiv vecernia.
4.	(art.) Numele popular al constelaţiei Pegas, s.f, g.-d. art. toacei, pl. toace.
toaipă (reg.) Bardă sau topor cu tăişul mare, cu care se cioplesc grinzile, s.f., g.-d. art. toaipei, pl. toaipe. toaletă 1. Faptul de a se spăla, de a se găti, de a se dichisi. IDe ~ = care serveşte la îngrijirea şi la curăţarea corpului. A-şi face ~a = a se găti. //(med.) Curăţare a unei răni, a unei zone operatorii. 2. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); (p. restr.) rochie.
3.	(concr.) Mobilă alcătuită dintr-o oglindă şi mai multe dulăpioare, în care se ţin obiectele necesare îngrijirii corpului. 4. Closet prevăzut cu chiuvetă, s.f, g.-d. art. toalgtei, pl. toalete.
toamnă Anotimp cuprinzând intervalul dintre 23 septembrie şi 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, precipitaţii însemnate şi veştejirea vegetaţiei. ILa ~ = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De~ = care se face sau se întâmplă toamna; caracteristic acestui anotimp. De (cu) ~ = fiind încă toamnă. Pe (sau în) ~ = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la~~ până la începutul toamnei, //(adv. în forma „toamna”) în timpul toamnei. I~a se numără bobocii = rezultatele se vor vedea la sfârşit, s.f, g.-d. art. toamnei, pl. toamne. toană1 1. Capriciu. ICu ~e = capricios, răsfăţat. 2. Criză, atac. /- de plâns = ropot, izbucnire de plâns. A-i veni (cuiva) o ~ sau -ele = a-l apuca (pe cineva) năbădăile; a-i veni (pe neaşteptate) chefiil să facă ceva (neobişnuit).
3.	(fig.) Mişcare rapidă, violentă. 4, Stare de spirit, dispoziţie. 5. (precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). 6. Cantitate mică din ceva. s.f, g.-d. art. toanei, pl. toane.
toană2 1. Ocol făcut în apă la desfăşurarea năvodului de prins peşte; loc (bogat în peşte) unde se aruncă năvodul în acest fel. 2. Copcă (în gheaţă). 3. Timpul când peştele umblă după mâncare, s.f, g.-d. art. toanei, pl. toane, toancă 1. Bulboană, vârtej pe râurile de munte. 2. Capriciu, chef, moft, toană, s.f, g.-d. art. toancei, pl. toance. toarce 1. intr. şi tr. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci pentru a obţine fire pentru ţesut; a obţine fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. intr. (despre pisici) A scoate un sunet specific, asemănător cu sfârâitul fusului, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torcea, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toarserăm; conj. prez. 3 să toarcă; part. tors.
toarcere Acţiunea de a toarce, s.f, g.-d. art. toarcerii, pl. toarceri.
toartă 1. Parte ieşită în afară şi încovoiată în formă de arc, de care se apucă anumite obiecte. ILa ~ = (fam.) extrem de strâns; zdravăn, straşnic. (în basme şi în credinţele populare) ~a (sau torţile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul sau pământul. 2. Verigă cu ajutorul căreia se atârnă un obiect. //Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge).
3.	Cerculeţul cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. s.f, g.-d. art. toartei, pl. toarte, toast Urare făcută la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment, însoţită de ridicarea paharului; scurt discurs rostit cu acest prilej, s.n., pl. toasturi, toasta intr. A ţine un toast. vb. I, ind. prez. 3 toastează. tobagoan,-ă (Locuitor) din Tobago, adj., s.m. şi f, pl. tobagoani,-e.
tobgş (reg.) Toboşar, s.m., pl. iobaşi. tobă 1. Instrument muzical de percuţie, format dintr-un cilindru scurt, de lemn sau de metal, cu capetele acoperite de câte o membrană din piele, care produce sunete în urma lovirii (cu două baghete). IA bate ~a =
a)	a bate degetele (în semn de nervozitate sau nerăbdare) într-un obiect; b) (fam.) = a tuşi; c) (fam.) a răspândi o veste, a divulga un secret, a lansa tot felul de ştiri. ~ de carte (sau de învăţătură) = foarte învăţat. /( bate ~a (la urechea) surdului = a nu fi ascultat, a vorbi degeaba. A face (pe cineva) ~ de bătaie sau a face (cuiva) pântecele (sau spinarea) ~ = a bate zdravăn (pe cineva). A umbla cu ~a sau a-i bate (cuiva) ~a sau a vinde averea (cuiva) cu ~a = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitaţie publică. 2. Nume dat mai multor obiecte fixe sau mobile, de forma unui cilindru gol. I~ de eşapament = piesă la motoarele cu ardere internă, care atenuează zgomotul produs de evacuarea gazelor. //Organ de maşină utilizat pentru transmiterea unei forţe de tracţiune prin intermediul unui cablu sau al unui lanţ. //Cutie metalică în care se bobinează filmul pentru unele aparate de proiecţie.
3.	Mezel preparat din came, slănină şi măruntaie de porc, introduse în membrana care formează stomacul porcului.
4.	(la jocul de cărţi) Caro. \yar. (înv., pop.) dobă s.f\ s.f., g.-d. art. tobei, pl. tűbe.
tobiţă Diminutiv al lui tobă (1). s.f, g.-d. art. tobiţei, pl. tobiţe.
tobogan/topogan 1. Construcţie în formă de plan înclinat pe care se poate aluneca uşor şi care serveşte ca mijloc de distracţie. 2. Jgheab înclinat folosit ca mijloc de transport prin glisare al unor materiale, piese etc. s.n., pl. tobogane/topogane. ■
toboşar 1. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaş. 2. (şi fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica veşti şi dispoziţii de interes obştesc, [var. (înv., pop.) doboşars./n.] s.m., pl. toboşari.
tobralco Ţesătură de bumbac cu dungi sau caroruri, realizate din îmbinarea unor fire subţiri cu altele groase, s.n. toc1/toc-toc Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect tare. interj. toc2 1. Cutie de lemn, de metal, de piele etc., în care se păstrează arme, aparate, instrumente; teacă în care se ţin ochelari, piepteni etc. 2. (spec., rar) Teacă de sabie.
3.	Ustensilă pentru scris cu cerneală sau cu tuş, făcută dintr-un beţişor la care se adaptează o peniţă; condei. I~ rezervor = stilou. 4. Cadru în care se fixează, la o construcţie, uşile şi ferestrele, s.n., pl. tocuri. toc3 Porţiune mai ridicată de pe talpa încălţămintei, care corespunde călcâiului. s.n.,pl. tocuri, toca 1. tr. A tăia în bucăţi foarte mărunte; a mărunţi. 2. tr. (fig., fam.) A risipi, a cheltui fară chibzuinţă averea. //A face pe cineva să sărăcească, a-l ruina. 3. intr. şi tr.
1235
toiag
A ciocăni, a bate, a lovi. 4. intr. (fig.) A flecări, a sporovăi. /A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) sau a ~ pe cineva h cap = a spune mereu acelaşi lucru, a plictisi pe cineva. A~ la verzi şi uscate sau a ~ căte-n lună şi-n soare = a vorbi mult şi fără rost. 5. intr. A bate toaca. /Unde popa nu toacă = foarte departe. 6. intr. (despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. //(despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. vb. I, ind. prez. 3 toacă.
tocană Mâncare cu sos făcută din bucăţele de came prăjite cu ceapă (şi cu cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă, s.f., g.-d. art. tocanei, pl. tocane, tocare Acţiunea de a toca. s.f, g.-d. art. tocării. tocat Faptul de a toca. s.n.
tocată 1. Compoziţie muzicală pentru instrumente cu claviatură. 2. Piesă muzicală de virtuozitate, cu ritm sacadat, pentru un instrument sau pentru orchestră, s.f, g.-d. ari. tocatei, pl. tocate.
tocă 1. Căciuliţă sau pălărioară, fară boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, purtat de magistraţi, de avocaţi în exerciţiul funcţiunii etc. s.f., g.-d. art. tocii, pl. toci. tocăhe (reg.) 1. Morişcă de lemn care produce un zgomot specific şi sperie păsările din lanuri şi din vii. 2. Unealtă folosită pentru a răsuci sfoara groasă pentru plase şi năvoade, s.f, art. tocăfia, g.-d. art. tocăliei, pl. tocălii, art. tocălnle.
tocă ni intr A bate, a ciocăni, a bocăni; a toca. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 să tocănească.
tocănire Acţiunea de a tocăni; ciocănitură, bocănit, s.f, g.-d. art. tocănmi, pl. tocămri. tocănit Faptul de a tocăni. s.n., pl. tocănituri. tocăniţă Diminutiv al lui tocană, s.f, g.-d. art. tocăniţei, pl. tocăniţe.
tocătoare Maşină de tocat came, nutreţ etc. s.f, g.-d. art. tocătQrii, pl. tocătQri.
tocător1 1. Cuţit mare sau maşină pentru tăiat came, nutreţ etc. 2. Placă de lemn pe care se toacă zarzavaturi, came etc. 3. Butuc pe care se taie lemne, s.n., pl. tocătoare. tocător2,-oare Care toacă, care mărunţeşte. adj., pl. tocători,-oare.
tocătură 1. Came tocată (şi amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. (p. gener.) Lucru tăiat mărunt, s.f, g.-d. art. tocătijrii, pl. tocături. _
toceală însuşire mecanică a unei lecţii prin învăţarea pe dinafară; buchereală. //Faptul de a insista îndelung în învăţarea unei lecţii, a unei materii etc. s.f., g.-d. art. tocelii, pl. toceli.
tochitură Mâncare preparată din bucăţele de came desprinse de pe slănină şi prăjite cu ceapă tocată, s.f, g.-d. art. tochiturii, pl. tochituri. toci1 1- refl. (despre obiectele ascuţite) A se uza prin întrebuinţare; a deveni mai puţin ascuţit. /A-şi - gura {de pomană) = a vorbi fară rost, zadarnic. 2. tr. (fig.) A uza, a slăbi nervii, răbdarea cuiva. 3. tr. (fig.) A-şi însuşi mecanic lecţiile învăţându-le pe dinafară; a învăţa foarte mult, temeinic. 4. tr. A ascuţi un obiect la tocilă, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocesc, imperf. 3 sg. tocea; conj. prez. 3 să tocească.
tocp Numele unui joc de cărţi. //Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. s.n.
tocilar,-ă 1. Personă care ascute obiectele tăioase (la tocilă). 2. (fam.) Elev, student etc. care îşi însuşeşte lecţiile în mod mecanic, învăţând pe de rost; bucher. s.m., f)l. tocilari; s.f, g.-d. art. tocilarei, pl. tocilare, tocila Maşină pentru ascuţit instrumente de tăiat, formată dintr-un disc abraziv acţionat cu un mâner sau cu o pedală, s.f, g.-d. art. tocilei, pl. tocile.
tocilărie 1. Meseria tocilarului (1). 2. Atelierul tocilarului (1). s.f, art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei, pl. (2) tocilării, art. tocilăriile.
tocire Acţiunea de a (se) toci. s.f, g.-d. art. tocirii, pl. tociri.
tocitoare l.Vas mare de lemn, în care se pun fructele la fermentat, în vederea fabricării rachiului, vinului etc. 2. Urcior cu gura largă în care se aduce vin din pivniţă. s.f., g.-d. art. tocitorii, pl. tocitori, tocitor Muncitor care lucrează în carierele de piatră. s.m., pl. tocitori. tQcma v. tocmai, tocmagi (reg.) Tăiţei. s.m. pl. tocmai 1. Exact, precis, /(fam.) ~pe~ = exact aşa, în totul. 2. Abia, chiar atunci. 3. Chiar aşa de..., prea (mult).
4.	Nu mai aproape decât... [var. (pop.) tocma adv.] adv. tocmăgel 1. (la pl.) Diminutiv al lui tocmagi. 2. Numele mai multor specii de ciuperci, cu corpul subţire şi ramificat, care cresc la baza trunchiului unor copaci, s.m., pl. tocmăgei, art. tocmăgeii. tocmeală 1. Discuţie pentru stabilirea preţului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord. I~ agricolă = (în România între anii 1866 şi 1945) contract încheiat între moşieri (sau mari arendaşi) şi ţărani la luarea în arendă de către aceştia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. 3. (pop.) Condiţie. 4. (înv.) Organizare, orânduială, orânduire, s.f, g.-d. art. tocmelii, pl. tocmeli, tocmi 1. refl. recipr. A discuta asupra preţului unei mărfi, pentru a cădea la învoială; a se târgui. 2. tr. şi refl. (pop.) A (se) angaja ca slugă, ca lucrător etc. 3. tr. A închiria un obiect, un mijloc de transport etc. 4. tr. (înv.) A aranja, a orândui. 5. tr. (reg.) A repara; a reface. 6. tr. (înv.) A pune la cale; a organiza, a constitui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocmesc, imperf. 3 sg. tocmea; conj. prez. 3 să tocmească.
tocmire Acţiunea de a (se) tocmi, s.f, g.-d. art. tocmirii, tocologie Disciplină medicală care studiază actul naşterii, s.f., art. tocologia, g.-d. ari. tocologiei. tocsin (rar) Clopot de alarmă, s.n., pl. tocsrne. toculeţ Diminutiv al iui toc3. s.n., pl. toculgţe. tofus Nodul de uraţi de sodiu şi de calciu care apare la suferinzii de gută, la articulaţii şi pe cartilaje, s.n., pl. to fusuri.
togă Mantie fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfăşurată pe corp şi pornind de la umărul stâng, pentru a lăsa descoperit braţul şi umărul drept, s.f, g.-d. art. togii, pl. togi.
togolez,-ă (Locuitor) din Togo. adj., s.m. şi f, pl. togolezi,-e.
toharic,-ă Referitor la toharică. Text ~. adj., pl. toharice. toharică Limbă indo-europeană, vorbită în Antichitate în Asia Centrală şi cunoscută din texte din perioada secolele V-VII, scrise cu alfabet hindus, s.f, g.-d. ari. toharicei.
tohoarcă (reg.) Cojoc mare, ciobănesc, făcut din piei de oaie netăbăcite (cu lâna în afară), s.f, g.-d. art. tohoarcei, pl. tohoarce.
toi1 1. Punct culminant în desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen. 2. (pop.) Partea principală, miezul unui lucru. s.n.	,
toi2 (înv., pop.) 1. învălmăşeală, încăierare; zarvă, tărăboi. 2. Cârd, stol, ceată, grup. s.n., pl. toiuri. toiag L Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau pe care îl foloseşte pentru a se apăra. 2. (fig.) Sprijin, ajutor, reazem. 3. Un fel de baston purtat ca simbol al unei demnităţi sau autorităţi. 4. (pop.) Lumânare care se aşază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului.
5.	(la pl., art.) Numele popular al celor trei stele luminoase, aşezate la rând, în mijlocul constelaţiei Orion. s.n., pl. toiege.
toieget
1236
toieget Diminutiv al lui toiag, s.n., pl. toiegele. tokiot,-ă (-ki-ot) (Locuitor) din oraşul Tokio. adj., s.m. şi f, pl. tokioţi,-te.
tQlă Foaie (groasă) de tablă, tăiată la dimensiunile necesare pentru o anumită lucrare, s.f, g.-d. art. tolei, pl. t£>le. tolăni refl. (despre fiinţe) A se întinde într-o poziţie comodă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se tolăneşte, imperf.
3	sg. se tolănea; conj. prez. 3 să se tolănească, tolănire Acţiunea de a se tolăni, s.f, g.-d. art. tolănirii, tolbgş (înv.) Negustor ambulant de mărunţişuri; marchitan. s.m., pl. tolbâşi.
tfilbă 1. Geantă purtată pe umăr, folosită pentru a transporta mâncare, vânat etc. 2. Toc în care se ţineau săgeţile, [var. (pop.) tsrbă.?/] s.f, g.-d. art. tslbei, pl. tslbe. tolera tr. A admite, a îngădui ceva (nepermis); a suporta, a trece cu vederea, vo. I, ind. prez. 3 tolerează, tolerabil,-ă Care poate fi tolerat; suportabil, admisibil. adj., pl. tolerabili,-e.
tolerant,-ă (şi s.) Care tolerează; indulgent, îngăduitor. adj., pl. toleranţi,-te.
tolerantţsm (rar) Toleranţă (religioasă), îngăduinţă, indulgenţă, s.n.
toleranţa 1. Faptul de a tolera; indulgenţă, îngăduinţă. /Casă de~ = stabiliment în care se practică prostituţia; bordel. 2. Capacitatea unui organism de a suporta anumite medicamente, condiţii de mediu, substanţe etc. 3. Abatere admisă de la greutatea, precizia, dimensiunile stabilite pentru o piesă, un produs etc. 4. (tehn.) Diferenţă dintre dimensiunea maximă şi minimă admisă în prelucrarea unui anumit material şi valoarea nominală a acestei dimensiuni. s.f., g.-d. art. toleranţei, pl. toleranţe, tolerare Acţiunea de a tolera, s.f, g.-d. art. tolerării, toloacă (reg.) 1. Pământ necultivat. //Păşune, izlaz. 2. Teren liber, neîngrădit, aflat între case sau la marginea satului, s.f, g.-d. art. toloacei, pl. toloace, tolocăni (reg.) 1. fr. A nu lăsa în pace pe cineva, deranjân-du-1 mereu; a sâcâi, a bate la cap. 2. intr. A vorbi mult şi fără rost; a flecari, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tolocăngsc, imperf.^ 3 sg. tolocănea; conj. prez. 3 să tolocănegscă. tologi1 refl. (reg.) (despre persoane, despre animale) A se culca, a se tolăni (pe iarbă), vb. IV, ind. prez. 3 sg. se tologeşte, imperf. 3 sg. se tologeg; conj. prez. 3 să se tologească.
tologi2 tr. (reg.) A lăsa un teren necultivat pentru a fi îngrăşat de vite. HA călca în picioare iarba, semănăturile etc.; a culca la pământ, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tolo-ggsc, imperf 3 sg. tologea; conj. prez. 3 să tologească. tolomac,-ă (fam.) (Om) molâu, bleg, tont. adj., s.m. şi
f,	pl. tolomaci,-ce.
tolomgtru (fiz.) Turbidimetru. s.n., art. tolometrul, pl. tolomgtre.
toloşcan,-ă (reg.) 1. Copil gras, dolofan. 2. Boboc de raţă sau de gâscă, s.m., pl. toloşcani; s.f, g.-d. art. toloşcanei, pl. toloşcane.
tolstoian,-ă în maniera lui Tolstoi, al lui Tolstoi. adj., pl. tolstoigni,-e.
toltgc,-ă (Persoană) care aparţine unei populaţii indiene din Mexic, adj., s.m. şi f, pl. toltgci,-ce. tolugn (-lu-en) Hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, din seria benzenului, folosită ca solvent, în industria de medicamente etc.; metilbenzen. s.n. toluidină (-lu-i-) Amină derivată din toluen. s.f, g.-d. art. toluidinei, pl. toluidine.
tom Volum (mare) dintr-o carte; (p. gener.) carte, lucrare, s.n., pl. tomuri.
tomahawk (tomăhoc) (angl.) Armă de luptă sub formă de secure, folosită de indienii din America, s.n., art. tom-ahawkul, pl. tomahawkuri.
tomată Pătlăgea roşie, s.f, g.-d. art. tomatei, pl. tomate.
tombac Aliaj de cupru şi zinc, de culoare roşiatică, utilizat la fabricarea unor sârme, table etc. [var. (rar) tum-bac s.n.) s.n.
tom bal,-ă (livr.) De mormânt, funerar, adj., pl. tombali,-e.
tombateră 1. Veşmânt din îmbrăcămintea tradiţională orientală, cu care se acoperă şi capul. 2. (fig.) Persoană cu idei învechite, [var. (înv.) tompateră s.f.] s.f, g.-d. art. tombaterei, pl. tombatere.
tomberon Recipient de tablă, montat pe o osie cu două roţi, folosit la transportul pe distanţe scurte al unor materiale, al gunoaielor etc. s.n., pl. tomberoane, tombola Loterie la care se câştigă diferite obiecte, s.f, g.-d. art. tombolei, pl. tsmbole. t&mbolo Limbă de nisip care uneşte o insulă litorală de ţărm. s.n.
tomism Doctrină filosofică şi religioasă a lui Toma d'Acjuino. s.n.
tomitan,-ă (Locuitor) din Tomis (Constanţa), adj., s.m. şi f, pl. tomitani,-e.
tomna intr. A ţine oile, vitele toamna târziu pe o păşune. vb. I, ind. prez. 3 tomnează.
tomnat 1. Faptul de a tomna. 2. Plată pentru păşunatul
de toamnă, s.n.
tomnatec,-ă v. tomnatic2.
tomnatic1 Loc unde se poate sta la adăpost în timpul
toamnei, s.n.
tomnatic2,-ă 1. De toamnă, //(despre pomi) Care rodeşte toamna; (despre fructe) care se coace toamna, //(adv.) Ca toamna, a toamnă; (fig.) melancolic, trist. 2. (fig., despre oameni) Trecut de maturitate. /Flăcău (sau holtei, fecior) ~ = bărbat trecut de tinereţe şi rămas neînsurat, [var. tomnatec,-ă adj.] adj., pl. tomnatici,-ce. tomograf (med.) Aparat pentru tomografii, s.n., pl. tomografe.
tomografie (med.) Metodă de radiografie care permite obţinerea de imagini ale structurilor anatomice dintr-un singur plan de profunzime, eliminând imaginile celorlalte planuri, //(concr.) Imagine astfel obţinută, s.f, art. tomografia, g.-d. art. tomografiei, pl. tomografii, art. tomografiile.
tompateră v. tombateră.
tom-tom Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă şi de jaz. s.n., pl. tom-temuri. ton1 Peşte marin răpitor care ajunge până la 5 m lungime, s.m., pl. toni.
ton2 A. 1. Sunet simplu; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanţă de o secundă mare; (p. ext.) sunet care reprezintă cea mai mare distanţă dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăţi muzicale. IA da ~ul = a) a stabili tonalitatea unei bucăţi vocale, orientându-se după diapazon; a intona treptele principale ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; b) a fi iniţiatorul unei mode, al unei atitudini etc. //(impr.) Sunet. 3. Fel de a vorbi al cuiva; inflexiune a vocii; intonaţie. //înălţimea cu care se pronunţă o silabă. IA schimba ~ul = a-şi schimba atitudinea. ~ul face muzica, se spune pentru a sublinia importanţa felului în care se spune ceva. 4. (înv.) Accent. B. 1. Atmosfera unei creaţii literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Nuanţă a culorilor (dintr-un tablou); grad de luminozitate a unei culori. 3. (înv.) A-şi da ~ = a-şi da aere, a-şi da importanţă, s.n., pl. tonuri, tonaj 1. Masă sau greutate a unui corp exprimată în tone. 2. Greutate a unui tren sau a unui autocamion exprimată în tone. 3. Greutate maximă a încărcăturii pe care o poate suporta un vagon sau un camion. 4. Capacitate a unei nave exprimată în tone-registru. s.n., pl. tonaje, tonal,-ă Referitor la ton2 sau la tonalitate, adj., pl. tonali,-e.
1237
topilă
tonalitate A. 1. Totalitatea legilor care stau la baza
alcătuirii gamelor. //Raportul dintre sunetele unei scări
muzicale faţă de acordul ei principal. 2. (lingv.) Intonaţie
deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit,
dar care se scriu la fel. 3. înălţime caracteristică a unei
vocale în scara normală a tonurilor. B. 1. Ton2 (B.l).
2. Ton2 (B.2). 3. Ambianţă cromatică a unei picturi, s.f.,
g.-d. art. tonalităţii, pl. tonalităţi.
tonşre 1. Acoperire a părţilor albe ale unei tipărituri,
realizată în tipar plan, cu un strat fin de cerneală.
2.	(fot.) Virare, s.f, g.-d. art. tonării.
tană Unitate de măsură a masei, egală cu 1000 de kg.
s.f., g.-d. art. tanei, pl. tfine.
tană-deadwelght (dsdueit) Unitate de măsură pentru
capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale
egală cu o tonă. s.f, g.-d. art. tanei-deadweight, pl. tane-
deadweighi.
tfină-fgrţă Unitate de măsură a forţei, egală cu greutatea unui corp cu masa de o tonă. s.f., g.-d. art. tanei-farţă, pl. tane-farţâ.
tsnă-kllomfitru Unitate de măsură pentru volumul transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăţi de o tonă pe distanţa de 1 km. s.f, g.-d. art. tanéi-kilometru, pl. tane-kilomgtru. tfina-reglstru Unitate de măsură pentru volumul unei nave comerciale, egală cu 2832 m3. s.f., g.-d. art. tanei-registru, pl. tane-registru.
tondfi Tablou rotund sau oval, de obicei de mici dimensiuni. s.n., art. tondaul, pl. tondauri, tfiner (e pron. ă) (angl.) Pulbere de grafit folosită la copiatoare ;i imprimante laser pentru reproducerea documentelor. s.n., pl. tanere.
tongtd Gheretă, stand, tarabă unde se vând pe stradă cărţi, dulciuri etc. s.f, g.-d. art. tongtei, pl, tongte, tfinlc1 Medicament care remontează pe cineva; fortifi-ant, întăritor, s.n., pl. tanice. tfinic2,-ă 1. (despre o substanţă) Care tonifică organismul, care reface forţele. 2. (despre o silabă, o vocală) Care poartă accentul. /Accent - = accentul muzical al vocalelor şi al silabelor; (p. ext.) accentul expirator sau de intensitate, adf, pl. tanici,-ce, tanIcă (muz.) Treapta fundamentală a unei game. //Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor, s.f, g.-d. art. tanicii.
tonlcardlflc (med.) Tonic administrat în insuficienţa cardiacă, s.n., pl. tomcardigcc. tonlcltite Calitate a ţesuturilor sau a muşchilor de a fi permanent elastice, s.f., g.-d. art. tonicităţii. tonifiant,*ă (fi-ant) Tonic2 (1). adj., pl. tonifianţi,-te. tonifica tr. A întări, a fortifica (un organ, un organism etc.). Grijile l-au ~t. vb. 1, ind. prez. 3 tonifică, tonificâre Acţiunea de a tonifica, s.f, g.-d. art. tonificării.
tonifigre (fi-e-) Tonificâre. s.f, g.-d. art. tonifigrii, pl. tonifigri.
tonomgt Aparat cu sistem selector de discuri muzicale care se schimbă automat prin introducerea unei fise. s.n., pl. tonomate.
tonometrie 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluţiilor nevolatile pentru a determina greutatea moleculară a substanţelor dizolvate. //Măsurare a presiunii de vapori a unei soluţii. 2. Măsurare a tensiunii intraoculare. s.f, art. tonometria, g.-d. art. tonometriei.
tonomgtru (fon.) Aparat electronic folosit pentru extragerea şi măsurarea frecvenţei fundamentale a semnalelor vorbirii, s.n., art. tonometrul, pl. tonometre. tonoscop (med.) Aparat utilizat în tonoscopie. s.n., pl. tonoscoape.
tonoscopie (med.) Examen oftalmologie care constă în măsurarea tensiunii din artera centrală a retinei, s.f, art. tonoscopia, g.-d. art. tonoscopiei, pl. tonoscopii, art. tonoscopiile.
tonQU Figură acrobatică aeriană în care un avion execută o răsucire completă în jurul axei sale longitudinale. s.n., art. tonaul, pl. tonauri.
ton sură Ceremonia tunderii părului din creştetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. s.f, g.-d. art. tonsurii, pl. tonsuri. tont, toantă (Om) prost, nătărău, neghiob, adj., s.m. şi
f,	pl. tonţi, tosnte.
tontă Iau (fam.) Tont. adj. s.m., pl. tontălgi. tontolgte (pop.) Tont. adj. s.m., pl. tontolsţi. tontoralul/ţonţorfiiul (în expr.) A juca (sau a sări) ~
-	a juca sau a dansa cu mişcări bruşte şi cu sărituri, fără ritm; a ţopăi, /(fam.) A juca (pe cineva) ~ = a obliga pe cineva să suporte capriciile cuiva. s.n. art. tfinus 1. Uşoară tensiune permanentă a muşchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitaţie (în condiţii de repaus) a centrilor nervoşi.
3.	(fig.) Energie, vigoare, s.n., pl. tanusuri. top1 1. Pachet de hârtie sau de carton care conţine un anumit număr de coli. 2. (pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (înv.) Val de postav, s.n., pl. tapuri.
top2 Clasament al preferinţelor publicului, alcătuit pe bază de punctaj, pentru unele creaţii artistice, actori sau interpreţi, s.n,, pl. tapuri.
topaz Silicat natural de aluminiu cu fluor, de obicei de culoare galbenă, folosit ca piatră preţioasă, s.n,, pl. topaze, topclu (înv.) Tunar, artilerist. s.m., art. topéiul, pl. topcii, art. topciii.
topgnle (~m-e) (fam.) Dezastru, prăpăd; caniculă, arşiţa, l-a pământului = a) din cale-afarâ, peste măsură;
b)	căldură foarte mare. s.f, art. topgnia, g.-d. art. topg; niei, pl. topgnii, art. topgniile. topi 1 • tr. şi refl. A trece sau a face un corp să treacă din stare solidă în stare lichidă, prin încălzire; a (se) lichefia. 2. refl. A se înmuia, a-şi pierde consistenţa (datorită căldurii). 3. tr. şi refl, (fig., fam., despre oameni) A (se) înduioşa, a (se) îmblânzi. 4. tr. şi refl. (fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). Hrefl. A fuziona, a se contopi.
5.	refl. (despre lumânări, lemne etc.) A se consuma prin ardere. 6. refl, (fig., fam., despre oameni) A slăbi din zi în zi, a se usca. 7. refl. (fig., fam., despre oameni) A pleca, a dispărea, a se face nevăzut, //(fig.) A se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). /A se ~ după cineva = a ţine foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se ~ de râs = a râde cu poftă. 8. tr. (fig.) A nimici, a distruge, a desfiinţa. Htr. A irosi, a consuma (bani, avere etc.). 9, tr. A supune plantele textile unui proces de dizolvare a tulpinilor, ţinându-le în apă, pentru a separa astfel fibrele textile. 10. refl. (fig.) A se estompa, a se şterge; a se risipi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. topesc, imperf- 3 sg. topea; conj. prez. 3 să topească.
taplc1 Medicament care se aplică direct pe locul bolnav. s.n., pl. tapice.
tfipic2,-ă 1. Referitor la topică. 2. (despre nume) Care denumeşte locuri. 3. (despre medicamente) Care modifică suprafaţa pe care se aplică, adj., pl. tapici,-ce. tfipica 1. (lingv.) Ordine a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază. 2. Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul topicii (1). 3. (la pl., în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune, s.f, g.-d. art. tapicii. topilă 1. Bazin de topire a plantelor textile legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare. s.f,
g.-d.	art. topilei, pl. topile.
topinambur
1238
topinambur (bot.) Nap (2). s.m., pl. topinamburi. topire Acţiunea de a (se) topi. s.f., g.-d. art. topirii, topist Cel care alcătuieşte un top2, s.m., pl. topişti. topit Faptul de a se topi. s.n.
topitoare Cuptor, vas pentru topirea metalelor; topilă
(2). s.f, g.-d. art. topitarii, pl. topitori. topitor1 Instalaţie specială pentru topirea metalelor. s.n., pl. topitoare.
topitor2,-oare Muncitor care lucrează la o topitorie. s.m., pl. topitori; s.f, g.-d. art. topitoarei, pl. topitoare. topitorie 1. Instalaţie pentru topirea unor materiale.
2.	Unitate industrială în care se separă, prin topire, fibrele textile de tulpinile de in, de cânepă etc. s.f, art. topitoria, g.-d. art. topitoriei, pl. topitorii, art. topitoriile, topitură Material lichid obţinut prin topirea unei substanţe solide, //(spec.) Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare, s.f, g.-d. art. topiturii, pl. topituri. a topless (angl., despre femei) în costum de baie care lasă descoperiţi sânii. adj. invar. topliţă (reg.) I. Izvor sau pârâiaş cu apă caldă; ochi de apă caldă care nu îngheaţă iama. 2. Braţ izolat al unui râu; apă stătătoare. 3. Loc special amenajat într-o topliţă (1, 2) pentru acomodarea puieţilor de salmonide înainte de trecerea lor în apele curgătoare, s.f, g.-d. art. topHţei, pl. topliţe. topliţean,-ă (Locuitor) din Topliţă. s.m., adj., pl. topli-ţgni,-e.
topiiţeancă Locuitoare din Topliţă. s.f, g.-d. art. topli-ţencei, pl. topliţgnce.
top-modgl Manechin, s.n., pl. top-modgle.
topo- Element de compunere care înseamnă „loc”,
„regiune”.
topocentru (astron.) Loc de observaţie considerat ca punct de origine, s.n., art. topocentrul, pl. topocentre. topoclimatologie,-ă De topoclimatologie. adj., pl. topoclimatolagici,-ce.
topoclimatologie Ramură a climatologiei care studiază datele meteorologice din imediata apropiere a solului, s.f, art. topoclimatologia, g.-d. art. topoclimatologiei. topocMmă Climă la nivel regional, determinată de condiţiile de relief, s.f, g.-d. art. topoclimei. topofobje (med.) Stare patologică de frică obsedantă şi nemotivată faţă de un anumit loc. s.f, art. topofobia, g.-d. art. topofobiei. topogan v. tobogan.
topográf,-ă Specialist în topografie, s.m., pl. topografi; s.f, g.-d. art. topográféi, pl. topográfé, topografic,-ă Referitor la topografie, adj., pl. topografici,-ce.
topografie 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porţiuni limitate din suprafaţa pământului, precum şi cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafeţelor măsurate, în scopul întocmirii de hărţi şi planuri. 2. Descriere amănunţită a unui loc sub raportul aşezării, configuraţiei etc.; mod în care sunt dispuse în spaţiu elementele unui ansamblu, s.f, art. topografia, g.-d. art. topografiei, pl. topografii, art. topo-grafiile.
topologic,-ă De topologie, adj., pl. topologici,-ce. topologie 1. Ramură a matematicii, care studiază proprietăţile mulţimilor de puncte neschimbătoare faţă de unele transformări. 2. Structură matematică definită pe un spaţiu cu ajutorul unor părţi ale acestui spaţiu, s.f, art. topologia, g.-d. art. topologiei, topometrie Ramură a topografiei, care se ocupă cu tehnica măsurătorilor şi a calculelor necesare pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor, s.f, art. topometria, g.-d. art. topometriei.
topometrist,-ă Topometru, s.m., pl. topometrişti; s.f, g.-d. art. topometristei, pl. topometriste.
topometru Specialist în lucrări de topometrie, s.m., art. topometrul, pl. topometri, art. topometrii, toponim Toponimic1, s.n., pl. toponime. toponimic1 Nume propriu de oraş, de sat, de apă etc.; toponim, s.n., pl. toponimice.
toponimic2,-ă Referitor la toponimie, care aparţine toponimiei, adj., pl. toponimici,-ce. toponimie 1. Totalitatea numelor de locuri, de ape, de munţi etc., dintr-o regiune sau dintr-o ţară. 2. Disciplină lingvistică care studiază toponimia (1); toponomastică. s.f, art. toponimia, g.-d. art. toponimiei, toponomastică Toponimie (2). s.f, g.-d. art. topono-masticii.
topor Unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş fixat într-o coadă de lemn, folosită pentru tăiat copaci, lemne etc. /Din ~ = grosolan, necioplit; fără fineţe. Coadă de ~ = trădător. A sta cu ~ul la brâu = a fi mereu gata de ceartă, de bătaie. A fi ~ de oase = a avea de îndurat greutăţi mari, a suferi mult. s.n., pl. topoare. toporaş1 (bot.) Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roşiatice sau albe; viorea, s.m., pl. toporaşi.
toporaş2 Diminutiv al lui topor; toporel. s.n., pl. topo-raşe.
toporâie (reg.) Coada coasei, s.f, art. toporâia, g.-d. art. toporâii, pl. toporâi, art. toporâile. toporâşte/toporişte (reg.) Coadă de coasă, de topor, de secure etc. s.f, g.-d. art. toporâştii/toporiştii, pl. toporaş ti/toporişti.
toporel (rar) Toporaş2. s.n., pl. toporgle. toporişcă Topor cu coada scurtă (folosit altădată şi ca armă de luptă), s.f, g.-d. art. toporiştii, pl. toporişti. toporişte v. toporâşte.
topos Temă, motiv literar etc. recurent de-a lungul evoluţiei unei literaturi, unui gen literar etc.; clişeu cultural. s.n.,pl. toposuri.
topspin Lovitură de atac la tenis de masă, în urma căruia mingea ia o traiectorie neprevăzută, s.n. toptan (fam., în loc.) Cu ~ul - în cantitate mare, cu grămada, angro; (p. ext) foarte mult, din belşug, loc. adv. toptangiu (înv.) Negustor angrosist, s.m., art. toptangiul, pl. toptangii, art. toptangiii. top uz 1. Buzdugan bătut cu nestemate, care constituia în trecut unul dintre însemnele învestiturii domneşti (alături de sabia, tuiul şi calul împărătesc), conferite de sultan; sceptru, /(pop.) Cu ~ul - brutal, cu forţa.
2.	Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; (p. gener.) buzdugan, s.n., pl. topuzuri. tor 1. Corp geometric care se obţine prin rotirea unui cerc în jurul unei axe din planul său care însă nu taie cercul. 2. Mulură cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane, s.n., pl. toruri.
Tora Nume dat în iudaism primelor cinci părţi ale Bibliei sau Pentateuhului, care cuprinde esenţa legii mozaice. s.f.
torace 1. Cavitate în corpul vertebratelor, cuprinsă între gât şi abdomen, care conţine principalele organe ale sistemelor circulator şi respirator; coşul pieptului. 2. Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele, s.n., pl. torace.
toracenteză (med.) Puncţie a peretelui toracic, s.f, g.-d. art. toracentezei, pl. toracenteze. toracic,-ă Referitor la torace; care se află în torace. adj., pl. toracici,-ce.
toracoplastie Intervenţie chirurgicală, care constă în rezecţia unor porţiuni din coastele unei regiuni toracice, pentru a putea pune în stare de repaus plămânul bolnav, până la vindecare, s.f, art. toracoplastia, g.-d. art. tora-coplastiei, pl. toracoplastii, art. toracoplastiile.
1239
torticolis
toracoscopje (med.) Pleuroscopie. s.f, art. toracosco-pia, g.-d. art. toracoscopiei, pl. toracoscopii, art. toraco-scopiile.
toracotomje Deschidere pe cale chirurgicală a cavităţii toracice, s.f, art. toracotomia, g.-d. art. toraco-tomiei, pl. toracotomii, art. toracotormile. torbă v. tolbă.
torcătoare Maşină pentru tors. s.f., g.-d. art. torcătorii, pl. torcători.
torcătsr,-oare Persoană care toarce (mecanic sau manual), s.m., pl. torcători; s.f, g.-d. art. torcătoarei, pl. torcătoare.
torcătorie Filatură, s.f, art. torcătoria, g.-d. art. torcă-toriei, pl. torcătorii, art. torcătoriile. torcreta tr. (constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton pe o suprafaţă, vb. I, ind. prez. 3 torcretează.
toreador (-re-a-) Luptător cu taurii (în Spania şi în sudul Franţei), s.m., pl. toreadori, torefiere (-fi-e-) Acţiunea de a încălzi la foc anumite produse (tutun, cafea etc.) pentru a le usca şi a le da o aromă specială, prin înlăturarea anumitor elemente dăunătoare, s.f, g.-d. art. torefierii, pl. torefigri. torent 1. Apă curgătoare care curge vijelios pe povârnişurile munţilor şi ale dealurilor în urma ploilor puternice sau după topirea bruscă a zăpezilor; şuvoi, puhoi.
2.	Ceea ce vine şi se aude cu impetuozitate. ~ de voci.
3.	(fig.) Forţă, putere. ~ul întâmplărilor, s.m./s.n., pl. torgnţi/torgnte.
torenţiâl|-ă (-ţi-al) 1. (despre ploi) Cu debit mare şi cu durată scurtă; vijelios. 2. (despre ape curgătoare) Care are un curs vijelios, cu debit crescut, adj., pl. torenţiali,-e. toreutică (-re-u-) Arta de a sculpta şi de a asambla lemnul, aurul şi fildeşul în Antichitatea greacă; (p. restr.) arta sculpturii în bronz, s.f, g.-d. art. toreuticii. tond,-ă Excesiv de cald, fierbinte; dogoritor. /Zonă ~ = porţiune de pe suprafaţa Pământului situată între cele două tropice şi caracterizată printr-o temperatură foarte ridicată, adj.. pl. torizi,-de.
torişte (reg.) Loc de odihnă pentru oi sau pentru vite în timpul amiezii sau al nopţii, s.f, g.-d. art. toriştii, pl. torişti. torit Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, utilizat ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive, s.n. toriu Metal radioactiv utilizat drept combustibil nuclear, s.n., art. toriul.
tornadă1 Vârtej de vânt violent, însoţit adesea de ploi torenţiale, s.f, g.-d. art. tornadei, pl. tornade. tornadă2 Dedicaţie care încheia poezia trubadurilor, reluând o idee şi unele versuri deja exprimate, s.f, g.-d. art. tornadei, pl. tornade.
torold (mat.) 1. Suprafaţă obţinută prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei, care nu taie curba.
2.	Corp solid mărginit de un toroid (1). s.n., pl. torojde. toroipan (reg., fam.) Ciomag, bâtă, măciucă. /Cu ~ul = cu forţa, s.n., pl. toroipane.
toron1 1. Grup de fire subţiri, răsucite, care formează un cablu (metalic sau textil). 2. (arhit.) Ciubuc mare, rotund, plasat la extremitatea unei suprafeţe drepte, s.n., pl. toroane. toron2 Gaz rezultat în urma dezintegrării radioactive a torului, s.n.
toropală (reg.) Ciomag, bâtă. s.f, g.-d. art. toropalei, pl. toropale.
toropeală 1. Stare de buimăceală, de ameţeală (premergătoare somnului); somnolenţă. 2. Apatie, lâncezeală.
3.	Reverie, visare. 4. Căldură mare, zăpuşeală. 5. (reg.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. toropelii, pl. toropeli, toropi tr. l.A aduce în stare de toropeală (1); a buimăci, a ameţi; a moleşi. 2. A cuprinde, a copleşi. 3. A bate zdravăn; a ucide în bătaie, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. toropesc, imperf. 3 sg. toropea; conj. prez. 3 să toropească.
toropţre Acţiunea de a toropi, s.f., g.-d. art. toropirii, pl. toropiri.
toropitor,-oare Care toropeşte; moleşitor, ameţitor. adj., pl. toropitori,-oare.
torpedó1 Sistem de frână la biciclete, bazat pe inversarea sensului de rotaţie a pedalelor, s.n., ari. torpedoul, pl. torpedouri.
torpedó2 Salam gros preparat din bucăţi de slănină şi came tocată de porc şi de vită. s.n. torpedou Perete care separă spaţiul rezervat motorului de cel destinat conducătorului autovehicului; compartiment în bordul unui autovehicul, s.n., art. torpedsjul, pl. torpedouri.
torpid,-ă (livr.) Leneş, molatic, adj., pl. torpizi,-de. torpila tr. l.A ataca o navă duşmană cu torpile, scufundând-o. 2. (fig., fam.) A face să eşueze o acţiune, a submina un plan. vb. I, ind. prez. 3 torpilează, torpilare Acţiunea de a torpila, s.f., g.-d. art. torpilării, pl. torpilări.
torpilă 1. Proiectil submarin cu încărcătură explozivă şi cu motor propriu, lansat împotriva navelor inamice. 2. Peşte marin care îşi ucide prada prin descărcări electrice. 3. (ieşit din uz) Om-~ = torpilă (1) condusă la ţintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau de ea după ce o prindeau de fundul navei atacate, s.f, g.-d. art. torpilei, pl. torpile.
torpilor Navă de război rapidă şi uşoară, echipată pentru lansarea torpilelor, s.n., pl. torpiloare, torpoare (rar) Toropeală, somnolenţa, s.f, g.-d. art. tor-poarei.
torr Unitate de măsură a presiunii egală cu presiunea exercitata de o coloană de mercur de 1 mm pe o suprafaţă de 1 cm2 la 0°C. s.m., pl. torri. tors1 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici când torc. s.n.
tors2 Sculptură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc, fâră membre (şi fără cap). 2. Trunchiul (gol) al corpului omenesc, s.n., pl. torsuri, torsadă 1. Model ornamental în arhitectură, care imită o frânghie răsucită. 2. Franj răsucit în spirală care ornează o draperie, o perdea etc. s.f, g.-d. art. torsadei, pl. torsade.
torsătură Ceea ce s-a tors1 (1); tort1 (1). s.f., g.-d. art. torsăturii, pl. torsături.
torsiogrgf (-si-o-) Aparat utilizat la măsurarea defor-maţiei unei bare supuse la torsiune, s.n., pl. torsiografe. torsiometru (-si-o-) Instrument utilizat în industria textilă pentru a determina numărul posibil de răsuciri pe o anumită lungime a firului, s.n., art. torsiometrul, pl. torsiomgtre.
torsiona (-si-o-) tr. şi refl. (livr.) A (se) răsuci, vb. I, ind. prez. 3 torsionează.
torsionare (-si-o-) (livr.) Acţiunea de a (se) torsiona; răsucire, s.f, g.-d. art. torsionării, pl. torsionăn. torsiune (-si-u-) 1. Răsucire. //Indice care arată numărul de răsuciri pe unitatea de lungime de material textil.
2.	Luxaţie, scrântîtură. s.f., g-d. art. torsiunii, pl. torsiuni, torşon Bucată de cârpă, de vată etc. s.n., pl. torşoane. tort1 1. Fir tors de cânepă, de in etc.; torsătură. //Legătură, scul etc. de fire toarse. 2. Pânză de in sau de cânepă lucrată (în casă), s.n., pl. torturi. tort2 Prăjitură făcută din straturi de aluat şi cremă, acoperită cu glazură ornamentală, [var. tQrtă s./] s.n., pl. torturi. tortar,-ă (rar, despre vase de ceramică) Cu toarte, /(s.) ~ de lut. adj., pl. tortari,-e. tortă v. tort2.
torticolis (med.) Simptom reumatic localizat în zona cervicală, care se manifestă prin înclinarea laterală a capului şi a coloanei cervicale; (p. ext.) durere provocată de un astfel de simptom, s.n.
tortiţă
1240
tortiţă Diminutiv al lui toartă, s.f, g.-d. art. tortiţei, pl. tortiţe.
tortonian (-ni-an) Subetaj al miocenului superior, s.n. tortura tr. 1. A supune pe cineva la torturi; a chinui, a schingiui. 2. (fig.) A nelinişti, a agita. 3. (despre stări sufleteşti) A obseda, a frământa în mod dureros. 4. (fig.) A stâlci cuvintele, stilul, limba etc. vb. I, ind. prez. 3 torturează, torturare Acţiunea de a tortura, s.f., g.-d. art. torturării, pl. torturări.
tortură Suferinţă fizică sau morală puternică; chin. s.f, g.-d. art. torturii, pl. torturi.
torţă 1. Faclă. 2. (fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvenţă asemănătoare cu o flacără de lumânare. [var. tarţie s.f] s.f, ş.-d. art. terţei, pl. tQrţe. torţal Plantă parazită fără frunze, a cărei tulpină se răsuceşte în jurul altor plante pe care trăieşte, s.m., pl. torţei, tsrţic v. torţă.
torţlonar,-ă (-ţi-o-) (livr.) 1. adi. De tortură. II. s.m. Persoană care torturează; călău. adi.< s.m., pl. torţionari,-e. tfiry (în trecut) Membru al partidului conservator din Anglia, s.m.
tos (în sintagma) Zahăr ~ - zahăr care se prezintă sub
formă de cristale mărunte, adj.
toscan,-ă (Locuitor) din Toscana, adi., s.m. şi f, pl.
toscani.
toscană Dialectul vorbit de toscani, s.f, g.-d. art. toscanei.
tot1 1. întreg, unitate; totalitate. 2. (fig.) Lume, univers.
3.	(fig., art.) Ceea ce este important, esenţial. /Aici e ~ul = asta explică tot, în asta constă tot. s.n., art. tatul. tot2 A. (exprimă continuitatea) 1. Ca şi până acum, în continuare; tacă. 2. Mereu, neîncetat. 3. De multe ori, adeseori.
4.	Din ce în ce. Vorbea - mai tare. 5. Mereu, întruna. /Să ~ fie... - ar putea să fie (cel mult)... Să ~ aibă... = ar putea să aibă (cel mult)... //Permanent, statornic, B. 1. (De) asemenea, la fel; în acelaşi chip. /~ aşa (sau astfel, atâta, acelaşi) - întocmai, exact aşa (sau atâta, acelaşi). 2. (în corelaţie cu „aşa” sau „atât de.,formează gradul de egalitate al comparativului) ~ atât de bun. /Mi-e ~ atâta = mi-e perfect egal. 3. (urmat de substantive şi pronume) Din nou, iarăşi. ~ el este. //(urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelaşi, //(urmat de numeralul „unu ) Unu singur. 4. Numai, în mod exclusiv. /~ unul şi unul - de seamă, de frunte, ales. //(urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fără excepţie, unul şi unul. //De tot, cu totul, în întregime. 5. întotdeauna, de fiecare dată. C. 1. Totuşi, şi încă. 2. Oricum, şi astfel, şi aşa. adv.
tot3, toată 1. (la sg.) întreg; din care nu lipseşte nimic; cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât durează. ~ oraşul. ~ timpul. ICu = în ciuda... 2. (la sg.) Fiecare, oricare; care se repetă. ~ omul învaţă. Peste tot = pretutindeni. De ~ ziua sau de ~ zilele = zilnic, de fiecare zi. 3. (la sg.) Perfect; deplin. 4. (la pl.) în număr complet, fără a lipsi niciunul; în serie completă, lîn ~ părţile = pretutindeni, //(formează numerale colective) Toţi cinci. A vârî (sau a băga) pe cineva în ~ sperieţii = a înfricoşa, adj. nehot., pl. toţi, toate, g.-d. pl. tuturQr.
tot4, toată 1. (la pl .) Lucrurile sau fiinţele care sunt de acelaşi fel sau care intră în discuţie (fără să lipsească niciunul). /înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice altceva, //(precedat de conjcţ. „şi”, rezumă o enumeraţie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. //Orice lucru, fără alegere. /Toate ca toate, dar... = treacă-meargă, dar..., celelalte ar mai merge, dar... 2. Lucrurile care formează un ansamblu. ICu ~ul = a) în total; b) cu desăvârşire, în între-gime. Cu ~ul (şi cu ~ul) = în întregime, pe de-a-ntregul. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc. Asta-i tot sau atâta (ori atâta-i) tot = atât (şi nimic mai mult). în ~ sau în -ului ~ = a) în total; b) la uima urmelor, într-un cuvânt.
~ în ~ = pe de-a-ntregul. 3. (intră în compunerea unor adjective) Atotcuprin-zător. pr. nehot., pl. toţi, toate, art. toţii (cu toţii), toatele (cu toatele), g.-d. p/vtuturar/tuturara. total1 Rezultatul unei adunări; sumă. lîn ~ = una peste alta, cu totul. //întreg rezultat din reunirea părţilor, s.n., pl. totaluri.
total2,-ă 1 • întreg, complet, general; care cuprinde totul. 2. (fig.) Desăvârşit, deplin, adj., pl. totali,-e. totalitar,-ă (despre state, regimuri şi concepţii politice) Care promovează dictatura minorităţii, majoritatea populaţiei fiind lipsită de drepturi şi de libertăţi, adj., pl. totalitari,-e.
totalitarism Regim, concepţie politică totalitară, s.n. totalitate Cantitate totală. //Ansamblul lucrurilor sau al fiinţelor luate în discuţie; ansamblul lucrurilor sau fiinţelor legate între ele. //Tot1 (1). s.f, g.-d. art. totalităţii, pl. totalităţi.
totaliza tr. 1. A aduna; a face suma, totalul. HA însuma, a întruni un număr de... 2. A generaliza, vb. /, ind. prez. 3 totalizează.
totalizant,-ă Care totalizează, adj., pl. totalizanţi,-te. totallzare Acţiunea de a totaliza; însumare; generalizare. s.f, g.-d. art. totalizgrii, pl. totalizfiri. totalizator1 Aparat care totalizează mecanic, s.n., pl. totalizatoare.
totalizator2,-oare Care dă totalul rezultatelor parţiale ale mai multor operaţii. adj.,pl. totalizatari.-oare. totalmente Cu desăvârşire, în întregime, cu totul. adv. totdeauna v. Întotdeauna, totdeodată Totodată, adv,
totem 1. Animal, plantă sau obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoş şi protector al populaţiei respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). s.n,, pl. totemuri, totemic,-ă Referitor la totem sau la totemism. adf., pl. totgmici.-ce.
totemism Credinţă bazată pe cultul totemurilor, s.n. totodată în acelaşi timp, concomitent, simultan, totdeodată. adv.
tot-teran (despre autovehicule) Echipat astfel încât să poată circula pe orice teren, păstrându-şi performanţele. adj. invar.
totuna 1. La fel, acelaşi lucru, indiferent. lA-i ft (cuiva) se spune când, din mai multe alternative, cineva nu dă preferinţa nici uneia, aflându-se toate pe acelaşi plan. 2. (rar) întruna, fără oprire, adv. tatuşl încă, tot; cu toate acestea, în ciuda celor spuse. adv.	'
tóval 1. Piele groasă (de bovine, porcine etc.) de culoare naturală, tăbăcită, din care se confecţionează încălţăminte rezistentă. 2. (fig., fam.) Obraz gros; persoană lipsită de caracter, s.n., pl. tovaluri. tovarăş,-ă 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin aceleaşi aspiraţii, prin viaţa dusă în comun sau prin lupta pentru aceeaşi cauză. I- (sau ~<3) de viaţă = soţ (sau soţie). 2. Asociat, părtaş (într-o afacere). 3. Epitet dat unei fiinţe, de obicei animal, care însoţeşte pe cineva (în mod constant); fiinţă credincioasă cuiva. 4. Termen folosit între comunişti când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea.
5.	(s.f. art., fam., ieşit din uz) Educatoare, învăţătoare sau dirigintă în şcoala generală, s.m., voc. tovarăşe, pl. tovarăşi; s.f. art. tovarăşa, g.-d. art. tovarăşei, voc. tovarăşă, pl. tovarăşe.
tovălaş Tóval (1) mai subţire, folosit la căptuşitul obiectelor din piele, s.n., pl. tovălaşuri. tovărăşesc,-ească Specific relaţiilor dintre tovarăşi, care se petrece între tovarăşi, adj., pl. tovărăşeşti, tovărăşeşte Ca între tovarăşi, adv.
1241
tradiţionalism
tovărăşie 1. Relaţie, legătură între tovarăşi. 2. Companie, societate. /A ţine (cuiva) ~ = a sta cu cineva pentru a-i ţine de urât, pentru a nu-l lăsa singur. 3. Asociere la o întreprindere; întovărăşire, s.f, ari. tovărăşia, g.-d. art. tovărăşiei, pl. tovărăşii, art. tovărăşiile, tovărăşiţă (pop.) Diminutiv al lui tovarăşă, s.f, g.-d. art. tovărăşiţei, pl. tovărăşiţe. toxemie Răspândire a unei toxine (prin sânge) în organism, ca o consecinţă a insuficienţei funcţionale a organelor excretoare; (p. gener.) otrăvire, s.f, art. toxemia,
g.-d. art. toxemiei, pi. toxemii, art. toxemiile. toxialimentar.-ă Referitor la intoxicaţia alimentară. adf, pl■ toxialimentari.-e. tfixic1 Otravă, s.n., pl. toxice. tQxic2,-ă Care produce intoxicaţii; otrăvitor, adf., pl. tfixici,-ce.
toxicltsts Proprietate c, unei substanţe, a unui mediu etc. de a fi toxic, s.f, g.-d. art. toxicităţii, toxicodermle (med.) Toxidermie. s.f., art. toxicoder-mia, g.-d. art. toxicodermiei, pl. toxicodermii, art. toxi-codermjile.
toxlcofobie Teamfi patologică de otrăvire; toxofobie. s.f., g.-d. art. toxicofobiei, pl. toxicofobii. toxlcoffir,-ă (despre vieţuitoare) Care conţine substanţe toxice pentru om. adi., pl- toxicofQri,-e. toxlcogfin,-a Care produce o substanţă toxică, adj., pl. toxicogsni,-e.
toxic O leg,-ă Specialist în toxicologie, s.m., pl. toxi-cologi; (rar) s.f, g.-d. art. toxicolsgei. pl. toxicolage. toxlcolsglc.-ă Referitor la toxicologie, adf., pl. toxico-
l2gici,-ce.
toxicologie Ramura a medicinei care studiază substanţele toxice şi acţiunea lor asupra organismelor, s.f, art. toxicologie, g.-d. art. toxicologiei, toxicoman,-ă (Persoană) dependenta de droguri, adf., s.m. şi f, pl. toxicomani,-e.
toxicomanie Obişnuinţa morbida de a se consuma substanţe toxice sau stupefiante; dependenţa de consumul de droguri, s.f, art. toxicomania, g.-d. art. toxicomaniei, pl. toxicomanii, art. toxicomaniile, toxiesză Gravă tulburare de nutriţie la sugari manifestată prin diaree, vomă etc. s.f, g.-d. art. toxicazei, pl. toxicQze. toxidermie (med.) Erupţie de piele cauzată de substanţe toxice; toxicodermie. s.f. art. toxidermia, g.-d. art. toxidermiei, pl. toxidermii, art. toxidermiile. toxilnfficţle (-ţi-e) Infecţie acută cauzată de acţiunea unor toxine produse de microbi. /~ alimentară = infecţie produsă de alimente contaminate cu substanţe toxice, manifestată prin dureri gastrointestinale, febră, slăbire etc. s.f, art. toxiinfgcţia, g.-d. art. toxiinfgcţiei, pl. toxi-infgcţii, art. toxiinfgcţiile.
tOxiinfecţios,-oasă (-ţi-os) Referitor la o toxiinfecţie. adf.,pl. toxiinfecţiaşi,-oâse.
toxină 1. Substanţă organică cu acţiune toxică, produsă de unele ciuperci, de bacterii, de paraziţi. 2. Substanţă care îngreunează sau împiedică flotaţia minereurilor, s.f,
g.-d. art. toxinei, pl. toxine.
toxinoterapie (med.) Tratament realizat cu ajutorul unor toxine, s.f, art. toxinoterapia, g.-d. art. toxinote-rapiei, pl. toxinoterapii, art. toxinoterapiile. toxofobie (med.) Toxicofobie. s.f, art. toxofobia, g.-d. art. toxofobiei, pl. toxofobji, art. toxofobiile. toxoplasmă (biol.) Parazit unicelular care se găseşte la unele mamifere, la păsări şi uneori la om. s.f, g.-d. art. toxoplasmei.
toxoplasmgză (med.) Boală parazitară provocată de toxoplasmă. s.f., g.-d. art. toxoplasmozei. trabuc Ţigară de foi. s.n., pl. trabucuri. trac1 Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură bruscă şi scurtă, interj.
trac2 Stare emotivă care cuprinde unele persoane (mai ales artiştii) înaintea apariţiei în faţa publicului, a susţinerii unor probe etc. s.n.
trac3,-ă (Locuitor) din Tracia. adj., s.m. şi f, pl. traci,-ce. tracasa tr. A necăji continuu, a agasa, a plictisi pe cineva. vb. I, ind. prez. 3 tracasează, tracasant,-ă Care tracasează, adj., pl. tracasanţi,-te. tracasare (livr.) Faptul de a tracasa, s.f, g.-d. art. tracasării, pl. tracasări.
tracă Limba vorbită de traci, s.f, g.-d. art. tracei, tracic,-ă Referitor la Tracia sau la traci3. adj., pl. tr& cici,-ce.
trgco-dac,-ă (Persoană) care aparţinea triburilor trace care au locuit în Dacia, adj., s.m. şi f, pl. trflco-dflci,-ce. traco-daclc,-ă Referitor la traco-daci. adj., pl. traco-dacici.-ce.
tracoisg,-ă Specialist în tracologie. s.n., pl. tracolflgi; s.f, g.-d. art. tracolagei, pl. tracolage. tracolsglc,-ă Referitor la tracologie. adj., pl. traco-lagiei,-ce.
tracologie Disciplină care studiază civilizaţia tracilor. s.f, art. tracologia, g.-d. art. tracologiei. trac oman,-ă (Adept) al tracomaniei. adj., s.m., s.f, pl. tracomani,-e.
tracomanie Exagerare a importanţei tracilor în elucidarea unor probleme de istorie, cultura etc. s.f, art. tra-comania, g.-d. art. tracomaniei. tract/tractus (anat.) Ansamblu de fire sau de organe care formează un sistem, s.n., pl. tracturi/tractusuri. tracta1 v. trata.
tracta2 tr. A remorca un vehicul, vb. I, ind. prez. 3 tractează, tractare Acţiunea de a tracta2, s.f, g.-d. art. trădării, pl. tractiri.
tractat v. tratat. tractaţle v. trataţie.
tractir (înv.) Han, birt. s.n., pl. tractire.
tractfir Autovehicul cu mare putere de tracţiune, folosit
în industrie, în agricultură, în construcţii etc. pentru a
remorca diverse unelte, maşini sau vehicule; (p. ext.)
autovehiculul definit mai sus, împreună cu unealta pe
care o remorchează, s.n., pl. tractoare.
tractorist,-ă Persoană care conduce un tractor;
mecanic de tractor, s.m., pl. tractorişti; s.f, g.-d. art. trac-
toiistei, pl. tractoriste.
tractus v. tract.
tracţiune (-ţi-u-) 1. Acţiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forţe exterioare (animale sau mecanice). 2. Forţă care pune în mişcare un vehicul, un sistem tehnic etc. s.f, g.-d. art. tracţiunii, pl. tracţiuni, trade-center (trgidsentăr) (angl.) Centru de afaceri comerciale, s.n., art. trade-centerul. tradescanţla (-ţi-a) Plantă ornamentală de apartament cu frunze policrome, s.f, g.-d. art. tradescanţiei. trade-union (treidiunion) (angl.) Sindicat în Marea Britanie, care grupează muncitori din acelaşi domeniu de activitate, s.n., art. trade-unionul, pl. trade-unionuri. trade-unionist,-ă (treidiunionist) (angl.) (Membru) al unui trade-union. adj., s.m. şi f, pl. trade-unionişti,-ste. tradiţie (-ţi-e) 1. Transmitere de-a lungul veacurilor din generaţie în generaţie, prin viu grai, a obiceiurilor, datinilor şi credinţelor. 2. Datină, uzanţă, obicei. 3. Informaţie (reală sau legendară) privitoare la evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [var. (înv.) tradiţiune s.f] s.f, art. tradiţia,
g.-d art. tradiţiei, pl. tradiţii, art. tradiţiile, tradiţional,-ă (-ţi-o-) Care ţine de tradiţie, întemeiat pe tradiţie, adj., pl. tradiţionali,-e. tradiţionalism (-ţi-o-) 1. Ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; atitudine determinată de acest ataşament. 2. (în mişcarea culturală şi literară) înclinaţie excesivă spre
tradiţionalist
1242
folclor, istorie etc., opusă modernismului şi noilor valori ale evoluţiei social-culturale; supraevaluare a tradiţiei, s.n. tradiţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al tradiţionalismului; conservator, adj., s.m. şi f, pl. tradiţionalişti,-ste. tradiţiune v. tradiţie.
traducător,-oare Persoană care traduce dintr-o limbă în alta; tălmaci, s.m., pl. traducătQri; s.f, g.-d. art. traducătoarei, pl. traducătoare.
traduce tr. l.A transpune (un text, o frază etc.) dintr-o limbă în alta; a tălmăci. 2. (spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 3. (fig.) A reprezenta, a exprima (prin artă). 4. (fig.) A transpune în practică, a înfăptui. Ilrefl. A se manifesta (prin).
5.	(tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 6. A ~ (pe cineva) în faţa justiţiei = a deferi justiţiei. A ~ în viaţă = a pune în aplicare, a înfăptui, //(fam.) A înşela (în dragoste), vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. traduc, / pl. traducem, 2 pl. traduceţi, perf. s. I sg. tradusei, I pl. traduserăm; imper.
2	sg. tradu, neg. nu traduce.
traducere 1. Acţiunea de a traduce; (concr.) scriere exprimând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducţie. 2. Interpretare, explicare, s.f, g.-d. art. traducerii, pl. traduceri.
traductibil,-ă Care poate fi tradus dintr-o limbă în alta. //Care poate fi interpretat, explicat, adj., pl. traductibili,-e. traductQr Dispozitiv, sistem, folosit în tehnică, electricitate şi telecomunicaţii; care transformă o mărime de o anumită natură (presiune, viteză etc.), specifică unui sistem, într-o mărime de altă natură, specifică altui sistem; (spec.) aparat folosit în telegrafie pentru a transforma semnalele electrice în caractere tipografice, s.n., pl. traductoare.
traducţie (-ţi-e) (înv.) Traducere, s.f, art. traducţia,
g.-d. art. traducţiei, pl. traducţii, art. traducţiile. trafalet Unealtă de zugrăvit manual, alcătuită dintr-un rulou din material spongios, prevăzut cu un mâner, s.n., pl. trafalgte/trafaleturi.
trafic/trafic 1. Transport de persoane sau de mărfuri făcut pe o anumită cale de comunicaţie şi într-un anumit interval. //Totalitatea legăturilor de telecomunicaţie stabilite într-o perioadă dată şi în anumite condiţii tehnice.
2.	Schimb de mărfuri şi de alte valori. //Comerţ ilicit. ~ de arme. /- de influenţă = influenţă exercitată de o persoană asupra unei autorităţi publice, pentru ca aceasta să acţioneze în favoarea celei dintâi, s.n., pl. traficuri/traft curi.
trafica intr. A face comerţ ilicit, vb. I, ind. prez. 3 trafi-chează.
traficant,-ă Persoană care face comerţ ilicit, s.m., pl. traficanţi; s.f, g.-d. art. traficantei, pl. traficante, trafer Ornament arhitectural perforat, s.n., pl. trafogre. trafóra tr. A executa lucrări de traforaj, vb. I, ind. prez. 3 traforează.
traforaj 1. Decupare a unor piese sau figuri, desenate pe o placă subţire de lemn sau de metal, cu ajutorul unui fierăstrău special. 2. Unelte utilizate la traforaj (1). s.n., pl. traforaje.
traforare Acţiunea de a trafóra, s.f, g.-d. art. traforării, pl. traforări.
traforator Muncitor care execută traforaje, s.n., pl. traforatori. traforetă Şablon, model de trasare folosit la croit, s.f,
g.-d. art. traforgtei, pl. traforgte. trage A. 1. tr. A mişca, a deplasa ceva, apucându-1 pentru a-l transporta în alt loc. IA fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forţat, tendenţios. A ~ (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenţia spre un anumit lucru; b) a îndemna, a îmbia. A ~ pe sfoară = a păcăli. A ~ la răspundere = a cere cuiva să răspundă pentru faptele sale. A- la fund (pe cineva) =
a pune (pe cineva) într-o situaţie grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere sortită eşecului. A ~ (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în faţa justiţiei. A ~ pe roată - a tortura cu ajutorul roţii de tortură.//, (cu complementul „clopotul”) A face să sune. 2. tr. A întinde un fir, o sfoară. IA ~ sforile = a conduce din culise (o acţiune reprobabilă); a unelti, //(fig., înv.) A îndemna, a atrage (asupra sa). 3.tr.A duce, a căra, a târî după sine. IA ~ un picior sau a ~ piciorul = a şchiopăta. A ~ targa pe uscat = a trăi în sărăcie; a o scoate greu la capăt, //(despre animale de tracţiune) A duce după sine un vehicul. 4. tr. A opri un vehicul, o ambarcaţiune la locul de îmbarcare sau de coborâre. IA ~ pe dreapta = a) a opri un vehicul pe partea dreaptă a drumului; b) a se culca.
5.	intr. A opri undeva pentru găzduire; a se instala undeva pentru un timp limitat. 6. intr. (pop.) A avea greutatea de,,,; a cântări, a atârna. 7. tr. A pune pe sine (sau a scoate de pe sine) un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte; a înfunda pe cap o căciulă sau o bonetă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte spre o parte a corpului (pentru a o acoperi); a potrivi, a aranja. 8. tr. A înfige (într-un corp ascuţit). 9. refl. şi intr. (reg., fam.) A se îndrepta spre o ţintă; a se duce (mânat de o dorinţă).
10.	intr. (fig.) A tinde spre... //A prevesti o anumită stare. ~ a rău. 11. refl. (pop.) A se feri din cale, a se da la o parte; a se retrage, /(tr.) A-şi ~ mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva. 12. tr. (fig.) A îndura, a suporta, a pătimi. IA - o spaimă = a se speria foarte tare. HA suporta consecinţele unui fapt reprobabil; a ispăşi. B. 1. tr. (fig.) A lua, a scoate; a extrage; a smulge. IA ~ învăţăminte din (sau de pe urma) = a învăţa dintr-o experienţă. A ~ foloase din (sau de pe urma)... = a obţine, a avea un avantaj de pe urma... A-un profit = a profita. 2. tr. A inspira, a respira; a inhala. IA ~ sufletul (sau răsuflarea) = a se odihni după un efort; a respira greu din cauza oboselii, a bătrâneţii etc. (intr.) A ~ să moară = a fi în agonie, a-şi trăi ultimele clipe. HA fuma, a priza. 3. intr. (despre sobe) A avea un tiraj bun. 4. tr. A înghiţi, a sorbi; a bea. /(absol.) A~la măsea (sau la mustaţă) = a fi beţiv. 5. intr. (fig.) A ~ cu urechea = a asculta pe furiş pentru a prinde zgomote uşoare sau vorbe şoptite. A ~ cu ochiul (sau cu coada ochiului) - a privi în fugă, pentru a nu fi observat. C. tr. A desena, a marca, a trasa o linie, un contur. I(A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat, (intr.) A ~ (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a anula; a şterge; a uita, a face uitat. D. 1. ti: A bate, a plesni. 2. intr. A descărca o armă spre ţintă.
3.	tr. A face un masaj. HA .frecţiona. 4. tr. (fam.) A face ceva cu multă energie, cu pasiune. IA ~ un (pui de) somn (sau la aghioase) = a dormi adânc. A ~ un chef = a chefui straşnic. (într) A~cu gura = a spune ceva cu furie. A
-	un cântec = a cânta cu pasiune. A~un dans, o horă = a dansa cu pa-siune. A ~ în piept = a minţi. 5. tr. (în expresii referitoare la diferite acţiuni care presupun efort fizic) A ~ la rindea = a rindelui. A ~ la tipar = a tipări. A ~ la xerox = a reproduce la xerox. A - în poză = a fotografia. A~cu coasa = a cosi. A ~ la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. A ~ (o ţesătură) la piuă = a supune o ţesătură unei operaţii mecanice la piuă pentru a o face mai deasă. A ~ la şapirograf = a şapiro-grafia. A ~ pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuţi. A~ pe calapod = a întinde pe calapod, (intr.) A ~ cu acul = a coase, a broda. HA trece prin... ~ firele prin spată. ITras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subţire, mlădios. A ~ banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câştigat (în credinţa că acest gest va atrage un câştig bun). 6. tr. (tehn.) A întinde şi a subţia un material ductil, trecându-1 printr-o filieră, //(refl.) A se ~ la faţă (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă. E. 1. intr. (despre vânt) A bate, a sufla. 2.
1243
trambulină
tr. (şi impers., subînţelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzaţie neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire). F. refl. 1. A fi din neamul..., a descinde din... 2. A fi originar din... 3. A proveni; a fi provocat (de...). vb. III, irtd. prez. I sg. şi 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgea; perf. s. I sg. trăsei, I pl. traserăm; part. tras. tragedian,-ă (-di-an) Actor de tragedie, s.m., pl. trage-dieni; s.f, g.-d. art. tragedienei, pl. tragediene. tragedie 1. Specie a genului dramatic, cu personaje angajate în conflicte puternice şi cu deznodământ nefericit. 2. (fig.) întâmplare zguduitoare, nenorocire mare. IA face (o) ~ (din orice) = a exagera latura negativă a unei întâmplări, s.f, art. tragedia, g.-d. art. tragediei, pl. tragedii, art. tragediile.
tragere 1. Acţiunea de a (se) trage. 2. (pop.) Atracţie, înclinare, îndemn. /- de inimă = entuziasm, râvnă, zel, ardoare. 3. Alegere, extragere. t~ la sorţi = hotărâre prin sorţi a unui câştig, a unei împărţeli; extragere. 4. Prelucrare prin întindere şi subţiere a unui material ductil (în sârmă, în bare etc.). 5. Descărcare a unei arme spre ţintă; împuşcare; tir. /- la ţintă = atingere a unei ţinte cu un proiectil. Unghi de ~ = unghi pe care îl formează axa ţevii unei arme de foc cu proiecţia ei pe suprafaţa orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în acelaşi plan orizontal cu gura ţevii, s.f, g.-d. art. tragerii, pl. trageri.
tragic1 Categorie estetică exprimând un conflict în care pier, în împrejurări vitrege, persoane purtătoare ale unor înalte valori umane. s.n. tragic2 Autor de tragedii, s.m., pl. tragici. tragic3,-ă 1. Cu caracter de tragedie, care aparţine sau se referă la tragedie. 2. (fig.) Zguduitor, nenorocit, jalnic. /(s.) A lua în ~ = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată, adj., pl. tragici,-ce. tragicomedie 1. Specie a genului dramatic în care elementele tragice şi cele comice se îmbină într-un subiect patetic, cu final fericit. 2. (fig.) Situaţie, întâmplare în care tragicul şi comicul se amestecă, s.f, art. tragicomedia, g.-d. art. tragicomediei, pl. tragicomedii, art. tragicomediile.
tragicomic,-ă 1. Referitor la tragicomedie, care aparţine tragicomediei (1). 2. (fig.) Care reprezintă un amestec de elemente tragice şi comice, adj., pl. tragicemici,-ce. tragism Caracter tragic, grav; atitudine, situaţie tragică. s.n.
traheal,-ă (-he-al) Referitor la trahee; traheean. adj., pl. traheali,-e.
trahee 1. Segment fibros şi cartilaginos al căilor respiratorii, la oameni şi la animale, situat între laringe şi bronhii. 2. Fiecare dintre tubuleţele deschise la exterior şi ramificate în corpul insectelor, păianjenilor şi miriapodelor, care formează aparatul respirator al acestora.
3.	Fiecare vas capilar prin care circulă seva brută în interiorul plantelor superioare, s.f, art. traheea, g.-d. art. traheii, pl. trahei, art. traheile.
traheean,-ă (-he-ean) (rar) Traheal. adj., pl. traheeni,-e. traheidă (bot.) Vas lemnos (unicelular), îngust şi uşor alungit, prin care circulă seva brută, s.f, g.-d. art. tra-heidei, pl. traheide.
traheită Inflamaţie a mucoasei traheale. s.f, g.-d. art. traheitei, pl. traheite.
traheobacterişză (-ri-o-) Boală a plantelor provocată de unele bacterii, care împiedică deplasarea sevei, s.f, g.-d. art. traheobacteriozei.
traheobronşită (-he-o-) Afecţiune a căilor respiratorii, care cuprinde traheea şi bronhiile, s.f, g.-d. art. traheo-bronşitei, pl. traheobronşite.
traheomicQză (-he-o-) "(bot.) Boală infecţioasă şi contagioasă a plantelor, cauzată de anumite ciuperci care
provoacă uscarea, s.f, g.-d. art. traheomicozei, pl. tra-heomicaze.
traheoscopie (-he-o-) Examen radiologie al traheii (1). s.f., art. traheoscopia, g.-d. art. traheoscopiei, pl. tra-heoscopii, art. traheoscopiile. traheotomie (-he-o-) Intervenţie chirurgicală care constă în incizia traheii şi în introducerea unei canule pentru a restabili respiraţia unui bolnav cu simptome grave de sufocare, s.f, art. traheotomia, g.-d. art. traheotomiei, pl. traheotomii, art. traheotomiile. trahjt Rocă vulcanică de culoare cenuşie, utilizată ca piatră de construcţie, s.n., pl. trahke. trahom (med.) Conjunctivită granuloasă provocată de un virus. [var. trahgmă s.f.] s.n., pl. trahoame. trahemă v. trahom.
trai 1. Viaţă, existenţă. IA nu mai avea ~ sau a nu mai fi de ~ = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva; a nu mai putea îndura ceva. Mod de ~ = ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi. 2. Viaţă bună, îmbelşugată; petrecere, desfătare. 3. Convieţuire, s.n. traigct Distanţă de parcurs între două puncte determinate; traseu, parcurs; traiectorie, s.n., pl. traigcte. traiectorie (-ri-e) 1. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. 2. Reprezentarea grafică a acestui traseu, s.f., art. traiecte: ria, g.-d. art. traiectariei, pl. traiectorii, art. traiectoriile, trailă Pod plutitor care înaintează de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forţa curentului de pe un mal al unei ape curgătoare pe celălalt, s.f., g.-d. art. trailei, pl. traile. trailer Remorcă folosită pentru transportul pieselor grele, s.n., pl. trailere.
traină Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare şi care este târâtă pe fundul apei pentru a agăţa un corp scufundat sau pentru a-i determina poziţia. s.f.,g.-d. art. tramei, pl. traine. trainic,-a Care durează mult; solid, durabil, rezistent. adj., pl. trainici,-ce.
training (treining) (angl., sport) Antrenament. //Instruire. s.n., art. trainingul.
traista-ciobanului Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunze lungi, crestate, cu flori mici şi albe şi cu fructe triunghiulare, utilizată ca plantă medicinală. s.f. art., g.-d. art. traistei-ciobanului. traistă 1. Sac mic din pânză sau din lână, prevăzut cu o baieră pentru a fi agăţat pe umeri, în care se transportă sau se păstrează (mai ales) mâncare; straiţă. ICu ~a în băţ, se spune despre cineva care nu are locuinţă stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în ~ = a fi foarte sărac. ~ goală (sau uşoară) — sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din ~ = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu raţa în ~ = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. //Sac mic de pânză deasă din care li se dă cailor ovăz. 2. Conţinutul unei traiste (1). s.f, g.-d. art. traistei, pl. traiste.
tralala Cuvânt care imită o melodie vocală sau înlocuieşte cuvintele necunoscute ale unei melodii, /(adj.) A fi cam ~ = a fi cam zăpăcit, cam nebun, interj. tramă 1. Bătătura unei ţesături. 2. Subiectul, intriga unei opere literare. 3. (livr.) Urzeală, intrigă, complot. s.f, g.-d. art. tramei, pl. trame, trambala tr. şi refl. (fam.) A (se) muta, a (se) duce, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost), vb. I, ind. prez. 3 trambalează.
trambalare (fam.) Acţiunea de a (se) trambala, s.f, g.-d. art. trambalării, pl. trambalări. trambulină 1. (la nataţie) Platformă flexibilă situată la
o	anumită înălţime, de pe care se execută sărituri în apă.
2.	(la schi) Plan înclinat pe care sportivii îşi iau elan pen-
tramcar
1244
tru a executa sărituri cu schiurile. 3. (la gimnastică) Mică platformă de lemn înclinată, care serveşte la executarea unor sărituri. A servi (cuiva) ca ~ = a ajuta (pe cineva) să parvină (în viaţa socială, politică etc.). s.f., g.-d. art. trambulinei, pl. trambuline.
tramcar Vehicul tras de cai, folosit odinioară în oraşe pentru transportul în comun, s.n., pl. tramcare. traminer Soi de viţă-de-vie originar din Germania, cu struguri cilindrici, de culoare roz; vin de calitate superioară obţinut din strugurii acestui soi. s.n. trompă 1. (reg.) Schimb în natură, troc. 2. (fam.) Aranjament, afacere (prin intermediar). /A-i face (cuiva) ~a = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire, [var. trgampă $./!] s.f, g.-d art. trampei, pl. trgmpe.
tramvai Mijloc urban de transport în comun, format din vagoane care rulează pe şine. s.n., pl. tramvaie, tramvaist Lucrator la tramvaie; (spec.) manipulam. s.m., pl. tramvaişti.
tranc/tranca(-tranca) Cuvânt care imita zgomotul produs de lovitură sau de o cădere puternică şi bruscă. interj.
tr&nca v. tranc.
nca-fleşnca (fam.) Vorbărie goala, inutila. //Epitet buit unei persoane care fleoareşte. interj. tranchft Bară de lemn care, la acostare, împiedica sau amortizează lovirea unei nave de alta sau de chei. s.n., pi. tranchgte.
tranchilizant1 Medicament care produce o stare de calm. s.n., pl. tranchilizante. tranchilizant2,>ă Care calmează, care diminuează tensiunea psihică sau agitaţia, adj., pl. tranchilizanţi,-te. trandadfi (reg.) Prostovol. s.f., art. trandadaua, g.-d art. trandadalei, pl. trandadale, art. trandadfllele. trandafir 1. Nume dat unor specii de plante perene sau de arbuşti ornamentali din familia rozaceelor, cu flori divers colorate şi plăcut mirositoare, folosite în industria parfumurilor, /~ sălbatic = măceş, —galben - teişor.
2.	Lemn de~- lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Câmat din came de porc, tăiată mare şi bine condimentată, s.m., pl. trandafiri, trandaflr-de-mare (zool.) Actinie, s.m., pl. trandafiri-de-mare.
trandafir-de-mynte (bot.) Smirdar, s.m., pl. trandafiri-de-munte.
trandaflraş Diminutiv al lui trandafir (1); trandafirel, trandafiruţ. s.m., pl. trandafiraşi. trandafirii (pop.) Trandafiraş. s.m., pl. trandafirgi. trandafiriu1 Culoarea roz. s.n., art. trandafiriul. trandafiriu2,-ie 1. De culoare roz (ca floarea unor trandafiri). 2, (fig.) Cu perspective favorabile; luminos, senin, optimist. Viitor adj., pl. trandafirii, trandafiruţ (pop.) Trandafiraş. s.m., pl. trandafiruţi. trans- Element de compunere care înseamnă „peste”, „dincolo (de)”.
transafrlcan,-ă Care traversează Africa. Şosea ~. adj., pl. transafricgni,-e.
transalpin,-! Situat dincolo de Munţii Alpi. adj., pl. transalpini,-e.
transamazonian,-ă Care traversează Amazonia. Expediţie ~. adj., pl. transamazoni£ni,-e. transaminare Reacţie chimică în cadrul metabolismului, constând în transferul reversibil al grupului amino către diverşi aminoacizi. s.f, g.-d. art. transaminării. transarablc,-ă Care traversează peninsula Arabică. adj., pl. transarabici,-ce.
transatlantic1 Navă mare de pasageri care traversează Oceanul Atlantic, unind Europa cu America, s.n., pl. transatlantice.
transatlantic2,-! Care traversează Oceanul Atlantic. Cursă ~. adj., pl. transatlantici,-ce.
transă 1. Stare psihică specială în care se află o persoană aflată sub hipnoză, deosebită de cea de veghe sau de cea de somn şi caracterizată prin pierderea voinţei la acţiunea unor sugestii. 2. (fam.) Visare cu ochii deschişi. s.f, g.-d. art. transei, pl. transe, transborda 1.tr. A transporta mărfurile sau oamenii dintr-un tren în altul sau de pe o navă pe alta. 2. tr. A trece, cu ajutorul unui transbordor (1), vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 3. intr. A schimba trenul sau alt vehicul când circulaţia este întrerupta într-un anumit loc. vb. I, ind. prez. 3 transbordează, transbordare Acţiunea de a transborda, s.f, g.-d, art. transbordării, pl. transbordări. transborder 1. Platformă mobilă cu ajutorul căreia se mută vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta (când liniile nu sunt în legătură). 2, Navă utilizată pentru transbordarea călătorilor sau a mărfurilor, s.n., pl. transbordoare.
transcalculare Calculul coordonatelor rectangulare ale unor puncte de pe teren, trecând de la un sistem de coordonate la altul, s.f, g.-d. art. transcalculării, transcarpatic,-ă Situat peste Carpaţi, care se află dincolo de munţii Carpaţi (în raport cu Muntenia şi Moldova); transcarpatin, adj., pl. transcarpatici,-ce. transcarpatin,-ă (rar) Transcarpatic, adj., pl. transcarpatini,-e.
transcaucazlan,-ă (-ca-u-, -zi-an) 1. Care locuieşte sau se află la sud de munţii Caucaz. 2. Care străbate Caucazul, adj,, pl. transcaucazigni.-e. transcelver (transivăr) (angl.) Aparat de emisie-recepţie folosit de radioamatori, s.n. transcande tr. 1. (livr.) A trece dincolo de..., a păşi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (fii.) A depăşi limita cunoaşterii perceptibile, experimentale, vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transcgnd, transcendent,-á 1. (fii.) Care depSşeşte orice domeniu dat; care presupune un principiu exterior şi superior oricărei clase de obiecte. 2. (la Kant) Care se află dincolo de orice experienţa posibila, care întrece limitele realităţii, care este inaccesibil cunoaşterii bazate pe experienţă. //Care este mai presus de inteligenţa obişnuita, de lucruri individuale, de umanitate. 3. (mat.) Care foloseşte calculul diferenţial şi integral, //(despre numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienţi raţionali, adj., pl. transcendgnţi,-te.
transcendental,-ă 1. (în filosofia lui Kant) Care pre-merge experienţa şi o condiţionează; care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii. 2. Care este deasupra lumii reale, adj., pl. transcendentaH,-e. transcendentaljsm 1. Doctrină filosofică idealistă fundamentata de Kant, care consideră că formele apriorice ale conştiinţei preced experienţa şi sunt baza existenţei. 2. Doctrină filosofică americană caracterizată prin misticism panteist şi spirit umanitar, s.n. transcendentalist,-ă (rar) (Adept) al transcendenta-lismului adj., s.m. şi f., pl. transcendentalişti,-ste. transcendentalitate (rar) Caracter transcendental. s.f., g.-d. art. transcendentalitfiţii. transcendentallza tr. (rar) A da un caracter transcendental. vb. I, ind. prez. 3 transcendentalizegză. transcendenţă Calitatea de a fi transcendent (1); capacitatea gândirii de a elabora principii transcendentale. s.f, g.-d. art. transcendenţei, transcgndere (livr.) Acţiunea de a transcende. s.f, g.-d. art. transcgnderii, pl. transcgnderi. transcontainer Container de mare capacitate folosit la transportul internaţional de mărfuri, s.n., pl. transcontai-nere.	.
1245
transhumanţă
transcontaineriza tr. A transporta cu transcontainerul. vb. I, irtd. prez. 3 trancontainerizează. transcontainerizare Acţiunea de a transcontaineriza. s.f., g.-d. art. transcontainerizării, pl. transcontainerizări. transcrie (r l.A scrie un text din nou, fără modificări; a face o copie scrisă; a copia. 2. (jur.) A înscrie, a înregistra un act, o convenţie etc. într-un registru special.
3.	A transpune un text de pe o bandă de magnetofon, dintr-un alfabet în altul etc. 4. A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc. 5. A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, pentru a fi cântată la alt instrument sau de altă voce. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. transcriu, 2 sg. transcrii, 1 pl. transcriem, 2 pl. transciieţi; conf prez. 3 să transcrie; imper. 2 sg. transcrie, 2 pl. transciieţi; ger. transcriind; part. transcris, transcriere Acţiunea de a transcrie. /- fonetică = notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect etc. cu ajutorul unui alfabet fonetic, s.f, g.-d. art. transcrigrii, pl transcrieri.
transcriitsr,-oare (rar) Persoană care transcrie un text literar, o bucată muzicală etc. s.m., pl. transcriitfiri; s.f., g.-d. art. transcriitoarei, pl. transcriitoare. transcripţie (-ţi-e) 1. Faptul de a transcrie. 2. (concr.) Copie, s.f, art. transcripţia, g.-d. art. transcripţiei, pl. transcripţii, art. transcripţiile, transcripţijjne (-ţi-u-) (jur.) Copiere a unui act juridic într-un registru public special, s.f, g.-d. art. transcrip-ţiunii, pl. transcripţiyni.
transcristalizare întrepătrundere a cristalelor în timpul solidificării unui metal sau a unui aliaj, s.f, g.-d. art. transcristalizării, pl. transcristalizgri. transdanublan,-ă (-bi-an) Care se află sau locuieşte dincolo de Dunăre, adj., pl. transdanubisni,-e. transductfir (tehn.) Dispozitiv care transformă o formă de energie în alta. s.n., pl. transductoare. transgpt Naos transversal perpendicular pe naosul principal al unei biserici, alcătuind împreună un plan în formă de cruce, s.n., pl. transgpturi, transeuropegn.-ă Care străbate Europa, Magistrală ~. adj.,pl. transeuropgni,-e.
transfăgărăşean Şosea care traversează munţii Făgăraşului. s.n.
transfer Faptul de a (se) transfera, s.n., pl. transferuri, transfera 1. tr. şi refl. A (se) muta cu serviciul de la o unitate la alta, fără desfacerea contractului de muncă.
2.	tr. şi refl. A (se) muta la altă echipă, la alt club sportiv.
3.	tr. A transmite (un act, un drept etc.) de la o persoană la alta. 4. tr. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul. vb. I, ind. prez. 3 transferă.
transferabil,-ă Care poate fi transferat, adi., pl- transferabili,-e.
transferare Acţiunea de a (se) transfera, s.f., g.-d. art. transferării, pl. transferări.
transfigura 1. ti: şi refl. A(-şi) schimba înfăţişarea, starea de spirit, forma, conţinutul etc. (în mod esenţial); (p. ext.) a (se) transforma. 2. tr. A da alt aspect unui lucru; (p. ext.) a denatura, vb. I, ind. prez. 3 transfigurează, transfigurare 1. Faptul de a (se) transfigura; modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfiguraţie. 2. Proces artistic de prezentare a realităţii prin viziunea autorului, s.f, g.-d. art. transfigurării, pl. transfigurări, transfiguraţie (-ţi-e) (înv.) Transfigurare, s.f, art. transfiguraţia, g.-d. art. transfiguraţiei, pl. transfiguraţii, art. transfiguraţiile.
transfilaj (mar.) Legătură cu care se prind unele vele pe vergea, s.n., pl. transfilaje.
transfoca tr. A filma cu transfocatorul. vb. I, ind. prez. 3 transfochează.
transfocator Obiectiv cu distanţă focală variabilă continuu, care conferă obiectului filmat impresia de apropiere sau de depărtare, s.n., pl. transfocatoare. transforma 1. tr. şi refl. A da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a(-şi) schimba înfăţişarea, forma, felul de a fi. 2. tr. (mat.) A construi un echivalent al unei figuri geometrice sau al unei valori, schimbând anumite elemente şi păstrând altele, după anumite formule. 3. tr. (fiz.) A schimba în cantităţi echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 4. intr (la unele jocuri sportive) A obţine puncte în favoarea echipei sale prin reuşita unei lovituri (de pedeapsă), vb. /, ind. prez. 3 transformă. transformabil,-a Care poate fi transformat, adj., pl. transformabili,-e.
transformabilitate (rar) Însuşire a unui obiect de a putea fi transformat, s.f, g.-d. art. transformabilităţii. transformare Acţiunea de a (se) transforma; transfor-maţie. s.f, g.-d. art. transformării, pl. transformări. transformator1 Aparat, instalaţie cu ajutorul căreia energia, tensiunea etc. unui sistem tehnic sau fizic se transformă în energia, tensiunea etc. altui sistem, cu modificarea adecvată a anumitor mărimi de stare, s.n., pl. transformatoare.
transformator2,-oare Care transformă, preface, preschimbă; înnoitor, adj., pl. transformatQri.-oare. transformaţie (-ţi-e) (înv.) Transformare, [vor. (înv.) transformaţiune j.£] s.f., art. transformaţia, g.-d. art. transformaţiei, pl. transformaţii. transformaţlonal,-ă (-ţi-o-) (lingv.) Gramatică ~ = gramatică ce îşi propune găsirea unui număr limitat de structuri de adâncime, care, prin transformări succesive să permită obţinerea tuturor construcţiilor corecte, posibile într-o limbă. adi. > pl- transformaţionali,-e. transformaţionaljsm (-ţi-o-) (lingv.) Curent lingvistic care susţine gramatica transformaţională. s.n. transformaţiune v. transformaţie. transformism (biol.) Concepţie care susţine transformarea continuă a speciilor de plante şi de animale; evo-luţionism. s.n.
transformist,-ă (Adept) al transformismului. adj., s.m. şi f, pl. transformişti,-ste.
transfrontaligr,-ă (-li-er) Realizat pe deasupra frontierelor. adj., pl. transfrontaligri,-e. transfug,-ă 1. Militar care trădează fugind la inamic. 2. (p. ext.) Persoană care îşi părăseşte în mod ilegal ţara, partidul etc. s.m., pl. transfugi; s.f., g.-d. art. transfugei, pl. transfuge.
transfuza tr. (rar) A face o transfuzie, vb. I, ind. prez. 3 transfuzează.
transfuzie (-zi-e) Introducere a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină în venele unui bolnav sau ale unui accidentat, s.f, art. transfuzia, g.-d. art. transfuziei, pl. transfuzii, art. transfuziile, transgresa tr. (livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. vb. I, ind. prez. 3 transgresează.
transgresare (livr.) Acţiunea de a transgresa, s.f, g.-d. art. transgresării, pl. transgresări, transgresie v. transgresiune, transgresiune (-si-u-) (geol.) Proces de înaintare a apelor marine spre uscat, pe suprafeţe mari, ca efect al mişcării de coborâre a scoarţei terestre, [var. transgrgsie í/] s.f, g.-d. art. transgresiunii, pl. transgresiuni. transgresiv,-ă Care transgresează, adj., pl. transgre-sivi,-e.
transhumant,-ă 1. Care practică tranhumanţa. 2. (despre animale) Care este mutat, în funcţie de anotimp, de la şes, la munte, adj., pl. transhumanţi,-te. transhumanţă Deplasare periodică a păstorilor cu turmele de oi, primăvara, de Ia şes la munte şi toamna de
transigent
1246
la munte la şes pentru asigurarea hranei necesare, s.f., g.-d. art. transhumanţei, pl. transhumanţe. transigent,-ă (livr.) Care cedează uşor; conciliant, împăciuitor. adi., pl- transiggnţi,-te. transigenţă (livr.) Capacitate de a ceda uşor; cedare. s.f., g.-d. arl. transigenţei.
transiluminare (med.) Examen medical realizat prin luminarea în transparenţă, cu ajutorul unor lămpi electrice, într-o cameră obscură, a anumitor părţi ale corpului. s.f., g.-d. art. transiluminării. transilvan,-ă Transilvănean, adj., pl. transilvani,-e. transilvănean,-! (Locuitor) din Transilvania; ardelean. adj., s.m., pl. transilvăneni,-e. transilvăneancă Locuitoare din Transilvania; ardeleancă. s.f., g.-d. art. transilvăngncei, pl. transilvănence. transla tr. (rar) 1. A traduce (1). 2. A realiza o translaţie. vb. I, ind. prez. 3 translează.
translare Acţiunea de a transla; translaţie, s.f, g.-d. art. translării, pl. translări.
translata 1. A transla (1). 2. (inform.) A transforma un limbaj de programare într-un limbaj-maşină. vb. I, ind. prez. 3 translatează.
translativ,-! (despre un act juridic) Prin care se transferă un drept, adj., pl. translativi,-e. translator1 (tehn.) Transformator electric instalat pe liniile de telecomunicaţii (interurbane), s.n., pl. translatoare.
translator2,-oare Traducător oficial al unui for diplomatic, administrativ, judecătoresc etc.; interpret, s.m., pl. translatori; s.f, g.-d. art. translatoarei, pl. translatoare, translaţie (-ţi-e) Deplasare a unui corp, a unei figuri astfel încât toate punctele acesteia să parcurgă distanţe egale, cu viteze egale, de-a lungul unor drepte paralele. //(p. gener., rar) Deplasare, [var. (înv.) translaţiune s.f.] s.f, art. translaţia, g.-d. art. translaţiei, pl. translaţii, art. translaţiile.
translaţiune v. translaţie.
translitéra tr. A face transliteraţia unui text. vb. I, ind. prez. 3 transliterează.
transiiterare Acţiunea de a translitera. s.f, g.-d. art. transliterării, pl. transliterări.
transliteraţie (-ţi-e) Transpunere a unui text dintr-un alfabet în altul, redându-se literele prin echivalentul lor din alfabetul în care se transpune, fără a se ţine seama de eventualele deosebiri fonetice dintre semnele celor două alfabete, s.f, art. transliteraţia, g.-d. art. transliteraţiei, pl. transliteraţii, art. transliteraţiile. transloca tr. (livr.) A muta (1). vb. I, ind. prez. 3 trans-lochează.
translocare (livr.) Acţiunea de a transloca; translo-caţie, mutare, s.f, g.-d. art. translocării, pl. translocjri. translocaţie (-ţi-e) 1.Mutare dintr-un loc în altul. 2. (biol.) Mutaţie cromozomică constând în ataşarea unui fragment de la un cromozom la altul, s.f, art. translocaţia, g.-d. art. translocaţiei, pl. translocaţii, art. translocaţiile. translucid,-ă (despre corpuri, medii) Care este parţial transparent lăsând să treacă lumina, fără a permite însă vederea clară a obiectelor din partea opusă, adj., pl. translucizi,-de.
transluciditate Proprietate a unor corpuri sau medii de a fi translucide, s.f, g.-d. art. translucidităţii. transmarin,-ă (rar) Care se află dincolo de mare; de peste mare. adj., pl. transmarini,-e. transmediteranean,-! (-ne-an) Care traversează Mediterana. adj., pl. transmediteraneeni,-e. transmigraţie (-ţi-e) Concepţie religioasă care consideră că, după moartea unei persoane, sufletul acesteia trece în alt corp; metempsihoză, s.f, art. trans-migraţia, g.-d. art. transmigraţiei, pl. transmigraţii, art. transmigraţiile.
transmisibil,-! Care poate fi transmis, adj., pl. transmisibili,-e.	,
transmisibilitate însuşirea de a fi transmisibil, s.f, g.-d. art. transmisibilităţii.
transmisie/transmisiune (-si-e)/(-si-u-) 1. Transmitere, trecere a energiei, a radiaţiilor, a undelor de la un punct la altul al spaţiului, fără deplasarea surselor acestora.
2.	Emisiune radiofonică. 3. Ansamblu de mecanisme care transmit mişcarea de la un organ de maşină la altul. s.f, art. transmisia/transmisiunea, g.-d. art. transmisiei/ transmisiunii, pl. transmisii/transmisiuni, art. transmisiile/transmisiunile.
transmisionist (-si-o-) Militar din trupele de transmisiuni. s.m., pl. transmisionişti. transmisiune1 v. transmisie. transmisiune2 (-si-u-) 1. (mii.) Trupe de ~i = trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (jur.) Trecere a unui bun sau a unui drept de la o persoană la alta. s.f, g.-d. art. transmisiunii, pl. transmisiuni.
transmite tr. l.A comunica, a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. IIA aduce la cunoştinţă cuiva ceva. 2. A comunica ceva cu ajutorul unui post emiţător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 3. A face să ajungă la altul; a trece de la o generaţie la alta, de la o epocă la alta. 4. (jur.) A transfera un lucru, un drept, de la o persoană la alta. 5. A realiza o deplasare de energie, de radiaţii, de unde etc. Hrefl. (despre unde, energie, radiaţii) A trece, a se propaga dintr-un loc în altul. 6. A comunica o mişcare de la un organ de maşină la altul. 7. A face să treacă o boală, un virus etc. de la un organism la altul. vb. UI, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. transmit, I pl transmitem; conj. prez. 3 să transmită; ger. transmiţând; part. transmis.. transmitere Acţiunea de a (se) transmite, s.f, g.-d. art. transmiterii, pl. transmiteri.
transmiţător1 Aparat care transmite semnale telegrafice sau radiofonice, s.n., pl. transmiţătoare. transmiţător2,-oare Care transmite, adj., pl. trans-miţătari,-oare.
transmodulaţie (-ţi-e) (fiz.) Deformare a unui semnal radioelectric din cauza suprapunerii altui semnal, s.f. art. transmodulaţia, g.-d. art. transmodulaţiei, pl. transmo-dulaţii, art. transmodulaţiile.
transmontan,-! Care este (de) dincolo de munţi, adj., pl. transmontani,-e.
transmuta tr. A supune unei transmutaţii chimice. //(p. gener.) A schimba natura, aspectul; a tranforma. vb. I, ind. prez. 3 transmută.
transmutabil,-! (livr.) Care poate fi transmutat, adj., pl. transmutabili,-e.
transmutare Acţiunea de a transmuta, s.f., g.-d. art. transmutării, pl. transmutări.
transmutaţie (-ţi-e) 1. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obţinută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacţii nucleare. //(p. gener.) Transformare, schimbare. 2. ~ genetică = modificare în ordinea liniară a genelor, s.f, art. transmutaţia, g.-d. art. transmutaţiei, pl. transmutaţii, art. transmutaţiile, transnaţional,-! (-ţi-o-) Care depăşeşte graniţele naţionale, adj., pl. transnaţionali,-e. transoceanic1 Navă comercială de mare tonaj care efectuează transporturi peste ocean, s.n., pl. transoceanice. transoceanic2,-! Care este (de) dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane, adj., pl. transoceanici,-ce.
transparent1 Foaie de hârtie cu linii paralele, orizontale care se pune sub foaia de scris pentru a putea scrie drept, s.n., pl. transparente.
1247
transversală
transparent2,-ă 1. Prin care se vede clar; care lasă să se vadă clar conturul şi detaliile obiecţelor aflate pe partea opusă; străveziu. 2. (fig.) Subţire, diafan, delicat, firav. 3. (fig.) Care poate fi uşor înţeles; limpede, adj., pl. transpargnţi,-te. _
transparenţă (şi fig.) însuşirea de a fi transparent, s.f., g.-d. art. transparenţei, pl. transparenţe, transpărea intr. (rar) A se întrezări, a se ghici. vb. II, ind. prez. 3 sg. transpare; conj. prez. 3 să transpară, transperant Jaluzea, stor. s.n., pl. transperante. transpira intr. 1. A secreta şi a elimina sudoare prin porii pielii; a năduşi, a asuda. 2. (despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. (fig., fam., despre o informaţie ţinută secret) A se afla, a se face cunoscut, auzit; a reieşi, vb. I, ind. prez. 3 transpiră, transpirare Acţiunea de a transpira; transpiraţie, s.f, g.-d. art. transpirării. transpirat Faptul de a transpira, s.n. transpiraţie (-ţi-e) 1. Faptul de a transpira; transpirare.
2.	(concr.) Secreţie eliminată prin porii pielii; sudoare.
3.	Vapori de apă eliminaţi de plante, s.f., art. transpiraţia, g.-d. art. transpiraţiei, pl. transpiraţii, art. transpiraţiile, transplant (med.) 1. Organ, ţesut etc. care înlocuieşte, în urma unei intervenţii chirurgicale, un organ sau un ţesut bolnav. 2. Transplantare. 3. Trecere dintr-un domeniu în altul. ~ de inteligenţă, s.n., pl. transplanturi, transplanta tr. l.A scoate o plantă dintr-un loc pentru a o planta în alt loc; a răsădi. //A face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăieşte de obicei. 2. (fig.) A împământeni, a adapta un obicei, o instituţie etc. 3. (med.) A realiza un transplant. vb. /, ind. prez. 3 transplantează. transplantabil,-ă (med., despre organe, ţesuturi etc.) Care poate fi transplantat, adj., pl. transplantabili,-e. transplantare Acţiunea de a transplanta; transplan-taţie. s.f, g.-d. art. transplantării, pl. transplantări, transpiantaţie (-ţi-e) (rar) Transplantare, s.f, art. transplantaţia, g.-d. art. transplantaţiei, pl. transplantaţii, art. transplantările.
transplantologie (med.) Disciplină care studiază şi pregăteşte organele, ţesuturile pentru transplant, s.f, art. transplantologia, g.-d. art. transplantologiei. transport 1. Faptul de a transporta. 2. Totalitatea bunurilor materiale şi a persoanelor transportate la un moment dat şi în condiţii determinate. 3. (la pl.) Ramură a economiei naţionale, cuprinzând mijloacele rutiere, aeriene şi navale, care asigură circulaţia bunurilor şi persoanelor. 4. (fig., livr.) Uitare de sine; stare de contemplaţie. s.n., pl. transparturi.
transporta 1. tr. A deplasa (cu un vehicul) oameni sau bunuri dintr-un loc în altul; a duce, a căra. 2. refl. A se deplasa la faţa locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecţie etc.). 3. tr. (fig., livr.) A aduce pe cineva în stare de uitare de sine (în urma unei emoţii profunde, a entuziasmului, a plăcerii), vb. I, ind. prez. 3 transportă.
transportabil,-ă Care poate fi transportat (uşor), adj., pl. transportabili,-e.
transportare Acţiunea de a (se) transporta, s.f, g.-d. art. transportării.
transportor1 1. Instalaţie (automată) pentru transportul materialelor pe distanţe relativ mici. 2. Autovehicul blindat pentru transportul militarilor pe orice teren s.n., pl. transportoare.
transportor2,-oare Care transportă, adj., pl. transportori,-oare.
transpozitiv,-ă (despre limbi) Care nu are o topică fixă; în care raporturile sintactice sunt exprimate prin terminaţiile cuvintelor, adj., pl. transpozitivi,-e.
transpoziţie (-ţi-e) 1. (rar) Transpunere. 2. (mat.) Permutare în care numai două elemente se schimbă (celelalte rămânând neschimbate). 3. (chim.) Schimbare a poziţiei unor atomi sau a unor radicali într-o moleculă.
4.	(muz.) Schimbare a tonalităţii unei compoziţii muzicale (cu păstrarea raporturilor dintre sunete), s.f, art. transpoziţia, g.-d. art. transpoziţiei, pl. transpoziţii, art. transpoziţiile.
transpune 1. tr. A schimba dintr-o stare în alta. 2. tr. (fig.) A reda o temă literară, artistică (în scris, pe scenă, pe ecran).//. A reda o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă, //(mat.) A muta un termen dintr-o parte a unei ecuaţii în alta (schimbându-i sensul). 3. refl. (fig.) A se situa cu mintea, cu imaginaţia în altă situaţie sau în alt timp. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, I pl transpunem; conj. prez. 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus, transpunere Acţiunea de a (se) transpune, s.f, g.-d. art. transpunerii, pl. transpuneri. transsaharian1 (-ri-an) Cale ferată şi tren care unesc Nigerul cu Marea Mediterană (străbătând Sahara), s.n., pl. transsahariene.
transsaharian2,-! (-ri-an) Care traversează Sahara. adj., pl. transsaharieni,-e
transsexual,-ă (-xu-al) I. adj. Referitor la trecerea de la un sex la altul. II. s.m. şi f. Persoană căreia i s-a făcut operaţie de schimbare a sexului, adj., s.m. şi f, pl. trans-sexusli,-e.
transsiberian1 (-ri-an) Cale ferată şi tren care traversează Siberia de la un capăt la altul, s.n., pl. transsibe-riene.
transsiberian2,-ă (-ri-an) Care traversează Siberia. adj., pl. transsiberieni,-e.
transsonic,-ă 1. (despre viteze) Care trece din domeniul sonic în cel supersonic. 2. (despre aparate) Care studiază vitezele sonice şi supersonice, adj., pl. transsQnici,-ce. transsubstanţiaţiune (-ţi-a-ţi-u-) Transsubstanţiere. s.f., g.-d. art. transsubstanţiaţiunii. transsubstanţigre (-ţi-e-) (în religia creştină) Taina prefacerii pâinii şi a vinului de împărtăşanie în trupul şi sângele lui Isus Hristos. s.f, g.-d. art. transsubstanţierii, transsudg intr. (despre lichide) A trece prin porii unui vas. vb. I, ind. prez. 3 transsudează. transsudat (med.) Plasmă care trece, în anumite stări patologice, din sânge în unele ţesuturi sau în unele cavităţi naturale ale organismului, s.n., pl. transsudate. transsudaţie (-ţi-e) Trecere a plasmei din sânge în ţesuturi (prin pereţii vaselor mici). //Transpiraţie, s.f., art. transsudaţia, g.-d. art. transsudaţiei, pl. transsudaţii, art. transsudaţiile.
transuranian,-ă (-ni-an) Transuranic. adj., pl. transu-ranieni,-e.
transuranic,-ă (despre elemente chimice) Situat în tabelul periodic al elementelor dincolo de uraniu şi obţinut prin bombardarea atomilor altor elemente; transuranian. adj., pl. transuranici,-ce.
transvaza tr. A trece un lichid sau un material pulverulent dintr-un vas în altul prin turnare, pompare etc. vb. I, ind. prez. 3 transvazează.
transvazare Acţiunea de a transvaza. s.f, g.-d. ari. transvazării, pl. transvazări.
transvers,-ă (anat., despre unele organe) Transversal. adj., pl. transverşi,-se.
transversal,-ă Care are direcţia perpendiculară pe lungimea unui corp (sau a unei suprafeţe); care taie ceva oblic. /Secţiune ~ = suprafaţă obţinută prin secţionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. adj.,pl. transversali,-e.
transversală 1. (mat.) Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care
transverter
1248
taie o figură dată. 2. Galerie orizontală în mine, care trece de-a curmezişul direcţiei stratului, s.f, g.-d. art. transversalei, pl. transversale.
transvgrter Aparat auxiliar folosit pentru translaţia radiocomunicaţiei bilaterale dintr-o gamă în alta. s.n., pl. transvgrtere.
transvertor Aparat care transformă un curent alternativ
în curent continuu şi invers sau care schimbă frecvenţa
unui curent alternativ, s.n., pl. transvertoare.
tranşa tr. 1. A rezolva repede o dificultate, un conflict
etc. 2. A tăia şi a sorta carnea unui animal tăiat. vb. I, ind.
prez. 3 tranşează, I pl. tranşăm.
tranşant,-ă 1. Care nu admite contrazicere; categoric.
2.	(despre culori) Care se opune una alteia, adf, pl. tranşanţi,-te.
tranşare Acţiunea de a tranşa, s.f, g.-d. art. tranşării, tranşă 1. Fiecare dintre părţile în care sunt împărţite bunurile care sunt produse sau se distribuie în etape succesive. 2. Fiecare dintre porţiunile în care este separată carnea unui animal tăiat, în vederea sortării pe calităţi.
3.	Suprafaţa formată din marginile tăiate ale unei cărţi, unui registru etc. s.f, art. tranşa, g.-d. art. tranşei, pl. tranşe.
tranşge 1. Şanţ adânc, întărit folosit în război ca adăpost. 2. Săpătură de lungime mare, excavaţie executată pentru lucrări tehnice, s.f, art. tranşgea, g.-d. art. tran-şgei, pl. tranşge, art. tranşeele, tranzacţie (-ţi-e-) 1. înţelegere între două sau mai multe părţi privind condiţiile unui transfer de drepturi, ale unui schimb comercial, de bursă etc. 2. (p. gener.) învoială, acord. [var. (înv.) tranzacţiune í./T] s.f, art. tranzacţia, g.-d. art. tranzacţiei, pl. tranzacţii, art. tranzacţiile.
tranzacţiona (-ţi-o-) tr. A încheia o tranzacţie, vb. I, ind. prez. 3 tranzacţionează.
tranzacţional,-ă (-ţi-0-) Referitor la o tranzacţie, ad/., pl. tranzacţionali,-e. tranzacţiune v. tranzacţie. tranzlant,-ă (-zi-ent) (livr.) 1. Tranzitoriu. 2, Care trece repede; efemer, adj., pl. tranzignţi,-te. tranzlgnţă (-zi-en-) 1. Caracterul a ceea ce este tran-zient (2); efemeritate. 2. (fii.) Devenire continuă a realităţii, care impune o permanentă adaptare a omului la schimbările intervenite, s.f., g.-d. art. tranzignţei. tranzistor1 Semiconductor al unui circuit electric, s.m. /s.n., pl. tranzisteri/tranzistoare. tranzistor2 Aparat de radio portabil, s.n., pl. tranzis-toare.
tranzistoriza tr. A echipa cu tranzistöril. vb. I, ind. prez. 3 tranzistorizează.
tranzistorizşre Acţiunea de a tranzistoriza, s.f, g.-d. art. tranzistorizării, pl. tranzistorizări. tranzistormetru Aparat pentru măsurarea parametrilor tranzistorilorl. s.n., art. tranzistormetrul, pl. tranzistormgtre.
tranzit 1. Trecere de persoane sau de mărfiiri dintr-o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; regim vamal special prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situaţie. 2. Trecere a unui tren, a unui călător etc. printr-o staţie sau printr-o ţară cu staţionări numai pentru schimbări de direcţie sau încrucişări. /Drum de~ = drum care ocoleşte localităţile; şosea de centură. în~ = m trecere. Bilet de ~ = autorizaţie de scutire vamală a unei mărfi aflate în trecere prin ţară. 3. ~ digestiv = drum parcurs de alimente prin tractul digestiv, de la introducerea lor în gură până la absorbţia elementelor asimilabile şi eliminarea reziduurilor, s.n., pl. tranzituri.
tranzita tr. A trece mărfuri, persoane etc., printr-o ţară străină, vb. I, ind. prez. 3 tranzitează.
tranzitare Acţiunea de a tranzita, s.f, g.-d. art. tranzitării, pl. tranzitări.
tranzitiv,-ă (despre verbe) A cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, adj., pl. tranzitivi,-e. tranzitivitate 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. 2. (mat., log.) Relaţie între elementele unei mulţimi, în care se transmite un raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalte, s.f, g.-d. art. tranzitivităţii.
tranzitoriu,-ie l.Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziţie; intermediar. 2. (despre funcţionarea unui sistem) Caracterizat prin variaţia în timp a cel puţin unei mărimi, adj., pl. tranzitorii.
tranziţie (-ţi-e) Trecere de la o stare la alta, de la o situaţie "la alta etc. /De ~ = de trecere; provizoriu, s.f., art. tranziţia, g.-d. art. tranziţiei, pl. tranziţii, art. tranziţiile. tranziţional,-ă (-ţi-o-) (livr.) De tranziţie, adj., pl. tranziţionali,-e.
trap1 Cuvânt care imită mersul la trap (1) al cailor. interj.
trap2 Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas şi galop); zgomot produs de calul care merge astfel. s.n., pl. trgpuri.
trapă 1. Uşă, capac aşezat în plan orizontal peste o deschidere făcută în podeaua unei încăperi, a unei scene, în puntea unei nave etc.; deschizătură acoperită de un asemenea capac. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea animalelor în stare vie. s.f., g. -d. art. trapei, pl. trape.
trapgz1 Muşchi în formă de patrulater, situat în regiunea spatelui, s.m., pl. trapgzi, trapez2 1. Patrulater cu două laturi opuse paralele şi cu celelalte două neparalele. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară orizontală mobilă, legată la extremităţi cu două frânghii fixate în plafon. 3. Leagăn improvizat pentru păsări şi animale ţinute în colivii sau în cuşti, s.n., pl. trapgze.
trapézán Şalău mic sub 30 de cm lungime, s.m., pl. trapezani.
trapeza re (înv) Trapeză, s.f, g.-d. trapezării, pl. trapezări.
trapază Sală de mesé într-o mănăstire; refectoriu, trapezare, trapezărie. s.f, g.-d. art. trapgzei, pl. trapgze. trapezăne (înv.) Trapeză, s.f., art. trapezăria, g.-d. art. trapezăriei, pl. trapezării, art. trapezăriile. trapezjsm Acrobaţie la trapez2 (2). s.n. trapezist,-ă Acrobat care evoluează la trapez2 (2) s.m., pl. trapezişti; s.f., g.-d. art. trapezistei, pl. trapeziste, trapezoedru (-zo-e-) Corp cu feţe trapezoidale. s.n., art. trapezogdrul, pl. trapezoedre. trapezoid Suprafaţă generată prin rotirea unui trapez în jurul unei axe din planul său, pe care nu-l intersectează. s.n., pl. trapezoide.
trapezoidal,-ă (-zo-i-) Care are forma unui trapez2 (1) sau a unui trapezoid, adj., pl. trapezoidali,-e. trapion (-pi-on) Deschizătură în plafonul unei scene pentru a permite ridicarea decorurilor, s.n., pl. trapioane. trap ist1 Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. al XVIl-lea. s.m., pl. trapişti. trapist2 Sortiment de brânză (fabricată după un procedeu special de fermentare), [var. trapistă î./T] s.n. trapistă v. trapist.
tras1 (fin.) Persoană asupra căreia a fost emisă o rată care trebuie plătită la scadenţă; datornic, s.m., pl. traşi. tras2 Faptul de a trage. s.n.
tras3,-ă (despre faţă sau părţi ale ei) Slab, obosit, supt. adj., pl. traşi,-se.
trasa tr. l.A însemna pe o suprafaţă desenul unui plan, al unei figuri geometrice, al unui drum etc.; (spec.) a marca pe o piesă brută contururile piesei de prelucrat.
1249
travesti
2. (fig.) A da directive într-o anumită activitate. //A schiţa ceea ce este esenţial într-o problemă, într-o situaţie etc. vb. I, ind. prez. 3 trasează, trasaj (rar) Trasare, s.n.
trasare Acţiunea de a trasa; trasaj. s.f., g.-d. art. trasării, pl. trasări.
trasator1 Muncitor care execută trasarea unei piese brute, s.m., pl. trasatori. trasator2 Trasor2 (1). s.n., pl. trasatoare, traseism (în sintagma) ~ politic = tendinţă a unor politicieni de a trece de la un partid la altul. s.n. traseţstă (fam.) Prostituată care îşi racolează clienţii de pe stradă, s.f., g.-d. art. traseistei, pl. traseiste. traseu 1. Drum pe care îl parcurge un vehicul sau o persoană în mod permanent. //Linie pe care o are un drum,
o	cale ferată etc. 2. Drum pe care trebuie să-l străbată concurenţii la o probă sportivă. 3. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; traiectorie, s.n., art. traseul, pl. trasge.
trăsar1 (fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoţeşte pretutindeni, permiţând urmărirea drumului parcurs de acesta în sistem, s.m., pl. trasări. trasfir2 1. Ac de oţel, cu care se trasează pe o piesă brută suprafaţa de prelucrat. 2. (poligr.) Lamă de oţel folosită în legătorie pentru presarea marginilor scoarţelor, pentru trasarea de linii aurite etc. 3. Proiectil care descrie în aer o traiectorie luminoasă, s.n., pl. trasoare, trata 1. fr. A se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. tr. A oferi cuiva mâncare sau băutură. 3. tr. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. tr. A expune în scris sau oral o problemă ştiinţifică, literară etc. 5. tr. A duce tratative, a negocia. 6. tr. A supune un material sau o substanţă unui tratament chimic, termic etc. [var. (înv.) tracta vb. 1 vb. I, ind. prez. 3 tratează. tratabll,'â Care poate fi tratat, adj., pl. tratabili,-e. tratament 1. Fel de a fi, de a se comporta faţă de cineva. 2, îngrijire medicală; terapie. 3. (tehn.) Ansamblul operaţiilor efectuate asupra unui material pentru a obţine modificări de structură, de formă etc. 4. (fam.) Evoluţie, schimbare, s.n., pl. tratamente, tratamentist Muncitor care execută tratamente (3). s.m., pl. tratamentişti.
tratat 1. înţelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la anumite drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele; acord, convenţie internaţională.
2.	Lucrare didactică de bază, care cuprinde principiile fundamentale ale unei discipline, [var. (înv.) tractat î.«.] s.n., pl. tratate.
tratative Discuţii, negocieri purtate între două sau mai multe părţi interesate pentru a rezolva o situaţie, pentru a ajunge la o înţelegere, s.f. pl. trataţie (-ţi-e) 1. Faptul de a servi oaspeţilor mâncare şi băutură, //(concr.) Mâncarea sau băutura oferită.
2.	(înv.) Tratative, [var. (înv.) tractaţie, trataţiune s.f] s.f, art. trataţia, g.-d. art. trataţiei, pl trataţii, art. trataţiile, trataţiune v. trataţie.
trată Titlu de credit pe termen scurt, care se cedează spre încasare altei persoane decât creditorului; poliţă. s.f., art. tratei, pl. trate.
traul Năvod mare, destinat pescuitului marin, s.n., pl. traule.
trauia intr. A pescui cu traulerul. vb. I, ind. prez. 3 traulează.
traulare Acţiunea de a traula. s.f, g.-d art. traulării. trauler Navă de pescuit marin, prevăzută cu traule sau folosită la dragarea epavelor, s.n., pl. traulere. traulerist Muncitor care lucrează pe trauler. s.m., pl. traulerişti.
traumatic,-ă Referitor la traumatism, adj., pl. traumatici,-ce.
traumatism 1. Leziune suferită de un organism viu în urma unei lovituri, a unei tăieturi etc.; traumă (1).
2.	Tulburare, suferinţă psihică provocată de un factor extern, s.n., pl. traumatisme.
traumatiza tr. 1. A provoca un traumatism fizic. 2. A provoca o traumă (2), un şoc psihic, vb. I, ind. prez. 3 traumatizează. _
traumatizant,-ă Care traumatizează, adf, pl. traumatizanţi,-te.
traumatizare Acţiunea de a traumatiza, s.f., g.-d. art. traumatizării, pl. traumatizări.
traumatologia Specialist în traumatologie, s.m., pl. traumatologi; (rar) s.f, g.-d. art. traumatolsgei, pl. trau-matologe.
traumatologie Ramură a medicinei care se ocupă cu tratarea traumatismelor, s.f., art. traumatologia, g.-d. art. traumatologiei, pl. traumatologii, art. traumatologiile traumă 1. Traumatism (1). 2. Emoţie violentă care determină modificări în personalitatea unui individ, s.f., g.-d. art. trgumei, pl. traume.
travaliu 1. Lucru, muncă. 2. (fiz., ieşit din uz) Lucru mecanic. 3. Totalitatea fenomenelor produse în timpul naşterii, până la expulzarea fătului, s.n., art. travaliul, pl. travalii, art. travaliile.
travge Parte a unei construcţii care cuprinde deschiderea dintre două puncte; bolta cuprinsă între doi suporţi. s.f., art. travgea, g.-d. art. travgei, pl. travge, art. traveele.
travelling (travling) (angl.) 1. Filmare sau televizare realizată cu un aparat mobil, montat pe un dispozitiv care se deplasează pe şine; mişcarea realizată. 2. Dispozitiv pe care este montat aparatul de luat vederi prin travelling (1). s.n., pl. travellinguri. travgrs Direcţie perpendiculară, s.n., pl. travgrse, traversa tr. l.A trece de pe o parte a unui drum, a unui loc etc. pe cealaltă parte. 2. A străbate munţi, ţări, oceane etc. de la un capăt la altul, de la o extremitate la alta.
3.	(fig.) A trăi, a suporta, vb. I, ind. prez. 3 traversează, traversabll.-ă Care poate fi traversat, adf, pl. tra-versabili,-e.
traversadă (mar.) Traversare de către o navă a distanţei dintre două porturi situate pe maluri opuse, s.f, g.-d. art. traversşdei, pl. traversade, traversare Acţiunea de a traversa, s.f, g.-d. art. traversării, pl. traversări.
travgrsă 1, Grindă transversală de fier, de lemn etc. folosită ca piesă de rezistenţă la o construcţie, la scheletul unui pod etc. 2. Fiecare dintre barele de lemn, de metal sau de beton armat care se aşază transversal sub liniile de cale ferată pentru a le fixa. 3. Parâmă sau grindă transversală faţă de direcţia unei nave, pe care se sprijină puntea, 4. Fâşie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja, s.f, g.-d. art, traversei, pl. travgrse.
traversigră (-si-e-) Lanţ prevăzut cu un cârlig cu care se ridică ancorele care nu intră în mare. s.f, g.-d. art. tra-versierei, pl. traversiere.
traversină Traversă din scheletul de rezistenţă al unei nave, de dimensiuni mai mici decât ale traverselor principale. s.f, g.-d. art. traversinei, pl. traversine. travertjn Tuf calcaros care poate fi lustruit şi folosit în construcţii, s.n.
travesti1 Apariţia pe scenă a unui personaj sub înfăţişarea altuia; interpretare a unui rol masculin de către o femeie şi invers. /în ~ - deghizat sau deghizân-du-se pentru a juca un rol opus sexului său. [var. (rar) travestiu s.n.] s.n., pl. travestiuri. travesti2 tr. şi refl. A (se) deghiza, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. travestesc, imperf. 3 sg. travestea; conj. prez. 3 să travestească.
travestire
1250
travestire Acţiunea de a (se) travesti2, s.f, g.-d. art. travestirii, pl. travestiri.
travestit Homosexual îmbrăcat (şi fardat) ca o femeie. s.m., pl. travestiţi, travestiu v. travesti1.
trăda 1. tr. A înşela (în mod voit) încrederea cuiva. HA fi neloial; a comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie, //(despre militari) A dezerta. //A fi inconsecvent faţă de o acţiune, de o idee etc. 2. tr. (despre facultăţi fizice sau psihice) A nu funcţiona bine. 3. tr. şi refl. A (se) da de gol. vb. I, ind. prez. 3 trădează, trădare Acţiunea de a (se) trăda. /Înaltă ~ = fapta unui cetăţean care unelteşte împotriva propriei ţări, care aduce prejudicii grave statului său. s.f, g.-d. art. trădării, pl. trădări.
trădător,-oare (Persoană) care trădează, adj., s.m. şi f, pl. trădători,-oare.
trăgaci1 Trăgător2 (II. 2). s.m., pl. trăgători. trăgaci2 Piesă la o armă de foc, pe care se apasă cu degetul pentru a declanşa percutorul, s.n., pl. trăgace. trăgaci3,-ce (pop.) Trăgător2 (I). adj., pl. trăgaci,-ce. trăgăna v. tărăgăna. trăgănat,-ă v. tărăgănat.
trăgătoare 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de şa. 2. Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; (p. ext.) bătaie cu o astfel de curea.
3.	Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei spre a o descălţa. s.f, g.-d. art. trăgătorii, pl. trăgători.
trăgător1 Instrument de desen folosit la trasarea cu tuş a liniilor, s.n., pl. trăgătoare.
trăgăter2,-oare I. adj. (despre vite) De tracţiune. II. s.m. şi f. 1. Persoană care trage ceva. /- de sfori = păpuşar; (fig.) persoană care unelteşte. 2. Persoană care trage cu o armă de foc. 3. (înv.) Persoană care emite o cambie, adj., s.m. şi f., pl. trăgători,-oare. trăgătorie Secţie (1) de trefilare. s.f, art. trăgătoria, g.-d. art. trăgătonei, pl. trăgătorii, art. trăgătoriile. trăi 1 • intr. A fi în viaţă, a vieţui, a exista. /Să trăieşti! formulă de mulţumire, de salut, de urare etc. 2. intr. A dăinui, a dura. 3. intr.şi tr. A-şi duce, a-şi petrece viaţa, /(intr.) A~ cu capul in nori = a nu-şi da seama de realitate. /(tr.) A-şi ~ traiul = a duce un trai bun, fâră griji. A-şi ~ traiul (şi a-şi mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieţii. 4. intr. A locui, a fi stabilit undeva. 5. intr. A-şi petrece viaţa împreună cu cineva. HA convieţui; a avea relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei legale. /A ~ bine (sau rău) cu cineva = a se înţelege (sau a nu se înţelege) cu cineva. 6. intr. A-şi câştiga existenţa, a se întreţine. /A ~ pe spinarea cuiva = a se întreţine din munca, din câştigul altcuiva. 7. tr. (fig.) A simţi cu intensitate, a participa sufleteşte la... vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăiesc, imperf. 3 sg. trăia; conj. prez. 3 să trăiască.
trăinicie însuşirea de a fi trainic; durabilitate, soliditate.
s.f, art. trăinicia, g.-d. art. trăinitiei.
trăire 1. Faptul de a trăi; viaţă. 2. Experienţă sufletească
trăită cu intensitate. 3. Metodă metafizică de cunoaştere
care pretinde că se poate ajunge la cunoaşterea realităţii
pe baza experienţei psihice subiective, s.f, g.-d. art.
trăirii.
trăirism Curent filosofic românesc, dintre cele două războaie mondiale, care susţinea că nu se poate realiza cunoaşterea decât prin trăire mistică, punând inconştientul şi instinctele deasupra raţiunii, s.n. trăirist,-ă (tră-i-) (Adept) al trăirismului, adj., s.m. şi f., pl. trăirişti,-ste.
trăistioară (ti-oa-) (pop.) Trăistuţă, s.f, g.-d. art. trăis-tioarei, pl. trăistioare.
trăistuţă Diminutiv al lui traistă; trăistioară. s.f, g.-d. art. trăistuţei, pl. trăistuţe, trăit (rar) Faptul de a trăi. s.n. trăitor,-oare (tră-i-) (rar) 1. Care trăieşte. 2. Care locuieşte undeva, adj., pl. trăitori,-oare. trăncăneală Faptul de a trăncăni; vorbărie, flecăreală; trăncănit. //Zgomot produs de cei care trăncănesc, s.f, g.-d. art. trăncănelii, pl. trăncăneli, trăncăni intr. şi tr. A vorbi mult şi fară rost; a sporovăi. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. trăncănesc, imperf 3 sg. trăncănea; conj. prez. 3 să trăncănească, trăncănire Acţiunea de a trăncăni, s.f, g.-d. art. trăn-cănirii, pl. trăncăniri. trăncănit Trăncăneală, s.n.
trăpaş (la pl.) Nume dat cailor din diferite rase, antrenaţi pentru mersul la trap; (la sg.) cal dintr-o astfel de rasă. s.m., pl. trăpaşi.
trăsătură 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane.
2.	Particularitate a comportamentului cuiva. //Aspect esenţial al unei opere, al unei activităţi, al unei epoci etc.
3.	Linie trasă pe hârtie dintr-o singură mişcare, cu creionul, cu tocul etc. /- de unire = liniuţă de unire. Dintr-o ~ de condei = dintr-o dată, fâră a sta mult pe gânduri, s.f, g.-d. art. trăsăturii, pl. trăsături, trăscău (reg.) Rachiu tare. s.n., art. trăscăul. trăsnaie 1. Năzbâtie, poznă. 2. Idee, născocire ciudată. s.f, art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii, pl. trăsnăi, art. trăsnăile. trăsneală (fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). s.f., g.-d. art. trăsnelii, pl. trăsngli.
trăsnet 1. Descărcare electrică în atmosferă, însoţită de
o	lumină vie şi de un zgomot puternic. /A rămâne ca lovit de ~ = a înlemni de spaimă, de uimire etc. Lovitură de~ = întâmplare (nefericită) venită pe neaşteptate. 2. Zgomot puternic; bubuit, s.n., pl. trăsnete. trăsni1 L intr. impers. şi unip. A se produce trăsnete. /A ~ (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) pe neaşteptate, (intr.) A-i ~ cuiva ceva (prin cap) sau (rar tr.) a-l ~ (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neaşteptată, ciudată. 2. tr. A lovi cu putere, a izbi. 3. intr. (fig.) A-şi manifesta mânia strigând şi vociferând; a tuna şi a fulgera. 4. intr. (despre arme de foc) A se declanşa cu zgomot; a bubui. 5. refl. (fig.) A se ţicni. 6. tr. şi refl. A (se) îmbăta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. trăsneşte, imperf. 3 sg. trăsnea; conj. prez. 3 să trăsnească. trăsni2 v. trosni.
trăsnitor,-oare (rar) Care trăsneşte, adj., pl. trăsnitori,-oare.
trăsnitură Zgomot produs de trăsnet; bubuitură, s.f, g.-d. art. trăsniturii, pl. trăsnituri. trăsură 1. Vehicul cu patru roţi, cu arcuri, tras de cai şi folosit pentru transportul persoanelor. /(înv.) ~ cu aburi = tren. 2. (înv.) Trăsătură a feţei. 3. (înv.) Linie de hotar între două proprietăţi. //Suprafaţă de teren cu lungimea de şase prăjini 4. (rar) ~ de unire = liniuţă de unire. 5. (astron., pop., art.) Constelaţia Vizitiul, s.f, g.-d. art. trăsurii, pl. trăsuri.
trăsurică 1, Diminutiv pentru trăsură (1); trăsură cu două roţi. 2. Cărucior pentru copii, s.f, g.-d. art. tră-suricii/trăsurelei, pl. trăsurici/trăsurele, art. trăsuridle /trăsurelele. trătaj v. tartaj.
trâmbă 1. Val de pânză sau de stofa. 2. Val, vârtej de apă, de nisip etc. 3. (fig.) Fâşie, dungă. 4. Şir neîntrerupt, rând. 5. Ceată, grămadă (de oameni), sf., g.-d. art. trâmbei, pl. trâmbe.
trâmbicioară Diminutiv al lui trîmbiţă. s.f, g.-d. art.
trâmbicioarei, pl. trîmbicioare.
trâmbiţa 1. intr. A suna din trâmbiţă. 2. tr. (fig., fam.) A
divulga un secret, a răspândi o veste. vb. I, ind. prez. 3
trâmbiţează.
1251
trece
trâmbiţare Acţiunea de a trâmbiţa, s.f., g.-d. art. trâm-biţării, pl. trâmbiţări.
trâmbiţaş 1. Persoană care cântă din trâmbiţă; gornist. 2. (în trecut) Persoană care îi chema pe locuitorii unui sat prin sunete de trâmbiţă, pentru a le anunţa ştiri de interes general, s.m., pl. trâmbiţaşi, trâmbiţă Trompetă, goarnă, s.f., g.-d. art. trâmbiţei, pl. trâmbiţe.
trâmbiţai Augmentativ al lui trâmbiţă s.n., pl. trâm-biţoaie.
trând 1. (înv., pop., la pl.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee
din familia orhideelor, cu flori de culoare galbenă sau
brună-deschis. s.m., pl. trânji.
trândav,-ă Leneş, inactiv, adj., pl. trândavi,-e.
trândăveală Trândăvie, s.f, g.-d. art. trândăvelii, pl.
trândăveli.
trândăvi intr. A lenevi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească.
trândăvie Stare a omului trândav; lene, trândăveală, trândăvit, s.f, art. trândăvia, g.-d. art. trândăviei, trândăvit Trândăvie, s.n.
trânjoaică Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, galbene, întrebuinţată în medicina populară la tratarea hemoroizilor, s.f., g.-d. art. trânjoaicei, pl. trânjoaice.
trântă Luptă corp la corp, în care persoane neînarmate încearcă să se doboare una pe cealaltă cu ajutorul braţelor, s.f, g.-d. art. trântei, pl. trânte, trânteşlă 1. Acţiunea de a (se) trânti. 2. (fam.) Bătaie dată cuiva, s.f, g.-d. art. trântelii, pl. trânteli. trânti 1. tr. A arunca, izbind de ceva, un obiect, o persoană, o povară etc. 2. tr. A culca la pământ cu violenţă; a doborî, //(despre animale de călărie) A arunca pe călăreţ din şa. 3. tr. (fig.) A respinge un candidat la un examen.
4.	tr. (fig., fam.) A izbi o uşă, un capac etc. 5. refl. A se aşeza brusc, aruncându-se cu toată greutatea corpului. //A se întinde în pat, a se culca. 6. tr. A se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 7. refl. recipr. A se lua la trântă. 8. tr. (fig., fam.) A face ceva în mare grabă (acţionând energic). A ~t
o	nuntă nemaipomenită, ii A spune o vorbă nepotrivită. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trântesc, imperf. 3 sg. trântea; conj. prez. 3 să trântească, trântire Acţiunea de a (se) trânti, s.f, g.-d. art. trântirii, pl. trântiri.
trântitură Trântă, trânteală. /Izbitură, s.f. g.-d. art. trântiturii, pl. trântituri.
trântor 1. Masculul albinei. 2. (fig.) Persoană care
trăieşte din munca altora, s.m., pl. trântori.
trântori intr. (rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trântoresc, imperf. 3 sg.
trântorea; conj. prez. 3 să trântorească.
trântorire (rar) Acţiunea de a trântori, s.f, g.-d. art.
trántoririi.
trântoriţi Femeie care nu munceşte şi trăieşte din munca altora, s.f, g.-d. art. trântoriţei, pl. trântoriţe. treabă 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. IA avea ~ = a fi ocupat. A-şi căuta (sau a-şi vedea) de ~ = a) a nu se amesteca în treburile altora; b) a lucra conştiincios. A se afla în ~ = a-şi face de lucru, fără a fi nevoie, pentru aşi da importanţă. 2. Lucru, muncă. IA se lua cu~ = a uita de ceva muncind. A se pune pe ~ = a se apuca serios de lucru. E - = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. /Mare --/ = (de obicei ir.) mare lucru! De~ = bun, cumsecade; cinstit. (pop.) Cu ~ = cu rost, cu măsură. 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. IA nu fi de nicio ~ = a nu folosi la nimic. Ce ~ am (sau ai etc.) cu...? = ce mă (sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te) priveşte? A-şi face ~ = a-şi face interesele. ~a mea (sau a ta, a lui) = este problema mea (sau a ta, a lui). 5. (reg.) împrejurare, situaţie,
rânduială. /Se vede -a (că)...= se vede că..., probabil. Cum merge ~a? = cum evoluează evenimentele? Dacă aşa stă ~a... = dacă aceasta este situaţia... 6. (reg.) Deprindere, obicei; nărav, s.f, g.-d. art. trgbii, pl. tre^ buri.
treacă-meargă Fie, se poate admite, loc. adv.
treacăt 1. Faptul de a trece, lîn ~ = a) în fugă; b) pe
scurt; c) superficial. Din ~ = din fugă, fugitiv. 2. (reg.)
Drum de trecere, s.n.
treampă v. trampă. treanca-fleanca v. tranca-fleanca. treanţă v. zdreanţă.
treapăd (pop.) 1. Trap. 2. Alergătură (multă) încoace şi încolo. 3. Zgomot produs de un cal sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit. 3. (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Amendă percepută de la cei care nu-şi plăteau datoriile sau nu se prezentau la procesele în care erau implicaţi, [var. (reg.) treapăt s.n.\. s.n. treapăt v. treapăd.
treaptă 1. Fiecare dintre suprafeţele înguste, orizontale, care alcătuiesc o scară. 2. (fig.) Grad, nivel (de pregătire, de dezvoltare); fază (a unui proces, a unei activităţi).
/Examen de ~ = examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. 3.(fig.) Rang, poziţie într-o ierarhie. 4. (fig.) Categorie socială, pătură, s.f, g.-d. art. treptei, pl. trepte, treasc Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce jocuri de artificii sau pocnituri la serbări; piuă. s.n., pl. treascuri.
treaz,-ă 1. Care nu doarme. 2. Care nu este beat. 3. (fig.)
Atent, vigilent, adj., pl. treji, treze.
trebălui intr. şi tr. A face tot felul de treburi mărunte (pe
lângă casă); a roboti, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tre-
băluigsc, imperf. 3 sg. trebăluia; conj. prez. 3 să tre-
băluiască.
trebăluială Muncă măruntă pe lângă gospodărie, s.f, g.-d. art. trebăluielii, pl. trebăluieli. trebnic (rar) Molitvelnic. s.n.. pl. trebnice. trebui 1. intr A avea sau a fi nevoie de ceva. /Cum ~e = aşa cum se cuvine, cum se cade. Aşa-ţi ~e = aşa meriţi, aşa ţi se cuvine. Atât i-a ~t {ca să...) = asta a aşteptat (ca să...) 2. tr. unipers. şi impers. Se cere să..., este necesar să... 3. tr unipers. şi impers. A fi probabil sau posibil; a se putea presupune, vb. IV, ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui; conj. prez. 3 să trebuiască. trebuinciQS,-oasă (-bu-in-) Necesar, util; trebuitor. adj.,pl. trebuincioşi,-oâse.
trebuinţă Nevoie, necesitate. /De ~ = necesar, folositor. s.f, g.-d. art. trebuinţei, pl. trebuinţe, trebuitor,-oare (-bu-i-) (rar) Trebuincios, adj., pl. trebuitori,-oare.
trebuşoară (pop., fam.) Diminutiv al lui treabă s.f, g.-d. art. trebuşoarei, pl. trebuşoare. trecătoare 1. Loc de trecere. 2. Drum îngust printre munţi; pas. s.f, g.-d. art. trecătorii, pl. trecători, trecător,-oare 1. adj. 1. Care trece repede; temporar. 2. Care este în trecere. II. s.m. şi f. 1. Pieton. 2 Drumeţ, călător, adj., s.m. şi f, pl. trecători,-oare. trece A. 1. intr. A merge fară a se opri (printr-un anumit loc, prin dreptul cuiva sau a ceva). /A trecut baba cu colacii = e prea târziu, ai pierdut momentul favorabil. 2. intr. A se succeda, a se perinda, /(tr.) A ~ în revistă =
a)	a inspecta trupele adunate în formaţie; b) a lua în consideraţie fapte, evenimente în desfăşurarea lor. 3. intr. A merge într-o anumită direcţie, //(despre ape curgătoare, şosele etc.) A avea traseul prin. 4. intr. A se abate pe undeva sau pe la cineva. 5. tr. (pop.) A ocoli. 6. intr. A depăşi, a lăsa în urmă. 7. tr. A păşi peste un obstacol, peste o barieră pentru a ajunge de cealaltă parte. /A ~ hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop
trecentlst
1252
până nu treci şanţul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. HA traversa. 8. intr. A merge păşind peste cineva sau ceva (călcând, zdrobind în picioare). /A ~ peste cineva = a desconsidera pe cineva. 9. tr. A transporta (dincolo de...). 10. tr. A atinge suprafaţa unui obiect cu o mişcare uşoară, de alunecare, /(intr.) A ~ cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a uita ceva. 11. intr. A schimba un loc cu altul. IA ~ la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). A ~ pe lumea cealaltă (sau din viaţă, din lume) - a muri. 12. intr. A fi transmis din mână în mână până la... 13. intr. A se apuca de altă activitate. IA ~ la fapte = a acţiona. A ~ cu vederea - a) a nu lua în seamă, a omite pe cineva sau ceva; b) a nu ţine seama de...; a ierta. 14. tr. A înscrie într-o rubrică, într-un catalog etc. 15. ír A susţine cu succes un examen, o probă. 16. intr. (despre o emisiune, un film) A fi difuzat pe un post de televiziune. B.l. intr. şi tr. A parcurge un spaţiu îngust. IA-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. f/intr. A străbate cu greu; a răzbate. IA ~ ca un câine prin apă = a nu se alege cu nimic (din viaţă, din şcoală etc.). A ~ prin foc şi prin apă = a îndura multe greutăţi. 2. intr. A ieşi de partea cealaltă (făcând o deschizătură); a străpunge. IA ~ (pe cineva) pe sub ascuţişul săbiei (sau sub paloş) = a omorî. 3. tr. (despre stări fiziologice) A cuprinde, a copleşi. 4. intr. (fig.) A avea de suferit, de îndurat. C. 1. intr. (despre unităţi de timp) A se scurge. /Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = mai e timp.
2.	intr. A pieri, a dispărea. 3. intr. (despre suferinţe, boli) A înceta să mai existe. 4. refl. (despre oameni) A-şi pierde vigoarea, a îmbătrâni, //(déspre plante) A se ofili, (despre fructe) A fî prea copt. 5. refl. (despre anumite materiale) A se consuma. D. intr. A depăşi o anumită cantitate, măsură, vârstă etc. E. intr. A fi considerat, a fi luat drept... vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trec, imperf. 3 sg. trecea; conf prez. 3 să treacă; part. trecut, trecentjst,-ă Din trecento, referitor la trecento. adj.,pl. trecentjşti,-ste.
trecento (it.) Denumire pentru cultura şi arta italiană dintre anii 1301 şi 1400. s.n., art. trecgntoul. trgcere 1. Faptul de a (se) trece, lin - = pe fugă. 2. Loc pe unde se poate trece; trecătoare, pas. 3. (fig.) Influenţă pe care o are cineva; importanţă. IA avea ~ = a) a fi preţuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, s.f, g.-d. art. trgcerii, pl. treceri.
trecut 1. Timpul care s-a scurs; întâmplările, faptele
care s-au petrecut. /Din ~ = de altădată. în ~ = odinioară.
A o rupe cu ~ul = a pune capăt unei situaţii, unei stări de
lucruri de care cineva se simte încă legat. 2. (gram.)
Timp al verbelor care exprimă acţiuni care au avut loc
înainte de momentul vorbirii, s.n.
trefilg tr. A trece un metal printr-o filieră, pentru a
obţine o sârmă. vb. /, ind. prez. 3 trefilează.
trefilare Acţiunea de a trefila; trefilat, s.f, g.-d. art. tre-
fillrii, pl. trefilări.
trefilat Trefilare. s.n.
trefilatQr Muncitor specializat în trefilarea metalelor. s,m„pl. trefilatori.	,
treflat,-ă (despre biserici) în care absida centrală şi cele laterale sunt racordate între ele. adf, pl. treflaţi,-te. treflă 1 . Culoare a cărţilor de joc reprezentată printr-un trifoi negru. 2. Ornament care imită trifoiul cusut ca podoabă la unele haine de uniformă. 3. (tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acţionează cilindrul unui laminator. 4. Pasaj denivelat (de obicei de forma unui trifoi cu patru foi), s.f, g.-d. art. treflei, pl. trefle, tregher (reg., înv.) Hamal, s.m., pl. trggheri. trei Număr situat în numărătoare între doi şi patru. //(adi.) ~ prieteni, //(s.) Scrie un ~. //(cu val. de num.
ord.) Volumul //(formează num. adverbial corespunzător) De ~ ori. //(formează num. multiplicativ corespunzător) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” formează num. distributiv corespunzător) Vin câte ~. //(pop., în forma „trele”, precedat de „toate” sau „câte”) Toate treile. num. card. treier Treierat, s.n.
treiera * 1. A separa (prin batere, cu maşini speciale etc) boabele cerealelor de restul unei plante. /Aparat de ~t = ansamblu la o batoză sau la o combină, în care se efectuează treierarea cerealelor. 2. (fig., rar) A cutreiera. vb. I, ind. prez. 3 treieră.
treierare Acţiunea de a treiera, s.f. g.-d. art. treierării. treierat Faptul de a treiera; treier, treieriş. 2. Timpul când se treieră, s.n.
treierătoare Maşină de treierat; batoză, s.f, g.-d. art. treierătorii. pl. treieratori
treierător,-oare Muncitor care lucrează la o batoză, s.m., pl. treierători; s.f, g.-d. art. treierătoarei, pl. treierătoare. treieriş Treierat, s.n., pl. treierişuri. trei-fraţi Plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale, s.m. trei-fraţi-pătaţi 1. Specie de toporaşi. 2. Pansea, s.m. treilea, treia (precedat de art. „al”, „a”, de obicei adj.) Care se află în numărătoare între al doilea şi al patrulea. num. ord.
trei-leşeştfle Dans popular din nordul Moldovei, executat de bărbaţi, s.n. art.
treime 1. A treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei persoane sau de trei obiecte care se prezintă ca o unitate.
3.	(în religia creştină) Sfânta Treime, trel-păzeşte Dans popular oltenesc vioi, executat de bărbaţi. /A lua (pe cineva) la~ = a cere (cuiva) explicaţii pentru faptele sale, a certa aspru (pe cineva), s.n. treisprezece Număr situat în numărătoare între doisprezece şi paisprezece, //(adj.) - studenţi. //($.) Scrie un ~. //(cu val. de num. ord.) Volumul ~. //(formează num. adverbial corespunzător) De ~ ori. //(formează num. multiplicativ corespunzător) De ~ ori pe atâta, //(precedat de „câte” formează num. distributiv corespunzător) Câte ~ coli. num. card.
treisprezecelea, treisprezecea (precedat de ait. „al”, „a”, de obicei adj.) Care se află în numărătoare între al doisprezecelea şi al paisprezecelea, num. ord. treizeci Număr situat în numărătoare între douăzeci şi nouă şi treizeci şi unu. //(adj.) Are ~ de ani. //(s.) Scrie un ~. //(cu val. de num. ord.) Volumul~. //(formează num. adverbial corespunzător) De ~ de ori. //(formează num. multiplicativ corespunzător) De ~ de ori pe atâta. //(precedat de „câte” formează num. distributiv corespunzător) Câte ~ de părţi. num. card. treizecelea, treizgcea (precedat de art „al”, „a”, „ai”, de obicei adj.) Care se află în numărătoare între al douăzeci şi nouălea şi al treizeci şi unulea. num. ord. trela-lgla (pop., în expr,) A umbla ~ = a umbla fără rost; a vagabonda, adv.
trematod (la pl.) Clasă de viermi paraziţi care se fixează pe alte animale sau plante cu ajutorul unor ventuze; (la sg.) vierme din această clasă, s.n., pl. trematode. tremă Semn diacritic format din două puncte aşezate deasupra unei vocale, pentru a arăta că aceasta trebuie pronunţată într-un anumit fel. s.f, g.-d. art. tremei, pl. trgme.
tremie (tehn.) Pâlnie mare, pătrată, prin care se toarnă un material granular, pentru a fi concasat, amestecat etc. s.f, art. tremia, g.-d. art. tremiei, pl. tremii, art. tremiile. tremol v. tremolo.
tremolit Silicat natural de calciu şi de magneziu care se
prezintă sub formă de cristale albe. s.n.
tremolo 1. Efect muzical obţinut prin repetarea rapidă
1253
tresă
a unui sunet. 2. Tremur al vocii produs de o stare emotivă. [var. tremol s.«.] s.n., art. tremoloul, pl. tremolouri. tremur 1. Mişcare uşoară, involuntară, rapidă a corpului sau a unei părţi a lui, determinată de frig, de frică etc.; tremurat, tremurătură, tremurici. 2. Mişcare, clătinare uşoară a unei plante, a unui lucru. 3. Vibraţie a glasului provocată de o emoţie; vibraţie a sunetelor produse cu un instrument special, s.n., pl. tremure, tremura intr. 1. (despre fiinţe şi părţi ale corpului) A face mişcări involunare, repetate, din cauza frigului, a unei boli etc.; tremurat, tremurătură, tremurici. 2. (despre plante şi părţi ale lor) A face o mişcare uşoară şi repetată; (despre lumini şi umbre) a licări, a pâlpâi; (despre ape) a se cuta, a se încreţi. 3. (despre pământ) A se zgudui. 4. (despre glas) A avea o vibraţie uşoară.
5.	(fig., despre oameni) A fi cuprins de o emoţie puternică. IA ~ după bani = a fi lacom de bani. vb. /, ind. prez. 3 tremură.
tremurare Acţiunea de a tremura, s.f., g.-d. art. tremurării.
tremurat Faptul de a tremura; tremur, s.n. tremurătoare Plantă erbacee graminee, cu flori hermafrodite dispuse în spic. s.f, g.-d. art. tremurătorii, pl. tremurători.
tremurător,-oare Care tremură; vibrant, adj., pl. tremurători,-oare.
tremurătură Vibraţie uşoară; tremur, s.f., g.-d. art. tremurăturii, pl. tremurături. tremurând,-ă Care tremură, adf, pl. tremurânzi,-de. tremurici 1. Tremur. 2. Ciupercă gelatinoasă necomestibilă, cu spini mici pe partea inferioară, s.n., pl. tremuriciuri.
tren 1. Convoi de vagoane de cale ferată puse în mişcare de o locomotivă. I~ subteran = metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul = a pierde o ocazie favorabilă, o şansă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, /(înv.) ~ de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţie trupele din linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive, de organe de maşini care îndeplinesc împreună o operaţie tehnică. /- fix = ansamblul roţilor dinţate fixate pe arborele intermediar al unui schimbător de viteză. ~ de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac, care serveşte la paralelizarea fibrelor şi la subţierea produselor intermediare de fabricaţie. ~ de roţi = sistem de roţi dinţate montate pe acelaşi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) = ansamblu de piese care asigură rularea unui avion pe sol (sau a unui hidroavion pe apă). 4. ~ anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal de tracţiune, s.n., pl. trgnuri.
trena intr. 1. (despre acţiuni) A se desfăşura cu încetineală; a se tărăgăna. 2. (rar, despre lucruri) A rămâne neglijat, a fi părăsit, vb. /, ind. prez. 3 trenează, trenaj 1. Transport minier în care vagoanele sunt trase de un cablu înfăşurat pe un troliu. 2. Perturbaţie în funcţionarea unor tuburi analizoare, care se manifestă prin apariţia unor cozi în urma părţilor în mişcare pe imaginile de televiziune, s.n.
trenant,-ă Care trenează; monoton, adj., pl. trenanţi,-te.
trenă 1. Partea din spate, care se târăşte pe jos, a unei rochii; coadă lungă la o rochie. IA duce - (cuiva) = a urmări pretutindeni (pe cineva), a fi nedespărţit de cineva. 2. Ritm, viteză cu care aleargă concurentul într-o cursă atletică, ciclistă etc. IA duce ~a = a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă atletică, ciclistă etc. s.f, g.-d. art. trenei, pl. trene.
trenci Pardesiu cu croială raglan, făcut dintr-o ţesătură impermeabilă; trencicot. s.n, pl. trenduri, trgncicot (rar) Trenci. s.n., pl. trencicoturi.
tren-cisternă Tren alcătuit din vagoane care conţin recipiente în care se transportă anumite lichide, s.n., pl. trgnuri-cistemă.
tren-cursă Tren de persoane care efectuează curse între anumite localităţi, s.n, pl. trenuri-cursă. trend Direcţie de dezvoltare a unui fenomen; evoluţie a pieţei, a comerţului etc. s.n., pl. trenduri, trening îmbrăcăminte (sportivă) alcătuită din bluză şi pantaloni (din tricot) pentru suport, s.n, pl. trgninguri. trenţăros,-oasă v. zdrenţăros, trenţu] v. zdrenţui.
trenuleţ Diminutiv al lui tren; trenuţ. s.m., pl. trenuleţe. trenuţ (rar) Trenuleţ. s.n., pl. trenuţuri. trepan 1. Instrument chirurgical pentru perforarea oaselor craniene; (p. ext) operaţie făcută cu acest instrument. 2. Instrument de sculptură, folosit pentru perforaţii în piatră şi în marmură. 3. Sapă de foraj, s.n., pl. trepgne. trepana tr. A face o trepanaţie. vb. 1, ind. prez. 3 tre-panează.
trepanare Acţiunea de a trepana. s.f., g.-d. art. trepa-nării, pl. trepanări.
trepanaţie (-ţi-e) Operaţie chirurgicală care constă în perforarea cutiei craniene cu trepanul, pentru extirparea unor tumori, cheaguri de sânge etc. s.f, art. trepanaţia, g.-d. art. trepanaţiei, pl. trepanaţii, art. trepanaţiile. trepăda intr. (pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo. 2. (despre cai) A merge la trap. vb. /, ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trgpede; ger. trepădând. trepădare (pop.) Acţiunea de a trepăda; trepădat s.f, g.-d. art. trepădării, pl. trepădjŞri. trepădat (pop.) Trepădare. s.n., pl. trepădaturi. trepădătoare Plantă erbacee cu flori mici, verzi, folosită în medicină pentru proprietăţile ei laxative. s.f., g.-d. art. trepădătQrii, pl. trepădători. trepădător,-oare (pop.) I. adj. Care treapădă, care aleargă. II. s.m. şi f. Persoană care îndeplineşte anumite sarcini la nunţi, adj., s.m. şi f, pl. trepădători.-oare. trepăduş 1- Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace şi încolo. 2. (fig.) Om fără demnitate, care se pune în serviciul unei persoane importante pentru treburi mărunte, adesea înjositoare, s.m., pl. trepăduşi, trepetnic Carte populară care conţine preziceri bazate pe interpretarea unor mişcări musculare involuntare. s.n., pl. trepgtnice.
trepida intr. l.A vibra puternic. 2. (fig.) A se agita (sufleteşte), a se frământa, vb. /, ind. prez. 3 trepidează, trepidant,-ă 1. Care trepidează. 2. (fig.) Plin de emoţie; palpitant, adj., pl. trepidanţi,-te. trepidaţie (-ţi-e) 1. Mişcare vibratorie continuă, produsă de funcţionarea unui sistem tehnic. 2. (fig.) Agitaţie, neastâmpăr, s.f, art. trepidaţia, g.-d. art. trepida; ţiei, pl. trepidaţii, art. trepidaţiile, trepied (-pi-ed) Scaun sau suport cu trei picioare, s.n, pl. trepigde.
treponemă Microorganism patogen, agent al sifilisului, al febrei galbene etc. s.f, g.-d. art. trepongmei, pl. trepongme.
treponemoză Boală a găinilor care se manifestă prin paralizia picioarelor şi a aripilor, s.f, g.-d. art. trepo-nemozei, pl. treponemoze.
treptat, -ă Care se realizează încetul cu încetul, în etape, succesiv; (p. ext.) care se manifestă din ce în ce mai evident, mai pronunţat, adj., pl. treptaţi,-te. tresă 1. Şiret din fire de lână, de mătase, de metal ori bandă de metal care se pune la unele uniforme pentru a indica gradul sau o distincţie. 2. Parâmă pentru ancorarea navei. 3. (arhit.) Ornament asemănător cu o împletitură realizată din trei benzi, s.f, g.-d. art. trgsei, pl. trese.
tresălta
1254
tresălta intr. A tresări, a fremăta de bucurie, vb. I, ind. prez. 3 tresaltă.
tresăltare Acţiunea de a tresălta. s.f, g.-d. art. tre-săltării, pl. tresăltări.
tresări intr. 1. A face o mişcare bruscă, involuntară, provocată de o emoţie puternică, //(despre inimă) A zvâcni. 2. A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de neatenţie, de reverie. 3. (fig., despre sunete, ţipete) A răsuna brusc, pe neaşteptate, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, imperf. 3 sg. tresărea; conj. prez. 3 să tresară.
tresărire Acţiunea de a tresări; tresăritură. s.f, g.-d. art. tresăririi, pl. tresăriri.
tresăritură (rar) Tresărire, s.f, g.-d. art. trăsăriturii, pl. trăsărituri.
trestie (-ti-e) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă înaltă de 4-5 m, cu flori verzi-gălbui, a cărei tulpină se întrebuinţează la împletituri, îngrădituri etc.; b) stuf. s.f. art. trestia, g.-d. art. trestiei, pl. trestii, art. trestiile..
trestie-de zahăr (-ti-e-) Plantă din familia gramineelor, cultivată în ţările calde, din care se extrage zahăr. s.f., art. trestia-de zahăr, g.-d. art. trestiei-de zahăr, trgstie-spaniolă (-ti-e-, -ni-o-) Plantă din familia palmierilor, foarte flexibilă, folosită pentru împletituri şi pentru fabricarea bastoanelor. s.f, art. trestia-spa-niolă, g.-d. art. trestiei-spaniole. trestiiş Desiş de trestie, s.n., pl. trestiişuri. trestioară (-ti-oa-) 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee asemănătoare cu trestia. s.f, g.-d. art. trestioarei, pl. trestioare, treti-iogofăt (înv.) Al treilea logofăt (în rang), s.m., pl. treti-logofsţi.
tretjn,-ă/tretin,-ă (înv., pop.) Animal (mai ales cal) de trei ani. s.m., pl. tretini/tretini; s.f, g.-d. art. tretjnei/ tretinei, pl. tretine/tretine.
tretină/tretină (în Evul Mediu, în Moldova) Amendă pe care o plătea hoţul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate, s.f, g.-d. art. tretmei/tretinei, pl. tretine/tretine. trezi I. tr. şi refl. A (se) deştepta din somn. 2. refl. şi tr. A-şi veni sau a face să-şi vină în fire dintr-o stare de reverie, de leşin etc. 3. refl. şi tr. A-şi da seama sau a face să-şi dea seama de realitate, de adevăr; a (se) lămuri.
4.	refl. A se pomeni pe neaşteptate cu cineva, a ajunge deodată undeva, la cineva sau într-o situaţie neaşteptată. lUnde te trezeşti? se spune unui om prea îndrăzneţ.
5.	refl. (despre mâncare, băuturi, mirosuri) A-şi pierde tăria, aroma; a se răsufla, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trezesc, imperf. 3 sg. trezea; conj. prez. 3 să trezească, trezie 1. Starea persoanei care nu doarme; veghe. 2. Starea celui care nu (mai) este beat. s.f, art. trezia, g.-d. art. treziei, pl. trezii, art. treziile.
trezire Acţiunea de a (se) trezi, s.f, g.-d. art. trezirii, pl. treziri.
trezorerie 1. Oficiu al unui stat unde se păstrează şi se administrează tezaurul public. 2. Administrarea tezaurului public, s.f, art. trezoreria, g.-d. art. trezoreriei, pl. trezorerii, art. trezoreriile.
trezorier (-ri-er) Funcţionar însărcinat cu administrarea tezaurului unui stat sau a fondurilor unei organizaţii, asociaţii etc.; titlu, grad purtat de această persoană, s.m., pl. trezorieri.
tri- Element de formare a cuvintelor care înseamnă „trei”, tria tr. A selecţiona, a sorta după anumite criterii, vb. I, ind. prez. 3 triază; conj. prez. 3 să trieze; ger. triind. triac (electron.) Semiconductor care permite circulaţia curentului electric în ambele sensuri, s.n., pl. triace. triadă (tri-a-) 1. Reuniune de trei elemente care formează o unitate. 2. (la Hegel) Schemă abstractă care
explică orice proces de dezvoltare prin: teză, antiteză şi sinteză, s.f, g.-d. art. triadei, pl. triade, triaj 1. Faptul de a tria. 2. Staţie tehnică de cale ferată în care se garează, se descompun sau se recompun trenurile etc. s.n., pl. triaje.
trial1 Număr gramatical care arată că e vorba de trei exemplare din aceeaşi speţă, s.n., pl. triale. trial2 Meci de selecţie, de verificare, s.n., pl. trialuri. trialism (tri-a-) (livr.) Sistem compus din trei elemente. //Unitate formată din trei state, care sunt conduse de un singur suveran, s.n.
trianglu (tri-an-) 1. Instrument muzical de percuţie asemănător cu un triunghi. 2. (înv.) Triunghi, s.n., art. trianglul, pl. triangluri.
triangula (tri-an-) tr. A măsura prin triangulaţie. vb. I, ind. prez. 3 triangulează.
triangiiiar,-ă (tri-an-) (înv.) Triunghiular, adj., pl. tri-angulari,-e.
triangulare (tri-an-) Acţiunea de a triangula; triangulaţie. s.f, g.-d. art. triangulării. triangulaţie (tri-an-, -ţi-e) 1. Operaţie topografică prin care se calculează suprafeţe, împărţind terenul respectiv în triunghiuri. 2. Reţea de triunghiuri stabilită pe teren în vederea unei măsurători, s.f, art. triangulaţia, g.-d. art. triangulaţiei, pl. triangulaţii, art. triangulaţiile.. triasic1 (tri-a-) Prima perioadă a mezozoicului. s.n. triasic2,-ă (tri-a-) Referitor la triasic1. adj., pl. triasici,-ce. triatlon (tri-a-) Probă sportivă combinată, constând din trei probe diferite la care participă aceiaşi concurenţi. s.n., pl. triatlonuri.
triatlonist,-ă (tri-a-) Sportiv care concurează la triatlon. s.m., pl. triatlonişti; s.f, g.-d. art. triatlonistei, pl. triatloniste.
triatomic,-ă (tri-a-) Care cuprinde trei atomi într-o
moleculă, adj.. pl. triatomici.-ce.
trib 1. Formă de organizare care cuprinde mai multe
familii sau ginţi înrudite, având credinţe comune şi un
singur şef. 2. (p. ext., fam.) Familie mare. s.n.,pl. triburi.
tribadism (med.) Lesbianism, s.n.
tribal1 (mai ales la pl.) Persoană care aparţinea unor
triburi trace, aşezate în sec. al IV-lea î. Hr. între Balcani
şi Dunăre, s.m., pl. tribali.
tribal2,-ă De trib; care trăieşte în triburi, adj., pl. tribali,-e.
tribaMsm Formă de organizare socială şi economică în triburi, s.n.
tribazic (despre acizi) Care eliberează, prin disociere, trei atomi de hidrogen, adj., pl. tribazici. triboelectricitate Electricitate produsă prin frecarea a două corpuri dintre care cel puţin unul trebuie să fie electric, s.f, g.-d. art. triboelectricitfiţii. tribologic, -ă De tribologie. adj., pl. tribolegici,-ce. tribologje Studiul problemelor de frecare şi uzare a mecanismelor, s.f, art. tribologia, g.-d. art. tribologiei. triboluminescent,-ă/triboluminiscent,-ă Care prezintă triboluminescenţă. adj.. pl. triboluminescenţi.-te/ triboluminiscenţi,-te.
triboluminescenţă/triboluminiscenţă
Caracteristică a unor substanţe cristaline de a emite lumină atunci când sunt sfărâmate sau sparte, s.f, g.-d. art. triboluminescenţei/triboluminiscenţei. tribometru (fiz.) Aparat de măsurat forţa de frecare. s.n., art. tribometrul, pl. tribomgtre. tri bord Partea dreaptă a unei nave, privind de la pupă spre proră, s.n., pl. triborduri.
tribrah Picior metric în poezia greco-latină, alcătuit din
trei silabe scurte, s.m., pl. tribrahi.
tribulaţie (-ţi-e) (livr.) Zbucium sufletesc, chin, necaz.
s.f, art. tribulaţia, g.-d. art. tribulaţiei, pl. tribulaţii, art.
tribulaţiile.
1255
trident
tribun 1. (în Roma antică) Magistrat însărcinat cu funcţii militare şi civile. 2. (fig.) Apărător al drepturilor poporului. //Orator care înflăcărează masele. 3. Comandant al unei unităţi militare în revoluţia românilor transilvăneni de la 1848. s.m., pl. tribuni, tribunal 1. Instanţă de jurisdicţie care judecă procese civile şi penale. 2. Local în care funcţionează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces etc.
4.	(fig.) Instanţă morală, s.n., pl. tribunale, tribunat Funcţia de tribun; durata acestei funcţii, s.n., pl. tribunate.
tribună 1. Construcţie cu mai multe rânduri de bănci aşezate în amfiteatru, destinată spectatorilor. 2. Estradă, loc înălţat de unde vorbesc oratorii. 3. (fig.) Focar de răspândire a unor idei, teorii etc. //Rubrică în ziare şi în reviste sau emisiuni de radio, de televiziune în care se dezbat probleme de interes general. 4. (arnit.) Balcon situat deasupra navelor laterale ale unei biserici, s.f, g.-d. art. tribunei, pl. tribune.
tribunician,-ă (-ci-an) Referitor la tribun, la funcţia sa. adj., pl. tribunicieni,-e.
tribut 1. Obligaţie (în bani sau în bunuri) impusă de o putere cuceritoare unui popor învins; bir. 2. (fam.) Impozit sau taxă către stat. /A-şi da (sau a-şi plăti) ~ul = a contribui la ceva. s.n., pl. tributuri, tributar,-ă 1. Care plăteşte tribut; (p. ext.) dependent (din punct de vedere economic). 2. (fig.) Care are obligaţii faţă de cineva sau ceva. adj., pl. tributari,-e. tricapel (înv., în sintagma) Hârtie ~ = hârtie de calitate superioară care avea ca filigran trei pălării, adj. invar. tricefal,-ă Care are trei capete, adj., tricefali,-e. triceps Muşchi care are trei ligamente la una dintre extremităţi, s.m., pl. tricepşi.
triceratops Reptilă fosilă din ordinul dinozaurilor, care avea craniul înconjurat de un guler din plăci cornoase, cu două coame deasupra orbitelor, s.m., pl. triceratopşi. tricher Sfeşnic cu trei lumânări, folosit în timpul serviciului religios, s.n., pl. trichere. trichiază (-chi-a-) Inflamaţie permanentă a conjunctivei cauzată de iritarea globului ocular, s.f, g.-d. art. trichiazei, pl. trichiaze.
trichină Vierme parazit care poate infesta carnea de porc, de urs etc. s.f, g.-d. art. trichinei, pl. trichme. trichinoză Boală cauzată de trichină, care se manifestă prin tulburări digestive, dureri musculare etc. s.f, g.-d. art. trichinozei, pl. trichinoze.
tricicletă Vehicul (pentru copii) cu trei roţi, pus în mişcare prin două pedale; triciclu. s.f, g.-d. art. tricicletei, pl. triciclete.
triciclu Tricicletă, s.n., art. tridclul, pl. tridcle. triclmic (min., în sintagma) Sistem ~ = sistem cristalin, caracterizat prin trei axe cristalografice, asimetrice şi de lungimi diferite, adj., pl. triclmice. tricliniu 1. încăpere în vechile case romane în care se mânca, masa fiind înconjurată pe trei laturi de paturi. 2. Sală de mese a unei comunităţi monahale creştine, în care se primeau pelerinii sau se desfăşurau diverse ceremonii. [var. triclinum s.n.] s.n., pl. triclmii, art. tricHniile. tricljnum v. tricliniu.
tricioretiienă Lichid incolor cu miros de cloroform, toxic în stare de vapori, utilizat ca solvent, ca agent frigorific etc. s.f, g.-d. art. tricloretilenei. triclorură Clorură cu trei valenţe, s.f, g.-d. art. tri-clorurii, pl. triocloruri. trico v. tricou.
tricocefil Vierme parazit care trăieşte în intestinul gros al omului infestat şi al calului, s.m., pl. tricocefali. tricocefaloză Boală digestivă provocată de tricocefal, care se manifestă prin anemie, enterită etc. s.f, g.-d. art. tricocefalozei, pl. tricocefalaze.
tricofitan Ciupercă parazită care provoacă îmbolnăvirea pielii capului, s.n.
tricofiţie Dermatomicoză provocată de tricofitan, care atacă pielea capului şi determină căderea părului, s.f, art. tricofiţia, g.-d. art. tricofiţiei. tricolor1 Drapel cu trei culori; (spec.) drapelul românesc. s.n., pl. tricoloruri.
tricolor2,-ă I. adj. In trei culori. II. s.m. (lapl.) Echipă românească reprezentativă în diverse ramuri sportive. adj., s.m., pl. tricolori,-e.
tricomicoză Boală parazitară a părului, provocată de ciuperci microscopice, s.f., g.-d. art. tricomicfizei. tricomonas Gen de paraziţi comuni omului şi unor animale, care provoacă iritaţia anumitor mucoase, s.m. tricomonaza Boală provocată de tricomonas. [var. tri-comonoză s/] s.f, g.-d. art. tricomonazei, pl. tricomo-naze.
tricomonoză v. tricomonază. tricopter (la pl.) Ordin de insecte cu aripi mari acoperite cu peri sau cu mici solzişori; (la sg.) insectă din acest ordin, s.n., pl. tricoptere.
tricord (muz.) Scară diatonică din trei trepte, limitată într-un interval de terţă sau de cvartă. s.n.,pl. tricorduri, tricorn Pălărie bărbătească cu trei colţuri, care se purta în trecut, s.n., pl. tricornuri.
tricot Ţesătură din fibre textile împletite în ochiuri. //Obiect de îmbrăcăminte din acest material, s.n., pl. tricoturi.
tricota tr. A confecţiona un tricot; a împleti pulovere, tricouri etc. Maşină de ~t = tricoteză. vb. /, ind. prez. 3 tricotează.
tricotaj Obiect de îmbrăcăminte obţinut din tricot, s.n., pl. tricotaje.
tricotare Acţiunea de a tricota; tricotat, s.f, g.-d. art. tricotării, pl. tricotări. tricotat Tricotare. s.n.
tricoter Muncitor calificat care lucrează la maşina de tricotat, s.m., pl. tricoteri.
tricoteză 1. Maşină de tricotat. 2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic), s.f., g.-d. art. tricotezei, pl. tricoteze.
tricotjn (rar) Ţesătură specială întrebuinţată pentru paltoane şi taioare. [var. tricotină s.f] s.n. tricotină v. tricotin.
tricotomic,-ă/trihotomic,-ă Divizat în trei. adj., pl. tricotomici,-ce/trihotomici,-ce. tricotomie/trihotomie Diviziune în trei părţi, s.f, art. tricotomia/trihotomia, g.-d. art. tricotomiei/trihotomiei, pl. tricotomii/trihotomii, art. tricotomiile/trihotomiile.. tricou Obiect de îmbrăcăminte tricotat, care se poartă ca o cămaşă sau ca un maiou. /- galben = tricou de culoare galbenă, pe care îl poartă, în cursele cicliste, liderul clasamentului general. [var. trico s.n.] s.n., art. tricoul, pl. tricQuri.
tricrom,-ă Tricromatic. adj., pl. tricromi,-e. tricromatic,-ă Care se referă la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor2. /Sistem ~ = sistem de reprezentare a culorilor, care se bazează pe faptul că orice culoare poate fi reprodusă prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleaşi, adj., pl. tricromatici,-ce.
tricrorrne Procedeu de fotografiere sau de imprimare policromă, care constă în suprapunerea a trei culori fundamentale. s.f., art. tricromia, g.-d. art. tricromiei. trictrac (înv.) Jocul de table, s.n., pl. trictracuri. tricusp|d,-ă Care are trei vârfuri. /Valvulă ~ = valvulă din partea dreaptă a inimii între auricul şi ventricul, adj., pl. tricuspizi,-de.
trident 1. Furcă cu trei dinţi. 2. (în Antichitate) Simbol al puterii lui Neptun, zeul mării, reprezentat printr-un trident (1). s.n., pl. tridente.
tridimensional
1256
tridimensional,-ă (-si-o-) Cu trei dimensiuni, adj., pl. tridimensionali,-e.	„
tridimensionalitate (-si-o-) însuşirea de a fi tridimensional. s.f., g.-d. art. tridimensionalităţii. tridimit Silice naturală polimorfă, constituent al rocilor efuzive recente, s.n.
triedru (tri-e-) Figură geometrică formată din trei semi-drepte concurente care nu se află în acelaşi plan. s.n., art. triedrul, pl. triedre.
trienal,-ă (tri-e-) Care durează trei ani; care are loc din trei în trei ani. adj., pl. trienali,-e. trienală (tri-e-) 1. Festival, expoziţie care se organizează o dată la trei ani. 2. Convenţie semnată de trei state; trilaterală, s.f., g.-d. art. trienalei, pl. trienale, trieniu (tri-e-niu) (rar) Interval de trei ani. s.n., art. trie; niul, pl. trienii, art. trieniile.
trlerarh (tri-e-) Comandant al unei triere, s.m., pl. trie-rarhi.
trieră (tri-e-) (în Grecia antică) Triremă, s.f, g.-d. art. trierei, pl. triere.
triere (tri-e-) Acţiunea de a tria. s.f, g.-d. art. trierii, pl. trigri.
trietajat,-ă (tri-e-) Cu trei etaje, adj., pl. trietajaţi,-te. trifazat,-ă 1. (despre circuite electrice) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ; trifazic. 2. (despre maşini electrice) Care funcţionează cu un circuit electric trifazat (1). 3. (despre un sistem fizico-chimic) Format din trei faze. adj., pl. trifazaţi,-te. trifazic,-ă Trifazat (l)kadj., pl. trifazici,-ce. trifidă (despre frunze) împărţită în trei părţi, adj., pl. tri-fide.
trifQi Nume dat mai multor specii de plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole. s.n., pl. trifoiuri.
trifoiaş Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele despicate în trei lobi şi cu flori galbene, s.m., pl. trifoiaşi.
trifoişte 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunze compuse din trei lobi, cu flori roz, întrebuinţată în medicină ca tonic, febrifug etc. s.f., g.-d. art. trifoiştii, pl. trifoişti.
trifoliat,-ă (-li-at) (despre frunze) Cu trei frunze pe acelaşi peţiol. adj., pl. trifoliaţi,-te. trifoiiene (-li-e-) Familie de plante care are ca tip trifoiul, s.f. pl.
trifoiioză (-li-o-) Boală toxică a oilor, cauzată de consumarea trifoiului în cantitate prea mare. s.f, g.-d. art. trifoliozei, pl. trifolioze.
triforiu Galerie îngustă susţinută de coloane subţiri, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. s.n., art. triforiul, pl. triforii, art. triforiile. triftong Grup de trei vocale diferite pronunţate în aceeaşi silabă, s.m., pl. triftongi. trifurcat,-ă Cu trei ramuri, trei ramificaţii, adj., pl. trifurcaţi,-te.
trigam,-ă (şi s.) Care se căsătoreşte a treia oară, fară ca celelalte două căsătorii să fi fost desfăcute legal, adj., pl. trigami,-e.
trigamie Situaţia persoanei trigame; infracţiune care decurge din această situaţie, s.f, art. trigamia, g.-d. art. trigamiei.
trigemelar,-ă Cu trei gemeni, adj., pl. trigemelari,-e. trigemen I. adj. (în sintagma) Nerv ~ = a cincea pereche de nervi cranieni care inervează muşchii maxi-lari inferiori şi o parte a pielii. II. s.m. pl. Tripleţi. adj., s.m., pl. trigemeni.
trigger (trigăr) (angl.) Triodă folosită (mai ales) ca releu, s.n., pl. triggere.
trigliceridă Triester al glicerinei cu acizi graşi, s.f, g.-d. art. trigliceridei, pl. trigliceride.
triglif Ornament al frizei unei coloane dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare, cu trei creste în relief, [var. trigljfă î./T] s.n., pl. triglife. trigljfă v. triglif.
trigon 1. Prăjitură în formă de triunghi preparată din foi de plăcintă umplute cu marmeladă, cu nuci etc. 2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. s.n., pl. trigoane.
trigonal,-a Triunghiular (1). adj., pl. trigonali,-e. trigonocefal Nume dat mai multor specii de şerpi veninoşi cu capul în formă triunghiulară, care trăiesc în Asia şi în America, s.m., pl. trigonocefali. trigonometric,-ă Referitor la trigonometrie. /Cerc ~ = cerc a cărui rază este egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare a arcelor invers celui al acelor unui cea somic. Funcţie ~ = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă, cosecantă. adj., pl. trigonometrici,-ce.
trigonometrie Ramură a matematicii care studiază relaţiile dintre laturile şi unghiurile unui triunghi, s.f, art. trigonometria, g.-d. art. trigonometriei. trihotomic,-ă v. tricotomic. trihotomie v. tricotomie.
triiodotironină (tri-io-) Compus principal al hormonului tiroidian. s.f, g.-d. art. triiodotiromnei. tril Ornament muzical, vocal sau instrumental, constând în repetarea rapidă a două sunete alăturate; (p. ext.) cântecul unei păsări, care produce un efect sonor asemănător. s.n., pl. triluri.
trilateral,-ă Cu trei laturi, adj., pl. trilaterali,-e. trilaterală 1. Convenţie semnată de trei ţări. 2. Reuniune între trei parteneri, s.f., g.-d. art. trilateralei, pl. trilaterale.
trilateraţie (-ţi-e) Metodă de măsurare a terenurilor (întinse), bazată pe măsurarea laturilor unei reţele de triunghiuri. s.f, art. trilateraţia, g.-d. art. trilateraţiei. trilemă (rar) Situaţie care pune trei alternative dintre care trebuie aleasă numai una. s.f, g.-d. art. trilemei, pl. trilgme.
trilingv,-ă Care vorbeşte trei limbi; scris în trei limbi. adj., pl. trilingvi,-e.
trilion (-li-on) Un miliard de miliarde, s.n., pl. trilioane, trilobat,-ă 1. (despre organele unor plante) Cu trei lobi. 2. (despre arcade, planuri) în formă de trifoi sau de crin. adj., pl. trilobaţi.
trilobjt (la pl.) Clasă de crustacee marine, din paleozoic, cu corpul împărţit în trei părţi; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. trilobiţi.
trilogie Serie de trei opere literare sau muzicale ale
aceluiaşi autor, care formează o unitate, s.f, art. trilogia,
g.-d. art. trilogiei, pl. trilogii, art. trilogiile.
trilul intr. (rar) A scoate triluri, vb. I, ind. prez. 1 sg. şi 3
pl. triluigsc, imperf. 3 sg. triluia; conj. prez. 3 să trilu-
iască.
trimaran Ambarcaţiune cu trei corpuri legate între ele
printr-o punte, s.n., pl. trimarane.
trimer1 Polimer din trei molecule de monomer, s.m., pl.
trimeri.
trjmer2 (tehn.) 1. Condensator folosit în radiofonie. 2. Maşină folosită pentru încărcatul materialelor sub formă de pulbere sau de granule, în vehicule, s.n., pl. trimere.
trimgr3,-ă Divizat în trei părţi dispuse în triunghi echilateral. adj., pl. trimeri,-e.
trimestrial,-ă (-tri-al) Care ţine trei luni; care are loc o dată la trei luni. adj., pl. trimestriali,-e. trimestru Perioadă de trei luni consecutive, s.n., art. trimestrul, pl. trimestre, trimete v. trimite.
1257
triplu
trimetere v. trimitere.
trimis1 1. Persoană trimisă undeva cu o însărcinare oficială; sol, delegat, mesager. 2. Reprezentant diplomatic al unei ţări, inferior în rang ambasadorului. 3. (fig.) Apostol, misionar, s.m., pl. trimişi. trimis2 (rar) Trimitere, s.n.
trimite tr. l.A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva, (fam.) A ~ (pe cineva) la plimbare = a) a nu mai discuta cu cineva, a da pe uşă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A ~ (pe cineva) pe lumea cealaltă (sau la moarte) = a omorî, a ucide. A ~ (pe cineva) la închisoare (sau la temniţă, la ocnă) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. A ~ (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces, (la box) A ~ (adversarul) la podea = a-şi doborî adversarul. 2. A dispune ca un obiect să fie dus la o anumită destinaţie (prin intermediul cuiva sau prin poştă). 3. A transmite prin cineva veşti, salutări etc. //(despre divinitate) A face să se arate, să se manifeste.
4.	A delega pe cineva într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 5. A îndruma pe cineva să consulte un text sau o persoană competentă în legătură cu o anumită pro-blemă. [var. trimgte vb.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. trimit, perf. s. I sg. trimisei, 1 pl. trimU serăm; conj. prez. 3 să trimită; ger. trimiţând; part. trimis, trimitere 1. Acţiunea de a trimite. 2. ~ în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătoreşti) cu (sau fără) ~ = casare cu (sau fâră) înaintarea cauzei la altă instanţă de judecată. 3. Recomandare medicală dată unui pacient spre a fi primit la altă unitate medicală sau de alt doctor. 4. Notă la subsolul unei pagini, care indică o lucrare pentru a fi consultată, [var trimgtere s.f] s.f, g.-d. art. trimiterii, pl. trimiteri. trimiţător,-oare (Persoană) care trimite ceva; expeditor. adj., s.m. şi f, pl. trimiţători,-oare. trimorf,-ă Care prezintă trimorfism. adj., pl. trimorfi,-e. trimorfism Caracteristică a unor substanţe de a cristaliza în trei sisteme diferite, s.n. trimotor1 Avion cu trei motoare, s.n., pl. trimotoare. trimotor2,-oare Care are trei motoare, adj., pl. trimotQri,-oare.
trincă Pânză pătrată aşezată la baza trinchetului unei nave cu pânze, s.f, g.-d. art. trincii, pl. trinci. trinchet Catargul de la prora unei nave cu pânze, s.m., pl. trinchgţi.
trinidadian,-ă (-di-an) (Locuitor) din Trinidad-Tobago. adj., s.m. şi f., pl. trinidadieni,-e. trinitar,-ă (livr.) Referitor la trinitate, adj., pl. trinitari,-e. trinitarian,-ă (-ri-an) I. adj. Referitor la trinitarieni (II, III). II. s.m. şi f. Credincios care acceptă ca dogmă de bază ideea trinităţii. III. s.m. Călugăr din Ordinul Sfintei Treimi, înfiinţat în sec. al XII-lea. adj., sm. şi f, pl. trinitarieni,-e.
trinitate 1. (în religia creştină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei persoane, trei lucruri etc. care formează o unitate. s.f, g.-d. art. trinităţii.
trinitrat (chim., în sintagma) ~ de glicerina = nitroglicerină. s.m.
trinitnnă (chim.) Lichid uleios folosit în medicină pentru relaxarea muşchilor, a bronhiilor, a căilor biliare etc. s.f, g.-d. art. trinitrjnei.
trinitroceluloză (chim.) Fulmicoton. s.f., g.-d. art.
trinitrocelulozei.
trinitrofenol Acid picric. s.n.
trinitroglicerină (chim.) Nitroglicerină, s.f., g.-d. art.
trinitroglicerinei.
trinitrotolugn (-lu-en) Substanţă cristalizată, de culoare galbenă, folosită ca exploziv; trotil, s.n. trinom Polinom alcătuit din trei termeni, s.n., pl. trinoame. triQ 1. Compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau trei instrumente; gmp vocal sau instrumental alcătuit din
trei persoane care execută o asemenea compoziţie. 2. Partea de mijloc, mai melodioasă a unei compoziţii muzicale. 3. (fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună), s.n., art. trioul, pl. triburi. triod Carte rituală creştină, care cuprinde rugăciunile şi cântările bisericeşti din ultimele zece săptămâni dinaintea Paştelui. s.n., pl. trioduri.
triodă (tri-o-) Tub electronic cu trei electrozi, s.f, g.-d. art. triódéi, pl. triQde.
trioleină (-le-i-) Substanţă lichidă, uleioasă, conţinută de grăsimile vegetale, s.f, g.-d. art. triolemei. triolet (tri-o-) 1. Poezie cu formă fixă, formată din opt versuri, în care versurile unu, patru şi şapte sunt identice. 2. Grup de trei note, egale ca valoare, executate în timpul necesar executării a două note. s.n., pl. triolete, trionix (tri-o-) Broască ţestoasă uriaşă, feroce, din ţările calde, s.m., pl. trionicşi.
trior 1. Maşină agricolă folosită pentru a separa seminţele de anumite impurităţi. 2. (tehn.) Dispozitiv care separă materialele granulare în fimcţie de dimensiuni. s.n., pl. trioare.
trióra (tri-o-) tr A selecţiona seminţe cu ajutorul trioru-lui. vb. I, ind. prez. 3 triorează. trioxid (tri-o-) Oxid care conţine trei atomi de oxigen. s.m., pl. trioxizi.	.
tripaflavină (chim.) Substanţă cu acţiune antiseptică, folosită împotriva bacteriilor şi a protozoarelor. s.f, g.-d. art. tripaflavinei.
tripanozomă Protozoar care trăieşte parazitar în sângele şi ţesuturile vertebratelor, provocând diferite boli. s.f, g.-d. art. tripanozomei, pl. tripanozQme. tripanozomiază (-mi-a-) Boală parazitară provocată de tripanozomă; boala somnului, s.f, g.-d art. tripano-zomiazei.
tripartit,-ă 1. Compus din trei părţi. 2. Care este încheiat între trei state sau trei partide. adj.,pl. tripartiţi,-te. tripartitism Coaliţie de trei partide politice, s.n. tripartiţie (-ţi-e) împărţire în trei părţi egale, s.f, art. tripartiţia, g.-d. art. tripartiţiei, pl. tripartiţii, art. tripartit ţiile.
tripetal,-ă (despre flori) Cu corola formată din trei petale, adj., pl. tripetali,-e.
tripla tr. şi refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. vb. /, ind. prez. 3 triplează, triplare Acţiunea de a (se) tripla, s.f, g.-d. art. triplării, pl. triplări.
triplet1 Fiecare dintre cei trei copii născuţi deodată de aceeaşi mamă; trigemen. s.m., pl. triplgţi. triplet2 1. Al treilea din trei exemplare de acelaşi fel. 2. A treia formă a unor cuvinte, de aceeaşi provenienţă, dar intrate în limbă în epoci diferite. 3. Obiectiv fotografic format din trei lentile. 4. (fiz.) Grup de trei linii spectrale. 5. (mat.) Mulţime ordonată având trei elemente. s.n., pl. triplgte.
tripletă 1. Bicicletă cu trei locuri. 2. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea (sau din apărarea) unei echipe sportive, s.f, g.-d. art. triplgtei, pl. triplete, triplex 1. Geam format din două foi de sticlă între care se găseşte un strat de acetat de celuloză. 2. Carton format din trei straturi de material. 3. Legătură telefonică sau prin televiziune între trei localităţi, s.n. triplicat A doua copie după un act sau după un document. s.n., pl. triplicate.
triplicitate (livr.) însuşirea de a fi triplu, s.f, g.-d. art. triplicităţii.
triplojd.-ă (bot., despre plante) care prezintă trei seturi de bază de cromozomi, adj., pl. triploizi,-de. triplu1 (sport) Tripluşalt. s.n. triplu2,-ă 1. întreit. în ~ exemplar. 2. Compus din trei părţi. /- legătură - legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valenţă simplă, adj., pl. tripli,-e.
triplum
1258
trjplum (muz., secolele XII-XIII) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci. s.n. triplusalt Săritură în lungime alcătuită din trei salturi, fiecare cu cădere pe alt picior; triplu, s.n., pl. triplusalturi. tripod1 (înv.) Trepied, s.n., pl. tripoduri. tripod2 Macara de forţă, alcătuită din trei picioare reunite sus. s.n., pl. tripode.
tripodie Vers compus din trei picioare, s.f., art. tripo-dia, g.-d. art. tripodiei, pl. tripodü, art. tripodiile. tripol Reţea electrică tripolară. s.m., pl. tripoli. tripolar,-ă (despre circuite electrice) Cu trei borne de acces spre exterior, adj., pl. tripolari,-e. tripoli Sediment de bioxid de siciliu, alcătuit din scoici şi infuzori, întrebuinţat în industrie, s.n. tripotaj (livr.) Afacere necurată, necinstită, s.n., pl. tripotaje.
tripou Local cu jocuri de noroc, s.n., art. tripoul, pl. tripouri.
tripsină Enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi. s.f, g.-d. art. tripsinei. triptază Enzimă care aparţine unei clase de enzime cu acţiune proteolitică, de tipul tripsinei. s.f, g.-d. art. trip-tazei, pl. triptaze.
triptic Tablou format din trei părţi rabatabile, cuprinzând scene religioase, nume de donatori etc. //Ansamblu din trei părţi distincte, trei idei etc. s.n., pl. triptice, triptofan (chim.) Aminoaeid de bază din proteinele naturale. s.m.
trireactor (-re-ac-) Avion cu trei reactoare, s.n., pl, trireactoare.
triremă (în Antichitate) Corabie cu trei rânduri de vâsle, dispuse la niveluri diferite; trieră, s.f., g.-d. art. triremei, pl. trireme, trisecţie v. trisecţiune.
trisecţiune (-ţi-u-) împărţire în trei părţi egale. [var. trisecţie s.f] s.f., g.-d. art. trisecţiunii, pl. trisecţiuni. trisepal,-ă (despre flori) Cu trei sepale. adj., pl. trise-pali,-e.
Trisfetitele (pop.) Numele sărbătorii creştine ortodoxe celebrate la 30 ianuarie; Trei Ierarhi, s.prop.f. trisilab Cuvânt sau vers alcătuit din trei silabe, s.n., pl. trisilabe.
trisilabic,-ă (despre cuvinte) Compus din trei silabe. adj., pl. trisilabici,-ce.
trismus Contracţie spastică involuntară a muşchilor maxilari, care împiedică deschiderea gurii, s.n., pl. tris-musuri.
trist,-ă 1. (despre oameni) Supărat, deprimat, melancolic. 2. (despre privire, zâmbet) Care exprimă tristeţe; (despre gânduri) care este cauzat de tristeţe; (despre cântece, glas) jalnic. 3. Care provoacă tristeţe; deprimant, dezolant. 4. Lamentabil, penibil, adj., pl. trişti,-ste. tristearjnă (-ste-a-) (chim.) Substanţă solidă răspândită în grăsimile naturale, s.f, g.-d. art. tristearinei. tristeţe Stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; (p. ext.) regret, s.f, g.-d. art. tristeţii, pl. tristeţi, tristih Strofă de trei versuri, s.n., pl. tristihuri. trişa intr. şi tr. A înşela la jocul de cărţi; (p. gener.) a înşela, a păcăli, vb. I, ind. prez. 3 trişează, 1 pl. trişăm; ger. trişând.
trişare Acţiunea de a trişa, s.f, g.-d. art. trişării, pl. trişări.
trişcar 1. Cântăreţ din trişcă. 2. Persoană care face trişte, s.m., pl. trişcari.
trişcă 1. Instrument popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fâră găuri. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; ţurloi. s.f., g.-d. art. triştei, pl. trişte.
trişcuţă Diminutiv al lui trişcă. s.f., g.-d. art. trişcuţei, pl. trişcuţe.
trişor Persoană care trişează (la jocul de cărţi), s.m., pl. trişori.
trişte (înv.) Soartă. //Noroc, s.f, g.-d. art. triştii, pl. trişti, triticală Cereală rezultată din încrucişarea grâului cu secara. [va/:triticale s./T] s.f, g.-d. art. triticalei. triticale v. triticală.
tritiu (chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, s.n., art. tritiul.
triton1 1. (în Antichitatea greacă) Zeitate marină închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte. 2. Specie de batracian având de-a lungul spatelui o creastă viu colorată. s.m., pl. tri tani.
triton2 (fiz.) Nucleu al atomului de tritiu. s.m., pl. tri-t0ni.
triton3 Interval muzical de trei tonuri, s.n., pl. tritonuri, tritonidă Zeiţă marină, s.f., g.-d. art. tritonidei, pl. tri-tonide,
triturg tr. (tehn.) A sfărâmă o substanţă solidă în particule fine. vb. I, ind. prez. 3 triturează. triturare Acţiunea de a tritura. s.f., g.-d. art. triturării, pl. triturări.
triumf 1. Celebrare a unei victorii în Roma antică prin intrarea solemnă în oraş a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi. IA aduce (sau a purta pe cineva) în~ = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-1 pe braţe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, izbândă; (fig.) reuşită morală, s.n., pl. triumfuri, triumfa (tri-um-) intr. 1. A repurta o mare victorie. 2. (fig.) A avea un mare succes, a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unui succes, vb. I, ind. prez. 3 triumfă.
triumfal,-ă (tri-um-) 1. Care anunţă un triumf; biruitor; (fig.) solemn, măreţ. /Marş ~ = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin. 2. (rar) Triumfător, adj., pl. triumfali,-e. triumfare (tri-um-) Faptul de a triumfa, s.f., g.-d. art. triumfării.
triumfător,-oare (tri-um-) 1. Biruitor; învingător. 2. (fig.) Care exprimă mulţumirea de a fi victorios, adj., pl. triumfători,-oare.
triumvir (tri-um-) Nume dat în Roma antică fiecărui membru al unui triumvirat, s.m., pl. triumviri, triumvirat (tri-um-) Formă de conducere politică în Roma antică, reprezentând alianţa a trei conducători politici şi militari, s.n., pl. triumvirate, triunghi 1. Poligon cu trei laturi. 2. Grup de trei fiinţe sau lucruri. 3. (muz.) Trianglu. s.n., pl. triunghiuri. triunghiular1 (tri-un-) Competiţie sportivă la care participă reprezentanţii a trei ţări sau a trei echipe, s.n., pl. triunghiulare.	_
triunghiular2,-ă (tri-un-) 1. în formă de triunghi. 2. (despre întreceri sportive) La care iau parte trei echipe, adj., pl. triunghiulari,-e. trivaccin Vaccin care conţine trei componente profilactice diferite, s.n., pl. trivaccmuri. trivalent,-ă (despre elemente chimice) Care are trei valenţe, adj., pl. trivalenţi,-te. trivalenţă Capacitate a unui element chimic de a avea valenţa 3. s.f, g.-d. art. trivalenţei, pl. trivalenţe. trivgrb Joc distractiv constând în reprezentarea a trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. s.n., pl. triverbe.
trivial,-ă (-vi-al) 1. Necuviincios; obscen, vulgar, imoral. 2. De prost gust; grosolan, ordinar, adj., pl. triviali,-e. trivialitate (-vi-a-) 1. însuşirea a ceea ce este trivial; vulgaritate, lipsă de gust. 2. Faptă, vorbă necuviincioasă. s.f, g.-d. art. trivialităţii, pl. trivialităţi, trivializa (-vi-a-) tr. şi refl. (rar) A face sau a deveni trivial, a (se) vulgariza; a (se) degrada, vb. I, ind. prez. 3 trivializează.
1259
tromboza
trivializare (-vi-a-) Faptul de a (se) trivializa, s.f, g.-d. art. trivializării, pl. trivializări, trivium (-vi-um) Parte a învăţământului elementar medieval, care cuprindea gramatica, retorica şi dialectica. s.n.
trizahandă Substanţă organică din clasa hidraţilor de carbon, care are molecula formată din trei resturi de monozaharid. s.f, g.-d. art. trizaharidei, pl. trizaharide. troacar (rar) Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt (trei sferturi), s.n., pl. troacare. troacă 1. Albie, covată scurtă şi lată. 2. Ladă în care cade făina măcinată la moară. 3. Jgheab de lemn în care se pune mâncarea pentru animale. 4. (fam., la pl.) Catra-fuse, calabalâc, [var. (reg.) troc s.n.] s.f, g.-d. art. troa: cei, pl. troace.
troahnă (pop.) Răceală, guturai, s.f, g.-d. art. troahnei, pl. troahne.
troc1 Schimb direct de produse (fâră mijlocirea banilor). s.n., pl. trocuri. troc2 v. troacă.
trocanter 1. Parte a femurului de care se leagă muşchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [var. trohanter s.n.] s.n., pl. trocantere. trocar1 (înv.) Persoană care confecţionează sau vinde troace, s.m., pl. trocari.
trocar2 Instrument chirurgical în formă de tub ascuţit, cu care se execută puncţiile sau cu care se introduc în unele cavităţi ale organismului dispozitive optice ori instrumente chirurgicale, s.n., pl. trocare. trocuţă (rar) Diminutiv al lui troacă, s.f, g.-d. art. trocuţei, pl. trocuţe.
trofeu 1. (în Antichitate) Armura unui duşman învins expusă ca semn al victoriei. 2. Monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou. 3. Pradă de război luată de la inamic. 4. Parte a unui animal vânat, păstrată ca valoare. 5. (sport) Cupă oferită învingătorului. s.n., art. trofeul, pl. trofee, trafic,-ă Referitor la nutriţie, adj., pl. trofici,-ce. troficitate Totalitatea fenomenelor legate de nutriţia organismelor vii. s.f., g.-d. art. troficităţii. trofie Trofîsm. s.f, art. trofia, g.-d. art. trofiei. trofism Stare dinamică a nutriţiei; trofie. s.n. trofopatje Maladie care afectează nutriţia organismului. s.f, art. trofopatia, g.-d. art. trofopatiei, pl. tro-fopatii, pl. trofopatiile.
trog Vale glaciară cu pereţi abrupţi, s.n., pl. troguri. troglobie Vieţuitoare care trăieşte în peşteri, fiind adaptată la viaţa în acest mediu, //(adj.) Animale ~. s.f, art. troglobia, g.-d. art. troglobiei, pl. troglobii, pl. tro-globiile. _
troglodit,-ă 1. Omul preistoric care locuia în caverne. 2. (fig.) Persoană care trăieşte în stare de primitivitate, //(fig.) Om necivilizat, grosolan, s.m., pl. troglodiţi; s.f, g.-d. art. trogloditei, pl. troglodite, trohaic,-ă (-ha-ic) Format din trohei.!Metru ~ = sistem de versificaţie a cărei structură are la bază troheul, adj., pl. trohaici,-ce. trohanter v. trocanter.
troheu Picior de vers format dintr-o silabă lungă şi una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată (în poezia modernă). s.m., art. troheul, pl. trohei, art. troheii, trohoidă Curbă descrisă de un punct al unui cerc pe o suprafaţă plană, s.f, g.-d. art. trohoidei, pl. trohoide. troian1 1. Cantitate mare de zăpadă adusă de vânt; nămete. /(p. gener.) Grămadă, morman. 2. întăritură primitivă, constând dintr-un val de pământ şi un şanţ de apărare, s.n., pl. troiene.
troian2,-ă (Locuitor) al Troiei. /Cal ~ = a) (în Iliada) cal uriaş de lemn construit de greci, lăsat troienilor, care
l-au introdus în cetate, nebănuind că înăuntrul ei erau oşteni duşmani; b) (fig.) mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva, adj., s.m. şi f., pl. troieni,-e. trgică 1. Sanie rusească la care se înhamă trei cai alăturaţi. 2. (fig.) Grup format din trei personalităţi sau trei ţări. s.f, g.-d. art. troicii, pl. troici, troieni tr. l.A acoperi cu troiene (de zăpadă). Hrefl. A se înzăpezi. 2. A îngrămădi ceva la un loc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. troienesc, imperf. 3 sg. troienea; conj. prez. 3 să troienească.
troienjre Acţiunea de a (se) troieni, s.f, g.-d. art. troienirii, pl. troiemri.
troiţă (tro-i-) 1. Cruce mare de lemn sau de piatră aşezată la răspântii sau în locuri legate de un eveniment. 2. Icoană formată din trei părţi; triptic, s.f, g.-d. art. trfliţei, pl. troiţe.
troleibuz Vehicul rutier de transport în comun, cu tracţiune electrică; troleu (2). s.n., pl. troleibuze, troleu 1. Dispozitiv de alimentare cu energie electrică, de la un cablu aerian, aşezat pe vehicule cu tracţiune electrică. 2. (impr.) Troleibuz, s.n., art. troleul, pl. trolee. trfiliu Dispozitiv folosit la deplasarea unor sarcini pe verticală cu ajutorul unui cablu care se înfăşoară pe un cilindru rotitor, s.n., art. troliul, pl. trQlii, art. trQliile. trombă 1. Coloană de apă de formă conică ridicată de un vârtej de vânt care o învârteşte repede. în ~ = vertiginos, rapid. 2. Coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic. 3. Tub prin care se asigură ventilaţia în încăperile de jos ale unui vapor, s.f., g.-d. art. trâmbei, pl. trombe.
trombectomie (med.) Extragere a cheagului de sânge dintr-un segment vascular, s.f, art. trombectomia, g.-d. art. trombectomiei, pl. trombectomii, art. trombectomiile. trombină Enzimă care ajută la coagularea sângelui, s.f, g.-d. art. trombinei, pl. trombme. tromblon Puşcă scurtă cu ţeava în formă de pâlnie, s.n., pl. trombloane.
trombochinază Enzimă prezentă în ţesuturi, care în contact cu ionii de calciu produce coagularea sângelui; tromboplastină. s.f, g.-d. art. trombochinazei, pl. trom-bochinaze.
trombocit Celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui; plachetă sangvină, [var trombodtă s.f] s.n., pl. trombodte. trombodtă v. trombocit.
trombocitopgnie (med.) Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, s.f, art. trombocitopenia, g.-d. art. trombocitopeniei.
trombocitoză înmulţire excesivă a trombocitelor. s.f, g.-d. art. trombocitozei.
tromboflebită Inflamaţie a peretelui unei vene şi formarea de cheaguri de sânge, s.f., g.-d. art. trombofle-bitei, pl. tromboflebite.
tromboliză Metodă terapeutică de dizolvare a cheagurilor de sânge, s.f, g.-d. art. trombolizei. trombQn1 (rar) Trombonist (1). s.m., pl. tromboni. trombon2 1. Instrument muzical mai mare decât trompeta. 2. (fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (fam., la pl.) Minciuni, păcăleli. 4. Numele unui joc de cărţi, s.n., pl. tromboane, tromboni tr. (fam.) A minţi, a păcăli, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. trombongsc, imperf. 3 sg. trombonea; conj. prez. 3 să trombonească, trombonist 1. Instrumentist care cântă la trombon.
2.	(fam.) Persoană căreia îi place să exagereze, să mintă. s.m., pl. trombonişti.
tromboplastină Trombochinază. s.f, g.-d. art. trom-boplastmei, pl. tromboplastine. tromboza refl. A fi afectat de tromboză. vb. I, ind. prez. 3 se trombozează.
tromboză
1260
tromboză Boală provocată de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge, s.f., g.-d. art. trombozei, pl. trombQze.
trombus Cheag de sânge format într-un vas sangvin. s.n., pl. trombusuri.
trompă 1. Prelungire cărnoasă, ca un tub, a nasului elefantului, tapirului etc. //Organ al unor insecte, adaptat pentru supt. 2. Organ prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. ~a lui Eustache = canal interior al urechii care face legătura între timpan şi faringe. 4. Element arhitectonic în formă de boltă trunchiată. 5. Aparat pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc. s.f., g.-d. art. trompei, pl. trompe, trompe l’oeil (tromploi) (fr.) Pictură murală care de la distanţă dă impresia de realitate, s.n. trompet (înv.) Trompetist, s.m., pl. trompeţi, trompetaş (înv.) Trompetist, s.m., pl. trompetaşi. trompetă Goarnă, s.f, g.-d. art. trompetei, pl. trompete, trompetist,-ă Persoană care cântă la trompetă; trompet, trompetaş, trâmbiţaş, gornist, s.m., pl. trom-petişti; s.f, g.-d. art. trompetistei, pl. trompetiste. tron1 1. Scaun împodobit pe care stau monahii la ceremonii; (p. ext.) simbol al puterii domneşti. IA (se) urca (sau a (ie) sui) pe~ = a ocupa (sau a face să ocupe) domnia. 2. (fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie.
3.	Jilţ special pe care stau prelaţii în timpul unor ceremonii religioase, s.n., pl. tronuri. tron2 1. (pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează obiecte de îmbrăcăminte. 2. (reg.) Sicriu, s.n., pl. trenuri, trona intr. 1. A domni, a guverna. 2. (fig.) A domina. vb. I, ind. prez. 3 tronează.
trenare Acţiunea de a trona, s.f, g.-d. art. trenării, pl. trenări.
tronc 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o izbitură etc. /A-i cădea cuiva (cu) ~ (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată. 2. Exclamaţie care exprimă surpriza în faţa unui lucru neaşteptat, /(fam.) ~, Marghioală, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situaţia în care se găseşte, interj. troncăni 1. intr. A face zgomot izbind un obiect de altul. 2. tr. (fig.) A flecări, a trăncăni, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. troncănesc, imperf 3 sg. troncănea; conj. prez. 3 să troncănească.
troncănire Acţiunea de a troncăni; troncănit. s.f, g.-d.
art. troncămrii, pl. troncămri.
troncănit Troncănire. s.n., pl. troncănituri.
troncăt Zgomotul produs de rostogolirea unui corp, de
izbirea a două obiecte etc. [var. troncot s.n.] s.n.,pl. tron-
căte.
troncon (rar) Trunchi de con. s.n., pl. tronconuri. tronconic.-ă în forma unui trunchi de con. adj., pl. troncsnici,-ce. troncot v. troncăt.
tronişor (pop.) Diminutiv al lui tron2, s.n., pl. troni-şoare.
tronson Porţiune, bucată dintr-un obiect, dintr-o construcţie etc., având o particularitate distinctă şi delimitată de rest prin anumite repere. ~ de autostradă, s.n., pl. tronsoane.
troostită Constituent structural al oţelului, s.f, g.-d. art. troostitei.
trop1/tropa Cuvânt care imită zgomotul făcut de
picioare când lovesc pământul în mers. [var. (pop.)
tropăi interj.] interj.
trop2 Figură de stil. s.m., pl. tropi.
tropa v. trop. tropăi v. trop.
tropar Scurtă cântare bisericească de laudă în cinstea unui sfânt sau a unui eveniment religios, s.n., pl. tropare, tropăi intr. A face zgomot lovind pământul, duşumeaua etc. cu picioarele sau cu copitele; (fam.) a juca, a dansa
(cu zgomot), vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. tropăi, 3 trapăie, imperf. 3 sg. tropăia; conj. prez. 3 să tropăie, tropăiâlă Faptul de a tropăi; zgomotul produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. s.f, g.-d. art. tropăiglii, pl. tropăieli.
tropăit Tropăiâlă. s.n., pl. tropăituri.
tropăitură (-pă-i) Tropăiâlă. sf., g.-d. art. tropăiturii,
pl. tropăituri.
trepic1 1. Fiecare dintre cele două paralele situate la latitudinea de 23°27’ nord şi sud de ecuatorul terestru. 2. (la pl.) Regiune aflată în jurul celor două tropice (1). /De ~ e = din regiunea tropicală, s.n., pl. tropice. tropic2,-ă (livr.) Referitor la tropi2; figurat, adj., pl. tropici,-ce.
tropical,-ă De (la) tropice, adj., pl. tropicali,-e. tropicaliza tr A face ca un aparat, o instalaţie etc. să reziste climei de la tropice, vb. I, ind. prez. 3 tropica-lizează.
tropicalizare Acţiunea de a tropicaliza. s.f, g.-d. art. tropicalizării, pl. tropicalizări.
Tropicul Capricornului Tropic situat la sud de ecuator. s.prop.n.
Tropicul Racului Tropic situat la nord de ecuator. s.prop.n.
tropism Tendinţă a unor plante de a se orienta în direcţia din care acţionează asupra sa anumiţi factori (lumină, căldură etc.). s.n., pl. tropisme. trOpologie 1. Limbaj figurat. 2. Disciplină care studiază tropii2. s.f, art. tropologia, g.-d. art. tropologiei. tropopauză (-pa-u) Zona dintre troposferă şi stratosferă. s.f, g.-d. art. tropopauzei. troposferă Stratul inferior al atmosferei terestre, în care se produc fenomenele meteorologice obişnuite, s.f, g.-d. art. troposfgrei.
tropot Zgomot de copite sau de picioare încălţate care lovesc pământul; tropotit, s.n., pl. tropote, tropotă v. tropoti.
tropoti intr. (pop.) A tropăi, [var. tropota vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tropotesc, imperf. 3 sg. tropotea; conj. prez. 3 să tropotească.
tropotire (pop.) Acţiunea de a tropoti, s.f, g.-d. art.
tropotirii, pl. tropotiţi.
tropotit (pop.) Tropot, s.n., pl. tropotituri.
troppo (it., muz.) Prea mult, peste. adv.
trosc Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură,
de ruperea unui obiect din lemn etc. interj.
troscot1 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe
pământ, cu frunze mici şi flori albe-roz. s.m.
troscot2 (reg.) Trosnet, s.n, pl. troscote.
trosnet Pocnitură, trosnitură; detunătură (de armă);
troscot2, s.n., pl. trăsnete.
trosni intr. 1. (despre lemne sau obiecte din lemn) A pârâi, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (pop.) A pocni din bici. 3. A pârâi cuiva încheieturile. IA-i ~ (cuiva) fălcile, se spune când cineva primeşte o lovitură puternică, când mănâncă lacom sau când cască cu poftă.
4.	(despre pepeni verzi copţi) A pârâi când sunt strânşi în palme. 5. (pop., despre arme) A bubui, a detuna. [var. (pop.) trăsni vb.], vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trosnesc, imperf. 3 sg. trosnea; conj. prez. 3 să trosnească, trosnire Faptul de a trosni, s.f, g.-d. art. trosnirii, pl. trosniri.
trosnitor,-oare Care trosneşte, adj., pl. trosnitari,-oare.
trosnitură 1. Zgomot specific produs de un obiect care plesneşte, crapă etc.; trosnet, pocnet. 2. Detunătură de armă; bubuitură, s.f, g.-d. art. trosniturii, pl. trosnituri, trota intr. (despre cai) A merge la trap. vb. I, ind. prez. 3 tratează.
trotil (chim.) Trinitrotoluen. s.n., pl. trotiluri.
1261
truvabil
trotina intr. (despre cai) A bate pasul (aproape) pe loc. vb. 1, ind. prez. 3 trotinează.
trotinetă Vehicul pentru copii, format dintr-o scândură aşezată pe două roţi şi un dispozitiv de direcţie, care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior, s.f., g.-d. art. trotinetei, pl. trotinete.
trotteur1 (-tör) (fr., despre încălţămintea de damă) Cu toc gros, înalt de trei-patru cm. adj. invar. trotteur2 (-tör) (fr.) Cal cu trapul întins; trăpaş. s.m.,pl. trotteuri.
trotuar (-tuar) Porţiune amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulaţiei pietonilor, s.n., pl. trotuare. trotuşean,-ă (Locuitor) din zonaTrotuşului. adj., s.m., pl. trotuşgni,-e.
trotuşeancă Locuitoare din zona Trotuşului. s.f, g.-d. art. trotuşencei, pl. trotuşgnce. trubgci (înv.) Trâmbiţaş (la vânătoare). s.m.,pl. trubaei. trubadur Poet-cântăreţ provensal din Evul Mediu; (prin ext.) poet-cântăreţ peregrin, s.m., pl. trubaduri. truc1 Procedeu abil prin care se încearcă mascarea realităţii; tertip, artificiu folosit pentru atingerea unui scop. s.n., pl. trucuri.
truc2 Cadru suspendat pe roţi, pe care se montează structura unui vagon de tramvai, s.n., pl. trucuri, truca tr. A folosi trucuri sau trucaje, vb. I, ind. prez. 3 truchează.
trucaj Mijloc tehnic folosit în teatru, în cinematografie etc. pentru a crea iluzii optice sau auditive spectaculoase. s.n., pi trucaje.
trucare Acţiunea de a truca, s.f, g.-d. art. trucării, pl. trucări.
trucă (cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. s.f.
truculent,-ă Aspru, violent; brutal. Limbaj adj., pi truculenţi,-te.
truculfinţă Asprime, violenţă; lipsă de bun-simţ. s.f, Ş.-d. art. truculenţei, pl. truculenţe, trudă (pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, osteneală. /Cu - = din greu, eu mare efort. 2. Aşoniseală, câştig. 3. Chin, durere, s.f, g.-d. art. trudei pl. trude.
trudi intr. şi refl. 1. A munci din greu, a se osteni. 2. A se chinui, a se strădui.//, tr. (înv., pop.) A supune la chinuri, la suferinţe fizice şi morale, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trudesc, imperf 3 sg. trudea; conj. prez. 3 să trudească.
truditor,-oare (Cel) care munceşte din greu. adj., s.m. şi f, pl. truditQri,-oare,
trudnic,-ă 1. Care se face cu muncă multă, dificilă. 2, Care trădează o mare oboseală, adj., pl. trudnici,-ce, trudnicie (rar) Trudă, s.f., art. trudnicia, g.-d. art. trudnicei, pl, trudnicii, art. trudniciile, trufanda 1- Cel dintâi fruct sau rod din producţia anului; (p, ext.) produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) apărut pe piaţă înaintea timpului obişnuit, 2. (fam., ir.) Ofrandă, prinos, s.f, art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei, pl. trufandale, art. trufandalele, trufaş,-ă 1, (şi s.) Arogant, dispreţuitor, înfumurat.
2.	Care arată trufie, îngâmfare. Privire 3. Măreţ, grandios, adj., pl. trufaşi,-e.
trufă 1. Specie de ciupercă comestibilă care se dezvoltă în pământ. 2. Produs de cofetărie pe bază de cremă de unt şi ciocolată, s.f, g.-d. art. trufei, pl. trufe. trufl refl. (înv., pop.) A deveni trufaş; a se mândri. vb. ÍV, ind. prez. 3 sg. se trufeşte, imperf. 3 sg. se trufea; conj. prez. 3 să se trufească.
trufie Părere foarte bună (adesea exagerată) despre sine; înfumurare, aroganţă. /Cu - = în mod arogant, s.f., art. trufia, g.-d. art. trufiei, pl. trufii, art. trufiile, truism Adevăr banal, evident, s.n., pl. truisme.
truncat,-ă (bot., despre un organ) Terminat brusc printr-o suprafaţă orizontală, adj., pl. truncaţi,-te. trunchi 1. Partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină şi locul de unde pornesc ramurile; tulpină. 2. (p. ext.) Buştean, bucată groasă de lemn; butuc. //Bucată de lemn pe care se crapă lemnele de foc, se taie camea etc. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri şi şolduri, fară membre. 4. (fig.) Linie directă a unei familii, de unde pleacă ramurile colaterale.
5.	(anat.) ~ cerebral - porţiunea nevraxului alcătuită din măduva prelungită, punte şi mezencefal. ~ de piramidă (sau de con, de prismă) = corp geometric obţinut prin secţionarea unei piramide (sau a unui con, a unei prisme), printr-un plan paralel cu baza, aflat între acest plan şi bază. s.n., pl. trunchiuri, trunchia (-chi-a) ic l.A tăia, a reteza; (fig.) a omite o parte dintr-un text. 2. (fig.) A denatura adevărul, vb. I, ind. prez. 3 trunchiază, 7 pl. trunchigm; conj. prez. 3 să trunchieze; ger. trunchiind; part. trunchiat, trunchiere (-chi-e-) Acţiunea de a trunchia. s.f, g.-d. art. trunchierii, pl. trunchieri, trunchiulgţ Diminutiv al lui trunchi, s.n., pl. trunchiu-lsţe.
trup 1. Corp (al unei fiinţe). /(Cu) ~ şi suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. (A ft) ~ din -ul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi ~ şi suflet cu cineva = a fi foarte strâns legat de cineva.
2.	(p. restr.) Trunchi (al unei fiinţe). //Cadavru. 3. Partea principală a unui obiect, a unei construcţii; (p. gener.) obiectul însuşi. 4. (înv.) întindere determinată de pământ.
-	de moşie. 5. (înv.) Unitate militară, s.n., pl. trupuri, trupă 1. Grup de persoane cu aceleaşi preocupări, care sunt de obicei împreună. 2. Totalitatea soldaţilor, //(la pl.) Unitate specializată de militari. -e de geniu, //Forţele armate ale unui stat. 3. Colectiv de actori al unui teatru sau al unui circ; ansamblu, s.f, g.-d. art. trit pei, pi. trupe.
trupesc,-ească 1. Referitor la trup; fizic. 2. Senzual; sexual, adj,, pl, trupgşti.
trupeş,-ă (pop.) Corpolent, voinic, //(peior.) Gras. adj., pl. trupeşi,-e.
trupeşie (pop.) Constituţie fizică robustă; corpolenţă. s.f, art. trupeşia, g.-d. art. trupeşiei. trupeşte Referitor la trup; fiziceşte, adv. trupat v. trupete.
trupate (fam.) Soldat (fără grad), [var. trapgt s.m.] s.m., pl. trupeţi.
trupiţa Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar şi plaz. s.f, g.-d. art. trupiţei, pl. trupiţe, trupşor v. trupuşor.
trupuşor (pop.) Diminutiv al lui trup. [var. trupşor s.n.] s.n., gl. trupuşoare.
trusa Geantă sau cutie specială în care se ţin instrumente necesare exercitării unei profesii (~ de sudură) sau obiecte de toaletă (~ de voiaj)-, totalitatea acestor instrumente sau obiecte, s.f., g.-d. art. trusei, pl. truse, trusou Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de rufărie etc. confecţionate pentru o fată care se căsătoreşte. //Rufărie pregătită pentru un nou-născut. s.n., art. trusQul, pl. trusQuri.
trust Asociaţie financiară sau economică importantă, care reuneşte mai multe societăţi (comerciale, industriale etc.) sub o conducere unificată, cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau unui sector economic. s.n., pl. trusturi.
trustier,-ă (-ti-er) Referitor la un trust; de trust. adj.,pl. trustisri,-e.
trustmen (rar) Acţionar al unui trust, s.m., pl. trustmeni. truvabil,-ă (livr.) Care poate fi găsit, de găsit, adj., pl. truvabili,-e.
truver
1262
truvgr Poet-cântăreţ din Evul Mediu, din nordul Franţei, s.m., pl. truveri.
tsunami (ţu-na-) Flux puternic şi brusc, provocat de seisme submarine în apele Oceanului Pacific, s.n. tţ Exclamaţie care exprimă dezaprobarea, nemulţumirea sau mirarea, interj.
tu 1. (la nominativ, ţine locul numelui persoanei cu care se vorbeşte) ~ asculţi, //(impers.) ~ munceşti şi te zbaţi şi el nimic. /Nici nici ~... = nimic (din ceea ce ar trebui sau te-ai aştepta să fie). A-şi zice - = a se tutui. 2. (la dativ, în formele acc. ţie, neacc. iţi, ţi, -ţi, ţi-, -ţi-) Nu ţi-am spus?//(cu funcţie de complement indirect sau de atribut, indicând posesiunea) Spune-ţi părerea! Unde ţi-e mândria?//(cu valoare de dativ etic) Mi ţi-l luă la fugă. //(impers.) Ţi-aigăsit! 3. (la acuzativ acc. tine (prep. + tine), în formele neacc. te, -te, te-, -te-) Vreau să te caut. //(intră în alcătuirea unor verbe la diateza reflexivă) Te joci cu sănătatea!//(precedai de prepoziţii, în forma „tine'’) Vorbeşte de tine. 4. (urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare dintr-o mulţime) Tu unul nu înţelegi. 5. (la vocativ) Tu, cel care vorbeşti! pr.pers. tuareg,-ă (tu-a-) I. adj. Referitor la tuaregi (II). II. s.m. şi f. (mai ales la pl.) Persoană aparţinând unei populaţii care locuieşte în partea centrală a Saharei şi în deşertul din nordul Nigerului, adj., s.m. şi f, pl. tuaregi,-ge. tub 1. Piesă de formă cilindrică din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, cu diverse întrebuinţări. 2. Sistem tehnic având o carcasă în formă de tub (1); (spec.) corp tubular izolant în care se introduc unele conducte electrice. I~ electronic = dispozitiv constituit dintr-un recipient etanş, vidat sau cu gaz rarefiat, şi echipat cu doi electrozi între care se stabilesc curenţi electrici.
3.	Ţeavă la unele instrumente muzicale, care produce diferite sunete, când trece prin ea un curent de aer.
4.	înveliş cilindric din metal sau din carton în care se află explozibilul şi proiectilul unei arme de foc.
5.	Recipient subţire din metal în care se ambalează paste alimentare, preparate farmaceutice şi cosmetice etc.
6.	Canal natural care intră în componenţa unor aparate sau organe animale ori vegetale, prin care circulă hrană, aer etc. ~ digestiv, s.n., pl. tuburi.
tuba tr. (tehn.) A consolida pereţii unei guri de sondă cu tuburi de oţel. vb. 1, ind. prez. 3 tubează. tu baj (med.) Metodă de examen clinic, care constă în introducerea unei sonde într-o cavitate a organismului (stomac, duoden etc.), pentru extragerea unei cantităţi de lichid şi analizarea lui în laborator. /~ laringian - introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie, s.n., pl. tubaje.
tubare Acţiunea de a tuba. s.f, g.-d. art. tubirii, pl. tublri.
tubă Instrument muzical de suflat din alamă, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane, s.f, g.-d. art. tubei, pl. tube. tubercul 1. Tulpină subterană, scurtă şi îngroşată, care reprezintă o rezervă nutritivă pentru plante. 2. (anat.) Protuberanţă (patologică) apărută pe vase, cartilaje, organe etc. 3. (med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în alt ţesut. [var. tuberculă s.£] s.m.,pl. tuberculi. tuberculât,-ă (despre plante) Cu tuberculi, //(despre unele organe) Acoperit cu proeminenţe sau tuberculi. adj., pl. tuberculaţi,-te. tuberculă v. tubercul.
tuberculmă Extract din culturile pe medii lichide ale bacilului tuberculozei, folosit la diagnosticarea (şi tratarea) tuberculozei, s.f, g.-d. art. tubercuHnei, pl. tubercuîine.
tuberculizj» refl. şi tr. A (se) îmbolnăvi de tuberculoză. vb. I, ind. prez. 3 tuberculizează.
tuberculos,-oasă (Bolnav) de tuberculoză, adj., s.m. şi f, pl. tuberculoşi,-oase.
tuberculostatic Medicament care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei, s.n., pl. tuberculostatice. tuberculoză Boală infecţioasă şi contagioasă provocată de localizarea bacilului Koch mai ales în plămâni şi în oase. s.f, g.-d. art. tuberculozei, pl. tuberculoze; abr. TBC. _
tuberoză (bot.) Chiparoasă. s.f, g.-d. art. tuberozei, pl. tuberoze.
tuberozitate Proeminenţă osoasă pe care sunt fixaţi muşchii şi ligamentele, s.f, g.-d. art. tuberozitlţii, pl. tuberozităţi.
tubifloră Planta erbacee cu corola gamopetală, având formă cilindrică sau de pâlnie, s.f, g.-d. art. tubiflorei, pl. tubiflore. _
tubiform,-ă în formă de tub; tubular. adj., pl. tubiformi,-e. tubing leavă din coloana de extracţie de la sondele petroliere, s.n., pl. tubinguri.
tubular,-ă în formă de tub; prevăzut cu tuburi, adj., pl. tubulari,-e.
tubulatură (tehn.) Ansamblu de ţevi care comunică
între ele, ca parte a unui sistem tehnic, s.f, g.-d. art.
tubulaturii, pl. tubulaturi.
tubuleţ Tubuşor. s.n., pl. tubuleţe.
tubulură Bucată scurtă de ţeavă care face legătura între
un vas şi o conductă sau între două conducte, s.f, g.-d.
árt. tubulurii, pl. tubuluri.
tubuşor Diminutiv al lui tub; tubuleţ. s.n., pl. tubuşoare. tucan Gen de păsări căţărătoare cu ciocul mare şi cu penajul viu colorat din America tropicală; pasăre din acest gen. s.m., pl. tucani.
tucerie Turnătorie de fontă, s.f, art. tuceria, g.-d. art. tuceriei, pl. tucerii, art. tuceriile. tuci 1. Fontă. 2. Vas de fontă; ceaun, s.n., pl. (2) tuciuri, tuciuriu,-ie (Care are pielea) de culoare închisă; brunet, negricios, oacheş, adj., pl. tuciurii, tudesc,-ească (înv.) German, adj., pl. tudeşti. tuf Rocă calcaroasă sau vulcanică poroasă, s.n., pl. tufuri, tufgn 1. Specie de stejar. 2. Tufar. 3. (pop.) Bâtă, ciomag, s.m., pl. tufani.
tufar Arbore, arbust cu ramuri dese, crescute de jos; tufan. s.m., pl. tufari.
tufă Arbust cu ramuri dese, crescute de jos, de la rădăcină; grup de lăstari, de plante, de flori cu rădăcină comună, /(fam.) ~ de Veneţia = nimic, deloc. A se da după ~ = a se ascunde. ~-n pungă sau ~-n buzunar =
a)	nimic; b) om fără bani. 2. (fig.) Păr mult şi des; claie.
3.	(rar) Ramură, creangă (de stejar). 4. (reg.) Bâtă, ciomag. s.f. g.-d. art. tufei, pl. tufe. tufanică Specie de crizantemă cu flori mici. s.f., g.-d. art. tufănglei/tufanicii, pl. tufănele/tufămci, art. tufânelele/tufâmcile.
tufărie Tufiş; hăţiş, s.f, art. tufâria, g.-d. art. tufâriei, pl. tufării, art. tufăriile. tufăriş Tufiş, s.n., pl. tufărişuri, tufecciu Soldat mercenar din garda domnească în timpul domniei fanariote, s.m., art. tufecciul, pl. tufeccn, art. tufecciii.
tufiş Desiş de arbuşti, de copaci tineri, stufoşi; tufăriş, tufărie. s.n., pl. tufişuri.
tufişoară Diminutiv al lui tufă. s.f, g.-d. art. tufi-şoarei, pl. tufişoare.
tufit Rocă sedimentară formată din cenuşă vulcanică şi material detritic mărunt, s.n., pl. tufite. tufli tr. (pop., fam.) 1. A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc., cu o mişcare bruscă şi la întâmplare. 2. (fam.) A pălmui rapid pe cineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tuflesc, imperf. 3 sg. tuflea; conj. prez. 3 să tuflească. tufos,-oasă Stufos, des. adj., pl. tufoşi,-oase.
1263
tun
tui (înv.) Steag turcesc alcătuit din cozi albe de cal, atârnate de o lance cu semilună în vârf, constituind un semn al puterii şi rangului, s.n., pl. tuiuri. tuia (bot.) Arbore decorativ, înrudit cu pinul, având coroana piramidală şi ramurile întinse orizontal; arborele-vieţii, s.f., g.-d. art. tuiei, pl. tuia. tuieş,-ă (reg.) Smintit, zăpăcit, adj., pl. tuieşi,-e. tuior Remorcher care se deplasează de-a lungul unui cablu sau al unui lanţ întins pe fundul apei. s.n., pl. tuioare.
tul (tül) (fr.) Ţesătură foarte fină de mătase, de bumbac
sau de fire sintetice, s.n., pl. tuluri.
tulai (reg.) Văleu! vai! ajutor! interj.
tularemie Boală infecţioasă la om şi la animale, care
afectează ganglionii limfatici periferici şi se manifestă
prin frisoane, vomă etc. s.f, art. tularemia, g.-d. art.
tularemiei.
tulbura 1. tr. A face ca un lichid să devină tulbure.
2.	tr. şi refl. A face să piardă sau a-şi pierde limpezimea, transparenţa, claritatea. Hrefl. (despre cer) A se acoperi cu nori; (despre ochi, privire) a se împăienjeni. 3. refl. şi tr. (fig.) A pierde sau a face să-şi piardă liniştea; a (se) îngrijora. 4. refl. şi tr. A (se) supăra foarte tare. 5. refl. şi tr. A (se) zăpăci. 6. tr. A instiga, a aţâţa, a perturba. [var. turbura vb.] vb. I, ind. prez. 3 tulbură, tulburare 1. Acţiunea de a (se) tulbura. 2. (fig.) Nelinişte, emoţie, îngrijorare. 3. (fig.) Dezordine, tumult, răscoală. 4. (fig.) Dereglare a funcţiei unui organ anatomic, a unei facultăţi fizice sau psihice, [var. turbu-rgre s.£] s.f, g.-d. art. tulburării, pl. tulburări. tuburător,-oare (şi 5.) Care tulbură; emoţionant, impresionant, [var. turburător,-oare adj. ] adj., pl. tulburători .-oare.
tulbure 1. (despre lichide) Lipsit de limpezime; amestecat cu impurităţi. 2. (despre ochi, privire) Lipsit de claritate; înceţoşat. 3. (fig., despre situaţii sociale, politice) Agitat, frământat. 4. (despre stări psihice) Neliniştit, zbuciumat, [var. turbure adj.] adj., pl. tulburi, tulbureală Starea, însuşirea a ceea ce este tulbure; (concr.) partea impură a unui lichid, [var. turbureală s.f] s.f, g.-d. art. tulburelii, pl. tulbureli. tulburel1 Vin care nu s-a limpezit, [var. turburel s.n.] s.n.
tulburel2,-ea Diminutiv al lui tulbure, [var. turburel, -ea adj.] adj., pl. tulburei,-ele. tulburiu,-ie Cam tulbure, [var. turburiu,-ie adj.] adj., pl. tulburii.
tulburas,-oasă l. (rar) (despre apă) Tulbure. 2. (despre vreme) Ceţos, plumburiu, [var. turburos,-oasă adj.] adj., pl. tulburoşi,-oase.
tulcean,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Tulcea. adj., s.m., pl. tulceni,-e. tulceancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Tulcea. s.f, g.-d. art. tulcgncei, pl. tulcence. tu lei l. Cotor al penelor nedezvoltate care acoperă corpul păsărilor; puf care acoperă corpul puilor de pasăre.
2.	Fir de păr abia crescut în mustaţa sau în barba tinerilor. s.n., pl. tuleie.
tu leu 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului).
2.	Soi de prun cu fructul mare, ovoid, de culoare vânătă. s.m./s.n., art. tuleul, pl. tulei/tuleie. tul] tr. (fam., pop., în expr.) A o ~ (la fugă) = a pleca dintr-un loc; a o şterge, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
o	tulesc, imperf 3 sg. o tulea; conj. prez. 5 să o tulească, tulichină Arbust mic, otrăvitor, cu flori trandafirii sau albe şi cu fructe roşii de forma boabelor de mazăre, s.f, g.-d. art. tulichinei, pl. tulichine. tulipă (bot., rar) Lalea, s.f, g.-d. art. tulipei, pl. tuhpe. tuliu Element chimic din grupa pământurilor rare. s.n., art. túliul.
tulnic Vechi instrument muzical de suflat asemănător cu buciumul; bucium, s.n., pl. tulnice. tulnicaş,-ă Persoană care cântă din tulnic; (p. gener.) buciumaş. s.m.,pl. tulnicaşi; s.f., art. tulnicaşa, g.-d. art. tulnicaşei, pl. tulnicaşe.
tulnicăreasă Femeie care cântă din tulnic, s.f, g.-d. art. tulnicăresei, pl. tulnicărese. tulpan 1. Pânză de bumbac, de lână etc. foarte subţire şi străvezie; muselină. 2. Basma (în trei colţuri) confecţionată din tulpan (1). s.n., pl. tulpane, tulpină 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină şi coroană; parte a unei plante erbacee din care pornesc ramurile şi frunzele. 2. (fig.) Origine a unui popor, a unei familii etc. 3. (înv.) Temă a unui cuvânt, s.f, g.-d. art. tulpinii, pl. tulpini.
tult Veche monedă turcească sau austriacă de argint, care a circulat şi îr. ţările româneşti, s.m., pl. tulţi. tulumbagiu (înv.) Pompier, s.m., art. tulumbagiul, pl. tulumbagii, art. tulumbagiii.
tulumbă (înv., pop.) Furtun; pompă de incendiu cu furtun. s.f, g.-d. art. tulumbei, pl. tulumbe, tumbac v. tombac.
tumbă (şi fig.) 1. Mişcare de rotire (totală) a corpului cu capul înainte. 2. (la pl., fig.) Ghiduşii, s.f, g.-d. art. tumbei, pl. tumbe.
tumbelechi (înv.) Mică tobă de aramă, de formă semisferică, care făcea parte dintre instrumentele fanfarei turceşti, s.n., pl. tumbelechiuri. tumefacţie (-ţi-e) Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului datorită unei infecţii, unei tulburări circulatorii etc. s.f., art. tumefacţia, g.-d. art. tume-facţiei, pl. tumefacţii. art. tumefacţiile. tumefia (-fi-a) refl. (despre ţesuturi) A se umfla. vb. I, ind. prez. 3 se tumefiază; conj. prez. 3 să se tumefieze; ger. tumefiindu-se.
tumefifire (-fi-e-) Faptul de a se tumefia. s.f, g.-d. art. tumefierii, pl. tumefieri.
tumescent,-ă (despre ţesuturi) Care se tumefiază. adj., pl. tumescenţi,-te.
tumescenţă (med.) Tumefacţie. s.f., g.-d. art. tumescenţei, pl. tumescenţe.
tumoare/turnară Ţesut nou format într-un organism, apărut prin înmulţirea exagerată, patologică a unor celule, s.f., g.-d. art. tumorii, pl. tumori, tumorai,-ă Referitor la tumoare, adj., pl. tumorali,-e. turnară v. tumoare.
tumul Movilă de pământ sau de piatră înălţată în vechime de unele popoare deasupra mormintelor, [var. tumulus s.m.] s.m., pl. tumuli, tumular,-ă Referitor la un tumul; (p. ext.) funerar, adj., pl. tumulari,-e.
tumult 1. Zgomot mare, vuiet, vacarm. 2. (spec.) învolburare, curs agitat al apelor. 3. (fig.) Zbucium sufletesc, agitaţie, s.n., pl. tumulturi. tumultas,-oasă v. tumultuos. tumultuas,-oasă (-tu-os) 1. Agitat, gălăgios, ^zgomotos. 2. (despre ape) învolburat, agitat. 3. (fig.) însufleţit, înflăcărat, [var. tumultos,-oasă adj.] adj., pl. tumultuoşi,-oase.
tumultuQSO (-zo) (it., muz.) Furtunos, zgomotos, adv. tumulus v. tumul.
tumurug (reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică, folosită în construcţii, s.m., pl. tumurugi. tun 1. Armă de artilerie care aruncă proiectilele la distanţă. IA scăpa ca din (gură) de~ = a fagi, a scăpa dintr-o situaţie dificilă. (Poţi) să dai cu ~ul, se spune despre cineva care nu se trezeşte uşor sau despre un loc unde nu se află nicio fiinţă vie. //(alături de un verb, îi intensifică acţiunea; alături de un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adv.) A îngheţat Sănătos ~. A da un ~ = a face o
tuna
1264
escrocherie de proporţii. 2. ~ electronic = parte a unui tub electronic care produce un fascicul filiform de electroni. 3. (înv., pop.) Tunet, s.n., pl. tunuri, tuna 1. intr. impers. A se produce un tunet. 2. tr. impers. (reg., în imprecaţii) A lovi trăsnetul; a trăsni. 3. intr. A vui, a bubui. 4. intr. (despre glas, cuvinte) A răsuna puternic. IA ~ şi a fulgera = a fi foarte furios. 5. intr. (înv.) A trage cu tunul. vb. I, ind. prez. 3 tună. tunar 1. Servant al unui tun; artilerist. 2. (fig.) Sportiv care loveşte mingea cu putere, s.m., pl. tunari, tunător,-oare Care tună; puternic; zgomotos, adj., pl. tunători,-oare.
tunde 1. ir şi refl. A(-şi) reteza sau a-şi scurta părul, barba ori mustaţa. Iltr. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. 2. tr. (p.anal.) A tăia (în scop decorativ) iarba, crengile unui arbust etc. 3. tr. (în ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat (înainte de a-1 călugări). 4. tr. (fam.) A o - = a fugi (pe furiş). vb. III, ind. prez. 1 ig.şi 3 pl. tund, I pl. tundem, perf. s.
I	sg. tunsgi, I pl. tunserăm; conj. prez. 3 să tundă; ger. tunzând; part. tuns,
tundere 1. Acţiunea de a (se) tunde. 2. Operaţie de finisare, de uniformizare a unor ţesături, s.f, g.-d. art. tunderii, pl. tunderi.
tundră Zonă de vegetaţie situată în apropiere de regiunea polară arctică, alcătuită din arbuşti pitici, muşchi, licheni etc. s.f, g.-d. art. tundrei, pl. tundre, tunai Galerie subterană care serveşte drept cale de comunicaţie pe sub obstacole naturale; ape, munţi etc. s.n., pl. tuneluri/tungle.
tuneljst Muncitor care lucrează la construirea tunelurilor, s.m., pl. tunelişti. tuner (tiunăr) (angl.) Radioreceptor fără amplificator de putere, înglobat într-un sistem audio, s.n., pl. tunere, tunet 1. Zgomot puternic ce însoţeşte fulgerul sau trăsnetul, //(rar) Trăsnet. 2. (fig.) Zgomot puternic, bubuit. s.n., pi tunete.
tundsten (chim.) Wolfram, s.n. tunlcat.-ă (bot., despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele, adj., pl. tuni-caţi.-te.
tunică 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât. 2. Haină asemănătoare cu tunica
(1)	purtată de femei. 3. (în Antichitate) îmbrăcăminte largă, purtată de unele popoare, lungă până la genunchi sau până la pământ. 4. Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. 5. Membrană gelatinoasă care aco-peră corpul unor animale marine. 6. (bot.) înveliş cărnos al unui bulb. s.f., g.-d. art. tunicii, pl. tunici, tunicigr (-ci-er) (la pl.) Clasă de animale marine cu corpul acoperit de o tunică în formă de sac; (la sg.) animal din această clasă, s.m., pl. tunicigri. tunisian,-ă (-si-an) (Locuitor) din Tunisia, adf, s.m. şi
f,	pl. tunisieni,-e.
tunisiană (-si-a-) Limba vorbită de tunisieni. s.f, g.-d. art. tunisignei.
tuns Faptul de a (se) tunde; tunsoare. s.n., pl. tunsuri, tunsoare Tuns; tunsură. s.f, g.-d. art. tunsgrii, pl, tunsori, tunsură (rar) Tunsoare. s.f, g.-d. art. tunsurii, pl. tunsuri. tupeist,-ă Persoană cu tupeu; impertinent, s.m., pl. tupeişti: s.f., g.-d. art. tupeistei, pl. tupeiste. tupgu îndrăzneală, obrăznicie, s.n., art. tupgul. tupila refl.şi tr. A (se) pitula, vb. I, ind. prez. 3 tupilează. tupilare Acţiunea de a (se) tupila. s.f, g.-d. art. tupilării, pl. tupilări.
tur1 1. Mişcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare cu revenire la punctul de plecare; tură' (2). l—retur sau ~ şi retur = dus şi întors. ~ de orizont = privire de ansamblu asupra unei zone, a unei regiuni etc; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme. ~ de pistă =
zbor executat de un avion în jurul aeroportului. A trage primul (ultimul) - de manivelă = a turna prima (ultima) scenă dintr-un film. 2. Plimbare scurtă; raită. /~ de forţă = acţiune care solicită pricepere şi îndrăzneală. 3. Parte dintr-o competiţie sportivă care cuprinde jumătate din numărul etapelor. //întrecere sportivă (mai ales de ciclism) care cuprinde un circuit lung care trebuie parcurs în etape. ~ ul României. 4. ~ de scrutin = vot (al unor alegeri care se repetă). 5. (tehn.) Mişcare circulară în jurul unui ax. 6. (la jocul de cărţi) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărţile, pe rând. s.n., pl. tururi. tur2 (fam.) Partea din spate a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului, s.n., pl. tururi. tura1 tr. A accelera un motor. vb. I, ind. prez. 3 turegză. tura2 (înv.) Monogramă a sultanului pe acte sau pe monedă, pentru a le autentifica, //(p. gener.) Emblemă, efigie; faţa monedei pe care se află o emblema, s.f -, art turaua, g-d. art. turalei, pl. turale, art. turalele. turan,-ă (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. adj., s.m. şi f, pl. turáni,-e.
turanic,-ă Turan. ILimbi ~ = grup de limbi care cuprinde turca şi mongola, adj., s.m. şi f., pl. turanici,-ce. turaţie (-ţi-e) (tehn.) Mişcare circulară a unei piese în jurul unui ax; rotaţie. //Număr de rotaţii efectuate de un corp într-o unitate de timp. s.f, art. turaţia, g.-d. art. turaţiei, pl. turaţii, art. turaţiile, tura-vura Cuvânt care indică o vorbărie lungă şi inutilă. ICe mai ~? = ce mai atâta vorbă deşeaba? interj. tură1 1. Schimb la serviciu; interval de timp cât lucrează un schimb. 2. (rar) Tur1 (1). 3. (înv., reg.) Rişcă. s.f, g.-d. art. turei, pl. ture.
tură2 Piesă la jocul de şah; turn (4). s.f, g.-d. art. turei, pl. ture.
turba intr. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. (fig.) A se înfuria peste măsură, vb. I, ind. prez. 3 turbează, turban 1. Acoperământ pentru cap, pe care îl poartă bărbaţii din unele ţări onentale, format dintr-o bandă lungă de stofă, mătase etc., înfăşurată de mai multe ori în jurul capului. 2, Acoperământ pentru cap, format dintr-un material textil sub formă de bandă, pe care femeile şi-o înfăşoară în jurul capului, în loc de pălărie. s.n., pl. turbane.
turbare 1. Boală infecţioasă comună omului şi animalelor produsă de un virus şi caracterizată prin accese nervoase, violente, urmate de paralizie şi apoi de moarte; turbă2.(l). 2. (fig.) Mânie, furie nestăpânită, /(pop.) ~ de cap = zăpăceală, confüzie. 3. Intensitate, violenţă, s.f., g.-d. art. turbării, pl. turbări. turbă1 Varietate de cărbune de calitate inferioară format din resturile de plante parţial carbonizate, s.f, g.-d. art. turbei, pl. turbe.
turbă2 l.(pop.) Turbare. 2. (rar) Epitet injurios dat unor persoane, s.f, g.-d. art. turbei, pl. turbe, turbărie Regiune (mlăştinoasă) bogată în turbă1, s.f, art. turbăria, g.-d. art. turbăriei, pl. turbării, art. turbăriile. turbelariat (-ri-at) (la pl.) Clasă de viermi cu corpul acoperit cu cili vibratili; (la sg.) vierme din această clasă. s.n., pl. turbelariate.
turbidimetru (fiz.) Aparat care determină turbiditatea unei suspensii; tolometru. s.n., art. turbidimgtrul, pl. tur-bidimetre,
turbiditate 1. Concentraţie de particule solide în suspensie în apa râurilor şi a lacurilor. 2. Caracteristică a unui mediu dispers de a împrăştia lumina incidenţă, s.f., g.-d. art. turbidităţii.
turbificare Proces de transformare a resturilor vegetale în turbă, s.f, g.-d. art. turbificării. turbină Motor care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică, s.f, g.-d. art. turbinei, pl. turbine.
1265
turistic
turbincă (înv.) Sac soldăţesc pentru mâncare, s.f., g.-d. art. turbincii, pl. turbinci.
turbinist Muncitor specializat în funcţionarea şi întreţinerea turbinelor, s.m., pl. turbinişti. turbion (-bi-on) Vârtej (de aer sau de apă), s.n., pl. tur-biogne.
turbionar,-! (-bi-o-) Cu vârtejuri, adj., pl. turbionari,-e. turbocompresor Agregat format dintr-un compresor de aer şi o turbină, folosit la supraalimentarea cu aer a motoarelor, s.n., pl. turbocompresoare. turbodetentor Turbină de mare turaţie, utilizată pentru lichefierea heliului. s.n., pl. turbodetentoare. turbofer Turbină hidraulică pentru forări, s.n., pl. turbofogre. turboforaj (min.) Forare cu ajutorul turbo forului, s.n., pl. turboforflje.
turbogeneratar Agregat format dintr-o turbina care pun© în mişcare un generator electric de mars putere. s.n.,pl. turbogeneratogre.
turboinjectar (-bo-in-) Injector dotat cu o turbină, s.n., pl, turboiniectoare.
turbomotfir Grup format dintr-un motor şi o turbină, montate pe acelaşi arbore de transmisie, s.n., pl, turbo-motoare.
turbopampă Agregat format dintr-o pompa acţionată de o turbina, s.f., g.-a. art. turbopempei, pl, turbopempe, turbopropulsflr Motor tennie de avion la care forţa de propulsie se realizează prin intermediul elicei. s,n„ pl. turbopropulsoare.
turboreactor (-re-ae-) Agregat format dintr-o turbina eu gaze şi un compresor folosit pentru propulsia prin reacţie a unui avion, s.n., pl, turboreactoare, turboreftcţle (-re-ac-ţi-e) Forţa de propulsie a unui avion, produsa de un turboreactor, s.f., an. turboreieţia, g,-d. art. turboreieţiei, pl turboreaeţii, art. turboreacţiile. turbas.-oftsă (despre terenuri) Cu turbai, adj., pl. turbaşi,-ogse,
turbostatoreactfir (-re-ae-) Agregat de propulsie pentru avioane de mare viteză format dintr-un turboreactor şi un statoreaetor. s.n,, pl. turbostatoreactoare, turbosuflantă Suflanta eu rotor, s.fi, g.-d. art. turbosu-flantei, pl. turbosuflante.
turbotrgn Tren foarte rapid acţionat de motoare eu
turbină, s.n., pl. turbotrsnuri.
turbotrepan Trepan acţionat de o turbină, s.n., pl. tur-
botrepane.
turboventilatar Agregat alcătuit dintr-un ventilator şi
o	turbină, s.n., pl. turboventilatoare. turbulent,-ă 1. Care produce dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (fig., despre fluide) Care prezintă vârtejuri, agitaţie, adj., pl. turbulenţi,-te. turbulenţă 1. Tulburare, dezordine. 2. (fiz.) Stare a unui fluid, în care există vârtejuri, s.f, g.-d. art. turbulenţei, pl. turbulenţe, turbura v. tulbura, turburare v. tulburare, turburător,-oare v. tulburător, turbure v. tulbure, turbureală v. tulbureală, turburel-,ea v. tulburel. turburiu,-ie v. tulburiu. turburas,-oasă v. tulburos. turc,-ă (Locuitor) din Turcia. /Cum e -ul şi pistolul = cum e omul aşa sunt şi faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) ~ii, se spune pentru a tempera graba nejustificată a cuiva. A fi ~ (sau ca ~ul) = a fi foarte încăpăţânat, a nu ţine seama de nimic. ~ul plăteşte, se spune despre cineva care este silit să plătească paguba sau cheltuiala făcută de alţii. //(p. ext.) (Persoană) de religie mahomedană, adj., s.m., pl. turci,-ce.
turca Capră (3), brezaie (1). s.f, neart. turcă, g.-d. art. turcii.
turcaleţ Zmeu. s.n., pl. turcalsţe. turcă Limbă turcică vorbită de turci, s.f, g.-d. art. turcei.
turcesc,-ească Referitor la turci şi la Turcia. /Cafea ~ = băutură preparată din cafea măcinată fin, fiartă în apă cu adaos de zahăr. Baie - = baie cu aburi; saună. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă se spune despre bărbaţii spâni şi cu zbârcituri pe faţă. adj., pl. turceşti, turceşte în felul turcilor, ca turcii. /A sta ~ = a sta cu picioarele încrucişate sub corp. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) ~ = a vorbi fără înţeles, adv. turchestan.-ă (Locuitor) din Turkestan. adj., s.m. şi fi, pl. turchestani,-e.
turci 1. refl. şi tr. A (se) asimila cu populaţia turca. 2, refl. (fam.) A se îmbată, vb. IV. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. turcesc, imperf. 3 sg. turcea; conj. prez. 3 sâ turcească, turele,>ă (în sintagma) Limbi ~ - (la pi.) familie de limbi înrudite (turca, tătara), vorbite pe un teritoriu cuprins între sud-estul Europei, Siberia şi China; (la sg.) fiecare dintre limbile care aparţin acestei familii. adj.,pl turciei,-ce.
türelme Totalitatea turcilor; mulţime de turci, s.fi, g.-d. art. turcimii.
turcire Acţiunea de a (se) turci, s.fi, g,-d, art. turcirii, turc sm Cuvânt împrumutat din limba turca firi a fi asim lat. s.n., pl. turcisme,
turcoaică Locuitoare din Turcia, s.fi, g.-d. art. turcoaicei, pl. turcoaice.
turcogz1 Albastru-verzui (ca peruzeaua), adj, invar, turcoaz2 Culoare albastri-verzuie, s,n. turcoază Peruzea. s,fi, g.-d. art. tureoazei, pl. tureoaze, turcofll,-! (Persoana) care admira tot ceea ce este turcesc, adj., s.m. şi fi, pl. tureofili,-e, turcolflg Specialist în turcologie, s.m., pl. turcoi&gi. turcologle Disciplină eare studiază limba, cultura şi civilizaţia turca, s.fi, art. tureologia, g.-d. art. turcologiei. turculgţ Diminutiv al lui ture, s.m,, pl. turculgţi. turdean.-ă (Locuitor) din oraşul Turda, adj., s.m., pl. turdgni,-e.
turdeancă Locuitoare din oraşul Turda, s.fi, g.-d. art. turdgncei, pl. turdgnce. tureac v. tureatcă.
tureatcă 1. Carâmb (la cizmă). 2. (înv., reg.) Ciorap fără talpă, făcut din dimie sau postav, care acoperă piciorul de la gleznă la genunchi, [var. turgac s.n.] s.f, g.-d. art. turgteii, pl. turstei.
turelă Locaş blindat, fix sau mobil, care adăposteşte armamentul de artilerie la tancuri, nave de luptă, cazemate etc. s.f, g.-d. art. turelei, pl. turele, turf (livr.) Hipodrom; (p. ext.) cursă de cai. s.n., pl. turfiiri. turfist (livr.) Amator de curse de cai. s.m., pl. turfişti. turgescgnt,-ă (med.) Umflat, adj., pl. turgescenţi,-te. turgescenţă 1. (med.) Umflare locală a unui ţesut din cauza acumulării de lichide. 2. (bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. s.fi, g.-d. art. turgescenţei.
turgor 1. Turgescenţă (1). 2. Stare de uşoară tensiune a unei celule, a unui ţesut animal sau vegetal, s.n. turicel Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunze dispuse în rozetă şi acoperite de peri. s.m., pl. turicei, art. turiegii.
turingit Silicat natural de aluminiu şi de fier. s.n. turism 1. Acţiunea de a călători în scop recreativ; drumeţie. 2. Activitate prestatoare de servicii privind turismul (1). 3. Autoturism, s.n., pl. (3) turisme, turist,-ă Persoană care practică turismul (1). s.m., pl. turişti; s.f, g.-d. art. turistei, pl. turiste. turistic,-ă Referitor la turism (1). adj., pl. turistici,-ce.
turiţă
1266
turiţă Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze acoperite cu peri care se agaţă de haine, s.f, g.-d. art. turiţei, pl. turiţe.
turkmen,-ă (Locuitor) din Turkmenia. adi., s.m. şi f, pl. turkmgni,-e.
turkmgnă Limba vorbită de turkmeni. s.f., g.-d. art. turicmgnei.
turlac,-ă (pop., fam.) Ameţit (de băutură); cherchelit. adj.,pl. turlâci,-ce.
turla 1. Construcţie de formă cilindrică sau prismatică poligonală, care se înalţă deasupra acoperişului unei biserici. 2. Construcţie aşezată deasupra unei guri de sondă, pentru a servi la susţinerea şi manevrarea utilajelor în timpul exploatării, s.f, g.-d. art. turlei, pl. turle, turlăci refl. (pop., fam.) A se ameţi de băutură, vb. IV, ind. prez. 3 se turlăceşte, imperf. 3 sg. se turlăcea; con/, prez. 3 să se turlăcească.
turljst Muncitor care lucrează la montarea turlelor (2). s.m., pl. turlişti.
turmac (reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund şi îndesat sau înalt şi gras. s.m., pl. turmaci. turrnalină Mineral cristalizat format din silicaţii de sodiu, calciu, magneziu şi aluminiu, folosit ca piatră semipreţioasă. s.f., g.-d. art. turmalinei, pl. turmaline. turmă 1. Grup (mai) mare de oi (sau de alte animale) care trăiesc împreună. 2. (depr.) Mulţime de oameni (în dezordine). 3. (bis.) Totalitatea credincioşilor, s.f, g.-d. art. turmei, pl. turme.
turmenta refl. şi tr. (livr.) A (se) îmbăta, vb. I, ind. prez. 3 turmentează.
turmentare Acţiunea de a (se) turmenta, s.f, g.-d. art. turmentării, pl. turmentări.
turn 1. Construcţie prismatică sau cilindrică înaltă, din zid, lemn sau beton, făcând parte (de obicei) dintr-un complex arhitectural. 2. ~ de extracţie = construcţie de suprafaţă situată deasupra gurii unui puţ de mină şi prevăzută cu diverse utilaje. ~ de sondă = turlă (2). ~ de apă = castel de apă. ~ de răcire = construcţie de zid, de beton etc. în care apa dintr-o instalaţie termică cedează o anumită cantitate de căldură. ~ de control = construcţie foarte înaltă, din care se dirijează zborurile dintr-un aeroport. ~de fildeş, expresie care indică izolarea unui scriitor, a unui artist de viaţa socială, politică, de realitate. 3. (rar) Coş de fabrică. 4. Tură2, s.n., pl. turnuri. turna1 tr. A. l.A vărsa, a face să curgă un fluid în sau pe ceva. IA ~ ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înţelegere şi compasiune. A gaz peste foc = a aţâţa şi mai tare pe cineva, şi a bea foarte mult. Ilintr. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar, pentru a obţine prin solidificare un obiect de forma tiparului. B. (fig.) l.(fam.) A compune ceva (la repezeală). //A face un lucru cu uşurinţă, într-un timp scurt. A ~t o casă cu două etaje. !A ~ (la) copii = a face mulţi copii (unul după altul). 2. (fam.) A băga pe cineva la închisoare. 3. A bate, a trage pumni cuiva.
C.	(fig., fam.) A denunţa, a pâri pe cineva, vb. I, ind. prez. 3 toarnă.
turna2 tr. A înregistra pe peliculă secvenţe care vor alcătui un film cinematografic, vb. I, ind. prez. 3 turnează.
turnant,-ă Care se roteşte în jurul unui ax central; rotitor. /Uşă (sau poartă) ~ = uşă (sau poartă) cu mai multe aripi care se rotesc în jurul unui ax central. Placă ~ = placă mobilă cu şine, existentă în depouri şi ateliere, care permite întoarcerea locomotivelor şi a vagoanelor sau trecerea lor de pe o linie pe alta. adj., pl. turnanţi,-te. turnantă 1. Mişcare circulantă; rotire. //Loc unde coteşte un drum, o pistă de sport etc. 2. Mică etajeră pentru cărţi, care se roteşte în jurul unui ax central, s.f, g.-d. art. turnantei, pl. turnante.
turnare1 Acţiunea de a turna’, s.f, g.-d. art. turnării, pl. turnări.
turnare2 Acţiunea de a turna2, s.f, g.-d. art. turnării, pl. turnări.
turnat1 Turnare1, s.n. turnat2 Turnare2, s.n.
turnat3,-ă 1. Obţinut prin turnare1. Oţel 2. (fig., despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) Care se potriveşte exact pe corpul cuiva, adj., pl. turnaţi,-te. turnător,-oare 1. Muncitor specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (fig., fam., depr.) Denunţător, s.m., pl. turnători; s.f, g.-d. art. turnătoarei, pl. turnătoare, turnătorie 1. Atelier, secţie în care se toarnă1 metalele.
2.	Meseria turnătorului (1). 3. (fig., fam., depr.) Denunţ, calomnie, s.f, art. turnătoria, g.-d. art. turnătoriei, pl. (1, 3) turnătorii, art. turnătoriile.
turnean,-ă (Locuitor) din Tumu Măgurele, adj., s.m., pl. turngiiij-e.
turneancă Locuitoare din Tumu Măgurele, s.f, g.-d. art. tumgncei, pl. tumence.
turnesol Materie colorantă extrasă din anumite specii de licheni, folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluţii, s.n. turneu 1. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic pentru a da reprezentaţii în diferite localităţi sau ţări.//. Deplasare a unei echipe sportive pentru a susţine o serie de competiţii, —fulger = turneu de durată scurtă. 2. Călătorie oficială a unei personalităţi politice în diferite localităţi (sau ţări) după un program stabilit dinainte, s.n., art. tumgul, pl. turnee, turnichgt 1. (mar.) Rolă montată pe un ax vertical de metal, care permite schimbarea direcţiei unei parâme sau a unui lanţ de ancoră. 2. Masă rotativă (folosită în industrie) pe care se pun sticlele pentru a fi umplute.
3.	Dispozitiv din bare în cruce, instalat la intrarea în parcuri, stadioane etc., care se roteşte, permiţând trecerea unei singure persoane, s.n., pl. tumichgte.
turnir întrecere medievală în care cavalerii se luptau cu diferite arme în cadrul unei serbări, s.n., pl. tumiruri. turnişor Turnuleţ, s.n., pl. tumişogre. turnuleţ Diminutiv al lui turn; turnişor. s.n., pl. tur-nulgţe.
turnură A. 1. Schimbare neaşteptată, întorsătură intervenită în desfăşurarea unor evenimente. 2. Aspect sub care se prezintă lucrurile, fenomenele; (spec.) fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. B. Bucată de stofă sau perniţă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie, s.f, g.-d. art. turnurii, pl. turnuri, turnus Interval, perioadă de timp în care se desfăşoară complet un anumit proces; grafic de servicii, s.n., pl. tumusuri.
turpitudine (livr.) Faptă neruşinată, mârşavă, s.f, g.-d. art. turpitudinii, pl. turpitudini, turta-lupului (bot., pop.) Numele popular al seminţelor unui arbore din India, din care se extrage stricnina, s.f. art., g.-d. art. turtei-lupului.
turta-vacii (pop.) Ciupercă comestibilă de culoare cafenie sau galbenă-roşcat, acoperită cu o substanţă vâscoasă. s.f. art., g.-d. art. turtei-vacii. turtă 1. Pâine făcută din aluat nedospit sau din mălai, de formă rotundă şi plată. IA face (pe cineva) ~ = a bate foarte tare pe cineva, (adv.). A se face (sau a se îmbăta) ~ = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) ~a = a sărbători un an de la naşterea unui copil. 2. Nume generic pentru diverse prăjituri. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din seminţele de floarea-soarelui etc. 4. Plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, spinoase, şi cu flori alburii, s.f, g.-d. art. turtei, pl. turte.
1267
tutunărit
turtă dulce Produs de patiserie făcut din făină, miere, ouă, nuci sau migdale, s.f + adf turti tr. şi refl. 1. A (se) deforma prin apăsare; a (se) aplatiza. Iltr. A strivi prin apăsare puternică (accidentând, omorând). 2. (fig., fam.) A face să-şi piardă sau a-şi pierde energia, entuziasmul, elanul. 3. (fig., fam.) A (se) îmbăta (tare), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 să turtească, turtire Acţiunea de a (se) turti, s.f, g.-d. art. turtirii, pl. turtiţi.
turtişoară Diminutiv al lui turtă; turtiţă. s.f., g.-d. art. turtişoarei, pl. turtişoare.
turtiţă Turţişoară. s.f, g.-d. art. turtiţei, pl. turtiţe. turturea/turturică Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului, s.f, art. turtureaua/turturica, g.-d. art. turturelei, pl. turturele, art. turturelele.
turturgl Bărbătuşu! turturelei, s.m., pl. turturei, art. tur-tureii.
turturică v. turturea.
turui intr. 1. (fam.) A vorbi mult şi repede, fără a spune lucruri importante. 2. A hurui, a durui. 3. (despre turturele şi porumbei) A gurlui. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. turui, 3 turuie, imperf. 3 sg. turuia; conj. prez. 3 să turuie, turuijilă (fam) Faptul de a turui; turuitură. s.f., g.-d. art. turuişlii, pl. turuieli.
turuitură (-ru-i-) (fam.) Turuială. s.f, g.-d. art. furniturii, pl. turuituri.
tus- Element de compunere care înseamnă „toţi”, „laolaltă”, „împreună”, tuscinci (pop.) Toţi cinci. num. col. tuse Act reflex, format dintr-o inspiraţie scurtă urmată de o expiraţie bruscă şi zgomotoasă, cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea unor corpuri străine în trahee etc. s.f., art. tuşea, g.-d. art. tusei, tuset (rar) Tuse prelungită, s.n., pl. tusete. tusigen,-ă (med.) Care produce tuse. adj., pl. tusigeni,-e. tus la ma Mâncare preparată din burtă şi din picioare de vacă. s.f, g.-d. art. tuslamalei, pl. tuslamale. tusor Mătase naturală produsă de larvele unor specii de fluturi de noapte, din care se confecţionează paraşute, umbrele etc. s.n.
tuspatru (pop.) Toţi patru. num. col. tusşapte (pop.) Toţi şapte. num. col. tusşase (pop.) Toţi şase. num. col. tustrei (pop.) Toţi trei. num. col. tuş 1. Cerneală specială (mai ales neagră) folosită la aplicarea ştampilelor, la anumite desene, în poligrafie etc. 2. Substanţă solidă sau lichidă obţinută din negru de fum. //Desen executat în tuş (2). s.n., pl. tuşuri, tuşa tr. (livr.) 1. A emoţiona. 2. A verifica netezimea suprafeţelor metalice de contact de sprijin ale unui element de maşină. 3. A atinge, vb. I, ind. prez. 3 tuşează, / pl. tuşăm; ger. tuşând.
tuşare (livr.) Acţiunea de a tuşa. s.f, g.-d. art. tuşării, pl. tuşări.
tuşaveraj (la scrimă) Raport dintre punctele obţinute într-un meci de cei doi adversari, s.n. tuşă1 A. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată
o	literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii a maşinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Clapă de orgă sau de pian. B. 1. Linie care delimitează un teren de joc. 2. Scoatere a mingii dincolo de tuşă (1). C. (la scrimă) Lovitură care atinge pe adversar. D. Manieră de a aplica vopseaua pe pânza unui tablou, caracteristică pentru stilul unui pictor, s.f, g.-d. art. tuşei, pl. tuşe.
tuşă2 (pop.) Mătuşă, s.f, art. tuşa, g.-d. art. tuşii, tuşeu 1. (med.) Palpare a unui organ intern spre a constata starea lui de sănătate; metodă de investigare a unei
cavităţi naturale. 2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul executării unei piese muzicale.
3.	(impr.) Tuşă1 (1). s.n., pl. tuşeuri. tuşi intr. A avea accese de tuse. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tuşesc, imperf. 3 sg. tuşea; conj. prez. 3 să tuşească; ger. tuşind.
tuşică (fam.) Diminutiv de la tuşă2, s.f., g.-d. art. tuşicăi/tuşicii/tuşichii, pl. tuşici. tuşigr (-şi-er) Arbitru secundar care supraveghează desfăşurarea unui joc sportiv de pe marginea terenului. s.m., pl. tuşieri.
tuşieră (-şi-e-) Cutie de metal care conţine o perniţă îmbibată cu tuş, folosită la umezirea ştampilei, s.f, g.-d. art. tuşierei, pl. tuşiere.
tuşina tr. (reg.) 1. A tunde oile pe sub pântece şi între picioarele dinapoi, pentru a uşura mulsul şi suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustăţile cuiva.
3.	A tăia firele destrămate de la capetele sau de pe marginile unor ţesături. 4. A tunde iarba, a aranja frunzişul unor arbori sau arbuşti, vb. I, ind. prez. 3 tuşinează. tuşinare (reg.) Acţiunea de a tuşina. s.f, g.-d. art. tuşinării, pl. tuşinări.
tuşinat (reg.) Faptul de a tuşina. s.n., pl. tuşinaturi. tuşinătură (reg.) Lână scurtă obţinută prin tuşinarea oilor, s.f, g.-d. art. tuşinăturii, pl. tuşinătjjri. tuşit Acces de tuse; tuşitură. s.n. tuşitură (rar) Tuşit, s.f, g.-d. art. tuşiturii, pl. tuşituri. tută1 (pop.) Persoană care vorbeşte vrute şi nevrute; (p. ext.) prostănac, tont. s.f, g.-d. art. tutei, pl. tute. tută2 Instrument în formă de cilindru, folosit pentru scoaterea ţevilor rămase accidental în gaura unei sonde. s.f, g.-d. art. tutei, pl. tute.
tutela, tr. A avea pe cineva în grija sa; a proteja, a
patrona, vb. I, ind. prez. 3 tutelează.
tutelaj (rar) Tutelă, s.n., pl. tutelaje.
tutelar,-ă Referitor la tutelă; care protejează.
/Organism ~ = organ al administraţiei de stat, al unei
organizaţii obşteşti etc., care are în subordine o instituţie
sau o organizaţie, adj., pl. tutelari,-e.
tutelare Acţiunea de a tutela, s.f., g.-d. art. tutelării.
tutelă 1. Instituţie legală care ocroteşte drepturile unui
minor sau ale unei persoane puse sub interdicţie.
2. Control asupra unui teritoriu dependent. 3. Ocrotire,
sprijin, s.f., g.-d. art. tutelei, pl. tutele.
tutare,-oare Persoană autorizată să exercite dreptul de
tutelă (1). s.m., pl. tutQri; s.f, g.-d. art. tutoarei, pl.
tutoare.
tuti-frutti (it.) 1. Cremă glasată din tot felul de fructe.
2.	Băutură răcoritoare preparată din diferite fructe.
3.	(fig.) Amestecătură, s.n.
tutu (tütü) (fr.) Costum de dans pentru balerine, făcut din mai multe fuste suprapuse, scurte şi transparente. s.n., art. tutu-ul, pl. tutu-uri.
tutui tr. şi refl. recipr. A(-şi) spune „tu” (ca termen de adresare); a fi în relaţii familiare cu cineva, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. tutuiesc, imperf. 3 sg. tutuia; conj. prez. 3 să tutuiască.
tutuială Tutuire. s.f., g.-d. art. tutuielii, pl. tutuieli.
tutuire Faptul de a (se) tutui; tutuială, tutuit, sj., g.-d.
art. tutuirii, pl. tutuiri.
tutuit Tutuire. s.n., pl. tutuituri.
tutun1 Plantă erbacee cu frunze mari şi moi, de culoare
verde-închis. s.m.
tutun2 1. (colectiv) Frunze de tutun1. 2. (înv.) Pachet de tutun2 (1). s.n., pl. tutunuri.
tutunărie 1. Plantaţie de tutun1. 2. (înv.) Tutungerie. s.f, art. tutunăria, g.-d. art. tutunăriei, pl. tutunării, art. tutunănile.
tutunărit (rar) 1. Faptul de a cultiva tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. s.n.
tutungeregsă (fam.) Tutungioaică. s.f., g.-d. art. tutungergsei, pl. tutungergse.
tutungerie Prăvălie în care se vând ţigări, chibrituri, ziare etc; tutunărie (2). s.f, art. tutungeria, g.-d. art. tutungeriei, pl. tutungerii, art. tutungeriile, tutungioaică (rar) Femeie care vinde într-o tutungerie; tutungereasă. s.f, g.-d. art. tutungiogicei, pl. tutun-gioaice.
tutungiu Bărbat care vinde într-o tutungerie, s.m., art. tutungiul, pl. tutungii, art. tutungiii.. tutuniu,-ie De culoarea frunzelor de tutun uscate; cafe-niu-verzui. adj., pl. tutunii.
TVA (tevea) (fin.) Taxă pe valoarea adăugată, s.n. tverdu Numele literei „t” din alfabetul chirilic, s.m. tweed (tuid) (angl.) Stofa de lână, cu fibre lungi, de culori diferite, s.n., pl. tweeduri, tweeter (tuitâr) (angl.) Difuzor special pentru frecvenţe foarte înalte, s.n.
twist ţtuist) Dans modem de perechi, caracterizat prin mişcări foarte ritmate, răsuciri şi balansări ale corpului. s.n., pl. twisturi.
T,t
■ + m
ţ1 (ţe/ţî) A douăzeci şi cincea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. ţ/ţ-uri. ţ2 (ţî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. ţ. ţa/ţa-ţa Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele şi oile. inter/'.
ţac/ţac-ţac Cuvânt care imită zgomotul produs de tăierea unui material cu foarfeca. interi. ţac-pac Repede, cât ai clipi din ochi. loc. adv. ţafandache (fam,) Tânăr sclivisit şi ridicol; fante. s.m. şi f.,g.-d. lui ţafandache, pl. ţafandache. ţagia 1. Semifabricat din oţel din eare se laminează bare sau se forjează piese. 2. Partea ascuţita a unui par. ICu ochii ~ H cu ochii ţinta, pironiţi, s.f, g.-d. art. ţaglei, pl. ţaşle.
ţan-ţâh (rar) Cuvânt eare imită lătratul câinelui; ham. inter/.
taică1 (rea,) Drojdie (pentru dospirea aluatului), s.f, g.-d. art. ţaieii.
teică2 (reg.) Ţaţă. s.f., g.-d. art. ţflicăi/ţflieii/ţfliehii. ţal (înv.) Chelner eare încasa costul consumaţiei, s.m.. pl. ţali.
ţambal Instrument muzical de percuţie, ale cirul coarde metalice sunt lovite eu două ciocănele speciale, ipl. ţambale,
ţambalagju Muzicant care cânta la ţambal; ţambalist, s.m., art, ţambalagiul, pi ţambalagii, art. ţambalagiii. ţambalist Ţambalagiu, s.m., pl. ţambal işti. ţtmbră Scânduri groasă cu care se căptuşesc pereţii unei gaierii de mină sau ai unei ftntAni ori din care se fac garduri; construcţie din astfel de scânduri, s.f, g.-d. art. {ambrei, pl. ţtmbre,
ţancVţanc-ţanc Cuvânt care imita zgomotul produs de lovirea unor metale, inter/.
?nc2 1. (în loc.) La - -■ la fix, la momentul potrivit, (reg.) Beţişor crestat cu care se măsoară laptele la stână sau ţuica în cazan, s.n., pl. (2) ţancuri, ţanc3 (reg.) Vârf ascuţit de stâncă; vârf de deal; culme. s.n.,pl. ţancuri.
ţandăra Aşchie care se desprinde dintr-un lemn sau dintr-o piatră, prin spargere sau cioplire. lA-i sări (cuiva) ~a = a se supăra, [var. (reg.) ţandură, ţândără î.£] s.f, g.-d. art. ţăndării, pl. ţăndări, ţandură v. ţandără.
ţanţoş.-ă Mândru, semeţ; arogant, adj., pl. ţanţoşi,-e. ţap 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre şi al căprioarei. 2. Pahar special de bere, cu toartă; conţinutul unui astfel de pahar. 3. ~ ispăşitor = a) (în Biblie) ţap pe care marele preot îl încărca, la sărbătoarea ispăşirii, cu toate păcatele neamului lui Israel şi îl trimitea în deşert; b) (fig.) persoană învinuită pentru greşelile altcuiva, (fig., fam.) A sta ca un ~ logodit = a sta aiurit, zăpăcit.
4.	Epitet depreciativ pentru un preot, un călugăr sau un bărbat cu barbă, s.m., pl. ţapi. ţapapie Parâmă înfăşurată pe arborada unei nave, pe care îşi sprijină picioarele marinarii care lucrează la pânze, s.f, art. ţapapia, g.-d. art. ţapapiei, pl. ţapapii, art. ţapapiile. ţapjn v. ţapină.
ţapinar Muncitor forestier care manevrează buştenii cu ţapina^s.m., pl. ţapinari.
ţapină Unealtă alcătuită dintr-o bucată de oţel cu vârf ascuţit, prinsă într-o coadă de lemn, întrebuinţată la manevrarea buştenilor, [var. (reg.) ţapin s.n.] s.f, g.-d. art. ţapinei, pl. ţapine.
ţap-negru Masculul caprei negre, s.m., pl. ţapi-negri.
1269
ţărănos
ţapoş,-ă (reg., despre coamele animalelor) Drept şi ridicat în sus; (despre vite) cu coame drepte şi ridicate în sus. adj., pl. ţapoşi,-e.
ţap-roşu Masculul căprioarei, s.m., pl. ţapi-roşii. ţar Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave. s.m.,pl.\ari.
Ţara Românească Muntenia, s.prop.f., g.-d. Ţării Româneşti.
ţarat Stat condus de un ţar. s.n., pl. ţarate. ţară A. 1. Teritoriu locuit de un popor; (p. ext.) stat. 2. Regiune, ţinut, teritoriu. //Şes. 3. ~a nimănui = a) (în basme) ţară fără stăpân; b) spaţiu neocupat de armate între două fronturi. ~a lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fâră stăpân, unde fiecare face ce vrea. (fam.) Te joci cu ~a în bumbi? formulă prin care se atrage atenţia cuiva că greşeşte atunci când subestimează pe cineva sau ceva. A pune ~a la cale = a) a conduce, a administra o ţară; b) (ir.) a discuta o problemă importantă (de ordin politic) fâră a avea competenţa necesară. Peste nouă (sau şapte) mări (şi) peste nouă (sau şapte) ţări = foarte departe. A ajunge (sau a face, a rămâne) de poveste în - = a ajunge de pomină. 4. Locul în care s-a născut sau trăieşte cineva. 5. Mediu rural, sat. IDe (sau de la) ~ - de la sat; rural. B. 1. Locuitorii unei ţări (A.l). IA se pune cu ~a = a intra în conflict cu toată lumea.
2.	(înv.) Populaţia de la sate; ţărănime, [var. (înv.) ţeară s.£] s.f, g.-d. art. ţării, pl. ţări.
ţarc 1. Loc îngrădit unde se adăpostesc oile, vitele etc.; ocol. 2. îngrăditură făcută în jurul unei clăi de fân.
3.	îngrăditură din stinghii în care sunt ţinuţi să se joace, să meargă etc. copiii mici. 4. Numele unui joc de copii. s.n.,pl. ţarcuri.
ţarcă (pop., reg.) 1. (omit.) Coţofană. IA-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ~ = a fi limbut. 2. Epitet depreciativ dat unei femei guralive. 3. (fig., depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii), s.f., g.-d. art. ţărcii, pl. ţărci. ţarevici Titlu purtat de fiul ţarului desemnat ca moştenitor al tronului, s.m., pl. ţarevici. ţarigrădean,-ă (înv.) (Locuitor) din Ţarigrad. [var. ţărigrădean,-ă adj., s.m.] adj., s.m., pl. ţarigrădeni,-e. ţarigrădeancă (înv.) Locuitoare din Ţarigrad. s.f, g.-d. art. ţarigrădgncei, pl. ţarigrădgnce. ţarina Numele unui dans popular de perechi din zona Munţilor Apuseni; melodia acestui dans. s.f. art., neart. ţarină, ş.-d. art. ţarinei.
ţarină1 1. Teren cultivat; ogor, arătură. 2. (pop.) Teritoriul unei comune împreună cu hotarul ei. IPoarta ~ii = poartă făcută la intrarea (sau la ieşirea) unui drum într-un (sau dintr-un) sat. Gardul ~ii = gard care împrejmuieşte un sat. [var. (reg.) ţamă, (înv.) ţearină í/] s.f, g.-d. art. ţarinii, pl. ţarini.
ţarină* 1. Soţia ţarului. 2. Tilul dat împărătesei Rusiei.
s.f, g.-d. art. ţarinei, pl. ţarine.
ţarism Formă de guvernământ în care puterea absolută
aparţine ţarului; regimul ţarist, s.n.
ţarist,-ă (Adept, partizan) al ţarului sau al ţarismului.
adj., s.m. şi f, pl. ţarişti,-ste.
ţarnă v. ţarină1.
ţarţam (reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) zorzoane. s.n., pl. ţarţamuri.
ţâţă (pop.) 1. Mătuşă. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă. 3. Termen de alint dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 4. Epitet dat unei femei vulgare; mahalagioaică. s.f, g.-d. art. ţaţei, pl. ţaţe. ţăcăNe (reg., fam.) Barbă mică şi ascuţită; barbişon. s.f, art. ţăcălia, g.-d. art. ţăcăliei, pl. ţăcăHi, art. ţăcălnle. ţăcăneală 1. Faptul de a (se) ţăcăni. 2. Ţăcănit. IPe (sau in) ~ = pas cu pas, ritmic, //(fig.) Cicăleală. 2. (Fig.) Sminteală, ţicneală. s.f, g.-d. art. ţăcănelii, pl. ţăcăngli.
ţăcăni 1. intr. A produce un sunet ritmic (repetat) prin declanşarea unui mecanism. IA ~ (pe cineva) la cap = a plictisi (pe cineva) cu vorba. 2. refl. (fig.) A se sminti, a se ţăcăni, vb. IV, ind. prez. 3 sg. ţăcăne/ţăcăngşte, imperf. 3 sg. ţăcănea; conj. prez. 3 să ţăcăne/să ţăcănească, ţăcănit Faptul de a ţăcăni; zgomot repetat produs de un lucru care ţăcăneşte; ţăcănitură. s.n., pl. ţăcănituri, ţăcănitură Ţăcănit, s.f, g.-d. art. ţăcăniturii, pl. ţăcănituri.
ţăhni intr. (reg., despre câini) A lătra cu întreruperi; a chefni. vb. IV, ind. prez. 3 sg. ţăhngşte, imperf. 3 sg. ţăh-nea; conj. prez. 3 să ţăhnească. ţăhnit (reg.) Lătrat de câine (când urmăreşte vânatul); chefnit. s.n., pl. ţăhnituri.
ţăndări tr. (rar) A face ţăndări, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţăndăresc, imperf. 3 sg. ţăndărea; conj. prez. 3 să ţăndărească.
ţăndărică1 Diminutiv al lui ţandără; surcică. [var. (reg.) ţăndurică s.f.] s.f, g.-d. art. ţăndărglei, pl. ţăndă-rgle, art. ţăndărglele.
ţăndărică2 Om mic de statură, s.m. şi f, g.-d. lui ţăndărică, pl. ţăndărică.
ţăndărgs,-oasă (reg.) Care se face uşor ţăndări; care se sfărâmă, adj., pl. JăndărQşi,-oase. ţăndurică v. ţăndărică.
ţănţoşie (pop.) Mândrie, aroganţă, s.f, art. ţănţoşia, g.-d. art. ţănţoşiei.
ţăpoi (reg.) 1. Furcă mare, de fier, cu dinţii drepţi şi cu coada lungă. 2. Furcă de lemn în vârful căreia se fixează sacul de pescuit. 3. Căpriorul de la mijloc la casele ţărăneşti, s.n., pl. ţăpoaie.
ţăpoşjcă 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina aspră şi cu spice lungi. 2. Plantă din familia umbelife-relor cu flori albe sau trandafirii, s.f, g.-d. art. ţăpoşglei. ţăpuc (reg.) Diminutiv al lui ţap (1). s.m., pl. ţăpuci. ţăpulean (reg.) Ţap tânăr, s.m., pl. ţăpulgni. ţăran 1. Persoană care locuieşte în mediul rural, având ca ocupaţie principală agricultura şi creşterea vitelor; sătean. 2. (peior.) Persoană lipsită de maniere, de educaţie; mojic, s.m., pl. ţărani.
ţărancă 1. Femeie care locuieşte în mediul rural; săteancă. 2. (peior.) Femeie lipsită de maniere, de educaţie, mojică. 3. (iht., reg.) Babuşcă, ocheană. s.f, g.-d. art. ţărăncii, pl. ţărănci.
ţărăncuţă Diminutiv al lui ţărancă; ţărancă tânără, s.f, g.-d. art. ţărăncuţei, pl. ţărăncuţe, ţărăneasca Dans popular răspândit în nordul Moldovei; melodia acestui dans. s.f. art., neart. ţărănească, g.-d. art. ţărăngştii.
ţărănesc,-ească Referitor la ţărani; de ţărani. adj.,pl. ţărăneşti.
ţărăneşte Ca ţăranii, adv.
ţărănie 1. Starea, viaţa de ţăran. 2. Atitudine, vorbă ţărănească. 3. (peior.) Grosolănie, bădărănie, s.f., art. ţărănia, g.-d. art. ţărăniei, pl. (2) ţărănii, art. ţărămile. ţărănime Totalitatea ţăranilor; mulţime de ţărani, s.f., g-d. art. ţărănimii.
ţărănism (rar) 1. Tendinţă, preocupare a unor scriitori de a prezenta exclusiv subiecte inspirate din viaţa ţăranilor. 2. (depr.) Vorbă, faptă, comportare necivilizată, grosolană, s.n. _
ţărănist,-ă I. adj. în interesul ţăranilor. II. s.m. şi f. Adept al ţărănismului; membru al unui partid ţărănesc. adj., s.m. şi fi, pl. ţărănişti,-ste. ţărănoi (fam.) Augmentativ depreciativ al lui ţăran; persoană lipsită de educaţie, de maniere; mojic, s.m., pl. ţărănoi, art. ţărănQii.
ţărănos,-oasă (depr.) Grosolan, necioplit, adj., pl. ţărănaşi,-oase.
ţărână
1270
ţărână 1. Pământ sfărâmat mărunt. 2. Stratul de la suprafaţă al pământului. 3. Pământul care acoperă sicriul sau cu care se umple mormântul. /Fie-i ~a uşoară! = (formulă rostită când se vorbeşte despre un mort) odih-nească-se în pace! Praf şi ~ = nimic. 4. (fig.) Trup neînsufleţit; rămăşiţe pământeşti, [var. (reg.) ţimă s.f.] s.f, g.-d. art. ţăr|nei, pl. (4). ţărâne. ţărânos.-oâsă (despre pământ) Fărâmicios, uscat. adj., pl. ţărânoşi,-oase.
ţărcălam (reg.) 1. Compas folosit în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină, s.n., pl. ţărcălamuri. ţărcui tr. (pop) 1. A împrejmui, a îngrădi. 2. A adăposti vitele într-un ţarc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţărcu-iesc, imperf. 3 sg. ţărcuia; con/, prez. 3 să ţărcuiască. ţărcuşor Diminutiv al lui ţarc. s.n., pl. ţărcuşoare. Ţările de Jos Belgia, Olanda şi Luxemburgul, s.prop.f. pl. ţirile române Muntenia, Moldova, Transilvania, s.f. pl. + adj.
ţărigrădean,-ă v. ţarigrădean.
ţărişoară Diminutiv al lui ţară. s.f. g.-d. art. ţărişoarei,
pl. ţărişoare.
ţărm 1. Fâşie de pământ de-a lungul unei mări sau al unui ocean. 2. (fig.) Ţinut, meleag, [var. (înv.) ţărmur, ţărmure s.n.] s.n., pl. ţărmuri, ţărmul intr. (rar) A ajunge la ţărm. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. ţărmuiesc, imperf. 3 sg. ţărmuia; conj. prez. 3 să ţărmuiască.
ţărmuitsr.-oare (-mu-i-) (rar) Care mărgineşte, care înconjoară ceva. adj., pl. ţărmuiteri,-oare. ţirmur v. ţărm. ţirmure v. ţărm.
ţărmurean,-ă (rar) (Locuitor) de pe malul unei ape.
adj., s.m. şi f, pl. ţărmureni,-e.
ţărmureancă (rar) Locuitoare de pe malul unei ape.
s.f, g.-d. art. ţărmurencei, pl. ţărmursnce.
ţărmuri (înv.) 1. tr. A pune hotar, a mărgini; a îngrădi.
2.	refl. (despre ţări, regiuni) A se învecina. 3. refl. A trage
la ţărm. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţărmuresc, imperf.
3 sg. Jărmurea; con/, prez. 3 să ţărmurească.
ţărna v. ţărână.
ţăruş Par scurt care se înfige în pământ pentru a lega ceva de el sau pentru a marca un hotar, s.m., pl. ţăruşi, ţăţlcă (reg.) Diminutiv al lui ţaţă. s.f, g.-d. art. ţăţlcăi/ţăţici i/ţăţichi i, pl. ţăţici.
ţâfnă (pop., fam.) 1. Aroganţă, ifos. //Arţag. /A-i sări (cuiva) ~a = a se mânia. A umbla cu ~ în nas = a fi mereu pus pe ceartă. 2. Cobe. s.f, g.-d. art. ţâfnei, pl. ţâfne, ţâfni intr. (pop.) 1. (despre oameni) A pufni pe nas de mânie; a vorbi cu ciudă. 2. (despre animale) A sufla cu putere pe nări. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţâfngsc, imperf. 3 sg. ţâfhea; con/, prez. 3 să ţâfneaseă. ţâfnos,-oasă (pop.) Arţăgos, supărăcios, adj., pl. ţâfnQşi,-02se.
ţâhliş (reg.) Tufiş des. s.n., pl. ţâhlişuri. ţâmburuc Ţumburuş. s.n., pl. ţâmburuce. ţâmburuş v. ţumburuş.
ţânc (fam., uneori depr.) Copilaş, băieţaş, [var. (reg.) ţine s.m.] s.m., pl. ţânci.
ţin că (fam., rar) Fetiţă, copiliţă. s.f, g.-d. art. ţâncei, pl. tânce.
ţâncul-pământului 1. Rozător de culoare cenuşie-găl-buie, cu corpul subţire şi cu coada scurtă; şuiţă. 2. (în superstiţii) Animal fantastic închipuit ca un câine care trăieşte sub pământ, s.m. art. ţândără v. ţandăra, ţângău v. ţingău.
ţânţar1 Nume dat mai multor insecte diptere, cu corpul şi cu picioarele lungi şi subţiri. /A face din - armăsar = a exagera, s.m., pl. ţânţari.
ţânţar2 (la pl.) Nume dat populaţiei aromâne din Macedonia de către populaţia slavă localnică; (la sg.) persoană care face parte din această populaţie, s.m., pl. ţânţari, ţânţăraş (rar) Diminutiv al lui ţânţar1, s.m., pl. ţân-ţăraşi.
ţânţărime Mulţime de ţânţari1, s.f, g.-d. art. ţânţărimii. ţâpurj tr. (reg.) A scoate un strigăt puternic şi ascuţit în timpul cântecului, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţâpu-rgsc, imperf. 3 sg. ţâpurea; conj. prez. 3 să ţâpurească. ţâpuritoare (reg.) Femeie care ţâpureşte. s.f, g.-d. art. ţâpuritoarei, pl. ţâpuritoare.
ţâpuritură (reg.) Strigătură specifică în cântecele maramureşene. s.f, g.-d. art. ţâpuriturii, pl. ţâpurituri. ţâr1/ţâr-ţâr Cuvânt care imită zgomotul produs de greieri sau de un lichid care se scurge picurând, interj. ţâr2 1. Scrumbie mică, albastră, care se consumă sărată sau uscată. 2. (fig.) Om foarte slab. s.m., pl. ţâri. ţâră (pop.) Bucăţică, ruptură. IO ~ = puţin, niţel. A se face ~ = a) a se rupe; b) a se ghemui de fiică, s.f, g.-d. art. ţârei, pl. ţâre.
ţârău (reg.) Izvor a cărui apă este captată printr-un jgheab, s.n., art. ţârăul, pl. ţârgie. ţârâi 1. intr. şi tr. A curge sau a face să curgă câte puţin, picătură cu picătură, l/intr. unipers. A bura (1). 2. intr. (despre insecte şi despre unele păsări) A scoate sunete ascuţite, scurte şi repetate. 3. intr. (despre sonerie) A suna. 4. intr. A cânta la un instrument cu coarde scoţând sunete scurte şi tremurătoare, lipsite de adâncime, [var. ţârcâi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 sg. ţgrâie, imperf. 3 sg. ţârâia; conj. prez. 3 să ţârâie.
ţârâială Faptul de a ţârâi; (concr.) ploaie de scurtă durată, [var. ţârcâială í-./T] s.f, g.-d. art. ţârâielii, pl. ţârâigli.
ţârâlt1 (în legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcuşului, fără rezonanţă; tremurat. adv.
ţârâlt2 Faptul de a ţârâi; (concr.) zgomotul produs astfel; ţârâitură. s.n., pl. ţârâituri. ţârâita (în loc.) Cu~ = (puţin) câte puţin. loc. adv. ţârâitură (-râ-i-) Ţârâit2. [var. ţârcâitură i./Ţ s.f, g.-d. art. ţârâiturii, pl. ţârâituri.
ţâre Cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid care cade într-un vas, puţin câte puţin, interj. ţârcâi v. ţârâi. ţârcâială v. ţârâială. ţârcâitură v. ţârâitură.
ţârcovnic (pop.) Persoană care are în grijă curăţenia şi buna rânduială a unei biserici; (p. ext.) cântăreţ, dascăl de biserică, s.m., pl. ţârcovnici. ţârcovnicesc,-ească (pop.) Referitor la ţârcovnic. adj., pl. ţârcovniceşti.
ţârfă (reg.) 1. Nisip, ţărână. 2. Nisip amestecat cu apă, folosit la zidărie; tencuială făcută din lut amestecat cu paie. s.f, g.-d. art. ţârfei.
ţârică (pop.) Diminutiv al lui ţâră; ţărişoară, ţârucă. s.f, g.-d. art. ţâricii.
ţărişoară (reg.) Ţârică. s.f, g.-d. art. ţărişoarei, ţârlăl v. ţârlâi.
ţârlâi intr. (rar, despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone şi puţin armonioase; (despre instrumentişti) a cânta în acest fel. [var. ţârlăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 ţârlâie, imperf. 3 sg. ţârlâia; conj. prez. 3 să ţârlâie. ţârlâit Acţiunea de a ţârlâi. [var. ţurluit s.n] s.n., pl. ţâr-lâituri.
ţârlâitoare (-lâ-i-) (rar) Termen depreciativ pentru un instrument muzical stricat, dezacordat, s.f, g.-d. art. ţârlâitorii, pl. ţârlâitQri.
ţârlâi tor,-oare (-lâ-i-) (rar) Care ţârlâie. adj., pl. ţârlâi-tori,-oare.
1271
ţese
ţârlâitură (-lâ-i-) (rar) Cântare nearmonioasă la un instrument muzical, s.f., g.-d. art. ţârlâiturii, pl. ţârlâi-turi.
ţârucă (reg.) Ţârică. s.f., g.-d. art. ţârncii. ţâşni intr. 1. (despre lichide, gaze) A ieşi cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. 2. (despre fiinţe) A intra sau a ieşi brusc de undeva; a se repezi.
3.	A izbucni cu putere, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţâşnesc, imperf. 3 sg. ţâşnea; conj. prez. 3 să ţâşnească, ţâşnire Acţiunea de a ţâşni; apariţie bruscă, s.f, g.-d. art. ţâşnirii, pl. ţâşniri.
ţâşnitor,-oare Care ţâşneşte. /Fântână ~ = fântână arteziană, adf, pl. ţâşnitari,-oare. ţâşnitură Faptul de a ţâşni; ceea ce ţâşneşte de undeva. s.f, g.-d. art. ţâşniturii, pl. ţâşnituri. ţâşti Cuvânt care sugerează mişcarea bruscă şi precipitată a cuiva care ţâşneşte de undeva, interj. ţâşti-bâşti (fam.) Om de statură mică şi slab, care nu are astâmpăr. //Om neînsemnat, s.m. şi f, g.-d. lui ţâşti-bâşti, pl. ţâşti-bâşti.
ţâţa-caprei 1. (bot.) Barba-caprei. 2. Plantă erbacee cu frunzele alungite şi cu florile galbene-aurii. s.f. art., g.-d. art. ţâţei-caprei.
ţâţâcă (reg.) Diminutiv al lui ţaţă. s.f., g.-d. art. ţâţacăi/ţâţachii/ţâţacei, pl. ţâţace. ţâţa-fiului Plantă cu rizom scurt şi gros, cu flori roşii şi cu frunze ovale, care creşte în zona de munte. s.f. art., g.-d. art. ţâţei-fiului.
ţâţa-mielului Urechelniţă (B). s.f. art., g.-d. art. ţâţei-miglului.
ţâţa-oii (reg.) Plantă erbacee, cu frunze ovale în formă de rozetă, cu flori galbene; ciuboţica-cucului; degetar. s.f. art., g.-d. art. ţâţei-oii.
ţâţa-vacii 1. Varietate de viţă-de-vie; razachie. 2. Ciuboţica-cucului. s.f. art., g.-d. art. ţâţei-vacii. ţâţă (pop.) 1. Sân, mamelă; (spec.) fiecare dintre prelungirile ugerului la animalele mamifere femele. /Copil de ~ = sugar. La ~ = la sân, la piept. A da ~a = a alăpta. A avea ~ = a avea lapte suficient pentru a-şi alăpta copilul. 2. Gurgui al urciorului sau al unui ibric, pe unde curge lichidul; cioc. 3. (pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor, s.f, g.-d. art. ţâţei, pl. ţâţe. ţâţâi intr. 1. (despre insecte şi despre unele păsări) A târâi. 2. (despre oameni) A scoate un sunet asemănător unui „ţ” prelungit. 2. A tremura de frică. /A-i ~ (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a tremura de frică. vb. IV, ind. prez. 3 ţâţâie, imperf. 3 sg. ţâţâia; conj. prez. 3 să ţâţâie. ţăţâit Faptul de a ţâţâi; sunetul ascuţit, strident, s.n., pl. ţâţâituri.
ţâţână 1. Balama. /A scoate (pe cineva) din ~i - a supăra, a înfuria pe cineva. 2. Ligament elastic care uneşte cele două valve ale unei scoici. 3. (pop.) Rădăcina unui furuncul, s.f, g.-d. art. ţâţânii, pl. ţâţâni, ţâţişoâră (pop.) Diminutiv al lui ţâţă (1); ţâţucă. s.f, g.-d. ţâţişoarei, pl. ţâţişoare.
ţâţos.-oasă (pop.) Cu sâni mari. adj., pl. ţâţoşi,-oase. ţâţucă (reg.) Ţâţişoâră. s.f, g.-d. art. ţâţucii, pl. ţâţuci. ţeapă1 1. Par lung, ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de tortură). 2. Prelungire ascuţită a spicelor de cereale; (la pl.) resturile tulpinilor unor foioase rămase în pământ după secerare. 3. Aşchiuţă, ghimpe, s.f, g.-d. art. ţepii, pl. ţepi. ţeâpă2 (fam.) înşelăciune. IA da (sau a trage) ~ = a înşela, s.f, g.-d. art. ţepei, pl. ţgpe.	_
ţeapăn,-ă 1. Lipsit de elasticitate; rigid, tare. 2. încremenit, înlemnit; (p. ext.) lipsit de viaţă, inert. 3. Solid, trainic. 4. (despre fiinţe) Voinic, robust. 5. (pop.) Straşnic, grozav, adj., pl. ţepeni,-e. ţeară v. ţară. ţearină v. ţarină1.
ţeastă (pop.) 1. Craniu, scăfârlie; (p. ext.) cap (1). 2. Carapace, s.f, g.-d. art. ţgstei, pl. ţgste. ţeavă 1. Piesă de metal, de cauciuc etc., de formă cilindrică şi goală în interior, având diferite întrebuinţări. ~ de eşapament. 2. (la armele de foc) Cilindru de oţel prin care trece proiectilul. 3. Tub cilindric pe care se înfăşoară fibrele textile, s.f, g.-d. art. ţgvii, pl. ţevi. ţechin Veche monedă de aur, arabă şi italiană, s.m., pl. ţechini.
ţel 1 . Obiectiv final, ţintă spre care tinde cineva; (p. ext.) scop. 2. (înv.) Punct, semn pe care îl ocheşte cineva când trage cu arma. //Cătarea puştii, lîn ~ sau în ~ul puştii = în bătaia puştii. //Dispozitiv de ochire aşezat în interiorul lunetei unei arme. s.n., pl. ţgluri. ţelină1 Plantă erbacee aromată din familia umbelife-relor, cultivată ca plantă culinară, s.f, g.-d. art. ţglinei, pl. ţgline.
ţglină2 (reg.) 1. Pământ care nu a fost lucrat niciodată sau care a rămas mult timp nelucrat; pârloagă. 2. Păşune, fâneaţă. s.f, g.-d. art. ţglinii, pl. ţglini. ţeliniş (reg.) Câmp nelucrat, s.n., pl. ţelinişuri. ţelinas,-ogsă (despre pământ) Nelucrat; înţelenit. adj., pl. ţelinaşi,-oase.
ţencuşă (reg.) 1. Bucăţică lunguiaţă şi ascuţită care se taie şi se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine, pentru a fi gustată. //Aşchie. 2. Numele unui joc asemănător cu ţintarul, s.f, art. ţencuşa, g.-d. art. ţencuşei, pl. ţencuşe. ţep 1. Ghimpe, spin. 2. Păr aspru, ghimpos, care acoperă pielea unor animale; (p. anal.) fire aspre de barbă. //Model de pieptănătură, s.m., pl. ţepi. ţepos,-oasă Cu ţepi; ghimpos. adj., pl. ţepaşi,-oase. ţepui tr. (arg.) A înşela, a escroca, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţepuiesc, imperf. 3 sg. ţepuia; conj. prez. 3 să ţepuiască.
ţepuitor (-pu-i-) (arg.) Cel care dă o ţeapă2, s.m., pl. ţepui tari.
ţepuire Acţiunea de a ţepui. s.f, g.-d. art. ţepuirii, pl. ţepuiri.
ţepuşă 1. Par ascuţit, ţeapă. 2. Aşchie; (p. ext.) ghimpe, spin. s.f, g.-d. art. ţepuşei, pl. ţepuşe, ţeremonie v. ceremonie.
ţesâlă 1. Unealtă de metal dinţată, cu care se curăţă pielea şi părul vitelor. 2. (fig., fam.) Bătaie zdravănă, s.f, g.-d. art. ţesalei, pl. ţesale.
ţesăla tr. 1. A curăţa, a peria un animal cu ţesala. 2. (fig., fam.) A bate zdravăn, vb. I, ind. prez. I sg. ţesal /ţesăl, 2 sg. ţesali/ţesăli, 3 ţesală; conj. prez. 3 să ţesale /să ţesăle.
ţesălare Acţiunea de a ţesăla; ţesălat. s.f, g.-d. art. ţesălării, pl. ţesălări. ţesălat Ţesălare. s.n.
ţesătoare (rar) Război de ţesut, s.f, g.-d. art. ţesătarii, pl. ţesători.
ţesător,-oare Persoana care ţese. s.m., pl. ţesătsri; s.f, g.-d. art. ţesătoarei, pl. ţesătoare, ţesătorie 1. Meşteşugul, meseria ţesătorului. 2. Atelier, fabrică în care se fac ţesături, s.f., art. ţesătoria, g.-d. art. ţesătoriei, pl. (2) ţesătorii, art. ţesătoriile. ţesătură 1. Produs textil obţinut la războaiele de ţesut. 2. Reparaţie la un obiect de îmbrăcăminte. 3. Fel în care este ţesută o pânză, o stofă etc. 4. (fig.) Structură, compoziţie a unui lucru. 5. împletire de lucruri de acelaşi fel; uneltire, s.f, g.-d. art. ţesăturii, pl. ţesături, ţese 1. tr. A realiza o ţesătură (1). Hrefl. pas. Se ţes multe covoare. 2. tr. A cârpi un ciorap, o haină etc. 3. tr. (despre păianjeni) A-şi face pânză. 4. refl. (fig.) A se încrucişa, a se îmbina. 5. tr. (fig.) A organiza o intrigă, un complot; a unelti, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţes, 3 sg. ţese,
1	pl. ţesem, perf. s. 1 sg. ţesui; conj. prez. 3 să ţeasă; part. ţesut.
ţesere
1272
ţgsere (rar) Acţiunea de a (se) ţese. s.f, g.-d. art. ţeserii.
ţest 1. Vas de lut, de fontă, asemănător cu un clopot, folosit pentru acoperirea pâinii coapte pe vatră. 2. (pop.) Carapace de broască ţestoasă, s.n., pl. ţesturi. ţestos,-ogsă Acoperit cu carapace. Broască ~. adj., pl. ţestQşi,-oase.
ţesut 1. Faptul de a ţese. 2. Ţesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale care au aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism, s.n., pl. (3) ţesuturi, ţesutoterapie (med.) Tratament cu ţesuturi conservate în scopul refacerii unui organ bolnav, s.f., art. ţesutote-rapia, g.-d. art. ţesutoterapiei. ţeţe v. musca ţeţe.
ţevar Vas în care este apă şi prin care trec, pentru a fi răcite, ţevile cazanului de fabricat ţuică, s.n., pl. ţevare. ţevărie 1. Ansamblul ţevilor unei instalaţii. 2. Atelier, secţie în care se fabrică ţevi. s.f, art. ţevăria, g.-d. art. ţevăriei, pl. (2) ţevării, art. ţevăriile. ţevişoară Diminutiv al lui ţeavă. s.f, g.-d. art. ţevi-şoârei, pl. ţevişoare.
ţeves,-oasă (rar) Gol în interior; ca o ţeavă. adj., pl. ţeveşi,-oase.
ţevui tr. A înfăşură pe ţevi firele textile de pe bobine, sculuri etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţevuiesc, imperf 3 sg. ţevuia; conj. prez. 3 să ţevuiască. ţevujre Acţiunea de a ţevui. s.f, g.-d. art. ţevuirii, pl. ţevuiri.
ţibă (reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii, interj. ţică (fam.) Termen de adresare pentru un copil, s.m., pl. ţică.
ţiclă (reg.) Instrument pentru pescuit raci. s.f, g.-d. art. ţjclei, pl. ţicle.
ţiclâu (reg.) Stâncă ascuţită şi înaltă; vârf de deal sau de munte; pisc. s.n., art. ţiclăul, pl. ţiclăuri. ţiclegn (omit.) Ţiclete. s.m., pl. ţicleni. ţiclgte (reg.) Pasăre insectivoră căţărătoare, cu cioc conic, drept, cu penajul cenuşiu pe spate şi alb pe pântece; ţiclean, ţoi1, s.m., pl. ticleţi. ţicMnc v. ţicling.
ţicMng Lamă metalică, fixată într-un mâner, folosită la răzuirea parchetului, [var. ţiclinc s.n., ţiglină s.f] s.n., pl. ţiclinguri.
ţicneală (fam.) Sminteală, nebunie; manie, s.f, g.-d. art. ţicnelii, pl. ţicneli.
ţicni refl. (pop., fam.) A-şi pierde discernământul; a se zăpăci, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se ţicneşte, imperf. 3 sg. se ţicnea; conj. prez. 3 să se ţicnească, ţicui intr. (reg., despre undiţă) A face o mişcare bruscă atunci când peştele muşcă din momeală; a zvâcni, vb. IV, ind. prez. 3 sg. ţicuieşte, imperf. 3 sg. ţicuia; conj. prez. 3 să ţicuiască.
ţidulă (pop., fam.) Chitanţă, dovadă, permis; bilet, s.f, g.-d. art. ţidulei, pl. ţidule.
ţigaie I. adj. (despre lână) Care provine de la rasa ţigaie
(II). II. s.f. Rasă de oi autohtonă cu lâna moale, creaţă şi mătăsoasă; oaie din această rasă. adj., s.f, pl. ţigăi. ţigan,-ă I. (rar) adj. Ţigănesc. II. s.m. 1. Persoană care face parte dintr-o populaţie originară din India, răspândită în mai toate ţările Europei şi trăind în unele părţi încă în stare nomadă. IA arunca moartea in ~i = a arunca vina pe altul. A se muta ca -ul cu cortul = a se muta foarte des. A se îneca ca -ul la mal = a eşua într-o acţiune tocmai la sfârşit. Tot -ul îşi laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ce le aparţine. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. adj., s.m., pl. ţigani,-e. ţigancă 1. Femeie din neamul ţiganilor. 2. Epitet pentru o femeie brunetă. 3. Epitet dat unei femei cu apucături rele. s.f, g.-d. art. ţigăncii, pl. ţigănci.
ţigară Sul mic făcut din tutun tăiat mărunt, înfăşurat într-o hârtie foarte fină şi folosit la fumat. /- de foi = ţigară făcută din foi de tutun înfăşurate una peste alta; trabuc, s.f, art. ţigara, g.-d. art. ţigării, pl. ţigări, ţigaret Tub mic de chihlimbar, de lemn etc., în care se introduce ţigara pentru a o fuma; portţigaret. s.n., pl. ţigarete.
ţigaretă Ţigară, s.f, g.-d. art. ţigaretei, pl. ţigarete, ţigănaş (rar) Ţigănuş, s.m., pl. ţigănaşi. ţigănatic,-ă (rar) Ca un ţigan; negricios, oacheş, adj., pl. ţigănatici,-ce.
ţigănărit (înv.) Impozit care se plătea pentru ţiganii robi. s.n.
ţigăncuşă Diminutiv al lui ţigancă; ţigăncuţă. s.f, art. ţigăncuşă, g.-d. art. ţigăncuşei, pl. ţigăncuşe. ţigăncuţă Ţigăncuşă. s.f, g.-d. art. ţigăncuţei, pl. ţigăncuţe.
ţigăneală (reg., fam.) 1. Faptul de a se ţigăni. 2. (la pl.) Insulte, vorbe urâte, s.f, g.-d. art. ţigănelii, pl. (2) ţigăneli.
ţigănel (rar., reg.) Ţigănuş, s.m., pl. ţigănei, art. ţigăneii.
ţigănesc,-ească Referitor la ţigani, adj., pl. ţigăneşti, ţigăngşte Ca ţiganii; în limba ţigănească, adv. ţigăni refl. A cere ceva cu încăpăţânare; (p. ext.) a se tocmi, a se târgui (mahalageşte). vb. IV, ind. prez. 3 sg. sé ţigăneşte, imperf. 3 sg. se ţigănea; conj. prez. 3 să se ţigănească.
ţigănie 1. Aşezare de ţigani; ţigănime; (p. ext.) cartier, zonă în care locuiesc ţigani. 2. (fig.) Comportare, faptă urâtă. 3. (fig.) Hărmălaie, scandal, s.f, art. ţigănia, g.-d. art. ţigăniei, pl. (1, 2) ţigănii, art. ţigăniile. ţigănime Ţigănie (1). s.f, g.-d. art. ţigănimii. ţigănos,-oasă 1. Brunet, negricios. 2. (fig., fam.) Care are maniere urâte; care se tocmeşte mult; zgârcit, adj., pl. ţigănQşi,-oase.
ţigănuş 1. Diminutiv al lui ţigan (II. 1); ţigănaş, ţigănel.
2.	Pasăre de baltă, cu ciocul lung şi încovoiat, cu picioarele lungi. 3. Peşte răpitor, stropit cu pete negre, cu corpul scurt şi gros. s.m., pl. ţigănuşi, ţigărar Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie, care îşi depune ouăle pe frunzele unor plante pe care le răsuceşte în formă de ţigară de foi. s.m., pl. ţigărari.
ţigâi (reg.) Gândac mare, negru cu pete galbene, care trăieşte în pădurile de conifere, s.m., pl. ţigâi, art. ţigâii. ţighgr (reg.) Zeamă care se stoarce din tescovină, s.n., pl. ţigheruri.
ţiglar Muncitor care face ţigle1 sau care acoperă o construcţie cu ţigle, s.m., pl. ţiglari. ţiglă1 Placă de argilă arsă, de sticlă, de ciment întrebuinţată la învelit casele, s.f, g.-d. art. ţiglei, pl. ţigle. ţiglă2 (reg.) Vergea ascuţită în care se înfige carnea şi se frige; frigare, s.f, g.-d. art. ţiglei, pl. ţigle, ţiglărie Loc unde se fac şi se vând ţigle1, s.f, art. ţiglăna, g.-d. art. ţiglăriei, pl. ţiglării, art. ţiglăriile. ţiglină v. ţicling.
ţignal (pop., fam) 1. Signal. 2. (fig.) Voce ascuţită, pătrunzătoare; sunet ascuţit, s.n., pl. ţignale. ţiitoare1 (ţi-i-) (pop.) Concubină, s.f, g.-d. art. ţiitoarei, pl. ţiitoare.
ţiitoare2 (ţi-i-) Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul, s.f, g.-d. art. ţiitQrii, pl. ţiiteri. ţiitor,-oare (ţi-i-) (înv., pop.) Care ţine mult timp; durabil. //(s.) Persoană care administrează un serviciu sau o instituţie, adj., pl. ţiitori,-oare.
ţii tură (ţi-i-) (înv., reg., pop., mai ales art.) Numele unui dans şărănesc; melodia acestui dans. s.f., g.-d. art. ţii-turii, pl. ţiituri.
1273
ţintui
ţiljndru1 (pop.) Sticlă de lampă, s.m., art. ţilindrul, pl. ţilindri, art. ţilindrii. ţiljndru2 v. cilindru2.
ţim]r1 (înv.) Persoană oficială, călăuză care însoţea un călător străin; ţimiraş. s.m., pl. ţimiri. ţimjr2 (înv.) Blazon, stemă, s.n., pl. ţimire/ţimiruri. ţimiraş (înv.) Ţimir’. s.m., pl. ţimiraşi. ţine1 Fiecare dintre proeminenţele care alternează cu câte o scobitură, executate la capetele a două scânduri, pentru a permite o îmbinare rigidă, s.n., pl. ţincuri. ţine2 v. ţânc.
ţincar (reg.) Copil, ţânc. s.m., pl. ţincari.
ţincujre Acţiunea de a vopsi cu ţincvais. s.f., g.-d. art.
ţincuirii, pl. ţincuiri.
ţincvais Oxid de zinc ce culoare albă folosit pentru vopsit, s.n.
ţine A. tr. l.A avea ceva în mână, în braţe şi a nu lăsa să scape. /A-i ~ (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a veghea pe cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare aprinsă în mână. A-i -(cuiva) cununa = a fi naş (cuiva) la cununie. A ~ frânele ţării (sau împărăţiei etc.) = a conduce, a guverna o ţară. A ~ pe cineva (sau ceva) în mână = a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac. 2. A prinde (pe cineva sau ceva) cu mâna ori într-un anumit fel şi a nu lăsa să scape.
3.	A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. /(la volei, polo pe apă etc.) A ~ mingea = a opri mingea în mâini mai mult decât este regulamentar. 4. A susţine, a duce, a purta pe cineva sau ceva şi a nu-l lăsa să cadă. /A nu-l mai ~ (pe cineva) pielea = a fi foarte mândru, foarte bucuros. A nu-l (mai) ~ pe cineva locul sau pământul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. B. 1. refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. 2. refl. A apăsa o parte a corpului pentru a potoli o senzaţie dureroasă. 3. refl. A fi prins sau fixat uşor de ceva. //intr. şi refl. A fi bine fixat undeva. Cuiul (se) ~ bine.
4.	refl. A continua în şir, a urma unul după altul. 5. refl. A se lua după cineva, a-l urma de aproape; a se orienta (după cineva sau ceva). 6. refl. A se îndeletnici, a se ocupa numai de... 7. intr. şi refl. A face parte din..., a depinde de... 8. intr. A avea afecţiune pentru cineva; a-i fi pe plac cineva sau ceva. 9. intr. A dori, a vrea. 10. intr. A susţine pe cineva sau ceva; a fi de partea cuiva. C. 1. tr. A face ca trupul (sau o parte a lui) să stea într-o anumită poziţie. /A ~ capul sus sau (refl.) a se - cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. 2. tr. A face pe cineva sau ceva să stea o perioadă de timp într-un anumit loc; a face să aştepte. /A ~ (ceva) în suspensie = a nu se pronunţa (asupra unui lucru). 3. tr. A da cuiva locuinţă, sălaş; a nu lăsa să plece în altă parte. 4. tr. A face ca cineva sau ceva să nu se poată mişca din loc; a imobiliza. /A ~ pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a domina pe cineva. 5. tr. A opri pe cineva din drumul său; a sta în calea cuiva. /A ~ (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (împiedicându-1 sf.-şi vadă de lucru). 6. tr. şi refl. A (se) înfrâna, a (se) stăpâni. D. 1. tr. A păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână). 2. tr. A păstra un lucru neschimbat; a conserva. IA ~ legătura cu cineva - a păstra legătura cu cineva. A ~ minte = a-şi aminti de... HA cruţa, a nu distruge. /A-i ~ cuiva cald (sau, intr., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (intr.) A-i ~ (cuiva) de frig = a apăra de frig. A-i ~ (cuiva) de foame sau de sete = a face să treacă foamea sau setea (cuiva) A-i ~ (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala. 3. tr. A păzi cu stricteţe, a respecta (norme, învoieli etc.). HA sărbători (prin post, odihnă, rugăciune etc.). E. tr. l.A ocupa, a avea (un loc). /A ~ loc de... - a servi drept... 2. A stăpâni (un loc). 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, sub
administrarea sa. 5. A avea în posesiune o proprietate; a deţine (în calitate de chiriaş, de arendaş). F. tr. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreţinerii cuiva sau a ceva. /A - casă mare = a duce trai bogat, luxos. 2. A îngriji pe cineva, a purta cuiva de grijă. G. 1 .intr. Adura, a dăinui. 2. tr. (despre boli sau dureri) A nu-l lăsa, a nu-i da pace. 3. intr. A se întinde, a se prelungi (într-o direcţie). H. tr. 1. A face să dureze, să se manifeste. /A (o) ~ înainte (sau întruna) că... = a susţine cu tărie că... 2. A ~ o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) - a vorbi în faţa unui auditoriu. A ~ judecată - a judeca. A ~ sfat = a se sfătui. A ~ luptă (sau bătălie, foc) = a se lupta cu cineva. I. tr. şi refl. (pop.) A (se) socoti, a (se) crede. J. tr. (pop.) A costa. [var. ţinea vi.] vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţin, 2 sg. ţii, I pl. ţinem, 2 pl. ţineţi; conj. prez. 3 să ţjnă; ger. ţinând; part. ţinut, ţinea v. ţine.
ţinere Acţiunea de a (se) ţine. /- de minte = memorie. s.f., g.-d. art. ţinerii, pl. ţineri, ţingău (reg.) Băietan; flăcăiandru; (p. ext.) tânăr fără experienţă, [var. ţângău s.m.] s.m., art. ţingăul, pl. ţingăi, art. ţingăii.
ţinghiMnghi/ţing-ling (pop.) Cuvânt care reproduce zgomotul clopoţeilor şi al zurgălăilor, interj. ţintar1 (omit.) Inăriţă. s.m., pl. ţintari. ţintar2 Joc de societate în care se foloseşte un carton special pe care jucătorii mişcă piese după anumite reguli. s.n., pl. ţintare.
ţintaş Persoană care ţinteşte şi trage (bine) cu arma sau cu arcul; ochjtor, trăgător, trăgaci, s.m., pl. ţintaşi. ţin tat,-ă 1. împodobit cu ţinte (A.l) sau cuie. 2. (fig., reg., despre animale) Cu o pată albă în frunte, adj., pl. ţintaţi,-te.
ţinta ură (-ta-u-) (reg.) Plantă erbacee medicinală, cu flori roşii sau albe. [var. centaură .s-./’] s.f, g.-d. art. ţin-taurei, pl. ţintaure.
ţintă A.l. Cui scurt de metal, cu capul de diferite forme şi dimensiuni, folosit de cizmari, tapiţeri, curelari etc.
2.	(despre porumb) în ~e = cu boabele destul de dezvoltate, aproape copt. 3. (fig.) Mică pată albă pe fruntea cailor şi a vitelor. B. 1. Semn, loc, obiect în care se ocheşte cu o armă. 2. Ceea ce este obiectul atenţiei sau privirii cuiva. !A privi (sau a se uita) fără (de) ~ = a privi în gol. (adv.) A privi (sau a se uita, a căuta) - sau a ţine (ori a sta cu) ochii ~ = a fi cu ochii pironiţi (la ceva).
4.	Loc către care tinde să ajungă cineva. /Fără ~ = în neştire, razna. 5. (fig.) Scop, ţel final, //(la rugbi) But (3). /Teren de ~ = spaţiu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stâlpilor porţii la jocul de rugbi, din care se marchează încercările, s.f, g.-d. art. ţintei, pl. ţinte.
ţintăţgi (pop.) Diminutiv al lui ţintat (2). adj., pl. ţin-tăţgi.
ţintelat,-ă (reg.) Ţintat (1). adf., pl. ţintelaţi,-te. ţinteş,-ă (reg., despre oameni) Care ţinteşte bine; (p. ext., despre ochi) ager, pătrunzător, adj., pl. ţinteşi,-e. ţinti 1 • tr. şi intr. A ochi cu arma. 2. tr. şi intr. (fig.) A face aluzie la ceva sau la cineva, 3. tr. şi intr. (fig.) A năzui, a aspira spre ceva. 4. tr. (fig.) A-şi fixa ochii sau privirea asupra cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţintgsc, imperf. 3 sg. ţintea; conj. prez. 3 să ţintească, ţintire Acţiunea de a ţinti, s.f, g.-d. art. ţintirii; pl. ţintiri, ţintirim (reg.) Cimitir, s.n., pl. ţintirimuri/ţintitime. ţintişogră Diminutiv al lui ţintă (A.l). s.f., g.-d. art. ţintişoarei, pl. ţintişoare.
ţintitor,-oare (înv.) 1. Care ocheşte (cu arma). 2. (fig.) Care năzuieşte; aspirant, adj., pl. ţintiteri,-oare. ţintui tr. l.A prinde, a bate ceva cu cuie, cu ţinte. /A ~ (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) - a supune (pe cineva) oprobiului; a înfiera. HA înfige, a împlânta
ţintuire
1274
cuie, piroane. 2. (fig.) A obliga pe cineva să rămână nemişcat; a fixa cu privirea. IA rămâne ~t locului (sau pe loc, în loc) = a rămâne nemişcat, neclintit. 3. A împodobi cu ţinte, cu pietre preţioase, vb. IV, ind prez. I sg. şi 3 pl. ţintuissc, imperf. 3 sg. ţintuia; conj. prez. 3 să ţin-tuigscă.
ţintuire Acţiunea de a ţintui. s.f, g.-d. art. ţintuirii, pl. ţintuiri.
ţinut A. Faptul de a ţine. B. 1. Teritoriu, loc. 2. (în trecut) Unitate administrativă, s.n., pl. ţinuturi, ţinutul,-ă (înv.) Referitor la ţinut (B). adj., pl. ţinutali,-e. ţinutgş,-ă (înv.) Locuitor dintr-un anumit ţinut (B.2). s.m.,pl. ţinutaşi; s.f, art. ţinutaşa. g.-d. art. ţinutaşei, pl. ţinutaşe.
ţinută 1. Poziţie a corpului, atitudine. 2. Fel de a se purta; comportament. 3. Mod de a se îmbrăca; îmbrăcăminte. /~ de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă destinată unor ceremonii sau solemnităţi. - de seară = îmbrăcăminte elegantă pentru reuniunile care au loc seara. - de campanie = echipament complet al unui ostaş în timpul campaniei. 4. (fam.) Poziţie pe care organul vocal o are în timpul articulării sunetelor, s.f, g.-d. art. ţinutei, pl. ţinute.
ţipa1 intr. 1. A striga cu glas tare; a vorbi cu glas ridicat.
2.	(despre animale) A scoate strigăte puternice, specifice.
3.	(fig., despre culori sau obiecte colorate) A fi strident, a face o impresie neplăcută din cauza stridenţei nuanţelor, vb. /, ind. prez. 3 ţipă; ger. ţipând.
ţipa* tr. (reg.) 1. A arunca, a azvârli. 2. A arunca de pe sine un obiect de îmbrăcăminte. 3. A da afară, a goni. vb. /, ind. prez. 3 ţipă; ger. ţipând, ţipâr Peşte de apă dulce, stătătoare, cu corpul lung şi subţire, s.m., pl. ţipari.
ţipăt Strigăt, urlet, zbieret, [var. ţipets./i] s.n., pl. ţipete, ţipătoare (reg.) Fluier cu care vânătorii imită glasul unor animale pentru a atrage vânatul, s.f, g.-d. art. ţipătorii, pl. ţipători.
ţipătfir,-oare 1. (despre sunete) Strident. 2. (despre culori, obiecte colorate) Bătător la ochi. adj., pl. ţipători,-oare.
ţipău (reg.) Pâine mică, rotundă (din făină de grâu). s.m., art. ţipăul, pl. ţipăi.
ţipenie (-ni-e) (în sintagma) Nici ~ = nimeni, nicio făptură. s.f. ţipet v. ţipăt.
ţipirig1 (bot., reg.) Pipirig, s.m. ţipirig2 (pop.) Clorură de amoniu, s.n. ţiplă Foiţă subţire, asemănătoare cu celofanul, obţinută din băşica sau intestinele animalelor, care se folosea pentru a acoperi borcanele de conserve sau pentru a înlocui sticle la ferestrele caselor ţărăneşti; (p. ext.) celofan. s.f., g.-d. art. ţiplei, pl. ţiple, ţipoti intr. (reg.) A ţipa, a striga, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţipotesc, imperf. 3 sg. ţipotea; conj. prez. 3 să ţipotească.
ţist/ţst Exclamţie prin care i se impune cuiva tăcere. interj.
ţistui 1. tr. şi intr. A impune cuiva tăcere (folosind interjecţia „ţist”). 2. intr. A-şi exprima nemulţumirea, mirarea etc. (prin folosirea interjecţiei „ţist”). 3. intr. (despre gloanţe) A ţiui, a şuiera, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţistuiesc^ imperf 3 sg. ţistuia; conj. prez. 3 să ţistuiască. ţistuială (rar) Acţiunea de a ţistui; sunet produs prin folosirea interjecţiei „ţist”; ţistuitură. s.f, g.-d. art. ţistu-işlii, pl. ţistuigli.
ţistuitură (-tu-i-) Ţistuială. s.f, g.-d. art. ţistuiturii, pl. ţistuituri.
ţiştar Mamifer rozător înrudit cu popândăul, s.m., pl. ţiştari.
ţiteră Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanţă, cu coarde puse în vibraţie de o lamă de os sau de metal, s.f, g.-d. art. ţiterei, pl. ţitere. ţiţ/ţiţ-ţiţ (reg.) Cuvânt care imită chiţăitul şoarecelui. INici ~ = niciun cuvânt, nimic, interj. ţiţei 1. Amestec de hidrocarburi lichide, solide şi gazoase, care se prezintă ca un lichid vâscos, de culoare brună; petrol. 2. (la pl.) Feluri de ţiţei (1). s.n., pl. (2) ţiţgiuri.
ţiu1/ţiu-ţiu 1. Cuvânt care redă un sunet prelung, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. interj.
ţiu2 (reg.) 1. Unealtă de fler cu care se sparge gheaţa. 2. Daltă folosită în dulgherie. 3. Târnăcop de oţel folosit de mineri, s.n., art. ţiul, pl. ţiuri. ţiui (ţi- u-) intr. 1. A produce un sunet ascuţit, prelung, cu rezonanţă metalică. IA(-i) ~ cuiva în urechi (sau în creieri) ori a-i ~ cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea senzaţia de zgomot, vb. IV, ind. prez. 3 ţiuie, imperf. 3 sg. ţiuia; conj. prez. 3 să ţiuie. ţiuit (ţi-u-) Faptul de a ţiui; sunet ascuţit, metalic, prelung; ţiuitură. s.n., pl. ţiuituri, ţiuitoare (ţi-u-) (rar, reg.) Fluier, s.f, g.-d. art. ţiuiterii, pl. ţiuitari.
ţiuitor,-oare (ţi-u-) Care ţiuie. adj., pl. ţiuitQri,-oare. ţiuitură (ţi-u-) Ţiuit, s.f, g.-d. art. ţiuiturii, pl. ţiuituri. ţivil,-ă v. civil, ţivilie v. civilie.
ţivli intr. (reg.) A ţipa, a chiui. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţivlgsc, imperf. 3 sg. ţivlea; conj. prez. 3 să ţi-vlească.
ţivlic (reg.) Cuvânt care imită zgomotul unui zăvor pus brusc, interj.
ţoabă (entom., reg.) Specie de ţânţar foarte mic, negru, cu abdomenul gros, care zboară în roiuri, s.f, g.-d. art. ţoabei, pl. ţoabe.
ţoală (fam.) Obiect de îmbrăcăminte sau de rufârie; (depr.) haină veche, s.f, g.-d. art. ţoalei, pl. ţoale, ţoapă (pop.) Persoană cu apucături grosolane; mitocan. //Femeie care se îmbracă strident, s.f., g.-d. art. ţoapei, pl. ţoape.
ţoc/ţoc-ţoc (fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs
de un sărut sau de supt. interj.
ţoc (reg.) Sărut (zgomotos, pe obraz), s.n., pl. ţacuri.
ţocăi (fam.) 1. tr. şi refl. A (se) săruta (zgomotos).
2.	intr. (despre sugari) A mişca buzele prin somn de
parcă ar suge. vb. IV, ind. prez. 3 ţocăie, imperf. 3 sg.
ţocăia; conj. prez. 3 să ţacăie.
ţocăit (fam.) Faptul de a (se) ţocăi; zgomotul produs.
s.n., pl. ţocăituri.
ţoj1 (omit., reg.) Ţiclete. s.m. ţoi, art. ţoii. ţoi2 Păhărel în formă de sticluţă, din care se bea ţuică. //Conţinutul unui asemenea păhărel, s.n., pl. ţoiuri. ţol1 Unitate de măsură pentru lungimi (folosită în Anglia şi SUA), egală cu 25,4 mm. s.m., pl. ţoii. ţol2 (pop.) Ţesătură groasă de lână folosită la ţară ca pătură sau covor, cergă, velinţă. s.n., pl. ţoiuri. ţolgt (pop.) Mulţime de haine, de ţoale, s.n., pl. ţolsturi. ţoMnă (pop.) Femeie rea, vicleană; femeie desfrânată. s.f., g.-d. art. ţolmei, pl. ţolme. ţolmcă (pop.) Ţol2, s.f, g.-d. art. ţolmcii, pl. ţolmei. ţoliţă (reg.) Diminutiv al lui ţoală, s.f., g.-d. art. ţoliţei, pl. ţoliţe.
ţoluţ (pop.) Diminutiv al lui ţol2, s.n., pl. ţoluţuri. ţonţoroiul v. tontoroiul.
ţop/ţop-ţop 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură sau
o	mişcare bruscă. 2. Exclamaţie care exprimă surprinderea provocată de sosirea neaşteptată sau de intervenţia cuiva. 3. Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine sau de situaţie, [var. ţup, ţupa interj.] interj.
1275
ţuţuroi
ţopăi intr. A sălta, a sări de pe un picior pe altul, //(peior.) A dansa, a juca fără eleganţă, [var. ţupăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 ţapăie, imperf. 3 sg. ţopăia; conj. prez. 3 să ţapăie.
ţopăială Acţiunea de a ţopăi; săritură, ţopăitură. s.f,
g.-d. art. ţopăiglii, pl. ţopăieli.
ţopăit Faptul de a ţopăi; ţopăială. s.n.
ţopăitură (-pă-i-) Ţopăială. s.f, g.-d. art. ţopăiturii, pl.
ţopăituri.
ţopârcă (reg.) Ţopârlan. s.f, g.-d. art. ţopârcii, pl. ţopirci.
ţopârlan (pop.) Persoană cu apucături grosolane; mitocan. s.m., pl. ţopârlani.
ţopârljincă (pop.) Femeie cu apucături grosolane;
mitocancă. s.f, g.-d. art. ţopârlancei, pl. ţopârlance.
ţopâriănesc,-ească (rar) Referitor ia ţopârlani;
necioplit, adf, pl. ţopârlăngşti.
ţopârlăni tr. (rar) A da cuiva epitetul de ţopârlan.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţopâriănesc, imperf. 3 sg.
ţopârlănea; conj. prez. 3 să ţopârlănească.
ţopenie (-ni-e) Comportament, faptă etc. de ţoapă, s.f.,
art. Jopgnia, g.-d. art. ţopeniei, pl. ţopenii, art. ţopgniile.
ţopjcă Ţopişoară. s.f, g.-d. art. ţopicii, pl. ţopici.
ţopişoară (fam.) Diminutiv al lui ţoapă; (fam.) ţopică.
s.f, g.-d. art. ţopişoarei, pl. ţopişoare.
ţQşcă (reg.) Săculeţ, trăistuţă. /- de... = plin de...,
doldora de... s.f, g.-d. art. ţoştii, pl. ţoşti.
ţst V. ţlst.
ţuca tr. şi refl. (reg.) A (se) săruta, vb. I, ind. prez. 3 ţucă. ţucgl Oală de noapte, s.n., pl. ţucale. ţucără (în sintagma) Fasole - = fasole cu păstăile subţiri şi galbene, adj. ţug (înv., reg.) Tren. s.n.. pl. ţuguri. ţugui 1. Vârf de deal sau de munte; pisc. 2. Vârful ascuţit al unor obiecte; ţuguitură. s.n., pl. ţuguie, ţuguia 1. refl. şi tr. A (se) subţia spre vârf. 2. tr. A strânge buzele rotunjindu-le şi întinzându-le înainte. vb. I, ind. prez. 3 ţuguie, I pl. ţuguigm; conj. prez. 3 să ţuguie; ger. ţugumd.
ţuguiere Faptul de a (se) ţuguia. s.f, g.-d. art. ţuguigrii. ţuguitură (-gu-i-) (rar) Ţugui, s.f, g.-d. art. ţuguiturii, pl. ţuguituri.
ţuhal (reg.) Sac întrebuinţat la transportul sau la păstrarea cerealelor, a făinii etc. s.m., pl. ţuhali. ţuhaus (arg., înv.) închisoare, s.n., pl. ţuhausuri. ţuhăi tr. (reg.) A purta pe cineva încoace şi încolo fără rost; a plictisi, a sâcâi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ţuhăiesc, imperf. 3 sg. ţuhăia; conj. prez. 3 să ţuhăiască. ţuicar Fabricant de ţuică, //(fam.) Băutor de ţuică, s.m., pl. ţuicări.
ţuică 1. Băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. /Cazan de ~ = alambic. Cu ~a-n nas = ameţit, beat. 2. Cantitate de ţuică
(1)	care încape într-un pahar. s.f. g.-d. art. ţuicii, pl. ţuici.
ţuicăreală (fam.) Faptul de a se ţuicări; ţuicuială. s.f, g.-d. art. ţuicărelii, pl. ţuicăreli. ţuicări refl. (fam.) A se cinsti cu ţuică, a bea ţuică; a se ţuicui. vb. IV, ind. prez. I sg. mă ţuicărgsc, imperf. 3 sg. se ţuicărea; conj. prez. 3 să se ţuicărească. ţuicăne Local (improvizat) unde se bea ţuică, s.f, art. ţuicăna, g.-d. art. ţuicăriei, pl. ţuicării, art. ţuicăriile. ţuicui refl. (fam.) A se ţuicări. vb. IV, ind. prez. I sg. mă ţuicuigsc, imperf. 3 sg. se ţuicuia; conj. prez. 3 să se ţuicuiască.
ţuicuială (fam.) Ţuicăreală. s.f, g.-d. art. ţuicuiglii, pl. ţuicuigli.
ţuiculeană (fam.) Ţuiculiţă. s.f. g.-d. art. ţuiculenei, pl. ţuiculgne.
ţuiculiţă Diminutiv al lui ţuică; ţuiculeană. s.f, g.-d. art. ţuiculiţei, pl. ţuiculiţe. ţuluc (reg.) Ciuf, moţ1, s.m., pl. ţuluci. ţumburuş Proeminenţă mică, rotundă a unui obiect. [var. ţâmburuş s.n.] s.n., pl. ţumburuşe/ţumburjişuri. ţunder Strat de oxid negru care se formează pe suprafaţa unei piese de oţel, în timpul încălzirii la temperaturi înalte, s.n.
ţundră (reg.) Suman; zeghe, s.f, g.-d. art. ţundrei, pl. ţundre.
ţundnţă (reg.) Diminutiv al lui ţundră. s.f, g.-d. art. ţundiiţei, pl. ţundriţe.
ţup/ţup-ţup Cuvânt care redă săritura iepurelui sau a
unei păsărele, interj.
ţup V. ţop. ţupa v. ţop. ţupăi v. ţopăi.
ţurcan1 (rar) Locuitor din zona de munte care se ocupă
cu creşterea oilor, s.m., pl. ţurcani.
ţurcan2,-ă I. adj., s.m. şi f. (Berbec, oaie) cu lână aspră
şi groasă. II. adj. (despre lână) Aspră şi groasă. III. s.f.
Ţurcă2. adj., s.m. şi f, pl. ţurcani,-e.
ţurcancă (reg.) 1. Oaie ţurcană. 2. Ţurcă2. s.f, pl. ţur-
cance.
ţurcă1 Beţişor ascuţit la ambele capete, pe care copiii încearcă să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung. //Jocul cu acest beţişor, s.f, g.-d. art. turcii, pl. ţurci.
ţurcă2 Căciulă din piele de oaie ţurcană. s.f, g.-d. art. ţurcii, pl. ţurci.
ţurcănesc,-ească (despre căciuli) Făcut din blană de oaie ţurcană sau din lână ţurcană. adj., pl. ţurcăngşti. ţurloi (pop.) 1. Fluierul piciorului; (p. ext.) piciorul de la genunchi în jos. 2. Fiecare din tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab pe care curge apa (din izvor, de la cişmea etc.). 4. Ţurţur de gheaţă, s.n., pl. ţurloaie. ţurlu-burlu (reg.) Zburlit, în dezordine, adj. invar. ţurluit v. ţârlâit.
ţurţur 1. Sloi mic de gheaţă, ascuţit spre vârf, care se formează mai ales de-a lungul streşinilor. IA face ~i = a clănţăni din dinţi de frig. 2. (la pl.) Ciucuri, franjuri.
3.	Jgheab prin care curge apa (la fântână), [var. ţurţure s.m.] s.m., pl. ţurţuri.
ţurţurat,-ă (rar) Care are ţurţuri, adj., pl. ţurţuraţi,-te. ţurţure v. ţurţur.
ţuşcă1 (reg., fam.) 1. (şi în sintagma oaie ~) Rasă de oi înrudită cu rasa ţurcană. 2. Basma cu nod la un capăt, folosită la un joc distractiv, s.f, g.-d. art. ţuştii, pl. ţuşti. ţuşcă2 (reg., fam.) Ardei mic, iute. IA se face ~ = a se îmbăta, s.f, g.-d. art. ţuştii, p/. ţuşti. ţuşcov Specie de peşte migrator, s.m., pl. ţuşcQvi. ţuşti Cuvânt care redă o mişcare bruscă, rapidă, interj. ţuţ (reg.) I. Proeminenţă cărnoasă. 2. (adv.) A rămâne -
-	a rămâne uimit, uluit, s.n., pl. ţuţuri. ţuţăneasca (reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunţi; melodia acestui dans. s.f. art., neart. ţuţănească, g.-d. art. ţuţăngştii. ţuţăr Persoană uşor manevrabilă; favorit; profitor, s.m. ţuţui Ţugui, s.n., pl. ţuţuiuri/ţuţjiie. ţuţuia refl. (reg.) A se cocoţa, vb. I, ind. prez. 3 se ţuţuie/se ţuţuiază, 1 pl. ne ţuţuigm; conj. prez. 3 să se ţuţuie/să se ţuţuigze; ger. ţuţuindu-se. ţuţuian (reg.) Cioban ardelean, s.m., pl. ţuţuigni. ţuţuiancă (reg.) 1. Nevasta unui ţuţuian. 2. (art.) Numele unui dans popular; melodia acestui dans. s.f, g.-d. art. ţuţuigncei, pl. ţuţuignce. ţuţuroi (pop.) 1. Şiroi1. 2. Robinet. 3. Cioc2 (2). s.n.,pl. ţuţuroaie.
U,u
u1 A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române. s.m./s.n., pl. u/u-uri.
u2 Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. u. u3/uu 1. Exclamaţie care exprimă surpriza, indignarea,
0	avertizare etc. 2. (însoţit de „iu”) Strigăt care însoţeşte chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului), interj.
uau Exclamaţie care exprimă mirarea, entuziasmul etc. interj.
ubicuitate (-cu-i-) (livr.) Capacitatea de a fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri simultan; omniprezenţă. s.f, g.-d. art. ubicuităţii, ubicuu,-uă (-CU-U-) (livr.) (Care se află) în mai multe locuri deodată. //(Care este) peste tot, în orice loc. adj., pl. ubicui,-ue.
ubicvist,-ă (rar) 1. (despre plante) Care se dezvoltă bine oriunde; adaptabil. 2. (despre persoane) Care pare a fi în mai multe locuri în acelaşi timp. adj., pl. ubicvişti,-ste.
ucaz (înv., pop.) Ordin, decret, //(fig.) Hotărâre care nu admite discuţie, s.n., pl. ucazuri, ucenic,-ă 1. Persoană (tânără) care învaţă meseria într-o şcoală de arte şi meserii sau la locul de muncă, sub îndrumarea unei persoane calificate. 2. Adept şi continuator al unui artist, al unui savant, al unui filosof etc.; (p. ext.) începător într-o anumită activitate; discipol. s.m., pl. ucenici; s.f., g.-d. art. ucenicei, pl. ucenice, ucenici intr. A învăţa meserie lucrând ca ucenic; a învăţa şi a lucra sub îndrumarea unei persoane calificate. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 să ucenicească. ucenicie Faptul de a lucra ca ucenic; calitatea, ocupaţia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. //(p. gener.) Formare (a cuiva) într-un domeniu, s.f, art. ucenicia, g.-d. art. uceniciei, pl. ucenicii, art. uceniciile, ucide 1. tr. A omorî, a asasina, //(fig.) A distruge, a nimici; a desfiinţa. 2. refl. (rar) A se sinucide. 3. tr. şi refl. (reg.) A (se) bate. //(reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ucid, perf. s. I sg. ucisei,
1	pt. udserăm; conj. prez. 3 să ucidă; ger. ucigând; part. ucis.
ucidere Acţiunea de a (se) ucide; asasinat, omor. s.f, g.-d. art. uciderii, pl. ucideri.
ucigaş,-ă I. adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. 11. s.m. şi f. (Persoană) care a ucis (sau a încercat să ucidă) pe cineva, adj., s.m. şi f, pl. ucigaşi,-e. ucigă-l-crucea Dracul, s.m., g.-d. lui ucigă-1-crucea, ucigă-l-toaca Dracul, s.m., g.-d. lui udgă-l-toaca. ucigăt£>r,-oare (şi s.) Care provoacă moartea, care ucide; nimicitor; ucigaş, [var. (rar) ucizăt£r,-oare adj.} adj., pl. ucigători,-oare. ucis (rar) Ucidere, s.n., pl. ucisuri, ucizătgr.-oare v. ucigător, uclgl (iht., reg.) Obleţ. s.m., pl. uclei, art. ucleii. ucrainean,-ă (-crai-nean) (Locuitor) din Ucraina, s.m. şi f, adj., pl. ucraineni,-e.
ucraineană (-crai-nea-) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni, s.f, g.-d. art. ucraingnei. ucraineancă (-crai-nean-) Locuitoare din Ucraina; ucraineană, s.f, g.-d. art. ucrainencei, pl. ucrainence, ucu Nume dat celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. s.m., pl. ucu. ud1 (pop.) Urină, s.n., pl. uduri.
ud2,-ă 1. îmbibat cu apă sau cu alt lichid; muiat, umezit. //(despre ochi) Plin de lacrimi, //(despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. Transpirat, asudat, adj., pl. uzi,-de. uda 1. tr. A umple, a îmbiba cu apă sau cu un alt lichid; a muia ceva în apă sau în alt lichid; a stropi plante, semănături. /A-şi ~ gura = a-şi potoli setea. A ~ prânzul (sau bucatele) = a bea băuturi alcoolice în timpul mesei, /(refl.) A i se ~ ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. tr. (despre ape) A străbate o regiune. 3. refl. (mai ales despre sugari) A urina pe el. vb. /, ind. prez. 3 udă. udare Acţiunea de a (se) uda; udat. s.f, g.-d. ari. udării, pl. udări, udat Udare. s.n.
udătură 1. Udare, stropire; umezeală. 2. (fam., pop.) Băutură (alcoolică). 3. (reg.) Mâncare (frugală), s.f, g.-d. art. udăturii, pl. udături. udătuncă (rar) Diminutiv al lui udătură. s.f udeală (pop.) 1. Loc plin de apă; umezeală. 2. Băutură (alcoolică), s.f., g.-d. art. udglii,pl. udeli. udometru (met.) Pluviometru. s.n., art. udometrul, pl. udomgtre.
ugd (u-ed) Vale largă, specifică unor deşerturi din Arabia şi Africa de Nord, acoperită cu nisip şi pietriş, prin care se scurg apele ploilor torenţiale, s.n., pl. ugduri. uf Exclamaţie care exprimă regret, necaz, dezgust etc.; pfu! interj.
uf o leg Cercetător al ozeneurilor. s.m., pl. ufologi. ufologie Studiu al ozeneurilor. s.f, ari. ufologia, g.-d. art. ufologiei.
ugandgz,-ă (Locuitor) din Uganda, adj., s.m. şi f., pl. ugandgzi.-e.
uger Organ de secreţie a laptelui la femelele mamiferelor. s.n., pl. ugere.
ughi Veche monedă maghiară de aur; galben unguresc. s.m., pl. ughi.
ugilit,-ă (reg.) Trist, fâră chef; umilit. adj.,pl. ugiliţi,-te. ugui intr. (despre porumbei, turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri. vb. IV, ind. prez. 3 uguie, imperf. 3 sg. ugui a; conj. prez. 3 să uguie. ugujre Faptul de a ugui; gângurire, uguit. s.f., g.-d. art. uguirii, pl. uguiri. uguit Uguire. s.n.
uhu Cuvânt care imită sunetul scos de bufniţă, interj. ui (pop.) 1. Vai! of! ah! 2. Strigăt (de voie bună) care însoţeşte chiuiturile, interj. uideo v. huideo.
uiemaş (u-ie-) Persoană care strânge uiumul la moară, la maşina de treierat etc. s.m., pl. uiemaşi. uiet v. huiet.
uimă (pop.) Inflamaţie a ganglionilor limfatici de la gât sau de la subsuori, s.f, g.-d. art. uimei, pl. uime. uimi tr A surprinde; a impresiona puternic. //(înv.) A tulbura, a zăpăci, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. uimesc, imperf. 3 sg. uimea; conj. prez. 3 să uimească, uimire Faptul de a uimi; mirare, emoţie puternică; s.f, g.-d. art. uimirii, pl. uimiri.
uimitor,-oare Care uimeşte; surprinzător. //Excepţional, extraordinar, adj., pl. uimitari,-oare. uita1 1. tr. şi intr. A pierde din memorie, a nu-şi (mai) aduce aminte, //(fam.) A şti cât au ~t alţii = a nu şti (mai) nimic. 2. tr. A deveni indiferent faţă de o persoană sau de un obiect (drag). //A pierde din vedere, a nu ţine seamă de... 3. tr. A nu da urmare. 4. tr. A lăsa undeva, din neatenţie, ceva sau pe cineva care trebuia luat cu sine. ind. prez. 3 uită; imper. 2 sg. uită.
uita2 refl. A privi, a cerceta. IA se ~ în gura cuiva = a da ascultare în mod mecanic sfaturilor cuiva. A nu se - la cineva = a nu iubi pe cineva; a refuza orice relaţii cu cineva. //A băga de seamă, a lua în considerare, vb. I, ind. prez. 3 se uită; imper. 2 sg. uită-te.
1277
ultraconservator
uitare 1. Faptul de a uita1. /A da -ii = a uita, a nu se mai interesa (de ceva, de cineva). ~ de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare faţă de propriile interese. //Rătăcire morală. 2. (fig.) Nefiinţă, neant, s.f., g.-d. art. uitării, pl. uitări. uitător,-oare (rar) Care aduce uitare. //Uituc, adf, pl. uitătari,-oare.
uitătură Faptul de a se uita2; privire. //Fel de a se uita; privire; căutătură, s.f, g.-d. art. uităturii, pl. uitături.
Uite Iată! Priveşte! interj.
uitit-ă (reg.) Visător, distrat, adj., pl. uitiţi,-te.
uituc,-ă (şi s.) Care uită uşor; (p. ext.) zăpăcit, distrat.
adj., pl. uituci,-ce.
uitucetlă Faptul de a uita; lipsă de memorie, de atenţie; (p. ext.) zăpăceală, distracţie, s.f, g.-d. ari. uitucglii, pl. uitucgli.
uitucenie (-ni-e) (rar) Uitueeala, s.f, ari. uituesnia, g,-d, art, uitucgniei, pl, uitucgnii,
uiu v. uiuiu.
ululu (în dansurile populare) Chiot de bucurie, [va»1, uiu interj. ] interj.
uium Cantitate procentuala dintr-un produs, data drept plata în natura pentru măcinat, treierat ete.; vama. s.n., pl, uiumuri,
ujbă (reş.) Cui (de lemn) de cam se leagă vâsla unei ambarcaţiuni; strapazan. s.f, g.-d. art, ujbei, pl. ujbe, uju)it,-ă (reg.) Uscat2 (1). Vreascuri adj., pl. ujujiţi.-te.
ulan Soldat (mercenar) din cavaleria uşoara a armatei române şi a unor armate străine din treeut. s.m., pl. ulani, ulceft/ulcică Oall mici (de lut); oluţ. IA-1 pune (cuiva) -ha sau a-i faee (cuiva) eu ~lea * a faee farmece (cuiva), s.f, g.-d. art, uleilei, pl, ulegle, art, ulcglele, ulcelufă Diminutiv al lui ulcea; uleeluţl, ulcicuţa. s.f, g.-d. art. uleeluşei, pl. uleeluşe, ulceluţă (rar) Uleeluşa, s.f,, g.-d. art, ulceluţei. pl. ulceluţe.
Ulcer 1. Leziune a pielii sau a unor mucoase, care nu are tendinţa si se cicatrizeze; ulcus (1). 2. Boala a arborilor cauzata de distrugerea treptata a straturilor lemnoase, s.n., pl. ulcere.
ulceri 1, refl. şi tr. A căpăta sau a produce o ulceraţie,
2.	tr. (fig.) A răni, a jigni. vb. I, ind. prez. 3 ulcereazi. ulcerit,-ă Care prezintă un ulcer sau o ulceraţie, adj., pl. ulceraţi,-te.
ulceraţie (-ţi-e) Rană, leziune a pielii sau a mucoaselor; (spec.) ulcer (1). s.f. art. ulceraţia, g.-d. art. ulceraţiei, pl. ulceraţii, art. ulceraţiile.
ulcerogan,-ă (med.) Care produce ulcer, adj., pl. ulce-rogeni,-e.
ulceroid,-ă Care are aparenţa ulcerului, adj., pl. ulce-roizi,-de.
ulceros,-oasă (Persoană) care suferă de ulcer. adj., s.m. şi f, pl. ulceraşi,-oase. ulcică v. ulcea.
ulcicuţă Ulceluşă. s.f, g.-d. art. ulcicuţei, pl. ulcicuţe. ulcior1 v. urcior1. ulcisr2 v. urcior2, ulcioruş v. urcioruş1.
ulcus 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură, s.n., pl. ulcuse. ulgi1 Lichid vâscos, insolubil în apă, de provenienţă vegetală, animală, minerală sau sintetică, folosit în alimentaţie, în industrie etc. /Tablou (sau pictură, portret) în ~ = tablou (sau pictură, portret) realizat în culori preparate cu ulei1, s.n., pl. uleiuri. ulei2 (reg.) 1. Ştiubei pentru albine. 2. Trunchi de copac scorburos, utilizat pentru a păstra anumite lucruri. //Vas făcut dintr-un lemn scobit, s.n., pl. uleie, uleia tr. (rar) A îmbiba, a impregna cu ulei; a unge. vb. /, ind. prez. 3 uleiază, 1 pl. uleigm; conj. prez. 3 să uleigze; ger. uleind.
uleier (reg.) Persoană care lucrează la extragerea uleiului din seminţe; proprietar al unei prese de ulei1, s.m., pl. uleigri.
uleigre (rar) Acţiunea de a uleia, s.f, g.-d. art. uleigrii, pl. uleigri.
uleias.-oasă Care conţine ulei; gras, unsuros. //Asemănător cu uleiul, adj., pl. uleiQşi.-oase. ulema Cleric musulman care avea atribuţii legislative. s.f. art. ulemaua, g.-d. art. ulemalei, pl. ulemale, art. ule-malele.
ulicioară Diminutiv al lui uliţă; hudiţă, s.f, g.-d. art. ulicioarei, pl. ulicioare, ulişsr Diminutiv al lui uliu. s.m., pl. ulişari. ullţflmlc,-ă (reg.) (Persoană) care hoinăreşte pe uliţe fără rost. adj., s.m. şi fi. pl. uliţâmici,-ce.
Uliţă 1. Drum îngust care străbate un sat. IA bate -ele = a hoinari, a umbla ftrt rost, 2, (colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o anumita uliţa, s.fi, g.-d. art. uliţei, pl. uliţe.
Uliu FasBre răpitoare de zi, mare şi puternică, care atacă pflsări şi mamifere mici. /—păsăresc - păsârar, s.m,, art. Uliul, pl, ulii, art. uliii.
ulluliu (pop.) Strigăt care exprima mirare, admiraţie etc. interj,
ulm Nume dat mai multor specii de arbori înalţi, eu coroana stufoasa şi eu frunze zimţate, h de câmp s arbore înalt, cu scoarţa groasa fi cu lemn rezistent, folosit în industrie. ~ de munte = arbore ornamental înalt, eu seearţa subţire, s.m,, pl. ulmi, ulmacie (ia pl.) Familie de arbori şi arbuşti având ea tip ulmul; (la sg.) planta din aeeasta familie, s.f, art. ulmaeaea, g.-d, art. ulmaesei, pl. ulmaege.
Mister (rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung şi cu mâneci largi, s.n,, pl, ulstere. ulterior,*oiră Ţ-ri-or) Care are loc, care urmează după ceva sau după cineva; posterior, adj., pl. ulteriori,-eare, Ultim,-ă Cel din urma (dintr-o serie de elemente), A-a oră ■ rubrica dintr-un ziar cuprinzând cele mai noi ştiri. adf., pl. ultimi,-e. ultimat v. ultimatum.
ultimativ,-8 Care conţine un ultimatum; irevocabil. adj., pl. ultimativi,-e.
ultimatum 1. Notă diplomatică prin care un stat îşi exprimă pretenţiile faţă de un alt stat, pentru a nu fi folosită forţa sau alte forme de represiune. 2. Cerere care nu admite obiecţii; ultim cuvânt, [var. (înv.) ultimat s.n.] s.n., pl. ultimatumuri. A
jjltimo (lat., livr., fam.) în cele din urmă; în ultimă instanţă, adv.
Ultra-1 Element de compunere care înseamnă „foarte”, „extrem de”.
ultra2 (fam.) Foarte, adj. invar.
ultraacustic,-ă Referitor la ultraacustică. adj., pl.
ultraaciistici,-ce.
ultraacustică (fiz.) Parte a acusticii care studiază ultrasunetele, s.fi, g.-d. art. ultraacusticii. ultrabazic,-ă (despre roci eruptive) Care este sărac în silice şi este alcătuit în special din piroxeni sau din oli-vină. adj., pl. ultrabazici‘,-ce. ultracentral,-ă în plin centru, adj., pl. ultracentrali,-e. ultracentrifugă Centrifugă de mare turaţie, folosită mai ales pentru separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a virusurilor etc. s.fi, g.-d. art. ultracentri-fügei, pl. ultracentrifuge.
ultracondenser Condensator folosit la ultramicros-coape. s.n., pl. ultracondensoare. ultraconfortabil,-ă Foarte confortabil, adj., pl. ultra-confortâbili,-e.
ultraconservater,-oare Care are idei conservatoare exagerate, adj., pl. ultraconservateri,-oare.
ultrademagog
1278
ultrademagsg,-ă Demagog care întrece orice limită. s.m., pl. ultrademagogi; (rar) s.f, g.-d. art. ultradema-gagei, pl. ultrademagege.
ultrademocrat,-ă Cu idei foarte democrate, adj., pl. ultrademocraţi,-te.
ultraeficignt,-ă (-ci-ent) Foarte eficient, adj., pl. ultra-eficignţi,-te.
ultraelaborgt.-ă Foarte elaborat, adj., pl. ultraelabo-râţi,-te.
ultrafiltru Aparat de filtrare cu o membrană care reţine particulele de dimensiuni infime, s.n., pl. ultrafiltre. ultragia (-gi-a) tr. A săvârşi un ultraj; (p. gener.) a insulta, a jigni. vb. I, ind. prez. 3 ultragiază, I pl. ultragiem; conj. prez. 3 să ultragigze; ger. ultragiind. ultragiere (-gi-e-) Acţiunea de a ultragia; insultare, ofensare. s.f., g.-d. art. ultragierii, pl. ultragieri, ultrggiu v. ultraj.
ultraj Insultă, act de violenţă împotriva unui reprezentant al autorităţii publice aflat în exerciţiul funcţiunii; (p. gener.) jignire, act de violenţă comis împotriva cuiva. [var. ultragiu s.«.] s.n., pl. ultraje, ultraliberal,-ă Liberal extremist, adj., pl. ultraliberali,-e.
ultraliberalism Liberalism exagerat, s.n. ultramarin Colorant albastru, obţinut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn şi sulf. s.n.
ultramlcroanaliză (-cro-a-) Ramură a microanalizei care se ocupă cu identificarea şi dozarea substanţelor în cantităţi de ordinul microgramelor. //Microanaliză în care se lucrează cu cantităţi de substanţă de ordinul microgramelor, s.f, g.-d. art. ultramicroanalizei, pl. ultramicroanalize.
ultramicrochimie Ramură a chimiei care studiază relaţiile chimice dintre substanţe aflate în cantităţi foarte mici. s.f., art. ultramicrochimia, g.-d. art. ultramicro-chimiei.
ultramicrgn Particulă coloidală foarte mică, vizibilă doar cu ultrámicroscopul; submicron. s.m., pl. ultra-micrani.
ultramicroscop Microscop de mare precizie folosit în ultramicroscopie. s.n., pl. ultramicroscoape. ultramicroscopic,-ă Care se face sau se vede doar cu ultramicroscopul. adj., pl. ultramicroscapici,-ce. ultramicroscopie Procedeu de cercetare a corpus-culilor foarte mici cu ajutorul ultramicroscopului. s.f, art. ultramicroscopia, g.-d. art. ultramicroscopiei. ultramodern,-ă Foarte modem, adj., pl. ultramoderni,-e. ultramodernist,-ă De un modernism exagerat, adj., pl. uItramodemişti,-ste.
ultramontanism Curent în cadrul catolicismului francez, care este împotriva libertăţilor organizatorice ale Bisericii catolice din Franţa faţă de Papă. s.n. ultranaţionalfsm (-ţi-o-) Naţionalism extremist, s.n. ultranaţionalist,-ă (-ţi-o-) (Adept) al ultranaţionalis-mului. adj., s.m. şi f, pl. ultranaţionalişti,-ste. ultraoccidental.-ă Cu un foarte pronunţat caracter occidental, adj., pl. ultraoccidentali,-e. ultra pas Masă plastică obţinută din melamină, s.n. ultraporţelan Porţelan cu caracteristici izolante superioare, utilizat în tehnica curenţilor de înaltă frecvenţă. s.n.
ultraprogresist,-ă Progresist extremist, adj., pl. ultra-progresişti,-ste.
ultrarafinat,-ă Foarte rafinat, adj., pl. ultrarafinaţi,-te. ultrarapid,-ă Extraordinar de repede, extrem de rapid. adj., pl. ultrarapizi,-de.
ultrareacţionar,-ă (-re-ac-ţi-o-) Reacţionar înrăit, adj., s.m. şi f, pl. ultrareacţionari,-e.
ultrascurt,-â 1. Care este foarte scurt. 2. Radiaţii ~ = radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, folosite în medicină, în radiofonie etc. adj., pl. ultrascurţi,-te.
ultrasecrgt,-ă Foarte secret, adj., pl. ultrasecreţi,-te. ultrasensibil,-ă Foarte sensibil, adj., pl. ultrasens> bili,-e.
ultrasonic,-ă Referitor la ultrasunete; ultrasonor. adj., pl. ultrasanici,-ce.
ultrasonografie (med.) Ecografie. s.f., art. ultrasono-grafia, g.-d. art. ultrasonografiei, pl. ultrasonografii, art. ultrasonografiile.
utrasoner,-ă Ultrasonic. adj., pl. ultrasonari,-e. ultrasonoterapie Terapie bazată pe ultrasunete, s.f. art., ultrasonoterapia, g.-d. art. ultrasonoterapiei. ultraspecial,-ă Care se deosebeşte mult de alte lucruri asemănătoare. //De strictă specialitate, adi., pl- ultraspe-cialis-e.
ultrastructură (biol.) Structură intimă a unui ţesut, s.f, g.-d. art. ultrastructurii, pl. ultrastructuri. ultrasunet Vibraţie mecanică a unui mediu, a cărei frecvenţă depăşeşte frecvenţa maximă corespunzătoare unui sunet, neputând fi perceputa de ureche, s.n., pl. ultrasunete.
ultraviolet,-ă (-vi-o-) (despre radiaţiile electromagnetice, şi s.f. pl.) Care este situat dincolo de extremitatea violetă a spectrului luminii, adj, pl. ultravioleţi,-te. ultravirus Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut la microscopul obişnuit, s.n., pl. ultravirusuri. ulubă v. hulubă.
uluc 1. Jgheab din care se adapă sau se hrănesc animalele. 2. Canal pus de-a lungul streşinii caselor, pentru a aduna apa de pe acoperiş şi a o conduce spre burlane. //Ţeavă prin care se scurge apa dintr-un izvor.
3.	Jgheab de scânduri prin care curge apa la moară pentru a o pune în mişcare; scoc. //Jgheab prin care curge făina măcinată la moară. 4. Scobitură făcută într-o piesă de lemn, pentru a servi la îmbinarea cu altă piesă. s.n., pl. uluce,
ulucă 1. Scândură groasă din care se fac garduri, diverse construcţii etc. 2. Gard din scânduri. s“f., g.-d. art. ulucii, pl. uluci.
ului tr. A provoca o neaşteptată emoţie; a uimi, a surprinde. Iltr. şi refl. (înv.) A (se) tulbura, a (se) năuci, a (se) buimăci, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uluiesc, imperf. 3 sg. uluia; con/', prez. 3 să uluiască, uluială Faptul de a (se) ului; surprindere. //Buimăceală, zăpăceală, s.f. g.-d. art. uluielii, pl. uluieli, uluire Acţiunea de a (se) «lui; stare de zăpăceală sau de uimire, s.f, g.-d. art. uluirii, pl. uluiri. uluiter,-oare (-lu-i-) Care uluieşte; surprinzător, uimitor. //Extraordinar, excepţional, adj., pl. uluitori,-oare. uman,-ă 1. Referitor la om sau la omenire; omenesc. /Geografie ~ = antropogeografie. 2. Cu dragoste de oameni; omenos, sensibil, adj., pl. umani,-e. umanism Mişcare culturală apărută în vestul Europei, în epoca Renaşterii (sec. XIV-XVII), care a militat pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane, pentru răspândirea ştiinţei, a unei culturi laice etc. //(p. gener.) încredere în valoarea şi în posibilităţile de desăvârşire ale omului. //(p. ext.) Manifestare, atitudine umanitară, umană. s.n.
umanist,-ă I. adj. Referitor la umanism; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s.m. şi f. 1. Adept al umanismului, //(la m.). învăţat din epoca Renaşterii, care studia operele anticilor. 2. Elev de liceu sau student care urmează învăţământul umanistic, adj., s.m. şi /.', pl. umanişti,-ste.
umanistic,-ă Umanist (I). /Ştiinţe ~ = ştiinţe care studiază obiectele culturii umane: limbile, istoria, cultura
1279
umbrişoară
clasică etc. învăţământ ~ sau secţie ~ = formă de învăţământ bazată pe studiul ştiinţelor umanistice, adj., pl. umanistici,-ce.
umanitar,-ă Care se preocupă de binele omenirii; devotat umanităţii; plin de umanitate, adj., pl. umanitari,-e.
umanitarism Atitudine de dragoste şi înţelegere faţă de oameni şi de omenire; umanitate, s.n. umanitarist,-ă (Adept) al umanitarismului, adi., s.m. şi fi, pl. umanitarişti,-ste.
umanitate 1. Totalitatea oamenilor; omenire. //Colectivitate umană. 2. Umanitarism, s.f, g.-d. art. umanităţii, umaniza 1. tr. şi refl. A (se) face (mai) uman, mai apropiat de oameni. 2. tr. A atribui însuşiri omeneşti animalelor, obiectelor, fenomenelor, vb. I, ind. prez. 3 umanizează.
umanizare Acţiunea de a (se) umaniza, s.f., g.-d. art. umanizării.
umanojd,-ă (Fiinţă) cu aspect sau caractere omeneşti. adj., s.m. şi fi, pl. umanoizi,-de.
Umăr1 1. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulaţiei dintre braţ şi trunchi. /- la unul lângă altul; împreună, uniţi. A da (sau a ridica) din ~i = a-şi exprima nedumerirea sau indiferenţa printr-un gest de ridicare a umerilor. A pune -ul = a ajuta la îndeplinirea unei acţiuni; a sprijini. A pune (cuiva ceva) pe ~i = a încărca (pe cineva) cu o vină. A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste ~ = a se uita dispreţuitor la cineva. 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). 3. (fig.) Culme a unui deal sau munte. 4. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. //Proeminenţă pe suprafaţa unui obiect care serveşte ca reazem pentru alt obiect. //Parte a jugului care se aşază pe gâtul vitelor. 5. ~ul obrazului (sau al feţei) - partea proeminentă a obrazului, pometele obrazului, s.m., pl. umeri.
umăr2 (reg.) Umeraş, s.n., pl. umere, u mă rar v. umerar.
umbglă Tip de inflorescenţă în care pedunculii fiecărei flori pornesc din acelaşi punct şi ajung la aceeaşi înălţime, s.fi, g.-d. art. umbglei, pl. umbgle. umbeliferă (la pl.) Familie de plante dicotiledonate cu flori dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. s.f, g.-d. art. umbelifgrei, pl. umbelifgre. umbeliform,-ă în forma unei umbele. adj., pl. umbeli-formi,-e.
umbla intr. A. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a circula, a merge. /A-i ~ cuiva ceva prin gură = a nu-şi putea aminti pe moment ceva extrem de familiar, (pop.) A-i ~ cuiva ceva prin cap (sau in) = a avea ceva în gând, a fi preocupat de ceva. (pop.) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă, (pop.) A ~ după cineva = a încerca în mod insistent să obţină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A călători din loc în loc; a cutreiera; a hoinări, //(rar) A se plimba, //(pop., despre nori) A se deplasa, a se mişca. 3. (pop.) A frecventa. ~ă la şcoală. HA se îndeletnici cu..., a lucra la... ~ă in cărăuşie. HA se comporta într-un anumit fel. HA se îmbrăca, a se încălţa într-un anumit fel. B. 1. (pop., despre unelte, aparate etc.) A funcţiona. 2. (despre ochi, gură etc.) A se mişca continuu. /A-i ~ cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). C. (despre bani) A avea curs. //(pop.) A trece din mână în mână, a ajunge de la unul la altul. D. 1. A căuta, a scotoci (pentru a găsi ceva).
2.	A pune mâna pe ceva, a atinge. 3. (pop.) A se servi de...; a mânui, //(fig.) A face uz de... Nu ~ cu şiretlicuri! E. (fig.) A încerca să..., a se sili. IA ~ după cai verzi (pe pereţi) = a încerca să obţină lucruri irealizabile. A ~ după doi iepuri deodată = a urmări în acelaşi timp două sco-
puri. HA intenţiona, a fi gata să... [var. (înv., pop.) îmbla vb.\ vb. I, ind. prez. I sg. umblu, 2 sg. umbli, 3 umblă, umblare Acţiunea de a umbla; deplasare; mers; umblat. s.f, g.-d. art. umblării, pl. umblări. umblat1 Umblare, s.n.
umblat2,-ă 1. (despre drumuri) Circulat, frecventat. 2. (despre oameni) Care a călătorit mult şi a văzut multe lucruri; cu experienţă, adj., pl. umblaţi,-te. umblărgţ,-eaţă (fam., depr. sau ir.) Care umblă sau se plimbă mult; căruia îi place să hoinărească, adj., pl. umblăreţi,-e.
umblătoare 1. Compartiment amenajat pentru circulaţia personalului într-o lucrare minieră subterană. 2. (pop.) Latrină, closet (rudimentar), s.f, g.-d. art. umblă-tfirii, pl. umblătari.
umblătfir1(înv.) Ostaş al domnilor moldoveni folosit drept curier pentru Polonia şi Ucraina, s.m., pl. umblă-
ifin.
umblătfir2,-oare (rar) Care umblă. /Pod ~ = bac. adj., pl. umblători,-oare.
umblătură (pop.) Umblet, mers; umblare. //Fel de a mişca picioarele în timpul mersului, s.f., g.-d. art. um-blăturii, pl. umblături.
Umblet 1. Faptul de a umbla; alergătură; umblătură.
2.	Fel de a umbla; mers. [var. (înv., pop.) îmblet s.«.] s.n., pl. umblete.
umbral (opt.) Coloraţie a lentilelor ochelarilor de vedere. s.n.
umbrar Adăpost amenajat din crengi de copaci, pânză, verdeaţă etc. împotriva arşiţei soarelui s.n., pl. umbrare, umbră A. 1. Lipsă de lumină; zonă (de pe suprafaţa unui obiect) care nu este luminată direct. /Din ~ = fără a se arăta; pe ascuns. Fără ~ - corect, pur, desăvârşit. A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) ~ = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras. A lăsa (pe cineva) în ~ = a eclipsa (pe cineva), a face (pe cineva) să rămână mai prejos. 2. întuneric, obscuritate. 3. Nuanţă închisă; pată întunecată, //(spec.) Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. 4. (fig.) Stare de îngândurare, de tristeţe, întipărită pe faţa cuiva. B. 1. Imagine întunecată a cuiva sau a ceva, proiectată pe o suprafaţă (mai) luminoasă. ISe teme şi de ~a lui, se spune despre cineva care este foarte fricos. Face (degeaba) ~ pământului, se spune despre o persoană care nu este capabilă să realizeze ceva, //Imagine neclară; obiect care nu se vede bine (din diferite motive). 2. (fig.) Fiinţă foarte slabă (şi bolnavă).
3.	(în concepţiile mistice şi în basme) Fantomă, stafie, duh. 4. (fig.) Semn abia perceptibil, urmă; cantitate foarte mică din ceva. //(fig.) Aparenţă, iluzie, părere, s.f, g.-d. art. umbrei, pl. umbre.
umbra-igpurelui Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cu frunze în formă de solzi. s.f. art., g.-d. art umbrei-iepurelui.
umbrelă Obiect care apără de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză care se poate întinde sau strânge, fixată pe un schelet metalic, s.f, g.-d. art. umbrglei, pl. umbrele.
umbreluţă Diminutiv al lui umbrelă, s.f, g.-d. art. umbreluţei, pl. umbreluţe.
umbri 1. tr. şi intr. A face umbră, a ţine umbră. 2. refl. (pop.) A sta la umbră. 3. tr. şi refl. A da sau a dobândi o nuanţă mai închisă, a (se) întuneca. 4. intr. şi refl. (rar) A se contura. 5. tr. (fig.) A compromite, a dezonora, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 să umbrească.
umbrire Faptul de a (se) umbri. //Nuanţă întunecată, închisă, s.f, g.-d. art. umbririi, pl. umbriri, umbriş (rar) Loc cu umbră, s.n., pl. umbrişuri. umbrişoară (rar) Diminutiv al lui umbră; umbriţă. s.f, g.-d. art. umbrişoarei, pl. umbrişoare.
umbrit
1280
umbrit,-ă 1. (despre locuri) Aflat la umbră; umbros. 2. întunecos, //(fig., despre voce, sunete) Voalat, stins. adj., pl. umbriţi,-te.
umbrjţă (pop.) Umbrişoară. s.f, g.-d. art. umbriţei, pl. umbriţe.
umbrQS.-oasă 1. (despre vegetaţie) Care face umbră, care ţine umbră; (despre locuri) aflat la umbră, plin de umbră; umbrit. 2. întunecos, adj., pl. umbrsşi,-oase. umecta tr. (livr.) A umezi uşor, la suprafaţă, vb. I, ind. prez. 3 umectează.
umectgre (livr.) Acţiunea de a umecta. s.f, g.-d. art. umectării, pl. umectări.
Umed.-ă 1. Care a fost acoperit de un lichid şi nu s-a uscat încă; umezit, jilav, //(despre atmosferă) Care con-ine vapori de apă. //Igrasios. 2. (despre ochi) Plin de acrimi, înlăcrimat; (p. ext.) strălucitor; galeş, duios. adj, pl. umezi,-de.
umeral,-ă Referitor la umăr1, care ţine de umăr1, adj., pl. umergli,-e.
umergr 1. Umeraş. 2. îmbrăcăminte de protecţie prinsa pe umerii celor care cară greutăţi. 3. împletitură de lână, de mei ană etc. cu care îşi îmbracă umerii cei care suferă de reumatism [var. umârar s.n.]. s.n., pl. umerare, umeraş Obiect ftcut dintr-o bară orizontală şi un cârlig pe oare se atârnă hainele în dulap, euier etc,; umăr2, umerar (1), s, n., pl. umeraşe, umezegii 1. însuşirea, starea a ceea ce este umed; umiditate; vapori de apă aflaţi într-un anumit mediu, 2. Loc umed. //Igrasie. 3, Aspect, strălucire a ochilor înlăcrimaţi, s.f, g.-d, art. umezglii, pl. umezfili, umezi 1, tr. şi refl. A deveni sau a face si devin! umed. Hrefl. (despre atmosferă, aer, mediu) A se îneftrea sau a fi încărcat eu vapori de apft, 2. refl, (despre eehi) A se umple de lacrimi; a străluci, vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. umezfise, imperf 3 sg. umezea; eonj. pres, 3 si umezească,
umezlre Acţiunea de a (se) umezi, s.f, g.-d. ari. umezirii, pl. umeziri.
umezltfir 1. Aparat de umezit hârtia în procesul de fabricaţie, 2, ~ de aer m aparat eare pulverizează apl şi umezeşte aerul adus prin conducte din exterior la o instalaţie industriala, s.n., pl. umezitoare. umfla 1. tr. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici, umplându-1 eu aer sau cu alt fluid. Hrefl. (despre cavităţi anatomice) A-şi mări volumul; a se balona. /(tr.) A-l ~ râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se-de râs (sau de plâns) = a izbucni în râs (sau în plâns). A se-de somn (sau de dormit) = a dormi foarte mult. 2. tr. şi refl. A (se) înfoia. Vântul ~ă pânzele, /(refl.) A se - în pene = a se îngâmfa. 3. refl. (despre ape) A-şi mări volumul, a creşte; (despre lichide) a ajunge, prin fierbere, la un nivel mai ridicat; (despre obiecte de lemn) a-şi mări volumul prin umezire. 4. refl. (despre ţesuturi, organe, piele etc.) A se inflama. 5. tr. (fig., fam.) A ridica preţul exagerat de mult. 6. tr. (fig., fam.) A înhăţa, a lua, a înşfăca; a prinde, a ridica, vb. I, ind. prez. 1 sg. umflu,
2	sg. umili, 3 umflă.
umflare Acţiunea de a (se) umfla. s.f., g.-d. art. umflării, pl. umflări.
umflat,-ă 1. (despre obiecte cu pereţi elastici) Care şi-a mărit volumul în urma umplerii cu aer sau cu alt fluid, //(despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) Care şi-a mărit volumul; (despre fiinţe) care are o senzaţie de balonare ca urmare a mâncatului excesiv, //înfoiat, răsfirat (de vânt). 2. (despre ape) Care a crescut, mărindu-şi nivelul, şi a ieşit din albie. 3. (despre piele, ţesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. (despre păr) înfoiat. 5. (fig., despre cifre, preţuri) Exagerat (de mare).
5.	(fig., fam., despre modul de exprimare al cuiva) Bombastic, afectat, emfatic, adj., pl. umflaţi,-te.
umflătură 1. Loc umflat pe suprafaţa unui obiect.
2.	(med.) Inflamaţie. s.f., g.-d. art. umflăturii, pl. umflături.
umidifica tr. A realiza o umidificare. vb. I, ind. prez. 3 umidiflcă.
umidificare Umezirea aerului într-o instalaţie (industrială) prin mijloace artificiale, s.f, g.-d. art. umidifi-cării, pl. umidificări.
umidifug,-ă (despre materiale) Care nu se umezeşte. adj., pl. umidifugi,-ge.
umiditate 1. însuşirea unui corp sau a unui mediu de a fi umed; stare de umezeală. 2. Cantitatea de lichid conţinută într-un material sau un mediu; (spec.) cantitatea de vapori de apă ori de cristale de gheaţă din atmosferă, s.f., g.-d. art. umidităţii, umldomgtru Aparat care măsoară umiditatea unui material sau a aerului atmosferic, s.n.. art, umidomgtrul, pl. umidomfitre.
umil,-ă I. Lipsit de pretenţii; cu o atitudine supusă; smerit; sărăcăcios. 2. Caracteristic omului umil. //(despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios, adj., pl. umili,-e. umili 1. tr. şi refl. A (se) pune într-o situaţie de inferioritate sau de neputinţă; a (se) înjosi. 2. refl. A adopta o atitudine de supunere faţă de cineva sau de ceva. vb. IV,, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umilesc, imperf, 3 sg. umilea; conj. prez. 3 să umilească,
umilinţă 1. Sentiment de inferioritate; atitudine determinata de aeest sentiment; slugărnicie, supunere, //(în morala creştina} Atitudine de smerenie a omului în faţa divinităţii, 2, Situaţie umilitoare; vorbă sau faptă eare umileşte; ofensă, jignire, s.f, g.-d art. umilinţei, pl, umilinţe,
umilire Acţiunea de a (se) umili; ofensă, s.f, g.-d. art. umilirii, pl. umiliri,
umilit,-fi 1, Care este plin de umilinţe; eare duee o viaţă mizeri, care suportă lipsuri, jigniri. 2. (rar) Modest, simplu; sărac, adj., pl. umiliţi,-te. umllltgr,-oir@ Care umileşte, ofensează; jipitor. adj., pl, umilitori,-oare,
Umlaut Modificare a timbrului unei vocale accentuate sub influenţa vocalei următoare, //Tremă eare se pune deasupra vocalelor pentru a indica această modificare. s.n.
umogre 1. Lichid în care trăiesc celulele organismului. /~ apoasă = lichid transparent aflat în camera anterioară a ochiului. ~ vitroasă = masă gelatinoasă aflată în camera posterioară a ochiului. 2. (livr.) Dispoziţie sufletească de moment. //Temperament, fire. [var. humoare s.f] s.f, g.:d. art. umorii, pl. umQri. umor 1. înclinare spre glume şi ironii ascunse sub o aparenţă de seriozitate; (p. ext.) voie bună, haz. /- negru = umor care valorifică situaţii macabre. 2. Categorie estetică a cărei esenţă constă în sublinierea comicului unor situaţii considerate normale, [var. humor s.n.] s.n. umoral,-ă Referitor la umori. /Teorie - = teorie conform căreia funcţiile organismului sunt reglate de umori. adj., pl. umorali,-e.
umorist,-ă Autor de scrieri sau de desene umoristice. [var. humorist,-ă s.m. şi f] s.m., pl. umorişti; s.f, g.-d. art. umoristei, pl. umoriste.
umoristic,-ă Care conţine sau exprimă umor, care provoacă hazul; vesel, hazliu, comic, adj., pl. umoristici,-ce. umple 1. tr. A introduce ceva într-un recipient, într-o cavitate etc. pentru a le face pline. /A-şi - burta (sau pântecele) = a mânca mult. A-şi - buzunarele = a câştiga mulţi bani. (refl. pas.) S-a ~ut paharul = situaţia prezentă nu mai poate fi suportată. 2. tr. (fig.) A copleşi pe cineva, a face să se simtă apăsat de un sentiment, de o senzaţie. I se ~ inima de amărăciune. 3. tr. A introduce
1281
undui
într-un aluat un preparat culinar pentru a pregăti o mâncare. //(rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid dulce-aromat. 4. tr. A răspândi într-un spaţiu închis un miros sau un gaz. 5. tr. şi refl. A (se) acoperi cu o substanţă murdară, //(fig.) A (se) contamina, a (se) molipsi.
6.	tr. A răspândi sunete, zgomote (într-un spaţiu delimitat). /A ~ satul (sau lumea, urechile lumii) = a face să ştie, să afle toată lumea. 7. tr. A acoperi o suprafaţă, o încăpere etc. [var. (înv., pop.) umplea, împle vb.] S-a ~ut grădina de frunze, vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. umplu,
2	sg. umpli, 1 pl. umplem, 2 pl. umpleţi, perf. s. I sg. umplui; ger. umplând; part. umplut, umplea v. umple.
umplere Acţiunea de a (se) umple; umplut, s.f, g.-d. art. umplerii, pl. umpleri, umplut Umplere, s.n.
umplutură 1. Ceea ce serveşte pentru a umple un gol, un spaţiu etc. //Preparat culinar care se introduce într-un înveliş comestibil pentru a forma împreună o mâncare sau o prăjitură. 2. Material (pământ, moloz etc.) care se aşază pe un teren ce trebuie înălţat sau nivelat.
3.	Cantitate de praf de puşcă cu care este încărcat un cartuş (sau cu care era încărcată altădată o armă de foc pe la gura ţevii). 4. (fig.) Adaos (lipsit de valoare) folosit pentru a completa un text, o scriere etc. s.f., g.-d. art. umpluturii, pl. umpluturi.
un*,O (antepus, în relaţie cu un alt adj, nehot.) - zi trece, altă zi vine. Caut pe - profesor, nu pe altul. adj. nehot., g.-d. unui, unei, pl. unii, unele, g.-d. unor. un2,o (însoţeşte substantivul, fără a-l individualiza.) /Este ~ laş. //(dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă.) ~ nepriceput, //(accentuează noţiunea exprimată de substantiv) ~ bucurie se vedea pe faţa ei. //(dă sens general substantivului.) ~ artist genial, //(aşezat înaintea unui nume propriu, sugerează o comparaţie.) Unul ca..„ unul asemenea cu.., Mi se părea că văd ~ Eminescu. art. nehot., g.-d. unui, unei, pl. nişte, g.-d. unor.
un3,o (antepus) Am - frate, nu doi. num. card., g.-d. unui, unei,
unanim,-ă Acceptat de toţi şi care cuprinde pe toţi; fSră excepţie, general, adj., pl. unanimi,-e. unanimitate Unitate de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane; înţelegere deplină, lîn (sau cu) ~ = cu aprobarea tuturor, s.f, g.-d. art. unanimităţii, unchgş v. unchiaş.
unchi 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraţilor şi surorilor lui (sau ai soţiei lui) ori în raport cu copiii verilor şi verişoarelor lui; termen cu care i se adresează nepoţii acestui bărbat; unchiaş. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără i se adresează unui bărbat mai în vârstă, s.m., pl. unchi, art. unchii, unchiaş 1. (pop.) Om bătrân; moş, moşneag. 2. (reg.) Unchi (1). [var. (reg.) uncheş s.m.] s.m., pl. unchiaşi. unchişor Diminutiv al lui unchi, s.m., pl. unchişori. unciái,-ă Cu unciale. Scriere ~. Caracter ~. adj., pl. unciale.
unciâlă Literă majusculă rotunjită, derivată din literele romane capitale, s.f, g.-d. art. uncialei, pl. unciale. uncie (-ci-e) Veche unitate de măsură pentru greutăţi, a cărei valoare a variat între 28 şi 35 de grame, folosită şi astăzi în ţările anglo-saxone. s.f, art. uncia, g.-d. art. unciei, pl. uncii, art. unciile.
unciform,-ă în formă de gheară, de cârlig, adj., pl. unciformi.-e.
uncrop (înv., reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte, servită în casa mirelui după cununie; ospăţul şi datinile obişnuite într-o astfel de zi. s.n., pl. uncropuri, uncropeală (rar) Senzaţie de căldură, de moleşeală. s.f, g.-d. art. uncropelii.
uncropel (reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduţă, s.n. unda (rar) 1. tr. A face valuri, unde. 2. intr. (pop.) A fierbe, a clocoti, [vor. undi vb.] vb. I, ind. prez. 3 undează, undametru Instrument pentru măsurarea frecvenţelor oscilaţiilor electromagnetice, s.n., art. undametrul, pl. undametre.
undă A. 1. Ondulaţie produsă la suprafaţa unei ape; (p. ext.) apă (curgătoare sau stătătoare). //Şuvoi, torent. //Ploaie sau ninsoare care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mişcă uşor; (p. ext.) aer. B. (fiz.) Propagare a unei oscilaţii, din aproape în aproape. /Lungime de ~ = distanţa dintre două puncte succesive ale unei unde, aflate în aceeaşi fază de oscilaţie. ~ seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ. ~ electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacţiunii dintre variaţiile câmpului electric şi ale celui magnetic. ~ lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. ~ mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. ~ scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. ~ de şoc = a) undă seismică de mare intensitate; b) suflul unei explozii. ~ verde = procedeu de coordonare automată a luminii verzi la semafoare pentru a asigura fluenţa traficului urban auto; (fig.) aprobare, s.f, g.-d. art. undei, pl. unde.
Unde I. adv. 1. (interogativ) în ce loc? în care parte?
-	suntem? //(precedat de prepoziţia „de”) De la cine? Din ce loc? De ~ ştiu ei? //La ce? La cine? - te gândeşti? / ~	~ = din loc în loc. A (nu) avea de a (nu) avea
posibilitatea să..„ a (nu) fi în stare. Ia, dacă ai de ~ , se spune pentru a arăta că ceva lipseşte. 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. (exprimă o negaţie.) - se mai gândea el la familie? IDe ~ (şi) până ~? = cum şi în ce fel? (Da) de ~! = cu neputinţă! imposibil! II. conjcţ. 1. (introduce o propoziţie circumstanţială de loc) încotro, în locul în care. 2. (introduce o propoziţie completivă) Ştie ~ este casa. 3. (introduce o propoziţie atributivă) în care, Se află in locul ~ trebuie. 4. (pop., introduce o propoziţie circumstanţială de timp) Când, în momentul în care.
5,	(pop., introduce o propoziţie circumstanţială de cauză) Deoarece, pentru că, din cauză că. 6. (precedat de prepoziţia „de”, introduce o propoziţie concesivă) Deşi, cu toate că. 7. (condiţional) De ~ nu - dacă nu, în căzui când. adv:. conjcţ. undelgmn v. untdelemn. undelemniu,-ie v. untdelemniu. underground (andărgraund) (angl.) Care are caracter experimental (de avangardă), adj. invar undeva într-un loc, într-o direcţie oarecare. /De ~ = dintr-un anumit loc. Pe ~ = într-un (sau printr-un) anumit loc. adv.
undi1 tr. şi intr. (rar) 1. A pescui cu undiţa. 2. (fig.) A sonda, a iscodi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. undesc, imperf. 3 sg. undea; conj. prez. 3 să undească. undi2 v. unda.
undire (rar) Faptul de a undi; undit, s.f, g.-d. art. undirii, pl. undiri. undit (rar) Undire. s.n.
undiţar (rar) Pescar (cu undiţa), s.m., pl. undiţari. Undiţă Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legat un fir de material plastic, având la capăt un cârlig în care se pune momeala pentru a prinde peştele; (p. restr.) cârligul acestei unelte, s.f, g.-d. art. undiţei, pl. undiţe, undoi v. undui. undoia v. undui. undoios,-oasă v. unduios. undrea v. andrea.
undui intr. (despre suprafaţa apelor; p. gener., despre lanuri) A se mişca în unde. [var. undoia, undoi vb.]
unduios
1282
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. unduiesc, imperf. 3 sg.
unduia; conj. prez. 3 să unduiască.
unduigs,-0âsă 1. Care formează valuri, care se mişcă
în unde. 2. (fig., despre sunete) Melodios. 3. (fig., despre
oameni) Care se schimbă uşor, care cedează uşor. [var.
undoios,-oasă adj.] adj., pl. unduioşi,-oase.
unduire Acţiunea de a undui: mişcare în valuri, în
unde. //(fig.) Mlădiere a unui sunet, vibrare a vocii, s.f,
g.-d. art. unduirii, pl. unduiri.
unduit,-ă (rar) Unduios. adj., pl. unduiţi,-te.
unduia v. ondula. undulare v. ondulare. undulqs,-oâsă v. ondulos.
unealtă 1. Piesă, ustensilă, dispozitiv, instrument acţionat manual sau mecanic, care efectuează operaţii de prelucrare, montare, manevrare etc.; (p. ext.) piesă auxiliară utilizată la efectuarea unei lucrări. 2. (fig.) Mijloc (persoană, grup etc.) de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop (reprobabil). 3. - gramaticală = instrument gramatical, v. instrument, s.f, g.-d. art. uneltei, pl. unglte.
unelti tr. A acţiona împotriva cuiva (pe ascuns) pentru a obţine ceva; a complota, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. uneltesc, imperf. 3 sg. uneltea; conj. prez. 3 să uneltească.
uneltire Acţiunea de a unelti; complot, intrigă, s.f, g.-d. art. uneltirii, pl. uneltiri. uneltitQr,-oare Persoană care unelteşte; intrigant; conspirator. s.m., pl. uneltiteri; s.f, g.-d. art. uneltitoarei, pl. uneltitoare.
uneori (-ne-ori) Din când în când, câteodată, adv. ungar,-ă Maghiar, adj., pl. ungari,-e. ungătQr1 Gresor. s.n., pl. ungătoare. ungător2,-oare Muncitor care se ocupă cu ungerea pieselor unui mecanism, s.m., pl. ungători; s.f., g.-d. art. ungătogrei, pl. ungătoare.
unge 1. tr. şi refl. A (se) acoperi cu un strat unsuros sau lipicios; a (se) gresa. /(tr.) A ~pe cineva la inimă = a da cuiva o satisfacţie deosebită, (fam.) A - (bine) pe cineva = a) a mitui; b) a bate zdravăn pe cineva, (fam.) A ~ osia (sau ochii) sau a~pe cineva cu miere = a da mită. (fam.) A fi uns cu toate alifiile (sau unsorile) = a fi trecut prin multe, a nu putea fi dus de nas. (refl., fam.) A se ~ pe gât = a bea. 2. tr. A investi în funcţie un monarh sau un arhiereu. //A mirui. 3. tr. şi refl. A (se) murdări. 4. tr. A tencui un perete, a vărui. vb. III, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ung, 1 pl. ungem, 2 pl. ungeţi, perf. s. 1 sg. unsei, 1 pl. unserăm; ger. ungând; part. uns. ungere Acţiunea de a (se) unge. s.f, g.-d. art. ungerii, pl. ungeri.
ungher (pop.) 1. Colţ al unei încăperi. 2. Loc retras, ascuns. 3. Dulap triunghiular care se aşază pe colţ. s.n., pl. unghere.
unghi 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. //Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colţ, ungher, /(fig.) în (sau din, prin) toate ~ = în (sau din) toate părţile. 3. (fig.) Punct de vedere. s.n., pl. unghiuri.
unghia-gaii/unghia-gămii (-ghi-a-) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori gal-bene-verzui. s.f, g.-d. art. unghiei-găii/unghiei-găinii. unghie (-ghi-e) 1. (la om) Lamă cornoasă care creşte pe extremitatea degetelor de la mâini şi de la picioare. IA pune (cuiva) ~a în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligaţii. A-şi pune ~a în gât = a face orice pentru a atinge un anumit scop. Areteza (sau a tăia) cuiva din ~ii = a pune la punct pe cineva. A-şi arăta ~iile = a deveni agresiv, //(la păsări şi la animale) Gheară. 2. Fiecare dintre cele două instrumente în formă de pârghie, cu ajutorul cărora se ridică şi se lasă coşul
lesei la pescuit, s.f, art. unghia, g.-d. art. unghiei, pl. unghii, art. unghiile.
unghinal,-ă (zool.) Referitor la unghie, care aparţine unghiei, adj., pl. unghinali,-e. unghioară (-ghi-oa-) Unghiuţă, s.f., g.-d. art. unghi-oarei, pl. unghioare.
unghişoara Unghiuţă, s.f, g.-d. art. unghişoarei, pl. unghişoare.	„
unghiular,-ă (-ghiu-) In formă de unghi; angular; în colţuri. /Piatră ~ă = piatră de la colţul fundaţiei unei clădiri; (fig.) element fundamental esenţial, adj., pl. unghiulari,-e.
unghiulaţie (-ghiu-,-ţi-e) 1. (fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură. 2. (cin.) Operaţie de stabilire a locului şi a obiectivelor aparatului pentru filmarea unei secvenţe, s.f., art. unghiulaţia, g.-d. art. unghiulaţiei.
unghiuţă (-ghi-u-) Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghişoară. s.f., g.-d. art. unghiuţei, pl. unghiuţe, unguent (-gu-ent) (farm.) Alifie, cremă, pomadă. s.n., pl. unguente.
ungulât (zool.) Copitat. s.n., pl. ungulate. unguligrad,-ă (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită, adj., s.m. şi f. unguligrazi,-de. ungur Maghiar, s.m., pl. unguri, unguraş (fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee, meliferă şi medicinală, cu frunze rotunde şi cu flori albe. s.m., pl. unguraşi.
ungurean,-ă I. adj. Referitor la ungureni (II). II. 1. s.m. Veche denumire dată populaţiei (româneşti) din Transilvania, în special celei din apropierea fostelor provincii istorice Ţara Românească şi Moldova. 2. (art.) Numele unui dans popular; melodia acestui dans. adj., s.m., pl. ungureni,-e.
ungureancă Femeia ungureanului (II.1). s.f., g.-d. art. ungurencei, pl. ungurence.
ungureasca Numele unui dans popular; melodia acestui dans. s.f. art., neart. ungurească, g.-d. art. ungureştii, unguresc,-ească Maghiar. adj.,pl. ungureşti, ungureşte In felul maghiarilor; în limba maghiară. adv.
ungurime Totalitatea maghiarilor; mulţime de maghiari; ţinut locuit de maghiari (în Transilvania), s.f, g.-d. art. ungurimii.
ungunsm (rar) Maghiarism, s.n., pl. ungurisme. unguroaică Femeie maghiară, s.f., g.-d. art. unguroaicei, pl. unguroaice.
uni-1 Element de compunere care înseamnă „unic”, „singur”.
uni2 (u pron. ii) (despre materiale textile) Care are o singură culoare, adj. invar.
uni3 1 ■ tr. şi refl. recipr. A (se) împreuna, a (se) îmbina pentru a forma un tot. 2. refl. recipr. A încheia o înţelegere, o alianţă; a se pune de acord. 3. tr. şi refl. recipr. A (se) căsători, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 5 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 să unească. uniarticulat,-ă (-ni-ar-) Cu o singură articulaţie, adj., pl. uniarticulâţi,-te.
uniat,-ă (-ni-at) (rar) Unit. adj., s.m. şi f, pl. uniaţi,-te. uniax (-ni-ax) (min., în sintagma) Cristeii ~ = cristal cu o singură axă optică, adj., pl. uniaxe. unic,-ă 1. Unul singur; numai unul de felul său. 2. Fără asemănare, incomparabil; excepţional, adj., pl. unici,-ce. unicameral,-ă (despre parlamente) Cu o singură adunare reprezentativă, adj., pl. unicamerali,-e. unicapsular,-ă (despre fructe) Cu o singură capsulă; (despre plante) al cărei fruct este format dintr-o singură capsulă, adj., pl. unicapsulari,-e. unicarpelar,-ă (bot., despre fructe sau ovare) Cu o singură carpelă. adj., pl. unicarpelari,-e.
1283
unitate
unicat Exemplar unic dintr-un act, dintr-un obiect etc. s.n., pl. unicate.
unicelular,-ă Alcătuit dintr-o singură celulă; monocelular. ad/\, pl. unicelulari,-e. unicitate însuşirea de a fi unic. s.f., g.-d. art. unicităţii. uniColor,-ă Cu o singură culoare; uni2, adj., pl. unicol-ori,-e.
unicord,-ă (despre instrumente muzicale) Care are câte o singură coardă pentru fiecare notă. adj., pl. unicorzi,-de. unicorn,-ă (zool.) Cu un singur corn. //(s.m.) Animal fabulos cu corp de cal şi un corn în frunte; inorog, adj.,
pl. unicQmi,-e.
unicuspid,-ă (despre organe vegetale sau formaţii anatomice) Cu un singur vârf. adj., pl. unicuspizi,-de. unidimensiona (-si-o-) tr. (rar) A face să devină unidimensional. vb. I, ind. prez. 3 unidimensionează. unidimensional,-ă (-si-o-) Cu o singură dimensiune. adj., pl. unidimensionali,-e.	.
unidimensionaiitate (-si-o-) însuşirea de a fi unidimensional. s.f, g.-d. art. unidimensionalităţii. unidimensionare (-si-o-) (rar) Acţiunea de a unidimensiona. s.f, g.-d. art. unidimensionării, pl. unidimen-sionări.
unidimensională (-si-o-) Care are o singură dimensiune; unidimensional, adj., pl. unidimensionaţi,-te. unidirecţional,-ă (-ţi-o-) Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcţie, adj., pl. unidirecţionali,-e. uniembrionar,-ă (-ni-em-bri-o-) Cu un singur embrion. adj., pl. uniembrionari,-e.
unifamilijil,-ă (-li-al) Făcut pentru o singură familie. adj., pl. unifamiliali,-e.
unifica tr. l.A alcătui un întreg din mai multe părţi; a uni3. 2. A face să devină unitar, vb. I, ind. prez. 3 unifică, unificare Acţiunea de a unifica, s.f, g.-d. art. unificării, pl. unificări.
unificator,-oare Care unifică, adj., pl. unificatori.-oare. uniflor,-ă (despre plante) Cu o singură floare, adj., pl. uniflori,-e.
unifoliat,-ă (-li-at) (despre plante) Cu o singură frunză. adj., pl. unifoliaţi,-te.
uniform,-ă I. (şi adv.). Care are întotdeauna aceeaşi formă, aceeaşi intensitate, aceleaşi aspecte; la fel, constant. adj., pl. unifarmi,-e.
uniformă îmbrăcăminte croită după un anumit model, purtată în mod obligatoriu de elevi, militari, ceferişti etc. s.f., g.-d. art. uniformei, pl. uniforme, uniformitate însuşirea a ceea ce este uniform, s.f., g.-d. art. uniformităţii.
uniformiza tr. A face să devină uniform, vb. I, ind. prez.
3 uniformizează; ger. uniformizând.
uniformizare Acţiunea de a uniformiza, s.f, g.-d. art.
uniformizării, pl. uniformizări.
uniformizator,-oare Care uniformizează. adj.,pl. uni-
formizatari,-oare.
unigland,-ă Cu o singură glandă, adj., pl. uniglanzi,-de. unilabiat,-ă (-bi-at) Cu o singură buză. adj., pl. uni-labiaţi,-te.
unilateral,-ă 1. Care se orientează într-un singur sens; care are în vedere un singur aspect al lucrurilor; ale cărui cunoştinţe se rezumă la un singur domeniu; mărginit. 2. (despre contracte) Care creează obligaţii numai pentru una dintre părţile contractante, //(despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană, adj., pl. unilaterali,-e. unilateralitate însuşirea a ceea ce este unilateral, s.f., g.-d. art. unilateralităţii.
unilingv,-ă Scris într-o singură limbă. //Care vorbeşte o singură limbă, adj., pl. unilmgvi,-e. unilobat,-ă Cu un singur lob. adj., pl. unilobaţi,-te. unilocular,-ă (bot., despre ovare şi fructe) Cu o singură lojă. adj., pl. uniloculari,-e.
unime (înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă, s.f, g.-d. art. unimii, pl. ummi.
uninaţional,-ă (-ţi-o-) (despre state) Cu o singură naţiune. adj., pl. uninaţionali,-e. uninominal,-ă Care conţine un singur nume. /Vot ~ = vot pentru o singură persoană, adj., pl. uninominali,-e. uniocular,-ă (-ni-o-) 1. (despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (despre vedere) Care se face cu un singur ochi. adj., pl. unioculari,-e. unional,-ă (-ni-o-) Referitor la o uniune; care face parte dintr-o uniune, adj., pl. unionali,-e. unionism (-ni-o-) Tendinţă de a se grupa într-o uniune; concepţie având la bază această tendinţă, s.n. unionist1 (-ni-o-) Susţinător al unirii Principatelor Române (înainte de 1859). s.m., pl. unionişti. unionist2,-ă (-ni-o-) Care susţine, propagă ideea de unire (a unor provincii într-un stat), adj., pl. unionişti,-ste. uniovuiat,-ă (-ni-o-) (biol.) Cu un singur ovul. adj., pl. uniovulaţi,-te.
unipar,-ă (despre mamifere) Care naşte un singur pui. //(despre femei) Care a născut un singur copil, adj., pl. unipari,-e.
uniparipenat,-ă (despre frunze compuse) Cu foliolele dispuse de-a lungul unui peţiol comun, adj., pl. uni-paripenaţi,-te.
unipersonal,-ă Care aparţine unei singure persoane, //(despre verbe, forme şi construcţii verbale) Care este folosit numai la persoana a 3-a singular, adj., pl. unipersonali,-e.
unipetal,-ă (despre flori) Cu o singură petală, adj., pl. unipetali,-e.
unipolar,-ă 1. Cu un singur pol. 2. (despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. adj., pl. unipolárisé.
unire Acţiunea de a (se) uni3. //Căsătorie; alianţă, s.f, g.-d. art. unirii, pl. uniri.
unisex (despre vestimentaţie, pieptănătură etc.) Destinat deopotrivă femeii şi bărbatului, adj. invar. unisexualitate (-xu-a-) Starea unei flori, unei plante care are un singur sex. s.f, g.-d. art. unisexualităţii, unlsexuat,-ă (-xu-at) (despre flori, p. ext., despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. adj., pl. unisexuaţi,-te.
unisilab,-ă (rar) Monosilabic, adj., pl. unisilabi,-e. unisilabic,~ă (rar) Monosilabic, adj., pl. unisilabici,-ce.
unison Executare simultană a aceloraşi sunete de aceeaşi înălţime, de către mai multe voci sau instrumente, //(fig.) Concordanţă în gândire, în acţiune; armonie, s.n. unisonanţă îmbinarea armonioasă a mai multor sunete; armonie, acord, s.f, g.-d. art. unisonanţei, pl. unisonanţe. unit,-ă I. adj. 1. Care formează un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparţine unei confesiuni catolice creştine de rit oriental (ortodox); uniat. II. s.m. şi f. Adept al acestei confesiuni (1.3). adj., s.m. şi f, pl. uniţi,-te. unitar,-ă Care formează un întreg; omogen, adj., pl. unitari,-e.
unitarian,-ă (-ri-an) (Adept) al unitarianismului. /Confesiune ~ = confesiune creştină care neagă dogma trinităţii, adj., s.m. şi f, pl. unitarieni,-e. unitarianism (-ri-a-) Doctrină creştină reformată, apărută în secolul al XVI-lea în unele ţări europene, care neagă ideea trinităţii, recunoscând în Dumnezeu o unitate, s.n.
unitansm (rar) Unitarianism. s.n.
unitate 1. Numărul unu. 2. Mărime luată ca măsură de
bază pentru toate mărimile de acelaşi fel. ~ de măsură.
univalent
1284
/~ astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanţelor în sistemul solar, egală cu distanţa medie de la Soare la Pământ. 3. însuşire a tot ceea ce reprezintă un tot indivizibil; omogenitate, coeziune, solidaritate.
4.	Regula celor trei ~ (de timp, de loc şi de acţiune) = regulă în teatrul clasic (antic şi modem), conform căreia opera dramatică trebuie să dezvolte o singură acţiune, care să se desfăşoare în acelaşi loc în interval de 24 de ore. 5. Subdiviziune economică, administrativă etc., care alcătuieşte un întreg. /- etalon = întreprindere cu rol de model. 6. ~ de foc = cantitate de muniţie pentru o gură de foc. s.f, g.-d. art. unităţii, pl. unităţi, uniune (-ni-u-) 1. Asociere între două sau mai multe persoane, organizaţii etc. pentru apărarea unor interese sau revendicarea unor drepturi; alianţă, confederaţie. Nume dat unor organizaţii politice, economice, obşteşti etc. 2. Stat creat prin unirea a două provincii sau state. s.f., g.-d. art. uniunii, pl. uniuni. univalgnt1 (biol.) Cromozom neîmperecheat, s.m., pl. univalgnţi.
univalgnt2,-ă (chim.) Monovalent. ad/., pl. univalgnţi,-te.
univâlv,-ă Cu o singură valvă, adj., pl. univalvi,-e. univers 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi în spaţiu; cosmos. 2. Globul terestru; partea lui populată; locuitorii globului pământesc. 3. (fig.) Mediul, cercul îngust în care trăieşte cineva. 4. Domeniu de activitate, de preocupări, s.n., pl. universuri, universal,-ă 1. Referitor la toată lumea, la univers; general, obştesc, /(adv.) ~ valabil, /(log.) Judecată ~ = judecată care afirmă sau neaga un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului, (jur.) Legatar - = moştenitor unic al unei averi disponibile. //Mondial, 2. Cunoscut de toată lumea; faimos, celebru, ilustru. 3, Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, având o vastă cultură generală; cult, învăţat. 4. (despre unelte, instrumente, aparate). Util în mai multe operaţii, //(s.n.) Mandrină de strung, adj., pl. universali,-e. universalii Nume dat noţiunilor generale în filosofia scolastică, s.f. pl., art. universaliile, universalism (rar) Universalitate, s.n. universalist,-ă Referitor la universalism, adi., pl- uni-versalişti,-ste.
universalitate 1. Caracterul a ceea ce este universal; universalism. 2. Generalitate, totalitate, s.f, g.-d. art. universalităţii.
universaliza tr. (rar) A face să devină universal; a generaliza. vb. I, ind. prez. 3 universalizează, universiadă (-si-a-) Competiţie sportivă universitară (internaţională), //(spec.) Jocuri mondiale universitare (organizate din doi în doi ani), s.f., g.-d. art. universiadei, pl. universiade.
universitar,-ă 1. adj. Care aparţine universităţii, referitor la universitate. /Oraş (sau centru) ~ = oraş în care se află o universitate. II. s.m. şi f. Persoană care aparţine corpului didactic al unei universităţi, adj., s.m. şi f, pl. universitari,-e.
universitate Instituţie de învăţământ superior, care cuprinde mai multe facultăţi. I~ populară = instituţie pentru educaţia adulţilor, având ca formă de activitate cicluri de prelegeri din variate domenii, (ieşit din uz) ~ de partid = şcoală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. //Clădirea acestor instituţii, s.f., g.-d. art. universităţii, pl. universităţi. univitelin,-ă (biol., despre gemeni) Care provine dintr-un ou. adj., pl. univitelini,-e.
univoc,-ă 1. (despre cuvinte) Care are un singur sens în orice context. 2. (mat., despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. adj., pl. uni vaci,-ce.
univocitate Caracterul a ceea ce este univoc, s.f., g.-d. art. univocităţii.
uns (înv.) Monarh, cleric considerat ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, s.m., pl. unşi. unsoare 1. Substanţă grasă, uleioasă (de origine vegetală sau animală) folosită la gătit sau pentru a unge ceva 2. Faptul de a unge. s.f, g.-d. art. unsorii, pl. unsori, unsprezece Număr situat în numărătoare între zece şi doisprezece, //(adj.) Rândul ~. //(eliptic, pentru a indica ziua, ora etc.) Azi suntem în //(s.m.) Scrie un ~ (cu valoare de num. ord.) Capitolul ~. //(în componenţa num. adv. corespunzător) Scrie de ~ ori. //(în componenţa num. distributiv corespunzător) Câte ~ părţi. //(s., sport) Echipă de fotbal, num. card. unsprezecelea,-zecea (precedat de art. „al” „a”) Care se află între al zecelea şi al doisprezecelea. Un ceasul al ~ = aproape în ultima clipă, târziu, num. ord. unsuros,-oasă Acoperit, pătat de grăsime, //(rar) Lipicios. adj., pl. unsuroşi,-oase.	.
unt Grăsime extrasă din lapte şi folosită ca aliment. ICa -ul = uşor, fără efort. A scoate ~ul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) ~ul = a-1 bate tare (pe cineva), //(urmat de determinări, indică provenienţa) Grăsime solidă care este extrasă din seminţele, miezul etc. unor fructe (tropicale). ~ de cacao. s.n.
untar1 (rar) Persoană care prepară untul, s.m., pl. untari. untgr2 (reg.) Vas de lemn în care se bate untul, s.n., pl. untare.
untdelgmn Ulei comestibil extras din măsline, din seminţe de floarea soarelui etc. IA ieşi deasupra ca ~ul ~ a se adeveri, a se confirma, [var. undelgmn j.«.] s.n. untdelemniu,-ie De culoarea untdelemnului; galben. [var. undelemnju,-ie adj.] adj., pl. untdelemnii. untigră (-ti-e-) Vas în care se păstrează şi se serveşte untul, s.f., g.-d. art. untigrei, pl. untigre, untişgr (bot.) 1. Plantă erbacee cu frunze lucioase, groase, în formă de inimă, consumată ca salată; sălăţică, grâuşor. 2. (reg.) Untul-vacii. s.m., pl. untişori. untss,-oasă Cu mult unt; cu aspect de unt; gras. adj., pl. untoşi.-oase.
untul-vgcii (bot.) Plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate şi cu flori dispuse în ciorchine la nivelul tulpinii; untişor (2). s.m. art. untyră Substanţă grasă, insolubilă în apă, obţinută prin topirea grăsimii animale, folosită în alimentaţie, în industrie etc. /~ de peşte = ulei bogat în vitaminele A şi
D,	extras din ficatul unor specii de peşti, //(reg.) Osânză (de porc), s.f, g.-d. art. unturii, pl. unturi. unturos,-oasă (înv., reg.) Cu (multă) untură; gras. adj., pl. unturoşi,-oase.
ynu1, una (când precedă un substantiv are forma „un”, „o”; când ţine locul unui substantiv are forma „unul”, „una”) 1. (şi s.) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea, redat prin 1 sau I. //(corelat cu „doi”, dă ideea de aproximaţie) Va trece ~ zi sau două. /Tot ~l şi ~l = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. întruna sau tot întruna = mereu, (fam.) De ~l singur = neînsoţit; izolat; individual. Până la ~l=toţi, în unanimitate. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva sau cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul. A o ţine ~ (şi bună) = a se încăpăţâna în susţinerea unei păreri; a nu ceda; a fi perseverent. A merge una = a merge alături, nedespărţiţi, /(adj.) Are ~ an. (eliptic, indică ora, ziua etc.) Acum e unu. //(cu val. de num. ord.) Prim, întâi. Volumul //(formează num. distributiv corespunzător) Câte ~l îl mai vizita. /Câte ~l sau ~l câte ~l = pe rând, succesiv, //(corelat cu „doi”, dă ideea de aproximaţie) Mai scrisese câte un vers, două.
1285
urbanistic
2. (adj.) Singur, unic. //(folosit pentru a întări pronumele personal) Eu ~l mă grăbesc. 3. (adj.) Identic, acelaşi. Suntem la ~ gând amândoi. 4. (precedat de o negaţie sau în propoziţii negative) Nimeni, num. card., g.-d. unuia, uneia.
unu2 Cifră, notă. Scrie un ~. s.m. unul, una 1. (ţine locul unui substantiv, fară a da o indicaţie precisă asupra obiectului) ~ citeşte, altul cântă. iAsta-i încă una! sau asta încă-i ~! exclamaţie de mirare (faţă de comunicarea unui fapt neobişnuit sau surprinzător) //(poate alterna cu „altul” sau cu sine însuşi) ~ are talent muzical, ~ are talent la desen./(corelat cu „altul” exprimă un raport de reciprocitate) îşi luară rămas bun ~ de la altul. //Cineva, oarecare, /(cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Ajunsese ~ dintre cele mai frumoase regiuni, /(cu nuanţă peiorativă, utilizat, de obicei, pe lângă nume de persoană) Unu', Popescu. //(în alternanţă cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (la pl.) O parte din... //(adj.) Nişte, anumiţi. 3. (cu formă feminină şi valoare neutră) Ceva. A-şi pune ~ în gând. /(cu) ~ cu alta = compensându-se (împreună), pr. nehot., g.-d. unuia, uneia, pl. unii, unele, g.-d. unora.
unulea, una (precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale indică unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.) A treizeci şi ~ casă. num. ord. upercut Lovitură de box, aplicată adversarului de jos în sus, în general sub bărbie, s.n., pl. upercuturi, upercuta intr. (rar) A lovi adversarul (la box) cu un upercut, vb. I, ind. prez. 3 upercutează. uperizare Conservare a laptelui prin tratament termic de scurtă durată şi la temperatură ridicată, în scopul distrugerii microorganismelor şi a păstrării proprietăţilor laptelui crud. s.f., g.-d. art. uperizării. ups Hopa! interj.
ura1 Exclamaţie care exprimă entuziasm, aprobare etc. interj.
urâ2 1. tr. A dori cuiva bine cu prilejul unei aniversări,
al începutului unei acţiuni etc.; a închina în sănătatea
cuiva. 2. intr. A spune versuri populare când se umblă cu
colindatul, vb. I, ind. prez. 3 urează.
uracjl (biol.) Substanţă organică de natură bazică,
prezentă în acidul ribonucleic. s.n.
uragan 1. Ciclon tropical; (p. gener.) vânt puternic
însoţit adesea de ploi torenţiale. 2. (fig.) Dezlănţuire de
mânie, de pasiune, s.n., pl. uragane.
urale Exclamaţii care exprimă aprobarea, entuziasmul
etc.; aclamaţii, s.f. pl.
urálit (min.) Varietate de homblendă cu aspect fibros. s.n.
uralo-altâic,'ă (-ta-ic) Referitor la populaţia care trăieşte în zona munţilor Ural şi Altai; (despre limbi) vorbit de populaţiile din aceste regiuni, adj., pl. uralo-altaici,-ce.
urangutan Maimuţă antropoida de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, care trăieşte în pădurile tropicale din Sumatra şi Bomeo, [var. orangután s.m.] s.m., pl. urangutani.
urarrian (-ni-an) (rar) 1. Referitor la univers; cosmic.
2.	Care aparţine planetei Uranus. adj., pl. uranieni,-e, uranic,-a (livr.) Uránián, adj., pl. uranici,-ce. uranlfgr.-ă (despre minereuri şi roci) Care conţine uraniu. adj., pl. uranifgri.-e.
uranjnă Substanţă colorata utilizată ca sensibilizator în tehnica fotografică, s.f, g.-d. art. uraninei. uranimt (min.) Pehblendă. s.n. uranisc/oranist (înv.) Baldachin, s.n., pl. uraniscuri/ oranisturi.
uramsm (med.) Pederastie. s.n.
uramst Pederast. s.m., pl. uranişti.
uranit (chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu.
s.n.. pl. uranite.
uraniu Metal alb, dur, cu proprietăţi radioactive, folosit în pilele atomice, s.n., art. uraniul, uranofan (chim.) Silicat hidratat de calciu şi de uraniu; uranotil. s.m., pl. uranofani.
uranografie Descriere a cerului, s.f, art. uranografia, g.-d. art. uranografiei.
uranometne Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor interastrale. s.f, art. uranometria, g.-d. art. uranometriei.
uranoplastie (med.) Reconstrucţie a vălului palatului. s.f., art. uranoplastia, g.-d. art. uranoplastiei. uranoscop Telescop, s.n., pl. uranoscoape. uranotil (chim.) Uranofan. s.m., pl. uranotili. urare Acţiunea de a ura2 şi rezultatul ei; conţinutul unei urări; urat. s.f, g.-d. art. urării, pl. urări. urat1 (chim.) Sare a acidului uric. s.m., pl. uraţi. urat2 Urare, s.n., pl. uraturi.
uratune (med.) Prezenţă a uraţilor în urină, s.f., art. uraturia, g.-d. art. uraturiei.
ură1 Duşmănie puternică faţă de cineva; ostilitate, s.f., g.-d. art. urii, pl. uri.
ură2 Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roşii-
purpurii dispuse în spic. s.f, g.-d. art. urii, pl. uri.
urător,-oare Colindător (care urează), s.m., pl. urători;
s.f., g.-d. art. urătoarei, pl. urătoare.
urătură (reg.) Cuvânt, formulă de urare. //Text rostit de
urători când umblă cu uratul, s.f., g.-d. art. urăturii, pl.
urături.
urâcios,-oasă Nesociabil, neplăcut; posomorât, antipatic, [var. uricios.-oasă adj.] adj., pl. urâcioşi.-oase. urâciune 1. Fiinţă cu înfăţişare respingătoare; pocitanie, monstru, pocitură. 2. (înv., pop.) Urâţenie (1) [var. uriciune s.f] s.f, g.-d. art. urâciunii, pl. urâciuni. urât1 1. Stare sufletească apăsătoare, provocată de singurătate, de lipsă de ocupaţie, de teamă etc.; plictiseală, indispoziţie. /A-i fi (cuiva) ~ = a se teme în singurătate; a se plictisi. A ţine cuiva de ~ = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). De ~ul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau a aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). A-şi face de ~ = a se distra pentru a alunga plictiseala. 2. Dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. s.n.
ur|t2,-ă 1. Cu înfăţişare neplăcută; lipsit de frumuseţe şi armonie, (p. ext.) hidos. 2. Care displace; nesuferit, urâ-cios. //(despre comportare, fapte) Imoral; necuviincios. //Neplăcut, grav. 3. (despre timp) Posomorât, neprielnic; ploios, friguros, //(adv.) într-un mod nepotrivit, neplăcut. /A se uita ~ la cineva = a privi cu duşmănie pe cineva. adj., pl. ur|ţi,-te.
urâţgl,-ică Diminutiv al lui urât2, adj., pl. urâţei,-§le. urâţenie (-ni-e) 1. Starea persoanei urâte; ceea ce este urât, 2. Fiinţă urâtă sau obiect urât. s.f, art. urâţenia, g.-d. art. urâţgniei, pl. (2) urâţenii, art. urâţeniile, urâţi tr. şi refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluţi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urâţssc, imperf 3 sg. urâţea; conj. prez. 3 să urâţească. urâ ţi re Acţiunea de a (se) urâţi, s.f., g.-d. art. urâţirii, pl. urâţiri.
urban,-ă 1. Referitor la oraş; orăşenesc. 2. (fig.) Amabil, politicos, civilizat, adj., pl. urbani,-e. urbanism 1. Urbanistică. 2. (fig.) Bună-cuviinţă, politeţe; urbanitate, s.n.
urbanist,-ă Specialist în urbanistică, s.m., pl. urbanişti; s.f, g.-d. art. urbanistei, pl. urbaniste. urbanistic,-ă Referitor la urbanistică; edilitar, adj., pl. urbanistici,-ce.
urbanistică
1286
urbanistică Ştiinţă care are ca obiect sistematizarea aşezărilor omeneşti şi proiectarea de noi aşezări; urbanism. s.f., g.-d. art. urbanisticii, urbanitate Atitudine, comportament civilizat; politeţe; urbanism, s.f, g.-d. art. urbanităţii, urbaniza tr. şi refl. A da sau a căpăta caracter urban. vb. I, ind. prez. 3 urbanizează. urbanizare Acţiunea de a (se) urbaniza. s.f, g.-d. art. urbanizării, pl. urbanizări.
urbariu (înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietăţile funciare; carte funciară, s.n., art. urbariul, pl. urbarii, art. urbariile.
Urbe (înv., fam.) Oraş. s.f, g.-d. art. urbei, urbi et orbi 1. (formulă de adresare a mesajelor papale) In auzul tuturor. 2. (p. ext.) Pretutindeni, loc. adv. urca 1. refl., intr. şi tr. A (se) duce în sus; a (se) sui. //intr. (despre drumuri) A fi în pantă ascendentă. I/intr. şi refl. (despre plante) A se ridica pe araci, pe ziduri etc.
2.	refl., intr. şi tr. A (se) sui şi a (se) aşeza pe un loc mai ridicat, //(refl. şi tr.) A (se) ~ pe tron sau pe (ori in) scaunul împărăţiei = a veni să domnească. 3. refl., intr şi tr. A (se) înălţa în văzduh; a (se) ridica (până la o înălţime oarecare). /A i se ~ Ia cap = a deveni înfumurat, încrezut. A i se ~ cuiva băutura la cap = a se îmbăta.
4.	refl şi intr. (despre temperatură, presiune atmosferică) A creşte, a se mări. Hintr. (fiz., despre mărimi scalare) A suferi o variaţie de creştere a valorii pozitive. 5. refl. (despre numere, bani, preţuri) A se majora, a creşte.
6.	refl. şi intr. A merge înapoi în timp până în data de...
7.	refl. (despre voce, glas, ton; p. ext., despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. vb. I, irtd. prez. 3 urcă.
urcare Acţiunea de a (se) urca; urcat, s.f, g.-d. art. urcării, pl. urcări, urcat Urcare, s.n.
urcătfir.-oare (despre plante) Care se urcă, se agaţă; suitor, agăţător, adj., pl. urcăt£>ri,-oare. urceol (-ce-ol) (bot.) Organ în formă de sac. s.n., pl. urceale.
urceol a t,-ă (-ce-o-) (bot., despre unele organe) Care are formă de urcior sau de sac. adj., pl. urceolaţi,-te. urc ier1 1. Vas de lut cu gâtul strâmt şi cu toartă, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboană, [var. ulcior s.n.] s.n, pl. urcioare. urcior2 Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [var. ulcior j.w.] s.n., pl. urcioare, urcioraş Diminutiv al lui urcior1; urcioruş1. s.n., pl. urcioraşe.
urcioruş1 Urcioraş. [var. ulcioruş j.«.] s.n., pl. urcio-raşe.
urcioruş2 (rar) Diminutiv al lui urcior2, s.n., pl. urcio-ruşe.
urcuş 1. Faptul de a (se) urca. 2. Drum, loc în pantă. /în ~ = în sus, în pantă, s.n, pl. urcuşuri. urdar1 Cioban care face urda la stână (şi o vinde), s.m., pl. urdari.
urdar2 1. Vas în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 2. Lingură cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a scoate urda. s.n., pl. urdare. urda-vacii Plantă erbacee cruciferă, cu flori albe şi cu tulpina acoperită cu peri cenuşii, s.f art., g.-d. art. urdei-vacii.
Urdă Derivat al laptelui (de oaie), obţinut prin fierberea (şi închegarea) zerului rămas după strângerea caşului sau de la alegerea untului, s.f., g.-d. art. grdei. urdina intr. (înv., reg.) A merge des la cineva sau undeva. vb. /, ind. prez. 3 urdină.
urdinare (înv., reg.) Acţiunea de a urdina. s.f, g.-d. art. urdinării, pl. urdinări.
urdiniş Deschizătură mică la un stup pe unde intră şi
ies albinele, s.n., pl. urdinişuri.
urdoare (pop.) Secreţie albă-gălbuie care se formează
în timpul somnului pe marginea pleoapelor; puchină.
s.f., g.-d. art. urdorii, pl. urdori.
urdu Variantă a limbii hindi, limbă oficială în Pakistan.
s.f.
urduca v. hurduca.
urduros,-oasă (pop.) Cu urdori la ochi; (fig.) neîngrijit, nespălat, murdar, adj, pl. urduroşi,-oase. ureche A. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului şi ale echilibrului, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie şi una internă; (sens curent) partea externă, vizibilă, a acestui organ. IA fi numai ~i sau A-şi deschide ~ile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ~ sau a ajunge la ~a cuiva = (despre afirmaţii, ştiri, zvonuri) a deveni cunoscut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ~ = a auzi, în treacăt, un lucru; a nu fi sigur de o informaţie. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ~ şi a-i ieşi pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reţine ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de ~i (sau de-o ~) = surd. /Până peste ~i = foarte, extrem de... (A fi) într-o ~ = (a fi) smintit, ţicnit, scrântit. A i se lungi (cuiva) ~ile (de foame etc.) = a-şi pierde răbdarea aşteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva). 2. (fig.) Facultatea de a auzi; simţul auzului; auz. IA avea ~ (muzicală) = a avea capacitatea de a percepe în mod corect şi de a reproduce în mod exact sunetele muzicale. A cânta după ~ = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura. B. (pop.) Organul respirator al peştilor; branhie. C. (p. anal.) 1. Gaura acului prin care trece aţa. IA scăpa ca prin ~ile acului = a scăpa în mod miraculos dintr-o situaţie dificilă. 2. Toartă; belciug, inel. //Proeminenţă în formă de cârlig, aflată la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanţul sau veriga care leagă loitrele de leucă. //Ochi, laţ făcut la capătul ştreangului.
3.	Cheotoare de piele sau de pânză cusută la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, pentru a ajuta la tragerea încălţămintei pe picior. 4. (la pl.) Porţiune de zidărie ieşită în afară dintr-o lucrare şi amenajată pentru a uşura fixarea unui toc de fereastră sau de uşă, pentru a susţine un ornament etc. s.f., art. urgchea, g.-d. art. urechii, pl. urechi.
urechea tr. A trage pe cineva de urechi pentru a-1 pedepsi; (p. gener.) a bate (un copil), vb. I, ind. prez. 3 urechează, I pl. urechem; conj. prez. 3 să urecheze. urechea-babei (bot.) Ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară şi roşie-portocalie pe partea interioară; urechiuşă. s.f. art., g.-d. art. urechii-babei.
urecheală Faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; (p. gener.) bătaie (dată unui copil), s.f, g.-d. art. urechelii, pl. urecheli, urecheat,-ă Cu urechi mari. //(s.m.) Denumire glumeaţă dată iepurelui şi măgarului, adj., pl. urecheaţi,-te. urechelniţă A. (zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul lung, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de cleşte. 2. Animal miriapod, cu capul mare, cu antene, cu prima pereche de picioare mai lungi, transformată în cleşti. 3. Cârcăiac. 4. (fam.) Persoană care trage cu urechea. B. Plantă erbacee meliferă, cu frunze cărnoase, ovale, aşezate în rozetă, cu flori roşii sau roz. s.f, g.-d. art. urechelniţei, pl. urechelniţe. ureche-tătărească (reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii. 2. Plantă erbacee din familia labiatelor cu flori roz. s.f, g.-d. art. urechii-tătăreşti, pl. urechi-tătăreşti.
urechist,-ă (glumeţ) Care comentează după ureche; superficial, adj., pl. urechişti,-ste.
1287
urloi
urechiuşă 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie sau roşcată, //(bot.) Urechea-babei. 3. (pop.) Colţunaşi umpluţi cu came, care se fierb în supă. s.f, g.-d. art. urechiuşei, pl. urechiuşe.
uredinală (la pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care produc rugina plantelor, (la sg.) ciupercă din acest ordin, s.f, g.-d. art. uredinalei, pl. uredinale. uredinofloră Floră a uridinalelor. s.f, g.-d. art. uredi-noflorei.
uree Compus organic incolor, cristalizat, care se găseşte în urină şi în sânge sau se obţine pe cale sintetică pentru a fi folosit ca îngrăşământ agricol, la fabricarea medicamentelor etc. s.f, art. ureea, g.-d. art. ureei. uremie,-ă (Persoană) care suferă de uremie, adj., s.m. şi f, pl. uremiei,-ce.
uremje Creştere patologică a cantităţii de uree sau de acid uric din sânge, s.f, art. uremia, g.-d. art. uremiei, pl. uremii, art. uremiile.
ureometru (-re-o-) Urometru. s.n. art. ureometrul, pl. ureometre.
u re tan (chim.) Ester carbamic; carbamat. s.m., pl. ure-tani.
ureter Fiecare din cele două canale cilindrice subţiri care leagă rinichii cu vezica urinară, s.n., pl. uretere. ureteral,-! Al ureterului. adj., pl. ureterali,-e. ureterită Inflamaţie a ureterelor. s.f., g.-d. art. urete-ritei, pl. ureterite.
ureterografle (med.) Explorare radiologică a ureterelor. s.f., art. ureterografia, g.-d. art. ureterografiei, pl. ureterografii, art. ureterografiile. uretral,-ă Al uretrei. adj., pl. uretrali,-e. uretră Canal prin care circulă urina din vezica urinară spre exterior, s.f, g.-d. art. uretrei, pl. uretre. uretrită Inflamaţie a uretrei. s.f. g.-d. art. uretritei, pl. uretrite.
uretroscop Instrument cu care se examinează mucoasa uretrală. s.n., pl. uretroscoape. uretroscopie (med.) Explorare endoscopică a uretrei. s.f., art. uretroscopia, g.-d. art. uretroscopiei, pl. uretro-scopii, art. uretroscopiile.
uretrotomie Incizie a uretrei pentru a elimina o stric-tură a acesteia, s.f, art. uretrotomia, g.-d. art. uretro-tomiei, pl. uretrotomii, art. uretrotomiile. urgent,-ă (şi adv.) Care trebuie rezolvat imediat, care nu admite amânare; grabnic, //(spec., despre telegrame) Care este expediat cu prioritate pentru a ajunge mai repede decât în mod normal, adj., pl. urgenţi,-te. urgente tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări, rezolvarea unei probleme etc. vb. I, ind. prez. 3 urgentează.
urgentare Acţiunea de a urgenta, s.f, g.-d. art. urgentării, pl. urgentări.
urgenţă 1. Caracterul a ceea ce este urgent; necesitate de a rezolva imediat o problemă. 2. Situaţie care necesită o rezolvare rapidă. /Stare de ~ = situaţie care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri speciale cu caracter economic, politic, social şi militar. IDe ~ = imediat, fâră întârziere, repede, s.f, g.-d. art. urgenţei, pl. (2) urgenţe.
urgie (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva; dezlănţuire violentă a forţelor naturii. IDe - = aducător de nenorocire. 2. Comportare sau faptă de om furios, duşmănos etc.; furie, ură. s.f, art. urgia, g.-d. art. urgiei, pl. urgii, art. urgiile, urgisi 1. tr. (pop.) A provoca cuiva mari nedreptăţi sau neplăceri; a persecuta. 2. refl. (înv.) A se înfuria, a se mânia. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. urgisesc, imperf. 3 sg. urgisea; conj. prez. 3 să urgisească.
urgisire (înv., pop.) Acţiunea de a (se) urgisi, s.f, g.-d. art. urgisiţii, pl. urgisiri.
urgisit,-ă 1. (pop.) Nedreptăţit, persecutat, //(despre obiecte) Aruncat, părăsit. 2. (înv., şi s.) Rău, nesuferit, afurisit. //Necurat; blestemat, adj., pl. urgisiţi,-te. uriaş,-ă (-ri-aş) I. adj. De proporţii neobişnuite; gigantic, enorm II. s.m. şi f. 1. Personaj din basme, închipuit sub forma unui om extraordinar de mare şi de puternic.
2.	Om foarte înalt şi robust, //(fig.) Persoană care are merite deosebite într-un anumit domeniu; gigant, titan; colos, adj., s.m. şi f, pl. uriaşi,-e. uric1 1. (în Evul Mediu) Moşie boierească sau mănăstirească din Moldova şi din Maramureş, care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric1 (1); act de proprietate veşnică sau de donaţie, acordat cuiva în trecut; (p. gener.) document, hrisov, zapis. s.n., pl. mice.
uric2,-ă (în sintagma) Acid ~ = acid organic rezultat prin arderea proteinelor, care se găseşte în urină şi în sânge, adj., pl. urici,-ce.
uricar1 Slujbaş al cancelariilor domneşti, care scria urice1; logofăt, pisar, s.m., pl. uricari. uricar2 Colecţie de acte vechi, s.n., pl. uricare. uricemie Creştere patologică a cantităţii de acid uric din sânge, s.f, art. uricemia, g.-d. art. uricemiei, pl. uricemii, art. uricemnle. uricios,-oasă v. urâcios. uriciune v. urâciune.
urina intr. A elimina urina din vezica urinară, vb. /, ind. prez. 3 urinează.
urinaj Vas folosit în spitale pentru ca bărbaţii bolnavi să poată urina fără a coborî din pat. s.n., pl. urinale. urinar,-ă Care secretă sau elimină urina, adj., pl. urinările.
urinare Acţiunea de a urina, s.f, g.-d. art. urinării, pl. urinlri.
urină Lichid secretat de rinichi, colectat de vezica urinară şi eliminat prin căile urinare, s.f., g.-d. art. urinei, pl. urine.
urinifer,-ă Referitor la organele urinare; de urină, adj., pl. uriniferi,-e.
urinos,-oasă De urină; referitor la urină, adj., pl. uri-noşi,-oase.
urî 1. tr. A avea un sentiment de antipatie, de duşmănie împotriva cuiva sau a ceva. 2. refl. impers. A se plictisi de ceva sau de cineva. !A i se ~ cu viaţa = a nu mai dori să trăiască, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. ura, perf. s. I sg. urâi, I pl. urarăm, m.m.c.p. 3 sg. urâse, 3 pl. uraseră; conj. prez. 3 să urască; ger. urând; part. urât.
urlâ intr. 1. (despre animale) A scoate strigăte puternice, prelungi; (p. anal., despre oameni) a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare. //(fig., despre o colectivitate umană) A se agita, a fremăta. 2. (despre vânt, viscol, ape etc.) A vâjâi, a vui. vb. I, ind. prez. 1 sg. urlu, 2 sg. urli, 3 urlă.
urlat Faptul de a urla. s.n.
urlaţi (reg., în expr.) A se duce pe ~ = a fugi cu cea mai mare viteză de undeva, urlând, s.m. pl. urlătoare (pop.) Pârâu de munte care curge cu zgomot; (p. ext.) cascadă, s.f., g.-d. art. urlătorii, pl. urlătari. urlător,-oare Care urlă sau care vuieşte, adj., pl. urlătari,-oare.
urlet 1. Strigăt puternic, prelung, scos de oameni sau de animale. //Plâns violent şi zgomotos, în hohote. //Cântec pe un ton foarte ridicat, neplăcut auzului. //(fig.)Frea-măt, clocot. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet, s.n., pl. urlete, urloi (pop.) Burlan, s.n., pl. urloaie.
urlu!
1288
urlui tr. A măcina boabe de cereale pentru a face urluială. [var. urui vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 să urluiască urluială Boabe de cereale măcinate, servind ca hrană pentru animale, [var. uruială s.f.] s.f, g.-d. art. urluielii, pl. urluieli.
urluitoare (-lu-i-) Maşină folosită pentru urluit boabele
sau turtele forajere de seminţe oleaginoase, [var. uru-
itoare j.f] s.f, g.-d. art. urluitorii, pl. urluitori.
urlup1 Cuvânt care imită sunetele produse de porumbei
sau de alte păsări, interi.
urlup2 v. hurlup.
urm (bot.) Mojdrean. s.m., pl. urmi.
urma 1. tr. şi intr. A merge în urma cuiva; (p. ext.) a
însoţi pe cineva. //A fi alături de cineva în ceea ce face.
2.	tr. şi intr. A frecventa o formă de învăţământ. 3. tr. şi intr. A veni, în timp, după cineva sau ceva. Ilintr. A succeda cuiva într-o demnitate. într-un post etc; a înlocui pe cineva. Ilintr. A-şi avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 4. tr. şi intr. A continua un lucru început, (spec.) a spune sau a scrie mai departe. 5. intr. A se desfăşura, a se produce după... //A însemna, a rezulta.
6.	tr. A merge pe traseul ales. Iltr. şi intr. A respecta indicaţiile primite; a se conforma. 7. tr. (cu valoare de semi-auxiliar) A trebui, a fi nevoie, vb. I, ind. prez. 3 urmează, urmare 1. Acţiunea de a urma. 2. Consecinţă, efect.
3.	(înv.) Faptă, purtare, s.f, g.-d. art. urmării, pl. urmări, urmaş,-ă 1- Continuator al unei familii; moştenitor, succesor; descendent, odraslă. 2. Continuator al unei opere, al unei tradiţii etc. 3. Succesor într-un post, într-o funcţie, s.m., pl. urmaşi; s.f, art. urmaşa, g.-d. art. urmaşei, pl. urmaşe.
urmă 1. Semn lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a stat sau prin care a trecut. /Nici - de... = nici pomeneală, deloc, nimic. Pe -a (sau pe -le) cuiva (sau a ceva) = pe unde a trecut cineva (sau ceva). (De) pe -a... = ca urmare a..., drept consecinţă a... A fi pe -a (sau pe ~le) cuiva = a urmări. A merge (sau a călca) pe -le cuiva = a avea calităţile, defectele, comportarea cuiva; a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai şti, a nu mai da de) -a (sau ~Ie) cuiva = a nu mai şti nimic despre cineva. A da de (sau a găsi) -a (sau -le) cuiva = a obţine informaţii despre o anumită persoană căutată. 2. Stadiu, punct final; sfârşit. /Din (sau de pe) ~ = de Ia sfârşit, ultim; precedent. Din - = din spate, dindărăt; de la locul unde a rămas. în ~ = în spate, îndărăt; după aceea, mai târziu. (Până) la ~ = la sfârşit de tot. în cele din (sau de pe) ~ = în sfârşit. în -a... = după..., în spatele..., Ia sfârşitul...; drept urmare, datorită... De pe ~a = drept moştenire după moartea cuiva. A rămâne în - = a fi întrecut de alţii pe drum, într-o activitate etc. A fi (sau a merge, a rămâne) în ~ - (despre ceas) a nu funcţiona cum trebuie, indicând o oră mai mică decât cea oficială. La ~a -ei (sau -lor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie. //(înv.) Consecinţă, rezultat, urmare. 3. (mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafaţă. //Dreaptă de-a lungul căreia o suprafaţă intersectează o altă suprafaţă, s.f, g.-d. art. urmei, pl. urme. urmări tr. 1. A merge pe urmele cuiva pentru a-l supraveghea sau a-l prinde. 2. A ţine pe cineva sub observaţie; a supraveghea. HA face demersuri judiciare împotriva cuiva. 3. A se conduce după o idee sau un principiu. HA se orienta după o linie, după o indicaţie. HA avea drept scop, a tinde către... 4, A însoţi pe cineva cu privirea, cu gândul. HA privi ceva care este în mişcare. 5. (fig.) A obseda, a chinui, a tortura. 6. A studia, a se ocupa de o problemă, de un fapt, de un eveniment. HA asculta o expunere orală, o execuţie muzicală etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urmăresc, imperf. 3 sg. urmărea; conj. prez. 3 să urmărească.
urmărire Acţiunea de a urmări. //Acţiune ofensivă de luptă care are drept scop nimicirea inamicului care se retrage, s.f, g.-d. art. urmăririi, pl. urmăriri, urmărit,-ă (Persoană) căutată de justiţie, de poliţie etc., pentru o infracţiune comisă, adj., s.m .şi f, pl. urmăriţi,-te.
urmăritor,-oare Persoană care urmăreşte pe cineva pentru a-1 supraveghea, prinde sau aresta, s.m., pl. urmăritori; s.f, g.-d. art. urmăritoarei, pl. urmăritoare, următor,-oare 1. (Persoană) care urmează după cineva sau ceva (în timp sau în spaţiu). //(Cel) care urmează la rând. //(înv.) Succesor, urmaş. 2. (Persoană) care este arătată în cele ce urmează. 3. (înv.) (Cel) care urmează întocmai un sfat, o poruncă etc. adj., s.m. şi f, pl. următori,-oare.
urmuliţă (pop.) Diminutiv al lui urmă; urmuşoară, urmuţă. s.f, g.-d. art. urmuliţei, pl. urmuliţe. urmuşoară (pop.) Urmuliţă. s.f, g.-d. art. urmuşoarei, pl. urmuşoare.
urmuţă (pop.) Urmuliţă. s.f, g.-d. art. urmuţei, pl. urmuţe.
urmuzian,-ă (-zi-an) Caracteristic lui Urmuz; absurd, ilogic, adj., pl. urmuzieni,-e.
urnă 1. Vas de pământ sau de bronz folosit în Antichitate pentru păstrarea anumitor lichide. 2. Vas în care se păstrează cenuşa persoanelor incinerate; cenuşar.
3.	Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă în partea de sus, în care se depun buletinele de vot, numerele la loterie etc. s.f, g.-d. art. urnei, pl. urne. urni 1 • tr. şi refl. A (se) mişca, a (se) deplasa (cu greu) din loc. 2. tr. A pune în funcţiune o maşină, un sistem tehnic etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. urnesc, imperf. 3 sg. urnea; con/, prez. 3 să urnească, urnire Acţiunea de a (se) urni. s.f, g.-d. art. urnirii, pl. urniri.
urobactgrie (-ri-e) (biol.) Microb existent în depozitele care conţin substanţe azotate, aflate în descompunere. s.f., art. urobacteria, g.-d. art. urobacteriei, pl. urobacterii, art. urobacteriile. urobilină Pigment biliar (colorant al urinei), s.f, g.-d. art. urobilinei,
urobilinoggn Pigment galben format în intestin, reab-sorbitprin peretele intestinal şi redat ficatului, s.n. urocordgt (zool.) Tunicier. s.n., pl. urocordate. urocultyră Probă de laborator prin care se studiază microbii din urină, s.f, g.-d. art. uroculturii, pl. urocul-turi.
urodgl (zool.) Caudat. s.n., pl. urodgle. u rod inie Micţiune dureroasă s.f, art. urodinia, g.-d. art. urodiniei.
urogastrană Substanţă de tip hormonal, din mucoasa intestinului subţire sau din urină, cu acţiune inhibatoare asupra secreţiei gastrice şi a mobilităţii stomacului, s.f, g.-d. art. urogastrenei,
urogenital,-ă Referitor la aparatul urinar şi la cel genital. adj., pl. urogenitali,-e. urografie Radiografie a aparatului urinar, s.f, art. uro-grafla, g.-d. art. urografiei, pl. urografji, art. urografjile. urolitiază (-ti-a-) Litiază a căilor urinare, s.f, g.-d. art. urolitiazei.
urolog,-ă Medic specialist în urologie, s.m., pl. urolst gi; (rar) s.f, g.-d. art. urolQgei, pl. urolsge. urolegic,-ă (med.) De urologie, adj., pl. urolQgici,-ce. urologie Ramură a medicinei care studiază aparatul urinar şi bolile specifice acestuia, s.f, art. urologia, g.-d. art. urologiei.
uromgtru Aparat care serveşte la determinarea densităţii urinei; ureometru. s.n., art. urometrul, pl. urometre. uroscopie 1. Examinare a aparatului urinar cu un instrument specific. 2. Analiză de laborator a urinei, s.f,
1289
urzire
art. uroscopia, g.-d. art. uroscopiei, pl. uroscopii, art. uroscopiile.
uroterapie Folosirea terapeutică a urinei, s.f, art. uro-terapia, g.-d. art. uroterapiei.
urotropină Medicament folosit mai ales ca antiseptic al căilor urinare, s.f, g.-d. art. urotropinei. urs 1. Mamifer omnivor cu corpul masiv, acoperit cu blană roşcată sau negricioasă. IA vinde pielea ~ului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că îl poţi obţine. A trage nădejde ca ~ul de coadă = a spera lucruri irealizabile. A se aduna ca la ~ - a se aduna în număr foarte mare. //Epitet dat unui om greu, ursuz, nesociabil. 2. (reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. //Fiecare dintre stâlpii care susţin talpa prispei la casele ţărăneşti. 3. (reg.) Boţ de mămăligă cu brânză la mijloc, s.m., pl. urşi. urs-alb Specie de urs cu blana albă, care trăieşte în regiunile arctice; urs-polar. s.m., pl. urşi-albi. Ursa-Mare (astron.) Constelaţia Carul-Mare. s.prop.f., g.-d. Ursei-Mari.
Ursa-Mică (astron.) Constelaţia Carul-Mic. s.prop.f., g.-d. Ursei-Mici.
ursar Bărbat care umblă cu ursul dresat şi îl pune să joace, s.m., pl. ursari.
ursăreasă Nevastă de ursar, s.f, g.-d. art. ursăresei, pl. ursărese.
ursărese,-ească (rar) Referitor la ursar sau la urs. adj., pl. ursăreşti.
ursărjme (rar) Totalitatea ursarilor, mulţime de ursari. s.f, g.-d. art. ursărimii.
ursăriţă (rar) Ursăreasă; (p. ext.) ţigancă, s.f., g.-d. art. ursăriţei, pl. ursăriţe.
urs-de-mare Specie de focă a cărei lungime poate ajunge la 2,50 m. s.m., pl. urşi-de-mare. urseală (rar) Faptul de a ursi. s.f, g.-d. art. urselii, pl. ursei i.
ursi tr. (în credinţele şi basmele populare) A hotărî (dinainte) destinul unei fiinţe sau al unui lucru; a predestina, a meni. //A face vrăji, farmece unei anumite persoane. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. ursesc, imperf 3 sg. ursea; conj. prez. 3 să ursească ursjdă (la pl.) Familie de mamifere mari, carnivore, având ca tip ursul; (la sg.) animal din această familie. s.f, g.-d. art. ursidei, pl. urside. ursjn,-ă (rar, despre oameni) Lat în spate. adj., pl. ursi; ni,-e.
ursjre Acţiunea de a ursi. s.f, g.-d. art. ursirii, pl. ursjri. ursit,-ă (în credinţele şi basmele populare) 1. adj. (despre viaţa, soarta cuiva) Predestinat, stabilit dinainte, II. s.m. şi fi Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva. 111. s.f. 1. Destin, soartă; fatalitate. 2. Ursitoare, adj., s.m. şi f., pl. ursiţi,-te, ursitsr.-oare (în credinţele şi basmele populare) 1, adj. Care urseşte. II, s.m. şi f. Ursit (II). III, s.f. 1. Fiinţă imaginară despre care se crede că are darul să hotărască soarta omului la naştere; ursită (II1.2). 2. (înv.) Soartă, destin; fatalitate, adj., s.m. şi fi, pl. ursitQri,-oare. ursoaică 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (reg.) Coş de sobă care trage fumul de la o altă sobă şi îl duce într-un coş mai mare; coş de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiş; ursoaie (2). 3. (reg.) Stâlp de susţinere al unei construcţii; ursoaie (3). s.fi, g.-d. art. ursoaicei, pl. ursoaice,
ursoaie (înv., reg.) 1, Ursoaică (I). 2. Ursoaică (2).
3.	(reg.) Ursoaică (3). //Fiecare dintre bârnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. s.f, art. ursoaia, g.-d. art. ursoii/ursoaiei, pl. ursoi/ursoaie. urs an 1. Ţesătură care imită blana de urs. 2. Haină, palton confecţionat din urson (1). s.n., pl. ursoane.
urs-polar Urs-alb. s.m., pl. urşi-polari. ursuleţ 1. Diminutiv al lui urs; pui de urs. 2. Jucărie de pluş care are aspectul unui pui de urs. s.m., pl. ursuleţi, ursulmă Călugăriţă dintr-un ordin catolic, care se ocupă cu educaţia fetelor şi cu îngrijirea bolnavilor, s.f, g.-d. art. ursulinei, pl. ursuline. ursuz,-ă Neprietenos, posomorât, nesociabil, //(fig.) Lipsit de căldură, de atracţie; respingător, adj., pl. ursuzi,-e. ursuzenie (-ni-e) (rar) Starea, atitudinea persoanei ursuze; atitudine neprietenoasă, posacă; ursuzlâc. s.f., art. ursuzenia, g.-d. art. ursuzeniei. ursuzlâc (înv.) 1. Ghinion, pacoste, nenoroc. 2. Ursuzenie. s.n.
urşinic (înv.) Catifea, s.n., pl. urşinice. urticacee Familie de plante erbacee dicotiledonate, acoperite cu peri urzicători; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. urticaceea, g.-d. art. urticaceei, pl. urticacee.
urticant,-ă Care pişcă, urzică; usturător, adj., pl. urti-canţi,-te.
urticare v. urticarie.
urticarie (-ri-e) Boală care se manifestă prin apariţia pe piele a unor băşicuţe care provoacă mâncărime. //(p. gener., pop.) Eczemă, [var. urticare s.f.\ s.fi, art. urti-caria, g.-d. art. urticariei, pl. urticarii, art. urticariile. uruguayan,-ă (Locuitor) din Uruguay, adj., s.m. şi f, pl. uruguayeni,-e. urui1 v. hurui. urui2 v. urlui. uruială v. urluială.
uruioc (pop.) Parte de urzeală de la capătul pânzei, care nu se mai poate ţese şi care se taie şi se aruncă, s.n. uruitoare v. urluitoare. uruitură v. huruitură.
urzeală 1. Totalitatea firelor montate în războiul de ţesut, printre care se trece firul de bătătură pentru a se obţine ţesătura. 2. (fig.) Uneltire, intrigă, complot. 3. (fig., rar) Structură, alcătuire, conformaţie, s.f, g.-d. art. urzelii, pl. urzeli.
urzi tr. l.A pregăti urzeala (1) în războiul de ţesut. 2. (fig.) A pune la cale o acţiune reprobabilă; a comporta. 3. (fig.) A întemeia,	a concepe;	a	clădi, llintr. A născoci, a plăsmui,	llintr.	(reg.)	A	se	forma,	a	lua	fiinţă.
vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. urzesc, imperf. 3 sg. urzea; conj. prez. 3 să urzească.
urzica 1 • tr. şi refl. A(-şi) produce usturimi pe piele prin atingerea cu urzici, cu alte plante ori cu animale urticante. 2. tr. (fig.) A ironiza, a persifla, vb. I, ind. prez. 3 urzică.
urzicare Acţiunea de a (se) urzica, s.f, g.-d. art. ur-zicării, pl. urzicări.
urzică 1. Gen de plante erbacee cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri urzicanţi, folosite în industria textilă, în medicină şi în alimentaţie. 2. Ţesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecţionează saci. s.fi, g.-d. art. urzicii, pl. urzici.
urzică-de-mare (zool.) Specie de actinie cu tentacule urticante. s.fi, g.-d. art. urzjcii-de-mare, pl. urzjci-de-mare. urzică-moartă (bot.) Plantă erbacee medicinală, cu flori albe sau roşii, s.fi, g.-d. art. urzicii-moarte, pl. urzici-moarte.
urzicător,-oare Care produce usturime, care urzică, //(fig.) Ironic, sarcastic, adj., pl. urzicători,-oare. urzi că tură Iritaţie a pielii produsă de urzică, de alte plante sau de animale urticante. s.fi, g.-d. art. urzicătorii, pl. urzicători.
urzicuţă Diminutiv al lui urzică, s.fi, g.-d. art. urzicit ţei, pl. urzicgţe.
urzire Acţiunea de a urzi; urzit, s.f, g.-d. art. urz|rii, pl. urziri.
urzit
1290
urzit Urzire. s.n.
urzitoare Maşină de urzit pânza, s.f., g.-d. art. urzitorii, pl. urzitori.
urzitor,-oare 1. Persoană care urzeşte pânza. 2. (fig.) Conspirator, uneltitor, complotist, s.m., pl. urzitöri; s.f, g.-d. art. urzitoarei, pl. urzitoare, usca 1. tr. şi refl. A elimina sau a-şi pierde umiditatea prin procedee mecanice sau prin expunere la soare, la foc, la vânt etc.; a (se) zvânta. IA i se ~ gura (sau gâtul) ori a se ~ de sete = a-i fi foarte sete. Bea de usucă = bea foarte mult. Hrefl. (despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. tr. A deshidrata legume, fructe, peşte etc. pentru a le conserva. 3. refl. (despre plante, frunze, flori) A se veşteji, a se ofili, a-şi pierde seva. 4. refl. (despre oameni) A slăbi; a-şi pierde vlaga, //(despre organe, părţi ale corpului) A se atrofia. 5. tr. (fig., fam.) A stoarce pe cineva de bani; a sărăci, a ruina. 6. refl. (fig., fam.) A duce o viaţă grea; a suferi lipsuri, privaţiuni, vb. I, ind. prez. 1 sg. usuc, 2 sg. usjici, 3 usucă, I pl. uscăm; conj. prez. 3 să usuce.
uscare Acţiunea de a (se) usca; uscat, s.f, g.-d. art. uscării, pl. uscări.
uscat1 1. Suprafaţa litosferei neacoperită de mări şi oceane; pământ. IA se zbate ca peştele pe ~ = a lupta cu mari greutăţi. A fi dracul pe ~ = a fi şiret, abil, rău. 2. (mar., art.) Vânt dinspre uscat, s.n., pl. (1) uscaturi. uscat2,-ă 1. Lipsit de umezeală; zvântat. //(despre ochi) Fără lacrimi, lipsit de strălucire, //(despre pământ) Neroditor, neproductiv, //(despre gură sau gât) Care dă senzaţia de sete; fără salivă, //(despre tuse) Fără expectoraţie; sec. //(despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime, //(despre vreme) Fără precipitaţii; secetos, //(fig., despre voce, timbru, sunete) Aspru, rigid. 2. (despre alimente) Deshidratat. 3. (despre fiinţe) Slab, uscăţiv; (despre părţi ale corpului, despre organe) atrofiat. 4. (despre plante, frunze, flori) Ofilit; fâră sevă. adj., pl. uscaţi,-te. uscăciQS,-oasă 1. Lipsit de umezeală; cu aspect uscat. 2. Slab, uscăţiv, adj., pl. uscăcioşi,-oase. uscăciune 1. însuşirea de a fi uscat. //Senzaţie puternică de sete, de căldură simţită de cineva în gură, în gât etc. 2. Secetă, s.f, g.-d. art. uscăciunii, uscătoare (rar) Uscătorie. s.f, g.-d. art. uscătorii, pl. uscători.
uscător1 Aparat sau instalaţie care usucă artificial anumite materiale, s.n., pl. uscătoare. uscător2,-oare Care usucă; care zvântă. adj., pl. uscătQri,-oare.
uscătorie 1. instalaţie specială care usucă produse agricole, industriale, casnice etc.; loc în care se află o asemenea instalaţie. 2. (spec.) încăpere pentru uscatul rufelor, s.f, art. uscătoria, g.-d. art. uscătoriei. pl. uscătorii, art. uscătoriile.
uscătură 1. Creangă subţire şi uscată; surcea, aşchie. 2. (mai ales la pl.) Mâncare uscată care poate fi consumată fâră a fi încălzită. //Uscăţea. s.f, g.-d. art. uscăturii, pl. uscături.
uscăturea/uscăturjcă (rar) Diminutiv al lui uscătură. s.f., g.-d. art. uscăturelei, pl. uscăturele, art. uscăturelele. uscăţgl,-ică Diminutiv al lui uscat2, adj., pl. uscări,-sie.
uscăţea (mai ales la pl.) Bucată de aluat prăjită în grăsime, s.f, g.-d. art. uscăţelei, pl. uscăţele, art. uscă-ţelele.
uscăţiv,-ă (despre oameni) Slab; costeliv; uscat, adj., pl. uscăţivi,-e. uscioară v. uşcioară. uscior v. uşor1.
uslaş Membru al unităţilor de luptă antiteroristă. s.m., pl. uslaşi.
usnă (pop.) 1. Marginea (de sus) răsfrântă a unui vas adânc; gură, buză. //Marginea (de jos) răsfrântă a unui clopot. //Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fântânii (de la nivelul solului în sus). //Parte mai largă la baza puţurilor ocnelor vechi de sare, formând un prag pe care se aşază o armătură de lemn. s.f, g.-d. art. usnei, pl. usne.
ustaş Membru al unei organizaţii croate de tip fascist şi terorist, care activa înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, s.m., pl. ustaşi.
ustensilă Obiect folosit pentru operaţii obişnuite în gospodărie, în laborator, în diferite meserii etc.; instrument, unealtă, s.f, g.-d. art. ustensilei, pl. ustensile, ustilaginale Ordin de ciuperci parazite care produc diferite boli plantelor cultivate, s.f. pl. ustura tr. l.A produce cuiva o senzaţie dureroasă de înţepătură sau de arsură. 2. (fig.) A produce cuiva o durere morală; a îndurera, vb. /, ind. prez. 3 ustură usturare Acţiunea de a ustura, s.f, g.-d. art. usturării. usturător,-oare Care ustură, //(fig.) Ironic, caustic, tăios. adj., pl. usturători,-oare.
usturătură Usturime, s.f., g.-d. art. usturăturii, pl. usturători.
usturime Senzaţie specifică dureroasă, produsă de o înţepătură, de o arsură etc.; usturătură. s.f, g.-d. art. usturimii, pl. usturimi.
usturoi Plantă erbacee din familia liliaceelor, al cărei
bulb, cu miros şi gust caracteristic, este comestibil; ai.
//(p. restr.) Bulbul acestei plante, s.m.
usturoia tr. A pune (mult) usturoi într-o mâncare; a
condimenta, vb. I, ind. prez. 3 usturoiază, 1 pl. ustu-
roiem; conj. prez. 3 să usturoieze.
usturoiat,-ă Cu gust iute de usturoi sau cu miros de
usturoi; preparat cu mult usturoi, adj., pl. usturoiâţi,-te.
usturoi-sălbatic Samuraslă. s.m.
usturoiţă Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu
flori albe, cu miros specific, întrebuinţată în medicină;
aişor. s.f, g.-d. art. usturoiţei, pl. usturoiţe.
usuc (rar) 1. Substanţă produsă de glandele sebacee ale
ovinelor, care porotejează firele de lână, menţinându-le
rezistenţa şi elasticitatea. 2. Apă unsuroasă rezultată din
prima spălare a lânii, folosită în medicina populară la
tratamentul scabiei. s.n., pl. usucuri.
uş Cuvânt folosit pentru alungarea păsărilor, interj.
uşar (în Evul Mediu) Dregător de curte din Moldova,
care avea sarcina de a primi solii şi de a-i introduce la
domn; funcţie ocupată de acest dregător, s.m., pl. uşari.
uşarnic,-ă (pop.) (Persoană) care umblă pe la alţii,
căreia nu-i place să stea âcasă. adj., s.m. şi fi, pl. uşar-
nici,-ce.
Uşă 1. Deschizătură de formă regulată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă etc. pentru a permite intrarea; tablou, panou mobil care închide sau deschide această deschizătură. /- domnească (sau împărătească) sau ~a raiului = intrarea principală a altarului. La ~ = foarte aproape. La ~a... = în imediata apropiere (a ...). A (-şi) deschide (larg) ~ile = a primi cu bucurie pe cineva în casă; a lăsa intrarea liberă. A lăsa (pe cineva) după ~ = a nu da nicio atenţie (cuiva). A sta după ~ = a nu fi băgat în seamă; a sta deoparte. A bate la ~ - (despre termene, evenimente etc.) a fi iminent, a se apropia. 2. (fig.) Casă, locuinţă. I(A bate, a cere, a creşte etc.) pe la ~ile oamenilor = (a munci) pe la alţii, (a trăi) din mila altora. A umbla din ~-n ~ = a cerşi, s.f, art. uşa, g.-d. art. uşii, pl. uşi.
uşcheaiă (arg.) I. Plecare rapidă, pe neaşteptate dintr-un loc. 2. Hoinăreală, s.f, g.-d. art. uşchelii. uşchi refl. (arg.) A pleca repede, pe neaşteptate dintr-un loc. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se uşcheşte, imperf. 3 sg. se uşchea; conj. prez. 3 să se uşchească.
1291
utopism
uşchjre Acţiunea de a se uşchi. s.f., g.-d. art. uşchirii, pl. uşchiri.
uşchit,-ă (arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede şi fâră a fi observat dintr-un anumit loc 2. Care are o comportare ieşită din comun; original. //Zăpăcit, adj., pl. uşchiţi,-te.
uşcioară (rar) Uşiţă. {var. uşcioară s.f] s.f, g.-d. art. uşcioarei, pl. uşcioare. uşcior v. uşor1.
uşigr (-şi-er) Om de serviciu care stătea la uşă la unele instituţii publice, s.m., pl. uşieri, uşiţă Diminutiv al lui uşă; uşuliţă, uşuţă, uşcioară. s.f, g.-d. art. uşiţei, pl. uşiţe.
uşor1 Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali pe care se montează canaturile unei uşi sau ale unei porţi; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei, [var. uscior, uşciar s.m.] s.m., pl. uşori.
uş£>r2,-0âră I. adj. A. 1. Care cântăreşte puţin; care are greutate mică; care exercită o presiune scăzută pe suprafaţa pe care stă. /Categorie ~ = categorie la box, la lupte şi la haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. Industrie ~ = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consuni şi articole tehnice necesare industriei, transporturilor, agriculturii etc. Fie-i ţărâna ~ă! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! //(despre materiale) Cu greutate specifică redusă. //Care nu poartă sau nu conţine greutăţi. HA fi) cu inima -ă = (a fi) voios, vesel. (A fi) îmbrăcat ~ = (a fi) îmbrăcat cu haine subţiri, //(despre trupe, armate) Care poartă armament puţin pentru a se putea deplasa mai repede, 2. (despre alimente) Care se digeră fără greutate. 3. (despre oameni, animale) Iute, vioi. //(fig.) Suplu, fin, gingaş. 4. (despre paşi, mers) Care abia atinge pământul; (p. ext.) fără zgomot. 5. Puţin, mic, redus (ca volum, amploare, intensitate etc.). //(despre somn) Din care omul se trezeşte cu uşurinţă la cel mai mic zgomot; (p. ext.) liniştit, odihnitor, //(despre forme de relief) Domol, lin, dulce, //(despre ţesături; p. anal., despre ceaţă, aburi) Subţire, rar, fin. 6. (despre linii, urme etc.) Făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. B. 1. (despre stări) Care se suportă fără greutate; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligaţii materiale) mic, lesne de suportat, //(despre legi, pedepse) Indulgent, lipsit de asprime, //(despre viaţă, trai) Comod, bun, fără griji, /(reg.) Mai cu ~ul - mai fără griji, mai bine. 2. Care nu prezintă dificultăţi; simplu de realizat. /Muzică ~ = gen muzical cult, vocal sau instrumental, larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de sentimentele, preocupările, aspiraţiile oamenilor, (pop., s.) Cu ~ul = comod, fără pericol, lesne. 3. (despre drumuri) Bun, practicabil. 4. Superficial, lipsit de seriozitate; frivol. /Moravuri ~ = practici, purtări imorale. //Neînsemnat, fără importanţă. II. adv. 1. încet, lin; fără zgomot. 2. Fără efort; lesne, comod. 3. în mod superficial; fără seriozitate. IA lua ~ sau a trece ~ peste un lucru = a nu acorda unui lucru importanţa cuvenită. 4. Puţin. [var. (înv., reg.) uşure adj., adv.] adj., pl. uşfiri,-oare; adv. uşui tr. A alunga păsările (folosind cuvântul „uş!”). //(fig.) A îndepărta, a alunga (pe cineva), vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uşuiesc, imperf. 3 sg. uşuia; conj. prez. 3 să uşuiască.
uşuliţă (pop., rar) Uşiţă. s.f, g.-d. art. uşuliţei, pl. uşuliţe.
uşura 1. tr. şi refl. A face să scadă sau a scădea din greutate. 2. tr. şi refl. (fig.) A(-şi) alina o suferinţă (fizică sau morală). HA (se) destăinui pentru a-şi alina o durere sufletească. Hrefl. (despre boli) A se ameliora, a slăbi. Htr. A facilita, a înlesni. 3. tr. şi refl. A (se) scoate
de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) elibera, /(fam.) A (se) ~ de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui foarte mulţi bani. 4. tr. (fig.) A salva; a scuti. vb. I, ind. prez. 3 uşurează
uşurare Acţiunea de a (se) uşura. ICu ~ = mulţumit, împăcat sufleteşte, s.f, g.-d. art. uşurării, pl. uşurări, uşuratic,-ă (despre oameni) Lipsit de seriozitate; nesocotit, frivol, adj., pl. uşuratici,-ce. uşurătate (rar) Caracterul a ceea ce este uşuratic; neseriozitate. //Acţiune, faptă uşuratică, frivolitate, s.f, g.-d. art. uşurătăţii.
uşurător,-oare (rar) Care uşurează, linişteşte, calmează, alină, adj., pl. uşurătari,-oare. uşure v. uşor2.
uşurel,-ică/-ea Diminutiv al lui uşor2, adj., pl. uşurei,-gle.
uşurime (rar) Uşurinţă, s.f, g.-d. art. uşurimii. uşurinţă 1. Faptul de a fi uşor de făcut; facilitate. ICu (multă sau mare) ~ = fără efort; cu nepăsare, //(rar) Avantaj, favoare, înlesnire. 2. Neseriozitate; superficialitate. 3._ (înv.) Calitate a unui lucru lipsit de greutate.
4.	(înv.) întremare, înviorare a unui bolnav, s.f, g.-d. art. uşurinţei, pl. uşurinţe.
uşuţă (reg.) Uşiţă. s.f, g.-d. art. uşuţei, pl. uşuţe. ut (muz., înv.) Veche denumire a notei do. s.m., pl. ut. uter Organ genital cavitar al femelei, în care se dezvoltă embrionul şi fătul; mitră, s.n., pl. utere, uteralgie (med.) Durere localizată în zona uterină. s.f, art. uteralgia, g.-d. art. uteralgiei, pl. uteralgii, art. ute-ralgiile.
uterin,-ă Referitor la uter. /Fraţi ~ = fraţi care au aceeaşi mamă, dar taţi diferiţi, adj., pl. uterini,-e. util,-ă Care este folositor, necesar la ceva. lîn timp ~ = la momentul potrivit, //(s.n.) Ceea ce serveşte la ceva. adj., pl. utili,-e.	"
utila tr. A înzestra o fabrică, un atelier, o locuinţă etc. cu cele necesare, vb. I, ind. prez. 3 utilează, utilaj Totalitatea uneltelor, aparatelor etc. existente într-un laborator, într-o întreprindere etc. şi necesare îndeplinirii unei activităţi, s.n., pl. utilaje, utilare Acţiunea de a utila, s.f., g.-d. art. utilării, pl. utilări.
utilitar,-ă Care are scopuri utile imediate, preocupat de interese materiale. /Maşină ~ (şi s.f.) = vehicul creat şi dotat în vederea îndeplinirii unei activităţi anume, adj., pl. utilitari,-e.
utilitarism Concepţie etică şi filosofică ce consideră că valoarea este determinată de utilitate, s.n. utilitarist,-ă 1. (Adept) al utilitarismului. 2. (Persoană) care urmăreşte numai profitul personal şi utilitatea, adj., s.m. şi f, pl. utilitarişti,-ste.
utilitate 1. însuşirea a ceea ce este util sau utilizabil. 2. Folos; serviciu pe care îl poate aduce cineva sau ceva. s.f, g.-d. art. utilităţii, pl. (2) utilităţi, utiliza tr. A întrebuinţa, a folosi, vi. I, ind. prez. 3 utilizează.
utilizabil,-ă Care poate fi utilizat, folosit, adj., pl. utilizabili,-e.
utilizare Faptul de a utiliza, s.f, g.-d. art. utilizării, pl. utilizări.
utilizator,-oare Cel care utilizează, s.m., pl. utilizatori; s.f., g.-d. art. utilizatoarei, pl. utilizatoare. utfipic,-ă Cu caracter de utopie; iluzoriu, himeric. /Socialism ~ = doctrină socialistă care precedă dezvoltarea teoriei socialiste ca ştiinţă, adj., pl. utepici,-ce. utopie 1. Ideal, concepţie irealizabilă. 2. Proiect imaginar, irealizabil, fantezist, s.f, art. utopia, g.-d. art. utopiei, pl. utopii, art. utopiile.
utopism (rar) Concepţie utopică; credinţă în idealuri utopice, s.n.
utopist
1292
utopist,-ă I. adj., s.m. şi f. (Adept) al utopismului; (p. ext.) (persoană) care crede în planuri, idei irealizabile, fanteziste. II. adj. Utopic, adi, s.m. şi fi, pl. utopişti,-ste.
utrenie (-ni-e) Slujbă oficiată în biserica ortodoxă dimineaţa, înaintea liturghiei. IPe la ~ = dis-de-dimineaţă. [var. (reg.) utrină i./T] s.f, art. utrenia, g.-d. art. utreniei, pl. utrenii, art. utreniile, utricul v. utriculă.
utnculă 1. Cavitate mică în ţesătura celulară a plantelor. 2. Formaţiune anatomică în formă de sac. //Una dintre cele două părţi care formează vestibulul urechii. [var. utricul s.m.) s.f., g.-d. art. utriculei, pl. utricule. utnnă v. utrenie, uţa/uţa-uţa v. huţa.
uvarovit Granat de culoare verde, ca smaraldul, folosit ca piatră semipreţioasă. s.n.
uvertură Compoziţie muzicală pentru orchestră, concepută de obicei ca introducere la o operă, la o suită instrumentală, la un balet etc. sau ca lucrare independentă. s.f, g.-d, art. uverturii, pl. uverturi, uviol (-vi-ol) Sticlă transparentă pentru radiaţii ultraviolete, folosită la construirea unor aparate optice, s.n. uvografie Descriere ştiinţifică a soiurilor de struguri. s.f, art. uvografia, g.-d. art. uvografiei. uvologie Cercetare sistematică a strugurilor, s.f, art. uvologia, g.-d. art. uvologiei.
uvraj (înv.) 1. Operă literară, ştiinţifică; scriere, lucrare. 2. (Lucrare de) construcţie, s.n., pl. uvraje. uvrier,-ă (-vri-er) (înv.) Muncitor, lucrător, s.m., pl. uvrigri; s.f, g.-d. art. uvrierei, pl. uvriere. uvular,-ă Referitor la uvulă. //(despre sunete) Articulat în partea posterioară a cavităţii bucale, prin vibrarea omuşorului. adj., pl. uvulari,-e. uvulă (anat.) Omuşor. s.f, g.-d. art. uvulei, pl. uvule. UZ 1. Faptul de a folosi ceva, întrebuinţare. IA face -de... = a (se) folosi de.,. Scos (sau ieşit) din - = care nu (se) mai foloseşte. 2. Uzanţă, obicei. 3. (spec., jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 4. (înv.) Comportare, manieră, s.n., pl. uzuri, uza L tr. şi refl. A (se) deteriora, a (se) strica prin întrebuinţare îndelungată. Hrefl. (fig., despre oameni) A se epuiza, a se consuma. Hrefl. (fig., despre cuvinte, figuri de stil, construcţii) A-şi pierde valoarea expresivă din cauza desei întrebuinţări. 2. intr. A se folosi de..., a face uz de... vb. /, ind. prez. 3 uzează, uzaj i. Uzură'. 2. Uz (1). 3. Uzanţă, obicei, s.n., pl. UZ& juri.
uzanţă Practică uzuală; regulă; obicei, uz. s.f, g.-d. art. uzanţei, pl. uzgnţe.
uzare Faptul de a (se) uza. s.f., g.-d. art. uzării, pl. uzări.
uzbgc,-ă (Locuitor) din Uzbekistan. adj., s.m. ;i fi, pl. uzbgci,-ce.
uzbgcă Limbă turcică vorbită de uzbeci, s.fi, g.-d. art. uzbgcei.
uzi Popor migrator de neam turcic. s.m. pl. uzina tr. (rar) A prelucra un material într-o uzină cu ajutorul unei maşini-unelte. vb. 1, ind. prez. 3 uzinează, uzinabil,-ă Care poate fi produs, lucrat într-o uzină. adj., pl. uzinabili,-e. uzinaj Uzinare. s.n.
uzinaii-ă De uzină, al uzinei, adj., pl. uzinali,-e. uzinare Acţiunea de a uzina; uzinaj. s.fi, g.-d. art. uzin|rii.
uzină 1. întreprindere industrială mare în care se produc semifabricate, utilaje sau materii prime pentru alte industrii. 2. Centrală care produce energie electrică sau termică ori alimentează cu apă o aşezare omenească.
I~a verde = vegetaţia, natura, privite ca sursă de energie
şi hrană, s.f, g.-d. art. uzinei, pl. uzine.
uzita tr. şi refl. A (se) folosi, a (sej întrebuinţa în mod
obişnuit, vb. I, ind. prez. 3 uzitează.
uzitabil,-ă Care poate fi întrebuinţat, folosit în mod
curent, adj., pl. uzitabili,-e.
uzitare Acţiunea de a (se) uzita, s.f, g.-d. art. uzitării, pl. uzitări.
uzitat,-ă Folosit în mod curent, obişnuit, adj., pl. uzitaţi,-te.
uzual,-ă (-zu-al) Folosit în mod obişnuit. //Frecvent. adj., pl. uzuali,-e.
uzucapiune (-pi-u-) (jur.) Dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun ca urmare a posesiunii lui îndelungate, s.f, g.-d. art. uzucapiunii. uzufruct Drept acordat unei persoane de a folosi un bun care aparţine altcuiva, s.n. uzufructuar,-ă (-tu-ar) Deţinător al unui uzufruct, s.m., pl. uzufructuari; s.fi, g.-d. art. uzufructuarei, pl. uzufrac-tuare.
uzurgr,-ă (înv.) I. adj. Cămătăresc. II. s.m. şi f. Cămătar. adj., s.m. şi f, pl. uzurari,-e. uzură1 1. Degradare, deteriorare a unui obiect, a unei piese, a unui sistem tehnic etc. prin întrebuinţare îndelungată; uzaj. //Schimbare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, din cauza frecării. 2. (fig.) Epuizare, oboseală, slăbire. 3. (fig., rar) Desfrâu, corupţie. s.f, g.-d. art. uzurii.
uzură2 (înv.) Dobândă, camătă; cămătărie, s.f, g.-d. art. uzurii, pl. uzuri.
uzurpa tr. A obţine în mod fraudulos un bun, un drept,
o	calitate etc. vb. /, ind. prez. 3 uzurpă, uzurpare Acţiunea de a uzurpa; uzurpaţiune. s.f, g.-d. art. uzurpării, pl. uzurpări.
uzurpator,-oare Persoană care săvârşeşte o uzurpare. s.m., pl. uzurpatöri; s.f, g.-d. art. uzurpatoarei, pl. uzurpatoare.
uzurpaţiune (-ţi-u-) (înv.) Uzurpare, s.f, g.-d. art. uzurpaţiunii, pl. uzurpaţiuni.
V,v
v1 (ve/vî) A douăzeci şi şaptea literă a alfabetului limbii române, s.m./s.n., pl. v/v-uri. v2 (vî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. v. va1 Element de compunere, care a servit, într-un stadiu vechi al limbii, la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), imprimându-le
o	nuanţă nehotărâtă.
va2 intr. (defectiv, pop., fam., în expr.) Mai ~ = mai aşteaptă; mai este până atunci sau până acolo. vb. /, ind. prez. 3 sg.
Vâca-DQmnului Insectă lată şi lunguiaţă, cu aripile de culoare roşie, cu două puncte negre. s.f. art., g.-d. art. vacii-Domnului.
vacant,-ă l. (despre posturi, funcţii) Care este liber, neocupat; care nu are titular. 2. (jur., despre o succesiune) Care este disponibil şi nereclamat de moştenitori. adj., pl. vacanţi,-te.
vacgnţâ l. timp de odihnă acordat elevilor şi studenţilor după un semestru, la sfârşit de an şcolar etc. 2. Concediu de odihnă. 3. Timpul în care o funcţie, un post etc. rămân neocupate. 4, Interval de timp în care o instituţie, un organ reprezentativ îşi încetează activitatea. [var. (înv.) vacanţie s/] s.f, g.-d. art. vacanţei, pl. vacanţe.
vacanţie v. vacanţă.
vacarm Zgomot puternic, asurzitor; hărmălaie, s.n., pl. vacarmuri.
vacat Pagină alba, intenţionat netipărită, dintr-o lucrare, s.n., pl. vacaturi.
vacă l. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului, //(p. restr.) Carnea acestui animal, folosită ca aliment; (p. gener.) came de bovine. /S-a dus bou şi a venit (sau s-a întors) ~, se spune, ironic, despre cineva plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o anumită problemă şi care s-a întors mai puţin instruit sau lămurit decât plecase. ~ (bună) de muls = persoană sau situaţie de care cineva profita pentru a dobândi foloase materiale. 2. Epitet injurios pentru o femeie (grasă şi leneşă sau proastă), s.f., g.-d. art. vacii, pl. vaci. vacă-de-mare (zool.) Morsă, s.f., g.-d. art. vacii-de-mare, pl. vaci-de-mare.
vaccin l. Preparat biologic obţinut din anumiţi viruşi, care se administrează unui om sau unui animal, în scop curativ sau preventiv. 2. Vaccinare, adiministrare a unui vaccin (l). 3. (concr.) Semn, urmă, cicatrice rămasă pe corp ca urmare a administrării unui vaccin (1). s.n., pl. vaccinuri.
vaccina tr. A administra cuiva un vaccin, vb. I, ind. prez. 3 vaccinează.
vaccinabil,-ă Care poate fi vaccinat, ad/., pl. vacci-nabili;-e.
vaccinaii-ă Referitor la vaccin; folosit la prepararea vaccinului, adj., pl. vaccinali,-e. vaccinare Acţiunea de a vaccina; vaccinaţie. s.f, g.-d. art. vaccinării, pl. vaccinări.
vaccinaţie (-ţi-e) (rar) Vaccinare, s.f, art. vaccinaţia, g.-d. art. vaccinaţiei, pl. vaccinaţii, art. vaccinaţiile. vaccină Boală infecţioasă la cai şi la vaci, produsă de un virus, care, inoculat Ia om, îi asigură imunitatea la variolă, s.f, g.-d. art. vaccinei, pl. vaccine, vaccinelă Formă atenuată de vaccină, pentru persoanele revaccinate. s.f, g.-d. art. vaccinelei. vaccinogen,-ă (biol.) Care produce vaccin, adj., pl. vaccinoggni,-e.
vaccinoterapie Administrare de vaccin unui organism
uman sau animal în scop terapeutic, s.f., art. vaccinote-
rapia, g.-d. art. vaccinoterapiei.
vacs 1. Preparat, de culoare neagră, utilizat în trecut la
lustruitul încălţămintei de piele şi al hamurilor; (p. ext.)
cremă de ghete. 2. (fig., pop., fam.) Lucru fără valoare,
fără importanţă, s.n., pl. vacsuri.
vacubliţ Tip de lampă-fulger, al cărei sistem de
luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu
oxigen, s.n., pl. vacubliţuri.
vacuitate (-cu-i-) (livr.) Starea a ceea ce este vid, gol. s.f, g.-d. art. vacuităţii.
vacuolar,-ă (-cu-o-) Cu vacuole. adj., pl. vacuolari,-e. vacuolă (-cu-o-) Cavitate aflată în citoplasma celulelor, plină cu o soluţie apoasă, s.f., g.-d. art. vacuQlei, pl. vacuole.
vacuum (-cu-um) 1. (fiz.) Vid. 2. Aparat în care se face concentrarea unei soluţii, prin fierbere în vid, la temperaturi joase, s.n., pl. vacuumuri, vacuumare (-cu-u-) I. (fîz.) Vidare. 2. (constr.) Metodă de extragere a apei în exces dintr-un beton abia turnat, s.f., g.-d. art. vacuumării, pl. vacuumări. vacuummgtru (-cu-um) (fiz.) Manometru folosit la măsurarea presiunilor foarte joase, a gradului de vid. s.n., art. vacuummgtrul, pl. vacuummgtre, vad 1. Loc de trecere prin albia unui râu unde apa este (mai) puţin adâncă, //(p. gener.) Matcă, albie a unei ape curgătoare. //Canal de irigaţie, jgheab, //(fig.) Loc de trecere, cale, drum; (p, ext,) loc de scăpare, /A-şi face - = a răzbate. 2. Liman, mal, ţărm. 3, Loc situat în apropierea unei artere de comunicaţie care asigură rentabilizarea unui magazin, a uni restaurant etc; (p. ext.) sursă bună de câştig, !A avea ~ ~ a avea clientelă numeroasă, s.n., pl. vaduri,
vadea (înv., reg,) Termen de plată; scadenţă, s.f, art. vadeaua, g.-d. art. vadglei, pl. vadele, art. vadşlele. vademecum (livr.) Carte care serveşte ca ghid turistic sau care cuprinde noţiunile de bază ale unei discipline. s.n., pl. vademgcumuri.
vadoasă (în sintagma) Apă ~ = apă care provine din infiltraţia în scoarţa terestră a apelor rezultate din precipitaţiile atmosferice, adj., pl. vadoase. vadră 1. Veche unitate de măsură a capacităţii, folosită pentru lichide, egală cu circa 10 litri. 2. Căldare, găleată cu care se scoate apa din fântână sau în care se păstrează ori se transportă diferite lichide, s.f, g.-d. art. vgdrei, pl. vgdre.
vafă Foaie crocantă care serveşte la fabricarea napolitanelor, a cometelor de îngheţată etc. [var. vafelă s.£] s.f, g.-d. art. vafei, pl. vafe. vafelă v. vafă.
vag,-ă 1. (şi adv.) Care nu este bine lămurit; confuz, neclar, //(s.n.) Ceea ce este vag (1). 2. (anat.) Nerv ~ = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni care controlează respiraţia, aparatul digestiv şi pe cel circulator. ad/., pl. vagi.
vagabond,-oandă (Om sau animal) care rătăceşte fără rost; (om) fără ocupaţie şi fără domiciliu stabil. //(Persoană) cu preocupări neserioase, care îşi petrece timpul în căutare de aventuri, de distracţii etc. adj., s.m. şi f., pl. vagabonzi,-oande.
vagabonda intr. A umbla fără rost; a hoinări, a trăi ca un vagabond, vb. I, ind. prez. 3 vagabondează, vagabondaj 1. Starea celui care vagabondează; vagabondare. 2. Infracţiunea de a vagabonda, s.n., pl. (2) vagabondaje.
vagabondare Acţiunea de a vagabonda; vagabondaj. s.f, g.-d. art. vagabondării, pl. vagabondări. vagant,-ă 1. adj. (livr.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor. II. s.m. (în Evul Mediu) Poet rătăcitor, care cânta
vagin
1294
(în limba latină) bucuria de a trăi. adj., s.m., pl. vaganţi,-te.
vagin Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal, care face legătura între vulvă şi uter. s.n., pl. vagine/vaginuri.
vaginal,-ă Al vaginului, adj., pl. vaginali,-e. vagină (bot.) Teacă la frunză, s.f., g.-d. art. vaginei, pl. vagine.
vaginism Contracţie spasmodică dureroasă a muşchilor vaginali. s.n.
vaginita Inflamaţie acută sau cronică a vaginului, s.f., g.-d. art. vagimtei, pl. vagimte. vaginoscopie (med.) Examinare endoscopică a cavităţii vaginale. s.f, art. vaginoscopia, g.-d. art. vagi-noscopiei, pl. vaginoscopii, art. vaginoscopiile. vagi nulă (bot.) 1. Vagină mică. 2. (la compozee) Floare în formă de tub. s.f, g.-d. art. vaginulei, pl. vaginule. vagmistru (înv.) Grad de sergent-major de artilerie sau de cavalerie; persoană care avea acest grad şi se ocupa de administrarea unei baterii sau a unui escadron. s.m., art. vagmistrul, pl. vagmiştri, art. vagmiştrii. vagen 1. Vehicul propulsat sau autopropulsat, care circulă pe şine servind la transportul persoanelor şi al măfurilor. /- de dormit = vagon cu cabine, în care sunt instalate paturi pentru dormit. Casă (sistem) ~ = casă în care camerele sunt înşirate una după alta. 2. Cantitate de încărcătură care intră într-un vagon (1) şi care serveşte ca unitate de măsură, s.n., pl. vagoane, vagan-ateiigr (-li-er) Vagon (1) dotat cu aparatură, cu ustensile necesare diverselor reparaţii, s.n., pl. vagoane-ateligr.
vagen-cisternă Vagon (1) de formă cilindrică, folosit la transportul lichidelor pe calea ferată, s.n., pl. vagoane-cistgmă.
vagonét Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe şine cu ecartament îngust, întrebuinţat la lucrări forestiere şi de terasament, în mine, în fabrici, pe şantiere etc. //Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu, s.n., pl. vagongte. vagonetaj (rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. s.n. vagonetar Muncitor care lucrează la încărcarea, descărcarea şi transportul materialelor cu vagonetul în minele de cărbuni, de sare, pe şantiere etc. s.m., pl. vagonetari.
vagfin-restaurant (-ta-u-) Vagon de tren amenajat pentru a servi ca restaurant, s. n., pl. vagogne-restaurgnt. vagotomie Secţionare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere, s.f, art. vagotomia, g.-d. art. vagotomiei, pl. vagotomii, art. vagotomiile. vagotonie (fiziol.) Dezechilibru al funcţionării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. s.f, art. vagoto-nia, g.-d. art. vagotoniei, pl. vagotonii, art. vagotoniile. vah (înv.) Ah! Vai! interj.
vai Cuvânt care exprimă suferinţă, deznădejde, regret, bucurie, admiraţie, etc. /Ca ~ de lume = (care se află) într-o stare foarte rea; foarte prost, //(s.n.) Tânguire, plânset; (p. ext.) durere, suferinţă. /Afi~ (şi amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situaţie dificilă. Cu chiu, cu — sau cu chiu şi ~ = cu greu. interj.
Vfiicăr (reg.) Faptul de a se văicări; tânguire, strigăt de durere, s.n., pl. vaicăre.
vaier Tânguire, vaiet. //Durere, suferinţă, s.n., pl. vaiere.
vaiet Strigăt de durere, de jale; plânset, vaier, s.n., pl. vaiete.
vajnic,-ă 1. Energic, puternic, tare; aspru, aprig, cumplit, grozav. 2. Serios, important, grav. 3. (rar, despre oameni) De seamă; marcant, adj., pl. vajnici,-ce. val1 A. 1. Masă de apă care înaintează prin mişcări oscilatorii la suprafaţa unei mări, a unui fluviu etc. /în
~uri sau ~uri—uri — a) succesiv, unul după altul; b) cu grămada, din plin. ~le vieţii = încercările la care este supus omul în timpul vieţii; vicisitudinile vieţii. ~le tinereţii = inconsecvenţa caracteristică vârstei tinere. ~le vremii = trecerea vremii (cu toate evenimentele ei). 2. (p. anal.) Ceea ce poate fi comparat cu un val (A.l), ca formă sau mişcare. B. 1. Cantitate de pânză, de stofă etc. înfăşurată pe un cilindru special de carton sau lemn; vălătuc. /~ de tei = sul făcut din fâşii lungi de scoarţă de tei folosite ca sfoară de legat. 2. (tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele tipografice. 3. (pop.) Sul mobil de lemn sau de metal pe care este înfăşurat lanţul care ţine găleata la fântână. 4. (reg.) Tăvălug. 5. ~ul ştreangului = laţul cu care se prinde ştreangul sau şleaul de crucea căruţei, s.n., pl. valuri.
vai2 (în Antichitate) Meterez de pământ care servea ca fortificaţie militară, s n., pl. valuri, valabil,-ă 1. Ceea ce este acceptat ca fiind bun, autentic. 2. (despre acte juridice, administrative etc.) Care întruneşte condiţiile cerute de lege sau de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept, adj., pl. valabili,-e.
valabilitate Calitatea sau starea a ceea ce este valabil. /Termen de ~ = dată până la care un produs este considerat bun, acceptabil, s.f, g.-d. art. valabilităţii, valabiliza tr. A face valabil, vb. I, ind. prez. 3 valabi-lizegză.
valadă (mar.) Concavitate a malului unui fluviu, s.f, g.-d. art. valadei, pl. valade.
valah,-ă I. adj. Referitor la Valahia şi la valahi (II), care aparţine Valahiei sau valahilor. II. s.m. şi f. (la pl.) Nume dat, în Evul Mediu, românilor din stânga şi din dreapta Dunării de către alte popoare; (la sg.) persoană care aparţinea acestei populaţii, [var. vlah,-ă adj., s.m. şi fi] adj., s.m. şi fi, pl. valahi,-e.
valanginian1 (-ni-an) Al doilea etaj al cretacicului inferior, s.n.
valanginian2,-ă (-ni-an) Referitor ia valanginian1 adj., pl. valanginisni,-e. valdrap v. valtrap.
vale 1. Depresiune străbătută permanent sau temporar de o apă curgătoare; regiune de şes situată sub nivelul terenurilor din jur (şi udată de o apă curgătoare). t~a plângerii (sau a lacrimilor) = (în limbaj biblic) pământul considerat ca loc al durerii şi al suferinţelor. (De) mai la~ = (de) mai departe, în continuare, care urmează. La ~ = în jos; la coborâş; în josul apei. /(fam.) A-şi lua ~a = a pleca, a fugi de undeva, //(fam., art., cu valoare de interj.) Pleacă (imediat)! /(fam.) A lua la ~ (pe cineva) = a râde (de cineva). 2. (reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare, s.f, art. valea, g.-d. art. viii, pl. văi. valenţă 1. (chim.) Mărime care arată capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor. /Liniuţă de~ = semn grafic în formulele chimice care indică legătura dintre atomii moleculelor. 2. Forţă de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. (fig.) Capacitate de dezvoltare; valoare, s.f, g.-d. art. valenţei, pl. valgnţe. valerianacee (-ri-a-) (la pl.) Familie de plante dicotile-donate, care au ca tip valeriana; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. valerianaceea, g.-d. art. valeria-naceei, pl. valerianacee.
valeriană (-ri-a-) 1. (bot.) Odolean. 2. Medicament cu acţiune antispasmodică şi sedativă, extras din rădăcina de odolean. s.f, g.-d. art. valerignei, pl. valeriane. valerianic (-ri-a-) (în sintagma) Acid ~ = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, extras din valeriană şi folosit ca medicament antispasmodic şi sedativ. adj., pl. valerianici.
valet 1. Persoană aflată în serviciul personal al cuiva; lacheu, fecior. 2. Scutier al unui senior feudal. 3. Fiecare
1295
valvular
dintre cele patru cărţi de joc reprezentând figura unui cavaler; fante, s.m., pl. valeţi. valetudinar,-ă (livr.) Bolnăvicios, debil; şubred, adj., pl. valetudinari,-e.
valex (chim.) Extract de valonee. s.n. valgus (med.) Deviaţie a piciorului spre exterior, s.n. valid,-ă 1. (despre oameni) Apt de muncă; (p. gener.) sănătos. 2. (despre acte juridice) Care îndeplineşte condiţiile legale; valabil, adj., pl. valizi,-de. valida tr. (jur.) A confirma valabilitatea unui act, a unei alegeri etc. vb. /, ind. prez. 3 validează, validare Acţiunea de a valida, s.f., g.-d. art. validării, pl. validări.
validitate Calitatea de a fi valid, s.f., g.-d. art. validităţii.
valjnă Aminoaeid prezent în proteinele naturale, important în activitatea sistemului nervos şi a celui muscular. s.f, g.-d. art. valrnei.
valiu (în Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. s.m., art. valiul, pl. valii, art. valiii. valiză 1. Gemantan; geantă (de voiaj). /Â-şi face ~a = a se pregăti de plecare, (fam.) A-şi da foc la ~ = a-şi provoca (singur) neplăceri. ~ diplomatică = geantă cu care se transportă documente diplomatice în altă ţară şi care este scutită de control vamal, s.f, g.-d. art. valizei, pl. valize.
valma (pop., în expr.) A da ~ = a se repezi, a da năvală, a da buzna. s.f. art.
valmă (pop.) Mulţime, învălmăşeală; (p. ext.) hărmălaie, tumult, s.f, g.-d. art. vălmii, pl. văîrni. valmeş (înv.) De-a valma. adv. valoare A. 1. Totalitatea însuşirilor care dau preţ unei persoane, unui lucru; însemnătate, merit, preţ. IDe ~ =
a)	(despre oameni) important; valoros; cu autoritate,
b)	(despre lucruri) scump, preţios. A scoate (sau a pune) in ~ = a evidenţia, a scoate în relief, //(concr.) Ceea ce este valoros, important, vrednic de apreciere (din punct de vedere social, moral, material etc.). //(concr.) Persoană cu însuşiri deosebite şi vrednică de stimă. 2. Eficacitate, putere. ~ nutritivă. B. 1. (ec. pol.) Muncă socială necesară producerii mărfii şi materializată în marfâ. /- de întrebuinţare = proprietate a unui bun economic (produse, servicii) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societăţii. ~ de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri între ele.
2.	(concr.) Marfă. 3. (fin.) Costul în bani al unei mărfi, al unui cec, al unei acţiuni etc. /~ comercială (sau de circulaţie) = echivalent în bani, pe piaţă, al unei mărfi sau al unui bun; curs. //înscris, cec, obligaţiune etc., reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. /- mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfâ, bani etc.). ~ imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). //Productivitate, rentabilitate. 4. (mat., fiz.) Număr asociat unei mărimi, care arată de câte ori acea mărime este mai mare decât alta de acelaşi fel luată ca unitate. I~ absolută = valoarea unei expresii matematice, când nu se ia în considerare semnul (+ sau -) pe care îl are. //Rezultat al unei operaţii matematice, al unui calcul etc. 5. (muz.) Durata unei note muzicale sau a unei pauze. 6. Accepţie a unui element fonetic, lexical etc. 7. (pict.) Efectul obţinut prin alăturarea a două nuanţe diferite ale unui ton. s.f, g.-d. art. valorii, pl. valari.
valon,-ă (Locuitor) din Valonia (sudul Belgiei), adj., s.m. şi f valoni,-e.
valonă Dialect galo-romanic vorbit de valoni, s.f, g.-d. art. valonei.
valonee Cupa ghindei unor specii de stejar, s.f, g.-d. art. valongei, pl. valonee.
valora intr A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a preţui, vb. I, înd. prez. 3 valorează, valoraţie (-ţi-e) Procedeu folosit în pictură, prin care se dă iluzia volumului unui obiect prin efecte de valoare (B.7). s.f, art. valoraţia, g.-d. art. valoraţiei, pl. valoraţii, art. valorgţiile.
valoric,-ă Referitor la valoare, considerat din punctul de vedere al valorii, adj., pl. valorici,-ce. valorifica tr. l.A face să primească o anumită valoare; a pune în valoare, a scoate în evidenţă valoarea unui lucru. 2. A utiliza în procesul de producţie anumite materii, materiale etc. pentru a obţine produse de valori mai mari. 3. A schimba o hârtie de valoare sau un produs cu contravaloarea lui în bani. vb. /, ind. prez. 3 valori; fică.
valorificare Acţiunea de a valorifica, s.f, g.-d. art. valorificării, pl. valorificări.
valoriza tr 1. (livr.) A valorifica. 2. (fii.) A formula judecăţi de valoare; a conferi sau a recunoaşte o valoare. vb. /, ind. prez. 3 valorizează, valorizare Acţiunea de a valoriza, s.f, g.-d. art. valorizării, pl. valorizări.
valoros,-oasă Care are valoare; cu merite (mari); preţios, adj., pl. valoraşi,-oase. vals Dans de perechi în trei timpi, cu mişcări relativ vioaie; melodia după care se dansează. [var. (înv.) valţ .S.H.] s.n., pl. valsuri.
valsa intr. A dansa un vals. vb. /, ind. prez. 3 valsează. valsator,-oare Persoană care valsează, s.m., pl. val-satQri; s.f, g.-d. art. valsatoarei, pl. valsatoare. valtrap 1- Invelitoare împodobită cu diferite cusături, care se pune sub şa, pe spinarea calului; cioltar.
2.	Ghetră (1). [var. valdrap s.«.] s.n., pl. valtrapuri. valţ1 1. Maşină formată dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuşi paralel şi având rotire inversă unul faţă de celălalt, utilizată la deformarea plastică a unor materiale, la prelucrarea cauciucului, la sfărâmarea boabelor de cereale etc. 2. Cilindri care intră în componenţa unei maşini, s.n., pl. valţuri. valţ2 v. vals.
valiitar,-ă Referitor la valută; în valută. Schimb adj., pl. valutari,-e.
valută 1. Unitate monetară a unei ţări, cu precizarea metalului în care este definită. 2. Totalitatea mijloacelor de plată folosite în relaţiile comerciale internaţionale. I~ forte = valută (1) care are acoperire în aur, acceptată ca mijloc de plată în mai multe ţări. s.f., g.-d. art. valutei, pl. valute.
valvar,-ă Referitor la valvă, în formă de valvă, adj., pl. valvari,-e.
vglvă 1. Fiecare dintre cele două jumătăţi care alcătuiesc cochilia unei scoici. 2. Fiecare din pereţii exteriori ai unor fructe, care se desfac Ia maturitate pentru a permite căderea seminţelor din interior. 3. Organ de maşină care stabileşte, întrerupe sau reglează circulaţia unui fluid printr-o conductă. //Supapă la anvelopa unei roţi de maşină. 4. Instrument medical folosit pentru depărtarea părţilor moi care astupă intrarea unui organ cavitar. s.f, g.-d. art. valvei, pl. valve.	a
valvârtej1 1. Vijelios, repede. 2. (fig.) în dezordine; claie peste grămadă, //(fig.) Cu înfrigurare, în mare agitaţie. IA face (ceva) ~ = a răsturna, a da peste cap. adv. valvârtej2 1. Bulboană, vâltoare; vârtej, lin ~ = în spirală, rotocol 2. (fig.) Dezordine, învălmăşeală, s.n., pl. valvârtejuri.
valvolină Ulei mineral vâscos folosit la ungerea unor angrenaje închise, s.f, g.-d. art. valvolinei, pl. valvo-Une.
valvular,-ă Referitor la valvule; cu valvule. adj., pl. valvulari,-e.
valvulă
1296
valvulă 1. Valvă mică. 2. (anat.) Membrană subţire, elastică, din interiorul vaselor şi canalelor organismului, care asigură circulaţia lichidelor biologice într-o singură direcţie, împiedicând întoarcerea lor. s.f., g.-d. art. valvulei, pl. valvule.
valvuMtă (med.) Inflamaţie a valvulelor inimii, s.f, g.-d. art. valvulitei, pl. valvulite. valvulopatje (med.) Denumire generică pentru afecţiunile valvulare. s.f, art. valvulopatia, g.-d. art. valvu-lopatiei, pl. valvulopatii, art. valvulopatüle. valvulotomie (med.) Secţionare chirurgicală a unei valvule cardiace, s.f, art. valvulotomia, g.-d. art. valvu-lotomiei, pl. valvulotomü, art. valvulotomjile. vamal,-ă Referitor la vamă; care are loc la vamă. /Uniune ~ = acord încheiat între mai multe state în vederea creării unui teritoriu comun scutit de taxe. adj., pl. vamalij-e.
vgmă 1. Instituţie de stat prin care se controlează intrarea şi ieşirea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, a persoanelor etc.; loc în care funcţionează această unitate. 2. Taxă plătită pentru ca un bun să treacă dintr-o ţară în alta sau dintr-o regiune în alta. /A pune ~ = a vămui. A trece (sau a duce) (ceva) prin ~a cucului = a trece (sau a duce) ceva peste graniţă clandestin.
3.	Cantitate dintr-un produs măcinat percepută la moară ca taxă pentru măcinat; uium. 4. (în credinţele populare) Unul dintre cele şapte (sau nouă) popasuri făcute de suflet în drumul său spre cer. //Bani pe care trebuie să-i plătească mortul pentru a putea trece şi călători pe lumea cealaltă, s.f, g.-d. art. vămii, pl. vămi. vameş 1. Funcţionar însărcinat cu controlul mărfurilor care trec prin vamă şi cu încasarea vămii (2). //(în trecut) Dregător însărcinat cu încasarea veniturilor vămii.
2.	Persoană care lua în arendă dările pe care cetăţenii Romei şi locuitorii Imperiului Roman trebuiau să le plătească. 3. (în credinţele populare) Fiinţă imaginară care păzeşte vămile văzduhului şi căreia sufletul îi plăteşte vamă pentru a putea ajunge în cer. s.m., pl. vameşi.
vampă I. Actriţă de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. 2. Femeie excentrică şi irezistibilă, s.f, g.-d. art. vampei, pl. vampe.
vampir 1. (în mit. pop.) Personaj despre care se crede că suge sângele celor vii. 2. (fig.) Persoană care se îmbogăţeşte pe căi ilicite, din munca altora; exploatator.
3.	Asasin care ucide din sadism. 4. Specie de liliac mare din America de Sud şi din America Centrală, care se hrăneşte cu sângele animalelor şi al păsărilor surprinse în timpul somnului, s.m., pl. vampiri. vampjric,-ă De vampir; (p. ext.) înspăimântător, foarte crud. adf., pl. vampirici,-ce.
vampirism 1. Aviditate exagerată. 2. Perversitate sexuală manifestatăj>rin sadism extrem, s.n. van1 (în loc.) ln~ = zadarnic, loc. adv. van2,-ă (rar) 1. Zadarnic, fără rost, inutil. 2. Neîntemeiat; iluzoriu, adj., pl. vani,-e. van adi nit Minereu de vanadiu combinat cu plumb şi cu clor. s.n.
vanadiu Metal dur, casant, de culoare albă-cenuşie, folosit la fabricarea oţelurilor speciale, s.n., art. vanadiul. vană 1. Cadă pentru baie. 2. Dispozitiv montat pe o conductă, prin care se deschide, se întrerupe sau se reglează circulaţia unui fluid, s.f, g.-d. art. vanei, pl. vane.
vandabil,-ă (despre mărfuri) Care poate fi vândut, adj, pl. vandabili,-e. _
vandabilitate însuşirea de a se vinde (uşor), s.f, g.-d. art. vandabilităţii.
vandal,-ă 1. adj., s.m. şi fi (fig.) (Persoană) care distruge bunuri culturale, artistice etc.; (om) necivilizat.
II.	s.m. şi f. (la pl.) Grup de triburi germanice care în sec. al V-lea au produs mari distrugeri în Imperiul Roman de Apus; (la sg.) persoană care aparţinea acestui grup. adj., s.m. şi fi, pl. vandali,-e.
vandalic.-ă 1. De vandal. 2. (fig.) Necivilizat; barbar; crud. adj., pl. vandalici,-ce.
vandalism Faptă de vandal; distrugere a unor opere; distrugere a unor opere de artă, edificii etc.; (p. gener.) distrugere sălbatică şi nejustificată, s.n., pl. vandahsme. vandaliza tr. A produce vandalisme. vb. I, ind. prez. 3 vandalizează.
van drug Lemn rotund, gros, despicat în două, folosit la
pereţii unei mine. s.m., pl. vandrugi.
vang (constr.) Grindă aşezată de-a lungul marginilor
unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor.
s.n., pl. vanguri.
vanghelie v. evanghelie. vangheNst v. evanghelist.
vanilat,-ă Aromat, parfumat cu vanilie, adj., pl. vani-
laţi,-te.
vanilie (-li-e) 1. Plantă erbacee exotică, agăţătoare, din familia orhideelor, cu frunze cărnoase şi fructe aromatice. 2. (p. restr.) Fructul aromat al acestei plante, folosit drept condiment. 3. Plantă cu flori albastre sau liliachii, cu miros foarte plăcut. /- sălbatică = plantă erbacee cu flori albe sau violacee, s.f, art. vanilia, g.-d. art. vaniliei, pl. vanilii, art. vaniliile.
vanllină Substanţă aromată extrasă din fructul de vanilie (I) sau obţinută pe cale sintetică, folosită în industria alimentară şi în parfumerie. s.f, g.-d. art. vanilinei. vanisare (text.) Modalitate de a tricota cu fire de naturi sau de culori diferite, s.fi, g.-d. art. vanisării, pl. vanisări. vanitate Ambiţie nejustificată; dorinţă de a impresiona; orgoliu, îngâmfare, înfumurare, trufie; (la pl.) zădărnicie, deşertăciune, s.f, g.-d. art. vanităţii, pl. vanităţi. vanitQS.-oasă Plin de vanitate; arogant, orgolios, adj., pl. vanitQşi.-oase.
vântură (constr.) Grindă la acoperişul unei case. s.fi,
g.-d. art. vanturii, pl. vânturi.
vapgr Navă propulsată de un motor propriu, s.n., pl.
vapoare.
vaporaş Diminutiv al lui vapor, s.n., pl. vaporaşe, vaporean I. Navigator care staţionează puţin timp într-un port. 2. (fam.) Marinar, s.m., pl. vaporgni. vapari 1. Apă în stare gazoasă; aburi. 2. Substanţă aflată în stare gazoasă având temperatura mai joasă decât temperatura ei critică. ~ de clor. s.m. pl. vaporiza 1. refl. (despre lichide) A se transforma în vapori; a se evapora. 2. tr. A pulveriza, vi. /, ind. prez. 3 vaporizează.
vaporizare Acţiunea de a (se) vaporiza; evaporare, s.fi,
g.-d. art. vaporizării, pl. vaporizări.
vaporizator 1. Aparat care transformă un lichid în
vapori. 2. (spec.) Pulverizator. s.n., pl. vaporizatoare.
vaporizaţie (-ţi-e) (fiz., rar) Vaporizare. s.f, art. vapo-
rizaţia, g.-d. art. vaporizaţiei, pl. vaporizaţii, art. vapo-
rizaţiile.
vaporos,-oasă 1. Asemănător cu vaporii; subţire, diafan. 2. Fără contur precis; neclar, difuz. adj., pl. vaporQşi,-oase. a
vaporozitate însuşirea a ceea ce este vaporos. s.f, g.-d. art. vaporozităţii.
vapoterapie (med.) Tratament cu vapori sau cu apă pulverizată fin. s.fi, art. vapoterapia, g.-d. art. vapote-rapiei, pl. vapoterapii, art. vapoterapiile. vapotron Tub electronic de mare putere utilizat la staţiile de radioemisie şi a cărui răcire se face cu apă. s.n.,pl. vapotroane.
var1 (fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. s.m.,pl. vari.
1297
variolă
var2 Oxid de calciu, obţinut prin calcinarea rocilor cal-caroase, utilizat ca material de construcţie sau ca materie primă în industria chimică. 2. Lapte de ~ = suspensie de hidroxid de calciu în apă, folosită mai ales la văruit. ~ lavabil = vopsea lavabilă. s.n., pl. varuri. varactor (electron.) Diodă semiconducătoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. s.n., pl. varactogre. varan Specie de reptilă carnivoră cu corpul alungit, cu patru picioare, care trăieşte în Africa, Asia, Australia. s.m., pl. varani.
varangă Grindă transversală situată pe fundul unei nave. s.f., g.-d. art. varăngii, pl. varăngi. vgră Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins (în emisfera nordică) între 22 (21) iunie şi 23 septembrie. IDe ~ = a) care se poartă în timpul verii; care este necesar în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe; plante etc.) care se coace vara; văratic. La ~ = în vara viitoare. (în) ~ asta = în vara în care ne afiăm..Peste ~ = în timpul verii. De cu~ = fiind încă vară. //(adv., în forma vara) în cursul acestui anotimp, s.f., g.-d. art. verii, pl. veri.
varda (înv.) Cuvânt care atrage atenţia asupra unui pericol; strigăt al muncitorilor forestieri când cade un copac sau când un trunchi este aruncat pe canal; atenţie! fereşte-te! interj. vardist v. gardist (1).
va rec Nume dat unor alge marine de culoare brună, aruncate de valuri pe ţărm, care sunt folosite pentru fabricarea sodei, a iodului sau ca îngrăşământ, s.n. va reg (la pl.) Nume dat populaţiei normande de către arabi, bizantini şi slavii de răsărit; (la sg.) persoană care aparţinea acestei populaţii, s.m., pl. varegi, varga-ciobanului (bot.) Plantă erbacee cu tulpina şi cu ramurile ţepoase, cu florile liliachii; scăiuş, s.f. art., g.-d. art. vergii-ciobanului.
vargă1 1. Nuia lungă, subţire şi flexibilă, /(şi adv.) A tremura ~ (sau ca ~a) = a tremura foarte tare de frică sau de frig. (A fi) ~a lui Dumnezeu = (a fi) aspru, crunt. //Lovitură aplicată cuiva cu varga; urma lăsată pe corp de o asemenea lovitură. 2. (la pl.) Mănunchi de beţe cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. 3. Băţ de undiţă. 4. Baghetă. 5. Vergea subţire de metal. //Vergea cu ajutorul căreia se încărcau în trecut puştile şi cu care se curăţa ţeava puştii, s.f, g.-d. art. vergii, ol. vergi. vargă2 (pop.) Dungă la o ţesătură, s.f, g.-d. art. vărgii, pl. vărgi.
vargă-de-şur (bot.) Splinuţă. s.f, g.-d. art. vgrgii-de-âur, pl. vergi-de-aur.
varia1 (-ri-a) (lat.) 1. Culegere de scrieri diferite, de mică întindere. 2. Rubrică într-un ziar, într-o revistă etc. care cuprinde informaţii diferite, articole scurte etc. s.n. pl.
varia2 (-ri-a) 1. intr. A fi diferit ca înfăţişare, structură etc.; a nu semăna cu altceva. 2. tr. A da altă formă, a schimba. 3. intr. şi tr. (mat.) A(-şi) schimba valoarea. vb. 1, ind. prez. 3 variază, 1 pl. varigm, 2 pl. variaţi; conj. prez. 3 să varigze; ger. variind, variabil,-ă (-ri-a-) 1. Care variază; schimbător, /(mat.) Cantităţi (sau mărimi) ~ = cantităţi sau mărimi susceptibile de a-şi schimba valoarea faţă de altele care rămân constante. 2. (despre cuvinte) Care îşi schimbă terminaţia, care are forme diferite, adj., pl. variabili,-e. variabilă (-ri-a-) (mat.) Mărime care ia succesiv diferite valori (în timpul unui calcul); (p. gener.) element care variază, s.f., g.-d. art. variabilei, pl. variabile, variabilitate (-ri-a-) însuşirea a ceea ce este variabil, //(spec., biol.) Caracteristică a organismelor vii de a-şi schimba diferite caractere morfologice, fiziologice etc. sub influenţa mediului şi a eredităţii, //(spec., mat.)
Proprietate a unei cantităţi, a unei mărimi, a unei funcţii algebrice de a primi valori diferite. //Caracteristică a unui cuvânt de a-şi schimba forma, s.f, g.-d. art. varia-bilitlţii, pl. variabilităţi.
var ige (-ri-ac) Transformator electric utilizat pentru a regla tensiunea de ieşire, s.n, pl. variace. variantă (-ri-an-) 1. Aspect particular al unui lucru, al unei lucrări etc., diferit de forma sa de bază. 2. (lingv.) Formă a unui element lingvistic, care diferă de aspectul tipic al acestuia. 3. Porţiune de drum sau de cale ferată care ocoleşte pe o anumită porţiune traseul principal, dar ajunge în acelaşi punct cu acesta, //(spec.) Şosea de centură. s.f, g.-d. art. variantei, pl. variante, varianţă (-ri-an-) 1. Numărul elementelor dintr-un sistem fizico-chimic care pot varia independent, fără a modifica numărul de faze ale sistemului. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui şir statistic de experienţe, de la media aritmetică a şirului respectiv, s.f, g.-d. art. varianţei. variator (-ri-a-) (tehn.) Dispozitiv de transmisie cu variaţie continuă care permite o schimbare mai rapidă a vitezelor la vehicule, s.n., pl. variatoare. variaţie (-ri-a-ţi-e) 1. Transformare, schimbare; trecere de la o formă sau de la o valoare la alta. 2. Oscilaţie a unui aparat de măsură care indică valori fluctuante.
3.	(mat.) ~a unei funcţii = diferenţa dintre valorile unei funcţii în două puncte ale ei. ICalculul ~iilor = calcul specific analizei infinitezimale (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluţie nu se poate obţine prin calcul diferenţial). 4. Diversitate, felurime. 5. (biol.) Schimbare a unei însuşiri morfologice, biologice, chimice etc. a organismului vegetal sau animal. 6. Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivităţi, s.f, art. variaţia, g.-d. art. variaţiei, pl. variaţii, art. variaţiile. variaţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la variaţie, adj., pl. variaţionali,-e.
variaţiune (-ri-a-ţi-u-) 1. (mai ales la pl.) Compoziţie muzicală în care unei teme, unui motiv, i se adaugă diverse ornamente. 2. Dans solistic de virtuozitate, s.f, g.-d. art. variaţiunii, pl. variaţiuni. varicap (electron.) Varactor. s.n., pl. varicape. varjce Dilataţie patologică la membrele inferioare, cauzată de pierderea elasticităţii pereţilor venelor, s.f. pl. varicglă Boală de natură virotică (la copii), caracterizată prin temperatură ridicată şi apariţia unor băşicuţe pe corp; vărsat-de-vânt. s.f., g.-d. art. varicglei, pl. varicgle. varicellfsrm.-ă Cu aspect de varicelă. adj., pl. variceli-farmi,-e.
varicocgl Dilatare varicoasă permanentă a venelor cordonului spermatic. s.n., pl. varicocgle. varlcfis.-oasă Cu varice; cauzat de varice. adj., pl. varicaşi, -oase.
varietate (-ri-e-) 1. Calitatea a ceea ce este variat; diversitate, variaţie, felurime. 2. (la pl. şi în sintagma spectacol de -ăţi) Spectacol de divertisment alcătuit din cântece, dansuri, cuplete etc. Teatru de ~ăţi = teatru care are în repertoriu astfel de spectacole. 3. Fiecare dintre formele sub care se prezintă o esenţă, o culoare, o categorie etc. 4. (biol.) Soi, gen, fel. //(biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferenţiază în cadrul unei specii prin anumite particularităţi morfologice; categorie sistematică inferioară speciei, s.f, g.-d. art. varietăţii, pl. varietăţi.
varietg v. varieteu.
varietgu (-ri-e-) Teatru în repertoriul căruia intră piese simple, scheciuri, cuplete etc. [var. varietg s.n.] s.n., art. varietéul, pl. varietguri.
va riglă (-ri-o-) Boală de natură virotică, caracterizată prin apariţia pe piele a numeroase pustule care, după
variolic
1298
vindecare, lasă cicatrice permanente; vărsat, s.f, g.-d. art. variolei, pl. variole.
variQlIc.-ă (-ri-o-) Referitor la variolă, adj., pl. varia: lici,-ce.
variometru (-ri-o-) 1. (elt.) Dispozitiv utilizat la reglarea ftnă a inductanţei unui circuit. 2. Aparat care măsoară variaţiile presiunii atmosferice. 3. Aparat care măsoară variaţiile câmpului magnetic terestru. 4. Aparat care măsoară viteza pe verticală a aparatelor de zbor. s.n., art. variometrul, pl. variomgtre. varistor Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistenţă depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. s.n., pl. varistogre.
variu,-ie (livr.) Variat, adj., pl.varii, varmgtru (fiz.) Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în reţelele de curent alternativ, s.n., art. varmetrul, pl. varmgtre.
va miţă 1. Ladă de scânduri, îngropată pe jumătate în pământ, în care se stinge varul sau se prepară mortarul. 2. Groapă amenajată în pământ pentru stingerea (şi depozitarea) pietrei-de-var. //Cuptor în care se arde pia-tra-de-var. s.f, g.-d. art. vamiţei, pl. vamiţe. varometru Contor electric folosit la măsurarea energiei electrice reactive în vari-oră. s.n., art. varometrul, pl. varometre.
var-oră (fiz.) Unitate de măsură a energiei reactive, care corespunde puterii reactive de un var pe oră, egal cu 3600 de var-secunde. s.m., g.-d. art. varului-oră,pl. vari-oră.
var-secundă (fiz.) Unitate de măsură a energiei reactive. s.f, g.-d. art. var-secundei, pl. var-secunde. varus (med.) Deviaţie spre interior a piciorului, s.n. varvă Depozit de argile, s.f, g.-d. art. varvei, pl. varve. varză Plantă legumicolă bienală din familia crucifer-elor, ale cărei frunze mari, groase şi ondulate, formează
o	căpăţână utilizată în alimentaţie; (p. ext.) mâncare preparată din frunzele acestei plante. /~ creaţă = varietate de varză cu frunzele creţe şi cu căpăţâna afânată. ~ de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, de la care se consumă mugurii formaţi la subsuoara frunzelor. ~ roşie = varietate de varză cu frunzele de culoare roşie-violetă. (fam.) A face o ~ = a încurca lucrurile; a da greş. A (se) face (sau a ft) ~ = (mai ales despre cărţi, caiete etc.) a (se) degrada, a (se) distruge, s.f, g.-d. art. verzei, pl. vgrze.
vas 1. Recipient de sticlă, de lemn, de metal sau de pământ, de diferite forme şi mărimi, folosit pentru a păstra (şi depozita) lichide, materii solide sau, utilizat ca obiect ornamental. ~ comunicante v. comunicant.
2. Nume generic dat farfuriilor, oalelor etc. folosite în bucătărie. ~ minune = oală-minune; kukta. 3. Vehicul pentru transportul călătorilor şi al mărfurilor pe apă; navă. 4. Fiecare dintre formaţiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. 5. Tub capilar gol prin care circulă seva în plante. s.n., pl. vase.
vasali-ă (în Evul Mediu, în apusul Europei) (Nobil, domnitor, principe sau stat) care se afla în raport de dependenţă faţă de un suzeran sau de un alt stat. //(p. gener., rar) Persoană aservită cuiva, dependentă de cineva. adj., s.m. şi f, pl. vasali,-e. vasalitate 1. Situaţia de vasal. 2. Dependenţa politică a unei ţări faţă de alta, cu păstrarea autonomiei, s.f, g.-d. art. vasalităţii.
vasăzică Deci, prin urmare, conjcţadv. vască Vas, ghiveci în formă de cupă, folosit în parcuri, în grădini etc. s.f, g.-d. art. vascei, pl. vasce. vascular,-ă 1. Referitor la vasele sangvine sau limfatice. /Sistem — = totalitatea vaselor unui organism. Ţesut
-	= ţesutul vaselor sangvine. 2. Plante ~ = plante supe-
rioare prevăzute cu vase prin care circulă seva. adj., pl. vasculari,-e.
vascularitate Dispunere a vaselor sangvine, s.f, g.-d. art. vascularităţii.
vasculariza tr. (med., despre vase de sânge) A străbate un ţesut, un organ etc. vb. I, ind. prez. 3 vascularizează. vascularizare Acţiunea de a vasculariza. s.f, g.-d. art. vascularizării, pl. vascularizării. vascularizat,-ă (despre ţesuturi, organe) Care conţine sau este bogat în vase sangvine, adj., pl. vascularizaţi,-te. vascularizaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea vaselor sangvine sau limfatice dintr-un organism sau dintr-o structură biologică; aşezarea lor. 2. Proces de formare a unor noi vase de sânge într-un ţesut sau într-un organ, s.f, art. vascu-larizaţia, g.-d. art. vascularizgţiei. vasectomje (med.) Rezecţie chirurgicală parţială sau totală a canalelor care conduc spre exterior, s.f, art. vasectomia, g.-d. art. vasectomiei, pl. vasectomij, art. vasectomiile.
vasel (înv.) Navă de război; bastiment, s.n., pl. vasele, vaselină Substanţă grasă obţinută prin distilarea ţiţeiului şi utilizată ca lubrifiant în farmacie şi în cosmetică etc. s.f, g.-d. art. vaselinei, pl. vaseline, vasilcă Colind din ajunul Anului Nou, la care flăcăii poartă pe o tavă un cap de porc împodobit cu panglici şi cu flori; capul de porc purtat pe tavă în timpul acestui colind, s.f, g.-d. art. vasilcii, pl. vasilci. vasilicale/bazilicale (înv.) Corp "de legi din dreptul bizantin, aplicate, cu unele adaptări, şi în ţările române. s.f. pl.
vasilisc Şarpe mitologic despre care se credea că poate ucide cu privirea, s.m., pl. vasilişti. vasistas (înv.) Ochi de fereastră într-o uşă, într-un perete la un ghişeu etc. s.n., pl. vasistase/vasistasuri. vasluian,-ă (Locuitor) din municipiul sau judeţul Vaslui, adj., s.m., pl. vasluieni,-e. vasluiancă Locuitoare din municipiul sau judeţul Vaslui, s.f., g.-d. art. vasluiencei, pl. vasluience. vasoconstrictor,-oare Care determină o vasocon-stricţie. Medicament ~. adj., pl. vasoconstrictori,-oare. vasoconstricţie (-ţi-e) Micşorare a diametrului vaselor sangvine, s.f, art. vasoconstricţia, g.-d. art. vaso-constricţiei, pl. vasoconstricţii, art. vasoconstricţiile. vasodilatare (rar) Vasodilataţie. s.f., g.-d. art. vasodi-latării, pl. vasodilatări.
vasodilatator,-oare Care provoacă o vasodilatare. adj., pl. vasodilatatori,-oare.
vasodilataţie (-ţi-e) Mărire a diametrului vaselor sangvine ca urmare a relaxării musculaturii vasculare, ceea ce duce la creşterea afluxului de sânge; vasodilatare. s.f, art. vasodilataţia, g.-d. art. vasodilatgţiei, pl. vasodilataţii, art. vasodilataţiile. vasomotor,-oare Care reglează contracţia sau relaxarea vaselor sangvine, adj., pl. vasomotori,-oare. vasopresină Hormon cu acţiune vasoconstrictoare şi antidiuretică, secretat de lobul posterior al hipofizei. s.f., g.-d. art. vasopresmei.
vast,-ă 1. (despre terenuri, construcţii etc.) De mari proporţii, enorm, foarte întins. //'Spaţios. 2. (despre noţiuni abstracte) Amplu; complex; bogat, adj., pl. vaşti,-ste. vastitate însuşirea a ceea ce este vast; imensitate; complexitate. s.f, g.-d. art. vastităţii, vaşetă Piele de taurine tăbăcită vegetal, s.f, g.-d. art. vaşgtei, pl. vaşete. vatală v. vătală.
vată 1. Material format din fibre de bumbac, care formează o masă compactă, albă, folosit la pansamente. 2. Bumbac prelucrat care serveşte la căptuşirea hainelor, la capitonarea mobilelor etc. /~ de zahăr = produs alimentar dulce, cu aspect de vată, care se vinde înfăşurat
1299
văietare
pe un beţişor de lemn. - de sticlă -• produs obţinut din fibre de sticlă şi pâslă, folosit ca izolant termic şi acustic. ~ de zgură = material folosit ca izolant termic şi acustic, obţinut din zgura topită lăsată să curgă încet în apă. ~ de hârtie = produs asemănător cu vata, obţinut din celuloza de lemn, folosit în medicină (în locul vatei de bumbac) sau la ambalaj, s.f., g.-d. ari. vatei. vateliné Material textil din bumbac, pus între stofa şi căptuşeala unei haine pentru a o face mai călduroasă. s.f, g.-d. art. vatelinei, pl. vateline. vates (livr.) 1. Profet (la romani). 2. Poet, cântăreţ, vizionar, care impresionează prin intensitatea sentimentelor umanitare şi prin retorismul versurilor, s.m. vaticinar,-ă (livr.) Care are caracter profetic, vizionar. adj., pl. vaticinari,-e.
vaticiniu (livr.) Profeţie, s.n., art. vaticiniul, pl. vaticinii.
vatir Pânză tare, apretată (din bumbac, in sau cânepă), folosită pentru întărituri la sacouri, paltoane etc. s.n., pl. vatiruri.
vatman Conducător de tramvai, s.m., pl. vatmani, vatos Peşte de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare. s.m., pl. vatoşi. vatră 1. Un fel de platformă amenajată în tinda caselor ţărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte care prelungeşte cuptorul în afară şi pe care se poate şedea sau dormi. IA rămâne cu sluta in~ = a nu-şi putea mărita fata. A îmbătrâni în ~ = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A cloci pe~ = a trândăvi, a lenevi (la căldură). A cădea cuiva în ~ = a fi oaspete nepoftit şi nedorit al cuiva. 2. Parte a forjei în care se depozitează şi unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic pe care se aşază materialele care trebuie încălzite sau topite. 3. (rar) Locuinţă (părintească). IDe ~ = care şi-a făcut gospodărie şi s-a stabilit într-un anumit loc. 4. (şi în -a părintească) Loc de baştină, de origine, /(ieşit din uz) A lăsa (un soldai) la ~ = a elibera (un soldat) după terminarea stagiului militar.
5.	Vizuină a unui animal sălbatic în care se află şi puii săi. 6. Centrul unei aşezări; locul pe care s-a clădit ceva sau unde se aşază ceva. I~a satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. 7. (pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeşte de restul locului printr-o vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetaţiei, s.f, g.-d. art. vetrei, pl. vetre, vavilonie v. babilonie.
vază1 1. Consideraţie, prestigiu, stimă, reputaţie, importanţă. IDe ~ = recunoscut, vestit, marcant. Cu ~ = cu trecere, important, cu prestigiu. 2. (rar) Vedere, văz. s.f, g.-d. art. vazei.
vgză2 Vas de flori, s.f., g.-d. art. vazei, pl. vaze. văcar 1. Persoană care duce vacile la păscut şi le păzeşte. 2. (astron.) Constelaţie din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. s.m., pl. văcari, văcălie (reg.) 1. Marginea laterală, de lemn sau de tablă, a ciurului ori a sitei. 2. Nume dat unor specii de ciuperci necomestibile, care cresc pe trunchiul arborilor, s.f, art. văcăHa, g.-d. art. văcăliei, pl. văcăHi, art. văcăHile. văcălje-de-brad Ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă galben-roşcată. s.f, art. văcăHa-de-brad, g.-d. art. văcăliei-de-brad, pl. văcăln-de-brad, art. văcăliile-de-brad.	‘
văcălie-de-fag Ciupercă brună-negricioasă de forma unei etajere, s.f, art. văcălia-de-fag, g.-d. art. văcăliei-de-fag, pl. văcălii-de-fag, art. văcăliile-de-fag. văcăreasă Văcăriţă. s.f, g.-d. art. văcăresei, pl. văcărese. văcări intr. (pop.) A duce vacile la păscut şi a le păzi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. văcăresc, imperf. 3 sg. văcărea; conj. prez. 3 să văcărească.
văcărie1 1, Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit în care este adăpostită cireada, s.f, art. văcăiia, g.-d. art. văcăriei, pl. văcării, art. văcăriile.
văcărie2 Meseria de văcar, s.f, art. văcăria, g.-d. art. văcăriei.
văcărit (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Taxă plătită pentru fiecare cap de vită. s.n. văcăriţă Femeie care duce vacile la păscut şi le păzeşte; văcăreasă. s.f, g.-d. art. văcăriţei, pl. văcăriţe. văcsui tr. A unge încălţămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) şi a o lustrui, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. văc-suiesc, imperf. 3 sg. văcsuia; conj. prez. 3 să văcsuiască. văcsuire Acţiunea de a văcsui. s.f, g.-d. art. văcsuirii, pl. văcsuiri.
văcsuitor,-oare (-su-i-) Lustragiu, s.m., pl. văcsuitari; s.f, g.-d. art. văcsuitoarei, pl. văcsuitoare. văcuşoară (pop.) Văcuţă, s.f., g.-d. art. văcuşoarei, pl. văcuşoare.
văcuţă Diminutiv al lui vacă; văcuşoară. s.f, g.-d. art. văcuţei, pl. văcuţe.
vădan,-ă (pop.) Văduv (I). adj., s.m. şi f, pl. vădani,-e. vădancă (reg.) Văduvă, s.f, g.-d. art. vădancei, pl. vădance.
vădi tr 1. A fi evident; a demonstra, a arăta. 2. A da pe faţă, a demasca, a denunţa, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vădesc, imperf. 3 sg. vădea; conj. prez. 3 să vădească, vădrar (în trecut) Persoană care avea ca ocupaţie încasarea vădrăritului. s.m., pl. vădrari. vădrărit (în Moldova, în sec. al XVIII-lea) Dare plătită pentru fiecare vadră de vin. s.n. văduv,-ă I. adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. II. adj. (fig.) Lipsit de ceva; gol, liber, adj., s.m. şi f., pl. văduvi,-e. văduvi 1. intr. şi tr. A rămâne sau a lăsa văduv (ori văduvă). 2. tr. (fig.) A lipsi de..., a priva de... 3. intr. A duce viaţă de văduv. vb. IV, ind. perz. I sg. şi 3 pl. vădu-vesc, imperf. 3 sg. văduvea; conj. prez. 3 să văduvească. văduvie Starea persoanei văduve; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. s.f, art. văduvia, g.-d. art. văduviei.
văduvioară (pop.) 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviţă
(1).	2. Specie de peşte turtit lateral, cu solzi mici, albi pe burtă şi verzui sau albăstrui pe spate; văduviţă (2). s.f, g.-d. art. văduvioarei, pl. văduvioare.
văduvire Văduvie, s.f., g.-d. art. văduvirii. văduviţă (rar) 1. Văduvioară (1). 2. (iht.) Văduvioară
(2).	s.f, g.-d. art. văduviţei, pl. văduviţe. văduvoi,-oaie (pop.) Augmentativ al lui văduv, s.m., pl. văduvei, art. văduvoii; s.f, art. văduvoaia, g.-d. art. văduvoaiei, pl. văduvoaie.
văgaş v. făgaş.
văgăună 1. Loc ascuns între dealuri sau între munţi. //Scobitură adâncă într-un munte. 2. (fig.) Loc strâmt, întunecos. 3. Scorbură. 4. (rar) Orbita ochiului, s.f, g.-d. art. văgăunii, pl. văgăuni.
văicăreală (fam.) Faptul de a se văicări; lamentare, plânset, tânguire, s.f, g.-d. art. văicărelii, pl. văicăreli. văicăreţ,-eaţă (fam.) Care se văicăreşte, adj., pl. văicăreţi,-e.
văicări refl. (fam.) A se văita, a se tângui, a se căina, //(peior.) A se preface disperat, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se văicăreşte, imperf 3 sg. se văicărea; conj. prez. 3 să se văicărească.
văiera refl. (înv., reg.) A se văita. vb. I, ind. prez. 3 sg. se vaieră, / pl. ne vaierăm; conj. prez. 3 să se vaiere, văierare (înv., reg.) Faptul de a se văiera. s.f, g.-d. art. văierării, pl. văierări. văieta v. văita. văietare v. văitare.
văietător
1300
văietătgr.-oare v. văitător. văietătură v. văitătură. văişogră v. vălişoară.
văita refl. 1. A scoate strigăte de durere; a se lamenta, a se tângui. Iltr. A plânge, a compătimi pe cineva. 2. (despre unele animale şi păsări) A scoate sunete tânguitoare. {var. văieta vi.] vb. I, ind. prez. I sg. mă vait, 3 se vaită, 1 pl. ne văitâm.
văitare Faptul de a se văita; văitătură, vaiet. {var. văie-tare s.f.] s.f, g.-d. arl. văitării, pl. văitări. văităreţ,-eaţă (rar) Văitător. adj., pl. văităreţi,-e. văitătQr,-oare (rar) Care se vaită (cu orice prilej); văităreţ. [var. văietător,-oare adj.] adj., pl. văitători,-oare.
văitătură Văitare. [var. văietătură 5./!] s.f, g.-d. art. văităturii, pl. văietături.
văiugă (reg.) Vale mică, îngustă, puţin adâncă, s.f, g.-d. art. văiugii, pl. văiugi.
văl 1. Ţesătură fină, subţire, cu care femeile îşi acoperă capul sau o parte a corpului. /A-şi pune -ul = a se călugări. 2. Ceea ce acoperă ca un văl (1). ~ul nopţii. /A
i	se pune (sau a i se lua cuiva) un ~ (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede. 3. (anat.) ~ul palatului = membrană care acoperă cerul gurii şi care se continuă cu omuşorul. 4. (bot.) ~ul-miresei = plantă erbacee mică, cu flori lineare, s.n., pl. văluri, vălătuc 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil) înfăşurat; (spec.) val1 (B.l). /De-a ~ul = de-a dura, de-a rostogolul, peste cap. 2. Material de construcţie în formă de cărămizi, făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, din care se clădesc pereţii caselor ţărăneşti. 3. (agr.) Tăvălug. 4. Ghemotoc, cocoloş. /A se face ~ = a se strânge, a se ghemui, s.m., pl. vălătuci, vălătuceală (reg., rar) Construcţie de vălătuci (2). s.f., g.-d. art. vălătucglii, pl. vălătucgli. vălătuci tr. A construi cu vălătuci (2). vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. vălătucesc, imperf. 3 sg. vălătucea; conj. prez. 3 să vălătucească.
vălegn (rar) Bărbat care locuieşte într-o vale, la câmpie. s.m., pl. vălgni.
vălegncă (rar) Femeie care locuieşte într-o vale, la câmpie, s.f, g.-d. art. vălgncei, pl. vălgnce. vălegt v. veleat.
vălgu/văleleu (pop.) Aoleu! Vai! interj. vălicică (pop.) Diminutiv al lui vale; vălişoară. s.f, g.-d. art. vălicglei, pl. vălicgle, art. vălicglele. vălişoară Vălicică. s.f., g.-d. art. vălişoarei, pl. vălişoare. „
vălmăşag învălmăşeală; dezordine; obiecte sau fiinţe aflate în neorânduială, s.n., pl. vălmaşaguri. vălmăşeală (pop.) învălmăşeală, s.f., g.-d. art. vălmăşglii, pl. vălmăşgli.
vălmaşi tr. şi refl. (pop.) A (se) învălmăşi, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vălmăşgsc, imperf. 3 sg. vălmăşea; conj. prez. 3 să vălmăşească. vălmăşjre (pop.) învălmăşire. s.f, g.-d. art. vălmăşirii, pl. vălmăşiri.
vălţui tr. A prelucra cu ajutorul valţurilor. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vălţuigsc, imperf. 3 sg. vălţuia; conj. prez. 3 sâ vălţuiască.
vălţuire Acţiunea de a vălţui. s.f, g.-d. art. vălţuirii, pl. vălţuiri.
vălţuitfir,-oare (-ţu-i-) Muncitor care lucrează la valţ. s.m., pl. vălţuitQri; s.f, g.-d. art. vălţuitoarei, pl. vălţuitoare.
vălug (reg.) 1. Val de pânză, de postav etc. 2. (agr.) Tăvălug. 3. Sul la roata fântânii. 4. Făclie, s.n./s.m., pl. văluge/văluguri/vălMgi.
vălurat,-ă Care este cu valuri'; cu ridicături şi adâncituri; cu neregularităţi. [var. vălurit,-ă adj.] adj., pl. văluraţi,-te.
vălurgi Diminutiv al lui val1, s.n., pl. vălurgle. vălurire Formare de ondulaţii pe suprafaţa părţii carosabile a unei şosele, s.f, g.-d. art. vălunrii, pl. văluriri. vălurit,-ă v. vălurat.
vălurgs,-oasă Cu aspect de valuri'; unduios. adj., pl.
văluraşi.-oase.
vălvătaie v. vâlvătaie.
vămeşesc,-ească Referitor la vamă sau la vameş. adj., pl. vămeşeşti.
vămeşie (înv.) 1. Funcţie de vameş. 2. Taxă plătită ca vamă. s.f, art. vămeşia, g.-d. art. vămeşiei, pl. vămeşii, art. vămeşiile.
vămui tr. l.A încasa vamă. 2. (la moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. 3. (fig.) A fura o parte din ceva. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vămuigsc, imperf. 3 sg. vămuia; conj. prez. 3 să vămuiască, vămuială Faptul de a vămui, s.f, g.-d. art. vămuiglii, pl. vămuigli.
vămuire Acţiunea de a vămui, s.f, g.-d. art. vămuirii, pl. vămuiri.
văpaie 1. Flacără mare, foc. 2. Arşiţă, dogoare. 3. (fig.) Lumină strălucitoare. 4. Văpaiţă (2). s.f, art. văpaia, g.-d. art. văpăii, pl. văpăi.
văpaiţă (-pa-i-) (reg.) 1. Opaiţ. 2. Făclie de lemn cu care se sperie noaptea peştii pentru a-i aduce spre uneltele de pescuit; văpaie (4). s.f, g.-d. art. văpaiţei, pl. văpaiţe. văpăi/văpăia intr. (înv.) A arde cu văpăi. vb. IV/I, ind. prez. 3 sg. văpăieşte/văpăiază, imperf. 3 sg. văpăia; conj. prez. 3 să văpăiască/să văpăigze. văpăiere (înv.) Acţiunea de a văpăi; (p. ext.) pâlpâire. s.f, g.-d. art. văpăierii, pl. văpăigri. văpsea v. vopsea.	~
văpseală v. vopsea, văpsi v. vopsi.
văr, vară 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenţii persoanelor care sunt fraţi sau surori. 2. (la voc. m.) Termen familiar de adresare către un cunoscut, s.m., voc. vgre, pl. veri; s.f, g.-d. art. verei, pl. vere. văra (înv., pop.) 1. tr. A ţine vitele sau oile la păşune (la munte) în timpul verii. 2. intr. (despre animale, p. ext., despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. vb. I, ind. prez. 3 vărează. vă rar Muncitor care lucrează la cuptoarele de var sau care vinde var. s.m., pl. vărari. vărgt (pop.) 1. Faptul de a văra. 2. Taxă plătită pentru păşunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic1
(2). s.n.
văratec v. văratic1. văratec,-ă v. văratic2.
văratic1 (pop.) 1. Loc unde sunt duse vara oile la păşunat. 2. Vărat (2). [var. văratec s.h.] s.n., pl. văratice. văratic2,-ă 1. De vară, specific verii. 2. (despre fructe, plante) Care se coace vara; timpuriu, [var. văratec,-ă adj.] adj., pl. văratici,-ce.
vărăne Loc unde se extrage piatra-de-var; locul şi instalaţiile unde se fabrică varul sau unde se depozitează şi se vinde var. s.f, art. vărăria, g.-d. art. vărăiiei, pl. vârării, art. vărâriile.
vărga tr. A face dungi. vb. I, ind. prez. 3 vărghează. vărgat,-ă Cu vărgi, dungat, adj., pl. vărgaţi,-te. vărgăţgl,-ea (pop.) Diminutiv al lui vărgat, adj., pl. vărgăţgi,-gle.
vărguljţă Vărguţă. s.f, g.-d. art. vărguliţei, pl. văr-guliţe.
vărguţă Diminutiv al lui vargă; vărguliţă. s.f, g.-d. art. vărguţei, pl. vărguţe.
văros,-oasă Care conţine var, calcaros; cu aspect de var. adj.,pl. vărQşi.-oase.
vărsa A. \. tr A face să curgă un lichid, o pulbere, răs-tumând recipientul în care se află. IA ~ lacrimi = a
1301
vătâşiţă
plânge. A ~ sânge = a omorî, a ucide. A-şi ~ sângele (pentru cineva) = a-şi da viaţa (pentru cineva sau ceva). A ~ (multe) sudori (sau năduşeli) sau a - sudori de moarte = a) a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară, (pop.) A ~ maţele (cuiva) = (pop.) a spinteca (pe cineva); a ucide. //A arunca, a lansa spre cineva multe săgeţi, bombe etc. 2. refl. (despre râuri, fluvii etc.) A curge în altă apă mai mare. //(rar) A se revărsa (ieşind din albie). 3. tr. A vomita. /A-şi ~ maţele (sau măruntaiele), se spune despre cineva care vomită foarte tare. A ~ venin sau a-şi ~ veninul = a vorbi despre cineva cu ură, cu duşmănie. A-şi ~ focul (sau sufletul, amarul) = a-şi destăinui supărarea, mâhnirea, durerea. A ~ foc, se spune despre caii iuţi şi puternici (din basme). 4. tr. (de obicei, poetic) A răspândi lumină, căldură etc. 5. tr. A risipi, împrăştia fără voie. B. tr. l.A preda cuiva o sumă de bani, anumite obiecte de valoare etc.; a plăti. 2. A repartiza un soldat la o anumită unitate sau a-1 trece de la o unitate la alta. vb. I, ind. prez. I sg. vărs, 2 sg. verşi,' 3 vgrsă; conj. prez. 3 să verse, vărsare 1. Acţiunea de a (se) vărsa. /- de sânge = ucidere în masă; masacru. 2. (concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. (fig., rar) Apariţie (a serii, a zorilor etc.). s.f, g.-d. art. vărsării, pl. vărsări. vărsat1 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (med., pop.) Variolă. I~ negru = formă gravă a variolei manifestată prin apariţia pe corp a numeroase pustule pline cu sânge, asemănătoare cu nişte pete negre. ~ mic = (pop.) pojar. ~ mare - (pop.) scarlatină. s.n.
vărsat2,-ă (despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul, care nu este preambalat (ci se împachetează în momentul cumpărării), adj., pl. vărsaţi,-te. vărsat-de-vânt (pop.) Varicelă. s.n. vărsământ 1. Depunere a unei sume de bani la dispoziţia cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligaţii legale; (p. gener.) plată a unei sume de bani. 2. (concr.) Suma plătită care constituie obiectul acestei depuneri sau plăţi, s.n., pl. vărsăminte. vărsătQr,-oare Care varsă, adj., pl. vărsători,-oare. Vărsătorul Numele uneia dintre cele 12 constelaţii şi simboluri ale zodiacului, situată între constelaţia Capricornului şi cea a Peştilor, s.prop.m. vărsătură Faptul de a (se) vărsa. //Ceea ce a fost vărsat, vomitat, s.f., g.-d. art. vărsăturii, pl. vărsături, vărul tr. A acoperi o suprafaţă tencuită cu lapte de var; a spoi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. văruigsc, imperf 3 sg. văruia; conj. prez. 3 să văruiască. văruială 1. Văruire. 2. (concr.) Strat de lapte de var aplicat pe o suprafaţă tencuită; spoială, s.f, g.-d. art. văruielii, pl. văruieli.
vărujre Acţiunea de a vărui; văruială, văruit, s.f, g.-d. art. văruirii, pl. văruiri. văruit Văruire. s.n.
vărzar (rar) Cultivator (şi vânzător) de varză, s.m., pl. vărzari.
vărzare Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, cu spanac, cu mărar etc. s.f, g.-d. art. vărzării, pl. vărzări. vărzărie Grădină cultivată cu varză, s.f, art. vărzăna, g.-d. art. vărzăriei, pl. vărzării, art. vărzăriile. vărzui tr. (reg., fam.) A face ferfeniţă, a zdrenţui, a rupe
0	carte, un caiet etc. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. văr-zuiesc, imperf. 3 sg. vărzuia; conj. prez. 3 să vărzuiască. văsar (reg.) Meseriaş care face (şi vinde) vase de lemn. s.m.,pl. văsari.
văsări tr. (reg.) A face vase de lemn. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. văsărgsc, imperf. 3 sg. văsărea; conj. prez. 3 să văsăregscă.
văsărie Totalitatea vaselor dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc. în care se găteşte sau se mănâncă; veselă. s.f., art. văsăria, g.-d. art. văsăriei.
văsăriş Canal de scurgere a apelor din mină. s.n., pl. văsărişe.
văscior Văsuşor. s.n., pl. văscioare. văsuleţ Văsuşor. s.n., pl. văsuleţe. văsuşor (reg., rar) Diminutiv al lui vas; văsuleţ, văsuţ, văscior. s.n., pl. văsuşoare. văsuţ (reg., rar) Văsuşor. s.n., pl. văsuţe, vătaf (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) 1. Conducător al argaţilor de la o moşie boierească sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Căpetenie de curteni, de slujitori sau de oşteni ai domniei. /- de plai = şef al plăieşilor. ~ de plasă = funcţionar administrativ care conducea o plasă. ~ de hotar = şef de grăniceri. ~ de divan = boier care organiza activitatea divanului. ~ de agie = şef al poliţiei. 3. (p. gener.) Persoană care are sub ordinele sale un anumit număr de oameni; şef, conducător. 4. (spec.) Conducător al unui grup de meşteşugari sau al unei bresle. 5. (spec.) Căpetenie a căluşarilor, a colindătorilor, a alaiului unei nunţi la ţară. [var. (reg.) vătaş, vătav s.m.} s.m., pl. vătafi.
vătală Piesă mobilă a războiului de ţesut care susţine
spata. [var. vatală î./Ţ s.f, g.-d. art. vătalei, pl. vătale.
vătaş v. vătaf. vătav v. vătaf. vătăjel v. vătăşel. vătăjesc,-ească v. vătăşesc. vătăji v. vătăşi. vătăjiţă v. vătăşiţă.
vătăma L tr. A dăuna sănătăţii; a răni. 2. refl. (pop.) A face hernie. 2. tr. (fig.) A provoca pagube, stricăciuni foarte mari. 3. tr. (fig.) A atinge, a leza (din punct de vedere moral), vb. I, ind. prez. I sg. vatăm, 2 sg. vatămi,
3	vatămă; conj. prez. 3 să vatăme. vătăman (în Evul Mediu, în Moldova) 1. Conducător al unui sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ într-un sat aservit, însărcinat mai ales cu strângerea dărilor, s.m., pl. vătămani.
vătămare (pop.) Acţiunea de a (se) vătăma, s.f., g.-d. art. vătămării, pl. vătămări.
vătămătoare 1. Plantă erbacee leguminoasă, cu florile galbene, cu fructul păstaie, folosită în medicină şi ca nutreţ. 2. Plantă graminacee cu frunzele păroase, cu florile grupate în spiculeţe. s.f, g.-d. art. vătămătorii, pl. vătămători.
vătămător1 (rar) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură, s.m., pl. vătămători.
vătămător2,-oare Care vatamă; dăunător, adj., pl. vătămători,-oare.
vătămătură (pop.) Nume dat unor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici etc.). s.f, g.-d. art. vătămătorii, pl. vătămături. vătăşel 1. Diminutiv al lui vătaf. //Vomicel (la nuntă). 2. (în trecut) Funcţionar inferior la primărie, [var. vătăjel s.m.] s.m., pl. vătăşei, art. vătăşeii. vătăşesc,-ească Referitor la vătaf. [var. (reg.) vătăjesc,-ească adj.] adj., pl. vătăşeşti. vătăşi tr. (înv., pop.) A conduce în calitate de vătaf. [var. (reg.) vătăji vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vătăşesc, imperf. 3 sg. vătăşea; conj. prez. 3. să vătă-şească.
vătăşie 1. Funcţia vătafului. /- de plai = subprefectură.
2.	Taxă plătită în trecut la bariera unui oraş pentru a putea intra cu un vehicul cu marfă, s.f., art. vătăşia, g.-d. art. vătăşiei, pl. vătăşii, art. vătăşiile. vătăşiţă 1. Soţie de vătaf. 2. (în trecut) Femeie care conducea gospodăria unei case boiereşti. 3. Vomiceasă la nuntă. [var. (reg.) vătăjiţă s.f.] s.f, g.-d. art. vătăşiţei, pl. vătăşiţe.
vătăşoaie
1302
vătăşoaie (reg.) Augmentativ al lui vătăşiţă. s.f, art. vătăşoaia, g.-d. art. vătăşoaiei, pl. vătăşoaie. vătmăniţă Femeie care conduce un tramvai, s.f., g.-d. art. vătmăniţei, pl. vătmăniţe.
vătrai 1. Lopăţică de metal sau cârlig lung cu care se
scoate jarul sau cenuşa din sobă ori din cuptor; vătrar.
Urai pe ~ = viaţă uşoară, lipsită de griji. 2. Lambă la
căruţă sau la car. s.n., pl. vătraie.
vătrar (reg.) Vătrai (1). s.n., pl. vătrare.
vătui1 tr. A căptuşi cu vată sau cu vatelină un obiect de
îmbrăcăminte; (p. ext.) a capitona, vb. IV, ind. prez. 1 sg.
şi 3 pl. vătuigsc, imperf. 3 sg. vătuia; eoni. prez. 3 să
vătuiască.
vătui2,-ie (pop.) 1. Ied sau pui de iepure (până la un an). 2. Piele (prelucrată) a puiului de căprioară, s.m., pl. vătui; s.f, art. vătuia, g.-d. art. vătuiei, pl. vătuie/văiui, art. vătuiele/vătuile.
vătujre Acţiunea de a vătui1. s.f, g.-d. art. vătuirii, pl. vătuiri.
văz Simţ cu ajutorul căruia sunt percepute imaginile, culorile, formele, dimensiunile, luminozitatea obiectelor, distanţa şi mişcarea lor etc.; vedere, lin (sau înv., la) ~ul... = în faţa... s.n.
văzătsr,-oare (rar) Care vede; (p. ext.) care este sau a
fost martor la ceva. adj., pl. văzători.-oare.
văzduh înveliş gazos care înconjoară Pământul; aer;
atmosferă, s.n., pl. văzduhuri.
văzut1 Faptul de a vedea; văz. s.n.
văzut2,-ă Care se vede; clar, vizibil, adj., pl. văzuţi,-te.
văzute1 (în loc.) Din (cele) ~ = din ce se poate vedea.
loc. adv.
văzute2 (în loc.) Pe~ = a) în faţa tuturor; b) cu condiţia de a vedea cu proprii ochi. loc. adv. vâj/vâj-vâj Cuvânt care imită zgomotul produs de vânt sau de mişcarea rapidă a unei ape, a unui obiect etc. interj.
vâjâţ intr. 1. (despre ape curgătoare, vânt, obiecte care străbat aerul etc.) A produce un zgomot ascuţit şi prelung, caracteristic. 2. (despre sânge) A pulsa foarte tare. IA-i ~ cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea senzaţia de zgomot continuu şi obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi năucit, zăpăcit. 3. (despre foc) A dudui.
4.	(despre albine) A zumzăi, a bâzâi. [var. (reg.) vâjii vb.} vb. IV, ind. prez. 3 vâjâie, imperf. 3 sg. vâjâia; conj. prez. 3 să vâjâie.
vâjâiglă Vâjâit1, [var. (reg.) vâjială î.£] s.f, g.-d. art. vâjâielii, pl. vâjâigli.
vâjâjre Vâjâit1, s.f, g.-d. art. vâjâirii, pl. vâjâiri. vâjâit1 Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [var. (reg.) vâjiit s.n.] s.n., pl. vâjâituri.
vâjâit2,-ă (rar, despre oameni) Ameţit de băutură,
cherchelit. adj., pl. vâjâiţi,-te.
vâjâitoare (-jâ-i-) Zbâmâitoare (la zmeul cu care se
joacă copiii), s.f, g.-d. art. vâjâitorii, pl. vâjâitori.
vâjâitor,-oare (-jâ-i-) Care vâjâie, [var. (reg.) vâjiitor,-
oare adj.] adj., pl. vâjâitori,-oare.
vâjâitură (-jâ-i-) Vâjâit1, [var. (reg.) vâjeitură, vâji-
etură; vâjiitură s.f.} s.f, g.-d. art. vâjâiturii, pl. vâjâituri.
vâ eitură v. vâjâitură. vâjială v. vâjâială. vâ ietură v. vâjâitură. vâ ii v. vâjâi. vâ Mtv. vâjâit1. vâ iitţ>r,-oare v. vâjâitor. vâ iitură v. vâjâitură.
vâ cea/vâlcică 1. Vale îngustă şi puţin adâncă. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). s.f, art. vâlceaua /vâlcica, g.-d. art. vâlcelei, pl. vâlcele, art. vâlcelele.
vâlcean,-ă (Locuitor) din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din judeţul Vâlcea, adj., s.m., pl. vâlceni, vâlceancă Locuitoare din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din judeţul Vâlcea, s.f, g.-d. art. vâlcencei, pl. vâl-cence.
vâlced,-ă (reg.) Vânăt, învineţit; palid, livid, adj., pl. vâlcezi,-de.
vâlceluşă Diminutiv al lui vâlcea; vâlcioară. s.f, art. vâlceluşă, g.-d. art. vâlceluşei, pl. vâlceluşe. vâlcezi refl. şi tr (reg.) A (se) învineţi, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. vâlcezesc, imperf. 3 sg. vâlcezea; conj. prez. 3 să vâlcezească. vâlcjcă v. vâlcea.
vâlcicuţă (rar) Diminutiv al lui vâlcică. s.f, g.-d. art. vâlcicuţei, pl. vâlcicuţe.
vâlcioară (pop.) Vâlceluşă. s.f., g.-d. ari. vâlcioarei, pl. vâlcioare.
vâlnic 1. Fotă încreţită în talie şi despicată în faţă, specifică portului popular oltenesc. 2. Pânză ţărănească subţire (care poate fi purtată pe cap); văl. s.n., pl. válni ce.
vâltoare 1. Vârtej de apă format într-un loc mai adânc din albia unei ape; bulboană, bulboacă. 2. (fig.) Agitaţie mare, învălmăşeală. 3. (reg.) Vijelie. 4. Instalaţie rudimentară, formată dintr-o îngrăditură de lemn aflată sub o cădere de apă, care serveşte la îngroşarea şi scămoşarea ţesăturilor din lână. [var. (pop.) vuitoare s.f\ s.f., g.-d. art. vâltorii, pl. vâltori.
vâltorj intr. (rar, despre ape) A face vârtejuri, vb. IV, ind prez. 3 sg. vâltoreşte, imperf. 3 sg. vâltorea; conj. prez. 3 să vâltorească.
vâlvă 1. Agitaţie (mare), zarvă provocată de un fapt deosebit. 2. Renume; faimă. 3. (mit. pop.) Personaj imaginat ca o femeie care veghează asupra casei, a pădurilor etc.; zână, ştimă. I~a băii = zână despre care se crede că protejează minele de aur. 4. (înv.) Alai, pompă; (p. ext.) măreţie, grandoare. //Orgoliu, mândrie, fală.
5.	(rar) Vâlvătaie. s.f. g.-d. art. vâlvei, pl. (3) vâlve, vâlvătaie Flacără mare; vâltoare, vâlvă, pălălaie, bobo-taie. [var. vâlvătaie, (reg.) vâlvotaie s.£] s.f, art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii, pl. vâlvătăi, vâlvâi intr. (pop.) 1. (despre foc) A pâlpâi, a arde. 2. A vui (de vorbe, de zgomot etc.). vb. IV, ind. prez. 3 vâlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâia; conj. prez. 3 să vâîvâie. vâlvoare 1. (rar) Lumină (roşiatică), incandescentă.
2.	Vâlvătaie. [var. (pop.) vulvoare s./!] s.f, g.-d. art. vâlvorii, pl. vâlvori.
vâlvgi (despre păr) Ridicat în sus; zbârlit, ciufulit, [var.
(pop.) vulvoi adj. invar.] adj. invar.
vâlvoiat,-ă (pop., despre păr) Ridicat în sus; vâlvoi,
zbârlit, ciufulit, adj., pl. vâlvoiaţi,-te.
vâlvora intr. (rar, despre foc) A arde cu flăcări mari, a
scoate vâlvătăi, vb. I, ind. prez. 3 sg. vâlvorează.
vâlvotaie v. vâlvătaie.
vâna tr. l.A urmări şi a prinde ori a ucide animale sau păsări sălbatice. //A pescui (peşti mari). 2. (fig.) A urmări un om pentru a-1 prinde; a hăitui. 3. (fig., peior.) A urmări cu stăruinţă, cu aviditate. 4. (fam.) A pune mâna pe...; a face rost. vb. I, ind. prez. 3 vânează, vânare (rar) Faptul de a vâna; vânătoare, s.f, g.-d. art. vânării, pl. vânări.
vânat 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; (p. restr.) carnea unui animal sau a unei păsări vânate, s.n., pl. vânaturi.
vână A. 1. Vas sangvin care duce sângele de la organe şi ţesuturi la inimă; (fam.) orice vas sangvin; venă (1). /A-i îngheţa (sau a i se slei, a-i sta cuiva) sângele în vine = a încremeni de frică, a-1 cuprinde groaza. 2. (pop.) Fibră musculară; zgârci, tendon, muşchi. I~ de bou = cravaşă făcută din ligamentul cervical posterior al
1303
vânturător
boului; (p. ext.) baston de cauciuc folosit de persoanele care asigură ordinea publică. Slab de - = slăbănog, lipsit de vigoare. Tare (sau buri) de - = viguros, puternic. A fi numai ~ = a fi agil, sprinten, puternic. 3. (pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi şi gleznă; gambă.
/Pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiţi, sprijinind greutatea corpului pe gambe. Pe (sau în) vine = (despre pantaloni) lăsaţi sau căzuţi mai jos de talie; (despre oameni) cu pantalonii lăsaţi sau căzuţi, (reg., în legătură cu verbe de mişcare) Cu coada între ~e = ruşinat, umilit. B. 1. Strat de minerale infiltrat între celelalte pături ale solului; filon. 2. Pânză (sau coloană) subterană de apă. 3. Coloană sau şuviţă de lichid; (p. ext.) dâră. I~a apei = şuvoiul, curentul apei. 3. (bot.) Nervură a frunzelor. 4. Fiecare dintre ramificaţiile rădăcinii unui copac, s.f., g.-d. art. vinei, pl. vine.
vânăt1 Culoarea vânătă2 (1). s.n. vânăt2,-ă 1. De culoare albastru-închis cu reflexe violete. 2. (despre cer) Plumburiu, întunecat. 3. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Palid, livid; învineţit. adj.,pl. vineţi,-te.
vânataie Pată vânătă apărută pe corp în urma unei lovituri; vineţeală, echimoză, s.f, art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii, pl. vânătăi.
vânătă (bot.) Pătlăgea vânătă, s.f, g.-d. art. vinetei, pl. vinete.
vânătoare 1. Acţiunea de a vâna; vânat (1). 2. (fig.) Urmărire (poliţienească) a unei persoane bănuite sau vinovate de o infracţiune, s.f, g.-d. art. vânătorii, pl. vânătQri.
vânător 1. Persoană care vânează, care se ocupă cu vânătoarea. 2. (fig., peior.) Persoană care încearcă să parvină prin orice mijloace. /~ de zestre = cel care încearcă să se însoare cu o fată bogată. 3. (înv.) Soldat dintr-o unitate militară formată din pedestraşi şi călărime. 4. ~ de munte = soldat infanterist antrenat şi echipat pentru luptă în zonele de munte, s.m., pl. vânători.
vânătorgsc,-ească Referitor la vânătoare sau la vânători. adj., pl. vânătoreşti. vânătoreşte Ca vânătorii, adv. vânătorie 1. (rar) Vânătoare. 2. (p. ext.) Ocupaţia vânătorului, s.f, art. vânătoria, g.-d. art. vânătoriei. vânătorime Mulţime de vânători; totalitatea vânătorilor. s.f, g.-d. art. vânătorimii. vânj1 (bot.) Velniş. s.m., pl. vânji. vânj2 (înv., pop.) Putere, vigoare, s.n. vânjos,-oasă 1. Viguros, puternic; musculos. 2. (fig.) Care are tărie de caracter, forţă morală, adj., pl. vânjoşi,-oase.
vânjoşa tr. (pop., rar) A face să devină vânjos, puternic; a fortifica organismul, vb. I, ind. prez. 3 vânjoşează; conj. prez. 3 să vânjoşeze; ger. vânjoşând. vânjoşenie (-ni-e) (pop.) Putere fizică, vigoare, tărie, forţă, vânjoşie. s.f, art. vânjoşenia, g.-d. art. vânj»-şgniei, pl. vânjoşenii, art. vânjoşeniile. vânjoşie (pop., rar) Vânjoşenie. s.f, art. vânjoşia, g.-d. art. vânjoşiei, pl. vânjoşii, art. vânjoşiile. vânos,-oasă Care are vine groase; (p. ext.) viguros, vânjos, puternic, adj., pl. vânoşi,-oase. vânt 1. Mişcare pe orizontală a unei mase de aer, determinată de diferenţa de presiune dintre două zone ale atmosferei. I- rău = întâmplare nefericită care se abate asupra cuiva. Ca ~ul (şi ca gândul) = foarte repede. De culoarea -ului (turbat) = care are o culoare vagă, nedefinită. A se da în - (după... sau ca să...) = a face eforturi pentru a obţine ceva. Ce - te aduce?, se spune cuiva sosit pe neaşteptate. A se duce pe aripi de - = a se duce foarte repede. A se aşterne ~ului = a alerga foarte repede. Bate ~ul, se spune despre un loc (temporar)
pustiu, dar care de obicei este populat. A arunca banii în
-	= a cheltui fară măsură. A-i bate (sau a-i sufla) (cuiva) ~ul prin buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. Din cele patru ~uri - de pretutindeni. A-l bate ~ul = a fi foarte slab sau slăbit. A vedea dincotro bate ~ul = a-şi da seama de o anumită situaţie înainte ca lucrurile să devină clare, (rar) A se duce pe -uri = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh, lîn - = a) în gol; b) în sus;
c)	(fig.) zadarnic. 3. Curent de aer produs pe cale artificială (cu evantaiul, cu un ventilator etc.). 4. A-şi face -(sau a-şi lua ~) = a-şi lua elan, a pomi cu viteză. A-i face
-	= a) a împinge, a azvârli; a da afară (dintr-o slujbă);
b)	(fam.) a scăpa de cineva. A merge (sau a se ţine) cu nasul în - = a fi fudul, (despre cai) A lua-= a pomi cu viteză mare (scăpând de sub control). 5. (eufemistic) Gaz intestinal (eliminat prin anus). 6. (reg., mai ales ia pl.) Fiecare dintre despărţiturile din interiorul unei sobe de cărămidă, prin care circulă fumul. 7. (astron.) ~ solar = flux de protoni şi neutroni emişi continuu de Soare. s.n., pl. vânturi.
vânticel Vântuleţ. s.n., pl. vânticgle. vântişor Vântuleţ. s.n.
vântoaică (pop., în superstiţii) Duh rău care dezlănţuie furtuni, s.f, g.-d. art. vântoaicei. vântoaie (pop.) Vântoasă, s.f. art. vântoaia, g.-d. art. vântoaiei, pl. vântoaie.
vântoasă Vânt puternic (cu vârtejuri); vijelie, furtună, vântoaie. s.f, g.-d. art. vântoasei, pl. vântoase, vântoase lele. s.f. pl.
văntos,-oasă Cu vânt, bătut de vânt. adi., pl- vântoşi,-oase.
vântrea/vintrea (înv.) Pânză de corabie; vetrelă, s.f, g.-d. art. vântrglei/vintrglei, pl. vântrgle/vintrgle, art. vântrelele/vintrelele.
vântui 1. intr. (despre vânt) A bate puternic, vijelios.
2.	tr. (în superstiţii, despre „vântul rău”). A face pe cineva să ologească sau să înnebunească, vb. IV, ind. prez.
3	sg. vântuieşte, imperf. 3 sg. vântuia; conj. prez. 3 să vântuiască.
vântujt,-ă (reg.) Nebun, adj., pl. vântuiţi,-te. vântuleţ Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântişor, vân-turel, vântuşor. s.n., pl. vântuleţe. vântura tr. 1 A lăsa să cadă de la o mică înălţime boabele de cereale, de fasole etc. şi a le supune unui curent de aer pentru a fi împrăştiate impurităţile; a curăţa de impurităţi cu ajutorul unei maşini speciale. 2. (fig.) A împrăştia, a risipi, a spulbera. 3. A vărsa (de mai multe ori) un lichid dintr-un vas în altul pentru a-l răci sau a-l amesteca. 4. A agita, a mişca într-o parte şi în alta prin aer. Hrefl. A umbla încoace şi încolo. 5. (fig.) A tulbura, a frământa. 6. (fig.) A da în vileag fapte, întâmplări.
7.	(fig.) A cutreiera, a colinda. 8. (rar, despre vânt) Abate peste..., a sufla. vb. I, ind. prez. 3 vântură, vânturar (rar) Evantai, s.n., pl. vânturare. vânturare Acţiunea de a (se) vântura; vânturat; (fig.) tulburare, agitaţie, frământare, s.f, g.-d. art. vânturării, pl. vânturgri. vânturat Vânturare. s.n.
vânturatic,-ă (rar) Neserios, nestatornic, uşuratic,
fluşturatic. adj., pl. vânturatici,-ce.
vântură-lume Om hoinar, aventurier, s.m. şi f, g.-d. lui
vântură-lume, pl. vântură-lume.
vânturătoâre 1. Maşină agricolă care separă boabele
de impurităţi cu ajutorul unor curenţi de aer. 2. Maşină
utilizată în turnătorie pentru a vântura amestecurile, s.f.,
g.-d. art. vânturătorii, pl. vânturători.
vânturător,-oare I. s.m. Muncitor care lucrează la o
vânturătoâre. II. s.m. şi f. Persoană care hoinăreşte în
căutare de aventuri, s.m., pl. vânturătari (rar) s.f, g.-d.
art. vânturătoarei, pl. vânturătoâre.
vânturătură
1304
vânturătură Vânturare; (concr.) impurităţile rămase după vânturare; pleavă, s.f., g.-d. art. vânturăturii, pl. vânturături.
vântură-ţară Vântură-lume. s.m. şi f, g.-d. lui vântură-ţară, pl. v|ntură-ţară.
vânturai1 (omit.) Vindereu. s.m., pl. vânturei, art. vân-tureii.
vânturei2 Vântuleţ. s.n., pl. vânturele. vânturos,-oasă (înv., despre vreme, climă, anotimpuri etc.) Cu vânt. //(fig.) Neserios, vânturatic. adj., pl. vânturaşi,-oase.
vântuşor (rar) Vântuleţ. s.n. vânzare 1. Acţiunea de a vinde; vindere, /(pop.) ~ bună! - urare făcută vânzătorului pentru a vinde repede şi bine. ~ silită = vânzare ordonată de autorităţile judiciare pentru datorii neachitate. De - = destinat vinderii, oferit spre vânzare. 2. (concr.) Obiectul, marfa care se vinde. 3. (fig.) Trădare, s.f, g.-d. art. vânzării, pl. vânzări.
vânzător,-oare 1. Persoană care vinde ceva ocazional sau permanent. 2. (spec.) Persoană angajată într-un magazin pentru a vinde clienţilor. /~ de piei de cloşcă = (ir.) negustor fară marfă şi fără capital, //(adj.) Care este pus în vânzare. IA face iun bun imobil) ~ = a vinde, a pune în vânzare. 2. (fig.) înşelător, trădător. s.m.,pl. vânzători; s.f, g.-d. art. vânzătoarei, pl. vânzătoare, vânzoleală Faptul de a (se) vânzoli; mişcare, frământare, agitaţie, vânzolit. s.f, g.-d. art. vânzolelii, pl. vânzolgli.
vânzoli l. tr. şi refl. A (se) agita (de colo până colo), a (se) frământa, a (se) zbate. 2. refl. (înv.) A se lupta, a se război, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vânzolesc, imperf.
3	sg. vânzolea; conj. prez. 3 să vânzolească. vânzolire Acţiunea de a (se) vânzoli. s.f, g.-d. art. vân-zolirii, pl. vânzoliri. vânzolit (rar) Vânzoleală, s.n. vârâre Acţiunea de a vârî; introducere, s.f, g.-d. art. vâr|rii, pl. vârgri.
vârcolac A. 1. (în superstiţii) Fiinţă imaginară despre care se credea că mănâncă Luna şi Soarele (provocând fazele Lunii şi eclipsele). 2. Strigoi. B. Peştişor de metal întrebuinţat ca nadă la pescuitul cu undiţa, [var. vârcolaci, vârcolag, vârgolag, vârcoHc s.m.] s.m., pl. vârcolaci.
vârcolaci v. vârcolac, vârcolag v. vârcolac, vârcolic v. vârcolac.
vârf 1. Partea de sus a unor obiecte înalte (copaci, construcţii etc.); partea ascuţită şi îngustă a unui deal, a unui munte etc. /(Plin) cu - sau încărcat cu~ = plin până sus. Asta pune - (la toate) = asta întrece orice închipuire sau aşteptare, //(rar) Suprafaţa unei ape. 2. (fig., la pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizaţii, a unui grup social etc. //(despre întâlniri, convorbiri etc) La - = la care participă şefi de state sau de guverne. ~ de lance = elementul, grupul cel mai eficient într-un domeniu.
3.	Extremitate ascuţită a unui obiect, a unei arme; capăt; (p. ext.) extremitate a unei părţi a corpului omului sau al animalelor. /(în legătură cu verbe de mişcare) în ~ul (sau pe -urile) degetelor (sau picioarelor) = încet, cu grijă, tiptil, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. Din -ul buzelor = superficial, de mântuială; ironic, batjocoritor, sfidător. A vorbi în (sau din) ~ul limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; (p. ext.) a vorbi afectat. A i se sui (cuiva) părul în -ul capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap de spaimă. A i se sui (cuiva) tot sângele în ~ul capului, se spune despre cineva care se înroşeşte la faţă de ruşine sau din cauza furiei. 4. Punctul de intersecţie a două laturi ale unui poligon, a laturilor unui unghi etc. 5. (fig.) Moment de intensitate maximă a unei activităţi. IDe - =
care reprezintă nivelul, momentul etc. cel mai important în activitatea cuiva, în evoluţia unui fenomen etc. Ore de
-	= a) ore de afluenţă maximă în magazine, în mijloacele de transport etc.; b) ore în care consumul de gaze, de apă, de energie electrică etc. este maxim. ~ de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaţilor unei reţele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului, s.n., pl. vârfuri, vârfar 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se aruncă fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte, s.m., pl. vârfare. vârfşor v. vârfuşor.
vârfui tr. l.A face vârf unei grămezi, unei clăi. 2. A umple până sus un recipient, a-1 face să fie plin ochi.
3.	(fig., despre formele de relief) A-şi înălţa vârful. vb. IV, irtd. prez. 1 sg. şi 3 pl. vârfiiiesc, imperf 3 sg. vâr-fuia; conj. prez. 3 să vârfuiască. vârfuleţ Diminutiv al lui vârf; vârfuţ, vârfuşor; capăt (mic), extremitate, s.n., pl. vârfuleţe. vârfuşor Vârfuleţ. [var. vârfşor i.n.] s.n., pl. vârfuşoare.
vârfuţ (rar) Vârfuleţ. [var. vârvuţ î./î.] s.n. vârgolag v. vârcolac.
vârî 1. rí; A băga, a introduce (de bunăvoie sau forţat). IA-î - cuiva (ceva sau pe cineva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru sau o persoană împotriva voinţei sau interesului său. A-şi - nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-şi - nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca în lucruri care nu-l privesc. A-i - cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să înţeleagă bine un lucru;
b)	a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat;
c)	a sugera cuiva ceva. A-şi ~ (sau a-i - cuiva) minţile în cap = a se cuminţi sau a face să se cuminţească; a-şi da seama (sau a face să-şi dea seama) de urmările faptelor sale. A - vrajbă (sau zâzanie) = a provoca (în mod intenţionat) neînţelegeri, ură; a învrăjbi. 2. tr. A înfige.
3.	tr. A investi bani, bunuri materiale. 4. refl. A intra, a se băga în...; a se înghesui. IA se ~ sub pielea cuiva = a câştiga încrederea, protecţia sau dragostea cuiva. Iltr. A face să fie angajat. 5. refl. A se înghesui. IA se ~ în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva prin insistenţe şi prezenţă agasantă. //A se amesteca între alţii (intervenind într-un fel). 6. tr. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forţat). IA - (pe cineva) la închisoare (sau la puşcărie) = a face să fie închis. A - (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieţi, în toţi sperieţii, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a înfricoşa, a înspăimânta, a îngrozi. A ~ pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a supăra foarte tare pe cineva; b) a omorî pe cineva cu zile. vb. IV, înd. prez. 3 vâră, I pl. vârâm, imperf. 3. sg. vâra, perf. s. 3 sg. vâri, 3 pl. vârâră; conj. prez. 3 să vâre; ger. vârând. vârlâv,-ă (reg.) Iute în mişcări; îndemânatic, adj., pl. vârlavi,-e.
vârlugă v. zvârlugă.
vârstat,-ă/vrâstat,-ă (reg.) Care prezintă vârste/vrâste pe suprafaţa sa. adj., pl. vârstaţi,-te/vrâstaţi,-te. vârstă1 1. Timpul socotit de la naşterea unei fiinţe până la un anumit moment din viaţa ei; numărul de ani, luni şi zile prin care se exprimă acest timp; etate, lîn - = bătrân. în floarea -ei = tânăr. în puterea -ei = matur. De-o -cu... = care are acelaşi număr de ani cu..., de-o seamă cu... Fără ~ = care are un număr de ani greu de precizat. Preşedinte (sau decari) de~ = preşedintele unei adunări ales datorită faptului că este cel mai în etate dintre membri. 2. Etapă din viaţa unei fiinţe, caracterizată prin anumite trăsături. /- a doua = (ir.) vârsta adulţă. ~ a treia = perioada de după pensionare; bătrâneţea. Iîntre două - = nici prea bătrân, nici prea tânăr. ~ critică = fiecare dintre etapele de tranziţie ale vieţii omeneşti, corespunzătoare mai ales apariţiei sau încetării funcţiilor sexuale,
1305
vecernie
caracterizate prin procese fiziologice şi psihologice complexe. 3. Număr de ani împliniţi de la care cineva se bucură de drepturi (civile, politice etc.). ~a majoratului,
4.	Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic, în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. 5. (înv.) ~a de mijloc = Evul Mediu. ~a de bronz = epoca bronzului. ~ de aur = epocă de înflorire (mitică) a vieţii materiale şi spirituale, s.f., g.-d. art. vârstei, pl. vârste.
vârstă2/vrâstă (reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare decât cea a fondului (într-o ţesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament realizat din dungi de altă culoare. 2. Buchet, mănunchi de flori, s.f.,'g.-d. art. vârstei/vrâstei, pl. vârste/vrâste. vârstean (rar) Persoană ac aceeaşi vârstă1 cu alta. s.m., pl. vârstgni.
vârstnic,-ă 1. Lrecut de perioada tinereţii; înaintat în vârstă1. IMai ~ decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv., şi s.) De aceeaşi vârstă1 cu cineva, adj., pl. vârstnici,-ce. vârstnicie (rar) Vârstă1 de adult, s.f., art. vârstnicia, g.-d. art. vârstniciei.
vârşar Pescar care pescuieşte cu vârşa. s.m., pl. vârşari. vârşă Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un coş, făcută din plasă sau din nuiele împletite, în formă de pâlnie, cu gura îngustă; vintii s.f, art. vârşa, g.-d. art. vârşei, pl. vârşe.
vârşti Cuvânt care imită zgomotul produs de un animal care ţâşneşte, interj. vârtecuş v. vârticuş.
vârtej A. 1. Mişcare de rotaţie a apei produsă datorită unui obstacol; bulboană, vâltoare. 2. Rotire a apei în locul unde se scufundă cineva sau ceva. 3. (fiz.) Mişcare a unui fluid, în timpul căreia particulele componente au
o	deplasare complexă de translaţie şi rotaţie. 4. Vânt (puternic) care se învârteşte pe loc, ridicând în aer praf, frunze uscate etc.; coloană, trâmbă de praf, de fiim, de zăpadă, l-ul-pămăntului = a) mică plantă erbacee, cu flori roşii dispuse în jurul tulpinii, care creşte în regiunea alpină; b) plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi cu flori galbene. 5. Mişcare ameţitoare în cerc. //(fig.) Zăpăceală, buimăceală. 6. Loc în creştetul capului omului sau pe pielea animalelor, de unde părul porneşte în toate direcţiile. B. Nume dat unor unelte sau instalaţii care funcţionează printr-o mişcare circulară; încuietoare la uşă sau la poartă, formată dintr-o bucată de lemn care se învârteşte în jurul unui cui; fus pe care se înfăşoară o funie sau un lanţ şi care se învârteşte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apa din fântână, pentru a ridica greutăţi etc.; unealtă de dogărie folosită la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc.; unealtă de lemn utilizată pentru presat (la teascul de stors strugurii) sau pentru strâns (la masa dulgherului); (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului atunci când se repară roata, s.n., pl. vârtejuri.
vârteji tr. şi refl. (rar) A (se) învârteji; a (se) învolbura. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vârtejesc, imperf. 3 sg. vârtejea; conj. prez. 3 să vârtejească. vârtejitor,-oare Care învolburează; răscolitor, adj., pl. vârtejitori,-oare.
vârtejui refl. (rar) A se învârteji. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se vârtejuieşte, imperf. 3 sg. se vârtejuia; conj. prez. 3 să se vârtejuiască.
vârtejujre (rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare, s.f., g.-d. art. vârtejuirii, pl. vârtejuiri. vârtelnic,-ă (rar) Care se învârteşte ca o vârtelniţă, //(neobişnuit) Cu vârtejuri, adj., pl. vârtelnici,-ce. vârtelniţă 1. Unealtă folosită la depănatul firelor de lână, de cânepă, de bumbac etc.; depănătoare. 2. Maşină folosită la înfăşurarea sau desfăşurarea colacilor de sârmă, s.f., g.-d. art. vârtglniţei, pl. vârtelniţe.
vârticuş (rar) Vârtej (A.l). [var. vârtecuş s.«.] s.n., pl. vârticuşuri. A
vârtojit,-ă (reg.) învârtoşat, adj., pl. vârtojiţi,-te. vârtop v. hârtop.
vârtos,-oasă I. adj. 1. Puternic, viguros, robust. 2. îndesat, des, dur, compact, dens, solid. /- la cap = încăpăţânat, îndărătnic. 3. (despre vinuri) Cu o concentraţie mare de alcool; tare. II. adv. 1. Cu forţă, cu putere.
2.	(la comparativ) Mai mult, cu atât mai mult, mai cu seamă, mai ales. adj., pl. vârtoşi,-oase; adv. vârtoşje Putere, foiţă, vigoare, robusteţe, s.f, art. vârtoşia, g.-d. art. vârtoşiei.
vârtute (înv.) 1. Vigoare, tărie, putere. IA fi tare de dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. Om în ~ = om în putere. 2. Curaj, bărbăţie, vrednicie (războinică).
3.	însuşire, proprietate, calitate, s.f., g.-d. art. vârtuţii, pl. vârtuţi.
vârvuţ v. vârfuţ.
vâsc Plantă semiparazită care creşte pe ramurile unor copaci, cu frunzele mereu verzi, fructele în forma unor bobiţe albe, folosită în medicină, s.m. vâscos,-oasă Care prezintă viscozitate; cleios, lipicios. adj., pl. vâscoşi,-oase. vâscozitate v. viscozitate. vâslaş Persoană care mânuieşte vâslele1 unei ambarcaţiuni; vâslitor. s.m., pl. vâslaşi. vâslă1 Unealtă de lemn cu care se conduce o ambarcaţiune, formată dintr-o parte mai lată care loveşte apa şi dintr-o coadă de care ţine vâslaşul; lopată, ramă. s.f, g.-d. art. vâslei, pl. vâsle.
vâslă2 (reg.) 1. Mănunchi de spice, câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. 2. Coardă de viţă-de-vie cu câţiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă, s.f, g.-d. art. v|slei, pl. vâsle.
vâsli intr. A mânui vâslele1 (pentru ca o ambarcaţiune să înainteze), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 să vâslească, vâslire Acţiunea de a vâsli; vâslit, lopătare. s.f., g.-d. art. vâslirii, pl. vâsliri.
vâslişoară (rar) Diminutiv al lui vâslă1, s.f, g.-d. art.
vâslişoarei, pl. vâslişoare.
vâsljt Vâslire, s.n., pl. vâslituri.
vâslitor (rar) Vâslaş, s.m., pl. vâslitQri.
vâşca intr. (reg.) 1. A se urni, a se clinti; a se mişca. //A
forfoti, a se foi. 2. (fig.) A murmura, a cârti. vb. I, ind.
prez. 2 sg. vâşti, 3 vâşcă; conj. prez. 3 să vâşte.
vâzdoagă (bot., reg.) Crăiţă, s.f, g.-d. art. vâzdoagei,
pl. vâzdoage.
vâzdogea (reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. s.f., art. vâzdogeaua, g.-d. art. vâzdogelei, pl. vâzdoggle, art. vâzdogelele.
veac 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit, de obicei, de la unitate până la completarea unei sute); secol. 2. Interval lung de timp. /~ul de mijloc = Evul Mediu. ~ de aur = perioadă istorică de maximă înflorire a vieţii materiale şi culturale. Din ~ sau de ~uri = de foarte multă vreme, din moşi-strămoşi. 3. (reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 4. (la pl., în forma veci) Durată nelimitată; veşnicie, eternitate. IPe veci = pentru totdeauna. De veci = veşnic, etern. în veci sau (în) ~ de ~, în ~ etc. = mereu, întotdeauna; (în construcţii negative) niciodată. 5. (pop., fam.) Trai, viaţă, existenţă. /A-şi face (sau a-şi duce, a-şi trece, a-şi petrece) ~ul = a trăi într-un anumit fel. s.n., pl. veacuri (în expr. şi veci). vece 1. Organ suprem al puterii în unele oraşe ruseşti în sec. X-XV, 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie, s.f, g.-d. art. vecii, pl. veci.
vecgrnie (-ni-e) 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericeşti.
vechi
1306
2.	Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie, s.f., art. vecernia, g.-d. art. vecerniei, pl. vecgmii, art. vecerniile, vechi, vgche 1. Care există sau durează de mult timp; făcut de mult. /Vorbă ~ = zicătoare, proverb; vorbâ moştenită din timpuri de demult. Lumea ~ = a) Antichitatea; ţările şi locuitorii din Antichitate; b) nume generic dat celor trei continente (Europa, Asia şi Africa) cunoscute până la descoperirea Americii (Lumea nouă);
c)	societate dispărută sau pe cale de dispariţie. 2. (despre limbi) Care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată. 3. (despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anilor trecuţi. /Vin ~ = vin care, odată cu trecerea timpului, şi-a îmbunătăţit calităţile iniţiale. 4. (despre alimente, produse farmaceutice etc.) Care şi-a pierdut calităţile iniţiale; (p. ext.) alterat, stricat. 5. (despre boli) Care a fost contractată de mult timp şi evoluează lent; cronic.
6.	Care a fost utilizat mult şi s-a stricat. 7. (rar) Bătrân, //(fig.) îmbătrânit (înainte de vreme). 8. Care exercită de multă vreme o profesie. 9. Care a îndeplinit altădată o funcţie pe care n-o mai are în prezent; fost. 10. (arată raporturile dintre oameni) Cu care cineva se cunoaşte de multă vreme. 11. (despre fiinţe) Care a trăit demult, //(despre lucruri) Ieşit din uz, perimat. /(înv.) Din ~ = de demult, din vechime. //Care nu se mai întrebuinţează şi nu mai prezintă interes, //(despre idei, despre oameni) Cu concepţii învechite, //(s.n.) Ceea ce este depăşit, pe cale de dispariţie; ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului la un moment dat. adj., pl. vechi, vechie (înv.) Vechime; Antichitate, s.f, art. vechia, g.-d. art. vechiei.
vechji 1. (în trecut) Persoană de încredere a unui moşier care administra o moşie organizând şi supraveghind munca; administrator de moşie. 2. (înv.) Avocat, s.m., pl. vechili. A
vechime 1. însuşirea a ceea ce este vechi; faptul de a fi vechi. 2. Număr de ani în care cineva a prestat o activitate, a avut o funcţie etc. 2. Vreme de demult; Antichitate, s.f, g.-d. art. vechimii, vechitură 1. Lucru vechi, uzat, depăşit; (spec.) haină uzată, zdreanţă. 2. (rar) Vechime (1); uzură, s.f, g.-d. art, vechiturii, pl. vechituri.
Vechiul Testament Parte a Bibliei referitoare la credinţele religioase şi la istoria poporului evreu până la naşterea lui Isus Hristos. s.prop.n. vecie Perioadă fără sfârşit; veşnicie, eternitate. /Pe ~ = veşnic, etern, s.f, art. vecia, g.-d. art. veciei, vecin,-ă 1. adj. Aflat în apropiere de cineva sau de ceva. II. s.m. şi f. Persoană care locuieşte sau se află alături de cineva sau de ceva. /Prin (sau în) ~i = prin (sau în) apropiere, pe alături. III. s.m. (în Evul Mediu, în Moldova) Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat faţă de acesta la prestaţii în muncă sau la contribuţii în natură ori în bani; iobag, rumân, adj., s.m. şi fi, vecini,-e. vecinătate A. 1. Situaţia persoanei sau a obiectului care se află lângă cineva sau lângă ceva; raportul dintre doi sau mai mulţi vecini. 2. Loc din apropiere; împrejurime. 3. Cei care locuiesc în apropiere faţă de un anumit loc. B. Stare de vecin (III); vecinie, iobăgie, rumânie. s.f, g.-d. art. vecinătăţii, pl. vecinătăţi. vgcinic,-ă v. veşnic, vecinicie v. veşnicie.
vecinie Vecinătate (B). s.f, art. vecinia, g.-d. art. veciniei.
vgcsel (înv.) Poliţă, s.n., pl. vecsele. vectogre (în sintagma) Rază ~ = segment de dreaptă orientat din originea unui sistem de coordonate polare spre un punct şi a cărui mărime este reprezentată prin distanţa de la origine la acel punct, adj., pl. vectoare. vectocardiografje (-di-o-) Electrocardiografie care permite urmărirea pe un ecran de televiziune a bio-
curenţilor inimii, s.f, art. vectocardiografia, g.-d. art. vectocardiografiei, pl. vectocardiografii, art. vectocar-diografiile.
vgctor/vectQr (mat., fiz.) Mărime definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcţie şi un sens (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). s.m., pl. vectori/vectori.
vectorial,-ă (-ri-al) Referitor la vectori, care foloseşte vectorii. /Calcul ~ = capitol al matematicii care studiază proprietăţile vectorilor şi aplicaţiile lor. adj., pl. vectorial i,-e.
vectormetru (elt.) Aparat electric folosit la măsurarea caracteristicilor curenţilor alternativi, s.n., art. vector-metrul, pl. vectormetre.
vecui intr. (pop.) A trăi undeva sau cu cineva timp îndelungat, vb. IV. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vecuiesc, imperf. 3 sg. vecuia; conj. prez. 3 să vecuiască. veda Text sanscrit, s.fi, g.-d. art. vedei, pl. vede. vedda Limbă a unei populaţii preistorice, care trăia odinioară în zona dintre India şi arhipelagul Filipinelor. s.fi, g.-d. art. veddei. vgde Literă chirilică, s.m., pl. vede.
Vgde Nume dat culegerilor de texte religioase şi politice, scrise în sanscrita veche, reprezentând primele documente literare din India, s.prop.f. pl. vedet A. 1 .tr. şi refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului, /(fam.) Cum te văd şi cum mă vezi = clar, evident, sigur, categoric. A ~ lumina zilei = a) a se naşte (un copil); b) a tipări cărţi, reviste. 2. tr. A fi de faţă, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. tr. A observa, a remarca pentru a înţelege sau a se convinge de ceva. llintr. A pricepe, a descifra, a pătrunde (cu privirea), //(p. gener.) A căuta, a cerceta. 4. refl. A se afla, a ajunge într-o anumită situaţie. 5. tr. şi refl. recipr. A (se) întâlni undeva. /Să ne vedem sănătoşi (sau cu bine)! formulă de salut la despărţire. 6. tr. A vizita (pe cineva). //A vizita un loc, un monument etc. 7. intr. A se ocupa, a se îngriji de cineva sau de ceva. Iltr. (pop.) A ajuta. 8. tr. A primi, a se alege cu ceva. B. 1. tr. A-şi da seama, a observa, a remarca, a constata. ICe să vezi? sau Ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea faţă de ceva neaşteptat. //A lua în consideraţie, a socoti. IA fi bine ~t = a fi apreciat. 2. refl. impers. A se arăta, a părea. ISe vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = pesemne, probabil.
3.	tr. A pricepe, a înţelege. //A-şi închipui, a-şi imagina; a interpreta. 4. intr. (la imperativ) A avea grijă să...//(cu valoare de interj.) Cuvânt prin care se atrage atenţia cuiva asupra celor ce urmează, vb. II, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. văd, I pl. vedem, 2 pl. vedeţi, perf. s. 1 sg. văzui; conj. prez. 3 să vadă; ger. văzând; part, văzut, vedgnie (-ni-e) 1. Halucinaţie. 2. Făptură imaginară, nedesluşită, care apare pe neaşteptate şi sperie prin înfăţişarea sa; arătare. //Fantomă, nălucă. 3. (rar) Miraj.
4.	(înv.) Reprezentare, imagine. 5. (pop.) Vedere (A.l). s.f, art. vedenia, g.-d. art. vedgniei, pl. vedenii, art. vedeniile.
vedgre A. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului. /Din ~ = a) (numai) după înfăţişare, fără a-l fi cunoscut personal; (numai) privind; b) la repezeală. La ~ = în public, în văzul tuturor, deschis. în -a = pentru..., în scopul... A avea ceva în ~ = a avea un plan, a urmări realizarea unui scop. A avea pe cineva în ~ = a avea grijă de cineva, a se interesa de cineva. A trece cu ~a = a nu lua în seamă; a omite; a scuza cuiva o greşeală. A pune (cuiva ceva) în ~ = a comunica cuiva o decizie; a avertiza, (reg.) La bună ~! formulă de salut la despărţire, //(pop.) întâlnire între două persoane de sex opus, pusă la cale de părinţi sau de peţitori, pentru mijlocirea unei căsătorii. 2. Simţul văzului; ochii. /A avea ~a scurtă sau a fi scurt de ~ = a fi
1307
velniţă
miop. 3. Aspect, înfăţişare, chip. 4. Privelişte, panoramă, peisaj. 5. Carte poştală ilustrată; fotografie care înfăţişează un peisaj. B. (mai ales la pl.) Părere, concepţie, idee, convingere, s.f., g.-d. art. vederii, pl. vederi, vedetă A. 1. Actor sau actriţă care are rolul principal într-un spectacol de teatru sau într-un film. 2. Cântăreţ, sportiv de mare talent şi popularitate. 3. (p. ext.) Persoană care vrea să iasă în evidenţă cu orice preţ, să fie remarcată. B. Vas mic, rapid (de război, de pază etc.) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului. C. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, pentru a fi pus în evidenţă, s.f., g.-d. art. vedetei, pl. vedete, vedetism Atitudine, comportare de vedetă (A); tendinţă de a epata, de a ieşi în evidenţă cu orice preţ; preocupare exagerată de a-şi afirma propriile calităţi, s.n. vedic,-ă Referitor la Vede. adj., pl. vedici,-ce. vedrişoară (rar) Vedriţă. s.f, g.-d. art. vedrişoarei, pl. vedrişoare.
vedriţă Diminutiv al lui vadră; vedrişoară. s.f, g.-d. art. vedriţei, pl. vedriţe.
vegeta intr. 1. (despre plante) A trăi, a creşte. 2. (fig., despre oameni) A duce o viaţă inactivă; a lenevi, vb. I, ind. prez. 3 vegetează.
vegetal,-ă 1. Referitor la plante, pe bază de plante. 2. Extras din plante. /Cărbune ~ = pulbere neagră, fină, obţinută prin pulverizarea cărbunelui de lemn, întrebuinţată în medicină, adj., pl. vegetali,-e. vegetală Plantă, s.f, g.-d. art. vegetalei, pl. vegetale, vegetare Faptul de a vegeta, s.f, g.-d. art. vegetării, pl. vegetări.
vegetarian,-ă (-ri-an) I. adj. (despre alimentaţie, dietă etc.) Care se bazează numai pe produse vegetale şi pe lactate. II. s.m. şi f. Adept al alimentaţiei vegetariene, //(adj.) Persoană ~ă. adf, s.m. şi f, pl. vegetarieni ,-e. vegetariarnsm (-ri-a-) Regim alimentar bazat pe produse vegetale, pe ouă şi pe lactate, s.n. vegetativ,-ă 1. Referitor la plante sau la părţi ale plantelor, cu excepţia organelor de reproducere sexuală. IÎnmulţire ~ = înmulţire asexuată prin butaşi, bulbi, ri-zomi etc. 2. (despre procesele fiziologice) Care se realizează în afara controlului voluntar într-un sector special al sistemului nervos central. /Sistem nervos ~ = sistemul nervos care inervează organele interne, adj., pl. vegetativi,-e.
vegetaţie (-ţi-e) 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-o ţară, distribuite în funcţie de climat, de sol etc.
2.	Creştere, dezvoltare a plantelor. 3. Excrescenţă pe corpul omului sau al animalelor; polip, [var vegetaţiune s./T] s.f, art. vegetaţia, g.-d. art. vegetaţiei, pl. vegetaţii, art. vegetaţiile, vegetaţiune v. vegetaţie.
vaghe 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. 2. (rar) Priveghi. 3. Strajă, pază. //Veghere la căpătâiul unui bolnav (pentru a-1 îngriji). 4. (mar.) Supraveghere a orizontului pentru a repera uscatul, nave, avioane etc.; (p. ext.) persoană sau grup de persoane care execută această misiune. s.f., art. veghea, g.-d. art. veghii, pl. veghi, veghea Í • intr. A sta treaz în timpul nopţii. 2. tr. A îngriji un bolnav (stând noaptea). 3. tr. A sta de strajă, a păzi.
4.	tr. A fi atent la ceva, a supraveghea o activitate, vb. I, ind. prez. 3 veghează, 1 pl. veghem, 2 pl. vegheaţi; conj. prez. 3 să veghgze; ger. veghind; part. vegheat, veghgre Acţiunea de a veghea; veghe, pază. s.f, g.-d. art. vegherii, pl. vegheri.
veghetor,-oare (rar) Care veghează, care păzeşte, adj., pl. veghetori,-oare.
vehement,-ă (despre oameni şi comportamentul lor) Aprig, înfocat^impetuos, violent, adj., pl. vehemenţi,-te. vehemenţă înfocare, impetuozitate, violenţă (în ton, manifestări etc.). s.f, g.-d. art. vehemenţei.
vehicul 1. Mijloc de transport care se deplasează pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. 2. (fig.) Mijloc de transmitere, de comunicare (a unor idei, a unor cunoştinţe etc.). s.n., pl. vehicule.
vehicula tr. A face să circule, a transmite, a difuza; a răspândi, vb. I, ind. prez. 3 vehiculează, vehiculare Acţiunea de a vehicula; transport, manipulare. s.f, g.-d. art. vehiculării, pl. vehiculări, veioză Lampă mică de noapte, cu abajur, s.f, g.-d. art. veiozei, pl. veiaze.
vel (înv.) Element de compunere care înseamnă „mare” (şi precedă un titlu sau un rang boieresc), adj. invar. velar1 1. Persoană care confecţionează sau repară velele. 2. Marinar care manevrează velele unei nave. s.m., pl. vel ari.
velar2,-ă Care se articulează în partea posterioară a cavităţii bucale prin apropierea limbii de vălul palatului. adj., pl. velari,-e.
velară Sunet velar2. s.f, g.-d. art. velarei, pl. velare. velarium (-ri-um) Pânză mare care acoperea teatrele sau arena circului la romani, s.n. velariza tr. A da caracter velar unei consoane, vb. I, ind. prez. 3 velarizează.
vel-armaş Mare armaş. s.m., pl. vel-armaşi. velastrai (nav.) Velă triunghiulară întinsă pe straiurile dintre arbori, s.n., pl. velastraiuri. velatură Totalitatea velelor unei ambarcaţiuni cu pânze, s.f, g.-d. art. velatjjrii, pl. velaturi. vglă 1. Pânză care asigură deplasarea unei ambarcaţiuni sub acţiunea vântului. 2. (rar) Vas cu pânze; corabie.
3.	(la pl.) Sport practicat cu ambarcaţiuni cu vele (1). s.f., g.-d. art. velei, pl. vele.
velărie1 1. Meseria velarului1. 2. Atelier unde se confecţionează vele şi obiecte din pânză de vele. s.f, art. velăria, g.-d. art. velăiiei, pl. (2) velării, art. velăriile. velărie2 Obiecte din pânză de vele aflate la bordul navelor, s.f., art. velăria, g.-d. art. velăriei, pl. velării, art. velăriile
veleat (înv.) 1. Durată fixată, termen; (p. ext.) an. lA-i trece (cuiva) ~ul = a-i trece (cuiva) timpul, a nu aparţine unei anumite epoci. 2. Trai, durată a vieţii, //(construit cu verbele „a sosi”, „a veni”) Sfârşitul vieţii; moartea, [var. văleat .s.n.] s.n., pl. veleaturi.
veleitar,-ă (-le-i-) (Persoană) care are veleităţi, adj., s.m. şi f, pl. veleitari,-e.
veleitate (-le-i-) Ambiţie, pretenţie, dorinţă (nejustificată). s.f, g.-d. art. veleităţii, pl. veleităţi, velicorus,-ă (Persoană) care aparţine celei mai numeroase ramuri a poporului rus. adj., s.m. şi f, pl. velico-ruşi.-e.
velier (-li-er) Navă cu vele. s.n., pl. veliere. velin,-ă (în sintagma) Hârtie ~ sau carton ~ = hârtie lucioasă, de calitate superioară, adj., pl. veline. veHnţă Ţesătură ţărănească de lână, albă sau vărgată, întrebuinţată ca pătură, covor etc. s.f, g.-d. art. velmţei, pl. velmţe.
velist,-ă Sportiv care practică sportul cu vele. s.m., pl. velişti; s.f, g.-d. art. velistei, pl. veliste. veflt (în Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Care ocupă primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. adj., pl. veliţi, vel-logofit Mare logofăt, s.m., pl. vel-logofsţi. velnicgr (înv., reg.) Proprietar al unei velniţe; persoană care lucrează la o velniţă; povamagiu. s.m., pl. velnicgri. velniş Arbore înalt, cu scoarţa cenuşie-brună, cu flori verzui sau roşiatice; vânj. s.m., pl. velnişi. velniţă (reg.) Instalaţie (rudimentară) pentru fabricarea ţuicii, a rachiului, a spirtului; povarnă, s.f, g.-d. art. vgl-niţei, pl. velniţe.
velőből
1308
velobal Joc cu mingea, practicat pe biciclete de construcţie specială, golurile fiind marcate cu roata bicicletei. s.n.
velfice (rar) Sprinten, vioi; iute. adj. invar. velocipgd (rar) Vehicul cu două sau trei roţi, propulsat prin mişcarea picioarelor direct pe sol sau folosind un sistem de pedale; veche bicicletă, a cărei roată din faţă era mai mare decât cealaltă, s.n., pl. velocipgde. velocipedist,-ă (rar) Persoană care merge cu velo-cipedul; (p. restr.) biciclist, s.m., pl. velocipedişti; s.f., g.-d. art. velocipedistei, pl. velocipediste. velocitate (livr.) Rapiditate, iuţeală, viteză, s.f, g.-d. art. velocităţii.
velodrom Pistă circulară şi înclinată pe care se organizează curse de biciclete sau de motociclete, s.n., pl. velodramuri.
velografie (tipogr.) Procedeu de tipar înalt pentru obţinerea de tipare artistice asemănătoare cu fotografia. s.f, art. velografia, g.-d. ar/.velografiei, pl. velografii, art. velografiile.
velometru Instrument pentru măsurarea vitezei curentului de aer. s.n., art. velometrul, pl. velometre. vel-spătar Mare spătar, s.m., pl. vel-spătari. velur 1. Catifea. 2. (p. ext.) Stofă de calitate superioară cu aspect de catifea. 2. Piele de taurine, scămoşată, întrebuinţată pentru feţe de încălţăminte, [var. (înv.) velură s.f.] s.n.
velurat,-ă Scămoşat pe o parte; cu aspect de velur, adj., pl. veluraţi,-te. velură v. velur.
velutjnă (rar) Ţesătură de bumbac sau de lână, cu aspect de pluş. s.f, g.-d. art. velutinei. velvetQn Ţesătură de bumbac cu aspect catifelat pe o parte. s.n.
vengl,-ă (livr.) 1. Lipsit de scrupule; capabil să facă orice pentru bani. 2. (rar) Care poate fi cumpărat, adj., pl. venali,-e.
venalitate 1. însuşirea a ceea ce este venal. 2. Faptă venală, s.f, g.-d. art. venalităţii, pl. (2) venalităţi, vgnă 1. Vas sangvin prin care sângele se întoarce de la extremităţi către inimă; vână (A.l). 2. (fig., livr.) Şansă, noroc (la un joc de noroc); conjunctură favorabilă, s.f, g.-d. art. vgnei, pl. vene.
vendgtă Obicei, practicat mai ales în Sicilia şi în
Corsica, potrivit căruia răzbunarea pentru o crimă, o
ofensă etc. este obligatorie pentru întreaga familie a unei
victime şi se extinde asupra tuturor membrilor familiei
duşmane. 2. (p. ext.) Ură, dorinţă aprigă de răzbunare.
s.f, g.-d. art. vendetei, pl. vendete.
venectazie (med.) Dilataţie a unei vene. s.f., art.
venectazia, g.-d. art. venectaziei.
venenifer,-ă (rar) Care conţine venin; veninos, adj., pl.
veneniferi,-e.
venera tr. A manifesta veneraţie faţă de cineva; a stima în cel mai înalt grad; a cinsti, vb. I, ind. prez. 3 venerează.
venerabil,-ă (şiAs.) Demn de veneraţie, de respect profund; stimabil. //înaintat în vârstă. IVârstă ~, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân, adj., pl. venerabili,-e. venerabilitate Caracter venerabil, s.f., g.-d. art. vene-rabilităţii.
venergre (rar) Faptul de a venera, s.f, g.-d. art. venerării, pl. venerări.
veneraţie (-ţi-e) Stimă deosebită, preţuire pentru cineva sau ceva. //Respect, adorare a ceea ce este considerat sacru. [var. (înv.) veneraţiune s.f] s.f, art. veneraţia, g.-d. art. veneraţiei, veneraţiune v. veneraţie.
venerian,-ă (-ri-an) (rar) Veneric, adj., pl. venerigni,-e.
vengric,-ă (despre boli) Care se răspândeşte prin contact sexual; care afectează organele sexuale; venerian. adj., pl. venerici,-ce.
venerolfig,-ă (rar) Medic specialist în venerologie. s.m., pl. venerologi; (rar) s.f, g.-d. art. venerologei, pl. venerolage.
venerologie Ramură a medicinei care studiază bolile venerice, s.f, art. venerologia, g.-d. art. venerologiei. venesgcţie (-ţi-e) Incizie în peretele unei vene pentru a permite eliminarea unei cantităţi de sânge, în scop terapeutic. s.f, art. venesecţia, g.-d. art. venesecţiei, pl. venesecţii, art. venesecţiile.
venet (la pl.) Populaţie indo-europeană aşezată în Antichitate în nord-estul Peninsulei Italice; (la sg.) persoană care aparţinea acestei populaţii, s.m., pl. veneţi. vengtă Limba vorbită de veneţi. s.f, g.-d. art. venetei. venetjc.ă I. s.m. şi f. (şi peior.) Persoană venită din altă parte şi considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. s.m. Veche monedă veneţiană de aur, care a circulat, în trecut, şi în ţările române, s.m., pl. venetici; s.f, g.-d. art. veneticei, pl. venetice.
veneţian,-ă (-ţi-an) (Locuitor) din Veneţia, adj., s.m. şi fi, pl. veneţieni,-e.
venezuelean,-ă (-zu-e-) (Locuitor) din Venezuela. [var. venezuelian,-ă adj., s.m. şi fi] adj., s.m. şi fi, pl. venezueleni,-e.
venezuelian,-ă v. venezuelean.
venezueMt,-ă (-zu-e-) (rar) Venezuelean. adj., pl.
venezueliţi,-te.
venghgrcă (înv., reg.) Haină scurtă de postav (îmblănită), s.f, g.-d. art. venghercii, pl. vengherci. veni intr. 1. A merge, a se deplasa spre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia. //A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva, /(pop.) A ~ după cineva = a se căsători cu cineva. //A intra (în locul unde se află vorbitorul), /(pop.) A ~ în slujbă = a intra în slujba cuiva, a se angaja. IIA năvăli asupra cuiva, //(despre ape) A curge; a se revărsa, a inunda. //A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. //A se deplasa prin aer, a zbura dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. 2. A ajunge undeva, la cineva sau la ceva; a sosi. IA ~ pe lume = a se naşte, //(despre publicaţii) A fi difuzat, a sosi periodic undeva, //(despre obiecte) A fi expediat, trimis, adus de cineva, de undeva, //(despre cuvinte, zgomote, mirosuri etc.) A ajunge până la vorbitor sau până într-un loc anume. 3. A se duce în vizită la cineva sau undeva; a se prezenta; (p. ext.) a apărea. IA-i ~ (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a-şi aminti ceva, a se gândi dintr-o dată la ceva. A-i - (cuiva) lacrimile = a începe să plângă. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu insulte, cu termeni ireverenţioşi. 4. A urma după altcineva sau altceva; a succeda. /Anul (sau luna, săptămâna) ce vine = anul (sau luna, săptămâna) care urmează. Cei ce vin (sau vor ~) = urmaşii. //A fi situat pe o anumită treaptă a ierarhiei, după cineva; a urma în rang sau în grad după cineva.
5.	A-şi avea originea, a se trage, a proveni din...; a deriva; a decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi unde este aşteptat. /Aşa (sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi. A-i ~ inima la loc sau a-şi - în fire = a se linişti, a se calma. A-i ~ mintea la cap (sau la loc) = a se cuminţi. A-i ~ (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (în imprecaţii) —ţi-ar numele! 7. (despre construcţii, aşezări etc.) A fi situat într-un anumit loc. 8. A atinge, a ajunge până la... 9. (despre evenimente, întâmplări etc.) A avea loc, a se întâmpla, a se produce, //(despre unităţi de timp) A urma, a sosi în succesiune normală. IA-i ~ cuiva ceasul = a urma momentul decisiv pentru cineva sau moartea, (pop.) Vine un an (de când...)
1309
verbal
= se împlineşte un an (de când...). 10. (despre gânduri, sentimente senzaţii) A preocupa, a pune stăpânire pe cineva. /Ce ţi-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nesăbuit. A-i ~ (cuiva) toţi dracii = a se înfuria. Cum ii vine (cuiva) = cum vrea, cum îi place. A-i - (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni. 11. (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) A se potrivi, a fi pe măsura cuiva; (p. ext.) a-i sta bine cuiva. //(înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni (de drept, printr-o împărţeală etc.). //(pop.) A reprezenta rezultatul unui calcul, al unei măsurători. 13. (pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). A-i ~ nepot după soră. 14. A ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare etc. /A-i ~ rău = a se simţi rău. A - în nas = a cădea cu faţa în jos. A ~ la putere - a prelua conducerea unui stat. A-i ~ (cuiva) nu ştiu cum, se spune despre cineva care se află într-o situaţie penibilă. A -vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge să discute despre un anumit subiect. A - la vorba (sau la spusele, la cuvântul) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Cum vine asta? se spune pentru a-şi arăta nemulţumirea sau nedumerirea faţă de ceva. Vorba ~, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vin, 1 pl. venim, imperf. 3 sg. venea; conj. prez. 3 să vină; imper. 2 sg. vino. veniâ.l,-ă (-ni-al) (livr., despre păcate, greşeli etc.) Care poate fi iertat; scuzabil, ad/., pl. veniali,-e. venin 1. Substanţă toxică secretată de unele plante sau de glandele unor animale (şerpi, insecte etc.) ori preparată de om (din plante otrăvitoare); otravă. 2. (fig.) Răutate, duşmănie. 3. (anat., pop.) Fiere; (fig.) mâhnire, supărare, necaz; furie. /A-şi vărsa -ul = a-şi arăta supărarea, furia faţă de cineva. A pune (cuiva) ~ la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A face - = a-şi face sânge rău; a se supăra foarte tare. s.n., pl (1) veninuri. '
venina tr. şi refl. (pop.) A (se) învenina, vb. I, ind. prez. 3 veninează.
veninariţă Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită în medicina populară pentru efectul ei purgativ şi iritant; avrămeasă. s.f., g.-d. art. veninariţei, pl. veni-nariţe.
veninss,-Oâsă 1. Care conţine sau produce venin (1); care este otrăvit şi poate otrăvi. 2. (fig.) Plin de răutate; duşmănos, adi., pl- veninaşi,-oase. venire 1. Acţiunea de a veni; venit. 2. Sosire, prezentare. 3. Năvălire, s.f, g.-d. art. venirii, pl. veniri. venit1 Sumă de bani care revine cuiva în urma unei activităţi sau dintr-un drept de proprietate; beneficiu, câştig. /- naţional = suma veniturilor încasate anual de posesorii factorilor de producţie, care participă direct sau indirect la producţie, s.n., pl. venituri. venit2 Venire, s.n.
venit3,-ă (rar) 1. Persoană care vine undeva sau la cineva. 2. (înv., pop.) Venetic, pribeag, s.m., pl. veniţi; s.f., g.-d. art. venitei, pl. venite, venită (pop.) Venire, s.f, g.-d. art. venitei, vengs.-ogsă Referitor la vene; din vene. adj., pl, venj2şi,-oase.
venozitate Mod de dispunere a venelor în corp sau
într-un organ, s.f., g.-d. art. venozităţii.
ventil Piesă care închide sau deschide o supapă, s.n., pl.
ventile.
ventila 1. ír. A împrospăta aerul dintr-un spaţiu închis.
2.	refl. pas. (fig., despre idei, ştiri etc.) A se discuta, a fi pus în circulaţie, vb. I, ind. prez. 3 ventilează.
ventilare Acţiunea de a (se) ventila; ventilaţie, s.f, g.-d. art. ventilării, pl. ventilări, ventilatgr Aparat sau organ al unei maşini folosit la împrospătarea aerului dintr-un spaţiu închis, la producerea curenţilor de aer în uscătorii etc. s.n., pl. ventilatoare.	„
ventilaţie (-ţi-e) 1. împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie. /- pulmonară = proces fiziologic de circulaţie a aerului prin căile respiratorii şi plămâni. 2. Aparat, sistem care realizează ventilaţia (1). s.f., art. ventilaţia, g.-d. art. ventilaţiei, pl. ventilaţii, art. ventilaţiile.
ventral,-ă 1- Referitor la pântece; abdominal. 2. (p. gener.) Care aparţine părţii anterioare a corpului uman sau părţii inferioare a corpului unui animal, adj., pl. ventrali,-e. ventricea (bot.) Ventrilică (1). s.f., art. ventriceaua, g.-d. art. ventriceiei, pl. ventricele, art. ventricelele. ventricul (anat.) Cavitate naturală de dimensiuni mici aflată în interiorul unor organe, s.n., pl. ventricule, ventricular,-ă Al ventriculului; din regiunea ventriculului. adj., pl. ventriculari,-e.
ventriculografie Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii, s.f, g.-d. art. ventriculografiei, pl. ven-triculografii, art. ventriculografiile. ventrilică 1. Plantă erbacee ale cărei flori albastre cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. 2. Plantă erbacee păroasă, cu flori albastre, albe sau alb-trandafirii, cu dungi închise, s.f., g.-d. art. ventrilicii, pl. ventrilici. ventriloc,-ă Persoană care poate vorbi fără a mişca buzele sau gura, dând impresia că vorbeşte din abdomen. [var. ventrilog,-ă s.m. şi f.] s.m., pl. ventriloci; s.f., g.-d. art. ventrilocei, pl. ventriloce, ventrilag v. ventriloc.
ventru (fiz.) Punct al unui sistem de unde staţionare, în care amplitudinea vibraţiei este maximă, s.n., art. ven-trul, pl. vgntre.
venturimetru Instrument care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă de apă. s.n., art. ven-turimetrul, pl. venturimgtre.
ventuză 1. Organ asemănător cu un orificiu rotund, cu care unele animale (acvatice) se pot fixa pe diferite corpuri. 2. Pahar special care se aplică pe trupul unui bolnav pentru a provoca o uşoară congestie locală cu scop curativ. 3. Aparat asemănător cu un clopot, cu care se scoate aerul care împiedică circulaţia lichidului într-o conductă, s.f, g.-d. art. ventuzei, pl. ventuze. venusian,-ă (-si-an) (Presupus locuitor) de pe planeta Venus. adj., s.m. şi f, pl. venusigni,-e. venust,-ă (livr.) Care are o frumuseţe feminină volup-tuoasă. adj., pl. venuşti,-ste. veracitate (livr.) Veridicitate, s.f., g.-d. art. veracităţii, verandă 1. Galerie exterioară (acoperită), închisă cu geamuri, situată de-a lungul faţadei unei case. 2. Balcon sau terasă acoperită (adesea închisă), s.f, g.-d. art. verandei, pl. verande.
verant Lupă specială, folosită în studierea fotografiilor. s.n., pl. verante.
ve ras cap Aparat de fotografiat stereoscopic, cu plăci care se schimbă automat, s.n., pl. verascoape. veratrină Alcaloid toxic extras din rizomul de elebor. s.f, g.-d. art. veratrinei.
verb 1. Parte de vorbire flexibilă care denumeşte o acţiune sau o stare şi care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (livr., la sg.) Fel, mijloc de exprimare; cuvânt, limbaj, s.n., pl. verbe.
verbal,-ă 1. Care se transmite prin viu grai; care caracterizează vorbirea; oral. /Notă ~ = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. 2. Referitor la verb (1), care aparţine verbului (1). /Flexiune - = conjugare. adj., pl. verbali,-e.
verbalism
1310
verbalism Tendinţa de a folosi (prea) muite cuvinte în detrimentul ideilor, s.n.
verbaliza tr. A exprima în cuvinte o idee, o experienţă etc.; a formula cu voce tare ceea ce este interiorizat. vb. I, ind. prez. 3 verbalizează, verbalizare Acţiunea de a verbaliza. s.f., g.-d art. verbalizării, pl. verbalizări.
verbenacge (la pl.) Familie de plante dicotiledonate din care face parte verbina; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. verbenaceea, g.-d. art. verbenaceei, pl. verbenacge.
verberaţie (-ţi-e) Vibraţie a aerului, care produce sunetul. s.f., art. verberaţia, g.-d. art. verberaţiei, pl. verbe-raţii, ari. verberaţiile.
verbiaj (-bi-aj) (livr.) Abundenţă de cuvinte inutile; vorbărie, s.n.
verbigeraţie (-ţi-e) Simptom în unele boli mintale, care constă în repetarea aceleiaşi propoziţii; vorbărie. s.f, art. verbigeraţia, g.-d. art. verbigeraţiei. verbină Plantă erbacee decorativă, cu frunze dinţate şi cu flori albe, roşii, purpurii sau liliachii; vervenă. s.f, g.-d. art. verbinei, pl. verbine. verbes,-oasă (rar) Vorbăreţ, guraliv. adi.,pl. verboşi,-oase.
verbozitate (rar) Vorbărie, s.f, g.-d. art. verbozităţii, verdare v. virdare.
verde1 1. De culoarea frunzelor, a ierbii etc. /Zonă - -porţiune de teren pe care creşte iarba, //(fig.) (despre oameni) Palid. 2. (despre legume, fructe) Necopt, crud. //(despre lemne) Umed, neuscat. 3. (despre plante) Care nu s-a uscat; viu, plin de sevă. /(s.) A îndruga (la) verzi şi uscate = a spune minciuni, nimicuri. 4. (despre piej) Netăbăcit, neprelucrat, brut. 3. (fig., despre oameni) în putere, viguros, voinic; îndrăzneţ, curajos, //(şi adv.) Făţiş, sincer, deschis. /A spune ~ (in faţă) = a spune direct adevărul, fără menajamente, adj., pl. verzi. verde2 Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben şi albastru. IA i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor = a i se face rău (cuiva), a ameţi. De ~ = a) (despre cărţi de joc) de „pică”; b) (despre oameni, în limbajul ghicitorilor în cărţi) cu ochii verzi şi cu părul negru. s.n.
verde3 (pol., mai ales la pl.) Adept al mişcării ecolo-giste. s.m., pl. verzi, art. verzii, verdeaţa-zidurilor Nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe zidurile umede sau pe scoarţa copacilor, s.f. art., g.-d. art. verdeţii-zidurilor. verdeaţă 1. Culoarea verde a vegetaţiei, //(concr.) Mulţime de ierburi, de frunze, de plante verzi etc. 2. (la sg.) Frunze de mărar, de pătrunjel, de ţelină etc. folosite în alimentaţie; (la pl.) legume, zarzavaturi proaspete. s.f, g.-d. art. verdeţii, pl. (2) verdeţuri. vgrde-de-Paris Acetoarsenit de cupru, foarte toxic, folosit ca insecticid; soluţie preparată din această substanţă. s.n.
verdict 1. (jur., în unele state) Răspuns dat de juraţi în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia unui acuzat; (p. ext.) sentinţa unei curţi cu juraţi; (p. gener.) sentinţă judecătorească. 2. (fig.) Hotărâre, opinie definitivă, s.n., pl. verdicte.
verd ură 1. (înv.) Verdeaţă, vegetaţie. 2. Tapiţerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetaţie, s.f, g-d. art. verdurii, pl. verd uri.
veresie (pop., fam.) Credit. IPe ~ = pe credit; (p. ext.) gratis, s.f, g.-d. art. veresiei.
verfafQr (mar.) Scondru scos în afara vergii cu ajutorul unor brăţări, s.n., pl. verfafoare. vergă Bară (de lemn sau de metal), montată perpendicular pe catargul unei corăbii pentru susţinerea velelor. s.f, g.-d. art. vergii, pl. vergi.
vergea Băţ, nuia, vargă; bară îngustă şi flexibilă de metal sau de lemn, cu diverse întrebuinţări, //(spec.) Sucitor (1). //(spec.) Nuia folosită de magicieni, vrăjitori etc. în practicile lor. //(spec.) Fiecare dintre gratiile unei ferestre; fiecare dintre barele de lemn sau de metal care formează un gard sau un grilaj, //(spec.) Fiecare dintre beţişoarele care se aşază între firele urzelii, pentru a le separa, s.f, art. vergeaua, g.-d. art. vergglei, pl. vergele, art. vergelele.
verggl 1. Vergea mai groasă de care se leagă firele urzelii pe sulul unui război de ţesut. 2. Petrecere care se ţine la ţară în seara de Crăciun sau în ajunul Anului Nou, în timpul căreia se încearcă, prin mijloace magice, cu ajutorul unor beţişoare, să se afle viitorul celor prezenţi. s.n., pl. vergeluri.
vergela tr (reg.) A bate vergele pe pereţii unei construcţii (pentru a tencui apoi), vb. I, ind. prez. 3 verge-lează.
vergeluşă Diminutiv al lui vergea; vergeluţă. s.f, g.-d. art. vergeluşei, pl. vergeluşe.
vergeluţă Vergeluşă. s.f, g.-d. art. vergeluţei, pl. ver-geluţe.
verggnţă (fiz.) Mărime care caraterizează un sistem optic centrat, egală cu inversul distanţei focale, s.f, g.-d. art. vergenţei, pl. vergenţe.
vergetură (med., mai ales la pl.) Dungă (sau şir de dungi) de culoare violacee, apoi sidefie, rămasă pe abdomen sau pe fese în urma sarcinii, a slăbirii bruşte, a unor boli endocrine etc. s.f, g.-d. art. vergeturii, pl. ver-geturi.
vergin,-ă v. virgin. verginal,-ă v. virginal.
veric (pop., fam.) Diminutiv al lui văr, folosit ca termen de adresare, s.m., pl. verici.
veridic,-ă 1. Care este (sau pare) adevărat, real. 2. Care spune adevărul, adj., pl. veridici,-ce. veridicitate însuşirea a ceea ce este veridic; veracitate. s.f, g.-d. art. veridicităţii.
verif (în legătură cu feiul de a îndoi sau a croi stofa) in ~ = pe diagonală; oblic. s.n.
verifica tr. l.A controla ceva pentru a vedea dacă corespunde cerinţelor, adevărului, calităţii etc. 2. A controla activitatea cuiva. vb. I, ind. prez. 3 verifică. verificabil,-ă Care poate fi verificat, adj., pl. verificai bili,-e.
verificare Acţiunea de a verifica, s.f, g.-d. art, verificării, pl. verificări.
verificat,-ă Supus unei examinări, unui control, unei probe etc. //(despre oameni) Cu experienţă, încercat; (p. ext.) capabil, adj., pl. verificaţi,-te. verificator,-oare Persoană care verifică ceva (din punct de vedere tehnic, economic etc.). s.m., pl. verificatori; s.f, g.-d. art. verificatoarei, pl. verificatoare, verigar Arbust cu ramurile terminate cu câte un spin, cu flori de culoare galbenă-verzuie, cu fructe negre întrebuinţate în medicină pentru valorile lor purgative; paţachină (1). [var. verigariu s.m.] s.m., pl. verigari. verigariu v. verigar.
verigă 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanţ; za. 2. (fig.) Componentă intermediară, element de legătură. 3. Inel de metal sau de material plastic, având diferite întrebuinţări. //Belciug (de lacăt). 4. (pop.) Verighetă. 5. (reg.) Fiecare din segmentele inelare care alcătuiesc toracele albinei. 6. (reg.) Braţ de apă care înconjoară un ostrov. 7. ~ de rod = pereche formată dintr-o coardă de rod şi un cep, care se lasă la tăierea viţei-de-vie. s.f, g.-d. art. verigii, pl. verigi, verigea (pop.) Veriguţă; verighetă, s.f, art. verigeaua, g.-d. art. verigelei, pl. verigele, art. verigglele.
1311
versiune
verigei Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu flori de culoare galbenă-roşiatică, dispuse în ciorchini, s.m., pl. veriggi, art. verigeii.
verighetă Inel de metal (preţios), purtat de logodnici sau de soţi ca simbol al legăturii dintre ei. s.f., g.-d. art. verighetei, pl. verighete.
veriguţă Diminutiv al lui verigă; verigea. s.f, g.-d. art. veriguţei, pl. veriguţe.
vermă (mar.) Parâmă cu ochi cu rodanţă şi cârlig la un capăt, s.f, g.-d. art. vermei, pl. venne, verjsm Curent literar şi artistic apărut în Italia, la sfârşitul sec. al XIX-lea, care abordează teme realiste şi naturaliste legate de viaţa cotidiană şi de faptele oamenilor simpli, s.n.
verist,-ă (Adept) al verismului. adj* s.m. şi f, pl. ve-nşti,-ste.
verişcan,-ă (pop., fam., mai ales ca termen de adresare) Văr, verişor, s.m., pl. verişcani; s.f, g.-d. ari. verişcanei, pl. verişcane.
verişor,-oară Diminutiv al lui văr. s.m., pl. verişori; s.f, g.-d. art. verişoarei, pl. verişoare. verişoncă (fam., rar) Diminutiv al lui verişoară. s.f, g.-d. art. verişoricii.
veritabil,-ă 1. Adevărat, real, autentic. 2. Pur, curat, neamestecat cu nimic. Aur ~. adj., pl. veritabili,-e. veritate (rar) Adevăr, realitate, s.f., g.-d. art. verităţii, pl. verităţi.
vermelian1 (-li-an) (geol.) Ludian. s.n.
vermelian2,-ă (-li-an) Referitor la vermelian1 adj., pl.
vermelieni,-e.
vermial,-ă (-mi-al) Referitor la viermii de mătase, adj., pl. vermiali,-e.
vermicid1 Substanţă, preparat folosit la combaterea viermilor, s.n., pl. vermiride.
vermicid2,-ă Care serveşte la combaterea viermilor. adj., pl. vermicizi,-de.
vermicular,-ă (rar) Vermiform. adj., pl. vermiculari,-e. vermicullt Mineral galben-brun sau auriu, din familia micilor, care se deshidratează sub acţiunea căldurii, des-fâcându-se în foi cu aspect vermiform. s.n. vermiform,-ă Care are formă de vierme; vermicular. adj.,pl. vermifarmi,-e.
vermifug1 Medicament, substanţă care distruge viermii
intestinali, s.n., pl. vemiifuge.
vermifug2,-ă Care distruge viermii intestinali, adj., pl.
vermifugi,-ge.
vermillon (-mi-ion) Sulfură roşie de mercur sau de
antimoniu, utilizată la fabricarea culorii roşu-viu;
culoare astfel fabricată şi folosită în pictura de ulei. s.n.
verminaţie (-ţi-e) 1. (med.) Reproducere a viermilor în
organism. 2. Mulţime de viermi intestinali, s.f, art. ver-
minaţia,g.-d. art. verminaţiei.
vermina (livr., cu sens colectiv) 1. Insecte parazite
(purici, păduchi etc.). 2. (fig.) Indivizi de la periferia
societăţii, s.f, g.-d. art. verminei.
vermlnoză Boală datorată paraziţilor intestinali, s.f,
g.-d. art. verminozei, pl. verminoze.
vermis Zonă mediană a cerebelului situată între cele
două emisfere cerebrale, s.n.
vermorel Aparat portativ pentru stropit pomii, viţa-de-vie etc., cu soluţii împotriva paraziţilor, s.n., pl. vermorele. vermut Băutură alcoolică amăruie, preparată din vin în care s-au macerat diferite substanţe vegetale. //Sticlă sau pahar care conţine o astfel de băutură, s.n., pl. vermuturi, vermutiza tr. A pregăti vinul pentru a deveni vermut. vb. I, ind. prez. 3 vermutizează. vermutizare Acţiunea de a vermutiza. s.f, g.-d. art. vermutizării.
vernal,-ă (livr.) Referitor la primăvară, /(astron.) Punct ~ = punct de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc,
în care Soarele se află la echinocţiul de primăvară, adj., pl. vemali,-e.
vernaliza tr. A iaroviza. vb. I, ind. prez. 3 vemalizează. vernalizare (livr.) Acţiunea de a vernaliza; iarovizare. s.f, g.-d. art. vemalizării.
vernigr (-ni-er) Dispozitiv ataşat unor instrumente de măsură, pentru a putea citi fracţiuni ale unităţilor de măsură, s.n., pl. vemiere. vernil1 De culoare verde-deschis. adj. invar. vernil2 Culoarea verde-deschis. s.n vernis (is pron. i) 1. Soluţie obţinută din răşini şi diferiţi solvenţi, care se aplică pe obiecte pentru a le proteja sau pentru a le da lustru; (p. ext.) lac. I~ moale = tehnică a gravurii, prin care se obţine aspectul desenului în creion. 2. (fig.) Ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva; lustru; spoială, s.n. vernisa1 tr. A acoperi cu vernis un obiect, un tablou etc. vb. /, ind. prez. 3 vernisează.
vernisa2 tr. A inaugura o expoziţie (de pictură, de sculptură etc.). vb. /, ind. prez. 3 vernisează, vernisagiu v. vernisaj.
vernisaj 1- Faptul de a vernisa1. 2. Deschidere oficială a unei expoziţii de artă (în special de pictură), fvar. vernisagiu s.n.) s.n., pl. vernisaje, vernisare Vernisaj, s.f., g.-d. art. vernisării, pl. vernisări.
veronai Pulbere albă, inodoră, cu gust amărui folosită ca hipnotic, sedativ etc. s.n.
veros,-oasă (livr.) Necinstit, suspect; care face afaceri necinstite, adj., pl. veroşi,-oase. verosimil,-ă Care pare adevărat; plauzibil, posibil. adj.,pl. verosimili,-e. a
verosimilitate (rar) însuşire, faptul de a fi verosimil; verosimilitudine. s.f, g.-d. art. verosimilităţii, verosimilitudine (rar) Verosimilitate, s.f., g.-d. art. verosimilitudinii.
vers Cuvânt sau grup de cuvinte aşezate potrivit unor reguli de măsură, de cadenţă etc.; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii; (p. ext., la pl.) poezie, s.n., pl. versuri.
versant 1. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. 2. Fiecare dintre suprafeţele înclinate ale unui acoperiş, s.m., pl. versanţi. versat,-ă (despre oameni) Cu experienţă; priceput, experimentat, competent, adj., pl. versaţi,-te. versatil,-ă (despre oameni) Care îşi schimbă uşor părerile, atitudinea; schimbător, instabil, lipsit de fermitate. adj., pl. versafilij-e.
versatilitate (livr.) însuşirea de a fi versatil, s.f, g.-d. art. versatilităţii.
verset 1. Fiecare paragraf (de obicei numerotat şi cu sens de sine stătător) dintr-un text religios. 2. Diviziune a unui text literar de proză ritmată, s.n., pl. versete, versifica 1. tr. A transpune un text de proză, o temă etc. în versuri. 2. intr. (rar) A scrie, a face versuri, vb. I, ind. prez. 3 versifică.
versificare Acţiunea de a versifica, s.f, g.-d. art. versificării, pl. versificări.
versificator,-oare Persoană care face versuri sau care transpune un text în versuri, //(depr.) Poet minor, fără inspiraţie poetică, s.m., versificatQri; s.f, g.-d. art. versificatoarei, pl. versificatoare.
versificaţie (-ţi-e) Compunere a versurilor după anumite reguli (ritm, rimă etc.); arta de a face versuri. //(p. ext.) Poezie, s.f, art. versificaţia, g.-d. art. versificaţiei, pl. versificaţii, art. versificaţiile, versiune (-si-u-) 1. Traducere a unei opere literare sau ştiinţifice dintr-o limbă în alta. lîn ~ originală = care nu a fost tradus în altă limbă. 2. Fiecare dintre variantele unui text, ale unei traduceri. 3. Manieră personală de a
verslfbrism
1312
prerenta o întâmplare. 4. Manevră de schimbare a poziţiei latului în uter pentru a facilita naşterea, s.fi, g.-d. art. versiunii, pl. versiuni.
verslibrism (livr.) Tendinţa de a folosi versul liber în versificaţia modernă, s.n.
verslibrist,-ă I. adj. Compus din versuri libere. II. s.m. şi f. Poet modem care scrie versuri libere, adj., s.m. şi fi, pl. verslibrişti,-ste.
vgrso Faţa a doua a unei pagini scrise sau tipărite sau a unei hârtii; contrapagină; dosul paginii, s.n., art. vgrsoul, pl. vgrsouri.
versor (mat., fiz.) Vector al cărui modul este egal cu unitatea, s.m., pl. versori.
verstă Unitate de măsură pentru lungime folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1.067 km. s.fi, g.-d. art. verstei, pl. vgrste.
versui intr (înv.) A face versuri, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. versuigsc, imperf. 3 sg. versuia; conj. prez. 3 să versuiască.
versuitor (-su-i-) Poet. s.m., pl. versuitori. versurel (pop.) Diminutiv al lui vers. s.n.,pl. versurgle. vertebral,-ă Referitor la vertebre; format din vertebre. adj., pl. vertebrali,-e.A
vertebrat1 (la pl.) încrengătură de animale cu corpul prevăzut cu schelet osos sau cartilaginos intern, al cărui ax principal este coloana vertebrală; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. vertebrate. vertebrat2,-! (despre animale) Cu coloană vertebrală şi schelet osos (sau cartilaginos) intem. adj.,pl. vertebraţi,-te.
vertebră Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează coloana vertebrală la om şi la animalele vertebrate, s.fi, g.-d. art. vertgbrei, pl. vertgbre. vertex 1. (anat.) Punctul cel mai proeminent al unei formaţiuni anatomice. //Creştetul capului, sinciput.
2.	(met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. 3. (mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată, s.n.
vertical1 Semicerc al sferei cereşti care intersectează un plan format de verticala locului şi de un astru, s.n., pl. verticale.
vertical2,-ă Care este perpendicular pe un plan orizontal; care este orientat drept în sus; care are direcţia căderii corpurilor. IPlan ~ = a) (geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (astron.) plan care trece prin verticala locului. Dreaptă ~ = dreaptă care uneşte un punct de pe pământ cu zenitul respectiv, //(şi adv.) Care vine sau cade drept în jos (de la înălţime), adj., pi verticali,-e.
verticală Dreaptă care este perpendiculară pe un plan orizontal; direcţia acestei drepte. I~a locului - direcţie indicată de firul de plumb, când se află în echilibru într-un anumit loc. s.fi, g.-d. art. verticalei, pl. verticale, verticalitate 1. însuşirea de a fi vertical; poziţie verticală. 2. (fig.) Demnitate; onestitate, s.fi, g.-d. art. verticalităţii.
verticil Mod de dispunere a frunzelor, a florilor sau a ramurilor, în jurul unui singur punct de pe tulpină, s.n., pl. verticile.
verticilat,-ă Aşezat în formă de verticil. adj., pl. verti-cilaţi,-te.
verticiliQză (-li-o-) Faptul de a fi aşezat in formă de verticil. s.fi, g.-d. art. verticiliQzei. vertiginos,-oasă Care se petrece foarte repede, adj., pl. vertigin£>şi,-Oâse.
vertij (med.) Ameţeală, s.n., pl. vertijuri. verycă (med.) Excrescenţă papilară provocată de un virus; aluniţă, neg. s.fi, g.-d. art. verucei, pl. veruce. verucQS,-oasă 1. (med., despre oameni şi părţi ale corpului lor) Plin de aluniţe, de negi. 2. (bot , despre
plante şi părţi ale lor) Cu protuberanţe de forma unor negi. adj., pl. veruceşi,-oase.
vervă însufleţire manifestată prin cuvinte; bogăţie verbală; volubilitate. IA fi în ~ = a) a fi însufleţit, volubil; b) (despre artişti, sportivi etc.) a fi într-o formă foarte bună. s.fi, g.-d. art. vgrvei.
vervenă (bot.) Verbină, s.fi, g.-d. art. vervgnei, pl. ver-vgne.
verzal,-ă (despre litere, caractere tipografice) Capital, majuscul, adj., pl. verzali.-e.
verzală Literă majusculă, s.fi, g.-d. art. verzalei, pl. verzale.
verzătură v. verzitură.
verziş (rar) Verdeaţă, vegetaţie, frunziş, s.n.
verzişoară 1. Diminutiv al lui varză. 2. (iht.) Boiştean.
s.fi, g.-d. art. verzişoarei, pl. verzişoare.
verzişor1 (înv., arg.) Ostaş în uniformă de culoare
verde, aparţinând vechii cavalerii româneşti, s.m., pl.
verzişori.
verzişor2,-oare Diminutiv al lui verde, adj., pl. verziş£>ri,-oare.
verzitură (fam.) Fruct necopt, verde. [var. verzătură s.£] s.fi, g.-d. art. verziturii, pl. verzituri. verziu,-ie (pop.) Verzui, adj., pl. verzii, verzui,-ie Care bate în verde; verziu. adj., pl. verzui, vesel,-ă l. (despre fiinţe) Binedispus; voios, //(despre manifestările oamenilor) Care arată bună dispoziţie, voie bună. 2. Care provoacă bună dispoziţie, care înveseleşte.
3.	Care se face cu voioşie, cu veselie, adj., pl. veseli,-e. veselă Totalitatea vaselor folosite la masă. s.fi, g.-d. art. veselei.
veseli refl. şi tr. (pop.) A (se) înveseli, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. veselgsc, imperf. 3 sg. veselea; conj. prez. 3 să veselească.
veselie 1. Stare de bună dispoziţie, de voioşie. //Comportament care reflectă această stări. 2. (p. ext.) Petrecere veselă, s.fi, art. veselia, g.-d. art. veseliei, pi veselii, art. veseliile.
veselior,-oară (rar) Diminutiv al lui vesel. adj., pl. veseli£>ri,-oare. '
veseMre (pop.) înveselire. s.fi, g.-d. art. veselirii, pl. veseliri.	_
veselitor,-oare (pop.) înveselitor, adj., pl. veselitori,-oare.
veşmânt v. veşmânt.
vespasiană (-si-a-) (livr.) Closet public (pentru bărbaţi). s.fi, g.-d. art. vespasienei, pl. vespasiene. vesperal,-ă (livr.) De seară, al serii. adj.,pl. vesperali,-e.
vest Punct cardinal opus estului; apus; (p. ext.) regiune unde apune Soarele, s.n.
Vest Nume dat mai ales statelor din apusul Europei şi din America de Nord; Occident, Apus. s.prop.n. vestală 1. (la romani) Preoteasă care întreţinea focul sacru la templul zeiţei Vesta. 2. (livr.) Femeie virtuoasă. s.fi, g.-d. art. vestalei, pl. vestale.
Vestalii (la romani) Sărbătoare închinată zeiţei Vesta, s.prop.f. pl, art. Vestsliile.
vesta Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci şi fără guler, care acoperă corpul până la talie, s.f, g.-d. art. vgstei, pl. vgste.
veste 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoştinţa cuiva; informaţie, ştire. IA prinde de ~ = a afla ceva (la timp). Ada de ~ = a înştiinţa, a vesti, (pop., fam.) Ce (mai) ~? = cc noutăţi ai? ce (mai) e nou?
2.	Zvon, (p. ext.) renume, faimă. IA (!) se duce cuiva ~a sau a se duce ~a de ceva = a ajunge foarte cunoscut, renumit, vestit, s.f, g.-d. art. vgştii, pl. veşti, vesteji v. veşteji, vestejire v. veşteji re.
1313
veziculă
vestejit,-ă v. veştejit.
vest-germgn,-ă (Locuitor) din vestul Germaniei, adj., s.m. şi f., pl. vest-germani.-e.
vesti 1 ■ tr. A aduce o veste; a anunţa, a înştiinţa, a informa. //A prevesti. 2. refl. A-şi face cunoscută, simţită prezenţa. 3. refl. (înv.) A deveni vestit, faimos. 4. tr. A socoti pe cineva drept...; a aprecia, vb. IV, ind prez. 1 sg. şi 3 pl. vestesc, imperf. 3 sg. vestea; conj. prez. 3 să vestească.
vestiar (-ti-ar) 1. Garderobă (într-o clădire publică).
2.	încăpere într-o întreprindere, într-un spital etc., unde se lasă hainele şi se îmbracă echipamente speciale.
3.	încăpere situată la intrarea într-o locuinţă, unde se lasă pălăriile, paltoanele etc. s.n., pl. vestiare. vestibul1 Antreu, hol. s.n., pl. vestibuluri. vestibul2 (anat.) Prima cavitate a urechii interne, s.n., pl. vestibule.
vestibular,-ă (anat.) De vestibul2, adf., pl. vestibulari,-e.
vestic,-ă De la sau dinspre vest; occidental, adj., pl. vestici,-ce.
vestigiu Urmă, rămăşiţă a ceva vechi; relicvă, s.n., art. vestigiul, pl. vestigii, art. vestigiile, vestimentar,-ă Referitor la veşminte, adj., pl. vestimentari,-e.
vestimentaţie (-ţi-e) îmbrăcăminte, s.f, art. vestimentaţia, g.-d. art. vestimentaţiei, vestire 1. Acţiunea de a vesti; comunicare, înştiinţare; anunţ, veste, ştire. 2. Indiciu, indicaţie, semn. s.f, g.-d. art. vestirii, pl. vestiri.
vestit,-! Cu renume; faimos, renumit, celebru, adj., pl. vestiţi,-te.
vestitor,-ogre I. adj. Care vesteşte; care prevesteşte. II. s.m. şi f. Persoană care aduce veşti, care prezice; (pop.) cel care face anunţurile la nuntă, adj., s.m. şi f, pl. vestitori,-oare. vestmânt v. veşmânt, vestfin Haină (de uniformă), s.n., pl. vestoane. vgşcă 1. Cercul de lemn sau de metal al sitei sau al ciurului. //Cerc din coajă de copac pus în jurul pietrelor de moară şi al râşniţelor pentru a împiedica risipirea făinii.
2.	(reg.) Tipar în formă de cerc în care se presează caşul. s.f, g.-d. art. veştii, pl. veşti.
veşmânt 1. Nume generic pentru orice obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. 2. (la pl.) Odăjdii. 3. (fig.) Aspect exterior, înfăţişare, [var. veştmânt, vestmânt, veşmânt s./j.] s.n., pl. veşminte.
vgşnic,-ă 1. Care există dintotdeauna şi care va exista întotdeauna; etem. 2. (exagerând) Care pare că nu se mai termină, //(adv.) Mereu, întruna, necontenit, [var. (înv., pop.) vecinic,-ă adj.] adj., pl. veşnici,-ce. veşnicie 1. Durată care nu are nici început şi nici sfârşit; eternitate; vecie. IPe (sau pentru) ~ = pentru totdeauna. 2. (exagerând) Perioadă de timp foarte lungă.
3.	Durată nelimitată în viitor, [var. (înv., pop.) vecinide s.f.] s.f, art. veşnicia, g.-d. art. veşniciei, pl. veşnicii, art. veşniciile.
veşted,-ă 1. (despre plante) Care şi-a pierdut prospeţimea; ofilit, //(despre locuri) Pe care vegetaţia şi-a pierdut prospeţimea. 2. (fig.) Lipsit de farmec. 3. (fig., despre oameni) Lipsit de vigoare; ofilit. 4. (despre culori) Fără strălucire; palid, adj., pl. vgştezi,-de. veşteji 1. tr. şi refl. A deveni sau a face să devină veşted, a (se) ofili. 2. refl. şi intr. (fig., despre oameni) A-şi pierde vigoarea; (p. ext.) a îmbătrâni. 3. tr. (fig.) A stigmatiza, a înfiera, a dezaproba. HA dezonora, a compromite, [var. vesteji, veştezi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. veştejesc, imperf. 3 sg. veştejea; conj. prez. 3 să veştejească.
veştejjre Faptul de a (se) veşteji, [var. vestejire s./T) s.f, g.-d. art. veştejiră, pl. veştejiri. veştezi v. veşteji, veştmânt v. veşmânt.
veteran,-ă I. s.m. 1. Soldat roman lăsat la vatră, care se bucura de anumite privilegii. 2. Militar (activ sau în retragere) cu un stagiu îndelungat de serviciu. //Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau la mai multe războaie. II. s.m. şi f. (fig.) Persoană (în vârstă) care a activat mult timp într-o instituţie sau într-un domeniu de activitate, s.m., pl. veterani; s.f, g.-d. art. veteranei, pl. veterane.
veterinar,-ă I. adj. Referitor la prevenirea şi vindecarea bolilor animalelor (domestice). /Medicină ~ = ştiinţă care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei animalelor (domestice). II. adj., s.m. (Medic, agent) care practică medicina veterinară (1), adj., s.m,, pl veterinari,-e.
vgto 1. Drept legal conferit unei autorităţi de a se opune unei rezoluţii, unei legi votate, etc.; formulă prin care se exercită acest drept. 2. (fig., livr.) Opoziţie la o decizie, la o hotărâre, s.n., art. vstoul, pl. vetouri. vgtrelă/vetrilă (înv., pop.) Pânză la corabie; (p. ext.) corabie, s.f, g.-d. art. vetrelei/vetrilei, pl. vfitrele/vstrile. vetrice 1. Plantă erbacee aromatică, din familia com-pozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii.
2.	(entom., reg.) Efemeră, s.f., g.-d. art. vetiicei, pl. vetiice. vetrişoară Diminutiv al lui vatră; vetriţă. s.f, g.-d. art. vetrişoarei, pl. vetrişoare.
vetrjţă Vetrişoară. s.f., g.-d. art. vetriţei, pl. vetriţe. vetust,-ă învechit; demodat; uzat; arhaic, adj., pl. vetuşti.-ste.
vetusţâte (livr.) Bătrâneţe, vechime. //Stare de uzură survenita în urma trecerii timpului, s.f, g.-d. art. vetustăţii.
vetusţeţe Vetustate. s.f., g.-d. art. vetustgţei. veveriţă 1. Mamifer rozător de talie mică, cu blana roşcată sau neagră, cu coada lungă şi stufoasă, care trăieşte prin arbori. 2. Epitet pentru o fată vioaie, zglobie. s.f, g.-d. art. veveriţei, pi. veveriţe, vexe tr. A jigni, a ofensa; a răni în amorul propriu; (p. ext.) a contraria, vb. I, ind. prez. 3 vexează, vexant,-ă (livr.) Vexatoriu, adj., pl. vexanţi,-te. vexatoriu,-ie (livr.) Care vexează; jignitor, contrariant. adj., pl. vexatorii.
vexaţiune (-ţi-u-)/vexaţie (-ţi-e) (livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă care jigneşte, care contrariază, s.f., g.-d. art. vexaţijinii/vexaţiei, pl. vexaţiuni/vexaţii. vexN (bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. s.n., pl. vexüe/vexüuri. vezeteu v. vizitiii.
vezical,-ă Al vezicii, de vezică, adj., pl. vezicali,-e. vezicant,-ă Care provoacă vezicule (2); vezicator. adj., pl. vezicanţi,-te.
vezicât,*ă Cu băşici; băşicat, adj., pl. vezicaţi,-te. vezicator1 Substanţă iritantă care se aplică pe piele în scop terapeutic, pentru a provoca apariţia unor vezicule cu conţinut seros. s.n., pl. vezicatoare. vezicator2,-oare Vezicant. adf., pl. vezicatQri,-oare. vezicaţie (-ţi-e) Acţiunea unui vezicant. s.f, art. vezi-caţia, g.-d. art. vezicaţiei, pl. vezicaţii, art. vezicaţiile. vezica 1. Organ cavitar care acumulează (temporar) unele produse de secreţie sau de excreţie pe care le evacuează apoi prin contracţia fibrelor musculare din structura sa. ~ urinară. 2. ~ înotătoare = organ plin cu gaze, care permite ridicarea şi coborârea peştelui şi îi asigură echilibrul, s.f, g.-d. art. vezicii, pl. vezici. vezicular,-ă în formă de veziculă, adj., pl. veziculari,-e. veziculă 1. Formaţiune anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplineşte diferite funcţii orga-
veziculos
1314
nice. /- biliară = veziculă care colectează secreţia bilei, pe care o evacuează apoi în duoden; colecist. 2. Nume dat unor mici umflături cu conţinut seros care se ivesc pe piele în diferite boli. s.f, g.-d. art. veziculei, pl. vezicule, veziculos,-oasă Cu vezicule (2). adj., pl. veziculoşi,-oase.
vezuvian (-vi-an) Silicat natural hidrát de aluminiu şi de calciu, s.n.
vja1 (indică itinerariul, ruta) Prin, pe drumul, prep. via2 intr. (înv.) 1. A trăi, a vieţui; a exista. 2. (despre sentimente, atitudini, gesturi etc.) A dăinui, a dura. vb. I, ind. prez. 3 viază; conj. prez. 3 să vieze; ger. viind, viabil,-ă (vi-a-) Capabil să se menţină, să se dezvolte, să dureze, adj., pl. viabili,-e.
viabilitate (vi-a-) Calitatea de a fi viabil, s.f, g.-d. art. viabilităţii.
viaduct (vi-a-) Pod metalic, de beton sau de piatră, construit peste o vale adâncă sau peste o cale de comunicaţie pentru a permite continuitatea altei căi de comunicaţie. s.n., pl. viaducte.
viager,-ă (vi-a-) (despre drepturi, pensii) Care durează toată viaţa, dar care nu este transmisibil urmaşilor, [var. viajer,-ă adj.] adj., pl. viageri,-e. viajşr,-ă v. viager.
viaţă 1. Faptul de a fi viu, de a vieţui; sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice etc. care caracterizează organismele. IDe ~ = sociabil, vesel; căruia îi place să petreacă. Pe ~ şi pe moarte = cu înverşunare, din toate puterile; riscându-şi viaţa. 2. (fig.) Vitalitate, energie. Plin de ~ sau cu ~. Fără (pic de) - = fâră vlagă, fâră vigoare. Cu preţul vieţii = cu orice risc. Cu~ = a) în mod vioi; viu, avântat; b) teafăr, viu. Afiîn~ = a trăi. A trece (sau a se trece) din ~ = a muri. A aduce (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi recapete cunoştinţa, sănătatea. A ft între ~ şi moarte = a fi în pericol să moară. A-şi pune ~a în primejdie (sau la mijloc) = a risca foarte mult pentru a face ceva. A mântui (cuiva) ~a = a scăpa (pe cineva) de un mare pericol, a salva de la moarte. A lua (sau a căpăta) ~ = a se naşte, a lua fiinţă; a se produce. //Existenţă umană de la naştere până la moarte. /Când ţi-e ~a mai dragă = când nici nu te gândeşti, când nici nu te aştepţi, //(fig.) Obiect al interesului, al iubirii cuiva.
3.	Totalitatea fenomenelor biologice (creştere, metabolism, reproducere etc.) pe care le prezintă organismele animale sau vegetale. 4. (fig.) Vietate, fiinţă; (spec.) om.
5.	(relig.) ~a de apoi (sau de veci) = existenţă de dincolo de moarte. 6. Fel, mod în care se desfaşoară existenţa unei persoane sau a unei colectivităţi. //Totalitatea acţiunilor săvârşite de o persoană în timpul existenţei sale. Necesarul existenţei zilnice a cuiva; trai (zilnic). 7. Timp scurs între naşterea şi moartea cuiva. /Din ~ = din timpul cât a trăit cineva. Pe ~ = pentru tot timpul cât trăieşte cineva. In ~a mea (sau ta, lui etc.) = (în construcţii negative) niciodată. 0~de om = vreme foarte îndelungată.
8.	Scriere biografică. 9. Existenţa unor lucruri susceptibile de a se schimba în timp. ~a materiei, s.f., g.-d. art. vieţii, pl. vieţi.
vibice Pete ale pielii; hematoame superficiale, vânătăi. s.f. pl.
vibra intr. 1. (despre corpuri sau medii) A avea vibraţii, a oscila; a tremura, a trepida; (p. ext.) a produce sunete.
2.	(despre sunete) A răsuna, //(despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare; a exprima o emoţie putenică.
3.	(fig.) A pâlpâi. 3. (fig.) A se emoţiona, a fi mişcat. vb. 1, ind. prez. 3 vibrează.
vibrafon Instrument muzical de percuţie asemănător cu xilofonul, care produce sunete prin lovirea unor lame metalice de lungimi diferite, s.n., pl. vibrafoane. vibrant,-ă 1. Care vibrează; vibrator; (p. ext.) care produce sunete. 2. (fig.) Impresionant, patetic, adj., pl. vibranţi,-te.
vibrantă Consoană lichidă care se produce prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea alveolelor incisivilor superiori, s.f, g.-d. art. vibrantei, pl. vibrante, vibrare 1. Acţiunea de a vibra. 2. Operaţie de îndesare, de tasare a materialelor de construcţie granulare; vibraţie, s.f., g.-d. art. vibririi, pl. vibrări, vibratil,-ă Care vibrează sau care poate vibra, adj., pl. vibratili,-e.
vibrato (it., muz.) Bucată (sau parte dintr-o bucată muzicală) executată cu vibraţii. /- muzical = modulaţie a vocii umane (de frecvenţă, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvenţă, s.n.
vibrator1 1. Aparat care produce oscilaţii, //(mecanice, electromagnetice etc.) Dispozitiv care transformă curentul electric continuu în curent alternativ monofazat; întrerupător electromagnetic, automat, care produce oscilaţii slabe de înaltă frecvenţă; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui elec-tromagnet, folosită la soneriile electrice. //Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Maşină care compactează, prin vibraţii, materialele de construcţie granulare. s.n., pl. vibratoare.
vibrator2,-oare Care vibrează, care produce vibraţii; vibrant, adj., pl. vibratori,-oare. vibraţie (-ţi-e) 1. Mişcare oscilatorie periodică, cu frecvenţă relativ înaltă, produsă de un corp sau de particulele unui mediu; faţă de o poziţie de echilibru; oscilaţie. 2. Vibrare (2). 3. (fig.) Emoţie puternică, înfiorare. [var. vibraţiune j/] s.f., art. vibraţia, g.-d. ari. vibraţiei, pl. vibraţii, art. vibraţiile, vibraţiune v. vibraţie.
vibrion (-bri-on) Bacterie în formă de virgulă, s.m., pl. vibrioni.
vibrioză (-bri-o-) (med.) Boală infecţioasă a taurinelor şi a ovinelor provocată de vibrioni. s.f., g.-d. art. vibri-azei.
vibnsă 1. (anat.) Părul din nările omului. 2. Mustăţi (la unele mamifere), s.f., g.-d. art. vibrisei, vibroforeză Instalaţie de foraj care acţionează prin vibraţie, s.f., g.-d. art. vibroforezei, pl. vibroforeze. vibrograf Instrument care măsoară valorile unor vibraţii, s.n., pl. vibrografe.
vibrolaminare (constr.) Confecţionare a panourilor de beton armat cu ajutorul unei instalaţii care concomitent laminează şi vibrează betonul, s.f, g.-d. art. vibrola-minării, pl. vibrolaminări.
vibromasaj Masaj pe bază de vibraţii electrice, s.n., pl. vibromasaje.
vibrometru (fiz.) Instrument de măsurare a vitezei sau acceleraţiei vibratorii a unui corp. s.n., art. vibrometrul, pl. vibrometre.
vibronetezire Netezire produsă cu ajutorul vibraţiilor. s.f, g.-d. art. vibronetezirii.
vibroscop (fiz.) Instrument folosit la măsurarea simultană a amplitudinii, frecvenţei şi a fazei vibraţiilor, s.n., pl. vibroscoape.
vibroterapie (med.) Seismoterapie. s.f., art. vibrote-rapia, g.-d. art. vibroterapiei.
vicar Locţiitor al unui demnitar bisericesc de rang mai înalt (episcop, mitropolit etc.). Episcop s.m., pl. vicari. vicariant,-ă (-ri-ant) (anat., despre organe) Care poate compensa insuficienţa altui organ, adj., pl. vicarianţi,-te. vicariat (-ri-at) 1. Demnitatea, funcţia de vicar; perioada de timp în care un vicar exercită această funcţie.
2.	Zona de autoritate a vicarului. 3. Reşedinţa vicarului. s.n., pl. vicariate.
vice- Element de compunere care înseamnă „adjunct”, „subordonat imediat”.
viceamiral (-ce-a-) Grad în marina militară, inferior amiralului şi superior contraamiralului, corespunzător
1315
videocasetă
celui de general de divizie din armata terestră; persoană care are acest grad. s.m., pl. viceamirali, viceamiralitate (-ce-a-) Calitatea, funcţia de viceamiral. s.f., g.-d. art. viceamiralităţii. vicecampion,-oană (-pi-on) Persoană, echipă, clasată pe locul al doilea într-un campionat, s.m., pl. vicecampi-oni; s.f, g.-d. art. vicecampioanei, pl. vicecampioane. vicecancelar Locţiitor al unui cancelar; funcţia deţinută de această persoană, s.m., pl. vicecancelari, vicecgmite (în Evul Mediu, în Transilvania) Funcţionar subordonat comitelui, s.m., pl. vicecemiţi. viceconsul Diplomat care înlocuieşte pe consul când acesta lipseşte sau persoană care îndeplineşte funcţia de consul într-un oraş unde nu există consulat, s.m., pl. viceconsuli.
viceconsulat 1. Funcţie de viceconsul. 2. Reşedinţa viceconsulului, s.n., pl. (2) viceconsulate. viceguvernator Locţiitor al unui guvernator; funcţie deţinută de această persoană, s.m., pl. viceguvernatori, vicepreşedinte,-! Persoană care ţine locul unui preşedinte când acesta lipseşte; funcţie deţinută de această persoană, s.m., pl. vicepreşedinţi; s.f, g.-d. art. vicepreşedintei, pl. vicepreşedinte, viceprim-ministru Persoană care ţine locul prim-ministrului când acesta lipseşte; funcţie deţinută de această persoană, s.m., art. viceprim-ministrul, pl. vice-prim-miniştri, art. viceprim-miniştrii. vicerege Persoană" care guvernează o colonie sau o provincie (care depinde de un alt stat) în numele unui rege; funcţie deţinută de această persoană, s.m., pl. viceregi.
viceversa Invers; reciproc, adv.
vicia (-ci-a) 1. fr. A altera puritatea aerului. 2. tr. şi refl.
(fig.) A (se) corupe, a (se) strica. 3. tr. (jur.) A face ca o
clauză, un act etc. să fie defectuoase, nule. vb. I, înd.
prez. 3 viciază, / pl. viciem; ger. viciind.
viciabil,-ă (-ci-a-) Care se poate vicia. adj.. pl. vicia-
bili,-e.
viciere (-ci-e-) Acţiunea de a (se) vicia; stricare, alterare. s.f, ş.-d. art. vicierii, pl. vicieri. vicinâl,-a (despre căi de comunicaţie) Care leagă două localităţi rurale învecinate, adj., pl. vicinali,-e. vicios,-oasă (-ci-os) 1. Cu defecte de construcţie, de funcţionare etc.; defectuos. 2. (fig., şi s.) Cu vicii morale; corupt; destrăbălat, depravat. 2. (jur., despre acte, dispoziţii etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [var. (înv.) viţios,-oasă adj.] adj., pl. vicioşi,-oase. vicisitudine împrejurare nefavorabilă, dificilă; (p. ext.) suferinţă, necaz, s.f., g.-d. art. vicisitudinii, pl. vicisitudini.
viciu 1. Defect, deficienţă de construcţie, de funcţionare etc. /~ de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. 2. (fig.) Pornire nestăpânită spre rău; patimă, apucătură rea; dezmăţ. 3. (jur.) Greşeală în redactarea unui act, a unei clauze juridice etc., ceea ce duce la anularea valorii lor. ~ de procedură [var. (înv.) viţiu s.n.] s.n., art. viciul, pl. vicii, art. viciile.
viclean,-ă (şi s.) 1. Care se poartă sau vorbeşte fară sinceritate; ipocrit, făţarnic, prefăcut. 2. Isteţ, şmecher, şiret. 3. (pop.) Rău, hain, neîndurător. 4. (înv.) Care îşi calcă cuvântul sau credinţa; trădător; necredincios, //(rar) Care nu crede în învăţăturile religiei creştine; păgân, //(s.m.) Duh necurat, drac. adj., pl. vicleni,-e. vicleim Veche dramă populară de origine creştină, înfăţişând naşterea lui Isus, jucată la ţară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumaţi; irozii, s.n., pl. vicleimuri.
vicleni 1. intr. şi tr. (înv., pop.) A unelti împotriva cuiva; a se purta ca un viclean. 2. tr. (înv.) A înşela, a trăda.
//(reg.) A iscodi, a ispiti, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. viclengsc, imperf. 3 sg. viclenea; conj. prez. 3 să viclenească. A
viclenie 1. însuşirea de a fi viclean; făţărnicie, perfidie, ipocrizie. //Faptă, purtare de om viclean. 2. Şmecherie, şiretlic; stratagemă, s.f, art. viclenia, g.-d. art. vicleniei, pl. viclenii, art. vicleniile, vicleşug Viclenie; şiretlic, s.n., pl. vicleşuguri, viconte Titlu de nobleţe ereditar, inferior contelui şi superior baronului; persoană care are acest titlu, s.m., pl. viconţi.
vicontesă Soţie sau fiică de viconte. s.f, g.-d. art. vicontgsei, pl. vicontese.
victimă 1. Persoană care suferă de pe urma unei nenorociri, a unei catastrofe etc. 2. Persoană care suportă pe nedrept viclenia, ura etc. cuiva, fizic sau moral. 3. (în Antichitate) Om sau animal sacrificat unei divinităţi, s.f, g.-d. art. victimei, pl. victime.
victimiza tr. A transforma (pe cineva) în victimă, vb. I, ind. prez. 3 victimizează.
victimizare Transformare în victimă, s.f, g.-d. art. vic-timizării.
victorian,-ă (-ri-an) Referitor la epoca istoriei engleze corespunzătoare domniei reginei Victoria. Roman ~ adj., pl. victorigni,-e.
victorie (-ri-e) 1. Succes repurtat asupra inamicului într-o luptă, într-un război, într-o revoluţie; biruinţă.
2.	Reuşită, obţinută într-o competiţie sportivă, la un concurs, la un examen etc.; succes obţinut asupra unui adversar, a unui rival. 3. Supremaţie a unei idei, a unui principiu etc. asupra altora opuse. 4. Rezultat remarcabil obţinut într-o activitate, s.f, art. victoria, g.-d. art. vic-tsriei, pl. victsrii, art. victoriile.
victorios,-oasă (-ri-os) 1. Care a obţinut o victorie; învingător, triumfător. 2. Care exprimă mândria succesului obţinut. Aer ~. adj., pl. victorioşi,-oase. _ vid1 1. Spaţiu gol, lipsit de materie; vacuum, lîn ~ = a) în gol; b) cu privirea fixă, fară ţintă; c) fără rezultat, zadarnic. 2. Absenţă provocată de o pierdere ireparabilă.
3.	(fig.) Caracterul a ceea ce este inutil, zadarnic. s.n.,pl. viduri.
vid2,-ă 1. (despre un spaţiu) Care nu conţine nimic; gol;
2.	(despre locuri, aşezări) Nepopulat, pustiu. 3. (fig.) Lipsit de sentimente, de idei, de gânduri, adj., pl. vizi, vide. vida tr. (fiz.) A face vid într-un spaţiu închis, vb. I, ind. prez. 3 videază.
vidanja tr. A curăţa, a goli haznalele, gurile de scurgere etc. vb. I, ind. prez. 3 vidanjează; conj. prez. 3 să vidanjeze.
vidanjare Acţiunea de a vidanja, s.f, g.-d. art. vidan-jării, pl. vidanjări.
vidanjă Maşină specială folosită la vidanjare. s.f, g-d. art. vidanjei, pl. vidanje.
vidanjor Muncitor care vidanjează, s.m., pl. vidanjări. vidare Acţiunea de a vida. s.f., g.-d. art. vidării, pl. vidări.
video1- (-de-o) Element de compunere care înseamnă „imagine”.
video2 (-de-o) Care se referă la sistemele de transmitere şi de înregistrare a imaginii, adj. invar. video3 (-de-o) Aparat pentru înregistrarea şi redarea videocasetelor. s.n., art. videóul, pl. videouri. videocameră (-de-o-) Cameră pentru înregistrări video, s.f, g.-d. art. videocamerei, pl. videocgmere. videocaptor (-de-o-) (în sintagma) Tub ~ = tub electronic de televiziune care traduce imaginile în semnale electrice, s.n., pl. videocaptoare. videocasetă (-de-o-) Caseta care conţine banda magnetică pe care se pot înregistra imagini şi sunete. s.jC, g.-d. art. videocasgtei, pl. videocasgte.
videoclip
1316
videoclip (-de-o-) Clip video2, s.n., pl. videoclipuri. videoconferjnţă (-de-o-) Conferinţă prin videotelefon. s.f., g.-d. art. videoconferinţei, pl. videoconferinţe. videodisc (-de-o-) Disc care permite vizionarea unui program (imagine şi sunet) preînregistrat pe ecranul unui televizor obişnuit, s.n., pl. videodiscuri. videofsn (-de-o-) Videotelefon, s.n., pl. videofoane. videoffinic,-ă (-de-o-) Referitor la videofon. adj., pl. videof2nici,-ce.
videofonje (-de-o-) Tehnica înregistrării simultane a imaginii şi a sunetului cu ajutorul unei camere de televiziune şi a redării ei pe un ecran de televiziune, s.f., g.-d. art. videofoniei.
videofrecvgnţă (-de-o-) Fiecare dintre frecvenţele cuprinse în spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune, s.f., g.-d. art. videofrecvenţei, pl. video-frecvgnţe.
videomagngtic,-ă (-de-o-) Referitor la înregistrarea imaginii pe bandă magnetică, adj., pl. videomagnóid,-ce. videomagnetoffin (-de-o-) Aparat pentru înregistrarea şi redarea imaginilor şi a sunetelor înregistrate pe bandă magnetică, s.n., pl. videomagnetofoane. videoplayer (-de-o-ple-iăr) Aparat de redare a video-casetelor. s.n., pl. videoplayere. videotgcă (-ae-o-) 1. Colecţie de filme video. 2. Sală în care se păstrează şi se vizionează videocasete.
3.	Mobilă în care se păstrează videocasetele. s.f, g.-d. art. videotgcii, pl. videotgci. videotelefşn (-de-o-) Sistem de telefonie care permite interlocutorilor să se vadă în timpul convorbirii; videofon. s.n., pl. videotelefoane. vldeotgxt (-de-o-) Teletext, s.n., pl. videotgxte. vidicfin Tub analizor de imagine, folosit în captarea imaginii pentru televiziune acolo unde există iluminări puternice, s.n., pl. vidicoane. vid mă (reg.) 1. Nălucă, arătare, stafie, fantomă.
2.	Vrăjitoare. /~a-pădurii = muma-pădurii. s.f, g.-d. art. vidmei, pl. vidme.
vidră Mamifer carnivor, cu blana deasă, de culoare cas-tanie-roşcată, care trăieşte pe malul apelor; lutră. //Blana prelucrată a acestui animal; lutru, s.f, g.-d. art. vidrei, pl. vidre.
viduitgte (-du-i-) (jur.) Văduvie. /Termen de - =
perioadă în care o persoană văduvă nu are voie să se
recăsătorească, s.f, g.-d. art. viduităţii.
vie 1. Plantaţie de viţă-de-vie. 2. Viţă-de-vie. s.f, art.
via, g.-d. art. viei, pl. vii, art. viile.
viglă (vi-e-) Vechi instrument muzical cu coarde,
acţionat de o manivelă, folosit de trubaduri, s.f, g.-d. art.
viglei, pl. vigle.
viengz.-ă (vi-e-) (Locuitor) din Viena. adj., s.m. şi f., pl. viengzi,-e.
vigr1 (rar) Viticultor, podgorean. //îngrijitor, paznic la vie. s.m., pl. vigri.
vier2 1. Porc necastrat. 2. Mistreţ mascul, s.m., pl vieri, vieregsă (vi-e-) Soţia vierului’; îngrijitoare, paznică de vie2, s.f, g.-d. art. vieresei, pl. viergse. vierit (vi-e-) (rar) Ocupaţia, meseria vierului1; viticultură. s.n.
viermar (rar) Viermărie. s.n., pl. viermare. viermănar Insectă cu capul galben, care se hrăneşte cu resturi animale sau vegetale intrate în putrefacţie, s.m., pl. viermănari.
viermănos,-oasă (mai ales despre fructe) Cu viermi, mâncat de viermi, adj., pl. viermănQşi,-ogse. viermănoşa refl. (mai ales despre fructe) A se umple sau a fi plin de viermi, vb. I, ind. prez. 3 se viermă-noşează; ger. viermănoşându-se. viermăraie Viermărie. s.f, art. vicrmăraia, g.-d. art. viermăraiei.
viermărie Mulţime de viermi; viermăraie, viermar, viermăt. s.f, art. viermăria, g.-d. art. viermăriei, pl. vier-mărji, art. viermăriile.
vigrmăt (reg.) 1. Viermărie. 2. (fig.) Mulţime de oameni care se deplasează într-o zonă restrânsă; forfo-teală. s.n.
vigrme 1. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale şi alungit, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante şi animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. I~ de mătase = larvă a unor fluturi care produc gogoşile de mătase şi care se hrănesc cu frunze de dud sau de stejar. A avea ~i (ineadormiţi) = a nu-şi găsi locul, a fi neastâmpărat. A avea (sau a-l roade pe cineva) un ~ la inimă = a fi chinuit de griji. A trăi ca ~le în hrean (sau în rădăcina hrea-nului) = a duce (cu resemnare) o viaţă grea. A-l mânca (pe cineva) -ii de viu = a fi foarte leneş şi murdar.
2.	Epitet depreciativ pentru un om fără valoare, lipsit de caracter, s.m., pl. viermi.
viermişar Viermuşor. s.m., pl. viermişari. vlermui intr. A se mişca în număr mare; a forfoti, a mişuna, vb. IV, ind. prez. 3 sg. viermuigşte, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască. viermuişlă Viermuire. s.f, g.-d. art. viermuielii, pl. viermuigli.
viermuire Faptul de a viermui; viermuială. s.f, g.-d.
art. viermuirii, pl. viermuiri.
viermulgţ Viermuşor. s.m., pl. viermulgţi.
viermuş (rar) Viermuşor. s.m., pl- viermuşi,
viermuşer Diminutiv al lui vierme; viermişor, vier-
muleţ, viermuş. s.m., pl viermuşari.
viers (pop.) 1. Melodie, cântec. 2. Voce, glas. s.n., pl.
vigrsuri.
viersul tr. (pop.) A cânta. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. viersuigsc, imperf. 3 sg. viersuia; conj. prez. 3 să vier-suiască.
viersujre Acţiunea de a viersui. s.f, g.-d. art. viersuirii, pl. viersuiri.
viespgr1 1. (omit.) Albinărel, furnicar. 2. (entom.) Gărgăun. s.m., pl. viespari.
viespar2 1. Cuib de viespi. 2. (fig.) Loc primejdios.
3.	(fig.) Mulţime de fiinţe care mişună, s.n., pl. viespare, viespariţă 1. Viespar1. 2. (omit.) Albinărel. s.f, g.-d. art. viespariţei, pl. viespariţe.
viespărie Mulţime de viespi; viespar1 (1). s.f, art. viespăria, g.-d. art. viespăriei, pl. viespării, art. viespăriile. vigspe 1. Nume dat unor insecte asemănătoare cu albina, care au în partea posterioară a corpului un ac şi o pungă de venin. 2. (fig.) Femeie rea. s.f, g.-d. art. viespii, pl. viespi.
viespoi 1. Augmentativ al lui viespe. 2. Specie de viespe mare, cu pântecele roşu, lungă de 2-4 cm. s.m., pl. viespöi, art. viespQii.
vietate (vi-e-) Fiinţă, vieţuitoare, s.f, g.-d. art. vietăţii, pl. vietgţi.
vietnamez,-ă (vi-et-) (Locuitor) din Vietnam, adj., s.m. şi fi, pl. vietnamezi,-e.
vietnamgză (vi-et-) Limba vorbită de vietnamezi, s.fi, g.-d. art. vietnamezei.
vieţui intr. (înv., pop.) 1. A fi în viaţă; a exista, a trăi. 2. A-şi procura mijloacele necesare traiului. 3. A convieţui. 4. A trăi într-un anumit loc, într-un anumit fel. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vieţuiesc, imperf. 3 sg. vieţuia; conj. prez. 3 să vieţuiască, vieţuire (înv., pop.) Faptul de a vieţui; viaţă, trai; convieţuire. s.fi, g.-d. art. vieţuirii, pl. vieţuiri, vieţuitor,-oare (-ţu-i-) (înv., pop.) Care trăieşte, adj., pl. vieţuitQri,-oare.
vieţuitoare (-ţu-i-) Vietate, fiinţă, s.fi, g.-d. art. vieţuitoarei, pl. vieţuitoare.
1317
vină
viezure Mamifer carnivor cu corpul scurt şi gros, acoperit de o blană cenuşie cu două dugi negre; bursuc. s.m., pl. viezuri.
viezurmă (reg.) Vizuină, s.f., g.-d. art. viezurinei, pl. viezurine.
vifor (pop.) Vânt puternic însoţit de ninsoare; viforeală, viforniţă, s.n., pl. vifore.
viforatic,-ă (pop.) Viforos, adi., pl. viforatici,-ce. viforâre (pop.) Acţiunea de a viforî. s.f, g.-d. art. viforârii,j>l. viforâri.
viforegla (pop.) Vifor, s.f, g.-d. art. viforelii, pl. viforeli. viforî intr. (pop.) A fi vifor, viscol, furtună, vb. impers. IV, ind. prez. 3 sg. viforăşte, imperf. 3 sg. vifora, perf. s. 3 sg. viforî; conf prez. 3 să viforască; ger. viforând; part. viforât.
viforniţă (pop.) Vifor, viscol, furtună, vijelie, s.f, g.-d. art. viforniţei, p/. vifamiţe.
viforos,-oasă (pop.) 1. Furtunos, vijelios; (despre vânt, nori) care aduce vifor; (despre vânt) care bate cu putere. 2. (fig.) Aprig, nervos; viforatic; tulbure, agitat. adi., pl- viforaşi.-oase.
vig (pop.) Val de stofă, de pânză, s.n., pl. viguri. vlgll&nt,-ă Care dovedeşte vigilenţă, ad/., pl. vigilenţi,-te. vigilenţă Atenţie încordată; observare atentă a celor ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni acţiunile ostile), s.f, g.-d. art. vigilenţei, vlgngtă v. vlnietă.
vigoare 1. Enerşie, forţă fizică, vitalitate. 2. A fi in ~ = (despre dispoziţii, legi etc.) a fi valabil într-o anumită perioadă de timp. s.f, g.-d. art. vigorii, vlgfinle (-ni-e) 1. Specie de lamă sălbatică, cu lâna mătăsoasă, originară din America de Sud. 2. Fir textil mătăsos obţinut din lâna de vigonie (1), 3. Fir textil obţinut dintr-un amestec de lână cu bumbac sau din bumbac pur. s.f, art. vigonia, g.-d. art. viganiei, pl. vigflnii, art. vigQniile.
viguros,-oisa Plin de vigoare; puternic, robust, adj., pl. viguraşi,-oase.
vlgurozltflte ţlivr.) însuşirea de a fi viguros; vigoare. s.f, g.-d. art. vigurozitfiţii.
vllşoară (vi-i-) Diminutiv al lui vie. s.f, g.-d. art. viişoarei, pl. viişoare.
viitor1 (vi-i-) 1. Timpul care urmează prezentului. IPe (sau în) ~ - de acum înainte. 2. Situaţie care urmează să fie; perspectivă. /(Plin) de - sau cu ~ - cu bune perspective de dezvoltare. A avea ~ - a avea şanse de succes într-o acţiune; a-1 aştepta o carieră plină de succes, s.n., pl. (2) viitaruri.
vlltfir2,-ogre (vi-i-) Care va veni, care va exista într-o perioadă următoare, /Viaţa - - (în concepţiile religioase) viaţa care ar urma după moarte, într-o lume de apoi. (gram.) Timpul - (şi s.n.) = timp verbal care exprimă o acţiune ulterioară momentului vorbirii, adi., pl. viitori,-oare.
viitorime (vi-i-) 1. (înv.) Viitor1 (1). 2. Oamenii din generaţiile viitoare; posteritate, s.f, g.-d. art. viitorimii. vlltorist,-ă (vi-i-) Viitorolog, s.m., pl. viitorişti; s.f, g.-d. art. viitoristei, pl. viitoriste. viitorolog,-ă (vi-i-) Specialist în viitorologie; futu-rolog, viitorist. s.m., pl. viitorologi; (rar) s.f, g.-d. art. viitorologei, pl. viitorologe.
viitorologie (vi-i-) Ştiinţă a previziunii; ştiinţă care se ocupă cu explorarea şi studiul viitorului; futurologie. s.f, art. viitorologia, g.-d. art. viitorologiei. viitură (vi-i-) 1. Creştere bruscă a nivelului unei ape curgătoare care poate determina revărsarea apei. 2. Mâl, pietriş, bolovani aduşi de o apă curgătoare care se revarsă, s.f., g.-d. art. viiturii, pl. viituri, vijelie 1. Vânt puternic însoţit de descărcări electrice şi de precipitaţii; furtună. ICu ~ = furtunos, cu putere.
2. (fig.) Furie, s.f, art. vijelia, g.-d. art. vijeliei, pl. vijelii, art. vijeliile.
vijelios,-oasă (-li-os) 1. Ca vijelia; năvalnic, furtunos. //Bântuit de furtună, de vijelie. 2. (fig.) Violent, aprig, impetuos, adj., pl. vijeliQşi,-oase. viking Nume dat scandinavilor (războinici, navigatori şi negustori) care, între sec. VII şi X, au întreprins numeroase expediţii în Europa şi în America de Nord. s.m.,j>I. vikingi.
vil,-a (înv.) De proastă calitate, demn de dispreţ; josnic; ordinar; abject, adi-, pl. vili,-e. vitaiét Veche unitate administrativ-teritorială a Imperiului Otoman, condusă de un valiu. s.n., pl. vilaiete. vilanglă Cântec vocal cu caracter dansant, specific unor popoare din vestul Europei, s.f., g.-d. art. vilanslei, pl. vilanele.
vilă 1. Casă elegantă, cu etaj, înconjurată de grădină. 2. (în Imperiul Roman) Denumire dată unor reşedinţe rurale de pe domeniul agricol şi pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 3. (în Evul Mediu) Denumire dată unor forme de aşezări diferite (obştea ţărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal şi, uneori, centrul urban), s.f, g.-d. art. vilei, pl. vile. vllbrochgn (tehn.) Arbore al unui motor cu explozie, prevăzut cu unul sau mai multe coturi, care transformă mişcarea rectilinie a pistoanelor în mişcare de rotaţie; arbore cotit, s.n., pl. vilbrochgne. vileag (înv., pop., în expr. şi loc.) A da (sau a scoate, a ieşi etc.) în~ = a demasca, a face sau a deveni cunoscut tuturor, s.n.
vilegiatură (-gi-a-) Concediu petrecut de cineva în
afara localităţii de domiciliu, [var. viligiatură 5/] s.f,
g.-d. art. vilegiaturii, pl. vilegiaturi.
vilegiaturist,-ă (-gi-a-) Persoană aflată în vilegiatură.
[var. viligiaturist,-â s.m. şi f] s.m., pl. vilegiaturişti; s.f,
g.-d. art. vilegiatuiistei, pl. vilegiaturiste.
viligiatură v. vilegiatură. vl 11 g latu rist, -â v. vilegiaturist.
vilit Material pe bază de siliciu folosit la producerea
rezistoarelor electrice s.n.
vlllafranchlan1 (-chi-an) Etaj de la sfârşitul pliocenu-lui, caracterizat prin existenţa depozitelor continentale cu resturi de animale exotice, s.n. vlllafranchlan2i-ă (-chi-an) Referitor la villafranchi-an1. adj., pl- villafranchigni,-e, vllQS,-oasă 1. (bot.) Acoperit de peri asemănători cu lâna. 2. (anat.) Membrană ~ = membrană acoperită cu vilozităţi. adj., pl. vilaşi.-oase.
Vllozitatş 1. (bot.) Suprafaţă acoperită cu peri.
2,	(anat.) încreţitură, cută mică, ridicăturâ pe suprafaţa unor organe, s.f, g.-d. art. vilozitlţii, pl. vilozităţi. vin Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea mustului de struguri sau al altor fructe, s.n., pl. vinuri, vinar (pop.) Podgorean; vânzător de vinuri, s.m., pl. vinari.
vlnariţă Planta erbacee cu flori mici, albe, folosită pentru aromatizarea unor băuturi sau pentru parfumarea rufelor, s.f, g.-d. art. vinariţci, pl. vinariţe. vinars (reg.) Rachiu (tare), s.n., pl. vinarsuri, vlnasă Reziduu rămas după fermentarea şi distilarea melasei de sfeclă (întrebuinţat ca materie primă pentru obţinerea carbonatului de potasiu), s.f, ş.-cf, art. vinasei. vlnaţ (pop.) Varietate de vin, s.n., pl. vinaţuri/vinaţe. vină 1. încălcare a ceea ce este drept sau bun; greşeală, păcat, vinovăţie; culpă, IDe ~ - responsabil, vinovat. Fără - = nevinovat; (rar, despre manifestări, lucruri) perfect, ireproşabil. Din ~a... = din cauza..., în urma greşelii făcute de... (pop.) Bată-l ~a! exprimă o mustrare cu o nuanţă de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) ~a pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori, (reg.), a
vinărici
1318
băga (cuiva) ~ = a învinui, (pe cineva sau ceva). A face cuiva o ~ din (sau pentru) ceva = a considera drept greşeală o faptă a cuiva. A cădea în ~ = a se face vinovat de ceva. 2. (spec.) Faptă pedepsită de lege; delict; infracţiune; crimă, s.f, g.-d. art. vinii, pl. vini. vinărici1 (în Evul Mediu, în Ţara Românească) Dijmă în vin plătită domniei, care reprezenta a zecea parte din recoltă; vinărit. s.n., pl. vinăriciuri. vinărici2 (înv.) Podgorean. s.m., pl. vinărici. vinărie (rar) Depozit sau magazin de vinuri, s.f., art. vinăria, g.-d. art. vinăriei, pl. vinării, art. vinăriile. vinărit (înv.) Vinărici'. s.n.. pl. vinărituri. vinci (tehn.) 1. Troliu folosit la bordul navelor. 2. Cric. s.n., pl. vmciuri.
vincigr (-ci-er) Muncitor specializat în manevrarea vinciului. s.m., pl. vinderi.
vinciu 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, folosită la trasarea şi măsurarea unghiurilor.
2.	Bară metalică în formă de L (cu aripi inegale), s.n., art. vinciul, pl. vincluri.
vinde 1. ír. A ceda cuiva dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. 2. tr. a face comerţ. lA-şi ~ scump viaţa (sau pielea) = a se apăra, a lupta cu înverşunare provocând pierderi mari duşmanului. A-şi ~ (şi) pielea sau cămaşa (de pe sine) — a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A ~ pielea ursului din pădure (sau peştele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru care e nesigur şi pe care nu-l ai. Cum (sau aşa) am cumpărat-o, aşa o vând = relatez ce am auzit fflră să-mi iau răspunderea autenticităţii. Cum (sau cu cât) se ~? = ce preţ are? cu cât se plăteşte? 3. tr. A scoate un bun al cuiva la licitaţie pentru neplata datoriilor. 4. refl. (despre mărfuri) A avea căutare, a găsi cumpărători. 5. refl. (fig.) A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. Htr. şi refl. (fig.) A (se) prostitua. 6. tr. A trăda, a denunţa pentru bani. vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vând, 1 pl. vindem; conj. prez. 3 să vândă; ger. vânzând; part. vândut, vindec (pop.) Vindecare, tămăduire; (p. ext., concr.) leac. s.n., pl. vindecuri.
vindeca 1. tr. şi refl. A (se) face sănătos, a (se) însănătoşi; a (se) lecui. 2. refl. (despre răni). A se cicatriza.
3.	tr. (fig.) A face să înceteze o suferinţă morală, un dor,
o	supărare etc. vb. I, ind. prez. 3 vindecă, vindecabil,-ă Care poate fi vindecat; curabil. adj., pl. vindecabili,-e.
vindecare Acţiunea de a (se) vindeca; însănătoşire. /Fără ~ = incurabil, s.f, g.-d. art. vindecării, pl. vindecări.
vindecătQr,-oare Care vindecă; tămăduitor, lecuitor. adj., pl. vindecători,-ogre.
vindecea Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăţi medicinale, s.f, art. vindeceaua, g.-d. art. vindecglei, pl. vindecgle, art. vindecelele. vindere Acţiunea de a (se) vinde; vânzare, s.f., g.-d. art. vinderii, pl. vinderi.
vindergu/vinderel (omit.) Numele a două specii de şoimi mici. [var. vindirgu s.m.] s.m., art. vindereul/vin-derelul, pl. vinderei, art. vindereii. vindiac/vindiac Haină scurtă care apără de vânt; canadiană3. s.n., pl. vindiacuri/vindigcuri. vindicativ,-ă (livr.) Răzbunător, adj., pl. vindicativi,-e. vindictă (înv.) Răzbunare a unei crime; vendetă, s.f, g.-d. art. vindictei, pl. vindicte, vindireu v. vindereu.
vindobonian1 (-ni-an) Miocénül superior, care cuprinde etajele helveţian şi tortonian. s.n. vindobonian2,-ă (-ni-an) Referitor la vindobonian1. adj., pl. vindobonieni,-e.
vindrover Secerătoare cu care se poate realiza şi treieratul. s.n., pl. vindrovere.
vinecior,-oară (pop.) Diminutiv al lui vânăt, //(despre păsări) Cu penele cenuşii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. adj., pl. vineciori,-oare. vinegretă Sos rece, preparat din oţet, ulei, sare şi piper. s.f, g.-d. art. vinegretei, pl. vinegrete. vinerea In cursul zilei de vineri; în fiecare vineri, adv. Vinerea Mare 1. (sau a Patimilor, a Paştilor) Vinerea din ajunul Paştilor, în care creştinii ţin post sever. 2. Sărbătoare ortodoxă în care se prăznuieşte Sfânta Parascheva (la 14 octombrie), s.prop.f, g.-d. Vinerii Mari.
vineri A cincea zi a săptămânii, s.f, art. vinerea, g.-d. art. vinerii, pl. vineri.
vineriţă Plantă erbacee cu flori albastre5 roşii sau albe, folosită ca plantă medicinală pentru efectele sale hemostatice; vineţică. s.f, g.-d. art. vineriţei, pl. vineriţe. vineţea (bot.) Albăstrea, s.f., art. vineţeaua, g.-d. art. vineţelei, pl. vineţele, art. vineţelele, vineţeaiă 1. Vânătaie. 2. Boală a viţei-de-vie provocată de o ciupercă parazită, manifestată prin apariţia unor pete roşietice pe frunze. 3. (pop.) Albăstreală (pentru rufe), s.f, g.-d. art. vineţelii, pl. vineţgli. vineţică (bot.) 1. Vineriţă. 2. Numele mai multor ciuperci comestibile cu pălăria de culoare albă, purpurie sau portocalie. I~ cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conţine un suc lăptos şi dulce, s.f., g.-d. art. vineţglei, pl. vineţgle, art. vineţelele.
vineţiu,-ie Care bate în vânăt, //(s.n.) Vânăt; culoarea vânătă, //(s.f., reg.) Albastrul cerului; (p. ext.) văzduh. adj., pl. vineţii.
vingalac (tipogr., rar) Unealtă cu care se culeg manual literele tipografice; culegar. [vor. vingălac s.«.] s.n., pl. vingalace.
vingălac v. vingalac.
vi ni cer (pop.) Luna septembrie, s.m., g.-d. lui vinicer. vinicol,-ă Referitor la vii şi la producerea vinului, adj., pl. vinicoli,-e.
vinigtă (-nie-) Mică ilustraţie care se pune la începutul sau la sfârşitul unui text; ornament pe coperta unei cărţi; clişeu folosit în tipografie pentru ornamentaţie. [var. vignetă s.f] s.f., g.-d. art. vinietei, pl. viniete. vinietist,-ă (-nie-) Autor de viniete. s.m., pl. vinietişti; s.f, g.-d. art. vinietistei, pl. vinietiste. vinifgr.-ă (despre terenuri) Pe care se cultivă viţă-de-vie. //Care produce vin. adj., pl. vinifgri,-e. vinifica tr. A supune mustul de struguri procesului de prelucrare care îl preface în vin. vb. I, ind. prez. 3 vi-nifică.
vinificabil,-ă Care poate fi transformat în vin. adj., pl. vinificabili,-e.
vinificşre Acţiunea de a vinifica; vinifîcaţie. s.f, g.-d. art. vinificării, pl. vinificări.
vinificator,-oare Persoană care se ocupă cu vinifi-carea. s.m., pl. vinificatori; s.f., g.-d. art. vinificatoarei, pl. vinificatoare.
vinificaţie (-ţi-e) Vinificare. s.f, art. vinifîcaţia, g.-d. art. vinificaţiei, pl. vinificaţii, art. vinificaţiile. vinii (chim.) Radical organic obţinut din etilenă. s.n. vinilic,-ă (despre substanţe chimice) Obţinut din vinii. adj., pl. vimlici,-ce.
vinilin Masă plastică pe bază de vinii, cu rezistenţă mecanică ridicată, cu multiple întrebuinţări în industrie şi la fabricarea obiectelor de larg consum, s.n. viniplast Policlorură de vinii amestecată cu plastifianţi şi stabilizatori de temperatură, s.n., pl. viniplaste. vinişoară Diminutiv al lui vână; vână subţire, s.f., g.-d. art. vinişoarei, pl. vinişoare.
1319
viperin
vinişor Diminutiv al lui vin; vinuţ, vinuleţ; vin bun. s.n. vinograd Sos rece, preparat din ulei, oţet, sare, piper şi pătrunjel verde tocat, s.n., pl. vinograduri. vino-ncoace/vino-ncoa (pop., fam., în expr.) A avea pe ~~ a fi atrăgător, plăcut, s.n. vinotecă Colecţie de vinuri (din diferite recolte), s.f, g.-d. art. vinotgcii, pl. vinoteci. vinovat,-ă 1. (despre oameni) Care are o vină; culpabil; care a greşit şi a făcut o faptă pedepsită de lege; pasibil de pedeapsă. 2. (despre faptele, comportamentul oamenilor etc.) Care contravine legii sau bunelor maniere; nepermis. adj., pl. vinovaţi,-te. vinovăţie 1. Faptul de a fî vinovat; starea celui vinovat. 2. Abatere de la normele legale, morale etc.; vină, culpabilitate. s.f, art. vinovăţia, g.-d. art. vinovăţiei, pl. vinovăţii, art. vinovăţiile. vintH v. vintir.
vintír Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac întins pe mai multe cercuri. [var. vintil s.n.] s.n., pl. vintire. vintiragiu Cel care pescuieşte folosind vintirul. s.m., art. vintiragiul, pl. vintiragii, art. vintiragiii. vintre1 (pop.) 1. Abdomen, burtă, pântece. 2. Dizenterie; diaree, s.f, g.-d. art. vmtrei, pl. vintre. vintre2 (pop.) Măruntaie. s~f. pl. vintrea v. vântrea.
vinţeler (reg.) Vier (la vie), s.m., pl. vinţeleri.
vinuleţ Vinişor. s.n., pl. vinuleţe.
vinuţ (pop.) Vinişor. s.n., pl. vinuţe.
vioară1 (vi-oa-) (pop., despre apele curgătoare)
Limpede, pură, cristalină, /(s.) Limpede (sau curat) ~ sau
ca (sau cum e) ~a = foarte limpede, ca lacrima, adj., pl.
viogre.
vioară2 (vi-oa-) (bot., reg.) Toporaş. s.f., g.-d. art. viojt rei, pl. vioare.
vioară3 (vi-oa-) Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, cu patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcuşul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. s.f, g.-d. art. viorii, pl. viori, vioară-reşie (vi-oa-,-şi-e) (bot., reg.) Micsandră, s.f., g.-d. art. vioarei-roşii, pl. vioare-roşii. vioi, vioaie 1. Plin de viaţă, de vigoare; iute, sprinten.
2.	(despre copii) Zburdalnic, zglobiu. 3. (despre ochi, p. ext., despre privire, înfăţişare) Luminos, radios, viu. //Isteţ, ager. 4. (despre stilul unei opere literare, artistice) Viu, dezinvolt. 5. (despre muzică) Cu ritm accelerat; vesel, săltăreţ, adi., pl- vioi, vioaie, vioiciune (vi-o-i-) 1. însuşirea de a fi vioi; sprinteneală, agerime. 2. Animaţie, însufleţire. 3. Agerime a minţii; spontaneitate. 4. (fig.) Intensitate a culorilor, strălucire. 5. Supleţe, dezinvoltură a stilului, s.f, g.-d. art. vioiciunii.
vigl Faptă (pedepsită de lege) comisă de un bărbat care constrânge o femeie să întreţină cu el relaţii sexuale; violare. s.n., pl. viQluri.
viola (vi-o-) tr. 1. A încălca o lege, o dispoziţie etc. 2. A intra undeva cu forţa. 3. A profana, a pângări. 4. A comite un viol; a silui. vb. I, ind. prez. 3 violează. vioiabil,-ă (vi-o-) (rar) Care poate fi violat, adj., pl. violabili,-e.	.
violabilitate (vi-o-) (rar) însuşirea de a fi violabil. s.f., g.-d. art. violabilităţii.
violaceu1 (vi-o-) Culoare cu nuanţe de violet, s.n., art. violaceul.
violaceu2,-ee (vi-o-) Care bate în violet; care are nuanţe de violet, adj., pl. violacei,-ee. violacee (vi-o-) (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, având ca tip vioreaua; (la sg.) plantă din această familie, s.f, art. violaceea, g.-d. art. violaceei, pl. violacee.
violare (vi-o-) Acţiunea de a viola, s.f, g.-d. art. violării, pl. violări.
violator,-oare (vi-o-). 1. Persoană care încalcă o lege
sau un drept. 2. Pângăritor, profanator; infractor.
3.	Persoană care comite un viol. s.m., pl. violatori; s.f,
g.-d. art. violatoarei, pl. violatoare.
violă1 (vi-o-) Instrument muzical asemănător cu vioara,
dar mai mare decât aceasta şi având sunete mai grave;
alto. s.f., g.-d. art. violei, pl. viole.
violă2 (vi-o-) (bot.) Toporaş. s.f, g.-d. art. violei, pl.
viole.
viQlă-de-nogpte (vi-o-) (bot.) Nopticoasă. s.f. g.-d. art. violei-de-noapte, pl. viole-de-noapte. violent,-ă (vi-o-) 1. Care se produce cu forţă, cu violenţă; puternic, intens. 2. (despre culori, lumină etc.) Viu, puternic, ţipător. 3. Care are o fire nestăpânită; impulsiv, coleric. 4. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă violenţă, impulsivitate. 4. Care este făcut cu forţa; silnic, brutal. /Moarte ~ = moarte survenită în urma unui accident, a unui act de violenţă sau a altei cauze nefireşti, adj., pl. violenţi,-te. violenta (vi-o-) tr. (livr.) A săvârşi un act de violenţă; a sili, a constrânge, a forţa. vb. I, ind. prez. 3 violentează, violentare (vi-o-) Acţiunea de a violenta, s.f, g.-d. art. violentării, pl. violentări.
violenţă (vi-o-) 1. însuşirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate. 2. Nestăpânire de sine (în vorbe sau în fapte); impulsivitate. 3. (jur.) încălcare a legalităţii, a ordinii de drept. 4. Faptul de recurge la forţă; siluire; violentare, constrângere. 5. Faptă violentă, s.f., g.-d. art. violenţei, pl. violenţe.
violet1 (vi-o-) Ultima culoare din spectrul solar, care urmează după indigo; culoarea viorelei, s.n. violet2,-ă (vi-o-) De culoarea violetei, adj., pl. violeţi,-te.
violată (vi-o-) (bot.) Toporaş. s.f, g.-d. art. violetei, pl. violete.
violjnă (vi-o-) (înv.) Vioară3, s.f, g.-d. art. violinei, pl. violme.
violoncel (vi-o-) Instrument muzical asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât acesta şi cu un timbru mai grav; cello. s.n., pl. violoncele, violoncelist,-ă (vi-o-) Persoană care cântă la violoncel. s.m., pl. violoncelişti; s.f, g.-d. art. violoncelistei, pl. violonceliste.
violonist,-ă (vi-o-) Persoană care cântă la vioară3, s.m., pl. violonişti; s.f, g.-d. art. violonistei, pl. violoniste, violonistic,-ă (vi-o-) Referitor la vioară sau la cântatul la vioară; pentru vioară, adj., pl. violonistici,-ce. viorea/viorică (vi-o-) (bot.) 1. Toporaş. 2. Nume dat mai multor plante erbacee, dintre care cea mai cunoscută are flori violacee şi miros plăcut; violetă, s.f., art. viorea; ua/viorica, g.-d. art. viorelei, pl. viorele, art. viorelele. viorist,-ă (vi-o-) (înv., pop.) Violonist (într-o orchestră populară), s.m., pl. viorişti; s.f., g.-d. art. vioristei, pl. vioriste.
vioriu1 (vi-o-) Culoare violet-deschis, liliachie, s.n., art. vioriul.
vioriu2,-ie (vi-o-) De culoarea viorelei; violet-deschis, liliachiu, adj., pl. viorii.
VIP Persoană foarte importantă, s.n., art. VIP-ul, pl. VIP-uri.
viperă 1. Şarpe mic, foarte veninos, care are pe cap o pată de culoare închisă în forma literei V şi o dungă neagră, în zigzag, pe spate; năpârcă. /Pui de ~ = om rău; femeie rea. ~-cu-corn = specie de viperă mai mare şi mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii
o	proeminenţă acoperită cu solzi. 2. (fig.) Persoană rea, primejdioasă, perfidă, s.f, g.-d. art. viperei, pl. vipere, viperin,-ă (livr.) De viperă, adj., pl. viperini,-e.
viple
1320
viple (-pi-e) (reg.) 1. Căldură mare, zăduf, arşiţă. 2. Febră; stare febrilă. 3. Toi, putere, s.f, art. vipia, g.-d. art. vipiei, pl. vipii, art. vipiile. vipiscă v. vipuşcă.
viplă Aliaj inoxidabil de oţel cu nichel şi crom, rezistent la acizi, întrebuinţat în tehnica dentară, s.f., g.-d. art. viplei.
vipt (înv.) Rod al pământului; recoltă, bucate, //(reg.) Ceea ce serveşte ca hrană oamenilor. IA lua (sau a ţine) pe cineva în ~ = a primi pe cineva în gazdă (asigurându-i locuinţa şi mâncarea), s.n., pl. vipturi. vipuşcă Bandă îngustă, cusută ca garnitură de altă culoare la unele uniforme, mai ales de-a lungul cusăturii exterioare a pantalonilor pentru a o masca. //(p. gener., rar) Fâşie îngustă (dintr-un material), [var. (înv.) vipiscă s.f.] s.f, g.-d. art. vipuştii, pl. vipuşti, vira 1. intr. (despre vehicule) A schimba direcţia dc mers; a face un viraj; a coti. 2. intr. (despre oameni) A face ca un vehicul în mers să-şi schimbe direcţia; a cârmi, a coti. 3. tr. A trece bani dintr-un cont în altul.
4.	tr. A trata o copie fotografică cu o soluţie specială pentru a-i schimba nuanţele de negru în alte nuanţe. vb. I, ind. prez. 3 virează, viragiu v. viraj.
viraj !• Faptul de a vira (1), de a schimba direcţia de mers, a unui vehicul. 2. Traiectorie curbă în plan orizontal, descrisă de un avion în zbor. 3. Porţiune curbă a unei şosele, a unei piste având raza de curbură mică.
4.	Schimbare a culorii unei substanţe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic, [var. (rar) viragiu s.n.] s.n., pl. viraje. virflli-S (biol.) Virotic. adj., pl. virali,-e. virament Operaţie bancară prin care o sumă de bani trece dintr-un cont în altul fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plată fâră numerar făcută între întreprinderi, instituţii etc. prin trecerea unei sume de bani din contul celui care face plata în contul beneficiarului; document prin care se face o asemenea plată, s.n., pl. viramente.
viran (în sintagma) Teren - = teren intravilan, neîngrădit, pe care nu exista construcţii, deşi se afla într-un cartier construit şi locuit, adj., pl. virane, virare 1. Acţiunea de a vira; viraj. 2. (rar) Virament, s.f, g.-d. art. virării, pl. virări,
vlrdare Specie de ciocănitoare foarte frumos colorată. [var. verdare s.f] s.f, g.-d. art. virdflrii, pl, virdări. vlremle (med.) Existenţa a unui virus în sânge, s.f, art. viremia, g.-d. art. viremiei.
vjrga (met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge pământul, întâlnit mai ales în zonele montane, s.n.
vlrgaţie (-ţi-e) Formă de evantai pe care o au unele culmi muntoase, s.f, art. virgaţia, g.-d. art. virgaţiei, pl. virgaţii, art. virgaţiile.
virgin,>ă 1. Neprihănit, cast, feciorelnic. 2. (fig.) Nevinovat, candid, inocent. 3. (fig., despre ţinuturi) Neexplorat; nestrăbătut; necultivat. 4. (fig., despre obiecte) Neatins, neutilizat; curat, //(spec., despre metale) Curat, pur. [var. (înv., pop.) vergin,-ă adj.] adj., pl. virgini,-e.
virgină Fecioară, fată. s.f, g.-d. art. virginei, pl. virgine.
virginal1 Instrument muzical cu coarde şi cu claviatura, asemănător cu clavecinul, s.n., pl. virginale. virginal2,-ă 1. De virgină, de fecioară; virgin. 2. (fig.) Pur, candid, [var. (înv., pop.) verginal,-ă adj.) adj., pl, virginali,-e.
virginitate 1. Starea persoanei virgine; feciorie. 2. (fig.) Nevinovăţie, candoare, s.f, g.-d. art. virginităţii, pl. virginităţi.
virglorian1 (-ri-an) (geol.) Anisian. s.n. virglorian2,-ă (-ri-an) Referitor la virglorian1. adj., pl. virglorigni,-e.
virgulă 1. Semn de punctuaţie care marchează o pauză scurtă şi care delimitează unele părţi de propoziţie într-o propoziţie şi unele propoziţii într-o frază. IA nu schimba (sau a nu modifica) o - (într-un text) = a reproduce (un text) cu cea mai mare exactitate. 2. Semn folosit pentru a arăta când trebuie făcută respiraţia în timpul unei interpretări muzicale vocale. 3. Semn care separă partea întreagă de partea fracţionară a unui număr zecimal, s.f, g.-d. art. virgulei, pl. virgule, viridin 1. (min.) Andaluzit de culoare verde. 2. (tipogr.) Colorant verde-gălbui. s.n.
viril,-ă 1- De bărbat; bărbătesc. 2. Care exprimă bărbăţie, energie, forţă, adj., pl. virili,-e. virilism Apariţia de caractere secundare masculine la o femeie, ca urmare a unor tulburări endocrine, s.n. virilitate Ceea ce este caracteristic sexului masculin; (p. ext.) bărbăţie, vigoare, s.f, g.-d. art. virilităţii, viriliza tr. şi refl. A da sau a căpăta caracter viril. vb. I, ind. prez. 3 virilizează.
virnanţ Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene, dispuse în corimb; rută. s.m., pl. vimanţi. vlroagă Râpă mică, mocirloasă, formată de ploi sau în urma părăsirii albiei de către un râu; albia cu maluri abrupte a unui torent, s.f, g.-d. art. viroagei, pl. viroage. vlrfilă 1. Inel mic, metalic, care strânge mânerul de lemn al unei unelte, al unui tacâm etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcţia unei clădiri, a unui rezervor etc. s.f, g.-d. art. viralei,pl. virale, virologie (med.) Virusologie, s.f., art. virológia, g.-d. art. virologiei.
vlrfitlc,-ă Referitor la un virus; datorat unui virus, adj., pl, virfltici,-ce.
vlreză Boală infecţioasă (a oamenilor, animalelor sau plantelor) produsă de un virus, s.f., g.-d. art. virozei, pl. viraze.
virtual,-ă (-tu-al) Care există numai ca posibilitate; probabil, /(fiz.) Imagine ~ = imagine obţinută într-un sistem optic, prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină divergente, adj,, pl. virtuali,-e. virtualitate (-tu-a-) însuşirea a ceea ce este virtual; posibilitate, s.f, g.-d. art. virtualităţii, pl. virtualităţi. vlrtufiS,-oasă (-tu-os) 1. (despre oameni, ;i s.) Cu multe virtuţi. //Cast, corect. 2. Care denotă virtute, adj., pl. virtuQşi,-oase.
virtuoz (-tu-oz) Persoană care stăpâneşte în mod desăvârşit tehnica unui instrument muzical sau tehnica unei arte. s.m., pl. virtuozi,
virtuozitate (-tu-o-) însuşirea de a fi virtuoz; (p. gener.) măiestrie, dexteritate într-un anumit domeniu (artistic), s.f, g.-d, art. virtuozităţii, pl. virtuozităţi, virtute 1. Trăsătură de caracter care urmăreşte în mod sistematic idealul moral, binele; integritate morală. //Castitate. //înclinaţie spre acţiuni morale. 2. însuşire, calitate. ~le plantelor. 3. In -a... = în puterea, pe baza, ca urmare a... s.f, g.-d. art. virtuţii, pl. virtuţi, virulent,-ă 1. (despre virusuri, microbi) Care este foarte toxic, care poate produce boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. 2. (fig,) Violent, vehement. Discurs adj., pl. virulenţi,-te. virulenţă 1. Caracteristica microbilor patogeni de a se înmulţi în ţesuturile vii ale organismului, rezistând la reacţiile de apărare ale acestuia. 2. Grad de intensitate a unei infecţii, a unei boli. 3. (fig.) Vehemenţă, violenţă. s.f, g.-d. art. virulenţei, pl. virulenţe. virus1 (inform.) Program cu acţiune distructivă asupra calculatoarelor, s.m., pl. viruşi.
1321
vitallium
virus2 1. Microorganism, agent patogen care se înmulţeşte numai în interiorul celulelor vii, provocând adesea boli infecţioase; (p. ext.) toxina acestui agent. 2. (fig.) Sursă de contaminare morală, s.n./s.m., pl. virusuri/viruşi.
vírusa tr. A introduce un virus1 într-un sistem informatic. vb. I, ind. prez. 3 virusează. virusare Acţiunea de a virusa. s.f, g.-d. art. virusării, pl. virusări.
virusolog,-ă Specialist în virusologie, s.m., pl. virusologi; (rar) s.f., g.-d. art. virusologei, pl. virusolage. virusologie Inframicrobiologie, virologie. s.f, art. virusologia, g.-d. art. virusologiei. virustat,-ă (despre medicamente) Care stopează înmulţirea viruşilor, adi., pl- virustaţi,-te. vis1 1. Aspiraţie irealizabilă, iluzie deşartă. 2. Dorinţă arzătoare. /A-şi vedea --W cu ochii = a-şi (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorinţă, s.n., pl. visuri. vis2 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini şi de fenomene care se manifestă în timpul somnului. /Carte de ~e = carte cuprinzând semnificaţia profetică a viselor. Ca prin ~ = confuz, vag. De ~ = care este propriu visului; (fig.) de necrezut, ireal, foarte frumos. 2. Reverie, visare; meditaţie, s.n., pl. vise. visa 1. tr. A avea un vis2 (1) în timpul somnului, a vedea în vis pe cineva sau ceva. Hrefl. A se vedea în vis. /Unde te visezi? = unde crezi că te afli? 2. intr. A se lăsa în voia gândurilor, a imaginaţiei; a-şi imagina. 3. tr. şi intr. (fig.) A-i trece cuiva prin gând. /(intr.) Când nici nu visezi sau când cu gândul nu visezi = pe neaşteptate. 4. tr., intr. şi refl. A dori ceva cu ardoare, a aspira (la ceva), vb. /, irtd. prez. 3 visează.
visare 1. Faptul de a visa; meditaţie; reverie. 2. Fantezie. s.f., g.-d. art. visării, pl visări. vlsătfir,-oire (Persoană) care este înclinată spre meditaţie, spre reverie; (p. ext.) (om) lipsit de simţ practic; idealist, ad/., s.m. şi f, pl. visătfiri,-oare. visătorie (rar) Stare de visare, de reverie; predispoziţie spre visare, s.f, art. visătoria, g.-d. art. visătoriei, visceral,-ă 1- Referitor la viscere. 2. (despre sentimente) Instinctiv, profund. /Spaimă ~ = spaimă puternică. ad/., pl. viscerali,-e.
viscere Totalitatea organelor care se află în cavităţile toracică şi abdominală din corpul omenesc sau animal măruntaie, s.n. pl
vlsceroptfiză (med.) Deplasare, cădere a viscerelor abdominale, s.f., g.-d. art. visceroptflzei, pl. visceroptsşze. viscol Vânt puternic însoţit de ninsoare sau de lapoviţă. s.n., pl viscole.
vlscoleală Viscolire. s.f, g.-d. art. viscolglii, pl. vis-colgli.
viscoli intr. A bate vânt puternic cu zăpadă sau cu lapoviţă. Htr, (despre vânt) A spulbera şi a troieni zăpada. vb. IV, ind. prez. 3 sg. viscoleşte, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 să viscolească, viscolire Faptul de a viscoli; viscoleală, viscolitură. s.f, g.-d. art. viscolirii, pl. viscoliri. viscolitfir,-oare (rar, despre vânt) Care spulberă şi troieneşte zăpada; care viscoleşte, adj., pl viscolitari,-oare.
viscolitură (pop.) Viscolire. //(concr.) Zăpadă spulberată sau troienită de viscol, s.f, g.-d. art. viscoliturii, pl viscolitjjri,
vlscolas.-oasă (despre vreme) Cu viscol, viforos. adj., pl. viscolaşi,-oase.
visează 1. Substanţă obţinută din celuloză de conifere şi folosită la fabricarea unor fibre textile artificiale. 2. Fibră textilă obţinută din celuloză, rezistentă şi elastică, având luciu asemănător cu mătasea, s.f, g.-d. art. viscazei, pl. viscaze.
viscozimetru Instrument cu care se determină viscozi-tateaunui fluid, s.n., art. viscozimgtrul, pl. viscozimgtre. viscozitate Calitate a unui fluid de a fi vâscos, de a opune rezistenţă la curgere; (concr.) substanţă vâscoasă.
[var. vâscozitate s.f.] s.f, g.-d. art. viscozităţii, pl. visco-zităţi.
vist Numele unui joc de cărţi care se joacă între trei sau patru persoane, s.n.
vistavoi (mii., înv.) Ordonanţă, s.m., pl. vistavai, art. vistavaii.
visterie v. vistierie, visţernicgl v. vistiernicel. visternicie v. vistiernicie.
vistier (-ti-er) (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Mare dregător care administra vistieria ţării; vistiernic, s.m., pl. vistieri.
vistierie (-ti-e-) 1. Instituţie care administra în trecut tezaurul ţării; locul în care se păstra tezaurul public.
2.	(fig.) Sursă de venituri, de bogăţie. 3. (înv.) Vistiernicie. [var. visterie s.f.] s.f, art. vistieria, g.-d. art. vistieriei, pl. vistierii, art. vistieriile, vistiernic (-ti-er-) 1. (înv.) Vistier. 2. (fig.) Depozitar. s.m.,pl vistiernici.
vistierniegi (-ti-er-) Subaltern al vistiernicului, s.m., pl. vistiemiegi, art. vistiemiceii. vistiernicie Titlu, demnitatea de vistier; vistierie (3). [var. visternicie s.f.} s.f, art. vistiemicia, g.-d. art. vistiemiciei, pl. vistiernicii, art. vistiemiciile. vişin Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dinţate şi cu flori albe, cultivat pentru fructele sale. /~ turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (folosit la confecţionarea lulelelor), cu frunze frumos mirositoare utilizate drept condiment. - sălbatic = vişinei (2), s.m., pl vişini, vlşinată Băutură preparată din vişine fermentate cu zahăr şi cu alcool, s.f, g.-d. art. vişinatei, pl. vişinate. vişina Fructul vişinului, mic, sferic, de culoare roşie şi cu gust acrişor. I~ sălbatică = fructul vişinelului (2). s.f., g.-d. art. vişinei, pl. vişine.
vlşineg/vişlnică Diminutiv al lui vişină, s.f, art. vişineaua/vişinica, g.-d. art. vişinglei, pl. vişingle, art. vişinglele.
vişinei 1- Diminutiv al lui vişin. 2, Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe şi cu fructe mici, sferice, roşii-purpurii, foarte acre; vişin sălbatic, s.m., pl. vişinei, art. vişingii.
vlşinet (rar) Livadă de vişini, s.n., pl. vişingturi. vlşinică v. vişinea.
vlşinju1 Culoare roşie-închis. s.n., art. vişiniul. vlşlnlu2,-ie De culoarea vişinei coapte, adj. vişinii, vitacee (la pl.) Familie de plante lemnoase, agăţătoare, având ca tip viţa-de-vie; (la sg.) plantă din această familie. s.f, art. vitaceea, g.-d. art. vitaegei, pl. vitaege, art. vitaceele.
vital,-ă 1 • Care este caracteristic, necesar pentru viaţă; al vieţii, de viaţă. 2. Esenţial, fundamental, ae bază. adj., pl. vitali,-e.
vitalism Concepţie idealistă despre natura vieţii, care explica procesele biologice prin existenţa în organismul viu a unei forţe imateriale şi incognoscibile (forţă vitală, suflet, entelehie etc.). s.n.
vitalist,-ă (Adept) al vitalismului, adj., s.m. şi f, pl vitalisti,-ste.
vitalitate 1. Caracteristica a ceea ce este viu. 2. Putere de viaţă; energie; dinamism; forţă, s.f, g.-d. art. vitalităţii.
vita liza tr. (rar) A da viaţă, vigoare, putere, vb. I, ind. prez. 3 vitalizează.
vitallium (-li-um) (chim.) Aliaj pe bază de crom, cobalt şi molibden, s.n.
vitamină
1322
vitamină Nume dat unor compuşi organici cu rol esenţial în procesele celulare vitale, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, s.f, g.-d. art. vitaminei, pl. vitamine.
vitaminiza 1. tr. A îmbogăţi alimentele în vitamine. 2. refl. A urma un tratament cu vitamine, vb. I, ind. prez. 3 vitaminizează.
vitaminizare Acţiunea de a (se) vitaminiza. s.f, g.-d. art. vitaminizării, pl. vitaminiziri. vitaminos,-oasă Cu multe vitamine, adj., pl. vita-minfişi,-oase.
vitaminoterapie Tratament cu vitamine, s.f, art. vita-minoterapia, g.-d. art. vitaminoterapiei. vitaminoză Boală determinată de excesul de vitamine. s.f, g.-d. art. vitaminazei.
vită 1. Nume generic dat animalelor domestice mari, în special cornutelor; (p. gener.) animal domestic. !~e mari (sau albe) = denumire generică pentru boi şi vaci. ~e mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi şi capre. 2. (şi în - încălţată) Epitet pentru un om grosolan, fâră educaţie, nesimţit sau prost, s.f, g.-d. art. vitei, pl. vite.
viteaz,-ă I. adj. (şi s.) Care dă dovadă de curaj în luptă; (p. gener.) curajos, dâra, îndrăzneţ. II. s.m. (la pl., în Ţara Românească şi în Moldova, în Evul Mediu) Stăpân de pământ, care avea sarcini militare speciale, adj., pl. vitgji,-ze.
vitejesc,-ească De viteaz; referitor la viteji sau la vitejie, adj., pl. vitejeşti.
vitejeşte ACa vitejii; bărbăteşte; cu mult curaj. adv. vitejie 1. însuşirea de a fi viteaz; voinicie. ICu ~ = vitejeşte. 2. Faptă vitejească; bravură. 3. (pop.) Haiducie. s.f, art. vitejia, g.-d. art. vitejiei, pl. vitejii, art. vitejiile, vitelin,-ă Referitor la vitellus, care conţine vitellus. adj., pl. vitelini,-e.
vitelină Substanţă proteică bogată în fosfor, prezentă în gălbenuşul de ou. s.f, g.-d. art. viteHnei. vitellus (lat.) Nume dat citoplasmei oului, care, prin dezvoltare devine embrion, s.n.	_
viteză 1. Iuţeală, rapiditate în deplasare, lîn (plină) ~ = cu viteză (foarte) mare. (fam.) A băga pe cineva în ~ = a sili pe cineva să acţioneze repede, să-şi părăsească obişnuita comoditate. Dă-i ~! = mergi! porneşte repede!
2.	Raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru a-l parcurge; raportul dintre variaţia unei mărimi şi timpul în care se produce această variaţie. I~ cosmică = viteză cuprinsă între 7,912 şi 16,6 km/s, imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
3.	(spec.) Ritmul în care se produce (sau se repetă) un proces fiziologic, chimic, electric etc., raportat la unitatea de timp. I~ de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, cu ajutorul căruia se diagnostichează sau se urmăreşte evoluţia unei boli. //Fiecare dintre raporturile de demul-tiplicare dintre turaţia motorului unui vehicul şi turaţia arborelui care transmite mişcarea la roţile propulsoare ale vehiculului. /Ă băga în - = a cupla una din treptele unei cutii de viteză cu organele de maşină pe care le pune în mişcare. A scoate din ~ = a decupla mecanismul unei maşini de la cutia de viteze, s.f, g.-d. art. vitezei, pl. viteze.
vitezoman Şofer cu mania vitezei, s.m., pl. vitezomgni. vitezometru Instrument care măsoară viteza de deplasare a unui vehicul, s.n., art. vitezometrul, pl. vitezomgtre. viticol,-ă 1. Referitor la cultura viţei-de-vie. 2. (despre zone geografice) Bogat în vii. adj., pl. viticoli,-e. viticultor,-oare 1. Cultivator de viţă-de-vie; podgo-rean. 2. Specialist în viticultură, s.m., pl. viticultQri; s.f., g.-d. art. viticultoarei, pl. viticultoare.
viticultură 1. Cultura viţei-de-vie. 2. Ştiinţă care se ocupă de cultura viţei-de-vie. s.f., g.-d. art. viticulturii, vitiligo Boală de piele caracterizată prin apariţia unor pete albe lipsite de pigmenţi, s.n., art. vitiligoul. vitişoară (pop.) Diminutiv al lui vită. s.f, g.-d. art. vitişoarei, pl. vitişoare. vitrai v. vitraliu.
vitraj (rar) 1. Perete de geam; geamlâc. 2. Marchiză închisă cu geamuri. 3. Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uşi etc. s.n., pl. vitraje. vitraliu Fereastră alcătuită din bucăţi de sticlă colorate sau pictate, montate într-o ramă metalică, [var. vitrai .v.n.] s.n., art. vitraliul, pl. vitralii, art. vitraliile, vitrat,-ă (rar) Cu geamuri, adj., pl. vitraţi,-te. vitreg,-ă 1. (despre copii şi părinţi, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care a devenit rudă numai printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi; care nu este rudă de sânge. Tată ~. Frate ~ 2. (fig.) Nefavorabil, potrivnic; ostil, duşman. //Presărat cu obstacole, adj., pl. vitregi,-
ge-
vitregi tr. 1. A avea o atitudine ostilă faţă de cineva. 2. A lipsi (pe cineva, de ceva), vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vitreggsc, imperf. 3 sg. vitregea; conj. prez. 3 să vi-tregească.
vitregie 1. Atitudine duşmănoasă, ostilitate; răutate. 2. Potrivnicie. s.f, art. vitregia, g.-d. art. vitregiei, pl. vitregii, art. vitregiile.
vitrifia (-fi-a) tr. A transforma un amestec de silicaţi, prin încălzire, într-o masă sticloasă şi compactă; a vitrifica. vb. I, ind. prez. 3 vitrifiază, l pl. vitrifigm. vitrifiabil,-ă (-fi-a-) (despre materiale) Care se poate vitrifia. adj., pl. vitrifîabili,-e. vitrifiant (-fi-ant) (constr.) Material de bază folosit pentru a obţine mase plastice amorfe, s.m., pl. vitrifianţi. vitrifica tr. A vitrifia. vb. I, ind. prez. 3 vitrifică, vitrificgre Acţiunea de a vitrifica, s.f., g.-d. art. vitri-ficării, pl. vitrificări.
vitrifiere (-fi-e-) Acţiunea de a vitrifia. s.f., g.-d. art. vitrifigrii, pl. vitrifieri.
vitrigsn Plantă erbacee cu flori albastre, utilizată ca plantă medicinală, s.m.
vitrină 1. Spaţiu amenajat în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin, în care se expun mărfuri; fereastră care închide acest spaţiu în partea dinspre stradă. 2. Dulap cu rafturi şi cu pereţi de sticlă în care se expun într-o casă bibelouri, vase etc. 3. Dispozitiv cu pereţi de sticlă în care se expun mărfuri în interiorul unui magazin, piesele într-un muzeu etc. s.f, g.-d. art. vitrinei, pl. vitrine.
vitrin ie r,-ă (-ni-er) Persoană specializată în aranjarea vitrinelor (unui magazin), s.m., pl. vitrinigri; s.f., g.-d. art. vitrinigrei, pl. vitrinigre.
vitriel (-tri-ol) (pop.) 1. Acid sulfuric concentrat. 2. (înv.) Nume dat unor sulfaţi, s.n., pl. vitrioluri, vitriola (-tri-o-) tr. (rar) 1. A răni (cu vitriol). 2. A trata
o	ţesătură cu vitriol. 3. (fig.) A critica violent, vb. I, ind. prez. 3 vitriolează.
vitrioláj (-tri-o-) Tratare a ţesăturilor cu acid sulfuric pentru îndepărtarea impurităţilor, s.n., pl. vitriolaje. vitriolant,-ă (-tri-o-) 1. Care provoacă arsuri, care arde. 2. (fig.) Incisiv, caustic. Discurs adj., pl. vitriolanţi,-te. vitrit 1. Component principal al cărbunilor, negru, compact şi lucios. 2. Material sticlos, folosit ca electroizolant. s.n.
vitro (lat., biol., în sintagma) In ~ - într-un mediu artificial, în laborator. Fecundare in ~. loc. adv. vitron Fibră din sticlă obţinută prin filare, s.n. vitros,-oasă 1. Ca sticla, sticlos. 2. (anat.) Corp ~ sau umoare ~oasă = masă gelatinoasă care formează fundul globului ocular, adj., pl. vitr<jşi,-oase.
1323
vizibilitate
vitrozitate (geol.) Structură geologică asemănătoare cu sticla, s.f, g.-d. art. vitrozităţii, pl. vitrozităţi. vi tu Iară (în sintagma) Febră ~ = febră puerperalâ la vaci. adj., pl. vitulare.
vitupera tr. (livr.) A blama, a denigra, a defăima; a critica violent, vb. I, ind. prez. 3 vituperează, vituperaţie (-ţi-e) (livr.) Blamare, denigrare, defăimare; critică violentă, s.f, art. vituperaţia, g.-d. art. vitu-peraţiei, pl. vituperaţii, art. vituperaţiile. viţă A. 1. Nume dat mai multor plante cu rădăcini puternice, cu tulpina lipsită de susţinere proprie, cu frunze mari, cu cârcei agăţători şi cu fructe în formă de ciorchine; vie. /~ de Canada sau ~ sălbatică = arbust agăţător din familia vitaceelor, cultivat ca plantă decorativă. 2. IA lucra pe cineva în foi de ~ = a unelti împotriva cuiva cu abilitate. 3. (p. restr.) fiecare dintre lăstarii de viţă (A.l); (p. gener.) curpen, vrej. l~-albă = plantă agăţătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare. B. 1. (fig.) Descendent, urmaş; (p. ext.) neam, soi. IDe ~ = a) cu sânge nobil, de obârşie boierească; b) de calitate superioară. 2. (pop.) Şuviţă de păr. 3. Fir, şuviţă din care se confecţionează, prin răsucire sau împletire, anumite obiecte. 4. (mar.) Parâmă de sârmă, s.f, g.-d. art. viţei, pl. viţe. viţă-de-vie Vie, viţă. s.f, g.-d. art. viţei-de-vie, pl. viţe-de-vie.
viţea/viţjcă Puiul (de sex feminin) al vacii, până la vârsta de un an; (p. ext.) Vacă tânără. 2. (fam.) Epitet depreciativ pentru o fată sau o femeie tânără, naivă, proastă, s.f., g.-d. art. viţelei, pl. viţele, art. viţelele. viţel 1. Puiul (de sex masculin) al vacii, până la vârsta de un an. I~ul de aur = simbol al bogăţiei, al banului. 2. (p. restr.) Came de viţel (1); (p. restr.) Piele de viţel
(1). 3. (reg.) Pui de cerb. 4. (reg.) Raniţă militară acoperită cu piele de viţel. 5. (fam.) Epitet depreciativ pentru un bărbat naiv, prost, s.m., pl. viţei, art. viţeii, viţelar 1. Persoană care îngrijeşte viţeii (la o fermă). 2. Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunze lungi şi cu florile dispuse în spic; părangină. s.m., pl. viţelari, viţeluş Diminutiv al lui viţel, s.m., pl. viţeluşi. viţeluşă Diminutiv al lui viţea. s.f, art. viţeluşa, g.-d. art. viţeluşei, pl. viţeluşe. viţică v. viţea. viţifis.-oasă v. vicios, viţiu v. viciu.
viţos,-oasă (pop.) 1. (despre rădăcinile plantelor) Cu ramificaţii multe, lungi, încâlcite. 2. (despre blana unor animale) Lăţos, miţos. adj., pl. viţoşi,-oase. viu1 (rar) Viaţă. s.n.
viu2, vie 1. (şi s.) Care este în viaţă, care trăieşte. IDe ~ = fiind încă în viaţă. Pe - - în mod direct. ~ sau mort = în orice stare s-ar afla; cu orice preţ. Prin ~ grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de ~ = a cere cuiva mai mult decât poate da, a fi fâră milă faţă de cineva; a jefui, a jecmăni. Morţii cu morţii, viii cu viii, se spune ca îmbărbătare pentru a consola pe cineva care se împacă greu cu moartea unei persoane dragi. Nici cu viii, nici cu morţii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăveneşte. (s.) A fi mort între vii = a fi ca şi mort. 2. Care este înzestrat cu viaţă, cu simţire. /Carne ~ = rană deschisă, care sângerează. 3. Care supravieţuieşte, care persistă. /Limbă ~ = limbă în circulaţie, limbă care se vorbeşte în mod curent. 4. (în concepţia creştină) Veşnic, nemuritor, etern. 5. Plin de viaţă; care are mişcări iuţi. //însufleţit, animat. Discuţie ~. //(despre ochi) Ager, vioi. 6. (despre sunete) Tare, răsunător. 7. (despre lumină) Puternic, orbitor. 8. (despre culori) Strălucitor, aprins. 9. (despre plante) Plin de sevă, verde, sănătos. 10. (despre foc) Cu flăcări mari.
//(despre apă) Care curge repede. 11. (despre abstracte) Intens, puternic. Durere ~. adj., pl. vii. vivace I. adj. 1. Ager, vioi, plin de viaţă. 2. (despre plante) A cărei viaţă şi vegetaţie durează mai mulţi ani; peren. II. adv. (muz.) Intr-un ritm viu, energic, adj. invar.; adv.
vivacissimo (it., muz.) Cât se poate de repede, adv. vivacitate Vioiciune, agerime (în mişcări, în atitudini). s.f, g.-d. art. vivacităţii.
vivandieră (-di-e-) (în trecut) Femeie autorizată să însoţească armatele pentru a vinde soldaţilor alimente sau alte obiecte, s.f, g-d. art. vivandigrei, pl. vivan-digre.
vivant,-ă (rar) Animat, viu. adj., pl. vivanţi,-te. vivariu Spaţiu special amenajat pentru creşterea unor animale mici. s.n., art. vivariul, pl. vivarii. vivat Trăiască! La mulţi ani! //(s.n.) Toast, aclamaţie. interj.
vivianit (-vi-a-) Fosfat hidratat natural de fier, folosit ca cerneală albastră, s.n.
vivigră (-vi-e-) (mar.) Bazin etanş pentru păstrat sau transportat peştele viu. //Navă amenajată în acest scop. s.f, g.-d. art. vivigrei, pl. viviere. vivifiant,-ă (-fi-ant) (livr.) Care însufleţeşte; dătător de putere, adj., pl. vivifianţi,-te.
vi vi par,-ă 1. (despre animale, şi s.) Care naşte pui vii. 2. (despre plante) Care se înmulţeşte prin muguri desprinşi de pe planta-mamă. adj., pl. vivipari,-e. viviparitate Caracteristică a animalelor vivipare. s.f, g.-d. art. viviparitiţii.
vivisgcţie (-ţi-e) Disecare a unui animal viu, pentru a studia un proces fiziologic. [var. vivisecţijjne s.f.] s.f, art. vivisecţia, g.-d. art. vivisecţiei, pl. vivisecţii, art. vivisecţiile.
vivisecţiona (-ţi-o-) tr. A face disecţia unui animal viu pentru studiu, vb. I, ind. prez. 3 vivisecţionează. vivisecţionare (-ţi-o-) Acţiunea de a vivisecţiona. s.f, g.-d. art. vivisecţionării, pl. vivisecţionări. vivisecţiune v. vivisecţie, vivo (it., muz.) Vivace, vioi. adv. viza1 tr. A pune viza pe un act oficial, pe un paşaport etc. pentru a-i da valabilitate, vb. I, ind. prez. 3 vizează. viza2 tr. l.A îndrepta o armă, un aparat de măsurat etc. spre un obiectiv. 2. (fig.) A face aluzie la ceva, a se referi. 3. (fig.) avea ca scop, a urmări, vb. I, ind. prez. 3 vizează.
vizare1 Acţiunea de a viza1, s.f, g.-d. art. vizării, pl. vizări.
vizare2 Acţiunea de a viza2, s.f, g.-d. art. vizirii, pl. vizări-
vizavi 1. Peste drum, în faţă; în punctul exact opus. //(s.m.) Persoană care se află în faţa cuiva la o masă, în tren etc. 2. Faţă de..., în comparaţie cu..., în raport cu... adv.
viză1 Menţiune, parafă etc. aplicată de o autoritate pe un act pentru a arăta că este valabil, că a fost verificat etc. s.f, g.-d. art. vizei, pl. vize.
viză2 Linie topografică obţinută prin prelungirea razei vizuale până la un punct de pe teren; (p. ext.) linie, trasată pe o planşetă, care uneşte locul de observare cu punctul observat, s.f, g.-d. art. vizei, pl. vize. viză3 Specie de peşte de apă dulce, cu botul scurt şi rotunjit, asemănător cu cega. s.f, g-d. art. vizei, pl. vize. vizetă Mică deschidere circulară făcută într-o uşă, pentru a putea privi dincolo de ea; vizor; vizieră (2). s.f, g.-d. art. vizetei, pl. vizete.
vizibil,-ă 1. Care poate fi văzut, observat. 2. (fig.) Evident; neîndoielnic, incontestabil, adj., pl. vizibili,-e. vizibilitate 1. însuşirea de a fi vizibil. 2. Distanţa maximă până la care un obiect poate fi văzut. 3. Stare de
vizibllmetru
1324
claritate a atmosferei care permite să se vadă până la o anumită distanţă, s.f., g.-d. art. vizibilităţii, vizibllmetru (met.) Instrument pentru măsurarea vizibilităţii pe orizontală, s.n., art. vizibilmgtrul, pl. vizibil-mgtre.
vizigră (-zi-e-) 1. Partea din faţă, mobilă, a unui coif, care era coborâtă pentru a apăra obrazul de lovituri. 2. Cozoroc. 3. Vizor, vizetă, s.f., g.-d. art. vizigrei, pl. vizigre.
vizigfit,-ă (Persoană) care aparţinea ramurii vestice a goţilor, adj., s.m. şi fi, pl. vizigQţi,-te. víziómat 1. Aparat automat utilizat la instalaţiile de fotoreproducere. 2. (poligr.) Colorimetru fotoelectric pentru măsurarea transparenţei materialelor, a înnegririi sau a intensităţii de culoare, s.n., pl. viziomate. viziona (-zi-o-) tr. A privi, a vedea un film, un spectacol etc. (înainte de premieră), vb. I, ind. prez. 3 vizionează, vizionar,-ă (-zi-o-) 1. (despre oameni sau firea, ideile lor, şi s.) Care este stăpânit de vise, de idealuri; care prevede (evenimente viitoare). 2. (fam.) Cu caracter de viziune; neobişnuit, fantastic, adj., pl. vizionari,-e. vizionare (-zi-o-) Acţiunea de a viziona, s.fi, g.-d. art. vizionării, pl. vizionări.
vlzionarism (-zi-o-) (livr.) Atitudine de vizionar (1); caracter vizionar (1). s.n.
vizir Nume dat înalţilor demnitari din ţările musulmane. /Mare— = (în Imperiul Otoman) nume dat dregătorului care îndeplinea funcţia de prim-sfetnic al sultanului. s.m., pl. viziri.
vlzlrit Funcţia de vizir; perioadă în care cineva exercită
această funcţie, s.n., pl. vizirate.
vizirgsc,-ească (înv.) Referitor la vizir, adj., pl.
vizireşti.
vizite tr. l.A face o vizita (1); a merge la cineva pentru a-l vedea. 2. A se duce să cunoască o localitate, un obiectiv turistic etc. 3. A inspecta, a cerceta cu atenţie la faţa locului, vb. /, ind, prez. 3 vizitează, vizitare Acţiunea de a vizita, s.fi, g.-d. art. vizitării, pl. vizitări.
vizitator,-oare Persoană care face o vizită (1); persoană care vizitează ceva. s.m., pl. vizitatori; s.f, g.-d. art. vizitatoarei, pl. vizitatoare, vizită 1. Faptul ae a merge la cineva pentru a-l vedea (în semn de prietenie, într-o problemă oficială etc.) IA fi în ~ cu cineva - a avea relaţii de prietenie cu cineva şi a-şi face vizite. 2. Deplasare într-o localitate, la un obiectiv etc., cu scopul de a le cunoaşte, de a le controla etc. 3. /-medicală - control medical periodic făcut elevilor, salariaţilor etc. //Control medical făcut la spital sau la domiciliul bolnavului. //Deplasare făcută zilnic de către medici şi personalul auxiliar în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, s.f, g.-d. art. vizitei, pl. vizite, vizitiu 1 . Persoană care are ocupaţia de a mâna caii la o căruţă, la o trăsură etc. 2. (art.) Numele popular al unei constelaţii din emisfera boreală, [var. (reg.) vezetgu s.m.] s.m., art. vizitiul, pl. vizitii, art. vizitiii, viziune (-zi-u-) 1. Percepţie vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea lucrurile; concepţie, convingere, opinie. 3. Percepţie imaginară a unor lucruri nereale; vedenie, halucinaţie, s.fi, g.-d. art. viziunii, pl. viziuni.
vizfln1 Animal sălbatic carnivor, mai mare decât nurca, cu blana preţioasă, care trăieşte în America de Nord. s.m.,pl. vizoni.
vizfin2 Blană de vizon1, haină din blană de vizon1, s.n., pl. vizoane.
vlzflr 1. Dispozitiv montat la un instrument optic pentru a permite delimitarea unui obiect într-un câmp vizual.
2.	Vizetă. 3. (la pl.) Ochelarii măştilor de gaze. s.n., pl. vizoare.
vizual,-ă (-zu-al) Referitor la simţul văzului; de vedere. /Memorie ~ = memorie care se bazează pe imagini văzute. Rază ~ = linie (imaginară) care uneşte ochiul observatorului cu obiectul observat. Câmp ~ = porţiune de spaţiu pe care o poate cuprinde cineva dintr-o singură privire. Tip - = persoană cu o acuitate deosebită a percepţiilor obţinute prin văz. adj., pl. vizuali,-e. vizualiza (-zu-a-) tr. 1. (tehn., despre aparate) A face posibilă observarea vizuală a fenomenului cercetat.
2.	(fig.) A aduce în faţa ochilor (cu ajutorul imaginaţiei).
3.	A face vizibil un subiect prin imagini filmate, vb. 1, ind. prez. 3 vizualizează.
vizualizare (-zu-a-) Acţiunea de a vizualiza, s.fi, g.-d. art. vizualizării, pl. vizualizări, vizuină 1. Adăpost pe care şi-l sapă în pământ unele animale sălbatice; vizunie. 2. (fig.) Ascunzătoare, //(fig.) Cocioabă, bordei, s.f, g.-d. art. vizuinii, pl. vizuini, vizunie (pop.) Vizuină, s.fi, g.-d. art. vizuniei, pl. vizunii.
vladnic,-ă (înv.) Rezistent, solid, puternic, adj., pl. vladnici,-ce.
vlagă Energie, forţă, putere, dinamism, s.f. vlan,-ă v. valah.
vlaşiţă (bot., reg.) Haşmă. s.fi, g.-d. art. vlaşiţei, pl. vlaşiţe.
vlavie (-vi-e) (înv.) Vlagă, s.fi, art. vlavia, g.-d. art. vlavrei.
vlădică (înv.) 1. Episcop. 2. Stăpânitor, principe, domn. s.m., g.-d. art. vlădicăi/vlădicii/vlădichii, pl. vlădici, vlăgui 1 , tr. şi refl. A (se) stoarce de puteri; a (se) istovi. 2. tr. A prelucra pielea într-o tâbăcărie. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. vlăguigsc, imperf. 3 sg. vlăguia; conj. prez. 3 să vlăguiască.
vlăgultQr,-oare (-gu-i-) I. adj. Istovitor. II. s.m. şi fi Muncitor care lucrează pieile într-o tăbâcărie. adj., s.m. şi fi, pl. vlăguitflri,-oare.
vlăjgan Tânăr, voinic; zdravăn, s.m., pl. vlăjgani, vlăstar 1. Lăstar. 2. (fig.) Urmaş descendent (al unei familii), s.n., pl. vlăstare.
voal 1. Ţesătură fină, uşoară şi transparentă, din care se confecţionează perdele sau unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască. 2. Văl cu care femeile îşi acoperă capul sau faţa; văl. 3. înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, ca urmare a unui defect de fabricaţie, a developării prelungite etc. s.n., pl. voaluri, voala 1. tr. A acoperi cu un voal; a masca, a ascunde. //(fiŞ.) A înşela aparenţele. 2. refl. (despre voce, sunete, privire etc.) A-şi pierde claritatea; a se estompa. 3. refl. (despre un material fotografic) A se strica, a se înnegri (din cauza luminii sau a substanţei revelatoare), vb. /, ind. prez. 3 voalează.
voalare Acţiunea de a (se) voala, s.fi, g.-d. art. voalării, pl. voalări.
voalată Voal fin întrebuinţat de femei pentru a-şi împodobi pălăriile sau pentru a-şi acoperi faţa. s.fi, g.-d. art. voalgtei, pl. voalgte.
voalură 1. Totalitatea pânzelor unei corăbii. 2. Curbura pânzei unei paraşute deschise; (p. ext.) pânza paraşutei. s.fi, g.-d. art. voalurii, pl. voaluri, vobulator Generator electronic care produce oscilaţii de amplitudine constantă, dar cu frecvenţă liniar variabilă în timp. s.n., pl. vobulatoare. vocabular 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. /~ activ - totalitatea cuvintelor folosite în mod curent în exprimare şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta. ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înţeleg, dar nu le utilizează decât foarte rar. ~ de bază (sau fundamental) = fondul principal lexical. ~ secundar = masa vocabularului (1).
2.	Totalitatea cuvintelor specifice unui domeniu de
1325
voie
activitate, unei categorii sociale, unui scriitor etc.
3.	Dicţionar de proporţii reduse; glosar, lexic. 4. Listă de
cuvinte. //Caiet alfabetic folosit pentru o astfel de listă.
[var. (înv.) vocabulariu î.m.] s.n., pl. vocabulare.
vocabulariu v. vocabular.
vocabulă Cuvânt, vorbă, s.f., g.-d. art. vocabulei, pl.
vocabule.
vocal,-ă Referitor la voce, care serveşte la formarea vocii, //(muz.) Executat cu vocea, cântat din gură. adj., pl. vocali,-e.
vocglă Sunet al vorbirii la rostirea căruia aerul iese continuu, liber; literă care notează un asemenea sunet. /~ neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin for-manţi situaţi la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. s.f., g.-d. art. vocalei, pl. vocale.
vocalic,-ă Referitor la vocale; al vocalei, adj., pl. vocalici,-ce.
vocalism 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor, s.n.
vocaliza 1. tr. şi intr. (muz.) A executa o vocaliză. 2. refl. (fon., despre consoane) A căpăta valoare de vocală, vb. /, ind. prez. 3 vocalizează, vocalizare Acţiunea de a (se) vocaliza, s.f., g.-d. art. vocalizării, pl. vocalizări.
vocaliză 1. Exerciţiu de canto constând în înlocuirea denumirii notelor cu vocale. 2. Piesă muzicală de virtuozitate, fără cuvinte, s.f. g.-d. art. vocalizei, pl. vocalize.
vocativ (gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva, s.n., pl. vocative, vocaţie (-ţi-e) 1. Predispoziţie, aptitudine deosebită pentru un anumit domeniu de activitate. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune în temeiul calităţii sale de rudă. [var. (înv.) vocaţiune s.f.} s.f., art. vocaţia, g.-d. art. vocaţiei, pl. vocaţii, art. vocaţiile.
vocaţiune v. vocaţie.
vocaţlonal,-ă (-ţi-o-) Referitor la vocaţie; profesional. învăţământ ~. adj., pl. vocaţionali,-e. vace 1. Facultate specific umană de a emite sunete articulate; sunete produse prin vibrarea coardelor vocale; glas. IA avea ~ = a cânta frumos. A fi în ~ = a se afla în dispoziţie vocală. A ridica ~a = a se răsti la cineva. 2. Aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură. 3. Registru de sunete muzicale, mai profunde sau mai înalte, în care cineva poate cânta. /-metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvenţă înaltă. ~ caldă = voce în care predomină componentele de frecvenţă joasă, accentuate natural sau artificial. ~ sintetică = voce produsă cu ajutorul unui sintetizor de vorbire. ~ profesională = voce care corespunde unor exigenţe înalte, specifică actorilor, cântăreţilor, crainicilor etc. ~ robot = voce lipsită de inflexiunile specifice vocii umane. 4. Linia melodică a fiecărui instrument într-o compoziţie, s.f., art. vecea, g.-d. art. vacii, pl. vqcí.
vocifera intr. A vorbi răstit, cu glasul ridicat, //(fam.) A ţipa, a face scandal, vb. I, ind. prez. 3 vociferează, vociferant,-ă (rar) Persoană care vociferează; scandalagiu. s.m., pl. vociferanţi; (rar) s.f, g.-d. art. vociferantei, pl. vociferante.
vociferare Acţiunea de a vocifera, s.f, g.-d. art. vociferării, pl. vociferări.
vocodgr1 Sistem electronic de telefonie, apt să decodifice şi să reconstituie vorbirea, s.n., pl. vocodere. vocodgr2 (muz.) Instrument electronic utilizat pentru a crea efecte sonore deosebite, cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumentele muzicale clasice, s.n., pl. vocodgre.
vodă Titlu purtat de domnii ţărilor româneşti; domnitor; (p. ext.) rege, principe. IA mânca (din) pita lui ~ = a fi slujbaş la stat. A nu-i păsa (cuiva) nici de ~ = a nu se teme de nimeni. ~ da, şi Hâncu ba, se spune când într-un conflict nu se poate ajunge la o înţelegere, s.m., g.-d. art. lui vadă.
vad că v. votcă.
vodeasă (pop.) Soţia voievodului; crăiasă, doamnă, voduleasă. s.f., g.-d. art. vodesei. voder Aparat electronic de producere a vocii artificiale, care foloseşte chei similare acelora ale instrumentelor muzicale, s.n., pl. vodgre.
vodevil Scurtă piesă de teatru, de un comic facil, în al cărei subiect sunt intercalate cuplete satirice, s.n., pl. vodeviluri.
vodevilgsc,-ă Cu caracter de vodevil, adj., pl. vode-vilsşti.
vodevilist (rar) Autor de vodeviluri, s.m., pl. vode-vilişti.
voduleasă (pop.) Vodeasă. s.f, g.-d. art. vodulgsei. vfigă Interes puternic, dar trecător faţă de o persoană, de un stil, de o modă etc.; faimă, renume de care se bucură pentru un anumit timp cineva sau ceva; modă. A fi în s.f. voi1 1. (înlocuieşte numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; la nominativ are funcţie de subiect) ~ plecaţi. 2. (la dativ, în formele „vouă”, „v-”, „vi” are valoare posesivă) Vouă vă place sâ dansaţi. //(cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers.
2	sg.) Vi se va comunica în scris, //(la acuzativ) La ~-la casa voastră; în ţara voastră de baştină. //(în dativ sau acuzativ, în forma „vi” cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi la ora 12.3. (cu valoare de dativ etic) Vi-l trimit imediat. 4. (la acuzativ, în formele „vă”, „V-”) Unde v-aţi întâlnit? //(cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers. 2 sg.) Domnule, vă rog, aveţi răbdare! //(precedat de prepoziţii, în forma „voi”) Eu vă am numai pe ~. 5. (la vocativ, de obicei însoţind alt vocativ) Voi, visări trecătoare! pr. pers. (d. vouă, vă, v-, vi; ac. pe voi, vă).
voi2 tr. 1. A fi decis, a fi hotărât să...; a intenţiona, a vrea; a avea de gând să... //(la imperativ) A stărui într-o acţiune, a avea voinţă fermă. 2. A consimţi, a primi, a fi de acord. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voiesc, imperf.
3	sg. voia; conj. prez. 3 să voiască. voi3 v. vrea.
voi4 (reg.) 1. Fâşie de pământ (arabil). 2. Rând de împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau în pereţii unui pătul de păstrat porumb, s.n, pl. veiuri. voiaj Călătorie (într-un loc depărtat), s.n., pl. voiajuri /voiaje.
voiaja intr. A călători (într-un loc depărtat), vb. /, ind. prez. 3 voiajează, 1 pl. voiajăm; ger. voiajând, voiajor 1. (şi adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care călătoreşte în căutare de beneficiari sau de furnizori. /~ comercial = comis-voiajor. s.m., pl. voiajori.
Vfiie 1. Voinţă, vrere. IDe de nevoie sau cu fără ~ = vrând-nevrând. Fără (de) - sau fară ~a mea (sau a ta, a sa etc.) = neintenţionat, involuntar. Cu ~ sau cu ~a (cuiva) = din proprie iniţiativă, dinadins. Peste ~a... = împotriva voinţei cuiva. //(înv.) ~ vegheată = bunăvoinţă; (p. ext.) favoare, protecţie. 2. Plăcere, dorinţă; înclinaţie spre...; libertate (de a alege), alegere, lîn ~ sau în toată ~a = nestingherit, în largul lui. (pop.) în ~a cea bună - fără teama de a greşi, fară nicio grijă. A-i fi (cuiva) ~a să... - a-i plăcea să..., a dori. A face pe ~a cuiva sau a-i face cuiva pe ~ ~ a satisface dorinţa cuiva. A-i fi cuiva pe ~ sau a fi pe ~a cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini -o (sau voile) cuiva = a îndeplini dorinţele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a
voie bună
1326
merge, a fi purtat) în ~a cuiva sau a ceva = a se lăsa după dorinţa, după placul cuiva. A fi la~a cuiva = a fi la discreţia cuiva. ~a la dumneata ca la banul Ghica - eşti liber să faci ce vrei. 3. Dorinţă, poftă, chef. lA-i strica cuiva ~a = a indispune pe cineva. 4. Permisiune, învoire, încuviinţare; dispoziţie. ICu ~a (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără ~ sau fără ~a cuiva - fără permisiune, s.f, art. vgia, g.-d. art. veii, pl. voi, art. voile. vfiie bună Stare sufletească bună. s.f. + adj. voievod 1. (în Evul Mediu) Titlu purtat de domnii Ţării Româneşti, ai Moldovei şi de guvernatorii Transilvaniei; domn, vodă; (p. ext.) principe. 2. Conducător al unei cetăţi, al unui ţinut etc.; guvernator; (p. ext.) boier de rang mare. 3. (înv.) Comandant de oaste; căpitan. 4. (în credinţa ortodoxă şi creştină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaş de ţigani, [var. voivod s.m.] s.m., pl. voievozi, voievodal,-ă De voievod; al voievodului, [var. voivo-dal,-ă adj.] adj., pl. voievodali,-e. voievodat Teritoriu condus de un voievod; ţară. [var. voivodat î.«.] s.n., pl voievodate, voievodeasă Soţie de voievod, [var. voivodeasă s/] s.f, g.-d. art. voievodesei, pl. voievodese. voinic,-ă I. adj. (despre oameni) Bine făcut, robust, viguros II. s.m. şi f. 1. Tânăr curajos, îndrăzneţ, viteaz. I~ de codru = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (înv.) Ostaş, soldat, adj., s.m. şi f, pl. voinici,-ce. voinicaş Voinicel, s.m., pl. voinicaşi. voiniceasca 1. Stil de înot (numai cu braţele).
2.	Numele unui dans popular cu mişcări vioaie, însoţit de strigături şi jucat de patru sau opt flăcăi; melodia acestui dans. s.f. art., neart. voinicească, g.-d. art. voiniceştii, voinicgi A. Diminutiv al lui voinic; voinicaş. B. (bot.)
1.	Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. s.m., pl. voinicei, art. voiniceii.
voinicesc,-ească 1. Specific voinicului; vitejesc; (p. ext.) legendar, eroic. /Luptă ~ = trântă, luptă corp la corp. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (înv.) Ostăşesc, adj., pl m. şi f. voiniceşti, voiniceşte Ca voinicii; vitejeşte. IA înota ~ = a înota voiniceasca, adv.
voinici intr. 1. (pop.) A face fapte de voinic. Hrefl. (ir.) A face pe grozavul. //A haiduci. 2. (înv.) A fi ostaş; a se război, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voinicesc, imperf. 3 sg. voinicea; conj. prez. 3 să voinicească, voinicică 1. Plantă erbacee din- familia cruciferelor, cu frunze aspre, păroase şi cu flori galbene. 2. Usturoiţă. s.f, g.-d. art. voinicelei, pl. voinicele, art. voinicelele, voinicie (pop.) 1. însuşirea de a fi voinic; vigoare, putere, forţă. 2. îndrăzneală, curaj, vitejie. 3. Faptă vitejească. 4. Haiducie, s.f, art. voinicia, g.-d. art. voiniciei, pl. (3) voinic», art. voiniciile. voinicime (pop.) Mulţime de voinici, s.f, g.-d. art. voinidmii, pl. voinidmi.
voinicit (pop.) Faptul de a (se) voinici; haiducie, s.n. voinicos,-oasă (rar) Bine făcut; puternic, voinic; arătos, chipeş; mândru, adj., pl. voinicQşi,-oase. voinicuţ,-ă Diminutiv al lui voinic, s.m., pl. voinicuţi; s.f, g.-d. art. voinicuţei, pl. voinicuţe. voinţă 1. Facultate a omului de a acţiona conştient spre realizarea unor scopuri şi efortul depus pentru atingerea lor. 2. Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă şi perseverenţă în îndeplinirea scopurilor. 3. Ceea ce vrea, ceea ce hotărăşte cineva. 4. Consimţământ, permisiune. 5. Intenţie, scop, ţintă, ţel. 6. Chef, dispoziţie, dorinţă, s.f, g.-d. art. voinţei, pl. voinţe. voiQS,-oasă Vesel, bucuros, binedispus. adj., pl. voieşi,-oase.
voioşie Bună dispoziţie, veselie, s.f, art. voioşia, g.-d. art. voioşiei, pl. voioşii, art. voioşiile.
voire (înv.) Voinţă, s.f, g.-d. art. voirii, pl. voiri. voit1 (în Evul Mediu, în Moldova) Denumire dată şoltuzului în unele oraşe, s.m., pl. voiţi voit2,-ă Făcut în mod intenţionat, adj., pl. voiţi,-te. voitor,-oare (vo-i-) (înv.) Care voieşte, care doreşte ceva. I~ de bine (sau de rău) = care doreşte binele (sau răul) cuiva, adj., pl. voitori,-oare. voivod v. voievod, voivodgi.-ă v. voievodal, voivodat v. voievodat, voivodeasă v. voievodeasă. volan A. 1. Piesă de formă circulară, cu ajutorul căreia se dă unui vehicul direcţia dorită. 2. Piesă de formă circulară, cu care se acţionează manual anumite mecanisme. B. Fâşie de ţesătură aplicată pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască, pe huse, perdele etc. s.n., pl. volane.
volant1 1. Roată mare, montată pe arborele motor al unei maşini pentru a-i uniformiza turaţia. 2. (text.) Componentă a unei maşini care seamănă bumbacul. s.m., pl. volanţi.
volant2,-ă Detaşabil, mobil. /Foaie ~ - foaie tipărită (sau scrisă de mână) care se difuzează în public; filă detaşată dintr-un caiet sau dintr-o carte. 2. Care se deplasează rapid; mobil. /Echipă ~ = echipă care se deplasează dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă ~ = fond de carte al unei biblioteci care este împrumutat unei instituţii pentru folosinţă temporară.
3.	(rar) Care poate zbura; care se poate menţine în aer. adj., pl. volanţi,-te.
volapük Limbă internaţională artificială, creată la sfârşitul sec. al XIX-lea, mai ales din elemente germanice. s.n.
volatil,-ă (despre lichide) Care se evaporă uşor; volatilizabil. adj., pl. volatili,-e. volatilitate însuşirea de a fi volatil, s.f, g.-d. art. volatilităţii.
volatiliza refl. 1. A se evapora. 2. (fig.) A dispărea fără urmă. vb. /, ind. prez. 3 se volatilizează, volatilizabil,-ă Volatil, adj., pl. volatilizabili,-e. volatilizare Acţiunea de a se volatiliza; evaporare, s.f, g.-d. art. volatilizării, pl. volatilizări, volănaş Diminutiv al lui volan (B). s.n., pl. volănaşe. volbură A. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; (p. ext.) furtună. //Trâmbă (de praf, de zăpadă etc.); învolburare. 2. (fig.) Agitaţie, tulburare; gălăgie. 3. Vârtej de apă; bulboană, vâltoare. B. Plantă erbacee târâtoare sau agăţătoare, cu flori albe sau roz, având corola ca o pâlnie; rochiţa-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormiţele. [var. holbură, bQlbură s.f.] s.f, g.-d. art. volburii, pl. volburi. volburos,-oasă învârtejit; răsucit ca volbura (B); învolburat, învârtejit. adj:, pl. volburoşi,-oase. volei Joc sportiv disputat de două echipe a câte şase jucători, care aruncă o minge peste o plasă întinsă sus, în mijlocul terenului, [var. volei-bal.?.«.] s.n. volei-bal v. volei.
voleibalist,-ă Jucător de volei, s.m., pl. voleibalişti; s.f, g.-d. art. voleibalistei, pj. voleibaliste. voleibalistic,-ă Referitor la volei, de volei, adj., pl. voleibalistici,-ce.
volens nolens (lat.) Vrând, nevrând. adv. volgt1 1. Element mecanic mobil situat la fiecare aripă a unui avion pentru a-i mări sustentaţia. 2. Fiecare dintre elementele mecanice ale radiatorului unui motor de avion, care serveşte pentru reglarea circuitului aerodinamic de răcire al acestuia, s.m., pl. voleţi. volet2/voleu1 (rar) Panou rabatabil; oblon, jaluzea. s.n., pl. volete/voleuri.
1327
voluntariat
voleu2 (sport) Lovitură prin care mingea este expediată înainte de a atinge pământul, s.n., art. volgul, pl. volguri. volhinian1 (-ni-an) Subetajul inferior al sarmaţianului. s.n.
volhinian2,-ă (-ni-an) Referitor la volhinian1. adj., pl. volhinieni,-e.
volieră (-li-e-) Cuşcă mare sau adăpost din plasă pentru păsările din grădinile zoologice, s.f., g.-d. art. voligrei, pl. voligre.
volintir (înv.) 1. Soldat voluntar în armata lui Tudor Vladimirescu. 2. Zavergiu. s.m., pl. volintiri. volintiraş (înv.) Diminutiv al lui volintir. s.m., pl. volintiraşi.
volintirgsc,-ească (înv.) De volintir. adj., pl. volin-tireşti.	,
volintireşte (înv.) în felul volintirilor. adv. volintiroi (înv.) Augmentativ al lui volintir. s.m., pl. volintiroi, art. volintiroii. volitiv,-ă Voliţional. adj., pl. volitivi,-e. voliţional,-ă (-ţi-o-) Referitor la voinţă, determinat de voinţă; volitiv, adj., pl. voliţionali,-e. voiiţiune (-ţi-u-) (psih.) Act de voinţă, s.f., g.-d. art. voliţiunii, pl. voliţiuni.
volnic.-ă (înv.) 1. Liber; autonom, independent. 2. Impus cu sila, făcut cu forţa; arbitrar, adj., pl. vQlnici,-ce. voiniceşte (înv.) în mod liber, de bunăvoie, adv. volnici (înv.) 1. tr. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. tr. A împuternici, a îngădui; a îndreptăţi. 3. refl. A-şi da silinţa, a se strădui, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voinicesc, imperf. 3 sg. volnicea; conj. prez. 3 să voinicească.
vojnlcie (înv.) 1. Libertate, autonomie, independenţă. 2. încuviinţare; autorizaţie; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie, s.f, art. volnicia, g.-d. art. volnitiei, pl. volnicii, art. volnicnle. voloc Plasă de pescuit prevăzută la cele două capete cu câte un băţ gros, ceea ce pemite pescarului să o tragă prin apă. [var. voleg s.n.] s.n., pl. voloace. volocgl Diminutiv al lui voloc. s.n., pl. volocgle. volog v. voloc. volontir v. voluntar.
volt Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare şi a diferenţei de potenţial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. s.m., pl. volţi; simb. V.
volta1 (mar.) Comandă pentru a opri virarea, interj. volta2 (it., muz.) Semn care indică respectarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârşit, s.f. voltaic,-ă (-ta-ic) Referitor la pila sau la bateria electrică inventată de Volta. /Arc ~ = arc electric, adj., pl. voltaiéi,-ce.
voltairian,-ă (-te-ri-) I. adj. Propriu lui Voltaire.
II.	adj., s.m. şi f. (Adept) al voltairianismului. adj., s.m. şi f, pl. voltairieni,-e.
voltairianism (-te-ri-) Filosofia lui Voltaire, care critică fanatismul, intoleranţa, prejudecăţile etc. s.n. voltaj Tensiune electrică măsurată în volţi, s.n., pl. voltaje.
voltametru Aparat pentru măsurarea intensităţii unui curent electric prin determinarea cantităţii de substanţă depusă la catod pe cale electrolitică, s.n., art. volta-metrul, pl. voltametre.
volt-amper Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui circuit de curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiunea de un volt. s.m., pl. volt-amperi;. voltampermgtru Instrument electric de măsurat, care poate fi folosit alternativ ca voltmetru sau ca amperme-tru. s.n., art. voltampermetrul, pl. voltampermetre.
voltă 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. 2. Mişcare (de rotaţie) la scrimă (făcută pentru a evita loviturile adversarului). 3. (fig.) Schimbare (bruscă) de atitudine. 4. Manevră de rotaţie făcută de o ambarcaţiune pentru a utiliza mai eficient mişcarea vântului. /~ în vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei împotriva vântului. ~ sub vânt = manevră pentru a schimba direcţia în sensul vântului, s.f, g.-d. art. vQltei, pl. volte, voltjjă încălecare şi descălecare din fuga calului, fâră ajutorul scărilor. //Mod de a călări în picioare pe şa. s.f., g.-d. art. voltijei, pl. voltije.
voltijQr 1. Persoana care execută voltije. 2. Cal dresat pentru a executa voltije. s.m., pl. voltijori. voltmgtru Instrument care măsoară tensiunea electrică şi tensiunea electromotoare dintre două puncte ale unui circuit. /~ electronic = aparat electronic pentru măsurarea tensiunii electrice, s.n., art. voltmgtrul, pl. voltmgtre.
voitoi (tehn.) Ulei obţinut prin voltolizare. s.n. voltoliza tr. A îmbunătăţi calitatea uleiurilor lubrifiante prin supunerea la acţiunea unor descărcări electrice de frecvenţe şi tensiuni înalte, vb. /., ind. prez. 3 volto-lizează.
voltolizare Acţiunea de a voltoliza. s.f, g.-d. art. volto-lizării.
volubil,-ă 1. Care vorbeşte mult, repede şi cu uşurinţă; locvace, fluent; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt. 2. (despre plante) Care îşi răsuceşte tulpina în jurul unui suport, adj., pl. volubili,-e. volubilitate 1. Uşurinţă de a vorbi mult şi fluent; locvacitate. //Promptitudine, spontaneitate. 2. Caracteristică a unor plante de a-şi înfăşură tulpina în jurul unui suport. s.f, g.-d. art. volubilităţii.
volum A. 1. Spaţiu pe care îl ocupă un corp. //Mărime a unui spaţiu calculată pe baza celor trei dimensiuni ale corpului. 2. Debit (de apă) al unei fântâni, al unei ape curgătoare. 3. Proporţiile unei activităţi; cantitate de bunuri economice. 4. Intensitate a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. 5. Nivel de intensitate a semnalelor audio. B. Carte legată sau broşată; fiecare dintre cărţile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom. s.n., pl. volume, volumaş Diminutiv al lui volum (B). s.n., pl. volumaşe.
volumgtric,-ă Referitor la determinarea volumului (A) unui corp. IAnaliză ~ = analiză făcută pentru a determina greutatea unei substanţe prin măsurarea volumului soluţiei etalonate utilizate la titrare. adj., pl. volumg; trici,-ce.
volumetrie Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. s.f, art. volumetria, g.-d. art. volumetriei.
volumetru Instrument pentru măsurarea nivelului semnalului audio într-o cale de transmisie, s.n., art. volu-metrul, pl. volumetre.
voluminos,-oasă 1. (despre obiecte) Cu volum mare, care ocupă loc mult; mare, cuprinzător. 2. (despre persoane) Gras, corpolent, mătăhălos. 3. (despre cărţi, dosare etc.) Gros, cu file multe, adj., pl. volumineşi,-oase. voluntar,-ă I. adj. 1. Care acţionează de bunăvoie; făcut de bunăvoie, fără constrângere. /Act ~ = acţiune realizată de cineva în mod conştient, voit. 2. Care îşi impune voinţa; autoritar. 3. Care denotă voinţă. II. s.m.
1.	Persoană care se înrolează ca militar fără a avea această obligaţie; (p. ext.) militar care se oferă de bunăvoie să execute o misiune de luptă. 2. Persoană care se oferă să facă un serviciu în mod dezinteresat, [var. (II) (înv.) volontir s.m.] adj., pl. voluntari,-e. voluntariat (-ri-at) Angajare ca voluntar; perioada când
o	persoană acţionează ca voluntar, s.n.
voluntarism
1328
voluntarism 1. Concepţie filosofică şi sociologică, potrivit căreia voinţa umană este factorul determinant al existenţei. 2. Concepţie psihologică care atribuie proceselor voliţionale rolul hotărâtor în viaţa psihică, s.n. voluntarist,-ă Referitor la voluntarism, adj., pl. volun-taăşti,-ste.
voluptate 1. Plăcere a simţurilor sau a sufletului; voluptozitate. 2. Desfătare, satisfacţie, s.f, g.-d. art. voluptăţii, pl. voluptăţi. voluptss,-oasă v. voluptuos. voluptuQS,-oasă (-tu-os) Care inspiră sau produce voluptate; plin de voluptate, [var. voluptes.-oasă adj] adf, pl. voluptuaşi.-oase.
voluptuozitgte (-tu-o-) Voluptate (1). s.f, g.-d. art. voluptuozităţii.
volută (arhit.) Ornament în formă de spirală, s.f, g.-d. art. volutei, pl. volute.
volvfix Colonie de flagelate de formă sferică, s.m. vglvulus Ocluzie intestinală provocată de răsucirea intestinului subţire sau a colonului pelvian, care are drept consecinţe necroza peretelui intestinal, tulburări grave de circulaţie etc. s.n. voma tr. A vomita, vb. I, ind. prez. 3 vomează, vomare Faptul de a voma. s.f, g.-d. art, vomării, pl. vomări.
Vfimă Expulzare pe gură a conţinutului stomacului; ceea ce a fost expulzat; vomare, vomitare, vomisment. s.f, g.-d. art. vQmei, pl. vame. vomgr Os care alcătuieşte scheletul osos al nasului, despărţind fosele nazale, s.n., pl. vomsre.
Vfimică (în sintagma) Nucă ~ = sămânţa unui arbore tropical, din care se extrage stricnina folosită în industria farmaceutică, adf, pl. vgmice. vomisment Vomitare; vomă. s.n., pl. vomismgnte. vornic tr. A da afară pe gură conţinutul stomacului; a vărsa, a voma. vb. /, ind. prez. 3 vomită, vomitare Faptul de a vomita; vomă, vomisment. s.f, g.-d. art. vomitării, pl. vomitări. vomitiv1 Medicament care are proprietatea de a provoca voma. s.n., pl. vomitive.
vomitiv2,-ă Care provoacă vomitări. adj., pl. vomitivi,-e. vomltariu (în Antichitatea romană) Loc pe unde spectatorii ieşeau din circ la sfârşitul spectacolului, s.n., art. vomitariul, pl. vomitării, art. vomiteriile. vonicer Arbust cu ramurile în patru muchii şi cu flori albe-verzui; salbă-moale. s.m., pl. vonicgri. voodoo (vudu) (angl.) Referitor la practicile cultului negro-american cu acelaşi nume. adj. invar. vopsea L Materie colorantă obţinută prin suspensia unor pigmenţi într-un lichid, utilizată la colorarea diferitelor obiecte; boia. 2. (spec.) Culoare folosită în pictură. 3. (înv.) Culoare (a unui obiect); nuanţă, [var. (pop.) văpsea, văpseală s.f.] s.f, art. vopseaua, g.-d. art. vopselei, pl. vopsgle/vopsgluri, art. vopselele /vopse^ lurile.
vopsi 1- tr. A colora un obiect, acoperindu-i suprafaţa cu vopsea sau muindu-1 într-o soluţie colorată; a colora un lichid punând în el o substanţă colorantă; a boi. 2. refl. A se farda; a se machia. 3. tr. şi refl. (pop.) A (se) păta; a (se) stropi; a (se) mânji. [var. (pop.) văpsi vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vopsgsc, imperf. 3 sg. vopsea; conj. prez. 3 să vopsească, vopsire Acţiunea de a (se) vopsi; vopsit, boit, boire, boială" s.f, g.-d. art. vopsirii, pl. vopsiri, vopsit Vopsire, s.n.
vopsitfir,-oare 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul; boiangiu. 2. (reg.) Zugrav, s.m., pl. vopsitori; s.f, g.-d. art. vopsitoarei, pl. vopsitoare, vopsitorie 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelierul în care se execută vopsirea unor produse sau materiale;
boiangerie. s.f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei, pl.
(2)	vopsitorii, art. vopsitoriile. vorace 1. Care mănâncă cu lăcomie; mâncăcios. 2. Care devorează, care sfâşie prada. 3. (fig.) Avid, lacom, adj., pl. voraci,-ce.
voracitate 1. Lăcomie la mâncare. 2. (fig.) Aviditate,
cupiditate, s.f., g.-d. art. voracităţii.
vorbar,-ă 1. (reg.) Vorbăreţ. 2. (înv.) Dicţionar, adj., pl.
vorbari,-e.
vorbăreţ,-ă (înv.) 1. Vorbăreţ. 2. (fig.) Grăitor, elocvent, expresiv, adj., pl. vorbăreţi,-e. vgrbă 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte prin care se exprimă
o	idee; zisă, spusă. IA avea o~cu cineva = a avea ceva (secret) de discutat cu cineva. Auzi ~! = e posibil? ce spui! Ce ~! = fâră îndoială. Cu ~a că... = sub pretext că... ~e de clacă = flecăreală fără rost. 3. Expunere, relatare, istorisire. ICe mai (atâta) ~? = ce să mai lungim discuţia. Lasă ~a! sau (eliptic) ~a! = niciun cuvânt! tăcere! A (nu) da (cuiva) pas la ~ = a (nu) lăsa (cuiva) posibilitatea de a vorbi. 4. Mod de a vorbi, de a se exprima. /Dacă ţi-i ~a de-aşa sau dacă aşa ţi-i ~a = dacă aşa stau lucrurile.
5.	Proverb, zicătoare, zicală, expresie. /~a cântecului = aşa cum se ştie din bătrâni. ~a ceea, expresie utilizată în povestiri pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele cuiva etc. 6. Promisiune, angajament, făgăduială. /-a-i - = promisiunea trebuie respectată. A se ţine de ~ ~ a îndeplini o promisiune făcută. A zice ~ mare = a face
o	promisiune solemnă. 7. învoială, înţelegere; tocmeală. /Din două ~ sau dintr-o ~ = repede, fără multă discuţie. A fi írt ~ = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc. (pop.) A face ~a sau ~le = a peţi. A-i face (cuiva) ~ cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat şi o fată (în vederea unei căsătorii). 8. Veste, zvon, informaţie, ştire. /A lăsa ~ = a da o dispoziţie înainte de a pleca undeva. A spune (cuiva) două - = a comunica ceva (cuiva). A trimite (sau a da) ~ = a transmite un mesaj. (Aşa) umblă ~a = (aşa) se spune, (aşa) se vorbeşte. A se face ~ = a se răspândi un zvon, o ştire. //Bârfeală; calomnie. 9. Convorbire; taifas, discuţie. /Din ~ în ~ = din una în alta. Fără multă ~ = fără a protesta. Fie ~a între noi! = să nu afle nimeni. Nici ~! =
a)	desigur, negreşit; fără doar şi poate; b) nici pomeneală. Afl~a de... (sau despre..., să...) = a se vorbi de... A avea de ~ (cu cineva) = a avea de discutat ceva (cu cineva) pentru a aranja un anumit lucru. A-şi face de ~ cu cineva = a găsi prilej de discuţie cu cineva. A schimba ~a = a schimba subiectul discuţiei (pentru a distrage atenţia). ~ să fie! = nici pomeneală, nu cred aşa ceva. Nu-i ~ (sau mai e ~?) = fireşte, e de la sine înţeles.
10.	Ceartă, neînţelegere. 11. Sfat, îndemn, învăţătură. //Convingere, părere; hotărâre. 12. Limbă, grai. Străin la ~. s.f, g.-d. art. vorbei, pl. vsrbe. vorbă-lungă Om flecar, palavragiu, s.m. şi f, g.-d. lui vorbă-lungă, pl. vorbă-lungă.
vorbăreţ,-eaţă 1. (şi s.) Căruia îi place să vorbească mult; limbut, guraliv. 2. (fig.) Expresiv, adj., pl. vorbăreţi,-e.
vorbărie Vorbă multă, fără rost; trăncăneală, pălăvrăgeală. s.f, art. vorbăria, g.-d. art. vorbăriei, vorbi 1 • intr. A folosi graiul articulat, a-şi exprima gândurile, sentimentele etc. prin cuvinte. /A ~ cu gura altuia = a spune ceva fără convingere, evaziv. A ~ în barbă = a mormăi, a vorbi încet, numai pentru sine. Htr. A rosti cuvinte. /A ~ vrute şi nevrute (sau verzi şi uscate, câte-n lună şi-n stele) = a vorbi mult, despre orice; a pălăvrăgi, a flecări. HA se adresa cuiva. 2. intr. şi tr. A se exprima într-o anumită limbă. 3. intr. A-şi exprima voinţa, a-şi spune cuvântul. 4. intr. (fig.) A adeveri, a confirma, a atesta, //(fig.) A pleda în favoarea cuiva. 5. intr. A sta de vorbă, a discuta, a comenta, //(fam.) A fi în vorbă cu...
1329
votru
6.	refl, recipr. şi intr. A se sfătui, a se înţelege, a se învoi.
7.	intr. A ţine un discurs, o expunere, vi. IV, ind prez. I sg. şi 3 pl. vorbesc, imperf. 3 sg. vorbea; conj. prez. 3 să vorbească.
vorbire 1. Acţiunea de a vorbi; comunicare, vorbit. //Limbaj. /- sintetică = vorbire creată de un sintetizator de vorbire. 2. Mod de a vorbi, de a se exprima. 3. Limbă, grai. 4. (înv.) Cuvânt; menţiune, s.f, g.-d. art. vorbirii, pl. vorbiri.
vorbişoară (pop.) Vorbuliţă. s.f, g.-d. art. vorbişoarei, pl. vorbişoare. vorbit1 Vorbire, s.n.
vorbit2,-ă Care este spus, rostit, exprimat prin cuvinte; (p. ext.) expus oral. /Limba ~ = limba uzuală, întrebuinţată în mod obişnuit în graiul viu (fără a respecta în mod riguros normele), adj. pl. vorbiţi,-te. vorbitor1 încăpere specială într-un cămin, într-un penitenciar etc., destinată întrevederilor dintre o persoană aflată în interior cu vizitatorii, s.n., pl. vorbitoare. vorbitar2,-oare I. adj. I. Care vorbeşte, care foloseşte limbajul articulat. 2. Care vorbeşte în mod plăcut (şi mult); comunicativ, vorbăreţ. 2. (fig.) Evident, elocvent, edificator. II. s.m. şi fi 1. Persoană care vorbeşte, care foloseşte limbajul articulat. 2. Persoană care discută cu alţii, care povesteşte. 3. Orator, conferenţiar, adj., s.m. şi fi, pl. vorbitfiri,-oare.
vorbuliţă Diminutiv al lui vorbă; vorbuţă, vorbişoară, vorbuşoară. s.fi, g.-d. art. vorbuliţei, pl. vorbuliţe. vorbuşoară (pop.) Vorbuliţă. s.fi, g.-d. art. vorbu-şoarei, pl. vorbuşoare.
vorbuţă (reg.) Vorbuliţă. s.fi, g.-d. art. vorbuţei, pl. vor-buţe.
Vfirland (v pron. f) (germ.) Regiune de platformă aflată în faţa unei zone muntoase, s.n.
Vfirnic 1. (în Evul Mediu, în ţările româneşti) Mare dregător al curţii domneşti, însărcinat cu supravegherea curţii, cu conducerea treburilor interne, av&nd şi atribuţii judecătoreşti, /- mare v. mare—, ~ de Ţara de Jos (sau de Sus) ~ deregător a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăţi din Ţara Moldovei. 2. (în oraşe) Reprezentant al domniei care avea atribuţii judecătoreşti. 3. (înv.) Primar al unui sat sau al unui târg.
4.	(înv.) Funcţionar la o primlrie rurală, însărcinat eu distribuirea corespondenţei, convocarea sătenilor la adunări, anunţarea ştirilor etc.; vomicel (2), pristav, crainic. 5. Vomicel (3). s.m., pl. vQmici. vorniceasă 1. (înv.) Soţia vornicului (1); vomiciţă (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diferite atribuţii în ceremonialul nunţii; vomiciţă (2), druşcă. s.fi, g.-d. art. vomicfisei, pl. vomicfise. vornicgl 1. Subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea cauzelor mai mici de prin judeţe şi sate. 2. (înv.) Vomic (3). 3. Flăcău care conduce alaiul nunţii ţărăneşti, care pofteşte şi cinsteşte oaspeţii, anunţă darurile şi rosteşte oraţia de nuntă; vomic (5). s.m., pl. vomicgi, art. vomicgii.
vornici 1. intr. (înv.) A avea demnitatea de vomic (1).
2.	tr. (pop.) A anunţa la nuntă darurile primite de miri. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vomicgsc, imperf. 3 sg. vomicea; conj. prez. 3 să vornicească. vornicie (înv.) 1. Demnitatea, rangul de vomic (1).
2.	Localul în care vornicul îşi exercita funcţia. 3. Funcţia de primar în sat. 4. Clădirea primăriei, s.fi, art. vomitia, g.-d. art. vomiciei.
vomiciţă (înv.) 1. Vorniceasă (1). 2. Vorniceasă (2). s.fi, g.-d. art. vomiciţei, pl. vomiciţe. voroavă (înv., reg.) 1. Vorbă, cuvânt. 2. Discuţie, conversaţie, convorbire. 3. Discurs, s.fi, g.-d. art. voroavei, pl. voroave.
vorovi intr. şi tr. (înv., reg.) A vorbi. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. vorovgsc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 să vorovească.
vorovire (înv., reg.) Acţiunea de a vorovi. s.f, g.-d. art. vorovirii, pl. voroviri.
Vfirtex 1. Formaţiune anatomică (muşchi, pori) dispusă în vârtej. 2. Vârtej care se produce la aspiraţia apei dintr-un bazin deschis, s.n., pl. vortexuri. vorticelă Infuzor ciliat vibratil, care trăieşte în ape dulci sau sărate, s.fi, g.-d. art. vorticelei, pl. vorticele. voscreasnă Cântare bisericească la utrenie, având ca temă învierea lui Hristos. s.fi, g.-d. art. voscrssnei, pl. voscresne.
vostru1/al vostru, voastră/a voastră 1. Care aparţine persoanelor cărora li se adresează cineva, arătând dependenţa, posesiunea sau apartenenţa. Casa ~. Fraţii ~. 2. Care este legat printr-o relaţie cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care face parte aceasta. Picioarele ~. 3. Care este legat printr-o relaţie de dependenţă cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care face parte aceasta. Gazda ~. Strămoşii ~. 4. Care este făcut, spus de persoana căreia i se adresează cineva şi de grupul din care face parte aceasta. Acţiunea //(ca plural al modestiei) Cartea ~.
5.	(cu valoare obiectivă) Vine in ajutorul ~. 6. (însoţeste un termen reverenţios de adresare) Domnia-Voastră. adj. pos., pl. VQştri/ai VQştri, voastre/ale voastre, vgstru2, voastră (al a ~) 1. (înlocuieşte numele obiectului posedat şi numele celor cărora li se adresează vorbitorul) Are o casă ca a ~. 2. (pop., la m. pl.) Familia, rudele celor cărora li se adresează vorbitorul; (la f. pl.) lucrurile personale, preocupările etc. acestora. Mâine sosesc ai ~. Vă gândiţi la ale ~. pr. pos., pl. ai veştri, ale voastre, g.-d. alor vaştri, alor voastre, vot 1. Act prin care cetăţenii unui stat, ai unei localităţi, membrii unei adunări etc. îşi exprima dorinţa sau opinia în legătură cu o candidatură, cu o propunere etc.; adeziune dată în acest scop. /Drept de - = drept al alegătorilor de a-şi exprima voinţa; sufragiu. ~ de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului sau o decizie a acestuia.
2.	Mod de adoptare a hotărârilor de către orcanele de stat, obşteşti etc. 3. ■- de blam = sancţiune prin care o colectivitate organizata îşi manifestă prin vot dezaprobarea faţă de o acţiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. s.n., pl. vQturi.
vota 1. intr. A-şi exprima prin vot (1) opinia asupra unei candidaturi, a unei propuneri etc. 2. tr. A alege pe cineva prin vot. vb. /, ind. prez. 3 votează, votant,-ă (Persoană) care votează, adj., s.m. şi fi, pl. votanţi,-te.
votare Acţiunea de a vota; votaţie. s.fi, g.-d. art. votării, pl. votări.
votaţie (-ţi-e) (înv.) Votare, s.fi, art. votaţia, g.-d. art. votaţiei, pl. votaţii, art. votaţiile. votcă/vodcă Rachiu foarte tare, fabricat din alcool de cereale, [var. vutcă s.f] s.fi, g.-d. art. VQtcii/vadcii, pl. votci/vodci.
votiv,-ă închinat divinităţii; (despre inscripţii) care conţine o făgăduinţă solemnă făcută divinităţii. /Tablou
-	- pictură murală bisericească reprezentând pe ctitori (ţinând în mâini miniatura bisericii), adj., pl. votivi,-e. votri 1. tr. (reg.) A peţi. 2. intr. (înv.) A practica ocupaţia de proxenet, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. votresc, imperf. 3 sg. votrea; conj. prez. 3 să votrească. votne (reg.) îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. s.f, art. votria, g.-d. art. votriei, pl. votrii, art. votriile. votru, voatră 1. (reg.) Persoană care mijloceşte o căsătorie. 2. (înv.) Proxenet, codoş, s.m., pl. votri; s.f, g.-d. art. voatrei, pl. voatre.
votum
1330
votum (livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. //Ofrandă; cult; ceremonie (religioasă); rugăciune. 2. Voie, dorinţă. s.n.
voucher (vaucer) (angl.) Document de călătorie, eliberat unui turist de o agenţie de turism, care dovedeşte că în ţara de destinaţie el are toate serviciile asigurate. s.n.
Vovedenie/Ovidenie (-ni-e) Sărbătoare religioasă (la 21 noiembrie) care celebrează intrarea în biserică a Maicii Domnului, s.prop.f., art. Vovedenia/Ovidenia, g.-d. art. Vovedeniei/Ovideniei. vozglas Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglaşenie. s.n., pl. vozglasuri. vozglaşenie (-ni-e) (bis., înv.) Vozglas. s.f. art. vozglaşenia, g.-d. art. vozglaşeniei, pl. vozglaşenii, art. vozglaşeniile.
vrabie (-bi-e) Nume dat mai multor păsări sedentare cu ciocul scurt şi cu coada trunchiată; vrăbete. IA avea minte de (sau cât o) se spune despre cineva lipsit de judecată. ~a-i tot pui {şi ea moare de bătrâna), se spune despre cineva care pare mai tânăr decât este. s.f., art. vrgbia, g.-d. art. vrabiei, pl. vrăbii, art. vrăbiile, vrac Mod de transport sau de depozitare a materialelor granulare, pulverulente etc., neambalate şi în grămezi. în s.n., pl. vracuri, vraci (pop.) 1. Doc.tor, tămăduitor. 2. Vrăjitor, s.m., pl. vraci.
vraconian (-ni-an) Ultima perioadă a albianului. s.n. vraf Teanc. //Maldăr, grămadă, morman. [var. vrav s.n.] s.n., pl. vrafuri.
vraişte1 Dezordine, harababură, neorânduială, //(adj.) Dat în lături; (despre uşi, ferestre) larg deschis, s.f, g.-d. art. vraiştii.
vraişte2 In dezordine; fără stăpân, în voia sorţii, adv. vrajă 1. (în basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloacele magice la care se face apel pentru aceasta; vrăjitorie, farmec. //Descântec. 2. Atmosferă de farmec, de încântare, de fascinaţie, /(rar) în ~ = care încântă; care este vrăjit, s.f, art. vraja, g.-d. art. vrăjii, pl. vrăji, vrajbă Ceartă; zâzanie; dezbinare, duşmănie, ură. s.f., g.-d. art. vrajbei, pl. vrajbe.
vrană 1. Gaură mică (rotundă) făcută la butoaiele înfundate pentru a le umple sau a le goli. 2. Deschizătură prin care curge făina la moară, s.f, g.-d. art. vranei, pl. vrane.
vraniţă (reg.) Poartă făcută din nuiele împletite sau din scânduri, s.f., g.-d. art. vraniţei, pl. vraniţe. vrav v. vraf.
vrăbgte (pop.) Bărbătuşul vrabiei; vrabie, s.m., pl. vrăbgţi.
vrăbier (-bi-er) Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează vrăbii), s.m., pl. vrăbieri. vrăbioară (-bi-oa-) 1. Vrăbiuţă. 2. Bucată de came de vită din zona şalelor; friptură pregătită din această came. s.f, g.-d. art. vrăbioarei, pl. vrăbioare. vrăbioi (-bi-oi) Bărbătuşul vrabiei; vrabie mai mare. s.m., pl. vrăbioi, art. vrăbioii.
vrăbiuţă (-bi-u-) Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). s.f, g.-d. art. vrăbiuţei, pl. vrăbiuţe, vrăciţă (înv.) Vrăjitoare, doftoroaie. s.f, g.-d. art. vră-ciţei, pl. vrăciţe.
vrâfuj fr: 1. A aranja, a pune în vrafuri, în grămezi, în teancuri. 2. A răvăşi, [var. vrăvui vb.] vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 să vrăfuiască.
vrăjar (reg.) Prăjină, arac. s.m., pl. vrăjari. vrăjeală (fam.) Mod de a vorbi cu cineva pentru a-i înşela buna credinţă prin exagerări, minciuni etc.; dulcegărie. s.f, g.-d. art. vrăjelii, pl. vrăjeli.
vrăji l. intr. (în basme şi în superstiţii) A face vrăji, /(impers.) A fi vrăjit = a fi ursit, scris, predestinat. 2. tr A transforma în mod miraculos lucrurile. 3. tr. (fig.) A încânta, a fermeca. 4. tr. A descânta (1); a meni (2). vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 să vrăjească.
vrăjire (rar) Acţiunea de a vrăji, s.f, g.-d. art. vrăjirii, pl. vrăjiri.
vrăjitor,-oare (şi fig.) Persoană care face vrăji; (p. ext.) magician; mag. s.m., pl. vrăjitori; s.f., g.-d. art. vrăjitoarei, pl. vrăjitoare.
vrăjitoreasă (rar) Vrăjitoare, s.f, g.-d. art. vrăjitoresei, pl. vrăjitorese.
vrăjitoresc,-ească De vrăjitor; care vrăjeşte, adj., pl. vrăjitoreşti.
vrăjitorie Faptul de a face vrăji; ocupaţia vrăjitorului. s.f, art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei, pl vrăjitorii, art. vrăjitoriile.
vrajiţură (pop.) Vrajă (1); vrăjitorie, s.f., g.-d. art. vrăji-turii, pl. vrăjituri.
vrăjmaş,-ă I. adj. 1. (despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. //Hain, rău, crud. 2. (despre vreme, despre locuri etc.) Cumplit, grozav; primejdios, potrivnic.
II.	s.m. şi f. Duşman, inamic [var. (pop.) vrăşmaş,-ă adj., s.m. şi f] adj., s.m. şi f, pl. vrăjmaşi,-e. vrăjmăşesc,-ească (rar) Vrăjmaş (I); al vrăjmaşului. adj., pl. vrăjmăşeşti.
vrăjmăşeşte (înv.) Cu vrăjmăşie; duşmănos, adv.
-	vrăjmăşi tr. şi refl. recipr. (înv.) A (se) duşmăni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. vrăjmăşesc, imperf. 3 sg. vrăjmăşea; conj. prez. 3 să vrăjmăşească. vrăjmăşie (înv.) Duşmănie, ură. s.f, art. vrăjmăşia, g.-d. art. vrăjmăşiei, pl. vrăjmăşii, art. vrăjmăşiile. vrăjmăşos,-oasă (înv.) Duşmănos; plin de ură. adj., pl. vrăjmăşoşi,-oase. vrăşmaş,-ă v. vrăjmaş, vrăvui v. vrăfui.
vrâncean,-ă (Locuitor) din judeţul Vrancea. adj., s.m., pl. vrânceni,-e.
vrânceancă Locuitoare din judeţul Vrancea. s.f, g.-d.
art. vrâncencei, pl. vrâncence.
vrâstat,-ă v. vârstat. vrâstă v. vârstă2. vrâstnic,-ă v. vârstnic.
vrea1 tr. 1. (urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv) A avea de gând să..., a intenţiona, a voi, a fi hotărât, decis să... ÎCe ~ (sau va) să zică asta? = ce înseamnă? ce rost are? ~ (sau va) să zică = înseamnă... Cum (sau ce) va - = orice. 2. A aştepta ceva de la cineva; a pretinde, a cere. 3. A-i plăcea ceva sau cineva; a dori, a pofti. IPe vrute, pe nevrute = vrând-nevrând. Vrând-nevrând = mai mult silit decât de bunăvoie. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva dorinţei sale. A face tot ce ~ din (sau cu) cineva = a avea foarte mare influenţă asupra cuiva. Hrefl. A dori să fie, să devină ceva sau cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A fi de acord, a consimţi. 5. (mai ales la forma negativă) A fi în stare, a putea. Focul nu ~ să ardă. //(pop.) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... vb. II, ind. prez. I sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, I pl. vrem, 2 pl. vreţi, 3 pl. vor, imperf. I sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut.
vrea2 (serveşte la formarea viitorului) Mâine vom merge la teatru, //(forma de pers. 3 sg. „va” se substituie tuturor persoanelor sg. şi pl. pentru formarea viitorului cu conj. prez. al verbelor de conjugat) Simbol al unei vremi ce va să vie. IVa să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [var. (pop.) vroi v6.] vb. aux. pentru
1331
vulcan
viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veţi,
3 pl. vor.
vreasc Creangă, ramură uscată desprinsă dintr-un copac. 2. (reg.) Nuia. [var. vrcscur j.n.] s.n., pl. vreascuri.
vrednic,-ă 1. Harnic, activ. 2. Capabil, destoinic.
3.	Demn de..., căruia i se cuvine pe drept ceva. /(reg.) A fi ~ = a preţui, a valora. 4. (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care are însuşirile necesare pentru a face ceva, care este în stare. adj., pl. vrednici,-ce. vrednici 1. tr (înv.) A merita. 2. refl. (pop.) A se învrednici. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vrednicesc, imperf. 3 sg. vrednicea; conj. prez. 3 să vrednicească. vrednicie 1. Calitatea de a fi vrednic; îndemânare, hărnicie. 2. Faptă meritorie, acţiune demnă de răsplată.
3.	Vitejie. 4. Cinste. 5. (înv.) Demnitate, s.f, ari. vrednicia, g.-d. art. vredniciei, pl. vrednicii, art. vredniciile, vrej 1. Tulpină a unor plante agăţătoare sau târâtoare;
2.	(p. ext.) Lăstar, s.n., pl. vrejuri, vreme A. 1. Timp (1). 2. Durată măsurată în zile, ore etc.; răstimp; interval. /Din ~ = înainte de a fi prea târziu. Din ~în~ = uneori, din când în când. Cu ~a = cândva, cu timpul, odată şi odată. Toată ~a = fără întrerupere, continuu. O ~ = o perioadă de timp. (în sau la) ~a mea (sau ta, lui etc.) = (în) tinereţe. A-şi pierde (sau a-şi omorî, a-şi trece) ~a = a lenevi, a-şi irosi timpul în zadar. Acum mi-i (sau (i-i etc.) ~a = acum sunt la vârsta când trebuie să mă bucur (sau să te bucuri etc.). 3. Timp disponibil; răgaz. 4. Moment, ocazie prielnică pentru desfăşurarea unei acţiuni. /La - - la momentul potrivit. La~de...= a) când e nevoie; b) pe timp de..., în timpul... La ~a asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. Până (sau de) la o ~ = până (sau de) la un moment dat. La o ~ = într-un târziu; la un moment dat. Dintr-o ~ sau de la o ~ (încoace) = începând de la un moment dat. Fără (de) ~ sau înainte de ~ = prematur; înainte de termen. 4. (în credinţele religioase) -a de apoi = viaţa viitoare; judecata din urmă. 5. Perioadă istorică; epocă, secol, veac. /Pe -uri = cândva, odinioară, în trecut. Pe (sau in) ~a aceea = pe atunci. Din ~uri = din străbuni, din timpurile vechi. După ~uri = în cursul veacurilor. în negura vremii = în trecutul îndepărtat.
6.	(la pl.) Circumstanţe, împrejurări. B. Stare a atmosferei deteminată prin totalitatea elementelor meteorologice de la un moment dat şi dintr-un anumit loc. s.f, g.-d. art. vrgmii, pl. (4, 5) vremuri/vremi, vremelnic,-ă De scurtă durată; temporar; efemer; instabil, //(spec.) Care are o viaţă efemeră, adj., pl. vremelnici,-ce.
vremelnicesc,-ească (înv.) Vremelnic, adj., pl. vremelnicgşti.	_
vremeinicgşte (înv.) în mod vremelnic, adv. vremelnicie Existenţă efemeră, trecătoare; instabilitate. s.f, art. vremelnicia, g.-d. art. vremelniciei, vremui (pop.) 1. intr. A se face vreme rea (cu ploi, ninsoare, viscol etc.). 2. intr. şi refl. (fig., despre vreme) A trece, a se scurge, vb. IV, ind. prez. 3 sg. vremuieşte, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 să vremuiască. vremuiala (pop.) Vreme rea. s.f, g.-d. art. vremuielii, pl. vremuieli.
vremuire (pop.) Faptul de a (se) vremui. s.f., g.-d. art. vremuirii, pl. vremuiri.
vremuţă (pop.) Diminutiv al lui vreme (B). s.f, g.-d.
art. vremuţei, pl. vremuţe.
vreo Cam, aproape, aproximativ, adv.
vreodată (vreo pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo
rapid) Cândva, odată, mai demult; la un moment dat, în
viitor, adv.
vreodinioară (vreo pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid, -ni-oa-) (înv.) Odată, cândva, vreodată, adv.
vrgre 1. Faptul de a vrea. 2. Voinţă (1). 3. Dorinţă, plăcere. 4. Decizie, hotărâre. 5. Scop, intenţie. /Fără (de) ~ = involuntar, s.f, g.-d. art. vrerii, pl. vreri, vrgscur v. vreasc.
vrescurgl Diminutiv al lui vreasc, s.n., pl. vrescurele. vreun, vreo (pron. vre-un, vre-o în tempo lent/vreun, vreo în tempo rapid) (antepus) 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ, //(adv.) Cam, circa. /Vreo doi (sau două) = câţiva (sau câteva), [var. vrun, vro adj. nehot.] adj. nehot., g.-d. vreunui, vreunei, g.-d. pl. vreunor.
vreunul, vreuna (vre-u-) Cineva, oarecine, oarecare, careva, [var. vrunul, vruna pr. nehot.] pr. nehot., g.-d. vreunuia, vreuneia, pl. vreunii, vreunele, g.-d. pl. vreunora.
vrie Coborâre a unui avion pe verticală, în pierdere de viteză, rotindu-se în jurul axei sale longitudinale, [var. vrilă s.f.] s.f, art. vria, g.-d. art. vriei, pl. vrii, art. vriile. vrilă1 v. vrie.
vrilă2 (reg.) Burghiu, s.f., g.-d. art. vrilei, pl. vrile. vroi v. vrea. vrun, vro v. vreun, vrunul, vruna v. vreunul.
vrută (rar) Voinţă, vrere. !~e şi nevrute = vorbe goale, palavre, fleacuri, s.f, g.-d. art. vrutei, pl. vrute. vtori-/ftori- (înv.) Element de compunere, care se folosea înaintea numelor de funcţii şi însemna „al doilea” (în rang).
vtori-logofăt/ftori-logofăt Al doilea logofăt (ca rang), s.m., pl. v tori -1 ogo feţi/ftor i-1 ogo fgţi. vtori-stolnic/ftori-stolnic Al doilea stolnic (ca rang). s.m.. pl. vtori-stolnici/ftori-stolnici. vu Unitate de măsură a volumului semnalelor audio. s.m.
vui intr. 1. (despre ape, vânt etc.) A produce un zgomot puternic şi prelung; a vâjâi. 2. (despre tunet) A bubui.
3.	(despre foc) A dudui, a ţiui. 4. (despre oameni) A face zgomot mare, vacarm; a vocifera. 5. (despre locuri) A răsuna de sunete puternice. 6. (despre corpuri, obiecte, vehicule etc. care se deplasează) A trosni, a hurui.
7.	(despre clopote, unele instrumente muzicale) A suna, a răsuna, a vibra puternic. 8. A se umple de sunete prelungi, puternice (şi a le transmite prin ecou). 9. (fig.) A se comenta, a se discuta, vb. IV, ind. prez. 3 sg. vuieşte, imperf. 3 sg. vuia; conj. prez. 3 să vuiască. vuială (rar) Vuiet, s.f, g.-d. art. vuielii, pl. vuieli. vuiet 1. Zgomot puternic şi prelung produs de ape, de vânt, de furtună etc.; vâjâit, muget. 2. Bubuit de tunet.
3.	Zgomot caracteristic produs de obiecte, corpuri, vehicule etc. care se deplasează; huruit. 4. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; trosnet, bubuit, duduit, pârâit. //(spec.) Zgomot intens, scurt, produs de lovirea unor obiecte de metal; zuruit, zăngănit. 5. Sunet produs de unele instrumente muzicale, de clopote etc.
6.	Zgomot mare, larmă; gălăgie. 7. (înv.) Ştire neverificată, zvon. 8. (rar) Ecou. s.n., pl. vuiete, vuieta intr. (reg.) A vâjâi, a vui. //A răsuna, vb. I, ind. prez. 3 sg. vuietă.
vuietoare Arbust de munte, în permanenţă verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe comestibile în formă de bobiţe negre, s.f, g.-d. art. vuietorii, pl. vuietori. vuire Faptul de a vui; vuit. s.f, g.-d. art. vuirii, pl. vuiri. vuit Vuire; (spec.) vânt, suflare de vânt. s.n. vuitor,-ogre (vu-i-) (rar) Care vuieşte. adj.,pl. vuitori,-oare.
vulcan 1. Ridicătură muntoasă, de formă conică, având
o	deschidere centrală, prin care pot ieşi gaze, lavă şi cenuşă. /~ noroios = ridicătură formată prin erupţia la suprafaţa solului a unor gaze care antrenează apă şi nămol. A sta (ca) pe un ~ = a fi ameninţat de un pericol
vulcanic
1332
iminent. 2. (fig.) Stare de lucruri ameninţătoare sau primejdioasă; locul de unde poate pomi o acţiune primejdioasă. s.m., pl. vulcani.
vulcanic,-ă 1. Format prin acţiunea vulcanilor; de vulcan (1). 2. (fig.) Impetuos, năvalnic; nestăpânit, adj., pl. vulcanici,-ce.
vulcamsm 1. Totalitatea proceselor geologice cauzate de erupţia unui vulcan (1). 2. (fig.) însuşirea de a fi vulcanic (2); impetuozitate, s.n.
vulcanii Rocă eruptivă de origine vulcanică, s.n., pl. vulcamte.
vulcaniza tr. A transforma, prin încălzire cu sulf, cauciucul brut în cauciuc elastic; a lipi, a repara astfel un obiect de cauciuc, vb. I, ind. prez. 3 vulcanizează. vulcanizare Acţiunea de a vulcaniza. s.f., g.-d. art. vulcanizării, pl. vulcanizări.
vulcanizatsr.-oare (rar) Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului, s.m., pl. vulcanizatsri; s.f, g.-d. art. vulcanizatoarei, pl. vulcanizatoare. vulcanocarst Vulcan format în roci eruptive, s.n. vulcanolfig,-ă Specialist în vulcanologie. s.m., pl. vul-canolügi; (rar) s.f., g.-d. art. vulcanolagei, pl. vulca-nolage.
vulcanologie Ştiinţă care studiază fenomenele vulcanice, cauzele şi consecinţele acestora, s.f, art. vul-canologia, g.-d. art. vulcanologiei. vulg (adesea depr.) Popor, norod, plebe. s.n. vulgar,-ă 1. Lipsit de delicateţe; grosolan, trivial, josnic. 2. (înv., despre limbă) Comun, obişnuit; vorbit de popor. ILimba latină ~ = limba latină populara. 3. Lipsit de suport ştiinţific. Materialism 4, Fără originalitate; obişnuit, banal, /(mat.) Logaritm ~ - logaritm zecimal. adj., pl. vulgari,-©.
vulgarism Idee sau expresie vulgară (1). s.n., pl. vul-garisme.
vulgaritate Caracterul a ceea ce este vulgar (1); grosolănie, trivialitate. 2. (la pl.) Expresie sau faptă vulgară (1). s.f, g.-d. art. vulgarităţii, pl. (2) vulgarităţi, vulgariza 1. tr. A face cunoscut publicului larg o teorie ştiinţifica, o idee etc.; a populariza. 2. refl. (despre invenţii, descoperiri) A deveni cunoscut şi utilizat pe scară largă. 3. tr. A trata în mod simplist; a banaliza.
4.	refl. (despre oameni şi comportamentul lor) A deveni vulgar (1), grosolan, trivial, vb. I, ind. prez. 3 vulgarizează.
vulgarizare Acţiunea de a (se) vulgariza, s.f, g.-d. art. vulgarizării, pl. vulgarizări.
vuigarlzatfir,-oare Persoană care popularizează o ştiinţa, o artă etc. //Persoană care da o interpretare simplistă unor idei, unor teorii ştiinţifice etc. pentru a le face cunoscute publicului, s.m., pl. vulgarizatori; s.f, g.-d. art. vulgarizatoarei, pl. vulgarizatoare.
Vulgata Versiune latină a Bibliei, folosită azi în Biserica romano-catolică. s.prop.f, g.-d. Vulgatei. vulnera tr. (rar) A răni, a vătăma, vb. I, ind. prez. 3 vulnerează.
vulnerabil,-ă 1. Care poate fi rănit uşor. 2. (fig.) Care are părţi slabe, care poate fi criticat uşor. /Punct ~ = punct sensibil, slab. adj., pl. vulnerabili,-e. vulnerabilitate însuşirea de a fi vulnerabil, s.f, g.-d. art. vulnerabilităţii.
vulpan (pop.) Vulpoi (1). s.m., pl. vulpani. vulpărgsc,-easca (rar) Vulpesc (1). adj., pl. vul-părgşti.
vulpărie Mulţime de vulpi (A 1). //Loc cu multe vizuini de vulpe, s.f, art. vulpăria, g.-d. art. vulpăriei, pl. vulpării, art. vulpăriile.
vulpe A. 1. Mamifer carnivor sălbatic, cu blana roşcată, cu coada lungă şi stufoasă şi cu botul îngust; vulpoaică. argintie = specie de vulpe cu blana neagră cu luciu
argintiu. A avea ochi de ~ = a avea privirea vicleană. A tocmi -a din pădure = a promite un lucru pe care nu-l ai (la îndemână). 2. (p. restr.) Blana acestui animal. 3. (fig.) Persoană vicleană, ipocrită. B. 1. Soi de struguri cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roşiatică. 2. Ferestruică situată în acoperişul caselor ţărăneşti, prin care iese fumul din pod. 3. (reg.) Dar în bani sau în vin, pe care, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei. 4. (zool.) ~a-deşertului = fenec. \yar. hulpe í/] s.f, g.-d. art. vulpii, pl. vulpi.
vulpe-de-mare (iht.) Vatos, s.f, g.-d. art. vulpii-de-mare, pl. vulpi-de-mare.
vulpenie (-ni-e) Şiretenie, şiretlic; viclenie, s.f, art.
vulpgnia, g.-d. art. vulpgniei, pl. vulpsnii, art. vulpgniile.
vulpesc,-ească 1. De vulpe; vuipăresc. 2. (fig.) Şiret,
înşelător, viclean, adi.., pl. vulpeşti.
vulpaşte Ca vulpea (1); (fig.) şiret, perfid, adv.
vulpişoară Diminutiv al lui vulpe (1); vulpiţă, s.f,
g.-d. art. vulpişoarei, pl. vulpişogre.
vulpiţă Vulpişoară. s.f, g.-a. art. vulpiţei, pl. vulpiţe.
vulpoaică 1. Vulpe (mare). 2. (fig.) Femeie vicleană.
s.f, g.-d. art. vulpoaicei, pl. vulpoaice.
vulpal 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. (fig.) Om şiret,
viclean, s.m., pl. vulpai, art. vulpoii.
vultan (pop.) 1. Vultur (1). 2. (fig.) Om viteaz, energic,
voinic, [var hultan s.m.] s.m., pl. vultani.
vuitoare v. vâltoare.
vultur 1. Nume dat mai multor pisări răpitoare de zi, mari, cu ciocul ascuţit şi coroiat şi cu gheare puternice; vultan. /Ochi (sau privire) de ~ = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ~-pescar ~ specie de vultur brun-închis pe spate, care se hrăneşte cu peşte. bărbos sau —cu-barbă, —negru - vultur cu aripile negre, spatele brun-cenuşiu, pântecele şi pieptul galbene-ruginii; zăgan. ~ pleşuv = vultur cu gâtul golaş, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa, 2. (fig.) Om curajos, viteaz, falnic. 3. Figură simbolica reprezentând un vultur (1) pe steme, monede, peceţi, steaguri. //Stindard al legiunilor romane înfăţişând un vultur (1). s.m., pl. vulturi.
vulturif Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. s.m., pl. vulturaşi.
vulturâl (rar) Vulturaş. s.m., pl. vulturii, art. vulturgii. vulturesc,-ească (Ca) de vultur; îndrăzneţ; (p. ext.) ager, puternic, îndrăzneţ, adj., pl. vultureşti, vultureşte Ca vulturul (1); repede; cu agerime; (p. ext.) în mod îndrăzneţ, cutezător, adv. vulturjcă (rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-putpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi, s.f, g.-d. art. vul-tuiicii, pl. vulturici.
vulturiţă (rar) Vulturoaică. s.f, g.-d. art. vultuiiţei, pl. vulturiţe.
vulturoaică Femela vulturului (1); vulturiţă, vultu-roaie. s.f, g.-d. art. vulturoaicei, pl. vulturoaice. vulturoaie (rar) Vulturoaică. s.f, art. vulturoaia, g.-d. art. vulturoaiei, pl. vulturoaie.
Vulturul Constelaţie, vizibilă vara, situată la sud de
constelaţia Lebedei, s.prop.m.
vulvă Partea exterioară a organului genital feminin, s.f.,
g.-d. art. vulvei, pl. vjjlve.
vulvoare v. vâlvoare. vulvoi v. vâlvoi.
vum Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbrul grav. interj.
vumetru Aparat folosit în telefonie şi în radiofonie pentru a regla volumul, s.n., art. vulmetrul, pl. vumetre. vur (rar) Exclamaţie prin care se exprimă durerea sau regretul; ah, vai. interj.
vurt (reg.) Rachiu prost, slab; poşircă. s.n., pl. vurturi. vurtă v. hurtă.
vută Lucrare de zidărie în formă de boltă, s.f., g.-d. art. vatei, pl. vute.
vutcar (pop.) Fabricant de votcă, s.m., pl. vutcari, vutcă v. votcă.
vuvar (reg.) Muzicant care cântă din vuvă. s.m., pl. vuvari.
vuvă (reg.) Tamburină, dairea. s.f, g.-d. art. vjjvei, pl. vuve.
vuvui intr. (rar) 1. A cânta cu vuva. 2. A vui, a vâjâi; a zumzăi. vb. IV, ind. prez. 3 vuvuie, imperf. 3 sg. vuvuia; conj. prez. 3 să vuvuie.
vuvuit (reg.) Faptul de a vuvui; zumzet, vuiet, s.n., pl. vuvuituri.
vuvuitoare (-vu-i) (reg.) Tamburină, dairea. s.f, g.-d. art. vuvuitorii, pl. vuvuitori.
vuvuitură (-vu-i) (reg.) Zumzet, vuiet, s.f, g.-d. art. vuvuiturii, pl. vuvuituri.
W,w
w (dublu ve/dublu vî) A douăzeci şi opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (de obicei având valoarea lui „v” sau a lui „u” semivocalic), care apare în nume proprii străine şi în neologisme internaţionale. s.m./s.n., pl. w/w-uri. wagnerian,-ă (-ri-an) Referitor la Wagner sau la muzica lui. adf, pl. wagnerieni,-e. wagan-Ht (vagőli) (fr.) Vagon de dormit, s.n., art. wagon-lit-ul, pl. wagon-Ht-uri.
Walhalla (în mitologia germanică şi scandinavă) Lăcaşul zeilor şi al eroilor, s.prop. f. walkie-talkie (uochitochi) (angl., tehn.) Aparat portabil de emisie-recepţie folosit la mică distanţă; talkie-walkie. s.n., art. walkie-talkie-ul, pl. walkie-talkie. walkirie (-ri-e) (în mitologia scandinavă) Zeiţă care hotăra soarta războaielor şi a celor care trebuiau să moară în luptă, s.f, art. walkiria, g.-d. art. walkiriei, pl. walkirii, art. walkiriile.
Walkman (uocmen) (angl.) Minicasetofon la care audiţia se realizează cu ajutorul căştilor, s.n., pl. walk-menuri.
warant Act eliberat celui care depozitează o marfă în docuri sau în antrepozite şi care poate fi folosit de titular ca garanţie pentru obţinerea unui împrumut, s.n., pl. warante.
warcQps (text.) Ţeavă pe care se deapănă firul. s.n. water-balâSt (uotăr-) (angl.) Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave (maritime), conţinând lestul lichid al acesteia, s.n., pl. water-balasturi. waterpolo (uotăr-) (angl., sport, înv.) Polo pe apă. s.n., art. waterpaloul.
watt (fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă, s.m., art. wattul, pl. waţi; simb. W.
wattmgtru Instrument electric pentru măsurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric, s.n., art. wattmgtru!, pl. wattmgtre,
watt-ară (fiz.) Unitate de măsură a energiei electrice, egală cu 3.600 jouli. s.m., g.-d. art. wattului-firă, pl. waţi-Qră; simb. Wh,
wattormgtru Aparat care măsoară în waţi-oră energia electromagnetică ce trece printr-un circuit, s.n., arh wat-tormstrul, pl. wattormstre,
watt-secjjndă (fiz.) Joule, s.m., g.-d. art. wattului-secundă, pl. waţi-secundă.
wgber (fiz.) Unitate de măsură, în sistemul internaţional, a fluxului magnetic, s.m., pl wgberi. webermgtru Aparat de măsură a fluxului magnetic. s.n., art. webermgtrul, pl. webermgtre. weekend feichend) (angl.) Timp liber la sfârşit de săptămână. s.n., pl. weekenduri. wehrmacht (vgrmaht) (germ.) Denumire oficială dată în Germania nazistă forţelor armate, s.n. wgltanschauung (sch pron. ş) (germ.) Concepţie despre lume şi existenţa umană ca un tot unitar, s.n. werfenian1 (-ni-an) Primul etaj al triasicului de tip alpin. s.n.
werfenian2,-ă (-ni-an) Referitor la werfenian1. adj., pl. werfenigni,-e.
wgstern (ugstăm) (angl.) Gen de film de aventuri, a cărui acţiune se petrece de obicei în timpul colonizării vestului Statelor Unite ale Americii. s.n., pl wgstemuri.
westfalian1 (-li-an) Din etajului superior al carboniferului mediu de facies continental, limitat la vestul Europei, s.n.
westfalian2,-ă (-li-an) Referitor la westfalian1. adj., pl. westfalieni,-e.
whig (uig) (angl.) Nume dat adversarilor ducelui de York, organizaţi într-un partid, care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. al XIX-lea, au intrat în paridul liberal englez, s.m.
whisky (uischi) (angl.) Băutură alcoolică obţinută prin distilarea cerealelor în condiţii speciale, s.n., art. whisky-ul, pl. whisky-uri.
white-spirit (uait-) (angl.) Solvent întrebuinţat în vop-sitorie şi în industria lacurilor, obţinut la distilarea petrolului brut. s.n.
w]dia (-di-a) Carbură dură (de wolfram şi titan) folosită la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăişurilor sculelor de aşchiere a metalelor, s.f., g.-d. widiei. wigwam (uiguom) (angl.) 1. Cort de piele, colibă a indienilor din America de Nord. 2. Sat de indieni, s.n. willemit Silicat natural de zinc, cristalizat, sticlos, de obicei incolor, din care se extrage zincul, s.n. willy-willy (uili-uili) (met.) Ciclon tropical care se manifestă în nordul Australiei, s.m. windsurfing (uindsărfmg) (angl.) Sport practicat cu o planşetă, prevăzută cu un catarg şi cu o mică velă, cu ajutorul căreia se poate pluti stând în picioare, s.n., art. windsurfingul.
witherit (th pron. t) Carbonat natural de bariu. s.n.
wolfram Oxid natural de fier, de mangan şi de tungsten,
folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice,
a unor oţeluri speciale etc. s.n.
wolframat (chim.) Sare a acidului wolframic. s.m., pl.
wolframaţi.
wolframic,-ă De wolfram, al wolframului. /Acid ~ = acid derivat din wolfram, existent sub formă de pulbere galbenă insolubilă în apă, preparat din soluţii de wolframaţi cu acizi, adj., pl. wolframici,-ce. wolframit (chim.) Minereu din care se obţine wolframul. s.n.
won Unitate monetară coreeană, s.m., pl. woni. woofer (ufar) (angl.) Difuzor special folosit la redarea frecvenţelor joase. s.n.
workshop (uărcşop) (angl.) Grup de lucru; atelier, s.n., pl. workshop-uri.
wulfemt Minereu de plumb şi de molibden, s.n. wiirm Ultima (a patra) epocă glaciară în schema glaciaţiilor cuatemare din Alpi. s.n. wiirmian,-ă Referitor la wiirm, care aparţine acestei epoci, adj., pl. würmieni,-e.
WUltat (tz pron. ţ) (germ.) Sulfură naturală de zinc. s.n.
,X
x (ies) A douăzeci şi noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, care redă pe cs (la început de cuvinte sau în cuvinte ca “explozie”, “expoziţie” etc.) sau pe gz (în cuvinte ca “exemplu”, “examen” etc.) //(mat.) Simbol pentru necunoscuta unei ecuaţii sau a unui sistem de ecuaţii, /(fiz.) Radiaţie (sau raze) ~ = radiaţie electromagnetică care impresionează placa fotografică, s.m./s.n., pl. x/x-uri. xantină Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai etc. s.f., g.-d. art. xantmei. xantinurie (fiziol.) Prezenţă de xantină în urină; cantitate de xantină prezentă în urină, s.f., art. xantinuria, g.-d. art. xantinuriei, pl. xantinurii, art. xantinuriile. xantocromje Coloraţie în galben până la maro a serului sângelui, s.f, art. xantocromia, g.-d. art. xanto-cromiei.
xantodermie (med.) Coloraţie galbenă a pielii, s.f, art. xantodermia, g.-d. art. xantodermiei. xantofilă Pigment galben care se găseşte în plante, s.f, g.-d. art. xantofilei, pl. xantofile. xantogenare Transformare a alcalocelulozei în xanto-genat de celuloză, s.f, g.-d. art. xantogenării. xantogenat Compus obţinut prin acţiunea unui hidroxid de metal alcalin asupra sulfurii de carbon, s.m., pl. xan-togenaţi.
xantom Tumoare galbenă, nepericuloasă, apărută pe piele, s.n., pl. xantoame.
xantomatoză Boală determinată de creşterea nivelului de colesterol în sânge şi manifestată prin apariţia de xantoame pe piele, s.f, g.-d. art. xantomatQzei, pl. xan-tomatQze.
xantopsie Tulburare de vedere care face ca bolnavul să vadă toate lucrurile într-o culoare galbenă, s.f, art. xan-topsia, g.-d. art. xantopsiei.
xenie1 (-ni-e) Gen de epigramă satirică, s.f, art. xenia, g.-d. art. xeniei, pl. xenii, art. xeniile. xenje2 (-ni-e) (biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei, s.f, art. xénia, g.-d. art. xeniei, pl. xenii, art. xeniile.
xenofil,-ă (Persoană) care arată simpatie faţă de străini sau faţă de ceea ce este străin, adj., s.m. şi f, pl. xenofili,-e.
xenofiHe Simpatie faţă de tot ceea ce este străin, s.f, art. xenofilia, g.-d. art. xenofiHei. xenofQb,-ă (Persoană) care urăşte persoanele de altă naţionalitate sau alte popoare, adj., s.m. şi f, pl. xeno-f£>bi,-e.
xenofobie Ură faţă de străini şi de tot ceea ce este străin, s.f, art. xenofobia, g.-d. art. xenofobiei, xenolit (min.) Fragment de rocă străin de roca în care se află. s.n., pl. xenolite.
xenoman,-ă Xenofil. s.m.,pl. xenomani; s.f, g.-d. art. xenomanei, pl. xenomane.
xenomanje Xenofilie. s.f, art. xenomania, g.-d. art. xenomaniei, pl. xenomanii, art. xenomamile. xenomorfie însuşire a unui mineral de a se prezenta şi sub altă formă decât cea obişnuită, s.f, art. xenomorfia, g.-d. art. xenomorfiei.
xenon (chim.) Gaz nobil, incolor şi inodor, s.n. xenopatle (med.) Delir în care bolnavul este convins că se acţionează asupra sa de la distanţă prin sugestie, hipnoză etc. s.f, art. xenopatia, g.-d. art. xenopatiei, pl. xenopatü, art. xenopatiile.
1335
xiloză
xeres (he-) (sp.) Vin spaniol de calitate superioară, s.n. xerocheilje (med.) Uscare a buzelor, s.f, art. xerocheilia, g.-d. art. xerocheiliei. xerocopie Copie făcută la xerograf. s.f, art. xerocopia, g.-d. art. xerocopiei, pl. xerocopii, art. xerocopiile. xerodermie Boală de piele caracterizată prin uscarea şi descuamarea continuă a pielii, s.f, art. xerodermia, g.-d. art. xerodermiei, pl. xerodermii, art. xerodermiile. xerofag,-ă Care se hrăneşte cu alimente uscate, adj., pl. xerofagi,-ge.
xerofagie Regim alimentar vegetarian bazat pe alimente uscate, s.f, art. xerofagia, g.-d. art. xerofagiei. xerofil,-ă (despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri aride, adj., pl. xerofili,-e. xerofită (Plantă) care trăieşte în mediu uscat, adj., s.f., pl. xerofite.
xerofob,-ă Care nu poate trăi îr. mediu arid. adj., pl. xerofobi,-e.
xeroform Substanţă medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuinţată ca antibiotic. s.n.
xeroftalmje Uscare a conjunctivei şi a corneei prin dispariţia secreţiei lacrimale, urmată de opacizarea corneei; xeroză. s.f, art. xeroftalmia, g.-d. art. xeroftalmiei, pl. xeroftalmii, art. xeroftalmnle.
xerogel Material obţinut prin uscarea gelurilor. s.n., pl. xerogeluri.
xerograf (rar) Xerox, s.n., pl. xerografuri. xerografie Procedeu de imprimare bazat pe impresionarea unei plăci acoperite cu un material sensibil la lumină, s.f, art. xerografia, g.-d. art. xerografiei, pl. xerografii, art. xerografiile.
xeromorf,-ă (despre anumite plante) Adaptat la secetă. adj., pl. xeromorfi,-e.
xeromorfism Totalitatea particularităţilor care determină rezistenţa xerofitelor la secetă, s.n. xerox Aparat de multiplicat imagini şi documente, bazat pe xerografie. IA trage la ~ = a xeroxa. //Copie obţinută la xerox, s.n., pl. xeroxuri, xeroxa tr A multiplica cu ajutorul xeroxului, vb. I, ind. prez. 3 xeroxează.
xeroxare Acţiunea de a xeroxa, s.f, g.-d. art. xeroxării, pl. xeroxări.
xeroză (med.) Xeroftalmie. s.f., g.-d. art. xerozei, pl. xerQze.
xifojd Cartilaj în formă de sabie, care termină osul stern, s.n., pl. xifoide.
xilan Polizaharidă care se găseşte în celulele lignificate
ale lemnului, în paie etc. s.m., pl. xilani.
xilem (bot.) Ţesut lemnos alcătuit din vase lemnoase.
s.n.
xilgn Hidrocarbură lichidă obţinută din gudronul de huilă, folosită în industria lacurilor, a cauciucului etc. s.n.
xilidină (chim.) Amină obţinută din xilen, folosită la fabricarea unor coloranţi, s.f, g.-d. art. xilidinei, pl. xili-dine. _
xilofag,-ă (despre unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn. adj., pl. xilofagi,-ge.
xilofon Instrument muzical de percuţie, alcătuit din plăci de lemn acordate diferit, care vibrează când sunt lovite cu nişte ciocănele, s.n., pl. xilofoane. xiloforrist,-ă Instrumentist care cântă la xilofon, s.m., pl. xilofonişti; s.f, g.-d. art. xilofonistei, pl. xilofoniste. xilograf,-ă Gravor în lemn. s.m., pl. xilografi; s.f, g.-d. art. xilografei, pl. xilografe.
xilografie,-ă Referitor la xilografie. adj., pl. xilograr fici,-ce.
xilografie 1. Arta de a grava în lemn; procedeu tipografic la care se folosesc clişee gravate în lemn.
2. Clişeu gravat în lemn. s.f., art. xilografia, g.-d. art. xilografiei, pl. (2) xilografii, art. xilografiile. xilogravură 1. Arta de a grava în lemn. 2. Stampă executată cu un clişeu gravat în lemn. s.f., g.-d. art. xilogravurii, pl. (2) xilogravuri.
xiloid,-ă (despre materiale) De natură lemnoasă; cu o structură asemănătoare cu a lemnului, adj., pl. xiloizi,-de.
xiloljt Amestec de rumeguş şi clorură de magneziu, colorat cu pigmenţi minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. s.n., pl. xiloHte. xilolitografje Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. s.f., art. xiloli-tografia, g.-d. art. xilolitografiei. xilQn Fibră textilă artificială, s.n. xilotipie (tipogr.) Procedeu de tipar folosit în reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar, s.f, art. xilotipia, g.-d. art. xilotipiei. xiloză (chim.) Monozaharidă care se găseşte în lemn, în paie etc. s.f. g.-d. art. xilozei.
Y,y Z,z
y (igrec) A treizecea literă a alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă (având în general diverse
valori ale lui /). s.n./s.m., pl. y/y-uri.
yaiă Broască (B) de siguranţă, s.f., g.-d. art. yalei, pl.
yale.
yang Principiul masculin în filozofia chineză, asociat cu mişcarea, s.n.
yankgu Nume dat, începând cu sec. al XVIl-lea,
locuitorilor din nord-estul Statelor Unite ale Americii;
(p. gener., depr.) cetăţean al Statelor Unite ale Americii.
s.m., art. yankeul, pl. yankgi, art. yankeii.
yard Unitate engleză de măsură pentru lungime, egală
cu aproximativ 0,914 m. s.m., pl. yarzi.
yardang (geol.) Relief caracteristic pentru pustiurile
argiloase din Asia Centrală, având forma unor creste
despărţite între ele de şanţuri, s.n.
yemenit,-ă (Locuitor) din Yemen. adj., s.m. şi f, pl.
yemeniţi,-te.
yen Unitate monetară în Japonia, s.m., pl. yeni. yeoman (ioumen) (angl., ist.) 1. Servitor la curtea regală sau seniorială. 2. Subordonat sau ajutor. 3. Om liber într-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural în Anglia. 4. Membru al unui corp de gardă englez. 5. (mar.) Ofiţer însărcinat cu îndatoririle clericale. s.m., pl. yeomeni.
yesman (a pron. e) (angl.) Adept necondiţionat al cuiva; om linguşitor, s.m., pl. yesmeni. yeti Fiinţă legendară din Himalaia, numită şi „omul zăpezilor”, s.m.
yin Principiul feminin în filosofia chineză, asociat cu pasivitatea, s.n.
ylang-ylang (bot.) Arbore cultivat în Indonezia şi în Madagascar pentru florile sale, întrebuinţate în parfumerie. s.n.
yaga Şcoală filosofică indiană, care urmăreşte stăpânirea deplină a organismului uman prin exerciţii, practici ascetice etc. şi contopirea cu spiritul universal. s.f.
yoghin Adept al filosoflei yoga; (p. ext.) persoană care practică exerciţii yoga. [var. yogin s.m.] s.m., pl. yoghi: ni.
yoghlst,-ă (rar) (Adept) al filosoflei yoga; (persoană) care practică exerciţii yoga. adf., s.m. şi f, pl. yoghjşti,-ste.
yogin v. yoghin.
yonimb&n Plantă exotică din familia rozaceelor, din
care se extrage yohimbină. s.n.
yohimbină Alcaloid extras din coaja de yohimban, cu
acţiune asupra sistemului nervos simpatic, s.f, g.-d. art.
yohimbinei.
York (angl.) Denumire dată mai multor specii de porci de culoare albă. s.prop.n.
ypresian (-si-an) Ultimul etaj al paleocenului din vestul şi sudul Europei, s.n.
yt&rbiu Element chimic din grupa pământurilor rare. s.n.
ytriu (-triu) Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. s.n., art. ytriul. ytrocerit Florură naturală de calciu, ceriu şi ytriu. s.n. yuan Unitate monetară în China, s.m., pl. yuani. yycca Plantă liliacee din India şi din America. //Fibră textilă obţinută din această plantă, s.f.
z1 (ze/zet/zî) A treizeci şi una literă a alfabetului limbii
române, s.m./s.n., pl. z/z-uri.
z2 (zî) Sunet notat cu litera de mai sus. s.m., pl. z.
za1 (slav.) De, de la; la. prep.
za2 1. Fiecare din ochiurile unui lanţ. //Lănţişor metalic
întrebuinţat uneori ca podoabă. //Cusătură în formă de
lănţişor. 2. (la pl.) Armură făcută din inele mici de fier,
folosită de oşteni în Antichitate şi în Evul Mediu. [var.
(reg.) zală, zea s.£] s.f, art. zaua, g.-d. art. zalei, pl. zale,
art. zalele.
zab@t (înv.) Guvernator; (p. ext.) autoritate, stăpânire. s.m.	_
za brac (înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. încercare grea;primejdie, s.n.
zabra Plantă erbacee cu tulpina pubescentă şi cu flori purpurii, s.f, g.-d. art. zabrei, pl. zabre. zaceală (înv.) Fiecare dintre părţile în care sunt împărţite capitolele din Evanghelie, s.f, g.-d. art. zacealei, pl. zaceale.
zacherlină (înv.) Numele unui insecticid folosit odinioară. s.f, g.-d. art. zacherlinei. zacuscă Preparat culinar făcut din vinete, gogoşari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din peşte cu garnitură de legume, s.f., g.-d. art. zacuştei, pl. zacjişte. zadar (rar) Inutilitate, [var. zădar s.n.] s.n. zadarnic,-ă 1. (şi adv.) Care este nefolositor, fără rost; ineficient. 2. (înv.) Vanitos, îngâmfat, [var. zădamic,-ă adj.] adf, pl. zadarnici,-ce.
zfidă Arbore răşinos cu frunze de culoare verde, în formă de ace, cu lemnul tare şi durabil, s.f, g.-d. art. zadei, pl. zade.
zadie (-di-e) (pop., reg.) Piesă a costumului popular femeiesc din unele regiuni, constând din două bucăţi de ţesătură dreptunghiulară, decorate cu dungi de diferite culori şi purtate ca o fustă în faţă şi în spate, s.f., art. zgdia, g.-d. art. zadiei, pl. zadii, art. zadiile. zagara Blană de animal prelucrată; margine de blană aplicată pe anumite obiecte de îmbrăcăminte, s.f, art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei, pl. zagarale, art. zagara: lele.
zahăr v. zahăr.
zaharat1 Sare a acidului zaharic. s.m., pl. zaharaţi.
zaharat2,-ă Cu zahăr, provocat de (excesul de) zahăr.
/Diabet ~ ~ boală endocrină provocată de insuficienţa
insulinei, adj., pl. zaharaţi,-te.
zaharază (biol.) Invertază. s.f, g.-d. art. zaharazei, pl.
zaharaze.
zaharea v. zaherea.
zaharic (în sintagma) Acid ~ <= acid obţinut prin oxidarea unor sorturi de zahăr şi de amidon, adj., pl. zahţt rici.
zaharicale Dulciuri, bomboane, s.f. pi, art. zahari-calele.
zaharifica tr A transforma în zahăr o substanţă care conţine amidon, vb. I, ind. prez. 3 zahaiifică. zaharificare Acţiunea de a zaharifica. s.f, g.-d. art. zaharificării, pl. zahariflcări.
zaharificatfir Instalaţie pentru zaharificare. s.n., pl. zaharificatoare.
zahariggn,-ă Care poate fi transformat în zahăr, adj., pl. zahariggni,-e.
zaharimetrie Determinare a concentraţiei soluţiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. s.f, art. zaharime-tria, g.-d. art. zaharimetriei.
1337
zară
zaharimetru Instrument folosit în zaharimetrie. s.n.,
art. zaharimgtrul, pl. zaharimgtre.
zaharlnă Produs sintetic cristalizat, cu mare putere de
îndulcire, folosit ca înlocuitor al zahărului, s.f., g.-d. art.
zaharinei.
zaharisi 1. refl. (despre miere, dulceţuri) A se cristaliza. 2. refl. (fam., despre oameni) A se ramoli; a-şi pierde vigoarea şi vioiciunea gândirii. 3. tr. (fig., rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zaharisea; conf. prez. 3 să zaharisească.
zaharisire Faptul de a se zaharisi, s.f, g.-d. art. zaharisirii, pl. zaharisiri.
zaharisit,-ă 1. (despre dulciuri, miere) Care s-a îngroşat prin cristalizarea zaharurilor conţinute. /Fructe ~ = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. (fig., fam., despre oameni) Care şi-a pierdut vigoarea, energia, //(despre cuvinte) Mieros, dulceag, adj., pl. zaharisiţi,-te.
zaharniţă Vas mic în care se păstrează zahărul, s.f, g.-d. art. zahamiţei, pl. zahamiţe. zaharoid,-ă Care are aspectul zahărului, adj., pl. zaharoizi,-de.
zaharometru Instrument folosit la determinarea concentraţiei unei soluţii de zahăr, s.n., art. zaharometrul, pl. zaharometre.
zaharos,-oasă 1. Obţinut din zahăr. Produs 2. (fig.) Care seamănă cu zahărul, adj., pl. zaharoşi,-oase. zaharoză Substanţă albă, dulce, prezentă mai ales în trestia-de-zahăr şi în sfecla de zahăr, s.f, g.-d. art. zaharozei.
zahgruri Glucide, s.n. pl.
zahăr 1. Substanţă cristalizată de culoare albă, cu gust dulce, obţinută din sfecla de zahăr sau din trestia-de-zahăr şi folosită ca produs alimentar. /- de struguri = glucoză. ~ de lapte = lactoză. ~ de malţ = maltoză. De ~ = (despre oameni) foarte simpatic, foarte bun. 2. Exces de glucoză în sânge; (şi în sintagma boală de ~) diabet zaharat, [var. (reg.) zahăr s.n.} s.n. zaherea/zaharea (înv.) Provizii alimentare pe care ţările române erau obligate să le pună la dispoziţia oştilor otomane, s.f, art. zahereaua/zahareaua, g.-d. art. zaherglei/zaharglei, pl. zaherele/zaharele, art. zaherglele/ zăhărelele.
zaiafet (za-ia-) (pop., fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăţ, petrecere, s.n., pl. zaiafeturi, zgibăr (reg.) Soi de viţă de vie nealtoită. //Vin din struguri din acest soi. s.n.
Zâică (omit., reg.) Gaiţă, s.f, g.-d. art. zaicii. pl. zaici. zaicşi (reg.) Bărbătuşul zaicii. s.m., pl. zaicai, art. zaicfiii.
zaif,-ă (înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent, adj., pl. zaifi,-e.
zaiflic (za-i-) (înv.) Indispoziţie, suferinţă, s.n., pl. zai-fl|curi.
zaimf (rar) Văl. s.n., pl. zaimfuri.
zair (înv.) Unitatea monetară în Republica Zair. s.m.,pl.
zairi.
zairgz,-ă (za-i-) (înv.) (Locuitor) din Republica Zair. adj., s.m. şi fi, pl. zairgzi.-e. zală v. za2.
zalhana (înv.) 1. Abator rudimentar (mai ales pentru
oi). 2. Restaurant în care se servesc mai ales produse din
came friptă (de oaie), s.fi, art. zalhanaua, g.-d. art. zal-
hanalei, pl. zalhanale, art. zalhanaiele.
zamgc (rar) Aliaj pe bază de zinc, aluminiu, magneziu
şi cupru în diferite proporţii, s.n.
zama v. zeamă.
zambian,-ă (-bi-an) (Locuitor) din Zambia, adj., s.m. şi fi, pl. zambigni,-e.
zambilă Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe, roz, violete sau albastre, plăcut mirositoare, s.fi, g-d. art. zambilei, pl. zambile, zambilică Diminutiv al lui zambilă, s.f, g.-d. art. zam-bilicii, pl. zambilici.
zambfii (înv., reg.) Coş împletit din papură sau din rogoz, s.n., pl. zamboale.	.
zamcă 1. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, fortificaţie. 2. (reg.) Noroi, s.fi, g.-d. art. zgmcii, pl. zămci. zamfir (înv., pop.) Safir, s.n., pl. zamfire, zamfiră (omit., reg.) Grangur, s.fi, g.-d. art. zamfirei, pl. zamfire.
zamparagiu (pop.) Derbedeu; om de nimic, s.m., art. zamparagiul, pl. zamparagii, art. zamparagiii. zamparaiâc (înv.) Petrecere, chef, destrăbălare, s.n., pl. zamparalâcuri. zanana v. zenana.
zang Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau al unui metal lovit, interj.
zap1 Operaţie de schimbare frecventă a canalelor de televiziune cu telecomanda, s.n. zap2/zapa-zapa (reg.) Cuvânt care imită lătratul câinelui, interj.
zapa tr. (fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune cu telecomanda, vb. /, ind. prez. 3 zapează. zapat (reg.) Vânt care bate din nord-vest. s.n. zapateado (sa-pa-te-a-) (hisp.) Dans solistic spaniol, ale cărui accente ritmice sunt marcate prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. s.n., art. zapateadoul, pl. zapateado.
zapciaiă (-ci-a-) (înv.) încasare cu forţa a dărilor sau a datoriilor, s.fi, g.-d. art. zapcielii, pl. zapcigli. zapcierie (-ci-e-) (înv.) Funcţia de zapciu; zapcilâc. s.fi, art. zapcieria, g.-d. art. zapcieriei, pl. zapcierii, art. zapcieriile.
zapcii tr. (înv.) A încasa cu forţa dările sau datoriile de la cineva; a executa, vb. I, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zap-cigsc, imperf. 3 sg. zapcia; conj. prez. 3 să zapciască. zapciiâc (înv.) Zapcierie. s.n., pl. zapcilicuri. zapciu (înv.) 1. Subordonat al ispravnicului, însărcinat cu administrarea unei plase (şi cu strângerea dărilor). 2. Agent de politie; sergent de stradă. 3. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan, s.m., art. zapciul, pl. zapcii, art. zapciii.
zap is (înv.) Document, dovadă scrisă, s.n., pl. zapise. zapiscă (înv.) Adeverinţa, certificat, s.fi, g.-d. art. zapiştii, pl. zapişti.
zaporojean Cazac dintr-o organizaţie autonomă ucraineană, cu caracter militar, din secolele XVI-XVIII. s.m., pl. zaporojgni.
zaporojeanca Soţie de zaporojean. s.fi, g.-d. art. zapo-rojgncei, pl. zaporojgnce.
zapt (înv,, în expr.) A face (un lucru) ~ = a-şi însuşi un lucru cu forţa; a confisca, s.n. zar1 Cub mic de os, de lemn, de material plastic, având pe fiecare faţă imprimate puncte de la unu la şase, folosit la unele jocuri de noroc; (la pl.) joc de noroc Ia care se folosesc asemenea cuburi, s.n., pl. zaruri. zar2 (reg.) Broască de uşă. s.n., pl. zaruri, zaraf (înv.) I. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; (p. ext.) cămătar. 2. Casier al vistieriei, s.m., pl. zarafi.
zarafir (pop.) Fir de aur; (p. ext.) stofă ţesută cu astfel de fir. s.n., pl. zarafiruri.
zarafiţă (pop.) Soţie de zaraf, s.fi, g.-d. art. zarafiţei, pl. zarafiţe.
zaratit Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. s.n.
zară (pop.) Lichid albicios rămas după ce se alege untul, s.fi, g.-d. art. zarei.
zarcă
1338
zarcă (reg.) închisoare veche sau numai partea veche a unei închisori, s.f
zşre 1. Partea cerului sau a pământului pe care o delimitează linia orizontului; orizont. lfn ~ sau (rar) în zări = la orizont. Din zări = din depărtări. 2. (la pl.) Văzduh. 3. Lumina din jurul unei surse luminoase. IA se uita (sau a privi) în ~ la ceva = a privi un obiect (transparent) aşezându-1 în dreptul unei surse de lumină pentru a-1 vedea mai bine. 1(0) ~ de... = o cantitate mică de... 4. Zori de ziuă. 5. Culme, creastă, s.f., g.-d. art. zării, pl. zări.
zarf (înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea paharul de ceai. s.n., pl. zarftiri. zarif,-ă (înv.) Frumos, straşnic, adj., pl. zarifi,-e. zarişte (pop., reg.) 1. Zare, orizont. 2. Luminiş în pădure; poiană, s.f, g.-d. art. zariştii, pl. zarişti. zarnacadea (bot., reg.) Narcisă, s.f, art. zamacadeaua, g.-d. art. zamacadelei, pl. zamacadgle, art. zamacadelele.
zarpa (înv.) Stofă scumpă de mătase, ţesută cu fir de aur sau de argint; brocart; (p. ext.) îmbrăcăminte de brocart. s.f, arí. zarpaua, g.-d. art. zarpalei, pl. zarpale, art. zarpalele.
zarvă 1. Gălăgie; (p. ext.) agitaţie, frământare. 2. Ceartă, scandal, s.f, g.-d. art. zarvei, zarzavagioaică Negustoreasă de zarzavat, s.f, g.-d. art. zarzavagiogicei, pl. zarzavagioaice. zarzavagiu Negustor de zarzavaturi; cultivator de zarzavaturi, s.m., art. zarzavagiul, pl. zarzavagii, art. zarzavagiii.
zarzavat Plante legumicole de la care se consumă frunzele sau rădăcinile; verdeţuri, s.n., pl. zarzavaturi, zarzăr 1. Pom fructifer cu flori albe, cu fructe mici, sferice, acrişoare. 2. (reg.) Corcoduş, s.m., pl. zarzări, zarzără 1. Fructul zarzărului (1). 2. (reg.) Corcoduşă. s.f, g.-d. art. zarzărei, pl. zarzăre, zarzueiă (sar-zu-e-) (hisp.) Gen de operetă spaniolă, cu caracter comic, s.f, g.-d. art. zarzuelei, pl. zarzuele. zastup (reg.) Hârleţ mare, folosit la săpat pe fundul bălţilor, s.n., pl. zasţupuri.
zaţ l. Substanţă depusă pe fundul unui vas cu cafea. 2. Text cules cu litere de plumb şi aşezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipar, s.n., pl. zaţuri, zavgră (înv.) Numele dat revoltei de la 1821 a grecilor împotriva stăpânirii turceşti; (p. ext.) răscoală, răzvrătire. s.f, g.-d. art. zaverei, pl. zavere, zavergisi refl. (înv.) A se răzvrăti, vb. IV, ind. prez. 3 pl. se zavergisgsc, imperf. 3 sg. se zavergisea; conf prez. 3 să se zavergisească.
zavergju Participant la zaveră; (p. ext.) răzvrătit, s.m., art. zavergiul, pl. zavergii, art. zavergiii. zavgscă (în Evul Mediu, în Moldova) Taxă plătită vistieriei pentru redeschiderea unui proces, s.f, g.-d. art. zavgştii.
zavistie (-ti-e) (înv., reg.) Ură, duşmănie; gâlceavă, discordie. s.f, art. zavistia, g.-d. art. zavistiei, pl. zavistii, art. zavistiile.
zavistiQS,-oasă (-ti-os) (înv., reg.) Invidios, pizmaş, intrigant, adj., pl. zavistiaşi.-oase. zavistnic,-ă (înv., reg.) invidios, pizmaş, adj., pl. za-vistnici,-ce.
zavistnicie (înv.) Zavistie, s.f, art. zavistnicia, g.-d. art. zavistniriei, pl. zavistnicii, art. zavistniciile, zavistui tr. (înv.) A invidia, a pizmui. Ilintr A face sau a băga intrigi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zavistuigsc, imperf. 3 sg. zavistuia; conf prez. 3 să zavistuiască. zavistuitor,-oare (-tu-i-) (înv.) (Om) pizmuitor, intrigant. adj., s.m. şi f, pl. zavistuitori,-oare. zavragioaică (pop.) 1. Soţie de zavragiu (1). 2. Femeie
gâlcevitoare, certăreaţă, s.f, g.-d. art. zavragioaicei, pl. zavragioaice.
zavragiu (pop.) 1. Ţigan nomad. 2. Scandalagiu, s.m., art. zavragiul, pl. zavragii, art. zavragiii, zăbală 1. Parte a căpăstrului, constând dintr-o bară subţire de metal care se introduce în gura calului pentru a putea fi condus. 2. (la pl.) Bubuliţe albicioase care apar la oameni în colţul gurii; zăbăluţă. 3. (la pl.) Bale. 4. (la pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. s.f, g.-d. art. zăbalei, pl. zăbale, zăbavă (pop.) 1. întârziere, încetineală. //Răgaz, odihnă. /(fam.) Un bob (de) ~ = un pic de răbdare; imediat. A-şi face ~ = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) ~ = fără întârziere. 2. Trecere de vreme, petrecere, s.f, g.-d. art. zăbavei/zăbăvii, pl. zăbave/zăbăvi. zăbavnic,-ă (înv.) Care zăboveşte; lent, greoi, adj., pl. zăbavnici,-ce.
zăbălos,-oasă (pop.) Cu zăbale (2); murdar, nespălat. adj., pl. zăbăloşi,-oase.
zăbăluţă 1. Zăbală (1) mai simplă, formată din două bare prinse între ele. 2. Zăbală (2). s.f, g.-d. art. zăbăluţei, pl. zăbăluţe.
zăbăuc,-ă (pop.) Zăpăcit, aiurit, adj., pl. zăbăuci,-ce. zăbăvi v. zăbovi.
zăbiău1 (reg.) 1. Flăcău voinic; vlăjgan. 2. Câine mare, ciobănesc, s.m., art. zăblăul, pl. zăblăi, art. zăblăii. zăbiău2 (înv., pop.) Ţesătură groasă din păr de capră sau din câlţi din care se fac cergi, lăicere etc.; (p. gener.) cergă, ţol. s.n., art. zăblăul, pl. zăblaie. zăbovi (pop.) 1. intr. A sta mai mult timp într-un loc; a întârzia. 2. intr. A lucra prea încet. 3. refl. (înv.) A-şi pierde vremea (cu cineva). [var. zăbăvi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăbovesc, imperf. 3 sg. zăbovea; conj. prez. 3 să zăbovească.
zăbovire (pop.) Faptul de a zăbovi, s.f, g.-d. art. zăbovirii.
zăbovitor,-oare (înv.) Care zăboveşte, adj., pl. zăbo-vit2ri,-oare.
zăbranic Ţesătură de culoare neagră; văl de doliu, s.n., pl. zăbranice.
zăbrea 1. Gratie. 2. Bucată de fier sau de lemn din care se fac grilaje, garduri etc. 3. Fiecare dintre barele metalice care compun o grindă, formată din bare articulate. [var. zebrga s./?] s.f, g.-d. art. zăbrglei, pl. zăbrgle, art. zăbrglele.
zăbreli tr. A pune zăbrele la o fereastră, la o uşă etc. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăbrelgsc, imperf. 3 sg. zăbrelea; conj. prez. 3 să zăbrelească, zăbreiire Acţiunea de a zăbreli, s.f, g.-d. art. zăbrelirii, pl. zăbreliri.
zăbun (înv., pop.) 1. Haină ţărănească lungă, făcută din lână sau din bumbac. 2. Anteriu lung şi larg, purtat de preoţi şi de călugări. 3, Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau în trecut boierii, s.n., pl. zăbune.
zăbunar (înv., pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. s.m., pl. zăbunari.
zăbunaş (înv., pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. s.n., pl. zăbunaşe.
zăbunel (înv., pop.) Zăbunaş. s.n., pl. zăbungle. zăcare (înv., pop.) Boală grea şi îndelungată. IA cădea înj~ = a se îmbolnăvi greu. s.f, g.-d. art. zăcării. zăcaŞi-ă (pop.) 1. Care zace bolnav la pat; (p. ext.) leneş. 2._(fîg.) Rău, răutăcios, adj., pl. zăcaşi,-e. zăcământ Acumulare naturală de substanţe minerale utile, s.n., pl. zăcăminte.
zăcări intr. (reg.) A lenevi, a trândăvi, vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. zăcăresc, imperf 3 sg. zăcărea; conj. prez. 3 să zăcărească.
1339
zăluzie
zăcăşeală (pop.) 1. Răutate, ură, invidie; zăcăşie. 2. Lâncezeală, boală; inerţie, s.f., g.-d. art. zăcăşglii. zăcăşie (pop.) Zăcăşeală (1). s. f., art. zăcăşia, g.-d. art. zăcăşiei.
zăcătoare 1. Vas în care se păstrează vinul sau rachiul; cadă. //Vas mare în care sunt zdrobiţi şi lăsaţi să fermenteze strugurii. 2. Vas mare în care se ţin pieile la tăbăcit. 3. Piatra de jos a morii. 4. Loc unde se odihnesc vitele ziua; stanişte, zăcătură (1). s.f, g-d. art. zăcăterii, pl. zăcători.
zăcător,-oare (înv., rar) Care zace; care leneveşte. adj., pl. zăcători,-oare.
zăcătură (reg.) 1. Zăcătoare (4). 2. Vin sau rachiu depo-zitat în zăcătoare. s.f, g.-d. art. zăcăturii, pl. zăcă-turi.
zăcea intr. 1. A sta culcat sau tolănit (din cauza oboselii, din lipsă de ocupaţie etc.); a sta culcat pe pat din cauza unei boli. 2. A fi doborât la pământ. 3. A fi mort, îngropat. 4. (despre sentimente, pasiuni) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A fi lăsat în părăsire. //A fi aşezat, a se afla. IA ~ la închisoare (sau în temniţă etc.) = a fi întemniţat vb. II, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zac, I pl. zăcem,
2	pl. zăceţi; conj. prez. 3 să zacă; ger. zăcând; part. zăcut.
zăcere Faptul de a zăcea; zăcut. IA cădea la ~ = a cădea la pat, a se îmbolnăvi grav. s.f, g.-d. art. zăcerii, pl. zăcgri.
zăcut1 Zăcere, s.n.
zăcut2,-ă 1. Care a stat mult într-un loc. //(despre apă) Stătut. //Putred, vechi. 2. Care a fost greu bolnav, adj., pl. zăcuţi,-te. zădar v. zadar. zădarnic,-ă v. zadarnic.
zădărâre (pop.) Acţiunea de a zădărî. [var. zădărire -î/] s.f, g.-d. art. zădărârii, pl. zădărâri. zădări v. zădărî. zădărire v. zădărâre.
zădărî tr. (pop.) 1. A sâcâi, a necăji pe cineva. //A întărâta un câine. 2. A aţâţa focul. [var. zădări vi.] vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădăra; conj. prez. 3 să zădărască; ger. zădărând. zădărnici tr. (pop.) 1. A împiedica o acţiune, un plan etc.; a dejuca, vi. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zădămicgsc, imperf. 3 sg. zădărnicea; conj. prez. 3 să zădărnicească, zădărnicie Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru fără rost; inutilitate; deşertăciune, s.f, art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei, pl. zădărnicii, pl. zădărniciile, zădărnicire Acţiunea de a zădărnici, s.f., g.-d. art. zădărnicirii, pl. zădărniciri.
zăduf 1. Căldură mare; arşiţă, zăpuşeală. 2. Supărare, necaz. [var. zăduh 5.n. \ s.n., pl. zădufuri. zădufos,-oasă (înv.) Plin de zăduf; foarte călduros. adj.,pl. zădufoşi,-oase. zăduh v. zăduf.
zăgan (omit.) Vultur-bărbos. s.m., pl. zăgani. zăgaş (înv., pop.) Canal, şanţ. s.n., pl. zăgaşe. zăgaştină (reg.) Plasă de pescuit, s.f, g.-d. art. zăgaştinei, pl. zăgaştine.
zăgaz 1. Baraj, stăvilar. IA se rupe (sau a se deschide) ~urile cerului = se spune când sunt ploi mari, torenţiale. 2. (fig.) Oprelişte, piedică. 3. Lac, iaz format de apa care este oprită de un baraj; braţ deviat dintr-o apă curgătoare. 4. întăritură de protecţie la malul unui râu; dig. s.n., pl. zăgazuri.
zăgăzui tr. l.A stăvili (o apă); a îndigui. 2. (fig.) A opri
o	acţiune, vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăgăzuiesc, imperf. 3 sg. zăgăzuia; conj. prez. 3 să zăgăzuiască, zăgăzuire Acţiunea de a zăgăzui, s.f., g.-d. art. zăgăzuirii, pl. zăgăzuiri.
zăgârnă (pop.) Săculeţ de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza, s.f, g.-d. art. zăgâmei, pl. zăgâme. zăgneată (înv., reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care arde cu flacără vie. s.f, g.-d. art. zăgngtei, pl. zăgngte.
zăgrăi tr. (reg.) A vorbi mult, a trăncăni, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăgrăigsc, imperf. 3 sg. zăgrăia; conj. prez. 3 să zăgrăiască.
zăhăi (înv., reg.) 1. tr. A supăra, a necăji (pe cineva). 2. refl. A se risipi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăhă-igsc, imperf. 3 sg. zăhăia; conj. prez. 3 să zăhăiască. zăhăială (înv., reg.) Faptul de a zăhăi; nelinişte, s.f, g.-d. art. zăhăielii, pl. zăhăigli. zăhărel Diminutiv al lui zahăr. IA duce (pe cineva) sau a se lăsa dus cu ~ul = a înşela (pe cineva) sau a se lăsa înşelat cu promisiuni, s.n.
zăhărele (reg.) Dulciuri, bomboane, zaharicale, s.n. pl., art. zăhărelele.
zăhări tr. (pop.) A presăra zahăr. vi. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea; conj. prez. 3 să zăhărească.
zăitjn (reg.) Untdelemn; ulei. IA fi ~ pe apă = a fi nevinovat. s.n., pl. zăitmuri. zăiar1 Meseriaş care face zale. s.m., pl. zălari. zălar2 (reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanţul la vatră, s.n., pl. zălare.
zălăuan,-ă (-lă-uan) (Locuitor) din Zalău, adj., s.m., pl. zălăuani,-e.
zălăuancă (-lă-uan-) Locuitoare din Zalău, s.f, g.-d. art. zălăuancei, pl. zălăuance.
zăleti intr. (reg., despre lichide) A ţâşni, a stropi, a curge din abundenţă, vb. IV, ind. prez. 3 sg. zăletgşte, imperf. 3 sg. zăletea; conj. prez. 3 să zăletească. ză iezea lă (reg.) Faptul de a zălezi. s.f, g.-d. art. zălezglii, pl. zălezgli.
zălezi intr. (reg.) A zăcea; a slăbi. vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zălezgsc, imperf. 3 sg. zălezea; conj. prez. 3 să zălezească.
zălezitură (reg.) Slăbiciune, moleşeală. s.f, g.-d. art. zăleziturii, pl. zălezituri.
zălişte (reg.) Direcţia, bătaia vântului, s.f, g.-d. art. zăliştii, pl. zălişti.
zăloaga (înv., pop.) 1. Semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte, s.f, g.-d. art. zăloagei, pl. zăloage. zălog1Arbust înalt cu lujeri cenuşii-verzui şi frunze lanceolate. s.m., pl. zălogi.
zălog2 (pop.) 1. Amanet, gaj, garanţie. lA-şi lăsa pielea ~ - a cădea în mâinile duşmanului, a-şi pierde viaţa.
2.	Sechestru, ipotecă. 3. Obiect (rar persoană) cu care se garantează, s.n., pl. zăloage.
zălogi tr. (înv., pop.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reţine pe cineva ca gaj, ca ostatic, vi. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăloggsc, imperf. 3 sg. zălogea; conj. prez. 3 să zălo-gească.
zălogjre (înv.) Acţiunea de a zălogi. s.f, g.-d. art. zălo-girii, pl. zălogiri.
zălud,-ă (pop.) 1. Nebun, zăpăcit; năucit. 2. Naiv, prost. adj., pl. zăluzi,-de.
zălug (reg.) Lanţ împletit din sârmă, s.m., pl. zălugi. zălyţă Diminutiv al lui za2. //Motiv ornamental în formă de lănţişor pe cusături şi pe tricotaje, s.f., g-d. art. zăluţei, pl. zăluţe.
zăluzeală (reg.) Nebunie, s.f, g.-d. art. zăluzglii, pl. zăluzgli.
zăluzi intr. şi refl. (reg.) A se sminti; a înnebuni, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăluzgsc, imperf 3 sg. zăluzea; conj. prez. 3 să zăluzească.
zăluzie (înv., reg.) Rătăcire a minţii, nebunie, s.f, art. zăluzia, g.-d. art. zăluziei, pl. zăluzii, art. zăluziile.
zămărie
1340
zămărie (reg.) Mâncare cu zeamă multă, s.f, art. zămăria, g.-d. art. zămăriei, pl. zămăni, art. zămăriile. zămisli (pop.) 1. tr. A concepe fătul; a naşte, a face pui.
2.	refl. A se întrupa, a se naşte. 3. tr. şi refl. (fig.) A (se) forma, a (se) înfiripa; a (se) crea. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zămislesc, imperf 3 sg. zămislea; conj. prez. 3 să zămislească.
zămislire (pop.) Acţiunea de a (se) zămisli, s.f., g.-d. art. zămislirii, pl. zămisliri.
zămislitsr,-oare (pop.) Care zămisleşte; creator, adj., pl. zămislitflri,-oare.
zămorî refl. (reg.) A-şi astâmpăra într-o oarecare măsură foamea şi setea, a mânca sau a bea doar atât cât să-şi ţină zilele, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zămorgşte, imperf 3 sg. se zămora; conj. prez. 3 să se zămorască. zămoşiţă Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperita cu peri aspri, cu flori de culoare purpurie şi galbenă. s.f., g.-d. art. zămoşiţei, pl. zămoşiţe. zămurcă (reg.) Mâncare cu prea multă zeamă, s.f, g.-d. art. zămurcii.
zănat (reg.) Meserie, meşteşug, s.n., pl. zănaturi. zănatec,-ă v. zănatic.
zănatic,-ă Zăpăcit, smintit, nebun. [var. zănatec,-ă adj. ]
adj.,pl. zănatici,-ce.
zăngăitură v. zăngănitură.
zăngăneală Zăngănit, s.f, g.-d. art. zăngănelii, pl.
zăngăngli.
zăngăni intr. (despre obiecte de sticlă sau de metal) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic; a zomăi, a zdrăngăni, [var. zingăni, zingheni, zângăni vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească, zăngănire Acţiunea de a zăngăni, [var. zingănire, zângănire s.f] s.f., g.-d. art. zăngănirii, pl. zăngăniri. zăngănit Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire; zăngăt; zăngăneală. [var. zingănit, zăngănit s.n.] s.n., pl. zăngănituri. zăngănitor,-oare Care zăngăneşte; zornăitor, [var. zinghenitQr.-ogre, zângăniter,-oare adj.] adj., pl. zăngă-nitari,-oare.
zăngănitură Zăngănire. [var. zăngăitură, zăngănitură s/] s.f, g.-d. art. zăngăniturii, pl. zăngănituri. zingăt Zăngănit, [var. z|ngăt, zingăt, zinghet, z|nghet
i.n.] s.n., pl. zăngăte.
zănoigă 1. Depresiune circulară cu versante abrupte în zona munţilor înalţi; căldare. 2. Ochi adânc format pe cursul unei ape curgătoare mai jos de un stăvilar,
3.	Platou sau coastă de deal pe care se poate face agricultură. s.f, g.-d. art, zănoagei, pl. zănoage. zăpadă 1. Precipitaţie atmosferică în formă de fulgi albi, compuşi din cristale de gheaţă, 2. (chim.) ~ carbonică = bioxid de carbon în stare solidă, s.f., g.-d. art. zăpgzii, pl. zăpezi.
zăpăceală 1. Faptul de a (se) zăpăci; starea celui zăpăcit; buimăceală. 2, (fam.) Gălăgie mare, tărăboi, s.f, g.-d. art. zăpăcelii, pl. zăpăceli, zăpăci 1. refl. şi tr. 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata clară; a (se) buimaci. 2, (fam.) A (se) fâstâci; a (se) încurca, Iltr. A deranja, a răscoli lucrurile, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăpăcesc, imperf 3 sg. zăpăcea; conj. prez. 3 să zăpăcească.
zăpăcire Acţiunea de a (se) zăpăci, s.f, g.-d. art. zăpă-cirii.
zăpăcitor,-oare Care zăpăceşte; năucitor, uluitor, adj., pl. zăpăcitori,-oare.
zăpădfis.-ogsă (rar) Cu multă zăpadă, adj., pl. zăpă-d<2şi,-oase.
zăpăi intr. (reg., despre câini) A lătra, a hămăi. vb. IV, ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăia; conj. prez. 3 să zăpăie.
zăpăit (reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, zăpăitură. s.n., pl. zăpăituri.
zăpăitură ( -pă-i-) (reg.) Zăpăit. s.f, g.-d. art. zăpăiturii, pl. zăpăituri.
zăpăuc,-ă (fam.) (Om) zăpăcit, aiurit, dezorientat, adj., s.m. şi fi, pl. zăpăuci,-ce.
zăpârstea (reg.) Ultimul născut într-o familie; prâslea. s.m. şi f., g.-d. lui zăpârstea, pl. zăpârstea. zăplan Om voinic şi înalt; vlăjgan, s.m., pl. zăplani. zăplaz (pop.) Gard de scânduri sau de uluci, s.n., pl. zăplazuri.
zăpsdie (înv., pop.) 1. Platou. 2. Vale largă, adăpostită de înălţimi, s.fi, art. zăpedia, g.-d. art. zăpadiei, pl. zăpodii, art. zăpadiile.
zăpor (pop.) 1. îngrămădire de sloiuri de gheaţă formată primăvara pe cursul unui râu. 2. Baraj artificial făcut pentru a permite pornirea plutelor; stăvilar. IA pune
-	= (despre cai) a nu voi să tragă, a se împotrivi, s.n., pl. zăpoare.
zăporî refl. (pop., despre ape) A inunda prin dezgheţ. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zăporăşte, imperf. 3 sg. se zápora; conj. prez. 3 să se zăporască. zăpsi tr. (reg.) 1. A surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. 2. A observa, a prinde de veste. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăpsesc, imperf. 3 sg. zăpsea; conj. prez. 3 să zăpsească.
zăpuc (pop.) Zăpuşeală, s.n., pl. zăpucuri.
zăpuşeala Căldură mare, înăbuşitoare; zăduf, zăpuc.
s.f, g.-d. art. zăpuşelii, pl. zăpuşeli.
zăpuşi tr. (pop., despre soare) A încălzi foarte tare, a
arde. vb. IV, ind. prez. 3 sg. zăpuşeşte, imperf. 3 sg.
zăpuşea; conj. prez. 3 să zăpuşească.
zăpuşitor,-oare (pop.) Care produce zăpuşeală;
înăbuşitor, adj., pl. zăpuşitari,-oare.
zărăfie (înv.) 1. Cămătărie. 2. Local de amanet, s.f, art.
zărăfia, g.-d. art. zărăfiei, pl. (2) zârăfii, art. zărăfiile.
zărăsti refl. (reg.) A se rătăci, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se
zărăsteşte, imperf. 3 sg. se zărăsteg; conj. prez. 3 să se
zărăstească.
zărgan Peşte marin cu corpul cilindric, acoperit cu solzi mărunţi, cu fălcile prelungite, s.m., pl. zărgani. zăraheală (reg.) Sminteală, nebunie, s.f, g.-d. art. zărghelii, p/. zărghgli,
zărghgnle (-ni-e) (reg.) Zărgheală. s.fi, zărghgnia, g.-d. art. zărgheniei, pl. zărghgnii, art. zărgheniile. zărghi refl. (reg,, fam.) A se sminti, a se ţicni. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zărghgşte, imperf. 3 sg. se zărghea; conj. prez. 3 să se zârghească. zări 1. tr. A vedea ceva vag, nedesluşit (din cauza întunericului sau a depărtării). 7,4 ~ ca printr-o sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea neclar. 2. tr. A vedea ceva în fuga, în treacăt; a descoperi pe cineva sau ceva. 3, refl. A se vedea, a se ivi. IA se ~ de ziuă - ase face ziuă, (rar) A se ~ de lună - a apărea luna. 4. intr. (pop.) A străluci, a lumina, vb. IV, ina. prez. 1 sg. şi 3 pl. ză4sc, imperf. 3 se. zărea; conj. prez. 3 să zărească, zarpălâtic,-ă (reg.) Uşuratic, fluşturatic. adj., pl. zăr-pălatici,-ce,
zărvăi intr. (reg.) A face zarvă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zărvăiesc, imperf. 3 sg. zărvăia; conj. prez. 3 să zărvăiască.
zărzărgş (pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzărel. s.m., pl. zărzărgşi.
zărzărel (pop.) Zârzăraş. s.m., pl. zărzărei, art. zărzăreii.
zărzărică (pop.) Diminutiv al lui zarzără, s.f, g.-d. art.
zărzărelei, pl. zărzărele, art. zărzărelele.
zăsti tr. (reg.) A îngrămădi, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3 pl. zăstesc, imperf. 3 sg. zăstea; conj. prez. 3 să
zăstească.
1341
zbânţuială
zăticneglă (pop.) Zăticnire. s.f., g.-d. art. zăticnglii, pl. zăticngli.
zăticni (înv., reg.) 1. tr. A stingheri, a deranja. 2. refl. A se opri. [var. zătigni vb.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăticnesc, imperf. 3 sg. zăticnea; conj. prez. 3 să zăticnească.
zăticnire (înv.) Acţiunea de a (se) zăticni, s.f, g.-d. art. zătincnirii, pl. zăticniţi zătigni v. zăticni.
zătoacă (reg.) Braţ de fluviu între malul apei şi un ostrov mai mare. s.f, g.-d. art. zătoacei, pl. zătoace. zăton (reg.) 1. Lac lung şi îngust pe malul mării. //Loc cu apă adâncă şi domoală pe cursul unui râu, unde se pot adăposti iama vasele plutitoare. //Scobitură în malul unui râu unde se adună peştele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. 3. îngrăditură (de stuf sau de nuiele) care se aşază în râu pentru prinderea peştelui, s.n., pl. zătoane.
zătonar (reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. s.m., pl. zâtonflri.
zătoni (reg.) 1. refl. (despre peşti) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. tr. A stăvili cursul unei ape. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zâtongsc, imperf. 3 sg. zătonea; con/, prez. 3 să zătonească. zău 1. (întăreşte o afirmaţie sau o negaţie) Pe legea mea, jur că... IA zice ~ = a jura. Ba - = dimpotrivă, te asigur. 2. într-adevăr, desigur, fără îndoială. /Nu ştiu, ~/ = mă îndoiesc. 3. Te rog! [var. zeu interj.] interj, zăuita tr. (înv., reg.) A uita. ind. prez. 3 zărită, zăvâcustă Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice, s.f, g.-d. art. zâvăeustei, pl. zâvficuste, zăvează (înv.) 1. Perdea. 2. Covor cere se pune pe perete; scoarţă, s.f, g.-d. ari. zăvgzei/zăvgzii, pl. zâvgze/zăvgzi.
zăvfilcă (pop.) Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, împodobite cu dungi sau brodate, care se poartă ca fUstâ, la ţară. s.f., g.-d. art. zăvglcii, pl. zfi-vglci.
zăvelcyţă (pop.) Diminutiv al lui zăvelcB, s.f, g.-d. art. zăvelcuţei, pl. zăveleuţe.
zăvfid1 Câine mare (ciobănesc), s.m., pl. zăvazi. zăvfid2 (reg.) Aşezare temporară de pescari, s.n., pl. zăvgduri.
zăvfli Pădurice pe malul unei ape; luncă, s.n., pl. zăvoaie.
zăvfilnlţă (reg.) Cureluşă care ţine suflecate mânecile cămăşii, s.f, g.-d. art. zâvfilniţii, pl. zâvalniţi. zăvQr 1. încuietoare la casă, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată pe toc; ivăr. 2. Dispozitiv pentru blocarea unui organ mobil al unui aparat, al unei maşini etc. 3. (pop., la pl.) Cătuşe.
4.	(reg.) Despicătură dintr-un trunchi de copac; laţ pentru garduri; răzlog. s.n., pl. zăvoare. zăvoraş Diminutiv al lui zăvor, s.n., pl. zăvoraşe. zăvorâre Acţiunea de a (se) zăvorî; închidere (cu zăvorul), s.f., g.-d. art. zăvorârii, zăvori v. zăvorî.
zăvori 1. tr. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. Iltr. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu. 2. tr. A închide, a întemniţa pe cineva. Iltr. (pop.) A lega pe cineva în cătuşe, [var. zăvori vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zăvorise, imperf. 3 sg. zăvora; conj. prez. 3 să ză-vorască.
zâmbăreţ,-eaţă (fam.) Care zâmbeşte mereu; jovial, surâzător, adj., pl. zâmbăreţi,-e. zâmbet Surâs, s.n., pl. zâmbete, zâmbi intr. 1. A schiţa o mişcare uşoară a buzelor pentru a exprima bucurie sau satisfacţie; a surâde. 2. (fig.) A
fi (cuiva) favorabil; a conveni cuiva. vb. IV, ind. prez.
I	sg. şi 3 pl. zâmbesc, imperf. 3 sg. zâmbea; conj. prez. 3 să zâmbească.
zâmbire Acţiunea de a zâmbi; zâmbet, s.f, g.-d. art. zâmbirii, pl. zâmbiri.
zâmbitor,-oare Care zâmbeşte; vesel; surâzător, adj., pl. zâmbit2ri,-oare.
zâmbitură (înv.) Zâmbet, s.f, g.-d. art. zâmbitjirii, pl. zâmbituri.
zâmbre 1. Boală a cailor, care se manifestă prin ulceraţii în cerul gurii. 2. (pop., fam.) A face ~ = a dori ceva foarte mult, a râvni, [var zimbre s.f. pl.] s.f. pl. zâmbru/zimbru Arbore conifer cu frunze în formă de ace, cu lemnul foarte rezistent, folosit în sculptură, s.m., pl. z|mbri/zimbri.
zână 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie foarte frumoasă. 2. Zeiţă, s.f, g.-a. art. zânei, pi. z|ne.
zâng Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui
metal lovit, interj.
zăngăni v. zăngăni. zângănire v. zăngănlre. zăngănit v. zăngănit. zăngănit£>r,-oare v. zăngănltor. zAngănitură v. zăngănltură. zângăt v. zăngăt. zftnghet v. zăngăt.
zânişoară Diminutiv al lui zână. s.f. g.-d. art. zâni-şoarei, pl. zănişoare.
zftrnă Plantă erbacee veninoasă cu flori albe. s.f, g.-d. art. zâmei, pl. z|me.
zât Cuvânt cu care sunt alungate pisicile. Interj. zâzanie1 (-ni-e) Discordie, vrajbă, intriga, s.f, art. zâzania, g.-d. art. zâzaniei, pl. zâzanii, art. zâzaniile. zâzanie2 v. zizanle.
zâzâi intr. (despre insecte) A produce sunete specifice când zboară; a bâzâi. vb. IV, ind. prez. 3 z|zâie, imperf. 3 sg. zâzăia; conj. prez. 3 să zâzâie, zâzâlt Faptul de a zâzâi; bâzâit. s.n., pl. zăzâituri. zbanghlu,*ie (pop., fam.) 1. Saşiu. 2. (despre oameni şi manifestările lor) Neastâmpărat, zvăpăiat, [var. spanchiu,-ie, şpanchiu,-ie adj.] adj., pl. zbanghii. zbanţ1 (înv., reg.) I. Verigă, lanţ cu care se strâng anumite piese sau încărcătura unei căruţe, a unei trăsuri etc. 2. Petic la ghete, s.n., pl. zbanţuri. zbanţ2 (reg.) Ventuză (2). s.n., pl. zbanţuri. zbat Paletă de lemn sau de metal fixată pe marginea unei roţi, care constituie sistemul de propulsie al unei nave cu aburi, s.n., pl. zbaturi, zbate refl. 1. (despre fiinţe) A se mişca în toate părţile brusc şi violent; a se zvârcoli. IA se ~ ca peştele pe uscat (sau ca musca în plasa păianjenului), se zice despre cineva care se sileşte din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se-de moarte - a se zvârcoli foarte tare.
2.	(fig.) A se agita, a se zbuciuma. //A se strădui din toate puterile să realizeze ceva. 3. A se învolbura, a se învârte-ji. 4. (reg.) A se târgui. Iltr. (înv.) A reduce din preţul unei mărfi. vb. III, ind. prez. 3 sg. se zbate, 1 pl. ne zbatem; conj. prez. 3 să se zbată; ger. zbătându-se, part. zbătut, zbatere Acţiunea de a se zbate; zbucium, frământare. s.f, g.-d. art. zbaterii, pl. zbateri, zbănţui v. zbânţui.
zbânţ (reg.) Joacă, hârjoană. s.n., pl. zblnţuri. zbânţui refl. (pop., fam.) A se zbengui, a zburda. [var. zbănţui vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. mă zbânţui, 2 sg. te zbânţui, 3 sg. se zbânţuie, imperf. 3 sg. se zbânţuia; conj prez. 3 să se zbânţuie.
zbânţuială (pop.) Zbânţuire. s.f, g.-d. art. zbânţuiglii, pl. zbânţuieli.
zbânţuire
1342
zbânţuire (pop.) Acţiunea de a se zbânţui; zbenguială,
zbânţuială, zbânţuitură, zbânţuit. s.f, g.-d. art. zbân-
ţujsrii, pl. zbânţuiri.
zbânţuit (pop.) Zbânţuire. s.n.
zbânţuitură (-ţu-i-) Zbânţuire. s.f., g.-d. art. zbânţui-
turii, pl. zbânţuituri.
zbâr/zbârr Cuvânt care imită zgomotul produs de zborul păsărilor şi al insectelor, de vibraţia unei coarde etc. interj.
zbârâi tr. (rar) A zbâmâi, a bâzâi. vb. IV, ind. prez. 3 zbârâie, imperf 3 sg. zbârâia; conj. prez. 3 să zbârâie. zbârâitură (-râ-i-) Zbâmâit; zumzet, s.f., g.-d. art. zbârâiturii, pl. zbârâituri.
zbârceală (pop.) Zbârcitură. s.f., g.-d. art. zbârcglii, pl. zbârcgli.
zbârci1 1. refl. (despre piele) A se încreţi, a se rida. /(intr.) A ~ din nas = a strâmba din nas. 2. intr. (fig., fam.) A greşi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. zbârceşte, imperf. 3 sg. zbârcea; conj. prez. 3 să zbârcească. zbarci2(rar) Zbârcitură. s.n., pl. zbârciuri. zbârcisg Numele dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbârcită, de culoare cenuşie-roşcată sau brună-cenuşie. ICu nasul - = manifestând neplăcere, dispreţ etc. s.m., pl. zbârciegi. zbârciog-gras Numele mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbârcită, cărnoasă, care cresc în pădurile de conifere, s.m., pl. zbârciagi-grgşi. zbârcire Faptul de a (se) zbârci', s.f, g.-d. art. zbârtirii, pl. zbârdri.
zbârcitură încreţitură a pielii; cută, zbârceală. s.f, g.-d. art. zbârciturii, pl. zbârcituri.
zbârli/zburli 1. refl. (despre păr, pene, blană etc.) A se ridica în sus; a se ciufuli. 2. tr. A agita suprafaţa unei ape. 3. refl. (fig.) A se supăra, a se burzului, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârlesc/zburlesc, imperf. 3 sg. zbârlea/zburlea; conj. prez. 3 să zbârlească/să zburlească. zbârMre/zburlire Acţiunea de a (se) zbârli, s.f, g.-d. art. zbârlirii/zburlirii, pl. zbârliri/zburliri. zbârlog (rar) Zbârlit, ţepos. adj. invar. zbâm Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibraţia unei corzi etc. //(s.n.) Zbâmâit. interj.
zbâmăi v. zbâmâi.
zbâmâi intr. 1. A produce un sunet asemănător cu vibrarea unei coarde. 2. (despre vânt) A vâjâi, a şuiera.
3.	(fig., fam.) A munci repede. [var. zbâmăi vi.] vb. IV, ind. prez. 3 zbârnâie, imperf. 3 sg. zbâmâia; conj. prez. 3 să zbârnâie.
zbârnâială Zbâmâire, zbâmâit. s.f, g.-d. art. zbâmâielii, pl. zbâmâieli.
zbâmâire Faptul de a zbâmâi; zgomot produs de ceva care zbârnâie; zbâmâitură, zbâmâit. s.f, g.-d. art. zbâmâirii, pl. zbâmâiri. zbâmâit Zbâmâire. s.n., pl. zbâmâituri. zbâmâitoare (-nâ-i-) 1. Jucărie făcută dintr-o scândură legată cu o sfoară, care, prin învârtire, produce un zgomot specific. 2. Fâşie de hârtie fixată de un zmeu, care zbârnâie în bătaia vântului, s.f, g.-d. art. zbâmâitorii, pl. zbâmâitori.
zbâmâitor,-oare (-nâ-i-) 1. Care zbârnâie. 2. (fig.) Sensibil, delicat, adj., pl. zbâmâitori,-oare. zbâmâitură (-nâ-i-) Zbâmâire. s.f., g.-d. art. zbâmâi-turii, pl. zbâmâituri. zbeg v. zbeng.
zbeng (înv., reg.) Zbenguială. //Cântec vesel, săltăreţ. //Gloată, învălmăşeală, [var. zbeg s.w.] s.n., pl. zbenguri. zbenghi v. benghi.
zbengui refl. A se juca sărind; a zburda. //A se hârjoni. vb. IV, ind. prez. 1 sg. mă zbengui, 2 te zbengui, 3 se
zbenguie, imperf. 3 sg. se zbenguia; conj. prez. 3 să se zbenguie.
zbenguială Faptul de a se zbengui; zburdălnicie, zben-guire, zbânţuială, zbenguit, s.f, g.-d. art. zbenguielii, pl. zbenguieli.
zbengujre Acţiunea de a se zbengui; zbenguială, s.f, g.-d. art. zbenguirii, pl. zbenguiţi, zbenguit Zbenguială, s.n.
zbenguitQr,-oare (-gu-i-) (rar) Care se zbenguie; zburdalnic, adj., pl. zbenguitori,-oare. zbicer (pop.) Nume dat căluşarului care, în timpul jocului, pocneşte din bici. s.m., pl. zbiceri. zbici1 refl. şi tr. (pop.) A (se) usca (1); a (se) zvânta. vb. IV, ind. prez. 3 sg. zbiceşte, imperf. 3 sg. zbicea; conj. prez. 3 să zbicească.
zbici2 tr. şi refl. (reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. vb. IV, ind. prez. 3 sg. zbiceşte, imperf. 3 sg. zbicea; conj. prez. 3 să zbicească, zbicire (pop.) Faptul de a (se) zbici1, s.f, g.-d. art. zbicirii, pl. zbiciri.
zbiera intr. 1. (despre animale) A scoate zbierete. 2. (despre oameni) A ţipa, a răcni; a plânge tare. vb. /, ind. prez. 3 zbiară; conj. prez. 3 să zbiere, zbierat (pop.) Faptul de a zbiera, s.n. zbigrăt v. zbieret.
zbierătură (pop.) Strigăt, zbieret, s.f., g.-d. art. zbieră-turii, pl. zbierătjjri.
zbieret 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt de mânie, de durere, de spaimă pe care îl scoate un om. [var. zbierăt s.m.] s.n., pl. zbierete, zbihui tr. (reg.) A scutura, a zgâlţâi pe cineva, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbihuiesc, imperf. 3 sg. zbihuia; conj. prez. 3 să zbihuiască.
zbihuială (reg.) Scuturătură, zgâlţâitură. s.f, g.-d. art. zbihuielii, pl. zbihuieli.
zbilţ 1. Laţ de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă asemănătoare cu un cârlig, cu care sunt scoşi din apă peştii mari. s.n., pl. zbilţuri. zbir 1. Om aspru, crud. 2. (rar) Agent fiscal; zapciu. s.m., pl. zbiri.
zblendui tr. (reg.) A zgudui, a clătina, vb. IV, ind. prez.
I	sg şi 3 pl. zblenduiesc, imperf. 3 sg. zblenduia; conj. prez. 3 să zblenduiască.
zbor1 1. Deplasare în aer a unei păsări, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; (p. ext.) deplasare în aer sau în spaţiu a unui obiect, a unui avion, a unei rachete etc. /Platformă de ~ = platformă pe un aerodrom sau pe un portavion de pe care decolează avioanele. Din (sau in, într-un) ~ = a) în timpul zborului; b) în fugă; c) în treacăt. A-şi lua ~ul - a) a se înălţa în aer; b) a pleca, a fugi; a dispărea. 2. (fig.) Mers iute, în fugă. IA trece în ~ = a trece foarte repede, s.n., pl. zboruri. zbor2 (înv., reg.) Bâlci, iarmaroc; piaţă publică. s.n.,pl. zbQruri.
zbomic (înv.) 1. Culegere alcătuită din scrieri religioase, legende hagiografice, lucrări literare etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate, copiate împreună. s.n., pl. zbomice.
zborşi refl. (reg., fam.) 1. (despre oameni) A lua o atitudine ameninţătoare; a se răsti (la cineva). 2. (despre păsări, animale) A-şi înfoia penele sau părul. 3. (despre unele alimente) A dobândi un aspect şi un gust specific, neplăcut; a se altera. 4. (fig.) A se strica, a se da peste cap. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zborşeşte, imperf. 3 sg. se zborşea; conj. prez. 3 să se zborşească. zborşjre (reg.) Acţiunea de a zborşi. s.f, g.-d. art. zborşirii, pl. zborşiri.
zbranca (reg., în expr.) A face ~ = a da iureş, distrugând. Ada~ = a izgoni pe cineva, a-1 lăsa pe drumuri. s.f. art.
1343
zdrenţăros
zbrehui,-ie (reg., fam.) Nestatornic, uşuratic, adj., pl. zbrehui.
zbucium 1. Nelinişte sufletească; frământare. 2. Mişcare agitată şi zgomotoasă, s.n., pl. zbuciumuri, zbuciuma 1. refl. A se nelinişti, a se frământa, a se chinui. 2. refl. şi tr. A (se) zbate, a (se) agita. vb. 1, ind. prez. 3 zbuciumă.
zbuciumare Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin. s.f., g.-d. art. zbuciumării, pl. zbuciumări. zbuciumator,-oare (rar) Care (se) zbuciumă, adf., pl. zbuciumători,-oare. zbucni v. izbucni.
zbughi1 1. Cuvânt care indică fuga bruscă (şi neaşteptată) dintr-un loc sau săritura peste un obstacol, [var. zbughia interj.] interj.
zbughi2 tr. (în expr.) A o ~ = a o lua la fugă, a o şterge. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zbughesc, imperf. 3 sg. zbughea; conj. prez. 3 să zbughească, zbughia v. zbughi1.
zbughire (rar) Acţiunea de a zbughi, s.f, g.-d. art. zbughirii, pl. zbughiri.
zbura 1. intr. (despre păsări şi insecte) A se deplasa în aer cu ajutorul aripilor; a pleca în zbor. //(despre obiecte) A pluti în aer purtat de vânt; a trece prin aer cu viteză (fiind lansat cu putere). 2. intr. (despre aparate de zbor) A se deplasa în aer sau în spaţiul cosmic. 3. intr. (despre oameni) A călători cu un aparat de zbor. 4. intr. (fig.) A merge foarte repede; (despre oameni) a se repezi până undeva, //(despre timp) A se scurge foarte repede. 5. tr. (fig.) A smulge de la locul său, a prăvăli. LA ~ cuiva capul - a decapita pe cineva. A-şi ~ creierii = a se sinucide prin împuşcare, (intr., fam.) A ~ dintr-un post = a fi concediat, vb. I, ind. prez. 3 zboară, zburare (înv.) Acţiunea de a zbura; zbor1, s.f., g.-d. art. zburării, pl. zburări.
zburatic,-ă (pop.) 1. Sprinten, agil; iute. 2. (fig.) Uşuratic. adj., pl. zburatici,-ce.
zburătăci 1. tr. A arunca cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. 2. refl. şi intr. (despre păsări de curte) A se împrăştia. 3. intr. şi refl. (despre pui, p. ext., despre copii) A se răzleţi; a căpăta independenţă, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zburătăcesc, imperf. 3 sg. zburătăcea; conj. prez. 3 să zburătăcească, zburătăcire (rar) Acţiunea de a (se) zburătăci, s.f, g.-d. art. zburătăcirii, pl. zburătăciri, zburătăire v. zburătuire.
zburătoare Plantă erbacee medicinală cu tulpina înaltă, cu flori roşii-purpurii. s.f, g.-d. art. zburătorii, pl. zburători.
zburător,-oare I. adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. 2. Care pluteşte în aer. 11. s.m. (fam.) 1. Aviator, //(în mit. pop.) Fiinţă fantastică, închipuită ca un spirit rău, care chinuieşte noaptea în somn fetele şi femeile; (în literatura romantică) întruchiparea idealizată a iubitului.
III.	s.f. Nume dat în general păsărilor care zboară, adj., s.m. şi fi. pl. zburători,-oare.
zburătui (pop.) tr. 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-p lovitură, făcând să se prăbuşească, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zburătuiesc, imperf. 3 sg. zburătuia; conj. prez. 3 să zburătuiască.
zburătuire (pop.) Acţiunea de a zburătui. [var. zburătăire s.f] s.f, g.-d. art. zburătuirii, pl. zburătuiri. zburătură (pop.) 1. Bucată (scurtă) de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva. //Aşchie, ţandără. 2. Distanţă până la care ajunge un lucru aruncat. 3. (înv.) Sfârâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. s.fi, g.-d. art. zburăturii, pl. zburături. zburături (pop.) 1. intr. (rar) A străbate aerul, a zbura. 2. tr. şi intr. A zburătăci (l). vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi
3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea; conj. prez. 3 să zburăturească.
zburda intr. A alerga vesel încoace şi încolo; a se zbengui. IA-i ~ (cuiva) inima = a fi foarte vesel. vb. I, ind. prez. 3 zburdă.
zburdalnic,-ă 1. Care zburdă; vioi, neastâmpărat, nebunatic. 2. (fig., despre stări omeneşti) Plin de avânt. adj., pl. zburdalnici,-ce.
zburdare (rar) Acţiunea de a zburda, s.fi, g.-d. art. zburdării, pl. zburdări.
zburdatic,-ă (rar) Zburdalnic, adj., pl. zburdatici,-ce. zburdă (reg.) Joacă voioasă; zbenguială, s.fi, g.-d. art. zburdei.
zburdăciune (înv., reg.) Zburdălnicie, s.fi, g.-d. art. zburdăciunii, pl. zburdăciuni. zburdălnicie însuşirea de a fi zburdalnic; neastâmpăr, voioşie. //Faptă a celui zburdalnic, s.fi, art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei, pl. zburdălnicii, art. zburdălniciile.
zburdător,-oare (înv.) Zburdalnic, adj., pl. zburdătQri,-oare.
zburdătură (reg.) Salt, săritură, s.fi, g.-d. art. zburdă-
turii, pl. zburdături.
zburiş (rar) Ca în zbor; repede, adv.
zburli v. zbârli. zburlire v. zbârlire.
zdglcă (înv.) Contract, act de vânzare; (p. ext.) orice chitanţă sau act oficial, s.fi, g.-d. art. zdelcii, pl. zdelci. zdrahon (pop., fam.) Om voinic, bine legat, s.m., pl. zdrahoni.
zdranca v. zdrang.
zdrang/zdranc Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui obiect de metal. [var. zdranca interj.] interj.
zdravăn,-ă 1. Puternic, robust. 2. Sănătos la trup şi la minte. 3. Tare, solid, (adv.) Un gard ~. 4. Mult. A mâncat ~. adj., pl. zdraveni,-e. zdrăncăni v. zdrăngăni, zdrăncănit v. zdrăngănit.
zdrăngănel (pop.) Clopoţel mic şi rotund; zurgălău [var. zdrâncănel j.h.]. s.m., pl. zdrăngănei, art. zdrăgăneii.
zdrăngăni 1. intr. (despre obiecte de sticlă sau de metal) A zăngăni. 2. tr. (depr.) A cânta fâră pricepere la un instrument muzical cu coarde, [var. zdrăncăni vi.] vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrăngănesc, imperf. 3 sg. zdrăngănea; conj. prez. 3 să zdrăngănească, zdrăngănire Acţiunea de a zdrăngăni, s.f, g.-d. art. zdrăngămrii, pl. zdrăngăniri.
zdrăngănit Faptul de a zdrăngăni; cântec interpretat fâră pricepere la un instrument cu coarde; zdrăngănitură. [var. zdrăncănk s.«.] s.n.
zdrăngănitură Zdrăngănit, s.f, g.-d. art. zdrăngăni-
turii, pl. zdrăngănituri.
zdrângănel v. zdrăngănel.
zdreanţă 1. Bucată ruptă dintr-o pânză sau dintr-un
obiect de pânză; obiect de îmbrăcăminte vechi. 2. (fig.,
fam.) Om de nimic. 3. (la pl.) Un fel de aluat subţire din
faină şi ouă care se fierbe în supă în bucăţi mici. [var.
treanţă s.£] s.f, g.-d. art. zdrenţei, pl. zdrenţe.
zdreli tr. şi refl. A (se) răni uşor prin jupuirea pielii; a
(se) juli. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zdrelesc, imperf.
3 sg. zdrelea; conj. prez. 3 să zdrelească.
zdrelire Acţiunea de a (se) zdreli, s.fi, g.-d. art. zdre-
Hrii, pl. zdreliri.
zdrelitură (pop.) Rană superficială produsă prin zdrelire; zgârietură, s.f, g.-d. art. zdreliturii, pl. zdreli-turi.
zdrenţăros,-oasă (despre obiecte de îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, zdrenţos. //(despre oameni)
zdrenţos
1344
îm; ."cat în zdrenţe. [var. zdrenţuros,-oasă, stremţuros, -oasă, strenţurss.-oasă, trenţărQS,-oasă adf.] adj., pl. zdrenţăroşi,-oase.
zdrenţgs.-Oâsă Zdrenţăros, [var. stremţos,-oasă adj.] adj., pl. zdrenţaşi,-oase.
zdrenţui refl. (despre ţesături, obiecte de stofă etc.) A se sfâşia, a se preface în zdrenţe. Iltr. l-a ~it haina. [var. trenţui vi.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zdrenţuiesc, imperf. 3 sg. zdrenţuia; conj. prez. 3 să zdrenţuiască, zdrenţuit,-ă 1. (despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt. 2. (despre oameni) îmbrăcat în zdrenţe. adj., pl. zdrenţuiţi,-te. zdrenţuros,-oasă v. zdrenţăros, zdroabă (reg.) Trudă, oboseală, s.f., g.-d. art. zdroabei, pl. zdroabe.
zdrobeală (pop.) Zdrobire, s.f, g.-d. art. zdrobglii, pl. zdrobgli.
zdrobi 1. tr. A sfărâma, a strivi. //A distruge, a nimici. //2. tr. (fig.) A mâhni, a distruge sufleteşte. 3. refl. (fig.) A munci din toate puterile; a se strădui, vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. zdrobesc, imperf. 3 sg. zdrobea; conj. prez. 3 să zdrobească.
zdrobire Acţiunea de a (se) zdrobi; strivire, sfărâmare, //(fig.) Mâhnire cumplită; supărare, s.f., g.-d. art. zdrobirii, pl. zdrobiri.
zdrobit,-ă Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, //(fig.) Copleşit de durere, //(flg.) Foarte obosit, adj., pl. zdrobiţi,-te.
zdrobitoare Maşină folosită pentru zdrobirea sau mărunţirea unor produse sau materiale, utilizată în industria textilă, alimentară etc. s.f., g.-d. art. zdrobitorii, pl. zdrobitori.
zdrobitsr1 (reg.) Meliţă. s.n., pl. zdrobitoare. zdrobitor2,-oare 1. Care zdrobeşte. 2. (fig.) Copleşitor, istovitor. 3. (fig., despre idei, argumente) Convingător, decisiv. Argument ~. adj., pl. zdrobitori,-oare. zdrobitură (rar) Produs sfărâmat, zdrobit; sftrâmătură. //Rană produsă prin zdrobire, s.f, g.-d. art. zdrobiturii, pl. zdrobitori.
zdronc/zdrşnca Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea sau ciocnirea unor obiecte de metal, interj. zdroncăni intr. (despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). vb, IV, ind. prez. 3 sg. zdroncăne, imperf 3 sg. zdroncânea; conj. prez. 3 să zdroncăne.
zdroşi tr. (pop.) A sfărâma, a strivi, [var. zdruşi vb.] vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zdroşssc, imperf. 3 sg. zdroşea; conj. prez. 3 să zdroşească; ger. zdroşind. zdrumica tr. (pop.) A sfărâma, a strivi, //(fig.) A nimici, a distruge, vb. I, ind. prez. 3 zdnimică. zdrumicare (pop.) Acţiunea de a zdrumica; sfărâmare, zdrobire, s.f, g.-d. art. zdiumicării, pl. zdrumicări. zdrumlcătură (reg.) Sfărâmătură. s.f, g.-d. art. zdru-micăturii, pl. zdrumicături.
zdruncin (pop.) 1. Zdruncinătură. 2. (fig.) Zbucium, tulburare sufletească, [var. zdnjncen s.n ] s.n. zdruncina ft 1. A scutura tare, cu putere; a zgâlţâi. 2. (fig.) A clătina din temelii o concepţie, o părere etc.; a submina, vb. I, ind. prez. 3 zdruncină, zdruncinare Acţiunea de a zdruncina, s.f, g.-d. art. zdruncinării, pl. zdruncinări.
zdruncinat,-ă 1. Zguduit, clătinat, hurducat. //Zdrobit, strivit. //Şubrezit, slăbit. 2. (fig.) Tulburat sufleteşte. adj., pl. zdruncinaţi,-te.
zdruncinător,-oare Care zdruncină, care dezechilibrează. adj., pl. zdruncinători,-oare. zdruncinătură Scuturătură, hurducătură, //(fig.) Tulburare sufletească, emoţie puternică, s.f., g.-d. art. zdruncinăturii, pl. zdruncinături.
zdruşi v. zdroşi.
zdup1 Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere precipitată sau.de o săritură, interj. zdup2 (fam.) închisoare, s.n.
zdupăi intr (pop.) A călca cu zgomot; a tropăi, vb. IV,
ind. prez. 1 şi 2 sg. zdupăi. 3 zdupăie, imperf. 3 sg.
zdupăia; conj. prez. 3 să zdupăie.
zdupăială (pop.) Faptul de a zdupăi. s.f, g.-d. art.
zdupăielii, pl. zdupăieli.
zea v. za2.
zeamă 1. Fel de mâncare lichidă; supă, ciorbă; partea lichidă a unor feluri de mâncare. IA mânca singur bucatele şi a lăsa altora ~a = a trage singur tot folosul. A nu fi de nicio ~, se spune despre cineva în care nu se poate pune niciun temei. ~ lungă - a) mâncare inconsistentă, făcută cu prea multă apă; b) vorbărie lungă. Tot de-o ~ = deopotrivă. ~ de clopot (sau de hărleţ) = moartea. ~ de vorbe = vorbărie deşartă. ~ de varză -lichid acrişor în care s-a murat varza. 2. Lichid pe care îl conţin ţesuturile vegetale; suc de fructe sau de plante. /-de prune = ţuică. 3. Nume dat unor lichide diverse. /Ou cu ~ = ou fiert puţin, //(rar) Sânge. 4. (chim.) ~ bordeleză = suspensie de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid, [var. zgmă s.f.] s.f, g.-d. art. zginii, pl. zsmuri.
zeamil (ze-a-) Produs alimentar dietetic, obţinut din amidon de porumb, s.n.
zebereală (înv.) Sechestrare, s.f, g.-d. art. zeberglii, pl. zebergli.
zeberi tr. (înv.) A sechestra, a lua cu forţa. vi. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zebergsc, imperf. 3 sg. zeberea; conj. prez. 3 să zebereascâ.
zebrát,-ă (rar) Vărgat, cu dungi, adj., pl. zebraţi,-te. zgbrá I. Nume dat speciilor de cai sălbatici africani, cu blana vărgată cu dungi de culoare închisă pe fond alb. 2. (fig.) Marcaj de traversare a străzii (pentru pietoni), constând din linii paralele albe sau galbene, s.f, g.-d. art. zgbrei, pl, zgbre, zebrea v. zăbrea.
zebu Mamifer rumegător tropical, domesticit, asemănător cu boul, având pe spate o cocoaşă de grăsime, s.m, zgce1 1. Număr care se află în numărătoare între nouă şi unsprezece, //(adj.) Are numărul IA avea ~ vieţi, se spune când cineva scapă cu viaţă din situaţii primejdioase. A asculta cu ■■ urechi - a fi foarte atent. //(s.) Scrie un /(cu val. de num. ord.) Etajul //(intră în componenţa num. adv.) Deori. //(precedat de „câte” intră în componenţa num. distributiv) Veneau câte ~. 2. (intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece la nouăsprezece) Treisprezece, /(intră în compunerea numeralelor cardinale de la douăzeci până la nouăzeci şi nouă) Cincizeci şi trei. num. card. zgce2 Mulţime de zece elemente, s.f. zgce3 Nota zece. s.m.
zgcelea, zgcea (precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouălea şi al unsprezecelea, num. ord. zecer (reg.) Zece; carte de joc, cifră, monedă cu această valoare, s.m., pl. zeceri. zgche v. zeghe.
zecică (fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte, s.f. zecimal,-ă (mat.) Care se bazează pe numărul zece. INumăr ~ = număr a cărui parte fracţionară este exprimată printr-o fracţie zecimală. Fracţie ~ = fracţie al cărei numitor este egal cu o putere întreagă şi pozitivă a numărului zece. Balanţă ~ = balanţă cu braţe inegale, care permite echilibrarea greutăţilor de măsurat cu greutăţile etalonate de zece ori mai mici. Sistem ~ = sistem de unităţi de măsură în care multiplii sau submultiplii unităţilor principale cresc sau descresc din zece în
1345
zerovalent
zece. Clasificare ~ = sistem de clasificare folosit în biblioteci, bazat pe împărţirea lucrărilor în zece clase (după conţinut), fiecare clasă având câte zece diviziuni etc. adj., pl. zecimali,-e.
zecimală Cifră situată la dreapta virgulei unui număr cu zecimale, s.f, g.-d. art. zecimalei, pl. zecimale, zecime 1. A zecea parte dintr-un întreg. 2. Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 3. (în sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea judeţului sau comunei, din impozitul plătit de cetăţeni, s.f, g.-d. art. zecimii, pl. zecimi.
zeciui tr. (înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva, //(fam.) A-şi însuşi o parte din bunurile cuiva. 2. (despre boli, calamităţi naturale etc.) A decima, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zeciuiesc, imperf. 3 sg. zeciuia; conj. prez. 3 să zeciuiască.
zeciuisJă 1. (înv.) A zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. 2. A zecea parte din produsele obţinute, care se predă cuiva sau care se revendică de la cineva, s.f, g.-d. art. zeciuiglii, pl. zeciuigli. zeciuire (înv.) Acţiunea de a zeciui; zeciuit, zeciuială. s.f, g.-d. art. zeciuirii, pl. zeciuiri, zeciuit (înv.) Zeciuire, s.n., pl. zeciuituri. zeci uri (rar) Motive ornamentale (geometrice); figuri desenate, s.n. pl.
zge (înv., rar) Zeiţă, s.f., art. zgea, g.-d. art. zgei, pl. zge. zefir1 Vânt călduţ care suflă primăvara dinspre apus. s.m., pl. zefiri.
zeflr2 Ţesătură uşoară de bumbac, din care se confecţionează cămăşi, bluze etc. s.n., pl. zefiruri. zeflemea Ironie uşoară, glumă. IA lua în ~ = a lua în râs. s.f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei, pl. zeflemele, art. zeflemelele.
zeflemisi tr. A lua pe cineva în râs, a ironiza, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zeflemisesc, imperf. 3 sg. zeflemisea; conj. prez. 3 să zeflemiseşscă. zeflemisire Acţiunea de a zeflemisi; ironizare, s.f, g.-d. art. zeflemisirii, pl. zeflemisiri. zeflemism (rar) înclinare de a lua totul în râs. s.n. zeflemist,-ă Ironic, zeflemitor, adj., pl. zeflemişti,-ste. zeflemitQr,-oare (rar) Care ironizează; zeflemist, adj., pl. zeflemitori,-oare.
zefliu,-ie (înv.) Vesel, glumeţ, adj., pl. zeflii. zeft (înv.) Smoală, s.n.
zeghe 1. Haină ţărănească lungă, împodobita cu găitane negre, care se poartă în ţinuturile de munte. //Haină din piei de oaie, purtată de ciobani; cojoc; şubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine ţărăneşti; dimie. [var. zeche í.n.] s.f., g.-d. art. zeghii, pl. zeghi, zggras Iarbâ-de-mare. s.n. zeie (ze-ie) (rar) Zeiţă, s.f, g.-d. art. zeiei, pl. zeie. zeiesc,-iască (rar) De zeu. adj., pl. zeieşti, zeifica (ze-i-) tr. A deifica. vb. /, ind. prez. 3 zeifică, zeificare (ze-i-) Acţiunea de a zeifica, s.f, g.-d. art. zeificării, pl. zeificări.
zeină Proteină existentă în boabele de porumb, s.f., g.-d. art. zeinei.
zeitate (ze-i-) Zeu, zeiţă, s.f, g.-d. art. zeităţii, pl. zeităţi.
zeiţă Divinitate păgână feminină, //(fig.) Femeie frumoasă. s.f, g.-d. art. zeiţei, pl. zeiţe, zel Râvnă, sârguinţă; ardoare. /Exces de ~ = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acţiuni, s.n. zelar (rar) Platoşă, zale. s.n., pl. zelare. zelatQr.-oare (livr.) Persoană zeloasă, s.m., pl. zelatori; s.f., g.-d. art. zelatoarei, pl. zelatoare. zelos,-oasă Plin de râvnă, de zel. adj., pl. zeloşi,-oase. zemărie (reg.) Zeamă multă, s.f., art. zemăria, g.-d. art. zemăriei, pl. zemării, art. zemăriile.
zemnic (reg.) Pivniţă, beci; bordei săpat în pământ. s.n.,pl. zemnice.
zemos1 (reg.) Pepene galben, s.m., pl. zemoşi. zemos2,-oasă (despre fructe, plante) Cu mult suc; suculent; (despre mâncăruri) cu zeamă multă, adj., pl. zemoşi,-oase.
zemoşi refl. (reg.) A deveni zemos. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zemoşeşte, imperf. 3 sg. se zemoşea; conj. prez. 3 să se zemoşească; ger. zemoşindu-se. zemoşire (reg.) Acţiunea de a se zemoşi. s.f, g.-d. art. zemoşirii.
zemuj intr. A musti, a lăsa zeamă. Hrefl. A se zemoşi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. zemuieşte, imperf. 3 sg. zemuia; conj. prez. 3 să zemuiască.
zemurcă (reg.) 1. Zeamă. 2. (fig.) Leneş. 3. Poşircâ. s.f, g.-d. art. zemurcii, pl. zemurci. zenana Ţesătură pe o parte lucioasă şi pe cealaltă scă-moşată, din care se fac diferite obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. [var. zanana s.f.] s.f, art. zenanaua, g.-d. art. zenanalei. pl. zenanale, art. zenanalele. zencuire Etapă a procesului de tăbăcire a pieilor, care constă în menţinerea pieilor în bazine speciale, în soluţii cu tananţi. s.f, g.-d. art. zencuirii, pl. zencuiri. zgndă Limba vechilor perşi, în care sunt scrise textele din „Avesta”, atribuită lui Zoroastru. s.f., g.-d. art. zen-dei.
zenit Punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală, deasupra punctului de observaţie, //(fig.) Culme, apogeu, s.n.
zenital, -ă Referitor la zenit. /Distanţă ~ = lungimea arcului de cerc cuprins între zenit şi un anumit astru. adj.,pl. zenitali,-e.
zeoMt (ze-o-) Silicat natural de aluminiu şi sodiu din rocile vulcanice, s.m., pl. zeoliţi. zeonifgr (ze-o-) Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor şi al mărfurilor, s.n., pl. zeonifgre. zepeljn Dirijabil umplut cu hidrogen sau cu alt.gaz mai uşor decât aerul, s.n., pl. zepeline. zer Lichid galben-verzui care se separă din lapte după coagulare. IA alege brânza (sau urda) din ~ = a alege binele din rău. A scoate ~ din piatră = a face ceva incredibil. //Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. //Lichid alb care rămâne după prepararea untului; zară. s.n., pl. zeruri, zerar Cioban care mulge oile. s.m., pl. zerari. zerdiceaf Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă. //Substanţă colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. s.m.
zen refl. (reg., despre lapte) A se face zer. vb. IV, înd. prez. 3 sg. se zereşte, imperf. 3 sg. se zerea; conj. prez. 3 să se zerească.
zermacup Monedă turcească de aur, care a circulat şi în ţările române, în secolele XVIII-XIX. s.m., pl. zerma-cupi.
zero 1. Număr care reprezintă o- cantitate vidă şi care se indică prin cifra 0; nulă. IA reduce ceva la ~ = a reduce cu totul importanţa unui lucru, a face să fie neglijabil. 2. Simbol reprezentând numărul zero (1), care pus în dreapta altei cifre îi măreşte acesteia de zece ori valoarea. 3. (fig.) Om de nimic; nulitate. 4. (fiz.) Punct de la care se măsoară valorile unei mărimi. /~ absolut = temperatură de 273 grade Celsius, socotită cea mai joasă temperatură posibilă. 5. (lingv.) Desinenţă (sau sufix) ~ = absenţa unui afix gramatical la o formă flexionară, fapt care reprezintă o marcă faţă de alte forme cu afixe. s.n., art. zeroul, pl. zerouri.
zeros,-oasă (despre lapte, unt etc.) Cu mult zer; apos. adj., pl. zerQşi,-oase.
zerovalent,-ă (despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu alt element, adj., pl. zerovalenţi,-te.
zestraş
1346
zestraş (înv., reg.) Bărbat care locuieşte în gospodăria soţiei, s.m., pl. zestraşi.
zestre 1. Avere, bani care se dau unei fete când se mărită; dotă. //(fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. (p. ext.) Totalitatea bunurilor unei instituţii, ale unei comunităţi etc.; inventar, s.f, g.-d. art. zestrei.
zestrişoară Diminutiv al lui zestre, s.f., g.-d. art. zestrişoarei, pl. zestrişoare.
zeţaj Procedeu de concentrare sau de separare a minereurilor ori a cărbunilor sfărâmaţi cu ajutorul unui curent de apă. s.n., pl. zeţaje.
zeţar Lucrător tipograf care culege literele manual; culegător, s.m., pl. zeţari.
zeţărie 1. Meseria de zeţar. 2. Atelierul zeţarului; cule-gătorie. s.f, art. zeţăria, g.-d. art. zeţăriei, pl. (2) zeţării, art. zeţăriile.
zeţăriţă (rar) Culegătoare într-o tipografie, s.f, g.-d. art. zeţăriţei, pl. zeţăriţe.
zeţuj tr. A culege literele unui text pentru tipar. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zeţuiesc, imperf. 3 sg. zeţuia; conj. prez. 3 să zeţuiască.
zeţujre Acţiunea de a zeţui; culegere, zeţuit. s.f, g.-d.
art. zeţuirii, pl. zeţuiri.
zeţuit Zeţuire. s.n., pl. zeţuhuri.
zeu1 Divinitate păgână, //(fig., fam.) Persoană cu
însuşiri morale şi fizice excepţionale. IA fi în secretele
~ilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei
mari. s.m., art. zeul, pl. zei, art. zeii.
zeu2 v. zău.
zeugmă Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv, care din punct de vedere logic nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive, s.f, g.-d. art. zeugmei, pl. zeugme.
zevzec,-eacă (şi s.) Nătărău, neghiob, prost; năuc. adj., pl. zevzeci,-ce.
zevzecie (rar) Purtare de zevzec, s.f, art. zevzecia, g.-d. art. zevzeciei, pl. zevzecii, art. zevzeciile. zexe (arg.) 1. (cuvânt prin care se exprimă dispreţul faţă de o afirmaţie) Aiurea! prostii! 2. Termen prin care se atrage atenţia (asupra unei posibile primejdii), interj. zgaibă (pop.) 1. Bubă mică, rană. //Coajă care se formează pe o rană. 2. Boală de ochi. 3. Boală a vitelor, constând în apariţia unor bubuliţe pe diferite părţi ale corpului, s.f, g.-d. art. zgaibei, pl. zgaibe. zgancă (înv., reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc. s.f, g.-d. art. zgăncii, pl. zgănci. zgardă 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini pentru a-i ţine legaţi. 2. (înv.) Salbă, colan de pietre scumpe, s.f, g.-d. art. zgărzii, pl. zgărzi. zgăibat,-ă (rar) Cu zgârieturi, cu cicatrice, adj., pl. zgăibaţi,-te.
zgăibuliţă (pop.) Diminutiv al lui zgaibă. s.f., g.-d. art. zgăibuliţei, pl. zgăibuHţe.
zgărdiţă Diminutiv al lui zgardă, s.f, g.-d. art. zgărdiţei, pl. zgărdiţe.
zgărduţă (reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobeşte masca flăcăilor care joacă turca de Anul Nou. s.f, g-d. art. zgărduţei, pl. zgărduţe. zgău (înv.) 1. Pântecele animalelor; (spec.) pântecele femeii; uter. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură, s.n., art. zgăul, pl. zgăuri. zgâi (pop., fam.) 1. tr. şi refl. A holba ochii, a se uita cu insistenţă. 2. refl. A se strâmba, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zgâiesc, imperf. 3 sg. zgâia; conj. prez. 3 să zgâ-iască.
zgâire (pop.) Acţiunea de a (se) zgâi. s.f, g.-d. art. zgâirii, pl. zgâiri.
zgâlţâi tr. şi refl. A (se) scutura tare, a (se) zgudui. vb. IV, ind. prez. 1 şi 2 sg. zgâlţâi, 3 zgâlţâie, imperf. 3 sg. zgâlţâia; conj. prez. 3 să zgâlţâie. zgâlţâială Faptul de a (se) zgâlţâi; zguduială, zgâlţâi-tură, zgâlţâit, s.f, g.-d. art. zgâlţâielii, pl. zgâlţâieli. zgâlţâit Zgâlţâială. s.n., pl. zgâlţâituri. zgâlţâitură (-ţâ-i-) Zgâlţâială. s.f., g.-d. art. zgâlţâiturii, pl. zgâlţâituri.
zgâlţâna tr. şi refl. (pop.) A (se) zgâlţâi, vb. /, ind. prez. 3 zgâlţână.
zgâmboi1 (fam.) Copil mic; puşti, s.m., pl. zgâmboi, art. zgâmboii.
zgâmboi2 refl. (reg.) A se strâmba, a se schimonosi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zgâmboieşte, 1 pl. ne zgâm-boim, imperf. 3 sg. se zgâmboia; conj. prez. 3 să se zgâmboaie.
zgândări (c l.A răscoli, a scormoni. 2. (fig.) A enerva, a sâcâi pe cineva. 3. A irita o rană, o bubă. vb. IV, ind. prez. I sg. zgândăresc/zgândăr, imperf. 3 sg. zgândărea; conj. prez. 3 să zgândărească/să zgândăre. zgândărire Acţiunea de a zgândări. s.f, g.-d. art. zgândăririi, pl. zgândăriri.
zgârcenie (-ni-e) însuşirea de a fi zgârcit; avariţie, s.f, art. zgârcenia, g.-d. art. zgârceniei. zgârci1 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică, prinsă într-un mâner, folosită la curăţarea muchiilor vaselor mici de lemn. s.n., pl. zgârciuri. zgârci2 refl. 1. A se strânge de durere, de frig etc. //(despre plante) A se chirci, a degenera. 2. A da dovadă de zgârcenie, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zgârceşte, imperf. 3 sg. se zgârcea; conj. prez. 3 să se zgârcească. zgârciob,-oabă (fam.) Persoană foarte zgârcită, s.m., pl. zgârciobi; s.f, g.-d. art. zgârcioabei, pl. zgârcioabe. zgârcire Acţiunea de a se zgârci2, s.f, g.-d. art. zgârciţii, pl. zgârciri.
zgârcit,-ă 1. (despre oameni, şi s.) Care face economii exagerate; avar, lacom; lipsit de generozitate. /~ la vorbă = care vorbeşte puţin şi cu chibzuială. 2. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat. adj., pl. zgârciţi,-te.
zgârcitură (înv., pop.) Contracţie. //Parte contractantă a corpului, s.f, g.-d. art. zgârciturii, pl. zgârcituri, zgârciuros,-oasă (reg.) Care are zgârciuri. adj., pl. zgârciuroşi,-oase.
zgâria (-ri-a) 1. tr. şi refl. A(-şi) face o rană uşoară pe piele cu unghiile, cu un obiect ascuţit etc. 2. tr. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuţit. IA ~ pământul = a ara superficial. A ~ hârtia = a scrie o literatură proastă. 2. tr. (fig.) A produce o senzaţie auditivă neplăcută. //A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul etc. vb. I, ind. prez. I şi 2 sg. zgârii, 3 zgârie, 1 pl. zgâriem; conj. prez. 3 să zgârie; ger. zgâriind.
zgârie-brânză (-ri-e-) (pop.) Epitet dat unui om zgârcit. s.m. şi fi, g.-d. lui zgârie-brânză, pl. zgârie-brânză. zgârieci (pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuţit, cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe faţa unei piese de lemn. s.m., pl. zgârieci. zgârie-nori (-ri-e-) Clădire foarte înaltă, cu multe etaje. s.m., pl. zgârie-nori.
zgâriere (-ri-e-) Acţiunea de a (se) zgâria, s.fi, g.-d. art. zgârierii, pl. zgârieri.
zgârietor,-oare (-ri-e-) (rar, despre sunete, glas) Strident, neplăcut, adj., pl. zgârietori,-oare. zgârietură (-ri-e-) Tăietură superficială pe piele sau pe un obiect, s.fi, g.-d. art. zgârieturii, pl. zgârieturi, zgâtie (-ti-e) (reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, s.f, art. zgâtia, g.-d. art. zgâtiei, pl. zgâtii, art. zgâtiile.
1347
zi
zghihară Soi autohton de viţă-de-vie, ou boabe albe-gălbui. s.f. . zghihui tr. (înv., reg.) A scutura cu putere, a zgâlţâi. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zghihuiesc, imperf. 3 sg. zghihuia; con/, prez. 3 să zghihuiască. zghihuiaiă (înv., reg.) Zgâlţâială. s.f, g.-d. art. zghi-huielii, pl. zghihuieli.
zglăvoacă/zglăvoc Peşte mic, fară solzi, răspândit în apele de munte. [var. glăvoacăs.f]s.f./s.m.,pl. zglăvoace/ zglăvoci.
zglăvoc 1. Floare de cânepă. 2. (bot.) Albăstrea, s.m., pl. zglăvoci.
zglobior,-oară (pop.) Diminutiv al lui zglobiu. adj.,pl. zglobiori,-oare.
zglobiu,-ie Vioi, sprinten, zburdalnic, adj., pl. zglobii, zgomot 1. Sunet sau amestec de sunete care impresionează neplăcut auzul; gălăgie, larmă. IA race ~ = a face vâlvă, a produce senzaţie. 2. ~ de fond — perturbâţie sonoră care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. ~ alb (sau colorat, roz) - zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice. s.n., pl. zgomote, zgomotos,-oasă Care face mult zgomot; gălăgios. adj.,pl. zgomotoşi,-oase. zgorni v. scorni, zgornire v. scornire.
zgrăbunţă (pop.) 1. Bubuliţă, coş. 2. Grăuncior de unt, de brânză etc. (care pluteşte într-un lichid), s.f., g.-d. art. zgrăbunţei, pl. zgrăbunţe.
zgrăbunţică Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, s.f, g.-d. art. zgrăbunţelei, pl. zgrăbunţele, art. zgrăbunţelele. zgrăbunţos,-oasă (reg.) 1. Plin de zgrăbunţe (1); buburos. 2. Granulos, grăunţos. adj., pl. zgrăbunţoşi,-oase.
zgrepţăna (reg.) 1. intr. A râcâi, a zgâria (cu unghiile, cu ghearele). Iltr. A ara la suprafaţă. 2. refl. A se agăţa, a se căţăra (cu ghearele), vb. I, ind. prez. 3 zgreapţănă; conj. prez. 3 să zgrepţene.
zgrepţăna re (reg.) Acţiunea de a (se) zgrepţăna. s.f, g.-d. art. zgrepţănării, pl. zgrepţănări. zgribuli refl. A tremura şi a se strânge de frig; a dârdâi. vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zgribuleşte, imperf. 3 sg. se zgribulea; conj. prez. 3 să se zgribulească, zgnpsor v. zgripţor. zg rips oraş v. zgripţoraş. zgripsoroaică v. zgripţuroaică. zgripţor (pop.) 1. Specie de acvilă mare. 2. (înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 3. Veche monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române, în secolele XVI1-XVII1. 4. Animal fantastic, înaripat, cu gheare de pasăre. //Motiv ornamental, folosit în ceramică şi reprezentând acest animal. 5. Om rău; zgripţuroi. [var. zgnpsor s.m.] s.m., pl. zgripţori. zgripţoraş (pop.) Diminutiv al lui zgripţor. //Veche monedă austriacă, valorând 10 creiţari, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală, [var. zgripsoraş s.m.] s.m., pl. zgripţoraşi. zgripţoroaică v. zgripţuroaică. zgripţoroi v. zgripţuroi.
zgripţuroaică 1. Femela zgripţorului (1). 2. Personaj din basme, imaginat ca o femeie rea cu puteri supranaturale. 3. (fig.) Femeie bătrână şi rea; cotoroanţă, [var. zgripsoroaică, zgripţuroaică s.f.) s.f, g.-d. art. zgrip-ţoroaicei, pl. zgripţoroaice.
zgripţuroi Zgripţor (5). [var. zgripţoroi s.m.] s.m., pl. zgripţuroi, art. zgripţuroii.
zgrunţ (reg.) Bucăţică dintr-o materie tare şi farâmi-
cioasă; grunz. s.n., pl. zgmnţuri.
zgrunţuros,-oasă Cu asperităţi; grunjos. adj., pl.
zgrunţuroşi,-oase.
zgrunţurozitate Calitatea de a fi zgrunţuros, s.f, g.-d. art. zgrunţurozităţii,
zgudui 1. tr. şi refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlţâi; a (se) cutremura. 2. tr. (fig.) A clătina, a zdruncina convingerile cuiva. 3. tr. (fig.) A tulbura, a emoţiona (puternic), vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. zgudui, 3 zguduie, imperf. 3 sg. zguduia; conj. prez. 3 să zguduie, zguduială Zguduitură. s.f. g.-d. art. zguduielii, pl. zguduieli.
zguduire Acţiunea de a (se) zgudui, s.f, g.-d. art. zguduirii, pl. zguduiri.
zguduitor,-oare 1. Care zguduie (1). 2. (fig.) Emoţionant, tulburător, adj., pl. zguduitori,-oare. zguduit,-ă Agitat; tulburat; emoţionat, adj., pl. zguduiţi,-te.
zguduitură (-du-i-) 1. Scuturătură puternică; zgudu-iaiă. 2. (fig.) înfiorare, cutremurare, s.f, g.-d. art. zgu-duiturii, pl. zguduituri.
zgură 1. Partea minerală fuzibilă din cenuşa cărbunilor.
2.	Reziduu rezultat în urma procesului de obţinere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor. //Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenuşă provenită «din lucruri arse. s.f, g.-d. art. zgurii, pl. zguri.
zgurifica refl. (despre obiecte; /\ se acoperi cu zgură; a se transforma în zgură. vb. I, ind. prez. 3 se zgurifică. zgurificare Acţiunea d<* a se zgurifica. s.f., g.-d. art. zgurificării, pl. zgurificări.
zgurit,-ă (rar) Acoperit cu zgură; transformat în zgură; ars. adj., pl. zguriţi,-te.
zguros,-oasă Care are zgură; ca zgura, adj., pl. zguroşi,-oase.
zi/(în expr. şi) ziuă I. Interval de timp cuprins între răsări-tul şi apusul Soarelui; interval de timp de 24 de ore, co-respunzător unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale. IDe toate zilele (sau de toată ziua) = de fiecare zi; obişnuit, comun. De - cu~ = zilnic. La~ = a) zilnic;
b)	fără întârziere. ~ de (sau cu) ~ sau cu - de ~ = a) necontenit; b) progresiv, repetat. De la o ~ la alta = văzând cu ochii. De (sau despre, către) ziuă = spre dimineaţă. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziuă = în zori. Peste ~ = în timpul zilei. Nici ~, nici noapte (sau adv.) nici ziua /nici noaptea = niciodată. ~ şi noapte (sau adv.) ziua şi noaptea = tot timpul. A se face ziuă albă = a fi ziuă. A face noaptea ~ şi ziua noapte sau a face din noapte ~- - a dura sau a petrece noaptea şi a dormi ziua; a duce o viaţă dezordonată. Limpede (sau clar) ca lumina zilei = foarte limpede. /Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărţire, în timpul zilei, (pop.) A-şi lua ziua bună =„a-şi lua rămas bun. (adv., în formele ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi. într-o bună
-	= odată, cândva. Cât toate zilele - foarte mare. A avea ~ bună cu cineva = a trăi în bune relaţii cu cineva. A da ~ după ~ = a amâna. Cu ziua = fară angajament permanent. (art.) Ziua de astăzi = vremurile în care trăim. Ziua de mâine = viitorul. (în unele credinţe religioase) Ziua de apoi = momentul judecăţii lui Dumnezeu. (în titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe) Ziua de
1	Mai. Ziua Femeii. ~ aniversară. Ziua numelui. 2. (la pl.) Viaţă, existenţă, trai. IA avea zile = a mai avea de trăit, (pop.) Cu zilele în mâini = înfricoşat. A ridica (sau a lua, a curma) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se isprăvi cuiva zilele = a muri. A i se urî cuiva cu zilele sau a-şi urî zilele = a i se urî cuiva de viaţă, a nu mai voi să traiască. 3. (la pl.) Vreme, epocă. IMic de zile = tânăr. Vechi (sau înaintat) în (sau de) zile = înaintat în vârstă, bătrân, (rar) Veşnic de zile = nemuritor. (A fî) învechit în zile rele = (a fi) înrăit, s.f, art. ziua, g.-d. art. zilei, pl. zile, art. zilele.
ziar
1348
ziar Publicaţie periodică, de obicei cotidiană, în care se tipăresc ştiri de actualitate; gazetă, jurnal, s.n., pl. ziare, ziarist,-ă (zi-a-) 1. Persoană care lucrează la redacţia unui ziar, a unei reviste; gazetar, jurnalist. 2. (fam.) Persoană care vinde sau distribuie ziare, s.m., pl. ziarişti; s.f., g.-d. art. ziaristei, pl. ziariste, ziaristic,-ă (zi-a-) Specific presei; de ziar; gazetăresc. adj., pl. ziaristici,-ce.
ziaristică (zi-a-) Profesiunea de ziarist (1); gazetărie, jurnalism, s.f, g.-d. art. ziaristicii, zibelmă 1. (zool.) Samur (1). 2. Ţesătură din fire de lână puţin răsucite şi scămoşate pentru a avea aspectul blănii de zibelină (1). s.f, g.-d. art. zibelinei, pl. zibeline. zibetă Mamifer carnivor cu părul cenuşiu, cu pete negre, care trăieşte în Africa, s.f, g.-d. art. zibetei, pl. zibete.
zicală Zicătoare (1), proverb, s.f, g.-d. art. zicalei, pl. zicale.
zicaş (reg.) Lăutar, s.m., pl. zicaşi.
zicălaş (reg.) Lăutar, s.m., pl. zicălaşi.
zicătoare 1. Frază scurtă în care este exprimată pe
scurt, metaforic, o observaţie de ordin general, o normă
comportamentală, un principiu etic etc.; proverb.
2.	(reg.) Bucată muzicală; (p. ext.) instrument muzical. s.f, g.-d. art. zicătfirii, pl. zicători.
zicătură 1. Zicătoare. 2. (reg.) Cântec, s.f, g.-d. art. zicăturii, pl. zicături.
zice tr. l.A exprima ceva în cuvinte; a spune, a rosti ceva cu voce tare. !A ~ nu (sau ba) = a refuza, a se opune. A - da = a consimţi. Cât ai ~ peşte = într-o clipă. Mai bine zis = mai exact, mai precis. 2. A declara, a mărturisi. //A promite. //A răspunde, a invoca, 3. A obiecta, a reproşa. 4, A exprima o părere; a crede. l(Că) bine zici! = bună idee!, aşa este! Ce-am zis eu! = a fost întocmai cum am spus. //A sfătui; a porunci. 5. A rosti numele cuiva. 6. (pop.) A cânta din gură sau dintr-un instrument.
7.	(la optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... vb. III, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zic, 1 pl. zicem,
2	pl. ziceţi, perf. s. 1 sg. zisei, 1 pl. ziserăm; imper. 2 sg. zi, neg, nu zice, part. zis.
zicere Acţiunea de a zice; ceea ce se spune; comunicare, vorbă. //Expresie, zicătoare. s.f, g.-d. art. zicerii, pl. ziceri.
zid Element de construcţie executat din piatră, cărămida etc., destinat să delimiteze un spaţiu sau să susţină alt element de construcţie, lîntre (cele patru) ~uri = în interiorul unei clădiri. A face ~ împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părţile pentru a-l apăra; (fig.) a se solidariza cu cineva. ~ sonic = barieră imaginară referitoare la depăşirea vitezei sunetului, s.n., pl. ziduri, zidar Muncitor specializat în lucrări de zidărie, s.m., pl. zidari.
zidăreasă Femeie-zidar. //Soţia zidarului, s.f, g.-d. art. zidăresei, pl. zidărese.
zidărie1 1. Lucrare de construcţie făcută din zid; totalitatea zidurilor unei construcţii; (p. gener.) construcţie. s.f, art. zidăria, g.-d. art. zidăriei, pl. zidării, art. zidăriile.
zidărie2 Meseria zidarului; zidârit. s.f. art. zidăria, g.-d. art. zidăriei, zidărit Zidărie2, s.n.
zidăriţă Zidăreasă. s.f., g.-d. art. zidăriţei, pl. zidăriţe. zidi tr. l.A ridica un zid; a construi. Hrefl. (fig.) A se forma; a se înălţa. 2. A închide cu un zid (sau într-un zid). 3. (în concepţia creştină, despre Dumnezeu) A crea (lumea), vb. ÍV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zidesc, imperf 3 sg. zidea; conj. prez. 3 să zidească, zidire 1. Acţiunea de a zidi; construcţie; edificiu. 2. (în concepţia creştină) Creaţie săvârşită de Dumnezeu.
3.	(înv.) Creatură, făptură, s.f, g.-d. art. zidirii, pl. zidiri.
zidit,-ă 1. Clădit, construit; (despre uşi, ferestre) astupat cu zid. 2. (despre oameni) Bine ~ = bine făcut; zdravăn. adj., pl. zidiţi,-te.
ziditor Persoană care zideşte; întemeietor, s.m., pl. ziditori.
Ziditorul (în religia creştină) Dumnezeu, s.prop.m. zidui tr. (rar) A zidi. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zidu-iesc, imperf. 3 sg. ziduia; conj. prez. 3 să ziduiască. zidurel (reg.) Diminutiv al lui zid. s.n., pl. zidurele. zigomatic,-ă Referitor la zigomă; al zigomei. IApofiză ~ = apofiză inferioară a osului temporal, adj., pl. zigo-matici,-ce.
zigomă Prelungire a osului temporal care îl leagă pe acesta de osul molar; os zigomatic. s.f, g.-d. art. zigO; mei, pl. ziggme.
zigomorf,-ă (despre flori) Cu un singur plan de simetrie (median, transversal sau oblic), adj., pl. zigo-morfi.-e.
zi g os por (rar) Zigot. s.m., pl. zigospori. zigot Celulă rezultată din unirea a doi gameţi; ou fecundat; zigospor. s.m., pl. zigeţi.
zigurat Construcţie monumentală în vechea Meso-potamie, de forma unei piramide în trepte, având sus un templu, s.n., pl. zigurate. zigzac v. zigzag.
zigzag Linie frântă (de forma unor litere Z puse cap la cap), lin ~ = în formă de linie frântă, [var zigzac s.n.] s.n., pl. zigzaguri.
zigzagat,-ă In formă de zigzag, adj., pl. zigzagaţi,-te. zi laş (reg.) Zilier. s.m., pl. zilaşi. ziler,-ă v. zilier.
zilier,-ă Muncitor angajat şi plătit cu ziua. [var. ziler,-ă s.m. şi f] s.m.,pl. zilieri; s.f, g.-d. art. zilierei, pl. ziligre. zilişoară (pop.) Ziulică, s.f, g.-d. art. zilişoarei, pl. zilişoare.
zilnic,-ă (şi adv.) De fiecare zi; cotidian; (p. ext.) banal, obişnuit. /Pâine ~ă = hrană, adj., pl. zilnici,-ce. zi-lumină Perioadă a zilei (1) cuprinsă între răsăritul şi apusul Soarelui, s.f, art. ziua-lumină, g.-d. art. zilei-lumină, pl. zile-lumină.
zimază Enzimă prezentă în drojdia de bere, care transformă zahărul în alcool şi în bioxid de carbon, s.f, g.-d. art. zimazei, pl. zimaze.
zimberec/zimberechi (înv.) Arc de ceasornic; (p. ext.) maşinărie, s.n., pl. zimbergcuri/zimberechiuri. zimbil (înv., reg.) Coş împletit din papură sau din rogoz. s.n.,pl. zimbiluri/zimbile. zjmbre v. zâmbre.
zimbru1 Animal sălbatic din familia bovinelor, cu capul mare şi lat, cu coamele scurte, îndoite în afară, s.m., art. zimbrul, pl. zimbri, art. zimbrii. zimbru2 v. zâmbru.
zimnicean,-că (Locuitor) din Zimnicea. adj., s.m., pl. zimniceni,-e.
zimniceancă Locuitoare din Zimnicea. s.f, g.-d. art. zimnicencei, pl. zimnicence.
zimogen,-ă (biol., despre bacterii) Care produce fermentaţia. adj., pl. zimogeni,-e.
zimţ Fiecare dintre crestăturile de pe marginea unei monede, a unei pânze de ferăstrău, a unui fermoar etc. s.m., pl. zimţi.
zimţa tr. A zimţui. vb. I, ind. prez. 3 zimţează. zimţar (pop., reg.) Dinţar. s.m., pl. zimţari. zimţare Acţiunea de a zimţa, s.f, g.-d. art. zimţgrii, pl. zimţări.
zimţat,-ă Cu zimţi; dinţat, crestat, adj., pl. zimţaţi,-te. zimţişor Diminutiv al lui zimţ. s.m., pl. zimţişQri. zimţos,-oasă Cu zimţi; crestat, adj., pl. zimţsşi,-oase. zimţui tr. A face zimţi, a cresta, vb. IV, ind. prez. 1 sg.
1349
znamie
şi 3 pl. zimţuiesc, imperf. 3 sg. zimţuia; conj. prez. 3 să zimţuiască.
zimţuire Acţiunea de a zimţui. s.f, g.-d. art. zimţuirii, pl. zimţuiri.
zi-muncă Unitate de măsură convenţională care serveşte pentru stabilirea salariului, s.f, art. ziua-muncă, g.-d. art. zilei-muncă, pt. zile-muncă. zinc Metal de culoare albă-albăstruie întrebuinţat în industrie, s.n.
zinca tr. A zincui. vb. /, ind. prez. 3 zinchează. zincare Acţiunea de a zinca; acoperire a unei piese de metal cu un strat subţire de zinc pentru a o proteja împotriva coroziunii, s.f, g.-d. art. zincării, pl. zincări. zincograf,-ă Lucrător tipograf care execută clişee în zinc. s.m., pl. zincografi; s.f, g.-d. art. zincografei, pl. zincografe.	•
zincografii (-fi-a) tr. A reproduce imagini, desene prin procedee zincografi ce. vb. /, ind. prez. 3 zir.cografiază, / pl. zincografiem; eoni. prez. 3 să zincografieze; ger. zincografiind.
zincogrj»fic,-ă Care se întrebuinţează în zincografie. adj.,pl. zincografici,-ce.
zincografie 1. Procedeu de tipar în care se folosesc clişee obţinute prin fotografiere şi gravare pe plăci de zinc. 2. Atelier în care se obţin clişee prin zincografie (1). 3. Reproducere executată prin zincografie (1). s.f, art. zincografia, g.-d. art. zincografiei, pl. (2, 3) zincografii, art. zincografi ile.
zincogravură 1. Tehnică a realizării clişeelor de zinc prin gravare. 2. Clişeu executat prin zincogravură (1). s.f, g.-d. art. zincogravurii, pl. (2) zincogravuri. zincui tr. A acoperi un obiect cu un strat subţire de zinc pentru a-1 proteja sau pentru a-1 decora; a zinca. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zincuiesc, imperf. 3 sg. zincuia; conj. prez. 3 să zincuiască.
zincujre Acţiunea de a zincui; zincare. s.f, g.-d. art.
zincuirii, pl. zincuiri.
zingăni v. zăngăni. zingănire v. zăngănire. zingănit v. zăngănit. zingăt v. zăngăt. zingheni v. zăngăni. zinghenire v. zăngănire. zinghenitar.-oare v. zăngănitor. zinghet v. zăngăt.
zinwaldit (z pron. ţ) (germ.) Silicat natural de litiu, potasiu şi fier. s.n.
zircon Silicat natural de zirconiu, s.n. zirconiu Metal rar, de culoare cenuşie, folosit la fabricarea unor oţeluri speciale sau a unor recipiente rezistente la temperaturi ridicate, s.n. zis1 (înv.) Sfat, ordin. s.n. zis2,-ă Denumit, numit, adj., pl. zişi,-se. zisă (pop.) Vorbă spusă; declaraţie. //Proverb, zicătoare. s'f, g.-d. art. zisei, pl. zise.
ziuatic,-ă (zi-ua-) (reg., despre fraţi, surori) Născut în aceeaşi zi a anului, dar în ani diferiţi, adj., pl. ziuatici,-ce.
ziuă v. zi.
ziulică (zi-u-) (fam.) Diminutiv al lui zi; zilişoară; ziuliţă, ziuşoară. IToată ~a sau -a întreagă = de dimineaţă până seara. Cât e ~a de mare = cât ţine ziua. Până în ~a de astăzi = până acum. s.f, g.-d. art. ziulicii. Ziuliţă (zi-u-) (pop.) Ziulică, s.f, g.-d. art. ziuliţei, pl. ziuliţe.
ziuşoară (zi-u-) (pop.) Ziulică. Ha ~ = în zori de zi. s.f., g.-d. art. ziuşoarei.
zizgnie/zâzanie (-ni-e) Plantă erbacee cu frunze alungite cultivată ca plantă furajeră sau ornamentală, s.f, art.
zizania/zâzania, g.-d. art. zizaniei/zâzaniei, pl. zizanii/ zâzgnii, art. zizaniile/zâzaniile. zlac 1. (înv.) Iarbă, otavă. 2. (bot., înv. şi reg.) Floarea-Paştilor. s.m.
zlătar 1. Meşter (ţigan) care se ocupă cu prelucrarea aurului. 2. Ţigan (nomad), s.m., pl. zlătari, zlătăreasă Soţia zlătarului, s.f, g.-d. art. zlătăresei, pl. zlătărgse.
zloată Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviţă. s.f, g.-d. art. zloatei, pl. zloate.
zlot 1. Unitate monetară în Polonia. 2. Denumire dată unor monede de aur şi de argint care au circulat în trecut în unele ţări europene. IA nu plăti niciun ~ (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. //Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane, s.m., pl. zloţi, zlotaş (înv.) Slujbaş însărcinat cu strângerea impozitelor. s.m., pl. zlotaşi.
zlotos,-oasă Cu zloată; ploios, adj., pl. zlotsşi,-oase. zmăcina refl. (rar) A se agita, a se frământa, vb. I, ind. prez. 3 se zmacină.
zmăcinare (rar) Faptul de a se zmăcina. s.f, g.-d. art.
zmăcinării, pl. zmăciniri.
zmângăleală v. mâzgăleală.
zmângăli tr. A mâzgăli, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
zmângălgsc, imperf. 3 sg. zmângăleg; conj. prez. 3 să
zmângălească.
zmângăliţură v. mâzgălitură.
zmeios,-oasă (rar) Ca un zmeu1 (1); aprig; puternic.
adj., pl. zmeioşi,-oase.
zmeoaică 1. Personaj feminin fantastic din basme, înzestrat cu puteri supranaturale, simbol al răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau roşii, s.f, g.-d. art. zmeoiacei, pl. zmeoaice.
zmeogie 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina şi frunzele păroase. 3. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii. s.f, art. zmeoaia, g.-d. art. zmeoaiei, pl. zmeoaie.
zmeoi (pop., în basme) Augmentativ al lui zmeu1 (1). s.m., pl. zmeoi, art. zmeoii.
zmeu1 1. Personaj fantastic din basme, întruchipând forţele răului, imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale. //(fig.) Erou, viteaz. IA se lupta ca un ~ = a se lupta vitejeşte. 2. Balaur. 3. (fig.) Cal aprig, focos. 4. (în credinţele populare) Boală cauzată de dragoste, s.m., art. zmeul, pl. zmei, art. zmeii.
zmeu2 Jucărie făcută din hârtie sau din pânză, fixată pe un cadru de lemn, care se ridică în aer când bate vântul. s.n., art. zmeul, pl. zmgie.
zmeulfiţ (zme-u-) Diminutiv al lui zmeu1 (1). s.m., pl. zmeuleţi.
zmeur Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe şi cu fructe comestibile; zmeurar. s.m., pl. zmeuri, zmeurar (zme-u-) (bot., reg.) Zmeur. s.m., pl. zmeurari. zmeu rată (zme-u-) 1. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură şi apă. 2. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr şi cu alcool, s.f., g.-d. art. zmeuratei, pl. zmeurate.
zmeură Fructul de culoare roz, aromat, al zmeurului.
s.f, g.-d. art. zmeurei.
zmeu ret (zme-u-) Zmeuriş. s.n.
zmeuriş (zme-u-) Loc pe care cresc zmeuri, zmeuret.
s.n., pl. zmeurişuri.
zmeuriu1 (zme-u-) Culoarea zmeurei. s.n., art. zmeu-riul.
zmeuriu2,-ie (zme-u-) De culoarea zmeurei; roşiatic. adj., pl. zmeurii.
znamie (-mi-e) (reg.) Om slab şi pocit, s.f, art. znamia, g.-d. art. znamiei, pl. znamii, art. znamiile.
zoaie
1350
zoaie (pop.) Apă murdară, rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc. s.f, art. zoaia, g.-d. art. zoaiei, pl. zoaie/ zoi, art. zoaiele/zoile.
zoană (înv., reg.) Pleavă, s.f, g.-d. art. zoanei, pl. zoane.
zoantrop,-ă (zo-an-) (Persoană) care suferă de zoantropie. adj., s.m. şi fi, pl. zoantropi,-e. zoantropie (zo-an-) Delir în cursul căruia persoana bolnavă crede că este animal, s.fi, art. zoantropia, g.-d. art. zoantropiei.
zob (pop.) 1. Fărâmă, bucăţică. IA (se) fiace ~ = a (se) sparge în bucăţi; a se zobi. 2. Grăunţe de ovăz (amestecate şi cu alte grăunţe) date ca hrană cailor, s.n. zobi tr. şi refl. (pop.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zobesc, imperf. 3 sg. zobea; conj. prez. 3 să zobească. zobire (reg.) Acţiunea de a (se) zobi. s.f, g.-d. art. zobirii, pl. zobiri.
zodiac (-di-ac) 1. Zonă circulară a sferei cereşti străbătută de Soare în timpul unui an, care cuprinde cele 12 constelaţii corespunzătoare lunilor anului; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. /Semnele ~ului
-	figurile simbolice care reprezintă cele 12 constelaţii. 2. Carte populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor, în funcţie de zodia în care s-au născut; zodiar. s.n., pl. zodiace.
zodiacal,-ă (-di-a-) Care se referă la zodiac. /Lumină ~ = fâşie de lumină difuză, slabă, orientată după direcţia zodiacului, adj., pl. zodiacali,-e. zodiar (-di-ar) (înv.) Zodiac (2). s.n, pl. zodiare. zodie (-di-e) 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii ale zodiacului (1). //Perioadă când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelaţie care corespunde unei anumite luni a anului în care se naşte o persoană, care are, după anumite credinţe, o influenţă (bună sau rea) asupra vieţii acesteia; (p. ext.) destin, soartă, /(glumeţ) A se naşte în ~ porcului = a fi foarte norocos, A se naşte în ~ raţelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în ~ii - a-i prezice cuiva viitorul. 3. (rar) Ursitoare, s.fi, art. zodia, g.-d. art. zodiei, pl. zodii, art. zodiile, zodier (-di-er) (pop.) Persoană care prezice destinul cuiva interpretând semnele zodiei în care acesta s-a născut; astrolog, s.m., pl. zodieri.
Z0i0s,-0asă (pop.) Murdar, soios. adj.,pl. zoioşi,-oase. zoizit (zo-i-) Silicat natural hidratat de calciu şi de aluminiu, component al unor roci eruptive şi metamorfice. s.n.
zoii tr. (pop.) A spăla (prost) rufele, vb. IV, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zolesc, imperf. 3 zolea; conj. prez. 3 să zolească.
zolism Şcoala naturalistă a lui E. Zola, care aplica faptelor umane şi sociale metode ştiinţifice, s.n. zolniţă (reg.) Ciubăr, s.fi, g.-d. art. zolniţei, pl. zolniţe. zombi 1. Om înviat din morţi, care şi-a pierdut identitatea. 2. (fam.) Om fără caracter, fără voinţă care poate fi uşor manipulat, s.m.
zona (în sintagma) ~ zoster = boală infecţioasă virotică, localizată în ganglionii spinali, caracterizată prin dureri şi prin erupţii veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. s.f. art., g.-d. art. zonei zoster.
zonal,-ă Care corespunde unei zone, referitor la o zonă. adj., pl. zonali,-e.
zonare 1. împărţire a unui teritoriu în zone industriale, de cultură agricolă, de locuit etc. 2. Raionare. s.f, g.-d. art. zonării, pl. zonări.
zonă 1. Fiecare dintre cele cinci diviziuni mari ale globului terestru, caracterizate printr-o climă specifică. ~ temperată. ~ polară. //Fiecare dintre părţile cerului care corespund celor cinci zone (1) terestre. 2. Porţiune
dintr-o suprafaţă, dintr-un ansamblu etc., delimitată pe baza unor caracteristici distincte, a unor împrejurări speciale etc. ~ industrială 3. întindere a ceva. //Arie, regiune a corpului. //Spaţiu în care se produce un fenomen, se întâmplă ceva. I~ de tampon = zonă care separă părţile aflate într-un conflict militar. 4. (geom.) Parte dintr-o sferă cuprinsă între două planuri paralele.
5.	(fiz.) Bandă de frecvenţă. 6. ~ liberă = parte din teritoriul unui stat, situată de obicei în porturi, în care nu se aplică legile vamale, s.fi, g.-d. art. zonei, pl. zone. zonificare Zonare, s.fi, g.-d. art. zonificării, pl. zonificări.
zorrită Afecţiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare.
s.fi, g.-d. art. zonitei.
zoo Grădină zoologică, s.n.
zoobiologie (-bi-o-) Disciplină care studiază biologia animală, s.f , art. zoobiologia, g.-d. art. zoobiologiei. zoocenoză (biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu, s.f, g.-d. art. zoocenozei, pl. zoocenoze.
zoochimje Disciplină care studiază compoziţia chimică a corpului animalelor şi transformările chimice care au loc în el. s.fi, art. zoochimia, g.-d. art. zoochimiei.
zoocor,-ă (despre plante) Ale cărei seminţe sunt răspândite prin intermediul animalelor, adj., pl. zoocari,-e. zoocoră Plantă zoocoră. s.f, g.-d. art. zoocorei, pl. zoocore.
zoocultură Creşterea animalelor, s.fi, g.-d. art. zoocul-turii.
zooeconomie Disciplină care studiază aplicarea principiilor economice Sa creşterea animalelor, s.fi, art. zooeconomia. g.-d. art. zooeconomiei. zoofag,-ă Care se hrăneşte cu camea de animale, adj., pl. zooiăgi,-ge.
zoofagie Faptul de a se hrăni cu came de animale, s.fi, art. zoofagia, g.-d. art. zoofagiei. zoofîI,-ă 1. (despre oameni) Care suferă de zoofilie.
2.	(despre plante) La care polenizarea este făcută de anumite specii de animale, adj., pi zoofili,-e. zoofiHe Afecţiune morbidă pentru animale, s.f, art. zoofilia, g.-d. art. zoofiHei.
zoofit (la pl.) Încrengătură de animale a căror formă se apropie de aceea a plantelor; (la sg.) animal din această încrengătură, s.n., pl. zoofite. zoofitic,-ă Referitor la zoofite. adj., pl. zoofitici,-ce. zoofob,-ă (despre oameni) Care manifestă o teamă patologică faţă de anumite animale, //(despre plante) Care s-au adaptat (cu ghimpi, miros etc.) împotriva animalelor erbivore. adj., pl. zoofjjbi,-e. zoofobie Teamă patologică faţă de (unele) animale. s.fi, art. zoofobia, g.-d. art. zoofobiei, pl zoofobii, art. zoofobiile.
zoofor (arhit.) Ornament în relief cu motive zoomorfe.
s.n.
zoogenie Studiul dezvoltării animalelor, s.fi, art. zoo-gema, g.-d. art. zoogeniei.
zoogeograf,-ă (-ge-o-) Specialist în zoogeografie. s.m., pl. zoogeografi; s.fi, g.-d. art. zoogeografei, pl. zoogeografe.
zoogeografie (-ge-o-) Ramură a geografiei care studiază răspândirea speciilor de animale pe Pământ, s.fi, art. zoogeografia, g.-d. art. zoogeografiei. zoografie 1. Ramură a zoologiei care se ocupă cu descrierea diferitelor specii de animale. 2. (în Antichitate) Arta picturii animaliere, s.f, art. zoografia, g.-d. art. zoografiei.
zoo|d,~â (despre minerale) Care are formă de animal. adj.,pl zooizi,-de.
1351
zorire
zoolatrje Religie care are la bază cultul animalelor, s.f., art. zoofatria, g.-d. art. zoolatnei. zoolatru,-ă (Persoană) care se închină la animale, adj., s.m. şi f, pl. zoolatri,-e.
zooMt Animal sau parte a unui animal fosilizat, s.m., pl. zooliţi.
zoolog,-ă Specialist în zoologie, s.m., pl. zoologi; (rar) s.f., g.-d. art. zoologei, pl. zoologe, zoologic,-ă Referitor la zoologie. /Parc ~ sau grădină
-	= parc în care animalele rare sau exotice trăiesc în condiţii asemănătoare cu cele ale vieţii lor în libertate. Muzeu ~ = muzeu în care sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, părţi ale corpului animal etc. adj., pl. zoologici,-ce.
zoologie Ştiinţă care se ocupă cu studiul animalelor. s.f, art. zoologia, g.-d. art. zoologiei, zoom (oo pron. u) Obiectiv fotografic cu distanţa focală variabilă, s.n.
zoomame Afecţiune exagerată, patologică, faţă de animale. s.f., art. zoomania, g.-d. art. zoomaniei, pl. zoo-manü, art. zoomaniile.
zoometrie Studiul dimensiunilor animalelor, s.f, art. zoometria, g.-d. art. zoometriei. zoometru Instrument folosit în zoometrie. s.n., art. zoometrul, pl. zoometre.
zoomorf,-ă (în artele plastice) Care reprezintă animale. adj.,pl. zoomorfi,-e.
zoomorfic,-ă l. Zoomorf. 2. Referitor la zoomorfie. adj., pl. zoomorfici,-ce.
zoomorfie Ramură a zoologiei care studiază conformaţia animalelor, s.f, art. zoomorfia, g.-d. art. zoomorfei.
zoomorfism 1. Credinţă religioasă care susţine că oamenii se metamorfozează în animale. 2. Cult primitiv în care divinităţile sunt reprezentate de animale, s.n. zoomm Nume propriu sau comun de animale, s.n., pl. zoomme.
zoonimie Totalitatea numelor de animale, s.f, art. zoonimia, g.-d. art. zoonimiei.
zoonomie Ansamblul legilor după care se desfăşoară viaţa animalelor, s.f, art. zoonomia, g.-d. art. zoono-miei.
zoonoză Infecţie provocată animalelor de bacterii, ciuperci, viermi etc., care se poate transmite la om. s.f, g.-d. art. zoonozei, pl. zoonoze. zoopaleontologie (-le-on-) Ştiinţă care studiază animalele fosile, s.f, art. zoopaleontologia, g.-d. art. zoopaleontologiei.
zooparazit Parazit specific animalelor, s.m., pl. zoo-paraziţi.
zooparc (rar) Grădină zoologică, s.n., pl. zooparcuri. zoopatie (med.) Delir în timpul căruia bolnavul îşi imaginează că are animale în sau pe corp. s.f, art. zoopatia, g.-d. art. zoopatiei, pl. zoopatii, art. zoopatiile. zoopatologie Ştiinţă care studiază bolile animalelor. s.f., art. zoopatologia, g.-d. art. zoopatologiei. zooplancton Totalitatea organismelor animale care formează planctonul, s.n.
zooprofilaxie Măsuri de prevenire a contaminării cu bolile animalelor, s.f, art. zooprofilaxia, g.-d. art. zooprofîlaxiei, pl. zooprofilaxii, art. zooprofilaxiile. zoopsie Halucinaţie vizuală în care se percep imagini ale unor animale hidoase, cauzată de intoxicaţii cu alcool sau cu stupefiante, s.f, art. zoopsja, g.-d. art. zoopsiei.
zoopsihologie Psihologie animală, s.f., art. zoopsi-hologia, g.-d. art. zoopsihologiei. zoospor (bot.) Spor care se poate mişca în mediu lichid cu ajutorul cililor vibratili, s.m., pl. zoospori.
zoosporange Sporange cu zoospori. s.m., pl. zoospo-rangi.
zootaxje Clasificare (ştiinţifică) a regnului animal, s.f, art. zootaxia,ş.-d. art. zootaxjei. zootehnic,-a Referitor la zootehnie, adj., pl. zootehnici,-ce.
zootehnică (rar) Zootehnie, s.f, g.-d. art. zootehnicii. zootehnician,-ă (-ci-an) Specialist în zootehnie; zootehnist, s.m., pl. zootehnicieni; s.f., g.-d. art. zooteh-nicienei, pl. zootehniciene.
zootehnie Ştiinţă care studiază creşterea, ameliorarea, reproducerea şi exploatarea animalelor domestice; zootehnică, s.f., art. zootehnia, g.-d. art. zootehniei, zootehnist,-ă Zootehnician. s.m., pl. zootehnişti; s.f, g.-d. art. zootehnistei, pl. zootehniste. zooterapeutic,-ă Referitor la zooterapie. adj., pl. zoo-terapeutici,-ce.
zooterapeutică Terapeutică aplicată animalelor, zooterapie. s.f, g.-d. art. zooterapeuticii. zooterapie Zooterapeutică. s.f., art. zooterapia, g.-d. art. zoo terapiei.
zootomie 1. Anatomie animală. 2. Disecţie practicată pe animale, s.f, art. zootomia, g.-d. art. zootomiei. zootoxină Toxină de origine animală, s.f, g.-d. art. zootoxinei, pl. zootoxme.
zopotí intr. (reg.) A alerga de colo-colo, fară odihnă. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zopotesc, imperf 3 sg. zopotea; conj. prez. 3 să zopotească. zor1 1. Activitate însufleţită; grabă mare. ICu - = în grabă, repede. A avea ~ = a se grăbi. A da cuiva ~ = a grăbi. A lua la a certa. -— = în mare grabă. A-i da ~ cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva. A lua la ~ = a cere cuiva socoteală, a mustra. A lua cu ~ul = a constrânge, a forţa. 2. Necesitate; strâmtoare, necaz. IA nu avea ~ de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i păsa de ceva (sau de cineva); b) a nu-i fi necesar numaidecât. Ce ~ ai?
-	ce-ţi pasă? s.n. zor2 v. zur.
zoraMa (înv., reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-uşa-cortului; melodia acestui dans. s.f. art., neart. zoralie, g.-d. art. zo rahei.
zorcan (iht., reg.) Plătică. s.m., pl. zorcani. zorea Nume dat unor specii de plante ornamentale agăţătoare cu flori albastre, sau mov-roşcate, cu corola în formă de pâlnie, s.f, g.-d. art. zorelei, pl. zorele, art. zorelele.
zori1 1. Lumină care apare pe cer înainte de răsăritul Soarelui; timpul când apare această lumină, lîn ~ de zi (sau de ziuă) sau pănă-n ~, din ~, în ~i zilei, în (sau la) revărsatul ~lor sau o dată cu -le = dis-de-dimineaţă. Din ~ şi pănă-n seară (sau noapte) = toată ziua. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji ~le (sau ~i) sau a da in fapt (sau a se crăpa, a se anunţa) de ~ = a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodia acestui dans. s.m. pl.ls.f pl., art. zorii/zorile. zori2 1. intr. şi refl. A lucra în grabă, a da zor. //A iuţi pasul (pentru a ajunge undeva). 2. tr. şi intr. A îndemna la accelerarea unei acţiuni; a impulsiona, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească.
zorp intr. şi refl. (pop.) A se ivi zorile, vb. IV, ind. prez.
3	sg. zoreşte, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească.
Zorilă 1. Personaj fantastic din basmele populare, personificare a zorilor. 2. Numele popular al stelei Sirius. s.prop.m.
zorire (rar) Acţiunea de a (se) zori2, s.f, g.-d. art. zoririi.
zorit
1352
zorit (rar) Ivirea zorilor1, s.n., pl. zorituri. zornăi intr (despre obiecte de metal, de sticlă) A zăngăni, a zurui. vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 3 sg. zomăia; conj. prez. 3 să zornăie, zornăială Zornăit, s.f, g.-d. art. zomăielii, pl. zomăieli. zornăit Faptul de a zornăi; zgomotul produs de obiecte de metal care se lovesc între ele; zomăitură, zomăială. s.n., pl. zornăituri.
zornăitor,-oare (-nă-i-) Care zornăie, care răsună, adj., pl. zomăitsri,-oare.
zornăituri (-nă-i-) Zornăit, s.f., g.-d. art. zomăiturii, pl. zornăituri.
zornet (rar) Zornăit, s.n., pl. zomete.
zor-nevoie (fam.) 1. Insistent. 2. Pe motiv că... loc.
adv.
zoroastrism (-ro-as-) Concepţie religioasă dualistă, întemeiată de Zoroastru, având la bază lupta dintre bine şi rău. s.n.
zorzoi tr. şi intr. (pop.) A zornăi. vb. IV, ind. prez. / sg. şi 3 pl. zorzoiesc, imperf. 3 sg. zorzoia; conj. prez. 3 să zorzoiască.
zorzon Podoabă lipsită de gust sau de valoare, s.n., pl. zorzoane.	a
zorzonat,-ă (pop., fam.) înzorzonat, adj., pl. zorzo-naţi,-te.
zosteriform,-ă (despre erupţii) Care seamănă cu zona-zoster. adj., pl. zosteriformi,-e. zuav Soldat francez aparţinând corp de infanterie care a activat în Algeria, s.m., pl. zuavi.	'
zuf (înv.) Sortiment de stofă de lână fină. s.n. zugrav 1. Lucrător specializat în zugrăvit (1). 2. (înv.) Pictor de biserici s.m., pl. zugravi, zugrăveală 1. Soluţie din lapte de var şi pigmenţi naturali, care se aplică pe un perete, cu scop protector şi ornamental. 2. Pictură (mai ales bisericească), tablou.
3.	(rar) Fard. 4. (fig., rar) Descriere, s.f, g.-d. art. zugră-vglii, pl. zugrăveli.
zugrăvi 1. ír. A aplica un strat de zugrăveală pe un perete. //A picta, a desena. 2. tr. (fig.) A reda în cuvinte; a descrie, a prezenta. 3. refl. şi tr. (fig.) A (se) contura, a (se) reflecta. 4. refl. (despre stări psihice) A se vedea, a se exterioriza pe figura cuiva. vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. zugrăvesc, imperf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 să zugrăvească.
zugrăvire Acţiunea de a (se) zugrăvi; zugrăveală, zugrăvit, s.f, g.-d. art. zugrăvirii, pl. zugrăviri, zugrăvit 1. Zugrăveală. 2. (înv.) Arta de a picta. s.n. zuliar,-ă (-li-ar) (înv.) Gelos. //Invidios, adj., pl. zuliari,-e.
zuMe (înv.) Gelozie, s.f, art. zuHa, g.-d. art. zuliei.
zulu Limbă vorbită de zuluşi, s.f.
zuluf Şuviţă cârlionţată de păr; buclă, s.m., pl. zulufi.
zulufat,-ă (rar) Cu zulufi, adj., pl. zulufaţi,-te.
zulufel (rar) Diminutiv al lui zuluf. s.m.,pl. zulufei, art.
zulufgii.
zulum (înv.) Nedreptate, s.n., pl. zulumuri. zulus,-ă (Locuitor) care aparţine unei populaţii negroide din sudul Africii, adj., s.m. şi fi, pl. zuluşi,-se. zum/zum-zum Cuvânt care imită sunetele produse de insecte care zboară, interj.
zumaricaie (înv.) 1. Prăjituri, bomboane. 2. (fig.)
Istericale, s.fi. pl., art. zumaricalele.
zum băi intr. (rar, despre insecte) A zumzăi. vb. IV, ind.
prez. 3 zumbăie, imperf. 3 sg. zumbăia; conj. prez. 3 să
zumbăie.
zumbăjre (rar) Zumzet, s.f, g.-d. art. zumbăirii, pl. zumbăiri.
zumzăi intr. (despre insecte, mai ales despre albine) A produce un sunet caracteristic în timpul zborului;
a bâzâi. vb. IV, ind. prez. 3 zumzăie, imperf. 3 sg. zumzăia; conj. prez. 3 să zumzăie. zumzăitor,-oare (-ză-i-) Care zumzăie. adj., pl. zumzăitori,-oare.
zumzet 1. Sunetul pe care îl produc insectele, mai ales albinele, în timpul zborului; bâzâit. //Zgomot produs de
0	vibraţie puternică şi continuă a unor obiecte, a unor maşini etc. 2. Freamăt, s.n., pl. zumzete.
zup Cuvânt ce reproduce zgomotul produs de o cădere,
de o mişcare rapidă, de o săritură etc. interj.
zupăi intr. (pop., reg.) A sări, a ţopăi. vb. IV, ind. prez.
1	sg. şi 3 pl. zupăiesc, imperf. 3 sg. zupăia; conj. prez. 3 să zupăiască.
zupáit (reg.) Acţiunea de a zupăi; zupăitură. s.n. zupăitură (-pă-i-) (reg.) Zupăit. s.fi, g.-d. art. zupă-iturii, pl. zupăituri.
zur/zurrr Cuvânt care mută zgomotul produs de rostogolirea sau ciocnirea unor obiecte mici. [var. zor interj.] interj.
zurăi v. zurui.
zurba (înv.) Răscoală, revoltă. //Zarvă, gălăgie, [var. zurbă, zurbală s.£] s.fi, art. zurbaua, g.-d. art. zurbalei, pl. zurbale, art. zurbalele.
zurbagiu,-ie (fam.) (Om) căruia îi place să se certe; scandalagiu. //(înv.) Răsculat, răzvrătit, adj., s.m., pl. zurbagii.
zurbală v. zurba, zurbă v. zurba.
zurbalâc (înv., pop.) Luptă, harţă. //Revoltă, răscoală. s.n., pl. zurbalâcuri.
zurba vă (înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal, s.fi, g.-d. art. zurbavei, pl. zurbave.
zurgălău (mai ales la pl.) Glob metalic cu o bilă în interior, care sună când este mişcat; clopoţel, s.m., art. zurgălăul, pl. zurgălăi, art. zurgăliii zurlju,-ie (fam.) Smintit, zăpăcit; nebunatic, adj., pl. zurlii.
zurui intr. şi tr. A zornăi. [var. zurăi vi.] vb. IV, ind. prez. 3 zuruie, imperf. 3 sg. zuruia; conj. prez. 3 să zuruie.
zuruire Acţiunea de a zurui; zornăit, s.fi, g.-d. art. zuru-irii, pl. zuruiri.
zuruit Zornăit, s.n., pl. zuruituri.
zuruitţ>r,-oare (-ru-i-) Care zuruie; zornăitor, adj., pl.
zuruitori,-oare.
zurzur (pop.) Ornament, podoabă, s.m., pl. zurzuri. zuzăi v. zuzui.
zuzet (pop.) Zumzet; murmur; susur, s.n., pl. zuzete. zuzui intr. (pop.) A zumzăi; a şopoti, a susura, [var. zuzăi vb.] vb. IV, ind. prez. 3 zuzuie, imperf. 3 sg. zu-zuia; conj. prez. 3 să zuzuie. zvastică v. svastică.
zvăpăiâ refl. (rar) A fi zburdalnic, neastâmpărat, vb. 1, ind. prez. 3 se zvăpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăia; conj. prez. 3 să se zvăpăie.
zvăpăială Neastâmpăr, zburdălnicie, s.f, g.-d. art. zvăpăielii, pl. zvăpăieli.
zvâc Cuvânt care imită o mişcare bruscă, interj. zvâcâi intr. (rar) A zvârli, vb. IV, ind. prez. I şi 2 sg. zvâcâi, 3 zvâcâie, imperf. 3 sg. zvâcâia; conj. prez. 3 să zvâcâie.
zvâcneală Palpitaţie puternică a inimii, a tâmplelor; tresărire, s.f, g.-d. art. zvâcnelii, pl. zvâcneli. zvâcnet Zvâcnire; tremur, s.n., pl. zvâcnete, zvâcni intr. 1. (despre inimă, tâmplă etc.) A bate repede şi cu putere. 2. (despre fiinţe) A ţâşni şi a se repezi undeva. //A sări brusc în picioare, vb. IV, ind. prez. I sg. şi
3	pl. zvâcnesc, imperf. 3 sg. zvâcnea; conj. prez. 3 să zvâcnească.
1353
zvr
zvâcnire Faptul de a zvâcni; palpitare. //Mişcare bruscă şi involuntară a corpului sau a unei părţi a lui. s.f., g.-d. art. zvâcnirii, pl. zvâcniri, zvâcnit Zvâcnire, s.n.
zvâcnitQr,-oare Care zvâcneşte, care palpită, adj., pl. zvâcnitQri,-oare.
zvâcnitură Zvâcnet, palpitaţie, s.f, g.-d. art. zvâcni-turii, pl. zvâcnitari.
zvânta 1. tr. şi refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici. IA ~ în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. 2. tr. (fig.) A distruge, a nimici. //A epuiza, //(în propoziţii consecutive) Minte de zvăntă. vb. I, ind. prez. 2 sg. zvânţi, 3 zvântă; conf. prez. 3 să zvânte. zvântare Acţiunea de a (se) zvânta; zvântat. s.f, g.-d. art. zvântării, pl. zvântări. zvântgt Zvântare. s.n.
zvântura refl. (fam.) A umbla de colo până colo (fâră rost); a hoinări, vb. I, ind. prez. 3 se zvântură. zvânturat,-ă Uşuratic, fluşturatic, nesocotit; (p. ext.) zdurdalnic; zvânturatic. //(s., înv.) Aventurier; pribeag. adj., pl. zvânturaţi,-te. zvânturatec,-ă v. zvânturatic. zvânturatic,-ă Zvânturat. [var. zvânturatec,-ă adj] adj.,pl. zvânturatici,-ce.
zvâr/zvârr Cuvânt care redă zgomotul produs de un obiect aruncat cu putere prin aer. [var. zvr interj.] interj. zvârcol (rar) Zbatere, frământare; zvârcolire, s.n. zvârcoleală (fam.) Zvârcolire, s.f, g.-d. art. zvâr-colelii, pl. zvârcoleli.
zvârcoli refl. 1. A se zbuciuma de durere. //A se întoarce (în aşternut) de pe o parte pe alta. 2. (fig.) A se frământa sufleteşte, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zvârcoleşte, imperf. 3 sg. se zvârcolea; conj. prez. 3 să se zvârcolească.
zvârcolire Faptul de a se zvârcoli; zvârcolitură; frământare, s.f., g.-d. art. zvârcolirii, pl. zvârcoliri, zvârcolitură (reg.) Zvârcolire, s.f, g.-d. art. zvârcoli-turii, pl. zvârcolituri. zvârlet (rar) Zvârlitură, s.n.
zvârli A. tr. l.A arunca ceva cu o mişcare bruscă. 2. A da la o parte un lucru nefolositor sau vătămător. 3. A risipi, a împrăştia, //(fig.) A cheltui bani fără socoteală. B. intr. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva pentru a-1 lovi, a-1 alunga etc. 2. (despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaş. C. refl. A se repezi, a se precipita; a sări. Se zvârle în maşină, vb. IV, ind. prez. 3 sg. zvârle, 3 pl. zvârlă/zvârl, imperf. 3 sg. zvârlea; conj. prez. 3 să zvârle.
zvârlire Acţiunea de a (se) zvârli, s.f., g.-d. art. zvârlirii, pl. zvârliri.
zvârlitură Faptul de a zvârli; zvârlet. IO ~ de băţ = distanţă mică. s.f., g.-d. art. zvârliturii, pl. zvârlituri, zvârlugă 1. Peşte mic de apă dulce, de culoare gălbuie, cu mişcări foarte iuţi. 2. (fig.) Persoană vioaie, iute în mişcări, [var. vâriugă s.f] s.f, g.-d. art. zvârlugii, pl. zvârlugi.
zvecui tr. A întinde încălţămintea pe calapod, vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zvecuigsc, imperf. 3 sg. zvecuia; conj. prez. 3 să zvecuiască.
zvecuire Acţiunea de a zvecui. s.f., g.-d. art. zvecuirii, pl. zvecuiri.
zvelt,-ă 1. (despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subţire, suplu. 2. (fig., despre zborul păsărilor) Vioi, elegant. 3. (despre obiecte) Cu forme armonioase, suple, elegante, adj., pl. zvelţi,-te. zvelteţe Faptul de a fi zvelt; supleţe, graţie, s.f, g.-d. art. zvelteţei.
zvidui refl. (reg.) A se vindeca, vb. IV, ind. prez. 3 sg. se zviduieşte, imperf. 3 sg. se zviduia; conj. prez. 3 să se zviduigscă.
zvoană v. zvon.
zvon 1. Ştire care circulă din om în om; (p. ext.) informaţie neverificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare reprodusă de glasuri, de mişcare etc.; gălăgie. //Zgomot din natură (produs de ape, păsări, vânt etc.); murmur, susur. 4. Sunet depărtat de clopote, de instrumente muzicale etc. [var. zvoan&s.f] s.n.,pl. zvQnuri. zvonar Zvonist. s.m., pl. zvonari. zvongr (rar) Zvonist. s.m., pl. zvongri. zvoni 1 • refl. impers. A răspândi un zvon; a se scorni.
2.	intr. (despre ape, vânt etc.) A susura, a şopoti. vb. IV, ind. prez. I sg. şi 3 pl. zvonesc, imperf. 3 sg. zvonea; conj. prez. 3 să zvonească.
zvonire Faptul de a (se) zvoni, s.f, g.-d. art. zvonirii, pl. zvoniri.
zvonist,-ă Persoană care răspândeşte zvonuri, care scorneşte ceva; zvonar, zvoner. s.m., pl. zvonişti; sf , g.-d. art. zvonistei, pl. zvoniste. zvonistică (fam., depr.) Totalitatea zvonurilor care circulă la un moment dat despre un fapt, despre o persoană etc. s.f., g.-d. art. zvonisticii. zvr v. zvâr.
3/,
Bibliografie selectivă
Academia Republicii Populare Române, Institutul de lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei, Bucureşti, 1958
Academia Republicii Socialiste Române, Institutul de lingvistică, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Academiei, Bucureşti, 1975
Academia Republicii Socialiste Române, Institutul de lingvistică al Universităţii din Bucureşti, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), Editura Academiei, Bucureşti, 1982
Academia Republicii Socialiste Române, Institutul de lingvistică din Bucureşti, Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX-S), Editura Academiei, Bucureşti, 1988
Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR), A-B, C, D-de, F-I, J-Lojniţă, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Tipografia ziarului „Universul”, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1913-1919
Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR), Serie nouă, M-U, V-vizuină, Z, Editura Academiei, Bucureşti, 1965-2000
Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a Il-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996
Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005
Vasile Breban, Dicţionar al limbii române contemporane, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980
Ciorănescu Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române, Saeculum I.O., Bucureşti, 2002
Florica Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente (DCR), ediţia a Il-a, Logos, Bucureşti, 1997
Luiza Seche, Mircea Seche, Dicţionarul de sinonime al limbii române, ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997
Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbii române, vocabular general, voi. /-///, ediţie revăzută şi adăugită, MIDO CENTER, Iaşi, 1996
Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme, Saeculum I. O., Bucureşti, 2000 Mic dicţionar enciclopedic, (MDE), ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978